Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1930 (Anul 7, nr. 336-351) 240 pag/DimineataCopiilor_1930-1669230692__pages51-100

DIMINEATA 
COPIILOR. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 ii UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 ,„ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


10 August 1930 — Nr. 339. Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


FRUMOASĂ EŞTI 


Frumoasă eşti, pădurea mea, 

In strai de sărbătoare, 

Când din frunziş a prins să ded 
„ A primăverii floare 


PTT TTITEVIVVITVIVUrY VIII 


Frumoasă eşti, pădurea mea, 
Cu taine ne'nțelese, 
Când seara prinde a "'ndolia. 
Huseagurile-ţi dese. 


Un ghiocel, întâiul sol 

Al serilor senine, 

Imi umple'n suflet multul sol 
Al zilelor de bine. 


Trudit adorm pe iarba ta 

In clipe de repaos, 

Când cerul prinde a destrăma 
Duiosul nopții haos. 


Frumoasă eşti, pădurea mea, 
In nopţile de vraje, 
Si în liniştea tăcerii grea 
In tine stau de straie. 
George Stănculescu 
——— ock 


FETITA 


Mama spală pe fetiţă 

lar fetița — mititica, 
Spală şi ea păpușica, 
Fiind murdară pe guriță. 


După asta, mămițica 
li aduce ciocolată, 

lar fetița o dă toată, 
S'o mănânce păpuşica. 


Si văzând, din nou, că încă 
Nu i-e foame... senfioară... 
Fiindu-i teamă să nu moară, 
Căci păpuşa nu mănâncă)... 
Nicolae Graur 
—— [= = 


PRIETENUL 
De căte ori ele) i, acasă, 
Mă uit să-mi văd pisoiul drag 


Ce stă culcat sau jos, subt masă, 
Sau ghemuit, torcând în prag. 


El are haina'mpestrițată, 
Pantofi micuţi, albi, de zăpadă 

Șin ochii lui e adunată 
Intreaga noapte de pe stradă. 


Acest pisoiu e cel mai bun 
Prieten ce-am putut găsi; 
Ascultă toate căte-i spun 
Si nu "ncetează-a' mă iubi. 
Victor Mocanu 
DOC FO 


PAG. 4 


DIMINEATA COPIILOR 


POVESTEA CU TREMURELU 


ă spun numai decât că „Tre- 
murelu“ era un iepure. Dar 
nu un iepure de casă, ci un 
iepure le pădure. 

Mai întâiu a fost vorba 
să-i spunem  Iepurilă, dar 
ni sa părut că numele a- 
cesta nu este destul de lă- 
murit. Ne-am gândit pe urmă 
să-i zicem Lungilă, fiindcă avea urechile 
lungi, dar am crezut că a-i da acest nume, 
înseamnă a ne bate joc de el. 

In sfârşit, l-am botezat Tremurelu, fiindcă 
la început tremura rău de tot sărmanul de el. 
Şi Tremurelu a rămas. 

Povestea cu Tremurelu e o poveste veche de 
mai mulţi ani. Ce nva apucat însă să o scriu 
astăzi? Nici eu n'aş putea spune. Mi-a venit 
aşa, aproape fără să vreau. 

Era într'o vreme când îmi ziceam şi eu că 
sunt „vânător“. E adevărat că din când în 
când, mergeam la vânătoare. Insă, tot atât de 
adevărat este că nu împuşcam mai nimic şi 
că mă întorceam acasă, uneori răcit şi obosit, 
dar întotdeauna tremurând de foame. Aler- 


de N. Macedoneanu 


gătura şi aerul sănătos de afară îmi făceau o 
nespusă poftă de mâncare. 

Intr'una din zile, când, ca de obiceiu, mă 
întorceam pe înserate, fără să fi împuşcat mă- 
car o vrabie sau o cioară, întâlnesc un ţăran, 
care avea în traistă un iepuraş. Era un puiu 
de iepure de pădure. 

„Mi-l vinzi şi cât ceri pe el?” l-am întrebat 
eu pe ţăran. í 

Mi l-a vândut pentru câțiva lei. ; 

Mai întâiu mi-a venit un gând de înşelă- 
torie. „Ce ar fi, mi-am zis eu, dacă l-aş îm- 
puşca pe iepurele acesta şi pe urmă nvaş lău- 
da acasă că l-am împuşcat în pădure?”. 

Insă, m'am lepădat de gândul acesta. Intâiu, 
pentrucă îmi era milă. Cum să trag cu pușca 
întrun biet iepuraş, care nu-mi făcuse nici un 
rău şi care tremura de spaimă? 

In al doilea rând, mi-am adus aminte de 
păţania vânătorului, care vroise să facă așa 
cum gândisem şi eu. Ştiţi de vânătorul care, 
cumpărând un iepure viu, l-a legat cu o sfoară 
de un arbore şi apoi, dându-se câţiva paşi mai 
departe, a tras în el cu pușca. Insă, în loc de 
a nemeri iepurele, a nemerit sfoara. Sfoara sa 


DIMINEATA COPII LO R 900000000000000000000000o0o.cootooooocoteoeoe PAG, 5 


rupt, iar iepurele, teafăr şi neatins, a luat-o 
la sănătoasa, lăsându-l pe vânător cu buzele 
umflate. 

De aceea, mi-am zis: „Mai bine îl duc acasă, 
aşa viu cum este, şi îl dăruesc nepoţelului meu 
Nelu”. 

Ce bucurie pe Nelu! Numai că bucuria nu 
era împărtăşită de mama lui Nelu. „lepurii 
sunt stricători, zicea ea. Rod covoare, perdele, 
scaune. Aşa că făceai mai bine, dacă n'adu- 
ceai acest iepure, are o să facă numai strică- 
ciuni”. 

Cât despre Tremurelu — hai să-i spunem 
așa cum l-am -botezat — era şi mai puţin bu- 
curos că fusese luat din pădure şi din libertate 
şi adus ca să fie ţinut închis într'o cameră. 

De-aceia; îndată ce a fost pus jos, sa pitulat 
întrun colţ şi două zile întregi nu şi-a arătat 
nici vârful botului. In zadar îi punea Nelu far- 
furii cu lapte, farfurii cu varză şi cu alte ver- 
deţuri. In zadar îl ruga să vie să mănânce şi 
îl chema zicându-i: „Vino, Tremurelule! Vino 
să bei şi să mănânci, că nu-ţi fac nimic!” 

Tremurelu stătea mereu ascuns, tremurând 
şi plângând îl colţul: său. 

Insă, din ziua a treia a mai prins curaj sau 
poate cu foamea l-a îndemnat să iasă din as- 
cunzătoare. A €şit, a mâncat ronţăind câteva 
foi de varză, a băut şi apă, care îi plăcea mai 
mult decât laptele, şi după ce sa săturat, nu 
s'a grăbit să fugă din nou şi să se ascundă. 

lar Nelu — vă rog, să nu faceţi ca el — care 
cam uita de lecţii, îl chema mereu: ,„Tremure- 
lule, vino! Tremurelule, papă! Tremurelule, 
stai t’, 

Chemându-l mereu pe nume şi vorbind toa- 
tă ziua despre el, ceilalţi copii nu-i spuneau 
lui Nelu altfel decât Nelu-Tremurelu. Şi multă 
vreme așa i-a rămas numele. 

Dar Tremurelu era foarte jucăușş şi totodată 
un mare şiret. Aşa, deseori se ascundea după 
perdele sau sub vreun scaun şi oricât de mult 
l-ai fi chemat, tăcea chitic şi nu se arăta. 

Nelu îl căuta peste tot, era gata să plângă şi 
o chema pe mamă-sa: „Mămico, sa pierdut 
Tremurelu!” 

Tocmai atunci eşea şi hoţul de unde era as- 
cuns, mişea din bot şi din urechi sau uneori 
se aşeza în două labe, stând nemișcat. 

Ii mergea foarte bine. Creştea zi de zi şi se 
îngrăşa. Ba chiar — lucru greu de crezut, însă 
adevărat — se împrictenise şi cu pisica, un 
neam de al lui Miţu Miţişor. Ii-vedeai jucându- 
se împreună, înbrăţişându-se,  fugărindu-se 
prin odaie. 

Insă, de când începuseră zilele calde de 
vară, Tremurelu nu mai era acelaş. Nu mai 
avea poftă de mâncare şi îi pierise pofta de a 
se juca și de a sburda. 


Mai ales în serile cu lună Tremurelu era 
trist de tot. Privea pe fereastră afară la live- 
dea verde şi la pădurea din apropiere. Privea 
nemișcat şi vedeai că din ochi îi curg lacrimi. 

lar Nelu mă întreba : „Unchiule, dece plân- 
ge Tremurelu şi dece nu mai vrea să se joace 
şi să mănânce? Nu cumva e bolnav? 


tě Ca 

— Nelule, îi răspundeam eu, Tremurelu nu 
e bolnav, dar l-a apucat dorul de ducă, dorul 
de livede şi de pădure, dorul de viaţă liberă. 
N'ai vrea să-i dăm drumul?” 

Dintru început, Nelu nici nu vroia să audă 
de asa ceva. Cum să se despartă de Tremurelu, 
la care ţinea aşa de mult ? 

„Apoi, îmi zicea el, cine o să aibă grije de el? 


Cine o să-i dea de mâncare, când este flă- 
mând? Unde o să se adăpostească pe vreme 


de ploaie? Şi cine o să-l apere de dihăniile din 
pădure ?” 

Dar Tremurelu devenea din ce în ce mai 
trist. Aproape numai mânca nimic şi slăbea 
văzând cu ochii, iar lacrimile din ochi nu-i se 
mai opreau. 

Văzând aceasta, se hotărâ şi Nelu să-i dăm 
drumul. Am eşit într'o seară în livedea ce se 
intindea aproape de casa noastră. Nelu purta 
în braţe pe Tremurelu şi-l mângâia mereu. Ii 
trecuse chiar de gât o frumoasă panglică roşie 
de mătase. 

In seara aceea, nu ştiu dacă Tremurelu 
plângea. Am văzut însă că ochii lui Nelu erau 
plini de lacrimi. Şi cu greu se hotăra băiatul 
să-l lase din mâini. 

„Haide, Nelule, dă-i drumul!” 
gat eu. 

In sfârşit, l-a pus jos. Tremurelu se părea 
că stă pe gânduri. Ţinea urechile întinse şi 
mişca tare din bot. 

„Vezi, unchiule, că Tremurelu nu vrea să 
plece dela noi”, îmi zise Nelu bucuros. 

Dar nici nu isprăvise bine vorba aceasta, 
că Tremurelu o şi luă la sănătoasa. 

N. Macedoneanul. 
———— == —— 


i-am stri- 


PAG. 6 


DIMINEATA COPIILOR 


PENTRU CITITORII MAI MICUŢI 


AAAA EREET SESER EEE ESEESE EEEE EEEE EE EEEE EREEREER REEE EE EEEE EEE EEEEETYTEYYTYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYPYYYYYYYYYYYYYYYYErON rrr rererere reren 


BIATA PĂPUŞE! 


Eeee 


088 


Dar a douazi Gina noastră 
De păpușe-i plictisită. 

A lăsat-o singurică 

Colo jos cum e trântită. 


Fiindca fost cuminte Gina, 
Mama ei i-a cumpărat 
O păpușe minunată — 
Gina mult sa bucurat. 


POPRAPRAPARARAPA PLOPOLRR PAPP AAAA AAA HAAA AAAA AEA H A A HHHH HHHH 


Ziua "'ntâi se joacă Gina 
Cu păpuşa, nici no lasă, 
Nici naruncă o privire 
La cățelul ei din casă. 


Ziua a treia, altă treabă. 
Pălăria îi trântește 

Și prin păru-i fără milă 
Gina într'una răscoleşte. 


CEREREA EESO HH HHHH 03 DCI PPP HHHH HHHH 


A 


EOODOEOANHOO ONO ANA OAA AOAO AOAO AOOO OAOA AA A A HH HH HHHH HHH 


DIMINEATA COPIILOR PAG. ? 


APROPAAPRAORADRRRRAO DOO OOOROOROOOOOOROOORRARODAOOROOOODARERARO POPODROROORO PODEODROOROODODOPODROCOROPAROCOSADERROOOORORROPROROOARRAORASARARRRRRrreerarere 


$ 
$ 
bd 
Dar priviți în ziua patra Nu-i mai bine 'n ziua cincea. 
Reaua Gina ce făcea: Că pe scaun o trânteşte, 
Rupe rochia păpuşei Si o calcă, o frământă 
Şi fâşii îi tot scotea. Și căpşorul îi turteşte. 
Apucând-o de picioare, - Din mândrețea de păpușe 
Prin odaie o târa. Ce-a rămas, vă rog, priviți. 
„Las'0, Gino!” strigă Cuţu, Si de fapte ca-ale Ginei, 
Insă Gina n'o lăsa. Dragi prieteni, vă feriti. 
z Moş Nicoară 


AAAA R REEERE TTET RARER TTITELIEEERAEEEEEEIE EEE AKEEEEEEEEELTEETETTETETTTETTETEETTEETEETTEE EEEE EEEE EAE aa EEEE E E E E E E A a A A 


leac CEE e DT RE A A 


G l ume Invățătorul: „Care este pluralul dela casă?” 


Elevul: „Case” 
Profesorul: „Eu vă pun o întrebare: cari 


z à S ; Invăţătorul: „Dar de la copil?” 
sunt cuvintele pe cari voi le folosiţi mai Ti 
mult? ?” Elevul: „Gemeni!” 


Elevul: „Nu ştiu!” Trimise de Ştefan Baciu-Braşov. 
Profesorul: „Foarte bine!” i à i ODC ko 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Din Hăpleşti, precum văzurăm, Ce să tacem ? Ce să dregem ? Intre noi dăm fiecare, 


Ne-am întors amar plouaţi. Desperaţi ne întrebăm. Unul patru, altul trei. 
Răi mai sunt şi Hăpleştenii ! N'are Haplea nici de pâine, Tot am strâns o sumă mică, 
Mici: de suflet şi ingraţi. E'ruşine să-l lăsăm. Sapte, opt sute de lei. 


[Oa] | 


Prea puţin e... însă iată „Stii, Moş Nae, că pe Haplea „S'am văzut că din serbare . 
Coana Frosa ce ne scrie, _ Nu mai sunt eu supărată, Nidi lescae 1a eşit, 
Ne trimite veste bună, Ba de când nu-i merge bine, Dar mă ştii că sunt deşteaptă, 


Ne-a umplut 'de bucurie. Sunt mâhnită, 'desperată, lată dar ce'm'am gândit: 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 9 


bka a J 
„lau 'napoi pe UVrechilă „Hăplişor — să-l tie Domnul — „Deci lui Haplea îi trimitem 
Ca să-l pun la loterie, Tot a scris, a calculat: Vreo cinci Sau şase mii, 
Zece lei de vând biletul, „Zece mii de lei, mămico, Insă-i bat şi telegramă: 


Şi de scoatem 'vreo mie, Zice sunt de câştigat”. „Hapleo-adasă vreau să vii. 


„Nu mă laud, dar îmi pare „Dar te rog, ceva bilete „Ş'apoi cine rar fi vesel, 
Că aşa cum m'am gândit, La prieteni, cunoscuţi, Ca să ia un bilețel 
Haplea scapă de necazuri Vezi de vinde, precum aflu, S'un măgar „da Urechilă 


S'are bani de cheltuit. > Cititorii sunt drăguți. Să-l câştige pentru el?” 


Uite-aşa îmi scrie Frosa, Ins acum, iubiţi prieteni, Şi pe Haplea din nevoe 

Eu din parte-mi bucuros Rog să cumpăraţi bilete, Cât mai iute să-l scăpăm, 

I-am răspuns prin telegramă: Ba să daţi la toată lumea,. Cât de!'mult ţinem la dânsul, 

„Bravo, gându-ți e frumos”. C'am primit eu cinci pachete. Azi e timp să-i rii ) 
a urma 


In n-rul viitor: „Tragerea marei loterii“, 


PAG. 10 


Bu- 
doi 


munţilor 
marginea Braşovului, 


cect 
răiau ouatu la poalele 
cegi, în 
frați. 

Erau doi flăcăi înalți şi voinici şi 
fiecare avea o turmă de oi,'cu.care co- 
linda potecile munților şi cărările văilor, cân- 
tând din fluer. 

Când fusese pe patul de moarte, tatăl lor ie 
zise: „lubiţii mei copii, ascultați povaţa mea 
pătrânească şi căutaţi s?o urmaţi. Eu am co- 
lindat munţii în lung şi în lat şi-i cunosc, cum 
îmi cunosc buzunarele. Feriţi-vă de valea din 
Piatra Arsă. Acolo se adună lupii. Şi nu nu- 
mai de asta. Acolo e o prăpastie primejdioasă 
care fiind înconjurată de flori, atrage pe om 
până se prăbuşeşte în adâncul ei. Numai de 
acel loc să vă feriţi întotdeauna!” 

Cei doi fraţi se numeau: unul Dorin şi celă- 
lalt Cucu. 

Era de ajuns ca Dorin să strige: „Cu-cu”l și 
acesta lăsa totul şi venea la fratele său, după 
cum şi Cucu dacă striga: „Do-rine!” acesta a- 
lerga îndată la el. 

Când colindau prin munţi, căutau totdea- 
una să fie pe aproape unul de altul, pentru ca 
la o nevoe să se ajutoreze. 

Ei trăiau fericiţi şi se iubeau cum nu se 
poate mai mult. Când unul dintre fraţi sufe- 
rea de cel mai mic rău, celălalt suferea şi el la 
fel. 

Intr'o zi, Dorin se suise în vârful unui stei 
de munte, de unde oraşul Braşov se vedea ca 
un colţ de grădiniţă în care casele erau ca ni- 


„pasăre, ca 


DIMINEATA COPIILOR 


ata 
UDAN 


şte pietricele albe sau bile uitate de copii. Cum 
era tare vesel, strigă într'o doară, să vadă da- 
că îi răspunde fratele său: 

„Cu-cul... 

Pădurea răsună prelung, dar nici un răs- 
puns nu se auzi. Dorin mai strigă odată. Ia- 
răs nimic. Atunci îl cuprinse îngrijorarea. Lă- 
să oile şi plecă prin munţi, strigându-şi fratele 
iubit. Zadarnic însă. Colindă zece zile întregi, 
sfârşit de durere, nemâncat, str igând. cât mai 
putea: „Cu- cu! Cucu! Cucu!” 

Atunci îi trecu prin gând că fratele său s'o fi 
dus la Piatra Arsă... Nădejdea că tot mai e în 
viaţă, nu-l părăsea. Cucu se-prăbuşise în pră- 
rastie, călcând. sfatul tatălui său şi ducându- 
sc, os de curiozitate, să vadă Piatra Arsă, fără 
chiar să mai întrebe şi pe fratele său Dorin, 
dacă făcea bine ceeace făcea. 

lată unde duce neascultarea. Corpul lui fu- 
sese zdrobit în cădere, de stânci ascuţite. 

Dorin îl căută mult, mult până când ajunse 
şi el la Piatra Arsă. Aci văzu un petec din că- 
maşa fratelui său, agăţat de un bolovan, şi în- 
telese că-l căută zadarnic. Atunci căzu în ge- 
nunchi şi se rugă lui Dumnezeu ca să-l facă o 
să-şi caute fratele şi dacă-l va găsi 
viu, să-l facă iar om, iar de nu, să rămâe pa- 
săre. 

Dumnezeu îi ascultă dorinţa, înţelese ma- 
rea dragoste de frate a acestuia şi-l'prefăcu 
îndată în sburătoare. 

Fâlfâind printre copaci, această nouă pa- 
săre nu cânta, ci spunea mereu: „Cu-cu! Cu- 
cu!” adică îşi chema fratele său. 

Cucu însă murise şi sărmanul Dorin şi acum 
pribegeşte, chemându-l „Cu-cu! Cu-cu!” 

Cine ştie că pasărea care se cheamă cuc a 
fost cândva om ca toţi oameni, un voinic vi- 
teaz și bun? 


Aurel Marin 
——— ZX 00 ——— 


DIMINEATA COPIILOR 900000000000000000000000000000000t00te0e00te PAG. i! 
Copiii silitori cari au obținut premiul l-iu la învățătură - 


1) J. Levental, Clasa Iza, Şcoala Nr 
3.„Lipeani (jud. Hotin). 

2) Şteinberg M. Miron, Ciasa IVza, 
Scoala de băcţi Nr. 13 „Poenărescu“,z 
Bu ureşti. 

3) Şteinberg Lia, Clasa Il-4, Şcoala 
ŞtirbeizDoamna,-Bucurcşti. 

4) Crângu Mircea, Clasa Ilza Şcoala 
de băeţi Nr. 1.-Tecuci, 


5) Mircea A. Haimanga, Clasa IV-a 
Școala de băeți Nr. 3,zDorohoi. 

6) Weisselberg Peppy, Clasa Illza, 
Şcoala Instrucţiunea Goldfarb,-Bucuz 
reşti. 

7) Zina Herşcovici, Clasa Il-a, Şcoaz 
la de fete'Bacău. 

8) Segal Lazăr, Clasa Ilza, Şcoala 
Iacob şi Carolina Lobel.-Bucureşti. 


9) Ofelia Celeste Divarius, Cl. Iza, 
Şcoala „Silvestru“,-Bucureşti. 

10) Mariana Pilescu, Clasa Ilza Şcoaz 
la Nr. 1,zPetroşuni. 

11) Frima Woltingher, Clasa Ilza, 
Şcoala IsraelităzRomână,z Tecuci. 

12) Aurel Erlich, Clasa Ilza, Şcoala 
de băeţi Nr. 1,zBucuresti. 

13) Feidstein H. Aurel, Clasa IIlza, 
Şcoala Nr. 17 „Principele Mihai“ „Buc, 


PAG. 12 00000000000000000000000000000000000oteteeteeD  MINEAȚA COPIILOR 


n întreaga „insulă a zânelor” 
nu era altă fată mai bună şi 
mai frumoasă decât Frumu- 


şica. Fusese botezată cu alt 
nume, dar toată lumea nu-i 


spunea decât Frumuşica. 

De câte ori mergea pe câmp 
sau prin pădure, păsările se 
cântec şi florile se plecau înain- 


opreau din 
tea ei. 


4 
A Zi 
A 


A 


Ry 


Insă Fru umuşica era neno EI. Incă de când 
era copil mic, îi muriseră părinţii şi rămăsese 
singură, singurică pe lume. Atunci fusese lu- 
ată de suflet de o femeie bătrână, dar mai rea 
decât o vrăjitoare. Nici o dată nu-i spunea un 
cuvânt bun şi de mângâere, o ţinea desculţă şi 
îmbrăcată în sdrenţe şi o bătea des fără milă 
şi fără pricină, 

Tot ce putea face sărmana Frumușica, era 


ce © 


00 © © 
PE D0 ee © ge 
© 000 © A000 


să meargă pe câmp şi la pădure şi să poves- 
tească florilor şi păsărilor durerile şi neca- 
zurile. 

Florile căutau să o consoleze şi îi ziceau: 

„Frumuşico, tu cea mai bună si mai frumoa- 
să dintre fete, potoleşte-ți. durerea şi şterge-ți 
lacrimile. Va sosi şi pentru tine ziua când vei 
fi fericită şi fericirea aceasta ți se va părea cu 
atât mai prețioasă, cu cât acum suferi mai 
mult”. 


La rândul lor, păsările Blue cântau duios 
şi îi ziceau: 

„Frumuşico, nu plânge şi nu ofta ! Pe tine te 
aşteaptă zile bune şi frumoase şi vei avea par- 
te de un traiu fericit“. 

Iar Frumușica, vărsând mereu lacrimi, îşi 
zicea: „Cum pot fi fericită eu care n'am pe ni- 
meni pe lume, decât pe femeia care mă bate 
şi mă chinueşte ?” 


"IMINEAȚA COPIILOR 900000000000v900000000o0100009000000000000oe PAG. 13 


Unul după altul, anii treceau. Frumușica nu 
mai era fetiţa cea mică şi plăpândă, ci „o dom- 
nişoară” strălucind de graţii şi de frumuseţe. 
Cu toate că o ştiau cât este de săracă, mulţi 
tineri veniseră să o ceară în căsătorie. 

Insă baba cea rea, care zicea că-i ţine loc de 
mamă, nu se hotăra să o mărite. Aştepta să 
vie un tânăr cât mai bogat, pentru ca şi ea să 
se înfrupte din averea lui. 

Intr'una din zile, această babă trimise pe 
Frumușica la pădure, spunându-i să aducă în 
spinare lemne cât mai multe. Dar tăind 
strângând lemne, se lăsă noaptea ţocmai când 
Frumușica se găsea în mijlocul pădurei. Săr- 
mana de ea se rătăci, aşa că nu putea să gă- 
sească drumul spre casă. 

Obosită şi cuprinsă de teamă, se :. şeză la ră 
dăcina unui arbore şi se porni să plângă. Dar 

“auzi gemete, cari veneau nu departe de locul 
acela. 

Frumuşica se sculă de jos şi 
tr'acolo. 

La lumima razelor lunei putu să vadă că o 
femeie tânără, care avea aripi la spate, căzuse 
prinsă într'o cursă pusă de vreun vânător şi 
se sbătea, ca să scape. 

„Frumuşico, îi se rugă această femeie, scapă- 
mă şi să ştii că vei fi răsplătită”. 

Frumușica se grăbi să tae cu toporul ce adu- 
sese pentru lemne laţurile cursei, aşa că fe- 
meia cea tânără şi cu aripi la spate, putu să 
scape teafără. 

„Iti mulţumesc, Frumuşico, îi zise ea. Cere- 
mi acum ce doreşti. Află că eu sunt zâna aces- 
tei păduri, aşa că pot să-ţi fiu de ajutor şi să-ţi 
îndeplinesc dorineţele. A 

— Bună şi minunată zână, îi întoarce Fru- 
muşica vorba. Sunt fiinţa cea mai sărară şi 
cea mai nenorocită. Mama vitregă mă bate şi 
mă ocărăşte mereu, nu-mi dă de mâncare şi 
mă ţine în sdrenţe. 

— Ştiu ce-ţi trebue, îi zise zâna. Fericire şi 
puţină avere. Crede în promisiunea mea că mă 
voi sili să te fac fericită și să te scap de să- 
răcie“. s : 

Şi fără să aştepte ca zâna să-i mulţumească, 
Frumușica pieri în deşisul pădurei şi se făcu 
nevăzută. 

In acelaş timp, o rază de lună îi lumină 
Frumuşichii drumul care ducea acasă. 

Frumuşica mergea veselă şi mulţumită de 
promisiunea ce-i făcuse zâna. Era aproape 
miezul nopţii, când intră în comună. Mama ei 
vitregă o aştepta în pragul casei şi îndată ce 
o zări, puse mâna pe un băț mai gros şi se re- 
pezi la ea, lovind-o fără milă și ocărând-o cu 
vorbele cele mai urîte. 


erse în- 


„Aceasta să fie oare fericirea, promisă de zâ- 


' nă?” îşi zise în gând Frumuşica. Şi se porni să 


plângă. 

„Dar „minunea minunilor“. Fiecare lacrimă 
ce-i curgea din ochi, se prefăcea, căzând pe pă- 
mânt, într'o perlă de toată frumuseţea. 


ese 


Când văzu aceasta mama vitregă a Frumu- 
şichii, dădu fuga în casă şi aduse un coşuleţ 
pe care îl umplu cu perle. Iar după aceea îşi 
zise în lăcomia şi în răutatea inimei sale: - 
„Dacă o mai bat, va plânge şi mai tare, aşa că 
va vărsa mai multe lacrimi. Voi putea, prin 
urmare, să strâng şi alte perle”. 

Luă, aşa dar din, din nou băţul, pregătin- 
du-se să lovească şi să bată şi mai rău pe biata 
Frumuşica. Insă, nu-i mai merse bine. ; 

Zâna pădurei veghia. Această zână îi repezi 
de sus din :văzduh o perlă mare cât un bolo- 
van de piatră. I-o aruncă însă drept în cap, 
aşa că baba pică moartă pe loc. 

Frumuşica rămase acum singură, dar cu 
grămada de perle care o făceau acum bogată. 
Insă, nu trăi multă vreme singură. In satul a- 
cela era un flăcău sărac, dar voinic, deştept și 
chipeş. Flăcăul acesta ţinea mult la Frumuşi- 
ca. Nici Frumuşica nu ţinea mai puţin la el, 
numai că ea îşi ţinea dorul ascuns în inimă. 

Când se lumină de zi, flăcăul trecu, asa cum 
obișnuia în toate zilele, pe la poarta bordeiului 
în care locuia Frumușica. Frumușica, îi egi în- 
tru întâmpinare şi îi zise: „Vino să-ţi arăt da- 
rul ce am primit dela zâna pădurei“. Şi îi a- 
rătă coşul plin cu perle strălucitoare. 

Ce a urmat, înţelegeţi foarte bine. Frumușica 
a luat în căsătorie pe îlăcăul acela şi au trăit 
împreună o viaţă fericită. 

£ Maria Sorel 
——— — DOC k =o 


PAG. 14 DIMINEAȚA COPIILOR 


— ROMAN PENTRU TINERET — Adaptare după Schmid 


4) O frumoasă serbare şcolară. 


orânduite vase de cristal făcute la fabrica de 
sticlărie a d-lui Filescu şi pline cu flori fru- 
moase. 

Pereţii sălei erau acoperiţi cu covoare fine 
şi de un preţ foarte mare. Pe o masă se vedea 
o mulţime de cărţi frumos legate şi cu mar- 
ginile aurite. Cărţile acestea urmau să fie date 
ca premii şcolarilor cari se distinseseră la în- 


larilor, aşa cum am văzut în capitolul 
precedent, preotul, d. Filescu şi învă- 
= ţătorul eşiră împreună dela . şcoală 
D. Filescu era încântat de tot ce vă- 
zuse şi de frumoasele progrese făcute de copii 
la învăţătură. f 
„Mai este o lună, zise el, până la sfârşitul! 
anului şcolar şi ar fi bine ca să facem o ser-ftâvăţătură şi la purtare bună. 
bare de fine de an cât mai frumoasă. Cu vre o oră mai înainte de a începe serba- 
— Insă şcoala noastră n'are o sală destul de rea, sala era plină până la ultimul loc. Nici o 
încăpătoare, îi observă învățătorul. * | 1] dată în comuna aceea nu se văzuse o mulţime 
— M'am gândit eu la lucrul acesta, îi în- ba asa de mare de oameni. Veniseră, îmbrăcaţi în 
toarse vorba d. Filescu, şi de aceea vă propun + haine de sărbătoare, părinţii şcolarilor, fraţii 
ca serbarea să aibă loc în sala dela conacul % şi surorile lor mai mari. Veniseră  reprezin= 
moşiei mele. $A tanţii autorităţilor din oraşul vecin, mulți 
Ce ziceţi de ideia mea?“. WY prieteni de ai d-lui Filescu cu familiile lor, 
Preotul şi învățătorul primiră cu bucurie a- ¥ precum şi preoţii și învățătorii din  împre- 
ceastă propunere şi chiar îi mulţumiră d-lui > jurimi. 
Filescu pentru grija şi dragostea ce arată faţă `= Cel din urmă veni învățătorul. Mergea mul- 
de şcoală. tumit şi vesel în fruntea şcolarilor, puşi la 
La ziua fixată pentru serbare, d. Filescu in- rând doi câte doi şi îmbrăcaţi cu tot ce aveau 
vită mai mulţi prieteni, precum şi autorităţile ei mai bun. 
din oraşul vecin. Preotul invită pe preoţii din . Până atunci, o asemenea serbare n'avusese 
comunele apropiate şi la fel făcu şi învăţăto- loc în comuna aceea. Insă, trebue să ştim că 
rul cu învățătorii. Iar cu o Duminică mai nu era o serbare, aşa cum sunt, în genere, 
înainte, preotul vesti la biserică pe toţi câţi se astăzi serbările de fine de an şcolar. Era şi 
găseau la sfânta slujbă să vie în număr cât serbare, dar în acelaş timp era un examen, pe 


e A upă ce s'a terminat cu examinarea şco- 


mai mare. care şcolarii îl dedeau în faţa publicului. La 
Sala dela conacul moşiei — o sală încăpă- examenul acesta ori cine din public avea drep- 

toare și frumoasă — a fost împodobită cu tul să pună întrebări. 

mult gust. Mai de mult, d. Filescu comandase Şcolarii, obişnuiţi până atunci să fie exami- 


unui pictor cunoscut un tablou înfățișând pe  naţi numai de învățătorul lor şi fără ca lumea 
lisus înconjurat de copii. Tabloul acesta era străină să fie de faţă, erau, prin urmare, emo- 
destinat să fie dăruit şcoalei. ționaţi şi cuprinși de neliniște. 

Din lipsa de timp, rama aurită în care urma , Serbarea începu prin „imnul naţional”, cân- 
să fie pus tabloul, nu  putuse fj gata pentru. tat în cor de şcolari, după care cântară un cân- 
ziua de serbare. Insă d-na Filescu îl împodo- tec religios. După aceea, preotul şi învățătorul 
bise provizoriu cu o cunună de flori și ver-  ţinură câte o cuvântare de ocazie, foarte bine 
deaţă. De o parte şi de alta a tabloului erau simțite. 


DIMINEAȚA COPIILOR ep PPPPPerPLtePPP0ePP00P00PvV000vvovvoreee PAG. 15 


Apoi începu examenul propriu zis. Mai întâiu 
preotul, adresându-se celorlalţi preoţi cari ve- 
niseră, îi rugă să pună ei scolarilor diferite în- 
trebări din Vechiul şi Noul. Testament. Răs- 
punsurile elevilor fură cât se poate de mulţu- 
mitoare. 

După religie, se trecu la citire. Invăţătorul 
rugă pe cei din public să cheme pe oricare 
elev ar fi vroit şi să-i dea să citească orice 
bucată din „Cartea de citire”. 


şcolarilor un subiect de compoziţie, pe care să 
o facă în scris chiar acum?” 

La această întrebare, se ridică d. Filescu şi 
propuse ca şcolarii să facă o. scrisoare cu su- 


piectul următor: „Un elev care anul acesta 
părăseşte şcoala pentru totdeauna, mulţu- 


meşte învățătorului pentru învăţătura ce a 
primit”. 

Pentru ca elevii să aibă timp să scrie, se 
făcu o pauză de 20 de minute în cursul căreia 


Precum am văzut când cu vizita la şcoală a 
d-lui Filescu, elevii citeau natural, fără să 
„cânte” şi fără un accent monoton şi tărăgă- 
nat. Aşa citeau şi acum, numai că, văzându-se 
în faţa unui public aşa de numeros, glasul le 
cam tremura de emoție şi din când în când 
mai făceau câte. o greşală. 

Invăţătorul însă îi lăsa să citească înainte, 
fără să îndrepte greşelile şi fără să le atragă 
atenţia. „Astăzi, zicea el, şcolarii nu sunt 
aicea, ca să înveţe, ci ca să arate ce au învăţat. 
De altfel, dacă m'aş apuca să-i corectez acum, 
n'aș face alt ceva decât să-i intimidez şi să-i 
descurajez”. 

Insă, în genere, şi rezultatul examenului la 
citire fu mulţumitor şi publicul putu să-şi dea 
seama de silinţele depuse și de metoda foarte 
bună a învățătorului. j 


„Cine doreşte, întrebă învățătorul, să dea 


publicul fu invitat să viziteze conacul moşiei 
şi bine îngrijitul parc care îl înconjura. La 
sfârşitul acestei pauze, şcolarii îşi citiră seri- 
sorile făcute. Mulţi din ei le scriseseră cu 
atâta simţire sinceră, că i-au năpădit lacri- 
mile, pe când citeau. 

Se trecu apoi la examenul de aritmetică. 
Find mai priceput în materia aceasta, conta- 
bilul moşiei dădu trei probleme cu dreptul 
pentru şcolari de a-şi alege şi a dezlega una 
care le-ar fi convenit mai bine. 

Fiecare elev trebuia să facă problema pe tă- 
bliţă, iar rezultatul să-l scrie cu cifre mai mari 
şi să-l anunţe, nu rostindu-l, ci arătând con- 
tabilului tăbliţa şi ridicând-o apoi, ca să fie 
văzută şi de publicul din sală. i 

Pe când elevii erau ocupați cu dezlegarea 
problemei, mulți din sală îşi şopteau între 
dânşii: „Bine că nu ne-a pus şi pe noi să dez- 


{ 
Aki ș p s 


PAG. 16 ceseeec->osotoseceseeesesssosseseosoeososseiD] MINE ATA COPIILOR 


legăm astfel de probleme, fiindcă n'am fi stiut, 
asa că am fi rămas repetenţi”. 

Şi examenul de aritmetică dete un rezultat 
bun. 

Şcolarii trebuiau examinaţi şi la ortografie 
şi punctuație. După rugămintea învățătorului, 
un învăţător dintr'o altă comună scrise pe ta- 
bela neagră două fraze, făcând însă înadins, 
aşa cum făcuse. la şcoală şi d. Filescu, mai 
multe greşeli atât de ortografie, cât şi de punc- 
tuaţie. Copiii trebuiau să scrie pe tăbliţele lor 
frazele acestea, însă -cu greşelile îndreptate, 
ceeace ei reuşiră foarte bine. 


Examenul la geografie luă mai mult timp şi 
fu urmărit cu un interes foarte viu de publicul 
din sală. Era după aceiaşi metodă, de care am 
luat cunoştinţă „când cu vizita la şcoală a d-lui 
Filescu. 


După ce s'a terminat cu examenul la toate 
materiile ce se învățau la şcoală, se trecu la 
împărţirea premiilor. Băeţii primeau premiile 
din mâna d-lui Filescu, iar fetele din mâna 
doamnei Filescu. 


Cei doi fraţi, Toma şi Marin Telea, avură 
premiul I-iu, ceeace făcu părinţilor lor o nes- 
pusă bucurie. După aceea, d. Filescu alese 
printre copiii săraci pe aceia cari meritau să 
primească fiecare un costum nou şi o recom- 
pensă în bani. Şi la aceasta, -Toma şi Marin 
fură printre cei .dintâi aleşi. - 

„Insă, observă d. Filescu, laudele şi răsplata 
nu se cuvin numai elevilor, ci la ele are mai 
mult dreptul d. învăţător, care a muncit şi s'a 
„străduit, ca să ne dea astfel de elevi. De aceea, 


Â.............. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


D. So.. Craiova — Nu simţim de loc nevoia de a anga- 
ja colaboratori, findcă avem mai mulţi de cât ne trebue. 
Regretăm, aşa dar, că nu'putem să dăm urmare pro unerei 
d-tale. 

N. P. Dum: Loco.— După ce ai fost dovedit că ne ai 
trimis o poezie (opiată, nu mai suntem siguri dacă tot ce 
trimiţi d-ta este orlginal sau copiat. -> 

C. C.M. T.-Severin.— „Fiul regelui şi fica împâratului“ 
nu este scrisă tocinai în genul poveştilor populare, cum 
ar fi-trebuit să fie. 

Introduci descrieri literare, aşa cum nu se întâlnesc la 
astfel de poveşti. întrebuinţezi cuvinte ce nu se aud în 
gura poporului dela țară. Dacă urmărești cu atenţiune poz 
vestile cu caracter popular ce publicăm în revistă, vei 
vedea deosebirea. 

——— onko 


DOOI 90000ePeaaveeeresaareeaae 


d-sale îi se cuvine o recompensă. Vă rog, însă, 


să mă lăsaţi pe mine să exprim, „așa cum voi 


crede, recunoştinţa ce-i datorăm” 

Serbarea se termină printo foar te FRAG VA 
piesă şcolărească, jucată de şcolari. ; 

Publicul din sală, mulțumit şi chiar încântat 
de serbare, se pregătea să plece, însă îi aştepta 
altă surpriză. 

„Astăzi sunteţi invitaţii mei”, le zise zâmbi- 
tor d. Filescu. Când lumea eşi din sală, ce-i fu 
dat să vadă? In parc, la umbra unor arbori 
pătrâni de sute de ani, erau întinse mai multe 
mese. 

„Mai întâiu, vorbi din nou d. Filescu, după 
ce merseră cu toţii în parc, să aşezăm pe şco- 
lari din cauza cărora am avut astăzi o zi asa 
de plăcută”. 

Fură aşezaţi băeţii la o masă, iar fetele la 
altă masă. In fruntea mesei băeţilor luă loc d. 
Filescu, iar la masa fetelor se aşeză doamna 
Filescu. 

Mai erau două mese mari pentru ceilalţi in- 
vitaţi. In capul uneia din aceste mese se aşeză 
preotul, iar la cealaltă luă loc învățătorul. 

Totul se petrecu în bucurie şi mulţumire ge- 
nerală. Era o nespusă plăcere să vezi voioşia 
copiilor şi pofta sănătoasă cu care mâncau. 

După masă, copiii cântară în cor mai multe 
cântece învăţate la şcoală. Cât despre părinţii 
lor, nu mai stiau cum să mulţumească şi să 


„aducă mai multe laude hărniciei învățătorului 


şi generozităţii doamnei şi domnului Filescu. 

Din ziua aceea. nu'mai era nevoe ca părinții 

să fie îndemnați să-și trimită copiii la seoală.. 
(Va urma) 


1Â19220009Â. 


Citiţi cu toţii 


POVEŞTI CU NOROC 
DE ALI-BABA (N. Batzaria) 


Această carte apărută în format mare cu- 
prinde 60 de poveşti alese printre cele mai fru- 
moase. Fiecare poveste este bogat împodobită 
cu splendide ilustraţii în culori. 


SuBanuo oua paunranee 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 

Erau dulciuri bune şi fistichii. i 
“Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


Atelierele „ADEVERUL”, S. A. 


PAG.3 să > 


Cercetând manuscrisele. 


Cititorii noştri au observat, de sigur, că de 
cele mai multe ori la rubrica „De toate şi a- 
mestecate” scriem despre chestiuni, cari ştim 
că sunt cititorilor de folos şi'n'așteptăm ca ei 
să ne pună întrebări. 

Bine înţeles, aceasta o facem numai în inte- 
resul lor şi cu scopul-de a le da îndrumări şi 
cunoştinţe folositoare. 

Totuşi, din întrebările ce ni se fac, răspun- 
dem la acelea cari merită în adevăr un răs- 
puns. Nu răspundem la întrebări pe cari unii 
cititori — din fericire, foarte puţini la număr 
—le face aşa, numai ca să se afle în treabă. Nu 
răspundem de asemenea la chestiuni a căror 

cunoaştere nu-este de vre-un folos pentru cei 
ce le fac. 

Am spus doar de. mai multe ori: rubrica 

„De toate şi amestecate” n'are un scop distrac- 
tiv ci ca să înveţe ceva, să înmulțească întru cât 
e cu putinţă cunoștințele cititorilor şi să le dea 
îndrumări bune şi de folos. 


Chestiuni prea grele. 


Mai este o serie de întrebări la cari nu răs- 

pundem : acelea, privitoare la lucruri prea 
grele. Să dăm un exemplu. 
- Drăguţa noastră cititoare, d-ra G. Dum. dela 
Bucureştii-Noui, ne roagă să-i arătăm cum se 
extrage sucul din plante de ori-ce natură ar fi 
ele şi în orişice condițiuni. 

A răspunde aceste întrebări, 
scrie o carte întreagă. 

Aşa, ar trebui mai întâiu să vorbim despre 
plantele medicinale, adică acele plante cari 
servesc la prepararea de tot felul de medica- 
mnte. Plantele acestea nu sunt puţine şi mo- 
dul de a extrage din ele partea care serveşte 
la prepararea medicamentului, nu este o ope- 
raţie chiar aşa de uşoară. 

Vin apoi florile, întrebuințate pentru prepa- 
varea de parfumuri, cu toate că astăzi aproape 
toate parfumurile se fac pe cale chimică. 

Insă, atât operaţia cu plantele, cât şi opera- 
ţia cu florile, este o întreagă industrie, care nu 
poate fi explicată 'aşa de lesne. 


[j 
Paame i i 
4 FA A n. a wi 


înseamnă a 


i i 


De TOATE Și AMESTECĂ 


Gr: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


şeli de limbă. 


Un cititor ne scrie : „Cum este posibil să pot 
scrie lucruri bune de publicat ?” 

Lăsând, deocamdată, la o parte întrebarea 
în sine, adică fondul chestiunii, ţinem să atra- 


„gem acestui cititor atenţiunea asupra greşelei 


de limbă ce face, când întrebuinţează fără fo- 
los două cuvinte, cari au acelaş înţeles. Sunt 
cuvintele pe cari le am subliniat : 
pot”. Corect ar fi fost: Cum este posibil să 
scriu”. sau „Cum pot să scriu,” adică unul din 
cele două cuvinte. 


„Posibil şi 


Alţi cititori confundă, în ce priveşte înţele- 


sul, cuvântul zeci cu cuvântul zecimi, cari au 
două înţelesuri diferite. 

De exemplu ,se spune 
meni,” 
meni” 


„zeci de mii de oa- 
dar nici odată „zecimi de mii de oa- 
. „Zecimi” este o fracțiune, o parte din 


` zece. 


Genitiv şi feminin plural, 


Mulţi cititori îmi scriu că stau la îndoială, 
neștiind cum să scrie genitivul şi pluralul dela 
unele substantive feminine. De exemplu, tre- 
bue scris mânei. sau mânii, mamei sau mamii, 
tinerimei sau tinerimii, cărţei sau cărţii ? A: 
ceasta pentru genitivul singular. 

Să arătăm un mijloc foarte simplu, care 
să ne scape şi de greşală şi de îndoială. Anu- 
me, să punem mai întâiu substantivul despre 
care este vorba la genetiv singular nearticulat. 
Iar când vroim să-l articulăm, adăugăm ter- 
minaţiunea i 

Exemplu : Luăm substantivul mână. Ta ge- 


netiv singular nearticulat este unei mâni. Ar- 


ticulat ar fi, prin urmare, mânii. 
La fel facem şi cu celelalte substantive. 
Mamă — unei mame, articulat mamei. Carte 


—unei cărţi, articulat cărții. Cât despre plu- . 


ralul articulat, navem decât să adăugăm ar- 


ticolul le la forma nearticulat a genitivului . 


lat : mânile, mamele, cărţile etc. 


singular. Aşa dar, vom scrie la plural areon: 


Citiţi: „POVEŞTI CU NOROC“ 


17 August 1930 — Nr. 340 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR 


DIMINEAT 
COPHLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI, — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12.— TELEFON 6/67. 


UN NUMĂR 5 LEI 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU “e 


6 LUNI 100 
Director: N. BATZARIA 


pa 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAA 


„DEGE TELE“ 


Mircea a găsit pe masă 

O mânuşe de bărbat 

Si voind să se gătească, 
Mâna 'ntr'însa şi-a băgat... 


Sade mândru şi priveşte: 
Cine-i mai gătit ca dânsul ? 
Dar cu lacrimi, de-odată, 
Ochişorii-i umple plânsul! 


Numără cu 'ngrijorare 
Degetele, şi-ori cum face 
Numai patru are pline, 
Unui gol!.... Nu e şi pace! ... 


00 e 00 — 


RUGA FLUTURAŞULUI 


0... Fie-ţi milă, copilaş!... 

Si nu mă prinde pe câmpii, 
Căci trupul meu i-așa gingaş.... 
Se frânge fără ca să știi]... 


Să nu-mi mai frângeți aripioaru, 
Că e păcat... și știi prea bine, 
Cum te săgeată inimioara, 

Când te-ai tăiat sau nu ţi-e bine. 


01... Fie-ţi milă, copilaş!... 
Si nu mă fugări mereu, 
Căci trupul meu i-aşa gingaș!... 
Si-apoi te vede Dumnezeu!... 
Nicolae Graur 
——— = 


i ati i 


Vine repede şi-mi spune, 
Printre lacrimi calde, clare: 
„Nene, mi-a mâncat... mânuşa... 
Degetul... cel gros... şi marel”. 


Il privesc şi prind a râde, 
Când îi văd nedumerirea; 
Scot mânuşa buclucaşe, 
Și îi piere iar uimirea... 


Råsu-i înfloreşte sura 
Și privirea-i jucăuşe, 
Că două degete băgase 


Intr'un deget de mânuşe... 
Zaharia G. Buruiană 


leri am văzut trei şiruri de cocoare 
Deasupra satului. Treceau spre miază zi 
Și strigau c'o voce plângătoare: 

Părinte, rudă, frate şi copii. 


Treceau pe sus. Şi ochi-mi după ele, 
Induioșaţi le urmăriau în sbor, 
Cum fălfâiau din aripi ușurele 
Lăsând în urmă-le atâta plâns şi dor! 


Vor fi știind ce jale ne apasă 
Ce vreme grea coboară peste noi, 
Plecând nepăsătoare, cum ne lasă 
Pădurile pustii, copacii goi? 
Minerva Alexandrescu 
———— CC XI ———— 


fost odată o pasăre nespus de 
frumoasă. Şi nici nu se putea 
să nu fie frumoasă, fiindcă pa- 
sărea aceasta venise tocmai 
din raiu. Insă oamneii nu şti- 
au că e „pasărea raiului”, ci îi 
vedeau numai penele frumoa- 
se şi auzeau cântecul ei mi- 
nunat. Şi se bucurau foarte mult, când o ve- 
deau cântând pe pomii din grădina lor. 

Insă frumoasa pasăre sbura deseori departe 
şi nu se mai vedea cu zilele şi cu săptămânile. 
Vroia, sărmana de ea, să se întoarcă în raiu şi 
nu putea găsi drumul. 

Şi aşa, pasărea noastră întreba păsările mai 
mici şi mai mari din păduri şi din câmpii: 
„Cum pot merge din nou în cer ?” 

Păsările însă nu știau drumul. De aceea, îi 
arătau numai cu ciocul şi îi ziceau: „Cerul este 
sus, colo unde este albastru și unde se plimbă 
nourii”. 

Dar ori de câte ori pasărea raiului vroia să 
sboare sus, cât mai sus, se întorcea din drum, 
fiindcă obosea şi i se făcea foame, mai înainte 
de a ajunge în cer. 

Intreba apoi pe celelalte vietăţi din pădure, 
întreba căprioarele şi iepurii: „Cum pot merge 
din nou în cer ?” Insă acestea nu-i pricepeau 
graiul, aşa că nu-i dădeau nici un răspuns. 

Intrebă apoi pe fluturi, închipuindu-şi că, fi- 
indcă aveau aripi pestriţe aproape ca şi penele 
ei, ar înţelege-o mai bine decât căprioarele şi 
iepurii. Dar fluturii erau şi mai puţin pricepuţi. 
Nici n'ascultau şi nici nu puteau vorbi. Sburau 
doar din floare în floare, se legănau pe frunze 
sau stăteau nemişcaţi, bucurându-se de lumina 
şi căldura soarelui. 


Adaptare de Vasile Stănoiu 


Pasărea raiului întrebă pe albine: „Cum pot 


merge din nou în cer ? 


— »Zum, zum, zum |! răspunseră albinele, 


n'avem vreme de pierdut, fiindcă-i miere de 
făcut”. 
Se duse după aceea la liliacul 


ce sboară 


DIMINEAȚA COPIILOR PEN SAES EERE ENEON PAG. 5 


noaptea şi-l întrebă şi pe el: „Cum pot merge 
din nou în cer ?” 

— In cer ? Ce este cerul ? întrebă mirat lili- 
acul ? 

— Cerul, îi răspunse pasărea raiului, este 
colo sus, unde e albastru, unde se plimbă nou- 
rii şi răsare soarele”. 

Liliacul îi răspunse: „Eu unul sbor numai 
noaptea şi în întunerec, aşa că nu ştiu ce în- 
seamnă cer albastru şi ce este soarele. Da, e 


Şi tristă şi amărâtă, sbură de acolo mai de- 
parte. 

In zorile zilei sosi înaintea unei case, unde 
un câine îşi făcea plimbarea de dimineaţă. Pa- 
sărea raiului îl întrebă şi pe câine, zicându-i: 
„Nu ştii să-mi spui cum pot merge din nou în 
cer ? 

— Frumoasă pasăre, îi răspunse câinele, eu 
nu-ţi pricep graiul, dar vino să te duc la stă- 
pânul meu, care este un om foarte cum se cade 

. 


drept, în multe nopţi sunt colo sus lumini, dar 
noi le numim lună şi stele. Insă, în noaptea a- 
ceasta este lună plină. De aceea, se dă o serba- 
re în poiana din mijlocul pădurei. Dacă vrei, 
vino cu mine, poate că este acolo ceeace tu nu- 
meşti cerul”. 

Sburară împreună la poiana din pădure şi 
găsiră acolo o mulţime de păsări şi alte vietăţi, 
cari cântau şi jucau, că îţi era mai mare dragul 
să le priveşti. 

Dintru început îi plăcu şi păsărei raiului pe- 
trecerea din poiană. Cântecele şi jocurile îi a- 
minteau cerul, unde văzuse pe îngeri cântând 
şi jucând. 

Dar cu cât se gândea mai mult, cu atât îşi 
dădea seama că în cer totul e mai frumos. Lu- 
mina, soarelui era mult mai strălucitoare de- 
cât lumina lunei şi muzica îngerilor era nes- 
pus mai frumoasă. 

De aceea, îşi zise singură: „Nu, în poiana a- 
ceasta nu poate fi cerul de unde am venit eu !” 


şi care se va bucura văzându-te. Poate că el să 
îţi fie de folos şi de ajutor”. 

Pasărea raiului intră în casă cu câinele. Stă- 
pânul casei o privi foarte bucuros şi îi dete să 
mănânce. Ştiind apoi că păsărilor nu le plac 
să stea închise în colivie, ii făcu el singur un 
cuib în cel mai frumos pom din grădină. 

In adevăr, vara era pe sfârşite si din zi în zi 
se făcea mai rece. Biata păsărică ar fi înghe- 
tat, dacă navea un cuib, iar ea nu ştia să-l 
facă, fiindcă în cer pasările n'au cuiburi. 

Şi cu ce plăcere o asculta cântând de dimi- 
neaţa până sera ! Numai că stăpânul casei nu 
putea să priceapă că.pasărea raiului nu cânta 
aşa ca să cânte, ci îl întreba mereu în graiul 
ei: „Nu ştii să-mi spui cum pot merge din nou 
în cer ?” 

Omul acela avea însă o fetiţă care se juca 
toată ziua sub pomul în care pasărea raiului 
îşi avea cuibul şi de unde îşi cânta cântecul. 

Dar auzind-o în toate zilele şi văzând cum 

$ 


PAG. 6  00b00b00b0000000000000000000000000000000000e DIMINEAȚA COPIILOR 


pasărea îşi îndreaptă mereu aripile şi ciocul 
spre cer, fetiţa pricepu până la urmă că o în- 
trebă: „Nu ştii să-mi spui cum pot merge din 
nou la cer ?” 

l-ar fi arătat bucuros drumul, dar nu-l ştia 
nici dânsa 

„Frumoasă păsărică, o întrebă la rândul său 
fetiţa, dar cum ai venit tu din cer pe pământ?” 

Pasărea îi răspunse: „Deseori mă gândesc şi 
cu la lucrul acesta, dar nu-mi pot aminti des- 
tul delămurit. Ştiu numai că atunci când am 
venit, cra aicea pe pământ tare frig şi întune- 
rec beznă. Singurul lucru verde şi luminos era 
ceeace adusesem noi, fiindcă eu nu venisem 


singură, ci cu un înger din cer. Ingerul purta” 


pe umeri un pom verde, care avea pe el o mul- 
time de lumini. Il puse în camera voastră și 
când se auzi glasul unui clopot din cer, aţi ve- 
nit sărind tu şi fratele tău şi vaţi bucurat 
mult, văzând pomul adus de înger. 

„Mai ales tu, fetiţo drăguță, erai plină de 
veselie. Săreai mereu în jurul pomului şi luai 
de pe el frumuseţea de jucării cu care era în- 
căreat. După aceea sau stins lumânările, iar 
tu și fratele- tău v'aţi dus la culcare. 

„Am căutat şi eu pe îngerul cu care sbura- 
sem din cer, dar nu era nicăiri. Pe semne, sbu- 


rase singur în cer şi mă uitase pe mine. Sau 
poate nici nu ştie că venisem cu dânsul, fiind- 
că eu am stat ascunsă între ramurile pomului 
luminos. 

— A, acum pricep, îi întoarse fetiţa vorba. 
Pomul despre care vorbeşti era, de sigur, po- 
mul de Crăciun, pe care Copilul lisus ni-l a- 
duce în toţi anii. Acum tu n'ai altceva de făcut, 
decât să aştepţi din nou Crăcinul, când înge- 
rul vine din nou şi aduce alt pom de Crăciun. 
Atunci te întorci în cer cu el”. 

Aşa Să şi întâmplat. Zi de zi, se făcea mai 
frig. A căzut zăpadă multă, care a acoperit toa- 
tă verdeata de pe pământ. Pasărea raiului în- 


“gheţa- de frig în cuibul său. 


Dar într'o zi fetiţa îi zise: „Deseară este Aju- 
nul Crăciunului, aşa că deseară vine Copilul 
lisus sau um înger trimis de Dânsul”. 

In adevăr, după ce se lăsase bine noaptea, 
se auzi un foşnet ca de aripi mari şi un minu- 
nat pom de Crăciun apăru în mijlocul odăiei, 
în care copiii se bucurau şi cântau de plăcere. 

Pomul de Crăciun fusese adus de un înger, 
pe care pasărea raiului îl vedea bine, pe când 
copiii nu puteau să-l vadă. Pe spatele acestui 
înger pasărea raiului se întoarse în cer. 

Adaptare de Marcu Ionescu 


4900000700000 P00000R000000PPP0000P00OPPPORORRIIROPROROODPOPPRA AEEA A EAA EEEE EE EEE EEEE EEEE EEE EEE EE EEEE EEEE EEEE EEEE EEEE EEE EEE EEEE REEERE E EEEE EETEEETEEEEEES 


PREȚUL UNEI CĂRȚI RARE 


Un fierar sărac de la Londra trecea într'o zi 
prin faţa prăvăliei unui anticar de cărţi. Văzu 
o carte veche şi cam ruptă şi o cumpără pe 
preţul de 50 bani. 

După ce s'a întors acasă, deschise cartea, 
dar înţelese că n'are ce ceti în ea. Era scrisă în 
limba latină şi tipărită cu litere foarte vechi, 
pe cari le ar fi citit cu greu chiar un om în- 
văţat. 

Fierarul aruncă nemulţumit 
dulap şi nu se .mai gândi la ea. 

Câteva zile mai târziu, un vecin veni la el 
tocmai când fierarul, căutând nişte scule, răs- 
colea în dulapul peste care pusese cartea cea 
veche. Vecinul zări cartea şi, examinând-o, 
văzu că era tipărită în anul 1450. 

„Cred că aceasta preţueşte ceva, îi zise el 
fierarului. Dacă vrei, încredinţează-mi-o mie, 
ca să întreb despre valoarea ei. 

— E un fleac de carte, care nu face nici doi 


m 


€ 


cartea pe un. 


bani, îi răspunse fierarul. Ia-o şi fă cu ea tot 
ce doreşti”. 

Vecinul arătă secretarului ,Muzăului bri- 
tanic” (British Museum) cartea, iar secretarul 
chemă a doua zi pe fierar şi-i zise: „Iți dau pe 
această carte 1500 de franci”. 

Fierarul rămase aşa de uluit, încât nu fu în 
stare să scoată un cuvânt. Insă secretarului i se 
păru că fierarul tace din cauză că preţul 
este mic. 

„Ei bine, îţi dau pe ea 2000 de franci. Eşti 
mulţumit?” 

Târgul fu făcut, iar fierarul plecă încântat 
că se alesese cu o sumă așa de mare. Dar nici 
secretarul muzăului nu era mai puţin mul- 
tumit. ; 

In adevăr, cartea pentru care plătise suma 
de 2000 de franci, era cea dintâiu carte tipărită 
de Gutenberg, inventatorul tiparului. 

—— CX MM căt 


LPP P0000000900000P0000000000Pa00ePeaRoPPORaDreeoer ao a popa ponenese. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. ? 


>e 


; PENTRU CITITORII MAI MICUŢI: 


tHhHnn 


290e 


20000. 


MOE DESEEEEEEEEETEEEETTEEEEE TEE E ETETETT EET EEEE E E EEEE EEE TE E EEE E EEEEE EEE ET EET E T a 


GĂINA CEA SEMETĂ 


A fost o dată o găină, — o frumoasă găină 


albă, care făcea ouă mai multe şi mai mari 


decât ouăle celorlalte găini. De aceea, stăpâna 
ei ţinea mult la dânsa. Insă, tot din pricina 
acesta, găina ajunsese de o semeţie nesuterită. 

Asa, într'un an, ea îşi puse în cap să scoală 
pui înaintea celorlalte găini şi într'o vreme 
când era încă iarnă, frig şi zăpadă. 

Işi ascunse, aşa dar, ouăle în colţul grajdu- 
lui sub o căruţă stricată şi începu să le clo- 
cească cu toată îngrijirea. 

Dar cocoşul, care ştia ce face fiecare găină, 
o căută şi o găsi peste ouă. 

„Ce taci, nebuno? îi zise el certând-o. Ce 
te-ai apucat să cloceşti pe această vreme de 


frig şi de zăpadă? Nu ştii că vor degera şi vor 


muri toţi copiii, aşa că tu vei fi o mamă cri- 
minală?” 

Insă găina, încăpăţânată mai rău decât un 
catâr, n'ascultă de sfatul acesta şi îi dete îna- 


inte cu clocitul ouălor. 


Şi adevărul este că, cu tot frigul, după trei 


săptămâni, sase puişori eşiră din ouă. Găina 
nu mai putea de bucurie și de mândrie, însă 


aceasta nu tinu mult. 


Primul puişor muri de frig, al doilea de 
pneumonie, al treilea, fiindcă îi degeraseră 
picioruşele, iar ceilalţi -trei muriră în aceiaşi 
zi, înecaţi într'o băltoacă de zăpadă ce se 
topise. 

Abia atunci găina cea semeaţă îşi dete 
seama de nechibzuinţa sa şi recunoscu că 


fusese sfătuită în bine de cocoș. 


Maica Linu 


PPR ARRP RARA ARRRRAARAPAPOPOPRAEPEPPRARERRRPRARRRA AARAL CRED ROD PROG DPAEARRA RIA 008 P0009400000000000000000004 93 0050009000000 000 5000440" 


PAG. 8 mm e mia i cat ma pan miine DIMINEATA COPIILUR 


a N 


P 
| 


Vai, ce mult avem de luuru Și vedem c'au căutare, Au rămas doar prea puţine, 
Frosa, eu şi Hăplişor! Orişicine-i bucuros, Până mâine, cred, s'au dus, 
Impărțim noi la bilete, Zece lei dând să câştige Apoi tragem; loteria... 

Dăm şi vindem tot de zor P'Urechilă cel îrumos. Dar vedeți ce gând ne-am pus: 


Vrem la tragere să facem Toate-acestea vreau să fie „Vreau să vadă toți duşmanii 


O petrecere, serbare, Chiar aci la: Budureşti, Cât am strâns la loterie 
Şi cu cântece, cu! jocuri Coana Frosa însă cere,! Şi! mai vreau, iubit Moş Nae, 


Şi să'ncingem hora mare. Ca s'o facem la Hăpleşti. Să jucăm noi ş'o Chindie”. 


i 


DIMINEATA COPIILOR 999999909053000000009090000eeeetevtoeeeeeeee PAG. + 


A EE 


Air] 


HAPLEST, 


Vite-aşa doreşte Frosa, 
Facă-se doar voia ei — 

La Hăpleşti să mergem iarăşi, 
Am pomit ded, dragii mei. 


Cititori şi cititoane 
De aci, din alte locuri, 
Vrând să fie la serbare. 


N'am fost singur, căci venit-au 


Când ne-am dat noi jos la gară, 
Am mers drept la Primărie, 
Unde trebue să tragem 

Marea noastră loterie. 


Plină-i curtea, iar la mijloc 
Urechilă stă gătit 

Tot cu flori, cu panglicufe, 
Frosa cum 4-a'mpodobit. 


Dintr'o ladă ce-i pe masă 
Don' primar ia un bilet, 

Il desface şi citeşte: 
„Marioara Călinet”. 


GE 
e, Ý | 
RNA 


Dar fetita-i încurcaată, Deci drăguţei de Hăplina, 
Zice: „N'avem graid acasă”. Ea pe loc îl dărueşte, 

l-e ruşine-apoi de lume Mititica-i încântată, 

In oraş cu el să iasă. Frumuşel îi mulţumeşte. 


In n-rul viitor: „O scrisoare dela 


„Câştisat-ai, domhişoară, 
Pe-Urechilă — să-ţi trăiască ! 
Săngrijeşti de el mai bine, 

Să nu-l laşi să îlămânzească”. 


sovata 
LL OI > 


H xg 


Se porneşte-apoi serbarea, 
Ş'a fost straşnic, minunat. 
Şi „chindia” şi „bătuta” - 
Noi cu Frosa am iucat. 
(Va urma) 
Haplea”. f 


PAG. 10 


300) IMINEATA COPIILOR 


NOROCUL GREERULUI 


CI N itina strânsese în puşculiţa sa o gră- 

madă de bani. Dacă o întrebi câţi bani 
a strâns, ea îţi răspunde „Mulți !” 

E deajuns să spun că cu banii aceş- 
tia Titina putea să-şi cumpere de Paşti o pă- 
puşă mare şi frumoasă. O văzuse la vitrina u- 
nui magazin de jucării. 

In sfârşit, ieri, însoţită de mămiţica ei, Titi- 
na eşi în oraş, ca să-şi cumpere păpuşa cea do- 
rită. Dar se opri o clipă la o brutărie, fiindcă 
văzu cozonaci proaspeţi şi frumoşi. Iar Titinei 
cozonacii îi plac nespus de mult. 

Insă, pe când ea privea la bunătatea de co- 
zonaci, un băieţaş îmbrăcat în haine vechi şi 
care nu părea deloc vesel, intră în brutărie şi 
ceru o pâine. 

„Ai adus bani? 

— Nu, domnule, răspunse băieţaşul plecând 
de ruşine capul în jos. După aceea adăugă: 
Mi-a spus mama că trece mâine pe la d-ta.” 

Brutarul îi dede pâinea, după ce însemnă 
ceva întrun registru. Cu toate acestea, băieţa- 
şul nu se gândea să plece, ci asculta cu băgare 
de seamă. 

„Ce asculţi aşa, băete? îl întrebă brutarul. 

— Ascult cântecul acesta: gri-gri, gri-gri! 
Cine cântă aşa? 

— Greerii, de cari e plină brutăria şi casa“ 
îi răspunse brutarul. 


Băieţaşul se rugă atunci de brutar să-i dea 
şi lui un greere. 

„Dar ce vrei să faci cu greerele? îl întrebă 
râzând brutarul. 

— Am auzit, răspunse băieţaşul, că greerele 
aduce noroc la casa omului. Deaceea, vreau să 
am şi eu unul acasă la noi, pentru ca să ne a- 
ducă şi nouă noroc şi să nu mai plângă mă- 
miţica. | 

— Şi dece plânge mama d-tale? întrebă din 
nou brutarul, pe când Titina asculta conver- 
saţia cu atenţie. 

— Fiindcă de când a murit tăticu, ea mun- 
ceşte şi ziua şi noaptea şi cu toate acestea, nu 
poate să cumpere tot ce avem nevoe“. 

Brutarul nu mai întrebă ceva, ci luă o cutie 
de carton, făcu deasupra câteva găuri, după 
aceea prinse trei greeri şi îi puse în cutie pe 
care o dădu băieţaşului. 

Băeţaşul mulţumi şi ţinând într'o mână cu- 
tia, iar în mâna cealaltă pâinea, o porni spre 
casă. 

„Hai, Titino, să cumpărăm păpuşa”, îi zise 
Titinei maică-sa. 

Insă Titina scoase toți banii ce strânsese 
pentru păpuşă şi îi dete brutarului, zicându-i: 
„Trimete-i te rog mamei băeţaşului.”. 

— Dacă-i aşa, grăi la rândul său brutarul, 


dau şi eu ceva: îi şterg bietei femei datoria.” 
i Vintilă Bratu 


Copiii silitori cari au obținut 


premiul l-iu la învăţătură 


1) Eleonora Căpitan  Raevschi, 
Clasa IV-a, Şcoala de aplicaţie, 
Botoşani. 


2) Wasserman Mira, Clasa IVza şi 
Wasserman Tany, Clasa lza, Şcola 
mixtă satul Tazlău (jud. Bacău’. 

3) Lucia Sp. Iacobescu, Clasa IVza, 
Şcoala de fete Nr. 18,„Bucureşti. 

v 4) Constantinescu S. Radu-Mihaiu, 
Clasa l:a, Şcoala de băeţi Nr. 2.» 
Pitești. 


5) Georgescu V. Gogu, Clasa 1Vza, 
Şcoala de băeţi Nr. 5,-Constanţa. 

6) Letiţia Vasilescu, Clasa Iza B. 
Liceul Barmen Sylva,zTimişoara. 

7) Teodor Madan, Cl:sa 1Vza, Şcoaz 
la din satul Bălansjud. Bâlţi (Basarabia) 

8) Ionel Georgescu, Clasa [l-a B. 
Şcoala Arhiepiscopală „Sft. Andrei“, 
Bucureşti. 


9) Crivăţ Ortansa-Valerina, Clasa 
IV-a, Şcoala de fete din Baş (Romas 
naţi). 

10) Paul Iliescu, Clasa IIIza, Şcoas 
la de băeţi „Ioniță Pop“,Bucuri şti. 

11) Tamara Sapiro, Clasa II-a, Şcoaz 
la de fete Nr, 2,Orheiu. 


12) L:htenberg P. Rosinette, Clasa 
]lza secundară, Şcoala Ştirbei Doamna, 
Bucureşti. 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


Stăpânul apelor şi al pământului 


n vremurile de demult, după 
ce a împărţit Dumnezeu toată 
împărăţia Sa în uscat şi apă» 
s'a stârnit într'o bună dimi- 
neaţă o mare neînțelegere în- 
tre stăpânul mărilor şi al pă- 
mântului. 

; Fiecare spunea că el e mai 
mare şi căuta s'o dovedească în diferite chi- 
puri, dar n'ajungeau la nici un sfârşit. Dum- 
nezeu, care are milă de făpturile Sale, vroi să 
le curme sfada şi de aceea le trimese un înger 
din cer pe o noapte cu lună şi le vorbi în felul 
ce. urmează: 

„Nu destul se “ceartă oamenii şi se urăsc în- 
tre ei, acum aţi început şi voi? Aceasta e răs- 
plata mea că vam dat viaţă? 

„Nici unul din voi nu e mai mare sau mai 
mic, amândoi sunteţi deopotrivă în putere. Cel 


de Mona Rădulescu 


mai mare sunt Eu şi vă poruncesc să vă îm- 
păcaţi şi să trăiţi în linişte”. 

De ruşine, stăpânul pământului îşi lipi frun- 
tea de ţărână, iar stăpânul apelor îşi cufundă 
capul în mare. 

„Domnul are toată dreptatea, zise întâiul. 
Ce fel de pildă dăm noi supuşilor noştri? Să 
nu ne mai certăm şi să mulţumim Atotputer- 
nicului pentru bunătatea Lui”. 

Şi astfel se îimpăcară, dar liniştea nu ţinu de 
cât până a douazi. Duşmănia izbucni cu mai 
multă înverşunare. A 

Stăpânul mărilor dete drumul apelor şi se 
întinse să cuprindă cât mai mult uscat şi pen- 
tru fiecare bulgăr de ţărână ce se rostogolea 
în apă, marea se bucura și râdea în hohote de 
spume. : 

Ži şi noapte, marea mânioasă pornea cu toa- 
te hoardele de valuri şi izbea furios zăgazul 


DIMINEAȚA COPIILOR Â..000Â0900099990000900990099909909909000000 PAG. 13 


de trecea peste hotarele fireşti şi nu cruța nici 
moşiile şi nici pe locuitorii lor. 

Aceștia se răzbunau, născocind felurite scu- 
le şi unelte drăceşti, ca să poată pune mâna 
pe cât mai multe vietăţi de ale mărilor, pe 
cari apoi le mâncau cu multă cruzime. 

Cearta nu se mai isprăvea, ba se înteţea din 
ce în ce mai mult. 


Nici unul nu putea dovedi că are mai multă 
putere. 

Dumnezeu trimise atunci iar îngerul şi le 
spuse: 

„Niciodată mările nu vor înghiţi pământul 
şi nici pământul nu va cuprinde genuna ape- 
lor. Zădarnie vă sbateţi, voi nu veţi ajunge la 
nimic”. Cine să asculte? 

De data aceasta, vrajba izbucni mai tare şi 
fiecare gata se aruncă să-l doboare pe celălalt. 

Văzând aşa, Domnul nu se mai amestecă şi-i 
lăsă să-și facă de cap. 

Intre aceasta, oamenii se înrăiau tot mai 
cumplit. 

„Dacă stăpânii noştri nu trăesc în pace şi 
în linişte, ce să facem noi, cari suntem supușii 
lor?” 

Nu-şi dădeau seama că singuri îşi amăresc 
viaţa şi-şi împuţinează zilele lor. 

„Prea s'a ticăloşit omenirea, se gândi Dum- 


nezeu din cer. Să trimit un sfânt, care să-i în- 
veţe să facă bine şi să-i îndi umeze pe calea a- 
devărului”, 

Aceasta fiind vrerea şi gândul Domnului, se 
arătă pe pământ un om cu totul deosebit de 
ceilalţi. 

Mai puţin la înfăţişare decât la faptele şi în- 
văţăturile lui. 


Era bunătatea şi mila întrupată. 

Vorbea frumos şi cu toţi oamenii şi-i ajuta 
din răsputeri. 

Ochii lui blânzi, albaştri erau pururea u- 
mezi de îndurare şi duioşie. 

De câte ori se strângeau semruii lui în jur, 
el cu graiu blajin cucerea sufletele şi ştia să-i 
înduplece ca să facă fapte bune şi să se roage 
Celui de Sus. 

Oamenii îl iubeau și căutau să se apropie ` 
cât mai mult de el şi astfel se îndreptau şi în- 
cepeau să se facă tot mai buni. 

Sfântul n'avea nevoe de nici o avere şi pen- 
trucă era vară şi cald, nu avea nici locuinţă 
deosebită. Dormea pe nisipul mărunt dela 
malul mării. 

Intr'o zi, arşiţa de soare era făţişe peste tot 
şi căldura aşa de moleşitoare, încât trimisui 


(Citiţi urmarea în pag. 14 jos) 


| PAG. 14 


— ROMAN PENTRU TINERET - 


3) Toma şi Marin pleacă în străinătate. 


Când Toma şi Marin au îmbrăcat pen- 
tru întâia oară hainele noui, dăruite 
de d. Filescu la serbarea şcolară, pă- 
rinţii lor s'au îmbrăcat şi ei în haine 
de sărbătoare. 

„Dragi copii, le zise atunci tatăl lor Ion Te- 
lea, să mergem tuspatru la conacul moşiei şi 
să mulţumim înpreună generoşilor noştri bi- 
nefăcători”. 

Când i-a văzut că iutră în salon, doamna 
Filescu zise soţului ei într'o limbă străină, 
ca să nu fie înţeleasă de copii şi să nu le tre- 
zească sentimente de vanitate: .„,Observă ce 


(Urmare din pag, 13) 
lui Dumnezeu fu copleșit de un somn adânc, 
în vreme ce stătea întins pe o brazdă şi.citea 
o carte sfântă. 

Intr'o clipă, stăpânul mărilor găsi prilejul 
să-şi învolbure apele şi să le verse furioase 
peste maluri, astfel încât valurile repezi tra- 
seră după ele pe sfântul adormit şi-l înnecară. 

Deodată, cerul se acoperi de nori şi începu 
să fulgere şi să bubue, munţi de talazuri zbu- 
ciumate de furtună se frământau şi spumegau 
biciuite de cumo'iln vijelie. 

Un glas puternic răzbătu din tot înaltul: 

„Blestemată să fii tu, mare haină și răzbu- 
nătoare, şi cât va fi lumea să n'ai pace şi liniş- 
te. Goană şi prigoană și zbucium şi harţă să 
fii mereu!” 

Apoi glasul fulgeră pe celălalt vinovat: 

„Fii blestemat şi tu Pământ, şi fiori de 
groază să te cuprindă deapururi gândindu-te 
“la împărăţia apelor”. 

De atunci osândit a fost noianul mării să fie 
în vecinică neliniște şi sguduire de valuri şi 
oamenii să tremure de furia lor. 


Mona Rădm. ‚a 
OO 00 —— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Adaptare după Schmid 


bine îi prinde pe copii în hainele noui şi cât 
sunt ei de drăguţi. Cei mai mare seamănă, cu 
părul blond, tatălui său. iar cel mai mic sea- 
mănă cu mamă-sa. Amândoi sunt foarte plă- 
cuţi la vedere. 

— Şi ce e mai bun „răspunse în aceiaşi limbă 
străină d. Filescu, este că amândoi sunt sili- 
tori, sunt cuminţi și par a fi înzestrați dela na- 
tură cu talente frumoase. De aceea, n'ar fi 
oare mai bine ca, în loc de a le da numai o 
parte din suma de care au nevoe pentru'a în- 
văţa o meserie, le-am da toţi banii și chiar as- 
tăzi ? Cum găsești tu gândul acesta ? 

— E un gând foarte bun şi consimt din toată 
inima, zise d-na Filescu. Să trecem asupra a- 
cestor doi copii şi asupra altor copii săraci 
dragostea ce nutream pentru cei doi copii ai 
noștri pe cari, vai! am avut nenorocirea să-i 
pierdem aşa de vreme. 

„In scopul acesta, zise mai departe d-na Fi- 
lescn. renunţ bucuros la cerceii împodobiţi 
cu diamante ce vrei să-mi cumperi. Slavă 
Domnului, bijuterii am destule, aşa că banii 
ce vroiai să dai pe cercei, i-am putea între- 
buinţa mult mai cu folos.” 

Atunci d. Filescu, adresându-se lui Ion Te- 
lea, îi zise : „Spune-mi, te rog, ce aveti de gând 
să faceţi din flăcăii aceştia ? Nu vedeţi că e 
bine să înveţe o meserie ?” 

Ion Telea răspunse în felul ce urmează : „Cu 
toate că nu sunt aşa cum a fost şi răposatul 
meu tată; decât un biet tăietor de lemne, to- 
tuşi sunt mulţumit cu ceiace știu şi cu ce am. 
Insă, fiindcă văd că bunul Dumnezeu i-a în- 
zestrat pe copiii mei cu inteligenţă şi price- 
pere, cred că ei ar fi capabili să înveţe meserii 
mai fine decât meseria mea şi cu cari să poată 
câștiga mai mult decât câștig eu. 

— Foarte bine, îi întări d. Filescu vorba. 


DIMINEAȚA COPIILOR 9000000o0oo0000ovo0000000000000000000000000e PAG. 15 


Insă nu te-ai gândit şi la meseriile ce copiii 
săi ar putea şi ar dori să înveţe ? 

— Toma, răspunse Ion Telea, ar dori să în- 
veţe meseria de tâmplar. La oraş, este meşte- 
rul Barbu, un tâmplar foarte priceput şi un 
om cumsecade. Il cunosc de când a avut de lu- 
cru la conacul moşiei. 

„De altfel, vine din când în când la pădure, 


să-l ia ca ucenic şi să-l înveţe meseria de 
strungar. Il cunosc şi eu pe meşterul acesta, 
pe care am avut de asemenea ocazia să-l în- 
tâlnesc la pădure, şi pot spune că este şi el 
un om foarte de treabă. 

— Toate dorinţele copiilor voştri vor fi înde- 
plinite, zise d. Filescu. Ascultaţi: am hotărît, 
soţia mea şi eu să luăm asupra noastră nu 


ca să cumpere lemne şi scânduri de cari are 
nevoe şi deseori i-am ales eu marfă mai bună. 

„Acum câtva timp, Toma i-a dus o scrisoare 
din partea pădurarului. La întoarcere, băiatul 
nu mai continua lăudânăd atelierul meşterului 
Barbu şi spunându-ne cât de mult îl plăcuse. 
Din ziua aceea, Toma arde de dorinţa de a în- 
văţa meseria, de tâmplar. 

„Cât despre meşterul Barbu, şi el 
să-l ia pe Toma ca ucenic. 

—Cu Toma e bine, zise d. Filescu. Dar ce 
meserie vrei să înveţe mititelul acesta de Ma- 
rin? 

— Lui Marin, răspunse Ion Telea, îi place 
meseria de strungar. Săptămâna trecută, 
mamă-sa la trimis în oraş, ca să repare vâr- 
telniţa. Acolo l'a văzut pe meşterul strungar 
lucrând și i-a plăcut aşa de mult, că sa apro- 
piat de el şi i-a zis: „Ce n'aş da să învăţ şi 
eu meseria aceasta !" Meşterul, căruia Marin 
i-o fi făcut o impresie bună, i-a spus că e gata 


doreşte 


A a, 


numai o parte din cheltuelile pentru vremea 
de ucenicie a celor doi copii ai voştri, ci să plă- 
tim în întregime. Vă rog numai să nu spuneţi 
la nimeni. Pentru câtva timp am motivele 
mele ca să nu se afle. Insă, mergeţi, vorbiţi cu 
cei doi meşteri şi învoiţi-vă cu ei despre pre- 
țul ce vi-l cer, ca să înveţe meseria aceşti doi 
voinici”. 

La spusele acestea, Toma şi Marin, precum şi 
mama lor, ai cărei ochi erau plini de lacrimi 
de bucurie, sărutară mâna doamnei şi domnu- 
lui Filescu. 

„Cucoane, zise Ion Telea cu glasul tremu- 
rând de emoţiune, jurăm fiii mei şi eu că vă 
vom fi veşnic recunoscători pentru o binefa- 
cere aşa de mare. La rândul său, Dumnezeu 
din cer va avea grijă să vă răsplătească după 
inima voastră cea bună.” 

“Ziua următoare, Ion Telea, însoţit de Toma 
şi Marin, merse la oraş şi în aceiaşi zi cei doi 
fraţi intrară ca ucenici — Toma la meşterul 


ECE PN: I A P AET E Dre aa Tu 
pe Es IN 
pe A E A o i = 
` y 
4 Í Í y 


“PAG. 16 beseeroesteseseocseserecsuorsosassssrenneott DIMINEAT: COPIILOR 


tâmplar, iar Marin la meşterul strungar. In 
noua lor ocupațiune arătară aceiaşi inteligență 
„pătrunzătoare, aceiaşi. neobosită putere de 
muncă și aceiaşi dorinţă de a înţelege şi de a 
învăţa, de cari dăduseră dovadă ca elevi pe 
băncile dela şcoală. 

- Tot silindu-se să-şi însusească meseria cât 
mai bine, mergeau regulat la cursurile de 
seară. La aceste cursuri căutau mai ales.să 
înveţe desenul, geometria, de care aveau ne- 
voie în meseria lor. © 

Cât despre purtarea lor, ea putea fi dată tu- 
tulor copiilor ca model. Meşterii la cari lucrau, 
nu știau cum să-şi arate mai bine mulţumirea 
şi să-i laude mai mult. 

In ziua în care aceşti doi frați fură făcuţi 
din ucenici lucrători, Toma zise lui Marin: 
„Este de datoria noastră să exprimăm d-lui 
Filescu, prim ceva făcut de moi, recunoştinţa 
ce-i purtăm pentru binefacerile sale. Ştiu că 
d-lui Filescu îi place jocul de şah. In orele 
mele libere „eu mă voi sili să-i fac un şah cât 
mai frumos, iar tu să-i faci pionii. Pentru tine, 
treaba aceasta ar fi o jucărie. 

— Ai avut un gând minunat, îi întoarse 
Marin vorba. Să-l înfăptuim fără întârziere. 


ri SETE ai 
Sau se cade “însă sà facem ceva şi pentru 
doamna Filescu ? Fiindcă ştiu că-i place să 
toarcă, m'am gândit să-i ofer o furcă, pe care 
mă voi căzni s'o fac cât mai drăguță. 

— Ai dreptate „zise Toma. Fă-i tu furca, iar 
eu, din partea mea, am să-i fac o măsuţă de 
lucru.” : 

Câtăva vreme după aceea, cei doi fraţi se 
duseră la conacul moşiei cu obiectele făcute 
de dânşii şi pe cari le reuşiseră de minune. 
După ce lăsară în vestibul măsuţa şi furca, in- 
trară foarte respectuoși în odaia de lucru a 
d-lui Filescu. Toma purta la subsioară șahul, 
iar Marin avea în mână o cutie de lemn fru- 
mos lucrată şi în care pusese pionii cu care 
se joacă jocul de șah. Toma luă cuvântul zi- 
când : 

„Mult onorate domnule Filescu, am venit 
fratele meu şi eu, ca să vă oferim un mic mo- 
del de lucrul făcut de noi, cu rugămintea de 
a bineovi să-l primiţi ca un semn slab al re- 
cunoștinței noastre.” 

Măgulit de această atenţiune, d. Filescu în- 
cepu să e„amineze cu băgare de seamă şi cu 
plăcere drăguţul joc de sah. 


(Va urma) 


...200080009000000000000000004800000000000000004 00400 0000508009080000000008089000a8508880000 5000080005080 012000000090000090 00000000000900000000a000eeeeeei 


CUM S'A FĂCUT VIA 


Ştim că am mai publicat legenda ce urmea- 


ză, însă o dăm din nou în forma în care e scri- 
să de scriitorul francez Laboulaye (citeşte La- 
bulâi). 


Când Tata Noe sădea viţa de vie, fu zărit de 
Scaraoţchi, care fiind din fire foarte curios, 
se apropie de el. 

„Ce Atena aicea, omule? îl întrebă necura- 
tul. 

— O vie, haeun Tata Noe. 


— Şi la ce e bună? întrebă din nou Talpa 
iadului. 

— Rodul viei, îl lămuri Tata Noe, pe cât e 
de plăcut la vedere, pe atâta e de delicios la 
gust. Din el se mai scoate o băutură, care în- 
veseleşte inima omului. 


— Dacă-i aşa, răspunse Scaraoţehi, am să-ţi 
dau şi eu o mână de ajutor”. 

Spunând acestea, diavolul aduse un miel, 
îl înjunghie şi lăsă să-i curgă sângele în groa- 
pa făcută de Tata Noe, pentru a sădi viţa de 
„vie. Făcu la fel cu un leu, cu o maimuţă și cu 


- 


un porc. Cu sângele acestor animale stropi el 
vita de vie. 

De atunci, ori de câte ori omul bea puţin vin, 
se face blând şi duios ca un miel. Dacă bea 
ceva mai mult, se face puternic şi curagios ca 
un leu. Dacă bea și mai mult, devine nebuna- 
tic şi răutăcios ca o maimuţă. Iar dacă, din 
nenorocire pentru el, nu se opreşte, ci Dea: îna- 
inte, sfârşeşte prin a semăna porodlul; care 


-se tăvăleşte în noroiu. A 


PD Detla N E 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Lig. M. Pop. ee IE EI in trimise de. dta s'au priz 
mit şi s'au amestecat cu cupoanele trimise de ceilalți cititori 
şi cititoare 

Te înşeli însă când îţi închipui că trebuia ‘să -câştige 
toţi câţi au trimis cupoane. 

Au trimis cupoane mai multe mii de cititori, iar nzrul 
total al premiilor era de 20. Tragerea premiilor nu s'a făcut 
nici de directorul, nici de administratorul revistei, ci deo 
comisiune de persoane alese din sula unde avea loc serbarea 
şi în prezenţa întregului public din sală. | 

De asemenea, cele mai multe premi au fost câștigate 
de cititorii: din provincie. 


ODER 00 ———— 


wi DIMINEATA 
1341 COPiiL.o 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


Diecron: N. BATZARIA. 


ae aa ITI at iti ca e 


„Drepţi! E mai mare ruşinea să nu vă puteţi ține pe picioare! PREŢUL, LEI 5 


PAG. 2 


i DIMINEAȚA COPIILOR 


? 


Tot despre poveşti. 


Copiilor le plac poveştile. Ba poveştile plac 
şi persoanelor mari. Insă, dacă un copil ascul- 
tă poveşi cu plăcere, el însuşi nu poate fi bun 
povestitor. Lucrul de căpetenie la o poveste nu 
este atâta subiectul povestii, ci mai ales felul 
cum este povestită. 

Darul de bun povestitor este un dar înăscut, 
însă se desvoltă cu vârsta şi experiența. De 
aceea, povestitori buni sunt, în genere, oame- 
nii mai în vârstă. 

Un povestitor.bun trebue să mai cunoască 
bine limba populară cu toată fineţea și frumu- 
seţea ei. Cuvinte ca „aranjament, pretenţie, 
exagerare” şi alte neologisme de felui acesta 
mau ce căuta într'o poveste cu caracter 
popular. 

Lucrurile acestea le spunem mereu cititori- 
lor nostri, sfătuindu-i să citească deocamdată 
poveştile ce se scriu la revistă de bunii noştri 
povestitori şi să aştepte să capete cultură, ex- 
perienţă şi să ajungă la vârsta când vor putea 
să scrie şi ei poveşti originale sau cu subiecte 
luate din popor. 


Nume şi pronume. 


Drăguţii noştri cititori Iulian cu prietenii şi 
cititori ai revistei „Dimineaţa Copiilor” ne 
scriu următoarele : „Referitor la cele două 
nume „de familie şi de botez“ ale fiecărui om, 
care se cheamă „nume” şi care „pronume” ? 

Am mai scris despre chestiunea aceasta, dar 
fiindcă de atunci a trecut cam multă vreme, 
scriem din nou, dând lămuririle necesare. 

„Nume” este numele de familie, iar „pro- 
nume” este numele de botez. 

Să luăm ca exemplu pe doi din colaboratorii 
noștri: Maria Sorel și Marcu Ionescu. „Ma- 
ria” şi „Marcu” sunt pronume, iar „Sorel”. şi 
„lonescu” sunt nume. 

Intre aceste cuvinte şi definiţia gramaticală 
a „pronumelui” nu există vreo legătură. 


„Doctor honoris causa“. 


Vechiul şi credinciosul nostru cititor, d. A. 
Mol dela Bistriţa a citit sau a aflat că nu de 


mult învățatul şi vestitul nostru profesor d. N. . 


TAE și AES TEG 


Iorga a primit din partea Universităţii din 
Oxford (Anglia) titlul de „Doctor honoris cau- 
sa”. De aceea, doreşte să ştie ce se înțelege 
prin aceste cuvinte şi cum poate-să obțină ci- 
neva titlul acesta. 

Să-l lămurim. Mai întâiu, acest titlu nu se 
cere, ci se dă. Se dă de o Universitate ca o „o- 
onoare”, adică membru onorific al corpului 
oameni învăţaţi, cari prin scrierile lor ajung 
să fie cunoscuţi în cele mai multe tări din 
lume. Se dă cu greu şi foarte rar. Domnul pro- 
fesor Iorga, de exemplu, este cel dintâiu Ro- 
mân, căreia Universitatea din Oxford i-a acor- 
dat titlul de „Doctor honoris causa”. 

In traducere liberă, cuvintele de mai sus, 
cari sunt cuvinte latine, înseamnă „doctor de 
onoare“, adică membru onorific al corpului 
profesoral dela Universitatea, care îl dă. 

Acordarea acestui titlu se face cu o deosebi: 
tă şi foarte impunătoare solemnitate. 


De unde ştie ? 


D-ra Lil. Sev. dela Timişoara este doritoare 
să ştie următorul lucru: Cine le spune lucră- 
torilor de la tipografie că unele cuvinte dintr'o 
poveste ice apare în „Dimineaţa Copiilor”, sã 
le tipărească cu un fel de litere şi altele cu alt- 
fel de litere ?” 

Şi ne mai întreabă: „Autorul fiecărei bucăţi 
stă lângă lucrător şi îi arată cu ce fel de litere 
să tipărească fiecare cuvânt?” 

Nu, drăguță domnişoară, nu e nici o nevoe 
să stăm mereu lângă lucrătorii tipografi şi să 
le facem supărare. Ba chiar nu e nici o nevoe 
să-i ţinem de vorbă şi să ne întâlnim cu dân- 
şii. ; 

Totul e arătat în manuscrisul ce-l dăm. De 
exemplu, când vroim ca un cuvânt să fie cules 
cu litere cursive (înclinate, oblice), îl subli- 
niem odată. Dacă voim să iasă cu literă mai 
groasă — aceste litere se numesc aldine — îl 
subliniem de două ori. Când e titlu, îl subli- 
niăm de câteva ori. 

Vezi, prin urmare, că lucrul nu e chiar aşa 
de greu. 

Nu uita apoi că. lucrătorii tipografi ştiu car- 
te şi cunosc bine ortografia şi punctuaţia, 


f 


< 


DiMINEAT 
COPI 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 


24 Augusti1930;— Nr. 341 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR 


A fost odată, dragi copii, 
A fost cândva un craiu 
Viteaz şi bun, ce'mpărățiu 
Intr'o țară ca un raiu. 


Si-al său castel era sub nori, 


Pe-o stâncă ridicat, 


Inconiurat de -brazieşi flori, 


De soare luminat 


La poala stâncii de granit, 
Năvală da cu zor 

Un părăuaş, ce murmura 
Povestea 'ncetişor. 


El povestia, iubiți copii, 
Că craiul din castel 

Avea o fiică ce-o chema: 
„A tatii Buiorel”. 


Și mult frumoasă mai era, 
Cu părul bălăior, 
Cu roze'n fața ei de crin, 
Albaştri ochişori. 


Dar într'o zi spre înserat, 
Când soarele s'a dus, 
Văzduhul s'a cutremurat 
Şi fulsera spre-apus. 


Atunci în poarta de argint 
A mândrului castel, 


6 LUNI 10% „ 
Director: N. BATZARIA 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


Bătu de trei ori cineva 
Și se rugă astfel: 


„De-aveţi credință'n Dumnezeu 
Și suflet bun de-aveți, 

Un adăpost vă cer şi eu” — 
Aşa grăi-un drumeţ. 


Domnița bună cum era, 
La craiu s'a întățişat; 
Ca să-l primească îl ruga 
Pe-acel întârziat. 


„Că'n noapte făr' de adăpost 
E greu să pribegeşti; 

Trudit şi poate 'nfometat, 
Să nu te odihneşti!” 


lar craiu-udânc înduioşat 
De inima ei bună, 

Primi drumețul rătăcit, 
In noapte pe furtună. 


L-au ospătat, apoi frumos 
Și de băut i-au dat ; 

Aşa cum cade-se, copii, 
La masă de 'mpărat. 


A doua zi, când străluci 

lar soarele pe cer, 

In castel n'au mai găsit 

Domnița nicăeri. 
—— oc = kÁ 


200 SM UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


ESTE STRICT INTERZISA 


A FOST ODATĂ 


Căci pasă-mi-te-acel drumeţ, 
Ce'n noapte-a poposit 

Era Luceafărul de zi, 
Domnița ce-a răpit. 


Atunci de vaiete şi plâns 
Castelul răsuna, 

lar bietul craiu cu glasul stins 
La Domnul se ruga. 


„O Tu, ce-utotputernic eşti, 
Părinte bun“ ceresc, 
Drumețul Tu să-l pedepseşti, 
Atâta mai doreste !” 


Puterile l-au părăsit, 
Și glasu-i amutți, 

Intinse braţele în gol 
Și bietul craiu muri. 


Și-atunci pe stânca de granit 
Printre molifți şi brazi, 

Un jalnic cânt s'a auzit, 
Purtat de vânt şi azi. 


De-atunci şi'n zilele de-acum 
Luceafărul se stinge; 
Au dispărut castel şi flori, 
Domnița'n ceruri plânge. 
Eufrosina Simionovici 
Cernăuţi 


o 


PAG. 4 2000000000000000000000000000000000000000000e DIMINEAȚA COPI JIR 


„PENTRU TATA MARE“ 


oş Ilie stătea la soare în curte, 
aşezat pe o bancă de lemn, 

Stătea cu mâinile pe ge- 
nunchi. iar capul, care îi cam 
tremura, îl ţinea plecat pe 
piept. 

Cu greu îşi târâse picioare- 
le până la locul acela. Cu a- 
tât mai greu, cu cât n'avea la îndemână băţul 
gros de corn, pe cage îşi sprijinea bătrâneţele. 

Fiindcă era bătrân de tot Mos Ilie al nostru. 
Peste o lună trebuia să împlinească optzeci şi 
cinci de ani. 

„Moş Ilie, îi strigă o vecină, care trecea pe 
dinaintea porţii, ţi-am văzut nepoţelul la 
gară”. 

Moş Ilie ridică încet capul, iar pe obrajii lui 
sbârciţi trecu o lumină de bucurie. „Ştiu, răs- 
punse el, sa dus noră-mea să-l astepte”. 

Nu trecu mult, şi se auzi tropotul unui cal 
şi sgomotul produs de roţile unei căruţe. Câi- 
nele Ursei alergă la poartă, sărind şi lătrând 
Căruţa se opri în curte și din ea se dete mai 
întâiu jos o femee robustă ca de vreo treizeci 
de ani. Apucă apoi cu o mână un băeţaş plă- 
pând, dar drăguţ, și îl cobori din căruţă. 

Băeţaşul acesta, care arăta a fi de zece ani, 
îndată ce zări pe Moş Ilie, alergă glonţ la el și 
aruncându-se în braţele deschise ale bătrânu- 
lui, îl sărută cu dragoste pe obrajii scofâlciţi 
şi îi zise: „Tata mare, bine te-am găsit!”. 

Lui Moş Ilie vorba i se oprise parcă în 


de Dinu Pivniceru 


gâtlej. Işi îmbrăţişă nepotul, îl mângâia pe 
păr cu mâinile-i noduroase, care îi tremurau, 
şi nu-i putea spune altceva decât numele: 
„Fănel! Fănel!” 

Dar femeia aruncă asupra lui Moş Ilie o 
privire în care nu se citea nici duioşia, nici 
bunătatea, şi-i zise cu o voce aspră: „Puteai 
să stai în casă, până veneam eu dela gară. 
Dacă se întâmpla să cazi, am fi avut alte ne- 
cazuri cu tine. Să dăm bani pe doctor, pe doc- 
torii”. 

Moş Ilie nu răspunse nimic, însă Fănel văzu 
cum două lacrimi isvorăsc din ochii bătrânu- 
lui. Inţelese băiatul că Tuşa Leana, la care 
venise să petreacă vacanţa de vară, nu se pur- 
ta tocmai frumos cu tata mare al său. 

In dimineaţa zilei următoare, Fănel văzu pe 
Moş Ilie stând pe aceiași bancă din curte. In- 
să acum „tata mare” arăta mai trist şi mai su- 
părat decât în ajun. 

Fănel îi cuprinse gâtul cu braţele și privin- 
du-l drept în ochi, îl întrebă: 

„Tată mare, dece eşti astăzi aşa de trist? 

— Nam nimic, îi răspunse Moş Ilie, însă o- 
chii i se împăienjeniră de lacrimi. 

— Ba ai, stărui Fănel. Spune-mi, dacă nu-mi 
spui, am să întreb pe Tuşica. 

— O, nu, nu întreba pe Tuşica!” îi zise rugă- 
tor Mos Ilie care începuse să tremure. 

Fănel înţelese că Tuşa Leana l-o fi certat, 
i-o fi spus cine ştie ce vorbe aspre. 

Fănel nu mai întrebă nimic, dar îşi zise în 


4 


DIMINEAȚA COPIILOR €000000000000000000000090000000000000000eeee PAG. 5 


gând: „Voi afla eu ce necaz are tata mare!” 
Intră în casă, unde era Tuşa Leana, care îi 
zise: „A venit să te cheme Costin, ca să mer- 
geţi împreună la livede. Dă fuga să-l ajungi”. 

Fănel ieşi din casă, însă nu se duse după 
Costin, ci se pitulă într'un colţ de grădină. De 
acolo, auzi pe Tuşa Leana, care se răstea la 
Moş Ilie şi îi zicea: „Tutun, tutun, nu mai poţi 
sta fără tutun! Pe urmă, ce mai pofteşti?. 

— Am cerut puţin de tot, îi răspundea Moş 
Jlie, dar dacă nu se poate, iată că nu mai cer. 

— Să vedem până când nu vei cere. Nu faci 
toată ziua altceva decât să stai la soare, iar 
noi muncim mai rău aecât vilele. 

— Şi eu am muncit o viaţă de om, îi zise 
Moş Ilie vorbind încet şi cu frică. 

— Ai muncit! Şi dacă ai muncit?” îi mai 
zise Tuşa Leana, plecând furioasă şi aprinsă 
la faţă. 

Fănel ştia acum din ce pricină Moş Ilie era 
în dimineaţa aceea aşa de trist şi necăjit. Se 
duse să găsească pe prietenul său Costin, însă 
nu cu gândul să se joace şi să se plimbe. Nu 
de joacă şi de plimbare îi ardea acum băiatu- 
lui. 

Costin era la livede, unde păzea două vaci 
lăptoase. 

„Ale cui sunt vacile acestea? îl întrebă Fă- 
nel. 

— Ale d-lui primar, îi răspunse Costin a- 
dăogând: Imi dă o sută de lei pe săptămână, 
ca să le pasc, însă acum trebue să plec pentru 
două săptămâni cu tata la vie şi d. primar nu 
ştie pe cine trebue să pună în locul meu. 
Sunt blânde vacile acestea? întrebă Fă- 
nel, străbătut de un gând ce îi venise numai 
decât. 

— Ca nişte mieluşele, îl asigură Costin. Nu 
împung, nu se depărtează, vin de îndată ce le 
chemi pe nume. 

—Dacă-i aşa, îi zise Fănel cam încurcat şi 
roşindu-se, n'ai vrea să spui d-lui primar să 
mă tocmească pe mine până la întoarcerea ta? 

— Cu toată plăcerea”, îi răspunse Costin. 

Seara, cei doi băeţi se duseră la primar, 
care primi ca Fănel să păzească vacile, plă- 
tit tot cu o sută de lei pe săptămână, până 
ce Costin se întoarce dela vie. 

Fănel nu spuse nimic lui Moş Ilie şi nici 
Tuşei Leana, căreia i se părea că Fănel se 
joacă toată ziua cu prietenii pe câmp: 

După două săptămâni, Moş Ilie, care şe- 
dea tot pe banca din curte, văzu că Fănel 
vine la dânsul mai vesel ca de obiceiu. 

„Tată mare, îi zise el apropiindu-se, bagă, 


te rog, mâna în buzunarul meu și scoate tot 
ce-i înlăuntru“. 

Cam mirat, Moș Ilie băgă mâna în buzu- 
narul băiatului. 

„Scoate ce-i înlăuntru!“ îi zicea Fănel râ- 
zând. 


Moş Ilie trase mâna și văzu că scoate o 
pipă. et 

„Mai e ceva în buzunar”, îi zicea Fănel. 

Moş Ilie băgă din nou mâna şi scoase un 
pachet de tutun. 

„Mai e ceva“, îi zise din nou Fănel. 

Moş Ilie scoase încă un pachet de tutun. 
„Ce e pipa, ce sunt pachetele acestea de -tu- 
tun?” întrebă nedumerit bătrânul. 

— Sunt pentru tine, numai pentru tine! îi 
zise Ionel îmbrăţişându-l. 

— Dar, cum? De unde le ai găsit? Cu ce 
bani le-ai cumpărat? 

— Cu banii câştigaţi de mine. Două săp- 
tămâni am păzit vacile d-lui primar şi cu 
banii ce mi-a plătit, am cumpărat pipa şi 
cele două pachete de tutun”. 

In emoția de care se simţi cuprins, Moş 
Ilie nu putu răspunde prin cuvinte. Strânse 
la piept pe acest nepoţel aşa de devotat, aşa 
de iubitor şi îi udă obrajii cu lacrimi. 

Dar din dosul nucului, unde stătuse as- 
cunsă, eşi Tuşa Leana, care luă în braţe pe 
Fănel, acoperindu-l de sărutări. 

„Am văzut şi am auzit totul, zise ea prin- 
tre lacrimi, şi am înţeles lecţia ce mi-ai dat. 
Fii încredinţat că voi şti să mă folosesc 
de ea”. 

Intorcându-se apoi spre Moş Ilie, îi zise: 
lartă4jmă, te rog, pentru purtarea mea de 
până astăzi. De azi încolo, nu vei duce lipsă 
de nimic şi vei avea totdeauna tutun în pipa 
ce ţi-a cumpărat Fănel“. 

Dinu Pivniceru 
———— 90 = kn 


PAG. 6 


00000000000000e DIMINEAȚA COPIILOR 


| 


"BAN LL NO UI 


ama Adinei s'a îmbolnăvit şi a căzut 

la pat. Poate că i-a venit din răceală 

| sau din pricină că a muncit prea 
mult. 

Vorba e că stă bolnavă şi că zi de zi 
de câte ori Adina se întoarce dela şcoală, vede 
că-i merege mai rău. 

Atunci Adina a chemat un doctor, care, du- 
pă ce a examinat-o bine, a spus că bolnava se 
va face bine, dacă mai stă câteva zile liniştită 
în pat şi dacă ia doctoria ce a scris pe reţetă. 

Insă doctorului i-au dat, pentru vizita ce fă- 
cuse, toţi banii, aşa că nu mai aveau cu ce 
să cumpere doctoria. 

Adina, care este acuma în clasa a doua de 
liceu, aşa că nu mai e o fetiţă mică, stă pe gân- 
duri: „De unde am putea găsi bani? se în- 
treabă ea singură. Să-i cer cu împrumut pro- 
prietăresei?! Dar îi mai suntem datori pentru 
chirie, asa să n'are să-mi dea“. 

Tot gândindu-se în felul acesta, deodată A- 
dina a zâmbit mulţumită. Găsise ceva. 

In adevăr, umblând în vârtul degetelor, ca 
să nu trezească pe mamă-sa, care tocmai a- 
tunci aţipise puţin, deschise încetişor un du- 
lap, scoase ceva dinlăuntru, apoi vru să iasă 
pe uşă, fără să fie simțită. 

Insă, mamă-sa se trezi şi o întrebă: „Inco- 
tro, Adino? 

— Mă întorc numai decât, mamă”, răspunse 
Adina, eşind din casă. 


Se întoarse după mai bine de o jumătate de 
oră. Răsufla din greu. Se vedea că alergase. 

„De unde vii, Adino, şi dece răsufli aşa ?” 

Drept răspuns, Adina scoase de sub manta 
o sticluţă. Era sticluţa cu doctorie. 

„Mamo, zise Adina, ia acum o linguriţă din 
doctoria aceasta, ca să te faci mai repede bine. 

— Dar de unde ai găsit bani să dai pe doc- 
torie? o întrebă mamă-sa foarte mirată. 

— E un secret al meu, răspunse Adina, a- 
dăogând: Să fii însă sigură că nici nu i-am 
furat, nici n'am cerut de la cineva. 

— Dacă-i aşa, îi zise mamă-sa, sau i-ai găsit 
pe drum sau i-ai scos din pământ”. 

Văzând că mamă-sa stărue să afle de unde 
a avut bani, ca să cumpere doctoria, Adina îi 
spuse cele ce urmează: 

„Mam gândit întâi să-i cer proprietăresei 
cu împrumut, dar m'am răsgândit numai de- 
cât. Ştiam că îi suntem datoare pentru chirie. 
aşa că nu mi-ar fi dat. Insă, mi-am adus apoi 
aminte că de ziua mea îmi făcuseşi cadou 
cinci bucăţi de câte douăzeci de lei şi cinci bu- 
-ăţi de cinci lei din banii noui ce au eşit acum, 
Il păstram ca amintire şi fiindcă erau frumoşi. 

„Dar mi-am zis: Mai preţios decât  orişice 
este sănătatea mamei. Cu banii aceştia am 
plătit la farmacie doctoria. Şi nu ştii, mamo, 
cât sunt de mulțumită !”. 

Vintilă Bratu 
——— == knn 


DIMINEATA COPIILOR 


+0eee PAG. ? 


Pe-o oo, o-vo-eo-ou 


i PENTRU CITITORII MAI MICUȚI ; 


PRAI PREA DEI DIAREE RIAA RIA PRD DORA FRERAA PR RA RI IRA HAHHAA EAA 


DECE CÂINII NU SE IUBESC CU PISICILE 


Intr'una din zile, animalele ţinură un mare 
sfat, având de pus la cale treburi din cele mai 
însemnate. La sfatul acesta, toate animalele 
trimiseră câte un reprezentant. 

Veniră din toate părţile păsări, peşti şi ani- 
male cu patru picioare. Numai cămila nu se 
vedea venind. Tot aşteptând-o şi văzând că 
nu vine, animalele hotărâră să trimită 


+ 3 


După ce o căută câtva timp, iată că întâlni 
o pisică supărată. 

Pisica îşi zburlise părul, îşi ridicase coada 
în sus, iar spinarea şi-o îndoise în așa fel, că 
se părea că era o cocoaşe. 

Câinele, văzând cocoaşa, crezu că pisica e o 
cămilă. O poiti, aşa dar, să meargă cu el la 
sfatul animalelor. 


cineva să o cheme. Pentru treaba aceasta a 
fost ales câinele. - 


Insă câinele le zise: „Cum am să ştiu, care 
este cămila? Nu o cunosc, fiindcă n'am văzut-o 
nici o dată. 

— E uşor de recunoscut, îi răspunseră 
cămila poartă în spinare o cocoaşe. 


ele, 


— Bun!” făcu câinele şi porni după cămilă. 


Când ajunseră acolo, câinele, mândru de 
treaba ce făcuse, strigă: „Iată cămila!” 

Insă toate animalele izbucniră în râs şi îşi 
pătură joc de pisică. Pisica, furioasă că a fost 
luat drept cămilă, sări în capul câinelui şi îi 
înfipse ghiarele, sgâriindu-l rău de tot. 

Din ziua aceea, câinele poartă mare necaz 
pe pisică. 

Stan Protopopescu 


LAA 


AAA AAAAAAAAAAAAARAAAAARARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA AAA aaa 


i 


PAG. $ 100000000eeeoeeoneoeoeoe, DIMINEAȚA COPIILOR 


„atit ADALAT dee 
2. DĂ căi zi 


Am primit, prea scump Moş Nae, Dacă 'ntrebi de sănătatea-mi, Dar mi-e gândul iar de ducă. 


Banii m: şi vă mulțumesc, Sunt mai bine, dar slăbit, Din Elveţia o ştez, 
Spune Frosei că de-acurma Am pierdut vr'o zece chile La iubiții frați din Franța, 
Şi mai mult am s'o iubesc. Şin baston merg sprijinit. La Paris chiar am să merg. 


Ca Francez ştiu îranțuzeşte, Ba mă tem c'aşa cum merge, M'am gândit dar c'ar fi bine, 
Ştiu boniur, bonsoar, Madam, Am să uit eu româneşte Ca şi Frosa să nu stea, i 
Cum se spune vin şi bere... Și 'ntorcându-mă acasă, Ci de-acuma să se pună 


Deci de limbă grije n'am. Am să-i iau pe franțuzeşte. Franțuzeşte-a învăța. 


PAG. 9 


DIMINEAȚA COPIILOR 


A i 
fo 2 
& 

d] AÀ) 
Deci, s'o chemi din nou la tine, Cum e Frosa mea din tire, lară practică să facă 
Cu Hăplina, Hăplişor, Mult deşteaptă şi drăcoaică, Şi să prindă mai uşor, 
Dă-le lecţii de franceză, Intr'o lună o să 'nveţe, Mai plimbaţi-vă cu dânsa 
Fii, Moş Nae, profesor. Parc'ar îi o Franțuzoaică. Pe la Moşi, pe la Obor. 


Mă gândesc, zău, ce-o să tie, „Parle franse, şer Prostilă? Toate bune sunt pe-aicea, 
Lu Hăpleşti când am să viu, Tu, Tănase; chesche fet?” Dar c'un lucru nu mă'mpac. 
Când voi spune la prieteni, Ei rămân cu gura cască, Cu mâncarea, că nu-mi place, 


Româneşte că nu ştiu. Le răspund eu: „Vai, chel bet!” Nu ştiu, zău, ce să mă ftac. 


Când ceri ciorbă de potroace, Tuică nu-i nici picătură, Insă rabd şi merg'nainte, 

Iti aduc ei nişte zeamă, Nu-s ardei, nu-i usturoi, Nu mă 'ntorc, fiindc'am jurat. 

N'au fasole, mămăligă, Nu ştiu chefuri ca să-i tragă — Ca Europa pân'la capăt 

Nici tocană, nici pastramă. Mult mai bine-i pe la noi. Să colind neapărat. d l 
a urma) 


In n-rul viitor: „Frosa nu vrea să învețe franjuzeşte”. 


PAG. 18 


DIMINEATA COPIILOR 


VULPEA BUCĂTĂREASĂ 


ăzând că vine iarna, că vânătorii o 

pândesc cu puştile gata să tragă, şi 

c'o va duce greu cu hrana, fiindcă vie- 

tăţile mai mici se ascund de tea- 

ma ei, — vulpea se hotărî să-şi caute 
o meserie şi să petreacă timpul cel friguros la 
oraş. 


maL E ee 
Size sane ll 


Zis şi făcut. Vulpea începu să se gândească 
ce ce meserie să se apuce. Să se facă dentist? 
Nu avea ciocul lung al berzei, cu care să cate 
în măselele clienților! Să se facă croitoreasă? 
Nu avea acele de cusut ale ariciului! Să se fa- 
că negustor? Nu avea capital! 

Hotărî atunci să se facă bucătăreasă, fiind- 
că graţie acestei meserii putea mai uşor intra 
în casele oamenilor!... . 

Imbrăcând o rochie veche, punându-și o bro» 
boadă pe cap şi ascunzându-și ochii șireţi în 
dosul unor ochelari negri, vulpea nimeri la o 
cucoană bătrână din Mizil, care tocmai avea 
nevoe de o slugă. Cucoana îi dădu cheile de 
la cămară, spunându-i să gătească mâncare 


pe a doua zi. Vulpea nu stătu mult pe gânduri 
Intră în cămara plină cu fel de fel de bunătăţi 
de unde fură câteva kilograme de carne de 
vacă şi câţiva metri de cârnaţi de purcel. In- 
cărcată cu această pradă, o lăsă în plata Dom- 
nului pe stăpâna ei, şi se duse la marginea pă- 
durei ca să-şi astâmpere burta înfometată. 

După două-trei zile, isprăvindu-i-se provi- 
ziile, vulpea se duse iar în oraş ca să se bage 
la stăpân. Nimeri la o pereche de tineri însu- 
răţei, care-i dădură bani ca să cumpere me- 
rinde din piaţă. Vulpea se duse în piaţă şi 
cumpără, bineînţeles pentru dânsa, câteva 
găini grase!... 

Azi aşa, mâine aşa, vulpea păcăli o mulţime 
de stăpâni. Ea şedea la ei o singură zi până 
când se tocmea şi îi se încredinţau bani sau 
cheile de la cămară. Pe urmă, pe-aici îi era 
drumul! 

Dar într'o bună zi, când fugise de la o altă 
stăpână cu nişte şunci afumate, un dulău ca- 
re o duşmănea, fiindcă îl bătuse la bucătărie, 
începu s'o urmărească şi, văzând intenţiile ei, 
deşteptă, cu lătratul său, ceilalţi servitori. A- 
ceştia prinzând de veste, împuşcară pe vulpe. 

Acum vulpea noastră a scăpat de frig şi de 


foame, fiindcă blana ei împodobeşte gâtul ul-. 


timei stăpâne la care sa băgat bucătăreasă... 
de Alexandru Bilciurescu 


AANE IUBORAIDSA DR2AZE DOMN ALAEADEMORENCDALANEC GANPIBBREBDDR 


CEL MAI FRUMOS ROMAN PENTRU COPII. ESTE 


„inelul pierdut“ 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare 


Citiţi cu foţii: 


HAPLEA 
ALTE PĂŢĂNII ŞI NĂZDRĂVĂNII 


De vânzare la chioşcuri şi la toate librăriile din ţară 


Citiţi „Poveşti cu noroc“ 


„xi 


Copiii silitori cari au obţinut premiul Iiu la invățătură 


1) Zisman Z, Hari, Clasa Iza, coaz 
la isr.-rom. de băeţi,Fălticeni. 

2) Ion M. Moldoveanu, Clasa Ilza, 
Şcoala Nr. 13 „Poenărescu“, şi Virginia 


M. Moldovesnu, Clasa la, Școala 
„Ştirbei Doamna“ „Bucureşti, 

3) Blumenzweig F. Sarica, Clasa 
Ilsa, Şcoala Sfta Maria (Bărăţia),» 
București. 

4) Jamgai St. Gheorghe, Clasa Ilza, 


Şcoala de băeţi Nr. 1,„Buzău. 


5) Gros I. Isac, Clasa IIlza, Şcoala 
de băeţi Nr. 2,„Dorohoi. 

6) Mariana Firică, Clasa Ilia, 
Şcoală Ortodoxă Română,„Chişinău. 

7) Margareta Irena-Olaru, Clasa 
Ilza, Şcoala de fete Nr. 12,-București. 

8) Leibovici Milu, Clasa Ilsa, Școala 
„Ronetti Roman“,-București. 


9) Alba Erna, Clasa I-a, Școala de 
fete Nr 15,+Bucureşti. 

10) Friţz Şternberg, Clasa Illza, 
Şcoala de băeţi Nr. 2,+Chişinău. 

11) Sterenşis David, ( lasa Iza secun- 
dară Școala „Tarbut“,Cet.Albă. 

12) Virginia Maior Vasilescu, 
Clasa IVsa, Școala de fete Nr. 38, 
Bucureşti. 


PAG. 12 


asea era un băiat foarte sărac. 
Mama lui, văduva unui mun- 
citor, spăla rufe pe la casele 
oamenilor cu dare de mână, 
iar deseori se întorcea seara 
acasă obosită, flămândă şi su- 
părată foc. Atunci Vasea mân- 
ca bătaie pentru fiecare fleac 
şi băiatul plângea mult. Insă, fiind din fire 
bun şi vesel, nu stătea mult timp necăjit. 

Locuia cu mamă-sa într'un subsol întunecos 
dela mahala. In zilele lungi când mamă-sa 
lipsea de acasă, Vasea se distra singur, jucân- 
du-se cu jucării făcute de el din lucrurile gă- 
site pe stradă. Uneori, din pietricele şi din că- 
vămizi sparte clădea palate. Le dărâma și le 
clădea din nou. 

Era înzestrat cu multă pricepere şi ştia să 
schimbe felurite jocuri. Totuşi, se plictisea, 
fiind nevoit să fie aproape toată vremea sin- 
gur. Zile plăcute erau acelea când mamă-sa îi 
dădea voie să se joace cu copiii din vecini. 

Pe stradă, este doar aşa de frumos! Poţi să 
te joci cu zăpada, cu mingea. poţi să te agaţi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de o trăsură şi să te plimbi departe, departe. 
Mai poţi vedea atâtea lucruri frumoase și a- 
trăgătoare, expuse în vitrinele prăvăliilor. 

Vasea n'are decât șapte ani. Cu toate aces- 
tea, ştie foarte bine că nu e frumoasă viaţa în 
subsolul umed, întunecos şi urât, mai ales 
când deseori stai flămând. Insă aceste lipsuri 
nu-i întunecă veselia înăscută într'însul.. 

Ştie că în stradă găseşte el prieteni buni cu 
cari se joacă şi cari îi poyestesc o mulţime de 
lucruri interesante. 


Au venit sărbătorile Crăciunului şi deodată 
viaţa lui Vasea s'a schimbat cu totul:Vasea a 
devenit un prinţ! 

In timpul zilei, tot mai stătea el în anani 
sau alerga pe stradă cu copiii. Dar cum se lăsa 
seara, Vasea devenea un prinț din poveşti. E 
îmbrăcat într'o mantie de aur, are mănuşi de 
piele şi o sabie lungă şi strălucitoare. 

Sa schimbat atât de mult, s'a făcut aşa de 


frumos, că n'o să-l recunoaşteţi deloc. Se plim- ` 


bă vesel, fericit, cu capul sus. Toţi din  juru-i 
se pleacă înaintea sa, iar el, ca un prinţ ade- 
vărat, abia răspunde la piecăciunile oameni- 
lor. 

Ce s'a întâmplat cu Vasea? Cum de s'a făcut 
această schimbare de necrezut? 

Foarte simplu. In timpul sărbătorilor de 
Crăciun, circul din mahala juca în fiecare 
seară o pantomină pentru copii, în care Vasea 
avea rolul principal. 

Să vă povestesc subiectul acestei pantomine 


A fost odată o prinţesă, căreia îi muriseră 
părinţii. Prinţesa aceasta locuia într'un palat 


i 


DIMINEAȚA COPIILOR 29000000900000000000000000000000000000000000 PAG. [3 


mare şi luxos. Bogată şi nespus de frumoasă, 
era crescută de un unchiu, care dorea să o 
vadă devenind regina cea mai fericită de pe 
pământ. 

La palatul tinerei prințese se dedeau deseori 
ospeţe şi baluri, la cari luau parte feciori de 
regi şi împărați şi sfetnicii împărăției. 

laio seară, când petrecerea era în toiu, veni 
un uriaş şi ceru pe prinţesă în căsătorie. Uria- 
şul acesta era groaznic la vedere, aşa că prin- 
tesa nu vroia să se mărite cu el. Insă nimeni 
nu îndrăznea să-l gonească dela palat. 

In sfârşit, unchiul prinţesei a hotărât că ea 
va lua de bărbat pe acela care va birui şi ucide 
pe uriaş. Rând pe rând, au încercat prinții şi 
războinicii mai viteji ai împărăției, dar n'au 
izbutit. 

A venit însă un ciobănaş sărac şi având un 
băț în mână. Totuși l-a biruit pe uriaș, însă l-a 
biruit cu şiretenie. 

Să vedeţi cum. Uriaşul, văzând în faţă-i pe 
ciobănaş, a râs cu poftă şi mai mult în glumă, 
i-a tras uşor o palmă. Ciobănaşul sa trântit 
jos, prefăcându-se mort. 

Atunci uriaşul sa aplecat, vrând să vadă 
dacă în adevăr ciobănaşul a murit, dar acesta 
îi trage cu sabia o lovitură puternică pe cap. 
Uriaşul, urlând. de durere, se zvârcoleşte în 
țărână. Ciobănașul se scoală și îi înfige sabia 
în inimă. 

Toată lumea e mulţumită, dar cel mai feri- 
cit e ciobănaşul. 

Aţi înţeles, pe semne, că acest ciobănaş este 
Vasea al nostru. 

Ca răsplată, e ridicat la rangul de prinţ şi i 
se pune pe umeri o mantie de aur. Toţi i se în- 
chină, iar el, privind în juru-i, surâde fericit. 
In momentul acesta, toată lumea îi este dragă 
şi i se pare că fericirea sa e fără sfârșit. 

Tânăra şi frumoasa prinţesă se căsătoreş- 
te cu el. Amândoi stau pe tronul aurit, iar mu- 
zica palatului cântă imnuri de slavă... 

Câte odată, acolo la circ, unde face pe prinţul 
fericit, Vasea îşi aduce aminte de subsolul în- 


teor 


HHHH HHA 


CE A SPUS DOMNU MONITOR 


In clasă don monitor 
Ne spunea eri de zor: 
Cine învaţă strună, 
Capătă o notă bună 
Ba şi ceva suplimentar 
Un pachet Suchard ! 
——— ock 


1000009000 0049000000004 09000090009000900+0+veeeerere 


tunecos și sărac, de mamă-sa necăjită, de bă- 
tăile ce mănâncă aşa de des, de copiii vecinilor 
cu cari se joacă pe stradă. 

Tot ce se petrece-acum cu el la circ, îi apare 
ca un vis neînchipuit de frumos. 

Insă, păcat că trebue să se dea jos de pe tro- 
nul aurit, să dezbrace mantia de aur şi îmbră- 
cându-și iarăşi zdrenţele, să se întoarcă acasă... 

Aşa, timp de o săptămână, Vasea a trăit o 
o viaţă ciudată; Dimineaţa și toată ziua petre- 
cea acasă, iar seara devenea prinţul din po- 
veşti. 

Aştepta cu nerăbdare momentul fericit când 
să apară la cire în faţa mulţimii şi numai la 
asta se gândea toată ziua. 

Astăzi, încă de dimineaţă, Vasea e mai ne- 
văbdător decât oricând şi se gândeşte asa de 
mult la pantonimă, că a început să-l doară 
capul .Dar seara nu mai e aşa de mulţumit şi 
reprezentaţia nu-l mai bucură. Se simte obosit 
şi vrea să plece acasă. 

Când stătea pe tronul aurit alături de prin- 
țesă, i se părea că toţi din juru-i, artişti şi pu- 
blic, se învârtesc şi dansează. Cineva bate cu 
ciocanul aşa de tare, că lui Vasea îi vine ame- 
țeală. i 

Reprezentația s'a isprăvit. Vasea merge aca- 
să şi de abiă are puterea să se culce în pat. Di- 
mineaţa tot mai stă în pat pe o saltea găurită 
şi acoperit cu zdrenţe. - 

Il doare şi mai rău capul şi i se pare, ba că 
mamă-sa se pleacă peste el, ba că uriaşul cu 
care trebue să se lupte. Incepe să-şi caute sa- 
bia, dar nu o găseşte. 

Ce-i cu Vasea? E bolnav, are călduri. Mamă- 
sa l'a dus la spital. Acolo zace întrun pat cu- 
rat, într'o cameră mare, albă. 

Şi aci Vasea se luptă cu duşmanul, însă 
duşmanul acesta nu este uriașul din pantomi- 
mă, ci o boală grea... 

O să-l birue şi pe acest duşman tot aşa de 
lesne? Să sperăm că da. 

In româneşte. de L. F 


HHHHHH H+ 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărți: 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută chiar a- 
cum în volum format mare şi cu toate pagi- 
nile împodobite în minunate ilustraţii şi cu- 
lori. 

2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


PAG. 14 


— ROMAN PENTRU TINERET — 


6) Toma şi Marin Pleacă în străinătate. 


„O, exclamă el mulţumit, jocul acesta de şah 
e minunat şi e făcut cu o măestrie neîntrecută 
şi este aşa de lucios, că în el te poţi oglindi.” 

Luă apoi cutia şi scoase din lăuntru figurile 
dela joc. „Nu cred, zise el, după ce le cercetă 
cu atenţie, ca să fie cu putinţă să fie făcute cu 
mai multă fineţă şi eleganţă. Ai zice că pionii 
albi sunt de fildeş, iar pionii negri, de abanos. 
Iată ce înseamnă să ai talent. 

„Sunt în adevăr încântat, zise mai departe 
d. Filescu, văzând că aţi ajuns aşa de înde- 
mănateci. Văd însă încă odată că „a vroi este 
a putea” şi că omul stăruitor izbândeşte tot- 
deauna. Vă mărturisesc că naş fi crezut că 
într'o zi veţi fi în stare să-mi faceţi un cadou 
aşa de frumos. Insă, adăugă el, mi-ar fi părut 
şi mai bine, dacă v'aţi fi gândit să faceţi ceva 
şi pentru soţia mea. Ştiu că din partea voastră 
ar fi primit cu plăcere. 

— Ne-am gândit şi am şi adus cu noi ceva, 
îi răspunse Toma. Am pus în vestibul două ca- 
douri mici pentru doamna Filescu.” 

D Filescu eşi numai decât în vestibul şi nu 
ştia ce să admire mai mult: furca sau masa 
de lucru. 

„Soţia mea va fi încântată de cadourile 
voastre ; mergeţi şi i le duceţi chiar acum.” 

In adevăr, doamna Filescu fu nu se poate 
mai mulţumită de cele două obiecte, pe cari 
le examina pe rând şi cu o vădită plăcere. Şi 
pe când ea mulțumea celor doi fraţi şi îi lăuda 
pentru îndemânarea lor, iată că intră d. Fi- 
lescu, aducând jocul de şah şi cutia cu pioni. 

„Vezi, dragă, îi zise el soţiei sale, ce lucruri 
frumoase au adus flăcăii aceştia. Insă, adăugă 
d. Filescu, adresându-se celor doi fraţi, cred că 
m'ar fi rău să mergeţi pentru câtva timp în 
străinătate, ca să vă perfecţionaţi în meseria 
voastră. Ştiţi, mai zise el răzând, că la fabrică 


DIMINEATA COP'!LOR 


Adaptare după Schmid 


şi la moşie eu am nevoe de lucrători buni şi is- 
cusiţi, aşa că, dupa părerea mea, trebue să 
mergeţi în străinătate.” 

Toma şi Marin răspunseră că aveau de gând 
să mai stea un an la meşterii lor, pe de o parte, 
ca să înveţe mai bine meseria, iar pe de altă 
parte, ca să poată strânge ceva bani pentru 
călătoria în străinătate. 

„lată cum vom face, zise d. Filescu. Ne-am 


“propus, soţia mea şi eu, să mergem la iarnă 


în Italia. Acolo vom avea grijă să vă găsim la 
fiecare un meşter bun. Vă vom vesti numai de- 
cât şi vă vom da suma necesară de bani pen- 
tru călătorie şi pentru ca să vă prezintaţi cât 
mai bine.” 

Pătrunși de cea mai vie recunoştinţă pentru 
acest gest de nouă dărnicie, Toma şi Marin 
sărutară iarăşi mâna doamnei şi domnului 
Filescu „apoi dădură fuga acasă. 

Nici nu intrară bine în cameră, că înce- 
pură : „Tată! mamă! Am scăpat de grije! 
Am scăpat de grija ce ne chinuia de atâta timp! 
Doamna şi domnul Filescu iau asupra lor 
cheltuiala pentru călătoria noastră în străi- 
nătate.” 

La această veste aşa de plăcută, Jon Telea 
şi soţia, sa vărsară lacrimi de bucurie şi mul- 
țumiră lui Dumnezeu. 

„Copiii mei, zise Ion Telea, suntem datori, 
atâta cât vom trăi, să spunem în fiecare zi: 
Binecuvintează, Dumnezeule... pe generoşii 
noştri binefăcători.” 

Câteva luni mai târziu, d. Filescu, care ple- 
case cu soţia sa în Italia, şi anume în oraşul 
Milano, scrise de acolo intendentului său să 
aducă la cunoştinţa lui Toma şi lui Mariń 
că trebue să plece. Ii mai scria să le cumpere 
câte două rânduri de haine noui, să-i echipeze 
cât mai bine şi să le mai dea bani de drum, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


aşa încât cei doi fraţi să nu ducă lipsă de ni- 
mic. 

Indată ce primi scrisoarea, intendentul se 
duse la oraş şi comunică lui Toma şi lui Ma- 
rin ordinele ce avea de îndeplinit din partea 
d-lui Filescu. 

Trei zile după aceasta, Toma şi Marin se în- 
torceau acasă, venind de la oraş. Amândoi e- 


rau îmbrăcaţi în costume noui de călătorie şi 
mai aveau câte o valiză în care îşi puseseră al 
doilea costum cumpărat din oraş de către in- 
tendentul d-lui Filescu şi diferite alte lucruri 
trebuincioase. 

Ziua următoare era o zi de Duminică. De 
dimineaţă se duseră la biserică, vrând să as- 
culte sfânta slujbă, să mulţumească lui Dum- 
nezeu pentru toate binefacerile de cari avuse- 
seră parte la locul lor de naştere şi să-L roage 
să-i ocrotească şi în viitor. 

După ce ieşiră de la biserică, merseră la 
preot, ca să-i exprime toată recunoştinţa lor 
pentru dovezile de bunăvoință ce le dăduse. 

Dela preot făcură o vizită admirabilului în- 
văţător, căruia nu mai ştiau cum să-i mulţu- 
mească mai bine, apoi intendentului moşiei, 
tuturor celor cari îi ajutaseră, precura și tutu- 
ror rudelor şi crvoştinţelor. 


PAG. 15 


In dimineața zilei de Luni, Toma şi Marin 
trebuiau să pornească la drum. Despărțirea de 
părinţii lor a fost foarte înduioşetoare. Mama 
lor plângea și îi îmbrăţişa cu toată dragostea 
de mamă. Scoase dintr'o pungă veche toate e- 
conomiile ce strânsese şi li le dete, ca să mai 
aibă bani de drum. 

„Din parte-mi, le zise tatăl lor Ion Telea, vă 


KO 
C7 


ULAT ni 


PA 


fac urările cele mai bune de isbândă şi vă dau 
binecuvântarea mea. Puneţi-vă toată încrede- 
rea în Dumnezeu, ţineţi-vă de poruncile Lui, 
faceţi binele, fugiţi de rău, Dumnezeu va ve- 
ghia asupra voastră şi nu vă va lăsa să duceţi 
lipsă de cele trebuincioase” 

Toma şi Marin îmbrăţişară pe iubiții lor pă- 
rinţi, le mulţumiră pentru toată îngrijirea şi 
pentru toate grelele jertfe ce făcuseră pentru 


“dânşii şi le cerură iertare pentru greşelile să- 


vârşite. Apoi, cu ochii plini de lacrimi şi cu 
durerea despărţirei în suflet, porniră pe înde- 
părtatul drum a] străinătăţii. 

(Va urma) 


Citiţi cu toții 


„POVEŞTI CU NOROC“ 


PAG. 16 007...0000000000000000000000000000000000000) MINE ATA COPIILUK 


Pagina distrăctivă 


Rezultatul concursului lunar Nr. 33 - 


DEZLEGĂTORII JOCURILOR 


1) Joc aritmetic. 


2) Metagramă. 


DEVA — SEVA — LEVA — NEVA 


2) Saradă. 


SI—MI-—LA-RE 


4) Romb silabic. 


DEZLEGĂTORII JOCURILOR 


Au deslegat PATRU JOCURI ur- 
mătorii cititori din 
CAPITALĂ 


Menţer Ernest; Pusy Maria Sidt; 
Liliane Meltzer, Schönfeld Andrè şi 
şi Sanda; Chefner F. Mihai; Anton 
Ef. Antonescu, 


Au deslegat TREI JOCURI urmă- 
torii cititori din 


CAPITALĂ 


Marilena Cioc; Iacobsohn Adrian; 
Mircea Mosara; Radu Pitişteanu; 
Rosenber; Corner  Menţa; Cernat 
Viorica; Pană Coralia; Aurelia Cră- 


ciun; Daman Rodica; Ion Lecca; 
Katz S. Emanuel; Viorica Raimon; 
Herman Katz; Daniel Gutmann; Se- 
rafina Katz; Leon Racol. 


Au deslegat DOUA JOCURI urmă- 
torii cititori din 


CAPITALĂ: 


Raul Goldenberg; Cornelia şi Si- 
mona Niţescu; Klinger D. Osias; 
Goldenberg T. Lelia; Iordănescu E- 
lena; Victoria Adam; Adolf O Şar- 
chin; Mircea Bujin; Marinel Sârbu- 
lescu; Nicolescu M. Petre; Ileana 
Albon; Haigner Isacella, 


Au deslegat UN JOC următorii ci- 
titori din 


CAPITALA 


Victor Mințu; Herşcovici Bety; 
Eugeniu R. Poleologlo; Renée Roth- 
mann; Cohn Pencas; Ştefan Gh. Ioan; 
Elisa Edelştein; Taïs Eulalia Pope- 
scu; Albert Finkelştein; Nina Braun- 
ştein; Elisabeta A. Tunsu; Munteanu 
Ivonne; M. M. Constantinescu; Olga 
Eliza Iorgulescu; Nicu Rădulescu şi 
S. Fauerştein. 


BSGGANNAEOEAGALABE oAOONSPACEDUL ESANNDENANENNASONND’ COENCNOSASASEDNNFENNEYN 


Cele trei cărţi cari nu trebuie să lipsească did nici o casă sunt: 


HAPLEA LA BUCUREŞTI 
de MOŞ NAL 


EDIȚIA a Il-a 


INELUL PIERDUT 


de N. BATZARIA 


„ALMANAHUL SCOLARILOR PE 1930“ 


Atelierele „ADEVERUL“, $. A. 


ANUL VI DIMINEATA 
[349 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOA: N. BATZARIA. 


„Care din doi vă place mai mult? Mie îmi plac amândoi“. PREŢUL, LEI 5 


em sa e iei pielea orni me! o eeds apar cote 4 der 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


INCEPUTUL ANUL UI SCOLAR 


S'a îsprăvit vacanța ! 


Dragii prieteni, sa sfârşit si vacanţa — ma- 

rea vacanţă de vară. Mai înainte de a'începe, 
vi se părea că o să fie lungă, aşa de lungă, în- 
cât n'o să se mai isprăvească. Acum, după ce 
s'a terminat, vi se pare că a fost scurtă şi că a 
trecut foarte repede. 
Nouă, acelora cari ne străduim la „Dimi- 
neaţa Copiilor“, nu ni s'a părut nici lungă, nici 
scurtă. Aceasta pentru motivul că noi n'am 
avut nici un fel de vacanţă. Chiar şi în zilele 
cele mai calde, când mulţi din voi vă răco- 
reaţi la munte sau peţreceaţi la mare, noi 
lucram, pentru ca revista voastră să iasă cât 
mai bine şi să vă dea toată mulţumirea cu 
putinţă. 

Aşa dar, pentru voi munca începe acum din 
nou, iar pentru noi, continuă. Să fim mulţu- 
miţi şi unii și ceilalţi. 


Pregătiri de şcoală 


Vă pregătiţi, ca să mergeţi iarăşi la şcoală. 
Poate sunt printre voi unii, cari fac pregăti- 
rile acestea fără plăcere. Poate le vine cam 
greu să înceapă iarăşi lecţii, învățatul pe din 
afară, teme şi compoziţii de scris, probleme 
de dezlegat. Poate chiar îşi zic: „Ce bine era 
în vacanţă, când n'aveam nimic de făcut !“ 


E oare nevoe să spunem că aceştia greşese 
şi se înșală, gândindu-se în felul de mai sus ? 


Nu numai la noi, ci în toate ţările, pe între- 
gul glob pământesc milioane şi milioane de 
copii şi tineri se pregătesc în zilele acestea să 
meargă la izvorul de lumină şi învățătură, 
care este scoala. Merg cu voe bună şi cu dra- 
goste. Merg, pentrucă ştiu că fără carte nu se 
mai poate trăi. Merg, pentrucă ştiu că este lu- 
crul cel mai ruşinos să spui cuiva: „Eu n'am 
învăţat carte, eu n'am învăţat să scriu,.să ci- 
tesc şi să socotesc“. 


De aceea, pretutindeni copiii se pregătesc cu 
toată bucuria să meargă din nou la şcoală şi 
să înveţe în fiecare zi lucruri ce nu le sunt 
cunoscute, dar cari le vor fi de mare folos în 
viaţă. 

Suntem încredinţaţi că şi cititorii noştri fac 
cu aceiaşi bucurie pregătirile lor de şcoală, 


: Lia l 


a amon ce merg întâi la şcoală 


Printre micii prieteni ai revistei „Dimineața 
Copiilor“, sunt destui cari în anul acesta vor 
merge la şcoală pentru întâia oară. 

„Tăticu“ le-a cumpărat un ghiozdănaş fru- 
mos, ca să-şi pună cărți, caete, tăbliță, iar 
„mămica“ îi găteşte îmbrăcându-i cât mai cu- 
rat şi mai drăguţ. =-->- - 

Poate că ân primele zile se vor awati la 
şcoală străini şi vor sta cam sfioşi şi speriaţi. 
Aşa este la început, dar in curând se vor obis- 
nui cu şcoala şi le va fi dragă. Domnişoara în- 
văţătoare sau domnul învăţător vor avea grije 
de ei şi îi vor iubi ca pe proprii lor copii. 

Chiar dacă se întâmplă de-i ceartă câte o- 
dată, aceasta o fac spre binele lor şi din do- 
rinţa de a-i vedea cât mai cuminţi, mai ascul- 
tători şi mai sârguitori la învăţătură. De alt- 
fel, se ştie că elevii buni nu sunt certaţi nici- 
odată. 


Ajutorul „Dimineţii Copiilor“ 


Ştim că printre ceice iau „Dimineaţa Copii- 
lor“ sunt destui, cari până acum n'au mers 
încă la şcoală. Mulţi dintre aceştia au învățat 
să citească numai cu ajutorul „Dimineţii Co- 
piilor“. 

Mai întâiu ;mămica“, o surioară sau un 
frăţior mai mare le citea din revistă poveş- 
tile, poeziile ce publicăm pentru cei micuţi sau 
minunatele isprăvi şi întâmplări ale lui Ha- 
plea, care este iubit şi de cei mici şi de per- 
soanele mari. 

Micuţii noştri prieteni ascultau şi se uitau 
la poze. Unii chiar învățau pe din afară bucăţi 
întregi în versuri. Apoi, încet, încet, au înce- 
put să deosibească literele, să citească un cu- 
vânt, două, pentru ca până la urmă să poată 
citi ei singuri. 

In chipul acesta „Dimineaţa Copiilor“, ca o 
bună prietenă a lor, i-a distrat, le-a făcut plă- 
cere şi în acelaș timp, i-a învăţat să citească. 
A fost un ajutor ce le va fi de folos, acum când 
merg pentru întâia oară la şcoală. 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui: 


Poveşti cu noroc, o carte apărută frumos 
în volum format mare şi cu toate paginile îm- 
podobite în minunate ilustraţii şi culori. 


ABONAMENTE : 1 AN 


31 August,1930;— Nr. 342 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR 


(FA EARP LI 


Doi gândaci mergeau, cu sârg, 
Intro vară la un târg, 

Insă unul dintre ei 

Fiind mai tânăr, e-he-hei, 

O lua mai la picior 

„Stai ! O-ho! ce vrei să mor! 
Se plângea cel bătrâior, 9 
Mai încet nu poți să mergi 
Cin'te pune să alergi?” 

lată că se îndura 

Tinerelul ca să stea. 

Dar la târg ce căutau ? 

Să vă spun eu: Se duceau 
Primul ca să-și ia mânuşi; 
Celălalt o sticlă cu tuş, 
Fiindcă e desenator. 

Amândoi mergeau de zor ! 


Dar când eşti cu nenoroc, 
Poţi să treci chiar şi prin foc 
Tot nu Scapi, aşa şi ei 

Cei doi gândăcei 

Când mergeau pe o cărare 
Hop ! deodată-o ploaie mare 
Vine! Ei se-adăpostesc 

Sub un arbor, moţăesc 

Si adorm de-abinelea... 

lar, dacă s'au deşteptat 
Pasă-mi-te au uitat 

Că porniseră la târg 

C'o pornesc, acum, cu sârg: 
In spre casă, cătinel 
Gândăcelul tinerel, 

In spre casă "'ncetişor, 


Gândăcelul bătrăior. 
Aurel Marin 


mes me m GOCE E 0 ——— 


DIMINEA" 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar) 12.— TELEFON 6/67. 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU shi 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


6 LUNI 100 


TA 


ESTE STRICT INTERZISA 
Trvrrvvrvvrvrrvy 


NESOCOTIRE 


In caisul din grădină, 

Plin de-a soarelui lumină, 

Parfumat de flori plăpânde, 

Printre ramuri tremurânde, 

E ascunsă-o prinzătoare 

Pentru păsărele care, 

Fără ca să o zărească, 

Vin în pom să ciripească! 

Un sticlete conabiu, 

Printre crăci săltând  sglobiu, 

Vede mei pentru mâncare, 

Pus belşug în prinzătoare... 

Si, flămând, nesocotit, 

A intrat în ea grăbit; 

Dar cum meiul a atins, 

Se văzu că este prins, 

Fără urmă de scăpare 

Din ciudata prinzătoare|... 

S'a sbătut cercând amarnic, 

Ca să scape, dar zadarnic]... 

Și în colivie stând, 

A "'nceput să țeasă-un gând: 

„Bine zice-o zicătoare: 

Nu fii plin de nerăbdare; 

Undeva intrând, cu minte, 

Te socoate din "nainte, 

Că de intri, să ştii iară, 

Cum să ieşi din nou afară!“ 
Zaharia G. Buruiană 


Cititi „NĂZDĂVĂNIILE LUI GIGI“ 


PAG. 4 


[oale e 


îndunica drăgălaşe, care şi-a 
făcut cuibul în pridvorul ca- 
sei mele, e tare fericită. Acum 
două zile a scos din ouşoarele 
ei micuţe doi.puişori drăguţi, 
şi golaşi. Toată ziulica, feri- 
cita mamă aleargă prin văz- 
duh. prinzând musculiţe, flu- 
turi, gâze pe cari le aduce puişorilor lacomi şi 
mereu înfometați. 

S'a lăsat seara răcoroasă şi cu ea odată sa 
liniştit şi prietena mea — rândunica ; sa aşe- 
zat frumos pe marginea cuibului şi ciripeşte 
voioasă. Am eşit în pridvor, la răcoare şi cum 
m'a văzut, rândunica a început să ciripească 
cu mai mult foc. 

Nu ştiu dece, dar mă simt aşa de bine, când 
întins pe sofaua din pridvor, ascult ciripitul 
sprințar al micei mele chiriaşe  sburătoare ! 

Ochii mi se închid fără de voe şi o toropeală 
dulce mă cuprinde. Atunci înţeleg aşa de bine 
ciripitul rândunicii care-mi povesteşte o mul- 
time de întâmplări minunate din lungile ei 
călătorii din fiecare toamnă şi primăvară. 

„Cip, cip-cirip, buna mea gazdă a adormit 


00000000000eeee DIMINEAȚA COPIILOR 


de D. Constantin Mereanu 
aproape, ciripeşte rândunica. Ca să adoarmă 
mai uşor, am să-i povestesc o întâmplare din 
drumul meu lung pe deasupra mărilor : 

Pe un soare strălucitor şi cald, pluteam pe 
deasupra unei ape mari, mari — era o mare 
sau un ocean, cum numiţi voi oamenii aceste 
ape întinse. Din cauza căldurii prea mari ce o 
trimetea 'soarele binefăcător, sburam aproape 
de suprafaţa apei şi din când în când îmi scăl- 
dam penele fierbinţi în apa răcoroasă. Deodată 
auzii o împuşcătură, pe urmă alta şi altele... 
Văzduhul vuia de sgomot de arme. Mă înalt 
în sbor şi zăresc la o mică depărtare că o cora- 
bie mare cu pânzele ridicate înainta ca vântul 
pe luciul apei. Intr'o clipă, am fost sus pe 
catargul corăbiei. Ceiace am văzut pe puntea 
vasului m'a îngrozit ! 

„O parte din marinari se răsculaseră împo- 
triva căpitanului lor. Căpitanul înconjurat de 
cei câţiva credincioşi, se refugiase sus la câr- 
ma vasului. Răsculaţii trăgeau fără milă în ei 
cu pistoale şi puşti. Cu toată stăruiţna căpita- 


nului, oamenii lui începură şi ei să tragă. 
Deoparte şi de alta cădeau unul câte unul 


ucişi de gloanţe. Fiul căpitanului, un băeţan-