Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages751-800

DIMINEATA COPIILO R90oooooooo0o00000.00oo._-0.....ooooooooooooeoi PAG. 7 


AVII COPILASI 


Pe, ati 2 


cum câțiva ani, marinarul-paznic ce-a- 

vea în grijă farul de pe coasta Breta- 

niei (la Nordul Franței), pe când şter- 

gea lămpile şi aprindea lanterna a că- 

rei luminiță clipea din când în când, 
spre a lumina întunericul nopții, —se simți deo- 
dată rău. Se sili să-şi continue lucrul, dar pu- 
terile-i slăbită și fu nevoit să se aşeze în pat, 
spunând soţiei şi celor patru copilași ai săi, să 
nu se sperie, că-i va trece curând. 

Indată însă, sărmana femee băgă de seamă 
după unele semne, că boala era fără leac. Ză- 
păcită de spaimă, singură, fără nici un ajutor, 
nu ştia ce să facă mai întâi: să-și îngrijească 
soţul ce era pe moarte, sau să alerge în locul 
lui la far! 

Deodată însă, în mintea-i sbuciumată de du- 
rere îi veni o idee minunată. 

Farul nu era aprins... Işi lăsă deci copilaşii 
în camera unde tatăl lor se lupta cu moartea 
şi alergă cu curaj în turn unde aprinse lampa 
şi aşeză totul în aşa fel, ca întunericul să fie lu- 
minat. Deabia mai avu timp să se întoarcă lân- 
gă soţul ei, că acesta îşi dete sufletul. 

Necazul însă nu li se sfârşi aci, căci o nouă 
grije le veni pe cap. In vreme ce plângeau cu 
hohote, privind printre lacrămi obrazul tatălui 
lor iubit, deodată se auzi o voce de copil: 

„Mamă, farul nu mai mișcă!” 

Sărmana femee, sdrobită de durere, tresări 
la aceste cuvinte și adunându-şi puţinele pu- 
teri ce-i mai rămăsese, îşi zise: „Dacă farul nu 
mai mișcă, atunci marinarii întârziaţi, ar pu- 


tea crede că-i un foc unde-va, ar rătăci drumul 
şi cum e furtună grozavă și întunerec pe mare, 
nu-i aşteaptă decât un mare pericol”. 

Repede, părăsi iar camera unde dormea pe 
veci soţul ei şi alergă la mașini, punând în miş- 
care lumina farului, care arăta drumurile pe 
cari să apuce noaptea marinarii. Mașinile 
însă funcționau rău, căci paznicul îmbolnăvin- 
du-se, nu le mai putuse repara. Atunci eroica 
femee își chemă pe cei doi băeţi mai mărișori, 
dintre cari unul de zece și altul de șapte ani, 
şi le spuse să se urce în turn. Acolo, singuri în 
întunericul nopţii,urcaţi tocmai sus la far, de la 
9 ceasuri seara până la 7 dimineașa, cei doi co- 
pilaşi, din toate puterile mânuţelor lor, au în- 
ârtit maşinile spre a pune lumina farului în 
mișcare. 

Numai datorită acestor doi bravi şi curagioși 
copii, serviciul tatălui lor n'a fost nici o clipă 
întrerupt şi navigatorii trecând în largul ape- 
lor, au putut ca de obiceiu să-și reguleze dru- 
mul după dungile de lumină pe cari le arunca 
farul regulat, pe apa oceanului. i 

In vremea aceasta, ceilalți doi frăţiori ai lor, 
împreună cu mama, pregăteau înmormântarea 
bunului lor părinte, ce nu avea să-i mai mân- 
gâie niciodată. 

In româneşte de A. Potop 


Cereţi la toate librăriile: 


„„ Copilul crescut în peşteră “ 


DIMINEATA COPIILOR 


Desene de GEO 


EP 


— Ce să-ți ceară, fă nevastă? 
Holul este Moş Cârlan, 

Om bătrân, dar un nemernic 
Si un mare hoțoman. 


(Urmare şi sfârşit) 


„L-am închis jos în cămară, 
Nu cumva o fi scăpat 
Si venind apoi la tine, 
Te-a mințit şi te-a 'nșelat?” 


NOVILE-PATANii-ALE-LUi-NAPLLA 


Text de MOŞ NAE 


Merg ei doi şi servitorii, 
Merg cu toții la cămară, 
la-l de unde nu-i pe hoțul, 
Ce colindă-acum prin ţară. 


laF nevasta zice: 'Mi pare 
Că-s tovarăși ăștia doi, 
Cu tâlharul să ne fure 
Și să-şi. râdă chiar de nui. 


— De, se poate c'ai dreptate, 
Zice domn judecător, 

Insă leacul pentru dânşii, 
Se găseşte prea uşor. 


„Stai, ne scoatem noi pârleala 
Pentru banii câţi ai dat, 

Am să-i fac chiar să plătească 
Pentru hoțul ce-a scăpat”. 


DIMINEAȚA COPIILOR eccoceoe 


Sag 
Cheamă "'ndată pe frizerul 
Şi pe Haplea, se'nțelege, 
La jandarmi îi dă pe mână, 
Ca să-i bată chiar în lege. 


I-au ținut cu pâine şapă, 
Cam vr'o lună 'nchiși au stat, 
Ce-au pățit bieții oameni, 
Zău, că e de speriat. 


Trag jandarmii, nu se joacă, 


Urlă Haplea, strigă: „Mor! 
Ba nu tace nici frizerul, 
Râde domn "judecător. 


A slăbit săracul Haplea, 
lar frizerul, ce să zic? 
Ca un tår abia se ține, 
Cade, dacă sufli-un pic: 


PAG. 9 


Și când rupti, morți în bătae 
Pus pe targă i-au luat, 
Nici nu-i lasă, ci. deadreplul 
La'nchisoare i-au băgat. 


Dar de-afunci jură pe cruce, 
Ori ce-ar fi şi cât i-ar da, 
Să-l încarce chiar cu aur, 
Să nu scoală vr'o măsea. 


lar cu Haplea læ nchisoare 
Impreună cât au stat, 

Au prins dragoste, frătie, 
Că la urmă au jurat 


Laolaltă să trăiască, 

La nevoe să se-ajute, 

Deci frizerul hotărăt-a 

La Hăpleşti chiar să se mute. 


De nu credeli, rog 


să mergeţi 


La Hăpleşti şi veţi vedea, 


Că-i o mare frizerie 


„La Năstase-Păllăgea”. 


(SFÂRŞIT) 


FARSĂ IN DOUĂ ACTE 


Adaptare de MOŞ NAE 


Persoanele: pe 


HAPLEA. 

COANA FROSA 
SGARCILA (negustor). 
LAE TURTUREA (păstor). 
JUDECATORUL 

UN GREFIER. 


ACTUL I-iu 


(Scena reprezintă odaia sărăcăcios mobilată 
a lui Haplea. Când se ridică cortina, coana 
Frosa stă pe un scaun lângă o masă și alege 
nişte fasole). 


SCENA I-ia 
Coana Frosa — apoi Haplea. 


COANA FROSA (vorbindu-și singură). De 
vreo zece zile încoace numai cu fasole ne ținem 
sufletul. Şi fasolea aceasta e cumpărată cam 


fără bani, într'o noapte, din grădina lui Prostilă. 
Doamne, Doamne! Prea e “Haplea şi Haplea 
ăsta al meu! Nu-i vorba, este chipeș, e frumos, 
cum nu e altul — să nu-i fie de deochi — dar 
la ce-mi foloseşte frumuseţea, dacă nu-i în stare 
să câștige un ban şi să-mi aducă şi mie măcar 
un fir de aţă. Ah, Hapleo, Hapleo! 

HAPLEA (intrând vesel). Zent, Froso! 

FROSA (fără să-și întoarcă privirile spre el). 
A, ai venit? 

HAPLEA. Am venit şi m'am învârtit. 

FROSA. Ce vorbă-i asta? Cum te-ai învârtit? 

HAPLEA (pășind în faţa ei și învârtindu-se). 
Uite aşa, Frusinico dragă. 

FROSA (sculându-se de jos și învârtindu-se 
şi ea). Şi dacă te-ai învârtit aşa, ce brânză ai 
făcut? 

HAPLEA. Ce brânză am făcut? Vrei să vezi 
ce brânză am făcut? 

FROSA. Tare aş fi curiosă! 

HAPLEA. Vei vedea îndată (ese puţin, Fro- 
sa urmărindu-l cu privirile, apoi se întoarce ți- 
nând la subțiori o bucată de câțiva metri de 
stofă). lată ce brânză am făcut. 

FROSA (pipăind stofa). Frumoasă stofă, dar 
de unde ai... (făcând cu mâna gestul de fural). 

HAPLEA (jignit). Cum, Froso? Crezi că eu, 
Haplea, sunt omul care să... (făcând acelaș gest 
ca Frosa). | 

FROSA (protestând în bătaie de joc). Vai de 
mine, se poate să cred așa ceva? Uite, acum 
vreo zece zile, vreau să spun acum vreo zece 
nopţi, când ai... (făcând acelaş gest) - fasolea 
asta din grădina lui Prostilă. 

HAPLEA  (întrerupând-o). Fasolea..., fasolea 
e altceva. Fasolea se mănâncă. Unde mai pui că 
Prostilă mi-e prieten, 'mi e frate de cruce, așa 
că... dar nu vrei să-ți spun cum şi de unde am 
cumpărat stofa 23ta, ca să-ţi faci o rochie să 
crape de ciudă şi necaz toate câte  te-or ve- 
dea ? 


DIMINEATA 


FROSA. lan spune să vedem cine a fost pros- 
tul acela, mai Haplea decât tine, ca să-ţi dea 
de pomană bunătate de stofă? 

HAPLEA. Cum de pomană, Frusinico dragă? 
Am cumpărat-o. 

FROSA. Şi ai plătit-o? 

HAPLEA. Ei, lasă, că o plătesc eu odată și 
odată. 

FROSA. Ştiu, la Paștele cailor. 

HAPLEA. Dar lasă-mă să-ți povestesc cum 
am cumpărat-o. Treceam mai acum vreo oră 
pe la prăvălia negustorului Sgârcilă. 

FROSA. Afurisitul acela de Sgârecilă, care nu 
ti-ar da fără bani măcar un capăt de funie ca 
să te spânzuri? 

HAPLEA. Tocmai la acest maţe fripte, când 
văd stofa aceasta. Cum am văzut-o, cum mi-a 
căzut cu tronc la inimă. 

Și îmi zic în sinea mea: Tii, ce rochie minu- 
nată ar eşi pentru Frosa! 

FROSA (măgulită). Care va să zică, la mine 
te-ai gândit? 

HAPLEA. Dar la cine mă gândesc eu zi şi 
noapte, Frusinica mea, îngeraşul meu, comoara 
și lumina vieţii mele?... Dar stai să-ți spun po- 
vestea. Şi îmi mai zic în capul meu: 

Ce o fi să fie, costă cât o costa, dar stofa asta 
trebuie să o cumpăr. Intru în prăvălie și încep 
să-l iau pe Sgârcilă cu vorba, dar așa de de- 
parte, ca să nu priceapă el unde vreau să bat 
eu. Mă ştii pe mine cât sunt de deștept şi de 
dat dracului. 

FROSA. Ei, lasă, nu te mai lăuda, ci spune 
mai departe. (Va urma) 

——— DOC k0 


PAG. 1i 
GEORGEL 


Mămica lui Georgel plecase pentru trei zile 
în provincie la o soră, care era bolnavă. 

Când se întoarse, Georgel, care nu se. simţise 
bine fără mămica, îi eşi vesel întru întâmpina- 
re. Se aştepta ca mămica să-l ia în braţe, să-l 
sărute şi să-l îmbrățișeze. 

Insă — ce să vadă? Cât a lipsit ea de ucasă, 
Georgel nu se spălase de loc pe față și pe 
mâini. 

li se vedeau chiar urme de tot ce mâncase. 
In jurul gurei era aproape negru de ciocolată, 
în vârful nasului avea gălbenuş de ou și urme 
de prăjituri pe obraz. 

„Nu îmbrăţișez şi nu sărut pe un copil așa de 
puţin curat”, îi zise supărată mămică-sa. 


Atunci Georgel dete fuga la bae, se spălă bi- 
ne şi pe mâini şi pe obraz, se șterse, se făcu iar 
curat și se duse iarăși la mamă-sa zicându-i : 
„Acum cred, mămico, să mă săruţi şi să mă îm- 
brăţişezi... 

— Da, acum te sărut şi te îmbrăţişez”, îi răs- 
punse ea, luându-l în braţe şi sărutându-l. ~ 

Spicuitor 
————— Doc k 


NU SE PIERDUSE! 


Unui marinar îi scăpă din mână un ceainic, 
care căzu în mare. 

Marinarul se duse numai decât la căpitanul 
vaporului şi-l întrebă precum urmează: 

„Domnule căpitan, se poate oare spune că e 
pierdut un lucru, despre care ştii unde este ? 

— Bine înţeles că nu, îi răspunse căpitanul. 

— Dacă-i aşa, îi întoarse vorba marinarul, 
nici ceainicul d-voastră nu sa pierdut, fiindcă 
ştiu că este în fundul mărei”. 

——— "1 ——— 


r 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


PETUNIA 


LEGENDĂ 


de EUFROSINA SEMENESCU 


fost odată un împărat tânăr, 
frumos şi viteaz. Din păcate, 
diavolul pusese stăpânire pe 
sufletul său, făcându-l rău şi 
crud. El nu ştia ce-i mila sau 
îndurarea şi capetele supuşi- 
lor cădeau pentru cea mai mi- 
că greșală. In toată împărăția 
nu era nimeni care să-l iubească şi dacă i se da 
ascultare, era numai din teamă pentru răzbuna- 
rea lui. 

Impăratul acesta se hotări să se însoare. Dar 
ce Domniţă ar fi primit să-i fie soţie, când ve- 
stea despre cruzimea lui se dusese peste mări 
şi țări? El spuse sfetnicilor săi că-și va alege mi- 
reasa dintre fetele din împărăție. 

Se dete deci poruncă prin împărăție, ca în- 
tro anumită zi, toate fetele dornice să ajungă 
împărătese, să se înfăţişeze lui. 

Sosind ziua hotărită, împăratul în haine stră- 
lucitoare, înconjurat de sfetnicii săi, aștepta. Şi 
multe fete începură să treacă prin faţa lui. Dar 


vând își ridicau vălul, împăratul se încrunta de 
mânie, întorcându-și desgustat capul. 

Când cea din urmă se opri în faţa lui, gata 
să-și descopere chipul, împăratul se răsti la ca: 
„Opreşte! Nu vreau să te văd! De-ai fi chiar 
muma pădurii, te aleg de soţie”. Și luând-o de 
mână, cobori scările, urcându-se în trăsura ce-i 
aștepta. Toate clopotele din oraş începură să 
sune şi întregul alai porni spre biserică. 

Tot drumul, împăratul nu scoase o vorbă. 
Tăcea şi însoţitoarea lui, privindu-l prin vălul 
des ce-i ascundea faţa. 

După ce preotul le dete binecuvântarea, îm- 
păratul grăi batjocoritor soţiei sale: „Ridică-ţi 
vălul, frumoasa mea, să vadă întreg poporul ce 
împărăteasă i-am ales”. 

Cu mâna tremurătoare, ea se descoperi. Im- 
păratul înmărmuri. Nu-i venea să-și creadă o- 
chilor. Cum se rătăcise acest înger tânăr şi fru- 
mos printre toate slutele ce i se înfăţişaseră şi 
ce putere îl îndemnase s'o aleagă tocmai pe ea? 
Și el sta mut de mirare, neputând rosti nici u- 
nul din cuvintele ce ar fi vrut să i le spună, 


căci cel ce pusese stăpânire pe sufletul său, i le 
ştergea de pe buze. 

La întoarcere îi zise răutăcios : 

„Mare trebue să-ţi fi fost dorul de bogăţie şi 
mărire, dacă dintre toate fetele tinere şi fru- 
moase, numai tu ai îndrăznit să înfrunţi teama 
de un soţ, ca mine. 

— Te înşeli, Măria Ta, îi răspunse frumoasa 
soţie, Nici dorul de bogăţie, nici cel de mărire 
nu n’a îndemnat să mă înfătişez ţie. 

— Ce, atunci? Poate te-ai gândit că de dra- 
gul ochilor tăi frumoși tigrul se va preface în 
miel? Te-ai înşelat „căci nu vreau să-mi schimb 
stăpânul”. 

Tânăra împărăteasă se cutremură auzind a- 
ceste, grozăzii, dar răspunse cu. blândeţe : 

„Dumnezeu are arme mai puternice decât o- 
chii mei, dacă ar vrea să te schimbe; dar se ve- 
de că nu şi-a plecat îndurarea asupra Mărici 
Tale şi sunt mâhnită pentru asta. 

— Nam de dat nimănui socoteală de faptele 
mele şi vai de acela ce mă supără sau caută să 
mă dojenească. la seama: nu voi avea milă nici 
de frumuseţea și nici de tinereţea ta. 

— Chiar de vei avea de dat seamă cuiva, nu 
sunt eu aceea. Nu te voi supăra, nici dojeni, 
dar îți fac o singură rugăminte pe care tiu să 
mi-o împlineşti. Când- hotărăști moartea cuiva, 
să-mi spui şi mie”. 

Impăratul îi făgădui, dar în sufletul său era 
o luptă grozavă din care diavolul eşi biruitor. 

Zilele şi lunile treceau. Impăratul îşi iubea 
din ce în ce mai mult soţia, dar nu schimbase 
purtarea faţă de dânsa, căci duşmanul nu se 
dedea biruit. 

Impărăteasa slăbea din zi în zi şi toţi docto- 
rii iscusiţi nu-i puteau afla leacul. 

In ziua când se împlini un an dela căsătoria 
lor, împărăteasa işi chemă soţul, rugându-l so 
întovărășească în grădină. Dintrun  dulăpior 
sa scoase multe flori albe de mătase, înfipte pe 
cotoare de sârmă. 

„Ce-i cu aceste flori? întrebă el nedumerit. 

— „Ajută-mă să le duc în grădină şi vei ve- 
dea. E cea din urmă rugăminte ce-ţi fac”. 

In grădină, ea îl rugă să-i ajute să înfigă flo- 
rile în pământ. Din ce în ce mai mirat, el îi în- 
plinea voia. Când toate fură aşezate la locul 
lor, ea vorbi precum urmează: 

„Fiecare floare este un suflet, care din po- 
runca ta a părăsit lumea aceasta. Vreau să-ți 
arăt că nimeni mare acest drept şi că acel că- 
ruia i-ai dat ascultare, a vrut pierderea sufle- 
tului tău. 

„Și acum, Doamne, ajută-mă, se ruga ea cu 
mâinele împreunate. Dacă ceia ce am spus este 
adevărat, prefă aceste flori pe care le-am lu- 
crat stropindu-le cu lacrimi, în flori adevărate. 


la-mi, Doamne, sufletul pe care ţi-l dăruese 
pentru mântuirea lui”. ; 

Minunea se înfăptuia sub privirile îngrozite 
ale împăratului. Una câte una, florile căpătau 
viață şi parfum. In acelaş timp, un înger cobo- 
rit din împărăţia Domnului, îi atinse fruntea 
împărătesei cu buzele lui şi porni în zbor, lă- 
sându-i trupul neînsuflețit. 

In sufletul împăratului se făcuse lumină. Işi 
vedea toate nelegiuirile şi păcatele săvârşite. Se 
cutremura de groază și de scârba omului ce fu- 
sese. 

„Sfânta mea soţie, roagă-te pentru  ertarea 
mea. Jur să mă închin adevăratului Stăpân, iar 
pe cel căruia îi dădeam ascultare, îl alung din 
sufletul meu”. Dar soţia lui dormea somnul de 
veci, înconjurată de florile gingaşe şi -mirosi- 
toare; iar sufletul ei se înfăţişase în faţa Tată- 
lui ceresc. 

„Copila mea, spuse Domnul, prin bunătatea 
şi jertfa ta, un suflet a aflat calea mântuirei. 
Primeşte ce te aşteaptă”. Şi la un semn al Său, 
o poartă se deschise, lăsând să se vadă o gră- 
dină cum închipuirea cuiva nu poate făuri. 

Intoreându-și privirile spre pământ, împără- 
teasa văzu pe soţul ei îndurerat şi-i citi în suflet 
toată desnădejdea. 

„Alege, îi spuse Domnul. Vrei să-ţi -iei locul 
printre îngerii din grădina Mea, sau vrei să te 
întorei pe pământ ? 

— Doamne, îngădui-mi să cobor să susţin pe 
acela care prin mila Ta a căpătat mântuirea”, 
rosti sufletul. 


(Citiţi continuare în pag. 14) 


e două zile, tot satul era în picioare. O 
vulpe de o mărime nemaipomenită, ve- 
nia în fiecare noapte şi chiar ziua'n a- 
miaza mare din pădure, să sfâşie păsă- 
rile din cotețul oamenilor. 

Toate străduinţele țăranilor de a o prinde fă- 
ră zadarnice. 

Mincu, un băeţaş de opt ani, se lăuda la tot 
satul că el va fi acela care va omori vulpea. 
Fel de fel de planuri treceau prin mintea sa, ba 
cerea chiar ca lumea să nu-l mai numească 
Mincu, ci „Salvatorul satului”. 

Intr'o zi, echipat cu tot ce-i trebuia, se 
găti să plece la vânătoare. 


pre- 


(Urmare din pagina 13). 


Dumnezeu o binecuvântă și îngerul duse iar 
pe pământ sufletul împărătesei, aşezându-l în 
locaşul lui. j 

Bucuria şi fericirea împăratului erau ne ’n- 
chipuit de mari. Din ziua aceia el se prefăcu în 
cel mai bun şi mai blând împărat din lume, în- 
grijind de soarta supușilor săi, făcându-i să 
uite cruzimele din trecut. Atât de mult bine fă- 
cea, că binecuvântările tuturor se ridicau la 
cer, ştergându-i unul câte unul din păcate. Răul 
era alungat din sufletul lui. 

Iar gingașa floare cu parfum dulce, petunia, 
a rămas să ne împodobească grădinile, amin- 
tindu-ne de un suflet mare și frumos. 

Şi în fiecare seară, parfumul ei se ridică spre 
cer mulțumind sufletului din bunătatea căruia 
a luat fiinţă. 

AT ame SEMENESCU 
DOC 0 


BCM = aceia and ca, AIM ca Le a ia ae: —— 


VT Zi 
Ti $ 


DIMINEATA COPIILOR 


yy 


SALVA TOR UL SATULUI 


Cu ranița în spinare şi pușca pe umăr Mincu 
îşi luă rămas bun de la cei de-acasă şi plecă. 
Tot drumul dintre casă și pădure, merse cu ca- 
pul sus, fără să arunce măcar o privire la cei 
din jurul său. 

Ajuns în pădure, își luă pușca de pe umăr şi 
o încărcă. Deodată, se auzi dintr'un tufiş un foş- 
net de frunze. Tremurându-i pușca în mână, 
Mincu se întoarse plin de groază spre locul de 
unde se auzia foșnetul. Dar nu era nimic! Doar 
vântul mişcase frunzele. Merse mai departe, 
când iată că un iepure îi taie drumul în fugă. 
Ingrozit, Mincu scăpă pușca din mână şi repede 
o luă la fugă. 

De atunci n'a mai încercat niciodată să vå- 
neze vulpi. 

Insă porecla de „Salvatorul satului” i-a ră- 
mas pentru totdeauna, în semn de batjocură. 

Vulpea a fost împuşcată câteva zile mai tår- 


ziu de un vânător dibaciu. 
Sarasin 


ELL LL LL LL LL LL LL elenă 


PD: 


rr: 


xx iz 
ID De: IP: a? Marti td d 


Excelente ae de pian 
CU PREȚURI CONVENABILE 
predă domnişoară, perfectă pianistă 


ADRESAȚI-VĂ LA ADMINISTRAȚIA 
REVISTEI ,„,„DIMINEAȚA COPIILO 
STR. SĂRINDAR, 7 (PARTER) 


OD 


DIMINEATA COPIILOR 


EREE di EN EON - 3 x 


PAG. 15 
Pagina distractivă 


CONCURSUL LUNAR No. 28 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii : 


PREMIUL |. — Un too rezarvor şi 2 maculatoare velina. 


PREMIUL ||. — Un volum „Comoara cu poveşti't şi 2 maculztoare 
de hârtie velină 


PREMIUL ill. — Zece numere alese din „Biblioteca Dimineaţa“ 
şi două maculatoare veline. 

PREMIUL IV. — Câte un vol: „Inchisoarea de flori“, „Evreloa“ 
(povestiri de Andersen) şi 2 maculature veline. 

PREMIUL V.— Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor“. 


iată jocurile ce trebuiesc desliegate : 


1) Joc in triunghiu 


DUDU za i 
1) Cu ironie, 2) o parte din Grecia, 
2 000000 à i iei 
3) Munte în România, 4) Piilejui, 
3 000000 5) Mucenici, 6) Aparitie, 7) Dintr'o 
4 O00000  1imbă intr'alta, 8) versonagiu biblic, 
5) OLI(OI(IDIL] — Iiţialele citite de sus în jos dau 
S ENICICIEIT] numele unui judeţ din România. lar 
EOOD see d e ate 
8 LIDDDODU 


—— ...—— 
2) Dub'u dreptunghiu 
de C. M. Economu-Constanţa 


Consoană 

Prepoziţie 

Ţărm 

Prânz 

Care nu lucrează 
Scriitor român (1838—2918) 
Care revine la toţi anii 
Graţii 

Animale 

Pronume 

Consoană 


o 
00 
000 
0000 
O00009 
0000090000090 
00000 
0000 
000 
00 
© 


Vertical la fel 


3) Triplu triunghiu 


E EI II BI Insulăîn marea Mediterană 
LA AA.) Oraş în italia 
aaa Oraş în Germania 
Ba Pronume 
cansa Oraş în Tesalia 
BABE Pictor român |, 
Bi 2 Floare 
LE Plantă 
anans Ţară în Africa 
Bana Decret al ţarului 
Ban Pod mişcăto: 
E ] Gust particular 
z A Vocală 
9 Vertical la fel. 
—— 0000 — — 
4) Aritmogrif istoric 
I 
1) 12 3 435 6 7 [mpărat roman 
2) 4 38696101 = š 
3) T- Ea 1.'8-133 ” . 
4) 1210 13 10 12 1014 1410 » » 
5) 2 8 614 610 1 i » 
6) 1:86 15621358 7 » » 
7) 16 13 10 9 610 11 » ” 
8) 14 6 12 6 13 6 7 » » 
9) 17 2 5 1810 5 6 1011 > » 
10) 11 2 13 1710 » » 


II Dela | -il impărat roman 


CUI LILI LL LILI LL LL LL LA LR Li elle ele belele ela a ALL LII III ITI] 


Să nu faci, că ti se face 


Un student rugă pe un camarad să-i împru- 
mute o carte, de care avea nevoe, 

Decât camaradul, căruia nu-i plăcea să îm- 
prumute cărţi, îi răspunse : 

„Cărţile mele nu es niciodată din odaie, însă, 
dacă vrei, poftim la mine şi cercetează-le”. 

Câteva zile mai târziu — şi era o zi de iarnă 
rece — studentul care refuzase să împrumute 
cărţi, n'avea foc în sobă şi nici bani în pungă. 
Merse, aşa dar, la camaradul său, rugându-l să-l 
împrumute cu câteva lemne. 

„Lemnele mele, răspunse acesta, nu es nici o 
dată din odaie, însă, dacă vrei, poţi să-ți aduci 
soba și să o aprinzi aci, la mine”. 

DOC RD 


Cum 5 şi 2 fac... 8 


„Lică, întrebă 
551.240 

— Nu ştiu, domnule învăţător, răspunse Lică. 

— Se poate să nu știi? Iată : să zicem că eu 
îți dau 5 iepuri şi că unchiul tău îţi dă încă 2, 
câţi iepuri vei avea ? 

— Opt. 

— Cum opt? Cinci iepuri şi cu doi iepuri nu 
fac opt iepuri. Socotește mai bine. 

— Voiu avea opt, răspunse din nou Lică, pen- 
trucă mai am un iepure acasă”. 
————— ock 


d. învăţător, spune-mi cât fac 


I — l 


PAG. 16 ;.99990099009909900090000000000009eooceeeoee DIMINEAȚA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII 


1. Ros. Loco. — In schița „Umilinţa“ vorbeşti numai de 
persoana d-iale, iar aşa ceva nu prea place cititorilor. In 
afară de aceasta, bucata e prea lungă pentru ceeace ai de 
povestit. Mai faci greşeii de ortografie şi punctuație. Trebue 
să fii mai concis şi mai atent la greşelile ce nu ni se 
permite să iacem. 

II. I, R.-Spineni. — Suntem foarte mulţumiţi şi bucuroşi, 
când putem să încurajem talentele tinere şi aceasta o facem 
aproape în fiecare număr al revistei, publicând lucrări de 
ale tinerilor începători, al căror talent promite. 

In acelaş timp însă suntem datori, chiar în interesul 
începătorilor, să le spunem adevărul, ferindu-i de greşeli şi 
lăcându-i să se creadă ceeace nu sunt sau încă nu sunt. 
Aşa tind, a publica orice ni se trimite, nu înseamnă a în- 
curaja, ci, din potrivă, înseamnă a le face începătorilor un 
serviciu rău. lar cele două poezii trimise de d-ta Jasă de 
dorit. De ex., chiar în prima strofă din „O noapte de iarnă“ 
imezi „albit“ cu „şoptind“, ceeace nu merge. 

N. lon.„Loco.— „România întregită“, are versuri nepotrivite 
îu ce priveşte numărul de silabe şi accentul ritmic, In afară 
de aceasta ai versuri, cari, prin tonul lor declamator, ar 
merge într'un discurs sau, cel mult, intr'un articol de gazetă, 
dar nu într'o poezie. 

Anecdota cu „polii“ e bine cunoscută. Pe urmă, repeţirea 
din primele două versuri: „Intr'o școală oare care, Printre 
lecţiile şcolare“, nu e tocmat reuşită. 

os Lot.„-Craiova. — Schița „Băbicuţa mea“, arată că ai 
talent şi că ai putea scrie bucăţi publicabile. 

Pe aceasta însă nu o publicăm, tiind o simplă amintire 
personală, fără ca din cele ce spui să reiasă ceva care să 
intereseze în genere pe cititori. 

St. Băd.-Mehedinţi. — „Să nu faci...“ Toate bucăţile ce 
publicăm în revistă urmăresc un scop moral şi instructiv, 
însă ne ferim de povestirea întâmplărilor personale, căci 
asemenea bucăţi nu sun! citite cu interes. 

Arg. Con.-Târgovişte. — Pentru ca o poveste să lie 
bună de publicat, nu e deajuns ca ea sa aibă un subiect 
interesant, ci trebuie — şi acesta e lucru de căpetenie — 
povestită în cea mai neaoşe limbă română, într'o limbă 
jerită, pe cât se poate, de neologizme. D-ta însă chiar în 
titlu scrii: „Cum au provenit aiversele caractere". Apoi 
continui cu cuvinte ca „arhaică“, „prezintă“, „importauţă“, 
„gigantică“, etc. Nu merge. Citeşte poveştile publicate în 
revistă şi vei vedea ce fel de limbă întrebuinţăm noi, când 
publicăm astfel de bucăţi. 

C. Cos -Brăila. „larna“. In genul acesta am pubiicat 
o mulţime de poezii. Preferăm poezii cu acțiune, cu 
versuri mai scurte şi stilul mai uşor, ca să poată fi pricepute 
lesne şi gusta!e de micii noştri cititori, 

Cor. Pel.-Galaţi. — Bucăţile găsite bune le publicăm 
fără nici o condiţie. Iți spuuem însă depe acum că poezii 


avem aşa de multe, că nici noi nu mai ştim ce să facem 


cu ele. 

V. Sol.-Chişinău. — „Glumele“, despre cari spui că sunt 
originale, le cunoaştem de mult. „Jocurile“ au fost încredin- 
tate spre cercetare redactorului nostru special. Dacă le 
găseşte bune, le publică. Insă, pentru nepublicarea jocurilor 
trimise nu se răspunde la această rubrică. 

Fı. M.Falciu. — La unele din întrebările d-tale ţi se va 
răspunde la rubrica „De toate şi amestecate“. „Glumele“ 
frimise de d-ta sunt cunoscute şi nu se prea potrivesc 
pentru revista noastră. 

Dod. Tan.-Loco. —- „Poveste tristă“. Da, e bine scrisă, 
numai că prin felul cum e scrisă, prin stilul şi limba ei, 
locul ei ar îi mai de grabă într'o revistă de literatură, care 
se adresează altui public, decât citit urilor obişuuiţi ai revistei 
noastre. 

——— DOC kM 


Când faci pe învățatul 


Tudorel, care a terminat clasa întâia la liceul 
din oraş, s'a întors acasă pentru vacanța de va- 
ră. Se simte foarte mândru de tot ce a învățat 
în cursul anului și vrea să-şi arate învățătura. 

Aşa, la masă, văzând două prăjituri într’o 
farfurie, Tudorel zice: „Tăticule, d-ta crezi că 
în farfuria aceasta sunt numai două prăjituri. 
Eu, însă am să-ţi dovedesc că sunt trei. Prive- 
şte: iată, una, iată două; două şi cu una fac trei. 
Prin urmare, în această farfurie sunt trei pră- 
jituri. 

— Bravo, Tudorele, îi răspunse tatăl său, văd 
că eşti un calculator strașnic. De aceea, mă- 
nâncă lu prăjitura a treia, pe care ai descope- 
rit-o, cu iau pe cea dintâiu şi mama pe a doua”. 

Cine a fost păcălit? 

——— 00 = kn 


Alexandru cel Mare şi 
piratul 


Istoricul grec Plutarh povesteşte că într'o zi 
a fost adus înaintea lui Alexandru cel-Mare un 
pirat, care fusese prins, urmând să fie condam- 
nat la moarte. 

„Cu ce drept, îl întrebă răstit regele Alexan- 
dru, cutezi să ataci şi să jefueşti corăbiile şi 
bărcile oamenilor? 

— Dar tu, răspunse piralul cu sânge rece, cu 
ce drept cutezi să ataci și să jefueşti întregul 
univers? Eu sunt socotit ca pirat, fiindcă umblu 
pe mare numai cu o biată corăbioară, pe când 
ție, care faci acelaş lucru cu o flotă numeroasă 
toată lumea îţi spune rege”. 

Alexandru cel Mare, mulţumit de acest răs- 
puns curagios și mândru, îi dete drumul şi îl 
iertă de pedeapsă. 


——— — DOC k 
Copii! 


Voi ştiţi că azi „SUCHARD” 
E cea mai bună ciocolată 
Şi nu te poţi lipsi de ea 
Când ai gustat din ea odată. 


| CUPON PENTRU CONCURS 28| 


Atelierele „ADEVERUL“ $. A. 


FO pe * 
A 


ANUL V DIMINEATA 
(| COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTAMÂANALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


sla să-i scriu mămiţic hii o scrisoare, ca să vadă cum am învăţat să scriu“. 


Preţul, Lei 5 


PAG. 2 


? 


Reguli 

La şcoală, chiar în clasele primare, elevii în- 
vață regulile de punctuație. Cu toate acestea, nu 
sunt tocmai mulţi aceia cari, atunci când scriu, 
ştiu să le întrebuinţeze şi să pună semnele de 
puctuaţie la locul lor potrivit. 

Greşeli de punctuație nu fac numai elevii de 
clasele primare sau elevii din cursul inferior al 
unei şcoli secundare, 

Spunem cu părere de rău că avem destul de 
dese ocazii să citim scrisori sau manuscrise ve- 
nite dela persoane mari, cu studiile terminate 
şi în cari se găsesc multe şi nepermise greşeli 
de ortografie. Și se ştie doar că ortografia lim- 
bei române este una din cele mai simple și mai 
ușoare. 

Să vorbim însă de greșelile de punctuație. 
Sunt destui cari nici nu vor să înţeleagă adevă- 
rul că asemenea greșeli sunt o notă rea pentru 
dânşii. Arată în primul rând necunoașşterea u- 
nor lucruri simple și despre cari nu e voe să 
nu le ştii. Și nu stă de loc bine să treci drept 
un om neștiutor, tot așa cum nu şade de loc 
frumos să te prezinţi în lume cu hianele mur- 
dare sau cu noroiu pe obraz. 


Când să punem punctul? 


Dintre toate semnele de punctuație, punctul 
este cel mai lesne de întrebuințat. 

Se pune punct, atunci când isprăvim o pro- 
prozițiune sau o frază, în care am exprimat o 
ideie, un gând întreg al nostru. 

Aci ținem să atragem atenţia cititorilor no- 
ștri că e bine să se ferească în scris de fraze 
prea lungi. Citirea unor asemenea fraze este o- 
bositoare, iar înțelegerea lor mai grea. 

Este adevărat că sunt şi fraze lungi, clare ca 
înţeles şi destul de frumoase. Pentru a- putea 
face astfel de fraze se- cere însă dibăcie şi 
multă experienţă în arta scrisului, ceeace nu se 
întâlneşte decât la scriitorii formați. 

In genere, este mai bine ca fraza să fie mai 
scurtă. Insă în acelaş timp este o greşală să în- 
şirăm una după alta numai fraze cât mai scurte. 
Aşa ceva se întrebuințează, pentru motive de e- 
economie, în telegrame, dar stilul telegrafic nu 
este frumos în vorbirea curentă. 

Este chiar o dovadă de pricepere şi de talent 
la scris, atunci când reuşim ca unei fraze mai 
lungi să urmeze o frază mai scurtă. 


— 


de punctuație 


TOATE 9 AMESTECAI 


— [Pepe pepe p - s ea P 


DIMINEATA COPIILOR 


Tot despre întrebuintarea punctului ; 
Să dăm exemple : ea 
„Ileana sa dus la şcoală. lar Petre a plecat 

la lucru, amândoi s'au întâlnit pe drum”. 

Sunt întrebuințate bine semnele de punctua- 
ție în propoziţiunile de mai sus ? 

Nu. Intre cele două dintâi nu trebuia punct. 
de oarece amândouă exprimă o ideie întreagă. 
Pe lângă aceasta, din cauza conjoneţiunei iar, 
care este între ele, nu trebuiau despărțite decât 
printr'o virgulă, care se pune înaintea 
conjoncţiuni. 

De asemenea, după cuvântul lucru” nu tre- 
buia pusă virgulă, ci punct, pentrucă acolo sè 
isprăveşte o ideie şi începe alta. 

Aşa dar, propoziţiunile de mai sus trebuese 
scrise în felul următor : 

„Ileana s'a dus la școală, iar Petre a plecat la 
lucru. Amândoi sau întâlnit pe drum”. 


Alt exemplu de scriere greşită 


acestei 


Dăm aci un alt exemplu de scriere preșită şi 
ca ortografie şi ca punctuație. Indreptările le 
vom face în n-rul viitor. 

Până atnuci însă cititorii noştri vor putea să 
vadă greșelile și să le îndrepte singuri. 

„Ion, a fost vecinul nostru dar sa mutat la 
craiova unde avea niște rude, de atunci nam pri- 
mit dela dânsul vești. Cu toate că noi iam scris 
rugândul să ne comunice cum ia mers. Dacă este 
mulțumit şi făcândui chiar mustrări că dece 
nea dat uitărei. îl știam prieten care nuși uită 
pe ceilalți prieteni cu cari șia petrecut anii cari 
au fost frumoși și cari nu se mai întorc. 

Dacă sar întâmpla să treci pela Craiova dăi 
din partea noastră salutări. Şi spunei că nui 
şade bine săşi uite aşa de repede pe cei cari se 
gândesc la dânsul”. 


Cereţi pretutindeni 
„PLICI ŞI PLUM“ 


FIŢI 


6 LUNI 100 


25 NOEMBRIE 1928. — No. 250. 


| DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/87 


-core 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 


ese oro 


Director : 


| UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


NOAPTE DE TOAMNĂ 


LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA A 


Peste-a satului căsuțe 

Se întinde înserarea. 
Legănat salcâmul cerne 
Frunze, ce aștern cărarea. 


Plopi bătrâni de frunţi se pleacă, 
Indoiţi de vânt tomnatic. 

Numai freamăt se aude 

Peste satul singuratic. 


Sus pe cer e lună plină. 
Nori ce trec călătorind, 


———— DOC ID — 


PUCHIU- LĂUTARUL 


In toamnele senine de-altădată, 
Când s'aprindea la crame focul sara, 
Tu, Puchiule, îți înstruneai vioara, 
Vioara ta așa de minunată)... 


Și-atunci, pe patru coarde deodată, 
Prindea arcușul cântece să 'nchege, 
Și limba începea să se deslege, 

Și chiuiau flăcăii noaptea toată... 


Azi, zgribulit de frig, la subsioară 
Iți duci îmbătrânita ta vioară 
Ca sufletu-ți, în toamna asta tristă... 


Și amintirea 'n plasă-i te cuprinde... 
O lacrimă din ochi ți se desprinde 


Și-o înfăşori — pe gânduri — în batistă... 


PAVEL NEDELCU 
——— m GOCE 00 — 


O ocipăr în răstimpuri.. 
Vite-o barză pribegind! 


Dar ascultă, ce s'aude, 
Peste sat, melodios? 
„Este doina, cântec jalnic, 
Ce răsun' așa duios. 


Sunt feciori şi fete mândre, 

Cari cântând, desfac de foaie 

Intro şură — cucuruzul, 

Roada muncii lor greoaie”. . 
NICOLAE ONIGA 


EROTI 


Voi afi plecat atuncea în cântece la luptă; 
Prin gloanțele, ca ploaia, făcut-ați voi un drum... 
Eu vă vedeam aevea luptând cu fața suptă: 
Ne-aţi dat o viaţă nouă şi trainică acum. 


In voi a fost tăria, voința şi credința... 
Când ați plecat la lupta cea mare de atunci 
Voi ați voit să scoateţi din ţară suferința... 
Și vam văzut ca leii, luptându-vă în lunci. 


Prin arşița de soare, prin ploaie şi zăpadă, 

Cu buzele uscate de dorul de acasă, 

Soldați Români, atuncea cu mâna strâns pe spadă 
Aţi făurit cu fală'o țară mult aleasă... 


In voi a fost nădejdea, ce-a pus-o în jertfire, 
O ţară 'ntreag'atuncea, în aprigul războiu.!... 
Şi voi ați apărat-o cu-o tainică iubire : 
A voastră e izbânda, slăviţilor eroi.... 

I. BACIU DRAGOŞI 


e când negustorul de mere îi 
dăruise  briceagul, Culai era 
“foarte mândru şi mai ales 
foarte ocupat, căci nici un elev 

din clasa Il-a nu mai avea 
briceag. Şi cum vârturile cre- 
ioanelor se rupeau destul de 
des, Culai, nu făcea altă tre: 

bă toată me decât ascuţea pusa e PIE Hăcilor. 

Le ascuţe: singur căci nu dădea nici odată 
cuțitaşul An mână: de unde ştiau alții cum tre- 
bue să umbli cu dânsul? Lama era aşa de as- 
cuțită şi puteai foarte uşor să te tai dacă nu bă- 
gai de seamă. Apoi un briceag cum e el micuț, 
se poate chiar pierde. 

De-aceia Culai nu-l dădea nimănui, 
se rugau băeţii să li-l împrumute. 

— Ai ceva de ascuţit sau de tăiat, 
— răspunde a întotdeauna’ Culai. 

Și să-l fi văzut ce mândru.și grav era, mai a- 
les în recreaţii când: veneau băeţi cu creioanele 
rupte. chiar şi de pe la -celelalte clase și el, în 
mijlocul. lor, le așcuţea admirat şi invidiat de 
toată lumea. 

Această: gloric-era “să-i fie furâtă, într'o zi de 
Mitruţ, băiatul“unui cizmar, tare a venit dimi- 
neața la școală»: cu un cuțit: în ghiozdari: Acela 
cra însă mai maâre-și-nicinu prea semănă a bri- 
ceag de buzunar, căci era așa fel făcut încât nu 

e putea nea AT | 

< Deges abà le arătășe Mitrut că al lui tae mult 
mai bine fiindcă e mai ascuţit, . — băeţii tot la 
al lui Culai alergau. 

La amiază însă Mitruţ a căpătat acasă o bă- 
taie de la tatăl său; fiindcă îi luase din ate- 


degeaba 


dă la mine, 


lier cuțitul cu care lucra. Astfel că gloria lui 
Culai a rămas neştirbită. 

Această glorie nu prea i-a fost însă de mult 
folos, căci şcolarul Culai având numai grija 
briceagului și în timpul orelor de clasă ascuţind 
mereu creioane, acasă cioplind și ciopârţind cu 
el tot ce-i eşia în cale, a început să nu mai știe 
lecţiile ca mai înainte. 

Ba făcea uneori şi diferite stricăciuni pentru 
care era certat sau tras de ureche. Căci un cu- 
țitaş de buzunar nu e făcut să tai cu el cren- 
gile copacilor sau să cioplești gardurile oame- 
nilor, când eşi de la şcoală. 

Domnul Paraschivescu, tatăl lui Culai, nu a- 
flase încă nimic despre nouile apucături şi o- 
cupațţii ale fiului său. El era încredințat că bă- 
iatul său e cuminte și că-și învaţă lecţiile re- 
gulat, fiind printre cei mai buni din clasă. Dar 
nici n'avea cum să afle de schimbarea lui Culai, 
fiindcă domnul Paraschivescu era toată ziua la 
serviciu. 

lată însă că într'o bună zi el primi. o înștiin- 
tare prin care era rugat de domnul director să 
treacă pe la şcoală. 

— Vor să-mi laude băiatul, desigur — se gân- 
di domnul Paraschivescu pornind spre şcoală. 

Mare îi fu mirarea însă, când, intrând în can- 
celarie, directorul, în loc de laude, îi spuse că 
are de plătit 150 lei pentru stricăciuni făcute 
de Culai. 

Domnul Paraschivescu nici nu voia să creadă. 


— Cum? Ce stricăciuni? Dar ce-a stricat? — 
întreba dumnealui mereu, 


DIMINEATA COPIILO R6666666 


Atunci directorul şcoalei îl pofti pe dom- 
nul Paraschivescu să me argă până la clasa a 
II-a şi acolo va vedea el însuşi stricăciunile. 

Şi directorul îl conduse şi îi arătă banca în 
care stătea Culai. Tot pupitrul era scrijilat şi 
încrustat cu briceagul. Se vede că în timpul 
când nu avea creioane de ascuţit, ca să nu stea 
degeaba, Culai îşi cioplise banca. Erau pe ea 
diferite semne, iscălituri, desene şi o mulțime 
de alte încrestături. 

Domnul Paraschivescu nu mai spuse şi nu 
mai întrebă nimic. La fiul său, care era acolo 
în bancă cu capul plecat şi cu ochii în jos ca un 
vinovat, nici nu se uită. Era foarte supărat, se 
vedea bine cum îi tremură mâinile când scoase 
banii și plăti paguba. Apoi plecă repede, ruşi- 
nat de fapta băiatului. Căci el, venind la şcoală, 
se aştepta să primească laude nu reclamaţii. 

Când Culai veni acasă la amiază, domnul Pa- 
raschivescu îi ceru brice agul. Dar Culai se rugă, 
plânse şi făgădui că are să fie acelaș băiat si- 
litor, că n'are să mai facă nici o sricăciune cu 
cuțitul, — numai să i-l lase. 

Domnul Paraschivescu se înduioșă de rugă- 
minţile băiatului şi de făgăduelile lui şi-i lăsă 
briceagul. 

Și lucrurile ar fi rămas aici, dacă şcolarul 
Culai sar fi ținut de vorbă. Şi, firește, cuţitaşul 
ar fi rămas la el mai departe. 

Dar să vedeţi ce sa întâmplat: 

Cam la o săptămână după asta, într'o amiază, 
domnul Paraschivescu se pomeni cu băiatul său 
venind plângând acasă și plin de sânge pe hai- 
ne şi pe mâini. 

Când îl văzu astfel, sări speriat de la locul 
său, crezând că cine știe ce nenorocire i sa în- 
tâmplat lui Culai. 

— Ce-ai păţit, băete, ce este? Cine te-a bătut? 
— întrebă el repede. 

— Nimeni nu m’a bătut. Am căzut și... 
m'am. tăiat la mână!... — plângea 
cauza durerii şi a spaimei. 

— la să văd... Adă mâna încoace — spuse ta- 
tăl şi luând repede o batistă, îl legă strâns ca 
să-i oprească sângele. 

Culai avea pe braţ, mai sus:de palmă, o rană 
mare din care sângele curgea gårlä: 

— Cum sa întâmplat? Cine te-a lovit? — îl 
mai. întrebă domnul dA Acea care îşi în- 
chipuia că cine ştie ce derbedeu i-a bătut bă- 
iatul. 

Culai plânse o vreme, fără să spue nici o 
vorbă. li era ruşine şi frică. Dar pe urmă se 
hotări şi spuse adevărul. 

Când eşise de la şcoală în drum spre casă, se 
suise pe un gard să tae o creangă de copac. Dar 
cineva din curte îl văzuse. Atunci Culai a sărit 
repede jos și a început să alerge cu cuțitul des- 


âhă!... 
Culai din 


PAG.:3 


chis în mână. Şi pe. urmă a alunecat şi a că- 
zut. A eăzuteu mâna în vârful cuţitului... Şi cu- 


țitaşul i-a intrat aproape până la os. Il durea 
atât de t 


tare... 


— Vezi „ce ; păţeşte. cine 1 scutită “de părinţi 
și nu.se ține “de cuvânt — îl dojeni domnul Pa- 
raschiveseu. Ei, acum dă cuţitașul. încoace. şi-eu 
n'o să ţi-l mai dau până nu-i şti cum să umbli 
cu el. Asta e ca să te înveţi minte. lar tu să te 
culci în pat şi să aştepţi 'doetorul. căci două săp- 
tămâni n'o să poți scrie tu mäna și i nici n'o să 
te duci la: şcoală: 

Astfel că bietul Culai a suferit şi dureri mari 
din cauza rănii de la mână și a rămas și fără 
briceag multă vreme, până în clasă, întâi de li- 
ceu, când domnul Paraschivescu i l-a dat 'ia- 
răși. 

Atunci însă C ulai : a ştiut să- -l „păstreze. Ana 
VALERIU MARDARE 
000 be 000 


„A cui eşti, fetico?:----::: reari 

—- A dù tăticu.: 

— Dar tăticu al cui este? 

— Al mămichii. syota n a îi j 

— Dar mămicča a' cui: este? Pe 

— Mămica este a mea” : 
Trimisă‘ dW SAVU &. AVRAMESĊU-URLAȚI 

s mealen S mir 


aiea otii, i în? i 


vor i 


ka PEK. 


PAG. 5. 


DIMINEATA COPIILOR 


NICUŞOR GOSPODAR 


„Câţi ani ai, Nicuşor? - *| 

— Tei ani și zumătate! Ba nu!” 

Se corectează Nicușor. Eu sunt de patru ani! 
repetă el apăsând pe fiecare degeţel de la mâ- 
nuța stângă, de 5 ori. 

— Şi cu toate că Nicușor are patru ani, el e 
mare gospodar. 

Are nevastă și copii. Are multe greutăţi și 


... 


griji. 


„Cum o chiamă pe nevasta ta, Nicuşor? îl 
întreabă în râs, cei scumpi ai lui din casă. 
„Fleanca, Fleanca!” spuse el cu- siguranţă, 


par'că o vede... 

Și imaginaţia lui lucrează. 

„Şi copiii mei, se pomenește el vorbind cu plă- 
cere... 

— Dar câţi copii ai, Nicuşor ?” 

— Cinci copii fără un sfert!” răspunde și zâm- 
beşte satisfăcut. 

Orice bomboană, ori ce prăjitură, fructă, dul- 
ceaţă este hărăzită pentru „Fleanca şi cepili 
lui”, deşi el înghite toate bunătăţile, par'că mă- 


nâncă şi pentru ci. Ba le face și cafea cu boabe 
de nisip... 
E zi de toamnă, cu soare, cer albastru şi 
ploae de frunze ruginii. Nicuşor e în curte de 
dimineaţă și vrea să pregătească bucate pentru 
nevasta lui și copiii lui, care sunt mai mulţi sau 
mai puţini de cinci fără un sfert, după cum 
trec zilele. 

El nu ştia că babaţii, cum zice el, mănâncă 
la masă, bucate de-a gata, fără să le pregăteas- 
că ei. 


A luat cartofi din coșul plin cu zarzavaturi. 

Le-a așezat pe balcon, alături are un capac 
de cutiuţă, drept tigae... A făcut un focuşor de 
beţișoare mici. Acum are nevoe de cuţit să tae 
— şi dacă n'o uita — să curețe cartofii, cum a 
văzut el la bucătărie. Aceasta e mai greu. El 
n'are voe să pună mâna pe cuţit. 

Observă, când nu e nimeni la bucătărie, intră 
încet, fură cuțitul de pe masă, îl ascunde sub 
şorț şi se duce să tae cartofii. 

Nu e văzut de nimeni. 

Incepe să tae cu grabă și bucurie. „Fac bucate 
pentru Fleanca și copiii mei... Ei vin la mine a- 
casă...” 


Bucăţile de cartofi mici şi albe, dar necură- 
tite de coaje, cad ploaie. Deodată, cuțitul alu- 
necă între degeţelul lui cel mare și cel arătător. 
O şuviță de sânge apare şi câteva picături se 
scurg pe bucata de cartof ce e în mânuţă. Deo- 
dată el nu observă, e prea ocupat. 

Dar începe să-l doară și atunci vede sângele 
şi începe să plângă și să alerge la mama sa: 
„M'a tăiat Nicuţolu! Curge sânge... Doare”... 

Plângând, este bandajat și întreabă neconte- 
nit, dacă trece repede... 

„Mai faci bucate de cartofi, Nicuşor?” îl în- 
treabă cineva, după ce s'a liniștit... 

„Da, mai fac, pentru Fleanca și copiii mei”, 
parcă n'ar fi păţit nimic. 

Totuşi, pentru moment, nu se apropie de bu- 
căţile de cartofi, unele picurate de sânge, până 
nu va uita. 


„Eşti gospodar, prea mic, dragă Nicuşor, la- 
să acestea, pe când vei fi mare. Toate se fac la 
vremea lor. 

MIA DAN 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


DIMINEATA COPIILORe00000000000000060006006600 ró 000009000600000 PAG. ? 


Nerecunoscătorul puiu de găină 


n Poveste populară rusească — 


E fost odată un moșneag și o babă, cari 
n'aveau copii. 
Intro zi, găina le scoase-un puiu ne- 


gru. 
r „Aceasta îmi placé, zise Pitia. Cel 
puțin, vom+avea de acuma de cine să ngris 


` jim?” 

~ “Moşne agul băgă însă dă seamă că. “puişoriul 
n'a arăta a fi de soiu. Cu toate acestea, bătrâna 
îl giugiulea toată ziulica. 

Dela o vreme moșneagul văzu că puiul mă- 
nâncă prea mult grâu. 

„la seama, că te va mânca și pe tine într'o 
bună zi”, îi zise babei. 

Și puiul mânca şi mâneca, până ce nu mai ră- 
măsese nici un bob de grâu în casă; cu cât cre- 
ștea, cu atât mânca mai mult. 

Intr'una din zile, bătrâna stătea tristă la fur- 
că şi torcea. Lângă dânsa stătea şi moşneagul 
pe un scăunel. Amândoi erau necăjiţi, fiindcă 
nu mai aveau ce mânca. De odată, intră puiul 
şi ceru de mâncare. 

„Ai mâncat tot ce-am avut, zise bătrâna su- 
părată, acum nu-ți rămâne decât să ne mănânci 
şi pe noi”. 

Nici nu isprăvi ea bine vorba, că puiul des- 
chise ciocul şi-l înghiţi mai întâi pe moșneag cu 
scăunel cu tot și apoi pe bătrână cu furcă cu tot. 


Apoi eşi repede din casă şi începu să catcpio: 


ceasecă foarte vesel. 


In drum, întâlni o spălătoreasă cu un coş pliñ 


-po 


NTN 
i 


Dar cotoiul “Ştiu cum să scape, sfârtică cu 
viarele gușa puiului. şi sări afară. După el e- 


de rute. Spălătoreasa se. întoarse după puiu şi N i și soldaţii, apoi spălătoreasa. cu „coşul plin 


strigă: „Auleo, puiule, ce gușă mare ai!” 


Puiul râse şi-i zise; „L'am înghiţit pe moşneag. 


„de rufe, apoi bătrânul cu scăunelul-și la urmă 
“şi bătrâna cu furca de tors. - > 


cu scăunel cu tot și pe bătrâna cu furca, şi a i „Spălătoreasa se duse să spele rufele, soldaţii 


cum te înghit și pe tine”. 

De groază, spălătoreasa vru so jà; la fugă, 
dar puiul o înghiţi şi pe dânsa. Apoi îşi urmă 
drumul cotcodocind vesel. Acum întâlni un re- 
giment de soldaţi cari, uitându-se uimiţi la el, îi 
strigară: „Ce guşe mare ai tu, măi puiule!” 

Puiul râse și le răspunse: „Mi-e guşa mare, 
pentrucă Pam. înghiţit pe moşneag, pe bătrână 
şi pe spălătoreasă, iar acum vă înghit și pe voi!” 

Soldaţii au început să râdă, dar până să-și 
dea seama, puiul îi înghiţi pe toți, ca şi cum ar 
fi fost boabe de grâu. 

După aen merse mai departe plin de vese- 
lie. 

Nu merse nit şi întâlni un cotoiu. Acesta fă- 
cu ochii mari, când îl văzu și strigă: „Da mare 
“guşă mai ai, puiule”! Puiul făcu la-fel şi cu bie- 
tul cotoiu, ia) 


am PI) 


trun sat, ca să mănânce ceva. 


A, exerciţiu şi bătrână-la casa-lor.-Cotoiul însă- 
a voie,śća. yăsplată; să-mpănâniee puiul. Toţi. 
păsiră minunat ae. aces Ea 

Il mânecă cu i și deum se linge 


pe barbă? 
a az e si FELICIA 
——— — 00 0 ———— 


PRINŢUL ŞI OUĂLE 


Un. prinţ se opri intra o zi la o cârciumă din- 
Cârciumarul i-a 
adus două ouă ferte, pentru cari i-a cerut doi 
poli. 
„Așa de rare sunt ouăle pe la d-voastră? în- 
lrebă prinţul mirat că i se cere așa de scump. 
— Ouăle nu sunt rare, însă prinții sunt foarte 


rari la noi”, 


PAG. 8 


DIMINEATA COPIILOR 


(Urmare) 2 


FARSĂ IN DOUĂ ACTE 


pu 


Adaptare de MOŞ NAE 


HAPLEA. Intru şi-i spun: Domnule Sgârcilă, 


am venit pentru plata unei datorii. — Ce dato- 
rie? zice el, privindu-mă bănuitor. — In regis- 
trele tatălui meu, — D-zeu să-l ierte! — răspund 
cu, am găsit o datorie de două mii de lei — Nu, 


n'am nici o datorie şi nici nu l-am cunoscut pe 
tatăl tău, mă repede el răstit şi încruntat. 
Dar eu de colo: Nu, d-le Sgârcilă, din potri- 
vă, scrie că tatăl meu vă e dator două mii de 
lei. Să-l fi văzut, Froso, cum sa schimbat la 


faţă, cum sa luminat dintr'o dată, cum a în- 


ceput să mă ia cu binele şi să-mi grăiască 
vorbe dulci: A, 'Hapleo, un om mai drăguţ, mai 
cinstit, mai băiat de zahăr decât tine n'am vă- 
zut. A, da, tatăl tău, D-zeu să-l ierte, că era om 
şi jumătate şi văd că-i semeni ca două picături 
de apă. A, da, zice el mai departe, acum mi- 
aduc âminte că îmi rămăsese dator două mii 
de lei. Şi ai venit să mi-i plătești? mă întrebă 
el. lar eu de colo: Firește, pentru asta am ve- 
nit, fiindcă nu mi e sufletul împăcat, când mă 
ştiu cuiva dator, 


FROSA. Dar de ce fel de datorie e vorba, 
fiindcă nici n'am auzit” până acum de dânsa? 

HAPLEA. De nici un fel de datorie, Froso, 
dar ştii, aşa l-am luat eu, ca să-l îmbăt cu apă 
rece. lar eu pun aşa, ca din întâmplare, mâna 
pe stofa asta şi-i zic: Asta o fi bună. — Da, zice 
el, a mai bună, a mai prima calitate, curată 
stofă engleză dela Buhuşi... asta... stofă romă- 
nească..., am vrut să zic stofă... Eu însă i-am tă- 
iat vorba: De unde o fi să fie, dacă-i bună, o 
iau. Cu cât îmi dai metrul? Imi trebuie patru 
metri, ba mai bine cinci, fiindcă Frosa mea e 
cam dolofană şi... 

FROSA (întrerupându-l şi 
Ba sunt delicată și subţirică. 

HAPLEA. Mai e vorbă? Dar aşa i-am spus eu 
negustorului, ca să-i iau cât mai multă stofă. El 
îmi zice: Hapleo, nu o dau un ban sub 1500 de 
lei metrul, dar fiindcă ai fost aşa de drăguţ şi 
ai venit să-mi plătești datoria rămasă dela ră- 
posatul tău tată, uite că ţi-o las cu o mie de lei 
metrul. Jur că pierd la dânsa. — Bine, zic eu, 
taie cinci metri. După ce i-a tăiat, îl întreb ia- 
ăşi: Ei, acum câţi îţi sunt dator? — Socoteală 
uşoară, zice el, 5 metri de stofă fac 5 mii de lei 
şi cu două mii datoria veche, face la un loc 7 
mii de lei. 

— Ai dreptate, zic eu, atâta face. 

FROSA. Ei, când a fost vorba să plăteșşti, pe 
unde ai scos cămaşa? 

HAPLEA. Stai, Froso, să vezi cum l-am învâr- 
lit. Bine, zic eu, şi strâng stofa la subsioară, dar 
banii îi am acasă, aşa că ţi-i aduc mai târziu. — 
Nu, zice el, şi vrea să-mi ia din nou stofa, viu 
eu cu d-ta, îmi dai banii, îmi plăteşti și datoria 
cealaltă, iar eu îți dau stofa. — Foarte bine, zic 
eu, făcându-mă că sunt încântat, dar mă dau 
câțiva paşi spre uşe şi strâng şi mai tare stofa. 
Vino peste o oră, ca să luăm masa împreună. 
Te poftesc, findcă astăzi a gătit Frosa o gâscă 
pe varză, să-ţi lingi degetele nu alta. 


strâmbându-se). 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


PAG. 9 


FROSA. Da, am gătit o ciorbă de fasole, care 
e apă chioară. 

HAPLEA. Las” că-i bună şi ciorba de fasole, 
dar ascultă mai departe. Şi mi-a trimis, zic eu, 
și un prieten dela Blegeşti o damigeană cu vin, 
dar ce vin? Să tot bei şi să nu te saturi? 

FROSA. Care vin? Că o să facem broaște de 
câtă apă bem. 

HAPLEA. Stai, Frusinico, să vezi cum l-am 
încântat. Când a auzit Sgârcilă de gâscă pe 
varză şi de vin, au început să-i curgă bale pe 
gură, dar tot s'a repezit la mine, ca să-mi ia 
stofa. Bine, zice, când viu la masă, aduc şi stofa. 
Dar nici eu nu nvam lăsat. Nu, zic, nu vreau să 
te mai osteneşti. Şi așa, la revedere peste o oră. 
Am sbughit-o pe uşe afară şi am venit glonţ a- 
casă. 

FROSA. Si acum când va veni, cum te scapi 
de el? 

HAPLEA. Mam gândit şi la asta, Froso, că, 
de, cu la: toate mă gândesc şi la toate mă taie 
capul. Uite ce o să facem. 

Când îl auzim că vine, eu mă duc în odaia de 
alături şi mă culc, iar tu să-i spui că sunt bol- 
nav, dar ce bolnav? Să-i spui să de şase săptă- 
mâni n'am dus nimic la gură şi nu m'am dal 
jos din pat. 

FROSA. Dar cum să-l mint aşa dela obraz? 
Eu în viaţa mea n'am minţit nici odată. Mai 
mare. ruşinea! 

HAPLEA. Ei, lasă, pentru o singură dată, nu 
e mare păcatul. 


Și apoi gândeşte-te la ce rochie frumoasă îţi 
vei face, 


FROSA. Am să încerc dar prea îmi vine peste 
mână. 
(Se aud bătăi în poartă). 
HAPLEA. Este el, e Sgârcilă, eu trec în odaia 
de alături, tu să faci cum te-am învățat. 
(Va urma) 


PAG. jô —eemveroeeeetee0000000ttâdtbeoveeeeeeeee+ DIMINEAȚA COPIILOR 


(LEGENDĂ) 


li-plăcea să soarbă cu nesaţ parfumul 
lor, să-și îngroape faţa în ele, să le mån- 
2 gâe vestmântul catifelat şi să coboare 
cu mintea în ascunzişurile sufletelor lor 


A fost odată un copil care îndrăgea florile. 
A 


~ neştiutoare, voind, parcă, să le înţeleagă tai- 


nele neînţelese. Nu era zi, oră, clipă, să nu aibă, 
în mână sau în buzunar, un buchet de flori: 
albe, roşii, galbene, albastre, roze... 

Dumnezeu pusese în plăzmuirea lui ceva din 
înfăţişarea florilor. Ochii senini aveau coloarea 
îmbietoarei „nu mă uita”, părul buclat părea 
turnat din petale de şofran, umerii obrajilor 
-erau încondeiați cu sânge de mac, în zâmbet 
ascundea veselia şi sinceritatea rozelor şi su- 
fletu-i avea ceva din nevinovăția şi bunătatea 
crinilor. 

Intr'o zi frumoasă de primăvară, Florian — 
aşa îl chema pe acest copil — plecă să culeagă 
feri prin pădurea de pe lângă valea Brădetu- 


lui, pe care localnicii au botezat-o: „Poiana 
Popii”, şi în mijlocul căreia se află o prăpas- 
tie adâncă și înfiorătoare. 

Pe drum, ochii lui întâlneau sute și mii de 
flori, care de care mai frumoase, și sub nările 
lui umflate se adunau felurite arome ; dar el 
nu se apropia de nici una, să admire, să mân- 
gâe, ca odinioară. Uitase chiar că plecase de- 
acasă să culeagă flori. Ceva din urmă îl mâna 
înainte, departe, tot mai departe. O putere as- 
cunsă şi neînțeleasă îl împingea dela spate și 
paşii lui nu zăboveau. Incepu să alerge pe că- 
rarea singuratică. Unde?... Nici el nu știa. 


După o jumătate de ceas de alergare prin pă- 
dure, singur, tăcut, se pomeni deasupra pră- 
păstiei din mijlocul „Poenii Popii”. Se lăsă pe 
spate în iarbă să se odihnească, ștergându-și 
cu o batistă înflorată cu arnici negru şi privi 
cerul ce părea un întins coviltir albastru, pe 


DIMINEATA COPIILOR 


care, din loc în loc, erau prinse făşii subţiri de 
nouri albi. Obosit şi chinuit de vedenii, adormi 
adânc... 

Un svon ca o adiere de parfum, vânturând 
şoapte ca 'n basme, creștea în jurul lui şi unde- 
va, departe, o cucuvae își începu cântecul de 
piază rea. 

Ingerul păzitor plecă în largul zării şi glasul 
lui duios se pierdu într'un ecou prelung : 

„Floriane, Floriane, până aici a ţinut sfoara 
vieţii tale 1...” 

Din fundul prăpastiei, venea, cu o coasă 
mare în mână, Ingerul negru al Morţii. Privi- 
rea îi sticlea ca para focului, aripile-i -i vâsleau 
întocmai pasărei de pradă şi în gură, dinţii 
albi şi tociţi trosneau sub apăsările fălcilor. Un 
singur pas și va fi lângă copil. 

Dar... Moartea, dându-se de trei ori peste cap 
în văzduh, se prefăcu într'o floare neagră. Hai- 
na-i de cărbune răspândea în jurul ei raze ne- 
gre și ploaie de păcură cădea din pistilul um- 


PAG. ii 


flat. Floarea neagră!... Cine din cei vii poate 
spune ca văzut-o vreodată ?... Nimeni... 

Florian se deşteptă și văzu, stând nemişcată, 
floarea neagră. Niciodată nu mai văzuse el o a- 
semenea floare. Dorinţa nemăsurată de-a o a- 
vea se născu în sufletul său. Făcu un pas şi în- 
tinse mâna s'o rupă ; dar piciorul călcă în gol 
şi copilul alunecă în prăpastie. Un zgomot surd 
se născu și vocea lui înfioră pustiul : 

„Mamă... maamă... maaamă!...” 

Și aici sfârșește povestea copilului, în plăs- 
muirea căruia Dumnezeu pusese ceva din înfă- 
țișarea florilor. 

Pe locul unde a căzut corpul lui Florian, ţâş- 
neşte azi „Isvorul Florilor”, al cărui murmur 
șopteşte călătorilor taina vieţii acestui copil, — 
în miezul zilei clare, ca și în miezul nopței în- 
stelate, în dimineața scăldată cu raze de aur ca 
şi în amurgul plin de umbre violete şi purpurii. 

I. I. ALEXANDRESCU 


SNASDANERI VERDANA (MEUTSVAABRNSLODNAVVARNANN: BNIILADEACADNARNDNNSOCANNES 11 OPASASENDNANNSOBEDBENSRRNNORSEEDANSSKEGARDA 


GLUME 
„lonele, ai putea să-mi spui dece a scris ne- 
gustorul pe firma aceea „La botul calului”? 
lonel. — „De sigur, tăticule, fiindcă pe cal 
l-a făcut cârnaţi!” 
Trimisă de SAVU G. AVRAMESCU-URLAȚI 


IMBRACAMINTE fve (OPI 


GATA ŞI DE COMANDA 


| KINDER KLEIDUNG 


KONFEKTION U. NACH MASI 
= STRADA BOZIANU 11 


= TRAMWAY15420(LA ROND) — 


Cari 


pietre sunt mai 
preţioase ? 


O morăriţă se minuna, văzând strălueitoarele 
diamante ale cucoanei boerului. 

„Ce frumoase sunt! spunea ca. 

Nu-i așa că le-aţi plătit foarte scump? 

— Foarte scump, îi întări cucoana vorba. 

— Şi ce venit vă aduc? 

— Nici un venit. Din potrivă, cheltuesc cu ele 
în toţi anii, ca să le curăţe, să le aranjeze... 

— Ciudat, făcu morăriţa adăugând: 

Nu sunt ca ale mele ce mi-au rămas dela tata 
și îmi aduc un venit frumușel. 

— Adevărat ? întrebă cucoana mirată. 
fel de pietre sunt ? 

— Dar sunt cele două pietre dela moara mea”, 
răspunse morăriţa cu un zâmbet în care intra 
şi puţină bătaie de joc. 

-———ocf oi 
GHICITOARE 


E în casă sau afară, S 
Corpu ’ntreg ţi-l înconjoară, 
Căci atunci dacă rar fi, 
Lumea nici Car mai trăi ! 
(Aerul) 
CONST. PIRTEA-Galaţi 


——— — VONIEZ HED — = 


Si ce 


PAG. 12 


u era un pitic de porțelan, dintre piticii 
cu pipa în gură şi cu barba până ’n brâu 
cari stau lungiţi, şi visători, între tran- 
dafiri ca să vegheze-să nu rupă copiii 
florile. 

Nu era nici dintre piticii cari înghit foc” um- 
blând pe bicicletă la circ, nu era nici de cati- 
fea, nici de hârtie colorată sau de carton. Era 
un pitic în carne şi oase, un omuleţ cât o sehioa- 
pă, de înălţimea unui scaun; — şi era mereu 
trist şi îngândurat, tăcut şi cumpănit la vorbă, 
blând ca un mielușel și sărac, sărac din cale a- 
fară. 

Umbla fără nici un rost pe uliţă. 

Era încălțat în nişte opinci făcute de el şi 
purta o hăinuţă peticită, de copil, pe care cine 
ştie pe unde a căpătat-o. 

Se numea .Ţicu. 

Dar uliţa în care m'am născut și am copilă- 
rit şi ulițele de prin prejur aveau un farmec 
deosebit şi aceasta numai din pricina lui Ţicu. 

Ţicu însă nu era mândru de fel. El își vedea 
mai departe de treaba lui. 

Spinteca lemne, căra apa cu doniţele, ajuta 
âteodată pe ici pe colo, la bucătărie, cură- 
țând cartofi, tăind o găină, întrun cuvânt, cin- 
stiții gospodari de pe ulița mea, (adică uliţa în 
care şedeam eu) nu-l prea lăsau să lenevească 
pe Ticu. 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


de Claudiu Ilarion 

Şi Ţicu, asta e fără îndoială, — nu era leneş 
de loc. f 

Copiii, ştrengarii maidanului când îl întâl- 
neau aveau de ce să se bucure. 

— Țicu piticu, Țicu piticu!..., îi strigau des- 
culții necăjindu-l. 

— Vrei pepene, -Țicule? 

— Vreau. 

— Da... coajă de pepene nu vrei, Ţicule? 

— Vreau. 

— Uite, Ţicule, un ban. Ce-ai să-ți cumperi? 

— Nimic. 

— Păi... pentru nimic îţi ajunge cât ai, — îl 
necăjea, ţiu minte, unul, Guţă, un lungan cât 
o prăjină, repetent de trei ori în clasa treia. 

Ticu:nu se supăra. X: 

Copiii făceau, mare haz cànd îl vedeau. Se 
întreceau care de care cu năzbâtiile. 

Unul îi prindea cu un ac de gămălie un jur- 
nal pe spate şi altul, cu un chibrit, îi da foc. 

Apoi toată gloata, când jurnalul era în flă- 
cări prindea să dănțuiască în jurul piticului fă- 
când o hărmălaie de nedescris. 

Şi, Ticu nu. se supăra. Uneori, după munci 
grele, când se învrednicea vreun vecin și-i dă- 
dea un gologan, Ţicu, cu el în palma strânsă 
pumn, fugea într'un răsuflet până pe maida- 
nul Turcului unde ne găsea pe noi, la jocuri, 


DIMINEATA COPIILO Reo00+oo0o0000ov0000000oor”000900ooooovoooeori PAG. 1j 


a 


si, după ce cumpăra roşcove, sau stafide, sau a- 
lune, ne strângea pe toți lângă el, ne număra 
(şi pe când număra noi ne strâmbam de râs, 
căci Tica: număra așa: 1, 2, 3, 9, 10, 4;3,2, 1) 
şi, ne împărțea fiecăruia parte dreaptă. 

Apoi mulţumit, se ducea să se odihnească, 
undeva, întrun fund de şopron, acolo unde era 
lăsat să-și facă somnul din mila vreunui vecin 
milos. 


Copiii au crescut, căci anii nu stau pe loc. U- 
nii au trecut de vârsta jocurilor, părăsind de 
mult maidanul și nebuniile frumoase ale copi- 
lăriei. 

Ţicu însă, tot aşa, tot cum l-am cunoscut cu 
toții, neschimbat deloc. 

Maidanul însă n'a rămas pustiu. Alții copii 
au venit să-și petreacă nevinovăția şi Ţicu se 
găsea tot în mijlocul lor, împărțindu-le din go- 
loganul muncit greu, roșcovele, sau stafidele 
sau alunele cumpărate pentru a le face o bu- 
curie. 

Noi, aproape că l-am uitat. 


Dar, într'o seară, o veste ciudată, de neînţe- 
les, a circulat din casă în casă, de la vecin la 
vecin în toată uliţa, și în şapte uliţe de prin 
prejur. 

Ţicu a omorît un copil. L-a lovit cu un pietroi 
mare, greu, în cap, şi, copilul pe când era dus 


spre spilal, a închis ochii pentru a nu-i mai des- 
chide niciodată. 

Criminalul, piticul blând ca un mieluşel, o- 
muleţul acela care nu-și îngăduia lui nici o bu- 
curie, care muncea pentru un gologan o zi. 
două, o săptămână, din greu, din răsputeri, în- 
fometat, ars de arşiţă, bătut de vânt, udat de 
ploaie, arătarea aceia micuță şi plină de zdren- 


te, — a dispărut fără urmă, ca intrat în pământ. 
Cât n'a fost căutat, — totul însă a fost în za- 
dar. 


După câteva zile, într'o pivniţă, alăturea de 
casa noastră, Ticu a fost găsit spânzurat, dea- 
supra unui butoi. 


In mâini strângea un bilet pe care era scris 
cu litere mari, strâmbe, încolăcite: Nam o- 
morit. 

Dacă a fost sau n'a fost vinovat, dacă a o 
morit sau n'a omorît Ţicu copilul, nimeni nu 
ştie până în ziua de astăzi. 

Claudiu Ilarion 
———— 0 kI 


PAG, 14 


aie 


(a 4 
alei, 


———————————————————————————— 


DIMINEATA COPIILOR 


As N e, 


SAMA Su 3 


IE A 


Witas 


wW uy 


| Ma ră 
M At NZ A PT : 
= i asul tag, wy! 3) te 


Cum a fost pedepsită broasca țestoasă 


dată, broasca ţestoasă făcuse prinsoare 

cu iepurele, lăudându-se că ea va ajunge 

mai iute la ţintă. inta era o bucată de 

drum de câteva sute de metri lungime. 
Iepurele își râse de îndrăzneala broa- 

ştei, însă, în loc să pornească la drum, se culcă, 


zicându-șşi: „li trag un puiu, de somn şi tot am 
vreme să ajung înaintea ei.” 


Prelucrare de A. POTOP 

Dar se trezi tocmai când broasca țestoasă 
ajunsese la ţintă, așa că iepurele pierdu prin- 
soarea. 

Din ziua aceea broasca nu-şi mai încăpea în 
piele..., adică în casa ei osoasă. Cu oricine se în- 
tâlnea şi despre orice ar fi fost vorba, ea numai 
decât cu gura: „Da, uite, eu care am biruit pe 
iepure.” Sau: „Ştiu, aceasta sa întâmplat cu 
două sau trei luni mai înainte de a-l fi biruit 
pe iepure.” 

Atâta laudă de sine și trăncăneală ajunse 
să plictisească şi să scoată din răbdări pe toată 
lumea. 

Și aşa, într'o după amiazi, o gaiţă, o coţofană, 
trei vrăbii, două cârtiţe şi un piţigoiu hotărâră 


- într'o consfătuire tainică să-i joace braostei ţes- 


toase o festă, ca să o vindece de nesuferita ei 
lăudăroşie. 

In dimineaţa următoare, o văzură când intra 
într'o grădină, ca să-şi ia gustarea. 

„Cumătră, încotro aşa iute?” o întrebară cei 
de mai sus. 


Broasca, încântată de cuvintele „aşa iute”, 
răspunse zâmbind: „Merg să mă  înfrupt 


cu ceva. Insă, se grăbi să adauge: Uf! azi e tot 
aşa de cald ca în ziua când am biruit pe iepure. 

— Tocmai de asta ţineam să-ţi vorbim, îi răs- 
punse coțofana. Ştii, cumătră, că am întâlnit pe 
cineva, care sa lăudat că poate să te învingă. 

— Dar eu nu mai fac prinsori, zise broasca 
țestoasă cam supărată și speriată. 

— Te-ai gândit foarte bine, că sar putea să. 
pierzi”. 

Cuvintele acestea o jigniră adânc pe lăudă- 
roasa broască. „Cine este îndrăzneţul care sa 
lăudat că mă poate birui pe mine? întrebă ea. 


DIMINEAȚA COPIILOR "0eeeeeeee0000000000teteeteetooeeeeeeeeeeeee. PAG. 15 


— E melcul, un melc tânăr şi mititel, care va 
trâmbiţa peste tot că ţi-a fost frică să te măsori 
cu dânsul. 

— Unde este nătărul acela, ca să-i spun două 
vorbe dela obraz? grăi ea supărată. 

— Colo jos, în saladă. Merg să-l chem”, zise 
cârtiţa. 

După puţin, veni şi melcul, ducându-şi pe 
spate frumoasa-i căsuţă. 

„Tu, nebunule, vrei să te măsori cu mine?” îi 
strigă broasca răstită. Nu vezi, nenorocitule, că 
abia te mişti, fiindcă îți porţi casa în spate? 

— Parcă tu o porți altfel, răspunse melcul li- 
niștit. 

— Da, dar eu am labe, îi întoarse broasca 
vorba. 

— Ai, dar nu-ți folosesc la lucru mare”, îi se 
împotrivi melcul. 

La răspunsul acesta, toată adunarea fu sgu- 
duită de un râs puternic. 

„Ei bine, făcu broasca jigărită, dacă este aşa, 
primesc. Persoanele de faţă să hotărască în ce 
condițiuni se va da lupta între noi” 

In câteva clipe vrăbiile răspândiră în tot crân- 
gul vestea că are loc o întrecere la alergarea pe 
jos între melc și broasca ţestoasă, pe când câr- 
titele însemnară punctul de plecare și ţinta. 

Se întindea pe acolo un drum alb, mărginit 
de plopi. Iute cârtiţele traseră o linie mică; era 
punctul de plecare. Alerg: ară apoi până la al 
doilea plop şi însemnară ţinta în acelaș chip. 

Toate ramurile plopilor erau încărcate de 
spectatori, iar pe îngustele făşii de iarbă ce măr- 
ginea drumul, se vedea un număr nesfârşit de 
curioşi. Lăcuste, furnici, cărăbuşi, iepuri de ca- 
să, iepuri sălbatici, veverițe, până şi bătrânii 
șoareci de câmp ieşiră din găuri, ca să vadă 
lupta şi întrecerea. 

„Atenţiune! strigă coțofana. Voi pocni din 
cioc de trei ori, iar la a treia pocnitură, va tre- 
bui să porniţi”. 

Dar melcul de colo: „Mie să-mi daţi voe să 
rămân mai în urma doamnei broaște, fiindcă, 
persoană cu greutate cum este ea, se prea poate 
să treacă peste mine şi să mă strivească”. 

In sfârşit, se dete semnalul de plecare. 

Broasca țestoasă porni drept înainte, miş- 
când una după alta şi cât putea de repede 
lăbuţele acoperite cu solzi groși. 

Spectatorii strigau mereu: „Curaj! in'-te 
bine! Bravo, melcul. Bravo, broasca”. 

La un moment dat, broasca se opri o clipă şi 
întoarse capul îndărăt, ca să vadă ce-i cu mel- 
cul, dar nu-l zări nicăeri. 

„Nu cumva o fi luat-o prin iarbă şi nu se 
vede? Te pomenești că soseşte la ţintă înaintea 
mea şi mă face de rușine”, își zise ea neliniștită. 

Işi făcu din nou vânt la picioare şi merse și 


alergă, atâta cât poate să meargă şi să alerge o 
broască ţestoasă. 

Dar când, în sfârşit, ajunse la ţintă, încre- 
meni de ceeace îi fu dat să vadă. Melcul stătea 
înaintea ei şi nu părea a fi de loc obosit. 

„Bună ziua, cumătră, îi grăi el vesel; eşti bă- 
tută! De azi înainte sper să fii mai modestă. A- 
flă cu prilejul acesta că lăudăroșii sunt nesu- 
feriţi. 

„Şi mai află ceva. Eu n'am alergat de loc, ci 
mai cărat tu pe spate până aicea şi apoi am a- 
lunecat pe nasul tău, ca să câștig victoria”. 

Toţi cei de față izbucniră în hohote de râs. 
Cât despre broască, ea se întoarse îndărăt ruşi- 

nată şi amărâtă. Din ziua aceea nu se mai 
lăuda şi nu mai pomenea de biruinţa ei asupra 
iepurelui. 

A. POTOP 


RIL LL LL LL LL LL LL Lil ll A 


IEEE IEEE IE IE EEE IESI IEEE IE 


Excelente lecțiuni de pian 
CU PREȚURI CONVENABILE 
predă domnişoară, perfectă pianistă 


ADRESAȚI-VĂ LA ADMINISTRAȚIA 
REVISTEI „DIMINEAȚA COPIILO 
STR. SĂRINDAR, 7 (PARTER) 


ra 


“a 


PAG. 16 100900000009000000000000006000000 >06000090000 )/MINEATȚTA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII  € 


Ig. Aur.-Craiova. - D-ta scrii destul de frumos, deşi ai 
face mai bine, silindu-te să fii mai concis. 
Mai avem de făcut următoarele 'observaţii: Schița „So- 
perstiţii“, prin felul cum e scrisă, nu este în genul literaturei 
pentru copii, ci este o încercare de literatură destinată altui 
public cititor. „Ispăşitorii“ ar fi mers, dacă puneai ceva 
dialog şi mai răstrângeai partea cu caracterizarea Turcului. 
Iți mai “atragem atenţia asupra faptului că întâmplările 
personale sunt deseori puţin interesante pentru cititori. 

Sil. Scr.-Cluj. — „Toamna“. Te stătuim în interesul d-tale 
să nu te grăbeşti a da poeziilor sau, mai bine zis, în- 
cercărilor poetice ce faci forma definitivă. Mai ales nu te 
grăbi să le trimiţi spre publicare, ci compară versurile făcute 
de d-ta cu versurile publicate şi ai să vezi că ale d-tale nu 
sunt încă bune de publicat. 

P. S. şi L. A. L.-B.-Sărat. — Vă stătuim să fiţi mai atenţi 
la tehnica versului, la numărul de silabe şi mai ales să nui 
repetați mereu aceleași lucruri, schimbând doar unele cuvinte. 
Vă mai spunem că poeziile cu caracter patriotic se reuşesc 
cu greu. Tonul declamator, interjectiile, semnele de exclamaţie 
nu le fac mai frumoase şi mai reuşite. Din potrivă, pierd 
prea mult. 

Ion. Ciob.-Loco. — „Cântec“, nu e o poeze, care se 
potriveşte cu programul revistei noastre. 

Pr.-Teieorman,. — Prietene, când spui „Imnul copiilor“, 
se înțelege un „imn“ care e a! lor şi pentru. dânşii, pe când 
Ja d ta e un altul care le spune copiilor să cânte. Deose- 
birea e importantă. 

A doua, „Domnul e viaţa“, se publică. 

Mir. C.„Oradia-Mare. — In genu! poeziei „Stroie de 
toamnă“, am publ:cat aşa de multe, încât cititori s'au săturat 
de ele. Aşteptăm din partea d-taie altele mai potrivite. 

Hır. Pop -Loco. — „Iubirea“. Iți scriem şi acum, aşa 
cum le am stătuit şi anul trecut, ca d-ta, nu să ai numai 
răbdare, ci să-ţi dai silința să înveți româneşte, de oarece 
şi acum faci neiertate greşeli de limba română. Nu cunoşti 
măcar genurile substantivelor, färă să mai pomenim de 
greşelile de constiucţie, de ortogratie şi de punctuație. 

L. Liv -Cia'ova. — „Trei soldaţi de plumb“. D-ta care 
citeşti de atâta vreme revista noastră, ai ocazia să vezi 
că pentru poezii navem decât o singură pagină şi că în 
pagina aceea publicăm două, trei, sau patru poezii. Insă, 
povestea in versuri, trimisă de d-ta, e aşa de lungă, încât, 
din lipsa de şpaţiu, navem putinţa să o publicăm 

P. Ned.-Focşani. — Din poeziile trimise de d-ta, am 
ales „Puchiu-Lăutarul“, care se publică. Celelalte sunt cu 
muite întlorituri de stil, aşa că nu prea se potrivesc pentru 
revista noastră. 

Am. Pop.-Loc).— 
publică. 

Aur. Mol.-Bisiriţa. — „Cămila Arabului“ am putea-o 
publica, dar dupăce îi facem oarecări îndreptări în ce priveşte 
limba şi construcţia frazei. Insă ai scris rândurile aşa de 
îndesate, că nu ni è cu putință să îndreptăm ceva. De aceea, 
dacă ţii la publicarea ei, te rugăm să o transcrii din nou, 
lăsând oare care spaţiu între rânduri. 

OCR 0 — 


1 ăcere 
De e frig, sau de e cald 
Am o singură plăcere; 
Cumpăr un pachet „SUCHARD” 
Savurându-l în tăcere. 
———— CX —— 


Poezia „Dece plângi, mamă ?* se 


Sala Teatrului Mic | 


= Peste drum de Palatul Regal ee 
E S 
= | Duminică 25 Noem. 1928 3 
D la orele 10 aY tipga prania, qa 
m, === va avea loc == Ei 
E Ă äi 
3 SEZ TOARE B. 
E|  culturală-artistică |“ 
Q din acest an, organizată de către E 
E | DIMINEAȚA Fi 
z COPIILOR y | 
| E S'a pregătit un bo- | Ș | 
E | gatşi variat program | È i 
= cultura! şi artistic. |% 
> 4 i 
=| Surprize plăcute ($ 
2 G9 O G9 B. 
asi Cititorii sunt sfătuiţi A 
=] A 
w | să-şi ia biletele de in- | 
& | rare în cursul săptă- | % 
n mâni, dela administra- E 
| ta revistei, Str. Sărin- | Q 
gi | dar, 7 (parter) a) 
LE l 


BansusanuepsenNuRRaTRNNAOSUOSSRSESEESRRGIRNNAUNNRANENDND 


Cereţi la toate librăriile <= 
~ şi chioscurile de ziare 


„PLICI ŞI PLUM“ 


Preţul, lei 20. 


Atelierele „ADEVERUL“ S$. A. 


a Ra Nara aa ee g 


PREŢUL LEI 5.— 


Osi 
t 


à 
S 
"e 
$ 
A 
© 
©: 
£: 
fd 
bena 
© 
= 
J 
A 
8 
9 
à 
3 
S 
kpag 
X 
& 
© 
a 
a 
S 


a spun 


= 


învăţ, ca s 


su 


„Ce poezie 


"sia anu ce notar ct IAA E IER ORCI all cica. 


p 


PAG. 2 ve 


LU 


Indreptarea bucății greşite. 


In numărul trecut am publicat, sub titlul „Alt 


exemplu de scriere greșită”, o bucată scrisă 
înadins cu greșeli de punctuație şi ortografie. 
Precum am spus, o publicăm din nou cu îndrep- 
tările cuvenite. 

„lon a fost vecinul nostru, dar sa mutat la 
Craiova, unde avea niște rude. De atunci n'am 
primit dela dânsul veşti, cu toate că noi i-am 
scris, rugându-l să ne comunice cum i-a mers, 
dacă este mulțumit și făcându-i chiar mustrări 
că de ce ne-a dat uitărei. Il ştiam prieten. care 
nu-şi uită pe ceilalți prieteni cu cari şi-a petre- 
cut anii, cari au fost frumoși şi nu se mai întorc. 

„Dacă s'ar întâmpla să treci pe la Craiova 
dă-i din partea noastră salutări şi spune-i că 
nu-i şade bine să-și uite așa de repede pe cei 
cari se gândesc la dânsul”. 


Cari au fost greşelile ? 


Ca să putem răspunde mai bine la întrebarea 
aceasta, este nevoe să punem faţă în faţă buca- 
ta de mai sus, aşa cum a fost scrisă greşit în 
n-rul trecut și cum e scrisă îndreptată în n-rul 
de astăzi. 

Făcând comparaţia, vedem că am avut de 
îndreptat greșeli de punctuație şi greşeli de or- 
tografie. 

Să le cercetăm pe rând.. După primul cuvânt 
„lon” pusesem o virgulă. Nu era nevoe, de oa- 
rece subiectul nu trebueşte despărţit de predi- 
cat printr'o virgulă. Este o greşală făcută de 
multă lume şi deaceea atragem atenţia asupra 
ei. Mai încolo după „vecinul nostru” trebuia o 
virgulă, fiindcă se începea o nouă propoziţiune. 

Atragem aci atențiunea că "'naintea conjunc- 
țiunilor dar, iar, căci, fiindcă, pentrucă, deoa- 
rece, etc., se pune întotdeauna o virgulă. 


Alte greşeli îndreptate. 


Să urmărim mai departe bucata despre care 
este vorba. Cuvântul sa îl scrisesem impreunat. 
Fireşte, a fost o greșală, findcă trebuia scris s'a 
Am pus apostrof, pentru că a căzut o vocală e, 
dela pronumele reflexiv se, iară a este verbul 
ajutător în forma prescurtată venind dela are. 
Pomenim aci că fac o mare greşală aceia care 
scriu conjucţiunea sau, în formă de sau. Bine 
înțeles. că prima literă a cuvântului Craiova 


DIMINEATA COPIILOR 


trebuia să fie o literă mare, deoarece toate nu- 
mele “proprii se-încep cu literă “mare. După 
„Craiova” trebuia o virgulă, pentru că se începe 
o nouă propoziţiune, iar după cuvântul rude 
trebuia pus punct, pentru că se termina o ideie, 

După cuvântul“ atunci din rândul al doilea 
n'am trebuia scris aşa, iar nu întrun singur cu- 
ant cum îl serisesem în numărul trecut. Fără 
apostrof este în forma nu am. 


Continuăm cu îndreptările. 


In numărul trecut după cuvântul vești din 
rândul al treilea pusesem punct, ceiace era o 
greşală. In loc.de punct trebuia pus o virgulă, 
deoare ce nu se începea o ideie nouă, ci o pro- 
pozițiune secundară, care complecta pajat 
propozițiunei principale. 

In rândul al patrulea: scrisesem i-am întrun 
singur cuvânt, ceeace era iarăşi o greşală. Aco 
lo sunt două cuvinte: pronumele personal pres: 
curtat i şi verbul ajutător am. De asemenea ru- 
gându-l trebue scris aşa, iar nu împreunat, de-, 
oare ce este compus din verbul rugându şi pro- 
numele personal prescurtat 1. Cele ce am spuş 
despre cum se scrie i-am se-potrivese şi cu i-a 
din'naintea verbului mers din rândul al patrulea. 
După verbul mers trebuia virgulă, iar nu punct, 
deoarece propoziţiunea care urmează este e 
continuare a ideii Aprimar în propozijiineg 
precedentă. 

Expresiunea făcânduti din rândul al cindil 
trebuia scrisă aşa, fiindcă avem două cuvinte 
verbul făcânduşi pronumele prescurtat i. 

In rândul al șaselea ne-a trebuia scris aşa, iar 
nu împreunat, fiind două cuvinte: pronumele 
ne și verbul ajutător a. După cuvântul uitărei 
din acelaş rând pusesem punct, ceiace ` a- fost 
bine, însă trebuia să scriem cuyântul următor 
cu literă mare, fiind începutul unei propozițiu- 
ni. In acelaşi rând trebuia o virgulă după cur 
vântul prieten, pe când nu-și trebuia scris aşa, 
iar nu întrun singur cuvânt, fiind format din 
nu şi pronumele reflexiv și. 

In rândul al şaptelea și-a trebuia scris cum 
Pam scris acum, iar nu întrun singur cuvânt. 
Motivul l-am arătat când am făcut observaţiile 
de mai sus. 

Ne oprim aci cu îndreptările, în credința că 
iubiții noştrii cititori se vor feri pe viitor de a 
face greşeli de ortografie şi de punctuație, te 


< DIMINEATA 
- COPIILOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRAINATATE DUBLU 


2 DECEMBRIE 1928. — No. 251 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


AAA AAAAAAAAA AA A d 


DE CE PLÂNGI, MAMĂ ? 


De ce plângi, scumpă mamă, uitându-te la mine?... Imi povesteai adesea, că 'n visuri noaptea. vine 


Nu mă mai doare capul, mă simt aşa de bine, Și-ţi spune: „Fii cuminte, căci nu mai viu la tine!“ 
Da parcă chiar acuma m'as fi sculat în zori, Vai, ce-aripioare albe, albe ca zăpadă 
Din somnul ce pe noapte, mi-ar fi fost uşor ! Și ce păr blond, de aur, ce-alunecă 'n cascadă 
Nu plânge, zău, mămico, căci dacă plângi mereu, Pe umere, pe brațe, cu cari îmi face semne 
Imi vin şi mie lacrimi, mă întristez şi eu, Să viu la el mai iute, căci nam de ce mă teme. 
Aşa, vezi, nu mai plânge !... să râdem amândoi, Mi-arată o grădină, cu pomi, cu iarbă, flori, 
Să-mi spui tu o poveste, la care eu în toi, In care-mi spune dânsul, noi doi adese-ori :. 
Aş adormi cu capul în poala ta căldută, Ne vom juca *mpreună. Mă duc la el, o mamă!.... 
Visând la Cosânzene, la Smei sau Nichidută. Mă duc!... Dar nu mai plânge, căci dacă el mă 
š A 3 . ai ` E : £ chiamă, 
. . . : . . . . . Voi mai veni la tine, căci o să-mi fie dor, 
Ah!... Tu nu vezi, mămico? Un îngeras mă chiamă, De tine, de-o poveste, de scumpul meu Azor... 
Un îngeraş de-acela, de care chiar tu, mamă, Aurelius Popescu 
> 
ALBINA DOMNUL E VIAŢA 
Cu aripioare Domnul din cer e viața 
Fâlfâitoare Tuturor după pământ, 


Sboară prin soare, 
Din floare *'n floare. 


Gâză de aur 
Fără hodină, 
Strânge 'n stupină 
Bogat tezaur. 


Domnul nu întoarce fața 
Celor“te-L slăvesc prin cânt. 


El privește ’n tot deauna 
Peste buni și peste răi, 


într an Drepților le dă cununa, 


In flori de tei Răi îndreaptă în bune căi. 

Unde o vrei: 

Zumzetul ei. Domnul sfânt e ajutorul 

Tot să clădească Celor ce-s năpăstuiți, 

Fagura bună, Domnul sfânt este păstorul, 

Veșnic adună Strigând tutulor „Veniţi”]... 

Găâza cerească. G. Talaz George Preoţescu 


—— ock ——— O kEi 


PAG. 


ntrun sat de munte, la poalele 
unui codru des, își avea căsuţa 

o biată văduvă săracă. Singu- 

ra bucurie şi speranţă în viaţa 

ei necăjită, era Alexandru, fe- 

ciorul ei, pe care îl crescuse 

cu dragoste adâncă,  înyăţân- 
i du-l să se poarte cinstit cu 
toată lumea dându-i poveţe folositoare şi în- 
drumându-l cu răbdare pe calea vieţii. 

Anii treceau unul după altul şi băiatul creş- 
tea mare şi voinic, chipeș și ager la minte. Fă- 
sându-se destul de mare ca să poată învăţa o 
meserie, cu toată durerea despărțirii, maică-sa 
ii pregăti cele trebuincioase la drum lung, că- 
tre oraş, unde avea să-şi caute de lucru. 

Din toată sărăcia ei agonisise o sumă de bani 
pe cari îi dete băiatului, ca să aibă cu ce se 
hrăni până va găsi un stăpân şi ca să fie mai 
fără grijă, îi cusu banii în căptușşala hainei, lă- 
sându-i în buzunar numai o sumă mică pentru 
cheltuiala drumului până 'n oraş. 


4 e ea AA AAAAAAARAAA aaa 2 ee 


DIMINEATA 


COPIILOR 


+ PUTEREA ADEVĂRULUI 


de D. Const. Mereanu 
Sărutându-l apoi părintește, îi zise  înlăcri- 
mată: 

„Mergi cu bine, fiul meu, Dumnezeu să te 
aibe în paza Lui şi nu uita nici una din pove- 
tele mamei tale şi, mai ales, alungă dela tine 
minciuna şi pe cei mincinoși. 

„Adevărul să fie mereu în mintea, în cugetul 
şi în vorbele tale. Mergi cu bine și norce şi nu 
uita pe mama ta”. 

Şi aşa plecă Alexandru la drum, tot uitân- 
du-se înapoi, pe şosea, la maică-sa, care-i fă- 
cea semne cu năframa, până ce depărtarea îi 
şterse pe unul din fața altuia. 

Soarele se ridicase la amiază, când băiatul a- 
junsese în mijlocul codrului. Acolo se opri în- 
tro poiană înflorită şi așternându-și ştergarul. 
își pregăti masa. Napucă însă să ia de câteva 
ori din mâncare, că se simţi apucat pe la spate 
de braţe vânjoase şi dus cu sila către desișul 
codrului, departe de drumul obișnuit, pe poteci 
întortochiate și necunoscute. 


DIMINEATA COPIILOR 


Zadarnice au fost sforţările lui de a se descă- 
tuşa din prinsoare și. nici ţipetele nu-i folosiră 
la nimic. 

După un drum de un ceas și mai bine fu lă- 
sat la rădăcina unui copac gros. Abia atunci pu- 
tu Alexandru să privească mai cu luare aminte 
la cei ce-l atăcaseră fără nici o vină. Frau 
trei găligani cu barba mare și stufoasă, cu niște 
fețe fioroase. In jurul lor se adunară la iuţeală 
o ceată numeroasă de oameni înarmaţi şi tot 
aşa de fioroşi ca şi cei trei. 

„Hei, băeţi! zise unul, care după  îmbrăcă- 
minte părea a fi căpitanul lor. Unde ați prins 
puiul asta de potârniche?” Apoi, apropiindu-se 
de Lixandru, îl apucă de mână şi-l sculă în pi- 
cioare. 

"Mă, piciule, ai auzit tu de ceata de hoţi care 
bântue pădurea asta? Ei bine, noi suntem! Ia 
scotociţi-l prin buzunare, băeţi, şi luaţi-i tot ce 
are”. 

Doi hoţi se repeziră la Alexandru şi-l cău- 
tară cu deamănuntul. Afară de banii din buzu- 
nar şi de o iconiţă, nu găsiră nimic. Vezi că nu 
le trecea prin minte car putea avea bani cu- 
suţi în căptuşala hainei. 

„Incotro mergeai tu cu câţiva bani în pungă? 
îl întrebă căpitanul hoţilor. 

— Mă duceam la oraş să-mi găsesc -de lucru. 
Mama e bătrână și trebue să câştig ca s'o ajut. 

— Dar ce făceai tu la oraş numai cu câțiva 
gologani? 

— Te înșeli, domnule, răspunse Alexandru, 
mai am şi alţi bani pe cari mama mi i-a cusut 
în căptușala hainei. 

„Aveam de gând să nu mă ating de ei nicio- 
dată, dar dacă vă trebue, vi-i dau cu plăcere, 
numai lăsați-mă să plec, căci nu vreau să mă 
apuce noaptea pe drum”. 

La aceste vorbe căpetenia hoţilor tresări şi se 
uită ţintă în ochii copilului. Era atâta nevino- 
văţie în privirea micului călător, încât hoţul nu 
putu să privească şi lăsă ruşinat capul în jos. 

„Dece ne-ai spus că mai ai și alţi bani? Ni- 
meni n’ar fi bănuit aceasta. 

— Mama m'a învăţat să spun totdeauna ade- 
vărul, chiar dacă mi-ar pricinui un rău”. 

La aceste cuvinte, căpitanul hoţilor se lăsă 
abătut pe o buturugă şi îngropându-și capul în 
palme, începu să plângă. 

„Eu n'am avut niciodată o mamă să mă în- 
veţe astfel de lucruri frumoase şi de aceia am 
ajuns hoț de codru. Copilule, fii bun şi du-mă 
la femeia aceea sfântă care ţi-i mamă să iau şi 
eu învățături de la ea. lar voi, zise el tovarăşi- 
lor, de mult vream să vă spun că m'am săturat 
de hoţie. Care vrea să mă urmeze înainte pe 
o cale dreaptă și cinstită, să vie cu mine, care 
nu, să plece din faţa mea”, 


PAG. 5 


Nici unul însă nu plecă. Toţi țineau capetele 
plecate şi plângeau cu lacrimi fierbinţi. 

In seara aceea chiar ajunseră la casa lui A- 
lexandru şi toată noaptea aceea buna mamă le 
dădu sfaturi drepte, arătându-le calea ce aveau 
de urmat în viaţă. 

A doua zi, porniră fiecare către ţinta lui. A- 
lexandru împreună cu doi hoţi tot aşa de tineri 
ca şi el, plecară la oraș să-și caute de lucru. 

Peste câţiva ani, în satul acela de munte, pe 
locul unde se afla bordeiul sărmanei văduve, se 
ridică o casă mândră în față cu un atelier de 
fierărie a cărui firmă scrisă cu litere mari glă- 
suia : „Fierăria la trei frați de cruce”. 

D. Const. Mereanu - 
——— IX =——— 


GLUME 


La restaurant. 
„Ai ceva rece, chelner? 
— Da!... picioarele!...” 

AR 
Timp mult. 
„Vrei să bei cu mine un țap de bere? Ai timp, 

nu-i aşa? 
— Desigur, pentru un butoi întreg”. 
Trimisă de Harry Taxon-Loco 


| ———— DOC kM 


PAG. 6. 


eprezentaţia la teatrul de păpuși se is- 
©) prăvise. 

a Publicul pleca sgomotos şi vesel spre 

casă. 

In dosul cortinii, care căzuse ca un 
semn al sfârşitului, nu era aceeaşi voe bună. 
Toate păpuşile priveau cu milă la o tovarășe 
şi cu spaimă la stăpânul lor şi al teatrului. 

Budrună, directorul teatrului, un om voinic, 
cu barbă mare şi ochi fricoşi, certa pe Mioara, 
o păpușe cu păr blond și ochi albaștri. O certa 
aprig cu vorbe rele, fiindcă în timpul reprezen- 
taţiei, când trebuia să pară tristă, ea bufnise în 
râs, 

„Degeaba cerca Mioara să se desvinovăţească, 
spunându-i că râsese când a văzut pe un bătrâ- 
nel dormind, iar pe chelia lui plimbându-se în 
voe o muscă. 

Budrună nu voia să știe de nimic și puse mâ- 
na pe biciu. 

Toate păpuşile au fugit înfricoşate, iar Mioa- 
ra a îndurat loviturile usturătoare... 

Rămasă singură, Mioara plângea cu suspine 
înăbușite, căci lacrimi nu putea să aibă o pă- 
pușe făcută din lemn. 

I se urâse la teatru şi îi era teamă să mai ră- 
mână acolo. Nu se vedea nimeni. Policandrul 
din mijlocul sălii era stins. 

Tiptil, Mioara se îndreptă spre uşa uitată des- 
chisă şi pătrunse în întunericul de afară. 


PAPUSI DE LEMN [ii 


PP N N pe — — — 


4 
19 
OES Eege A 


Nicolae Manolescu 

Făcu primii paşi în lumea liberă... 

Incotro să şi-i îndrepte acum? 

I se păru că aude glasul lui Budrumă che- 

pal Al e Ai ca ae è 
mând'o și o rupse la fugă înainte. Alergă mult 
timp pe străzile oraşului, fără nici o țintă. 

Era târziu şi somnul se abătuse pe la genele 
ei. De abia își mai târa pașii de obossită. 

Și se aşeză pe pragul unei case să se hodih- 
nească o clipă. 

Adormi acolo, cuibărindu-se cât mai bine în- 
trun colț. 

Prin somn îngerii albi ai visului au zburat lin 
şi fulgi de vis au scuturat: 

„Se făcea că Mioara nu mai era păpuşa de 
altădată. Era o fată frumoasă ca toate celelalte 
fete. Avea jucării multe, cărți cu poze şi mai 
avea o mamă bună, care-i purta de grije şi o 
iubea”... 

Și firul visului se împletea înainte tot așa de 
frumos. 

Descihse ochii şi privi mirată | 

Cum, nu mai e la teatru? 

Nu mai e pe program unde adormise în a- 
jun? 


Unde e ea acum? Sau visul cel frumos nu sa 
sfârşit încă? 
Visul se sfârșise, iar Mioara 


era deşteaptă 
deabinelea. ý 


DIMINEAȚA CO P | 1 L O RPCoooooooo00000000000000000>9000000oooooooe PAG. 7 


In timp ce dormea pe piatra pragului, o gă- 
sise acolo stăpâna casei, o femee bună ce iubea 
copiii mult de tot. 

„O, ce păpuşe frumoasă !” 

Și o luă în braţe așezând-o în casă, la căl- 
dură, pe pernele moi ale unui fotoliu. 

Şi opri pe Mioara acolo. 

O îngrijea ca pe un copil al ei. 

Mioara, de ar fi putut vorbi, i-ar fi zis 
„Mamă”. > 

Și stând pe fotoliu îşi amintea necontenit de 
visul minunat din noaptea aceea tristă. 

Zilele treceau una după alta, la fel. 

Veni toamna cu zile mai friguroase. 

Intr”o zi, stând la fereastra deschisă, stăpâna 
casei răci şi căzu bolnavă la pat. 

Nu avea pe nimeni să o îngrijească. 

Mioara, pironită de spaimă pe fotoliu, privea 
cu milă. Şi plângea în gândul ei de ciudă, că 
nu-i poate veni în ajutor. 

Biata femee suferea cumplit. 

Mioara, păpuşe cu păr bălaiu, se dădu jos 
după fotoliu şi merse pe picioarele ei de lemn 
în fața icoanelor. 


Ajunsă acolo, îngenuche, începu să facă la 
cruci şi să se roage. 

Se închină fierbinte şi cu atâta ela S că 
lacrimi mari îi lunecară pe obraji. 

Și minune!... Incepu să vorbească ea, care 
până atunci nu grăise un cuvânt. 

„Doamne, Doamne! Dă să se facă mămica 
sănătoasă. Invaţă-mă să-i dau leacul cel bun!” 

Mioara își simţi mintea luminată. 

Trăia altfel acum. Nu mai era 
lemn. 

Rugăciunea o schimbase. Era o fată ca toate 
fetele. 

Visul ei se împlinise... Avea o mamă bună, 
dar bolnavă. Era datoare să o facă sănătoasă. 
Mioara aduse doctorul, cumpără doctoriile dela 
farmacie şi veghea la căpătâiul bolnavei, până 
când se făcu bine... 

„Câteodată Mioara își amintește de teatru 
de păpuși, de Budrună, de un vis frumos şi îi 
pare că deschide o carte de basme şi citeşte de 
acolo „Povestea unei păpuși de lemn”... 

Niculae Manolescu 


păpuşa de 


. 
PHBB5- 3 SAAPPP” 0ONGUVAERETULAREFONRSNAD ANOFNDANRAEASROCNEANDESGENDGH) ? LE LL ll nl bn n n d led 


PORUMBEII 


Imi plăcea să mă duc la Nicuşor, că avea tot 
felul de jucării .și mai cu seamă o cușcă mare 
cu porumbei, aşezată pe un stâlp de stejar, ne- 
cioplit, parcă era o moară de vânt fără aripi. 
Avea mulţi porumbei: albi curaţi, albi cu negru, 
alții roșiatici și alte culori. Intr'o zi, după ce le-a 
dat să mănânce grăunţe și le-a pus apă într'o 
străchiniță spartă la o margine, i-a înălţat pe 
toţi sus, sus de tot. A bătut doar de două ori din 
palme, s'a ridicat de vre'o-două ori în vârful pi- 
ciorelor şi ei au sburat în toate părţile, Au sbu- 
rat unii mai repede, alți mai încet, unii dând 
din aripi mereu, alții ținându-le întinse ca un 
aeroplan ` până ce s'au adunat cu toții, apoi sau 
întors la cușcă. 

Cel dintâi, un porumbel pestriț, par'că era o 
puică nădoleană cu gâtul gol, că nu avea de loc 
fulgişori împrejurul gâtului, care cum venia îl 
ciupea, par'că era pus înadins la ușă de strajă. 
De sigur că şi ceilalţi toţi se apărau, ciupindu-l. 

Când sau liniştit cu toţii, am băgat de seamă 
că el avea cuibul tocmai lângă uşă. In cuibăra- 
şul lui rotund cât o jumătate de măr domnesc, 
făcut din beţişoare mici şi uscate, era un puișor 
mic, mic și golaş şi un ouşor rece... Ţinea mult 
la puişorul lui — îl apăra cu drag, de aceea a 
rămas golaș împrejurul gâtului. 

D. Ionescu-Râmnic 
———— cz kM 


Se vorbesc toate limbile 


Pe poarta unui otel din provincie erau scrise 
cu litere mari cuvintele următoare: „Aci se vor- 
besc toate limbile”. 

Vine un pasager şi încearcă să vorbească cu 
directorul otelului franțuzeşte, italieneşte, en- 
glezeşte, dar nu capătă nici un răspuns. 

„Dar cine vorbeşte aicea toate limbile, pre- 
cum stă scris? întrebă pasagerul cam supărat 
pe românește. 

— Pasagerii vorbesc între ei şi în ori ce lim- 
bă le place”, răspunse foarte liniştit directorul 


otelului. 
——— ce po ———— 


Bunătatea lui Moliere 


Intr'o zi, nemuritorul a autor dramatic francez 
Moliere (citeşte Molier, cu accentul pe ultima 
silabă) întâlni un cerşetor, căruia îi dete un 
ban, fără să se uite măcar ce fel de ban îi dă- 
duse. 

Insă, abia făcuse câţiva paşi și cerşetorul îi 
alergă din urmă, zicându-i: „Domnule, vaţi în- 
şelat şi mi-aţi dat un galben de aur: poftim lua- 
ţi-l înapoi | 

— Păstrează-l, prietene, îi răspunse Molière, 
bătându-l pe umeri, şi pentru cinstea ta, îți mai 
dau unul”. 


———— = ko —— a. 


DIMINEATA COPIILOR 


-d 


FARSĂ IN DOUA ACTE 


Adaptare de MOŞ NAE 


(Urmare) 3 
SCENA Il-a 
Frosa. — Sgâreilă. 
SGARCILA (intrând vesel).  Sărut mâinile, 


coană Froso! 

FROSA (vorbind încet). Bună ziua, domnule 
Sgârcilă, dar te rog vorbește mai încet. 

SGARCILA (plecând puțin glasul). Dece să 
vorbese mai încet, coană Froso? 

tei (rugătoare). Şi mai încet, d-le Sgâr- 
eilă. 

SGARCILA. Bine, să vorbese mai încet, dar 
spune-mi dece, coană Froso? 

FROSA. Şi mai încet, te rog, d-le Sgârcilă! 

SGARCILA. Fie cât de încet, dar am venit 
pentru Haplea. 

PROSA. i mulțumesc că te-ai gândit la dân- 
sul, Sărmanul Haplea! Bietu bărbatu-meu! 

SGARCILA (îngrijorat vorbind din nou tare). 
Ce sărman şi ce biet? Dece vorbești așa, coană 
Froso? 

FROSA, Pentrucă nu ştiu, dacă scapă cu zile. 

SGARCILA. Dar ce să scape cu zile? Ce i sa 
imtâmplat lui Haplea de mai puţin de o oră? 

FRUSA. Cum? Ai mai fost azi la noi? 

SGARCILA. Eu n'am fost, dar a fost el la 
mine şi era sănătos tun și foarte vesel. 

FROSA. De sigur, vrei să glumeşti, d-le Sgâr- 
cilă. De şase săptămâni Haplea nu sa mișcat 
din pat şi n'a dus nimic la gură, sărăcuţul de el. 

SGARCILA (începând să se alarmeze şi să 
ridice tonul). Ba mie nu-mi arde de loc de glu- 
mă. Iți spun că nu e nici o oră de când Haplea 
a fost la mine în prăvălie şi nu era de loc bol- 
nav. 

FROSA (scoțând un oftat). De sigur, că ai vi- 
sat, d-le Sgârcilă. 

SGARCILA (enervându-se). Da, am visat? Aşa 
crezi d-ta? Şi cinci metri de stofă ce mi-a luat 
şi nu mi i-a plătit, tot i-am visat? 

FROSA (făcând pe mirata). Haplea a cumpă- 
rat dela d-ta cinci metri de stofă?! 


SGARCILA. Da, chiar el în carne şin oase. 
Dar gâsca pe varză la care ma poftit la masă, 
tot am visat-o? 

FROSA (zâmbind tristă). Cât despre asta, nu 
incape îndoială că ai visat-o. 

SGARCILA. Şi vinul ce va trimis prietenul 
dela Blegești, tot l-am visat? 

FROSA. Şi ăsta a fost un vis înşelător. Sau, 
poate, îți place să glumești. Dar te asigur, d-le 
Sgârcilă, că nu e vreme de glumit. 


SGARCILA. Ba nu glumesc de loc. Iţi spun 
încă odată că nu e nici o oră de când Haplea a 
fost în prăvălie la mine, mi-a luat cinci metri 
de stofă, uite așa (făcând gestul de luat la sub- 
sioară), spunând că vrea să-ți facă d-tale o ro- 
chie şi ma poftit la masă, la o gâscă pe varză, 
cu vin dela Blegeşti şi mi-a spus că-mi va plăti 
aicea şi banii pentru stofă şi o datorie veche de 
două mii lei, rămasă dela tatăl său. 

FROSA. Unde dedea D-zeu să fi putut veni şi 
să fi luat stofa de care vorbeşti? Dar îţi mai 
spun că de şase săptămâni Haplea e rău bolnav 
şi că de ieri l-a lovit la cap, așa că aiurează în- 
truna. 

SGARCILA. Ba mi se pare că aiurezi d-ta, 


zl 


DIMINEATA COPIILOR 00eooooooooooaoooooooooooooooocooooeooeeeee PAG. 9 


coană Froso. Iți spun că nu mă mişc de aicea. 
„3 | FROSA. Te ia drept doctorul. Nu vezi că aiu- 
sT 


până nu-l văd şi nu-i vorbesc. 


FROSA. Sărmanul om! Nu e de văzut, că ţi. 
despre vorbit, 2 


se rupe inima de milă. lar cât 
nici să te gândeşti la asta. 


r 


SGARCILA. N’ascult eu gogoşi de astea. Nu 
fac un pas de aicea, până ce nu-l văd şi nu-mi 
plăteşte datoria (se îndreaptă spre odaia unde 
este Haplea). 

FROSA. (încercându-se să-l oprească). Te rog, 
d-le Sgârcilă, pentru D-zeu, nu deschide- uşa 
asta, că lui Haplea, fiindcă nu e în toate mințile 
îi vine câte odată să fugă și-să facă cine ştie ce. 

(Sgărcilă totuș deschide ușa. Ese Haplea în 
cămașă de noapte, trecută peste haine, și legat 
la cap, făcând gesturi de om care nu e în toate 
minţile). 

FROSA (lui Sgărcilă).. Ah, ce-ai făcut? Aju- 
tă-mi acum să-l liniștim și să-l culcăm din nou 
în pat. (lui Haplea). Stai, bărbăţele, linişteşte- 
te, șezi pe scăunul acesta. 

SCENA. III-a 
Frosa. — Sgârcilă. — Haplea. 

SGARCILA. (a parte). Bre, dar, când, sa 
schimbat așa Haplea? Mai-mai să cred că nu e 
el. (tare). Bună ziua, d-le Haplea. (li întinde 
mâna, Haplea i-o: strânge așa de tare, că Sgâr- 
cilă dă un țipăt de durere). 

HAPLEA. Bine ai venit, d-le Maplea. 

SGARCILA (mirat). Maplea?! Eu sunt negu- 
storul Sgârcilă. 

HAPLEA. Nam văzut aşa Prostilă. 

SGARCILA, Prostilă?! Am venit ca să... 

HAPLEA. Ca să-mi dai alte doctorii? Fugi în- 
colo că mi-e silă! 


zeme re 


SGARCILA. Doctorii?! 


pază? 
SGARCILA. Aiureze câto pofti, dar eu 
reau banii. (lui Haplea) D-le Haplea, am ve- 


Snit să-mi plăteşti cinci mii de lei pentru stofă 


două mii de. lei pentru... 
HAPLEA. (Incepând să sară pe scenă şi să 
facă gesturi, ca şi cum ar vroi să gonească ceva). 


Froso, fluturi, gonește-i, fluturi negri, muşte, 
gândaci, cărăbuși, gonește-i,  goneşte-i,  Froso, 


vor să mă mănânce, să mă sfâșşie. 

SGARCILA (privind în direcția arătată de 
Haplea). Dar eu nu văd nici un fluture şi nici 
o muscă. 

FROSA. Nu ţi-am spus că aiurează? Du-te și 
lasă-ne'n pace. 

SGARCILA (hotărât). Ba nu mă duc, 


până 


nu-mi dă banii. (Haplea se așează pe un scaun, 
are aerul mai liniștit şi spune). 
mau omorât doctorii ăştia! 
SGARCILA. Uite, că şi-a revenit în fire. Acum 
pot să-i vorbesc de bani. Domnule Haplea... 
HAPLEA (sculându-se brusc). Ştefan cel Ma- 
mic, 


A, domnule, 


re, îţi zic salutare. Ştefan cel tare eşti 


voinic. 


SGARCILA (contrariat). Lasă-i pe Stefani și 
să venim la bani. 

HAPLEA. Eu nu-s Mihai Viteazul, ca să sar 
pârleazul. 

FROSA (lui Sgărcilă). Nu vezi că aiurează ? 
Du-te odată, omule!. 

SGARCILA. Astea nu se trec la mine. 
bani, nici mort nu es de aicea. 

HAPLEA (declamând). „Pe®o stâncă neagră, 
întrun vechiu castel, am pus la frigare o oaie 
şun miel”. (Va urma) 


Fără 


———— DOC k=- 


PAG. 10 ' 


DIMINEATA COPIILOR 


MOS TĂRÂȚŢĂ... 


In fiece început de toâmnă când zilele devin 

din ce în ce mai cenuşii, mai posomorâte şi 

cerurile, noaptea, mai triste şi mai  înou- 

rate, îmi aduc aminte de moş Tărâţă, pe 

care lam cunoscut de mult și Pam iubit 
tva într'o toamnă îndepărtată a copilăriei 
mele. 


Locuia alăturea de noi într'o căsuță pe care 
eu pe atunci, o asemănasem cu o ciupercă, — 
într'o căsuță curată dar şubredă şi bătrână şi 
care părea că nu mai are mult până ce să se 
destrame singură, să cadă la pământ, să moa- 
ră. 

Moș Tărâţă era un moşneguţ, care-şi târa bă- 
trâneţele într'un baston gros, care păşea şontăc- 
şontâc, tușind des şi clipind din ochii mici dar 
vioi, ascunși după nişte ochelari cu sticlele cră- 
pate şi turburi. 

Toată ziua stătea pe un scăunel în fața căs- 
cioarei lui și privea lumea care trecea pe uliţă 
încolo şi încoace fumând ţigară după țigară și 
tuşind din ce în ce mai des. 

u avea pe nimeni. 

Trăia singur, tăcut, ursuz chiar, — ca un 
pustnic. Nu-și părăsea casa decât arare ori când 
pleca până la biserica ce se afla la capătul u- 
liţei. 

Când se reîntorcea, era obosit şi plin de ne- 
liniște. Intra în câsă uitându-se cu atenție dacă 
nu cumva în lipsa lui, nu era urnit vre-un lu- 


de Claudiu Ilarion 


cru dela locul lui, pipăind cu mâinile lui slabe 
şi tremurânde zidurile, ferestrele, ulucile. 

Intotdeauna când se înapoia dela biserică, 
era cuprins de o teamă pe care cu greu şi-o pu- 
tea izgoni şi potoli. I se năzărea că cineva, un 
om care-i vrea răul. sau, poate chiar nu tocmai 
un om, însfârşit, cineva, un duh rău şi bleste- 
mat, care în lipsa lui, s'a strecurat în casă ca 
să-l fure, să-i ieie avutul, să-l nenorocească. 

In ziua aceia, moș Tărâţă era şi mai trist şi 
mai posac, şi mai morocănos. 

Dacă vre-un vecin care trecea pe lângă el se 
oprea şi încerca să-i intre în voie să-l întrebe 
de una, de alta, moș Tărâţă răspundea în două 
vorbe: 

— Nam timp! Mâine... 

Şi vecinul care-i cunoştea. păsul îşi vedea de 
drum căci necazurile lui moş Tărâţă erau cu- 
noscute de toată uliţa... 


D 


man TT 
Si - Wa 
d Fi N 


i 


[ 


RAX 


Ji 


ji 


2A 


DIMINEATA CUPIILU heeeeeeevee0e00o00000000..0000000000eeteeeee PAG. 11 


Așa lam pomenit pe moș Tărâţă. 

Anii au trecut unul după altul, cu necazuri, 
cu bucurii, cu zăpezi, cu vânt, cu soare; copiii 
cari se jucau mai ieri în praful uliţei au ajuns 
mai mărișori, au apucat drumul școlii, sau 
înălțat, apoi au părăsit maidanul și jocurile, 
unii apucând spre câte-o meserie alţii trecând 
la învăţătură mai departe. 


Moş Tărâţă era tot în faţa căscioarei lui, pe- 


acelaș scăunel stând singur și privind lumea 
care forfotea pe uliţă de colo până colo. 


Când se reîntorcea dela biserica din capul u- 
liţei era tot așa de tulburat şi tot ca și mai îna- 
inte. Intra în casă răsuflând din greu, neliniș- 
tit, căutând pe cineva care nu exista, pe cineva 
care i-se părea lui, s'a furişat în lipsa lui, pen- 
tru a-i fura din lucruri, pentru a-i face rău, pen- 
tru a-l îndurera. 

Apoi, se așeza pe scăunelul cu trei picioare şi 
fuma tăcut şi trist cu ochii întredeschiși, cu pri- 
virile în gol... 

Intro noapte, am fost sculaţi din somn de 
larma care se auzea de pe uliţă. 

Clopotul şi strigătele pompierilor ne-au deş- 
teptat pe toţi. 

Alăturea de noi, era un incendiu. 

Ardea casa lui moș Tărâţăy 

Era în toamnă. Noaptea era rece, uscată, bă- 
tută de vânturi repezi. Cerul era senin, fără 
stele, fără lună. 


Cocioaba, înflăcărată în puţină vreme s'a à- 


“plecat la pământ cu acoperișul cuprins de flă- 


cări, ca un animal rănit care cade în genunchi, 
— apoi din căsuţa lui moş Tărâţă n'a mai ră- 
mas decât două trei moviliţe de șindrilă fume- 
gândă, câţi-va pumni de moloz, câteva cără- 
mizi înegrite, câteva bucăţi de tinichea. 

Atâta tot... 

Pompierii și-au strâns uneltele grăbiţi, vecinii 
cari s'au adunat să privească focul au plecat pe 
la casele lor, ulița s'a liniștit cu încetul și s'a 


„cihrcit în braţele nopţii de toamnă rece și se- 
` nină. 


Numai întrun colț, uitat de toți, singur, pă- 
răsit, ca un copil nenorocit, moş Tărâţă plân- 
gea, plângea, plângea... i 

: ; Claudiu Ilarion 
———— = k 


a S 
Cine era mai deştept 

Un negustor de mături intră la un frizer, ca 
să se bărbierească. 

După ce l-a servit, bărbierul a vrut să-i cum- 
pere o mătură. i 

„Cu cât o vinzi? întrebă el. 

— 40 de lei, răspunse negustorul. 

— E prea scumpă, îți dau pe ea 20 de lei şi 
dacă nu-ți convine, ia-ți mătura înapoi”. 

Olteanul primi să o dea pe 20 de lei și după 
aceea întrebă pe frizer cât îi datorește pentru 
bărbierit. 

„Zece lei, zise frizerul. 

— Prea scump, răspunse Olteanul, îți dau 
cinci lei şi dacă nu-ţi convine, pune-mi din nou 
barba la loc”. 


k= 
LOCUL DE FAVOARE 


Un mare compozitor pianist se găsea într'o 
mare sală din Londra, unde dădea un concert. 

O doamnă îl opri într'un coridor și-l rugă să-i 
dea un bilet de favoare. 

„Sunt din nefericire prea săracă, zise ea, pen- 
tru a-mi plăti locul. 

— Doamnă, răspunse muzicantul, faptul este 
că eu n'am decât un singur loc la dispoziţie. Da- 
că doriţi să-l ocupați... 

— Vă voi fi peste măsură de obligată, mae- 
stre, unde este locul? 

— La pian, doamnă, şi dacă voiţi să mă înlo- 
cuiţi, mă veţi îndatora mult”. Aricel 

—— annk 


PAG. 12 


DIMINEAȚA COPIILOR 


m văzut odată o casă frumoasă. 
De fapt pe ea o vedeam în fie- 
care zi dar pe cel care o locuia 
îl zării numai odată sau de 
două ori. Un om foarte ciudat! 


Dar casa? In primul rând 
forma îi era cu totul deosebită. 
Nu semăna cu orice casă care de obiceiu poate 
fi patrată, dreptunghiulară sau rotundă ca o 
moară de vânt, ci mai ca un ou, cu partea de 
sus însă mai mare decât baza. 

Dar, deşi destul de înaltă, avea numai două 
ferestre, deasemenea ovale, însă aşezate în la- 
lul casei. Ah, şi ce ferestre minunate! Geamu- 
rile erau albastre, cercevelele albe, iar în mij- 
loc, pictat, un punct micșor negru. 

Ci, geamurile erau din acelea cari nu se mai 
pot cârpi odată ce se sparg, așa încât, pentru 
a le feri de vre-o isbitură, se scoase zidul de 
deasupra puţin în afară, formându-se din el un 
adăpost acoperit cu stuf. 

Veneau apoi transperantele: albe-roz cu dan- 
lelă mai închisă pe margine. Intre cele două fe- 
restre se afla un ventilator, un aparat construit 
foarte dibaci, de forma unui ciocan de uşe prin 
care intra în casă aer curat și eșşia aerul rău 
dinăuntru. Asta ca să țină interiorul veşnic să- 
nătos şi aerisit. 

Dacă în jurul casei se simţea vreun miros 
neplăcut, ventilatorul îl descoperea de îndată 
ceeace, se "nţelege, e totdeauna de mare folos. 

Dacă se aflau însă în jur arome plăcute, ven- 
tilatorul le simțea pe dată și se vedea de cât 
colo că și el se bucură de dulceața parfumului! 

De fiecare parte a casei se aflau instalații cari 
permiteau proprietarului să audă tot ce se în- 


` 


tâmpla afară. Semănau cu două scoici fixate 
zdravăn în zidurile clădirii. 

Să venim acum la uşa casei, cea mai minu- 
nată parte din toată minunăția asta se găsia 
exact sub ventilator; nu era prea mare căci o 
uşe grosolană nu sar fi potrivit la o casă aşa 
drăguță. Incolo, curios aranjată: cum o deschi- 
deai vedeai două rânduri de servitori; frumos 
aliniați, unul lângă altul, toți îmbrăcați în haine 
albe şi ghete de culoare delicată roză. Datoria 
lor era să cerceteze pe orice vizitator ceeace şi 
făceau dar întrun chip foarte neobişnuit. Am- 
bele şiruri luau parte la aceasta. Năvăliau toţi 
asupra noului venit; îl întorceau şi-l suceau pe 
loate părţile; el, bietul, se învârtea de colo colo 
fără putinţă de a scăpa din mâinile acestor cu- 
rioşi servitori. Oricare ar fi fost înfățișarea mo- 
safirului la intrare, ei o schimbau imediat. A- 
tâta îl muştruluiau încât, în cele din urmă mo- 
safirii aveau toţi acelaşi chip când, în fine, îl 
lăsau să intre în fundul întunecat al casei. 

lată acum și pe locuitorul clădirii! Vai, ce om 
caraghios! Gras şi par'că fără oase în el, așa 
se îndoia de uşor și întrun mod foarte ciudat. 
Purta o haină roșcată, iar vremea toată şi-o pe- 
trecea numai în casă; câteodată voia și el să 
scoată capul pe uşe, dar era silit să se retragă 
imediat, căci cele două rânduri de servitori îl 
opreau când ţi-e lumea mai dragă. 

Și tare-i mai plăceau, Doamne, lucrurile gus- 
toase: prăjituri dulci şi ciocolată, budinci şi 
creme; l-am văzut odată silit să guste o docto- 
rie amară şi vai, dragii mei! ce mutră făcu 
proprietarul cel gras în haina lui roșcată! 

Incă un cuvânt despre acoperis și gata. 


Citiţi urmarea în pag, 13 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


` PAG. 14 


STEAUA DE LÂNGĂ LUNĂ... 


n serile frumoase, cu lună, în seri!: senine, 
ați văzut, cred, aproape de lună, o steluţă 
mică, tristă, sfioasă şi tremurătoare. 
Intr'o seară minunată, cu cer senin, stând 
cu bunicul pe banca veche de la poartă, el 


mi-a arătat steaua mică ce răsărise odată cu 
luna. 
Si mi-a istorisit povestea sfioasei stele. 
Acum Y'o spun şi eu vouă, iar voi — la rån- 


dul vostru, o veţi spune altora, și alţii o vor pur- 
ta mai departe, din gură în gură... 

„„Apoi se zice că, a fost odată, ehei, de mult, 
acum vre-o câteva zeci de mii de ani, un copil 
micuţ, frumos, cu ochii albaştri și părul blond. 
Și ştia să cânte din gură cu atâta măestric, încât 
uimea pe cei care îl ascultau. 

Rămăsese orfan de mic. El nu cunoscuse dra- 
aostea părintească. 

Isi câştiga hrana de toate zilele, cântând pe 
uliți trecătorilor, cari cuprinși de milă, aruncau 


(Urmare din pagina 12). 

Era auriu! Aur strălucitor în soare iar pe 
vânt luând forme curioase pentru ca apoi, când 
vremea se liniştea, să-şi reia locul, apărând 
casa și pe proprietarul ei. 

Ci, cu toate că el însuși era un acoperiş, a- 
desea se mai punea peste el un alt acoperiș. 

Aţi ghicit acuma numele acestei case? 


Din englezeşte de Traian Ştefanovici 
——— DOC kM 


de Z. George Buruiană 


micului cântăreț nefericit câte un ban în palma 
întinsă. 3 

Și-așa trecură ani şi el slăbea din ce în mai 
mult şi suferea grozav. 

Vremurile rele. și le trecea servind pe la curţi 
streine |! 

Venise toamna cu vânturi uscate și ploi reci. 
Cu cât stapropia sfârșitul toamnei, cu atât fri 
gul creștea... Şi el n'avea măcar o haină mai 
bună... 

A bătut zadarnic pe la ușile streine, că nimeni 
n'a vrut să-l primească. 

Și într'o seară de toamnă târzie, senină, cu 
lună plină și ger, se lăsă, doborit de oboseală, 
întrun colţ de stradă, pe pământul rece, şi în- 
cepu să cânte uşor, cu glasul lui divin, frumos 
ca 'hn..VIs: 


Măicută sfântă, 
Mă frământă 

Un dor nătâng 
Şi veşnic plâng, 
Căci singur sunt 
Pe-acest pământ... 


Din slava ei albastră, luna tresări înfiorată 
de ruga din viersul copilului, şi ducându-se la 
Dumnezeu, îl rugă să ia pe micul oropsit în cer, 
scăpându-l de nevoile și greutăţile lumii muri- 
loare... 


PAG. 14 tbboboevbbbivoeoovovovvorotooooroovvooirvovoe |) | MINE AȚ A COPIILOR 


Și bunul Dumnezeu -a ascultat rugămintea lu-" 
nei și a trimis un înger să aducă în cer pe micul - 


orfan... 

In colțul străzei, pe pământul rece, copilul a- 
dormise, legănat de cântecul său, şi visa că un 
înger trimis de Dumnezeu, l-a luat de mână și 
a sburat cu el în spre bolțile cerului. Acolo sus, 
Dumnezeu l-a preschimbat în stea. O stea mi- 
cuță și sfioasă, pe care luna a luat-o lângă ea, 
ca să aibă de-apururea aproape” pe nevinovatul 
copil, cu cântecul plin de jale și de dor. 

Şi-a doua zi, de cum s'a înserat, oamenii au 
văzut că odată cu răsăritul lunei, la o mică de- 
părtare de ea, a răsărit şi o stea mică, tremură- 
toare ca un ochiu de aur ce clipeşte sus în sla- 
va albastră. 


Din ziua aceia nu s'ă mai văzut pe nicăeri co- 
pilul care cânta frumos. > 
„De geaba l-au căutat şi-au întrebat drumeţi 
dacă l-au zărit undeva, că nimeni nu ştia ni- 
mic. 
De-atunci, în fiecare seară senină, odată cu 
răsăritul vremelnic al lunei, vedem și steaua 
palidă, care este sufletul copilului orfan. » 
„Şi-acolo, în slăvile albastre, de-atâtea mii de 
ani încoace, pribeagul de-altădată îi cântă veș- 
nic lunei cântecele sale triste şi frumoase, cari 
înduioşară pe muritorii de pe pământ cândva... 


mp 


„Strămoșii îl botezară „Luceafărul de seară”. 
Zaharia George Buruiană 


VESAENANENENEANOFEFENNVANERORSSGNAIDNONNON ISUBANDECRORAGONNSRDATrA UTRDBE ONCAERRIGONNARBNSAANABTNBUO sansaucantonncsInas 


Povestea măgarului care-a ajuns împărat 


porul urechiat nu avea conducători. 
Din cauza aceasta bieţii măgari o duceau 
foarte greu cu viaţa: munceau disdedimi- 
__neaţă până seara, cu coastele învineţite de 
lovituri. 
Niciodată nu se puteau plânge și dacă sar fi 
plâns, cine i-ar fi ascultat și mai ales cine le-ar 
fi înţeles plângerea spusă în limba măgărească 
pe care nu o cunoştea nimeni? < 


[| vremea când începe povestea noastră po- 
A 


„O oa 

Intro dimineață frumoasă de Maiu pe când 
măgărușul Urechilă plângea în sine durerea 
neamului său asuprit, — stăpânul, un om cam 
rău îi arse spinarea cu un biciu, arătându-i cu 
mâna căruţul cu greutăţi. 

Urechilă, revoltat de cruzimea oamenilor, 
fugi. : 

Ajunse în mijlocul unei câmpii frumoase. 
Fel de fel de gânduri de răsbunări îi chinuiau 
mintea. 


După un ceas de visare, măgarul își ridică 
puţin capul, și ciuli urechile, — semn că luase 
o mare hotărire. 

Mândru, cu ochii întunecaţi de mânie, se sui 


pe un bolovan și începu să sbiere din toate pu- 
terile. 


Pe semne că își chema fraţii: deodată din 
toate colțurile pământului, porniră spre el şi- 
ruri nesfârşite de urechiaţi... 

Urechilă, mai înainte de a începe cuvântarea, 
ceru în sbieretele duioase ale poporului să se 
aleagă împăratul măgarilor... 5: 

Mii de ochi se pironiră asupra lui... 


Urechilă avea cele mai lungi urechi și după 
datini el fu ales împăratul măgarilor... 

Iată cuvântarea lui Urechilă tradusă ce un 
măgăruş câre nu putea să sufere pe împ írat... 


DIMINEATA COPIILOR 


„Ştiţi bine, fraţilor, că poporul nostru a cărui 
suferință se pierde în negura istoriei este cel 
mai nobil, cel mai idealist și cel mai eroic. Răb- 
dăm de câteva mii de ani sclavia stâpânilor răi 
şi netrebnici... 

„V'am adunat aici sub cutele steagului mă- 
găresc care poartă zugrăvit pe faldurile sale 
„Urechea”, semnul deșteptăciunii neamului no- 
stru, ca să vă îndemn la luptă contra stăpânilor, 
ca să luăm cu toţii hotărîrea de-a nu mai munci 
de azi înainte până ce drepturile noastre nu 
vor fi recunoscute”. 

Milioane de sbierete sfâşiară văzduhul... 

Doamna măgăriță — împărăteasa — asvârli 
pe fruntea împăratului steagul... 

Se formă o gardă de măgari cari duseră pe îm- 
părat cu mare alaiu spre ograda unde avea 
să-și odihnească împărăteștile-i oase... 

o... 

Dimineaţa, stăpânul, care aflase de revoluţia 
măgarilor şi mai cu seamă de împărătescul 
rang al măgarului său, — îl luă frumos și-l în- 
chise într'o grădină cu iarbă verde, moale, cu 
fântâni şi cu isvoare răcoritoare... 

Nu-l mai bătea nimeni, nu-l mai silea nimeni 
să poarte greutăţile  căruciorului... O adiere 
dulce îi răcorea fruntea... Măgarul era fericit. 
Uitase de fraţii săi, de revoluţie... de tot. 


PAG. 15 


Dimineaţa o delegație de măgari pătrunse în 
grădină... Impăratul picota de somn pe un mal- 
dăr de iarbă proaspătă cosită de curând... 

Visa că are pielea de aur și urechile lungi de 
mătase scumpă... 

Se deşteaptă sub privirile respectoase ale de- 
legaților urechiați care-și plecau frunțile spre 
pământ în semn de supunere... 

Impăratul îi privi înciudat ca şi când nici nu 
i-ar fi cunoscut şi sbieră odată la ei de se cu- 
tremură grădina, spunând grădinarului : 

„Dă afară pe nespălații aceştia cari îmi tul- 
bură somnul!”... 

Și adormi din nou mângâiat de visul cu ure- 
chile sale de mătase... 

Const. Goran 


SANARRANAAOQDORBERRENASCASEBONRCANSSUNRSRANDEORRSNNNSaNAS. 


MĂRCI POŞTALE PENTRU COLECȚIUNI 


Ocazie unică - Pentru reclam 


25 Buc. Col. Engleze (foarte interesanie) Lei 2 
7 FĂ » Portugheze (Lot superb) ð 

25 St, l'aliene etc. (Noutăţi) A 2 
25 „ Franceze (multe noutăţi) za iO 
PPA ” State din America (Interesante) RE 
25 » »  »„» Asia (Asortiment splendid) ,„ 24 
25 „ Ahica (Lot unic) 30 
40: 3, ' Mărci toate diferite țări streine RE 
t0 „ Mărci calitatea I (pt. începători) v 18 


100 ,„, Mărci toate aif. numai strâine 

NOU!!! „UNIVERSAL ASORTIMENT“ compus din 112 
Buc. mărci bune conținând Col. Engleze, Franceze, Portu- 
gheze, Spaniole, Italiene, State oin America. Asia, Ahica, 
State IĘıdiene şi posesiuni dit. Lei 80. 

Toate mărci'e ma! sus oferite sunt exact în starea descrisă 
(în caz de nemulţumire, se restituie costul). Comenzile se 
trimit in scrisoare recomandată imediat după primirea costului 
plus 15 Lei speze. loţi cumpărătorii, vor primi un frumos 
cadou. Pnmii 10 cumpărători vor li abonaţi gratis la revista 
„BAZARUL FILATELIC*. 

Lereţi PREŢUL. CURENT contra 5 Lei. 

Librăria NICOLAE S. GHEORGHIU 
STR. CAROL No. 99 CAMPINA 


i LILI LL LL LL LL LL ll le elle ee ele eee elenă 


Excelente lecţiuni de pia 


CU PREŢURI CONVENABILE 
predă domnişoară, perfectă pianistă 


ADRESAŢI-VĂ LA ADMINISTRAŢIA 
REVISTEI „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
STR. SĂRINDAR, 7 (PARTER) 


EET II LLLLLILL LL LL Li Lille i le ll dell d dă 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


bii 


Ca 


PAG. 16 20000000000000000000000oooooooooooooooeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII 


Vior, Nic.-Craiova — Nu fi supărată, bună domnişoară, 
cl mai bine trimite-ne şi alte versuri din cele ce ai făcut, 
ca să avem ce să alegem. Te rugăm, însă, nu anecdote în 
cati să-ţi baţi joc de Ţigani sau de alţii. Totodată, nu uita 
să-ţi dai şi adresa. 

„ Pir.-Galaţi. — „Nu ti-i dat“, este o poezie cu uu 
cuprins cam filozofic, aşa că micii noştri cititori nu pot să 
o guste şi să-i aprecieze rostul. 

Ton. Ap.„Loco. — „Câinele mânăstirei“, este luată dint'o 
came de şcoală, aşa că e cunoscută de cititori. Pe lângă 
aceasta, ai sciis pe ambele fete ale hârtiei, cu toate că am 
dat de veste în nenumărate rânduri ca bncăţile ce se trimit 
spre publicare să fie scrise numai pe o singură față a hârtiei. 

Ot. Hid.-Zagujeni. —- Stigăm şi noi cu toți Românii 
intrun glas: „Trăiască Regele Mihaiu !“, însă ne ferim dea 
publica poezii puţin reuşite, iar poezia trimisă de d-ta e 
slăbuţă. 

L. P.-Buziaş. — Iți publicăm poeziile „Prima zăpadă“ şi 
„Cu săniuţa“. Cea de a treia, „Adormi, fetiță“, nu o putem 
publica din cauza unor cacotonii de cari n'ai ştiut să te 
fe reşti — sau n'ai lost în deajuns de atent. 

C. I. Amz. Craiova. — „Chetul omului“. Prin subiectul 
ei,. anecdota în versuri trimisă de d-ta nu poate li publica- 
bilă. Nu vei întâlni oameni, cari să aibă despre ei înşişi o 
ideie aşa de înjositoare, 

AL. T. Nic. Satu Mare. —lţi publicăm poezia „Orbul“. 
Despre „bunici“ am pubicat aşa de multe poezii, încât 
cititorii s'au săturat de ele. Poezia „Plângea privighetoarea“ 
are un subiect prea trist, iar noi ne ferim să publicăm 
asemenea poezii. Te sfătuim şi pe d-ta să te fereşti de a 
lace poezii cu subiecte mereu triste. 

An. Man.-Loco.;.— „Toamna“ este o poezie reuşită, dar 
locul ei ar îi mai de grabă într'o revistă destinată altui 
public cititor decât tinerilor şi copiilor pentru cari apare 
revista noastră. 

Aur, Nic.-Vaslui. — In privința poeziei „Şco'arul“, e 
nevoe să ne dai adresa, ca să-ți putem scrie personal 
observaţiile noastre. 

F: I. 14.-Loco. — Răspuns la întrebările d-tale nu se poate 
da mai bine decât venind intr'o după amiazi (orele 5 - 7) la 
redacţia revistei. Bucata trimisă ue d-ta are nevoe de 
indreptări. 

A. Alt Loco. — Cele două poezii trimise de d-ta arată 
un talent care promite. Fereşte-te însă de umpluturi, de 
versuri prea p'ozaice cari îi scad efectul, de inutile repețiri 
de cuvinte şi de idei. 

Nu uita că poezia trebuie să exprime în artă frumosul 
prin forme cât mai desăvârşite. Maia es, nu te grăbi să dai 
încercărilor d-tale forma definitivă, ci revino asupra lor, 
ştergând şi indreptând cu răbdare, dar şi fără milă. 

Moş. Ar.-Cerntuţi. — Dragul meu, te ai inşelat, spunând 
de cele două bucăţi tiimise de d-ta căar li poezii. Cu toată 
bunăvoința, dar nu sunt. 

Vedem o înşirare de rânduri, în cari repeţi mereu aceleiaşi 
lucruri, uneori te contrazici dela o strolă la alta, dar rândurile 
acestea la un loc nu termează ceeace numim o poezie. Te 
slătuim, să te laşi de asemenea încercări şi să te lepezi de 
gândurile triste. 

———— DOC 0 — 


CALI SAUL 


„SUCHARD” e cea mai veche marcă, 
O ştiu de când eram copil, 
Are o aromă delicioasă, 
Și e gustul meu subtil. 
—— — DOC NR 00 —- 


Sala Teatrului Mic 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 2 D-brie 1928 


la orele 10 dimineaţa precis 
=== va avea loc a 9-a ===>: 


SEZĂTOARE 
Culturală-artistică 
din acest an, organizată de către 


DIMINEA ŢA 
COPIILOR 


aa OU RD OU O UD OA N O 


Programul cuprinde: 


CONFERINŢĂ, MUZICĂ 
VOCALĂ ŞI INSTRU- 
MENTALĂ, DECLAMAȚII, 
DANSURI, _ NUMERE 
COMICE ȘI DE ACRO- 
BAȚIE, TEATRU, etc. 


Li 


trecere pentru copii şi fineref 


La fiecare șezătoare fa- 
brica de ciocolată „SUCHARD" 
procură spectatorilor o deo- 
sebită plăcere, împărțind 
gratuit un mare număr de 
pachete și cutii cu speciali- 
taţi și noutăţi. 


(B'letele de intrare se pot lua din 
vreme dela administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7'(parter), Tel. £/67). 


pectacol potrivit pentru cei mici; moral şi educativ 


Cea mai plăcută pe 


luns 


Cereţi la toate librăriile zicea 
SII şi chioşeurile de ziare 
„PLICI SI PLUM“ 


Preţul, lei 20. 


| 
| 


Atelierele „ADEVERUL" 3. A. 


-j 


wo 


= TZA A 


ALPE rea K 
hg 


BIN EEZ A 


-J 


N 
| 


Nou 


i 
i 


a A 


v. 


AR 


pu K t 
> ş i 
Kass a POD OAA AIEA AKAS A 


i 


ilor, se apropte tarna şi e mai bine să vă iau în casă“. 


LEI 5.— 


Er 


Flor 


p9 


PAG. 2 


“Po pulaţia Dobrogei 


Precum știm, Dobrogea este împărţită în pa- 
tru judeţe, anume: Tulcea, Constanța, Durostor 
şi Caliacra. Aceste patru judeţe au la un loc o 
populaţie de 756 de mii de locuitori. Nu sunt 
cu toţii de aceiaşi origine, nu vorbesc aceiași 
limbă şi nici nu au aceiași religie. 

In adevăr, în cursul veacurilor au venit pe 
toate drumurile oameni din diferite ţări şi de 
diferite origini, așa că astăzi găsim acolo nu mai 
putin de 21 de naționalități. 

Dintre toţi, însă, cei măi numeroşi sunt Ro- 
mânii, al căror număr este de peste 310.000. Vin 
după aceea Bulgarii, în număr de 184 de mii; 
Turcii la un loc cu Tătarii în număr de 171 de 
mii. Apoi, în număr mai mic sunt Ruși, Lipo- 
veni, Germani, Greci, Găgăuți, etc. 

Precum vedem, Românii sunt cei mai mulţi 
şi numai ei au dreptul să stăpânească Dobro- 
gea, care este şi va fi pentru veci vecilor o parte 
nedespărţită din trupul ţărei. 


Cine afost P. L. Courier? 


La această întrebare a cititorului nostru Gr. 
Bur. dela Panciu, răspundem că Paul Louis Cou- 
rier a fost un scriitor francez, născut la 1772 şi 
mort asasinat de un paznic al proprietăţilor 
sale în anul 1825. 

La vârsta de 21 de ani, a intrat în armată și 
a luat parte ca ofițer la câteva războaie: 

Incă de tânăr a eşit însă din armată şi sa re- 
tras la proprietățile sale dela ţară. 

De acolo a scris mai multe lucrări în proză, 
unele cu caracter politic, altele cu caracter li- 
terar. Printre acestea din urmă, e citată colec- 
ţia sa de poveşti numită Heptameron, cuvânt 
grecesc, compus, care înseamnă „șapte zile”, 
cuprinde adică poveşti spuse în șapte zile. 


Cine a fost Rabelais? 


E întrebarea cititorului nostru F. M. din Tg,- 
Fălciu. Cu toate că, precât ne amintim, am mai 
scris despre scriitorul acesta, totuși dăm câteva 
lămuriri despre dânsul. 

Născut la 1495, mort la 1553, Rebelais este 
autorul vestitei povestiri satirice Gargantua și 
Panagruel, al cărei subiect cititorii îl vor găsi 
în rezumat în „Almanahul Școlarilor pe anul 


1929”, a 


TOATE S AMESTECATE 


< O —— 


Sam | sai mima > - 


Deocamdată spunem că prin umorul de care 
e plină, prin ideile de progres şi prin frumuse- 
tea stilului „Gargantua şi Pantagruel” este una 
din marile lucrări din toate literaturile şi din 
toate timpurile. 7 

Numai că, chiar pentru cei cari cunosc destul 
de bine limba franceză, citirea ei în original este 
foarte anevoioasă. Pr al 

In adevăr, de când a scris Rabelais şi până 
astăzi limba franceză s'a schimbat mult, așa că 
înșişi Francezii au trebuit să o traducă oare- 
cum în limba franceză din zilele noastre. 

Cât despre Rabelais, mai spunem că a fost că- 
lugăr și chiar din clasa călugărilor numiţi „că- 
lugării cerșetori” şi a mai învăţat şi medicina. 

De altfel, era un om foarte învăţat, unul din 
cei mai învăţaţi din timpul său. 


Cine a fost Platon? 


E o întrebare făcută mai de mult de cititorii 
noştri de I. D. Gh. şi Tr. D. Gh. Mlăjet. 

Răspundem că Platon sau Plato a fost cel 
mai mare filozof al Greciei din antichitate, a- 
dăugând că lucrările sale se citesc şi astăzi cu 
mare folos. 

Elev al lui Socrate, şi acesta un vestit filozof 
grec, Platon a răspândit învăţăturile lui Socrate 
și a întemeiat la Atena un fel de școală înaltă, 
căreia i s'a dat numele de Academie. (Cuvântul 
„Academie” vine dela Academus, numele pro- 
prietarului grădinei unde Plato se întrunea cu 
elevii săi). l 

Fiind chestiuni de filozofie, nu putem da aci 
lămuriri asupra ideilor lui Plato. Spunem nu- 
mai că aceste idei au fost scrise sub forma de 
dialogi, dintre cari sau păstrat până în zilele 
noastre 35. Cel mai voluminos şi totodată cel 
mai important dialog este acela intitulat ,Po- 
litia”, formând singur o carte întreagă. 

Tot ce a rămas dela Platon a fost tradus în 
limbile moderne şi comentat de cei mai mari 
filozofi. 

Platon s'a născut le Atena în anul 427 şi a 
murit în anul 347 mai înainte de lisus Cristos. 
(Se ştie că anii mai înainte de Iisus Cristos se 
socotesc scăzând, iar nu adunând). 

DELL LL LL LL LL LL] 


Cereţi pretutindeni 
s„PLICI ŞI PLUM“ 


DIMINEATA COPIILOR 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/07 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ IN STRAINATATE DUBLU 


9 DECEMBRIE 1928. — No. 252 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
rererere eere a e e e e e e e e e a eao aa aaea 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


MICUL DESENATOR COTOŞMAN 


Cotoșman 
| E un motan. 
Nu e din povești cotoiul, 
Ci-i pisoiul 


Căpătând o bucăţică 


De hârtie şi-un cărbune, Smărăndiţii, 
Vrea şi el să deseneze, Fata dragă a mămiții. 
Căci doreşte să ajungă Pig 5 
Pictor bun şi cu renume. Pe născior are o pată 
Albă ca neaua curată, 
JI A rămas de când odată ; 
, A sorbit fără să-l știe CEI 
Şi cu mâna lui micuță Laptele din farfurie. 
A făcut un împărat ? 
Si-o Ileană Consânzeană, Cotoșman | 
Si un Făt-Frumos voinic, Stă 'ntre perne pe divan. 
Si un smeu urât, turbat. Toarce rar sfâr.... sfâr... sfär... sfâr... 
O minciună, 
III Ca să aibă ce să spună, 
N Când îl va 'ntreba stăpâna : 
Aplecat spre el, priveste Cine-a luat laptele tot 
Tatăl scumpului băiat. Și de ce e alb în bot? 
II admiră şi-apoi spune, El atunci o să i-o spună — 
Sărutând pe micul pictor : Şi-l va crede că-l iubeşte — 
„Ce comoară-am căpătat !". Şi cu el e tare bună... 
Elsa Glasberg-Wodan Nic. Manolescu 
——— ocko OC k 
NOAPTE BUNĂ! 
Noapte bună, noapte bună, Razele din. sfântul Soare Ursitoarelor de bine NI 
Copilaş cu gura mică, Genele ti-or săruta Pe aripi de gărgăritä. 
Dormi sub razele de lună Socotindu-te o floare. Azi norocul îti zâmbeşte 
Şi la cap c'o floricică De pe drumuri te adună : 
Şi-or trimite către tine, Gărgărița urmăreşte 
Mâine, când te-i deştepta, De pe-un vârf de romăniță, Noapte bună, noapte bună ! 
; y ————x=—— Sissi Roșca — Galaţi 


PAG. 4 


mm m meee 


- 


DIMINEATA COPIILOR 


STELELE LUI SORIN 


reau să spun o poveste cu copii 

şi cu... șoareci. Nu ştiu dacă s'a 
întâmplat în adevăr. Mi s'a pă- 
rut însă destul de frumoasă şi 
de aceea m'am apucat să o po- 
vestesc: 

A fost odată un copil pe care 
îl chema Sorin, Sorin acesta, 
fiul unor țărani cu dare de mână, era un băiat 
bun, cuminte și silitor la învățătură. 

După ce a terminat acasă la el școala prima- 
ră, a fost dus de tatăl său la oraș, ca să facă li- 
ceul şi pus la internat. In cufărul cu haine şi 
rufe maică-sa îi pusese şi o mulțime de bunătă- 
ți: mere, pere, alune, nuci și altele. 

Sorin, care era darnic şi nici decum lacom, 
simţia o deosebită plăcere că poate să dea și ca- 
marazilor săi din bunătăţile ce adusese de aca- 
să. In fiecare zi aceştia se îndopau cu ._ alune, 
pere, mere, prăjituri și de aceea îi arătau lui 
Sorin multă prietenie. 

O prietenie care luă sfârşit atunci când în cu- 
fărul lui Sorin nu rămăseseră decât nuci, de 
cari camarazii săi nu prea erau poftitori. 

Dar iată că într'o zi d. Codilă,... însă, poate, 
nu știți cine e d. Codilă. E șoarecele acela deș- 
tept, drăguţ și tată a cinci copii, adică a cinci 
şoricei mici-mititei, 

Aşa dar, într'o zi, d. Codilă, făcând o gaură 
în părete, dete peste cufărul.lui Sorin. 

„In cufărul acesta trebue să fie ceva bun”, își 


Adaptare de Vasile Stănoiu 


zise priceputul Codilă. Rozând cu dinţii săi as- 
cuţiţi şi așa de albi — am uitat să-l întreb cu ce 
fel de pastă îi spală — Codilă găuri și cufărul 
și pătrunse înlăuntru: 

Acolo, când dădu de grămada de nuci, scoase 
un strigăt de bucurie. Dar, ca un bun părinte de 
familie, cum îl știm că este, în loc să stea și să 
se înfrupte, singur, își chemă pe cucoana Codilă 
și pe cei cinci şoricei mici-mititei. 

„Dragă nevastă și iubiţi copii, le grăi el în 
limba şoricească, aicea e de noi, Avem ce mån- 
ca toată iarna”. 

Işi părăsiră vechea locuinţă și se aşezară ca 
acasă la ei în cufărul lui Sorin. 

Insă, trei zile mai târziu, Sorin veni și des- 
chise cufărul, vrând să scoată niște rufe. 

Mai întâiu se sperie, când văzu atâţia şoareci 
în grămada de nuci. Dar d. Codilă, ridicându-se 
în două picioare, îi vorbi precum urmează: 


„Bunule Sorin, am văzut că ție nu-ţi plac nu- 
cile, pe când nouă ne plac nespus de mult. Așa 
dar, lasă-ne să stăm în cufărul acesta, până ce 
le mâncăm pe toate. Jurăm pe onoarea noastră 
de şoareci să nu ne atingem de celelalte lucruri 
ale tale, să nu-ţi găurim ciorapii și să nu-ţi roa- 
dem rufele şi hainele”. 

Sorin se învoi și aşa se legă prietenie 
dânsul și familia Codilă. 

Insă lui Sorin începu să-i meargă rău cu ca- 
marazii săi de clasă. Intâiu, pentrucă nu mai 
avea bunătăţi să le dea, aşa cum îi obişnuise. 


intre 


DIMINEATA COPIILO Reeeeebei 


Al doilea, pentrucă Sorin căpătase ca premiu 
două stele pac pei pe cari d. profesor i le a- 
găţase de piept în clasă, lăudându-l în faţa ce- 
lorlalţi elevi. 

Un premiu pentru bună purtare şi un premiu 
pentru silință la învățătură. 

Dintre toţi, cel mai înverșunat împotriva lui 
Sorin era Stancu, elev care până atunci avusese 
el când steaua pentru silință, când steaua pen- 
tru bună purtare. Stancu nu-şi mai găsea as- 
tâmpăr şi răutatea îl împingea la gânduri și la 
fapte rele. 

Acest Stancu aţâţa în toate zilele pe ceilalți 
elevi împotriva lui Sorin. 

„Nu-l vedeţi că este un făţarnic, un lacom și 
un sgâreit? le spunea el. Nu vedeţi că nu ne mai 
dă măcar o coaje de nucă?” 

Puțin câte puţin, camarazii începură să se de- 
părteze de Sorin, ba chiar să se uite la dânsul 
ca la un dușman. 

Dar în răutatea sa, Stancu născoci împotriva 
lui Sorin şi minciuna că ar fi un spion, care 
spune pedagogului şi profesorului tot ce fac e- 
levii. 

Bietul Sorin ducea acum o viață foarte necă- 
jită. Era îmbrâncit și ocărât fără nici o pricină 
şi toți fugeau de dânsul. li pieri pofta de mån- 
care, şi nici de învăţătură nu se putu ține. Sin- 
gurii lui prieteni erau şoarecii din cufăr. 

O lună după aceea, Sorin pierdu steaua ce 
luase ca premiu pentru silință. Steaua aceasta 
a fost dată lui Stancu. 

li rămăsese însă steaua pentru bună purtare. 
Dar într'o zi o pierdu şi pe aceasta. 

lată cum. In timpul A aie doi elevi se 
luară în curte la bătaie. Se trăgeau de păr, se 
sgâriau cu unghiile, până ce Amândoi se tăvă- 
liră la pământ. Sorin, din bunătate de suflet, a- 
lergă în mijlocul lor, vrând să-i despartă. Dar 
unul din cei doi elevi, cari se băteau, îl lovi în 
cap cu o linie şi-i făcu o rană adâncă. 

Cu toate acestea, îndemnați de Stancu, spu- 
seră că el a început cu cearta şi bătaia. Şi așa 
Sorin fu pedepsit pe nedrept. 

Insă, în aceiași seară sărmanul Sorin, fie din 
pricina rănei dela cap, fie din pricina supără- 
rei, fu cuprins de friguri puternice, cari îl fă- 
ceau să aiureze. A fost dus la infirmerie şi pus 
sub supravegherea unei îngrijitoare. 

Insă am uitat să spun că i se luase şi steaua 
pentru bună purtare. Şi această stea a fost dată 
lui Stancu. 

Sorin suferea și plângea în patul său dela in- 
firmerie, dar în acelaş timp prietenii săi din 
cufăr se gândeau la dânsul şi se socoteau cum 
să-i vie în ajutor. 

„Vai, cât de puţin inteligenţi sunt oamenii! 
zicea d, Codilă, stând de vorbă cu cucoana Co- 


PAG. 5 


dilă şi cu copiii. Cum n'au putut să priceapă că 
binefăcătorul nostru Sorin este cu totul nevino- 
vat şi că toată vina o arc răutăciosul acela de 
Stancu? 


„Decât, haidem să-l ajutăm noi pe Sorin și 
să-l scăpăm de boala ce a dat peste dânsul”. 

Ştiţi ce puseră la cale deştepţii șoareci? Nu e 
lesne de ghicit. Să meargă, să-i fure lui Stancu 
cele două stele și să le ducă lui Sorin. 

Zis şi făcut. In puterea nopții, mergând tiptil- 
tiptil şi cu multă băgare de seamă, ca să- nu fie 
zăriţi de cineva, toată familia. Codilă pătrunse 
în odaia în care dormea Stancu, roaseră. partea 
din tunică unde erau prinse cele două stele; a- 
poi luând d. Codilă una, iar cucoana Codilă pe 
a doua, le duseră, ţinându-le cu dinţii, la Sorin, 
la infirmerie. 

Il treziră din somn, îi întinseră stelele şi-i zi- 
seră: „Sorine, nu mai fi bolnav și supărat, căci 
nevinovăția ta va eşi la iveală”. 

Dar nu știu cum se face că și Stancu se lrezi- 
se din somn în clipa în care şoarecii fugeau de- 
la el cu cele două stele. Ii urmări și văzu că le 
duc lui Sorin. 

Stancu fu cuprins de pocăință şi remuşeare. 
„Mam purtat cum nu se poate mai rău cu bietul 
Sorin”, își zise el singur: Şoarecii aceştiă au ve- 
nit să-mi gonească răutatea din suflet şi să mă 
înveţe să-mi îndrept greșala făcută”. 


(Citiţi continuare în pag. 5 jos) 


PAG. &. 


atăl Marcelei se ocupa cu împodobirea 
odăilor. Avea printre clientele sale și o 
prinţesă italiană foarte bogată, care 
vroia să dea un bal costumat de copii, 
în onoarea fiicei sale, Prita. 

Prinţesa avu bunătatea să invite şi pe Mar- 
cela, pe care nu o cunoștea. Mititica era nebună 
de bucurie. Să meargă la o prinţesă! Ce onoare! 
Se va îmbrăca în marchiză. 

In ziua numită, Marcela se duse în saloanele 
unde veniseră mai multe fetiţe. Acestea făcând 
pe cucoanele mari, nici nu vroiau să arunce o 
privire asupra Marcelei. Marcela întrebă de 
mica prinţesă. 

] se răspunse că n'a venit încă. 

Dar iată că ușa se deschise şi intră o fetiță 
mândră şi foarte bine îmbrăcată. 

Toţi cei de faţă se înclinară şi înconjurând-o 
de toate părțile, îi dădură titlurile cele mai 
pompoase. 


(Continuare din pag. 5) 

A doua zi dimineaţa, Stancu se duse la d .di- 
rector și după ce mărturisi că Sorin a fost învi- 
novăţit pe nedrept, spuse şi o minciună, dar o 
minciună cu gând bun şi frumos. 

Spuse anume că el i-ar.fi dus lui Sorin cele 
două stele, pentrucă Sorin le merită cu toată 
dreptatea. 

Din ziua aceea încetă toată goana și dușmă- 
nia împotriva lui Sorin, care se făcu sănătos şi 
câștigă din nou prietenia camarazilor și drago- 
stea profesorilor săi. 

Vasile Stănoiu 
DO 0 — 


` D 
tw vu Să Lin 
VL 


` y a 
„St N 
Vivi 


„Aceasta e fără îndoială fiica prinţesei”, îşi 
zise Marcela, care nu înceta cu inclinările-i gra- 
țioase și pline de respect. Le făcu atât de bine, 
încât reuşi să atragă atenţia nouei venite, și în- 
cepu o conversaţie însuflețită. 

Puțin după aceasta o țărăncuţă italiană se a- 
propie de cele două noui prietene și zise: 

„Veniţi de jucaţi, Domnișoarelor, căci începe 
balul. 

— Nu, mulţumesc!”, făcu mândră Marcela. 

Şi cum mica italiancă insista mult, Marcela 
răspunse nerăbdătoare: 

„Dar lasă-ne odată, vezi bine că avem de vor- 
bit !” 

Tânăra ţărancă, se depărtă fără a mai spune 
un cuvânt. Fetiţa cea mândră zise apoi tovară- 
şei sale: 

„Nu trebuia 
tesei!” 

— Prințesei? 

— Da, e ţărăncuţa care a venit să ne invite 
la joc. Eu sunt fiica guvernantei sale, dar sunt 
respectată, fiindcă reprezint o regină”. 

Marcela, turburată, ar fi vrut să intre în pă- 
mânt. Alergă şi-şi ceru ertare dela Prita. Aceas- 
ta o iertă, adăugând totodată cu un pic de rău- 
tate în glas: 

„Vezi, Domnişoară, nu trebue să judeci pe om 
după haină”. 


să răspunzi atât de urât prin- 


Sarasin 
LL LA LELILLITILILIILIT] 


Cereţi la toate librăriile: 
„Copilul crescut în peşteră“ 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. ? 


BABA st: COMOARA DIN LUNĂ 


pun bătrânii câteodată, pe când oamenii 
erau mai buni şi copiii mai cuminţi, o co- 
„moară juca în fiecare noapte pe un deal, 
-în apropierea unui- sat. 

Mai întâi se zărea o licărire scurtă, al- 
băstrue, apoi se făcea mare, culorile se înmul- 
teau, jucau, se 'mpleticeau și un fuior de fla- 
cări, creştea, pierea şi iar creştea legănând a- 
dâncul nopții. 

Când comoara juca, oamenii priveau cu ochii 
aprinşi de dorinți curcubeul de culori, care să- 
rea ca un şarpe sub razele lunii şi svârlea peste 
casele satului o lumină plină de vrajă. 

Ei se gândeau la banii de aur și de argint dar 
nu 'ndrăzneau să se apropie de comoară pentru 
că o poveste le amintea că altădată un om din 
sat, a încercat să vadă comoara — a urcat dea- 
lul — dar s'a întors cu ochii întunecaţi, orbiţi, 
cu glasul mut și mau putut să afle taina ei, 

In sat era o babă mică de tot, cocoşată şi u- 
rită. Era șa de cocoşată, încât căţeii și. bobocii 
galbeni ca aurul se jucau pe spatele ei.. 

Toţi plângeau de dorul banilor. Toţi doreau 
comoara, dar groaza de-a orbi, îi împiedica să 
pășească dincolo de râul ce despărţea satul de 
comoară. 

Baba adună intro zi vecinii şi aşa cocoşată şi 
slăbită cum era, îndrăsni să le spue gândul care 
o chinuia: 

— Plec la noapte să găsesc comoara care vă 
întristează. Vreau să văd de unde isvorăşte fla- 
eăra care va ameţit. 


ani inr 
A i alui a 
muie 


i i i 


Oamenii făcură haz la auzul acestei vești în- 
drăznețe, care nu se potrivea de loc cu puterea 
băbuşcei cocoşate. 

Noaptea, baba cu un băț în mână, plecă. 

Locuitorii se îngrămădeau pe prispe, în bal- 
coane şi pe drum ca să vadă ce se va întâmpla. 

Incet, încet, se depărtă şi-abia se mai zărea 
ca o pată neagră dealungul dealului argintat de 
lună. 

Târziu — aproape de ziuă — când oamenii 
biruiți de somn se 'mpleticeau — baba sosi. 

Se opri în mijlocul satului. 

Surâzând, şiret, scoase dintr'o basma o piele 
de şarpe lungă de vre-un metru și-o asvârli în 
mijlocul oamenilor îngroziţi, spunând cu rău- 
tate : R ap e aA 

„lată comoara voastră!” E 

Oamenii mânioși că au făcut nopţi albe pen- 
tru o piele de șarpe înflăcărată de lună — îndu- 
reraţi de minciuna comorii și mai ales de vor- 
bele răutăcioase ale babei, — au închis-o într'o 
casă părăsită din marginea satului unde după 
cum ne spune povestea, a murit de foame. 

Const. Goran 
NC LI ———— 


Acul este mic, dar scumpe haine coase. 


tte 
Nemulţumitului i se ia darul. 
k++ 
Casa de copii nu se strică. 
x 
De faci astăzi cuiva bine, mâine dela altu-ţi vine. 
+9 
Până nu faci altuia bine, nu-ţi face ţie rău. 
4+3 
Cine face bine, bine găseşte. 
——— DOC K 000 — 


DIMINEATA COPIILOR 


(Urmare) á 


PARSĂ IN DOUĂ ACTE 


Adaptare de MOŞ NAE 


SGARCILA (lui Haplea). După ce te vei să- 
tura de aiurat, nu-i aşa că îmi vei plăti datoria? 

HAPLEA  (declamând). „Tu eşti Mircea? — 
Da, 'mpărate! Când ţi-oi trage două 'n spate, 
Zău că mă vei pomeni. Câte zile vei trăi”. 

SGARCILA (a parte). Oare nu cumva nu e 
ăsta Haplea? 

FROSA. Du-te, d-le Sgârcilă, ce, vrei să-l o- 
mori deabinelea? 

(Haplea se așează din nou pe scaun și își re- 
capătă aerul liniștit). 

SGARCILA. Stai, par'că s'a liniștit. Se uită la 
mine şi par'că vrea să-mi vorbească. 

HAPLEA (sculându-se incet şi calm de pe 
scaun). A, bine ai venit, d-le Sgârcilă. 

SGARCILA. (Frosei vesel). Vezi că şi-a venit 
in fire şi că m'a recunoscut? Bună ziua, d-le Ha- 
plea. sj 
HAPLEA. Iți cer iertare, că de o lună de zile 
n'am dat pe la d-ta. 

SGARCILA. — Ce o lună de zile? Mai acum 
« oră ai fost la mine. 

HAPLEA. Da, mai acum o oră i-am spus fra- 
lelui meu să treacă pe la d-ta şi să-ţi spue că 
o duc greu de tot cu boala. 

SGARCILA (mirat și neincrezător). Fratele 
dumitale?! Dar de când a mai răsărit şi fratele 
acesta? Par'că nu știu eu şi nu știe toată lumea 
că d-ta nai nici un frate. Apoi, să mă ierţi, dar 
nam prins orbul găinilor. D-ta Haplea, în car- 
ne şi oase, ai fost la mine şi mi-ai luat cinci me- 
tri de stofă. 

FROSA (rugătoare). Nu-i vorbi de lucrurile 
astea, că iar îl apucă nebunia. 

SGARCILA (Frosei). Să-mi plătească şi pe 
urmă să-l apuce tot ce pofteşte... (lui Haplea). 
Si mi-ai spus că răposatul tău tată mi-a rămas 
dator două mii de lei şi m'ai poftit la masă, 
“punându-mi că d-nia-ei, coana Frosa, a gătit o 
sâscă şi... 

HAPLEA (făcând din nou pe omul care aiu- 
rează). A, gâşte, ai pomenit de gâște? Iţi place 


cântecul acela? Dar să ştii să-l joci? Hai să-l ju- 
căm, împreună! (I ia de mijloc și începe să-l in- 
vârtească foarte repede, cântând sau recitând). 
„Șapte găște potcovite, 
Au plecat să se mărite, 
lar gâscanul de colea 
Zice: Ila-ila-la!”. 
SGARCILA (smucindu-se). Uf! nu mai pot! 
Dar nu plec, fără să-mi plătească banii. 
HAPLEA (a parte). Te fac eu să te cari de 
aicea. (tare, Frosei). Froso, Froso, n'auzi? Hoţii, 
au dat năvală hoţii! Nu-i auzi? N'auzi cum 
sparg poarta? Uite că au intrat aicea? Adă puş- 
ca, dă-mi repede pușca să-i omor! Staţi, ticălo- 
şilor, că vă arăt eu. Pușca, Froso, puşca! (Intre 
în odaia de alături). 


SGARCILA (speriat)... Aoleu! Te pomeneşti 
că nebunul ăsta mă şi împușcă. la să o şterg! 
Viu din nou mai târziu. (Ese). 

SCENA IV-a 
Frosa. — Haplea 

HAPLEA (întorcându-se din odaie și luân- 

du-și legătura dela cup). Ei, Frusinico, ai văzut