Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages651-700

7 OCTOMBRIE 1928. — No. 243 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR 


CIOBANUL 


AA AAGAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AA AJ 


Trăia odată un cioban, la munte, 
In paza unei turme de mioare ; 
Muncindu-se adesea 'n lupte crunte 
Cu lupi, cu urși și alte prădătoare. 


Cu grijuri şi nevoi, de rele pline,... 
Viața-l făcuse bun, istet şi tare ; 
lar oile-i, tovarășe blajine, 

l-au pus în suflet : milă şi iertare. 


Sta, într'o zi, culcat pe iarbă verde ; 
In juru-i oile pășteau agale 

Și ciocârlia părea că se pierde 

In slăvi, cu roiul trilurilor sale. 


De-odată, ca mușcat de şarpe, sare 
Din iarbă drept în sus șşi-ascultă bine 
Cum plânge Moş Martin în depărtare 
Și jalea 'șşi varsăn urlete, suspine. 


Urcat pe-o movilă 'n apropiere, 
Văzu ursul venind în trei picioare, 


— 00 ko 


NEGUSTORIE 


« Mă puiule, i-a spus, odată, micuțului gingaş un unchi, 
Trecând prin păru-i de-aur mâna şi luându-l apoi pe genunchi. 
Că te iubesc, o ştii prea bine — şi că'mi eşti drag, ia fel o ştii 
Precum nu a putut vreodată să-mi fie vw 'unul din copii, 
De-mi povesteşt: un basm acuma, cu 2âne dulci, cu pui de smei, 
Cu feţi frumoşi! şi cu balauri, îți dau, de tot, cadou, cinci lei !» 
Copilul ochii mari deschide... Se'ncurc'a gândului său ife 
Cum, nu-l plăteşte nenea unchiu, ca altă dată, cu gurițe ? 
Cinci lei un basm ? îngână micul. Ţi-l spun, ţi-l spun prea bucuros 
Și începu ca să-l urzească : «A fost de mult un crai jrumos, 

Un crai cu haine fin ţesute, un crai venit din altă lume 
Pe-un fainic cal ce-n sboru-i aprig îşi frământa zăbala'n spume, 
Un crai înalt cu părul negru şi lat în spate cât sunt doi 

Cu obrajii roşii de viață ca fetele de pe la noi... 


DIMINEATA 
COPi 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ereere eso cte 


bO SA 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 
Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


PR RI II LI aaa TE 
ESTE STRICT INTERZISA 5r -- 


ŞI URSUL = 


Pe-al patrulea lingându-l de durere... 
Mergând, greoiu cum este, pe cărare, 


Un mărăcine — adânc îl înțepase 
Sin trei picioare — acuma rămăsese... 
„„ Ciobanul mărăcinele îi scoase 
Sii dete drumul teafăr. Inţelese 


Că e frumos sajuți, în neputinţă, 
Chiar pe dușmanii tăi de altădată... 
Trecură zile, luni. Și cu credință 
Românu "și păstorea întreaga gloată. 


Pe ne-așteptate, la pârleaz se-arată 
Acelaş urs; un fagure de miere 
Ciobanului îi lăsă, ca răsplată, 

Apoi, cu paşi domoli, în crânguri piere. 


Gustând din proba de recunoștință, 
Mirat, ciobanul pentru el grăește: 

„Si ursu-a 'nțeles, fără cunoștință, 

Că binele cu bine se plăteşte...” 

I. I. Alexandrescu 


Nepotului meu Nellu C. Theodorescu 
lar craiu-acesta, din păcate, 'noptând la Vrancea prin pădure, 
Şi fiindu-i foame, fără teamă, mâncă în grabă nişte mure 
Care-l îmbolnăviră "ndată... 
Zăcând acolo'n mărăcini 

S'a întâmplat să treac'o fată cu ceru'n ochii ei senini 
Care cuprinsă fiind de milă îl îngriji irei zile n şir j 
Punând din nou pe- obrajii-i patizi, roşti boboci de trandafir ; 
„lar dup'o lună, Cosânzeana (căci dânsa era mândra fată) 
„Stătea, de mână cu străinul, lâng'un altar ingenuchiată :* 
Și, şi... se întrerupse Nellu, gândind la marele câştig 
Cu care-ar lua două pastile, cinci mere, pere şi-un covrig. 
Cinci lei snnt dia — pe-o poveste !— apoi cu o ideie nouă : 
„Stii ce, bre unchiule ? De-ţi place, pot ca să-ți spun 
[pe opt lei, două... 

DON' JOB 


u fost odată un bărbat şi o fe- 
meie, Dacă m'aţi întreba cum 
îi cheamă, vă voiu spune că nu 
știu. Am ştiut, poate, o dată, 
dar am uitat de mult. 

Insă, ţin minte că bărbatul și 
femeia din povestea de faţă a- 
bia la bătrâneţe au avut parte 
de bucuria de a li se naște un copil, un băețaş 
foarte drăguţ. 

In seara a treia dela naştere, trebuiau să vie, 
târziu cam pe la miez de noapte, cele trei Ursi- 
toare, pe cari nimeni nu le-a văzut cum sunt la 
față. dar pe cari mulţi le-au auzit, atunci când 
hotărau soarta în viaţă a noilor născuţi. 

Dar tot în seara în care urmau să vie Ursi- 
toarele la copilul despre care e vorba, venise în 
gazdă pentru o noapte un călător, pe care îl a- 
pucase pe drum ploaia și vremea rea. Călătorul 
acesta era un om bogat, cum puţini se găseau în 
țara aceea. 

Când să sune miezul nopţii, veniră și Ursitoa- 
rele la leagănul copilului nou născut. Părinţii 
copilului dormeau, dar pe călător nu-l apucase 
încă somnul, așa că el auzi tot ce vorbiră şi ho- 
tăriră Ursitoarele. 

Cea mai în vârstă dintre ele vorbi mai întâiu 
şi zise : „Viaţa copilului acesta va fi foarte 
scurtă”. 

— Nu, i se împotrivi Ursitoarea a doua, copi- 
lul acesta va trăi ani mulți şi după aceea va fi 
omorit de tatăl său. 

— Ce tot trăncăniţi, surioarelor ? grăi Ursi- 


Poveste populară din Balcani de Ali-Baba 


toarea a treia. Copilul va avea parte de o viață 
lungă, va omori pe călătorul care este aci, îi va 
moșteni toată averea şi-i va lua pe fiică-sa de 
nevastă”. 

Și, precum se știe, trebuia să se întâmple aşa 
cum hotărâse Ursitoarea a treia. 

Călătorul care auzise toate cele de mai sus 
fu cuprins de o nespusă groază. Nu mai putu 
să închidă toată noaptea ochii, ci se gândi cum 
ar putea să omoare el pe copil. 

Și aşa, a doua zi dimineaţa, îi zise tatălui co- 
pilului: „Ascultă, prietene, fiindcă Dumnezeu 
nu mi-a dat copii, dă-mi tu pe copilul tău şi ce- 
re-mi oricâţi bani dorești. 

— Fugi încolo, omule, răspunse supărat tatăl 
copilului. Abia ne-am învrednicit de dânsul și 
acum îmi spui să-l vând. Nu, așa ceva nu e cu 
putință”. 

Dar când călătorul îi puse înainte două pungi 
mari, pline cu galbeni strălucitori şi când îi 
mai spuse că atât el, cât şi mama copilului pot 
oricând să meargă şi să-l vadă, omul se lăsă în- 
duplecat şi nici nevastă-sa nu se împotrivi. 

Călătorul cel bogat luă, aşa dar, pe copil în 
şeaua calului şi porni din nou la drum. Tot 
mergând, se gândea în ce fel să-l omoare, ca 
să se scape de el. 

lată că după puţin ajunse la un râu. „Il a- 
runc în apa râului”, îşi zise nemilostivul călă- 
tor. Descălecă, luă pe copil cu leagănul în care 
era pus şi îl azvârli cu putere în apă. După a- 
ceea, încălecă din nou și dând calului pinteni, 
o rupse cât mai iute la fugă. 


DIMINEATA COPIILOR 500000000000000000000000000000000000oc90000 PAG. 5 


Norocul a vrut însă ca militelul să nu fie în- 
necat, ci să-i rămână capul afară din apă. Şi se 
puse să plângă şi să tipe micuțul de el, fiindcă 
îl răzbise şi foamea şi frigul. 

Când era vremea de amiazi, veni la râu o 
turmă de capre, ca să bea apă. lar una din ca- 
pre se apropie de copil şi-i dădu să sugă. Dar 
seara, la ora mulsului, păstorul se miră, văzând 
că o capră n'are lapte de loc. „Oare cine să o fi 
muls?” se întrebă el. 

A doua zi, păstorul o supraveghe mai de a- 
proape şi fu şi mai mirat, când văzu pe aceiaşi 
capră dând să sugă unui copil care era în râu. Il 
scoase din apă și-l duse în sat, ca să-i găsească 
o femeie, care să-l alăpteze. 

Şi iarăşi norocul a vrut ca femeia să fie chiar 
mama copilului. Așa crescu el la părinţii săi, 
până la vârsta de douăzeci de ani, când se făcu 
un flăcău voinic și chipeș. 

Ci tatăl său, socotind că face un lucru drept 
și cinstit, îl duse la călătorul cel bogat, poves- 
tindu-i tot ce se întâmplase. 

Acesta, aflând că flăcăul cel chipeș și voinic 
este copilul pe care el îl credea de mult mort 
în fundul râului, să moară de spaimă şi mai 
multe nu. Cu toate acestea, îl opri, gândindu-se 
că tot va găsi un mijloc să-l omoare. 

Și iată cum căută să-și aducă la îndeplinire 
gândul cel rău. După câteva zile îi spuse lui 
Florea — căci aşa îl chema pe frumosul flăcău 
— să meargă împreună la o moşie ce omul bo- 
gat o avea în satul de dincolo de râu. 

Stătură acolo o zi. două, după aceea îi zise: 
„Floreo, ia calul meu și du nevestei mele scri- 
soarea aceasta”. 

lar scrisoarea, bine închisă şi pecetluită, glă- 
suia precum urmează: „Lui Florea, care îţi a- 
duce scrisoarea aceasta, să-i pui otravă în mân- 
care, dar cât mai multă, aşa ca să moară numai 
decât. In clipa în care va pica mort. să trimiţi 
la râu pe mai mulţi din oamenii noștri, cari să 
tragă puşti, ca să le pot auzi eu de aicea și să 
înţeleg că Florea a murit”. 

Florea luă calul boerului, puse la sân scri- 
soarea şi porni, fără să bănuiască ce soartă îl 
aşteaptă. Insă pe drum, fiindu-i sete, se opri la 
un izvor şi se culcă la umbră, ca să se mai o- 
dihnească puţin. Il apucă somnul, iar serisoa- 
rea îi alunecă din sân. 

Tocmai atunci trecea pe acolo un călugăr, Că- 
lugărul luă scrisoarea, o desfăcu şi o citi. Fiin- 
du-i milă de tinereţele tânărului, care, fără să 
ştie, mergea să-și găsească moartea, o rupse şi 
scrise alta în care spunea în felul următor : „Pe 
Florea să-l primeşti cu toată cinstea, să-l ospă- 
tezi şi să-i dai de nevastă pe fiica noastră. 

In ziua nunţii să trimiţi la râu pe mai mulţi 


din oamenii noștri, ca să tragă puşti, aşa ca să 
aud și eu de aicea şi să mă bucur”. 

Când Florea sosi la casa boerului, nevasta a- 
cesțuia făcu în tocmai aşa cum stătea scris în 
scrisoare. lar când boerul auzi puştile trase de 
la râu, îşi închipui că-i vestesc moartea lui Flo- 
rea. Işi frecă mâinile de bucurie şi îşi zise: „In 
sfârşit, m'am scăpat de blestematul acesta!” 

De aceea, vă închipuiţi lesne prin ce groază 
trecu când, întorcându-se acasă, văzu că Flo- 
rea era mai sănătos decât oricând și, pe de- 
asupra; căsătorit cu fiică-sa. 

Dar boerul nu se astâmpără și nu se lepădă 
de gândul cel ticălos. Lăsă ca să treacă la mij- 
loc două, trei zile, apoi se duse la fierarul din 
sat şi-i vorbi în felul următor: 


„Mâine dimineaţă îți trimit un tânăr, care îţi 
va cere să-i dai ceiace ţi-am poruncit eu. Li spui 
să aştepte puţin şi dela spate îl loveşti cu cio- 
canul cel mare și-l omori pe loc. După aceea, 
taie-i capul şi pune-l într'o batistă. Iți trimit eu 
pe urmă pe altcineva, căruia îl vei da să mi-l 
aducă. Dacă faci totul aşa cum îţi spun, să știi 
:ă te îmbogăţesc”. 

Fierarul, om fără suflet, ci numai lacom de 


bani şi avere, se învoi lesne. 


Intorcându-se acasă, boerul chemă pe Florea 


PAG. 6 0ooooooooooooooooooooooooooooooooooooeoeeoeoe DIMINEAȚA COPIILOR 


şi-i zise: „Fii bun şi scoală-te mâine dimineaţă 
mai de vreme și du-te la fierar, ca să-ţi dea ce 
i-am poruncit să-mi facă”. 

In dimineaţa următoare boerul chemă pe fiul 
său şi îi spuse să vadă, dacă Florea sa dus la 
fierar să ia ceeace poruncise el, boierul. Insă 
fiul boerului, văzând că Florea nu sa sculat 
încă, n'a vroit să-l deștepte, ci a mers el însuși 
la fierar. Acesta, așa cum se învoise cu boerul, 
îl izbi dela spate cu ciocanul cel mare, îl omori 
pe loc, îi reteză capul și-l înfășură apoi într'o 
bucată de pânză. 

După puţin, se sculă şi Florea şi se duse şi el 
la fierar, care îi dete pânza în care înfășurase 
capul retezat. 

E o minune cum de n'a murit boerul, când a 
văzut că Florea se întoarce dela fierar întreg 
şi teafăr şi mai cu seamă când a văzut capul fiu- 
lui său. 

Cu toate acestea, nu se lepădă de gândul cel 
rău şi păcătos. Chemă acum pe grăjdar şi îi 
zise: „La noapte, când caii din grajd au să ne- 


cheze şi să se lovească între ei, să nu mergi tu 
să-i liniștești. Voiu trimite pe ginerele meu, iar 
tu să te ascunzi îndărătul porţii şi să-l loveşti în 
cap cu o măciucă de mai multe ori, până ce 
pică mort”. 

Grăjdarul se învoi. Cam aproape de miezul 
nopţii, se auzi din grajd  nechezat şi sgomo! 
mare. „Floreo, strigă boerul, du-te și linişteşte 
caii. 

— Bine, mă duc”, zise Florea, însă nevastă-sa 
nu-l lăsă să meargă. 

După puţin, caii se liniştiră singuri. Boerul 
crezu că Florea e mort şi de aceea se duse să-l 
vadă. 

Dar grăjdarul aştepta mereu după poartă cu 
măciuca în mână. Şi aşa, când veni boerul, el 
își închipui că e Florea. Ridică măciuca și din- 
tro singură lovitură îl culcă mort la pământ. 

Aşa se îndeplini prezicerea Ursitoarelor. Cât 
despre Florea, el moșteni toată averea boerului 
şi trăi ani mulţi şi fericiţi. 

Ali-Baba 


VOCSUOCRRRNRCANCCNVEACCUNANNNSENADENERRCONRNROTOESNCRCNSONNAANNSEEANERRENVLSOS RUARONNANGEUNDENESBOENNNBENOCCSAGNANRRAG 


Rezultatul concursului literar din No. 234 


Publicăm aci bucata, care a obținut premiul întâiu 


RÂUL ȘI BOLOVANUL 


Un bolovan desprins din vârf de munte 
Se prăvăli 'n adâncul unui râu 
Care pe dată prinse să-l înfrunte 
Cu valuri și cu vorbe fără frâu... 

i 
Și se 'nțelege, vrând să-l ia la vale * 
Pe bolovan, i-a zis cu ton de sfadă: 
„De-vreme ce mi-ai răsărit în cale, 
Te voi purta cu mine ca pe-o pradă. 


Și te voi duce 'n marea depărtată 

Să pieri în adâncimi de nepătruns. 
Râvnind la vârful unde-ai stat odată 
Să te gândeşti ce-ai fost şi ce-ai ajuns”. 


— Sărmane râu”, răspunse bolovanul 
Cu vocea lui domoală ca o șoaptă, 
„Pân' să mă mişti din loc va trece anul, 
Că mult e dela vorbă pâr’ la faptă! 


„Incearcă numai, râule nebun, 

Să mă desprinzi din dârza-mi neclintire 
Și vei vedea că vorbele ce-ţi spun, 

Sunt adevăr, iar nu închipuire !” 


. Grozav atins de vrednica sfruntare 
— Cu valurile toate numai spume — 
Se repezi torentul cu turbare 
De par'că vrea să-l rupă, să-l sugrume... 


Dar în zadar, căci bolovanul greu 9 
Nici nu simțea năvala de puhoaie 

Și râul spumegă 'mprejur mereu, 

Umflat de răutate şi de ploaie! 


.. Trecu un an de groază şi primejdii 
Și-abia atunci pietroiul fu desprins, 
Dar nicio clipă flacăra nădejdii 

In vinele-i de piatră nu s'a stins! 


Si sa lăsat așa purtat de val, 

Până 'ntr'un câmp, sub seceta fierbinte, 
Când a rămas pietroiul greu pe mal, 
lar apele trecură înainte. 


„. Tot astfel ca un viu puhoi de unde 
Barbarii au lovit a țării stâncă. 
Acum sunt morţi pe cine ştie unde 
Dar România dăinuește încă! 


ȘTEFAN I. STĂNESCU-Loco 


DIMINEATA COPIILOR 


POVESTEA 


ai 
N > ode 


ce 

Nae SEE 

Pico Xe ip 
PI 


X; 
a 


y 
Z 
VA 
KA 
Z 
EA 
A 
A 


ee aa 
Dodo 


A 


$ 77 
Zi 
zis LA [CĂI R 
s SPA R 
À RA E % 
a, 


eta e 
Dia 


AR 


Ne Sau 


oamna se lăsase umedă, rece şi ploioasă. 
| peste pădurea destrunzită şi tristă. 

$ Toate animalele pădurei sau ascuns 
p prin vizuini, de frica frigului şi a ploii... 

Mai spre mijlocul codrului, întrun loc 
des şi plin de frunziş uscat, îşi avea vizuina o 
iepuroaică. 

Se aciuiase aici, împreună cu odrasla ei.... Co- 
pilul său era un iepuraş de toată frumusețea... 
Alb ca albul zăpezei, cu ochii mici, negri — ca 
doi cărbuni stinşi și cu botişorul fumuriu... 

lepuroaica îl acoperea cu toată dragostea. 

li dădea să mănânce tot ce-avea mai ales și 
mai gustos şi-i curăța mereu blana lui albă, ca 
să fie veşnic alb, plăpând şi frumos... lar seara, 
în vizuina lor din mijlocul pădurei îi spunea 
poveştile cele mai frumoase din lumea lor și îi 
dădea sfaturi cum să se poarte în viaţa pe care 
o începuse... 

„Dar într'o dimineaţă geroasă, spre sfârşitul 
toamnei, iepurașul mic şi plăpând a plecat îm- 
preună cu mama sa după hrană... Au mers o 
bucată bună de drum, când iepuroaica zări din- 
trun desiş țeava unei puşti pe care un vânător 
rătăcit prin pădure, o îndreptă spre ei... 

Repede, înfrigurată şi cu spaima în suflet, se 


4000000 393004400000000000. PAG. 7? 


UNEI MAME 


AF 


p S AY ES 


r 
f 


TARN Sa 


E asas 


A 


gândi la copilașul ei ca să şi-l scape, să nu 
pradă hainului vânător... 

„Fugi înapoi la vizuină şi aşteaplă-mă!” Zise 
‘a micului iepuraş, care o luă la goană înapoi... 
Dar până să şoptească copilului, răsună o bu- 
buitură năprasnică, făcând pădurea să ţiuie pre- 
lung, pustiu şi trist... şi iepuraşul, speriat de de- 
tunătură, îşi iuți mai repede pasul. 

lar în vizuina lor, în ochii lui umezi, mici şi 
negri ca doi cărbuni stinși, un gând ciudat i-a 
înflorit două lacrimi curate şi senine... 

„Și ghemuit, cu botişorul în blană, în colţul 
cel mai din fund al vizuinei, îşi aşteaptă pe ma- 
ma lui iubită, ca să se reîntoarcă, să-l mângâe 
şi să-l încălzească şi mii de gânduri i se înfiri- 
pau în minte... 

El nu știa că în clipa în care a răsunat îm- 
pușcătura năprasnică, măicuţa lui cea scumpă, 
se prăbuşise în drum, cu trupul ciuruit de ali- 
cele nemiloase și cu gura ei mică, deschisă, ca 
şi cum ar fi vrut să mai strige după fiul care 
fugea spre vizuină, ultimele ei cuvinte de în- 
demnare : 

„Fugi mai iute, copilul meu !”... 
Z. George Buruiană 


——— 


a dă 


————vscz 


DIMINEATA COPIILOR 


5 sors n sos 
en eot r 


.. 

sms mema sosro t" umaa nena op... .. 
DR e T ET S sapt 7 

$ 


Selene a o T 


DECE SA SUPARA? PROSTIA: 


PD) ua Dag 


Desene de IORDACHE i Text de MOS-NAL 


Intr'o. caldă zi de vară, Mai în jos de ei.se 'ntinde Tot privind spre baltă Haplea, 
"N vremea când-se înserase, Balta mare din Hăpleşti, Zice: „De-ar fi cu putere 

Stau la umbră Haplea, Frosa, Ce-i bogată 'n broaște multe, Apa 'n vin să se prefacă, 

Cu Prostilă şi Tănase. Nicăeri cum nu găsești. Cum aş bea eu cu plăcere! 


„Zi şi noapte *n chef aș ține-o”.. „Eu doresc ca apa bălții — „Prăjituri de fel şi feluri — 
Insă Frosa-i dă pe gură: Dacă Domnul vrea sasculte — Numai eu cum știu să fac — 
„Taci, bețivule, îi spune, Să se schimbe în făină Ba la masă-aș pune zilnic 


Tu. visezi doar băutură. Si să fac plăcinte multe. Si un straşnic cozonac. 
y y y 


DIMINEATA 


— Bine, zice Nea Tănase, 
Froso ai vorbit cu rost, 
Dar uilaşi sa ceri untură 
Să nu fie prea de post. 


, 


„Mi se prinde "n gåt plăcinta, 


Cozonacul merge greu, 
Deci, de vreţi să fie bine, 
Ascultati ce spun şi eu. 


COPIILO 


„Deci, eu zic că toată balta 
So împărțim pe jumătate. 
In untură şi făină, s 
Vite-aşa' avem de toate? 


Să schimbăm o parte mică 
In untură şi făină, 

Ce rămâne, 'n vin s'o facem 
Si să fie pururi plină. 


PAG: 9 


— Ce de toate? strigă H&ptea;, 

Măi Tănase, eşti un prostý ~” 
Fără vin şi udătură po 
Totu-i' fleac și fără rost. 


— Banu vreau! îi strigă Frosa. 
— Nu fi proastă, ci primeşte”. 
— Ba, că da, că nu, că-i asta” 
Se sfădesc cam țigănește. 


Mai la urmă împărțiră 
Pe făină, vin, untură 
Apa în trei, aşa să fie 
Si mâncare, băutură, 


„Ce mai chefuri o să-i lragem!” 
Dar Prostilă supărat, 

Zice: „Fie-vă ruşine, 

Când pe mine mafi uitat, 


„Facei chef cu vin, plăcinte, 
Si. nu-mi spuneţi să poftesc. 
Lipsă, zu de-așu prieteni, 

Plec şi nu vă mai vorbesc”, 


PÀG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


FRĂŢIOR ŞI SURIOARĂ 


OTHILIE WILDERMUTH 


(Urmare) 6 


In româneşte de Prof. V. Tempeanu 


„Stai acasă, că am avut un vis urât şi par'că 
presimt o nenorocire”. Ilenuța știa, ce însem- 
nează un vis urât; dar nu voia să-i spue tată- 
lui. Ei se rugară împreună, tatăl luă pușca, flu- 
eră pe Azor şi plecă, după ce mai întâi dădu 
mâna cu copiii, lucru ce nu făcuse el niciodată. 

Ionel şi Ilenuţa petrecură după amiaza, stând 
la fereastră şi ascultând împușcăturile din pä- 
dure; llenuţa căută să-şi aducă aminte de cele 
mai frumoase basme, ca să ţie pe neastâmpă- 
ratul băiat în casă, care, tocmai pentru asta, 
tot mereu vrea să iasă în marginea pădurii, cu 
să vadă vânătoarea, deşi dealtfel nu prea a- 
vea plăcere și nici înclinare pentru viaţa de 
vânător: 

Impuşcăturile încetară. 

„Cred că s'o întoarce tata”, zise Ilenuţa. Tatăl 
veni, dar nu pe picioare ca de obicei: patru oa- 
meni îl aduceau pe o targă. O ca ze gre- 
şită îl lovise. 

Opt zile o târî pădurarul în cale mai mari 
dureri; iar llenuţa îl ingrija cu credință ziua 
şi noaptea. Ionel nu putea să ajute mult bolna- 
vului; dar făcea ce putea, ca să uşureze orice 
muncă llenuţii prin casă. El era fericit chiar 
numai când putea să-i dea o cană cu apă bolna- 
vului şi când Ilenuța veghea, el nu vrea să se 
culce. 


Acest bărbat voinic, care niciodată nu fusese 
bolnav, şi care acum zăcea aşa fără de ajutor, 
se cufundă într'o tăcere posomorită, îngheţată. 

Ilenuța rugase pe preot să-l viziteze. De când 
venise sfinţia-sa şi-i vorbi prietenește şi mân- 
gâetor, se mai potoli. Numai bieţii lui copii pX- 
răsiţi fură singura lui jale. 

„Ce-o să vă faceţi voi?” suspină el într'o după 
amiază, când târziile raze de soare tomnatice 
mai priveau prin fereastra joasă și Ilenuţa sta 
cu Biblia mamei la pat, neîndrăznind să citeas- 
că tare, dacă nu-i spunea tatăl. 

„Ce-o să vă faceţi voi?” întrebă el cu un sus- 
pin venit din adâncul inimii. „cum o să trăiţi voi 
în lume, aşa de părăsiţi?” 

Atunci Ilenuța începu să citească mai departe 
acolo unde spune la Biblie: „Nu se vând două 
vrăbii la un ban? Şi ele, ca şi voi, nu vin pe 
pământ fără tată? La voi însă, toate firele de 


„păr din cap sunt numărate. De aceia nu vă te- 


meţi, că staţi mai bine decât multe vrăbii”. 
Aceste cuvinte părură că mângâe minunal 
pe bolnav; era mai liniştit ca mai înainte, şi 
când iar se uita la copii. zicea încet sie-şi, cu 
un surâs împăcat. 
„Voi staţi mai bine decât multe vrăbii”. 
"Şi astfel îi fu îngăduit să moară; ca un copil 


\ 


Ilenuța trebui să-i facă patul pe-o veche ca- 
napea în odaia tatălui. 
Bolnavul fu dela început foarte nerăbtător, 


care doarme știind că mama are grije de toate 
— şi muri în credința puternică către Mântui- 
torul, care a călcat puterea Morţii. 


DIMINEAȚĂ COPIILO Reeeeeee000000000000000000000000000000000eeee PAG. îi 


Copii pleacă deacasă 


Câteva săptămâni după aceea, plecară copi- 
laşii d'acasă, unde era tare urât acum, de când 
erau. cu totul singuri. pai 

Tonel luă raniţa cu cărţi, o puscă, pe care i-o 
dăruise tatăl şi o colivie, pe care i-o împletise 
el, și în care sta prizonier un scatiu. Ilenuţa a- 
vea mai multe de dus, deşi se vânduse mai 
toată starea pădurarului, afară de patul copii- 
lor. 


Invăţătorul satului, la rugăciunile Ilenuţei, 
luă pe Ionel la sine, pentru o chirie mică, pe 
care o plătea boerul, la vânătoarea căruia se în- 
tâmplase nenorocirea. 


Ienuţa se rugase cu lacrămi de doamna în- 
văţătoare s'o bage la ea, încât aceasta nu putu 
să refuze. 

„Nam avut niciodată o fată, care să vadă 
prin casă”, zise la început „numai o fetiţă din 
sat, care venea dimineața şi seara; pentru o 
servitoare eşti prea tânără şi cam prea, de, 
cum să zic, prea binecrescută”. 

O, încercați numai; am făcut de toate acasă 
la tata”. y 

Şi astfel încercă doamna învățătoare şi Ile- 
nuţa era cu adevărat o fată vrednică. Se scula 
din zori, şi punea cu milă mâna pe orice. lubea 
mult pe copiii învățătorului. 
(Va urma) 


COSUNSERARNNVEONESEOARANNS) SASRADU JRDAVSENAr EARAGAAGONNGONOONNCACNNCONENNCONRANNENRANAN 8 4 l tianaannananaounsauoaanavue 


Tincuta cea neascultătoare 


După Schmid 


Doamna Florescu locuia întro frumoasă 
vilă, aşezată nu departe de oraș. Intr'o Dumi- 
nică dimineaţa, îi zise Tincuței, care era fată 
în casă: 

„Tincuţo, eu merg la biserică. Dacă eşi, ca să 
cari apă dela fântână sau să strângi legume din 
grădină, nu uita să închizi bine poarta. Ţi-am 
spus aceasta de nenumărate ori și sper să faci 
cum te povăţuesc. Altfel, ar putea să intre cine- 
va în casă și să fure tot ce găseşte”. 

Doamna Florescu plecă la biserică, iar după 
puţin eşi şi Tincuţa, ca să care apă dela fân- 
lână. Insă, cum îi era obiceiul, lăsă deschise 
vraişte toate porţile casei. 

„Cât vezi cu ochiul, nu e ţipenie de om pe 
drum”, își zise ea și râse chiar de sfaturile stă- 
pânei sale. ` 

Insă, pe când ea lipsea de acasă, stând de 
vorbă cu o fată din vecini, un țap, care păştea 
la marginea drumului, intră în casă şi se duse 
drept în odaia de culcare a doamnei Florescu. 

In odaia aceasta era o oglindă mare cât pe- 
retele şi pusă într'o ramă aurită. Țapul, zărin- 
du-și chipul în oglindă, își închipui că vede alt 
tap ce i-a eşit înainte, ca să-i facă în necaz. 

De aceea, fără să aştepte mult, se şi repezi a- 
supra lui, vrând să-l împungă cu coarnele. Şi 
aşa, izbi în oglindă cu atâta putere, că oglinda 
se prefăcu în ţăndări. 

Tocmai atunci se întorcea şi Tincuța, adu- 
când dela fântână o găleată cu apă. Când auzi 
sgomotul oglinzii sparte, alergă nebună în o- 
daie, unde văzu nenorocirea ce se întâmplase. 

Incepu să plângă și să ţipe şi punând mâna 
pe un băț, izgoni țapul din casă, lovindu-l de 
mai multe ori. 


DE 
i K Dis ejet" 

Cu toate acestea, 
spartă. 

Când se întoarse doamna Florescu, se supără 
pe Tincuţa aşa de tare, că o dădu afară şi-i o- 
pri chiar leafa, pentru ca să-şi scoată o parte 
din pagubă. | 

După ce rămase destulă vreme fără lucru, 
Tincuţa intră, în sfârșit, la alți stăpâni. 

Nu ştiu dacă s'a îndreptat sau nu de defectul 
ei. Noi însă să ne ferim de a fi ca dânsa. 


rămânea 


oglinda era şi 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


IONEL... MIHAIL-VI TEAZUL 


onel Pompilian este singurul 
băiat al domnului Panait Pom- 
pilian, funcţionar la percepţie. 

Anul acesta Ionel a absolvit 
patru clase primare trecând 
printre cei dintâi din clasă, 
căci învăța foarte bine. Dar 
mai ales la Istorie nici un alt 
şcolar nu ştie să povestească aşa de frumos şi 
cu atâta dragoste şi avânt faptele de vitejie din 
trecutul neamului nostru. 

Să vedeţi însă cum lonel Pompilian a ajuns 
să fie numit de toată lumea Ionel... Mihai-Vi- 
teazu. 

Nu departe de casa lor se află o grădină cam 
mărișoară, dar părăsită. Acolo se adunau mai 
ales Duminica sau sărbătoarea copiii de prin 
partea locului spre a se juca împreună. Sunt a- 
colo copaci mari, umbroşi, iarbă multă și câte- 
va movile, încât copiii pot alerga în voe şi or- 


ganiza tot felul de jocuri. Doar sunt în va- 
canţă... i 
Duminica trecută se jucau de-a războiul : 


lupta dela Călugăreni între Sinan-Paşa şi Mihai- 
Viteazu. 


Ionel îşi luase în mâna stângă o scândurică 
ce-i ținea loc de bardă şi-şi înfipsese la pălărie 
o pană de gàscă : el reprezenta pe Mihai-Vi- 
teazu. 

Sinan-Paşa era Petrişor al lui Sachelarie. 

Cei doi comandanți şi-au alcătuit apoi 6ştile 
împărțindu-i pe ceilalți tovarăşi de joacă în 
două tabere şi având grijă ca oastea lui Sinan 
să fie mai numeroasă. Fiecare luptător se înar- 
mă cu lănci şi săbii rupând crengile copacilor. 
Unii îşi atârnară săbiile cu o sfoară legată îm- 
prejurul mijlocului, iar alții adunară bulgări de 
pământ cari trebuiau să le ţie loc de săgeți. 

Soldaţii turci, pentru a fi recunoscuţi, şi-au 
întors, după sfatul lui Ionel, pălăriile pe dos. 

Când toate pregătirile s'au sfârşit, Românii 
au ocupat movila cea mai înaltă, stând ascunşi 
în așteptarea dușmanului. 

Turcii sau dus într'un capăt mai îndepărtat 
al grădinei, de unde aveau să pornească înain- 
tarea şi atacul. 

Comandanții taberelor dușmane dau ultimele 
sfaturi; luptătorii stau încordaţi, gata de luptă. 


XA 


DIMINEATA COPIILOR 


_Apoi lonel s'a ridicat pe vârful movilei şi-a 
făcut semn cu pălăria : 

— Gata... măi Petrişor. 

Şi lupta începe. 

„Turcii se apropie grămadă cu Sinan-Paşa in 
trunte, strecurându-se pe după copaci. 

„Românii stau tupilaţi de cealaltă parte a mo- 
vilei. 

Când au ajuns destul de aproape, Turcii în- 
cep la o comandă să strige „ura !”... şi dau nă- 
vală să ocupe movila. 

Dar Mihai-Viteazu a dat şi el un semnal şi 
oastea lui se repede să-și apere... moşia. 

Primii Turci cari s'au urcat pe movilă sunt a- 
runcaţi îndărăt cu chiote. Alte valuri din urmă 
le iau locul. Sinan-Pașa conduce atacul cu di- 
băcie și Turgii ajung sus pe movilă. Lupta a- 
junge astfel corp la corp: trânteli, izbituri şi 
rostogoliri. Săbiile se încrucişează, suliţele îm- 
pung şi zgârie, iar săgețile lovesc uneori destul 
de dureros pe combatanți. Românii se apără cu 
îndârjire; Mihai-Viteazu fluturând scândurie: 
pe deasupra capetelor, se bate ca un leu — dar... 
degeaba. 

Numărul Turcilor e copleşitor şi Românii sunt 
asvârliţi unul câte unul de pe movilă. 

Atunci Mihai-Viteazu, desperat, se hotărăşte 
mai bine să moară decât să fie învins. El nu 
vrea nici să se predeie, cum a făcut adineauri 
ăpitanul său Preda Buzescu, rănit la o mână 
de sabia unui Turc. 

De-aceia închide ochii şi, hotărît, cu securea 
ridicată, se aruncă orbiş în rândurile dușmane. 

De patru zile Ionel stă în pat în urma rănilor 
căpătate Duminică. 

Un bulgăre l-a izbit atunci drept în frunte, 
Ateva suliți și săbii i-au zgâriat obrazul şi, ros- 
togolindu-se din vârful movilei, şi-a zdrelit rău 
şi un cot. 

Doctorul vine în fiecare zi. 

Astăzi l-a apucat de bărbie şi l-a întrebat. 


Ce face obiceiul rău 


Un croitor avea răul obiceiu ca ori de câte 
ori croia pentru clienţii săi o haină, să taie o 
bucată mai mare sau mai mică de stofă şi să o 
ascundă. Fapta aceasta era, de sigur, un furt, 
dar croitorul nostru nu se putea dezbăra de o- 
biceiul său. - 

Insă, într'una din zile se apucă să-şi croiască 
o haină pentru dânsul. Pe când croia, şi-a în- 
chipuit că e tot haina vreunui mușteriu, aşa că, 
potrivit răului său obiceiu, a tăiat din stofă o 


PAG. 13 


mai doare ceva ? 


„Cum îţi merge, Ionel? Te 

— Nu, a răspuns lonel vesel. à 

— Vezi, vezi ce pățesc copiii neastâmpărați, 
il dojeneşte cu glasul blând bătrânul medic. Ci- 


ne te-a pus să te baţi cu atâtția băeți, tu sin- 
gurt... 

— Dar cum, domnule doctor, strigă lonel re- 
pede, eram să las pe Mihai-Viteazu să piardă 
lupta dela Călugăreni?... 

— Da... da... ai dreptate... Ionel... Mihai-Vitea- 
zul...” sfârşi doctorul râzând cu înţeles către d. 
Panait Pompilian... 

Valeriu Mardare 


bucată destul de mare şi a ascuns-o repede sub 
masă. 

Fu văzut însă de lucrător, care îi strigă rå- 
zând : „Meştere, ce faci ? Ai tăiat din stofa ta 
coşcogemite bucată, aşa că nu-ți rămâne în dea- 
juns pentru haina ce croeşti. 

— Aoleu ! ai dreptate, răspunse croitorul a- 
dăugând : Văd că mi-am primit pedeapsa uri- 
tului meu obiceiu.” 

Nu știm însă dacă de atunci croitorul sa vin- 
decat de acest nărav. 


—————— 0 k 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


VÂNĂTORUL 


n satul Berbeci trăia un vânător vestit. El 
se numea. Benone, iar câinele său de vâ- 
nătoare de baltă, Sfârlă 'n gârlă. Acest 
vânător nu se prea prăpădea cu firea ca 
să găsească vânat. Când intra într'o pă- 
dure, se întreba mai întâiu urde este un loc 


mai umbros pentru somn. Vai de el și de casa 
lui ! Atâta avea și el bun: povestea frumos! 
Avea haz. Dar de-abea la o mie, găseai una a- 
devărată din toate câte înşira. 

Intr'o zi nevastă-sa îi zise : 

„Văd că nu mai e nici o pricopseală cu vå- 
nătoarea ta ! la mai bine acești doi iepuri de 
casă şi du-i la târg. Vinde-i şi până la prânz să 
fii cu banii înapoi.“ 

El porni la târg. Târg de iepuri. Dar când a- 
junse la marginea lacului cu flori de nufăr, ce 
păreau nişte prăjituri cu frişcă întinse pe o 
tavă verde, îi se muiară picioarele. Nici una, 
nici alta se întinse de-alungul lacului şi își trase 
şapea pe ochi. Sfârlă 'm gârlă se aruncă în lac 
şi după ce înotă puţin, se înapoiă ciuciulete pe 
mal, culcându-se alături de stăpânul său. 


Şi astfel dormi vânătorul nostru lângă Sfârlă 
'n gârlă, sforăind ca un motan culcat iarna pe 
cotlon. Iepurii ar fi putut juca hora în jurul 
lui și să-i numere firele din mustață. 

Târziu când se trezi vânătorul, văzu că de 
mult trecuse ora târgului. 

„Ce va zice nevastă-mea, când 
n'am vândut iepurii ? 

Stai, zise el, am să frig iepurii din sac şi am 
să spun acasă că mi-au scăpat în pădure!“ 

Incinse un foc mare, ca o gură de balaur 
flămând şi umblă la sac. Dar în loc de iepuraşi 
pufoşi cu urechile ciulite de frică, ieşiră două 
pisici grase şi tigrate cu ghiare ascuţite ca niște 
suliţi, cu ochii de sticlă roşie, cu mustăţile ca 
țâșnituri de sifon și cu coada —brad. 

Amândouă îl priviră fix şi-l puseră la res- 
pect cu un singur cuvânt: cîiiihhh !... 

Vânătorul sări trei paşi înapoi şi se scărpină 
nedumerit, întrebându-se : 

„Ce-o mai fi şi asta?“ 


a vedea că 


tip va 
HR NI) 
JHN ap 


Pa ‘ 
LES 


Işi luă inima în dinți şi se duse pe urmă a- 
casă. 

— Nevastă, ce-a însemnat asta ? Ţi-ai bătut 
joc de mine ? 


DIMINEAȚA CO PIILUKOPOPOLC ot b o vebeobtoteterootovetevoeoteooeoeoe PAG. 15 


— Ba să mă ierţi, răspunse femeea, să știi că 
ţi-a furat cineva în vreme ce tu dormeai, şi ţi-a 
pus în locul lor niște pisici! Dacă nu te duci 
să-mi vânezi numai decât alţi iepuri, să știi că 
nu-ți mai dau să mănânci decât tocană de pi- 
sică ! 

Vânătorul nu mai avu ce să zică și porni în- 
napoi cu Sfârlă 'n gârlă. 


Seara se înapoiă cu doui iepuri grași şi cu 
patru sau cinci rațe sălbatice. 

— Nevastă, zise el, pe ziua de azi am vânat 
şi iepuri şi rațe, numai să nu-mi dai vreodată 
tocană de pisică ! 

— Bine, bine zise ea, râzând pe înfundate, de 
păcăleala ce i-o trăsese şi pe care Benone n'a 
aflat-o nici până astăzi ! 

ALEXANDRU BILCIURESCU 


Jonnnnanansenasnamasarr: mannnanenunnnnonaar aanannnennnneonaunoananaavanauanma» nana soanonansesrraannaanpauanunnanaaaasoa 


CAM PE DOS 


Zău, că-mi vine chiar să plâng 
Că picioarele mă strâng, 

Căci pantofi-mi sau umflat, 
De căldură-au transpirat. 


Mult pe gânduri nici nam stat, 
'N mână casa mi-am luat 

Si mătura ce nu-i curată, 

Am direticat-o toată. 


lan priviţi la șoricel, 
E drăguţ şi mititel, 
La pisici sa repezit, 
Patru, cinci a şi "'nghițit. 


Un păstor cam mâniat, 
Sapte câini a şi mușcat. 
S'am văzut cu ochii mei 
Lupii sfâșiați de miei. 


Ce minuni am mai văzul ? 
Zău, nu-i lucru de crezut ! 
Un oraș, cum alerga 

Spre călăreț şi ’n el intra. 


Ba îmi spune-acum Moș Nae, 
C'a văzut de fân o clae 

La un cal că s'a-aruncat, . 
Incet, încet și l-a mâncat. 


Cititorii au înțeles, credem, numai decât că 
tot ce e cuprins în versurile de mai sus, e scris 
pe dos. 

Așa fiind, iată pentru cititori o distracție plă- 
cută. Anume, să îndrepte şi să prefăcă poezia, 
arătând lucrurile așa cum trebue să fie. 

Firește, îndreptarea aceasta şi-o vor, face pen- 
tru ei înșiși, fără să fie nevoe de a ne-o trimite 
şi nouă. 

Puunnaounnuaaooaenaaseăananaanpuazoe JShoanaesevannnonnanane 


Cereţi pretutindeni 


„PLICI ŞI PLUM” 
PREŢUL 20 LEI 


Hăpleştenii cei deştepţi 


Trei oameni dela Hăpleşti, tustrei deştepţi aşa 
cum sunt toți Hăpleştenii, porniseră într'o zi pe 
înserate, ca să meargă împreună la Tâmpeștii 
de jos unde nu fuseseră până atunci. 

Merseră aşa cât merseră, până ce ajunseră la 
o răscruce, de unde să făceau trei drumuri. Se 
opriră, întrebându-se unul pe altul: „Care drum 
duce la Tâmpeştii de jos?” Ce-i drept, era acolo 
un stâlp indicator, având pe el tocmai în vârf 
trei scânduri, iar pe fiecare scândură scrisă lo- 
calitatea unde ducea fiecare drum. Decât, din 
pricina întunericului, nu era chip să citească ce 
stătea scris pe scândurile din vârful stâlpului. 

Atunci unul dintr'înşii se urcă pe umerii celui 
de al doilea şi aprinzând un chibrit, încercă să 
citească la lumină. 

Dar vântul stingea chibriturile mai înainte de 
a se fi aprins bine. 

Văzând aceasta, cel de al treilea Hăpleştean 
zise: „Lăsaţi pe mine!”. Se urcă, aşa dar, şi el 
pe umerii tovarăşilor săi de drum, se cățără 
până în vârful stâlpului indicator şi smulse cele 
trei scânduri, cari arătau direcţia drumurilor. 
După aceea, încântat de isprava sa, sări jos la 
pământ. 

Acum, întinzând cu toţii hainele, ca să se fe- 
rească de vânt, putură să aprindă un chibrit şi 
să citească numele localităţilor de pe scânduri. 
E adevărat că pe una din ele scria „Tâmpeștii . 
de jos”, decât e vorba, scândura aceea era la 
dreapta, la stânga sau în mijlocul stâlpului in- 
dicator? 

Deşteptul care le scosese pe  întunerec din 
stâlp şi apoi le amestecase, nu știa nici el, 

Ce a urmat? Au trebui! să stea tustrei acolo 
până se luminează de zi, ba au stat și mai târ- 
ziu, până ce au trecut niște drumeţi, cari le-au 
arătat drumul la Tâmpeştii de jos. 

Vedeţi, ori unde şi ori când Hăpleştenii noştri 
își dau în petec..., vreau să zic, arată cât sunt ei 
de deştepţi. 


$ 


/ DE VORBĂ CUCITITORII 


BLIES id i 

h. C. Ion,-Slănic, Prahova, — „In luna lui Cuptor“. 
lată că am scăpat de căldura, uneori nesuterită, a lunei lui 
e ieri aşa că poezia trimisă de d-ta nu mai este la vre- 
mea ei. i 

Mar. S. Gan.-Focşani — Din cele două poezii trimise 
de d-ta, „Marea“ e mai putin reuşită. Ai versuri de Q lun+ 
gime neobişnuită şi nu respecţi regulile obişnuite ale ver- 
siticării. „Micul rege“ e mai bună, numai că şi în această 
poezie ai versuri, cari îi strică efectul. Oricum, constatăm 
cu plăcere că talentul nu-ţi lipseşte. E! 

Fi. Schw.-Câmpina. ---Nu era nici o :nevoe să 'traduci 
din limba germană povestea „Cotoiul încălţat“. Este o po- 
veste foarte cunoscută şi a fost publicată de multe ori în 
limba română. Iți mai atragem atenţia asupra faptului că 
maânuscrisele tiimise spre publicare se scriu pe o singură 
față a hârtiei. 

Em. Bal.-Brăila. — „Creionul fermecat“ se publică. Te 
rugăm însă ca pe viitor, dacă mai trimiţi ceva traduceri din 
limba spaniolă, să ne trimiţi şi textul original, pentru a pu- 
tea face mai lesne unele îndreptări pe cari le socotim ne- 
cesare. 

‘G. Pr.-Urlueni.—Din 'cele două poezii, trimise împreună 


de d-ta, îți publicăm „Doinei“. Cealaltă — Plugar — are ne-. 


voe de serioase îndreptări. i 

Sol. V, Tur.-Soionţa.—lţi publicăm anecdota „La gară“. 
Cât despre cealaltă, nu o publicăm, între altele şi pentru 
motivul că a-ţi bate joc de cei slabi şi necăjiţi de soariă 
nu e vreun merit deosebit şi nici nobil nu este. In viaţă, 
caută să=ţi desvolţi pornirea de a veni în ajutor celor ce 
suferă, iar nu de a face glume şi ironii pe socoteala lor. 

P, 1. N. Tr.-Brăila.— Iți publicăm două glume din cele 
trimise de d-ta, i 

Gh. L.-Roman — „La cules“. Ne scrii aşa: „Să-mi dați 
şi mie voe să trimit revistei d-voastre o poezie, comunicată 
de mine pentru revista dumneavoastră.* Am citit poezia „co- 
municată* şi am văzut că e „copiată'. Ai copiat-o destul 
de bine, dar ca să o semnezi cu numele d-tale m'ai voe, 
căci ea e făcută de altul, nu de d-ta. A o iscăli, ca şi cum 
ar fi făcntă de d-ta, înseamnă a-i fura cuiva un lucru — şi 
aşa ceva nu e de loc frumos. 7 

Noi. Mar.-Loco. — Ne spui că eşti un „vechiu cititor“ 
al revistei şi ne pare bine. Şi pentru căte socotim ca vechiu 
prieten, îți spuuem că e în interesul “d-tale să laşi pentru 
mai târziu, când vei căpăta mai multă cultură iiterară, în- 
cercarea de a face versuri şi de a ni le trimite spre pu- 
blicare. - 

Gr. Mar.-Loco.— „Luerările“, cum le spui d-ta încercă- 
rilor ce ne ai trimis, nu sunt destul de reuşite pentru a ti 
publicate. De altfel, avem din belşug materie şi în versuri 


şi în proză, aşa că ne fac mai mare serviciu cititorii, cari 


nu-şi dau osteneala să fie şi colaboratori. 

Har. T.-Loco.—Ca să-ţi lacem plăcere, îţi pubiicăm cele 
trei glume trimise de d-ta, cu toate că— fie zis între noi— 
nu prea au aerul să fie făcute de d-ta. i 

Din. But.-R.Sărat. — Povestea cu stânca Suzana, care 
se deschidea şi se închidea, „nu e o poveste populară ro- 
mână, ci face parte din şirul de poveşti din „O mie şi una 
de nopţi“. In afară de aceasta, d-ia ai scris — şi chiar cu 
rânduri toarte îndesate— pe ambele teţe ale -hârtiei, ceeace 
nu se obişnueşte şi n'ai întrebuințat o limbă populară. - 

lată motive pentru cari ne pare rău că nu putem publica 
povestea. Te stătuim ca pe viitor să scrii mai scurt, cu rân- 
duri mai despărțite şi să fii mai atentă la alegerea cuvin- 
telor şi la formarea !razelor. s 
O WPNESESENRNNENNRSENGENEGENN IEI ARUSENAEPRERRAVENENEENIDUE 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


SEZĂTOAREA 


PPPRORAPAROPRRRARAPAPAROROORRPPARAARARAA oPooroeeeee 


i 
$ 
pi 
—— Í 


Duminică 7 Octombrie 1928 


...rerereee 


SALA TEATRULUI MIC: 


peste drum de Palatul Regal 


la orele 10 dimineaţa, foarte precis 


Culturală şi artistică 


organizată de . 


DIMINEAŢA COPIILOR 


© 0'0 
'opatul program se: compune din : 


Conferința d-lui N. Batzaria. — 

Declamaţii. — Muzică vocală 

: şi instrumentală.— 'Teatru.— 

Dansuri.— Numere comice şi 
de acrobație. — etc. 


kd 
Frumoase surprize 
00900 
Biletele de intrare se pot lua dela administrația 
revistei, Str. Sărindar 7 (parter) iar în dimineața 
şezătoarei la cassa teatrului. — 


+ 
AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AARAA AAAA AAAA 20909000900000000000000000099000000000000000000000+ 


AAAA AA AAEE A EREET E EEEE 


7490000000000000000000000000000000000000000000000000oeeoeeeeeeeteteeaeeaei 


Mămico 


Nu-mi place shimmy 

Nici fox-trotul nu-mi place 
' Imi place ciocolata 

Deci vreau „SUCHARD” şi pace. y 


Preţurile biletelor de intrare la şezătorile 
DIMINEȚII COPIILOR cari au loc la Teatrul Mic, 
sunt: Loja de 5 persoane Lei 200. Fotoliu Lei 
40. Rezervat Lei 30. Stal | Lei 20. Balcon | Lei 
30. Balcon Ii Lei 20. Balcon Ill Lei 10. (In aceste 
preţuri sunt cuprinse şi taxele către Stat). 


ATELIERELE „ADEVERUL“ 8, A. 


SĂ 


$ 


gS 


ANTE AEZANI HH 


CĂ 


PREȚUL LEI 5 


Li 


Sapte i 


[FDI 
«6 


tu exemplu bun 


-i 


te, dă 


păpuşa cumin 


te 


ă f 


di vrei s 


„Dac 


ii. .-000--000--s00--000--000--000--000--000--000--000--009--009--080--080- -009--000--000--000--000--000--000--000--000--009--000--009- 


Bunica: 


r PAG..2 


Originea Țiganilor. 


citi- 


E o întrebare pusă de drăguţa noastră 
toare d-ra Mar. Esch. din Capitală. 

Ţiganii, simpaticii, dar atât de necăjiţii Ti- 
gani, sunt de felul lor din India. < : 

Au plecat de acolo şi multă vreme au rătăcit 
prin ţările din Asia Mică, de unde li s'a dat nu- 
mele de Tigani, de oarece între dânșii se nu- 
mesc altfel. POY ; 


Anume, în limba țigănească — limbă care 
este un dialect, amestecat cu. multe cuvinte 
străine, a limbilor din India — Țiganii se mi- 


mesc Rom, ceeate înseamnă om. 

In România și în Peninsula Balcanică,- Țiga- 
nii au venit cam prin secolul al 14-lea, de când 
s'au răspândit şi în celelalte îări din Europa. 


Despre- heliografie şi heliogravură. 


Răspundem la o întrebare făcută de citito- 
rul nostru S. G. dela Tg.-Mureş. 

Heliografie este mai întâiu ştiinţa despre soa- 
re, socotit ca un corp în Univers. După aceea 
este arătarea mijlocului cum se reproduc pe un 
metal, de obiceiu pe aramă, fotografii gravate 
sau scoase în.relief. Fotografiile acestea se nu- 
mese heliogravuri sau fotogravuri” 


Firește, cititorul, care a făcut întrebarea a- 
ceasta, nu ne va cere să-i explicăm în câte-va 
“ânduri cum se fac fotografiile acestea. Helio- 


grăvură sau fotogravura este o artă, care se În- 
vață, parte din cărți speciale, dar în bună par- 
te şi din practică, stând pe lângă unul, care cu- 
noaşte atta aceasta şi şi-a făcut dintr'iînsa ocu- 
paţia de căpetenie. 


=- 


Cine a fost Camoens ? 


E întrebarea cititorului nostru Aur. Mol. dela 
Bistrița-Năsăud. TEN 
Camoens sau Camoes * (citește: Camoengş) 


este unul din cei mai vestiți poeți ai Portuga- 
liei. Născut la 1524 sau 1525, mort la„Lisaąabóna 
în anul 1580, Camoens a avut parte de o viaţă 
foarte agitată. 

Aşă, după ce a stat câţiva ani la Curtea rega- 
lă dela Lisabona, sa făcut soldat, luptându-se 
în Africa și în alte lecuri. Petrece alţi ani la 
Macao şi la Goa, colonii portugheze din India, 


se întoarce apoi din nou la Lisabona, trăindu-și 


ultimi ani în -sărăcie și părăsire; 


Opera prin care Camoens a devenit nemuri- ` 
tor este vestita sa epopee ..Lusiada” (în limba 
portugheză „Os Lusiados”, începută pe când au- 
torul ei se găsea la Macao şi continuată după 
întoarcerea lui la Lisabona. 


(e este Lusiada? 


Numele de „L.usiada” vine dela Lusus, care 
este întemeietorul legendar al Portugaliei, așa 
cum Romulus e socotit ca întemeietorul legen- 
dar al Romei. In „Lusiadă” este vorba de urma- 
şii lui Lusus. Chiar titlul epopeici „Os Lusia- 
dos” este la plural, ceeace înseamnă Lusii, adi- 
că urmaşii lui Lusus. Intrînsa autorul  proslă- 
veşte -în versuri faptele eroice ale Portughezi- 
lor sub Vasco de Gama (despre- acesta am scris 
de mult în „Dimineaţa Copiilor”) și alţi căpitani 
şi generali portughezi. - 

„Lusiada” a fost tradusă de mult în diferite 
limbi europene .Este o epopee frumos scrisă şi 
care se” apropie, în ce priveşte frumuseţea veri 
surilor, de Iliada lui Homer şi de Eneida lui 
Virgil. 

Mai arătăm cu prilejul acesta că vremea epo- 
peilor a trecut, adică astăzi nu se mai scriu. O 
epopee, în genul celor arătate mai sus, trebuie 
să se refere la un trecut îndepărtat şi în jurul 
căruia sau format legende populare. . 


Cine a fost Bramante? 


La această întrebare, a drăguţei noastre citi- 


toare Ana Pl. din Capitală, răspundem că Bra- 
mante,.al cărui nume adevărat este Donato 


d'Angnolo, a fost un pictor, dar mai ales un ves- 
tit arhiteet italian, unul din cei mai mari ma- 
eştri ai stilului eriiltaciopia al  Renașterei ita- 
liene. 

Bramante sa Kusa în anul 1444 şi a murit 
în anul 1514. 

Printre lucrările de valoare ce au rămas dela 
dânsul cităm: biserica Sancta Maria delle Gra- 
zie dela Milan, mânăstirea S-ta Maria della Pa- 
ce, Palatul numit „Cancellaria”, planuri pentru 
vestita biserică Sfântul. Petru dela Roma. 


Veniti în fiecare Duminică dimin, 
orele 10 precis, la Şezătorile dela 
Teatrul Mic ale ,„Dimineţii Copiilor. 


6 LUNI- 100 


~ 14 OCTOMBRIE 1928. — No. 244 


DIMINEATA 
COPIILOR 


: REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


erecto oieee 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI || UN NUMĂR 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


DE VORBĂ CUPĂPUŞILE 


— Făpturi mici cu nuri de tată, 
Mândre ca o Cosinzeană 

Din ce țară 'ndepărtată 

Cer albastru îl ascundeți 

Sub arc tainic de sprânceană ?.. 


— Dăinueşte din ce vac 
Basmul ce il şopotiţi 
Intr'o şoaptă îngânată , 
Prin gurita 'nbujorată 
Ca potirul unui mac ?... 


- Si de unde-ați cules floarea, 

- Prinsă 'n părul lung, bălai, 
Prea frumoasă ca să crească 
Pe pământul dela noi ? 
Unde-a fost să inflorească ? 
Si pe care câmp sau plai ?... 


Prea sunteți podoabe scumpe 
Și să nu vă pierd cumva 
Mâna tu, şi-a ta, şi-a ta 
Dati-mi să vă fac descântec... 
„„Alergaţi, cântaţi de-acuma 
In câmpia ăstui cântec 


Yrer YYYY 


DOINEI 


In amurg te-aud, o doină, 
Cum duios îți legeni versul, 
Pribegind prin văi și codri 
Si ce ritmic îți porți mersul. 


Glasul tău răsună 'n noapte 
Dintr'un fluer dela stână, 
Frunzele foșnesc a jale 

Codrii brazilor te 'ngână. 


lar tu, tânără copilă, 
Iți urzești din furcă firul, 
Nevăzută fugi "nainte 
Cu logodnicul zefirul. 


Și te duci ca salini jalea 

Sufletelor "n durere, 

Ti se 'nchină totu "n cale, 
Doină cânt de mângăiere. 


Frunza teilor te cântă, 

Si te cântă 'n seri isvorul, 
Vraja nopților de vară, 
Doină, tu-mi astâmperi dorul. 


Niculae N. Manolescu George Preoţescu — Urlueni, 
——— oc k0 ——— ock 00 —— — 
vu 
Nea Georgică Ixulescu Dar birjarul îi răspunde Ins'acesta "'ntoarce vorba : 


A plecat ieri seară 

Cu o birje..., şi ajunse 

In sfârșit, la gară. 

Când sa coborit din birje 
Un pol a plătit, 


Că nu-i mulțumit, 

Că doi poli i-se cuvine 
Dreptu-i să primească 
Şi pe loc lui Izuluescu 
li cere să plătească, 


„Nici saud nu voi 
„Dacă nu-ţi convine plata 
„Du-mă înapoi”... 
Salustius Turdeanu — Salonta Mare 
00 kn 


Poveste populară 


fost odată un tânăr flăcău pe 
care îl chema Călin. Călin ace- 
sta era deştept, isteţ la muncă 
şi tot oadată cât se poale de 
cinstit. Şi tocmai din pricina 
că vroia să rămână cinstit, Că- 
lin părăsi înțr'o bună dimineă- 
tă satul său și porni în lumea 


largă. 

Vrând să înveţe morăritul, până atunci fusese 
slugă la câţiva morari din satul său. Schimbase 
mai mulți stăpâni, însă nu pentrucă era nesta- 
tornic sau că i-ar fi plăcut să umble de colo pâ- 
nă colo, schimbând mereu stăpânii. 

Pricina era că toţi morarii la cari se băgase 
ca slugă nu se purtau cinstit şi furau din grâul 
şi porumbul, adus la moară ca să fie măcinat. 

Şi Călin îşi zise : „Merg să-mi caut un stăpân, 
care să fie cinstit şi să nu fure”. 

Și aşa într'o bună dimineaţă Călin părăsi sa- 
tul în care se născuse şi crescuse și porni în lu- 
mea largă. Merse o bucată de drum, până ce a- 
junse la un râuleţ, care curgea şerpuind prin- 
tre livezi şi grădini. 

Râuleţul îi şopti în graiul său și-i zise : „Vino 
cu mine mai departe ! Vino cu mine mai de- 
parte !” 

Călin ascultă de sfatul acesta și se ţinu de apa 
râului. Merse așa două zile și două nopți, când 


MORARUL BL 


a Ce 


ESTEMAT 


de ALI BABA 


râuleţul, care se făcuse acum un râu cu 
multă, îi şopti din nou zicându-i : 


apă 


„Aicea te oprește 
Sin juru-ți privește, 
Până ce găsești, 
Moara ce dorești”. 

Şi de rândul acesta, Călin ascultă de povaţa 
râului. Oprindu-se din mers, privi de jur împre- 
jurul său. Drept înaintea lui, străluceau în lu- 
mina soarelui turlele aurite ale unei cetăți mari 
şi atât de frumoasă, că lui Călin i se păru mai 
întâiu că e un vis ceeace vede. 

Dar pe când privea minunat la cetatea cea 
frumoasă, fu izbit de un sgomot puternice ce ve- 
nea din dreapta sa. 

Sgomotul acesta era dela o mulțime de pic- 
tre de moară. 

Şi în adevăr, când flăcăul nostru își întoarse 
privirile spre partea aceea, văzu că nu departe 
una de alta erau înșirate mai multe mori de 
apă. 

„Aicea e de mine!” îşi zise Călin şi alergă în- 
tr”acolo, ca să vadă morile mai de aproape. 

Erau vreo zece mori şi se părea că fiecare îi 
face semn și-i spune : „Vino la mine! Vino la 
mine !* Călin însă nu se grăbi, căci n'avea o- 
biceiul să ia o hotărîre în pripă. Se uită cu toată 
băgarea de seamă la fiecare moară în parte 


Pr > 


DIMINEATA COPIILO Roccteteebteeoevtetobeooervorerototovtotoreoe PAG. 5 


Dintre toate, una, care era mai mare, arăta tot- 
odată a fi cea mai bună şi mai nimerită pentru 
dânsul. 

„la să-mi încerc norocul aicea ! Aşa își zise 
Călin şi intră în moara aceea. 

Acolo, însă, ce-i fu dat să vadă ? 

Șapte părechi de pietre se învârteau într'una, 
făcând un sgomot asurzitor. Se învârteau, dar 
nu măcinau nimic, nici un bob de grâu sau de 
porumb. Se învârteau aşa în gol. 

lar în moară nu era ţipenie de om. Nici mo- 
rar, nici o slugă sau alt cineva. 

Pe Călin îl trecură fiori de spaimă, văzând 
această moară ciudată. Se întoarse chiar să ia- 
să repede dintrinsa, când ochii îi se opriră pe 
păretele din stânga. 

Sprijiniţi de păretele acesta, erau şapte saci 
mari şi plini până la vârf cu grâu, iar pe sacul 
dintâiu şedea o pisică, dar ce pisică ? Mare cât 
trei pisici şi cu o păreche de ochi îngrozitori la 
vedere. Se părea că din ochii aceștia scapără 


fulgere. 
Și pisica se uita la Călin, par'că ar fi vrut să-l 
sfâşie. 


Călin, însă, îşi reveni în fire din spaima prin 
care trecuse şi îşi zise în gândul său : 

„E păcat să stea aicea atâta grâu, iar pietrele 
de moară să se învârtească în gol. Hai mai bine 
să mă apuc şi să macin grâul”. 

Se duse, așa dar, să ridice sacul dintâiu, pe 
care stătea pisica. Pisica, însă, nu vroia să se 
miște din loc şi străpungea pe Călin cu privi- 
rile ei groaznice. Dar băiatul nu se sperie, ci 
luând un băț, o alungă și o scoase pe poartă a- 
fară. Luă apoi sacul și deşertă grâul, ca să fie 
măcinat. 

După ce isprăvi cu el, se duse să ia al doile: 
sac, dar spre mirarea sa, văzu că pisica era a- 
cum pe sacul acesta. Şi se sbârlea şi miorlăia, 
de te apuca groaza. 

Decât lui Călin nu-i mai era frică. Puse din 
nou mâna pe băț, îi croi vreo două, trei pe spate 
şi o dete din nou afară. 

Când veni rândul să ia al treilea sac, pisica 
tot acolo. Nu înțelegea nici Călin când şi pe 
unde se întorcea, Cu toate acestea, o alungă din 
nou şi făcu așa, până ce puse să fie măcinat 
grâul din toţi sacii. 

Dar când fu măcinat cel din urmă bob dia 
cel din urmă sac, în moară răsună de o dată un 
strigăt, de se cutremură moara din temelii. Insă 
nu era un strigăt de groază, ci un strigăt de bu- 
curie. 

Călin se întoarse spre partea de unde venise 
strigătul acesta, dar ceeace văzu îl puse în ma- 
re nedumerire. 

Inaintea sa stătea un moșneag aşa de bătrân, 
că ai fi crezut că este de când lumea şi pămân- 


tul. Gârbovit rău de tot, avea o barbă albă ca 
zăpada şi care îi cădea până la genuchi. Sprin- 
cenele îi erau aşa de groase şi de lungi, că da- 
că nu lear fi ridicat cu mâinile, war fi fost chip 
să vadă. Pe hainele sale era presărată făină, aşa 
cum sunt de obiceiu hainele morarilor. 
Moşneagul acesta se apropie de Călin cu paşi 
tremurători, îl îmbrăţișe şi-i zise : „Să trăeşti 


întru mulţi ani, flăcăule, că m'ai dezlegat de 
blestem ! 


— De care blestem?” întrebă Călin foarte mi- 
rat şi de cuvintele moșneagului şi de moşnea- 
gul însuşi, care răsărise așa ca din pământ. 

Moșneagul însă vorbi mai departe, povestind 
precum urmează : „Astăzi se împlinesc tocmai 
două sute de ani. de când am fost blestemat de 
o văduvă. Era o biată văduvă săracă şi mamă a 
cinci copii nevrăstnici. Adusese la actastă moa- 
ră, care este a mea, un sac cu porumb, ca să-l 
macin. Dar duhul cel rău al lăcomiei m'a îm- 


A 


pins să-i fur aproape o jumătate din porumbul 
sărmanei femei. Acelaş duh rău m'a îndemnat 
să fac şi jurământ mincinos, atunci când 
meia mi s'a plâns că-i lipseşte porumbul. 

„Dar femeia, ridicându-și privirile spre cer, 
sa rugat lui Dumnezeu să vădească printrun 
semn vinovăția mea. Rugăciunca ei a fost as- 
cultată. Din clipa aceea am fost schimbat în- 
tro pisică. E pisica pe care tu ai lovit-o de a- 
tâtea ori cu băţul şi ai alungat-o din moară. 

„Fusesem, aşa dar, osândit să rămân în chip 
de pisică până în ziua în care va veni un mo- 
rar cinstit și care n'a furat nici o dată în viaţă. 
Morarul acela eşti tu, aşa că tu mai dezlegat 
de groaznicul blestem și ai făcut să-mi capăt 
din nou chipul de om. 

„Nu ştiu — grăi mai departe moşneagul — 
câte zile mai am de trăit. Oricum, chiar dacă 


fe- 


ar fi să mor astăzi, voi muri mulţumit că mi-a 
fost iertat. păcatul cel greu în care căzusem şi 
că voi muri ca om, iar nu ca o dihanie urâ- 
cioasă. 

„Lăsând însă în voia lui Dumnezeu Sfântul 
să hotărască de viaţa sau de moartea mea, ţiu 
cu tot dinadinsul să primeşti ca, începând 
din ziua de astăzi, să-mi fii tovarăş la moara a- 
ceasta, iar eu mă leg cu jurământ ca după ce 
închid ochii pe vecie, moara să fie a ta şi nu- 
mai a ta”. 

Așa vorbi bătrânul morar, iar Călin primi să 
rămână la moara aceea. 

Nu trecu multă vreme la mijloc şi bătrânul 
morar muri, iar Călin rămase singur stăpân pe 
moara, care eră cea mai mare şi mai frumoasă 
din tot ţinutul acela. 

ALI-BABA 


SOSRSSNSENAUNGNDAFPERRENENARRNNARSANISANESDN EPTTITITTITI TILL ACRNNDENOLASNNNNCkENANDOONANNCNANECESOSONNNSunnA2SAN 


PEŞTELE FURAT 


După Schmid 


Sp II 


Un pescar avea lângă coliba sa un eleşteu 
plin cu pește. La două, trei zile odată, Fănel, 


rug 


sluga sa, se ducea să vândă din peştele acesta 
pe la diferiţi clienți. 

Intro zi; Fănel fură din eleşteul de lângă co- 
nacul boeresc un crap foarte frumos și-l aş- 
cunse printre ceilalți peşti. Avu chiar îndrăz- 
neala să meargă să-l vândă cucoanei boerului. 

Cucoana însă strigă, de îndată ce văzu cra- 
pul : „Dar crapul acesta e din eleşteul nostru ; 
îl cunosc foarte bine”. 

Fănel nu numai că nu căpătă bani, dar tu 
pus la închisoare pentru douăzeci şi patru 
de ore. 

După câteva zile, Fănel fură din nou un crap 
din eleşteul boeresc şi de data aceasta se: duse 
să-l vândă pădurarului. Dar şi pădurarul recu- 
noscu peştele şi-i zise : „Crapul acesta l-ai furat 
din eleşteul stăpânului meu”. 

Fănel fu ţinut acum la închisoare trei zile şi 
trei nopţi. 

Cu toate acestea, Fănel nu se vindecă de pă- 
catul hoţiei, ci fură ceva mai târziu un crap de 
toată frumusețea şi se duse să-l vândă la piaţă. 

„Cine o să ştie acolo de unde am eu peştele?” 
işi zise hoţul. 

Dar a văzut că sa înşelat. Supraveghetorul 
pieţei, văzând crapul adus de Fănel, strigă: 
„lată un peşte furat !” 

De rândul acesta Fănel fu osândit la un an 
închisoare. 

„Cum e cu putinţă, se întreba singur, ca toată 
lumea să recunoască îndată peştele furat? 
Doar toţi crapii sunt la fel”. 

Fănel nu ştia un secret, care era următorul: 
Logofătul depe moşia boerească, mai înainte de 
a arunca în eleşteu crapii tineri, le tăia puțin 
un colț dela coadă. Cei cari nu știau secretul a- 


e ._—— 


Citiţi urmarea în pag. 7 jos. 


t i 


DIMINEATA COPIILOK 


bod < PĂG.? 


»2500e 


RÂNDUNICA. 


n balconul umbrit de zorele copilul răsfoe- 
şte filele abecedarului. 
Işi aminteşte de ultimele zile de şcoală, 
de doamna învățătoare, de  tovarăşii de 
joacă, de serbarea dela sfârşitul anului când 
a luat premiul I și un zâmbet de bucurie îi în- 
seninează faţa. 
Un fâlfâit de aripi umple balconul. 
Copilul ridică ochii... 
Bate din palme şi strigă: 
nica! 


rândunica! rându- 


tie 

Este aceiaşi rândunică frumoasă care-l deş- 
teptase în multe dimineţi cu ciripitul său armo- 
nios. i 

Ea își făcuse întâia oară cuibul sub streaşina 
balconului... Demult... Abia își aminteşte... 

O vedea în fiecare zi venind. Aducea pae, 
clisă şi fulgi. După câtva timp un cuib minunat 
răsări în balcon... 

Copilul văzuse de multe ori puișorii cu gâtu- 
rile golașe. li privise cum încearcă să sboare cu 
aripile firave sub privirile mamei lor şi-i urmă- 
rise în multe veri, cu ochii în lacrimi cum plea- 
“a departe. 

O vede cum se rotește împrejurul cuibului, 
cum cântă, cum se odihneşte, o clipă, pe mar- 
ginea cuibului şi-apoi începe să sboare ciripind 
a tristeţe. 

E toamnă... Frunzele au îngălbenil. 

Puişorii au sburat... Rândunica nu se îndură 
să plece. 

Cântă priveşte în adâncui 
cântă... 

Este cântecul de plecare spre ţărmuri streine. 

Copilul ascultă şi nu pricepe: unde pleacă 
rândunica? 

Ochii rândunicii se aţintese asupra copilului. 

Doi ochi blânzi și frumoși. . 

Cântă rândunica, săgetează balconul cu ari- 
pile, trece pe lângă umerii copilului i-alinge cu 


cuibului şi iar 


SPENE et ae DOR 8 n Cs RC fa ta 
(Urmare din pag, 6) 

cesta, abia puteau să-și dea seamă că peştii din 
cleşteul boeresc sunt cu semn. 

fănel navu cum să afle secretul, oricât de 
mult şi-a bătut el capul. La sfârşit însă îşi zise : 
„Cel puţin, am învățat un lucru, anume că un 
hoţ, mai curând sau mai târziu, este prins și pe- 
depsit”. : 

După ce eşi din închisoare, Fănel se cuminţi 
şi se lepădă de păcatul hoţiei. 

DOC 00 —— 


artul aripilor moi, scoate un ciripit ca un stri- 
găt de adio şi se pierde sub orizontul impânzit 
de nori. 


7 uitate 3 
Ă i 


Surioara lui vine... El întinde mâinile, îi ara- 
tă cuibul şi-i spune cu glasul inecat. 
„A plecat rândunica!” 
Const. Goran 
00 kne 


Premiul al treilea la „concursul literar” rin 
N-rul 234 a fost obținut de d. S. Avram din Con- 
stana pentru monologul în versuri „Nu vreau 
să plâng”, care va fi publicat în N-rul viitor. 

kre 


Câțiva cititori ni se plânge că nu li sau pu- 
blicat numele, cu toate că au trimis și ei bucăţi 
pentru concursul literar. Noi am publicat nu- 
mele tutulor acelora ale căror lucrări sau pri- 
mit, aşa că nu e vina noastră, dacă scrisorile 
trimise de dânșii sau rătăcit la poştă. 

———— Dock 00 


Yv 


GROAZNICA ÎMTAMP 


wi HAPLEA 


Desene de GEO 


ă aduceţi, cred, aminte de ziua în care 
Haplea, coana Frosa şi prietenii lor e- 
au strânși sub stejarul din curtea lui 
Haplea şi povesteau, fiecare la rând, cea 
mai groaznică întâmplare din viaţă. 

De asemenea, sunt sigur că n'aţi uitat că, du- 
pă ce a povestit fiecare ce păţise el, îi veni şi 
rândul lui Haplea al nostru. 

Haplea tuși de câteva ori, ca să-și dreagă gla- 
sul, apoi începu în felul următor : 

„Mă cutremur şi acum, gândindu-mă la cele 
ce am de povestit, la grăzăviile prin care am 
trecut. Este chiar o adevărată minune că am 
scăpat teafăr, că mai trăesc, așa ca să pot fi as- 
tăzi în mijlocul vostru. Căci ce am păţit eu, n'a 
pățit om de pe faţa pământului. Ascultaţi și 
veţi vedea. 


„Acum mai mulţi ani, făcusem cunoștința u- 
nuia dela Mangalia. „Haplea, îmi zise el, ai fost 
vreodată la noi la Mangalia ? 

— Nici nu ştiu pe unde vine, i-am răspuns eu. 

— Păi, zice el, Mangalia e în Dobrogea şi ni- 


Text de MOŞ NAE 


mereşti uşor acolo. Iai trenul, mergi până la 
Constanța, după aceea apuci pe partea dreaptă. 
In drum mai întrebi pe cineva și îți arată unde 
este Mangalia”. 


„După aceea, omul — mi-a spus că-l cheamă 
Stroe Pocitu — ma poftit să-i fac plăcerea și 


să merg să stau câtăva vreme la el, la Manga- 
lia. Mi-a spus că acolo am să văd marea, pe ca- 
re nu 0 văzusem până atunci, mi-a mai spus că 
apa mărei e un fel de ciorbă de peşte, fiindcă e 
sărată şi are mulţi peşti într'insa, aşa că mân- 
carea acolo este aproape pe gratis. Ba mi-a mai 
spus că o să mă înveţe să înot mai bine decât 
un peşte, ba că o să-mi facă asta, o să-mi arate 
aia. Adică, atâta m'a ameţit cu vorbe frumoase 
şi promisiuni, că nu mai puteam de dorul de: 
merge cât mai iute la Mangalia. 

„Dar cum nimeresc la d-ta ? l-am întrebat eu. 

— Foarte lesne, răspunde el, că pe mine mă 
cunoaște toată lumea de acolo. 

„Ne-am despărţit cu promisiunea că fără doar 
şi poate am să caut să merg la Mangalia. 

„In adevăr, o lună mai târziu, văzând că nu 
prea am treabă pe acasă, mi-am făcut rost de 
ceva bani de drum şi am pornit-o glonţ la Man- 
galia, la prietenul meu Stroe Pocitu. Acolo, am 
poposit mai întâiu la un fel de cârciumă, care 
îşi zicea „otel şi care era aşa de curată, că tre- 
buia să-ți ştergi picioarele, dar la eşire nu la 
intrare. . 

„După ce m'am odihnit puţin şi m'am între- 
mat cu ceva mâncărică şi băuturică, l-am che- 
mat pe cârciumar, care îşi zicea „otelier” şi 
i-am zis: „Spune-mi, te rog, unde stă cu casa 
d. Stroe Pocitu”. 

— Nu ştiu unde stă cu casa, îmi întoarse el 
vorba, dar ştiu că Stroe Pocitu merge în toate 
zilele, așa cam pe înserate, la una din cele două 
cârciumi dela marginea orașului. Dacă așteţi 
să se însereze și te duci acolo, să ştii că îl gă- 
seşti negreșit. 

— Dar nu cunosc drumul, zic eu, fiindcă a- 
cum întâiu vin la Mangalia. 

— Ce are a face? zice el, mergi drept înainte 
şi drumul te scoate singur la cele două cârciumi 
dela marginea oraşului”. 

„Aşa am şi făcut. Am așteptat să se însereze 


« DIMINEATA COPIILOR 


şi m'am dus în căutarea prietenului meu Stroe 
Pocitu. E drept că n'a fost chiar aşa de greu să 
es la marginea orașului și să nimeresc la cele 
două cârciumi. Intru într'una din ele şi întreb 
pe cârciumar : „ Na venit d. Stroe Pocitu ? 
— Dă-l încolo că e un ticălos şi jumătate, îmi 


ARN 
i, 


răspunde cârciumarul. De vreo trei luni de zile 
nu mai calcă la mine şi se duce de se îmbată ca 
un porc la păcătosul de peste drum”. 
„Auzind acestea, mam dus la cârciuma 
peste drum, dar nu l-am văzut nici acolo. „Lre- 
bue să vie, trebue să pice dintr'un moment în- 


de 


H 
sam Amana 


PAG. 10 veeeeeeooseseeeeeetotbbeoebetoteeveveoeeeteee DIMINEATA COPIILOR 


traltul”, îmi zise stăpânul acestei cârciumi. 

„Am stat la o masă, vrând să-l aştept până ce 
vine. Dar ca sămi omor vremea şi să mă mai 
răcoresc, am comandat un chil de vin, apoi încă 
unul. 

„Insă vremea trecea, iar prietenul Stroe nu se 
arăta de loc. Afară se înoptase deabinelea, ba 
am văzut că începuse să plouă. 

„După rouă, trei ore de așteptare, cârciuma- 
rul veni la mine și) îmi zise: „Dacă d. Pocitu n'a 
venit până acum, e semn că nu mai vine în sea- 
ra aceasta. De altfel, e târziu şi vreau să închid 
şi eu localul, mai cu seamă că au plecat toţi 
mușşterii”. 

„In adevăr, uitându-mă în jurul meu, am vă- 
zut că rămăsesem singur în local, adică în câr- 
ciumă. lar afară era întunerec beznă şi ploua 
vărsând cu găleata. 

„Cu toate acestea, a trebuit să plec şi am şi 
plecat, vrând să mă întorc la cârciuma unde 
trăsesem și unde îmi lăsasem lucrurile. Poftim 
însă să găseşti întrun oraş necunoscut, pe 
ploaie şi întrun întunerec, de-ţi băgai degetele 
în ochi, o cârciumă, căreia nu știam nici cum 
îi spune! Și pe stradă nici ţipenie de om. Doar 
câţiva câini, cari se tot dedeau la mine. 

„Hapleo, ţi s'a înfundat!” îmi ziceam eu sin- 
gur. 

„Mergeam așa la întâmplare, ud leoarcă de 
ploaie și tremurând şi de frig, dar şi de frică. 
La lumina unui fulger am deslușit însă o poartă 
deschisă şi cu o straşină sub care mă puteam 
adăposti de ploaie. 

„Am alergat într'acolo şi la lumina altui ful- 
ger am văzut că nimerisem sub poarta unei 
moschei. Ştiţi că „„moschei” le zice la bisericile 
turcești, acelea cari au un turn înalt, așa de 
înalt, că amețești privind de acolo sus. 

„Să fi trecut la mijloc vreme de vreo zece mi- 
nute şi iată că aud din stradă pași de oameni, 
cari se apropiau de moschee. De teamă, m'am 
pitulat după poartă şi mi-am strâns bine oasele 
sub piele. 

„In sfârşit, am putut zări, fără să fiu desco- 
perit, cum doi oameni au intrat pe poartă în 
curtea moscheiei. Cel ce mergea înainte, ducea 
în spinare un sac ce părea a fi foarte greu. 

„Necunoscuţii aceștia sau dus drept la mos- 
chee, care avea o fereastră joasă şi deschisă, au 
asvârlit înlăuntru sacul cel greu şi după aceea 
şi-au făcut calea întoarsă. 

„Pe mine, însă, ma împins duhul rău să 
merg să văd ce este în sacul aruncat în mos- 
chee. Imi închipuiam că sunt cine ştie ce lu- 
cruri de preţ, cine ştie ce bogății furate. 

„Hapleo, te-ai învârtit!” îmi ziceam în gând. 

„Și aşa, m'am dus la fereastra, unde era sa- 
cul, l-am desfăcut și am băgat mâna înlăuntru 


Dar când am scos-o, știți ce prinsesem? Groză- 
via grozăviilor! Un cap de om! Da, prieteni, un 
cap de om, proaspăt tăiat. Brr! Mă trec şi acum 
toți fiorii, când mă gândesc la el. Cei doi tică- 
loşi, cari aduseseră sacul, omoriseră un om, îl 
tăiaseră în bucăţi şi veniseră apoi să-l arunce 
în moschee. 

„Am trântit jos capul acela şi am rupt-o la 
fugă, neștiind încotro merg, dar ţipând ca un 
nebun. 

„Şi să vedeţi nenorocire! Cei doi mizerabili 
nu erau departe. Mau zărit că eşisem din curtea 
moscheiei şi mau auzit cum tipam. Sau luat, 
așa dar, după mine şi au început să strige: 
„Prinde-l! Prinde-l!” 

„Am înţeles gândul lor. Vroiam să mă prindă 
şi să zică pe urmă că eu omorisem pe omul din 
sac. După aceea, haide, Hapleo, la ocnă. 

„O băgasem rău de tot pe mânecă. Ne mai 
ştiind ce fac, m'am întors din drum, am dat din 
nou fuga în curtea moscheiei şi pe fereastra des 
chisă am sărit înlăuntru,  ascunzându-mă în- 
trun colț. 

„Dar ticăloşii mau zărit şi au năvălit şi ei în 
moscheie, unde sau pus să mă caute, bâjbâind 
prin întunerec. Ba chiar unul dintrînșii sa şi 
apropiat de colțul unde stăteam ascuns. 

„Văzând că am să fiu prins, mam furişat în- 
cetişor şi m'am suit în turnul cel înalt. Am stat 
acolo aşa ca preţ de cinci minute. Incepusem 
chiar să cred că cei doi păcătoşi mi-au pierdut 
urma şi că au să se ducă, lăsându-mă în pace. 

„Dar mă înşelasem în credința mea, căci iată 
că-i aud'cum se sue și ei doi în turnul cel înalt. 

„Mau prins și sa sfârșit cu mine ! mi-am 
zis eu. 

„Insă după o clipă mi-a venit alt gând. „Mai 
bine îmi fac singur seama şi mor, mi-am zis eu, 
decât să mă văd plimbat cu lanţuri la mâini şi 
la picioare, arătat de toată lumea ca un crimi- 
nal şi pe urmă trimis în fundul ocnei”. 

„Şi ştiţi ce am făcut ? Nam aşteptat să vie ur- 
măritorii mei, ci făcându-mi semnul crucii, 
m'am aruncat de sus, din vârtul turnului. 

— SĂ pai murit? Şi nu te-ai prefăcut în bu- 
căţi ? îl întrebară înlemniţi de groază coana 
Frosa, Tănase şi ceilalţi, cari ascultau această 
poveste înfricoșătoare. 

— Nu, n'am murit, — și nu m'am prefăcut în 

bucăţi, răspunse Haplea zâmbind cu şiretenie şi 
adăugând: Nu mi sa întâmplat nimic, de oare- 
ce m'am pomenit în pat. 

— Cum în pat? îl întrebară ceilalţi cuprinși 
de nedumerire. 

— Da, în pat, zise din nou Haplea, fiindcă tot 
ce vam povestit n'a fost decât un vis. Eu nici 
n'am fost vreodată la Mangalia şi nici nam cu- 
noscut pe vreun Stroe Pocitu” 


DIMINEATA COPIILOR 10000000000000000000000000000000eooeote0o0oe PAG. 11 


Concursul literar din No. 234 


Publicăm mai jos bucata, care a obținut pre; 
miul al doilea ła concursul literar. 


UN MIC EROU 


Era în Hipa războiului, când pe Valea Jiu- 
lui se dădeau lupte crâncene. Românii luptau 
cu Îînyerşunare, dar erau copleșiți de numărul 
duşmanilor. Mai în josul râului, întrun sătuleț 
ocupat de cutropitori, oamenii aşteptau cu în- 
cordare rezultatul luptelor. Printre aceştia era 
și Tonel, un biet orfan de doisprezece ani, al că- 
rui tată căzuse în acest războiu şi care purta o 


deosebită. ură- acelora cari îi nenorpciseră , ţară 


şi măicuța. « 

Intro zi, stand pe malul Jiului, care prin a- 
cele părţi curgea turbure și înroşit de sângele 
celor căzuţi, văzu plutind un mare drapel tri- 
color, aruncat; se vede, de vre-un stegar rănit 
de moarte, care a vroit mai bine să-l dea pradă 
apei decât inamicului. 

In urma steagului într'o barcă doi soldăţi 
duşmani, cari veneau vâslind din răsputeri. 

Ne mai stând pe gânduri, Ionel se avântă cu 
grabă în apă, de unde izbuti în scurt timp a-l 
scoate la mal; strângându-l la piept, îl băgă în 
sân și fugi cât îl ţineau picioarele până acasă, 
unde îl puse într'o lădiţă, pe care o îngropă în 
grădină la rădăcina unui nuc bătrân. 

Dar nenoroc! ; ~- 

Printre puținii locuitori ai satului, cei din þar- 
că îl recunoscură uşor pe Ionel, care fu dus la 
comandatură, întrebat, bătut, chinuit,.dar nu 
vrussă spună nici în ruptul capului unde as- 
cunsese steagul. 

Deges aba scotociră duşmanii casa, căci nu gă- 
siră nimic. Infuriați, îl condamnară la moarte 
şi în seara aceleiași zile, în timp ce patru gloan- 
te îi străpungeau corpul, Ionel se prăbuşia la 
pământ, zâmbind fericit că putuse fi şi el folosi 
tor patriei cu ceva. 

Revoltată parcă, luna îşi ascunse faţa în nouri 
stelele pieriră, şi picături mari de ploae căzură 
pe pământ, părând că vor-să şteargă cât mai 
curând urma nelegiuitei fapte săvârşite de duş- 
mani. 

Peste câţiva ani, după sfârşitul glorios al răz- 
boiului, niște copii jucându-se la umbra nucu- 
lui, găsiră drapelul pe care Ionel ştiuse să-l a- 
pere cu viaţa sa. j 

In amintirea nobilului gest îndeplinit de a- 
cest mic erou, locul fu îngrădit, iar o cruce se 
adăposteşte sub ramurile stufoase ale copacului 
zare păstrase o astfel de comoară la rădăcinile 


sale. Sotia de Rusiecka-Bucureşti 


J 


` şi alți clienți ce păreau a fi mai de s 


CROITORUL DEŞTEPT 


Un croitor. sărac, dar deştept, intră întrun 
restaurant şi se aşeză la o masă la care mâncau 
samă şi mai 
bogați decât dânsul. 

Abia se aşezase croitorul, şi chelnerul aduse 
într'o farfurie mare, așa ca să fie pentru toată 
lumea dela masă, mai mulţi pești prăjiți, şi foar- 
te gustoşi. Insă clienții, cari veniseră mai îna- 
inte, aleseră doi peştişori mici de tot şi-i „puseră 
în farfuria croitorului, pe când pentru “dânşii 
își scoaseră din peștii cei mai mari şi mai buni. 

Croitorul nu zise nimic, ei luă din farfuria sa 
un peştișor, se făcu că-i spune ceva pe șoptite, 


„apoi îl duse la ureche, ca şi cuni vroia să asculte 


răspunsul peștişorului. 

Vecinii dela masă Einon în hohote, de râs 
şi-i ziseră în bătaie de joc: „Prietene, nu ne 
spui şi nouă ce ai vorbit cw igiposăl și ce jin 
răspuns el?” 

Croitorul însă se făcu că nu-i dă mâna să spu- 
nă. De aceea, răspunse numai cu jumătate de 
gură: „Vă rog, nu mă întrebaţi, am avut de vor- 
bit un secret”. . ; 

Decât răspunsul acesta le ațâță oamenilor şi 
mai mult curiozitatea, așa că stăruiră şi mai 
tare, cerând să le spună. e 

Croitorul, făcând pe omul care se hotărăște 
cu greu la ceva, le. zise în sfârşit: 

„lată ce e, domnilor. Acum câţiva ani, s'a îne- 
cat nu departe de aci tata — Dumnezeu să-l 
ierte. L-am întrebat, așa dar, pe peştişorul ace- 
sta, dacă nu l-a văzut cumva, însă mi-a răspuns 
că el, fiind încă prea tânăr, nu ştie nimic, dar 
că părinţii săi, adică peștii cei mari din fartu- 
riile voastre, mi-ar putea da ceva vești”. 

Vecinii de masă ai croitorului râseră la răs- 
punsul acesta, în acelaș timp însă, înțeleseră 
unde anume vroia să bată săracul, dar deştep- 
tul croitor. Şi aşa, fără să aştepte vre-o rugă- 


minte, îi puseră în farfurie doi din peştii cei 
mai mari. 
St. Pr. 
————— 0 k ———— 
— Cum se face, că d-ta vegetarian, mănânci 


carne de iepure ? ! 

— De necaz, d-le, epurele acesta mi-a mâncat 
toată varza din grădină, şi deaceia mă răzbun. 
... 

Judecătorul. — Eşti condamnat la 3 ani în- 
chisoare ; ai ceva de obiectat ? j 
Condamnatul — Da, domnule judecător. Pu- 
teți să avizaţi familia mea, că înainte de 1931 
nu viu la masă ? 
Trimise de Harry Taxon-L.oco 


PAG. 12 


"Oreroryl ~ 
fermecat 


de JUAN JIMENEZ 


ică şi cu sora sa Marioara mer- 
geau într'o dimineaţă la școală. 

„Haide mai repede, I Acă, să 
nu ajungem târziu, zise Ma- 
rioara aranjându-şi cărţile din 
geantă. Mai este puţin până la 
orele opt” 

„Bine, Marioaro, merg mai 
repede”, răspunse tratele său, luând de jos o 
bucăţică de creion de culoare închisă pe care îl 

Sona înaintea lui. 

Cei doi copii se grăbiră să ajungă mai repede 
la şcoală. 

Avură norocul de a sosi la timp, ca să-şi pca- 
tă ocupa locurile şi să răspundă „prezent !” 
când fură strigaţi la catalog. 

Ora întâia, aveau Aritmetica. Lui Lică 
pa Aritmetica şi pentru aceasta când 
la lecţie, nu știa nimic și căpăta notă rea. 

Această zi părea a fi pentru el cea mai neno- 
rocită din zilele vieţii sale de şcoală. Intâiu pier- 
du cartea de Aritmetică. După ce a căutat-o prin 


nu-i 
eşea 


bancă zece minute, a găsit-o în coşul cu hârtii.. 
După acea pierdu creionul. 

„Domnule (Georgescu, zise profesorul, dacă 
dumneata mai pierzi timpul în felul acesta, o 
să te pun la arest” 

Lică nu mai căută creionul şi atunci îşi aduse 
aminte de bucăţica de creion, pe care îl găsise 
în drum și-l băgase în buzunar. Il scoase şi în- 
cepu să scrie cu el. Ce uşor i-a fost să facă soco- 
telile ! Nici nu trebuia să se mai gândească ! 

„Georgescu, îi zise profesorul, admirabil ! 
Toate răspunsurile sunt bune ! Şi ce curat sunt 
scrise !? 

Ceilalţi elevi din clasă priviră miraţi la Lică. 
Lică lua în totdeauna trei la Aritmetică, iar a- 
cum căpătă nota zece | . 

„Ce-i cu tine, Lică? îl întrebară prietenii, când 
fură în recreaţie. 

— Nu ştiu, răspunse Lică surâzând cu mån- 
drie. Se poate ca tocmai acum să fi ieşit la ivea- 
lă deşteptăciunea mea ! 

— Şi de ce nu sar putea ? zise 
rioasă, văzând că ceilalţi râd fără 


Marioara sc- 
ă să creadă în 


DIMINEAȚA COPIILO Reeoewr009000o.000oo0ooooo.ooooooooooooovooooe PAG. 13 


cele spuse de Lică. „Eu întotdeauna am zis că 
Lică o să se deştepte într'o zi”. 

Marioara iubea mult pe fratele său, cu toate 
că era convinsă că Lică e ca oaia, în chestie de 
deșteptăciune și căuta ca toți colegii să-l iubeas- 
ă , cum îl iubea ea. 

Ora a doua aveau Istoria. Lică răspunse foar- 
te bine la toate întrebările. La toate. Nu răs- 
punse ca în alte ore că Garibaldi descoperise 
America sau că Robespierre cucerise Sahara. 

„Nu înţeleg ce-i cu mine, îşi zicea Lică. Eu 
n'am știut niciodată bine la istorie, iar azi noap- 
te mi-am uitat cartea de istorie în sufragerie, 
aşa că n'am putut să citesc măcar un rând” 

Băiatul nu putea înțelege cum azi știa cel 
mai bine lecţiile. Acum două zile spusese că Pa- 
risul e în Germania. Când l-a întrebat profeso- 
rul care sunt cele cinci părţi ale pământului, 
el răspunsese ; 

„Cele cinci părți ale pământului sunt patru ; 
Africa, Europa și Franța”. 

Lică luă nota zece la fiecare obiect. Isprăvin- 
du-se lecțiile, profesorul îl chemă şi-l felicită, 
ceeace făcu pe Marioara să sară de bucurie. 
Spre casă, îi zise : 

„Sunt foarte bucroasă că ai luat nota zece la 
toate obiectele, să fi văzut cum se uita Gigi la 
tine cu necaz că l-ai întrecut azi”. 

Ajunseră în strada principală. 

„Acum trebue să merg la mătuşa, mi-a spus 
mama să văd cum mai este”, zise Marioara. 

Lică se îndreptă singur spre casă. 

Deschise poarta grădinei și intră. In grădină, 
văzu- un pitic mititel stând pe ciuperca cea mai 
mare din grădină. 

„Ce faci aci ? întrebă Lică foarte surprins. 

— Am venit să-mi caut creionul, răspunse pi- 
ticul. 

— Creionul tău?! exclamă Lică, mirat. 

— Da, creionul meu. L-am pierdut aici azi di- 
mineaţă. Trebuie să fi căzut prin iarbă. 

„Așa dar, creionul ce am găsit, este al lui. N'o 
să-l dau înapoi. Este un creion fermecat şi o 
să-mi fie de folos pe viitor, se gândea Lică. In 
fiecare zi o să iau nota zece. Dar aceasta nu ar 
fi lucru cinstit”. 

O privire către pitic, care era foarte trist, 
hotări. 

„Prietene, zise Lică, eu am găsit creionul a- 
cesta azi dimineaţă aici. 

Este al tău ? Şi scoase din buzunar bucăţica 
de creion. 

— Da, da, acesta este ! exclamă piticul foarte 
vesel. Luă creionul din mâna lui Lică și îl băgă 
cu grijă în buzunar. 

— Ii mulţumesc foarte mult”, — zise piticul, 
sărind de pe ciupercă. 


l 


— 


— OO. 


Incepu să joace foarte vesel, dar deodată se 
opri din joc. 

„Mi se pare că ţi-a fost de folos”, îi zise lui 
Lică. 

— Da, mi-a fost de mult folos, — răspunse 
Lică mâhnit. 


— Dar cu toate acestea, când ai ştiut că este 
al meu, mi l-ai dat înapoi. 

- Da, nu puteam să iau lucrul altuia, şi îți 
ieme ție. 

— Imi trebuie, căci foloseşte la predarea lec- 
tici zânelor, dar tu ești băiat cuminte şi nu pot 
să-ți dau altceva mai bun decât sfatul acesta: 
Să cauţi să răspunzi tot aşa de bine fără creion, 
cum ai răspuns cu el şi vei vedea că o să poţi, 
căci spune vechea zicătoare : Vroeşte şi vei pu- 
tea ! 

— O să vreau şi o să pot, vă promit”, răspun- 
se Lică. 

Lică a vrut şi a putut. De atunci a fost el, care 
a luat cele mai bune note din clasă. 

Din limba spaniolă de Emil Baltă 


PAG. 14 


DIMINEATA COPIILOR 


FRĂŢIOR ŞI SURIOARĂ 


OTHILIE WILDERMUTH 


(Urmare) 7 


In româneşte de Prof. V. Tempeanu 


Micul și nebunatecul Gică nu voia să se spele 
decât dacă îl spăla Ilenuţa. Bepară şi îmbrăcă 
din nou păpuşa micei Mina, care ajunsese rău, 
săraca, şi pe când legăna pe cel mai mic şi cusez 
haine la cei mai mari, le povestea basme fru- 
moase, cari au încântat odinioară şi pe „frățio- 
rul”. lonel nu putea să fie mereu la ea, căci un 
ajutor al d-lui învățător începuse să-l înveţe 
franțuzeşte şi desenul şi zău, mulţi copii cum 


sar mira, când ar fi văzut ce vesel era Richi la 
lecţiile lui, şi ce mândru era când împărtăşia 
şi bietei Ilenuţa știința lui. Voia la început so 
înveţe și pe ea franţuzeşte; dar biata Ilenuţa a- 
vea atâtea de făcut şi de gândit, încât nu pu- 
tea învăţa pe din afară, astfel că profesorul își 
piprdu răbdarea. 

lenuța însă nu-şi pierdea răbdarea; veghea 
până noaptea târziu, ca să coase hainele lui Io- 
nel, îl mângâia și îl liniștea, când găsea că pro- 
fesorul e prea sever și feliile de pâine ale doam- 
nei învăţătoare prea subțiri. După masa de 
seară, când toate erau puse în regulă și copi- 
lașul dormea, atunci surioara şi frăţiorul o por- 
neau lar, pe noapte cu stele, şi se urcau sus în 


pădure, de unde puteau vedea sărmana lor casă 
bătrânească, și Ilenuţa îi povestea despre stin- 
sa lor mamă, de care Ionel abia îşi mai aducea 
aminte, şi-i vorbea de timpul fericit, când se 
vor întâlni iar cu tatăl şi mama în ceruri. A- 
tunci îi dădea la o parte părul de pe frunte şi 
privindu-l cu dragoste îi zicea: „Tu ești cu- 
minte, Ionel, dar când nu vom mai fi împre- 
ună?” Și Ionel o asigura: „Fireşte, sunt mare 
și îndemânatec şi când mă voi face arhitect a- 
devărat, am să-mi fac o casă frumoasă şi am 
să viu întrun cupeu să te iau la mine”. 

Când el spunea de arhitect, Ilenuța dădea 
din cap cu tristeţă; ea era destul de mare, ca 
să vadă, că asta nu se poate întâmpla la un 
sărman copil de ţăran. 

Când şi când vizita llenuţa şi pe Doamna 
preoteasă, care o învăţă multe lucruri de mână, 
pe care nu le învățase la bătrâna Veta. Ajunse 
să lucreze foarte drăguţ bonete şi jacheţele de 
copii şi doamna preoteasă fu atât de bună în- 
cât găsi pe un negustor la oraș care vindea tot 
ce lucra Ilenuţa şi astfel strânse o mică co- 
moară, care era păstrată pentru Ionel. 

Și așa se scurseră anii. Ilenuţa se făcuse 
mare, îndemânatecă; dar tăcută şi serioasă. Io- 
nel împlinea 14 ani. Ce avea să se facă băiatul? 
„Arhitect” zicea el întruna; dar profesorul şi 
oamenii mai bătrâni, spuneau că asta nu e cu 
putință. 

„Să se facă pictor”, zicea profesorul, care-i 
dăduse lecţii de desen, „el desenează foarte 
bine”. | 

„O, asta nu aduce pâine”, zise primarul şi 
învățătorul „costă mult și nu dă nimic. Pietrar 
şi dulgher nu se poate face, că nu-i destul de 
voinic. Pentru vânător n'are plăcere”. 


„Să-l facem strungar, că e o meserie poto- 
lită și dacă vrea, poate să născocească tot felul 
de lucruri minunate. Eu cunose un maestru, 
care îl primeşte fără bani, ca ucenic”, zise pri- 
marul. „Dar franțuzeasca pe care o ştie...” zise 
d-l profesor. „Zău, că aşa nu mai ajungem la 
nici un căpătâi”, rosti învățătorul „şi de altfel 
şi eu cred că nu e rău, dacă se face strungar”. 

In fine se gândea şi Ionel, că e plăcut să năs- 
cocești lucruri minunate la strung; doar Ile- 
nuța nu era mulțumită, că își făcuse alte pla- 
nuri despre viitorul lui Ionel. Ea se duse să în- 
trebe şi pe Sfinţia Sa: 


„Mulţumește-te totdeauna cu puţin, dragă 


„copile, că asemenea ocazii sunt venite de la 


DIMINEATA COPIILOREOeeooooooo0o.000ooooo._100.0.0000oo0000oooo: PAG. 15 


Cititori din Capitală! 


Dumnezeu, şi dacă n'ai mijloace pentru o altă 
meserie mai bună, atunci îngrijește, ca frăţio- 
rul tău să rămâie cu temei la ceiace i se dă”, 
îi zise el. 

— Dar avea atâta drag de carte și desena aşa 
de frumos, Sfinţia Ta, şi-şi pusese cu atâta foc 
in gând, să se facă arhitect, şi... e prea simți- 
tor, tare mi-e teamă că n'o să poată răbda o 
astfel de meserie aspră. 

„E o datorie pentru bărbat, ca, în tinereţe, 
să poarte jugul” mai adăogă el, şi Ilenuţa'tăcu, 
scoțând un suspin. 

Ea întrebuință toate economiile, pe care nu- 
mai ea le ştia cum le strânsese, numai ca să 


aşeze temeinic pe frăţior la noua învățătură, şi 
îl rugă, când s'au despărţit, cu amar de lacrămi: 
Ionel, fii supus și muncitor!” 


„Vezi, 


— Īlenuțo, nu pot sta fără tine, zise Tonel, 
caută de vino şi tu la oraş. 

IHenuța servise la doamna învățătoare cu cre- 
dință şi muncă, gătise, curățise, cususe, spălase, 
făcuse tot, tot, la început fără simbrie; iar mai 
apoi, pentru o simbrie mai de nimica. 


(Va urma) 
——— ocen kM 


NUMAI 
Eu când sunt cam indispus 
Imi-iau o ciocolată 
De mar exista „SUCHARD 
Alta, — niciodată. 


O 


Veniţi în fiecare Dumi- 
nică dimineaţa la șezăto- 
rile culturale și artistice pe 
cari le organizează revista 


“noastră, în sala TEATRU. . 


LUI MIC. 

Pe lângă o căile 
plăcută și interesantă, vă 
veți bucura mult ascul- 
tând și admirând: 

DECLAMAŢII, MUZICĂ 
VOCALĂ ŞI INSTRUMEN- 
TALĂ, DANSURI, PIESE 
DE TEATRU, NUMERE 
COMICE ŞI DE ACROBA- 
ŢIE, etc. etc. 

La fiecare șezătoare 
fabrica de ciocolată „SU- 
CHARD", va distribui gra- 
tuit, prin tragere la sorţi, 
cutii și pachete de cioco- 
lată în valoare de mii de 
lei. 


Duminică 14 Octombrie 


. (Duminica aceasta) 
åre loc a 2-a şezătoare 
din acest an 


Pentru a putea} avea 
locuri bune, adresaţi-vă 
în cursul săptămânei la 
administrația revistei, Str. 
Sărindar, 7 (parter). 

(SE PRIMESC ȘI ABONA- 

MENTE PENTRU 10 

ŞEZĂTORI) 


ȘEZĂTORILE ÎNCEP LA ORA 10 
DIMINEAȚA FOARTE PRECIS 


e 


pe N 
a D KS 


DIMINEATA COPIILOR 


w PESCUITUL LINEI 


58 


1) Bucătăreasa Lina se 'napoiază necăjilă dela 2) Deşteaptă din fire, cum trece dânsa pe 
piaţă: Na găsit peşte ! „lângă baltă, îi vine o idee... 


3) Agaţă coșniţa de coada deșteptului Azor 4) „iată ce mai peşti a adus Azorică cel pri- 
care intră voiniceşște în baltă și... ceput. 


PSR e A ANR N i (RN e 
Atelierele „ADEVERUL“ $. A. 


w: DIMINEATA 
i i-l], 


REVISTĂ SĂPTAMÂNALĂ 
DIRECTOR N, BATZARIA. 


Să învăţ mai bine, ca să cânt la serbările „Dimineţii Copiilor“. PREŢUL LEI 5 


PAU. 


? 


Bespre horoscop” 


ne-au fost ceru- 
dela Panciu și Al. 


Liămuriri despre horoscop” 
le. de cititorii noştri Gr. Bur. 
Pas, din Capitală. 

Cuvânt „horoscop” c un cuvânt grecesc şi e 
compus din două cuvinte. Propriu zis, înseam- 
nă „privitor de ore”. Horoscopul, joacă un rol 
important în Astrologie, care nu trebue contun- 
dală cu Astronomia. 

Astronomia este o ştiinţă adevărată, care se 
ocupă cu studiul stelelor şi al celorlalte corpuri 
cereşti, explicându-ne mărimea, forma, depăr- 
tarea lor dela pământ sau depărtarea între elc, 
mișcările lor etc. 

Astrologia însă este o știință falşă. Cei cari o 
practică, adică astrologii, caută ca din mișcă- 
rile stelelor său din poziţia lor să tragă conclu- 
ziuni asupra soartei omului. De aceea, în popor 
li se spune „cititori în stele”, 

Pentru acelaş scop, adică tot pentru a afla 
soarta omului, ei se servesc şi de horoscop. Cer- 
cetând punctul elipticei, adică zodia, luna şi zi- 


ua în care ne-am născut fiecare din noi, caută 
ca din aceasta să ne arate şi soarta ce ne aṣ- 


teaptă în viaţă. 

ine înţeles, toate spusele lor sunt neadevăra- 
te, căci nu în lună sau în stele vom afla ceva 
despre soarta noastră pe pământ. Asemenea 
credințe sunt greşite şi trebue să ne lepădăm 
de ele. 


Depărtarea dela pământ la cer. 


Am primit cam de mult din partea cititoru- 
lui nostru Leon S. dela R. Sărat câteva întrebări 
“privitoare la înaltă astronomie. Intre altele, a- 
cest cititor doreşte să afle cum se poate şti de- 
părtarea dela pământ la celelalte corpuri ce- 
rești, atunci când ele sunt aşa departe de glo- 
bul nostru. 

Intrebarea este importantă, însă, pentru a-i 
putea da un răspuns complect, ar trebui să 
scriem mult şi mai ales să facem o expunere 
de chestiuni științifice cam grele pentru citi- 
tori. 


In adevăr, să nu se uite că astronomia este-o. 


ştiinţă de matematică superioară, de grele și 
complicate calcule de algebră, geometrie ete. 
De aceea, un astronom adevărat este mai înain- 
te de orice un bun matematician. 


constatat, 


DIMINEATA COPIILOR 


Arătăm, totuşi, că unul din nijloacele piin 
cari se socotește depărtarea dela pământ lä cor- 
purile cerești (prin corpuri cerești înteletiem : 
soarele, luna, planetele și stelele) sau dela un 
corp ceresc la altul este şi timpul în care lumi- 
na vine dela el până la pământ. 

Se ştie că lumina are o iuţeală de 320 de inii 
de chilometri pe secundă. Se socotește, aşa dar, 
în câte secunde sau în câte minute a sosit lumi- 
na dela un corp ceresc până la pământ şi în mo- 
dul acesta se află distanţa dintre el și pământ. 


Pentru cei nerăbdători. 


Printre cititorii ce ne cer lămuriri, la cari 
răspundem în rubrica de faţă, sunt unii cam 


prea nerăbdători. Vor să li se răspundă numai- 
decât „chiar în numărul vitor”, cum ne seriu ci. 

Repetăm mai întâiu, ceeace am spus în multe 
rânduri, că acel „număr viitor”, pe care îl în- 
teleg ei, este un număr tipărit şi pus în vânzare 
nd se primeşte scrisoarea lor. Revista noastră 
se scrie și se pregăteşte cu multe zile mai înaiu- 
te de a se tipări, iar nu în- ajunul zilei în care 
se pune în vânzare. 

Al doilea. Ni se fac prea multe întrebări şi nu 
e cu putință să răspundem la toate deodată. 
Fiecăruia i-se răspunde la rând şi după impor- 
tanța întrebărei. Spunem din nou că nu răspun- 


_dem la întrebările făcute din capriciu sau din 


simplă curiozitate, ci numai la întrebările cari 
sunt serioase şi folositoare. 
Ii sfătuim, aşa dar, pe iubiții noştri cititori 
să aibă răbdare şi tot odată să se obișnuiăscă a 
tace întrebări al căror răspuns să le fie în ade- 
văr de folos. 
Nerăbdătorii nu prea reuşesc în viață. 


Premiul al treilea la „concursul literar“ din No. 
234 a fost obţinut de d-ra MIRA HAN dela GA- 
LAŢI pentru bucata „PRIVIGHETOAREA“ Pe 
care o publicăm în n-rul de faţă. 

Cât despre monologul „Nu vreau să plâng”, 
trimis de D. S. AVRAM, despre care am scris 
în n-rul trecut că i s'a dat premiul al treilea, am 
în urma cercetărilor făcute, că acest 
monolog nu este original. 


O 00 RI 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


21 OCTOMBRIE 1928. — No. 245 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
[55555000 O III U IISUS VIII SU SIEU VOI OSI U VIEI III etattenttateeteeeasesesaaaă 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
VISUL CU FĂT-FRUMOS GREVĂ 
M'au trimis ieri la pădure Limba mare dela ornic e 
Să culeg la fragi și mure. A pornit scandal războinic. (ce | 
De un spin mam înțepat / Si fiind limbă povesteşte, p = | 
Si am plâns și am tipat. Blesteamă  şi-aiuriseşte : i ee | 
ă AA „Cât alerg eu într'un ceas AR 
De durere, mam trântit Drum lung fără de popas, — | = IA 
Cu biet eat doarme Limba mică imroz | 
e A 5 i) d y n ME ES , . Y A ~ a 
Doamne, ce frumos visam! eree ar rece gri | AA a 4 
, za e mică, mai uşoară i pia AN 
Dintre brazii cei umbroși Drumul ar putea să-l sboare, SI m 
Răsăreau trei Feţi-Frumoşi Nu încet, ca la plimbare. | tii 
Toţi călări — când mă zăriră, Vreau să ne schimbăm serviciul. a 
Drept la mine că verără. Să mai treacă şi prin foc Mă 
PET. pita Nu mai merg acum deloc Pr uită 
Cel dintâi-apoi grăește : Odihnesc şi stau pe loc...“ PT tai 
„Mai încet că se trezeşte „lată pe stăpân cu-o chee, 
Și priviți cât e frumoasă Vine ca să vadă ce e: 
Și cum doarme drăgăstoasă + Si aflând că şade ceasul 
Zice-al doilea : „E drăguță, Vâră cheea sa Or 
Dar plăpândă şi micuță, Răsuceşte paceme 
Hai să doarmă s'o lăsăm Şi scurtează ndat popasul... 
Şi de drum să ne cătăm”. „„Limbile-ocolesce cadranul, 
Amânând greva la anul... 
Ins'al treilea Făt-Frumos, „..5'0 găşi şi-atunci o chee 
Cel mai chipeș, arătos, Si-un stăpân să vadă ce e... 
Zice : „Nu plec fără ea, Niculae N. Manolescu 
Ci o duc la casa mea”. ae a 


'Ncet pe brațe ma luat SIL Í TOR UL 


Si pe calu-i ma urcat, 

Dar la drum când am pornit, 

Eu din somn mam şi trezit. Tata 'ntreabă : — Fiul meu, 
„Aşi dori să Ştiu şi eu : 


Văd că sunt tot în pădure, “Eşti la ceva primu *n clasă ? 


Fără fragi și fără mure. — Mândru, fiul îi răspunde : 

Cât de mândrul Făt-Frumos, — „N'ai ştiut 2... N'aveai de unde... 

Doar un vis fu mincinos. „Primul sunt ce... merg acasă? 
Moşuleţ 


Zaharia George Buruiană 


PAG. 4 


opiii alergau voioşi pe luncă să 
prindă fluturaşii sglobii, albi, 
negri, galbeni, fluturi mici şi 
mari, suflete călătoare, aripi 
poleite cu praf de soare, rouă 
de stele şi argint din lună. 

Sorin, copil sburdalnic, cu 
bucle aurii ca aurul din razele 
de soare, cu ochii luminoși și visători ca seninul 
cerului albastru, sburda prin lunca  înflorită 
prinzând în plasă fluturii gingași. 

Din zarea luminoasă cobori ușor, așezându-se 
pe o floare de mac, un fluture mare și fru- 
mos. Aripele albastre ca ametistul băteau ușor 
aerul. Antenele lungi sclipeau în bătaia soare- 
lui ca două fire mari de aur curat. Copiii, la 
vederea minunatului fluture, alergară să-l prindă 
Printre cei dintâi alerga Sorin. Când era a- 
proape să-l aibă în plasă, fluturele albastru 
sbură voios şi se aşeză liniștit, mai departe, pe 
o floare galbenă de sunătoare. Sorin, sapropie 
de el şi 'ntinse plasa, dar minunatul fluture 
sbură, pe-o altă floare, mai departe. Ceilalţi co- 
pii rămaseră în urmă să prindă alţi fluturi, nu- 
mai Sorin îl urmări cu încăpățânare. A alergat 
așa din floare ’n floare vreme multă. A lăsat de 
parte, în urmă, lunca înflorită şi tovarășii de 
joc. Acum, înaintea lui se desfăşura câmpia în- 
tinsă. Nici o vietate nu turbura liniştea vră- 
jită a câmpiei. Numai el și fluturele albastru 
mergeau mereu, tot înainte. In mintea lui fra- 
gedă de copil nu încolţea nici decum gândul re- 
întoarcerii. Urmărea fără încetare fluturele a- 


DIMINEATA COPIILOR 


ulupele ~ 
E (al 


Pg 


de D. Const. Mereanu 


măgitor, parcă de când lumea nu făcuse alt- 
ceva. 

Incet, încet, în zarea depărtată, începură să 
se contureze, ca prin ceaţă, coamele munților. 
Soarele strălucea mai puternic, cerul căpăta cu- 
loare mai curată şi florile câmpului mai multă 
frăgezime şi parfum, dar. nimic din toate aces- 
tea nu vedea Sorin. Ochii lui urmăre au mereu 
fâlfâitul domol al aripelor albastre, sclipirea 
antenelor de aur. Câmpiile, florile, rămâneau 
în urmă, soarele cobora spre apus, dealuri îm- 
pădurite se iveau la stânga şi la dreapta şi So- 
rin alerga, alerga mereu înainte. 

Când fluturele se așeza domol pe câte o floa- 
re, copilul zâmbea fericit, scuturându-și buclele 
de aur şi apropiindu-se tiptil, cânta incet cânte- 
cul care vrăjea fluturii: 

Fluture albastru, lasă-te pe jos, 

Fluture albastru, fluture frumos, 

Că te-oi ţinen casă întrun buchet cu flori, 

Fluture albastru, coborit din nori. 

Dar fluturele sbura mai departe, nepăsător, 
și Sorin, vrăjit, pornea din nou pe urma lui. 

Cine ştie cât drum a bătut astfel, căci, în cu- 
rând, seara liniștită își întinse umbre peste dea- 
luri, soarele se topi în flacările apusului şi, una 
câte una, steluțele de aur începură să clipească 
cu gene de lumină, pe cerul senin. 

Pe măsură ce noaptea cobora mai mult, ari- 
pele fluturelui albastru se luminau mai frumos 
de o lumină vie, albastră, — antenele aurite 
străluceau de asemeni ca două fire lungi de foc 
şi... sbura vrăjitul fluture albastru prins în lu- 


DIMINEATA COPIILO k 00000000000000000000000000 )920004000000000000. PAG. 5 


mină fermecată, sbura mereu tot înainte 
locuri necunoscute. 

Drumul începea să se 'ngusteze şerpuind, aci 
printre stânci colțuroase, aci printre brazi fal- 


spre 


nici, urcând către vârfuri de munte. Deodată. 
când luna răsări pe după dealuri, fluturele se 
opri într'o poiană minunată, smălţată cu mii de 
flori mirositoare. Fiecare floare odihnea între 
petalele ci asemeni unui leagăn câte un fluture 
luminos. 


Fluturi albaștri, fluturi aurii, albi, fluturi cu 
zeci de culori pe aripele lor, dormeau liniștiți 
legănaţi de flori, îmbătaţi de parfumul lor. 

Sorin rămase încremenit în mijlocul pocenei. 
Din mâinile lui căzuse de mult plasa de prins 
flyturi şi din mintea lui pierise gândul copilă- 
resc de a-i prinde. O vrajă neînţeleasă îi purta- 
se paşii pe urmele fluturelui albastru. In sufle- 
tul lui nici un pic de teamă nu încolțea. Mergea 
încet din floare în floare, privea fermecat flutu- 
rii minunaţi şi sorbea cu nesaț parfumul flori- 
lor. lată că dela un timp, când luna ajunsese a- 
proape deasupra poenei, fluturii începură să 
miște uşor din aripele luminoase. Poiana toată 
parcă-șşi mărea cuprinsul, florile creșteau încet, 
încet, fluturii de asemeni creşteau și ei şi tru- 
purile lor luau forme omenești. Asemenea mi- 
nune înmărmuri pe micul prinzător de fluturi. 
Văzu cu uimire cum fiecare floare ia forma u- 
nei căsuțe străvezii, cum fiecare fluture începe 
să păşească pe picioare omeneşti cu trup și cap 
omenesc, îmbrăcați în haine scumpe, străluci- 


4 n 


toare păstrându-și totuşi aripele luminoase prin- 
se de umeri. i 

Fluturii albi, fluturi galbeni, fluturii aurii, 
erau minunate făpturi omenești înaripate. Din- 
tre ei se desprinse uşor frumosul fluture albas- 
tru şi se apropie de Sorin. Imbrăcat deantregul 
în haine fermecătoare albastre, purtând pe cap 
coroana de aur, se opri lângă Sorin şi cu un 
zâmbet plin de bunătate îi grăi: 

„Ascultă-mă, frate — căci frate ne vei fi de 
azi "nainte — Tatăl nostru ceresc — Dumnezeu 
— ia pe fiecare an din lume câte un suflet de 
copil nevinovat şi-l pretace în fluture minunat, 
așa cum vezi că suntem noi, ca să dea florilor 
din grădina sa tovarăşi şi păzitori. Anul acesta 
te-a ales pe tine. Scăldându-te în pârâul ce curge 
prin grădina cerească, vei căpăta aripi ca ale 
noastre. Știu că te intristezi la gândul că nu-i 
vei mai vedea pe ai tăi. Nu te teme! Când vei 
avea aripi, te vei putea duce oricând în lume 
să-i vezi pe ai tăi, dar nimănui nu trebue să 
spui nimic din ceiace ştii și nici cine eşti. Pen- 
tru ei vei trece drept un fluture minunat... 
şatât. 

Zicând aşa, fluturele albastru, luă de mână, 
pe Sorin ducându-l către pârâu. Toţi fluturii 
grădinii minunate se înşirară pe mal. Aripele 


lor strălucitoare luminau ca ziua. Sorin cobori 
uşor în apă. Toate făpturile înaripate începură 
să cânte armonios un imn de slavă, așa de fru- 


Citiţi urmarea în pag. 6 jos. 


PAG. 6 


AE asia Îi AMR, a i III EREI d E: A apela SR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PENTRU PISOIUL LUI MOȘ NAE 


Pentru pisoiul lui Moş Nae se trimit mereu 
nume, Precum se vede, pisoiul acesta are noro- 
cul să aibă sute şi mii de nași şi nașşe. Insă sa 
întâmplat ceva cu dânsul. E sănătos, voinic, a 
crescut mare, dar în loc de a fi fetiță, cum se 
crezuse la început, e băiat, un cotoiu de toată 
frumuseţea. | 

Din această pricină multe din numele trimise 
nu i se mai potrivesc. 

Cu toate acestea publicăm şi alte nume pri- 
mite. 

ete 


D-ra Popescu G. Maria dela R.-Vâlcea îl bo- 
tează cu numele de Capătine; d-ra E. Stoicescu 
dela Tg.-Ocna cu numele de Blănica, iar frăţio- 
rul ei M. Stoicescu nu numele de Kășu; d-ra Li- 
da Victoria Goldmann din Capitală propune nu- 
mele de Mufy şi ne întreabă ce cadou să-i adu- 
că; d. I. Dumitrescu dela Constanţa, după ce-i 
promite în versuri șapte mii de șoareci turceşti, 
un şobolan din Africa ete. (oare unde-i va gă- 
si?) propune numele de Neta şi Fonfonel; d-ra 
Fira Acodis din Capitală propune două nume : 


Magdalica şi Bănăgei; d-ra Laurina V. Bută- 
nescu dela Strehaia propune trei nume : Grio- 


leta, Similache şi Munca; d-ra Lenuţa Cona dela 
Brașov propune mai multe nume, dintre cari 
alegem pe Picolo şi Muţunache ; d-rele Nina, Na- 
na şi Simona Niţescu, promițându-i ca dar pen- 
tru botez cercei roșii, o farfurioară frumoasă şi 


(Urmare din pag, 5) 


mos, aşa de dulce, cum numai cetele îngerilor 
pot cânta. Uşor ca un fulg, Sorin se scufundă 
în apa cristalină a pârâului... 

De atunci, în fiecare zi senină, pe luncile şi 
grădina din fața casei părinţilor lui Sorin, sboa- 
ră agale un fluture mare, minunat. Aripele lui 
muiate parcă în aur, sclipesc orbitor în bătaia 
soarelui. Din când în când, sapropie de casă și 
bate uşor cu aripele în geamuri. 

Toţi ai casei, cari de mult şi-au luat nădejdea 
de-al mai revedea pe Sorin, privesc cu bucurie 
fluturele minunat și parcă văd, în fâlfâirea ari- 
pelor aurii, buclele blonde ale copilului pierdut. 


D. Const. Mereanu 
OI e 


încă un obiect, propun numele de Măluța, Ci- 
ciu-Penciu şi Milica, iar frăţiorul lor Andrei Ni- 
tescu numele de Hristache; Stelian Ionescu dela 
Ploești numele de Bondi şi Viorica, iar Vasile 


Ţincan, tot dela Ploeşti, numele de Tomcica și 
Zambilica. 
tie 


Publicăm şi următoarea poezie: 


Dragă Moş Năică, 
Sunt-o fetiță mică 
Și, zău, că nu știu 
Poezii să scriu. pd 
Ba nici să citesc 
Si abia mă iscălesc. 
Dar mi-a citit mămica 
Chestia cu pisica 
Si l-am rugat pe tata, 
Care "și iubeşte tare fata, 
Să-ţi scrie el matale 
Ce-i înșirat mai la vale. 
Mie 'mi plac pisicuțe 
Din cele mici-micuțe. 
Am și acum una roșcată, 
Care-i tare răsfăţată. 
Si o chiamă Pisișor. 
Dar pisica dumneavoastră, _ 
Care aud că nu-i ca a noastră, 
Eu aș numi-o Pufuşor. 
De ce? Să ghicești este uşor: 
Când s'o repezi un pic 
La oala cu lăptic 
Să-i poți striga: 
„Dragă Putuşor, 
Sterge-te pe botișor, 
Pentrucă o pisică mică, 
Cum e a lui Moș Năică, 
Cuminte trebuie să fie r 
Si să nu se ție de hoție. 
C'alminteri, când îi fi motan, 
Am să te botez... Bălan! 


Erna Albu 
— -ocem ke0 asai 

Emil. — Georgică, spune-mi când săvârșeşti 
tu lucrul cel mai greu ? 

Georgică. — In fiecare dimineaţă, înainte de 
dejun. 

Emil. — Şi ce faci, aşa de greu ? 

Georgică. — Incerc să mă scol. 


Trimise de Harry Taxan-loco 
PX 


DIMINEATA COPIILOR 


+s+% PAG.?7? 


BONNY-CHIRURGUL 


erban şi Mircea erau doi băeți mici. Copii 
buni şi drăgălaşi. Ei nu-şi pătau hainele, 
nu-şi aruncau cărțile şi îşi păstrau jucă- 

$ viile în bună stare. Ai fi zis că toate sunt 
g noi. Chiar şi cele mai vechi dintre ele. 


părinţilor lor un chirurg foarte ciudat care-i 
făcea să nu-și mai găsească nici o jucărie în- 
lreagă. Toate erau spintecate de el. Nimica nu-i 
scăpa şi nimeni nu-l putea opri de-a face ce 
vrea, căci era atât de drăgălaş acest chirurg, 
încât nu-l puteai mustra și pace! Chirurgul 
era... un căţeluș! Avea părul castaniu și inelat. 
Un pieptar alb, mătăsos, strălucea sub botul do- 
lofan. Urechile blegi măturau pământul şi-l a- 
copereau-ca nişte pelerine când învăţa să facă 
sluj. Avea două luni şi jumătate şi se numea 
Bonny. Toată ziua zburda prin casă. Nu stăte: 
locului nici un moment. Vai de colțurile feţelor 
de masă, de marginile covoarealor, de ciucurii 
draperiilor, dar mai cu seamă de jucăriile băe- 
ților! Toate marginile erau roase şi toţi maimu- 
toii erau 'scuturaţi de tărâţa dintrinșii. i 

Din pricina asta fusese poreclit Bonny-chi- 
rurgul! 

De câte ori nu vedeai pe Șerban și pe Mircea 
alergând cu măturoaiele după neastâmpăratul 
cățelus, plângând şi strigând: 


— Stai tu, nene Bonny, că-ţi arătăm noi ţie! 

Dar nenea Bonny chirurgul, îi privea drept în 
ochi, prostănac şi drăgălaş, ca întotdeauna, şi 
începea să se gudure, făcând tumbă după tumi- 
bă, împrejurul lor. Atunci băicțaşii aruncau 
măturoaiele cât colo, îl iertau şi-l luau în braţe. 
Ce vină de neiertat putea oare să aibe un dobi- 
toc atât de mic şi de drăgălaş cum era Bonny- 
chirurgul? Dar iată că într'o zi, o zi urâtă şi 
plină de necaz, într'o zi Bonny ieşi pe sub por- 
tiță. Ridică nările crude și catitelate în aer si 
pe semne că-i plăcu praful din stradă sau miro- 
sul de vax al ghetelor ce-i treceau mereu pe 
sub bot, că o luă la drum tipa-tipa cu labele-i 
de urs mititel. 

Un trecător — om rău la suflet — în loe să 
bată în poartă şi să-l aducă înapoi, luă căţelu- 
şul, îl bagă în buzunarul mantalei și-l duse cu el. 

— Sa dus Bonny! Işi ziceau acum cei doui 
fraţi. 

— Câţi ciucuri de draperii n'am sacrifica noi . 
şi de câte jucării nu ne-am lipsi, numai să-l re- 
găsim! Căci nici o jucărie nu a fost mai preţi- 
oasă ca Bonny; el era viu, muşca, zburda; eta 
un camarad! 


7 
g 
A 
A 
A 
A 
ý 
ý 


Acum sa dus! S'a dus Bonny! Sau dus ochii 
de dobitoc mititel, prostănac şi nespus de fru- 
mos, pe care o să-l dorim întotdeauna! 


Alexandra Bilöfürescu 


eri 


“MOVILE: PATANII-ALE-LNI- HAPLLA 


Desene de GEO Text de NOŞ.NAE 


In povestea care 'ncepe, Totuşi, Fe ! Hai să spunem Intr'o zi se plimbă Haplea 
Zău, mi-e milă când gândesc Rând pe rând, cum s'a 'ntâmplat, Vesel, chipeş, prin Oraş, 
Ce-a pățit bietul Haplea, Prin ce foc trecut-a Haplea, Nu e singur, merge alături 
Chiar mi-i greu să povestesc. Cum din sură-i am aflat. Urechilă-i drăgălaş. 

r s 


li „arată chiar ce vede „Asta-i cârciumă... ce miroase ? Şi lăsând pe Urechilă, 

Şi-i explică frumuşel : Hi Nu vezi doar că-s mititei... Merge: ca să se distreze, :: 
„săsta-i vin şi asta-i (uică, Insă, stai puțin, mă-aşteaptă, Cnil ò povesti .pe-acasă, == 
Asta-i carne de vitel. f Să mă dau în căluşei“, Cum au să se minuneze ! 


Când p'un cal de lemn călare Căci un hoț trecut de vârstă, Când sătul de chef şi joacă, 


Panţoş. Haplea se 'nvârteşte, Insă meşter iscusit, Merge Haplea să-l găsească 
Nici nu ştie, nu visează Inhățându-l de căpăstru, Nu-i şi nu-i şi nici nu poate | 


Urechilă ce pățeşte ! Pân' zici trei a şi fugit. Măcar coada să-i zărească. 


ner 


Cheamă, strigă bietul Haplea : Dar degeaba strigă, umblă, Cum se vaetă Haplea-al nostru : 
„Urechilă, unde-mi eşti, Urechilă a pierit... „Aoleu şi vai de mine !” 

Vino 'ncoa, iubit tovarăș, Nu răspunde la chemare, Lumea 'n juru-i îl întreabă : 
Singur unde rătăceşti ?“ Zici pământul l-a "nghiţit. „Ce-ai, măi Hapleo, ce-i cu tine ? 


— Nu vedeți şi nu 'nfelesgeți Din mulțime-i spune unul: L-am văzut cum adineauri, 
Că sunt singur-singurel ? „Hapleo, nu fi supărat, Frumuşel l-a şterpelit, 
. Am pierdut pe Urechilă, Il găseşti, dar nu te teme, Dac'alergi, ținând pe dreapta, 
Pe drăguțul mititel ?“ Moş Cârlan ti l-a furat. Il găseşti: tu nesreşit”. 
(Va urma) 


— DOC kM 


E be 2 a 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


FRĂȚIOR ŞI SURIOARĂ 


OTHILIE WILDERMUTH 


(Urmare) 8 


in româneşte de Prof.. V, Tempeanu 


Acum îi spuse că.ar dori să-şi caute un loc 
la oraş, ca să fie aproape de frăţior. Doamna 
imvăţătoare se supără rău şi o socotea ncrecu- 
noscătoare. „Am promis mamii, la moarte, că 
voi îngriji de frăţiorul meu”, zise Ienuţa plân- 
gând, „vă rog, n'o luaţi în nume de rău, că nu 
pot alttel”. 

„Lasă fata "n pace”, zise învățătorul, „are ne- 
voile ei şi apoi ne-a fost de mare folos”. 


In lumea largă 


llenuţa găsi serviciu la o croitoreasă, la care, 
pe lângă treburile casei, trebuia să mai ajute 
şi la cusut. Lucra bucuroasă, căci avea acum 
prilejul să înveţe multe lucruri frumoase. Sta 
ziulica 'ntreagă mulțumită în rochiţele ci vechi, 
în mijlocul ugui morman de ștofe fine, mătase, 
catifea şi cosea rochii de bal şi de vizită pen- 
tru cucoane mândre. 

Simbria nu era mare; dar căpăta adesea du- 
ruri de pe la cucoanele la care proba rochiile 
şi astfel că mica ei comoară începu iar să 
crească. 

Pentrucă llenuţa avea o mână dibace, croi- 
loreasa o plătea separat pentru fiecare oră, pe 
care o făcea după ora 10 seara, căci erau unc- 
ori lucruri grabnice şi apoi mai era şi mult de 
lucru, că era tare preţuită patroana. 

Toate celelalte colege ale ei o iubeau, căci l- 
lenuţa era prietenoasă și bună cu ele „dar prea 
e avară” o vorbeau ele pe furiș, „iși întoarce 
de şeapte ori o rochie pe dos, până să-și cum- 
pere alta”, zicea Naneta. „Și pune para cu para 
intro cutiuţă, şi cutiuța o deșşerta într'o pungă 
mare. Am văzut-o cum număra la bani, noap- 
tea, pe furiș” zicea Friderica. „Eu cred că 
pentru frate-său adună” zicea Ieta. „la, taci, 
nici lui nu-i dă cine ştie cât, ci mai totdeauna, 
câte ceva de mâncare. E sgârcită foc, soro, și 
pace!”. 

Duminecile, toate domnișoarele croitorese, se 
găteau spile şi se duceau la plimbare prin gră- 
dini publice sau făceau cu cunoscuţi excursii 
prin satele din prejur. Ilenuța, în hăinuţa ei 
simplă, dar care o prindea bine, aștepta pe Io- 
nel al ei şi-şi lua un coşuleţ de mână, în care 
el n'avea voie să se uite, să vadă ce e. Părăseau 
numai decât drumul cel mare, care era plin de 
lume, ce se ducea la plimbare, şi totdeauna gă- 
sea llenuţa vreun locşor cu iarbă verde și um- 
bră, unde se odihneau. 

Odată sau dus într'e pădurice de brazi, pe 


deal, unde găsiră muşchi moale şi de unde a- 
veau o privelişte măreaţă spre vale; altădată au 
trecut cu barca într'o insulă- şi se așezară pe o 
bancă, sub un tufiş de lângă mal. Si 

Când găseau astfel de locuri de odihnă, Ile- 
nuța îşi desfăcea coşul, în care totdeaună adu- 
cea câte ceva bun pentru Ionel, care era cam 
mâncăcios: ba cârnaţi, de care râdea Naneta, 
ba fructe, franzeluţe cu unt, ba chiar şi cozo- 
nac, apoi puţin vin sau must de mere, pe care 
il cruţase dela gură, în timpul săptămânii. Şi 
întindeau o masă boierească şi vorbeau ba de 
timpurile trecute, când sau întâlnit cu boerul, 
pe care nu l-au mai văzut de atunci, ba de vii- 
torul lui lonel şi de multe altele. 

Dar bietul băiat nu-şi mai făcea nici un plan 
pentru viitor. Dese ori trecea după amiaza toată 
plângându-i-se soru-sii şi ea îl mângăia, săr- 
mana, cât putea. 


Maestrul era aspru, nevasta lui rea şi avară, 
şi ucenicii mojici. „Şi apoi nu învăţ, cine ştie 
ce”, zicea Ionel, „trebue să-i păzesc copiii, să-i 
cumpăr pâine, să-i spăl legume. Lucrurile cele 
mai fine, apoi nu le lucrează maestrul, ci le a- 
duce de la altul, eu trebuie numai să le car”. 

Ilenuța însă nu-i putea ajuta acum; ca-l mån- 
găia numai. Profesorul fusese mutat in acelaş 
oraş cu ei și se grăbi să-i dea lui Ionel lecții de 
franțuzeşte şi desemn, dar asta se întâmpla rar. 
Grija pentru viitorul fratelui o apăsa pe su- 
flet pe biata Nenuţa. 


DIMINEATA COPIILO R99oooe00ooo000000o00000_00000000oooteoeoeoeei PAG. 11 


Intr'o dimineaţă, lucra llenuţa cu zor îm- 
preună cu celelalte tovarăşe de lucru. Era cam 
palidă şi tăcea molcum. 

„Ei Ileano, ce, nu ţi's 
trebă Ieta. „Ai visat rău?” 

„Nu”, zise încet Ilenuţa, „dar astă noapte am 
auzit de trei ori, cum mă chema cineva la noi 
în sat, se zice că aceasta înseamnă, că te chea- 
mă moartea”. 

„0, ce-ţi închipui tu!” ziseră celelalte fete și 
se strânseră mai la o laltă. 

„Nu, nu”, zicea Ilenuţa cu hotărâre, „Dor- 
meam dusă, când am auzit întâia dată numele 
meu, parcă visam; apoi mă strigă încă odată, 


boii acasă azi ?” în- 


parcă cu frică: „llenuţo”, atunci mă deşteptai, 
dar nu de tot și în fine aud pentru a treia oară: 
„Ilenuţo”! venind de pe stradă. Mă deşteptai, 
dar "mi-era teamă. In fine, îmi făcui curaj: „nu 
trebue să vezi cine te cheamă!” şi când mă dă- 
dui jos din pat și privii pe fereastră, nu era ni- 
meni”. 

Şi mai înainte ca fetele să înceapă sporovăi- 
tul despre vocea plină de mister, bătu cineva 
tare în ușşe, și patronul lui Ionel, strungarul, 
intră. ae 

„E băiatul la dv., domnişoară? întrebă el gră- 
bit. 

(Va urma) 


SURNAURSNSENVECUFFESDURENREREENSCINANRADE Tmnuuunanun asa usauarr! DENNSONNAPAGENSANVEUNDSRANEGENOENNEONERSRATkUEDNA nan 


PUNGA 


După Schmid 


= 
DN «i 
pepas pa 


i 
N 
N 


Ilie, fiul unui cărbunar sărac, plângea într'o 
zi sub un arbore din pădure. Plângea şi tot- 
odată se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul. 

Un vânător, care după îmbrăcăminte şi după 
o stea mare ce purta pe piept, părea a fi un 
prinț bogat, trecea tocmai atunci pe acolo. Se 


apropie de Ilie şi-l întrebă cu blândeţe : 

„Dece plângi, băiete ?” - 

Printre lacrimi, Ilie îi răspunde zicând: „M'a 
trimis tata la oraș, ca să cumpăr doctorii pen- 
tru mama care este bolnavă, iar cu am pierdut 
punga în care pusesem banii”. 

Prințul spuse ceva la ureche unui alt vânător 
care îl însoțea şi după aceea, scoțând din buzu- 
nar o pungă de mătase în care se găseau mai 
mulţi galbeni de aur, îi zise lui Ilie: „Nu e a- 
ceasta punga ta ?” 

— Nu, răspunse lilie, punga mea nu era aşa 
de frumoasă și n'avea asemenea bani străluci- 
tori. 

— N'o fi aceasta ? întrebă la rândul său în- 
soţitorul prințului, scoțând din buzunar o pun- 
guliță puţin arătoasă. 

— Da, ea este !” strigă Ilie, sărind vesel în 
sus. > 

Vânătorul i-o dădu numai decât, iar prinţul 
zise la rându-i: „Fiindcă ai o inimă aşa de 
bună și te-ai purtat așa de cinstit, primeşte din 
parte-mi şi punga de mătase cu tot ce este în- 
tr'însa”. 

- +** 

Un alt băiat, pe care îl chema Marin, auzi po- 
vestea acestei întâmplări. 

Indată ce află că prinţul plecase din nou la 
vânătoare, Marin se duse de grabă sub un ar- 
bore pe unde ştia că este drumul prinţului şi se 
se porni să plângă şi să se vaete : „Oh, punga, 
punga ! Am pierdut punga !” 

Prinţul, auzind ţipetele, alergă la Marin şi a- 
rătându-i o pungă, îl întrebă : „Nu e aceasta?” 

— Da, ea este”, răspunse Marin și întinse 
mâna să o ia. 

Insă însoţitorul prinţului îi zise cu glas răstit: 
„Mincinosule, cutezi să înşeli pe domnul și stă- 
pânul nostru ? Stai să te învăţ eu minte !” 

Spunând aceasta, rupse o cracă de stejar și-i 
dădu mincinosului de Marin lecţia ce merita. 


PAG. 12: 


DIMINEATA COPIILOR 


TĂRTĂCUȚĂ 


(FRAGMENT) de Claudiu Ilarion 


Doe 


oamna se cuibărise pe mai- 
dan: ploi, zile neguroase, po- 
somorâte, ceață, frunze dăn- 
țuind, copaci trişti, goi, cu ra- 
murile obosite. Copiii pe ici pe 
colo, la câte un colţ de uliţă, 
ca niște păsări sub o streaşină. 
Pentru jocuri, pentru năzbă- 
tii, se făcuse o pauză. 

Şcolile se redeschideau. 

Tărtăcuţă a fost înscris întrun registru de că- 
tre un domn înalt, subţire ca o prăjină, cu mus- 
tăți mari, ţepoase, ciufulite, — un domn care 
avea doi ochi răi, nişte ochi de cucuvaie, — un 
nas mic cât un nod și o gură largă cu buze 
mari, groase, roşii. 

Tărtăcuţă care venise cu taică-su, simţi ca o 
înțepătură de ac între coaste când fuse între- 
bat : 

— Eşti cuminte? Ai?... 

— Da! 01... de sigur... foarte. cu... — răspun- 


sese ca pentru dânsul, taică-su tuşind și uitân- 
du-se către copilul care tremura, cu coada o- 
chiului. 

— Dacă nu vei fi cuminte, o să fie rău, boni- 
băni domnul care-i trecuse numele în catastif. 

Ajuns acasă, Tărtăcuţă, care pe drum se tot 
gândise, dece domnul acela e atât de înalt şi de 
ce i-a spus că va fi rău, rău... dacă nu va fi cu- 
minte, vorbi către taică-su: 

— Cine era domnul acela? 

— Domnul director. 

— E om rău? 

— Nu! Adică... da, foarte rău... 

— Şi ce face?- Bate? Sau?... 

— Desigur, desigur, bate. Dar numai dacă nu 
înveţi. Sau dacă faci prostii. Dacă nu vei fi cu- 
minte, bate. í 

— Şi pe mine o să mă bată?... 


— Fără îndoială. Dar cine eşti tu să nu te 
bată? 


DIMINEATA COPIILOReeerettete000a000.0.00o.00oooooooooeooooeooe PAG. 13 


— Eu? Hm! O să-i fie foarte greu să mă bată. 
Pe mine n'o să mă batăl... 
— Ehehe!... Olio... măi 


voinicule.... de când 


ești tu atât de... 
— Eu? Lasă că o să vadă cl... 


Taică-su îşi văzu de alte treburi şi Lărtăcuţă 
eşi afară, în uliţă și se îndreptă spre maidanul 
Turcului. 

Pe drum se întâlni cu Lică şi cu Țuțu. 

— Ma scris la şcoală, — vorbi Tărtăcuţă, 

— Şi pe mine. 

— Şi pe mine. 

— Mâine, a spus taica; îmi cumpără un abe- 
cedar. 

— Mie, — se lăudă Țuțu, mama mi-a şi cum- 
părat. 

Am şi ghiozdan şi tăbliță și... 

— Şi eu am... 

Tărtăcuţă rămase o clipă pe gânduri. El încă 
nu avea abecedar.Nici tablă, nici ghiozdan. Dar 
ce are aface. Mâine va avea şi el. Va trebui să-i 
cumpere taică-su, gândi Tărtăcuţă, ghete, hai- 


ne, — că astea care le purta erau numai 
zdrenţe. 
— Mă Tărtăcuţă, tu îl ştii pe don? direc- 


tor?... 
— Nu. 
— Cică ne bate. E rău că nu se mai poate.... 
Tărtăcuţă nu'şi închipuia cum o să fie şcoala. 
Auzise el mai de mult de la alţi băeţi cari în- 
vățau de acum carte că şcoală se numește o 


cameră mare, mare de tot, cu bănci multe, una 
lângă alta, în care stau copii şi învaţă. Lângă 
perete e o tablă neagră pe care domnul profe- 
sor serie cu creta literele și desenează căruțe, 
ai, oameni şi altele. 

Şi de ce e om rău domnul 
întrun târziu 'Tărtăcuţă. 

— Ole o grozăvie, spuse Țuțu. Pe Lică la 
bătut de moarte anul trecut. Venise târziu. 

Domnu era în clasă. Lică o serântise rău. 
După ce întârziase îşi mai uitase şi abecedarul 
acasă. 

— Şi dacă a uitat abecedarul trebuia să-l ba- 
tă, se întrebă Tărtăcuţă ? 

— Da! E om rău... 

— Şi... nu sar putea să-i facem una... aşa... 
— ştiu eu! — ca să nu mai fie atât de rău... 
gângăvi Tărtăcuță cu un surâs amar în colţul 
gurii și cu gândurile împrăștiate cine ştie unde, 
aiurea. 

— Nu, răspunse Țuțu. El ¢ om mare și noi... 
noi suntem mici. Nu ne putem bate cu el. Și a- 
poi... aşa e la şcoală. 

Domnul director e acela care bate... sê re- 
semnă plin de tristeță Țuțu. 


director? făcu 


4 


In noaptea aceia Tărtăcuţă avu o sumedenie 
de „vise rele. 


De 


PAG. 14 000000000000o00000e00000000oooeooeooeoeeoeee DIMINEATA COPIILOR 


Se tot făcea că avusese o grămadă de cioră- 
văeli cu domnul director. Domnul acela înalt şi 
subțire ca o prăjină, care avea doi ochi răi, 
niște ochi de cucuvaie, — un nas mic cât un nod 
şi o gură largă cu buze mari, groase, roşii ca 
para focului... 

De dimineața până seara domnul îl tot certa, 
îl pedepsea mereu, cu pricină și fără pricină. 

li da lecţii multe de nu mai prididea. Il per- 
secuta în fiece moment, la fiecare prilej. Veşnic 
Tărtăcuţă avea să sufere azi două ceasuri în 
genunchi în colţul clasei, pe bobi de porumb, 
mâine la arest, în beci, între lemne şi butoaie 
cu murături și guzgani. Şi Tărtăcuţă suferea 


necontenit, căci se părea că ursita îl blestemase 
cu multă cruzime. 

Spre dimineaţă, adormi. 

Când se deșteptă, mult mai târziu ca de obi- 
ceiu, se văzu la el în pat, la el acasă. Işi dete 
seamă că erau numai visuri. Visuri rele. Ochii 
îi erau roşii de plâns. Plânsese desigur în somn. 

Tărtăcuţă fu cuprins de o teamă care-l nă- 
văli, îl cotropi, îl prăbuși... 

Şcoala... i se năzărea ca o nălucă inspăimân- 
tătoare ce se apropia din ce în ce mai mult de 
el şi care avea să-l ucidă. 

Și în ziua aceia, toată ziua, Tărtăcuţă fu trist, 
atât de trist cum nu mai fusese nici odată. 

Claudiu Ilarion 


Publicăm mai jos bucata, 


Concursul literar din No. 234 


are a obținut premiul al treilea la concursul litere 


PRIVIGHETOAREA 


ra în vacanţa de vară, cam prin mijlocul 
A lunei August. Toate prietenele Lenuţei 

erau plecate. Numai Lenuţa rămăsese 
acasă. Nu-i părea de loc rău și nu invi- 
dia pe colegele sale, căci şi în orăşelul 
ci de naștere era destul de bine, soarele încăl- 
zea cu aceiași dragoste, iar grădina cea mare, 
din dosul casei, era, în închipuirea copilei, mai 
frumoasă decât pădurile cele fermecate diu 
povești. 

Intr'una din zile, Lenuţa căpătă o carte, fru- 
moasă, cum nu citise vreodată. Se numea „Pri- 
vighetoarea” şi era scrisă de Andersen, scriito- 
rul, ce-a ştiut să câştige inimile copiilor „din 
lumea întreagă” prin poveștile sale minunate. 
In această poveste era vorba de o privighetoare 
mică, ce înveselea sufletele oamenilor, cu cân- 
tecele sale. 

Scăpă apoi pe împărat dela moarte, dar nu 
primi să trăiască în palat, ci se întoarse în pă- 
durea ei iubită. 

„Și grădina noastră e ca o pădure, se gândea 
Lenuţa. Nu s'ar putea să vie şi aici o privighe- 
toare?” Gândul acesta nu o lăsă în pace şiour- 
mări ziua întreagă. Când se înseră, n'o mai răb- 
dă inima şi se duse de se aşeză pe iarba cea 
moale din grădină, sub un copac bătrân și stu- 
fos. Nu-i era frică ; era o fetiţă deşteaptă și ştia 
că lupii și urşii nu vin până la casele oamenilor. 

Totul în jurul ei era frumos. Primele stele se 


a 


arătară pe cer, pentru a n'o lăsa singură, în în- 
tuneric. Florile, păreau că încep să adoarmă. 


Stăteau toate cu petalele strânse, ca şi cum 
ar voi să se ferească astfel de răcoare. Greera- 


de Mira Han 


şii, buni din fire, ţâriiau încetişor un cântec de 
leagăn, pentru a le adormi. Dar cântecul de pri- 
vighetoare, pe care Lenuţa dorea atât de mult 
să-l audă, nu se auzea. Mai trecură câteva clipe. 
Greerii, văzând că florile adormiseră, se opriră 
din ţâriit. Somnul se învârtea în jurul Lenuţei, 

ba coborându-i ploapele peste ochișori, ba șop- 
tindu-i la ureche nu ştiu ce năzdrăvănii. Incă o 
clipă, şi se părea că somnul cel posnaş o va birui 
și o va ridica ușurel în brațe, ducând-o în îm- 
părăția sa. 

Deodată copila tresări. Chiar deasupra capu- 
lui său, pe o cracă a bătrânului copac, stătea o 
pasăre cenușie care începu să cânte așa de mi- 
nunat, încât Lenuţei i se păru că visează. 

„O, drăguță privighetoare, zise fetiţa, îţi mul- 
țumesc că ai venit. N'ai vrea să-mi povesteşti 
ceva despre locurile, prin cari ai trecut? 

— Cred că ar fi mai bine să faci cu mine a- 
ceastă călătorie, răspunse păsărica, în graiul 
său fermecător”. 

Și până să clipeşti din ochi, Lenuţa se văzu 
prefăcută în privighetoare. Sburau amândouă, 
sus, sus de tot, aşa de aproape de stele, încât 
puteau să le atingă cu mâna. Tovarăşa ei de 
drum îi spuse că trebue să se grăbească, pentru 
a isprăvi călătoria înainte de răsăritul soarelui. 
Işi iuţiră aşa dar sborul și peste câtva timp, pri- 
vighetoarea îi făcu semn să se coboare mai jos, 
ca să vadă mai bine. 

Cele două călătoare văzură multe în sborul 
lor şi când noaptea fu pe sfârşite, iar ele se gă- 
seau într'o țară foarte îndepărtată, privighe- 
toarea se opri deasupra unui cimitir tăcut şi a- 


DIMINEATA COPIILO R9000900000009000000000ÂÂ.oooooooeteoooveeoee PAG. | 


J ; NU 
1 Vl 


N 
| |! 
(MI 


> 


-TAU 


rătă Lenuţei un mormânt simplu, o cruce, 
strâmbată de vreme, de vânturi și ploi. „In mor- 
mâtul acesta doarme mămica mea, grăi privi- 
ghetoarea şi o lacrimă i se ivi în ochişori. A- 
cum mai mulţi ani eram și eu o fetiţă ca tine, 
dar săracă, foarte săracă. Mama era o biată 
muncitoare, care nu câștiga decât atât, ca să 
nu murim de foame. Dar iată că se îmbolnăvi 
greu şi muri, lăsându-mă singură pe lume. Zi 
şi noapte mă rugam de Dumnezeu să mă facă 
foarte bogată, ca să pot ajuta pe săracii din lu- 
mea întreagă. Si bunul Dumnezeu îmi trimise 
grămezi de aur. Dar acestea nu ajunseră nici 
pentru a treia parte din săraci. Cei cărora nu 
le dădusem, mă blestemau, cei cărora le dădu- 
sem,cereau încă. 

Il rugai atunci pe Domnul să mă facă împă- 
răteasă. Şi bunul Dumnezeu îmi îndeplini ru- 
gămintea. Domnii peste o împărăție întinsă şi 
făcui fericiți pe mulţi nevoiaşi. Dar ce puteam 
face pentru multe milioane de nenorociţi depe 
pământul întreg? Trebuia o mângăere pentru 
toţi. 

Atunci mă rugai pentru a treia oară, cu mai 
mult foc ca ori când, cerând ca Dumnezeu să-mi 


ft 


4 IZ 


LAN 


TN ` RAIEN 


tlt t 


PILULA 


ajute în aşa fel, încât să pot aduce tuturor săr- 
manilor o bucurie. Şi Tatăl Ceresc mă prefăcu 
într'o pasăre cu pene cenușii şi cu glas ferme- 
cător. De atunci sunt mulţi ani, încât le-am ui- 
tat numărul, dar sunt mulțumită de soarta mea, 
căci sbor necontenit pe la casele săracilor, le a- 
dorm copilașii flămânzi şi îi desfăt cu glasul 
meu, aşa încât își uită necazurile. Cu aceasta îi 
ajut mult mai bine decât cu bani, căci banii se 
cheltuese repede, pe când cântecele mele nu se 
uită niciodată şi „Speranța”, zâna cea bună, 
despre eare le cânt, îi face să fie mai puţin ne- 
norociţi”. 

Lenuţa ascultă, mișcată până la lacrimi, po- 
vestea privighetoarei. Cum însă noaptea se sfâr- 
şise, îşi reluară, tăcute, sborul îndărăt. Deodată 
Lenuţa simţi că nu mai poate sbura ; se făcu 
grea, grea de tot şi căzu ca o piatră pe pământ. 
Dar, ce noroc! Căzuse tocmai bine, pe iarba 
cea moale din grădina lor, sub copacul cel bă- 
trân şi stufos. Lenuţa se simţea nespus de feri- 
cită şi mândră, de călătoria ce făcuse cu privi- 
ghetoarea, dar se temea să nu fie certată de pă- 


C'tţi urm area în pag, 16 jos. 


“DE VORBĂ CUCITITORII 


Gher. tihe.-Sibiu. — Ne pare rău că. n'avem: ce. alege 
spe publicate din ceeâce ne ai trimis. „Ghicitorile“ sunt 
prea cunoscute, iar poezii'e originale sunt slăbuţe. Mai taci 
greşeli de limbă şi de orțograiie. De ex., nu se zice „se 
oglindează“, cum ai scris d-ta, ci se oglindește. De aseme- 
nea în verbul s'a ivit nu se scrie s'a intrun Singur cuvânt; 
Ai vrnt să încerci prea de vreme să faci poezii + originale.. 

A. Bl şi S. Prim.-Loco. — „(ihicitorile“ trimise de d- 
voastră au fost publicate de multe ori, aşa că sunt bin» 
cunoscute. Aţi mai tăcut împreună două poezii, dar, fără 
supărare, vă spunem că nu prea sunt poezii. Mai iaceţi şi 
neiertate greşeli de limba română, scriind, de pildă, „ma- 
luri lurioşi “, valuri iurloşi“, pe când se zice maiuri furi- 
oase, valuri Jurioase, Aţi mai scris şi pe ambele îeţe vle 
hântiei. Vă stătuim să continuaţi a îi ciiitori, lăsând pentru 
mai târziu gândul de a fi şi scriitori. A 

I. Stel.-Loco.—Iii publicăm poezia „Soldatul“. Toamna“ 


e scrisă într'un stil care nu âparţine genului literar pentiu. 


copii. „Doi cai“ are versuri: aşa de lungi, încât citirea lor 
este obositoare. Incurajem bucuros talentele tinere, însă 
tocmai în interesul tinerilor le dăm sfaturi utile pentru dânşii 
şi le span) adevărul, ` i 

L. Mar.-Loco.—,„Toanina“. Ai versuri reuşite, :cari arâlă 
un talent promiţător. Pacat însă că alăuri' de ele, sunt şi 
ve suri cari slăbesc puterea poeziei. Aşa sunt, de pildă, 
versurile din strofa a tie'a, ultimul veis din strofa a cincea, 
etc. Lucrează îna'n!e, căci talentul nu-ti lipseşte 

Ang. Prep.-Băileşti. — Pentru o fetiţă de clasa.a treia 
primară, poezioara „Ce am eu“ este destul de drăguță. Nu- 
mai nu prea am înțeles dece ai scris în primul vers „Am 
ca 0 scenă vie (21). Deocamdată, citeşte, învaţă, fii veselă 
şi sănătoasă Iți va: veni rândul să (ii şi scriitoare. : 

Con, I. Amz.-Urzica Mare —,„Pastelul“ d-tale are dese 
şi inntile repeţiri de cuvinte, nu e un tablou, ci o povestire 
succesivă a unor întâmplări dint.'0 zi de toamnă. In afară 
de aceasta, e scri: într'o tormă puţin potrivită cu genul li- 
teraturii pentru copii. Slăbuţă, de asemenea, anecdota ver- 
siticată „Banii“, iar „gluma“ ru e pentru copii. ; 

II. M. R.-Ploeşti. — „Ginmele“ trimise de d-ta nu su! t 
potrivite pentru copii, cari nu trebuesc încurajați la şme- 
cherii şi răspunsuri de rea credință. 

I. L. Sin.-Loco. — Ne pare rău că n'am avut ce alege 
din cele patru poezii ce ne-ai trimis. Nu uita că eşti în cl. 
I liceu, aşa că a'ai cum să cunoşti arta de a lace versuri 
şi nu posezi cultura necesară. In interesul d-tale te stătuim 
să laşi pentru mai târziu împ!innea dorinţei de a ti scriitor. 

————— ocka 


PSI Te RIO E, 


Am mâncat în a mea viaţă 
Fel de fel de ciocolate 
Dar m'am convins că „SUCHARD” 
Le întrece azi pe toate. 
(Urmare din pagina 15). 
vrinţi, pentrucă plecase de-acasă, pentru o noap- 
te întreagă. Dar, lucru de necrezut. Părinţii nici 
nu se culcaseră, căci era încă de vreme. Aşa- 
dar, călătoria cea lungă n'a . durat decât un 
ceas ? Această minune Lenuţa nu și-o putu ex- 
plica niciodată. 
Noi, însă, ghicim ce-a fost. Nu-i aşa ? Lenuţa 
a visat. Mira Han 


“trei zile la rând cutreeră de 


èsses DIMINEATA PATHOS 
INŢELESESE GREŞIT 


Un farmacist a văzut pe veeinul său, om cam 
gros la minte, că omoară cărăbuși în grădină. 

„Ascul'ă, vecine, îi zise el, dacă îmi aduci la 
farmacie, să știi că îţi dau cinci lei pe un cără- 
buş”. . KEN 

Omului i se păru că farmacistul are pentru 
préparatul doctoriilor cine ştie ce nevoe de că- 
răbuşi, de câți mai mulți cărăbuşi. De aceea. 
dimineața până 
seara târziu toate grădinile și livezile, și omori 
aşa de mulţi cărăbuși, că umplu doi saci până 
la vârf. - 

Merse apoi cu sacii la farmacist şi-i zise: „Ia- 
tă, ţi-am adus cărăbuşi!”. 2 

Farmacistul, însă, puse mâna iute în “sac, 
scoase un cărăbuș şi-i dete vecinului său cinci 
lei. -. 

„Eu ţi-am adus câteva mii de cărăbuşi, îi zise 
omul, iar d-ta iai numai unul şi îmi dai numai 
cinci lei? Ce fel de treabă e aceasta? 

— O treabă foarte simplă, îi răspunse farma- 
cistul adăugând: Ți-am spus că îţi dau cinci lei, 
dacă îmi aduci la farmacie un cărăbuş. Mie îmi 
trebue un singur cărăbuş și n'am ce face cu mai 
mulți”. : A 

Abia atunci își dădu omul seama că  înţele- 
sese greșit ce-i spusese farmacistul. . + 


—— omk mo 


Cine fură azi un ou mâine fură şi un bou. 


tie | 
Cine pune cu dracu 'n plug, scoate boii fără 
czarne. t ; 
i o... 
Munca e brățară de aur. 
LA] 
Foamea e cel mai bun bucătar. 
3». 


Nu te-amesteca ca pătrunjelul (mărarul) în toate 
bucatele. 


BRSCSASNTNTSSRSNUNNANEONNNENNECNNNSNENENENUNESANERENNERE? 
Citiţi cu atenți- ! 
Abonaţi-vă cu toţii la interesanta revistă Bazarul Filatelic, 


un abonafhent pe 3 luni constă numai 25 lei. 


In curând va apare Anuarul Fiiatelic, un volum de peste 
100 pagini, costul unui volum e de 25 lei. Taxa de inscriere 
e de 15 lei. Contra 5 lei primiţi un exemplar de probă din 
revista Bazarul Filatelie. Căutăm reprezentanți îu toata țara, 
faceți ofertă. Zilberstein 


Ştefan cel Mare 24, Bârlad . 


Atelierele „ADEVERUL“ $. A. 


mig 
b a 


= DIMINEATA 
1946 €0PiiLOR 


REVISTĂ SĂAPTÂMÂNALĂ 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


Doi prieteni buni şi cuminţi. Care din doi vă place mai muit? PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


9 


Despre Crucea Mântuitorului. 


Cititorul nostru Gor. I. Nic. dela-R: Sărat ne 
întreabă dacă mai există şi acum Sfânta Cruce 
pe care a fost răstignit Mântuiorul. 

De. sigur, există, deşi nu întreagă şi neatinsă 
așa cum fusese la început. 

Odată ea fusese răpită de Persani, cari, cu o- 

sazia unui războiu ce aveau cu impăraţia bi- 
antină. năvăliseră în Ierusalim şi o luaser ă de 
acolo. 

Mai târziu însă împăratul bizantin Heraclius, 
declarându-le din nou războiu, i-a biruit şi i-a 
silit să deă înapoi Sfânta Cruce, care a fost ară- 
tată cu mare bucurie şi pompă poporului cre- 
ştin. 

Intru amintirea acelui eveniment fericit sa 
înființat sărbătorirea Inălțarea Sfintei Cruci, 
pe care o prăznuim în ziua de 14 Septembrie. 


——— 


Despre Rudyard Kipling. 


Răspundem la o întrebare făcută de harnica 
şi drăguţa noastră cititoare d-ra Col. Alex. din 
gara Moţăţei că cunoscutul scriitor Rudyard 
Kipling sa născut la Bombai în India în anul 
1865, a fost câţiva ani ca publicist în India, a 
vizitat apoi Asia de Răsărit, America, Africa și 
Australia. Dela dânsul avem minunate poves- 
tiri din viața indiană. Aceste povestiri, scrise cu 
mult talent, au fost așa de apreciate, în cât în 
anul 1907 Kipling a fost răsplătit cu marele prë- 
‘miu Nobel pentru literatură. 

N'avem nici o cunoștință apre moartea lui 
Kipling. 

—— — 


Ce a scris Mérimée ? 


Aşa ne întreabă cititorul nostru Grig. Bur. de 
la Panciu. 

Răspundem că Mérimée (cu numele întreg 
Prosper Mérimée), născut la Paris în anul 1803 
şi mort în anul 1870, este un distins scriitor 
francez dela care au rămas mai multe luerări. 

Printre ele este duioasa povestire Carmen, al 
cărei subiect a fost folosit apoi de către marele 
compozitor francez Bizet pentru cunoscuta o- 
peră cu acelaş nume. Dela Mérimée avem, de 
asemenea, mai multe nuvele şi câteva comedii. 


—————— 


DIMINEATA COPIILOR 


ji 


Un curios fals al lui Mérimée. 


In anul 1827, Mérimée a publicat sub titlul 
de „Guzla” o colecţie de cântece populare sâr- 
bești. In prefața cărţii Mérimée spunea „că a- 
ceste cântece au fost culese în Serbia de un Sârb, 
care i le-a lat lui, iar el. le-a tradus în limba 
franceză. 

Na trecut însă mult la mijloc şi vestitul pdet 
german Goethe a spus de cântecele publicate 
de Mérimée că nu sunt de loc populare, ci sunt 
făcute chiar de Merimee. Acesta a trebuit; să 
mărturisească adevărul, spunând că le „compu- 
sese èl însuşi şi dând ca motiv faptul că publi- 
cul cititor cerea mereu cântece populare sări 
beşti. 

A fost un fals literar curios şi aproape unic 
în istoria literaturei, 


n —— ai 


Cine a fost Wallenstein ? 


La această întrebare, făcută mai de mult de 
cititorul nostru Al. Pascu din Capitală, răspun- 
dem că Wallenstein a fost unul din cei mai ves- 


‘tiți generali dela începutul istoriei moderne. 


Născut în anul 1583 în localitatea Hermanici 
din Boemia (Cehoslovacia de astăzi) dintro 
foarte bogată familie de nobili, Walenstein a 
făcut studii serioase mai întâiu cu preoţii je- 
zuiţi, iar după aceea la Universitatea din orașul 
Nurenberg din Germania. 

In anul 1606 e numit ofiţer în armata împăra- 
tului Austriei, care era totodată și împărat al 
Germaniei. Prin curajul său şi priceperea sa 
militară, Wallenstein ajunse în curând la gra- 
dul de general şi chiar generalisim luă parte la 
războiul de 30 de ani (despre acest războiu ştiu 
ae ii cari au învăţat istoria modernă) și învin- 

> pe duşmanii împăratului. 

ina din cauza că în țările cucerite de dânsăl 
se purta din cale afară aspru, fu părăsit şi pri- 
gonit de clerul catolic. 

Mäi târziu, Wallenstein strânge cu propria sa, 
cheltuială o armată, dar e bătut de Gustav A- 
dolf, regele Suediei. 

In anul 1634, Wallenstein a fost asasinat de 
partizanii împăratului, de care se despărțise. 

Marele poet german Schiller a scris o foarte 
frumoasă dramă cu titlul „Wallenstein” și în 
care e vorba de isprăvile acestui general. 


1 AN 
6 LUNI 100 


ABONAMENTE : 


28 OCTOMBRIE 1928. — No. 246 Director: 


200 LEI 


» 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ersero rc... 


BATZARIA 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


x” 


wrrrrer 


SOMNUL COPILULUI 


Tăceţi, că doarme copilul! 

Să nu saudă nici un sgomot în odae; 

El poate visează, 

Că ochii şi-a închis liniştit sub gene bălae. 


Tăceţi, că doarme copilul! 

Și somnul lui să fie dulce vreau 
Cum somnul vostru-a fost, 

Când vise de copil vă legănau. 


Cum doarme un flutur în floare, 
lar când se va trezi 

Mama îi va duce la gură gurgui. 
Dulce gurguiul cu lapte 


Din care şi voi ați supt rând pe rând, 
Tăceţi, că doarme copilul! 

Cu îngeri pe aproape fluturând; 

Cu îngeri ce 'mpletesc cununi 


Din flori dela cer şi din raze, 
Că îngerii vin la copii 
Trimişi de Dumnezeu să le fie de pază. 
G. Talaz 
———— do e 0 — 


. .. . - 
Scrisoarea unei rândunici 

ş Lui Nelly 

Departe aici de cuibul meu iubit, 

De satul unde-am petrecut o vară 

Iti scriu, Nelică, să nu fii mâhnit, 

Că am plecat, dar o să mă 'ntorc iară. 

Eu voiu aduce iar cu-a mea venire 

Pe Primăvară 'n țara noastră dragă 

Cu flori, cu fluturi și cu fericire 

Și vom petrece iar vacanța 'ntreagă. 

Theodor Şovăilă-Fălciu 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


TOAMNA 


Sa dus albastrul cel de Maiu 
Nimic nu mai găseşti pe plaiu... 
S'a dus şi vara călduroasă 
Copiii stau pe lângă casă, 

Și spun povești ! 


Pe câmp nimic nu mai zărești 
Şi-i liniște covârșitoare ! 
S'au dus și razele de soare 
Și totul pare cufundat, 
In supărare ! 
Vasile S. Vasile-Loco 
00 II — 


SOLDATUL 


E îmbrăcat în haina cea mai dragă, 
Din câte strălucesc prin omenire 

El îşi păzeşte neamul de peire 

Si ?n țara sa, priveşte-o lume 'ntreagă. 


Aa T 
E vesel dacă moare pentru tară, 
Căci ştie el, această faptă-i sfântă, 
Deaceea, fără frică se avântă, 
Si o primeşte, ca pe o comoară. 
=R 


Dela strămoşi el ştie-o cuvântare: 
„Dintrun Român, Român în veci răsare!” 
Și săi urmeze, pleacă dintre noi, 


Atunci când țara sună adunarea, 
Când fii ei, venind, acopăr zarea 
Si când fanfara ’l cheamă la războiu. 
Ionescu Stelian 
——— ocko 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


PAG. 4 


ARIPA 


fost odată un băiat aşa de rău 
şi invidios, că nici nu e vred- 
nic să-i pomenim numele. 
Răutăciosul acesta avea mare 
necaz pe păsări, pe fluturi şi 
pe tot ce mai sboară în văz- 
duh. Şi știți dece? De invidie 
că nu putea să sboare şi el. 
De aceia, ori de câte ori prindea o pasăre 
sau alte ființe sburătoare, le chinuiau fără milă. 
Intro zi, prinse un fluture şi-i smulse o aripă. 
Privea apoi cu plăcerea oamenilor răi cum săr- 
manul fluturaș se târa cu greu jos în iarbă. 
Incet, încet, fluturele se apropie de un crin, 
care îl întrebă: „Ce-i cu tine, fluturaş, de te tå- 
răşti pe pământ şi n'ai decât o singură aripă, 
care îţi atârnă de o parte? 
— Am fost prins de băiatul cel rău, care mi-a 
smuls aripa cealaltă”, răspunse fluturele prim- 
tre lacrimi. 


Dar iată că fluturele se văzu împresurat de 
o mulțime mare de furnici. Una mai răsărită și 
care părea a fi regina furnicilor, se cocoță ţan- 
țoşe în faţa fluturelui şi-i zise: „Cu începere de 


azi eşti robul nostru. Nu-ţi vom face nici un 
rău, căci nu semănăm cu oamenii, dar te vom 
pune să munceşti pentru noi. Și a munci pentiu 
furnici, singurele fiinţe cari sunt mai presus de 


DIMINEATA COPIILOR 


RUPTĂ 


- Adaptare de Dinu Pivniceru 


cât toate vietățile de pe pământ, din apă şi din 
văzduh, este o mare cinste. 

— Este o mare cinste!” repetară întrun glas 
celelalte furnici. 

Vrând, nevrând, fluturele cu aripa ruptă tre- 
bui să primească şi la porunca reginei, să 
meargă la casa furnicilor. Aci fu orânduit să 
facă toate treburile: să diretice, să spele, să cu- 
rețe, să gătească mâncarea şi să o păzească. A- 
poi, când se întâmpla că furnicile nu puteau 
căra o povară foarte grea pentru puterile lor, 
fluturele era nevoit să o ducă el în spinare. 

Aşa se face că bietul fluturaș, cât era ziua de 
mare, n'avea o clipă de odihnă. 

Trecu vara, veni toamna, se vestejiră şi pie- 
riră toate florile câmpului și nici un fluture nu 
se mai vedea sburând. Numai fluturele cu aripa 
ruptă muncea de zor și fără preget. Şi zi cu zi 
devenea mai trist şi mai posomorit. 

Intr'una din zile, cam pe înserate, pe când 
furnicile nu se întorseseră încă la casa lor, flu- 
turele părăsi această locuinţă şi, târîş-grăpiş. o 
porni drept înainte. Incotro? Nici el par fi pu- 
tut spune. 

Se opri la marginea unui șanț, ca să facă un 
scurt popas. Acolo fu zărit de o floare ce nu se 
vestejise încă. Floarea îl recunoscu şi-l întrebă: 
„Unde ţi-e aripa cealaltă?” 

— Mi-a rupt-o băiatul cel răutăcios, răspunse 
fluturele oftând din greu şi adăugând: lar acum 
sunt rob la furnici, cari mă ţin închis şi mă pun 
să muncesc până ce nu mai pot”. ` 

Floarei i se făcu milă de fluturele pe care cu 
câtăva vreme mai înainte îl vedea sburând şi a- 
lergând prin livezi şi câmpii. 

De aceia, îi zise: „Am aflat că nu departe de 
aci locueşte un băiat bun şi priceput. Il cheamă 
Lică şi se spune că ştie să facă aripi. Du-te la 
dânsul, că poate să-ţi pună la loc aripa ce îţi lip- 
sește. 

— Mă duc numai decât la acest Lică, pe care 
îl cunosc şi ştiu că nu ne făcea nici un rău nouă 
fluturilor”. 

Și fluturele o porni glonţ la casa lui Lică. Avu 
„iorocul să-l găsească în grădină, unde Lică stă- 
tea dus pe gânduri. 

In mână ţinea o hârtie, pe care erau desem- 
mate două aripi. Lică se uita mereu la aripile 
acestea şi din când în când dădea din cap în 
semn de mulțumire, 

Fluturele cu aripa ruptă se apropie de Lică 
şi i se cățără chiar pe genunchi. 


3