Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages401-450

Le mănâncă, iar pe urmă 
La pădure o tuleste — 
Stă mirată Marioara, 
Nici un măr că nu găseşte. 


Cu un cos ce-i plin cu mere — 
Nu-i povara chiar uşoară 
Trece mândră prin livadă 
Mult dráguta Marioară. 


Din copac o veverilă 


Mere 'ndatá ce-a zărit, LIRIRI 
Nu mai stă pe gând o clipă n 
Drept la ele a sărit. 


Voi trece, nu voi trece? 
pE 


Vreau so trec de dragul mamei - 
Căci mi-e teamă, mult mi-e teama, 
De rămân, nu mă iubeşte, ; 
Ba chiar plânge scumpa mama. 


Mărgărită, floare dulce, 
Azi speranța mea-i la tine, 
Spune-mi, dragă, ce-o să fie, 
O să trec eu clasa bine? 


Nu te superi, mărgărită, O voi trece? No voi trece? 
Fără foi eu te-am lăsat, Ura! Ura! Am văzul! 


Dar întreaga mea speranţă. Cea din urmă foaie-mi spune: 
Eu de ele mi-am legat. „Fii pe pace, cai trecut! 
FLORICA Z, 
i d. 


MULTUMESC! 


Doamnei invatatoaré 
AA PER a 


Am trecut cu bine clasa, 
Mamă dragă, îți vestesc. 
Bunci doamne "nvăţătoare 
Mai întâiu îi multumesc. 
Toamna când n'am dus la şcoală, 
Chiar nimic nu "nţelegeam, 
Nici ce-i scrisul, nici cititul, 
Nici o literă nu știam. 
Insă doamna 'nvátátoare 
Multe luni sa tot trudit 
Sa-mi arate, să mă "'nveţe, 
Până când am izbutit, 
Să citesc, să scriu eu lesne, 
Ce-i n carte să 'nţeleg, 
Chiar probleme de-adunare 
Astăzi pot să le desleg. 
Bună doamnă învăţătoare, 
Bucuros azi mă grăbesc 
Să-ţi exprim recunoştinţa 
In cuvântul mulțumesc! 


7 MARIA SOREL 
DIMINEATA 
Si IcoPI1u09 


Sfoara-i veche şi se rupe, 


Un bandit, precum se spune, Când e noapte si ntuneric, lar banditul se trezi - 
Cu Terente văr sau frate, mmm Ncet urcándu-se pe casă EEE Jos crămadă peste Haplea 
Pe la casa lui Háplitá Şi de coș legând o sfoară, Ce de-odată ’n sus sări. 
Dă târcoale pe'nserate. Inăuntru mi-se lasă. 


Și erucindu-se de spaimă, — Cer iertare, zice hoţul, Când aude Haplea-al nostru, 
li gráeste: „Mări creștine, wam Duhul rău m’a ispitit mmm Hotul pentru ce-a intrat, 
Ori eşti om ori ești Satana Şi acum în miez de noapte, Nu se supără, ci râde, 


Si ce cati tu pe la mine?” Ca să fur eu am venit.” Ráde vesel și 'ncântat. 


~ ~ ¿ -£ p fi a 
Si bátánd pe hot pe umeri, „la mai spune, záu, o dată, ear zen: DTS 
Zice: „Bravo, mi-ai prícut. mmm Care haz povestea ta. E Căci aki sira t as EA 
Ai venit sá furi la mine ! Ai venit în miez de noapte ere sec ci it sa 
Vrun chiabur tu nai crezut. Ca sá furi din casa mea! Şi nimica n'am găsit”, 
8 


ATA 
QUERER 


Li 


i puiul de rândunică 


Sus din cuibul de pe casă Doi copii ce-s buni la suflet 
i căzut un puisor. Frumugel Lau ridicat 

lata mamă rândunica Și la cuib ca să-l trimită 
a A OA Ş ca să-l trimită, 
striga: „Dați-mi ajutor! Fac un lucru minunat. 


De baloane ei legară Sus baloanele cu puiul 
O cutie mititică AE Se tot urcă, în sfârșit, 
Si puseră în cutie Mamă-sa în cuib îl duce 
Micul pui de rândunică. Şi frumos a mulţumit. 


TUSA NICULINA 


INTR-O „NOAPTE 


Q "N Ñ e + 


(:| $ 


Y 
i 
i | 


d 
de 


vapte. E o căldură inábusitoare sau mie mi-e 

cald?... Nici nu pot să dorm. Mă dau jos din pat, 

fac câţiva paşi si deodată aud glasuri soptind. 

2ámán inmármurit si deodată mă cuprinde o 

frică necunoscută. Ce sá fie oare? Imi ving 
să-mi trezesc părinții, dar mai întâi mă apropiu de masă, 
de unde vine sgomotul si... ce văd? Toate lucrurile de şcoa- 
Já si obiectele de pe masă vorbesc, se mișcă, ba chiar se si 
ceartă. Repede îmi aduc aminte de ce-am citit cdatá intro 
carte; că o noapte pe an, unele lucruri capătă darul de-a 
vorbi si de-a se mişca. Ce noroc pe mine că am nimerit 
acea noapte! 

Numai decât iau un scaun și má aşez, ascuns după 
perdea, de unde nu pot fi văzut, dar de unde văd tot ce se 
petrece pe masă. la să vedem: 

O peniță de caligrafie, zice unei penite obișnuite: 

„Dă-te mai la 9 parte. Ce, nu vezi lângă cine te-ai aşe- 
zat? Eu nu-s ca tine de rând; eu sunt de neam mare! Și 
apoi, eu scriu frumos, nu ca tine!” 

Penita obișnuită îi întoarse vorba: 

„Le înşeli, dacă îți închipui că tu serii frumos: mâna 
elevului scrie frumos, nu tu. Si apoi, chiar dacă tu ai serie, 
war trebui să-ţi dai aşa aere”. 

Atunci sugativa se amestecă în ceartă: 

„Decât sá vá certati, zise ea, mai bine v'afi scutura de 
murdária neagrá de pe voi. Nu vedeti cá sunteti pline de 
cerneală ?” 

Când auzi acestea, cerneala din călimara apropiată, 
supărată foc, strigă sugativei: 

„Cum indránesti tu, hârtie murdară, să socoti urmele 
mele mândre, murdărie? Peniţele trebue să fie mándre de 
a mă purta ca o podoabă !” Si, înfuriată, sări sus din cáli- 
mară, aruncând câţiva stropi prin'prejur. 

„Mai încet, strigă penalul, care fusese atins de o pi- 
cătură. Nu vezi că m'ai umplut cu negreala ta ? 

— Las’ că viu eu să te şterg”, zise sugativa si se În- 
dreptă spre penal. Dar în drum, lovi o gumă, care căzu 
peste un creion, si de-aci, altă ceartă. 

„Pune-ţi ochelari, dacă nu vezi, zise îmbufnată guma. 
Ai să faci să m'apuce iar durerile de cap! 

— Lasă, cá-ti pun eu comprese, strigă linia cea glu- 
“meaţă. > 

— la nu te mai amesteca si tu, zise guma, de data asta 
rástindu-se. 3 

— Dar de ce tipi asa ? Avem si noi o zi frumoasă pe 
an si atunci cauţi ceartă ! zise cu drept cuvânt inteligentul 
creion. 

— Adevărat, adevărat! strigară cu toţii. Dar ce să fa- 
cem? Cine are vreo idee? 

— „Eu”, se auzi strigând un glas. Toti își intoarserá 
privirile gi văzură revista „Dimineața Copiilor”. care ve- 
nea spre ei. Toţi o inconjurará gi ea zise: 


v41 TE PRD OS 
Lu) mai LS 


— Haideţi să facem un concurs. Fiecare din noi va 
spune ce-ar vroi să fie, dacar fi om! Cel care va spune 
mai frumos dorința sa, va fi învingător! 

— Bravo, bravo! strigară toţi. Creionul începu de bu- 
curie să sară în sus și-și rupse vârful Dar, în veselia sa, nu 
observă că rămăsese fără.. cap! 

Se începu concursul. Vorbi întâi guma: 

„Aş vrea să fiu profesoară, sá'nvát pe copii să citească 
si sá scrie şi să frece mai încet cu guma, căci mă doare ca- 
pul, când mă freacă de hârtie copii ástia!... 

— Hahaha! Se auzi. Era râsul obraznic al ceasorni- 
cului. s 

— Eu, zise apoi sugativa, aş vrea să fiu o automobi- 
listă, ca să merg toată ziua cu mașina. 

— Eu, zise cerneala, as vrea să fiu o regină, ca nimeni 
să nu-şi poată râde de mine, ca eu să fiu atot-puternicá. 

— Eu, spuse penita de caligrafie, as dori să fiu un po- 
litist, ca să am baionetă; astfel nimeni nu se va apropia 
de mine! 

— Eu, vorbi penita obișnuită, doresc să fiu un om bun, 
să pot ajuta pe săraci, ca să fiu fericită! 

— Bravd! se auzi din toate colțurile. De sigur că es 
va câştiga concursul! 

— Eu, zise creionul, as vrea să fiu un 
vindece pe oamenii bolnavi si nenorociti! 

— Bravo, bravo! se auzi iar. 

— Eu, zise linia cea glumeatá, as vrea să fiu un ar- 
tist, sá fac pe toată lumea să fie veselă. 

— S'a terminat concursul, strigă guma. Pe cine alegem 
învingător? Desigur că pe mine! 

— Stai! strigă creionul, a rămas revista 
Copiilor”. Ea n'a spus încă nimic! 

— Eu, zise revista, as dori să fiu un om bun, si să ştiu 
multe povești. Aş vrea ca în serile lungi de iarnă sau serile 
calde de vară să trec pe la fiecare copil cuminte şi să-l 
adorm cu o poveste frumoasă. Răsplata mea va fi somnul 
copilului zâmbitor. As vrea astfel sá fac ca să uite cei sá- 
raci de nevoi. Dac'as putea, dac'as putea! 

— Ea a câştigat! strigă creionul emoţionat. Felicită- 
rile mele. 

— Da, da, da, bravo! strigară veseli. toți. 

- Stati! strigă Dimineața Copiilor, dacă spuneţi cam 
vorbit .cel mai frumos, gánditi-vá si la creion, la penita 
obișnuită, la linie. Primul vrea să însănătoşească pe oa- 
meni, să le dea viaţă, al doilea dorește să le dea mijloace 
de traiu, iar al treilea vrea să-i înveselească. lată deci că 
ei merită premiul. 

— Ura!, strigă penalul, toţi patru merită premiul! Dar 
revista cea bună va primi si... | 

Tocmai atunci se auzi glasul unui cocos, care vestea 
zorii zilei. Lucrurile pierduseră glasul... 

LORIAN A. ALEX. 


doctor. ca să 


„Dimineaţa 


10 


OUR 


Artistul sclav 


Un negru, pe nume Juan Paresa, era robul vestitului 
pictor spaniol Velasquez, care-l întrebuința să-i amestece 
culorile şi să-i curețe penelurile si paleta. Insă Paresa do- 
rea să ajungă să picteze el însuşi, cu toate că ştia că unui 
rob negru nu-i era permis să devie un artist, precum mai 
știa că stăpânul său Velasquez Var fi pedepsit foarte se- 
ver, dacă Par fi prins pictând. 

E u toate acestea, inima îl impingea pe Paresa sá pic- 
teze. Aşa, în orele când Velasquez se odihnea în camera sa 
sau când era dus la Curtea regelui Filip, Paresa picta cu 
un suflet fericit. Aşa putul el să termine mai multe tablouri. 

Fiind gata să înfrunte orice primejdii, Paresa se ho- 
tări să aducă lucrările sale la cunoștința regelui Filip, care 
se arăta foarte bun cu artiștii. Insă când regele mergea în 
vizită la Velasquez, deseori îl ruga să întoarcă tablourile, 
care erau așezate cu faţa spre perete. 

Paresa, care știa lucrul acesta, puse cu faţa spre perete 
si unul din tablourile sale. Se simți cuprins de mare bu- 
curie, dar tremurând în acelaş timp de spaimă. când re- 
gele îi porunci să întoarcă tablourile. 

Aşa apăru şi tabloul: făcut de el, care era un tablou 
minunat. Paresa căzu în genunchi înaintea regelui, îşi 
mărturisi păcatul (?) şi se rugă de rege să-l apere împo- 
triva lui Velasquez. 

Regele Filip se uită atât la rob, cât şi la stăpân, apoi 
zise: ..Valesquez, nu numai că trebue să-l ierti pe Paresa, 
dar un pictor asa de talentat trebue negresit să fie liber” 

Si se făcu asa cum spuse regele, spre marea bucurie a 


lui Paresa. 
Bocancii pierdu 


Intrun muzeu din Olanda se păstrează cu mare grije 
o pereche de bocanci de lemn, pe care sunt desenate m3 
multe figuri amuzante de rate, pui de găină si purcei. Fi-- 
gurile de pe bocancii aceștia au servit la descoperirea vez. 
titului pictor olandez, care a fost Rembrandt (1606- 1069). 
lată cum este această întâmplare adevărată: 

Tatăl lui Rembrandt era morar în oraşul Le yda, însă 
marea dorință a lui Rembrandt era să fie pictor si să că- 
iăiorească. Intruna din zile, învățătorul îl observă că nu 
este de loc atent la lecţie şi că ţine si mâinile si privirile 
sub bancă. Merse deci si îl prinse desemnând figuri de 
rate, de pui de găină, si de purcei pe bocancii de lemn ai 
verișoarei sale Wilhelmina, care era încântată. Insă în- 
sotitorul se supără foc și scrise îndată unchiului lui Rem- 
brandt, povestindu-i ceeace făcuse băiatul. 

Ziua următoare, Rembrandt a mers sá se calere pe zi- 
durile cetăţii. De acolo privea la mulțimea. care forfotea 
prin târg, si visa la timpul când ar putea să călătorească 
si el în lumea largă. Insă iată că a zărit pe unchiul său, 
care venea spre dânsul. 

I sa spulberat îndată visul si s'a speriat, gândindu-se 
la bocancii pe care-i desemnase. 

Când unchiul său a cerut să vorbească singur cu ma- 
ma lui Rembrandt, acesta era încredinţat că i se pregăteşte 


Din copilăria oamenilor vestiți 


Tablou de Rembrandt 


ceva rău. După câteva minute, a văzut că mamă-sa şi un- 
chiul său merg la moară, ca să întâlnească pe tatăl său. Bu- 
curos ar fi rupt-o Rembrandt la fugă, dar tocmai atunci 
auzi că-l cheamă tatăl său, iar el fu nevoit să asculte şi să 
meargă la moară. 

Aci văzu că unchiul său tine în mână unul din bo- 
ancii cu pricina şi că toţi trei îl privesc ţintă. Insă, spre 
marea sa mirare, în loc de a fi certat, aşa cum se aştepta, 
mamă-sa se apropie de el şi îl întrebă cu o voce foarte dul- 
ce: „Iți place in adevăr să te faci pictor?” 

La auzul acestor întrebări, micul Rembrandt abia pu- 
lea să-şi creadă urechilor, pe când inima începu să-i bată 
de bucurie nemărginită. Mai târziu a aflat că, deşi învă- 
tátorul său se supărase, fiindcă făcuse desenele pe bocan- 
cii de lemn, rămăsese totuși foarte impresionat de măes- 
tria desenelor și ceruse ca Rembrandt să studieze pictura 
cu Swanenburch, marele pictor dela Leyda. 

In anii de mai târziu, Rembrandt a pictat tablouri ad- 
mirabile şi a câştigat mulţi bani. Totuşi, a murit foarte să- 
rac, neavând la moartea sa altceva decât hainele si ma- 
terial de pictat. STIE-TOT 


REVIN ENE PN NN UN NOL INN N III IEEE ESE RECO PIPE SIISE SIRIA PERIS III IPEPIRA 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neintrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


„Almanahul Scolarilor pe 1935” este minunat şi foarte 
frumos ilustrat. Un volum de aproape 120 pagini costă nu- 
mai 20 lei. 


Cine se interesează de cura de Karlsbad citeşte broşura 


indicațiile şi contra indicaţiile curei de Karlsbad 


de D-rul GRIGORE GRAUR 
medic balnear la Karlsbad 


Prețul lei 20. Ed. „Adeverul": 


De vânzare la librării și la 
depozitarii noștri 


11 
DONNA 


A 


Gásca vorbitoare 


ui Costel, táticul sáu 1i cumpárase o cutie pliná 

cu bile de coloare galbená. Pe fiecare bilá era 

scrisă o literă din alfabet. Asa dar, când le pu- 

neai una lángá alta, puteai forma cuvinte, Cu 

aceste bile, Costel invátase sá formeze numele 
tatălui său, al mamei sale, numele României, nume de ora- 
se, de râuri, etc. Precum vedem, era un joc amuzant, dar 
totodată instructiv. 

Intr'o zi, Costel îşi uită cutia cu bile în curte. Cátelul 
Dorel le rávási cu coada, imprástiindu-le pe jos. O gâscă, 
crezând că sunt boabe de porumb, le înghiţi una câte una. 
Ne închipuim acum uşor ce mult i sa umflat gâtul cu toa- 
te literele alfabetului, dela A până la Z, cu toate literele 
mari, literele mici, fără să punem la socoteală punctele, 
virgulele, semnele întrebării şi celelalte semne. 

Insă un O mare se opri la jumătatea drumului, aşa că 
nu mergea nici în sus, nici in jos. Putin desteapta gâscă 
era cât p'aci să se înăbușe. Stăpâna ei nu mai ştia ce să-i 
facă. Vru să o pipăe în partea în care gâtul era mai um- 
flat, dar abia o atinse, că din gât esi un sunet destul de 
puternic de o. 

Femeia se cruci si sări în lături speriată. După aceia, 
o pipăi ceva mai jos şi auzi un sunet de e. O mai pipăi o 
dată şi auzi un a răsunător. 

„Dar ce să fi pátit gâsca, de a ajuns să vorbească ?” 
se întreba femeia în culmea nedumerirei. 

Ne mai ştiind ce să-i facă, îi trecu o sfoară de gât şi o 
duse la cel mai bun medic veterinar. Medicul făcu şi el, 
ceiace făcuse stăpâna gâștei. Adică, pipăi de câteva ori gå- 
tul de sus până jos. La prima atingere, se auzi un ò, la a 
doua eşi sunetul a, la a treia sunetul îi, la apatra sunetul e, 
iar la a cincea atingere esi sunetul u. 

Medicul veterinar stătu şi el câteva clipe mut de mira- 
re, Apoi zise: „Aşa gâscă n'am pomenit de când sunt. E o 
gâscă vorbitoare. Dar mă întreb: Ce are ea în gât? Nu 
cumva a mâncat clapele dela o maşină de scris ? Ori vreo 
placă de patefon? Ciudat, foarte ciudat! 

— Acum, ce să fac eu cu gâsca aceasta ? îl întrebă fe- 
meia. 

— Ei, ce vrei să faci? îi întoarse medicul vorba. Sá 
ţi-o duci înapoi acasă, fiindcă nu pot să o tin aci la mine. 
Am eu cine să vorbească și chiar să facă sgomot. Am pe 
nevastá-mea, am pe servitoarea, am un băiat, care învaţă 
vioară, am o fetiță, care face toată ziua exerciţii la pian, 
am un patefon, am un papagal, am un aparat de radio, 
aşa că nu mi-ar lipsi decât gâsca aceasta, care să vor- 
bească”. 

Neavând încotro, femeia a trebuit să-și ia gâsca si să 
o ducă acasă la ea. Când sa răspândit vestea despre acea- 
stă gâscă vorbitoare, veneau de peste tot oameni să o vadă 
si să o audă. Insă stăpânei sale aceste vizite nu-i făceau 
nici o plăcere. De cum se lumina de zi si până seara târ- 
ziu, nu mai putea scăpa de lumea, care îi umplea curtea 
în dorinţa de a vedea si auzi minunátia de gâscă. 

„Cel puţin sá má-aleg si eu cu ceva de pe urma aces- 
tei gáste, care trebue să aibă pe necuratul într'însa!” îşi 
zise femeia. O luă pe genunchi şi finánd-o strâns, îi smul- 
se toate penele cu care îşi umplu o pernă. 

Jumulită de pene, biata gâscă era întrun hal, că îţi 
venea să-i plângi de milă. Insă, de durere şi, poate, de ru- 


șine, gâgâia acum mai mult decât mai înainte. Gâgâia, dar 
în loc să iasă un gâgâit, așa cum este gâgâitul gâștelor, 
eseau foarte puternice toate sunetele vocalelor se inghitise. 
O auzeai că strigă mereu: „A, O, E, — A, O, E, 1, Ur’ 

Dar stăpâna ei avea de acum şi altă pricină să fie şi 
mai tare supărată. lată, chiar în prima seară, cum şi-a pus 
capul pe perna umplută cu penele de gâscă; auzi o voce, 
care venea din lăuntrul pernei: „Stăpână fără milă, dece 
mi-ai smuls penele?” 

La auzul acestor vorbe, femeia sări din pat, ba chiar 
lungi din cameră. Era la faţă galbenă ca turta de ceară şi 
tremura din tot trupul. După ce stătu afară câteva minute, 
căută să-şi facă singură curaj, zicándu-si: „Poate, mi sa 
părut numai că am auzit vorbele, de care m'am speriat 
atâta. Poate, că din pernă wa esit nici o voce”. 

Intră în cameră și se culcă din nou, dar abia îşi puse 
capul pe pernă, şi auzi iarăși: „Stăpână fără milă dece 
mi-ai smuls penele ?” lar sări din pat si iar fugi afară. 
După ce stătu vreun sfert de oră, îi veni alt gând: „Am să 
arunc blestemata de pernă întrun colț şi am să mă culc pe 
perna mea cea veche”. 

Asa zise femeia si cu gândul acesta intră din nou în 
cameră. Dar nici pu pusese bine mâna pe perna cu pri- 
cina, că auzi iarăşi: „Stăpână fără milă, de ce mi-ai smuls 
penele?” 

Acum îi pieri tot curajul. Lăsă perna la locul ei şi ea 
fugi pentru a treia oară din cameră. Stătu afară, până ce 
se lumină de zi. 

Şi iată că se trezi şi gâsca. lar gâsca începu sá gâgâie, 
zicând: „A, O, E, 1, U! A, O, E, 1, U! Şi zicea si repeta în- 
truna. 

Femeiei îi venea sá inebuneascá — si mai multe nu. 
„Ce sá fac? Ce să fac?” se tot frámánta ea cu gândul. La 
urmă își zise: „Am să arunc perna în foc și am sá tai gâs- 
ca. Numai asa pot să am iarăşi parte de un trai liniştit”. 

Intră în casă si se întoarse cu un cuţit de bucătărie cu 
care vroia să tae gâsca. Dar gâsca, ghicindu-i gândul, o 
rupse la fugă şi izbuti să se suie întrun pom, de unde îi 
dedea mereu înainte: „A, O, E, 1, U! A, O, E. 1, U! 

Atunci femeia îşi zise: ,Las' că o prind eu diseară, 
-ând vine sá se culce. Acum să fac un foc mai mare şi sá 
ard blestemata de pernă”. 


Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


12 
í (O PIMINIATA 


MICUL CALATOR 


fost odată un băiat mic, mititel, care avea de 

făcut o călătorie lungă. Băiatul acesta avea o 

mamă bună si iubită, asa cum sunt toate ma- 

mele. Mamă-sa, de sigur, nu dorea, ca drágutul 

ei copil să plece si să o părăsească. Insă, fiind- 
că ştia că trebue să plece, l-a îmbrățișat si i-a zis: „Nu te 
teme, dragul meu. Gândurile mele au -să te însoţească peste 
tot, iar bunul Dumnezeu va avea grije de tine”. 

Băiatul imbrátigsá de asemenea pe mamă-sa, îi sărută 
apoi mâna şi luându-și în felul acesta rămas bun dela dân- 
sa, plecă la drum, cântând un cântec vesel. Atâta timp cât 
putea să o vadă, întorcea capul și îi făcea semn cu mâna. 
Dar după ce făcu o bucată de drum, na mai putut să o 
vadă. : 

După puţin, ajunse la un râu. „Cum as putea să trec 
dincolo ?” se gândea băiatul. Insă iată că o lebădă albă 
înotă drept la el şi îi zise: „Tot se găsește un drum ca să 
treci râul. Vino după mine! Vino după mine!” 

Băieţașul merse după lebădă, până ce ajunse la nişte 
mari pietre albe, care erau înşirate în apa râului. Sări din 
piatră în piatră, numărându-le pe măsură ce sărea. Când 
ajunse la piatra a șaptea şi a văzut că aproape trecuse 
râul, s'a întors ca să mulțumească lebedei. După ce îi mul- 
tumi, îi mai zise: 

„Lebădă, lebădă, drăguță cum esti, 

Te rog, du chiar astăzi la mama mea vești, 
Căci știu că mămica prea mult mă iubeşte 
Si ziua şi noaptea la mine gândește”. 

Lebáda sa întors să meargă la mama báetelului, iar 
báetelul şi-a văzut mai departe de drum. Trecea acum 
printr'un drum minunat. Auzea cum cântă păsările si cum 
zumzue albinele. 

Si vedea flori aşa de frumoase si fluturi, care sburdau 
în iarbă verde. Mergând aga, intră într'o pădure, unde fie- 


Poveștile mamei 


care arbore era imbrácat în haine verzi. Insă, iată, că prin 
pădurea aceasta, curgea la umbra arborilor un râu lim- 
pede. „Cum am să trec peste râul acesta?” se întreba báe- 
țelul. 

Dar un vántulet drăguţ îi sopti la ureche: „Tot se gă- 
seşte un drum ca să treci râul. Vino după mine! Vino 
după mine !” 

Băeţașul merse după vocea vántuletlui. Dar vántuletul 
se prefăcu dintr'odată într'un vânt puternic şi culcă la pă- 
mânt un brad, făcându-l să cadă tocmai până în partea 
cealaltă a râului. Asa se făcu o punte, peste care báetelul 
putu să treacă. După ce trecu şi mulțumi vántuletului, îi 
mai zise: 

„Vântule, vántulet, asa drăguţ cum esti, 
Te rog, du chiar astăzi la mama mea veşti, 
Căci știu că mămica prea mult mă iubeşte 
Si ziua şi noaptea la mine gândeşte”. 

Vântuleţul s'a întors să meargă la mama  băețelului, 
iar báetelul și-a văzut mai departe de drum. Drumul îl 
duse acum printr'o livede de trifoi, în care oile si mieii 
păşteau împreună la căldura soarelui. Intro parte a livezii 
curgea un râu de o culoare ardfâtie strălucitoare. Báete- 
lul umbla dealungul râului în căutarea unui drum pe care 
să treacă în partea cealaltă. 

Pe când umbla așa, îi ieşi înainte un dulgher, care îi 
zise: „Lot se găseşte un drum ca să treci râul. Vino după 
mine ! Vino după mine !” 

Báetelul merse după dulgher, iar dulgherul si oa- 
menii săi făcură un pod dintr'o parte până în partea cea- 
laltă a râului. Báetelul trecu pe podul acesta, apoi, după 
ce mulțumi duigherului, îi mai zise: 

„Dulgherule, bun si drăguţ cum ești, 
Te rog, du chiar astăzi la mama mea vești, 
Căci ştiu că mămica prea mult mă iubeşte 
Și ziua si noaptea la mine gândește”. 

Dulgherul primi cu plăcere şi se întoarse, ca să mear- 
gă la mama báetelului, iar báetelul își văzu mai departe 
de drum. Drumul îl duse peste dealuri, printre stânci si 
cărări râpoase, printre spini şi mărăcini, până ce picioa- 
rele îi slăbiseră rău de tot. Si iată că se cobori din nou în 
ale, unde întâlni un alt râu, dar un râu foarte întunecos 
şi foarte adânc. Acolo nu se găsea vreo lebădă si nu sufla 
vreun vânt care să-l ajute. De asemenea, nu-era vreun ar- 
bore, din care ar fi putut face vreo punte, iar dulgherul și 
oamenii săi erau departe. 

„Trebue să găsesc un drum ca să trec dincolo”, îşi 
zise báetelul. lar când şezu jos, ca sá se mai odihnească, 
auzi un murmur, Privind în partea aceea, zări o luntre 
mică, legată de o salcie. 

„Sunt o luntre şi am ş'o lopată, 
In partea cealaltă te trec eu îndată”. . 

Asa murmura luntrea, într'una. Báetelul o deslegă de 
salcie, sări în ea si începu sá vásleascá prin apa adâncă şi 
întunecoasă a râului. a 

Pe când vâslea, văzu că o pasăre sboară în jurul lui. 
Pasărea n'avea nevoe nici de luntre, nici de pod, fiindcă 
avea aripile puternice. Băeţelul îi strigă: 

„Pasăre mică, drăguță cum ești, 

Te rog, du chiar astăzi la mama mea veşti, 
Căci știu că mămica prea mult mă iubește 
Si ziua și noaptea la mine gândește”. 

Pasărea sbură numai decât ca să meargă la mama bă- 
etelului, iar báetelul vâsli, până ce trecu în partea cealaltă 
a râului. Multumi luntrei, o legă din nou de un arbore, iar 
el merse înainte, cântând un cântec vesel. 

Din când în când auzea câte un răspuns la cântecul 
său şi ştia că e marea, care îl cheamă, zicându-i: „Vino! 
Vino! Vino!” Când ajunse la țărm unde valurile albastre 

(Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


isor la 


Spre Pol 


De douá ceasuri marinarul imi istorisea trista sa po- 
veste. Timpul se scurgea fárá sá simt si asteptam cu neráb- 
dare sá aflu sfârşitul acestei întâmplări. Dar marinarul 
nu părea să fie atât de grăbit ca mine. Se sculă de pe patul 
pe care stătea şi apropiindu-se de fereastra cabinei, privi 
lung si tăcut în noapte. 

Ninsoarea  încetase cu totul, cerul se înseninase, iar 
luna arginta oceanul de západá ce se întindea cât. cuprin- 
deai cu ochii. Nici un sgomot nu tulbura liniştea cea mai 
deplină ce stăpânia întreg ținutul. 

„Nu vrei să-mi spui mai departe ce şa întâmplat cu 
lonel? întrebai pe marinar cu jumătate de glas, de frică 
să nu-i tulbur gândurile. 

Ba da, Mikisor, îţi voi povesti mai departe, îţi voi 
istorisi cu deamănuntul tot ce fratele meu a întâlnit în ca- 
lea lui şi care anume sunt cauzele ce m'au silit acuma să 
fiu în pustiul acesta de ghiatá. Dar nu mă întrebi tu, urmă 
mai departe marinarul, cum sa întâmplat ca să aflu veşti 
despre lonel, odată ce atât Marga cât şi eu, părăsisem casa 
părintească, fără să ne mai întoarcem vreodată pe é acolo? 
Dar toate acestea ti le voi pavesti eu singur, fără sá má mai 
intrebi. 

„lată cum sa întâmplat: 

„Intr'o bună zi, pe când Marga si cu mine eram în 
pădure, ca să culegem niște uscáturi, veni pádurarul la 
care ne aşezasem, să ne cheme repede acasă. Venise cineva 
să ne caute. . 

„Se împlinise mai bine de un an de când părăsisem 
casa, fără ca în acest timp să avem vreo ştire dela părinţi 
» — sau mai bine zis, dela tatăl nostru — şi mai puţin încă 
dela Ionel. 

„Când am auzit noi atunci că cineva ne caută, ne-am 
grăbit spre colibă. Inăuntru găsim pe tata care, strângân- 
du-ne cu drag la piept, ne spuse că prin ziare a aflat de 
expediția spre Polul Nord si de plecarea vaporului „Ter- 
minus”. Dar abia acuma a primit o scrisoare dela Ionel 
în care acesta îi povesteşte toate prin câte a trecut, adău- 
gând însă că acuma se află în mare primejdie şi rugân- 
du-l să facă tot ce-i va sta în putinţă - pentru a-i veni în 
ajutor. Zicând acestea, tata îmi întinse scrisoarea lui Ionel. 
O scrisoare lungă de tot, că n'am putut să-i număr pagi- 
nile. In ea lonel povestea tot ceeace eu îţi voi spune acum. 

„Părăsind. oraşul, sau îndreptat fără cea mai mică 
întârziere spre Polul Nord. După mult drum prin locuri 
pustii, prin care, de altfel, şi tu ai ajuns aici, au sosit şi ri 
în ţinutul gheturilor. veşnice. Tocmai începea iarna. Cu 
merindele din belşug, n'au putut face altceva decât să aṣ- 


tepte cu mare răbdare să treacă iarna, pentru ca odată cu: 


sosirea primăverii, să meargă mai departe pentru desco- 
perirea Polului Nord. Dar desigur că iernile polare nu 
sunt tot una cu cele dela noi. Lucrul cel mai rău era că 
vaporul stătea strâns între ghețari, care amenințau să-l 
strivească. 

Pe de altă 
polari. 

- Urşi polari? întrerupsei pe marinar. Dar şi eu am 
întâlnit aici asemenea urși, dar nu știu cum sa făcut că 
am scăpat sau poate nu le era foame. 

Cine știe ce noroc ai avut tu”, răspunse marinarul. 

In acel moment însă, cum se pregătea să-și continue 
povestirea, auzirăm deodată un urlet înfiorător străbătând 
liniştea, apoi un țipăt ca de om. 

Atât marinarul cât si eu, sărirăm repede afară din 
:abiná. Tot echipajul era în picioare. esirám într'uh suflet 
afară să vedem ce sa întâmplat. 

Cum pusesem piciorul pe zăpadă, zárirám pe întin- 
sul de zăpada strălucitor sub razele de lună, o umbră care 
se îndrepta alergând spre noi. Ci pustile în mână fugeam 
spre ca, iar la câţiva paşi căzurăm că aveam în fața noas- 
trá un Eschimos, cu figura 
pieile ce-l acopereau, sfásiate. 

Marinarul şi cu mine, ca si întreg echipajul, uitasem 
și de poveste si de tot. 


parte, erau mereu amenințați de urșii 


NA 


îngălbenită de spaimă si cu. 


14 


Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


Luarám pe Eschimos in brate, cáci de fugá si spaimá 
cra atât de obosit, că abia mai putea respira, si îl duserám 
în cabină. Dar el abia întins pe pat, se ridică îndată, ca si 
cum şi-ar fi adus aminte de ceva, si arătând cu mâna în- 
tro direcţie anumită, începu să spună ceva pe limba lui. 
Unul din oamenii echipajului explică numai decât că Es- 
chimosul ne atrage atenţia că în apropiere sunt niște urşi 
care nu Sar da la o parte să ne atace. Ne pregătirăm cu 
toţii armele si în așteptarea musafirilor nedoriți, rugarám 
pe Eschimos să ne povestească ce i sa întâmplat. 


(Va urma) 
In numărul viitor: POVESTEA ESCHIMOSULUI. 


Urmarea din pag. 12-a la povestea: Gásca vorbitoare 


Aprinse în mijlocul curţii un foc de vreascuri si când 
se făcură flăcări mari, ea aduse din casă perna şi o aruncă 
în mijlocul lor. Insă, în aceiași clipă se ridică aşa, din se- 
nin, un vânt doi Vântul imprástic penele în toate 
părţile. 

Acum altă grozăvie. Din colţul unde căzuse fiecare 
pană, se auzea: „Stăpână fără milă, de ce mi-ai smuls pe- 
nele?” 

Iar de sus din pom, MAR o ținea într'una: „A, O, E, 
1;Ul -A,-0, E:-1,:UF" 

Femeia nu mai putu rábda. Isi fácu la repezealá o le- 
gáturá din cáteva haine si rufe si párási pentru totdeauna 
casa. De atunci nu sa mai auzit de dânsa. 


MARIN OPREANU 
PR 
Urmarea din pag. 13-a la povestea: „Micul călător“ 


dansau pe nisipul galben, báetelul sări în sus de bucurie, 
fiindcă văzu acolo o corabie frumoasă cu pânze albe ca 
zăpada: * 

Stiam că aici trebue să fie un drum”, își zise el şi 
sări în corabie, pornind-o în largul mării albastre. Merse 
așa multe zile şi multe nopţi. In timpul nopții, stelele îl 
priveau de sus, sclipind si făcându-i semne. Atunci băe- 
țelul zise unei stele mai mici: 

„Steluţă, stelutá, drăguță cum esti, 
Te rog, du chiar astăzi la mama mea vești, 
Căci știu că mămica prea mult mă iubește, 
Și ziua și noaptea la mine gândește”. 
Băeţeiul merse mereu înainte pe întinsul mării, până 
e ajunse la o ţară dincolo de mare. Era o ţară așa de în- 
cântătoare, eă báetelul se hotári să nu mai meargă mai 
departe. 

lată însă că într'una din zile se stârni o furtună groaz- 
nică. Vântul vájia, tunetul bubuia, fulgerul tráznea si 
ploaia cădea ca în vremea potopului. Văzând aceasta, báe- 
țelul se sperie şi i se făcu mare dor de casă. 

„Trebue să găsesc un drum!” strigă el. Dar nici nu 
spuse bine aceste vorbe, că soarele a răsărit din nou, nou- 
rii de furtună au fugit să se ascundă, iar pe cer se ivi 
curcubeul în formă de punte, părând că atinge atât cerul 
cât şi pământul. 

Inima băiatului svácni de bucurie. Dete fuga pe 
curcubeu si o porni pe el, simțindu-se ușor ca fulgul. lar 
când ajunse la punctul cel mai înalt, privi în partea cea- 
laltă şi îşi văzu casa, si văzu pe . mămică-sa la capătul 
curcubeului. 

Mamá, mămică! strigă el-dând fuga în jos si căzând 
în braţele ei. Eu m'am gândit totdeauna la tine, aşa că si 
bunul Dumnezeu mi-a dus de grije”. 


Povestită de MARIA SOREL 


QUA 


Concursul de j 


SERIA Ill 


ocur 


Pc pervaz — 
Fundaţia 


n REGELE. FERDINAND 1” IAȘI 
Intr 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valuare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luui la „Dimineaţa Copiilor“ 


Cinci pătrate 


1) Ţeava. 2) Balaur (Olt). 3) Umede. 4) Calc una din 


cele 10 porunci. 5) Capitală in Europa. 6) Fără imbrácá-' 


minte (plural). 7) Locuitorul unui continent. 8) A apuca. 
9) Nume feminin. 10) Mistuiese prin foc. 11) Organ al 
fetiei. 
Vertical la fel. 
Valerian Palade 


Aritmogrif geografic 
ar A A ai e 
7 Ș 24.56 
Bi 8 9-56 
10 11 6 1213 6 
AE MENR 6 
S? 6 N56 


Rándurile orizontale dau numele unor state. 
Rândul vertical A-B = Continentul unde se află statele 
orizontale. j 
Abramovici Lilly 


Deslegătorii jocurilor pe luna Martie 


Abrud Ileana si Emil C. Bellu (14); Alba Iulia Cornel Sava 
(14) ; Arad: Gbriela Jana Georgescu (14); Florea Nelly Cor- 
nelia (1); Tatiana Doina Vatianu (8); Bacău: Clemansa Spirtu 
(14); Grazziella Sclavu (14) Jonel si Nicolae N. Turcu (14); Băicoi 
Madia Ing. Lupescu (15); Băileşti Ciobanu Gh. Gheorghe; (14) 
Tiisoara Crăciunescu (14) Elvira Pellea (14); Firtulescu T. Elena 
(13); Balotina Larys Albot 12); Bălți: Mare Broitman (14); Billa 
Ghersenzohn (13); Vova Sulmeister (2); Bárlad Nestor A. Gheor- 
ghe 14); Puica Margareta C. Dolinescu (11); Abramovici Lily (15); 
Mundi si Buti Wilder (15); Sergiu Maloman (12); Sandrela Chir- 
toiu (13); Bechet-Dolj Dovy Dima (15); Botoșani Lucreția Pilat 
(15); Michaela C. Ciulei (14); Zaharia Brándusa (12); Brăila Ele- 
na Morăranu (15); Rodica D. lonescu (15); Sulyok Marioara (14); 
Nora Halpern (15); Zizy Leibovici (12); Toni Pierelani (4); Sin- 
ger M. David (14); Brașov Maria şi Corneliu Croitoru (15); Anitei 
Mircea (15); Crăciunescu Valentir (12); Zena Scurtu (4); Buzău 
Nicu Slavu-Sfinx (15);; Banda veselă: Viorica, Tuta, Gicu, George 
si Eugenia (13); Lăcătușu C. Virgil (15); Calafat Popescu C. Elena 
(15); Călărași Mihai N. Apostolesc' (12); Getta Cialác (4); Cam- 
cic Vasile S. Rusu (14); C. Lung-Muscel Onofrei R. Vladimir (14); 
Câmpina Biota I. Ion (9); Caracal Ione} şi Marioara Stáncescu (13) 
Cárpenis loan N. Bâldea (12); Cartoja. *-Vida Victoria Iulia Cons- 


tantinovici (15); Cavarna Elena Sotelcă (4); Cernăuţi Alexandru 


Volschi (14); Leon Retter (13) Ceptura Costel şi Sică Iliescu (12); 
Cernatu Sanda Romniceanu (15); Cetate Tufi Grămescu (14); C. 
Alba Ada Flitianu (14); Rosu Stefan (4); Alevtina Denisova (14); 
Chişinău : Elvira Orza (15); Margareta Sachelarie (15); A. 
Cofner şi A. Tucherhalten (15); Eugen Melich (15); Socolik (15); 
Idel Coton (4); Ciadar-Lunga Cozma Corneev (4); Cleastita Gertru- 
da Savall (6); Cluj Elena Cámpianu (12); Lucica Vlad (15) George- 
ta Popovici (14); Comana Cristiana V. Gheorghiu (15); Elena Băr- 
bulescu (15); Constanța Lory Zavelás (4); Tudor Aurelia 4); Ton- 
ca |. Atena (12); Martin N. Ana (12); Petrescu Ion (15); Martin 
N. Nicolaie (15); Dumitru I. Silvestru (14); Corabia Crin Teodo- 
rescu (13) Covasna Sanda Săveanu (15); Papadopol Iustin (14); 
Criuleni Buma Crasnovet (13); Craiova Viorica Stavrache (14); 
Picu si Marcel Abagiu (14); Lia Weinberg (15); Sandy Eliezer 
(15); Comana Smeu Maria (14); Craiova Radu Kiriacescu (14); 
Pippidi Adriana (14); Zoe si Victoria Tarnoveanu (15); Tity Cons- 
tantinescu (14); Gil Viisoreanu 15); Darius Vicentiu si Nicoleta 
Popescu 15); Mariana si Mirela Cpt. Cápitánescu (15); Klein Mir- 
cea (14); Rezeanu Elena (12); Suzette D. Popescu 13); Ciobanu 
Eugenia (13); Deva Puşa Dinu (13); Elie Radu Sili Leibu (18); 
Făleşti Fira Diner (13); Fălticeni Pápusa Seripcariu (13); Tili 
Schonfeld (15); Verdes Marioara (14); Rusi Bredicevschi (15); 
Focşani Elisabeta I. Avramescu (4); Marcel Leibovici (14); Pe- 
trescu Aurel (14); Ornstein Avram (15); Constantinescu D. Petru 
14); Ionescu I, Spiridon (14); Nicolae S. Gheorghe si Niculescu S. 
Ştefan (14); Fundeni Angela Ganea (15); Halmei Sandi Sturdza 
(4); Hlipiceni Mandi Doiban (15); Huşi Renée Z. Rubinstein (14); 


Miorica Goldenberg (12); Leon Gh. Const. (13); Matilda Cligher 
3); Galaţi Marga Roubert (4); Artemisa Topalian (14); Lisi şi 
Reta Goldfracht (14); Liliana Perlman şi Gigel (14); Benita 
Fruchter 2); Mioara Marinas (14); Marcela si Virginica lonescu 
(15); Goldenberg Marcius (14) Marius Mendelovici (15); Paula si 
Sergiu Grunblatt (10); Valentina Sápuna 15); Gherla Ungur Emil 
(14); Ghimbav Szabo Iuliu (14); Giurgiu Lucica M. Selagianu (12): 
Nicolae A. Corneliu (14); Marioara Táranu 15); Camil V. Pante- 
limonescu (14); loan Şerban Aurel (15); Ianca Constanţa si Ni- 
colaie Micu 14); laşi Pomârleanu Erica (14); Aurora Barbu (12); 
Lazăr Leibovici (13); Sabinette şi Tanilini Zentner 14); Natansohn 
Stella (15); Gilly Salbaresse (15); Iacob si Tania Mates 12); Is- 
mail Tenov Victor (4); Berfeld Leon 5); Nicodim Laurentiu (15); 
Lásáu Filip St. Marcu si cu elevii din cl. VI-VII (15); Lehliu Picu 
Papadiseia (13); Lelcani Sava Popovici (15); Lipia Emilica I. 
Tudor (1); Odorhei Cornelia Bologa (15); Oltenița Mircea R. Iosef 
(13); Oradea Nodis Nicolae (14); Lecutia Maria (15); Bitang 
Elena (15); Straut Eugenia (15); Lia si Nelly Sandu (3); Orhei 
I. Titov (15); Pecica Dorel A. Ardeleanu (15); George Vasilievici 
(15); Piteşti Nicuşor Dragomirescu (14); Ploesti Maria si Elena 
Sovitz (2); Tudorel si Costel Nicolescu (1); Alexandru Al. Bellu 
(3) Poiana Mare Gică P. Licurici (15); Popeni Suşnea E Constan- 
tiu 14) Principele Mihai Nicuşor Teodorescu (14); Putila Manfred 
Winkler (15); Radna Emilia Sabău (14); R. Sărat Ionescu Dumi- 
tru 14); R. Vâlcea Tity Lăcătușescu (15); S. si M. Drăghici (13); 
Roman Puiu Mogâldea (13); Florin Herscovici (15); Aurel Taller 
(19); Sântămăria Orlea Stelian C. Ivascu (10); Seceleanu Georgel 
Constantinescu (15); Sibiu Cristea Marioara (14); Olga M. Mutiu 
(15); Fifi Maior Frunzetti (13); Sighet Romeo V. Chis (14); Si- 
listra Valeriu S. Georgescu (2); Siret. Blima Chiffer (14); Slănic- 
Prahova Eugenia si Dimitriu G. Tufcea (14); Slatina Estera si Ta- 
via Harlin (13); Ştefăneşti Feinstein Marcel (11); Slorojinel 
Ipatie Ştefan Ghinta (15); Strehaia Brezoescu Viorica (15); Maria 
H. Bidilici. (15); Meculescu N. Constanţa ' (14); Suceava Mochna- 
cki Roman (10); Taslác Ribca Craiz (14); Tg. Neam! Anuta yi 
Schechter (14); Tg. Mureş Hirsch Solomon (4); Tecuci Eca- 
terina Lucánesen 15); Catighera Octavian (13); Telegova Liviu 
Fenesan (15); Timişoara Cloaşe Constanţa (12); Turda Mioara Pă- 
tăcean (15); T. Severin Silvia Cherata (15); Sbenghe D. Mihai 
(14); Aida si Olga Petcoff (15); Elvira si Virginia Băiculescu 15); 
Vioara. Viorel V. Milea (3); Vársand Florea Sferle (12); Urlaţi 
Savu Avramescu (15). 


CUPON DE 'JOCTT TEREE N 


PE LUNA IUNIE 


Numele şi pronumele 


Adresa: o KK 


OU 


cas e 


0 petrecere de vară la farà 


e — Copiii ne cer să se joace cu pásárile si animalele 


din curte. 
— Să le facem odată pe plac. 


Titel s'a făcut toboşar şi învaţă pe curcan sá umble ca 
soldaţii. — Sylvia e mama unui cocoşel, pe care l-a pus în 


cărucior. Ráducu e călăreț pe un porc. 


| Alţi 3 copii fac baie cu rațele, ceeace rațelor le place. 
Sfârşitul a fost că au răvășit şi murdărit toate lucrurile. 


DIMINEA 
COPIILOR 


Cum se mai umflă Miky-Mikisor ! . maa Prețul 5. lei 


Povestea mărei 


Să vă spun o poveste, ca să aflaţi dece marea 
este deseori înfuriată. 

A fost odată un bărbat şi o femeie. Dumnezeu le 
dăduse unsprezece copii, unul mai rău de cât celălalt. 

Intr'o zi, omul îşi luă bocceluta şi traista si ple- 
că în lume, fiindcă se săturase cu viaţa ce ducea 
acasă. 

Mergând mereu, ajunse la o pădure, unde se 
spunea că noaptea umblă stafii. Ion, aşa îl chema 
pe omul acela, nu ascultă şi intră în pădure. Merse 
ce merse, şi numai iată doisprezece tâlhari, înarmaţi 
până'n dinţi. Tâlharii îl prinseră pe lon, îl jefuiră 
şi se pregătiră să-l omoare. lon se rugă sfântului 
Ilie să-l scape, că-i va da ce are el mai drag. 

Sfântul Ilie tocmai trecea pe acolo cu carul său: 
Se gândi, aşa dar, să încerce pe lon. Aruncă în că- 
pitanul bandiţilor, care vroia să dea cu cuțitul în 
Ion, un fulger, de-l prefácu într'o stâncă, iar pe Ion 
îl deslegá şi îi ceru plata. Ion nu îi dădu nimic, 
iar sfântul făcu cu lon următoarea prinsoare : dacă 
lon va mai cere sfântului ceva, atunci sfântul îl va 
omori, iar de nu-i va cere, atunci sfântul trebuia 
să îndeplinească lui lon o dorinţă. 

Ion primi propunerea şi plecă spre casă. Drumul 
ducea pe lângă un munte, unde stătea un balaur, 
care ziua dormea şi noaptea pornea la vânat. 

lon nu ascultă nici de rândul acesta şi merse 
pe lângă munte noaptea. In miezul nopţii peste tot 
era întuneric, doar luna cu stelele luminau slab, iar 
vântul îi sufla în păr. După o colină văzu deodată 
doi ochi. Acesta era balaurul. 

Din două sărituri balaurul fu lângă Ion, îl tránti jos 
şi începu să-i sugă sângele. lon ceru din nou ajutor 
sfântului Ilie, care veni cu o falcă în cer şi una în 
pământ. 

Sfântul luă un fulger, îl aruncă în Ion şi-l bles- 
temă: ,,Sá te prefaci într'o apă, să acoperi trei sferturi 
din pământ şi să te numesti „Mare“. Să omori mulţi 
oameni, înecându-i, şi să nu te poată bea oamenii, 
fiindcă ai să fi sărată şi amară. Când voi da eu 
ploae şi vânt, tu să te înfurii şi să îneci multe co- 
răbii şi vapoare“. 

Pe balaur sfântul Ilie îl prefăcu în peşte, iar 
muntele îl cufundă în mare şi-l prefăcu în nisip 
şi pietris. DUMITRIU I. SILVESTRU 

Constanța 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


e-ale incepátorilor 


Ceasornicul de argint 


Augustin era un student foarte sárac. Intr'o zi plecá 
într'o lungă călătorie şi ajungându-l noaptea pe drum, 
ceru găzduire la o moară, unde se culcă pe o bancă 
în camera de jos. Spre miezul nopţii, fu trezit de 
un uşor „tic-tac“ dinspre perete. Augustin se ridică 
în picioare şi zări la lumina lunei, un ceasornic 
atârnat întrun cuiu. Atunci el simţi ceva care-l 
atrăgea ca să ia ceasul şi să fugă pe fereastră. Con- 
ştiinţa sa, ca un adevărat păzitor al sufletului său, 
îi repeta mereu porunca lui D-zeu: „Să nu furi!“ 
Dar dorinţa de-a pune mâna pe acest ceasornic fru- 
mos îl stăpânea din ce în ce mai mult. Augustin. 
pentru a scăpa de această ispită, se sculă, sări pe 
fereastră şi se depărtă de moară. 

Dupăce făcu vreo câteva sute de metri, se căi 
că nu a luat ceasul şi voi să se întoarcă la moară. 
Dar conştiinţa sa îi strigă pentru ultima dată: „Să 
nu furi!“ 

Augustin ascultă de această voce lăuntrică şi con- 
tinuă drumul mai departe. Luna apusese şi noaptea 
se făcuse din ce în ce mai întunecoasă. Augustin se 
rătăci printr'un loc mlăştinos şi plin de bălării, dar 
după multe rătăciri la dreapta şi la stânga, nimeri 
pe o ridicătură de pământ. Acolo se aşeză jos obo- 
sit şi adormi îndată. Spre ziuă, nişte strigăte groaznice 
îl treziră; şi când deschise ochii, începu să tremure 
de groază şi de spaimă. 

Augustin dormise sub o spânzurătoare, iar deasu- 
pra capului lui atârna corpul unui bandit, la care se 
adunaseră o mulţime de corbi ce croncăneau. In- 
momentul acesta sărmanul student auzi din nou 
glasul constiintii care îi zicea: 

„Uită-te la acest bandit şi vezi de ce soartă a 
avut parte. Deci să nu furi şi tu, căci vei ajunge la fel“. 

Atunci sărmanul Augustin căzu în genunchi şi 
se rugă lui Dumnezeu că-l scăpase de asemenea 
ispită şi totodată promise că în viitor să respingă 
orce ispită asemănătoare. 


In româneşte de SPANACHE ŞT. IOAN 
Bârlad 


„Almanahul Școlarilor pe 1935” este minunat si foarte 
frumos ilustrat. Un volum de aproape 120 pagini costă nu- 
mai 20 lei. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


.......... Lei 200 
100 
50 


Z 


Pe un an 
Pe şase luni 


. . . . . . . . . . LI] 


ai. ARPA NP 


REDACTIA $1 ADMINISTRATIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 100 „ 


DIMINEAT 


COP11LOD 


ADMINISTRATIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


26 lunie 1935 No. 594 


A 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Din copilăria lui Uitucilă 


A SCAPAT $1 El ODATA 
DE BATAE! 


ra în ajunul examenelor. Mai avea 
de mers încă trei zile la şcoală pentru lecţii, 
apoi începeau examenele de sfârşit de an. 
De aceia, tatăl său li zise: „Uitucilă báete, 
să nu mă faci de râs tocmai acum la sfársi- 
tul anului si — vorba ceea— să nu te îneci ca 
Tiganul la mal. Vezi în aceste puţine zile câte mai 
sunt, să mergi regulat la şcoală în toate diminetile 
şi în toate după amiezile. Să nu te mai prind că, 
în loc de a merge direct la şcoală, ai luat-o iarăşi 
razna, aşa cum îţi este obiceiul, că să ştii că nu 
mai scapi viu din mâinile mele. 
—Bine, tăticule, am sá fac întocmai cum mi-ai 
spus“, îi răspunse Uitucilá, hotărât ca măcar în ulti- 
mele zile să meargă şi'el regulat la şcoală. 

Și iată, era în după amiaza unei zile de Vi- 
neri. Uitucilá îşi luă ghiozdanul cu cărţi şi porni 
spre şcoală. Pe drum, nu se uită nici la dreapta, 
nici la stânga. Insă, tocmai când să întoarcă colţul 
străzii în care se găsea şcoala, dete de prietenul 
său Ticu. E mai bine, în loc de prieten, să spunem 
despre Ticu că era duhul rău al ispitei, acela care 
il făcea pe Uitucilă sá greşească si să se abată din 
drumul drept al datoriei. 

Uitucilă se prefăcu că nici nu-l vede şi vroi să-şi 
zaute înainte de drum. Dar nu e lesne să te scapi 
de Ticu. Merse drept la Uitucilá, îi puse mâinile 
pe umeri şi îi zise: „Mă Uitucilá, mai e timp până 
intră învățătorul în clasă şi începe lecţia. Până 
atunci hai cu mine să vezi ceva frumos de tot! 

Ce e de văzut ? întrebă Uituc#ă, asa mai mult 
din curiozitate. 

—lată, nu departe de aici se joacă o partidă de 
foot-ball între două echipe straşnice. Vino să privim 
puţin. apoi mergem împreună la şcoală. 

—Dar mi-e cáo să întârziem, îi zise Uitucila, 
ăruia îi plăcea mult să se uite la jocul de foot-ball. 


stik Mae $ - 


a 


ARTEM 


nia 


-Nu întârziem, mă, lasă că am eu grijă, îl asi- 
gură Ticu. ; 

— Dar ne primeşte fără bani? mai 
Uitucilă. 

Dar nici nu intrăm pe unde merge lumea, care 
plăteşte, îi răspunse Ticu. Cunosc eu un loc, pe 
unde putem intra, fără sá ne vadă, aşa că n'avem 
de, plătit nici un ban“. 

Ascultând de atâtea 


întrebă 


promisiuni şi asigurări, 
adică, de atâtea vorbe goale, Uitucilă se lăsă în- 
duplecat. Se întoarse, aşa dar, din drumul, care 
ducea la şcoală şi merse cu Ticu, ca să- privească 
la jocul de foot-ball. Ficu ştia că în partea din dos 
a locului unde se juca partida, era o gaură în zidul 
de scânduri. Era o gaură mică, dar prin care se 
putea strecura un copil nu tocmai márisor. 

„Haide, intră tu întâi, ca, la nevoe, să te mai 
împing dela spate“, zise Ticu lui Uitucilă. Acesta 
întră, însă când se pregătea să intre si Ticu, iată 
că fu văzut de unul din jandarmii care stăteau de 
pază. Jandarmul alergă, îl înhăţă pe Ticu de guler 
şi după ce îl mai cinsti cu doi, trei pumni, îl alungă 
de acolo. 

Insă Uitucilă isbuti să intre şi îşi găsi chiar un 
loc de unde putea privi destul de bine. 

Dar ce făcu răutăciosul de Ticu ? Supărat că 
el nu putea intra, dete fuga la tatăl lui Uitucilá si 
îi zise: „„Uitucilă nu sa dus la şcoală. ci l-am văzut, 
când a intrat la jocul de foot-ball. 

—Aşa ?! Stai că îi arăt eu blestematului” ?strigá 
mâniat tatăl lui Uitucilă si porni glonţ sa-l prindă 
şi să-i dea — ba chiar dublă — portia de bátae de 
toate zilele. 

De sigur, el nu putea intra prin gaura din zid, 
ci pe acolo unde intra toată lumea. Isi plăti biletul 


(Citiţi continuarea în pag. 13-a) 


o Fa TN ú 2 


O poveste cu peripeții de Oscar Wilde 


Na de 
L CAZUT 


3) Copilul cazut din stea ca rob la un vrăjitor 


Intr'o seară, copilul căzut din stea sosi la por- 
tile unei cetăţi aşezată lângă râu şi întărită cu zi- 
duri înalte. Fiind mort de oboseală şi cu picioarele 
pline de sânge, ceru să i se dea voe să intre.în 
cetate. Insă oştenii, care stăteau de pază la poartă, 
îndreptară spre el vârfurile lăncilor şi-l întrebară: 
„Ce treabă ai tu în cetate? 

— „Caut pe mama, răspunse el, şi vă rog să-mi 
daţi voie să intru în cetate, fiindcă s'ar putea sá 
fie aici“. 

Dar oștenii îşi ráserá de el, iar un ostean, care 
ținea în mână o pâine neagră, puse jos scutul si 
îi zise: „„Băete, mama ta no să fie mulțumită sá 
te vadă, fiindcă eşti mai urât decât o broască din 
mocirlă şi decât vipera, care se táráste prin mlas- 
tini. ve aceea, hai, intoarce-te şi mergi de unde ai 
venit. Mama ta nu locueşte în cetatea aceasta“. 

lar un alt oştean, care ţinea în mână o flamurá 
galbenă, îl întrebă: „Cine este mama ta şi cum se 
face că nu eşti cu ea şi că ai pornit sá o cauţi?“ 

Copilul căzut din stea răspunse: „Mama este o 
cerşetoare, aşa cum sunt şi eu, însă eu m'am purtat 
foarte rău cu dânsa. De aceea, fiţi buni si lásati-má 
să trec, fiindcă s'ar putea să-mi dea iertare, dacă 
se întâmplă să o găsesc în cetatea aceasta“. Insă 
oștenii nu-l lăsau, ba chiar îl înțepau cu lăncile lor. 

Dar pe când se întoarse înapoi plângând, unul 
al cărui scut era împodobit cu flori aurite şi în a 
cărui cască era săpat un leu care avea aripi, veni 
şi întrebă pe oşteni ce este băiatul, care cerea să 
intre în cetate. Oştenii îi răspunseră: „E un cerşe- 
tor, un copil de cerşetoare; de aceea, l-am alungat 
şi nu l-am lăsat să intre“. 

— N'aţi făcut bine, răspunse el răzând, că e 
mai bine să-l vindem ca rob pe păcătosul acesta, 
iar cu banii ce luăm pe el, cumpărăm o damigeană 
cu vin şi ne punem pe chef“. 

Un moşneag cu o înfăţişare de om rău, care 
tocmai atunci trecea pe acolo, zise: „Il cumpăr eu 
pe preţul acesta!“ lar după ce a plătit banii, a luat 
de mână pe copilul căzut din stea şi l-a dus în 
cetate. 

După ce trecură prin mai multe străzi, ajun- 
seră la o portitá făcută într'un zid, peste care se 
întindeau crăcile unui rodiu. Moşneagul atinse por- 
tita cu un inel de smarald încrustat, portita se des- 
chise, iar ei doi coborirá cinci trepte şi intrară în- 
tr'o grădină plină cu maci albi şi cu ghivece galbene 
de pământ ars. După aceea, moşneagul scoase o 
batistă de mătase, legă cu ea ochii copilului căzut 
din stea şi-l împinse să meargă înaintea lui. Când, 
în sfârşit, îi luă batista dela ochi, copilul căzut din 
stea văzu că se găseşte într'o temniţă, luminată 
numai de o candelă făcută dintr'un corn de bou. 

Moşneagul îi puse pe o masă de piatră o bu- 
cată de pâine mucegăită şi îi zise: „„Mănâncă!“ li 


mai dete apă tulbure într'un vas de pământ şi îi 
zise: „Bea!“ După ce copilul căzut din stea 
a mâncat şi a băut, moşneagul s'a dus, încuind uşa 
temniţei şi intárind-o cu un lanţ de fier. 

Moşneagul, care nu era altcineva, decât vrăji- 
lorul cel mai iscusit din Libia (o ţară dela Nordul 
Africei) şi învățase meşteşugul vrăjitoriei dela un 
vrăjitor, care locuia în mormintele de lângă fluviul 
Nil, veni dimineaţa la temniţă şi încruntând sprân- 
cenile, vorbi copilului căzut din stea precum ur- 
mează: „Intro pădure, care este aproape de porţile 
acestei cetăţi de necredincioşi, se găsesc trei bani 
de aur. Unul din banii aceştia este de aur alb, al 
doilea de aur galben, iar al treilea este roşu. Mergi 
la pădure şi adu-mi de acolo banul de aur alb; iar 
dacă nu mi-l aduci, să ştii că am să te bat, dân- 
du-ti o sută de lovituri de biciu. Du-te repede, iar 
la apusul soarelui am sá te aştept la portita dela 
grădină. Deschide-ţi bine ochii şi adu-mi banul de 
aur alb, căci, altfel, să ştii că ai să o pățeşti cu mine. 
Nu uita că eşti robul meu şi că te-am cumpărat, 
plătind preţul unei damigene de vin“. 

li legă apoi ochii cu batista de mătase, îl duse 
tinándu-1 de mână, prin casă, prin grădina cu maci 
albi, îl făcu să sue cele cinci trepte de aramă şi 
deschizând portita, îi luă batista dela ochi şi-i dete 
drumul în stradă. 

Copilul căzut din stea eşi din cetate şi 
la pădurea, despre care îi vorbise vrăjitorul. 

Privită de afară, pădurea aceasta arăta foarte 
frumoasă şi părea că e plină de păsări cântătoare 
şi de flori plăcut mirositoare. De aceea, copilul că- 
zut din stea intră vesel şi mulțumit. Insă, frumu- 
seţea pădurii, nu-i fu de vreun folos, de oarece ori 
în care parte se îndrepta, spini şi mărăcini ascuţiţi 
răsăreau din pământ şi-l împresurau. Urzici aspre 
îl pişcau, iar nişte spini, ale căror vârfuri erau mai 
ascuţite decât săgețile, îl străpungeau. 

Precum vedem, nenorocitul de copil căzut din 
stea se găsea în necaz mare şi greu. Apoi, nu putea 
găsi nicăieri banul de aur alb, despre care îi vor- 
bise vrăjitorul, cu toate că îl căutase de dimineaţă 
până la prânz şi dela prânz până la apusul soare- 
lui. Când soarele scăpăta, luă drumul spre casă, 
plângând amar, fiindcă ştia soarta ce-l aşteaptă. 

Dar când ajunse la marginea pădurii, auzi 
dintr'un tufiş un plánset ca al unuia, care se găseşte 
la grea strâmtoare. Uitându-şi necazul său, alergă 
într'acolo şi văzu un iepuraş prins într'o cursă, pe 
care o pusese vreun vânător. 

Copilului căzut din stea i s'a făcut milă de 
iepuraş, l-a scos din cursă şi i-a zis: „Eu însumi 
sunt un rob, cu toate acestea, sunt mulţumit că 
pot să-ți dau tie libertatea“. 

Insă iepuraşul i-a răspuns, zicându-i: 


merse 


„De si- 


Aruna 


gur că mi-ai dat libertatea, dar ce-ţi pot da eu în 
schimb? 

— Caut, îi răspunse copilul, un ban de aur 
alb, dar nu-l pot găsi nicăieri, iar stăpânul meu o 
să mă bată, dacă nu i-l duc. 

Vino cu mine, îi zise iepuraşul, eu am să 
te duc la banul acesta, fiindcă știu unde este as- 
cuns şi cu ce scop“. 

Și aşa, copilul căzut din stea merse cu iepu- 
raşul şi poftim! In scobitura unui stejar mare găsi 
banul de aur alb, pe care îl căuta. Plin de bucurie, 
îl luă şi-i zise iepuraşului: „Binele ce ţi-am făcut, 
mi l-ai înapoiat de mai multe ori, iar prietenia ce 
ţi-am arătat, mi-ai răsplătit-o de o sută de ori. 

— Nu-i aşa, răspunse iepuraşul, ci mam pur- 
tat cu tine, aşa cum te-ai purtat si tu cu mine“. 
Zicând acestea, iepuraşul fugi iute, iar copilul căzut 
din stea luă drumul spre cetate. 

lată însă că la porţile cetăţii şedea un biet om 
bolnav de lepră. Faţa acestui nenorocit era acope- 
rită de o pânză cenușie printre ale cărei găuri ochii 
îi străluceau ca doi cărbuni aprinşi. Când nenoro- 
citul de lepros a văzut că se apropie copilul căzut 
din stea, a întins spre el o strachină de lemn, a 
sunat dintr'un clopoțel şi i-a zis: „Fă-ţi milă si 
pomană şi dă-mi un ban, căci, altfel, voi muri de 
foame. Am fost isgonit din cetate, iar aci nu este 
nimeni, căruia să-i fie milă de mine. 

-— Vai! îi răspunse copilul căzut din stea, 
n'am decât un singur ban si dacă nu-l duc stápá- 
nului meu, o sá mă bată, fiindcă eu sunt ro- 
bul său“. 

Insă leprosul plânse şi se rugă 
că, până la urmă, copilul căzut din stea, 
du-i-se milă, îi dete banul de aur alb. 

Când s'a întors la casa vrăjitorului, acesta i-a 
deschis, l-a dus înlăuntru, apoi l-a întrebat: „Mi-ai 
adus banul de aur alb?“ lar el i-a răspuns: , Nu, 
nu l-am adus!“ 

Atunci vrăjitorul s'a repezit asupra lui şi l-a 
bătut, apoi închizându-l din nou în temniţă, l-a 
pus înaintea mesei de piatră, pe care nu era nimic, 
şi i-a zis: „„Mănâncă!“ După aceea, i-a dat vasul 
de pământ, în care nu era nici o picătură de apă, 
si i-a zis: „Bea!“ Pe urmă l-a lăsat singur în tem- 
nita cea neagră. 

Dimineaţa următoare, vrăjitorul a venit din 
nou la el şi i-a zis: „Dacă nu-mi aduci astăzi dela 
pădure banul de aur galben, am să te fiu toată 
viaţa ca rob şi am să-ţi dau trei sute de lovituri 
de biciu“. 

Și aşa, copilul căzut din stea merse din nou 
la pădure şi căută toată ziua banul de aur galben, 
dar nu putu să-l găsească. Pe la scăpătatul soare- 
lui, a sezut jos şi s'a pornit să plângă, dar pe când 
plângea. iată că a venit la el iepuraşul, pe care îl 
scăpase din cursă. 

lepuraşul îl întrebă: ,Dece plângi? si ce cauţi 
astăzi în pădure?“ 

— Caut, îi răspunse copilul căzut din stea, 
un ban de aur galben. care este ascuns aici, iar 
dacă nu-l găsesc, stăpânul meu o să-mi dea trei 
sute de lovituri de biciu şi o sá mă ție ca rob toată 
viaţa. 

-— Vino după mine!“ îi zise iepuraşul, care 
porni alergând prin pădure, până ce ajunse la o 


aşa de mult, 
făcân- 


baltă de apă. In fundul acestei bălți era banul de 
aur galben. 

— Cum aş putea să-ţi mulţumesc? zise ie- 
puraşului, copilul căzut din stea. lată că pentru a 
doua oară îmi faci un bine aşa de mare! 

— Ei, dar, nu uita că mai întâiu, ţie ţi-a fost 
milă de mine“, îi răspunse iepuraşul, care fugi 
pierind în desişul pădurii. 

Copilul căzut din stea luă banul de aur galben, 
îl puse în traistá şi grăbi spre cetate. Dar fu vă- 
zut iarăşi de lepros, care îi alergă întru intámpi- 
nare, îi.căzu în genuchi şi îi zise plângând: „Fă-ţi 
milă şi pomană şi dă-mi un ban, căci, altfel, am 
să mor de foame!“ 

Insă copilul căzut din stea îi răspunse: ,,N'am 
în traistă decât un ban de aur galben si dacă nu-l 
duc stăpânului meu, o să-mi dea trei sute de lovi- 
turi de biciu şi o sá má ţie ca rob toată viața“. 

Decât leprosul plânse şi se rugă aşa de mult, 
că, până la urmă, copilul căzut din stea, făcân- 
du-i-se milă, îi dete banul de aur galben. 

Când s'a întors la casa vrăjitorului, acesta i-a 
deschis. l-a dus înlăuntru, apoi l-a intrebat: „Mi-ai 
adus banul de aur galben?“ lar el i-a răspuns: 
„Nu, nu l-am adus !“ 

Atunci vrăjitorul s'a repezit asupra lui, i-a dat 
trei sute de lovituri de biciu, l-a pus în lanţuri, 
după aceea, l-a aruncat din nou în temniţă. 

Dimineaţa următoare, vrăjitorul a venit din 
nou la el şi i-a zis: „Dacă astăzi îmi aduci banul 
de aur roşu, am să te las liber, însă, dacă nu mi-l 
aduci, să ştii că am să te omor“. 

Copilul căzut din stea merse din nou la pă- 
dure şi căută toată ziua să găsească banul de aur 
roşu, dar nu-l putu găsi nicăieri. Pe la scăpătatul 
soarelui, şezu jos şi se porni să plângă, dar pe 
când plângea, iată că veni din nou ¡iepuragul, care 
îi zise: „Banul de aur roşu ce-l cauţi, este în pes- 
tera dela spatele tău. De aceea, nu mai plânge, ci 
fii vesel şi mulţumit. 

— Cum aş putea sá te răsplătesc?“ îi în- 
toarse vorba copilul căzut din stea. lată, a treia 
oară, când vii în ajutorul meu. 

— Nu uita că tie ţi-a fost mai întâiu milă 
de mine!“ îi zise iepuraşul. care îndată după aceea 
fugi, pierind în desişul pădurii. 

Copilul căzut din stea intră în peşteră şi găsi 
în colţul cel mai îndepărtat al pesterei banul de 
aur roşu. Il puse în traistá şi grăbi spre cetate. 
Dar fu văzut iarăşi de lepros, care, aşezat în mij- 
locul drumului, plângea şi zicea: „Fă-ţi milă si 
pomană si dă-mi banul de aur roşu, căci, altfel, 
am să mor de foame“. 

Copilului căzut din stea i se făcu milă şi îi 
dete şi banul de aur roşu, zicându-i: „Nevoia ta 
este mai mare decât nevoia mea!“ Insă plângea în 
inima sa, ştiind ce soartă nemiloasă îl aşteaptă. 


(Sfârşitul in numărul viitor). 
Din limba engleză de ALI BABA. 


EA A NA EE LES Sp Bre AA 
CITIŢI, CITIŢI: 
MARTINICĂ ŞI PUKY 
O povestire cu multe core 
localizare de MOŞ NA 
Preţul lei 40 


e ra 


al Da Pe i EN 


pi 


LC E 
J 


Frusinica învaţă gospodărie 


Deseori mă gândesc şi îmi zic singur: ,Dacă 
Madame Eufrosine de Hăplești, cum vrea coana 
Frosa să i se spună, n'ar fi avut parte de oameni, 
care să-i bage gărgăuni în cap şi să o facă să se 
creadă aşa cum nu este şi ceeace nu este, e sigur 
că astăzi ar fi fost o gospodină fără pereche. Si-ar 
fi căutat numai de treburile casei, ar fi îngrijit 
numai de Haplea, de Hăplina şi de Hăplişor şi nu 
sar fi gândit să ajungă artistă şi să cânte la Operă 
şi la dario“. 

I-a stricat însă cunoştinţa cea făcut cu bleste- 
matul acela de Blegilă, care, pe de o parte, a băgat 
zizanie între ea şi Haplea, iar, pe de altă parte, a 
făcut-o să se scrintească şi să se creadă grozavă. 

Când era însă mică, Frusinica noastră promi- 
tea să ajungă, aşa cum am spus, o gospodină fără 
pereche. Stătea toată ziua pe lângă mamă-sa şi era 
doritoare să înveţe să facă şi ea toate trebile din 
casă. lată, nu împlinise nici trei ani, că a vrut să 
înveţe să spele şi ea rufe. Aceasta sa întâmplat 
într'o zi de Marţi din luna lui Julie. Să povestim 
întâmplarea, cu toate că n'a esit tocmai bine. 

Incă din zori de zi, adică la o oră când Fru- 
sinica dormea dusă, mamă-sa a făcut foc în curte, 
a băgat rufele într'o găleată mare, apoi, scofándu-le 
de acolo rând pe rând, s'a apucat să le spele. Ea 
spăla înainte, când a auzit din casă glasul Frusi- 
nicăi: „Mamă, mi-e foame!“ Acestea erau în fiecare 
dimineaţă primele ei cuvinte, când se trezea din 
somn. Adică, la fel spunea şi după somnul de după 
amiazi, pentrucă aşa era Frusinica noastră: îi era 
foame, îndată ce se trezea din somn. Despre partea 
aceasta, aşa este ea şi astăzi. Să batem în lemn, că 
pofta de mâncare nu i-a pierit şi nu i-a scăzut 
nici o dată. 

Bine înţeles, mamă-sa ştia lucrul acesta. De 
aceea, cum a auzit vorba: „Mamă, mi-e foame!“ 
s'a şi repezit în casă să-i dea să mănânce. Am zis 
înadins „s'a repezit“, de oarece pe Frusinica, atunci 
când o apuca foamea, trebuia să o potoleşti numai 
decât. Nu putea să aştepte şi să rabde nici două 
minute. Aşa se face că mamă-sa şi-a lăsat treaba 
din curte şi a alergat să-i dea de mâncare. Vedeţi, 
mai întâiu îi dedea să mănânce, p'urmă o spăla şi 
o îmbrăca. De sigur, făcea rău, fiindcă făcea pe 
dos. Dar aşa a apucat şi aşa a rămas Frusinica 
până în ziua de astăzi. 


In sfârşit, după ce şi-a luat gustarea, — încă 


de atunci gustarea Frusinicăi era ciorbă de fasole 
şi mămăligă cu ceapă — a esit si ea în curte cu 
mamă-sa. Dar după puţin, mamă-sa fu chemată de 
o vecină, aşa că Frusinica rămase singură. 

„Stai să spăl şi eu“, îşi zise ea. Insă, ce să 
spele? Isi scoase rochița ce avea pe dânsa, o băgă 
mai întâiu în găleată, care era pe foc, apoi o luă 
în albie, ca să o dea cu săpun, aşa cum văzuse 
că face mamă-sa. 

Dar Frusinica era încă mică, mititică, aşa că 
n'ajungea bine să spele în albie. Se ridică, prin 
urmare, cât putu mai mult în vârful picioruselor, 
însă. ., iată că s'a întâmplat nenorocirea. Asa în 
cămăşuţă cum era, Frusinica se pomeni căzând în 
albie. Bine că apa din albie nu era fierbinte, pen- 


6 


trucá atunci nenorocirea ar fi fost ín adevár grozavá. 
Aşa însă, Frusinica s'a ales cu o bae căldicică, dar 
s'a ales gi cu o spaimá mare. 

Incepu sá fipe şi sá se sbatá. Nu o auzi nimeni. 
Dar tot sbátándu-se, rásturná albia. Albia cázu, 
bine 'nfeles, cu Frusinica. Insă albia căzu cu fun- 
dul în sus, iar Frusinica se pomeni dedesubt, fiind 
toată făcută leoarcă de apă. 

Acum se întâmplă, ceeace s'a întâmplat, atunci 
când căzuse în fundul gropii. Adică, a închis ochii 
şi a adormit. Aşa a găsit-o mamă-sa, când s'a îna- 
poiat după vreo jumătate de oră. Aceasta a fost 
prima lecţie a Frusinicăi la spălatul rufelor. 

In fiecare zi Frusinica se apuca de învăţat altă 
treabă în ale gospodăriei. Vedea, bunăoară, cum 
mamă-sa mătură prin casă şi prin curte. „Dece 
naş mătura şi eu?“ îşi zise ea în gând. Pândind 
o oră când mamă-sa era plecată de acasă, Frusinica 
luă mătura şi se apucă de măturat. 

E adevărat că, aşa cum vom vedea numai 
decât, nici treaba aceasta n'a eşit tocmai bine. Sá 
povestim întâmplarea. 

Casa părinţilor Frusinicăi — una din cele mai 
mari din comuna Blegeşti — era cu etaj, la care, 
se înţelege, te urcai pe o scară. Frusinica se apucă 
acum să măture scara, însă parcă este de prisos 
să întreb pe iubiții cititori şi mai ales pe drăguţele 
cititoare cum trebue măturată o scară. Imi vor rás- 
punde îndată şi fără să aibă nevoe de a se gândi, 
că o scară se mătură, începând dela treapta de 
sus şi terminând cu treapta de jos. 

Frusinica noastră — vedeţi, că nu era chiar 
aşa de deşteaptă — se apucă să măture tocmai pe 
dos. Incepu, adică, dela treapta de jos şi măturând 
treaptă cu treaptă, ajunse până sus. 

Cu alte cuvinte, n'a măturat nimic şi a făcut 
o muncă cu totul zadarnică. Dar răul n'ar fi fost 
chiar aşa de mare, dacă nu s'ar mai fi întâmplat 
ceva, un „ceva“ de care Frusinica n'a putut să 
uite repede. Când a ajuns anume la treapta de sus, 
s'a împiedecat în coada măturoiului, a căzut şi s'a 
dus până jos deaberbeleacu. 

Bine că nu erau multe trepte şi bine că ea 
era durdulie şi grăsulie, căci, altfel, — Doamne 
fereşte! — cine ştie ce s'ar fi ales de dráguta noas- 
tră Frusinica. Când s'a pomenit jos, a dat un țipăt 
dar n'a stat, ca să o apuce iarăşi somnul, ci a sá- 
rit în picioare. Un cucuiu destul de frumuşel în 
frunte şi o vânătae la piciorul drept au fost ur- 
mele acestei prime lecţii de măturat. După cea 
mers trei zile legată la cap şi cam şchiopătând, 
Frusinica s'a făcut iarăşi bine şa uitat de toată 
pátania. Dar de dorinţa de a învăţa gospodăria nu 
s'a lăsat câtuşi de puţin. 

Si cât era de atentă! Iată, într'o seară, tatălui 
ei nu-i plăcu mâncarea. De aceea, zise soţiei sale, 
adică mamei Frusinicăi: „Dar par'că ai uitat să 
pui sare. Văd că mâncarea n'are niciun gust“. 

Frusinica auzi aceste vorbe şi îşi însemnă în 
gând că mâncarea, ca să fie bună şi gustoasă, tre- 
bue să aibă sare cât mai multă. A doua zi văzu 
fierbând pe foc o oală cu ciorbă de fasole. In 
ciorba aceasta mama Frusinicăi avusese grije sá 


Livin a) 


pună sare şi chiar mai multă ca de obiceiu, ca să 
nu zică iarăşi Stan Pârlează că nu este sărată si 
că n'are gust. 

Insă Frusinica, fiind singură în odaie, îşi zise: 
„Să pun sare în fasole, ca să-i placă lui tăticu“. 
Şi nu puse aşa mai puţină, ci vreo trei, patru pumni 
plini. La prânz, când au stat la masă şi când a 
gustat mai întâiu tăticul ei Stan, omul a scuipat 
îndată ceeace pusese în gură şi a strigat scârbit: 
„Dar aceasta nu mai e mâncare, ci otravă curată!“ 

Toată ciorba de fasole a fost aruncată, iar 
fiindcă n'aveau altă mâncare, au trebuit să se mul- 
țumească numai cu pâine goală. 

Precum vedem, Frusinica nu s'a arătat chiar 
aşa de pricepută ca bucătăreasă, dar aceasta nu 
înseamnă că nu se cáznea să ajungă a fi o gos- 
podină bună. Ce vreţi? Dintr'o dată nu poţi învăţa 
totul şi aşa cum trebue. 

Să mai povestim o întâmplare. Este o întâm- 
plare, pe de o parte, mai amuzantă, iar, pe de 
altă parte, întâmplarea aceasta ne va arăta cum 
copiii seamănă cu părinţii lor. 


Intr'o zi, Frusinica a văzut cum o găină stă 
pe ouă şi le cloceşte. „Dece n'as face si eu la fel, 
îşi zise ea, şi dece n'aş scoate şi eu puisori?" Luă 
aşa dar, pe furiş vreo zece ouă, le puse pe nişte 
paie în grajd şi se aşeză şi ea pe ele, vrând să 
facă pe cloşca. 

Dar n'a stat cloşcă nici un minut, căci lăsân- 
du-se dintr'odată şi fiind destul de grea, a spart 
toate ouăle. După mulţi ani de zile, Hăplina a 


făcut acelaș lucru. 
MOȘ NAE. 


Directiunea revistei „Dimineaţa Copiilor" s'a 
înțeles cu studio-ul ,,Foto-Luvru' din Calea Vic- 
toriei 24 (peste drum de fosta grădină Colos, 
actuala grădină A.R.P. A.) să fotografieze în 
mod gratuit pe elevele și elevii, care au luat la 
finele anului şcolar premiul l-iu sau al doilea. 
Aceștia se vor prezinta cu un bon din „Dimineața 
Copiilor" şi cu dovada din partea şcolii. 


PRIETENUL LUI FĂNEL 


Fănel, plimbându-se prin livezi, întâlni pe un 
vechiu prieten al său, care pornise să caute nuci. 
Insă Fănel, care dăduse o raită prin grădina unui 
vecin, avea buzunarul plin cu nuci. Chiar îl vedem 
în partea de jos a desenului cum întinde prietenu- 
lui său o nucă. 

Dar cine este acest prieten? Ca să-l găsim. 
luăm un creion şi începând dela n-rul 1, tragem o 
linie la n-rul 2, apoi la 3, la 4, la 5, şi aşa până 
ajungem la n-rul 59, care este cel din urmă. Când 
am ajuns la acest număr, vom vedea că apare 
prietenul lui Fănel. 


llo D ly E 


ZA 


(ll yi 
Ag 


Sal) UNA 


E VACANTÁ 


Fraze, verbe şi probleme, 
Exerciţii lungi şi teme, 
Voi sucite declinări, 
Plicticoase conjugări, 


na AED: PE -i 


Propoziţii secundare 

Si voi, fracţii ordinare, 
Numerale, posesive, 

Voi, conjuctii ş'adjective, 
S'auzim, vă zic, de bine, 


Nu mai daţi, rog, pe la mine. 
Zece luni m'aţi chinuit, 

Zece luni am tot muncit. 

Dar s'a dus, s'a terminat, 
Pân' la toamnă am scăpat! 
La examen ati văzut, 

Eu cu bine l-am trecut. 

E vacanţă! Auziti ? 

Deci, vă rog să mă slăbiţi. 
Acum plec, pornesc de grabă, 
Să m'apuc de altă treabă. 

„E vacanță!” strigă râul. 

„E vacanță!” zice grâul, 

„E vacanţă !” zice via, 
Şi pădurea şi câmpia. 

E vacanţă şi doresc 

Sá mă plimb si'nveselesc. 


-MOSULET 


Haplea váxuitor 


Haplea ghete váxueste Si când Haplea prinde muște Imbrăcat în alb e domnul 
Stând pe scáunel la drum p lacá vine-un trecător : ma 9 are'n mână... ce ? ghiciţi ! 
Ce'ncercase pân acuma. „Fă-le iute şi lucioase, „Dimineaţă Copiilor“ 
S'alesese praf şi scrum. Domnule váxuitor*, Ce cu toţii o iubiţi. 


prea ERIS | 
Si citeşte şi tot râde Isi înalță ochii Haplea Se căzneşte să citească : 
Pe când Haplea văxueşte Si revista când zări, „Măi, da' ştii că are haz!“ 
„Ce frumos e, de minune!“ """ De prea mare bucurie Dă-i cu peria pe haine 
Singur omul îşi vorbeste. De pe scaun sus sări. Si-si dă singur pe obraz. 


Râde Haplea şi tot trage, „lan priviţi acum la omul „Ce făcuşi”* strigă lui Haplea 
Văxueşte acum de zor o Pán 'a glesne-i înegrit. ȘI-I cárpeste una-douá, 
Si când termină c'o ghiată, Când se uită stă bietul. Ride Haplea şi-i răspunde 
Cere celălalt picior. y Stă năuc şi zăpăcit „Ti-am făcut doar cisme nouă! 
3 N 
DIMINEATA 


X COP11LO» 


BIMBO ŞI SARPELE 


pii 


7 


Cu-o bucată de plăcintă Impreună prin pădure 

Si cu zâmbet prietenos Au pornit ei la plimbare, 
Imblânzeşte micul Bimbo Ce mai fructe sunt pe-acolo 
Pe un şarpe fioros. Mult gustoase la mâncare ! 


LAFO O 


SO po (| NA 


Se gândeşte micul Bimbo A găsil! Căci stă pe şarpe. 
Cum să facă şi să dreagă Şarpele s'a ridcat, 
Să ajungă pân'la fructe, Bimbo rupe fructe'n voe 
Cât mai multe sá culeagă ? S'amândoi sau indopat. 


y 
TUSA NICULINA 
QUA | 


ete 


SCOALA 
CEA MAI 
DOE CE 


fost dată un împărat, care domnea 

într'o ţară. Ştiu unde se află şi cum 

se numeşte această ţară, dar nu spun în- 

adins. Nu de alt ceva, dar mi e teamă să 

nu pornească într'acolo toţi copiii, care vor 
citi povestea de față, fiindcă veţi vedea îndată ce 
făcuse împăratul din ţara aceea. 

Impăratul acesta ţinea mult la copii şi dorea 
să-i vadă cât mai veseli şi mai mulţumiţi. Pentru 
aceasta porunci ca în toate şcolile din împărăție 
învățătura să nu se facă, asa cum se face astăzi, 
cu cărţi. ci cu totul altceva. Cu ce anume? Nu-mi 
vine să cred că aţi putea ghici singuri. De aceea, 
mai bine vă spun eu. 

Impăratul porunci ca toate cărţile, caetele, tă- 
blitele etc. să fie înlocuite numai cu lucruri dulci. 
Da, da: cu lucruri dulci! Cu prăjituri, plăcinte, 
torte, bonboane, caramele, bucăţi de ciocolată, dul- 
ceţuri, siropuri etc. 

Ne inchipuim acum cu ce bucurie mergeau 
copiii la şcoală. Se sculau cu noaptea'n cap şi de- 
deau fuga la şcoală. Ar fi dorit să meargă şi Du- 
minicile in zilele de sărbători. Ba chiar ar fi 
dorit sá nu fie niciodatá vacantá. 

Cred si eu că le plăcea şcoala aceasta. In fie- 
care dimineaţă, servitorii scoalei duceau în fiecare 
clasă castroane mari, pline cu bonboane, caramele, 
pachetele de ciocolată. Alţii aduceau pe tavă torte 
şi prăjituri abia scoase din cuptor. Aceste torte şi 
prăjituri răspândeau un miros, după care îţi lăsa 
gura apă. La sfârşitul lecţiei, toate aceste bunătăţi 
erau mâncate de copii. 

Tabla de scris era făcută dintr'o bucată mare 
de ciocolată, iar globul pământesc era un cozonac 
mare, plin cu fructe zaharisite. In călimări, în loc 
de cerneală, erau tot felul de dulceturi. Cărţile erau 
din foi foarte gustoase de plăcintă, Erau nişte foi 
subţiri de tot si puse una peste alta. 

Ce plăcere să răsfoeşti astfel de cărţi ! Deseori 
copiii nu se puteau împotrivi ispitei, ci le mâncau 
pe de-antregul. 


O 


si 


In loc de note, elevilor li se dădeau caramele. 
Şase caramele celor care nu învățau asa de bine, 


apoi, sapte, opt. până la zece, care se dădeau 
copiilor celor mai silitori. Celor care nu ştiau nimic, 
nu li se dadea nici o caramelă. 


Aritmetica se invăţa cu bonboane de ciocolată, 


iar limba română cu bonboane de zahăr. Tot de 
ciocolată erau făcute literele alfabetului şi cifrele 


pentru copiii, care atunci începeau să înveţe a citi 


si a scrie. Insă câţi din copilaşii aceştia în loc să 
înveţe literele sau cifrele, nu le dădeau pe gât si 
nu le inghiteau. 


lată si un exemplu de lecţie la aritmetică. 
„Marioară, trei bonboane de ciocolată şi cu alte trei 
câte bonboane de ciocolată fac la un loc? ~ 
Cinci. 
— Cum cinci? Pe cealaltă unde ai pus-o? 


Pe cealaltă...., pe cealaltá.... am mâncat-o !“ 

Ce frumoase sau, mai bine zis, ce gustoase 
erau, tol la aritmetică, lecţiile despre fracțiuni. 
Doamna învăţătoare lua o tortă întreagă şi o tăia 
în felii. Fiecare felie era o fracțiune. Copiii, care 
răspundeau bine, mâncau şi feliile acelora, care nu 
ştiau să raspundă. 

O dată, la un examen de limba română, învă- 
fátorul dete fiecárui elev cáte o pará zaharisitá si 
le zise sá facá fiecare o compoziţie cu subiectul ce 
urmează : , Pará máldiatá în gura lui Nátáfleatá*. 

In acele şcoli, fireşte, copiii învățau caligrafia 
scriind pe torte sau pe prăjituri cu bucățele de záhar. 

La lecţia de geografie, doamna învăţătoare, ca 
să explice mai bine copiilor ce este frigul, dădea 
fiecăruia câte o portie de îngheţată. 

lar ca sá le explice ce este căldura, le dădea 
bonboane din acelea care se topesc m gură. 

La lecţia de canto, elevii îşi umpleau gura cu 
caramele din cele mai dulci. Vedeţi, ce mult aveau 
de muncit şi ce grea era munca pentru copiii dela 
școala aceea ! 

Ca să înveţe geometria, se intrebuinftau unele 
prăjituri si torte anume făcute. Inváfátorul sau 
învăţătoarea întreba : „Ce este aceasta ? 

Un cilindru. 

Bine, dar aceasta ? 

Un triunghiu. 

Foarte bine, dar aceasta ? 
Un dreptunghiu. 

-— Bravo! Ai luat nota zece, adică, ai căpătat 
zece caramele.” 


Insă, dacă erau atâţia copii silitori în cursul 
anului, lucrurile se schimbau cu desărvârşire la 


sfârşitul anului, adică atunci când se dedeau exa- 
menele de trecerea dintr'o clasă într'alta. Copiii, 
care tot anul căpătau câte zece caramele la fiecare 
lecţie, la examenele de sfârşit de an deveneau dintr'o 
dată proşti şi nu mai ştiau nimic sau răspundeau 
în totul deandoaselea. 

Ştiţi dece? Pentrucă doreau să rămâie repe- 
tenti, pentrucă nu vroiau sá termine nici odată 
şcoala si să piardă bunátátile ce aveau în toate 
zilele. Mi se pare că din pricina aceasta chiar îm- 
păratul. care făcuse astfel de şcoli, “a gândit să le 
închidă şi să le inlocuiască prin şcoli. asa cum sunt 
astăzi şcolile de pretutindeni. 

MARIN OPREANU 


ACOLO UN 
e Termina CURCUBEU 


stázi nu putem merge sá ne plimbám afará, zise 
Nelu; iată că plouă. 
— Dar uită-te să vezi, îi răspunse surioara 
sa Cela, că şi soarele străluceşte. 
— Da, zise Nelu. Nu ştiam că se poate ca 
în acelaş timp să plouă şi să fie şi soare. 

— Imi spunea mama mare, vorbi mai departe Cela, că 
atunci ese pe cer curcubeul şi că dacă mergi acolo unde e 
capătul curcubeului, vei găsi o oală cu bani. 

— Priviţi, ce frumos, ce frumos!” strigă dintr'o dată 
mititelul Puiu. Şi în adevăr, pe cer, deasupra livezii, se în- 
tindea un curcubeu de toată frumusetea. 

Nu după mult, ploaia încetă, iar cei trei copii eşiră aler- 
gând din casă, eşiră din grădină şi merseră drept la cărarea 
din livedea cea mare. Mergeau în tăcere tustrei, însă se ve- 
dea că Nelu şi Cela se uitau să găsească unde ar fi capătul 
curcubeului. O, dacă ar găsi acolo oala cu bani, i-ar cum- 
păra lui Puiu o păpuşe frumoasă, pentru mama mare ar 
cumpăra bonboane de tuse, iar pentru dânşii ar cumpăra tot 
felul de bunátáti. 

Dintr'o dată Cela se opri din mers. Se vedea acum ca- 
nátul curcubeului, numai că acest capăt era în partea cealal- 


tă a şoselei pe care treceau toată ziua automobile, iar ei 
promiseseră mamei mari că nu vor străbate niciodată s0- 
seaua. Cela nu vroia sá nu se tiná de promisiune si sá-si 
calce cuvántul dat. 

Insá Nelu era tare doritor sá meargá páná la capátul 
curcubeului si sá gáseascá acolo oala cu bani. De aceea, 
îi zise Celei: „Când i-am promis mamei mari sá nu trecem 
pe şosea, nu ştiam că curcubeul se sfârşeşte tocmai în par- 
tea cealaltă a şoselei. 

— Asta nu înseamnă că nu trebue să ne ţinem de pro- 
misiune, îi întoarse vorba Cela. Ne-am dat cuvântul, aşa 
că n'avem voe să-l călcăm”. 

Nelu oftá şi lovi cu piciorul un băț de lemn care era pe 
jos înaintea lui. „Dacă-i aşa, zise el, haidem să mergem cel 
puţin pe cărarea aceasta dealungul gardului şi alături de 
capătul curcubeului”. 

Şi aşa au mers pe câmp, în partea dinlăuntru a gardu- 
lui. Mai întâiu, un iepure se uită la dânşii, scotándu-si cáp- 
şorul din gaura sa din pământ, după aceea, un alt iepure se 
ivi înaintea lor, se ridică în două picioare, mişcă de câteva 


ori din botişor, ca şi cum i-ar fi întrebat: „Incotro aţi por- 
nit?” apoi o rupse la fugă, făcându-se nevăzut în iarba din 
livede. 

Dar iată că, unul după altul, au trecut sburând pe şosea 
şi ridicând nouri de praf, trei, patru, cinci automobile. „Vine 
încă unul! strigá Nelu, căruia îi plăceau mult automobilele. 
Şi priviţi: a căzut ceva din spatele acestui automobil... Dom- 
nule, opreşte!” strigă Nelu cât mai tare şi făcând semne cu 
mâna. Insă conducătorul automobilului nu l-a văzut, nici nu 
l-a auzit, aşa că şi-a căutat înainte de drum. 

Cei trei copii s'au strecurat printre gard şi au mers pe 
şosea. Au văzut că din automobil căzuse un cufăr de. piele. 
Era greu si mare, ca să-l poată rdiica, însă Nelu si Cela l-au 
împins în tufiş, ca să nu fie în drumul automobilelor. Apoi 
au şezut jos, întrebându-se ce au de făcut cu acest cufăr. 

In cădere, un colţ al cufărului se rupsese. Atunci Puiu 
işi băgă un deget în cufăr şi scoase trăgând un lanţ de aur. 

„Automobilul acesta venea dela capătul curcubeului, 
zise Nelu. Oamenii din automobil au găsit oala cu bani. 

— lată că se întorc si vin să caute cufárul!” zise Cela, 
stând pe loc şi făcând cu mâna semne automobilului, care 
venea îndărăt, mergând încet dealungul drumului. Apoi. un 
domn sări din automobil. 

„A, voi aţi găsit cufărul meu! zise el. O, cât de dráguti 
sunteți! Vă mulţumesc foarte mult!” Zicând acestea, băgă 
a in buzunar si scoase trei poli, dánd cáte unul fiecárui 
copil. 

Copiilor le-a fost ruşine să-l întrebe pe domnul acela, 
dacă a găsit oala cu bani la capătul curcubeului. Rămaseră 
însă mulţumiţi de polii ce le dăduse. 

„Dacă am fi trecut în partea cealaltă a şoselei, zise 
Cela. n'am fi văzut automobilul din care a căzut cufărul, aşa 
că n'am îi căpătat banii ce ne-a dat stăpânul cufárului. 


MARIA SOREL 


AAA En 


He Lai 
LUMINA 


fost odată o fetiță, căreia Dumnezeu îi 
dăduse o lumină minunată. Lumina aceasta 
a luminat toată viaţa fetiţei. 
Aşa, pe când fetiţa era încă un prunc 
în leagăn, lumina îi lumina chipul într'un 
zâmbet de toată drăgălăşenia. Atunci mama fetiţei 
zicea : „Priviţi ; O sărută ingerasii!* Când a crescut 
mai mare, îi lumina ochii ca si strălucirea soarelui 
si îi lumina fruntea ca şi o stea din cer. 

Toate vietăţile şi toate făpturile cărora le place 
lumina, iubeau pe fetiţa aceasta. Porumbeii, care 
gunguresc aşa de drăguţ, veneau îndată la chemarea 
ei. Trandafirii se cátárau la ferestrele ei, ca sá o 
privească, si păsările din văzduh si fluturii, care 
păreau nişte raze vrăjite de soare, veneau să sboare 
în jurul capului ei. 

Tatăl acestei fetițe era împăratul unei ţări si 
cu toate că fetița nu era mai înaltă decât crinii 
albi din grădină, ori decât ierburile, care creşteau 
afară din grădină, avea însă o mulţime de slujitoare 
şi slujitori, care îngrijeau de dânsa şi îi îndeplineau 
orice dorinţă, ca si cum ar fi fost încă de atunci o 
împărăteasă. 

Tatăl si mama ei ţineau la dânsa mai mult 
decât la întreaga împărăție şi decât la toate bo- 
gátiile lor, iar pe tot pământul nu puteai găsi un 
alt tată mai fericit sau o altă mamă mai fericită. 
Insă iată că sosi o zi tristă când duşmanii împăra- 
tului năvăliră ca o vijelie, schimbând fericirea fa- 
miliei împărăteşti în nenorocirea cea mai amară. 

Palatul împărătesc a fost cucerit de duşmani, 


(pa 57 
r pi > d A) 
d Y 5 e ` í 


Poveştile mamei 
servitorii au fost împrăştiați, iar împăratul şi împă- 
răteasa au fost duşi departe şi aruncaţi într'o te- 
mnitá în care ei plângeau pentru iubita lor fetiţă, 
fiindcă nu ştiau unde anume se găseşte. 

Nu ştia nimeni, afară de o doică bătrână, acei- 
aşi care crescuse şi îngrijise şi pe împăratul însuşi. 
Ea luase pe fetiță şi fără să fie văzută în larma 
şi zarva dela palat, a dus-o până la un loc sigur, 
dincolo de zidurile palatului. O lăsă acolo şi îi zise: 
„Şi acum, fugi, comoara mea! Fugi, că duşmanii 
se apropie!“ lar fetița porni singură, singurică, în 
lumea largă. 

Nu ştia încotro să meargă. Si asa, merse drept 
înainte, străbătând câmpuri şi întinderi pustii, unde 
nu locuiau alte fiinţe vii, afară de lácustele care 
păreau fericite. Totuş, fetiţei nu-i era teamă — O, 
nu! nici când ajunse, tocmai pe înserate, la o 
pădure mare, de oarece avea cu dânsa lumina sa. 

E drept că într'un rând ise páruse că a văzut 
un uriaş ameninţător care o aştepta la o potecă 
întunecoasă. Dar când cu lumina ei a luminat po- 


teca, a văzut că uriaşul nu era decât un stejar, 
care îşi întindea în toate părţile ramurile. Atunci 
ea a râs aşa de veselă, că şi pădurea întreagă a 


râs cu dânsa. 

„Cine esti? Cine esti?“ o întrebă o bufnitá, 
clipind din ochi la strălucirea chipului fetiţei. lar 
un iepuraş, auzind sgomot, sări din tufişul în care 
stătea ascuns şi căzu tremurând la picioarele ei. 

„Vai!“ zise iepuragul, când văzu că fetiţa, cu- 
prinsă de milă, vrea să-i dea ajutor. „Vai! Mă ur- 
măresc vânătorii cu câinii lor şi cu pustile lor! 
Insă văd că şi tu fugi, aşa cum fug şi eu. Așa dar, 
cum ai să-mi poţi da ajutor ?“ 

Dar fetiţa luă pe iepuraş în brațe si îl finu 
strâns. Şi iată că prin desişul pădurii au pătruns 
câinii, dând năvală. Dar când au văzut lumina pe 
chipul şi de pe fruntea fetiţei, s'au oprit în loc. 

Fetiţa se afundă tot mai mult în pădurea cea 
mare, purtând în braţe pe micul iepuraş. Când fia- 
rele pădurii îi auziră paşii, se puseră la pândă să 
o aştepte. 

„Heei |! strigă vulpea. Fetiţa aceasta este pen- 
tru mine, fiindcă eu am să o fac să se abată din 
cărare şi să se afunde în desiş. 

-—Ba e pentru mine! urlă lupul, fiindcă eu 
am să mă ţiu după dânsa. 

—-Ba e numai pentru mine! ránji tigrul, fiindcă 
eu am să sar asupra ei în întunerec, aşa că nu-mi 
poate scápa..* 

Aşa se certau între ele fiarele pădurei. fiindcă 
nu ştiau să facă ceva bun. Insă pe când ele 
strigau, urlau şi răcneau, fetița îşi vedea înainte 
de drum. lar când lumina ei căzu asupra lor, toate 
fiarele fugiră să se ascundă în adâncimile pădurei, 
asa că fetița trecu, fără să păţească ceva. 

lepuraşul adormise liniştit la pieptul ei. Insă 
la urmă, obosi siea şise culcă să doarmă pe frunzele 
şi în muschiul din pădure. Păsările o pázeau si îi 


E OA 
le YI COPLI1Lu09 


cântau şi toată noaptea nu i se întâmplă niciun rău. 

Dimineaţa, mai mulţi călăreţi străbăteau pădurea, 
privind după fiecare tufiş si după fiecare arbore, 
ca şi cum ar căuta ceva de mare preţ. Pădurea se 
lumină frumos, de oarece soarele venise în toată 
strălucirea, ca să împrăștie întunerecul şi să trezească 
lumea adormită. Văile si văgăunile întunecoase, ca 
şi cărările singuratice şi-au pierdut grozăvia la lumina 


dimineţii, iar viorele si alte flori înfloriră la umbra 
stejarilor. 
Frunzele arborilor luceau, florile îşi ináltau 


căpşoarele si toate făpturile lui Dumnezeu păreau 
mulfumite şi fericite. 

Toate — afară de călăreţii al căror chip era 
întunecat, de oarece triste şi amărâte le erau su- 
fletele. Nu vorbeau şi nici nu zámbeau, ci căutau 
mereu. Cel mai trist dintre toţi era căpetenia lor, 
cu toate că purta o coroană de aur împodobită cu 
giuvaericăle. 

Cercetau orice cărare, până ce ajunseră, în 
sfârşit, la locul unde dormea fetiţa. lepuraşul se 
trezi la auzul tropăitului de cai, însă fetița dormea 
înainte, până ce fu trezită de un strigăt puternic de 
fericire. Se trezi, pomenindu-se în bratele tatălui său. 

In timpul nopții, oştenii viteji ai împăratului 
alungaseră pe duşmani din împărăție şi deschiseră 
porțile temniței, în care fuseseră închişi împăratul 


A A MM MM e 


Ly cea micá 


Sub cerul palid, marea visează legánándu-si ritmic 
valurile. 

Ly stă pe țărm si se gândeşte. Ly e o sirenă mică, cea 
mai mică sirenă din Marea Neagră. 

Priveşte în larg, strângând în pumn un inel: i l-a dat 
de dimineaţă delfinul bătrân, care a cerut-o de soţie şi i-a 
spus că pe cercul mic de aur e scris numele ei. 

„Nu-i adevărat! Pe ea n'o cheamă Lya; o cheamă nu- 
mai Ly... 

Dar chiar de ar fi fost aşa, tot nu se mărita cu moşul 
acela urât. 

„.O rază de lună alunecă pe buclele ei ude până la 
inel... 

Fiindcă strălucește asa frumos, şi-l pune în deget, cu 
toate că pe ea wo cheamă Lya! 

Apoi priveşte în întuneric... 

E prima noapte în care iese pe pământ, printre oamenii 
despre care a auzit spunându-se că sunt aşa răi... de aia îi 
este frică să se depărteze de mare. 

Mai e ceva... 

Ly surâde, scuturând picăturile de apă din păr. 

Mai e ceva... Intr'o noapte, când se juca frumos cu 
valurile, a văzut un pescar tânăr care cânta. 

' Cântecul era minunat si vocea atât de caldă, încât 
de atunci Ly doreşte un singur lucru: să iasă pe pământ, 
să-l vadă... 

„Stelele picură în mare stropi de aur... 

Ly ştie că dacă răsare soarele înainte de a intra în apă, 
moare acolo, pe plaja pustie. 

Dar nu i-e frică! 

Il aşteaptă... 

„„Până ce în aerul sărat răsună cântecul iubit. 

E târziu! 

Privind spre zarea însângerată, Ly se sperie. 

„Vino! Vino!” o strigă sirenele, scoțând capul din un- 
dele reci. Si pestisorii de argint o privesc rugători... 

Dar cald, coplesitor, cântecul se apropie... 

Uitând de moarte, sirena îi întinde braţele. 

Atunci prima rază de soare îi răni pieptul, ca o să- 
geată aurită. 

„Și tânărul pescar rămase înmărmurit, când o găsi 
moartă, aşa micuță cu păr de aur si ochi albaştri de copil. 
MARGARETA PETCU 


şi împărăteasa. lar împăratul pornise îndată în 
fruntea mai multor osteni, ca să-şi găsească pe iu- 
bita copilá, care îi era mai dragă decât coroana sa 
şi decât intreaga împărăție. 

Când i-a văzut chipul, i sa umplut de lumină 
şi sufletul şi inima şi a poruncit ca vestea fericită 
să fie dusă peste tot în sunet de trámbiti si în cântece 
de bucurie. 


Dar în marea bucurie, de care fusese şi ea 
cuprinsă, fetiţa n'a uitat de iepuraş. ci i-a zis: „Vino 


cu mine, si am să-ţi duc de grije, căci iată, aici 
este tatăl meu împăratul.“ 
Insă iepuraşul, multumindu-i, sa rugat să-l 


lase să meargă acasála el. „Mă aşteaptă copiii mei, 


îi zise el, şi am şi eu atâtea treburi de făcut. De 
aceea fii aşa de drăguță şi lasă-mă să plec.“ > 
Atunci fetița l-a sărutat si i-a dat drumul, în- 


torcându-se şi ea acasă. De atunci a crescut mai 
drăguță, tot mai drăguță, căci şi lumina creştea 
odată cu dânsa. lar când după mai mulţi ani se 
făcu împărăteasă, vulpile, lupii şi tigrii, nu îndrăz- 
neau să se atingă de supuşii ei. Bunii ei oşteni 
îndepărtară din împărăție tot ce era răufăcător. Ea 
însă dete tutulor celor buni tot sprijinul şi toată 
grija şi aşa trăi fericită până la adânci bătrâneţe. 


Povestită de MARIA SOREL 


A e e e e e e 


Continuarea din pag. 3-a la povestea cu Vitucilá 


şi îşi alese un loc mai bun, de unde putea să vadă 
pe toţi spectatorii si în acelaş timp sá urmárea- 
scă jocul. 

„Dar iată că şi tatălui lui Uitucilá îi plăcea 
foarte mult jocul de foot-ball. De aceea, uită numai 
decât că mersese să caute pe Uitucilă şi începu nu 
numai să urmărească jocul, ci să facă aşa cum 
făceau cei mai multi spectatori, adică să strige: 
„Bravo... Cutare ! Tin-te bine! Dă-i má! Nu te lăsa | 
Frumos, foarte frumos!“ 

Ba chiar striga mai mult decât ceilalţi, 
fu auzit şi de Uitucilă. 

Si ce făcu desteptul nostru prieten, când văzu 
că acolo este tatăl său? 

O şterse frumugsel mai înainte de a se sfârşi 
jocul şi merse drept acasă. Seara târziu, se întoarse 
şi tatăl său, care îl întrebă: „Unde mi-ai fost azi 


încât 


după amiazi?—La şcoală, tăticule. — Dar Ticu mi-a 
spus că ai fost la jocul de foot-ball. — Ticu e un 
mincinos, táticule“, 

A fost prima dată, când Uitucilă a scăpat fără 
bátae. 


VINTILĂ BRATU 


Şcoala primară de fete No. 52 din Parcul Rahova cu D-na Directoare. 
Eug. Fodoreanu şi D-na Josefina Nică, institutoare, La mijloc Moş Nae 


Povestea Eschimosului 
Dragă Mos Nae. 


E grozav lucru să fii atăcat de urşii de aici. 
Inchipuie-fi că la Podul Nord, ei nu-şi petrec iarna 
ascunși în vizuinile lor, aşa cum se crede că fac. 
Când e mai frig, iată-i că fac plimbări mai nume- 
roase, umblând în căutarea nenorocitilor, care se 
rătăcesc prin zăpezi, 

Mí spun toate astea pentru ca să vezi şi mata 
ce însemnează urşii Polului Nord. Dar nu e totul 
să-ţi spun numai ce ne-a povestit nenorocitul Eschi- 
mos, care cu mare nevoie şi-a revenit în simtiri. Ha- 
inele lui erau mai mult zdrente şi iată din ce cauză. 

In ajun îl trimiseră nişte tovarăşi de ai lui să 
cerceteze toate împrejurimile, pentru ca să vadă 
dacă n'ar fi rost de ceva vânat. Merindele se cam 
trecuseră şi erau în primejdie să moară de foame. 
A pornit la drum gândindu-se mai întâi să se urce 
pe vârful unui munte din apropiere, pentru a vedea 
de departe dacă marea nu e desgheţată să por- 
nească la vânătoare de foci. Zis şi făcut. Se urcă 
el sus şi înainte de toate caută să se odihnească 
puţin. 

Cum stătea elaşa pe un bolovan, numai că ce-i 
vine lui să se uite puţin îndărătul său. Parcă Dom- 
nul Atotputernic îi dăduse gândul acesta, căci în- 
dată ce întoarse capul, văzu doar la câţiva paşi de 
el o namilă de urs mare cât toate zilele ce se pre- 
gătea tocmai să-i sară în spate. 


Mikisor la Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


„Bună treabă — îşi zise Eschimosul — să mă 
trezesc cu dihania asta în cárca.” 

Se sculă, dar nu prea ştia încotro s'o ia. Ro- 
tindu-si o clipă ochii împrejur, zări-la o distanţă 
nu prea mare vaporul pe care ne aflam noi. Hotă- 
rârea fu repede luată, dea veni să ne ceară ajutor. 
Pe cărarea, care îi se păru mai scurtă, începu să 
meargă mai întâi încet, gândind să scape de urs, 
dacă acesta va vedea că nu-i e frică de el. Dar ţi-ai 
găsit. Foarte tacticos, Moş Martin se ia pe urmele 
lui. Merge Eschimosul mai repede, ursu: infeste si 
el pasul. Atunci un gând salvator îi trecu prin mute. 
Auzise el povestind pe unul mai bătrân din ceata 
lor, că atunci când eşti urmărit de un urs, să te 
desbraci, să-i arunci hainele bucată cu bucată, el 
oprindu-se mereu să le miroase, dă timp celui ur- 
mărit să se depărteze şi foarte multe ori acesta 
poate chiar să scape. 

Aducándu-si deci aminte de acest lucru, Eschi- 
mosul începu prin a arunca îndărătul lui căciula 
de blană, 

Planul reuşi. Ursul se opri în loc şi începu să 
tragă cu dinţii de ea crezând că e bună de mâncat. 
In timpul acesta Eschimosul începu să alerge voini- 
ceşte. Ursul însă văzându-se păcălit, se luă cu în- 
dărjire pe urmele lui. 


Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


MARCA SPECIALĂ 


PACOLIN 


BERG 


SMÂRDAN 12 


14 


ULA 


-xr ~ y 


Concursul de jocuri.pe.:buna lunie 


SERIA IV _ 


Fun jatia 


n REGELE FERDINAND 1» IAŞI 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luui la „Dimineaţa Copiilor“ 


1) Mâncată. 2) Munte în Armenia, pe care s'a oprit corabia 
lui Noe. 3) Care are o pată. 4) Indicat. 5) Insă dintr'un popor 
barbar. 6) Intărâtat. 

Vertical la fel. 

ŞERBAN CORACIU. 


Triunghiu silabic 


1) Capitală în Europa. 2) Diavol. 3) Ingrijitoare de copii. 
4) Poftim, ° 


Vertical la fel. 
GEORGESCU ELENA. 


Palindrom 


Direct de îl citim 
Capitala unei țări găsim 
Iar dacă îl inversăm 
Nume de fată aflăm. 


GICU LICURICI. 


Soluțiile acestui concurs se primesc 20 de zile dela apariția 
numărului de față. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Aprilie 
; CAPITALA 


Magaziner Miriam şi Broitman Raia (17) ; Wechsler D. Lazăr 
(17) ; Arsenescu P. Policsenia (17) ; Epureanu Traian (17) ; Bom- 
bonica V* Fussu (17); Brodman Edy (17); Alice Braunştein şi 


„Silvia Blum (17) ; Creţu 1. Gheorghe (17). Katz Bendy (17) ; Lulu 


Soltescu (17) ; Dan Tailer )17) ; (17); Ileana I. Danciu (17); 
Mioara Rádulescu (17) ; Nicolau D. loan (17) ; Rusnac V. Constantin 
(17). Margareta Chirifescu (17); Nufi Cobzac (17) ; Margareta 
Brăneanu (17) ; Carol Levy (17) ; Niculescu M. Ion (17); Abişor 
Rivenzon (17) ; Arjocianu V. Lazár (17) ; Ivonne Bólintineanu (17); 
Canu B. Darie (17) ; Ivonne Claire Zarafu (17) ; Cecilia Georgescu 
(17) ; Elena Palita (.6) ; Lazár Marcu (17) : Margareta Angelescu 
(17) ; Popa Elisabeta (16) ; Cerchez T. D-tru (17) ; Daniel Rechler 
(17) ; Dan Leibovici (17) ; Marcy Goldenberg (16) ; Simona Adania 
(16) ; C. Ghindea (12) ; Urzicá C. Mircea (17) ; Poteca Ştefania (17); 


` Matei şi Alexandru Costin (17) ; Chiţa și Petrus Sterian Delabăiasa 


(17) ; Gabriela N Stănescu (17) ; Carolina Liber (17) ; Cotel Willy 
(17) ; Cristodor S. Victoria (17) ; Sandu şi Medy Leibovici (17); 
Fălcoianu Şt. Ioana Maria )17) ; Ecaterina Vlădescu (17) ; Rudolf 
Braunstein (17) ; Nela Călinescu (17) ; Myriam O'Kelly (17) ; Elena 
Alexandrescu (17) ; Pascal Iliescu (17) ; Victor J. Woinarovschi(17); 
ella Lupovici (17) ; Monica Fárcáganu (17) ; Mihail Silberştein 
17) ; Radu Valentin Constantin Georgescu (13) ; George Valentin 


é saannin TRES SSA 


gamn 


Albulescu (17) : Emilia Dimitriu (17) : Liuda-Golden (17) Vana şi 
Gh. C. Teodorescu (17) ; Bărbulescu I. loan (17) ; Pantazopol T. 
Emil (17) ; Constantinescu V. Dragoş (17) Spirea Petre (17); Streiff 
Sem (17) ; Niculescu Silvia (16) ; Carol Covo (17) ; Sofica Alcalay 
(17) : Dinu Ramurá (17) ; Rădulescu Niculina-Verona (16) Sorica 
şi Săndel Căp. G. Dinu (17) ; Baby şi Sacha Colonel Mayer (17) ; 
Bădescu Veronica (17) ; Cohn Paul şi Haimovici Dodo (17) ; Maria 
şi Leon Hacher (17) ; lonescu M. Savu (17) ; Mignon Abramovici 
(16) ; Tity şi Gigi Florescu (17) ; Dorian şi Pegy Blumenfeld (17); 
Continuarea în numărul viitor 


Urmarea din pag. 14-a la povestea: Mikişor la Polul Nord 


Distanţa! între ei se micşora văzând cu ochii, 
aşa că nenorocitul Eschimos aruncă cojocul depe 
dânsul. Si asta prinse, căci refinu pe urs câteva 
minute pe loc. 

Puterile Eschimosului începeau să scadă, ursul 
se luă din nou pe urmele lui, alergând din toate 
puterile, iar fugarul îşi vedea moartea cu ochii, 
Totuşi mai avea încă puţin şi ar fi scăpat. Incepu 
să strige după ajutor din toate puterile, în speranță 
că cineva depe vapor îl va auzi. Dar strigătele lui 
îndârjiră şi mai mult pe urs, care era aşa de aproape 
încât fugarul îi simţea răsuflarea fierbinte în spate. 

Incă un pas şi ursul cu o lovitură puternică 
de labă îl dobori la pământ. Eschimosul însă nu-şi 
pierdu cumpátul si scoțând cuțitul ce-l avea la brâu, 
începu o luptă crâncenă cu puternicul animal. 

Era o luptă pe viaţă şi pe moarte, nici unul 
din ei nu se lăsa mai prejos. Om şi fiară se rosto- 
goliau în zăpadă căutând să se omoare reciproc. 

Eschimosul avea deacum câteva răni făcute 
de puternica labă a animalului. Intr'un salt însă 
izbuti un moment să se ridice în genunchi si atunci 
cu o bine nimerită lovitură, îi împlântă cuțitul în 
coaste. Fiara se prăbuşi urlând de furie, dar se 
ridică imediat căutând să atace din nou omul. 

Eschimosul cu puterile sleite începu să alerge din 
nou spre vapor, urmărit iarăşi de ursul care îl fu- 
găria acuma cu greu. La urletele animalului, oamenii 
de pe vapor ieşiră afară să vadă ce se întâmplase, 
şi găsiră pe Eschimos, după cum ştii, mai mult 
mort decât viu. In cât priveşte ursul, acesta socoti 
că e mai bine a-şi face calea întoarsă. lată, dragă 
Moş Nae, ce ne-a povestit Eschimosul. 

Tot ce am putut afla însă este că suntem 
cam înconjurați de urşi şi lucrul acesta nu ne bu- 
cură de loc. Mie unul începe să-mi dârdâie pielea pe 
mine de frică. 

: Al dumitale 

MIKISOR 


ESTAR 1062""SERIA IV 


Numele si pronumele 


Adresa: 


4 


i 


ă-ne cântecul premianţilor. 


A Mestere, fii bun şi cânt 


Zi > i € 
aE i uz) 


(2) 
Sr 
ID e o. 


Invátátoarea : — Cine a fost azi mai cuminte ? 


Adina :— Eu, Doamnă Inváfátoare, pentrucă n'am 
fost în clasă. 


ni 


S 


Răducu : — la vezi, surioară, parcă umblă un goricel 
sub pat ? 


Florica : — Soricelul esti tu, că nu esti cuminte și 


Puiu: — ,Batefi-vá mai încet ca să nu-mi stricati > 
nu adormi ! 


somnul“. 


` 


"A oe: . . . 


gt fir a stie 
the în A 


prieteni în 


ES 


see 


Pretul 5 lei 


escursie 


EC cai 


ae 


Doi 


De toate 


Fotografiile Premiantilor 


Precum am făcut în toţi anii, tot aşa si înanul 
acesta vom publica în „Dimineaţa Copiilor“. foto- 
grafiile elevelor şi elevilor, fie din cursul primar, 
fie din cursul secundar, care au luat la finele acestui 
an şcolar premiul Liu sau premiul al II-lea. Pen- 
tru a nu se întâmpla nici o încurcătură sau pen- 
tru a nu fi nevoia ca mai târziu să ni se facă în- 
trebări în legătură cu fotografiile premiantilor dăm 
de acum lămuririle ce urmează. 

1). Orice fotografie de premiant, care ni se tri- 
mite ori ni se aduce la redacţia revistei, trebue să 
fie neapărat însoţită de dovada scrisă din partea 
direcţiei şcoalei. Nici o fotografie nu este publicată, 
dacă n'are această dovadă scrisă. 

2). Fotografiile se vor publica la rând în or- 
dinea primirei lor. 

In privinţa aceasta nu se face nici o excepţie 
şi nici o favoare. 

Spunem aceasta, pentru a scuti pe trimitátori 
de osteneala de a cere publicarea în cutare sau 
cutare număr al revistei a fotografiei trimise sau 
. de a ne întreba despre data apariţiei ei. 

Repetăm : fotografiile vor apare treptat, treptat, 
în ordinea în care au fost primite. 

3). Cum e şi firesc să fie, mai întâi se vor 
publica toate fotografiile elevelor şi elevilor, cari 
au luat premiul l-iu, şi după aceea se va începe 
cu publicarea fotografiilor acelora care au luat 
premiul al II-lea. 

4). Publicarea fotografiilor se face în mod gratuit, 
iar ultima dată, până la care se primesc fotografii 
de premianti, este ziua de 1 August viitor. După 
această dată, nu se mai primesc fotografii spre 
publicare. 


Se publică numai fotografii de cititori 


Spunem aceasta, pentrucă ni se întâmplă de- 
seori să ni sefacă întrebări în felul celor ce urmează : 
„Publicaţi fotografii de premianti şi în ce condițiuni 
le publicaţi ? Cum putem trimite fotografiile ?“ 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


i amestecate 


Din aceste întrecări înțelegem că aceia care ni 
le fac, nu citesc ‚Dimineața Copiilor“ sau, în tot 
azul, o citesc în mod neregulat. 

Insă, publicarea fotografiilor de premianti este 
pentru noi un sacrificiu : sacrificiu material cu fa- 
cerea clişeelor şi sacrificiu de spaţiu, trebuind să 
dăm două pagini din revistă timp de mai multe 
luni. Facem bucuros aceste sacrificii, dar numai 
pentru cititoarele si cititorii revistei noastre, iar nu 
pentru aceia care nu vor cumpăra decât numărul 
în care se publică fotografia lor. 

De aceea, repetăm că se publică numai fotografiile 
cititoarelor si cititorilor, care au luat premiul l-iu 
sau al II-lea la sfârşitul anului şcolar. 


Intelegerea cu Casa Foto-Luvru 


Precum am anunţat în n-rul trecut, sa făcut 
o înţelegere între „Dimineaţa Copiilor“ si Casa 
Foto-Luvru, care va fotografia gratuit pe toate ci- 
titoarele şi pe toţi cititorii noştrii, care au luat la 
şcoală premiul întâiu sau al doilea. Cititorii se vor 
duce la această Casă, având cu dânşii dovada din 
partea directiunii şcolilor că în adevăr au obţinut 
unul din aceste două premii. 

Dám din nou adresa Casei Foto-Luvru: Bucu- 
reşti, Calea Victoriei 24, peste drum de fosta 'gră- 
dină Colos, astăzi grădina A. R. P. A. 


Cărţi de citit în vacanţă 


Pentru vacanța cea mare, drágutele cititoare 
şi iubiții cititori ar face bine să cumpere şi să ci- 
tească.treptat, treptat, următoarele cărţi de Moș Nae : 
1). „Răpirea celor două fetițe“, un roman din cele 
mai înduieşătoare ; 2). „Coana Frosa la București“, 
cartea cea mai amuzantă ce sa putut scrie; 3). 
„Martinică şi Puky“, o povestire cu peripeliile cele 
mai frumoase; 4), „Rilă lepurilá”, o poveste mi- 
nunată şi cea mai frumos colorată; 5). „Unchiul 
meu Adam“, cel mai interesant roman de aventuri. 

De vânzare, la toate librăriile. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
50 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30 


2 
DIMINE 
OUR 


ANUL 12 


REDACȚIA ȘI 


3 iulie 1935 No. 595 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
400. 


1 AN 
ABONAMENTE: 6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


árintii lui Uitucilá aveau de mai multi ani 


ca servitoare pe Lina, o servitoare bună, 


harnică si cinstită. Cu toate acestea, într'o 
zi, tatăl lui Uitucilă — nu mai ştiu din ce 
pricină — se supără pe ea şi o dete afară. 


Se rugă biata Lina să nu o gonească. se mai rugă 


de mama lui Uitucilă. însă tatăl lui Uitucilá nu 
voi să asculte nimic. 
Văzând atâta incápátinare. soția sa îi zise: 


„Dacă o dai afară pe Lina, să şti că eu nu primesc 
altă servitoare. aşa că va trebui să-mi ajuţi la tre- 
burile ce sunt de făcut prin casă. 

Foarte bine, răspunse tatăl lui Uitucilá, nu 
luăm altă servitoare. Aşa facem economie, iar cât 
despre treburile din casă, să ştii că le pot face şi 
singur..., adică, se grăbi el să mai spună. o să-mi 
ajute şi Uitucilică. 

Da, tăticule, zise acesta, am să-ţi ajut! 
să facem împreună orice treabă este de făcut“ 

Veni ora prânzului. Fiţi buni şi puneţi masa, 
le zise mama lor. 

Se apucară ei doi să pună masa. „Eu aduc 
farfuriile, iar tu să aduci paharele, dar bagă bine 
de seamă sá nu care cumva să le scapi si să le spargi“ 
zise lui Uitucilá tatăl său. 

Insă Uitucilá îi întoarse vorba, zicându-i: „Nu 
e mai bine să ne trecem câte un sort, ca să nu ne 
murdărim hainele ? 

Da, bine te-ai gândit, 
cem câte un sort“. 

Isi trecură fiecare câte un sort, 


O 


băete, hai să ne tre- 


numai că tatăl 


îşi trecu un şor mic de tot, pe când Uitucilă îşi 
trecu un sort aşa de mare, că i se tára pe jos. 
După aceea se apucară de treabă. Tatăl luă 


farfuriile, iar Uitucilá paharele. Tatăl mergea îna- 
inte, Uitucilă mergea după el. Insă, când să intre 
în sofragerie, Uitucilă se impiedecá în sort si scăpă 
din mână paharele, care cázurá jos, prefăcându-se 


EP 
CRO Saare 


3 


Din copilăria lui Uitucilă 


CILA 


în ţăndări. S'au spart paharele, dar s'a mai intám- 
plat ceva. Uitucilă, voind să se ţină si să nu cadă. 


se apucă de tatăl său, dar îl împinse. Atunci tatăl 
său scăpă farfuriile din mână, ba mai căzu peste 
ele. Din opt farfurii, câte aducea la masă. sau 


spart patru. 

Precum vedem, treaba începea bine. Dar n'a fost 
numai atât. In loc să ridice de jos farfuriile — măcar _ 
acelea, care nu se spârseseră — tatăl lui Uitucila* 
se repezi asupra lui vroind să-l ia la bătae. Uitu- 
cilă, căruia bătaia nu-i făcea, bine înțeles, nici o 
plăcere, căuta să se ferească. Se feri, călcând în 
farfuriile, care nu erau sparte. Urmarea o înţelegem 
bine : şi aceste farfurii au fost prefácute în ţăndări. 

Văzând această pagubă nouă, tatăl lui Uitucilă 
se înfurie si mai tare. Dar Uitucilá, stind ce-l as- 
teaptá, o şterse din odaie şi o rupse la fugă în 
stradă. Tatăl său se luă după el, ..ca să facă o 
altă nenorocire şi anume : tocmai când să iasă pe 
use, iată că mama lui Uitucilă venea dela bucătă- 
rie aducând un castron plin cu ciorbă. Tatăl lui 
Uitucilá dete buzna peste ea, o făcu să scape cas- 


tronul, care căzu la picioarele lor, spărgându-se. 
Castronul se sparse, iar ciorba, care era fierbinte, 
se vârsă cea mai multă pe tatăl lui Uitucilă. opă- 
rindu-l cum nu se putea mai rău. 

Omul dădu un țipăt de durere, cât paci să 


leşine. Se înțelege că nu mai putu să meargă după 
Uitucilá. si se întoarse, se desbrăcă si telefonă după 
un medic. 

Uitucilă însă. care n'avea cum să ştie de ceeace 
se întâmplase, fugea mereu pe străzi, crezându-se 
urmărit de tatăl său. A alergat şi a hoinărit el până 
seara, când s'a întors acasă mort de foame şi în- 
ghetat de spaimă. Scăpă de bătae, fiindcă tatăl său 
nu se mai putea mişca din pat. 


VINTILĂ BRATU 


QUIZA 


S'a întâmplat însă ceva la care copilul căzut 
din stea nici în vis nu sar fi gândit. Aşa, pe când 
trecea prin porţile cetăţii, oştenii de pază i s'au în- 
chinat în semn de supunere si au zis: ,,O, cât de 
frumos esti stăpânul nostru !“ lar mulţime mare de 
popor se luă după dânsul, strigând: „Un tânăr mai 
frumos decât el nu se găseşte pe. tot pământul !“. 

Auzind acestea, copilul căzut din stea s'a por- 
nit să plângă şi să zică în sinea sa: „Toți oamenii 
aceştia îşi bat joc de mine şi fac haz de nenoro- 
cirea mea“. Insă, aşa de mare era îmbulzeala de 
lume, că el n'a mai ştiut drumul pe care trebuia 
să meargă şi sa pomenit într'o piaţă mare unde 
se găsea palatul împăratului. 

Poarta palatului a fost deschisă, iar preoții, 
generalii şi ofiţerii i-au eşit grăbiţi întru întâmpi- 
nare, s'au plecat înaintea lui şi i-au zis: „lu eşti 
stăpânul nostru, pe care îl aşteptam! Tu eşti fiul 
împăratului nostru |. 

Insă copilul căzut din stea le-a răspuns: „Eu 
nu sunt fiu de împărat, ci sunt copilul unei biete 
cerşetoare. Şi cum spuneţi că sunt frumos, când eu 
mă ştiu că sunt groaznic la vedere ?** 

Atunci, acela al cărui scut era împodobit cu 
flori aurite şi pe a cărui cască era săpat un leu cu 
aripi, ridică sus scutul şi zise: „ Cum spune stă- 
pânul nostru că nu este frumos?*. 

Copilul căzut din stea s'a privit pe sine în scu- 
tul strălucitor şi ce i-a fost dat să vadă? Chipul său 
era aşa cum fusese odinioară şi toată frumuseţea 
sa i-a venit înapoi. 

lar preoţii, generalii si ofiţerii cázurá în ge- 
nunchi şi îi ziseră: ,, Se prorocise din bătrâni că 
astăzi va veni acela, care va domni peste noi. De 
aceia, te rugăm, stăpâne, să primeşti această co- 
roană şi sceptrul acesta şi să fii după mila şi drep- 
tatea ta împăratul nostru“. 

Insă el le-a răspuns: ,Nu sunt vrednic de 
această cinste, fiindcă eu am alungat dela mine pe 
mama, care m'a născut, şi nu mă pot odihni, până 
ce nu O gâsesc şi nu capăt iertarea ei. De aceea, 
lăsaţi-mă să plec, fiindcă trebue să colind lumea. 
N'am voe să stau aici, cu toate că mi-ati dat o 
coroană si un sceptru“. 

Pe când spunea acestea, se întoarse cu faţa 
spre -strada, care ducea la porţile cetăţii şi... vedeţi 
ce întâmplare! In mulțimea de popor, care se în- 
grămădea în jurul oștenilor, vázu pe cerşetoarea, 
care era mamă-sa, iar stând lângă dânsa, era le- 
prosul, pe care îl văzuse şezând în pragul drumului. 

Un strigăt de bucurie izbucni din buzele sale. 
Dete fuga într'acolo, căzu în genunchi înaintea ma- 
mei sale, îi sărută rănile dela picioarele ei şi îi le 
udă cu lacrimile sale. Ținând capul plecat în pra- 


4) Din cerşetor împărat 
ENDRE N A AA A E E AR 


Om 


ful din drum, oftánd si suspinánd, îi zise: „Mamă. 
te-am alungat ín ceasul ingámfárei mele! Te rog. 
sá má primeşti în ceasul smereniei mele. Mara. 
eu te-am urât pe tine! Te rog ca tu sá má rás- 
plátesti, dándu-mi dragostea ta! Mamá, eu nam 
vrut să ştiu de tine! Tu însă primeste-má, căci eu 
sunt fiul tău!“ ° 

Insă cerşetoarea tăcea, fără să spună un sin- 
gur cuvânt. Atunci copilul căzut din stea întinse 
braţele, imbráfisá picioarele leprosului şi zise aces- 
tuia : „Te-am ajutat de trei ori şi de trei ori mi-a 
fost milă de tine. De aceea, fi bun şi roagă pe ma- 
ma să-mi vorbească măcar o singură datá!“. Insă 
nici leprosul n'a vorbit şi n'a spus un singur cuvânt. 

Atunci el oftă din nou si zise: „Mamă, dure- 
rea mea este mai mare decât pot să îndur. Te rog. 
dă-mi iertarea ta, apoi lasă-mă să mă întorc la pă- 
durea în care trăiam. 

Dar cerşetoarea îşi puse mâna pe capul lui si 
îi zise: ,Ridicá-te în picioare !“. De asemenea, le- 
prosul îşi puse mâna pe capul lui şi îi zise: „Ri- 
dică-te în picioare !“. 

El s'a ridicat, dar când a privit la dânşii, ce 
i-a fost dat să vadă? A văzut că leprosul era un 
impărat, iar cerşetoarea o împărăteasă. 

Impărăteasa îi zise: „Acesta este tatăl tău pe 
care Pai ajutat şi de care ţi-a fost milă !“. 

lar împăratul îi zise: „Aceasta este mama ta, 
căreia i-ai spălat picioarele cu lacrimile tale !““. 

Apoi, amândoi l-au îmbrățișat, l-au sărutat, l-au 
dus la palatul împărătesc şi l-au îmbrăcat în haine 
din cele mai frumoase. După aceia, i-au pus co- 
roana pe cap şi i-au dat în mână sceptrul. Aşa a 
ajuns el stăpân pe cetatea aceea, care era lângă un râu. 

Se purtă cu dreptate si milă faţă de tot po- 
porul, isgoni din cetate pe vrăjitorul cel rău, tri- 
îmse apoi tăietorului de lemne gi soţiei acestuia da- 
ruri bogate, iar pe copiii lor, îi puse în slujbe mari. 

De asemenea, nu dădea voe ca, fie copii. fie 
oameni mari, să se poarte rău cu păsările şi cu ce- 
lelalte animale, ci povăţuia pe toţi sá se poarte fru- 
mos şi să aibă grije de toate făpturile lui Dumnezeu. 

Celor flămânzi le dădea pâine, iar celor des- 
brácati le dedea haine. 

In toată ţara era linişte, bună rânduială şi belşug. 

Păcat numai că n'a putut domni vreme lungă. 
Fuseseră aşa de mari suferinţele sale şi aşa de gre- 
le şi amare chinurile ce încercase, în cât, după trei 
ani de zile, a închis ochii şi a murit. 

Din nenorocire, urmașul lui a fost un împărat 
rău şi nedrept. 

— SFÂRŞIT — 


Din limba engleză de ALI BABA 


ag > A 


PAR cu a 


hemuit la gura sobei, cu ochii țintă la 


jeratecul ce sfârâia trágánat, îngânând, 
parcă o poveste veche de când lumea şi 
pământul, Ionel se gândea. 

Cine ştie oare pe unde îl purtau gân- 
durile pe vremea aceia de iarnă viforoasă! Poate că 
îşi aducea aminte de zilele călduroase, pline de soare 
din vara ce trecuse ca un vis, sau se gândea că în 
curând viscolul de-afará se va domoli şatunci pe 
dealul din fața bisericii va 'ncepe iar veselia copi- 
ilor : săniuşul dorit. 

Cum sta aşa cu ochii țintă la jeratecul din 
sobă, o toropeală dulce îl cuprinse şi încet, încet, 
cărbunii aprinşi luară în fața ochilor forme vii şi 
ciudate. O lume nouă se desfăşura vie 'naintea lui. 
Se făcea că paşii îl poartă uşor pe drumuri pline 
de frumuseţe. 

Imprejurul drumului său se ináltau arbori gi- 
ganti pe ramurile cărora cântau laolaltă păsări 
măiastre o melodie fermecătoare. Flori îmbătătoare 
smălţau drumul de o parte si de alta. 

lonel mergea mereu înainte, fermecat de atâta 
frumuseţe. 

Deodată, la cotitura unui drum îi eşi înainte 
o bătrână cu chipul blajin, cu ochii plini de bună- 
tate si cu un glas, care aducea mult cu viersul 
pasărilor. 

„Copilul meu, grăi bătrâna, sufletul tău curat, 
fără de păcate, te-a adus, pe aripele visului, în ţara 
asta fermecată. Tot ce vezi în jurul tău, toată fru- 
muselea de aci rămâne veşnic neschimbată. Aceasta 
e împărăţia mea şi oricât ai străbate drumurile ei, 
nu vei da niciodată de capăt, căci este fără de 
sfârşit ! Aceasta e, Țara Visurilor. 

„Nicăeri nu poţi fi mai fericit ca în ţara asta. 
E destul ca 'n gândul tău să se nască o dorinţă si 
ea pe dată ţi se împlineşte. In ţara mea timpul stă 
pe loc prins de o vrajă al cărei înțeles numai eu îl 
cunosc. Cine vine aci, trăeşte fericit o vesnicie, nu- 
mai dacă ţine o singură îndoială. 

„Undeva, în nesfârşitul acestei împărăţii, se 
află un măreț palat de Cristal. Acest palat e zidit 
pe nisip şi nimeni nare voe să intre înăuntru. O 
singură mișcare, un singur pas înăunrtu, înseamnă 
pentru cel ce a greşit moartea visurilor frumoase. 
De atunci încolo, ori cât ar încerca să viseze ceva, 
îi va fi zadarnic. Cel ce a călcat în castelul de cri- 
stal al visurilor, castel zidit pe nisip,- înseamnă că 
a desvăluit secretul acestei amăgiri şi niciodată nu 
va mai putea călători în tara asta.“ 

Zicând acestea, bătrâna pieri, lăsând pe lonel 
uimit în mijlocul grădinei fermecate. 

Nu făcu nici o sută de paşi "nainte si se văzu 
în faţa castelului de cristal. j 

Niciodată nu-şi putuse închipui că poate exista 
aşa frumuseţe şi măreție de castel. Işi aduse însă 
aminte de vorbele bătrânei şi se depărtă numaide- 
cât de acolo. ; 

Un vânt uşor şi parfumat îl luă deodată pe 
sus şi începu să-l poarte în sbor uşor prin nesfâr- 


; à H i 
sii DIMINZA 


sita grădină a visurilor. Un gând de se nástea în 
mintea lui, se nástea aevea şi în faţa lui. 

Se gândea privind sborul unei păsărele. că 
trebue să fie minunat de plăcut să poţi sbura uşor 
ca pasárile cerului si pe dată se simţea sburând la 
fel cu ele. 

Vedea pe adâncimi de ape limpezi peştişori 
înotând şi pe dată se simţea si el sburdánd aláturea 
de ei prin apa rácoroasá si cristaliná. In sfársit, tot 
ce mintea lui putea sá născocească, se înfăptuia pe 
dată. Sburda vesel din loc în loc; din păduri pe 
âmpie, din ape adânci în văzduhul nesfârşit, din 
crestele munţilor în lărgimea văilor, cântând alături 
de păsărele, alergând în goană la rând cu sprinte- 
nele căprioare şi într'una frumuseţile grădinii erau 
mai frumoase, alte pasări, alte animale îl uimeau 
şi-l desfátau totodată. 

lată că fără să-şi dea seama, se opri iar în 
faţa castelului de cristal. 


Imbătat de visurile lui, uită cele ce-i spuse-se 


„bătrâna. 


„Am văzut atâtea minunátii în țara asta ferme- 
cată, dece să nu văd şi interiorul castelului ?“ — si 
păşi cu curaj înăuntru. i 

Deodată o bubuitură îngrozitoare îl asurzi a- 
proape. Ziduiile de cristal începură să se clatine. 


Pământul tot se cutremură sguduit de o forță 
uriaşe. 


Un glas, ce semăna cu al bătrânei, se auzea de 
undeva zicând : 

„Tu singur ţi-ai nimicit visurile. Castelul de 
cristal era castelul visurilor tale pe care singur l-ai 
zidit pe dune de nisip şi tu cu voia ta l-ai dărâ- 
mat acum. 

Intunerec mare se lăsă asupra grădinii si lonel 
se trezi din visul său, căci vis fusese toată plimbarea 
lui minunată. 


A Mat AR e Pai al y 
EENE SS A 


m Frusinica învaţă poveşti mam 


rusinica e încă mică, aşa că nu merge la 

şcoală si nu ştie nici sá scrie, nici să ci- 
F tească. De altfel, nu este încă sigur că va 

fi trimisă vreodată la şcoală. Tatăl ei Stan 

Pârlează avea obiceiul să zică: „Uite, nici 
eu, nici nevastă-mea n'am învăţat carte şi din pri- 
cina aceasta nu ne-a mers de loc rău. Am fost 
totdeauna sănătoşi şi am avut totdeauna poftă de 
mâncare. Si e mai bine ca si Frusinica noastră sá 
fie ca noi“. 

De sigur, asa cum vorbea Stan Párleazá, vor- 
bese si gándesc numai oamenii scurţi la minte, 
pentrucă astăzi un om, care nu ştie carte, este un 
nenorocit, căruia trebue .să-i plângi de milă. Apoi, 
vom vedea în capitolele ce urmează, Frusinica a 
fost dată la şcoală si a învăţat carte. Nu prea multă, 
dat tot a învăţat să serie şi să citească. 

Insă, atunci când s'au întâmplat cele ce po- 
vestim aci, Frusinica nu ştia încă nici să scrie, nici 
să citească. In schimb îi plăcea mult să i se spună 
poveşti. Ce zic eu că „îi plăcea“? Adevărul este că 
nu mai putea de dragul poveştilor. Cum îl vedea 
pe unchiul Stroe, dădea fuga la el și începea săi 
se roage şi să-i zică: - „„Unchiule, spune-mi o po- 
veste! Unchiule spune-mi o poveste frumoasă, o 
poveste cu zâne, cu Făt-Frumos, cu Birbiribom. cu 
cotoiul încălţat, cu pitici, cu broasca prefăcută în 
„ domnitá“. 

Precum vedem, Frusinica noastră cam încurea 
poveştile, făcând din zece poveşti una singură. Se 
vedea că le încurcă, mai ales când, la rândul său, 
le povestea Bleginei şi altor prietene din Blegesti. 
lată, bunăoară, cum povestea Frusinica : 

„A fost o dată ca nici o dată. A fost o dată 
un vrăjitor, pe care îl chema Birbiribom. care avea 
un cotoiu incáltat, care s'a dus să întâlnească pe 
Făt-Frumos. Dar balaurul, care locuia în fundul 
unei peşteri, a văzut o broască, dar broasca nu era 
broască adevărată, fiindcă era o domnifá. Insă pi- 
ticul Flic-Flac a întâlnit pe zâna Sulfina şi i-a zis: 
„Dă-mi bátul tău vrăjit ca sá mă duc la căpcăunul 
Sfarmă-Pietre, fiindcă prietenul său Strâmbă-Lemne 
sa dus să găsească pe Ileana Cosinzeana, care 
dormea de o sută de ani în palatul vrăjit“. 

Cam aşa spunea Frusinica poveştile ce auzea 
dela unchiul Stroe. Adică povestea, fără să fie 
vre-o legătură şi fără să se înțeleagă ceva. Ea însă, 
cum îl prindea pe unchiul Stoe, începea : „Unchile, 
mai spune-mi o poveste! Unchiule, mai spune-mi o 
poveste frumoasă. -— 

Unchiul Stroe, care ţinea. foarte mult la Frusi- 
nica, îi făcea mai totdeauna pe plac. Işi lăsa omul 
treburile, numai ca să-i spună Frusinicăi poveşti. 

Dar acum vom vedea cât de deşteaptă era 
Frusinica şi cum înţelegea ea poveştile. lată, într'o 
zi văzu pe câinele lor Dorel sgâriind cu laba şi 
săpând cu botul într'un colţ din curte. Frusinica se 
apropie, privind cu toată atenţia. După vreo două, 
trei minute de sgâriat şi săpat, Dorel scoase un os 
oarecare Era un os pe care şi-l ascuncese el însuşi 
cu o zi mai înainte. 

Insă Frusinica — zău, să nu-i fie de deochi, 
că deşteaptă mai este! — îşi închipui cu totul alt- 
ceva. Isi închipui că Dorel nu este Dorel, adicanu 
este câine adevărat, ci vrăjitorul Birbiribom, despre 


care unchiul Stroe îi spusese mai multe poveşti. 
¿ao er 


Ii spunea cum Birbiribom ştie să găsească nu- 
mai decât toate comorile ascunse în pământ. cum 
poate să prefacă dintr'odată pe oameni în animale sau 
chiar şi în stane de piatră şi cum poate să se pre- 
facă el însuşi în orice vietate ar fi dorit. 

Acum Frusinica era încredințată că Birbiribom 
se prefăcuse în câinele Dorel. Nici nu vroia să se 
gândească deşteapta de ea că pe Dorel părinții ei 
îl avea de vreo zece ani de zile, aşa că era un 
câine destul de bătrân. „Dorel e vrăjitorul Birbiri- 
bom !** hotărî Frusinica. li schimbă chiar numele, 
dându-i numele vrăjitorului şi din ziua aceea începu 
să se poarte cu el, aşa cum s'ar fi purtat cu vrá- 
jitorul însuşi Il săruta pe bot de câteva ori pe zi, 
îngenunchia înaintea lui şi-i săruta laba, apoi ii 
zicea: „Domnule vrăjitor Birbiribom, găseşte si 
pentru mine o comoară ascunsă !“‘ 

Dorel răspundea printr'un lătrat, ceeace pentru 
Frusinica însemna : „Da într'una din zile am să-ţi 
găsesc o comoară ascunsă !** 

Intr'altă zi, Frusinica văzu o broască mai mare 
la marginea râului, care curge nu departe de Ble- 
gesti. O prinse numai decât, o puse în sorf şi o 
duse acasă. ,Dece ai adus această broască scár- 
boasă ? o întrebă mamă-sa. 

— Nu e broască, îi răspunse Frusinica, şop- 
tindu-i la ureche, ci e o domnitá, este domniţa 
Mirina, care a fost prefăcută în broască de un vră- 
jitor, după care n'a vrut să se mărite, Insă am să 
rog pe câinele nostru Dorel, care este vrăjitorul 
Birbiribom, să o prefacă iarăşi în domnifá. 

— Fată, fată, văd că nu mai eşti în toate min- 
tile! „îi zise mamă-sa. 

Tot din pricina poveştilor a rămas flămândă 
într'o zi când a fost trimisă să păzească vaca la 
poiana din pădure. Frusinica se aşezase la umbra 
unui ştejar, pregătindu-se sá mânănce pâinea ce 
luase de acasă cu o bucată de brânză. Insă, tocmai 
când să înceapă, iată că se apropie de dânsa o 
femeie bătrână, care era o cerşetoare din Blegeşti. 

„Fetiţo dragă, îi zise cerşetoarea, nu-mi dai si 
mie o bucăţică din pâinea ta, fiindcă nu mai pot 
de foame ?“ 

Ce-şi închipui acum Frusinica ? „Această babă, 
îşi zise ea, nu este decât zâna Florina. S'a prefăcut 
înadins în babă şi mi-a cerut înadins pâine, ca să 
má ispitească. Dar îndată se va preface iarăşi în 
zână şi îmi va pune înainte o masă încărcată cu 
toate bunătăţile“. 

In așteptarea acestei mese, dete cerşetoarei toată 
pâinea şi toată brânza. Cerşetoarea mulțumi şi îşi 
văzu înainte de drum. Frusinica aşteptă o oră, 
aşteptă două ore să se întâmple minunea, dar, bine 
înțeles, nu s'a întâmplat altă minune, decât că a 
stat ea flămândă până seara. 

Cu toată pățania aceasta, ea credea înainte în 
tot ce învățase poveştile spuse de unchiul Stroe. 
Aşa, pe când se intorcea seara cu vaca, fu întâl- 
nită la marginea comunei de un străin, care avea 
nişte mustáfi mari, răsucite în sus şi era încălţat 
cu cisme. 

„Fetiţo, o întrebă acest străin, n'ai putea să-mi 
spui unde este casa primarului ?** 

In loc să răspundă la întrebare, Frusinica se 
uită ţintă la străin, apoi strigă dintr'o dată: „Ştiu, 
ştiu! Tu esti cotoiul încălţat!“ MOS NAE 


PE id 


Bufnița inbálsámatá 


Pe un stâlp în nemişcare, 


La Muzău se duce Sandi 
Inbălsămată este crede. 


Si o bufnitá când vede 


Se apropie ŞI-şi ara 3 Insă bufnița e vie 

„Să o văd cum e făcută, Și pe Sandi chiar de nas 
Căci la lecţia de mâine Il ciupeste-asa de tare, 

Să o învăţ ea mă ajută”. Că un semn lui i-a rămas. 


DORINA 


a în mormán 


» 


Haple-al nostru se tot plimbă Şi citeşte cum o Vetá Din adânc oftând îşi zice: 
Intro zi prin cimitir 'N floarea vârstei a pierit: — Vai, cât suntem pieritori ! 
Si cuprins de gânduri negre Cum un Niţă — ierte-l Domnul Ce mai viaţă mincinoasá. 
la mormintele în şir Bând prea mult sa prăpădit. Azi eşti viu şi mâine mori!“ 


4 
Ea % 
JONS 

f N 


Ar fi spus mai multe Haplea. Sunt si mulţi si crunti la faţă. lar în spaima sa nebună, 
Dar privind în depărtare Inarmati sunt páná'n dinți. Ne mai stiind el ce sá facá, 
Vede cá spre el aleargá Se 'ngrozeşte bietul Haplea, Tremurând mai rău ca varga, 
Călăreţi în goana mare Zici că şi-a eşit din minti. Pân'la piele se dezbracă. 


lată vin şi călăreți. — Eu sunt mort, răspunde Haplea 


Si zărind o groapă goală, 


Haplea mult nu se gândeşte... Când îl văd, ei s'au mirat: Insă cum mă plictisesc, 

+. k y X , > A - . a . st + . » . . 

Ci se-aruncă ndată ntrânsa „Un om viu în pielea goală, Ca să aflu ce-i prin lume, 
Si de-acolo stă, priveşte. In mormânt ce-ai căutat ?“ Es din groapă şi privesc. 


de MOS NAE 


= 0 Dac din pricina lui Azorel = 


Merg cu barca să se plimbe 
Fifilina şi Titel, 

„Aşteptaţi, le strigă Picu, 
Să viu eu şi Azorel“. 


Câteşi patru o porniră, 
E frumos şi minunat, 
Dar vedeţi ce poznă face 
Azor cel neastâmpărat. 


Sare, vrând să prindă-un pește, 
Barca e cu fundu'n sus. 
„Aoleu ! ţipă copilaşii, 

Valeu, mamă, că ne-am dus !“ 


Isbutiră să se suie 

Pe cea barcă răsturnală, 
Şi de-atunci pe Azorică. 
Nu-l luară nici o dată 


TUŞA NICULINA `: 


OTARO 


— Poveste japonezá — 


A fost o datá 
cuiau într'o colibă 
una din zile, mosneagul mersese la pădure să strângă 
lemne, pe când baba se dusese la râul din apropiere 
ca să spele nişte pânză. 

Si iată că baba zări 
persică de o mărime neobişnuită. „Ce persică fru- 


un moşneag şi o babă, care lo- 
dela marginea unei livezi. Intr'- 


4 ráului aduce o 


apa 


moasá! zise ea mulțumită. Si ce bună trebue sá 
fie! Am să i-o duc mosului meu să o mănânce“. 


Ajutându-se cu un băț lung de trestie, putu 
să împingă persica în spre țărm şi să o prindă. 
Insă persica era aşa de mare, că abia putea să o 
tie în braţe. O puse deci la o parte, se grăbi sá 
isprăvească cu spălatul pânzei, apoi se întoarse 
acasă, unde stătu să-şi aştepte moşneagul. 

In spre seară, se întoarse şi moşneagul flămând 
şi obosit şi aducând în spinare o legătură grea de 
lemne. 

„Am ceva bun pentru tine“, îi zise baba. Si 
scoase persica, pe care o ascunsese sub o pătură. 

Mosneagul rămase mirat. „Nici o dată, zise el, 
n'am văzut o persică aşa de mare. Unde ai cum- 
părat'o ? 

—-N'am cumpărat'o, îi răspunse baba, ci am 
găsit-o“. Si îi povesti întâmplarea. 

„Ai găsit-o tocmai când era mai bine, zise mos- 
neagul, fiindcă nu mai pot de foame. Să o tăiem 
numai decât şi să o mâncăm“. 

Luă un cuţit, dar când să-o taie, se auzi din 
persică o voce dulce şi sfioasă: „Nu mă tăia! Nu 
mă tăia!“ 

In aceiaşi clipă, persica se sparse în două şi 
eşi un copilaş frumos ca soarele. 

Cei doi bătrâni rámaserá cu gura căscată, mirati, 
dar fericiţi. 

Ei n'aveau copii, aşa că acest copil, care le 
pica într'un chip aşa de ciudat, era cât se poate 
de bine venit. l-au dat numele de Momo-Taro, cee- 
ace în limba japoneză înseamnă „Inimă de persică“. 


L-au hrănit şi l-au crescut cu toată grija şi cu 
o dragoste nemărginită. Din partea sa, şi Momo-Taro 
se purta foarte drăguţ cu dânşii. Au trecut ani la 
mijloc. Momo-Taro ajunsese să fie un flăcău înalt. 
voinic şi curajos. Intrruna din zile, zise moşnea- 
gului şi babei: 

„Imi daţi oare voe să 
Insula căpcăunilor ?,, 

Insula căpcăunilor purta acest nume, de oarece 
era locuită de nişte uriaşi, care se hrăneau cu carne 
de om. Erau aşa de răi uriaşii aceştia. care nu 
ştiau ce-i mila şi dreptatea, că oamenii dela depăr- 
tări mari tremurau de spaimă, numai când auzeau 
de dânşii. 

Moşneagul şi baba ar fi dorit ca Momo-Taro 
să nu plece de acasă, dar văzând că el stărue prea 
mult, au sfârşit prin a-i da consimţământul. Momo- 
Taro se pregăti de drum, iar moşneagul si baba îi 
umpluseră o traistă cu chibi-dango, plácinte cu 
miere, care plac foarte mult Japonezilor. 

Cánd sá plece, mosneagul si baba, ai cáror 
ochi erau plini pe lacrimi, îl îmbrăţişară, îl sărutară 
şi îi deteră cele din urmă poveţe. „,„Momo-Taro, fii 
cu băgare de seamă şi nu uita că noi te aşteptăm 
cu toată nerăbdarea“. 

Momo-Taro își dete cuvântul să se înapoieze 
mai repede şi luă drumul, care ducea la Insula 
căpcăunilor. După câteva zile de mers, întâlni un 
câine slab şi fără stăpân, care îl întrebă: ,,Momo- 
Taro, ce ai în traistá ? 

— Am, îi răspunse Momo-Taro, chibi-dango, cele 
mai bune plăcinte cu miere. 

— Dă-mi si mie una si am să-ţi fiu tovarăș 
de drum“. : 

Momo-Taro se grăbi să-i dea, iar câinele, după 
ce mâncă plăcinta, porni după el. 

Ceva mai încolo, o maimuţă, care sărea din 
cracă în cracă, se dete jos din copac şi-l întrebă: 
„Momo-Taro, ce ai în traistá ? 


merg si să cuceresc 


10 


QITEN 


i Ae AS, 


< de RA 


— Am chibi-dango, cele mai bune plăcinte cu 
miere. 

— Dă-mi şi mie una, îi zise maimuța, si am 
să-ţi fiu tovarăş de drum“. 

Maimuţa se luă şi ea după Momo-Taro, care, 
când străbătea o câmpie, văzu că un fazan se a- 
propie de el şi îl întrebă: „„Momo-Taro, ce ai în 
traistă ? 

— Am chibi-dango, cele mai bune plácinte cu 
miere. 

— Dă-mi şi mie una şi am să-ţi fiu tovarăş de 
drum“, îi zise fazanul. 
> Si asa, Momo-Taro se alese cu trei tovarási, 
care să-l ajute împotriva căpcăunilor. Era multu- 
mit de lucrul acesta, ştiind că nu este bine să dis- 
prefuesti pe cei mai mici şi mai slabi, oricât s'ar 
părea că nu pot fi de vreun folos. 

Au trecut prin munţi şi văi, au trecut şi multe 
râuri, până ce au ajuns la ţărmul mării, unde au 
găsit o luntre, care, ajutată de vânt, îi duse repede 
în Insula căpcăunilor. Când au debarcat în insulă, 
Momo-Taro văzu zidurile groase ale fortăreței, clă- 
dită de căpcăuni pe nişte stânci înalte, care se lá- 
sau drept în mare. Isi dete, aşa dar, seama că nu 
e lucru uşor să poată cuceri această fortăreață. 

Insă porunci fazanului să sboare deasupra for- 
táretei, şi să-i sperie pe cápcáuni. Fazanul ascultă 
numai decât de poruncă şi când ajunse pe zidurile 
fortáretii, se porni să strige cu un glas de tunet 
şi să zică: , Ascultati, căpcăunilor! Vestitul Momo- 
Taro a venit să se lupte cu voi. E înalt, e voinic 
şi este un viteaz fără pereche. Nu încercaţi să-i 
staţi împotrivă, căci ar fi din partea voastră o ne- 
bunie. Deschideţi aşa dar, porţile şi vă predaţi“. 

Fireşte, căpcăunii au râs de ameninţarea faza- 
nului şi i-au dat înainte cu petrecerea şi mai ales 
cu băutul, ceace a fost nenorocirea lor. In adevăr, 


ei nu văzură că maimuța, care, făcând o. săritură- 


de mirat, intrase în fortăreață, a mers si a deschis 
pe dinlăuntru poarta cea mare de fier. 

Prin această poartă deschisă, Momo-Taro năvăli 
în fortăreață cu câinele şi cu fazanul. Câinele vå- 
rându-se printre picioarele celor dintâi căpcăuni, 
care alergaseră la auzul sgomotului, îi făcu să cadă, 
aşa că a fost mai lesne pentru Momo-Taro să-i 
răpună. 

Ceilalţi căpcăuni s'au apărat, cât au putut mai 
bine : Insă Momo-Taro, ajutat şi de tovarăşii săi, 
făcu un adevărat măcel cu paloşul său ascuţit. 
Câţiva dintre căpcăuni se înecară în mare, alţii 
îşi găsiră moartea, vrând să sară din vârful stânci- 
„lor. Cei mai mulţi au fost tăiați în bucăţi de către 


1 


Momo-Taro, iar puţinii care mai 
viaţă, au trebuit să se predea. 

Momo-Taro chemă la el pe căpetenia căpcău- 
nilor, iar acesta în semn de supunere, îi dete gră- 
mezi mari de aur şi de argint. 

Inapoierea acasă a lui Momo-Taro, urmat de 
crednicioşii săi tovarăşi, a fost un triumf cum nu 
se mai văzuse. Mai ales nici nu se poate spune în 
cuvinte bucuria moşneagului şi a babei, când au 
văzui că iubitul lor se întoarce sănătos şi încărcat 
cu atâtea bogății. 

Au trăit încă mulţi ani fericiţi, împreună cu 
viteazul lor Momo-Taro. 


rămăseseră in 


VASILE STANOIU 


O viitoare cititoare 


Scoala primară de feie No. 49 din Drumul la Tei cu 
D-na Directoare Cyuska gi D-na învățătoare Marcuganu 
si Moş Nae. 


E e AP 


‘a născut într'o zi însorită de primăvară, 

într'o adâncitură de munte. Era cald acolo 

şi limba mamei sale îi netezia părul scurt 

şi des. In prima şi a doua zi, lumea lui 

întreagă fu mama sa. Ochii mici, deabea 
deschişi într'o crăpătură lungă şi îngustă, nu vedeau 
altceva decât botul ei moale ce-l împingea, când se 
agăța cu ghiarele de urechile ei. 

Dar într'altă zi, nu ştia de-i a cincea sau a 
opta, începu să meargă mai departe de mamă-sa, 
întâiu şovăitor pe labele mici şi nesigure, apoi mai 
isteţ. Vázu din întuneric ceva galben auriu ce intra, 
printr'o deschidere mare, albastră, în liniştea peş- 
terii. Si astfel Puiu de lup cunoscu pentru prima 
oară cerul si soarele. 

In curând, îndrăzni să iasă din ascunzişul po- 
dit cu frunze şi muschiu. Afară era atâta lumină 
că Puiu de Lup se asezá pe jos, închise ochii si 
începu să-i frece cu lăbuţa. 

Dar zilele trecură. Se obişnuise cu viața de 
afară şi acum cunoştea multe, multe lucruri. Ii plă- 
cea să alerge departe, până când simţea că-l du- 
reau pernutele lăbilor. Acum ştia să vâneze şi când 
auzea urletul unui alt lup, mai ales pe timpul unei 
nopţi luminoase si cu lună plină, răspundea pre- 
lung şi cu toată puterea sa de animal tânăr. 

Cunoştea totul, în afară de durere. Dar viaţa 
se însărcină să-l înveţe. Intr'o zi, când se întorcea 
dela o vânătoare, simţi un miros neplăcut, ceva ne- 
cunoscut si infricosetor, pe aproape de locuinţă. Se 
depărtă, furisindu-se printre crengi. Noaptea însă, 
nu mai răbdă şi încet, înnecând în gât mârâituri. 
veni aproape de tot. Deodată simţi ceva tare ce-l 
prindea de labá si cum încerca sá miste, dinţii de 
fier ai căpcanei în care se încurcase, îl muşcau 
mai tare, 

Intr'un târziu, când se făcu ziuă, simţi venind 
spre el acelaş miros care-l înspăimântase dinainte. 
Apoi auzi paşi şi când văzu doi oameni în faţa sa, 
începu să se zbată şi să scheune. Prea târziu. Un 
lanţ gros îi înconjură grumazul şi mâinile aspre ale 
'Anátorilor îl trântiră pe pământ, lângă un copac. 


> 


isa A: Fy 


PUN 


OA 


A 


UP 


Nu mai putea sá miste, căci lupta din timpul nopţii 
cu capcana, îl istovise. 
Nu înţelegea ce vorbeau vânătorii, 
arăta dinţii la fiecare din vorbele lor. 
„Cine dintre noi îl ia pe ăsta micul ?** Intrebă 
unul dintre ei. Cel mai tânăr răspunse: 


totuşi îşi 


„la tu lupoaica, fiindcă are blană mai fru- 
moasă. Eu iau puiul să-l dau soției mele ca să-l 


crească !“. Si astfel Puiul de Lup plecă din pădure 
într'o cuşcă mică şi strâmtă, fără mâncare şi fără 
apă. Incepuse să nu se mai minuneze de toate ce 
le vedea. Rămânea nepăsător, trist şi în faţa ochi- 
lor săi treceau scurte amintiri ale vieţii de atunci. 

Insfársit, când fu scos din cuşcă, se găsi într'o 
odaie mare şi luminoasă. Avea mâncare şi.apă, 
totuşi nu gustă nimic, se aşeză într'un colţ, cu botul 
pe labe, așteptând ceva. Ce? Nici el nu ştia, dar 
trebuia sá vie şi veni. Seara văzu intrând pe use 
o femeie tânără şi frumoasă. Ingenunche lângă el 
şi-şi trecu mâna prin părul lui. lar el nu o muşcă, 
nu-şi arătă dinţii si încet o mângâie si el cu botul 
negru si umed. Ochii trişti se înveseliră si când o 
auzi spunând: „Pui de Lup! Lup mic!“ se târi 
spre dânsa. 

Deatunci prietenia lor se strânse din ce în ce 
mai mult si unde mergea ea, o urma şi Puiu de 
Lup, care acuma era Lup. 

Intro zi fu din nou închis intro cușcă. Ră- 
mase acolo mult timp şi când, în fine, îi deteră 
drumul, începu să caute pe stăpâna sa. O găsi pu- 
tin mai departe, mai albă ca de obiceiu şi cu un 
cerc negru “in jurul ochilor. 

Era tot primăvară şi acum şi locul, în care se 
găseau, îi amintea munţii în care se născuse. 

Cu toate că Lup vroia mereu să rămâie cu fe- 
meia cea frumoasă, găsea de multe ori uşa odăii 
închisă. Chiar când scheuna, nu-l lăsa nimeni să 
intre. Până într'o zi. In odaia ei era linişte şi cu 
toate că Lup o vedea numai pe stăpâna lui şi so- 
===> 

Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


AS 2 > 3 Je 
A A A A ADE 


DOI BOI CUMINŢI 


ra în timpul coasei şi tatăl lui Sandu, tre- 
buind să rămână acasă. îl trimise pe el cu 
căruţa la scânduri în munte. 
Măi băiete, îi zise bătrânul, săptă- 
mâna asta îți dau căruţa în seamă. Acasă 
n'ai sá mai vii până Sâmbătă seara. Te duci la 
munte, încarci scânduri dela ferăstrău, te duci cu 
ele la gară, le descarci, iei plata şi iar te duci la 
munte. Ai să faci trei transporturi şi să nu pui mai 
mult de 1000 kgr. pe căruță. Sá ai milă de boi: 
să-i mâi încet, să nu-i baţi, să-i dai la iarbă si la 
apă. iar tu să fii cu mintea întreagă la muncă. Apoi, 
vezi că am auzit câte ceva despre line. Să nu faci 
lucruri care nu-mi plac mie, căci are să fie râu 
de tine!... 

A înjugat Sandu boii şi a plecat fără ca să fi 
răspuns ceva. Dar pe drum îşi fàcea socoteala : 

„Auzi că a aflat ceva despre mine. Dar cine 
putea să-i spună lui tata că eu fumez şi beau? 
Hm! Acum are să-mi ţină socoteala banilor, ca sá 
vadă dacă ce a auzit e adevărat ori nu. Dar lasă 
că nici eu n'oiu fi atât de prost !... 

Când a ajuns în munte, a încărcat căruţa cu 
500 kgr. mai mult decât i se spusese. Până la ga- 
ră a bătut el boii, dar la plată a luat cu 100 de 
lei mai mult decât lua tată-său. Apoi, iar sa dus 
la munte, iar a încărcat mai mult si, la plată, iar 
a luat 100 de lei în plus. Avea, acum, 200 de lei 
ai lui. A intrat într'o cârciumă, a luat 50 de ţigări, 
a mâncat şi a băut bine. Când a ieşit, era pe la 
amiază. Sa suit în căruţă şi a pornit spre munte 
mulţumit. Tată-său nu avea cum să mai afle Sâm- 
bătă că el a fumat şi a băut, deoarece el cheltuise 
banii lui. Un singur lucru îl mai supăra acum: 
somnul. Dar, cum boii erau bine învăţaţi de tatá- 
său ca să ţină dreapta, el se putea lăsa pulin pe 
spate, ca să-şi mai odihnească oasele. Somnul l'a 
furat însă, şi-a adormit Sandu fără să vrea. Flă- 
mânzi şi obosiţi, boii mergeau domol şi trişti. Sandu 
îi bătuse şi nu-i îngrijise ca bătrânul. Deaceea, când 
au ajuns în sat la ei, în loc să ţină şoseaua îna- 
inte spre munte, au apucat la dreapta, pe uliţa care 
îi ducea acasă. 

Tatăl lui Sandu era la coasă în livadă. Când 
vede căruța si pe Sandu dormind, îi iese înainte, 
ia boii de funie si trage căruţa în curte. Aci, îi 
desjugă si îi duce la fân sub sopron, iar pe Sandu, 
care dormia butuc, dupăce îi luă banii. şi tigárile 
din buzunar îl legă de jug cu funia boilor. 


A LEI AS 


NILO 


A 
CA 
INIA 
Ai. A A Ar 
WA E 


Say g) 


N ED 


— latá doi boi cuminţi si un băiat prost! i-a 
zis tată-său batjocoritor când Va văzut că s'a trezit. 
Sandu a început să plângă. Mai pe urmă, însă 
stergándu-si lacrimile, privi fulgerător spre boi şi 
le zise încet ca să n'audă tată-său: 
N'o să-mi mai veniţi voi odată în 
Oh! ce bătae am să vă dau eu atunci!... 
Dar boii, nepăsători faţă de viitor, rumegau 
mulţumiţi prezentul. 


mână ?. 


Un elev merituos și un cititor al Dimineţii Copiilor 


Qonun 


- Mikisor la Po 


Mai înainte spre Polul Nord 


Dragă Mos Nae, 


Data trecută ţi-am istorisit cele ce am auzit 
din gura eschimosului urmărit de urs şi pe care 
oamenii depe vapor l-au scăpat. După cum ţi-am 
spus deci, ceia ce inteleseserám cu toţi era că de 
jur împrejurul nostru erau urşi. Unde, însă se gă- 
seau nu puteam ştie: Pe de altă parte nici- prea 
mare plăcere nu ne-ar fi făcut să ne trezim într'o 
noapte cu urlete fioroase în jurul nostru si cu mo- 
safiri nepoftiţi. Dar nici aşa nu puteam pleca. 
Atunci hotărârăm să mai aşteptăm câteva zile în 
care timp lucrurile poate se vor linişti, 

Marinarul şi cu mine ne-am întors în cabină. 

— „Nu vrei- sá dormi ?  Mikişor ?“ mă 
întrebă el. 

—,,Nu, Nu mi-e somn, si aşi vrea — dacă nu 
te superi să-mi spui mai departe ce sa întâmplat 
cu fratele dumitale ?* îi răspunsei eu. 

— „Bine dragă Mikişor îţi voi istorisi mai de- 
parte, cu toate că această amintire îmi strânge 
sufletul de durere,... Dar nu-i nimic“ 

Zicând aceasta marinarul îşi răsuci din nou o 
tigare iar după ce o aprinse începu! 

„Terminus, vaporul pe care se imbarcase fratele 
meu înainta din ce în ce spre nord. Lăsară înapoi 
țările cu verdeață măruntă, pipernicită care vesteau 
apropierea de zăpezile veşnice. 

Intr'o dimineaţă, sculându-se în zori lonel văzu 
pentru prima dată ce înseamnă ţinut polar. Cât cu- 
prindea cu ochi nu vedea înaintea lui decât o mare 
de gheaţă“. 

„ Dar iartă-mă că îţi întrerup interesanta du- 
mitale povestire: dar de unde ştii dumneata asa de 
precis tot ce s'a întâmplat încât să-mi poti spune 
ca şi cum ai fi fost de faţă: îl întrebai eu, oarecum 
nedumerit. 

„De unde ştiu ? Da îţi voi spune. Din scrisoarea 
pe care tata mi-a dat-o s'o citesc când a venit să 
mă caute în pădure? şi acuma iată şi urmarea. 

Marea de ghiaţă ce o vedea Ionel în faţa lui, 
îi plăcu foarte mult, şi grozav ar fi vrut să facă 
o plimbare pe ea. Din fericire tocmai când se pre- 
gătea să-şi pună planul în aplicare se apropie de 
el căpitanul vaporului care, punându-i mâna pe 
umeri îi spuse că nimeni nu are voe să părăsească 
vaporul, 

La privirea mirată şi întrebătoare a lui lonel, 
căpitanul adăugă. 

„Nu vezi că se insereazá ? 

„Ba da capitane“ -— răspunse el, — dar promit 
să fiu în timpul cel mai scurt înapoi. 

„Nu se poate băete, fiindcă făcându-ne rău 
socoteala, am ajuns aici tocmai pe timpul noptei de 
şase luni“. 

„Cum? O noapte care să dureze şase luni? 
Dar în viaja mea n'am auzit de aşa ceva“ răspunse 
Ionel din ce în ce mal muat. 

„Da, în adevăr, tu nai auzit de aşa ceva, dar 
aşa este totuşi“ apoi fără sá mai dea nici o altă 
explicaţie se depărtă de el. 


Quo 


Bi 28 


14 


lul Nord 


de Zinca Milcovici 


Ionel rămase pe gânduri : In curând se intunecá 
de tot şi echipajul fu chemat la masă. Când toţi 
erau în jurul mesei: intră căpitanul care, apropiin- 
du-se de ei le spuse: 

„lată dragii mei că am ajuns în ţinuturile ace- 
stea ale gheturilor, în cel mai rău moment. Vine 
iarna, lucru pe care cu siguranţă Vati observat si 
voi, după norii cei groşi şi negrii care acoperă ce- 
rul. Acuma s'a înoptat şi după cum ştiţi până în 
şase luni n'o să mai vedem lumina soarelui. Tot 
acuma, din cauza frigului care din ce în ce se va 
face mai neindurátor sloiurile de ghiatá ce le ve- 
deti plutind pe suprafaţa apei se vor uni între ei 
fiindcă apa va îngheţa si ea. Se vor forma astfel 
sloiuri mari de ghiatá, ghetarii ne vor strânge din 
toate părţile. Trebuie sá fim gata întotdeauna si 
pentru orice. Pregátiti depe acuma săniile, pentru 
că s'ar putea ca deodată să trebuie să părăsim va- 
porul şi cu ajutorul săniilor să trebuie să mergem 
undeva departe prin noapte în căutarea unor adă- 
posturi pela eschimoşi. Umpleţi sănile cu merinde 
şi tinefi-le întotdeauna gata de drum. lar acuma 
la lucru“. : 

După cuvântarea aceasta a căpitanului, oamenii 
se grăbiră să aducă la îndeplinire cele spuse de el. 

In timpul acesta se întunecase de tot. Oamenii, 
după sfârşirea pregătirilor s'au aşezat tácuti la ma- 
să. Pe figura tuturor se citea îngrijorare. De jur 
împrejur, pustiu, întuneric şi frig. lar scăparea din 
orice primejdie, putea veni doar dela Atotputernicul. 

Noaptea era din ce în ce mai neagră şi mai 
tristă. După masă, s'au culcat toţi cu grijile înti- 
părite pe faţă. 

Cât vor fi dormind ei, n'ar putea-o spune nici 
dânşii. Destul că, de câte ori se trezeau, vedeau că 
e mereu noapte. Unul dintre marinari, aprinse un 
chibrit şi văzu la lumina slabă a lui că sunt orele 
opt. Strigă pe ceilalți oameni ai echipajului. Se cul- 
caseră la orele zece, aceasta o ştiau precis cu toţii. 
Atunci cum se făcea că acuma sunt orele opt? 


Ionel, se bălu cu mâna peste frunte zicând: 

„Dar ati uitat, oameni buni, că deacum incolo 
şase luni noi nu vom mai vedea lumina soarelui ? 
De altfel şi căpitanul ne-a spus-o aseară“. 

Cu toţii îşi amintiră acuma vorbele căpitanului, 
iar frica se aşternu din nou pe fețele tuturor. 

Trecură câteva săptămâni. Viaţa oamenilor depe 
vaporul , Terminus“ devenise de nesuferit. Intune- 
ricul vecinic îi înebunea pe toţi încât se ocoleau 
unul pe altul. Le venea sá tipe, să strige, dar cine 
i-ar fi putut auzi pe ei. lonel era cel mai nenoro- 
cit dintre toţi. Deşi acasă mama vitregă îşi făcea 
viaţa amară, dar el se obicinuise să n'o mai asculte 
şi făcea cam ce vroia el. Pe când acuma aici... 
gânduri negre îl năpădeau. Se întorcea cu aminti- 
rea acasă, spre sora şi fratele lui de care vedea că 
ar fi făcut mai bine ascultându-i. 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


ră rd A E 


șa 


Concursul de jocur 


SERIA | 


Fundaţia 


„REGELE FERDINAND 1” IAŞI 


(AAA AAA === CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi in valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni gi 4 abonamente pe 3 luui la „Dimineaţa Copiilor“ 


Triplu pătrat 


1) Suveran. 2) La fel. 3) Corpuri gazoase. 4) Animal enorm. 
5) Gust neplăcut. 6) Persoană ce asistă ca martoră la cununie. 
7) Leneș. 8) Stat. 9) Com. urbană. 10) Haină călugărească. 


Veftical la fel. 
ILIESCU R. PASCAL. 
= 


Urmarea din pag. 14-a la povestea: Mikişor la Polul Nord 


De odată îşi aminti de Pusi, motanul credin- 
cios pe care-l luase de acasă. Il ţinea într'o láditá 
acoperită cu un sac gros aşa ca să nu-i fie frig. Il 
luă, în poale şi incepu să se joace cu el. Motanul 
tăcea fericit în braţele stăpâuului său, iar Ionel 
deocamdată avea un prieten. 

(va urma) 

In numărul viitor; „INTUNERIC SI DESNĂ- 
DEJDE*. 


Deslegátorii jocurilor pe luna Aprilie 
CAPITALA 


Urmarea din numárul trecut 


Avram Clar (17) ; Anisoara şi Sonja Feyns (17) ; Natalita Radovici 
da reo Fráncu (17) ; Liliana Hagi Paraschiv (17) ; lonescu 
. Virgi 
ranicola (17) : Clejan Liviu (17) ; Bădulescu P. Nicolaie (17) Ga- 
briela Bădescu (17) ; Ionescu Hercule (17) ; Lenuta şi Ionel Chiriţă 
(17) ; Sylvia Groper (17); Sanda Theodoru (16) ; Alexandru Hagi- 
Paraschiv (17) : Saul şi Otto Eilenberg (15) ; Baier Michel (17) ; 
Teodorescu I. Andrei (17) ; Ivan Gh. Dumitru (17) ; Popescu C. 
Florica şi Surica L. Segaller (17) ; Ioan G. Radu şi Petre G. Ion 
(17) ; Kower A. Lidia (17); Lenuţa şi Cocuta Misăilescu (17); 
Popescu loan (15) ; Halpern S. Fedora (17) ; Anastasiu V. Dorel 
(17) ; F. Bercovici (16) : Virginia Petroganu (17) ; Michy Al. Ni- 
culescu (17) ; Dragomirescu Mihail (4) ; Alexandru Rosenberg (17); 
Lycuţa Marinescu (17) ; Musefeanu D. Gh. (17) ; Georgette Teodo- 
rescu (16) ; Alma și Bruno Lax (15) : Zaharia M. Constantin (15): 


Pai saa it E A 


17) ; Paul M. Potropopescu (17( ; Elena şi Constanţa Ca- 


Revita Taraş (16) : Pancu P. Alexandiu (17) ; Dinu Dr. Comoro- 
vski (14) ; Nelica Pietraru (17) ; Francisca şi Ghizela Held (17) ~ 
Silvia şi Pompiliu M, Drăguşin (17) ; Andrei Iulian (17) ; Mircea 
Teodorescu-Zig (17) ; Puica Pribeagu (17) ; Sully T. Bercovici (3); 
Leonida Löbel (17) ; Chiriță Ioana (17) ; Silvia Bernștein și Maxi- 
milian Schoss (5) ; Enescu Rodica (17) ; Luisea și Siumea Rozen 
(17) ; Capătă Petre (12) ; Máciuceanu Stefania (17) ; Eugenia Po- 
pescu (17) ; Marius Iancovescu (17); Hoară D. Ortansa (16); 
Saulette Maxner (17) ; Renée Schuller (17) ;Marius Filimon (16) : 
Beatrice şi Hony Focşaner (17) ; Kahane Rebeca (17) ; Popescu 
Elena Chiriachitá (17) ; Erna Brenner (17) ; Georgescu M. Mihail 
Savin (17) ; Titei Alexandru (17) ; Vasilica Otopeanu (17) ; Mircea 
Griinberg (17) ; Calmuschi Minerva (17): Gheorghiu A. Adriana (17); 
Bettina Wechsler (17) ; Eldy Hortansa Marcovici (16) ; Dovel şi 
Louis Polingher (17) ; Corneliu şi Petre F. Drăguşin (17) ; Corneliu 
Dragomirescu (17) ; Natansohn Stefania (17); Mirescu Tatiana 
(5) ; Frieeric Segall (5) ; Ştefănescu C. Didona )16) ; Mimi Chițu 
(5) ; Adrian Rosenthal (3) ; Comănescu Victoria (2) ; Almăjan D. 
Sergiu (5) ; Tincu Giuliu (4) ; Georgescu Teodor-Paul (14) ; Eliane 
Iosif (5) ; Springer Alexandru (5) ; Bartolomeu Ioan Toma (2); 
Cadar Florica (4) ; Ingrid Edelstein (4) ; Louis şi David Citlaru 
(3) ; Iancu Lucy (1) ; Lupuceanu Elvira (5) ; Elena Ciurlea (5) ; 
Bernat Kohn (5) ; Lucreția şi Costel Munteauu (8) ; Niculescu Şte- 
fănel (14) ; Navrea Radu (17) ; Nicu Nicolau (2) ; Trandafirescu 
Gaby (4) Mihai Dăscălescu (4) ; Arditty Mary (3) ; Elena Marinescu 
(4) ; Marioara C. Ardeleanu (13) ; Elena Mureșanu (12) ; Cristescu 
Iulia (4) ; Nelu Brătescu (4) ; Rina şi Gela N. Prejbeanu (4) Mircea 
Bărbulescu (16): Liocovici Nelu (4) ; Emilia Dumitriu (8) ; Geor- 
gescu Eleua (11) ; Georgeta I. Georgescu (4) ; Rubinşteln Hary 
şi Kleiman Goldita (15) ; Miuta şi Jeny Alecu (17) ; Adrian. Şra- 
gler (16) ; Sergiu şi Mircea Blaustein (17) ; Stelian si Lelia Jova 
(5) ; Anastase Constandinidis (4) ; Ionescu I. Traian (15) ; Balabes 
I. Teodora (13) ; Bébé Andreiescu (5) : Mihail Capta (17) Ionel 
Gárnetiu şi Isidor Goldstein (17) ; Epureanu V. Traian (17) ; Stoica 
St. Gh. (16) Nelu Berbec (16) ; Del Pincas (17) ; Pârvan G. Cons- 
tantin (16) ; Radu-Valentin. Constantin Georgescu (7) ; Gela și 
Osias Finkelştein (17) ; Ghe1son şi Marcel Zeiinger (12); Mosco- 
vici Jana (17) ; Nina şi Nuşa Teodorescu (17) ; Teodorescu Dinel 
(17) ; Cristian V, Tomescu (17); Beno Bercovici (17) ; Florica 
Griinberg (17) ; Mina Levi (17); Kuky Bacal (17);Dicá Schein (17) 


Urmarea din pag. 12-a la povestea: „Puiu de lup“ 


tul ei, totuşi i-se părea că mai era cineva la pândă, 
acolo. De când ea nu mai eşea cu el la plimbare 
şi rămânea mereu întinsă pe pat, albă şi aproape 
nemiscatá, crezuse că mai era cineva cu ei. Acuma 
însă, începu să caute prin odaie, zgârie la use, apoi 
se întoarse lângă pat şi-şi întinse neliniștit botul 
pe mâna el. 

Degetele mâinii îl mângâiară aşa de încet în- 
cât aproape nu le simţi, apoi se încleştară în părul 
lui des. Lup se înfioră, se scutură si crezándu-se 
apoi lângă stăpânul lui, pe care-l vedea trist de 
tot, ridică botul spre cer şi urlă, cum nu mai ur- 
lase niciodată. Știa acum, ca şi omul lângă pat că 
ceeace simțea el în odaie, era Moartea, care- acum 
le o luase. 

A doua zi plecă şi Lup. Nimeni nu ştie unde. 
Noaptea, când el singur era afară, fugise de acasă 
înspre pădurile negre de brazi, pe care le văzu din 
odaia stăpânii sale, ca să-şi ascundă dorul de mân- 
gâierea ei, printre fraţii lui sălbateci... 


SANDA ZAHARESCU KARAMAN 


PE LUNA IULIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


A e > amy e Mine - e 


Scoala primară din Dămă- 
roata București, în vizită la 
Dimineața Copiilor 


Sfârsit de 
an scolar 


5 


i PT: 
LATAS 


A 


` coala primară Poiana de 

Jos-Dámbovita cu d-nii C. M. 

Ştefănescu director, M. Iliescu, 

Gh. Iliescu şi Stănică Duţă, 

învățători, în vizită la Dimi- 
neata Copiilor 


Şcoala primară Dumbrava 
“jud. Prahova 


AS 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Ce frumos e la plajă! | Preţul 5 lei 
(Foto Boxe AA AO e 


Un mánunchiu de glume 


Haplea își caută banul 


Intr'o seară, Haplea se tot învârtea în jurul 
unui felinar de stradă. Plecat spre pământ, se uita 
cu toată atentiunea. Se vedea că omul caută ceva. 


Trecură câţiva cunoscuţi si îl întrebară: „Ce 
cauţi, Haplea ? 
— Am pierdut răspunse el, un ban de 20 


de lei. 

- Dar iată că nu se găseşte niciun ban. Esti 
sigur că l-ai pierdut aici ? 

— Nu, nu l-am pierdut aici, zise Haplea, ci la 
vreo sută de metri mai departe. 

— Dacă-i aşa, dece îl cauţi aici? 

— Pentrucă aici e felinarul aprins si văd mai 
bine“. 


De ale Bleginei 


Când Blegina era servitoare, stăpână-sa îi zise 
într'o seară de iarnă: „Să-mi pui în pat o sticlă 
cu apă caldă.“ 

Dar când merse să se culce, doamna văzu că 
în loc de o sticlă, erau în pat două sticle, „Dece 
ai pus două sticle ? întrebă ea pe Blegina. 

— Pentrucă, răspunse deşteapta de Blegina, una 
din sticle era cam spartă, aşa că din ea curge apa. 
Insă. nu ştiam care sticlă e bună şi care e spartă. 
Asa am pus două, ca măcar una sá ţie apa si sá 
încălzească patul.“ 


Răspuns de Háplisor 


Fotograful dela Hăpleşti i-a promis lui Hápli- 
sor să-l fotografieze gratis. Hăplişor, îmbrăcat în 
hainele sale cele mai bune, se duce într'o Dumi- 
nicá la acest fotograf. 

„Să stai frumos, îi zise fotograful, sá nu-ţi 
bagi degetul în nas şi să te uiţi în aparat, fiindcă 
ai să vezi o păsărică. 

— Fu mă uit la domniata, îi răspunse Hă- 
plişor, fiindcă mama mi-a spus că semeni cu o 
gâscă. Oare gâsca nu este si ea o pasăre?“ 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
16 


PAGINI BLE“ 


Patefonul rágusit 

Nu stiu cum si de unde îşi făcuse rost de 
bani că Tănase şi-a cumpărat un patefon, de care 
este foarte -mândru, aşa că toată ziua la cârciuma 
lui Stroe Pocitu dela Háplesti nu vorbeşte decât 
despre patefonul său! . | 

Intr'una din seri povestea, zicând: ,,Nevastá- 
mea a făcut astăzi o prostie: a lăsat patefonul 
într'un curent de aer. Din pricina aceasta, când 
l-am pus să cânte, am văzut că tenorul avea vocea 
rágusita.* 


Mai bine cutremurul 


Intro parte a ţării avuseseră loc, unul după 
altul, două cutremure de pământ. Speriati de vr'un 
alt cutremur mai puternic, soţul si soţia îşi trimi- 
seră copiii — trei la număr — întrun oras înde- 
părtat, unde aveau nişte rude. 

Insă, aceşti copii erau aşa de nebunatici, că 
după câteva zile, părinţii lor primiră din partea 
rudelor, la care îi trimiseră, telegrama ce urmează : 
„Rugăm trimeteţi-ne cutremurul şi luaţi-vă înapoi 
copiii.“ 


Tot de ale Bleginei 


A doua zi după ce Blegina se băgă servitoare 


într'o familie dela oras, stápáná-sa îi zise: ,,As- 
cultă, Blegina, să faci pentru conaşul trei ouă, 


fiindcă nu mănâncă alt ceva. 

— Vai, conitá! se grăbi Blegina să răspundă. 
dar eu nu ştiu să fac ouă. La noi, la Blegesti, 
numai găinile fac ouă“. 


BON 


Pentru fotogafiat cititori premianti 


I și Il la 
Studioul Foto Luvru 


Cal. Victoriei 24 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un cin, EE EER ET PEIS 
Pe ias lumii elen berii 000 
Pie: AAA OS 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 * 
TELEFON: 3—84—30 


REDACȚIA ŞI 


DÍA 


10 lulie 1935 No. 596 


ADMINISTRATIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE : 


100 , 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Din copilăria lui Uitucilă 


După petrecere bátae 


upă ce Lina fusese dată afară, părinţii lui 

Vitucilă luaseră ca servitoare pe o tárán- 

cuţă voinică si deşteaptă, dar care nu se 

pricepea la trebile din casá. Mai ales, nu 

ştia de loc sá gătească, aşa că mama lui 
Uitucilá trebuia sá stea la bucătărie si să îngrijească 
de mâncare. 

Intr'una din zile, tatăl lui Uitucilă zise :** Vreau 
să luăm astăzi masa mai de vreme, fiindcă după 
masă am o întâlnire cu doi savanti vestiți : d. Bros- 
cianu, care s'a ocupat de creşterea broastelor, şi cu 
d. Fifirim, care a studiat ouăle de pureci., 

Mama lui Uitucilá se apucă de gătit, însă văzu 
că se isprăvise sarea. De aceea îi zise lui Uitucilá: 
„Băete, dă fuga la coana Sita, vecina noastră şi cere-i, 
cu împrumut puţină sare, 

Insă, să vii îndărăt numai decât. 

— Da, mămico“, răspunse Uitucilă. Si în adevăr 
că se duse într'o fugă la coana Sita. Dar când intră 
acolo, ce-i fu dat să vadă? Coana Sita chemase 
mai mulţi copii din vecini şi pusese sá le cânte 
patefonul. Copiii jucau şi săreau în jurul patefonului, 
de îţi era mai mare dragul să te uiţi la dânşii. 

Dar când l-au văzut pe Uitucilă, au început să 
bată din palme şi să strige: „Bravo, bravo! Bine 
că ai venit si tu !“ şi îl luară între dânşii şi petre- 
cerea merse înainte. 

Uitucilă uită cu desăvârşire pentru ce mersese. 
Se porni si el sá joace si să sară la rând cu cei- 
lalti copii. 

Vremea trecea, Uitucilă se distra, mamă-sa 
aştepta în bucătărie să aducă sare, pe când tatăl 
său se plimba în lungul şi în latul camerei, bom- 
bănind şi zicând : „Dar vo să fie gata mâncarea ?** 

Trecuse mai bine de o oră, fără ca Uitucilá 
să se întoarcă, deşi casa coanei Sita era peste drum 
de casa lor. Văzând cu nu mai vine, mamă-sa zise 
servitoarei celei noui : „Fată, dă fuga şi vezi ce-i cu 
băiatul“. 


Se duse şi servitoarea si intră la coana Sita. , 
Când văzu însă că patefonul cânta şi că atâţia 
copii sar şi joacă, uită şi ea pentru ce fusese trimisă 
şi începu să privească mulţumită, dar şi mirată, 
de oarece atunci pentru prima dată vedea ea un - 
patefon. 

La rândul său, Uitucilă nu o întrebă pentru ce 
venise, ci îi spuse să se prindă şi ea în horă, ceeace 
taráncufa, care se pricepea la dans, se si grăbi 
să facă. 

Acasă, mâncarea fierbea în bucătărie, iar pă- 
rintii lui Uitucilá fierbeau de necaz. La urmă mama 
lui Uitucilá zise : „Merg să văd ce sa întâmplat“. 
Merse si văzu. Văzu pe Uitucilá şi - pe servitoarea 
sărind, dansând şi petrecând după pofta inimei. 

Apucă pe fiecare din ei doi de câte o ureche 
şi aşa îi duse acasă. Acolo tatăl luă în primire pe 
Uitucilá, iar mama luă în primire pe servitoare. 
Si... vorba cântecului : ,„Foae verde lămăiţă, aoleu 
ce bătăiță !“. 

Bătaia ca bătaie, dar mâncarea 
a rămas, 


tot fără sare 


VINTILĂ BRATU 


m á>]>=.y - - 


~ 
BN 


Un concurs de trotine 


NEATA 


Ne COoP11L0D 


x m é ? . i aat 
A ai rea a N // Mies, 


To > ra Ds lar eee 
MO 


Mio 


“POVESTI 
CARE-NU-SE 
SFARSIT 


ç 


o 
Y 
vX 
e 
- 
Y 
- 
Q 
` 


ESTA 


) 


yt E 2 
IO 
Ms 


Y 


ye 
- 


4 * y Aa 
ISA 
SO 


añ 


GUSTY 


P) 
4 
4 
t 
4 
4 
4 
4 


Drágutul Mirciulică i-a cerut lui Mos Nae să-i Dar ciobănaşul nostru nu se sperie, nici nu 
spună o poveste lungă, dar lungă, foarte lungă. clipi măcar din ochi, ci zise zâmbind: „Unde s'au 
Moş Nae mi-a spus-o mie, iar eu o scriu acum şi dus atâtea capete, să se mai ducă şi al meu, mai 
pentru Mirciulicá şi pentru toate drágufele cititoare ales că nu prea am ce face cu el. 


şi iubiții cititori, — Bine, îi răspunse împăratul ; ştiu că ai să 
Vă rog prin urmare, fiți atenţi si ascultați. te căeşti, dar din nenorocire pentru line, o să fie 


prea târziu... şi acum începe povestea ta, care nu 
trebuie să se sfârşească“. 


A fost o dată un împărat. Împăratul acesta 


nu mă întrebaţi numele, căci nu ştiu cum îl cheamă Ciobănaşul începu precum urmează. 
-— avea un singur copil, o domnitá fără pereche 
de frumoasă. Pe domniţa aceasta o chema..., da, A fost odată un împărat, care era foarte bogat... 


nu i-am uitat numele, o chema Florina. Când a- dar cum foarte bogat? Era asa de bogat, asa de 
junse la vârsta de măritat, venea să o ceară ìn bogat, aşa de bogat, că de când sunt pe pământ 
căsătorie o mulțime mare de voevozi şi de feciori împărați, nici unul n'a fost ca dânsul. Nici eu nu 
de împărați. Insă împăratul hotărâse să nu o dea ştiu cum să spun cât era de bogat împăratul acela. 


de soţie decât aceluia — oricine ar fi el — ce i-ar In sfârşit, era aşa de bogat că..., era asa de bogat, 
spune o poveste, care sá n'aibă sfârşit, Altfel, dacă încât... 

începe povestea şi o isprăveşte, nu numai că nu-i — „Bine, bine, am înţeles, îi tăie vorba împrra- 
va da pe domniţa Florina de soţie, ci îi va tăia şi tul, dar povesteşte mai departe“. 

capul. Ciobănaşul povesti mai departe. Impăratul 


Nu-i asa că nimeni var fi trebuit să se încu- acela avea moşii multe, foarte multe, cât se poate 
mete si să se apuce de spus poveşti ? Fiindcă ori de multe. Moşiile acestea erau mari şi întinse, erau 
cât ar fi de lungă o poveste, dar tot are un sfár- farte mari şi foarte întinse, «erau cât se poate de 
sit, aşa că nu era cu putinţă sá se facă voia îm- mari şi cât se poate de întinse, erau moşiile cele 
păratului si să i se spună o poveste, care să nu mai mari şi cele mai întinse. 
se isprăvească. RI e a „Am înțeles! făcu împăratul, care începuse 

Potusi, mau fost puţini voevozii şi feciorii de să-şi cam piardă răbdarea. Lasă moşiile şi poves- 
de împărat. cari au venit să-şi încerce norocul, teşte mai departe“. 
atâta era de frumoasă domnita Florina si atâta li 
era dragă. Dar din câţi au venit, unul nu sa în- 
tors cu zile. Poveştile începute de dânşii se ispră- 
veau după o zi, două, aşa că la urmă li se tăia 
capul. Zidurile cetăţii erau pline de capete tăiate, 

Dar iată că într'o zi se înfăţişă împăratului un 
puiu de Român, un ciobănaş sărac, dar chipeş şi 
deştept nevoe mare. „Inalte stăpâne, zise ciobanul NA Papară NE pda 
făcând o plecáciune până la pământ, am venit să Parte A strigá impáratul nerápc ator. 
cer de soţie pe domnita Florina“. Ciobánagul povesti mai departe. Anul acela a 

Auzind această veste, împăratul isbucni întrun fost pentru grâu un an bun, a fost un an foarte 
hohot de râs, apoi, după cese mai potoli, răspunse bun, afost un an cât se poate de bun, a fost anul 
zicând : „Nu cumva ţi s'a urât si ţie cu viața ? Nu cel mai bun din câţi ani au fost buni pentru grâu, 
cumva vrei ca şi capul tău să fie pus pe zidurile a fost așa de bun pentru grâu anul acela, că... 
cetăţii mele ? Fiindcă ştii care este învoiala“. „Bine, bine, nu mă mai plictisi acum cu anul 


Ciobănaşul merse inainte cu povestea. Intr'un 
an, oare care, împăratul a semănat pe moşiile aces- 
tea grâu, numai grâu, nimic alt ceva decât grâu. 
A semănat mii de saci, sute şi sute de mii desaci 
de grâu, milioane şi milioane de saci de grâu, a 
semănat aşa de mult grâu că... 

„Mai lasă încolo grâul şi povesteşte mai de- 


4 
MINE 
Way COPOS 


măi lia x 


care a fost aşa şi pe dincolo, -ci spune mai de- 
parte povestea ta!“ strigă împăratul mánios. 

Insá ciobánasul nu se sperie. ci povesti mai 
departe zámbind. Fiindcá se fácuse gráu asa de 
mult, a chemat pe toţi meşterii si pe toţi zidarii 
din împărăţia sa si din alte patruzeci de impárátii. 
I-a chemat şi sa tocmit cu ei să-i clădească în- 
dată grânare, sute de grânare, mii de grânare, sute 
de mii de grânare. Și a mai poruncit maeștrilor si 
zidarilor ca aceste grânare să fie mari, să fie 
foarte mari, să fie cât mai mari, să fie cele mai 
mari, să fie aşa de mari, că... 

„„la slábeste-má cu gránarele tale şi spune mai 
departe ce ai de spus!“ îi tăie împăratul vorba. 

Ciobánagul îi dete înainte cu povestea. In grá- 
narele acelea a strâns tot grâul ce se făcuse la 
moşiile sale. Ca să nu lungesc prea mult vorba, 
nam sá spun că se făcuse atâta grâu, că a tre- 
buit să fie cărat de mii, de zeci de mii, de sute 
de mii de căruţe. Erau aşa de multe căruţe, care 
cărau grâul dela treerat, că pe tot drumul dela un 
capăt până la capătul celălalt al împărăției, nu 
era loc să treacă măcar un purece. Dar, mai zise 
ciobănaşul, fiindcă vreau să scurtez povestea, las 
la o parte căruțele. 

După ce grâul a fost pus în grânare si după 
ce grânarele au fost bine încuiate, iată că în îm- 
părăţie au năvălit lácustele. Despre aceste lăcuste 
trebue să vorbesc puţin, căci, altfel, povestea îşi 
pierde rostul şi înţelesul. 

„Numai să nu lungeşti vorba fără folos“, îi 
atrase împăratul băgarea de seamă. 

Răspunzând că n'are să lungească vorba fără 
folos, ciobănaşul povesti mai departe. Lăcustele 
care năvăliseră în împărăție, n'au venit toate odată. 
Intáiu, a venit un stol, apoi a venit al doilea stol, 
apoi a venit al treilea stol, purmă a venit al pa- 
trulea stol, după aceea a venit a cincilea stol, iar 
după al cincilea stol... 

„A venit al şaselea, al şaptelea, al optulea, al 
noulea stol si aşa mai departe! strigă împăratul 
sărind în sus de mânie. Spune dintr'o dată câte 
stoluri au venit şi sfârşeşte cu această parte a po- 
vestei, fiindcă văd că vrei sá mă scoţi din ţâţâni! 

-— Bine, împărăte, răspunse liniştit ciobánagul. 
Să fac cum doreşte Măria Voastrá! Spun, prin ur- 
mare, că au venit o sută de mii de stoluri, iar în 
fiecare stol erau câte cinci, sute de mii de lăcuste 
— nici una mai mult nici una mai puţin. 

Acum să stăm şi să facem socoteala, ca să 
vedem câte lăcuste au fost toate, dacă au venit o 
sută de mii de stoluri, iar în fiecare stol erau câte 
cinci sute de mii de lăcuste — nici una mai mult, 
nici una mai puţin. Aşa dar... 

Haide ! lasă socoteala lăcustelor şi poves- 
teste mai departe! zise rástit împăratul. Văd că 
ţi-ai pus în gând să mă scoţi cu totul din fire. 

— Sá lăsăm socoteala aceasta, răspunse blând 
ciobănaşul. Celor o sută de mii de stoluri de câte 
cinci sute de mii de lăcuste fiecare stol — nici 
una mai mult, nici una mai puţin -— li se făcuse 
foame, li se făcuse rău de tot foame. Leşinau de 
foame, piereau de foame, mureau de foame, nu 
mai puteau de foame. Li era aşa de rău foame, că... 

— Că şi-ar fi mâncat ghetele, dacă erau în- 
cáltate, se grăbi împăratul să-i taie si să-i între- 
gească vorba. 


PI 


A AENA ¡do 


-se găsească un răspuns, 


TARRE 


— Da, şi-ar fi mâncat ghetele, zise şi ciobă- 
nașul râzând. Insă, povesti el mai departe, n'aveau 
ghete, nici pantofi şi nici măcar papuci de casă. 
Dar li era foame, li era rău foame, leşinau de 
foame, mureau de foame, piereau de foame, nu 
mai puteau de foame. Li era aşa rău foame, că... 

— Toate astea le-ai mai spus o dată ! îi strigă 
împăratul. De aceea haide, povesteşte mai departe ! 

— Bine, să povestesc mai departe, zise ciobá- 
naşul cu zâmbetul pe buze. Fiindcă li era foame, 
ce s'au gândit deşteptele de lăcuste ? Să mănânce 
grâul, să mănânce tot grâul din grânarele împă- 
ratului. Insă grânarele erau clădite numai din pia- 
tră şi erau făcute aşa de bine, că nu se lăsase 
măcar o gaură cât de mică, prin care ar fi putut 
pătrunde, nu o lăcustă, ci nici un purice. 

Dar lăcustelor li era foame, leşinau de foame, 
mureau de foame, piereau de foame, nu mai puteau... 

— Ciobane, îi strigă mâniat împăratul, dacă 
mai spui mereu aceleaşi vorbe, să ştii că chem pe 
călău şi îi spui să-ţi taie capul! 

— Nu e vreo grabă să-mi taie capul, răspunse 
ciobanul. Insă pentru ca să nu se supere Măria 
Ta, iată că nam să mai spun vorbele pe care 
le-am mai spus... Şi aşa, povesti el mai departe, 
lăcustele s'au strâns la sfat. Nu s'au strâns toate, 
pentrucă dacă ar fi vorbit toate. celei din urmă 
lăcuste nu i-ar fi venit rândul să vorbească nici 
peste o sută de ani. Sau strâns numai căpeteniile 
celor o sută de mii de stoluri. i 

„Cum am putea pătrunde în grânarele împă- 
ratului şi cum am putea mânca grâul din grâ- 
nare“ ? Aceasta era întrebarea căreia trebuia să i 
O  lăcustă vorbi întrun 
fel, alta într'alt fel, una zise să încerce să pătrundă 
în grânare prin acoperiş, alta zise că e mai bine 
să facă săpături la temelia grânarului, alta îşi dete 
cu gândul că mai bine ar fi să dărâme un zid de 
al grânarelor, alta că.. 5 

-— Dar nu vei avea de gând să-mi spui ce a 
trăncănit fiecare din cele o sută de mii de lăcuste ! 
îi tăie împăratul vorba. 

— Tocmai asta aveam de gând ! îi răspunse 
ciobănașul. Credeam că Măria Voastrá ar fi dorit 
să ştie ce părere şi-a dat fiecare lăcustă, pentru 
ca să se vadă cât le taie şi pe ele capul. 

Nu e nici o nevoie să ştiu cât le taie pe 
lăcuste capul! zise împăratul. Spune numai ce au 
făcut, nu ce au vorbit. 

Să spun şi ce au făcut, îi întoarse ciobă- 
naşul vorba. Au hotărât să facă, aşa cum îşi dă- 
duse cu gândul lăcusta cea mai bătrână. Au ho- 
tărât să facă o gaură în zidul grânarelor. Au mun- 
cit şi sau căznit mult, foarte mult, până ce la 
urmă, au putut să găurească zidul. Insă gaura 
aceasta era mică, era aşa de mică, încât abia pu- 
tea să treacă o lăcustă. Ba chiar nu putea trece, 
fără să-şi mototolească şi să-şi rupă rochia, numai 
că lăcustele nu poartă rochii şi nici altfel de haine, 

Văzând aceasta au hotărât, ca să intre una 
câte una în grânar, să ia în gură câte un bob de 
grâu si să iasă cu el. Si abia acum, împărate si 
înalte stăpâne, începe adevărata poveste. 


(Citiţi continuarea la pag. 11-a 


aa , 


UE IAS RIZO F ; ES 


ma CAND FRUSINICA A IMPLINIT CINCI ANI pg 


lată că Frusinica a ajuns să 
de cinci anişori — cei mulţi 


Vremea trecea. 
împlinească vârsta 


înainte. Părinţii ei hotărâseră ca în seara în care 
Frusinica noastră  împlinea cinci ani, sá dea un 


ospăț, la care să poftească pe toţi oamenii mai de 
seamă din comuna Blegeşti... 

Când părinţii Bleginei prinserá de veste, nu 
mai puteau de necaz si invidie. ,De ce nu ne-am 
gândit si noi sá facem la fel şi sá dăm un ospăț 
şi mai mare? Şi dece nu le-am luat-o înainte?“ 
Aşa îşi ziceau ei, însă era prea târziu... 

Atunci şi-au zis alt ceva. „Dacă ne invită si 
pe noi, să nu mergem! Insă nau fost invitaţi, 
ceeace i-a făcul să se supere şi mai tare. 

Dar la casa lui Stan Pârlează, adică la casa 
părinţilor Frusinicăi, se făceau pentru ospăț pre- 
gătiri din cele mai mari. Stan Pârlează cumpărase 
50 de kilograme de pastramá de oaie, o mulţime 
de cápátáni de ceapă şi usturoiu, două coşuri mari 
de ardei şi roşii şi zece damigene de vin. Precum 
vedem, era să fie o masă cu adevărat împărătească. 

Pe de altă parte mama Frusinicăi chemase pe 
cea mai bună croitoreasá dela Blegesti, ca să facă 
pentru Frusinica şi pentru dânsa câte o rochie după 
moda cea mai nouă. 

Totul era acum gata. Persoanele invitate rás- 
punseseră că vor veni negreşit. Ba chiar primarul 
vorbise şi cu un taraf de lăutari, care să vie şi să 
cânte toată vremea. Era să fie prin urmare, petre- 
cere nu glumă. 

Sa întâmplat însă ceva, care a cam stricat 
frumuseţea Frusinicăi. Chiar în ziua în care era să 
fie banchetul, Frusinica s'a trezit cu o durere la 
un 'dinte din faţă. Dintele se mişca tare si în afară 
de durere, o mai împiedica să mănânce. 

Ce era de făcut? Ar fi, poate, cititori, care ar 
răspunde : „Să o fi dus la un dentist“. Sá o fi dus, 
numai că de când există comuna Blegeşti, nu s'a 
pomenit pe acolo vrun dentist. 

Dacă şi medicul nu era chemat la bolnavi de 
cât foarte rar, ne închipuim uşor că un dentist ar 
fi murit de foame. Aceasta pentrucă fiecare locui- 
tor din Blegesti se credea meşter mare la scosul 
dinţilor. 

De aceea, fiindcă pe Frusinica o durea un 
dinte şi fiindcă dintele acesta se mişca, tatăl ei îi 
zise: „„Lasă-mă pe mine să stau puţin de vorbă cu 
dintele tău“. Luă apoi un fir de aţă, îi făcu un 
nod la un capăt şi prinse nodul în dintele Fru- 
sinicăi. 

După aceea, îi zise: „„Frusinicuţă, ia te uită în 
sus, că ai să vezi O păsărică po 

Ridicá ín sus capul, iar tatál ei trase cu pu- 
tere de firul de aţă. „Ah l!“ dete Frusinica un tipát. 
Insă, în aceiaşi clipă tatăl ei îi arătă... doi dinţi, 
care atârnau de capătul de aţă. Omul greşise, adică 
în loc să treacă nodul numai în dintele care se 
mişca, îl trecuse şi în dintele vecin. 
nica noastră se pomeni dintr'o dată ştirbă. Ceeace 


era mai puţin plăcut, era că îi lipseau tocmai doi 


dinţi din faţă. Insă, tatăl ei a asigurat-o că într'o 
lună de zile, dinţii au să-i casos la loc, asa cá 
si ea s'a potolit. 

Bine cá párintii Bleginei «e aflat despre a- 


Si asa Frusi- 


ceastá intámplare, fiindcá s'ar fi bucurat si ar fi 


fácut mare haz. S'ar fi bucurat si mai mult, dacá 
ar mai fi ştiut ceva si anume: de o săptămână, 


Frusinica se cásnea sá înveţe o poezie, pe care sá 
o spună seara la banchet. Poezia nu era lungă, 
Frusinica era inteligentă, aşa că putuse să o în- 
vete bine. Iată, transcriu gi eu această poezie. 

„Eu sunt mică, mititică, 

Insă tare frumuşică 

Sunt grăsuță, dolofaná, 

Si la față roşcovană, 

Sunt o zână din poveşti, 

Cum nu-i alta la Blegeşti“ 

Dar după ce pierduse pe cei doi dinţi, poezia 
nu mergea de loc. Când o spunea, nu se înţelegea 
mai nimic, fiindcă esea un fel de suerat. De aceea 
sa hotărât să fie lăsată de o parte. 

lată că a trecut ziua, sa făcut noapte şi sa 
pornit banchetul. Frusinica a fost pusă între preot 
şi primar. Invitaţii, în număr de vreo treizeci, erau 
cu toţii veseli şi aveau mai ales o poftă de lup. 
Văzându-i cum dau pe gât, ai fi zis că nu mân- 


caseră şi nu băuseră de o săptămână. Apoi, când 
sau pornit să cânte şi lăutarii, veselia deveni şi 


mai mare. 
Cam pe. la sfârşitul mesei, primarul se ridică 
să tie un discurs. Dar i se cam încurca limba în 
gură, iar frazele era încâlcite şi fără legătură între 
ele. „„Pentrucă... fiindcă... de oarece..., adică Fru- 
sinica şi astăzi, va să zică, prin urmare, cinci ani, 
de aceea, la rândul meu strig : Să trăiască ! şi când 
ne o fi mai rău, să ne fie asa cum ne este acum! 
Ura! Ura! Ura!“ 

Cam în felul acesta a fost marele (?) discurs 
ținut de d-l primar dela Blegeşti. Totuşi Stan Pâr- 
lează se plecă la urechia soţiei sale şi îi şopti! 
„Ce frumos vorbeşte primarul nostru !“ 

După masă, s'a pornit dansul. Sa jucat mai 
intâiu Sârba dela Blegești, care este mai frumoasă 
decât Sârba dela Háplesti. Aşa spun, cel puţin 
Blegeştenii, de oarece Hăpleştenii spun tocmai din 
potrivă. Dar se ştie că din totdeauna ei sau vor- 
bit rău unii de ceilalţi. Să ne întoarcem însă la 
banchet. 

Este sigur că petrecerea ar fi ţinut toată noap- 
tea, deşi Frusinica închisese ochii şi adormise la lo- 
cul ei pe scaun. Insă iată că sa întâmplat o ne- 
norocire, la care nimeni nu s'ar > fi putut gândi. + 

Era aproape miezul nopţii. Lăutarii cântau, 
oaspeţii dansau, damigenele de vin se goleau me- 
reu. De odată, se văzură limbi de foc siun fum 
gros, eşind din grajdul ce era în fundul curţii. In 
acelaş timp, se auzi sbieret de măgar şi muget de 
vaci şi boi. 

Se vede că grajdul luase foc. Faptul acesta 
i-a zápácit pe oaspeţi, care erau destul de ametiti 


de multele pahare de vin ce inghitiserá. In loc sá 


meargá sá care apá si sá íncerce a stinge focul, 


ei alergau fără rost încoace şi încolo, se imbrnáceau 


unii pe alții, strigau unii altora: „Ce stai, mă? 
Hai, mă, cară apă! Du-te, mă! Vino, má!“ Dar 
unul nu punea mâna măcar pe o cană de apă. 


MOŞ NAE 


AHA 


Din marii scriitori străini 


Minunatele peripeții ale unui cavaler 


— O poveste senzationala si amuzantă spusă de mai multi — 
de scriitoarea americană LOUISA M. ALCOTT 


D. Brooke a început să povestească precum urmează: 

„A fost odată un cavaler. care a pornit în lume să-şi 
caute norocul, de oarece n'avea alt ceva decât o sabie si un 
scut. A umblat prin lume vreme multă. aproape douăzeci şi 
opt de ani, şi a dus-o greu de tot, până ce a sosit la palatul 
unui rege bun si bătrân, care promisese o răsplată bună 
oricui ar putea să îmblânzească pe un armásar tânăr la care 
ţinea foarte mult. 

„Cavalerul a cerut să încerce şi el şi aruncându-se în 
spinarea armásarului, l-a luat încet si cu blândeţe. In curând, 
armásarul, cu toate că era nărăvaş şi sălbatic, a început să 
tie la noul său stăpân, care era cavalerul. 

„In fiecare zi, cavalerul străbătea oraşul călare pe ar- 
másar. Tot călărind, privea în toate părţile. doar, doar o zări 
chipul frumos, pe care îl văzuse de mai multe ori în vis, dar 
nu-l găsise nici o dată. Dar într'una din zile, pe când trecea 
pe un drum puţin umblat, zări la fereastra unui palat dără- 
pănât frumosul chip de fecioară. Incántat, cavalerul întrebă 
cine oare locueşte în palatul acela. | s'a povestit că acolo sunt 
ținute închise mai multe prințese, care, în urma unei vrăji, 
trebue să toarcă în toate zilele. până ce strâng banii cu care 
să-şi răscumpere libertatea. 

„In cavaler se aprinse dorinţa de a le scăpa. Insă. fiind 
sărac, nu putea face alt ceva decât să meargă în toate zilele si 
să se uite cu înduioşare la chipul cel frumos. La urmă, se 
-hotărî să pătrundă în palat si să întrebe pe prințese cum ar 
putea să le scape. Merse şi bătu în poartă, care se deschise 
dintr'o dată si înaintea lui apáru... 

— O fecioară încântătoare, care strigă fiind cuprinsă 
de bucurie: „In sfârşit! In sfârşit!” continuă povestea Kate, 
care citise nuvele franceze şi admirase stilul lor. „Ea este!” 
strigă contele Gustav (acesta era numele cavalerului) şi se 
aruncă la picioarele prinţesei. „Ridică-te!” îi zise ea, întin- 
zându-i o mână albă ca marmora. „Nu mă ridic! răspunse el, 
până nu-mi vei spune cum as putea să te scap. — Vai! făcu 
prinţesa, soarta mea crudă mă osândeşte să nu pot părăsi 
acest palat, până ce nu e nimicit răpitorul meu. — Unde este 
ticălosul acesta? întrebă cavalerul. In salonul albastru. 
Du-te, viteazule cavaler, şi mă scapă din riăpasta ce a dat 
peste mine. — Merg şi mă înapoiez ori biruitor, ori mort!” 

„Cu aceste cuvinte hotărâte, cavalerul alergă în spre 
salonul albastru şi deschise usa. Dar tocmai când vroia să 
intre, primi... 

— O straşnică lovitură drept pe frunte cu un dicţionar 
mare al limbei greceşti, asvârlit de un mosneag infásurat în- 
tr'o manta neagră, povesti mai departe strengarul Ned. Dar 
fără să-şi piardă cumpătul, cavalerul se aruncă asupra răpi- 
torului printeselor. îl asvárli afară pe fereastră si se întoarse 
apoi la frumoasa prințesă biruitor. dar cu un cucuiu mare pe 
frunte. Insă camera prințesei era încuiată. Văzând aceasta, 
cavalerul rupse perdelele şi făcu din ele o scară, pe care 
începu să se urce. Dar când ajunse la jumătatea ei, scara se 
rupse, iar el căzu în apa din santul care înconjura palatul si 
care era la o adâncime de şaizeci de picioare. 

„Stia însă să înoate ca o rată. De acea, înotă în jurul pa- 
latului, până ce ajunse la o portitá păzită de doi paznici 


foarte voinici. Dar cavalerul le luă capetele şi le izbi unul 
de altul, până ce plesniră ca două nuci, apoi împinse şi des- 


chise portita cu puterea sa fără seamán, sui câteva trepte de 
piatră acoperite cu un praf gros de trei palme, cu broaste 
mari cât pumnul vostru si cu păianieni, la a căror vedere ati 
îi tipat de spaimă. Dar când aiunse la treapta de sus. văzu 
ceva, care îi tăie răsuflarea si îi inghetá sângele... 

— Văzu o umbră de om îmbrăcat tot în alb, cu faţa aco- 
perită cu un văl si ținând o lampă în mâna-i osoasă, con- 
tinuă frumoasa Meg. Infátisarea aceasta făcu cavalerului un 
semn, apoi merse fără nici un sgomot înaintea cavalerului, 
strecurándu-se întrun gang întunecos şi rece ca un mor- 
mánt. De o parte si de alta a gangului erau umbre de cava- 
leri înarmați, domnea o tăcere de moarte, lampa ráspándea 
o lumină albastră, iar umbra îmbrăcată în alb se întorcea 
mereu spre cavaler, arătându-i strălucirea ochilor groaznici 


prin vălul alb. Aşa au ajuns ei doi până la o uşă de perdea, 
îndărătul căreia se auzea o muzică foarte plăcută. Cavalerul 
sări înainte, vrând să intre. dar umbra îl trase înapoi şi 
fâlfâi amenintátor înaintea lui... 

— O tabacheră cu tutun de tras pe.nas, îi întregi vorba 
glumeata ,,/0”. Mulţumesc! zise cavalerul şi trase o dată pe 
nas tutunul acela. Strănută însă de şapte ori cu atâta pu- 
tere, încât îi se despărţi capul şi căzu departe de trup. „Ha! 
ha!” râse strigoiul. Apoi, după ce privi prin gaura cheiei la 
prințesa, care torcea înainte de zor, răutăciosul strigoiu 
apucă pe sărmanul cavaler şi îl puse într'o cutie mare de 
tablă, în care se mai găseau încă unsprezece cavaleri, de ase- 
menea fără capete şi oránduiti ca nişte sardele. Dar deodată 
săriră în sus cu toţii şi au început... 

— Să joace o horă, îi tăie vorba Fred, pe când Jo se 
oprise să mai rásufle. Pe când jucau, palatul cel dărăpănat 
se prefăcu într'o corabie, care plutea pe mare. „Sus pânzele, 
strángeti bine otgoanele, indreptati corabia contra vântului 
si încercaţi tunurile!” urlă căpitanul, când zári în depărtare 
o corabie portugheză de pirați cu un steag negru. „Inainte 
si biruiti cu tot curajul!” mai zise căpitanul. Se începu, asa 
dar, o luptă îngrozitoare. De sigur, corabia engleză a esit 
biruitoare, fiindcă englezii biruesc întotdeauna. Căpitanul de 
pirați a fost făcut prizonier. iar corabia engleză a izbit drept 
în vasul de pirați, a cărui punte era plină de pirați omorâţi 
din care sângele curgea gárlá, fiindcá ordinul căpitanului en- 
glez era: „Măcelăriţi si nu crutati pe nimeni!” 

„Apoi, chemând pe unul din marinarii săi, îi zise: „la o 
frânghie mai mare, leagă-l pe acest păcătos de căpitan de 
pirați şi nu-l slăbi, până ce nu mărturiseşte toate fărădelegile 
ce a săvârşit”. Aşa porunci căpitanul corabiei engleze. 
căpetenia piraților nu scoase un cuvânt, ci, folosindu-se de 
un moment când marinarii jucau şi săreau de bucurie, sări de 
pe punte, se vâri sub corabia engleză si o făcu sá se scufun- 
de că toţi marinarii. In fundul mării unde.... în fundul mării 
unde... 
. — Sfinte Dumnezeule! strigă dráguta Salie, eu ce aş 
mai putea spune?... Ei bine. iată ce am de spus: Când s'au 
dus cu toţii în fundul mării. o sirenă le ură bun sosit, dar se 
mâhni tare. când văzu lada cu cavalerii fără capete. Turnă 
peste ei apă sărată, sperând să descopere taina lor. Dar nu 
trecu mult la mijloc si un scafandru veni în jos. Sirena Îi 
zise: „Am să-ți dau această ladă cu perle, dacă o poţi ridica 
la suprafața mării”. Ea vroia să-i aducă din nou la viaţă, dar 
lada fiind grea pentru dânsa. nu putea sá o ridice. Scafandrul 
o ridică şi o scoase pe uscat. Acolo o deschise, însă îi pieri 
toată bucuria, când văzu că în loc de perle, în ladă nu erau 
decât cavaleri fără capete. O lăsă, asa dar, întrun câmp 
pustiu, unde a fost găsită de... 

— De o fetiţă, care păzea o sută de gâşte, povesti mai 
departe Amy. Fetiţa era foarte supărată, când îi văzu pe ne- 
norocitii cavaleri si întrebă pe o femeie bătrână ce poate 
face, ca să le vie într'aiutor. Bătrâna îi răspunse: „Au să-ți 
spună gástele, care ştiu totul”. Fetiţa întrebă gîştele de unde 
ar putea găsi capete noui, fiindcă cele vechi se pierduseră. 
iar gástele strigará toate într'un glas... 

— Cápátáni de varză!” se grăbi Laurie să-i întregească 
vorba. Atunci mica păzitoare de gâşte dete fuga şi aduse din 
grădina ei douăsprezece cápátáni de varză. Le puse pe ca- 
valeri, care inviará. dintr'o dată, îi mulfumirá, apoi plecará 
fiecare încotro îi era drumul. fără să-şi fi dat vreodată sea- 
ma că nu mai au capetele cu care se născuseră. Cât despre 
cavalerul de care a fost vorba în această poveste, el merse 
drept la palatul cel dărăpănat, unde află că toate printesele 
îşi răscumpăraseră singure libertatea, torcând şi strângând 
bani, şi chiar se máritaserá. In palat rămăsese numai o prin- 
tesá. Cavalerul se cátárá pe gard. ca de acolo să sară în 
curtea palatului, însă în aceiaşi clipă gardul începu să creas- 
că şi să meargă în sus, tot mai sus. Ce i s'a mai întâmplat ca- 
valerului, să spună acum Frank”, îşi încheie vorba Laurie. 


Din limba engleză de MARCU IONESCU 


ARTHA 


Boo o - 


Dar : 


Zid 


A murit cazanul 


Cu'mprumut luase Haplea 
Un cazan dela vecin, 


Inapoi când iar il duce, — Nu'inteleg, îi spune RI, 
Pune într'ânsul yo căldare: Cum, de unde-i cea cáldare ? 


Vrând să fiarbă, zise dânsul, mm, Să-ţi trăiască !“ zice Haplea, MW — Ţi-a născut cazanul, neicá. 


Nişte ţuică sau pelin. 


„Dee Domnul la mai mare!“ Vezi norocul tău fu mare. 


„Măi da prost e Haplea Doamne! 
“Prost de tot mai e sármanul !“ 
Si, fireşte, îşi păstrează 
Și căldarea şi cazanul. 


După zece zile îmi pare, Trece-o lună, trec şi două, 

lar cazanul Haplea cere, Sia Haplea face pe niznai. 

Se grăbeşte acum vecinul — Ce-i, măi Haplea, cu cazanul? 
Să i-l dee cu plăcere. Nu cumva n'ai gând să-l dai ? 


Din adânc oftează Haplea 
Si grăeşte „Vrei cazanul? 
Fă-ţi curaj, vecine dragă, 
A murit de mult sármanul !** 


— Ce curaj şi ce să moară ? — Dar cazanul ca să nască 

Văd o doagá cá-ti lipseşte. Oare cánd s'a pomenit ? 

Un cazan sá moará, Hapleo, Totuşi, tu crezut-ai, neică, 

Asta nu se pomeneşte Și căldare-ai sterpelit“. 
DIMINEATA 


N COPIILOR