Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages601-650

DIMINEAȚA COPIILOR 


Indemnându-se unii pe alţii, ţăranii se apropiară 
de consăteanul lor, şi-aşa, pe rând, gustară din caş. 

Când terminară, Zaharia le zise: 

„Şi-acum să vă spun povestea cașului“. 

Tăcu un moment, apoi, dregându-şi glasul, urmă: 

„Acuma vreo trei sau patru ani, într'o comună 
învecinată cu a noastră, trăia o văduvă sărmană, 
care nu avea altă avere decât o vacă. 

„Intr'una din zile, trecând pe la curtea femeei o 
vrăjitoare foarte vestită şi plăcându-i vaca nespus, 
se rugă să i-o dea ei, plătindu-i în schimb o sumă 
foarte mare de bani. 

„Femeea... că nu se poate, că o are ca moştenire 
dela o rudă apropiată, că sucita, că 'nvârtita, şi 
ce-o i-ọ îi spus, nu mai ştiu. Tot ceeace ştiu însă, 
este că nu i-a dat-o cu nici un chip. 

„Atunci vrăjitoarea, care era de-o răutate ne 
mai pomenită, supărată foc de încăpăţânarea vă- 
duvei, blestemă vaca zicând că, acel care va gusta 
din laptele ei, să se îmbolnăvească fără leac şi să 
moară, încăpând pe mâna necuratului. 

„Tot atunci s'a întâmplat să treacă pe la curtea 
femeei şi o zână, care auzind blestemul vrăjitoa- 
rei, zise: 

„Cum eu nu pot deslega un blestem odată făcut, 
las cu vorbă de nestrămutat ca blestemul vrăiitoa- 
rei să nu poată avea înrâurire decât asupra aceluia 
care va fi săvârşit păcatul să fure o vacă“... 


PAG. 15 


Ţăranii se priviră întrebători, neştiind ce să 
creadă. - 

Zaharia, care atât aştepta, urmă cu glas tot mai 
tremurat: 

„9Şi-acum, oameni buni, cel care a furat vaca să- 
teanului nostru, trebue să ştie că a mâncat chiar 
din caşul făcut din lapte blestemat. Dacă îi e dra- 
gă vieaţa, atunci să dea pe la mine când. va poiti, 
căci numai eu pot să-l desleg de blestem şi să-l 
scap de moarte şi de chinurile iadului“. 

Spre seară, când sătenii se împrăştiaseră pe la 
casele lor, Zaharia se pomeni cu potcovarul satului, 
strecnrându-se pe furiș în casă. 

„Ce vrei, Stefane?“ îl întrebă 
blândeţe. 

Fără să-i dea îndată răspuns, Ştefan se prăvăli 
la picioarele binefăcătorului sătean şi, printre la- 
crimi, îi spuse că el este nelegiuitul carea furat 
vaca şi că, de frica morţii, a venit s'o înapoeze şi 
să-l scape de blestemul vrăiitoarei. 

Ceeace a urmat e lesne de închipuit. 

Zaharia, fără să dea în vileag numele făptaşu- 
lui, a înapoiat vaca păgubaşului chiar a doua zi, iar 
Ştefan, de-atunci, s'a jurat să numai săvârşească 
niciodată o astfel de faptă ruşinoasă, care putea 
să-i aducă pierzarea lui şi necinstea familiei în- 
tregi. 


Zaharia cu 


Vasile Gh. Bratoloveanu 


2-a o-o-o-o- 2-0 0-0 a P-o-.-.-L-L-.-L-.-o-.-L-o-.-=.-o-L-o-o-o 


Urmare dela povestea din pag. 13-a: 


Dar Făt-Frumos, fără să-l mai asculte, intră re- 
pede în palat, şi căută prin toate încăperile, dar 
nu găsi pe domniţa. Tocmai la o odăiță de lân- 
gă turn, văzu că era păzită de doi vulturi uriași, 
care şedeau nemişcaţi de-o parte şi de alta a uşii. 
Făt-Frumos scoase sabia şi străpunse inima unui 
vultur care căzu mort pe loc. Celălalt se repezi a- 
supra lui Făt-Frumos, lovindu-l mereu cu aripele 
şi cu ghiarele şi când Făt-Frumos, vroi să”l apuce 
de picioare ca să-l isbiască cu sabia, vulturul sbu- 
ră pe o fereastră deschisă afară, cu Făt-Frumos a- 
târnat de picioarele lui. Dar Făt-Frumos, fără să-şi 
piardă cumpătul, scoase cuțitul şi vru să lovea- 
scă. 

„Nu mă omori, Făt-Frumos, zise atunci vultu- 
rul, că voi face orice mi-i spune. 

— Lasă-te jos!” porunci el. 

„Vulturul ascultă şi Făt-Frumos se duse în grabă 
în odaia de lângă turn, unde găsi pe Sorina nevă- 
tămată. 

„Făt-Frumos, zise atunci vulturul, ca să poţi să 


„Podul de argint“ 


ajungi cu bine acasă, taie aripele vulturului mort 
şi lipeşte-le cu sângele zmeului la calul tău. Alt- 
fel nu vei putea ajunge cu bine acasă“. Făt-Fru- 
mos ascultă povaţa vulturului și calul lui căpătă 
astiel aripi puternice, cu care oricând putea să se 
înalțe în văzduh. 

Mulţumit, Făt-Frumos sui domniţa pe calul lui 
şi porni vesel spre casă. Mulţumi vrăiitoarei pen- 
tru sfaturile date, şi în curând ajunse la valea cu 
podul de argint. Tocmai când erau la jumătate, 
podul se prefăcu îndată în lemn vechiu şi putred; 
şi Făt-Frumos şi Sorina şi-ar fi găsit desigur 
moartea în fundul prăpastiei, dacă viteazul cal 
mar fi avut aripi. Astfel, calul îşi întinse aripele 
şi-i duse pe cei doi nevătămaţi dincolo. 

Şi mult s'au bucurat părinţii lor, când îşi văzu- 
ră copii întorși fericiţi şi sănătoşi acasă. Şi se fă- 
cu apoi o nuntă mare, şi Făt-Frumos domni feri- 
cit, peste cele două împărăţii, împreună cu Sori- 
na, până la adânci bătrâneţe. 

p Alexandru Baiculescu 


CAGO === at Ia a 


Odată un bogătaş foarte zgârcit târgui diferite 
obiecte de sticlă şi porțelan pe care le puse într'o 
ladă şi chemă un hamal ca să-i ducă lada acasă. 

„Vrei să-mi duci lada aceasta acasă? Dar în loc 
să-ți plătesc, îţi voiu spune trei adevăruri cari îţi 
vor folosi în viaţă mult mai mult decât banii“. 

Hamalul se învoi, luă lada în spinare şi porniră. 
După ce făcură o bucată de drum, hamalul întrebă 
pe zgârcit: 

iar „Care este primul adevăr?" 
A „ Zgârcitul răspunse: 
230959) Dacă cineva îți va spune că a îi rob e mai bine 


R 
4. 
INIVE fiat ofer js nu-l crezi“ 
zi e de: firm cu aceasta, sperând ca 


ilea adevăr să fie mai bun. 


Şi după încă puţin drum îl întrebă din nou: 

„Ce este al doilea adevăr?“ 

„Dacă cineva îţi va spune că a îi 
bine decât a fi bogat, să nu-l crezi. 

Nici aceasta nu-l mulțumi. Când au ajuns în fa- 
ta casei zgârcitului, hamalul mai "nainte de a da 
jos lada, întrebă de al treilea adevăr. 

Zgârgitul îi răspunse: 

„Dacă cineva îţi va spune că a fi flămând e > mai 
bine decât a fi sătul, să nu-l crezi“ 

Când hamalul se văzu înşelat, de supărare trânti 
lada la pământ cu toată puterea zicând: 

„Dacă cineva îţi va spune că în această ladă nu 

s'a spart nimic, să nu-l crezi“. 

Din esperanto de Camil Perlman. 


sărac e mai 


e — 


Elevii de liceu Ivanov Mircea şi Ionescu Stefan 
din Bucureşti. au construit cu adevărată măestrie 
acest vas de război în miniatură care poartă nu- 
mele „Voevodul Mihai”. 

Zilele trecute, publicul aflător în Parcul Carol 
a putut admira pe lac această mică operă de artă 
şi a avut prilejul să felicité pe aceşti doi sârgui- 
tori elevi bucureşteni. | 


Dar, pentru că Ivanov Mircea şi lonescu Ştefan 
au început scoala şi au nevoe de cărţi şi multe al- 
tele, sunt gata să vândă vasul de război în minia- 

“tură „Voevodul Mihai”. pe un preţ cu totul mo- 
dest. | 

Doritorii se pot adresa direct la adresa lui Iva- | 
vanov Mircea, strada D. Staicovici 3 (cartierul | 
Bellu) Bucuresti. 


Lectura copiilor 


trebuie să fie instructivă, moralizatoare şi 
— în acelaş timp, -— atrăgătoare. Toate 
aceste calităţi lə găsim în recenta 
lucrare: ,,J u c ări” — versuri 

pentru copii — de Moş 
Grigore Sfătosu. 
Editura „Adeverul'“ 

Preţul unui exemplar, lei 25 


Oooo 


AU MAI RAMAS PUȚINE EXEMPLARE DIN 


Almanahul $colarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate și pline de povești frumoase, de bucăț 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 
Costul unui exempiar este lei 25 


P-P-.-.-2-L-o-=>.-o-o-o 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA . 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


y o; POENA Atelierele „ADEVERUL” 3. A. 


D 


Me 


GA 
ERR 5 


„Pui, puişori! Mâncațfi, ca să creşteţi mărişori!” 


PREȚUL 5 LEI 


ementa Tae n IE 


Aan paea 


19 gj [Z3 FEB. 93 |] 


asa maar | 


===. DEMINEAȚ. A. COPIILOR 


in sfârşit! 


In sfârşit. am terminat cu publicarea fotogra- 
fiilor de cititoare si cititori, care au luat la şcoală 
premiul întâiu! Scriind acestea, simţim noi înşine 
o uşurare. 

Cititorii nu ştiu, poate, că nu era zi dela Dum- 
nezen în care să nu primim scrisori şi să nu pri- 
mim vizite de ale părinţilor, care ne întrebau me- 
reu: „Dece n'a apărut până acum fotografia cută- 
ruj Copil? Când apare fotografia cutărui copil?” 

Unii chiar se supărau şi îşi închipuiau că noi 
întârziem înadins publicarea sau că avem de gând 
să nu o publicăm de loc. lar noi ştim că ţinem de 
o potrivă la toţi cititorii noşări, că ţinem la toţi co- 
piii şi că dorinţa noastră a fost şi este să-i vedem 
pe toţi mulţumiţi. Ni se cereau însă lucruri, care 
nu erau în puterea noastră, pentrucă nu puteam 
face ca în acelaş număr să apară toate fotogra- 
fiile câte ni s'au trimis. 

Dar, în sfârşit, a trecut şi aceasta, fotografiile 
care ni s'au trimis şi aveau dreptul să apară. au 
apărut, aşa că toată lumea este acum mulţumită. 


Către părinţi: 


Pentru a da încă o dovadă cât de mult ţinem la 
copii, iată că anunţăm părinţilor o nouă hotărire 
ce am luat. Am hotărît anume să publicăm în re- 
vistă fotografii de copii mici, de copii care nu sunt 
încă, din cauza vârstei lor, cititori. Adică, am ho- 
tărît să publicăm fotografiile copiilor în vârstă de 
la un an până la şase ani. 

Aceste fotografii vor îi publicate întregi, aşa 
cum ni se vor trimite, iar nu numai capete, aşa 
cum am publicat fotografiile premianţilor. 

Aşa dar, părinţii care doresc să-şi vadă publi- 
cate fotografiile copiilor lor în vârstă dela un an 
până la şase ani, ne pot trimite sau aduce la redac. 
ție aceste fotografii. Rugăm însă ca în dosul fie- 
cărei fotografii să se scrie cât mai citet numele 
copilului, vârsta exactă şi localitatea. 

Mai avem o rugăminte mare şi stăruitoare. A- 
ceea de a nu ne da zor şi de nu ne întreba mereu, 
când va apare fotografia trimisă. 


publicăm-fotografții 


li asigurăm că va apare îndată ce-i va veni rân- 
dul. li mai asigurăm, aşa cum am lămurit maj sus, 
că ţinem la toţi copiii de o potrivă şi că. prin ur- 
mare, nici nu ne trece prin gând să facem favo- 
ruri şi nedreptăţi. Spunem drept că ne supărăm, 
când ni se spune că fotografia e a copilului Cută- 
ruia şi că pentru motivul acesta, trebue să fie pu- 
blicată mai repede. 


Să fim drepţi cu copiii! 


Suntem datori să fim cât mai drepţi cu copiii. 
Nu se poate pentru un copil o amărăciune mai 
mare şi mai adevărată, decât atunci când vede că 
i se face o nedreptate, fiindcă este copilul unor oa- 
meni săraci sau fiindcă tatăl său nu este prieten 
cu Cutare sau cu Cutare. 

Când vor fi mari, copiii de astăzi vor avea, din 
nenorocire, parte de destule nedreptăţi în viață. 
Vor vedea că nu se reuşeşte numai cu dreptatea 
singură. Cel puţin, atâta cât sunt copii, să-i scu- 
tim de astiel de lovituri şi amărăciuni sufleteşti. 

Acestea sunt sentimentele care ne însufleţesc şi 
gândurile care ne călăuzesc pe noi, cei cari ne tru- 
dim de atâţia ani pentru apariţia acestei reviste. 


r 


Cei cu şezătorile ,„,Dimineţii 


Copiilor ?*. 


Drăguţe cititoare şi iubiţi cititori din Capitală 
au început să he întrebe: „Când încep din nou 
şezătorile „Dimineţii Copiilor”? 

Răspundem: în curând. Să se mai răcească pu- 
țin vremea şi începem. Acum e încă destul de 
cald, aşa că, mai ales pentru copii, nu este prea 
plăcut să stea câteva ore în şir într'o sală închisă 
şi caldă. a 

Insă, îndată ce timpul va fi mai bun. adică ceva 
mai rece, vom şi începe şezătorile. Adăugăm că 
avem toată speranţa ca în anul acesta şezătorile 
„Dimineţii Copiilor” să se ţină într'una din cele 
mai frumoase şi mai centrale săli de teatru din 
Bucureşti. 

Cât despre program, ne vom sili să fie cât mai 
interesant, mai bogat şi mai plăcut, tot gândin- 
du-ne să fie şi instructiv. 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


23 Octombrie 1932 — Nr. 454 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


LA AAAAAAAAAAAGAAAA A: 


LOA AA AAAAAAARARARAAAAAAAAAAAAA AA 


EEEH HHHH HH HHHH HHH HHHH H 


LAARA AA ARE EE SAAE AARAL TEE ERETTE AA AETTTTTEEEETEEEETS 


IX] UN CUIB [x] 


In cuibul tău o! rândunică Să mă îngrop în puful moale, 
Dă-mi voie să stau pitulat, Să mă ascund încet tiptil, 

Să uit că-s om în astă lume, De câte ori la cuib va trece 
Să nu mai ştiu ce e păcat. O umbră de ştrengar copil. 
Să fiu un puiu de rândunică Să bată inima în mine, 

Cu caş la sură ciripat, Să dorm şi să tresar mereu. 
Si întinzând a mele pleoape Sin ciripit, să'nalț o rugă 

Să deschid ciocu'nfometat. Să mă păzească D-zeu. 


Să dorm înconjurat de visuri 
lar pe la cuib să treacă vântul, 
Să sgribulească din aripioare... 
Ciripul lung... să-mi fie cântul. 
Catty-Bașno 


PPARAPRAAARRR-AAPR-RA-RRRAAARRER000-0000000000000000000000000000900000P00+0 


000000 000P0Re00000-0-0-0-0-0-0-0-0-00-0-0-00-0-0-0-0-0-00-0-0-0-00-0-0-0-00-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-000-0-090-90-001+ 


HHHH HHHH HHHHHHH SE IS IIA er oa ma a 
Apă PARPAARAAPIPAPAAORROALRLAPOPRORRRRRAROLAORRALARECRrARoooeeeeteee 
IPREVĂZĂTOR | 
La umbra pomului, în curte, Ceva dorit de multă vreme, 
Bunica Spune 'ncet şi clar, Un lucru — pentru tine nou. 
Nepotolitului nepot, 
Un  princhindel de-o schioapă — Bunico, haide, tii drăguță, 
i doar: (Zice el), te rog ferbinte, 
: Spune-mi ce-i, căci vreau să ştiu 
i „Costică, dacă eşti cuminte, De face să fiu cuminte“. 
: Ifi dau de ziua ta cadou Z. Gh. Buruiană 
PARA AAAA AAIA AAAI A ZAARA AAEE A AAAA AARAA ARAARA RAAR AARARLLE REEE ARARE ETE AAAA AAA AAA HHHH H 


DIMINEAȚA COPIILOK 


BA h 

l / M Al 
CA N A 

MAA A 


Atar, Ay i 
Meci (| | 


Omul fără inimă 


POVESTE i 
= le ALI-BABA 
POPULARĂ | Sa | 


a 


i u fost odată sapte frați, cărora le 
muriseră părinţii. Ingriieau sin- 
guri de casă, tot ei măturau, gă- 
teau mâncare, în sfârşit, făceau 
toate treburile ce sunt de făcut 
la o casă. 

„Nu mai merge aşa, zise în- 
tr'o zi fratele mâi mare. Haidem 
să pornim în lume si să ne găsim fiecare câte o 
nevastă. care să îngrijească de noi şi de casă.” 

Sase din fraţi plecară. iar pe fratele mai mic 
îl lăsară. ca să păzească. în lipsa lor, casa. Ii fă- 
xăduiră însă cu jurământ că îi vor aduce şi lui 
o nevastă: 

Mergând ei aşa. drumul îi duse printr'o pădure 
în mijlocul căreia se găsea o colibă, iar la poarta 
colibei stătea un mosneag. 

„Incotro, voinicilor? îi întrebă el. 

— Mergem să ne căutăm neveste şi să găsim 
una si pentru îratele nostru mai mic. 

— Dacă-i asa, fiţi buni si aduceţi-mi şi mie o 
nevastă. pentrucă trăesc singur Cca un cuc”. le 
zise moşneazul. 

Cei şase frati îi promiseră, însă numai în glumă, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


pentrucă îşi ziceau: „Nevastă îi mai trebue moș- ` 


neagului acesta, care este cu-un picior în mor- 
mânt?” 

După un mers de mai multe zile. cei sase frați 
ajunseră la un oraş, unde găsiră şapte surori, toate 
nemăritate şi toate tinere şi frumoase. 

Se căsătoriră cu şase din ele, iar pe a şaptea, 
care era cea mai mică. o luară pentru îratele lor 
mai mic. 

La înapoierea spre casă. drumul îi duse tot pe 
la coliba din pădure. unde mosneagul îi astepta 
în poartă: „A, văd că v'aţi tinut de cuvânt şi că 
aţi adus şi pentru mine o nevastă. le zise el, ară- 
tând spre sora cea mai mică. 

— Aceasta e nevasta fratelui nostru mai mic, 
ii răspunseră ei adăugând: Am gândit că ai vrut 
să faci o glumă, când ne-ai spus să-ţi aducem o 
nevastă. : 

— Aşa vi e vorba! zise moşneagul încruntând 
din sprincene. Stati că vă arăt eu!” i 

Alt ceva nu mai spuse. ci luând un băț alb, care 
era peste poarta din colibă, îi lovi uşor pe cei şase 
frati si pe cele sase surori. nevestele lor. Atât 
băeţii, cât şi fetele, se prefăcură în tot atâtea stane 
de piatră. 

După aceea, moşneagul luă de mână pe fata cea 
mai mică şi îi zise: „De azi înainte îmi ești fiică 
si ai să trăeşti aci la mine. Ai să-mi gătesti în 
toate zilele mâncarea şi ai să vezi de treburile 
din casă.” 

Ce să facă biata fată? N'avea încotro. ci a tre- 
buit să asculte şi să se obişnuiască a trăi în coliba 
din pădure. Insă plângea mereu pentru sărmanele 
sale surori. prefăcute în stane de piatră. 

„Dece plângi?” o întrebă într’ una din zile moş- 
neagul. lar ea, mintindu-l, îi răspunse: „Plânge 
gândindu-mă ce am să mă fac eu singură după 
moartea ta.” 

— N'avea grijă, — căută moşneagul să o linis- 
tească. — fiindcă eu nu pot muri. Şi nu pot muri, 
fiindcă eu n'am inimă. Adică am, dar nu este în 
pieptul meu. asa cum este la toţi oamenii. 

— Şi unde îti este inima? 


— E ascunsă între scândurile din patul în care - 


mă culc”, îi răspunse el. 

A doua zi, când moşneagul se întoarse dela pă- 
dure. unde mergea în toate zilele, văzu că patul 
său era tot împodobit cu flori. 

„L-am împodobit în cinstea inimei tale. îi zise 
iata. 

— Te-am păcălit, îi răspunse el râzând. Inima 
mea este între scândurile dela uşă.” 

Ziua următoare, usa era împodobită cu îlori. 


„larăşi te-am păcălit. îi zise moşneagul. Inima- 


mea nu este nici între scândurile din pat, nici în: 
tre scândurile dela uşa colibei, ci se găseşte. de- 
parte. departe de aicea. într'un loc unde până a- 


PAG. 5 


cum n'a călcat picior de om. In vârful unui munte 
pustiu este o biserică veche, foarte veche. Bise- 
rica aceasta are porţi de fier şi ziduri aşa de 


„groase, că nu e chin să poată fi dărâmate, iar de 


jur împrejur este înconjurată. ca o cingătoare. de 
un' sant foarte lat. foarte adânc şi plin cu apă, în- 
cât nimeni nu poate trece peste el. ` 

Inlăuntrul bisericii este o pasăre, cum nu e alta. 
O pasăre care trăeşte singură — şi poate trăi 
mii de ani — şi pe care nu o poate prinde nimeni. 
In pasărea aceasta ese inima mea, adică viața 
mea. Eu nu pot muri decât în ziua în care pasă- 
rea va fi prinsă şi omorîtă. După moartea mea, 
oricine ar lovi cu băţul meu alb şi vrăiit, care este 
peste uşa colibei, pe cele douăsprezece stane de 
piatră, dintre care şase sunt surorile tale, iar cele- 
lalte şase sunt bărbaţii lor, stanele vor căpăta din 
nou viaţă şi chipul ce au avut în clipa în care 
au fost vrăjite. Insă, precum ţi-am spus, nu e cu 
putinţă ca eu să mor, cel puţin să mor aşa cina 
pentru ca tu să le poti da viaţă.” 

Nu trecu mult la mijloc si iată că într'o zi, pe 
când moşneagul era dus, ca de obiceiu. la pădure, 
un flăcău voinic si chipes veni la colibă. 

„Cine eşti şi de unde vii? îl întrebă fata. 

— Suntem şapte fraţi. începu el să-i povestea- 
scă. M'au lăsat pe mine pentru paza casei, iar cei- 
lalți sase s'au dus să-şi caute neveste şi să adu- 
că şi una pentru mine. Dar e multă vreme de 
când au plecat şi până acum mam din partea lor 
nici un fel de. veşti. Imi închipui că li s'a întâm- 
plat vre-o nenorocire si. de aceea, merg în cău- 
tarea lor. 

— lată unde sunt fraţii tăi, îi răspunse ea, a- 
rătându-i şase stane de piatră. şi iată nevestele 
lor, arătându-i pe celelalte sase. lar fata, care 
trebuia să fie soţia ta, sunt eu însămi”. 

Ii povesti apoi tot ce s’ a petrecut şi tot ce am 
aflat noi înşine. 

„Dacă-i asa, zise flăcăul, voi merge să găsesc 
şi să prind pasărea în care este inima mosneagu- 
lui. Chiar de ar fi să mor, nu mă las până nu în- 
cerc să scap pe frații mei şi pe surorile tale”. 

După ce luă merinde din belsug dela fata. care 
poate fi socotită ca soţia sa, flăcăul nostru, zi- 
cându-şi. „Cu Dumnezeu înainte!”, porni din 
nou la drum. mergând aşa la întâmplare. Cam pe 
vremea prânzului. ajunse la un izvor dela mar- 
ginea unei păduri şi şezu jos, ca să- mai îmbuce 
ceva. 

Insă, mai înainte de a începe să mănânce. zise 
strigând cu glas tare: „Dacă este cineva prin a- 
propiere, fie om. fie altă făptură, să poftească să 
guste din merindele mele”. 

Şi iată că eşi din tufis un taur mare şi negru, 
care îl întrebă: „M'ai poftit şi pe mine la masă? 


DIR O CO Ca — 


PAG. 6 


— Da, prietene, îi răspunse îlăcăul. sunt mul- 
tumit că putem sta împreună la masă.” 

Atunci taurul îi zise: „Eu nu sunt obişnuit cu 
astfel de mâncare. Insă. fiindcă ai fost asa de 
bun la suflet, ia cornul acesta. Când eşti la grea 
strâmtoare. suflă în el şi eu viu numai decât, ca 
să-ţi dau mână de ajutor”. 

Pe înserate, tânărul nostru poiti la îel, mai îna- 
inte de a începe să mănânce. De rândul acesta, 
veni înaintea lui un mistreţ. care îi dete un fir de 
păr, ca să sufle în el, când o fi la nevoe. lar a 
treia oară. veni sburând un vultur, care îi dete o 
aripă. 

Indrăzneţul tânăr mai merse drum lung şi o- 
bositor şi nimeri, în sfârşit, la muntele pustiu în 
vârful căruia se găsea biserica veche cu porţi de 
fier si cu ziduri groase. 

Dar nu era chip să treacă peste şanţul mare, 
adânc si plin cu apă până la vârf. Suflă însă în 
corn şi veni prietenul său taurul, care bău o 
parte din apă şi deschise prin mijlocul sanţului 
un drum uscat, pe unde tânărul ajunse în faţa 
bisericii. 


2-a 2-2 0-2. 0-0-2-o-2-2-2-0-0-2-e 


———— DIMINEAȚA COPIILOR 


Aci suflă în firul de păr, dat de mistreţ. Mistre- 
(ul veni si izbind cu colții săi puternici, putu să 
facă o gaură în zid. prin care flăcăul se strecură 


“în biserică. Văzu că înlăuntrul bisericii sboară 


pasărea, în care era inima, adică viaţa moşneagu- 
iui dela colibă. De aceea, suflă în aripa dată de 
vultur, iar vulturul veni numaidecât, prinse pa- 
sărea şi i-o dete. 

TŢinând-o bine, tânărul se întoarse cu această 
pasăre la coliba moşneagului. Moşneagul tocmai 
se întorcea dela pădure şi se pregătea să stea la 
masă. Dar tânărul strânse pasărea de gât si O 
omori. In aceiaşi clipă, moşneagul căzu la pământ 
şi rămase mort pe loc. 

Ce a urmat, se înţelege lesne. Flăcăul și fata 
au luat îndată băţul alb si vrăiit şi au lovit cu el 
cele douăsprezece stane de piatră. Cei şase frați 
ai băiatului şi cele şase surori ale fetei si-au că- 
pătat din nou viaţă şi chipul aşa cum erau în ziua 
în care fuseseră vrăiiți de moşneag. 

S'au întors cu toţii veseli acasă și au făcut 
şapte nunţi, la care sunt foarte supărat că nam 


putut merge si eu. 
Ali-Baba 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


7 


Q 


1) STRULOVICI SABO, Clasa Il-a, Şcoala de băeți Nr. 3,-Piatra-Neamț. 2) NETY SILBERMAN, Clasa I-ia, 
Şcoala de fete „Israelită-Română“.-Buzău. 3) NICOLAU ION SAN-MARINA, Clasa III-a, Şcoala de băeți Nr. 2,- 
Ploeşti. 4) MATEESCU !GR. MIRCEA. Clasa III-a, Şcoala de băeți „Ion Heliade Rădulescu“, Craiova. 5) 
ALEXANDRU JEAN A. CONSTANTINESCU, Clasa III-a, Scoala de băeti #Nr. [8-Brăila. 6) RHEA IURGRAU, 
Clasa IV-a, Institutul de fete „Notre Dame de Siom'“,-laşi. 7) PĂRĂRESCU CORNELIU, Clasa II-a, Şcoala de 
băeți Nr. 30 „Spiru Haret“,-București. 8) FĂLCAN L. ANTONETA, Ciasa III-a, Şcoala din Vânjulețu,-Mehedinți. 


AA 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


Da 


NARD 
AY 


© 


ANNY 
na 


y 


NAN 
WN 


` ată ariciul şi cu un frate al său hotărî să 
facă iepurelui o glumă. 

La capătul pădurii se afla o groapă ma- 
re şi adâncă. Şi iată aricii se aşezară u- 
nul la un capăt, iar celalt la alt capăt al gropii. 
Primul ariciu se apropie de un iepure şi îi zise: 

„Ascultă, iepuraşule! Ştiu că te lauzi întotdeau- 
na că eşti cel mai iute la fugă, dar eu, drept îţi 
spun, mai că te-aş întrece. 

— Ha, ha, ha! aşa ceva n'aş fi crezut să aud 
vreodată, răspunse iepurele. 

Dar dacă doreşti, poftim! Şi încă ceva, uite, da- 
că mă vei întrece, să-mi smulgi mustaţa. 

— Bine, răspunse ariciul. Dacă crezi, haide; dar 
uite că nici eu nu mă las mai prejos şi pun o con- 
diție de care ne vom ţine amândoi: în cazul că te 
voiu întrece, am să-ţi scot ţie zece fire din mus- 
tata ta. 

— S'a făcut! răspunse iepurele. Mă gândesc cu 
multă părere de rău ce va suferi blana ta! 

— Dimpotrivă, răspunse ariciul, eu mă gândesc 
ce va suferi mustaţa ta. Ei, acum ştii ce avem de 
făcut, iepuraşule. De oare ce tu ești mai mare de- 
cât mine, vei alerga în jurul groapei deasupra, iar 
eu, în fundul ei“. 

Zis şi făcut. Iepurele începu să alerge ca'o să- 
geată: şi nu întoarse'capul măcar odată să vadă 
dacă ariciul îl ajunge sau nu. Ajuns în partea cea- 
laltă a groapei iepurele găsi ariciul acolo. Se înţe- 


PAG. 7 


lege, era fratele ariciului şi iepurele nostru nu ştia 
asta. 

„Ei, ai văzut? D ce ai întârziat? Mam plictisit 
aşteptându-te, îi zise ariciul cu un aer de erou. 

— Nu, nu, asta nu se poate, ariciule; să încer- 
căm încăodată alergând înapoi. 

— Aşa vrei? bine! Să încercăm încăodată“. 

Şi iepurele se puse pe o fugă nebună; dar la ca- 
pătul celălalt îl aştepta al doilea ariciu. 

Ce, zici, frate dragă, de întârziere? Dă-mi încoa 
mustaţa! 

— O, nu, nu, scumpe ariciu! Să alergăm încă- 
odată şi apoi fie ce o fi. 

— Fie și aşa cum vrei tu!“ îi răspunse ariciul. 

Şi iepurele iar se puse pe o fugă, de credeai că 
nici nu atinge pământul. 

Dar ariciul îl aştepta de acum la capătul celălalt. 

„Acum s'a sfârşit! Dă încoa mustata! Nu-ţi mai 
îngăduiu nimic“. 

Nu mai era nimic de făcut, iepurele trebui să-i 
dea mustata, căci, socoti iepurele, a nu te ţine de 
cuvânt, e ceva josnic şi aşa ceva nu s'a pomenit în 
neamul iepurilor. 

Ariciul îi smulse zece fire: cinci din ele le înfipse 
deasupra buzei fratelui său, iar celelalte cinci fire, 
pentru sine. 

De atunci se zice că iepurele a rămas cu musta- 


ta aşa de rară. 3 
Din esperanto de Camil Perlman 


PAG. 8 n = — DIMINEAȚA COPIILOR 


| 1) Negustoria cu sarea | 


Si 

\ 

Dan DA (7 END 4 Că 
Haplea-al nostru cu Tănase „La Hăpleşti, le spune Haplea, „Să pornim în lumea largă 
Si Prostilă, căci se ştie, De prisos e ca să stăm, Si mergând din loc în loc, 
Că nedespărțiți sunt dânşii, Cu pârliți, cum sunt aicea, Să'nvârtim negustorie. — 
Au legat tovărăşie. Nici un ban nu câştigăm. Uite-aşa dăm de noroc“. 


Și într'o zi de dimineață, Merg aşa cam zile multe, Insă drumul lung îi duse 


Dar luând şi p'Urechilă, Mai pe jos şi mai călare, La un bâlciu ce se ținea. 
Pleacă Haplea cu Tănase De'ntrebați însă de treabă, Lume multă, cum e bălciul, 


Și deşteptul de Prostilă. N'au făcut vr'o brânză mare. Unul vinde, altul ia. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„lať aci-i norocul nostru!“ 
Zice Haplea şi de grabă 
Apucă pe unul care 

Se plimba cam fără treabă. 


„Uite-um vrea, îi spune Haplea, — Vreți o marfă, ca s'o vindeți 
Eu şi „domnii din Hapleşti, Si prea mult să câștigați? 

Să luăm din bâlciu vr'o marfă De-i aşa, nu staţi pe gânduri, 
Oare ce ne stătueşti? Numai sare cumpăraţi. 


„Căci în satele de colo, 
Ce sunt peste râul mare, 
Iți plătesc oricât ai cere, 


De le dai un pumn de sare“. 


Haplea şi cei doi tovaraşi Pun doi saci pe Urechilă, 

Un moment la gând nu stau, Intre dânşii se'învoesc 
Cincântaţi de sfatul ăsta, Ceilalţi doi pe rând să-i cure, 
Patru saci de sare iau. lute apoi la drum pornesc. 


SE 
T 


q9) 


Au sosit la râu, dar apa 
Taie drumul şi-i opreşte 
Și oricât le vede ochiul, 
Nici un pod nu se zăreşte. 


Trec prin apă, nu-i adâncă, Dar de apă, cum se ştie, 

Și tustrei sunt curajoşi, Toată sarea s'a topit, 

lar gândind ce-au să câştige, Că un bob chiar nu rămase, 
Mulţumiţi sunt şi voioşi. Când din râu ei au eşit. 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „NEGUSTORIA CU RACII“. 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


de MARIETA L. CREANGĂ Profesoară 


a oarta copiilor pasionează pe copii. Suza- 
na, o fetiţă de trei ani, umăreşte nenoro- 
cirea unui copil mic, devenit legendar în 
toată lumea. Micuţul nenorocit e tocmai 
din New-York şi a murit groaznic. E un 
mister pentru toată lumea această moarte sinis- 
tră. Pentru copii misterul e şi mai mare. Veştile 
sunt urmărite zi de zi. Părinţii lămuresc copiii, pe 

Copiii judecă în felul lor, dar sim. 
profund! 

Suzana oftează pentru micuțul nenorocit din 
adâncul inimei ei bună şi micuță. Discută cu su- 
rioara ei „Pupa”, domnişoară de şcoala primară, 
care ştie multe şi le spune frumos. Suzana însă 
nu e mulţumită cu lămuririle căpătate, e ceva, pe 
care nu l-a pătruns. Curiozitatea ei de copil o în” 
deamnă mereu spre înţelegere. 


E seara. Soarele a asfinţit. Razele lui mai în- 
târzie. O pânză de azur se întinde în natură. Un 
vânt răcoros alungă căldura de peste zi. Stelu- 
tele se ivesc printre ferestrele norilor. Sunt nori 
peste pânza albastră a cerurilor. In unele locuri 
mai întunecaţi se arată norii... In alte părţi ei se 


Din vo'umul „Din lumea copiilor“ de sub tipar. 


subţiază şi se răresc mereu. Acolo iau forme foar- 
te variate şi cu totul bizare. 

Florile şi jocurile, pentru copii, au adormit. 
Somnul însă n'a ajuns încă la pleoapele cu gene 
frumoase, ce împodobesc ochii Suzanei. Imbrăca- 
tă în rochiţa roşie, parcă arde de vioiciune... Pă- 
rul, castaniu şi foarte creţ, zboară la adierea vân- 
tului, ca o spumă de nori uşurei. Faţa albă şi de- 
licată se îndreaptă spre ceruri. Urmăreşte ea ceva 
cu sclipiri din ochii ei căprui şi veseli. N'au nici 
un pic de vis în ei... Pătrund ca nişte steluțe mici 
prin pânza norilor. Spune ceva animat. 

Suzana cea drăguță îşi arată dinţii cei albi şi 
mici în râsul ei plin. Chiar îşi îndreaptă şi dege- 
tul de la mâna dreaptă spre ceruri. — „Uite, „Pu- 
pa”, un castel mic, acolo, sus, sus de tot! Şi o casă 
mică!“ Le urmăreşte și „Pupa' în timp ce norii 
iau altă formă... „O pădure cu floricele... ba o a- 
pă mare! larăşi norii se schimbă... „Pupa“ nu 
mai poate bine să-i recunoască. Suzana merge re- 
pede, repede de tot după felul norilor... li sfrede- 
leşte cu privirile ei până în abisuri. Vede, vede 
mereu: pasări, flori, balauri chiar... şi pe „Moş 
Crăciun“ cu barba de gigant. „lată hora zânelor !“ 
şi norii se joacă mereu cu imaginaţia copilăreas- 
că a Suzanei. Ea bate din palme de bucurie şi sa- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


re în sus, tot mai sus. Trăeşte o lume de vis, care 
ia pentru dânsa, proporţii de realitate. Chiar şi 
surioara sa începe să creadă şi se bucură şi eal... 
Nebuloasa norilor le mai arată fetițelor: purce- 
luşi, pisici, epuraşi, păpuşele, corăbii, pitici, mingi, 
foarte multe mingi... Şi nici n'au timp să privească 
mult, căci clipa le schimbă necontenit... Toate 
pier apoi, se topesc într'o pânză de argint cu o 
boare roşiatică rămasă de la soarele, ce a plecat, 
undeva în dealuri. 

Nici stelele, ce sclipesc mereu în mii de lumi- 
niți printre crăpăturile norilor, nici chiar luna, ce 
trece prin portalurile făcute de ei, nu mai inte- 
resează pe Suzana şi sora sa, ce face mult haz 
de ea. 

„Undeva, întrun colţişor al cerului, un nouraş 
străveziu, argintat şi vaporos. crează un copil... 
Un copil mic! Suzana îl vede bine, chiar şi „Pupa“ 
îl vede... Uite capul! Are ochi micuţi. Guriţa e fru- 
moasă. Şi părul e creţ, foarte creţ. Nici mânuţele, 
nici picioruşele nu-i lipsesc. — Par'că zboară că- 
tre îngeri! „Copilul Lindbergh! exclamă Suzana 
veselă, foarte veselă „Copilul Lindbergh, copilul 
Lindbergh“ şi vocea ei răsună ca un cântec duios, 
care să ajungă la ceruri să ţină pe loc norul cu 
copilul. 


PAG. 11 


A descoperit ce dorea. E fericită... Privirea Su- 
zanei acum sărută tot mai duios copilaşul neno- 
rocit. Totul e o clipă. Clipa următoare i-a ascuns 
copilul sub pânza azurie, ce i l-a transformat gră- 
bit, ca o scântee de fulger. Ochii Suzanei şi ai 
„Pupei“ îl mai caută în ceruri, dar nu-l mai gă- 
sesc. 


„Norii au dispărut cu totul! Peste tot se întinde 
pânza albastră presărată cu stele și luminată de 
lună... Noaptea a cucerit văzduhurile. Suzana și 
„Pupa” se culcă, după ce au spus părinţilor, fie- 
care cu priceperea ei inteligentă, ce au văzut şi ce 
au simţit. 

Şi dacă a visat ceva Suzana, atunci, apoi, da- 
că mai ţine minte, a văzut în vis pe copilul Lind- 
bergh, între îngeri la tronul lui Dumnezeu, în îm- 
părăţia lor, dincolo de pânza norilor, ce i l-au fău- 
rit aevea!... Şi fiindcă a fost aşa duioasă, el i-a 
cântat în cor de îngeri melodia fericirei, în som” 
nul ei dulce şi senin.. 


„Imaginaţia copiilor le crează o fericire adevă- 
rată, pe care n'o pot înţelege decât ei, căci este 
cu totul alot: 


Marieta L. Creangă-Profesoară 


AHOMED, întemeetorul religiei care îi 
poartă numele, pătrunsese în inima 
pustiului și, după un drum lung, ador- 
mise, istovit de oboseală. 

Un şarpe mare — blestemat de trei 
ori fie acest pui de diavoll—ieşi dintr'un tufiş şi 
se apropie de Mahomed. Şarpele era gata să-l 
muşte, când pisica, trecând întâmplător pe a- 
colo, sări la tărâtoare, pe care — după o lungă 
luptă — izbuti £o omoare. La sgomotul șuieră- 
turilor dihaniei, care îşi da sufletul, Mahomed 
se trezi din somn. De abia atunci își dete seama, 
din ce primejdie îl scăpase pisica. 


„Apropie-te!” porunci Mahomed. 


*) Oraş din Capadocia (veche provincie a 


Asiei Mici, 
lângă Armen a). 


Şi pisica se apropiă. 

El îi mângâie de trei ori capul şi de trei ori 
o binecuvântă, spunându-i: 

„Blagoslovită să fii, pisico!” 

Apoi, ca să-i arate recunoştinţa, adăugă: 

„Ca răsplată a ajutorului, pe care mi l-ai dat, 
să fii neînvinsă în lupte. Nici o făptură de pe 
pământ să nu te poată răsturna pe spinare. 
Acum poți pleca — şi, încă odată, fii de trei ori 
binecuvântată!” 


Turcii spun, că pisica — din pricina acestei 
binecuvântări a lui Mahomed — cade în picioa- 
re, totdeauna, oricare ar fi înălţimea dela care 
ar fi aruncată. 


Ocar 


e? da 
N R N 
BELA Vam 
Nlo YY 
"pile AS 
ģ „ND nhi | 
A N [| W 


mA | 


S 
r 


de SIMONA K. 


mpărăteasa Stela era tânără, fru- 

moasă şi domnea peste o împă- 
răție întinsă şi puternică. To- 
tuşi. nu se simţeea fericită, fiind 
chinuită de un necaz mare. A- 
nume, nu ştia nimic despre pă- 
rinţii ei. Nu ştia nici cine îi era 
tată, nici cine îi era mamă. 

Dar într'o dimineaţă se pomeni la palat cu o 
bătrână mică si urâtă, care începu să-i vorbească 
în felul ce urmează: 

„Am venit, frumoasă şi puternică împărăteasă, 
să-ţi desvălui taina naşterei tale şi să-ţi spun ce 
soartă te aşteaptă în viață. Cine sunt eu, vei afla 
numai decât. 

„Află însă mai întâi că tatăl tău e Soarele. iar 
mama ta este Luna. Ai şi un frate care este Lu- 
ceatărul. După naşterea lui Luceafăr, tatăl tău 
Soarele dorea să mai aibă un fiu. Dar fu cuprins 
de nespusă mânie, când a văzut că Luna te năs- 
cuse pe tine. A izgonit-o din împărăția sa. însă ea 
izbutise să smulgă din brațele Soarelui pe Lucea- 
fär şi să fugă cu amândoi pruncii la părinţii ei 
în „împărăţia Nopţii”. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Insă pe drum fu ajunsă din urmă de Soare şi 
acesta te răpi pe tine, crezând că luase pe Lucea- 
făr. Când şi-a dat seama de greşeală, trei zile n'a 
mai eşit din palat, asa că timp de trei zile a fost 
noapte pe pământ. In ziua a patra te dădu pe mâ- 
na unei sluinice, spunându-i să nu te aducă iarăşi. 
la el. decât atunci când vei împlini cinci ani. 

„Când ai împlinit cinci ani. sluinica te-a adus în 
fata tatălui tău Soarele. Dar acesta s'a supărat 
grozav, văzând cât de mult semeni cu mamă-ta, 


împărăteasa Luna. De aceea. ţi-a luat darul ne- | 


murirei şi te-a trimis pe o rază aci pe pământ, un- 
de-ai fost crescut de nişte ciobani, până ai împli- 
nit vârsta de şasesprezece ani, când ai ajuns îm- 
părăteasa acestei ţări. 

— Dar de unde ştii tu tot ce mi- ai povestit? 
întrebă împărăteasa Stela pe femeia cea bătrână. 

— Stiu, îi răspunse ea, fiindcă sluinica aceea, 
care te-a crescut şi te-a îngrijit până la vârsta de 
cinci ani, sunt eu însămi”. 

Impărăteasa Stela fu foarte mulţumită, dar nu 
mai putin mirată de vestea aceasta. Imbrăţise pe 
bătrână şi o ospătă cu toate bunătăţile. Dar bă- 
trâna vorbi mai departe zicând: 

„Acum să-ţi spun şi pentru ce-am venit, fiindcă 
am fost trimisă de mamă-ta Luna. ` 

„Află că tatăl tău, împăratul Soare, te-a pro- 
mis împăratului Nour. care s'a legat cu jurământ 
să nu-i mai întunece şi să nu-i mai turbure împă- 
răția, dacă îi te dă pe tine de soţie. Impăratul 
Nour va veni peste trei zile ca să te ia şi să te 
ducă la palatul său, unde plouă într'una şi e veş- 
nic frig. Acolo ai să fii foarte nenorocită. 

„De aceea, mamă-ta împărăteasa Luna, îţi tri- 
mite prin mine veste. ca să pleci numai decât de 
aci si să te duci în împărăţia ei, unde te vei mă- 
rita cu Print-Senin. un îlăcău chipesş şi frumos, 
cum nu e altul. 

„Insă, ca să poţi pleca de aci şi că ajungi toc- 
mai sus în împărăţia mamei tale Luna, ia bine a- 
minte, ca să faci aşa cum îţi voi spune. 

„la inelul acesta de aur. pe care ţi-l trimite ma- 
ma ta. După plecarea mea, să-l pui în degetul mic 
dela mâna dreaptă si să zici: 


Să mă schimbi, drăguțt inel, 
In pasăre — şi usurel 

Cât mai sus să mă urci, 

La mama să mă duci”. 


„Când vei simţi că împăratul Nour te urmăres- 
te de aproape şi că nu mai poţi răzbate prin ploa- 
ie şi ceaţă. să spui inelului: 


„Prefă-mă în furtună 
Şi deschide-mi cale bună.” 


PAG. 13 


„Dacă vezi că tot n'ai scăpat, chiamă pe Prin- 
tul-Senin, zicând: 


„Aleargă, Senin, într'ajutor 
Şi mă scapă tu de Nor, 
Căci spre tine astăzi viu 
Şi mireasă am să-ţi fiu.” 


Atunci te vei schimba iar în pasăre. Sboară 
mereu înainte, fără să priveşti îndărătul tău.” 

După ce spuse acestea, bătrâna sluinică pieri 
dintr'o dată, parcă ar fi înghiţit-o pământul. 

_Rămasă singură, împărăteasa Stela se grăbi 
să-şi pună în deget inelul adus de sluinică şi cât 
ai clipi din ochi, se văzu prefăcută într'o pasăre, 
care îşi luă sborul în înaltul cerului. li trebuia 
să sboare trei zile, până să ajungă în împărăția 
mamei sale Luna. RF ; 

Sbură bine în ziua dintâi, fără să i se întâmple 
vreo nenorocire. Insă în ziua a doua simți cum e 
Îîugărită din urmă de împăratul Nour, care era cât 
p'aci să o ajungă. 

i m Gy primejdia, împărăteasa Stela zise ine- 
ului: f 


„Preiă-mă în furtună 
Şi deschide-mi calea bună.” 


Din pasăre, se prefăcu acum într'o furtună, 
care puse pe fugă pe Nour şi alungă ploaia şi 
ceata. 

Dar în ziua a doua împăratul Nour se apropie şi 
mai mult de dânsa. Ca să scape, împărăteasa 
Stela chemă pe prințul Senin. zicând: 


„Aleargă, Senin, întrajutor 
Şi mă scapă tu de Nor, 
Căci spre tine astăzi viu 
Şi mireasă am să-ți fiu.” 


Prinţul Senin alergă dintr'odată şi se luă cu 
împăratul Nour la luptă si la trântă vitejească, de 
se sgudui tot cerul şi văzduhul. Până la urmă, 
împăratul Nour fu biruit şi pus pe îugâ. 

Insă împărăteasa Stela încă nu scăpase de orice 
primejdie. In ziua a treia, ea simţi o căldură.... dar 
ce căldură? Simţea că se topeşte toată şi mai 
multe nu. lar. căldura aceasta venea dela tatăl ei, 
Soarele, care voia să o prindă si să o dea lui Nour 
de soție. 

Ne mai ştiind ce să facă, împărăteasa Stela che- 
mă de rândul acesta pe mamă-sa Luna. Dar. Luna 
ştia că nu poate să se Îîmpotrivească` Soarelui. De 
aceea, cu inima frântă de durere, vorbi î în felul ce 
urmează: 


(Citiţi urmarea în pag. 16-a) 


PE OTER UP. 7. i i i di Ai a i a iii ÎN Giai m 


AMINTIRI 


ată, nam uitat întrebarea: „Ce fel era şcoa- 

la la care mergeai, când era copil?” Şi răs- 

) pund la întrebarea aceasta, silindu-mă să-mi 

aduc bine aminte, fiindcă de! de atunci au 
trecut mulţi, foarte mulţi ani. 

Insă, mai întâiu încep prin a spune că în comu- 

na noastră aveam şcoli de mult. Erau şcoli chiar 

înainte de a mă naşte eu. 


em- 


Şcoala primară română din comuna mea de naștere 


Erau şcoli şi, bine înțeles, erau şi biserici. 

„Dar geamii, adică biserici turceşti nu erau? 
mă întreabă Nelu. 

— Nu, geamii nu erau, fiindcă n'ar fi fost cine 
să meargă la ele. Noi, ce-i drept, eram supuşi 
turci şi pe cap, în loc de pălărie sau căciulă, pur- 
tam fes. Ştiţi cum e fesul: de coloare roşie şi cu 
un ciucure negru, care trebue dat pe spate. Dacă 
îl ţii în partea de dinainte a fesului ori la dreapta 
Sau la stânga, înseamnă că nu ştii cum trebue 
purtat fesul. 

„Purtam fes atât copiii, cât şi persoanele mari 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DE CÂND ERAM ȘI EU COPIE | 


Şcoli şi invăţătura de carte |% 


= 


` 


şi acesta era semnul că suntem supuşi turci. Insă, 
din cei aproape 14 mii de locuitori, câți avea co- 
muna noastră, eram cu toții creştini. Cei mai 
mulţi, Români, mai puţini, Bulgari şi un număr 
mai mic de Albanezi. Fram creştini şi vorbeam 
fiecare în graiul nostru. Noi, Românii, vorbeam 
româneşte,— adică în dialectul nostru macedo-ro- 
mân-Bulgarii vorbeau bulgăreşte, iar Albanezii, 
albunezeşte. Cu toatelcă limba 
statului era limba turcă, totuşi 
nimeni nu vorbea turceşie. Mai 
ales copiii nu ştiau un cuvânt 
din această limbă. 

„Acum înţelegi, Nelule dragă, 
dece nu erau la noi geamii. Nu 
erau geamii, pentrucă nu erau 
Turci“. 

„Dar cu răspunsul ce am dat 
întrebării lui Nelu, văd că m'am 
depăi tat dela ceeace vroiam să 
spun, adică despre şcoala la 
care mergeam pe când eram 
şi eu un copil, așa cum sunt 
astăzi cei mai mulţi din micii 
mei prieteni și drăguţii mei 
cititori. 

Şi aşa, cum începusem să 
spun, în comuna noastră erau 
şcoli chiar mai înainte dea mă 
naște eu. Insă, cu o deosebire: 
şcolile acestea nu erau şcoli 
române, ci şcoli greceşti. Adică, 
în loc de a se face învăţătura 
în limba română, se făcea în 
limba greacă. À 

Se începea cu alfabetul grecesc. In loc de a, 
b, c, se învăța alfa, vita, gama şi celelalte litere 
până la cea dela sfârşit, care era Omega (adică, 
O mare). 

Tot grecește se învățau şi rugăciunile. De e- 
xemplu. în loc de „Tatăl nostru”, se spunea „Pă- 
ter imon”. 

Eu, ce-i drept, n'am învăţat nici odată la aceste 
şcoli greceşti, precum mam fost la nici o şcoală 
greacă. Insă tata — Dumnezeu să-l ierte! — a- 
colo a învăţat ce putuse şi el să înveţe. 

Şi ce lucruri, astăzi aproape de necrezut, îmi 


DIMINEAȚA'COPIILOR 


povestea tata despre şcoala greacă la care el în- 
văţase! lată, că spun şi eu câte ceva, aşa cum îmi 
aduc aminte. 

Invăţătorul nu se despărţea o clipă de o nuia 
lungă şi subţire. 

După ce intra în clasă şi după ce se făcea ru- 
găciunea, toţi copiii trebuiau să şeadă în bănci, 
ținând capul drept în sus. Care îl ţinea puţin ple- 
cat în jos, era îndată croit cu nuiaua. Şi tata îmi 
spunea că-l dureau mult aceste lovituri de nuia. 

Apoi se începea lecţia. Invăţătorul scria cu 
creta pe tabela neagră o literă sau un cuvânt în- 
treg şi spunea ce este. După el, toată clasa tre- 
buia să repete de mai multe ori în acelaş timp şi 
cu glas tare litera sau cuvântul ce scrisese învă- 
țătorul. 

După aceea, învățătorul le striga: „Scrieţi a- 
cum pe nisip litera sau cuvântul ce am scris eu 
pe tabelă!” 

„Pe care nisip să scrie? Şi de unde era nisip 
în clasă?” mă întreabă Dafna mirată. 

Dafna are dreptate să se mire şi să mă întrebe. 
Insă, staţi să o lămurim. 

Imi spunea tata că băncile de clasă erau făcute 
aşa, că dela un capăt până la celălalt aveau dea - 
supra un strat de nisip gros de câteva degete. 
Pentru şcolari, nisipul acesta ţinea loc de hârtie 
sau de tăblițe. Şcolarii scriau în nisip. Şi ştiţi cu 
ce scriau? Cu degetul arătător, aşa cum în tim- 
pul verii, copiii se joacă şi scriu sau desenează 
ceva în nisip. Numai că la şcoala unde mergea 
tata, a scrie în nisip, nu era nici un joc şi nici o 
distracţie. Căci îndată ce copiii scriau litera sau 
cuvântul ce scrisese pe tabela neagră învăţăto- 
rul. acesta venea şi se uita să vadă care copil a 
scris bine şi care nu. 

Celui ce nu scrisese bine, învățătorul îi porun- 
cea: „Intinde mâna!” şi îl croia de câteva ori cu 
nuiaua cea lungă şi subţire. 

Şi ce credeţi că învățau copiii la această şcoală, 
unde, afară de bătaia cu nuiaua, erau şi multe alte 
pedepse, printre care una din cele mai puţin grele 
era să te ţie flămând de dimineaţă până seara? 

Invăţau să scrie, să citească, mai învățau cele 
patru operaţiuni de Aritmetică şi rugăciuni — cât 
mai multe rugăciuni pe din afară — bine înţeles, 
toate în limba greacă. 

Aşa era şcoala la care mergea tata. Eu, însă, 
n'am fost nici odată să învăţ carte la şcolile gre- 
ceşti. 

Dar am apucat alt ceva: deschiderea primei 
şcoale române în comuna noastră. 

Şcoala română! Dacă aţi sti, dragii mei, cu ce 
greutăţi mari a fost deschisă această şcoală, ce 
lupte s'au dat şi ce grele suferinţe au îndurat pă- 


Biserica română din comuna mea de naștere 


rinţii noştri, învățătorii noştri şi chiar noi, copiii, 
din cauza acestei şcoale române şi din cauza că 
vroiam să învăţăm carte în limba română! Am 
suferit mult cu toţii şi am trecut prin mari pri- 
meidii. 

Iată, duc mâna în partea dreaptă a frunții şi 
simt încă aproape de ochiu urmele loviturei cu 
piatra ce am primit din partea copiilor, care mer- 
geau la şcoala greacă. 

Dar dacă eu m'am ales cu un semn, care îmi a- 
minteşte anii din copilărie, au fost în Macedonia 
atâţia din Românii nostri, care şi-au pierdut viaţa 
din pricina dragostei lor pentru şcoala română şi 
pentru neamul românesc... Dar poate să scriu 
altă dată mai amănunţit despre aceste suferinţe 
şi despre aceste jertfe. 


Deocamdată, un dor, căruia nu mă pot împo- 
trivi, mă face să-mi reamintesc de seara când am 
văzut şi am luat în mâini prima carte româ- 
nească. 


DIMINEAȚA COPIILOR. 


BAG-A6: = 


Era o seară rece de Noembrie. Lângă vatra în 
care ardea focul, şedeam părinţii mei şi eu. Şi 
iată că vine să ne viziteze acel om a cărui amin- 
tire mi-e sfântă şi care era să fie primul învăţă- 
tor român în comuna noastră. 

Invăţătorul acesta, un văr pimar al meu, se în- 
torsese nu de mult din Ţara Românească, unde 
îşi făcuse studiile. Adică era cel dintâiu om dela 
noi, care învățase carte românească în România. 
Mai era cel dintâiu om, care adusese cărți româ- 
neşti în comuna noastră. 

Mi-a arătat şi mie, care în vremea aceea nu 
implinisem încă şase ani. una din aceste cărţi şi 
mi-a dat-o să o răsfoiesc. 

Era, precum mi-a lămurit el, un Abecedar. Insă, 
pe Abecedarul acesta era, între alte chipuri, şi un 


steag făcut în trei culori: albastru, galben, roşu. 

„Ce e. aceasta?” l-am întrebat eu, care până. 
atunci nu văzusem nici un fel de steag şi nici nu. 
ştiam ce este şi ce înseamnă un steag. 

„Este steagul României, adică steagul Români- 
lor”, îmi răspunse vărul meu. 

A fost prima carte românească şi primul steag 
român ce vedeam în viata mea. 


-099--099- 


= 


—=Ș 


=== 


AU MAI RĂMAS PUŢINE EXEMPLARE DIN 


Almanahul $colarilor | = 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
bogat ilustrate și pline de povești frumoase, de bucăț 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori și întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 


Urmare dela povestea _din pag. 13-a: 
„REGINA NOPŢII“ 


„Copila mea iubită. 

Fie cum ti-a fost ursită, 

Te prefac eu într'o iloare 

Dulce şi mirositoare, 

Dar să nu te uiţi la Soare, 

Doar la mine să priveşti, 

Toată noaptea să-mi zâmbeşti.” 


Şi împărăteasa Stela s'a prefăcut în îloarea al 
cărei nume este „regina nopții” sau „frumoasa 
nopții”. 


“Simona K. 
f 


r 


HHHHHHHH HHHHHHHH HHHH HH 


SERVITEYVÄ ODE; 


MICA PUBLICITATE 


A ZIARULUI 


| „DIMINEAȚA“ AE 


DAȚI anunțul ASTĂZI şi MÂINE veți avea 
răspunsul. pentru cereri şi oferte de serviciu, 

de apartamente 
ete. etc: 


de case, căutări 
vânzari, BORA 


NUMAI CU UN ANUNCIU LA 


MICA PUBLICITATE : = 
$ A ZIARULUI 
„DIMINEATȚ A“ 

VEŢI AVEA SUCCESUL DORIT 


înehirieri 


REAAAAAAARAAARALAARAAAAAAARAAAAAAAAARAAAAAAAAAARAARAAAAAAARAANAA Aaaa ai ş l 


Pe-o 2-2 oo 0-0 oc cc. o-o-. 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 

Către un bătrân avar: i re 
Viaţa nu-ţi era calvar 

Dacă mâncai Suchard! 


Atelierele „ADEVERUL” S. A. 


pés 
. 


„„Ursuleţule dragă, papă şi tu lapte cu pisoii 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


aer 


>% * Radio pentru copii|%| 


m ascultat z mai EENE ori la EA 
meu „Ora copiilor“, aşa cum se face în 
străinătate. Adică, am ascultat „Ora co- 
pilor“, făcută nu numai pentru copii, ci 
făcută de copii. 

lată, să dau două exemple, ca să înţelegeţi mai 
bine. 

La un post de emisiune radiofonică din străină- 
tate, vine mai întâiu o doamnă, ca să vorbească 
la „Ora copiilor“. Doamna aceasta începe cam în 
telul următor: 

„Dragi copii, ieri m'am dus să mă plimb la o li- 


[| 
| 00 A au ARI EN e Eau Erate 0 ao Eat 000 Ra 
vede $ şi FaSo am văzut mai mulți miei. Ați văzut 
cu toții miei — nu-i aşa? Şi ştiţi cum îşi cheamă 
un mieluşel pe mamă-sa? Beea! Beea! 

„Insă, staţi, văd că un copil îmi face semn că 
vrea să spună o poezie despre un miel“, - 

După aceasta, doamna tace, iar copilul vine la 
microfon şi spune frumos şi fără să se grăbească, 
o poezie despre miel. 

Când a isprăvit copilul de spus poezia, doamna 
incepe iarăşi: „Aţi ascultat poezia? V'a plăcut? 
Ştiţi să spuneţi şi voi o poezie despre miei? Dacă 
nu Ştiţi, căutaţi să învăţaţi fiecare câte una... A, 
dar, ce văd? Văd că vin mai mulţi copii: Uite, u- 
nul din ei îmi face semn că are să-mi spună ceva 
la ureche“. 

Apoi doamna se opreşte puţin, ca să dea copilu- 
lui timp să-i spună ce are de spus. După aceea, 
doamna vorbeşte din nou zicând: 

„Ştiţi ce mi-a spus la ureche copilul? Că el şi 
prietenii cu care a venit, ştiu un cântec frumos 
despre un miel şi că doresc să-l cânte. Dacă-i aşa, 
hai să-i ascultăm, ca să vedem dacă știu să cânte 
frumos“. 


Dona tace, iar corul de copii cântă cântecui 
despre miel. 

După ce copiii au isprăvit de cântat, doamna în- 
treabă la microfon pe ascultători: „Aţi auzit cân- 
tecul despre miel? Nu-i aşa că a fost frumos şi că 
v'a plăcut?“ 

De sigur, ea n'are cum să audă răspunsurile as- 
cultătorilor, însă e sigură că toţi copiii, care stau 
la casele lor lângă aparatul de radio, sunt atenţi 
şi nu se plictisesc. Nu numai că nu se plictisesc, 
dar se trezeşte într'înşii dorința de a învăţa poezii 
şi cântece şi de a le spune şi cânta, aşa cum au 
spus şi au cântat copiii dela radio. 

AJ doilea exemplu: Copiii sunt aduşi la postul 


de radio şi puşi să se joace, vorbind, strigând şi 
cântând, aşa cum fac ei în curte sau pe vr'un mai- 
dan. li auzi cum strigă, cum se ceartă, chiar par'că 
îi vezi cum se îmbrâncesc unii pe alţii. 

Dupa acest joc, vine un grup de CODE ceva mai 


răsăriţi. Aceştia au învăţat o piesă de teatru — o 
piesă uşoară — şi vin să o joace la microfonul 
postului de radio. Ascultătorii dela aparatul de re- 
cepție nu-i văd, ci numai îi aud. 

Cu toate acestea, copiii care joacă în piesă, sunt 
îmbrăcaţi aşa, ca şi cum ar fi jucat pe scena unui 
teatru public. 

Această „Oră a copiilor“, pe care am asculta- 
t-0, sta încheiat cu trei cântece cântate de o fan- 
fară numai din copii. 

Vintilă Bratu 


N y 


DIMINEATA |) 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. ȘI AR (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


- 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMĂR 5 LEI 


30 Octombrie 1932 — Nr. 455 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CYYYYYYYYYYYYeYYYYY VYYYYYYYYYYYYYYY FTYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYYYYYrYY 

am Pa e e aula e aaa ea aaa te ea 

xl mAsEAUA |] 

i 

: 

Un avar nu mai putea Străbătut de bucurie : 

De-o 'ndrăcită de măsea Mulţumirea lui cea vie : 

Se văita, de ridicase l-o spunea cu ochii numai = 

In picioare toată casa $ 

Deci, pe gânduri nu mai stă Dar, când fu ca să-i plătească $ 

Şi în grabă aleargă Pentru treba împlinită, i 

La dentist ca să i-o scoată. Și, când fu să-i dea şi Suma $ 

„Datorită, Ei 

Cu un cleşte înarmat, Se ncruntă şi astfel zise: : 

Subchirurgu-i ia din gură „Pare-mi-se $ 

Pe duşmanu 'nverşunat Ba, zău, chiar fără de părere, $ 

Ce-l pusese la tortură. Sunt prea sigur că mi-ai Spus : 

Sin gazetă chiar ai pus: $ 

Nu ştia bolnavu-acuma Că scoţi dinţi... fără durere!!!“ $ 

In că chip să-i mulțumească. Sorel Avramescu 3 

eee aa ar si 

HHHH HHHAHHHHHHHHHH HHH 

| POVESTE NESFÂRŞITĂ | 

Am adormit şi puişorul „Spunea... şi ochii mari şi dulci ţ 

Spunând povestea cu trei iezi: Se împânzesc de somn subt gene. $ 

„Și a venit la uşe lupul, Povestea 'n veci no pot Siârşi, 
Și ştii ce-a spus?... Nici nai să crezi » Că-mi stă mereu în drum moş Ene!.. 
Duţica 


DIMINEAȚA COPIILOR 


POVESTE E = de ALI-BABA 
POPULARĂ 


răjitoarea nopții, despre care este 

vorba în povestea de față, nu era 
cum sunt de -obiceiu vrăjitoarele, 
nici vreo femeie de rând, ci în- 
săşi  domniţa  Stelina, singura, 
fiică a unui împărat bogat şi pu- 
ternic. 

Domniței Stelina i se spunea 
„Vrăjitoarea nopţii“, nu pentrucă în timpul nopţii 
ar fi făcut ceva vrăii, ci cu totul pentru alt ceva. 
Anume, în fiecare seară îmbrăca o rochie nouă şi 
încălţa pantofi noui, iar a doua zi dimineaţa, ro- 
chia era numai făşii şi zdrenţe, iar pantofii erau 
rupti şi ei, de nu mai stăteau în picioare. 

Impăratul o întreba mereu: „Unde ai fost şi un- 
de ai umblat toată noaptea, ca să fii în halul ace- 
sta?“ 

— N'am fost şi nam umblat nicăieri, ci am dor- 
mit în odaia mea şi în patul meu“. 

Acesta era răspunsul domniţei Stelina şi nu era 
chip să spună alt ceva. 

Atunci împăratul trimise veste în toată ţara că 
dă pe Stelina de soţie aceluia care va putea să afle 
unde merge ea noaptea şi unde rupe şi rochie şi 
pantofi. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Vestea aceasta aiunse şi până la Călin, un cio- 
ban tânăr, voinic şi chipeş, dar sărac lipit, care păş- 
tea oile pe o muche.de deal. 

„Ce ar fi să-mi încerc şi eu norocul? îşi zise Că- 
lin. Dacă pot să aflu taina acestei domniţe, înseam- 
nă că mi-a pus Dumnezeu mâna'p cap. Mă fac gi- 
nere de împărat şi scap de pustia de sărăcie. Dacă 
nu isbutesc, tot n'am ce pierde“. 

Aşa îşi vorbi Călin singur şi fără să mai stea 
mult pe gânduri, o şi porni la drum spre palatul 
împărătesc. Merse el cât merse, când la marginea 
unei livezi întâlni trei oameni, care ce certau şi se 
băteau între ei, de credeai că au de gând să se sfâ- 
şie. 

„la staţi puțin şi îmi spuneti ce-i cu voi?” îi în- 
trebă Călin, intrând în miilocul lor şi căutând să-i 
despartă. 

Cei trei oameni se potoliră o clipă, iar cel mai în 
vârstă dintr'înşii îi vorbi lui Călin în felul ce ur- 
mează: „Tustrei suntem frați, care am mostenit 
dela tata trei lucruri de mare preţ: o pătură. o 
căciulă şi un băț, care sunt aici înaintea noastră. 
Să ştii însă că aceste lucruri sunt vrăiite. 

„Aşa. dacă sezi pe pătură si îi zici: „Pătură. du- 
mă în cutare loc!“ într'o clipă ai si sosit acolo. 
Dacă îţi pui în cap căciula, nu te mai poate vedea 
nimeni. iar dacă lovesti numai odată cu bătul în 
stânci sau în bucăti de fier, cât ar fi ele de mari si 
groase, şi stânci şi fier se prefac în tăndări. Pentru 
aceste trei lucruri ne certăm şi ne batem. fiindcă 
nu e chip să ne înțelegem cum să le împărțim între 
noi. 

— Vă fac eu împărteală dreantă. le zise Călin, 
râzând de bucurie în sinea sa la gândul ce-i venise. 
Lăsati aicea lângă mine pătura, căciula si bătul, 
iar voi mergeţi câtecsi trei în vârful dealului din 
fată. După ce aiungeti acolo. eu am să fac un semn, 
când veti vedea semnul. să dati cu totii însa 'ncoa- 
ce. Cine va alerga mai iute si va sosi întâiul, va 
lua pătura. acela care va sosi al doilea, va lua că- 
ciula. iar al treilea bătul“. 

Cei trei frați se învoiră şi merseră în vârful dea- 
lului. Insă când aiunseră acolo, Călin le strigă: 
„Să auzim de bine! Lucrurile acestea nu sunt de 
nasul vostru!”. s 

Şi fără să mai întârzie, îşi puse în cap căciula, 
care îl făcu nevăzut, luă în mână bătul și sezu pe 
pătură zicând: „Pătură, să mă duci la palatul îm- 
părătesc!“ In aceiaşi clipă, Călin se găsea în faţa 
împăratului. tatăl domnitei Stelina. 

„Impărate şi stăpâne, îi zise el, după ce îşi scoa- 
se căciula vrăjită, ca să poată îi văzut, am venit să 
încerc şi eu să aflu unde merge în toate noptile 
domniţa Stelina, fiica Măriei Voastre. Dacă izbu- 
tesc, nu-i asa că mi-o daţi de soţie?“ 

Împăratul îi răspunse, zicându-i: „Ai trei zile de 


sând în fundul ei un drum uscat cu totul. 


PAG. 5 


încercat. Dacă izbuteşti, ţi o dau de soţie şi te fac 
urmaş al meu. Insă, dacă nu izbuteşti, să ştii că-ţi 
taiu capul. 

— Să mi-l tai, că tot n'am ce face cu el“, îi în- 
toarse Călin vorba. 

Când se lăsă noaptea, Călin îşi puse în cap că- 
ciula, care îl făcea nevăzut, şi merse de se aşeză la 
pândă lângă uşa odăiei în care dormea domnița 
Stelina. Şi iată că bătu miezul nopţii. Călin auzi un 
fâşâit uşor de rochie şi văzu că uşa se deschise în- 
cet şi fără sgomot. Mai văzu că prin uşe se stre- 
coară ca o umbră domniţa Stelina. îmbrăcată în 
rochie nouă şi încălțată cu pantofi noui. Işi închi- 
puia că nu o vede nimeni, fiindcă ea nu putea să-l 
vadă pe Călin. 

Domnita eşi tot aşa de încet din palat şi o luă pe 


‘câmp. Se părea că e usoară ca un fulg şi că nici n’a- 


tinge pământul. Fugea repede, ca şi cum ar fi sbu- 
rat. Insă n'avea cum să-l întreacă pe Călin, care 
ținând pe cap căciula vrăiită, iar în mână bățul 
vrăiit, se aseză pe pătură şi zise: „Pătură, să mă 
duci după domniţa. Stelina şi cât mai aproape de 
ea!“ 

Tot mergând aşa. domnita ajunse la o livede, a 
cărei iarbă era aşa de deasă, că nu era chip să-ţi 
faci drum prin ea. Insă, îndată ce domnita zise: 
„larbă, fă-mi loc să trec“. iarba se desnărti în 
două, lăsând la miiloc o cărare destul de largă, pe 
care merse domnita iar dună ea trecu si Călin. 

Călin însă rupse câteva fire de iarbă si le puse la 
sân. Dar iarba se plânse domnitei si îi zise: „Dece 
mă runi? Eu am fost totdeauna drăguță și ţi-am 
făcut drum să treci“. 

Domnita se miră nespus de mult de vorhele a- 
cestea. fiindcă ea nu rupsese nici un fir de iarbă. 

După nntin. aiunseră la o rădină, cum ni se 
poate închivui mai frumoasă. Erau acolo tot felul 
de pomi ale căror fructe erau unele de aur. iar al- 
tele de pietre pretioase. Domnita strigă: „Pomilor, 
faceti-mi loc să trec!”. 

Pomii se deteră la o parte. Domnita Stelina tre- 
cu printre ei, iar Călin dună dânsa. Călin însă rup- 
se câteva fructe de aur si câteva pietre pretioase 
şi le puse în buzunar. Atunci pomii se plânseră 
domnitei și îi ziseră: „Dece ne rupi fructele? Noi 

am fost totdeauna drăguti şi ţi-am făcut drum să 
treci“. 

Domnita rămase si mai mirață. fiindcă ea nici 
nu se atinsese de vreun fruct de pe pomi. Privi în- 
dărătul ei, ca să vadă nu cumva este urmărită de 
cineva, dar nu văzu pe nimeni. 

Işi văzu înainte de drum până ce aiunse la mar- 
ginea unei mări. „Mare, zise ea, fă-mi drum, ca să 
trec în partea cealaltă!“ 

In aceiasi clipă apa mării se despărți în două. lă- 
Pe dru- 


PAG. 6 


mul acesta trecu domniţa Stelina, iar Călin după 
dânsa. Călin însă văzu în fundul mării scoici îru- 
moase şi bucăţi de mărgean şi mai frumoase. Cu- 
lese câteva şi le băgă în buzunar. 

Atunci marea se plânse domniţei, zicându-i „De- 
ce îmi iai din lucrurile mele? Eu sunt totdeauna 
drăguță şi îţi fac drum să treci“. 

Auzind că şi marea i se plânge, domniţa Stelina 
rămase, nu mirată, ci înmărmurită de groază. Ştia 
ea bine că nu pusese mâna pe nimic. De aceea, se 
opri şi se uită de jur împrejurul ei, însă nu fu chip 
să vadă pe cineva, de oarece Călin nu-şi luă o sin- 
gură dată din cap căciula cea vrăiită. 

După ce trecu marea, domnița Stelina ajunse la 
o câmpie în mijlocul căreia se ridica un arbore nes- 
pus de înalt. La rădăcina acestui arbore era un 
mare bolovan de stâncă. Domnița îşi scoase din pi- 
cior un pantof şi lovi de trei ori în stâncă. Stânca 
` se dete în lături şi domniţa intră printr'o  deschi- 
zătură în împărăţia de sub pământ. Insă stânca se 
aşeză îndată la locu-i, lăsând pe Călin afară. 

Dar Călin nu se sperie de asta, ci o lovi îndată 
cu bățul şi o prefăcu în bucățele şi în praf. Apoi 
intră şi el, mergând pe drumul pe care mergea 
domniţa Stelina. Aşa ajunseră ei la un palat, dar 
ce palat? Un palat cum nu este nicăeri pe pământ. 
Clădit tot din aur şi împodobit cu pietre preţioase, 
care dădeau o lumină mai.puternică decât lumina 
soarelui. lar în palat era ospăț mare şi petrecere 
veselă. 

Un tânăr, care după chip și îmbrăcăminte, părea 
că este fiu de împărat, luă pe domniţa Stelina de 
mână şi o pofti să şadă în fruntea mesei, iar el şe- 
zu lângă dânsa. Şi se porniră cu toții să mănânce, 
să bea şi să petreacă. 

Numai Călin stătea la o parte și înghiţea în sec. 
Ii era tare foame. dar cum să vie la masă şi să se 
arate? Dacă l-ar fi văzut, fără doar şi poate că l-ar 
fi omorât pe loc. 

Insă foamea îl răzbise rău de tot. Atunci, fără să 
se arate, adică fără să-și scoată căciula din cap, 
se apropie de masă și începu să ia din câte bună- 
tăți erau acolo. Cei dela masă vedeau cum pier 
mâncărurile şi eray foarte nedumeriţi. Ba întrun 
rând, tocmai în clipa în care tânărul, care şedea 
lângă domniţa Stelina, vroia să pună mâna pe pa- 
har şi să bea în cinstea şi în sănătatea domniţei. 
Călin luă el mai repede acelaş pahar, bău vinul 
până la fund, apoi, în loc să pună din nou paharul 
pe masă, îl băgă în buzunar, unde mai băgase două, 
trei cuțite şi furculițe de aur. 

Ne închipuim lesne mirarea, ba chiar groaza de 
care au fost cuprinși mesenii. 

După sfârşitul mesei, eşiră cu toţii din palat. şi 
se duseră într'o câmpie plină de pietre ascutite, 
printre care crescuse o mulțime de spini şi mără- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cini. In câmpia aceasta se încinse o horă sălbatică. 
Săreau cu toţii ca scoşi din minţi, iar domniţa Ste- 
lina mai mult decât ceilalţi. Rochia i se prindea de 
spini şi mărăcini şi i se rupea în fâşii. lar de pie- 
trele din câmpie i se rupeau şi i se găureau pan- 
tofii. 

Această horă ţinu până ce cântară cocoşii, ves- 
tind zorile zilei: Atunci domniţa Stelina luă dru- 
mul înapoi spre palatul tatălui ei, iar Călin se tinu 
după dânsa. Eşiră sus pe pământ, trecură tot prin 
mijlocul mării, printre pomii cu fructe de aur şi 
pietre preţioase şi prin livedea cu iarba cea deasă 
şi înaltă. ; 

Abia începuse să se crape de zi, când domnița 
Stelina, fără să fie văzută de alt cineva decât de 
Călin, intră în odaia ei şi se culcă în pat. 

Insă Călin, fără să se gândească la somn şi la 
odihnă, aştepta cu nerăbdare să se scoale împă- 
ratul. In sfârşit, când împăratul se sculă şi eşi în 
sala de primire, Călin se duse înaintea lui şi îi 
zise: „Impărate şi stăpâne, ştiu unde merge dom- 
nița Stelina în timpul nopţii şi unde îşi rupe ro- 
chiile şi pantofii. Dar e mai bine să o chemaţi şi 
pe dânsa, ca să fie de față când voi povesti.” 

Impăratul chemă pe domniţa Stelina, iar Călin 
povesti totul din fir în păr, arătând ca o dovadă 
mai mult şi lucrurile ce luase pe drum. Domnița 
n'avu încotro, ci trebui să mărturisească adevărul. 

Atunci împăratul, ţinându-şi cuvântul, dete de 
soţie lui Călin pe domnița Stelina și hotărî să-i 
fie urmaș la scaunul împărătesc. Domnița fu aşa 
de fericită cu Călin, că nici nu se mai gândi să 
fugă noaptea şi să se ducă la palatul de sub pă- 
mânt. 


CITIŢI CU TOŢII 


„HAPLEA LA Seoli“ | 


DE MOŞ NAE 


Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii și cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


a 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG, ? 


ICocuţa se îmbracă singură 


Când Cocuţa se trezeşte, | Şi se supără degeaba, Să te'mbraci nu-i lucru mare, 
Cu 'mbrăcatul se grăbeşte. Fiindcă graba strică treaba. Insă trebue răbdare. 


Cum să 'ncheie mititica, Din rochițele-amândouă, Na putut de loc so puie, 
Pe la spate, jacheţica ? Şi-a ales pe cea mai nouă. Şi-a început s'o indispue. 


A ghicit însă îndată, lar acum e încântată, De joacă-i gata-acum Cocuta, 
Că rochifa-i încheiată. Că-i aproape îmbrăcată. Căci na rămas de cât ghetufa. 


PARO SE a DIMINEAȚA COPHILO:R 


n 
A ., A 


Când văzură cei tovarăşi „Unde-i sarea?“ Tot se'ntreabă. „Au furat-o ho-ho-hoții, 
Sacii goi şi uşurei, lar Prostilă, mai deştept, Ce s'au vă-vârât sub apă, 
Nu'nțeleg şi ochii-şi freacă, Bâlbâit, precum e felu-i, De pu-pun mâna pe dânşii, 
Și privesc tâmpiţi tustrei. - Zise: „Să... să... spu-pun drept, Unul vi-viu, zău, nu scapă“. 


Insă Haplea-i potoleşte: „Hai să batem alte târguri, Uşuraţi de greutate, 
„Las că-i bine, zice el, Mărfuri noui să cumpărăm, Sunt mai iuți ei la picior, 
Unde e câştig, să fie Lesne scoatem noi pârleala Nimeresc drept pe'nserate 


Şi-o pagubă niţel. Din ce-avem să câştigăm“. In oraş, la un obor. 


DIMINEAȚA:COPIILOR == 


Cai şi boi şi alte vite lar în pungile lui Haplea, „Să luăm, le spune Haplea, 
Sunt acolo căte vrei, Lui Prostilă şi Tănase, Vreo marfă mai uşoară, 
Dar să cumperi chiar şi una, După treaba cea cu sarea Că se vinde şi mai lesne 
Ai să numeri mii de lei. Nici chiar sute nu rămase. Şi-i o treabă bunişoară“ 


Au umblat prin tot oborul, „Cumpărăm noi racii care Cumpărară două coşuri 
S'au sucit, s'au învârtit, Adineauri i-am văzut, Mari şi până la vârf pline 
După multă chibzuială, E câştig de sută 'n sută, — Și porniră, tot urându-şi, 
Zice Haplea: „Am găsit! Zău, norocul ne-a bătut!“ Să le dee Domnul bine. 


Tot mergând, ajung ei seara, Dorm buştean de oboseală, Când se scoală negustorii, 
La o baltă, se opresc. Insă racii ce făceau? Coşuri goale au găsit 
Vremea-i bună şi plăcută, Printre găuri girum făcându-şi, „Unde-s racii? Ce să fie? 
Deci, acolo poposesc. Toți în apă o ştergeau. Vai de noi, vai ce-am pățit!“ 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „SCHIMBUL CU URECHILA“. 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


> 


"TV 


l 


|) 


4| 
jl 


AN 


7, 


Fi x F Tanase 


şi tovarășul său, Bolocan |* 


IL J 


; ; | © 
de ALEX. BAICULESCU ] 9 


[| 


ănase erâ un argat la o curte boerească, 

unde toată ziua era trimis pe câmp, pen- 

tru a păzi cirezile boerului. N'avea pe ni- 

meni pe lume, decât pe Bolocan, un mă- 

gar dela curte, cu care Tănase se făcuse 
prieten bun. Umblau totdeauna amândoi. Tănase 
îl lăsa să pască pe unde era iarba mai bună şi 
mai mare. 

Pentru că cirezile erau mari, deseori se întâm- 
pla ca Tănase să scape vitele în semănături, iar 
Bolocan toată ziua se ţinea de boroboaţe. Aşa că 
într'o zi fură goniţi amândoi dela curte. 

„Ce ne facem acum, Bolocane? zise Tănase. 

— Lasă că n'om muri noi în lumea asta a lui 


Dumnezeu. Vom merge şi noi în căutarea noro- 
cului“. 

Pe drum însă, Tănase trebuia să rabde zile în- 
tregi de, foame, până aiungeau în sate, pe când Bo- 
locan găsea iarbă din belşug pe marginea drumului 
şi apă la fântâni. 


Când intrau în sate, Bolocan nu-și mai găsea 
astâmpăr. Alerga după copii, după cârdurile de 
gâşte şi de purcei şi sbiera de-ţi asurzia urechile. 
Aşa că totdeauna erau goniţi de săteni, iar Tănase 
era nevoit să rabde mai mult de foame. Ba dela o 
vreme bietul Tănase trebuia sz ocolească satele, 
temându-se să nu fie bătut de ţărani, din cauza 
posnelor lui Bolocan. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


După un drum îndelungat, aiunseră în sfârşit la 
un oraş mare. Pe una din străzi se întindea curtea 
împărătească, bogată şi strălucitoare, plină de sol- 
daţi şi de oamenii stăpânirii. Cum văzu curtea, Bo- 
locan vroi să intre înăuntru. Tănase nu vroi să-l 
lase, căci se temea de vreo nouă poznă o măgaru- 
lui, dar Bolocan dădea  năvală înăuntru. Desnă- 
dăiduit, Tănase apucă pe măgar de coadă, vrând 
să-l întoarcă din drum, dar măgarul mai puternic, 
intră cu Tănase târiş în curte. 

Tocmai atunci împăratul şi fiică-sa eşiau la plim- 
bare prin oraş, ca în fiecare zi. Când fata văzu 
convoiul acesta intrând pe poartă, începu să râdă 
cu hohote, şi cu ea toată curtea. 3 

„De unde vii, omule?“ întrebă împăratul pe Tă- 
nase. Acesta îi povesti toate păţaniile sale. Atunci 
împăratul îi zise: ; 

„Eşti singurul care ai isbutit să faci pe fata mea 
să râdă. De aceia, vei fi primit cu cinste la curtea 
mea, cu măgarul tău şi îţi voi da atâţia galbeni, câți 
am promis că voi da celui care va face să râdă 
pe fata mea. 

— A dat norocul peste noi, spuse Tănase lui Bo- 
locan. 

— Numai eu te-am adus aici, zise Bolocan, căci 
altfel, cine ştie pe unde am fi fost acum“. 

Multă vreme şezură cei doi tovarăși la curtea 


“împăratului trăind fericiţi, iar Bolocan era în lar- 


gul lui. Se plimba mândru printre celelalte vite, 
alerga după păsări prin curte, sbiera şi făcea tot 
felul de posne. 

Intr'o zi însă, un zmeu dintr'o pădure din apro- 


PAG. II 


piere trimise vorbă împăratului, ca să-i dea pe fata 
lui de soţie, căci dacă nu vrea, o va lua el singur. 

Impăratul strânse pe toţi vitejii săi şi le zise: 

„Care între voi 'se duce să lupte cu zmeul?“. 

Nici unul însă navu curajul. Împăratul era trist 
şi desnădăiduit, când tocmai atunci, Bolocan ieşi 
în faţa lui şi zise: 

„Eu şi cu Tănase vom începe să ne luptăm cu 
zmeul“. Impăratul le dete cele trebuitoare pentru 
drum şi ei plecară. Tănase era tot timpul supărat, 
gândindu-se că va îi omorît de zmeu, dar Bolocan 
niciodată parcă nu fusese mai vesel ca atunci. 

In curând, ajunseră în pădure unde locuia zmeul. 

Era spre seară şi Bolocan intră întrun tufiş 
şi se culcă. lar Tănase se sui pe un deal din apro- 
piere, culcându-se lângă o stâncă. 

In curând trecu zmeul pe acolo şi călcă pe coada- 
lui Bolocan, care ajungea din tufiş pnă în cărare. 
Atunci Bolocan sbieră atât de tare, încât zmeul o 
rupse la fugă, speriat, drept spre locul unde era 
Tănase. Acesta văzând că zmeul vine spre el, se 
sculă s'o rupă la fugă, dar din greşală, urni stânca 
din locul ei, care prăvălindu-se la vale, omori 
zmeul. 

Bucuroşi, cei doi tovarăşi se întoarseră la curte, 
unde împăratul îi îmbrăţişă zicându-le: 

„Pentru credinţa cu care m'aţi servit, te numesc 
pe tine Tănase, cel dintâi sfetnic al meu, iar pe tine 
Bolocan, mai mare peste animalele din curte“. 

Şi de-atunci cei doi tovarăşi trăiră vreme lungă, 
în fericire şi belşug la curtea împărătească. 

Alexandru Baiculescu 


[3 | Ceva despre „Peninsula Calcidică“ 


Aveţi o hartă a Europei? Mai bine ar îi să aveti 
o hartă a Peninsulei Balcanice, pentru a vedea 
mai lămurit Peninsula Calcidică. 

Oricum, dacă aveţi una sau alta din aceste două 
hărţi, e foarte lesne de găsit Peninsula Calcidică. 
Are o formă, care atrage numai decât privirile. 

Peninsula Calcidică face parte din Macedonia 
şi e compusă din trei limbi de pământ, ca trei de- 
gete resfilrate dela mână. Legată prin partea ei 
nordică de pământul Macedoniei, este scăldată în 
celelalte trei părţi de Marea Egee. 

Limba de pământ dela Răsărit se numeşte 
„Muntele Atos” sau „Sfântul Munte”. Aşa dar, 


când spunem „Sfântul Munte” sau „Muntele A- 
tos”, să nu ne închipuim numai o singură ridicătu- 
ră de pământ, ci acest nume este dat întregei 
limbi de pământ, la capătul sudic al căreia este 
muntele propriu zis, înalt de vreo 1900 de metri. 

Sunt oare mulţi cititori, cari ştiu că la Sfântul 
Munte este o republică, asa cum nwexistă altă re- 
publică pe tot cuprinsul pământului? 

E o republică de călugări, fiindcă la Sfântul 
Munte sunt zeci de mânăstiri. Acolo sunt numai 
bărbaţi şi nu e nici o femeie şi nici un copil... Dar 
despre Sfântul Munte poate să scriem altă dată 
mai amănunţit. 


de DINU PIVNICERU 


femeie săracă şi mamă a doi co- 
pii se duse într'o zi la pădure, ca 
strângă nişte vreascuri. Strânse 
atâtea câte putea să ducă în 
spinare, făcu din ele o legătură 
şi porni îndărăt spre casă. 

Insă, mai înainte de a eşi din 
pădure, iată că văzu zăcând la 
rădăcina unui arbore un pisoiu slab, flămând şi 
care miorlăia. 

„Bietul pisoiu, zise femeia, moare de foame dacă 
îl las aicea“. 

Ii ridică încet de jos, îl puse cu băgare de seamă 
în şorț şi îşi văzu înainte de drum. Când să se a- 
propie de casă, iată că îi ieşiră întru întâmpinare 
cei doi copii. 


„Mamă, ce ai în şorţ? o întrebară ei. 

— Un pisoiu bolnav şi flămând, pe care l-am gă- 
sit în pădure. 

— Arată-ni-l să-l vedem. — Dă-mi-l să-l duc eu 
acasă, îi se rugau copiii. Insă ea le zise: „Nu vi-l 
dau să-l purtaţi, că, poate, nu știți cum să-l ţineţi 
şi îi faceţi rău. Mai întâiu să-i dăm să mănânce şi 
să căutăm să-l facem bine“. 

Il duse, aşa dar, pe pisoiu în casă, acolo îl aşeză 
pe un aşternut moale şi îi puse înainte o strachină 
cu lapte. Flămând cum era, pisoiul înghiţi laptele, 
sorbindu-l cu limba, fără să se oprească. Apoi îi 
trase un somn bun, așa cum dorm pisicile, după ce 
sunt sătule. 

Asa cum doarme lângă mine, acum. când scriu 
povestea aceasta, iubitul meu „Ghemuleţ“... A, dar 


PAG. 13 


DIMINEATA COPIILOR 


nu şiiţi cine este Ghemuleţ? Este pisoiul nostru, a- 
dică al lui Moş Nae şi al meu, fiindcă Moş Nae şi eu 
stăm împreună şi până astăzi, nimeni nu ne-a vă- 
zut vreodată despărțiți. Unde îl vedeţi pe Moş Nae, 
mă vedeţi şi pe mine, iar unde mă vedeţi pe mine, 
îl vedeţi şi pe Moş Nae. 

De aceea, am să-l las pe Moş Nae să scrie des- 
pre mult iubitul, mult răsfăţatul şi neîntrecut de 
frumosul nostru Ghemuleţ, iar eu mă întorc la po- 
vestea cu pisoiul găsit în pădure. 

Ingriiit şi hrănit bine, pisoiul acesta se făcu în 
trei zile sănătos şi începu să alerge prin casă şi să 
se joace cu copiii. Insă, în ziua a patra, pieri şi se 
făcu nevăzut. Şi femeia şi copiii îl căutară peste 
tot, îl chemară „Pisu, Pisuleţ!' dar nu fu chip să-l 
găsească. Se mâhniră zâteşi trei, fiindcă prinsese- 
ră dragoste de el. 

Două sau trei zle după întâmplarea aceasta, fe- 
meia merse iarăşi la pădure, ca să strângă vreas- 
curi. Strânse cât putea să ducă în spinare, făcu o 
legătură şi porni îndărăt spre casă. Insă, chiar sub 
arborele unde găsise pe pisoiu, văzu că stă o fe- 
meie tânără şi de o frumuseţe răpitoare. Această 
femeie tânără şi frumoasă îi zâmbi prietenește, îi 
se închină și îi puse în şorţ cinci igliţe, adică cinci 


ace de împletit ciorapii. După aceea, pieri dintr'o 
dată, par'că ar fi înghiţit-o pământul. 

Femeia cu legătura de vreascuri în spinare ră- 
mase o bucată de vreme nemişcată de mirare. Pri- 
vea la cele cinci igliţe şi nu se dumerea. 

„Cine a fost zâna cea frumoasă, se întreba ea, şi 
pentru ce mi-a dat igliţele acestea?** 

La urmă, porni, fără să fie lămurită, pe drumul 
care ducea la casa ei. Aruncă pe o masă cele cinci 
igliţe, despre care credea că mau nici un preţ, şi nu 
se mai gândi la ele. 

Insă, care nu-i fu mirarea a doua zi dimineaţa, 
când, sculându-se din somn, văzu lângă iglițte o 
păreche de ciorapi noui şi împletiţi chiar în noap- 
tea aceea. „De unde au răsărit ciorapii aceştia şi 
cine i-a împletit?“ se întreba ea nedumerită. 

In dimineaţa zilei a doua găsi pe masă lângă i- 
glite altă păreche de ciorapi şi găsi la îel în fie- 
care zi. 

Atunci îi pieri nedumerirea şi înţelese că ciorapii 
erau împletiţi de iglițele năsdrăvane; dăruite de 
zâna din pădure. lar această zână nu era alta decât 


pisoiul cel slab şi bolnav. 
Dinu Pivnicera 


— —— 


„o. cc cc cc cc coco. oo. c-c-o- oc c-c-v-o-c-o 


Ultimele fotografii de cititori cari au luat la şcoală premiul l-iu 


LUCIA C. STĂNESCU, Clasa IIl-ia, Școala de fete 
„Notre Dame de Sion. 

VICTOR C. STĂNESCU, Clasa II-a, Şcoala de băeţi 
Nr. 8 „Heliade Rădulescu',-Bucu'ești. 


POPESCU GEORGE-OSCAR, Clasa IV-a și POPESCU 
PAUL-ADRIAN, Clasa Iia, premianţi I-iu ai şcoalei de 
băeți N-rul 2 din Chişinău. 


2-2. 22-20-00. 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


dină împărătească, viețuia un neam de 
nimfe. 
á: Regina lor era o gingaşe -nimfă, cu pă- 
rul ca pana corbului şi cu nişte ochi negri, 
catifelați. 

Ea era o prințesă, care venind la o petrecere 
dată de împărat. stăpânul lacului, se înecă. ne- 
stiind să înote bine. 

Fiul acestui împărat — prinţul Negrisor — 
care era logodnicul prinţesei înecate, îşi plângea 
nenorocirea, stând ore întregi pe malul lacului, 
dar niciodată nu rămânea, după ce apunea soa- 
rele. 

In ziua în care se împlinise un an de la înecul 
prințesei. Negrişor rămase mai mult lângă lac... 

Se înserase, când deodată se auzi un plescăit 
uşor de apă. Prinţul ridică în sus capul şi văzu 
în mijlocul apei o fiinţă albă, care îl privea cu 
nişte ochi strălucitori. Rochia-i albă ca zăpada 
era presărată cu perle, iar păru-i negru flutura 
usor la adierea vântului. Negrişor recunoscu pe 
logodnica sa — prințesa Roseta. O strigă pe 
nume, dar ea nu răspunse. Stătea nemişcată. cu 
ochii pironiţi într'un punct. Şi iată că din adâncul 
lacului iesi o mulţime de nimfe, care cântară, 
până când bătu miezul nopţii. După aceea, dis- 
părură... Numai regina nu cântase, căci se îndu- 
ioşase de starea logodnicului său. Deaceea, nici 
viata plăcută a nimfelor. nici frumoasele ei su- 
puse nimic n'o mai încânta. 


1 n fundul unui lac foarte adânc. dintr'o gră- 


Şi într'o zi se duse la vrăjitoarea lacului si O 
rugă să o prefacă iar în om pământean. 

Vrăjitoarea îi răspunse: 

„Greu lucru îmi ceri, regină! E întâia oară, 
când aud ca o nimfă să dorească să se facă iar 
ceeace a fost. Dar să încercăm! Urmează-mă!” 

Nimfa o ascultă şi în curând ajunseră lângă o 
peșteră. Baba intră înăuntru, unde o astepta re- 
gele apelor, care ştia despre ce e vorba. 

Regina nimielor fu scuturată de un tremur 
prelung, când văzu pe vrăjitoare făcând foc în 
soba din peşteră. Alergă afară, strigând: „Rămâ- 
neţi cu bine, scumpele mele supuse!” 

Nici nu isprăvi bine vorbele. când îu apucată 
de niste mâini nevăzute şi trasă înapoi. Regele 
apelor îi zise cu răutate: 

„Ai de gând să fugi. frumoasă regină?” 

Nimfa, privind speriată focul, se apropie clăti- 
nându-se de vrăiitoarea care o chemase. Nişte 
mâini nevăzute o aruncară în foc, iar regina nim- 
felor se lipi de peretele arzător al sobei, privind 
cu groază la văpăile ce o mistuiau... 

„Scoate-i cenuşa!” porunci regele apelor, după 
ce arsese totul. Baba despărți cu îndemânare, 
fir cu fir, cenusa nimfei. de acea a lemnelor, a- 
poi o dădu regelui. care turnă apă peste ea. Şi 
din cenuşe ieşi fosta regină a nimfelor. 

„Poţi să pleci!” îi zise regele apelor. 

Nimfa ieşi repede afară și simţi cum se ridică 


(Citiţi continuarea în pag. 16 jos) 


 ornim într'o dimineaţă senină de vară pe 
poteci umbroase de munte în sus către 

B) piscurile cele înalte. 

Eram trei tovarăşi voioşi şi sprinteni 

şi ne îndemnam pasul la deal în cântece 

vesele şi glume, purtând cu uşurință în spate sa- 
cii plini cu merinde. 

Ziua întreagă am hoinărit astfel pe coclauri şi 
hârtoape de munte şi tocmai către seară am po- 
posit frânţi de oboseală la o casă de adăpost fru- 
moasă. zidită toată numai din lespezi mari de pia- 
tră. Ba chiar şi acoperişul era făcut tot din pia- 
tră, la fel cu stâncile ce o împreimuiau. In spatele 
acestei case de adăpost se înălța dreaptă o stân- 
că de câţiva zeci de metri ce sta par'că de straie 
casei şi o apăra de vânturi şi de ploi. 

In pragul casei. ne-au întâmpinat doi copii. U- 
nul să tot fi avut doisprezece ani, celălalt cu doi, 
trei ani mai micut. 

Tatăl lor, păzitorul casei, era dus în sat după 
treburi şi ei, voinicoşi şi fără frică, rămăseseră să 
păzească în locul lui. 

Ne-au primit bucuroşi în casă, ne-au aprins fo- 
cul şi după ce ne-am ospătat din belşug, ne-am în- 
tins obosiţi pe paturile acoperite cu frunze şi 


[d 


MUA M 
Naa 
k) 


Ks | 
muşchiu proaspăt şi din vorbă în vorbă, ne-am 
trezit cu îlăcăiaşul de doisprezece ani că începe 
să ne toarne la povesti cu urşi, cu iepuri, cu mis- 
treti... 

„Era o vreme — zicea el — când în fiecare sea- 
ră se pomenea taica la uşe colea cu un urs mare. 

„Moor, mooor, mooor! făcea ursul şi sgâria cu 
laba în usa de fier a cabanci. 

Taica a vrut întâi să-l împuşte, dar s'a gândit: 
„Stai, nene, că ursul nu vine el aşa nitam, nisam 
în țeava puștii!” S'a urcat taica pe un scaun si a 
privit pe geamul cela de sus, afară. 

Ursul stătea lungit lângă uşe, dădea mereu cu 
laba şi mormăia de zor. 

„Măi, se gândi taica. moş Martin ăsta vrea el 
ceva!” f 

Tocmai rămăsese dela masă o halcă de mămă- 
ligă şi nişte coceni de mere şi pere. Le luă taica 
şi le asvârli pe geam afară. Moş Martin le-a mân- 
cat, de par'că n'ar fi fost. 

De atunci în fiecare seară se pomenea cu el la 
uşe, îşi lua porţia de mâncare şi pleca... Azi aşa, 
mâine aşa, se împrietenise taica cu ursul şi începu 
să-i dea mâncarea prin crăpătura uşii. Ba, mai 
târziu începu să deschidă uşa la perete şi sta de-l 


PAG: 16 = 


privea cum mănâncă. Peste câtva timp, începu 
chiar să-i mângâe blana şi ursul mormăia mulţu- 
mit de mângâere. Spunea taica despre urs că era 
tare bătrân şi că mormăia şi se văita săracul ca 
un om bolnav, care abia îşi mai duce zilele. 
Intr'o zi. a fost chemat taica în sat pentru nişte 
treburi şi a lăsat în loc la cabană pe un unchiu al 
nostru, pe moş Toma. In grabă; taica a uitat să-i 
spue şiretenia cu ursul şi seara s'a trezit omul cu 
ursul la uşe: ;;Moor, moor; mooor!” Noroc că era 
uşa închisă! Moş “Toma ce să facă? A luat un fä- 
raş plin cu jăratec, s'a suit cu el la geam şi a svâr- 
lit jeratecul drept în spinarea bietului urs. 
“Sărmanul Moş Martin a luat-o la fugă spre is- 
vorul de colo din fata cabanei, s'a tăvălit prin apă 
până S'a stins jarul din spate şapoi a pornit pe 
deal în sus mormăiiid amarnic. 
N'a trecu tun sfert de ceas şi unde s'a pomenit 


2-a. 2-2 2-22 


DIMINEAȚA COPIILUK 


moş Toma că începe să cadă pe acoperişul casei 
bolovani de piatră şi butuci de brad. Cădeau şi 
pietrele şi lemnele cu duiumul! Dacă n'ar fi fost şi 
acoperişul de piatră, praful s'alegea de cabană. De 
frică, moş Toma nici n'a mai eşit p'afară, până n'a 
venit taica. l-a spus unchiul toată întâmplarea şi 
a râs taica de s'a cocoşat. 

In seara aceia chiar. ursul par'că simţise în- 
toarcerea lui, că pe la apusul soarelui a venit iar 
la uşe. Mormăia şi pufnea pe nări, par'că voia să 
spue tot ce păţise. 

De îndată ce i-a pus în faţă mâncarea, s'a liniş- 
tit şi s'a împăcat. 

Aşa au mers lucrurile, până a dat vremea în 
iarnă. De atunci şi până astăzi. nu l-a mai văzut 
pe Moş Martin. O fi murit de bătrâneţe în bârlogul 
lui, săracul. 

D. Constantin Mersanu 


AU MAI RĂMAS PUȚINE EXEMPLARE DIN 


Almanahul Şcolarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori şi toate paginile 
"bogat ilustrate şi pline de poveşti-frumoase, de bucăț 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 


Costul unui exemplar este lei 25 
P-o-o-2-o-0-o-o -09--P- 0-o-2-o-o-2-.-. 
URMARE DIN PAGINA 14-A: 

„NIMF A“ 


în sus, fără ca apa să-i facă ceva. Pasă-mi-te, tot 
îi mai rămase ceva din viaţa ei .de nimfă. 

Când aiunse pe pământ, era seară. 

Nu departe. văzu pe logodnicul ei, care pri- 
vea lacul. 

Roseta purta o rochie albă presărată cu ru- 
bine, ʻiar pe umeri îi cădea un văl sclipitor: a- 
celas costum pe care-l avea când se înecase... 

Vă puteți închipui bucuria lor, când se văzură 
din nou. 

lar peste o săptămână îăcură o nuntă. de i se 
duse vestea si povestea. 


Alevtina Creţu 
Chişinău 


0 veste bună pentru copii 


Micuțul și drăguțul Neaţă a lăcut o călătorie in Africa. Curalos 
cum este, a plecat singur, singurel, și vai sărmanul, multe a pătimit. A 
întâlnit lel, tigri, maimuțe, hipopo tami, șerpi, crocodili şi multe multe 

alte fiare sălbatice. Dar, nu degeaba este el vestitul Neată: s'a des- 
curcat frumos din toate buclucurile, a pornit drept acasă şi a scris 
tot ce a pățit și a văzut. Toate acestea au apărut Intr'un album fru- 
mos colorat și plin cu poze una wai hazlie decât alta. 


OAN 
fl APRICA 


I-a priviti ħumal, întâlnirea lul Neaţă cu „Regele animalelor”, 
Editura „Adevěčrul”- S, A PRETUL LEI 30 


DOG 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


Atelierele „ADEVERUL” 3. A, 


DESE), 


e PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


? 


Onomastica Marelui Voevod Mihai. 


In ziua de Marţi, 8 curent, Marele Voevod Mi- 
hai şi-a serbat ziua sa onomastică. La această 
serbare ia parte cu bucurie toată ţara, care do- 


reşte drăgălașului şi cumintelui fiu al 
Sale sănătate deplină şi toate fericirile. 

Amintim cu prilejul acesta că Marele Voevod a 
terminat cu succes clasele primare si că sa în- 
scris la liceu, muncind cu toată râvna Şi ca un $co- 
lar foarte bun. 


Majestății 


Pomenirea lui Alexandru cel Bun. 


Săptămâna trecută, s'a cinstit în toată ţara po- 
menirea de 500 de ani dela moartea lui Alexan- 
{dru cel Bun, fost domn al Moldovei dela anul 1401 
până la 1433. Cea mai măreaţă pomenire s'a făcut 
la mânăstirea Bistriţa din județul Neamţ, unde se 


= DI MINBAȚ.A COPIILOR 


găseşte mormântul acestui Domn, care în timpul 
lungii sale domnii a pus rânduială bună în Moldo- 
va, i-a apărat înțelepţeşte graniţele de năvălirea 
popoarelor străine, a zidit biserici şi mânăstiri şi 
a făcut ca Moldova să fie o ţară bine închegată şi 
liniştită. 

La pomenirea dela mânăstirea Bistriţa a luat 


parte Majestatea sa Regele Carol al II-lea, care a 
ținut întru cinstirea memoriei lui Alexandru cel 
Bun un discurs înălțător de toată frumusetea.. 


Au inceput şezătorile. 


Duminica din urmă au început în frumoasa şi 
marea sală Roxi (strada Lipscani) şezătorile săp- 
tămânale din Capitală. organizate de revista 
„Dimineaţa Copiilor”. Ca şi în anii trecuţi, aceste 
şezători vor avea loc regulat în fiecare Duminică. 
Ne vom da silinţele ca programul lor să fie tot- 
deauna instructiv, interesant, plăcut şi variat. 

Insă dorința noastră este ca drăguţele cititoare 
şi iubiții cititori ai „Dimineţii Copiilor” să contri- 
bue şi ei cât mai mult la alcătuirea şi executarea 
programului de şezători. 

Să contribue prin declamaţii, prin iucarea de 
piese potrivite pentru copii, etc. 

In scopul acesta, doritorii pot veni la Redacţia 
revistei în orice zi de lucru între orele 5-7 după 
amiazi. 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


-o 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


13 Noembrie 1932 —,Nr. 457 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


a ema 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


LE AA AAAAAAAAA AAA AA a i LAARAAAA AAAAAAA AA LAMA MAAAAAAARAAAA AAARAAARARAA AAA) 
goverteeererenereeeeeeeeeeeeeee te MAAA Aa Aaaa a AAAA AAAA AAA Aaaa aaa REETA EEEE sasea pre rprrprr rr prrrreă 
: 

e iti e ti IN i i : 
$ s = pi 
: | Toamne de altădată : 
: Când vântul toamnei aspru bate Salcâămii foile în chisă : 
: Si afară frunza'i scuturată, Işi scuturau pătrunși de boală... $ 
: In mintea mea îmi vin uitate In casă, mama, cu uşa'nchisă È 
$ Frumoase toamne de-altă dată. Imi pregătea pentru școală. 

$ š poa ui ii E aer 

$ Revăd frumoasa mea grădină. Stiam că-mi face geamantanul, 

î Piecaţi de vânt nucii stufoși... Că voi pleca'n pocnete de biciu, 

i La poartă, plopii ce se'nchină Cămi punen el cărți cu toptanul $ 
- Incet ca doi evlavioși. Si câteva surprize mici. $ 
5; Erau atunci jos asvårlite Eu trist priveam Toamna de-afară, : 
$ Si crengi și frunze la pământ, Simțeam în suflet un regret, — $ 
: 'N ogradă găștele grăbite Si începeam atunci, pe scară : 
$ Scuturau aripelen vânt. Să plâng, nu ştiu, dece, încet... f 
: Ion Stănescu-Max $ 


PAPARRARRANARORORRRAA-A-RA-0-AA0-0-00-0-0-0-0-00-0-0400-00-0-0-90-9 00-0-00000eteree Lia RaNRRaNRRNARARNN aaa NNE aRa Aaaa aaaaainăaaaaaaaaaaaaaaaaad 


Hee 


- 
+ 
Ps 
< 

eteteeeeseteetreetetrerettteetreetoresresesotereritorererterrrer? CARRER EREEREER ERARE REEERE EERE ETEEEETETTETTEETTEENETEE EEEE 


$ bd 
: : 
: X : 
GRIJI DE TOAMNA 
: : 
: : 
Ei Prin frunze vântul suflă, lar Ionel și Mia, a 
$ Incet, o veste tainică : Cum părăsesc vagoanele, z 
Pe câmpuri goale vine Incep să se gândească : 
: A iernei pală crainică. Pe unde-or fi ghiozdanele. $ 
i Rămân golite 'n urmă Și, negre prin tot locul, 
$ Sinăile, Constantele Discută aprig ciorile : 

: Si ne 'ntoarcem acasă, Cum au s'o ducă, oare, 

$ Căci sau sfărșit vacantele. Când vor cădea ninsorile ? 

Victor Adrian 


PPR 0eRRee 000 0eeeeeeeeeReReRReRoeeeoeo PARA APARA Are retete ettette DT iii aa aaaaaaaad 


FAG. 4 | iei eee 


© 
(910) 
(0190) 


>= răia întrun sat, un om pe nume 
nume Stan. Om vrednic, deşi 
cam prost de felul lui — dar na- 
vea noroc. 

Ce făcea, unde se învârtea... 
degeaba!... Toate îi eşeau pe dos. 

Intr'o zi, veni obosit acasă şi 
aruncând traista din spinare; 
spuse nevesti-sei: „Bine, fa nevastă, ce-i cu mi- 
ne?... Să n'am un pic de noroc!... 

— Ei, norocul tău... l-au mâncat câinii!... mur- 
mură femeia, amărâtă. 


— Ti-i-i, să ştii că asta-i! — şi o zbughi afară. 

Până să se desmeticească biata femeie de ce-a 
îugit bărbatu-său, auzi deodată în ogradă, un 
ghelălăit groaznic. 


de Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


OCUL |% 


© 


(00) 


OwO 


Când eşi. văzu cum Stan, cu un ciomag, dădea 
fără milă în cei doi câini. 

De-abia putu să strige: „Ce faci, bărbate?... 

— Ii bat să-mi dea norocul înţapoi... spuse el. 

— Vai de mine, bărbate... păi asta e doar o vor- 
bă bătrânească... Ce ai tu cu bietele animale? 

— Bine, fă femeie, de ce nu îmi spuseşi?... zise 
Stan, scărpinându-se în cap. 

Şi aci rămase treaba. 

Peste vre-o câteva zile, Stan spuse neveste-si: 

— Nevastă, pregăteşte-mi traista, că eu plec 
să-mi caut norocul. 

— Ce să faci?... întrebă ea. crezând că n'a auzit 
bine. 

— Să-mi caut norocul. 

Mai încercă femeia să zică ceva, dar în cele din 
urmă trebui să-i facă pe voie; îi puse un bot de 


DIMINEAȚA COPIILOR SSS 


= PAG. 5 


mălai Şi două cepe în traistă şi — după ce-şi săru- 
tă nevasta — Stan plecă în căutarea norocului 
său. 

Intr'acestea, Dumnezeu Şi Sf. Petre tocmai îşi 
aruncaseră privirea spre pământ Şi văzură şi ple- 
carea lui Stan. 

Sf. Petre, care-i cunoştea necazurile şi pricepea 
şi rostul plecărei lui. îl rugă pe Dumnezeu: 

— Să facem ceva, Doamne, pentru omul ace- 
sta !... 

— Să facem, Petre. Mergi tu în calea lui şi dă-i 
ceva — ce vei crede tu.” [ 

Sfântul Petre îşi luă toiagul şi coborî pe pă- 
mânt, tocmai în drumul lui Stan: „Incotro, Stane?” 

— laca, da de unde mă cunoşti şi ce-ţi pasă un- 
de mă duc?... Merg să-mi caut norocul. 

— Păi, eu sunt norocul tău! zise Sf. Petre. 

— Hai?... Tu eşti norocul meu?... Păi dacă eşti 
norocul meu, de ce mai dat pe la mine?... 

„Nu-ţi plăcea coliba mea. ori... aşteptai să te 
caut?... 

— Stai, bre, omule!.. Dar nu te bucuri că mai 
întâlnit?... 

— Ba mă bucur, dar de ce nu te-ai arătat până 
acum ?... 

— Ei, lasă — zise Sfântul, împăciuitor — o să-ţi 
dau ceva cu care să scapi de sărăcie. 

„Uite punga asta” — şi-i întinse o pungă de 
mătase țesută cu flori — „care e fermecată... S'o 
pui sub cap, când te culci, şi dimineaţa o s'o gă- 
şesti plină cu galbeni.” 

Mai crezând. mai necrezând, Stan puse punga 
în suman, mulțumi norocului său şi porni spre 
casă. 

Merse el ce merse şi ajunse într'o pădurice. O- 
bosit de drumul făcut şi vrând să încerce şi pute- 
rea pungii fermecate, Stan se aseză sub un copac 
umbros. îşi puse sumanul căpătâi şi... adormi. 

Când se deşteptă, era seară bine. 

i Se ridică să plece, dar un strigăt îl țtintui locu- 
ui: | 

„Stai!... — şi şase oameni înarmaţi, se desprin. 
seră din umbra copacilor. 

— Lăsaţi-mă, că sunt un om sărac!... Nam nici 
un ban... 

Il scotociră ei puţin $i nw găsiră nimic. 

Stan, ușurat. vru să-și ridice sumarul; dar un 
sunet de galbeni le lovi auzul hotilor... 

— Aşa?... Ne-ai păcălit?... zbieră căpitanul şi a- 
plecându-se. ridică o pungă plină cu galbeni!... 

Apoi... ține-te bătae! 

Il bătură măr şi-i deteră drumul. 

Cu oasele sfărâmate şi blestemându-şi norocul, 
ajunse bietul Stan, amărât, acasă. 

Când îl văzu în aşa hal, biata nevastă-sa își 
făcu cruce. 


N'avu curaj să-l mai întrebe nimic — destul că 
trebui să-l îngrijească mai multe zile la rând. 

Se înzdrăveni el în cele din urmă şi începu să se 
lupte iar cu necazurile. 

O duse câtva timp târâşṣ-grăpiş şi într'o zi se 
hotări să plece iar în căutarea norocului. 

Işi luă traista şi hai-hui... merse drum lung până 
se întâlni cu Sf. Petre, care — de astă-dată —e- 
ra călare. 

— Ei, ce mai e nou? — îl întrebă Sfântul. 

— Ja ascultă — sări omul supărat, ce fel de no- 
roc mi-ai dat?... 

— Ce. nai găsit bani în pungă?... făcu Sf. Petre 
pe neştiutorul. 

— Ba. am găsit — da uite, ce-am păţit! (Şi-i po- 
vesti cele întâmplate). 

— Dacă aşa ţi-e scris tie! — murmură Sf. Petre. 

Luând calul de căpăstru. zise apoi: „Deacum n'o 
să mai fii sărac. Uite calul ăsta, îl ţii de sfoara cu 
care e legat, aşterni o țoală mare în mijlocul ogră- 
zii şi dai cu biciul calului, să fugă în jurul ţoalei. 

(Citiţi urmarea în pag. 7-a) 


PAG. 6 


=== DIMINEAŢA COPIILOR 


Povestea unui iepuraş 


© 
38 = g 
080— de STAN PROTOPOPESCU 090 a 


ll alintă 'ncetişor 

„Nu te teme, iepuraş, 
Noi cu tine drăgălaş 

Ne jurăm a ne purta, 
Ins'aicea nu mai sta, 
Căci de lupi şi alte fiare 
Tu aicea wai scăpare. 
Hai la noi să te păzim 

Și frumos să te 'ngrijim, 
Orice-ţi place îți vom da, 
Varză, iarbă vei avea“ . 


lepuşarul multumi, 4 
Pe copii îi însoti. 
x*x 
Un micuţ de iepuraş, ; Pe acolo chiar treceau In grădină o căsută 
“Insă tare drăgălaş, Doi copii şi-l auzeau. __ l-au făcut ei mai drăguță... 


Sub un arbore şedea, 
Trista-i soartă îşi plângea: 


„In lumea asta, câtă-i mare, | FER 
Sunt lipsit de apărare. K7 


N'am nici mamă, n'am nici tată, 
Căci tiu minte cum o dată 
Lupul rău s'a îurişat 

Pân'la noi şa sfâşiat 

Pe bietul tată, eu, de teamă, 
Tot chemam pe scumpa mamă = 
Ajutor ca să ne dea, ; 
Dar sărmana ce putea? p~ 
Mai țiu minte că 'ntr'o zi 
Lupul iarăşi năvăli 

Să m'ascund eu am putut, 
Insă, Doamne, ce-am văzut 
Am văzut-o sfâşiată, 

Am văzut-o şi mâncată. 
S'am rămas acım orfan, 
lară totul mi-e duşman; 
Oameni, câini şi orice fiară, 


za 


Moartea toții mi-o jurară“. 


y 


= HEIN 


PELEN A E 


**% i cae. nf AN. 
lepuraşul când plângea, Graiul lui înțelegând, Si-i vorbesc tot binişor: 


Trista-i soartă povestea, Merg la el incet şi blând. Insă, staţi, că din poveste 


DIMINEAȚA COPIILOR €N 


Am uitat eu că mai este 

Căci e Mitu Miţişor, 

Ce-i de şoareci vânător. 
lepuraşul când zări, a 
Mitu laba-şi pregăti, 

Vru s'o 'ntindă mai grăbit, 

Dar îndată fu oprit 

De copii, care-l certară: 
„Mitu, parc'ai fi o fiară!“ 


Mai e capra, e Memeca, 
Dar îi zice şi Bebeca. 


sera ZE = PAG, 


Deci, cu capra şi pisica 
Nelu şi Doina cea mica 
Merg la iepure şi zic: 
„Asta-i prietenul mic, 
E oprit să-l supărati, 

Să trăiţi cu el ca frați“ 
Mitu, capra ascultară 
Și purtarea îşi schimbară. 
De atuncea iepuraşul, 
Mititelul, drăgălaşul, 
Vesel e şi mulțumit 

Și frumos e îngrijit. 


Stan Protopopescu 


“S9D--009--022 -009--020--020--090--0B5--009--089--000--009- -000--089- -080--089--009--008--029--030--089--080--009--689--020--000- 


Urmare dela povestea din pag. 5-a: „Omul care isi cauta norocul“ 


Locul cât face calul ocolul. o să se zip N cu gal- 
beni.” 

Când să zică şi Stan ceva, Sfântul pierise. 

O luă el agale-agale spre casă — drumul lui du- 
cea acum prin munţi. 

Merse. destul, când auzi un zgomot mare şi... un 
$uvoi grozav de apă se năpusti din susul munților, 
rostogolindu-l pe Stan ca pe o minge; calul se 
lupta şi el cu apa. 

Luptându-se din greu — aproape ameţit — Stan 
izbuti să se agaţe de o stâncă mai înaltă. 

Când se văzu la adăpost, îşi roti privirea spre 
a da de urma calului, dar nici urmă de el... Il luase 
Şuvoiul. 

Căţărându-se din stâncă în stâncă, ajunse Stan 
pe un drum liber si mergând amărât şi obosit, a- 
junse însfârşit acasă. 

Se mulţumi de data asta, că a scăpat cu viață. 

Işi reîncepu viaţa plină de nevoi; dar să lege 
şi el capul sacului... nici vorbă!... 

Amărât de atâta sărăcie, plecă să-şi în 
norocul pentru cea din urmă oară. 

Sf. Petre, când îl văzu pornit pe Stan, îi spuse 
lui Dumnezeu: „Doamne, să mă duc iar în calea 
omului ăstuia amărât — să mai încerc odată. 

— Mai stai niţel, Petre.” 

Acum merse Stan, drum lung. Trecu o vale, 


cerce 


trecu o pădure, iar o våle... dar de noroc încă nu 
dăduse. 

Obosit, se aşeză sub un copac să se odihnească 
— Şi adormi. 

—  Vită-te, Petre! spuse Dumnezeu, Sfântului, 
după un timp. 

Şi Sf. Petre îl văzu ne Stan culcat sub pom — 
părea că doarme. 

Dar un ciobănaş se ivi printre copaci, îl strigă 
şi crezând că doarme greu de nu s'a deşteptat. îl 
mişcă puţin. Văzu însă că e mort şi... fugi îngrozit. 

— Doamne, îmi e îngăduit să spun ce-ai gân- 
dit?... 

— Spune, Petre. 

— Ai gândit, Doamne, că dacă pe pământ nu 
poate avea noroc, cel puţin să aibă norocul de-a 
îi mai curând în rai. 7 

— Aşa este, Petre! grăi Dumnezeu, cu blândeţe. 

Sf. Petre cobori cu un înger pe pământ, spre 
a-l lua pe Stan. 

‘Il luară uşor,.dar când ajunseră la poarta raiu- 
lui. Sf. Petre se împiedică şi-l scăpă pe Stan, care 
se rostogoli şi căzu de-a-dreptul în iad. 

— Văzuşi, Petre?... îi spuse Dumnezeu, Sfân- 
tului, care se apropia amărât. 

— Văzui, Doamne. Nici măcar norocul ăsta nu 
l-a avut”. Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Işi sărută omul calul, Dar prietenii iau calul Es din târg ș'apoi Prostilă 
Ba chiar plânge că l-a dat: Și pornesc în pas grăbit: Zice: „Vreau să-l călăresc, 
„Murgul meu, de azi încolo, „Hai mai iute, pân'ce prostul Imi ajunge-atâta umblet 


» 


Nu te văd eu nici o dat Ce-l schimbă, nu s'a căit!” Și încep să obosesc”. 


Deci, în șea se saltă dânsul. „Mai încet!” strigă Prostilă. Biet Prostilă se afundă 
Ia priviți cum se mândreşte, Vorba nici n'a isprăvit, Și tot strigă: „Ajutor!” 
Dă şi pinteni, pân'ce calul Căntr'o baltă plină toată Fuga Haplea și Tănase, 


In galop nebun pornește. De noroiu s'a pomenit. Ca să-l scoată trag de zor. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Și l-au scos, dar ia priviți-l Insă calul, ce-i cu calul? Câteşi trei cu limba scoasă, 

De noroiu acoperit, Zici, pământul l-a mâncat, Aleargăn sus, aleargăn jos, 
Nu mai ştii de-i om sau fiară— Nicăieri nu se zărește. — Prin păduri, pe câmp, pe dea- 
Bine zău că n'a murit. Și se pun pe căutat. luri, 


Insă totu-i de prisos. 


Nu-i și nu-i mâncal-ar ciuma! —  larăşi Haplea mai deștept e. Și a fost cum zise Haplea, 
L-au furat sau a pierit? Zice: „Stati, că îl găsim. Calul drumul își luase 

„Ce ne facem? ei se vaită, S'o fintors el la stăpânu-i, La stăpânu-i chiar în grajdu-i 
Unde este de găsit?” Intr'acolo să pornim”. Drept la locul său intrase. 


Omul — vorbă nici nuncape — Pleacă ei și-l fin cu toții, lar Tănase ce se crede 

Indărăt iar li l-a dat: Să nu fugă iar, să scape, Călăreţ a fi de seamă, 

„li cam place lui să sburde, Ba-l alintă şi din mână Zice: „Să priviți la mine, 

Căci așa l-am învățat”, li dau iarbă ca să pape. Cum încalec fără teamă”. 
(Va urma) 


In n-rul viitor: „Cum i-a mers lui Tănase du calul”. 


=> DIMINEAȚA COPIILOR 


x 


deva 9 


ă | 

i Sa i Roman pentru copii 
i îi 
i | CAPITOLUL X 


doua zi se sculară în zori şi cu vasul în 
braţe, înaintară în pădure. 

Mergeau de mult, când Titiilencea îşi 
aduse aminte că-i trebue şi-o portocală. 

Fură nevoiţi să se întoarcă la vapor 
înapoi şi pierdură destul timp, pe care copiii îl 
considerau preţios. * 

De data asta căpitanul îi sfătui. serios să nu se 
avânte prea departe în pădure. 

Copiii promiseră şi se întoarseră în grabă. 

Merseră atât de mult, că nu se mai zăreau de 
loc plantațiile de cafea. 

Copacii erau din ce în ce mai groși şi mai mari, 
jar vegetaţia era aşa de deasă, că Titiflencea şi 
Gogulică abia pătrundeau... Şi cu cât înaintau, tot 
mai multe animale le tăiau drumul... 

In sfârşit, văzură şi maimuțe. Era una înaltă 
cât Gugulică. Acum se cam gândeau copiii cum 
ar putea duce la vapor asemenea maimuţă. Fi ui- 
taseră că maimuţele braziliene sunt mai mari. 

Cu toate acestea, puseră vasul la rădăcina unui 
pom Şi în el băgară portocala cu mare greu. 

„Uite cum facem, explică Titiflencea lui Gugu- 
lică: Maimuţa vine la vas să ia portocala. dar 
no poate scoate, fiindcă gura vasului e prea 
strâmtă. 


de Mona Rădulescu 


== 


PAG. 11 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ei. măi Gugulică, aici e toată pungăşia. Maimu- 
ta e atât de proastă, că nu dă drumul portocalei 
ca să fugă, ci aşteaptă s'o prindem noi.” 

— Ei?... făcu Gugulică mirat de deşteptăciunea 
prietenului său. 

Dar de unde ştii tu asta? 


— Am auzit eu în ascensor, când povestea un ` 


domn unei doamne. 

— Bravo, acum ne prinde bine. Dar, poate 
trebue să păstrăm tăcere ,ca să coboare maimu- 
tele din copaci. 3 

— Siguur.” 

Gugulică şi Titiflencea se aşezară tăcuţi pe iar- 
bă şi de câte ori unul din ei voia să deschidă gura, 
celălalt i-o astupa, ţinându-l de buze. 

După ce aşteptară flămânzi până aproape de 
înoptat, auziră paşi aproiindu-se şi după ce tra- 
seră o frică groaznică, ochii le străluciră de bu- 
curie; venea o maimuţă la vas. 

Privi în el, băgă laba şi începu să se căznească 
să scoată portocala. 

Ţinându-se de mână, Guzgulică şi Titiflencea se 
apropiară tiptil. Maimuţa întoarse capul şi când 
dădu cu ochii de ei. uită de portocală, atât de tare 
se înfurie. 

Işi arătă dinţii şi se repezi după ei. 

Copiii fugeau cât puteau, speriaţi şi surprinşi 
de întorsătură. Maimuta îi fugărea şi era gata 
să-i prindă, dacă Gugulică n'ar fi început să tipe 
cât îl ţinea gura de frică. 

Acum fu rândul maimuţei să se sperie de țipăt, 
şi-i lăsă, 

Obosiţi, Gugulică şi Tiiiflencea se asezară pe 
iarbă, dar abia se întinse, şi din iarbă se auzi 
un vâjâit. Un cârd de păsări sbură speriate pe 
deasupra capetelor lor. 

Fricoşi, băeţii nu se mai uitară să vadă bine 
ce-a fost şi se puseră iar pe fugă. 

Zgomotul lor în liniştea pădurei înspăimântă 
animalele mici şi păsărelele, cari începură să se 
răspândească, cari încotro. 


Copiii fugeau de teama lor şi ele de-a copiilor. 
- Abia dădură de un loc mai liniştit şi căzură 
rupţi de atâta alergătură. 

„Cum ne mai întoarcem înapoi, mă Titiflen- 
cea, că ne înhaţă maimuța! spuse Gogulică in- 
grijat. j 

— Poate nu mai e acolo... Ce să-ți spun, eu nu 
credeam că maimuţele sunt aşa de rele. Ce ne 
facem? 

— Să încercăm să ne întoarcem, fără să ne 
simtă maimuța, tu nu vezi că se înoptează, Titi- 
flencea? 


— Numai puţin să mă mai odihnesc, Gugulică. 

— Bine, să nu zăbovim mult, prea am intrat în 
desişul pădurei, trebue să fim foarte departe de 
vapor”. 

Titiflencea nu-i mai răspunse. Se gândea că 
domnul din ascensor o fi spus o glumă cu porto- 
cala și prostia maimuţei, iar el făcuse întocmai. 

Nu voia însă să-i mai mărturisească si lui Gu- 
gulică. Deodată, ajunse la urechea copiilor un zgo- 
mot de voci. 

„Mă, or fi venit marinarii să ne caute!” zbie- 
ră bucuros Titiflencea. 

Gogulică iute se sculă şi o porni 
Ştere. 

Zări un lac de nămol, iar dincolo de lac erau 
un fel de căsuțe sau corturi. Nu se vedea bine. 
Marea nici nu -se mai zărea. 

„Trebue să fim foarte departe, zise Gogulică. 

— Da, dar bine c'am dat de oameni,” rasp 
Titiflencea, căruia îi pierise teama. 

Incepură să ţipe tare şi să facă semne, tot mer- 
gând spre lac. Abia când fură la mal, desluşiră 
mai bine o muzică. Copiii ţipară înainte şi se 
vede că cineva îi auzise, fiindcă muzica încetă. 

Spre lac se repeziră nişte oameni arămii, aproa- 
pe goi şi scoțând nişte urlete îngrozitoare. 


în recunoa- 


»Gugulică şi Titiflencea la canibali'*) 


gi = 


(Urmează 


P-o-o-2-o-P-2-o-o-o-o-2-2-o-2-22-0-o 


Fotografiile copiilor mici | 


Am anunţat într'unul din numerele trecute ale 
revistei că am hotărât să publicăm în revistă fo- 
tografiile copiilor în vârstă dela unu până la şase 
ani. Dacă n'am început încă publicarea lor, este 
că aşteptăm să se strângă mai multe şi apoi să 
dăm în fiecare număr câte o pagină cu astfel de 
fotografii. 

De aceea, punem încă odată în vedere părinți- 


lor, care doresc să-şi vadă în revistă fotografiile 
copiilor lor, să se grăbească a ni le trimite, mai a- 
les că va trebui să fixăm un termen după expira- 
rea căruia nu se vor mai primi. 

Spunem încă odată că în dosul acestor fotogra- 
fii trebue să fie scris cât mai citet numele de fa- 
milie şi de botez al copilului, localitatea şi vârsta 
exactă. 


PAG. 12 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Z 


2 
Ís 
Cr 
N 


Pa R B pie Sl 
*9—] de D. Const. cau Je 


at de oameni înstăriți şi gospodari ca Va- 

du-Vechiu nu se afla în tot judetul nostru 

şi mai rar drumeţ care să treacă pe aco- 

lo Și să nu se oprească din drum, măcar 

un ceas, două, răpit de frumusețea gos- 
podăriilor şi de belșugul holdelor. 

Deoparte a satului. spre Apus, se ridică dealuri- 
le acoperite cu podgorii vestite în toată ţara. iar 
în partea Răsăritului, cât vezi cu ochii, numai ses 
mănos cu lanuri bogate. La belșugul pământului 
se adăoga şi vrednicia oamenilor, asa că în tot sa- 
tul nu găseai un om sărac și nici că se pomenise 
vreodată... Ba, de ce să mint? A fost unul care o 
viață întreagă a tânjit după bogăție și când a dat 
peste ea. n'a avut parte să se bucure decât cu o- 
chii, că mult ma mai trăit săracul și s'a dus acolo, 
unde nu mai trebuiesc nici averi, nici nimic. 

lacă, omul acesta era el fecior de gospodari cu 
stare bună şi la moartea părinților săi i-a rămas o 
avere frumoasă, pe care un om cu cap ar fi putut 
s'o gospodărească cu multă folosinţă. Vezi însă că 
omul acesta era aşa de slab, aşa de uscat, de par- 
că îl bătea vântul ca pe o trestie şi n'avea, săra.- 
cul, tragere la muncă nici cât o muscă. De subti- 
re ce era, oamenii l-au poreclit Pipirig şi chiar că 


semăna cu un fir de pipirig, ba încă de cel uscat și 
prăfuit. 

Nimeni nu-l văzuse pe Pipirig vreodată să pue 
Şi el mâna pe-o sapă sau pe-o greblă, sau pe-o 
furcă să întoarcă şi el un colţ de brazdă sau să 
prăşească un cuib de cartofi. 

Osgoarele şi via ce-i rămăseseră dela bătrâni le 
dădea altora să le muncească, mulțumihdu-se cu 
chiria ce lua de la ei. 

Mare fu mirarea sătenilor, când într'o diminea- 
tă îl văzură pe Pipirig urcând la deal cu o sapă şi 
o casma în spinare. 

„Să ştiţi fraţilor că s'apucă Pipirig de muncă”, 
îşi ziceau oamenii între ei. 

Dar Pipirig alta făcea cu sapa şi casmaua. 

Găurea pământul ba ici, ba colo, suduia, scuipa, 
îşi muta locul, desţălenind pământul ca o cârtiță 
neobosită. 

Aşa a trecut vreme ca la o lună, până ce sătenii 
să afle ce fel de lucru era cela al lui Pipirig. 

Pipirig căuta o comoară! 

Visase el câteva nopţi la rând, precum că ursi- 
toarea lui cea bună îi spunea într'una că el e ursit 


(Cititi urmarea în pagina 14) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 13 


Z EO 
ULUI on Aa 
i CA MU 


ÂNT 


se ccm tn 
LA 
(1 


IREA 


H, li | N PA zana se 
WLAN 
pa 


recuse ziua caldă de lunie, soarele apuse- 
se, stelele se iviseră pe cer şi o noapte 
argintie îşi aşternu haina-i deasupra pă- 
mântului, ca să'mbie la somn toată na- 

tura. 
„Cine ar adormi înaintea miezului nopţii? în- 
trebă bradul mişcându-şi ramurile cu fineţe. As- 


tăzi este noaptea Siântului Ion, astăzi înfloreşte 
ieriga. Cine îi va vedea floarea, va îi fericit toată 
viata. Atunci nu o să-mi mai fie teamă de nemi- 
losul tăietor de lemne cu toporul său ascuţit! Nu o 
să se mai facă din mine catarg, nici bârnă şi nici 
în foc nu voi mai fi pus. Aceasta o ştiu dela stră- 
bunica mea. 

— Eu aţipisem puţin mai înainte de a însera, 
când căzuse roua, spuse mesteacănul, acum nu 
mai simt nevoia să dorm; aştept cu nerăbdare 
miezul nopții. 

Ceilalţi arbori: carpenii, stejarii şi fagii spuseră 
acelaş lucru. 

Se temeau cu toţii să nu adoarmă şi ca să nu a- 
doarmă, vorbeau cu glas tare şi îşi mişcau ramu- 
rile. 

Alunii însă bombăneau încet unul la altul, dar 
despre ce vorbeau, ceilalţi arbori nu ştiau. Numai 


AND pi 
mug, 
UZ 

N 4, f 


[i ? — mA 
a = GRH G 
i a R AAAA; 


Le mi 


dârmozul auzi despre ce era vorba Şi spuse veci- 
nului său dudul: 

— Ei cred că vor vedea cu mai multă uşurinţă 
inflorirea îerigii, pentrucă feriga este mai joasă 
decât stejarul, carpenul şi bradul şi de aceea bom- 
bănesc ei aşa de vesel. Noi însă vom vedea mai 
bine, mai cu seamă tu, dudule. Multe ferigi cresc 
pe lângă tine. priveşte, priveşte bine. 

— Da, da! scumpul meu, răspunse dudul, tu 
crezi că e uşor aceasta. 

Noi suntem mândri de florile noastre şi le ţinem 
deasupra ramurilor, dar feriga le ascunde ca pe un 
păcat sau o ruşine. 

„Nemernic, ea nu vrea ca şi alţii să fie fericiți! 

Astfel vorbi pădurea. 

In acelaş timp, stelele alergau pe cer şi, însfâr- 
şit, veni şi miezul nopţii. Deodată luna, care mai 
înainte era ascunsă sub un nor, îşi vărsă lumina 
albastră deasupra întregei păduri. 

Un miros necunoscut umplu aerul şi din trei că- 
rări ce duceau spre pădure, venea o mulţime de 
fiinţe, uşoare ca vântul şi frumoase ca îlorile. E- 
rau zânele pădurii. Se adunară aci, ca să joace în 
noaptea Sfântului Ion, în momentul când feriga va 
înflori. 


PAG. 14 


Hainele lor erau din ierburi lungi, împodobite 
cu crini albi, pe picioare purtau ghetuţe verzi, 
care străluceau ca muştele spaniole, în mâini a- 
veau nişte văluri de toate culorile, iar pe cap pur- 
tau coroane strălucitoare din licurici. 

„Ce o fi? Cunoşti pe aceste domnişoate? bom- 
băni fricosul plop de munte. 

— Taci! Nu vorbi nimic Și fii atent, îi răspunse 
mesteacănul alb. 

Nici odată nu le-am văzut. pentru prima dață nu 
dormim în noaptea Sfântului lon.” 

Zânele pădurii se puseră pe joc, făcură cerc şi 
învârtindu-se, făceau cercul când mare, când mic, 
se apropiau şi se îndepărtau, alergau ca nişte şerpi 
strălucitori, deabia atingând pământul cu picioru- 
sele lor uşoare. Coroanele lor de licurici strălu- 
ceau ca briliantele, vălurile păreau nişte nouri de- 
licaţi, luminate de razele lunii. 

Frumoasă privelişte! Toţi arborii mari şi mici 
stăteau nemişcaţi şi muţi. 

Deodată zânele au început să cânte în, cor un 
cântec minunat. 

La început încet, ca Și un zumzet de albine, a- 
poi sunetele argintii umplură văzduhul. 


Multe cântece auzise pădurea. In ea a plâns pri- - 


vighetoarea, dar o astfel de cântare nu s'a mai au- 
zit aci. Era atât de duioasă şi dulce cântarea, încât 
bătrânul stejar o simţi la inimă. 


DIMINEATA COPIILOR 


— Mă simt fericit că am ajuns să văd şi asta, 
spuse stejarul. 

„Cât de mult cinstesc zânele pădurii cu dansuri- 
le lor în noaptea Sfântului Ion şi floarea ferigei.” 

Aceasta tinu câteva ore, căci după ce sfârșiră 
ultimul dans, cel mai lung şi cel mai frumos, la 
Răsărit se crăpase de zi. 

Văzând aurora dimineţii, zânele pieriră ca un 
stol de păsări speriate. Incotro, nu se ştie. 

Pădurea rămase tăcută, 

Mesteacănul îşi reveni în fire cel dintâi: 

— Ce? S'a făcut ziuă? Noaptea Sfântului Ion s'a 
trecut şi nam văzut înflorirea ferigei! Vai de mi- 
ne! Vinovate sunt zânele cu coroanele lor de aur! 
Cine putea să se împotrivească vrăjii lor! 

— Şi acum tremur încă de admirare. Nu mai am 
nevoie să văd floarea ferigei. Eram fericit câteva 
ore şi asta mi-ajunge”, spuse plopul de munte. 

Ceilalţi arbori nu erau de aceiaşi părere. 

Bradului îi era necaz că în tot timpul privea nu- 
mai la zânele care dansau, uitând de floarea feri- 
gei, care înflorea la picioarele lui şi de supărare, 
înţepa pe toţi din juru-i. 

Stejarul bombăni că el nu se înzriieşte de feri- 
cire, pentru că a văzut multe şi a trăit destul. 

Alunii din nou bombăniră între ei, dar de data 
aceasta dârmozul nu mai auzise nimic. 

Intrun cuvânt: toată pădurea era trează. dar 


nimeni n'a văzut floarea ferigei. 
Din esperanto de Cami! Perlman 


Urmare dela povestea din pag. 12-a: „Comoara lui Pipiri g“ 


să găsească o comoară care se află pe pământul 
lăsat dela părinți. Unde anume, nu-i spusese ur- 
sitoarea, dar îl îndemna s'o caute, că până la ur- 
mă, tot o s'o găsească. 

A săpat Pipirig o lună, un an, doi, trei, a săpat 
mereu, de s'a făcut din țarină şi din vie numai 
gropi pe cari le umplea ploaia cu apă, dar co- 
moara nicăieri. Geaba au căutat oamenii să-l în- 
toarcă dela gândul lui cu comoara, că na fost 
chip. 

Au trecut aşa ani de ani. Copiii de altă dată au 
crescut mari, Sau însurat, s'au gospodărit. Au 
venit alţi copii pe lume, care se sbeguiau jucăuși 
prin gropile lui Pipirig şi el, Pipirig, albit de ani, 
bătrân şi gârbov, nu mai contenea cu săpatul gro- 
pilor, ca să găsească comoara din visele lui. 

Viaţa i se apropia de sfârşit şi el tot mai spera 
să găsească acea comoară. 

Intro dimineaţă se sculă bolnav şi necăiit foar- 
te.Işi luă sapa şi dădu să iasă din casă, dar se îm- 
piedică de prag şi căzu, cât era de lung. Mai se 
împiedecase el de nenumărate ori de pragul acela, 
dar par'că nici odată nu căzuse aşa rău. 


De mult îşi pusese în gând să-l scoată, însă me- 
reu uitase. Acum nu-l va mai lăsa. Ridică sapa şi 
poc!! Dintr'o lovitură, pragul putrezit de ani. sări 
cât colo... Pipirig rămase cu ochii holbaţi!... Sub 
pragul acela putred se afla îngropat un cazan! I- 
nima bătrânului Pipirig începu să bată cu putere. 
Un nod i se puse în gât. Cu cele din urmă puteri 
ce le mai avea, dădu capacul cazanului laoparte şi 
strălucirea bogățiilor dinăuntru îi luă vederile: 
aur, pietre scumpe, brățări şi inele bogate se aflau 
cu zecile în cuprinsul cazanului, toate împlinind o 
avuţie cum niciodată nu visase bătrânul căutător 
de comori. 

Bucuria bietului Pipirig fu însă scurtă. 

Un iunghiu i se puse la inimă şi căzu fără de 
viaţă peste cazan, înfigând mâinile adânc în co- 
moara pe care o căutase o viaţă întreagă. 

Către seară, câţiva vecini îl găsiră căzut lângă 
prag cu mâinile scufundate într'un cazan plin cu 
cenuşe şi cărbuni. f 

Pasă-mi-te, poate că aşa or fi vrut ursitorile ca 
numai el să vadă comoara cea fără de preț, iar ce- 


ilalţi să nu găsească decât cenuşa ei. 
D. Constantin Mereanu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ele dată, un om sărman simți că i se apropie 
sfârşitul zilelor şi chemând la căpătâiu pe 
cei trei feciori pe cari îi avea, le dărui: 
celui dintâiu un cocoș, celui de al doilea o 
coasă, iar celui mai mic o pisică. 

Şi nevoiaşul le spuse cu glas stins: 

„Acestea sunt singurele lucruri, pe cari le pot 
lăsa. Vă vor fi, însă, de mare folos, dacă vă veţi 
duce într'o ţară unde lucrurile ce vam dat, nu 
vor fi cunoscute“. 

După ce sărmanul bătrân închise ochii pe vecie, 
băiatul cel mai mare luă cocosul şi plecă în lume. 
Dar pe unde umblă, cocoşul era cunoscut: Lumea 
toată din oraşele şi satele pe care le străbătea, a- 
vea cocoşi, aşa că nu-l băgă nimeni în seamă. 

Şi tot mergând el, iată că ajunse într'o insulă cu 
locuitori cari nu văzuseră niciodată cocoşi. Oame- 
nii din această insulă neavând nici ceasornice, nu 
Ştiau nici ce oră este. 

Ştiau ei când e dimineaţă şi când e seară. dar 
aceia cari nu închideau ochii noaptea, n'aveau cum 
să afle cât mai este până ce se va lumina de ziuă. 

Băiatul le spuse: 

„lată ce pasăre năzdrăvană am eu. Pe cap 
are o coroană de rubinuri, la picioare e cu pin- 
teni, ca un cavaler adevărat. 

Pasărea aceasta ştie să cânte pe noapte de trei 
ori, totdeauna la aceleaşi ore. 

Cea din urmă oară cântă atunci când răsarele 
soarele. Când cântă la amiază, se va! schimba 
vremea“. 

Curioşi să vadă dacă cele spune de băiat sunt 
adevărate, locuitorii din insulă, nu se culcară 


de Nicolae Mihăescu 


© 
05 


PAG. 15 


i 


noaptea, ci au stat să audă cum a cântat cocoşul 
la ora două, la ora patru şi la ora şase dimineaţa. 

Intrebând, după aceea, pe băiat să le spună cât 
le cere să li-l vândă, răspunsul a fost: 

„Un măgar încărcat cu aur“ — şi târgul se 
făcu. 

Când ceilalţi doi fraţi văzură că fratele lor cel 
mai mare se întoarce acasă aşa de bogat, au ră- 
mas nespus de miraţi, cel de al doilea frate ple- 
când chiar să-şi încerce şi el norocul. 

Dar pe unde mergea, lumea avea coase. După 
mult umblet, nimeri şi el întro insulă, ai cărei 
locuitori, când se cocea grâul, trăgeau în lanuri cu 
tunurile, făcând astfel mari stricăciuni şi chel- 
tueli. 

Aşa, ghiulele, în afară de faptul că făceau un 
zgomot asurzitor, rareori se întâmpla să nu ni- 
merească spicele risipind grâul. 

Băiatul aflând acestea, le spuse: 

„Să mă lăsaţi pe mine să cosesc fânul'. Se 
aşează pe urmă să taie paiele grâului aşa de fru- 
mos, că locuitorii insulei, cuprinși de uimire, îl 
întrebară, să le spună cât vrea să-i se dea în 
schimbul acelei unelte. 

„Un cal încărcat cu aur“ — fu răspunsul. 

li deteră îndată şi băiatul, mai bogat decât fra- 
tele lui cel mai mare, se întoarse şi dânsul acasă. 

Voind să-şi încerce şi el norocul, porni şi cel 
de al treilea îrate, căruia răposatul tată îi dăduse 


o pisică. 


Pisici, însă, peste tot se găseau. Norocul îl duse. 


(Citiţi urmarea în pag. 16-a jos) 


A 16 ES 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


L. S. D. — Silistra. — Poeziile trimise de d-ta 
nu sunt în genul literaturii pentru copii, ci se adre- 
sează unui public cititor mai înaintat. 

De aceea, regretăm că nu le putem publica. 

C. Gh. V. — CURTEA DE ARGEŞ. — Cele pa- 
tru poezii trimise de d-ta sunt cam greu de înţeles 
pentru micii cititori ai revistei noastre. 

ŞT. O. — VASLUI. — Poezia „Pendula“ se pu- 
blică. 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


Pe-o .-.-.-.-o-o- o. 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


P-o-v-L-L-L-L-o 12-10-20 2-2-2-o-o 


URMARE DIN PAGINA 15-A: 


„„Cocoșul, coasa şi pisica'* 


în cele din urmă, tot pe o insulă, unde nu se cu- 
noşteau pisicile. 

Şi în acea insulă, erau atât de mulţi şoareci, în 
cât se plimbau, nestingheriţi, peste toate lucrurile 
din casele oamenilor. 

Erau aşa de mulţi şi de curazgioşi, că nici îm- 
păratul chiar nu ştia cum să scape de ei. 

Ce făcu băiatul atunci? Se duse numai decât la 
palatul împărătesc şi dând drumul pisicii, în mai 
puţin de o zi şoarecii, până la cel din urmă, iuse- 
seră mâncaţi. 

Locuitorii insulei, aflând aceasta, s'au rugat de 
împărat să le cumpere pisica cea năzdrăvană. 

Băiatul cerând doi cai încărcaţi cu aur şi îm- 
păratul împlinindu-i dorinţa, târgul fu îndată fà- 
cut, aşa că şi fratele cel mic se întoarse acasă, 
mai bogat chiar decât fraţii săi. 

s Nicolae Mihăescu 


Atelierele „ADEVERUL” S. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


O veste bună pentru copii 


Micuțul și drăguțul Neață a făcut o călătorie în Africa. Curajos 
cum este, a plecat singur, singurel, și vai sărmanul, multe a pătimit. A 
intâlnit lei, tigri, maimuțe, hipopo tami, șerpi, crocodili şi multe multe 

alte fiare sălbatice. Dar, nu degeaba este el vestitul Neată: s'a des- 
curcat frumos din toate buclucurile, a pornit drept acasă și a scris 
tot ce a pățit şi a văzut. Toale acestea au apărut într'un album fru- 
mos colorat şi plin cu poze una mai hazlie decât alta. 


I-a priviţi  humal, întâlnirea lul Neaţă cu „Regele animalelor”, 
Editura „Adevirul” S, A PRETUL LEI 30 


eeo 


CITIŢI CU TOŢII 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOŞ NAE 


Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Prețul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 
i a a a i 


2-2, o-o-o-o-0-o 


AU MAI RAMAS PUȚINE EXEMPLARE DIN 


Almanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


Costul unui exemplar este lei 25