Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages251-300

tălui tău i se va întâmpla o nenorocire, şi eu nu-i pot ve- 
ni în ajutor; însă tu, copila mea, îi poţi fi de mare folos! 

Află — ceeace n'ai ştiut până acum — că eu, înainte 
de a fi mama ta, am fost o zână puternică, dar luând de 
soț pe un pământean, a trebuit să mă lipsesc de puterea 
mea şi să intru în viața lumească asemeni oricărui muritor. 


Totuşi, am păstrat câte ceva din puterea de altă dată. 


Am darul ca odată pe an să pot face şi desface o vrajă. 
Aşadar te voi schimba pe tine într'un porumbel şi vei 
sbura pe urmele tatălui tău, să vezi dacă i s'o întâmpla 
cu adevărat ceva rău. 

Zicând aceste vorbe, împărăteasa mângăie uşor cu pal- 
mele fruntea domniței, suflă de trei ori în fața rumenă şi 


domnița se prefăcu deodată într'un porumbel alb de toată 


gingăşia. 

— „Bagă de seamă, — zise maică-sa — când vei vrea 
să-ți iei din nou chipul tău adevărat, spune în gând o ru- 
găciune şi dorința ţi se va împlini”. 

Porumbelul alb dădu uşor din aripi— semn că a în- 
țeles — şi îşi luă sborul, prin fereastra deschisă, către pă 
durea în care tatăl ei plecase la vânătoare. 

Toată ziua îl căută prin desişurile cele mai neumblate, 
dar nu-l găsi. Atunci, presimțind de unde vine primejdia, 
porni iute spre palatul lui Negru-Impărat. 


Drumul era lung şi domnița sbură toată noaptea şi! 


tocmai a doua zi ajunse deasupra palatului lui Negru- 
Impărat, unde tatăl său zăcea întemnițat în turnul cel 
mai înalt. 

Cu ajutorul vrăjitoarei, duşmanul său îl prinsese pe 
împăratul „Inimă de Aur” şi dacă nu-l omorise până a- 
tunci, era din pricină că bănuia el că vrăjitoarea vrea să 
facă altceva cu inima împăratului şi căutase prin fel şi 
chip să afle dela el taina babei. Ca să o silească să spue 
adevărul, o aruncase într'o temniță, împreună cu feciorul ei. 


E E 


îi iertă. 


PGG LT.” A 


— Nu vei mai ieşi de-aici decât când îmi vei spune 


“adevărul adevărat! Şoarecii şi şopârlele îți vor fi tova- 
„răşi până ce vei deschide pliscul ghionoaiei! — grăise Ne- 


gru-Impărat, când a asvârlit-o în temniţă. 
In vremea asta „Porumbelul Alb”, tot sburând in ju- 


„rul castelului, se opri să se odihnească tocmai la fereastra 
cu gratii a temniței unde era închisă baba cu feciorul ei. 


Auzind şoapte înăuntru, trase cu urechea şi se minună 
de cele ce auzi. 


— Maică, maică! — zicea vrăjitoarea fiului ei. — Nu- 
mai eu sunt de vină că zaci aici în închisoare. Eu l-am 
dat prins pe „Inimă de Aur” şi tare mă căiesc acum de 
ce-am -făcuţ, Zace bietul în turnul cel mai înalt al pala- 


` tului şi fără el oastea lui e neputincioasă, deoarece numai 


când îl văd în faţa lor, soldații lui se pot lupta ca leii. 
Iaca îmi dau aici 'bobii precum că soața lui, împărăteasa, 
a plecat cu toată oastea lui Negru-Impărat. Vai, vai, ni- 
mic nu va putea face, dacă „Inimă de Aur” nu e între ei. 


+ Auzind ce spuse baba, Porumbelul Alb sbură către în- 
chisoarea din turn, care era zăvorită, pe din afară, cu zece 
zăvoare de oțel. Spuse în gând o rugăciune şi se prefăcu 
iar în domniță. Desfăcu unul câte unul zăvoarele temniţei 
şi căzu plângând în brațele tatălui său, apoi ieşi împreună 
cu el pe terasa turnului, de unde se putea vedea toată 
curtea palatului şi câmpia de jur împrejur. 

Jos la poalele castelului — precum spusese vrăjitoarea — 
„armata sa, în frunte cu împărăteasa începuse lupta cu duş- 
manul. „Inimă de Aur” privea cu groază, cum armata 
sa e pe cale de'a fi învinsă de duşman. 

— Strigă către oşteni, tată! ca să te vadă, zise Dom- 
nița, care cunoştea taina. 


— Inainte, soldați! strigă Inimă de Aur”, ascultând 
ruga Domniței. 

Intreaga oaste a lui ridică privirea în sus şi, zărin- 
du-l, scoaseră toții un chiot de izbândă, repezindu-se ca nişte 
lei în oastea duşmanului care fu în scurtă vreme nimicită, 
împreună cu împăratul ei. 

„Inimă de Aur” puse stăpânire pe împărăţia lui Negru- 
Impărat şi, deschizând larg pivnițele temniţelor, dădu 
drumul celor închişi. Chiar şi pe vrăjitoare şi pe fiul ei 


Din ziua aceea baba s'a lăsat de vrăjitorii şi a luat ca- 
lea bisericii, iar pe fecioru-său l-a trimis să slujească în 
oastea împăratului „Inimă de Aur” 


3 


Ara aa N! N T NN 


Azorel şi Fofolică 
şi unul spune anume: 
Uite-un ou ce nu se strică 
are ou din lume! 
Tăvălindu-l pân'acasă 

I] sucesc şi îl jupoaie 

Şi la urmă 


Văd - 


Cel 


lat'un om ce duce în spate 
In coşarea lui cea mare 
Nişte ouă 'ncondeiate, 

Mari şi toate de vânzare... 
Dar mergând tehui pe stradă 
l-a căzut din coş, îmi pare, 
Făr'să ştie, făr'să vadă, 

Oul ce-l avea mai mare. 


ce le pasă 


Lângă'un ciob şi lâng'o ladă 


Cu polei de-argint şi-aramă 
Ou ca ăsta nu mai este — 
Dar nu-l bagă nime'n seamă, 


Pun o trăsnaie... 
Oul roşu stă'n ogradă 
Singur-singurel, săracul! 
Şi-i luceşte'n soare lacul. 
Nici găinile cu creste... 
fann- m> 
Tot umblând încet, alene, 


Ce ’`ntâmplare minunată: 
Găina cea cu moţ de pene 
L-a zărit în curte, iată. 
Cască ochii cu mirare, 

Il suceşte ` şi nvârteşste, — 
Asta-i ou, dar aşa mare 
N’a văzut de când trăieşte... 


OU DE PASTI 


Dar Moţata, cocoţată, 


Le vorbeşte "'ncet, cuminte, 
Mi se umflă'n pene toată 
Şi se "'ncurcă în cuvinte... 


— Onorată adunare, 
la priviţi aicea bine: 


Oul ăsta, cel mai mare, 
E făcut, să ştiţi, de mine... 


Indârjită, supărată, 
Găina "'ndată se ridică, 


Sparge oul — şi de-odată... 
Cine iese? — ... Fofolică... 


Animalele grămadă 

Râd cu multă bucurie 
Că le fuse dat să vadă 
Fără bani... o comedie... 


13 


„„Şi Moţata, vai, nebuna ! 
Sare sus pe ou îndată 

Și cotcodăceşte'ntruna 

Ca s'adune curtea toată. 

Au venit precum se vede, 
Toate găinile, răţoiul, 

Curea, gâsca,—cine-ar crede ? 
Chiar şi Piţigoi-cotoiul!... 


Din mulţimea ce- ascultase 
Cuvântarea, cu mirare, 
Azorel se ridicase 

Și 'ntrebă cu glasul tare: 

— Bine coană, bune-s toate, 
Eu te cred, dar mult aş vrea 
Să-mi arăţi, dacă se poate 
Dacă-i ou sau dacă-i ba?!?.. 


E Maistoraşul A-ptruț l-a cunoscut multă lume, 
încă de pe vremea când se înființase dumnealui, 
pe tărâmul nostru! Nici nu mai încapevre-un fel 
de îndoială! Toate istorisirile pe care le-am aflat 
şi dela bunița mea, spun că maistoraşul A-ptruț 

era, în vremea lui, dorit în toate casele! Ca om de seamă 


ce voeşti? 

Iar svonurile şi veştile ce mi-au venit la ureche, po- 
vestesc că maistoraşul A-ptruț ar fi avut un chip de om 
ca toți oamenii, ochi albaştri şi mustăcioară răsucită. Avea 
însă un picior de lemn, care-l cam supăra la lucru. Despre 
chipul cum şi-a pierdut el piciorul, nu pot spune nimic, 
tocmai în clipa aceasta. Purta şapcă şi un fel de haină 
dintr'o bucată, de sus până la picioare. Nu-i şedeau toată 
ziua mâinile la un loc. Era vrednic peste măsură şi bun 
cântăreț; ştia cântece din lumea întreagă. Fiindcă, vedeți, 
am lăsat de-oparte să vă istorisesc că maistoraşul A-ptruţ 
fusese multă vreme, marinar. Despre acele timpuri fără de 
pereche, când călătoria în corabie peste mări şi țări, mais- 
toraşul A-ptruț ştia spune minunate basme. De s'ar fi por- 
nit el, n'ar fi sfârşit în mai mult decât trei mii de nopți 
şi una, la un loc, atâtea ştia şi istorisia! 

Dar cu mult mai inainte, de a se face marinar, mais- 
toraşul A-ptruţ fusese un băețel, cu părul ciufulit şi cu 
năsucul cârn. Se aflase pe lume, fără de măicuță şi fără 
tătic, bietul copilaş! 

Trăia într'un orăşel de lângă malul mării, unde mai 
toți bunicii şi tăicuții erau pescari. De el aveau grije un 
pescar cu încă cinci copilaşi şi soțioara lui: Măicuța cea 
cu părul de grâu. Aşa îi spunea băețelul A-ptruţ. 

A-ptruţ fiind tare, tare slăbuț, răcea mereu şi avea în 
fiece zi gutunar. Și fiindcă strănuta în fiecare clipă, îl 
strigau: A-ptruț! Aşa i-a rămas numele şi când a crescut 
mare de tot. Dacă l-ai fi întrebat care îi este numele ade- 
vărat, n'ar fi ştiut să-ți spună. 


alstora 


ȘI] 


Uitase şi el, bunul maistoraş! 
Fi i 
Când a împlinit şapte anişori,-a prins a merge la şcoală, 
laolaltă cu ceilalți copilaşi. Dar deprinzând literele alfa- 
betului, A-ptruţț ştia mai multe lucruri şi fapte, decât cu- 
noşteau micuţii şcolari, din orăşel, pentrucă întovărăşise 
ani întregi, încă de când avea cinci anişori, pe Moş-Matei 
pescarul; ba, mai mergea şi-acum, adeseori, în largul mării. 
Nu-i era teamă nici de talazele înspumate ce se ri- 
dicau mai sus decât catargul corăbiei, nici de peştii uriaşi, 
delfinii iuți care sburau peste unde. Striga de bucurie când 
pogorau stoluri de pescăruşi, de să-i prinzi, nu alta! A-ptruţ 
era îndrăzneț, meşter mare în mânuirea cârmei şi a pân- 
zelor, Cunoştea drumul pe apă, după aşezarea şi perinda- 
rea stelelor, de pe cer. O mulțime de lucruri minunate 
ştia A-ptruț. Chiar multe poveşti, cu zânele mării, cu pa- 
latul din ape, despre clopotele cufundate în adâncuri, isto- 
risiri cu. marinari vestiți şi corăbii înnecate! De-ar fi stat 
el să le spună! 


Mai târziu, s'a rugat de un domn căpitan de 
corabie să-l ia şi pe el intr'o călătorie prin țări străine. 
La lămurit, mai întâiu, A-ptruț, pe domnul căpitan despre 
tot ce ştie şi poate face. L-a privit domnul căpitan, minu- 
nat de tot ce vede. căci se cățăra A-ptruţ pe funii, până 
în vârful catargului cel mare, ca o maimuţică, nu altceva 
Innota ca o svârlugă şi învârtea cârma cu pricepere. 

Când s'a depărtat corabia de țărm, i s'au umezit ochii 
gândind la cei pe care-i lăsa. Apoi, călătoria a 
început. Oraşe despre tare auzise tot soiul de svonuri, 
i s'au arătat în față, aievea.. A cunoscut oameni care 
vorbeau alte graiuri. A trecut prin locuri şi privelişti unde 
căldura e mai mare, unde florile şi copaci sunt altfel, ce- 
rul pare mai limpede... 


14 


| 


Ani întregi a călătorit pe apele mărilor, dela 
poli la ecuator, dintr'un ocean într'altul, de-alungul coas- 
telor. y 

Ba, odată a căzut prins în mâinile negrilor, mâncători 
de oameni — şi puțin a lipsit să nu fie făcut friptură. A 
scăpat ca prin minune! Mai târziu, a căzut de pe 
catarg, pe vreme de furtună uriaşă şi şi-a frânt piciorul. 
Și-a potrivit el unul de lemn, plângând amarnic. 

Aşa s'a 'ntâmplat de-a. cunoscut viața grea, 
supărările şi bucuriile, frumusețile pământului şi tainele 
mării. 

* 


x - 
- 


Aici, dragi cititori, vreau să lămuresc taina cea mare 
a vieții maistoraşului A-ptruț. Intâmplarea cea neasemuită 
a venit într'o vreme, când încă A-ptruţț era pe mare! Des- 
pre ea mi-a istorisit bunița mea, cu părul de argint. De 
n'aş fi aflat-o, nu m'aş fi încumetat acum, să vorbesc des- 
pre puterea fără de seamăn a lui A-ptruț meşterul. 

Pentrucă el avea, într'adevăr, o putere deosebită, care-i 
ajuta să înfăptuiască o mulțime de lucruri grozave. Iată, 
ce i s'a 'ntâmplat! 

Călătorind A-ptruţ pe mare, a fost smuls de pe punte, 
de un val uriaş. S'a apucat de un lemn, dar lemnul s'a 
desprins şi A-ptruţ s'a pomenit purtat de ape, departe de 
corabie. 

A luptat pe viață şi pe moarte, agăţat de lemnul acela. 
Şi asemeni lui Gulliver, a fost asvârlit de valuri pe o in- 
sulă. Când s'a trezit, A-ptruţț se găsea într'o colibă culcat 
şi îngrijit de o femee neagră, cum e smoala. Sa dumirit 
el apoi, că se află în palatul împăratului negru, de pe 
acea insulă. Impăratul, prea măritul Bim-bim-bum, era bol- 
nav. Cerând însă împăratul să vadă pe omul cel alb, adică 
pe A-ptruţ, acesta s'a înfățișat, închinându-se adânc Mă- 
riei-Sale. - 

Pe loc, s'a luminat A-ptruţ de ce fel de boală zăcea 
Măritul Bim-bim-bum: de gălbinare! Din negru cum era, 
Bim-bim-bum se făcuse galben, galben cum numai lămâia 
se arată. Ce spaimă pe supuşii lui! 

A-ptruţ la îngrijit bine — pe  Bim-bim-bum de 
s'a făcut iarăş Bim-bim-bum negru ca mai înainte. Ce bu- 


curie pe el şi pe supuşii săi! Doctorul A-ptruț a fost ru- 


gat să rămână cât o vrea el în țară. I-au dat o mulțime 
de daruri şi l-au sărbătorit, ca-pe un sfânt. Insă, A-ptruţ 
s'a apucat să construiască o corabie şi s'a gătit de drum. 

Despărțindu-se A-ptruţ de Bim-bim-bum, i-a dăruit 
Bim-bim-bum o piatră scumpă, cât o portocală. Piatra aceea 
scumpă lucia şi străfulgera în tot soiul de lumini, de par- 
că ar fi fost un bulgăre, de luceferi. L-a lămurit cum a 
putut Bim-bim-bum, pe limba lui, că piatra cea scumpă 
ascunde puteri, pe care nu le stăpâneşte nimeni pe lumea 
aceasta. Bim-bim-bum nu le încercase nicicând, 
căci se temea foarte, dar A-ptruț, care s'a dovedit un vraciu 
iscusit, ar putea face aşa ceva. 

Privind A-ptruţ în jocul de lumini, din bulgărele a- 
cela de luceferi, a zărit un om cu aripi plutind în slavă. 
Gândul lui s'a înfăptuit pe loc şi negrii toți au încremenit, 
văzând, fără de veste, pe A-ptruţ înălțându-se cu aripi în 
spate... 

„A  sburat cu  repeziciunea vântului peste un- 
dele oceanului, până în orăşelul lui de pescari, de unde 
pornise pe când era încă băețaş mărunt, nu om mare, ca 
acum. Era pe înserat, când a coborât la țărm. Aripile i-au 
pierit, ca prin farmec. Aşa voise chiar A-ptruţ. 

Apoi, s'a îndreptat spre casa cea săracă a celor ce-l 
îngrijiseră. Moş-Matei plecase, de mult, pe apele mărilor 
de pe celălalt tărâm, iar măicuța — cea — cu părul de 
grâu, se stingea de bătrâneţe. Copiii erau oameni mari-şi. 


despre A-ptruţ îşi aminteau, ca prin vis. L-au primit bine 
şi l-au ospătat. Le-a istorisit A-ptruț pe unde a rătăcit, 
asemeni lui Ulysse, călătorul din poveste. 


A doua zi, şi-a durat atelierul lui minunat, 
în care a înfăptuit minuni fără pereche, de care a mers 


vorba, pretutindeni, în lumea noastră şi despre care, poate 


că vom scrie şi noi, cândva! 
N. PAPATANASIU 


Daţi copiilor să citească de Sărbători 
cărți instructive şi plăcute! 


Jean Bart, Dr. Ygrec şi 
M. Celarianu 

Const. G. Costaforu 

E. Kastn-r 


Zâna Izvorului Sănătății. . 40 
Suflet de părinte. . i=. .40 
Emi) şi Detectivii. . . . 60 
Emil şi cei trei gemehi . „60 
O călătorie în lumea basme- 
O pa N a a AD) 
A doua călătorie în lumea 
basmelor . .: urs c- . +80 
Ultimul Mohican. .... 


Selma Lagerloff 


F. Cooper . 50 

O. Rydquist Cu Jap cotoiul în jurul 
j ; n ee aa a O 
Pasărea- norocoasă . . . ,50 


Eliza B. Marian 


De vânzare la toate librăriile 
EDITURA „ADEVERUL" s.a. 


15 


E făcuse noapte sus; pe muntele durerii... Sol- 
dații puşi de pază fugiseră înfricoşaţi de cutre- 
murul care sdruncinase pământul din temelii. 

Cele trei cruci stăteau strajă nopţii, cu povara 
trupurilor răstignite. Din când în când câte un 
îndurerat spărgea tăcerea nopţii. Suspinau morţii 


suspin 


de D. M. 


nu mai grăi asemenea 


dumnezeiască 


femee, şi 


minunea 


— Astupă-ți gura, 
cuvinte nedrepte. N'ai 
ceasul când El şi-a dat duhul? Nu huli numele Lui, ci mai 
bine închină-i-te, căci cu adevărat Fiul lui Dumnezeu este! 


văzut în 


zise cealaltă femee. 


pe cruce? Nu! Jos la piciorul crucilor plângeau, inăbuşit, 
mamele celor trei răstigniți: Isus şi cei doi tâlhari. 
Intr'un târziu plânsul lor conteni şi iarăşi tăcerea de mor- 
mânt cuprinse pământul. 

Către ziuă, trezindu-se fiecare din picoteala în care 
căzuse, s'au pus iar pe bocit. 

- Vai nouă! zise mama tâlharului din dreapta, către 
mama celuilalt tâlhar, — fii noştrii n'ar fi pătimit chinu- 
rile răstignirii dacă acest Isus nu păcătuia în fața legilor. 
El singur e vinovat. 


fi 


Dacă aşa ar fost, s'ar fi mântuit de 
moarte şi n'ar mai fi pătimit. 
In vremea aceasta se făcuse ziuă bine şi drumeţii în- 
cepură să treacă spre oraş pe poteca ce suia pe Golgota. 
O femee care mergea spre târg cu un coş de de ouă şi 
auzise sfada celor două femei, se vâri în vorbă dând drep- 
tate celei care il hulea pe Isus. 
Cum poate cineva să creadă că ela fost Fiul Dom- 
nului, când Domnul e de viață luminat, iar cel care zace 


pe cruce e fiul femei acesteia care plânge alături de voi. 


pre el 


i 


7 


La dai alt i 


De Paşti Nătăfleață se duce cu Neață să NN la 
un birt. | 

Neaţă ia lista de bucate şi după ce o citeşte în gând, 
cere chelnerului: „Dă-mi nişte „greşeli de gramatică”. Nă- 
aaa nedumerit crede că prietenul lui şi-a eşit din minţi 
şi-l întreabă: 

— Ce-ţi' veni, măi, să ceri aşa mâncare? Crezi că se 
găseşte aşa ceva în birt? 
W3 — In birt nu ştiu de so. fi stiind, dar lista e plină 
de greşeli de gramatică... 


Ea Dr SU A 


Neață şi cu Nătăfleață voi să facă ei singuri un co- 

zonac. - 
_Neaţă îi dă lui Nătăfleață doi poli şi-i spune: 

. Uite, Neaţă, cu polul ăsta, ai să iei făină şi cu celă- 

lalt, zahăr. 


Nătăfleață se întoarce după câtva timp şi Neaţă îl în- 
treabă: 


— Ei, mă Nătăfleaţă, ai târguit? 


— Nu, Neaţă, că am uitat care pol e pentru tăia: şi 
care-i pentru zahăr! 


De ce plânge? 


— — Bine Sgândărel, îl întreabă mäma lui, de ce plânge 
Mioara. 


— A, nimica toată, răspunde el, am vist doar să-i arăt. 


cum se mănâncă un ou de Paşti. 


Ce deștept e? 


Care-i vieţuitoarea cea mai folositoare, întreabă Neaţă 
pe Nătăfleaţă. * 

Nătăfleață care avea un ou în mână îi răspunde: 

z E găină. pentru că se mănâncă atât înainte de a se 


„naşte cât şi după ce ai tăiat-o... 


. {v E . 
Bine că știe | 
"— Bine, Nătăfleaţă, îl dojeneşte sora sa de ce ai văr- 
sat sarea pe masă? Meriţi să te pun să o mănânci pe toată! 
îi mai spune cu asprime. 


Nătăfleață însă răspunde senin. ; 
— Bine că ştiu; altă dată o să vărs cutia cu bomboane! 


Oul lui Columb 


Aţi auzit, cred, cu toții că primul om care a izbutit 
‘să facă un ou să stea în picioare, a fost navigatorul Cris- 
tofor Columb. El a luat oul, l-a spart puţin la un cap is- 
*butind astfel să-l facă să stea drept. 

Unii însă au găsit un mijloc prin “care nu mai e nevoie 
să spargem oul. Se ia un ou tare şi se pune pe puţină 
sâre sfărămițată, presărată pe masă; sarea se lipeşte de 
“vârful lui. Acum oul poate sta în picioare ori unde l-am 
pune, de oarece e sprijinit de grunjii de sare. 


- 


Atunci, Maica Domnului grăi către femeia cu coşul, 
care se rezemase chiar de crucea Mântuitorului. 

— Prin mine a primit doar trupul omenesc, ca să vie 
pe lume să pătimească spre iertarea păcatele voastre! Ade- 
“văr zic vouă că va veni ziua când toți veţi crede şi vă 
veți închina Lui. 

— Voi crede, — răspuns femeia când ouăle din coşul 
meu, din albe cum sunt se vor face roşii. 


cm şi ne instraim de p 


zi iaca i a dn E Lua 
RN că PA cnd 
Elita Pea AS 


Oul Brancai 


Puteți trage o păcăleală unui prieten, dăruindu-i un 
ou întreg de Paşti, în care să se găsească un inel. Acum 
să vă lămuresc cum să puneţi ara în ou, fără să spar- 
geți coaja: r A 

Lăsăm un ou tare să stea puțin timp în oțet de vin. 
Coaja se moaie şi se întinde ca o pieliță. Acum putem 
pune inelul în. ou printr’o . mică tăietură. Incet. încet oul 


îşi recapătă înfăţişarea dela început, coaja se întărește şi 
inelul rămâne. înăuntru, fără să se cunoască pe unde l-am — 
băgat. 


Vă puteți închipui, ce ochi mari vor sii „prietenă 
voştri, văzând că într'un ou obişnuit se află un inel. 


2" 


Bat cicpotele, clopotele bat rE os 
Cântarea sfântă către cer 'nălțând: „Sia 
„Isus Cristos din morți a înviat" 

Cu moartea Sa pre moarte El călcând“! 


x 


Bat clopotele'n dangăt vibrător, 
Vestindu-ne 'nvierea Celui Sfânt, ~ 


Celui ce-a pătimit până'n mormânt, 
Spre mântuirea noastră, a tuturor! 


In astă sfântă zi de sărbătoare 
Uniţi-vă 'ntr'un cuget toți cu El 
Cu cel care mai biând decâ: un miel, 
Ne-a dat Crecința 'n veci biruitoare! O ` 


<-> CUPON 


„PENTRU CONCURSUL POPULAR - 
Seria |V - 

Numele . s EOE A ESTE. 

EPESA E S za a E aaa 

Localitatea .............. MR DEALE PRE Por ARE SIRE e 


Atunci, minunea dumnezeiască se împlini! Din rana de 
la pieptul Domnului trei picături de sânge picurară în co- 
şul femeei şi pe dată toate ouăle se făcură roşii ca sângele. 

Toţi cei cari erau împrejur şi au văzut minunea, au 
căzut în genunchi în fața Celui răstignit, i s'au închinat 
Lui şi au crezut în El. 


De atunci se roşesc ouă la sfintele sărbători ale 


Paştelui, ca o aducere aminte a minunei de pe Golgota. 


~ 


+ 
e aa Et 


£ 


Md h 


) 
KROA AT a ei 
PSLE af MERL E 


RAN 


să pd a A : 17 4 pE 


TARAMICALERI 


NP IPA FII, FE Pisi E. TI 
K = =! 


E7 
x 


X 4 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY 


Poveste engleză 


EODATĂ a strigat: „Pace, un moment! şi repe- 
zindu-se spre magazia cu praf de puşcă, i-a dat 
foc. Apoi cu un strigăt triumfător le-a spus: 
„In două minute vom fi toţi aruncaţi în aer!“ 

Dar Peter îl urmase la magazia cu praf de 

puşcă şi acum se întorcea cu fitilul aprins pe care l-a 
aruncat peste bord. 

Apoi s'a îndreptat spre Hook, zburând pe deasupra, cu 

pumnalul gata să lovească; atunci, căpitanul îngrozit a să- 

rit pe înrărituri şi cu un rânjet spre Peter s'a aruncat în 


“mare. Dar el nu ştia că îl aştepta crocodilul? 


XII.REINTOAR- 
CERI FERICITE 


Le-a trebuit o 
bună parte din 
noapte ca să-şi re- 
vină din tulbură- 
rile marei lupte. 

Corabia acum 
era a lui Peter, ca- 
re o câştigase în 
luptă dreaptă aşa 
că, după ce s'au îm- 
brăcat cu hainele 
piraților, i-au dat 
drumul vasului să 
plutească. Peter, 
bine înțeles, a fost 
făcut căpitan. Care 
altul ar fi putut să 
fie? Tootles era 
ajutorul, Nibs şi 
John erau supra- 
veghetori, iar cei- 
lalți alcătuiau e- 
chipajul. 

Unii doriau ca 
„Jolly cel vesel“ să 
rămâie tot cu pira- 
ţii; alții găsiau că 
ar fi mai cuminte să-l folosească împotriva piraților. Insă 
gândul lui Peter nu-l ştia nimeni şi nici nu îndrăzneau 
să-l întrebe, căci nu numai că purta hainele lui Hook, 
dar căuta să-i semene şi mai mult, încovoindu-şi degetul 
ca să semene cu o ghiară şi ţinea în gură cele două țigări 
legate. 

Intr'un târziu a dat poruncă să se îndrepte corabia 
spre Azore, căci odată ajunşi acolo, le va fi mai uşor să 
sboare restul drumului. Toţi bănuiau că Peter duce pe micii 
Darlingi înapoi acasă; dar nu planul acesta era în capul 
lui; ajunse şi el viclean ca şi Hook. 

* 
i af 

In tot acest timp domnul şi doamna Darling îşi aş- 
teptau copiii să se întoarcă acasă. Micuţele paturi erau 
gata făcute şi fereastra deschisă. Doamna Darling nu pă- 
răsia niciodată casa. Toate erau gata să-i întâmpine pe că- 
lători şi totul era ca mai înainte, afară de cuşca Vanei, 
care lipsia din camera copiilor, între nouă dimineaţa şi 
şase seara. 

Aceasta din pricina că, după ce copii au sburat cu 
Peter, domnul Darling a luat toată vina asupră-şi, căci el 
nu-i dăduse Nanei voe să stea în cameră; spunea chiar că 
Nana e mai înțeleaptă decât el şi că ar fi mai bine să-şi 
schimbe rolurile. Și aşa s'a băgat în cuşcă şi a jurat că 
nu o va părăsi până ce copiii nu se vor întoarce acasă. In 


In românește de B. M. 


fiecare dimineață era dus cu trăsura la slujbă şi în fiecare 
seară era adus înapoi tot aşa. El sta în cuşcă tot timpul 
zilei şi numai noaptea ieşea din ea, căci nu o putea lua cu 
el în pat, însă mergea în ea la adunări, aşa că ajunse foarte 
iubit şi cunoscut de popor. Cât despre purtarea lui față de 
Nana, nimic de zis. 2 

= Fiecare simțea că ceeace s'a întâmplat era din vina lor, 
D-na Darling plângea: „Ah, dacă nu m'aşi fi dus la No. 27! 
Domnul Darling zicea: „Doamne, dacă n'aşi fi fost aşa rău cu 
Nana“, şi Nana gemea: „Dacă nu ar fi avut un câine 


doică! Intr’o seară, 


domnul Darling a 
venit acasă în cuş- 
că (ca de obiceiu) 
înconjurat de o 
mulțime veselă; e- 
ra chiar mulțumit 
de pedeapsă, căci 
îl făcuse vestit 
doamna Darling şi 
Nana şedeau triste 
în camera copiilor. 
Doamna Darling 
cânta atât de miş- 
cător la pian: „Ca- 
să, dulcea mea ca- 
să!“ încât domnul 
Darling a adormit 
în cursă. 

Tocmai atunci 
două ființe au in- 
trat pe fereastră: 
Peter şi cu „Su- 
net - de- Clopoţel“. 
Ei au închis şi au 
zăvorit fereastra, 
aşa că Wendy să 
creadă că mama ei 
o lăsase afară şi să 
se întoarcă înapoi 
pe insulă. Planul a- 
cesta viclean, nă- 
scocit de Hook, era în capul lui, de când luase conducerea 
corăbiei. 

Dar Peter nu era chiar aşa de nemilos cum părea şi, 
când a văzut pe doamna Darling plângând (mai ales că 
ştia din pricina lui Wendy) a deschis fereastra şi şi-a luat 
sborul. 

— „Vino „Sunet-de-Clopoţel“, mie nu-mi plac mamele 
care plâng“. Şi s'au ascuns prin apropiere. 

Numaidecât după aceea, Wendy, John şi Mihael s'au 
strecurat înăuntru şi-au fost foarte miraţi, când l-au găsit 
pe domnul Darling dormind în cuşcă. S'au bucurat văzând 
paturile făcute şi s'au culcat fiecare la locul lui, ştiind că 
mama lor trebue să vie în curând. 

Doamna Darling, adusă parcă de o presimțire, s'a în- 
tors repede în camera copiilor şi a văzut acolo cele trei 
căpşoare în pătuțurile lor, aşa cum visase, de atâtea ori, 
să le vadă. A crezut că visează şi s'a aşezat tristă lângă 
foc; atunci au sărit toți trei din pat şi au început s'o îm- 
brățişeze. 

Domnul Darling s'a deşteptat. Nana a năvălit înăuntru 
şi toți au fost nemaipomenit de fericiți, afară de Peter, 
care stătea la fereastră şi se gândea ce minunat e să ai o 
mamă adevărată. Nu era duşmănos, dar era mai mişcat ca 
de obiceiu şi a mustrat-o pe „Sunet-de-Clopoțel“ care vroia 
să plece. 


18 


Cât timp au fost copiii departe? Nu pot să vă spun, 
căci n'au avut nici zile, nici luni, ci numai ceasul din cro- 
codil. Dar nu a fost nici aşa puțin cum li se părea lor, 
nici aşa de mult cum i se părea doamnei Darling! 

Ceilalţi băeți au pândit afară până ce au crezut că s'au 
terminat lămuririle şi îmbrățişerile; erau cam cinci sute 
de băeți. Apoi s'au urcat sus şi s'au înşiruit în fața doam- 
nei Darling şi-au scos pălăriile şi erau foarte stângaci în 
hainele lor de pirați. S 

Doamna Darling, după cum spusese şi Wendy, a fost 
gata să-i crească, numai domnul Darling a găsit că sunt 
şase băeți mai mult! Cu toate acestea, după ce mobila din 
salon a fost dată la o parte, cu grijă, s'au găsit colțişoare 
pentru toți băieţii. Doamna Darling a vrut să-l oprească 
şi pe Peter cu care stătea de vorbă prin fereastră, căci nu 
vroia să intre. Când Peter a auzit că va fi trimis la şcoală 
şi apoi la slujbă şi că va rămâne mult timp un bărbat, a 
respins cu dârzenie. Era înspăimântat că va creşte şi că 
va avea odată o barbă. 

— „Eu rămân cu „Sunet-de-Clopoţel'' în căsuţa, pe care 
am clădit-o pentru Wendy. Zânele au urcat-o sus, lângă 
cuiburile lor, în vârfurile copacilor. 

— „Ce drăguţ!“ a strigat Wendy, nerăbdătoare. „Dar 
o să fii aşa singur seara!“ 

— „Adevărat, nu poţi să vii înapoi cu mine?“ 

— „Imi dai voe, mamă? Numai puţin!“ 

— , De sigur că nu!“ i-a răspuns doamna Darling, dar 
când l-a văzur pe Peter aşa de abătut, i-a promis să o lase 
pe Wendy. la căsuță o săptămână pe an, ca să-i facă lui 
Peter scuturatul de primăvară. Şi aşa Peter a plecat aproape 


vesel. 


* 
* * 


La sfârşitul primului an, el s'a întors să o ia pe Wendy. 
“Ea era acum singura, care mai putea să zboare. 

John şi Mihael îşi pierduseră, cu timpul, puterea de 
a sbura, mergeau la şcoală şi o certau pe Wendy, că nu 
vrea să-i mai lase la insulă. Mai târziu au crescut şi s'au 
obişnuit aşa de mult cu lucrurile, încât au devenit nişte 
băeți ca toţi băeţii şi au uitat cu totul minunata viață din 
„Țara Nicăieri“. 

Dar nu erau singurii, cari uitaseră, căci atunci când 
Wendy vorbea cu Peter despre timpurile trecute, a obser- 
vat că în mintea lui e mare încurcătură, El avusese atâtea 
noui întâmplări în timpul anului! Câte odată chiar întreba: 
— „Cine este Hook?“ şi când îi amintea cum îl omora 
pe Hook şi cum le scăpase viața la toți, el mormăia: „Uit 
oamenii după ce îi ucid!“ Odată când i-a amintit de „Sunet 
de Clopoţel“ iar a întrebat-o: „Cine e?“ şi de data aceasta 
nu şi-a amintit-o, nici după ce Wendy la lămurit „Sunt 
atâtea zâne!“ a spus el. 

Wendy era tristă. Prevedea timpul când Peter va 
spune drăgălaş: „Cine este Wendy?“ Totuşi i-a făcut o 
curățenie mare ca pentru el. „Dacă el mă uită!“ 

In anul următor el nu a mai venit. Wendy a aşteptat 
în zadar. Al treilea an a venit şi nu-şi dădea seama că a 
lipsit ultima oară. Memoria îi slăbea; de multe ori Wendy 
nu avea ce să vorbească cu el. Și aşa i-a făcut mereu curat 
şi era aşa de bine să stai cu Peter, în căsuță! 

Acesta a fost sfârşitul plimbărei lui Wendy în „Țara 
Nicăieri“. 

Apoi ani şi ani au trecut, fără ca Peter să dea semne 
de viață. Băeţii s'au făcut mari: Mihael era acum mecanic, 
Tootles judecător, Sliglitly un domn şi aşa mai departe. 

Wendy nu numai că s'a făcut mare, dar s'a măritat 
şi avea chiar o fetiță, pe gare o chema Jane. 

Doamna Darling murise, Nana tot aşa şi domnul Dar- 
lîng nu a mai putut să-şi apere viața băgându-se în cuşcă! 

In camera copiilor dormeau acum alte două ființe: 
Jane şi cu doica ei. Câte-odată Wendy, când o culca pe 
Jane îi spunea multe, multe poveşti despre Peter şi era 
foarte greu s'o facă să înțeleagă că acum nu mai poate să 
sboare. Micuţei Jane îi plăceau poveştile cu zâne, pirați, 
piei-roşii, sirene, casa de sub pământ şi încetul cu încetul 
le-a ştiut mai bine decât mama ei. Şi într'o seară, Jane a 
întrebat: i 

— „Care a fost ultimul cuvânt al lui Peter?“ 

„— „Să mă aştepţi mereu, căci într'o noapte mă vei 
auzi făcând cucurigu. E> 

— „Cum făcea? 


— „Uite aşa!“ şi Wendy a încercat să facă la fel ca 
Peter. > 
__ Dar Jane i-a răspuns: „Nu, nu era aşa, ci aşa!“ şi a 
făcut cucurigu la fel ca Peter. i 

— „Draga mea, de unde îl ştii?“ a 

— Ah, l-am auzit de atâtea ori în somn!“ 

Wendy s'a speriat, căci Jane era singurul ei copil şi 
s'a aşezat în fiecare noapte în camera copilului ca să-l 
vegheze. 

Și într'o noapte, pe când cârpea ciorapi la lumina 
focului... fereastra s'a deschis şi Peter Pan a sărit înăun- 
tru. Aşa cum făcuse şi de demult, Peter nu se schimbase 
deloc şi la început nici n'a băgat de seamă că Wendy e 
o femeie în toată firea. 

— „Bună, Wendy!“ 

— „Bună, Peter!“ i-a răspuns în grabă dorind ca el 
să nu stea până se deşteaptă Jane. 

— „Ai uitat“ i-a spus aproape aspru, că este timpul 
de scuturat“. 

— Nu mai pot să viu Peter, nu mai ştiu să sbor, poți 
să vezi singur aceasta“ şi a aprins lumina. Peter a văzut 
o femeie înaltă şi frumoasă şi a dat un țipăt de spaimă. 

— „Wendy, mi-ai făgăduit că mai să creşti!“ 

— „N'am putut, Peter. Acum sunt măritată!“ 

— „Nu-i adevărat!“ 

— „Şi acesta e copilul meu!“ 

— „Nu, nu-i adevărat!“ şi s'a îndreptat spre Jane ca 
s'o lovească, dar s'a oprit şi a început să plângă cu sughi- 
uri, de ți se rupea inima. 

Wendy, de supărare, a plecat din cameră, căci nu ştia 
cum să-l mângâie şi o durea să-l vadă cum suferă. 

Plânsul lui Peter, a deşteptat-o pe Jane, care a sărit 
din pat: 

— „Băeţele, de ce plângi!“ El a salutat-o şi-ea i-a 
răspuns — aşa cum făcuse şi Wendy odată. Zi 

— „Mă numesc Peter Pan!“ 

— „Ştiu, te aşteptam“. 

Când Wendy, s'a întors aducând prăjituri pentru Peter, 
l-a găsit sus pe tăblia patului şi pe Jane sburdând, în cămaşe 
de noapte, în jurul camerei. Era o privelişte. înspăimântă- 
toare pentru o mamă, dar Jane era fericită. ‘ 

Peter i-a spus grăbit „la revedere“ şi tocmai vroia să 
sboare cu Jane, când Wendy s'a agăţat de copil, strigând: 
„Nu, nu vreau!“ 

— „Mă duc numai pentru curăţenia de primăvără, 
mamă. Vezi, tu nu mai poţi să sboril“ 

Ea i-a lăsat: trebuia să se întâmple odată! Intotdea- 
una îi fuse frică de venirea lui Peter! 

Acum Jane este şi ea mare, nu mai poate să sboare şi 
nici să se laude lui Wendy, are şi ea o fetiță, pe Marga- 
reta, pe care Peter, când nu uită, o ia, să-i scuture, pri- 
măvara. Margareta îi spune poveşti lui Peter, numai despre 
el însuşi. Lui Peter îi par noui şi, Dumnezeule, cum nu îl 
înveselesc! 

Margareta se va face mare şi va avea şi ea o fetiță 
care să fie mama lui Peter şi aşa mai departe, cât se poate 
de departe. ia 

Dar, după cum ştiţi, primul venit este cel mai bine 
slujit şi cele mai fericite zile au fost acele lungi zile pe- 
trecute împreună de Peter Pan şi Wendy. 


SFARSIT 


gt 


OPIII toţi așteaptă, cu bucurie mare sfintele 
sărbători ale Paştilor. Fiecare simte o des- 
|. fătare pioasă la această sărbătoare a Invierii 


Eo i 
E Ul] 
7 Domnului, dar cred că niciunul dintre voi, 
să Mast dragi copii, n'a aşteptat-o cu atâta nerăb- 

2 dare ca Neaţă şi Nătăfleaţă. 7 

„Se gândeau şi ei ca şi voi, la toate bucuriile şi 
“veselia acestor sărbători. Se gândeau însă mai mult la 
ouăle roșii, la cozonacii şi prăjiturile pe care le vor 
mânca şi mai vârtos în cele două săptămâni de vacanţă! 

Mai aveau doar o zi de şcoală, dar nerăbdarea lor 
era aşa de mare că au tulit-o acasă mai devreme decât 
ceilalţi colegi, adică dela prima recreaţic. 

_— Ştii ce, Neaţă ? Eu zic să mergem pe maidan la 
Nea Drăgan! Am văzut eu că de eri erau gata scrân- 
ciobul. căluşeii și aeroplanele! Poate avem norocul să 
ne dăm degeaba! Ce zici ? 

Drept răspuns — Neaţă — l-a luat de mână pe 
Nătăfleaţă şi au pornit amândoi, sărind întrun picior 
şi cântând: | 

Hai să mergem pe maidan, 
Pe maidan la Nea Drăgan, 

„Să ne dăm în aeroplan ! 

Şi cât ai zice -peşte au fost la locul cu pricina! 
Dar acolo ce să vezi? Toate panoramele — scrânciobul 
şi aeroplanele erau păzite de nişte baragladine de ţigani 
buzaţi şi tuciurii, ca nişte arapi, ba chiar făceau pe 


arapii, că erau îmbrăcaţi cu şalvari roşii, cu ilice al-: 


bastre şi cu turbane cu fes pe cap, iar la brâu purtau 
pistoale de cele haiduceşti, 

Nătăfleaţă o sfeclise, dar Neaţă, care mai văzuse 
de-al de ăştia și pela alte bâlciuri, nu se sperie și apro- 
piindu-se de unul, îl întrebă: 
— E. voe? 
— Nu „estem bre“ — făcu ţiganul 
— Să ştii, Nătăfleaţă că ăsta e arap sadea, că nu 
bine românește. ; 
; — Şi dece nu „estem“ voe? — întrebă Neaţă vor- 
bind- și el ca arapul. i 

— Nu estem bre, mâine estem!. 

— Mâine, da azi nu estem? 


ştie 


—. Ioc! 
„_— N'avem noroc zise Nătăfleaţă — hai s'o luăm 
din loc! 

— Stai! nu te grăbi — nătărăule — să-l luăm mai 


uşurel, să-i vorbim pe limba -lui — zise Neaţă, apro- 
piindu-se de arap şi frecându-și degetul cel mare de 
cel arătător — semn obișnuit când e vorba de bani — 
zise:. Bacşiş irmilic, mergem? 


— Mergem, mergem! — zise baragladina, rânjind 
buzele până la urechi de i se văzură toate măselele, 
Nătăfleaţă se dădu un pas înapoi. o 


- :— Nu te speria, mă, că nu temnghite arapu — râse 
el de Neaţă — apoi tot către arap: „mergem, mergem, 


da n'avem irmilici acum!“ Iți dăm mâine! 

— Ioc mâine! 

— Da altceva nu vrei decât irmilici? 

— Lei estem? i 

— Nici lei nu estem! SP za 

— Ouă estem? Aie l 

— Ouă roşii? 

— Hapai cum o hi, numai proaspete să hie — zise 
tiganul; lăsând arăpeasca şi luând-o pe țigăneşte!— Știu 
cu că n'aveţi biştari. Daţi o goană pân'acasă şi ūmflați 
câte două ouă și veniţi cu ele încoace că treaba s'o face 
mânca-v'aş! i 

Atât ie-a fost deajuns celor doi prieteni. 

— Bagă de seamă, Nătăfleaţă, bagă bine'n cap ce-ţi 
spun, nu fii nătăfleață cum te-arată numele. Acasă să 


- spunem fiecare că „domnu“ ne-a trimis să aducem câte 


două ouă pentru încondeiat! Ai înțeles? Acum şterge-o 


și în cinci minute să fii aici. 


Zis şi făcut. Amândoi au fost la ţanc, cu ouăle în 
buzunar şi au tulit-o iute, pe maidan la Nea Drăgan, 
să se dea în aeroplan. 

Haramina de ţigan, le-a luat ouăle şi i-a suit pe 
amândoi intr'un aeroplan. 

— Da cine ne'nvârteşte? > deh 

— Motoru, neica! Staţi să-i dau drumul! 

— Vezi, Nătăfleaţă, e cu motor! 

Ţiganul a dat drumul la motor şi toată harabaua 
compusă din zece aeroplane, aşezate în cerc, se puse 
în mişcare. 

Când le era lumea mai dragă şi se învârtea mai iute 
aeroplanele, iaca d-nul învățător se'ntorcea dela şcoală 
spre casă. Drumul îi era chiar prin faţa aeroplanelor 

Cei doi hoinari, când îl văzură, au vrut să fugă 
şi; ridicându-se din aeroplan, săriră amândoi deodată 
afară, dar, vai, picioarele li s'au agăţat de scara aero- 
planului şi au rămas agăţaţi cu capul în jos. 

Până să oprească ţiganul motorul, până să le vie 
„domnu“ în ajutor, au fost târâţi şi sgâriaţi pe 


faţă şi pe mâini, plini de sânge, de parcă iar fi mânjit 
careva cu băcan de roșit ouă. 

Iaca aşa au pătimit năzdrăvanii noștri, în ajunul 
Paștilor, iar sărbătorile, în loc să le facă şi ei, ca toţi 
copiii cuminţi, le-au făcut stând oblojiţi în pat. 

Dreaptă-i vorba ceea care zice că cine judecă cu 
picioarele e vai de capul lui. 


MOŞ NEAGU. 


TI pi ie 


Ciripit de păsărele, 
Zâmbete de floricele; 
Cântece de veselie, 
Chiote de bucurie; 
Turme albe pe coline: 
Vine primăvara, vine! 


Râd livezile în soare: 

Pomii toţi sunt numai floare; 
In grădină, larma creşte, 
Roadă nouă încolţeşte. 

De viaţă, loate-s pline: 

Vine primăvara, vine! 


Mişună neobosite ; 

Gâze mici, furnici grăbite, 
Pasări gureşe ce-şi cată 
Cuibul lor de altă dată, 
Fluturi, gândăcei, albine: 
Vine primăvara, vine! 


Toate vor să "'nceapă iară 
Munca lor de primăvară, 
Căci acum e limpu'n care 
Se trudeşte fiecare 

Ce culege să găsească 
Toamna când o să sosească. 


I. DINU 


21 


+ 


mplare de Paști 


-era pran 


In prima zi de Paşti toți locuitorii din satul Minu- 
nați fură treziți în zori de cântecul puternic al unei găini. 

— „Cotcodac! Cotcodac! Cotcodac!'“ 

Țăranii spăimântați ieşiră cu toții afară să vadă ce s'a 
întâmplat, căci cântecul găinii aducea mai mult cu un bu- 
buit decât cu un cotcodăcit. In depărtare se vedea ceva 
alb, rotund şi mare. Sătenii se îndreptară într'acolo şi se 
minunară foarte când văzură un ou nemaipomenit de uriaş, 
mai mare chiar decât o casă. Găina, însă, ia-o de unde nu-i! 
O căutară ei peste tot locul, dar nu fu chip s'o găsească 
şi, fără îndoială, trebuia să fi fost o coşcogeamite pasăre 
dacă a putut să aibe un astfel de ou. 

O sumedenie de copii se prinseră într'o horă, jucând 
voioşi în jurul, oului, cântând, în timp ce mamele lor 
strigat s „i! 

— „Copii, băgaţi de seamă, să nu-l atingeți că se poate 
sparge. . 

Când oamenii se săturară privindu-l, se gândiră ce să 
facă din el ca săse poată sătura şi în alt chip... 

Unii spuseră să-l facă jumări, alții ochiuri. Dar de 
unde să iei o tigaie potrivită pe măsura lui ? 

Altul, mai deştept, fu de părere să-l deşerte cu nişte 
pompe şi să umple cu el mai multe vase. 

: Dar un alt sătean, îşi dădu şi el cu părerea, zicând că 
aşa, proaspăt cum e, e tocmai bun de fiert şi de băut. 

“Dar de unde să iei o ulcică în care să-l fierbi şi un 
pahar în care să-l pui? 

“In cele din urmă se hotărâră să-l ducă la oraş, să vadă 
şi târgoveţii aşa minune, şapoi să-l fiarbă într'o oală po- 
runcită anume pentru acest ou. 

Zis şi făcut! Legară patru care unul de altul, puseră 
un strat de pae în ele şi aşezară în el oul cu ajutorul unei 
macarale. Pe drum mergeau cu foarte mare băgare de seamă, 
de teamă ca oul să nu se facă jumări. Dar la o răscruce 
nu mai putură să înainteze din pricina unei bariere care 
ar fi spart oul, dacă ar fi încercat să treacă pe acolo. 
Atunci, țăranii îl legară de un aeroplan. 

In timpul sborului, o păsărică a încercat de mai multe 
ori să-l atingă cu ciocul. 

Când aeroplanul ajunse deasupra oraşului, toată lumea 
ieşi din casă să vadă oul uriaş, care cobora din cer... 

>A fost luat drept un balon înaripat. 

Oala şi farfuria mare cât o piață erau gata. Aparatul 
se coborî şi descărcă încet oul în oala plină cu apă, în 
jurul căreia ardea un foc mare. Şeful bucătar, dela cel mai 
vestit restaurant din oraş, priceput în gătitul ouălor, îşi 
îndeplini datoria, fierbându-l. 

După cum vă închipuiţi, la fierberea lui au luat parte 
foarte mulți oameni. | 


După cinci minute de fiert, bucătarul scoase cu o ma- 
cara oul din oală şi-l puse în farfurie. Apoi sosiră două 
sacale: una plină cu untdelemn şi alta cu oțet; o ladă cu 
sare și una cu piper şi nu ştiu câte care cu salată. 

Bucătarul luă o scară, o sprijini de ou şi se sui pe 
ea. Apoi începu să spargă coaja oului cu un cuțit. Făcuse 
o mică despicătură prin care-şi vâri capul... şi băgă de 
seamă că oul e gol. 

— Ce-o mai fi şi asta, exclamă el, şi tăiă mai departe. 
In fund văzu gălbenuşul şi albuşul unui ou obişnuit. 

— O, asta-i bună! Să cheltueşti atâția bani pentru că- 
ruțe, aeroplan, oală şi farfurie, ca să te alegi deabia cu 
un ou de găină, spuse bucătarul prăpădindu-se de râs. 


= 


A 


(opda 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citeț, cu cerneală, și numai 
pe o față a hârtiei. 


Niţă Toma — Cele trimise nu merg. Aşteptăm altceva. 

Nicolae Gheorghe-Focgani—E prea tristă bucata cu 
puii de rândunică. Şi apoi rândunelele nu-și fac cuibul 
cu vreascuri, aşa cum ai scris mata. Proverbele vor fi 
întrebuințate. Ne pare rău că legenda Floarea Paştelai 
ne-a sosit prea târziu pentru a fi pusă în numărul de 
Paști. Poţi trimite altceva. Ad 

Lotta Gurtovoy-Bolgrad — Ai în versurile trimise 
câteva imagini frumoase, dar pe-alocuri suferă ritmul 
lor. Caută de citeşte mult-mult şi mai trimete-ne din 
când în când, ca să vedem dacă ai înaintat. Ne bucurăm 
că îţi place revista. 

Sylvia Teper-laşi. — Paginile trimise nu pot alcătui 
un roman, aşa cum socotești mata. Apoi, pe-alocuri, 
stilul lasă de dorit. N'ai putea să scrii ceva mai scurt 
şi mai pe'nţelesul copiilor? Dece vrei să scrii dintr'o 
dată un roman? Poezia ne pare cunoscută. De unde? 

Beniamin Bemfeld — Am citit versurile trimise, dar 
nu le putem publica în revistă. Așteaptă să mai crești, 
citeşte întâi mult și-apoi apucâ-te de scris pentru alții. 
Desenul are oarecari însuşiri. Mai încearcă! 


f 
3 


22 


Li 


> 


DIE ATA 


COPIILOR 


Ciudătțenii din toată lumea 


inceputurile sborului omenesc 


In ziua de 19 Septembrie 1783, sub ochii regelui 
Ludovic XVI şi ai Marici-Antoineta, a avut loc la 
Versailles, primul transport aerian. 

Fraţii Montgolfière au construit un balon şi umflân- 
du-l cu aer cald, l-au înălţat, atîrnind de el o cuşcă în 
care au fost închiși: o oaie, un cocoș şi o rață. 

In scrisorile lăsate de francezul Bachaumont, se 
găseşte insemnarea următoare cu privire la călătoria 
aeriană a acestor trei animale : 

„Când după aterizare, balonul fu găsit în pădurea 
Vaucresson, oaia rumega liniştită, rața se părea că nu su- 
ferise nimic, în Schimb, cocoşul zăcea cu capul spart... 

Ziarul „„Tărăboi...* din acea vreme, publică un ciu- 
dat dialog aerian dintre aceşti primi călători. Oaia 
părea mulțumită, rața neîncrezătoare. iar cocoșul... trist. 

Marchiza de Villeroy — o femec de optzeci de ani 
— proorocise pînă atunci că niciodată un balon sau alt 
aparat de sbor, nu se va putea înălța. 

— Ar însemna să-L supărăm pe Dumnezeu ! spunea ea. 

Totuși, cînd dela fereastra unde fusese adusă pe un 
scaun cu roţi, a văzut ridicarea lină a balonului, a 
exclamat: 

— Ah, oamenii! Vor găsi şi taina nemuririi! Dar 
atunci eu voi fi moartă! 

Dar nu trecură nici doi ani și iată primele jertfe 
omeneşti, după ce Blanchard trecu la 7 Ianuarie 1785, 
canalul Minecii. 

La 15 lunie, de Rozier şi Romaine se urcară într'un 
balon mai iscusit făcut, înzestrat cu un aparat de încăl- 
zire a aerului din balon, pentruca la felurite înălţimi 
să-l poată face mai uşor, prin dilatarea volumului de 
aer şi astfel să-l ridice mai sus. 

Timp de 27 de minute străbătură văzduhul cînd un 
vînt puternic îi năpusti spre pământ.: 

In acelaş moment, o flacăre violetă împrejmui 
pinza balonului ce căzu peste nacelă — coșul în care 
stau călătorii. 

Balonul se prăbuși la vreo trei sute de metri depăr- 
tare de țărmul mării. 

Cei doi călători, de Rozier şi Romaine, muriră. 

Şi tot astfel, unul după altul, au murit dela 1785 pînă 
la 1904 o sută treisprezece oameni!... 

In 1580, un acrobat care, atirnat de un trapez la 
600 m. înălţime, făcea diferite figuri, scăpă bara şi 
căzu cu o iuţeală atât de mare, încît corpul său, terciuit 
din pricina izbiturii, lăsă urme adinci în pămint!... 

Nici nu-i de mirare! Căzuse de-a latul cu o viteză 
de 108 m. pe secundă. 

Totuşi nimic n'a fost precupeţit, pentru ca omenirea 
să înainteze pe calea propășşirii şi să ajungă acolo unde 
se află azi. 


Cum străbat sunetele prin văzduh 


Dăm mai jos cîteva lămuriri, despre felul cum se 
răspîndesc diferite sunete în văzduh. 

Pină la 200 m. cuvintele unui om se aud foarte bine, 
iar la 500 m. i se aud numai strigătele. 

La 900 m. orăcăitul broaştelor răzbate ca un vaet 


bocitor. 
La 1000 m. sgomotul unei căderi de apă sau al unui 


riu, se aude lămurit. 
La 1200 m. tropăitul copitelor calului pe pavaj este 


destul de deslușit. 


La 1400 m. sunetele tamburului şi toate sunetele 
unei orchestre ajung puţin schimbate. 
La 1600 m. se aud strigătele unei mulțimi de oameni. 
La 1800 m. ating împuşcăturile şi lătrăturile câinilor. 
La 2500 m. se aude sgomotul unui tren în mişcare, 


iar la 3000 m., flueratul ei. 


Deşteptăciunea maimutelor 


In unele privinţi, maimuţele sunt mai deșteple decît 
sălbaticii. 

Un soiu de maimuțe, cimpanzeii mai ales, sunt des- 
tul de inteligente. 

Dacă se aduc un sălbatec şi un cimpanzeu într'o 
casă, cimpanzeul învaţă mai repede decit sălbatecul 


treburile unui servitor. 
Poate să deschidă ușa — cînd bate cineva. Să-i pună 
în cuier pălăria şi mănuşile oaspetelui, să-i aprindă o 
țigară... şi aşa mai departe. 
In insula Ceylon, stăpânii  plautaţiilor de nuci 
de cocos, întrebuințează maimuțe dresate, pentru cule- 


sul nucilor din copaci!... 
S'au făcui multe încercări, ca să se vadă pînă unde 
merge istețimea acestor animale atit de asemănătoare 


omului. 
S'a închis, astfel, un cimpanzeu, îndăritul unei reţele 


de sărmă şi s'a pus dincolo de reţea, o banană — fruct 
mult dorit de maimuțe. Maimuţoiul vîri mîna prin reţea, 
însă văzu cu amărăciune că nu ajunge pînă la banană. 

Fără să-şi piardă nădejdea, cimpanzeul se folosi de 
de un băț — anume pus la'ndemină — şi trase fructul 


cu ajutorul lui: 
Apoi se puse banana la o depărtare la care maimu- 


toiul nu putea ajunge nici cu mina și nici cu băţul. 

I se lăsă însă ca din întâmplare un al doilea băț și 
cimpanzeul puse cele două bețe cap în cap şi le'mpinse 
încetişor înspre banană. 

Când.-voi, însă, să tragă banana, văzu că nu poate, 
deoarece nu avusese grijă să lege cele două, bețe ci le 


aşezase numai cap în cap. 
Cimpanzeul măsurase numai distanţa pînă la banană 


şi socotise că lungimea celor două bețe împreunate, va 


fi deajuns pentru a ajunge pînă la fruct. 
Multe alte încercări, dovedesc deasemenea că mai- 


muţele sunt cele mai istețe animale. 
D. M. 


INTREABĂ-MĂ, CĂ-ŢI SPUN 


Cititorul din Ploești, care ne întreabă ce-i aceea un 
neologism, îi răspundem că este un cuvânt strein între- 
buinţat de unii în vorbirea obicinuită ca să arate că ei 
pot vorbi mai altfel decât ceilalţi. 

E drept că uneori eşti silit să te foloseşti şi de cu- 
vinte luate din alte limbi, dar atunci când ai la înde- 
mână pe cel neaoş românesc, care înfăţişează ceeace 
vrei să spui, nu trebue să pui în vorbirea la cuvinte 
streine şi pe care nu toţi le pot înţelege. Slavă Domnului, 
în limba românească se găsesc destule cuvinte frumoase 
şi armonioase în care îţi poţi îmbrăca tot ce gândești. 

Deci, neologisme, cât mai puţine şi numai când 


n'avem la îndemână un cuvânt românesc, numai atunci 
să-l folosim. 


MOŞ MARIN 


Director: 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7— 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 


EGO puli 


MARIN IORDA 


1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 
Po a ŘE 


ANUL XIW 


5 MAI 1937 


No. 691 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBA, COPII! 


Dragele mele fetițe şi dragii mei băiețaşi, 


Ella F. — Impotriva răutăţii omeneşti nu se poate 
lupta decât cu răbdarea şi cu nădejdea, că cei care ne- 
dreptăţesc, care fac rău, vor vedea într'o bună zi cât 
de mult mâhneşte pe Dumnezeu purtarea lor. Cele ce 
mi-ai scris mi-au pricinuit multă durere. Că astfel de 
lucruri se pot întâmpla într'o școală este trist şi cu atât 
mai trist cu cât este urât şi nedrept. 

Eu îţi pot spune doar că adunările clubului Shirley 
Temple n'au altscop decâtde a da putinţă copiilor să mear- 
gă la filmele drăguţei artiste cu jumătate preţ, de a în- 
jgheba o legătură strânsă între cititorii Dimineţii Copiilor 
de a-i face să asculte poveţe bune. Cei care cred altfel 
pot veni şi ei, la toate adunările să se încredințeze de 
adevăr, cu ochii şi cu urechile lor, Dacă sunt de bună 
credinţă nu vor mai stărui în neîncrederea lor. 

Știu că bătaia este oprită în școli, draga mea ne- 
poţică. Cred că lucrul acesta îl ştiu şi cei cari se fac 
totuși că nu știu sau nu vor să asculte de legi. 


Imbrăţișări și gânduri calde dela buniţa. 

Barta Gh. — Copiii nu trebue să se certe şi nu au 
voe să-şi poarte necaz şi ură. Dacă tu l-ai mâhnit pe 
prietenul tău, nu te sfii să-i ceri iertare. Intinde-i mâna 
şi spune-i că îţi pare rău că l-ai supărat. Nu se poate 
să nu îl înduioşeze dorinţa ta cinstită de împăcare. Spu- 
ne-i că acum în preajma sfintelor sărbători, toţi oamenii 
trebue să uite toate gândurile rele, toate vrăjmășiile şi 
să-şi întindă frăţeşte mâna. 

Domnul nostru Isus Hristos a iertat toate relele care 
I s'au făcut. Noi, oamenii, suntem datori să-i urmăm 
pilda. 

Spune-i prietenului tău, că buniţa îl roagă să uite 
tot necazul care l-ai pricinuit tu. Aşa se cuvine. 

Imi pare rău că încă nu eşti sănătos, dragul meu 
nepoţel, că încă nu-ţi pot stăpâni pornirile. Mai spun 
înc'odată că ai nevoe de liniște, de o hrană bună şi la 
timp, de gimnastică. Roag-o pe mămica să te arate unui 
bun medic de boli nervoase. 

Dacă vrei, ia de două ori pe zi câte o linguriţă (îna- 


inte de mese) de Spasmine Jolly. E un leac care 
ajută, calmează şi întărește, 

Mai scrie-mi cum îţi merge. Sănătate. 

O nepoţică. — Citeşte, te rog, răspunsul pe care l-am 
dat Ellei F. 
Lary şi Reta. -— Mult de tot vă mulţumesc pentru a voa- 


stră scrisorică. Ție Reta, iți doresc să creşti mare şi 


voinică. lar lui Lary îi trimit tot o astfel de urare, Și 
pe ambii vă adun, într'o caldă îmbrăţișare, 

Tucherman Tilena. Buniţa te-a înscris în Clubul Shir- 
ley Temple. O prietenească strângere de mână! 

Silvy şi Blanche. — Veţi primi prin poştă carnetele 
şi veţi lipi fiecare fotografia. Vă dau voe să mă sărutaţi! 
Ba mai mult, vă sărut şi eu. 

Sly Elena. — Şi matale eşti în clubul Shirley Temple. 
Eşti mulţumită? 

Puica şi Cornela Sch. — Vă mulțumesc, dragele mele 
fetiţe, pentru grija ce-mi purtaţi. Acum s'a mai încălzit 
vremea, așa că pot să mai fac şi eu câte o plimbare. 
Nu ? 

Jilțul de lângă sobă l-am părăsit pentru fotoliul de 
pai din grădină. Știu multe poveşti și poate că într'o 
zi o să le adun pe toate într'o carte. Atunci o să le ci- 
tească toate nepoțelele şi toţi nepoţeii mei. 

Dacă vreţi să-i ajutăm pe copiii săraci, putem merge 
împreună să împărțim daruri înainte de Paşti. Vreţi? 

Nepoţeii mei, Nelu și Floricica, sunt bucuroşi că nu-i 
uită cititori Dimineţii Copiilor. 

Să vă povestesc ultima lor ispravă : Eri au rămas 
singuri acasă. Deodată, Neluţu începu să alerge 
prin odaie. Ce se întâmplase? Văzuse un gândac. Flori- 
cica (şi ea muare de frica gângăniilor) vroia să facă pe 
curagioasa. Umbla în vârfurile picioarelor după gândac 
şi când se hotăra să-l calce cu piciorul, începea să ţipe 
că îi e frică. In cele din urmă, sa repezitîn bucătărie, 
a luat sita de cernut făină şi a pus-o peste gândac. 

Cum credeţi că i-am găsit pe Florica și Nelu când 
m'am înapoiat din oraș? Stăteau amândoi pe câte un 
scaun și cu picioruşele pe sită, ca să... nu fugă gânda- 
cul ! 

Buniţa le îmbrățișează cu drag pe nepoțelele ei 
Corni și Puica. 

N. Landa şi Vitty Stoichiția. — Vor primi curând 
carnetele de membre-în clubul Shirley Temple. 


ii da 


Di Site 


Nepoţelele și nepoţei mei să nu-și piardă răbdarea. 
Vor primi fiecare răspuns la scrisoare, 


BULGĂRELE DE AUR 


A fost odată un băiat, 
Argat 
La un boier bogat... 


Era cinstit și fără frică 
Ionică 

(Aşa-l chema) 

Şi mai era 

Apoi, cuminte... 

Un singur lucru îi lipsea : 
N'avea 

In cap destulă minte... 


Slujise şapte ani într'una, 
Totdeauna 

Cu sârguinţă 

Şi credinţă, 

Și niciodată nu cârtise 
Cât slujise; 

Dar într'o zi l-incinse-un dor 
De casa lor, 

Un dor cumplit de maică-sa, 
Incât nu mai putu răbda: 
Se duse 

De grabă la stăpân şi-i spuse 
Că nu mai Vrea 

Să stea, 

Că-l lasă, 

Fiindcă vrea să plece-acasă. 
Stăpânul auzind, nu mică 
li fu mâhnirea : lonică 


Fusese slugă credincioasă, 
Şi n'ar fi vrut să plece-acasă; 
Dar nu putu să-l mai 
[oprească 
Și trebui să se învoiască. 
li dete, prin urmare, plata: 
Un bulgăr de-aur fu 
x [răsplata. 
In loc de bani în buzunare 
Primi un boț de aur, mare 
Cât capul lui (şi Ionică 
N avea o căpățână mică!) 


ȘI AURUL POATE FI, DE 
MULTE ORI, O POVARĂ 


El mulţumi 

Şi-apoi porni 

Purtând în braţe cu 
[mândrie 

Comoara lui de bogăţie 

Ce-o căpătase ca simbrie. 

Dar, tot mergând, 

Simţi curând 

Că drumu-i tot mai greu, 

Mereu. 

Și că povara ce-o purta 

La subţioară, 

Nu era 

Aşa uşoară... 

Obosise 

Și sudoarea-l năpădise : 

Numai apă se scurgea 

De pe el... Era prea grea 

Blestemata de bucată 


Povestea lui 


Cea de aur! 


Tocmai când se chinuia 
El aşa, 
Numai iată 
Că-l ajunge-un om călare, 
Ce cânta în gura mare 
Vesel şi cu voie bună... 
— „Aşa, vere, şi o- lună 
„Dac'ai face pân'acasă 
„Tot nu-ţi pasă”, 
Zise Ionică 'n sine. 
„ţi convine 
„Chiar de-ar fi să porţi, 
[ca mine. 
„O povară... Bine e să 
[fii călare!” 
li strigă atuncia tare. 
Călărețul se opri, 
Il privi, 
Şi, văzându-l obosit 
Şi trudit, 
L'întrebă de unde vine 
Şi ce ţine 
'N braţe oare 
Piatr'aceea luciloare ? 
— „Este aur, măi bădică”, 
li răspunse Ionică, 
„Nu e piatră, precum crezi. 


„Aur bun... ial numai vezi!” 

Călăreţu-l luă în mână 

Și văzu că nu-i minciună, 

Apoi zise: — Măi, fârtate, 

„Prea te văd adus din spate, 

„Obosit 

„Şi prăpădit.. 

„Uite ? vreau să-ţi fac un 
[bine: 

„Iţi dau calul de sub mine, 

„Să te duci cu el acusă, 

„lar povara ce te-apasă 

„Dă-mi-o mie... 

— „Bucuros ți-o dau, bădie? 

li răspunse Ionică, 

„Nu e mică 

„Şi-i şi grea... 

„Bine că mă scap deea...” 

Schimbul se făcu pe dată, 

Şi-acum iată: 

Ionică e călare, 

lar cel'lalt își ia `n spinare 

Bulgărele lucitor, 

Şi-o pornesc în drumul lor. 


CUM NOROCUL LUI 
IONICĂ ESTE O VACĂ 


Nu-i era, se vede, dat ` 
Şi lui, bietului băiat, 


a 4 


ionică Norocosul 


S'aibă tihnă niciodată, 
Că nu merse mult, când, 
[iată, 
Calul i se poticni 
Şi-l svârli 
Cât colo pe Ionică, 
De n'avu nici când să zică 
„Aoleo!”, când se lovi 
De pământ. 
Luându-şi vânt, 
Calul o porni, furtună, 
Singurel, în voie bună, 
Și-ar mai fi gonit şi-acum, 
Dacă nu-l prindea, în drum, 
Un ţăran care trece: 
Şi ducea 
După el, o vacă. 
— „Cine 
„Mai mă puse şi pe mine 
„Să-mi iau cal ?” îşi zise 
'n sine 
lonică. Zău, aşa? 
„Asta îmi mai trebuia?” 
Apoi, omului: — „Ei! dacă 
„Aș avea şi eu o vacă!... 
„Aș putea 
„Să beau lapte şi-aş avea 
„Unt şi brânză, ori şi când..” 


— „De minune!” şi-şi zise 
['n gând 
Omul nostru. „Va să zică”, 
Spuse el lui Ionică, 
„Ti-ar plăcea să ai, ca mine, 
„O văcuţă... Ştii ce bine 
„Se loveşte? Eu aş vrea 
„Dimpotrivă-un cal, aşa 
„Cum e ăsta: cal isteţ 
„Bun de fugă şi semeţ, 
„Hai să facem dară târgul: 
„ţi dau vaca, tu dă mi 
[murgul...” 
” răspunse 
['ndată 


-— „Ya făcut!... 


Ionică, şi pe dată 

Işi ia vaca ’n stăpânire; 
Celălalt își ia'n primire 
Calul şi... p'aci ţi-e drumul! 
Se pierdu în zări ca fumul. 


Și, privindu-l cum se duce, 
lonică-şi face cruce, 
Murmurând încetinel: 
„Bine cum scăpat de el!” 


IONICA E BUCUROS CĂ 
SCAPĂ ŞI DE VACĂ 


Obosit de cale lungă 


De abia putu sajungă 
Ionică, într'un sat, 

Mort de foame şi 'nsetat, 
Intră dară la un han 

Și aci 

lşi cheltui 

Cei din urmă gologani, 
Ospătându-se. „De bani 
Nu mai am nevoie-acum”, 
Zise el, pornind la drum 
Mai departe. „De-acum are 
Cine să-mi dea de mâncare. 
Ştii cebine-i c'am schimbat 
Calul cela, ș-am luat 
Vaca?...” 


Tot vorbind aşa, 
Ionică se ducea, 


Se ducea mereu 'nainte, 

Soarele era fierbinte 

Şi-l ardea, 

Il dogorea, 

lară setea-l chinuia. 

— „Prost mai sunt!” îşi 
[zise "n sine 

lonică, „am cu mine 

„Vacă şi eu mor de sete. 

„la! so mulgem noi, 

[băiete !” 

Ș'apucă s'o mulgă; dar 

In zadar 

Se trudi, 

Se chinui 

Că de lapte... niciun strop... 

Ba la urmă, vaca... hop! 


li mai trase plictisită, 
O copită, 
De văzu, bietul băiat, 
Stele verzi... 
— „Ce sa întâmplat?”, 
L-intrebă un trecător, 
Ce venea în urma lor, 
Şi trăgea 
Cu o sfoară, după el, 
Un purcel. 
Ionică-i spuse'ndat 
Ceeace i s'a întâmplat. 
— „Vaca asta-i prea 
[bătrână”, 
Zise el, „ş'o săptămână 
Poţi so mulgi şi n'o să ai 
Pic de lapte... s'o şi tai...” 
— „Nu e bună de nimică”, 
Zise-atuncia Ionica, 
„Nici măcar de-o fripturică.. 
„Da 
Un purceluş aşa 
Cum i-al dumitale, zău, 
N'ar fi răul... 
Ce-aş mai face eu la şunci 
Și cârnaţii din el...” 
- „Atunci, 
„Ştii ceva! De-ţi place-atât 
Purcelușul, mai decât 
Să ţi-l iei şṣi'n schimb să- 
[mi dai 
Vaca. Ce zici? Bine-i hai?.” 
— „Bine? Sigur că e bine...” 
Zise, mulțumit, în sine 
Ionică, „doar aşa 
Pot să mă mai scap de ca 
lşi luă 
Deci purcelul şi plecă. 
I. DINU 


5 


EI) 
K 


K Ei 


FATA LUI SOARE APUNE IMPARAT 


OARE Apune Impărat ar fi putut fi fericit. Vrăj- 
mașşii lui cei mai temuţi, Piatră Impărat şi Vi- 
forniță Impărat, îi trimeseseră de curând o 
scrisoare prin care îl vesteau că pentru todeauna 
au hotărât să nu mai pornească în războaie 
şi să trăiască în bună înțelegere. 

Supuşii lui Soare Apune Impărat erau ascultători şi 
îşi iubeau stăpânul ca ochii din cap. 

Aur şi argint şi tot felul de bogății făceau ca ţara 
lui Soare Apune Impărat să treacă cea mai bogată din 
lume. 

Soţia Impăratului era frumoasă şi bună. 

Şi totuş, Soare Apune Impărat avea o mare du- 
rere! Fetiţa lui, frumoasa Ly nu găsea nicio mulțumire 
în viaţa bogată şi plină de plăceri, dela palatul tatălui 
ei. Se plictisea, se plictisea într'una. 

Ly avea doisprezece ani. Era înaltă, avea păr ne- 
gru şi ochii mari, verzi. Intr'adevăr, e greu să ne putem 
închipui o făptură mai frumoasă decât ea. 

Impăratul și împărăteasa încercaseră tot ce este cu 
putință ca s'o vindece pe Ly de plictiseală. 

Artiştii cei mai renumiţi, clownii, muzicanţii, din 
lumea întreagă fuseseră chemaţi la curtea lui Soare A- 
pune, găzduiţi zile întregi şi răsplătiți apoi cu pungi 
de aur. 

Dar Ly nu putea niciodată să asculte un cântec 
până la sfârşit, n'avea răbdare să audă o piesă de tea- 
tru, se plictisea după primele tumbe și glume a le clo- 
wnilor. 

Impăratul o găsea întotdeauna plângând încet, cu 
lacrimi mari. 

— Mă plictisesc, tată! Totul mă plictiseşte, spunea 
Ly. 

Impăratul şi împărăteasa nu mai știau ce să facă. 

Fabricanţii de jucării se trudeau să  născocească 
jucării cum nu mai avusese nimeni pe lume. 

Dar totul era degeaba. Zadarnic, un fubricant de 
de jucării îi trimise într'o zi o păpuşe care cânta, dansa, 
vorbea, se îmbrăca singură. Zadarnic un alt. fabricant 
făcu o casă mică cu grădină, cu fântână, cu fel de fel 
de animale în curte şi i-o trimise fetei de împărat. Toate 
erau atât de bine făcute, cu atâta măiestrie, încât pă- 
reau adevărate. 

Ly nici nu le privia măcar. 

Impăratul ceru scriitorilor să întocmească anume 
pentru fata lui cărţi cu poveşti cum nu se mai _găsese 
în lumea toată. 

Ly asculta inceputiil fiecărei poveşti, 
semn tatălui ei să se oprească. 

Impăratul îi cumpăra câini dresați, pisici, caii, tră- 
suri, Dar toate, toate nu putură să-i vindece plictiseala 
fetei de împărat. 

— Să chemăm un vrăjitor! spuse împărăteasa. Poate 
că el ar putea să ne ajute. 


apoi îi făcu 


Impăratul nu se dădea în lături dela nimic, când 
era vorba de Ly. Trimise în toate colțurile țării lui după 
cel mai iscusit vrăjitor. 

Vrăjitorul era bătrân şi puţin încovoiat. 
vadă pe Ly şi să-i vorbească între patru ochi. 

— Crezi oare că ne vei putea ajuta? întrebă Soare 
Apune Impărat. O, dacă ai putea s'o vindeci pe Ly de 
plictiseală, ţi-aş dărui două moșşiiși un sac cu aur... 

Vrăjitorul zâmbi și răspunse: Puterea mea este mare. 
Eu pot face toate minunile. Pot chiar s'o vindec pe Ly. 

Fata de împărat rămase singură în odae cu vră- 
jitorul. 

— Ce ai, domniţă, ce te doare? îi vorbi el. 

— Mă plictisesc! Nimic nu-mi place, nimic nu mă 
atrage... Aseară, priveam luna dela fereastra odăii mele... 
Aş vrea să văd cum e în lună... Poate că acolo, nu m'ași 
mai plictisi... 

— Să încercăm, domniţă. Aşteaptă-mă diseară, când 
upar primele stele. Să fii singură. Vrăjitorul plecă. Fata 
rămase pe gânduri. E cu putinţă să meargă în lună? 
Nu-și bătuse joc de ea vrăjitorul? Era nerăbdătoare să 
vie seara. Se uita la cer şi văzu că primele stele s'au 
ivit. Spuse împărătesei că vrea să rămână singură. Cu- 
rând îşi întoarse iar ochii spre cer, văzu cum dintr'o 
stea se desprinde un fir lung, lung, de aur. 

Ly stătu nemişcată la fereastră, până ce firul de aur 
ajunse până în dreptul ei, îi încolăci mijlocul şi o trase 
sus, spre cer. 

Ly închise ochii... 
simţi că adoarme. 

Când se trezi, se afla întrun palat în care totul și 
pereţii şi tavanul şi mobilele erau din argint. Ly sări din 
patul în care se afla drept la fereastră. Văzu atunci că 
se află undeva foarte sus, că jos e o roată mare care 
se învârteşte într'una. Pe roată, alergau furnici de colo 
până colo. 

Ly nu pricepuse nici unde se află, nici ce e roata 
care se învârteşte într'una. Uitase tot ce i se întâmplase 
cu o seară înainte. Pe când stătea ea aşa şi își punea 
fel de fel de întrebări, auzi pe cineva intrând în odaie. 

— Bună dimineaţa, domniţol Ei, cum îţi place în 
lună !? Glasul care grăise aceste cuvinte, era al vrăjitorului. 
Ly îşi aminti într'o clipă totul. 

Şi deodată se întristă. Ii fu dor de tatăl şi de 
mama ei... Plecă ochii în pământ. 

Vrăjitorul o luă de mână și îi spuse: De aci până 
jos, pe pământ, e cale, firește, lungă... Vezi roata asta 
care se învârteşte mereu? Vezi furnicile care aleargă ne- 
contenit?... Roata e pământul şi furnicele sunt oamenii... 

Ly tăcu şi oftă. Nu, nu-i plăcea aici în lună! Se sfiește 
să-i spue vrăjitorului, dar ar vrea să se întoarcă iar pe 
pământ lângă părinţi ëi: 

— Să mergem să te vadă şi stăpâna, zise vrăjitorul. 

Care stăpână? 


Ceru s'o 


O amețeală plăcută o cupr nse și 


— Luna! răspunse vrăjitorul. 

Ly deschise ochi mari. La asta, întradevăr, nu se a- 
şteptase. 

Intrară amândoi într'o încăpere rotundă, fireşte, nu- 
mai în argint. Pe un scaun înalt, stătea o femee aco- 
perită cu un văl din creştet până în tălpi. Li făcu semn 
fetei de împărat să se apropie. 

Vălul era şi el atât de strălucitor şi faţa femei era 
atât de strălucitoare. încât Ly nu putu să se uite laea. 

— Deschide ochii, fetiţo, deschide-i să mă vezi bine... 
Eu sunt Luna... Dar stelele şi cerul mă pot privi de a- 
proape.., Hai, încearcă şi tu. 

Ly izbucni în plâns. Vrăjitorul o luă de mână. 

— Mam plictisit, m'am plictisit aici! striga Ly. 

„A” doua zi de dimineaţă, se trezi în patul ei din 
palatul Impăratului Soare Apune. 

Impărăteasa stătea la căpătâiul ei. Se 
plânsese mult; îi erau ochii roşii. 

— Mamă, a plecat vrăjitorul? întrebă Ly. 

— Da, fetiţa mamei. A plecat. A spus că nici el nu 
mai poate face nimic... Boala ta e fără leac... 

Dar tocmai în clipa aceea se auzi, în curtea pala- 
"tului, sgomot de glasuri ridicate şi un plâns puternic. 

Ly sări la fereastră. Văzu atunci cum doi dintre 
soldaţii tatălui ei trăgeau de mâini o fetiţă blondă şi 
plăpândă. Fetiţa plângea și se zbătea. Dar soldaţi voiau 
cu tot dinadinsul să o ducă la împărat. 

— Ce sa întâmplat? Daţi îndată drumul fetiţii! 
strigă Ly. 

Soldaţii se supuseră fără să crâcnească. Ly cobori 
în curte şi acolo află că fetiţa aceea se furișase în curtea 
palatului și că soldaţii o prinseseră tocmai în clipa, 
când ea vroia să urce scările care duceau spre dormi- 
torul fetei de împărat. Crezuseră că e o hoaţă, o rău 
făcătoare şi o prinseseră s'o ducă la Impărat, so pe- 
depsească. 

— Dece vroiai să vii în odaia mea?o întrebă Ly 
en blândeţe, pe fetiţa blondă. 

Crina — aşa o chema — răspunse; Domniţă, ai fi 
aflat lucrul acesta, dacă soldaţii tăi nu m'ar fi prins... 
Aveam să-ţi spun ceva... Dar în faţa soldaţilor nu pot 
vorbi! Ly făcu semn soldaţilor să plece numaidecât. 
Apoi îi spuse fetiţei să urce în odaia ei. Impărăteasa le 
lăsă pe cele două fetiţe singure. 

— Ei, spune-mi acum, pentruce mă căutai? întrebă 
Ly. 

— Intâi să-ţi spun că mă cheamă Crina, apoi că 
locuesc într'o stradă uriîlă şi îndepărtată, că părinţii mei 
sunt foarte săraci... 

Ly o întrerupe. Zâmbetul de plictiseală apăruse pe 
faţa ei. 

— Ştiu, ştiu dece mă cauţi, Crino, vrei bani. Uite 
geanta mea pe masă, ia cât îţi trebue şi pleacă. Voi 
veghea să nu te mai oprească soldaţii... 

Crina isbucni în râs. — Nu, nu pentru asta te caut, 
domniţă! Părinţii mei sunt săraci, dar avem ce mânca 
şi unde dormi... N'ași cerșşi nici în ruptul capului... 

— Atunci, atunci ce vrei? încruntă sprincenele Ly. 

— Ascultă-mă, domniţă. Acum câteva zile împăratul 
Soare Apune, tatăl tău, a trimis prin toate colțurile ţării 
după un vrăjitor iscusit care să fie în stare să te vindece 
de plictiseală. Sâ-ţi spun drept domniţo, eu nu prea înţeleg 
boala asta şi nici nu mi-e milă de tine că suferi.. Eu 
dacă aşi avea atâtea bunătăţi câte ai tu, m'ași plictisi; 
mi-ar fi foarte ruşine să mă plâng şi aş căuta să mă 
vindec singură... 

Crede-mă, domniţo, boala ta e ruşinoasă. 

Ly asculta cu luare aminte. Nimeni nu-i vorbise 
astfel. Ce curaj are fetiţa asta! 

— Te superi, domniţă, că-ţi spun cinstit ce gândesc? 
Dacă te superi, poţi chema soldaţii să mă bată sau să 
mă gonească... 

— Nu. Fii fără teamă și vorbește. Spune tot ce ai 
de spus. 

Iţi mulţumesc, domniţă. Când am auzit eu că fata 
iubitului nostru împărat nu poate găsi nici un leac 
pentru plictiseala ei, mi-am spus că voi încerca s'o ajut. 
Nu vreau nicio „răsplată dacă isbutesc, domniţă, dar 
rogu-te, să nu mă pedepsești dacă nu voi putea face 
nimic pentru tine. 


vedea că 


Ly zâmbi. Simţi că-i e dragă Crina și că va trebui 
s'o mai revadă. 

— Şi ce ai de gând să faci ca să mă vindeci?o întrebă 
domniţa. 

Crina sări în sus de bucurie. Era vioaie, ochii albaș- 
tri îi străluceau, mișcările îi erau repezi şi avea un râs 
care te fermeca. 

— Bine că mă întrebi, domniţo! Asta inseamnă că 
s'ar putea să isbutesc. 

li spuse apoi fetei de împărat că a doua zi în zori 
va veni s'o ia. Să fie gata îmbrăcată şi să nu spuie nimă- 
nui nici o vorbă. Să se uite în stradă când îi va face 
semn să coboare. 

Ly făgădui Crinei că va face întocmai. A doua zi de 
dimineaţă, Ly, îmbrăcată într'o rochie simplă ca nimeni 
să n'o recunoască, plecă de acasă fără să bage de seamă 
cineva. In stradă o aştepta Crina. Pentru prima oară, 
Ly mergea pe jos, bucuroasă să alerge cu Crina pe şosea, 
să se odihnească pe iarbă. 

— Unde mergem? întrebă Ly. 

— Mergem să-ți arăt nişte copii bolnavi. 

— Sunt pe lume copii bolnavi? 

— Da şi încă rău bolnavi, răspunse Crina. 

Ly şi cu Crina ajunseră la un spital. Ly era uimită 


de tot ce vedea. Se apropie de un pătuţ în care zăcea 
o fetiţă cu tot capul înfășurat. I-se făcuse operaţie la urechi 
abia de câteva ceasuri. Ly începu să-i vorbească fetei 


bolnave, se sili s'o facă să vorbească şi când văzu că: 


străduinţele ei nu ajută, alergă în oraș, cumpără jucării, 
cumpără cărţi cu poveşti şi le dădu fetiţei. 

Apoi trecu la alte paturi. Se inleresă de fiecare 
bolnavă în parte. 

Crina stătea deoparte și nu mai putea de bucurie. 
Ştia acum că fata de împărat e pentru totdeauna 
vindecată de boala ei,că niciodată nu se va mai plânge 
de plictiseală căci îi va fi ruşine dacă după ce a aflat 
că sunt pe lume suferințe mari, suferinţe adevărate. 

Intr'adevăr, Crina nu se înșelă. Din ziua aceea, 
Impăratul Soare Apune nu a mai văzut niciodată pe 
fetiţa lui tânjind de plictiseală. In fiecare zi, domniţa 
Ly îşi punea o rochie simplă şi pornea cu Crina prin 
străzi în care locuesc familii sărace, prin spitaluri. 
Intotdeauna ducea daruri şi darurile le însoţiau cu o 
vorbă bună, încurajatoare, cu un zâmbet. 

Nimeni nu ştia că fetița cea bună este domniţăl 
Dar Crina n'ar fi destăinuit nimănui acest lucru. Să vă mai 
spun' că părinţii Crinei căpătaseră cinci moșii, saci cu 
aur şi alte bogăţi? Cred că aţi ghicit singuri. 

Ly, frumoasa fată a lui Soare Apune Împărat, spune 
acum că plictiseala este boala celor leneși. 

Eu cred că Ly are dreptate. Voi nu? 

SIDONIA DRAGUŞANU 


Baia 2 cai 


Ia uitaţi-vă cum trece, 
Liniştit, pe trotuar, 
Domnul ăsta, ce citeşte, 
Fără grabă, un ziar... 


i jura i 


Dar de-odată, drept în faţă Supăraţi din cale-afară, 


Cine oare i-a ieşit? — Numai dintr'un salt mortal, 
Neaţă şi cu Nătăfleaţă Hop | ştrengarii alergară 


Faţă 'n față s'au ciocnit... Să deschidă un canal... şi 


Ce se'ntâmplă însă ? Iată, 

Om deștept și aşezat, 

Cetitorul, dintr'o dată, 
„Nu ştiu cum, i-a observat. 


pm 
[i 


' FARA... 


—--— 


Şi într'o clipă după asta, 
Cât ai zice: un, doi, trei! 


Dumnealui îi fugăreşte, 
Se tot ține după ei. 


Neaţă şi cu Nătăfleaţă, 

Nu departe de spital, 

Fug de parcă rup pământul 
Pân' dau buzna în canal... 


PED AE ve 


VOIE 


Iată omul cu ziarul, 
j Râde'n sine, mulțumit; — 
Asta-i bună 'nvăţătură 
Pentru poftă de glumit! 


Dup'această întâmplare, 
Intr'un hal fără de hal, 
Ia vedeţi-i cum arată 

După baia din... canal... 


LUMÂNAREA VIEŢII 


N copil cu numele de Georgică era foarte neno- 
rocit şi avea şi de ce. Orfan de curând, în 
vârstă de 12 ani, el își câştiga cu greu o bu- 
căţică de pâine. Vindea gazete pe străzi şi me- 
seria aceasta numai bănoasă nu era. Abia de 

putea strânge până seara câţiva lei cu care să-şi ca- 
pete o ciorbă caldă și un codru de pâine. De multe ori 
era lipsit şi de asta și se culca nemâncat. Dormia într'o 
odaie dărăpânată, pe scândura goală, împreună cu alţi 
băeţi de vârsta lui. Drumul până acolo, fiind prea din 
cale afară de lung, Georgică se agăța de spatele vre- 
unui tramvai socotind că, poa- 

te, taxatorul dinăuntru nu-l va 7 
băga de seamă. Adesea însă era 

văzut şi alungat în ghionturi. Di- 
mineața, de pe la ora 4 era ne- 

voit să fie la gazetă, să ia cu 

sine ziarele proaspăt eşite şi 

să pornească somnoros şi pe ju- 

mătate îngheţat de frig să le 

vândă. Işi amintea câteodată de 

traiul bun ce dusese, când era 

mic, în casa părinţilor săi. Tata 

trăia atunci, avea meserie fru- 

moasă şi câştiga bani destui. 
Mămica era veselă şi cânta toată 

ziua. Când tata se întorcea seara 

dela lucru, mama punea pe ma- 

să o supă foarte bună şi un fel 

de mâncare cu carne. Adesea 

făcea şi prăjituri, mai ales săr- 
bătorile. 

Atunci lata aducea acasă oj 
sticlă de vin bun şi toată fami-! 
lia bea câte un pahar. Georgică! 
avea un pat curat şi deasupra. 
lui ardea o candelă ca să-l fe- 
rească de vise rele. Ce bine era atunci! El învăţa la 
şcoală, făcuse chiar trei clase, ştia să citească binișor. 
Dar murind tata, mămica lui a rămas în mare lipsă. 
Toată ziua plângea și lucra cu acul la nişte bucăţi albe 
de pânză. 

Aveau deabia pentru o pâine. La un an după tata, 
a murit şi mămica. lată de ce băiatul se găsise de câ- 
teva luni pe stradă, vânzând ziare. Intr'o seară, pe când 
se întorcea obosit acasă, se opri să se odihnească pe 
treptele unei scări de piatră la o casă mare. Şedea acolo 
sgribulit de frig, căci era iarnă şi nu-i mai venia să 
plece. Poate o fi stat aşa, timp de vreun ceas, când, deo- 
dată, un om îi apăru în faţă. „Vino cu mine, îi zise ne- 
cunoscutul cu blândeţe, vei îngheţa aci pe piatră“. 

Georgică se supuse şi merse cuminte de mână cu 
omul acela. Dar lucru curios, el nu mai simţia frigul 
şi parcă sbura, nu mergea. Ajunse curând departe, 


10 


afară din oraș, la poarta unui castel intunecat. Străinul 
împingându-l înainte, îi spuse: „Intră înăuntru, căci aci 
vei găsi de lucru pentru tine“. Zicând aceste cuvinte, 
omul se făcu nevăzut şi Georgică păşi cu sfială pe 
poarta castelului. Pătrunzând într'o sală mare şi lumi- 
noasă, văzu aci o sumedenie de lumânări aprinse. Erau 
atât de multe încât abia de încăpeau toate acolo. Fie- 
care lumânare aşezată frumos într'un sfeșnic de argint, 
ardea împrăştiind o flacără puternică. Băiatul mai 
văzu cu uimire că deasupra sfeşnicelor acelea se află 
câte un bileţel pe care citi: Maria, Niculae, Dumitru, 
mAna și aşa mai departe. Unele 
dintre lumânări erau mai scurte, 
altele mai lungi, toate însă ar- 
deau cuminţi în sfeşnicele lor ar- 
gintute. De cum intră acolo, ve- 
ni în faţa lui Georgică, un bă- 
trân gârbov şi cu barba albă. 
El mergea cu greu şi mâinile îi 
remurau într'una. Zărind pe 
băiat îi spuse numaidecât : „Bine 
ai venit, fiule: De acum înainte 
u vei rămâve păzitor în locul 
meu, căci slujba mea se termi- 
nă astăzi. lată tot ce vezi în sala 
asta, sunt lumânările vieţii. Pri- 
vește: cele mari sunt ale copii- 
lor mici; iar cele mici ale oa- 
menilor mari. Cu cât lumânarea 
e mai scurtă, cu atât omul are 
mai puţine zile de trăit. Să ba- 
gi bine de seamă, să nu ţi se 
ii stingă vreuna, căci asta înseam- 
Aiină că omul acela se îmbolnă- 
ivește şi moare. 


Dacă totuşi, ţi se întâmplă, 
atunci o arunci așa stinsă în la- 
da asta“. Şi zicând aceste vorbe, bătrânul pieri, parcă 
nu fusese de când lumea... 


Georgică rămase multă vreme pe gânduri. Insem- 
nată slujbă căpătase de sigur. mai bună decât aceea de 
vânzător de gazete; dar câtă bătaie de cap avea; să 
ingrijească de toate lumânările acelea, căci de fla- 
căra fiecăreia era legată viața unui om. Totuşi, băiatul 
nu-şi pierdu cumpătul şi se aşeză cu nădejde pe lucru. 
Curăţă cu băgare de seamă fitilul lumânărilor, tăindu-l 
frumos când era prea lung. Foarte rar dacă se întâmpla 
să i se “stingă vreuna. Și atunci el începu să plângă ca 
un copil. Dar copil a fost şi el!! strângând lumânarea 
la piept ca pe o fiinţă vie. Intro singură noapte însă 
nu ştiu cum făcu şi uită fereastra deschisă, iar curentul 
de aer suflă cu putere, stingând o mulțime de lumânări 
din apropiere. 

Mare jale cuprinse pe sărmanul băiat văzând pră- 
pădul. Se gândi numaidecât că cine știe ce război va 


d 
d | 


Mi d 
= AA (A 


-CU 


Un pic doar să se plimbe- 
afară 


Pe fața-i zâmbet de 
lumină 
A poposit şi nu-i nimica 


Ce să'nspăimânte-acum Atunci s'ar răcori şi 


pe Puiu... dânsul, 
Dar ce'ngrijată e L-ar mângăia zefirul 
mămica... dulce... 


N'ar sta prea mult, ci 


Că-i ard obrajii! Lui e s'ar întoarce 


bine Mai liniştit ca să se culce. 
Și rău n'ar fi de ce să-i 
pară Dar e bolnav că e 


De l-ar lăsa măcar acuma cuminte 


grădiniţă 
„De vrei să mă cuprinzi 
în poală. 
„Dar nu mai stau în 
pat, mămică 
„Din nou vreau să mă 
„Doar să mă plimb, duc la şcoală”. 
s'alerg zâmbind; Privindu-l, mama prinde 
„Un fluturaş cu-aripi de iar 


Și ochii limpezi, rugător 
Spre mama caută 
fierbinte 
Și Puiu-i spune'ncetişor: 
„Mămica, lasă-mă pe- 
afară, 


ceară... Mai dulce să-l alinte... 
„Vreau cu mămica mea Ea-i spune-acum duios 
să-l prind... şi rar: 

„Aş vrea să intru'n „Mai fii, te rog, cuminte!.” 
LIA D. 


RAAARARPPLUARARRRARARAARARARARARRAARAARPAIV UNA AAAARA AAN APAPRARRARARRAARARAAA RARA RARARARADANAPRARRAL 


fi prin lume de pe urma cărui vor muri o sumă de oa- 
meni. Suftetele lor erau legate de flucăra lumânărilor 
stinse şi poate că Dumnezeu voise astfel. 


Se împlinea astăzi anul de când Georgică intrase în 
castelul acesta şi de când păzia cu sfinţenie, vieţile ce 
îi fuseseră încredințate. 


El avusese grije la fel de toate lumânările dar mai 
mult, însă, îndrăgise una ce purta numele Nicolaie. 
Cine ştie ce suflet bun era legat de dânsa, un băiat 
poate ca de vârsta lui. Georgică iubia acum noua lui 
meserie și nu ar mai fi voit nici în ruptul eapului s'o 
schimbe. Intr'o zi veni la dânsul din nou moşneagul ce 
plecase, dar întinerit parcă şi cu mersul ușor ca de om 
tânăr. „Bine te-am găsit, fiule! A venit timpul să-mi 
iau slujba în primire. Iți mulţumesc că m'ai ajutat de 
m'am odihnit, iar astăzi viu cu puteri noui. Nu mai am 
nevoie de tine acum!“ 


Băiatul începu să plângă cu amar când văzu că 
trebuie să plece, dar nu avu încotro. Când să iasă pe 
ușe, bătrânul îl opri zicându-i: 

„Ţine ca dar dela mine lumânarea asta. O vei păzi 
şi, poate, că mai târziu să afli pe stăpânulei. E un om 
de treabă şi bun“. 

Georgică citi cu uimire pe sfeşnicul de argint: „Ni- 
colae“. Era lumânarea lui cea mai dragă. O luă şi mul- 
tumi călduros bătrânului. 


El merse multă vreme cu lumânarea aprinsă în 
mână, neştiind ce să facă şi unde Să se ducă. Ochii însă 


1l 


îi ţinea ațintiți spre lumina ei strălucitoare. Și, deodată, 
ca prin minune, lumânarea se schimbă într'o lampă 
electrică de buzunar, iar el simți o mână pe umăr şi o 
voce Îi zise: 

„Ce faci tu aci, băiete? Scoală-te repede că vei în- 
gheța de frig. Eşti aproape vânăt de ger şi eu te-aş lua 
cu mine. Vrei să mergi? Sunt stăpânul acestei case şi 
mă numesc Nicolae Săndulescu, de meserie doctor. Am 
fost la un bolnav, iar acum, întorcându-mă acasă, am 
dat peste tine. Hai cu mine înăuntru, să te încălzești“. 
Băiatul îl privi cu ochi mari, încremeniţi de mirare, pe 
când buzele lui murmurau într'una: „Nicolae! Nicolae! 
eu ţi-am păzit lumânarea vieţii!“ 


— Ce lumânare spui tu? întrebă doctorul râzând. 
ai visat poate. Eu te-am găsit dormind. Dacă mai ră- 
mâneai mult aci, erai mort deabinelea!“ Georgică îl 
urmă tăcut în casă, ne mai pomenind nimic de lumâ- 
nările visate. 


Doctorul Săndulescu era un om bun și cu milă de 
copiii sărmani. El a început curând să iubească pe ne- 
fericitul băiat oropsit de toată lumea. L-a dat la liceu 
şi, nu după multă vreme, cum era văduv şi nu avea 
copiii, l-a înfiat ca pe copilul său. Nici astăzi Georgică 
nu pricepe minunea din noaptea aceea. Vis sau adevăr ? 

Lumânarea vieţii este o taină care e în adevăr? Și 
dacă nu, atunci cine îi îndemnase pașii spre casa doc- 
torului Săndulescu? Voi ce credeţi, copii?... 


VIORICA MELINESCU 


Era în vacanţa mare. Unchiul Costache mă pofltise, 
ca în toţi anii, la moşia lui, și de trei zile hoinăream 
pe malurile apei liniștite a Neajlovului. 

„ Intro dimineaţă însorită, am plecat cu nenea Fănică 
— omul de încredere al unchiului meu și administrator 
al moşiei — să dăm o raită prin pădurea Nebunei. Ne 
luasem într'un paneraș de papură de-ale gurii, deoarece 
aveam de gând să stăm toată ziua în pădure și după 
amiază, când soarele răzbeşte cu dogoarea lui, chiar în 
umbra deasă a copacilor, să-i tragem şi o bae. Neajlo- 
vul se desfăcea în două fire de apă şi unul cotea fru- 
mos printre copaci, chiar prin mijlocul pădurii. 

Făcusem jumătate de drum şi tocmai ne pregăteam 
s'o luăm pe o potecă îngustă, prin lanuri — ca să tăem 
drumul — când privirea îmi fu atrasă de o privelişte 
încântătoare, care mă făcu să scot un strigăt de desfătare. 

Inaintea ochilor mei se'mntindea un lan, plin cu flo- 
ricele albastre ca seninul cerului! Adierea vântului 
sburdalnic aducea spre noi mireasma suavă a florilor. 
Era un lan nesfârşit de in! Respiram cu nesaţ mireasma 
şi-l întrebai pe nea Fănică cum se face că sătenii s'au 
hotârit să semene această binecuvântată plantă. 

— Am avut de furcă cu ei! — „Lasă-ne, coane Fănică, 
așa ne-am mai păcălit și cu cânepa, de ne am îmbolnă- 
vit pe capete și era să stârpim şi peştii din balta Nea. 
jlovului, ba chiar şi pe cei din gârlă. Ne miram dece 
ne slăbesc vitele! Dacă nu ne spunea primarul că pâr- 
dalnica de cânepă, cu mirosul ei greu, e vina, rămâneam 
în sapă de lemn!“ — Așa au sărit toți cu gura pe mine, 
când am adus vorba despre in. Am căutat să-i lămuresc 
că inul nu e cânepă, deşi se face și din el aţă pentru 
ţesut, ba, mai bună ca aţa de cânepă. l-am dojenit, că 
prea au luat-o şi ei cu anasâna, că puteau să se lipsească 
de peştele din baltă, care nici prea mult și nici bun 
nu-i şi să lase balta pentru topitul cânepei. Ei însă o 
țineau morţiş: „Nu şi nu!“ 

A trebuit să le spui o poveste, în care inul a fost 
blagoslovit de Maica Domnului. Aşa i-am adus pe calea 
cea bună şi acum s'au lămurit şi vi pe deplin. 

— Nu-mi spui şi mie povestea, nene Fănică? 

— Mă şi aşteptam să-mi ceri lucrul ăsta! Poate c'o 
scrii şi p'asta la vreo gazetă, cum ai făcut şi cu altele 
pe care ţi le-am spus! Numai că dumneata le'ntorci, nu 
ştiu cum, din: condei, că atunci când le citesc parcă-s 
altele, nu cele pe care ţi le-am istorisit eu. 


Tot vorbind, ne-am trezit la marginea pădurii şi 
întrând în umbrişul ei, ne întâmpină o mierlă, cu tri- 
luri sglobii. Pasările pădurii parcă se vorbiseră intre 
ele, că unde-mi începură să cânte! Concert, nu altceva! 
Colo un ! cintezoi, dincolo un prihor cu gâtul roș, mai 
încolo o pitulice ascunsă prin iarbă, ba, chiar şi ciocă- 
nitoarea bătea măsura, lovind cu ciocul în scoarţa unui 
copac. 

Ne-am aşezat într'o poeniţă la marginea apei şi fiind 
vreme destulă pân'la prânz, nea Fănică se așeză turcește 
pe iarbă şi începu să povestească. 

„Maica Domnului poposise cu Iosif în staulul sărac 
din Bethleem, neavând alt loc unde să se odihnească. Și 
acolo, — precum e scris la carte — sa săvârşit minu- 
nea, vestită prin veacuri de prooroci! 

In ieslea săracă, în care sa născut Pruncul, nu 
era decât o mână de paie uscate; prea puţine ca să 
poată încălzi trupul plăpând al Noului Născut. 

Atunci, ciobanii au cules, dint”un lan apropiat, un 
mănunchiu mare de in proaspăt şi înflorit, pe care Maria 
l-a aşezat, cu grije, în iesle, învelind trupşorul gol al 
micului Isus. 


Căldura pe care i-o dădu planta gingaşe, îl făcu 
s'adoarmă, somn dulce. Mireasma proaspătă a florilor 
de in îmbălsămase încăperea staulului, luminat de steaua 
vestitoare. 

In noaptea aceea, Ingerul Domnului se arătă, în 
vis, lui Iosif şi-i spuse: 

„la Pruncul şi pe mama Lui şi plecaţi în Țara 
Egiptului! Irod, tetrarhul ludeei, a dat poruncă să fie 
ucişi toţi pruncii noi născuți!“ 

In zorii zilei, Iosif şi Maria cu Pruncul, au pornit 
pe drumul lung şi greu, aşa cum fusese porunca. 

După câteva zile de mers, fără odihnă, sau opril 
la o margine de drum. Jur împrejurul lor, câmpia era 
plantată numai cu in. Inul crescuse înalt şi plin de 
floricele albastre. - 

Iosif tocmai o coborîse pe Maria depe spinarea asi- 
nului, când zări în depărtare -- pe şoseaua prăfuită — 
o ceată de ostaşi de-ai lui Irod. 


Fugarii s'au pitit în lanul de in, cu asin cu tot. 


» 


Soldaţii trecură, 


fără să-i vadă pe 
fugari şi oprindu-se 
ceva mai departe, 


unde şoseaua cobora 
şerpuind la vale, și 
rotindu şi privirea 
peste văi, nu zăriră 
nimic, dealungul 
drumului, care se 
pierdea în zarea de- 
părtată, Atunci s'au 
reîntors pe uade ve- 
niseră. 

Lui Iosif, fiin- 
du-i teamă să nu 
mai treacă şi alp 
soldați pe-acolo, ho- 
tări să rămână as- 
cunşi în lan, până 
ce s'o face seară. 
Făcu din in câte un 
culcuş moale pentru 
fiecare şi nu plecară 
de-acolo decât când 
umbra serii se cobo- 
ri peste vale. 

Inainte de a por- 
ni la drum, puse pe 
spinarea  as:nului 
un maldăr de in, ca să aibă cu ce-și face culcușul, acolo 
unde nu vor găsi alt adăpost. 


sy EU 


Zile multe au mers, chinuiți de arşița soarelui și 
de sete. 

Pruncul nu se simţea bine de câteva zile, avea fier- 
binţeli şi gemea într'una. 

Iosif făcu din fiunzele şi florile inului care se 
vestejiseră și nu mai rămăseseră din ele decât seminţele 
— o cataplasmă şi obloji cu ea căpşorul Pruncului. 

Pruncul se linişti ca prin minune şi Sfânta Familie 
își putu urma drumul mai departe. 

In lunga lor călătorie au mai avut de 
nevoie de seminţele binefăcătoare ale inului. 

Insfârşit, călătoria lor era pe 'sprăvite. In depărtare 
se zăreau turnurile cetăţii Egiptului. Inainte de-a intra 
în cetate, mai făcură un popas; tot în apropierea unui 
lan de in. 


multe ori 


— Vezi tu, Marie! — zise Iosif — de cât folos ne-a 
fost această gingaşă plantă? Ea i-a fost scutec Copilului, 


EY 
Q 


isU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citeț, cu cerneală, și numai 
pe o față a hârtiei. 


Carol Czeukner-Loco — Versurile din Mormântul 
părăsit sunt triste, lipsite de ritm şi păcătuese chiar 
prin forma lor. Fondul se apropie de acel al poesiei 
foarte cunoscute „Mama“ a marelui Mihail Emienscue 
Incolo, simţămintele pe care le păstrezi mamei îţi fac 
mare cinste. 

Elena Corjescu — Eşti prea micuță mata ca să poţi 
scrie versuri cari să fie publicate în revista noastră. 
Foarte bine că îţi iubeşti ţara și ai făcut o poesie, dar 
păstreaz-o ca s'o reciteşti mai târziu. N'aţi nu se scrie 
într'un singur cuvânt. Caută şi învaţă mai multă gramatică. 


Prin ea am scăpat 
de urmăritori, as- 
cunzându-ne în de- 
sişul ei şi tot ea l-a 
vindecut de boală 
pe micul Isus! 

Maria se ridică 
în picioare şi întin- 
zând mâna dreaptă 
spre lanul de in în- 
florit, grăi: 

„Binecuvântat 
să fii, inule! Din 
lujerul tău să se 
toarcă fir de aţă trai- 
nică, din elef să se 
țeasă pânză, cu care 
să-i îmbraci şi pe cei 
nevoiaşi şi pe cei 
avuţi. Semințele tale 
să fie leac pentru 
boli, iar floricelele 
tale albastre si aro- 
male să râdă în soa- 
rele dimineţii cum 
råde albastrul senin 
al cerului. Când soa- 
rele se va ridica la 
nămiezi, dogoritor, 

florile tale să-şi în- 

chidă petalele, ca sănu simtă fierbinţeala razelor lui, 
aşa cum a simţit-o Pruncul meu,pe care tu l-ai tămăduit“. 

De atunci inul e binecuvântat! Din lujerul lui se fac 
fire subţiri de aţă din care se lucrează pânzeturi mi- 
nunate și trainice, iar semințele lui sunt folosite de 
oameni ca leac pentru anumite boli, 

laca asta e povestea pe carele-am spus-o — Aşa 
i-am făcut să aibă încredere şi să planteze in. Acum îmi 
mulţumesc şi nu mai se sperie nici de cânepă. S'au hotă- 
rit să se lipsească de baltă care și-așa tot nu dă cine 
ştie ce pește şi nici prea gustos nu era... 

Când am plecat din pădure, soarele coborise bine 
spre apus. 

Floricelele albastre, din lanul de in, îşi strânseseră 
petalele, ca să nu le pârjolească arșiţa soarelui. 

Lujerul lor subţire se legăna uşor în bătaia vântu- 
lui, care acum — către seară aducea o reveneală 
plăcută, culeasă de el de prin umbra pădurii răcoroaşe 
de unde abia plecasem, eu și cu nenea Fănică. 
D. MEREANU 


DDD DDD pp DD LL Cop CCI 


Iancu Thaler-Vatra-Dornei — Ce-ai cu bieţii țigani 
de-ți baţi joc de ei în versurile trimise? Nu le-am pu- 
blica nici de-ar fi corecte şi cu haz, ca să nu sesupere 
d. Lăzurică, Voevodul Țiganilor... Altceva. 

Inu Copăcianu — Cele două poezii nu pot fi publi- 
cate. Versuri despre primăvara primim foarte multe, 


dar puţine din le sunt isbutite. 


REDACȚIA 


13 


E atitea ori pisica Ghiare-lungi a izbindit mereu 
în lupta împotriva şoarecilor!... 
„Dar odată, i sa înfundat şi ei. A fost 
ruşinos păcălită de un șoricel, care locuia 
à în pivnița casei lui moş Andrei. 

Şoricelul acesta se numea Bețivilă, căci îi cam plă- 
cea să-şi vire codița în toate butoaiele şi vedrele cu vin 
= adică să tragă la măsea. De cîte ori nu l-a povățuit 
sărmava maica-sa, văduva Chițcăilă: 

— Măi băiete, să ştii că o s'o pățeşti odată rău, cu 
meteahna asta a ta! Și este şi o rușine pentru neamul 
nostru să fii un beţivan!... Din pricina asta a murit şi 
taică-tu... 


n'aude și îşi muia 
cu vin; o sugea pînă 


Dar  Beţivilă se făcea că 
înainte  codița în butoaiele 
ce se îmbăta şi cînta cu foc: 

Am un leu şi vreau să-l beau!... 

Azi aşa, mîine așa, pînă într'o zi, cînd Bețivilă ur- 
cându-se pe marginea unei doniţe cu rachiu, îl cuprinse 
ameţeala şi căzu înăuntru. 

In timp ce se sbătea cu desnădejde în vinul, în 
care fără doar şi poate s'ar fi înnecat, pisica Ghiare-lungi 
ce tocmai trecea pe la gura beciului, fu atrasă de chi- 
țcăiturile lui, şi, coborind repede scările pivniţei îl scăpă 
tccmai la timp. 

Il apucă aşa dar de codiță şi-l trase afară din do- 
niţă, aruncându-l întrun colţ și aşteptă apoi pînă ce 
şoricelul își veni în fire — căci spre norocul lui Beţi- 
vilă, pisica era sătulă în ziua aceea, astfel că nu-l mincă 
pe dată cum i-era obiceiul, ci-i spuse: 

— Sunt ghiftuită cu alte bunătăţi, deaceea îți 
dăruesc viaţa de data asta! Să-mi făgădueşti însă că peste 
o săptămână, la ora nouă seara ai să vii aici, în acelaş loc 
să te mănînc... 

— Bine! făgăduise şoricelul Beţivilă, tremurind de 
de frică, şi o rupse la fugă în gaura sa. 

Maică-sa, văduva Chiţcăilă, era gata-gata să leșine 
de spaimă, când îl văzu murat în vin. Dar când şori- 
celul îi mai spuse că făgăduise să se reîntoarcă peste 
o săptămână ca să-l mănince Ghiare-lungi! — Mai s'o 
apuce damblaua!... 

— Nenorocitule! Cum ai putut să făgădueşti așa 
ceva? plingea cu sughiţuri văduva Chiţcăilă. 

lar Beţivilă tremura sgircit de frig şi nu scotea o 
vorbă... 


A doua zi, văduva Chiţcăilă împreună cu fiul ei şo- 
ricelul Beţivilă se hotărîră să meargă la învățatul şoarece 
Cărturărilă să-i ceară sfatul. 


SONRECELE BEAT 


Acesta îi primi foarte bine și după ce luă în pri- 
mire! bucata de cașcaval adusă în dar, se aşeză pe un 
scaun, picior peste picior, își aprinse luleaua, pufăi de 
citeva ori, îşi aşeză bine scufia pe cap şi le ascultă 
păsul, cu luare aminte. 

Apoi traseră scaunele aproape şi-şi spuseră ceva la 
ureche. Ce, nu ştiu, dar după puţină vreme, văduva şi 
fiul ei eşeau foarte mulţumiţi din casa învățatului şoa- 
rece, Cărturărilă, care rămas în prag, nu uită să le mai 
amintească : 


— Mai treceţi pe la mine cu vreo bucată de caşca- 


val, căci cel ce dă, este mai binecuvîntat decit cel care 
primeşte!... 


In seara cind se 'mplini sorocul, pisica veni la ora 
nouă pentru a-l minca pe şoricel. 

Se trînti pe pămînt, își întinse labele și începînd să 
toarcă, aşteptă... 

Dar se făcu nouă şi cinci, nouă şi zece, nouă şi un 
sfert, nouă şi jumătate... şi şoricelul nici gând să se arate... 

De abia pe la zece, pisica auzi un sgomot în tavan 
și, ridicînd ochii, zări şoricelul. 

Supărată de atita așteptare, Ghiare-lungi se răsti : 

— Nu ţi-e ruşine, Beţivilă, să vii la ora asta? Dece 
ai întirziat? Ai uitat că trebuiai să fi aici la ora nouă 
ca să te măninc? 

— Ba nu! răspunse şoricelul liniştit şi răsucindu-şi 
mustăţile. 


G 


om 
| 
2) 


22 


000 TIT 


— Atunci dece ai întirziat? Doar mi-ai făgăduit săp- 
tămîna trecută că vei veni la ora nouă! 

— Este adevărat! recunoscu şoricelul Beţivilă, 
atunci eram beat şi nu ştiam ce vorbesc... 

Şi fără să mai stea mult pe ginduri se furișă în cui- 
bul său, mulțumit că a scăpat atit de eftin, punându-și 
în gînd să nu se mai îmbete. ; 

Iar pisica păcălită, plecă rușinată pe uşa pivniței... 


DINU MOROIANU 


dar 


14 


MARELE CONCURS POPULAR 


PENTRU TINERET 
CU PREMII INSEMNATE 


însușirile minții. In fiecare număr vor apare câte două 
probleme, până în luna Mai, când se va face împărțirea 
premiilor, cu prilejul „,„Congresului General" al Clubului 
Shirley Temple. 


Cu numărul 687 am început un concurs original de 
probleme instructive și distractive pentru copii și tineret. 
Acest concurs popular cu premii însemnate este făcut 
anume pentru tineret, căruia îi dă putinţa să-și desvolte 


> lată cele două probleme : SERIA V 


Ce lipsește? 


In figura de față se vede un zugrav cu v pâleată în 
i mână gata să cadă în brațele omului de jos. 

Dacă priviţi cu băgare de seamă zugravul are o faţă 
foarte senină ca şi omul de jos. Casă vă lămuriţi liniș- 
tea celor doi oameni trebue să adăugaţi un obiect din câte- 
va linii drepte. 

Care e acel obiect? 


OFERITE: 


PREMIILE 
1) Vilegiatură gratuită (2 camere în luna Iunie la 
> Satu Lung Braşov). 


2) Un aparat de radio. 
3) Un ping-pong. 
4) O vioară. 
5) Un ceas brățară. 
6) 50 permanente la filmele cu Shirley Temple, 
` 7) 20 abonamente la „Dimineața Copiilor“. 
8) O minge de foot-ball. 
9) Un joc de şah. 
10) Un costum complect de străjer. 
11) 20 de cărți literare din ed. „Adeverul“. 
12) O bicicletă. 
13) Un aparat fotografic. 
14) O pereche ghete de foot-ball 
15) Două perechi pantofi de tennis. 


Pa” 


Drumul anevoios 


Uu bàiat neascultător e pedepsit să treacă prin toate 
căsuţele de mai sus, începând dela A şi terminândla B, 
fără să meargă de două ori prin aceeaşi căsuţă. Ajuta- 
ţi-l voi! 


POȘTA JOCURILOR 


Pentru deslegătorii noștri: Deoarece am primit o 
sumedenie de scrisori cu jocuri deslegate din concursul 
popular şi cu întrebări prin care ni-se cer lămuriri, 
răspundem tuturor mai jos: 

1) Toate deslegările se trimit la sfârşitul concursului, 
însoţite de cupoanele tuturor seriilor. 

2) Jocurile cu Shirley Temple de pe luna Martie 
nu fac parte din concursul popular. 

3) Deslegarea jocului „Cine o găseşte?” e mai bine 
să fie făcută chiar pe desenul din revistă. 

4) Data când se va termina concursul o vom anunţa 
la timp. 

5) Cerem iertare cititorilor noştri care aşteaptă cu 
nerăbdare să fie publicaţi ca deslegători pe lunile Febr. 


şi Martie,căci suntem nevoiţi din pricina concursului să 
întrerupem publicarea lor. 


CUPON 


PENTRU CONCURSUL POPULAR 
Seria V 
Numele 
Aresa T Mel 7 Cate IE A ct 
iale i ceea ce Ep gt a e iale 


FAGE SHIRLEY TEMPLE? 


pă 
Se gândeşte cum să deslege jocurile din revista noastră. 
I se par cam grele, dar cu muncă și străduință le va 
deslega pe toate. 


Prețul 5 lei 


Cel dintâi fluturaș... 


` 
. 


ae sede tiae 7 6 


Ciudătenii 


Corpul omenesc 


Ați auzit cu toți de alitea ori şi poate ați şi citit 
în legende şi basme că statura omenească n’a fost tol- 
deauna aidoima celei de azi, adică n'a avut înălțimea 
de 1.75 cât are în mijlociu un om bine crescut și 
nici greutatea obişnuită de 70kg. 

De cele mai multe ori vi-sa spus că omul din 
trecut era un uriaş pe lângă cel de azi şi că dealungul 
veacurilor s'a tot pipernicit până a ajuns aşa cum e în 
timpurile noastre. 

Ei bine, ştiinţa ne învaţă tocmai dimpotrivă. Ea 
a cercetat şi a statornicit că omul trecutului era mai 
mic la statură decit cel de acum şi că oasele și 
scheletele ce au fost desgropate din pămînt şi care 
aveau mărimi uriașe nu erau ale oamenilor, ci ale 
animalelor. 

Un țăran şiret din Franţa desgroapă într'o zi nişte 
oase pe care le arătă lumii într'o baracă la bilci, 
spunînd că ele ar fi rămăşiţele unui rege uriaş, anume 
Og de Basan. 

Cercetările învăţaţilor au dovedit însă că oasele 
erau scheletul unui animal străvechiu: mamutul'). 

De curind sau descoperit nu numai oase sau 
schelete de mamut ci s'a putut desgropa un astfel de 
animal întreg şi nevătămat, cu prilejul unor săpături 
în ţinuturile siberiene. S'a desgropat astfel şi s'a scos 
la iveală dintre gheţurile şi zăpezile Siberiei un animal 
care a trăit acum câteva sute de mii de ani şi care a 
putut fi păstrat nevătămat până acum, numai pentru că 
a fost închis întrun munte de ghiață şi zăpadă — care 
după cum se ştie are însușirea de a păstra cărnurile. 

Din trupul acestui uriaș animal străvechiu — de 
două ori mai mare decît un elefant, s'au putut tăia 
felii de carne, care au fost servite la un ospăț şi s'a 
gustat asifel dintr'o carne ce dăinuia de sute de mii de ani.. 

Dar ca să ne rentoarcem la corpul omenesc, o altă 
întrebare care îşi cere răspunsul, este dacă în decur- 
sul timpului omul nu şi-a pierdut în bună parte ageri- 
mea simțurilor. 

Se ştie de altfel că un sălbatec are simțurile- mult 
mai ascuțite decit noi albii. 

Este drept că albii ne mai având nevoie să se 
folosească prea des de simțurile lor, pe care le-au în- 
locuit cu unelte şi aparate mult mai desăvirşite, au 
făcut ca simțurile să se slăbească cu timpul. 

Dar sunt şi unii albi care au simțurile tot atit de 
agere ca şi ale negrilor. 

Tot astfel şi muşchii din secolul nostru nu sunt 
mai prejos celora din veacurile trecute. 

Vestita alergare a atheniamului dela Marathon pînă 
la Capitală — distanță de patruzeci şi ceva de km. — 
este străbătută şi în zilele noastre şi chiar un atlet 
român, a câştigat odată această alergare. i 

j D. M. 


Taaa Aaaa 


Cuvinte înțelepte 


Când ești sănătos, hrăneşte și întreține bine corpul, 
pentruca atunci când ești bolnav să poată și el la rân- 
dul lui să te hrănească şi să te întreţină pe tine. 


a We 


Aşa după cum o temelie sănătoasă și trainică este 


1) Acest animal avea pielea acoperită cu un păr Pen și semăna la 
nfățișare cu un elefant. 


in toată lumea 


sortită să sprijine o clădire întreagă, tot aşa învăţătura 
din anii fragezi, trebue să fie făcută cu mare temeinicie. 
ka x * 

Cine nu învață o lecție e ispitit să lase şi altele 
neînvățate. 

Dar, o lecție neştiută este o cărămidă scoasă din 
zidul cel mare al învățăturii, O cărămidă lipsă-șubrezeşte 
însă clădirea după cum o lecție neînvățată scade comoara 
cunoştinţelor dobândite. 


Fiţi deci sârguincioşi şi învăţaţi cu temeinicie, 
căci învăţătura este palatul în care veţi trăi toată 
viața noastră. 


. . 
Omul care se înfurie și se supără în public, în 
China se pedepseşte cu cinci zile de închisoare. 


ENRE 
Pentru că blana pisicilor nu conține nici o substanță 
grasă, lor nu le place apa şi nici un li se face bae 
niciodată. Le-ar trebui prea mult timp să se usuce 
după bae, şi nici nu le face bine. 


x 
. + 


Știaţi că un om care nu ştie să înnoate poate totuşi 
să stea la suprafaţa apei, dacă foloseşte 500 grame de 
plută din care să-și facă un fel de colac? 


Pentru cititorii noştrii 


Pentru ca toți copiii să poată fi înscrişi în clubul 
Shirley Temple, am înfiinţat filiale ale clubului în oraşele 
notate mai jos: 

Cinema Corso, Arad; 

N. Staicu depozit de ziare, Braşov; 


Gen. Br. Tohan, corespondentul ziarelor noastre, 
Sf. Gheorghe; 


Ion Pavel Dumitrescu, Mediaș; 


N. Trotuşanu, Vaslui; 
Lew Şafir str, Bartholomeu 5, Chişinău; 


Paul Vătăman, profesor, coresp. ziarelor noastre 
Soroca. 


„Reformatorul” depozitul de ziare, Piatra Neamţ. 

Gustav Kahane, coresp. ziarelor noastre, Tighina. 

Cinema V. Miron, Galaţi. > 

C. Rădulescu Furtună, depozit de ziare, Slatina. 

C. N. Constantinescu, coresp. ziar. noastre, Olteniţa. 

Holder Zi . $ Buzău. 

S. Mathias s E à 

Cinema Sidoli, Iaşi. 

` In toate aceste oraşe notate mai sus cititorii noştri 

se e pot înscrie în club, prezentând bonuł de înscriere. 

Dacă veți urmării cu atenție toate jocurile marelui 
concurs popular, veți participa la congresul general al 
clubului Shirley Temple când se va face şi împărţirea 
premiilor valoroase anunţate în revistă. 


=> 


e 


Tg. Ocna. * 


Repede se'nveselise... 

Şi aşa ajunse'ndat' 

Intr'un sat, — 

Ultimul ce-l mai avea 

De trecut,pân'ajungea 

La ai lui... Dar când să iasă 

Din el şi s'o ia spre casă. 

Iată, vede-un tocilar 

Ce lucra fără habar 

Şi, voios, tot ascuția 

La cuțite şi cânta. 

Ionică se opri, 

Il privi, 

Ş'apoi, curios să ştie 

Ce-i atâta veselie, 

Se apropie, zicând: 

— „Sigur că ţi-o fi mergând 

„Treaba bine, dacă eşti 

„Aşa vesel... 

— „Nu greşeşti”, 

Ii răspunse tocilarul; 

„Eu nu ştiu ce e amarul, 

„Râd şi cânt fără habar, 

„Căci am bani în buzunar; 

„„Treaba-mi merge de minune. 

„Dar, ia spune: 

„Ce-ai pe-aicea? ce nevoi?” 

— „Ia! mă duc în sat la 
[noi”, 

Ii răspunse Ionică. 

— „Da, ce gâscă frumuşică! 

„De unde-ai cumpărat-o?” 

— „Am luat-o 

„Dând în locu-i un purcel” 

— „Şi pe el?” 

— „L-am luat pe-o vacă”. 

— „lacă, 

„Mare poznă!” se gândea 

Tocilarul. „Dar pe ea?” 

— „„Pentr'un cal”, răspunse 
['ndat. 


— „Şi pe cal?” 


— „Pe cal amdat 
„Un boț mare'.de-aur, greu, 
„Mare-aşa... cât capul meu”. 
— „Straşnic l-ai mai 
[păcălit!” 
Zise cel'lalt în sfârşit, 
Hohotind, să se omoare. 
„Dară boţul cela mare 
„„De-aur?”. 
— „Ala drept simbrie 
„Pentru şapte ani”. 
— „Bădie, 
„mecher cum eşti tu, mai rar 
„Am văzut... Tu, tocilar 
„Trebui să te faci, ca mine, 
„Dacă vrei să-ți fie pline 
„Totdeauna cu bani mulți 
„Buzunarele... S'asculți 
„Ce-ţi spun eu 
„Că nu e greu. 
„Nu îți trebuie decât 
„Doar o piatră, şi atât, 
„Am din întâmplare, 
„Una-aicia... care 
„Deşi-i veche, merge... Vrei? 
„Poţi s'o iei 
„Și să-mi dai în schimbul ei 
„Gâsca. Te'nvoieşti, frăție?* 
— „De ce nu? Ce meserie 
„Poate fi mai bună, oare 
„De cât s'ai în buzunare 
„Totdeauna bani din plin?“, 
Zise Ionică. 
— „Vin 
„Atunci, dar, încoace'“-i 
[spuse 
Tocilarul şi îl duse. 
„Ca să, 
„la piatra cea roasă“, 
Zise tocilarul iar, 
„Iţi mai dau o piatră'n dar“, 
Şi, pe lângă piatra mică, 


Ce-o luase ionică, 
Tocilarul, pehlivan, 

Ii mai dete-un bolovan, 
Ce-l luă de jos, din drum, 
Incât Ionică-acum 

Ducea'n brațe o povară 
Mult mai grea ca'ntâia oară. 


IONICA E IN CULMEA 
FERICIRII, FIINDCA A 
AJUNS ACASA ȘI A 
SCAPAT DE POVARA 


O porni, deci, mulțumit 
Către casă, fericit 

Că de-acum va fi bogat, 
Acolo, la ei în sat: 

Dar din ce în ce mergea 
Zăpuşeala se făcea 

Tot mai mare, până când 
In curând, 

Se trezi iar asudat 
Şi'nsetat, 

Incât îi venea acum 

Să asvârle totu'm drum, 

Şi să-l lase-acolo, baltă... 
Insă, iată, 

O fântână colo'n vale. 

Se abate, deci, din cale 
Repede, să-şi potolească 
Setea şi-apoi să pornească. 
Dar, grăbit să scoată apă, 
Hop! îi scapă 

Pietrele deodat'”, din mână, 
Prăvălindu-se'n fântână... 
— „Atâta pagubă să fie!“ 
Zice plin de bucurie 
Ionică, „par'că, zău, 

„Că nu-i rău 

„Să mergi pe aşa văpaie 
„Fără asemenea pietroaie... 
„Prea erau, la naiba, grele! 


„Bine c'am scăpat de ele ! 


Bucuria ce-o simți 

Ionică, nu ar fi 

Nimeni pe pământ în stare 
Să ne spuie cât de mare 
Pacii 

De-aceea începu 

A sări, 

Şi-a chiui, 

Vesel, că de-acum scăpase 
De povara ce purtase, 
Că'n sfârşit nu mai avea 
Nicio grijă şi putea 

Să se ducă liniştit, 

Lângă ai lui, fericit 

Că putea de-acum să-şi zică 
Norocosul Ionică, 


Poţi să ai noroc, un car; 
De n'ai minte, în zadar. 


II 


Astfel îmi ajunge'n sat 

Ionică, nemâncat 

Şi trudit... 

Şi obosit... 

Dar nespus de fericit : 

De acuma e acasă, 

Ce-i mai pasă! 

Chiar uitase 

Ceeace i se'ntâmplase... 

Nu se mai gândea de fel 

Nici la cal, nici la purcel, 

Nici la gâscă... la nimic... 

După ce a plâns un pic, 

Maică-sa l-a întrebat 

Prin ce locuri a umblat. 
(va urma) 


I. DINU 


5 


COMOARA BLESTEMATĂ 


U fost odată doi vânători cari se duceau în 
fiecare zi la vânătoare. In una din zile au 
pornit pe o cărare mai îngustă care abia se 
vedea din desişul pădurii. Acolo i-a întâlnit 

un om bătrân şi le-a zis: „Să nu mergeţi mai departe pe 

această cărare!“ 

— De ce, moşule? 

— Aicea, oameni buni, pe acest drum stă la pândă un 
balaur îngrozitor şi nu este chip să-l ocoliți şi nici să 
treceţi peste dânsul. : 

— Mulţumim, moşule, că ne-ai scăpat de primejdie. 

După aceea moşul şi-a văzut de drum. Cei doi vână- 
tori au rămas şi după ce s'au sfătuit, la urmă şi-au zis: 
dacă avem puşti aşa de bune, de ce să ne fie frică 
de balaur? Il împuşcăm şi pace. Au început să meargă 
înainte şi la câțiva paşi... ce 
să vadă? In mijlocul cărării o 
grămadă mare numai de gal- 
beni strălucitori. Când au vă- 
zut aurul, cei doi vânători 
au râs de bucurie şi şi-au 
zis: „Glumeţul de moşneag a 
vrut să ne înşele!“ Dacă nu 
veneam aici şi-ar fi luat el tot 
aurul şi n'am fi avut noi noro- 
cul să avem cu ce trăi toată 
viața“. 

Iată-i stând şi chibzuind ce 
este de făcut. Fugi până în sat 
— zise unul dintre ei— şi adu 
calul ca să cărăm toți banii. 

Pe când unul rămase de pază, 
celălalt se duse după cal. 

Când acesta se depărta, 
cel care rămase îi strigă din 
urmă. „Treci pe la gospodăria 
mea şi roagă pe nevasta mea 
să-ți dea o bucată de pâine 
pentru mine.“ 

Dar celălalt în loc să facă cum i-a spus tovarăşul, 
dimpotrivă, se duse la el acasă şi îi spuse nevestei sale: 

— Bucură-te, femee, căci am scăpat de sărăcie! 


— Ia taci! — Făcu nevastă-să mirându-se cu mâna la 
gură. 

— Da, urmă bărbatul—am dat peste o grămadă de 
aur în pădurea din marginea satului, cum şi ce fel am ajuns 
să desgrop comoara, nu-i timp să-ți lămuresc acum. Tu pune 
repede de coace o azimă, dar vezi amestecă în aluat şi otrava 
rămasă de anul trecut, când am omorât guzganii cari năpă- 
diseră pătulul de păpuşoi. 

De azi înainte vom fi bogaţi iar aurul pe care l-am 
găsit ne va ajunge toată viața, ba se vor îndestula din el 
copiii noştri, nepoţii, strănepoții şi toate neamurile până la 
a şaptea spiță. Nevasta se grăbi să facă pâinea amestecând 
în cocă şi un pumn sdravăn de otravă. Când pâinea se 
coapse, omul o luă repede, încălecă pe cal şi porni întins 
spre tovarăşul său. Aşteptându-l, acestuia îi încolți şi 
lui un gând drăcesc. Incărcă 
puşca şi îşi zise aşteptând: cum 
s'o ivi în marginea pădurii, îl 
ochesc şi-l culc la pământ. Apoi 
am să spun, după ce voi lua tot 
aurul şi îl voi ascunde bine, că 
nici nu ştiu unde este tovarăşul 
meu. 

Şi în adevăr, pe când îşi făcea 
astfel socoteala, celălalt zorea 
călare pe cărăruie. Atunci el 
întinse arma, trase şi glontele, 
îl lovi dre,„t în piept. Necre- 
dinciosul tovarăş fugi până 
lângă cel împuşcat, scotoci în 
traistă şi cum era flămânzit, în- 
fulecă din pâine aproape o ju- 
mătate. Dar după câteva clipe 
se prăbuşi şi el la pământ înțe- 
penit. Otrava din pâine îi omo- 
râse şi pe el. 

Şi iată cum banii cei d. aur 
— ochii dracului—rămaseră mai 
departe fără stăpân. 

Astfel s'a împlinit prevestirea bătrânului, care i-a sfătuit 
pe cei doi vânători să nu dea ochi cu cel mai îngrozitor 
balaur din lume: Lăcomia. 


Dintre... 


„„toate animalele domestice, calul şi câinele, sunt 
cele mai credincioase omului și-l urmează pretutindeni 
oriunde s'ar duce. 

In U. S. A. — America — sunt spitale și restaurante 
pentru ciinii. Pentru stăpînii care-și i-au ciinii în auto- 
mobil sunt niste cutii anume, încălzite cu electricitate!... 
O astfel de cușcă, costă 180.000 de mii leil... 

Deasemenea în Anglia Societatea pentru protecția 
animalelor a clădit un azil cailor care au luat parte la 
războiul mondial din 1914-1918, sau au îmbătrinit. 

: Printre cei 56 de cai ai. acestui spital -este şi un 
catâr orb, care a lucrat toată viaţa într'o mină, cărînd 
vagonete de cărbuni şi care a orbit în ziua în care a 
fost scos la lumina soarelui... 

Cel mai tînăr dintre caii acestui spital, are 30 de 


inia b 


ani — virstă înaintată, căci, deobiceiu, caii nu trăesc 


mai mult de 20 25 ani... 


Legenda păstrăvului 


U mulți ani în urmă, pe malul unui lac adânc, se 
afla un castel minunat. In acest castel trăia o 
fată tânără şi nespus de frumoasă care era logo- 
dită cu un fiu de împărat. Dar nişte hoţi l-au 
omorât pe logodnic şi l-au aruncat în apa lacului 


chiar în ajunul nunţii. De atunci fata plângea necontenit 
la marginea lacului, iar lacrimile ei se prefăceau în perle 
albe şi cădeau în apă. După câtva timp frumoasa fată a 
murit şi ea. Din apa lacului apăru un peşte alb nemai- 
văzut până atunci. Bătrânii pescari seminunauj şi se fereau 
să-l prindă, pentru că ei credeau că o vrăjitoare a prefă- 
cut fata în peşte ca să poată fi întotdeauna aproape de 
logodnicul ei, şi peştele alb a trăit ani îndelungaţi în lacul 
de lângă castel. 

Dar într'o zi veni un tânăr soldat la pescuit, pe care 
pescarii îl rugară să nu prindă peştele alb, pentrucă acest 
peşte este logodnica fiului de împărat. 

Soldatul nu voi să asculte rugăminţile pescarilor şi, 

când peştele intră în plasa lui, îl prinse, gândindu-se cu 
bucurie că va avea o mâncare bună la masă. 
Când duse peştele acasă şi îl puse în cratiţă ca să-l frigă, 
peştele începu să plângă şi să geamă ca un om, dar so'- 
datul râdea şi-l întorcea mereu în cratiţă. Dar când văzu 
că peştele stă tot cum l-a pus şi nu se prăjeşte, începu 
să-l înțepe cu furculița, fără nici o milă. La fiecare înţe- 
pătură, peştele gemea atât de dureros, încât ori cine s'ar 
fi înfiorat. Numai soldatul rămânea nepăsător. 


Cu toate că peştele nu se prăjea, soldatul se gândi că 
poate să-l mănânce şi aşa şi zise: „Nu eşti tu prea pră- 
jit, dar cred că vei fi foarte gustos“, 

Când îl scoase şi îl puse pe farfurie, încercă să-l ia 
în furculiță şi să guste din el. Peştele sări şi se prefăcu 
într'o fată tot aşa de frumoasă cum fusese mai înainte, 
Purta pe cap un văl alb legat cu o panglică de aur şi 
era îmbrăcată cu o rochie albă minunat de frumoasă. 

Avea însă mai multe răni din care'i curgea sângele 
şiroaie. Ea se apropie de soldat şi îi spuse: 

„Om fără milă, iată cum m'ai înțepat cu furculița“. 
Soldatul rămase uimit şi se căi că se purtase atăt atât 
de urât cu fata cea frumoasă, De ce m'ai scos din lac şi 
m'ai împiedicat să-mi fac datoria. „N'am ştiut, răspunse 
soldatul întristat, că tu aveai datoria de a sta în fundul 
apei“, şi îşi ceru iertare. Dar fata îi răspunse supărată: 
Datoria mea era să stau în fundul apei ca să-mi aştept 
logodnicul. Să ştii că am să te prefac într'o broască 
țestoasă, urâtă şi murdară, dacă logodnicul meu mă va 


căuta şi nu mă va găsi în fundul apei. Auzind soldatul 
vorbele fetei, căzu în genunchi şi se rugă să-l ierte. Fă-te 
om bun şi milos de acum înainte, pentru că nu vei scăpa 
de blestemul meu, dacă vei mai fi rău la inimă şi nemi- 
los. Acum du-mă din nou la lac, îi spuse logodnica fiului 
de împărat. Dar când soldatul vroi să-i mulțumească pen- 
tru bunătatea ei, fata pieri şi în fața lui se afla din nou 
peştele alb. Soldatul temându-se că va veni logodnicul s'o 
caute şi n'o va găsi, puse peştele într'o farfurie ş-l duse 
în grabă la lac. 

Când aruncă peştele în lac, apa se înroşi ca sângele. 

Râurile de la munte au curăţat apa, dar pe trupul 
păstrăvului au rămas petele roşii, făcute de înțepăturile 
cu furculița ale soldatului nemilos. 


Și păstrăvul a rămas până astăzi tot cu pete roşii. 


PĂPUŞA E BOLNAVĂ 


Vai ce tristă este Nuşa, 

Că e bolnavă păpuşa! 

Ca o mamă, grijulie, 

O desmiardă, o alintă, 

O sărută, o răsgăie; 

Cu dulci vorbe vrea so mintă 
Ca să ia o doctorie! 


Sgândărel e băiat bun, 
Priceput şi 'ndemânatec, 
Insă trebui' să vă spun 

Că de-i dai în dar... un tun 
Iată-l e cam nebunatec!]... 


Pac-pac-pac! un-doi. un-doi! 
E un straşnic ochitor 

Pune tunvl pe un butoi 

Şi cu el trage de zor: 

E artilerist de soiu... 


Servitoarea Lina, însă, 
E cam tristă, vai de ea, 
S'a legat lå falca-i plânsă 
Locului nu vrea să stea. 
Căci o doare o măsea, 


Şi la cap înfofolită 
Cu-o basma, se zoreşte. 
Ia priviţi o ce grăbită 
Prin o radă-acum păşe 
Ducând oalele pe plită. 


Işi ia sborul şi lovește 
Drept în locul cu pricina, 
Unde Sgândărel voeşte, 
Drept în falcă, bat-o vina, 
Unde-o doare rău pe Lina. 


Dar în loc să se mânie 
Sau s'o ia la sănătoasa, 
Ştie ea Lina ce ştie: 

A scăpat şi-i bucuroasă 
De măseaua găunoasă. 


— N E E E O EEEO i iii 


I SCu ss 


[= 


T 
E: 
z 

= 


Sgândărel o şi zăreşte 

Şi prin gând un plan îşi face: 
Pune tunul şi ocheşte, 

Dar ocheşte bine, drace, 

Linii festa să i-o joace. 


Priceput şi cu dichis 

A ochit ca vânătorul: 
Dintr'un ochiu puţin a 'nchis, 
A proptit bine piciorul 

Şi apoi bomba îşi ia sborul. 


ZANA IUBIRII DE OAMENI 


OARELE a mângâiat pământul cu ultimele sale 
raze şi acum, obosit, s'a dus să se culce în cul- 
cuşul lui de aur şi purpură. Pământul se învă- 
luie încet încet în întuneric şi linişte, iar cerul 
îşi aprinde torțele de aur luminos. 

Pe malul mării, scăldat de unde, se găseşte o grădină 
fermecată. Copacii au frunze de argint şi flori de pietre 
scumpe. Păsări măiastre cântă cântece adormitoare. Şi de 
departe, din largul mării, se aud glasuri minunate. 

Prin mijlocul grădinii curge un pârâiaş cu unde do- 
moale, limpezi şi cântătoare. Lângă pârâu e o pajişte pe 
care e aşternut un covor de iarbă verde, smălțuit de o 
mână măiastră cu mii şi mii de floricele. Pajiştea e în- 
conjurată de trandafiri luminoşi. In fiecare trandafir arde 
câte o piatră nestimată care aruncă raze în jur. Şi în mijloc 
e un tron de sidef, împodobit cu flori de aur. Iar fluturii 
fac o coroană din aripile lor, deasupra tronului. 

Pe tron stă zâna Iubirea de oameni înconjurată de 
fiicele ei; Speranța, Bunătatea, Mila şi Adevărul. Ele s'au 
întors din lume, unde fuseseră trimise de mama lor. 

Speranța vorbeşte cea dintâi: 


„Când am plecat de aici nu ştiam singură unde sămă 
duc. Am mers tot înainte şi am dat peste o colibă. Acolo 
locuia un om tare sărac şi cu o ceată de copii. 

5 Sta pe prispă şi se jeluia singur. M'am apropiat ne- 
văzută şi am aflat că-i murise capra, singura lui avere. 
L-am privit: era un om tânăr şi puternic. M'am plecat la 
urechea lui şi i-am şoptit „Nu deznădăjdui, omule! Ai o 
bucată mare de pământ în fața casei. Lucreaz-o, seamănă 
zarzavat şi vei avea şi pentru casă şi de vânzare“ Omul 
mi-a ascultat sfatul şi la întoarcere abia am recunoscut 
locul, care era acum o grădină frumoasă. Copilaşii lui erau 
veseli şi vioi şi pliveau răzoarele de buruieni, cântând. 

Am plecat mai departe şi'am intrat într'o casă de 
unde se auzeau plânsete. Am intrat şi... ah, măicuță!... şi 
acum mi se sfăşie inima de durere. Pe un pat sărăcăcios, 
o femeie trăgea să moară. Şi în jurul patului plângeau 
copiii ei. Aud pe îinul strigând: „Nu muri, mamă. Cui 
ne laşi?“ Şi ochii femeii sau umplut de lacrimi amare. 
Copilaşii ei rămâneau fără niciun sprijin... şi nu puteau 
să moară. M'am apropiat de patul ei şi am făcut deasupra 
semnul crucii. Femeia a văzut crucea şi buzele ei au şoptit 
încet. „Mântuitorule, în grija ta îmi las copiii. Fii spri- 
jinul. şi ajutorul lor.“ Pacea s'a coborit în sufletul ei şi în 
sufletul copiilor. Moartea i-a stins ultima scânteie a vieţii, 
dar pe faţa ei s'a întins o lumină cerească. Sufletul ei era 
împăcat acum, căci copilaşii nu rămăseseră singuri. 

Și-am mers mai departe. Intr'un pat de spital am vă- 
zut un om, care suferea cumplit. M'am apropiat de pat şi 
am citit în ochii lui înspăimântați această întrebare. „Dece 
atâta suferință? Nu mai pot!“ 

Am rupt un zâmbet din ochii mei, şi în chip de floare 
albă l-am aruncat pe o rază de soare ce se furişase până 
la el. Bolnavul a văzut raza şi floarea şi durerea i s'a a- 
linat, iar chipul i s'a înseninat. 


10 


Nu mai atât bine am făcut azi, măicuță.“ 

Zâna Iubirii de oameni s'a oglindit o clipă în ochii cei 
limpezi ai tiicei sale şi a mângâiat-o uşurel. Apoi a întors 
capul spre partea cealaltă: „Dar tu, Bunătate, ce ai să ne 
povesteşti?'“ a întrebat ea. ~ 

„Eu am întâlnit în drumul meu o ceată de copii, cari 
legaseră o pisică şi o chinuiau. Sărmana pisică se sbătea, 
privea rugătoare pe copii şi mieuna jalnic. Dar copiilor nu 
le era milă de ea. Deodată unul strigă: „Să luăm gaz şi 
să-i dăm foc. Să vedeți ce frumos are să ardă!“ „Da, da“ 
— au strigat ceilalți, veseli. 

Eu m'am apropiat şi am suflat asupra lor, minunea 
prevăzută de mine s'a întâmplat. S'au oprit toți nehotârâţi 
pe loc şi unul a zis: „Dece să fim aşa de răi cu biata pi- 
sică? Ea ne face un bine că prinde şoarecii, cari ar putea să 
ne roadă şi nouă urechile cum le-a ros unui copil din car- 
tea mea de poveşti. Mai bine să-i dăm o strachină cu lapte 
„Şi aşa au facut“. 

S'a apropiat Mila. 

„Eu am ajuns la curtea unui om foarte bogat, dar 
sgârcit. Tocmai atunci venise un țăran la el să-l roage să-i 
dea înapoi boii, cari scăpaseră în grădina lui. Sărmanul om 
n'avea bani să-i plătească paguba făcută. In zadar plângea 
şi spunea că animalele au scăpat singure în grădină, nu 
le-a dus el acolo. In zadar îi spunea că osă-i rămână câm- 
pul nelucrat şi copiii flămânzi. Bogatul era neînduplecat. 

Mi—s'a făcut milă de bietul om, m'am apropiat de 
bogat şi l-am privit drept în ochi. Nu ştiu ce s'a petrecut 
în sufletul lui, dar l-am văzut că şi-a şters, pe furiş o 
lacrimă şi-a zis: Du-te şi-ţi ia boii! Si iartă-mă că m'am 
purtat fără milă! Te rog să primeşti o baniță cu porumb 
şi un coş cu ouă pentru copii!” 

Astfel am împiedicat pe acest om bogat să facă rău 
şi l-am ajutat să fie milos cu cei săraci”. 

S'a apropiat Adevărul. Era trist şi îi curgeau lacrimi 
din ochi. 


N'am făcut niciun bine azi, a inceput el.— Cunosc un 
copil tare mincinos şi m'am dus să văd ce mai face. Spărsese 
o farfurie şi a aruncat vina pe surioara lui. Fetiţa plângea 
şi spunea că n'a făcut ea, dar băiatul stăruia în minciuna 
lui cu atâta îndărătnicie, încât mama lor nu mai ştia cesă 
creadă. M'am dus la el şi l-am sfătuit să spună adevărul. 
I-am spus că nu e frumos să arunce pe altul ceeace face 


„el. Totul a fost în zadar. lar spre seară a furat dulceaţă 


şi din nou a minţit, Nu ştiu ce să mă fac, să dezvăț pe 
acest copil de obiceiul de a minţi”, 

Zâna Iubirii de oameni i-a şters ochii înouraţi 
sărutat pe frunte. 

„Nu fii trist. Te vei mai duce şi altădată şi voiu merge 
şi eu cu tine — a spus ea; şi, întorcându-se spre celelalte 
zâne, le-a luat lângă ea pe tron şi a spus: V'aţi întrebuin- 
țat timpul cu folos, copii dragi, şi vă mulțumesc că nu 
mi-ați uitat poveţile. Acum să mergem la culcare.“ - 

Au plecat. Trandafirii şi-au stins luminile, unul după 
altul, şi grădina a rămas învăluită în pace, străjuită de 
candela lunii. LENA IONESCU 


şi l-a 


Cartea'n mână se desface 
Puiu prinde-a învăţa; 
Cât e ziuă nu-i dă pace 
El citeşte: a-a-a. 


Cu năsucul tot în carte. 

De nu vezi ce mândru e. 
Nu se uită'n nici o parte, 
Descifrează: e-e-e. 


Pe părinţi nu-i bagă'n seamă, 
Poţi să-l cerţi sau poţi zâmbi; 
Nefiindu-i deloc teamă 
Buchiseşte: i-i-i 


Slova mult îl ispiteşte 

Şi când pleacă d'acolo 

Pe Toto l'a prins ca’n cleşte: 
Spune-mi, ştii tu: o-0-o ? 


Dar Toto, pisoiul Tanti, 
Mofturos aşa cum e 

E din vremea lui Pasvanti 
Și nu ştie a-b-c. 


De urechile amândouă 

L-a cuprins, aşa cum stau 
Incât nici nu numeri două 
Şi Toto a zis: miau-miau! 


„Vezi, c'o scoatem noi la cale... 
„Nu e numai cum zici tu: 

„O consoană, trei vocale. 
Spune puiu: i-a-u.* 


„lar pe mâine cât mai bine 
„Să ştii lecţia cum stă, 

„Că pe urmă-i vai de tine 
„Şi mi-e milă: ă-ă ă.“ 


Lia D. 


dar până seara târziu 


fleaţă. 


— „Foarte bine 


NEAŢĂ ŞI NĂTĂFLEAŢĂ VÂNĂTORI 


Cei doi posnași, Neaţă şi Nâtătleaţă, sau dus într'o 
zi la vânătoare. Au umblat ci o zi întreagă prin pădure 
când 
vânaseră de cât o biată cioară şi o prepeliţă. 

— „Va fi greu de făcut împărţeala” — spuse Nătă- 


— „De ce, întrebă Neaţă, este foartă uşoară, tu vei 
lua cioara iar eu voi lua prepeliţa, sau, 
mulțumit, voi lua eu prepeliţa. și tu, cioara: 
ai socotit, 
mulțumit. Văd că ai făcut o împărţțeală foarte cinstită, 


cuborau spre casă nu 


dacă nu eşti 


răspunse  Nătăfleaţă 


Invaţă să cunoşti prietenii! 


Intr'o zi, doi prietenii mergeau printr'o pădure, 
deasă. Deodată le eşi în cale un urs mare și se repezi 
asupra lor. Când văzură ursul, unul din ei fugi repede 
şi se urcă într'un copac, pe când celălalt rămase în 
drum. De frică și neavând timp să mai fugă, se culcă 
la pământ şi se prefăcu că este mort. Ursul se apropie 
de el, şi, crezând că în adevăr omul este mort, îl pă- 
răsi, văzându-şi de drum. 

Prietenul din copac, când văzu că ursul a plecat şi 
ru mai este nici o primejdie, se cobori încet și apoi 


è A spna + 


11 


vesel, fără nici o grije, veni înspre prietenul lui, care 
încă sta culcat la pământ şi tremura de spaimă. Se 
apropie de el şi începu să râdă şi să-și bată joc, între- 
bându-l: 

— „Dar ce-ţi spunea ursul la ureche adineauri când 
făceai pe mortul?” 

Cellalt îi răspunse: 

— „Mi-a spus o vorbă de învăţătură: 

„Prietenii cari te părăsesc la nevoe nu sunt buni; 
să te păzeșşti şi să nu ai încredere în ei“. 


IMPARATUL SARAC 


ȘI SARACUL 


UNT oameni cari, oricare le-ar fi soarta, nu se îm- 
pacă cu ea cu niciun chip. Fie că sunt născuți 
în sărăcie, fie că au deschis ochii în belşug, ei 
nu sunt mulțumiți cu ceeace le-au dăruit ursitoa- 
rele; vor totdeauna”altceva şi mereu altceva. Fi- 

rile acestea nemulțumite şi neastâmpărate ajung uneori să 

dorească ce nici cu gândul nu gândeşti, numai şi numai 

călăuziți de râvna de a schimba viața şi soarta lor cu a 

altora. 

Aşa, bunăoară, ştiu o poveste cu un împărat şi un calic 
cari nu erau nici unul nici altul împăcați cu soarta lor. 
Ei, acum să zicem că săracul era îndreptățit să dorească 
o viață mai bună, să jinduiască şi el după oarecare îndes- 
tulare, dar, oricum, nu-i era îngăduit să se ridice cu gândul 
până acolo, în cât să vrea să fie nici mai mult, nici mai 
puțin decât împărat!,. Dar ca să fii împărat trebue să dai 
dovadă de anumite virtuţi, de oarecare însuşiri pe care nu 
le au oamenii de rând, aşa că nu ar fi cu mirare ca însuşi 
săracul nostru să fi fost una dintre acele ființe năs- 
cute să se ridice deasupra altora, să-i călăuzească şi să le 
poruncească. 


Poate că săracul acesta ascundea în firea lui cine 
ştie ce însuşiri de preţ, care prețuite cum se cuvine, ar fi 
făcut dintr'un om obişnuit, un om deosebit de ceilalți se- 
meni ai săi. Poate că... 

Dar să lăsăm să se desfăşoare povestea, care singură 
ne poate arăta cum au stat lucrurile cu acel sărac şi cu 
împăratul stăpân peste țara în care trăia. 

Trebue arătat că şi împăratul cu pricina doria să fie 
altceva decât împărat... 

Şi ce anume? 


IMPARAT x 


MARIN IORDA 

S'ascultăm povestea. 

Era o zi călduroasă de vară. In palatul său, împăratul 
se plictisea de moarte. Jucase şah cu doui sfetnici, dar 
aceştia, cu gândul să-i facă pe plac mai marelui, să nu-l 
tulbure sau să-l nemulțumească, jucară fără vlagă şi se lă- 
sară bătuți, aşa că domnul şi stăpânul lor câştigă fără prea 
mare plăcere de vreo patru ori. După aceea începu să se 
joace cu câinii de vânătoare. Dar ziua era mare, călduroasă 
şi plictiseala anevoie de alungat. Impăratul se învârtea de 
colo până colo prin curtea palatului. Incercă să doarmă, dar nu 
isbuti; era prea cald şi muştele îndrăsnețe, îl ciupeau ba 
de nas, ba de pleoape. Intr'un târziu, se hotărî să iasă la 
plimbare: Bătu din palme şi porunci să i se pue caii la 
butca împărătească. 

Alaiul eşi pe poartă urmat de străjeri călări, înarmați 
până'n dinți. Străbătu strada cea mare în uralele mulţimii, 
gata oricând să primească cum se cuvine pe un împărat 
bun şi drept. | 

Pe împărat îl chema Ilarion. Sta în butcă, pe pernele 
moi şi privea cu ochii pe jumătate inchişi pe stradă. Când 
lumea striga: trăiască! — mişca şi el din cap, cum se cu- 
vine să facă orice împărat cu dragoste de popor. Trăsura 
împărătească trecu din strada cea mare a oraşului pe altele 
mai mici şi-apoi o luă chiar pe-o uliţă mărginaşă. 

Impăratul avea de gând să iasă afară, la câmp, la aer 
curat, la iarbă verde. Dar tocmai pe când trecea în trapul 
cailor pe-o uliţă strimtă, plină de glod, la poarta unei case 
dărăpănate, cine sta? Săracul acela despre care vorbirăm la 
începutul poveştii noastre. 

Il chema Ioniță. Sta la poartă şi se apăra de muşte 
cu o rămurică de pelin. Când zări butca împărătească, ră- 
mase țeapăn, cu gura căscată, cu ochii holbaţi, uimindu-se 
de strălucirea alaiului ce-i trecea prin față. 

Ioniță-Săracul înțelese că în caleaşcă stă chiar îm- 
păratul. 

„Ce bine e să fii împărat“ — gândi el. „Te duce ca- 
leaşca, legănându-te, unde vrei; stai pe perne moi şi nai 
grijă şi habar de nimic.“ 

Tot în clipa aceea Ilarion-lmpărat se gândea şi el: 

„Ce bine-i de omul ăsta. Ştiu că n'are nicio grijă. Fe- 
rice de el. Stă în poarta casei şi priveşte fericit... Bine e - 
să fii sărac.“ 

Privirile celor doui oameni se încrucişară. Ioniță-Să- 
racul privi la Ilarion-Impăratul. Il privi lung ca şi când 
s'ar fi cunoscut de cine ştie când. Aşa de pătrunşi erau 
unul de altul, încât şi săracul uită să se plece, în fața mai 
marelui său şi împăratul uită să se supere că cel din fa- 
ța-i nu-l saluta. 

Şi în clipa aceea s'a întâmplat o minune. Dacă vreţi - 
s'o credeţi, o credeți, dacă nu... nu. Dar eu sunt dator să 


12 


v'o spun. In clipa aceea, când Ioniţă voia să fie împărat 
şi Ilarion se gândea că ar fi mai bine să fieun om sărac, 
puterea cea mare care stă de-asupra tuturor celor pămân- 
tene lucruri făcu minunea. 

Şi astfel Ioniță se văzu împărat, iar Ilarion se pomeni 
la poarta casei săracului. 

Totul s'a petrecut într'o clipită, cât ai bate din 
palme : Pac! Sufletul şi gândirea săracului trecură în tru- 
pul împăratului, iar cele ale împăratului într'al săracului. 

Alaiul împărătesc se depărtă întrun nour de praf, 
ducând pe săracul ajuns împărat, iar în poartă rămase mul- 
ţumit Ilarion, vesel şi el că scăpase de plictiseala dela 
curtea împărătească. 

„Ce bine e să fii împărat“, murmură Ioniță pe pernele 
moi, de mătase, ale caleştii. 

„Mă simt uşor şi mai liber acuma“ — răsuflă cu bu- 
curie Ilarion, fostul împărat. 

Intră în casă. Dar nici nu apucă bine să închidă uşa, 
şi se pomeni întrebat de un glas care venea din fundul 
odăiţei întunecoase: 

— „Ai dat mâncare la porc, Ioniță?“ 

— „Cine întreabă? — întrebă la rându-i Ilarion, care 
află astfel că se numeşte Ioniţă. 

— „Ei, dar ce vorbă-i asta, bărbate?* Ce, îți arde de 
glumă? Cin’ să întrebe? Iacă eu. Nevastă-ta... Și fii fără 
grijă că de m'ar lăsa pustia de boală m'aş duce eu singură 
să-l caut şi să-i dau de mâncare. Trebue să-l hrănim pe 
bietul dobitoc, ca să ne poată hrăni şi el de Crăciun pe 
noi, nu să cerem ca în alte dăți pe la vecini“ 

Din spusele femei, el înțelese că e însurat, că neva- 
sta-i e bolnavă, că e stăpânul unui porc pe care o să-l tae 
de Crăciun şi că în alți ani la această sărbătoare mare 
săracul cerşeşte prin vecini ca să aibă ce mânca. 

Deaceea se gândi că e mare neajunsul lipsei şi sără- 
ciei, mai ales că începuse să simtă oarecare gâdilătură 
prin stomac. 

— „lacă — zise el — “ pe porc o să-l hrănesc mai 
târziu. Deocamdată aş vrea să mănânc eu ceva. 

— „N'ai decât“ răspunse femeea. 

Caută în firidă, o să găseşti o bucată de mămăligă şi 
câteva fire de usturoi. 

Ilarion-Săracul se repezi la firidă şi scoase mâncarea, 
Muşcă din codrul de mămăligă, dar rămase cu dumicatul 
în gură, era acră şi uscată. De ciudă, muşcă odată şi din 
căpățâna de usturoi şi începu să mestece repede. Dar ochii 
i se umplură de lacrimi şi în gură simți o usturime straş: 
nică. Fugi afară, ca să nu-l vadă nevasta, dar aceasta-i 
strigă din urmă: 

— „Şi nu uita, bărbate, caută porcul şi dă-i de mân- 
care“, 

„Uşor de zis — se gândea el pe când îşi potolea setea— 
uşor de zis caută porcul şi dă-i de mâncare. Dar unde să-l 
caut ? O porni în fundul ogrăzii pustii, trecu pe un maidan 
şi începu să caute. Se uită, în dreapta, se uită în stânga, 
dar nici urmă de porc. Intr'un târziu auzi un grohăit. 

— „Iaca, am dat de el, îşi zise Ilarion. Se repezi să-l 
prindă. Porcul începu să guiţe, dar el îl ținea strâns de 
ureche şi începu să-l tragă spre casă. Tocmai când se ne- 
căjea el aşa, auzi un glas mânios: 

— „Hei, măi vecine, dar ce-ai cu porcul meu? Ce te-ai 
apucat acum şi de furtişaguri? Hoţomanule!“ 


Şi până să încerce Ilarion-Săracul să răspundă ceva, 
celălalt şi începu să-i care la pumni cu nemiluita. 

Porcul vecinului o rupse la fugă guițând, iar el, după 
ce se sculă cu chiu cu vai de jos, porni în altă parte să-şi 
caute porcul său. 

— „Cred şi eu că ţi-a plăcut porcul meu, hoțomanule,— 
îi mai strigă vecinul mânios — că e gras şi mare, nu ca al 
tău, o stârpitură“. 

Ilarion-Săracul mai înțelese că porcul lui este slab şi 
mic. Şi începu să-l caute cu luare aminte. 


In timpul ăsta, ce făcea Ioniță ajuns împărat? 

leşise de mult pe poarta oraşului, afară pe câmp şi 
poruncise vizitiului să se abată din drum şi să oprească 
butca pe o pajişte verde smălțuită cu flori. 

Coboriî şi se plimbă puțin pe malul unui pârâiaş care 
curgea vesel pe lângă o pădurice. Cât ai clipi din ochi, 
slujitorii cari îl însoțeau aduseră tăvi cu băuturi răcori- 
toare, plăcinte, dulciuri şi fel de fel de poame, şerbeturi 
şi zaharicale. Impăratul se aşeză jos, pe-o pernă de mătase, 
şi se pregătea tocmai să mănânce o baclava, dar chiar în 
clipa aceea sosi în goana calului un ortac împărătesc, des- 
călecă şi se înfățişă gâfâind înainte: 

— Slăvite Impărate — zise el — m'a trimis mai marele 
oştii împărăteşti să vestesc Măriei Tale că duşmanii îm- 
părăției, oastea lui Negură-Impărat, au trecut hotarul din- 
spre Miază-Noapte şi jefuesc satele şi cetățile. Ce porun- 
ciți să facem? 

— Apăi — răspunse împăratul — cred că ar fi bine să 
ţinem sfat cu boerii... 

Dar nu apucă bine să închee vorba, că tot în goana 
calului sosi în față-i un alt slujitor, care îi spuse că la 
hotarul dinspre Miază-Zi au năvălit alți duşmani. Impăratul 
îşi pierdu cumpătul şi începu să se frământe, dar pe loc 
sosi un alt slujitor împărătesc, care îi aduse o veste ce-l 
sperie de-a-binelea. 


— „Măria Ta, într'una din cetățile împărăției voastre 
prostimea şi-a pierdut mintea şi credința în Dumnezeu şi 
nu mai vrea să plătească dările. Cârmuitorii de-acolo în- 
treabă pe marele sfat al împărăției ce trebue să facă. Au 
fost vestiți boierii sfetnici ai împărăției cari s'au şi adunat 


13 


DECRLOGUL 


$COLARULUI JAPONEZ: 


COLARII japonezi sunt foarte sârguincioşi şi as- 
cultători. In şcoală urmăresc cu mare atenţie lec- 
tiile 'şi lămuririle date de profesorii lor. Işi 


sunt prilejuri de a căpăta cât 
mai multe cunoştinţe folosi- 
toare. Şcolile lor şi sârguința 
la învățătură, pot fi date drept 
model. Pe toate zidurile din 


AF 


clasele şcolilor primare se pot 
găsi următoarele zece porunci: 

1) Fii smerit şi credincios 
față de Impărat; 

2) Serveşte pe părinții tăi 
cu toată bunăvoința şi râvna 
ce o merită dragostea lor pen- 
tru voi. 

3) Iubeşte-ți frații şi suro- 


Ne 


rile ;şi trăeşte cu dânşii în unire şi înțelegere. 


4) Obişnueşte-te să birueşti răul şi fii drept atât față de 


străini şi de duşmani, cât şi față de ai tăi. 


învață întotdeauna lecţiile şi chiar?jocurile lor 


5) Ascultă de sfatul ştiinţei care spune să te fereşti de 
greşeală. 
6) Invaţă trecutul, înțelege prezentul, dar lucrează pen- 


a 


tru viitor. 


TR 7) Aibi milă de nenorociți 


N Ajută-i 


i 
vorbeşti. 


LAS 9) Ori cât de modest ar 
fi 


locul tău printre semeni, 
păstrează totdeauna cea 


şi de cei apăsați. 
din toate puterile tale. 
8) Răul intră în corpul 
omului prin gură. Fii dar cu 
ceeace 


băgare de seamă la 


mănânci, la ceeace bei şi ceeace 


mai 
mare înălțime morală şi o 
nobilă ambiţie. 

10)  Cinsteşte-ţi 


familia şi ascultă cu toată grija învățăturile morale ale 


casa şi 


părinților tăi. 
R. 


„în sala tronului şi nu aşteaptă decât pe Măria Ta ca să 
chibzuiți ce-i de făcut... 

¿i  Impăratul se simți şi mai încurcat... 

F Un al patrulea ortac sosi şi el în goană şi-aduse vestea 
că într'o parte a împărăției se revărsaseră puhoaele dela 
munte, înnecând satele, câmpiile şi livezile. 

— Ce porunceşte, Măria Ta, să facem? întrebă sluji- 
torul tremurând sub zalele de oțel. 

Dar Ioniţă-Săracul, oricât era el acum de împărat, nu 
prea se pricepea la treburi împărăteşti şi nu ştia ce să 
facă în astfel de împrejurări. Ridică din umeri şi se scăr- 
pină nedumerit în cap... 

Tot atunci sosi un alt călăreț care îi aduse o veste 
şi mai şi... 

— „Măria Ta, — spuse acesta, cu glasul întretăiat de 
gâfâială — Măria Sa Impărăteasa vă vesteşte că i s'a în- 
tâmplat o mare nenorocire. Pe când se plimba prin gră- 
dina palatului, unul din drăgălaşii cățeluşi ai Măriei Sale, 
ori că — să iertați — a căpiat, ori cine ştie din ce pricină, 
a început să latre şi să se repeadă după lebedele ce lu- 
necau pe apa lacului. Şi parcă-i un făcut, Inălțate Impă- 
rate, acum fuge prin mijlocul apei şi nu vrea nici în ruptul 
capului să iasă afară. Măria Sa Impărăteasa stă pe mal şi 
plânge desnădăjduită, gândindu se cu jale că afurisitul de 
dobitoc s'ar putea înneca. Au încercat toate slugile curții 
să-l scoată afară, dar cățeluşul se încăpățânează să rămână 
în lac, lătrând şi alergând după bietele lebede speriate. 
Acum m'a trimis încoace ca să vestesc pe Măria Ta să 
pornească numaidecât la palat şi să scoată afară pe bles- 
tematul de câine. 

Când auzi împăratul şi această neaşteptată veste, îi 
pieri şi pofta de mâncare şi, cătrănit, se sui în caleaşcă 
îndreptându-se în goana cailor spre palat. 

Plin de griji, se gândea bietul Ioniță cam cum să facă 
să scape din încurcături. Vedea bine acum că nici meseria 
de împărat nu e prea uşoară: duşmani la hotarele țării, 


popor nemulțumit, cetăți amenințate de ape şi, pe dea- 
supra, o împărăteasă cu toane, gata pe ceartă pentru un 
afurisit de căţel jucăuş. 

Şi pe când se lăsase pradă gândurilor, Ioniţă-Săracul 
— acum împărat — văzu prin fereastra caleştii, pe aceeaşi 
uliţă plină cu glod, în fața aceleeaşi cocioabe pe Ilarion- 
Impăratul — acum un biet calic — căutându-şi amărât şi 
desnădăjduit porcul pierdut. e 

Cel din butcă se gândea la necazurile sale, la trebu- 
rile împărăției, la împărăteasa care îl aştepta să-i scoată 
câinele din lac; cel din poartă se gândea şi el că-şi pier- 
duse porcul şi nu putea să se mai înfățişeze în fața ne- 
vestei rele şi bolnave. 

Privirile lor se întâlniră din nou. Ilarion-Impăratul 
se uită de jos la Ioniță-Săracul care trecea legănat pe per- 
nele de mătase. Fiecare din ei jinduia după norocul şi: fe- 
ricirea celuilalt. Și deodată mințile lor fură străfulgerate 
de acelaş gând. 

— „Ce bine e de săracul acesta“, se gândi Ioniţă-Im 
păratul. 

— „Ce bine e de împăratul acesta!“ se gândi şi Ila- 
rion-Săracul din poarta casei. 

Și... minune! In aceeaşi clipă se întâmplă ceeace se 
întâmplase cu câteva ore mai înainte: Ioniță se văzu din 
nou om sărac, iar Ilarion se pomeni din nou împărat, le- 
gănându-se pe pernele de mătase ale butcei împărăteşti. 

Totul s'a petrecut într'o clipită, cât ai bate odată din 
palme: pac! 

Dacă vreți să credeți minunea, o credeți, dacă nu... 
nu! Eu mi-am făcut datoria şi v'am spus-o. 

Impăratul îşi văzu mai departe de treburile împără- 
teşti iar Ioniță, după ce îşi găsi porcul, îşi văzu şi el de 
sărăcia lui... 

Și fiecare din ei se simți pe tot restul vieții mai mul- 
ţumit cu soarta sa. 


14 


MARELE CONCURS POPULAR 
PENTRU TINERET 
CU PREMII INSEMNATE 


ETT 


Cu numărul 687 am început un concurs original de 
probleme instructive și distractive pentru copii și tineret. 
Acest concurs popular cu premii însemnate este făcut 
anume pentru tineret, căruia îi dă putinţa să-și desvolte 


însușirile minții. In fiecare număr vor apare câte două 
probleme, până în luna lunie, când se va face împărțirea 
premiilor, cu prilejul „Congresului General" al Clubului 
Shirley Temple. 


lată cele două probleme: SERIA vi 


Proverbul 


Vreţi să aflați cum se face mierea? Deslegaţi proverbul 
din fagure! 
Inlocuiţi cifrele cu litere, în aşa fel încât să citiți dela 


stânga spre dreapta un cunoscut proverb românesc. De 


câte ori se repetă cifra se repetă şi litera. 
Proverbul e format din următoarele litere : 
CCCDDEEEEEEEFGIIIMRRRRRSȘTUU 
Pentru uşurinţă: I = 10, D = 6, F = 13 

Proverbul e format din 8 cuvinte. Primul cuvânt are două 
litere; al doilea, şapte; al treilea, două; al patrulea, şase; 
al cincilea, două; al şaselea, patru; al şaptelea, şapte; 
al optulea, cinci. 


AAAAĂĂB 


.———————————————_—————_].-_——— 


PREMIILE OPERITE: 


1) Vilegiatură gratuită (2 camere în luna lunie la 
Satu Lung Braşov). 
Un aparat de radio. 
Un ping-pong. 
O vioară. 
Un ceas brățară. 
50 permanente la filmele cu Shirley Temple. 
20 abonamente la „Dimineaţa Copiilor“. 
O minge de foot-ball. 
Un joc de şah. 
Un costum complect de străjer. 
20 de cărţi literare din ed. „Adeverul'. 
O bicicletă. 
Un aparat fotografic. 
O pereche ghete de foot-ball. 
Două perechi pantofi de tennis. 


15 


Unde e pilotul? 


ra. 


A 


Aeroplanul e gata să-şi ia sborul. Pasagerii s'au urcat, 
dar n'a sosit încă pilotul. Voi vedeți unde e ascuns? 


O veste 


„ Revista noastră va începe în curând publicarea unui 
foarte interesant roman pentru tineret, întitulat „Meşterul 
Strică“. 

Alte amănunte le veți afla în numărul viitor al revistei. 


a e e e e e e e a e e e e e e e e e e e e i 


Basmele D-nei Eufrosina Pallă Arion din volumul 
apărut de curând sunt pline de o imaginaţie vie şi ori- 
ginală. Eroii, zmei şi animalele, toţi joacă roluri de 
frunte, întrecându-se în cele mai eroice sau hazlii întâm- 
plări. Nu ne îndoim de succesul acestui volum care 
îmbogățeşte biblioteca copiilor şi care va avea o primire 
călduroasă din partea micilor cititori. Am publicat şi noi 


în revistă poveşti scrise de d-na Eufrosina Pallă. 


CUPON 


PENTRU CONCURSUL POPULAR 
Seria vi 


Numele 
Adresa... 


Localitatea 


| 
| 


arma lu n ME AAA T A 


E E agale A e foarte harnică la Res ei 
BA NE e e ML Ei a aia ital cu e cu | 
a piste pita a 2) AN aaa TEA DRE AREA str frasi puse de în. 


: aae a ph) aa 


; PRSY i TTF VET, 


`n 


SAN 


DUȘMĂNIE VECHE 


ma 


KFY 


TIS 


Ciudătenii din toată lumea 


Fiii Cerului 


Chinezii îşi numesc ţara „Imperiul ceresc al cen- 
trului plin de flori“ iar lor îşi spun fiii cerului. 

Pentru noi, europenii, obiceiurile şi datinile chinezești 
par destul de ciudate, iar chinezii la rândul lor, cred, 
dimpotrivă, că deprinderile noastre sunt nefireșşti. 

Bunăoară, ei găsesc cu cale să lipărească titlul unei 
cărți pe scoarţa din dos şi lângă muchea de jos, unde 
noi nu ne uităm decât când e vorba de prețul cărţii. 

In loc să citească și să scrie dela stânga spre dreapta, 
cum facem noi, chinezii citesc şi scriu de sus în jos şi 
dela dreapta spre stânga. 

lar când citesc o carte, încep dela ultima pagină 
către început. 

Atât femeile cât şi bărbaţii poartă coade şi când 
intră în pagode — templele lor — slau cu capul acoperit. 

Dealtfel, chinezul care voeşte să-ţi arate că-ţi poartă 
respect, nu se descoperă înaintea ta şi nici nu-ți strânge 
mâna; cel mult şi-o scutură singur sau îşi uneşte amândoi 
pumnii strânşi. 

Spuneam că poporul chinez poartă părul cu coade. 
Tăria firelor de păr este atât de mare, încât în unele 
circuri chinezeşti poţi vedea patru chinezi spânzurați de 
coade față în faţă şi având pe genunchii chirciți o măsuţă 
pe care se află o farfurie de orez din care mănâncă cu 
ajutorul mâinilor şi a două beţişoare, în loc de furculițe. 

Un alt obicei care pentru noi este chiar de râs, este 
deprinderea pe care o are chinezul de a-şi plăti medicul 
în tot timpul cât este sănătos (?) iar când este bolnav, 
nu-i plăteşte nici un ban. 

Darul cel mai însemnat pe care un chinez îl poate 
face cuiva este un coșciug frumos. 

Chiar părinţii le trimit copiilor de ziua lor un sicriu 
împodobit cu flori... 

Prima întrebare pe care ţi-o pune un chinez este: 

— Ce vârstă aveţi? 

Desigur că la noi, o asemenea întrebare ar fi socotită 
drept o necuviinţă. căci nouă nu prea ne vine la soco- 
teală să fim întrebaţi de vârstă, dar lor, asta li se pare 
cât se poate de firesc. 

Mâncărurile lor sunt şi mai ciudate: Iată câteva a 
căror pomenire numai ne produce greață: 

Bulion de viermi... Cuiburi de rândunele 1) Ouă clocite 
Pisoi prăjiţi în unt de ricină. Căţei afumați ?) Rasol de 
carne de pisică... 

Şoarecii și broaştele murate au de asemeneaun loc de 
cinste în bucătăria chineză. , 

Să nu credeți însă că în China °), nelegiuiții își pot 
face mendrele nestingheriţi! 


1) Rândunelele a căror cuib îl mănâncă, se numesc Salangana. 

2) Mâncare făcută mai ales de Anul Nou. 

3) Numele Chinei vine dela dinastia Tsing, care a unificat 
provinciile chineze. 


Tâlharii sunt şi acolo ca şi la noi destul de aspru 
pedepsiţi. Biciuirea până la sânge este destul de obişnuită... 

Alţi răufăcători sunt duşi în mijlocul pieţelor şi 
dupa ce sunt biciuiţi în văzul tuturor, li se înjugă un 
fel de guler dreptunghiular, făcut din scânduri şi greu 
de câteva zeci de kilograme. 

Pentrucă în aceste juguri li se prind şi pumnii, 
tâlharii pot să moară chiar de foame, căci paznicii 
chinezi au obiceiul să cam uite de ei... şi ei nu se pot 
hrăni singuri atâta vreme cât n'au mâinile libere... 

Alteori... dar asta s'o lăsăm pe altă dată. 

D. M. 


In zilele de 23—30 Mai se va serba la București 
Săptămâna copilului. Cu prilejul acesta va străbate o- 
rașul un impunător cortegiu cu care alegorice, frumos 
împodobite. 

Săptămâna aceasta este organizată de Soc. Princi- 
pele Mircea care se îngrijește îndeaproape de copii să- 
raci dim toată ţara. 


O minunată idee a avut cofetăria Braşovului din Bu- 
levardul Carol, care a pus în vânzare prăjituri numite 
Shirley Temple. 

Copii dela şcoalele din apropiere, cumpără multe 
asemenea prăjituri şi le mănâncă cu mare poftă. 


VESTE BUNĂ 


Se apropie „Congresul Genera." 
premiile 


când vom 
concursului nostru. 


împărți 


m 


mie d 


ta- 


e em aee 


Director: MARIN IORDA 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7— 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 
= 


ANUL Xi§ 


19 MAI 1937 


No. 693 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetite şi dragii mei băiețaşi, 


Dragele mele fetiţe și dragii mei băeţaşi, foarte mulți 
dintre voi mă întreabă ce mai fac nepoţeii mei, Flori- 
cica și Neluţu. lată, vă voi povesti în câteva rânduri 
ultimele lor isprăvi. Dar să nu uit să vă spun că ei sunt 
foarte încântați că întrebaţi de dânşi. Mau însăr- 
cinat pe mine să vă trimet tuturor salutări din partea 
lor... 

Nu știu dacă aţi citit ce i-am scris deunăzi Emiliei 
Cernâș, o foarte drăguță şi credincioasă cititoare a 
Dimineţii Copiilor şi pe deasupra... nepoată a Buniţei! 

Cei care au citit rândurile mele către Emilia au a- 
flat că Floricica a fost bolnavă de oreion. S'a făcut bine 
curând, dar pe urmă Neluţu a stat în pat cu obrăjiorii 
umflaţi și înfășurat parcă s'ar fi luptat cu Tătarii, Turcii, 
şi Indienii! 

Toată ziulica, Neluţu cerea oglinda şi se fudulea. 
li plăcea foarte mult cum arată aşa umflat, ii spunea 
chiar plin de mândrie Floricicăi: „Vezi, acum sunt gas, 
ca Blan!“ (Vroia să spună Bran, tovarăşul lui Stan!) 

Floricica a primit de Paşti două cărţi cu poveşti şi 
o rochie nouă, iar Neluţu, un cal şi o trompetă. Să vă 
spun drept, că eu am avut fericita idee de a-i cum- 
păra o trompetă.. Vai de urechile mele, de ale tuturor 
din casă şi de ale vecinilor! 

De cum se scoală Neluţu începe să sufle din răs- 
puteri în trompetă... Nici seara n'o lasă din mâini. Dacă 
se trezeşte noaptea din somn, scoate trompeta de sub 
pernă şi oricât ar fi de târziu, oricât de linişte ar fi în 
casă, lui nu-i pasă, cântă! 

Am încercat şi eu și Floricica să-i luăm trompeta 
(vă închipuiţi că toată lumea din casă era supărată pe 
mine. Mama lui Neluţu îmi spunea mereu: Numai d-ta 
eşti de vină! Bine că nu i-ai cumpărat o orchestră în- 
treagă!!* Neluţu era cu ochii in patru. Nici până acum 
n'am izbutit să i-o luăm şi ceeace e şi mai ciudat că trom- 
peta par'că în loc să se strice, se face din ce în ce mai 
mai bună, scoate sunete mai puternice. 

Dacă o mai ţine mult așa, asurzim cu toţii... 

Dar să vă mai povestesc altă năzdrăvănie a dom- 
nului Neluţu şi de data asta şi a „„domnişoarei“ Flori- 
cica. In ajun de Paşti, când se pregăteau cozonacii, dum- 
nealor s'au închis în odaia de baie, au pus făină în cadă 
au dat drumul la duș, au spart ouă şi au început amândoi 
să frământe aluatul! 


Ce şi-au spus ei? La bucătărie,  cozonacii se 


frământă în albie, dece nu i-ar frământa şi ei 
în baie? 

Eu nu ştiam unde au dispărut. După ce i-am căutat 
în toată casa, mi-a dat prin minte să intru și în baie... 

Deamne, ce-mi văzură ochii! Neluţu şi Floricica 
plini de făină, stropiţi cu cocă şi prin păr, şi pe rochie 
şi pe haine şi pe ghete. Frământaseră amândoi din răs- 
puteri aluatul în baie. 

Am încremenit în prag şi deabia am putut să în- 
gân de râs: Ce-i cu voi, caraghioşilor? 

— Faţem cozonați! Mi-a răspuns Neluţu încântat! 
Apoi amintindu-și că s'ar putea ca eu să mă folosesc de 
prilejul acesta și să-i iau trompeta de sub pernă, a luat-o 
la fugă prin odăi, presărând făină şi cocă prin toate 
părţile şi se repezi să-și ia trompeta! 

„„Are dreptate să spună că eu îi răsfăţ prea tare... 
Căci când au văzut că tăticul lor vine cam încruntat 
spre ei, s'au repezit amândoi în braţele mele. 

„„Vă sărut, dragele mele fetiţe şi dragi mei băieţași! 

Mihai Demetrescu Dragul meu nepoţel, plictiseala 
este o boală născocită doar de oameni leneși. Un copil 
n'are voie niciodată să se plictisească. 

Câţi ani ai matale? Trebuie să fii tare mititel. Mă 
miră că nu-ţi mai plac ljucăriile. Alţi copii ar vrea 
să se joace şi n'au cu ce. 

Dece nu citeşti poveşti? Dacă îţi place atât de mult 
Dimineaţa Copiilor, roagă-i pe părinţii tăi să-ţi cumpere 
și numerele care au apărut anul trecut în vară, cam 
prin August. Ai să găsești acolo romanul unei maimuțe 
care a furat un copil. Poate că o să-ţi placă. 

Dacă le vrei, scrie-mi mie să ţi-le trimit Te-am 
înscris în club! 

Voie bună şi... fugi de plictiseală! Nu e bună la nimic, 

Jeane M. Cornea, Claudia Nussenbaum, Grăjdeanu 
Margareta, Silvy Steinberg, Beatrice şi Alfons, Ata Balter 
şi Rusea Ghendler vor primi curând cărţile de membrii 
în clubul Shirley Temple. 

Salutări şi urări bune din partea buniţei! 


S 


En r Ne A a 


Unde-a fost? Pe ce-a slujit? 
Insă, când a auzit 

Că s'a'ntors tot cum plecase, 
Fără bani, că se lăsase 
Inşelat 

Şi furat 

De atâția, s'a pornit 

Pe dojenit, 

Că-i la minte-aşa de prost 
Şi'n străini, pe unde-a fost, 
Tot bătut de Dumnezeu 

A rămas... Tot derbedeu 

Şi neghiob şi pierde vară... 


Ca să scape de ocară, 

A plecat în lume iară 
Ionică Norocosul, 

Cu ponosul 

Că-i un prost şi-un derbedeu 
Şi-un bătut de Dumnezeu... 


IONICA IȘI GAȘEȘTE 
ALT STAPAN 


A mers, deci, din sat în sat 
Şi-a'ntrebat 

Rând pe rând, pe ori şi care 
Dacă n'are 

Trebuință de vreo slugă 
Muncitoare 

Și nu cu Simbrie mare... 


OVES, 
ONI 


In sfârşit, 
A nimerit 
La o casă de țăran, 
Unde s'a tocmit pe-un an 
Ca argat la cai şi boi 
Şi la oi, 
Pentrucă de astă dat' 
Ionică-al nostru-a dat 
Peste-un om sgârcit din fire, 
Rău la faptă şi simțire, 
Un viclean 
Şi-un pehlivan 
Fără seamăn... 
A intrat 
Ionică, deci, argat... 
A muncit 
Şi-a slujit 
Cu sârguință 
Şi credință, 
Dar când a fost de s'a 
['mplinit 
Sorocu'ntreg cât sa tocmit, 
Stăpânul său şi-a zis în sine: 
„E mai bine 
„Să-l mai ţin un an la mine, 
„Văd că-i harnic şi cuminte 
„Şi-i cam prost, par'că, la 
[minte, 
„Acesta o să mă slujească 
„Cât oiu vrea, şi-o să 
[primească 


„Ce i-oiu da...“ 


Şi aşa, 

Ionică s'a 'nvoit 

Să rămână la slujit 

Inc'un an, 

Fără să primească-un ban... 
— „Ţi-oiu plăti eu la sfârşit” 
I-a zis omul cel sgârcit, 
„Când s'o împlini sorocul... 
„Ai norocul 

„Că sunt om de omenie 
„Şi că n'o să-ţi fur eu ţie 
„Banul tău, muncit din greu 
„Că mă bate Dumnezeu...” 


Şi a mai rămas un an 
Ionică, la țăran, 


S'a purtat şi a muncit 
Cum era obicinuit... 
Era primul la sculat, 
Cel din urmă la culcat, 
Şi muncea 
Şi robotea, 

Tot cântând 

Şi tot râzând... 


Și-a trecut şi-al dvilea an 
Dar vicleanul de țăran 
A ştiut el cum să-i cânte, 


kis 


OROCOIVI 


Să-l încânte 

Cu şoşele, 

Cu momele, 

Şi să-l facă să mai stea 
Inc'un an argat. 

Şi-a stat 

Ionică, şi-a primit 
Mulţumit 

C'o să aibă, la sfârşit. 

Bani mai mulți de câştigat... 


IONICĂ IŞI PRIMEȘTE 
SIMBRIA ŞI PLEACĂ 
ACASĂ 


Zilele se scurg uşor, 

Trec can sbor, 

Când munceşti 

Şi n'ai timp să te gândeşti... 
De-aceea, prea uimit, 
Ionică s'a trezit 

Intr'o zi, că s'a 'mplinit 
Repede şi-al treilea an... 
Era bine la țăran 

Şi putea 

Să mai stea 

Multă vreme, da-l muncea 
Dor aprins de maică-sa. 

De aceea, na mai vrut 

Să mai stea şi şi-a cerut 
Dreptul lui pe ce-a muncit. 


Iar țăranul i-a grăit: 

— „Eu cu sila nu _te țiu 

„Deşi ştiu 

„Că argat aşa, ca tine 

„Nu o să mai am la mine...” 

Şi ţăranul cel sgârcit 

I-a plătit 

Pe ce-a slujit 

Trei pitaci de-aramă, mici, 

— „lată, na! ca să nu zici 

„Că-s avar 

„Şi cârciogar, 

„Nu-ţi dau unul, ci-ți dau 
[trei 

„De nu vrei 

„Să mai stai...” 

Ionică i-a luat 

Şi-a plecat, 

Bucuros, nevoie mare, 

Că nu-i poartă în spinare, 

Ci îi duce în buzunare. 


O INTALNIRE NEAȘTIE.- 
PTATĂ 


lată-l iar pornit la drum! 
Insă-acum 

Merge vesel, chiuind 

Şi sărind, 

Pentrucă de astă dat’ 

Nu mai are de purtat 

O povară, 

Cum purtase 'ntâia oară, 
Când stăpân'său îi dăduse, 
Cât stătuse, 

Boțul cel de aur, mare, 
Ce-l dusese în spinare. 


Merge iar la maică-sa 
Și cum se ducea 


Aşa, 


lată, vede un moşneag 
Rezemat într'un toiag, 


Care-i zise: — „Fătul meu, 

„Dumnezeu 

„Mi te-a scos, se vede, 'n 
[cale, 


„Fiindcă nu mai am parale 
„Şi de eri n'am pus în gură 
„Bucătură, 
„Dă-mi şi mie, dacă poţi, 
„Cât socoți... 
„Lu eşti tânăr, poţi munci, 
„Eu-s bătrân şi...” 

— „Am aci 
„Lrei pitaci ce i-am primit 
„Pentru cât am fost slujit. 
„Ţi-i dau, taică, bucuros. 
„Sănătos 
„Să fiu eu, că mai găsesc 
„Locuri unde să slujesc.” 
Aşa spuse 
Ionică, şi îi puse 
Moşului, în mână, banii... 


CELE TREI DARURI 


— „Domnul să-ți lungească 
[anii”, 
Zise-acesta, „şi să-ți dea 
„Inzecit... Acum aş vrea 
„(Fiindcă-ai fost prea bun 
[cu mine) 
„Să îți fac şi eu un bine. 
„Cere ori şi ce vei vrea 
„Şi-ţi voiu da...” 
- „Orice lucru?...” 
— „Orice vrei... 
„Şi nu unul, cere trei...” 
— „De-i aşa, 
„Atunci aş vrea 
„Să am o praştie...” 


— „Prea bine! 
» Tine!” 
Zise moşul şi-i dădu 
Praştia. „Ei! spune-acu 
„Ce-ai mai vrea să ai?” 
— „Să-mi dai, 
„Dacă poţi, un fluier...” 
— „Fie!” 
„Şi apoi?...” De bucurie 
Ionică 
Nu ştiu ce să mai zică,.. 
— „Şi apoi?...” Pe legea mea 
„Nu mai ştiu... Dă-mi cevei 
[vrea!” 
— „Atunci află, fătul meu, 
„Că eu sunt chiar Dumnezeu” 
Zise moşul, „şi am vrut 
„Să te'ncerc... Nu mi-ai cerut 
„Lucruri mari... Eu însă vreau 
„Ca să-ți dau 
„Ceeace-ţi lipseşte ție 
„Ca s'ajungi la bogăţie 
„La onoruri şi măriri, : 
„Vreau să-ți dau, să nu te 
[miri! — 
„Minte... 
„De acu'nainte, 
„Lumea n'are să-ți mai zică 
„Norocosul Ionică, 
„Ci-ţi va spune, cu tot 
[dreptul, 
„Ionică Inţeleptul. 
„Fluierul ce ți l-am dat 
„E un fluier fermecat: 
„Cin'l-aude, orice-ar face, 
„Ne se poate să nu joace... 


„Ai putere, ai şi minte, 
„Să te văd de-acu 'nainte!” 
Aşa spuse Dumnezeu 

Şi porni în drumul său. 
Cum era de aşteptat, 


Intâmplarea l-a lăsat 

Uluit, pe Ionică: 

Nu putu nici să mai zică 
Vre-un cuvânt de mulțumire 
Şi de-abia-şi veni în fire... 


Când, în fine, 

Işi dădu el seama bine 

De 'ntâmplare, 

Simţi parcă o schimbare, 

Și în capul lui, lumină 

Se făcu pe dat’, deplină. 

— „Prost am fost!“ îşi zise'n: 
[sine 

„Prea şi-au râs atâți de mine, 

„Si prea m'au lăsat 

„Furat... 

„Lasă c'or să vadă acum...“ 

Şi porni din nou la drum... 


O ALTĂ INTÂLNIRE 
NEASTEPTATĂ 


Cum mergea 
Şi se gândea, 
Chibzuind cum să-şi găsească 
Un alt loc, ca să muncească 
Numai ce se pomeneşte 
Că din urma lui soseşte 
Fostul lui stăpân, călare. 
Cu mirare 
Ionică îl întreabă 
Cu ce treabă 
Se găseşte 
Pe aici, de-l întâlneşte. 
— „la! mă duc la târg“, 
[răspunde 
Călărețul — „Tocmai unde 
„Merg şi eu“. 
— „Da? Treaba-i bună, 
(Va urma) 
|. DINU 


TASNA FE 
PE A 
| wW ) 


ma şi spiridușşul 


— Poveste — 


ANA PASARELELOR se legăna pe o cracă de 
cireş. Era o zână mititică şi aurie la păr — o 
minune de zână! 
Deodată, alături de ea se cobori Negruț, un 
spiriduş cam oacheş şi sirijit. 
„Zână micuță, — începu el-tuşind, — n'ai vrea să 
te măriţi cu mine? Am fi o pereche minunată! 
— Nu, — răspunse zâna, uimită, — nici nu mă gân- 
desc! Nu prea cred să ne potrivim!“ 
Spiriduşul tăcu îmbufnat. 
In clipa aceea, în faţa lor se ivi rândunica Săgeţioara, 
tare obosită și amărită. 
„Stăpână dragă, — vesti ea gâfâind, — două din 
surorile mele s'au înnecat în Lacul Negru, lacul otrăvit. 
— Bietele rândunele, bietele rândunele! — şopti Zâna 
Păsărelelor, cu lacrimile în ochi. Haidem acolo!“ 
Işi întinse aripioarele străvezii şi porni după Săge- 
țioara. 
Negruţ le urmă. 
Lacul Negru se afla pe Muntele Norilor, care e atât 
de înalt că nu i se vede vârful, veşnic învăluit de nori. 
Acum miasmele se potoliseră. Zâna Păsărelelor culese 
din zbor cele două leşuri micuţe şi le aduse la mal ca 
să le îngroape. 
„Doamne, — oftă ea, — ce n'aş da să le pot înapoia 
viaţa! 


— Mărită-te cu mine, — zise atunci spiridușul, — 
şi-ţi spun eu cum le poți învia! 

— Spune-mi repede, Negruţ! — se rugă Zâna Păsă- 
relelor, — dar cere-mi altceva!“ 


Spiriduşul însă nici nu vru să audă: „Dacă-ţi place! — 
mârâi el. Altfel tac!“ Și, la toate stăruinţele zânei, rămase 
neînduplecat. 

„Bine, — zise ea în cele din urmă, — dacă sfatul 
va fi bun, voiu face nunta oricând vei poftil 

— Hai atunci cu mine!“ — o îndemnă spiriduşul. 

Zâna Păsărelelor ascunse într'o scorbură de fag pe 
rândunelele moarte, lăsând-o pe Săgeţioara de pază, 
apoi plecă împreună cu Negruţ. 

Sburară în sus, tot mai sus, —până ce, pela amiază 
ajunseră în vârful Muntelui Norilor, unde făcură un popas. 

„Aci în munte, chiar în vârful găunos, — prinse să 
se destăinuiască Negruţ, — se găseşte o peșteră adâncă, 
locuită de un pustnic bătrân, pe care îl hrănesc păsările 
cerului. 

Odată, pe o furtună grozavă, fui prins de un vârtej 
puternic de vânt, care m'a luat și m'a dus, m'a dus, 
până m'a aruncat în peştera asta, lovindu-mă atât de 
tare de stânci încât murii. 

Nu știu câtă vreme am zăcut astfel. Când mă trezii 
deodată, ca după un somn greu, în fața mea sta pust- 
nicul, îmbrăcat într'o haină lungă şi păroasă. 


— Ce s'a întâmplat cu mine? — bolborosii eu, încă 
ameţit 

— Muriseşi, făptura lui Dumnezeu, — îmi răspunse 
pustnicul, — şi te-am adus aci, în miezul pământului, 
afundându-te în Lacul de lumină, lacul binecuvântat, 
care dă viaţă celor nevinovaţi, celor fără păcate. 

Intr'adevăr, abia acum băgai de seamă că mă aflu 
într'o încăpere nemărginilă, luminată doar de strălucirea 
minunată a unui lac cu apa limpede și însorită. 

Pustnicul mă scoase afară, printr'un gang strâmt. 

De atunci s'a scurs vreme şi uitasem toată pățania; 
dar azi când te-am auzit dorind învierea celor două 
rândunele, mi-am adus aminte ce taină stăpânesc și 
m'am hotărît să mă slujesc de ea, după cum ştii“. 

„Acum să mergem la peştera pustnicului!“—adăugă el, 

După câteva clipe, pătrunseră înăuntru. Pustnicul, 
însă, — nicăieri! 

Era mort. 

„Vai! — se sperie Zâna Păsărelelor. 

— Uite colo un urcior; ia-l şi vino după mine! — 
o îndemnă Negruţ, fără să-şi piardă cumpătul. Nimerim 
noi și singuri!“ 

Intrară în gangul cel întunecos, înaintând pe lângă 
pereţi. Nu ştiu cât or fi mers astfel, dar — după orbă- 
căială multă — ajunseră în miezul pământului. 

Lacul de lumină strălucea de-ţi lua ochii. 

Zâna Păsărelelor umplu urciorul cu apă din lacul 
binecuvântat, pe urmă se întoarseră înapoi. 

Pustnicul zăcea tot unde-l lăsaseră, mort; însă deabia 
îl stropi zâna pe faţă cu apa binecuvântată, că începu 
să răsufle, deschise ochii şi se sculă în capul oaselor. 

„Iii, taică, dar parcă murisem?! — făcu el, văzându-i. 
Cine m'a înviat? 

— Noi, părinte, noi! — răspunse repede spiridușul. 

— Şi ce căutaţi voi aci, dragii moșului?* 

Zâna Păsărelelor îi povesti toată întâmplarea. 

Atunci pustnicul zise: „Fiindcă m'aţi înviat, — ţie, 
spiridușule, am să-ţi dau un sfat: să te păzeşti de vipere; 
iar ţie, zână micuță, o cruciuliță de aur!“ 

Apoi, luând de undeva, dintr'un colţ, un ou de şoim, 
îi făcu o găurice, sorbindu-i tot cuprinsul; îl umplu cu 
apă din urcior, îl astupă cu ceară de albine și-l dădu 
Zânei Păsărelelor: 

„Uite, fetiţo, — zise el, — dacă cele două rândunele 
wau păcătuit niciodată, apa asta are să le învie negreşit. 

Luându-și rămas bun dela bătrânul pustnic, Zâna 
Păsărelelor şi spiriduşul se întoarseră lângă Lacul Negru. 

Destupând oul de şoim, cu mâinile tremurătoare, 
turnă pe fiecare din cele două rândunele moarte câteva 
picături din apa cea minunată. 

„Uf, ce somn ciudat! — ziseră păsărelele înviate. 


ki ~- (Citiţi continuarea în pag. 7-a) 


ICAR — cel dintâi călător 


ACĂ m'am hotărît să vă istorisese povestea 
nu prea veselă a lui Icar, am făcut-o 
pentru că el este întâiul sburător, în răbojul 
lumii 

El s'a încumetat, cel dintâiu, să se avânte 
pe undele văzduhului, asemeni pasărilor, asemeni oa- 
menilor din vremurile noastre, care plutesc în păsări 
de oțel. 

Pe timpurile când a vieţuit Icar, oamenii nu isco. 
diseră încă taina sburatului, nu stăpâniau nici focul, 
nici apa şi nici văzduhul... 

Pe-atunci, era multă liniște și puţină vrajbă între 
popoare... Pacea domnea pesle tot. Cânturile, poeziile 
minunate, înfăptuirile de marmură, bucurau peste mă- 
sură pe cei din acele timpuri. 

Icar era un tânăr băetan, cu ochii albaştri şi părul 
cum e paiul. El și tătâne-său, pe nume Dedalus, cunoşteau 
minunat de bine meșteșugul de a tăia marmura și a 
clădi palate ori temple albe... 

Se dusese vestea, pretutindeni, de măestria lor, de 
par'că păsările şi zefirul ar fi purtat-o, în cele patru 
feţe ale zărilor! 

Ţara din care se trăgeau Dedalus și Icar se numea 
Elada, iar tărimul acesta era înconjurat, aproape din 
toate părţile, de marea cea întinsă şi albastră... Ici, colo, 
de par'că le-ar fi semănat, se ridicau dintre talaze, o 
mulţime de insulițe. O puzderie, nu alta! Din insulă, în 
insulă, de pe-o muche de val pe altă muche, vestea 
despre meşteşugul celor doi de a scoate din marmură 
chipuri şi arătări, de a înălța temple, a ajuns într'o 
insulă dinspre miază-zi, unde stăpânia un om temut 
şi bogat. Insula se numea Kriti și în toată așezarea ei 
părea o corabie uriaşă. Regele ţării se chema Minos. 
El îşi pusese în gând să dureze în împărăţia lui un palat, 
cu multe şi întortochiate încăperi. Voi, micuţilor, ştiţi 
ce-i aceea un labirint! E un joc tare buclucaș, pe care 
foarte adesea vaţi hotărît săl deslegaţi, trecând cu cre- 
ionul prin multe uși, până v'aţi trezit afară din încurcă- 
tura de încăperi! Nu-i aşa? Dar palatul pe care voia 
Regele Minos să-l înalțe în Kriti, nu era un joc pe 
hârtie, numai! 

Dedalus şi Icar au venit, s'au apucat de lucru şi 
după vreme îndelungată palatul se împlini. Restul încă- 
perilor numai cei doi meşteri şi Minos îl cunoșteau. Nu mai 
aveau mult de lucru şi se gândeau să se'ntoarcă mai cu- 
rînd, în ţara lor. Dar Minos voia ca numai el să știe 
taina de a pătrunde şi ieşi din labirint. Hotări, aşadar, 
să nu îngăduie celor doi meșteri să pornească altundeva. 
S'ar fi putut să desvăluie această taină. Am uitat să vă 
spun, că Minos avea să închidă în labirint, o jivină 
ciudată şi sălbatică: un minotaur. Cine ar mai fi spus 
în ce chip poţi ajunge la minotaur, decât numai acei 
care au durat labirintul. Pe ei îi va închide, aşa dar! 

Dar Dedalus și Icar sunt dornici de ţara lor, de li- 
bertate! Şi marea cea întinsă îi despărţea de tărimurile 
dragi! Cum să înfrunte ei depărtările? Nici o corabie 
nu i-ar fi luat! 


MARII CĂLĂTORI Al PĂMÂNTULUI 


deasupra mării 


aşadar, să pornească pe calea aerului, 
împreună cu păsările. Dar cum? Işi vor făuri din 
pene şi ceară aripi întinse ca şi sburătoarele... Munca 
nu e tocmai uşoară, dar cu puţină trudă se face cât de 
curînd, până ce Minos sau supușii lui nu prind de veste! 

Iată-i pregătiţi de sbor cu- braţele împodobite, cu 
penele strânse în ceară. Tatăl spune lui Icar să caute 
să nu se înalțe prea mult. căci soarele, care prin locu- 
rile acestea dogoreşte. amarnic, ar putea să le strice 
aripile, topind ceara...! 

Și se uvântă cu încredere şi cu dor de ţară, pe calea 
văzduhului, ca doi vulturi. Lin, lin, mişcă brațele şi nu 
se prăbuşesc. Lui Icar îi place cum cu fiecare Lătae de 
aripă, se ridică mereu. Uită ce i-a spus Dedalus. Se 
înalță, se înalță spre soarele amarnic. Căldura ra- 
zelor înmoaie însă ceara şi aripile se desprind. Icar 
cade atunci în valuri, chiar sub ochii părintelui său, 
care plutește încă în văzduh, peste valurile mării şi 
sboară spre țara îndepărtată. 


* 
* . 


Despre Icar şi palatul cu odăi întortochiat aşezate, 
se spune că -totul nu ar fi decât legendă. Cine ar putea 
insă ști? Despre labirint a rămas însemnare pe banii 
vechi, iar povestea lui Icar s'a scris şi s'a cântat veacuri 
întregi! 

Oamenii nu stăpâniau, pe-atunci, nici apa, nici focul, 
nici văzduhul. De-aceea, mă îndoesc şi eu de adevărul 


acestei nemaiînchipuite istorisiri. 
N. PAPATANASIU 


CI LII LL LUI LALA LL LL LL LL Lale] 
(Urmarea din pagina 6-a) 


— Somnul morţii, surioarelor! — le răspunse Săge- 
țioara înduioşată. Numai zânei noastre prea iubite aveţi 
să-i mulțumiți că mai vedeţi lumina zilei!" 

Abia acum îşi aduse aminte Zâna Păsărelelor de 
învoiala făcută cu Negruţ. Intoarse capul după el, dar 
nu-l zări nicăieri. Incepu să-l caute, — și, la câţiva paşi 
mai încolo, îl găsi mort, răsturnat în iarbă. 

Ce se întâmplase? Pe când Zâna Păsărelelor se în- 
grijea de cele două supuse ale ei, spiriduşul se depăr- 
tase puţin; însă, spre nenorocul lui. călcase pe coada 
unei vipere ascunse în iarbă; iar vipera — căreia nu 
prea-i place să fie călcată pe coadă — îl muşcase fu- 
rioasă, omorându-l. F 

Cu toată purtarea lui răutăcioasă, Zâna Păsărelelor 
îl stropi fără nicio şovăială cu toată apa rămasă în oul 
de șoim. Degeaba, însă! Negruţ tot mort rămase, căci 
pe păcătoşi nu-i putea învia apa din Lacul de Lumină, 
iar el păcătuise cel puţin odată — atunci când voise să 
se folosească de inima cea bună a zânei, ca s'o silească 
să-l ia de bărbat. 

Zânei Păsărelelor îi păru rău de moartea spiridu- 
şului şi-i pregăti un mormânt frumos. Fu cel mai frumos 
mormânt de care a avut parte vreodată un spiriduş! 


VICTOR ADRIAN 


Hotărisc, 


———————————————————————————————————————————————————————————————————————————— 
Pe ——— 


Neaţă, Nătăfleaţă 


Neaţă şi cu Nătăfleaţă, 

Fiindcă-i zi de sărbătoare, 
Fură două puşti din casă 
Şi-o pornesc la vânătoare. 


După cale îndelungată 

Au ajuns într'o pădure 

Şi la orice pas, te uită: 
Numai fragi și numai mure... 


Dar deodată, pe-o cărare, 

— Doamna asta cin'o creadă ?, 
Au zărit o vulpe mare 

Ce trecea, fără să-i vadă... 


-> -= Neaţă şi cu Nătăfleaţă, 
>: > Amândoi c'o mutră bleagă, 
- Se ascund sub o tulpină 
Şi se pregătesc să tragă...