Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages501-550

REVISTA SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BAT 


MITU MITISOR: „Miau! Miau! Si eu vreau in horă să joc, sa sar din loc!” 
PRETUL 5 LEI 


EAG = === = = — 


Tuj 


S'a sfârşit şi vacanţa! 


Sa sfârşit, micii mei prieteni, şi vacanţa de 
vară şi a sosit iarăşi timpul de mers la şcoală. 
Când, la sfârşitul anului şcolar, aţi intrat în va- 
canta, credeati, poate, că este aşa de lungă, încât 
aproape nare să se mai termine. Şi iată ca a 
sosit si sfârşitul ei. 

Vă gândiţi iarăşi la cărţile de şcoală si la caete, 
la lecţii si la teme. Veti face iarăşi în toate zilele 
de lucru drumul de dus la şcoală si de întors 
acasă. Va trebui să învăţaţi din nou la şcoală şi 
să citiţi şi să scrieţi acasă. Poate că unele lecţii 
vi se vor părea grele şi unele probleme nu toc- 
mai lesne de dezlegat. 


Poate că unii din voi — ce bine ne-ar părea 
să ne înşelăm!... — îşi vor zice că la ce trebue 


atâta carte şi învăţătură sau vor crede că nau 
vre-un folos dela învăţarea unor materii. 

Dacă sunt copii cari cred şi gândesc în felul 
acesta, să fie siguri că se înşală. 


] 
— 


i | | 


Ce nu trebue uitat 


Copiii care, cu ghiozdanul de carti in spate, 
vor merge din nou la şcoală începând din Sep- 
tembrie, sa nu uite următorul lucru: copiii din 
toate ţările si de pe întreg globul pământesc vor 
face la fel ca dânşii. 

Copiii din statele din Europa, copiii din Asia, 
din Africa, din America, din insulele Oceaniei, 
copiii din ţările calde, ca si copiii din ţările cu cli- 
mia rece, copiii de rasa albă, ca şi copiii de rasele 
galbenă, neagră sau roşie, merg cu toţii pe acelaş 
drum. Pe drumul ce duce la izvorul de lumină 
si de învăţătură, care este şcoala. 

Zeci de milioane, multe zeci de milioane de co- 
pii, purtându-şi ghiozdanul de cărţi în spinare, 
se duc la şcoală, ca prin carte si învăţătură să 
se facă oameni în toată puterea cuvântului. 

Ştiu şi ej că dacă n'ai carte, Rai parte, că, a- 
dică, omul care rămâne fără învăţătură, este ne- 
norocit pentru toată viaţa lui. 

lată, dragii mei prieteni, la ce trebue să vă 
gândiţi acum, când a sosit vremea să mergeţi din 
nou la şcoală. 

Gândiţi-vă la soarta nenorocită ce-l aşteaptă 
pe acela care rămâne fără învăţătură de carte. 


4 


TOATE A AMESTEGI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mai gândiţi-vă că fiecare din voi este, ca să zic 
aşa, un soldat din armata cea mai numeroasă. Din 
armata de multe zeci de milioane de copii, care 
merg la şcoală. 


Ce ati făcut in vacanţă? 


Acum, am pus asa intrebarea aceasta, ca sa va 
pregătiţi să-mi raspundeti. Imi veti răspunde mai 
pe larg la sezatori sau acolo unde va fi să ne în- 
talnim mai multi la un loc. 

Ştiu însă că multi din voi ati petrecut vacanta, 
unii în vreo localitate de munte şi cu aer curat, 
alţii la mare sau la ţară. 

Ştiu — si îmi place să fie aşa— că acum sun- 
teti cu toţii mai sănătoşi, mai vioi Si mai veseli. 
V'ati mai îngrăşat si ati mai crescut în aceste 
luni de vacnta. 

V'ati plimbat, ati făcut băi, ati făcut, poate, es- 
cursii mai lungi. Te pomenesti că unii din voi 
v'ati suit si pe frumosii şi înalții munti ai ţărei 
noastre. 

Dar nu-i asa că, măcar din .când în când, ati 
mai citit şi aţi mai scris câte ceva? Dacă răspun- 
deti „da”, vă felicit, spunându-vă că ati făcut 
foarte bine. 


Ce am făcut noi în vacanţă? 


Dacă, draguti cum vă stiu că sunteţi, ne intre- 
baţi ce am făcut noi în vacanţă, vă răspundem că 
noi, cei dela „Dimineaţa Copiilor”, nam avut de 
loc vacanţă. Nu ne-a fost cu putinţă să avem. 

Dacă am trecut de mult de vârsta, când mer- 
geam si noi la școală! 

Aşa dar, am muncit în aceste luni de vară, ca- 
re a fost foarte caldă, la fel cum muncisem si în 
celelalte luni ale anului. 

Ba, poate în unele zile a trebuit să muncim si 
mai mult ca de obiceiu. ; 

Cu toate acestea, nu ne pare rău că nam avut 
parte de odihnă si nu ne simțim mai obosiţi. Cre- 
dem chiar că mai mult oboseste lipsa de lucru 
şi lenea, decât munca. 

In afară de aceasta, ne gândim mereu la o zi- 
cătoare ce sună aşa: e greu să te odihneşti, când 
n'ai nimic de făcut. 


> 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE: 1 AN 209 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 1% ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se inapolaza 


30 A :gus! 1931 — Nr. 394 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 
LRAAAAAAAAAAAAAAAA AA AAA AAAAAA Ad 


Y 
4-44--444444-444444444841444444444. HH HEAL EEE EE EEEE EE EEE E EEE EEEE E E EE 04844484449299942949299 00499 049 64444484444444444. 


Pisica mea e vrednică, drăguta!.. Se laudă cu neamu-i boeresc. ; 

Se scoală dimineața cea dintâi Dovadă e mândria ei din ochi : 

Şi-mi toarce liniștit la căpătâi, Şi blana ei, de care eu gândesc, ; 
Spălându-se într'una cu lăbuța. Că de-o priveşti mai mult, o s'o $ 

[deochi!... 

Ea sare jos mereu de-a berbeleacul, š 

Prinzând în ghiare ghemul cel mai Sătulă de-a fi ros mereu la oase, i 

Ez, i i : [mare, Când masa-i gata, fuge'ncetisor i 

Ii invĝrteste'n'ĵuru-i, apoi sare, Si dă măicuţții, micu-i ajutor, ; 

De nu-i gdsesc — ca s'o astâmpăr — De-a spăla în rând cu ea la vase i 

[leacul. $ 

i L tota 3 Pisica mea, precum vedeti, nu este 
a masa totdeauna are SCAUN. . Una de rând si'n lume seaman : 

Dar... ce pdcat!... cd n'are farfurie. [mar.e $ 

, 17 A j), ,, - p = > ai = ”„ 

S'așeazăn două labe șintr a E vrednică şi iute la mâncare, $ 

= RAE sal A La fel ca Flămânzilă din poveste!... $ 

Intreabd: „Cum?.. uitaţi să-mi dati f p : 

[si mie?...” Nicolae Avramescu i 

. 1“ 449884844448488884 «€2448484484484844448444406400444 999 8448444444. 


94444848944 lt A Pr E E E ped S 


$4-244446444-444-844444-1-444444-844444-44444444444. 


154444844448484448444444844444 142 2444-41-45. B4.1-1-44448444844448 88464. i 


i SECETĂ | | 
PO I E o A p rdo an e pie, p die 29020] 
* 
Saltă pdclu in văpae Nici un strop de nor in zare, : 
Peste câmpul ars de sete; Sus pe cer astrul de foc 
pi ŭi EL e at A Parcă s'a oprit in loc, 
Moare câmpul pe 'ndelete. Ca un monstru de pierzare. 
i Si când noaptea peste dealuri 
f Trece ca un vânt uşor, ` 
4 Tremurând apelen maluri 
$ Fierte 'ntr'un imens cuptor. 
Far clocotitoare valuri : 
D. C. Mereanu 


ARAS AAAA AAA AAADA NALA LAGA AL AAA LANA AAA LAA] MMAaadakkaa ba EA AAA AAA A A AAA AAA AAA AA AAA A AAA HHHH 


g 


Sta 
XA 


= 


u 


Uu 


PANTOFII DIN PIELE DE PURECE 


— 


= =SDEMEPNEA FAS GOPIILOR 


POVESTE POPULARA RUSEASCA 


de ALI-=ABA — 


n împărat şi o împărăteasă a- 
vea un singur copil: pe mult 
frumoasa domnita Nastasia. 

intruna din zile, un purece 
sări tocmai în vârtul nasului 
domnitei. 

Domnita il prinse si vroi să-l 
omoare, dar tatăl ci îi zise: 
„Nu-l omori! Il vom pune pe o oaie, ca să tră- 
iască si el”. 

Purecele se hrăni din sângele oaiei si în scur- 
tă vreme crescu asa de mult, că se făcu mai ma 
re decât oaia. Il puseră apoi pe un vițel, dar în 
curând se făcu mai mare decât vitelul. 

Impăratul porunci atunci ca purecele să fie 
înjunghiat, si jupuit de piele. Din pielea acea 
sta, cizmarul Curţii împărăteşti făcu pentru 
domnita Nastasia o pereche de pantofi. 

Impăratul dădu acum de veste în toată împă- 
ratia si în ţările vecine că domnita Nastasia va 
fi dată de soţie tânărului care va ghici din ce 
fel de piele sunt făcuţi pantofii €i. 


4 


DTITMEINBAT A COPTHI LORS 


Venira multi fii de împărați si alti flăcăi de 
seamă. Se uitau la pantofii domnitei si îi luau 
în mână. Unii ziceau că sunt făcuţi din piele de 

"apra, alţii, din piele de şarpe, alţii, din piele 
de crocodil, dar de ghicit drept, nu putea ghici 
nimeni. De altfel, nici nu i-ar fi putut trece cui- 
va prin gând că ar fi cu putință să faci pantofi 
din piele de purece. 

Insă, numai Aghiuld — departe de noi si de 
sasele noastre — veni si ghici întocmai, aşa că 
el trebuia să ia de soţie pe frumoasa  domniţă 
Nastasia. A 

Decât împăratului nu-i venea de loc la înde- 
mână să-și mărite fata după Necuratul. Ca să 
scape de aceasta, iată ce făcu: Împăratul aven 
la Curte un tap năzdrăvan. adică un tap care 
vorbea cu graiu omenesc si era foarte puternic. 

In ziua nunţii, după ce infasura bine pe dom- 
nita Nastasia in pânza de mătase, asa ca sa nu 
poată fi văzută si nici sa nu se cunoască măcar 
ce este, o puse călare pe tapul năzdrăvan şi îi 
zise acestuia: „Fugi cu ea şi ascunde-o undeva, 

a să nu o poată găsi Aghiuta”. 

Lua apoi o păpuşă mare, o îmbrăcă în hai- 
nele Nastasiei şi o puse pe un scaun la masă, ca 
si cum ea ar fi mireasa. 

In drum însă tapul năzdrăvan se întâlni cu 
nuntasii, care erau cu totii draci cu coarne si cu 
coadă, si cu Aghiula insusi. 

„Acasă e mireasa?” il întrebară aceştia. 

lar tapul le răspunse: 


„E acasă, e acasă, 
Imbrăcată ca mireasă 
Si vă aşteaptă la masă”. 


Aghiuta si nuntasii săi mersera la palat, să- 
rind si ranjind de bucurie. 

Acolo insa gasira, in loc de mireasa, 
fara viata si fara graiu. 

„Domnita Nastasia trebue sa fi fost călare pe 
tapul năzdrăvan!” strigă Aghiuta si se lua după 
tap. urlând de manie si scoțând limbi de flăcări 
pe gura si pe nas. 

„Stăpână si domnita, zise tapul nazdravan, 
Aghiuta vine alerg And in urma noastră si nu-i 
trebue mult ca să ne ajungă. Insă am eu leac 
de cojocul lui”. Ĵ 

In adevăr, cind Necuratul era aproape de fu- 
garii noștri, tapul se opri o elipa si arunca in ur- 
mă-i un pieptene. Deodată, răsări din pământ o 
pădure asa de deasă, că nici un iepure n'ar fi 
putut să-şi facă drum. 

Dar nici Aghiuta nu se dete bătut. Chema pe 
toţi tovarasii sai, pe care îi luase ca nuntaşi. 
mai chemă din fundul iadului si alte multe cete 
diavolesti si luând fiecare o secure, începură să 


o păpuşă 


taie arborii din pădure, ca să-şi croiască un 


drum printr'însa. 

In vremea aceasta, tapul 
mereu cu domnita Nastasia. 

Aghiuta si cu ai săi izbutiră ca în câteva ore 
să taie un drum prin pădure, apoi se luară din 
nou dupa tapul năzdrăvan si domnita Nastasia. 

„Stăpână si domnita, grăi iarăşi tapul năz- 
dravan, Aghiuţă vine alergând în urma noastră 
şi nu-i trebue mult ca să ne ajungă. Insă, am eu 
ac de cojocul lui”. i 

Se opri o clipă şi aruncă în urmă-i o pietrici- 
că. Deodată răsări din pământ un munte asa de 
înalt, că vârtul îi atingea cerul şi aşa de alune- 
cos, ca nu era chip să se catere pe el nici o şo- 
parla. 

Dar nici acum Aghiuţă nu se dete batut. Che- 
ma din nou pe toti cei de o seamă cu el si unde 


nazdravan fugea 


mi se puseră toți impielitatii să taie şi să sco- 
bească drum printre stâncile muntelui. 
In vremea aceasta, tapul nazdravan fugea 


mereu cu domnita Nastasia. 

Aghiuta si cu ai săi izbutira ca în câteva ore 
să taie un drum printre stâncile muntelui, apoi 
se luară din nou după tapul nazdravan si dom- 
nita Nastasia. t 

„Stăpână si domnita, grăi pentru a treia oară 
tapul năzdrăvan, Aghiuţă vine alergând in ur- 
ma noastră si nu-i trebue mult ca să ne ajungă. 
Insa, am eu ac de cojocul lui”. A 

Se opri o clipă şi aruncă in urma-i un amnar. 
Deodată răsări din pământ un foc ale cărui 
limbi se ridicau până sus la cer. Nici nu era de 
gândit, ca să poată trece cineva prin focul a- 
cela. 

Dar nici acum Aghiuta nu vroi să se dea bă- 
tut. Chemă iarăşi pe tovarășii săi. Fiecare avea 
un burduf şi cu burdufurile acestea cărau apă 
de la râu şi o vărsau peste foc, vrând să-l stin- 

„Insă focul se aprindea din ce în ce mai tare. 

„Dacă-i aşa, trec prin foc!” strigă Aghiuta si 
se aruncă în flăcări. Dar nu putu să iasă teafăr, 
pentrucă se aprinse şi arse, până ce se prefăcu 
în scum si cenuse. 

Asa pieri AghiutA si asa scăpă de el domnita 
Nastasia, care, ceva mai târziu, se mărită cu un 
fiu de împărat. 


PAG. 6 III === 


eny e îmbrăcat pentru voiaj. Priviţi-l: 
poartă o şapcă pusă puţin intr'o parte, 
pe o sprânceană, o bluza de cercetaş, 
o cravată până 'n brâu, pantaloni bu- 


fanti, ciorapi cu banta colorată subt 
genunchi şi pantofi cu boturi late şi cu limbă 


crestată ca o barbă de mosneag. 

Se plimbă cu mâinile în buzunar sie mai 
mândru ca în ziua când a primit premiul l-iu la 
şeoală. 

Zadarnic îi spunea buna lui mamă că "mân- 
dria e tot ce poate fi mai urit pentru un copil, 
dar Meny nu intelegea. Indata ce se vedea im- 
bracat mai frumos sau luat la o plimbare, el nu 
mai vorbea nici unui prieten, se uita la toti ba- 
etii cu dispreţ, ba uneori le făcea şi în necaz. 

Astiel se întâmplă şi în ziua plecării la băi a 
familiei sale. Meny era pus de către părinţii săi 
să păzească puţin toate geamantanele până când 
va veni un automobil pe care vor fi încărcate. 

In vreme ce stătea astfel, Meny văzu pe Nini, 
Lulu si Lia — prieteni, colegi de şcoală si ve- 
cini — care se jucau în curte. Atunci, el isi puse 
mâinile în buzunar, ridică nasul in sus, facin- 
du-se că nici nu-i vede şi începu să silabisească 
lare, ca si cum ar fi declamat o poezie pentru 
e! singur: 

Mă duc să sorb răcoarea si apa din isvor, 

la. voi vă veti prăji aicea ca 'n Cuptor, 

Aci în Bucureştiul din strada Popa Soare, 
L.psiţi de-un pic de umbră, de fluturi și de boare 


Prietenii lui se simtira foarte mahniti de ver- 
surile acestea, iar Lulu îi strigă inbufnat: 

„Pelicanule, să ştii că de-acum înainte noi 
nu-ți mai suntem prieteni!” 


——nnn DIMINEAȚA COPIILOR 


Dar Meny continua la fel de nepăsător: 


Nici nu-mi pasă, căci prieleni 
Imi voi face-o mie, cred, 

La Brasov, Buşteni, Sinaia. 
La Sibiu, Slănic si Bled! 


Când părinţii lui Meny veniră să încarce gea- 
mantanele în automobil, văzură că aproape tot 
bagajul dispăruse! In timp ce Meny isi necăjea 
prietenii, venise un hoţ şi furase toate geaman- 
tanele cu îmbrăcămintea, cu aparatul de foto- 
grafiat si cu patefonul lui Meny. 

Văzând aceasta, părinţii sai plecară singuri 
la băi, iar copilul neascultator si fudul rămase 
singur acasă să-şi petreacă vacanţa. Deoarece îi 
se furaseră toate lucrurile, elnu mai avea nici 
cu ce să se îmbrace, nici cu ce sa se distreze. El 
trebui să-şi petreacă tot timpul numai in casă, 
iar când auzea glasul prietenilor săi în curtea 
vecină plină cu trandafiri si arbori, se uita pe 
furis de la fereastră, venindu-i rău de necaz că 
ei se răsfăţau în aer liber si mai cu seamă că-i 
mai auzea si strigând astfel: 


Nici nu latră, nici nu muşcă, 
Dar stă 'n cușcă, 
Gol pușcă! 
Ghici ghicitoarea mea: 
Alexandru Bilciurescu 


iba for 


DEMIEN EAS A COPIILOR == 


c M 


poe e mea Dep mia e E e E 
ENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


EREERAAELALEELAKGAVAKEETEATATTA HEA, e pr €499499494990806990408840009009000P9EGRGGNVEVOLL PP. L OPP PO PPP SL GNH LPLP LPP Pe LPP E A 


DASA AAAAAAAD A ADAA AA AAA AAA AAA AA AAA A AAA AAA AAA AAA AB aaa ELELELELEHEAEERELELEEEETECO EELLLLELELELELELELERALERECAES LELEEELEELELAREEAELELEREERELLEELLLLLRESELLLLLLELLELAJ 


EHHH 


...... 


Hiin: 


DIEKKZ IDK K KAK KK KKKKKK KK KKK TT KIKK] 1e9nero119994944999949440022494840049248R.RAERINNITERNRTLL429GOGLEIA22AELCCLEAO 


PERERA EREN PRRE RAKEN rrer rererere 140 


=EL IKI 


AAA AA AAA AAA AA AAA KARA AAA KA KAK ARKA AAA ALL LLA LAA] 


ETETETT 


Ga SUA AA e CARR, 


O papuse are Tina, 

Dar nu dati pe mine vina, 
De va spun azi ca Tinel 
Nu se poartă frumusel. 


Pe papuse o iubeste, 

Insă nu prea o îngrijește, 
Tina nu e, cum se cheamă, 
De păpuşi o bună mamă. 


Căci o lasă ne'mbrăcată 
Zile'ntregi nepieptănată, 
Si de-aceea-i ciufulita 
Si pe fata murdarita. 


-FETIFA-CU 


De a 


EKEEEEEKLO LLI EsELELLLLLLE CSLI CLA 


KLA Li ĉi vireeeeeeeeerereerere eem 


OE ma a A Rl p ao, 


J PĂPUŞE 


i 
Asta, zău, că nu se A ĝ 
Mie uneia nu-mi place, 
Am si eu o papusica, 
Insă-i tare curatici. 
Am ce grije dimireata, i 
Să-i spăl mâinile si fata, 
Să o piepten, s'o gătesc, i 
Cât mai bine s'o ”ngrijesc. 

„ 


Tino dragă, fă ca mine, 
Căci de lume e ruşine. 


Florina 


ERTELE 8888458 0888 88108 08 84488 044.60 0 04400 00 004488048848888404 98089 08 04009 26899 84999 EELELELELCLLALESCLLLELELLLLHO Borteeteteeeeree 


LALLIKITA AA AAA AAA AA RAA KARA AA AAA AAA AAA AA AA AAA ATAKA AAA KA AAA A] FELL EEE EEEO HAHH H 


| 
| 
: 
| 


KDU Pe arene ee ea ———n MINA PA COPILLOR 


MAREEA = = 


„Gred, Mos Nae, lii tu minte, „lar umbrela ei vestita, „Dar acum, poftim scranteala! 

C'ai văzut-o multe ori, Cap de gdscŭ ce avea, Frosa nu mai vrea să stie = 
Pălăria coanei Frosa, Cred că iarăşi mai uitat-o, De umbrelă, nici să poarte I 
Pălăria cu trei ciori. Fiindcă zilnic o purta: Mult frumoasa-i pălărie. 


„Căci i-a spus — lua-l-ar dracii! „Astăzi cică-i moda 'ntr'altfel, — „S'ajutat de dânsul, Frosa 
Cel Blegilă blestemat, C'a văzut el la Blegesti Se apucă ea să facă 

Că umbrelă, pălărie Niste-artiste ce venise Pălărie de artistă, 

Astăzi rău sau demodat. Tocmai dela Bucureşti. Lui Blegilă ca să-i placă. 


„Au făcut un fel de oală — Dă-o 'ncolo, strig eu tare. — Esti mojic si esti obraznic, 
Sau ciuperca, zi mai bine, Si arunc'o la gunoi. . Esti un prost cum n'am văzul!” 
Când o puse 'n.cap Frusina, Nu vezi, fă, că eşti o ciumă Coana Frosa imi răspunde. 

Mă 'nrosii eu de rușine. Si că toti își râd de noi? Ce să fac ru? Am tăcut. 


„lui Blegilă îi aduce „Dar piciorul coanei Frosa „Ci Blegilă are grije, 

O. umbrelă japoneză. Picioruş nu-i de artistă, Că pantofi i-a cumpărat, 

Si îi zice: „Coană Froso, Laba mare, pulpa groasă, Mici, de degetul nu-i intră, 
Esti ca primă amoreză. Cum l-a pus si la revista. Deci când Frosa i-a 'ncercat 


„Au pleznit si pielea, talpa — „Insa douazi Blegilă — „Cum nu vii puțin, Mos Nae? 
Sin bucăţi sau desfăcut. Lua-l-ar naiba, nu se lasă — Ca s'o vezi cum e gătită 

Nu ştii cât am rds, Moş Nae, li aduce alti și-i zice Si să-mi plângi apoi de milă, 
Si ce bine mi-a părut! Că ar fi ca o crăiasă. Pentru trista mea ursita”. 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „Inceputul unor noui nenorociri”. 


PAG. 10 = E DIMINEAȚA COPIILOR 


COPIII SILITORI CARI AU OBTINUT PREMIUL I-iu LA INVATATURA | 


ae 


1) Iacobina I. Ionescu, Clasa III-a, Şcoala primară de fete, Galati. 2) Segall Misu, C'asa IV-a, Şcoaia de băeț: Nr. 3, 
Piatra-Neamţ. 3) Gotlieb I. Alexandrv, Clasa Il a, Şcoala de baeti Nr. 23 «<C. Bozianu», Bucuresti. 4) Anuta Henih, 
Clasa Il a, Şcoala de fete «Avântul Cultural», Bucuresti. 5) Cornel Traian Balean, Clasa l-a, Şcoala de Stat Nr. 1, 
Lugoj. 6) Bancotă Nicolai, Clasa Il-a, Şcoala de băeţi din Cerna-Voda. 7) W nekler Pascu, Clasa I-a, Şcoiile Unite, 
Bucuresti. 8) Vasiliu Emil Christache, Clasa l-a A, Şcoala de bĉeti, Cernăuţi. 9) Buchman Gh. Peretz, Clasa Il-a A, 
Şcoala de băeţi Nc- 1 «Tiei Ierarhi», laşi. 10) Schajow:cz Eil'p, C'asa Ill-a B, Şcoala de bĉeti, Cernăuţi. 11) Slavici 
Alexandru, Clasa II-a, Şcoala de băeţi, Cernăuţi. 12) Ostafi Orest, Clasa l-a B, Şcoala de baeti, Cernăuţi. 13) 
Rodescu Mauriciu, Clasa Il a, Şcoala de baefi «Ioniţă Pop», Bucureşti. 


DIMINEAȚA CO PIILO R&M PAG. 11 


COPII SILITOR! CARI AU OBTINUT PREMIUL Hiu LA INVATATURA | 


1) Liliana Dr. Bruteanu, Ciasa IV-a, Ş-oala de fete Nr. 2, Bârad. 2) Sanda Savopol, Ciasa I-a, Institutul de fete 
«E aterina Urziceanu», Craiova 3) Ionescu Georgeta, Clasa IlI-a, Şcoala de fete Nr. l din Conarnic, Prahova. 4) 
Roic L Mircea. Clasa | a, Şcoala de bĉeti Nr. 1 din Piatra-N:amt. 5) Gheorghe Anton, Clasa I-a, Scoala de baeti 
din Com. Herestrău. 6) Lucian Ely-Lazăr, Clasa III-a, Scoala de ba:fi «Luca Moise». Pioesti. 7) Iacob Antonie, 
Clasa III-a B, Şcoala de fete «Principesa Maria» Roman. 8) Iliescu N. Mihail, Ciasa Il-a A, Şcoala de bŝeti Nr. 2 
«Madona-Dudu», Craiova. 9) Wolfthal Charlotta, Clasa l-a, Şcoala de fete «Barafia», Bucureşti 10) Museteanu 
Stefan, Casa Il-a, Museteanu Gheorghe, Clasa Ill.3, Şcoala de băeţi Nr. 32 «Maşina de Pâine», Bucuresti. 11) 
Busneag A. Olga, Ciasa IV-a, şi Busneag A. Dumitru, Clasa ll-a, Şcoala primara din Coin. Aninoasa, Jud. Dolj. 
12) Margareta R. Brasoveanu, Clasa l-a, Şcoala de tete Nr. 2, Galaţi. 13) Lăzărescu P. Ovidiu, Clasa IV-a, 
Şcoala de băeţi Nr. 14, Bucureşti, 


OO MTN EA TA COPIILOR 


PRO 


~o 


„Hai să vedem ce e şi colo, le spuse surdui, 
aratandu-le vizuina vulpei. 

— Da prost mai esti, surdule! Eu nam decât 
un ochiu si tot văd ca e vizuinea unei vulpi, care 
sta in ea cu puii ei de vulpe. 

— Are dreptate chiorul, tipa ciungul mânios. A- 
lergati mai bine de prindeti iepurele ce aleargă 
din colo în coace”. ; 

Si daca au prins iepurele, au facut o ciorba din 
el, au mâncat=o pe toată si au golit pivnita câr- 
ciumarului, de vinul ce- mai era in butoaie, de 
s'au îmbătat rău si au adormit din greu. 

Mita, dacă-i-a văzut că dorm dusi de beti morti 
ce sunt, a făcut semn Siţei si Ditei, să iasă din 
vizuine, să deslege caii dela gard si ridicându-se 
pe cozile lor, să se sue pe sea. 


a ENE l 
*| PAPUSILE CU NOROC |*| 


Ans17] Qo 
URMARE NIS] SFARSIT == 959 
© 


Zis şi făcut. lar caii, dacă s'au simţit slobozi, 
au sburat intrun vâri de munte, unde isi aveau 
zmeii cula lor si unde îi așteptau slugile cu masa 
pusă. 

Mita, cum a intrat in cula cu surorile ei, a po- 
runcit portarului să încuie bine porţile, a adunat 
slugile din curte si le-a spus că ele în bătaie au 
biruit pe zmei si că de acum ele sunt stapane, a 
dat ordin să dea cailor de băut si s'au aşezat la 
masă. 

Vătaful curtei a întrebat-o ce vor face zme10i- 
cei celei bătrâne, mama celor trei zmei si Mita, 
după ce a aflat că zmeoaica zace în pat bolnavă, 
i-a spus să o îngrijească ca si până acum, ca pe 
o bătrână nenorocită. 

Vătaiul i-a spus ca zmeoaica bătrână nu mă- 


> 


DIMINBAȚA CUI Gil SI PAG)4I 


nâncă decât copii mici si a întrebat pe Mita, ce-i 
va da de acum de mâncare? 

„Pâine si apă cât o pofti, alt nimic, ca să pos- 
tească si sa se mantuiasca”. 

Si zmeoaica, dacă a aflat că trei păpuşi au bi- 
ruit pe copiii ei şi stăpânesc cula, a pleznit de ne- 
caz si a murit. 

Feciorii ei muriseră cu un ceas înaintea ei, in- 
dată ce s'au desteptat si au vroit să incalece. In 
minutul acela catesi trei zmeii au văzut că nu se 
afla caii nicaeri, au înţeles ca altii le-au luat caii, 
au plesnit de necaz şi au murit. 

Si Mita. Sita si cu Dita au rămas stăpâne ne- 


a ro NEN 

. 
pls e 
+ 4 4 


supărate de nimeni pe tot ce fusese al zmeilor. Au căzut blestemul pe capul lor si au impietrit, iar în 
trăit în cula lor mult si bine si ar trăi până în cula din vâri de munte au pătruns liliecii si buf- 
ziua de azi, de nu se luau după celelalte păpuş:  niţele. 

si nu au voit să tie postul lui Sân Pietru de a Tata Nasu 


CEA MA! 
BUNA 


"INDISCUTABIL 
PĂINEA 


HERDAN' 


PAG, TI == = 


VI MINEAŢA COPIILOR 


n căpitan de rezervă avea un căţel ia ca- 
re ţinea foarte mult. Insă, a izbucnit răz- 
boiul, aşa că ofiţerul a trebuit să meargă 
să-şi facă datoria către Patrie. Catelul 
fu lăsat singur, sa se descurce cum ar fi 
putut. Bietul căţel începu să rătăcească pe stră- 
zile Parisului căutând de mâncare. 


Putin timp după aceasta, Parisul fu impresurat 
de armata dusmana. Merindele se împuţinaseră 
rău de tot, aşa că nimeni nu se îndura să dea, fie 
şi o coaje de pâine mucegăită, unui sărman câine 
flămând si fără stăpân. Din pricina aceasta, cite- 
lul căpitanului slăbea si se prapadea văzând cu o- 
chii. 

Intr'una din zile, cățelul trecu pe la o măcelărie 
şi văzând pe jos bucățele de carne, dete buzna 
in prăvălie, cu gândul de a le strânge si de a le 
mânca. Dar măcelarul îi strigă: „Mars de aci, ja- 
vra spurcată!” Si-l alungă, dându-i si o puternică 
lovitură de picior. 

In fuga, cățelul cât p'aci să răstoarne un trecă- 
tor slabut si îmbrăcat în haine peticite. Insă, in 
loc să se supere, trecătorul acesta începu să râ- 
dă si să mângâie cățelul pe cap. 

„Vino cu mine, Cutule, îi zise el. Văd că nu esti 
gras, dar după ce te îngrijesc câteva zile, ai să 
fii destul de bun ca să fac din tine o friptură”. 

Trebue să spun că acestea se petreceau în vre- 
mea războiului francezo-german din anii 1870— 
1871. Armata germană împresurase Parisul cu 
gândul de a-l constrânge să se predea de foame. 

In adevăr, lipsa de provizii ajunsese la Paris 
aşa de mare, că locuitorii, neavând ce să mănân- 
ce, mâncau câini, pisici, ba chiar si soareci. 


Aşa dar, trecatorul care fusese îmbrâncit de 
căţel, îi trecu acestuia de gât un capăt de sfoară 
şi-l duse acasă la dânsul. 

Cătelul nu se împotrivi deloc, gândindu-se, 
poate, că e mai bine să fii mâncat de altul, decât 
să mori de foame. 

Noul stăpân it boteză pe căţel „Cutu”, il spălă, 
il pieptănă şi-i dete să mănânce. 

Din ziua aceea, în toate diminetile ĵi pipăia 
coastele şi dacă vedea că dragutul Cutu se in- 
grase, omul îşi freca mâinile de bucurie. De altfel 
se purta cu el cu atâta bunătate, încât Cutu îi de- 
veni foarte devotat, începând să uite că este în- 
grasat, ca să-l mănânce intr'una din zile. 

Stăpânul lui Cutu ducea un traiu amărât. Zi- 
le întregi stătea încuiat în casă, cufundat în tris- 
teţea singurătăţii. In tot timpul acesta, Cutu, ca 
o recunoştinţă pentru bunele îngrijiri de care a- 
vea parte, se căznea să-l mai inveselasca prin 
tot felul de jocuri şi se simţea fericit, când stăpâ- 
nul râde si nu mai este trist. 

Intr'o zi stăpânul său aduse o vioară. De atunci 
începu să-l înveţe pe Cutu să joace şi să facă fel 
de fel de scamatorii. Deveniseră prieteni asa de 
buni. că omul. cu toate că era el însuşi slab si ne- 
mâncat, simtea o adâncă si adevărată părere de 
rău, când vedea că iubitul său Cutu se ingrase 
din ce în ce mai mult. 


„Ah! zicea el oftând, mi-e teamă, prietene, că 
se apropie ziua în care va trebui să te mănânc”. 

Când stăpânul său vorbea în felul acesta, Cutu 
se întrista si el şi începea să-i lingă mâna, sco- 
tand strigăte de plâns. 

Insă, într'o dimineaţă, stăpânul veni din oras 


(Cititi vrmarea in pag 15 jos) 


k 


lt 


DIMINEAŢA COPIILOUK = — 


= = e 440.19 


unt câţiva ani de atunci, eram invatatoa- 
re. întrun satulet înconjurat de munti. 
Casutele mici si albe erau acoperite de 
verdeață, dar şcoala părea mai răsărită: 


o clădire pătrată, albă, cu ferestrele şi . 


uşile vopsite în roşu. Acolo veneam în fiecare zi 
să învăţ pe micii mei elevi taina scrisului si a ce- 
titului. Erau vreo 20 la număr, băeţi si fete, inte- 


(Urmare din pag. 14) 


plin de bucurie, luă pe Cutu în braţe, îl sărută 
şi-i zise: „Dragutul meu Cutu, ai scăpat! Nu te 
voiu mânca! Nu stii cât de bine imi pare, fiindcă 
tiu asa de mult la tine”. 

Atât stăpânul, cât si Cutu, mâncară în ziua a- 
ceea, aşa cum nu mâncaseră de multă vreme. In 
timpul mesei, omul îi povesti lui Cutu că Parisul 
a fost despresurat şi că s'a sfârșit cu lipsa de pro- 
vizii. 

Ce-i drept, Cutu nu înţelese lucru mare din tot 
ce-i povesti stăpânul său. Totuşi, înţelese foarte 
bine că nu mai e vorba să fie mâncat. De bucurie, 
se porni să joace şi să salte prin cameră, iar stă- 
pânul său, luând vioara, începu să-i cânte un dans 
vesel. 

De atunci, Cutu si stăpânul său traira ani multi 
si linistiti. 

Din frantuzeste de R. Bălan 


ligenti si cuminti. Parca-i vad: micuti, cu cama- 
sutele albe cusute cu rosu, cu ochisorii lor mari, 
plini de mirare in fata cartilor cu „poze”, cu ma- 
nutele lor neîndemânatice si greu de deprins sa 
tina condeiul. Dar ce mulţumire când au început 
a silabisi primele cuvinte din carte si a scri pe 
tăblițe! Imi erau dragi si le câştigasem dragos- 
tea. 

Eram singura acolo, in satul acela pierdut, 
la poalele muntilor si micii mei elevi imi formau 
toata familia... Imi placea sa stau intre ei, sa fiu 
urmarita de ochisorii lor curati, plini de atentie 
când le explicam ceva nou, plini de mulțumire 
când le povesteam vreo istorioară. larna a tre- 
cut mai greu; clasa noastră era cam mare şi lem- 
nele cam puţine; dar a venit primăvara şi costi- 
sele din apropierea scoalei s'au acoperit de ver- 
deata. 

In fiecare zi masa mea era acoperita de viore- 
le si era o mare placere pentru mine sa vad cum 
se apropiau sfiosi cu buchetul de flori in mână si 
cum li se roseau obrăiorii când indrasneau în fi- 
ne să mi-l dea! După sărbătorile Pastelui, lecţiile 
fiind mai uşoare, în fiecare după amiază termi- 
nam orele de curs, în păduricea apropiată. Mă 
asezam la umbra unui steiar bătrân, cu o carte în 
mână, urmărind prnitre rânduri grupul din vale, 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


ce alerga plin de“ veselie printre copaci. In cima- 
sutele lor albe, micii mei elevi păreau nişte flori 
vii, iar râsul lor argintiu se amesteca cu murmu- 
rul râului din apropiere, cu glasul privighetorilor 
cu tot cântecul pădurei. 

Stam deoparte, sau mă amestecam în iocul lor, 
le spuneam poveşti sau le explicam vre-o lecție 
de intuiţie, până ce soarele dispărea după munţii 
cenusii, până ce cerul devenea vinetiu, până a- 
iungea la noi talanga vitelor ce se întorceau dela 
pășune, sau clopotul din schitul apropiat, ce 
vestea sluiba de seară. Atunci, aşezaţi în rând, 
porneam spre satul din vale, pe când deasupra 
noastră, una câte una, se aprindeau stelele... 

Intr'una din aceste zile, cum supravegheam -cu 
o carte in mână jccul micutilor mei, prin iarba 
inflorita, i-am văzut că deodată se opresc in loc 
si în glasurile lor se amestecă mirarea si mila. 
Am alergat la ei. Una dintre eleve, o fetiţă cu 
păr blond şi ochi senini, ţinea în palmă un mic 
pui de pasăre. un biet puisor cu penele colorate 
viu şi cu ciocul subțire. ll găsiseră prin iarbă si 
acum se întrebau mirati cum să-l ducă la mama 
lui, căci bietul tipa din tot sufletul. 

Cu greu i-am convins că nu puteam gasi ma- 
ma si atunci s'a rugat de mine să-l luăm cu noi, 
căci „săracul, va muri de frică, singur, fără ma- 
ma lui”. Si l-am luat cu noi. L-am aşezat intr'o 
cutie la fereastra clasei, intelegAndu-ne să-i pur- 
tam de grijă. fiecare la rândul său. Nu cred că a 
fsot vreodată mai bine îngrijită o păsărică, cum 
cra micul nostru orfan! 

Au trecut câteva zile si începusem să credem 
că biata păsărică se va obisnui să trăiască între 


noi, când intro dimineaţă cum strabateam curtea 
şcolii, mi-am ridicat capul surprinsă: prin feres- 
trele larg deschise nu mai străbătea acel murmur 
de voci fragede, murmur ce înceta numai la au- 
zul pasului meu. Era o linişte ciudată. Am urcat 
în fuga scările si am deschis usa clasei: cutiuta 
micului nostru orfan era jos si imprejurul ei inge- 
nuchiasera toţi elevii. Priveau cu ochii lor ma- 
riti de durere si nedumerire la pasarea care, 


biata, incremenise cu ciocul deschis... La intrarea 


mea S'au ridicat cu toţii si toate privirile mi-au 
spus acelas lucru, rostit de glasul fetiţei ce-l gä- 
sise în pădure: 

„Dece a murit puiul nostru, domnişoară? l-a 
fost dor de mama lui? Dar noi îl iubeam atât! 
Dece a murit?!... Era prima lor întrebare la care 
nu puteam răspunde si ei erau obişnuiţi ca eu 
să le explic tot ce nu puteau pricepe. Acum pa- 
reau mirati şi speriaţi de tăcerea mea, apoi, par- 
că au ghicit că de data aceasta se întâmplase un 
lucru mult mai mare, pe care nici chiar „Domni- 
şoara” nu-l putea explica... 

Şi-au întors privirile spre păsărica înghețată 
si obrăiiorii lor fragezi, erau plini de lacrimi. Am 
mers cu toţii să-l îngropăm în fundul grădinei 
şi în ziua aceia n'am făcut nici lecţii şi.nici un 
râs vesel nu s'a mai auzit în mica noastră clasă, 
pe unde trecuse moartea... 

De atunci sunt ani... dar scena aceasta mi-o a- 
mintesc parcă as avea-o înintea ochilor: priviri- 
le ce se îndreptau spre mine pline de mirare, de 
întrebătoare tristeţe si mai ales de o adevărată 
durere... 
: : Lucretia Dascalescu 


DE VORBA CUCITITORII | 


l. C. ST.--CORABIA. — Iti publicăm poeziile 
„Dragoste de mama” si „Un fluturel”. 

D. SCHIM-PLOESTI. — Blanchette” se pu- 
blică însă cu titlul românizat. Faptul că o pu- 
blicam arată că bucata e bine tradusă. 

V, POP.-CHISINAU. — Ştim si noi că e fru- 
mos „Cantecul privighetorii”, insa ne-am fi bucu- 
rat, dacă si poezia cu acest titlu ar fi fost reuşită 
si bună de publicat. Dar iti spunem cu toată pa- 
rerea de rău că e slăbuţă. Crezi că anecdota cu 
un rege prusian despre care multi din cititorii 
vostri nici mau auzit măcar, prezintă interes? 
Noi nu credem. 


UN EROU MODERN: 
Orologiul sună noaptea jumătate. 
La a noastră poartă, oare cine bate ? 
Eu sunt bună mamă, fiul tău iubit, 
Cu cacao Suchard mă 'mtorc fericit. 


Citiţi: „Haplea in străinătate“ 


Atelierele „ADEVERUL“, 9. A. 


kA 


DIMINEAȚA COPIILO [== 


PAG. 15 


Pai 


e drumuri, pe câmpuri, pretutindeni, 
viscolul îngrămădea troenele, asvâr- 
lind trâmbele albe cu vuete puternice 
deasupra valului împietrit... 

In hambarul gospodarului Niculici 
era un mare chef soricesc în noaptea când în- 
cepe povestea noastră... 

Hambarul era vechiu, din mosi-stramosi, cu 
grinzile putrezite, cu pereţii împăienjeniţi. 

Saci cu porumb, cu grâu, cu orz şi cu meiu, 
dormeau în el de zeci de ani, păziţi doar de 
soareci. ; 

Niculici, un bătrânel mărunt, venea arar 
să-şi mai vadă magazia. Deschidea uşa cu bă- 


OATZTEGILOR 


se intuneca, din toate colţurile, din toate gău- 
rile, răsăreau şoarecii, îngrămădindu-se pe 
saci. 

Intr'o noapte soarecii săturaţi si fericiţi fă- 
cuseră o horă mare în mijlocul magaziei. Doi 
lăutari chitcaiau vestitele cântece soricesti, 
iar Ronţăilă, cel mai bătrân şoarece, culcat pe 
trei boabe de grâu, picotea de somn si de feri- 
cire, i 

Deodată se auzi un glas. 

„Fratilor!... 

„Chit! Chit, Chit, răspunseră soarecii; sau ce 
este, ce s'a întâmplat? 

„Avem mancare pentru ani de zile. Pisicile 


gare de seamă, se uita împrejur, vedea sacii, 

auzea chiţcăitul soarecilor, ofta si pleca là- 

sind hambarul, mai departe, sub domnia soa- 

recilor. 3 
poe 


Cu adevărat, aici era raiul soarecilor. Cum 


ne-au uitat. Nici-e primejdie nu 
spăimântă. $ 

Suñtem aproape fericiți. Ne lipseşte însă un 
lucru. 


ne mai în- 


Avem nevoe de un împărat. 
— „Ai dreptate... strigară soarecii. W 


ici ei ER E 
Ja io EARS | Lj 
E i iaŭ “e tall "aj 


kor = 
a 


PAG. 16: 


„Ronţăilăe.. bun de împărat, răspunse altul. 
Fiul lui RI văilă, înconjurat de o sută de 
servitori, sta "ta pentru măreaţa faptă ce se 


pregătea. PREN 
In timpul acxa şoarecii se furigau ca să- 


getile prin boambe. Pâlcuri... pâlcuri... se a- 


dunau chițcănind. 

— „Ronțăilă e bătrân.. se auzi de undeva. 
Nu mai poate să mănânce. Ne trebue un împă- 
rat tânăr. Roade-tot este bun. 

“Roade-tot, slăbuţ, cu mustățile zbârlite, râ- 
dea şi juca. 

„4: La auzul acestor vorbe, fiul lui Ronţăilă 
— ' dimpreună cu credincioşii tatălui său porni o 
luptă aprigă cu Roade-tot. 

Se sfâşiau cu dinţii, se izbeau cu boabe de 
porumb, se înecau unii pe alţii în grămezile 
de meiu şi chițcăiau inebuniti de ură. 
Târziu... când lupta încetase, când din toţi 
soarecii nu mai rămăseseră zdraveni decât 
Ronţăilă si cu Roade-tot — Ag ĝi întinse 


~en 
x $ 
ry Pi 
i 4 
aie: = 


SI 


3 
à 
DIARRE EP 


IVEI 


ki ET 


BIDIUIVA ae 


potişorul spre Roade-tot şi cei şoareci se 
sărutară înlăcrimaţi si fmpacati. 
Const. Goran 


Caii iai adadaaaaaaadăaad 


I I FU tu a aa E AARE i 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi Iu 


Almanahul Scolarilor pe anul 1931 | 


în care găsiţi o minunată şi foarte variată 
materie de citit, printre care două frumoase 
piese de teatru pentru tineretul şcolar. 


| De vânzare la chioşcurile de ziare si la librării | 
| PREȚUL, LEI 25 


44444-4444244444444444430444414-44 


Per 449434444444444444 


VISUL UNUI SCOLAR 
TI 1 (rdi; 1 i | 


Un sărman şcolar 

Umblând hoinar 

Şi stând lângă un felinar 

Isi zicea: „S'am un abecedar 

Şi un pachet Suchard, 

De nimic n'asi mai avea habar!” 


1444414444444484 aaa aa aaa ia daaaaaaaaaadddaaadaaadaaaaaa aaa 


Bă nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărți: 


f; Poveşti cu noroc, o carte apărută în volum 
format mare şi cu toate paginile împodobite în 
minunate ilustraţii şi culori. 


2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


A sad 4 
DIMINEAȚA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


Al. R. Loco. — Multumeste-te cu menţiunea că 
„Povestea cu zâna mică” este bunişoară. Insă, nu 
o putem publica, de oarece un număr foarte 
mare de poezii îşi aşteaptă de mult rândul, ca să 
fie publicate. : 

Jac. V. Loco. — Dacă ar fi fost să publicăm toa- 
te poeziile despre „larnă” ce ni s'au trimis, ar fi. 
trebuit să scoatem câteva numere speciale din re- 
vista noastră, pline numai cu astfel de poezii. 


N. Ant. Galati. — „Cerbul năzdrăvn”. Cei ce 
vor să fie scriitori, dragul meu, cunosc cel puţin 
regulele de ortografie si de punctuație. Altfel, se 
mulțumesc să fie cititori, până ce le învaţă şi ca- 
pătă mai multă cultură. Aşa să faci şi d-ta. 

In. A. Gr. Cluj. Credem şi noi că „Mircea e 
cel mai drăguţ copil”. Să-l lăsăm să crească voi- 
nic şi sănătos. 

i kO as Loco. — Poezia „Sunt cercetas” se pu: 
ica. 

R. Scher. Loco. — „Povestea Florichii”. Mica 
şi drăguță domnişoară, acum citeşte sau ascultă 
poveştile spuse de oamenii mari şi bătrâni, fiindcă 
ei ştiu să povestească mai bine. Când vei creşte 
mare, vei scrie şi d-ta poveşti bune de publicat. 

Val. Pav. Chişinău. — „Ghicitorile” si „Glume- 

le” trimise de d-ta sunt asa de cunoscute, că 
aproape nu e cititor care să nu le ştie. Ca să faci 
poezii frumoase, nu e deajuns să cunoşti orto- 
grafia, ci se mai cer două lucruri: talent si cul - 
tură. 

Cog. Fiz. Reni. — Fii sigur că noi, cari locuim 
la Bucureşti, ştim mai bine ce se petrece aicea. 
Lasă pentru mai târziu îndeplinirea dorinței de a 
fi scriitor, mai ales că noi avem la redacţie mate- 
rie nespus de multă. 

Pot. Ar. Cluj. — „Pastelul” d-tale e frumos 
şi doveditor de un talent real, dar prin forma şi 
stilul lui nu merge pentru revista noastră. Dece 
nu-l trimiti unei reviste literare? 


3 24 Sore 


| „COZONACI FRUMOSI 
ske | FAINA DE AUR HERDAN | sk 


[iad iii daia aaaad 


„Jertfa Lilianei““ 


Cel mai frumos roman pentru tineret. 


4444441444444444 


Atelierele „ADEVERUL“, 8. A. 


;EOPiiL. 


REVISTA SAPTAMANALA 
DIRECTORA: N. BATZARIA. 


SUR [PO 


„Călare pe bat, copilul sărea şi capul semet tot sus îl tinea”. Pretul 5 Lei. 


O serisoare de'a un prieten. 


Săptămâna trecută, am primit o scrisoare de 
la un prieten. care locueste într'un oraş de pro- 
vincie. Si — asa cum trebue să facem totdeauna 
— m'am grăbit să-i răspund. Ştiţi însă care a fost 
răspunsul meu? Il copiez aci din' nou. 

„Dragă prietene. mam bucurat că am primit 
de la tine o scrisoare. M'as fi bucurat si mai 
mult, dacă as fi putut afla ce imi scrii. Insă, cu 
toate silintele ce mi-am dat, mi-a fost cu nepu- 
tinta să-ţi citesc scrisul. De aceea, aştept ziua în 
care ne vom întâlni şi atunci iti voi da scrisoa- 
rea ta, ca să ti-o citesti singur”. 


Un scris citet. 


Prictenul căruia i-am trimis scrisoarea de mai 
sus, are un scris aproape imposibil de citit si de 
descifrat. El nu mai este astăzi tânăr. Insă, pe 
când era elev la liceu, i-a spus nu stiu cine că 
scriitorii si. in genere, oamenii învățați nu scriu 
caligrafic, asa că este foarte greu să le citetsi 
scrisul. 

De atunci, prietenul meu şi-a pus în cap să 
scrie si el asa cum i s'a spus că scriu scriitorii si 
oamenii învăţaţi, adică să scrie cât mai urât şi 
mai necitet. 

titi ce s'a întâmplat? S'a întâmplat că prie- 
“te ul meu n'a ajuns nici scriitor, nici om invatat... 
dar a rămas cu scrisul. parcă ar fi măzgălituri 
făcute de picioarele unei găini sau de ghiarele u- 
nei pisici. 

“Mai spun aci că nu este adevărat cum că scrii- 
torii si alti oameni invatati au cu toții un scris 
urât si care nu se citește. Sunt si de acestia, dar 
sunt multi cari au un scris frumos si îngrijit. 


Datoria de a serie citet. 


Orice ar fi să ajungem in viață — scriitori, 
funcționari, ofițeri, comercianți, meseriaşi, agri- 
cultori etc. — avem cu toţii datoria de a scrie cât 

mai citet, 


Când spunem cuiva ceva, îi spunem ca să ne 
înțeleagă. Insă. dacă i-am spus ceva care n'a fost 
bine înţeles, omul, fiind cu noi, ne întreabă, ne 
cere să ne exprimăm mai lămurit. 

Dar dacă acel cineva este departe, în vreo lo- 
calitate din provincie, şi îi scriem rugându-l în- 
tr'o chestiune care ne interesează pe noi, nu-i aşa 
că i-am scris de pomană, dacă scrisoarea noas- 
tra nu poate fi citită si descifrată? 

Se va întâmpla asa cum mi sa întâmplat si 
mie cu scrisoarea primită de la prietenul de care 
am pomenit mai sus. 

De aceea, repet că avem cu toţii datoria de a 
ne sili să scriem cât mai citet. 


Putem serie cu toții frumos? 


Am pus această întrebare, pentrucă am auzit 
din gura unor persoane că ele nu pot să scrie 
citet, că, adică, s'au născut ca să aibă un scris 
urât, 

lată o vorbă goală şi fără înteles. Nimeni din 
noi nu s'a născut om învăţat. Insă, multi au mu- 
cit si an de an, au ajuns să fie oameni învățați. 

La fel e şi cu scrisul. Când eram copii si nu 
mergeam încă la şcoală, nu ştiam să scriem de 
loc, nici frumos, nici urât. Am învăţat încet, încet, 
mai întâi fiecare literă. La început o scriam greu 
şi nu o scriam frumos. Insă pe urmă, le-am în- 
vatat pe toate si am ajuns să scriem repede, fara 
să stăm şi să ne gândim cum e forma fiecărei 
litere. 

E adevărat, unii s'au obisnuit încă dela început 
să scrie curat, citet, ba chiar caligrafic, iar al- 
tii să scrie urât si încâlcit. 

Aceştia se pot îndrepta si pot aiunge să aibă 
şi ei un scris citet si frumos. Pentru aceasta, es- 
te de ajuns să aibă puţină voinţă si răbdare. Să 
nu se grăbească la scris. ci să înceapă prin a 
SENO încet si cu băgare de seamă. Si să-și zică 

ereu: „Vreau să scriu frumos! Vreau să scriu 
ierti 

Vor vedea că în scurtă vreme îşi vor îndrep- 
ta scrisul, ceeace le va fi de folos şi le va face 
mare plăcere. 


INDISCUTABIL E CEA MAI 
PAINEA [Fi ERDAN BUNA 


evere eee 


RLRE AAA AKI TET EKEEKEKT ITE TETETETE AIK IK LTI TAKTE TIEI DDL AK IKA KK A TITT AK TTA KALA KAK AA KALA] 


| O VORBĂ BUNĂ | 


bd 
= 
» 
+ 
p 
= 
o 
+ 
+ 
pă 
pă 
- 
+ 
$ 
- 
+ 
* 
- 
» 
+ 
+ 
+ 
- 
pi 
+ 
$ 
- 
pi 
* 


pi 
+ 
- 
+ 
= 
; 
LZ 


4$8988844488889448 86064 88044 8888688644448484449 1868 46848 69686... 


MICUL LAUTAR 


| 


= 
- 
- 
- 
- 
- 
- 
p 
* 

= 


6 Septembrie 1931 — Nr. 395 


24440404990488482094980884888892998980884988999898 90094 9910090909994 


DIMINEATA 


COPIILOR 


i REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTL. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


cc... . 


209 LEI | IN STRAINATATE DUBLU 
100 „ | UN NUMAR 5 LEI 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCA 


S'a aşezat plângând pe bancă 

— De ce l-au isgonit copiii 

lau spus că-i prost si că e fiul 
Sărăcii. 


El prost nu e, i-a spus-o „mosul” 

Dar că-i sărac, o stie bine, * 

Tăticu mare-acun de lucru, 
Nu-i rusine. 


Nu-i vina lui de sărăcia 
Ce stă in casa lor micuță. 


— De ce nu l-au lăsat să sburde : 


O lecutŭ? 


av496944 


Are doar şase anisori, 
Hainufele.i sunt sdrenje, 
Lacrimi îi curg de multe ori 
Căci e sărac si are numai 
O mică vioară 

Din care cântă tot mereu 

De foame să nu moară. 


Micuţi copii! Si el ca voi 
Are un drept la via[ă. 
Deci dac'odată.l veţi vedea, 


Umblând 


Să-l ajutaţi, 


Căci dacă 


VOI să-l încurajați. Wodan-Loco 


AAA AAA MAIL AMALIA AAA LAKA AAA AR AAA AAA AAA A KA AAA AA AA AAA kE AAA AA AAA kr KA An e AO 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
enter eanijee ese oeiaaeeeni ipeaeăiniuiatadip iteotetienesatgesnesetaaa 


TILOR ESTE STRICT INTERZISA 


l-au stins deodată bucuria 

Si l-au lăsat ca să se joace 

Cu „proştii” de prin mahalale. 
Ce le face? 


Dar iată, se iveste Gică 

De după colț, cu nasul roşu 

Si-l mustră pe Costel cu gestul 
Ca şi moşu. 


Apoi s'apropie şi-i Spune 
Cu ochi lucioşi ca două stele: 
„Am pus si eu o vorbă bună, 
Hai, Costele !” 


Marcovici H. N. 


19 99999998888988889949944999848844248448448484894484468298644440. 


ora 44€114444404 144444444.. 144444444444444444444444444 1444444446944 44444 


LAA AAA] 


ERLELAKAEKACAGAEREREAEERELECEDALELETELEROGRRLTGALRGGADEKEREGCS 


aade99444. 


Il vezi ba ici, ba colo, slab 

Si nespălat de-un veac. 

Nu are ciw să-l îngrijească 
Sau să îi dea vre-un leac, 
Când e răcil. 

Din contra, numai micui trup 
Ştie cât e chinuit, 


prin ploi şi ceaţă, 


soarta nu i-a dat, 


r111999494444444444444449444449444404999994092484 


n Insula Verde trăiau odinioa- 
ra doi pescari foarte deosebiți 
la fire. 

Unul, Ion, tată a cinci copii, 
avea suflet bun; era un mun- 
citor curagios, milos şi cu toate 
că era sărac, ajuta totdeauna 
pe vecinii săi. 

Celălalt pescar, numit Petre, era, dimpotrivă, 
un om foarte supărăcios, invidios, pornit mai 
mult să facă rău, decât bine, acelora care îi ce- 
reau ajutor. Ss 

Nu avea copii si soţia lui Ana nu era cu mult 
mai/bună decât el. 

Intr'o dimineaţă Ion se plimba pe ţărmul mă- 
rii fără undita. 

El zări o dihanie mare care voia să cuprindă 
in braţe un pestisor. 

In clipa când să atingă peştele, făcu o sfor- 
tare asa de mare, că sări pe nisipul de pe țărm 
la picioarele lui lon.» Pescarul o omori cu lovi- 


turi de piatră si luă peştele. 

„Saracut pestisor, zise el, dihania care voia să 
te sfsie, este acum moartă. 

„Din parte-mi te las liber, mergi, înoată în ma- 
re si pazeste-te de duşman”. 

Indată ce peştele ajunse în apa, luă infatisa- 
rea unei zâne frumoase si întorcându-se către 
pescar, îi zise: 

„Ioane, tu mi-ai scăpat viaţa... 

Dihania care mă urmărea este un vrăjitor 
care nu caută decât sa facă rau. Iti voiu fi re- 
cunoscătoare. 

„Deocamdată ia acest inel de aur. 

Când vei pescui, pune-l în degetul mic de la 
mâna dreaptă, vei prinde atunci peste cât . vei 
voi. 

— Mulţumesc, zână binefăcătoare, strigă lon 
luând inelul, prin aceasta îmi scapi copiii de 
sărăcie $i foame. 


— Nu uita, răspunse zeița, că inelul acesta 


f 


nu trebue să-l imprumuti nimănui, altcum, isi 
va pierde toată puterea. Nu-l purta, decât nu- 
mai la pescuit, iar când te vei odihni, să-l as- 
cunzi bine”. KTU 

După ce spuse aceste cuvinte, zâna pieri in 
valuri, lăsând pe Ion plin de bucurie și speran- 
tă. El merse îndată la coliba sa şi povesti soţiei 
sale această întâmplare minunată. 

„Ai mulțumit frumos acestei zâne binefăcă- 
toare? întrebă ea. 

— O da, din tot sufletul! răspunse Ion. 

— Atunci, du-te, şi pescueşte mai mult, căci 
nu avem nimic de mâncare”. 

Ion luă plasa şi îndată ce o aruncă în mare, 
prinse atât de mult peşte, încât se întreba cum 
o să-l ducă acasă. 5 

Dimpotrivă, Petre, care nu era departe de el, 
nu prindea nimic și privea cu necaz pe vecinul 
său. 

„lată, îi zise Ion, eu am pescuit minunat şi 
vreau să împart cu tine”. 

Petre, bombănind, luă o bună parte din peste, 
dar nu stiu să preţuiască bunătatea prietenului 


său; invidia îl rodea ca un vierme într'un măr. 


Timp de mai mlte zile lon prinse tot atât de 
mult peste si Petre devenea din ce în ce mai in- 
vidios. Femeia sa, deasemenea, il întărâta con- 
tra lui Ion. 

„Acest Ion, spunea ea, ocupă totdeauna locul 
cel mai bun la pescuit, se vede că întrebuin- 
feaza vre-o vrajă de prinde atâta peste. 

Nu ai observat nimic la el când pescueste? 

— Ba, eu am văzut că de câtăva vreme poartă 
în mâna dreaptă un inel frumos de aur. 

— Un inel de aur?! Cum, un nenorocit care 
nu are o bucăţică de pâine să dea copiilor, poar- 
tă inel de aur?! Desigur, l-a furat! Sau este un 
talisman, care-i aduce noroc. Să observi acest 
lucru”. 

Petre si soţia lui au observat că in afara de 
pescuit, Ion nu purta nici un inel, dar îndată ce 
pleca pe plajă cu plasa, inelul strălucea în dege- 
tul său. 

„Iată secretul, zise Ana. 

— Are un talisman, răspunse Petre, l-aș avea 
eu, dacă aș arunca în mare pe acest blestemat”. 

In aceeaşi zi aruncând undifa, Petre se apro- 
pie de Ion şi-i zise: Mi i 

„Ai in mână un inel foarte frumos, imprumu- 
tă-mi-l un minut, sunt curios să-l cercetez mai 
de aproape, căci nici odată n'am văzut așa fru- 
musete de inel. 

— Acest inel, răspunse Ion, nu pot să-l. scot 
din mână, nici să-l împrumut; este o promisiu- 
ne pe care am făcut-o. 

— Atunci ai să mi-l dai de nevoie,” strigă Pe- 
tre, aruncându-se asupra lui și-l lovi cu pumnii, 
până îl întinse la pământ în nemişcare. 


„Apoi, îndată luă inelul, îl puse în degetul său 
ȘI se urcă în barcă, înaintă in mare și-și aruncă 
plasa. 

Dar deodată eşi din mare o dihanie, care avea 
in gură dinţi ascuţiţi si puternici, răsturnă cora-: 
bia şi se aruncă asupra pescarului. 

„Petre, zise dihania, invidia şi răutatea te-au 
pierdut, nu te vei folosi de inelul pe care l-ai fu- 
rat”. 

După ce spuse aceste cuvinte, îl scufundă in 
fundul apei şi nu se mai auzi vorbindu-se de el. 


Când Ion isi veni în fire, rămase uimit, vă- 
zându-se singur pe țărm. Se întoarse acasă foar- 
te trist, pentru că-și pierduse inelul așa de pre- 
tios, dar îndată ce deschise usa, soția sa îi zise: 

„Ioane, ai lăsat inelul în dulap, unde îl pui de 
obiceiu în fiecare zi. ke 

— Trebue să-l fi adus zâna, căci inelul imi fu- 
sese luat de Petre, si credeam că l-a ascuns”. 

Atunci povesti soţiei sale, ceeace se întâmpla- 
se si spuse că avea să meargă la vecinul său să-i 
ceară inelul pe care il ascunsese, dar în acelas 
timp o voce răsună: = - = 

„loane, acela care ţi-a luat inelul, nu mai este 
în viaţă. A fost scufundat-în mare și pierdut 
pentru răutatea lui. 

„Păstrează inelul, căci ifi va aduce noroc, a- 
tâta timp, cât tu vei fi bun şi milostiv”. 

Din frantuzeste de Z. Bulandra 
——ge=k=o—— e KAT 


— == DIMINEAȚA COPIILOR 


ELSA-CAPATA -UN- FRĂȚIOR 


i 


Elsa nu are frati, nici surori. Doar 
părinţii şi bunicii care o iubesc si cari 
se joacă cu ca numai când au timp. 
Câte odată bunicul o ia pe genunchi 
şi bunica îi spune poveşti multe si îi 
aduce în coşul de lucru fel de fel de jucării fru- 
moase. Elsa iubeşte pe bunicii ei din toată ini- 
ma, căci aşa frumos cum o leagănă ei pe ge- 
nunchi, nu o leagănă nimeni. Uncori Elsa tre- 
buia să se joace singură și de acea vroia sa aibă 
un fratior. Intro zi, zise bunicei sale: „Bunicu- 
tă, poti să-mi aduci un fratior? 

Asta nu pot cu! răspunse bunica: Sunt 
prea bătrână şi nu mai pot duce un copil în 
braţe. Insă poti ruga pe mama, să serie berzei! 
Barza are picioare lungi, aripi şi un cioc foarte 
lung. asa că are putere si ducă un copil în 
cioc”. 

Elsa dete fuga la mama sa şi îi zise: „i Mamă 
dragă, adu-mi un frăţior, ca să mă joc cu el, 
când sunt singură.” po 

Mama-sa ĵi răspunse: „Dacă ai avea un fra- 
tior, ai trebui să imparfi toate cu el, jucării şi 
prăjituri” Ma, 

Dar Elsa vrea să împartă totul cu fratiorul ei, 
numai să vie la ea. 

Intro zi, Elsa se duse cu bunicuta sa la plim- 


bare. 


COZONAC 


Ea) 


un cuib de 


Cum mergeau pe stradă, Elsa zări într'un pom 
e păsări şi începu să strige: „Bunicuţă, 
în pomul acela văd un cuib mare. | 

— E un cuib de barză, răspunse bunicuta, dar 
barza nu este in cuib. 

— Păcat, zise Elsa, căci as ruga-o să-mi aducă 
un fratior”. 

Elsa se întoarse cu bunica acasă, pentru că in- 
cepuse să se facă noapte. Tot drumul, vorbi de 
barza, iar bunica îi spuse povești despre această 
pasăre. 

Ajungând acasă, 
bucătăreasa îi zise: 
să nu-l scoli! 

— Care va să zică a fost barza aici? Ce păcat 
că n'am fost şi eu! 

— Mai bine că nu ai fost, căci barza a muşca- 
t-o pe mama la picior şi trebuie să stea câteva 
zile în pat”. 

Elsa se duse repede în ce 
in pat, iar lângă ca un ra mi mic cât 
Elsci. 

Ea il mângăie si îl sărută uşor. 

„Ah, ce mult te voi iubi!” ii zise ca, şi se duse 
să se joace, ca să nu-l scoale. 

Din limba germană de Franţa Ghelter 


rămase foarte mirata cind 
„Ai căpătat un fratior, încet 


. Mama-sa statea 
papusa 


————os= ko ——— 


~~o os 


RUMOSI 
FAINA DE AUR HERDAN | [e] 


oc9990999999990999999909090979090P9P99D9999999. 


DIMINEAȚA COPIILO RE ——— AG 


795... 


ponoeteeeeteteneneeeteeteetereneaeei Pesa eto ve. LIEU, seeceeenonosnae at RS PEEL |AEERPELEAPEAYFEYKELILFESEFIS ATI ERNLPBARKLsLKINLE| 284 


ovi. 


PO NAROLASOCEI000000000000PPP00 €6404444444444.44 0440 9 ana Peeooeoooeeoonoo ear oPOOROOeeeenoeesrirrenrsiboerrenenrte: 
. 


î......... ........... 


LAA AAA AAA AA RA AA AA AKA TA KLA KAK A KLAK AKA KA KTA KKG KRA RB KLDKIKTKIKITITEKTIKIIYITITETI TTT] 


BEKER EEK ERR EEK Pee LRRRAFRRRESEFELAAERLELLLLELNNVAL| e 


_ SST, CA DOARME VIOREL! | 


a Eee KI kkkenon KEKR ERRECO e KERRS KRAK KKKGAES EE PAN BA LEARN TRANAS EFKA SSERGERHIEIPRESSANSKASIRSBSSSVA" 


Sst, că doarme Viorel ! „Vino, dragă Viorel, 
Doarme dulce, irumuşel, Nu dormi, nu sta pe loc, 

Si visează vis plăcut, Ci te prinde iute'n joc”. 
Că odaia-i s'a umplut Viorel când se trezeşte, 

De păpuşi, de-aeroplane, E mirat, în jur priveşte 

Si de trenuri, de baloane, Nu-s păpuşi, nici aeroplane, 


Viorel apoi visează, Nu sunt trenuri, nici baloane. r ; 
Ci-că toate înviază Deodată se porneşte, -- : ; 
Si în horă se pornesc, Ca să plângă si grdeste : : : 
Salta, râd, se'nveselesc. „Cine oare le-a furat ? : : 
Stau o clipă si se pleacă ; Unde-i hoțul ce-a intrat ?” $ i 

Si-l poftesc pe el la joacă. Crede tot ce a visat : 
Si-i zic toate frumusel : Că a fost adevărat. $ : 
Ld aut) Filina $ : 


IA kies! PO POPA EreLLLLLLLE HEHE. 
= 
. 
. 
. 
> 
. 
. 
. 
» 


ŝ LEA AA Aa AA Aaa a aa a aaa aa La ss 11an nano 
. 


[KKDKKKTTT TTA RA ATAR KAR AA AAA AA AAA KARA AAA AA KAMA AAA KARA AAA AKA AAA KA ATAK TEA TESTA TE TAKE AA TA TEKEKIET ATE KTTITE KIT TATA TAT ITTA TE TIT ETE TTT] 


DIMINEAȚA COPIILOR 


(= == = = — = - == AR === = = == 
= 7). Inceputul unor noui nenorociri 
Pan'acum — vd spun azi sincer — Să vedeţi de-acum încolo, „Scump Moş Nae, zice dânsul, 
Mai râdeam, făceam şi haz, Nu-i de râs, nici de glumit, In necazul meu cel mare 
De scrânteala coanei Frosa Căci de plâns ajunse Haplea Poate, doar găsesc la tine 
Si că Haplea €n necaz. Pentru tot ce a pățit. Mingdiere şi-alinare. 
„Căci acum se'ngroase gluma. „E un chin acum viata-mi... „M'am culcat azi după masă, 
‘Dacă Frosa s'a scrântit, Dar mai bine-ţi povestesc . Insă când am atipit, 
Ces de vină, ca eu, bietul, ~ Noua mea nenorocire, — Aud strigăt lângă mine, 
Să fiu veşnic chinuit?.. wi Să nu zici CĂ născocesc. Simt că-s tare zguduit. 


haat 


a lij 
SLIR SVE o 


DIMINEAȚA COPIILOR== == PAG.9 
„Hai te scoală, Hapleo dragă! „Ce-a pdtit, mă ntreb in gându-mi Ce plimbare vrei, femeie? 

Hai să mergem la plimbare!” Să-mi vorbească ea cu bine? Insă ea tot cu blĝndete: 

Este glasul coamei Frosa. — Cam de mult din gur«i scoate „Hai si mergem la pddure, 

Stau năuc eu de mirare. Numui vorbe de ruşine. Că-i răcoare, frumusețe. 


„Si mi-a spus apoi Blegilă, ` „Drept să-ți spun, eu aş fi dus-o,  „Insă-i zic si eu cu bine: 


Că plimbarea-mi foloseşte 
La plămâni şi că-n pădure 
Vocea mult mi se'ntăreşte. 


i pe] 
RA KS: 
4 


Undeva, ca s'amuteasca, „Merg, drăguță, bucuros 
Fiindcă de i-ar pieri glasul, Ce nu fac eu pentru voceq-ti, 
Poate să se cuminteascd. Ca să cânți tu mai frumos». 


„Si pornim, dar bag de seamă, „Dar nu trec nici trei minule, „Si tâlharul poartă'n brake 


Ca la poartă, la esire, Cine crezi cd întâlnesc? Un căţel, ce-i o potae, 
Să nu calc cumva cu stângul, E Blegilă şi ne-aşteaptă — ll întreb eu ce-i cu javra. 
Că dau de nenorocire. Imi veni să 'nebunesc. Si ascultă-acum, Mos Nae.”. 
i (Va urma) 


In numărul viitor: „Cadoul luiBlegilă: cățelul Biju”. 


PAG. i) > e e 


= DIMINEATA COPIILOR 


|COPII SILITGRI CARI AU OBTINUT PREMIUL l-iu LA INVATATURA 


1) Pozarinchin' Bercu, cl. II-a, Şcoala de băeți „Maria A. Gaster“, Rucuresti. 2) Nora Yolanda, cl. II-a Şcoala de fete 
No. 18. „General F.orescu“, Bucuresti. 3) Elisa Leibovici, cl. lilza, Şcoala de fete, Botosani. 4) Matache C. Dumitru, 
cl. 1-a, Şcoala primara de baeti No, 36, Teiu-Bucuresti. 5) Antoneta Galinescu, cl. IV-a, Şcoala mixtă evanghelică 
C. A., Galaţi. 6) Lucia rincv, cl. Il-a, Şcoala de fete No. 2 dn Aradl 7) Sigi Chon, cl. I-a, Şcoala de băeţi .„Mântu- 
leasa “, Bucuresti. 8) Marcela Stoichitia, cl. Il-a, Şcoala de Stat, „Gusteii;a“ din jud. Sibiu. 9) Beatrice Lupu, cl. l-a, 
Şcoala de fete No. 8, Bucuresti. 10) Iuletta Comà nescu, cl. IV-a, Şcoa'a No. 1 de fete, Dorohoi. 11) Andreadi M. 
Manolache, cl. l-a, Şcoala din Roşiori de Vede. 12) Călin Ionescu, cl. l-a, Şcoala mixtă evanghelică C. A., Galati. 
13) Octavian A. Satmari, cl. l-a, Şcoala mixtă evanghelică C. A., Galati. 


DIMINEAȚA COPIILOR — == SE3—— = PAGA 


| COPIII SILITORI CARI AU OBȚINUT PREMIUL l-iu LA INVATATURA | 


1) Adelina R. Bra~oveanu, cl. IV-a, Scoala de fete No. 9, Ga'ati 2) Baier M. Suzi, cl. I-a, Şcoala „Carmen Silva“ 
ş: Baier Michel, d. IlI , Ş-oala „lacob şi Carolina Loebel, Bucuresti. 3) (dela stânga la dreapta) Voinea Radu, Sanft 
I. Marcel şi Popa Costel, cl II-a, Şcoala „Tris u“, Craiova. 4) Salie Erna, cl. l-a, Şcoala „Progresul Culturi“, Bucu- 
curesti. 5) Sandu Fl. Maria, cl. IV a Şcoala de fete No..€, Constanţa. 6. Penchas M. Henry, cl. IV-a, Şcoala „Cul- 
tura“, Loco. 7) Goldteld Beatrice, cl. Il-a, Şcoala Bărăţiei, Bucureşti. 8) Toma Petrică Mihail, cl. ıl-a, Școala 
de baeti „Matei Basarab“, Bucureşti. 9) Gropper Madeleine, cl. Il-a, Şcoala de fete Nr. 30, Bucureşti. 10) Daniel S. 
Betiini, cl l-a A, Institutui Sit. Mana-Bărăţe, Bucurest. 11) Orenste n Avram, c'. l-a, Şcoala Israeliiă Română din 
Focşani. 12) Iulia Tătar, cl. I-a, Şcoala din Bistriţa. 13) Smilovici A. Nisel, Școala Israelto-Română Mixtă, Piatra-N, 


PAG. 12 = - = 


DIMINEATA COPJILOR 


CADOUL GETEI 


=] ETA a aflat o veste mare $i neas- 


teptată. O veste mare şi neastep- 
tata nu numai pentru ea, ci si 
pentru parintii ei. Se marita Li- 
lica. Lilica era mai mare ca 
Geta, Totusi ele amandoua erau 
prietene si se finvoiau foarte 
bine. 

Lilica venea des pe la Geta si pe la părinţii ei. 
Sedea de vorbă cu mama Getei, râdea, cânta la 
pian, aşa cum se cuvine să facă o fată mare, dar 
nu era mofturoasă ca alte fete de vârsta ei. Vor- 
bea cu plăcere cu Geta şi se juca bucuros cu ea. 
Ştia să înfaşe bine păpuşa şi se pricepea la joc. 

Când venea Lilica, Geta știa că are să petreacă 
bine. 

Apoi Lilica o şi ajuta. O ajuta să faca multe 
lucruri, pe cari singură nu le-ar fi putut face. 
Astfel] Geta nu putea să croiască $i să coasă haine 
pentru papuse. Lilica însă avea mare meșteșug 
pentru aceasta. Asa că toată îmbrăcămintea pă- 
nusii a fost făcută de Lilica. 

Din pricină că avea așa mare grijă pentru pă- 
pusa ei, Geta avea şi mai mare dragoste pentru 
Lilica. 

Dar Lilica a croit gi a cusut haine şi pentru 
Martinică. Martinică era un urs. Nu însă, un urs 
de adevărat, ci unu] de jucărie şi umplut cu pae. 

Martinica, alături de păpuşe, era prietenul ne- 


despărţit al Getei şi a] Lilichii. Intotdeauna când 
se jucau, erau toţi patru. 

Getei i s'a părut ca Lilichii îi place maj mult 
Martinică, decât păpuşa. Banuiala aceasta a fost 
întărită atunci când Lilica sa oferit singură să 
facă haine lui Martinică, pe când pentru papuse 
nu cosea decât atunci când era rugată. Și la urma 
urmelor Martinică nici n'ar fi avut nevoie de hai- 
ne, pentru că el era tot, 'acoperit cu un păr des, 
așa că era mai bine învelit decât cu o blană ade- 
vărată. 

Dar pentru că au găsit într'o zi nişte petice, 
care nu aveau întrebuințare și tocmai atunci nu 
aveau ce face, s'au apucat să facă haine lui Mar- 
tinică. Fiindcă peticile erau de mai multe feluri, 
o parte din pantaloni au ieşit de o culoare, alta 
de altă culoare si haina era din trei culori. Cu 
toate acestea hainele veneau bine pe trupul de pae 
al lui Martinică. Şi de această ispravă au rămas 
foarte mulţumite amândouă si, pe semne si Mar- 
tinică. Aşa jucându-se în felurite chipuri, Lilica 
şi Geta tajunseră prietene bune. Se vedeau des şi 
împreună cu Martinică și papusa petreceau de mi- 
nune, 

Tocmai Geta se mira că prietena ei Lilica n'a 
mai venit de mult să se mai joace împreună, când 
auzi că prietena ei se mărită. Era foarte mirata 
de aceasta. Geta nu se aștepta la asa ceva și i se 
părea foarte ciudat, 


DIMINEAȚA COPIILO —-———nn PAG. 15 


Lilica era cu adevărat domnişoară mare, pur- 
ta pantofi cu tocuri înalte, mirosea întotdeauna 
a parfum şi avea în deget un inel frumos, dar 
Geta nu sa gândit niciodată că aceea care-i a- 
juta să facă rochii la papuse, are să se mărite 
așa de curând. 

Vestea aceasta a adus mare bucurie. Bucurie 
desigur şi pentru Geta, care avea să capete o ro- 
chie nouă, albă si frumoasă si care avea să tie 
trena miresei. Inainte de nuntă se face însă, o lo- 
zodnă. Și logodna Lilichii avea să fie în chiar Du- 
minica următoare. 

Geta s'a dus numai decât si a spus si papusii si 
tui Martinică, vestea cea mare.. Amândoi au pă- 
rut că înțeleg si că se bucură de aceasta. 

La masă, părinţii Getei vorbiră despre pregăti- 
rile ce trebuiesc făcute, despre rochii si multe al- 
tele. Printre acestea 'adusera vorba si despre ca- 
«oul de logodnă pe cari trebuiau să-l facă Lilichii. 

Geta a întrebat pentru ce se dă cadoul acesta 
si ce fel de cadou este. Atunci mama ej i-a răs- 
suns că la fel cum se dau copiilor cadouri de ziua 
lor, tot asa se dă si la logodnă si că se dă ceva 
care face plăcere aceluia care se logodește. 

„Toată lumea trebuie să aducă astfel de ca- 
douri ? 

— Nu toată lumea, dar cine cunoaște mai bine 
pe acela care se logodește si e prieten mai bun cu 
el, aduce sigur un cadou”. 

Geta s'a gândit multă vreme le obiceiul de a se 
da cadouri la logodnă. 

Mai ales că se logodea Lilica cu care se ju- 
"ase de atâtea ori si care era prietena ei, sa gån- 
dit adeseori, când înfățișa păpuşa sau îl îmbrăca 
pe Martinică, la aceasta. 

Duminica în care trebuia să se logodească Li- 
lica, Geta s'a îmbrăcat într'o rochie frumoasă şi 
si-a pus pantofii cei albi. Era foarte veselă și îi 
părea bine că merge seara la plimbare, căci așa 
se hotărîse ca logodna Lilichii să fie seara. Geta 
avea numai şase ani si nu mai ieşise niciodată 
seara de acasă. 


Insfârşit, a sosit timpul să plece. Un automobil 
frumos aștepta la scară şi lumina de la intrare era 
aprinsă. ; 

Geta însă, când s'a dus să se imbitace, n'a lua! 
din odaia unde isi avea lucrurile şi jucăriile, nu- 
mai paltonul si pălăriuţa, ci si un pachet mare. 

„Ce este cu pachetul acesta?” o întrebă tă- 
tăl ei. A 

— Nimic, tăticule. O să miaj meargă încă ciney 
cu noi în automobil. 

— Cine? 


— „Martinica. Este în pachet. Pentruca Lilica 
îl iubeşte mult pe Martinică, m'am gândit să-l fac 
cadou de logodnă”. 

Părinţii Getei nau zis nimic, ci doar au râs. 
Peste puţin, automobilul pleca ducând cu el patru 
pasageri, in fund era Geta si cu părinţii ei; iar 
alături de şofer, Martinică, ursul de pae. 

: Dinu Roco 


.000--009--000--009--000--000--009--009--120--100--000--180--409--404- 


150 LE! in loc de 0 MIE de lei si TRENUL GRATIS la inapoere. 


i i di inpi j o yi į au cea mai fericită ocaziune, cu minimum 
Toţi cei din provincie cari vor să vie la Bucuresti, ĝu Samaj, teka 223 sile ln Capitala, 
putând apoi să se întoarcă gratis, cu trenul, in oraşul lor. — Aceasta între 28 August gi 18 Septembrie, 
când are loc Marea Expoziţie de Aero-Auto-Radio Electricitate din Parcul Carol, Cu acest prilej C.F.R. acordă 50 la 
sută reducere, iar revista „Realitatea Ilustrată“, prin carnetele ei speciale ce le emite cu această ocaziune, cu 
LEI 150, vă dă putinţa să va duceti gratis la cinematografele (Capitol şi Roxy), gratis la Strandul Kiseleff, gra- 
tis la Expoziţie, o masă gratis — la prânz sau seara — la Bufelul Colos, la Bufetul Presto, ori la Restaurantul Princiar. 
Apoi 25 la sută reducere din tarif la principalele hoteluri, ca Esplanade, Grand Hotel, 25 la sută la restaurantele Azuga, 
(Parcul Otetelişanu), 20 la sută la restaurantele Picadilly, Princiar etc. y š j 
Aşa că minimale vor fi cheltuelile oricărui cetățean care va veni în Septembrie la București, folosindu-se de 
Carnetul special al , Realității llustrate“', care se găseşte cu Lei 150, la 'oate chioșcurile de ziare din gă- 
rile stațiilor principale, sau la Administraţia revistei „Realitatea Ilustrată“ strada Const. Mille No. 9 (lângă Cercul Militar) 


000-000- 000-000-080- -009--000--009-009--000--009--009--009--009- 


PAG. 14 === = = —— 


=UIMINEATA COPIILOR 


AMM, 
l flua? 


= È 
—— 


» unt unii copii care cred ca daca invata 
Q carte, li se cuvine orice şi pot fi chiar răi 
CS si necuviinciosi. 
st Aa Printre aceşti copii se numără şi Mir- 

cea. El învaţă destul de bine, dar ce fo- 
los dacă îi amărăște pe toţi ai casei cu purtarea 
lui. Ceeace făcea pe aceştia să sufere mai mult, 
era faptul că Mircea simţea o nespusă plăcere să 
facă rău altuia şi să-l vadă că e necăjit din pri- 
cina lui. 

De aceea Mircea începuse să fie cunoscut de 
toţi colegii săi ca având o inimă rea şi-un caracter 
nesuferit. In timpul recreatiei, ei se uitau la el 

ca la lup flămând ce cată 
prada ceau nevinovată, 


ca la drac, ca la strigoi, 
ca la urs, sau la vulpoi ! 


Tot astfel în ziua când era pregătită marea ser- 
bare la şcoală pentru împărţirea premiilor, Mir- 
cea începuse să-şi bată joc de toţi copiii, fiindcă 
el aflase că i se va da lui premiul I-iu si să-l fi 
auzit strigand : 


De nimica nu-mi mai pasă ! 
Astăzi voj pleca acasă 
Vesel, tantos ca un tap, 
Bătând mândru din călcâi, 
Si-am să port măreț pe cap 
O coroană: premiu' întâi ! 


PI 


MN 


MU 


Si iată pe Mircea în banca întâia, asteptind sa 
fie chemat, impodobit cu flori si incarcat cu fel 
de fe] de carti frumoase. 

Lume multă ardea de nerăbdare să vadă care-i 
premiantul I-iu şi să-l laude asa cum se cuvine, pe 
când muzica. militară aştepta semnul capelma- 
cstrului, ca să înceapă cel mai frumos cântec în 
cinstea celui mai harnic elev. 

Numai că profesorul, în loc să-l cheme pe el— 
cum se aștepta Mircea — chemă pe un altul care 
nici nu se vedea din înghesuiala ce-l ascundea. 
Profesorul îi puse pe «ap o coroană împodobită 
cu trandafiri şi garoafe, dându-i un pachet de 


- cărți cu coperte aurite, pe când muzica militară 


începu să cânte, 

Neasteptindu-se la un astfel de sfârşit, Mircea 
plecă înbufnat acasă, înainte de sfârşitul serbării, 
grabindu-se să ajungă cât mai iute 


Ca un câine drept la vatră, 
Ce nu mușcă, nici nu latră, 
Ca un iepure gonit 
De copoiul iscusit, 
Ca motanul opărit, 
Astfel a pornito'n goană 
Mircea fără de coroană ! 
de Alexandru Bilciurescu 


ir 


DIMINEAȚA COPIILLO bn o = 


= „AŬ. 15 


NEREREREGSG FERNKKGGMEETEPIAKA SKLAVE RKERRERERREEERKAGEEEKLSESELILSANKEKKVE LEJ PEEEEEECERERS NES LLEKEERERREELELLLEESLSLECLLTTLRCLTEMMLSVLLA ses KILLER KAS 


. 
+ 
. 
. 
i 
KAJ 


| gaură făcută după tapiteria din sala de 
j j mâncare. Erau doi soareci foarte cum- 
secade. Nu mâncau mai mult decât li era 
foame şi aveau totdeuna grijă să pună 
deoparte ceva bunatati, ca să ospăteze pe priete- 
nii ce le-ar fi venit în vizită. 

Intr'o zi însă, văzură că mâncaseră tot, chiar 
şi bucatica de brânză uscată si mucegăită, pe ca- 
re o păstrau într'un colţ în aşteptarea vreunui 
musafir. 

Văzând aceasta, domnul Şoricilă plecă să adu- 
că ceva de ale mâncărei. Intră în bucătărie, iar 


de acolo pătrunse în cămară, unde zări o bucată 


“(a 


N 


mare de caşcaval proaspăt şi gustos. Se îndreptă 
cât putu, apoi îi aduse şi doamnei Şoricilă o bucă- 
tica destul de măricică. 

Insă, când Maria, bucătăreasa, se duse la că- 
mară şi văzu caşcavalul mâncat de şoareci, se 
jură să nu-i mai lase în viaţă. 

Lua, aşa dar, o cursă de prins șoareci, praji 
puţin altă bucăţică de caşcaval si o înfipse in 
vârful altui cârlig din urmă. 

In vremea aceasta, d. Şoricilă veni din nou în 
cămară, dar se întoarse grăbit, ca să-i poves- 
tească doamnei Şoricilă că a dat peste ceva si 
mai bun şi mai gustos. 

„Am găsit, spunea el, ceva ce n'am pomenit pâ- 
na astăzi. Este tot un fel de brânză, însă dă un 
miros aşa de plăcut, că iti face o poftă nebună. 
Bucatica nu e prea mare si e agatati de un câr- 
lig ce atârnă intr'o căsuţă, cum am văzut astăzi 
pentru întâia oară. Am vrut să gust din brânza a- 
ceea, dar tiu aşa de mult la tine, că am venit să 


xu» 


te poftesc să o mâncăm împreună”. 


SOARECII NOROCOSI 


kkk kkk kkk ASA AAA AAA AAA LKK KKK KT TTK KT KT TETTE TETTE EKK KEK KK KTA] 


omnul si doamna Şoricilă locuiau intr'o 


[I KEZAKKKATEA] 


sererartensorgerLaLI991919944882888884884888498488488848089C88888888489844884 


Dar doamna Şoricilă era mult mai inteligentă 
decât soţul ei. 

„Deschide-ti bine ochii, îi zise ea, si fereste-te 
de brânza agăţată în cârlig si bagata în căsuţa 
despre care mi-ai vorbit. Trebue să fie vre-o în- 
şelătorie de a oamenilor, aşa că se poate să o 
patesti”. 


Insă, d. Şoricilă nu mai putea de lăcomie. 


„Merg, zise el, numai să o privesc de departe”. . 


Se duse, dar brânza din cursă par'că-i zicea: 


„Vino si mă gusta! Vino si mă gusta!”. 

D. Soricila nu mai avu puterea sa rabde. Intră 
in ceeace numea el o casuta si isi infipse dintiso- 
rii sai ascuţiţi în bucatica de caşcaval prăiit. 


„Trac!” cursa se închise şi iată-l prins pe la- 
comul nostru Soricila. 

Maria, bucătăreasa, auzind sgomotul, veni fuga 
în cămară. 

„A, păcătosule, îi zicea ea d-lui Şoricilă, să mai 
poftesti să mănânci caşcaval! Miţu! Mitu!” strigă 
ea, chemând pe Mitu Miţişor, ce-i de soareci vâ- 
nător. Mitu Mitisor veni acolo în câteva sărituri. 

In timpul acesta, doamna Soricila „era foarte 
îngrijorată, văzând că d. Soricila întârzie să se 
întoarcă. 

„Merg să-l caut”, îşi zise ea si se duse în căma- 
ră. Acolo văzu şi ea cursa pe care Maria, după ce 
dăduse lui Mitu Mitisor pe bietul d. Soricila, o 
potrivise din nou, agatand de cârlig o bucăţică de 
caşcaval ce-l prăiise tocmai atunci. 

„O, ce miros plăcut si îmbătător!” isi zise d-na 
Şoricilă şi uită sfaturile ce dăduse cu câteva mi- 
nute înainte soţului ei. Intră şi ea în cursă şi se 
întâmplă acelas lucru. Adică, nu chiar la fel, fiind- 
că, mai deşteaptă si mai sprintenă decât d. Sori- 


PAG. 16 == 


cila, sări îndărăt şi putu să scape, lăsând doar o 
bucăţică din coadă, care îi fu retezată. 

Fugi să se ascundă in gaura ei. Insă, care nu-i 
fu mirarea şi bucuria, când găsi acolo pe d. So- 
ricilă. Putuse să scape si el din ghiarele lui Mitu 
Mitisor. 


DE VORBĂ CU CITITORII | 


II. Al-Loco. — Povestea „Viorel si Viorica” se 
publică, dar ai puțintică răbdare până îi vine rân- 
dul. 


L. St.-Loco. — Iti publicăm „Ghicitorile”. Pen- 
tru povestea in versuri „Ispita”, ar trebui să 
treci pe la redacţie într'o după amiazi între ore- 
le 5-7. 


Cor. L.-Loco. — Iti publicăm cele mai multe 
din „Cuvintele înțelepte”, culese si trimise de 
d-ta. Am şters câteva, cari ni s'au părut nrea sre- 
le pentru cititorii revistei noastre. 


M. C. B.-T.-Măgurele. — „Suflet de copil”. 
Felul cum e scrisă această schiţă. vadeste din 
partea d-tale o tendinţă spre genul poetic şi des- 
criptiv. Insă, pentru cititorii obișnuiți ai revistei 
noastre, genul acesta este obositor. Bucatile ce 
publicăm noi, sunt, în genere, scrise într'o formă 
simplă si au mai mult acţiune, decât descrieri. -— 

T. Nic. Ur.-Loco. Ne trimiti acum, în toiul 


>» 


verii, o poezie despre „primăvară şi răcoarea ei. 


E asa mult până la primăvară, în câte prea de 


vreme să o „vestim” de acum. 


B. C. 
gutul nostru cititor, ceeace am spus asa de des 
şi altor cititori. "Anume. răspunsurile la manus- 
crisele ce ni se trimit. le dăm atunci când putem 
si când le vine rândul. De aceea. e de prisos ca 
trimitatorii manuscriselor să ne ceară să le răs- 
pundem si în cutare sau cutare număr. 

Dacă tii neapărat să-ți publicăm ceva, trimite- 
ne o anecdotă, o glumă, ceva ghicitori. adică bu- 
cati cât mai scurte si scrise cât mai simplu. Schi- 
ta trimisă de d-ta ..O zi de vară la tară” are e: prea 
multe înflorituri de stil. 


M. BL.-Brăila. — „Sunt militar”. Dragul meu, 
ai auzit greşit cum că noi am cere cuiva să ne tri- 
mită poezii spre publicare. Cu totul dimpotrivă. 
Aproape nu e număr din revistă în care să nu ne 
rugăm stăruitor să nu ni se trimită poezii, de oa- 
rece avem mult mai multe de cât putem publica. 


eka fear pet, OU SZ! ki EE z 
o I “BIBLIOTECA 


NIVERSITATH | 
CEA PÀ COPIILVn 


Veseli şi încântați că au scăpat de la moarte, 
doamna si domnul Şoricilă se imbratisara si ho- 
tărâră ca de acum încolo să se ferească de căsuțe 
in care atârnă bucăţi de caşcaval praiit. Lom 

. T. 


———— 00 k 


Mit. Cr. Regretăm că nu putem primi pro- 
punerea d-tale de a ne trimite în fiecare săp- 
tămână o poveste. Aveem destule, avem chiar 
prea multe. 


N. An.-Merei. Iti publicăm poezia „Mama”. 

Pan. I. NBuzău. — Te sfătuim în interesul 
d-tale să nu scrii încă de acum poezii, ci să în- 
veti ortografia, punctuatia si să-ţi dai silinţa sa ai 
un scris mai frumos, adică mai regulat si mai ci- 
tet. De poezii nu ducem nici o lipsă. / 

Stel. N. Pet.-Băicoi. — Se vede că, fiindcă eşti 
în vârstă mică, nu ştii că n'ai voe să copiezi poe- 
zii făcute de alţii şi să le semnezi cu numele 
d-tale. Cine nu stie că poezia „Somnoroase pă- 
sărele” este de Eminescu? 


S. Ioc.-Loco. — Nu ne gândim la înfiinţarea u- 
nui premiu pentru poezii, de oarece ni se trimit 
asa de multe si fără premii, încât cercetarea lor 
ne răpeşte un timp foarte preţios. 

In poezia trimisă de d-ta spui că sfântul din i- 
coană priveşte ursuz la copil. Sfinţii nau nicioda- 
tă privirea ursuză. 

Suh. T.-Galati. — Dacă te-ai gândi puţin si la 
timpul nostru, credem că ne-ai trimite mai pu- 
tine poezii, de care n'avem nici o nevoe si că vei 
continua să fii draguta noastră cititoare. 


R. Lan.-Loco. — Te sfătuim să nu mai scrii lu- 
cruri despre Patlagica. 
P A ——— on knn 


„UN EROU MODERN: 


Orologiul pistă noaptea jumătate. 

La a noastră poartă, oare cine bate ? 

Eu sunt bună mamă, fiul tău iubit, 

Cu cacao Suchard mă 'ntorc fericit. 
“Ene p». 


A Apărut; 


„Domnița alunĝata“ 


povești pentru mari şi mici de 
Sorin B. Rareș 


„Prețul, lei 30 


Atnlisrelo „ADRVRHUL“, B. A. 


SPIKO 


Pi 


unu va ză 


„In apă mam cufundct ş'acest peşte-am căpătat“. Pretul 5 Lei. 


PAG. 2=—=== 


DIMINEAȚA COPIILOR 


tară | 


De TOATE 9 AMESTECĂ 


Când copiii merg la şcoală. 


Când începem să scriem rândurile de faţă, au- 
zim pe stradă glasuri şi strigăte de copii. Sunt 
copiii cari merg la şcoală, se salută cu alţi ca- 
marazi sau chiamă pe prietenii din vecini. 

Auzindu-i, gândul ni se duce departe, la anii 
trecuţi asa de mult, când eram si noi în vârsta 
dragutilor noştri cititori şi mergeam si moi la 
şcoală. 

Dar ne silim să ne lepădăm de astfel de gân- 
duri, pentrucă ele nu ne aduc vreo bucurie. In a- 
devar, nu e vesel să te gândeşti că nu mai esti 
copil si nu mai esti nici om tânăr. lar vârsta co- 
pilăriei şi a tinereţii este vârsta cea mai fericită, 
este comoara cea mai prețioasă, cu atât mai pre- 
tioasa, cu cât nu poate fi păstrată totdeauna. 

Copiii să-şi amintească mereu lucrul acesta si 
să se bucure de fericirea de a fi in: vârsta cea 
mai fericită. 


Cititori vechi. 


Gândul nostru ni se duce şi la altceva: la numă- 
rul de cititori pe cari i-am avut în aceşti aproape 
opt ani de zile de când apare „Dimineaţa Copii- 
lor” şi de când ne dăm silintele ca ea să iasă cât 
se poate de bine. 

Ne gândim că multi din cititorii nostri dela în- 
ceputul apariţiei revistei sunt astăzi tineri in 
cursul superior de liceu. 

De asemenea, multe din drăgutele noastre ci- 
titoare dela început astăzi sunt  ..domnisoare 
mari”, pentru care „Dimineaţa Copiilor” rămâne 
o amintire. Dorinţa noastră este ca amintirea a- 
ceasta să fie cât mai plăcută. 

Dintre nrimii nostri cititori sunt astăzi destui. 
cari au alte gânduri. citesc alte cărti si nu mai 
aşteaptă. asa cum asteptau cu toată nerăbdarea, 
ziua in care să primească si să citească „Dimi- 
neata Copiilor”. 

Părerea noastră este — şi să nu se creadă că 
este o părere interesată — că ar face bine si ar 
fi în folosul lor ca si nrimii si vechii nostri citi- 
tori să nu se despartă de revistă. ci să continue 
a o citi. Credem că în ..Dimineata Copiilor” vor 
găsi si acum, când nu mai sunt copii mici, o lec- 
tură plăcută si interesantă. 


e cai Moca er 
Cititori noui ai revistei. 
Dar începutul fiecărui an şcolar aduce revistei 


alţi cititori, care — suntem siguri — îi vor ră- 
mânea credincioşi mai mulţi ani de zile. Aceşti 
cititori noui sunt copiii, cari merg acum pentru 
întâia oară la şcoală. 

Ba chiar, ştim că multi dintr'insii au început 
să ne fie cititori şi mai înainte de a merge la 
şcoală. 

Ştim că am avut si continuăm să avem destui 
cititori şi printre copiii cari nu stiu încă sa ci- 
tească. Părinţii le cumpărau şi le cumpără re- 
vista şi le citesc poveştile, poeziile făcute anume 
pentru copiii mici sau isprăvile lui Haplea, care 
este aşa de iubit de toţi copiii. 

Dragutii de copii se uitau la poze, rugau pe pă- 
rinti sa le citească de câteva ori poeziile care le 
plăceau mai mult si tot auzindu-le, le învățau si 
ĉi pe dinafară. 

Dorinţa de a citi ei înşişi îi făcea apoi să înve- 
te alfabetul si să înveţe, să citească, mai înainte 
de a merge la şcoală. 

In felul acesta, „Dimineaţa Copiilor” a învăţat 
pe multi copii să citească — lucru de care îi pare 
foarte bine. 


Cititori şi colaboratori. 


Din cititorii dela început avem astăzi destui, 
care au devenit colaboratorii revistei, aşa că le- 
găturile lor cu revista continuă, deşi ei nu mai 
sunt copii. Ba chiar unii dintr'insii sunt astăzi în- 
vatatori sau studenti la Universitate. 

Nouă. celor care stăm la conducerea revistei 
încă dela începutul începuturilor, această legătu- 
ră ce se continuă cu „Dimineaţa Copiilor” ne 
produce multă mulţumire. 

Ne produce mulțumire si pentru încă un motiv: 
pentrucă, datorită revistei, s'au putut forma scrii- 
tori pentru copii. lar de astfel de scriitori se sim- 
te multă nevoe. 

Vedem însă că şi cititori în vârstă destul de 
mică si care încă n'au pregătirea si cultura nece- 
sară, sunt grăbiţi să treacă în rândul colaborato- 
rilor noştri. Le spunem şi la rubrica aceasta că 
nu fac bine că se grăbesc să devie scriitori. Să 
înveţe mai întâi pentru dânşii, ca să aibă pe ur- 
mă ce spune si altora. 

In afară de aceasta, trebue să se mai stie ca 
noi, cei dela redacţia revistei, nu stăm cu braţele 
încrucişate, așteptând să ne vie material din a- 
fară. Totul este orânduit si pregătit la timp. 

——— CL —— 


LA AAA AAA AAAARAAAAAAAAAAA AAA AA 
4244442484244244444144284111.8.841EEEEHAFEGEEAA9848994204990249449944494924489809444449484484844299.89444898899889899888298 862 EEE EEE EE EEEE EEEE E E A a 


: 
: 
f 


+ 
badada aaa pă 


: 


PE pasă 


DIMINEATA 
ĈOPiILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 100 


13 Septembrie 1931 — Nr. 396 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CÂNTEC DE MAMĂ | < 


Copilaşi cu păr bălai, 
Şi cu râs pe buze, 


Noaptea vine şi din ceruri 


Cu puteri divine 
Ingeraşii o să-ți cânte 


Numai, numai să-te alinte 


Coruri sfinte 
Din guri şi din cobze. 


lar alăturea de tine 

Va sta unul mai bătrân 
Ca o veghe, multă vreme, 
Care grije-ti tine 

Si prin visuri se arată 
Ca o zână fermecată. 


888444944884444484444484-488444444864444844884448688 4888 8984444988 0416. 


CANTEC DE GENE 


A "'noptat şi pică 'ntruna. 
Dormi, copile, liniştit. 

A ieşit din nori şi luna, 
Ca să'mprăştie furtuna 
Mare dinspre Răsărit... 


Ingerii se joacă 'n casă 
Si lumina 'n părul tău. 
Ceasul a tăcut pe masă, 
Si 'n fereastra luminoasă, 
Vremea bate tot mai rău... 


re A 
Ei UA 
A 


18 


lar in seri, când ziua toată, 


pii 
Nu ai fost cumva, cuminte ka = Ci X 
Si-ai greşit în cele sfinte, Nm SALA 
lar apoi, de acest rău OY pr ai 
Ai rugat pe Dumnezeu, A wi 
Să te ierte, de rea faptă, vă 


Ingerul bătrân şi sfânt, 
El îl lasă pe pământ. 1 


t 
A 


Si-acum, dormi, 
lar de-ai greşit, GN 
Ingerul a si venit... 
E trimes de Dumnezeu 
Si veghez cu el si eu... 


Constantin Faget 


aa to 94489484444494494494844834448884444884944 84899 898 846444 


p 


> 


pf” 


soeennesesenresataree senrenaokados 


>- 
7 724444444444484444444444484448844444484484848444444444444444444. 


Dormi, că mamxri lângă tine, 
Si te leagănă uşor. 

In odae-i cald si bine. 

Ce tresari? cd nu e nime... 
Vântul tipa, călător. 


Dormi şi 'n zori Să fii frumos, 
Ca o pânză pe catarguri, 
Să te văd păşind pe ios. 
Mândru ca un „Făt-Frumos"”, 
Rătăcit in larguri.... ; 
Constantin Grassu-Salcia 


144449448444 95664 64444444444444-44-4-4-444-4444444444 88 844444 


LALADAAAAAAA AAA AAA AAA AAA BAA AAA AAA AA AAA ARA KA KARA AA AA RAKA AA KAK AKA LTE KA AAA RA AA AAA KARAK AAA AAA AA EEEE EEEE KARAK KA nene 


DIMINEAŢA COPIILOR 


ând era mai mică, Mioarei îi era 
lene câteodată chiar sa se joace, 
deoarece ştia ci mamă-sa o 
să-i zică, pe urmă, să puie la 
locul lor jucăriile împrăștiate... 
Si Mioarei nu-i plicca de loc 
acest lucru, Doamne fereşte! 

li făceau mustrări şi-i de- 
deau sfaturi si mămica si tăticu, dar degeaba. 
Nici vorbă de îndreptare! 

Azi asa, mâine asa, până când într'o noapte 
Mioara, având un vis minunat si plin de ciudate- 
nii, a început să se îndrepte. 

„„Aşa, i se arătase fetiţei, în vis, că mămică-sa 
îi dăduse voe să facă o călătorie în lumea fer- 
mecată a poveştilor. 

Şi în felul acesta stând lucrurile, după ce luase 


4 


RAE 


| 
1 
J 
i 
j 
H 
| 


LL 


Z f 
A 
ZI. 


ia ESE 


cu sine, plin până sus cu merinde, un cărucior 
tras de Azor, câinele curţii, Mioara plecase pe 
căi nestrăbătute în căutarea acelui palat, de care 
adesea îi vorbise mătuşa Ecaterinei. 

A mers ea ce a mers, trecând prin dumbrăvi 
pline de miresme, de flori şi fluturi cu aripile zu- 
grăvite de pictorii cei mai îndemânateci, urcân- 
du-se pe urmă pe treptele închipuite ale văzdu- 
hului, până ce a aiuns, cu cărucior cu tot, la 
poarta unui palat. 

Pasa-mi-te, era „palatul fermecat”. 

Mioara înaintă spre usa-i de aur, care se des- 
chise, prin minune, singură si intra, după ce-şi 
lăsase afară câinele si căruciorul, într'o sala cu 
pereţii de clestar şi imopdobiti de nemaivazute 
nestemate. 

Si era asa de luminos înlăuntru! Becuri nenu- 


Ni 


a 


CEE E TEI 1 E BR) A ra EUNAN ac acte ati NR r2 
PT a aia Na LU BA a at SENEO STI“ “TITT 
r DUM DN EATA COPIILOR S E —-~-E—— a AGS 


mărate şi artificii nevăzute luminau sala, în aşa 
chip, că fetita a trebuit să închidă, pentru o 
elpa, ochii. 
. Nu de departe se auzea venind un cântec fru- 
+ mos şi aşa de duios, că ti se rupea inima de iale. 
„cântă păpuşile mele, zise o voce, de undeva. 
Ti le dau tie si după dorinţa ta, ele vor cânta 
din gură Sau din muzici, flaute si mandoline. 


„O mamă — zise copila, — asa dar, a fost nu- 
'mai un vis?” Si fetiţa începu să povestească cele 
ce visase. 

„Ei vezi?! — spuse mama, — chiar in vis nu 
trebuie să fii neglijenti si leneşă, copila mea...” 

Visul a fost de mare preţ pentru Mioara. 

Acuma îşi strânge lucrurile şi jucăriile cu mul- 
tă dragoste şi hărnicie, fără a se plictisi vre- 


„Ele ştiu să joace jocuri, pe cari tu nu le ştii odată. Nicolae Mihăescu 
şi te vor învăţa şi pe tine. Va trebui, însă, ca 
atunci când vor cere păpuşile mele să li se dea 
să mănânce, să le fie îndeplinită dorinţa; dar să. 
strângă vasele de pe masă, să se desbrace sau 
să se îmbrace, află că nu ştiu. Acestea va trebui 
să le faci tu pentru ele. 

„Ține minte că orice lucru care nu va fi strâns 
la timp, se va preface în nisip...” 

Zicând acestea fiinţa nevăzută, se, deschise usa 
unui salon alăturat. Muzica încetă şi Mioara fu 
poftită înlăuntrul salonului, cu pereţii de argint, 
aur şi mărgăritare. 

Fetiţa zări şase păpuşi nespus de frumoase, 


A care veniră să-i zică: „Buna ziua!” 
. Atunci vocea necunoscută iar începu: 


„Acolo in dulapurile acelea de oglinzi si clesta- 
ruri, vei gasi, fetito, toate cele trebuincioase pen- 
tru tine si papusi. 

„Imbraca-le cum vrei, cu rochiile si dantelutele 
ce vei crede, dar nu uita ce-ţi-am spus. Eu plec. 
Rămâi cu bine, copila mea!” 


Y 
2 Şi vocea a încetat. 
Mioara, rămasă singură, a început să se joace 
cu papusile; apoi s'a aşezat la masă. 
După ce a sfârşit prânzul, fetiţa noastră s'a mai 
jucat puţin cu păpuşile, apoi, plictisită şi fără a 
tine seamă de spusele acelei voci necunoscute, 
A S'a culcat si a dormit frumos. 
ATX Deşteptându-se a doua zi de dimineaţă, a voit 
să se joace din nou; dar în locul păpuşilor a 
găsit... șase movilite de nisip! ; Drăgălaşa bucureşteancă Merula Zahariade, 
Mâhnită de această prefacere, a început să in vârstă de doi ani, care a oferit Arhiducesei 
A plângă si atunci... s'a desteptat din somn... Ileana un frumos buchet de tuberoze, la Mânăs- 
Mioara s'a uitat în jurul ei si a văzut că totul  tirea din Sinaia în ziua de 2 August 1931. 
era ca mai înainte. Arhiducesa i-a mulţumit îmbrăţişând-o, iar lu- 
Lângă ea, mama o întrebă ce a visat. mea a aplaudat gestul frumos al dragutei fetițe. 
-29-2D9--ME9--GP=--EM9--EN9--GB9—GOO—OBB--0B9--EBO-~ENS- -PILLIL -LILIAC PPT lro Mo» 
150 LEl ni i şi | 
in loc de 0 MIE de lei si TRENUL GRATIS la inapoere. 
t uie ESGAN 3 EL siva s : PAVI in 
Toţi cei din provincie cari vor să vie la Bucuresti, a: Ca moj, feria ocaziune, cu minimum 
putând apoi să se întoarcă gratis, cu trenul, in oraşul lor. — Aceasta între 28 August si 18 Septembrie, 
când are loc Marea Expoziţie de Aero-Auto-Radio Electricitate din Parcul Carol, Cu acest prilej C.F.R. aco'dă 50 la 
m sută reducere, iar revista „Realitatea Ilustrată“, prin carnetele ei speciale ce 'e emite cu această ocaziune, cu 
o - LEI 150, va dă putinţa sa va duceti grat's la cin: matogratele (Capitol si Roxy), gratis la Strandul Kiseleff, gra 


“tis la Expoziţie, o masă gratis — la prânz sau seara — la Bufetu! Colos, la Bufetul Presto, ori la Restaurantul Princiar. 
Apoi 25 la sută reducere din tarf la principalele hoteluri, ca Esplanade, Grand Hotel, 25 la su'ă la restaurantele Azuga, 
(Parcul Otetelişanu), 20 la sută la restaurantele Picadilly, Princiar etc. 

Aşa că minimale vor fi cheltuelile oricărui cetăţean care va veni în Seotembrie la Bucuresti, folosindu-se de 
Carnetul special al ,,Realităţii llustrate“', care se găseşte cu Lei 150, la 'oate chioşcurile de ziare din gă- 
rile stațiilor principale, sau la Administraţia revistei „Realitatea Ilustrată“ strada Const. Mille No. 9 (lângă Cercul Militar) 


E 


DIMINEAŢA COPIILOR 


CUNUNA 


intre copiii doamnei Foisoreanu, cea 
$) mai drăguță si mai bună la suflet era 
kae Nely. 


Era doar în clasa III-a primară, dar 
deşteaptă si săritoare la nevoe ca o fa- 
tă mai în vârstă. 


Fusese cea mai silitoare din clasă si de-a- 
ceea la serbarea de sfârşit de an primi „pre- 
miul l-iu cu cunună” 

Cum îi bătea inima, când „Doamna” i-a a- 


şezat cununa pe cap şi a sărutat-o! 

Acum, se întorcea fericită acasă; 
tul străzii întâlni pe Marioara Mărdescu, 
legă — cea mai săracă din clasă — care, aproa- 


dar la col- 
O CO- 


vmo 900 


DE FLORI 


pe de sfârşitul anului lipsise şi nici la serbare 
nu venise. Era tristă! 
Nely o întrebă îngrijorată: „Ce e, Mărdescu, 


cu tine, de ce ai lipsit atât de la şcoală?” 

— A fost mămica bolnavă, (si izbucnind in la- 
crimi) aseară a murit şi astăzi am ingropat'o!” 

Nely înduioşată, o mângâie; apoi merseră a- 
mândouă spre cimitir. Când văzu Nely mor- 
mantul fără nici o floare pe el, isi scoase, cu la- 
crimile în ochi cununa — de care fusese atât de 
fericită — si o aşeză deasupra mormântului... Si 
luând'o de brat pe Marioara, pasi repede spre 
poartă. 

Theodor Cuzinsky-Gabrielescu 


oeoo 


EI 


0990929099.60-6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PENTRU CITITORII MAI MICUTI 


.119000000000000000000000000000900et 194984926494 $4430-44444144444944443999234192944398899844994498948929 189 78499428448922992994844884882884494899988998484449 


PAG. 7 


. 


HHHH HHHH 


HHAH H 


| 


-44444444 14444 9494449449444 69449 6 0.4844144442414-42424-71-8-86-6464-4406446. 


9494488484888988484 €4444491444444444 


12444444444£514£844414-4H-444444.742844.444E4EH4444740444-044444444444444 


[SA AAA AAA AAA AAA RABA ii iii oii AAADA LALA LASAS SOO AA LA A AAA] 


444444444444444494404044 0444. 


TL ERNA Sete EN A R 


= BUNĂ DIMINEAȚA | 


Bună dimineaţa, dragă! Stiu, ti-i foam», mititică, 
A trecut o noapte 'ntraegă Dar te-aşteaptă gustărică, 
De când nu te-am mai văzut, > Prăjituri şi ciocolată, 
Vino 'ncoa să te sărut. ` Cozonac şi marmelată. 
Păpuşica mea iubită, Hai mai iute să gustam, 
Ai dormit tu liniştită? Dup'aceea ne'mbrăcăm 
Oare-a fost călduț in pat? Cu paltoane, că-i răcoare, 
Visuri bune ai visat? Si ne ducem la plimbare. 
Dorina 


9494-81-84 84-44-4-18--88844-8884-2844844829848282884826044- 2444. 424 64444444 
++ sapro etete 


EEA EAEE 
11FFHF-F-EHEF-EOG EEFE rr EERIE ER ERREA ERREEREEEEEAEEEEE ANNANN EEE 


| 
| 
' 


4444244444444444444444744-4440. 


ao 9 Ai 


PAG. d — ——— DIMINEAŢA COPIILOR 


ALE LUA 


HAPLEA 


EX = = = == ——=n 


KU Hovica Farani A | 
| 


„Sŭrut mâna, coană Froso! „Uite cățeluşul ăsta, „Am umblat eu multe zile, 
Hapleo dragă, salutare! Cum sunt nici doi la fel, Dar in fine l-am găsit. 
Trâăncăneşte tot Blegilă, Ptiu! să nu mi se deoache, Coană Froso, rog, primeşte-l, 
Zice: „Am surprizi mare. . Până când am dat de el, Bucuros l-am dăruit. 


— Ba păstrează, zic din parte „lar Blegilă păcătosul „Nu un câine oarecare, 


mi, Zice: „Hapleo, o artistă, Ci ca ăsta, un căţel, 
Curaşa javră nam ce face, Cum e Frosa, bunioară, Ca să-l poarte tot în braţe 
Insă Frosa-mi taie vorba: Fără câine nu există. Si să meargă tot cu el. 


„Ba-i drăguţ si tare-mi place“. 


ka 


x 


sitoții lagi ! 


DIMINEAȚA CUPIILOR== == 


— Măi Blegilă, ia-l de-aicea, „br te pui cu mintea Frosei! 
Că acum îl strâng de gåt, Ba că-i bun, că-i minunat, 

De când mă 'nvdrtesc prin lume, Cd o artistă, cum e dânsa, 
N'am văzut aşa urât“. E nevoe neapărat. 


„Ce'ncruntat se uiti Frosa! — Ah, Biju! rŭcm2ste Frosa 
lar Blesilă zice: „Stati, Foarte bine te-ai gândit. 
M'um gândit eu si la asta, E frumos şi dulce nume 
Căci Biju zic să-l chemaţi. Si cu-al meu e potrivit. 


„Bal sărută, il mdngd'e 

Si-l întreabă pe Blegila: 

„Cum ce nume zici Să-i punem? 
— Cel mai bun, zic, e Javrila. 


„O porneşte Frosa razna: 
„Când la Operă voi fi 

Si când voi cânta pe scenă, 
Cu Biju eu voi esi. i 


„lar pe stradă când voi merge, — Cum, nu ştiţi? vor spune alții, 
Lum»a'n drum se va uita: E la Operă artistă, 

„Cine-i doamna şi cățelul?” Coana Frosa, cea mai bună 
Despre noi va întreba. Cântăreaţă ce există”. 


In numărul viitor: 


„Eu inghit in sec, strâng pumnii, 
Cât p'aci să izbucnesc, 
Dar pe stradă e ruşine, 
Deci cu greu mă potolesc”. 
(Va urma) 


PAG. 10 - DIMINEATA COPIILOR 


COPIII SILITORI CARI AU OBȚINUT PREMIUL I-iu LA INVATATURA| 


1) Barbu B. Berceanu, cl. IV-a, Şco-la mixtă din com. Bordeşti. 2) Samuel Becher, cl. Il-a, $ oala No. 19 de baeti 
«Tunari», Bucuresti. 8) Didi Balinberg, cl. I, Brăila. 4) Ionel Z. Măinescu, cl. Il! a, şi Florica Z. Măinescu, cl. II-a, 
Balş. 5) Lea Hersch, cl IVa-, Şcoala «instrucțiunea Goldfarb, Loco. 6) Hart Hella, cl. Il-a, Şcoala de fete No. 10. 
Loco. 7) Cornelia Stoenescu. cl. Il-a, Şcoala de fete No. 2, Boiogani. 8) Cubat Henriete, cl. Il-a, Şcoala de fete 
No. 4, Botoşani. 9) Fro:movici I. Cecilia, «| l-a, Şcoala «Fraternitatea Zion», Loco. 10) Serper D. Leon, c'. Il-a, 
Şcoala Israelifilor de rit Spaniol, Loco. 11) Moldoveanu M. Ion, ci Ill-a, Şcoala <Poenărescu> şi Moldoveanu M. 
Virginia, cl. Il-a, Şcoala de fete «Stirbey Doa una», Bucuresti. 12) Wisman Henrieta, cl. Il-a, Scoala de feie No. 3 
«Elena Doamna», Piatra-Neamţ. 43) Botez C. Mina, cl. Ill-a şi Elena Botez C. Maria, cl. I-a, Şcoala din Ocnifa-Valcea, 


4 
ka DIMINEATA COPIILOR===——————= s———an A CAB fe 


i] | COPII SILITORI CAR! AU OBTINUT PREMIUL l-iu LA INVATATURA | 


—— mmm ormo 


1. Apostolescu V. Constantin, cl. III-a, Şcoala No. 1 din Piteşti. 2) Fotescu Maria, cl. l-a, Şcoala No. 24 de fete, 
Kucures i. 3) Perl V. Samnel, c'a, Şcoala «Luca Moise», P'oegti. 4) Nicolae Udristeanu, cl. II a, Şcoala No. 1 din 
Piteşti. 5) Niculau Alexandr na, cl. I-a, Şcoala din Bucureştii Noi. 6) Leibovici Mielu, cl. '11-a, Şcoala «Ronetti-Ro- 
man», Loco. 7) Cristescu . Niculae, cl. I-a A, Şcoala de băeţi No. 36, Bucuresti. 8) Alexandrina Copici, cl. Ilə, 
Scoala Galata-laşi. 9) Gheorghiu Gh. Cecilia, cl. I-a, $zoala No. 5 de fete, P.oeşti 10) Rozica Hirsch, cl. Il-a B, 
Şcoala «instru.fiunea Goldfarb», Bucureşti. 11) Lara Perper, cl. Il-a, Şcoala «Eleia Doamna Cuza» No. 2, Bolgrad. 
12) Goldenberg Rozalia, cl, IV-a, Şcoala< Instrucţiunea Goldfarb», Loco. 13. Frida Dr. Smaria Falicov, cl. Il-a 
şcoa a din satul Glodeni. județul Bălţi. 


e~ 


í 
À 


J 


E = DIMINEAŢA COPIILOR 


RA odată intr'o pădure un lup 
blând ca mielul. Nu se da la om, 
nici la alte vietăţi, ci mânca doar 

miere şi smeură ori mure, dacă 
afla, ori dacă îi da pădurarul un 

codru de pâine, ori vreun ciolan 
de ros. Ziceau oamenii, că lupul 
ăsta ar fi fost blagoslovit de 

Maica Domnului și Sar fi călugărit în legea lui 

de lup. 

De o fi uşa ori altfel, nu se stie. Ceeace stiu, 
este ca era mai blând ca un miel si iubea pe oa- 
meni întocmai ca $i un câine credincios. Numai 
ca de lucrul ăsta nu ştiau toţi si un vânător străin, 
dacă l-a văzut că se apropie de el, a pus pusca la 
ochi si a tras în lupul cel blând. Nu l-a ucis, dar 
1-a făcut trupul o rană, numai sânge. 

Asa cum era lupul, a mai făcut câţiva pasi si a 
căzut în nesimţire lângă un şanţ. Oamenii ce tre- 
ceau pe acolo socoteau că e hoit şi-şi vedeau de 
treabă, întorcând capul, ori astupându-se la nas, 
că li se părea că le vine miros de mortăciune. 
Singur un pustnic, ce trăia într'o colibă în mijlo- 
cul pădurei din apropiere, s'a dus să vadă ce e cu 
lupul acela căzut în sant. Si dacă s'a încredinţat 
că nu e încă mort, ta zis că oricât de fiară o fi el, 
e un suflet care suferă si trebue să-i aline durerea. 

L-a stropit cu apă rece, ca să-l învioreze, i-a 
spălat rănile si a dat la o parte sângele ce se în- 
chegase pe el şi i-a dat să bea și apă rece. Lupul 
a ridicat atunci capul si deschizând ochii a privit 
cu induiosare la bătrânul ce îngrijea de el. Si 
pustnicului i s'a făcut şi mai mult milă. L-a ridi- 
dat în braţe şi l-a luat cu el în colibă. 

Aci l-a pus pe o rogojină, i-a legat rănile cu foi 


i 
“a 


KK uj 
UR cc cal at koj ti fi ĝus kaŭ 


Ta Pie 
q LE] £ 


DIMINEAȚA COPIILOR= 


de platagina şi nu s'a lăsat până nu la înzdrăve- 
nit. Iar lupul, dacă s'a simțit vindecat de tot, a 
luat coada între picioăre şi a plecat înapoi la vi- 
ziunea lui. Dar pe pustnicul care l-a căutat cu aşa 
milă, nu l-a uitat. ; | 

In zori de zi, peste trei zile, pustnicu] s'a pome- 
nit cu lupul in bătătură. Venise cu o pâine să o 
aducă binefăcătorului său şi neîncetat din două 
în două zile venea la el și-i aducea pâinea de tre- 
buință, asa că pustnicu] nu mai era nevoit să se 
ducă în sat după ale mâncărei. Ba vara îi aducea 
şi poame din pădure, fragi, mere pădureţe ori 
mure şi bureţi de cei buni. 

Cu vremea, puterile pustnicului au scăzut şi 
dacă a înţeles lupul că-i e greu a se mai duce la 
fântână după apă, a căutat o ciutură cu care îi a- 
ducea și apa de băut. Din ziua când a găsit pe bă- 
trin zăcând pe patul lui de rogojină, nici nu sa 
mai mişcat de lângă el. Privea în ochii lui tinta, 
de-i ghicea gândurile şi le îndeplinea. 

Când mosu] a socotit că se apropie sfârşitul, s'a 
uitat lung la lup și a oftat: „Lupule, lupule, dacă 
ştii tu drumul în sat, așa că te-ai duce la preot 
să-l aduci să mă spovedească si să mă împărtă- 


„şească ? Ca să mor creştineşte”. 


Lupul l-a înţeles şi a pornit înspre sat, fără să 
se uite la cei ce-l huiduiau ori dau cu pietrele în 
el, Când a ajuns la biserică, toţi câinii din curtea 
preotului au început să se dea la el, dar numai că 
s'a uitat odată rău la ei şi i-a şi băgat in sperieti, 
de-au luat-o la goană. Preotul, cum l-a văzut că 
deschide cu laba usa casei, a îngheţat de frică. 
Lupul însă s'a apropiat frumuse] de el, l-a apucat 
cu dinţii de antereu și l-a dus în biserică. 

Intâi preotul a crezut că o fi vrind colaci şi i-a 
aruncat unul, ca să scape de el, dar lupul nici 
n'a vrut să se uite la colaci. 

Apoi, socotind că e necuratul, a început să facă 
cruci si să-i dea cu tămâie, dar degeaba. Lupul 
sta cu ochii tinta spre preot. Şi-a pus dar preotul 
patrahirul de gât, a luat cartea de rugăciuni la 
subțioară si Sfânta Taină in mână, si îndată lu- 
pul a început să se bucure și să dea din coadă. A- 


9090999999992099999000 


UN EROU MODERN: 


Orologiul sună noaptea jumătate. 
La a noastră poartă, oare cine bate ? 
Eu sunt bună mamă, fiul tău iubit, 
Cu cacao Suchard mă 'ntorc fericit. 


INDISCUTABIL 
PAINEA 


/ 


HERD 


FRETA 
x 7 o 


IF z 1 A t 


PAG. 13 


tunci preotul a priceput că ăsta nu era lup ca toți 
lupii, si s'a luat după el până a ajuns în coliba în 
care zăcea de moarte bătrânul pustnic. - 

Cât era de bolnav şi de slăbănog bătrânul, 
pe dată ce-a văzut pe preot că intră în coliba lui 
cu patrahirul de gât şi cu Sfintele Taine în bra- 


te, a căzut în genunchi si cu lacrami in ochia 


mulțumit că îa venit. S'a spovedit şi a primit îm- 
partasania cu evlavie. 

Peste două zile a si murit. lar lupul, dacă l-a 
văzut că nici nu mănâncă, nici nu mişcă, și că a 


înghețat si a intepenit, a priceput că sa sfârșit 


cu el şi a alergat din nou în sat la preot. Şi preo- 
tul, dacă a văzut pe lup din nou în poartă $i cu 
lacrimile curgandu-i siroaie, a înţeles că a murit 
pustnicul și că trebue îngropat. Tot pe urma lupu- 
luj sa dus în pădure cu cele trebuincioase la în- 
gropaciunea creștinilor. A făcut acolo prohodul si 
a înmormântat pe bunul bătrân în mijlocul pă- 
durei în care a trăit, lângă un paltin bătrân, asa 
cum dorise el. 

A vrut apoi să-l ia cu el pe lup, si să-l tie in 
curtea lui, căci aflase din gura celui răposat cât 
de blind şi de credincios era lupul acela. Dar n'a 
fost cu putinţă să-l miste de lângă crucea de brad 
ce înfipsese la căpătâiul groapei în care odihne 
binefăcătorul lui. knife 

Nemiscat a stat aci, până ce a venit Ĵarna $i un 
viscol grozav a ridicat nameti de mai bine de un 


- stinjen, care l-au îngropat de viu pe bietul lup 


lângă mormânt. Căci numai spre primăvară, când 
sa topit:'zapada, pădurarii au aflat oasele lupului 
la picioarele crucii şi si'au făcut cruce de atâta 
dragoste şi recunoștință la o fiară. 

Ei au răspândit printre oameni povestea lupu- 
lui celui blând de se ştie tot ce vă spusei. Se crede 
că din lupul ăsta se trag câinii din ziua de azi, că 
numai la câini se mai găsește dragostea și recu- 
nostinta la fe] cu a lupului celui blând din po- 
veste. 

Tata Naşu 


== 


A Apărut: 


„Domnița alunĝata“ 


poveşti pentru mari şi mici de 
Sorin B. Rareș 


Preţul 30 lei 


2 


ECEA Mi! 
BUNA 


ATEO NTO TESTA kro e vo ALAS „(Es 
5 ar GAE ANN 


7i Ka 


PAGI = 


“ e UIMINEAȚA COPIILOR 


j 


1 


4 


A 13 i = = A A A y = ZIA, 


17 
Von, 


» 
ui 


O POVESTE CU CIRESI 


N casa lui Gheorghe Pâslaru era sărbătoare. . 


Se întorsese băiatul dela liceu din Bucuresti. 

In orăşelul lor nu era decât gimnaziu. Dar fi- 

indcă Petrişor Pâslaru era un băiat bun si 

cu dragoste de învăţătură, după ce a terminat 
gimnaziul, părinţii lui l-au trimes la Bucureşti să 
faca liceul. Fusese primul an, in care Petrişor ur- 
mase la liceu. 

Acum bucuria revederii casei părintești era ma- 
re. Venit dintre străini, între ai săi, toate i-se pă- 
reau mai frumoase. 

Se întorsese cu note bune şi cu laude din partea 
profesorilor. De aceea părinţii lui erau si ei foarte 
bucuroşi şi nu numai. din pricină că s'a întors a- 
casă, ci şi pentru că au un băiat bun şi silitor. 

Petrişor şi cei ai casei terminaseră masa, prima 
masă acasă, prima masă de adevărată vacanţă. 
Toate mâncările i-se păruseră mai bune şi simțea 
» adâncă mulţumire. 

Voiau tocmai să se scoale dela masă, când pe 
use intră cucoana Marioara, vecina lor, cu o far- 
furie mare de ciresi. 

Toţi incepuri si rada, Petrişor era mai ales, 
maj vese] ca toti. 


Ciresile pe cari le adusese vecina, erau aduse 
pentru Petrişor si ele isi aveau povestea lor, Pa- 
rinfii lui Petrişor si cu cucoana Marioara isi mai 
aduceau aminte de cînd Petrişor era in fase. Dar 
şi mai de demult decât ei şi casele lor, era pe lo- 
curile acelea un cireş. Un cireş care făcea nişte 
fructe mari şi roşii, de făceau poftă oricui. Cire- 
sul acesta era în curtea cucoanei Marioara şi a- 
ceasta însemna că si cireşile erau tot ale vecinei. 
Aceasta însă era femee cu suflet bun si dădea la 
toţi din ciresile cele frumoase. Si desigur că şi Pe- 
trisor mâncase multe cireşi dăruite de cucoana 
Marioara. 

Dar s'a întâmplat odată, când Petrişor era mic, 
într'o zi cu soare strălucitor de început de vară, 
tocmai când sunt cireşile coapte, ca el să se plim- 
be prin curte, gândindu-se în ce fel să se joace. 
Atunci a văzut peste gard pomul încărcat de ci- 
rese. Si dintro dată i-a venit un gând. Ce bine ar 
fi, dacă n'ar fi gardul? Să se ivească o zână care 
să spună gardului să se ridice, ca să-l lase pe Pe- 
trişor să treacă dincolo sau să vie un uriaş tot din 
poveste, care să mute ciresu] din curtea cucoanei 
Marioara, în curtea lui. 


bn 


DIMINEAȚA; CUPELOR SS 


Privind mai mult la cireşi, Petrişor se gândi că, 
la urma urmelor, nu este chiar nevoie de o zână 
sau de un uriaș. Putea să mănânce ciresi si fără 
ajutorul acestora. 

Petrişor era băiat voinic şi nu-i venea greu să 
sară un gard, mai ales că gardul care-l despărţea 
de curtea cucoanei Marioara si de cireş nu era 
prea înalt. 

Petrişor se cățără pe uluci, sări în curtea de a- 
lături, apoi se sui în cireș. 

Era acum sus, pe ramurile pomului plin cu rod, 
în frunzişul răcoros si ocrotitor. Si cum ar fi făcut 
ori şi cine în locul Jui, începu să mănânce ciresi. 

Deodată însă, auzi la picioarele pomului un lă- 
trat de câine. Era câinele cucoahei Marioara, care 
era foarte supărat că cineva s'a suit în pom şi mă- 
nâncă ciresile stăpânei sale. 

Trecuse cam mult timp de când Petrişor era în 
pom şi se săturase de cireşi. 

Se pregătea tocmai să se dea jos si să se în- 
toarcă acasă, când se ivi belcaua cu câinele. 

Acum nu se mai putea da jos, de frică să nu-l 
inhate câinele. 

Cu el, Petrişor era prieten si îi dăduse de multe 
ori mâncare peste gard. Pe semne îsă, că atunci 
când era vorba de ciresile stăpânei sale, câinele 
nu glumea. Lătra mereu şi Petrişor vedea că nu 
se mai poate de jos. 

Cucoana Marioara ieşise în curte să vadă pen- 
tru cine latră câinele. Nu vedea însă nimic, pen- 
trucă frunzisu] ciresuluj era des. Dar nici câinele 
nu se depărta de loc de trunchiu. 

Atrasă de sgomot, mama lui Petrişor ieşise şi ea 
în curtea cealaltă si observând lipsa lui, începu 
să-l strige. 

Acum ce era de făcut ? 

Fără să vrea, Petrişor răspunse : „Aici sunt”. 

Atât cucoana Marioara, cât şi mama lui Petri- 
sor, nu se dumiriră la început, de unde venise 
răspunsul. Pe urmă, însă,văzând unde latră câi- 
nele, ghiciră. 

Petrişor, de ruşine, se făcuse mai roşu decât 
cireşele. 

După ce a fost dat jos şi adus acasă, a fost do- 
jenit pentru fapta lui puţin frumoasă. 

Dar după masă, ca şi acum, venise cucoana 
Marioara cu o farfurie mare de ciresi. 

„Am adus ciresi pentru Petrişor, ca altădată să 
nu mai sară gardul. Am să-i aduc mereu, căci de 


PAG. 15 


aceea a lăsat Dumnezeu poamele, ca să fie bucu- 
ria copiilor”, zise ea. 

Si întradevăr, s'a ţinut de vorbă. Cât timp au 
ținut ciresile, Petrişor a mâncat în fiecare zi ci- 
resi, 

Aceasta nu s'a întâmplat numai în anul acela, 
Si în anul următor, de cum au început să se coaca 
cireşile, vecina a venit cu farfuria plină. 

De atunci asa a rămas obiceiul. In fiecare an si 
cât timp ţineau ciresile, cucoana Marioara avea 
grije de vecinul ei Petrişor. 

Acum, după ce se întorsese de la București, du- 
pă un an greu de şcoală si o văzuse pe cucoana 
Marioara venind cu ciresile, isi aduse 'aminte de 
patania lui, de pe vremea când nici nu mergea la 
şcoală, când lăcomia îl cocofase în cireș, 

Cireşile, pe cari i-le tadusese cucoana Marioara, 
i-se părură mai bune decât toate cireşile pe cari le 
mâncase vreodată. Dinu Roco 


244444300246-248- 


= E 
A. 


PAG. 160 == ==: SD Ti 


———nDimiNEATA' COPIILOR 


| DE VORBA CUCITITORII | 


Ag. S. Gh.-Buzau. — Desigur că ni se poate 
trimite o poezie, scrisă pe o cartă poştală. Prin- 
cipalul e ca poezia să fie de d-ta şi să mai fie 
bună de publicat. După scris însă înţelegem că 
d-ta eşti încă în vârstă mică, aşa că, deocamda- 
tă, multumeste-te să citeşti poeziile ce publicăm 
în revistă şi mai târziu, iti va veni rândul să faci 
şi d-ta poezii. Atunci vei învăţa şi arta de a face 
poezii „reuşite”, artă ce nu se poate explica aşa 
de lesne în câteva rânduri, precum ne ceri d-ta. 

St. L.-Colonia Brebu. — „Visul lui Moş Glu- 
mici”. Când te înapoiezi la Bucureşti, treci, dacă 
vrei, într'o după amiază pe la redactie, ca să-ţi 
dăm îndrumările necesare, arătându-ţi si grese- 
lile de care trebue să te feresti. 

P. I.-Loco. Dragul meu, povestea „Fraţi de 
cruce” este mult mai lungă decât ar fi fost ne- 
voe. Afară de aceasta, mai e scrisă pe ambele 


ardis —— DEREN ATD Se = Ner 


La bazinul «Lido» din Breuresti, Mos ae Totogratiat ĉu UA grup de copii la serbarea dată de «Dimineaţa re 


fete ale hârtiei, ceeace nu se obisnueste cu ma- 
nuscrisele trimise spre publicare. Regretăm, prin 
urmare, că nu o putem publica. 

C. Fed.-Loco. — Poeziile „Dor de sat” 
ochii mamei”, trimise de d-ta se publică. 

Sil. Al. E-Clui. — Fiindcă ne-ai rugat frumos 
şi ai scris destul de drăguţ, iti publicăm povestea 
„Cei doi copii de aur”. 

Ni. P.-Loco. — Cele două poezii trimise de d-ta 
se publică, dar nu depinde nici de noi să facem 
să apară în cutare sau în cutare număr. La tipo- 
grafie sunt îngrămădite foarte multe poezii, care 
îşi aşteaptă rândul să fie culese. Cu privire la 
bucata despre care ne întrebaţi, nu ne putem 
pronunța, până nu o citim. 

I. C. P.-Ploesti. — Iti publicăm două din cele 
patru poezii trimise de d-ta. Citeste mai sus, ca 
să fii lămurit despre cauzele întârzierei. 


[> | e 


şi „In 


COZONA 


[FAINA 'DE-AUR HERDAN | FAINA DE AUR HERDAN [E 


Atelierela „ADZVERU].", A A