Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages651-700

Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Ilie Rabotnic 
cl II-a primară 
Streiff A. Sem Mihail G. Kaufman Stanciu M. Mihal Şcoala „Vasile Adamachi", Iași 
cl. I-a primară cl. H-a primară cl. IV-a primară . 
Şcoala 'Mixtă „Voinţa” Scoala de băeţi „Mântuleasa” Școala de băeţi, Dej 


Bucureşti București 


Vornici Mihail 
cl. IV-a primară 
Vornici Octavian 
c! [I-a primară 


Sergiu Haber Itzcovici L Saul Z. Marcel Scoala de báeti D. Bolintineanu 

cl. l-a primară cl. IV-a primară cl. IV-a primară Bucureşti 
Şcoala de báetj ,Poenárescu" Şcoala de băeţi No. 13 Comunitatea Evreilor Halerman 
București Bucureşti București 


Baiatu Cecilia 
cl. I-a primară 
Baiatu V. Otilia 


Bârzu loan Iliescu P. Florica cl. III-a primară 
cl. H-a primară cl. H-a primară cl. IV-a primară Scoala de fete No. 15 
Nicoletta N. Georgescu Şcoala ide băeţi No. 29 Şcoala de fete No. 2 Bucure:ti 
cl. I-a primară Bucureşti Iliescu P. Paul 
Şcoala de fete „C. Romanescu” cl. H-a A. 
Bucuresti Liceul „Matei Basarab” 
Bucureşti 


7, j Emil Botancu 
Di — ; medi cl. II-a primará 
Solomon Horovitz Roşu D. Laura Schwartz Lia : Școala de Stat No. 1 
cl. I-a primară cl. I-a primară cl. l-a A. primară Brasov 
Şcoala de báeti Scoala de fete No, 13 Schwartz Peppy 
Piatra Neamţ Roşu D. Victor cl. H-a A primară 
cl. I-a primară Şcoala de fete „Instrucţiunea 
Scoala de băeţi No. 6 Goldfarb” 


Ploeşti București 


Bădescu Fl. Florian 
cl. Il-a primară 
Scoala de báeti No. 1 
Bădescu F!. Constantin 


Ll 


* 


/ 


Florica Z. Măinescu loan Călinescu cl. I-a 
cl. IV-a primară Marcel Stoichiţa : cl. II-a primară Liceul Şt. Popescu 
Ilie Z. Măinescu cl. IV-a primară Constantin Călinescu Bădescu Fl Ion 
cl. II-a primară Marcel Stoichiţia cl. IV-a primară cl. H-a 
Şcoala 'de báeti Balş cl. l-a primară Séoala de báe(i „Mântuleasa” Liceul „Şt. Popescu” 
Jud. Romanați Şcoala de Stat, Justeri(a Bucureşti Corabia-Romanați 


MaLa 
CLOSCA 


Desene de GEO wText de Mos Nae 
Ra NN d 


Q 


10) Haplea işi schimbă locul de cloşcă 
IEEE PESTE IE Sr E NEI PE DE E UE REIES IEEE PICS IP ISI OEI IEI MER CT PE E IEEE 


Se'njelege, are grijă Cât de'ncet, dar vremea trece, ` Să fi fost cam miezul zilei, Când 'nirá járanu'n curie 
»Oul" să şi-l inveleascá Iatá, astázi se'nplineste Haplea cánd s'a pomenii Si pe Haplea cánd zári, 

Cu trei pături sau chiar patru, Chiar o lună şi trei zile, Cu ţăranul care oul Nemișcat, făcând pe cloşca,  . 
Noapte^ ca să nu răcească, De când Haplea tot cloceste. li dăduse de clocit. Râsul nu-şi putu opri. 


„Prost mai e! îşi zise'n gându-i, 
Cum pe lume seamăn n'arel" 
Ins'apoi, oprindu-si râsul, 
Intrebă cu voce tare: 


Rabdă incă pujintel, 
Căci pe urmă-i bucuria 
Cu măgarul frumusel" 


„insă soarele má bate 

Şi mă arde ziua toată, 
Suni aşa prájit de soare, 
Parcă-e şuncă afumată. 


B YOare n'ar fi cu putinţă 
Mai la umbră să mă mut? 
Cáci la umbrá, la rácoare, 
E clocitul mai plăcut. 


»Din Háplesti, pujin la dreapta, 
Am văzut un deal irumos, 

E si umbrá, iar in várfu-i 

Bate vántul rácoros. 


„Ai putea să mergi acolo, 
Stai pe ou tu până'n seară, 


Te întorci acasă iară. 


Haplea face cum îi spuse 

Si cu noaptea 'n cap pornește 
Sus, pe dealul cel cu umbră, 
Unde vântul răcoreşte. 


Acolo se simte bine, 

Mai ales că-i liniștit, 
Este singur, când plecnas, 
Nici un om nu l'a zărit, 


In.n-rul viitor: „CE A ESIT DIN OUL DE MÁGAR" 


Iar cánd vezi cá se'nopteazá, 


Bisio 


„Merge, merge, Hapleo dragă? 


wersiti:NH își | 


mo —À -— —À 


Vesel, mulțumit e Haplea, 

Că țăranul a venit, 

Dar chemându-l mai aproape, 
La ureche i-a şoptit: 


„Măi cumetre, bine-ar merge, 
necájesc 


— Cred cá s'ar putea, răspunse 
Táránoiul cel siret, 

Dar sá bagi la ou de seamá 

Si să umbli mai încet. 


Dar socot că e mai bine 


„Numai bagă bine seama, 
Când duci oul la clocit, 
Să nu-l scapi şi să se spargă, 
Chiar acuma la sfârşit“. 


„Faci aşa pân'vine ziua, 
Mágárugul ca să iasă, 
P'urmă, Hapleo, n'avea grije, 
Poţi să stai frumos acasă. 


| 


Ziua întâi tu o plăcere, 
Haplea sbiará şi clocește. 

Nu e nimeni ca să-l vadă. 
Nimeni nu-l mai necăjește, 


Neclintit stă ziua toată, 
Iar când bine s'a'noptat, 
Muljumit se'ntoarce-acasá, 
Cu dovleacu 'nfágurat. 


(Sfârşitul în n-rul viitor) 


POVESTE ORIENTALĂ 


AND Ima, cel dintâiu împărat al Persiei s'a sui! 

pe tron, Duhul Binelui i-a dăruit un plug de aur 

şi i-a zis: „Este scris la cartea vieţii tale cá vei 

domni 900 de ani si că la sfârșitul domniei ta- 

le împărăţia ta va fi în întregime ca o grădină 
din ccle mai frumoase”. 

Nu e puţin lucru să ştii că ai de trăit încă 900 de ani. 
De aceea, împăratul Ima se bucură mult de vestea ce-i de- 
te Duhul Binelui. Numai un singur lucru nu-i făcu plă- 
cere: gândul că fiii săi Trita şi Hoama n'ar fi putut să trà- 
iască asa de mult, asa că, in loc de a-i urma la tron, ar fi 
murit înaintea lui. 

Trita şi Hoama erau doi fraţi gemeni. La înfăţişare, 
semănau foarte mult unul cu altul, însă erau tot atât de 
deosebiți la fire si la purtare. Trita era de felul său tare 
neastâmpărat si nu putea sta o clipă locului. Se gândea 
mereu la lucruri pe care, până atunci, nici un om nu le 
făcuse şi nici nu le încercase măcar. 

Hoama, din potrivă, avea o fire așezată şi potolită. 
Se gândea şi el, dar se gândea la lucruri practice, la lu- 
cruri ce erau cu putinţă să fie făcute. 

Intre acestea, împăratul chemă la dânsul pe cei şapte 
înţelepţi ai împărăției si le vorbi în felul ce urmează: 

„Mie imi este scris să dămnesc 900 de ani, iar 900 de 
ani nu trec asa de lesne.’ Insă, pentru ca fiii mei să-mi 
poată urma la tron, trebue ca ei să trăiască cel puţin o 
mie de ani, ceeace nu-i lucru uşor. Aşa dar ce este de 
făcut? 

— lată ce este de făcut, răspunse cel mai bătrân din 
din cei şapte înţelepţi. Să trimitem pe fiii Măriei Tale să 
locuiască în insula sfântă din mijlocul lacului Vurucasa 
şi să-i lăsăm acolo 900 de ani. Se ştie că toate fiinţele din 
insula aceea rămân pururea tinere şi nu mor nici o dată”. 


10 


de 


ALI-BABA 


Impăratului nu-i plăcea să se despartă de fiii săi per 
tru o vreme asa de lungă, însă, fiindcă era vorba despre 
viaţa şi viitorul lor n'avu incotro, ci trebui să consimtà. 

O barcă de argint cu lopefi de aur duse, așa dar, pe 
Trita si pe Hoama în insula sfânta din mijlocul lacului 
Vurucasa. Bătrânul înţelept, care îi insofise până acolo, 
le spuse la despărţire: „Dacă ţineţi la viaţa voastră si la 
binele împărăției, să nu párásiti insula, ci să așteptați ziua 
în care veţi fi luaţi cu barca aceasta”. 

Insula aceea era o grădină minunată, un adevărat 
raiu pământesc. Nu era decât un singur anotimp: o pri- 
măvară veşnică. Văzduhul, îmbătat de aroma florilor ce- 
lor mai plăcut mirositoare, răsuna de cântecul mulfimei 
nenumărate de păsări care de care mai frumos colorate. 
La fiecare pas întâlneai tot felul de pomi roditori, ale că- 
ror fructe erau hrana cea mai gustoasă ce sar fi putut în- 
chipui. 

Trita se imprieteni cu păsările, invátá să cânte ca ele 
şi se sili chiar să înveţe a sbura. 

Lui Hoama însă îi plăcea să stea la umbra pomilor și 
la rădăcina florilor şi celorlalte plante. Asa putea el să le 
înveţe graiul, izbutind a înţelege tot ce frunzele isi sopteau 
una alteia, atunci când erau miscate de vânt. 

Unul după altul, au trecut multi ani de când cei doi 
frati se găseau in insula sfântă a primăverii si a tinere- 
fii veșnice. Putin câte puţin, corpul lui Trita se acoperi de 
fulgi si de pene lungi și strălucitoare, iar în creștetul ca- 
pului îi crescu cu mof de coloare albastră. Din pricina că 
zi şi noapte trăia printre păsări, Trita deveni până la ur- 
ma urmelor el însuși o pasăre. 

De asemeni, puţin câte puţin, corpul lui Hoama se în- 
tări, picioarele îi prinseră rădăcini în pământ, iar braţele 
i se împodobiră cu frunze şi cu flori. Din pricina că zi 


SE DIMINEATA 


şi noapte trăia printre arbori, Hoama deveni până la ur- 
urm<ior el însuși un arbore. 

Au trecut o sută, au trecut două sute, au trecut trei 
sute de ani. Hoama murmura mişcând frunzele verzi, se 
impodobea în fiecare zi cu alte flori si sugea cu rădăcini- 
le sale puterea şi tinerețea fără sfârșit a pământului. 

Insă sufletul lui Trita era mereu frământat şi turburat. 
Trita sbura fără întrerupere si schimba întruna cânte- 
cele ce cânta. Frumoasa insulă îi se părea di ce în ce mai 
mică, iar gândul că n'are voe să o părăsească, îl umplea 
de durere și máhnire. Se frámánta şi se chinuia amar de 
tot când își îndrepta privirile dincolo de apa lacului și 
zărea întinderea pământului. 

„Dece te frámánfi si te chinuesti? îl întreba Hoama. 
Aici nu duci lipsă de nimic si nimic nu poate să-ți facă 
vreun rău. In insula aceasta este împărăţia tinereții ves- 
nice. ^ 
— Mă mistuiu de dorul întinderilor nemárginite, rás- 
pundea Trita. La ce imi folosesc aripile, dacá nu pot sbura 
dupá pofta inimei? 

— Rabdă si așteaptă! il sfátuia Hoama. Va sosi si ziua. 
când vom părăsi insula aceasta”. 

Insă, Trita nu mai avu puterea să rabde. Intro dimi— 
neajá isi desfásurá aripile cu pene strălucitoare si sbură 
dincolo de insulá, dincolo de lac, dincolo de pádurile verzi 
şi de câmpiile întinse. 

Au trecut zile după zile, dar Trita nu se mai întoarse. 
Hoama plânse mult, îndreptă spre cer lungile sale braţe 
şi încredință vântului foile florior sale, ca să le ducă lui 
Trita. 

La urmă îşi zise: , Trebue să merg eu însumi si să-l 
caut”. 

Se osteni și se chinui mult. ca să-și smulgă rădăcinile 
din pământ, trecu peste apa lacului si porni spre partea 
în care pierise fratele său Trita. Se nimeri să fie atunci se- 
cetă mare pe pământ. Din pricina aceasta se vestejiră și 
căzură frunzele și florile ce mai rămăseseră pe Hoama. 

Cu crăcile şi ramurile sale, Hoama semăna acum cu 
un schelet, care avea o mulţime de braţe. Pe unde trecea, 
şi oameni si animale se opreau mirati să-l privească si zi- 
ceau: „Un arbore care umblă! Un arbore care umblă!”. 

Hoama merse, merse, până ce ajunse la o peşteră, 
care se deschidea în mijlocul unui munte. Deasupra unei 
stânci negre şedea o bătrână groaznică la vedere. Era 
vrăjitoarea Nesa. 


„Este aci o pasăre cu aripile de foc? o întrebă Hoa- 
ma, 

. — Este! Este!" îi răspunse vrăjitoarea, 
ráutate. 

Fürá sá se sperie, Hoama intrá in pesterá. Era acolo 
împărăţia duhurilor rău făcătoare, dusmanele binelui si 
ale vieţii. Impăratul acestor duhuri era șarpele Dahaca, 
un şarpe cu trei capete, trei cozi și care vărsa din trei guri 
un foc aducător de moarte. 

Acolo sármanul "rita, închis într'o colivie de aba- 
nos, cânta cu o voce aşa de îndurerată, că ar fi stors şi 
pietrelor lacrimi, dacă pietrele ar fi avut urechi să audă. 

Hoama se repezi drept la el şi cu lungile sale ramuri 
strânse colivia cât putu mai tare. Vroia să o rupă si in 
chipul acesta să scape pe fratele său. Insă, în loc să se rupă 
colivia, se rupeau crăcile si ramurile lui Hoama. 

Intre acestea, dintr'o scobitură a pesterei esi şarpele 
Dahaca si se porni să verse flăcări din cele trei guri ale 
sale. Luá foc Hoama si se aprinse si colivia in care era in- 
chis Trita. Arse Hoama, arse colivia si arse si Trita. 

Insă Trita nu putea muri. Ca si pasărea mitologică 
Feniz, care învia din cenușa ei, așa învie si Trita din cenu- 
sa sa. Invie mai voinic si mai frumos de cum fusese și se 
pregăti să sboare departe. Dar mai înainte de a sbura, 
luă o rămurică, singura ce rămăsese din corpul lui Hoa- 
ma si pe care o crufase focul. 

Cu rămurica aceasta Trita se întoarse la insula sfântă 
din lacul Vurucasa, o puse în pământ și o stropi în toate 
zilele cu lacrimile sale. 

Din rămurica aceasta crescu un copăcel, în care mai 
trăia Hoama, Când foșneau frunzele copăcelului, credeai 
că auzi vocea lui Hoama. 

Unul după altul, trecură nouă sute de ani. Barca de 
argint veni din nou în insulă, ca să ia pe fiii împăratului. 
însă numai Trita era în viaţă. 

Trita isi căpătă iarăși chipul de om si se sui în scau- 
nul împărătesc al Persiei, dar amintirea iubitului său fra- 
te Hoama nu se şterse nici odată din inima sa. Ori de câte 
ori vroia să ia o hotürire însemnată, se ducea în sfânta in- 
sulă din lacul Vurucasa și cerea sfat dela copăcelul în ca- 
re mai trăia Hoama. 

De fiecare dată, copăcelul îi soptea la ureche cuvinte 
pline de înţelepciune si bunătate. ` 


Prelucrare din limba italiană de 
ALI BABA 


rânjind cu 


w o 
Nu páta sortica 
i Chica, chica, chica 
Nu păta sorfica. 
Chica, chicănașii, 


Nici pantalonaşii. 


Dar ia seama bine, 
Că mamica vine, 
Cu o nueluge, 


Tare jucăușe, 


Si face harși 
Pe pantalonași. 
Vai! aga nu e bine. 


Dar mintea la cap vine, 


In vederea reinceperii şezătorilor artistice- 
culturale organizate de „DIMINEAȚA 
COPIILOR“, redacţia roagă pe părinţii a 
căror copii au reale aptitudini muzicale, coreo- 
grafice etc. să bine voiască a-i anunţa in 
orice zi de lucru la sediul „Dimineţii Copiilor“, 
Str. Const. Mille, 12, etaj I. 

Se va continua astfel în cadrul acestor 


şezători, opera de prezentare şi încurajare 
a tinerelor talente. 


ADRIANA SEITAN 
O mică dansatoare talentată 


POVESTE POPULARĂ RUSEASCĂ 


U de parte de pădurile care se întind dealungul 
marelui râu Volga, era odată bogata și înflori- 
toarea cetate Chitesc. 
Acolo domnea prințul Juri, bun si iubit de 
popor. Prinţul acesta avea un singur fiu: pe vi- 
teazul si chipesul voevod Vsevolod. 

Intr'una din zile, Vsevolod merse la vânătoare în pă- 
durile din apropierea cetăţii. Zărind un urs, se luă după 
el, asa cá se depărtă de tovarășii săi de vânătoare si se po- 
meni singur în întinderea nesfârșită a pădurilor. 

La un desis, ursul se făcu nevăzut, iar Vsevolod esi în- 
tr'o poiană împodobită cu o mulțime nenumărată de flori. 
In poiana aceasta Vsevolod întâlni o fată de o nespusă fru- 
musete. Frumoasa fată împletea cununi din florile ce cu- 
legea. In acelaș timp cânta cu o voce cum nu se auzise pâ- 
nă atunci, atâta era de frumoasă. 

In jurul fetei erau strânse vietátile pădurii — păsări, 
lupi, vulpi, cerbi, urşi și o ascultau vrăjite de glasul ei. In- 
să, când văzură pe Vsevolod, toate vietátile fugiră speriate, 
iar fata rămase singură şi uimită la vederea acestui tânăr. 

„Cum te chiamă? o întrebă Vsevolod. 

— Fevronia, răspunse ea. Si îi mai spuse că locueste 
în pádure.cu fratele ei, care era dus să culeagă miere. 

Fermecat de frumuseţea Fevroniei si de dulceafa gla- 
suluti ei, Vsevolod scoase din deget un inel scump si îl tre- 
cu în degetul inelar al Fevroniei. O întrebă apoi, dacă n'ar 
vrea să-i fie soţie. Fevronia răspunse cu glas tremurător că 
primeşte să se mărite cu viteazul si chipesul Vsevolod, cu 
toate că nu știa cine este el. 

Vsevolod se simţi nespus de fericit de răspunsul Fev- 
roniei. Isi luă rămas bun dela ea, spunându-i că se va in- 
toarce ziua următoare. După aceea se depărtă. 

Nu mult după aceea veniră si tovarágii de vânătoare 


12 


de VASILE STĂNOIU 


ai voevodului Vsevolod. Dela dânşii Fevronia află cine este 
logodnicul său. 

Ziua următoare, Vsevolod, însoţit de tatăl său si de un 
mare număr de osteni si popor, merse să ia pe frumoasa 
Fevronia şi să o ducă la Chitesc, unde era să se facă nun- 
ta. Insă, când nuntasii se găseau încă în pădure, veni aler- 
gând Cuterma, un betivan si un om rău. Cuterma aduse 
vestea cà Tătarii, care erau mulţi ca frunza si ca iarba, au 
năvălit, arzând, măcelărind și pustiind tot în drumul lor și 
că se îndreaptă spre cetatea Chitesc. 

Cuterma spusese adevărul, căci nu trecură nici cinci 
minute la mijloc si se auziră tropote şi nechezat de cai si 
strigăte sălbatice. 

Erau Tătarii, care prinseseră pe Fevronia şi o duceau 
în mijlocul lor. 

Văzând aceasta, Vsevolod vroi să se repeadă singur în 
gloatele tátáresti și să încerce a scăpa pe iubita sa logodni- 
că. Dar fu oprit de tatăl său, care îi zise: „Nu vei scăpa pe 
Fevronia, ci îţi vei pierde si tu viaţa. Lucru mai cuminte 
este să ne întoarcem la Chitesc, să strângem oaste cât mai 
mai multă si apoi să pornim împotriva Tătarilor”. 

Vsevolod își dete seama că n'are alt ceva de făcut. Se 
întoarse, așa dar, la Chitesc cu tatăl său şi cu ceilalţi nun- 
taşi. 

Tătarii însă prinseră si pe Cuterma care, speriat de a- 
menintárile lor, le promise să le arate drumul ce duce la 
cetatea Chitesc. 

Călăuziţi de Cuterma, Tătarii porniră înainte, oprin- 
du-se tocmai când începuse să se lase noaptea. Aprinseră 
focuri si se puseră pe mâncare si pe băutură. 

Biata Fevronia plângea îndurerată in căsuţa în care 
fusese pusă. Insă, când Tătarii, sătui de mâncare si ameţiţi 
de băutură, se culcară să; doarmă. Fevronia, înălțân- 


du-si ochii spre cer, începu să se roage de Maica Domnului 
şi să zică: „Fecioară sfântă si preaslăvită! Fă o minune! Fă 
ca Tătarii să nu poată vedea cetatea logodnicului meu". 

După ce își făcu această rugăciune, Fevronia se simţi 
mai liniștită si putu să adoarmă. Dar Tătarii, trezindu-se 
din somn, porniră la drum mai înainte de a se lumina de 
zi şi ajunseră la tármul unui lac mare. 

„Unde este cetatea Chitesc? întrebă căpetenia lor pe 
betivanul Cuterma. 

— Putiná răbdare si o vom vedea îndată ce se ivesc 
zorile zilei. Nu este departe de lacul acesta”, răspunse 
Cuterma. 

Si iată cá se iviră zorile si cerul se lumină cu o fru- 
moasă lumină trandafirie. Cuterma strigă: „Aud clopotele 
dela Chitesc!". 

Insă, în zadar, atât el, cât si Tátarii isi îndreptau pri- 
virile în toate părţile: de jur împrejur nu se zărea nici o 
cetate, nici măcar o casă. O perdea de ceaţă fină învăluia 
cetatea Chitesc si o făcea să nu poată fi văzută. 

„Mincinosule! Trădătorule! îi urlau lui Cuterma Tă- 
tarii. Ne-ai minţit! Nu ne-ai dus pe drumul cel adevărat! 


— Dar eu aud clopotele dela Chitesc! răspundea Cu- 
ia: Cetatea e aci, aproape de lac, din totdeauna a fost 
aci 

— Noi nu auzim nimic!” tipau Tátarii spumegând de 
mânie. 

Se luminase bine de zi. Cu toate acestea, cetatea Chi- 
»tese nu se zăria nicăeri. Lui Cuterma îi venea să înebunea- 
scă de groază si în zadar igi astupa urechile, ca să n'audă 
clopotele dela bisericile din Chitesc. 

..Dintr'o dată, se săvârşi o minune nespusă: cetatea 
rămânea nevăzută, totuşi în apele lacului se văzu oglindin- 
du-se întreagă. Oglindindu-se cu casele ei, cu palatele şi bi- 
sericile ei. i 


fucurești.— In parcul de la Şoseaua Kiseleff, un me 
lăutar amuză pe copii. 


La vederea aceasta, Tătarii rămaseră muţi de uimire 
Priveau năuci, fără să poată înţelege ceva. 

„Maica Domnului, ifi mulțumesc!” strigă din căruță 
Fevronia, cuprinsă de bucurie. 

Tătarii, ingroziti de minunea, pe care nu o puteau în- 
felege, o rupseră la fugă, scoțând urlete sălbatice. 

In vremea aceasta, voevodul Vsevolod îşi frângea mâi- 
nile de durere la gândul că Fevronia este roabă la Tătari. 
Totuşi, ascultând de sfatul tatălui sáu, strângea oaste si fá- 
cs pregătiri, ca să apere cetatea Chitesc de năvala Tăta- 
rilor. 

In zorii zilei, prințul Iuri, voevodul Vsevolod si toţi 
oștenii erau pe zidurile cetăţii, de unde vedeau cum se a- 
propie hoardele dușmane.... Insă, iată că văzură şi altceva: 
din apele lacului se ridica un nour de aburi albi, ca o pân- 
ză luminoasă. Cu toate aestea. cerul era senin si curat. lar 
nourul, care se ridicase din lac, infásura din toate părțile 
cetatea Chitesc. 

„Minune! strigară cu toţii într'un glas. Mantaua Maicii 
Domnului apără cetatea noastră!” Şi căzură cu toţii în ge- 
nunchi, înălțând rugăciuni de mulțumire. 

Când văzu minunea întâmplată, Vsevolod prinse din 
nou curaj de om viteaz. Strânse pe oșteni si le zise: „Inain- 
te! Dusmanii nu ne văd! Pe ei si să scăpăm pe iubita mea 
Fevronia!”. 

Multi Tátari au fost măcelăriți, iar o parte si mai mare 
au fost prinşi de vii şi luaţi ca robi. De asemeni, a fost scă- 
pată si Fevronia, sănătoasă si teafără. 

In aceeași zi, în biserica dela Chitesc s'a făcut cununia 
viteazului Vsevolod şi a frumoasei Fevronia. S'a pornit a- 
poi ospáful, care a ținut patruzeci de zile în sir. Imi pare 
rău cà nu pot spune cum s'a petrecut la ospátul acesta, ze 
s'a mâncat si ce s'a băut. 

Nu pot spune, pentrucă au uitat să mă cheme și pe 
Prelucrare de VASILE STANOIU 


t 


mune. 


Ghicitori si întrebări cu păcăleli 


Ca un ciur sunt găurit, 
Totuși, cât sunt iscusit! 
De-mi dai apă, ca să beau, 
O păstrez atât cât vreau. 
Hai acum să mă ghicesti, 
Un copil deștept de ești. 


N'am nici carne, nam nici oase, 
Dar am degete. frumoase, 

"Cinci la număr, cum ai tu. 

Mă ghicesti acum ori nu? 


Lesne mă poli împărți 
In câte părți ai dori, 

4 Dar e bine să mă crezi, 
Nu-i posibil ca să vezi, 
Nici un semn că m'ai tăiat. 
Când acestea ai aflat, 
Sunt cam lesne de ghicit, 
Dacă-un pic tu te-ai gândit. 


Din două bucăţi suntem făcule 
Fabricate, nu născute, 

lar atunci când ne unim, 
Stofă, pânză despărțim, 

De rămânem despărțite, 

Stau şi ele tot unite. 

Să te văd acum, amice, 

Ca să afli cum ne zice. 


Răspunsurile se vor publica în nu- 
mărul viitor. 


GHICITOR 


POTI ESI DIN INCURCATURA 


in istorioarele pe care le publicăm 1nai jos, se 
va vedea cum un om deștept și priceput știe să 
iasă din încurcătură, atunci când se găsește în 
faţa unor chestiuni, cărora nu este lesne să le 
dai de capăt. 


Un Arab lăsase la moartea sa celor trei fii ai săi 19 
cai, punându-le însă condifiunea să-i împartă în felul ce 
urmează: fiul cel mai mare să ia o jumătate din cai, al 
doilea un sfert, iar al treilea a cincea parte. 

S'a văzut însă că nu era cu putință să se împartă 19 
cai în felul acesta. Atunci, cei trei fraţi se rugară de un 
bătrân înţelept să le facă el impárfeala așa cum hotărise 
tatăl lor. 

Bătrânul înţelept, după ce stătu puţin să se gândeas- 
că, strânse la un loc pe cei 19 cai, apoi adăugă la ei si pe 
propriul sáu cal. După aceea, făcu impárfeala. Fiului ce- 
lui mai mare îi dete jumătatea din 20, adică 10 cai. Celui 
de al doilea îi dete sfertul din 20, adică 5 cai, iar celui de 
al treilea a cincea parte, adică patru. 

Precum vedem, le dete în total 19 cai. El îşi luă îndă- 
răt calul său, lăsând mulţumiţi pe cei trei fraţi de impár- 
feala făcută. 

x 


La un alt judecátor arab, vestit, de asemenea, pentru 
marea sa înţelepciune, venirá într'o zi doi locuitori:Ali si 
Ahmed. 

Ali imprumutase lui Ahmed o sumá de bani, cu con- 
difia cá dacă acesta nu i-ar fi dat-o indárát după trei luni 
de zile, Ali să aibă dreptul să-i taie din spinare o fâşie de 
carne în greutate de un chilogram. H 

Insă Ahmed, fiind plecat intr'o călătorie lungă, nu pu- 
tuse să-și plătească datoria la timp. La întoarcerea din 
călătorie, se grăbi să-i ducă lui Ali suma împrumutată, 
plătindu-i, pe deasupra, si o dobândă foarte mare. Dar 
Ali nu vroia să primească bani, ci zicea: „Fiindcă nu ţi-ai 
plătit datoria la sfârşitul celor trei luni, trebue să mă lași 
așa cum este învoiala între noi, să-ţi taiu din spinare o få- 
sie de carne în greutatea de un chilogram”. 

Judecătorul îi ascultă pe amândoi, apoi grăi zicând: 
„Ali are dreptate! Sá se aducă numai decât cuțitul cel 
mai ascuţit şi Ali să-i taie lui Ahmed făşia de carne din 

inare!” 

La auzul acestor cuvinte, Ali nu-și mai putu stăpâni 
bucuria sa de om rău şi fără suflet. 

„Insă — adăogă înțeleptul judecător, adresându-se lui 
Ali — trebue să tai tocmai un chilogram. Dacă tai mai 
mult ori mai puţin, să ştii că poruncesc să fi se taie capul”. 

Când auzi vestea aceasta, pe Ali il trecură toti fiorii 
şi îi pieri pofta de a mai tăia carne din spinarea lui Ah- 
med. Ba chiar se grăbi să declare că îi iartă toată datoria. 

Insă Ahmed, căruia îi venise rândul să se răzbune, se 
făcu că nu vroeşte să primească și stăruia ca să fie îndepli- 
nită hotărîrea judecătorului. 


Magnet pentru pisici 


Florica, o fetiţă mică, umbla toată ziua prin curte ^a 
să prindă nişte pisici, dar nu putea. Deci căuta un mijloc 
bun, pentru a putea să le mângâie puţintel... Dar iată că 
într'o zi găsi o carte de „științe naturale", unde scria cá 
magnetul atrage lucrurile. Cum citi, se duse la mama sa, 
zicându-i: 

— „Mămico! dá-mi bani să cumpăr un magnet! 

— Pentru ce? o întrebă mama ei mirată. 

— Păi... păi... dacă magnetul atrage tot, să atragă și 
pisicuţele mele, după care fug de atâta timp!” 

MARIANA FIRICĂ Chișinău 


Ji 


Ali nu putu scăpa din această încurcătură, decât plă- 
tind lui Ahmed o despăgubire egală cu suma ce avea de 
primit si la care renunfase cu totul, 


* 


O femeie se plânse şefului de jandarmi din sat că o 
vecină îi furase în timpul nopţii patru găini. Insă vecina 
tăgăduia şi se jura pe toti sfinţii că nu se atinsese măcar 
de un fulg de găină. 

Jandarmul mai făcu unele cercetări, însă fără să 
poată afla de partea cărei femei este adevărul. Stătu să 
se gândească și după puţin, îi veni o ideie vrednică de în- 
țeleptul Solomon. 

Anume, spuse femeiei, care cra invinu'tà de furt, să 
scoată în stradă toate găinile ce avea în curte. După a- 
ceea, el luă un clacson de automobil și începu să sune cu 
toată puterea. 

Speriate, găinile o luară la fugă, vrând să intre din 
nou în curte. Insă patru din ele, în loc să intre în aceiași 
curte, se repeziră să intre în curtea femeiei, care se plân- 
sese de furt. 

In felul acesta, desteptul jandarm înţelese că în ade- 
văr vecina femeiei este o hoaţă. 


* 


Un biciclist, pe cánd trecea printr'un sat, cálcá si o- 
mori, fără să vrea, o gâscă. Veni îndată stăpânul gâștei si 
îi zise ameninfátor şi mánios: „Plăteşte-mi numai decât 
60 de lei și ia-ţi si gâsca pe care mi-ai omorit-o!" 

Dar biciclistului, care mai avea de făcut un drum de- 
stul de lung, nu-i convenea propunerea aceasta. Cum să 
eus in spinare sau atárnatá de bicicletà o gàscá omo- 
rită 

De aceea, îi zise stăpânului gâștei: „Să-ţi dau 30 de 
lei si pástreazá-ti domniata gâsca, pe care ai putea să o 
gátesti și să o mănânci”. 

Dar nici ţăranul nu vroia să primească propunerea 
biciclistului. Se iscă deci între dânşii o ceartă, care putea 
să ajungă și la bátae. Si iată că veni acolo un jan- 
darm, care, după ce îi ascultă pe amândoi, le zise: „Da- 
fi-mi mie si gâsca si 30 de lei”. 

Dupá ce fácu aceasta, scoase si el din buzunar 30 de: 
lei, care, adiogati la cei 30 dati de biciclist, făceau 60 de 
lci. Banii aceştia ii dete ţăranului, zicându-i: „lată cá ai 
luat pentru gâscă atâţia bani, câţi cerusegi. Acum du-te si 
vezi-ţi de treabă!” 

Intorcându-se apoi spre biciclist, îi zise: „lată că si 
şi d-ta ai scăpat, plătind numai 30 de lei şi fără să te în- 
curci cu gâsca. Vezi-(i, asa dar, de drum!" 

Ce s'a făcut însă cu gâsca? A rămas jandarmului, 
mulțumit cá a plătit-o asa de eftin, fără să facă vreo ne- 
dreptate sau să nemultumeascá pe cineva. 

SPICUITOR 


S'a „evaporat“ dulceata 


Lenuţa auzea pe sora ei mai mare, învățând la Fiz'- 
că cum că lichidele se evaporează, adică, se ridică în for- 
mă de abur, până nu mai rămâne nimic. 

Odată, mama Lenuţei plecă de acasă, rămânând sin- 
gură. 

Deodată îi veni o idee. Ştia că memă-sa pusese un 
borcan cu dulceaţă pe dulap. Apropie un scaun si luă bor- 
canul. 

Peste puţin timp, îl puse la lce, însă golit mult. 

Când veni mama ei, o întrebă ce-a făcut cu dulceaţa? 

Lenufa răspunse: „Păi, mămică, sa evaporat dul- 


» 
. 


* A t 
ZOE FIRICĂ Chişinău 


Arm 


și 


PISICĂ si un şoricel se jucau ntr'un hambar. 
Pisica muşcă pe şoarece de coadă, rupându-i-o 
jos. 
„Te rog pisicufo, dá-mi coada inapoi!". 
— Nu, răspunse pisica! Nu-ţi dau coada, pá- 
nà nu te duci la vacá, sá-mi aduci ceva lapte!" 


D'intài sári, 
Pe urmă fugi, 


Până ajunse la văcuţă, căreia îi spuse: 

„Te rog, văcuţo, dă-mi lapte pentru  pisicufá, ca 
pisicufa să-mi dea coada înapoi!”. 

— Nu, răspunse văcuţa! Nu-ţi dau lapte, până nu te 
duci la stăpânul meu, să-i spui să-mi dea fân!”. 


D'intài sări 
Pe urmă fugi, 


Până ajunse la stăpânul vacii căruia îi zise: 

„Rogu-te, jupâne, dá-mi fân, ca să dau văcuţei, ca vă- 
cufa să-mi dea lapte, să-l dau pisicutei, ca pisicufa să-mi 
dea coada înapoi!”. 

— Nu, răspunse jupânul! Nu-ţi dau fân până ce nu te 
duci la măcelar, să-mi aduci carne!” 


JOARICELE 


D'intài sári, 
Pe urmá fugi, 


Până ajunse la măcelar, căruia ii zise: 

„Te rog, casapule, dă-mi carne, ca să duc jupânului, 
să-mi dea fân să-l duc vácutei, ca ea să-mi dea lapte, să-l 
dau pisicufei, ca aceasta să-mi dea coada înapoi!” 

— Nu, răspunse măcelarul, nu-ți dau carne până nu 
te duci la brutar, să-mi aduci pâine”. 


D'intài sări, 
Pe urmă fugi, 


“Până ajunse la brutar, căruia ii zise: 

„Te rog, brutarule, dă-mi pâine să o duc măcelaru- 
lui, ca el să-mi dea carne, să o dau jupânului, ca acesta 
să-mi dea fân, ca să-l dau vácufei, ca vácufa să-mi dea 
lapte, să duc laptele pisicufei, ca aceasta să-mi dea coa- 
da înapoi!”. 

— Da, răspunse brutarul, am să-ți dau pâine! 

Dar dacă pui botul, în mâncare, iti tai capul!", 

Atunci brutarul dădu soricelului pâine, pe care ace- 
sta o dusc măcelarului si mácelarul dete şoricelului carne, 
pe care el o duse jupânului, care dându-i fân, soricelul îl 
duse vücufei, ce-i dete lapte pentru pisicutá, care-i dădu 


codita înapoi. 
din englezeste de OLGA BUDISTEANU 


pe 
- 


* 
lnc 


^» 


La o serbare 


acordeon. 


Concurs de motociclete pentru copii 


de 6 ani. 


3) 10 de degete pe o minge! 


Concert de muzicufe cu acompaniament de 
pleacă cu regimentul la Malta. 


amuzat cu această imensă minge de foot-ball. 
4) Southampton (Anglia), Copilul unui trompe- 


sportivă care a avut loc la Londra, copiii s'au 


tist din armata engleză salută pe tatăl său care 


2) Berlin: 


1) 


(02 3893 


i seat: c» $, x ia pS 
Pia arii 


m acus 


^, sus aspetti ^ta. 
E AG 


r e 
10 æ 


UN CITITOR DIN BUCUREŞTI PREŢUL 5 LE! 


-— x. o 


| mini nm" Roto Wells); 55] 


Bombardarea pământului. 


u e zi în care să nu pornească din cer spre 

pământ cantități foarte mari de resturi din 

corpuri cerești sfărâmate în forma de bolovani 

sau de pietre mai mici. Asa, învățații au soci- 
tit cà în fiecare zi pământul nostru e bombardat, in mij- 
lociu, de 20 de milioane de astfel de pietre, unele mai 
mari, altele mai mititele. Dacă ar ajunge să cadă toate 
pe pământ, ar fi ca o ploaie ucigátoare, de care nu ne-ar 
putea apăra nici o umbrelă. 

Din fericire, aproape toate pietrele acestea, din cau- 
za că sunt relativ mici, când intră în atmosfera pămân- 
tului, se aprind şi se topesc de căldură, prefăcându-se în 
praf. : 

Numai acele stele căzătoare, care sunt mai volumi- 
noase, nu se sfarămă complect, când intră în atmosfera 
pământului, ci cad pe pământ sau pe suprafaţa apelor, 
cufundându-se. 

De ani şi ani de zile, până astăzi n'au fost văzute în 
total decât vreo zece din pietrele acestea, care au în ele 
mai mult fier. Cea mai mare ce se cunoaşte, cântărește 
30 de mii de chilograme. Ea a căzut în localitatea Otampa 
^ din America de Sud. 

Pietrele acestea, căzute din corpurile cerești, se nu- 
mesc bolizi sau aerolifi. 


' Cât aer respirám 


Când respiră un om adult, introduce în plămâni de 
fiecare dată câte 500 de centimetri cubi de aer. ceeace 
face 10.000 de litri de aer în 24 de ore. In aceste 24 de 
ore es din plămânii fiecărui adult 450 de litri de acid 
carbonic si 400 de grame de vapori de apă. 

Cantitatea de oxigen ce absorbim în 24 de ore e de 
aproape 750 de grame. 

Respirația copiilor este mult mai deasă decât a per- 
soanelor mari. In timpul somnului, respirăm încet, însă 
respirăm de şapte ori mai repede, când facem marșuri 
forțate. 

Animalul cu respirația cea mai înceată, este ipopo- 
tamul, care nu respiră decât o singură dată pe minut, pe 
când privighetoarea şi șoarecele respiră mai des decât 
toate celelalte viețuitoare: 100—1500 de  respiratii pe 
minut. 

Câinele are respiraţia de două ori mai repede decât 
omul. A 


Creşterea unghiilor 


Oameni mai de grabă curioşi, decât învățați, şi mai 
ales oameni, care au avut timp de pierdut, au stat și au so- 
cotit cât cresc pe zi unghiile dela fiecare din degetele noa- 
stre, dela care deget și în care anotimp cresc mai repede 
etc. 

Aşa, s'a știut că unghia dela degetul mare creşte mai 
repede decât unghiile dela celelalte patru degete ale mâi- 
nei Intr'un an, fiecare unghie dela mână ar creşte cu 3 
centimetri, dacă n'ar fi obiceiul bun de a le tăia. 

Unii preoţi budiști din China, care nu-și taie unghiile 
de -oarece după credinţa lor greşită unghiile lungi ar fi 
un semn de sfințenie, reușesc, prin urmare, ca în zece 
ani să aibă unghii lungi de 30 de cetimetri fiecare. De 
sigur, vederea acestor unghii este pentru noi ceva care 
ne face desgust. 


2 


A 


Aurul din mare 


ŞTIUT . 


Sunt mai mulți ani de când învățații au putut dovedi 
că în apa oceanelor și mărilor se găsesc urme de aur. 
Chimistul german Sonstad! este cel dintăiu care, în anul 
1872, a putut dovedi lucrul acesta în urma unor analize 
minufioase ce a făcut apei din mare. Acum câţiva ani, 
un alt chimist german, Münster, a socotit că apa mărilor 
şi oceanelor conţine cinci miligrame de aur de fiecare to- 
nă (o tonă este o mie de litri de apă). 

Dacă am lua aceste cifre ca mijlocii, se ajunge la re- 
zultatul că apa din toate mările şi oceanele de pe globul 
pământesc contine în total 10250 de milioane de tone 
de aur, ceeace este o cantitate neînchipuit de mare, dacă 
ținem seamă că în ultimele patru secole, tot aurul scos 
din pământ abia atinge cantitatea de 5300 de tone. 

La întrebarea de ce nu se scoate aur din apa mări- 
lor și oceanelor, răspundem că, cel puţin până astăzi, 
operaţia aceasta costă foarte scump, adică mai scump 
decât cantitatea de aur ce sar scoate. Insă, cine stie ce 
se -poate întâmpla în viitor? 

SPICUITOR 


Noul nostru roman 


In numărul trecut al „Dimineţii Copiilor” a apărut 
ultimul capitol din romanul „Răpirea celor două fetiţe”, 
care fusese scris de d. N. Batzaria anume pentru cititorii 
revistei noastre. : 

D. N. Batzaria a fost mulțumit, aflând că acest ro- 
man a fost citit şi urmărit cu plăcere de către cititorii 
nostri. 

Cu numărul de faţă începem publicarea unui alt ro- 
man de asemenea foarte interesant. Noul roman, al cărui 
titlu este „Copiii curagioşi”, a fost scris pentru „„Diminea- 
(a Copiilor” de cunoscuta și foarte distinsa scriitoare dom- 
nigoara Alice Gabrielescu, care este o veche colaboratoare 
a revistei noastre. 

Suntem siguri că drăguțele cititoare şi iubiții cititori 
vor citi şi urmări cu toată atenţia și plăcerea noul roman 
„Copiii curagiogi". 


4€4-e-ooo-o E 
TÉATRUL.R O X Y- 155A Ra 
la orele 10 dimineaţa 


Duminică 29 Octombrie 1933 v2 4 vea voc 
O MARE SEZÁTOARE ARTISTICA; 
PENTRU COPI ŞI TINERET ERGAN:ZATĂ 


DE REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


PROGRAM BOGAT ȘI VARIAT. SUPRIZE PLACUTE 
MOS NAE va sta de vorbă cu iubiții săi cititori 


Preţul de intrare este 20 lei de per- 
soană plus 2 lei timbrul aviaţiei 


Locurile sunt numerotate și se pot lua din vreme la 
„DIMINEAȚA COPIILOR“ Str. Const. Mille 12, Etaj I 


US 4-0 0 0 0 0 0-0 0-0 0-0 o0 o0 oo 0 e 90-91! 


ANUL 10 


29 Octombrie 1933 — Nr. 507 


SÁRINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/10 


1 AN 200 LEI 
Abonamente: , LONI 109 ., 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiară 


NICU1ORoBUBICA 


dimineaţă. Zorile abia s'au ivit. Soarele, ca un 
crai măreț in strae sclipitoare, se arată la ră- 
sărit. Razele lui luminoase şi cáldufe bat în fe- 
reastra camerei lui Nicuşor, încetișor şi parcă 
i-ar zice: „Scoală, Nicuşor, ziua a sosit”. 

Nicuşor se deşteaptă. Somnul începe a fugi de lângă 
ochii lui cu gene mari şi albaștri ca două albăstrele. Ni- 
cusor se întinde în pătucul său, cască s se freacă cu mâ- 
nufele la ochi, râde voios, apoi chemând pe Bubică, cáte- 
lușul său drăguţ, începe să se joace cu el. 

„Nicuşor, te-ai deșteptat? strigă mămica sa din ca- 
mera vecină. 

— Da, mămico, m'am desteptat. 

Şi ce faci? 
— Mă joc cu Bubică. E vremea să mă scol? 
—Da, băetul mamei”. 

Si Nicuşor s'a sculat. Si ca un báetel cuminte s'a spă- 
lat cu apă rece, s'a îmbrăeat si încălţat singur. Apoi du- 
pă ce şi-a făcut rugăciunea obicinuită, a sărutat mâna 
mămică-sei, care i-a adus cafelufa cu lapte si i-a pus la 
gât un servefel curat, ca să nu-și păteze hăinuţele. S'a a- 
şezat frumos la masă, ca să mănânce, ca apoi să plece la 
școală. 

Lângă Nicuşor stă Bubică şi privea în așa fel la Ni- 
cuşor, de parcar fi zis în mintea lui: „Uite ce cuminte 
şi frumos mănâncă Nicuşor. Si eu am să fiu aşa, când 
mămica lui îmi va da să mănânc”. 

Nicuşor, după ce a mâncat cafelufa cu pâinică, îi 
zise lui Bubică: ,Ti-e foame, Bubică? Lasă că mămica 
mea bună are grije si de tine. O să-ţi dea si tie mâncare, 
numai să fii cuminte”. 

Bubică începu să se gudure si să dea din coadă, ciu- 
lindu-și urechile şi sărind bucuros în jurul lui Nicușor, 
de parcă l-ar fi înţeles. 

Nicuşor plecă la şcoală, iar când se întoarse acasă la 
amiază, strigând pe Bubică, îi zise: „Bubică, ştiu că ai fost 
cuminte. Dacă faci frumos, am să-ţi dau ceva bun". 

Si Bubicà se ridică în două lăbuţe şi cu ochii ţintă 
la, Nicuşor, făcu frumos. 

Nicuşor, dându-i o bucăţică de zahăr, ii zise: 


Bubugor mic, mititei, 
Cu codifa după el, 

Tot mănâncă zăhărel 
Că-i cuminte, frumușel. 


Dunif 


Doi copii din Bucureşti, în costume olandeze. 
Foto-Welis 


COPE 


ROMAN PENTRU COPII 
PESE AEE IEA A S 5 > EEA 


de ALICE GABRIELESCU 


BON: OPREDE 0 O EALER 058 R LL SEa 


DOMNIŞOARA EMILIA 


e dimineață, pe la şapte, domnisoara Emilia 
se cobori ca de obicei, din odáita de la mansar- 
dă în bucătăria apartamentului mare de jos 
unde locuia domnul Vernescu. 
— A! Domnisoará Emilia, bun-dimineafa! 
o întâmpină madam Kati, bucătăreasa, totdeauna veselă, 
parcă anume schimonosind cuvintele ca să facă haz cine 
o ascultă. 

Domnișoara Emilia, scurticicá si grăsuţă, nu prea tâ- 
nără, nu frumoasă, dar cu faţa luminată de doi ochi bla- 
jini si vii, ca două scânteuţe calde, rămase la ușă privind 
aburii cafelei pe care o pregătea la maşina de spirt, ma- 
dam Kati. 

— Sezi, domnişora, vai la mini! Eu ocupat. Uite jor- 
nal acolo, poftiţi, ceteste. 

Domnișoara Emilia de aceia venise, după cum o ru- 
gase de săptămâna trecută pe madam Kati. S'o lase să 
citească la „Mica Publicitate” anunciurile în care se oferă 
slujbe, înainte de a duce ziarul în casă, la boer. 


Gásea de o săptămână destule cereri de guvernante, 
dar încă nu se putuse angaja. Ori sosea prea târziu si lo- 
cul era ocupat, ori i se pretindea să știe limbi străine, sau 
cucoana voia o domnişoară mai modernă care să facă 
impresie cunoscufilor. lar domnișoara Emilia, pe lângă 
putina carte ce-o stia, n'ar mai fi putut să se laude decât 
cu inima ei bună, dar cu asta nu se lăuda niciodată, atât 
3 se părea de firesc să fie asa si nu altfel. 


Nepofii domnului Vernescu 


4 


Scosese un creion, o hártiutá, şi însemna pe colţul me- 
adresele, când soneria isbucni repezit. 
— Na-na-na, domnu sculat. 
Madam Kati era turburată. Groasă şi roşie, plesnea 
mâini, neștiind ce să facă. 
— Ce păţit, sculat? Cafeiu no gata, si dumnealui n’a- 
Stepte. Acus, acus. 

Dar, din casă, boerul n'o auzea şi soneria răpăi din 
nou, parcă sunând cu ciudă. 

— No, no, ce zor asta? Cafeiu n'o fert. N'are somn 
boeru, Domni fereşte. 

In clipa aceea, usa bucătăriei se deschise în lături 
şi apăru în prag chiar domnul Vernescu, în pijama cafe- 
nie, cu părul lui cărunt sburlit ca o coamă de leu, cu 


sei 


din 


' ochii umflati de nesomn si pufnind înciudat ca bătrânii. 


— Bine, Kati, pfu... Sun odată, sun de două ori, ce 
înseamnă asta? Pfu... aşa faci? 

— No, eu facem cafeiu, no gata, la ce să viu? 

— Nu te chemam pentru cafea. Pfu, stragnicá servi- 
toare, ia-mi gazeta. A adus-o? 

Domnisoara Emilia veni din colţul ei cu ziarul întins, 
putin cam spáimántatá de namila de om din prag si de 
glasul prea tare. Nu mai văzuse până atunci pe domnul 
Vernescu. 

— Aha! Dumneata citeai? Pfu... citeşte... Cine-i dum- 
neaei? întrebă apoi pe bucătăreasă. 

— Vă rog să mă scuzaţi, răspunse domnisoara Emi- 
lia în locul lui madam Kati care de frică se fripsese cu 
cafeaua. Stau aci în curte si am rugat pe servitoarea dum- 
neavoastră să-mi dea voe să caut dimineața adrese de 
serviciu în jurnal. Credeam că nu vă supăr, știind că vă 
sculafi mai târziu. 

Glasul potrivit şi privirea dreaptă, caldă, a domni- 
şoarei Emilia, muiară pe boer, ba îl şi stingheriră puţin. 

Pufnea pe nas şi acum, fiindcă asa obișnuise, iar nu 
de mânie ca adineauri. 

— Vă mulțumesc, am însemnat ce-mi trebue. 

— Dar ce serviciu cauţi? întrebă boerul. 

Nu voia să plece numaidecàt, simțind că se 
prea mânios, fără dreptate. 

— Ce ştii dumneata să faci? 

— Ştiu mai de toate. Am fost menajeră, am fost ca- 
sieri(á, ştiu să scriu si la maşină, dar caut loc de guver- 
nantă la copii. La asta mă trage inima și mă pricep mai 
bine. 

— Pfu, pufni domnul Vernescu. l-auzi, la copii... lti 
place să te sâcâe copiii, să ai mereu grija lor, să te ame- 
feascá cu sgomotul, să-ţi sară in cap, pfu... Nu te cred. 

Domnisoara Emilia zàmbi luminos. 


— Vă asigur, domnule Vernescu, cá în nici un servi- 
ciu nu-mi găsesc o mulţumire mai mare. E adevărat că 
fiind casieriţă, sau functionará, am mai mult timp liber, 
am liniște si nici o supărare. dar şi nici o bucurie. E ca 
un fel de gol, de pustiu împrejurul meu. Copiii imi umplu 
ziua şi pentru fiecare supărare, imi fac in schimb bucurii. 

Se mira şi ea şi Kati, cum îndrăsnea să vorbească atât 
de mult şi de adânc boerului care o speriase adineauri. 
Simtise în întrebarea si în atenţia fixă a domnului Ver- 
nescu o curiozitate aprigă, deşi nu-i înțelegea motivul. 

— Pentru o supărare, două bucurii... Pfu... 

Parcă ar mai fi zis ceva, dar se răsgândi, mormăi ne- 
înțeles, și plecă spre odăile lui. 

Kati isprăvise cafeaua, o asezase pe tavă cu tot ce 


purtase 


trebue si se pregătea să o ducă. Era îmbujorată la faţă 
de foc şi de grijă. 

— Domnișoara Emilia, rog la dumneta, până me'n- 
torc, aştepte puţin, se nu intre cineva în bucatarie, se fure. 
Destul superat, domnu. 

Dar când. se întoarse, după câteva minute, era si mai 
îmbujorată. 

. — Domnisoara Emilia, boer cheamă pe dumneata. 
Vre spune ceva, nu ştiu ce. Parcă servici. No fie frică. 
boer numai preface, rău, dar no rău. 

Așa i se părea şi guvernantei, că domnul Vernescu 
numai se preface că-i rău, dar nu era în inima lui, om 
rău. De aceia si putuse ea să-și rostească gândul de lo 
prima întrebare. 

In sufragerie, domnul Vernescu, uitând de cafea, ui- 
tând de jurnalul întins în faţă, bătea tactul pe masă cu o 
mână, privind pe geam. Când auzi uşa, se întoarse, re- 
luându-și pufnitul mânios sub care isi ascundea firea lui 
blândă. 

— Te-am chemat... pfu, sezi. Ziceai aşa cá n'ai servi- 
ciu. Poate nu găsești după jurnal. Am cu un loc. Adică 
poate, să vedem, nu ştiu. 

— Dacă sunteţi bun să-mi daţi adresa, zise domni- 
şoara Emilia, nelămurindu-și şovăiala boerului. 

— Ce adresă? Nu trebue adresă. Ai să mergi cu mi- 
ne. Ai fost şi la copii mai mari? Ca de zece ani, unspre- 
zece? 

— Ultima oară am îngrijit un băețaş până la unspre- 
zece ani. Când a ajuns la liceu, l-au dat în internat şi 
eu n'am mai avut rost în casă. 

— Pfu, în internat... Dumneata crezi că-i bine să 
dai copiii în internat? 

Emilia rămase puţin încurcată. 

— Eu ce să spun? Nu ştiu cum sunt îngrijiţi copiii 
în internat. Cred că nu-i peste tot la fel, după cum și la 
cei îngrijiţi acasă, poate să le fie mai bine sau mai rău, 
după cum au părinţi buni sau nu. 

— Dar când copiii nu au părinţi? 

farási se fâstâci puţin Emilia, apoi 
inimă. 

— Mult am dorit să fiu chemată pe lângă copii ră- 
masi fără părinţi. Atunci as avea parcă amăgirea cá sunt 
ai mei, aproape ai mei, iar nu că-i îngrijesc pentru bani. 
Nici nu prea am ce face cu banii, adăugă ea mai încet. 

Domnul Vernescu rămase cu ochii aţintiţi la ea, par- 
că nu-i venea s'o creadă. Dar chipul rotund și sănătos aJ 
Emiliei arăta atâta simplicitate, privirea ei era atât de 
limpede, încât bătrânul îşi opri vorbele de neîncredere. 

Tăcu câtva timp, apoi deodată se ridică iute, prea 
iute, încât răsturnă ceasca goală, speriind şi pe Emilia. 

— Imbracă-te, zise el pufnind. O să mergem chiar 
acum. 

Guvernanta nu se mai supăra de tonul răstit. Inte- 
legea că aşa era felul bătrânului de a se răsti si pfuni 
atunci când il tulburau gândurile. Dar ce anume îl tul- 
Dura și-l supăra pe domnul Vernescu? 

Abia când plecară, o jmátate de ceas mai târziu, bă- 
trânul începu a povesti. Copiii la care voia s'o ducă pe 
domnișoara Emilia erau chiar nepoţii lui, orfani de 
un an de zile. Părinţii lor, adică fiica domnului Vernescu 
şi cu bărbatu-său, muriseră amândoi odată, într'un groaz- 
nic accident de drum de fer. Femeia mai trăise câteva 
ceasuri după accident si numai la copii se gândea: 

— Tată, copiii, să nu-i laşi... 

— Dar ce să fac? Pfu, la vârsta mea, auzi, cu doi 
plozi, unul de opt ani, altul de zece? (Acum au un an 
mai mult). Eu nu pot să mă tin de ei, nu-i așa? Să-mi bată 
la cap, să-i aud tipànd, să-i tin din scurt? Sunt bolnav, îmi 
trebue linişte. 

Parcă se desvinovátea către domnisoara Emilia, care 
asculta în tăcere. 

— Le-am găsit o gazdă, nu la străini, la prieteni. O 
cucoană de treabă, cred cá ai să te înţelegi cu ea. Dum- 
neata să-i fii ca ajutor cucoanei Maria. 

Era o fire cam bànuitoare, cucoana Maria. Dela in- 
trare, o măsură pe guvernantă de sus până jos, parc'ar 
fi zis: „Cine stie ce poamă-mi ești!” 

Intâlnind apoi scánteutele calde din ochii care o pri- 
veau deschis, se inmuie. 7 


răspunse din 


— Mi se pare că o să ne înțelegem, domnisoari Emilie. 
- Aş fi fericită, îi mulțumi ea cu ochii puțin înlăcră- 
mați. 

Totdeauna, când intra într'o casă nouă, la alți copii, 
într'o familie cu obiceiuri, cu reguli şi figuri necunoscute, 
domnisoara Emilia era emoționată si temătoare cu şi cum 
de fiecare dată începea dela început altă viața. Mereu 
spera să nimerească locul acela în care va rămâne tot- 
deauna, la copii cari să nu intre în internat, să nu plece 
în alte țări, să nu aibe părinţi schimbăcioși, să crească 
astfel mereu pe aceiași copii și să rămâe pe lângă ei me- 
reu, mereu... Oarc aceasta cra casa mult dorită? 

Nu-i văzu pe copii, cari erau la şcoală, decât după a- 
miază, când Emilia se întoarse, aducându-și bagajele. li 
plăcură de la început. Fetiţa era bálaie, grăsuţă, roză ca o 
bomboană şi o chema dulce Mioara. Băiatul, Victor, nu-i 
semăna. Era oaches, serios, cu capul mereu ţinut sus, cu 
o mândrie care-l făcea mai înalt şi mai vârstnic de cât era. 
Numai ochii le erau la fel, căprii, mari, prelungi si cu ge- 
nele resfrânte pe care le avusese maica lor, biatu fiică a 
domnului Vernescu. 

Mulie ceasuri n'avea de stat guvernanta cu ei, căci 
erau ocupați. Dimineaţa, școala. După-amiază, temele de 
făcut si ora de muzică, Victor învăţa vioară si fetiţa pia- 
nul, fiecare cu alt profesor. Abia după asta, guvernanta 
îi putea lua la plimbare două ceasuri, şi pe urmă, aproa- 
pe o oră, îi asculta lecţiile pe a doua zi. 

Doar după masa de seară, un ceas mai era liber pen- 
tru vorbă şi joacă. Copiii erau buni si se jucau frumos în- 
tre ei. Insă erau foarte veseli, fetiţa mai ales, şi din prici- 
na tachinărilor si farselor ce le făcea frăţiorului, supără- 
cios fiindcă era mai mare cu un an, domnişoara Emilia 
se temu cá s'ar putea isca certuri. Apoi isi dădu seama că 
dragostea mare care era între ei ştergea toată supărarea 
până a doua zi. 

(Va urma) 


Cel mai mie pompier din Bucureşti. 
(Foto Berman) 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Herşcovici Florin Sasu Venturia Sandu I. Margulies Wechsler Antoneia 
clasa Il-a primară clasa Il-a primară clasa III-a primară clasa I-a primară 
şcoala Israelită-Română Școala de fete din Făgăraș Scoala de báeti Româno-catulică Scoala de fete „Bărăţia” 

Roman din Brăila București 


TAN 


Steluja Cazacu Răileanu Valentin Jlia F. Filoftei Goldenberg 


clasa I-a primară clasa I-a primară clasa IV-a primară clasa V-a primară 
Școala de fete No. 4 Şcoala de băieţi No. 2 Școala de báeti, Bucureşti Scoala de fete din Trg. Otaci 
Chişinău Com. Pohoarne jud. Soroca 


x 


Tamara Spilberg 


Adam Sigismund Demant 


- Milly Cosias : 
„clasa Il-a B. primară — clasa II-a primară clasa Il-a primară A clasa l-a primară — : 
Şcoala de băeţi „Sft. Maria Sc. de fete „Avântul Cultural" Şcoala de báeti No 2 Şcoala de fete „Carmen Sylva 
Bucuresti Bucuresti . com. Pohoarne Iasi 


li 


Mircea C. Oncescu Elena Pop René Şerbu Dumitru V. 
: clasa I-a primară $ clasa IH-a primară clasa II-a primară clasa Il-a primară 
c. de băeţi No. 13 „Poenărescu Şcoala de fete No. 1 Școala de báeti No. 10 Scoala de fete No, 1 
Bucuresti Satu-Mare Galaţi Tulcea 


A 


já 


t Mi ; 
Iuda S. Samuel Raisa M. 
—— L Mircea Marilena Bocanu clasa I-a primară clasa i-a rd 
à clasa IV-a primară i . Clasa Ii-a primară — Şcoala Israelită-Română a Co- Şcoala de fete No. 1 
Şcoala de báeti din Călimăneşti Şcoala de fete din Câmpina munităţii Evreilor, Focşani Vâlcov, jud. Ismail 
6 


MITA 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Clingher Romand 
clasa I-a primară 


Malanejchi Victoria Zwiebel Lia Gruescu 
clasa IV-a primară clasa I-a primară clasa III-a primară 
‘coala de băeţi „Notre Dame de Şcoala de fete din Chişinău Şcoala de băeţi No. 7 
Sion". lași București 


Şcoala de fete din Ciacova 
jud, Timis-Torontal 


- 


Munteanu I Maria 


clasa I-a primară 
Scoala de fete Mixtă din 


Fischler Nelly 
clasa II-a primară 
Şcoala de fete 
jud. Prahova Podul Iloaiei 


Diodor Minlencu Scimia G. Ana 
clasa IV-a primară clasa I-a primară 
Scoala de báeti din Sadagura Scoala de fete din Moroeni 
jud. Dâmboviţa 


Scimia G. Ida Răileanu Anastasia Gutiman B. Jean 
clasa II-a primară clasa IV-a primară clasa Il-a primară clasa III-a primară 
Scoala de fete din Moroeni Şcoala de fete No. 2 Scoala de fete No. 4 Scoala de báeti ,,Scoalele Unite 

jud. Dâmboviţa com. Pohoarne Chişinău București 


t Lucian Tomescu Cornelia Eugeaia 
clasa II-a primară clasa Il-a primară clasa I-a primară 
Şcoala de fete No. 1 Scoala de Stat din Miercureu - Scoala de fete No. 8 

Vulcan, jud. Hunedoara Ciucului, jud. Ciuc Hotin 


=s 


Stamatiad Margareta 
clasa I-a primară 
Şcoala elementară Italiană 

Roma 


A A A 
Eftimie Maria 
clasa V-a primară 


» 


Viorica Secáreseu 
Armand Froescu-Froim clasa IIl-a primară 
Munteanu I. Iom clasa I-a primară Miriță Secárescu 
i „pri clasa HI-a primară Scoala „Mixtă” Fundatiunea Ar- clasa l-a primară 
Școala de fete No. 3 „C, Roma Şcoala de báeti „Mixiă” nold şi Charlotte Weinrauch 
-~ nescu" București iud. Prahova Tg. Neami 


Scoala Mixtá C. F R. 
Bucuresti 
PIIL 


CLOSCA 


ne de GEO Text de Moș Nae 


10) Haplea îşi schimbă locul de cloşcă 


Nici nu poate-acuma Haplea 
Să-i gonească, să le zică: 
„Hai cáraji-vá de-aicea, 
Oameni proști şi de nimică!“ 


FT abi 
igi v te: In siârșit sosi şi ziua, Tremura de bucurie In ajun nu doarme Haplea 
; zile puţine Ziua'n care trebuia Şi de multă nerăbdare, Toată noaptea nici o clipă, 
până iese Măgăruş din ou să iasă. Cum va fi la chip măgarul? Nici n'asteaptá zorii zilei, 


4 de ruşine“ Haplea, vail cum tremura. Semăna-va cu el, oare? Ci la deal porneste'n pripá | 


Că-i grozav, cum nu se spune, 
Dar să spun, mă văd silit, 
Sus, din várf porni dovleacul 
jos s'a rostogolit, 


Frumuşel a scos dovleacul, 
Când să-l pună insá'n pae, 
Se'ntâmplă nenorocirea. — 
Uite, tremur s'eu, Mos Nae, Si'n 


Pán'ce mána sá intindá, 
Fuge, fuge blestematul, 
Că nu este chip să-l prindă. 


In tufişuri de vr'o piatră 
Se loveste si deodatá, 
In bucáji se face ,,oul" 
Dar, minunel Iată! Iată! 


ah. tufiş în clipa-aceea 
Răsări o fiinţă vie, 

Care fuge'n patru labe, 
Oare ce-ar putea să fie? 


Haplea nu e nici la mijloc, 
Când dovleacul a sosit 

Jos la vale, iar acolo, 

De tufisuri s'a oprit. 


Pân'ce Haplea să-şi dta seama, 


Dar poftim să 
Ce'n jos se rostogoleste! 


Ci curaj făcându-şi mata 


După el ca gion} pornește, 
prinzi dovleacul 


Nu vă bateji prea mult capul, 
Căci e lesne de aflat: 
E un iepure sălbatic, 
Ce'n tutiș sta pitulat. 


Merge fuga după dânsul, 
„Hi-ha.Hi-ha!” îl chema, 
„Măgăruşul meu drágujul, 
Nu fugi, ci vino'ncoal 


De dovleac se speriase Dar desteptul nostru Haplea — 
Şi pe fugă s'a pornit, Să mi-l ție Dumnezeul — 

Fuge iute, iepureşte, Crede că-i măgar şi strigă: 

Pă'n zici „trei“, a şi pierit. „Uite puişorul meu!“ 


( 


Amărât se'ntoarce bietul 

In comună, la Hăpleşti. 

Insă lumea-l tot întreabă: 
„Haplco, azi nu mai clocesti?" 


SFÂRŞIT 
9 


O PIMIWEATA 


„Ce păcat! igi zice Haplea, 
Stând pe-o margine de drum, 
Ce păcat, ce grozăvie, 

Ca să-mi fugă chiar acum!“ 


Iepuraşul nici n'aude, 

Ci'n pádure a fugit, 

Sbiará Haplea, tot îl strigă, 
Insă nu-i chip de găsit. 


„Hi-ha! Hi-ho! vin'la mine, 


Că-ți sunt tată, îţi sunt mamă!“ 
Dar de geaba fuge Haplea 
Si de geaba tot îl cheamá. 


Eu i-am spus cá Păcălilă 
L.a'ngelat, ci en zadar , 
Chiar şi azi convins e Haplea 
C'a clocit ou de măgar. 


m 


P and 
LE - 
AWAL TV 


In 


na din cititoarele noastre, care a auzit dela 
părinţii ei că acum de curând trei savanţi ruşi 
“au urcat în „stratosferă” chiar mai sus decât 
profesorul Piccard, astăzi ajuns celebru, do- 
reste să stie ce anume caută oamenii in stra- 
Ce este de găsit acolo?” ne întreabă drágufa ci- 


rd 


m lămuri si credem cá va fi mulţumită de lámu- 
vom da. Insă dacă la rândul nostru am întreba-o: 
1 bine ce se înţelege prin cuvântul stratosferă?” 
oare să ne răspundă în mod precis? 
icem că ea ştie, credem însă că printre cititorii 
ai mici sunt destui, care încă nu știu exact ce 
ste această „siratosferă”. De aceea, mai înainte 
punde la întrebarea dela început, socotim că este 
să lămurim bine înțelesul cuvântului: „stra- 


din jurul pământului. 


1 că pământul este rotund ca o minge sau ca o 
ă. Mai ştim că de jur împrejurul lui pământul este 
t de o pătură de aer, numită atmosferă. Grosimea 
ceeace este acelaş lucru — înălțimea atmosferei 
jlociu, de 100 de kilometri. Adică, dacă ne ridicăm 
'a pământului mai sus de 100 de kilometri, nu mai 
a aer sau, în tot cazul, este aşa de rar, încât a- 
nu exisfá. 
| doilea. Aerul este mai des aproape de pământ si 
r cu cát ne depártám de pământ. Asa, dela 11 ki- 
în sus aerul se ráreste într'atâta, rat nu ajunge 
respiraţia omului. 
emeindu-se pe această desime mai mare sau mai 
1 aerului, învățații au ‘împărțit atmosfera în două 
negale. Prima parte este pătura de aer cuprinsă în- 
nánt si înălțimea de 11 kilometri. Ea se numește tro- 
a, Dincolo de această înălțime este spaţiul numit 
fera. 
eosebirea între troposferă şi stratosferă nu este nu- 
esimea sau raritatea aerului, ci tocmai din cauza 
i mai des în troposferă si mai rar în stratosferă, 
ipezi, vânturi si furtuni au loc numai în troposferà, 
d în stratosferă e linişte, cerul se vede mereu senin, 
lele se vád*si ziua cu ochiul liber. 


u altă deosebire este că în stratosferă e mult mai frig 


in troposfcrá. Aceasta tot din cauza că acolo aerul, 
“ar, nu păstrează căldura venită dela soare, iar din 
depărtării de pământ, nu primeşte în deajuns căl- 
pământului. 

orba ceca: în stratosferă nu poti scoate nici vârful 
vi afară. Ifi degeră pe loc, chiar în zilele in care pe 
at suntem în toiul verii. 

cum, când știm toate acestea, vom putea răspunde 
ine întrebării „ce caută oamenii în stratosferă”. 


se poate merge în stratosferă? 


Dar este mai bine să arătăm cum nu se poate merge 
atosferă. 
ici acum, nici în viitor în stratosferă nu se va pu- 


dátori, asa cum cálátoresti astăzi cu aeroplanele sau 


i rij jabílele. 


.dicá, nu este deajuns să ne îmbrăcăm mai gros, 
să deschidem o fereastră a dirijabilului, ca să pri- 
și să respirăm aerul uscat de afara. Dacă nu vom 
ta de frig, este însă sigur că în câteva clipe vom 
asfixiati. îVom muri, deoarece n'avem destul aer 


10 


i 


N 


pentru respirația noastră, în stratosferă aerul fiind rar, 
aşa cum am arătat mai sus, 

De aceea, în stratosferă nu putem merge altfel decât 
fiind închişi ermetic, ceeace înseamnă cu desăvârşire în- 
chiși în balon sau în nacela noastră. Deosebirea de tem- 
peratură din nacelă și temperatura de afară, din jurul 
nostru, va fi foarte mare. In nacelă cald, iar în jurul ei 
un frig de crapă în adevăr pietrele. 

De asemenea, nu putem merge, decât luându-ne de 
acasă, adică de pe pământ, provizii de aer, aşa cum pe 
pământ, atunci când plecăm la drum, ne luăm de ale mân- 
cării. 

De altfel, până astăzi nu s'au făcut în stratosferă de- 
cât în total trei călătorii şi în fiecare călătorie nu sa stat 
decât puţine ore. 

Prima călătorie sau urcare în stratosferă a făcut-o 
profesorul Piccard, însoţit de inginerul Kipfer, în ziua de 
27 Mai 1931. A doua călătorie a făcut-o tot Piccard, însă de 
rândul acesta însoţit de fizicianul Mar Cosyns, în ziua de 
18 August 1932. Eg 

In sfârșit, a treia călătorie a fost făcută în ziua de 
30 Septembrie 1933 de către ruşii Prokopfiev, Birnbaum 
si Godunov, care au reuşit să se urce până la înălțimea 
de 19 mii de metri, întrecând înălțimea la care ajunsese 
Piccard cu 2000 de metri. 


Ce caută oamenii în stratosferă? 


Ín stratosferă se caută următoarele două lucruri prin- 
cipale: întâiu, un drum nou pentru călătoriile prin aer si, 
al doilea, cunoaşterea mai bună si măsurarea mai exactă 
a razelor cosmice, despre care vom da explicaţii în rân- 
durile de mai jos. 

Un drum nou. Călătoria cu avioanele sau dirijabilele 
prin stratosferă s'ar face mult mai lesne şi mult mai re- 
pede decât în troposferă. Cauza este că aerul fiind rar în 
stratosferă, ceeace se numeşte „presiunea atmosferică”, a- 
dică apăsarea aerului si împotrivirea lui sunt mult mai 
slabe, mult mai puţin simţite. In acelaș timp, acolo nu sunt 
nouri, nu e ceaţă, care să împiedece vederea, precum nu 
sunt vânturi și furtuni, care să te pună în primejdie sau 
să-ţi îngreuneze drumul. 

Pentru aceste cauze, avioanele şi dirijabilele ar pu- 
tea sbura foarte repedc, făcând, de pildă, numai în câteva 
ore drumul din Europa în America. 

Un cuvânt și despre razele cosmice. Savanţii obser- 
vaseră de mult că se radiază, adică se răspândesc niște 
raze, ce nu veneau dela soare şi aveau o mare putere de 
pătrundere. Aceste raze, care nu pot fi văzute, au fost nu- 
mite raze cosmice, fiindcă vin din cosmos, cuvânt grecesc 
ce înseamnă lume, înţelegându-se lumea corpurilor ce- 
resti, adică stelele. 

Pentru cunoaşterea mai bună si măsurarea mai exac- 
tă a acestor raze, savanții au făcut călătorii în stratosferă. 


Vl:dimir As!rozomu! 


Răspunsurile la ghicitorile si intrehàrile 
cu păcăleli din No. 506 


1) BURETELE. 
2) MÁNUSA. 
3) APA. 

4) FOARFECII. 


Ckit 


POVESTE ITALIANĂ 
PE e PRR IESI PSI ECTS 


fost odată o găină, care era o minune de fru- 

musefe. Toată albă, avea um cioc ce părea 
de aur, un mof neastâmpărat, care se juca me- 
reu cu vântul, si mai avea picioruse de coloare 
trandafirie. 

De când se oglindise în apa râului si se văzuse cât 
este de frumoasă, găina aceasta se făcuse o îngânfată fă- 
ră de pereche. Cocoselul, tovarăşul ei nedespărţit, o ceruse 
în căsătorie. li spusese că, pe când ea va sta closcá, el va 
. avea grijă să caute si să-i aducă de ale mâncării. li mai 
promisese cá tot el o să-i apere puişorii de pisici si dc 
ulii. Insă, îngâmfată găina îi răspunse: 


„Cotcodac! Cotcodac! 
'Eu pe tine nu te plac!” 


Ba într'o dimineaţă, o şterse din coteţ şi merse să 
găsească un cocos, care să-i fie pe plac. Intră intr'o pă- 
dure 3i văzu acolo nişte boabe roşii ca mărgeanul. 

„Am să-mi fac un colan din boabele acestea”, îşi zise 
găina. Se ridică în sbor si izbi de mai multe ori copácelui 
pe care crescuseră boabele roşii. Aşa putu să strângă ea 
o grămadă. Insă, nu ştia cum să le înşire, ca să facă un 
colan. Atunci începu să strige cu voce tare: 


„Ajutaţi-mă, pitici, 
Si veniţi de grab aici!” 


Apoi privi în toate părţile, doar, doar, zăreşte vreun 
pitic adormit în frunzișul pădurii. Nu văzu decât o gaură 
rotundă, despre care își închipui că este intrarea la casa 
piticilor. Băgă ciocul în gaură și strigă: 


„Vino în întâmpinare, 
Piticule, c'o lumânare, 
Că te-așteaplă a-la mireasă 
Si să vezi cât e frumoasă!” 


Dinlăuntrul pământului esi un pitic negru, negru 
cum este cărbunele. Piticul, despre care găinei i se păru 
mai întâiu cá este un greere — atâta era de mic — ţinea în 

5 o bráfará de aur si o pereche de pantofiori de ar- 
gint. Trecu brátara într'un piciorus al găinei apoi ii puse 
şi pantofiorii. 

Insă găina nu prea se uită la pitic, ci numai la daru- 
rile frumoase ce-i adusese. Apoi, cântă, zicând: 


„Fă-mi colan numai decât 

Si mi-l trece tu de gât, 

Vreau să merg, căci sunt grăbită, 
La un bal, unde-s poftită”. 


de MARIA SOREL 
SS 


Piticul luă de jos un fir de iarbă și şi-l înfăşură de 
un deget. Dintr'odată, firul de iarbă se prefăcu întrun fir 
de aur. Insirá boabele roșii, prefăcându-le în mărgean a- 
devărat. Trecu după aceea colanul, astfel făcut, de gâtul 
gâinei, care începu să sară şi să cotcodăcească mulţumită. 
lar pe când sărea, 'bráfara de aur lovea pantofiorii de 
argint, dând un sunet plăcut ca o muzică. 

Atunci piticul îi zise: „Te-am împodobit, ca să te 
fac si mai frumoasă si ca să-mi placi şi mai mult. Acum 
vino cu mine la locuinţa mea din pământ. Acolo ne vom 
cununa si vom trăi împreună toată viaţa. 

Insă găina îi răspunse: 


„Cu tine nu mă mărit, 
Căci ești nespus de pocit”. 


Si o şterse, fugind cât o ţineau picioarele. Dar nici 
piticul nu se lăsă mai prejos. Călare pe o lăcustă, se luă 
după dânsa și o ajunse în curând. Incepu să o strângă de 
gât şi să o tárascá cu sila la locuinţa lui dinláuntrul pá- 
mântului. 

Găina se porni să tipe disperată. Tipetele ei fură au- 
zite de cocoșul — de cocoselul pe care nu  vroise să-l ia 
in cásátorie. Cocoselul se repezi ca un fulger asupra piti- 
cului. Si se incinse între ei doi o luptă pe viaţă si pe moar- 
te. La urmá, piticul fu biruit si nevoit sá fugá si sá se as- 
cundă in gaura sa din pământ. Insă cocoșelul îi astupá 
intrarea cu un bolovan, asa ca piticul să nu mai poată esi 
afară pe pământ. 

Dar pe când cocoselul se lupta cu piticul, fugise si 
găina, ascunzându-se întrun desis. După puţin, cocoșşelul 
o găsi unde era ascunsă și-i zise: „Scoate-ţi numai decât si 
pantofiorii de argint, si brățara de aur si colanul de măr- 
gean şi aruncă-le în apa râului. Nu trebue să porti nici 
un dar de al piticului. 

— Aceste daruri sunt prea frumoase și am să le port! 
răspunse găina. 

— Poartă-le, dar să-ţi iai rămas bun dela frumuseţea 
ta! strigă piticul din pământ. 

Dintr'o dată, găina se făcu neagră, neagră cum e căr- 
bunele. li inegrirá penele si creasta si îi inegrirá picioru- 
sele si ciocul. Văzând-o aşa neagră si urâtă, cocoşelul fugi, 
ne mai vrând să ştie de dânsa. 

Copii, dacă întâlniți vreodată în pădure pe găina 
cea neagră, cu pantofiorii de argint. cu bráfara de aur si 
colan de mărgean, să fugiţi cât mai iute, pentrucă e o 
găină rea si sălbatică si are să vă ciupească de nas si să 
vă lovească în ochi. 


In româneşte de MARIA SOREL 


«Pg, , 7A 27 / PA af: 
Aa 


7A 


ntro pădure bătrână de stejari, povârnită pe 

dealuri înalte şi văgăuni de munte, în scorbura 

unui arbore secular, isi avea bárlogul un urs 

şi o ursoaică; două namile ca doi viței de mari. 

Ursoaica dăduse viaţă la doi pui mărunţei si 
càt era ziulica de mare ii spála si-i ingrijea ca o mamá iu- 
bitoare. 

Făcându-se puii mai márisori, eseau la gura bârlogu- 
lui si se sbenguiau prin iarbă ca niște copilaşi cuminţi. 
Mama lor îi învățase să nu se depărteze prea mult de 
casă şi când ea si ursul plecau după hrană prin codru, 
închideau cu grije puii in bârlog acoperind cu crăci si 
frunze gura bârlogului să nu poată eși odraslele afară în 
lipsa lor. 

Intro zi, pe când puii stăteau cuminţi si singuri în 
fundul culcușului, trecu pe acolo o ceată de vânători. 

—- [acá aici o ascunzătoare de urși! zise unul din 
ei. la să vedem ce se află înăuntru. 

Numaidecât adunará vreascuri uscate in fața bârlo- 
gului şi le dădură foc. Fumul înecăcios şi iute pătrunse de- 
grabă in culcus și bieţii ursulefi speriaţi și ameţiţi de fum 
dădură buzna afară unde fură prinşi de vânători şi vâ- 
râţi în saci. Convoiul vânătoresc porni mai departe vesel 
de o pradă neașteptată. 

Când ursul si ursoaica se "ntoarserá la cuibul lor şi-l 
găsiră gol, disperarea lor nu mai avu margini! Biata ur- 
soaică alergă mormăind amarnic, răscoli tot -codrul, cer- 
cetă toate văgăunile, dar zadarnic. 

La un mal de râu se 'ntâlni cu ursul ei care de ase- 
menj cáutase zadarnic si pornirá spre bárlog mormăind 
a jale si isbindu-se cu capul de toti copacii si bolovanii 
drumului. 

La un cot de drum un sgomot ciudat ii fácu sá se 
oprească. Aproape de ei întrun tufiş de smeurá s'auzea 
un scáncet slab si fâşâit de frunze. Ursoaica dădu încet 
cu botul la o parte frunzele şi se trezi in faţa unei mogâl- 
defe mici. Ursul veni si el mai aproape şi privea nedu- 
merit făptura aceia curioasă care fipa si se sbátea. Ur- 
soaica cu instinctul ei de mamă s'apropie ușor cu sânii 
de gura micei făpturi care simțind sânul cald, prinse cu 
lăcomie între buzele-i plăpânde isvorul de lapte si în- 


cepu să sugă cu poftă. După ^e se sătură, adormi fru- 
mos gungurind ca un pui de porumbel. 

Ursoaica prinse cu botul de mijloc făptura adormită 
si urmată de urs grăbi la vale spre bârlog, unde depuse 
uşor pe așternutul de frunze moi făptura aceea curioasă. 

Astfel ursoaica grijulie ca o mamă crescu și hrăni 
cu răbdare mica fiinţă necunoscută. De unde să-şi dea 
seama ursul si tovarása lui că puiul crescut de ei nu era 
altceva decât un pui de om? Bietul copil să tot fi avut 
un an şi câteva luni, dar era voinic şi sănătos si hrănit 
cu laptele vârtos al ursoaicei creștea repede şi puternic. 

Astfel trecu vara si iarna si vara următoare si pu- 
iul adoptiv al ursoaicei începu să se salte bine pe picioare 
şi să alerge jucându-se prin preajma bârlogului. Acum 
nu mai sugea lapte, ci se hrănea cu fructe și miere pe care 
i le aducea la culcus ursul grijuliu ca un tată adevărat. 

Anul următor ursoaica născu iarăşi doi ursulefi fru- 
moşi cari potrivit felului lor cresteau cu repeziciune a- 
jungând în toamnă voinici aproape cât părinţii lor. Pe 
lângă ei puiul de om numai de câţiva anigori era mic si 
plăpând, însă toţi îl ocroteau cu dragoste și-l îngrijeau. 


Pe măsură ce anii treceau însă, băiatul — că băiat 
era — prindea puteri dar totodată și mintea lui care era 


plămădită din alt aluat decât al animalelor sălbatece, se 
destepta invátàándu- să privească altfel viața din jurul 
lui il 

Odată, pe când o luase razna prin pădure cáfáràn- 
du-se şi sărind cu mare îndemânare din pom în pom, a- 
junse la marginea codrului şi văzu nu departe de el ceva 
ce nu mai văzuse până atunci. Acolo se afla un sat şi mai 
sus pe deal își ridica zidurile şi turnurile falnice un ca- 
stel măreț. 

Băiatul nostru privea náuc acea așezare de case ne- 
știind ce poate fi şi uimirea lui crescu înzecit, când văzu 
o sumedenie de ființe asemănătoare lui mișcându-se de 
colo până colo. 

Fără pic de frică se 'ndreptá spre acei oameni cari 
cum îl vázurá asa gol goluf, numaidecât il înconjurară 
curiosi. Băiatul crescut in bârlog începu să se teamă și 
să-şi arate colții ca fiarele codrului, dar văzând că ni- 
meni nu-l atacă, se linişti. 


12 


A— Gus la M GO 


In aceiași clipă se auzirá sunete de trâmbiţi si deodată 
apăru din spre castel un grup de călăreţi. Era împăratul 
acelui ţinut care pleca la vânătoare cu suita lui. 

— Dar ce sfat ţineţi aci, oameni buni? — întrebă îm- 
păratul. 

— Nu ţinem sfat, Măria Ta — grăi cel mai bătrân din- 
tre ei — doar ne uităm la flăcăiandrul ăsta ce pare a fi 
sălbatec de pe altă lume. 

E gol pușcă si doar la gât poartă atârnat un medalion 
ce pare a fi de aur. 

Auzind vorbele acestea, împăratul se făcu galben ca 
ceara la faţă si sărind jos de pe cal se apropie de copi- 
landru. L 

In adevár el purta la gàt un medalion pe care se afla 
chipul împăratului si al împărătesei. In clipa ceea toată 
lumea băgă de seamă asemănarea dintre copil şi împărat. 

— Dar acesta e feciorul meu care mi-a fost răpit de 


tâlhari, când avea abia un an și şase luni! — strigă îm- 
păratul printre lacrimi de bucurie. 

Copilul crescut în bârlogul urşilor nu înţelegea nimic 
din toate acestea, dar în adâncul sufletului simțea că 
ființa mândră a împăratului nu-i e străină şi se lăsă cu 
blàndefe să fie îmbrățișat. 

Urmat de întreg satul, împăratul se întoarse la palat 
cu copilul pe care împărăteasa văzându-l, ghici numaide- 
cât că e copilul ei cel pierdut şi-l strânse la pieptul ei văr- 
sând şiroae lacrimi de bucurie... 

S'acum ce să mai lungim povestea...!? In scurtă vre- 
me copilul a'nvátat să vorbească, sa dedat la obiceiurile 
omenești, dar nici pe părinţii lui din pădure nu i-a uitat. 
Împăratul a dat poruncă în întreaga împărăție ca nimeni 
să nu mai vâneze ursi din pădurea cu pricina si astfel sau 
sfârşit toate cu bine. 


D. C. MEREANU 


"A 


1 


COPIII 


Pe mare norii se destramă 

Si birue o ploaie crudă; 
Când fulgeră, zăreşti o barcă, 
Ce piere-apoi în bezna udă. 


Desi talazuri le îmbucă. 

Și dârz le zbuciumă furtuna, 
Viteze, cojile de nucă 

Revin în porturi câte una. 


Si dintre luntrile firave. 
Plecate 'n larguri după peste, 
Doar una 'n clipele grozave 
La [ármuri nu se mai ivește. 


APELOR 


lar cánd, tárziu, se face pace 
Și luna tremură în apă, 

Pescaru 'n fundul mării zace, 
Lipit de cruce și de groapă... 


Ci "n zorii zilei următoare, 
Când stelele abia sunt stinse, 
Pornesc din nou, cu 'nviorare, 


Copiii apelor întinse. 


Le flutură cu drag năframa — 
Femeile rămase 'n radă, 
Uitánd, gonind din suflet teama 
Că poate n'or să-i mai revadă... 
VICTOR ADRIAN 


13 


Rodica, militi a, o viitoare «ititoare 
. . .. .. Li 
a ,,Dimineaţii Copiilor 


ntr'o grădină frumoasă, printre multe alte flori, 
creştea şi o crisantemă. De culoare roză, cu 
zeci de petale subțiri şi lungi, stătea mândră pe 
cotoru-i înalt şi verde. 

Crisantema creştea singură, înconjurată de 

un strat de pământ negru. In fiecare dimineaţă, grădina- 
rul o stropea din belşug, o curăța de frunzele veştede si 
îi plivea pământul, astfel ca să pară mereu proaspăt. 

Celelalte flori o priveau cu necaz. Se înţeleseră deci 
între ele, ca nici una să nu vorbească cu crisantema cea 
mândră. De dimineaţă până seara trandafirii sugoteau cu 
lalelele, viorclele glumeau cu panselele, floarea soarelui 
privea cerul senin. Numai crisantema stătea mută, căci 
nimeni nu se uita la dânsa, nimeni nu o întreba nimic. 

Intr'una din zile, grádinarul veni mai devreme. Se 
îndreptă spre crisantemă, scormoni la rădăcină şi o scoa- 
se cu totul din pământ. O înfăşură într'o foiţă de mătase 
și plecă. 

Celelalte flori rámaserá impietrite. Le părea rău că 
se purtaseră atât de urât cu biata crisantemă, care în- 
căpuse pe cine ştie ce mâini. Se învinovăţeau una pe alta 
şi în grădina în care florile trăiau atât de armonios, se 
ivi o ură grozavă. 

Soarele, păsările și gângăniile nu ştiau ce s'a intám- 
plat. Nu se mai auzeau glume, nici vorbe drágufe arun- 
cate de o floare la alta. Chiar grădinarul observă o schim- 
bare, căci florile nu vroiau să primească apa binefăcă- 
toare, așa cá se uscau pe zi ce trecea. 

In timp ce se petreceau toate acestea, crisantema fu- 
sese cumpărată de un copil bogat, care dorea să o dea 
mamei sale de ziua ei. Floarea fu sădită într'un ghiveciu 
de pământ, smáltuit foarte frumos, apoi fu învelită în 
foiţă albă şi dusă cu trăsura până la o casă mare. Aci 
luată în braţe de un servitor și așezată pe o masă dintr'un 
salon elegant. 

Deodată, în odaie intră o femee tânără, care la ve- 
derea ghiveciului scoase un strigăt de admirație. Repede 
luă foita la o parte şi crisantema se arătă în toată frumu- 
sefea ei. 

Trecură câteva zile. Intr'o noapte întunecoasă. in 
timp ce floarea dormita în ghiveciu, se auziră glasuri sub- 
tiri. Crisantema deschise ochişorii şi cu mirare observă 
că este înconjurată de zeci de flori, pe care | recunoscu 
ca fiind cele din grădina in care îşi petrecuse copilăria. 

„Crisantemă, — i se adresă un trandafir falnic 
suntem trimise de grădina în care te-ai născut. Toate flo- 
rile sunt máhnite că s'au purtat atât de rău cu tine, iar 
noi am venit să-ţi cerem ertare în numele lor. O! dacă 
ai putea să vii îndărăt la noi, ce bine ar fi! După plecarea 
ta am văzut că nu erai vinovată, că stăteai singură, dar 
era prea târziu. Spune ce răspuns să ducem grădinii?” 

Crisantema rămase țintuită. I se părea că visează, de 


rA 
" red 


| usc 
P e ELSA VODAN-CAPPON 


oarece şi ea se gândise de multe ori la tovarăşele-i de gră- 
dină. Şi cu lacrimi în ochi, zise: 

Dragele mele! Ce bine că và vâd! Plecaţi acum şi fiţi 
fără grije. Mă voi întoarce în grădină si aceasta cât de 
curând”. 


Pe zi ce trecea, copilul vedea că floarea se vestejeste. 
Totuși, se bucura, pentrucă lângă crisantema cea frumoa- 
să răsărise a alta mică, mică şi albă. 

Petalele primei flori cădeau una câte una. Intr'o di- 
mineaţă nu rămase decât cotorul, care fu scos din ghi- 
veci şi aruncat la gunoiu. 

A doua zi, în grădina cea frumoasă, în acelaș loc; 
stătea o crisantemă albă si fragedă, care privea cu ochii 
mari la celelalte flori. Nu era vechea crisantemá, ci unul 
din copii ei, de care floarea înstrăinată ştia că va răsare 
şi de aceea promisese florilor că n scurt timp se va în- 


` toarce. 


De atunci, între flori există o dragoste adâncă şi cine 
este cunoscător, poate observa că ori de câte ori dintr'o 
grădină se rupe sau se veştejeşte o floare, celelalte se în- 
chid puţin, lăsând să le scape o lacrimă. 

Lacrimile acestea se văd numai în zorii zilei şi oa- 
menii le-au spus „rouă”. 


ELSA VODAN-CAPPON 


Un mic concert. 


Explicații de cuvinte 


CLASIC. Este interesantă origina cuvântului clasic. 
Să o arătăm în puţine cuvinte. Serviu Tulliu, al șaselea 
rege al Romei din vechime, împărți pe toți locuitorii Ro- 
mei în şase clase, după averea lor. In clasa l-ia erau, 
prin urmare, cei mai bogaţi. Acestora li se spunea clasicii, 
pentru a arăta că erau cei dintâi clasificați. 

Treptat, treptat, cuvântul „clasic” s'a întrebuințat in 
înțelesul de „distins, perfect, de prim ordin”. Prin ase- 
mănare, în literatură se numesc „clasici” scriitorii cei 
mai buni. 


DELIR, de unde avem expresiunea „a cădea în delir”. 
Cuvântul este de origină latină. In limba latină lira în- 
seamnă brazdă, iar verbul delirare înseamnă „a esi din 
brazdă”. De aceea, când cineva vorbește într'aiurea, se 
zice că „delirează”, adică nu merge pe brazdă, nu ţine 
drumul drept. 


De vorbă cu cititorii 


Z. F. — Chişinău. — „Legenda poveştilor”. E prea lungă po- 
vestea ce ne-ai trimis şi cam depăşeşte puterile d-tale. D-ta ai un 
talent promiţător, însă nu te apuca să scrii de pe acum poveşti 
aşa de lungi, deoarece pentru astfel de poveşti se cere experiență 
i o îndemânare deosebită. Ifi publicăm glumele. Desenele nu pot fi 
publicate, fiind făcute în culori, iar maşinile la care se tipăreşte 
acum revista noastră, nu pot reproduce astfel de culori. Moş Nae, 
care iti face urările cele mai bune, îți spune că va căuta să publice 
tot ce se va putea din fotografiile trimise. Am publicat, le ase- 
menea, gluma trimisă de surioara d-tale. 

M. O. BL. — Brăila. — „Povestea ceasornicului" (iar nu a „cea- 
sului”, cum scrii d-ta) ţi se publică la rubrica începătorilor. Află 
cu ocazia aceasta că manuscrisele, trimise spre publicare, nu se 
scriu pe ambele feţe ale hârtiei. 

AL. H. — Loco. — Ne pare rău că n'am avut ce alege din bucă- 
file trimise de d-ta. Schița în proză e o simplă descriere foarte 
tristă. Bucata în versuri, slábufá, are o rimă, care se repetă mereu. 


Micul Bueuregtean în costum olandez. 
(Foto Wells 


EDC EI DEEP PPE 


Un faimos motociclist francez dove- 
deste că are un urmaş demn de dân- 
sul. Micul sportiv a fost atașat la 
motocicleta tatălui său şi aga au iğ- 
cut împreună o lungă demonstraţie. 


Sus : Eleve ale şcoalelor din Londra se -antre- 
nează pentru jocurile sportive. 


La şcolile din Viena se [in copiilor cursuri spe- 
ciale de higienă cu demonstrațiuni. Iată pe elevi 
făcând ezerci[ii pentru higiena gurii şi a dinţilor. 


iN 
Lu 
N ve * 


CN 
x . 


e s 


m te e 


atto o Ru m etm o T pap 


MERIOZITATLEL PRETUL 5 LEI 


(Foto Wells) 


FRICA DE 


EXAMENE 


intre toți câți vor citi rândurile ce urmează, să 
ridice degetul acela căruia nu-i este de loc frică 
de examenele ce are de dat la școală. 

Mi se pare că sunt puțini ceice au ridicat 
degetul, dar l-au ridicat cu toată sinceritatea. 
Ba se întâmplă ceva curios cu această frică de examene. 
Anume, elevii silitori, elevii care ştiu că și-au învăţat re- 
gulat lecţiile și toate materiile, sunt, în genere, dacă nu 
speriaţi, dar în tot cazul, mai îngrijoraţi si mai nelinistifi 
decât elevii, care așteaptă să reușească mai mult prin no- 
roc, decât prin munca si sârguinţa lor. 

Mai sunt apoi — de sigur, puţini la număr, — unii e- 
levi, care speră să treacă la examene, prin ceeace le vor 
sufla vecinii lor de bancă sau prin curajul de a da răspun- 
suri la întâmplare, inchipuindu-si că în felul acesta ar 
putea să o nimerească sau să-l facă pe profesor să credă 
că şi ei au muncit şi au învăţat. 

-Dăm aci două exemple de astfel de elevi. 

La un examen de Istoria veche, profesorul întreabă 
pe un elev: „Care a fost cel dintâiu rege al Egiptenilor?” 

Insă, elevul întrebat nu stia. De aceea, lovind cu cotul 
pe vecinul sáu de bancă, îi zise încet: „Suflă-mi, mă! Su- 
flă-mi, má! — Habar n'am!” îi răspunse acesta, fiindcă nu 
stia nici el. 

. Atunci, elevul, care avea de dat examenul, se grábi sá 
ráspundá: ,Cel dintàiu rege al Egiptenilor a fost Habar- 
nam l-in”. 

Răspunsul acesta trezi un hohot de râs în toată clasa. 
dar avu şi alt rezultat mai puţin vesel: elevul cu pricina a 
căzut la examenul de Istorie. 


Al doilea exemplu. La un examen de geografie, profe- 
sorul întrebă pe o elevă: „Cum se numesc munții, care de- 
spart Franţa de Spania? 

— Suflă-mi! Suflă-mi, că nu ştiu! se rugă eleva de ve- 
cina ei de bancă. 

— Pirineii”, îi răspunse aceasta, de sigur, pe soptite. 

Dar eleva n'auzise bine, aşa că nu prinsese exact cu- 
vântul. Inchipuindu-şi însă că a înţeles, se grăbi cu răs- 
punsul: „Munţii, care despart Franţa de Spania, se nu- 
mesc... Piramidele!” 


Rezultatul? Lesne de ghicit. Eleva a căzut la exame- 
nul de Geografie. 


Insă, precum am pomenit mai sus, sunt elevi, care răs- 
punzámd aiurea sau rázpunzánd cu îndrăzneală, cred că 
au să-l poată păcăli pe profesor. Să povestim două întâm- 
plări și despre astfel de elevi. 

Tot la un examen de Istorie — dar de Istoria Româ- 
nilor. „In ce an sa făcut Unirea Munteniei cu Moldova?” 
întreabă profesorul pe elev. 


Precum vedeţi, întrebarea era foarte uşoară, de oare- 
ce nici nu ne vine să credem că ar fi printre cititorii noş- 
tri, care merg la școală şi învaţă Istoria Românilor, vreu- 
nul care să nu știe că Unirea Munteniei cu Moldova sa 
făcut în anul 1859. 


Totuşi, elevul întrebat nu ştia. Se vede că era un ma- 


re trântor. Dar in loc să spună în mod cinstit că nu stie, e- 


levul, îndrăzneţ din cale afară, începu să-i dea cu gura: 
„Domnule profesor, lucrul principal este că ştim că Mun- 
tenia si Moldova s'au unit, formând o singură țară. Cât 
despre anul în care s'a făcut Unirea, cred că aceasta este 
o chestiune secundară. 

— O fi pentru d-ta, răspunse zâmbind profesorul. 
Pentru mine însă, este tocmai chestiunea principală. lar 
ca să fie la fel si pentru d-ta, să ai bunătatea si să repeti 
clasa din care ai vrut să esi, fără să meriţi”. 

Al doilea fapt s'a petrecut la un examen de bacalau- 
reat. Elevul era examinat la Matematici. Profesorul, om 
cu răbdare si plin de bunăvoință, îi dete să deslege rând 


pe rând diferite probleme. Mai întâiu, ceva mai grele, a- 
poi din ce în ce mai uşoare. Dar elevul, care nu era de loc 
pregătit, n'a putut să deslege nici una din problemele a- _ 
cestea. 

La urmă, profesorul, pierzându-și răbdarea, îi zise: 
„la creta si trage pe tabelă o linie dreaptă”. 

Elevul trase o linie până la mijlocul tabelei. „Mai ham- 
gà!" îi zise profesorul. Elevul trase linia până la mijlocul 
tabelei. „Şi mai lungă! îi strigă profesorul. 

— Dar nu mai e loc, răspunse elevul. 

— Nu-i nimic, dă-i înainte pe perete”. 

Elevul trase cu creta până ce ajunse la ușa sălii de 
clasă, uşă care era deschisă. Acolo se opri. Se auzi însă 
iarăşi vocea profesorului: „Dă-i înainte!” 

Auzind aceasta, elevul esi din sală, ca să continue 
afară. Atunci profesorul, ridicându-se dela catedră, mer- 
se la ușă și, închizând-o, zise elevului: „Şi acum, du-te să 
înveţi Matematica, începând cu Adunarea!” 

Din cele câteva exemple ce am dat până aci, avem de 
învăţat un lucru important. Anume, că elevul, care a 
muncit, n'are nici un motiv să se teamă de examene, ci 
trebue să se prezinte cu tot curajul si fără să se incurce. 
şi să se zăpăcească. l 

In scimb, se înșeală elevul, care nu se bizue pe mun- 
ca sa, ci aşteaptă totul dela noroc sau îndrăzneală. In 
chestiuni de învăţătură, norocul şi îndrăzneala n'au ce 


căuta. 
VINTILĂ BRATU 


De vorbă cu cititorii 


TATIANA G.-Cernáuti. — Ne-ai trimis spre publicare două bu- 
cáti, una în proză si a doua în versuri. Bucata în versuri „Intre- 
bare” este de colaboratorul nostru Zaharia Gh. Buruiană şi a fost 
publicată de mult în „Dimineaţa Copiilor”. Nu ne-ai putea spune 
de unde ai copiat si „Povestea Cucului”? 

Se vede că încă nu ştii că dumneata n'ai dreptul să semnezi şi 
să spui că le-ai făcut, bucăţi ale altor scriitori. A 

O. — Traducerea dumitale din limba franceză despre 
testamentul cismarului nu prea se potriveşte, prin conţinutul ei, 
cu programul revistei noastre. In afară de aceasta trebuia să spui 
şi titlul cărţii sau numele autorului după care ai făcut traducerea. 

CO. — Ne pare rău că nu-ți putem publica poeziile care 


` au multe neologisme si expresiuni greu de înţeles pentru cititorii 


noștri. 

FER. Br. şi N. Pr. LOCO. — Sunteţi încă prea mici, ca să fifi 
scriitoare. Aşteptaţi să mai crestefi, să învăţaţi mai multă carte si 
vă va veni şi vouă rândul să scrieți lucruri bune de publicat. 
Până atunci continuaţi a fi drăguţele noastre cititoare. 

Al. Vel. si I. Nec. — Ne scrieţi că dacă publicăm cele două com- 
poziţii făcute de d-voastră, ne veţi trimite altele mult mai bune. 
Dece nu incepeli cu acestea din urmă, mai ales cá asa este în in- 
teresul vostru de tineri care încă n'ati publicat ceva. Cât despre 
cele două „compoziţii” trimise, vă spunem cu părere de rău cá nu 
le putem publica, ele fiind impresiuni şi amintiri personale care 
interesează puţin pe cititorii nostri. Mai aflaţi că manuscrisele 
trimise spre publicare nu se scriu pe ambele pagini ale foii. - 


METAGRAMÁ 


Tu m'ai văzut in nopțile de vară, 

Plutind ușor pe-a mării undă clară; 

De ai să-mi schimbi finalul, afli iute, 
Un pom dotat cu fructe prea plăcute; 

Și procedând la fel, grăbit mă dai 

La potcovar, folos s'aduc la cai. 

Lucrând mereu, îl afli-anume 

Pe 'ntáiul criminal ce-a fost in lume. 

Si, terminând, cuvântul iar îl schimbi, 

Și 'ntr'un oraș din Orient te plimbi. 


I» 


Ráspuns: (caic, cais, caia, Cain, Cair). 


ANUL 10 5 Noembrie 1933 — Nr. 508 


REDACŢIA gi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — STRADA CONST. MILLE 
SĂRINDAR), 12. m TELEFON 32410 


1 AN 200 LEI 
ADM: EUNE 109 . . 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 


ESTE STRICT INTERZISĂ 
Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se inapoiará 


-1 


A INVATAT GIGEL ALFABETUL 


igel mergea la şcoală, unde îşi făcuse şi câţiva iar tu, Vasilescule, vei fi U-vá-zá. Țineţi minte fiecare cum 
prieteni. Avea însă un obiceiu foarte curios: fi veţi spune lui Gigel că vă cheamă?” 
nici pe prietenii săi, nici pe ceilalți copii de Ca să fie sigură că n'au să se încurce, doamna invá- 
şcoală, cu care se cunoştea, nu-i chema pe nu- ţătoare făcu cu ei mai multe repetiţii, întrebându-i unul 
me, ci potrivea fiecăruia câte o poreclă. Nu le câte unul, uneori la rând, alte ori pe sărite. Nu le dete 
dedea aceste porecle din răutate, ci, așa, ca să mai râdă drumul, decât după ce se încredință că fiecare îşi fine 
si să glumească . minte porecla. — 5 : ^ à : 
In afará de aceasta, lucru de mirat era cá Gigel, cu Cei şase copii se jucará cu Gigel, care, în mai puţin 
toate că scornise vreo treizeci de porecle, nu uita nici una de o jumătate de oră, stia toate poreclele de mai sus şi 
si nu gresea nici odată ca să numească pe unul cu pore- le spunea, fără să greşeasca. _ : : : 
cla altuia. Avea o memorie cum nu se întâlneşte asa de A doua zi, doamna învățătoare chemă pe Gigel și-l 
des. întrebă: „Cu cine te-ai jucat ieri in ora de recreatie? 
lar Gigel se grăbi să răspundă. silabisind, cum îi era 
obiceiul: „M'am ju-cat cu E-fá-gá, cu Há-i-já, cu Lá-má- 
nå, cu O-pá-rá, cu Sá-tá şi cu U-vá-zá". 


Insă prietenii şi camarazii săi îi dăduseră si lui o po- 
reclă: îi spuneau cu toţii Silabescu. Aceasta pentrucă de 
câte ori vorbea, Gigel silabisea, adică pronunţa cuvintele, Io m aL z 
despărțind fiecare silabă. De pildă, când îl intrebai: „Gi- In sfârșit, în felul acesta, izbuti si Gigel să înveţe al- 
gel, cu cine te-ai jucat astăzi?” el răspundea: „M'am ju-cat fabetul. 
cu Má-trea-tá, cu Ster-pe-le-scu". FLORICA 

Dar, oricát s'ar párea de necrezut, Gigel, cu toatá me- ec mE i 
moria lui, nu putea să învețe alfabetul. Greu de tot şi căz- 
nindu-se mult, putuse să învețe literele a, b, c şi d, dar la 
litera d se oprise şi se împotmolise. Nu era chip să poată 
învăţa mai departe. 


Văzând aceasta, doamna învățătoare, în bună înţele- 
gere cu mama lui Gigel, puse la cale ceeace urmează: che- 
mă din altă clasă şase copii, pe care Gigel nu-i cunoștea, 
si le zise: „Astăzi după masă, în ora de recreafie, o să vă 
jucaţi cu Gigel. Il cunoaşteţi? 

— Cu acela căruia i se spune Silabescu? 

— Cu el, însă n'o să-i spuneţi cum vă cheamă. 

— Dece să nu-i spunem, doamnă învăţătoare? 

— Dece, ne-dece, nu vă privește. Am eu ceva în gând. 
Si acum ascultați: Tu, Popescule, îi vei spune că te cheamă 
E-fâ-gă, tu Ionescule, te vei chema Há-i-já, tu, Radule, vei 
purta numele de Lá-má-ná, tu, Tică, vei avea porecla de 
O-pá-rá, tu, Stefánescule, vei spune cá te cheamă Sá-tá, Bucurie şi tristețe !... 


3 


COPI ec 


ROMAN PENTRU COPII 
2j 


— Să-ţi spun ceva nostim, domnişoară Emilie, îi zise 
într'o seară Mioara. 

— Ba mai bine ai tăcea, mormăi Victor, care sedea la 
masă cu ochii pe-o carte. 

— l-am făcut una azi, zise, râzând cu hohote, fetiţa. 

— Parcă nu ţi-am intors'o? Oho! 

— Mie? îl înfruntă Mioara. 

— Lasă că nu scapi nici tu. 

— Dar despre ce e vorba? întrebă domnisoara Emi- 
lia. 

_— Să mă lase Victor să spun. Azi dimineaţă când ne 
duceam la școală, ne-am întâlnit cu Rozina Manea, o fe- 
tiță dintr'o clasă cu mine. „Domnul” Victor, care-i un ză- 
păcit si nici pe prietenele mele nu le tine minte, îi spune: 

„Bună-dimineaţa, domnişoară Lila”. 

Lila este altă prietenă a mea și ne-a bufnit râsul. Pe 
urmă fi fac semn Rozinei, ca să-l lăsăm să creadă că eşti 
Lila. Lila are un frate, Virgil, care-i coleg de clasă cu Vic- 
tor. Ce-i trece prin gând nebunaticei de Rozina? Deodată 
zice către Victor: 


„Aşa-i că ati dat zilele trecute teză la... la...? 

„La Matematică”. 

„Da, la Matematică. Fratele meu Virgil a văzut te- 
zele în cancelarie. El are nota 8 şi dumneata 5. 

* Dar Victor zice: ,,Nu se poate, cá eu am scris foarte 
ine". 

„Ai făcut numai o gresalá, i-a răspuns Rozina, dar o 

gresalá asa de mare că ai luat nota 5. Imi pare rău, dar 
spun cum este". 

Victor, sá moará de ciudá, nu alta. Nu ne vedea pe 
noi cá abia ne tineam râsul. 

— Râde bine cine râde la urmă, mormăi iar Victor 
din capătul mesei. 

— Şi ce era adevărat aici? întrebă Emilia. 

li răspunse Victor, care nu mai putea să rabde râsul 

Mioarei. 
3 — Adevărat era cá eu nu pot să ţin minte pe toate pi- 
ticele de prietene ale „dumisale”. Nici nu le bag în seamă, 
dar ca să fiu politicos, schimb o vorbă, două. Rozinei ăş- 
teia am să-i întorc spatele de-acum. 

Domnișoara Emilia îl mustră: 

— Nu trebue să porti ciudă. A glumit, îi întorci 
gluma. ` 

— Oho, i-am întors-a. 

— Cum? 

— Uite, domnişoară Emilie. La şcoală, mam dus nu- 
maidect la Virgil să-l întreb. Ai văzut tu teza? Am eu no- 
ta 5? El habar n'avea. Zice: Ce mă bagi pe mine? li-am 
spus eu ceva de teză? — Ai spus sorei tale. — Care soră? 


— Lila. Am vorbit azi cu ea. — Taci, frate, zice el, Lila e. 


bolnavă în pat de-o săptămână. Atunci mi-am adus eu a- 
minte că potca ceea de fată... 

— Auzi, potcă, întrerupse Mioara. 

— Este Rozina Manea, nu Lila. Ce m'am gândit a- 
tunci? Am rugat în recreaţie pe omul cu alvifa de la poarta 
liceului să se ducă până alături, la școala de fete și să 
spue portarului să oprească la eşire pe eleva Rozina Ma- 
nea, fiindcă mama ei a trimes răspuns că o să vie s'o ia. 
Noi de la liceu, esim o jumătate de ceas mai târziu decât 
fetele. Când am trecut, școala primară era goală, numai 
Rozina se mai sgâia pe la ferestre, așteptând pe maică-sa. 
I-am dat o tiflă, am spus-o báefilor care au râs să se pră- 
pădească până a înţeles şi ea că nici vorbă nu-i să vie 
maică-sa. Pe urmă, am văzut-o eşind din școală, călcând 


4 


de ALICE GABRIELESCU 


DOMNISOARA EMILIA 


spăsită ca pe ace, de ruşine ce-i era cá fusese păcălită. A- 
$a-i trebue. 

Mioara scânci prefăcut. 

— Vezi ce răutăcios eşti. Urâciosule! 

— Să vă 'nvăţ minte. 

Guvernanta nu stia pe cine să certe, mai ales că-i ve- 
nea și ei să râdă. La urmă, nu erau decât glume si nimic 
rău nu se alesese dintr'atât. Totuşi, cu glume de-acestea 
nevinovate, ei puteau ajunge într'o zi la cine stie ce farsă 
urâtă, care i-ar fi înverşunat unul contra altuia pe toată 
viaţa. De aceia, Emilia, fără să zică nimic deocamdată, 
plănui în gândul sáu că va hotărî pe Mioara să fie mai 
rezervată, mai supusă, şi să nu jignească niciodată mân- 
dria fratelui mai mare. 

In dorinţa de a face pe copii să se iubească mai mult, 
îi venea în ajutor talentul cu care ei erau înzestrați la 


muzică. Desi încă mici, erau foarte înaintați. Cântau bu- 


cáti grele. Pe cele mai multe le cântau împreună, băiatul 
la vioară, fetiţa la pian, şi era uimirea celor ce ascultau, 
ba uneori și a profesorilor, siguranţa si simţirea cu care 
nişte copii ca ei puteau să cânte. 


Mioara avea şi glas frumos. Cânta ca o pasăre tot ce 
auzea, de câte ori avea timp liber. Lui Victor, mai ales 
cântecele din gură îi plăceau. La trilurile ei de privighe- 
toare, uita năzbâtiile ce-l supăraseră mai înainte si venea 
so sárute pe neașteptate. 


— Tu, primadoná ai să fii, Mioaro. La operă, da. Sau _ 


nu vrei? 

Fetiţa ridica din umeri, nepăsătoare. Nu înțelegea 
pentru ce ar fi o plăcere mai mare să cánti in faţa unei 
lumi pe care no cunoşti, decât să cánti numai pentru ai 
tái, sau chiar numai pentru tine singur. Victor însă price- 
pea lucrul acesta şi-şi dădea seama că talentul lui la vioa- 
ră era un dar dumnezeesc din care trebuiau să se împăr- 
táseascá și alţii. Se gândea apoi că trebue să aibă o ca- 
rieră, să câștige bani, si din tot ce ar fi putut să facă si să 
înveţe, muzica îi plăcea mai mult şi era sigur că numai în 
muzică va reuși să învingă si să se înalțe deasupra celor- 
lalti. 

Căci era deajuns să-l privesti pe Victor: fruntea lui 
bombată, ochii inteligenţi şi sfredelitori, trupul drept şi 
vânjos, te făceau să-ți dai seama că era un băiat făcut să 
răzbată în viaţă si să se înalțe deasupra semenilor. 


PETRECERI DE DUMINICĂ 


Venise primăvara şi plimbările de după-amiază a- 
veau un farmec nou pe soare şi lumină. Domnișoara Emi- 
lia îi ducea pe copii prin grădinile înflorite ale orașului, 
iar în zilele când aveau mai mult timp liber, îi plimba și 
prin locuri mai depărtate, prin cartierele săracilor, așa ca 
să le arate orașul sub toate fețele, nu numai străzile scli- 
pitoare unde locuesc cei bogaţi. 

Intro amiază de Sâmbătă, pe când treceau spre ga- 
ră, pe o stradă mai dosnică, li se întâmplă să vadă ceva 
minunat pe un maidan. 

Un báefas, cam de seama lui Victor, dar slab şi sdren- 
fuit, legase o sârmă groasă pe nişte pari înalţi, bătuţi pe 
maidan la o distanţă de vreo opt metri. 

Cu o seară, băiatul se urca până la sârmă, desculț, si 
fără să-i pese, mergea în sus și'n jos, de câteva ori, pe 
cablul de sârmă, parcă ar fi păşit pe stradă, ca un adevă- 
rat acrobat de circ. 

Se strânsese lume pe maidan. Cine trecea, se oprea. 


— Ai să cazi, má! strigau unii ca să-l sperie. 

Altora le era teamă deabinelea. 

—- Dă-te jos, báetele. Dacá-ti rupi gâtul! 

Dar el nu lua în seamă decât strigătele celor ce-l apla- 
udau şi-l îndemnau: 

— Bravo, piciule, ai mare curaj. Incă odată! 

La urmă, băiatul se dădu jos, merse cu pălăria întin- 
să printre lume şi toti îi asvârliră câte ceva, o monedă de 
doi lei sau şi mai mult. 

Cu monedele făcea apoi alt „număr”. Avea pregătită 
jos o távitá, lua banul pe ea, îl arunca apoi în sus cât putea 
şi-l prindea înapoi pe tavă, fără greş, chiar dacă moneda 
mai făcea după izbitură încă două-trei salturi. 

Era atâta îndemânare în mișcările băiatului, că unii 
privitori îi dădeau a doua oară bani, numai ca să-l vadă 
aruncându-i și prinzându-i. 

— Dacă-l scapi, îl iau înapoi. 

Dar strengarulului nu-i păsa de ameninţare. 

— a-ţi, nădejdea. Eu să-l scap? 

— Dar cum poate cineva să meargă 
minuna Mioara. 

Băiatul auzi. 

— Păi nu-i greu. Numai să nu-ţi fie frică. 

Inserase. Lumea se rărea. Văzând că băiatul se odih- 
neste, plecară cu toţii la treburile lor. Rămăsese numai 
Emilia cu copiii, amândoi încă uimiti de nástrugnicul bă- 
etas. 

— Unde stai? îl întrebă ea. 

Báiatul arátá un bordei la marginea maidanului. 

— Uite colo. 

La fereastră, Emilia văzu o feme bătrână care se uita 
urât spre ea. Se întoarse iar spre băiatul slab si sdrenţu- 
ros. 

— Cu câţi bani ai strâns azi, ifi poţi cumpăra o cáma- 


pe sârmă? se 


şă. 

—. Mă Tudorică, îl strigă baba pe geam, vino'n casă. 

Era ca o vrăjitoare de urâtă, cu pielea tăbăcită, cu 
nasul ascuţit căzut spre barbă care dimpotrivă se ridica 
in sus spre nas, de-(i venea s'o întrebi dacă prin locul 
strâmt care rămăsese între vârful nasului si al bárbiii în- 
căpea lingura de mâncare ca s'o bage în gură. 

— Crezi că-mi pot cumpăra cămașă? zise băiatul, fă- 
cându se cá n'aude chemarea bătrânei. Imi ia tuşa toţi 
banii. 

— Ti-este rudă? N'ai părinţi? 

— N'am. Ea zice că mi-i mătuşă. 

— Tudorică, mă... At so pátesti. 

— Are să mă bată iar, zise băiatul liniștit, ca şi cum 
știa că de chelfăneală tot nu scapă. Mai veniţi? 

— O să venim, răspunseră copiii. 

— Să ştiţi că altădată o să fie mai frumos. 

— Tudorică, mă.... d 

Tudorică nu mai putu sta să spue de ce o să fie mai 
frumos. Baba esise afară cu un báf in mână. 

— Săracul, ziserá copiii. 

Domnisoara Emilia îi luă de mână ca să plece, si ho- 
tári: - 

— Săptămâna viitoare o să-i aducem o cámase mai 
veche de-a ta, Victore. 

A doua zi, Duminică, li s'a întâmplat copiilor iarăși 
ceva deosebit. A venit bunicul, dar nu pe jos, pentru vi- 
zita lu, obişnuită de zece minute, ci cu un automobil pe 
care îl opri să aştepte. Era mai vesel si parcă mai tânăr, 
bătrânul, când s'a urcat din nou în maşină alături de ne- 
pofei şi de guvernantă pe care-i poftise să-i plimbe. 

Au mers la şosea. Trecând prin faţa palatelor cu grá- 
dini mari, prin faţa vilelor cochete, cu flori pe la geamuri, 
Mioara zise: 

— Pe aici stau oamenii cei mai veseli. 

Domnul Vernescu o privi mirat: 

— Veseli? De cc? Fiindcă sunt bogaţi? 

„__— Desigur, făcu Mioara. Dacă-i aşa trist lucru să fii 
sărac, pesemne că-i o mare bucurie să ai bani cu sacul. 

Emilia voi să zică ceva, dar lăsă pe domnul Vernescu 
să explice. i 

„__— Nu-i tocmai aşa, zise el. Poţi fi un bogat trist şi pofi 
fi sărac si vesel. Iar un bogat trist este totdeauna un om 
sărac, 

ulioara îl apucă de braţ. 


— Bunicule, am văzut eri pe un maidan, un báefas ca- 
re mergea pe sârmă ca la circ. Toată lumea îl privea şi-l 
admira. El era vesel, dar avea o cămaşă numai sdrente. 
lar mătușă-sa îl bate degeaba în fiecare zi. 

— Cu toate astea nu-i băiat sărac, deoarece are de- 
la Dumnezeu darul ăsta de a merge pe sârmă, o abilitate 
în mișcări ce poate ajuta cuiva mai târziu şi la lucruri mai 
grele. 

Victor sări de la locul lui. 

— Nu-i aşa, bunicule, cá eu, cu plăcerea mea de a cân- 
ta din vioară niciodată n'am să fiu sărac, chiar dacă n'am 
să câștig avere? 

Bunicul se aplecă spre el şi-l mângâie drăgăstos. 

— M'ai înţeles, Victore. 

In ziua aceia, bătrânul nu mai pufnea de loc, nu era 
tăcut, nu era grăbit ca altădată. Se făcuse pace în inima 
lui. Numai Kati ar fi putut spune cât fusese de nervos și 
de sucit în lunile din urmă. Cu nimic nu-i mai intra în voe, 
si mereu îl auzea mormâind fraze neinţelese pentru dân- 
sa: ,Pfu, pentru o supărare, două bucurii... Pentru una, 
două... 

— Il rode ceva, presupunea Kati în limba ei stâlcită, 
Domnizeu ştie ce-l rode. 

Il rodea într'adevăr gândul că nepoţii lui stau în casă 
străină, pe când la el erau două odăi libere în care ar fi 
ciripit așa drăguţ glasuri şi râsete de copii. Dar pe urmă 
se închidea, furios. 

— Sunt bătrân, îmi trebue linişte. 

In ziua ceea, în maşina care-l ducea alături de copii 
pe șoseaua înflorită, domnul Vernescu se simțea liniștit, 
căci luase hotărîrea cea bună. Parcă era altul când zise, 
blajiu: 

— Domnișoară Emilie, ar voi copiii 
înaiute la mine? 


să stea deacum 


(Va urma) 


— Să nu uiţi, ceasornicule, să suni tare mâine 
dimineală, de şante ori!... 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Morel Goldiracht 
Clasa Il-a primară 
Scoala Israelito-Romáàná 
Brăila 


Aurel A. Nicc:iaescu 

Clasa III-a primară 

Şcoala de báeti No. 1 
Càmpulung (Muscel) 


Posmantir S. Henry 

Clasa IV-a primará 

Scoala de báeti No. 33 
Bucuresti 


Tu AL KA 
Teodorescu Gherghina 
Clasa III-a primară 


Şcoala de fete „Tabaci” 
Bucureşti 


Ghetlér Dinel 
Clasa III-a primară 
Şcoala de báeti No. 3 
Bucuresti 


Mandel Felicia 
Clasa IV-a primară 
Scoala de fete No, 3 

Bucuresti 


Goldstein Lelia 
Clasa III-a primară 
Şcoala de fete No. 2 

Bucureşti 


Blumer H. Jak 
Clasa Il-a primară 
Scoala de báeti No. 13 
Bucuresti 


Bragariu Mihail 
Clasa IV-a primară 
Şcoala de báeti No. 1 
Chipereni-Orhei 


Uf 


x 


Tărărescu Atanase 
(Georgicá) 
Clasa IV-a primará 
Scoala ,Silivestru" 
Bucuresti 


6 


Clasa IV-a primará 
Scoala de báeti No. 38 
Bucuresti 


Stefanovici M. Florenja 
—Premiul II — 
Clasa III-a primară 
Şcoala de fete din Albeşti 


Desirée Atias 
Clasa III-a primară 
Scoala ort. Principatele-Unite 
Bucureşti 


i 


Pi ea i 
Nicolescu M. Alexandrina 
Clasa IfI-a primară 
Şcoala de fete No. 3 

Bucuresti 


Rabinovici Ita 
Clasa I-a primará 
Şcoala de fete No. 5 
Bucuresti 


Ulubeanu M. Viorica 
Clasa I-a primară 
Şcoala de fete No. 1 
Bucuresti 


Clasa Il-a primará 


Şcoala de băeţi din Albeşti 


v 


Suster Alíred 
Clasa III-a primară Ç 
Şcoala de băeți ,Fiducitatea" : 


Galaţi 


Popp Xieltiadi 
Clasa IV-a primară 


Şcoala de băeţi „Spiru Haret 


Bucureşti 


Clasa Ia- primară 
Scoala de fete No. 19 
București 


“a 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Fantini Iulia 
Clasa IV-a primară 
Şcoala de fete No. 3 
Bucuresi 


Petrovici Eugenia 
Clasa III-a primară 
Scoala de fete No. 23 

Bucureşti 


Fichtman Rozalia 
Scoala de fete No. 2 
Clasa I-a primară 


Bucureşti 


Zoe Ionescu 
Clasa MI-a primară 
Scoala de fete No. 12 


Bucureşti 


Evutza Lehrer 
Clasa I-a primará 
Scoala de aplicaţie „Mihai 
Sturza” 


Iaşi 


Clasa Il-a primară 


Institutul ,Pompilian" 


Bucureşti 


^ 


Feldştein Paulette 

Clasa III-a primară 

Şcoala de Fete No. 2 
Bucuresti 


GUPEA 


Clasa III-a primară 
Şcoala de fete No. 18 
Bucureşti 


Brumărică V. Aspasia 
Clasa IV-a primară 
Şcoala de fete No. 33 

Bucureşti 


Brumărică V. Maria 
Clasa I-a primară 
Scoala de fete „Ferdinand 


Melicescu G. Olga 
Clasa I-a primară 
Melicescu G. Maria 
Clasa III-a primară 
Şcoala din com. Provita 
de Sus 
Jud. Prahova 


Botoşanschi Per 


Clasa V-a primară 


Scoala de fete Alexandreni-Tárg 


Jud. Bălţi 


Cuperman Frima 
Clasa V-a primară 


Se. de fete Alexandreni-Târg 


7 


Jud. Bălţi 


Penilopi Pratu 
Clasa III-a primară 
Şcoala de fete No. 23 
București 


__ Clasa II-a primară 
Şcoala de fete „Fraternitatea 
Zion” 


Bucureşti 


Radu T. Tempeanu 
Clasa ÍII-a primará 
Scoala de báeti No. 17 
Antohie Esmeralda 
Clasa IIl-a primară 
Scoala de fete No. 3 
Bucuresti 


Irina Goleşi 
Clasa Il-a primară 
Şcoala de fete No. 1 


„Principesa mamă Elena" 


Bucureşti 


Steiner Natalia 
Clasa I-a primară 
Şcoala „Silivestru” 
Bucureşti 


Teicbrich Lidia 

Clasa III-a primară 
Institutul Sft. Maria 
Bucureşti 


Bernştein Dory 
Clasa IFI-a primară 
Şcoala de fete „Știrbey 
Doamna” 
Bucureşti 


Isvoreanu D. Maria 
Clasa IV-a primară 
Isvoreanu Daniel 
Clasa Ill-a primară 


Şcoala de fete No. 24 
Bucureşti 


| D ES CM. 
MEDICUL FLORIL 


igel cel mititel nu mai putea de dragul florilor. 

Cel dintâiu lucru, pe care îl făcea în fiecare di- 

mineaţă, era să meargă în grădină si să-și vi- 

ziteze iubitele sale flori. Privea cu atenţie ca 

nu cumva peste noapte să nu fi răsărit vreun 
fir de iarbă, geloasă de frumuseţea florilor. lar dacă — 
Doamne fereşte! —' se întâmpla ca vântul ori ploaia să 
fi îndoit ori rupt tulpina vreunei flori, Gigel stătea toată 
ziua trist si amărât. 

Dacă mămica sa îl lua în vizită la rude sau la prie- 
teni, Gigel nu mergea nici o dată, fără să le ducă flori. 
Florile acestea le rupea cu atâta grijă si delicatetá, încât 
era încredinţat că n'au simţit nici o durere. 

Din pricina dragostei sale pentru flori, lui Gigel i s'a 
dat porecla de „Medic al florilor”, poreclă, care, în loc 
să-l supere, il făcea să-şi viziteze şi mai des grădina si să 
țină consultații medicale cu sine însuşi. 


plecându-se 
trandafirilor. Nu và simţiţi bine? Spumefi-mi, fără să vă 
ascundeţi. Ştiu să vă vindec si să vă dau doctorii plăcute 
la gust”. 

După aceea, mergea la garoafe şi le întreba: „Nu cum- 
va aţi răcit astă noapte, fiindcă a fost frig?” 

Surioara sa Nineta mergea deseori cu el, căutând să 


„Sunt domnul doctor, zica el asupra 


facă şi ea pe doctorifa. Intreba pe mușcate, zicàndu-le: 
„Vă doare ceva în gât? Putem să vá dám apă oxigenată, 
ca să faceţi gargară. Ori, poate, vă place mai mult un ceaiu 
de musefel? Vorbiti şi spuneţi, dece táceti din gură?” 

Insă florile nu vorbesc. Cu toate acestea, Gigel şi Ni- 
neta ii dedeau înainte cu întrebările şi consultaţiile lor. 

Intr'una din zile, Gigel zise Ninetei: „Un doctor, cum 
sunt eu, trebue să aibă şi ceva bolnavi, pe care să-i caute, 
Să vedem dacă nu sunt ceva flori bolnave. Fără bolnavi, 
nu este nici o plăcere să faci pe doctorul”. 

Celor doi copii nu le trebui să caute mult, ca să gă- 
sească flori bolnave. Bunáoará, tulpina unei micsunele era 
ruptă. Micsuneaua era plecată în jos, ca si cum şi-a dat 
sufletul. 

„lată, zise medicul florilor, micsuneaua aceasta tre- 
bue dusă numai decât la spital!” 

O smulseră cu grijă din rădăcini și o duseră în casă. 
Scoaseră din pătucul ei pe păpuşa Ninetei si în locul pă- 
pusei, puserá micșuneaua bolnavă. o acoperirá cu pătura 
păpușei, lăsându-i afară numai capul. Apoi se întoarseră 
în grădină. 

` Insă în grădină era o parte semănată cu legume. „Prin- 
tre legume, trebue să fie unele grav bolnave, zise Gigel. 
lată, morcovul acesta a răcit rău astă noapte. 


8 


— Şi ceapa aceasta este tare bolnavă! zise la rându-i 
Nineta, făcând pe serioasa şi îngrijorata. Nu ştiu ce boală 
are, însă văd că i-a îngălbenit coada, care ieri îi era verde 
şi de sigur că are umflat capul ce-l tine băgat în pământ”. 

Scoaseră din pământ si morcovul şi ceapa şi le duserz- 
la spital. „Numai decât la pat!” hotărâ d. doctor. 

Tot umblând prin grădină, Gigel si Nineta găsiră si 
alte flori și legume bolnave. Toate pátucurile păpușilor, 
precum $i paturile lor fură întrebuințate pentru a culca 
în ele pe bolnavi. 

Insă, erau mai multi bolnavi decât paturi. Văzând a- 
ceasta, Gigel si Nineta făcură paturi din perne. Odaia de 
dormit a celor doi copii era o adevărată odaie de spital, 
plină de flori şi legume bolnave. Iar „domnul doctor", se- 
rios şi dus pe gânduri, mergea dela un bolnav la altul. 
ținând în mână termometrul cu care vroia să ia acum tem- 
peratura morcovului roşu. 

„Degeaba îmi spui că nu esti bolnav, îi zise Gigel, 
încruntând sprâncenele. Ai friguri. Nu vezi ce roşu te-ai 
făcut? Se vede cât de colo că ai friguri. Insă, stai că am 
să-ţi dau eu o doctorie bună, care să te facă iarăși să- 
nătos”. 

Gigel luă, asa dar, o bucată de hârtie si un creion și 
începu să scrie o reţetă, aşa cum văzuse că fac doctorii 2- 
devăraţi. Numai că Gigel nu scria ceva cuvinte, care să 
poată fi citite și înţelese, ci doar făcea pe hârtie niște linii 
strâmbe si niște mâzgălituri. 

Dece nu scria cuvinte adevărate? Nu scria, pentrucá... 
pentrucă Gigel, care n'avea decât cinci anişori, nu învățase 
încă să scrie. Cu toate acestea, când termină de scris ceea- 
ce credea că este „o reţetă”, o dete Ninetei și îi zise: „Dă 
fuga la farmacie si spune-le să facă mai repede doctoria 
ce am scris”. 

Nineta esi din odaie, alergând în fuga mare. Se în- 
toarse însă tot așa de repede. : 

„Mi-au spus la farmacie, zise ea, cá nu ştiu ce doc- 
torie să facă”. i 

Gigel rămase cam mirat si încurcat, auzind răspunsul 
acesta. Il trecu bănuiala că rețeta sa nu era scrisă chiar 
așa de limpede, totuşi crezu că este mai bine să dea vina 
pe farmacist. : 

„Dece nu stiu ce doctorie să facă? întrebă el, făcând 
pe supăratul. N'au citit ce scrie în rețeta mea? 

— Mi-au spus că rețeta aceasta nu poate fi citită, îi 
întoarse Nineta vorba. Mi-au mai spus că acel care a scris-o 
nu ştie să scrie. Şi mi-au mai spus că nu poate fi doctor 
acela care nu ştie încă să scrie”. 

Din ziua aceea, mititelul "medic al florilor” nu mai 
avu curajul să scrie reţete pentru bolnavii săi şi să le 
trimită la farmacie. Şi, poate, din pricina aceasta nu s'au 
mai făcut bine florile si legumele, pe care le îngrijea cu 


atâta dragoste. MARIA SOREL 


SUMAS aaa eet 
x zi LA dia 


CEI 4 BRUSSILOFF. excentrici donsatori cari au jucat cu mare 
succes la şezătorile culturale-artist ce ate ,,Diminetii Copiilor“. 


ând ziua se apropia de sfârșit, soarele isi scoa- 
se din cap coroana sa de raze luminoase şi a- 
runcând o privire de jur împrejur, îi zise lunei, 
loctiitoarea si paznica sa de noapte: 

„Eu merg să mă culc, dar tu să fii cu băga- 
re de seamă. Mai ales, vezi ca stelele să nu se apuce de 
pozne, asa cum li-e obiceiul, şi să n'arunce iarăși pe pă- 
mânt pietre”. 

Insă, privind spre un grup de stele mai mici, soarele 
văzu cá sunt turburate si neastâmpărate. „Ce-i cu voi ? le 
intrebá soarele. 

— S'a răspândit vestea, răspunse luna, că în seara a- 
ceasta soseşte o cometă şi... 

— Am văzut atâtea comete, îi tăie soarele vorba, cá 
nici nu face să-ţi pierzi vremea, ca să le priveşti. 

— Dar stelele acestea mici n'au văzut nici odată o co- 
metà si de aceea sunt asa de curioase, îl lămuri luna. 

— Curiozitatea, zise soarele, este un defect urit, de 
oarece...” 

Insă, n'avu vreme să-şi termine vorba. O stea cu o coa- 
dă lungă şi luminoasă sosi cu o iuţeală nemai pomenită si 
se izbi de soare cu atâta putere, că, fără să vrea, soarele se 
dete îndărăt cu câteva mii de chilometri in directiunea pă- 
mântului. 

Urmarea a fost că pe pământ s'a lăsat o căldură ex- 
traordinară, ceeace fu un adevărat noroc pentru negustorii 
de îngheţată, siropuri si limonadă. 

„Ce apucături sunt astea? strigă cometei soarele, du- 
pă ce isi veni din nou în fire. Cine te-a învăţat să te porti 
în felul acesta? 

— Te rog să mă ierti, îi răspunse cometa, 
pare că am greşit drumul. 

— Si mie îmi pare la fel, bombăni soarele, frecându-și 
locul unde îl lovise cometa. Cel puţin, poţi să-mi spui sco- 
pul vizitei tale? 

— Am pornit să colind şi să cercetez intinderile ce- 
resti, răspunse cometa, adăugând: dar cu cine am onoa- 
rea să vorbesc? 

— Sunt soarele şi eu luminez totul — pământul si cu- 
mătra de colo, luna, care nici nu merită această cinste. de 
oarece nu ştie să-și facă serviciul cum trebue”. 


dar imi 


ES UNEI COMETE 


Jignità de vorbele acestea, luna, fără să fie văzută, 
făcu soarelui o strâmbătură, însă nu îndrăzni să zică ceva. 

„Dacă esti soarele, mi-ai putea spune încotro se gă- 
seste pământul? întrebă cometa. 

— Şi ce treabă ai cu pământul? 

— Vreau să-i fac o mică surpriză”. 

„Dacă surpriza va fi ca surpriza ce mi-ai făcut mie — 
îşi zicea soarele în gând — vai de sărmanul pământ! O 
să-l facă piftie. Și soarele se freca pe partea, care îl du- 
rea. Sunt sigur că mi-a făcut vânătăi, iar astronomii au 
să creadă că sunt pete solare”. 

Adesându-se apoi cometei, îi zise: „Vezi colo jos min- 
gea cea rotundă? E pământul, dar să nu-ţi închipui că i-ai 
putea face vreo surpriză. 

— Dece? 

Pentrucă locuitorii pământului sunt fiinţele cele 
mai curioase. Ei au aflat de mult despre sosirea ta, aşa cá 
sunt sigur cá în momentul acesta sute de astronomi isi in- 
dreaptă ochianele spre tine, privindu-te si urmărindu-te 
din toate părţile”. 

Cometa zâmbi strengăreață si răspunse: „Om vedea! 


— „Permisul de circulatie, domnule !...“ 


-9 


GAE 


Oricum, sunt mulțumită că ţi-am făcut cunoștința si iti 
mulţumesc pentru vestile ce mi-ai dat. Insă acum, trebue 
să mă duc. Văd că am o întârziere de 15 minute. Să au- 
zim de bine!” 

Plecă, fără să salute luna, care bombăni: „Ce îngâm- 
fată!” 

Soarele auzi pe cometă, vorbindu-şi singură din de- 
părtare: 

„Care va să zică, sunteţi tare curioşi, voi, locuitori ai 
pământului ! 

Las' cá vă lecuesc eu de curiozitate!” 

Si ce făcu poznaga cometă? Isi strânse repede coada 
sa lungă şi luminoasă în forma de colac în jurul său. 

Oamenii de pe pământ ştiau despre sosirea cometei, 
așa că o așteptau cu nerăbdare. Când, în sfârşit, a apărut 
pe cer, toţi astronomii îndreptară spre ea ochianele si te- 
lescoapele lor. 

Rămaseră însă cu gura cáscatá: „Ce astru era acesta? 
N'avea coadă, deci, nu putea fi o cometă. In loc de coadă, 
avea un inel luminos, aşa cum are planeta Saturn. Dar 
era oare cu putinţă ca Saturn, bătrân cum este el, so fi 
luat razna prin întinderile cereşti? 

Astronomii rámaserá încurcaţi de tot, iar când îşi mai 
veniră în fire, cometa se depărtase şi pierise din vederea 
lor. 


VLADIMIR ASTRONOMUL 


Set: 
E pct. 


O bicicletă practică cu un atäş menirii mica surioará 


10 


RÂDE C À.. 


Uituceanu, hohotind, 
Ráde 'ncát iţi face jind 
Un prieten, curios, 

Il întreabă-atunci frumos: 


„Spune, dece râzi așa? 
— De o glumă a cuiva. 
— Povestește-mi-o, te rog! 
Zice amicul lui, milog. 
—- Bucuros. dar n'o mai știu! 
— Pai... dece râzi fistichiu? 
-— Râd, ca fost (pe cinste-(i spui!) 
Nostimă cum alta nu-i/...." 
VICTOR ADRIAN 
PARUNI AD ie Ra EE po e eo E SEI De Lo TE RETR T AID SETE IESE 


CHICITORI ŞI INTREBĂRI CU PĂCĂLELI 


Numai iarna eu trăesc, 
Vara mor, mă prăpădesc. 
Haide să mai spun ceva, 
Ca să-mi ştiţi toți firea mea 
E ceva chiar curios, 
Căci eu cresc de sus în jos. 
Sunt subțire, lunguef. 
Fii acum copil istef 
Si mai iute mă ghiceste, 
Vremea pán'nu se răceşte 
Căci la iarnă măntâlneşti 
Si de mine te feresti. 

e 
Moda-i nouă, ştie oricine, 
Insă, dacă 'ntrebi de mine, 
Sunt prea veche, să mă crezi, 
Totuşi, e ciudat, cum vezi, 
In fruntea modei stau mereu 
Ea rar fi, de naș fi eu. 
Astea cánd (i-am povestit, 
Cred că-s lesne de ghicit. 


(Răspunsurile se vor publica în n-rul viitor) 


eq 


POVESTE POPULARĂ 
CEI De LI Sa A A AET 


àt de necăjită si amărâtă era împărăteasa Mi- 
rana! Şi avea dece să fie. De ani şi ani de zile 
domnifa Sorina, singurul ei copil, nu zàmbise 
măcar o singură dată. 
Si dacă aţi şti cât de frumoasă era domnifa 
Sorina! Părul ei părea că este făcut din razele cele mai 
aurite ale soarelui. Ochii ei păreau cá sunt rupţi din se- 
ninul cel mai albastru al cerului, iar crinii si trandafirii 
se luaseră la întrecere, ca să-i împodobească obrăjorii. 

Şi pe cât era de frumoasă la înfăţişare, pe atât era de 
bună la suflet. 

De aceea, domniţa Sorina era toată bucuria si singu- 
ra mângâiere a mamei sale, precum era si mândria intre- 
gului popor din împărăție. 

Se născuse într'o frumoasă dimineață de primăvară 
şi se născuse cu zâmbetul pe buze. Până la vârsta de cinci- 
sprezece ani, nu era în toată împărăţia un 'copil mai vesel 
si totodată mai bun ca domnifa Sorina. 

Insă, intr'o zi se asternu, aşa, pe neaşteptate, o um- 
bră de tristețe pe sufletul ei. Aceiaşi umbră îi acoperi si 
inábusi zâmbetul din ochii ei senini si surâsul de pe bu- 
zele ei fine si subţiri. 

Domnița Sorina n'avea nici o boală, nici o cât de mi- 
că durere trupeascá si nici vreo altă pricină de mâhnire. 
Totuşi, din ziua aceea, frumoasa domniţă uitase ce e râs, 
ce e veselia si uitase ce este zâmbetul. De dimineaţa până 
seara şedea tăcută si posomorità. 

Ce durere-pe mamă-sa, împărăteasa Mirana! Plângea 
cu lacrimi amare, văzând cum stă tristă şi amărită iubita 
sa copilă, care semăna acum cu o grădină frumoasă, însă 
lipsită de căldura şi de strălucirea soarelui. 

Şi câte n'a încercat împărăteasa Mirana, ca să alunge 
mâhnirea domnifei Sorina! A căutat să o distreze, făcând 
la palat multe petreceri si ospete. A chemat fete de ace- 
iaşi vârstă cu Sorina, ca să se joace şi să se plimbe cu ea. 
l-a adus pentru citit cărţi din cele mai hazlii. I-a adus pro- 
fesori, ca să o înveţe pictura, alţii, ca să o înveţe călăria. 

A făcut şi a încercat de toate, însă totul a fost în za- 


11 


AEN 


de ALI-BABA 


dar: domnifa Sorina se simțea din zi in zi mai tristă, mai 
plictisită si şedea mai posomorită. 

Văzând aceasta, împărăteasa Mirana dădu în întreaga 
împărăție o poruncă. „Dau doi saci cu galbeni si o slujbă 
mare aceluia care va izbuti să o facă pe domnifa Sorina 
să zâmbească măcar o dată”. 

Asa glăsuia porunca împărătesei Mirana. 

Porunca aceasta ajunse până la urechile unei bătrâne 
cerșetoare dintr'un sat pierdut în văgăunile munţilor. Bă- 
trâna cerşetoare ar fi murit de frig si de foame, dacă în 
acelaș sat n'ar fi trăit o femeie văduvă, mama drăguţului 
Călin, un băeţaş, care era o adevărată grădină de veselie 
şi voe bună. Era vesel, asa cum sunt păsările în zilele de 
primăvară. y 

Si asa, într'o zi, bătrâna cersetoare veni la mama lui 
Călin si îi zise: „Vreau să mă răsplătesc si eu pentru tot 
binele ce-mi faci si pentru tot ajutorul ce-mi dai de atâţia 
ani de zile. lată care este răsplata mea: ia un ghem de 
lână, ia doi metri de stofă de lână fină. Mai ia ace, aţă și 
un degetar. Apoi, luând şi pe Călin, mergi la domnifa So- 
rina şi spune-i ca într'o săptămână să împletească pentru 
Călin o pereche de ciorapi şi să-i coasă un rând de haine. 
Iar mamei sale, împărătesei Mirana, să-i spui că acesta este 
leacul cu care domnita Sorina se va vindeca, făcându-se 
iarăşi veselă”. 

Cu toate că mamei lui Călin nu prea îi venea să crea- 
dă că cele spuse de bătrâna cerşetoare ar folosi la ceva, 
totuși, făcu întocmai si merse la palatul împărătesc. Mer- 
se, nu atrasă de răsplata promisă de împărăteasa Mirana, 
ci împinsă de dorinţa de a face binele. Când se uita la Că- 
lin al ci, mereu vesel și zâmbitor, înţelegea durerea unei 
mame, care își vede topilul trist şi amárit. 

Când ajunse la poarta palatului, oștenii, care stăteau 
de pază, nu vrură să o lase să intre. „Pe domnifa Sorina, 
ziceau ei, pau putut să o facă bine atâția medici si atâţia 
înţelepţi ai împărăției si iti închipui că ai să o vindeci tu, 
o femeie fără ştiinţă de carte şi venită din cine știe ce sat 
sărăcăcios”. 


^^IRELE 


 DOMNITEI 


POVESTE JAPONEZĂ 


FOST o dată un pescar tânăr, care se numea 
Urașima. Intr'o seară, pe când se întorcea dela 
pescuit, văzu la ţărmul mării câţiva copii, care 
se jucau chinuind o broască ţestoasă. Urașima 
era un om drept şi bun la suflet. De aceea, a- 
propiindu-se de copii, le zise: 

„Dragii mei, nu e bine să chinuiţi animalele; fiti, prin 
urmare, așa de buni si dafi-mi mie această broască fe- 
stoasă. 

— Noi ne-am ostenit atâta, până am prins-o și acum ne 
ceri să ţi-o dáruim? îi întorsescră copiii vorba. 

— Nu vá o cer în dar, ci o cumpăr, răspunse Urasi- 
ma. Poftim banii, sunteţi mulţumiţi?”. š 
, Copiii luară banii și plecară de acolo. Uraşima mân- 
gâie broasca ţestoasă, zicând -i: „Sărmană broscuţă, ai a- 
vut noroc, dar si eu am fost mulțumit că te-am scăpat de- 
la moarte. Intoarce-te la locuinţa ta şi altădată fii cu băga- 
re de seamă”. 

O puse în apă, iar el luă drumul spre casă. 

Ziua următoare, Uraşima, sculându-se disde-diminea- 
tă, porni din nou la pescuit în largul mării. Insă, după 
ce aruncase návodul si așteptă să intre pesti, auzi din va- 
lurile mării o voce dulce care îl chema pe nume. In zadar 
privi în jurul său, fiindcă nu văzu pe nimeni. 

„Cine mă chiamă?” ştrigă el. 

In aceiași clipă, văzu că ese din apă broasca ţestoasă, 
pe care o scăpase în ajun. „Am venit să-ţi mulțumesc pen- 
tru binele ce mi-ai făcut, îi zise ea, adăogând: Vreau să-ţi 
fac si eu un serviciu, ca să-ți arăt recunoştinţa mea. As- 
cultă... n'ai dori oare să vizitezi palatul regelui mărilor? 

— Aş dori foarte mult! răspunse Uraşima. Am auzit 
că este un palat, cum nu se găseşte altul.Numai că trebue 
să fie foarte departe de aicea. 

Să nu-ţi pese cá e departe, zise broasca țestoasă. Te 
duc eu până acolo. Suie-te pe spinarea mea. 

— Dar eşti aşa de mică! 

— Mă voi face mare”. 

In adevăr, spre nespusa sa mirare, Urașima văzu cá 
într'o clipă broasca ţestoasă s'a lungit si s'a lărgit, asa că 
el i-sa putut aşeza foarte bine în spinare. 

Marea era liniştită ca o oglindă, iar broasca țestoasă 


din 4 


de VASILE STĂNOIU 


innota cu o iuţeală de neînchipuit, așa cá în curând ajunse- 
seră înaintea palatului regesc, păzit de o mulţime de pesti 
de tot felul. Peştii aceştia se închinară lui Urasima şi-l con- 
duseră în palat, unde îl aștepta domnifa Otohime, încon- 
jurată de fetele care o serveau. Otohime era cea mai fru- 
moasá domnitá din câte trăiseră până atunci. 

Cât despre palat, era de o strălucire şi o frumuseţe, 
cum nu se poate scrie şi nu se poate povesti. Avea stâlpi 
de márgean,; pardoseaua şi tavanul de perle, pereţii din tot 
felul de pietere preţioase. 

Domnişoara Otohime salută pe Uraşima, zicându-i: 
„Fii bine venit la noi si primeşte toate mulfumirile mele, 
că ai scăpat dela moarte pe broasca mea țestoasă !". 

I-au dat apoi mâncăruri şi báututri din cele mai alese, 
iar în timpul acesta un grup de fecioare îl desfătau cu dan- 
suri şi cântece nespus de frumoase. 

Obișnuit să ducă până atunci un trai simplu şi de om 
sărac, Uraşima nu se putea minuna în deajuns de tot ce 
i-a fost dat să vadă. Uită de casă şi de părinţi, luă în că- 
sătorie pe domnifa Otohime şi trăi cu ea câtva timp, care îi 
se păru foarte scurt: poate, două, trei zile, poate, doi, trei 
ani, 


* 


Urmare dela poveste din pag. 11-a:.,ZÂMBETUL DOMNITEI" 


Dar întâmplarea făcu ca tocmai atunci împărăteasa 
Mirana să se plimbe prin curtea palatului. Veni, aşa dar, 
până la poartă şi auzind despre ce este vorba, chemă în- 
lăuntru pe mama lui Călin si îi zise: „Mergi la domniţa 
Sorina şi încearcă şi tu”. ; 

In acelaş timp, nu-și putu opri lacrimile, când văzu 
pe drăguțul Călin că zâmbeşte si este plin de voe bună. 
„Oh, de ar fi ca el şi Sorina mea!” oftă împărăteasa din 
adâncul sufletului. 

Mama lui Călin dete domniței Sorina ghemul de lâ- 
nă, stofa de lână, acele, aţa şi degetarul ce adusese, ru- 
gându-i-se ca într'o săptămână să împletească pentru Că- 
lin o pereche de ciorapi si să-i coasă un rând de haine. 

Domnița Sorina rămase cam miratá de rugămintea a- 
ceasta. Totuşi, consimfi să împleteasâă si ciorapi, să coasă 
și un rând de haine, așa, mai mult ca să-și omoare vre- 
mea. 

Totul era gata, când se împlini săptămâna. 

„Acum ce mai vrei dela mine? întrebă pe mama lui 
Călin domnifa Sorina, care şedea tot tristă şi posomorită. 

— Mai am o rugăminte, îi răspunse femeia. Anume, 


să îmbraci cu mâinile tale pe Călin al meu cu hainele ce 
i-ai cusut si să-i încalţi ciorapii ce i-ai împletit. 

— Să-ţi fac si plăcerea aceasta!” zise Sorina. 

Insă, când Călin se văzu îmbrăcat în haine noui şi în- 
călţat în ciorapi, impletifi de mâna domniţei, începu să 
sburde de bucurie. Sărea, râdea prin sala palatului. 

De râsul si veselia lui Călin se molipsi si domniţa So- 


rina. Pentru întâia oară după atâţia ani de zile, zâmbi și 


ea $i se însenină la faţă. Insă în bucuria ei, imbrátisá pe 
micul Călin, care se dovedise mai iscusit decât toţi docto- 
rii din împărăție. : 

Din ziua aceea, domni(a Sorina nu mai státu tristă 
şi amărâtă. 

Sfârşitul povestei? Călin fu răsplătit din belşug si a- 
junse să fie la vârsta de douăzeci şi cinci de ani cel dintâiu 
sfetnic al împărăției. Domnița Sorina se mărită cu fiul 
împăratului vecin, cu care trăi ani multi si fericiţi. 

Insă păstră toată viaţa ca un lucru de pret acul si de- 
getarul care o vindecaseră şi o făcuseră din nou veselă şi 


zâmbitoare. 
ALI BABA 


12 


-— 


Insă intr'o seară isi aminti de bătrâna sa mamă-şi de 
bătrânul său tată, pe care îi lăsase în sat. 

„Bieţii bătrâni! își zise Uraşima, ce îngrijoraţi trebue 
să fie din pricina mea! Apoi, sunt așa de săraci, că fără a- 
jutorul meu n'ar avea ce să mănânce. Trebue neapărat 
să merg si să-i văd”. 

Ceru, prin urmare. domnitei Otohime voe să plece si 
nu se lăsă înduplecat de stáruintele si rugáminfele ei de a 
nu pleca. 

La urmă, văzându-l cá este neclintit în hotărîrea de 
plecare, îi zise: 

„Primeşte cel puţin ca amintire din partea mea cutia 
aceasta”. 

Şi îi dete o cutie de aur încrustată cu pietre preţioase. 
„Orice ți sar întâmpla, să nu o deschizi nici o dată, căci da- 
că o deschizi, să știi cá ai să dai de nenorocire. O vom 
deschide împreună, când te înapoiezi”. 

Urasima promise să facă întocmai şi după ce își luă 
rămas bun dela dânsa, porni călare pe broasca ţestoasă si 


în scurt timp ajunse la ţărmul mării, aproape de satul său 
de naştere. 

Urasima se îndreptă spre sat, dar rămase încremenit, 
văzând că totul e schimbat şi că nu seamănă de loc cu ce- 
eace lăsase el la plecare. Pe străzi vedea altfel de case si 
vedea oameni, care îi erau cu totul necunoscuţi. După 
multă căutare. izbuti, în sfârşit să nimerească la casa pă- 
rinfilor săi si dete năvală înlăuntru. 

„Mamă! Tată! strigă el. lată că m'am întors”. Insă, se 
pomeni faţă în faţă cu oameni străini. 

„Sunt Uraşima, zise el cu sfială, şi până mai acum cât 
va timp locuisem aicea. Nu cumva părinţii mei au plecat 
de acasă, cât eu am lipsit? 

— Spui că esti Urasima?! răspunse unul din oamenii 
aceia. Nu cumva ai poftă să glumesti? 

— Nu glumesc de loc, îi întoarse Uraşima vorba. Sunt 
Urasima în carne și oase. De ce nu mă credeţi?” 

Acelas om îi răspunse zicând: „Am auzit și eu dela o 
străbunică a mea povestindu-se despre un tânăr pescar 
pe nume Uraşima, care a trăit acum aproape 700 de ani si 
care, plecând într'o zi la pescuit, nu sa mai întors acasă. 
Insă, asa cum iti spun, de atunci au trecut 700 de ani, asa 
că nu e cu putință ca tu să fii Uraşima”. 

Mirat si oarecum supărat, Uraşima îi răspunse: „Vrei 
să-ți baţi joc de mine si îmi vorbeşti în felul acesta? Nu 
sunt decât puţine zile de când am plecat de acasă... De a- 
ceea, fii bun si spune-mi adevărul. Ce-i cu părinţii mei? 

— 'Ţi-am spus adevărul, stărui omul necunoscut. Sunt 
700- de ani de când nu se mai ştie nimic despre Urașima”. 
e  Urasima esi în stradă si privi în jurul sáu. In adevăr 
totul era schimbat, ca şi cum satul ar fi fost dărămat și 
pe ruinele sale sar fi clădit alt sat. 

„Sfinte Dumnezeule! zise Uragima. Ce sa întâmplat 
cu mine, că nu-mi dau seamă de nimic?”. 

Incet şi amărât, se întoarse la ţărmul mării, gândin- 
du-se la cutia ce-i dăruise domnita Otohime. 

„Sc prea poate, își zise el, ca în cutia aceasta să gă- 
sesc deslegarea tainei si cu toate că Otohime mi-a spus să 
nu o deschid, eu însă nu mai pot răbda: trebuie să văd ce 
este înlăuntru”. 

O deschise, dar deodată din cutie se ridicară trei co- 
loane de fum alb, care îi atinse obrajii. In aceiași clipă, U- 
raşimu, care până atunci avea înfățișarea unui tânăr chi- 

şi voinic, se prefăcu întrun bătrân gârbov si sbârcit. 
Părul îi albi ca zăpada, iar corpul i se încovoie în două 
sub povara celor 700 de ani, câţi trăise. 

Uraşima se prăbuși la pământ și rămase mort pe 


vecie. 
Prelucrare de VASILE STĂNOIU 


Londra — Copiii făcând ezerciți, fizice. 


13 


Lei 


fost odată o fetiță, însă nu o fetiță ca oricare alta. 


In adevăr, fetifa aceasta era fiică de Domn. 
Era fiica unui Domn din trecutul Țărilor Ro- 
, mânești 

Frumoaşă era la chip mica Domniță, dar 
ar fi fost mult mai drăguță, dacă n'ar fi fost asa de răs- 
fáfatá si aşa de cocolositá. de părinții ei. O rásfáfau şi o 
cocoloşeau, fiindcă era unicul lor copil şi fiindcă se 
născuse, atunci când părinții ei ajunseseră la o vârstă 
cam înaintată. 

Si cum se purtau cu dânsa ? Dacă umbla puţin prin 
odăile și sălile palatului, numai decât alerga mamă-sa, 
care, apucánd-o de braţ, îi zicea: „Stai, nu mai umbla 
atâta, că ai obosit! Uite, chiar cá ai şi transpirat. Poate, 
ai si temperatură”. O culca în pat si îi punea termome- 
trul, ca să vadă dacă are sau n'are temperatură. 

Dacă Domnița se așeza puţin la fereastră, iar fe- 
reastra era deschisă, iarăşi alerga mamă-sa şi îi zicea : 
„Mi se pare cá ai răcit, că te-a tras vântul.” Si o culca 
din nou în pat, o învelea cu şapte pături si îi dedea să 
ea ceaiu de musefel sau ceaiu de teiu, ca să scoată din- 
tr'insa răceala. 

Deasemenea, dacă se întâmpla ca Domnița să se 
urce pe un scaun, pe un scăunaş cât de mic, şi mamă-sa 
dedea fuga speriată, o lua în braţe si îi zicea: „Să nu 
te mai urci pe scaun! Doamne fereşte, se poate să 
cazi şi să te lovesti." ^ 

Nu mai spun de tot ce făcea mama acestei Domniţe, 
când era vorba ca Domnifa să iasă in grădina palatului 
si să se mai plimbe. 

Era o întreagă poveste. 


c2joaxre 


Asa, mai întâi trebuia ca în ziua aceea cerul să fie 
cu totul senin. Dacă se zárea vr'un nouras cât de mic, 
Domnița nu mai avea voe să iasă. 

Când, în sfârşit, era o zi caldă, frumoasă și pe tot 
întinsul cerului nu se zărea nici urmă de nour, i se dădea 
şi Domniței voe să iasă puţin prin grădina palatului. 
Esea îmbrăcată si infolitá, parcă ar fi fost vorba să facă 
o călătorie la Polul Nord. : 

Mergea între două guvernante, (inànd-o fiecare de 
o mână, iar la câţiva paşi mai în urmă mergea medicul 
ei, fiindcă Domnița aceasta avea un medic numai pentru 
dânsa, cu toate că era sănătoasă. Insă, cât era ziua de 
mare, medicul n'avea altă treabă decât să stea în apro- 
pierea Domniței si să aibă totdeauna gata tot felul de 
doctorii pentru tot felul de boli. 

Dar medicul acesta mai avea în grija sa şi 
treabă de făcut. 

Trebuia să stea la masă lângă Domniţă si să supra- 
vegheze ca nu cumva Domnița mănâncă o înghiţitură 
mai mult sau bea mai mult o picătură de apă. De ase- 
menea, supraveghia la bucătărie si felul cum sunt gă- 
tite máncárile. i 

Nici Domnul, tatăl Domniței, nu se lăsa mai pre jos! 

Numai că el își făcuse un obiceiu cam ciudat. De 
câte ori întâlnea pe Domniţă — si o întâlnea de zeci de 
ori pe zi — n'avea 
„Scoate limba !" 

Domnița trebuia să scoată mereu limba si să o fie 
scoasă mai multe minute, pentruca tatăl ei să o poată 
privi cu băgare de seamă. lar dacă lui i se părea că 


de Dinu Pivniceru 
UIILAKILÓRU GECH IXGE tC DEEP Rao" 


altă 


limba Domniței nu e roşie peste tot, îi zicea: „Limba 


14 


ex? nu HA 


altă vorbă, decât să-i spună: 


* 


iti este încărcată ! E semn că nu ţi-e bine.” O trimitea 
să se culce si chema medicul, ca să o vadă si să-i dea 
doctorii, 

lar medicul ca să fie pe placul Domnului sau de 
teamă ca să nu-și piardă slujba, spunea și el că Dom- 
niţei nu-i este bine si ii dedea să înghiță tot felul de 
doctorii. 

Asa creştea si asa trăia Domnița aceasta. Sunt si- 
gur că nici una din drágufele cititoare n'ar vroi să fie 
Domniţă, ca să trăiască în felul acesta. 

Ce-i drept, Domnița, despre care povestesc, avea 
păpuşi si jucării aşa de multe, cá ai fi putut să umpli cu 
ele o prăvălie cât de mare. N'uvea însă nici o prietenă 
de vârsta ei și nu se cunoștea cu nici un copil. Pentru 
nimic în lume părinţii nu i-ar fi dat voe. 

Cum să se amestece şi să se joace cu alți copii? 
Dacă vreunul din copiii aceştia ar fi fost bolnav şi sar 
fi molipsit si Domnița ? 

De aceea, nu o scoteau vreodată idin palat si nu lă- 
sau pe nici un copil să intre în curtea palatului. 

Asa creştea si trăia această Domniţă. Ca o floare pe 
care ai feri-o de lumina soarelui si ai ține-o mereu la 
umbră. Car vremea, o astfel de floare se vestejeşte. 

Nici Domniței nu-i mergea bine, asa cum era în- 
grijită si cocoloşită peste măsură. Era palidă la faţă, iar 
din zi în zi îi pierea tot mai mult pofta ide mâncare, până 
când, întruna din zile, câd se aşeză la masă, nu mai vru 
să se atingă de nici o mâncare. Oricât de mult o îm- 
biau părinţii săi, ea răspundea: „N'am poftă ! Nu mi-e 
foame !" 

Vă închipuiţi ce tare sau speriat ei, văzând că 
Domnița nare poftă si că nu vrea să mănânce. Nu sau 
mulțumit cu sfaturile si doctoriile medicului, care stătea 
zi şi noapte la palat, ci i-au adus pe toţi medicii din oras. 
lar medicii — asa cum se întâmplă deseori — nu erau 
toți de aceeași părere. Unul spunea uma, altul spunea alta. 

Unul spunea să-i facă Domniței băi calde, altul zicea 
că trebuie să-i facă băi reci. Unul spunea că trebue să 
bea cât mai mult ceaiu, altul cá nu trebue să bea nici o 
picătură de ceaiu. Unul că trebue să iasă şi să se plimbe, 
altul că nu trebue să se miște din odaie. 


Si medicii au plecat fără să se înțeleagă între 
dânşii si fără să aducă Domniței pofta de mâncare si 
sănătate. 

Insă sa întâmplat ceva. Ceva care cât p'aci să 
scoată din minţi pe părinţii Domniței. Anume, intro 
după amiazi, Domnița care fusese lăsată puţin singură 
în odae, ca să doarmă, pieri și se făcu nevăzută. 

Doamne, ce spaimă, ce nebunie pe părinţii ei! 

„O fi răpit-o cineva ! striga tatăl ei. 

— O fi esit din odaie şi o fi căzut în puful din curtea 
palatului !” fipa mamă-sa, smulgându-și părul. 

Din fericire, Domnița nu fusese nici răpită, nici nu 
căzuse in puţul din curtea palatului, ci văzând că e 
singură, esi încet din odaie, cobori pe scară și de acolo 
merse în grădină. Aci a fost izbită îndată de un miros 
ce nu-i era cunoscut, dar i se părea foarte plăcut. 

Atrasă de mirosul acesta, merse în spre partea de 
unde venea și așa se pomeni tocmai în fundul grădinii, 
unde nu fusese până atunci. 

Acolo locuia grádinarul cu soția sa si cu o fetiță cam 
de vârsta Domniței. In momentul acela, femeia scotea 
din ceaun mămăliga ce gătise. 

„Cât de plăcut miroase mâncarea aceasta! zise 
Domnița, arătând spre mămăligă. Nu-mi dai si mie să 
gust?” 

Nevasta grădinarului a rămas mai întâi mirată de 
neasteptata ivire a Domniței. Nu stia cine este, deoarce 
nu o văzuse niciodată. Insă, după îmbrăcămintea ei, isi 
închipui că nu este un copil de oameni săraci. 

O pofti să seadá şi îi dete o porţie destul de mare 
de mămăligă, pe care Domnița o mâncă cu o poftă 
nespusá. Mânca şi zicea : „Uf, ce bună! Ce gustoasà !" 

Acolo o gásirá părinții ei, pe când nu isprăvise 
încă de mâncat mămăligă. Se bucurară mult, văzând că 
mănâncă cu atâta poftă şi că se simte aşa de bine. 

Din ziua aceea, trimiseră la plimbare pe medicul, 
care nu o lăsa măcar să răsufle, şi luară ca bucătăreasă 
pe sofia grádinarului. 

Domnița cerea să aibă mămăligă la masă cel puţin 
de trei ori pe săptămână. Si sa făcut Domnița sănă- 
toasă, voinică si plină de voe bună, 


Dinu Piwniceru 


arsa 


In timpul recreafiei, fetiţele se joacă cu voiogie. 


Un oraş numai al copiilor 
a fost nu de mult inaugu- 
rat în oraşul Drezda din 
Germania, în scop de a 
deprindepe cei micicuviafa 
practică cea de toate zilele. 
Sa construit astfel o pri- 
márie, o gară, o poştă, ma- 
gazine, brutărie, etc., toate 
bineînțeles în miniatură. 
Ordinea e ținută de copii- 
polițiști şi nu lipsește nici 
un corp instruit de 
pompieri... 


După ce toată ziua au păzit cu 

devotament casa stăpânului, 

iată cum Toby şi Tommy sunt 
ospátafi.. omenește. 


La Londra se află un institut de 
cultură fizică, unde copiii cu de- 
fecte fizice, sunt insáncfogifi şi 
îndreplați prin tot felul de ezer- 
ciții gimnastice. 


s E Alle SER t SERE cH 


Marele Voevod Mihai, inconjurat de colegii lui de şcoală. PREŢUL 5 LEH 
pno————————— ÁO ÓAÓA—AAAÓ— M—— — — PARTII IEEE Ia 


100 de ani dela nasterea lui Nobi: 


N ziua de 21 Octomibrie 1933 s'au implinit 100 de 
ani dela nasterea vestitului Alfred Nobel, inven- 
tatorul dinamitei si întemeietorul „premiului 
Nobel", despre care “a fi vorba în rândurile de 
mai jos. 

Alfred Nobel, suedez, sa născut la Stocolm, capitala 
Suediei, în 21 Octombrie 1833. Tatăl său era chimist, iar 
Alfred si cu fratele său Oscar îl ajutau în studiile si cerce- 
tările lui. 

Aceste studii si cercetări se făceau asupra materiilor 
explozive. Ba chiar, în urma unei groaznice explozii în la- 
borator, Oscar Nobel şi-a găsit moartea. 

Insă, Alfred și tatăl său merseră înainte cu experien- 
tele lor, cu toate că în laborator exploziile aveau loc destul 
de des. Din cauza acestor explozii, populaţia din Stocolm, 
speriată, cerea isgonirea lor din oraş. 

Alfred Nobel continuă cu experienţele si studile si după 
moartea tatălui său. Se ocupă să fabrice explozivul numit 
nitro-glicerină, care- este nu numai foarte puternic, ci şi 
foarte. periculos, făcând lesne explozie. Când, în sfârșit, 
după lungi studii și experienţe şi după multe pericole pen- 
tru viața sa, Alfred Nobel crezu că a obținut rezultatul do- 
rit, merse la Paris, ca să găsească bani cu care să poată 
construi uzine pentru fabricarea acestui exploziv. 

Se prezintă la mái mulţi bancheri, spunându-le că a 
inventat un exploziv cu care se poate arunca îm aer, pă- 
mântul întreg. Pentru motivul aceste cei mai multi ban- 
cheri, speriaţi si ingroziti, nici n'au vrut să-l asculte si să 
stea de vorbă. 

Insă, la unma urmelor, Alfred Nobel tot a reușit să gă- 
vească Ibanii ‘de care avea nevoe. Se întoarse, așa dar, în 
Suedia si construi două uzine pentru fabricarea nit troglice- 
rinei. Dar una din aceste uzine sări in aer din cauza unei 
explozii, apoi sări în aer un vapor, care transporta nitro- 
glicerina, precum săriră în aer şi alte fabrici din America, 
din Anglia si din Austria. 

Din cauza acestor nenorociri asa de dese, fabricarea 
nitroglicerinei a fost oprită. 

Totuşi, Alfred Nobel nu era omul să se dea bătut. Luă 
dela început studiile si experienţele sale si la urmă reuși să 
inventeze dinamita, care este un amestec de nitroglicerină 
cu un pământ special. 

Și dinamita este un exploziv; numai că nu face explo- 
zie singură. Această calitate a făcut ca ea să fie întrebuin- 
iată pentru lucrări pașnice şi folositoare. De exemplu, cu 
dinamita se sparg stânci printre care trebue făcut un drum 
sau un tunel de cale ferată. 

Datorită invenției 'dinamitei şi altor invenţii, Nobel 
ajunse nu numai celebru, ci și foarte bogat. La moartea sa 
— Alfred Nobel a murit în ziua de 10 Decembrie 1896 în 
vârstă de 63 de ani — a lăsat 129 de brevete şi o avere de 
multe milioane. 

Din această avere, Nobel a lăsat 30 de milioane de co- 
roane suedeze —- cam un miliard idin lei nostri de astăzi 
— din ale cărei dobânzi a înființat „premiul Nobel”, 


Giosue Carducci 


Alfred. Nobel 


Se dau anume cinci premii pe an: 1) aceluia care ar 
face cea mai mare descoperire in fizicá; 2) aceluia care 
ar face cea mai mare descoperire in chimie; 3) aceluia 
care ar face cea mai mare descoperire in medicină sau fi- 
siologie; 4) aceluia care ar scrie in literaturá lucrarea cea 
mai frumoasă în sens idealist; 5) aceluia care ar fi muncit 
mai mult pentru «desfiinţarea războaielor si infrátirea po- 
poarelor. 

Urând ca şi dintre cititorii noștri de astăzi să ajun- 
gà unii, care să ia premiul Nobel, spunem că printre prce- 
miatii de până acum sunt si următorii trei Italeni: 1) Mar- 
coni, vestit pentru descoperirile sale in telegrafia fără fir s: 
in radio-difuziune; 2) Giosue Carducci, mare poet şi scrii- 
lor; 3) Grazia Deledda, autoare de romane. 


N. B. 


Grazia Deledda 


Marele Voevod Mihai 


Simtim o deosebită bucurie şi mândrie cá avem cinstea să 
publicăm pe prima pagină a n-rului de față portretul Marelui 
Voevod Mihai, fiul Majestății sale Regelui Carol al II-lea si 
Moştenitorul Tronului României. 

Două motive ne-au făcut să publicăm în numărul acesta al 
revistei noastre portretul Marelui Voevod, pe care atât co- 
piii, cât şi persoanele mari, îl îndrăgesc atât de mult. 

Intâiu. In ziua de 8 Noembrie este onomastica sa. E 

Al doilea. In ziua de 24 Octombrie trecut Marele Voevod 
Mihai a împlinit vârsta de 12 ani. Ili urăm mulţi ani înainte. 


„DIMINEAȚA CORRER 


Marconi 


Marele Voevod Mihai își serbează astăzi onomastica. 
(Fata-Rerman) 


12 Noembrie 1933 — Nr. 509 


REDACȚIA s ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
SÁRINDAR), 12. m TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 , 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


Abonamente : 


REPRODUCEREA BUCATILOR 


ESTE STRICT INTERZISĂ 
Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazá 


Veotnsy BUCK 


Vedeti cum micul african, 
Tedy Buck, de vre un an, 
Caută pe harta mare, 


Si nicidecum nu e in stare, 


Să-și găsească orăşelul 


De unde este mititelul. 
Orăşelul e departe, 


Si cum el nu ştie carte, 


Nei 


i TAS i 
. »^ eM E: LM ue Na 
* UN EL AR ep t e 
b i a L6 wt, 
De f i , | FR Wt. r1 
t. a í R Ha a ot. 
VB d alba tS tete 
A y y Jt (a 
a dpi AN, ` "s 


Cată, cată în zadar 


i 


Si degeaba, n'are habar! 
Dar pe urmă s'a gândit: 


„Nu pricep eu la citit, 


Cánd voi fi mai márisor, 
Nimeri-voi mai usor; 
Pán' atunci m'oi face mare 


Si atunci voi fi in stare, 


Ca să scriu şi să citesc, 
ltepede eu să găsesc, 


!.ocul unde mam născut, 


i A 
* 4a. » 
ss. atesta 


pi iate M'am jucat si am petrecut”. 
i s | 
e. aate ne A Du Wrin PUIU 


AGIOIL 


ROMAN PENTRU COPII 
Ped 


de ALICE GABRIELESCU 


3) PETRECERI DE DUMINICĂ 


milia se tulbură şi apoi se lumină la faţă. 

— Pentru... totdeauna? întrebă ea. 

— Då, pentru totdeauna. 

Si hotărâră, in bucuria tutror, că în vacanţa Paştilor 
care începea peste o săptămână, copiii să se mute. 

Nici n'au băgat de seamă când trecuse taxiul de ron- 
dul al doilea, apoi al treilea. Eșiră la câmp unde nu mai 
era, cât cuprindeai cu ochii, decât câmpul verde, deoparte 
şi de alta a drumului. Copiii nu mai fuseseră niciodată a- 
șa departe. Li se părea minunată, nespus de luminoasă, 
imensă, lumea aceea nouă în care nu era, dealungul goa- 
nei automobilului, decât verdeață, cer albastru si ciripit 
de păsări. Nepofeii se simțeau copleșiți de ceva peste infe- 
legerea lor și stăteau cuminţi, tăcuţi, lipindu-se tot mai 
mult de „bunicul”, parcă-l simțeau că şi el era la fel de 
singur în lumea ceea mare și necunoscută. : 

Cànd se apropiará de aerodrom, vázurá acolo o mul- 
fime mare de oameni, parte pe jos, parte în trăsuri şi au- 
tomobile, ocupând toată întindereu câmpului precum si 
şoseaua. Era o serbare aviatică, dar bunicul voise să le 
facă o surpriză si nu le spusese de mai'nainte. 

Mai văzuseră ei sburând deasupra Capitalei, aeroplane 
mici și mari, ba și un Zeppelin, ca o havană uriașă, dar nu 
le-ar fi trecut prin minte că un om se poate juca prin aer 
cu atâta nepăsare de viața lui. Era cu adevărat miraculos, 
aproape înspăimântător, jocul acrobatic care li se înfățișa. 

Din sborul unui aeroplan, un om trecea pe un alt aero- 
plan care sbura cu aceeași mică viteză la vre-o douăzeci de 
metri deasupra celui dintâi. Parcă era un drac, nu un om, 
arătarea aceea în tricou negru care se cáfára pe scara sub- 
tire dintre aeroplane, singur în văzduh si fără să-i pese, 
parcă s'ar fi suit în podul casei. 

După asta, făcu o figură şi mai grea. Legase de mar- 
ginea aeroplanului un trapez si pe când zbura la o înălţi- 
me de o sută de metri, acrobatul începu a face gimnastică, 
rásucindu-se în aer deasupra si dedesuptul trapezului, 
dându-și drumul án gol si apucând iarăș bara. Privitorilor 
de jos li se oprea respiraţia, li se táiau genunchii. Femeile 
mai slabe de înger, îşi acopereau ochii să nu mai vadă. 
Era deajuns o clipă de neatentie sau de amefealá, o sin- 
gură mișcare greșită, un milimetru rău chibzuit şi omul 
ar fi căzut de sus, sdrobindu-si trupul. 

I-a ajutat Dumnezeu şi a scos cu bine la capăt toate 
exerciţiile. 

După aceasta, era la rând o întrecere între aviatori 
români şi străini, ca să obtie recordul de înălțime la un 
model de avioane noi, construite pe cât se poate de mici. 
ca să fie ușor de pilotat şi să nu coste mult. Ei voiau să 
convingă lumea că aparatele acestea sunt cu totul sigure, 
că fiecare om mai: cu dare de mână poate avea în curte 
micul sáu avion propriu, după cum arc azi automobil 
în garaj. 

Deocamdată, oamenii mai au frica de văzduh si de ae- 
roplan. De aceea, curagiosii cari se avântă în experienţe si 
recorduri, mai sunt numiţi eroi ai aerului, după cum, cu 
câteva sute sau mii de ani în urmă, se numea eroism ple- 
carea cuiva în largul oceanului. Astăzi, cu vapoarele per- 
fecţionate ce pornesc în curse zilnice, eroismul acesta e 
la îndemâna tuturor. 

Privind avioanele numeroase evoluând deasupra :e- 
rodromului, lumea se entuziasmase repede. Fiecare por- 
nire zi r^"^nire era salutată cu aplauze si urale din mii de 
piept'ni. Regele însuși, de faţă deasemeni la serbare, ve- 
sel şi mândru strângea mâna bravilor piloți. 

Un avion, cu deosebire, atrăgea atenţia tuturor. Era un 


E 


model românesc cu totul nou. Inventatorul, un anume 
Manoil, construise aparatul luând pildă de la păsări. Ast- 
fel, aripile avionului său, desfăcule în mers, în repaos se 
închideau, lipindu-se de trupul avionului. Aripile nu erau 
făcute din metal, ci din cauciuc. Un gaz, mai ușor ca aerul, 
le umfla, nu ca pe baloane, ci printr'o reţea de goluri imi- 
tând vinele aripilor naturale. Când crau pline în toată re- 
feaua ior, aripile se intáreau ca fierul, aşa încât să reziste 
forţei aerului care le izbea în mers. 

Manoil atinsese înălțimea cea mai mare. Manoil, cu 
avionul său albastru pe care se citea cu litere groase 
„ACVILA” avea să fie campionul zilei. 

— Urrra! Manoil! Urrra... striga furtunos mulţimea 
când „Acvila” nu se mai văzu decât ca un punct pe cer, 
deasupra tutror avioanelor celorlalte. 

De acolo, de sus, Manoil nu auzea aclamațiile, dar in- 
dicatorul din față, pe care se muta mereu arătătorul 
inálfimei, îi dădea un fel de delir. 

— Mai sus! Mai sus! 

Nu se mai gândea la întors, ca si cum erau însfârşit 
supuse, unui trup slab de om, si cerul și vânturile, natura 
întreagă, — si el poruncea ca stăpân. 

Deodată, mulţimea de pe câmp simţi cá se întâmplă 
ceva neobicinuit. „Acvila” cobora. Parcă nu mai ave” plu- 
tirea ei semeafá. Ah! o aripă atârna ca la o pasăre .unită 
în sbor. Ah... coborirea e în rostogoluri, ca a unei jucării 
asvârlite. Dar e îngrozitor... Peste câteva minute, izbitura 
formidabilă de pământ... 

Deodată, mulţimea zări în aceiaşi direcţie, dar mai sus 
un punct roşu, o umbrelă desfăcându-și spifele, susținând 
într'o cădere înceată nacela mică în care se afla un om. 

Toţi răsuflară, usurafi. Manoil a scăpat. Paraguta cu 
care sărise în ultimul moment, îl salva, în timp ce avio- 
nu! se făcea praf la o mică distanţă îndărăt. 

- Desigur cá la sosirea pe aerodrom a parașutei, Manoil 
n'a mai cules urale și aclamații. El însuşi nu le-ar fi primit. 
Când păşi pe câmp, părea cu douăzeci de ani mai bătrân, 
îngheboşat și umilit. Abia putu explica: un ciclon întâlnit 
în drum, o răbufnire neașteptată, cauciucul aripei stângi 
plesnit.... apoi se strecură afară din incintă ca să plece, să 
fie cât mai departe de locul nenorocirii. „Acvila” era in- 
venţia lui, munca lui de zile si nopţi întregi, timp de doi- 
sprezece ani. 

Domnul Vernescu mângâie pe Victor si pe Mioaru, 
văzându-i intristati. 

— Lăsaţi, copii. In curând, Manoil are să construiască 
altă „Acvilă”. Cu jertfe se fac cuceririle mari. 

In seara aceea, pe când copiii se pregăteau de culcare, 
Mioara, imbráfisànd pe domnioara Emilia, îi zise în taină: 

— Bunicul nostru ne iubeşte. 

Era ca o des ;perire, după ceasurile frumoase de pe 
câmn. Cu alte prilejuri, când primiseră de la el cadouri 
frumoase şi scumpe, copiii ziseseră numai: „Bunicul e 
bun" şi nu-i simfiserá dragostea până atunci, din pricina 
felului sáu de a şi-o ascunde şi chiar de şi-o înăbuși. Sunt 
oameni cari se tem să ivbeascá, dar la urmă tot inima bi- 
rue. 

Acasá la el, seara la masá, 
bucătăresei: 

— Ha, ce zici, o să-ţi fie greu să gátesti în fiecare zi 
masa pentru patru persoane? 

Madam Kati sări: 

— Vai la mini! Pentru ce greu? Eu fost bucătăreasă 
la zece person. Afi chemat dumvoastră nepoţii să stea 
aici? Ştiam cu că aveţi inim bun. 


domnul Vernescu spuse 


Demnul Vernescu întoarse capul spre geam. 

— Poftim! Kati stie că-i chem pe nepoti la mine şi eu 
până adineauri nu ştiam. Ce „inim bun”? Eu îi chem fiind 
că sunt rău si vreau să-i ţin aici din scurt, sub ochii mei, 
să-i mustruluesc... 

— Las! Ştiu eu. Domn preface rău, no rău. 


ACASĂ LA BUNICUL 


Indată după Duminica Floriilor, copiii isi împacheta- 
ră cărţile si jucăriile lor, iar domnişoara Emilia incárcá 
întrun camion mobilele, pianul si cuferele cu haine. Se 
bucurau copiii din toată inima. 

— Mergem la bunicul, mergem la bunicul, ziceau -ei, 
ca şi cum ar fi zis: 

— Mergem însfârșit acasă la noi. 

Ce-i drept, nici la gazdă nu le fusese rău, c . cine îi 
cunoștea, îi- iubea, iar cucoana Maria plângea după ei cu 
două rânduri de lacrimi. 

— Ca să nu mă uitaţi, am să vă dau ceva, copii. Ia 
ghiciţi ce? Un lucru foarte scump mie, și numai pentru voi 
mă despart de el. 

Copiii nu ghiceau. Rămaseri atáfati în prag, nebà- 
nuind ce lucru scump plecase sá le aducá gazda. 

După câteva minute, cucoana Maria se întoarse cu un 
coșuleţ învelit cu o dantelă groasă. Tot nu ghiceau. Nu- 
mai când dădură deoparte dantela sub care mișca un 
ghem alb cu pete negre, izbucniră în strigăte de bucurie: 

— Motanul! Ni-l dai pe Moţoc, cucoană Marie? 

— Vă pare bine? 

Nici o jucărie nu i-ar fi bucurat mai mult. Moţoc era 
de un an de zile tovarășul lor de jocuri. Cu un pámátuf 
legat de capătul unei sfori, făcuseră ei adevărate curse 
de alergare prin curte si uneori si prin casă, cu toată îm- 
potrivirea stăpânei. Dar afară de asta, Moţoc era un motan 
deosebit de deştept. Iti înțelegea gândul, așa cum un om 
nu-i în stare decât atunci când are multă experiență de 
„ viaţă. Motănașul ăsta somnoros sau jucáus, alintat si ne- 
folositor casei — căci șoareci nu erau nici măcar in pod, 
— dacă ar fi putut vorbi, ar fi dat oamenilor lecţii de în- 
telepciune. 

Când venea la cucoana Maria wn musafir, Moţoc se 
scula binisor de la locul de lângă sobă, se invártea cu pa- 
sii lui catifelafi în jurul omului, îl mirosea, îi asculta gla- 
sul si, în câteva clipe, il ghicea fără gresalá ce fel de om 
este. Dacă era un om din aceia răi, invidioşi, răzbunători, 
de care-i bine să te feresti, atunci Moţoc întorcea către 
stăpână-sa o privire nemulțumită, disprefuitoare: 

— Cu astfel ae oameni stai de vorbă? 

Apoi își relua somnul lui de lângă sobă, întors colac 
cu spatele în casă, parcă dând a înțelege: 

— Să nu-l văd în ochi. Dă-l afară. 

Dacă, dimpotrivă, musafirul era un om cu inimă bu- 
nă, un suflet iubitor şi ales, Moţoc iarăși nu se înșela. Des- 
coperirea o făcea cu bucurie. Ridica îndată l&butele moi 
pe genunchii musafirului şi-l privea fix cu ochii lui verzi 
care sclipeau. Părea că zice: 

— In braţe la tine stau cu plăcere. 

lar dacă musafirul nu se temea că blana albă a lui 
Moţoc îi lasă amintire firele lui de păr care cădeau ușor, 
şi îl ridica pe genunchi, Moţoc se lungea grațios, cu boti- 
sorul lui negru pe lăbuțele albe si torcea, torcea un fel de 
cântec pisicesc de mulţumire. 

Uneori, ai fi jurat că Moţoc înțelege şi graiul oame- 
milor. Cucoana Maria era chiar sigură că el o înţelege. 

— Să vedeţi, zicea ea copiilor, făcându-le semn să se 
uite la cotoi, ghemuit ca de obicei lângă sobă și cu ochii 
închiși. Gazda se uita apoi la ceas. 

— lată, zicea ea fără să se miște, e vremea de mers 
la masă. 

Şi înainte de a se scula cineva de la locul lui, Moţoc 
se grăbea să se aşeze in fata ușii de la sufragerie, arătân- 
du-se apoi cam plictisit de exclamările copiilor, la care 
părea că răspunde: es 

— Desigur cam înţeles. Eu inteleg tot ce spuneţi. Mă 
mir de voi că ünfelegeti asa de greu când eu vă vorbesc in 
limba mea. Ce naiba! Nici mieunatul meu nu-i totdeauna 


^ 


la fel, dar e un chin cât má silesc să-l pricepeţi voi oame- ` 


nii. De cele mai multe ori má lipsesc sá vá spun ce vreau. 


Miouu... Miaau... Ei, ati inteles? Da de unde! Grei de cap 
ce sunteți. 

La joacă însă, uita aerele acestea disprefuitoare si 
era tot atât de sglobiu şi de copilăros ca şi copiii. 

Și acum, buna cucoană Marie voia, pentru bucuria lor, 
să se despartă de cotoiul ei scump. O sămtară de multe 
ori, îi multumirá fericiţi si porniră cu cosuleful în trăsură, 
la picioarele lor. 

Până la bunicul, nu era departe. Odăile pregătite pen- 
tru ei erau zugrăvite proaspăt cu vopsea albă, iar sus cu 
un chenar colorat pe care erau desenate tot felul de ani- 
male, păsărele şi copii. Intr'o odae avea să şadă Mioara 
cu domnişoara Emilia, iar cealaltă, puţin mai.micá, era 
pentru Victor. 

Băiatul era foarte mândru că avea o cameră nuin^i 
pentru el și spuse hotărit că şi-o va aranja singur. 

Cu ajutorul hamalului, suci de câteva ori mobilele ca 
să capete o așezare artistică „modernă”, apoi alinie singur 
cărţile în rafturi, àgátá hainele în dulap, si, foarte multu- 
mit, chemă de dincolo pe domnișoara Emilia. 

Guvernanta văzu îndată că, la masa de scris, lumina 
venea din dreapta, ceea ce-i foarte rău pentru ochi, că 
patul nu era tras, cum trebue, la peretele cel mai apărat 
al odăii, si cá uşa se deschidea anevoios, atingându-se de 
colțul mesei. Spuse cu blândeţțe toate greșelile acestea, 
mai importante decât aspectul artistic, şi Victor trebui să 
le recunoască, şi să mute din nou toate lucrurile. 

In sfârșit, pe la amiază, când veni bunicul, toate erau 
gata. Domnul Vernescu avea slujha de director la o socie- 
tate si lucra acolo în fiecare dimineaţă. Tot cu gândul la 
buliversarea pe care avea s'o facă in casă sosirea nepoți- 
lor, rărea pasul ca să ajungă mai târziu. Când văzu însă 
totul in ordine si copiii ii eşiră înainte veseli si rccunos- 
cători, se bucură și începu iar glumele cu care tachina pe 
credincioasa Kati. 

(Va urma) 


Marele Voevod Mihai face o plimbare. 
(Foto-Berman) 
ZII BERE OSCE 


LÀ 


——— M — M wc 


Henry Rosenberg Leibovici N. Solomon 


Petcu Ion. cl. Ill-a primară clasa I-a primară cl. I-a primară 
Seoala de báeti No. 25 Scoala „Notre Dame de Sion" Scoala „Notre Dame de Sion" Scoala de báeti 
Bucuresti |: Tagi 


ut HB 


Naum Rabinovici Lazár Gheorghe Cotroceanu I. Petre Beer Sonia 


cl. I-a primară cl. Il-a primară cl. III-a primară cl. II-a primară 
Școala de băeţi Şcoala de báeti No. 36, Bucuresti Scoala de báeti No. 26 Şcoala „David Hertzenb: 


Focşani . Bucuresti laşi 


Mihailovici Duşan Sevastia S. Georgescu Petre A. Bădulescu Bărbulescu Elena 


: cl Il-a primară cl. IV-a primară cl I-a primară cl I-a primară 
Sc. de báeti No. 1, com, M slen Scoala de fete No. 18 Scoala de báeti No, 17 Liceul Iulia Hajdeu 


jud. Prahova ` Bucureşti București București 


Kupferborg Mantred Pádeanu C. Denise Vlad Mircea Stan Gh. Elena 
cl. Il-a primară cl. Il-a primară cl. I-a primară cl, Il-a primară 
$c. de báeti Gura Humorului Scoala de fete No. 30 Scoala de báeti No. 29 Şcoala mixtă com. Poenari 


Bucovina București Bucureşti jud. Argeş 


Iţicovici Dora 


Marcovici Carola cl. I-a primară i Pria Ioan 
cl. Il-a primară Comunitatea Evreilor Fraterni- « kx e l cl. I-a primară “ 
$c. de fete „Progresul Culturii” tatea Şcoala de băeţi Alexandren. Şcoala de báeti No. 3l 
Bucuresti Bucuresti Târg. Jud. Bălți București 
G 


Fotografiile cititoarelor si cititorilor cari au luat la școală premiul al II-lea 


Friedman R. Irina Lerman Sigmund 


Bercovici Isidor 
cl. II-a primară cl. III-a primară cl. IV-a primară cl. III-a primară 
Şcoala de fete No. 2 Şcoala de băeţi „Trei Erarhi" Școala de fete No. 13 Şcoala de băeţi „Trei Ierarebr 
București Iași : Bucuresti i 


Tasi 


E UR S E F pL 


[ro Să ET. T. 


- 45 A i ART si có 
Flitman H. Stela - Crăciunescu Ana Schwartz H. Mihail 
cl. II-a primară cl III-a primară ——— cl. I-a primară cl. II-a primară 
Şcoala de fete No. 2 $c. de băeţi „I. I. C. Brătianu Scoala de fete No, 22 Scoala de báeti No. 13 
Ismail Bucuresti Bucuresti 


LAE G2 at PR 
. PE CE 


v 


T 


Clara Ioseí Schwartz S. Dorel 


(M. MEM 
Laurian Rosenberg-Roman 


5" = 


Martis I. Stefania cl. II-a primară 
cl. I-a primară LA eto cl IV-a primară „Institutul Pompilian" 
Scoala de fete No. 27 iceul „Libros Şcoala de fete No. 5 ? Bucureşti 
Bucureşti Bucureşti Ploesti 


Costin S. Cornelia Cojocaru Mircea Svalboim Paulina cl. I-a primară 
cl. IV-a primară cl. II-a primară cl. II-a ~ Şcoala Mixtă „Voinţa” 
Școala de fete No. ?& Şcoala de báeti No. 18 Lic. de fete „Prinicpesa Dadiani" Bucuresti 
Bucurest! Bucuresti Chişinău 


DAT 


. Moisă Brandmann 


i $ cl. IV-a primară 
Perper Neta Goldenbarg L. Sarah : Spigler Morel Chaim Brandmann 
cl. III-a primară cl. IV=4 primară cl. l-a primară Prem. I cl. I-a primară 
Şcoala de fete No. ? Scoala de fete No. 2 Şcoala de báeti No. 3 „Golescu $c. de báeti Gura Humorului 
Bolgrad Bucureşti Bucureşti Bucovina 


Li 
, 
5 


PUCCINI 
GIACOMO 


EETHOVEN (Ludvig van) este socotit — si cu 
drept cuvânt — ca un uriaş al compozitorilor 
muzicali din lumea întreagă. De o veche origină 
olandeză, Beethoven sa născut în orașul Bonn 
din Germania în anul 1770 si a murit da Viena 
în anul 1827. 

In viaţă a avut multe necazuri si amărăciuni, pe care 
le-a exprimat asa de bine în nemuritoarele sale compoziții 
muzicale. De sigur, necazul cel mai mare a fost atunci 
când era ân plină desvoltare a talentului sáu, Beethoven 
şi-a pierdut simțul auzului. Totuşi, cele mai frumoase bu- 
cáli muzicale le a compus pe când era surd. 

thoven a scris multe compoziţii muzicale: 32 de 
sonate, 9 simfonii, 7 uverturi, opera Fidelio ete. 

Producţile lui Bethoven, greu de executat pentru în- 
cepători şi greu de înțeles si gustat pentru cine n'are o 
pregătire muzicală, se cântă şi astăzi pretutindeni. 


CHOPIN (citește ,,Sopén") Frederic, pianist vestit. 
sa născut în anul 1810 într'o localitate din apropierea Var- 
şoviei, dar din părinţi de origină franceză. Totuşi, prin fe- 
lul producfiunilor sale muzicale, Chopin este socotit ca un 
compozitor polonez. 

A călătorit în multe ţări, stabilindu-se apoi definitiv 
Ja Paris unde a murit în anul 1849. 

Chopin a scris mai mult bucăţi pentru pian: valsuri, 
nocturne, poloneze. O compoziţie a sa, care a ajuns popu- 
lară, este celebrul Marg funebru ce sc cântă pretutindeni 
la înmormântâri. : 


CATIVA CELEBRI 


CHOPIN 


» 
6it1EG 
AGUA DU 


MOZART 


ne gu Franz, născut in anul 1811 si mort în anul 1886, 
este cel mai mare compozitor muzica! si pianist ungur. In 
deosebi, bucățile sale numite rapsodii, dire care cea mai 
MEAN este rapsodia No. 2, l-au făcut celebru si nemu- 
ritor. 

Liszt a călătorit mult si a fost si la noi în țară, unde a 
dat concerte si în oraşele din Ardeal si din Banat, iar in a- 
nul 1847 a dat concerte la Bucureşti şi la laşi. Aci a cunos- 
cut pe marele nostru poet Vasile Alecsandri şi, prin el, po- 
ezia şi muzica noastră populară. In unele din bucăţile mu- 
zicale' ale lui Liszt se văd aceste amintiri din melodiile po- 
pulare româneşti. 


: VERDI Giuseppe este unul din marii compozitori ita- 
lieni. Náscut in anul 1813 in localitatea Roncole din Italia, 
a murit in anul 1901. 

Verdi a compus multe opere din care s'au reprezen- 
tat si continuă a fi reprezintate si la noi în ţară. lată titlu- 
rile câtorva opere mai cunoscute ale lui Verdi: Ernani, 
Rigoletto, Trubadurul (Trovatore), Traviata, Otelo, Fal- 
staff, Aida. Dintre toate, Aida este socotită de multi drept 
cea mai frumoasă operă a lui Verdi. 


STRAUSS Johann. Sunt doi compozitori austriaci, ca- 
re au acest nume. Este tatăl (1804-1849) si fiul (1825-1899). 
Mulţi confundă bucăţile muzicale ale lui lohann Strauss- 
tatăl cu acelea ale lui Iohann Strauss-fiul, mai ales:că a- 
mândoi sunt autori de valsuri celebre. Reiese însă din cer- 
cetările specialiștilor că mai reușite şi mai importante sunt 
lucrările lui lohann Strauss-fiul, 


i —