Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages301-350

„О să vie ? О să vie? întrebă еа іп şoaptă. 

— După cum priveşte, pare că vrea să vie, răspunse 
Sara tot în şoaptă. Stă si se gândeşte, dacă trebue ori 
nu trebue să aibă curajul. Da, da, iată că vine!“. 

Vrabia sbură de pe cos si sări în jurul firimiturilor. 
Se opri însă la câţiva paşi de ele, plecând din nou capul 
într'o parte, ca şi cum ar fi stat să se gândească, dacă 
nu cumva Sara și Lottie se prefac dintr'o dată în pisici 
şi sar la ea. La urmă, inima îi spuse că cele două fetiţe 
sunt în adevăr mai drágute, de cum i sau părut mai 
întâiu. Sări, aşa dar, mai aproape, tot mai aproape, cu 
o lovitură ca de fulger apucă în cioc fárámitura сеа 
mai mare şi sbură cu ea în partea cealaltă a coșului. 

„Acum i-a pierit teama, zise Sara, aşa că o să vie 
şi pentru cealaltă firimitură”. 

In adevăr, se întoarse, dar nu singură, ci aduse о 
veche prietenă. Vrabia această sbură şi se întoarse cu 
o rudă a ei. S'au ospătat cátesi trei cu frimiturile, сігі- 
pind, si chiuind si oprindu-se din cánd іп cánd, ca sá-si 
plece cápsoarele іпіго parte si sá se uite la Sara si la 
Lottie. Lotie era aga de încântată, încât uită cu desă- 
vârşire impresia rea ce-i făcuse le început odăiţa Sarei. 
De altfel, după ce a fost dată jos de pe masă, Sara а 
isbutit să o facă să vadă іп odăiţă o mulţime de fru- 
museţi, despre саге ca însăși пи bănuise până atunci că 
ar putea să existe. 

„Vezi, îi zise ea, odáita aceasta este aşa de mică si 
în acelaş timp e cocofatà аза de sus, că seamănă mai 
de grabă un cuib dintr'un arbore. Şi ce hazliu e tavanul 
plecat într'o parte ! Uite, când mergi în colțul acesta, 
abia poţi sta în picioare. lar dimineaţa, când se lumi- 
nează de zi, pot să stau în pat şi să privesc cerul prin 
ferestruica din acoperiș. Se pare că este un pătrat de 
lumină pusă în ramă. Dacă este o zi cu soare, văd 
plutind nourași trandafirii şi simt că i-aş putea atinge 
cu mâna. Dacă plouă, aud cum picăturile cad pârăind, 
ca si cum ţi-ar vorbi drăguţ, lar dacă е o noapte înste- 
lată, poţi să stai culcată în pat și să încerci a număra 
câte stele vezi prin ferestruica din acoperiş. Si sunt 
multe, sunt foarte multe. Şi priveşte la gratiile ruginite 
dela căminul din colţ. Dacă ar fi foc în cămin, gân- 
deste-te cât ar fi de frumos. Vezi, prin urmare, că stau 
intr'o odăiţă în adevăr frumoasă”. 

Tot vorbind, se plimba prin odăiţă, ținând pe Lottie 
de mână şi făcând gesturi cu care descria toate frumu- 
sefile născocite de dânsa. Ba chiar isbuti să facă pe 
Lottie să si le vadă cu adevărat. Lottie credea totdeauna 
în tot ce-i povestea Sara. 

„Vezi, îi povestea mai departe Sara, ar putea fi 
aici, pe jos, un covor din India, un covor des, moale şi 
albastru. In colțul acesta ar putea fi un divan cu perne 
pe care să te lungeşti. Drept deasupra divanului ar 
putea fi un raft plin cu cărţi, până la care să poti 
ajunge lesne, iar lângă foc ar sta bine o pătură de blană. 
Pe pereţi am putea pune covoare şi tablouri, ca să пи 
se mai vadă că sunt goi şi urâţi. Tablourile pot fi mici, 
numai să fie frumoase. Colo ar putea fi o lampă cu un 
abat-jour de o coloare trandafirie închisă. In mijlocul 
ойаЦеі ar putea fi o masă cu un tacâm complect de 
ceaiu. Pe focul din cămin am putea avea un samovar, 
în care apa să fiarbă cântând. Şi patul ar putea fi cu 
totul într'altfel. Ar putea să aibă saltele moi și să fie 
acoperit cu o frumoasă pătură de mătase. Asa că totul 
ar putea fi frumos. Şi poate că am isbuti să îmblânzim 
vrăbiile, să пе împrietenim cu ele si să le facem să vie 
să bată cu ciocul în fereastră şi să ne roage să le lăsăm 
să intre în odaie. 

— „Oh, Sara! strigă Lottie. Cât de mult mi-ar plăcea 
să stau aici !* 

După ce Sara putu să o convingă să meargă din 
nou jos, la camera сі, şi după ce îi arătă drumul, se 
întoarse la odáifà si oprindu-se în mijlocul odăiţei, privi 
de jur împrejur. Farmecul născut din închipuirea ei 
pieri cu desăvârşire. Patul era tare şi acoperit cu o 
pătură veche si murdară. Pereţii erau plini de crăpă- 
turi, pardoseala era rece si goală, gratiile din cămin 
erau rupte si ruginite, iar în toată odàifa nu ега decât 
un scaun cu împletitura stricată şi cu un picior rupt. 


5 


Şezu câteva minute pe acest scaun si îşi luă capul 
între mâini. Vizita micei Lottie făcu ca lotul să-i pară 
$i mai rău, si mai urât, asa cum cei închiși în temnițe 
se simt si mai amărâţi, după ce prieteni, care au venit 
să-i viziteze, pleacă si îi lasă iarăși singuri. 

„Odăiţa aceasta e ип соц pierdut, zise ea. Uneori 
îmi pare cá este locul cel mai trist si mai singuratic de 
pe pământ.“ 

Aşa ізі vorbea Sara, când atenţia i-a fost atrasă de 
un sgomot ușor. Inálfá capul, vrând să vadă de unde 
vine acest sgomot. Dacă ar fi fost o fetiță fricoasă, аг 
fi sărit de pe scaun şi ar fi fugit tremurând. Un soa- 
rece mare şedea aproape de dânsa pe lábutele dindărăt 
şi mirosea aerul cu toată băgarea de seamă. Câteva 
fărimituri din bucata de cozonac adusă de Lottie că- 
zuseră pe jos, iar mirosul lor îl scosese pe şoarece din 
gaură. 

Avea o privire asa de ciudată si semăna аза mult 
cu un pitic mustăcios, încât Sara a rămas са vrájità pe 
scaun. Soarecele o privea cu ochii săi strălucitori, ca si 
cum ar fi întrebat-o ceva. După chipul cum o privea, 
Sara înţelese că el nu ştie ce fel de primire o să i se 
facă. Lucrul acesta trezi іп Sara о mulțime de gânduri, 
aşa cum, de altfel, Sara avea obiceiul. 

„Cred că nu este plăcut să fii şoarece, se gândea 
ea. Nu te iubeşte nimeni. Când te văd, oamenii sar în 
sus, fug si ţipă: „О, uráciosul de şoarece!“ Mie însă nu 
mi-ar face plăcere ca oamenii, atunci când mă văd, să 
sară in sus. să fugă, să strige: „O, urâcioasa de Sara!“ 
şi să-mi întindă curse, са să mă prindă. Este cu totul 
alt ceva să fii vrabie. Insă, pe acest şoarece nimeni nu 
l-a întrebat, atunci când s'a născut, dacă îi place să fie 
şoarece. Nimeni nu i-a zis: „N'ai vrea mai bine să fii 
vrabie ?* 

(Va urma) 


La о serbare de copii. 


тти 


Un porc osândit la moarte 


Abia în ziua а patra după sosirea mea la Hăpleşti, : 


am avut cinstea si plăcerea să cunosc pe primarul lon 
Vitel si să stau de vorbă cu dânsul. Fiind prin slujba се 
îndeplinea, cel mai mare om din Hăplești, ar fi trebuit 
să merg şi să-i fac o vizită încă din ziua în care sosi- 
sem. Insă, așa cum ға văzut din tot ce am povestit până 
acum, tot timpul mi-a fost luat ba cu Haplea, ba cu coana 
Frosa, ba cu Тгізса şi cu toată povestea logodnei, care 
nu s'a făcut. 

Totuşi, nu puteam pleca dela Háplesti, fără să cunosc 
şi pe Ion Vitel, despre care auzisem vorbindu-se aşa de 
mult. Puteam cu atât mai puţin să fac aşa ceva, cu cât 
îmi trimisese vorbă prin factorul postal, care, pe lângă 
mescria aceasta, mai era servitor la primărie, paracliser 
la biserică şi în timpul iernei spărgea lemne la şcoală, 
că e foarte mirat si că nu poate înţelege cum se face 
că nu m'am dus să-i mă 

„Nu ştie Mos Nae— îi poruncise el factorului postal 
să-mi врипа--са eu, Ion Vitel, sunt primar si că, va să 
zică, eu taiu si spânzur la Háplesti? Si nu știe Mos Nae 
că, la o adică, dacă аг fi să-mi fac un саргі{, pot să-l 
arestez si să-l trimit legat din comună ? De aceea, să-și 
facă datoria si să vie а mi se prezentarisi." 

Asa mi-a povestit factorul postal că i-a dat ordin d. 
Ion Vite! să-mi spună. Eu însă eram hotărât să merg, 
să-l cunosc şi să caut a mă împrieteni cu dânsul. Dar 
iată că el mă lua de sus şi mă ameninţa să mă aresteze 
şi să mă trimită legat din comuna Háplesti. Và spun 
drept, nu m'au speriat amenințările lui. Ştiam că nu mă 
făcusem vinovat cu ceva, precum mai ştiam că un pri- 
mar, — fie si Ion Vitel si fie primarul dela Hăpleşti — 
n'are dreptul să aresteze oameni cinstiţi si care nu fă- 
cuseră nici o faptă rea si pedepsită de lege. 

Ba chiar, când am aflat cum vorbeşte, si cum, adică, 
ізі ia nasul la purtare, mi-am zis că e mai bine să-l las 
încolo şi să nu-i fac vizita pentru care mă hotürisem. 
„La urma urmelor, atâta раенЬй?п- ciuperci, dacă nu 
cunosc pe primarul vostru“, am zis eu lui Haplea, lui 
Trişcă şi celorlalţi prieteni ce-mi fácusem la Hăpleşti. 
Insă ei au stăruit şi s'au ţinut aşa mult de mine, că n'am 
avut încotro şi a trebuit să le fac plăcerea de a merge 
la puţin politicosul Ion Vitel. 

Si aşa, in dimineaţa zilei a patra după sosirea mea 
la Háplesti, am plecat de acasă dela Haplea si am por- 
nit să mergem la primărie. Am zis „să mergem“, pentru 
că n'am mers singur, ci însoţit de Haplea, de Trișcă, de 
Prostilă, de Tănase si de încă alti doi Hăpleşteni. 

Când ne-a văzut intrând, Ion Vitel, vrând, pe semne, 
să arate că e supărat sau vrând să facă pe grozavul, 
пісі nu şi-a dat osteneala să se scoale de pe scaun ori 
măcar să ne întindă mâna, сі, multumindu-se să răs- 
pundă la salutul nostru printr'untr'un semn din сар, ne 
zise : „Poftiţi de sedeti şi să fifi de faţă la treaba 
ce am de judecat.“ . 

Ne-a poftit să sedem, însă, afară de scaunul în care 
şedea el, nu era în toată încăperea primăriei пісі o urmă 
de alt scaun sau cel puţin o bancă de lemn. asa că 
„poftiţi să sedeti*, însemna să stăm în picioare. Ceeace 
am si făcut. Ce-i drept, eu unul as fi vrut să plecăm 
numai decât, dar Ion Vitel, care începuse să o lase mai 
inoale, mi-a zis: „Fii bun, Mos Nae, si nu pleca. Mai 
ales doresc ca dumneata să fii de faţă la judecata mea, 
ca să vezi că si pe noi, primarii dela Hăpleşti, ne taie 
capul la treburi de judecători și de avocaţi.“ 

Am stat $i am văzut cât îl taie pe Ion Vitel capul 
"la treburi de judecători si de avocaţi. lată ce chestiune 
judeca tocmai atunci când am intrat. 

Porcul unui Háplestean intrase în grădina altui 
Háplestean. Acesta îl prinsese, il închisese în casă şi 
venise apoi la Ion Viţel să se plângă. „Domnule primar, 
zicea omul, porcul acestui vecin păcătos... 

— Păcătos a fost porcul, i-a tăiat Ion Vitel vorba. 

-- Fie şi asa! Păcătosul de porc al acestui vecin 
blestemat... 


— Tot porcul a fost blestemat, iar nu vecinul, i-a 


equa 


ko SN 
> TR 


tăiat din nou vorba Ion Vitel, încruntând din sprâncene 
si îngroşând cât mai mult vocea. 

— Fie şi aga! răspunse din nou omul. Asa dar, pă- 
cătosul şi blestematul de porc al acestui vecin a intrat 
în grădină la mine, mi-a găurit pământul şi mi-a făcut 
o pagubă mare de tot. Mi-a făcut o pagubă de douăzeci 
de Ісі. De aceea până nu-mi plătește 20 de lei, eu nu-i 
dau îndărăt porcul. 

— N'ai să hotárásti tu се o să se întâmple cu porcul! 
Asta e treaba mea“, îi răspunse Ion Vitel, vorbindu-i 
cu asprime. Apoi, întorcându-se spre stăpânul porcului, 
îi zise: „Guţă Ратагифа, се ai de spus la ceeace se plânge 
vecinul tău Ше Jigodie ? 

— Iată ce am de spus, domnule primar, răspunse 
Guţă Pătăruţă. Mai întâiu am de spus că porcul meu 
n'a intrat de loc în grădina vecinului meu Ше Jigodie, 
despre care toată lumea ştie că este un mincinos, de 
nu-i găseşti perechea. Al doilea, am de spus că eu nu 
i-am spus porcului meu să intre. Al treilea, am de spus 
că l-am certat şi chiar l-am bătut, când, acum trei zile, 
intrase în grădina acestui vecin, care este o adevărată 
pacoste pentru mine şi o ruşine pentru toată comuna. 
Apoi, mai am de spus că dacă porcul meu ar fi stat trei 
zile si trei nopţi în grădina lui Jigodie si dacă ar fi stri- 
cat-o toată, mar fi putut face o pagubă de douăzeci de 
lei, de oarece tot ce este în grădina lui Jigodie nu pre- 
tueste nici zece lei.“ 

Aşa vorbi Guţă Pătăruţă. Din tot ce a spus, eu unul 
n'am înţeles mare lucru, mai cu seamă mam înțeles, 
dacă el a mărturisit că porcul lui a intrat ori n'a intrat 
în grădina lui Jigodie. Insă primarul Ion Vitel s'a do- 
vedit mult mai istet la minte. După ce se scărpină de 
mai multe ori pe ceafă si după ce isi suflă nasul, sco- 
{апа un sgomot са de tràmbitá, deschise gura si vorbi 
precum urmează : 

„Guţă Pătăruţă si tu, Ше Jigodie, ascultați ce am 
să spun. Mà ştiţi că eu  vorbesc puțin, fiindcă vorba 
multă e sărăcia omului. Va să zică, știm un lucru. Știm 
că porcul a intrat în grădină şi... 

— Si mi-a făcut stricăciuni mari“, se grăbi să-i taie 
vorba Ше Jigodie. 

Dar Ion Vitel, supărat de această întrerupere, ii 
strigă: „Ascultă-mă, Ilie Jigodie! Când stai de vorbă cu 
mine, să taci din gură. Altfel, să știi că o pálesti.* 

Apoi continuă, zicând: „Va să zică, ştim că porcul 
a intrat în grădină. Asta e una. Mai ştim că stăpânul 
său Guţă Pátárutà nu l-a îndemnat, nu i-a spus să intre. 
Prin urmare, Guţă Pătăruţă nu este vinovat. Asta е două. 
Mai ştim însă că porcul a făcut stricăciuni în grădina 
lui Ше Jigodie, căruia trebue să i se plătească paguba 
făcută. Decât e vorba cine să plătească această pagubă?“ 

Punând această întrebare, lon Vitel îşi îndreptă 
ărivirile spre partea noastră, așteptând ca noi să răs- 
pundem. Dintre toţi, Haplea, inchipuindu-si că el este 
cel mai deștept, se grăbi să răspundă şi să zică: „Să 
plătească porcul, fiindcă el a făcut paguba.“ 

Când am auzit acest răspuns, am crezut mai întâiu 
că Haplea glumeste, însă lui Haplea nici prin gând nu-i 
trecuse să' facă o glumă, ci vorbise foarte serios. De 
altfel, nici Ion Vitel nu și-a închipuit că Haplea угоізе 
să glumească. De aceea, s'a grăbit din parte і să zică: 
„Da, Haplea are dreptate. Paguba făcută de Ше Jigodie 
trebue să fie plătită de porc. Insă porcul, precât știu 
eu, n'are bani, iar la lege stă scris cá cine nu poate plăti 
amenda în bani, trebue să Не pus la închisoare. Asa dar... 

— La puşcărie cu porcul ! strigă Haplea. 

-- Haplea are dreptate, zise din nou primarul Ion 
Vitel. Dar aci, la Háplesti, navem o puşcărie potrivită 
pentru porci şi nici oameni de pază. Apoi, пе costă 
multi bani hrana lui, iar primăria noastră e cam săracă. 
De aceea, ascultați judecata mea : porcul e osândit la 
moarte, iar Іші Ше Jigodie îi se plăteşte, pentru paguba 
ce i s'a făcut în grădină, suma de zece lei, din care se- 
scad opt lei cheltueli de judecată. Am terminat, asa că 
Ше Jigodie si Guţă Pătăruţă pot să plece.“ MOS NAE 


0 POVESTE DE PRIMAVARA | 


ARUL nostru din grădină mi-a bătut azi de 
dimineaţă în geam. Vroia par'că să-mi zică: 
„Scoală, fetiţă leneşă ! Scoală să vezi се fru- 
mos este afară şi ce frumoase sunt florile mele“. 

M'am sculat. Cu toate că de atâţia ani de zile 

nu mai sunt o fetiță mică, totuşi, aşa am rămas pentru 

mărul nostru. El este doar aşa de bătrân ! Fusese sădit 
de bunicul meu, pe care eu nu l-am apucat. 

La umbra lui însă, bunică-mea, care trăeşte încă si 
e sănătoasă, mi-a spus atâtea si atâtea poveşti! 

M'am sculat şi am privit pe fereastră.Era în adevăr 
o frumoasă zi de primăvară. Sufla un vânt căldicel, un 
vânt, care, împreună cu miresmele de flori, aducea veşti 
că pădurile şi livezile au inverzit, că sau întors toate 
păsările plecate іп timpul toamnei si şi-au făcut cuibu- 
rile şi că e veselie în cer şi pe pământ. 

Dar cum stăteam privind la fereastră şi mă gân- 
deam la anii fericiţi când sorbeam cu atâta пеѕа{ pove- 
stile buniculii, iată că dincolo de crăcile bătrânului 
nostru măr se ivi printre nourii albi, ce se fugăreau 
unii pe alţii, un palat măreț şi frumos. Pe urmă, pala- 
tul pieri, pentru ca în locul lui să se ivească-un împărat, 
care vâna un cerb. Impăratul ţinea într'o mână scutul 
iar în mâna cealaltă săgeata, cu care vroia să ucidă pe 
cerbul care fugea. 

M'am frecat la ochi și m'am mușcat la un deget. 
Vroiam să mă încredințez, dacă nu cumva visez, dacă 
nu cumva ceeace văd este o arătare închipuită. Au 
pierit ca prin farmec şi împăratul şi cerbul, aşa cum 
pierise şi palatul. " 

Mi s'a trezit insá amintirea unei povesti, in care era 
tocmai vorba de un împărat, de un cerb si de un palat 
ascuns in nouri. E o poveste. pe care bunica mi-a spus-o 
acum mai multi ani. Să mi se dea voe să o scriu acum. 
Mie imi plăcuse si cred са о să placă şi celor ce o vor 
citi. 


A fost odată un împărat si о împărăteasă. Impără- 
teasa acesta născuse una după alta șase fetiţe, însă а 
murit, când a născut pe al şaptelea copil, care era tot 
fetiţă — ba chiar mai frumoasă decât surorile sale. 

Impăratul nu-şi mai găsea alinare si mângăiere din 
pricina morţii împărătesei, la care ţinea foarte mult. Si 
îi se umpleau ochii de lacrimi, de câte ori vedea că 
domniţele plâng si oftează după mama lor. Singurul 
timp când mai putea să uite puţin de necazuri, era când 
mergea la vânătoare. 


= 
T ҚА M 


eue % 


Intruna din zile, ре când se găsea іпіго pădure 
deasă, iată cà zări un cerb, esind dintr'un tufis. Impà- 
ratul se luă după cerb, dar nu era lesne să-l ajungă. 
Totuşi, nu se lăsă, ci se afundă din ce în ce mai mult 
în desişul pădurii. 

Incepură să se Jase umbrele serii. Cerbul pieri din 
vedere, iar împăratul se pomeni singur si despărţit de 
însoțitorii săi. Aceştia îl căutară peste tot, dar n'a fost 
chip să-i dea de urmă. Împăratul vroia acum să iasă 
din pădure şi să se întoarcă la palat. Insă, par'că arborii 
pădurii se infeleseserà între dânşii să se strângă cât 
mai mulţi unii într'alţii şi să nu lase nici о cárárue cât 
de îngustă, prin care împăratul şi-ar fi putut face drum. 

Noaptea ве coborâse neagră şi înfricoşătoare peste 
pădurea cea deasă. Împăratul începu să se sperie si să-şi 
piardă nădejdea, că ar putea scăpa, când, deodată, un 
fulger străbătu vàzduhul, iar o vrăjitoare bătrână, mai 
urâtă şi mai pocilă decât toate vrăjitoarele, se ivi înain- 
tea împăratului şi-i zise: „Eu pot să te scap şi să te 
scot din pădurea aceasta, însă numai dacă îmi dai cu- 
vântul că vei lua în căsătorie pe fiică-mea. 

— Dacă fiica ta seamănă cu tine, îi întoarse împă- 
ratul vorba, vreau mai bine să-mi găsesc moartea aci, 
în pădure. 

-- Fiică-mea e fata cea mai frumoasă din câte fete 
s'au născut până astăzi“, îi răspunse vrăjitoarea rânjind. 

Atunci împăratul consimţi, iar vrăjitoarea îi spuse 
să încalece după ea pe un măluroiu. Călătorind pe mă- 
turoiul acesta, împăratul si vrăjitoarea s'au dus într'o 
clipă la casa vrăjitoarei, unde era fiica acesteia. Im- 
păratul văzu că, în adevăr, fiica vrăjitoarei era o fată 
de toată frumuseţea, însă după felul cum privea, arăta a 
fi rea şi închisă la inimă. 

Potrivit cuvântului ce-şi dăduse, împăratul primi să 
ia de soţie pe fiica vrăjitoarei, numai că ceru un răgaz 
de o săptămână, pentru a pune rânduială la palatul său. 
Adevărul este că vroia să ducă într'un palat ce avea în 
niște văgăuni de munţi pe cele şapte domnie, fiicele 
sale. Vroia să le ascundă în palatul acela, fiindcă se 
temea de răutatea vrăjitoarei şi a fiicei acesteia. 

După ce a trecut săptămâna, împăratul s'a căsătorit 
cu fiica vrăjitoarei. Dar atât vrăjitoarea, cât şi fiică-sa 
nu mai puteau de necaz са domnifele fuseseră luate 
dela palat. Isi puseseră în gând să le otrăvească, pe urmă 
să facă la fel şi împăratului şi аза să rămână ele două 
stăpâne peste toată împărăţia. 

Cu ajutorul mestesugului lor vrăjitoresc, aflaseră 
palatul la care au fost duse şi ascunse cele şapte dom- 
nite. Si într'o dimineaţă, mai înainte de a se ivi zorile, 
călăriră amândouă pe măturoiul vrăjit si in mai puţin 
de o oră ajunseră la palatul din văgăunile munţilor. 

Dar pe când, călăre pe măturoiu, mergeau prin 
văzduh, fură zărite de Zâna ағані, care le luă înainte, 
sbură la palat şi atingând cu befisorul de zână ре dom- 
nite, le prefácu în porumbife albe, care ізі luară numai 
decât sborul, îndreptându-se spre palatul unde era tatăl 
lor. 

Numai pe domnifa cea mică тайпа n'avu timp să 
o atingă cu beţişorul, însă о luă pe aripile ei şi o duse 
şi pe dânsa la tatăl ei împăratul. 

Vrăjitoarea şi fiică-sa intrară în palat. Dar pe când 
umblau prin odăi în căutarea domniţelor, isbucni un 
foc, care cuprinse tot palatul şi le prefăcu şi pe ele 


două în scrum şi cenuşe. 
DORINA GRADINARU 


Un sfat bun: citiți moile cărți „STAN ŞI BRAN“ si 
„MICHI MAUS IN ȚARA VISELOR”, fiindcă veți fi încântați 
de cuprinsul lor. 

Се mai ісе, се bălae, ambele sunt de Moş Nae, minu- 
mate, cartonate gi'm desene prea bogate. Mergeţi dor la 
librărie si le luați cu bucurie. 


2 mthi MEE cU 


Haplea tovarăș cu ho 


P 
P А 
7% 
РД 
7 


4 
7 
4 


/ 
d A y k А ! 
аб [^5 А: 


HH t 
ча 


Un pungaş intră la Haplea, Haplea-l simte, dar se face Trec aşa un ceas sau două, 
'Socotind caci găseşte ш Са naude, nici nu vede, Hoţul tare-i supărat 

Din belşug şi bani şi lucruri — Ba chiar râde si e vesel жə De сіога că nu-i nimica — 
“Саша dar şi scotoceste. Hoţul că bogat îl crede. Si se-apucă de fumat. 


ч v. NM 
NND 


х ` S N 


Scoate deci o tabacherá Haplea merge drept la dánsul, , а» Haplea-i zice 
Si dintr'i igară М labachert inna nii de «ғауға ean, Миран; 
Şi dintr'insa о ţigară azi : SIR. ala fiice, жа „Fură, neicá, liniştit, 
Si-aprinzànd-o pe'ntünerec, О ţigare ia, pe urmá Multumesc chiar pentru cinste 
Se indreaptà spre afará. Dela hoful o aprinde, Si la mine c'ai venit. 


«Ва ne facem chiar tovarăşi, „Insă bine știu са nu e „Nu-i frumos şi nu-mi dă mâna 
Şi'mpreună răscolim Nici atâta de furat; : - Să se afle, să se ştie, 

Toată casa. Orice lucru = Deci, te rog ca bun prieten Cà la Haplea cel vestitul 

Nai frăţeşte-l împărţim. Să nu spui ситуа in sat. E pustiu si sărăcie” 


AITUA 


Шс, 


Frumoase şi gustoase 


„Frumoase sunt si florile, îşi zice micuța Dorina, 
dar fructele sunt şi frumoase și gustoase“. 


Desteapta Blegina! 


» Blegina, îi zice stăpână-sa, du-te în salon și vezi 
dacă umblă ceasul“. 

Blegina merge, apoi, întorcându-se, zice: „Nu, coniţă, 
nu umblă, ci stă tot în perete la locul unde a fost 
şi ieri“, à 


Tot Blegina 


Blegina serveşte la masă, dar stăpâna-sa vede că 
are un deget în castronul cu supă. „Blegino, scoate dege- 
tul din supă! 

— Pot să-l fiu, răspunse ea, са пи mă frige. Supa 
nu este fierbinte“. 


Dece iepurele, când fuge, nu se uită înapoi ? 
jodou; 120 әло,ш ропзфшәд) 


lácutc și (ШЕГІ 


Zăpăcilă fugărind şoareci 


ени! 


Pe сапа se plimba prin curtea casei sale, Zăpăcilă 
văzu un şoarece umblând dealungul zidului. „Stai, că 
sa isprávit cu tine !* ii zise el. 

Dete fuga іп casă si se întoarse cu ciocanul. „Ii trag 
una'n cap şi-l las mort pe loc“. Asa se hotărî să facă 
Zăpăcilă. 

Insă, tocmai atunci un trecător, care văzuse de a- 
semenea șoarecele, se plecă şi întinse mâna, vrând să-l 
prindă. 

Crezând că dă în şoarece, Zăpăcilă trase una cu 
ciocanul si isbi pe bietul trecător, care, de durere, se 
porni să |іре са din gură de şarpe. 

..Dar nu se mulţumi numai să lipe, ci, furios, smulse 
din mâna lui Zăpăcilă ciocanul şi-l aruncă, nemerindu-l 
tocmai în cap. Urlând şi mai tare decât trecátorul, Ză- 
păcilă o rupse la fugă. 


Zăpăcilă îşi dresează câinele 


„Ascultă, Cufule, zice Zăpăcilă câinelui său, eu am 
să arunc bastonul, iar când um să-ţi strig: Aport! tu 
vei da fuga, îl vei lua în gură si mi-l vei aduce înapoi“. 

După ce mai spuse de câteva ori aceste vorbe, Ză- 
păcilă aruncă bastonul cât putu mai departe. Căţelul 
privi înspre partea unde fusese aruncat bastonul, dar 
nu se mișcă dela loc. 


„Aport, Cuţule. aport! îi tot zicea Zăpăcilă. Fuga 
şi adă-l, că dacă îl aduci, am să-ţi dau obonboană“. 
Dar Cufu n'auzea de urechia aceea gi stătea nemișcat. 

La urma urmelor, Zăpăcilă n'avu altceva de făcut, 
decât să meargă singur şi să-şi ia bastonul, ре când căţe- 
lul îl privea cu nepăsare. 


9 


erm 


нр" -— 


n morar tânăr şi sărac văzu întro zi că ре 

apa morii venea un măr ce părea copt și a- 

› vea înfăţişare bună. Morarul îl prinse si mu- 

$са_ dintr'însul, vrând să-l mănânce. De odată 

însă se opri, gândindu-se că vroise să-și însu- 

şească un lucru străin. Ізі încuie îndată moara şi porni 
întru căutarea stăpânului acelui măr. 

„П voi găsi şi-i voi cere iertare că i-am muşcat mă- 
rul fără să-l întreb“, Aşa își zise tânărul morar şi după 
ce umblă trei zile şi trei nopţi, fără să stea și să se o- 
dihnească, în ziua a patra sosi la o grădină, unde văzu 
mai mulţi meri incárcafi cu mere, la fel cu mărul muş- 
cat. Şezu jos la umbra merilor acelora, când ială că 
veni şi stăpânul grădinei. 

„Ce cauţi în grădina теа“? îl întrebă el. 

— „Am venit să-ţi cer iertare că am muşcat fără 
voia ta mărul acesta“, îi răspunse morarul, lămurindu-i 
cum de mărul cu pricina fusese adus de apa morii. 

— „Nu, nu te iert“ îi grăi aspru stăpânul grădinei. 

Morarul îi întoarse vorba zicându-i: „Să ştii са nu 
mă duc de aicea şi nu mănânc şi nu beau până се nu 
capăt iertare din partea ta“. 


Stăpânul grădinei intră în casă — o casă mare şi 
frumoasă, — iar tânărul morar nu se mișcă din locul în 


care şezuse. 

„Dar până când ai de gând să stai la mine?“ îl în- 
treabă a doua zi stăpânul grădinei. 

— „Până mă іег{і sau până ce vine Moartea şi mă 
ia de aicea“, îi zise morarul. 

Stăpânul grădinei státu puţin pe gânduri şi după 
aceea grăi din nou în felul următor: „Am o fiică în 
vârstă de măritat, dar e oarbă, e mută, e surdă, e ciungă 
de amândouă mâinile si n'are nici picioare. Dacă о ісі 
de nevastă, te iert pentru mărul ce-ai muşcat. Altfel, nu 
e chip să саре{і iertare din parle-mi. 

- „О iau!“ strigă tânărul morar sărind în sus „O 
iau gi fac orice, numai si numai să știu са mis'a iertat 
greşeala săvârşită“. 

Stăpânul grădinei îl duse atunci pe morar în casă, 
chemă oaspeţi si nuntaşi din toate părţile si se porni 
o nuntă şi o petrecere mare. Numai mireasa nu fu а- 
dusă, ca să fie văzută de mire şi de nuntaşi. 

Când se înoptă, socrul luă pe ginere de mână şi a- 
rătându-i o odaie се era mai în fundul casei, îi zise: ,,In- 
tră în odaia aceea, căci acolo este mireasa“. 

Tânărul morar intră, dar єзї numai decât după stă- 
pânul grădinei şi-i strigă : „Tată socrule, te-ai înşelat, m'ai 
dus într'o odaie unde stă o fată care are și ochi și mâini 
şi picioare si nu e nici mută, nici surdă si al cărui sin- 


gur cusur e că о а doua ca dânsa nu se găseşte ре pă- 
mânt, atât este de frumoasă“. 

Stăpânul grădinei zâmbi şi-i zise: „Nu ştiu dacă 
este frumoasă aşa precum spui, ştiu numai atât cá ea е 
fiică-mea şi că еп n'am altă fată. Pe această fată ţi-o 
dau de nevastă Не care ai dovedit că esti un om asa 
de cinstit şi de Dumnezeu temător. Să ştii că e pe deplin 
sănătoasă şi că nu-i lipseşte nimic. Ti-am spus cà e oarbă, 
pentrucă până acum privirile ei nu sau oprit asupra 
vr'unei nedreptáti ; ciungá, pentrucá mâna ei n'a săvâr- 
şit nici o faptă rea; oloagă, pentrucă па umblat pe 
drumurile rătăcirei si ale nenorocirei. Și ţi-am mai zis 
că e mută, deoarece din gura ei n'a esit până acum о 
vorbă rea şi de clevetire“. 

Morarul cel tânăr şi cinstit nu mai putea de bucu- 
rie la auzul acestor cuvinte. 

Dar stăpânul grădinei mai făcu ceva. Chemă pe 
fiică-sa, care strălucea ca luna printre stele, îi puse 
mâna ei într'aceea a morarului si după ce-i binecuvântă, 
le zise : „Până acum am avut un singur copil, de azi 
încolo am doi copii, care vor sta aicea cu mine până ce 
eu închid ochii și mă duc de pe lumea aceasta şi care 
îmi vor mosteni apoi toată averea“. 


2775 гу 


x 


ала шы. t 


19 


(uA 


— 


Satul Jăsarilor 


ASARILE sau strâns la sfat. S'au trezit astăzi 

mai devreme ca de obiceiu. Aceasta, pentru ca 

să aibă timp să discute o chestiune foarte 

împortantă — pentru ele, chestiunea cea mai 

importantă. Este anume vorba cum şi din ce 
trebue să Пе făcute în anul acesta cuiburile. Si nu mai 
c de aşteptat. Ba chiar este cam târziu. Rândunica, 
vrabia, privighetoarea, sticletele, ciocârlia şi celelalte 
cer cuiburi, le cer cât mai repede. 

„Simţim, ziceau ele, nevoia de a face ouă şi de а 
incepe să le clocim, ca să scoatem puişori. Anul trecut 
pe vremea aceasta erau gata şi cuiburi şi ouă, pe când 
anul acesta tot vorbim, tot cântăm şi ciripim şi nu ne 
punem pe treabă“. 

De aceea, încă din zorii zilei păsările s'au strâns la 
sfat, fiind hotărâte să nu se despartă, până ce nu se 
inteleg cum să fie făcute cuiburile si din ce material să 
fie făcute. lar dacă m'aţi întreba că din ce pricină nu 
se înțelegeau, vă răspund că păsările erau împărţite în 
două tabere. Unele din ele, adică păsările mai bătrâne, 
se țineau de moda veche, pe când păsările mai tinere 
de moda nouă. 

Păsările mai bătrâne ziceau ca şi în anul acesta 
cuiburile să fie făcute aşa cum se făceau din totdeauna, 
asa cum au apucat ele din mosi, strămoşi. Insă păsările 
tinere îşi râdeau de păsările bătrâne şi le ziceau: „Dece 
să nu facem si noi, asa cum fac si oamenii şi mai ales 
cucoanele şi domnişoarele ? Nu vedeţi că în fiecare an, 
ba chiar si de două ori ре an, ele se îmbracă intr'altfel, 
se piaptănă intr'altfel si ізі pun altfel de pălării ? Dece 
numai noi, păsările, care nu suntem nici proaste, nici 
пергісерше, să rămânem mai pre jos şi să nu пе luăm 
după modă ?“, 

Oricum, în dimineaţa zilei aceleia s'au strâns la sfat, 
ca să se înțeleagă şi să se sfârșească o dată cu cearta 
despre cuiburi. Luă mai întâiu cuvântul un cintezoiu, 
care se ţinea de moda nouă, si vorbi zicând: „Cuiburile 
din anul acesta să le facem, fără sa punem un singur 
fir de paiu sau un beţişor de lemn. Mai întâiu să aşternem 
un strat de pământ moale. Să băgăm însă de seamă ca 
să nu fie nici o pietricică. Peste acest așternut de pă- 
mânt să punem fire de verdeață şi frunze, dar cât mai 
multe. Numai aşa vom face un culcuş cât mai plăcut 
pentru puişorii nostri. In afară de aceasta, când vor 
trece prin apropiere oameni sau alte vietăţi şi vor vorbi 
sau vor face sgomot, puişorii nostri, fiind înfăşuraţi în 
frunze şi în fire de verdeață, nu-i vor auzi, nu se vor 
speria, ci îşi vor vedea înainte de somnul lor“. 

Propunerea cintezoiului nu fu primită nici de păsă- 
rile bătrâne, nici de cele tinere. Unui cuib, clădit în 
felul acesta, i se găsea un defect mare: defectul că pui- 
şorilor o să le fie prea cald, aşa că se poate întâmpla 
şi să lesine. 


al 


Se ridică atunci pițigoiul si la rândul său vorbi, 
precum urmează: „Un cuib, ca să fie bun, trebue să 
aibă două însuşiri: întâiu, să fie răcoros, iar, al doilea, 
să fie ascuns și bine adăpostit. De aceea, să-l facem în 
arborii cei mai tari si in scobitura dintre crăci. Asa 
este si adăpostit si ferit de privirile copiilor răutăcioşi, 
care umblà — spre rusinea lor — sá ne strice cuiburile 
şi să ne ia ouăle. lar ca să fie răcoros, în cuib trebue 
să facem niște deschizături, aşa cum sunt ferestrele oa- 
menilor. Prin aceste deschizături va trece vântul şi în 
acelaş timp puişorii noştri vor putea privi şi vedea tot 
ce se petrece jos în pădure“. 

Insă scatiul, care se finca de moda veche, răspunse 
zicând: „Tot ce a spus cintezoiul si tot ce a spus piţi- 
goiul sunt vorbe de păsări nepricepute şi lipsite de 
experienţă. Un cuib nu e bun nici prea cald, nici prea 
răcoros. Apoi, ce înseamnă scrânteala aceasta, ca noi să 
ne luăm după oameni? Oamenii sunt făpturi schimbă- 
cioase şi capricioase. De асеса, să ne facem cuiburile, 
aşa cum le-au făcut părinţii nostri si părinţii părinților 
nostri. Să punem si puţin pământ, dar să punem si fire 
de paie, si befisoare mai subţiri de lemn si ceva cárpe 
şi chiar ceva capete de sfoară. бі ce е scránteala pili- 
goiului, care cere să facem ferestre? Oare, cuibul nu 
este descoperit în partea de sus, аза că nu primeşte, 
oare, aer si răcoare în deajuns ? Să nu пе mai pierdem 
vremea, ci să ne apucăm numai decât de treabă“. 

La sfatul păsărilor venise şi ciocănitoarea. Precum 
ştim, ciocănitoarea are un cioc foarte tare. Cu ciocul, 
ea poate face găuri în trunchiul oricărui arbore. Ştiin- - 
du-si puterea, ea se uită cu dispreţ la celelalte păsări şi 
le vorbi în felul următor: „Mi-e si milă şi greață, сапа 
vă aud vorbind despre cuiburi făcute cu frunze, cu fire 
de verdeață, cu fire de paie, cu capete de sfoară si cu 
ce ali mai indrugat. Toate acestea arată cât sunteţi de 
slabe şi neputincioase. N'avem nevoe de alt ceva decât 
numai de ciocurile noastre. Cu ciocurile găurim arborii 
şi ne facem cuiburi în trunchiul lor. E mai uşor şi mai 
simplu decât orisice*. 

Insă celelalte păsări nici nu plecară urechia la spu- 
sele ciocănitoarei. Ştiau că pentru ele este cu neputinţă 
să găurească trunchiurile arborilor. De aceea, se des- 
pártirá, fără să ajungă la o înţelegere. Urma ca fiecare 
pasăre să-şi facă cuibul, аза cum sar fi priceput. 

Dar tocmai când era să se despartă, veni $i cucul, 
care, râzând, le zise: „Mie imi este tot una сс fel de 
cuiburi veţi face. E o treabă în care nu mă amestec, 
Eu ştiu una si bună: n'am să fac niciun cuib, ci, aşa 
cum am apucat din mosi, strămoși, am să-mi depun 
ouăle în vreunul din cuiburile voastre, lăsându-vă plă- 
cerea de a le cloci, de a scoate puișori si de a-i crește“. 


MARCU IONESCU 


eme 


т” ль - 


( | " 
\ INTR "б 


М Тага Іші Soare-Răsare, într'o căsuţă de hâr- 
| tic acoperită cu glicine, trăia Yu-ki, copila flo- 

rilor şi-a primăverii. 

Şi era mică, toată zâmbet, cu părul negru de 

abanos, cu ochii de lumină şi gura ca o fragă. 

Trăia printre glicine şi flori albe de cireş, ca un 
flutur vrăjit de soare si miresme. 

Era frumoasă de nespus, că о "'ndrăgise soarele si 
toate vietăţile. Florile îşi închinau gingas coroana de 
petale sub mânuţa de spumă a micuţei. 

Se duse vestea despre Yu-ki. Un pârâiaș i-a spus-o 


Cântecul primăverii 


De pe deal, de pe coline, 
Din câmpii, din munţii mari, 
De prin codrii seculari, 

Pe aripi de vânt ne vine 
Svon, că au sosit cu bine 
Vestitorii în cârduri mari : 


Cocostárci si rândunele, 
Berze si privighetori ; 
Dragii nostri vestitori 
Si са au adus cu ele 
Din meleagurile — acele, 
In haine de sărbători, 


Mult iubita primávará; 

De zefirul ei purtată, e 

De fluturi înconjurată. ` 
Şi uşoară se coboară 

Peste țara noastră iară, 

Primăvara fermecată ! 


Primăvara, iat-o, vine ! 
Cu alai împărătesc ! 
Pomi'n cale-i înfloresc 
Şi în cântece de bine, 
Pentru zilele senine, 


Toţi copiii o slávesc ! 


unui râu, râul unui fluviu şi fluviul, mării albastre. lar 
marea cânta în şoapte molcome: 

„O vino, Yu-ki, prea frumoase, 

Pe valuri bine să te legeni, 

Intr'o corabie de perle 

Purtată de doi albi delfini“ 

Si cántecul purtat de valuri ajunse la palatul prin- 
tului Men-Ciu, unde il învăţară florile de-l cântau noap- 
tea pe luni. 

Asa a auzit printul de frumoasa Yu-ki si de atunci 
n'a mai avut linişte. А trimis în toată fara ostași, ca s'o 
găsească, dar пісі unul n'a nimerit căsuţa de hârtie 
acoperită cu glicine, aşa cá la urmă prințul а trebuit 
să pornească singur... 

A rătăcit zile lungi, trudit de oboseală, până 'ntr'o 
zi când prinse spovedania unui fluture albastru, ce po- 
vestea unui fluture galben cât de frumos l-a alintat mica 
şi frumoasa Yu-ki. 

Când a găsit-o, Men-Ciu a rămas înmărmurit. Era 
mai frumoasă decât se aștepta. l-a spus cât а căutat-o. 
Apoi s'au căsătorit; dar în palatul minunat al prinţului 
micuța nu se simtea așa de bine са în căsuţa de hârtie. 
Yu-ku era mereu tristă. 

Rătăcea printre alei cu gândul la glicinele ei de 
acasă, la fluturii ce-o aşteptau cu jale. 

Pe-o floare a căzut un fluture albastru, rupt de obo- 
seală. I-a spus că florile se vestejesc de dor, pârâul 
plânge şi fluturii roesc іп neştire, căutând floarea cea 
rară. Apoi a murit fluturelul, fericit în mâna mică a 
frumoasei. Plângând, l-a îngropat într'o crizantemă albă 
şi-a mers la prinț să-l roage ғо lase să plece. 

„Nu pot trăi decât acolo. Cásufa mi-e pustie, glici- 
nele mă caută pretutindeni“. Şi Yu-ki s'a întors la că- 
sufa еі, căci prinţul se plictisise de mica japoneză cu 
sufletul de flori şi care nu se simţea bine decât printre 
ele. 


Өз Vas. 9,1,6 ,7ө . 


Yu-ki а rămas la glicinele сі, iar după moarte, soa- 
rele a prefăcut-o într'o floare, o floare albastră cum e 
cerul senin, scăldat în raze dulci de Mai. 


Ana Hopărteanu 


Cele trei cărţi mai bune 


О zicătoare germană spune са toate lucrurile bune 
sunt trei. 

Tot trei sunt şi egal de bune sunt $i cele mai noui cărți 
scoase de MOŞ NAE. Acesta trei cărți sunt: „MICHI MAUS 
IN ŢARA VISELOR”, „STAN ŞI BRAN" și „ŞERBAN $1 
URAGAN IN AVION". Ultima se pune chimr acum ín vân- 
zare si costă 50 lei. , 

Cereti aceste trei cărți la toate librăriile. 


TRIMITEŢI COPIII LA MARE! 


INSTITUTUL DE FORTIFICARE DIN 


CARMEN SYLVA 


(MOVILA TEKIRGHIOL) 


Situat într'o pitorească ii pe 

țărmul mărei, este deschis toată vara 
Supraveghee medicală, îngrijire părintească. sport 
moderat, băi de soare pe „ băi de дісі, 
băi de mare. Nu se primesc bolnavi. 
Conducere medicală : Dr. Cajal, Str. Anton Pan 38 și 
Dr. Perez Almuly, Calea Moților 98 București. 


Prospecte şi înscrieri la daii medici 


enn 


DOMNIȚA 


care nu 
Word sg 
se /mÓr/fe |; 


fost o dată o domniţă, fireşte, tânără şi frumoasă, 

aşa cum sunt toate domniţele din poveşti, pre- 

cum si domnitele, care trăesc în ziua de astăzi. 

Ре domniţa, despre care о să fie acum vorba, 

о chema... na, uite că am uitat cum о chema. 
Poate, îi spunea Florina, poate, Sorina sau nu cumva 
numele ei era Mirina ? lar mica Silvia, care privește la 
ceeace scriu, îmi zice: „Те pomeneşti că o chema Silvia, 
ca şi pe mine.“ 

Se poate să o fi chemat şi Silvia. Să lăsăm însă la 
o parte numele și să spunem povestea acelei domnite. 

Și asa, domnifa aceea spunea părinţilor săi: „Nu 
vreau să mă mărit! Nici acum, nici peste un an şi nici 
peste zece ani. Nu vreau să mă mărit nici o dată! 

— Dar dece nu vrei? o întrebau împăratul si îm- 
părăteasa. 

— Pentrucă nu-mi place“, răspundea ea. 

Insă părinţii ei şi-au închipuit că domniţa o să-și 
schimbe gândul, dacă flăcăul, care va veni să-i ceară 
mâna, este un voevod bogat, chipeş şi viteaz. De aceea, 
au dat de veste în toate împărăţiile vecine că voevodul, 
care уа isbuti să induplece ре domniţa si să se mărite 
cu el, va fi ales urmaș al scaunului împărătesc. 

Şi unde se porniră să vie voevozi, feciori de regi 
şi feciori de împărați, din împărăţii apropiate si din 
împărăţii depărtate. Veneau aducând daruri bogate si 
însoţiţi de mulţime de osteni. Si erau tinerii aceştia toli 
unul si unul: flăcăi chipeşi, mândri, viteji, îmbrăcaţi in 
haine scumpe şi impodobiti cu arme strălucitoare. 

Decât de geaba se osteneau tinerii aceştia, care 
veneau dela depărtări mari, unii chiar din impárálii ce 
se aflau tocmai la marginea pământului. Domnița nici 
nu vroia să-și arunce măcar privirea asupra lor, necum 
să stea si să-i asculte. 

Impăratul și împărăteasa intraseră însă la griji 
mari. Nu vroiau ca domniţa, саге era singurul lor copil, 
să rămâie fată bătrână. Apoi, mai aveau nevoe de un 
ginere, căruia să-i lase împărăţia ca moştenire, de oare- 
ce, după legile ţării aceleia, fetele şi femeile n'aveau 
voe să se urce în scaunul împărătesc şi să domnească 
singure. Prin urmare, dacă domni(a nu se mărita, im- 
párátia trebuia să se piardă în ziua în care ar fi murit 
împăratul. 

De aceea, împărăteasa plângea, pe când împăratul 
era tare supărat. Era aşa de supărat, încât într'una din 
zile chemă pe domnifa si îi zise, vorbindu-i cu toată 
asprimea: „Să ştii că dacă nu te măriţi, am să te alung 
dela palat si am să te las pe drumuri, ca să trăeşti ca 
o cersetoare. Să mai ştii că am să dau poruncă la toli 
supușii mei, ca să nu te primească nimeni si să nu te 
ajute nimeni. Iti dau trei zile de gândit.“ 

Domnița se sperie de aceste ameninţări, mai ales 
că ştia că împăratul este un om, care se tine de cuvânt. 
De aceea, în dimineaţa zilei a patra îi se înfăţişe si îi 
zise: „Tată şi stăpâne! Am hotărât să mă plec poruncii 
tale. Ці dau, prin urmare, de veste că vreau să mă 
mărit, bine înţeles, după tânărul pe care mi-l voi alege 


Й y 
(il 


singură. Cer însă ca mai intàiu să mi se facă o blană, 


în care să intre câte o bucată de piele din toate ani- 
malele de pe pământ din care se pot face blănuri.“ 


Auzind acestea, împăratul se însenină la față si po- 
гипсі ca toți vânătorii din împărăție să pornească numai 
decât şi să aducă piei din toate animalele din care se 
fac blănuri, spunând că fiecare vânător va fi răsplătit 
din belșug. 

Vânătorii, în număr de câteva mii, porniră dealun- 
gul împărăției, cutreerând munţii si pădurile si cerce- 
tând toate peșterile si vizuinile. Si ce de fiare sălbatice, 
ce de vietáti пи impuscará! In fiecare seară vedeai cele 
de vânători venind la palat si aducând piei de toate 
mărimile, de toate culorile şi de toate felurile. Piei de 
ursi albi şi de urşi negri, piei de lei, de tigri, de girafe, 
de leoparzi, de pantere, de lupi, de vulpi, de foci, de 
samur, de castor, de şobolan, de zibelin, de ermină, de 
maimuțe, de viezuri, de lutru, de năvăstuici, de pisici 
sălbatice, de veverite — dar n'as mai isprăvi dacă le-aș 
înşira pe toate. 

Impăratul chemă apoi pe cei mai іѕсиѕі{і meşteri 
blănari, care, luând câte o bucată, câte o bucăţică mică 
de tot din fiecare piele, făcură pentru domniţă o blană, 
cum nu se văzuse până atunci si nici n'are să mai vadă 
vreo dată. Domnița о îmbrăcă, se uită în oglindă si 
incepu să sară de bucurie şi de mulțumire. 

„Nu-i asa, îi zise împăratul, că acum când ţi-am 
îndeplinit dorința, pot să vie la petit voevozii, dintre 
care să-ţi alegi pe acela care îţi place mai bine ? 

— Să vie cu începere de mâine dimineaţă“, răspunse 
domnita cu jumătate de gură, dar abia ascunzându-și 
un zâmbet de şiretenie. 

Insă, în seara aceleiași zile, domniţa pieri dela palat, 
parcă ar fi înghiţit-o pământul. O căutară peste tot, 
dar nu fu chip să o găsească. Şi nici nu era lesne de 
găsit, fiindcă iată ce făcuse. 

Văzând са n'are încotro si că trebue acum să se 
mărite, lucru care nu-i făcea nici o plăcere, se înfășură 
în blana cea prețioasă şi o şterse pe furis dela palat. 
Merse cale lungă, până ce ajunse în mijlocul unei pă- 
duri. Acolo găsi un copac bătrân și îşi făcu locuinţa în 
scorbura lui. 

Dar printre voevozii, care veniseră să o ceară în 
căsătorie, iată cá într'o zi se înfățişe împăratului si 
Făt-Frumos, care vorbi, zicând: „Dacă găsesc eu pe 
domnifa şi dacă са mă primeşte, nu-i asa că mi-o dali 
în căsătorie ? 

— А ta să Пе!“ se grăbi împăratul să răspundă. 

Călare pe calul său înaripat, Făl-Frumos porni în 
căutarea domnitci. Merse el multe zile si multe nopți, 
până ce într'o zi, cam ре înserate, văzu pe domnita, 
care tocmai se întorcea la scorbura din copac. 

Şi acum povestea se sfârşeşte. Făt-Frumos se îndră- 
gosti numai decât de domnilà, iar domnifei ii plăcu 
Făt-Frumos. Se întoarseră deci împreună la palat, unde 
fură cununali şi unde se făcu o nuntă mare ce linu 


şapte zile şi şapte nopţi. 
DINU PIVNICERU 


euius 


Concursul de jocuripe luna Mai 


SERIA 1 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament ре 1 оя, 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


Joc combinat 


ORIZONTAL : |. Mac«giu 5. Taxă pusă pe unele mărfuri la 
intrarea lor într'o farà străină 9. Munte biblic 11. Țară іп Ame- 
rica de Nord 13. Potrivnicul lui „гаг" 14. Cum e omul care și-a 
potolit foamea ? 16. Neam european 17. A scoate umezeala din 
ceva 19. Animale domestice 20. Cești 21. Țări 23. Oraș іп Mol- 
dova 24. Localitate balneară 25. Gust neplăcut 26. Cuvânt neschim- 
bător 28. Apuca! 29. Ce se află între munți? 31. Lampă elec- 
trică 33. Parte a feței 36. Apă în Elveţia 37. Stăpânul morii 39. 
Instrument muzical 41. Elev 43. A potoli foamea 45. Jaf 46. 
Obiect al școlarului 47. Lac în Asia 48. Țară în Asia 50. Con- 
tinent 52. Pantalon țărănesc 53. lacà! 

VERTICAL : |. A opri în închisoare 2. Deschidem gura din 
- cauza lenii 3. Măsurătoare 4. Bărbierit 5. Intărire militară de 
pământ 6. 365 de zile 7, Basma 8. Unit la un loc 9. Dus cu sine 
10. Nu vorbesc 11. Piron 12. Măgar 15. Animal de bere! 18. 
Năvălești 20. Cartea sfântă а mahomedanilor 22. Epocă 23. Paradis 
27. Arbore 29. Păzitorii vacilor 30. Parfumat 3l. Gaură 32. La 
aparat de radio cu galenă 34. Cu aburi 35. Sărmană 36. Con- 
tinent 37. Pronume familiar 38. Zeul soarelui 40. Cameră mare 
sau mică! 42. Picior de animal 44. Stat 49. Unsoare! (Mold.) 
51. Inceput de ,fierbere". 

COHN PAUL-LOCO 


AIDE ir PNI a RATE LR BE CA лас MCI ESI MIL AC M 

М. R. In jocul „Porcul“ am omis următoarele semnificaţii. Le 
dăm acum: 

18 опт.) Rudă 19. oriz) Din ea se scoate grăsimea porcului 
26 orit] Campion 13 vert) Târită. іп jocul „„Pisica" se va 
citi A vertical. 1 

Nu vom socoti greșelile făcute din această cauză. Amânăm 
primirea deslegărilor cu 5 zile. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MAI 


Numele si pronumele 


SERIA | 


Coloana a) 1. Oraș în Ardeal 2. Alt oraş în Ardeal 
3. Orăşel în jud. Botoşani 4. Jud. în Oltenia 5. Jud. în 
Moldova 6. Orásel in jud. Prahova, unde trenul stă 5 
minute. 

Coloana b) 1. Paznic 2. Năvălim 3. Ogor 4. Mobile 
pe care şedem 5. Masculinul dela gâscă 6. Brutari. 

Coloana с) 1. Infásor firul pe ghem 2. Localitate 
balneară 3. Muzicant ţigan 4. Vas mic de băut cafea 
sau ceai 5. Asasin 6. Adormit. 


MIRCEA JEREGHIE 


In acest joc avem următoarele litere : 
19-A,. 7-R, 2-0, 2-D, 4-Е, 2-P, 4-М, 1-В, 3-5, 2-У, 5-І, 
6-С, 1-М, 1-H, 3-L, 4-0, 1-6, 5-Т. 


Sinonime 


2 Ve. 


j 7 7 e 
2 5 7. 
Қаса пе 
Ж. Y; 


Inlocuind cifrele 
următoarelor cuvinte: 
1. Desert 2. Vrednici 3. Terminám 4. Căzni 5. Verigà 
6. Puternici 7. Impodobit 8. Sever 9. Dreg 10. Veşnică. 
Iniţialele şi finalele vor da două cuvinte cu înţe- 


lesul de „enigmă“. 
SOREL AVRAMESCU 


cu litere veţi obține sinonimele 


“Desicgaţi-lc singuri! 


Cuvinte cu înțeles asemănător 


іп fiecare grup sunt două cuvinte cu acelaș înțeles. 

De o pildă: CASĂ VIAȚĂ PALAT TRAI, BORDEI PIVNIȚĂ. 

Cuvintele cu înțeles asemănător sunt: TRAI ȘI VIAȚĂ. 

Cititorii sunt rugați să ne arate care din cuviintele de mai 
jos au acelaș înțeles. 


I. PRONUME, ARTICOL, ȘTIRE, MINCIUNĂ, VORBĂ, VESTE. 

2. INTAMPLARE, CLIPĂ, MINUT, MOMENT, IMEDIAT, NI- 
CIODATĂ. 

3. MOFTURI, CEASURI, INELE, BRĂȚĂRI, FLEACURI, Mi- 
NUTE, AUR, PLUMB. 

4. TROIAN, NICULAE, MARIA, VRAF, TURMĂ, STOL, 
TEANC, TRUPĂ. 

5. CENUȘĂ, JĂRATEC, PRAF, VĂPAIE, BASTON, DRUG, 
FLACARA. 


Legătura între cuvinte 


Іп fiecare din rândurile următoare, cele două cuvinte dela 
început au o oarecare legătură între ele. 


c 
Omonime 
1. Chiar și in zi де....‚ soldatul stă neclintit la.... 
IONEL BICHIGEAN-NĂSĂUD 
2. Ducându-mă să cumpăr hârtie de prins...., un câine era 
să mă..... 
WALD HERMAN-ITCANI 
3. Când câinele nostru а făcut..., un hof a vrut să fure din 
grajd, un... Și câinele știe cum i se spune acestui obiect care 
servește la inhámatul cailor. 
SAVU AVRAMESCU-URLATI 
4. Un ...din Abisinia și-a ...barba. 
COHN PAUL-LOCO 
5. ...mi-s'a promis o... de lei, dacă desleg un joc. 
POPESCU LEANA-Tg.-JIU 
6. Un ....de rață a mâncat un... de trandafir. 


MARCEL BERCOVICI-P.-NEAMT ` 


7. Grivei stă intr'un.. al casei și roade un... de pâine. 
SCHOSS-ROMAN 
8. Când am fost la... să cumpăr zahăr, mi-am amintit că 
trebuie să iau si... pentru înroșitul ouălor. 
CREANGĂ DUMITRU-CONSTANTA 
9. Când am fost în orașul... din Italia, am văzut un om care 
„еписї. 
MARIUS FILIMON-LOCO 
10. Comandantul unei... a făcut cinste cu mai тшһе.... de 
vin. 


MUNTEANU ALEXANDRU-LOCO 


Deslegătorii jocurilor pe luna Martie 
PROVINCIE 


Alba-lulia : Bucur Letiţia (42) Arad: Jeana Georgescu (30). 
Marcel Crișan (31) Armeniș: Eugen Criveanu (41) Bacău: бо! 
denberg Filip (30), Mihail Vlădoianu (43), Раша Brüil (16), Schwatz, 
Solomon (31) Bălți: M. Broitman (30), T. Victor (12) Bârlad: Puica, 
Păpușica și Puiu Dolinescu (16), Coca Herșcovici (42), Bazinsky 
Mihaiu (39), Abramovici Lily și Natalifa Faibiș (38), Marilena si 
Emilian Vasiliu (28), Nestor Georges (42) Bazargic: Jereghie 
Mircea (31) Balta-Sărată: Nedelea loan (31) Bertea: lonel St. 
Lăcătuș (29) Bistrița: Aurel Moldoveanu (40), Nae și loșua Ele- 
fant (42), Tanti Cegáneanu (18) Borlesti: Anderco Margareta (30) 
Bonfid: Zoe și Ervin Rafael (31) Botoșani: Dudas Constanţa (40), 
Adelaida Сар. Capitanopol (42), Mihael Ciulei (31) Brăila : Meropi 
Travlos (29), Christodulo Lazaris (14), Priceputu Cristina (42) Bri- 
ceni: Liusic Snitihefer (25) Buftea: Jana și Cornel Brosche (43) 
Călărași: losef Averbuch (42), Romulus și Paraschiva Vasilescu (15), 
Stânculescu Mircea (6) Câmpina: Mihai Apostolescu (43), Prodan 
Niculaie (20), Mihailovici Harry (31), Magda Ecaterina (31) Câm- 


a mp e 


După ce аһ băgat de seamă care e legătura dintre aceste 
două cuvinte dintâi, trebue să aflați numai unul din cuvintele 
scrise cu litere groase din dreapta, care poate să fie legat un 
acelaș fel cu cuvântul scris cu litere mari. 


De-o pildă: 
om-unghii: РІЅІСА-фері soareci ghiare blană copite. 
Aci deslegarea e ,ghiare". După cum omul are unghii tot 


așa pisica are ghiare. 


|. îmbrăcăminte-desbrăcat: INCALTAMINTE, piele, şiret, 
desculț, nasture, talpă, pantaloni. 

2. floare-grâdină : GRÂU, spic, galben, pădure, livadă, 
munte, lan, porumb. 

3. haină-stofă: GHEATĂ, toc, talpă, cui, piele, şiret, 


călcâie. 
4. lămâie-galbenă: VIȘINĂ, rotundă, dulce, acră, сігеаҙб» 


verde, portocală roşie. 
5. bolnav-sănătate: НОТ, închisoare, cinste, boală, bucu- 


rie, răcoare. 
= 


pulung: Alufa Belei (43) Caracal: Bela și Ștefan Salzberger (14) 
Cartojani-Videle : Constantinovici Victoria lulia (42) Cernăuţi: 
Radu Nica (3), Constantin Dobrescu (43) Cetatea-Albă: Lucia 
Maria Selagianu (40), Vladimir lonescu (27), Pamfil Ciubotaru (32), 
Constanța Poenaru (34) Cerepcáufi: Sarcinschi Radu Traian (41) 
Chilia-Nouă : lon Ghilea (42) Chișinău: Saul Weinstock și Milea 
Bacumschi (7), Dimitrie Camboli (42), losefina Сиез (31) Cinișeuți: 
Valentin Lapușanschi (Cuponul ? 28) Cișmele: Samuel și Ghirș 
Crasnov (33) Comana-Vlasca; Elena Bărbulescu (42) Constanţa: 
Popovici Gheorghe (41), Dumitru |. Silvestru (42), Sandu Maria 
(31), Popovici Niculaie (41), Creangă Dumitru (31), Anastasescu 
Tiberiu (31), Lucia Gh. Stănescu (43), Popescu Vladimir (42), Tă- 
nase Fulger (28), Denise Namot (43) Costieni: lonescu Dumitru 
(40) Craiova: Marioara Nedeianu (10), Sandy Eliezer (31), Coca 
Pantazoglu (20, Mimy Mladin (41), Virgil Boroboafà (24), losef 
Aschenazy (25), Cristian Boteanu (43) Diciosánmartin : Nussbâcher 
Guida (35) Dorohoi: Steluţa Pandele (31), Lipovici Milian 
(42), Henry Goldhamer (43) Bercovici Felicia (35) Clara 
Rabinovici (5) Dránceni: Ghizela Rozen (34) Fălticeni: Leibo- 
vici Efraim (30), Marin Lupu (35), Filipescu Gavrilă (34), Petraru 
Valentin (43) Focșani: Nicolaie S. Gheorghe, Ghinea Socol 
Ghere și Anagramă (43) Bebelușa Floriana Finkelstein (31), Puiu 
Grunfeld (30), Bebe Grunstein (30), Silvica Segall (5), Firică Gavri- 
lescu (41) Galaţi: Sonny și Clarissette Quartler (8), Clarisse Orin- 
gher (31), Cojocaru Constantin (41), Alexandru Ghecencu (29), 
Graziella Baicu (43), Mondy Wassermann (43), Bilig Beno (31). 
Penescu loan (42), Boris Coșinschy (42), Marioara Logofătu (32). 
Ghimbav: luliu și Elena Szabo (43) Giurgiu: Aristide Dumitrescu 
și Eliza Dăiţeanu (40), Stoenescu O. Costică (31), Ecaterina si 
Tanta Contineanu (30), Georgeta St. Rásuceanu (41), Bărăscu lon 
(42), Elena Stanislav (39), Eugenia Mișu Gheorghiu (43) Golăești; Fili- 
mon Doina (19) Greaca-llfov : Școala primară Мо. 2 (42) Huși: Leon Gh. 
Constantin (31), Hlipiceni-Botoșani: Armand Doiban (43) Hotin: Const. 
și lzica Nichitenco (42) lași: Jenică Bercovici (43), Pușa Rovintescu (11), 
Cernătescu Corina (31) Sabinette si Taniline Zentner (31), Melany 
Cohn (41), Lazăr Leibovici (41), Ana si Sabina Aschenazy (42), 
Ше Radu: Siii Leibu (42), Ismail: Dalila și Letiţia Hornoiu (31), 
Idy Coss (8) Isbiceni: Irimie A. Niculina (43) Ițcani: Silvian Avra- 
mescu (42), Wald Hermann (43), Alfred Schachter (42) lvesti : 
Surica Aizic (43), Beby Kaufmann (43) Lehliu: Mihail Waigt (31) 
Lefcani : Popovici Angela (31) Lipcani: Irma Costașuc (31) Lugoj: 
Mira Milea (7) Mentii din Faţă: Jana si Florica Cornea (41), 
Năsăud |. Bichigean (43) Orhei: Ilie Titov (9), Lev Cebotarenco (20). 
Părteștii de jos: Cincinat Boca iedman Culi (10) 


a n 
Pecica: Dorel Ardeleanu (41 ір 
(40). Pitesti rapta raise (42), ri Sort. А 


Smaranda (16) Ploeşti: Stela lo seu. (32). :Teodor, Vintilessu 424 
4» МІ s 


Urmare іп 


15 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRAGALASENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 
ЗЕ = ; @ : | 


с Ж жал 


LA 


Nelu Bărbulescu Flavia Oanea Dinu Muşetescu 
2 ani și 6 luni 3 ani 4 ani 


Willy Griimberg | Felicia Moscovici Nikolaus Erica Louise 
4 ani 4 ani 4 ani 


Un Michi Maus tot aşa de frumos ca şi cel din cartea lui Moş Nae. 
Prețul 5 lei 


Răspunsurile la concursul literar 


Continuăm cu publicarea răspunsurilor primite pen- 
tru concursul literar. 


Cititorul Enache Virgil dela Sibiu пе răspunde, рге- 
cum se va vedea, în versuri. Ne spune că în vacanţa de 
Paşti a citit nu mai puţin de nouă cărţi, printre care 
„Almanahul Scolarilor pe 1936", „Răpirea celor două fe- 
tite" si „Stan si Bran" de Mos Nae. lată răspunsul sáu: 


Iubite Mos Nae, 

Vreau ва stie mic si mare 
Că'n vacanţă eu n'am stat, 
Toată ziua am lucrat. 

Cărţile ce le-am citit, 

Toate mintea-mi au împodobit. 
Dintre toate mi-au plăcut 
Cărţile ce m'au făcut 

Clipe vesele să tráesc 

бі frumos să mă înveselesc. 
Deci răspund cu bucurie, 
Toate cărţile mi-au plăcut mie. 
Versurile mele 

De-o fi rele, 

Ci muza-i supărată 

Că n'a citit 

Niciodată. 


Drágufa noastră cititoare Fana Kernbach din clasa 
a П-а a liceului Regina Maria dela Cluj ne trimite scri- 
soarea, pe care o publicăm mai jos. Insă, mai înainte 
de a-i publica răspunsul, ţinem să spunem că în câteva 
rânduri ce ne-a scris separat, ne spune că a fost bol- 
navă, азба cá nu i ға dat voe să citească numai decât. 
A citit doar începutul din cartea „Michi Maus în tara 
viselor". De sigur, de atunci s'a făcut din nou voinică 
şi sănătoasă, iar noi îi urăm să nu se mai imbolnávea- 
scă niciodată. 

lată acum si răspunsul ei. 


А sosit vacanţa ! Vacanța ! Ce bucurie! 

Mă voi duce la Blaj! La ţară, mă voi juca, voi citi. 
Devreme l-am sâcăit pe tata să meargă să-mi cumpere 
cărţi. Dar să nu uite să-mi cumpere tot ce e nou de Moş 
Nae, căci pe cele vechi, pe toate le-am cumpărat, le-am 
citit si le-am recitit. Eu il întrebai de cele două cărţi 
de Moş Nae, dar el іші spuse că nu le-a găsit. Am fost 
fost foarte supărată. In tren mi-am luat să cititesc ,,Di- 
mineaţa Copiilor“. Tata mi-a dat un pachet în care spunea 
că e un ou de ciocolată cu surpriză. Dar i-am spus că mai 
bine nu-și cheltuia banii, cá nu sunt copilă mică, Dar el 
a zâmbit cu înţeles. Am plecat. Era o zi frumoasă de 
Aprilie. Soarele ne mângăia cu razele-i moi si dulci care 
parcă ne aducea bucurie. Pe unde sbura trenul, se vedea 
că primăvara şi-a scuturat mantia de flori. 

Am ajuns. Eu am început să desfac cutia, în care 


DIMINEAȚA 


СОР Г ОН 


Revistă săptămânală pentru copii si. tineret 
16 | PAGINI 


B LET 
sj 


tata spunea că este un ou, dar care numai formă de ou 
n'avea. Сапа colo, nici tu cutie, nici tu ou, ci cele două 
cărți: „Michi Maus ín tara viselor” si „Stan si Bran". 
Dar m'am îmbolnăvit si aveam dureri de cap, iar doc- 
torul nu m'a làsat sà citesc. 

Târziu după câteva zile am putut să încep cărţile. 
De-abia am început să citesc, că gândul meu sboară un- 
deva departe, tocmai în fara viselor, în {ага viselor, cu 
cer senin, cu soare strălucitor, cu caiși înflorind în 
ploaia de petale acolo departe.... departe.... 


Altă drăguță cititoare Lucia Boeriu dela Lechinta de 
Mureș ne scrie: 


In vacanţa Paştilor am citit următoarele cărți : 

Jertfa Lilianei, Doctorul Mititelu, Stan și Bran și Michi 
Maus în fara viselor. 

Mi-a plăcut mai mult Jertfa Lilianei. Am admirat 
mult curajul Lilianei, inspirat din dragostea faţă de 
tatăl ei. 


O altă drăguță cititoare, care a fost si, de sigur, уа 
mai fi şi colaboratoarea noastră, Bianca de Noek din 
clasa a Il-a de liceu Brăila, ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 


Indată ce am citit despre concursul literar, mă бі 
grăbesc să-ţi răspund. De altfel, chiar înainte ca să se 
fi organizat concursul, ţi-am scris o scrisoare, pe care 
cred ai primit-o, si in care ţi-am spus cât de mult mi-au 
plăcut cele două cărţi: „Stan si Bran" si „Michi Maus 
în tara viselor" 

Prima m'a făcut să petrec câteva ore foarte plăcute, 
іа Michi Maus în {ага viselor, m'a făcut să visez toată 
noaptea de el, (zău că-i adevărat) si astfel am рии! 
să mă amestec şi eu (în vis, bineînţeles) în aventurile lui. 

Am citit multe cărţi în vacanţă. 

Toate mi-au plăcut mult, dar nici una nu m'a făcut 
să urmăresc povestea cu atâta înfrigurare, ca Michi Maus 
si Stan si Bran. Din aceste două cărți nu știu, zău, care 
îmi place mai mult şi tot gândindu-mă care, nu aleg pe 
nici una, căci amândouă m'au făcut să petrec bine. 


Cititorul nostru Henry Goldhamer din clasa a II-a 
primară dela Dorohoi пе scrie: 


In vacanţă am cetit următoarele cărţi: partea 2-а 
a cărții „Povestea copilului pierdut", „Stan si Bran", „Ră- 
pirea celor două fetițe”, si volumul al II-lea al cărţii „О 
călătorie în lumea basmelor”. е 

Cel mai mult mi-a plăcut romanul „Răpirea celor 
două fetițe“, fiind un roman cu aventuri şi detectivi, 
palpitant şi duios. 

Si „Stan si Bran“ e o carte destul de frumoasă, căci 
e tot cu aventuri, însă pentru copii mai mici. 

(Va urma) 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe ип an .... Lel 200 
Pe şase luni.. . . . Тоо 
Pe trei luni - " -» » Zo 


эз 
>> 


REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON 3-84-30 


ANUL 13 


REDACȚIA $1 


13 Maiu 1936 No. 640 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
100 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


АВОМАМЕМТЕ: 


Director: N. 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
BATZARIA NU SE INAPOIAZA 


CUM S'A TERMINAT CU LECŢIILE DE INOT ALE LUI ІШІКІ 


SA dar, Uitucilă venise la mine cu noaptea'n 

cap, ca, mai întâiu, să-mi spuie că uitase pentru 

ce a venit, iar tárziu de tot sá-si aducá aminte 

că, pe când se găsea іп bae, а văzut că ar 

putea învăța ва înoate. Vroia deci ca eu să 
merg cu el si să-i arăt о şcoală unde ar lua lecţii de 
inot. 

Mă pusese în deajuns pe drumuri si mai ales mă 
pusese în destule încurcături. Eram sătul de toate scrán- 
telile lui și de aceea nu mai aveam poftă să mă iau 
din nou după dânsul. Ca să scap, mi-a venit gândul să 
născocesc povestea cu Mangalia. I-am spus, prin urmare, 
că el știe să înoate, aşa că n'are nevoe să înveţe acum. 
Si i-am povestit întâmplarea ce urmează, născocită іп 
întregime din închipuirea mea. 

„Ai uitat, măi Uitucilă, că anul trecut, când am fost 
împreună la Mangalia, a avut loc un concurs de înot. 
La concursul acesta ai luat si tu parte si ai esit întâiul. 
Cum se face că nu-ţi mai aduci aminte ce vesel si ce 
mândru te-ai simţit în momentul în care {і s'a atârnat 
o medalie pe piept şi când toată lumea, care ега la fár- 
mul mării, a început să aplaude si să strige: , Bravo, 
Uitucilă! Ura, Uitucilă !.* 

Auzindu-mă ce spun, sau, mai bine zis, ce îndrug, 
Uitucilă mă privea cu aerul unuia care tocmai atunci 
picase din nouri. Se căsnea bietul om să-şi aducă şi el 
aminte de ceva, însă totul era în zadar. Il auzeam cum 
vorbeşte pentru sine însuși, zicându-şi: „Mangalia! Con- 
curs de înot! Medalie! Hm! Нт!.“ 

Apoi, întorcându-se spre mine, mă întrebă: „Şi eşti 
sigur că am fost anul trecut la Mangalia și că am făcut 
isprava ce ai povestit? 

— Mai încape îndoială că am fost la Mangalia, unde 
am stat o lună întreagă, şi că ai făcut tot ce ţi-am spus? 
Insă văd din nou cât esti de ийис. 

-— Nu sunt de loc ийис, îmi zise el, dar... 

— Кісі un dar, m'am grăbit eu să-i taiu vorba. Ai 
uitat şi pace bună. 

— Dar unde am medalia ce zici că mi-au dat-o, 
fiindcă am esit cel dintâiu la înot? mă întrebă Uitucilà, 
care nu era chip să se dumerească. 

— Hm, da, medalia! i-am răspuns eu, пе mai stind 
ce spune. Păi, vezi că medalia ai pierdut-o. 

—Páücat cá am pierdut-o!“ făcu Uitucilă. 

П vedeam însă că tot nu e bine convins de ceeace 


îi spuneam. Crezând că pot face în așa fel, încât să-i 
piară orice îndoială, am continuat zicând: 

„Zău, mă mir, măi Uitucilă, cá ai uitat de marele ban- 
chet ce s'a dat în seara aceleiaşi zile în cinstea ta. A fost 
doar un banchet la care au luat parte peste o sută de per- 
soane. бі a cântat muzica militară, şi au cântat lăutari 
şi s'au ținut atâtea discursuri, în care ai fost lăudat si 
ridicat în slava cerului. 

— Oare, am ţinut si eu vreun discurs? mă mai în- 
trebă Uitucilă, care nu-și mai venea în fire. 

— Se înţelege că ai ţinut, nici nu se putea să nu 
fii. E adevărat, la început, nu prea vroiai să vorbeşti, 
însă n'ai avut încotro, când toată lumea dela banchet 
s'a pornit să strige: „Uitucilă! Să vorbească Uitucilà !* 
Așa că a trebuit să vorbeşti. 

— бі am spus ceva? 

— Ce să spui ceva, că ai fost straşnic,“ l-am asigu- 
rat eu. 

Uitucilă nu mai puse alte întrebări si nici nu mai 
stárui за mergem 1а scoala unde se dau lecfii de inot. 
Ce nevoe avea de lecţii el, care inotase mai bine decât 
un peste, esise intáiul si luase o medalie? li pieri in- 
doiala si nedumerirea si incepu sá sará prin odae si sá 
facă cu braţele gesturile unui om, care înoată. Apoi îmi 
zise: „Mă întorc îndată acasă. Merg să-i povestesc ne- 
vestei isprăvile mele dela Mangalia.“ 

Plecă. Mă gândeam ce figură ar face nevastă-sa, 
când l-ar auzi, lăudându-se cu isprăvi, care fuseseră 
toate născocite de mine, mai ales că Uitucilă n'a fost 
niciodată la Mangalia. Insă, până să ajungă acasă la el, 
i s'a întâmplat ceva, care — se înţelege — nu i-a făcut 
nici o plăcere. 

lată ce anume is'a întâmplat. In drumul spre casă, 
Uitucilă s'a abătut în Cișmigiu. Cum mergea аза, văzu 
lacul şi văzu oameni, care se plimbau cu bărcile. „Nu 
cu bărcile, le strigă el, ci să inotafi asa cum știu eu.“ 

бі pentru a le arăta cum ştie să înoate, s'a aruncat 
în apă, fără să-și scoată măcar pălăria. S'a aruncat si 
a nimerit drept la fund. Cu toate că apa din lacul Cis- 
тіріп nu este prea adâncă, totuşi s'ar fi putut îneca. 
Din fericire pentru dânsul, a fost scăpat chiar de aceia 
cărora vroia să le arate cât este el de grozav. 

Ud leoarcă, a fost pus într'un automobil de piaţă si 
dus acasă, unde a uitat să povestească soţiei sale despre 


isprăvile dela Mangalia. 
VINTILA BRATU 


ANHUN 


m 
PITT 


MICA PRINTES 


sa — Е 


2 
2” 
е nm в 


——————————» Roman de Н. F. B UR МЕ Т T анан 
10. „Domnul Soricovici", noul prieten al Sarei 


Sara stătea asa de liniştită, că șoarecele a început să 
prindă curaj. E adevărat că se speriase mult de dânsa, 
dar se vede treaba că avea şi el o inimă ca a vrăbiei, 
iar inima aceasta îi spunea că Sara nu era o făptură, 
care ar fi sărit asupra lui. Apoi, era tare flămând. 

In afară de aceasta, avea, ascunși în găurile din 
perete, o nevastă şi o mulţime de copii, cărora, în ce 
privește mâncarea, le mergea foarte prost de mai multe 
zile'ncoace. Când esise din perete, copiii săi plângeau de 
foame, aşa că era hotărât să înfrunte primejdii mari, 
pentru a le putea duce câteva firimituri. 

„Vino, vino, îl îmbia Sara; nu te teme, fiindcă eu 
nu sunt o cursă de prins şoareci. Vino şi ia aceste fări- 
mituri. Am citit că prizonierii din închisoarea Bastilia 
se împrieteneau cu şoarecii. Cred că ne vom împrieteni 
$1 nol.“ 

Nu ştiu cum se face că animalele înţeleg ceeace li 

se spune. Este însă lucru sigur că ele înțeleg. Există, 
poate, o limbă, care nu e formată din cuvinte şi pe care 
pretutindeni o înţelege oricine. Іп orice făptură există, 
poate, un suflet, care poate vorbi altui suflet, fără să 
scoată măcar cel mai mic sunet. Insă, oricum ar fi cu 
partea aceasta, adevărul e că din momentul acela şoa- 
recele infelesese că, desi este şoarece, se găseşte -totuşi 
în siguranţă. Intelese că tânăra făptură omenească n'ar 
fi sărit de pe scăunel, nu l-ar fi speriat cu strigăte 
sălbatice si ascuţite si n'ar fi aruncat într'însul ceva 
obiecte grele, care să-l fi omorât sau să-l fi trimis schi- 
. lod în peretele din care esise. 
Adevărul mai este că era un şoarece foarte frumos 
şi că n'avea nici un gând de a face cuiva vreun rău. 
Când, ridicat în două picioare, privea cu ochii săi stră- 
lucitori ţintă la Sara, nutrea în el speranţa că 5ага і-аг 
înţelege gândurile bune şi că nu-l va socoti ca pe un 
duşman, care trebuia nimicit numai decât. lar când 
glasul tainic, care vorbește fără cuvinte, îi spuse că nici 
Sara nu se gândește să-i facă rău, se apropie încet de 
firimiturile de pe jos si începu să le mănânce. Tot màn- 
când, se uită mereu la Sara, tocmai așa cum făcuseră 
şi vrăbiile. Privirile sale erau așa de rugătoare, că 
înduioşară inima Sarei. 

П urmărea cu privirile, fără să facă nici o mişcare. 
Era însă o firimitură mult mai mare decât celelalte. 
Era mai de grabă o bucată decât o firimitură. Se vedea 
bine că soarecele ţinea mult la bucata aceasta, dar bu- 
cata era tocmai lângă scaunul pe care şedea Sara. 
Fiind încă sfios, șoarecele nu avea curajul să se apro- 
pie de scaun. 

„Cred, îşi zicea Sara în gând, că vrea să o ducă 
familiei sale din perete. Dacă nu mă mişc de loc, 
prinde, poate, curaj şi vine să о ia.“ 

Urmărea cu atâta interes mişcările şoarecelui, încât 
căuta să-şi țină si respiraţia. Soarecele se mai apropie 
puţin şi mâncă unele firimituri mai mici. Apoi se opri, 
mirosi aerul şi aruncă asupra Sarei o privire piezişe. Іп 
sfârșit, prinzând curaj, se repezi, aşa cum făcuse si 
vrabia, asupra bucății de cozonac, о apucă cu dinţii si 
în aceiași clipă, fugi iute ca săgeata, pierind în crăpă- 
tura din partea de jos а peretelni. 

„Ştiam, zise Sara, că vrea să о ducă la copiii săi. 
Acum cred că am să mă imprietenesc cu el.“ 

Cam după vreo săptămână, într'una din puţinele 
seri în care Ermengarde putea să se strecoare pe furiș 
din dormitor şi să meargă la odăița din pod a Sarei, 
rămase mirată văzând că Sara nu vine să-i deschidă, 
cu toate că trecuseră trei minute de când bătuse іп uşă. 
Din odăiţă пи se auzea nici un sgomot. Era o linişte 
aşa de mare, că la început, Ermengarde și-a închipuit 


In românește de MARIA SOREL 
sid 


cá Sara se culcase si adormise. Dar pe urmă, auzi, spre 
marea ei mirare, са Sara râde încet şi vorbește foarte 
drăgăstos cu cineva. 

O auzea cum zice: „Haide, domnule Soricovici, nu 
mai face mofturi. Ia asta si întoarce-te repede acasă la 
tine si la soţia ta.“ 

Indată după aceasta Sara deschise ușa şi văzu că 
Ermengarde stă pe prag, având o înfăţişare foarte spe- 
riată. „Sara, cu cine stăteai de vorbă ?* întrebă ea bâl- 
bâindu-se. 

Sara o luă de mână şi o întroduse în odae cu multă 
băgare de seamă. Avea însă un aer de mulțumire si 
bucurie. „Am să-ți povestesc, zise ea Ermengardei, însă 
numai dacă îmi promili că n'ai să te sperii si că n'ai 
să ţipi.“ 

Auzind cum îi vorbește, Ermengarde era gata să 
{їре numai decât, dar, oricum, putu să se stăpânească. 
Privi de jur imprejurul odàifei si văzu că nu e nimeni. 
Totuşi, а auzit că Sara vorbise cu cineva. Atunci, i-a 
trecut prin cap gândul că, poate, vorbise cu năluci. „E 
ceva care să mă sperie? întrebă ea cu vocea tremu- 
rătoare, 

Sunt oameni, care se sperie, răspunse Sara. бі 
mie, la început, îmi era frică, însă acum mi-a trecut frica. 

— Era, oare, o nălucă, un strigoiu ? întrebă din nou 
Ermengarde, căreia dinţii îi clánfáneau tare. 

— Era „domnul Soricovici*, soarecele meu.“ 

Când auzi că este vorba despre un şoarece, Ermen- 
garde nimeri dintr'o săritură în patul Sarei. Isi acoperi 
picioarele cu cămașa de noapte și îşi înfășură braţele 
іп şalul roşu cu care venise. Nu fipa, dar era aproape 
moartă de frică. 

„Оһ! Oh! se váeta ea cu o voce sugrumată. Un 
șoarece ! Un şoarece ! 

— Mă aşteptam că ai să te sperii, îi zise Sara. Dar 
te asigur că nu e ceva de speriat. Tocmai mă ocup să-l 
imblànzesc. Acum mă cunoaște si vine când îl chem. 
Să-ţi fie, oare, aşa frică, încât să nu doreşti a-l vedea?“ 

Adevărul este că, cu trecerea de zile şi cu ajutorul 
rămăşiţelor de pâine ce aducea Sara dela bucătărie, 
prietenia ciudată dintre dânsa si şoarece făcuse mari 
progrese. Treptat, treptat, Sara începuse să uite că făp- 
tura sfioasă, cu care se împrietenise, nu era decât un 
biet şoarece. 

Dintru început, Ermengarde era aşa de speriată, că 
nu mai știa cum să se ghemuiască mai bine în pat şi 
cum să-şi іпҒазоаге mai mult picioarele. Dar când а 
văzut cât de liniştită era Sara şi când a auzit povestea 
despre „domnul Soricovici", Ermengarde deveni aşa de 
curioasă, că se plecă pe marginea patului, ca să vadă 
mai bine pe Sara, care îngenunchiase aproape de cră- 
pătura din perete. 

„Şi... şi n'o să iasă dintr'o dată si по să sară іп 
pat ? întrebă ea. 

— Bine înţeles са nu, răspunse Sara. Domnul Sori- 
covici este tot așa de bine crescut, ca şi noi. Este întoc- 
mai ca o persoană. Stai numai si priveşte“. 

Sara a început să fluere încet — asa de încet si аза 
de dulce, că n'o puteai auzi decât în liniștea cea mai 
desăvârşită. Flueră de mai multe ori pe rând, fiind cu totul 
absorbită de această treabă. Văzând-o, Ermengarde isi 
închipuia că face ceva descântece. La urmă, bine înţeles 
ca răspuns la chemarea ei, un cápsor mustăcios şi cu 
ochii strălucitori se ivi în crăpătura din perete. 

Sara avea în mână câteva frimituri de pâine. Le 
aruncă pe jos, iar domnul Soricovici se apropie liniştit 
şi le mâncă. Pe urmă, văzând o bucăţică mai mare 


decât celelalte, о luă іп dinţi şi o duse acasă la el cu 
aerul cuiva, care îşi vede de treabă. 

„Bucăţica aceasta, zise Ermangardei Sara, o duce 
la nevastă si la copii. П vezi cât este de drăguţ si cum 
se mulţumeşte să mănânce numai firimituri. Când se 
întoarce cu bucática în gură, aud cum toţi ai săi scot 
strigăte de bucurie. Sunt trei feluri de voci. Intr'un fel 
strigă micii soricei, intr'altfel cucoana Şoricovici si în- 
tr'altfel domnul Soricovici". 

Ermengarde se porni pe râs „Oh, Sara! zise ea. 
Eşti o fiinţă ciudată, dar esti foarte drăguță. 

— Ştiu şi eu că sunt ciudată, răspunse Sara veselă; 
şi imi dau silinta să fiu drăguță”. Isi frecă fruntea cu 
mánufa sa brunetă, ре când ochii îi se luminară de о 
privire de înduioşare, „Tata, zise ea, îşi râdea mereu 
de mine, dar îmi plăcea așa de mult felul cum ізі râdea. 
Zicea că sunt ciudută, dar se bucura, când mă vedea 
că am o minte, care ştie să născocească. Ce pot face? 
Chiar fără să vreau, închipuirea mea o ia razna. Cred 
că nici n'as putea trăi altfel”. 

Se opri si îşi plimbă privirile în jurul odăiţei. 
„Mai ales, adăugă ea, n'as putea trái în această încă- 
pere, dacă n'as avea darul de a vedea cu închipuirea 
lucrurile altfel de cum sunt în adevăr”. 

Ca şi totdeauna, aşa si acum, Ermengarde asculta 
cu atenţia încordată. „Când vorbeşti despre lucruri închi- 
puite, zise ea, se pare că ele există cu adevărat. Vor- 
besti despre șoarecele, care a fost aici, ca şi cum el аг 
fi o persoană. 

-- Fără îndoială, că este o persoană, răspunse Sara. 
Si lui ii e foame, si else sperie, la fel cum se întâmplă 
şi cu noi. Pe deasupra, e căsătorit şi are copii. De unde 
ştim că nu se gândeşte si el, asa cum ne gândim si поі? 
Are privirea ca a unui om. Din pricina aceasta i-am dat 
şi eu un nume şi i-am zis domnul Soricovici" 

Pe când vorbea, şedea jos, aşa cum avea obiceiul 
să sadà, şi având braţele trecute în jurul genuchilor. 
„Afară de aceasta, vorbi Sara mai departe, este un soa- 
rece din închisoarea Bastilia, care mi-a fost trimis să-mi 
fie prieten. Nu mi-e greu să fac în toate zilele rost de 
o bucăţică de pâine, pe care o aruncă bucătăreasa. Atâta 
este deajuns pentru hrana sa si a fumiliei sale. 

— О are, odàifa aceasta este încă Bastilia ? întrebă 
Ermengarde, care nu mai putea de curiozitate. Incă îți 
mai închipui că te afli în închisoarea Bastilia ? 

— Da, răspunse Sara, aşa îmi închipuiu aproape 
totdeauna. Uneori mă căznesc să-mi închipuiu cà odàita 
aceasta este altfel de loc, însă, mai ales când e frig, 
imi e mult mai ușor să cred că este Bastilia". 

Tocmai în momentul acela Ermengarde sări din 
pat, speriată de un sgomot ce sa auzit. Sgomotul era 
ca două lovituri bine lămurite, date în perete. „Ce este 
acest sgomot ?" strigă ea. 

Sara se ridică în picioare şi răspunse cu un accent 
dramatic: „Este prizionerul din temnifa de alături ! 

— Becky | zise Ermengarde încântată. 

— Da, Becky, îi întări Sara vorba. Ascultă! Cele 
două ciocănituri în perete înseamnă : Prizonierul este 
acolo ?". 

La rândul său ciocăni de trei ori în perete — aceasta 
ca răspuns. „Cele trei ciocănituri ale mele, explică ea 
Ermengardei, înseamnă: „Da, sunt aici şi totul merge 
bine”. 

Acum din partea lui Becky se auziră în perete patru 
ciocănituri. „Aceste patru ciocănituri, explică mai de- 
“parte Sara, înseamnă: „Dacă-i aga, să dormim liniştit 
tovarășe de suferinţă. Noapte bună”. 

Chipul Ermengardei se lumină tot de bucurie „Sara 

. . d - .2. ^ .% 
zise ea vorbind aproape 'n soaptă, aici este ca іп povești 

— Dar este în adevăr o poveste, îi răspunse Sara, 
Oricine şi orice lucru e o poveste. Viaţa fiecăreia din 


поі e o poveste viaţa ta, viața mea, viaţa domnisoarei 


Sezând din nou jos, Sara a continuat să povestească, 
până ce Ermengarde a uitat că în seara aceea ea însăşi 
era un fel de prizonier, care fugise. A fost nevoie să-i 
reamintească Sara că nu poate sta toată noaptea іп 
„Bastilia”, cum îi spunea odáifei din pod, și că trebue 
să o şteargă repede şi să meargă să se culce în patul 
din care fugise. 


(va urma) 


mum Copii din Manciuria privind un aeroplan 


DESENE FĂCUTE DE CITITORI 


de eleva Teodora Petridi — Constanţa 


à зини 


—— = 


Un banchet саге n'a avut loc 


Si asa, în adânca sa înţelepciune, primarul Ion 
Vitel а osàndit la moarte pe porcul, care intrase în gră- 
dina lui Ше Jigodie, iar ре Guţă Pătăruţă, stăpânul 
porcului, l-a osândit să: plătească lui Ше Jigodie pentru 
paguba făcută în grădină de рогс suma de zece lei, din 
care sumă a scăzut însă opt lei drept cheltueli de judecată. 

Va să zică, Guţă Pătăruţă şi-a pierdut porcul si а 
mai dat pe deasupra zece lei, Ilie Jigodie ға ales cu 
evi de doi lei, iar Ion Vitel cu porcul si cu suma de 
opt lei. 

E drept cá atât porcui, cât şi suma de opt lei tre- 
buiau să fie pentru primărie, iar nu personal pentru 
primar. Ion Vitel stia bine lucrul acesta, dar să vedeţi 
cum s'a priceput el să aducă lucrurile, ca să iasă cât mai 
bine pentru dânsul. 

Zise mai întâiu factorului poştal, care, precum am 
văzut în capitolul din săptămâna trecută, mai era ser- 
vitor la primărie, paracliser la biserică, iar în timpul 
іегпеі spărgea lemne la școală: „Mă, Gogoașe, nu uita 
să-mi aduci aminte mâine să cumpărăm un registru nou, 
în care să trecem suma de opt lei ce am încasat ca 
cheltueli de judecată dela Guţă Pătăruţă. 

-- Trăiţi, domnule primar, n'am să uit!“ răspunse 
Gogoașe clipind însă siret. din ochi. De asemenea, Ion 
Vitel a zàmbit cu siretenie. Aceasta însemna că erau 
intelesi să nu cumpere nici o dată vreun registru, așa 
că banii au intrat pentru totdeauna în buzunarul lui 
Ion Vitel. 

Rămânea însă chestiunea cu porcul. Această chesti- 
une părea mai încurcată pentru mult desteptul primar 
dela Hăplești. 

„Am făcut, zise el, o judecată dreaptă, pentrucă nu 
este decât drept ca blestematul de porc să fie osândit la 
moarte. Dar e vorba ce facem cu el, după ce îl înjun- 
ghiem? Ce facem cu pielea lui, ce facem cu carnea lui?“ 

Vrând să mă aflu si eu în treabă, m'am grăbit cu 
răspunsul şi am zis : „Puteţi vinde şi pielea şi carnea, 
iar banii ce luaţi pe elc, îi puneţi în casa primăriei. 

— Eu nu sunt nici măcelar, nici negustor de porci! 
zise lon Vitel, încruntând din вргапсепе. 

— Am găsit eu ce să facem, se aruncă și Haplea în 
vorbă. Din piele facem opinci, iar carnea o punem la 
frigare şi dăm un banchet în cinstea lui Moş Nae și a 
prietenului sáu dela Bucureşti. lată, eu aduc de acasă 
pâinea. 

— бі eu sa... sa... sarea, zise Prostilă bâlbâindu-se. 

-- Dacá-i аза, am zis la rându-mi, eu dau vinul. 
Cred că cinci chilograme de vin ne sunt deajuns. 

— Mai dau din partea mea cinci chilograme, zise 
şi prietenul cu care venisem dela București.“ 

Primarul Ion Vitel găsi cá e foarte bine tot ce am 
spus, apói adăogă: „Уа să zică, o să o facem lată. 

-- Lată să fie!“ îi întări Haplea vorba. 

Rămânea însă ceva de făcut, ba chiar acest „ceva“ 
era partea cea mai importantă. Rămânea să avem por- 
cul. Precum știm din ceeace am văzut săptămâna tre- 
cută, porcul, care ега al lui Guţă Pătăruţă, fusese prins 
de Ше Jigodie şi închis acasă la el. Atât Ше Jigodie, 
cât si Guţă Pătăruţă, plecaseră dela primărie, iar din 
câţi rămăsesem, nimeni nu văzuse porcul. Nu ştiam, 
prin urmare, dacă e porc bătrân ori un purcel, dacă e 
gras ori e slab. 

Dar іп istetimea minţii sale, Ion Vitel găsi numai 
decât ce este de făcut. „Să mergem cu toţii, zise el, a- 
casă la Ше Jigodie, să luăm porcul, să-l ducem la câr- 
ciuma lui Stroe Pocitu, iar acolo să-l înjunghiem și să-l 
punem la frigare.“ 

Am pornit, asa dar, cu tofii — ba si coana Frosa a 
venit cu noi — si ne-am dus la Ше Jigodie. Сапа am 
intrat însă іп curte şi i-am cerut să ni-l dea, Ilie Jigodie 
пе-а intrebat, Ғасапа pe miratul: ,,Се sá vá dau? 

— Să ne dai porcul, îi zise primarul Ion Vifel, vor- 
hindu-i cu asprime. 


— Ce porc să vá dau? întrebă omul, făcând si mai 
mult pe miratul. 

— Іа nu mai face pe nebunul! isbucni lon Viţel 
foarte supărat. Haide, adă numai decât porcul pe care 
l-ai închis, porcul lui Guţă Pátárufá, porcul care a fost 
osândit la moarte, porcul pentru care tu ai primit 
suma de zece lei pentru paguba ce zici că ţi-a făcut în 
grădină. 

— Aha! făcu Ше Jigodie cu aerul unui om, care 
tocmai atunci își aducea aminte. Porcul pentru care 
este vorba să primesc doi lei despăgubire pentru strică- 
ciunile ce mi-a făcut în grădină ? 

— Nu mai lungi vorba de pomană, îi strigă ргі- 
marul, ci adă-l numai decât, că n'avem vreme. 

— Păi, de unde să-l aduc, dacă i-am dat drumul, 
răspunse Jigodie. 

— Cum i-ai dat drumul, păcătosule, blestematule! îi 
zise Ion Viţel înfuriat. Să ştii că te mănâncă puscária !* 

Când a auzit că-l mănâncă puscária, Ше Jigodie а 
sfeclit-o. Dar fiind Hăpleştean deștept, a întors numai 
decât vorba şi a zis: „Nu i-am dat eu drumul, ci a scă- 
pat şi a fugit el singur. 

— бі dacă a scăpat si a fugit, unde s'a dus? 

— Мі se pare la stăpânu-so Guţă Pătăruţă. 

-- Haidem la Guţă Pătăruţă!“ strigă Ion Vitel, după 
ce acoperi de ocări pe Ше Jigodie şi-l ameninţă că о 
să-i arate el. 

Casa lui Guţă Pătăruţă era alături. Am intrat, aşa 
dar, în curtea acestuia, iar Ion Viţel l-a strigat să vie. 
А esit însă nevasta omului si ne-a întrebat: „Ce doriţi 
dumneavoastră ? 

— Să vie numai decât bărbatul tău ! îi zise prima- 
rul, vorbind mereu cu asprime. 

— Dar omul meu a plecat, răspunse femeia. 

— бі unde sa dus? 

— Păi, mi-a spus cá merge la Blegesti. 

— Bine, bine, zise Ion Vitel nemulţumit. Dar fii 
bună şi adă numai decât porcul vostru, fiindcă a fost 
osândit la moarte. 

Cum să-l aduc, răspunse femeia, dacă omul meu 
l-a luat cu el? 


— Şi dece l-a luat? 

— Păi, mi-a spus că vrea să-l vândă la Blegesti, 
fiindcă era bolnav, nu mai vroia să mănânce şi, în loc 
să ве ingrase, slábea în toate zilele.“ 

La răspunsul acesta, Ion Vitel ға fâstăcit, dar nu- 
mai pentru câteva clipe, fiindcă l-am auzit strigând 
dintr'o dată: „După ei! Ii ajungem şi-i aducem legati 
pe amândoi — şi pe porc si pe Guţă Pătăruţă.“ 

Insă, de rândul acesta, Haplea dovedi că este mai 
deştept decât Ion Vitel. „Dacă mergem pe jos, zise el, 
se poate că nu-i ajungem. Poate că nu-i ajungem, nici 
dacă mergem. călări pe măgari. (Vorbea de măgari, de 
oarece la Háplesti nimeni n'are cai). De aceea, eu zic 
că lucrul cel mai bun este să rugăm pe prietenul lui 
Moş Nae să pornească cu autobimolul, că îi ajunge nu- 
mai decât.“ 


Bine se gândise Haplea, dar vezi că prietenului meu 
propunerea aceasta nu i-a făcut nici o plăcere. „Să am 
iertare, răspunse el, dar eu nu sunt vânător de porci şi 
nici de Háplesteni. Insă, dacă dumneata, domnule pri- 
mar, si dumneata, domnule Haplea, mergeţi cu mine, 
vă iau în automobil și opresc tocmai la locul, unde îl 
ajungem pe Guţă Pătăruţă cu porcul lui. Pe urmă, e 
treaba voastră să vă descurcafi cu ei. Eu unul nu mă 
bag, nu mă amestec.“ 

Nici Ion Viţel, nici Haplea-n'au avut curajul să se 
urce în căruța dracului, cum spuneau ei pentru auto- 
mobil. Din pricina aceasta, am rămas fără porc şi fără 
banchetul, în care era vorba să o facem lată. 


MOŞ NAE 


ФА 


lut Bucurestilor 


N- ziua de 9 Mai ға deschis în noul Parc Na- 
tional Regele Carol al II-lea, „Luna Висигеҙ- 
Шог“. Sa deschis în partea din Parcul Naţio- 
nal, care este în partea dreaptă dela Sosea si 

- pe marginea frumosului lac Herástráu. Рапа 
mai acum cáteva luni, lacul Herástráu era mai de grabá 
о baltă mlăștinoasă, pe când astăzi, prin apa ce a fost 
adusă, este un lac de toată frumuseţea, având ре cl si 
două insule. Una din aceste insule а fost legată de 
Parc printr'un pod foarte elegant. 

De asemenea, până mai acum o lună, partea din 
Parcul Naţional, unde are loc „Luna Bucureștilor“, nu 
avea nimic frumos și atrăgător, fiind gropi și maida- 
nuri. Astăzi însă sunt acolo drumuri si alei de toată 
frumuseţea, sunt plantaţii de arbori şi sunt minunatele 
pavilioane ale „Lunei Bucureștilor.“ 

Ce este această „Lună a Bucureştilor“, care a fost 
organizată de Primăria Municipiului București? Cred că 
vom putea fi lămuriţi mai bine asupra acestei întrebări, 
dacă arătăm pe scurt pavilioanele din cuprinsul „Lunei 
Bucureştilor.“ 

Pornind din „Piaţa Victoriei“, mergem la Şosea, 
ceva mai încolo de Arcul de Triumf, unde dăm la 
dreapta noastră de intrarea principală în „Luna Bucu- 
reștilor.“ Mergând pe frumoasa alee betonată, avem 
drept în fața noastră Pavilionul Regalității. 

Pavilionul Regalităţii a fost construit, fiindcă în anul 
acesta se împlinesc tocmai 70 de ani dela întemeerea 
Dinastiei române. Se ştie că neuitatul Rege Carol I-iu а 
venit în Тага şi sa urcat pe Tron în anul 1866. Аза 
dar, Pavilionul Regalităţii cuprinde tot ce este în legă- 
tură cu faptele mai însemnate săvârşite de cei trei Regi: 
Carol I-iu, Ferdinand si Majestatea Sa Carol al II-lea, 
iubitul nostru Rege de astăzi. Vizitatorii au prilejul să 
vadă în acest pavilion amintiri din cele mai preţioase: 
uniforme, steaguri vechi, arme, trăsura cu care a venit 
la Bucureşti Carol I-iu, etc. etc. 

Alături de acest pavilion, este la stânga o clădire 
mare, compusă din trei pavilioane, câteşi trei însă fiind 
sub acelaş acoperiş. Aceste trei pavilioane se numesc 
cu un singur cuvânt Pavilionul Micii Infelegeri, adică 
Pavilionul României, Cehoslovaciei şi Jugoslaviei. In 
cest pavilion vedem mai ales tot ce priveşte peisagiile 


/, 
[i 


ере 


тас 


= 
Е 
т 
= 
У 


şi frumuseţiie naturale ale celor trei state. Vizitare: 
amănunţită a acestui pavilion este de mare folos. 
Drept în fața Pavilionului Micii Infelegeri şi înconjurat 
de alte pavilioane mai mici, este marele şi foarte impu- 
nătorul Pavilion Cultural. E pavilionul în care sa or- 
ganizat Luna Cărţii şi în care vizitatorii au de văzut şi 
de admirat tot ce priveşte cartea românească dela înce- 
puturile ei şi până astăzi. Cartea românească și ceeace 
este în legătură cu cartea, ca artele grafice (tiparul), 
arta bisericească, etc. 

Cumpărătorilor de cărți din acest pavilion li se face 
un rabat de 20 la sută din preţul tipărit pe carte. 

In jurul Pavilionului Cultural, in care este loc si 
pentru concerte, sezátori, teatru, etc. sunt pavilioanele 
mai mici. Din lipsă de spaţiu, пе mărginim să le dám 
numele: Pavilionul Municipiului, Pavilionul industriilor 
casnice, Pavilionul Asistenfei sociale a Municipiului 
Pavilionul Micii industrii şi al meseriilor, Pavilionu. 
Poștei şi Pavilionul Societății de radio-difuziune. 

Dar tot din „Luna Bucureştilor“ face parte si mi 
nunata Expoziţie a satului românesc. Асі, vedem аргоар‹ 
40 de case ţărăneşti din diferitele regiuni ale Țării 
Unele au fost construite din nou, iar altele au fost de 
montate şi aduse dela faţa locului. Tot aci sunt bise 
rici dela ţară, troițe, etc. 

Incheiem îndemnând pe toţi cititorii noştri să vizi 
teze minunata „Lună a Bucureştilor.“ 


N. B. 


егет 


А MURIT CAZANUL 


Cu'mprumut luase Haplea Inapoi cánd iar il duce, pr Nu'nţeleg, îi spune omul, 

Un cazan dela vecin, a Pune'ntrinsul %о căldare: БЫ Сит, ае ипде-і сеа căldare ? 
Vrând să fiarbă, zice dânsul, „Să-ţi trăiască !“ zice Haplea, ive [i-a născut cazanul, neică, 
Nişte ţuică sau pelin. „Dee Domnul la mai mare!“ Vezi norocul tău fu mare”. 


„Măi da prost e Haplea, Doamne! După zece zile îmi pare, Trece-o lună, trec şi două, 
Prost de tot mai е sármanul !* pă lar cazanul Haplea cere. ACT Haplea face pe niznai. 

Si, fireşte, îşi păstrează Se grăbeşte acum vecinul „Ce-i, măi Hapleo, cu cazanul ? 
Şi căldarea şi cazanul. Să i-l dee cu plăcere. Nu cumva n'ai gând să-l dai? 


Din adânc oftează Haplea — Се curaj si ce să moară ? — Dar cazanul ca să nască 
Si grăeşte : „Vrei cazanul? ша Văd o doagă că-ţi lipsește. ard 2 nit 
Pat: z TEE ce Un ыб... P "n T mm Озге când sa pomenit?. 

a-ți cura], vecine dragă, n cazan sa moara, Hapieo, Totuşi, tu crezut-ai, neică 
А murit de mult sáàrmanul!* Asta nu se pomeneste. : 


Si căldare-ai sterpelit*. 


DIMINEATA 
e copri1LOoR 


FIGURI 


Lipiti figurile acestea pe o bucată de carton, apoi 
tăiaţi-le in 12 bucăţi, după cum arată liniile. Pe urmă, 


CE ESTE ,,PAPYRUS" ? 


Ráspunzánd aceastei întrebări се ne-a fost făcută de 
un cititor, spunem că papyrus este o plantă, care creşte 
în Egipt, în Abisinia şi în partea de miazăzi a Italiei. 
Rădăcina papyrus-ului este gustoasă, iar trunchiul lui 
crește la o înălțime de doi până la doi metri şi jumă- 
tate, fără frunze si se termină printr'o umbrelă lată si 
foarte elegantă. 

Hârtia, pe care scriau oamenii din timpurile vechi, 
se făcea din trunchiul de papyrus. Trunchiul era tăiat 
în felii subțiri, care se puneau unele peste altele, imple- 
tindu-le şi încrucișându-le. După aceea, totul era bătut, 
netezit si lustruit. Ca să-l ferească de umezeală sau de 
molii, papyrusul astfel pregătit era scufundat în uleiu 
de cedru. 

Foile fabricate din papyrus erau foarte mari. Se 
făceau cu ele suluri lungi până la 14 metri, dar a căror 
lățime nu trecea de 25 de centimetri. 


INTREBĂRI CU PĂCĂLELI. 


Cine aude fără urechi, 


vorbeşte fără gură şi rás- 
punde în toate limbile ? 


Е (11023) 
Ce este verde, dar face pete vinete ? 
(опоюп) 
Care pictor zugrăvește mai repede ? 
(орицБО) 
Cine аге urechi și nu poate auzi ? 
(Іпэу) 
Cine face totul cu măsură ? 
| [1n2041042) ) 
Cine are dinți mulți și nu poate mușca ? 
(9jeua4daiq) 


Primăvara a adus pentru copii și tineri trei cărți 
frumoase : „STAN ŞI BRAN“, „MICHI MAUS IN ТАВА 
VISELOR“ şi „ȘERBAN ȘI URAGAN IN AVION“. 
Să le citim cu toții și să le păstrăm bine. 


CARAGHIOAZE. 


uniţi-le la întâmplare, făcând figuri noui. Veţi vedea са 
veli obține figuri foarte caraghioase. 


Din sfaturile lui Moş Nae. 


Copiii — de sigur, este vorba despre copiii mici — să 
nu tie degetul în gură şi să пи se scobeascá іп nas cu 
degetul. 

Când scrieţi, nu ţineţi ochii prea aproape de hârtie, 
nu staţi си trupul cocosat si nu scoateţi limba afară. 
Siliţi-vă să aveţi un scris cât mai frumos si mai cu seamă 
cât mai citet. : : 

Când citiţi cu glas tare, siliți-vă să citiți cât mai 
natural, adică іп asa fel, încât unul care vă aude, dar пи 
vă vede, să nu ştie dacă citiţi ori vorbiti. 


DESENE FĂCUTE DE CITITORI 


ү de eleva Teodora Petridi — Ccistanța 


ora 


Қо > 


» | 


lIledera şi stejarul 


NTR'O zi frumoasă de vară pornisem agale 
pe o potecă îngustă, care urca şerpuind dela 
poalele munților, spre crestele bătrânului Ceah- 
lău. Drumul era plăcut şi la fiecare cotitură 
se deschideau în faţa privirii mele privelişti 
fermecătoare: văi adânci, pe fundul cărora săltau sprin- 
far pârae limpezi, poene smălțate cu flori, tápsanuri 
pline cu iarbă, unde oifele dalbe pásteau liniștite, 

Priveam fermecat si nici nu băgam de seamă оһо- 
scala drumului, care urca mereu spre crestele pleşuve. 
: Dupá cáteva ceasuri de drum, ajunsei intr'o poianá 
агай. 

Іп mijlocul ei se înălța falnic un stejar uriaș. 

Crengile lui se resfirau, ca o umbrelă uriașe îm- 
prejur, cuprinzând o mare parte din poiană cu umbră 
deasă şi răcoroasă. 

Obosit de atâta urcuș şi de aerul tare, m'am așezat 
sub umbra stejarului, rezemat de trunchiul lui, care n'ar 
putea fi cuprins de braţele împreunate a şapte oameni, 
atât îi era de groasă tulpina. 

Scoarța copacului era îmbrăcată, de jos si până la 
crengile cele mai de sus, cu iederă. 

Ате{і de mireasma tare pe care о împrăştie frunza 
acestei plante agáüfátoare, am simţit cum mă cuprinde 
o toropeală dulce si în câteva clipe am adormit. 

In somn avusei un vis ciudat. Se făcea că stejarul 
бі iedera, prin foşnetul frunzelor, vorbeau împreună si 
eu înțelegeum graiul lor. 

„Hei, hei, ce repede trece vremea ! grăi stejarul. 
Parcă ieri fuse ziua, când ai răsărit mică şi plăpândă 
la rădăcina mea! Tremurând sfioasă în bătaia vântului, 
mai rugat să te las să-ţi ара tulpina mlădioasă de 


de D. MEREANU 


scoarţa trunchiului meu. Тїї minte oare câţi ani au 
trecut de atunci ? 

— Păi, cred, bătrânule stejar, că sunt mai bine de 
o sută de ani. 

— “Chiar o sută de ani sunt, iedero! Eu eram, са si 
acum, tot. atât de falnic. Număram în vârsta mea patru 
veacuri încheiate, când tu abia răsăreai la viaţă. 

— Va să zică, ai acum cinci sute de ani incheiati? 

— Da, iedero! Eram tânăr de tot, aveam numai 
vreo cincizeci, şaizeci de ani, când răsunau pe văile şi 
prin codrii Ceahlăului surlele si cornul de vânătoare al 
Voevodului Ştefan cel Mare. Ehei! Ce timpuri! Şi cât 
s'a schimbat de atunci fața lumii şi cât o să se mai 
schimbe! 

„Nu ştiu dacă mai am mult de trăit. Dumnezeu ne-a 
hărăzit, nouă stejarilor, să trăim între patru şi şase sute 
de ani. Azi, mâine, poate, să-mi vie sfârşitul! Simt că 
încep să-mi slăbească puterile. Rădăcinile mele nu mai 
pot să soarbă bine sucul pământului şi seva nu se mai 
urcă atât de iute până la crengile cele din vârf, care 
au şi început să se usuce. Incet, încet, am să mă usuc 
de tot și n'o să mai rămână din mine de cât trunchiul 
şi crengile uscate. 

— Şi eu ce am să mă fac? strigă iedera speriată. 

— Tu ai să mai trăeşti încă о sută de ani cât (i-e 
dat si vei tine cu frunzele tale încolăcite pe mine, încă 
multă vreme înfăţişarea verde a bătrânului tău prieten 
mort.“ 

Biata iederă începu să lácrimeze, prin toate frun- 
zele, de durere si o lacrimă de а еі căzu drept pe faţa 
mea şi mă trezi din somnul in care visasem toată po- 
vestea, pe care v'am spus-o acum. 


10 


ATAN 


1 = 


— 


Poate fi sau nu poate fi adevărat? 


apă — POVESTE 


` 


oy 
LAN — 


A fost o dată o domnifà, care era foarte frumoasă, 
dar de o fire aşa de ciudată, încât se putea spune căe 
scràntità. Domnița aceasta trimisese veste în toată împă- 
гаа si in împărăţiile vecine cá nu se va mărita decât 
după tânărul, care va spune tatălui ei împăratul о po- 
veste, despre care împăratul va spune că nu poate fi 
adevărată, 

Dacă împăratul va răspunde dela început până la 
sfârșitul povestei: „Da, cred, se poate să fie adevărat”, 
nu numai că flăcăul care venise să ceară ре domniţa, 
nu о va lua în căsătorie, ci va fi aruncat la închisoare. 

Insă, dacă împăratul ar zice, fie si o singură dată: 
„Nu, nu cred, aceasta nu poate fi adevărat”, atunci 
domnita nu va mai face nici o împotrivire, ci se va 
mărita după tânărul, care spusese povestea. 

бі iată că într'un sat din apropierea cetăţii de scaun 
trăia un tânăr țăran, om fără ştiinţă de carte, dar foarte 
deștept din naștere. 

„Merg si eu să-mi încerc norocul”, zise flăcăul acesta, 
тапа află despre vestea trimisă de domnita. 

Cu traista în băț, merse, asa dar, la palat, bătu tare 
în poarta de afară şi ceru să fie dus înaintea împăra- 
tului. Când află pentru ce anume venise, împăratul ii 
vorbi cu blàndete, ztcându-i „Mi-e milă de tinereţele tale, 
flăcăule, si nu vreau să-ţi putrezească oasele 'n puşcărie. 
De aceea, te sfătuesc să te întorci la satul tău, să te căsă- 
toresti cu o fată de seama ta şi să nu te bagi la treburi, 
pentru care nici nu eşti născut si nici capul nu te taie” 

li mai spuse cum veniseră mulţi voevozi si fii de 
împărați bogaţi si puternici si cum astăzi zac cu toţii 
іп închisori întunecoase. 

Insă puiul de ţăran nu s'a lăsat înduplecat de sfa- 
turile împăratului și nici speriat de soarta ce-l aşteaptă. 

„Măria Ta, zise el, eu vreau să iau de nevastă pe 
Domnița, fiica Măriei tale. 

— Da, poate fi adevărat că dorești să iei de nevastă 
pe fiicá-mea, dar e vorba: ai си ce să o ţii si să o ìm- 
braci aşa cum se cade unei domniţe ? 

— Da, o să o ducă foarte bine, îi răspunse flăcăul. 
Măria Ta, nu ştii cá tata are un porc ? 

— Da, cred, zise împăratul, se poate ca tatăl tău să 
aibă un porc. Dar ce pofi face cu un porc? 

— Porcul acesta, Măria Ta, e un porc năzdrăvan. 
Ela hrănit pe tata, pe mama, pe fraţii mei, pe surorile 
mele si pe mine insumi incá de acum douázeci si doi 
de ani, adică, din ziua in care m'am născut. 

— Se poate să fie adevărat, zise iarăși împăratul. 


.: 11 
Өгел LoS 


POPULARĂ — 


— Іп fiecare dimineață пе dă câte cinci chilograme 
Je lapte, întocmai ca o vacă. 

— бі asta poate fi adevărat. 4 Б 

-- După ce пе dă lapte, se apucă si face ouă, cel 
puţin zece ouă pe zi, si sunt mult mai gustoase decât 
ouăle de găină. 

— Cred că şi asta poate fi adevărat, zise împăratul. 

— Apoi, în fiecare după amiază, povesti mai departe 
flăcăul nostru, mama taie din spinarea lui o bucată mai 
măricică de slănină, care în timpul nopții îi crește iarăşi 
la loc. 

— Nici despre asta nu spun că nu poate fi adevărat. 

— Insă, acum două zile porcul s'a pierdut. Mama 
l-a căutat peste tot, dar n'a fost chip să-l găsească. 

— E o nenorocire mare, zise împăratul, dar cred că 
poate fi adevărată. 4 

— La urma urmelor, l-a găsit іп beciu, unde prindea 
șoareci. 

— Foarte frumos din partea lui, zise împăratul. Văd 
că e un porc cu multe însușiri. 

— Tata îl trimitea în toate zilele la oraş după cum- 
părături. 

— Cred că e adevărat şi văd că tatăl tău e om 
deştept. - 

-- Tot porcul nostru mergea să comande haine 
pentru tata, pentru mine şi pentru toţi ceilalți ai casei. 
Ştii cá noi ne facem haine la croitorul Măriei Tale. 

— Cred cá e adevărat si mai cred cà trebue să fiti 
mulțumiți de croitorul meu, îi răspunse împăratul râzând. 

— Da, Măria Ta, suntem mulțumiți. Și tot porcul 
plătește costul lor cu banii, pe care îi scoate din pământ, 
săpând cu botul pe drumuri. 

— Cred că e adevărat si văd cá e un porc de cel 
mai mare pret. ч 

— Insă, mai acum câteva zile, nu ştiu се а ра{и, 
că n'a mai vrut să asculte. 

— Asta e foarte trist, zise împăratul, dar cred că e 
adevărat. 

— Nu s'a mai lăsat ca mama să-i taie din spinare 
bucata de slănină. 

— Dacă-i aşa, trebue să fie pedepsit. \ В 

-- Іп afară de aceasta, aproape că а orbit, аза са 
nu mai vede să umble. 

— Ar trebui să-l dati cuiva să-l mâne, zise împăratul. 

— Ceeace am şi făcut, răspunse puiul de țăran. 
Tata a tocmit pe tatăl Măriei Tale, ca să îngrijească de 
porcul nostru. S 

— Nu, nu cred, asta nu poate fi adevărat!” strigă 
împăratul furios. Е 

Insă, urmarea acestor cuvinte а fost că sa văzut 
nevoit să consimtá la căsătoria domnifei cu acest flăcău, 
care s'a văzut si mai bine pe urmă că este un om pri- 
ceput si іѕіе{ la minte. A 

După moartea împăratului, sa urcat el în scaunul 
împărătesc si a domnit cu toată cinstea si vrednicia. 


DINU PIVNICERU 


De-ale începătorilor 


„Mica gospodină" 


Lenufa, о fetiță drăguță şi deşteaptă, era îndemâna- 
tecă la gospodărie. Ea roagă pe mama sa s'o înveţe toate 
trebile casei. De dimineaţă când se scoală, o ajută şi 
îndeamnă ре frăţiorii ei să se scoale zicând: „Hai, scu- 
laţi-vă mai repede! Voi nu ştiţi câtă treabă e în casă!“ 

Când frăţiorii Lenufei sunt îmbrăcaţi si spălațţi, 
vin la mica gospodină, ca să-i vadă dacă sunt curaţi si 
să le dea demâncare. 

Părinţii sunt foarte mulţumiţi de ea. O laudă la 
toți prietenii si cunoscuţii. Lenuţa, văzând că stie multe 
treburi de-ale gospodăriei, a rugat pe mama sa s'o lase 
să facă o mâncare de cartofi, ea singură. 

„Zău, că ştiu, mămico! zise Lenuţa. Lasă-mă бі 
o să vezi. 

— Bine, Lenufo; dar să nu má dai de ruşine“. 

Lenufa roşie de bucurie, că avea să-și arate pricepe- 
rea, alergă la bucătărie, curăţă cartofi, făcu focul şi 
tot ce trebuia. Acum aştepta ora mesei cu cea mai mare 
nerăbdare. Sosi şi această oră, сапа Lenuţa era să fie 
lăudată de toţi ai casei, când erau să guste din mân- 
carea gătită de ea. 

Se aşezară la masă şi mâncarea fu împărţită la 
fiecare de mama ei. Gustară din cartofi. Ce să vezi? 
Toti lăsară furculifele jos şi priviră zâmbind la Lenuta. 
„Ai uitat să pui sare îi zise Costică. Ce mai bucătăreasă 
ești si tu !* 

Lenufa eră cât p'aci ва plângă, dar mama sa о 
luă cu vorbă bună şi-i zise: „Ține minte, fetito, să nu 
uiti niciodată, să faci nod la aţă, când cogi, şi mereu să 
gusti mâncarea, când gátesti !“ 


TEODORA PETRIDI — Constanţa 
Puiu cel viteaz 


Puiu era un copil foarte cuminte, însă lăudăros ne- 
voe mare. 

O dată, de Crăciun căpătă în dar dela părinţii săi 
mai multe arme. Avea: sabie, puşcă, tobă, steag şi о 
capelă. 

Cu pusca la umăr, cu sabia la brâu si cu capela ре 
cap, Puiu se credea cel mai mare viteaz. Se lăuda pela 
toti prietenii săi, că lui nu-i este frică de nimeni. 

„Chiar de ar veni un tigru, zicea el, l-aş omori 
pe loc“. 

Intro zi, pe când se lăuda prietenului său Ionel cu 
vitejiile sale, iată că de sub pat esi un soricel si începu 
să alerge zăpăcit prin cameră. La vederea lui, Puiu se 
sperie asa de rău, încât aruncă armele jos şi strigă: 

„Mămicoo, tăătiicuulee, ѕагі{і, mă mănâncă dihania 
asta !“ 

Părinţii, speriaţi de fipetele lui Puiu, săriră în grabă 
să-i dea ajutor, dar la auzul întâmplării, râseră cu poftă. 

Această întâmplare l-a lecuit pe Puiu de a se mai 


lăuda. 
AURELIA IONESCU — Loco 
EROII 


In pământul sfânt al Țării 
Se odihnesc marii eroi, 

Се scăpat-au neam şi Тага 
De necazuri şi nevoi 


Ne-au lăsat ca moştenire, 
Тага ce pereche n'are; 
Ce-i puternică, frumoasă 
Si 'ntáritá la hotare. 


Să ne închinăm cu toții 
La morminte de eroi, 
Iară Domnul să ne-ajute, 
Ca şi ei să fim și noi. 
CLORA WOLF — Loco 


Dor de primăvară 


Vino, vino, primăvară, 

Cu bujori şi viorele, 

Iarăşi să mai văd pe-afará 
Inverzind văi şi vâlcele. 


Vino, dragă, vino iute 

бі adu venind cu tine 
Rândunici, cocori cu sute, 
Mii de fluturi şi albine. 


Scoate turmele pe plaiu 

бі prin crânguri cântăreții, 
Adă zilele de Maiu, 

Că să sburde iar báelii. 


Vino iute, nu mai sta, 
Căci de mult sunt pregătit, 
Са за es in calea fa, 

Să-ţi urez „bine-ai venit“. 


VASILE MUREȘANU — Dej 


Pentru concursul literar 


In loc de a lua parte la „concursul literar“, pentru 
care publicăm răspunsurile primite până acum, multe 
cititoare şi mulţi cititori, prefăcându-se că nici nu șiiu 
despre acest concurs, continuă să ne trimită spre publi- 
care diferite bucăţi în proză si mai ales încercări slă- 
bute în versuri. 

Le spunem din nou — nu mai știm pentru а cáta 
oară — са nu ducem nici о lipsă de materie şi că „Di- 
mineafa Copiilor“ este scrisă de scriitori încercaţi și 
pricepuţi. Le mai spunem copiilor, mai cu seamă celor 
din clasele primare, că nu trebue și că nu este în inte- 
resul lor să încerce a fi de pe acum scriitori, ci, până 
cresc mai mari și învață mai ‘multă carte, să continue 
a fi cititori. 

Le spunem aceste lucruri şi îi întrebăm : dece nu 
iau parte la concursul literar ? lată ce trebue să ne răs- 
pundă pentru acest concurs : 1) ce cărți au citit acum 
în urmă; 2) care din cărțile citite le-a plăcut mai mult; 
3) dece le-a plăcut mai mult. 

Aşteptăm încă săptămâna aceasta răspunsul lor. 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


DESENE FĂCUTE DE CITITORI 


Ay 
N 
N SN NE Ў 
ON 


N үй 1 NM 
д5" NUN Y 


IOARA е o fetiță dulce şi drăguță şi е mică, 

mititică. E cea mai mică dintre fraţii şi suro- 

rile ei. O iubesc toţi si o rásfafá toti, numai 

că nu e chip să-i facă toate plăcerile și toate 

capriciile. Si este putintel caprițioasă mititica 
şi drágufa noastră Mioara. 

Mai ales, orice ar face sora ei mai mare Lizeta si 
oriunde ar merge, Mioara fine пеарага! să meargă si ea. 
Dacă, bunăoară, Lizeta şi fraţii ei, care, deasemenea, 
sunt destul de rásáriti, pornesc să meargă într'o escursie, 
Mioara se fine de Lizeta si îi zice : „la-mă si pe mine! 
Ia-má si pe mine !* 

Tot asa, dacă în timpul iernei, Lizeta si fraţii ei 
vroiau să meargă la patinaj sau să se dea cu săniuţa, 
Mioara spunea la fel: „la-mă si pe mine! la-mă si pe 
mine !* Si — са ва spunem tot adevărul — nu se mul- 
fumea să se roage drăguţ, ci de cele mai mult ori plân- 
gea, bătea din picioare şi se ţinea strâns cu mânuţele 
de rochia Lizetei. 


^» 


a ZA 
I 2 M j 
+ ps 


Dar copiii nu mergeau іп toate zilele іп escursie, 
tot aşa cum nu mergeau în toate zilele la patinaj sau 
să se dea cu sániufa. Insă, cum știm, la şcoală trebuia 
să meargă în toate zilele de lucru. Aceasta însemna că 
în fiecare dimineață, când Lizeta si frații ei plecau la 
şcoală, Mioara repeta aceiași cerere şi plângea si bătea 
din picioare tot de atâtea ori. 

In sfârșit, într'o zi, Lizeta îi făcu іп voe si o luă la 
şcoală. Dar a fost certată de d-na învățătoare, care îi 
zise: „E drăguță surioara ta, dar e foarte mică. De aceea, 
altă dată să nu o mai aduci, сі să o lagi acasă să se 
joace în voe“. 

Una după alta, au trecut lunile de iarnă și a venit 
iarăși frumoasa primăvară. In luna Mai, Mioara împli- 
nea trei ani — cei mulţi înainte. Fiindcă împlinea trei 


wil, 


ani, şi-a închipuit că nu mai este acum o fetiță mică, 
mititică si că, prin urmare, Lizeta trebue să o ia de aci 
înainte ori unde ar merge: la şcoală, la plimbare, la 
jocuri etc. 

De geaba îi spunea Lizeta: „Mioaro, stai acasă si 
joacă-te cu păpuşa: Eşti încă mică si obosesti repede. 

— Nu sunt mică, răspundea Mioara, şi nu obosesc. 
la-mă si pe mine! la-mă si pe mine !“ Si se pornea 
iarăşi să plângă şi să fopáe de necaz. 

A sosit însă şi ziua în care Mioara să fie luată la 
joc şi la plimbare. In livedea din apropierea casei în- 
florise foarte frumos un măr. ,,Haidem să ne prindem 
cu toți de mână si să jucăm în jurul mărului“, propuse 
Nelu, care era fratele mai mare. Ba chiar se repezi 
până acasă, pentru a chema si pe Lizeta. 

Ce-şi zise Lizeta ? „Acum pot lua şi pe Mioara. Nu 
este departe, iar timpul e frumos“. 

O luă, aşa dar, şi o duse la mărul din livede. Ті- 
nându-se de mâini, se porniră cu toţii să cânte, să sară 
şi să se învârtească în jurul mărului. Cu toţii — deci 
şi Mioara, care se căsnea să sară mai mult decât ceilalți. 

Insă locul din jurul mărului nu era neted. Avea 
gropi, bucăţi de lemn și pietre. Mioara se împiedecă de 
o piatră şi căzu cu faţa la pământ, murdărindu-se toată 
şi murdárindu-si mai cu seamă rochia nouă, noutà. 

Din ziua aceea, Mioara a uitat vorba: „la-mă si pe 
mine ! [а-та si pe mine !* 

DORINA GRADINARU 


SERIA il 


Concursul de jocuripe luna Mai 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament ре 1 an, 
3 abonamente ре 6 luni și 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața Copiilor“. 


Unelte 


БЕЛЕ 
| ME 


E 
E 


y 
m 


" 


EY. 

чав 

IUE. 
LES 101195. 15 


[79 
ЕТЫ 2 


ORIZONTAL : 1) Unealtă а tăietorului de lemne 9) 
Loc unde se opresc trenurile 10) Nume biblic 11) Ba. 
12) Păsuim. 13) Untdelemn sfinţit. 14) A îngădui 16) 
Stápànesti. 18) Cuvânt neschimbător 19) Șarpe veninos. 
20) Pronume posesiv 21) Om care nu vede din depăr- 
tare. 23) Măsură chinezească 25) Fiinţă 26) Corăbii. 
27) Lucrai pământul 29) Lac în Asia 30) Cinematograf 
în Bucureşti 32) Macagiu. 35) Animale. 36) Măestrie. 
38) Regele nostru 40) Instrumente muzicale 41) Unealtă 
de curățat zăpada. 43) Diviziuni de timp 44) Unealtă 
a tâmplarului. 

VERTICAL: 1) Notă. 2) Listă cu greşelile dintr'o 
carte 3) La tablou 4) Zdraván. 5) Victuiam 6) Băutură. 
7) 365 de zile. 8) Unealtá pentru scos surupurile 9) 
Unealtă dinfatá pentru strâns paie și coceni 11) Pe ea 
se bat metalele. 15) Merseră în roiu. 17) Piatră de scă- 
părat. 22) Iarăşi. 24) Unealtă а fierurului. 28) Indicai. 
31) Unealtă а grădinarului. 33) Rac fără mijloc 34) 
Scâun înalt pe care stă regele 35) Grămadă de fân sau 
paie. 37) Fluviu european. 39) Baluur (Olt.) 42) Pro- 


nume posesiv. : 
GAMPER EMIL — LOCO 


Anagramaà*) 


Cuvântul meu este uşor 
Numai: luaţi-o 'ncetisor 
Că-i un nume de popor. 
Care, mie mi-se pare, 

E dintr'o ţară foarte mare 
Schimbând locul literelor, 
Găsiţi animal al munţilor 
Inc'odată o schimbare. 
S'ati aflat şi-o culoare 


STĂNESCU EUGENIA -- LOCO 


*) Anagramă e schimbarea ordinei literelor dintr'un cuvânt. 
De-o pildă: Anagrama cuvântului armă e.ramá şi amar. 


2-- 


14 


Ursul 


ORIZONTAL : 2) Fecior. 4) Cei care fac să joace 
ursul. 8) Când am tras cu prastia, păsărica а... 11) А 
se mira. 12) Ursul își „petrece iarna” în bârlogul său. 
15) A stârni. 16) Hrană a ursului. 17) Distrus prin foc. 
19) Notă 20) Ciomag! 22) Spui 23) Imi dau osteneala 
să aflu ceva. 25) Notă. 26) Apucă! 27) Jumătate „prag” 

VERTICAL: 1) Loc unde ursul se uită la tine, fără 
să-ţi facă nimic. 2) Se află pe zidul fiecărei prăvălii 
3) El a făcut unirea. 4) Animale din pădurile noastre 
5) Animal de apă 6) Posezi, 7) Localitate industrială 
în Banat 9) Locuinfa ursului. 10) Zeul soarelui 10а) 
Ocol de vite. 11) A se mira mult. 13) Bătătură în carne 
la degete. 14a) Măgar. 15a) Fir. 17) Ca la 6 vert. 21) 
Aliment animal 23) Cuvânt neschimbátor. 25) Afirmalie 
26) Plantă textilă. 

NICOLAE 5. GHEORGHE 


мық кен ОО... Ж 
RIMITEŢI COPIII LA MARE! 


INSTITUTUL DE FORTIFICARE DIN 


CARMEN SYLVA 


(MOVILA TEKIRGHIO L) 


Situat într'o pitorească pozițiune pe 
țărmul márei, este deschis toată vara 


5:21 


Supraveghee medicală, îngrijire părintească, sport 
moderat, băi de soare pe plaje, băi de ghiol, 
băi de mare. Nu se primesc bolnavi. 


Conducere medicală: Dr. Cajal, Str. Anton Pan 38 și 
Dr. Perez Almuly, Calea Moșilor 98 București. 


Prospecte și înscrieri la d-nii medici 
ui ci оь Д 


CUPON DE JO 
PE LUNA MAI. SERIA II 


Numele și pronumele 


p 


Adresa: 


“тнл 


Desicdaţi-le singuri! 


Cuvinte cu acelaș înțeles 


In fiecare grup sunt două cuvinte cu același înţeles. 

De o pildă: CASĂ VIAŢĂ PALAT TRAI BORDEI 
PIVNIȚĂ. Cuvintele cu acelaşi înţeles sunt: TRAI şi 
VIAŢĂ. 

Cititorii sunt rugaţi să ne arate care din cuvintele 
de mai jos au acelaș înţeles. 

1) GALAGIE VESELIE CEARTĂ MURMUR SFADĂ 
VACANŢA CRĂCIUN PASTE 

2) EVLAVIOS TAINIC SFIOS PIOS INGER COPIL 
PITIC MELC VIERME. 

3) LEAFA SLUJBA MUNCĂ PLATĂ BANI POLI 
GALBENI ARGINT AUR, 


4) SPORT MUSCA ALBINA BELSUG  GRANE 
LEGUME SPOR. 

5) REPEDE NOR ZOR DOR ВОВА ŞUBA HAINA 
СЕЕАВА GRABA NEVOIE 


Jocul silabelor 


Formali din silaaele de mai jos 10 cuvinte ! Fiecare 
cuvânt art patru litere, adică două silabe, O silabă se 
poate întrebuința o singură dată. 

ZA NA ТА LA СА GA FA РА ВА RA BU LU SI PI 
NU RU CO SA ТО SO 


Deslegătorii jocurilor pe luna Martie 


PROVINCIE 

Ploești 

Dănuț Charas (26), Lolo Bubulac (43), Marinescu Constanţa (42), 
M. Gavrilescu (41), Rușiu Zoe (31), Mihailescu Gh. (6) Răciu-Mureș: 
Ileana Tigoiu (28) R.-Sárat : Mihnea Radu Moisescu (43), Beno Segal 
(43), Gherghiceanu Maria lonela (32) Roman: Gauber losef (13), 
Pinhas lancu (5), Sașa Smechter (4), Emilia Gheorghescu (38) 
Roșiori de Vede: Gh. Seiculescu (31), lordan Aristide (31) Sân- 
georz: Ganz Aron (29), Ganz Aron și Bela (29) Sibiu: Stoichitia 
(43), Păunel Artur (41), Silvia Munteanu (25). Sf. Gheorghe-Trei 
Scaune: Marioara C. Popescu (8) Silistra: lonel Silvestru (25). 
Slatina-Olt: Lya Marcussohn (43), Elena Mereanu (10), Lucia si 
Speranța Ciocan (6), Ersilia Verescu si Virgil Nicola (11), Estera 
Farm. Сар. Harein (21) Strehaia: Brezoescu Doina (31) Sulița- 
Hotin: Valerian Ursu (31) Suceava: Rela Schloim (31) Târgoviște: 
Irina și lonel Dr. Chircă (43), Zuzuca și Ineluș Maior Dumitrescu 
(30) Tg.-Jiu: Popescu Virgil (31) Tg.-Mureș: Maria Cioranu (42), 
Rodica Costin (42) Tg.-Neamt: Апија și Carola Schechter (28). 
Tg.-Ocna: Cernea Sigmund (3l) Târnava: Vainer Valentin (9). 
Teregova: Liviu Feneșan (42) Timișoara: Cohen Anny (10), Apter 
Sigfrid (30) Turda: Tutu Pătăceanu (31) T.-Severin : Sbenghe. Mihai 
(41) T.-Măgurele : lonescu Viorel (43). Vama Episcopia Bihor: Marius 
Petrescu (10). Traian Val: A. și Beatrice Leibovici (42) Huși: Rene 
Rubinstein (43). 


Premiantii jocurilor pe luna Aprilie 


Ab. pe-un an la „Dim Copiilor“: Venera P. Vasile, 
Cal. Griviței No. 205 bis, Loco. 

Ab. pe 6 luni la „Dim. Copiilor“: Sorin Fogher, Str. 
Cuza Vodă No. 72, Loco; Beno Segall, Str. Mănăstirei 
No. 10, R.-Sărat; Jereghie Mircea, Str. V. Alexandri No. 
43, Bazargic. 

Ab. pe 3 luni la „Dim. Copiilor“: Valerian Ursu, 
Suliţa, Jud. Hotin; Graziella Baicu, Bul. Regele Carol І 
No. 17, Galaţi; Dimitrie Camboli, Str. Gen. Berthelot 
No. 86, Chişinău; Mihai Vlădoianu, Str. Băncei No. 20, 
Bacău. 

Cărţi în val. de 80 lei din Ed. „Adevărul“: Steluţa 
Pandele, Str. Alex. І. Cuza No. 43, Dorohoi; Theodor 
Matei, Str. Constantin Căpitanu No. 13, Loco; Constantin 
şi Ігіса Nichitenco, Str. lon Inculeţ No. 7, Hotin; Ga- 
briela V. Pascu. Str. Exercitiu No. 56, Piteşti; Nutzy 
Georgescu, Hala Griviţa, etaj II, Loco; Smaranda Nicu- 
lescu, Str. Matei Voevod No. 41, Loco; Mitache І. Du- 
mitru, Sos. Pantelimon No. 5, Loco; Báráscu D. Ion, Bul. 
Ion Gh. Duca, Giurgiu-Vlașca; Constanţa Zalupca, Str. 
Suhaia No. 11 bis, Loco. 


Nu mai încape indoială că toți copii si toți tinerii 
citesc astăzi următoarele trei cărți de Moş Nae: „STAN 
SI BRAN“, ,MICHI MAUS IN ТАҢА VISELOR“ si 
„ȘERBAN 51 URAGAN IN AVION“. 


Posta jocurilor 


C. P. Loco — Publicăm cuvintele încrucișate și un 
omonim. 

Ien. Berc. — Ne aşteptam la ceva mai bun. 

M. Alex. Loco — Cuvintele încrucişate conţin cu- 
vinte grele: nominativ, naivă, etc. Omonimele s'au mai 
publicat. 

D. Ol. — Omonime sunt cuvintele care au acelaş 
sunet, dar un înțeles deosebit. De-o pildă: Cuvântul cot 
are două înţelesuri: cotul dela mână si cotul dela burlan. 

Deslegările se trimit în felul cum apar în revistă. 


Coj. Const. — Cuvinte ca susaiu si fluid fac jocul 
nepublicabil. 

Gol. І., Bacău — Publicăm un omonim şi un joc 
combinat. 

Georg M. S., Loco — Ca mai sus. 

Cus F. D. — Oaia e puţin cam... proastă! Celelalte 


jocuri, slábute. Monoverbele sunt bune, dar nu pentru 
noi, astia mici! 

And. M. T., Giurgiu — Nu: publicăm nimic, afară 
de jocurile apărute. 

Ad. Căp, Cap. — Două omonime s'au mai publicat, 
şi omonimul „bălți“ as fi de părere să-l lăsăm... baltă. 
Cartea de vizită are litere care nu corespund deslegării; 
în loc de t este t. 

Stan Eug. Loco. Publicám cáteva omonime si o 
anagramá. 

C. Mih., Loco; Ar. S. I., Călărași; В. Јаѕ.; Ios. Sc., 
Galaţi; Al. Bassa. Loco; L. Max.; Ar. Dum., Giurgiu; 
Aur. Mold., Sistri(a; Hot. Fib.; M. Broit, Bălţi; El. P. 
Stan, Giurgiu; Bac şi Vaiu; Iul. Roth, Loco; S. Laz, 
Loco; Gh. Roz., Drinceni; Ràndunica; Id. Foel; Aristide 
si Dorel P. Halanay; М. М, V., Loco; Pi В. Ioan; U. B. 
Abr., Loco; S. L.; Ше Radu; S. Pet.; Baz. U.; N. Georg., 
Bârlad; S. Gis., Càmpulund; Ar. D. si Os. St.; Hod. Т.; 
S. Av., Urlati; Ion I. Tr., Giurgiu; Hur. L, Loco. — Jo- 
curile acestor cititori nu sunt publicabile. 

L. Drag. Buzău; В, Leib.; Traian Val.; P. I. Ar.; 
I. Edel, Loco; Gr. Baicu; B. Leib, Loco; W. Herm;. 
M. Hausf. si I. Dav.; P. Marg.; C. Dol., Bârlad; Pap. I. 
Virg., Tg.-Jiu; N. Berc., P.-Neamf; Sch., Roman; L. Leib; 
D. AL, Loco; M. Fil, Loco; M. Alex, Loco — Publicăm 


Pentru „Luna Cărţii“, care începe in ziua de 9 Mai, 
a scos și Mos Nae a treia carte promisă: „ŞERBAN SI 
URAGAN IN AVION“, E o carte de aventuri extraordi- 
nare, foarte plăcută la citit şi în același timp foarte in- 
structivă. Un volum format mare, împodobit cu о mul- 
[ime de vederi și cu o admirabilă copertă. dublă іп cu- 


lori, lei 50. De vânzare la toate librăriile, 


15 
DIMINEATA 
X COPI1LOnR 


/9 A ide 


Е OTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂȘENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


НЕЕ 
|228 
ET 


Beatrice Rechlerm _ 


Stina Lazar азығы 
ап! ч 


E NEN E 4 д Дм a" a Й А. 
Јеапа Slaifer 32-74 Adriana lacob ums Gică Măciucă 
X3 ani și luni 4 ani `4 ani 


DIMINEAT 


$^ HUE е 3 ж 4 ! t е А 4 А 4 - | | 
- . Ру. m ^ x F | | * ; X i e 
ы 23 М 4 DUE 1 
E x 3 --17; е 4 E-] 24) 2 Р 
> r sira 4 {NI [| 
"a А М: d II к СЫ: 


0 drăguță cititoare in frumosul costum national. Prețul 5 lei 
Косшы EEG SCA a PCA RI Sit CL DARE ED IES E чке RI PPE n Dai E FS S 223 


кы 


Răspunsurile la concursul literar 


Continuăm cu publicarea răspunsurilor primite pen- 
tru concursul literar. 


„Cititorul nostru Cojocaru Constantin dela Galaţi пе 
scrie : 

La apelul care ne-ati făcut în revistă, adică de a уа 
răspunde cum ni sau părut cărţile noui ale D-voastră 
(Stan si Bran si Michi Maus în tara viselor), pot să spun 
cu cea mai mare bucurie са nu am întâlnit in viaţa 
mea o asa carte frumoasá, mai ales desenurile frumoase. 
Nu am citit în vacanță numai aceste cărţi, dar din toate 
vă mai spun odată, mi-au plăcut cărţile D-stră. 


lată ce ne scrie si drăguța noastră cititoare Ileana 
Weisz dela Sărmașu (județul Cluj) : 


Cu „multă plăcere am cetit cartea Stan şi Bran. 

Mie mi-a plăcut mai mult cartea Stan şi Bran, căci 
cu atâta măestrie descrie Moş Nae cum a vrut Bran să 
înşele pe Stan, dar acesta cu mintea sa naturală, cu 
omenia şi cu puterea lui a zădărnicit planurile lui Bran. 


Felicia Popescu din clasa I-a secundară dela Braşov, 
o cititoare pe cât de drăguță, pe atât de harnică, ne scrie: 


Aș fi vrut să am plăcuta ocazie să vă spun care 
din cele două cărți mai noui, scrise de dvs., mi-a plăcut 
mai mult. Dar cum le-am primit cadou în chiar în ul- 
tima zi de vacanţă, fiind ziua mea, n'am avut timp să 
le citesc. 

Totuşi vacanţa n'a trecut fără plăcuta preocupare 
a cititului. Astfel mi-a plăcut nespus de mult „Coana 
Frosa la București", la fel de hazlie este si „Haplea іп 
străinătate”, pe care, citind-o, râzi cu hohote. Am mai 
citit „Rilă-lepurilă” si „Martinică şi Puchy". Insă cea mai 
induiosátoare si impresionantă este „Răpirea celor două 
fetițe”, care este atât de frumos povestită, cum numai 
Moș Nae ştie să povestească. Acestea sunt cărţile citite 
în vacanţa Paștelui, si іп viitor mă voiu strádui să сі- 
tesc mai multe. 


Cititorul nostru Hoffman Aurel din clasa a Il-a pri- 
тага, Bucureşti, ne scrie: 


Mie mi-a plăcut mai mult „Michi Maus în țara viselor”. 
Eu am înţeles din ea că Michi Maus era somnambul. 


Cititorul nostru Berti Fleischer din clasa a Il-a pri- 
тага, Cernăuţi, ne scrie: 

Cu toate că nu mă cunoşti, îți comunic, că sunt un 
cititor silitor al ,,Diminetii Copiilor“. Pe mine mă cheamă 
Norbert Fleischer. Sunt în vârstă de 77), ani, merg іп 
cl. П-а din Şcoala de băeţi „Elite“, Cernăuţi. 

Am citit aproape toate cărţile D-voastră. Ultima 
carte, care am citit, a fost ,, Michi Maus în fara viselor“, 
care mi-a plăcut nespus de mult. Cred cà sunt mulţi 


€ 0 P 
Meist săptămânală ейп гй şi nere 
6 PAGINI 0 z 


JLO% 


з єк! 


| PREŢUL ABONAMENTULUI 


copii, cărora le-a plăcut tot așa de mult. Deaceea, te 
aș sfătui, să vii încă odată la Cernăuţi, ca să te cunoa- 
'slem si noi copiii care, atunci când ai venit, poate, nu 
eram născuţi sau eram prea mici. Aici să faci о sezá- 
toare, unde vei avea ocaziunea să-ţi cunoşti cititorii din 
Cernăuţi. 


Cititorul nostru AHerovitz N. Jose, Loco, ne scrie: 


Am citit următoarele cărţi: „Doctorul Mititelu”, „Isto- 
rioare pentru Puiu” și „Marinari fără teamă”. 

Mi-au plăcut toate trei. 

Pentrucă au fost frumoase. 


Cititorul nostru Victor Stratan din comuna |. G. Duca 
(judeţul Bălţi) ne scrie : 


In vacanţa de Paști am citit următoarele cărți: „Stan 
si Bran“, „Coana Frosa la Bucureşti“, „Răpirea celor 
două fetiţe“ şi „Jertfa Lilianei“. Mama mi-a făgăduit 
că-mi va cumpăra si ,,Michi Maus іп ţara viselor“. Cel 
mai mult mi-a plăcut „Stan şi Bran“, pentrucă acel 
voinic a avut multe peripeții în călătoriile sale, unde 
era trimis de sgârcitul Bran spre moarte. Al doilea mi-a 
plăcut „Răpirea celor două fetițe“ si „Jertfa Lilianei“, 
care sunt de o potrivă de înduioşătoare. Cea dintâi a- 
rată chinurile îndurate de Liliana si de Preda. Dragă 
Mos Nae, să-ţi dea Domnul ani mulţi si să scrii încă 
multe cărţi. 


Drăguţa cititoare Dana Berceanu din Capitală, căreia 
îi spunem că Moş Nae a scris şi a publicat până acum 
pentru copii şi tineret peste 40 (patruzeci) de cărţi, iar 
nu numai atâtea câte a cititea, ne scrie: 


Am citit aproape toate cărțile scrise de d-ta, care 
sunt: „Coana Frosa“, „Noile páltánii ale lui Haplea“, 
„Martinică şi Puki“, Michi Maus în ţara viselor“, „Stan 
şi Bran“ şi „Răpirea celor două fetițe“. Mai mult de cât 
ori si ce carte, mi-a plăcut mai mult „Răpirea celor 
două fetițe". 


Drăguţa noastră cititoare Aurelia lonescu din Capi- 
tală si căreia i-am publicat unele bucăţi, ne scrie: 


Cu toate că am intrat de trei ani în liceu, tot îmi 
place să citesc „Dimineața Copiilor" și pe lângă ca nu- 
meroase cărţi de poveşti. 

Aşa dar, vă răspund şi eu la întrebarea făcută. In 
vacanţă am citit „Stan si Bran“, „Michi Maus іп ţara 
viselor“, ,,Ісоп|а Zorinei* si alte cărţi de lectură ro- 
mână si franceză mai înaintate. 

Dintre cele două cărți noui apărute mi-a plăcut mai 
mult „Michi Maus în ţara уізеіог“ si aceasta pentru vi- 
sul năzdrăvan al acestui pisic. 


(Va urma) 


| „a = - Lel 200 
Pe şase luni.. . a . . 100 
Pe trei luni . ... so 


REDACȚIA $1 ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEF ON- з--84- 30 


ANUL 13 


200 LE 
100 , 


1 AN 
ABONAMENTE : 

6 LUNI 
REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


А 4 j 
“A 
REDACȚIA 5! ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 38430. 


20 Maiu 1936 No. 541 


AN 


/ 


UN EXEMPLAR 5 LEI - 
ІМ STRĂINĂTATE DUBLU 1 


* 


Birector: И. BATZARIA XNU Sc iNAPOILAZA 


Când _Uitucilă 


A aflat si Uitucilá că s'a deschis „Luna Bucureştilor“. 
Nu cred să fi aflat din ziare. Nu cred, pentrucă, mai 
întâiu, abia dacă din an în Paşti citeşte şi el câte un 
ziar. Adică, vorba vine că-l citește, de oarece, după ce 
l-a luat іп mână si a citit câteva rânduri, gândul îi fuge 
cine ştie unde. ll vezi că tine ziarul іп mână, dar cu 
ochii se uită în altă parte. 

Din pricina că nu poate fi atent, îi se întâmplă 
destule boroboafe. De pildă, intr'o zi, pe când şedea ре 
o bancă din grădina Cișmigiu, iată că trecu pe acolo un 
vânzător de ziare. Vânzătorul striga: „Marea victorie a 
României іп matchul de fott-ball cu Jugoslavia 14. 

Insă, precum s'a văzut din tot ce am povestit săptă- 
mânile din urmă, Uitucilà e un mare şi pasionat iubitor 
de sporturi. Ba chiar, precum mai ştim, e convins că 
el însuși cunoaște toate sporturile. E convins că este 
vânător iscusit, înotător neîntrecut, ciclist fără pereche 
etc. 

De aceea, îndată ce auzi că la ziar scrie că s'a jucat 
o mare partidă de sport, cumpără numai decât ziarul 
şi se pregăti să-l citească. Insă, tot întorcând foile, ca 
să găsească pagina la care scria despre partida de sport, 
ochii îi căzură pe o cruce, sub care era tipărit, câteva 
rânduri mai jos, un nume. Nu era alt ceva decât un 
anunţ. Se vestea adică moartea cuiva. 

Uitucilă citi numele mortului si deodată sări in sus, 
strigând: „Aoleu, ce nenorocire! Aoleu, ce am păţit! А 
murit tata socrul si eu n'am știut nimic !*. 


In adevăr, numele aceluia care încetase din viaţă 
era Radu Popescu, iar tot Popescu se numea și socrul lui 
Uitucilă. Şi Uitucilă dete fuga acasă. „Меге ва duc пс- 
vestei mele această veste zdrobitoare“, își zise el vorbin- 
du-si singur. Merse într'o fugă până acasă la el, pentru са 
să găsească acolo tocmai pe socrul său, care venise în 
vizită. 

Văzându-l, Uitucilă se sperie tare de tot. Işi făcu 
de trei ori semnul crucii şi se dete câţiva paşi îndărăt, 
„Ce te-a apucat să te închini si să umbli dea'ndárátelea? 
îl întrebă socrul său mirat. 

— Păi, ai înviat? N'ai murit? 

— Să moară duşmanii!“ îi răspunse socrul sáu din 
ce în ce mai nedumerit. 

Atunci Uitucilà îi arătă ziarul, zicându-i: „Uite, aicea 
stă scris că ai murit. E numele matale: Radu Popescu. 

— Bine, mă, făcu socrul său cam supărat. Ce fel de 
ginere îmi eşti tu, ca să nu ştii că numele meu de botez 
este Niţă, iar nici de cum Radu ? 

P'urmá, ia citeşte să vezi ce scrie despre acest Radu 


citeste ziare 


Popescu, care a murit. Scrie că este un copil în vârstă 
de șase ani, ре când eu am trecut de şaizeci de ani. 
Apoi, dacă se întâmpla să mor eu, fiică-mea si tu trebuia 
să aflaţi din ziare ? 

— Va să zică, n'ai murit !* răspunse Uitucilà, vorbind 
ca şi cum i-ar fi părut rău să se inselase. 

Intr'altă zi îl văzui venind glonţ la mine cu un ziar 
în mână. Cum intră, mă şi luă în braţe, mă sărută şi 
îmi zise: ,,Ці urez toate fericirile, cu toate cà am dreptul 
să fiu supărat pe tine. 

— Ce fericiri şi dece să fii supărat?“ l-am întrebat 
eu nedumerit. 

Drept răspuns,-el îmi arătă cu degetul o informatie 
din ziar si îmi zise : „Citeşte!“ Am citit. Informaţia avea 
cuprinsul ce urmează : „Vintilă lonescu şi ileana Petrescu, 
căsătoriți”. Am zâmbit si am dat din umeri. Decât 
Uitucilă îmi zise: „Vezi că am dece să-ţi urez toate feri- 
cirile si că am dreptul să fiu supărat, cá nu m'ai poftit 
şi pe mine la nunta ta şi că nu mi-ai spus nimic? 

— Bine, măi uitucule şi zăpăcitule, i-am răspuns eu, 
nu ştii că pe mine mă cheamă Vintilă Bratu, iar nici 
decum Vintilă lonescu, despre care nici n'am auzit în 
viaţa mea? Si cum eram să mă căsătoresc, fără să-ţi 
spun şi fară să vă invit la nuntă pe sofia ta si pe tine? 

— Prin urmare, își încheie el vorba, ziarul ăsta mi-a 
povestit o minciună. Dacă-i aşa, nu mai citesc ziare“. 

In privinţa aceasta, Uitucilă s'a ţinut de cuvânt. Nu 
mai citeşte nici un ziar, așa că nici nu stie ce se în- 
tâmplă prin lume. Totuşi a aflat si el că s'a deschis 
„Luna Bucureştilor“ şi s'a hotărât să meargă şi să vadă 
ce-i pe acolo. : 

Săptămâna viitoare vom povesti cum a mers şi се 
a văzut. , VINTILĂ BRATU 


Serban şi Uragan în avion 


Este a treia carte de MOS NAE. „ŞERBAN ȘI URAGAN 
IN AVION" povesteşte minunatele peripeti si aventuri ale 
unui Românaș, care, însoțit de un câine — Uragan — а 
făcut cu un avion construit de dânsul ocolul pământului, 
vizitând o mulțime de țări şi popoare şi având parte de 
întâmplări din cele mai interesante. E o carte, care, 
sigur, va plăcea foarte mult cititorilor, mai ales că îi 
trează și în acelaș timp îi învață o mulțime de lucruri folo- 
sitoare. 

Prețul unui volum format mare, împodobit cu multe 
vederi și având o dublă copertă în culori, lei 50. De vân- 
zare la toate librăriile. 


, 


ІСА 


PRINTESA 


————— —— FR OMa N de H. F. 


11. Familia 


Pentru Ermengarde și pentru Lottie, vizitele lor la 
odăiţa Sarei erau un lucru destul de periculos. Nu erau 
nici o dată sigure că au să găseaseă acolo pe Sara, tot 
aşa cum nu erau sigure că miss Amelia nu va da o raită 
prin dormitoare, la ora când se vedea că toate elevele 
dorm în paturi. De aceea, mergeau rar la Sara, care 
trăia singură şi amărâtă. Ba chiar se simţea mai singură, 
când era în etajul de jos ori la bucătărie, decât atunci 
când era în odàifa sa din pod. 

Nimeni nu stătea de vorbă cu dânsa. lar când era 
trimisă după cumpărături şi cutreera străzile, purtând 
— sărmana de ea — un cosulef ori un pachet, căsnin- 
du-se să-şi ţină pălăria, ca să nu i-o sboare vântul si 
simțind cum în zilele de ploaie apa îi pătrunde prin 
încălţăminte, se simțea si mai tristă, si mai părăsită іп 
mulţimea de trecători, printre care căuta să se strecoare. 
In vremea când era „prinţesa Sara" si când trecea ре 
stradă în trăsurica sa ori mergea pe jos însoţită de Ma- 
rieta, trecătorii se opreau să se uite la chipul ei mic şi 
drăguţ, precum si la îmbrăcămintea si pălăriile ei aşa de 
luxoase și originale. 

Lucru firesc este ca o fetiţă fericită şi bine îngrijită 
să atragă atenţia. Insă copii piperniciţi şi îmbrăcaţi sără- 
căcios întâlneşti la tot pasul, aşa că nimeni nu stă să-i 
privească şi să le zâmbească. Nimeni, prin urmare, nu-şi 
arunca asupra Sarei privirile şi se părea că nimeni nu 
o vede, când trecea grăbită prin străzile pline de lume. 

Creştea foarte repede si fiind îmbrăcată în hainele 
ce-i fuseseră lăsate din vremea cea bună, își dădea și 
ea însăşi seama că trebue să arate foarte ciudată la 
înfățișare. Miss Minchin îi luase toate costumele fru- 
moase, iar unele vechi ce se îndurase a-i lăsa, Sara 
trebuia să le poarte, până ce ar fi ajuns să se rupă pe 
ea. Uneori, când se oprea la vitrina unei prăvălii, unde 
era o oglindă, râdea tare, când îşi vedea chipul. Alteori 
însă, se rosea la faţă, își musca buzele si se îndepărta 
cât mai repede. 

In orele de seară, când trecea pe dinaintea caselor 
ale căror ferestre erau luminate, privea în camerele în- 
călzite, se amuza ea însăși, închipuindu-și tot felul de 
lucruri despre persoanele pe care le vedea stând înaintea 
focului sau în jurul meselor. Simfea o atracţie să se 
uite seara în camere, mai înainte ca cei din casă să fi 
tras perdelele. 

Pe strada în care ега pensionul d-rei Minchin, lo- 
cuiau mai multe familii, cu care Sara se împrietenise 
în felul său, adică în închipuire. 

Familia, la care ţinea mai mult, purta numele de 
„Familia cea таге", li spunea așa, nu din pricina cá 
membrii ei ar fi fost mari ca statură, — fiindcă ade- 
vărul este cá cei mai mulli dintr'insii erau miei ca vârstă 
— ci din pricina că erau numeroși, Іп familia aceea 
erau nu mai puţin de opt copii, având un tată svelt si 
plin de sănătate, o mamă și o bunică la fel, precum și 
un mare număr de servitori. 

Pe cei opt copii îi puteai vedea mereu, sau când 
erau duși la plimbare pe jos, sau în cărucioare împinse 
de doici bine îmbrăcate, sau când erau plimbaţi în tră- 
sură cu mama lor, sau când alergau seara întru întâm- 
pinarea tatălui lor, care se întorcea acasă. Il sărutau, 
săreau și jucau în jurul lui, îi scoteau paltonul şi scoto- 
ceau prin buzunare în căutarea de pachețele cu 
bunătăţi pentru dânşii. Alteori, îi vedeai stând grămadă 
la fereastra din vreuna din camerele lor, trăgându-se 
şi împingându-se unii pe alţii, râzând mereu — întrun 
cuvânt, făceau mereu ceva vesel si aşa cum s'ar cuveni 
să fie într'o familie numeroaă. 

Sara tinea mult la dânșii. Le dăduse la toţi opt 


4 


— A LA TIR : 


- 


is 


ж 
m 


BURNET T иии 


cea mare 

Іп româneşte de MARIA SOREL 

E SEI ZE E EEE SI TESA Жа REA ғезшымнтін p 
nume scoase din cărți — nume foarte romantice. Când 
nu le spunea „Familia cea mare”, le dădea numele unei 
vestite familii franceze ,Montmorency". Apoi, fiecăruia 
îi dăduse câte două sau mai multe nume de botez, toate 
scoase din cărţile pe care le citea. 

Aşa, fetiţei celei mai mici, care purta o cáciulità 

de dantelă, îi dăduse numele de Ethelberta Beauchamp 
Montmorency. 
Fetiţa, care era ceva mai mărişoară decât aceasta, 
fusese botezată Violeta Cholmondeley Montmorency. 
Băeţelului, care tocmai atunci învăţa să umble si să se 
țină ре picioruşele-i grăscioare, îi dăduse numele de Sy- 
dney Cecil Vivian Montmorency. Veneau apoi: Lilian 
Evangeline Maud Marion, Rosalinda Gladys, Guy Cla- 
rence, Veronica Eustacia şi Claud Harold Hector. 

Intr'una din seri s'a întâmplat ceva foarte amuzant, 
ca toate că, dacă am sta şi ne-am gândi mai bine, nu 
era de loc amuzant. 

Câţiva din copiii numiţi mai sus eșiseră în stradă, 
vrând să se suie în trăsura, care trebuia să-i ducă la 
un bal de copii. Tocmai în momentul acela Sara trecea 
pe la poarta casei lor. Veronica Eustacia si Rosalinda 
Gladys, îmbrăcate în rochii albe de tul, se urcaseră în 
trăsură, ре când Guy Clarence, băeţaş în vârstă de cinci 
ani, se pregătea să se urce şi el. Guy era o bonboană 
de copil, cu obrăjiorii trandafirii, cu ochii albaştri si 
un căpşor frumos, acoperit de un păr buclat, Văzându-l, 
Sara uită si de coșul ce purta pe braţ, şi de îmbrăcă-" 
mintea veche şi ruptă. Uită totul, simțind numai nevoia 
de a sta şi a-l privi. 

Era în preajma sărbătorilor de Crăciun, iar copiilor 
din Familia cea mare li se spusese poveşti despre copii, 
care erau săraci, n'aveau nici mamă, nici tată, nu le 
aducea nimeni cadouri şi nu-i duceau la vreun spectacol. 
Erau copii, care sufereau de frig si de foame. Іп po- 
vestile acestea se spunea cá báefasi si fetiţe cu suflet 
bun întâlneau negresit astfel de copii săraci si le dădeau 
bani sau daruri bogate, ori îi pofteau la casele lor, unde 
îi ospătau cu toate bunătăţile. 

Іп după amiaza acelei zile, Guy Clarence fusese 
mișcat până lacrimi, citind o poveste în felul acesta. 
Аза fiind, ardea de dorinţa să întâlnească şi el un copil 
sărac si să-i dea banii ce avea. Guy mavea mai mulţi 
bani decât un siling, însă era încredinţat cá un şiling 
l-ar scoate pe copilul sărac din toate lipsurileşi necazurile. 

Pe când trecea pe trotuar, ca să se urce în trăsură 
lângă surorile sale, Guy avea şilingul în buzunarul pan- 
talonaşilor săi de marinar. Si tocmai când Rosalinda 
Gladys, care se urcase în trăsură, sărea, ca să simtă 
cum sare şi perna de sub dânsa, Guy văzu că Sara stă 
pe trotuarul ud de ploaie, privindu-l cu ochi de fetiță 
flămândă. 

Guy îşi închipui că Sara trebue să fie tare flămân- 
dă. Isi închipui aceasta, după privirea ochilor ei si după 
îmbrăcămintea ei asa de veche. Nici nu bănuia el că 
alta, iar nu foamea, era pricina pentru care Sara se 
oprise să-l privească. Il privea, pentrucă nu mai putea 
de dorul unui trai vesel si imbelsugat, de care avea 
parte acel copil cu obrajii trandafirii. Il privea, pentrucă 
in Sara se trezise o dorință nebună de a-l lua în braţe 
şi de a-l acoperi cu sărutări. Insă Guy nu înţelese și nu 
văzu altceva decât că Sara avea ochii mari și încercuiți, 
că e slabă, că are picioarele foarte subţiri, că poartă la 
braţ un cosulef rupt si că este prost îmbrăcată. 

De aceea, isi băgă mâna în buzunar, scoase șilingul 
şi se apropie de Sara, zâmbindu-i prieteneste. „Sărmană 
fetiţă, zise el, uite, am un siling si ţi-l dau ție.“ 

Sara tresări şi îşi dete îndată seama că arăta și ea, 


«гнет 


алон. — 


aşa cum arătau copiiisáraci în vremea cea bună pentru 
dânsa, atunci când se opreau în stradă să o privească 
şi să o vadă cum se dă jos din trăsură. бі ea își făcea 
atunci pomană, dându-le bani. Se roși la faţă, pentruca 
Îndată după aceea să devie palidă si pentru o clipă 
simţi că n'ar avea curajul să ia banul ce-i dădea co- 
pilul cel atât de drăguţ. 

„Oh, nu, zise ea. Oh, nu, îţi mulţumesc! Dar cre- 
de-mă că nu pot primi!“ 

Glasul ei semăna aşa de puţin cu glasul micilor 
cersetori de stradă, iar felul ei de а se înfățișa si de a 
vorbi semăna așa de mult cu al unor copii bine cres- 
сші, încât Veronica Eustacia (al cărei nume adevărat 
era Janet) si Rosalinda Gladys (care se numea Nora) 
se plecará înainte, ca să audă ce spune. 

. Insá Guy Clarence nu dorea sá fie oprit in pornirea 
sa spre dárnicie. Puse banul aproape cu sila іп тапа 
Sarei si îi zise: ,,Ја-1, fetiţă sármaná, ia-l! Cu banul 
acesta ifi pofi cumpăra de-ale mâncării. Vezi cá e un 
şiling întreg!“ 

Era atâta bunătate și drăgălăşenie în chipul lui şi 
se vedea lesne că ar fi aşa de amărât, dacă ar fi fost 
refuzat, că Sara înţelese că trebue să primească. A nu 
primi din mândrie însemna a fi prea crudă cu báefelul, 
la care ea ţinea asa de mult. 

De aceea, împreună cu şilingul, își puse deocam- 
dată mândria în buzunar, însă obrajii îi ardeau, par'că 
ar fi fost cuprinși de flăcări. „Iți mulţumesc, îi zise ea. 
Esti un copil bun şi drăguţ, foarte drăguţ!“ Si ре când 
Guy sări vesel în trăsură, бага se îndepărtă, căsnin- 
du-se a zâmbi, pe când adevărul este că inima începu 
să-i svâcnească tare în piept, iar pe ochii ei străluci- 
tori i se agternu ca o ceaţă. Stia si ea că din pricina 
mbrăcămintei sale, arată ca o fetiţă foarte săracă, dar 
până atunci nici nu bănuise că ar putea fi luată drept 
о сегҙеіоаге. 

Ре сапа trăsura familiei celei mari se îndepărta, 
o conversaţie foarte insuflefità se încinse între copiii 
din trăsură. 

„Oh, Donald (acesta era numele lui Guy Clarence). 
dece ai ținut asa de mult să dai acelei fetiţe sărace șilingul 
tău? îi zice Janet cu un aer de imputare. Sunt sigură 
că nu este o cerşetoare. 

— Nici nu vorbea ca o cerşetoare, zise la rândul 
ei Nora, şi nici după chip nu părea а fi о cerşetoare. 

— Afară de asta, nici nu-ţi ceruse ceva. Mă temeam 
că se supără pe tine. Ştii că oamenii, care nu sunt cer- 
setori, se supără, când sunt luaţi drept cersetori. 

— Nu sa supărat, răspunse Donald, cam clătinat 
în credinţa că a făcut bine, dar silindu-se să nu arate 
lucrul acesta. A râs puţin si mi-a zis cá sunt un copil 
bun şi drăguţ, foarte drăguţ. Şi aşa am şi fost. l-am 
dat șilingul meu nou, пош. 

— О cersetoare n'ar fi vorbit în felul acesta, făcu 
Janet. Ea ar fi zis: „Vă mulţumesc foarte mult, micule 
boer“ si fi-ar fi făcut şi о plecáciune.* 

Fireşte, бага n'a ştiut nimic despre conversaţia 
aceasta, însă, de atunci, Familia cea mare se interesa 
mult de dânsa, precum și ea se interesa de această 
familie. Copiii îşi scoteau căpşoarele la ferestrele ca- 
merelor lor, când trecea Sara, pentruca în urmă, strânşi 
în jurul focului, să vorbească mult despre dânsa. 

„Este un fel de servitoare la pensionul ținut de miss 
Minchin, zicea Janet. Cred cá n'are pe nimeni, care să-i 
ducă de grije şi cred că este orfană. Insă de sigur că 
nu е о cerşetoare, oricât de prăpădită arată,” 

Pe temeiul acestor spuse, Sarei i s'a dat numele de 
Fetița саге nu е cerșetoare, nume, ce-i drept, cam lung 
şi care suna destul de hazliu, ori de câte ori copiii mai 
mici îl spuneau în grabă. 

Sara se căzni şi isbuti să găurească șilingul ce că- 
pătase. li trecu о panglică veche și îngustă şi și-l atârnă 
de gât. Dragostea ei pentru Familia cea mare sporea, 
tot așa cum sporea si pentru ființele la care ţinea. 
Bunăoară, tinea din ce іп ce mai mult la Becky şi aş- 
tepta cu nerăbdare cele două diminefi pe săptămână, 
când mergea în clasă și preda lecţii de limba franceză 
la elevele cele mici. Aceste eleve o iubeau mult și era 


телем 


o luptă între ele care din ele să stea mai aproape 
de бага şi să о ţie de mână. 

Inima Sarei se incálzea de bucurie, simfindu-le așa 
de aproape de dânsa. 

Se împrietenise, de asemenea, așa de bine cu vră- 
biile, că atunci când se cățăra pe masa din odăiţa sa, 
scotea afară pe fereastră capul şi umerii şi începea să 
ciripească. O clipă după aceea, auzea fâlfâit de aripi, 
ciripituri, care erau un răspuns la ciripitul ei, si vedea 
cum un stol de vrăbii ce n'au astâmpăr, vin şi se aşează 
pe acoperiş, ca să stea de vorbă cu dânsa şi să se în- 
frupte din firimiturile ce le arunca. 

Cât despre domnul Soricovici, devenise asa de in- 
tim cu el, că uneori domnul Şoricovici venea însoţit 
de cucoana Şoricovici ori de unul sau doi din copiii săi. 
Stătea cu el de vorbă, iar el părea că oarecum o înţelege. 


(va urma) 


TRIMITEŢI COPIII LA MARE! 


INSTITUTUL DE FORTIFICARE DIN 


CARMEN SYLVA 


(MOVILA TEKIRGHIO .L) 
Situat intr'o pitorească pozifiune pes 
țărmul mărei, este deschis toată vara 
Supraveghere medicală, îngrijire părintească, spott 


moderat, băi de soare pe plaje, băi de ghiol, 
băi de mare. Nu se primesc bolnavi. 


Conducere medicală: Dr. Cajal, Str. Anton Pan 38 și 
Dr. Perez Almuly, Calea Moșilor 98 București. 


Prospecte şi înscrieri la d-nii medici 


Micul toboșar 


Ciudata pasăre 


Intr'o frumoasă dimineaţă de Mai, crainicul primă- 
riei din târgul Herregon merse іп mijlocul piefii si 
începu să sune mult şi tare din clopotul ce avea în 
mână. 

„Ascultaţi, ascultați, strigă el cu o voce cam răgu- 
şită. O pasăre ciudată sboară, îndreptându-se spre târgul 
nostru. Bágati de seamă, bágati de seamă!“ 

După ce sună mult si tare din clopot si după се 
repetă de câteva ori aceste cuvinte, crainicul părăsi 
piaţa. Insă, aproape nimeni dintre locuitorii târgului nu 
plecă urechia la spusele lui. Crainicul era doar cu- 
noscut că strigă şi se aprinde pentru orice fleac de 
nimic. 

Dar nu trecură nici două minute la mijloc şi iată 
că se auzi un fâlfăit puternic de aripi. Atunci, toţi lo- 
cuitorii târgului îşi ridicară spre cer capul şi privirile 
şi fură cuprinși de o spaimă пе mai pomenită. Strigând 
şi һрапа de groază, o rupseră la o fugă nebună, fără 
să știe încotro. In fuga aceasta, unii îşi pierdură pălă- 
riile, altora le eşiră pantofii din picioare. 

Nu se opriră din fugă, decât atunci când găsiră 
locul unde să se ascundă. Cei mai mulţi se ascunseră 
în grajduri. Alţii năvăliră în prăvălii, rugându-se de 
stăpânii prăvăliilor să tragă obloanele si să le încuie 
cât mai bine. 

Singurul om, care nu ға ascuns, a fost polifaiul 


Poveste engleză 


dela Herregon 


târgului. Mai întâiu, fiindeá n'avea voe să se ascundă, 
iar al doilea, fiindcă îi plăceau păsările, Avea el însuşi 
doi canari si un papagal, pe care îl învățase să vor- 
bească și să facă o mulţime de smecherii. 

Ţinând în mână carnetul de însemnări si un creion, 
polițaiul aştepta în liniște. Si iată că foarte ciudata 
pasăre, fără să arunce măcar o privire asupra lui, sbură 
pe felinarul din mijlocul pietii. 

Polifaiul începu să scrie cu grije în carnetul său 
de însemnări. , 

„Ciocul: coroiat, lungime un metru. Capul: mic cu 
şase pene în vârf, lungi de aproape o jumătate de metru. 
Ochii: strălucitori. Gâtul: cam doi metri lungime. Corpul: 
seamănă cu un corp de rață. Picioarele: ca de lebădă. 
Are două aripi mari si o coadă lungă resfirată.“* După 
ce scrise acestea, îşi băgă în buzunar carnetul şi creionul. 

Insă ciudata pasăre şedea pe felinar, ținând în cioc 
o floare si întorcând capul încoace si încolo, са si cum 
sar fi uitat la lume. Apoi, încolăcindu-şi gâtul, dete un 
fel de suspin de înduioşare şi începu să scoată strigăte 
jalnice, fără măcar să deschidă ciocul. După aceasta, a 
strigat de două ori încet și trist numele târgului Her- 
regon, apoi a închis ochii. 

La auzul acestor strigăte si al numelui târgului lor; 
locuitorii isbucniră în lacrimi. Plânseră, cât plânseră si. 


după aceea, ștergându-și lacrimile, își luară inima іп 
dinţi, eşind unul câte unul din ascunzători si se strân- 
seră în jurul felinarului. Incepură să vorbească, însă 
ciudata pasăre îi dădea înainte cu somnul. 


In târgul Herregon trăia un poet, despre care se 
spunea că e grozav. Poetul acesta veni lângă felinar, se 
uită la pasăre, până се il durură ochii si îi inlepeni 
gâtul, apoi se încuie în odaia sa, voind să compună în 
cinstea ciudatei păsări o poezie cât mai frumoasă. 


„Din zări îndepărtate, din țări necunoscute, 
Veni sburând prin ceruri... 
Veni sburând prin ceruri...“ 


In zadar se căsni bietul poet ore întregi si în zadar 
mușcă şi îşi roase creionul. Іп afară de primul vers si 
de frântura din versul al doilea, nu mai putu scrie 
nimic. 

La ora prânzului, locuitorii se duseră la casele lor 
să stea la masă, așa că vreo două ore nu era nimeni 
în jurul felinarului.. După masă însă, venirá si mai 
mulţi. Fiecare isi aduse prietenii si pe prietenii priete- 
nilor. Si nici nu venirá cu mâinile goale. Fiecare aduse 
ciudatei păsări câte ceva de-ale mâncării. Іп vreo ju- 
mătate de oră, în jurul felinarului erau grămezi cu tot 


а” ә-- 0 7 


felul de bunătăţi. Vedeai acolo pâine, chifle, franzele, 
portocale, pepeni, dovleci, castraveți, ceapă, etc. 

Polifaiul aduse seminţe, cu care ізі hrănea canarii. 

Locuitorii târgului Herregon au stat până seara în 
jurul felinarului cu ochii ţintă la ciudata pasăre. 

Insă primarul târgului chemă acasă la el pe toţi 
fruntașii din târg, vrând să se sfătuiască cu dânşii asu- 
pra ceeace este de făcut. 

„Sunt de părere, zise el vorbind cel dintâiu, că ar 
fi bine ca în sala primăriei să facem pentru pasărea 
cea ciudată un cuib în care să așternem saltele si să 
punem pături. 

— Dar cum vom pune pasărea în cuib? întrebă sta- 
rostele măcelarilor. 

— Şi cine se va urca pe felinar până la pasăre? 
întrebă cam îngrijorat starostele brutarilor. 

— Şi cine o va căra în spinare până la sala pri- 
măriei? întrebă cam speriat starostele băcanilor. 

— Nici eu nu ştiu, răspunse primarul. 


Ший 


-- N'ar fi mai bine să-i cládim păsărei un adăpost 
în dm felinarului?* își dete cu părerea crainicul târ- 
gului. 

Până la urmă, găsiră cu toţii că părerea crainicu- 
lui este cea mai bună. Se apucară deci să sape găuri 
în jurul felinarului şi să înfigă stâlpi. Apoi, de jur îm- 
prejurul stâlpilor înfăşurară stofă de postav roşu și de 
postav galben. 

Insă, ре când ei sápau şi munceau, ciudata pasăre 
continua să doarmă. Pentru noaptea aceea, primarul 
porunci ca fiecare să meargă și să se culce, fără să 
facă nici un sgomot. Ba mai porunci să nu se tragă 
nici un clopot — aceasta pentru a nu strica somnul 
păsărei. „Fiindcă, zise primarul, pasărea aceasta tre- 
bue să fie o pasăre de mare preţ“. 

Dar cu toate poruncile primarului, nimeni n'a pu- 
tut sta liniștit. Bărbaţi si femei, copii, tineri si bătrâni, 
nu-și mai găseau astâmpăr. Fiecare se frământa cu 
gândul ce ar trebui făcut pentru această pasăre. 


eum 


Asa, marele cântăreţ al târgului punea la cale o 
serie de concerte, la care să cânte împreună cu pasărea. 
Directorul grádinei zoologice hotărî să cearo voia pri- 
marului, pentru a-i pune pasării o sea si hamuri. In 
felul acesta, copii ar putea merge călări pe dânsa. 

Fiecare femeie din târg se aştepta ca pasărea să 
se năpârlească, iar penele ce i-ar cădea să le pună po- 
doabă la pălării. Apoi, nimeni nu vroia să adoarmă, 
fiecare sperând că pasărea va cânta din nou. 


Numai polifaiul târgului dormea dus. Credinţa lui 
era că ciudata pasăre este mult mai puţin frumoasă 
deeât papagalul său gi decât canarii săi. De aceea, el 
nici nu voia să stie de soarta ei. 

In dimineața zilei următoare, toţi locuitorii deteră 
din nou návalà în piață. Printre crăpăturile din pos- 
tavul ce era îufășurat în jurul felinarului se uitară să 
vadă păsărea. Văzură că toate grămezile de mâncare 
ce aduseseră din ajun stăteau neatinse. Insă, vai, ce ne- 
norocire! Pasărea pierise fără urmă. О căutară prin tot 
târgul, o cáutará prin împrejurimile târgului, dar totul 
a fost zadarnic. Pasărea sburase fără să audă cineva 
cel mai slab fâlfâit de aripi. 

Atunci, negustorul care vindea pălării, văzu că i se 
furase o pălărie roșie, iar puţin după aceasta văzu şi 
cismarul cá i se furase o pereche de papuci roșii. 

Târziu de tot, așa cam pe înserate, crainicul târgu- 
lui găsi aruncată intr'un colț al pieţii floarea pe care 
ciudata pasăre o adusese în cioc. Floarea aceasta a fost 
înfășurată într'o stofă de catifea albastră şi pusă la 
Muzeu într'o cutie de sticlă. Alături de floare, au fost 
puse şi însemnările scrise de polifaiu. 

Pe peretele de lângă cutia de sticlă stă atârnat 
până în ziua de astăzi un tablou frumos, făcut de pic- 
torul cel mai bun din târgul Herregon. Tabloul arată o 
pasăre mare, cu pene ce strălucesc, sburând deasupra 
târgului Herregon într'o noapte cu lună plină. Are pe 
сар o pălărie mare și e încălțată си o pereche de pa- 


puci roşii. 
Povestită de VASILE STANOIU 


CUT ES 


Haplea merge din fântână 
Apă noaptea ca să care, 

Dar lăuntru când priveşte 
Dă un strigăt de mirare: 


Fiind o noapte fără nouri, 
Luna'n apă se-oglindea, 

Iar lui Haplea cel desteptul 
Că picase îi părea. 


Dă -cârligu 'ncoa si'ncolo,. 

Dă mai sus, dă jos în apă: 
,Uite-am prins-o !* strigă Haplea, 
Insă iar din mâini îi scapà. 


„Uite-o luna, frate dragă, 
Vai sármana'n fund s'a dus! 


Hai s'o scap, s'o scot din apă 


Şi s'o fac s'ajungă sus“. 


Fuga Haplea, ia frânghia, 
Un cârlig de dàns-agatà 
Si lăsându-l jos în apă, 
Se cázneste ca s'o scoaţă. 


„Vino, puică !*... dar cârligul 
Prins de-o piatră stă pe loc. 

Trage Haplea, trage zdravăn, 
Сапа de-odat'aude poc ! 


Intelegeti, mi-se pare, 
Cum se face de-a crezut 
Cà din cer de unde este 
Luna'n ри} ar fi cázut. 


51-1 gráeste: „Lună, puicá, 


Hai te prinde de cârlig, 
Sá te suie neica'n ceruri, 
Esi din apă cá e frig“. 


Cade bietul buf! pe spate. 
Sus іп сег сапа s'a' uitat, 
Vede luna si-i gráeste 

„Zi mersi că te-am scăpat“. 


Multe, plăcute si diicrite 


Cele două fetițe 


Mama scoate apă din puț, iar cele două fetițe ale 
sale stau în jurul ei. Le vedeţi ? Căutaţi-le în desenul de 
faţă, unde le veţi găsi negregit. Să vedem cine le poate 
găsi mai repede. 


Era învoit cu hoţii 


Haplea stătea trist si amărât“. Ce ești аза de plouat, 
Hapleo ? îl întreubă Tănase. 

— Cum pot fi vesel, răspunse Haplea, când hoţii 
mi-au furat astă noapte porcul ? 

— Şi n'a fipat ? 

— Nu, n'a fipat de loc. Se vede treaba că era invoit 
cu hoţii“. 


l-a luat pe alese ! 


„Blegino, îi zise stăpână-sa, iată 60 de lei şi du-te 
la piaţă să cumperi pui de găină“. 

Blegina, văzu la piaţă o femeie, care avea de vân- 
zare șase pui de găină. „Cum îi vinzi ?* întrebă Blegina. 
Femeia îi răspunse că îi dă cu 10 lei puiul, dacă îi ia 
pe toţi, şi cu 15 lei puiul, dacă ia pe alese. 

Deșteapta noastră Blegina alese patru pui, pe care 


îi plăti cu 15 lei bucata, dând, adică, toţi banii cu care. 


venise la piaţă. 
La întoarcere, stăpână-sa îi zise : „Dece ai luat numai 
patru, când cu aceiași bani puteai să-i iei pe toţi şase? 
— Asa este, dar eu i-am luat pe alese“, răspunse Blegina. 


Ce mai vânat! 


„Te felicit. Văd că ai сама plină; trebue să fi îm- 
ins ceva mare de tot“. 
„Dragă, ifi spun la ureche cá n'am îm- 
кил... nimic, dar ат pus câinele іп geantă, ca să creadă 
ceice mă văd că sunt un vânător straşnic“. 


Ca să scoată șoarecele ! 


„Blegino, vino repede, îi strigă stăpână-sa, că a căzut 
un şoarece în strachina cu lapte“. 

Blegina vine, aducând pisica, pe care o aruncă în 
strachină. „Ce faci ?* îi zise supărată stăpână-sa. 

„Păi, am aruncat-o, ca să scoată şoarecele“, 
punse Blegina. 


Răspunsul Mioarei 


Micuța Mioara nu prea este cuminte. Vrând să о 
sperie, mamă-sa îi zise: ,,Міоаго, dacă nu te astâmperi, 
să știi cá am să te închid în coteful găinilor. 

— Poţi să та închizi, răspunse Mioara, dar să știi 
că n'am să fac ouă“. 


răs- 


Numele cel mai lung 


Indigenii din insulele Sandwich (citeşte ,,Sandvici*) 
din Oceania se laudă că au numele cele mai lungi. Așa, 
acum câlva timp a fost chemat la tribunalul de acolo 
ca martor un locuitor, care se numea Kaikinakaoililicea 
Lenoicainakach olani. Nu-i aşa că e un nume fru- 
mos, ușor de pronunțat si de ţinut minte ? 


Din zăpăcelile lui Zăpăcilă 


Zăpăcilă pleacă în escursie cu automobilul, care se 
opreşte dintr’ dată aproape de un râu. 
. „Trebue să torn la motor puţină apă“, zice Zăpă- 
cilă şi ia în pălărie apă dela râu. 

Insă, iată că întâmplător trece pe acolo verișoara 


enm 


sa, cucoana Aristiţa, pe care Zăpăcilă o salută foarte 
prietenos. 

După aceea îşi pune pălăria în cap, fără să bage 
de seamă că pălăria era plină de apă. Ce a urmat, ve- 
dem în desenul de faţă. 


a 


pereche de cintezoi şi-a clădit un cuib într'un 
copac. 

L-au făcut din pae si din frunze si din tot 
felul de lucruri minunate; avea chiar şi gar- 
nitură de dantelă. 

Curând după ce cuibul a fost gata, soţia cintezoiului 
a făcut în el două ouă. Din ziua aceea atât ea, cât şi 
cintezoiul, nu se mai gândeau decât la copilaşii, care 
trebuiau să vie. 

După câtva timp, doi puişori ай esit din ouă, iar 
mama lor, văzându-i, n'a mai putut de bucurie. Puişorii 
erau atât de micuţi si plăpânzi, încât nu puteau face 
altceva decât să deschidă cioculeţele si să fipe: „Piu, piu! 
mamă dragă, ріш!“ 

Mama şi tatăl lor le aduceau toată ziua de mâncare. 

Incetul cu încetul, au început să crească şi apoi au 
căpătat o haină moate de puf, care e cea mai bună 
haină pentru păsărele. 

Mama lor le-a zis într'o zi: „Sunteţi destul de mari, 
ca să învăţaţi să sburaţi“, iar ei sau simţit grozavi. 

In ziua aceea, părinţii lor au plecat împreună, să 
aducă ceva pentru prânz; în timp ce erau plecaţi, puişorii 
auziră un zgomot foarte ciudat, care părea că vine dinspre 
elesteu. Zgomotul suna аза: „Oac! Oac! 

— Ce o fi? întrebă unul din puisori. 

— О să mă aplec pe marginea cuibului și o să văd“, 
răspunse al doilea puisor. 

Când ға aplecat un pic, n'a putut să vadă nimic, 
dar a auzit foarte bine: 

„Oac! Oac!" Atunci sa aplecat ceva mai tare şi 
mai tare. „Piu, piu! О să cazi!“ ţipă surioara, dar era 
prea târziu; frátiorul căzuse din cuib. 

Nu ве lovise, dar vai, ce tare se speriase! „Piu, ріш, 
mamă dragă, piu! începu el să tipe, 

— Piu!" ţipă surioara, din cuib; dar mama si tatăl 
lor erau departe. 

Puisorul, care căzuse, începu să fopáe pe pământ 
şi să privească împrejur. Era aproape de eleşteu şi auzea 
foarte ізге: 

„Oac! Oac! Oac!" 


din cuib 


— Piu, piu, ріш!“ răspunse el şi ип broscoi mare 
sări din apă. 

Era un profesor bătrân, care învățase să cânte ре 
toate broscutele. 

Sări drept la puisor si se răsti: „Oac! Oac! cum 
vrei să-mi învăţ broscutele să cânte, dacă faci atâta gălăgie? 

— Piu, piu! Vreau să vie mămica !*, ţipă puisorul. 

Atunci broscoiul văzu că are de aface cu un puiu 
de pasăre și îi păru rău că-l certase. 

„Vino cu mine, îi zise el, şi о să te învăţ să cán[i.* 

Dar puisorul începu să tipe si mai tare si porum- 
bita care cânta ca să-şi adoarmă copilasii, intr'un copac 
din apropiere, sbură din cuib, ca să vadă ce se întâmplase. 

„Nu pot să-mi adorm copiii cu gălăgia asta“, zise ea 
broscoiului, dar cum văzu puisorul, se înduioşă. 

„Bietul copilaş ! O să sbor să-i caut pe mama sa“. 
Le spuse puilor ei să fie cuminţi şi sbură departe. 

După mult timp se întâlni cu mama si cu tatăl 
puisorului si se întoarseră cu toţii în grăbă. 

Apoi au încercat să-l suie înapoi în cuib, 

„Intinde aripioarele si sboará са mtne“, 
tatăl său. 

Puiul întinse aripioarele şi încercă să sboare, dar 
nu putu să ajungă până la cuib. 

„Dă-l la mine la şcoală şi o să-l învăţ să înoate, zise 
broscoiul, e mult mai folositor decât să sboare si sunt 
sigur că e si mult mai uşor“. 

Mama puisorului mulțumi broscoiului pentru gândul 
lui drăguţ, dar îi era frică să nu răcească puisorul ei, 
dacă o să-l bage în apă. 

In timp ce stăteau de vorbă, cineva veni spre ei fluerând. 

„Vai de mine ! Vai de mine ! — strigară păsările — E 
un băiat! 

— О fi având pietre în buzunar, zise broscoiul. 

— О să-mi fure puişorul şi o să-l bage într'o colivie! 
Vai! Sboară repede !* se rugă mama puisorilor de cintezoi. 

Băiatul se apropiase. 

Atunci cintezoiul sbură deasupra capului băiatului 
şi mama-pasáre sburá mai jos, în faţa Іші. Broscoiul 
începu să orăcăiască şi porumbifa să fipe, dar niciunul 
dintre ei nu putu să ascundă puiul de cintezoiu. 

„Dacă-l loveşti, ifi scot ochii 14: strigă biata mamă, 
dar băiatul luă puiul іп mână, ca şi când nici n'ar fi 
auzit-o. „Vai de mine! Ce să fac!“ se tânguia mama 
puisorului. 

Atunci băiatul o privi, apoi privi puiul ei pe care-l 
ţinea în mână şi cuibul din copac. 

„Coo, coo, coo! Mi-se pare că ştiu се о să facă“, 
zise porumbifa. Dar ceilalţi priveau şi se mirau, în timp 
ce băiatul băga puiul în buzunar și se căţăra în copac. 

Mama şi tatăl puişorului sburară pe crácile de sus, ca 
să vadă ce o să facă. 

„Imi închipui că o să-mi fure ре al doilea ршіҙог“ 
Şi mama lor începu să plângă. 

Dar ce credeţi că a făcut băiatul ? Da, chiar aşa! 
A pus puişorul la loc în cuib. 

„Mulţumesc ! Mulţumesc !* cântară mama și tatăl 
celor doi puișori de cintezoiu. „Piu, piu! Mulţumesc !" 
strigară puişorii din cuib. 

„Соо, coo! Eu știam că așa о să facă“, ţipă porumbiţa. 

„Oac! Oac! Mi-ar place să-l am la mine la școală“. 
zise broscoiul, sărind înapoi іп elesteu. 

Şi aşa se sfârşeşte povestea. 


îi zise 


Povestită de MEG 


Un sfat bun: citiți noile cărți „STAN ŞI BRAN” si 
„MICHI MAUS IN ТАБА VISELOR" și „ŞERBAN ȘI URAGAN 
IN AVION", fiindcă veți fi încântați de cuprinsul lor. 

Ce mai lae, се bălae, cátesi trei sunt de Mos Nae, 
minunate, cartonate şi'n desene prea bogate. Mergeţi dar 
la librărie şi le luați cu bucurie. 


10 


AHN 


ЕЩ id 


poczii despre „Primâvară 


Fiind anotimpul cel mai frumos, „Primăvara“ aduce 
în suflete bucurie şi trezeşte speranţe noui. Insă, vedem 
că frumoasa primăvară are şi altă urmare: să trezească 
în cititorii noştri dorinţa de a face poezii şi de a descrie 
în versuri frumuseţea primăverii. Cele mai multe din 
aceste poezii ne arată însă cât de greu este să exprimi în 
cuvinte frumuseţea naturei. Mai ales când esti începător 
si când îţi închipui că este deajuns să găsești cuvinte 
ale căror silabe dela sfârşit să se potrivească mai mult 
sau mai puțin, pentru ca să facă versuri si pentru ca 
aceste versuri, insirate unele sub altele, sá facà o poezie. 


lată, avem înaintea noastră mai multe poezii cu 
titlul „Primăvara“, „Vine Primăvara“, „A sosit Primă- 
vara“ etc. Să luăm la întâmplare trei din aceste poezii 
бі să reproducem câte o strofă din ele. 


Poezia „Primăvara“, trimisă de cititoarea noastră C. 
H. dela Bârlad începe în felul următor: 


„Primăvara a sosit, 

Câmpul iar a inverzit, 
Codrul verde-a devenit, 
Pomii toţi au înflorit“. 


Aceste versuri sunt bine făcute în ceeace priveşte 
numărul de silabe şi accentul ritmic, însă atâta nu-i de- 
ajuns. Aşa, cuvintele dela sfârşitul tutulor versurilor se 
termină în if, ceeace nu sună plăcut la ureche. P'urmă, 
ceeace se spune în versul al doilea, se spune și în versul 
al treilea, de oarece între „a înverzi“ şi „a deveni verde“ 
nu este nici o deosebire ca înţeles. 

O altă cititoare, L. B. dela Bălți ne trimite o poezie 
tot cu titlul „Primăvara“. Poezia e compusă din trei 
strofe, din care reproducem strofa ce urmează : 


„Florile ce răsar, 

Fac la toti câte un dar, 
Primăvara a sosit, 

Toţi se bucură iar“. 


Versurile acestea sunt şi mai slabe decât versurile 
cititoarei C. H. Mai întâiu, ce înseamnă „floricelele, care 
fac câte un dar la toţi ?* Cine face darul acesta ? lar 
în cele două versuri dela urmă ne spune că „Primăvara 
а 50511“, după се пе mai spusese lucrul acesta. E o poe- 
zie foarte slábufá si nici nu putea fi altfel, când пе 
gândim că autoarea este о fetiţă, bine înţeles drăguță, 
dar care n'a terminat nici şcoala primară. 

Tot asa de slăbuţă este si poezia „Vine Primăvara” 
trimisă de micul nostru cititor 5. H. din Capitală. lată 
primele patru versuri, din opt, câte sunt toate: 


„Primăvara a sosit 

Si liliacul a înflorit. 
Păsărelele fug în sbor 
$i mereu fac cor.“ 


Citind aceste versuri, avem mai întâiu dreptul să ne 
întrebăm: oare, când vine primăvara, nu înfloreşte decât 
liliacul ? Nu 'nfloresc pomii, nu 'nverzesc livezile si pă- 
durile ? P'urmă се înseamnă „păsărelele fug іп sbor 7, 

Dar in celelalte anotimpuri păsările umblă pe jos 
sau fug intr'altfel ? In afară de acesta, se spune „păsă- 
rile sboară“, iar nu „fug in sbor“. Apoi, nu se spune 
„fac cor“, ci „cântă іп cor“, cu toate cà fiecare pasăre 
cântă şi de una singură. 

Am” scris toate acestea cu scopul de a atrage aten- 
țiunea micilor cititoare şi cititori, са să nu se grăbească 
a scrie versuri și a nile trimite spre publicare, ci, până 
ce crese mai mari și termină măcar câteva clase de liceu, 


ml е ша ale —' м 


să se mulţumească а cili ceeace е scris de persoane care 
au cultură şi experienţă. Reusita la scris nu е o chesti- 
une de noroc, сі о chestiune de cultură si. de muncă 
stăruitoare. 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


Р 


Lângă sobă cu bunicul 
Stau nepoţii ascultând... 
О poveste minunată 

In sear'asta-o fi spunând. 


Glasul lui ușor şi dulce 

E sorbit de nepotei, 

Ochii le sclipesc prin gene 
Ca-ale focului scântei. 


Таг bunicul spune "ntr'una 
Din lulea trăgând alene 

Svârlind fumu "n rotocoale 
Şi clipind siret din gene... 


„A plecat atunci feciorul 

Cel mai mare de 'mpărat... 

Şi s'a dus,... i-au pierdut urma 
Si де el mau mai aflat!“ 


Atunci zis-a mijlociul : 
„Taică, eu nu-mi aflu rost! 
Mă duc să-mi cat frăţiorul !... 
Si ға dus... si dus a fost !“... 


S'au scurs luni de luni în urmă, 
A trecut un an, doi, trei. 

Patru primăveri trecură 

Fără veste dela еі. 


Intrebau pe toţi drumeţii 
Despre cei care se duse: 
„Nu і-аН întâlnit în cale ?* 
Insă nimeni nu-i văzuse. 


Imbătrânea împăratul 

De atâta supărare, 

Tot mai grea îi părea vremea, 
Clipele tot mai amare... 


Si într'o zi tristă, de toamnă, 
Cel mai mic dintre copii, 
Singurul ce-i rămăsese... 

«dm Dar bunicul se opri : 


Focul se stinsese "n vatră, 
Motanul torcea alene 

Si nepoţii adormise 

Subt vrăjirea lui Mos Ene... 


D, MEREANU 
> 


Doriţi să aflaţi minunatele isprăvi зі renumaratele 
aventuri ale unui Románag ? Doriţi să cunoaşteţi mai 
multe {агі și foarte interesantele obiceiuri ale multor 
popoare? 

Dacă doriţi, cumpăraţi şi citiți neapărat noua carte 
„ŞERBAN ŞI URAGAN IN AVION“ de Mos Nae. Veţi 
fi încântați de cuprinsui ei. Preţul unui volum cartonat 
si [rumos ilustrat, lei 50. De vânzare la toate librăriile 


De-ale începătorilor 


MOCACUTA 


Are cinci ani şi-l cheamă Mircea sau, mai bine zis, 
l-a chemat Mircea. Nu ştiu din ce pricină părinţii şi 
rudele i-au dat numele de Mocăcuţă. 

Nu s'a supărat. А zâmbit, lăsându-și buza de jos 
să atárne și a înălţat din umeri. Ii era indiferent. 

De atunci toti îl cunosc sub numele de „.Mocă- 
сца“. E un copil foarte ciudat, poate, din pricina edu- 
са{іеі prea severe ce i se dă. Mocácufá n'are voe să 
iasă din curte decât însoţit de guvernantă, о doamnă 
înaltă şi slabă, cu un nas ascuţit care n'ar fi stricat să 
fie mai scurt şi cu nişte ochelari cu rame duble. Această 
guvernantă are niște idei foarte sucite despre copiii de 
azi şi de-aceea când merge cu el pe stradă, nu-i dă voe 
' să vorbească cu micii ştrengari ce se joacă în mijlocul 
străzii. 

Din pricina asta bietul Mocácufá n'are nici un prie- 
ten, mai ales de când mama sa a dat cadou Miei, ve- 
гізоага sa, pe Рис, cățelul pechinez pe care-l iubea el 
“așa de mult. 

Са singurul fiu al unor oameni bogaţi, Mocăcuţă 
are o mulţime de jucării pe care mulţi copii ar dori să 
le aibă. 

Dar pe el nu-l mai încântă nici o jucărie. 

Stă ceasuri întregi la гіа бі se uită prin ulucile 
ce formează gardul, la jocuf copiilor după stradă, ca 
dintr'o închisoare. 

Cum ar mai vrea și el să se joace cu dânşii! Numai 
puţin să fie liber, să scape de stricta supraveghere a 
guvernantei și să uite că еа nu primește ca el, Mocăcuţă, 
fiul d-lui inginer Z... să se joace cu nişte copii de pe 
stradă! Of! cât ar dori să se joace și el cu ei! 

Şi Mocăcuţă oftă uşor. In minutul acesta se socotea 
cel mai nefericit copil. 

„Totuşi, am să ies singur din curte!“ își zise el şi 
porni spre fundul curţii mormăind încetișor. Ce? Numai 
el ştia. 

Guvernanta îl privea pe sub ochelari mirată că-l 
vede asa vesel. Isi lăsă cartea la o parte și-l întrebă: 

„ Ei, te-ai săturat să te uiţi la derbedeii aceia cum 
se joacă?“ 

Dar Mocácufá nu-i răspunse nimic, ci se mulţumi să 
dea din umeri. Era frământat de un gând foarte serios 
şi asta se vedea după fruntea lui încruntată gi buzele 
strânse. 

Pe stradă copiii se opriseră puţin din joc. Cel mai 
răsărit dintre ei — să fi avut nouă ani — vorbi: 

„Ei, băieţi, l-aţi văzut pe Mocácufá cum se mai uita 
la noi? Deh! lui nu-i convine să se joace cu noi! 

— Lasă, Vasile, răspunse altul, n'ai văzut ce trist 
se uita cum ne jucăm noi? Crezi, oare, că el n'ar vrea 
să se joace? Dar nu-l lasă că deh!...* şi copilul făcu un 
gest ca si cum ar fi vrut să arate cá e la mijloc deo- 
sebirea de bogăţie a părinţilor. 

In timpul acesta Mocăcuţă se ridică ușor de lângă 
guvernantă, care adormise cu nasul în carte, şi se în- 
dreptă spre poartă. 

Copiii își începuseră jocul. 

Se ridică în vârful picioarelor, deschise íncetigor 
poarta si se strecură tiptil afară. 

Se apropie de copii, care se opriră din joc, privin- 
du-l mirafi. Mocăcuţă rămase la doi pași de ei şi-i privi 
stânjenit. Apoi, luându-și curaj, îi întrebă: 

„Mă primiţi si pe mine în joc?“ 

Vasile îl privi mirat şi dădu din umeri. Mocácufá 
se uită trist la el şi se întrebă: 

„Oare, de ce пи mor fi primind? Fiindcă eu am 
costum de catifea şi el пи?“ şi se pregăti să plece. 

Copiii, văzându-l așa trist, se grăbiră să-l asigure 
că-l primesc cu bucurie şi că Vasile îi e prieten şi ca 
Mocăcuţă să se convingă și mai bine, Vasile îi întinse 
тайпа sa murdară pe care Mocăcuţă i-o strânse cu bu- 


curie. Era fericit. Alerga, râdea tare, si'n fugă îşi rupse 
o fâşie din pantalonii săi de catifea albastră, dar el nu 
dădu atenţie si se jucă mai departe. 

Guvernanta se trezi dintr'o dată auzind hărmălaia 
de pe stradă ce-o făceau micii ştrengari. Privi în jur 
şi observă lipsa lui Mocăcuţă. 

Imediat înţelese са Mocăcuţă, profitând de somnul 
ei, o ştersese afară. 

Dete un țipăt ascuţit si se repezi în drum. 

In gloata micilor strengari zări si ре Mocăcuţă, си 
hainele prăfuite, cu părul vâlvoiu şi faţa sgâriată. La 
vederea ei, copiii se împrăştiară са potârnichile, lăsân- 
du-l ре Mocácufá singur іп mijlocul străzii, uitându-se 
mirat după ei cum fug. 

Guvernanta se repezi spre el 31-1 trase іп curte. De 
data asta Mocácufá primi bătaia si dojenile ei cu su- 
rásul pe buze, mulfumit cá si-a satisfácut plácerea. 


Cele două cărți „STAN 51 BRAN” si „MICHI MAUS 
IN TASA VISELOR” sunt minunate. A începe să le citeşti, 
înseamnă а пи le lăsa, până се nu le termini, „Stan și 
Bran" are aproape 100 de pagini şi sute de desene în 
culori. T „mu costă decât 30 de lei. 

„MICHI MAUS ІМ ТАВА VISELOR" are aproape 160 
de pagini şi peste o sută de desene. Preţul, 50 de lei. 
Ambele sunt cartonate şi au splendide coperte duble ín 
culori. 


Eu citesc „Stan si Bran", tu citeşti „Michi Maus іп Таға 
Viselor" şi cu toții citim ambele cărți. 


T VA 
Cáte animale domestice sunt 


S'a făcut socoteala cá pe pământ trăesc, in cifră 
rotundă, 580 de milioane de oi, 150 de milioane de porci, 
120 de milioane de boi, 100 de milioane de capre, 95 de 
milioane de cai, 71 de milioane de bivoli, 9 milioane de 
măgari, 7 milioane de catâri, 2 milioane de cămile si 
900 de mii de reni. 


Nina ©. Zberea сі. | Liceul de fete Cetatea Albă 


12 


fost odată un țăran care avea o femeie drăguță, 
dar cam prea într'o ureche. Intr'o zi, când 
omul era dus de acasă, veni un cerșetor cerând 
o bucăţică de pâine. Femeia, de altfel bună 
la inimă, îi puse înainte o supă de varză, spu- 
nându-i tot deodată că varza nu e tocmai bună. Vroia 
adică să-i spună că în anul acela varza nu crescuse 
destul de bună. Cersetorul însă crezu că-i spune că supa 
de varză nu е aşa de bine făcută şi de aceea ii zise: 
„Ar trebui să-i pui mai multă untură !* 

După plecarea cerșetorului, coana Veta cea deşteaptă 
luă o bucată mare de slănină, о táie în bucățele mici 
şi le lipi de varza din grădină în credinţa că în chipul 
acesta varza va creşte mai mare si mai bună. 

Mirosul de slănină ajunse însă până la nasul câine- 
lui din vecini. Fără să stea mult pe gânduri, câinele 
veni glonţ şi începu să mănânce slănina de pe varză. 
Supărată, coana Veta alergă după câine, îl prinse, îl 
tări în pivniţă şi acolo, după ce-l legă de cepul unui 
butoiu plin cu vin, începu să-l bată fără milă. Bietul 
câine trase ca un nebun de sfoară, până ce scoase cepul 
şi o rupse la fugă cu sfoara si cu cep. 

Coana Veta se luă după el și după multă alergătură, 
izbuti să-i ia înapoi cepul. Când se întoarse însă la piv- 
пі{а, ce să vadă? Vinul din butoiu cursese, aşa că pe 
jos era ud de tot. Acum ce să-i trăznească prin cap 
desteptei noastre? Luă un sac cu făină ce avea ca să 
facă pâine şi o presără toată pe jos, pentru ca în chipul 
acesta să se usuce pământul din pivniţă. Seara țăranul 
veni acasă si văzu că se alesese praful de slănină, de vin 
şi de făina de grâu... 

Se ivi cu toate acestea o întâmplare, când prostia 
femeiei îl scăpă pe ţăran dintr'o mare încurcătură. S'a 
întâmplat anume că ţăranul a găsit o comoară într'o 
țarină а boerului din sat. 

Și cu toate că o jură pe nevastă-sa să nu deschidă 
gura şi să nu spună nimănui nimic, coana Veta nu ştiu 
să păstreze taina, așa că în curând prinse de veste şi 
boerul. П chemă pe țăran și-i porunci să-i aducă lui 
comoara găsită. Țăranul îi răspunse cá nu stie nimic şi 
că el n'a auzit de nici o comoară. 

„Nu minţi! îi strigă boerul răstit. „Insăşi nevastă- 
ta te-a trădat si a spus la lume! Si ca să te dau şi mai 
bine de gol, să vii mâine din nou şi să o aduci şi pe 
dânsa !“ 

Ре drum până acasă, țăranul igi bátu capul cum ar 
face ca să iasă din încurcătura aceasta. Acasă îi zise 
Vetei celei într'o ureche: „Ascultă, nevasto, ştii că е іп 
{ага război si prăpăd. Se aşteaptă ca duşmanii să nă- 
vălească chiar astăzi în sat la noi, aşa că cel mai cu- 
minte lucru e să ne ascundem. Eu fug la pădure, iar 
tu să te ascunzi în groapa cea mare din dosul casei 


А 


13 


POVEȘTI UITATE 


yeta сеа intro ureche 


veche poveste de 


noastre. Indată ce văd că s'au dus dușmanii, viu și te 
scot dintr'insa.* 

Zis şi făcut. Coana Veta intră în groapă, țăranul o 
acoperi cu o piele de vacă, iar peste piele presără din 
belșug boabe de meiu și de porumb. бі iată că alergară 
din toate părţile găini, gâște, rate, ca să mănânce meiul 
şi porumbul. Sgâriau, izbeau cu picioarele în pielea de 
vacă şi strigau întrun glas: „ба-да-да !" 

„О, ce mai război groaznic e colo sus!“ iși zicea sin- 
gură coana Veta, „bine că eu m'am ascuns aicea!“ 

Seara târziu ţăranul vărsă pe piele apă caldă şi 
anume în partea unde pielea avea mai multe găuri. 
Când coana Veta simţi apa pe cap, zise mulțumită: 
„Bine că plouă în sfârşit! De mult nu căzuse o pică- 
tură de ploaie !“ 

A doua zi țăranul veni din nou şi scoase pe ne- 
vastă-sa din groapă. „Războiul a trecut“, zise el, „decât 
hai să mergem acum la curtea boerului !“ 

Pe drum auzirá mugetul jalnic al unui vițel, închis 
întrun sopron. „Dragă bărbate“, îl întrebă ea, „cine 
geme şi plânge în halul acesta 7“ 

— „Să mergem mai iute“, îi răspunse ţăranul, „căci 
au venit dracii din iad şi-l bat pe boerul nostru“. 

In sfârşit, au sosit la curtea boereascá si s'au înfă- 
fisat boerului, Acesta întrebă pe coana Veta: „Nu-i asa 
că bărbatul tău a găsit o comoară ?* 

— „De bună seamă cá а găsit !* îi întări ea vorba. 

— „Şi când a găsit-o ?* o întrebă din nou boerul. 

— „Ми cu mult mai înainte de marele război ga- 
ga-ga", îi răspunse ea. 

— „Ja nu mai bate câmpii! 
când a fost un astfel de război ?* 

— „In vremea când cădea ploaia cea caldă“, îi zise 
coana Veta. 

— „Ploaia cea caldă ? Dar de şase săptămâni n'a 
căzut din cer o singură picătură.“ 

Dar coana Veta de colo: „Se vede treaba că boerul 
nu ştie nimic de ploaia cea caldă, fiindcă tocmai atunci 
dracii din iad îl băteau іп sopron.** 

La cuvintele acestea boerul -se supără foc şi-i dete 
afară si pe dânsa si pe dânsul. Iar țăranul se alese си 
comoara cea găsită. 


făcu boerul râzând, 


4 
б. 


те | ү, 


“тти 


Concursul de jocuripe luna Mai 


SERIA 11 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 
3 -abonamente pe 6 luni și 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL : 1) Vedenie. 6) Plantă textilă. 7) 
Animal sălbatic. 8) Literă grecească. 10) Metal 12) A 
atârna greu asupra cuiva. 15) Copiii găinii. 16) Gust 
neplăcut. (pl. fem.) 18) Fir. 20) Pronume posesiv. 22) 
“Stapâneşte. 23) 365 de zile. 24) Produs al albinei, 27) 
A păsui, 29) Unsoare (Mold. 30) Instrument vechiu de 
războiu. 31) Duşmănie. 32) Ca la 29 orizontal. 33) Pla- 
cardă pe zidul unui magazin, cu numele negustorului. 
36) Infăţişează. 38) Ара în Franţa. 39) Vehicul. 41) 
„„lad” fără început. 42) Volum cu fefe pătrate. 44) Clă- 
dire măreaţă. 46) Umede. 48) Cufit mare de tocat. 50) 
Se face din gràu sau porumb. 52) Pronume posesiv 53) 
In prezent. 55) Ca la 52 orizontal. 56) Cum e alintat 
Petru. 

VERTICAL : 1) Nume de fată. 2) Metal 3) Pronume 
pers. Il-a) 4) Se iveşte.5) Epocă. 6) A supăra. 9) Strigăt 
de bucurie cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. 10) 
Aoleu ! 11) Pronume familiar. 13) Cuvânt neschimbător. 
14) Armăsar dobrogean, 15) Ocean. 17) Mistuit de foc, 
19) Ocrotire. 21) Metal. 23) Gest neplácut (fem). 25) 
Ziua care а trecut. 26) A lucra pământul. 27) Papagal 
(imită cuvântul dela 26 vertical. 28) Cui. 34) Reducere 
fixă la mărfuri 35) Animal. 37) А strânge bani albi 
pentru zile negre. 39) Transportat. 40) A cere socotealá 
cuiva. 43) ,Ras" fără cap. 44) Salutare! 45) Pronume 
posesiv. 47) А oferi. 49) Animal ispăşitor. 51) А{а 54) 
Jumătate , crap". 
Coca Herşcovici — Bârlad 


SERIA Ш 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MAI 


Numele si pronumele 


Adresa: 


Pasărea 


ашыр шн 


Se dau următoarele litere: ЕЕЕЕЕВВВАА 
CIIIIFSBML P P; în total 22 de litere. Să se 
pună în locul fiecărei cifre câte o literă. Când se repetă 
cifra se repetă şi litera. 

Dacă literele vor fi bine aşezate, se va afla, citind 
cuvintele dela a orizontal, b vertical, с vertical d ori- 
zontal, e vertical şi b orizontal, în ordinea aceasta, un 
cunoscut proverb în legătură cu figura. 

Pentru uşurinţă : A—7, F—8, L=6. 


NICOLAE ALEXIU — desenator — Loco 
Joc combinat 


COLOANA A: 1) Mobilă. 2) Intemeietorul Bucureş- 
Шог, 3) Praf de orez care se pune pe față 4) Animal 
sălbatic. 5). Puhar 6) Se întrebuinţează la spălat. 7) 
Părul de pe gâtul calului. 

„OLOANA В: 1) Frică. 2) Loc unde se joacă foot- 
ball 3) Asin. 4) Parte а mânii. 5) Mahala grecească în 
Constantinopole. 6) In ea se pune sabia. 7) Brazdă de 
iarbă pe marginea stratului cu flori. 

COLOANA С. 1) Aliment lichid. 2) Ogradă 3) Piesă 
de teatru cu subiect trist. 4) A reuni în grup 5) Ceva 
mai mult decât un ucenic. 6) Pod mic. 7) Cum e 
chinina ? Marienne Kelemen — Loco 


А 


Desicoaţi-lc singuri! 


Cuvinte cu înțeles asemănător 


іп fiecare grup sunt două cuvinte cu acelaș înțeles. 

De o pildă: CASĂ VIAȚĂ PALAT TRAI, BORDEI PIVNIȚĂ. 

Cuvintele cu înțeles asemănător sunt: TRAI ȘI VIAȚĂ. 

Cititorii sunt rugați să ne arate care din cuviintele de mai 
jos au acelaș înțeles. 


1) SFANT PATRIARH PROFET 
GENERAL COLONEL PROOROC 

2) NISIP PUSTIU CAMPIE DEŞERT UMPLU TORN 
CODRU ARBORI 

3) CAP CĂRARE OCHIU PĂR POTECĂ ZĂPADĂ 

4) GHIATA TARE VREDNIC DEŞTEPT PREMIANT 
LENÉS PROST 

4) DATORIE RAFT DULAP SCAUN MASĂ РОТА 
LEMN CER 

5) BANI REST BANCĂ CIŞMIGIU LAC RAMASITA 
FĂRĂMITURĂ PRAF 


PROFESOR 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL : 1) Provincie. 10) Odaie. 11) Ce e 
mic, mititel si 'ngrádeste frumuşel. 12) Vas de băut. 
13) Cuvânt neschimbător. 14) Etaj. 16) Zeul soarelui. 
17) Zeul păstorilor si al ţarinelor 18) Lista greselilor 
de tipar. 20) Râu în Basarabia. 21) Bir. 22) Volume. 
23) Sau. 24) Cămaşe naţională. 25) Aliment care se face 
din lapte. 26) Interjectie de gonit câinii. 27) Gust ne- 
plăcut (pl.) 29) Pronume. 30) Se află în nordul Ame- 
ricei de Nord. 32) Locuitoare din Austria. 


VERTICAL : 2) Obiect casnic. 3) Pungă mare. 4) 
Stațiune balneară cu ара amară. 5) Bubă mare. 6) А 
lucra pământul. 7) Nu. 8) Adusesem aminte. 9) Regiune 
în Grecia. 11a) Poteci. 13) Cătat. 15) Puternici. 17) 
Grădină publică. 19) Ca la 29 orizontal. 20) Zeul soa- 
relui. 22) A cere de pomană. 24) Primul aviator. 27) 
Trei litere din „lată”. 28) Oraş în Peru. 30) Campion. 
31) Obiect necesar croitorului. 


Nicolaie 5. Gheorghe 


Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit 


"ёт mai jos mai multe grupuri de cuvinte. Іп fiecare grug. 
Sunt două cuvinte care au înțeles cu totul deosebit. De-o pildă: 

SOBĂ VATĂ CALD PIATRĂ RECE Cuvintele cu înțeles deo- 
sebit sunt: CALD și RECE. 


1) CERSETOR SĂRAC МПА SILĂ PITAC CRUZIME 
VAD RAI 

2) CHIBZUIT ВОМ STATORNIC  NESOCOTIT 
ADUNAT STRANS 

3) PLATNIC PROPRIETAR BOGAT FUNCȚIONAR 
CHIRIAŞ TAMPLAR FIERAR 

4) LINTE FASOLE CARNE TULBURE APĂ VIN 
BERE LIMPEDE STRAVEZIU | 

5) CLINTESC ASEZ PUN STAU INTEPENESC 
BEA INGHIT SORB 


Отопіте 

1) O fetiţă cu o rochie. . . . . mănâncă cu poftă 
„гиз: Zalupca Constanța 

2) Cu o mână bea apă dintrun ..... . şi cu 

alta se ţinea la ochi căci avea un. . . . . care il durea. 


Ligya Dragomerescu — Buzău 


3) Cànd a fácut baie in . . . . era cát p'aci sá 
. . $i sá se loveascá ráu. 

Georgescu M. Savin—Loco 
4) Uliul vede.niste puișorii şi se. . . .la ei, prin- 
zându-i foarte . 


Stănescu Eugenia 


6) In timp cese. . . . cozonacii, mama isi face la 


BAE 1m. s. 
Beatrice Leibovici — Traian - Val 
7) Аай um vu. s de flori si imi place foarte 
mult să mănânc. . . ... regal. Ce are scripca cu 
iepurele ? 


Moise Goihman 
L2 е 
Enigma 
Schimbând izvorul unei ape curgătoare, care desparte 


Europa de Asia, veţi căpăta о apă stătătoare din Asia. 


Puica Margareta С. Dolinescu — Bârlad 


Carte de vizită 
Dody H. Starch — Târgoviște 


Ce este „domnul” din cartea de vizită ? Veţi afla 
intrebuinfánd literele care formează numele lui. 


N. R. рат semnificaţiile următoare din jocul „Ursul“: 
11 orizontal) Duşmănie, 14 orizontal) apă în Franţa. 

In „Jocul silabelor* dela „Deslegaţi-le singuri“, in 
loc de SI avem SI. 


Premianfii pe luna Martie, din Capitală, sunt ru- 
дай să se prezinte personal la redacţie spre a reclama 


premiile cástigate. 
cod ani s Ма 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂŞENIE AL COPIILOR 


оғ 


lonei Comănescu 
ani 


de One cue 


Mircea-Mihail Munteanu Georgel Vlăşceanu Zizi Slaifer 
ani si 9 luni 2 ani și 2 luni 3 ani 


Mari» Riky Solomon Charlote Zilberman ша Сосифа sí Marioara Mărăcine 
3 ani și 2 luni luni 3 ani și 4 ani 


(EPPAM ГІТ 


IN AVION 


Aceasta este ultima carte de Moș Nae. Prețul 5 lei 


De-ale iíncepátorilor 


minelor 
Adaptare din limba franceză. 


Stăpânitorul 


E mult, e mult de-atunci... Intr'un castel așezat pe 
malul Argeșului tráia voevodul loan, cu cei trei fii ai 
săi, Mihnea, Stefan si Mihai. : 

Când sosi clipa împărţirii bunurilor sale între copiii 
săi, el hotărî să lase averea aceluia dintre ei care 
va dovedi mai multă înţelepciune într'o încercare pe 
care hotărâse să le-o dea. De-aceca, îi adună, într'o zi, 
in sala de arme a palatului său, si le zise: 

,Felii mei, sfârşitul apropiat, ori greutatea anilor mă 
vor sili să las conducerea întinsei mele moşii. Insă tre- 
bue ca aceasta, pentru a putea line piept dușmanilor 
care o primejduesc, să rămâe în mâinile unui singur 
stăpân, care mă va urma şi va fi mai mare între fraţii 
săi. Cunosc bine ajunsurile şi neajunsurile voastre; totuși, 
vreu să fiu drept, printr'o încercare hotărâtoare, pentru 
a nu mă înşela. Faceţi o călătorie de un an în [ага care 
ă atrage mai mult si întâlniţi-vă aici, după un an, tot 
pe vremea asta. Acela, care va fi găsit mijlocul cel mai 
bun de a da oamenilor fericirea si bogăţia, va fi urma- 
sul meu 14 

Cei trei tineri isi luară rămas bun dela tatăl lor si 
plecară la drum, fără a şti încotro s'o apuce. Toţi trei 
erau buni şi milosi si nu se dădeau nici odată la o parte 
de а ajuta pe nenorociţii pe care îi întâlneau. Astfel, 
mergând de-a lungul Argeșului, zăriră un om, al cărui 
trup, slab si pocit, susținea un cap nespus de mare. А- 
cest pitic scotea gemete triste. Călătorii nostri se арго- 
piară, pentru a cunoaște pricina vaetelor sale şi văzură 
că el avea un picior prins într'o сарсапа puternică. 
П sloboziră îndată si se pregătiră să-şi urmeze calea, 
când piticul le zise: 

.M'ati scăpat, tineri voevozi, de la o moarte crudă, 
pentrucă un vrăjitor rău, duşmanul meu, m'a făcut să 
cad în această сарсарӣ, pentru a mă ucide. Eu nu mă 
pot împotrivi lui, pentrucă el este mai puternice decât 
mine, când mă aflu pe pământ. Eu sunt unul dintre a- 
ceia care stăpânesc minele adânci. Cum vă pot fi folo- 
sitor si cum vă pot răsplăti pentru binele pe care mi 
l-aţi făcut ?* 

Cei trei fraţi îi spuseră voinţa tatălui lor şi hotărâ- 
rea pe care о avea de a cutreera lumea, pentru a găsi 
ceeace ar putea fi mai de folos pentru fericirea oamenilor. 

„Atunci, prieteni, nu mai mergeţi mai departe, eu 
însumi vreau să vă arat bogăţiile noastre și vă veţi alege 
ceea ce vă va fi mai pe plac“. 

Piticul lovi pământul cu piciorul şi călătorii văzură 
deschizându-se o peşteră adâncă, în care îi pofti să in- 
tre. Peștera era plină de diamante, de drugi de aur şi 
de niște pietre negre și lucitoare, puţin plăcute. 

„lată, zise piticul, bogăţiile noastre. Voi cunoaşteţi 
aurul și diamantele; cât despre aceste pietre negre, pe 
care noi le numim cărbuni de pământ, ele pot da omului 
focul cel mai fierbinte şi pot ţine locul lemnului, care, 


Revistă săptămânală nali pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 


LEI 


încetul cu încetul, piere depe faţa pământului. Alegefi-và 
ce doriţi. 

— Eu aleg diamantul, strigă Mihnea. 

— Si eu aurul, zise Stefan. 


— Nu-mi rămâne altceva, adăogă Mihai, însă iau cu 
plăcere acest cărbune de pământ, care îmi pare mai 


folositor“. 

Frații săi începură să râdă și-l luară peste picior, 
însă piticul zise cu înţeles: 

„Cine râde la urmă, râde mai cu haz“. 

Bătu din nou din picior şi cei trei tineri se pome- 
niră într'o câmpie, nu departe de castelul tatălui lor. 
Se înapoiară îndată la acesta, care fu mirat de o întoar- 
cere atât de grabnică. Copiii săi îi povestiră întâmpla- 
rea, care le esise în cale şi alegerea pe care o făcuseră. 

„Aţi avut un an, le zise Ioan, pentru a-mi face cu- 
noscute descoperirile voastre; voi aștepta deci să treacă 
acest an pentru a lua hotărârea mea. In această vreme, 
veli putea arăta care dintre alegerile voastre este mai 
bună“. 

Această încercare fu făcută. Mihnea şi Ştefan sfâr- 
şiră îndată comorile lor, în timp ce Mihai prelucră, cu 
ajutorul minelor, cărbunele de pământ, care era partea 
sa. Peste puţină vreme, locuitorii ţării simţiră bineface- 
rile acestei descoperiri, care mai târziu avea să dea nas- 
tere industriei. 

Mihai fu cel ales de tatăl său pentru a-l urma. 


I. BLOCK 
Nesupun ere 


Tâmpilă e soldat. Cum intr'una din zile era liber si 
avea si ceva bani, se duse la teatru. In timpul repre- 
zentatiei, adormi. Când se trezi, un actor zicea pe scenă: 

„lată cinci zile de când suntem aci !* 

„Maică Precista, strigă Tâmpilă, sărind dela locul său! 
Eu, care nu aveam decât o zi permisie... 

Să ştii ca m'a dat dezertor !“ 

de MOTZEN ADOLF 


Serban si Uragan în avion 


Este a treia carte de MOS МАЕ. „ŞERBAN SI URAGAN 
IN AVION” povesteşte minunatele peripeții și aventuri ale 
unui Românaș, care, însoțit de un câine — Uragan — а 
făcut cu un avion construit de dânsul ocolul pământului, 
vizitând o mulțime de țări şi popoare si având parte de 
întâmplări din cele mai interesante. E o carte, care, de 
sigur, va plăcea foarte mult cititorilor, mai ales că îi dis- 
trează si în acelaș timp îi învață o mulțime de lucruri folo- 
sitoare. 

Prețul unui volum format mare, împodobit cu multe 
vederi şi având o dublă copertă în culori, lei 50. De vân- 
zare la toate librăriile. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


а - - Leil 200 
Pe şase luni.. . . . Тоо 
Ре trei ішті CA MEN E Zo 


Ре ип an 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA, 


Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
ТЕКЕҒОМ.:3-84- 30 


* 


REDACȚIA $1 


200 LE 


1 AN 
ABONAMENTE: 100 , 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT 


INTERZISĂ 


SCOPRI1LOPR 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


27 Maiu 1936 No. 642 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
ІМ STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Uitucilà caută Luna Bucurestilor 


sa dar, asa cum am pomenit săptămâna trecută, 
Uitucilă a aflat si el despre „Luna Bucurestilor* 
și s'a hotărât să meargă să o viziteze. 

„E ceva frumos de văzut acolo, ca să nu-mi 
pierd vremea de pomană ?* mă întrebă el. 

L-am asigurat că e frumos, că sunt pavilioane inte- 
resante, cá е un lac de toată frumuseţea, cu două insule 
pe el, că sunt bărci cu care te poli plimba pe lac, că 
că sunt alei bine pavate, că, în sfârşit, totul e frumos 
si interesant. 

„Dacă-i aşa, îmi zise el, merg chiar astăzi după 
amiazi. 

— De ce nu laşi pe mâine, ca să mergem îm- 
preună? l-am întrebat eu. 

-- Pentrucă până mâine mi-e teamă că uit ori mă 
apuc de alte treburi“, îmi răspunse Uitucilă, a cărui 
treabă este să facă în toate zilele câte o nouă boroboatà. 

In adevăr, în după amiaza aceleiași zile, Uitucilă a 
pornit să meargă la „Luna Bucureştilor“. Uitase însă cu 
ce tramvaiu sau cu ce autobuz se merge până acolo. 
Inchipuindu-si însă că toate tramvaiele şi toate auto- 
buzele duc la „Luna Bucureştilor“, se urcă în primul 
tramvaiu ce-i esi înainte. „Până unde mergeţi 7% îl în- 
trebă încasatorul, vrând să ştie ce fel de bilet să-i dea. 

„Până la capăt", răspunse scurt Uitucilă. Incasatorul 
îi dete biletul cerut, fără să mai întrebe alt ceva. 

S'a întâmplat însă că vagonul acela de tramvaiu 
mergea la Bucureştii Noui, o comună — spunem aceasta 
mai ales pentru cititorii din provincie — care se găseşte 
іп apropierea orașului Bucureşti. Străbătând Calea Gri- 
viței, trecând ре la cimitirul Sfânta Vineri si de acolo 
mergând înainte, vagonul de tramvaiu ajunse, în sfârșit, 
la Bucureștii Noui. Toţi călătorii se deteră jos din tram- 
vai si Uitucilă făcu la fel. Merse puţin drept înainte si 
văzu o berărie, 

„Bine s'au gândit ăştia dela „Luna Bucureștilor“ si 
au pus о berărie chiar la intrarea în Expoziţie. Simţeam 
că mi-e foame şi sete.“ 

Asa îşi vorbi Uitucilă, intrând în grădina berăriei 
si așezându-se la masă, A comandat niște mititei si o 
halbă de bere. Dar tot bând si mâncând, își zicea: „5а 
nu uit să vizitez Expoziţia, să vizitez pavilioanele la 
rând si să та plimb pe lac cu barca. Ba chiar imi pare 
rău că nu mi-am luat costumul de baie, fiindcă eu, 
care sunt un înotător atât de straşnic, nu m'as fi dus 
cu luntrea, ci as fi înotat dela un capăt la capătul 
celalt al lacului.“ 


la masă şi porni mai departe, crezând că 


După ce isprăvi de mâncat si de băut, se sculá de 
intră în 
Expoziţia „Lunei Bucureștilor“. Dar nici nu făcuse câţiva 
pași, că fu oprit de chelner, care îi zise: „Domnule, aţi 
uitat ceva. 

— Се am uitat? întrebă Uitucilă. Umbrela, bastonul 
sau, poate, pălăria ? 

-- Хай uitat nici umbrelă, nici baston, îi răspunse 
chelnerul, fiindcă тар avut. Cât despre pălărie, nu ştiu 
dacă aveţi obiceiul să purtați două pălării una peste 
alta, fiindcă văd că aveţi în cap o pălărie. 

— Dacă-i asa, totul e bine“, zise Uitucilă, vrând 
să-și vadă mai departe de drum. Dar chelnerul îl opri 
din nou, zicându-i : „Nu este chiar aga de bine, fiindcă 
ali uitat să plătiţi ce aţi mâncat si ce afi băut. 

Se poate să fi uitat aşa ceva ?! făcu Uitucilă 
mirat. Eu care nu uit nici o dată.“. 

Avea de plătit patruzeci de lei. Insă el care nu uită (?) 
nici o dată, a dat chelnerului un ban de o sută de lei, 
dar uitând să ceară restul, s'a grăbit să plece, în 
dorinţa de a vizita cât mai repede Expoziţia ,,Lunei 
Bucureştilor“. Mergea pe şosea, vedea de o parte și de 
alta a drumului case modeste, dar nu zărea nici urmă 
de pavilioane, de lac sau de ceva care să semene a 
Expoziţie. 

lată însă că tot mergând așa, ajunse la o fabrică. 
„Aici trebue să fie Expoziţia“, își zise el şi vru să intre 
în fabrică. Dar un Albanez, care era portar, îl opri, 
zicându-i: „Nu e voe ! 

— Dece să nu fie voe? întrebă Uitucilá. Nu cumva 
s'a închis Expoziţia ? 

-- Aicea nu e nici o Expoziţie“, îi răspunse Alba- 
nezul încruntându-se, fiindcă își închipuise că Uitucilă 
vrea să-şi râdă de el. 

Uitucilă umblă şi căută până seara prin Bucureștii 
Noui, dar— așa cum se înţelege dela sine—n'a putut 
să dea de Expoziţia „Lunei Bucureștilor“, care este la 
Sosea, iar nici decum la Bucureștii Noui. 

Seara târziu se înapoie cu tramvaiul, veni la mine 
obosit si supărat si îmi zise: „Ştii cá e o minciună 
toată chestia cu Luna Bucureștilor. Am căutat-o peste 
tot şi n'am găsit-o.“ 


VINTILA BRATU 


eut 


ІСА 


PRIN T ES$ 


22-40» 


Roman Яе Н. Е. BURNETT 


In mintea Sarei se formă un sentiment ciudat despre 
păpuşa sa Emilia, care stătea mereu nemișcată si pri- 
vea nepăsătoare la tot ce se petrecea în juru-i. Senti- 
mentul acesta se născu într'unul din momentele de 
disperare. Sarei i-ar fi plăcut mult să creadă ori să se 
prefacă a crede că Emilia îi înțelege durerile şi o com- 
pátimeste, Simfea o adâncă mâhnire la gândul că singura 
sa іоуагӣѕе nu simte si nu aude nimic. Din când în 
când, o punea ре un scaun, iar са, așezându-se іп 
vechiul fotoliu roșu, o privea ţintă si se silea să-și în- 
chipue tot felul de lucruri în legătură cu Emilia. 

Sara şedea privind păpuşa, până ce în ochii săi 
mari se vedeau priviri de un fel de teamă, mai ales în 
timpul nopţii, când totul era asa de tăcut si liniştit si 
când singurul sgomot din odăiţa еі era făcui de ţârâitul 
şi alergáturile din perete ale familiei domnului Soricovici. 
Printre alte închipuiri ce-şi făcea, Sara se silea să-şi 
inchipue că Emilia este o vrăjitoare bună, care о 
ocroteste. j 

Uneori, pe când stătea în fața pápusei, privind-o 
. ore întregi, si pe când inchipuirea ei о lua razna de 
tot, Sara îi vorbea si îi punea tot felul de întrebări, 
aşteptându-se ca Emilia să-i răspundă. Insă Emilia 
continua să tacă. 

„La urma urmelor, ізі zicea Sara, căutând să se 
consoleze în chipul acesta, nici eu însămi nu răspund 
totdeauna. Ori de câte ori îmi stă în putere, nu dau 
nici un răspuns. Când oamenii te insultă, nimic nu e 
mai bine decât să taci din gură, mărginindu-te să-i 
priveşti şi să te gândeşti. Miss Minchin îngălbeneşte de 
månie ori de câte ori mă port în felul acesta, miss 
Amelia se uită speriată si la fel fac si elevele. Сапа-ай 
puterea să te stăpânești şi să nu te aprinzi de mânie, 
oamenii văd că eşti mai tare decât dânşii, din pricina 
că ai voinţa stăpânirei de sine, pe când ei n'au această 
voinţă, asa că spun prostii, de care mai târziu se căesc 
că le-au spus. E adevărat că mânia esteo putere, dar e 
o putere mai mare, atunci când dovedesti că o poli 
stăpâni si că nu-i dai drumul. E foarte bine când nu 
răspunzi duşmanilor. Eu una nu le răspund aproape 
nici o dată. Se poate că Emilia îmi seamănă mai mult, 
decât semăn ей cu mine însămi. Se poate că ea nu 
vrea să răspundă nici prietenelor sale, ci ţine totul 
ascuns în inimă”. 

Insă, cu toate că Sara căuta să se consoleze cu 
astfel de credinţă, totuşi, nu era mulţumită decât pe 
jumătate. Când după o zi lungă şi o muncă grea, în 
care fusese trimisă peste tot, une ori să facă tot felul 
de cumpărături la depărtări mari prin vânt, prin frig 
şi ploaie și când, după ce se întorcea răzbită de ploaie 
şi flămândă, era trimisă din nou, de oarece nimeni 
nu vroia să fie seamă că sărmana de ea nu este decât 
un copil, că piciorusele ei subțiri îi sunt obosite si 
corpul plăpând îi este îngheţat. Când, în loc de cuvinte 
de mulțumire, nu se alegea decât cu priviri de dușmănie 
si vorbe de ocară. Când bucătăreasa, o ființă de rând, 
se purta cu ea cu toată grosolănia. Când miss Minchin isi 
descărca pe ea furia de care era cuprinsă si când, іп 
sfârşit, observa că elevele își râd între ele, văzând-o 
cât e de pipernicită si de prost îmbrăcată — în astfel 
de momente Sara nu-și putea potoli durerea, mândria 
jignită si inima sfâșiată șezând numai în faţa Emilici 
şi privind la această păpușă, care continua să stea 
tăculă și nepăsătoare. 

Una din aceste seri, când degerată de frig și pră- 
pădită de foame, se întoarse la odáifa sa, clocotind de 
necaz şi mânie, privirea nepăsătoare a Emiliei îi se 
páru asa de batjocoritoare, braţele si picioarele ei umplute 
cu táràfe așa de infepenite, cà Sara își egi cu totul din 


+ 


12. Domnul din India === 


In româneşte de MARIA SOREL 


fire. Simfi că este mai singură decât ori când, cá n'are 
pe nimeni pe lume — nici măcar pe Emilia. 
Se asezá în faţa Emiliei si zise: „Acum, trebue să mor!,, 

In loc de răspuns, păpuşa continua să privească 
rece şi nepăsătoare. 

„Nu mai pol îndura traiul acesta, зе văetă mai 
departe biata Sara, care tremura toată. Imi dau seama 
că am să mor. Mi-e frig, hainele și trupul îmi sunt ude 
şi nu mai pot de foame. Am umblat toată ziua, fără să 
mă odihnesc o clipă, iar răsplata mea este că sunt 
certată şi ocărâtă de dimineaţa până seara târziu. Si 
din pricina că n'am putut găsi ceeace bucătăreasa mă 
trimisese să cumpăr în ultimul moment, n'a vrut să-mi 
dea măcar cu ce să-mi potolesc foamea. Pe stradă tre- 
cătorii râd de mine, de oarece pantofii mei vechi si 
rupli mă fac să alunec si să cad іп noroiu. Iată, si 
acum sunt toată plină de noroiu. lar сеісе mă văd, ісі 
râd de mine. Auzi, Emilia?” 

Tot tânguindu-se în felul acesta, Sara privea la 
ochii de sticlă si la chipul de porțelan al Emiliei, dar 
de o dată fu cuprinsă de o mânie nestăpânită. Ridică 
mâna şi cu o lovitură sălbatecă trânti jos la pământ 
pe Emilia. Apoi, isbucni în lacrimi $i în suspine sgo- 
motoase — ea, care n'a plâns nici o dată. j 

„Ми esti decât o раризс! îi striga ea. Nimic alt 
ceva decât o pápuse, о рариве, о păpuşe! Nu-ţi pasă 
de nimic. Ai numai tărâțe în capul tău si în corpul 
tău. N'ai avut nici o dată o inimă. N'ai simţit nici o 
dată nimic. Eşti o păpuşe, nimic altceva decât o pápuse!" 

Emilia zăcea la pământ, având picioarele îndoite 
deasupra capului şi o nouă sgârietură în vârful nasului. 
Totuşi, nu-și pierduse nici cumpătul, nici demnitatea. 
Sara își ascunse faţa cu mâinile. Din perete se auzea 
cum soarecii se urmăresc, se luptă între dânșii, ţârâie 
бі іра. Pe semne, domnul Soricovici pedepsea cu bătaia 
pe vreunul din copiii săi. 

Plânsetul si suspinele Sarei se potoliră treptat, 
treptat. Se miră ea însăși cum de se întâmplase că nu 
s'a putut stăpâni, ca, care n'avea astfel de apucături. 
După puţin, ridică din nou capul si privi la Emilia, care 
părea că o priveşte cu colțul ochilor. Nu ştiu cum se 
face, са de rândul acesta Sarei ЇЇ se păru că Emilia о 
privește cu un sentiment de simpatie. Se plecă şi o ridică 
de jos, fiind cuprinsă de remușcări. Ba chiar pe buze 
îi apăru un zâmbet. 

„Nu e din vina ta că езіп o pápuse, îi zise ea cu un 
suspin de supunere. Tot asa cum nu pot fi de vină пісі 
Lavinia şi Jessie că sunt rele şi proaste. Dumnezeu nu 
ne-a făcut pe toţi la fel. Poate că e mai bine că tu ai 
corpul plin de tărâţe”. Apoi o sărută, îi potrivi din nou 
госһ а si o puse iarăşi pe scaun. 

Sara dorea foarte mult să se mute cineva în casa 
cea goală de alături. Dorea din pricina ferestrei, care 
era in fața ferestrei dela одаја sa. Credea că o să fie 
аза de frumos ziua când fereastra aceea se va deschide 
şi va răsări capul unei ființe omenești. 

„Dacă văd cá pe fereastră se iveşte un chip drăguţ, 
îşi zicea Sara în gând, i-as putea da „bună dimineaţa” 
şi pe urmă Sar putea întâmpla tot felul de lucruri plă- 
cute. Dar se înțelege са іп odăița, care este în fața 
odăiţei mele, mar putea locui decât vreuna din servi- 
toarele, care sunt puse la muncile cele mai grele”. 

In sfârşit, într'o dimineaţă, pe când Sara se întorcea, 
după ce făcuse cumpărături la bácan, la măcelar si la 
brutar, văzu, spre marea ei bucurie, că în timpul cât ea 
era dusă prin oraş, un camion plin cu mobilă se oprise 
la poarta casei de alături, poarta fusese larg deschisă, 
iar oameni cu mânecele suflecate cărau mereu din ca- 
mion bagaje grele si tot felul de mobile. 


БҮ жу, а-ы me 


„S'a făcut! zise Sara. Саза а fost în adevăr închi- 
riată ! Sper cá în curând voi vedea ivindu-se la fereastra 
din pod un chip drăguţ”. 

Ba chiar i-ar fi făcut plăcere să stea şi ea în grupul 
trecătorilor, care se opriseră pe stradă, privind la ceice 
cărau mobilele din camion. Se gândea că dacă ar putea 
să vadă ceva din mobile, ar putea ghici cam ce fel de 
oameni sunt nouii chiriaşi. 

„Mesele şi scaunele d-rei Minchin, își zicea Sara în 
gând, seamănă întocmai cu dânsa. Imi aduc aminte că 
îmi venise gândul acesta chiar în momentul în care am 
văzut-o, cu toate că atunci eram aşa de mică. După 
aceea, i-am povestit lui tăticu, iar el a făcut haz si a 
râs, dar mi-a spus că este de aceași părere. Sunt sigură 
că Familia cea mare are fotolii în care te simţi foarte 
bine şi divanuri moi şi că hârtia cu flori roșii, cu care 
sunt tapetaţi pereţii lor, este ca şi dânşii. In casa Fa- 
miliei mari totul trebue să fie frumos, plăcut și să aibă 
un aer de mulţumire”. 

In aceiași zi, Sara a fost trimisă ceva mai târziu 
la o prăvălie de zarzavaturi, ca să cumpere pătrunjel, 
iar când esi prin scara dela subsol, inima îi bătu tare 
în piept, fiindcă vedea la casa de alături lucruri ce її 
erau cunoscute. Mai multe mobile fuseseră scoase din 
camion şi aşezate pentru moment pe trotuar. Văzu, 
printre altele, o masă frumos sculptată de lemn din 
India, câteva scaune la fel şi un paravan acoperit cu o 
bogată broderie orientală. 

La vederea acestor lucruri, Sara fu năpădită de un 
sentiment dureros de dragoste de casă. Mobile la fel 
văzuse еа în India. Ba chiar miss Minchin îi luase si 
işi insusise un pupitru frumos sculptat, pe care tatăl ei 
îi trimisese din India. 

„Frumoase mai sunt mobilele acestea! zise Sara. 
Judecând după ele, stăpânii lor trebue să fie oameni 
bogaţi”, 

In toată ziua aceea, căruțele, care aduceau mobile 
veneau una după alta. Din pricina aceasta, Sara a avut 
de câteva ori ocaziunea să vadă cam ce fel de lucruri 
aveau nouii chirasi. Apoi, judecând după calitatea si mul- 
tfimea de mobile, ea vedea că avusese dreptate, când 
spusese că stăpânii lor trebue să fie oamenii bogaţi. In 
adevăr, toate mobilele erau bogate si frumoase, iar о 
bună parte era din ţările din. Orient. 

Aşa, Sara văzu că din căruţă se scoteau covoare mi- 
nunate, pături şi perdele de mare preţ. tablouri de pic- 

"tori vestiți si aşa de multe cărţi, că puteai face cu ele 
biblioteci întregi. Intre altele, mai era şi o statue a ze- 
ului indian Buda, pusă într'o firidă de toată frumuseţea. 

„Fără doar şi poate, vreun membru al acestei fami- 
lii trebue să fi fost in India, isi zise Sara în gând. Se 
vede că sau obișnuit cu lucruri din India şi cà fin la 
ele. Ce bine imi раге! Simt ca şi cum mi-ar fi prieteni, 
chiar dacă nu se arată nimeni la ferestruica din podul 
casei“. 

In seara aceleiași zile, când fusese trimisă de bucă- 
tăreasa, ca să cumpere lapte, căci biata de ea nu era 
cruţată dela nici o muncă si dela nici o osteneală, văzu 
ceva ce-i făcu o plăcere şi mai mare. Bărbatul voinic şi 
bine făcut, care era tatăl copiilor din Familia cea mare, 
venind de afară, intră, par'că ar fi fost acasă la el, în 
casa cea nou închiriată. Intră pe poartă şi urcă scările. 
Se vedea bine că intră într'o casă unde, din ziua aceea, 
sar fi dus regulat. Stătu destul acolo, însă egind de 
câteva ori, ca să dea porunci și îndrumări oamenilor, 
care cărau mobilele. Făcea aceasta cu aerul unui om, 
care are dreptul să facă așa ceva. Nu încape îndoială 
că trebuia să fie un prieten de aproape al nouilor chi- 
riasi. 

„Dacă chiriaşii aceştia au copii, își zicea Sara іп 
gând, copiii din Familia cea mare vor veni negresit să 
se joace cu dángii. Ba se prea poate ca, aga, din plácere, 
ва se urce $i la odáifa din podul casei*. 

Dupá ce s'a inoptat si dupá ce a isprávit cu toate 
treburile ce avea de fácut, Becky veni sá viziteze pe to- 
varása sa de nenorociri gi să-i aducă tot felul de vesti. 

„Miss Sara, ii zise ea, casa de alături a fost închi- 
riată de un domn din Nindia (in loc de ,India*). Nu 
ştiu dacă la faţă este ori nu este negru, ştiu numai că 


este Nindian. E foarte bogat, e bolnav, iar tatăl copiilor 
din Familia cea mare este omul care îngrijește de tre- 
burile lui. Am aflat că ar fi avut necazuri mari şi că 
din pricina aceasta s'a înbolnăvit şi a ajuns să fie mereu 
trist. Am mai aflat însă că se închină la idoli. E un 
păgân şi se închină la lemne бі la pietre. Am văzut când 
cărau în casă o statue de lemn. Ar trebui să-i trimită 
o carte de rugăciuni“. 

Sara nu-şi putu ţine râsul. „Nu cred, zise ea, ca 
domnul din India să se închine la statuia de lemn. Insă, 
multă lume are astfel de statui, pentrucă sunt intere- 
sante de văzut. Şi tatăl meu avea o statue frumoasă, 
dar пи se închina la ea“. 

Insă Becky era mai de grabă închinată să creadă 
că noul vecin este „păgân.“ Așa ceva ii suna ei mult 
mai plăcut la ureche decât dacă și „Nindianul“ acela ar 
fi creştin, care ar merge la biserică, aşa cum merg toţi 
creștinii. In seara aceea a stat târziu іп odăița Sarei si 
a vorbit tot timpul despre „Nindian“, despre cum аг a- 
răta la chip el si solia sa, dacă ar fi avut soţie, despre 
cum ar fi copiii lor, dacă ar fi avut copii. 

Sara înţelese că Becky dorea ca acești copii să fie 
negri la chip, să poarte lurbane si — asemeni părinţilor 
lor — să fie cu toţii păgâni. 

„Miss, zicea Becky, n'am avut nici o dată vecini de legea 
păgână, aşa că doresc mult să văd cum trăesc oamenii 
aceştia“. 
> А fost пеуое să treacă mai multe săptămâni până 
ce i s'a îndeplinit curiozitatea. S'a aflat însă atunci că 
„Nindianul“ n'avea nici soţie, nici copii. Era un om care 
trăia singur de tot, avea sănătatea sdruucinată si era 
frământat de un necaz mare. 

Intr'una din zile, o trăsură se opri la poarta casei 
în care locuia domnul din India. Din trăsură se dete mai 
întâiu jos tatăl copiilor din Familia cea mare. După el 
se cobori o infirmieră în uniformă. După aceea, veniră, 
esind din casă, doi servitori. Aceştia veniră să ajute pe 
stăpânul lor, ca să se dea jos din trăsură. 

Şi iată că, sprijinit de cei doi servitori, „Nindianul“, 
cum îi spunea Becky, se cobori la rândul său din tră- 
sură. Era un om palid si grozav de slab — ип adevă- 
rat schelet înfășurat în blănuri. А fost dus în casă, fiind 
mai mult purtat pe braţe. Mergând lângă el, tatăl copiilor 
din Familia cea mare părea foarte îngrijorat. Putin după . 
aceea veni şi trăsura doctorului, iar doctorul intră repede, 
ca să îngrijească de omul bolnav. 

„Sara, în casa de alături sa mutat un om g 
îi sopti Lottie la lecţia de limba franceză. Oare, n'o fi 
Chinez ? In cartea mea de geografie scrie că Chinezii 
sunt galbeni la faţă. 

— Nu, nu este Chinez, îi Sara tot în şoaptă. 
Arată galben, fiindcă e foarte bolnav. Dar să ne vedem 
mai departe de lecţia de astăzi. Spune-mi ce înseamnă: 
Non, monsieur. Je n'ai pas le canif de mon oncle? (Nu, 
domnule. N'am briceagul unchiului meu). 

Y Aceste este începutul povestei despre „domnul“ din 
ndia. 


(Va urma) 


д РИ. NC 
Се bune sunt prăjiturile. 


дее 


— 


—Ó (PPP 


Fetita care nu vroia să fie ea insási- 


М seara aceea, mica si drăguța. Geta nu se 

culcase singură, ci luase in pátuc si pe păpuşa 

sa Fifi. Fifi, era o păpuşă mare si îmbrăcată 

са о regină din alte vremuri. Geta tinea mult 

la Fifi, mai ales că era singura ei păpuşă. 
Tinea asa de mult, că în fiecare seară, сапа mamă-sa 
o culca in pat si o săruta, urându-i „noapte bună“, Geta 
ii zicea: „Те rog, mămico, sărută si pe Fifi, fiindcă si 
ea este fetița ta.“ 

Geta îşi trecu braţele în jurul păpuşei, închise ochi- 
şorii şi adormi... Dar, ce-i aceasta? lată că păpuşa Fifi 
sări din pat, trezi pe Geta si îi vorbi zicându-i: „Geta, 
află cà eu nu sunt păpuşe, ci о zână. Cere-mi, prin ur- 
mare, tot ce dorești, iar eu îţi voi îndeplini numai decât 
dorinţele. Să ştii numai că eu n'am să-ți dau nici un 
sfat, ci am să te las să-ţi alegi singură tot ce ifi dorește 
sufletelul.* 

Geta rămase mai întâiu ca înmărmurită. Să vor- 
bească Fifi, despre care ştia bine că este o păpuşă, şi 
să spună că e o zână! Avea de ce să se mire şi să se 
sperie micuța Geta. Insă, după ce státu câteva clipe in 
uimire si în tăcere, isi luă inima'n dinţi si întrebă pe 
Fifi: „Să fie oare adevărat cà esti zână? 

-- Cere-mi tot ce doreşti, îi răspunse Fifi, și ai să te 
incredinfezi cà sunt zână, văzând că cererile (i se înde- 
plinesc numai decât.“ 

Geta căzu pe gânduri, pe când Fifi o privea zâm- 
bind. „Се să-i cer? Ce să-i сег?“ se întreba Geta іп 
sinea sa. Deodată, îi veni un gând care îi se păru mi- 
nunat de frumos. li veni gândul să ceară ca еа să nu 
mai fie Geta, ci să fie Nina. Nina era o colegă de clasă 
a Getei, însă o fetiţă de oameni bogaţi, pe când părinţii 
Getei erau mai de grabă oameni săraci. 

Aşa, Nina nu mergea nici odată la şcoală pe jos, 
ci totdeauna intr'un automobil de lux şi însoţită de gu- 
vernantă. Apoi, în fiecare zi venea îmbrăcată în altă 
rochie. La școală, Nina povestea celorlalte eleve despre 
tot ce avea acasă. 

„Am, zicea ea, o odaie plină cu păpuşi şi cu tot 
felul de jucării. Am o ladă plină cu rochife si cămă- 
sute pentru pápusile mele. Am un dulap plin cu o mul- 
time de cutii cu bonboane. Mai am...“, dar Nina avea 
de toate, ca și cum ar fi fost o fiică de rege sau de 
împărat. 

De câte ori nu dorise Geta să fie si ea ca Nina! 
Totuşi, nu îndrăsni să ceară dintro dată zânei, adică 
pápusei Fifi, să о prefacă în Nina, сі se mărgini să-i 
zică: „Poţi să-mi dai o cutie de bonboane cu ciocolată?“ 

— Poftim!“ îi răspunse Fifi. Si Geta văzu cá are în 
mâini o cutie mürisoará si plină cu bonboanele cele 
mai gustoase. 

Văzând cât de іше i ға îndeplinit dorința, Geta se 
grăbi să ceară altceva: „Poţi să-mi dai o рариѕе mult 
mai mare si mai frumoasă decât păpuşa Fifi, care ai 
fost tu până mai acum câteva minute?“ Si Geta văzu 


stând înaintea sa o păpușă mai mare decât dânsa si de 
toată frumuseţea. 

Acum Geta era încredințată cà în adevăr Fifi e о 
zână şi că are puterea să-i îndeplinească orice dorinţă. 
De aceea, îi ceru lucrul ce i se părea cel mai greu si 
cel mai mare. „Zânişoară frumuşică, îi zise ea, nu vrei 
să faci ca eu să fiu Nina? 

— Si crezi са dacă esti Nina, ai să fii mai fericită? 

— 0, da, 4а!“ se grăbi să răspundă Geta. 

Și iată că Geta s'a văzul prefăcută în Nina. Se uită 
în jurul ei şi se pomeni într'o cameră mare şi împodo- 
bită foarte luxos. La ferestre erau perdele de mătase, 
pe mese de lemn de nuc sculptat vedeai vase de cristal 
pline de flori. Pe jos erau asternute covoare scumpe. 
Deschise câteva dulapuri şi văzu rânduri, rânduri de 
rochite frumoase si de cămășuţe împodobite cu dantelă 
fină. Pápusile şi jucăriile stăteau pe jos cu grămada. 

După puţin, o servitoare intră în cameră, aducân- 
du-i pe o tavă de argint ciocolată şi prăjituri. 

Insă, în loc de a se repezi la ciocolată şi la prăji- 
turi, Geta întrebă pe servitoare: „Nu merg astăzi la 
plimbare cu mămica, aşa cum merg în toate zilele? 

— Nu, domnişoară, îi răspunse servitoarea, mama 
dumitale a fost aseară la tealru, sa culcat târziu, аза 
că nu s'a sculat încă. Acum, după ce iei ciocolata, o să 
vie guvernanta, iar mai târziu о să vie profesoara de 
limba germană.“ 

Aceste veşti nu-i făcură Getei nici o plăcere. Când 
ега Geta şi nu Nina, n'avea nici guvernanlá, nici рго- 
fesoară de germană, ci dimineaţa venea mămica sa, 
care, după се o săruta, o ajuta să se îmbrace si să se 
spele, apoi ізі lua gustarea si pleca la şcoală. 

Geta începu, asa dar, să simtă că nu este o fericire 
chiar așa de mare să fie Nina. Dar pe când se gândea 
la lucrul acesta, iată că în cameră intră o cucoană 
înaltă, slabă cu ochii mici şi cu nasul lung si ascuțit. 
Era guvernanta. 

„Mai întâiu, îi zise ea Getei, să vedem dacă esti 
spălată bine pe faţă, pe mâini si ре gât si dacă ai un- 
ghiile curate.“ 

Tot vorbindu-i — si îi vorbea aspru, рагса ar fi 
supărat-o cu ceva — o sucea și o învârtea, ca să vadă 
dacă e bine spălată şi dacă e bine îmbrăcată. Și tot 
bombănea printre dinţi: „Hm, nu-mi place! Hm, văd că 
ai pe degete urme de cerneală !“ : 

Insă Geta, care acum era Nina, îi zise: ,Lasá-má 
să merg să văd ре mămica, fiindcă astăzi n'am văzut-o 
de loc. 

— Ai să o vezi la masă, îi răspunse guvernanta. 


/ 


erm