Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages101-150

Pisoiul scápat de moarte 


NTR'O zi rece şi ploioasă, mica şi dráügufa 
Sabina trecea pe stradă, Si iată că îi ajunge 
la ureche un fel de plânset şi geamăt. Sabina 
se apropie si vede pe jos un biet pisoiu slab 
şi flămând, că abia poate mieuna. 

Dacă am fi înţeles mieunatul său slab şi stins, am 
fi aflat despre soarta nenorocitului pisoiu. Am fi aflat, 
anume, că fusese asvárlit acolo de stăpânii lui, oameni 
fără pic де milă. Fusese asvárlit si lăsat să se descurce 
cum o putea. 

| Si cum ar fi putut să se descurce загтапш de el 
care abia împlinise o lună dela naștere ? 


De vorbă cu cititorii 


Pentra Coana Frosa.— Spunem tutulor, care continuă 
să ne scrie şi să dea lui Moş Nae sfaturi despre ceeace 
„trebue sau nu trebue să facă în chestiunea cu coana 

Frosa, că din ziua în care coana Frosa sa împăcat cu 
Haplea, noi nu mai avem dreptul să ne amestecăm. Tot 
ce putem face, este să dorim ca împăcarea între Haplea 
şi coana Frosa să ţină toată viaţa lor, аза ca să nu 
mai avem griji şi supărări. 

Mos Nae mai aduce la cunoștința cititorilor că de 
Paşti are де gând să invite la București si pe Haplea si pe 
coana Frosa. Atunci va invita și pe citiitoarele şi citi- 
torii din Bucureşti si din alte orașe și comune să vie gi să 
cunoască pe Haplea şi pe coana Frosa. Moş Nae are de 
gând să dea în cinstea lor un mare ceaiu snadant cum 
spune M-me Eufrosine de Hăpleşti. 

A. B. C, — Loco. — Mulţumim cá nu uiţi „Dimineaţa 
Copiilor“, care, precum spui aşa de drăguţ în scrisoarea 
d-tale, ţi-a dat „odinioară nenumărate clipe de bucurie“ 
Insă, „Legenda focului“, trmisă de d-ta, este prea lungă, 
pentru a încăpea la pagina destinată începătorilor. In 
afară de aceasta, te rugăm să ne dai numele d-tale, 
căci аза se obișnueşte, rămănând ca d-ta să semnezi cu 
pseudonimul ce ţi-ai ales. Mai bine ar fi să treci într'o 
după amiază — orele 6—7 — pe la Redacţie. 

Ghe. Ch. — Destul de bine scrisă, poezia „Așteptare“ 
nu este în genul literaturei pentru copii, ci se adresează 
altui public cititor. Asa dar, ne pare rău са nu o putem 
publica. 


quon 


De două zile si două nopţi stătea în acelaş loc dela 
marginea de trotuar. Dacă ar mai fi siat aşa încă o zi, 
ar fi închis ochii şi ar fi murit. 

Dar Sabina, fetiţă milostivă şi cu suflet bun, s'a 
apropiat de el, l-a ridicat şi mângâindu-l cu vorbe dulci, 
l-a dus acasă la ea. Părinţii Sabinei erau şi ei oameni 
milostivi, așa că i-au dat voe să păstreze pisoiul și să-l 
crească. 

Sabina l-a îngrijit, аза cum puţini pisoi sunt îngri- 
jiti. Dintr'un papuc vechiu al mamei sale mari i-a făcut 
pisoiului, pe care l-a botezat Negrișor, din cauza că 
avea blana neagră, un culcus. In papucul acela dormea 
Negrişor şi se simţea foarte bine. 

Lângă papuc i-a pus o strachină, din care laptele 
nu lipsea nici o dată. Si ce veselă şi fericită este Sabina, 
când dráguful ei Negrigor, pe care еа l-a scăpat dela 
moarte, bea prinzând cu limbufa, laptele din strachinà' 


A, M. 


DIMINEATA COPIILOR 


„DIMINEAŢA COPIILOR" oferă GRATUIT tuturor 
or cari se ABONEAZĂ în cursul lunei 
PEBRUARIE volume pentru copii din lista următoare ; 


C. Manolache. . . | Тсопца Zorinei. ..... LEI 30 - 
Adrian Maniu . . Irozii, cântece де stea » 20 
Horia Prundu . . Glume pentru copiii ... , 30 
Horia Prundu . . Cărticica Păsărilor . . . . , 30 
А. Petrescu. . . Neafá în Africa. . . . . e » 30 
A. Petrescu. . . Рајапије Ілдеі...... » 90 
A. Petrescu. Corina în vacanţă. . . . . » 125 
А. Petrescu. Папе! invacantá ..... » 35 
loa Pas ..... Familia Chiţ-Chiţ. . . . . » 50 
loa Pas ..... Păsărică draga mea . . . . , 40 
N.Pera ..... Floarea din Poveste. . . . „ 50 
lon Rotaru . . . .| Moara Piticilor. . . . . - 40 
Мова Rădulescu. .| Hoţul de Stele ...... 50 
Feliz s ssl ЖЕНА. ке ЕЕ ча ААЫА 40 
Мор Gr. Sfátosu .| Jucării .. . . . . . - - - 25 


сова ви 
Фећијс>, сүбеі numeroase Пзигорим în calori. 


Asa dar, prietenul meu si eu a trebuit să ne culcám 
amândoi іп acelaş pat. Insă, nici n'am pus bine capul 
pe pernă, са şi unul si celălalt am sărit in sus. Ne 
pişcaseră ceva pureci ? Sau ne infepasem de ceva Ace, 
uitate în perne? Nu, n'am simţit nici o pişcătură și nu ne-am 
înţepat de nimic. Am sărit însă in sus din altă pricină. 

Din perne sau de sub perne ne răsbise un miros 
așa de urât şi aşa de puternic, încât era să ne înăbușe. 

Am aprins lumânarea, de oarece, precum lesne vă 
inchipuiti, la Hăpleşti nu era nici atunci și nu este nici 
astăzi lumină electrică, şi am început să căutăm de 
unde venea mirosul acela nesuferit. Credeam că în pat 
murise vreo găină si fusese uitată acolo de luni de zile. 

Dar n'am găsit nici o urmă de găină sau de vreo 
altă vietate moartă. Nici măcar vreun şoricel... Ма tre- 
buit să căutăm mult: mirosul cel urât venea din tot 
patul. Venea din perne, din feţele de perne, din pătură, 
din saltea, ba chiar si din scândurile patului. 

Ce era de făcut ? Jos cu ele! lată ce era de făcut. 

Ceva mai încolo, se culcase, de sigur, pe jos, câr- 
ciumarul. Dormea, dar și sforăia, de ai fi zis că are în 
stomac o orchestră întreagă. Noi, adică prietenul meu 
şi eu, vorbeam tare, umblam prin odaie făcând sgomot. 
El însă îi dedea înainte cu dormitul si sforăitul. 

„Nu пе auzi, omule, cum ne chinuim?“ i-am strigat 
eu într'un rând, apropiindu-mă de dânsul. 

El sa mişcat. Am crezut са se trezeşte si se scoală. 
As, de unde! S'a întors doar pe partea cealaltă. și a 
schimbat notele sforăitului. Acum sforăia pe un ton mai 
subţire, mai ascuţit, care ili dedea pe nervi. „Fiirt! 
Fiiirt !“ Аза sforăia Stan Pocitu. 

Supăraţi că poate dormi cu tot sgomotul ce făceam 
şi cá, pe deasupra, sforăie de ne sfredeleste сгеегш, 
am aruncat pe el şi pătura, și pernele, şi salteaua dela 
patul nostru. Nici acum nu s'a trezit. 

L-am lăsat, аза dar, în plata Domnului și ne-am 
gândit ce am putea face, ca să mai dormim cât de cât. 
Din hainele noastre am făcut perne. Adică, le-am îndoit 
аза, ca să putem pune capul pe ele. Apoi, ne-am inve- 
lit fiecare cu pardesiurile. 

Am stins lumânarea, am închis ochii şi am încercat 
să adormim. Ba eu unul mi-am pus şi degetele în 
urechi, crezând că în felul acesta n'am să aud sau am 
să aud mai puţin sforăitul cârciumarului. De sigur, 
fiindcă scosesem salteaua, scândurile patului nu erau 
un așternut tocmai moale. Dar — vorba ceea: la drum 
ca la drum sau, mai bine zis, la Háplesti ca la Háplesti. 

Insá, nu stiu даса trecuserá cinci minute la mijloc, 
că prietenul m'a întrebat: „Ми simţi ceva pişcături? 

— Le simt rău de tot, i-am răspuns eu. 

— Hai să aprindem iarăși lumânarea.“ 

Am аргіпѕ-о, са să vedem... ce? Sute si sute de 
plosnife, unele mai mari, altele mici de tot, unele mai 
slabe si turtite, altele mai grase si umflate. „Се ne fa- 
cem?“ ne-am întrebat noi plini de necaz şi scârbă. Dacă 
nu ne-ar fi fost scârbă, le-am fi prins pe toate şi le-am 
fi vârât în gâtul, ba poate şi în gura lui Stan Pocitul, 
care, vrând să-și bată joc de noi, ne spusese că vom 
dormi împărăteşte în patul cumpărat de ocazie cu cinci 
ani în urmă. Dar nici prielenul meu, nici eu n'aveam 
curajul să punem mâna măcar ре o singură plosnifàá. 

Aşa fiind, nu ne rămânea alt ceva, decât să o şter- 
gem de acolo. Ne-am luat în grabă hainele, le-am scu- 
turat peste Stan Pocitu, pentru ca ploșniţele să cadă ре 
el, si am esit din odae, Uitându-ne la ceas, am văzut 
că era tocmai miezul nopţii. De altfel, am înţeles са 
este miezul nopţii si după alt ceva: toţi măgarii din 
Hăpleşti au pornit să sbiere, în aceiaşi clipă, par'că 
le-ar fi dat cineva semnalul. Am spus în capitolul din 
săptămâna trecută са, la Háplesti, măgarii {їп loc de co- 
cosi, sbieránd la orele la care cocosii au obiceiul să cânte. 

„Ce ne facem până se luminează de zi?* ne-am 
întrebat noi, stând în picioare în cârciumă, adică în 
partea cârciumei, unde Stan Pocitu primea pe clienţi. 


rima noapic la Häpie 


Prietenul meu zise: „Să-l trezim ре cârciumar, să-i plă- 
tim pentru pâinea ce am mâncat presărată cu sare şi 
pentru patul în care n'am putut dormi şi să plecăm de 
aici, unde nu e rost de dormit si odihnit. 

— Si unde sá mergem ? l-am intrebat eu. 

— Să mergem înainte $i să ne vedem de drum, ple- 
când din această comună Нарјези, unde nu poli găsi 
nimic de mâncare, dar unde te mănâncă miile de ploşniţe.“ 

Avea dreptate prietenul meu, dar era alt ceva care 
mă împiedeca să părăsesc MHăpleştii în noaptea aceea. 
Dacă aş fi plecat, însemna că trebuia să mă las de 
speranța de a vedea pe Haplea și pe coana Frosa şi de 
a le face cunoştinţa. Am spus doar că până atunci, eu 
nu-i văzusem şi nu-i cunoscusem. lar dacă am plecat 
din Bucureşti, іпѕо{іпа în excursia cu automobilul pe 
prietenul meu, o făcusem numai în dorința de a vizita 
comuna Hăpleşti si de a cunoaște ре Haplea si pe 
coana Frosa, despre ale căror isprăvi ştiam ceva, însă 
numai din auzite. 

Asa dar. cum să mă hotărăsc за plec, fără să-i văd 
şi fără să-i cunosc? Să pierd asemenea ocazie din pri- 
cina unor розпце şi din pricina că sforăia Stan Pocitu? 
Nu, nu mă puteam hotărî să fac lucrul acesta. La urma 
urmelor, o noapte trece repede. 

Cu astfel de gânduri, i-am zis prietenului meu: „Mai 
rabdă si tu. Uite, mai sunt câteva ore, până se lumi- 
nează de zi. Până atunci, ne putem odihni aici, în 
cârciumă. Punem fiecare câte două, trei scaune unul 
lângă altul si facem un fel de pat, pe care ne-am pu- 
tea întinde. După ce se luminează de zi, ne sculăm și 
mergem acasă la Haplea, unde ne culcăm si ne odihnim 
bine. Am auzit că — asta o spuneam așa dela mine, 
fiindcă n'auzisem nimic — Haplea are o casă frumoasă, 
încăpătoare si cu odăi de musafiri.* 

Prietenul meu a consimţit să-mi facă în voc. Am 
strâns, aşa dar, toate scaunele ce erau în cârciumă — 
dar să nu credeţi că erau scaune moderne ori scaune 
cum avem la locuinţa noastră dela oraş. De astfel de 
scaune nu ега nici pomeneală la „Marea cârciumă mo- 
dernă“ а lu? Stan Pocitu. Scaunele din cárciuma sa 
erau niște scáunase cu trei picioare, dintre care la сеје 
mai multe unul era rupt. 

Oricum, noi le-am strâns pe toate, am făcut două 
rânduri, punând scaun lângă scaun, apoi ne-am întins, 
având drept perne braţele noastre, şi am încercat să 
mai afipim. 

Adevărul este că, întru cât mă ,priveste, am si în- 
ceput să adorm. Am știut lucrul acesta, fiindcă începu- 
sem să visez. 

Se făcea că la Haplea era praznic mare și eram 
si eu рони, Mai visam са după masă s'a încins o horă, 
in care mă prinsesem si eu. 

„Lasă, Hapleo, ii ziccam eu, nu mă trage аза de 
haină, că, uite, joc si eu atâta cât pot.“ Insă, Haplea 
sau acela căruia îi spuneam Haplea, trăgea mereu şi 
din ce în ce mai tare. „Lasă-mă, omule! i-am strigat 
eu supărat. Nu vezi că-mi rupi haina 7“ 

Si fiindcă am strigat аза de tare în vis, m'am tre- 
zit... ca să văd că, în adevăr, cineva mă trăgea de haină. 
Numai că acest „cineva“ nu era nici Haplea, nici vreo 
altă persoană, ci un porc, unul din porcii cârciumarului 
Stan Pocitu. Intrase în cârciumă şi se apucase să mă 
tragă de haină. Pe semne, vroia să se afle în treabă. 

Nici prietenului meu de alături nu i-a mers mai 
bine. La el se dăduseră doi câini de-ai cârciumarului. 
Ba unul din câini îi cam înfipsese colții în pulpa pi- 
ciorului stâng, ceeace l-a făcut — pe prietenul meu, nu 
pe câine—să meargă schiopátànd vreo zece zile. 

Văzând că nu mai e rost de dormit sau măcar de odih- 
nit si că începe să se lumineze de zi, ne-am sculat amândoi 
şi ne-am spălat cu apă rece la fântâna din curtea cârciumei. 

lată ce bine am petrecut prima noapte la Hăpleşti. 


MOŞ NAE 


+ 


okan - 


PENTRU CUNOSTEREA POPOARELOR 


ЈЕ 


Un 
R 


119 
|" 
22? 


OMNII din trecutul Tárii noastre si mai ales 
Domnii din Moldova au avut de purtat multe 
răsboaie cu Tátarii, care intemeiaserá dincolo 
de Nistru un stat puternic, al cárui centru 
principal era peninsula Crimea. 


Tátarii erau un popor rásboinic, plin de curaj, foarte 
dârz la muncă, dar іп acelaș timp foarte poftitor de 
jaf si pradă. In vremurile trecute náváleau in ţările 
noastre arzând, măcelărind și jefuind tot ce le cădea în 
mână. Domnul, care i-a bătut mai rău pe Tătari,a fost 
Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei. 

Vechia patrie a Tătarilor a fost în Asia. şi anume 
în ţara numită Mongolia, аза că Mongolii şi Tătarii au 
aceiași origină, fiind fraţi între dânșii. 

Cam pe la anul 1200, Tătarii, conduși de vestitul 
Gengis-Kan, au pornit din Mongolia înaintând spre Apus, 
adică spre Europa, au cucerit o mare parte din Asia, 
întemeind o împărăție puternică. 

Sub fiul lui Gengis-Kan, Tătarii au pătruns în Europa, 
au cucerit Rusia, au trecut prin Bucovina în Ungaria, 
ajungând până la Budapesta. Apoi s'au întors prin Tran- 
silvania, de unde unele grupuri au trecut în Muntenia 


şi Moldova. Mai târziu s'au risipit prin diferite ţări. In 
România, Tătari sunt şi astăzi în Basarabia și în sudul 
Dobrogei. 


ATARI ŞI MONGOL 


Un alt şef vestit al Tátarilor а fost Tamerlan, care i-a 
bătut pe Turci, prinzând de viu ре Sultanul Baiazid, 
а cucerit toată. Asia Mică, Persia si o parte din India. 

Ca limbă, Tătarii vorbesc un dialect turcesc, iar ca 
religie sunt mahomedani. 

Пат câteva tipuri de Tătari si Mongoli. 
lată, sus e Tamerlan, șezând în scaun și având în jurul 
său soldati de pază si sfetnici — aceștia din urmă sed 
jos în genunchi. 

Vedem apoi două domnişoare tătare, tot din timpul 
ші Tamerlan, cărora un hoge bătrân le predă lecţii in 
grădină. 


T cde инники нн латына S ү PUS atges у 
A aA | " ЕС? 
| у ИЕ (ZA) | 
Ёё <= 
2 = 7 
2 aa е d. 


1 “ЖУУ ОУ 
мо fi 


Cei doi bărbaţi, care stau în picioare unul lângă 
altul, sunt doi boieri tătari din veacul al 17-lea (veacul 
al 17-lea înseamnă perioada de timp între anii 1600-1700). 

Grupul de patru oameni înarmaţi sunt răsboinici 


mongoli de acum vreo patru sute de ani în urmă, iar 
grupul de trei fără arme sunt Mongoli din zilele noastre, 


îmbrăcaţi în costumul lor. 
Stie—Tot 


en 


tic 


NOUL MÁGAR AL LUI HAPLEA 


Un măgar mai tânăr, sprinten, „Hai încalecă-l, măi Haplea!“ Mult nu stă pe gânduri Haplea, 


Haplea-al nostru cumpărase, mm (ісе lumea din Obor, ша Sare "ndatá voiniceste, 
Căci vestitul Urechilă „Haide 'ncearcá-(i armásarul, lar măgarul alt n'asteaptá, 
Potcoavele lepádase. Dacá-i iute la picior. Glont 'nainte o porneste. 


Fuge, calcá tot in drumu-i „Mai încet, mánca-te-ar boala ! Mai încolo'n drum záreste 
De-alte alea capucat. - j „Mai domol, mă!...* ţi-ai găsit, Mărăcini lungi s'asculiti, 

Vai, cum tremură Hăpliţă. ша Intr'o baltă plină toată ши Intră 'ntr'ingii — ѕсара Haplea 
Cum e galben, speriat ! De noroi mi l-a trântit. Cu nădragii găuriţi. 


ei deese ау "onus se "'ntoarce, ,Ajutor!* le strigá Haplea, Intrá'n crâşmă şi se pune 
= сосын -— ia Dar mai repede măgarul De pereţi să se izbeascá. — 
golind ceva pahare. Ba le sparge si paharul. Cap si oase să-i pleznească. 


eros 


Doi surzi la telefon. 


Primul surd: ,Alo! Acolo e casa d-lui Surdescu 7“. 

Surdescu: „Ми, domnule ! Aici e casa d-lui Surdescu*, 

Primul surd: „Rog să mă iertati. Am greşit n 
Credeam că acolo e casa d-lui Surdescu“. 


Patru pescari se întorc la casele lor, după ce au 
făcut un pescuit bun. Cei patru pescári sunt în desenul 
de faţă. Căutaţi-i, că îi veţi găsi. 


Luptă de cocosi. 


Care din aceşti doi cocogi, ce s'au repezit unul im- 
potriva celuilalt, credeţi că o să iasă biruitor ? 


Copiii de Eschimogi. 


Cu вйпіңа trasă de câini, Eschimosi 
au pornit prin zăpadă. Ei însă nu ştiu că în jurul lor 
sunt câteva animale nu tocmai blânde. Sunt, anume, doi 
urși albi, două foci si doi pinguini. Cáutafi-i în desenul 
de Гаја. 


doi copii de 


Cum а scăpat dela moarte. 


Un împărat al Persiei, pe hume Mamun, era foarte 
temut din pricina cruzimei si severității sale. Intro 
seară, sclavul, care servea la masă, vărsă din nebăgare 
de seamă o picătură de ciorbă pe haina împăratului. 

Impáratul aruncă sclavului o privire fulgerătoare, 
ceeace insemna pentru sclav condamnarea la moarte. 
Ce făcu atunci sclavul? Luă tot castronul де ciorbă şi-l 
vărsă pe capul împăratului, apoi o rupse la fugă. Fu 
însă prins si adus înaintea împăratului, саге îi vorbi in 
felul ce urmează: 

„Ştiu cá prima picătură de ciorbá ai vărsat-o, fără 
să vrei. Insă, cum de ai cutezat să-mi versi toată ciorba 
în сар? 

— Imălţate stăpâne, îi răspunse sclavul, ştii că ţi-am 
fost toată viaţa un sclav credincios, аза са mi-ar fi 
părut foarte rău să se afle că m'ai omorât, numai pentru 
o picătură de ciorbă ce ţi-am vărsat pe haină. De aceea, 
eu am făcut înadins ca vina mea să fie mult mai mare. 
In felul acesta, poporul va spune că ai avut dreptate să 
mă osándesti la moarte“. 

Inteleptul răspuns al sclavului potoli furia împăra- 
tului, care îi zise: „Mergi, ţi-am dăruit viafa!". 
Deşteptul Hăplişor ! 

Hăplişor se întoarse acasă, venind dela dentist. 

„Те mai doare dintele? îl întrebă coana Frosa. 

— Nu știu, mamă, dacă mă doare sau nu mă doare, 


răspunse desteptul Hăplişor. Dintele, pe саге mi l-a scos, 
a rămas la dentist“. 


Ghicitori şi întrebări си păc ген. 

Cum este un tigru care а máncat un om ? 

$ : 4 (19405) 
Care negustor isi loveste mai pufin marfa 7 
5 2. _ __(емојзне әр [азоцѕабәм) 

Două mame şi două fiice au cumpărat fiecare câte 
un buchet de flori pentru ziua de naștere a unei mătuși. 
Dar după ce fiecare şi-a pus buchetul pe masă, s'a văzut 
că nu erau în total decât trei buchete. Cum s'a întâmplat 


aceasta ? 
"(одоос ән 
i$ ошош 'алош ошош :0uDOSJod |ә појео озэациәд) 


ulte, plăcute si diferite _ 


"НЗ 


(ocosciul Crcastá-D 


— Poveste 


REASTÁ-ROSIE este un cocoşel, alb si frumos, 
dar tare neastâmpărat. Seamănă cu unii copii 
sburdalnici, care nu stau o clipă locului și 
n'ascultă de poveţele părinţilor lor. Biata mama 
cloşca trebue să se Пе mereu de el şi să-i 
spună toată ziua: „Ми fura mâncarea lui Bubică! E un 
căţel. care nu știe de glumă... Nu te băga printre pi- 
cioarele Motatei ! E о găină bătrână si ursuzà.* 

Creastá-Rosie răspunde zicând: „Ра, da, mümico!* 
Apoi, clipind şiret din ochi, se preface că ascultă de 
тата-ва. Insă fraţii lui bombăne nemulţumiţi : „Ма- 
mico, tu fii la Creastü-Rosie mai mult decât la noi si 
numai lui ii duci de grije. 

— Nebunilor! le zice ea. О mamă ţine deopotrivă la 
toţi copiii.“ Zicând acestea, iată са mama cloşcă prinde 
din sbor un fluture usuratic, îl pune jos înaintea puişo- 
rilor şi îi cheamă, ca să-l mănânce: „Cot! Сон“ 

Curtea e plină de soare. Gàinile sgârie pământul, 
păsările se dau jos din pomi, ca să ciugulească rămăşi- 
tele din mâncarea puilor, iar o frumoasă pisică neagră 
pândeşte de pe o grămadă de lemne о şopârlă. Sunt, 
prin urmare, atâtea 51 atâtea de văzut de jur împrejur. 
Nu trebue deci să пе mirăm că neastâmpăratul Creastă- 
Rosie nu prea este înclinat să asculte de poveţele si 
îndemnurile mamei sale. 

Asa dar, se depărtează încet, încet, face ocolul curții, 
când iată că vede pe Motata că prinsese în cioc un vier- 
misor, scofándu-] din pământ. Sărmanul viermişor se 
sbate $i geme, zicând : „Stimată doamnă găină, fie-ţi 
milă de mine si сгија-та! Nu sunt decât un biet vier- 
misor. Știu că dacă mă mănânci, п'о să-ţi ргіаѕсӣ.“ 


italiană — 


La vederea viermisorului, Creastă-Roşie se aprinde 


х dintro dată. Dă din aripi si aleargă glonţ la Moţata. 


Insă aceasta, căreia nici prin gând nu-i trecea că un 
fleac de cocoşel abia esit din găoace ar putea să aibă 
îndrăsneala să se apropie de ea şi să caute a-i lua prada 
din cioc, cotcodácca bucuroasă şi zicea: „Prietene găini, 
priviţi şi vedeţi ce vânat bun am făcut! Am prins un 
viermisor! O, ce gustos о să fie!“ ; 

Celelalte găini se uitau la ea cu invidie, şi necaz, 
dar nici una nu îndrăsnea să se atingă de prada ei. 
Stiau cât de rea şi ursuză este Motata. 

Numai Creastă-Hoşie se repezi са o săgeată. Făcu 
două, trei sărituri, lungi cât putu mai mult gâtul și a- 
pucă viermişorul de capătul celălalt. Trase cu putere o 
dată, de două ori si isbuti să-l scoată din ciocul Моја- 
tei. Fugi apoi în colţul cel mai îndepărtat al curții şi îl 
şi înghiţi. Celelalte găini rămaseră ca încremenite, vă- 
zând atâta îndrăsneală. Un cocosel asa de slab şi mititel 


să cuteze să răpească Mofatei prada din виза ! La asa 
ceva nici una nu sar fi așteptat. 

Cât despre Mofata, ea turba si spumega de mânie. 
„Mojicul si pácátosul ! Cocoşel rău crescut ! Să n'aibá 
respect Гаја de о găină bătrână !... Nu mai pot! Imi 
vine să lesin !“ 

Celelalte găini alergară să-i vie în ajutor, pe când 
colo, în fund, Creastă-Roşie, după се inghitise viermi- 
sorul, bátu de două, trei ori din aripi, întinse gâtul, deschise 
ciocul şi scoase un „Cucuriguuu!“ lung şi răsunător. 


+ 
* * 


Putin după aceasta, o găină povesti mamei closte 
isprava făcută de Creastă-Roşie. Supărată şi îngrijorată, 
mama closcá dete fuga la el si începu să-l certe aspru. 
„Eşti un obraznic şi un lacom! Să vezi ce rău are să-și 
răzbune Mofata pentru marea insultă ce i-ai adus.“ 

Insă о mamă, chiar când este о closcá, se îmbu- 
nează repede şi iartă repede. Când văzu са drăguţul ei 
de Creastă-Roşie este aşa de vesel şi mulțumit, se în- 
duioşe, se porni să râdă şi zise: „La urma urmelor, 
Motata е o babă cicălitoare si ursuzá, pe care nu o pot 
suferi.“ 


Insă iată că venea cățelul Bubică, mergând încet si 
şchiopătând de un picior. Mama cloşcă îl salută cu 
teamă şi respect, apoi îl întrebă : „Ce ţi s'a întâmplat, 
domnule Bubică? 


ени 


— Мі se pare, răspunse câinele, са mi-a intrat un 
spin sub laba dreaptá de dinainte. Mà doare si aproape 
că nu pot pune laba pe pământ. 

— Imi, dai voe să mă uit? îi zise mama closcá. Ма 
cam taie capul la astfel de lucruri si am si ceva expe- 
riență. Când ai atâţia copii, е nevoe să știi de toate si 
chiar uneori să faci si pe doctorul.“ 

Mama closca nu se lăuda în zadar. In adevăr, în- 
dată ce Bubică îi arătă laba rănită, ea apucă si scoase 
cu ciocul din labă un spin mare. 

„Aaa!“ gemu Bubică de durere. Ba chiar, mârâind 
şi arütàndu-si colții, era gata să-i înfigă in capul ma- 
mei closte. 

„Со, co, coo !* strigă ea, îndepărtându-se cât mai 
iute. Apoi zise încet: „Ce neam де mojici! L-ai văzut, 
Creastá-Rosie ? In loc să-mi mulțumească, vroia să-mi 
rupă capul. lată cu ce te alegi, când faci bine la fiinţe 
nerecunoscătoare !* Si mama cloşcă scoase un oftat de 
mâhnire. Ў 


ж 


ж ж 


Soarele stă gata să se culce după vârfurile munţilor 
ce se zăresc în depărtare. Plugarii se întorc dela câmp, 
pe când soțiile lor fierb mămăliga în ceaune înegrite de 
fum. Găinile ізі caută un adăpost ре crăcile pomilor 
din curte, unde, ca de obiceiu, isi petrec noaptea. 

In seara aceasta, Motata Ға suit târziu іп pom бі 
şi-a ales un loc la spatele lui Creastá-Rosie, care doarme 
fericit. Pe Mofata însă nu o apucă somnul, fiindcă se 
gândeşte cum să-şi răsbune mai bine. 

Cu câteva ore mai înainte, o broască, cu саге Мо- 
fata se cunoaşte de mult, îi spusese ca un mare secret 
că în noaptea aceea Bubică este musafir în vecini, aşa că 
nu va fi cine să stea de pază în curte. 

Aflând această veste, Moţata isi făcu socoteala се 
urmează : „Cumătra vulpe, care ştie tot ce se petrece 
prin toate curţile, va afla că Bubică lipsește în noaptea 
aceasta şi va veni să se înfrupte cu vreuna din noi. Ei 
bine, o voi ajuta eu însămi să se înfrupte cu bleste- 
matul de Creastá-Rosie.* 

Cu astfel de gânduri, Motata nu dormea, ci aştepta 
sosirea vulpei, privind tot timpul de jur împrejur. Şi 
adevărul este că, după ce se înoptase bine, zări, spre 
marea ei bucurie, cum în umbră strălucesc doi ochi, са 
două puncte de foc. 


„Ea este !“ Isi zise Moţata, socotind cá e momentul 
să se răzbune. Dete, aşa dar, lui Creastá-Rosie, care dor- 
mea dus, un brânciu puternic, făcându-l să se prăbu- 
şaească jos pe pământ. 

„Aoleu ! Mam dus, m'am ргаради!“ ţipă Creastă 
Roșie, când văzu la câţiva paşi de el ochii strălucitori 
ai vulpei si gura ei deschisă, gata să-l apuce si să-l sfâșie. 

Insă, tocmai când Creastă-Roşie se credea mort si 
sfásiat, cineva sări din întuneric, se aruncă asupra vulpei 
si isi înfipse colții în blana ei. Acest „cineva“ nu ега 
altul decât Bubică, despre care broasca aflase greşit că 
în noaptea aceea va lipsi din curte. 

Bietului Creastă-Roşie îi veni din nou inima la loc. 

La sgomotul făcut, la urletele si tipetele din curte, 
se trezi si stăpânul casei. Luând într'o mână un băț 
mai gros şi noduros, iar în mâna cealaltă un felinar, 
se grăbi să iasă în curte. Nebună de spaimă, vulpea făcu 
o sforfare desperată şi isbuti să scape dintre colții lui 
Bubică şi o rupse la fugă. 

Stăpânul casei merse lângă pomul unde Creastă- 
Roşie privia înspăimântat. 

„Ai avut mare noroc să scapi cu zile !* îi zise omul, 
ridicându-l de jos si punându-l din nou în pom cât mai 
aproape de mama closcá. 

„Eşti aicea, mititelule ? îl întrebă mama closcá, tre- 
murând toată. Ce noapte îngrozitoare ! Acum nu-mi pare 
rău că i-am scos lui Bubică spinul din labă.“* 

Insă Creastă-Roşie a uitat numai decât ce era să 
рајеазса. lată-l acum са se ridică în picioare, dă din 
aripi, întinde gâtul şi porneşte să cânte un cântec de 
biruintá. „Cucurigu ! Cucurigu !“ 

Era іпсі devreme, nici nu bătuse miezul noptii. 
Totuși, mai aproape si mai departe. cocosii, trezili din 
somn de neasteptatul cântec, răspund la rândul lor cu 
toată bucuria, ca $i cum soarele ar fi răsărit. 


Povestită de STAN PROTOPOPESCU 


С Е 


Un copil din Abisinia învățând la magina де scris. 
menm 


quen 


Ica, ке Па crescută de nimic 


COLO, in creerii munților, între brazi, este un 
luminis insorit, unde iarba creste mai frumoasá 
ca in alte locuri. 

Acolo, in amurg, se strâng záne си faţa albă, 
îmbrăcate în veşminte ușoare şi cântă din liră, 
în lungi acorduri, melodii pentru lună 51 pentru luceferi 
şi pentru stelele care сай ,......ѕипі nimfele... 

Dar, într'o seară, luna şi luceferii și stelele n'au 
mai auzit cântecele lor, căci într'o seară, іп luminișul 
dintre brazi, dormea somn dulce un fiu de împărat, си 
mâna subt cap, cu paloşul pe piept; şi nimfele îl priveau 
mirate cu ochii lor albaștri: un om în munţii lor! 

Noaptea trecu. Veniră zorile si cu paşi usori sau 
ascuns de lumină, în peșterile umbrite, căptuşite cu 
muşchi. Si când soarele scăpătă din nou spre asfinlit, 
nimfele nu-l mai găsiră pe fiul de 'mpărat, în luminisul 
dintre brazi... 

De-atunci, Ica n'a mai cântat din liră. 

Ica nu era ca celelalte. Ochii îi erau negri şi părul 
nu-i flutura în cárlionfi aurii pe umeri. 

De ce era atât de tristă? 

Nimfele nu înțelegeau. 

Le-a spus o rază de lună: 

„Ea nu e nimfă ca voi! 

Nuuu ? 

— Nu. Un om sărac și-a adus copila care abia gân- 
gurea și-a lăsat-o în iarbă“. 

A crescut. 

Zefirul i-a adus pe aripile lui o liră şi i-a ţesut o 
haină ca a voastră. Dar sufletul ei aparţine lumei în 
care sa născut... Ea nu e nimfă ca voi... 

— Ea nu e nimfă ca noi... 

— Іса nu e nimfă ca noi... 

Acum înțelegeau ele dece nu le semăna și o pri- 
veau curioase, cercetându-i ochii trişti în carei se oglin- 
dea sufletul. 

Dar, într'o zi, Ica n'a venit cu ele în peștera căp- 
tuşită cu muşchi бі când a venit seara, au căutat-o in 
pădurea de brazi. 


-— 


" Жж 


"^ ж. 


2 ‚5, EN 


Si la strigătele lor intovárügite de lungi acorduri 
de liră: 
— Іса ! 
— Іса! 
nu primeau decât răspunsul îndepăr- 


crescută de nimfe. Haina îi era sfâșiată, picioarele ră- 
nite, ochii loviți de lumina limpede a zilei şi-au pier- 
dut strălucirea. 

A ajuns, în sfârşit, în cetatea oamenilor. 

L-a căutat pe fiul de împărat şi într'o melodie deli- 
cată i-a desvăluit dragostea ei... 

La nunta lor a petrecut toată împărăţia trei zile şi 
trei nopţi. PE 

Frunzele au ruginit, au căzut fulgi usori şi, odată 
cu primele raze de primăvară, o barză i-a adus un făt 
frumos, învelit in fage де mătasă... 

Era fericită. 

Dar un om rău a întărâtat poporul împotriva lor. 
Şi răscoala a învăţat-o că între oameni toate-s trecătoare: 
aceiaşi care altădată o întâmpinau cu dragoste i-au o- 
тога! soţul, i-au luat copilul si au alungat-o din cetate. 

Atunci, a pornit spre munţi pe drumul pe care, cu 
ani în urmă, îşi căuta fericirea. 

Şi, într'o seară, nimfele s'au oprit din cântecul lor 
ca să primească o femeie cu părul albit la tâmple si 
umeri incovoiali, în care recunoscuseră pe Ica de odinioară; 

..Au trecut secole. 

In locul cetăţii de altădată, se ridică un oraş mare, 
cu străzi drepte şi case înalte. 

Pădurile au fost tăiate. 

In creerii munţilor se mai găseşte, totuşi, un lumi- 
nis între brazi, unde cântă noaptea nimfele cu Гаја albă. 

Si, printre ele, e si una cu ochii negri, obosiţi, a- 
dusă din umeri $i cu două suvife albe, la tâmple. 


TILLY-JEANE GHIULEA 


12 


Qanun 


О poveste duioasă 


а aduceţi aminte, copii, că într'o vreme, v'am 
spus o seamă de poveşti, pe care mi le ciripea 
galeşe o rândunică, ce îşi făcuse cuibul în prid- 
vorul casei mele? . 

Dacă până acum nu v'am mai povestit nimic, nu e 
vina mea. Gingaşa rândunică n'a mai venit în primăvară 
să locuiască în cuibul ce şi-l făurise, cu ciocul ei, dea- 
supra ѕігаѕіпеі, din pricină că acolo, în tavanul pridvo- 
rului, pusesem un bec electric. Lumina puternică a 
becului o speriase și pe ea şi mai ales pe puişorii ci 
galeşi. Din pricina aceasta își mutase cuibul alături, la 
vecinul meu, care nu avea asemenea sperietoare lumi- 
noasă. Totuşi, blânda păsărică nu mă uitase si decâte 
ori eșeam seara să mă odihnesc în pridvor, ea se așeza 
voioasă pe sárma electrică si începea să ciripească vioae: 
cirip, cirip, cip, cip! 

Ciripitul ei зрппјаг avea darul să mă facă să cad 
într'o dulce toropeală. Nu știu dacă toropeala, în care 
cădeam, era somn adevărat, sau numai o vrajă si nici 
nu pot să-mi dau seama, dacă visam sau aevea price- 
peam glasul rândunicii, care prin ciripitul ei îmi poves- 
tea tot soiul de întâmplări minunate, trăite și petrecute, 
în sborul ei spre ţările calde, cu soare arzător. 

Intr'o seară, acum câtăva vreme, rândunica se азе- 
zase iar pe sârma electrică. 

Ciripitul ei mă purtă în visare şi din graiul acela 
püsáresc desprinsei această poveste. 

„Astă-seară, ciripea rândunica, am să-ţi povestesc o 
întâmplare frumoasă, dar tristă, bunul meu prieten. 
Mâine, împreună cu tovarásele mele de drum, îmi voi 
lua sborul spre alte zări. Aici toamna îşi arată colții si 
trebue să ne grábim la drum, să prindem din sbor {аг- 
murile calde. Toamna trecută, тіп іе de vremea bună, 
ce stăruia încă pe aici, era gata, gata să ne prăpădim, 
întârziind plecarea noastră. Cu chiu, cu vai, am isbutit 
să ajungem istovite deasupra mărilor calde, ce scaldă 
țărmul unei ţări pe care voi о numiţi Italia. Acolo pe 
stâncile unei insule prea frumoase, care se numește 
Capri, am făcut primul popas. 


de D. C. MEREANU 


Soarele cald, ce scaldă ţărmul stâncos al acestui 
prea frumos colţ, era pentru noi o binefacere. De aceea, 
am întârziat mai multe zile pe insulă. Sburam de colo 
până colo prin grădinile minunate. Lume multă şi pes- 
ігі|А se prăjea la soarele dogoritor. 


Cum sburam аза, din loc în loc, zării pe un colţ де 
stâncă un marinar frumos, alături de o fată prea fru- 
moasă. Marinarul sta trist si'ngándurat, iar fata plângea, 
sprijinindu-si fruntea de umărul lui puternic. M'am 
oprit lângă ei s'ascult vorbele ce i le soptea fetei mari- 
narul. Din câtevă cuvinte am înţeles jalea lor. Fata era 
logodnica lui, iar el trebuia să plece în seara aceea 
chiar la răsboiu. 


In seara aceea, am zărit de pe țărm vaporul, încărcat 
cu marinari, pornind la luptă. Fata cea frumoasă sta pe 
mal, cu ochii plânși și flutura batista spre vaporul ce 
pornise în larg. Acolo, pe punte, se afla logodnicul .ei. 


Vaporul se pierduse de mult în zare și fata sta încă 
pe țărm, căutând să spintece cu privirea depărtările. 

A doua zi stolul nostru porni iarági.la drum si eu 
sburam, alături de puii mei, gândindu-mă la cei doi 
logodnici, 

In primăvară. când ne-am întors iar spre {ага 
voastră, am poposit din nou pe țărmul insulei. - 

M'am dus grăbită la locul uude în toamnă văzusem 
perechea aceea tristă și mult m'am întristat, zărind pe 
prea frumoasa fată stând singură, cu ochii pierduţi in 
depărtarea mării. Era palidă și în locul rochiei albe 
purta rochie de doliu. 


Atunci am înţeles ce se'ntàmplase si am plecat 
zdrobită de durere, lăsând pe biata fată să-și plângă 
logodnicul, pierit în bătălie... Cirip, cirip, bunul meu 
prieten. Mă întreb mereu de-atunci: Dece oamenii se 


urăsc atât unii pe alţii şi se încaeră în răsboae, când 
pământul e atât de mare si când viaţa e așa frumoasă, 
trăită în pace şi bună înţelegere 7... 


DESLEGATI-LE SINGURI! 


Cuvântul stingher 


Citiţi grupele de cuvinte de mai jos si ráspundeli 
care cuvánt nu se potriveste cu celelalte. Patru cuvinte 
au o insusire care lipseste la un al cincilea: 

1) CASTRAVETE MORCOV MARAR SPANAC 
MAZĂRE. 

2) PISICA MAGAR TIGRU VACA CAL. 

3) SARMA SINA FIR SFOARA АТА. 

4) Opt, zece, şase, nouă, doi. 

5) BERE BRAGA BRANZA APĂ LAPTE BORŞ. 


Ce este? 


Cititorii sunt rugaţi să deslege care cuvânt din cu- 
vintele nesubliniate arată „ce este“ cuvântul subliniat: 


1) CĂMAȘĂ HAINA ZEFIR IMBRACAMINTE RUFA 
MĂTASE. 

2 INEL AUR LOGODNE ROTUND PODOABA 
CEASORNIC. 

3) VIOARĂ TAMBAL INSTRUMENT ARCUS LEMN 
MUZICA. 

4) PARĂ MAR CIREASE FRUCT SFÂRLEAZĂ 
МАГАЈАТА. 

5) STEJAR BRAD POM LEMN ARBORE GORUN. 


Formarea cuvintelor 


Din următoarele grupe de litere formati 
cuvinte care au înţeles înrudit: 

GOOR ХСМР AADILV ACLNU ALN ХРЕРЕЏ 
CDORU. 


Cuvinte cu înțeles asemănător 


Arătaţi care sunt cuvintele cari au aproape acelaşi 
sens. In fiecare grup. sunt numai două cuvinte cu în- 
teles asemănător: 

1) МОТА MANDOLINA САМА ARIE 
TAMBAL MELODIE BAS. 

2) STRIMT INTELEPT 
GRAS LIBER INCHIS. 

3) PRUNA ROD СЕВЕАГА FRUCT GRAU BOB 
CAISA STRUGURE. 

4) ТОРЕ CEATĂ TIGRI 
POPOR ТАВА. 

5) MĂRGELE SIR BOMBOANE RAND CIOCOLATĂ 
ZAHĂR SARE ОСМА. 


Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit 


Care sunt cuvintele din următoarele grupuri. cari 
au înţeles opus: 

1) VOIOS АСП. ISTET MIC PROST SGLOBIU 
GRAS ROTUND. 

2) RAR SCUMP PROST DRAG EFTIN IUBIT 
CUMPARAT COSTISITOR. 

3) A SE TOCMI. A CUMPĂRA. A CÂŞTIGA. A 
VINDE. A SOCOTI. A ADUNA. A IMPARTI. 

4) RUDĂ PRIETEN FRATE DUȘMAN NEAM 
ТАВА SUVERAN. 

5) INCET DEVREME AGALE TÂRZIU ACUM AICI 
ALĂTURI PESTE. 


Cuvinte cu două înțelesuri 


In „fiecare grup e un cuvânt cu două înțelesuri si 
două cuvinte în legătură cu ambele înţelesuri. Copiii 
sunt rugaţi să ne spună care e acel cuvânt şi cuvintele 
în legătură cu el. De-o pildă: 

CASĂ EURLAN BUCĂTĂRIE COT PICIOR МАМА 
PANTOF. 


nişte 


VIOARĂ 
INGUST PROST LUNG 


LUME OAMENI GRUP 


14 


зе 


зек, — 


NS n 


Cuvântul cu două înțelesuri е COT. Cuvintele іп 
legătură cu el sunt BURLAN care ne arată un înţeles al 
cuvântului COT, şi МАМА care ne arată alt înţeles. 

1) ANIMAL PLANTA CAPRA LEMNE CIREASA 


ORAS CASA. 
2) CASA FLUVIU POD PIVNIȚĂ HAMBAR SORĂ 


IARNĂ. 
3) MAŞINĂ VARĂ NINSOARE CĂLDURĂ RUDĂ 
GHIATA. 


> 


4) SOC PANTOF PICIOR TOC CARTE SCRIU 
GHIOZDAN СВЕТА. 

5) ARDEI MĂMĂLIGĂ FUGE DOARME IUTE 
INCET. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Decembrie 
CAPITALA 


(Continuare) 
Jenny Negreanu si Mitică Jonitoiu (21), Viorica Arghir (15). 
PROVINCIE 


Adjud: Pascu Zingher (29). Alexandria: Michail 5. Doru-Paul 
(28). Arad: Jeana Georgescu (29). Bacău: Ileana si Emil C. Bellu 
(29). Băicoi: Robert Alistar (29). Bălţi: Vova Sulmeister (29), 
Mare Broitman şi Asociaţia „Cinel“ (28). Bărlad: Rodica, Adina 
si Draga Popovici (23), Didicuta Margulies (29), Nestor A. Georges 
(29), Vlad Z. Veronica (29), Buzynsky B. Mihai (25), Sandrela 
Chirtoiu (28). Beiuş: Stela Flueras (27). Bolintinul din Vale: 
Lucia si Pápusa І, lonescu (29). Bontida: Zoe si Ervin Rafael 
(28). Botosani: Lucretia Pilat (29), Dudas Constanta (27). Bozovici: 
Felicia Stroca (28). Brăila: Cristodulo Lazaris (16), Mihai Vasiliu 
(1). Brasov: Badea Constantin (28), Dan Sulica (14). Buftea: 
Ioana si Cornel Brosche (26). Burdujeni: Daniel Clain (25). 
Buzău: Burloiu I. Petre (2), Ionel Mircea Balotescu (29). Câmpina: 
Onescu Grigore (29), Păltineanu C. Апа (26), Sanda si Mimy С. 
Niculescu (29), Magda Ecaterina (27). C.Lung: Nicolescu R. 
Nicolae (28). C. Lung-Buc.: Аца Belei (12). Caracal: Mady şi 
Ileana Căpitănescu (25). Cernăuţi: Niculescu С. Constantin (18), 
Weidberg David (29). Cetatea-Albă: Sara Baltaxa (28). Chişinău: 
Braga Olga (17), Camboli Dimitrie Eugen (28), Claudia Mihalo- 
wschi (26), Margareta Sachelarie (29), Cornelia Bresniceanu (26). 
Cismele: Ghirs Crasnov (28). Cleastita: Gertrud Sawall (2). 
Cliscáuti: Lazár Exeerud (25). Comarnic: Drágan Dumitriu (17). 
Constanta: Popovici Gheorghe (29), Dragos M. Bonis (28), Creangá 
Dumitriu (29), Dumitru I. Silvestru ЕР Tiberiu C. Anastasescu 
e». Grossman Rubin (18). Costieni: lonescu M. Dumitru (29). 
'raiova: Sandy Eliezer (29), Ciobanu Eugenia (29), Lelia Petru- 
lian (29), Liana Iliescu (26). Curtea de Argeş: Ivàncianu Lucia 
(29). Dărmăneşti: Spiridon Mihăiţă (29). Dorohoi: Henry Gold- 
hammer (28). Drăgăneşti: Puiu Voloşin Frunzescu (22). Fălticeni: 
Elvira І. Anástásoaiei (6). Flămânda: Marian Manciu (29). Foc- 
sani: Bebeluşa Floriana Finkelştein (29). Galaţi: Baloc Costică 
(28), Marieta Dănilă (2), Nora şi Beno Billig (29). Hary Zilberman 
(29), Leon Spiner (2), Staicovici Z. Salomea Vasilica (12), Andrei 
M. Petruta (29), Piepteanu A. Elvira (29), Armand Daibon (27). 
Hotin: Henrietta lăgher (29), Teodorescu Lidia (14), Renée Z. 
Rubinştein (29). laşi: Sergiu Groholschi (7), Cella şi Paehe 
Brauner (17), Emanoil Braunştein (7), Ana şi Sabine Aschenazy 
(29), Lazăr Leihovici (25), Jenică Bercovici (29), Melanie Kohn 
(29), Cernătescu Corina (29), Aurora Barbu (29), Elena Hodo- 
roabă (13). Ismail: Hornoiu Dalila şi Letiţia (28). Iţcani: Silvian 
Avramescu (29). Leţcani: Popovici Angela (29). Malnaș-Băi: 
Eugenia Formescu (14). Măneciu-Ungureni: Ada si Tilică Popescu 
(29). Medgidia: Mircea Tamas (29). Moineşti: Nini C. Pascalini 
(4). Năsăud: Ionel Bichigean (29). Oradea: Minerva Marta (10). 
Orhei: Săndulescu Valeriu (28), Ше Titov (12). Pártesti de Jos: 
Cincinat Boca (28). Pecica: Dimitrie Ardeleanu (28). Piteşti: 
Ciuraru Puica (29). Ploesti: Gavrilescu V. Marcel (22), Nicuşor 
Stănescu (2), Silvy Mateescu (28), Oana şi Bujor Stănescu (28), 
Dan Marinescu Jilvan (20). Poiana Țapului: Leontina Supealàá 
(29). R.-Sárat: Mihnea Вади Locot. Moisescu (29), Georgescu 
Silvia (4). R.Vâlcea: Veronica şi Ileana Niculescu (2), Ana şi 
Victoria Gaghici (7). Roman: Tauber Iosef (12), Melly si Carol 
Seintvith (3). Sângeorgiu: Ganz Aron (29). Salonta Olimpia, Marius 
şi Coriolan Gall (26). Sibiu: Gogoase Angela (28). Sighet: Carmen 
Thais (14). Silistra: Gheorghe Gh. Bratan (3). Slatina-Olt: Lucia 
Ciocan (28), Estera Tania Harein (29). Soroca: Werd şi Wladi- 
mir Stempel (26). Strehaia: Brezoescu Doina (29). Talmaz: Con- 
stantin Polivaev (29). Târgovişte: Irina şi Ionel Dr. Chircă (29), 
Mironescu Marioara (29). Tg.-Jiu: Popescu I. Virgil (14). Tg. 
Mureş, Marton Alexandru (2). Tg.-Neamt: Anuta si Carol Sechter 
(29), Otilia Waisman (10). Teregova: Liviu Fenesan (29). Timi- 
soara: Mioara si Lucia Severineanu (21), Petra Florian (10). 
Traian Val: Alphonse şi Beatrice Leibovici (29). Turda: Mioara 
Pătăceanu (29). T.-Mágurele: Ionescu С. Viorel (23). T.-*everin: 
Sbenghe D. Mihai (29). Tigánesti: Elena N. Nicolescu (28) Urlaţi: 
Savu Avramescu (29). 


Қ Кони» > 


Concursul де jocuri pe luna Februarie 


CINEL 


SERIA 1! 


La acest concurs oferim urmátoarele premii: 10 premii ín cărți în valoare de 800 lei, 3 aparate de radio cu 
galenă, 1 abonament pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


. . ее С] LI 
Omonime Premiantii jocurilor pe luna 
IEEE EAT SEI • 
1) Mamei lui îi era. . . de el, iar el se plângea, Decembrie 
о ЕВО ránile. : Р 
2) Un îmblânzitor de. .... sălbatice, a legat Abonament pe 1 an la „Dimineaţa Copiilor* : Lucia 
animalele cu nişte. .... şi le-a dus la circ. : si Păpuşa 1. Ionescu, Bolintinul din Vale, Jud. Шоу. 


Abonament pe 6 luni la „Dimineaţa Copiilor“: Mircea 
О АМОМІМА Tamas, Str. Carol I Nr. 30, Medgidia; Despina si Ecate- 


E 3) Ғасапа о... + ocu automobilul prin pádure, rina Rádulescu, Brosteni Nr. 10, Loco; Marian Manciu, 
тамо. 222. de prins vulpi. 1 Flămânda-Teleorman. 
M. CLEIMAN şi G. PASCARENCO Abonament pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“: 


Francisca si Ghizela Held, Calea Văcăreşti 154, Loco; 

Onescu Grigore, Str. Toma Stelian Nr. 3, Câmpina; 

AMMAND BUCSAN Silvian Avramescu, Цсапі. Jud. Suceava; Dezideratu 

3 Anton, Str. Turda 66, Loco. 

Au câștigat cărţi în valoare de 80 lei, următorii: 

Rombul plantelor D. Halanay, Piaţa Sft. Stefan 12, Loco; Pepi Goldstein, 

adresa Alfred Hirsch, Str. Bradului Nr, 19, Loco; Alex- 

as andrina Apostol, Matei Voevod 124, Loco; Leontina 

Siupealá, Poiana Tapului, Prahova; Mihnea Вади Locot, 

Moisescu, Str. Subloc. Pantazescu Nr. 10, R.-Sárat; Ganz 

Aron, Sângeorg-Bai (Jud. Năsăud); Constantin Polivaev- 

Talmaz-Jud. Tighina; Segall Renca, Str. Parfumului Nr. 

12, Loco; Weidberg David, Str. D. Bejan 8 bis., Cernăuţi; 
Лепа Petrescu, Str. Matei Voevod Nr. 146, Loco. 

Câștigătorii abonamentelor si cărţilor sunt rugați să 

ne trimită adresa exactă. Cei din Capitală pot veni 

personal, la redacţie. 


Posta jocurilor 


EI ME. Cx. când aud de păstorul. . . . . s 
primul cetățean al Capitalei. 


1) Consoană. 2) Floare roşie. 3) Floare de primă- M. C. si G. P.-Tighina. — Publicăm un omonim. 
vară. 4) Arbore. 5) Vocală. Poezia о cercetează Mos Nae. 
M. C. S. Berc.-Loco. — Vaporul... a intrat la apă... fiind 
incárcat cu cuvinte... grele. 
. . . . С. Негѕе-Вагіаа. — Din toate numai „calul“... merge. 
Aritmogriful sinonimelor M. Fil — Ce să-ți fac dragă Filimon, dacă tu ai 
ghinion ? Din materialul táu considerabil, nici un joc 
, nu-i publicabil. 
i9. 4, 5. z 6. Anonim. — Publicám cáteva omonime. 
D-na Ing. larca. — Jocurile se trimit — toate odată 
Qe 2, 4. 2 6, 4. — la sfârşitul concursului. Soluţiile se scriu pe o foaie 


de hârtie. Dacă lipsesc cupoanele respective, deslegările 


F4 nu sunt luate in зеата. 
4, 7 51, 5,2. 


Nic. Popp-Craiova, А. 7. D.-Giurgiu, Fried. E.-Loco, 


5,10 5,2, 9. Loco, rant M. gà V. ЛЬО IR Wed EUN 
49.7.15. 5. H^. "Rr Bor. Ы Co КИ ме UM și 
5.8. 5. 9. ~ cupoanele lipsesc 
24.26“ Deslegátorii cari паш trimis 
| сироапеје 
f) En 9 — 4) sgüxcitiy: e) doctor, К Siegf. Luft, Popovici Iudita, Duți Р. Constantinescu, 
Inifialele si finalele vor da două cuvinte cu acelaş ылы DN Mee sar a Fl У чисте лісі 


înţeles. TULLY Sti bulescu, Bordea D. Romulus, Nineta Marinescu, 
ў Lungianu М. Getuza, Anny Horowitz, Costel Botoncea, 
Predescu Teodora. 


CUPON DE JOCURI SERIA ||| 


PE LUNA FEBRUARIE Citiţi cu toţii 
соғады ai TURPE DEL NEA „ALMANAHUL SCOLARILOR PE 1936" 
Eo era T RAD аа 2 горы IET TAUTA Y Un volum de 130 de pagini, lei 25. De vânzare la librării 
Adresa: | şi la chiogcurile де ziare, 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂŞENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


“ | Я E d 
125 "e x | 
ду n кер 
or Rd 
е E. 


MA d, 


Petru-Atanase Tănăsescu Пеапа Stánigteanu Florica Moscovici 
4 ani 


3 ani și 7 luni | an și 4 luni 


à ағша citi "а pregătit pentru sporturi de iarnă. em 
lata o drăguță cititoare, care s'a pregătit p p | Prețul 5 lei 


De-ale începătorilor 


Ратата lui ,,Bot-Gros" 
Plictisit în vizuină 
Bot-Gros, şoarece de rasă, 
Şi-a şters botul: de smântână, 
Apoi a plecat prin casă. 


Pe subt use cale-si face, 
Si-acum iată-mi-l pe prag. 
Cât de bine е la soare!... 
De-ar găsi şi-un prieten drag. 


L-ar lua pe Azor, dar dânsul 
Prea e mare si 'ngàmfat ; 

El de glumă nu prea ştie, 
D'aia-i poate si legat ! 


Uite-o însă pe Negruta. 

Ea atâta e de mare, 

Cà Bot-Gros de-ar vrea, ar duce-o 
Toatá curtea in spinare. 


Máta-i leneşă grozavă ; 

Ea cu joaca nu se 'mpacă, 

Dar Bot-Gros de vrea să joace... 
Trebue pe plac să-i facă. 


Dar cum ţine să-l cunoască, 
Dumneaei de ceafă-l prinde 
Şi-apoi leneşă la soare 

Cu Bot-Gros, іп dinţi se 'ntinde. 


Bietul şoarece se plânge, 

Joaca asta nu îi place. 

„Prea m'ai strâns de ceafă tare! 
Si ai dinţi ca nişte ace.“ 


— Hei poftim acum pretenţii ! 
Să-mi schimb jocul... dinţii... oare 
Cine te-a poftit la joacă ? 

Doar eu stam frumos la soare. 


„Plictiseala! ai dreptate... 
D'aia-acum să nu jelesti, 

Că nu-mi scapi să ai vre-odată, 
Vreme să te plictisesti.* 


GEORGE PETRESCU 
Ce au pàtit doi copii lacomi 


„La culcare, copii! zise mama către Nicușor şi Anita. 

Copilaşii şi-au făcut rugăciunile şi s'au culcat în 
paturile lor albe. Mama a sărutat buclele lor şi s'a dus 
în camera ei, ca să se culce şi ea. 

Pe o farfurie rămăseseră câteva prăjituri, care ајајаџ 
pofta celor doi copii. 

Nicuşor aștepta să adoarmă Anita, са să poată lua 
prăjiturile, iar Anita aștepta să adoarmă Nicuşor. 

Se apropia miezul nopţii şi nici unul nu adormise, 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 


5 LEI 


Anita s'a dat jos din pat şi ға îndreptat spre farfuria 
cu prăjituri. 

Nicuşor, crezând са Anita doarme, sa sculat tiptil 
din pat şi a mers şi el spre prăjituri. 

Isi întinse încet mâna si simţi ceva cald. 

Era mâna Anitei. 

Amândoi scoaseră un țipăt de spaimă. 

Mama lor se trezi speriată, intră în cameră şi-i văzu 
pe amândoi aproape lesinati. 

Atunci îi aşeză iarăși în paturi, dar acum ei nu se 


mai gândiră la prăjituri. 
Р BOMBONICA FEJER 


Poveste scurtà 


In palatul azuriu de pe marginea márii stá Ileana 
Cosânzeana vrăjită. 

Suspină şi plânge toată ziua, zâna visurilor noastre 

Se uită în zare, cu mâna streaşină la frunte, poate, 
poate se va ivi, mult aşteptatul Făt-Frumos, ca s'o scape. 

In zadar caută cu ochii, corăbioara lui, plutind pe 
marea de smaragd. El colindă, poate, alte mări, alte țări, 
cu altă zână, iar ea îl aşteaptă zadarnic, în palatul a- 


zuriu de pe marginea mării. 
CLARA WOLF.--Loco 


REVISTEI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„DIMINEAȚA COPIILOR” oferă GRATUIT tuturor 
persoanelor cari se ABONEAZĂ în cursul lunei 
= FEBRUARIE volume pentru copii din lista următoare ; 


C. Manolache. . .| Iconita Zorinei. .... LEI 30 
Adrian Maniu. . .j4 Irozii, cântece de stea = (Ед 
Horia Prundu. . .| Glume pentru copiii . . . „ 30 
Horia Prundu . . Cărticica Păsărilor УЫ 
А. Petrescu. . . . | Neatá in Аігіса..... 4 » 30 
А. Petrescu. . . .| Рајапше Lutei . . . er aa 
А. Petrescu. Corina în vacanţă. .... 199 
А. Petrescu. . . .| Папе! invacantá ..... 195 
lon Pas Familia Chit-Chit. . . . . ә. 190 
lon Pas Păsărică draga mea. . . . „ 40 
ПАРОВЕ 575. vx Floarea din Poveste. . . . , 5o 
lon Rotaru . . . . | Moara Piticilo. . . . .. » 40 
Mona Rădulescu. . | Hoţul de Stele ...... » 50 
Felix Salten . . Бағаны СТ: » 40 
Mos Gr. Sfătosu Ч ovs ox 


Abonaţii din provincie vor indica pe cotorul тапдаћиј і titlul vol. alese 


Lo un abonament ре un ап al cărei cost este de 
LEI 200, se oferă cărți în val. de LEI 100 după alegere; 
Toate valumele oferite sunt scrise de cei mai repu- 
taţi autori şi sunt tipărite în excepționale condițiuni 
tehnic>, având numeroase ilustrațiuni în culori. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Ре ип ап ....:..... Lei 200 
Pe pasoi дине. 2, с саге S uM 
Pe poi um owes 50 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30 


REDACȚIA ȘI 


19 Februarie 1936 No. 628 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


ТАМ 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 
100 , 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU ЗЕ INAPOIAZĂ 


Vitucilă e gata să meargă la vânătoare 


ITUCILĂ nu s'a dus încă la vânătoare. 51 nu 
ға dus, pentrucá nu şi-a scos încă permisul 
de vânătoare si n'a găsit încă doi câini — stili 
că vroia să cumpere un câine pentru lei, tigri 

şi elefanţi, iar al doilea, care să prindă raci 
şi pesti. Adică, ceva care nu există. 

In primele zile l-am lăsat să vorbească si să alerge, 
fie pentru permis, fie pentru câini. L-am lăsat, de oare- 
ce mă aşteptam la ceva: Mă aşteptam anume са intr'o 
seară să se culce, iar dimineaţa următoare, când se 
scoală din somn. să uite totul. Insă, n'a fost așa cum 
şi-a închipuit nevastă-sa 51 cum mi-am închipuit eu. Atât 
de uitucul Uitucilă, care uită mereu dela mână până la 
gură, n'a uitat de chestiunea cu vânătoarea. 

Ştiţi dece n'a fost chip să uite ? Pentrucă iată ce 
făcea în fiecare seară. Сапа se culca, 151 atârna de o 
parte a patului pușca, iar de partea cealaltă geanta de 
vânătoare. Lua apoi două scaune, pe care le lipea de 
pat. Pe un scaun ізі punea costumul de vânătoare, iar 
pe scaunul celălalt cismele — о pereche de cisme, саге 
când le încălța, îi treceau de genunchi. In afară de 
aceasta, pe fiecare scaun punea hârtii mari, pe care 
scrisese : „Să nu uit că trebue să mă fac vânător! Să 
nu uit că trebue să-mi scot un permis de vânătoare! Să 
nu uit că trebue să cumpăr doi câini de vânătoare !“ 
La anunţul acestă scrisese în paranteză cuvintele „lei, 
tigri, сан. raci gi peşti“. 

In chipul acesta, n'avea cum să uite. Când se scula 
dimineaţa, vedea şi citea totul. Ba făcea ceva mai mult. 
Nu se îmbrăca în hainele sale obișnuite, ci regulat în 
costumul sáu de vânătoare. lşi trecea apoi traista de 
umăr și lua pușca în mână. Bine că soţia sa ascunsese 
cartușele! Altfel, se puteau întâmpla nenorociri şi chiar 
de câteva ori pe zi. 

In adevăr, îndată ce se îmbrăca în felul cum am 
arătat, Uitucilá, inchipuindu-si că se găseşte pe câmp 
sau la pădure, se făcea că încarcă ризса, o ducea la 
ochi şi, strigând el însuşi „bum! bum!“ se făcea că trage. 
Să fi avut cartuşe, este sigur că ar fi tras cu ele. 

Tot din pricina anunţurilor, pe care le punea în 
fiecare seară pe scaune şi,le citea în fiecare dimineaţă, 
nu uita nici de permisul de vânătoare, nici de câini. 
Insă, temându-se să nu facă din nou ђогођоаје, se ţinea 
acum scaiu de mine. De zeci şi zeci de ori pe zi, imi 
tot bătea capul, zicându-mi: „Haide, măi Vintilă, să dăm 
la poliţie cererea pentru permis! Haide, măi Vintilă, să 
dăm la ziare anunţul pentru câini!“ 

Neavând încotro şi ca să mă scap de el, într'o zi 


m'am dus cu dânsul și la poliţie, unde am dat cererea 
pentru permis, si la ziare, unde am dat anunţul. Numai 
că, nevrând să mă fac si eu de râs, am schimbat anun- 
ful. Am scos, adică, partea aceea unde scria că se caută 
câini pentru elefanţi sau pentru raci si pesti şi l-am 
făcut, precum urmează : „Se caută doi câini de vână- 
toare. A se adresa: Uitucilă, strada Memoriei No. 259.“ 

Chiar de a doua zi, Uitucilă a primit câteva răspun- 
suri, in care trimițătorii lor spuneau că ei au câini de 
vânătoare, cum nu sau mai văzut până astăzi. Ceva mai 
mult. Alţii au mers cu câinii acasă la el. 

Pe aceştia, Uitucilă îi întreba: „Ştie câinele tău să 
vâneze si să prindă elefanţi şi tigri? E bun câinele tău 
pentru vânătoarea de raci şi peşti?“ 

Unii mai întâiu râdeau, apoi plecau supăraţi, închi- 
puindu-si că Uitucilă îşi bate joc de dânşii. Alţii însă 
vedeau că au de a face cu un om, care nu prea este în 
toate minţile si de aceea, îi răspundeau: „Меџгези са 
știe! Uite, câinele acesta a vânat și a prins până acum 
douăzeci de elefanţi, treizeci de tigri si patruzeci де 
lei. lar ăsta mai mic mi-a adus până astăzi mii de raci 
şi sute de chilograme de peşti.“ 

Desteptul nostru Uitucilă credea în toate bazaconiile 
acestea, aşa că vroia să cumpere toţi câinii despre care 
i se spunea în felul arătat mai sus. Dacă n'am fi fost 
sofia sa şi eu, ar fi cumpărat cel puţin douăzeci de 
câini. Insă, nu l-am lăsat. La urma urmelor, s'a multfu- 
mit şi el să cumpere doi câini. Pe unul, mai mare бі 
mai voinic, îl chema Vitejel, iar pe al doilea Tric. 

Nu mai lipsea acum, pentru ca Uitucilă să por- 
nească la vânătoare, decât permisul de vânătoare. Dar 
cu permisul a mers greu de tot, de oarece comisarul de 
poliţie era convins cà Uitucilă nu este în toate minţile, 
așa că nu vroia să dea permis unui om dela care te 
puteai aştepta să facă tot felul de pozne şi nenorociri. 

In sfârşit, după multe rugámin[i si stüruinfe si 
după asigurări cá lui Uitucilă nu-i lipseşte nici o doagá, 
i sa dat si permisul. 

Acum Uitucilă era gata să meargă la vânătoare — 
ceeace a şi făcut, precum vom vedea săptămâna viitoare. 


VINTILĂ BRATU 
ЕЕ. 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi minunatul si neintrecutul „А! 
manah al Scolarilor pe 1936" care a apărut acum. Veţi 
fi încântați de cuprinsul lui de o bogăţie fără seamăn. 
Un volum de 130 de pagini nu costă decât 25 de lei. De 
vânzare, la librării şi la chioscurile de ziare. 


3 
(DIMINEATA 
"SICOPRILOR 


Си 


ICA PRINCESĂ 


Tm «Ао У 


© 7 
ғ, 
: У M? 


+ 
N 
cm 


——————— Roman de Е. Н. BURNET Teeme 
I. Fetița căpitanului Crewe. 


Intro mohorâtă zi de iarnă, când ceața galbenă se 
lásase asa de grea si deasà deasupra Londrei, că feli- 
narele de pe străzi si lămpile din vitrinele ргауаШог 
erau aprinse, са si cum ar fi fost noaptea, o fetiță ciu- 
dată la înfăţişare şedea cu tatăl ei intr'o trăsură, care 
mergea prin marile străzi ale oraşului, 

Fetița, tinàndu-si picioarele sub ea si spriinindu-se 
de tatăl său, care o ţinea in brațe, urmărea cu o pri- 
vire nedumerită si ciudată lumea ce trecea pe stradă. 
Era o fetiță aşa de mică, încât nu te-ai fi așteptat ca 
în ochii ei mari să fie astfel de privire. Această privire 
sar fi potrivit cel mult pentru un copil de doisprezece 
ani. Sara Crewe nu avea însă decât şapte anisori. 

Oricum, adevărul este că ea visa şi se gândea mereu 
la lucruri curioase și nu-și putea aminti timpul când 
nu s'ar fi gândit la lucrurile la care de obiceiu nu se 
gândesc decât persoanele mari. Simţea са si cum sar 
fi născut de mult, de foarte mult timp. 

In momentul acela isi amintea călătoria ce dela 

din India cu tatăl său, căpitanul Crewe. Sc gàn- 
dea la vaporul cel mare, la marinarii indieni, care tre- 
ceau tácuti lângă dânsa, la copiii care se jucau pe 
puntea caldă a vaporului s: la soțiile câtorva ofiţeri 
tineri, care căulau să o facă să vorbească și râdeau de 
ceeace spunea. 

Se gândea însă mai cu seamă ce lucru ciudat era 
că mai имаш se găsea în soarele arzător al Indiei, apoi 
în mijlocul oceanului, iar acum într'o trăsură curioasă 
pe străzi, unde ziua este tot аза de întunerec, ca si 
noaptea. „Tăticule, zise ea cu o voce tainică si joasă, 
care era mai de grabă о зоарій. 

— Се este, drágu(a mea ? răspunse căpitanul Crewe, 
privindu-i chipul slăbuţ. 

— Aicea e şcoala la care mă duci? 

— Da, e aci. In sfârşit, am sosit“, zise căpitanul 
Crewe. 

Sarei ii se părea că sunt mulli ani, decând începuse 
să se gândească la şcoala la care trebuia să meargă. 
Mamă-sa murise chiar în ziua nasterii Sarei, аза са 
Sara, fiindcă nu o cunoscuse de loc, nu-i simțea lipsa. 
Pentru dânsa, singura rudă pe lume era tânărul, chi- 
резш şi bogatul său tată, care o alinta аза de mult. Se 
jucaseră totdeauna împreună si țineau foarte mult unul 
la altul. Stia cá tatăl ci este bogat, fiindcă auzise dela 
alte persoane, care vorbeau despre bogăţia lui. Nu stia 
însă ce înseamnă să fii bogat. Locuise totdeauna într'o 
vilă frumoasă si se obișnuise să vadă mai mulli servi- 
tori, care o salutau plecându-se până la pământ și îi 
spuneau „Missee Sahib”, ceeace înseamnă „ i 
Stăpână“. 

Un singur gând o frământase încă de când era mică 
de tot: şcoala la care stia că trebue să meargă într'o 
zi. Clima din India era foarte rea pentru copii, аза са 
erau trimiși cât mai de vreme la şcolile din Anglia. 
Incă dela vârsta de cinci ani, îi spunea tatălui ei: „N'ai 
putea să vii $i tu cu mine la școala aceea? Am să-ți 
ajut să-ți înveţi lecţiile. 

— Micuța mea Sara. îi răspundea tatăl ei, dar n'ai 
să stai acolo prea mult timp. Apoi, ai să locueşti intr'o 
casă frumoasă, unde sunt multe fetițe, cu care ai să te 
joci, iar eu am să-ţi trimit cărţi si orice doreşti. Ре urmă, 
după ce termini şcoala, am să viu să te iau, ca să în- 
grijeşti de mine“. 

Gândul că ea o:sà îngrijească de tăticul său, îi făcea 
Sarei o deosebită plăcere. De aceea, se mărgini să răs- 
pundă : „Bine, tăticule, dacă am venit până aci tocmai 
din India, este că trebue să stau aici“. 

Trăsura, in care găsea intră intro piață largă, în- 
tunecoasă si se opri la poarta unei clădiri, care era 
şcoala la care trebuia să locuiască şi să înveţe Sara, 


* 


Şcoala era o clădire mare, cu înfăţişarea tristă, asa cum 
erau si celelalte clădiri din piața aceea. Numai că pe 
poartă se vedea strălucind o placă de aramă pe care 
era gravată cu litere negre următoarea inscripţie : 


MISS МІМСНІМ 
Institut de primul rang pentru domnișoare 


„Aceasta e şcoala“, zise căpitanul Crewe, dându-se 
jos din trăsură si luând-o si pe Sara în braţe. Mai târ- 
ziu Sara îşi zicea în gând că şcoala aceea seamănă cu 
directoarea Miss Minchin, Era respectabilă 51 avea de 
toate, însă era urâtă şi antipatică. După ce își aruncă 
o privire asupra mobilelor din salon, Sara zise : „Tăticule, 
nu-mi place școala aceasta. Dar am să fac si eu ca soldaţii 
cărora cred că nu le place să meargă la războiu şi să 
Пе omoriti*. 

Tatăl ei râdea de răspunsul acesta, dar o clipă după 
aceea erau să-l podidească lacrimile la gândul că se va 


- despărți. O luă în braţe si o sărută cu toată dragostea, 


când tocmai în momentul acela intră Miss Minchin. 

Văzând-o, Sara isi zise din nou în gând că seamănă 
cu şcoala. Miss Minchin era înaltă si întunecată la fi- 
gură, respectabilă, dar urâtă. Avea ochii mari şi reci, 
adevăraţi ochi de peste. Aflase ea destule vesti plăcute 
despre tatăl Sarei si mai ales са e bogat si că vrea să 
cheltuiască multi bani pentru fiică-sa. 

„Pentru mine, zise Miss Minchin, este o mare plă- 
cere să am în școala mea un copil așa de frumos și 


inteligent. Doamna Meredith mi-a povestit despre neobis- 


nuita ei inteligenţă. 

— Се tot spune cá sunt frumoasă, сапа știu bine 
că sunt urâtă ? îsi zise Sara în gând. Am păr scurt și 
negru, iar ochii verzi. Apoi sunt foarte slabă, аза că 
numai frumoasă nu pot fi“. 

Sara se înșela, gândind despre ea însăși că este 
urâtă. Era subțirică si sveltă, mai de grabă înaltă pentru 
vârsta ei şi avea o figură atrăgătoare. Părul ei era bo- 
gat, foarte negru şi buclat numai la vârf. Avea ochii 
verzi, bătând în cenușiu, însă erau ochi mari, ochi mi- 
nunati, cu sprincene lungi si negre. Sarei nu-i plăcea 
coloarea ochilor săi, însă lumea cealaltă spunea că sunt 
cât se poate de frumoși. 3 

Totuși, Sara era încredințată са este urâtă si nu 
înțelegea dece Miss Minchin a spus că e frumoasă. Mai 
târziu însă a aflat cà Miss Minchin spunea la fel despre 
toate fetiţele pe care părinţii le aduceau la școala ei. 

Sara şedea lângă tatăl sáu şi asculta ce vorbește el 
cu Miss Minchin. Era să se bucure de multe drepturi. 
I se dădeau două camere: una de dormit, iar a doua 
de lucrat si de jucat. Era să aibă numai pentru ea o 
trăsură si un cal де călărit, o guvernantă, саге să fie 
locul doicei indiene. 

„Cât despre învăţătura ei de carte, spunea căpita- 
nul Crewe, n'am nici o grije. Dimpotrivă, Miss Minchin, 
mai de grabă vă rog să nu o lăsaţi să citească аза mult. 
Sara mea sar lipsi bucuros si de mâncare si de somn, 
numai si numai са să poată citi. Citeşte cărți franceze, 
germane, tot asa de bine ca şi cărți engleze. De aceea, 
vă rog să-i luaţi cărţile, când vedeţi că citeşte prea 
mult si trimiteţi-o să călărească ori să-și cumpere о pă- 
puşă nouă. La vârsta ei trebue să se joace cu pápusile. 

— Тапсше, zise Sara, nu vreau multe păpuși, паса 
nu le pot iubi pe toate. Vreau ca numai Emilia să fie 
prietena mea bună. 

— Cine este Emilia ? întrebă Miss Minchin. 

— Sara, spune cine este Emilia, zise căpitanul Crewe 
zâmbind. 

— Este, răspunse. Sara, o păpușă, pe care n'o am 


+ - . 
" гот е 


sd. j 


A 


încă. О за mergem acuma си tăticu, са să o cumpărăm. 
l-am dat numele de Emilia şi o să fie prietena mea 
după ce pleacă tăticu. O să vorbim mereu despre el. 

— Се copil original şi drăguţ !* răspunse Miss Min- 
chin, zâmbind cu zâmbetul ei rece şi puţin simpatic. 

Sara a stat cu tăticul său mai multe zile la otel, 
adică până în ziua plecării lui în India. In timpul a- 
cesta, căpitanul Crewe i-a cumpărat Sarei o mulţime de 
rochii, paltonaşe, jachete, batiste şi ciorapi de mătase, 
şi tot ce-i trebuia, ca să se îmbrace cât mai bogat şi mai 
luxos. Celelalte fete dela şcoală, văzând atâta lux, au 
crezut că Sara trebue să fie o prințesă străină, poate, 
fiica unui bogat prinţ indian. | 

La urmá, cápitanul Crewe si Sara gásirá si pe ра- 
риза Emilia, dar după ce vizitará mai multe prăvălii. 
„Am să văd, zise Sara, cá, poate, Emilia nu este cu ade- 
vărat o рариѕе. „Am за văd dacă nu ситуа ascultă сапа 
îi vorbesc. Necazul cu pápusile este că ele se uită la 
tine, ca şi cum п'аг înţelege nimic. Dar, poate, se prefac 
numai.“ 

Tot privind la vitrinele prăvăliilor, ca să găsească 
pe Emilia, Sara zicea: 

„Dacă vedem că n'are rochii, o ducem la un сго- 
itor, ca să-i facă rochii după măsură. Asa о să i se po- 
trivească mai bine si o să fie mai frumos îmbrăcată“, 

In sfârşit, după multă alergătură, Sara zări peste 
drum vitrina unei prăvălii de păpuşi şi strigă; „Тансше, 
iată, iată, iată, păpuşa aceea este Emilia!“ De bucurie, 
se roşi la faţă, iar ochii ei verzui-cenusii străluciră, ca 
şi cum Sara ar fi întâlnit o prietenă, la care tinea mult. 

„Vezi, tăticule, că Emilia ne aşteaptă. Să mergem la 
ea! 

— Dar, zise râzând căpitanul Crewe, trebue să Не 
cineva, care să ne prezinte Emiliei. 

— Domniata, tăticule, mà prezinfi pe mine, iar eu 
te prezint pe domniata. Eu am recunoscut-o, îndată ce 
am vázut-o, poate, m'a recunoscut si ea*. 

Se poate ca si Emilia за o fi recunoscut, fiindcá avea 
în ochi o privire inteligentă, când Sara a luat-o in braţe. 
Emilia era o păpuşă mare, însă nu chiar аза de mare. 
ca să nu o poţi purta uşor, Părul ei de un blond închis 
era buclat şi îi cădea pe corp ca o manta. Avea ochii a- 
dânci şi albaştri, iar deasupra lor, o pereche de sprân- 
cene moi şi groase, care erau sprâncene adevărate, iar 
nu două linii pictate. 

Emilia a fost, aşa dar, cumpărată şi dusă la un ma- 
gazin de îmbrăcăminte pentru copii. Acolo i s'a luat mă- 
sura, са se să ifacă госћце, paltonase, jachete şi rufe tot 
așa de multe si tot aşa de bune ca si acelea coman- 
date pentru Sara. De sigur, n'au fost uitate nici pălăriile, 
mánusile, blănile si batistele. „Vreau să fie, zise Sara, 
aşa cum cste un copil, care аге о mamă bună. Eu ii 
sunt mama, cu toate că vreau să fac dintr'insa o prietenă 
şi o (оуагаза“. 

In cea din urmă noapte în care căpitanul Crewe mai 
avea de stat la Londra, se sculă si merse încet în ca- 
mera în care dormea Sar:, care dormea cu Emilia în 
braţe. Părul negru al Sarei se amestecase cu părul blond 
al Emiliei. Amândouă erau îmbrăcate in сатаҙша de 
noapte la fel. Emilia semăna aşa de mult cu un copil 
adevărat, încât căpitanul Crewe era mulţumit cà о să 
fie cu Sara. 

Căpitanul suspinà adânc, apoi zise, vorbindu-si sin- 
gur: „Micuța si dráguta mea Sara! Nici nu știi cât am 
să sufer din cauza lipsei tale!“ 

Ziua următoare, o duse la școala domnișoarei Min- 
chin si o lăsă acolo. I-a spus d-rei Minchin са d-nii Ba- 
rrow & Skipworth, care se ocupau de afacerile lui la Lon- 
dra, o să-i dea toate informaţiile trebuincioase şi o să-i 
aducă banii ce va trimite din India pentru cheltuielile 
Sarei. ЕЈ o să-i scrie Sarei de două ori pe săptămână, 
iar d-ra Minchin era rugată să-i facă toate plăcerile. 
Apoi merse cu Sara în camera de lucru a acesteia şi îşi luară 
rămas bun unul dela celălalt. Sara îi se aşezase pe ge- 
nuchi, privindu-l (има în ochi. „Vrei să-mi ţii minte 
chipul pe din afară? o întrebă căpitanul Crowe, mân- 
găind-o pe păr. 

— Nu, îi răspunse Sara, n'am nevoie să-l învăţ, căci 
chipul tău este în inima mea“. După aceea, se îmbră- 
țişară strâns, ca şi când таг fi vrut să se despartă. 


Veni trăsura, care duse la vapor pe căpitanul Crewe, 
iar Sara se încuie în camera sa. Când Miss Minchin 
spuse sorei sale, Miss Amelia, să meargă şi să vadă ce 
face Sara, văzu că nu poate deschide иза. 

„Am  încuiat-o, răspunse dinlăuntru Sara, vorbind 
cu um ton politicos, dar fără să deschidă. Am încuiat-o, 
fiindcă, dacă nu vă supăraţi, am nevoe să stau cu des- 
săvârşire singură“. 

Miss Amelia, o persoană grasă şi bondoacă, se temea 
mult de soră-sa. Era din fire mai bună decât Miss Min- 
chin, dar nu îndrăznea niciodată să-i iasă din voe. Merse 
din nou jos, având aerul foarte alarmat. 

„N'am văzut până acum, zise ea, un copil mai ciudat. 
S'a încuiat singură și stă, fără să facă cel mai mic 
sgomot. 4 

— E mult mai bine decât dacă ar fi plâns si ţipat, 
cum fac multe fetiţe, răspunse Miss Minchin. Mă aștep- 
tam ca o fetiță аза de rău răsfăţată, cum e Sara, să 
umple casa de fipcte şi strigăte. Dacă а fost vreodată 
un copil lăsat cu totul în voia lui, acesta este tocmai Sara. 


— l-am deschis cuferele şi i-am scos lucrurile, zise 
Miss Amelia. Мат văzut nici o dată аза ceva. Zibelin şi 
şi hermină pe haine şi dantele din cele mai fine si mai 
scumpe pe rufe. Ai văzut câteva din rochiile ei. Ce zici 
de ele? 

— Zic, răspunse Miss Minchin, că sunt cele mai ri- 


` dicule, au за arate însă foarte bine, când în zilele de 


Duminică, Sara o să meargă în fruntea elevelor, când 
au să fie duse la biserică. Tatăl ei i-a cumpărat lucruri, 
ca şi cum Sara ar fi o mică prinţesă“. 

lar sus, în camera încuiată, Sara si Emilia şedeau 
la fereastră, privind ţintă spre colțul străzii după care 
a dispărut trăsura căpitanului Crewe. 


In românește de Maria Sorel 
In n-rul viitor: „О ТЕСТТЕ DE LIMBA FRANCEZA“ 


(Va urma) 


5. 


е“, 


IN CĂUTAREA CASEI LUI HAPLEA 


Din pricina că am petrecut noaptea, aşa cum am 
povestit săptămâna trecută, adică, din pricina că aproape 
n'am putut închide ochii, atât prietenul meu, cât şi eu, 
eram — cum se spune — fierfi. Ne durea capul, aveam 
ochii roşii si eram cu totul fără chef. Ne măguleam insă 
cu speranța că la Haplea vom găsi o masă bună și mai 
ales câte un pat bun în care să ne odihnim. 

De aceea, ne-am şi grăbit să părăsim cârciuma lui 
Stan Pocitu şi să mergem la el. Ne-am uitat la ceas şi 
am văzut că erau orele opt. 

Bine înţeles, la Bucureşti şi în celelalte orașe nu 
şade bine si nici nu este politicos să mergi la cineva în 
vizită la orele opt dimineaţa, mai ales când acest „cineva“ 
ifi este necunoscut, cum era pentru noi Haplea. 

Insă, nu tot asa este la ţară. La ţară, oamenii se 
scoală, îndată ce se luminează de zi şi se apucă de 
treabă, аза că eram şi noi siguri că îi vom găsi зешаћ, 
atât pe coana Frosa, cât şi pe Haplea. 

Am întrebat, prin urmare, pe Stan Pocitu de casa 
lui Haplea, iar el ne-a îndreptat precum urmează: 
„Mergeţi mai имаш drept înaintea voastră, până се 
ajungeţi la Groapa broastelor. Пеја Groapa broastelor, 
apucafi la stânga până la prăvălia Grand Bazarul dela 
Hăpleşti. Dela această prăvălie, mergeţi iarăşi drept 
inainte, până ce ajungeţi la casa tui lon Vitel. P'urmă, 
арасан la dreapta până се дај de casa lui Tănase. 
Peste drum de casa lui Tănase este casa lui Haplea. О 
veţi cunoaște după poarta de afară, care este aplecată 
spre partea dreaptă şi după acoperişul casei, care e 
strâmb și plecat spre partea stângă. 

— Si nu e аза cá este frumoasă casa lui Haplea? 
l-am întrebat noi pe Stan Pocitu. Nu-i aşa că e cu etaj? 

— Ce va să zică vorba asta itaj?* ne întrebă el 
mirat, adăogând: „Aşa ceva nu s'a pomenit la Hăpleşti. 
Noi, Hăpleştenii, suntem oameni destepli si cum se саде“. 

Din acest răspuns am înțeles cà Stan Pocitu nu 
numai cà nu stia ce înseamnă cuvântul etaj, dar îşi în- 
chipuia că ar fi o vorbă de ruşine. 

De aceea, nici nu l-am mai întrebat ceva, mai ales 
că ceeace ne spusese despre casa lui Haplea ni era de- 
ajuns să o recunoaştem: o casă cu poarta plecată spre 
partea dreaptă si cu acoperişul plecat spre partea stângă. 
Aşa fiind, n'ar fi fost greu să o găsim. 

Asa dar, prietenul meu si eu ne-am suit în mașină 
şi am pornit. Doamne, Doamne, ce impresie am produs 
în comună — asupra oamenilor şi asupra animalelor ! 
Se vede treaba, doar din an în Paste trecea prin Hăpleşti 
câte vreun automobil. Altfel. nu se explică vâlva ce a 
stârnit în toată comuna vederga automobilului nostru. 
N'a rămas casă din care să nu se grăbească a esi toli 
oamenii si celelalte vietăţi. Bărbaţi, femei, copii, câini, 
măgari, găini, га[е, gâște — toţi şi toate au dat fuga să 
vie cât mai aproape de automobil si să-l vadă cât mai 
bine. 

Copiii alergau si strigau: „Џга! Огаа!“ Măgarii aler- 
gau sbierând, iar câinii lătrând. Ba au esit şi vaci şi 
boi, cari s'au pornit să mugească. 

Dacă la aceasta adăugăm cotcodácitul găinilor, oră- 
căitul broastelor, gâgâitul gástelor, grohăitul porcilor, 
era un concert asurzitor, care umplea văzduhul. Era 
un concert, care nu ne făcea nici o plăcere. 

Insă alta ега partea şi mai puţin plăcută. Trebuia 
anume să mergem cu automobilul cât mai încet şi să-l 
conducem cu toată băgarea de seamă. 

Lătrând furiosi, câinii se repezeau drept la el, ba 
cei mai mulţi lătrau în partea de dinainte a automobi- 
lului, vroind par'că să-i aţină drumul. 

Bine înţeles, fără să vrem, am călcat vreo doi, trei 
pe coadă, dar faptul acesta i-a îndârjit şi mai rău, atât 
pe dânșii, cât și pe ceilalţi câini. 

Şi dacă aţi sti ce de câini sunt la Hăpleşti! Credeam 
că pe lângă fiecare casă sunt, cel puţin, câte zece câini. 

Toţi câinii aceştia își dăduseră acum întâlnire în 
jurul automobilului nostru. Dar nici copiii, nici oamenii 
mari dela Hăpleşti nu prea ştiu să se ferească de auto- 
mobil şi să se dea la o parte. Uf, ce greu a fost să ne 
facem drum si să ajungem la casa lui Haplea! 


^» asia AS 


Precum am văzut mai sus, cârciumarul Stan Pocitu 
ne arălase cum să găsim această casă. Numai că noi, 
care atunci pentru întâia oară mergeam la Hăpleşti, nu 
ştiam, ba nici n'auzisem măcar, fie de „Groapa broaşte- 
lor“, fie de „Grand Bazarul“, fie de primarul Ion Vitel, 
de Tănase şi de casele lor. 

De aceia, ne-am rugat de ceice se luaseră după 
automobilul nostru, ca unul dintr'insii să meargă cu noi 
în maşină si aşa să ne arate casa. In toate satele, prin 
care trecusem până atunci, n'ar fi fost pentru oamenii 
de acolo si mai ales pentru copii o bucurie mai mare, 
decât să-i luăm şi să-i plimbăm în automobil. Dar comuna 
Háplesti nu seamănă cu altă comună și nici Háplestenii 
nu seamănă cu locuitorii din celelalte comune. 

Asa, de geaba ne-am rugat noi să vină, fie o per- 
persoană mare, fie un copil, si să ne însoţească până la 
casa lui Haplea, Nimeni n'a vrut să asculte rugămintea 
noastră. ,,Хі-е frică!“ ziceau unii. „Хе vine атејеаја !“ 
spuneau alţii. Ва unul ne-a zis: „Угеј sá mă luaţi în 
„căruţa“ voastră şi să mă duceţi cine ştie unde“. 

Isi închipuia desteptul Hăpleştean că noi am fi fost 
ceva bandiți sau ceva si mai rău. Şi-a închipuit, poate, 
că suntem mâncători de oameni si că, după ce ne-am 
fi depărtat de Hăpleşti, l-am fi înjunghiat, l-am fi pus 
la frigare şi l-am fi mâncat cu oase, cu tot. 

Oricum, n'a fost chip са unul măcar să se lase în- 
duplecat şi să se suie în automobil, căruia ei îi spuneau 
„căruţă“. Văzând аза, i-am întrebat să ne spună cel 
puţin din gură si cu semne pe unde vine casa lui 
Haplea și să ne arate drumul pe care trebuia să mergem. 

Dar cinzeci sau şaizeci de oameni s'au pornit să ne 
răspundă si să vorbească în acelaș timp. Si nu numai са 
vorbeau toţi odată, аза са nu se putea înțelege nimic, 
dar fiecare ne arăta cu mâna alt drum. Oameni deştepţi, 
n'ai ce le face! 

Prietenul meu mi-a zis atunci, vorbind in limba 
franceză, ca să nu-l înțeleagă cei din jurul nostru: „Ми 
vezi că am nimerit intr'un sat de proşti si timpiti? Hai 
să-i lăsăm încolo 51 pe Haplea al tău şi pe coana Frosa 
şi să o ştergem cât mai repede. Sau îţi închipui са о să 
fie Haplea mai breaz decât ăștia? Te pomenesti că este 
cel mai prost, adică, cel mai Hăpleștean dintre toţi 
Hàáplestenii**. А 

Asa a vorbit prietenul meu. Eu însă n'am vrut să 
mă las păgubaș, ci i-am răspuns zicându-i: „Nu plec 
din Hăpleşti, până nu văd pe Haplea şi pe coana Frosa 
şi până nu mà imprietenesc cu dânşii.“ 

Când văzu hotărârea mea, nu mai stărui nici el, ci 
consimţi să rămâie şi să mergem împreună la Haplea. 
Dar nu era ușor să-i găsim casa. Nu uitasem ce ne spu- 
sese Stan Pocitu despre această casă. 

Insă, oriunde ne intorceam privirile, vedeam că 
toate casele din Hăpleşti sunt cam la fel. Aproape toate 
aveau porţile strâmbe si acoperişurile nu mai puţin 
strâmbe. Atunci, luând fiecare casă la rând. întrebam 
pe cei din jurul automobilului: „Oare, aceasta este casa 
lui Haplea?. 

Ei ráspundeau, plesnind din buze şi zicând: „Ти!“ 

Asa am luat casă cu casă, până când, în sfârşit, am 
ajuns înaintea unei case vechi si dărăpănate, care era 
cam la marginea comunei. Eram pe deplin тегед ај 
că o cocioabă ca aceea nu putea fi casa lui Haplea. 

Totuşi, mai mult din obişnuinţă, am pus si aci în- 
trebarea de mai sus: „Oare, aceasta este casa lui Нарјеа 77. 

Cât de тіга{і am fost, când ni s'a răspuns: „Ада!“ 

Prin urmare, cocioaba aceea veche si dărăpănată 
era casa lui Haplea, casa omului despre ale cărui isprăvi 
auzisem atâtea 51 atâtea. 

„Та sfârşit, iată-ne la palatul din poveşti!“ îmi zise 
râzând prietenul meu. 

Am oprit automobilul, ne-am dat jos și am intrat în 
curte prin poarta, care în adevăr era strâmbă 51 plecată 
spre partea dreaptă. jg. 

Eram cuprins de етофшпе si inima îmi bătea tare 
la gàndul cá voi vedea si voi cunoaste pe Haplea si pe 
coana Frosa.. + 


MOS NAE 


А 463. = 2 4 
(200 жаттмтытатА | e. 2 


CEL MAI MI 


SOSIT un frăţior. А sosit în timpul nopţii, pe 
când copiii dormeau. Cum sa trezit, l-au vă- 
zut pe tatăl lor în pragul uşii: 

„V'aţi sculat, somnorosilor ? Dacă ай sti 
cine e la тата!“ 

Sar toţi trei din pat, dând un singur strigăt: „Su 
rioara !“ 

Tatăl surâde : „Nu ; si de data asta е tot un frăţior. 
Surioara va veni mai târziu, dacă o vrea Dumnezeu“. 

Cei trei băeţi isi іпсаЦа în grabă papucii şi аза, 
pe jumătate îmbrăcaţi, se reped la mama în odaie.. 

O făptură mică, trandafirie, cu căpşorul acoperit 
de un puf de păr, doarme învelită într'un sal de lână. 

„Vă pare bine 7“ 

Glasul mamei e blând si cam obosit. Băeţii se de- 
părtează de leagăn si se apleacă s'o загше ; au ochii 
plini de lacrimi si nu ştiu de ce. 

„Poate, zice mama, v'ar fi plăcut mai bine o su- 
гроага...“ 

Acum sunt din nou lângă leagăn şi cel mai mare 
zice serios: „Ми, тата; ne pare bine. E asa mic! Asa 
dulce! О să-l ţinem mereu cu noi. Să vezi ce bine о 
sá-l ingrijim!* 

Intinzând mâna, са за mângăie capul micutf, pare 
deodată mai mare, pare un bărbăţel făcând gestul acesta 
de ocrotire şi făgăduială. 2 

Мата îl priveşte. Lacrimile о sugrumá, impiedi- 
cànd-o sá vorbeascá; dar pe buzele ei palide, infloreste 
un zàmbet de nespusá duiosie. 


* 
ж « 


Acum, peníru botez, vor trebui să se gândească се 
dar să-i dea frăţiorului. 

Cei trei báeti se sfátuesc între dânșii. Tatăl lor va 
da micutului un carnet de economii; mama o сгисіш а 
sfințită, cu lant de aur; bunica, un tacâm de argint 
pentru când va începe să mănânce; unchiul care o să 
fie naşul, un cărucior frumos, cu care să-l plimbe mă- 
tusa... 


Dar се să mai insirám toate astea? Frăţiorul va 


primi, desigur, lucruri minunate din partea familiei si 
a cunoscufilor. Ei, cei trei frati, au strâns toţi banii din 
pusculite, însă socotesc cá nici un dar nu e destul de 
frumos. 

„Аг trebui ceva nou... 

— Ceva nemaivázut! 


б DIMINE 
i TSCOPLILOB 


270 abo Sa alte 


B 
— Ceva la ce nu s'a 
Care dintre ei trei а avut ideia minunată ? 
ştie; poate au avut-o toti deodată! 
O scrisoare misterioasă a fost trimeasă la București. 
51 apoi? 
, Sst Până în ziua botezului, nu trebue să știe nimeni 
nimic. 


gândit încă nimeni”! 


Nu se 


* 
* ж 


Ziua botezului. Casa e plină de flori. In salon e о 
cristelnifáà frumoasă. Frăţiorul, infofolit in funde si dan- 
tele, plânge, face mofturi, strângând pumnii mici. Se 
înţelege; doar e si el bărbat 51 nu-i plac zorzoanele! 

Tatăl râde, mama îl leagănă în braţe, încercând să-l 
linisteascá; cei trei băeţi şuşotesc іпіге dânșii: „Oare о 
să sosească la timp 2 

— Dece nu vine odată ? 

— Dacă nu primim nimic ?* . 

А sosit ceeace așteptau cu atâta nerăbdare! 

Când preotul sfârşeşte de citit rugăciunile, cineva 
strecoară un plic alb în mănuțele copilului. 

„Ce o fi?“ întreabă miraţi părinţii. Roşii ca niște 
maci, báetii răspund: „E darul nostru pentru frățior“. 

Tatăl lor deschide plicul. 

Ştiţi ce au dat frátiorului ? 

Nu! по să ghiciţi niciodată! 

I-au dat un carnet, care face din el un viitor ostaș 
al ţării, un carnet de cercetaş, cel mai mic cercetas din 
România! 

Vi se pare cá е о poveste, nu-i aşa? Da, însă e o 
poveste adevărată. 

Adaptare de GIOIA 


se mm educ m ин + 


——MÀ АБР === 


O vedere din munți pe timp de iarnă. 


а 


Cum Haplea а cástigat prinsoarea 


„Hai să facem!" zise Haplea. Tace Haplea, tace Frosa, Vine-un hoţ acum în casă 
„De tăcere o prinsoare; mm Dar nu rabdă mult Frosina, шш Și se pune pe слоган, 

Cine "ntài vorbește, pierde, Ca să stea cu gura 'nchisă Dar cu ochii dând de Haplea, 
De măgar el grije are”. Şi se duce la vecina. Stă năuc si zăpăcit. 


Haplea tace, nu se mișcă, Hoţul pleacă, Haplea tace, „Ма trimis, îi zise, Frosa”... 
Hoţul cam încurajat P Ba nu scoate nici о vorbá, Cu un deget Haplea "сере 
Si crezànd са mort e Haplea, Din vecini veni асшта _ Ре la cap să-l invárteascá. 
De nădragi l-a dezbrăcat. Un băiat cu niște ciorbă. Ştiţi băiatul ce pricepe ? 


Ca pe cap să-i toarne ciorba. Š vi : x даға” 
„Ваве, Hapleo!" i-a gràit Cam pe searà vine Frosa, „Bine mă, ce hal e ăsta” ? 


4 3 Vede casa jefuità, — „Џга, Froso — am cástigat ! 
Ре „obraz, manto занй. Ша Haplea gol si ars de ciorbă. ҸӘ Ai vorbit, deci hai pene a 
ai ce rău l-a opărit. şi-l) întreabă foc răstită: Du măgarul la-adăpat”. 


ита 


алы 


ulte, plăcute si diicrite 


it Zăpăcilă 


Zăpăcilă, pregătindu-se de culcare, incepu să se 
desbrace. Insă, puse mai întâiu ţigara aprinsă pe mar- 
ginea scaunului, apoi îşi scoase cămașa. După aceea, 
uitând că pe scaun pusese ţigara aprinsă, se așează el 
însuși, ca să зе аезсаце. Incă, аза cum trebuia să і зе 
întâmple, sare in sus, зетцапа că a luat foc. 

Credeţi са de acum încolo n'o să mai рајеазса ni- 
mic şi că o să fie cu băgare de seamă? Eu unul nu 
cred. El şi- UVitucilă au за fie zăpăciți şi uituci, câte 
zile au de trăit. ; 


O fabulă amuzantă de Mark Twain 
желер o SE Зинулла ысына 


Fabricanţii din Statele Unite ale Americei de Nord 
erau supăraţi foc pe Mark Twain, cel mai mare scriitor 
umorist american. 

Aceasta din cauza са Mark Twain a scris si publi- 
cat fabula ce urmeazá : 

O muscá avea doud musculife, pe care le iubea 
nespus de mult. Inf'o zi, le luă cu ea la plimbare. Insă, 
când treceau pe lângă o cofetărie, una din musculife 
zise : „Мата, imi dai voe să gust din bonboana cea roşie 
de colo 7“ 

Mamă-sa ii dete voe, iar musculifa, plină de bucurie, 
se аҙегй pe bonboana cea roșie. Dar abia gustă, că izbi 
din aripi şi căzu moartă. 

Bonboana cea roșie era otrăvită, de oarece era făcută 
de fabrica americană de bonboane. 

Musca rămăsese acum си o singură musculiță. A- 
cestei тизешце i se făcu într'o zi o poftă mare de cârnaţi. 
Мата-за o duse la o prăvălie unde se vindeau cârnaţi. 
Dar abia se atinse musculifa de un cârnat, si căzu moartă. 
Cârnatul era otrăvit, de oarece era făcut de fabrica 
americană de cârnaţi. 

Musca nu mai putea de durerea musculifelor, pe 
care le pierduse. De aceea, se hotări să-și facă singură 
moartea. Se lipi, așa dar, de o hârtie de omorât muște. 
Insă, mult așteptata moartea nu veni. 

Hârtia de omorât muște era nevătămătoare, de oarece 
era făcută de o fabrică americană 


Câte ioare 2 


Un tânăr mergea la Păunești, când întâlni pe drum, 
venind din Păunești, cinci din colegii săi de şcoală, 
fiecare din aceştia având într'o traistă câte cinci pui de 
găină. Câte picioare mergeau la Păunești ? 

(mjnapup, әјо :опор іошам) 


CI ELI; 


O maimuta extraordinară 
Pi 


Матица din desenul de јаја este în adevăr extra 
ordinară. In vârstă de trei ani, ea a învățat să cânte la 
pian și a cântat la postul de radiofonie din oraşul 
Filadelfia (Statele Unite ale Americii de Nord.) A mai 
cântat și din flaut, fiind însoţită la pian de ип muzi 
cant bun. 

Această maimuţă extraordinară а (озі adusă din 
Congo (Africa), iar stăpânul ei s'a căsnit să o înveţe за 
cânte la pian și din flaut, ca să arate, zicea el, că se 
înșeală oamenii, care cred despre animale că nu știu 
să judece. 


Această fetiţă abisiniană nu ştie unde sunt tatăl зі 
fratele ei. li caută peste tot și nu-i găsește. Insă, amán- 
doi sunt în desenul de faţă. Așa dar, cititorii sunt ru- 
дај: за o ajute să-i găsească. 5 


DELA 


informaţie pierdută în mulţimea informaţiilor 
dintrun ziar anunţă cu cele mai mici litere 
tipografice cà іп seara de alaltáieri a încetat 
din viaţă „după o lungă si grea suferință“ о 
învăţătoare pensionară. Numele ei? Nici nu 
l-as fi reţinut, dacă nu mi-ar fi trezit amintirea unuia 
din multii, dar si din cei mai aleşi eroi ai neamului si 
Ţării. 

Ileana Costea, despre саге în anunțul mortuar, de 
care am pomenit, se dădea amănuntul că a murit în 
vârstă de 70 de ani, era doar mama — o mamă vrednică, 
aşa cum ar fi de dorit să fie toate mamele — aceluia 
ale cărui rămăşiţe pământeşti se odihnesc în cripta mau- 
soleului din vârful muntelui Mateiaș din judeţul Muscel. 

„ Ileana Costea ега mama viteazului locotenent Marin 
Costea, despre care foştii săi elevi vorbesc şi astăzi cu 
un sentiment de admiraţie, de duioșie şi de evlavie. Am 
spus „foştii săi elevi“, de oarece, ca şi mamă-sa, şi Marin 
Costea imbráfisase cariera de învăţător, de luminător 
al neamului. 

Ileana Costea rămăsese văduvă abia după cinci ani 
de căsătorie. Femeie tânără, frumoasă 51 având pe деа- 
supra, o situaţie asigurată ca învăţătoare, nu i-ar fi fost 
greu să se mărite din nou si să întemeieze o nouă cás- 
nicie. Insă ізі zise cu o hotărâre, de care ға ţinut: „Ое 
acum încolo, toată viaţa mea este închinată fiului meu 
Marin“. 

Si asa, Marin a crescut orfan de tată si fiu unic: 
După dorința mamei sale $i ascultând de o înclinare а 
sa, intră la o şcoală normală de învăţători, fiind în toţi 
anii printre cei mai buni elevi ai clasei. După ce a 
terminat şcoala, a obținut un loc de învăţător într'un sat 
din Moldova, un sat locuit de oameni săraci şi necăjiţi. 

Numai ca să fie lângă dânsul, mamă-sa, deşi avea 
un loc bun de învăţătoare la oraş, ceru să fie mutată— 
cerere саге i sa aprobat numai decât — la școala de 
fete din acelaş sat. Aci, mamă si fiu au săvârșit un 
apostolat în înţelesul cel mai larg şi mai înalt al cu- 
vântului. 


SCOALA IN TRAN 


Fapte frumoase din răsboiul nostru 


ч 


In бай era multă sărăcie si grele necazuri. Atunci 
ei şi-au zis: „Leafa unuia din noi ajunge, са să putem 
trăi, aşa că vom da o leafă pentru alinarea durerilor şi 
suferințelor ce vedem în jurul nostru“. 

S'au învoit chiar са, rând pe rând, fiecare să-şi dea 
leafa, pe o lună. Cumpărau încălțăminte pentru copiii 
desculți, o îmbrăcăminte mai groasă pentru cei ce tre- 
murau de frig în timpul iernei, cumpărau doctorii pentru 
țăranii săraci, care cădeau bolnavi, botezau şi cununau, 
aceasta mai de grabă ca nou prilej dea veni în ajutor. 

Insă iată că intro zi tânărul Marin cade greu bolnav. 
Medicul, care fusese chemat să-l vadă, rămase foarte 
îngrijorat. Văzuse cá Marin sa îmbolnăvit de friguri 
tifoide într'o formă gravă şi periculoasă. 

Mai bine de o lună a zăcut tânărul învăţător — nici 
nu împlinise vârsta de 20 de ani — sbătându-se între 
viaţă şi moarte. In toată luna aceea în casele ţăranilor 
se inálfau rugăciuni, pentru ca Dumnezeu să crufe viaţa 
iubitului lor învăţător. De asemenea, copiii nu începeau 
la şcoală lecţia, până nu se rugau pentru însănătoşirea 
grabnică a învățătorului şi binefăcătorului lor. 

5а îndurat Dumnezeu de aceste rugăciuni pornite 
din adâncul sincerităţii unor inimi curate. Marin Costea 
a putut să părăsească, în sfârșit, patul de suferinţă. Insă 
cât de schimbat, cât de deosebit de acela care fusese 
mai înainte de а se imbolnàávi ! Era palid la Гаја, avea 
obrajii supti, umerii încovoiaţi. lar picioarele isi pier- 
duseră parcă agilitatea tinerească. 

Obtinu un concediu să mai stea o lună la munte. 
Dar iată că în vremea aceasta goarna mobilizării răsună 
în toată (ага. Era in vara anului 1916, an in саге Ro- 
mânia a intrat în războiul pentru întregirea Ţării si 
neamului. 

Marin Costea îşi întrerupse concediul, fără să fie pe 
deplin însănătoşit şi alergă la regiment, cerând să fie 
înrolat numai decât şi trimis în primele rânduri de luptă. 

Cererea i-a fost respinsă. Medicul, care l-a examinat, 
а văzut cá este prea slab. Marin însă n'a vrut să se lase 
şi nici n'a vrut să se întoarcă la locul său de învăţător. 
S'a rugat si a stăruit, până ce, spre nespusa-i mulţumire, 
a putut reuși să fie primit ca voluntar. 

Totuşi, n'a fost trimis numai decât pe frontul de 
luptă, ci dat la o şcoală pregătitoare de ofiţeri. Din 
şcoala aceasta. Marin eşi după trei luni cu gradul de 
sublocotenent şi cu sănătatea înviorată. Este dat unui 
regiment de infanterie, care lupta pe frontul din Ardeal. 
Aci, într'o noapte rece şi întunecoasă, colonelul, care 
comanda regimentul, strânse pe ofiţerii mai tineri si le 
zise : „Este neapărată nevoe ca în noaptea aceasta unul 
din voi, alegându-și cinci soldati, să meargă іп recu- 
noaştere. 

„N'am nici o poruncă de dat, ci numai o întrebare 
de făcut: Cine doreşte să meargă în această recunoaştere, 
care — sunt dator să vă spun — 'este foarte periculoasă? 

. — Еп!“ strigă dintr'o dată Marin, luând-o înaintea 
celorlalţi ofiţeri, care erau de faţă. 

Marin își alese cinci soldaţi, pe саге îi cunoştea mai 
bine, şi plecă cu ei, afundându-se în întunericul nopţii. 
Dar nu trecură decât puţine minute la mijloc şi iată că 
răsună în desisul pădurii o salvă de puşti. Fusese trasă 
de o patrulă dușmană, care simfise apropierea patrulei 
noastre. 

„Culcaţi-vă pe brânci !“ боры Marin soldaţilor de 
sub comanda sa. Apoi le mai spuse să înainteze resfirati 
şi cu băgare de seamă înspre partea de unde veniseră 
împuşcăturile. Urmarea a fost că trei soldaţi din patrula 
duşmană au fost omorâţi pe loc, iar alli şapte, ridicând 
braţele in sus în semn са se predau, au strigat: „Сатагаа! 
Şi aceşti șapte „camarazi“ făcuţi prizioneri au fost duşi 
în tranșeele române si prezentaţi colonelului, coman- 
dantul regimentului din care făcea parte si sublocote- 
nentul Marin Costea. 


атти 


Dar când colonelul întinse mâna, са să felicite pe 
viteazul Marin, văzu că din braţul drept al acestuia cur- 
geau picături de sânge. „Dar văd că esti rănit ! îi strigă el. 

— Trebue să fie o simplă sgârietură, o nimica toată,“ 
răspunse Marin foarte liniştit si silindu-se să ascundă 
printr'un zâmbet durerca ce-i pricinuia „sgârietura“ dela 
brat — o sgârietură despre саге se văzu cá era o rană 
destul de serioasă. 

In mai puţin de o săptămână, Marin a declarat că 
se simte bine si vindecat şi a cerut să Не trimis din 
nou în primele rânduri. „Medalia ce mi sa atârnat pe 


IEPURELE 51 CROCODILII 


Trăia o dată într'o insulă un iepure, care era foarte 
lacom, dar şi foarte şiret. Nevrând să se mulţumească 
cu iarba si verdefurile ce creșteau în insulă, iepurele 
acesta luă într'o bună zi hotărârea să părăsească insula 
si să meargă pe pământ, unde credea că va găsi hrană 
mai imbelsugatà şi viaţă mai plăcută. Insă, cum să 
treacă prin apa. care despárfea insula de uscat, mai ales 
că nu stia să inoate 2 

După ce se gândi mult, îi veni o ideie ce i se păru 
minunată. Merse la țărm si se porni să strige cu glas 
tare: „Alergaţi, crocodililor, să auziţi vestea cea mare. 
Leul, regele 51 stăpânul nostru al tutulor, vrea să ştie, 
dacă numărul iepurilor din insulă este mai mare sau 
mai mic decât numărul crocodililor din apă. De aceea, 
a şi poruncit ca toţi iepurii din insulă să se strângă aici 
la țărm, ca să-i poată număra, iar pe mine m'a însăr- 
cinat să vă număr pe voi. Inşiraţi-vă, аза dar, unul după 
altul de aici şi până la ţărmul din Гаја. Eu am să trec 
pe spatele vostru si am să vă număr unul câte unul“. 

Crocodilii îl crezură şi se grăbiră să facă întocmai, 
mai ales că isi ziceau în gând: „Când s'or strânge ie- 


piept, zise el, este ca un balsam, саге potoleşte orice 
durere“, 

Insă, n'a fost pentru el o zi mai fericită decât ziua 
in care i sa comunicat са este înaintat la gradul de 
locotenent — acesta ca о'тесипоадјеге a curajului său 
împins рапа la culmile cele mai înalte ale eroismului. 

Să povestim încă una din faptele sale vitejesti, faptă 
care — din nenorocire — a fost şi cea din urmă. 

Se dădeau lupte crâncene pe dealurile și în văile 
din jurul muntelui Mateias. Ai nostri se băteau cu o 
îndârjire cu atâta mai mare, cu cât vedeau cá Tara se 
găseşte în primejdia de a fi cutropită de oştile dușmane. 
Insă duşmanii erau mult mai numeroşi şi mai bine 
înarmați. Puneau cel puţin cinci tunuri împotriva unui 
tun al nostru si tot atâtea mitraliere împotriva unei 
singure mitraliere românești. Totuşi, ai nostri ве impo- 
triveau cu toată vitejia si cu toată puterea disperării. 

In deosebi, flăcăii de sub comanda „domnului loco- 
tenent Marin Costea“ făceau minuni de vitejie. 

Dar într'o după amiază, locotenentul nostru 81 vre-o 
douăzeci de soldaţi de sub comanda sa, se pomenesc 
înconjurați si strânşi ca întrun cerc de un număr де 
dușmani de cel puţin de trei ori mai mare. Căpitanul, 
care comanda grupul de soldati duşmani, îi strigă lui 
Marin, spunându-i în limba germană să se predea. 

„lată cum mă predau!“ îi răspunse Marin, punând 
mâna pe о cazma, care servea la sápatul tranşeelor şi 
izbind cu ea în capul ofițerului duşman, care căzu-mort 
pe loc. 

Descurajati si zápáüciti de moartea ofițerului lor, 
soldaţii dușmani o rupserà la fugă. Insă nu toli, căci 
aproape o jumătate dintr'insii a aruncat armele. a ridicat 
braţele in sus si s'a predat. 

Cu prizonerii aceştia si cu armele lor, Marin se înapoia 
liniştit la tranșee, сапа un glonte, tras dela spate, il 
nimeri în ceafă şi-l făcu să se prăbușească mort la 
pământ. 

A fost decorat ca mort cu o medalie de aur, care 
a fost încredinţată mamei sale, institutoarei Ileana Costea, 
a cărei moarte a fost anunţată într'un ziar printr'o in- 
formaţie de două rânduri. 

Este sigur că Пеапа Costea а fost înmormântată cu 
medalia, pe care ea vrea să o ducă în cer fiului său. 


N. Batzaria 


шшш ш ———————————————= 
purii la tárm, ce bine о să ne ospătăm cu dânşii! O 
să-i mâncăm pe toti, аза că leul va fi scutit de osteneala 
de a-i număra“. 

lepurele trecu peste dânșii, dar când se văzu pe 
pământ si la adăpost sigur, le zise: „Vă mulţumessc, 
drăguţilor crocodili, dar mai aşteptaţi puţin, că mă 
întore numai decât, ca să văd dacă vam numărat sau 
nu vam numărat bine“ 

Crocodilii aşteaptă până în ziua de astăzi intoar- 
cerea şiretului iepure. 


STAN PROTOPOPESCU 


Cititoare 51 Cititori 


Citiţi negresit ultimele cărţi scoase de Mos Nae in 
ajunul Cráciunului. Aceste cárti sunt: ,,Doctorul Mitielul, 
medicul animalelor", carte a cărei citire este nu se poate 
mai plăcută si mai amuzantă, ,lstorioare pentru Puiu", 
cuprizànd 23 de istorioare a сагог citire place nespus de 
mult, si „Almanahul Școlarilor pe 1936", cel mai bogat, 
mai variat si mai împodobit cu desene și ilustraţiuni din 
câte ,,Almanahuri* au apărut până acum. 

Se mai găsesc, de asemenea, de vânzare şi următoa- 
rele cărţi, scrise tot de Moş Nae şi apărute în cursul anu- 
lui trecut: 1). „Răpirea celor două fetițe", romanul cel 
mai induiesàátor; 2), „Unchiul meu Adam", cel mai frumos 
roman де aventuri; 3). „Martinică si Puky", povestirea 
cea mai dulce si mai frumoasá. 


ал 


Plouă!.. 

Stropii cad neîncetat— rotunzi si plini — pe calda- 
râmul străzilor ude, cu o plescáialà uşoară, abia auzită, 
plesnind într'o clipă, ca nişte boabe de strugure, stri- 
vite între dinţi. 

Plouă... 

Nu-i nimeni prin pustietatea umedă a ploii de toamnă... 

Nimeni... 

Copii privesc dela ferestre drumurile noroioase și 
jinduiesc după jocurile sburdalnice de vară. 

Cerul posomorât pare că e de plumb. 

De multă vreme nu s'a mai zărit un licárit de soare, 
prin desimea norilor purtători de ploi şi neguri. 

Plouă... 

Turlele bisericilor stau ca niște degete arătătoare, 
neclintite, vrând parcă să arate copiilor de unde vine 
ploaia. Nu mai sunt nici păsări, nici flori, nici soare, 
nici nevinovate jocuri de copilaşi gălăgioşi. 

Plouă... 

Ce tristă si ce rece este toamna!.. 

Sub scara dela restaurantul din colţ, tremură sgri- 
bulit aproape îngheţat de frig, un biet căţel jigărit, ros 
de râie, fără păr, așteptând să-i arunce cineva o coajă 
de pâine. 

Ce binefăcătoare i-ar fi coaja de pâine... 

Coastele parcă vor să spargă ројећца de piele се 
le acoperă. isbucnind afară goale. 

O inimioară suferindă, se sbuciumă cu neastâmpăr 
în pieptul lui lihnit.. 

In orbite abia mai strălucesc doi ochi stinsi, fără 
luciu, impovárati de jale nemărginită. 

Seamănă aşa de bine cu un căţel de carton, în care 
o maşinărie mișcă greoi membrele, că de aceea poate 
nimeni nu-l bagă în seamă şi nimeni nu-i asvârle pu- 
ţină hrană. 

Şi altădată а fost un căţel frumos, cu părul сгеј, 
răsfățându-se în casa unei familii cu stare, pe covoare, 
si pe divan. 


2 Dar а iesit intr'o zi pe drum si Га furat un copil 
sárac. 

L'a dus la el асаза si Га alintat cum s'a priceput, 
până când un câine hoinar si neingrijit Га ademenit 
ја јоаса. 

S'au jucat amândoi căţeii. 

Dar câinele hoinar avea râie si râia sa incuibat si 
în părul cref al cátelusului. 

Copilul sărac n'a mai ştiut cum să-l lecuiască. 

L'a lăsat în voia soartei. 

lar niște strengari i-au legat—in bătaie de joc —o 
tinichea de coadă... 

Şi-a fugit de-acasă, sármanul. năuc pe drumuri, 
speriat de sgomotul stârnit în urma lui de tinicheaua 
blestemată. 

Si nu s'a oprit decât atunci cànd—de tulpina unui 
pomişor stingher,-i s'a agăţat tinicheaua, rămănând acolo. 

Când ға văzut scăpat de pacostea sgomotoasă, а. 
rămas în drum, buimac şi învins de durere. 

Lacrimi i s'au prelins pe botişor... 

A vrut să se întoarcă la băiatul sărac, dar n'a mai 
ştiut drumul. 

De atunci a colindat căi streine, poposind pe mai- 
danele cu gunoaie, unde găsea şi câte un oscior sau о 
bucată de pâine lepădată. 

Dormea pe lângă garduri şi-şi potolea setea cu apă 
clocită de prin şanţuri. 

Câteva săptămâni au fost deajuns să-l aducă într'un 
hal fără hal. 

Intâlnindu-l, lumea se ferea de el, ca de cine stie 
ce primejdie. 

Numai rareori, câte un copil bun, înapoindu-se dela 
şcoală, îi arunca felia de pâine cu unt, rămasă în ghioz- 
dan, nemâncată. 

Aşa a dus-o, până când — doborât de nemâncare şi 
boală, — sleit, s'a aciuiat sub scara restaurantului, nă- 


(Citiţi continuarea în pag. 13-a) 


DE VORBÁ C 


Al. Ax. — Казсам (Bălţi). — „Marinel“. Bine că a scăpat 
bietul cátelus ! Altă dată să nu-l mai lăsaţi să doarmă 
noaptea afară pe frig si pe zăpadă. Cât despre schiţa 
trimisă de mata, ne pare rău că nu o putem publica. 
Ebte slábufà, iar іе; ru începători, avem prea puţin loc 
la revistă. 

Dan. СІ. — Burdujeni. Nu-ţi publicăm anecdota, între al- 
tele, 51 pentrucă nu este un exemplu bun pentru cititori. 
Те. sfătuim însă să înveţi mai bine limba română 51 să 
nu Scrii, bunăoară, când este vorba de doi băeţi, că 
„mama lor le întrebă“, „ci mama lor îi întrebă“, adică, 
pronumele la masculin, nu la femenin. 

A. Gr. — Răşcani. — „Un vis“. Dragul meu, dacă se în- 
tâmplă să visezi lucruri triste, nu vorbi și mai ales nu 
scrie despre ele. Mai află că cuvântul „mamă“ din strofa 
a treia nu poale rima cu „foame“. Cât despre amintirea 
cu bunicul, nu credem ca ea să intereseze pe cititori. 
Ці spunem numai са nu se zice „bunicul horăia“, ci 
sforăia, precum se zice зјогаш, iar nu „ћоган“. 

Man. — Cernăuţi. — Dacă citeşti regulat revista noas- 
tră, poţi vedea că publicăm prea puţine poezii si cá пе 
ferim de a publica poezii în gen descriptiv. De exemplu, 
mata, care locuesti la oras, încerci să пе descrii cum 
este iarna în sat. Lasă că ţăranii o văd şi o simt mai 
bine, decât le-am putea spune noi, cei dela oraș. 

СІ. W. — Loco. — „Bunicuţa“. Drăguţă cititoare, poezii 
şi schițe în proză despre bunicufe si bunici s'au scris 
аза де multe, că пи mai sunt citite cu plăcere — decât 
cu condiţia să fie scrise cu mult talent, ceeacenu opot 
face decât scriitorii mari. 
P. Gh. Fl. — Loco. — Dragul meu, пе trimiţi prea des şi 
prea multe manuscrise, iar noi trebue să facem loc şi 
altor colaboratori. Din cele trei bucăţi trimise acum în 
urmă, îți publicăm poezia „Содгш tânăr“. 
M. Fer. — Moineşti. — „Си gândul la еі“ se publică. Dar 
în chestiuni de acestea, în loc de îndemnuri și sfaturi, 
este mult mai bine să dăm exemplul bun prin fapte. 
St. О. C. — Giurgiu. — „Тшапш la pepeni verzi“. Atrá- 
gându-ți atenţia că verbul sunteți se scrie аза, iar nu 
.sunte-[i*, cum l-ai scris d-ta, ІН mai spunem са în 
strofa a treia începi cu versul „Incă faci pe oameni 
rosti?*. Intâiu, nu se poate spune „faci“, ci „faceţi“. 
Al doilea. Aci пи se putea spune деса! „faci pe prostul“, 
de oarece nu era decât un Tigan. In afară de aceasta, 
dece să ne mai batem joc si noi де bietii Tigani, care 
sunt asa de necăjiţi ?. 
Ap. A. lul. — Copiii (cu trei i, nu cu doi) babei Lina“. 
Dragul meu, un elev din clasele primare este incá prea 
mic, pentru a putea scrie astfel de poveşti. Pentru аза 
ceva, avem pe vechii noştri colaboratori — Ali Baba, 
Vasile Stănoiu, D. C. Mereanu, Vintilă Bratu, Dinu Piv- 
niceru, etc. — саге se pricep mai bine. D-ta continuă a 
fi dráguful nostru -cititor. 
Dov. Sch. — Roman. — ,,Cásufa din pădure“. Acelas sfat 
ca mai sus. 
St. Mir. — Loco. — ,,Noroiul si zăpada“. Este oare de dta 
această poezie sau numai ai copiat-o? Iti punem această 
întrebare, pentrucă vedem că ai făcut nepermise greşeli 
de ortografie. De pildă, scrii: ,,Binevoiti am publica“, 
în loc de „a-mi publica“, аза cum e corect. De aseme- 
nea, scrii, chiar în primul vers, „lunji“, pe când trebuia 
lunci. De altfel, ne amintim că am citit cândva această 
poezie. | 
Pr. M. Be. — Ploesti. — Mos Nae îţi mulțumește pentru 
drágufele cuvinte ce i-ai scris și îți publică poezia „Са- 
telusul*. Insă, i-am şters strofa dela urmă, fiindcă era 
prea slăbuţă si repeta ceeace spusesesi în celelalte două 
strofe. 
Mos. І. P. — Botoșani. — S'a isprávit de mult cu publica- 
rea fotografiilor de ргетіапіі, asa cá nu putem publica 
fotografia ce ne-ai trimis așa de târziu. Sileste-te însă 
ca şi în anul acesta să iei premiul Ји si ai grija să 
trimiţi la timp fotografia, pe care noi o vom publica 
bucuros. 
Pop. T. El. — Loco. — „larna la țară“. Vedem cu plăcere 
că ai un scris, care se citește ușor, даг fereste-te de а 
copia poezii făcute de alţii si de а le semna d-ta. 


ITITORII 


Geor. Suh. — lași. — Drágulà cititoare, n'avem vru» me- 
tiv să-ţi publicăm fotografia — fie si „anonimă“, cwr 
dorești mata. Sileşte-te să iei la sfârşitul anului şcolar 
premiut l-iu sau premiul al Il-lea si atunci ţi-o pubb- 
cám cu plăcere, punàndu-li şi numele. 

1. Gh. P. — „Мешш vânzător de ziare“. se publică іг 
rubrica „De-ale incepátorilor*. Iti atragem însă. atenţia 
că pui virgule şi acolo unde nu trebue. Bunăoară, esie 
o gresalà ca subiectul să fie despărţit de predicat prin 
virgulă. 

Russe Nic. — Loco. — Drăguţă cititoare, ne-ai trimis prea 
târziu fotografia. Au trecut luni de zile, de când nu mai 
publicăm fotografii de premianli. Insă, suntem siguri са 
vei lua premiul si la sfârșitul acestui an şcolar. Atunci 
să ne-o {гїтї{ї la timp, iar noi ne vom grăbi să ţi-o 
publicăm. 

Каћ. — Elv. — Loco. „Тагпа“. Drăguţă cititoare, n'a nins 
nici de sfântul Nicolae, nici de Crăciun, аза са n'au а- 
vut copiii din Bucureşti unde să se dea cu sániufa, pre- 
cum scrii d-ta. 

A. M. — „„Glumele“ trimise de d-ta sunt cunoscute și pu- 
blicate de mai multe ori. 

Luc. L. — Loco. — „О pátanie 1а...“. E prea lungă, pen- 
tru întâmplarea povestită. Apoi este scrisă pe ambele 
feţe ale hârtiei, ceeace nu se obișnuește cu manuserisele 
trimise spre publicare. Mai află că sau, conjuncţiune, 
se scrie аза, iar nu „s'au“, cum scrii d-ta. 

СІ. W. — „Poveste scurtă“ se publică la rubrica 
„De-ale începătorilor“. Incercarea în versuri „Copilul 
sarman“ е slábutà. 

Ada si Тиса Popescu. — Desi cam târziu, Mos Nae 
vă mulțumește din suflet pentru urările ce-i faceţi si và 
doreşte sănătate și voe bună. 

B»m. F.— „Lăcomia pierde omenia* se publică la 
rubrica „de-ale incepátorilor*, dar cu titlul schimbat. 

M. Răd. — Cetatea Albă.— „Un prieten binevoitor“. 
Vedem cu plăcere că talentul nu-ţi lipseşte, însă atunci 
când scriem în genul literaturei pentru copii, trebue să 
întrebuințăm o limbă desbrăcată de neologisme si să 
facem fraze simple si lesne de înţeles. D-ta însă chiar 
dela primele rânduri intrebuinfezi cuvinte si expresiuni 
са „о curbă de o eleganță impecabilă“, „Doamna subli- 
niază cu un gest“, „ип epitet penibil de redat“ etc. Ei, 
vezi, aşa nu merge. Aceasta nu mai e literatură pentru 
copii. 


Continuare din pag. 12-a: la povestea Bietul cátelus... 
dăjduind că se va găsi cineva, să-i asvârle puţină hrană, 
să-i reîmprospăteze puterile. 
nimeni nu l-a luat în seamă și nimeni nu-i 

asvârle hrana atât de așteptată... 

Tremură stingher, scheunând stins, jalnic... un suspin. 

Firul vieţii i se deapănă repede, pe nesimţite. 

Frigul ii potopeste simţurile, cu reci stropi de 
атогјеаја. 

Flacără slabă în bătaia vântului, sufletul lui, se stinge. 

Atâţia oameni îl zăresc, dar nici unul nu se oprește 
să-l scape din ghiarele pierzaniei. 

Plouă... 

Picioarele îi sunt furnicate de fiori. 

Insă bietul cáfelus tot nu a pierdut speranţa са se 
va găsi cineva, să-i dăruie scăparea. 

Un svâcnit îi scutură trupul. 

Câteva clipe încă şi — flămând. — bolnav moare. 

Cui ce-i pasă de cáfelusul ce se stinge sub scara udă 7 

Burlanul dela strasiná îi cântă — trist — cântecul 


morţii. 


Şi plouă des...repede...rece... 
O ploaie tristă de toamnă târzie... 
Plouă !... 


Fiţi buni, copii, şi luaţi în seamă durerile celor cari 
nu au darul de-a cuvánta. 


ZAHARIA б. BURUIANA 


13 


ÎN DIMINEATA А 


=a =ч 


45 е0. * 


Decsicoati-Ic singuri)! 


Cuvântul stingher 


Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată 
niște lucruri care au aceiași însuşire. 

CARTE CAIET TOC CARNET REVISTĂ 

Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care 
e: din lemn: deci deslegarea e TOC. 

Сен; cu băgare de seamă cuvintele de mai jos si 
ráspundeti care e cuvântul căruia îi lipseşte însuşirea 
care o au celelalte cuvinte: 

1) LUP URS BOU ELEFANT CAL 

2) PIATRĂ LEMN УАТА FIER 05 

3) PARIS DUNĂREA TIMIŞOARA MILANO BERNA 

4) VRABIE GAINA RÂNDUNICĂ CANAR 
PRIVIGHETOARE. 

5) ACRU URiT AMAR DULCE SĂRAT 


Cuvinte cu acelaşi înțeles 


Cercetaţi cuvintele de mai jos si arátati apoi două 
diutre ele care au acelaşi înţeles. Cuvinte cu acelaș în- 
feles sunt: deştept si isteţ, rău si hain, casă si locuinţă. 

1) A ТІРА A CERTA A VORBI А SOPTI 
A DOJENI A BATE 

2) UMIL DESTEPT MÂNDRU HARNIC TRUFAS 
NEINTRECUT 

3) LUCRAT ODIHNIT VEȘNIC OBOSIT SLĂBIT 
OSTENIT 

4) LEMN CIOB SURCEA  BUCATICA АЅСНІЕ 

5) OREZ MAZĂRE BOB SECARA GRAUNTE PATINĂ 


Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit 


Dăm mai jos mai multe grupuri de cuvinte. In 
fiecare grup sunt două cuvinte care au înţeles cu totul 
deosebit. De-o pildă : 

5ОВА УАТА CALD PIATRĂ RECE 

Cuvintele cu înţeles deosebit sunt cald si rece. 

1) A ADORMI A STA А CASCA А SE PLICTISI 
A SE TREZI 

2) MERG COBOR SAR URC ALERG TROPAIESC 

3) INGER RAI DUMNEZEU CREDINCIOS IAD 

4) FAC LUCREZ DREG MUNCESC STRIC FRANG 

5) POST SOLDAT SERVICIU PRAZNIC MANCARE 


Formarea cuvintelor 
ЕА 2222-2-72. X RET с А АСАР ERE IE 


GIRTU AEEFLNT AXCIML AAFGIR ABERZ ELU 
Formati din grupele de litere de mai sus sease cu- 
vinte cari arată nume de animale. 


Colaboratorii jocurilor pe anul 1935 


Colaboratorul Nicolae S. Gheorghe-Focsani, in urma 
publicárei a 13 jocuri, e declarat campion pe anul 1935 
Jocurile lui sunt: Urare (criptogramă), Pătrat, Dublu pá- 
trat, Mură în gură, Arbori, lepurasul, Ош de Pasti, judeţe 
românești. Flori, Ràndunica, Păsărele. (Cuvinte incruci- 
sate), Proverb ascuns, Ligamente istorice. 

Urmează apoi: Scriitorul Schoss-Roman care а pu- 
blicat 10 omonime foarte hazlii si iscusit combinate. Citi- 
tori “i-au urmat exemplul, trimitàndu-ne o sumedenie de 
jocuri de acest fel. 

S. Avramescu-Urlaţi a publicat 8 jocuri, şi anume: 
o carte de vizită, 6 omonime și o şaradă hazlie. Puiu, 
Bebe, Nelu, (pronumele?) au publicat 8 jocuri constând 
în 6 omonime. un logogrif si un romb geografic. 

Kelemen Mariana — 6 omonime foarte istefe, Traian 
Ivescu, — 5 jocuri constând în 4 jocuri de cuvinte încru- 
cisate şi un joc original întitulat „Ghici ciupercă“. Acest 
joc uşor de deslegat e foarte greu de compus. Dovadă, nu- 
mărul mic de compunători a acestui fel de joc. 


Puiu, Lucica, Cristina si Petre Cernea au publicat 
5 jocuri constând în З omonime, ‚о enigmă si о șaradă. 
Andrei M. Petrufa. — 4 jocuri, constând în 2 jocuri de 
cuvinte încrucişate, un omonim și un triplu pătrat. 4 jo- 
curi. Heler Avram a publicat 3 omonime și o carte de 
vizită. 

Ionel Bichigean a publicat 2 jocuri de cuvinte. în- 
crucişate fără subiect şi 2 jocuri cu subiect, intitulate: 
„De Crăciun“ si „Iarna“ З jocuri. Constantin Căţaru a 
publicat 1 joc „Ghici ciupercă“ şi 2 şarade, admirabil ver- 
sificate. 

Klein Avram a publicat un romb geografic si 2 omo- 
nime. 

Maximovici Petru a publicat 3 загаде foarte clare 
şi admirabil versificate. 


2 JOCURI 


Iacob I. Lazăr. fost campion pe anul 1934 a publicat 
un romb silabic si un joc de cuvinte încrucișate ,,Rube- 
denii.* 

Tity Constantinescu: grade militare (reconstituire si 
un polindrom. e 

Niculae Alexiu, unul din desenatorii revistei noastre, 
a publicat o criptogramá cu titlul „Paşte“ si o carte de 
vizità. 

Şerban Corácin: О carte de vizită si un pătral. 

losef Steinberg: Uu triplu pătrat si un polindrom. 

Daba Petru: Două jocuri. Intrebare cu tâlc. 

Martin V. Niculae: aritmogrife.. 

Lucia Gh. Stănescu : 1 joc de cuvinte încrucişate 
„La gura sobei“ si o reconstituire „Ое anul nou“; 

Iliescu В, Pascal: Triplu pătrat, saradá ; I. Block: 
Silabe încrucişate (orașe), romb geografic; Gamper 
Emil : 2 omonime; Corneliu Spierer: 2 omonime; Tilly 
Jeanne Ghiubea: Joc în zig-zag, careo-romb; Abramovici 
Lilly: 2 aritmogrife; Valerian Palade: Cinci patrate, joc 
în zig-zag; Papadopol Iustin: acitmogrif, omonim; Ferera 
Măgură: 2 omonime; Irina Dr. Chircă: загада si ghici- 
toare (foarte originală); Lăzărescu Mauriciu: 2 ото- 
nime; Aurelia Ionescu: omonim, joc geografic; Daniil 
Clain: (2 omonime); Constantinescu V. Drangos: („Са- 
pitale* si o carte de vizilă). 


AU PUBLICAT UN JOC URMATORII : 


M. Teodorescu (metagrami), George Valentin Albulescu 
(romb silabic), Sabina si Taniline Zentner (polindrom), 
Pápusa Scripcaru (un joc de cuvinte încrucişate „Pă- · 
pusa*), Miorica Goldenberg (joc matematic), Beatrice 
Livadario (saradá), George Vasilievici (romb silabic), 
Mandy Doiban (carte де vizită), Cerchez T. D.-Loco 
(şaradă), Dimitrie A. Ardeleanu (epentezá), Brigher 
H.-Focsani (dublu pătrat, Puica Margareta C. Dolinescu 
(aritmogrif), Baby Navon (De-ale Frosei (cuvinte іп- 
сгисіза!е), L. Socolik si Meilich (enigmă), Myra Clejan 
(triunghiu), Edy Brodmann (joc matematic), Simonne 
Boullen (aritmogrif geografic), Ionel N. Turcu · (meta- 
gramă), Allseny (carte de vizită glumeaţă),” Cornel N. 
David  (polindrom), Petre Chiricu-Gilly (polindrom), 
Andrei N. lulian (romb silabic), Frida Bercovici (triplu 
pătrat), Eugen Meilich (şaradă), Valeriu Marinescu (24 
Ianuarie, criptogramá), Sarfstein Izrail (logogrif), Dolly 
Davidov si Hacerab (metagramă), I. б. Rădulescu si P. 
I. (saradà), Dana Negreanu (joc muzical), Constanti- 
nescu D. Petru (dublu pătrat), S. Breiman (adevàra- 
tul autor al jocului „Ghici ciupercă“, Elvira Orza (omo- 
nim), Ana Moses (proverb ascuns), Margareta Kahane 
(romb silabic), Matilda I. Berman (aritmogrif), Marga- 
reta Angelescu (omonim), Comănescu N. Victoria (Re- 
bus), Popovici 1. Florica (romb geografic, Gina şi Ти- 
dorel Cazan (cuvinte încrucişate), Раша 81 Sergiu Griin- 
blatt (carte de vizită), Dagobert Nacht (golf de cu- 
vinte), Renée Stellon (romb), Lazăr Leibovici (dreptun- 


(Citiţi continuarea ín pag. 15-a) 


14 
аи 


Concursul de jocuri „pe luna Februarie 


SERIA lil 


La acest concurs oferim următoarele premii: 
galenă, 1 abonament pe 1 an, 3 abonamente pe 6 


Joc tamen: 


— ——— M — ——— 


Coloana a) 1) Aspru, ; > Slobod, 3) Neam, 4) Реп- 
tru dinti, 5) Сарнаја in Europa, 6) Leafá, 7) Persouaj 
din biblie care a fost inviat de Isus, 8) Necájesc. 

Coloana b) 1) La ochi, 2) Legumă, 3) Putere, 4) 
Pază, 5) Loc unde se vând legumele si fructele, 6) 
Mai mic decât un sat, 7) Gălăgie, 8) A da apă vitelor. 

Coloana с) 1) Vargă, 2) Capitală în Europa, 3) 
Uşier, 4) Patron, 5) Mânăstire în jud. Neamţ, 6) Nă- 
vălit,:7)- Рот fructifer, 8) Serbare naţională. 


MOȘ CINEL 
Omonime 


1) Cosaşii соѕеѕс си...... 2, iar тата cu 
acul . 5 5 

NICOLAE S. GHEORGHE 

ысық ТЫ om a cumpărat aceste. . . . . ho- 


dorogite ? 
IULIAN ROTHENBERG 


3) Privind la frumoasele . У ale unui ràu, 
m'am întrebat singur. . . .'. se duc. 

GEORGE ALBU—Târgovişte 

4) După ce mi-am lustruit ghetele cu... 


m'am dus la cofetărie uhde ai mâncat o prăjitură 
CHE uec 


GIGEL şi MARIAN SPIRESCU' 


агада 
Un anímal де ati legat 
Cu o notă muzicală 


O să iasă imediat 
Ucenicul la iveală ` 


CĂTARU CONSTANTIN 
P 4 Lm -o- 
osta jocurilor 
S. Ed.—Iași; M. Aug.—Locó; Cl. W:—Loco; T. C.— 
Craioba; L..Gh.—Loco; M. V. B.—Ialomiţa; Mel. H.— 
Loco; С. Av.—Loco; В, S. Gh.—Dránceni; W. Her.—Iţ- 


cani; R. Vieg. —Loco; Jocul acestor cititori nu sunt pu- 
blicabile. 

Nic. S. Gheorghe. — Publicám un omonim si „Fuga- 
rul”. Admirăm < езепш si iertăm faptul că vorbele nu 
comunică între ele, Deşi mai aveţi un omonim publica- 
bil, nu-l putem primi, fiindcă am mai publicat аза ceva. 
lul. Roth. — Publicăm un omonim. 

G. şi M. Spinescu. — Publicăm un omonim, 


$ 


CINEL 


10 pre în cărți în valoare de 800 lei; 3 "aparate. de radio cu 
luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor", 


Жу a 
| РӘ "ai LL samt 
| m A 


NICOLAE S. GHEORGHE-Focsani 
Campionul colaboratorilor pe anul 1935 
A compus 13 jocuri. Primește са recompensă un. 
abonament pe un an la „Dimineaţa Copiilor“ si cărţi in 
valoare de 200 lei din editura „Адеуегш“. 


Continuarea ia Colaboratorii pe nostri pe anul 1935 


ghiu geografic) Вита Crasnovetz : (omonim), Leonard 
Martalog (omonim), S. Itchis (aritmogrif), Ionel Cartianu 
(jocul notelor), Mircea Bărbulescu (pătrat magic), Ari- 
stide Rosman (dreptuughiu), Marcel Leibovici (aritmo- 
grif), Gicu Licurici (polindrom), Georgescu Elena (tri 
unghiu silabic), Darius si Vicentiu P. Popescu (un јос 
foarte interesant), Carol T. Covo (romb silabic), Alfred 
Vrany (aritmogriful animalelor), Costea C. (triplu pà-- 
trat), Enache Virgil (triplu pátrat), B. Neuman si Nat- 
hanson S. (omonim), Balaban St. Sorin (dublu pătrat), 
Simionescu I. Elvira (omonim), Martalog Leonard si 
Mircea Marinescu (omonim), Ileana si Emil C, Bellu 
(şaradă), Marc Broitman-Bălţi (aritmogrif), Ana Calman 
(pătrat magic), Wania В. Bischof (şaradă), Roza Litt- 
man (logogrif), Marie-Jeanne-Miguelle (omonim), Rafael. 
Ervin (omonim), Emilian Baciu (joc compus), Sally 
Rosenkrantz (cuvinte încrucişate), Marinescu Margareta 
(şaradă), Magaziner Miriam (omonim), Nestor A. Georges 
(omonim), Elena Mateescu (dublu pătrat), M..L. Auer- 
bach (rebus), Eugenia Mişu Gheorghiu (metagramă), 
Niculae V. Turcu (carte vizită). 

Redacţia a publicat, sub diferite 
jocuri. 


iscălituri, nouă 


Student, prepar convenabil elevi curs primar și secundar. 
Doritorii se pot adresa la redacție. 


Citiţi cu toţii 


„ALMANAHUL ȘCOLĂRILOR PE 1936" 
Un volum de 130 de pagini, lei 25, De vânzare la librării 
şi la chioşcurile de ziare. 


ie SERIA Ш | 


CUPON DE JOCURI. 
PE LUNA FEBRUARIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRAGALASENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


7 E. > ^ 


з, | "Уу 
i E р аы 5% 22 "TI. Je о A à 
Eugen Nicolau idm Costel Cordeanu ина Adolfina Lencovici 
2 ani si 3 luni 2 ani și 5 luni Ай 


Costrici На зы ; 
"m | гу эше Relu Toma pe Nuta Steimet 


ani 


3 ani 3 


~ 


‚Шапа Michelstein — Milica si Puchy Mironescu 


4 ani 3 ani Я 4 ani 


"т 


COPIILOR 


~ ~ 
m... 


, à » 3 
Le » а 1 7 TH рғ. „ta CSS 


СР РРА man iindern тапапеа fructe m 


= Pretul 5 lei 


L1- 


De-ale începa.. | 


Micutul vânzător de ziare 


„Dimineaţa ! Universul ! Dimineaţa !“... 

Cu dinţii clántánind de frig, micuțul alerga de un 
sfert de oră, prin centrul Capitalei, cu un teanc de ziare, 
la subsioară. Nu vânduse nimic. Se uita la ceilalţi, cum 
vindeau necontenit și, fără să vrea, îi trecea în rândul 
duşmanilor săi. 

Dece nu putea si el să vândă? El nu se băga іп 
trecători, întinzându-le forţat ziarul; era mai retras. A- 
шісі dece nu vindea si el, cel puţin, ca ceilalţi 2... 

Cu capul în piept, mergea agale, pe marginea tro- 
tuarului.. Si gândurile lui începură să alerge, cu un ап 
în urmă... 

„Se vedea cu şorţul, până mai jos de genunchi si 
cu cravata roşie la gât, sburdând — în recreatie — in 
curtea școlii, cu colegii săi, care, ca şi el, se mândreau 
de cele patru linii, care le purtau pe sort. 

Veni însă un timp, când se înhăită cu o droae de 
copii, fără căpătâiu si începu să lipsească dela școală, 
colindând maidanele, cu mingea. 

La început, părinţii săi nu ştiau de aceasta, dar târ- 
ziu, spre sfârșitul anului, când au aflat, l-au dus foarte 
supăraţi, la școală. 

Lecţiile nu le ştia; uitase şi cele învăţate. 

Profesorii începură să râdă de el, iar colegii, îl nu- 
meau ,foot-ball-istul*. La sfârșitul anului, când profe- 
sorul îl lăsase repetent, de necaz, a spart un geam mare 
dela cancelarie. Profesorul l-a dat afară din școală, 
luându-i dreptul de a se înscrie la ori care alta. Peste 
puţin timp, tatăl său muri; rămase el și mamă-sa. Za- 
darnic a umblat biata mamă-sa, să-l bage ucenic, la o 
meserie. Nicăeri nu-l primeau, făra să aibă patru clase 
primare. 

Atunci, mamă-sa cu puţinii bani care'i mai avea, i-a 
cumpărat un teanc de ziare şi i le-a dat, spunându-i: 

„Du-te 51 munceşte şi tu, căci cele aduse де mine, 
nu ne ajung. Vezi! 7... dacă nu ţi-a plăcut şcoala !... 

Hai, -du-te !...“ 

Sa dus şi în fiecare seară, când se întorcea acasă, 
la lumina lámpei, unde numărau banii, el si mamă-sa 
observau că toată truda lui de peste zi. era zadarnică. 

„Ah!“ dece-am plecat dela şcoală ? Dece ?“ Se mus- 
tra singur. 

Ce frumos era acolo!... 

Un uruit, scos din trompeta unui automobil, care 
oprise lângă el, îl trezi din visare. 

„Boule !... nu te uiţi unde mergi ?“ se auzi glasul șo- 
ferului din 'náuntru. 

Bombăni ceva, spre a-și cere iertare si piciorugele-i 
goale — învineţite de frig — începură să alerge de-a 
lungul caldarâmului, în timp ce striga tremurând: 

„Dimineaţa !... Universul !... Dimineaţa |... 


1. GHEORGHIU PETRE 


DIMINEAȚA 


COPIIL 


ок 


„Revistă săptămânală pentru copii şi 
1 6 5 LEI 


tineret- 


- нз NEUE 


lonel, un băiat sărac dela țară, intrase la stăpân. 
Acesta aveà un copil, Dinu, foarte sburdalnic, dar nu rău 
din fire. 

Ce de jucării avea Dinu ! Mai ales un cal frumos 
cu coada şi coama stufoasă, şi care mergea cu manivelă. 

Ionel stăteă trist intr'un colt, gândindu-se la părinţii 
săi, la sátuleful său. 

„Ionel, hai să ne jucăm!“ zise Dinu, care tocmai 
venea dela plimbare. 

lonel deta fuga spre Dinu, alunecă însă pe o perie 
şi căzu, rupându-şi piciorul. Peria fusese pusă de Dinu, 
care credea cá se joacă în felul acesta. 

Când văzu nenorocirea, căci lonel lesinase de durere, 
Dinu începu să {іре de groază. 

Un medic fu chemat în grabă; el găsi lovituri seri- 
oase la piciorul drept, caz grav, şi-l internă la spital. 
A doua zi trebuia să fie operat. 

Dinu nu lăsă pe tatăl său în pace, până nu-l duse 
la spital si státu tot timpul lângă Ionel. Cum era în a- 
junul operaţiei, Dinu îngenunchiă la căpătâiul bolnavului, 
spuse încet o rupăciune fierbinte şi îngăimă lui lonel: 
„Ionel, nu trebue...sá mori... Dumnezeu ne va ajuta... 
пе vom juca bine... ра, Ionel, nu-i аза 7“ 

Bolnavul întredeschise ochii și îi răspunse: „Da, da, 
nu-i nimic, Dinule, o să mă fac sănătos...şi o să...ne 
jucăm“. Apoi din cauza durerilor, tăcu. 

„Da, da si o să-ţi dau calul, ştii, calul care îţi place 
aşa mult“. 

„Calul... calul !“ gemu ușor Ionel, şi închise ochii. 

Dinu plecă acasă şi toată noaptea nu putu dormi. 
Se svârcolea în pat, făcându-şi remușcări, cum a putut 
să-i pricinuiascá lui Ionel așa dureri. Cum nu ға gân- 
dit că şi lonel e om! қ 

„О Doamne! se rugá el, nu voi mai face nici ип ráu 
nimănui. Voi iubi pe toţi oamenii, numai scapă-l pe 
Jonel. .. dă-mi-l, Doamne“. 

A doua zi, doctorul veni acasă la Dinu. Acesta îi 
sări înainte şi-l întrebă cu frică : 

„Ce face Іопе1? 

— A scăpat“ îi răspunse medicul, mângâindu-i capul, 
spre a-l linişti. 

Dinu căzu în genunchi și cu ochii plini de lacrimi, 
zise : ,,Multumescu-ti Tie, Doamne !“ 


Peste câtva timp, d. Petrescu, Dinu şi lonel ședeau 
pe o bancă într'o sală a tribunalului, ascultând. Jude- 
cătorul termina tocmai de citit: 

»...Iná oblig a infia pe Ionel Vima si а mă purta 
cu el, cum mă port cu propriul meu copil“. 

La auzul acestor vorbe, Dinu şi lonel nu mai ascul- 
tară nimic, ci se uniră într'o puternică imbráfisare fră- 
feascá. lar d. Petrescu, văzând atâta dragoste la aceşti 
copii, îşi şterse nu știu ce la ochi cu batista. 

N. GLUCKLICH-Brăila 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un ап .......... Lei 200 
Ре som ...,..—.... & 100 
FR wh ee. B0 


-REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA 


icuresti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30 


ANUL 13 


REDACȚIA $1 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE : 


COPIILOR) 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LE 
100 , 


Directer: N. BATZARIA 


26 Februarie 1936 No. 629 


SYN 


А а 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
1м STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


ITUCILĂ era acum gata să meargă la vână- 

toare. Avea costum de vânătoare cu cisme, 

care îi treceau de genuchi, avea pușcă, doi 

câini şi permis dela poliţie. Putea deci să 

meargă la vânătoare şi să împuște în toate 
zilele, aşa cum se lăuda el, elefanţi, lei, tigri, urşi, ba- 
lene, vulpi, raci, tot felul de peşti etc. etc. 

In ajunul zilei, când, cu noaptea în cap, trebuia să 
o ia razna prin câmpii si păduri, prin râuri şi bălți si 
să facă prăpăd, Uitucilă, ca să nu uite, scrise pe o 
hârtie mare cele ce urmează: „Маше îndată се mă scol 
mă îmbrac în costumul de vânătoare,iau риса, traista, 
câinii şi plec numai decât. Fiindcă mâine este prima zi, 
am să mă mulţumesc cu mai puţin. Am să impusc numai 
cinci vulpi argintii, un elefant, treizeci de raci 51 două- 
zeci de pesti mai márisori. Din tot vânatul acesta am 
să-i fac şi lui Vintilă parte". 

Seara, am fost oprit la masă la el. „Са să mai 
vorbim puțin despre vânătoare”, îmi zise el. Adevărul 
este că tot timpul nici n'am vorbit despre altceva. Asa, 
între altele, l-am întrebat: „Ce ai să impusti mai întâiu? 

— Am să impusc la rând, aşa cum am scris pe 
hârtie, îmi răspunse el. Am să impusc mai întâiu cinci 
vulpi argintii si am să le bag în traistă. Apoi am să 
impusc un elefant si... 

— Si ai să-l bagi іп traistă, i-am întregit eu vorba. 
51 am să-l bag în traistă”, repetă şi el. Dar дира 
puţin, dândn-şi seama că un elefant nu este о găină, 
са să poată fi băgat intr'o (газа de vânătoare, Uitucilă 
mă întrebă: „Nu-i mai bine să iau un sac cât mai mare. 
ca să poată încăpea elefantul ? 

— Aşa ar trebui să faci”, i-am răspuns eu râzând. 

Atunci Uitucilă se grăbi să scrie pe hârtie: „Să nu 
uit să iau cu mine şi un sac cât mai mare pentru ele- 
fanţii, pe care îi voi impusca". 

Insă — o adevărată minune — Uitucilă nu uita să 
întrebe despre o mulţime de lucruri în legătură cu vână- 
toarea. Asa, mă întrebă: „Unde as putea găsi si vâna 
mai uşor elefanţi 2 

— Іп India, i-am răspuns eu, pentrucă acolo tráesc 
cei mai mulţi elefanți“. 

Uitucilă nu-şi dete numai decât seama са India nu 
se găsește la doi paşi si că este fara cea mare si inde- 
părtată din Asia. De aceeea, mă întrebă din nou: „Їп 


NATOAR 


care judeţ se găseşte India aceasta si câte ore sunt cu 
trenul până acolo ? 

— Nu este departe de Bucureşti, i-am răspuns eu. 
N'ai de mers decât vre-o zece zile cu trenul, apoi vreo 
cinsprezece zile cu vaporul, p'urmă, iar câteva zile cu 
trenul şi, în sfârşit, pe jos sau călare mai mergi vreo 
săptămână, până ce ajungi la pădurile din India, unde, 
trăesc elefanții. Vezi, prin urmare, că drumul nu este 
tocmai lung. 

— Ascultă, Vintilă, îmi zise el cam supărat, nu înţeleg 
dece vrei să-ţi baţi joc de mine. Dar lasă cá îi găsesc 
eu pe elefanţi şi-i ,,bam ! bum! bam! bum ! impusc dintr'o 
dată mai mulţi, ca să n'am nevoe să merg după ei in 
toate zile. Chiar mâine am să impusc cel puţin cinci 
elefanţi. 

— Asa să faci, i-am zis eu râzând, numai cá în 
cazul acesta va trebui să iei cu tine atâția saci, câţi ele- 
fanti ai de gând să inpusti. 

— Ва am să fac într'altfel, mi-a răspuns el. lau 
numai un sac şi iau o frânghie mai mare şi mai groasă. 
Pun un elefant în sac, iar pe ceilalţi patru îi leg cu 
frânghia şi îi târăsc după mine. 

— Mai bine să-i duci în spinare, i-am întors eu 
vorba, fiindcă, dacă îi târăști pe jos, li se sgârie şi li 
se strică pielea. 

— Poate că îi iau şi în spinare”, mai zise el. 

Dar Uitucilă vroia să stie si unde poate găsi şi im- 
pușca balene. Dacă îi spuneam că balene nu sar putea 
găsi decât prin oceane sau prin mările din partea de 
Nord a Europei, ar fi crezut că vreau iarăși să-mi râd 
de el. De aceea, i-am răspuns: „Până mai acum doi, 
trei ani, se găseau destule şi în Dâmboviţa. Ba chiar nu 
e mult de când am văzut una, în lacul Cişmigiu. Acum 
însă au plecat mai departe. Trebue să le cauţi prin 
Argeș, prin bălțile de lângă Dunăre. Mai ales aceste 
bălți sunt pline de balene. 

— Merg la bălțile de lângă Dunăre si impusc dintr'o 
dată vreo zece balene, îmi zise el. Insă cum le car până 
aci ? 

— E foarte uşor, i-am răspuns eu. Le prinzi pe о 
frânghie mai groasă 51 le tragi după tine”. 

Spunându-mi că așa are să facă, Uitucilă se culcă 
şi adormi visând că împușcă grămezi de balene şi cirezi 
întregi de elefanţi. VINTILA BRATU 


enm 


"MEL 


TM PRSE 


Еотап 


. Când a doua zi dimineaţa, Sara.a intrat іп clasă, 
toate elevele o priveau cu ochi mari si plini de curiozi- 
tate. Până atunci, fiecare elevă — începând cu Lavinia 
Herbert, care avea aproape treisprezece ani și se credea 
„о domnişoară“ si sfârșind cu Lotty Leg, care avea 
numai patru ani si era cea mai mică din toată scola — 
aflase destule vești despre Sara Crewe. De pildă, ştiau 
foarte sigur că Sara era acum eleva favorită a d-rei 
Minchin şi era socotită ca o reclamă pentru școală. Vreo 
două eleve aflaseră ceva dela Marieta, guvernanta fran- 
сега a Sarei şi care sosise în ajun dela Paris. Asa, La- 
vinia potrivise să treacă pe la camera Sarei, când uşa 
camerei era deschisă şi văzuse pe Marieta când deschi- 
dea o cutie ce fusese trimisă dela un magazin mare. 

„Cutia era plină de fuste cu garnituri de dantelă, 
numai dantelă peste tot, soptea Lavinia prietenei sale 
Jessie, tot stând plecată asupra manualului de geografie. 
Am văzut când Marieta le scotea din cutie. Am auzit că 
d-ra Minchin spunea d-rei Amelia că toată îmbrăcă- 
mintea Sarei este așa de luxoasă, încât este ridicolă 
pentru un copil ca Sara. Mama mi-a spus că un copil 
trebue să fie îmbrăcat simplu. Uite că şi acum Sara аге 
o fustă încărcată de dantelă. l-am văzut-o, când s'u aşezat 
în bancă. 

— Are şi ciorapi de mătase ! sopti Jessie, stând de 
asemenea plecată pe manualul ei de geografie. Şi ce 
picioare mici ! Nici odată пат văzut picioare аза 
de mici. 

— 0, se strâmbă Lavinia în necaz, picioarele Sarei 
aşa sunt făcuţi pantofii ei. Mama 
ей chisr гісісагеіс mari pot să pară mici, 


dacă îţi faci încălţămintea la un cizmar deştept. Insă 


coloare аза de ciudată.. 

— Nu este frumoasă, аза cum alte persoane sunt 
frumoase, răspunse Jessie, aruncând pe furiș o privire 
asupra clasei. Insă are ceva, саге te face să te uiţi din 
nou la dânsa. Are gene lungi şi care tremură, însă ochii 
ei sunt mai mult verzi“. 

In vremea aceasta, Sara şedea liniștită la locul său, 
așteptând să i se spună ce are de făcut. I se dăduse loc 
lângă d-ra Minchin. Nu se simţea intimidată, văzând că 
e privită de atâtea perechi de ochi, Era chiar curioasă 
şi privea la rându-i la elevele care se uitau la dânsa. Se 
întreba singură cam ce gândesc elevele acestea, dacă 
ele iubesc ре d-ra Minchin, dacă au grija să-şi înveţe 
lecţiile si dacă vreuna din ele аге un tată ca tăticul ei. 
In dimineaţa aceea avusese cu păpuşa sa Emilia o lungă 
conversaţie despre tăticul. 

„Emilio, îi zicea ea, acum tăticu este pe mare. Noi 
două trebue să fim cât mai bune prietene şi să ne spunem 
una alteia tot ce avem de spus. Emilio, uită-te la mine. 
Ai cei mai frumoşi ochi ce am văzut vreodată, dar do- 
resc ca şi tu să рој vorbi“. 

Sara era o fetiţă cu închipuirea foarte bogată. Mer- 
gea până acolo, încât îşi inchipuia că Emilia era vie si 
că în adevăr auzea şi înțelegea. Așa, după ce Marieta 
o îmbrăcase în rochia ei de clasă, o rochie de un al- 
bastru închis, 51 după ce îi prinsese părul cu o panglică, 
de asemenea de o coloare albastră închisă, Sara se 
apropie de Emilia, care şedea în scaunul ei propriu şi 
îi dete o carte, zicàndu-i : „Poţi citi, cât timp eu am să 
fiu jos în clasă“. 

Dar văzând că Marieta o priveşte serioasă, îi zise, 
vorbind drăguţ ca o fetiţă curioasă : „Eu una cred despre 
păpuşi câ pot face lucruri, despre care nu vor, ca să 
ştim şi noi oamenii. Se poate că în adevăr Emilia știe 
să citească, să umble și să vorbească, însă face toate 
acestea numai când nu e nimeni în cameră. Acesta e 


de Н. Е. 


3 


BURNETT . 
Il. O lecție de limba franceză 


secretul ei, Vezi, dacă oamenii ar prinde de veste 
са păpuşile ştiu să facă treburi, le-ar pune să muncească, 
De aceea, poate s'au înţeles între ele să păstreze aceasta 
са un secret. Dacă noi stăm іп cameră, Emilia va şedea 
nemişcată in scaun si ne va privi țintă; însă, dacă eşim, 
ea va începe să citească. ori, poate să meargă la fereastră 
şi să privească afară. Pe urmă, dacă ne aude că venim, 
ea se va grăbi să se întoarcă şi să sară în scaunul ei, 
făcându-ne să credem că nici nu s'a mişcat de acolo. 

-- Comme elle est дгаје!" (Ce haz аге), isi zise Ma- 
rieta іп sinea sa, iar când merse jos, povesti jupânesei 
toată întâmplarea. Insă, începuse să iubească pe această 
fetiţă ciudată, care avea o figură mică, dar atât de in- 
teligentă, precum și un fel аза de perfect де а se 
purta. Marieta îngrijise şi mai înainte de copii, care nu 
nu erau aşa де politicosi si şlefuiţi. Sara însă era o fe- 
tifá fină si avea un fel аза de plăcut, аза de simpatic 
де a spune: ,Marieto, dacă nu te superi!“ „Mulţumesc 
Marieto!“ Marieta povestea jupánesei cá Sara îi mulţu- 
meste, așa cum аг mulțumi unei cucoane. 

»Elle a l'air d'une princese, cette petite". (Arc aerul 
unei prinfese aceastá micufá), zicea Marieta. Asa dar, 
era foarte mulţumită de noua ei stăpână şi ţinea mult 
la locul ce căpătase. 

După ce Sara a stat câteva momente în clasă la 
locul său din bancă, fiind privită de toate elevele, d-ra 
Minchin a lovit intr'un mod serios în pupitru. 

„Domnişoarelor, zise ea, vreau să faceţi cunoștință 


cu noua voastră colegă“. Toate elevele sau ridicat în 


picioare, iar Sara a făcut la fel. „Cred că pot spera că 
veţi fi foarte drágute сп d-ra Crewe: ea э veni! la noi 
dela o depărtare mare — tocmai din India. Indată ce 
terminăm cu lecţiile, trebue să vă cunoaşteţi cu dânsa“. 

Elevele s'au închinat cu respect şi Sara a făcut o 
plecăciune politicoasă, după aceea s'au așezat în bănci, 
privind din nou una la alta. ` 

„Sara, zise d-ra Minchin, vorbind acum, аза cum 
vorbea си toate elevele, vino încoace“. 

Scosese din pupitru o carte, căreia îi întorcea foile. 
Sara merse la ea. 

„De oarece tatăl dumitale, începu d-ra Minchin, ţi-a 
dat o guvernantă franceză, credinţa mea este că dorește 
să înveţi în mod deosebit limba franceză“, 

Sara se simţi cam încurcată. „Cred, răspunse ea, că 
tăticu mi-a dat o guvernantă franceză, fiindcă... fiindcă 
se gândea că îmi place să am o astfel de guvernantă. 

— Ма tem, zise d-ra Minchin cu un ușor zâmbet 
acru, că ai fost o fetiță foarte răsfăţată si că ţi-ai în- 
chipuit totdeauna că. tot ce se se face, este numai са 
să-ţi facă {іе plăcere. Credinţa mea e că tatăl dumitale 
dorește să înveţi limba franceză“. 

Dacă Sara ar fi fost ceva mai mare în vârstă sau 
mai puţin grijulie în ceeace privește purtarea cât mai 
politicoasă Гаја de toată lumea, ar fi putut să lămu- 
rească chestiuuea în foarte puţine cuvinte. Insă, așa cum 
era, a simţit că obrajii i se înroşesc. 

D-ra Minchin era, pe de altă parte, o persoană 
foarte severă, impunătoare și părea аза de sigură că 
Sara nu ştie de loc limba franceză, cá ar fi socotit ca 
o obrăznicie să-i spui că se înşeală. lar adevărul era 
că Sara nici nu-şi amintea de timpul când să i se fi 
părut că nu stie franţuzeşte. Tatăl ei îi vorbea des fran- 
шере chiar de сапа Sara ега ип copil mic de tot. 

ama Sarei era Franţuzoaică, iar căpitanul Crewe finuse 
mult să-i vorbească în limba ei, аза са Sara-auzise încă 
dela naștere limba franceză, care devenise pentru 
dânsa ca şi o limbă maternă. 
Un necaz mare şi ascuns al d-rei Minchin era că ea în- 
sási nu ştia să vorbească franţuzește si nu dorea ca si 


altă lume să afle lucrul acesta. De aceea, зе ferea за in- 
пе în discuţie asupra acestei chestiuni si să fie silită să 
se dea de gol cu întrebările inocente ce i-ar fi pus noua 
ei elevă. 

„Ajunge atâta!“ îi tăie ea vorba Sarei cu o asprime po- 
liticoasă. Dacă n'ai învăţat până acum, trebue să începi 
numai decât. D-l Dufarge, profesorul francez, va veni 
peste câteva minute. Іа cartea această si răsfoiește-o, 
până ce vine el.“ 

Sara simţi că i se aprind obrajii. Se așeză din nou la 
locul din bancă și deschise cartea. Se uită la prima pa- 
gină cu un aer serios. Stia că n'ar fi fost politicos din 
partea ei să zâmbească, iar ea era foarte hotărâtă să se 
poarte cât mai cuviincios. Insă, nu s'ar fi așteptat nici o 
dată să i se dea să înveţe într'o carte, în care i sespu- 
nea са le реге înseamnă tatăl, iar la теге înseamnă 
mama. 

D-ra Minchin o privea, fără să o slăbească o clipă. „Sara, 
îi zise ea, văd că arăţi supărată. Imi pare rău să văd că 
nu-ţi place gândul de a învăţa franţuzeşte. 

— Din potrivă, îmi place foarte mult limba franceză, 
răspunse Sara, crezând că acum ar putea să se explice. 
Insă...“ adăugă. Dar d-ra Minchin îi (аге din nou vor- 
ba zicându-i: „Nu trebue să răspunzi cu „însă“, când ţi 
se spune să faci ceva. Mai bine uită-te iarăși la cartea 
ce ţi-am dat.“ 

Sara a fost nevoită să se uite iarăşi la carte si n'a zâm- 
bit, chiar când a văzut că le fils înseamnă fiul si că le 
frére înseamnă fratele. „Când vine d. Dufarge, isi zise 
ea în gând, aș ршеа să-l fac să mă înţeleagă“. 

Putin după aceasta, iată cá veni si d. Dufarge. Era un 
Francez cam între două vârste, bine făcut, inteligent. 
Rămase plăcut impresionat, când se uită la Sara, care 
părea adâncită în cartea cu fraze de limba franceză. 
„Este aceasta o nouă elevă pentru mine? întrebă el pe 
d-ra Minchin. Sper că lecţiile cu dânsa au să meargă bine. 
— Căpitanul Crewe, tatăl ei, îi răspunse d-ra Minchin, 
e foarte neliniștit că ea trebue să înceapă a învăţa limba 
franceză. Insă mi-e teamă că „domnișoara Зага“ are un 
fel de necaz copilăresc impotriva limbei franceze. Nu 
pare că ar dori să înveţe. 

— Imi pare foarte rău de ceeace aflu, zise Sarei d. Du- 
farge, vorbindu-i cu blándefe. Poate că, dacă începem să 
învăţăm împreună, ai să vezi că e o limbă fermecătoare.“ 
Sara se ridică în picioare. Incepuse să se simtă aproape 
 desperatá şi să creadă că а căzut în disgrație. Privea 
drept în chipul d-lui Dufarge cu ochii ei mari, verzi-ce- 
nugii, iar această privire era un apel al unei fiinţe ino- 
cente. біті că el o va înţelege, îndată се va începe să-i 
vorbească. Şi a început să-i explice foarte simplu, vorbind 
într'o frumoasă si curgătoare limbă franceză. 


l-a spus că d-ra Minchin nu о infelesese. La drept vor- 


bind, ea nu învățase limba franceză — адісі nu о învă- 
fase din cărți — însă tatăl ei și altă lume îi vorbeau 
mereu franfuzeste, iar ea învățase să citească si să scrie 
în această limbă, tot аза cum învățase să citească şi să 
scrie englezeşte. Tatăl ei ţinea mult la limba franceză 
si din pricina lui, ţinea si ea. Scumpa ei mamă, саге 
murise la nașterea Sarei, era Franfuzoaicá. А mai spus 
că ar fi foarte mulţumită să înveţe orice ar binevoi să-i 
predea d. Dufarge, însă încercase să explice d-rei Min- 
chin că ea ştie cuvintele din această carte — si îi arătă 
cartea ce-i dăduse d-ra Minchin. 

Când Sara începuse să vorbească, d-ra Minchin a 
tresărit cuprinsă de mânie şi s'a uitat toată vremea la 
eleva sa printre ochelari, care nu puteau ascunde privi- 
rile ei de supărare. Din potrivă, d. Dufarge a început 
să zâmbească, — şi era o plăcere să-l vezi zâmbind. 
Auzind cum o dulce voce copilărească vorbeşte în propria 
lui limbă аза de simplu si atrăgător, d. Dufarge a avut 
sentimentul cá s'ar găsi în fara sa de naștere, care în 
zilele întunecate de ceaţă ale Londrei i se părea uneori 
că se găseşte la celălalt capăt al pământului. 

După ce Sara a terminat de vorbit, d, Dufarge i-a 
luat cu un gest blând cartea ce-i dăduse d-ra Minchin, 
apoi, adresându-se acesteia, îi zise: „Pe d-ra Sara nu 
prea am ce să o învăţ. Ea n'a învățat limba franceză. 
fiindcă ea însăși este Franceză. Accentul ei este mi- 
nunat. 


— Trebuia să-mi fi spus aceasta de mai înainte, zise 
Sarei d-ra Minchin, care nu mai putea de necaz. 

— Am încercat să vă spun, răspunse Sara. Se vede 
treaba că n'am început să explic bine“. 

D-ra Minchin ştia că Sara încercase să-i explice și 
că tocmai ea nu o lăsase să vorbească până la sfârșit, 
lar când a observat că celelalte eleve auziseră totul și 
că Lavinia si Jessie șuşoteau, азсипхапди- faţa си 
gramaticile de limba franceză, d-ra Minchin s'a infuriai 
deabinelea. 


„Tăcere, domnișoarelor! zise ea cu asprime bătând 


|" 


în pupitru. Faceţi numai decât tăcere 
Din momentul acela a început să simtă un fel de 
ură împotriva Sarei. 


In românește de MARIA SOREL 


In n-rul viitor: Ermengarde, prima prietenă a Sarei. 


(Va urma) 


S —————M———————— — 
Grábifi-và să cumpăraţi minunatul si neîntrecutul 
„Almanah al Зсоаг ог pe 1936“. Veţi 
fi încântați de cuprinsul lui de o bogăție fără seamăn. 
Un volum de 130 de pagini nu costă decât 25 de lei. De 
vânzare, la librării şi la chioșcurile de ziare. 


Citiţi cu toții 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 


un volum de 160 де pagini format mare, împodobit cu o 

mulțime de ilustrațiuni $1 си о splendidă copertă іп 

culori. Prețul unui volum cartonat lei 40. De vânzare la 
toate librăriile. 


CUM AM CUNOSCUT PE СОАМА FROSA 


Cànd am intrat in curtea casei lui Haplea, am fost 
primiti mai intàiu de un сате, care га repezit la noi, 
lătrând furios. 

„Cuţu ! Cuţişor ! Cuţulică !* îi ziceam noi, crezând 
că-l putem potoli cu astfel de cuvinte de alintare. Insă, 
pe semne, Cufu acesta nu ne pricepea graiul, ci, lătrând 
şi mai tare, se apropia de noi şi căuta să ne găurească 
pantalonii şi să ne lase și ceva amintiri pe picioare. 

Prietenul meu si eu n'aveam măcar un băț cât de 
mic, pentru ca să ne putem feri. Mi-am adus însă a- 
minte că-mi spusese cineva despre câinele lui Haplea 
că-l cheamă Dorel. 

Atunci am început să-i zic pe nume: „Dorel, Dorelut, 
Dorelică 1“ Si iată că s'a potolit. A încetat de a mai 
lătra, s'a apropiat de mine gudurându-se şi sărind, ca 
să mă lingă pe mâini. 

Ма trecut mult la mijloc si am auzit cá din grajd 
răsună un sbieret puternic. „Acesta trebue să fie Urechilă !“ 
i-am zis prietenului meu. In adevăr, era Urechilă, 
măgarul iubit si tovarășul nedespărţit al lui Haplea. 

Prin urmare, mai înainte de a vedea pe Haplea, 
începusem să facem cunoștință cu o parte din familia lui. 

ar pe când ne îndreptam spre poarta dela intrare 
în casă, iată că poarta se deschise si din casă esi о fe- 
meie încă tânără, dar roscovaná si așa de dolofană, са 
dintr'însa puteai face trei ca mine 51 tot să fi prisosit. 
Femeia aceasta era legată la cap cu o basma roșie și 
era îmbrăcată într'o rochie cu picáfele. Іп picioruse — 
тіс ,picioruse*, dar adevărul este că avea niște picioare 
mari si groase — avea o pereche de papuci făcuţi la 
gherghef si având ре ei nişte păsări ce semănau a ciori. 
De asemenea, ciorapii, făcuţi, pe semne, de dânsa, erau 
impodobiti cu cocosi si alte păsări. 

Am cam- bănuit eu cine ar putea fi această femeie, 
dar nu eram іпса sigur. Ea se apropie de noi si пе 
întrebă ceva. А vorbit însă аза de încet. cá n'am putut 
auzi şi înţelege nici un cuvânt. De aceea, am întrebat-o 
la rândul meu, vorbind cât mai tare: „Ce ati spus?“ 

Ea, auzindu-má că vorbesc аза tare, se încruntă si 
ducând un deget la gură, în semn ca să nu strig, îmi 
răspunse iarăși aproape in şoapte: „Ми sunt surdă, ca 
să tipi аза. Dar vorbeşte încet, vorbește cât mai încet, 
ca să nu-l trezesti. 

— Pe cine să nu trezesc?“ am întrebat eu, de rân- 
dul acesta vorbindu-i şi eu tot așa de încet. M'am apro- 
piat chiar, ca să-i suflu la ureche si am văzut atunci 
că de urechi îi atârnă doi cercei așa de mari și așa de 
grei, încât cu siguranță ar fi cântărit o jumătate de 
chilogram fiecare. 

Ea îmi răspunse, soptindu-mi acum mie la ureche : 
„Ре omul meu, pe iubitul meu bárbàfel Haplea.“ 

Va să zică, ea era — ea si nu alta! Care ea? Coana 
Frosa, se infelege. Prin urmare, m'a ajutat Dumnezeu 
să am cinstea si fericirea să văd şi să stau de vorbă cu 
coana Frosa, cu vestita coana Frosa, cu aceea care mai 
târziu era să se certe cu Haplea, era să se scrântească 
şi să se creadă că este aligantă, că este potilicoasă, bine 
ecudată, mare aritistă și celelalte. 

Vă spun drept, că eram așa de mișcat, încât vreo 
trei, patru minute nam putut scoate o vorbă. Stăteam 
mut şi tăcut şi nu-mi luam ochii dela dânsa. Coanei 
Frosa nu i-a plăcut că o tot priveam ţintă si nu spu- 
neam nimic. De aceea, îmi zise, de rândul acesta vor- 
bind tare de tot: „Ce tot te uiţi aşa la mine, boerule, si 
stai ca un par? Hai, spune mai de grabă pentru ce ati 
venit, iar dacă n'avefi nimic de spus, luaţi-vă tălpăşița !“ 

Vedeţi ce potilicos mi-a vorbit coana Frosa! Dar nu 
m'am supărat de loc. Eram mulțumit şi încântat, că am 
avut fericirea să o văd. De aceea, zâmbind cât mai 
prieteneste, i-am răspuns: „Sărut тапизцеје, coană Froso. 
Dă-mi voe, pentru ca să mă prezant. Sunt Mos Nae dela 
București, Mos Nae dela Dimineața Copiilor. 

— Ansantatá!*, răspunse coana Frosa, care de pe 
atunci se vedea са are dragoste pentru limba francezá 


şi că mai târziu o să-și zică Madame Eufrosine de Hăpleşti.- 
Apoi, îmi zise: „Și ce vânt bun te aduce ре la поі? .._..„ 


— Stimată соапа Froso, i-am răspuns eu, care con- 
tinuam să fiu emoţionat. Am venit tocmai dela Bucu- 


fS 


resti, împins numai si numai de dorința de a vă vedea, 
pe dumneata si pe domnul Haplea, cu care vreau să 
am marea cinste să mă cunosc mai de aproapt si chiar 
să má imprietenesc. Am auzit despre dumneavoastră, 
au auzit si cititoarele şi cititorii Diminetii Copiilor si 
imi cer cu toţii să scriu si să povestesc cât mai mult 
despre dumneata, stimată coană- Froso, şi despre iubitul 
şi vestitul d-tale soţ Haplea. 

— Imi pare bine, îmi întoarse ea vorba, şi zic mersi 
şi mulțumesc. Dar Haplea nu sa sculat încă din somn, 
iar eu nu mă îndur să-l trezesc, fiindcă somnul îi face 
bine şi-l tine în sănătate. 

S'o fi culcat, poate, târziu, am zis eu. 

— Da, răspunse coana Frosa, sa culcat, când sbie- 
raseră măgarii pentru întâia oară noaptea. 

— Şi cam la ce oră sbiară mai întâiu măgarii 
noaptea?“ am întrebat-o eu, tinàndu-má să nu mă puf- 
nească râsul. In adevăr, auzeam pentru prima dată în 
viață са sbieretul mágarilor fine loc de ceas. 

Insă coana Frosa nu băgă de seamă silinta mea де 
a nu râde, ci îmi răspunse, zicând: „Păi, la noi, la 
Háplesti, numai primarul lon Уне! are ceas. Реја el am 
aflat că atunci când măgarii sbiară noaptea pentru 
întâia oară, trebue să fie ceasul nouă şi jumătate. Vezi, 
prin urmare, cât de târziu s'a culcat aseară Haplea, 
аза са nu pot să-i stric somnul, ci trebue să-l las să 
doarmă.“ 

Din acest răspuns am înțeles са la Hăpleşti, oamenii 
se culcă odată cu găinile, pentrucă la Bucureşti sau în 
alte oraşe nici nu cred să fie multe persoane mari, cari | 
să se culce aşa de vreme. Ştiam însă că la țară oamenii, 
se culcă, ce-i drept, de vreme, dar se scoală din zori de 


"zi. Scoţând însă ceesornicul din buzunar si uitându-mă 


la el, am văzut că trecuse de orele nouă. Аза dar 
Haplea dormea de aproape douăsprezece ore, iar coana 
Frosa nu vroia încă să-l trezească. 

Insă eu, în dorința de a-l vedea și cunoaște mai 
repede pe Haplea, am întrebat pe coana Frosa: „Şi cam 
pe la ce oră are de gând să se scoale din somn ? 

— Nu mai doarme mult, îmi răspunse ea. In vreo 
două ore este gata — sculat si îmbrăcat. Atunci luăm 
gustarea, vreau să zic, eu iau a doua gustare, fiindcă, 
де ! m'am sculat mai de vreme, аза că n'am putut sta 
până acum nemâncată. Subţirică si delicată, cum sunt 
de felul meu, dacă nu mănânc îndată ce mă scol, se 
cheamă că trebue să mă prăpădesc cu totul și să ajung 
ca un јаг.“ 

Auzind că zice că este ,subfiricá si delicată“, ea, 
care, precum am spus, ега гозсоуапа si dolofană, са, la 
sigur, cântărea cel puţin o sută de chilograme, prietenul 
meu isbucni într'un hohot de râs. 

Pe coana Frosa a supărat-o râsul acesta. Se întoarse 
deci spre prietenul meu si îl întrebă încruntată: „Dece 
râzi, mái Mosiu, ca un... ca un... ăla? Ce vezi aicea că 
este de râs 7“ : 

Prietenul meu se cam fâstăci si răspunse bâlbăin- 
du-se: „Mi-a venit în gând сеуа..., adică, am văzut ceva 
aseară, vreau să zic... asta..., aia.“ 

Dar coana Frosa îmi şopti la ureche: „Mi se pare 
că boerului acesta îi lipsește о doagă.“ Atunci am simţit 
că îi miroase gura a usturoiu, ceeace însemna că la 
prima gustare mâncase ceva cu usturoiu. 

Eu însă, Џпапди-та să nu râd, am căutat să aduc 
vorba despre alt ceva, aşa că am întrebat-o: „Cred, sti- 
mată coană Froso, cá la prima gustare n'ati luat decât 
o cafelutá си lapte. 

— Dar ce, sunt ofticoasă şi să iau cafea cu lapte? 
îmi întoarse ea vorba. Cu toate acestea, am mâncat 
puţin, pentrucă аза sunt de felul meu. Nam mâncat 
astăzi de când m'am sculat din somn, decât două stră- 
chini de ciorbă de fasole, trei сарајаш de usturoiu si 
patru bucăţi de pâine. Se cheamă mai nimic. 

— Ва chiar nimic de tot, i-am răspuns eu. Stimatà 
coană Егозо, văd că mâncaţi ca о păsărică. 

— Aşa sunt ец“, îmi zise ea. 

Dar iată că din casă se auzi o voce, care strigă: 
„Frusino ! Frusino 1“ 

Se trezisc Haplea. MOŞ NAE 


A fost odată un lup са toţi lupii, in ce priveşte fe- 
lul cum era făcut. Se deosibea însă de ceilalţi lupi prin 
aceea că era ѕете{ şi cá se gândea zi si noapte cum ar 
face să ajungă mai mare nu numai peste lupi, ci peste 
toate animalele de pe pământ. 

Si iată cá se “întâmplă ceva, părându-se că norocul 
îl ajută. Intr'una din zile, lupul acesta se despărți de 
tovarășii săi, esi din pădure şi porni să hoinüreascá prin 
lumea largă. 

Merse așa toată ziua, iar când se înoptă, văzu că se 
găseşte la marginea unui oraș. Intră în oras si rămase 
lângă prăvălia unui vopsitor. 

Dinaintea prăvăliei era o găleată plină până la vârf 
cu vopsea. 

Impins de curiozitate, lupul intră în găleată, căzând 
până la fund. Incercă apoi să iasă, dar, oricât se căzni 
si se sbátu, n'a fost chip să poată esi. Rămase deci toată 
noaptea în găleata cu vopsea. In găleată mai erau dife- 
rite bucăţi de stofă, puse din ajun de vopsitor. 

Dimineaţa următoare, vopsitorul veni să scoată tot 
ce pusese în găleată. Atunci lupul închise ochii si se 
prefăcu că e mort. Vopsitorul îl scoase şi crezu că în 
adevăr murise. De aceea, îl asvârli cât colo pe o gră- 
madă de gunoiu. Lupul, pândind momentul când vop- 
sitorul intrase în prăvălie, fugi de acolo şi luă drumul, 
care ducea la pădure. 

In pădure era un loc cu apă limpede. Lupul ве plecă 
să bea apă, dar rămase mort, când își văzu chipul. 
Din cenusiu, cum era din naştere, se făcuse albastru — 
de un albastru închis şi foarte frumos, aşa cum era 
vopseaua din găleată. 

„Ре. minune! isi zise lupul, rânjind de bucurie. A- 
cum când am o blană de o culoare așa de frumoasă, pot 
să-mi îndeplinesc dorinţa şi să ajung rege și stăpân 
Peste toate animalele“. 


Fabulă 
PESARE IRE IIAIR 


Chemă la el pe animalele din pădure si le zise, vor- 
bind cu un aer foarte îngâmfat: „Dumnezeul pădurilor 
mi-a poruncit să fiu regele si stăpânul vostru. Pentru 
aceasta, m'a vopsit chiar cu mâinile sale cu această co- 
loare cerească. Să ştiţi са de azi înainte sunteți supușii 
mei, аза cá imi datorafi ascultare întru toate“, 

Leii, tigrii si celelalte fiare si vietăți din pădure il 
crezurá si i se inchinará, jurându-i supunere. si ascultare. 

Lupului albastru ii mergea acum de minune. Era 
temut, ospátat si trăia in adevăr împărăteşte. Nu mai 
avea nevoe за se ostenească si să alerge după mâncare, 
de oarece animalele îi aduceau în fiecare zi câte o parte 
din vânatul ce prindeau. 

Insă, zi de zi, lupul devenea mai зетеј si mai în- 
gâmfat, Mai ales, era foarte dispretuitor faţă de ceilalţi 
lupi. Nu răspundea la salutul lor si nu se înjosea să 
stea de vorbă cu dânşii. Dar tocmai din această purtare 
i se trase nenorocirea. 

In adevăr, un lup bătrân, isteţ la minte si саге vă- 
zuse multe în viaţă, bănui că lupul albastru este un 
micinos si un înşelător. Strânse, аза dar, în jurul său 
pe ceilalți lupi, care erau tot аза de supăraţi si amă- 
га{ї şi le vorbi în felul ce urmează: с 

„Ascultaţi si plecaţi bine urechia la ceeace am să 
vü spun. N'am crezut o clipá in minciunile lupului al- 


KR Ж. 
ЯС М” h; 


" 
- 


bastru. Pot pune laba'n foc si pot jura cá nici un D-zeu 
al pădurilor nu l-a vopsit, asa cum este astăzi, si nu l-a 
făcut rege si stăpân pe animale. De aceea, haidem să-l 
dăm de gol şi să ne răsbunăm pentru purtarea lui. 

— Să пе răsbunăm! Se пе răsbunăm!“ urlară lupii 
în cor. 

Bătrânul lup vorbi mai departe, zicând: „lată cum 
vom face: după ce se inopteazà si ese luna, să ne strân- 
gem cu toţii in jurul locuinţei sale si să începem a urla. 
Lupul albastru, fiindcă este un lup ca toţi lupii, o să 
răspundă si о să urle si el. Atunci celelalte animale si 
mai cu seamă leii si tigrii vor pricepe ingelátoria, se vor 
arunca asupra lui şi-l vor sfásia**. 

S'a întâmplat întocmai cum prevăzuse lupul cel bă- 
trân. Asa, după се s'a inoptat si a esit luna. lupii, strân- 
gàndu-se în jurul locuinţei lupului albastru, s'au pornit 
să urle cu toţii dintr'o dată. Auzindu-i, lupul albastru 
n'a putut răbda, ci a început si el să urle. 

` Atuncii, leii si tigrii, văzând cà e un lup са toți 
lupii, s'au repezit asupra lui, l-au sfásiat si l-au înghiţit. 

Invăţătura fabulei este că mai curând sau níai tår- 
тіп mincinosul isi dă în petec si o páteste. 


STAN PROTOPOPESCU 


oo emm 


3tána lui Haplea 


„Scoate, Hapleo, zice Frosa Dă un pol el, Frosa zice: Astfel Frosa-i poruncește — 
Banii toţi ce-ai câștigat, ж ,Du-te-acum cu banii 'n тапа, Alergànd fugit-a el 
Mâine-i ziua-[i s'avem multe Пеја piaţă mai de grabă Şi luă о сарајапа 

Та de miel o сарајапа“. Friptă gata — şi de miel. 


Bunátáti de cumpărat“. 


Dar pe drum l-apucă foamea, 472% ~ E 

Rupe capul şi-l ciupeste, а аи EU BON „Unde-i limba sa din gură 7 
„Bună-i limba, ba urechea, Бы Supărată Frosa-i strigh: E is c ee dragă, s'a născut 
Ochiu "n gură se topeşte“. „Bine. mi, ce-ai cumpărat ? =, beris eme и мета um 


— „Unde-s ochii? Unde-i carnea 7 — „Dar urechile, mái Hapleo, — „De-i аза, dece să-l cumperi 7 
Căci nu văd nimic pe el. Că urechi o fi avut? — „Ва, dece l-am cumpărat 7 

— „Vai, bietul, se născuse ШЕ - „Nu, de loc, căci mieluşelul BN Are dinți frumoşi, Frusino, 

Orb, Frusino, orb și chel. Surd complect chiar s'a născut. Pentru dinţi eu l-am luat“. 


Qpan | 


CrS 


Multe, 


ZĂPĂCILĂ FACE CURAT IN CASA. 


Zăpăcilă dase afară pe servitoare, spunând cá e o 
leneşe si nepriceputá. „Mai bine, îşi zise el, îmi văd 


e ға әй е 22. 
заприг ас tresna Сп: сиза”. 


Si se apucă să facă curat și să scoată praful din 


mobile. Nu este nevoe de explicaţii lungi, fiindcă vedem 
din desenele de Таја ce fel de treabă ştie să facă 
Zăpăcilă. 


LE TREBUE TIMP SĂ CREASCĂ. 
pd 


Amatorul de pescuit: „Ascultă, sunt sau пи, pesti іп 
„balta asta 7“. 
Săteanul: „Dacă ог fi, apoi sunt tare mici, загасији !“. 
Amatorul de pescuit: „Mici 7 De ce?". 
Săteanul: „Păi, fiindcă înainte de zilele trecute, 
nici nu era baltă pe aici“. 


„Våd, îşi zise Zăpăcilă, са robinetur aera bae sa 
stricat puţin. Nu se închide bine, аза că a început să 
picure apa. Insă, stai că îl repar numai decât şi-l fac 
mai bine decum a fost mai înainte“, 


lácute și diicrite 


CAND SE APUCĂ ZĂPĂCILĂ DE FĂCUT TREBURI. 


MICUL CAVALER. 
ад pr 


Un cavaler mic, mergând călare pe un cal, care nu 
e cal, dar este mai blând şi mai ascultător decât un cal, 
Numai să nu iasă în drumul calului vreo pisică, fiindcă 
atunci e rău. 


UNDE S'A ASCUNS? 
d 


е 


Laiătorui асема ста Auscti! de un Negru. care а dis- 
părut. Negrul însă este in desenul de Гаја. Fiji риш, 
găsiţi-l si spuneţi călătorului unde este. 


Zicând acestea, Zăpăcilă luă un clegte şi se apucă 


de reparat. П repară aşa de frumos, încât apa începi 
să curgă în valuri şi, precum vedem în desenul de mai 
sus, îl luă şi pe Zăpăcilă. 


se rupea inima de mila bietului сајејиз, ce 
látra deznădăjduit la иза colibei unde-i murise 
| stăpânul lui drag, un negru тісің. 
Ceeace vă voi povesti astăzi, s'a petrecut 
în Africa. іп {ага unde curge Nilul si unde 
copilașii negri locuesc în colibe cu părinţii lor, cari bine- 
înţeles şi ei sunt tot negri. 

Auzind urletele jalnice ale сајећшш, un negru bă- 
tràn esi în prag și-l lovi atât de rău, încât bietul animal 
nimeri tocmai pe malul râului. 

Aci la fel de amărât şi nenorocit începu să se plim- 
be, cu urechile atârnându-i ca două хдгепје, cu ochii în- 
rosifi de plâns şi schiopátànd pe deasupra: îl durea rău 
o lăbuţă. Plimbându-se аза in sus şi în jos, îşi mai ve- 
nise puţin în fire. Cu toate că nu-și uitase stăpânul, tot 
uitându-se la apa ce curgea voioasă, 151 simţi inima mai 
ușoară când deodată spre groaza lui, ce credeţi că-i văd 
ochii? Un crocodil fioros, care tocmai eşea din apă şi-şi 
târa pe nisip greutatea trupului cu ochii ţintă la el. 

Cáfelului nu-i plácu de loc privirea aceea, dar isi 
ascunse teama și o tuli îndată. Pasul obișnuit cu саге 
pornise, se schimbă în curând într'o goană nebună. Abia 
îndrăznea să-și întoarcă din când în când capul. Cro- 
codilul îl urma cu gura întredeschisă ca întrun rânjet, 
lăsând să i se vadă şirul infricosátor de dinţi, gata, gata 
să-l inhafe. . Pa 

Numai atunci сапа namila dispáru in pápuris, cái- 
пеје se opri за rásufle, cáci trecuse prin mare зрашпа 
şi i se cuvenea puțină odihnă. 

Stând el aşa întins pe nisipul însorit, îl cuprinse din 
nou jalea, Nu avea nici casă, nici pat, nici stăpân care 
să-l ocrotească! Din toate colţurile îl pândeau numai 
primejdii. 


Vai, cât se simțea de nefericit! Dece l-au aruncat 
din colibă părinții stăpânului lui drag? Dacă ar sti prin 
care poartă a trecut în lumea cealaltă negrul тісі, Par 
urma bucuros. 

Dar ce se aude ? Cine plânge atât de deznădăjduit? 
Cáfelul ciuleste urechile. 

Cine poate fi oare ? De cànd murise copilul bolnav, 
nimeni nu se mai tânguia atât de jalnic prin împrejurimi. 

Uitându-se când în dreapta, când în stânga, câinele 
pricepu.... Аба dar, bunul lui stăpân nu-l părăsise pen- 
tru totdeauna. Prost mai fusese să creadă аза ceva. Mi- 
cuful se ascunsese doar în glumă, ca atunci când se ju- 
cau de-a v’ați ascunselea ...$і curând о să iasă din as- 
cunzis. Părcă-l şi vedea cum râde, dând la iveală dinţii 
lui albi şi strălucitori. 

Zburând voios, cățelul se îndrepta nestiutor spre 
locul de unde veneau gemetele. 

„Guau, guau, guau!, iată vine îndată, îndată“, 


Dintr'un salt iată-l in mijlocul stufului de pápurisi, 
căzând, bietul, tocmai în gura infricosátoare а crocodi- 
lului, care-l dădu pe gât dintro singură inghifiturá, asa 
cum se înghite un hap. 

Bietul căţel găsise, fără să vrea, partea prin саге 
se trece pe lumea cealaltă. 

Mulfumit, crocodilul se opri din plâns, igi uscă la- 
crimile şi adormi ca un sfânt. Vedeţi că nu trebue să 
Шан în seamă copiii plângăreţi şi nici oamenii, care sus- 
pină şi oftează într'una. De obicei aceştia caută să vă 
înşele şi să vă atragă cu văicărelile lor în vreo cursă. 

Aceasta este învăţătura, care trebue să o trageţi din 
această mică istorioară. 


Traducere din spaniolă de LENA SEMO 
A1 


REVISTEI 


„DIMINEAȚA COPIILOR" oferă GRATUIT tuturor 
persoanelor cari se ABONEAZÁ în cursul lunei 
в FEBRUARIE volume pentru copii din lista următoare ; 


C. Manolache Iconifa Zorinei. ..... LEI 30 ~ 
Adrian Maniu Irozii, cântece de ва . . „ 20 
Horia Prundu Glume pentru copiii . . . ,„ 30 
Horia Prundu Cărticica Pásárilor . . . . ,, 30 
А. Petrescu А Neafá în Africa. : . . . s. 30 
А. Petrescu. Páganiile Lutei . . . . . . » 30 
A. Petrescu Corina în vacanţă. .... = Li 
A. Petrescu Dănel în vacanță ..... 295 
бод Tus V. 522.25 Familia Chit-Chig. . . . . » 50 
бой: Ра 2s s Păsărică draga mea . . . . ,, 40 
NW. Porra: 135.73 Floarea din Poveste. . . . „ 5o 
lon Rotaru . Moara Piticilor. . . . . . » 40 
Mona Rădulescu Hoţul de Stele . . . . .. » 50 
Felix Saiten Наро мее раб ne Al S 
Moş Gr. Sfătosu Judi. 0 10x. ES 


Aboaaţii din provincie vor indica pe coforul mandatul zi titiul vol. alese 


Lo un abonament pe ши ап а! cărei cost este de 
LEI 200, se oferă cărți în val. de LEI 100 după alegere; 
Toate valumele oferite sant scrise de cei mai герс- 
taţi autori şi sunt tipărite în excepționale condițiuni 
fehsics, având numeroase ilustrafiumi în culori. 


Domnița cea usuraticá 


fost odată o дотпца. Cred са nu mai e nevoie 

să spun cá era frumoasă, căci toate domniltele 

sunt frumoase, cel рш cele din basme. 

Intr'o zi, pe când se plimba în grădină cu o 

domnisoará de onoare, vázu un trandafir mi- 
nunat, rosu, ca buzele sale. 

„Се trandafir frumos! 

— Da, Inălţimea Та!“ zise domnisoara de onoare. 
Domnisoarele de onoare trebuie să Не întotdeauna де 
părerea domnifei lor, orice ar spune ea. 

„Mi-ar plăcea să-l prind în piept, dar n'o să se ро- 
trivească la rochia asta, așa cà o să aştept până mâine“. 

Dar vai! A doua zi, când veni să culeagă trandafirul, 
floarea se ofilise. . 

După câteva zile, Domnița se plimba іп livadă unde 
zări o persică de toată frumuseţea. 

„Се frumoasă persică!“ zise domnisoarei de onoare, 
care o întrebă dacă vrea să i-o culeagă. 

„Nu, răspunse ea, e prea curând după masă. О să 
aştept până mâine”. 

Dar când veni s'o culeagă, persica era pe jos şi 
ciugulită de păsări. 

A doua zi ploua, аза са domnita nu putea esi pe 
afară 51 stănd la fereastră, văzu o femeie cu un coș în 
mână. 


POVESTE ENGLEZĂ 


Atunci își aduse aminte de femeia cu coşul si trì- 
mise slujitori s'o caute in lung şi 'n lat, făgăduind о 
răsplată mare. aceluia care i-o va aduce. 

Dar totul fu în zadar si nu găsi niciodată fericirea. 

De n'ar fi spus întotdeauna: „Mai târziu“! Si se gândea 
la trandafirul ofilit si la persica mâncată de угађи, 
dar mai ales, la Fericirea. 

In cele din urmă a murit — cu inima sfărâmată. 


In românește de MARGARETA PETCL 


„Du-te de cheamă pe femeia aceea, ротіптсі ea Coo A EEE EC RE PE E ODO e SPATE Варне с. 


slujnice, poate că are ceva frumos în coş”. 
Slujnica fugi după femeie. Când aceeasta întră în odaie, 
domniţa o întreabă ce are іп coş. 

„Inimi, înălțimea ta. 

— Inimi! — se miră domniţa, dar oricine are o 
inimă. ; 

— А! da, răspunse femeia, dar inimile se sfărâmă 
si se pierd аза de uşor, 

— Bine. Mulţumesc, dar acum n'am nevoie de una 
nouă, zise domnifa, dacă vreodată o să-mi sfărâm sau 
o să-mi pierd inima, voi trimite după dumneata. 

— Ar fi mai înţelept să iei acum una, grăi femeia, 
poate că n'o să mai dai de mine aşa ușor. Multă lume 
imbátràneste. căutăndu-mă fără să mă găsească. 

— Dacă îmi spui cum te chiamă, zise дотпца. 
sunt sigură că te voi găsi. 

— Ascultă-mi sfatul si ia acum о inimă”, mai spuse 
femeia. Dar domnifei nu-i plăcea să primească sfaturi. 

„Fie cum vrei, Inălţimea Та. lată cartea mea де 
vizită”. 

Femeia plecă si domniţa dădu unei domnisoare- de 
onoare să-. păstreze. cartea de vizită, pe саге scria: 


FERICIREA 


Care repară inimile sfărâmate și le găsește pe cele 
pierdute. 
Apoi, cum încetase ploaia. esi în grădină să se joace 


cu mingea. 
Ж ж 


Curând după aceasta, regele dădu un un mare bal, 
ca să sărbătorească ziua de naștere a domnifei. Printi 
şi mulțime mare veniră de departe să-i ureze „mulţi 
ani fericiţi“. 

Printre oaspeţi era și un prinţ chipeș, care dansă 
toată seara cu domnifa. La sfârșitul serii, domniţa își 
pierduse inima. 

„Doamne, Doamne, ca plictiseală! oftă еа. Mă întreb 
unde am pierdut-o”. 

Deodată se gândi că poate tânărul, cu care dansase 
așa des la bal, ar putea sti unde-i era inima. Asa dar 
i-a scris îndată, ca să-l întrebe. 

Peste câteva zile, primi un pachet pecetluit. П des- 
chise în grabă, Inăuntru era inima ei, dar nu întreagă. 
Era şi o scrisoare dela tânărl cel chipeș. care scria că 
el îi furase inima la bal, ca s'o necăjească si când a 
ajuns acasă, а văzut că din nebágare de seamă o sfă- 
râmase. li părea foarte rău si o ruga să-l ierte, adăugând 
că era sigur că о s'o repare ușor. 

Vă închipuiţi ce nenorocită era domnifa ! Nu e lesne 


ME E, PERI Ta NT рі, . РЕР ТЕО. : 


Cel mai mic viorist pe note de patru anisori, care а сбп- 

tat foarte frumos din vioară la șezătoarea „Dimineţii 

Copiilor" din ziua de 9 Februarie la Teatrul , Excelsior" 
din itală 


MANGO ELEFANTUL 


POVESTE FRANCEZA 


TAPANUL lui Mango avusese mult de lucru 
cu el, până să-l domesticeascá. Mango era atât 
de rău, că niciun alt elefant nu voia să se im- 
prietenească cu el. 

Din această cauză Mango stătea mereu supărat. 
Intro după amiază călduroasă, se înfurie аза de tare, 
încât rupse lanţuriie, care-i impiedecau picioarele, apoi 
se repezi răcnind printre ceilalţi elefanţi, ce dormeau 
liniștiți la umbra corturilor stăpânilor. Incepu să-i 
lovească cu picioarele si cu trompa, până când toţi ele- 
fanfii se repeziră la el şi-l goniră dintre ei. Si Mango 
fugi în pustiu. 

Rătăci câteva zile în căutarea hranei, dar nu putu 
să găsească destulă pentru corpul lui mare. Bietul Mango 
era aproape mort de foame, când îl găsiră stăpânii altor 
elefanţi, care-l căutau. Aceştia îl duseră înapoi la lagăr. 
„Un elefant atât de rău merită să fie împuşcat“, ziseră 
oamenii si toţi ceilalţi elefanţi incuviinfará prin strigăte 
vesele. Atunci unul din stăpâni vru să facă o ultimă 
încercare cu Mango. 

„Lăsaţi-l la mine, zise el, poate că o să-l indrept eu“. 

Câteva zile Mango se purtă foarte bine, însă, după 
ce a fost hrănit bine câtva timp si şi-a recăpătat puterea, 
ға făcut tot atât de rău ca înainte. diae 

Totuşi, stăpânul lui Mango nu se descurajá şi se 
gândi cá Mango nu era, de fapt, un elefant rău, dar cá 
nu muncea destul si de aceea avea apucáturi rele. Fiind 
un elefant voinic, stăpânul sáu era încredinţat că trebuia 
să muncească mult, ca să fie liniștit. 

Stăpânii elefanților, printre care se găsea Mango, 
erau în luptă cu stăpânii unei alte cete de elefanţi. Stă- 
pânul lui Mango trebuia să se ducă la locul unde se 
dădea lupta. Se hotărî, uşa dar, să-l ia pe Mango cu el, 
ca să-l facă un bun elefant de luptă. 3 

Acum Mango începuse să-şi cunoască stăpânul бі 
fiindcă acesta se purta bine cu el, se mai îmblânzise, 
аза cá făcea mai repede ca altădată, ce i-se poruncea. 

Mango și stăpânul sáu plecará cu alți elefanţi si 
stăpânii lor, aşezaţi în ordinea de luptă. In frunte mer- 
geau cămilele si conducătorii lor, cu puști și lănci lungi, 
apoi omeni care mergeau pe jos si la urmă elefanții 
purtând pe soldaţi în spate. 2. 

Іп spatele lui Mango зедеа ре covoare stápánul sáu 
cu o pușcă lungă. у 

La cingătoare avea înfipte mai multe pistoale. iar 
la sold îi atârna un iatagan mare. 

Lupta se dădu în pustiu. 3 

Din toate părţile rásunau strigăte, împuşcături, 
sgomotul iataganelor се se încrucișau, si mai tare са 
toate, strigătele. elefanților. Si Mango se auzea mai tare 
ca toţi, purtându-și stăpânul prin mulțimea luptătorilor, 
oameni 51 animale. 

Stăpânul sáu зе Баш vitejeste; dar norocul îi fu 
potrivnic, lui si cetei sale, $i mai înainte de căderea nopţii, 
cei care rămăseseră, afară de răniţi, se înapoiară la 
corturi. 

Mango, al cărui conducător fusese rănit la începutul 
luptei, si care era chiar el serios rănit, vru să continue 
lupta; dar de câtva timp Mango nu mai auzea nici 
strigătul de războiu si nici vreo impugcáturá a stăpânului 
său. 

Mango se gândi că se întâmplase ceva şi depărtân- 
du-se de mulţime, îngenuche într'un loc depărtat și-l 
rugă pe stăpân să coboare, dar în zadar. Atunci Mango 
ridică trompa, luă corpul stăpânului său și-l așeză în- 
cetişor pe pământ. s 

Stăpânul său rămase întins fără suflare, cu ochii 
închiși. 

Mango se gândi că doarme şi îi suflă incetigor în 
faţă. Sgomotul luptei se apropia şi Mango se gândi că 


4 ар ОЗУ 
> | | y» 


i "We pr MN 
V Mi ШІ m 
2% Piu 
mm LENS “чика 
чт/)- ү 2% gae. 
Же АС 
72 у 
МЕ ұу 


acolo nu era un loc bun de dormit. Dar stăpânul său 
tot nu deschidea ochii. Atunci Mango ridicá іп sus capul 
şi il puse din nou pe spatele său. 

El părăsi locul luptei „și când ajunse departe, se 
opri din nou şi-l puse pe stăpânul său pe pământ. Erau 
aproape de nişte stânci, şi sub un palmier se găsea un 
isvor cu apă limpede și rece. Mango luă apă cu trompa 
şi о vărsă pe faţa stápnului său; acesta deschise 
ochii, inálfá capul şi privi cu mirare în jurul său. 

„Văzând că numai Mango e lângă el, suráse şi puse 
din nou capul pe pământ. Încet, încet isi veni în fire si 
ridicându-se, îi porunci lui Mango să-l urce pe spatele 
lui și să plece încet spre lagăr. Ajunseră a doua zi seara. 
Mango abia reuși să ajungă până la cort; numai atunci 
căzu jos şi-şi pierdu cunoştinţa, 

Stăpânul lui Mango nu-l mai certă niciodată; căci cu 
toate că nu dădea voie nimănui să-l atingă, Mango era 
era cel mai bun și mai ascultător elefant şi dacă stă- 
рапш i-ar fi cerut să-și dea viaţa pentru el, Mango şi-ar 
fi dat-o bucuros. Insă, după cum ghiciţi, stăpânul său 
nu i-a cerut niciodată așa ceva, căci Mango era acum 
prietenul său cel mai bun. Пре: 


In românește de ALICE PAUNESCU 
12 


e 


ncepusem să scriu o poveste. Am scris mai întâiu titlu': 
„Povestea celor trei puişori de rândunică”. 
Povestea aceasta era amintirea unui fapt adevărat. 
Primăvara trecută, o pereche de rândunici își făcuseră 
cuibul sub sirașina casei noastre. Era un cuib de toată 
frumusețea, arătând cât de harnice $i pricepute sunt rândunicile. 

După o trecere de câteva săptămâni, s'a auzit din cuib un ciripit 
slăbuț. Era ciripitul celor trei puigori, care egiserá din ouăle rân- 
dunicii. 

“Бағ sărmanii рибом n'avuseserá parte de о viață lungă. Un copil 
rău la suflet a aruncat cu pietre în cuib. Cuibul a fost stricat, 
iar cei trei puișori au căzut la pământ. l-am găsit sbătându-se de 
moarte, pe când aproape de dânșii sburau părinții lor, ciripind 


с. 
l-am luat pe puișori în mână și i-am dus în casă. Credeam că am 
să-i pot scăpa. Insă, та fost chip: după câteva minute, biefii 
puișori au murit unul după altul. 

Nici eu n'aș putea spune cum se face că pe ziua de ieri, adică, 
după ce au trecut atâtea luni la mijloc, mi-am adus aminte de 
trista întâmplare povestită mai sus. Mi-am adus aminte și m'am 
hotărât за o scriu. Am scris, așa dar, titlul, apoi am continuat în 
felul ce urmează: 

„Au fost о dată trei puișori de rândunică. Puigorii aceștia..." dar 
iată că cineva dela spate imi acoperă ochii cu mâinile și îmi zice: 
- „Ghici, cine-i I^ Ghicisem numai decât și mai înainte de-a auzi vo- 
cea. Ghicisem după тапијеје micuje și дгазије. 


Prefăcându-mă însă că nu ghicesc, am ră știind că în felul 
acesta îi fac plăcere: „Este Michi Maus! 

— Nu el ; 
-- Este Martinică! ~. 
— Ми el A 


— Este перојејм! meu Sorin! 
— Ai ghicit!” răspunse el, luându-și mâinile de pe ochii mei. 
Sorin este cel mai mare dintre cei trei nepoți ai mei. Are sapte 
ani și jumăiaie și gie să citeasca сезімі de bmo. Își стере sin- 
gur „Dimineața Copiilor”: și cărțile ce i-am cumpărat. 

De aceea, văzând cà eu incepusem $à scriu ceva pe hârlie, зе 
apropie de masă și citi: „Po-ve-stea ce-lor trei pui-șori de rân... 
rán-duuu-ni-cá," După ce citi și rândul ce mai scrisesem, mă în- 
trebă: „Și o să fie lungă povestea aceasta? 

— Nici așa de lungă, i-am răspuns eu. 

— Tanti, se rugă el Житије, să o faci cât mai lungă si cât mai 
frumoasă." 

Dar pe când stăteam noi așa de vorbă, auzim că mai vine cineva 
în cameră. După felul cum umbla, am înțeles că este Puiu, frate 
cu Sorin și cel mai mic dintre nepoții mei. Puiu a împlinit acum 
de curând vârsta de un an și nu e mult de când a învățat să 
umble singur. 

Insă, de când nu mai este nevoe să-l finem, са за nu cadă, Puiu 
nu-și găsește astâmpăr, cât e ziulica de mare. Vrea să umble me- 
reu, dar în acelaș timp, pune mâna pe toate lucrurile și le ia dela 


Povestea celor 


== trei puisori 


locul lor. Acum venea іп cameră, ținând іп mână о lingură de 
ciorbă. Pe lingură, mai era puțină ciorbă, care cădea іп picături 
pe foi și pe hàinufa lui Puiu. 

Puiu veni drept la mine și cu mâna, care îi era liberă, se sili să 
se sprijine, vrând să se urce pe genunchii mei, așa cum are obi- 
ceiul. Dar nu putea. De aceea, fratele său Sorin il ridică în brațe 
și mi-l puse pe genunchi. 

Puiu era cam primejdios cu lingura, pe care o mișca în toate păr- 
file. Intr'un rând mă lovi cu ea pe obraz. „Puiu răul” i-am zis eu, 
făcându-mă că plâng de durere. 

„Puiu Бит!" se grăbi el să-mi răspundă. lar ca să-mi treacă du- 
rerea și să mă facă să nu mai plâng, mă sărută de câteva ori la 
locul unde mă lovise cu lingura. Apoi, m'a ascultat să-mi dea mie 
lingura, pe care am pus-o pe masă. 


~ 88 IE АД 
fu a 


„Și acum, Puiule, i-am zis eu, mângăindu-l pe obrăjiorii săi tram- 
dafirii și pe păru-i blond și moale ca mătasea, du-te cu Sorin la 
тата са și lasá-mà pe mine să scriu”. 

In loc să facă așa cum i-am spus, își trecu braţele în jurul gátu- 
lui meu și mă strânse cu putere. Се poți face, când un copilaș 
așa de drăguţ са Puiu te îmbrățișează? И îmbrățișezi și tu gi lași 
pentru mai târziu gândul de a scrie. Ceeace am făcut și eu. 
Dar iată că auzim că mai vine un puigor. Era al treilea nepofe! 
al meu — drágujul, dar atât de neastâmpăratul Fănel, care зар- 
tămâna trecută a împlinit vârsta de cinci anișori — mulți înainte. 
„Copilul ăsta o să та îmbâtrănească”, zice soră-mea, adică ma- 
mă-sa, când о necăjește prea tare. 

Fánel a intrat în cameră gi vâzănd că Puiu este pe genuchii mei, 
s'a grăbit și el за mi se urce pe genuchi, fără măcar să-și ceară 
voe. 

Atunci am văzut că e plin de fire de paie pe cap și pe haine. 
„Unde ai fost, de te-ai umplut de paie? l-am întrebat eu, făcând 
pe supărata. ^ 

— М'ат jucat іп сојеј cu iepurii", îmi răspunse el mulțumit. 

2. Dar atât el, cát și Puiu, au început să dea cu picioarele іп masá. 
Le plăcea jocul acesta... Insă, ға întâmplat o nenorocire: au rás- 
turnat călimara și au vărsat toată cerneala pe hârtie pe care іп- 
cepusem povestea celor trei puișori de rândunică. 

Sorin, vrând să mă consoleze, mi-a zis: „Nu-i nimica, Tanti. Eu 
știu pe din afară ce era scris ре hârtie... dar, adaugă el, nu e 
mei bine за scrii povestea noastră, în loc de povestea puișorilor 
de rândunică?” 

l-am făcut pe plac și am scris povestea de faţă. 


DORINA GRADINARU 


Desledați-l 


Cuvinte cu două înțelesuri 
CASA, MÂNĂ, HAINE, COT, MASĂ, BURLAN 


іп grupul de mai sus avem cuvântul COT care аге două în- 
felesuri și două cuvinte în legătură си ambele înțelesuri; МАМА 
în legătură cu un înțeles al cuvântului COT și BURLAN în legă- 
tură cu celălat înțeles. 

Рат mai jos mai multe grupe de cuvinte, cititorii sunt rugați 
să ne arate care e cuvântul cu două înțelesuri și cuvintele în 
legătură cu ambele înțelesuri. 

1) BASM HAPLEA ZMEU REVISTĂ INALTÀ PRAZ. 

2) SOLDAT TABLA BARCA ȘCOALĂ ACOPERIȘ. 

3) BOU TIGRU MĂNÂNC CORN SPANAC VAL. 

4) IUNIE CER FAG LUNĂ TOC FELINAR. 

5) VIN BERE ANIMAL CAIET ТАР ARC. 


Ce este? 


Dăm mai jos mai multe serii de cuvinte. Cititorii sunt rugați 
să ne răspundă care din cuvintele nesubliniate din fiecare grup 
arată ce e cuvântul subliniat. 

BRÂNZĂ ALBĂ CIOBAN ALIMENT OAIE TARE. 

Cuvântul care arată ce e brânza e ALIMENT. 

1) AMAR CHININĂ PELIN GUST RAMA ACRU. 

2) „DIMINEAȚA COPIILOR" CARTE HÂRTIE ZIAR REVISTĂ 


POVEȘTI: 
3) КАРЕ PLANGE VERB GLUMET LACRIMĂ. 


4) SOARE LUNĂ LUMINĂ CORP-CERESC CĂLDURĂ 


ROTUND. 
5) CAR ROATE VEHICUL BOI MERGE. 


6) SARADA REBUS LOGOGRIF JOC SILABE DESLEGARE. 


Мига 'n ra 


Răspunsul se găsește іп cuprinsul unui cuvânt. 

De-o pildă: 

Ce băutură are o aromă plăcută ? 

Deslegarea e rom care e cuprinsă în cuvântul aromă. 

1) Cum se numește locul plantat cu cereale ? 

2) Care е acel obiect mic, necesar croitorului ? . 

3) Unde se duce sufletul celor care au dus un trai cumpătat? 
----4) Мәде îmi place să mă plimb cu barca 7 

5) Cum este un locuitor din di 2406 дира Баје 7 


Posta ен 


J. Berc.-lași. — Publicăm câteva omonime. Din cele trimise 
înainte, am reținut numai jocurile publicate. 

Tiberiu C. Anast.-Const. — Se 
Alex. St. — În general, jocurile sunt slăbuțe. In schimb de 
litere, доуеаі o oarecare dibăcie de a versifica, dar explicarea 
cuvintelor. nu e limpede. 

Mar. Kel. — Vom publica ceva. 

Liv. Fen. — Ca mai sus. 

D. Cl. Burd. — Jocurile d-tate le vom cerceta mai târziu. 

N. Grim.-Tar. — Manuscrisele nu se inapoiazá. Mai încercați. 

Lil. şi Gig. Perl.-Galafi. — Publicăm un omonim. 

S. Av.-Urlati. — Publicăm „cartea de vizită”. 

Gh. H.-Ploești. — Omonimele s'au mai publicat, jocul compus 
e cam greu, șaradele sunt bunicele, dar una e cunoscută și alta 


nu e limpede. 
б. Mar.-Loco, — P. FI.-Timișoara, — El. P. P. Surc.-Loco, — 
М. A. Georg.-Bárlad, — |. Tit.-Bălți, — Ang. M. Const.-Craiova, 


— Georg. O.-Loco, — Ec. Luc.-Tecuci, — б. Aron, М. Rab, М. 
Goigh T. P. — Timișoara, — Piept. А. El. Giurgiu, — Aud. M. 
P. Giurgiu Prusk. M. B., — George. M S. Loco, — Eug. M. Gh. 
Loco, — Jocurile acestor cititor nu sunt publicabile. 

Alfandari Mişu. — Jocurile sunt slabe si ghicitorile le cerce- 
tează Moș Nae. 


-Traian Marinescu (4),- 
- 18), Nicolau М. Radu (4); 


с singuri! 


An. 51. — Loco. — E preferabil să scrifi toate jocurile pe о 
foaie mare de hârtie. Pe cupon se scrie adresa deslegătorului, 
nu a redacției. Se trimit toate seriile la sfârșitul concursului. 


Ruth, și A. L. Roth. — Publicăm două omonime. 
P. At. — Loco. — Jocul" Verzi și uscate, Vrea dar nu reu- 
șește să fie simetric și are cuvinte аза Deasemenea și celelaite 


jocuri trimise. 
Mag. Mir. — Publicăm o șaradă. 


Deslegătorii jocuriior pe luna lanuarie 


Кос ынана AIE ысы Ра а амо ан ке хе DEE SPIDER CEPE, 
CAPITALA 


lacob. Zimbler (30), Milena Popa (31), Ninetta Georgescu (30) 
Lancar Dorel (30), Mihaela Viorica Mat 31), Smaranda Nicu- 
lescu (26), Stănescu G. Gabriela (29), Sorel Avramescu (30), Кади- 
lescu P. Nicolae (29), Оба у lonel Alecu (30), Marlene Kelemen 
(30). Micky Vermeulen (30), Ivan H. Radu și Petre G, loan (530), 
Carolina Liber (30), Constanţa Rădulescu (30), Beatrice și Mary 
Focșaner (31) Rădulescu P. Nicolae (28) Alexandru Schaller (31), 
loanovici Mircea (30), Florica lonescu (31), Suzi Baier (31), Verona 
Niculina Rădulescu- (30); Poterasu- Alexandrina (31), Emil Gamper 
(30), ivonne Zarafu (31), Raileanu Anastasia (31), Giovanidis Ni- 
culae (31), Elise S. Avram (31), Cartianu V. Elena (31), Hava 
Guttman (31), Rodica Ше (31), Elena Palita (30), Ida Altman (31), 
Oancea Traian (31), Sorin Octav Getesman (31), Margareta Ange- 
lescu (30), Stark Schelly (31), Magaziner Miram (29), Sica Sotir 
(31), Săndulescu Mircea (31), Emil G. Baiculescu (31), Cornel si 
Florica Tănăsescu (31), Sonia Bottez (31), Nicolau Nicolae (31), 
Jenel ionescu (30), селені eren (30) Jak Weinreb (29), 
lacob Solo (30), ina Rădulescu (30). Florin 
Oprescu (30), Cohn Paul "29 Segall Renca (31), Cecilia si Lucian 
Filderman (31), Luca Gherman (31), Stoicescu Alice (29), Magda 
Ecaterina (31), Jeny Negreanu și Mitică loanifiu (29), Rodica Ing. 
Alex. lonescu (29), Cela și Osias Finkelstein (29), Nelica Pietraru 
(28), Weintraub Fabian (29), Ifrim Antel (30), Cristodor Victoria 
(30), Savus (31), lulian Rothenberg (31) Comănescu 
M. V. (30), Rina Valentin (22), Nicolau N. Aurel (11) Segal Aurel 
(20), Stánescu Constantin (30) Stefan St, Gabriela (11), Gaby 
Trandafirescu (29), Nelu Berceanu (11), Floricel și Octavian Năstă- 
sescu (30), Roger Constantinescu (4), Morel Bandel (12), Eliodor 
P. Surculescu, (17), Constanţa Stroescu (4) Cornel Scharf (31) 
Edmond Herman Rubin (4), Felicia Pencovici 
ia Dumitrache (4), Lola si Dodel 
G. Tescani (3), Bălănescu S. Teodor (10), Andrei Poenaru — Bordea 
(12) Segall Mimy (2), Mircea Părăianu (4), Ecaterina Năstăsescu 
(8), MM „Niculescu (4), Rebeca Veisman (2), Teofil Meitert (17), 

Buicliu (9), Sifert |. Rozalia (10), Chitlaru Louis (9), Mica 
Caloianu (4), Mayer Goldstein (3). Săndulescu |. Ana (18), Fran- 
cisca și Ghizela Held (29), Livia și Cornelia Receanu (4), Dimcea 
S. Pappu (21), Мић Georgescu (3), Bebe Schvariz (4) Tiberius 
Lupescu și Octavian Militaru (4), Botez Emilia (4), Istratescu Gh. 
(18) Hodos Tibor (11), Mya Aurelia Maglasu (29), Atanasiu 5. 
Р (4) Scheferis Н. Petre (18), Georgeta Сеогдезси (14 
Mikaela Nicolau (4), Arghir Viorica (8), Raimond Zaltman (4) 
Gheorghiu Nicolae (4), Desica Cuna (7) Stefan Gheorghiu (4) 
Tomovici |. Gh. 4). Stefan și Gh. Gane (4), Fischer Pavel (7 
Burculet M. Dan (4), Plesea T. Мапа (4) Săndulescu Valeriu (6) 
Siona Freiberg (4), Mihail Sescioreanu Вгапезси Teodor (4) Berman 
Teodor (4) Teodorescu Michaela (4). 
FAPAFARIWVAPUAPUAUAFRAPUAPAAPWVAPEPUSTVAPImRmVVAPAPRRImIWUAR 

Concursul de jocuri pe luna Februarie si ,,Deslegati-le 
singuri” s'au terminat. Dezlegătorii pot trimite soluțiile ambelor 
concursuri împreună întrebuințând același cupon. 

Participă la premii și acei cari au deslegat o singură cate- 
gorie de jocuri. 

Deslegările se primesc 15 zile dela apariția numărului de 
față, împreună cu cupoanele din revistele cu jocurile deslegate. 

Pe plic se va menționa: „pentru jocuri”. 


1% 


AINEA 


i est 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA IV 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 3 


· de radio cu 


aparate 
galenă, ] abonament pe 1 ап, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucișate 


A 


% 


Orizontal: 1) Oraș industrial în Banat. 6) Gust neplăcut 
(fem.). 12) Port la Marea Neagră. 14) Furăm un om. 15) Pomi 
fructiferi. 16) Potrivnicul lui jos. 18) Locuinţe. 19) Nume de fată. 
20) Pup. 22) La răstimpuri mari. 23) Metal. 24) Noroiu (Tr.)- 
25) Oraș în Belgia. 26) Aici. 28) Bold. 29) Localitate în Elveţia 
pe Aar. 3l) Miros plăcut. 33) Dragoste de muncă, 35) Gust ne- 
plăcut (fem.). 36) Ocna. 37) Zăgaz. 39) Cântec de leagăn. 4! Са 
la 19 orizontal. 42) Pisoi, 44) Comună rurală. 44) Zeul soarelui. 
46) Fabricat de carete 48) Pronume. 49) Mobilă. 50) Nume biblic. 
52) Animale credincioase. 54) |истан pământul. 56) Flori cu miros 
puternic. 58) A întărâta. 59) A lucra pământul: -60)-A atârna. 
62) Numeral. 64) Câine (tr.). 66) Pronume. 67) Lac în Asia. 68). Lo- 
calitate balneară. 69) Dojeni. 

Vertical: |) Țară în Europa. 
3) Pronume. 5) Pronume posesiv. 7) Măsură. 8) Animal de apă. 
9) A lua apărarea cuiva. 10) Apă în Ungaria. 


Bubă. 32) Comună urbană. E A iubi cu pitur ја. A ani 
36) Stat în Africa. 38) Fire de urzeală. 40) Pantaloni țărănești 
42) Automobil. 43) Povestită. 46) Vase de băut lapte. 47) Fiica 
mamei sale. 49) Uimită. 51) Fire. 53) Facem acru. 55) In floarea 


vârstei. 57) Mijlocul unei ,linii". 58) De та; multe ori 365 де 

zile. 59) Lichid. 61) Fir. 63) Nume turcesc. 65) Măsură. ы E 

mic, mititel si 'ngrădește frumusel. : 
Gamper Emil-Loc 


Carte de vizită 


| ARION C. САМЕ | 


ын porsiiisónl-dioccndina:do-whiiS.2 
Numele lui e format din literele care alcătuiesc cartea de 
vizită de mai sus. 


2) Rai. 3) Privitor -la--seară.—- 


Rusinoasá si sănătoasă 


~ 


en 
Ж 
ză 
= 


ati 


Orizontal: |) Cel care o ia la sănătoasa. 5) Merge repede 
9) Două litere asemănătoare din ,rar" (gren.). 10) Acolo merg 
credincioșii. 11) Oraș pe Mureș. 12) Pronume. 14) Sesuri. 15) Zeu 
al soarelui. 17) Sau. 18) Oraș în. Babilonia. 19) Ciur. 21) Notă. 
23) Obiect de pânză. 25) Fruct. 26) La revedere. 27) Fir. 29) Far- 
furie. 31) Măsură. 33) Gologani. 36) Bărbierit. 38) Pronume. 39) 
Sgârcit. 41) Primul aviator. 42) Ingăduise o greșală. 

Vertical: |) lute de picior, curajos nevoie mare! 2) Aler- 
дат după cineva cu intenfiunea de a-l ajunge. 3) Lucrez ратап- 
tul. 4) Zeul soarelui. 5) Notă. 6) Са la 18 orizontal. 7) Asa face 


gâsca. 8) Puiul caprei „fără сар". 13) Раси asemenea. 15) Neam..—........ 


european. 16) Pământ lucrat. 20) Om negru din basme. 21) Face 
teamă. 22) Inc'odatà. 24) Acţiunea de a cădea și rezultatul ei. 
28) Statiuni de calea ferată. 30) Mioriţă....,.... bucălaie. 32) Ani- 
apă. 34) Intens. 35) Prima femeie. 37) Pronume. 40) Campion. 


Nicolae 5. Gheorghe 


Saradă 


Am о vorbă cam sonoră; 
Care însemnează horă 
De ţigani, jucată 'п droaie 
Pare-mi-se aduce ploaie 
/ Prima-i nume де tată 
| j Pentru o fiinţă alintată 

/ Partea doua toţi о ştim 
Este cu neam sinonim +) 
Să ghiciţi e foarte ușor 
Bună ziua, Domnilor ! 

IRINA si IONEL Dr. СНТЕСА 


1) Sinonime sunt cuvintele cari au acelaşi înţeles. De-o pildă: 
viaţă si trai ; inteligent si deştept ; trist si атаги, etc... 


CUPON DE JOCURI SERIA IV 


PE LUNA FEBRUARIE 
Numele și pronumele 


шта ыла 


| FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRÁGÁLÁSENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


pow 


Puiu Miclea Lica Gruia 
3 ani um 2 ani ә 2 ani și 8 luni 


У 


lany Weisberg 
2 ani si 6 luni 


Eugen Pelmus Mircea 
T del tam 2 ani și 6 luni 


Tanti Mereanu Leontică Mereanu' Silvia Griimberg 


3 ani 4 ani = 3 ani și 5 luni 


FEL. 
ллы... 


Un nou [ос cu тегеје si cu pantofii! "m lei 
а А psi 


De-ale 


,Ah! am trei pisoi frumosi, 
Dragii mamei mustáciosi!* 

Zice Nina bucuroasă, 

Tot plimbându-se prin casă. 


„Uite, Mona-i delicată, 
La gât este 'nvărgată, 
Toată ziua ea se spală 
Şi nu e deloc murdară. 


Al doilea e Tomiţă, 

Се se joacă со perniţă. 
Nici odată nu osteneste 
Toată ziua se trântește. 


Cel de-al treilea e Gigel, 
Care-i gras ca un purcel, 
Da-i frumos si urechiat, 
Zău, că-i bun de sărutat. 


EUGENIA NASTASESCU 
Valea-Călugărească 


De dimineaţă, m'am sculat dispus, 
Căci astăzi multe am propus, 
Să-mi facă toţi ai casei. 


De obicei de ziua mea, 

Eu nu ceream să mi se dea. 

Căci eram mic şi nu ştiam 
Ce-i mila. 


Sunt mare, nouă ani am împlinit. 
Voi, nu ştiţi câte am de îndeplinit, 
De astăzi înainte. _ 


De-acuma, nu mai sunt тїсї}, 

Sá am nevoe d'un bánuf, 

Sá-mi cumpár fleacuri, 
Bombonele. 


Vreau sá ajut copii sáraci, 
Din (ој bánufii mei cei dragi, 
Ce pân'acuma nu știam 

ба-і folosesc. 


Să încălzesc, 
Un suflet de copil sărman. 


MIHAIL PASCAL 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


16 PAGINI 


începătorilo 


Cele trei broaște 


Unde-i unu nu-i putere......unde-s doi puterea creşte.... 

Odată trei broaşte căzură într'o cratiţă cu lapte. 
Una din ele, după ce încercă de vreo câteva ori să 
ajungă la margine, căzu la fund şi se înecă. Celelalte 
două nu se descurajară însă, ci începură să înoate din 
toate puterile. Dar nu putură ajunge la margine. După 
câtva timp, laptele bătut de picioarele broastelor, se 
prefăcu în unt. Broaştele care rămăseseră deasupra un- 
tului, o sbughiră afară dintr'o săritură. 

GANZ ARON 


Citiţi cu toţii 
„ALMANAHUL SCOLARILOR PE 1936" 


Un volum de 130 de pagini, lei 25. De vânzare la librári 
şi la сііоҙсигИе de ziare, 


ax хас 


EDITURA „ADEVERUL“ S. А 


PRETUL ABONAMENTULUI 


e» ee e ec,» c. Ш 200 
Pe şase luni «ЛГ, s AUTE. ә. [T] 100 
be ad im c. rr rc 100 


P f 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


TELEFON: 3—84—30 


» 


ANUL 13 


е M 


Ed 


в 
`S 


Woo 
©; 
ж 


REDACT!A SI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILO 
ESTE STRICT 


UI LUCILA 


200 LEI 


ABONAMENTE. 
100 , 


N sfârsit, sosi şi ziua cea mare, ziua care 

trebuia să fie cea mai însemnată din viaţa 

prietenului nostru Uitucilă. Sosi ziua în care 

Uitucilă, având și pușcă, şi câini, si permis de 

vânătoare şi tot ce-i trebuia, putea să plece la 
vânătoare şi să facă prăpăd printre toate lighioanele de 
pe pământ, din apă şi din văzduh. 

In ziua aceea se sculă cu noaptea'n cap zicându-şi me- 
reu : „Să nu uit că trebuie să merg la vânătoare! Să 
nu uit că trebuie să merg la vânătoare!“ se. îmbrăcă in 
grabă, luă puşca, îşi trecu traista de vânătoare, luă si 
câinii — cei doi câini, despre care știm că-i cumpărase — şi 
se grăbi să meargă la gară, ca să ia trenul până la 
staţia cea mai apropiată de bălțile Dunărei. 

Nu uită decât două lucruri. Intâiu, să-şi ia de-ale 
mâncării. Insă răul n'a fost аза de mare. Acolo unde 
sar fi dat jos din tren, ar fi putut găsi să mănânce la 
vreo cârciumă. 

Dar al doilea lucru, pe care îl uită Uitucilă, era, 
precum о să vedem numai decât, de cea mai mare în- 
semnătate. Uită anume să ia cartuşele de puşcă. Așa 
dar, n'ar fi avut cu се să împuște măcar о cioará sau 
o vrabie. 

Insă, nu uită să facă alt ceva şi anume: mai înainte 
de a merge la gară, să treacă pe la mine şi să mă roage 
să-l însoțesc la vânătoare. 

„Vintilă, stáruia el, te rog, vino cu mine. Nu-ţi 
cer să vii in toate zilele, ci numai astăzi, ca să vezi şi 
tu cât de straşnic vânător sunt eu şi cum au să pice 
morţi là pământ grámada de elefanţi şi de balene. 

— бі de ciori şi de broaște, i-am răspuns eu. 

— $i de ciori si de broaște“, repetă el, fără să şi 
dea seama că glumesc. 

Nam primit propunerea sa. Маусат timp de pier- 
dut si nici încredere în iscusinfa sa de vânător. Am 
consimţit numai să-l însoțesc până la gară, ca să-l ajut 
să-şi scoată biletul şi să-şi găsească loc în tren pentru 
dânsul si pentru cei doi câini ai săi. Să-l ajut şi să bag 
de seamă să nu-şi uite în gară şi puşcă şi câini. 

Am luat, asa dar, un automobil de piaţă si 
ne-am dus la gară. 

Arătându-i ghiseul de unde se luau bilete peatru 
tren, i-am zis: „Du-te si scoate-[i un bilet de clasa а 


COPI 6 LÀ 


ADMINISTRATIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-1 TEL. 3-8430 


PerEenzisA Director: N. 


а plecat la vinâtoarc 


— 4 Martie 1936 No. 630 


NEATA | 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


BATZARI 


* 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
INAPOIAZĂ 


NU SE 


treia, căci, precum am aflat, numai în clasa a treia và- 
nătorii au voe să-și ia cu dânşii câinii de vânătoare.“ 

Uitucilă s'a dus la ghiseu, iar eu m'am luat după 
el, de teamă că face iar vreo boroboatà. „Domnule, zise 
el casierului, dá-mi, te rog, un bilet de clasa a treia 
pentru mine şi cei doi câini. 

— Pentru care staţie? îl întrebă casierul. 

— Păi, răspunse Uitucilă, vreau să mă dau jos la 
staţia în apropierea căreia se găsesc mai mulli elefanţi 
şi balene.“ 

La auzul acestui răspuns, un hohot де râs isbucni 
printre călătorii, care așteptau la rând, ca să-și scoată 
şi ei bilete. Numai casierul, care era ocupat şi grăbit, 
nu râse, ci îi răspunse supărat: „Astfel de bilete se scot 
dela balamuc. Du-te acolo şi pleacă de aici !“ 

Uitucilă rămase nedumerit cu banii în mână. Vrând 
să-l scot din încurcătură, i-am zis casierului : „Dă-i. te 
rog, domnule, un bilet de clasa a treia până la Oltenița. 

— Dar la Olteniţa sunt elefanţi şi balene?“ imi în- 
toarse el vorba, privindu-mă nedumerit. Din felul cum 
se uită, am înțeles că si despre mine credea са n'as fi 
în toate minţile. De aceea, mam cam supărat şi eu şi 
i-am zis: „Dumneata fă bine si dă biletul ce fi se cere. 
Restul nu te privește.“ 

Ba chiar mi-a venit gândul să scot şi pentru mine 
un bilet, ca să nu-l las pe Uitucilă să plece singur. Insă, 
mi-am zis: „O să-şi râdă lumea de mine, văzându-mă 
că merg la vânătoare, fără să am măcar un pistol. 

Cu biletul în mână si cu câinii după el, Uitucilă sa 
urcat într'un vagon de clasa a treia, unde erau și alți 
vânători. Până la plecarea trenului, am stat si cu lângă 
dânsul. Alţi trei vânători, care sedeau pe aceiaşi bancă, 
l-au întrebat: „Се vânezi mai mult 7“ 

Știind că Uitucilă era să răspundă, pomenind des- 
pre elefanţi si balene, m'am grăbit să răspund eu în 
locul lui şi am zis: „Prietenul meu Uitucilă vânează 
mai mult iepuri şi prepeliţe.« 

Uitucilă mă privi mirat, dar еп i-am făcut semn să 
tacă şi să nu mă contrazică. 

Si iată că am auzit pe conductori strigând: „Poftiţi 
în vagoane, domnilor!” Atunci eu m'am dat jos din tren 
şi am stat pe peron, până ce trenul s'a pus în mişcare 
şi a esit din gară. 

VINTILA BRATU 


umen 


3a 


ICA ! 


ALIM f 
T = 229 + 
ЕНЕРШЕ << 


INTESA) 


————á m -— Roman de H. F. BURNETT Ia 
III. Ermengarde, prima prietenă а Sarei 


In cea dintâi dimineaţă de clasă, pe când Sara se- 

lea alături de Miss Minchin şi vedea că toate elevele o 
rivesc ţintă, a observat са о fetiţă, cam de aceiaşi vâr- 
tă cu ea, nu-și mai іа privirile dela dânsa. Fetiţa 
iceasta, care avea niște ochi albaștri, luminosi, dar cu 
privirea obosită, era un copil gras si nu arăta a fi in- 
teligent. Părul ei foarte blond era împletit într'o coadă 
stufoasă, strânsă la ceafă și prinsă cu o panglică. Fe- 
tifa tinea în gură un vârf al panglicii şi sprijinindu-se 
cu coatele pe pupitru, se uita fix la Sara, par'că ar fi 
admirat-o. 

Când d. Dufarge a început să-i vorbească Sarei, fe- 
tita cea grasă arătă cam speriată. lar când Sara păşi 
spre el, privindu-l cu ochii ei de copil inocent si răs- 
punzându-i franţuzeşie, fără să stea să se gândească, 
mica fetiţă grasă avu о tresărire si în emoția si zăpă- 
ceala, de care fusese cuprinsă, se іпгоѕі toată. 

Si avea dece. Săptămâni întregi vărsase desperată 
lacrimi in sforfárile zadarnice ce făcea ca să nu uite că, 
„la теге" înseamnă mama, iar „le реге", tatăl. Asa fiind, 
era pentru dânsa ceva nemai pomenit să vadă cum un 
copil de vârsta ei, nu numai că știe foarte bine aceste 
cuvinte, dar că mai ştie multe altele, ba chiar să se 
priceapă să le împreuneze 51 ca verbe, ca şi cum ar fi 
ceva fleacuri de nimic. 

Privea аза de emoltionatá la Sara şi musca аза de 
repede vârful panglicei din păr, cá atrase atenţia d-rei 
Minchin, care, fiind rău supărată în momentul acela, 
găsi un prilej foarte bun să-și descarce pe ea mânia. 

„Ascultă, domnişoară Saint John! strigă ea cu o voce 
aspră. Ce înseamnă acest fel de a te purta? Ia-ţi coa- 
tele de pe pupitru! 

Scoate panglica din gură 51 ridică-te în picioare!“ 

D-ra St. John avu o nouă tresárire, iar când Lavi- 
nia si Jessie au început să chicotească, ea s'a înroșit 
mai mult de cât огіѕісапа, iar lacrimile erau gata să 
pornească din ochii ei copilárosi si cu privirea obosită. 
Sara văzu totul si îi păru asa de rău pentru biata fe- 
lifá, că a şi început să o iubească și s'a hotărât să-i fie 
prietenă. 

Aşa era Sara: totdeauna gata să se arunce în luptă 
şi să ia partea acelora care erau mai slabi ori nenorociţi. 

Tatăl ei avea obiceiul să zică: „Dacă Sara ar fi 
fost un băiat şi ar fi trăit cu câteva veacuri acum în 
urmă, ea ar fi cutreerat fara cu sabia în mână, scă- 
pând si apărând pe toţi câţi ar fi fost în nenorocire. 
Ea simte totdeauna nevoia de a lupta, când vede pe 
cineva la grea strâmtoare“. 

Aşa se face că Sara prinse simpatie pentru grasa, 
mica si domoala fetiță şi nu-şi mai luă privirile dela 
dânsa în toată dimineaţa aceea. Văzu că această fetiţă 
înțelegea greu şi își învăţa și mai greu lecţiile. Mai ales 
lecţiile de limba franceză erau pentru dânsa o adevărată 
jale. Ргопипја аза de urât şi așa de greșit, încât până 
şi bunul profesor Dufarge zâmbea fără voia sa, pe când 
Lavinia, Jessie şi alte multe eleve râdeau pe furiş sau 
îi aruncau priviri pline de dispreţ. 

Numai Sara nu газе, ba chiar se sili să creadă са 
таг fi auzit cât de prost pronunța d-ra St. John cuvin- 
tele franceze. 

Sara avea un caracter nobil și prietenos, аза că se 
simţi adânc revoltată, când auzi râsetele batjocoritoare 
ale celorlalte eleve și când văzu biata figură de copil 
puţin inteligent, dar desperat al d-rei St. John. 

„Nu este ceva de râs în chestiunea aceasta“, îşi zise 
Sara printre dinţi, când se plecă spre cartea sa. 

Când s'a terminat ora de lecţie, iar elevele s'au 
strâns în grupuri, ca să stea de vorbă, Sara s'a uitat 
după d-ra St. John şi văzând-o că stă amărâtă la o fe- 


In românește de MARIA SOREL 


reastră, merse drept la ea si îi vorbi. li vorbi aşa cum 
isi vorbesc una alteia micile fetiţe, atunci când se cu- 
nosc pentru întâia oară. Numai că în felul de a vorbi 
al Sarei era ceva plăcut şi prietenos, iar persoanele, cu 
care intra în vorbă, simțeau numai decât lucrul acesta. 

„Cum te numesti?* o întrebă Sara. 

Pentru ca să înţelegem mai bine mirarea de care 
fu cuprinsă d-ra St. John, tredue să spunem. că o elevă 
este, pentru câtva timp, ceva nesigur, ceva despre care 
trebue să se vorbească mereu. lar despre Sara, toate 
elevele vorbiseră noaptea trecută, până ce căzuseră obo- 
site de somn și de tot felul de poveşti ce-și spuseseră. 
Mai ales că Sara nu era o elevă ca oricare alta. Avea 
doar o trăsură a ei, avea un cal de călărit, avea o ser- 
vitoare numai pentru dânsa. Pe deasupra, venise tocmai 
din India. 

„Mă numesc Ermengarde St. John", 
uluită. 

— Eu mă numesc Sara Crewe, zise și Sara. Numele 
tău este foarte frumos. Sună ca un nume dintr'o carte 
de povești. 

— Пі place? murmurá Ermengarde. Mie... mie îmi 
place numele tău.“ 

Pentru d-ra St. John cel mai mare necaz al vieţi 
era că are un tată inteligent. Uneori faptul acesta i se 
părea că este o nenorocire îngrozitoare, Când ai un tată, 
care ştie totul, care vorbește şapte ori opt limbi şi are 
mii de volume pe care, pe semne, le-a învăţat pe din 
afară, acest tată așteaptă dela copilul său ca măcar 
să-și înveţe lecţiile. 51 de sigur, mai așteaptă ca să ştii 
ceva din istorie si să-ţi poti scrie exerciţiile de limba 
franceză. 

Insă Ermengarde era pentru tatăl ei un chin adevă- 
rat. El nu putea înțelege cum propria sa copilă poate 
fi o făptură аза de închisă la minte, care să nu se dis- 
tingă în nimic. 

„Pentru Dumnezeu! spunea el deseori, când o privea. 
Imi vine să cred că Ermengarde este tot аза de proastă 
ca si mătuşă-sa Eliza!“ 

Dacă mătuşa Eliza învățase foarte greu, dar uitase 
foarte uşor tot ce învățase, adevărul este că Ermengarde 
îi semăna ca două picături de apă. Era, fără îndoială, 
cea mai proastă elevă din toată şcoala. 

„Trebue să faceţi în аза fel ca să învețe!“ spusese 
d-rei Minchin tatăl Ermengardei. 

Urmarea a fost că biata Ermengarde își trăia cea 
тај mare parte din viaţă în necazuri sau în lacrimi. 
Uita tot се învăţa, iar dacă se întâmpla să ţină ceva 
minte, nu înţelegea. Asa fiind, era firesc să se uite la 
Sara cu un sentiment de cea mai adâncă admiraţie. 

„911 să vorbeşti franfuzeste? o întrebă ea foarte 
respectuos. 

Sara se așeză pe pervazul dela fereastră si асоре- 
rindu-si picioarele, 151 puse mâinle pe genuchi. „Știu să 
vorbesc, îi răspunse ea, fiindcă în toată viaţa mea ат. 
auzit vorbindu-se franţuzeşte. Si tu ai putea vorbi, dacă 
ai fi auzit mereu. 

— 0, пи! se împotrivi Ermengarde. Eu n'aş fi pu- 
tut, eu nici о dată n'as putea vorbi fran(uzeste! 

— Dece?“ o întrebă Sara curioasă. 

Ermengarde clátiná din сар іп aşa fel, încât сов |а 
ei se cam desprinse. ,,M'ai auzit la lecţie, zise ea Sarei, 
Eu asa sunt totdeauna. Nu pot pronunţa cuvintele, care 
sunt аза de ciudate.“ 

Tăcu câteva clipe, apoi vorbi din nou cu un accent 
de teamă în voce: „Nu-i aşa că tu eşti inteligentă?" 

Sara privi afară pe fcreastră în piaţa puţin lumi- 
nată, unde vrăbiile sáreau si ciripeau ре sârmele ude 
de telegraf si in crăcile arborilor. Câteva momente stătu 


răspunse ea 


MA 


să se gândească. Auzise destul de des spunându-i-se cá 
este „inteligentă“. Acum se gândea în sinea ei dacă este 
inteligentă, iar dacă în adevăr este, cum de sa întâm- 
plat aceasta. 

„Nu ştiu si nici nu pot spune dacă sunt sau nu in- 
teligentă“ răspunse ea. Apoi, văzând privirea tristă din 
ochii obosiţi ai Ermengardei, газе puţin şi schimbă 
conversaţia. 

„N'ai vrea să vezi pe Emilia? întrebă ea. 

— Cine este Emilia? întrebă Ermengarde, tot aşa 
cum făcuse şi Miss Minchin. 

— Vino sus în cameră la mine бі ai să о vezi“, ii 
răspunse Sara apucând-o de mână. | 

Au sărit amândouă de pe pervazul ferestrei şi 
au mers împreună la etajul de sus. 

„E oare adevărat — o întrebă Ermengarde şoptin- 
du-i — că ai o cameră de jucat numai pentru tine 
singură? 

— Da, e adevărat, îi răspunse Sara. Tata i-a cerut 
d-rei Minchin să-mi dea o astfel de cameră, fiindcă... de, 
fiindcă, pe când mă joc, născocese povești si mi le po- 
vestesc mie însămi si nu-mi place să mă audă si alte 


persoane. Mi se strică poveştile, dacă le mai ascultă 


cineva “ ; 

Pe cánd vorbeau in felul acesta, au ajuns la cori- 
dorul, care ducea la camera Sarei. Insă, mai înainte de 
a intra, Ermengarde sa oprit foarte emoţionată si re- 
tinàndu-si răsuflarea. 

„Poţi născoci poveşti! exclamă ea în admiraţie. Poţi 
face aceasta tot așa de lesne, precum vorbeşti frantu- 
zește? Spune-mi, poti?.* 

Sara o privi surprinsă de asemenea întrebări. .,Fie- 
care, zise ea, poate născoci povești. Tu n'ai încercat пісі 
o dată?“ Apoi puse mâna sa în mâna Ermengardei si 
zise în şoaptă: „Să ne apropiem cât mai încet de иза 
şi p'urmă eu am să o deschid dintr'o dată; poate aşa 
o prindem.“ 

Vorbea pe jumătate în glumă, însă în ochii ei era 
o licărire de speranţă misterioasă, de care Ermengarde 
se simţi ca si vrăjită, cu toate că nici nu bánuise се 
anume a vrut să spună Sara si pe cine ar fi trebuit să 
prindă. Insă, orice ar fi fost, Ermengarde era încredin- 
fatà că trebue să fie ceva foarte atrăgător. Si аза, stră- 
bătută de fiorii aşteptării, se duse după Sara, umblând 
în vârful picioarelor. 

Nu făcuse nici un sgomot, până ce ajunsese la иза 
camerei. Atunci Sara întoarse clanfa si o deschise din- 
tr'o dată. Camera apăru foarte curată și liniștită, focul 
ardea plăcut în cămin, pe când o păpuşă minunată şe- 
dea într'un scaun aproape de foc, chipurile, citind o 
carte. 

„O, iarăşi s'a întors la locul ei, mai înainte de a 
putea să o vedem! exclamă Sara. Fireşte, păpuşile fac 
totdeauna asa si sunt іші ca fulgerul.“ 

Ermengarde isi plimba privirea dela Sara la păpuşă. 
„Poate să umble? întrebă ea cuprinsă de emoţiune. 

— Da, poate, răspunse Sara. Cel puţin, eu una cred 
că poate. Cel puţin, îmi închipui că poate să umble. Și 
fiindcă îmi închipui аза, îmi vine să cred că e adevă- 
rat. Tu nu-ţi închipui nici o dată nimic? 

— Nu, nici o dată nu-mi închipuiu ceva, zise Ermen- 
garde. Dar, fii bună si povesteşte-mi despre asta.“ 

Era așa de fermecată de această prietenă atâta de 
ciudată, că nu-și mai lua privirile dela dânsa, în loc să 
se uite la Emilia, cu toate că Emilia era păpuşa cea 
mai atrăgătoare, pe care Ermengarde o văzuse până 
atunci. 

„Să sedem jos, zise Sara, si am să-ţi povestesc. Este 
аза de ușor, că atunci când începi, nu te mai poti opri. 
Si e аза de frumos! Emilia, fii bună si ascultă. Emilia, 
fetița aceasta este Ermengarde St. John. Ermengarde, 
aceasta este Emilia. Ori îţi place, poate, să o ţii în 
braţe? 

— 0, îmi dai voe? strigă Ermengarde. E o раризе 
foarte frumoasă!“ Şi ridicând-o din scaun, o strânse 
în braţe. 

Nici o dată în viaţa ei scurtă si amărâtă Ermen- 
garde nu visase că va avea parte de o astfel de oră, pe 
care a petrecut-o cu noua si atât de ciudata elevă, mai 


înainte de a suna clopotul, care le chema la masă, si- 
lindu-se să meargă la sala de mâncare. 

Şezând pe un covor de lângă foc, Sara povestea lu- 
cruri ciudate. Povestind, ochii ei verzi străluciau, iar 
obrajii i se imbujorau. Spunea poveşti de călătorie si 
poveşti din India. Insă, ceace fermeca mai mult pe Er- 
mengarde, era închipuirea Sarei despre pápusile, care 
umblă și vorbesc şi că pot să facă orice le place, atunci 
când nu е nimeni în odaia lor. Mai spunea Sara că pă- 
puşile au puterea, pe care o păstrează ca un secret din - 
cele mai mari, de а se întoarce, sburând „ca fulgerul“, 
la locurile lor, atunci când aad că vine cineva în cameră. 

„Noi nu putem face la fel, zise Sara foarte serioasă. 
Precum vezi, e la mijloc un fel de vrăjitorie.“ 

La un moment, când povestea cum umblase să gă- 
sească pe Emilia, Ermengarde văzu са Sara за schim- 
bat dintro dată la față. Зе páru cá un nour a trecut 
peste ea și a stins lumina din ochii ei strălucitori. Văzu 
că Sara răsuflă greu si că ізі fine buzele strâns lipite, 
ca si cum ar fi stat să se gândească, dacă trebue ori nu 
trebue să facă ceva. Ermengarde se aştepta са Зага, 
dacă ar fi fost ca oricare altă fetiţă, să izbucnească în 
suspine si chiar să plângă. Dar Sara nu suspină si nici 
nu plânse. 

„Те doare ceva? o întrebă Ermengarde. 

`— Da, răspunse Sara după câteva momente de tă- 
cere, numai că durerea nu este în corpul meu.“ Apoi 
mai spuse ceva си о voce înceată, pe саге se căznea 
să o facă să nu tremure. lată ce anume а spus: „lubeşti 
oare pe tatăl tău mai mult decât orice pe pământ?“ 

La auzul acestei întrebări, Ermengarde rămase pu- 
tin cu gura deschisă, Stia că unei fetiţe cum se cade și 
care a crescut într'o şcoală аза de aleasă, nu-i şade binc 
să spună că nici nu se gândise măcar са ar ţinea la 
tatăl ei sau — ceeace era şi mai greu — să spună că 
pentru ea un necaz din cele mai mari era să fie lăsată sin- 


gură, fie şi zece minute, în societatea tatălui ei. De aceea, 


Ermengarde se simţea tare încurcată. 

„Eu... eu.., băigui ea, abia îl văd pe tata. Stă me- 
reu în bibliotecă unde citeşte tot felul de cărţi. 

— Cât despre mine, zize Sara, îmi iubesc pe tăticu 
de zece ori mai mult decât pe toată lumea cealaltă. 
Aceasta e durerea теа: cá tăticu a plecat si m'a lăsat 
singură.“ 1 

Zicând acestea, şi-a pus capul pe gânduri si câteva 
minute, a stat аза, fără să spună un cuvânt. Acum se 
pornește să plângă tare!“ se gândi Emilia speriată. 

Dar Sara пи plânse. Părul ei scurt 51 negru îi căzu 
pe urechi, pe când ea continua să tacă. Apoi vorbi, fără 
să ridice capul. „l-am promis, zise ea, că am să rabd 
singură. Si vreau să mă fiu de cuvânt! Orice om tre- 
bue să sufere anume lucruri. Gândeşte-te cât au de su- 
ferit soldaţii! Şi tata e soldat. Dacă ar isbucni un răz- 
boiu, tata va avea să sufere si de oboseală, si de sete, 
si, poate, de răni grele şi adânci. Insă, nici o dată nu 
va spune un cuvânt, са să se plângă, nici о dată!“ 

Ermengarde nu făcea alt ceva decât să o privească, 
dar simțea că începuse să o adore. Sara şi-a ridicat din 
nou cápsorul si şi-a dat îndărăt buclele de păr negru 
cu un zâmbet uşor, dar agitat. „Dacă vorbesc mereu, 
zise ea, şi dacă ifi povestesc despre ceeace îmi închipui, 
rabd mai lesne dorul de tăticu. Nu-l pot uita, însă îl 
гађа mai ușor.“ 

Ermengarde n'a ştiut cum de i га făcut şi ei un nod 
în gâtlej şi din ce pricină a simţit că este gata să plângă. 
„Lavinia şi Jessie, zise ea cu o voce mai de grabă îne- 
cată, sunt una cu alta cele mai bune prietene, Doresc 
ca şi noi două să fim cele mai bune prietene. Nu vrei 
să-mi fii prietenă? Văd, tu ești inteligentă, pe când eu 
sunt cea mai proastă elevă din şcoală, însă... însă... te 
iubesc аза de mult! ® 

— Imi pare foarte bine, ráspunse Sara. Пеуп re- 
cunoscătoare persoanei, pe care o vezi cà ţine la tine. 
Da, noi două vom fi prietene. Eu am să-ți povestesc 
са... — dar luminându-se de о dată la Гаја, adăogă: | 
„Am să te ajut la lecţiile tale de limba franceză.“ 


(Va urma) 


з ——— ым... жамбыл блады. UM MCI 


CUM AM CUNOSCUT PE НАРГЕА 


Coana Frosa, indatá ce auzi cá este chematá de 
Haplea, imi zise grăbită: „Cer iertare, dar merg să văd 
ce vrea iubitul meu bărbăţel.:* 

Atât, adică, nu mă pofti si pe mine, ci intră în casă, 
lăsându-mă în curte cu prietenul meu. Acesta se plicti- 
sise, ba chiar începuse să se cam supere. „Ascultă, îmi 
zise el, ai de gând să mă fii încă mult în satul acesta 
de proşti şi de tâmpiţi ? Şi cât mai avem de stat aici 
în curte, ca să ne uităm la câine, la măgar, la porci și 
la găini? — Mai stai pufintel, mai rabdă câteva minute, 
i-am răspuns eu, căutând să-l potolesc. Trebue să vie 
ori coana Frosa, ori Haplea să ne poftească în casă. Ai 
să vezi ce bine o vom duce aici.“ 

Răbdarea ca răbdare, dar nici coana Frosa, nici 
Haplea nu se grăbeau să vie în curte şi să ne poftească 
în casă -sau să ne spună măcar о vorbă. A trecut аза о 
jumătate de oră. Ca să nu ne plictisim prea mult, ne-am 
apucat să numărăm câte găini erau în curte, câţi puişori 
aveau cele două cloşte, să deschidem gura lui Urechilă şi 
să vedem după dinţi, dacă este tânăr sau bătrân, să pri- 
vim la doi porci, care se tăvăleau într'o baltă de noroiu, 
să căutăm a-l. învăţa pe cățelul Dorel să facă sluj şi să 
ne lingă pe mâini. 

Dar prietenul meu, scoțând ceasornicul din buzunar, 
“îmi zise: „Oricât mai ruga, nu stau aici mai mult de 
cinci minute. Dacă după cinci minute nu vin Haplea 51 
coana Frosa orimăcar unul dintr'înşii, eu imi iau auto- 
mobilul şi plec. Te las singur să te descurci cum poţi“. 

N'a fost nevoe ca prietenul meu să mă lase singur, 
аза cum a vrut să mă amenințe. In adevăr, dela ame- 
ninfarea sa nu trecuseră nici trei minute si iată că din 
casă au ieşit coana Frosa si Haplea. Coana Frosa îl ținea 
pe Haplea de mijloc, iar Haplea o mângăia pe cap. 
Poate, ar fi vrut să o mângăie pe păr, însă coana Frosa 
era legată la cap cu o basma roşie. 

Oricum, asa cum au ieșit din casă, se vedea că lin 
mult unul la altul și că trăesc ca niște porumbei. Câtă 
deosebire între аза cum trăiau atunci și aşa cum au a- 
juns să trăiască mai târziu, când пи se puteau suferi 51 
erau cât p'aci să se despartă! Insă atunci abia trecuseră 
doi ani dela căsătoria lor, iar coana Frosa nu începuse 
încă să se scrântească şi să se ia după vorbele amăgi- 
toare ale lui Blegilă, așa cum cititorii au putut să vadă 
în cartea „МошНе pățanii ale lui Haplea”, precum şi în 
cartea „Coana Frosa la Bucureşti”. 

Indată ce au ieșit din casă, Haplea întrebă pe coana 

Frosa, zâmbindu-i și vorbindu-i cu glasul cel mai dulce: 
„Frusinico dragă, ăștia sunt musafirii noștri ? 
__— Da, drăguţule, îi răspunse ea, zâmbindu-i și mai 
mult și vorbindu-i și mai dulce. Ei sunt şi spun că au 
venit dela București cu căruța fără cai (аза spunea a- 
tunci coana Frosa pentru automobil), ca să ne vadă şi 
să ne cunoască.“ 

Haplea nu mai spuse nimic, ci începu să se uite 
țintă la prietenul meu si la mine. La fel am făcut si 
noi, adică, mai mult eu, de oarece prietenul meu n'avea 
nici o dorinţă să facă cunoștință cu Haplea. 

Mie însă, mi-a părut rău că nu luasem cu mine un 
aparat fotografic. I-aş fi fotografiat pe coana Frosa şi 
pe Haplea, аза cum se ţineau unul de altul, cum își 
zàmbeau si cum se giugiuleau. In lipsa unui aparat, am 
vrut sá tin in minte càt mai bine chipul lui Haplea. Nu 
puteam sti atunci cá о за ne imprietenim аза de bine 
şi cá, mai târziu, о за fim asa multă vreme împreună. 

Ca staturá, nu era inalt. Era insá bine legat si destul 
de. gras, ceeace arăta că este bine îngrijit şi са mănâncă 
cu poftă. Avea capul rotund, însă mai rotund decât ca- 
pul îi era nasul. Un nas mare 51 turtit, așa cum îl știu 
cititorii. Ochii lui Haplea mi s'au părut mici; în schimb, 
gura mi sa părut mare ca un cuptor. 

Ca îmbrăcăminte, nu era îmbrăcat nici așa cum se 
îmbracă țăranii, dar nici nu purta un costum orăşenesc. 
Imbrăcămintea lui Haplea era un fel de amestec între 
“portul dela ţară şi portul dela oras. 

Lăsând însă la o parte felul lui de a se îmbrăca, 
precum și felul cum era făcut, ceeace am observat la 
Haplea — lucru de care, cu trecerea de timp, m'am în- 
credinfat pe deplin că este adevărat — a fost bunătatea 
ce vedeam pe figura sa. Aș putea spune că îi citeam pe 


faţă bunătatea, ca şi cum aș fi citit într'o carte. De 


Tw - — 


altfel, din cele ce urmează numai decât, se va vedea 
că nu mă înşelasem în părerea ce mi-am făcut. 

Aşa, după ce a întrebat pe coana Frosa, dacă noi 
suntem musafirii, se grăbi să ne strângă la amândoi 
mâinile si ne zise: „Bine ati venit la mine în casă! Să 
ştiţi că Frusinei mele şi mie ne-aţi făcut o mare bucu- 
rie. Nu-i аза, Frusinicufo dragă 7 

— Când te bucuri tu, mă bucur si eu, prietenii tăi 
sunt si prietenii mei“, răspunse аза de frumos inteligeanta 
coana Frosa. 

Insă Haplea, privind la prietenul meu şi la mine, ne 
întrebă: „Care din voi doi este Moş Nae dela Bucureşti? 

— Eu sunt!“ m'am grăbit să-i răspund și să-i în- 
tind mâna. 

Dar Haplea nu se mulțumi să-mi strângă din nou 
mâna, ci îmi zise: „Moş Nae, să пе imbráfisám! Aceasta 
ca un semn de prietenie ce trebue să fie între noi. Să 
ştii că noi o să fim prieteni buni. ; 

— Sunt foarte bucuros de ceeace imi spui, dom- 
nule Haplea... 

— Nici un domnule Haplea, se grăbi el să-mi taie vorba, 
ci Haplea scurt — Haplea și numai Haplea. Uite, că nici 
eu nu-ţi spun domnule Mos Nae, ci numai Mos Nat. 

— Sunt și mai bucuros“, i-am răspuns eu. Ne-am 
îmbrățișat şi ne-am sărutat, jurându-ne unul altuia prie- 
tenie pe viață si pe moarte. De atunci, au trecut mai 
mulți ani; totuși, această prietenie n'a slăbit. 

După aceea, Haplea ne zise: „Poftiţi acum în casă. 
Să știți că sunteţi musafirii mei si că îmi faceţi mare 
plăcere. dacă staţi o lună de zile. 

— Plecăm chiar astăzi, se grăbi să spună prietenul meu. 

— Plecati chiar astăzi?!“ făcu Haplea mirat si cam 
supărat. Apoi, adăugă râzând: „Voi plecaţi, dar cine vă 
lasă? Merg să-i spun primarului Ion Vitel să nu vă dea 
voe să esiti din Hăplești... Dar cu ce aţi venit până aici? 

— Cu automobilul. 

— Cu autobimolul? întrebă Haplea, pocind cuvântul 
„automobil“. Noi la autebimoalele acestea le spunem 
căruţe fără cai. Dar vă spun drept, să-mi dea cineva şi 
о mie de lei, cá tot nu m'as sui în drăcia asta. Се са- 
rufá e asta, care merge fără cai sau fară boi? Cine o 
trage ? Záu, cá nu e lucru curat la mijloc ! 

— Fi, lasá, Haplea, i-am zis eu, cá nu e nimic ne- 
curat, cum își închipue oamenii de aici. Fii sigur, са 
Aghiufá nu și-a vârât соада. 

— Dacă nu și-a уйга! coada Aghiufá, cum de merge 
singur „autobimolul“ vostru?“ mă întrebă Haplea, cre- 
zând că mă bagă în mare încurcătură. 

Am căutat eu să-i explic, arătându-i că automobilul 
are un motor, care este pus în mișcare cu benzină si 
că la fel au şi avioanele, care sboară în văzduh. Insă 
Haplea clátina din cap şi zicea : „Nu-mi vine să cred! 
Tot vorba mea e adevărată. Aci este coada lui Aghiuţă“. 

Am lăsat deocamdată această vorbă, de oarece coana 
Frosa ne-a zis: „Dar poftiţi odată în casă, cá se răceşte 
gustarea şi că ли mai pot de foame !“ 

Am intrat, așa dar, în casă, pentru a ne lua gusta- 
rea. Ne închipuiam că pentru prietenul meu și pentru 
mine o să ni se dea, fie o cafea cu lapte, fie câte un 
ou fiert. Nu ега însă nici urmă де аза ceva. Pe masă, 
am văzut doar nişte castroane mari acoperite şi pe o 
tavă mai multe căpăţâni de ceapă şi usturoiu, iar dela 
bucătărie vam simţit că vine un miros puternic de pastramă 
friptă. lată la ce fel de „gustare mică“ ne poftise Haplea. 

„Mai întâiu, ne zise coana Frosa, luăm câte o străchi- 
пица de ciorbă cu fasole. După aceea, gustăm puţină mămă- 
Наша cu ceapă, apoi luăm câte o felioară de pastramă 
friptă si la urmă, câte o bucăţică de brânză. Să пе iertafi că 
n'am știut cà ne vin musafiri, așa cá am gătit puţin de tot“. 

Oare, vrea să glumească, ori să-și bată joc de noi 
coana Frosa, când spune că „a gătit puţin de tot“? Dar 
era acolo să mănânce douăzeci de oameni şi tot să ră- 
mână de prisos. Să mănânce, să se sature si să nu se 
mai gândească trei zile la mâncare. 

Prietenul meu si eu am mâncat cu gândul, са, mă- 
car până a doua zi, să nu ne mai atingem de vreo mân- 
care, pe când pentru coana Frosa si Haplea n'a fost de 
cât o gustare, ca să li se deschidă mai bine pofta pen- 
tru masa dela prânz. 

MOS NAE 


~ 


1333 


fad -