Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages351-400

dl ziuă, ans ANDREI rr PIE nf ai dhis i atata 


Ç „DIMINEAȚA COPIILOR” === 


ALINA IN ŢARA MINUNILOR 


1. — Alina cade îniăuntrui 
pământului 


Alina se simţea  plictisită, 
stând pe bancă lângă sora sa, 
fără să facă ceva. Odată sau 
de două cri îşi aruncă privirea 
pe cartea surorei sale, dar 
cartea nu avea nici poze, nici 
dialoguri, „şi la ce poate folo- 
si o carte, îşi zicea Alina, în 

Z gând, fără astfel de lucruri?” 
Aşa, Alina vroia tocmai să se întrebe pe cât îi 
era cu putinţă, căci din cauza prea marei călduri, 
se simţea cu totul adormită şi tâmpită, dacă face 
să te osteneşti pentru a culege un mănunchiu de 
flori, când, deodată, un iepure alb cu ochii trandafirii 
trecu pe lângă dânsa. 

Alinei nu i-se păru ceva neobişnuit, când auzi 
iepurele vorbind şi zicându-şi: „Dumnezeul meu! 
Dumnezeul meu! trebuie să fi întârziat!”. (Când fe- 
tija se gândi mai pe urmă, ea îşi dădu seamă 
car fi trebuit să se mire, dar, pentru moment, lu- 
crul i-se păru foarte firesc); dar când iepurele scoase 
un ceas din buzunarul vestei sale, îl privi şi îşi 
urmă grăbit drumul. Alina se luă după el, căci nu- 
mai decât se gândi că ea nu văzuse încă până a- 
tunci un iepure, având vestă şi buzunar din care să 
scoată un ceas. Arzând de curiozitate, fetiţa alergă 
după el peste câmp tocmai la timp ca să-l vadă 
cum îşi vâri capul într'o crăpătură de pământ care 
se deschidea sub un gard. 

Indată după aceasta, Alina sări şi ea după iepure, 
fără să se gândească, un singur moment cum ar 
putea să iasă de acolo. 

Crăpătura, pe o distanţă oarecare, se afunda drept 
inainte ca un tunel, apoi deodată cădea în jos, dar 
aşa de repede încât Alina care, nici mavu timp 
măcar să se gândească a se opri, se văzu rostogo- 
lindu-se într'un fel de fântână foarte adâncă. 

Fie că fântâna era prea adâncă, fie că fetiţa că- 
dea foarte încet, avu tot timpul ca, în căderea sa, 
să privească în jurul ei şi să se întrebe ce se va 
ma întâmpla după aceasta. Inainte de toate încercă 
să se uite în jos ca să-şi dea seamă de locul unde 
mergea, dar era aşa de mare întuneric, încât nu 
se vedea nimic. Atunci, uitându-se la pereţii fân- 
tânii, observă că aceştia erau acoperiţi cu dulapuri 
şi policioare. Ici, colo, a văzut hârţi si tablouri 
igăţate în cuie; în trecerea ei, Alina luă după poliţă 
un borcan, care purta eticheta: „dulceaţă de porto- 
SP dar, spre marea ei dezamăgire, borcanul era 
goi, ` 
1 Alina nu vrea să-l arunce de teamă ca să nu lo- 


PAG, ZE 


RIC IEI eee 


Traducere de Tanji Anioxia 


vească pe cineva, dar putu să-l pună într'unul din 
dulapurile pe dinaintea cărora trecea, căzând me- 
reu. 
„Ei bine! se gândea Alina, după o cădere ca a- 
ceasta nu-mi va păsa de loc să mă rostogolesc 
pe o scară. Cât de curagioasă mă vor găsi pă- 
int, De altfel, nu voiu povesti niciodată ceeace mi 
se întâmplă astăzi, chiar de aş cădea după acoperişul 
casei”. (Intr'adevăr cât p'aci era ca să nu poată 
povesti nimic). 

Alina cădea mereu, mereu, mereu. Nu se mai 
termină oare această cădere? „Câţi chilometri oare 
am străbătut rostogolindu-mă?” zicea ea tare. „Cred 
că nu sunt prea departe de centrul pământului. Să 
vedem: aceasta ar face, cred, şase mii de chilo- 


„metri în adâncime”. 


Pt, die i N | ET 


In adevăr, Alina învățase la şcoală mai multe 
lucruri de felul acesta şi, deşi nu era tocmai mo- 
mentul potrivit ca să-şi arate ştiinţa şi, nici nu 
era cine so asculte, totuşi era un exemplu bun ce 
să-şi reamintească ceeace ştia. 

„Da, aproape asta este distanţa, în linie dreaptă 
dar oare la ce laiitudine si lonaitudine mă aăsesc?" 


PAG. 12 


(Alina mavea nici cea mai mică idee măcar despre 
latitudine sau longitudine, dar îi făcea mare plă- 
cere să pronunţe aceste cuvinte). 

Cu toate acestea ea urmă să vorbească singură: 
„Mă întreb, voiu cădea oare tot drept înainte prin 
mijlocul pământului? Ciudat lucru ar fi să ajung 
în mijlocul oamenilor, cari merg cu capul în jos!... 
Antipatiile (nişte animale). Cred... (ea era foarte 
mulţumită că nu putea nimeni s'o audă în mo- 
mentul acela, căci cuvântul îi suna rău) „dar va 
trebui, de sigur, nu e aşa? să-i întreb cum se nu- 
meşte ţara lor.. Imi daţi voie, doamnă, aci e Noua 
Zeelandă sau Australia?” Şi urmând a vorbi Alina 
făcu un compliment. Inchipuiţi-vă un compliment, ve- 
nind d'a berbeleacu în aer. Sunteţi în stare să-l fa- 
ceţi? „Şi cât de proastă mă voiu arăta cu întrebarea 
mea! Nu, e mai bine să nu întreb nimic; voi vedea, 
poate, scris numele pe undeva”. 

Alina se rostogolea mereu, mereu, mereu. Ne a- 
vând ceva mai bun de făcut, îşi reluă firul vorbirii. 
„Imi închipui că tare îi va părea rău lui Dinah în 
astă seară”. (Dinah era pisica ei). „„Nădăjduesc că la 
ora ceaiului i-se va da îarfurioara cu lapte”. 

„Scumpa mea Dinah, aş dori mult ca să te văz 
rostogolindu-te aici cu mine. Mi-e teamă că în aer 
nu sunt şoareci, dar ai putea prinde un liliac care, 
după cum ştii, seamănă foarte mult cu şoarecii. 
Dar oare, pisicile mănâncă lilieci?” 

După aceasta, Alina începu să moţăe în somn 
şi urmă ca în vis: „Pisicile mănâncă oare liliaci? 
Pisicile mănâncă oare liliaci?” şi din când în când: 
„Liliacii mănâncă oare pisici?” Cum dânsa nu pu- 
tea răspunde la nici una din aceste întrebări, felul 
cum se punea întrebarea era cu totul fără însem- 
nătate. Alina aţipind, visă că se plimbă de mână 
cu Dinah, căreia îi. zicea rugător: „ascultă, Di- 
nah, spune-mi adevărul; mâncat-ai vre-odată li- 
liaci?” când deodată poc! puf! tronc! Alina se po- 
meni, căzând pe o grămadă de crăci şi de frunze 
uscate oprindu-se pe loc. Nu-şi făcuse nici un rău 
şi numai de cât se sculă în picioare. Isi aruncă 
privirea peste ea, dar nu vedea de cât întuneric. 
În fața ei se deschidea un alt gang, destul de 
lung, unde Iepurele Alb se vedea mergând gră- 
bit. Nu mai era timp de pierdut; Alina se repezi 
ca vântul şi sosi tocmai la timp pentru a-l auzi, 
zicând la o cotitură: „Oh! pe urechile şi mustăţile 
mele, cât este de târziu!” fetiţa era lângă dânsul, 
dar, când să întoarcă la colţ, iepurele se făcu ne- 
văzut. / 

Se găsea acum intr'o sală lungă, joasă, lumi- 
nată de un şir de lămpi, cari atârnau de tavan. 

Această sală avea, de jur împrejur, niste uşi, 
cari însă, toate "Grau încniate-„Gând. Alina încercă, 
rând pe rând, să le- "deschidă, „ge, înapoie supă- 
rată în mijlocul tei intreb: se cum ar Du- 
tea să iasă ată de acolo"! 

e | ` 


t 
t is w... 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Deodaiă, se găsi înaintea unei mese cu trei pie 


cioare făcută în întregime din sticlă. Deasupra me- 
sei nu era de cât o cheie foarte mică de aur şi 


cel dintâiu gând care îi veni Alinei, fu că această 


cheie trebuia să fie de la una din uşile sălei; dar 
vai, fie că broaştele erau prea largi, fie că cheia 
era prea mică, fapt e că nu putea descuia niciuna 
din uşi. In acest timp, făcând înconjurul sălii pen- 
tru a doua oară, dădu de o perdea lăsată în jos 
pe care nu o observase mai înainte şi în dosul 
căreia era o uşe mică de aproape treizeci de cen- 
timeiri înaltă. Alina puse cheia de aur în broască 
şi, spre marea ei bucurie ea se potrivea de minune. 
Deschizând uşa, văzu că dă într'un gang mic, ceva 
mai larg decât gaura unui şoarece. Ingenunchie şi, 
privind prin gangul acesta, zări grădina cea mai 
minunată ce ne putem închipui. Alina ar fi vrut 
să iasă din această sală întunecoasă şi să se plimbe 
printre răzoarele de flori strălucitoare şi printre 
fântânile cu apă rece, dar nici capul măcar nu-i 
fu cu putinţă să scoaţă. „Chiar de-aş putea scoate 
capul, suspină sărmana Alina, aceasta nu mi-ar fo- 
losi la nimic, fără să-mi scot şi umerii. Oh! ce 
maş da eu să mă pot strânge ca un ochean! Cred 
Cas putea, dacă aş şti cum să încep”. Intr'adevăr 
se întâmplaseră atâtea ciudăţenii, încât Alina în- 
cepu să creadă că aproape nu există lucruri im- 
posibile. Cum aşteptarea la uşe nu-i putea folosi 
la nimic, ea se înapoie la masă cu nădejdea de 
a găsi acolo o altă cheie, sau, în orice caz, un 
meşteşug care învaţă pe oameni cum să se strângă 
într'înşii ca un ochean. De data aceasta Alina găsi 
pe masă o sticlă mică („care de sigur nu era mai 
înainte”, îşi zise ea), şi în jurul sticlei era în- 
făşurată o etichetă de hârtie unde cuvintele: „Ia 
şi bea” erau scrise cu litere foarte mari. Nu e rău 
să zici „la şi bea”, dar Alina nu vroia să bea 
pe negândite. Nu. Trebuie mai întâiu să văd, zise 
ea, dacă cuvântul „otravă” este sau nu scris; căci 
citise multe poveşti frumoase, în care copii pieriau 
arşi, sfâşiaţi de fiarele sălbatice şi toate acestea le 
păţeau pentrucă mau vrut să-şi reamintească de 
nişte reguli foarte simple, ce amicii lor le băga- 
seră în cap, ca de exemplu: un vătraiu încălzit 
până la roşu te arde, dacă il ţii mult timp; dacă 
îți tai agânc degetul cu un briceag, acesta sân- 
gerează; şi Alina nu uita niciodată că dacă bei 
dintr'o sticlă unde e scris cuvântul „otravă” este 
aproape sigur că, mai curând sau mai târziu, vei 
simţi oarecari neplăceri. 

Totuşi, pe această sticlă nu era scris cuvântul: 
„otravă” aşa că Alina îndrăzni să guste şi, vă- 
zând cà băutura era foarte bună (de fapt, ea mi- 
rosea a un amestec de plăcintă cu cireşe, smân- 
tână, căpşuni, friptură de curcă, zahăr ars, tot fe- 
lul de fripturi cu unt), nu-i trebui mult ca s'a 
dea pe toată gata. (Va urma; 


ESR E. 
„DIMINEATA COPIILOR” == 


Povestea prostuiui 


A 


A 
LE a 


Dumnezeu în înţelepciunea lui a împăr- 
tit oamenii proşti în două cete: proşti cu no- 
roc şi proşti făr' de noroc. 

Şi ci-că pe vremurile cele de demult era 
un om prostovan, dar ştiţi, din cale afară 
de deochiat. H chema Năstase şi era din 
ceata proştilor făr'de noroc. 

Intr'o zi, cum mergea Năstase prin cea 
lume să agonisească vre-un codru de mămă- 
ligă şi un căpătâi de hodină, a întâlnit în- 
tro margine de țarină doi oameni cari arau. 

Omul, de ca omul, a intrat în vorbă cu 
ei şi din una ”n alta, i-a întrebat câte baniţe 
de grâu au irosit pentru sămânță. I-au răs- 
puns oamenii că două. Năstase, chip ca să 
le facă o urare, vorbi: 

— Să dea D-zeu să scoateţi tot două ba- 
nițe şi vru să-şi ia drumul pe ici încolo. 

Dar plugarii noştri, ca muşcaţi de şarpe, 
se repeziră asupră-i şi după ce-l târnuiră în 
lege, i-au dat drumul povăţuindu-l : 

= Altă dată, să zici aşa: Dea Domnul 


PAG. 13 


de Ai. Popcrici 


D-zeu să căraţi până s'or rupe obezile la 
care. 

— Bine oameni buni, aşa voi face. 

Şi porni Năstase mai dearte. 

Pe drum, se întâlni cu un mort. Şi de, ca 
su vorbească şi el ceva, zise ceea ce-l sfătui- 
seră plugarii : 

— Dee Domnul Dumnezeu să căraţi pân’ 
s'or rupe obezile la care. 

— Auziţi oameni buni ce spune păgânul 
ăsta şi iarăşi săriră ţăranii pe el, trăgân- 
du-i o bătae bună. 

— Dar cum vreţi să zic? 

— Dumnezeu să-l ierte, prostule ! 

— Bine, oameni buni, aşa voi face. 

Dar nenororl se ţinea de prostul nostru, 
ca scaiul de vae. Cam pe °nserat, la o răscru- 
ce, Năstase întâlni nişte nuntaşi, cari du- 


ceau cu mare alai pe mire la biserică. Dar 


Năstase de colo : 


— Dumnezeu să-l ierte | 
— Cum mă ? 


£ 


— Dmnezeu să-l ierte ! 

— Auziţi oameni buni ce zice nelegiuitul 
ăsta. Şi tăbărâră toţi nuntaşii pe el, necăjiţi 
ca le-a stricat cheful. 

— In loc să spui şi tu: Să vă trăiască, co- 
Vesti a mort ? Şi dă-i, si dă-i. 

Intr'un târziu, au obosit ei de bătut, iar 
Năstase a pornit pe drumul lui, încredinţat 
că aşa trebue să vorbească de-aci "nainte. 

Și când a ajuns în satul care-i era de mas 
pe noaptea aceia, a văzut în marginea pi- 
tăriei, nişte oameni cari se canoneau să tae 
un porc. 

Să vă trăiască, să vă trăiască ! 

— Cum mă? Să ne trăiască? Noi ne chi- 
auim dela amiazi să-l omorâm şi tu ne spui 
ca să trăiască ? - 

Au năvălit oamenii asupra lui şi l-au bă- 
lut măr. lar în focul bătăii, unul l-a lovit cu 
un par în moalele capului de Pa doborât 
mort. 

Așa Sa sfârşit Năstase al nostru şi dacă 
Sa sfârşit el, povestea noasiră nu mai are 
nici un rost să dăinuiască. 

Va dăinui însă învăţătura că : 

Omul să vorbească doar când e 'ntre- 
bat, căci nu ştii nici odată cu cine stai la 
sfat. 


Al. Popovici 


DEE = 
Ionel: Eu sunt foarte muncitor din fire. Lucrez 
25 de ore pe zi.. 
Titi: Cum se poate? Ziua are doar 24 de ore.. 
Ionel: CH dar mă scol întotdeauna cu o oră mai 


de vreme.. 
CRW 


Clientul: Nu-i nimic sărat cum se cade la birtul 
d-voastră. 
Cheinerul: Ba, da, domnule! Socoteala... 
Trimise de Pârvulescu I. George-Craiova 
DOC a — J-Ó 


DIRECT 


Vai, ce bucuroşi sunt astăzi 
Nicu, Puiu şi Agata, 

Că direct de la „Suchard”, 
Li se-aduce ciocolata!... 


Citiţi „Clopotul fermecat“ de Ali-Baba. 
Jn exemplar 5 lei. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Câte animale sunt pe lume 

Un mare învăţat german, d-l prof. dr. R. WOL. 
TEREK a făcut o socoteală în revista sa numită 
„PAMANTUL” (Die Erde). 

Câte feluri de animale sunt în lume. 

Știu şi copiii din şcoala primară că animalele se 
împart în multe clase. Astfel avem, insecte, păsări, 
mamifere s. a. 

Leul, lupul, porcul, câinele, măgarul, şi alte 
animale fac parte din clasa mamiferelor. 

Profesorul Wolterek ne spune că numărul soiurilor 
de animale cunoscute până azi e 465.000. 

Bineînţeles fiecare soi are milioane şi miliarde 
de indivizi. 

Sub numele de „animale” se înţeleg toate fiinţele 
mişcătoare, dela balenă până la microbul paludis- 
mului, 


Speciile de animale sunt foarte variate (leul, ` 


viermele, peştele, albina, fluturele, rândunica ş. a.) 
Zoologii le-au împărţit în fel de fel de încrângături 
clase, ordine, familii, specii, rase etc. 

Din acest punct de vedere şi omul e un animal 
din clasa mamiferelor, pentru că îşi hrăneşte copiii 
cu lapte, caşi balena, leul, tigrul, pisica. 

Furnica şi musca sunt insecte, fiindcă au şase pi- 
cioare. Păianjenul nu e însă insectă, ci „arahnid” 
pentrucă are opt picioare. 

Sunt numai 5 rase de oameni, în schimb Natura 
ne-a dăruit 8.500 soiuri de furnici, 44.000 insecte cu 
două aripi (cum e musca), 60.000 neamuri de fluturi, 
173.000 specii de gândaci, etc. 

Intre cele 465.000 specii de animale e un război 
vecinic. Peştele cel mare înghite pe cel mic, furnicile 
omoară insecte, privighetoarea se hrăneşte cu fur- 
nici. 

Oamenii, la fel, omoară miliarde de animale zilnic 
pentru hrana lor, sunt omorâţi de animale şi se o- 
moară între ei, în măceluri îngrozitoare, după me- 
toadele Ştiinţei. 

Damenii buni întrebuinţează ştiinţa pentru binele 
lumii,. cei răi se folosesc de ştiinţă pentru rele. 

Copiii sunt şi ei războinici. 

Puţini copii vor însă să ajungă doctori, înginert, 
astronomi. Cei mai mulţi se gândesc să poarte 
arme şi să tragă cu ele. 

L. Florin 


Cereţi la chioşcuri şi librării n-rul 3 din 
„Biblioteca Tineretul“ cu titlul 


„Fluerulnăzdrăvan” 


Cuprinde minunate poveşti ruseşti traduse 
direct şi are foarte frumoase desene ori 


E, 
Suntem siguri că cititorii vor fi ew; ți de 


dânsul. Un exemplar, 36 payini, 


d E S E: a ae ar 
i „DIMINEAȚA COPIILOR” — 
Desiegările jocurilor publicate in 
numerile 65 și 66 
Nr. 65 
bacul trenurilor 
A 
6 
G 
D 
G 
Nr. 66 
Încurcătură 
Pavel cunoaşte direcţia şi numele satului din care 
vinee Va lua prin urmare stâlpul indicator şi a- 
şezându-l cu scândura pe care e scris satul de 
unde vine el într'acolo, se va putea lesne orienta, 
| Ghicitoare 
| PARC — CRAP 
; f Problemă grea 
3 
e 


Kä 


Let 


At a geg w Bt äng 


Desenuri încurcate KE 


lată mai jos două desenuri în care cititorii vi 


avea de găsit ceeace alţii au pierdut, 


e. i 


d 
— Mariţo, unde eşti? Vezi că sună cineva, 
* * i 


- Una sà tie cheia? Nu mă pot întoarce acasă. ` e 
E —— s 


——— 0: 


Premiul de 100 de lei dela concursul literar a fost 
“tii „SIMBOLUL PACII” É 


câștioa! de autorul buc 
pentru care au votat cei mai mulți cititori. Autorul 4 
— m 


IE EE CR ZEII IP EE EE ee | 


este d. Vintilă Costescu (Loco), un tânăr care a 


mai colaborat la revista. noastră. 
(pei osti 22821 PE d Sia fonta us 


AA 


P / AA N d 
d ) EA 


¿ 
De vorbă cu cititorii 


A se publica în N-rul,.. cutare.— Unii dintre colabo- 
ratori când ne trimi o bucată, ne scriu: „Rog ca bu- 
cata aceasta să fie publicată în n-rul... cutare“. Iată o 
rugăminte pe care nu o putem îndeplini, de oarece dese- 
ori nici nu depinde de voinţa noastră. In adevăr, să 
nu se uite că pentru bucăţi trebue făcute desene, că 
desenele sunt apoi trimise la zincograt ca să facă după 
ele clișee şi că toate acestea nu se fac așa cintr'odată. 
In afară de aceasta, fiecare bucată trebue să vie la rând, 
ariei ini să fie publicate altele cari au fost trimise mai 

ainte. . 

N. G. şi E. Z.-Piatra N.— Nu ne-ati spus din ce carte 
sau revistă ati tradus bucata „Căpitanul Harley". Pe 
lângă aceasta. aţi scris pe ambele feţe ale hârtiei. 

Unui grup de cititori.-Craiova.—Vă vom satisface în 
parte dorinţa, dar cum se face că sunteţi un grup în- 
treg şi că unul măcar nu semnează și nu-şi dă adresa, 
Obişnuiţi-vă de a semna tot ce scrieţi şi de a lua tot- 
deauna răspunderea faptelor voastre. 

M. C.-Loco. — „Povestea lăcrimioarelor“ e destul de 
reușită. Pentru a-ţi da oare-cari îndrumări, puteţi trece 
Intro zi de lucru pe la Redacţie, între orele 5-7 d. a. 

E. G.-Loco,—Având de făcut unele observaţii la poe- 
zia d-tale „Lângă leagăn“, te rugăm să-ți dai adresa 
exactă (strada, numărul) sau treci într'o după amiazi la 
Redacţie. orele 5—7. 

H. H.-Gaiaţi. — Anecdota „La umbră“ e luată dintr'o 
carte de școală si wai citit că am anuuţat de mai multe 
ori să nu ni se trimită bucăţi luate din cărţile de şcoală? 

M. D. C.-Botoşani, — .Amiaza ?n sat“. Până nu-ţi dai 
numele întreg și adresa exactă, nu putem să-ţi facem 
nici un fel de Observaţii. 


CITITORI. 


In curând vom anunța ziua când va 
avea loc TRAGEREA MARILOR PREMII 
împreună cu o frumoasă serbare or- 
ganizată anume pentru toţi abonaţii 
şi cititorii „Dimineţii Copiilor“. 

Vor fi surprize plăcute. 


III Copii III 


SS Cele mai frumoase haine pentru bàeti se găsesc la 


“| Magazinul LA JAK 


Str. Şelari, 11 


A apărut „FLỌERUL NĂZDRĂVAN': (Biblioteca Ti- 
neretul, n-rul 3) cu fearte frumoase desene originale, 
Un exemplar 5 lei, la chioscuri si librării. 


e w. 
PRS, F 
` 1 1 SSD 


" ` e d < s 4 
i $ 
ç wai i 


„DIMINEATA COPIILOR» 


J i... creșterea părului 


F 


'dela Universitatea din Stüttgart a 


„făcut o curioasă descoperire, Be că muzica face 


să crească „părul mai repede 
cu ea (1). “ 

După dânsul, muzicanţii îşi lasă plete lungi din 
cauza creşterii mai accelerate a părului lor decât 
acelora cari au alte ocupaţiuni. 

Pe lângă aceasta, marele profesor mai arată. ob- 
servarea făcută ca procentul pleşuvilor printre mu- 
zicanţi este de 2 la sută, pe când printre ocupaţiunile 
libere este de 16 la sută. 


—— s ` 


Țăranul şi şarpele 


Un şarpe se târi până la un ţăran şi-i zise: 
„Vecine! Să trăim de azi înnainte frăţeşte, nu tre- 
buie să te fereşti de mine, căci primenindu-mi 
această primăvară pielea, m'am schimbat cu totul. 

Țăranul nu se lăsă înşelat de vorbele şarpelui 
ci punând mâna pe un ciomag, îl pocni în cap 
şi-i zise: 

„Deşi ţi-ai schimbat pielea, sufletul ţi-a rămas 
acelaş”, şi-l omori pe loc, i 

Tania M. F.-Bacău 
——— NO XI ——— i 

Profesorul către. un elev. — „la spune, Marines+ 
cule, ce este tatăl tău?” ki 

Marinescu. — „Tatăl meu? Tatăl meu e fiul bu- 
nicului meul? 


celora care se ocupă 


Trimisă de o. Abramescu 
Set ` 


Mama a dat Lenuţei cea mai mică prăjitură din 
toate cele 5. L 
Lenufa: Mamă, ştii de ce prăjitura mea seamănă CH, 
cu Europa? 
Mama: Nu ştiu: 
Lenuța: Pentru că Europa este cea mai mică din A 
cele 5 continente, j 


* * * e 
Gigel. — Mamă, Dorina a dat Lenutei să bea cer- 
neală. 
` Mama. — Şi cum a băut cerneala! 
Dorina. — Nu te speria, mămico, pentru că a 


înghiţit repede o sugativă. 
Trimise de Stoenescu V şi Stoencscu-Constanța 
KR 


Profesorul. — „Ce se numeşte fiinţă?” "f 
lon. — Tot ce se mişcă dela un loc la altu! 
Profesorul. — Dă ceva exemple. 
lon. — Maşinile cu aburi, nourii, etc. 
Trimisă de Mircea N. Iliescu-R, Sărat 


Zeiereie „ADEVERUL“ S. A. 


DIMINEATA 
ANNEOPIILOR 


REVISTĂ SAPTAMANALA 
DIRECTOR: N. BATZARIA 


Yutuiora na p'ace „Dimineaţa Copiilor“ PRETUL 4 LEI 


wa Fa e "w 
r ===. „DIMINEATA COPIILOR" 


„Dela fraţii din alte ţări 


Românii din valea Timocului 


La Estul Serbiei curge un râu numit Timoc, De 
o parte şi de alta a râului acesta, într'o ţară mai 
mult muntoasă decât şeasă, lo- 
cuesc trei sute de mii de Ro- 
mâni, cunoscuţi sub numele de 
Românii din valea Tiinocului. 
Românii aceştia sunt plecaţi 
din Oltenia, de vre-o sută şi 
măi bine de ani. Şi-au păstrat 
până astăzi şi portul lor ol- 
tean şi frumosul graiu româ- 
tesc, cu toate că ei nau avut 
nici astăzi drepiul de a avea 
şcoli româneşti şi de a se ru- 
ga în biserici lui Dumnezeu în 
limba română. 

Oameni foarte viteji şi iuți, 
ei au dat Serbiei pe cei mai 
buni soldaţi. In toate războaiele și în toate luptele, 
rogimentele coinpuse din Românii din Timoc, s'au 
purtat cu cel mai mare eroizm şi au eşit biruitoare. 

Românii aceşia s'au purtat față de statul sâr- 
besc cu toată credința şi niciodată mu s'au gân- 
ci: măcar să se răscoale impotriva Serbiei. 

Totuşi, Sârbii nu le-au dat şi nu ® dau voë 
să înveţe româneşte şi să aibă biserici româneşti. 

Copii, ţineţi minte lucrurile acestea şi când veţi 
creşte mari, căutaţi să veniți în ajutorul fraţilor 
ncştri din Timoc, frați cati sunt aşa de necăjiţi 
şi nedreptăţiţi, 


N. B. 
— — — se 


Mica Maria se roagă lui Dumnezeu: „Fă, Doam- 
ce, ca oraşul Constantinopol să fie căpitala Belgiei. 

— Dar Matia întrebă mama, ce sunt prăpăstiile 
acestea? 

-— Vai! am scris asta în extemporalul dela şcoală 
si de aceia mă rog lui Dumnezeu să facă aşa 
vum Zic! 

... 


Coca are un frate cu care nu se prea poate 
lăuda, de oarece este foarte rău şi nepoliticos cu 
toată lumea, Intr'o zi Coca stătea de vorbă cu 
prietena ei Silvia care o căinează că are un astfel 
de frate. 

„Ah!, zice Coca, fratele meu nu este aşa de rău 
cum îl crezi. El este uneori bun ca şi crema. 

„Se prea poate, răspunse prietena ei, dar vezi că 
cremă este bună numai când este... bätută l.. 


Trimise de Wodan 
` ws w DDD e me ae 


£S Lry Sa 


e e SN EL "S 
GNS VANAN AN NI} 


Mărgăritarul şi de unde se scoate 


Am văzut, cred, cu toţii. Chiar de ar fi vreunul 
dintre noi care n'a văzut, cu toţii însă am citit sau 
am auzit povestindu-se despre mărgăritar, întrebu- 
inţat ca piatră scumpă şi deci ca podoabă. 

Mărgăritarul este în boabe mărunte. După culoare 
e alb, albastru, galben, auriu, negru, etc. Mărgări- 
tarul negru este mai rar, dar cel mai frumos e mărgă- 
ritărul trandafiriu, care pentru aceasta e şi mai 
scump. Mărgăritarul alb în schimb străluceşte mai 
viu. 

Mărgăritarul se fäce în stridii in telul următor: 
Se întâmplă că în corpul stridiei cade un bob de ni- 
šip cate-i răneşte carnea. Stridia se căzneşte să a- 
tunce afară bobul de nisip, dar nu poate. De dureri 
mari ce simte, începe să scoată o salivă (scuipat) 
care se strânge în jurul bobului de nisip. Treptat- 
treptat saliva aceasta se întăreşte. Peste dânsa se 
aşterne alta nouă care de asemienea se întăreşte şi 
aşa incet-incet se formează mărgăritarul. 

Astfel de stridii în corpul cărora se formează măr- 
găritarul, se găsesc în Oceanul Pacific. 

Salbele cu boabele de mărgăritar sunt foarte fru- 
moase și preţuite foarte scump. 


V. Stănoiu 
SEE M, 


GHICITORI 


Ce este aceia care merge ziua şi noaptea fără 
încetare, fără să părăsească patul său? 
Vas ‘(myy ) 


Ce este aceia ce merge încolo, vine incoace şi care 
cu toate acestea riu-şi schimbă locul? 
(pn) 
LKA 


Nam limbă, şi răspund întocmai, nimeni nu mă 
vede şi fiecare m'aude. 
*(moəog) 
(RR 
„Ce face înconjurul lemnului şi nu poate intra 
inăuntru? 
(plv09) 
e+e 
Ce lucru este totdeauna înaintea noastră şi pe 
cate nu-l vutem vedea? 
`(04011A) 
**. 
2 capete, 2 braţe, 4 ochi şi 6 picioare. Ghici ce e? 
"(249793 wo un) 
Din irantuzeste do Armand Feltz 


a- Zeg 


geg aa, ¿esta ba 425; 


TARET ` ec 


ai 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


TU RBA, Eeer 
Ge "EE La d Wé I 


< 


DIMINEATE COB:ILOR 


REDACŢIA SI! ADMINISTRATIA : $ 
BUCUREŞTI, - STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON ele" 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
(4 IUNIE 1925 


j 
J 


J 
j 


Undeva şi cândva trăia un ţăran, om sărac şi 
împovărat de o familie grea. Muncea bietul om ca 
nimeni altul, dar nu se alegea nimic din toată 
munca şi truda sa. Praf şi scrum se făcea tot 
pe ce punea el mâna. 


Intr'o după amiazi, aşa amărât şi necăjit cum era, ` 


se întinse la soare şi închise ochii, ca să se gân- 
dească mai bine cum ar putea să se scape de viaţa 
chinuită ce o ducea. Şi cum stătea aşa gânditor, 
iată că fu apucat de somn şi visă un vis destul de 
ciudat. Un omuleţ veni la dânsul şi după ce făcu 
asupră-i de trei ori semnul crucii, îi zise să meargă 
la podul cu un picior de lemn, că acolo isi va 
vedea norocul şi va da „peste fericirea după care 
aleargă zadarnic de atâta amar de vreme. 

Țăranul nostru aşteptă să se înopteze şi să se 
culce toţi ai casei şi după aceea o porni la drum. 
Mai înainte de a pleca îşi binecuvântă însă pe copii, 
pentrucă era hotărit să nu se mai întoarcă, dacă 
nu încep şi pentru dânsul zile mai bune. 

Stătu bietul ţăran la podul cu un picior de lemn 
toată noaptea şi a doua zi până la chindie, dar 
nu i-se arătă ceva deosebit şi dintre drumeţi unul 
măcar nu se opri şi nu-şi aruncă privirile asupra lui. 
Țăranul a început să plângă de supărare. Nici nu 
ştia ce să facă: să plece ori să mai aştepte? 

Ba într'un rând, uitându-se la apa ce curgea sub 
pod, se gândi să se arunce într'insa şi să sfârşească 
în chipul acesta cu toate durerile şi necazurile. 

Dar pe când era frământat de gânduri aşa de 
negre, iată că văzu venind spre dânsul, şchiopătând 
şi abia ducându-şi trupul, un cerşetor bătrân, slab 
și cu o barbă albă ce-i trecea de cingătoare. 

„Acesta mai era lipsă!” îşi zise ţăranul printre 
dinţi. Eu nu pot ajuta pe nimeni, ba e vremea ca alţii 
să se milostivească de mine şi să-mi dea o mână de 
ajutor”. 

Cergetorul, JB apropiindu-se de ţăran, îi grăi 
zicându-i: „Ei, prietene, cum îţi mai merge? Şi 
dece aşa de sărat şi amărit?” 


` nb ie d cani RN T . . QS 2 7 ` H: vai ` 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU : 
; Manuscisele nepublicate nu se Imapolază 


VISUL FERIOCIREI ` — 


LEE mavu încotro, ci-i povesti SE det NU 
- toată povestea vieţii sale necăjite, bine înţeles, fără 


OC uite visul ce-l visase im <s 


— Oiaule, întoarce-te acasă, îl sfătui cersetorul 
care adăugă: Nu te lua după vise, căci ele sunt ca 
spuma şi ca bruma, aşa că nimic nu se alege din- 
tr'insele. N'am visat şi eu azi noapte că în satul Să- 
răceştii-de-]Jos, în curtea unui bordeiu de lângă 


-moară se găseşte îngropată o oală plină cu gal- 


beni? Dar mam tost'aşa de nebun să mă iau după 
vis”, ç 


PAG. € 


Aşa vorbi cerşetorul cel bătrân şi după aceea îşi 
câută inainte de drum. Rămas singur, ţăranul în- 
cepu parcă să viseze din nou. Sărăceştii-de-Jos: 
dar era satul lui! Bordeiul de lângă moară: dar era 
bordeiul lui! Zi, dar ştii că mar strica o încercare!” 
Aşa socoti ţăranul şi se întoarse acasă mai mult 
alergând decât umblând. 

După ce se înoptă bine, săpă în curte şi, o, mi- 
mune! dădu peste o oală mare şi plină cu galbeni. 
De atunci îşi luă rămas bun dela sărăcie şi ajunse 
omul cel mai bogat din satul său şi din satele din 

perur 
e Prelucrare de Ali-Baba 


— EH 


Dragi copii 


Dragi copii ai României 
Fiţi cuminţi şi-ascultători. 
Si 'n calea bucuriei 

Veţi culege numai flori. 
Inălțați spre ceruri glasu? 
Si rugați pe Dumnezeu 
Să vă însoțească pasul 
Pe drumul spinos şi greu. 


Ascultati pe-al vostru tată 
Si când mama vă învață, 
Fiţi cu inima curată 

Si urmați a lor povață. 
Tara, astăzi vă priveşte 

Cu încredere senină, 

lară mâine, când veți creşte 
Ca o zare de lumină, 


Veţi fi oaste 'ngrozitoare 
Pentru vremuri de ursie 
Căci a noastre vechi hotare 
Mulţi le vor cu lăcomie. 
Dragi copii ai țării noastre 
Fiți cuminţi şi-ascultători, 
Si în calea vieții voastre 
Veţi culege numai flori! 
Anton Gur»u-Fântânrie, iaşi 


CURIOZITAŢI! 


Cei mai bogaţi oameni de pe pământ se găsesc 
în Statele-Unite ale Americei de Nord, iar printre 
dânşii cel mai bogat este fără îndoială Enric Ford, 
vestitul fabricant de automobile cu marca Ford, 
Averea lui Ford trece de un miliard de dolari, ceeace 
înseamnă peste 200 de miliarde de lei de ai noştri 

——— ;— DX 

Cine nu învaţă la tinereţe, va plânae la bătrâ- 

nete. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


AA AAA 


Albina şi Furnica 


Răspuns la „&recrele e i turnica“, Din iranțuzeşte 
- De-atâta post îndelungat, 


Furnica, iarna, pe "'nserat, 
Căzu ca moartă lâng'un stup. 
Albina lung la ea privi 

Şin urmă astfel îi grăi: 

— „Ce cati aici, pe lângă stup 


„Când locul tău en furnicar?” 


— „Vai! a răspuns furnic'amar 
„Păunul, cruntul meu duşman, 
„A dărâmat căsuţa mea. 
„O! am plecat curând din ea. 
„Si-aşa, ajuns-am la aman; 
„Părinţii mei sunt morţi de-acum, 
„Eu merg pe-al foamei aspru drum. 
„Era să mor, când am zărit, 
„Al tău palat; prea scumpa mea, 
„Văd bine că cerşirea-i grea; 
„Dar pân'aicea mam primit 
„Pomană "n viaţă-mi, nicidecum. 
„La tine însă vin acum 
„Căci eu, cum te-am văzut, mi-am zis: 
„Albina este muncitoare: 
„Şi, ca şi mine, strângătoare. 
„In casa ei ştiu Ca închis 
„Miere dulce în ştiubei, 
„Haină nu-i inima ei 
„Şi o să-mi dea tot ce-am spera: 
„Puțin mi-ajunge; mi-e destul 
„Cu cât un puiu este sătul; 
„Căci foanie-mi este, zău, turbat. 
— Aşa?” răspunse-albina'atunci 
„Pe altu-afară :tu-l arunci, 
„In drum, să piară 'nfometat? 
„Cuci greerele mie mi-a spus... 
— „Cum? greereie ţi-a..?"— „Da, mi ass 
„Că l-ai gonit ca pe-un ciumat: 
„El este prietenul meu bun. 
„Ce-ai face tu, de te-aş goni“ 
„Aşa e că de foame ai pieri? 
„Dar nu! nu sunt aşa de rea, 
PL... n păşeşte "pn casa mea 
„Și 'nvaţă să cunoşti cu mult ma: bizz 
„ID ria, ce te-a lovit pe tine. 

Oscar Stoenescu-Brăiia 


————_nT—W 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


(CAO) CAO) CAO) CAO) CAO) EE 


Noui surprize plăcute şi folositoare 


Pentru abonaţii şi cititorii noştri 


Anunţăm pe iubiții noştri abonaţi şi cititori că „DIMINEAŢA COPIILOR“ a 
hotărât să le procure noui surprize plăcute şi folositoare, 
Pentru a da prilej cititorilor ca să se bucure cât mai des de surprizele ce 
acordăm, am orânduit 


CONCURSURI Elle E 


cu premii cari vor consta în: bani numerar, haine, ghete, obiecte muzicale, 

cărţi frumoase, bilete pentru spectacole, etC, etc. Astfel fiind, abonaţii şi citi- 

torii noştri se vor putea bucura de surprizele ce acordăm chiar în fiecare lună 
şi nu va mai fi nevoe să strângă un şir de cupoane pentru premii. 


Pentru a lua parte la premii va fi de ajuns ca abonaţii şi cititorii să şi dea si- 
lința ca să răspundă sau să deslege jocurile sau problemele amuzante ce vor 
constitui un concurs lunar. 


Aşa dar, în numărul viitor vom publica primul CONCURS LUNAR CU PREMII. 


C 


m— ` ul 


— 


la prietena sa Adelina de ziua onomastică a acesteia. 
Aceasta primise în dar dela maică-sa o pălărioară 
de toată frumusețea, şi o arăta prietenelor care îm- 


preună cu dânsa se bucurau de frumosul dar. Insă 
odată cu venirea Amaliei se curmă bucuria, şi iată 
cum: Când Amalia veni, Adelina îi arătă şi ei pă- 
lărioara. Dar Amalia obicinuită cum era ca să-şi 
bată joc de orice, zise: „Pălăria aceasta e frumoasă? 
Nu zău! Ştii că ai haz!? Eu n'aş pune-o cu nici 
un preţ pe cap. E bună de pus pe foc.” Cu acesie 
cuvinte, Amalia mâhni pe Adelina, care se pregătia 
să pue la o parte pălăria. 

Insă prietenele ei nu-i dădură voe zicându-i: Nu 
trebue să te mâhneşti, nu ştii că ei îi place să-şi 
bată joc?” Ea se linişti atunci, şi împreună cu prie- 
tenele ei, îşi recăpătă veselia. Cât despre Amalia, fu 
părăsită şi nici azi mare cui să-i zică un cuvânt, 
căci plăcerea de a-şi bate joc de orice lucru, n'a 
părăsit-o, 

Traducere de Serima de Marselly-Bacău 
— çO 

Un băiat care locuia departe de părinţii lui, le 
scrise o scrisoare, dar murdări plicul. Voind să se 
scuze, adaugă pe plic: 

„Dragi părinţi, să nu vă supăraţi că. plicul e 
pătat; nu l-am pătat eu, ci poştaşul care gl a- 
duce. ' 
Trimisă de M. S, 


l 


PAG. 6 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


o „Sa'dat jos la staţia cealaltă!“ 


—r E, CA 


Unui oarecare Francez îi murise unchiul său. D 
murise la Paris şi trebuia să-l înmormânteze toc- 
mai la Marsilia. Dar morţii nu pot fi transportaţi 
pe căile ferate decât într'un vagon special. Astie! 
de vagon. costă mulţi bani, iar nepotul răposatului 
vroia să facă economii. 

Se gândi, aşa dar, la şmecheria următoare: îl Im. 
brăcă pe unchiul său, ca şi cum ar fi fost viu, îl puse 
într'o trăsură alături de dânsul şi se duse la gară. 
Acolo chemă doi hamali cărora le zise că unchiului 
său îi s'a făcut rău şi a leşinat pe drum până la 
gară şi: de aceea să-l ridice pe braţe şi să-l urce cu 


„toată băgarea de seamă în tren, căutând un com- 


partiment unde să nu De alţi călători. 

Hamalii: făcură aşa şi-l” aşezară pe omul despre 
ccare nici nu ştiau că.e mort întrun compartiment 
aproape de :fereasțră. După aceea nepotul său îi a- 


-desfăcut şi căută să-i dea o poziţie cât mai bună. El 
“însuşi o şterse apoi în alt vagon. 
” şeză - ochelarii- pe nos, îi puse în mâini un jurnal 


Dar puţin mai înainte de a porni trenul, un călă- 
for englez intră în acelaş compartiment în care era 
mortul şi se aşeză chiar drept în faţa lui. Se aşeză, 
îşi scoase şi el un jurnal şi începu să citească. 

Trenul se puse in mişcare. Merse aşa cât merse, 
când iată că la o' cotitură vagoanele fură puternic 
2guduite. Această zguduire făcu ca mortul din faţa 
Englezului să-şi piardă echilibrul şi să cadă chiar 
drept peste. Englez, 

„Domnule”, îi. strigă Englezul râstit, împingându-l 
înapoi la locul său,, „ține-te mai bine şi nu da aşa 
peste oameni p” 

Ceva` mai, încolo altă cotitură, altă zguduire a 
vagoanelor şi altă cădere a celui mort peste călă- 
torul englez. . 

„Dar prea te 'ntreci cu gluma”, îi strigă Engle- 

zul şi mai supărat. „Eşti nebun sau beat?” adăugă 
cl, îmbrâncindu-l cu o putere și mai mare. 
“Insă, când la o nouă cotitură cel mort căzu din 
nou peste Englez, acesta, scos din sărite, îi trânti un 
pumn aşa de tare, în bietul mort se şi prăbuşi jos. 
Englezul acum se cam sperie şi vroi să-l ridice, dar 
care nu-i fu groaza, când văzu că nu se mai mişcă şi 
că e rece ca ghiaţa. ` 

„Holeu! Pam omorât!” strigă Englezul luându-se 
de păr”. Acum mă prinde, mă închide şi poate chiar 
mă osândește să Du spânzurat.” 

Se gândea ce să facă, încotro să fugă şi să scape, 
când, uitându-se pe culoarul vagonului, văzu că nu 
e nimeni, ZP i T : 

Atunci îi veni altă ideie. Deschise fereastra com- 
partimentului, îl ridică pe mort şi în fuga trenului 
îl aruncă afară. După aceea se aşeză din nou la 


locul său ca unul care nici usturoiu n'a mâncat, nici 
gura nu-i miroase. 

Trecură aşa mai multe ceasuri, fără să se întâmple 
ceva deosebit. Când trenul începu să se apropie 
de Marsilia, iată că nepotul răposatului veni să 


. şi-l caute pe unchiul din compartimentul în care 


îl aşezase, Dar stă, se freacă la ochi, se miră şi nu 
înţelege în nici un fel cum se face că unchiul său 
nu mai e acolo unde-l pusese. i 

„Domnule, îl întrebă el pe Englez, nu ştiţi ce 
s'a făcut cu călătorul care stătea aci în faţa d-voa- 
stră?? 

— S'a dat jos la staţia cealaltă, îi răspunse 
Englezul foarte liniştit şi fără să-şi ridice măcar 
ochii de pe jurnalul care-l citea. 

Prelucraro de Vlad Nicoară 
m e e „2 ra ——— 

Cineva întreabă pe un leneş: 

— Dacă nu-ţi place şcoala, dece nu înveţi o më: 
serie? f 

— Pentrucă numai o meserie imi place si pentru 
asta trebuie mulţi bani, 

— Şi care e meseria aceasta? 

— Milionar, 

š * * 

— Pardon d-le, puteţi să-mi spuneţi in ce direcţie 
merge trenul? 

— Dat, desigur, doamnă, trenul merge pe linie 
după locomotivă. 

Trimise de Rond Ticodissiadis-Brăila 


t 
4 


gr 


Ak: d'W 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Cei mai bun si ce-i mai rău 


ESOP, cel mai vechiu fabulist din lume 


Esop, părintele fabulei şi care a fost un om 
foarte deştept şi priceput, era ca sclav la un fi- 
losof. Intr'una din zile, stăpânul său chemă la masă 
câțiva oaspeţi de seamă şi-i spuse lui Esop să gă- 
tească mâncarea cea mai plăcută. Esop a cumpă- 
rat numai limbi, din cari a făcut mai multe fe- 
luri de mâncare. 

La întrebarea stăpânului său că de ce aduce nu- 
mai limbi, Esop răspunse: „Ce e pe lume mai plă- 
cut şi mai preţios decât limba? Cu ajutorul limbii 
câştigăm şi răspândim învățătură, cu ea vorbim, 
ne rugăm, salutăm, lăudăm, ne împăcăm, facem si 
primim daruri. Tot cu limba se fac cetăţi şi târ- 
guri şi se cârmuesc popoarele. De aceea, am so- 
cotit că nu e ceva mai bun decât limba”. 

Şi stăpânul şi oaspeţii au găsit că cuvintele a- 
cestea sunt foarte drepte şi înțelepte. 

Intro altă zi, stăpânul îi porunci lui Esop să 
gătească un prânz din lucrurile cele mai rele. 

Esop a cumpărat tot limbi, din care pricină şi 
stăpânul si oaspeţii se mirară foarte tare. 

„Nu mi-aţi cerut ce-i mai rău? zise el adăugând: 
„Dar ce-i mai rău decât limba? Cu ea ne certăm, 
ocărim, minţim, atăcăm, calomniem. Limba face ca 
oamenii să se urască între dânşii, să se lupte şi 
să se omoare şi tot ea dărâmă cetăţi şi prăbu- 
şeşte împărăţii. Ea aduce nenorociri şi ne oră- 
veste viața. Aşa dar, poate fi ceva msi rău decât 
limba?” 

Şi explicaţia aceasta a plăcut foarte mult şi cu 
toţii l-au lăudat pe Esop pentru priceperea şi deş- 
teptăciunea lui. 


Y= de GETTIN Sisa —— 


PAQ. 7 


Ce = pang Dorel 


Dorel văzu căţărându-se un şoarece pe zidul din 
grădină şi se luă după el. „Şoricelule, atâta ţi-a fost, 
căci nu e chip să-mi scapi”, îi strigă Dorel. 

Şoricelul însă, care nu 
era altul decât deştepiul 
Pichi-Pichi, ce a făcut? 
După ce se sui pe zid, se 
asvârli de acolo cu toată 
puterea. 

„Stai, nenorocitule”, îi 
strigă Dorel, „nu vezi 
că-ţi rupi gâtul sărind de 
la o înălţime aşa de 
mare?” 

Pichi-Pichi însă nu-şi 
rupse de loe gâtul, ci sã- 
ri, precum vedeţi, într'- 
un butoiu în care curgea 
apa de ploaie. 

„Acum îl am la sigur! 
De aci n'are cum să-mi 
scape!” Aşa isi zise Do- 
rel şi se grăbi să sară şi 
dânsul în butoiu, mai a- 
les că, după cum îl ştim, 
lui Dorel îi place baia şi 
nu fuge de apă, aşa cum 
sunt unii copii. 

Și aşa, drăguţul, dar 
nebunul nostru Dorelică 
intră în butoiu, crezând 
că mare decâ! să-şi des- 
chidă gura şi Pichi-Pichi 
să-i şi pice într'ânsa. 

Insă, vorba ceea: şi-a 
găsit şi Dorel naşul. In 
adevăr, Pichi-Pichi des- 
coperi că butoiul are 
tocmai jos de tot o gaură foarte mică pentru ua 
câine dar destul de încăpătoare pentru un şoarece. S> 
strecură binişor printr'ânsa şi se duse să povestească 
la ai săi cum a scăpat din colții lui Dorel. 

Cât despre Dorel, o păţi rău de tot şi văzu că 
cine sapă groapa altuia, cade singur într'ânsa. 

El acum vrea să iasă din butoiu şi nu poate, iar 
apa de ploaie îi curge mereu pe cap şi-l răcoreşte 
mai mult decât ar fi dorit. 

Haideţi să-i dăm o mână de ajutor şi să-l scoa- 
tem de acolo, căci credem că păţania aceasta îl va 
cuminţi. 


A apărut „FLUERUL NĂZDRĂVAN“ (Biblioteca Ti 
meretul, n-rul 3) cu foarte frumoase desene originale. 
Un exempiar 5 iei, ia ohioşonuei şi librării. 


+ 


PAG: A 


e DIMINEATA GOPIHLOR”? 


Mie Miigor. răspunde h ki Sosoiu Sosolici:, za L: 


nm. "zg Zi "ée? P Ce ss” 


mult subitul i meu Sošol, EE H, d ` ee SN dap. 
Ieri fu, mare . tărăboi i i ii iile WI Cred: acolo” Can 'să- apa 
Şi deşteaptă d nnzoFat, KH CG 4 


Rau de jot en o. team. 

Stai ş'ascultă iau! et SS? age. i F 
Şi pe urmă: „chiau! liay?" > te E 

Inţeles-ai? Zici că nu, en" 
Ah, Sosoiu, cum eşti tu, 

Nu pricepi: tu pisiceşte, 

Să-ţi explic dar româneşte: 

Lina Le ieri pe masă-— 


în a ie îi ` Re SR A 


` El:mă vede şi strigând <o : “i 
„„ Nine îndată alergând, Se, ; 
L, Say când eşti u.a, n i 
Scapi, zë,  teafăr” st din Foe. EA RK 
Bud țipăt: „Ei, sergent, Dë o wë 
„Ajutor, hai la moment!” - ESE 
Cine-i? Dragă nu. 'nireba 
E cucoana ce credea, 
Că în casă-i a: intrat Í 
Vrun tâlhar, vr’ un hoţ mascat 
Vin” sergeriții ` "ia pe sus, GR = 
Nici nw ştiu unde l-au: dus, ` 2.16 iz € 


Lina, fata cea “ata: căsă — 

O găină caldă, fiartă: Ë 
„Doamne, Tu! picat iartă!" 
Zic, mai mult 'nici vam gândit, 
Că pe masă-am şi sărit. 

„Poftă bună, Miţişor!”.- 

Imi urez şi 'nghit-de em. 


Car alături în odaie s 
Pus într'un costum de baic, 
E stăpânul... se rădea ` Eu văzându-mă scăpat, Sé 
Şi săpun p'obraz: dedez.. / Frumuşel m'am indopat ` E e 


Şi mi-am zis: ,,Fie-mi de bine!» ` 
Tot gândindu-mă la tine. 


Din limba HE de Fos Nae 


Vai, hainul, cum mă vede, SE 
După mine se repede, 
Alergând ca un nebun, 
Cum era plin de săpun. V + A 

Dar nici eu nu sunt oloagă,- REN r 7, Când nu poti răspunde da? 

Ci trăgând găina "ntreagă, R. Când te întreabă cineva . SC dormi. 


————F TAI — s N SSE puna A a Ee een tte | 


t 
[ 


p 


EAȚA COPIILOR" === 


Sg ren 


EE e A5 


SS AE 71 


£ ALINA IN TARA MINUNILOR 


lina se face do trei ori mai mare 


re ciudată!” îşi zise fetiţa, „mi se pare 

mine ca un ochean!” 

levăr aşa era; nu mai avea de cât o 

“douăzeci de centimetri si i se lumină 

k dindu-se că acum avea tocmai mări- 
~ ebuia ca să pătrundă prin portiță in 

~ minunată. 

Dar, vai! când sosi la u- 
şe, bagă de seamă că uitase 
cheia de aur şi, înapoindu-se 
la masă ca s'o ia, văzu că nu-i 

- era cu putinţă ca so ajungă. 
Putea s'o vadă foarte bine 
prin sticlă şi făcu  sforţări 
mari ca să se agaţe de unul 
din picioarele mesei, dar ma- 
sa de sticlă fiind prea alu- 
necoasă, Alina, pierzându-şi 


toată puterea, în cele din ur- 
mă, se aşeză jos şi plânse... 

Dar numai decât zări pe 
masă o cutie mică de sticlă. 
O deschise şi găsi într'insa 
o prăjitură foarte mică pe care 
erau arătate cu 


EU) 


cuvintele: „ia-mă de mă mănâncă 
struguri de Corint. 

„Ei bine, ovoiu mânca”, zise 
Alina, „şi dacă voiu creşte, voiu 
putea să ajung cheia; dacă mă 
fac mică, mă voiu strecura ‘subt 
pr astfel încât, întrun fel sau 

tul, voiu intra în grădină, cu 
orice preţ. 

Ronţăi o mică bucată şi îşi 
zise, cu îngrijorare: „în cotro? 
în cotro?” Punându-şi mâna pe 
cap ca să simtă în ce parte a 
corpului s'ar produce schimbarea, 
Alina fu foarte mirată, consta- 
tând că statura-i rămânea aceiaşi; 
la dreptul vorbind, nici nu se 
putea produce vre-o schimbare 
prin faptul că mâncase o prăji- 
tură, dar se obişnuise aşa de 
mult cu ciudăţenii, încât îi se 
părea foarte plictisitor că viaţa putea sâ-şi urmeze 
tursul ei obişnuit. 

Aşa dar, Alina se puse pe treabă şi mâncă toată 
vrăjitura: 

„Lucru foarte curios” strigă ea mirată. „Uite că 
mă desvolt ca unul din cele mai mari telescoape ce 


Traducere de Tanji Antoniu 


sa văzut vreodată. La revedere, picioarelor mele!” 
(căci privindu-le, i se păreau dincolo de vederea 
ei, aşa de departe erau). „Oh, micuţelor mele pi- 
cioare! Cine are să vă mai încalțe cu pantofi, cu 
ciorapi, dragelor mele? Sunt sigură că eu nu voiu 


mai putea so fac. Voiu fi prea departe de voi, 


ca să mă pot ocupa; va trebui, dar, să vă des- 
curcaţi cum veţi -putea. Dar trebue să fiu drăguță 
cu ele”, gândi Alina” căci fără aceasta, ele n'ar 
mai vrea, poate, să mă conducă unde aş vroi să 
merg. lacă, la fiecare Crăciun le voiu cumpăra o 
pereche de ghete noui...” 

Chiar în momentul acela, Alina se lovi cu capul 
de bolta sălei. De fapt, ea avea acum mai mult 
de trei metri înălţime; luă numai de cât, după a- 
ceea, cheia de aur şi se repezi spre uşa grădinei. 
Nu putu face mai mult de cât să se culce pe o 
parte şi să privească cu un ochiu în grădină; in- 
trarea în grădină era acum mai cu neputinţă ca 
vreodată. 

„Să-ţi fie ruşine ae. tine însuți”, zise Alina, „o 
fată aşa de mare (într'adevăr ea putea să spuie 
aceasta) ca tine, să plângi în felul acesta! Hi po- 
runcesc să taci odată!” 

Dar Alina plângea din ce în ce mai mult, văr- 
sând lacrămi cu găleata, asa de mult în cât se formă 
în juru-i o baltă mare cam de zece centimetri a- 
dâncime, întinzându-se până la mijlocul sălei. - 

După puţin, auzind în depărtare un umblet uşor, 
îşi şterse lacrămile ca să poată vedea mai bine. 

Nu era altul decât Iepurele cel Alb, frumos îm- 
brăcat, ţinând cu o mână o pereche de mânuşi de 
piele de căprioară, iar cu cealaltă un evantaliu des- 
tul de lat. Iepurele înainta grăbit si işi şoptea în 
mers aşa: 


„Oh! cât de supărată va fi ducesa, făcând-o să 


aştepte!” 
Alina era aşa de necăjită, încât dela ori şi cine er 


fi cerut ajutor; şi cum Iepurele trecu pe lângă dânsa, - 


începu să-i vorbească cu o voce slabă şi sficasă: 

„Te rog, domnule...” 

Iepurele, la auzul acestor cuvinte, tresări şi, scă- 
pând jos, mânuşile şi evantaliul, o rupse la îugă, 
in întuneric. 

Alina luă evantaliul şi mânugile şi, deoarece în 
sală era foarte cald, începu să-și facă vânt, zicând: 

„Oh! Scumpa mea, scumpa mea! ce lucru ciudat pe 
ziua de astăzi! Ieri, totul mergea ca de obiceiu, 

Nu cumva am fost schimbată în timpul nopţii? Să 
vedem: eram, oare, aceiaş când m'am sculat azi de 
dimineaţă? După cât mi-se pare eram puţin schim- 
bată, Dar dacă nu mai sunt aceiaşi, o nouă între- 
bare se naste: cine sunt? aici-e-aici”, 


FEP 03 
pt 


i 
a $ 
š A i 
REAN. 
E A i “° 
š + ¿ i š 
s dăuna oa aie + + / Ak < e vak hi Ola RE 


PAG. 12 


Şi începu să se gândească la toate fetiţele de 
seama ei pe cari le cunoştea ca să vadă nu cumva 
e vreuna din ele, 


Z Z _. 


Weeer CN 


„Sunt sigură că eu nu sunt Ada”, zise Alina, căci 
aâns are părul inelat, iar eu de loc; sunt, iarăşi, si- 
gură că eu nu sunt Mabela, căci eu ştiu o mulţime 
de lucruri, pe când dânsa ştie aşa de puţin! Ceva 
mai mult: ea este ea şi eu sunt eu, dar Doamne, ce 
mai balamuc şi asta. Voi încerca să-mi reamintesc 
tot ceeace ştiam altădată. De exemplu: patru -ori 
cinci fac douăsprezece, patru ori şase fac treispre- 
zece, patru ori şapte fac... dar, Doamne, în felul a- 
cesta, nu voi ajunge niciodată până la douăzeci! 
dar tabla înmulţirii mare mare însemnătate! să în- 
cerc la geografie. Londra e capitala Parisului, Pari- 
sului, Parisul e capitala Romei, Roma... Nu! sunt 
sigură că nu e aşa. Cu siguranţă că m'am schimbat 


în Mabela. Să mă încerc a spune o poezie. Cum e, aşa. 


dar, micul...” Alina îşi încrucişe mâinile pe genunchi 
ca şi cum şi-ar supune lecţia, şi începu, dar vocea 
ei avea un glas răguşit şi straniu, iar cuvintele cari 
ü veneau în minte nu erau cele obicinuite. 

„Nu mai încape nici o îndoială” îşi zise ea, „cu 
siguranţă că eu sunt Mabela?” 


Alina era foarte supărată din câuza schimbărei 
ei în Mabela, o fetiţă aşa de proastă, când, pri- 
vindu-şi mâinile, băgă de seamă cu multă mirare 
că, cu toate că vorbea, îşi pusese într'una din 
mâini mănuşa albă de căprioară a lepurelui. 

„Cum am putut face aşa ceva?” gândi ea. 


Wo 


„Trebuie din nou să mă fac mică 


Alina, sculându-se, s'a dus la masă ca să se mă- 
soare. Ea găsi că, mavea acum, decât aproape două 


bw "E atat i A =a ges 
a: f „IN, ; 


„DIMINEAȚA COI é 

WE d ? Cie 
picioare înălțime şi că, din ce in ce, se 5 
mică. Ea îşi dete. numai decât seama că m. P 
datoreşte evantaliului, pe care îl ținea în 
de aceea îl asvârli jos tocmai la timp pentru à 
opri mişcarea care putea să desființeze cu des 
şire pe Alina. 3 

„Am scăpat eftin”, zise Alina îngrozită de 
ceastă schimbare neaşteptată, dar foarte mulţumi. 
că încă trăeşte. „Şi acum să merg în grădină”. 
Alergă iute la portiţă, dar vai! Portiţa se în 
chisese din nou, iar cheia de aur era pusă pe 
masa de sticlă ca şi mai nainte. „Lucrurile merg, 
din ce în ce mai prost”, gândi sărmana fetiţă „căci - 
niciodată, dar absolut niciodată, mam fost aşa de 
mică ca acum! Intr'adevăr, mam de loc noroc! 

Nu isprăvi bine vorba, când îi alunecă piciorul 
şi pui! se trezi cufundată până la bărbie în apă 
sărată. La început ea crezu că căzusese în mare 
şi, acum, îşi zise ea, „pot să es cu trenul”. 

Totuş îşi dădu, repede, seamă, că se găsea în 
balta de lacrămi ce vărsase când avea nouă pi- 
cioare înălţime. 

„Aş fi dorit să nu fi plâns aşa de mult” zise 
Alina, care, prin înot, încerca să-şi regăsească e- 
şirea. „Imi voi primi pedeapsa, înecându-mă, poate 
în propriile mele lacrămi”. 

De! tot ce se poate, mai ştii! mai ales pe ziua 
de astăzi”. 

Tocmai atunci, nu departe de ea, se auzi un ples- 
căit în baltă şi Alina înotă în spre acolo ca să 
vază ce era. A crezut, mai întâiu, că era vreun cal 
de mare sau ipopotan, dar, reamintindu-şi după 
acea, cât era de mică îşi dete repede seamă că vre- 
un şoarece alunecase, ca şi dânsa, în baltă. 

„Este, oare, nimerit, se gândi Alina, să vorbesc. 
cu acest şoarece? Totul este aşa de nefiresc aici 
în cât voiu găsi foarte firesc ca el să vorbească; 
de altfel, o încercare nu mă costă nimic”, 

Aşa dar, ea începu. „O, şoarece, ştii pe unde 
se iese din această baltă? Am înnotat aşa de muli 
într'însa, peste tot, în cât sunt foarte obosită”. (Alina 
socotea că numai aşa se putea vorbi cu un şoa: 
rece. Niciodată nu făcuse aşa ceva altădată, dal 
îşi aducea aminte de ceeace citise în gramatica la- 
tină a fratelui său: „un şoarece, unui şoarece, — 
unui şoarece, — pe un şoarece, — o şoarece”.) 
Şoarecele o privi cu un aer cercetător, clipi din 
ochi, fără să scoată vre-o vorbă. „Poate nu ştie 
englezeşie” gândi Alina, „e poate un şoarece fran- 
cez, sosit aici cu Vilhelm Cuceritorul”. 

Apoi Alina reluă: „unde e pisica mea?” cea din. 
tâiu frază din cartea ei de exerciţii franceze. Şoa- 


recele, dintr'o săritură, eşi numai de cât din apă 


şi începu să.tremure de frică. 
„Oh, iartă-mă! strigă Alina, când îşi dădu seama + 


că jignise în sentimentele lui, pe sărmanul ani- ` 


mal. „Uitasem cu totul că nu-ţi plac pisicile”. 
«Va urma) 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 13 


Prinsoarea lui Liu şi Ma 


— Poveste 


Liu şi Ma, doi prieteni buni, aveau câte 
o manie de care nu se puteau vindeca. Ma- 
nia era că la orice ocazie Liu zicea: „E oare 
cu putinţă ?“ pe când Ma exclama: „Acea- 
sta nu e de crezut !“ 

„Dragă prietene, îi zise Liu lui Ma, avem 
amândoi un obiceiu foarte prost. Hai să ne 
silim să ne desbărăm. Cel dintâiu care va 
spune „E oare cu putință?“ sau „Aceasta 
nu e de crezut !“ să plătească celuilalt zece 
galbeni. 

— Primesc, răspunse Ma de bună cre- 
dinţă. 

Câteva zile mai târziu, Ma se duse în vi- 
zită la Liu, pe care îl găsi foarte supărat: 


„Ce ai, prietene, ce ţi s'a întâmplat ?“ îl în- 


trebă Ma. 


— O foarte mare nenorocire, răspunse şI-. 


retul de Liu. Astă noapte hoţii mi-au furat 
din curte puţul cu apă cu tot. 

— E oare cu putinţă ?! exclamă Ma foar- 
te mirat. 


— Ai pierdut zece galbeni ! îi strigă Liu - 


încântat. Mâine trec pe la tine să-mi dai 
banii. ⁄ 

Ma se întoarse plouat acasă şi-i povesti 
nevestei sale toată păţania. 


„Fii pe pace, îi zise ea, că Liu nu va vedea 


coloarea galbenilor noştri. Am eu ac de co- 
jocul lui“. 


A doua zi această femeie deşteaptă îl rugă 


pe bărbatu-so Ma să se culce în pat şi să 
stea cu braţele întinse şi cu ochii închişi, ca 
şi cum ar fi murit. După aceea îl acoperi 
dela cap până la picioare cu hârtie albă, a 
prinse două lumânări, şi beţişoare de tă 
mâie şi se îmbrăcă şi ea în haine de doliu. 

Şi iată că se zări Liu venind spre casa lui 


Ma. Femeia cum îl văzu, se puse pe plâns şi ` 


pe bocete sfâşietoare. Liu, foarte impresio- 


nat, o întrebă abia bâlbâind: „Cum? Ce sa 


întâmplat ?“ 


chineză — 


— Ah, e îngrozitor, îi întoarse ea vorba. 
Bietul bhărbatu-mio! Eri, pe când se ducea 


ia coteţ, o rață l-a lovit cu piciorul şi l-a o- 
morât pe loc. 

— Aceasta nu e de crezut ! strigă Liu. 

La auzul acestor cuvinte, Ma sări din pat 
şi zise: „Dragă prietene, ai căzut şi tu în 
cursa ce mi-o întinseseşi mie pe ziua de eri. 
Aşa dar, suntem chit“. 

Prelucrare de Marin Opreanu 
` w 

Intre bëeti. 

— „Văd că te bucuri de pe acum cà se apropie 
ia ta de naştere. Capeţi de obiceiu cadouri?.. 

— „Asta nu, dar mi se fac promisiuni multe!” 

LR 

La teatru. 

— „De ce aplauzi comedia asta aşa de proastă?” 

— „Nu vezi ce frig el, Aplaud-ca să mă în- 
càlzesc!” 

Trimise de C. G. Rădulescr-Graiova 


——— n 


= 


PAG. 14 


Scrisoarea 


Ce 


dd, 
A 


Lucreția şi Elena şedeau pe banca dinaintea ca- 
sei şi vorbeau. 

Deodată se ivi în uşă bătrânul lor vecin, care 
ținea în mână o scrisoare şi privia în juru-i. Ză- 
cind pe cele două fetiţe, el se apropie de dânsele 
şi zise prietenos: 

— Dragă Eleno, ai putea să-mi faci o mare bu- 
nătate, vrei? 

— Dar ce trebue să fac? întrebă Elena şi făcu 
o mutră posomorită, bănuind numai decât că tre- 
bue să ducă scrisoarea la poştă. 

Aşa şi era. Vecinul zise: 

— Nam pe nimeni, aci Lenuţo, şi ţin foarte 
mult ca scrisoarea aceasta să ajungă numai decât 
ia poştă. Vrei tu să fii aşa de bună s'o duci? 

Oh! răspunse Elena, poşta e aşa de departe şi 
nu pot să mă duc. Nu, nu pot. 

—- Văd éu că nu eşti o copilă bună, spuse ve- 
cinul; voiu căuta să găsesc pe cineva mai cuminte! 

Zicând acestea vecinul voi să plece. 

Deodată Lucreția sări de oe bancă şi alergă spre 
bătrân. Í 

— Dacă vrei, o duc eu la poştă; voiu băga de 
seamă să nu murdăresc scrisoarea sau s'o pierd. 
Vecinul o mângâie prietenos pe obraji. 


"Qs Was ém o qO PSA a FE `" ` 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


— Să trăieşti, fetiţo, zise el; am încredere în 
tine. Iată scrisoarea şi du-o la poştă. Pe urmă 
să vii la mine să-mi spui de-ai pus-o. 

Lucreția primi scrisoarea şi plecă voioasă. Ea 
inu răvaşul sub sort şi băgă de seamă să nu-l 
murdărească sau să-i scape din mână. Ajunse cu 
bine la poştă, dete scrisoarea şi se întoarse acasă 
cât putu de repede, spre a înştiinţa pe vecin. 

Când intră la dânsul în odaie, capătă o cu- 
tie întreagă cu bomboane şi pe deasupra şi o să- 
rutare. 

— Să le mănânci sănătoasă, zise vecinul, prin 
bunăvoința ta mult ai câştigat. Lucreția mulţumi 
bucuroasă şi plecă. 

Când sora ei văzu bomboanele se mâhni gro- 
zav şi se gândi: 

— Făceam mai cuminte dacă-l slujeam! Pe vii- 
tor deveni mai prietenoasă şi se desbără de defes- 
tul ei. 

„Trad. de Vintilă Costescu 


CIOCNIT OO IDON 


Tragerea marilor premii 


la cari iau parte toți abonaţii si cititorii 
noştri va avea loc în ziua de 


DUMINICA 21 IUNIE CRT. 


în marea sală a Cinematografului 
CLASIC, din B-dul Elisabeta. 

Odată cu tragerea premiilor va avea 
loc și o frumoasă serbare cu program 
cultural și artistic anume organizată 
pentru abonaţii și cititorii noștri. 
inceputul ora 9. dim.— Intrarea liberă. 


* * * 
Cititorii cari ne-au trimis cele 16 cupoane 
vor primi prin poştă bonurile de premii. 
Să fie liniştiţi, căci vor primi toţi câţi au 
trimes cupoanele. 


e RO ORI DROG IO GROG XD RO GDROG XE RSO 
Ori, ori! 


Dacă vreau să am plăcere, 
Eu îmi cumpăr ciocolată. 
Şi de nu găsesc „Suchard” 
Nu îmi cumpăr. niciodată. 
——— ce 9 


Deslegări 


Răspunsul distracţiei interesante din No. 68 este: 

Cheia jocului este de a ceti oblic dela colţul de 
jos şi va ieşi proverbul: . Cine sapă groapa altuia, 
cade el singur în ea”. I 


Nate 


SÉ ZE ZE We 


= 


> 


- Constanţa, 


! 


[ „DIMINEAȚA COPIILOR» 


"Rezultatul concursului No. 5 ` 


Au desiegat câte trei jocuri urmă- 
torii cititori diñ. 


CAPITALA: 


Despina Hristofor, Adrian I. Gäu- 
lescu, Ioan I. Tărăbuţă, Ioan I. Geor- 
escu, Beno Blasbalg; Mărgăritescu 
ilan, Ronşu I. Florin, Medien I. 
Petre, Ofelica Moldoveanu, Pop Cor- 
neliu, Popescu Vasile, Isac Froim, 
Alex. Cerchez, Gherşcu Şcheiman, Flo- 
rica Mihăilescu, Grigore I. Corătiu, 
Tâmplaru Gheorghe, Marin Ştefănes- 
cu, Simion Eugeniu, Petre M. War- 
lam, Silvia Fenner, Corneliu Stoenescu 
Petrescu I. Gheorghe, Alina Mirea, 
Inocențiu Rabatchi, Oprişan St. Ni- 
colae, Marinescu Florica, Antoniade I. 
Sanda G. Nedelcu, Vasi- 
lescu D. Alexandru, Popescu Mellu, 
Hugustin, Constantinescu Gheorghe, Pe 
tre I Molnar, loan N. Paul, Rosner 
Aimé, Katz Mandy, Scorţcanu C. Do- 
rin, Jenny Duinitrescu, Ionescu Cons- 
tautin, Umberto Lazzari, Elenuţa Iup- 
ceanu, Anastasiu Maria, Vicol Emilija- 
na, Carciag Ecaterina, Cristescu N. 
Loan, Nicu Zaman, Aspasia Panas, 
Const. Toichzt, Emil Giasberg, Mag- 
Qalena Cocargeanu, Sofia Neuman, Po- 
pescu Aurel, Quirin Rabatchi, Mikai 
Carciag, Sami Herşcovici, Rita Mär- 
culescu, Kanner Corneiiu, Const. şi A- 
lex. Costoiy; Malvine Lazarovici. 


PROVINCIE 


ARSACHE (Viaşca). — G. V. Nacu. 

BACAU. — Alfred Isac Avram, Şte- 
fănescu Adrian, Diaconu Vasile, Teja 
Mihai. 

BUZAU. — Pătârlâgeanu I. Mihai, 
lulica Segal, Elena Forgaci. 

BOLGRAD. — Zinaida Eagrova, Leo 
nidas Bagrova, 

Bârlad. — Masica Wasserman, Chi- 
sil Voiner, 


BRAŞOV. — Ionel Murăroiu, A. de 


Ia Braşov. . 

BALTENI (0/4). — Dumitru Nico- 
lescu. 

BUCOVAŢ (jud. Timiş). — Sabu 
Gheorghe. 

BRAILA. — Boär Simon. 

CRAIOVA. — Aurel şi Jean Dumi- 
trescu Goiceanu, Herman Şternberg, Di- 
anu I. Traian, F. Waitman, Villa G. 
Popescu, Puţureanu P. Corneliu, Mie- 
lu C. Theodorescu, Medi şi Bébé Rit- 
cher, Angelescu I. Constantin, Iones- 
cu S. Gheorghe, Marcu S. Iantu, Bică 
Pisosky, lonestu E. Alexandru, Ange- 
lescu 'jeana, Dumitrescu Petre, Ioan 
V. Sgana, Nela .Pirici, şi Petre Văcuţ, 
Tischler A. Marcel, Pretorian F. loan, 
Rădulescu M., Săvulescu Vasile, Iie- 
scu Cé Mihăilă D. Constantin, Cons- 


tanta şi Ionel Enescu, Dobrin G: Flo- 


rea. 

CONSTANŢA. — Bottea Magda, Rä- 
peanu R. Ioan, Sorin A. Beiu, Atana- 
siu Gheorghe. 

CORABIA. — Romulus Marcu, M: 
Stănescu, 
CEADAR-LUNGA. — Flomin Ana, 
Sihman Ruvin. 

CAMPINA. — Nicuşor Slavu şi Mi- 
oara Slavu, Const. P. Horgea. 

CHIŞINAU. — Theodor Stelian. 

CLUJ. — Magda Ovidiu. 

FOCŞANI. — Ovidiu Rădulescu. 

GALAŢI. — Radu P. Iuster, Marcel 
Veintraub, Virgil C. Damian, Moise 
Messianu Foebus. í 

GIURGIU. — Plutonier Const. Bu- 
libaşa, Dragomir I. Ion. 

IAŞI. — Nagher C. 
ñ. David. 

ISERLIA (Cetatea A'bă). — Idgi- 
lova Maria. 

OLTENIŢA. — 
G. N. Enciulescul. 

PARLIŢI (ujd. Bă'ți). — Gonciariu 
Serghe, Iancu Igarie. 

PLOEŞTI. — Dumitru C. Ionescu. 

PETRIOLUL DE JOS. — Todea C. 
Ioan. 

PITEŞTI. — Zoe Stoenescu. 

R.-VALCEA. — Adrian I. Novac, Va- 
sile C. Ioan, Ştefan şi Zoica Th. I- 
liescu. 

RENI. — A. Bacalov. 

SIGHETUL MARMAŢIEI. — Jurca 
Corneliu, Rugea Alexandru, Rugea I- 


oan. 
SINAIA. — Grigorina Bodnariu: 


Anton, lencu 


Lenuţa Niculescu, 


SULINA. — Garbi P. Haralambie. 
SIGHIȘOARA. — Tiberiu Dan. 
SICHIRLICHITAI. — Marcu Mot- 
niac. 


SLATINA. — Cornelia Săvulescu. 

SEBEŞUL-SASESC. — Hreblay Su- 
ciu Coloman. 

TIMIŞOARA. — Andreescu Alexan- 
SÉ Mircea David, Popovici Tibe- 
riw 

TULCEA: — Nicolae E. Popp, A. 
Paraschiv. 

Eed — Tier Alexan- 
ru 


TURDA. — Vlad Moldovan. 

TECUCI. — Şleghel Aurel. 

T.-MAGURELE. — Andrei G. An- 
dreescu. 

TG.JIU. — Ticuţă Pleşoianu. 

TARGOVIŞTEA. — Vasile G. Nica. 

ZIMNICEA. — Crăciunescu loan; 


Au deslegat câte două jocuri ur- 
mătorii cititori din : 


CAPITALA 


Vlăduţescu Gheorghe, Filip Rēbiño- 
vici, Elsa Glasberg, Cappon M. Silviu, 


Dan Haritonovici, Georgescu Z., Gols 
denberg qiliy şi Edouard, Ione! A- 
nastasiu, Vasile C. Bá:tátescu, Eugenia 
Amuday, Edu G. Dumitru, Fany Za- 
haria, Manilescu Petre, Domolescu Chi- 
riaca, Toni Pesak, Estera Santelii, Pa 
ul Lăpuşneanu, Soviani M. Sofia, Io- 
nel Popu, Fitzig Leonard, Manu L 
Ion, Aurel V. Negrea, Victor A. Cons- 
tantinidi, Petre N. Lupea; Agapin L 
Mircea, Levy Pierre şi Marcel, Haw 
Her Tudorel, Dinu Albu'escu; Carmena 
Ştefănescu (Herăstrău), Alexandru 
Schdatz, Abramovici Moritz, Ciovei Ma 
ria 'Stoica C. Lucia, Călinescu G. loan 
Georgette Tocilescu, Marcel Grunberg, 
Artur Grunberg, Marcus Ignatz, Zla- 
te F. Ioan, Penhes Carmina, M. Biu- 
menthal Grigoriu Nina, Firica Lăpuş- 
neenu, Ni-ulae Tecu es u, Amelie Cohn 
Ionescu F. Maria, Alexandru Lăpuş- 
neanu, Nelu Spirescu, Sobe Iulius; 
Mioara Lăpuşicanu, Laurenţiu Lăpuşe 
neanu, Onu şi Ničü L Constantinescu, 
Puica Comnen şi Valeria Oprescu, [o 
sef I. Sibalis, Călin Ţânţăreanu, Sobe 
Pino, Bombonel Ttandalirescu, Ionel 
C. Petrescu, Tică Kamilinschi Iosef 
Marcus, Gigi Răpeanu. 


PROVINCIE 


BUZAU. — Valeriu, Ioan, Aurelian, 
Constantin, Coriolan şi Alexandrina 
Drăgoiu, Tilu, Constanţa, George, şi 
Marieta Petrescu, Gigi Popescu, Eca- 
terina Nicu Grigoriu, Marinescu A. 


“Corneliu, Eugenia şi Puiu Pavelescu, 


Matilda Antonescu. 

BRAILA. — Panaghackis Traolos, 
Panait Mavrokefalos, Eena S. Papa- 
dopol, Măniţă P. Ionel, Popescu R. 


' Tudor, M. Orenştein, Micuța, Nicu şi 


Cocuţa, Hasraş, Lili Aibescu. 

BAZARGIC. — Gheorghe Petcoff, 
Orfanul Imas Volodia, Hanganu Sie: 
fan, Rădulescu Aurel, Mihai D. lon, 
Darail Steəfanof, Alexandru Cojan, 

BRAŞOV. — Chiriacescu Ortansa: 

BOTOŞANI. — Petrescu Al:xandru, 
Beca Davidovici, Irinel Caplan, Ale- 
xandru Kindler. 

BALŢI. — Cosma Nicolaie, 
mon Breiman: 

BACAU. — Lonciu Brill, Coca Da- 
vidovici. i 

BRESNIȚA. (Mehedinţi). — Mircea 
şi Boboc I. Leon. 

BOLGRAD. — Galic Buruianu 

BUCECEA. — Sami Bercovici. 

CRAIOVA. — Bârboianu C. Nicolaie 
Băbearu T. Paul, Săvulescu Vasile, 
Vasilescu D. loan, Mişu Popilian, E- 
liana Popilian, F. Țoculescu, Jean 
Schechter Victor Raşculoscu, Pisoski 
Dumitru, Gica şi Veta Moldoveanu, 
Cazangiu M. Dumitru, 


p. L 
George, Eugeniu Stark, illu Zell; 


Solo- 


PAG. 16. 


Mărculescu Scariat, Grigore T. Coră- 


ciu, Radu Pleşia, Dumitrescu I~ Pe- 
tre, Creangă Ştefan, Mihăilă Nicolaie, 
Toma -lliescu, Lucreția- Dăscă'escu, Bo- 
boc I. Constantin, Doug Marinescu, 
CONSTANȚA. — Stănesm Hara 'am- 
bie, Mircea . Pergescu, Tănăsescu G. 
Mihail, Belu „Nicolaie, Vasile A. Ma- 
vrodin, Actis Benalda. d 
CLUJ. — Petre P. Manolache, Theo- 
dor Manolache, Bure Ştefănescu Gcan- 
a. 
SC HIŞINAU. — V. Dudkovski, Bo- 
ris Aronov, Boris I. Caminer, V. Cu- 
linski, Ciobanu Simion, Gotcà Mihai, 
Gotcă Pavel. ei 
CEADAR-LUNGA. — Chiseev Vasile 
N. Kuperman, Bălan Mihail, Culev, A. 
F., Neaga Alexandru. 
CETATEA ALBA. — Anatoli Ivan 


leco,” Florica Puica Gross, Nico'au V. 


° Alexandru. ` 


FALEŞTI (Bă ţi). — G. Fichman. 

FRUMOASA (Teleorman): — Mitai 
Ivănescu. il EN i 
: GALAȚI.: — Schwartz Baruch, Bul- 


.garov M. . Viadimir,. Avram Carcevski 


Schvartzman Beniamin, M. G. Ciun- 
tu, Viorica şi Silvia Haralamb, Palade 
huxanca, Paady Cicerone, B. Sch- 
wartz, Toader Petrescu zis Toader Gă- 
zaru, Savin I. Constantin, Constanti- 
nescu Georgică, Sabina Isersol, Mira 
Han, Palade I. Panait, D. Constantin, 
Ruxanda Panait, Stavrula şi Ecaterina 
Christoforatos. 

HOTIN. — Dumitrescu Viorica. 

IAŞI. '—. Rodica . Soutzo, Vitu Const, 
Titel. Mitru, nada „Pavloft, Vitzu-Du- 


www (ag 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


-_PAUNEŞTI: (j. Putna). — Ione 


Gagiu. 


R-SARAT. — Victor Victor, Saul ` 
„Wainer Abramovici Abram. +». 


ROMAN. — Mihu Cercez. 

RAUL VADULUI (7. R. Sărat). — 
Ştefan Mihălceşcu. . 

RENI. — Vladimir - Vântu. H 
i SIGHIŞOARA... — Gheorghiu S. Sie 
an. 1 
SULINA. — Naiman. Aronescu. 
SILISTRA. — Petre Covaciu. 
SLATINA. — Mioara Bianchi, Lut 


-oara T. Hiera. 


SOROCA. — M. Candiani. 
SINAIA. —- Lazarovici L. 
Hermine Mahel. 
. T.-SEVERIN. — Puica E. Vâlcu, Şef- 
cenco . F. Mihail, Lya Bădescu. 
TG-JIU. — Cioată I. Romulus, Vas 


Sandu, 


Ivanof. mitru, Frăţilă oria, Viţu V. Neculai, sile D: Brăete. ; 
pCETATE (Dolj). — Gicu st Lenuta TR TEE ege Cat o EMAGURELEE, — Florescu Ve 
opescu. ! , ` E $ 

CARACAL. — Emanuel Viorica. — WOSNITĂ» (Vâlcea). — Alexandru Ti TECUCI. — Viorica. Edelstein. 


CIOCANESŞTI, (Ilfov). — Dragomi- 
resou C. 

CARANSEBEŞ. — Vasilescu: 

CALARAŞI. (Ialomița). — Malvina 
Goldştein: | 

CORAD (Tecuci). — Manolache Ne- 
culai, Spătaru Ioan. . L. 

FACARAŞ. — Pavel. Nemeth, Bar- 
chev Antinian,- Avram Vasile. 


FOCŞANI. — G. Kuteleco, L. Kute- Ştefan. 


ORADIA MARE. — Victor Rusu. ` 
PLOEŞTI. — Ionescu H. Petre, Mi- 
şu Costescu, Titi 
G. Maria, Cursaru Nicolaie. 
PITEŞTI. — Lică Davidescu, Grun 
Isac, Gheorghe şi Elena: Vensang, 
Varehiev Grigore. t ¿ 
PALOS (Constanța). — Simionică D. 3. De asemeni şi numele premiantilor 


Ticu Seciureanu. . 
TVARDIŢĂ. (. Tighina); —. Dep, 


mity L 
„ZIMNICEA. — Dumitru Angelescua 


N. Petrescu, Micu 


` In numărul viitor vom - publica şi 
ceilalți deslegători. ai concursu'uj. No. 


împreună cu premiile acordate. ' 


Fetele dn Es 

De vorbă cu cititorii 
Anecdote despre regii străini. — Ni-se trimit spre 
publicare o mulţime de anecdote privitoare la unele fapte 
sau obiceiuri ale unor regi sau împărați străini. Fireşte, 
cea mai mare parte dintr'ânsele sunt traduse din căr- 
Hle de şcoa'ă franceze sau germane. Acesta e un motiv 
pentru care nu le publicăm. Dar mai e-te unul şi chiar 
mai însemnat. Micile întâmplări, faptele: mărunte de 
toate zilele ale foştiior suverani din Franţa sau Germa- 
ma îi poate interesa cel mult pe Francezi şi pe Germani. 
Pe cititorii români îi interesează mult mai mult ce a 
spus și ce a făcut un Stefan cel Mare sau un Mihai 


Viteazul, decât -Henric al 3-lea sau al 4-lea al Franţei, 


sau pu mai stiu care Frederic al Prusiei. s 

T. Grig.-Loco. — Deschide „Dimineaţa Copiilor“ No, 
10, pagina 14 si vei găsi publicată “bucata ce ne-ai 
trimis. ; : À 

Cum se scrie la plural pronumele care? — Este 
p întrebare ce ne o pune un titor. 
nostru: Mai întâiu trebue lămurit că e vorba de a se 
şti cum să se scrie pronumele relativ .care“ la 'nomina- 


tiv şi acuzativ plural, căci la genetiv şi la dativ e „căror“ 


şi aci nu poate fi discuţie. 

Spunem că. pronumele „care” e scris la plural în trei 
feluri. Unii — şi aceştia par a fi cei mai mulţi — scriu 
„cari“ pentru ambele genuri. Fx.: Lărvaţii cari..., fe- 
meile cari. Alţii scriu „cari“. când se referă la un sub- 
stantiv de genul masculin si „care“, când se referă la 
un substantiv de genul femenin. In sfârşit, alţii scriu 
numai „carer pentru amândouă genuțile. 


E greu de zis cum e mai bine. Noi însă întrebuințări. 
prima formă. Ceca ce trebue însă mai aies observat este. . 


să nu se întrebuințeze prea mult acest pronume, de 
oarece sună rău şi lungeşte' fără folos frazele- 


iată şi răspunsul, 


` Gereţi la chioșcuri şi librării: n-rul 
_„Biblioteca Tineretul A titil. y E SE 
„Fluerul năzdrăvan” 


Cuprinde minunate poveşti ruseşti traduse 
direct şi are foarte frumoase desene originale. 
Suntem siguri că cititorii vor fi încântați de 
dânsul. Un exemplar, 36 pagini, 5 lei. 


EE "ar EAA RP a Tra EE EE ORE BEA DECE DE AEZ E CDR EE) O umaq- 
Citiţi „Clopotul fermecat“ de Ali-Baba. 
Un exemplar 5 lei. 


` Cine se abonează la revistă până la 21 
lunie, participă la tragerea premiilor. 
 Bonuriie de premii se eliberează imediat. 


OE ioi 


` Fagăm pe abonaţii cărora ic-au expiray 
abonamentaio, să le reinoiască cât mai nein- 
tâsziat, ca să poată primi bonurile de premii 
poniru tragerea de ia 21 luni crt. 


Citiţi „SUFLET DE VITEJI” 


te.iereie „ADEVERUL"“ S. A. 


DIMINEATA 
Pc d LTE, 


REVISTĂ SAPTAMANALA 
DinEcron: N. BATZARIA 


miri. SL Bil 


Un cititor care nu se desparte de „Dimineaţa Copiilor“ PREŢUL 4 LEI 


. 
PAG, 2 


lată lista premiilor a căror tragere 
are loc Duminica aceasta în sala Ci- 
nematografului Clasic : 


1.—Un premiu în numerar de Lei 5000. 
2000. 
1000. 

4— » » mm nm ” D 500, 

5.—Un costum de haine marinar, după măsură, 
dela magazinul „Carmen-Sylva”, str. Lipscani No. 68. 

6.—Una ftumoasă rochiță, după măsură, de la 
magazinul „Ruleta” piața Sft. Gheorghe. 

7.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântate), 
cel mai mic gramofon pentru copii. ` 

8. -UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9.—UNA GARNITURA cu unelte de trafotaj. == 
Toate aceste Š premii sunt furnizate de casa „O: 
deon”, Calea Victoriei 79. Bucureşti. 

10—17.— OPT PREMII, pentru 8 câştigători, 
constând fiecare din câte o colecţie complectă No. 
1—52 (Anul 1) „Dimineața Copiilor” legată în 
pânză cu o ftumoasă copertă în culori. 

18.——UNA MAPA imitație piele, pentru purtat cărţi. 

19, s Sai CUTIE AQUARELE 12 tuburi şi o 
perisulă, 

20.—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
zate de către cunoscuta librărie A. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5, A : 

21—22--23.— TREI PREMII constând fiecare în 
câte patru intrări gratuite, pentru 2 petsoane, la 4 
programe diferite, la cinematografele din capitală 
sau provincie, 

24—91.—PATRU PREMII constând fiecare În 
câte trei intrări gratuite la trei programe diferite — 2 
persoane == lä cinematografele din Capitală sau 
provincie, | ' 

28—82.= CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrăti gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematogratele dia Capitală sau provincie, 

33—42,— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co- 
ionie ` parfumatë „Botot-Paris”, conţinând +4 kgr. 

2) Una sticlă apă de gură „Botot”, Paris, 

3) Una cutie praf de dinţi specială pentru copii. 

Aceste premii sunt furnizate de către contesionatul 
casei „Botot” din Paris, d-l B. Lax, str. Qtete 
lişanu, 7. < 

43—45.—TREI PREMII, 3 focuri Stroja, primele 
jocuri româneşti; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare. 

Fiecare joc este compus dintr'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către „Cultura Naţională” 
Bucureşti, Str. Paris No, 1, 


2 Lee, 2) HI ” ”> HI » 


â.— ” ” ” ” » ” 


= —— 


„DIMINEATA COPIILOR" 


46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55;—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la „Di- 
inineaţa Copiilor”. ° 

56—60.=CINC! PREMII constând fiecare din 
câte un aboñament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor”. 

61—70 — ZECE PREMII — zece cutii mari 
fiecare conţinând un asortiment de pachete din 
delicioasa ciocolată „SUCHARD”. 


Cine se abonează până Duminică, 


mai te lua ES la tragere, primind 
imediat bonurile de premii. 
OBE A 22000 —— 


De ale papagaliior 


Un papagal era dresat să râdă ori de câte ori îi 
ziceai: „Papagal, râde!” Insă, după ce se oprea 
din râs, îi spunea omului din faţa lui: „Prost mai 
eşti! Mai tăcut să râd!” 

Un negustor de sticlărie ţinea în prăvălie un pa» 
pagal. Papagalul acesta, de câte ori vedea că vreun 
client răstoarnă ori sparge vr'un obiect de sticlă, îi 
striga: „Nătângule, nici nu ştii să faci altceva!” 

Un alt papagal fusese cumpărat de un marinat 
cate tuşea înfundat şi răguşit. Papagalul imită asa 
de bine tusea = iar său, că ceilalţi matinari 
nu puteau să înțeleagă dacă tuşeşte omul sau pa- 
păgalul. 

La poarta unui otel era atârnată o colivie în care 
se găsea un papagal. Când cineva lăsa poarta des- 
chisă, papagalul striga cât îl ţineau puterile: „In: 
chide poarta l” ; 

In fiecare zi de sărbătoare înaintea unei berării 
se auzea glăsul unui alt papagal, care le striga tre- 
cătorilor: Doft, domnilor! Avem bete proaspătă." 
BEE geg 


DIRECT 


Vai, ce bucuroşi sunt astăzi, 
Nicu, Puiu şi Agata, 

Că direct de la „Suchard”, 
Li se-aduce ciocolatal,., 


Cereti la chioscumi şi librării n-rul 3 din 
„Biblioteca Tineretul“ cu titiul 


„Fluerulil năzdrăvan” 


Cuprinde minunate poveşti rusoşti traduse 
direct şi are foarte Irumoase desene vi eg: 
Suntem siguri că cititorii vor fi inoântați de 
dânsul. Un exemplar, «6 nagini, 5 lei, 


EENS 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


Seman n ae eee 
— F 


DIMINEATA CO iLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCURESTI, — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI | 
ŞASE LUNI 90 , 
21 IUNIE 1925 


Dá TU 


Un drumet cu o înfăţişare serioasă iniră odată 
într'o cârciumă singuratică, ţinută de o văduvă şi 
cu fiul ei, un băiat de 14 ani. Obrajii drumeţu- 
lui aveau culoarea cenuşei, iar îmbrăcămintea lui 
era ca pământul proaspăt de pe mormânt. In mână 
purta un băj făcut dintr'un lemn tare şi de o culoare 
închisă. Băţul acesta îl puse întrun colț al odăici 
în care-nu se găsea altcineva decât femeia cea vă- 
duvă şi fiul ei. 

După aceea, drumeţul cel posomorât ceru ceva 
de ale mâncărei şi femeia eşi să-i aducă. Băiatul 
începu să se nite la băţul drumeţului, mai întâiu 
cu curiozitate, apoi cu ochi de lăcomie. Pe mânerul 
bățului strălucea puternic o cruce făcută din cuie de 
argint. 

Crucea şi băţul îl ispitiră aşa de tare pe băiat, 
încât folosind un moment când străinul se uita pe 
fereastră, luă băţul şi-l ascunse în cutia ceasor- 
nicului de părete. 

După isprava aceasta, ieşi el însuşi pe furiş din 
odaie, A 

Cam pe înserate, drumețul cel străin se sculă 
să plece mai departe. Văzând însă că băţul nu mai 
e în colțul unde îl pusese, îi zise femeiei cu o voce 
întunecată : 
noroc aceluia care mi l-a luat!” 

Femeia bănui că -hoțul ar fi băiatul ei. De aceia, 
eşi să-l caute şi-l chemă de mai multe ori, băiatul 
însă nu răspunse şi nici nu se mişcă din ascunză- 
toarea sa. Ruşinată, cârciumăreasa îi aduse dru- 
meţului un alt baston şi-i zise: „E bastonul răpo- 
satului meu bărbat. Ia-l deocamdată şi dacă se gä- 
seşte al. d-tale, îl schimbi din nou la întoarcere”. 

A doua zi era o zi de Vineri, Băiatul deschise 
cutia ceasornicului de părete unde ascunsese -băţul 
furat şi începu să se uite cu bucurie la crucea 
ale cărei cuie de argint străluceau mai puternic decât 
diamantul. Dar iată că băţul care la atingere era 


„Să ştii că băţul meu nu aduce nici un 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscisele nepublicate nu se inapolază 


= 


IL UMBLĂÂTOR 


după Beohstein 
rece ca ghiaţa, sări dela locul său, se duse in mâna 


băiatului şi-l sili pe acesta să meargă, să meargă 
într'una, fără să se oprească o clipă, să SS Ve Eet 
parte, peste văi si peste câmpii. s 


Fiorii morții îl Weder: pe sărmanul w In- 
cotro îl ducea bățul? Nu putea să-şi dea seamă, 
Trebuia doar să meargă mereu, fără sà: stea, fără 
să se odihnească, 

In sfârsit, când ziua începu să se ingâne cu noap<, 


d 


r.1G. 4 


fea, iată că băţul îl aduse din nou acasă. I! aduse 
frânt, mort de oboseală. Băiatul căzu leşinat la 
pământ, iar băţul se duse singur în cutia ceasor- 
nicului de părete. 

O săptămână băţul stătu liniştit, dar în Vine- 
rea următoare băiatul se pomeni din nou cu dânsul 
în mână şi fu silit să o-pornească din nou la drum, 


umblând toată ziua şi întorcându-se acasă mai mult ~ 


mort decât viu. Şi aşa a trebuit să facă în fiecare 
Vineri. f 

După sfatul maică-sei, băiatul se duse intr'o zi 
la o cârciumă dintr'alt sat şi după ce gustă ceva, 
eşi fără să-şi ia băţul. Dar abia se depărtase, că se 
şi pomeni cu dânsul în mână. 

Altă dată îl aruncă într'un râu, dar când se în- 
toarse acasă, băţul era la locul lui din cutia cea- 
sornicului de părete. Cutia aceasta fu bătută cu cuie, 
Când veni însă ziua de Vineri, băţul eşi dintr'însa 
şi-l sili pe băiat să meargă, să meargă fără înce- 
tare. 

Se încercă să-l spargă în bucăţi, dar se rupse 
toporul, băţul rămase însă întreg. H aruncă şi în 
foc, dar totul fu în zadar. Băţul nu arse. 

Şi în fiecare Vineri băiatul trebuia să meargă să 
meargă necontenit. Ti se istoviseră puterile şi în- 
cepuse să-i sece izvorul vieţii. Semăna unui moşneag 
gârbov şi la faţă era de culoare pământie. Cu toate 
acestea, sărmanul de el a trebuit să meargă 52 de 
Vineri la rând. Doar atâta că pe măsură ce tre- 
cea vremea, băţul devenea mai milostiv şi-l du- 
- cea pe un drum din ce în ce mai scurt. Totuş, băiatul 
gra încredințat că e aproape să-i sune ceasul morţii. 

lată însă că în noaptea din spre a 53-a Vineri 
băiatul văzu visul următor: Băţul eşi din cutia cea- 
sornicului şi venind lângă patul lui, îi grăi zi- 
cându-i: „Băiote, eu sunt un bát foarte bătrân. Cu 
mine a trecut patriarhul Iacob peste râul Iordan. 
Eu am stat în mâna lui Moise, când Moise a vor- 
bi: cu Dumnezeu st mam prefăcut în şarpe şi după 
aceea din nou în băț. Am stat şi în mâna lui Avram, 
fratele lui Moise, şi prefăcându-mă din nou în şarpe, 
am înghiţit şerpii vrăjitorilor lui Faraon. Iarăşi mia 


luat Moise în mâna sa şi a despărţit cu mine Marea ` 


Roşie. De două ori Moise a lovit cu mine stânca 
pustiului şi din stâncă a ţâşnit apă şi au băut po- 
tolindu-şi setea şi 'oamenii şi vitele. Tu nu poţi pri- 
cepe cine e stăpânul menu de astăzi. Tu, băete, ai 
săvârşit un mare păcat, furându-mă dela bietul dru- 
met şi lipsindu-l pe acesta de sprijinul său. De a- 
ceea a trebuit să te chinueşti umblând prin văile 
întunecoase şi să guşti amarul vieţii. Acum însă 
Domnul Dumnezeu îţi va odihni sufletul şi te va 
duce pe drumul cel drept”. 

După ce băţul a verbit în felul acesta, băiatului îi 
se păru că e-înconjurat şi umbrit de aripi de îngeri. 
Nu mai simţia nici o oboseală. Adormi uşor şi se 
sculă teafăr şi zdravăn, Şi iată că se lumină de zi, 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


era o zi de Vinerea sfântă. Băţul nu se mişcă dela 
locul său. S 

Iar spre seară uşa odăiei dela cârciumă se des- 
chise şi un drumeţ înalt. şi întunecat la faţă intră 
zicând: „Pace vouă!” Băiatul şi maică-sa fură cu- 


prinşi de fiori de spaimă, recunoscând în noul venit 
pe stăpânul băţului. Şi se deschise cutia ceasornicului 
de perete, băţul sări afară şi se duse drept în mâna 
drumeţului. In întunerecul serii crucea de pe mâne- 
rul păţului strălucea, luminând încăperea. Drume- 
tul zise încă odată: „Pace vouă!” şi se duse, cău- 
tându-şi înainte de drum. In sufletul mamei şi al 
băiatului se aşternu o pace sfântă, făcând să piară 
orice necaz şi durere. 
j I Prelucrare de Ali-Baba 


Numărul şi greutatea ouălor de găină 


Multă lume crede că găinile cu atât cu cât 
sunt mai bătrâne, cu atâta fac mai multe ouă. S'au 
făcut însă cercetări şi s'a dovedit contrariul. Aşa, 
în primul an, zece găini au făcut în total 1150 
de ouă, în anul al doilea 800, iar în al treilea 570, 
în al patrulea 265, în al cincilea 156, iar în al 
şaselea numai 83. 

In schimb, cu cât o găină face mai puţine ouă, 


cu atâta ouăle sunt- mai mari şi mai grele. Aşa ` 


ouăle făcute în primul an, cântăreau unul peste 
altul 45 de grame fiecare, în al doilea an 59 de 
grame, iar în al treilea an 65 de grame îiecare, 


< Kgl 


w =» 


> 


„DIMINEAȚA COPIILOR”? ia it e  " ie % 


FLUTURELE; Viteaz mai ești, dacă ai ajuns să te sperii și de fluturi! 


w T a —— —O . T a e M 
Ce nu putea să ştie Eu fug de tine şi tu de mine. 
Bebe e mare amator de jocul cu mingea. Gea- ; KC äis? 
mul dela intrare, când e veselia mai mare, se pre- dia 
face în ţăndări. Zgomot, îngrijorare, urecheală. Cine-l ia, nu-i cunoaşte, cine-l cunoaşte, nu-l iz, 


Bebe (protestând). — E ne mai pomenit! Eu am 
(p ) P "Tëip/ mung) 


lovit mingea în perete, dar cà deacolo are să sară 
tocmai în geam... nu puteam să ştiul.. Trimise de Didică Marinescu. invăţ.-Negraşi Argeş 
N Spic —— penae GOET SE EDO en 


FAG. Ü 


Tudorel e rău din fire, 
Dar viteaz minune mare — 
El când este "mn toane bune 
Duce casa în spinare., 


i să vezi cum; într'o seară 
a 'mbiat bunica dulce 

- S'o ajute că-i vădană, 

Şi la ea chiar să se culce. 


— Du-te mamă 'nchide vaca 
Şi mai dăi nutreţ o leacă, 
Ah! dalnica de tuse 
Cât de-afurisit mă 'nneacăi 


Tudorel se duse vesel 
Fredonând ceva din gură; 
Dar deodată se opreşte — 
Ce luceste asa la șură? , 


Cum am spus “(Qami pune 
Mâna pe o furcă lungă i 
Şi vedenia cuminte 

Prinde frate să mi-o 'mpungă 


Miau, miau, miau, răcneşte Ghijt 
Motănelul „codişoară”, 

Dar degeaba, furiosul 

Il loveşte şi °l omoară, 


După ce-a făcut isprava 
Incântat de-a lui izbândă, 

Ia motanul si) aşează 

Ca să crezi că-i tot la pândă, 


. Şi a doua zi bunica 

Cum se scoală: Ghiţă, Ghiţă? - 
N'o fi fost mai tare Doamne 
Vr'un guzgan ca să te 'nghiţă! 


$: D strigă necăjită, 

zw când tusea o 'ntretae. 
— Uite voinicelul mamii 
Cum pândeşte dârz la pae! 


Dar ce! oare nu m'aude, 
Botul lui e plin de sângele 
Şi pe chipul bunei noastre 
Două lacrimi se prelinge. 


— Asta Tudor mi-a făcut-o 
Dar îl ert că-i vrednic mare. 
El când este 'n toane bune 
Duce casa în spinare, 
' Gristian Sârbu 


~ „DIMINEAȚA COPIILOR? 


ISPRAVA LUI TUDOREL reciau kel bun 


după Voltaire 
Un negustor din Babilon, cetate vestită, 


care azi nu mai este, murise în tara Indiilor. ` 


Lăsase ca moştenitori pe cei doi fii ai săi, 
împărțindu-le averea la fel, după ce mări- 
tase şi pe sora lor. Mai lăsă și un dar de 
treizeci mii de galbeni de aur aceluia din cei 
doi fii care îl va iubi mai mult, 

Fiul cel mai mare îi ridică un monument 
frumos, iar cel mic mări, cu o parte din 
moştenirea sa, zestrea surorei, 

Toţi ziceau: „Fiul cel mare a iubit pe ta- 


täl său, iar cel mic pe sora sa. Fireşte că cei- 


treizeci mii galbeni de aur vor fi ai celw 
mare“, 

Atunci îi chemă judecătorul cetăţii, unul 
după altul, şi le zise: 

— Tatăl vostru n'a murit, va veni din nou 
la Babilon, 

. —Slavă ţie Doamne ! — răspunse tiul 
cel mare, dar i-am clădit un monument care 
mă coslă prea scump. 

Judecătorul zise acelaș lucru şi fiului ce- 
lui mic: 

— Slavă De Doamne! — răspunse ace- 
sta — "i voiu da înapoi tatălui meu tot ce 
mi-a dat, şi-l voiu ruga să lase ceeace i-am 


dat eu surorei mele. 


— Nu vei da nimic—spuse judecătorul— 
ci vei mai lua si cei treizeci mii de galbeni 
de aur, că tu ai iubit, în adevăr, mai mult 
pe tatăl tău! 


Traducere de Andrei Popescu, invăţVispeşti 


PE | 


SR 8 


OR 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


= PAG, 2 


Din mitologia veche 
Laomedon care nu și-a ţinut cuvântul 


Acest Laomedon era un rege care a domnit acum 
câteva mii de ani in vestita şi mai târziu nenoro- 
cita cetate Troia din Asia Mică. Isi dădu silinţele 
ca să înfrumuseţeze cât mai mult capitala sa, fä- 
când palate, grădini publice şi fântâni, iar ca să o 
apere de duşmani construi de jur împrejurul ei zi- 
duri înalte şi groase. 

In privinţa acestor ziduri, popoarele din vechime 
credeau — bineînţeles, greşit — în nişte lucruri 
pe cari nu e rău să le spunem pe scurt. Anume, 
Laomedon s'ar fi învoit cu Apolo, zeul soarelui, şi 
cu Poseidon sau Neptun, zeul mărilor, ca aceştia 
doi să clădească zidurile Troiei în schimbul unei 
mari sume de bani. Laomedon însă nu se Dnu 
de cuvânt şi nu vroi să le plătească, după ce ter- 
minară lucrarea, 


DA 
e 


Zeii se supărară şi trimiseră două rele mari asu- 
əra cetăţii: Apolo trimise ciuma, iar Neptun slobozi 
ipele mării, ca să inunde şi să înece Troia şi toţi 
ocuitorii ei. Troienii se scăpară de ciumă mai uşor, 
a fost-însă mult mai greu să-l împace pe Neptun, 
sare nu consimţi să-şi retragă apele şi să cruţe 
xetaica decât numai dacă Laomedon o leagă pe 
iică-sa Heisona de o stâncă la ţărmul mării şi o 
lasă acolo, ca să fin mâncată de un monstru ce locuia 
in fundul mării 


Vrând nc: nd, Laomedon fu nevoit să facă a- 
ceastă jertfă. Neptun îşi retrase apele, însă tocmai 
în clipa când monstrul se pregătea să se arunce a- 
supra Hesionei şi să o sfâşie, iată că apăru pe 
neaşteptate Ercule, cel mai viteaz şi mai puternic 
din timpurile vechi. Cu câteva lovituri de măciucă, 
Ercule îl omori pe monstru şi o scăpă pe Heisona ` 
dela moarte. 

Insă, Laomedon îl înşelă şi pe dânsul. După ce ii 

- tăgăduise şi chiar se jurase că-i va da ca plată 
doi cai nemuritori și cari mergeau pe apă, dacă q 
scapă pe Hesiona din ghiarele monstrului de mare, 
acum nu mai vroia să se ţină de cuvânt. 

Ercule părăsi înfuriat Troia. După câtăva vreme, 
însoţit şi de Telamon, regele Salaminei, se întoarse 
din nou în fruntea unei oştiri cu cari vroia să poarte 
războiu împotriva lui Laomedon. 

In adevăr, Ercule, izbind cu măciuca sa, făcu o 
spărtură în zidurile Troiei, intră în cetate şi omori 
o mulţime de Troieni, pe alţii făcându-i prizonieri. 

Nu scăpă nici regele Laomedon, cu toate că acum 
îi promitea să-i dea şi cai şi orice ar fi cerut Ercule. 
Ercule nu-l mai crezu pe cuvânt, ci-l lovi în cap cr - 
măciuca şi-l culcă mort la pământ, 

Cât despre Hesiona, ea fu dată de nevastă re- 
gelui Telamon, care îl aiutase pe Ercule să-i biru- 


iască pe Troeni. 


De vorbă cu Lucisor... 


LR. Terim 


— „Surioară Luci, de ce iti plac florile? 

De ce, acum iarna, le admiri culorile 

Pe album sau poze? Iti plac ţie pozele 

Fiindcă îţi arată: crinii, macii, rozele?”... 

— „Da. Fiindcă pe poze nu au să se scuture. 

Şi dacă vreo floare va purta vreun fluture, 

Nu va veni vântul să-l alunge repede 

Si nici ploaia rece de-acolo să-l lepede... 

— „Surioară Luci, pentru ce păpuşile, 

Ce ţi le dă ţie, drept cadou, mătuşile, 

Nu vorbesc şi ele, cum vorbim noi oamenii? . 

Nu cer de mâncare cum cerem când foame-ni-i''? 

— „Ba vorbesc, dar numai mie, căci micuţele 

Şi de-ar vorbi tare, de-ar striga, cocuţele, 

N'ai văzut cum mama când o rog bomboanele 

Să le dea lor nu vrea? N'ai văzut? Sărmanele!”... 
Toma Rădulescu Greng 


e — — —————— ae o 


AG, $ 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Sosoiu Sosolici lui Mitu Mitisor 


Dragă, Mişu Mițişor, 

Zi:. „Trăiască. Chimişor ! 
Cine este vrei să ştii? 

Cel mai drag dintre copii 
Chimişor al meu iubit 
Care'mi fuse hărăzit 

Ca să-l nasc copil unic, 
Nu- mă plâng, nu zic nimic, 
Că-i frumos, nevoie mare 
Şi pereche 'n lume mare. 

E destul că-i un pisoi 
Care-i fiul lui Sosoi. 

Şi-l iubesc cu toţi din casă, 
Unu-l ia când altu-l lasă. 


Vor cu- toţi a-l mângăia 
Zău de nu s'ar deochia, 


Doar Moş Nae când şi câng 
Din sprâncene încrunţind, 
„Fii cuminte, mài Sosoi, 
Că rămâi fär’ de pisoi. 

Vezi dar, noaptea nu veni 
Şi din somn nu mă trezi, 
Să-mi aduci pe Chim în pat 
Zău, să ştii cam să te bat, 


-+ Iar‘ pe-al tău, Chim Cigar 


` Tl asvârlu şi-l. omor.” 

“iar Moş Nae aşa glumneşte; 
Dar” nu ştii cât mă iubeşte 
Şi pe mine şi pe Chim, 


e J 


`f 


Si cu toate că-l. trezim 

El ne mângâie, ne pupă, 

Imi dă carne şi-mi dă supă 
Câte-odată doar mă ceartă, 
Dar de grije mult imi poartă. 
Deci, sunt mamă fericită 


Râsgăiată şi iubită. 
Bin limba pistou soð die Iros Nae 


La şcoală. ` 
Profesorul. Qui Ştefănescu care caută pe “hartă, 
- Ce cauţi acolo, Ştetânescule? 


Ștefănescu. — Caut pe tatăl meu, căci e la Viena. 
Trimisă de Migu Glinterg-iaşi 
* k * 


— „Popescu mi-a spus sà-i scriu si-a uitat sà-ml 
pa adresa”, 


D „Scrie-i să-ți trimită adresa”. 
Trimisă da lamel K. Rimzezrăiia 


Li 


"oaan AR “pr op 


— 


R 


ee £ ei | 
„DIMINEAȚA COPIILOR» ra : 


LEE DEEE saa E 


EJ e geg. 
HAPLEA ÎȘI CERE|FROSEI IERTARE 


„Prost îmi merse“ "si zice Haplea, 3 
„Astăzi ce e? Marţi e oare? 
Ba e Vineri, zi sfințită... 

la să fac eu cea mâncare.“ 


DNA set 


. „Mai răbdaţi, le strigă Haplea. 
Pân' diseară nu muriți t...“ 

Dar ce-i asta ? Cine-l trage? 

Cum se 'nalţă ia priviți. 


Apa fierbe, `n grajd rásuná 
Jalnic muget de vitel, 

lacă sbiară şi Urechilă, 
Că-i flămând, sărman de el. 


TE 


"` 
4. „Piei, Satano!“ strigă bietul, 


Insă 'n coş e ridicat, 


5. De pe-acopetişul casei 


6. Ea mugește, Haplea ţipă, 
i Vaca lunecase jos Până seara-au stat asa, 
Capu `n jos drept în căldare... Şi căzând pe Haplea-l trase, ° Când din câmp veni Frosins 
Oare ştiţi ce s'a 'ntâmplat? Haplea cei nenorocos. 


Căci de foame ea murea. 


Ë sama KS cen? 


ede vaca, se crucește 


8. Cum es 


m 


eg š i it-a, vai dânsu . Bai i i iertare: 

š frânghia teip 'ndată, Da de-atuncea s'a jurat > ° pa doia E 
ar, * groază! cade Hapíes ici pe Frosa sà n'o cene bk âțania-mi tăzi 

Drept cu capul în găleată. Nici să steie supărat. Dar pățania-mi de astăz 


Pe deplin m'a cumintit.* 


/ 


PAG. 10 


Drăguţul de Tom 


Tom face parte din rasa câinilor numiţi „dog”, 
câini frumoşi, mari şi cât se poate de cuminţi şi 
credincioşi. Câini ca Tom ajung până la o înăl- 
jime de aproape un metru şi cântăresc vre-o 60 
de chilograme. Sunt foarte puternici şi nu ştiu ce e 
frica. Se găsesc mai ales în ţările dela Nordul Eu- 
ropei şi sunt întrebuinţaţi ca admirabili câini de 

ază 


Cat despre Tom, iată ce spune stăpânul său care 
locuia afară la ţară: 


„Odată am fost atacat de un taur turbat. Tom se 
aruncă asupra lui, îi înfipse colții în ceafă şi in- 
cepu să-l muşte. Taurul. se sperie şi când Tom îi 
dete drumul, fugi fără să se mai gândească să 
mai atace din nou. 

„Alta. Odată aveam de făcut cu trenul o călă- 
torie în care hoțărisem să-l iau şi pe Tom. Am co- 
mandat să-i facă o cuşcă din scânduri cât mai groase 
şi solide, Meșterul care a făcut-o, m'a asigurat că 
e aşa de solidă, încât am putea transporta şi tigri 
intr'insa. Insă, când Pam închis pe Tom, o făcu 
numaidecât in bucăţi. 

„Şi dacă aţi ști cât era de bun, înţelept şi şiret 
Tom al nostru! Tom, bunăoară, nu putea să vadă oa- 
meni certându-se, Când auzea aşa ceva, se băga 
printre cei cari se certau, le arăta de câteva ori colții 
şi-i făcea să se astâmpere. 

„La treburile din casă Tom ajuta ca şi când mar 
fi fost câine. Dacă se îmbolnăvea cineva în casă, 
Tom nu se mai mişca dela căpătâiul bolnavului. 

„Tom era şi un mare glumeţ. Când fetele melc 
coseau sau împleteau ceva, Tom de obiceiu se in- 
vârtea pe lângă dânsele. Dacă din întâmplare cădea 
ceva jos, un ciorap, o bucată de pânză, un mosorel, 
Tom lua pe furiş obiectul căzut în gură şi după a- 
ceea stătea foarte cuminte. Fetele incepeau să sç 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


supere şi să caute, Tom însă se făcea că nici us- 
turoiu n'a mâncat, nici gura nu-i miroase. I! scotea 
din gură lucrul ascuns numai dacă îl luai cu binele 
şi-l mângăiai. 

„Odată, pe când copiii mei căutau un obiect pe 
care Tom îl ascunsese în gură, intrai şi eu în odaie, 
Tom se apropie de mine şi întors cu spatele la co- 
pii, deschise gura, îmi arătă obiectul ascuns, după 
aceea închise din nou gura şi începu să se uite dră- 
cos la fète. Acestea pricepură cum stă lucrul şi mân- 
găindu-l pe Tom, îi ziseră cu blândeţe: „Tom, tu 
l-ai ascuns, dar scoate-l acuma!” 

Tom deschise gura şi-i dete drumul obiectului a- 
scuns, 


=, 
Q 


Toti abonaţii si cititorii noștri sunt 
invitati sà ia parte la 


Tragerea marilor premii 


precum și la 


Serharea cu pronram cultural si artistic 


cari vor avea loc DUMINICA 21 
IUNIE crt. ora 9. dim. în marea sală a 


CINEMATOGRAFULUI CLASIC 
din Bulevardul Elisabeta. 


Vor fi frumoase surprize 


INTRAREA ABSOLUT LIBERA 


Discurs savant 


Bebe e un sfert de om savant. Totul face cu ju- 
decată. 

La masă, găseşte pisica în farfuria cu supă de pre- 
peliţe. 

— Dobitoaca asta sunt sigur, are să mănânce 
până i se apleacă. Să ne gândim în grabă, cum 
putem scăpa de ea mai repede: dacă o iau cu mâha 
sunt sigur că mă zgârie. Dacă-i dau o palmă, răs- 
toarnă farfuria. Dacă o chem, nu vine. De bună voe 
nu pleacă: rămâne să o silesc, 

Bun! 

Mă duc să aduc un baston să o ridic în sus, să 
desleg toate! 

Când se "'ntoarse, pisica isprăvise de mâncat. 

* ** 


Mama: Lenuto, te-ai spălat? » 
Lenuța: Da, mămico, încă de eri. š 

f Trimisă de Maria D.eruvici-LOCO 
 — Í 


I 


BW? ib “ 


Zéi 


ww x 


N: 


€ 
D ” D 
es 


DIMINEAŢA COPIILOR" 


ALINA IN ŢARA MINUNILOR 


"3, — Din ctudăţenii in ciudăţenii şi mai mari 


— „Să-mi placă pisicile!” strigă şoarecele cu o 
poce ascuţită şi aprinsă. 

— „Dar, d-tale în locul meu, ti-ar place soa- 
recii? i 
— Se prea poate că nu”, zise Alina, cu un aer 
impăciuitor; „Te rog, nu te supăra pentru atâta 
lucru. Şi cu toate acestea aş dori să ţi-arăt mica 
mea pisică, Dinah; dacă ai putea s'o vezi, cred 
că Dar plăcea pisicile. Este așa de drăguță şi 


de liniştită!" Alina, înnotând p'aici, pe colea, în 
baltă, - continua sà vorbească, mai mult pentru ea 
insăşi; s'o auzi numai cum toarce frumuşel lângă 
foc, lingându-şi labele şi spălându-se pe obraz; o 
Hinţă așa de dulce, de răsfăţată şi așa de înde- 
mânatecă de prins şoareci. 

— Oh! te rog, iartă-mă”, strigă din nou Alina, 
tăci, de data aceasta, şoarecele, sbârlindu-se în în- 
tregime, ea era sigură de tot, că într'adevăr îl jig- 
nise. „Dacă îţi face plăcere, să nu mai vorbim despre 
acest lucru. 

— De sigur, nu! strigă şoarecele, care tremura 
până în vârful coadei. „Fiindcă niciodată nu mi-a 
plăcut un asemenea subiect! Familia noastră a urit 
întotdeauna pisicile, — făpturi murdare, ticăloase 
şi josnice! Nici să nu mai aud de numele lor. 

— „De sigur, că nu voiu mai vorbi de ele”, zise 
Alina, grăbindu-se să schimbe vorba. 


„Dar câinii vă plac?” Şoarecele n’a răspuns de 
loc, aşa că Alina continuă cu aprindere. „Este lângă 
casa noastră un câine aşa de drăguţ, în cât aş 
vrea să ţi-l arăt. Un căţel Dachs, foarte vioiu, cu 
părul tuns şi foarte strălucitor! Când i se aruncă 
ceva, el o găseşte numai decât; şade frumos, pen- 
tru aşi căpăta mâncarea şi face tot felul de exerciţii. 

— Nu-mi aduc aminte de cât atât. Câinile este 
al unui moşier, care are aşa mare nevoe de el, 
în cât nu l-ar da pentru nimic în lume! el omoară 
toţi şoarecii şi.... š 

— Oh, draga mea! strigă Alina cam mâhnită. 
„Tare mi-e teamă că l-am jiguit din nou”, căci 


= PAG. TÍ 


Traducere de Tani Antoniu 


| 
şoarecele a fugit, înnotând cât putea mai iute. D 
se grăbia aşa de mult, încât ridicase o adevărată 
vijelie în baltă. 

Şi Alina îl chemă încet: 

„Şoarece, dragă! întoarce-te, nu voiu mai vorbi 
despre pisici şi câini, dacă nu-ţi plac!” La auzul 
acestor cuvinte, şoarecele înapoindu-se, se apropie 
de Alina; obrazu-i era foarte palid (de turburare, 


Se gândi Alina), şi cu o voce joasă şi tremurândă, 


îi zise: „Să mergem pe mal şi atunci am să-ți 
povestesc o întâmplare de unde vei înţelege pen- 
tru ce urăsc pisicile şi câinii”, 

“Era chiar timpul de plecare, căci balta se um- 
pluse de o mulţime de păsări şi animale cari cà 
zuseră într'insa; era un Răţoiu, un Vulturaș, uri 
Grangur şi alte vietăţi ciudate, Alina deschise dru- 
mul şi ceata întreagă înnotă spre mal. Era într'a- 
devăr o ceată, foarte ciudată, de păsări şi ani- 
male de apă, cu totul desgustătoare, cari s'au în- ` 
trunit pe ţărmul bălței de lacrămi; dar convor- 
birea lor era și mai ciudată. Mai întâiu, şoarecele, 
care părea că este ceva în mijlocul lor, încercă 
să-i usuce, povestindu-le lucrurile cele mai reci din 
istoria Angliei. Dar Alina declară că se simte mai 
udată ca oricând. Răţoiul propune organizarea 
unei alergări la întrecere. Fiecare porni când a vrut 
şi se opri când a vrut. Răţoiul a declarat că toată 
lumea a câştigat, iar Alina fu însărcinată cu îm- 
păriţrea premiilor. Din fericire, ea avea în buzu- 
nar câteva cofeturi, cari nu se înmuiaseră. Era toc- 
mai câte una pentru fiecare, mai puțin Alina. Ceata, 
însă, foarte neliniştită, a declarat că şi Alina trebuia 
să aibă un premiu. Răţoiul, văzând că fetița avea 
la dânsa un degetar, cerându-l îl oferiră ei cu mare 
alaiu, zicând: „Te rugăm să binevoieşti a primi, 
drept stimă, acest elegant degetar”. "In semn de 
aprobare, toată lumea bătu din palme. De sigur, 
Alina găsi că această e o nerozie; dar acum toata 
lumea se uscase şi începură să mănânce cofeturile, 
Şoarecele începu să povestească Alinei  întâm- 
plarea-i şi să-i explice pentru ce ura C. şi P. El 
se temea ca să spună măcar cuvintele câine şi pi- 
sică. — Alina, care a înţeles deandoaselea tot ce 
i se povestea, a jignit din nou pe şoarece. Micul 
animal, supărat, se sculă şi plecă. 

„Dacă Dinah ar fi fost aici”, zise cu voce tare 
Alina, „ea l-ar fi readus numaidecât” — Dar cine 
este Dinah”, zise Vulturaşul. Şi fetița începu să 
explice cetei că Dinah era pisica ei. „Dacă aţi ve 
dea-o cum ştie să prinză păsări!” 

Alina nu isprăvi bine vorba, când fiinţele de mai 
sus, nepărându-le de loc bine, au plecat toate, una 
după alta, lăsând pe copilă singură. D'abia ince- 


PAG. 12 = „DIMINEAȚA COPIILOR» 


puse să plângă, când Alina auzi un mers uşor de 
labe şi a crezut la un moment dat că Şoarecele 


se înapoia ca să-i povestească sfârşitul întâmplă- ' 


rei sale. 

Dar nu era altul de cât Iepurele Alb, care se 
apropia încetişor de fetiţă; el se uita cu nelinişte 
în jurul lui, ca şi cum ar fi pierdut ceva. Alina 
îl auzi, şoptindu-şi în sine: „Ducesă! Ducesa! Oh! 
picioruşelor mele! Oh, blana-mi şi mustăţile! Ea 
mă va pedepsi”. Unde le-am lăsat oare?” 

Alina ghici numaidecât că Iepurele umbla după 
evantaliu şi perechea de mănuşi şi, cu multă bună- 
voinţă începu şi dânsa să le caute; dar n'a putut 
să le găzzască nicăieri. De când Alina căzuse în 
baltă, părea că totul se schimbase; gangul cel mare, 
masa de sticlă, portiţa, nu se vedea nimic din toate 
acestea. 

Iepurele, văzând pe Alina, care căuta în toate 
părțile, o chemä cu un aer mânios, zicându-i: „dar 
ce faci acolo, Maria Ana? Dute numaideċât acasă 
de mi-adu o pereche de mănuşi şi un evantaliu; 
dar du-te numaidecât”. Alina era aşa de speriată 
încât, alergă numai decât în spre partea arătată, 
fără măcar să se încerce a-i explica greşala. 

„De sigur că m'a luat drept servitoare a lui” zise 
Alina alergând. „Se va mira când va afla cine sunt!” 
Dar bine ar îi dacă aş putea să-i duc mănuşele 
şi „.antaliul, de sigur, dacă le găsesc.” Zicând a- 
ceste. cuvinte, ea sosi lângă o căsuţă, foarte 
drăguță, pe uşa căreia se găsea o tablă străluci- 
toare de aramă, unde era săpat cuvântul: Iepure 
Alb. Alina intră fără să bată în uşe şi urcă iute 
scara, tremurând de frică ca nu cumva să întâlnească 
pe adevărata Maria Ana şi să fie dată afară pe 
uşe, înainte de-a găsi evantaiul şi mănuşile. 

„Are haz, îşi zise Alina, să serveşti pe un Ie- 
pure! Acum rândul viitor voiu servi şi pe Dinah. 

In timpul acesta Alina intră într'o cameră foarte 
mică, unde se găsea o masă şi pe ea un evantaliu 
şi câteva perechi de mănuşi albe. Ea luă evantaliul 
şi o pereche de mănuşi şi, tocmai când se pregătea 
să părăsească camera, zări lângă oglindă, o sticlă 
mică. Deşi, de data aceasta, eticheta cu cuvântul: 
„ia-mă de mă bea”, nu se găsea pe sticlă, totuşi, 
Dina, destupând-o, o duse la gură. 

„Sunt sigură că noui minuni se vor întâmpla. 
Să vedem ce e în stare să facă această sticlă. 
Cred că mă va mări din nou, căci nu sunt de 
loc mulţumită de a mă fi micşorat aşa de mult”. 

Intr'adevăr, efectul s'a produs şi chiar mai re- 
pede de cum se aştepta. Nici nu băuse măcar ju- 
mătate din sticlă, ea simţi că capul atinge de ta- 
van şi că a trebuit să se aplece ca să nu-şi rupă 
gâtul... Ea creştea într'una, aşa de mult, în cât a 
trebuit să îngenuncheze pe parchet; în curând, nu 
o mai încăpea; încercă, dar, să se culce, întinzând 
un braj, spre use, iar pe celălalt în jurul capului, 

Dar. cum ea creştea mereu, a fost nevoită să 


scoată un braţ pe fereastră, iar un picior îl vâri 
în sobă, zicând: 

„Nu pot face mai mult ca atâta. Ce se va mai 
întâmpla oare?” 

Din fericire, pentru Alina, fermecătoarea sticlă îşi 
produsese în plin efectul şi fetiţa încetă de a mai 


creşte. Totuşi, dânsa mai ales că nu prea vedea . 


cum ar putea eşi din cameră, era foarte mâhnită. 
„Era mult mai bine în casă” se gândea sărmana 
Alina, dar numai atunci când nu ai primedjia mă- 
rirei sau micşorărei şi când nu ai să asculţi de 
şoareci sau iepuri. Mai că îmi pare rău că mă 
găsesc în această vizuină; şi totuşi, această viaţă 
este foarte ciudată. 

Când citeam poveşti cu zâne îmi închipuiam că 
niciodată nu se puteau petrece asemenea lucruri, 
pe când, acum, iată-mă cufundată într'una din a- 
ceste poveşti...” 

După câteva clipe se auzi 
O voce: 

„Maria-Ana, Maria-Ana, 
adu-mi mănuşiie numai de- 
cât”. Apoi un umblet uşor 
se auzea pe scară. Alina a 
înțeles numaidecât că Iepu- 
rele o căuta pe dânsa, care 
aşa de mult a tremurat de 
frică, încât şi casa chiar s'a 
zguduit. Alina uitase că era, 
acum, de-o mie de ori mai 
mare ca iepurele şi că nu 
mai avea dece să se teamă. 

Iepurele, sosind la use, 
a vrut s'o deschiză, dar nu 
i-a fost cu putinţă, deoa- 
rece braţul Alinei o împie- 
dica de a se deschide. 

„Nu face nimic”, zise Iepurele, „voiu intra pe 
fereastră”, 


— „Să vedem”, gândi Alina, care auzind sosirea 
iepurelui. la fereastră, scoase repede mână afară, 
scuturând-o în aer. Ea nu dădu de nimic, dar, 
în schimb, se auzi un strigăt slab, urmat de o 
cădere şi o trosnitură de sticlă spartă, de unde 
ea a înţeles că Iepurele ar fi putut să cadă pe 
nişte răsaduri de castraveți sau pe altceva. Apoi ie- 
purele a întrebat cu o voce cumplită: „Dar unde 
eşti?, iar o voce, care nu se mai auzise până 
atunci, îi răspunse: „De sigur aici, unde culeg 
mere, domnule”. 

„Ah, culegi mere aici”, zise Iepurele supărat | 
„Vino de-mi ajulă să ies de aici”, (nou zgomot 
de sticlă spartă). 

„Şi acum; spune-mi, ce se vede acolo la fe 


reastră?” 
H (Va urma, 
—— 03 — — = 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG, 13 


Corbii soldatului Pantaleon 


— Poveste din America Contrală — 


Cele ce se povestesc aicea s'au petrecut in ar- 
mata Republicei Venezuela. 

— Trăiţi, domnule general! 

— Ce e, colonele? 

— Datoria mea e să vă aduc la cunoştinţă că se 
petrec în armata noastră fapte de necrezut. 

— Ci spune mai de grabă, colonele! 

— Unul din soldaţii noştri, după chinuri groaz- 
nice a scos din stomah trei corbi. 

— Trei corbi?! Colonele, eşti sigur de ceeace 
spui? 

— Da, domnule general! 

— Trei corbi! Datoria mea este să aduc imediat 
la cunoştinţa d-lui ministru cazul acesta aşa de 
ciudat. Dar i-ai văzut cu ochii tăi, colonele? 

— Nu tocmai, însă e ca şi cum i-aş fi văzut. 
Erau trei şi foarte negri, mi-a spus maiorul Epa- 
minondas. l 

— Epaminondas! Să vie numai decât la mine! 

— Maiorule, aş dori să am câteva amănunte a- 
supra celor trei corbi ce au eşit din stomahul unuia 
din soldații noştri. 

— N'au fost trei, domnule general, ci numai doi. 

— Doi sau trei, mare importanță. Chestiunea e 
de a şti dacă întradevăr lighioanele acelea erau 
corbi. 

— Cât despre asta nu încape îndoială că au fost 
corbi, 

— Ciudat, foarte ciudat! Ia povesteşte-mi cum 
Sa petrecut evenimentul acesta aşa de important? 

— lată cum: Soldatul Pantaleon, care de câteva 
ceasuri îşi simţea tot stomahul răscolit şi sfâşiat, 
a scos prin gură doi corbi. 

— L-ai văzut? š 

— Nu, domnule general, dar i-as fi putut ve- 
dea, dacă eram acolo. Faptul acesta mi-a fost ra- 
portat de căpitanul Cristofanos. 

— Bine, du-te şi spune căpitanului să vie la 
mine, 

— Căpitane, câţi corbi a scos din stomah solda- 
tul Pantaleon? 

— Un singur corb, domnule general. 

— Cum unul singur? De cine vă bateţi joc aicea? 
Mie mi-s'a vorbit de doi şi chiar de trei corbi. 

— Onoarea mă obligă să spun că n’a fost decât 


un corb. 


Totuşi corbul acesta este un eveniment foarte im- 
portant pentru care au să ne învidieze celelalte re- 
gimente. Six" ` 

— Căpitane, poate că ai dreptate. Dar spune-mi 
cum era corbul acesta? 

— Nu v'aş putea spune, d-le general, de oarece 


mie cazul mi-a fost adus la cunoștință de locote= 


nentul Titagoras. 

— Să vie locotenentul. 

- — Titagoras, ce ştii despre corbul soldatului Pan- 
taleon? 

— E un caz curios, d-le general, dar a fost prea 
exagerat. ; 

— Cum exagerat, deoarece n’a rămas decât un 
singur corb? ) 

— Corbul nu era întreg, d-le general. N'a fost 
decât o aripă pe care a scos-o bietul Pantaleon 
care e aşa de bolnav. O aripă cu pene pe ea. 

— Ai văzut-o? 

— Nu, d-le general, dar sergentul Esopos... 

— Să-mi aducă îndată pe sergentul Esopos. 

— Sergent! 

— Trăiţi, d-le general! 


(Min. PAMNAROY am 


— Ce i-sa întâmplat soldatului Pantaleon? 
— E bolnav, d-le general, 

— Bolnav, dar ce are? 

— A trebuit să se culce în pat, d-le general, 
— De când? 


— x eea mg 


PAG, T4 


— De aseară, d-le general. - 

e Dar, în sfârşit, această aripă de corb, când a 
„scos-o? | 
` — N'am văzut nici o aripă, d-le general, şi ma 
scos nimic, i | 
Ñ — Cum ma scos nici o aripă? De cine îţi baţi 
joc aicea și ce i-ai povestit locotenentului Titagoras? 
ve Numai adevărul, d-le general. I-am spus d-lui 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


locotenent că soldatul Pantaleon a fost apucat de 
friguri aşa de putoriice că faţa îi se făcuse neagră 
ca şi âripa unui corb. 

— Nu e măcar o aripă! Nenorocitul de mine! 
Ce are să spună ministrul, când va primi raportul 
în care îi comunic că unul din soldaţii mei a scos 
din stomah şase corbil 


Din franțuzeşte de N. Macedoneanul 


_Siragul de mărgăritare 


A fost odată o fetiță de împărat, frumoasă, dar 
mai presus de toate, bună. In fiecare seară, înainte 


de culcare, îşi cerceta conştiinţa şi se culca fericită 


găsind că a încununat ziua, cel puţin c'o faptă bună 

Astfel fetiţa crescu mare, iubită de toată lumea... 

Împăratul se pregătea s-o niărite cu un prinţ tânăr 

şi frumos. In ajunul nunţei, prinţesa sta Intro sală 

ta palatului, între tatăl şi logodnicul ei, înconjurată 

"de sfetnici, primind pe solii împăraţilor vecini, ce 
D 


soseau cu daruri. Şi primi domniţa bijuterii cu pie- 
tre preţioase şi lucruri neinchipuit de scumpe. 

Un tânăr cu o figură luminoasă înaintă şi îngenu- 
chiând în fața prinţesei spuse: 
- „Domniţăl Domnul şi Stăpânul meu, îţi trimite 


ca dar de nuntă, acest şirag de mărgăritare”. Şi 
îi întinse preţiosul dar. 

In timp ce toţi se minunau de frumuseţea şi al- 
beaţa strălucitoare a acelor pietre nemaivăzute pâna 
atunci, trimisul dispăru. 

— Ce dar frumos! Cine să ţi-l fi trimis oare? 

— Ce pietre minunate!| Trebue să fie vre-o biju- 
terie străveche, căci deşi sunt foarte bătrân, nu-mi 
amintesc să fi văzut asa ceva, spuse un curtean,. 

In ziua nunţei, domniţa isi puse singura podoabă, 
şiragul de mărgăritare, care-i era cel mai drag. De 
atunci ea nu se mai despărţi de el. Şi zilnic şiragul 
se maria cu un mărgăritar sau mai multe, fără ce 
cineva să-şi dea seama. 

Trecură mulţi ani... Domnița tânără şi frumoasă 
de odinioară, era o împărăteasă bătrână şi Dumne: 
zeu îşi arătase dorinţa de-a o chema la El. 

„Sunt bătrână, spuse împărăteasa celor din jurul 
ei. Voi muri, căci Dumnezeu se îndură să mă cheme 
la Dânsul. 

Tie, copila mea, vreau să-ţi las şiragul de măr- 
găritare, cea mai dragă podoabă ce-am avut-o şi 
care pare-mi-se, s'a mărit mult, fără să ştiu cum”. 

Și împărăteasa îşi desprinse de la gât şiragul 
preţios, întinzându-i-l copilei sale. 

Camera fu scăldată într'o pulbere aurie şi un 
gilas cuvântă: 


„Şiragul trebue să-l păstrezi! Este numai al tău 
şi chiar de-ai voi să-l dai altcuiva, nu vei putea. 
Sunt faptele tale bune, pe care Dumnezeu le-a pre- 
tăcut în mărgăritare. s 

Toate comorile ce le-ai avut, aci le laşi, dat 
această podoabă te va însoţi în faţa Lui şi va 
vorbi pentru tine”, < 

La cuvintele îngerului, mărgăritarele se prefăcură 
în nişte boabe străvezii, ce învesmântară sufletul 
împărătesei într'o mantie luminoasă, şi plecă cu în- 
gerul în faţa Tatălui Puternic. 

Copii! Fiecare purtaţi la gâtul vostru un şirag 
nevăzut, de mărgăritare. Fiecare bob e o faptă bună. 
Siliţi-vă ce-l măriţi cât de mult, căci e singure 
comoară ce vă va însoți în faţa iui Dumnezeu. 

Tuivosina Semeneosrcm Goley, 


` 


„tt - 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


SOSSOSIOGISSGISGISGISSISGIOSIOSISGIOSIOSIOGIOSIOGISGISOS IOSISGISSIOSISGSOGSS S: 


PAGINA DISTRACTIVA 


OG SSGIO6I9G6ISSISGSOGIOGIOSISGISGIOGSIOSSIOGSIOGINOGSSGSOGIOSIOGICGISSOGSSOGIOGSSI 


PAG, 15 N 


CONCURSUL LUNAR Noel 
CU MARI PREMII 


Dăm mai jos o serie de jocuri pe cari abonaţii 
şi cititorii noştri trebuesc să le deslege. 

Răspunsurile se_ vor trimite la redacţia revis- 
tei în maximum 15 zile de la apariţia numărului. 

Oferim la acest prim concurs lunar cinci premii 
şi anume: 


L Una vioară completă ca arcaș sistem , Stradivarius“ 


Dela „noul re am de muzică lpcar” cel mai eftin şi 
mai bine asortat magazin cu piane, note, viori, 
mandoline, gramofoane, etc. cataloage gratuite la cerere. 
Str. Egard Quinet 6—peste drum de Daa 


2. Un album pentru colecții de mărci și un pachet 
cu 250 mărci străine importante. 


3. Una metodă practică pentru învăţat vioara. 
4. Un abonament gratuit pe 6 luni la „Dimineața 
Copiiior“. 
5. O colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 
Abonaţii şi cititorii cari vor deslega toate jo- 
curile din acest concurs, vor participa prin tra- 
gere la sorţi la toate cele 5 premii. 
Cititorii cari vor deslega doar unele din aceste 
jocuri, vor lua parte numai la ultimele 4 premii. 


Iată jocurile cari trebuesc deslegate : 


I. TREI GHICITORI 


1) Sunt culcat; dacă m'aşi scula aşi atinge cerul; 
dacă aşi avea mâini aşi prinde hoţii; dacă asi avea 
glas aşi spune tot. 

RW 

2) Trăesc fără corp, vorbesc fără să am voce şi 
oricine mă aude. 

*** 

3) Un stejar: douăsprezece cuiburi; patru pițigoi 
dintre cari doi tineri şi doi bătrâni. 


d, JOG ROMBIC 
m= consoanš 
m peste 


EG =m şarpe 
= ü m š m m A țară întinsă din alt continent 


Ga mg carte sfântă 
G = | datorie 
m vocală 


Mirica) şi orizontal va fi o ţară întinsă din alt con- 
en 
$a ` — 


HI. SARADA 
de Georges A. Păicănescu 


Şarada ce vă propun, 
Din trei părţi eu o compun, 
Toate-s note muzicale 
Foarte simple şi uşoare, 
Doar a doua de-o aflaţi 
Trebue so inversaţi. 
Tot cuvântul combinat 
Nume de pasăre-a dat, 
lar când tot o să găsiţi, 
La revistă luaţi şi scriţi. 
**=* 


Anuntam cititorilor că vom publica concursurile 
luhare în mod regulat, iar premiile ce vom acorda 
vor fi din ce în ce mai importante. 

Astfel, vom oferi treptat: haine, ghete, insiru- 
mente muzicale, volume de scrieri alese, bilete pens 
tru spectacole, etc. 
=—— r 

La concursul No. 5 au esit la sorți urmă- 
torii 10 câștigători: 


Oprişan St. Nicolae, Bucureşti 

Vicol Emiliana, Bucureşti 

Zoica Th. Iliescu, R.-Vâlcea. 

Eugenia şi Puiu Pavelescu, Buzău 

Marcu S. lancu, Craiova, 

Mioara Lăpuşneanu, Bucureşti 

V. Dudkovski, Chişinău, 
„ Florescu Valentin, T.-Măgureie. 

Viorica Edelşiein, Tecuci. 

Mircea David, Timişoara: 
Cari vor primi fiecare câte 4 volume alese din 
„Biblioteca Dimineaţa“. 

Câştigătorii sunt rugaţi să-şi trimeată adresele 
exacte la administrația revistei. 


PE GER 

Š A Copii llI 

G 3 cari treceţi clasa anul acesta, cereţi& 
G de la părinţii voştri să vă cumpere 9 


cadou un ceasornic frumos şi bun Ó, 
de la „PAX“, Griviței 107, 


pe 


VI 


Em EE ge, tund Egeter ` 


e , > E 
oi vir ` 
pi li 


cf 


„DIMINEAȚA COPULOK 


rioara Alexandru. 


. 
d Aere wi 
PAG. Ae > — 
Rezultatul concursului No. 5 
Z (Continuare) BUZAU. — George Paxino. 
Z BOLGRAD. — Gheorghe Volontir, 


aeslegat câte un joc urmarce 
vii cititori din: ` E cazi 


CAPITALA 


Nini Rosen, Georgeta Creţu, Iordan 
Petre, Rosica şi Maise Suliţeanu, E- 
lena Marinescu, Edith Gottfried, Ol- 
guta Bercovici, Mircea Lăzăre-cu, El- 
vira Calciu, Şoimul Gheorghe, M. Plă- 
vălescu, Florina Săvulzsou, Clemence 
Vasil'an, Herşcovici Aron, Sega! S. Be- 
ris Puiu, Ella Dattel, Elsa Gorine, 
Erna şi Daisy Herşcovici Teodor Gol- 
denberg, Lavinia şi Tania I. Radu, 
George I. Harnagea, Nicolaie Oră- 
san, Concister M. Rudo!f, ñurel.Išger, 
Golf Ado'f, Mihail ñ. Radu, Ornstein 
Edgar, Marieta N. Urzică, George Har- 
nagea, E-at-rina G. Harnagia, Elena 
Octav Gusritte, Octav Gueritte, Victo- 
rel O. Gueritte, Marioa:a Octav Gue- 
ritte, Maria C. Petrescu, Costică D. 
Petrescu, Mihail C. D. Petrescu, Ghiţă 
I. Harnagea, Sobel Mauriciu, Stere 
T. Petre, Veta şi Fon Moisescu, Leh- 
nar M. Terner, Elise şi Ştefania Do- 
nnenfeld, Bianche Ebner, - Antoinette 
Friedlovscky, . Crăciunescu O. Mircea, 
Kamerling mund, Ire Paul, Dinu 
Serbănescu, Osias Abramovici, Paşca- 
nu I. Dumitru, Ana Blechman, Armand 
Feltz, Predescu I. H'exandra, Marcel 
Flammenbaum, Ştefănescu V. Murel, 

tefănescu V. Const. Creci Venus, 

euman A. Şteinberg Temi, Anuţa Ni- 
mulescu, Carcaleţeanu, Iordache D. I- 
lie, Ion Novăceanu, Paul Marinescu, 
Dora şi Herman Leibovici, Artur So- 
lomon, Caroline Iuster, Titi Ionescu, 
Claruţa Cohen, Munteanu ñ. Adrian, 
Ionescu E. Sorin, Lică Gherman, Ro- 
taru N. Ioan, Elena Scărlătescu, Gh. 
şi T. Scribeanu, Micheline Dblage, 
Pârvulescu D. Ioan, Consue'a Ornstein, 
oan Popp, Nedelcu M. Ioan, Stefà- 
enscu V. Marin, Ştefănescu V. Ioan, 
Şteinberg Saul, Virgil Hagi Pantelli, 
Petrică Surdulescu, iliana Vicol, Ma 
nore Cohn, Anastasiu Maria, - Bnices- 
cu Gheorghe, Leonie Lupescu, Dio- 
nisie P. Constanţa. 


PROVINCIE 
ALEXANDRIA. — Ilie A. Cons- 


tantin. : 

BARLAD. Aurel Şteinberg, Ovidiu 
şi Veronica Idriceanu, Violeta L. Ni- 
colae, Veronica Efrimescu, Veintraub 
G., Ivanciu I. Petre. 

BRAILA. — Isac I. Iosefsohn, Fany 
Iancu, Breazu D. Ion, Ionel Marian, 
Thierer Dorothea şi Renata. 

BACAU. — Iliescu I: Ioan, Bog- 


Nicolai 'Culinschi, D. D. Mitisor. 
. BUDEŞTI-ILFOV. — Zozica Orăs- 


cu. 
BARCA-DOL]. — I. G. Lutescu. 
BALŞ-ROMANAŢI. — Jean Smaro 
si Pierre Corcoveanu. 
BOTOŞANI. — Lily Weissmann, H 
marandei Dumitru. 
BANEASA. — Ange Dumitrescu. 
B_LCIUREŞTI (Dâmbovița). — Bar- 
bu M. Dan: 
BILA (jud. Vlaşca). — Ecat. Mart, 
nescu. 
CRAIOVA. — Bernard Moisescu, Vic- 
tor G. Buescu şi Elena N. Pralea, Lica 


D-trescu Negrea, Getta Stăncescu, Ni- . 


culina Badza, Alisa şi Eufrosina Ră- 
culescu, Lidia Lax, HA'ice. Stănculescu, 
C. Calotescu  Neicu, Fănel C. Rezea- 
nu şi M. N. Savu, Dan Gb. Pleşia, 


Ştefănescu Radu, Ştefănescu I. Mihau . 


Nicu, Jeni şi Elena Niţulescu, Paul E- 


nescu. 

CONSTANȚA. — Georgetta Mihai, 
Anastasia Granisoti, Beni L.  Aizic, 
Prodan I. Nico'aie. 

CHIŞINAU. — Al.. Bender, Felicia 
Crihan, Cocan Stănescu. 

CORABIA. -— Alecu Velea şi St. 
Voinea, P. Ivănescu. 

COMANEŞTI (jud. Bacău). — Or- 
tansa Nedelcu. 

CARACAL. — Finţescu I. Vasile. 

CALARAŞI. — Lăscărescu I. Florin. 

CLUJ. — Zoe Hossu. 

CIORANI. (Prahova). — Elena M. 
Dobrescu. 

DOROHOI. — Dalfi Marcovici. 

DARABANI, — Leibovici Leon, Lei- 
bovici SE 

DAMIENEŞTI. — Surica Rosenz- 


ws 
FOCŞANI. — Didina Gross. 

FAGARAŞ. — Gheorghe Vlad. 

* GALAŢI. — Ionel Niculiţă, Lenuta 
Munteanu, Marcel Herşcovici, Ciuclea 
N.; Mross Neculai, Stoian Leonida, 
Hary Bremberg, Albertina Bramberg, 
Emyl Bramberg, Alicev şi Angelina 
Palici, Mişu Schwartz; 

GIURGIU. Drăghici B. Ioan. 

GRADIŞTEA (V/aşea). — Victor I. 
Marinescu. 

GHIMPAŢI (V/aşca). — Maria Ma- 
rinescu. 

HUŞI. — Frischoff Arnold. 

IAŞI. — Zelig şi Iosi Elischa, Rabi- 
novici R., şi Caufman, Ițic, Raşela 
Iancovici, Edith Ţimer, Ciauşu Ioan, 
Ionel Vasilly, Faibis Lupu, Eugenia Bo 
bulescu. 

LUGOJ. — Haraambie lacobzzcu. 

MEDGIDIA. — Onescu Alexandrina 

MHARAŞEŞTI. — Mercelie Timuş. 


Gë . — Aur va NW a 
BIBLIOTECA 
UNIVERSITA | il 
AŞ Ie 


Ë 
3 < EEN 


OLTENIŢA. — Eugeniu N. Cons- 
tantinescu. ! 

OCNIȚA (Válcea). — Costică şi Pe: 
trisor Drossu. ` 

PLOESTI. — Ilie C. Enache, I. Bo 
lici, Mavrodin C. Florica. 

PALAS (Constanta). — 
Cenuşeanu, Georgeta Matache. 

PIUA PETRI. — Săndu'escu M: 
George. 

PIATRA N. — loan Alex. Molescu. 
A PARSCOV (jud. Buzău). — Ene M, 


oan. ; 
PIETROŞIŢA. — Grigore Simion. 

i POIANA CAMPINA. 2 Vlzheli D. 
oan. 

PODUL ILOAEI. — Gicuţa Goutz. 

PIATRA OLT. — Ionescu C. Marin. 

PREDEAL. — Dumitroiu Dumitru. 


ROMAN. Melica Rosenberg, Gheor- 


ghe V. Lazăr. 


Goldenberg. 

ROŞIORI DE VEDE. — Ion D. Mie 
trache. i Si 
R.-SARATŢ. — Mircea M. Iliescu. 

SINAIA, — Constantin Blându, Bébé 
şi Titi. Vârtejeanu. 

SLATINA (Olt). — Ileana Polichron 
Mlădinică CG Const. 

SICHIRLICHITAI (Bas). — Marcu 
Motriac. 

SEBEŞUL SASESC. — Elena Pose 


tescu. : 

ŞTEFANEŞTI (j. Botoşani). — Se 
gall Solomon. 

SULINA. — Udrea C. Traian. 


SOCODOR (j. Arad). — Suciu Ioan. 


„TECUCI. — Elena Raiciu, Reise] Pol 
di M. Seidman. . 

TG-JIU. — Slăvescu C. Vintilă, Şte- 
fulescu Al. 

T.-MAGURELE — Teodor şi Cons- 


tantin P. Dinescu. fy 


T.-SEVERIN. — Soneo C. Nicolae. 

TĂRGOVIŞTE. — Mocănescu C. I- 
oan, Titi Bădulescu. 

TIGHINA. — Cornelia C. Baroncea. 

T.-VLADIMIRESCU (j. Tecuci). — 
Tuchel Ştefan. 

VASLUI. — Avram Balei, Beniamin 
Stummer. 

VALU LUI TRAIAN (j. Constanţa) 
— Ştefan Iacob. 

ZIMNICEA. — Toma Ionescu. 


—— gemeng 


La pagina 15 publicăm numcie celor 


10 premianți eșiți la “sari precum a 


premiile acordate. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


ee a. = i iti TOR 
ETA P ç 
7 


R.-VALCEA. — Dorina Dincă, H. 


gail E. Ze 


x 


BE JAN. 4996. : 


` as... 


Suntem bucuroşi că în vacanță vom citi „Dimineata Copiilor“ 


__ REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
ţi Dinecroan: N. BATZARIA 


Sy 


PRETUL 4 LEI 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


REZULTATUL TRAGEREI MARILOR PREMII 


Duminică 21 Iunie crt. a avut loc 
în vasta sală a cinematografului Clasic, 


tragerea premiilor pe cari revista 
noastră le oferă abonaților şi citi- 
totilor, 


Desi tragerea a început la orele 
9 dimineaţa sala era arhiplină încă 


dela ora 8, cititorii, însoţiţi de părinţi: 


au venit în număr de peste două mii, 
ca să asiste la sărbătoarea pe care 
Sie A COPIILOR” le-a pre- 
gătit. 

` Tragerea s'a tăcut de către o co- 
misiune care a avut ca preşedinte pe 
d-i Ghinea lonescu, inspector de po- 
liție, ca delegat din partea prefec- 
turei poliţiei capitalei, 

lată numele norocoşilor câştigători: 
tN. | — Un premiu numerar 
de Lei 5000 câştigat de d-ra Anie 
Locker, str. Lazăr 2 bis, Bucureşti. 

No. 26652. — Un abonament gra- 
tuit pe timp de 6 luni la „Dimineaţa 
Copiilor”; d-ra Eugenia Petrescu, Calea 
Văcăreşti 107, Bucureşti, 

No. 18222. — Un asortiment de 
una sticlă apă colonia, una sticlă apă 
de gură şi una cutie praf de dinţi 
„Botot”, Dobrin G. Florea, co 
fan, Regimentul 26 Rovin aiova. 


No. 7030, — Un premiu numerar lei 


500, Silvia Gr. Truşcă, Bucovăţ 34, ` 


Craiova. : 

No. 11904, — Una frumoasă rochiță 
după măsură, dela magazinul „Ru- 
Jeta’ Piaţa Sft. Gheorghe, Bebe Şte- 
ian Veştea, Predeal, 

No. 24323. —. Patru volume scrieri 
alese pentru tineret, Heinrich Şupca, 
Belizarie Luter 5, Loco. 

No. 8016. — -Trei intrări gratuite 
la Cinema câte 2 pers., Marieta Flo- 
rian, str. 11 lunie 17 

No. 12943, — O colecţie Anul I 
legată „Dimineaţa Copiilor”, Nati şi 
Neiu Pănoiu, str. Traian 35, Lag ss, 

No. 19461. — Un asortiment „Bo- 
tot”, Braunştein Manase, str. Donici 
3. Bacău, 

No. 8637. — Patru volume scrieri 
alese, Amalia C. Iliescu, depoul din 
gara Câmpina. : 

No. 26081. — Una mapă mică fan- 
tesie dela librăria Stănciuleşcu, Po- 
pescu G. Dumitru, Zefirului 13, Giurgiu. 

No. 21059. — Un abonament pe 
timp de un an la „D. C.”, Otto Griin- 
berg, str. latropol 28 apar. 7, Loco. 

0. 7251. — Un abonament pe 
timp de 6 luni la „D. C.”, Jeana şi 
Simona Astman, Olteni 54, Loco. 

No. 7594. — Patru intrări gratuite 
la Cinema, câte 2 pers., Anastase D. 
Polcău, Popeşti. 

No. 22164. — Un abonament pe 
timp de 6 luni la D C.”, I. Alvu, 
Smârdan 11, T.-Severin, 

. No, 8953, — Una cutie mare cu 10 


achete ciocolată, Corneliu Păunescu, 
smail 25 prin Raion, Loco. 

0, 23065, — Un asortiment ,Bo- 
tot”, Constantin N. Stefichi elev. clasa 
IV primară, Calafat. 

No. 23546, — Un abonament pe 
timp de un an la „D. C.”, Fany Kraz- 
dorf, Elena Cuza 2-a, Loco. 

No. 12815. — Una cutie cu 10 pa- 
chete ciocolată „Suchard”, Biblioteca 
Şcoalei primare Bălțați de jos, Mehe- 


dinţi. 

No. 10004, — Un asortiment „Bo- 
tot”, Petrică T, Dumitrescu, Ostrov 
jud. Constanţa. . 

No. 14468. — Un asortiment ,Bo- 
tot”, loan P. Juffu, rue Tzar Boris 110, 
Sofia—Bulgaria, 

No. 21618. — Un asortiment ,Bo- 
tot”, Z. Blauer, Romulus 49, Loco. 

No. 20549. — Două intrări la Ci- 
nema câte 2 pers., Moritz Herşcovici, 
Carol 55. Trg.-Ocna, 

No. 12319. — Una cutie cu 10 pa- 
chete ciocolată „Suchard”, Elena Bă- 
descu, Barierei 1, Loco. 

No. 25080. — Una cutie cu 10 pa- 
chete ciocolată „Suchard”, Elena E. 
Ionescu, Ştefan cel Mare 34, Loco, 

No. 23403. — Una cutie cu 10 eh 
chete „Suchard”, Constantin C. Piliţă, 
Betel C. P. R., Bârlad, 

0, 8934. — Una colecţie legată în 
pânză, anul I, „Dimineaţa Copiilor”, 
Cornelia Păunescu, Ismail 25 prin Ra- 
ion, Loco. 

No. 7028. — Una colecţie complectă 
anul I „Dimineaţa Copiilor”, ail 
Hasnaş, funcţionar la Banca Moldova, 


o, 16058. — Un joc „Stroja” (101 
H furnizat de Cultura Naţională, 
onescu Gh. Gheorghe, Rahovei 499, 
Brăila, 

No. 15061. — Una cutie mare cu 10 
pachete ciocolată „Suchard”, Elsa Paul- 
man, Rahovei 300, Loco. 

No. 8550. — Una cutie mare cu 10 
pachete  „Suchard”, George C. Cas- 
netti, Com. Radomiru prin Caracal. 

No. 8153. — Două intrări gratuite, 
2 persoane, la Cinematograf, Beno 
Go wt Cal. Rahovei 230, Loco. 

No. 24058. — Un abonament pe 
timp de 6 luni la „Dim. Copiilor”, 
Zane Salomeia, Dr. Felix 27, Loco. 

No. 9268. — Una cutie mare cu 10 
pachete ciocolată „Suchard”, Gh. Mo- 
canu, castelul Bata, of. Raţeag, Sol- 
noc Dobâca. 

No. 17396. — Un abon. pe timp de 
6 luni la „Dim. Copiilor”, Mărgări- 
tescu Milan, Viitorului 122, Loco. 

No. 24954. — Două intrări, 2 pers., 
la Cinematograf, Oraţiu M. Melu, Şos. 
Mihai Bravu 160, Loco. 

No. 21959. — Un pigmifon cu trei 
plăci dela Magazinul „Odeon Calea 


Victoriei, Som Segal, Elena Cuza #2, 
P.-Neamt. 

No. 18475. — Patru volume scrierl 
alese pentru tineret, C. Focşăneanu, 
Spătari 5 bis, Ploeşti. 

No. 25293. — Un volum anul I 
„Dimineaţa Copiilor”, Septimio Sen- 
joani, Piaţa Unirei 22, Sighetul Mar- 
maţiei. 

No. 20998. — Una mapă pentru cărţi 
dela lirbăria Stănciuiescu, B-dul Eli- 
sabeta, loan R. Predescu, Marghilo- 
man 2, Buzău. 

No. 26377. — Trei intrări la Ci- 
nematograf, câte 2 persoane, Marioara 
Rădulescu, Fântânei 13, Loco. 

No. 13126. — Patru intrări gratuite 
la Cinema, câte două persoane.. Mo- 
lescu loan pentru Ursache Const. Str, 
Stefan cel Mare 44, P.-Neamţ. 

No. 26.009. — Două intrări 
la cinema, 2 persoane. Mişu 
Teiul Doamnei 10, Loco. 

No. 7205. — Un volum legat Anul 
1 „Dimineaţa Copiilor”. Aneta Necula, 
str. Vasile Lupu 13, Ploeşti. 

No. 19095. — Patru volume scrieri 
alese pentru tineret, str. Elisabeta Jal- 
ba, Mihai Bravu 11, Buzău, 

No. 27701. — Una cutie mare cu 
zece pachete ciocolată „Suchard”, M, 
Lazarovici, Loco. 

No, 26207. — Trei intrări gratuite la 
Cinema, două persoane, Silvia Arghi- 
rescu, com. Şerban Vodă, jud. Iitov. 

No. 19876. — Un cinematograf cu 
3 filme, furnizat de magazinul „Odeon 
Mindla Sadnic, Făleşti, jud. Bălţi. 

No. 21317. — Patru intrări gra- 
tuite la Cinema câte 2 pers, George 
E, EE D. Băleanu, Tecuci. 

No. 8218. — Un abonament pe 
timp de un an la „Dimineaţa Copiilor”, 
Ileana Zissu, str. Jules Michelet 14, 
Bucureşti. 

No. 24127. — Un premiu numerar lei 
Ge, Henry Goldenberg, str. Serei 10, 

alaţi. 

No. 9958. — Patru volume scrieri 
alese pentru tineret, I. Caţep, medicul 
spitalului Col. Vertiujeni, jud. Soroca, 

No. 25256. — Un abonament pe un 
an la „Dimineața Copiilor”, Marica 
Rodetf, Reg. Carol , Bazargic. 

No. 18280. — Două intrări gratuite 
la Cinema câte 2 persoane, Ecaterina 
Meteţ, General Florescu 7, Loco. 

No. 1860 


ratuite 
onescu. 


0. — Una cutie mare cu 10 
pachete ciocolată „Suchard”, N. Io- 
nescu, sos. Crângaşi 61, Loco. 

No. 14201. — Un joc „Siroja' (101 

iese) furnizat de Cultura Naţională, 
Rica Berariu, Bivolari, jud. laşi. 

No. 9209. — Un premiu numerar lei 
2000, Moise Leibovici, Stefan cel Mare 
308, Brăila. 
mg ` — 


“Cititi continuarea în pag, î5 / 


— — 


4 


mou 


ig 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


Q 


- Das d 
Sé 


PLP a IE Ra Sp COPIILOR 


REDACŢIA Şi ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI, — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 
28 IUNIE 1925 


Tică... nu-i aşa că-l cunoaşteţi? Şi dacă se in- 
întâmplă şi e cineva care nu-l cunoaşte, vă spun 
că Tică este elev în clasa a treia, un elev care în- 
vaţă bine când vrea, numai că nu vrea totdeauna. 
Mai mult decât la învăţătură, se pricepe însă la 
fel de fel de şmecherii, ceeace — fie vorba între 
noi — nu este o calitate cu care să se poată lăuda. 

Intr'una din zile, mai înainte de intrarea profeso- 
tului în clasă, Tică luă o bucată de cretă, se duse 
la tabla neagră şi îndreptându-se spre. colegii săi, 
îi întrebă arătându-le bucata de cretă: „Ştiţi voi 
ce este obiectul ce am în mână?” ` 

— Cretă, ce să fie, îi răspunseră ceilalţi elevi, 
tâzându-şi de dânsul. 

— Ei bine, le întoarse Tică vorba, dacă e cretă, 
eu cu creta această pot să scriu orice vroiţi: roșu, 
albastru, verde, galben şi orice altă culoare. 

— Tică, îţi baţi joc de noi. Cum e cu putinţă să 
scrii roşu sau albastru sau gaiben cu o bucată de 
cretă care este albă? 

Dar Tică de colo: „Voi spuneţi-mi numai ce cu- 
loare doriţi şi veţi vedea cum ştiu să scriu. 

Unii strigară verde, alţii voiesc roșu, alţii cer 
galben. 

— Fie şi galben, le zise Tică, dar aşteptaţi până 
ce descânt bucata de cretă”. Ascunse creta în palmă, 
bolborosi ceva cuvinte neînţelese, suflă de trei ori 
pe dânsa şi după aceea strigă tare: „Acum e gata! 
Aşa dar, fiţi atenţi, ca să vedeţi cum am să scriu 
galben pe tablă”. 

Toţi copiii tăcură şi erau numai ochi şi urechi. 
Tică făcu mai întâiu în aer câteva cercuri şi unele 
semne misterioase şi apoi foarte liniştit scrie pe 
tablă cuvântul galben, adăugând: „Sa făcut!” 

— O, o, izbucniră ceilalţi. Nu aşa, să ne ierti! 
Să fie galben! 

— Dar ce am scris eu nu e galben? îi întrebă 
Tică cu şiretenie. 

— Nu aşa, ci să fie culoarea galbenă. 


ICĂ VRĂJITORUL 


| UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Ifanusciselo nepublicate nu se inapoiază 


eg _ 
— mmm 


— Fie şi aşa, grăi Tică. Şi scrise pe tablă en, 
vintele culoare galbenă. 


Elevii, unii râdeau, alţii erau gata să se supere, 
când iată că a intrat în clasă şi d. profesor, că- 
ruia îi se povesti întâmplarea. Râse şi el şi zise: 
„Bravo, Tică, văd că eşti straşnic vrăjitor!” 

A. B, 


—— ¿ca ., 


PAG. 4 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Răspunsul greerului către furnică | 
— Pentru mici şi mari — 


— „lar ën cumetre Greer, iar? Prin lunci şi. codru "nfiorat. 
— Zise Furnica Greerului — Putea-voi lira nemișcat, 

Au ai uitat ce-al tău strămoș = 
A pătimit cântând stihui? 
Când a venit iarna flămând 
La străbunica mea cerând 

Să-i dea din hrana ei ceva? 
Și când aceasta nu i-a dat, 
Cum bietul cântăreț juca, , 
Cam a murit flămând in frig. 
Au ai uitat? 

De ce tot cânți si nu-ți culegi 
Mâncare, să nu pafi ca el 
La iarnă, căci eu nu te-ajut”. 


Și Greerul. ce- tot tăcut 
Stătuse "ndată a răspuns: 


— „Te-am ascultat Furnică, da; 
Dar sfatui tău puteai ascuns 
Să-L fi ținut, ; 

Cu el nimic tu wai făcut 
Vorbindu-mi mie-asa şi-aşa.. 
„Cât cerw albastru infinit 

E numai piatră de safir 

Cu stele de-aur şi argint, 

Cât soarele pe-acest pământ 


S'o ţin; Natura să mo cânt ` 

Dând sufletului meu avânt 

Ca -poezia-i `s'o` slăvesc? 

Decât ca tine-atâta timp ` 

In lumea asta 'să trăiesc 

Doar burtă mare Să-mi orze . 

— De suflet fiind nepăsător ` ` 

Ca- orice nătărău de rând -- 

Cu - sufletu "nnălțat ` cântând ` 

Prefer o vară. să trăiesc” 

Să farmec traiul ' omenesc ` 

Și de-oiu: muri — sacrifica: 

Sunt mulfumit -° >.> ax Er 

Căci cântul meu rămâne 'n veci nemuritor 

La infinit! Ç 
—— Vo n 


ÉIS ` 


Soarele și „Zgârie norii“ ` 


„ai mulţi: arhitecţi americani. au făcut o curioasă 
remarcare, ; că -locuitorii din 'etajele- superioare ale 
„Zgârie-nouri”'-lor din New-York. profită, în +fiecare 
zi, de:o oră în plus de lumina soarelui.! Los d 
` : Pentru» clădirea; uriaşă ,,Wollworth Building”, care 
Deschide. flori de mărgărint are 2359 metri înălţime, lumina- solară se arată : a- 
Ce-a lor miresme dulci zefiri proape 2 ore mai mult, în fiecare zi, decât: Jocuito- 
Le poartă vara ' lung şi 'n lat rilor modestelor case dela periferii, 


DIMINEAȚĂ COPIILOR" === 


Somnoroase păsărele 


de Mihail Eminescu 


Somnoroase păsărele 

Pe la cuiburi se adună, 

Se ascund în rămurele — 
Noapte bună. 


Doar isvoarele suspină 

Pe când codrul negru tace 

Dorm şi florile "mn grădină 
Dorm în pace. 


Peste a nopţii feerie 

Se ridică mândra lună 

Totu-i vis şi armonie 

Noapte bună, 


PAG. 6 


“DIMINEAŢA COPIILOR” 


SPINII TRANDAFIRULUI 


Frumos e trandafirul din grădină! Ce te faci 
însă cu spinii cei răi, cari deseori te înţeapă până 
la sânge, când vrei să rupi o floare. „Rautăciosule 
trandafir!” strigi tu atunci şi chiar îl loveşti cu 
„ beţişorul tău de trestie, 

Nu vorbi aşa, mica mea Maxa! Dacă ai şti dece 
trandafirul e acoperit de sus până jos cu spini, ai 
vedea că nu e rău, ci, din potrivă foarte bun. 

Hi mai aduci aminte cum cânta privighetoarea 
în nopţile de Maiu, când luna lumina puternic, când 
rozele parfumau văzduhul şi licuricii scânteiau în 
livede? Acel cântec era mai de grabă un plâns, 
câteodată un adevărat suspin, aşa că tu deveneai 
cu totul amorţită şi mă întrebai: Dar ce are mica 
privighetoare de cântă aşa de trist?” 

lată că îţi povestesc acum, mai ales că noaptea 
e lungă şi că avem vreme în deajuns. 

A fost odată o privighetoare, mama-mare a tutu- 
lor privighetorilor. Venise dintr'o ţară caldă din 
Arica, pentrucă acolo îi era foarte cald si vroia 
să stea aici la noi, unde găsea răcoare şi umbră. 
Sbură şi în pădure şi în livede şi în grădinile 
din dărătul caselor, în căutarea unui arbore sau 
copăcel unde să-şi facă ea cuibul. 

Toţi arborii au întâmpinat-o cu voe bună, întin- 
zându-i unii o cracă, alţii o ramură şi asigurând-o 
că la dânşii o să-i meargă foarte bine. Cu toţii do- 
reau să le fie musafiră, de oarece privighetoarea, 
pe când răscolea ţinutul, cântase aşa de plăcut, că 
se minunau de frumosul ei glas, foşneau încet ți- 
nârdu-i isonul si nu se mai săturau ascultând-o. 

Privighetoarea cântă multă vreme şi cântă cu bă- 
gare de seamă, se aşeză când pe un arbore, când pe 
celălalt, îi găsi fiecăruia . câte un cusur, până ce 
însfârşit se hotări pentru trandafir. Trandafirul nu 
era nici prea înalt, nici prea jos, nici prea frunzos, 
nici prea pleşuv, nu vedeai pe dânsul alte vietăţi 
decât curaţii şi liniştiţii scărăbuşi de aur. Pe lângă 
aceasta era minunat de împodobit cu frumuseţea 
de roze şi îņfăşurat de parfumul cel mai dulce. 

Pe atunci trandafirul nu avea încă spini. Trun- 
chiul său era cu totul neted, aşa că puteai să-ţi 
plimbi mâna pe el, fără să te sperii câtuşi de 
puţin. 

Privighetoarea era foarte mulțurgită de alegerea 
făcută, şi în bucuria ei că a găsit o locuinţă aşa 
de frumoasă şi de potrivă, de destătare, toţi 
bobocii de trandafir se deschiseră şi peste noapte 
trandafirul se acoperi de sus până jos cu rozele 
cele mai frumoase. 


Privighetoarea se puse numai decât pe lucru, ca 
să-şi facă un cuib, un cuibişor drăguj şi rotund 


Poveste de Max Nordau 


sub un acoperiş, umbrit de frunze de un verde 
deschis şi înconjurat de roze mari de un roşu palid 
înaintea micilor ferestre. După ce cuibul a fost bine 
clădit cu fire de verdeață şi cu fulgi, privighetoarea 
făcu într'însul mai multe ouă şi le cloci cu toată sâr- 
guința până ce dintr'insele eşiră- puişorii de pri- 
vighetoare, nişte puişori drăguţi, mici, moi, cu o- 
chişori negri, cu căpşoare cenușii şi cu cioculeţe 
galbene, pe cari le ţineau mereu deschise, cerând 
mereu de mâncare, 


Privighetoarea nu mai putea de bucurie că e mamă. 
Isi îngrijea puișorii — trei erau cu toţii — şi le 
aducea hrană şi le cânta cele mai frumoase cântece 
de leagăn. 

Veneau zburând dela depărtări mari, alte păsări, 
se aşezau pe ramurile arborilor vecini, ascultau cân- 
tecul tinerei mame şi izbeau din aripi — aşa aplaudă 
păsările ele neavând mâini. 

Trandafirul de care e vorba crescuse lângă o casa 
în care locuia o pisică cenuşie, o dihanie urâcioasă, 
cu ochi verzi, cu o pereche de mustăţi lungi şi aspre 
şi cu nişte ghiare mari şi ascuţite. Pisica aceasta 
era duşmănită de toată lumea din cauza hoţiilor şi 
relelor ei apucături. De altfel, nici nu cuteza să se 
arate în timpul zilei, deoarece câinii ar fi muscat-o 
rău de tot şi femeile ar fi opărit-o cu apă fierbinte. 
Stătea ascunsă într'o pivniţă întunecoasă şi eşea 
numai noaptea, ca să facă tot felul de răutăţi. 

Pisica cea rea auzea din ascunzătoarea sa cântecul 
privighetoarei şi se necăjea tare, cum fac totdeauna 
dinţele cele rele, când aud sau văd ceva frumos. 
Țâriitul şoarecilor pe cari ceasuri întregi îi pândea 
înaintea găurilor lor, îi se păru că sună mult mai 
armonios decât frumusețea de cântece ale privighe- 
torii. Eşi pe furiş din pivniţa ei întunecoasă şi se 
târî în verdeață până ce ajunse la un loc de unde 
putea să se uite la trandafir. Clipi din ochii sà; 
verzi şi când văzu cuibul cu cei trei puişori şi pe 
mama lor care îi îngrijea cu toată dragostea, mormăi 
pentru ea însăşi: „lan te uită la golanii şi cerşetorii! 
Strigă şi ţipă, ca şi când ar fi singuri pe lume. Stat, 
că vă învăţ eu minte când stricaţi somnul de după 
amiazi al oamenilor cum se cade. Şi învârtind şi 
sucind coada la dreapta şi la stânga, se târi din nou . 
în pivniţa ei, aşteptând să se înopteze. Când se făcu 
întuneric, eşi din nou, păşi încet şi fără sgomot până 
la trandafir şi îşi înălţă privirile în sus, 

Privighetoarea, așa cum obişnuia în toate zilele, 
tocmai zburase de acolo, ca să caute nişte omizi 
şi musculițe cari sboară după apusul soarelui. In- 
tre acestea, puişorii, rămaşi singuri, ciripeau veseli 
intre dânşii şi se bucurau că mămica lor se va in- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


toarce în curând şi le va aduce ceva bun. 

De odată se ivi la marginea cuibului un cap 
groaznic cu nişte ochi verzi şi sălbatici şi cu mustăţi 
de speriat. Era pisica cea rea care se căţărase ca un 
bot pe trunchiul cel neted al trandafirului şi care 
atacase cu gândul să omoare pe bieţii puişori 
lipsiţi de apărare. Sărmanii de ei, s'au îngrozit aşa 
de rău, că mau avut putere să scoată un strigăt 
cât de slab de ajutor. De altfel, spaima lor ma ţinut 
mult. Până să numeri cinci, pisica îi apucase pe 
câteşi trei de gât şi îi sugrumase, După aceea aruncă 
din cuib cu labele sale trupurile calde şi sări şi 
ea, ca să le mănânce la rădăcina trandafirului. 

Numai câteva ciori cari stăteau pe un teiu din a- 


propiere văzuseră îngrozitorul măcel. Totul s'a pe- 
trecut aşa de repede, că ele n'au avut când să se 
împotrivească. 

Acum însă se repeziră strigând şi ţipând asupra 
pisicii criminale şi o loviră cu atâta furie cu ciocu- 
curile în cât pisica lăsă acolo trupurile moarte ale 
puişorilor şi fugi în pivniţă unde ciorile nu puteau 
să o urmărească, 

În vremea aceia se întoarse şi mama privighetoare 
cu ciocul plin cu mâncare. Intinse căpşorul dea- 
supra cuibului, dar rămase îngrozită, văzându-l gol. 

Dete drumul la viermişorii şi musculiţele ce avea 
în cioc şi umplu văzduhul cu strigătele sale diş- 
perate: „Copiii mei, unde sunteţi? Uade sunt4i, 
dragii mei copii?” 

Ciorile, cuprinse de milă, sburară la dânsa şi-i 
împărtăşiră, treptat-treptat şi silindu-se să o crute, 


1 


== °>. PAG. 7 


de nenorocirea de care avusese parte. Zdrobită a fost 
inimioara privighetoarei. Condusă de ciori la pui- 
şorii ei, îi acoperi cu aripele sale şi se porni să 
se jelească si să se vaete şi nu vroia să se despăr- 
țească de dânşii, până ce micii scărăbuşi, cărora 
li-se zice şi ciocli, îi duseră pe cei morţi la mor- 
mânt. A fost o înmormântare frumoasă. Toate fur- 
nicile, o mulţime de scărăbuşi şi cele mai multe pă-: 
sări din vecinătate urmau convoiul, plângând şi sus- 
pinând. 

Dar aceasta nu o mângâie pe biata mamă şi după 
înmormântare stătea singură în cuibul ei pustiit. 
Ofta, şi-l întreba pe trandafir cu vocea pe jumă- 
tate înecată: „„Trandafirule, o trandafirule, dece nu 
te-ai împotrivit, dece mai apărat mai bine pe mi- 
cuţii mei?” 

Trandafirul nu zicea nimic, era însă aşa de a- 
mărât că toate rozele sale isi pierdură foile, iar el se. 
gândea mereu cum ar putea ca în viitor să apere 
mai bine privighetoarea şi pe copiii ei. Şi iată că-i 
veni un gând înţelept. 

Toată noaptea munci încet, dar stăruitor, iar când 
se lumina de zi era acoperit de sus până jos cu 
spini, cari erau tot aşa de ascuţiţi şi încovoiaţi, ca 
şi ghiarele pisicei cele rele. Ii grăi după aceea ne- 
mângăiatei privighetori zicându-i: „Fii din nou cu 
curaj, iubită şi nobilă privighetoare, fă din nou 
ouă şi le cloceşte, nu se va mai întâmpla nimic. 
De acum încolo nici o pisică rea nu va mai putea 
să-i atace pe micuţii tăi. Pe tine şi pe dânşii vă 
apără spinii mei”. 

Privighetoarea nu mai putea trăi singură. Făcu 
din nou ouă, le cloci şi în ziua în care câţiva puişori 
drăguţi, mici, rotunzi, îmbrăcaţi în fulgi cenuşii îi 
umplură cuibul, ea începu să cânte din nou. 

Cântecul ei era însă cu totul altul decât cel de o- 
dinioară. Nu mai era un cântec de plăcere şi bucu- 
rie, ci mai de grabă un oftat care îţi mişca inima şi 
şi te făcea să verşi lacrimi. Nu-i poate uita pe cei 
dintâi copii şi se gândeşte mereu la dânşii cu inima 
îndurerată, cu toate că e foarte fericită cu puişorii ei 
de acum, 

Din vremea aceea trandafirul a rămas cu spini şi 
privighetoarea plânge cântându-şi durerea. 

Incalte pisica nu mai poate să-i atace cuibul, când 
se depărtează puţin, ca să caute pentru micuţii ei o- 
mizi şi musculiţe. 


Traducere din limba germană de N. Ba'zaria 


w— EE WE, p= ruwa | == 


= : — #DIMINEATA-COPIILOR": 
FIR SE CODE ae e S u 


1) In curtea une; gospodării a fost odată o gâină 2) intro după amează. Fifi şi Coculeţ, 2 din pui ` 


mare şi frumoasà, care avea doisprezece puişori: sort, unul galben şi altul negru cari erau cet mal . 
6 galbeni at 6 negn şi cu toţii trâiau în bună pace neastâmpăraji şi mâncâcioşi, au pornit-o razna prip 
„ Sub aripele.ocrotiloare ale găinei. curte să caute lucruri bune pentru imbucat. 


3 Fifi era numele puişorului galben, iar Coculei 4), Instărșit, într'un colț, iată cà Fifi descoperă 
al celă negru. Amândoi umblau prin curtea mare pe marginea unei ferestre o bucăţică de. mămâligă 
in căutarea unei bune mâncări. Până acum n'ar Ce mare fericire! Dar qaca"era-bucuros de. desco ; 


perire, era pe atât de necàji! cà nu poate ajunge ` 


àsit însă nimic, spre marea | h 
9 Sp a lor supărare: cu cioculețul sâu până la fereastră. 


5) Pe când Fifi tàcea planuri cum să apropie cele ` 6) '„Trebue să fie vorba !ae ceva bun. prin apre- ` . 
două lucruri: cioculeţul lui de bucăţica de máma- piere“ + Şi 'alergă in toată viteza-picioruşelor până ` `< 
ligă, iată că frate său, mâncăciosul de Cocule!, vå- acolo şi intrebă pe Fifi:  . chte, Lett 
zându-! cu ciocul intins, şi-a zis. . — Ce priveşti oare cu atâta atentie ? EH 


À. rá ' ` 
e ` 


AP Sea, w— 


>DIMINEAT A COPIILOR” 


?1 — Nu ai nevoe sà ştii d-ta! 

— Ah! våd eu ce este, strigă Coculeţ, ce bine 
o să mă ospâtez eu acuşi! 

— Cum să te ospâtezi, grongâni Fif:, nu vrean 


„nici măcar să atingi bucâtica descoperită de mine 


9) Coculeţ răspunse printr'o zdravână înțepătură 
je cioc tocmai pe la stomac. Puişorii noştri, inta- 
râtaţi, se priveau mereu cu duşmânie şi săreav 
unul asupra celuilalt şi foarte repede au râmas 
aproape fără nici un fulg. 


11) Observând şi dânsul obiectul pentru care se 
băteau puişorii. se ridică pe ghiarele-i mari, ridică 
gâtul său lung, deschise ciocul şi înghiți in grabá 
bucâţica de mămăliguță dulce, Apoi, s'a retras tri= 
umiător si privind. doieaam- puişorii, 


PAG. 9 


$ din franţuzeşte de LER(' 


8) — Taratatata! se râsti Cocule[, bucăţica va fi 
a aceluia care va putea so ajungă şi d-ta vei privi 
cum _eu o mânânc. Acest răspuns | a supăra! râu 
pe Fifi care se repezi furios la Coculeţ şi-i smulse 
un fulg din cap. 


10) Deodată a intervenit. Cucurigu, cocoşul -cel 
gros al gospodăriei. Fiind atras; de zarva ce o fà- 
ceau puişorii, Cucurigu se apropie de cei doi 


bătâuşi 


12) Aceştia, slàbili şi doboràti de lupta, se grà- 
biră să alerge spre mama lor gâina-și abia intrun 
târziu au înțeles că mai bine ar fi fost dacă s'ar fe 
înțeles şi ar fi impărțit, 


“PAG. 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR» ! 


O vânătoare de maimuje în Africa 


In Africa şi anume în locurile păduroase şi aco- 
perite cu verdeață din apropierea lacurilor şi râurilor 
trăesc un soiu de maimuțe numite Gamadrile. Mai- 
muţele acestea se cațără cu o uimitoare sprintenie şi 
îuţeală pe stânci, fie aceste stânci cât de înalte şi 
ascuţite. Şi coloarea părului lor este ca şi a stâncilor 
şi a ierbei uscate. De aceea, nu le distingi decât a- 
tunci când se mişcă sau scot urletele lor îngrozitoare. 


Gamadrilele trăesc în turmă. Noaptea şi când e 
vremea rea se adăpostesc sub stânci. Cele mai bă- 
trâne din turmă stau de pază şi îndrăzneala acestor 
mairuţe-paznici este nemaipomenită. 

Un vânător povesteşte cele ce urmează: „Cea din- 
tâi turmă de garmadrile pe care am văzut-o, se o- 
dihnea liniştit pe povârnişul unei stânci. De departe 
am observat câteva gamadrile mascule mai mari decât 
celelalte. Mai întâi mi s'a părut că şi ele ar fi niște 
blocuri de piatră, orânduite drept de vre-o mână ne- 
văzută. Dar puternicul strigăt de cucu! cucu! dat în 
acziaş timp de întreaga turmă mia încredinţat că 
navem de a face cu pietre, ci cu maimuțe. 

„Indată ce ne au observat, capetele tutulor mai- 
muţelor s'au îndreptat spre noi. Numai cele mici con- 
tinuau să se joace în jurul mamelor lor, în care 
timp câteva gamadrile de sexul femenin curăţau de 
insecte pe maimuţele mai bătrâne. 

„Cei doi câini de vânătoare ce-i aveam, câini 
foarte încercaţi, au început să latre. Indată ce auziră 
lătrat de câine, gamadrilele au luat-o la fugă. Am în- 
cercat să le împuşcăm, dar în zadar. Stânca pe care 
se găseau era prea înaltă, aşa că nu le puteam ni- 
meri. In schimb la fiecare împuşcătură a noastră 
gamadrilele răspundeau printr'un urlet turbat pe di- 
ferite glasuri. Putin după aceasta ele se ascunseră 
după stâncă. 


„La o cotitură a vàiei am dat din nou peste a- 
ceiaşi turmă. Acum mergea nu pe stânci, ci drept 
pe vale. Câinii noștri se repeziră asupra ei. Acum 
însă se întâmplă ceva ce numai rar îi este dat omu- 
lui să vadă. 

Paznicii, adică bătrânele maimuțe mascule, se as 


vârliră ca nebune asupra câinilor, urlară îngrozitor, 


scrâşniră din dinţi şi cu mâinele lor loviră puternic 
pământul. Băgară în câini o spaimă asa de mare, că 
aceşti câini cari nu se temeau de lei şi de tigri, se 
întoarseră şi o luară la fugă. Am alergat în ajutorul 
lor, dar în vremea aceasta cea mai mare parte din 
turma de maimuțe se ascunseră printre stânci. 

„I-am încurajat din nou pe câini şi ei s'au repezit 
asupra unei grupe de gamadrile care nu eşise încă 
din vale. In grupa aceasta se găsea şi un maimuţoiu 
de şase luni. Când vitejii noştri câini se apropiară, 
maâimuţoiul se sperie, urlă jalnic şi se cățără pe 
piatra cea mai de aproape. Câinii îl urmăriră şi acolo. 
Deoarece maimuţoiul se despărţise de turmă, fiind 
strâns de aproape de câini, am crezut că nu ng 
mai scapă. 

„Iată însă că din peştera din faţă s'a repezit în- 
drăzneţ, dar liniştit o gamadrilă bătrână. -Fără să 
se uite că noi ne apropiam, se îndreptă spre câini, 
Cu gura deschisă, cu părul zbârlit şi cu ochii strălu- 
cindu-i de furie, gamadrila era aşa de înfricoşătoare, 
că ce doi câini ai noştri s'au oprit, rămănând ne- 
mişcaţi. 

Se urcă liniştit pe piatra pe care se ascunsese mi- 
cul maimuţoiu, se apropiă de el, îl dezmierdă cu 
mâna, îl luă şi se întoarse tot pe drumul pe unde 
venise, trecând printre cei doi câini. Toată vremea a- 
ceasta câinii au stat ca încremeniţi. 

„Şi noi vânătorii am fost aşa de impresionați, în 
cât nici nu ne am gândit măcar să tragem un foc 
de puşcă. Ne uitam şi admiram curajul şi bărbăţia 
bătrânului paznic al gamadrilelor care, jerfindu-se 
pe sine, a scăpat pe un biet maimuţoiu lipsit de a- 
părare.” i 

Prelucraze de Diìrcea Petrescu 
——— Doc ——— d 


Rică (venind dela şcoală acasă). „Tată eu am cel 
mai bun loc din clasă. 

Tatăl. „Care loc?” 

Rică. „Stau aproape de sobă.” 

* k i 

Profesorul. Cine poate să-mi numească trei a- 
nimale cari trăesc în Africa? 

Petrescu. Eu, domnule profesor. Două maimuțe 
şi un papagal. Se Z 

Trimise de Vinoşiu St. Şteizn-Bràila 


dE o a e 


— pe > 


(„DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG. 11 


ALINA IN ȚARA MINUNILOR 


4, — Alte întâmplări ciudate 


— De sigur, un braț, d-nule. 

— Un braţ? Ce gâscă ești! Dar dracul a mai 
văzut un aşa braţ gros, care umple fereastra în- 
treagă? 

— Aşa e domnule, 
dar totuşi e un braţ. 

— Eh, bine, ce caută 
acolo, mergi de îl 
ridică“. 

Urmează o lungă 
tăcere, întreruptă de 
următoarele cuvinte: 

„De sigur, domnule, NYS} 
nu-mi place de loc ; 
acest lucru“. $ 

—Fă ceace-ti spun & 
eu, fricoaso!“ y 

Alina îşi scoase Kes 
din nou mâna şi făcu 
o mişcare în aer. 

De data aceasta 
se auziră două strigă- 


te slabe şi iarăşi 
trosnituri de sticle 
sparte. 


„Ce de încurcături 
în această casă“, zise 
Alina. „Ce vor face, 
oare, ei acum? Lach 
ar fi vorba să mă dea 
afară de aici, aş fi în- 
cântată, căci nu mai 
am deloc poftă să mai 
rămân închisă aici“. 

Ea aşteptă puţintel 
dar nu mai auzi ni- 
mic. In cele din urmă 
ea auzi un fel de u- 
ruit de mici căruțe, 
precum şi sgomotul 
a mai multor voci, 
cari spuneau urmă- 
toarele: „Bil trebue 
să se scoboare. P'aici, Bil, stăpânul spune că d-ta 
trebue să te cobori prin coş. 

— Bil va scobori prin coş, işi zise Alina! Au 
ţinut, cu tot dinadinsul, să dea lui Bil această 
grea sarcină. Pentru nimic în lume n'aş vrea să 
fiu în pielea lui. Acest coş, de sigur, este îngust, 
dar, oricum, mă voiu căsni puţin”. 

Alina isi readuse piciorul în pariea de jos a co- 


Traducere de Tanţi Antoniu 


şului şi aşteptă; după aceea ea auzi un zgomot 
de la un mic animal care să agăța de tubul co- 
şului, deasupra ei. Este Bil, zise fata, şi îi dete 
un picior cu toată puterea. 

Cel dintâiu lucru ce se auzi fu un amestec de 
voci cari strigau: „iată 
. Bil!“ Prindeti 1, acolo, 
dl pe lângă gard! “Ur- 
ini mă o tăcere şi, apoi, 

| iarăşi vocile; „Ridi- 
cați-i capul. Acum a- 
duceţi ţuică. Nu-l miş- 
cafi. Ce mai face. ve- 
chiul nostru prieten? 
ce ti sa întâmplat? 
Povesteşte-ne, te ru- 
găm“. 

Se auzi o voce sla- 
bă dar pătrunzătoare. 
(„Este vocea lui Dir, 
zise Alina). Zău, nu 
ştiu nimic. Nu, des- 
tul, vă mulțumesc Mă 
simt deja mai bine, 
dar sunt aşa de pră- 
pădit, de oboseală şi 
nu vă pot povesti. 
Tot ce ştiu, e că un 
fel de drac mânios 
s'a îndreptat spre mi- 
ne, repezindu mă în 
aer ca o rachetă. 

— „Aşa e, vechiul 
nostru prieten“, spu- 
seră ceilalţi. 

Putin după aceea, 
Alina auzi pe lepure 
spunând : 

„E destul oare o 
roabă ?* 

„O roabă cu rei, 
se gândi Alina Dar 
navu mult timp să se 
dumirească,că oploae 
de petricele se abătu 
asupra ferestrei, parte din ele, chiar lovind:o pe 
obraji. 

Spre marea ei mirare, Alina băgă de seamă că 
petricelele acelea, căzând pe pardoseală, se schim- 
bau în mici prăjituri. Atunci o idee minunată îi 
veni în gând. 

„Dacă mănânc una din aceste prăjituri sunt si- 
gură că se va petrece o schimbare în statura mea şi 


PAG. 17 


cum nu cred că e cu putinţă ca să mai cresc, cu 
siguranţă că mă voi face mai mică”. 

Aşa dar, Alina înghiţi o prăjitură şi fu foarte 
mulțumită, când, deodată, începu să se facă mai 
mică. Când se făcu aşa de mică în cât să poată 
trece prin uşe, eşi numai decât din casă; afară găsi 
mai multe fiinţe cu patru picioare şi păsări cari o 
aşteptau. Când acestea au văzut-o pe Alina, s'au re- 
pezit, cu toate, asupra ei, însă Alina, luând-o la fugă, 
sa ascuns într'o pădure deasă. 

Odată ajunsă în pădure, Alina se grăbi să-şi reia 
statura obişnuită pentru a putea intra în grădina 
cea minunată. Dar cum? chiar atunci o dihanie 
mare o privi printre arbori. 

Alina îi întinse o nuia cu care dihania începu să se 
joace. Dar Alina era aşa de mică faţă de dihanie, 
încât se găsea în primejdia de a îi rănită. Când 
dihania era tare ostenită, Alina a şters putina. Dacă 
ar fi găsit ceva de mâncare sau de băut, era si- 
gură că i-s'ar fi întâmplat ceva. Privind deasupra 
unei ciuperci, Alina zări o mare omidă albastră, 
care şedea în vârf, cu braţele încrucişate şi fumân- 
du-şi liniştită, narghileaua. Omida nu băgă în sea- 
mă nici pe Alina şi nici pe ceilalţi, cari o înconjurau. 
In cele din urmă omida, cu un aer somnoros, începu 
să-i vorbească Alinei. Şi numai atunci aceasta îi 
spuse dorinţa ce o are de a-şi recăpăta statura 
obişnuită. 

„Aş fi dorit să fiu puţin mai mare, zise Alina. 
Talia de trei degete este caraghioasă de tot”. 

— Ba din contră, este o statură foarte frumoasă, 
ii răspunse omida supărată, căutând a se înălța 
cât mai mult (căci abia avea trei schioape înăl- 
kime). 

— Nu sunt obişnuită aşa, urmă Alina cu un ton 
impăciuitor. Apoi îi zicea: Aş vrea ca oamenii 
din acest ţinut să fie mai puţin simţitori. 

— Cu timpul te vei obişnui, zise omida, fumând 
din narghilea. 

După câteva clipe omida, încetând de a fuma 
căscă odată sau de două ori şi se scutură. Apoi, 
coborând după ciupercă, plecă la iarbă, unde, tâ- 
rându-se, spuse următoarele cuvinte: 

„O parte te va face să creşti, cealaltă parte te 
va face sà te micşorezi”, 

— O parte din? cealaltă parte din ce? gândi 
Alina. 

— O parte a ciupercii”, răspunse omida, casi cum 
Alina ar fi vorbit tare; şi după aceea se făcu ne- 
văzută. 

Alina rămase gânditoare o clipă. Privind ciuperca 
ea vrea să ştie care este o parte şi care este cealaltă 
parte. 

Dar cum ciuperca era rotundă, problema nu era 
uşoară de deslegat. Totuşi, în cele din urmă, Alina 
cuprinse ciuperca cu mâinile bine întinse, şi rupse cu 
amândouă mâinile câte o mică bucată dela margine. 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


„Şi acum să vedem ce se va întâmpla” îşi zise ea. 

Mâncă puţin din bucata ce ţinea în mâna dreaptă, 
şi simţi numai de cât o lovitură puternică sub bărbie, 
Aceasta se lovise de picior. 

De sigur că Alina se sperie mult de această 
schimbare neaşteptată, dar înţelese că nu era timp 
de pierdut. Incepu să mănânce din bucata ce ţinea 
în mâna cealaltă. Bărbia se lipise aşa de bine de 
picior în cât abia era loc ca să poată deschide 
gura; în cele din urmă reuşind să deschiză gura, 
a înghiţit o parte din bucata ce ţinea în mâna 
stângă. 

Intr'o clipă Alina crescuse aşa de mult, încât 
gâtul ei se ridică ca o tulpină deasupra unei mări 
de verdeață, care nu era altceva decât vârful co- 
pacilor. (Un porumbel, luând-o drept şarpe, a lo- 
vit-o. De sigur că în faţa unui asemenea gât lung, 
se putea înşela. Dar, pe măsură ce ronţăia din 
bucăţile de ciupercă, Alina reuşi ca să-şi recapete 
statura-i obişnuită. Şi ca să poată intra în cea 
dintâiu casă ce văzu, a trebuit să mănânce pu- 
Dn din ciuperca ce ţinea în mâna dreaptă, ca să 
poată avea o statură de nouă degete. Un sgomot. 
îngrozitor se auzi înăuntrul casei; la un moment 
dat uşa se deschise şi o farfurie se sparse afară. 
Totuşi, Alina intră şi dete peste o tovărăşie ciu-, 
dată. Ducesa, care. şedea în bucătărie cu un copil 
pe genunchi, se certa cu bucătăreasa, căreia îi Im. 
puta că pusese mult piper în supă. Bucătăreasa 
arunca asupra ducesei tot ce-i pica în mână; ba: 
chiar sgâriase pe copil la nas cu o cratiţă arun- 
cată. O pisică mare, aşezată la vatră, părea că 
zâmbeşte cu mulţumire. Era pisica lui Chester. 

Ducesa, legăna copilul, îl aruncă Alinei, spunân- 
du-i să-l legene ea, dacă aceasta îi face plăcere. 
Alina scoase copilul afară şi, privindu-l, el se 
schimbă într'un porc, care, sărind din braţele ei, 
scăpă în pădure. 

„Dacă ar fi crescut, zise Alina, ar fi fost un 
copil foarte urit; dar socotesc că e un purcel destul 
de drăguţ”. 

Deodată Alina tresări, zărind pisica lui Chester 
pe craca unui copac, la câţiva metri de dânsa. Pi- 
sica, văzând-o pe Alina, se mulţumi să rânjească 

„Pare a fi bine dispusă”, îşi zise Alina, cu toate 
acestea, date fiind ghiarele ei lungi şi numeroşii 
ei dinţi, Alina socoti că trebuia să se poarte fru- 
mos cu dânsa. 

„Miţu al d-lui Chester”, îi zise sfios Alina, de- 
oarece nu ştia dacă numele îi plăcea; pisica rânji 
mai mult; Alina, văzând că pisica este mulţumită, 
urmă: „Eşti aşa de bună, te rog, să-mi arăţi ce 
drum trebuie s'apuc ca să pot ieşi de aici?” 

— Depinde mult încotro vrei să te duci, 
pisica, 


zise 


(Va urma) 
— Ç =a ——— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Mosorul fermecat 


după J. M. Guyau 


Un mic prinţ fu într'o zi dojenit aspru de către 
educatorul său. Seara gândea trist că e mare nefe- 
picire de-a fi copil, căci trebuie s'asculţi. Voia să fie 
bărbat. 


Plângând copilul adormi. A doua zi trezindu-se 
zări lângă dânsul un frumos mosor de mătase care 
strălucea la razele născătoare ale aurorii. Surprins 
se 'ndreptă să’! înhaţe când mosorul cu o voce slabă 
murmură cuvintele următoare: „la seama, copile, 
ia seama! Firul minunat care se deapănă împrejurul 
meu, reprezintă toată urmarea zilelor tale. Vezi pe 
măsură ce clipele se scurg, acest fir se destăşură şi 
se deapănă. Ieri doreai să poţi a dispune de viaţa 
ta. Eu iţi dau putinţa. Dar bagă de seamă că mâna 
ta care poate să depene tot acest fir într'o clipă, nu 
va putea să mai facă ghem din nou un singur căpătăi 
de aţă. 

Micul prinţ privi mosorul fără să "'ndrăznească al 
atinge. Apoi el isi luă curaj şi trase un căpătâi mic 
de aţă, într'aşa fel încât să treacă numai o zi; şi el 
se văzu aproape adormit în patul unde se trezise. 
„Azi, se gândea el, nu e de-ajuns, eu vreau să cresc 
și să deviu omp}? — 


— AG. 13 


Inhàtánd mosorul el se puse să tragă firul si se 
văzu devenit om cu barbă la bărbie. El era rege, con- 
silierii şi curtenii îl înconjurau şi îi vorbeau de tre- 
burile statului. 

Aceasta fu deocamdată o mare sărbătoare pentru 
el. Apoi el voi să se însoare să aibă copii şi îndată 
se văzu. tată de familie. In sfârşit, nerăbdător de 
aşi vedea copiii crescând din nou trase de firul bo- 
binului şi anii lor trecură ca luaţi într'un vârtej. Şi 
după fiecare plăcere îndeplinită, el vedea alta cum se 
naşte, mai arzătoare, şi din nou mosorul se 'nvârtea 
între degetele sale şi din nou firul se depăna. 

Dar se întâmplă că 'ntr'o zi, în dosul firului de 
mătase se arătă deodată lemnul aurit al mosorului. 
Regele fu surprins şi înspăimântat; e! abia îndrăsni 
să mai privească firul care se desfăşura singur, în- 
cet. Ce m'ar fi dat el să poată să mai facă ghein din 
nou un singur căpătâiu de aţă din firul mosorului 
pe care acum îl privea cu tristețe! 

Vocea cea slabă se auzi din nou: „O, prinţule! 
Zilele trecute nu mai revin. Tu ţi-ai cheltuit viaţa 
nebuneşte. Ea ţi s'a părut goală căci tu nai în- 
dreptat-o spre fapte bune; ea D se părea nenoro- 
cită, căci mai întrebuinţat'o cu folos. Nerăbdarea 
ta, ma fost decât lenea ta, pentru a scăpa de ocu- 
paţia de toate zilele, căci tu ai voit să trăieşti re- 
pede. Mergi, nu eşti fericit fiindcă nu ai meritat.” 

Tradus de S. G. 
——— aC Q 


Biblia intr'un miliard de exemplare 


Cartea cea mai răspândită din lume este Biblia 
Nici o altă scriere nu i-a putut întrece tirajul. 

In timpul răsboiului societatea biblică din Lon- 
dra a tradus Biblia în 35 limbi noui, din Asia, A- 
frica şi Oceania. In doi ani (1917—1918)a tipărit 28 
milioane de exemplare; cele mai multe pentru China 
şi Japonia. 

Societatea britanică a împărţit gratuit aproape 10 
milioane de biblii luptătorilor, prizonierilor, deţi- 
nuţilor şi osândiţilor la moarte, dela 1914 până 
la 1918. 

Dela descoperirea tiparului şi până astăzi s'a li- 
părit peste 7 miliard de Biblii. 

Dacă le-am pune laolaltă, aşa cum sunt cărţile în 
bibliotecă, grosimea lor ar înconjura pământul la 
ecuator. 

Eeer De e 

— Emil, ce s'a întâmplat acum 400 de ani? 

— Nu pot să ştiu, domnule profesor, de oarece 
eu am numai 9 ani!.. 

* * * 

Micul Ionel vede pentru prima oară un şarpe 
Entusiasmat strigă: 

— Mamă, vino să vezi o coadă care se bucură 
fără câinel,. 

Trimise de Wodan 
mate, 


žl Dvd 


LIL 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


L Ç A 


Cucoana Ruxandra, — mama-mare, — a venit de 
câteva zile, să petreacă sărbătorile cu copiii si ne- 
po) ei, la oraş. Coana Ruxandra are aproape şeizeci 
de ani. Mai tot timpul stă la ţară, la conac. 

Copiii vin vara la ţară şi petrec două-trei luni 
în tovărăşia ei; iar de Crăciun şi de sfintele Paști, 
vine coana Ruxandra, la ei, la oraş. 

„Bunicuţa” vine întotdeauna cu daruri pentru ne- 
poței. Acum un an i-a adus Lilicăi o păpuşă mare 
ce închidea ochii când o culcai şi care spunea 
„mamă” cu glas ascuţit şi lung, când o apăsai 
niţel pe piept. Lui Nicuşor i-a dăruit o carte de po- 
veşti, cu poze frumoase. Pentru Titi, care e încă mic 
de tot, a adus o jucărie care făcea sgomot când o 
clătinai: aşa un fel de cutioară albă cu un fel de 
pietricele înăuntru. 

Lilica bănueşte că daruri de acestea nu se găsesc 
la ţară pe unde stă mama-mare tot timpul, şi vrea 
să afle adevărul. Stă şi se socoteşte bine, — şi la 
urmă, tot nu ştie ce să creadă... 

De câteva zile, de când a venit, — mama-mare 
pare să fie foarte tristă. Uneori se plânge că e 
bolnavă şi la masă nu mănâncă de toate: zice că 
nu-i dă voie medicul... Nicuşor şi Lilica îşi amintesc 
ca prin vis, cât de veselă era mama-mare astă vară. 
Ce-o fi având bunicuţa? Părinţii sunt şi ei foarte 
îngrijiţi, şi vorbesc mereu de medic şi de doctorii. 

Lilica, cu toate că mare mai mult de şase ani, 
a observat şi dânsa mâhnirea bunicii. Azi, la prânz, 
mama-mare s'a ridicat dela masă spunând că ou 
se simte bine. Tata şi mama au condus-o în odaia 
de alături. Lilica s'a uitat adânc în ochii lui Ni- 
cuşor. Pe urmă a înghiţit în sec de câteva ori, 
a vrut să-l întrebe ceva, dar au podidit-o lacrimile. 
După prânz, pe la orele patru, a venit medicul la 
bunica şi spre seară au venit nişte rude s'o vadă. 
Lilica se teme de ceva rău, — fără să ştie de ce 
anume. Mătuşa Păuna a întrebat-o înainte de-a 
pleca: 

— Dg’ tu de ce eşti aşa de posomorită, puiule?” 
şi i-a dat un ban rotund şi strălucitor. Dar Lilica 
ma ştiut ce să-i răspundă. 

S'a făcut seară târziu. Altă dată stăteau cu toţii 
la masă la ora asta, dar tăticu e dus în oraş şi 
mama veghează la căpătâiul bunicii. 

Mama-mare nu plânge nici nu se vaită. Nici nu 
tuşeşte măcar. 

Lilica nu ştie ce boală o fi având. Dar, trebui» e" 
fiè ceva foarte rău. 

In toată casa e o tăcere neobişnuită. 

Până şi Titi care obişnuia să tipe şi să Goin: 
face şi se uită mirat împrejurul lui. Ce-ar fi si! 
întrebe pe Nicuşor 


4e Marie Marcelle Antonescu 


k 


— Măi Nicusor... 

— Ce e? 

— Ia vino ”ncoacei 

— Ce vrei? 

Lilica l-a luat deoparte şi i-a şoptit, făcându-l 
să înţeleagă că e vorba de lucruri foarte serioase, 

— Mama-mare e bolnavă... 

SH Stiu... 

— D ştii ce boală are? 

Lilica rămâne o clipă dezamăgită. Se aştepta ca 
Nicuşor, care e mai mare, să ştie de ce sufere 
mama-mare. 

Lilica rămâne pe gânduri, 

— Nicuşor... mă Nicuşor, m'auzi? 

— Ce vrei? 
us näi eu am căpătat azi un ban de l£ mătuşa. 

el. 

Nicuşor nu prea vrea s'audă. Dar, ca să nu vor- 
bească prea tare Lilica, se întoarce: 

— L-am văzut... ce vrei? 

— Mă Nicuşor, — ţie ţi-a dat? 

— Ce să-mi dea? 

— Bani... 

— Mi-a dat... 

— Mă Nicuşor, — o păpuşă costă multe parale? 

— Multe... e - 

— Cât de multe? e 

— De unde vrei să ştiu? Eu n'am cumpărat nici- 
odată... 

— Mă Nicuşor... şti ce m'am dit? 

— Ce te-ai gândit? vir 

Lilica tăcu o clipă. D era teamă că Nicuşor go 
să vrea să facă aşa cum s'a gândit ea. Pe urmă, 
il trage deoparte lângă sobă, şi cu sprâncenele în- 
cruntate, îi împărtăşeşte planul: 

— Măi Nicuşor... eu zic să mergem mâine di- 
mineaţă in oraş... avem bani... cumpărăm o păpuşă... 
am văzut eu una frumoasă... şi să i-o dăm bunicii... 


Marie Marcello Antonescu