Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages551-600

SERIA Ill 


La acest concurs 


Joc geografic 


14 

15 ASI AT Si a: a 
4 2 

9 a 2 RnG 
PF. 2 15 13:85 .7-7 e 
2 12 4 g 


11 
B 


Inlocuind cicfrele cu litere, veţi obține numele unor ape din 
România. Dela A la B numele provinciei unde curg râurile. 


Pentru ușurință: 16-—J. 
Lilly Abramovici 


Omonime 


Costică n'are o... dar pe cal tot îl... 
Mama ne-a promis... că ne cumpără câte o jucărie... dacă ştim 
să socotim până la... 
Cornelia Spierer 
Vitucilă văzând... înalt al unei fabrici scăpă... plin cu zarza- 
vat. i , 
Decât să... sacii în spinare, mai bine îi încarce într'un... 


Gamper Emil 


Palindrom 


Inversând un nume veți obține un pronume. 
TITY CONSTANTINESCU,Craiova 


Carte de vizită 


VICTOR COMAN 


Inlocuiți inițialele numelui de mai sus şi veți afla oc-pația 
şi oraşul unde locuieşte acest domn? 
PAULA și SERGIU GRUNBLATT. 


Premianți pe luna Mai 


1. Un serviciu de ping-pong. Luchianov Liubov, Str. B. P. Haj- 

dău 3, Chişinău. 

2. O minge de foot-ball. Jean G. Ionescu, Str. Isvor 78 A. Etaj 
MI, Loco. 

3. Un aparat de radio cu galenă. Georgescu Ionel, Str. Regală 
No. 1, Brăila. 

4. Un aparat de radio cu galenă Alex. 
Budişteanu 17. 

5. Un aparat de radio cu lămpi Andrei M. Petruța, Str. Plev- 
nei 32, Giurgiu. 

6. Un costumaş Tricotat „Nonica”: Herman Schar, Str. Ştefan 
cel Mare 41, laşi. 

7. Costum. de bae pr. copii. Ionel 
Mare 4, Craiova. 

8. Costum de bae pr. copii Stoicescu Alice, Str. Sebastian 45, 
Loco. 


Nicolau, str. general 


Cartianu, Str. Ştefan cel 


DE SI ui Dă 


„REGELE FERDINAND 4” A 
jatraiă Piti 


CINEL 


oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


9. O minge de plaje: Iancu Benedict, sat. Fuzofca of. Cinişeuţi 
jud. Orhei. 

10. Joc distractiv Valeriu Săndulescu, Str. g-ral Berthelot 10. 
Orheiu, Basarabia. 

11. Joc distractiv: Ionescu Viorel Str. Şt. Minculescu 15, Tur- 
nul Măgurele Teleorman. 

12. Ceasornic de mână „Tellus” Tanţa Enescu, Str. Sft. Const. 
şi Elena 4, Loco. 

13. Ceasornic de mână „Tellus” Silvia Munteanu, Str. Carmen 
Sylva 24, Sibiu. 

14. Patru premii a câte 250 lei, în cărţi, din editura „Adevă- 
rul”, următorii deslegători Comăneanu M. Victoria Str. Barbu De- 
lavrancea 31, Loco; Sonia Vulpescu, Str. Vâlcov 48, Loco; Bara 
Francis şi Petru Laţa Com. Cârneşti jud. Hnedoara; Poteca Ştefa- 
nia, Str: Biserica Amzei 25, Loco. 

15. Două abonamente pe un an la D. C.: Sandy Elizer, Strada 
alomfirescu 67, raiova; Fredy Rotman, str. Brezoianu 1, Etaj I 
(colț Rahovei). Loco. 

Câştigătorii sunt rugaţi să trimită adresa exactă. Premiile se 
expediază după 15 zile dela trimiterea adresei. 


Deslegătorii jocurilor pe luna lunie 
CAPITALA 


Corneliu Dragomirescu (13); Valentin Albulescu (13); Geor- 
geta şi Mircea Urzică (13); Flori Wertheimer (8); Sorinel Gol- 
tesman (13); Mihail Capta (13); Silvia Drăguşin (13); Lazăr Marcu 
(13); Fifi Eschenazy (13); Aneta L. Ghica (13); Rivenzon Abişor 
(13); Cornel Şarf (13); George Lorenian (4); Stan D. Elena (16); 
Neluţa Petraru (13); Creangă Mihaela (5); Monz Constantin (3); 
Ida Altman (13); Honceriu Erwin (4); Fernand Bloch (13); Baier 
Michel (13); Margareta Chiriţescu (13); Stănescu N. Gabriela (13); 
Harlat Teodora (13); lacomi Virginia 13); lonescu V. Traian (13); 
Georgetta Dumitrescu (12); Nuţa 'şi Coca Apolzeanu (13); Hor- 
vath Cereanu Vasile (13); Constantinescu V. Dragoş (13); Avram 
Klar (13); Chimel Natan (13); Bercovici Leon (13); Pavelescu I. 
Ioan (13); Mariana Chicoş (13); Kahane M. (13); Gheorghiu A. 
Alexandru (13); Bădescu Veronica (13); Del Pincas (13); Elena 
şi Constanţa Caranicola (13); Magaziner Miriam (13); Pompilia și 
Romeo Radeş (13); Silvia Gropper (13); Rovenna Herşcovici (13); 
Anastase Constantinidis (12); Edmond Moser (13); Mathilda Ber- 
man (12); Cora și Zina Schmilovici (13); Streiff Sem (13); Elisa: 
beta şi Leopold Rubin (13); Marioara C. Ardeleanu (12); Gar 
net Eugeniu (13); Titel şi Nelu Stănescu (13); Măciuceanu Şte- 
fania (13); Maria Ana Teodorescu (13); Emilia Dimitriu (13); Băr- 
bulescu I. Ioan (13); Miky Vermeulen (13); Viorel M. Căpitan 
Ciulley (13); Rădulescu Niculina Verona (13); Aurel Şerban (13); 
Weintraub Wilhelm (4); Mihăilescu I. Mihai (13); Tache Dimo- 
pol (13); Perry-Marioara Poruţiu (8); Vasilica Otopeanu (13); E- 
lena M. Gujbă (13); Simona Adania (11); Carolina Liber (13); No- 
rica Şaraga (13); Prassa G. C-tin (7); Cohn Sergiu (13); Hiana și 
Georgeta Irod (13); Ingrid Edestein 13); Suzana şi Klara Golder 
(13); lonescu Elena (12); Gela şi Osias Finkelstein (13); Dorian și 
Pegy Blumenfeld (9); Blanstein V. Paul (13); Măriuca V. Bil- 
ciurescu (13); Vintilescu A. Gh. (8); Maria H. Bidilici (13); Pan- 
tazopol T. Emil (13); Popescu G. Maria (13); Alfred Rosenberg 
(13); Dică Bercovici (13); Ionescu Laura (6); loan D. Constan- 
tinescu (6); Comănescu Victoria (13); Darie B. Canu (13); Klei- 
man Goldiţa şi Rubinstein Harry (13); Anastasiu V. Lucian (13); 
Virginia Petroşanu (13); Zaharia M. Constantin (13); Horn Mir- 
cea (13); Georgescu M. Mihail-Savin (13); Ciubăncan V. Traian 
(7); Nela Călinescu (12); Doina Radu (13); Poteca Ştefania (13); 
Sifert Rozalia şi Dumitrescu Gh. Maria (5); Fălcoianu St. Maria 
Ivona (13); Ileana I. Danciu (13); Andrei Iulian (13); Adrian Gh. 
Musta (13); Niculae Alecsiu (13); Bonbonel Frâncu (13); Rusnac 
V. Constantin (13); Margareta Angelescu (13); Elena Paliţa (13); 
Elena şi Smara Georgescu (13); Codea Marioara (8); Ecaterina 
Viorica Anghelescu (13); Silvia Gufenhaus (13); Elisabeta Lohn 
(10); Popa Elisabeta (13); Silberstein Arginteanu Mihail (13); 
Ivona Zaharescu (13); Alfred Signer (13); Cici Rosentzweig (13); 
Sofica Alcalay (13); Braunstein Rudolf (13); Miţa Bucholtz (13): 
Mina Lewy (13); Dică Schein (13); Victor Schwartz (13). 


SERIA III 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA AUGUST 


Numele și p-onumele 


Adresa: 


QNEN 


Fotografii de la cititoarele şi 


Iliescu Cleopatra 
cl. I-a 
Liceul de fete 
Slatina-Olt 


Preda G. Gheorghe 

cl I-a 
Şcoala primară de băeţi 
„Cuibul cu barză” 
Bucuresti 


„+ : 
Andronovici Olga Luviş Mina 

cl. I-a cl. I-a i : 

Şcoala primară de fete Şcoala primară mixtă „Voința 
Dej București 


cititorii noștri 


cari au luat premiul l-iu 


REAA 


Blumenteld Stela Felicia 


Puica Margareta C. Dolinescu 


cl. I-a A. cl. IV-a 
Scoala primară de fete Şcoala primară de fete No. 1 
Suceava Bârlad 


Milu Lazarovici 
cl. II-a 
Sanatoriul C. T. C. 
Carmen-Silva 


Școala primară de băeţi No. 66 
Măgura-Buzău 


Ruzea şi Miriam Glendelman Monica A. Tudic 


CL. Il-a şi cl. I-a cl. I-a 
Şcoala primară de fete No. 1 Şcoala primară de fete No. 1 
Comrat-jud. Tighina Bârlad 


Barton A. Gheorghe Petrovici A. Adrian 


S cl. H-a P cl. II-a 
Școala primară de băeţi No. 2 Şe. prim. „Epăchiţă Văcărescu” 
re: Ploeşti București 


Kurty Zolkiewer Georgescu Maria 


cl. Il-a cl. l-a B. 
Şcoala de băeţi „Elite” Scoala primară mixtă 
Cernăuţi Com, Colentina jud, Ilfov 


Estera Pomârleanu Davidovici Israel 


cl. I-a cl, IV-a A. | 
Şcoala primară de fete No. 2 Şcoala primară de băeţi No. 7 
Dorohoi „Gh. ra si 
aşi 


-A 
wo 
-~ 


i 


Vermescu L Georgel Evelina Griinberg 


CI. IV-a Cl. H-a 
Şcoala primară de băeţi No. 4 Şcoala primară mixtă Salhova 
Bârlad laşi 


Petrovici Sanda 


Conţelman Elena 


cl: III-a cl. IV-a 
Şcoală primară de fete No, 13 Şcoala primară de fete No. 2 
Bucureşti București 


REDACŢIA ȘI 


28 August 1935 No. 603 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
100 


1 AN 


ABONAMENTE: 6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR Director: N. BATZARI 


ESTE STRICT INTERZIS 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


INI (S/A ALI IZA 


d 
1 AE în F PD) 


e îngroaşe gluma cu prietenul Uitucilă. Adică, 
zilele trec. iar el îmi este tot musafir. la masa la 
mine şi şade la mine. 
Pricina? Cred că n'aţi uitat-o, aşa cum a uitat 
el unde locueşte. Am povestit săptămâna trecută 
că Uitucilă uitase unde se găseşte noua sa locuinţă. De aceea, 
sa mutat la mine, unde aşteaptă ca nevastă-sa, care a plecat 
la băi, să-i trimită o scrisoare şi pe plicul acestei scrisori să 
vedem adresa casei de aici, din Bucureşti. 

Insă, zilele treceau, iar Uitucilă nu primea nici o scri- 
soare. Pe urmă mi-a dat în gând că nici n'avea cum să pri- 
mească. E sigur că nevastă-sa îi scrisese, însă este tot atât 
de sigur că scrisoarea -a fost trimisă pe adresa lor de acasă. 
Asa dar, factorul o arunca scrisoarea în cutie, însă nu era 
cine să o ia de acolo. Prin urmare, degeaba aşteptam să fim 
lămuriți prin scrisori ce ar fi sosit dela soţia lui Uitucilă. 

Ne-am gândit atunci să facem alt ceva: să-i scriem noi 
nevestei sale, rugând-o să ne spună în care stradă şi la care 
număr se găseşte casa din Bucureşti. Dar pentru a putea 
face aceasta, ar fi trebuit să ştim unde se găseşte nevasta lui 
Litucilă. Tot din ceeace am povestit săptămâna trecută, s'a 

„văzut că prietenul Uitucilă nu ţinea minte, dacă nevastă-sa 
s'a dus la mare ori la munte. dacă e la Constanţa ori la Bra- 
şov, la Călimăneşti ori la Slănicul Moldovei. 

Aşa fiind, nu putem doar trimite o scrisoare pe adresa: 
„Doamnei Uitucilă, România Mare”. 

Ce e de făcut, ce e de făcut? Şiiată că mi-a venit alt 
gând. 

„Ascultă, -iam zis lui Uitucilă, cne a vorbit cu proprieta- 
rul casei în care v'aţi mutat? 

— Eu am vorbit, îmi răspunse Uitucilă. 

— Şi l-ai văzut pe proprietar? l-am mai întrebat eu. 

— Păi, cum să nu-l văd, dacă am vorbit cu el, îmi răs- 
punse Uitucilă răzând. 

— Şi dacă îl mai vezi, îl recunoşti? 

— Numai decât. 

— Bine! Şi unde ai vorbit ‚cu proprietarul? 

— In prăvălie la el. Acolo i-am plătit şi chiria pe 
luni înainte. 


trei 


ocuințci lui Vitucilă 


— Şi ţii minte ce fel de prăvălie era, vreau să spun, ce 
fel de mărfuri erau? 

— Cum să nu tiu minte? îmi răspunse Uitucilă cam su- 
părat de întrebările mele. Era o  ceasornicărie în Calea 
Griviței. 

— O ceasornicărie în Calea Griviței?! Şi 
mergem şi să o căutăm, ai putea-o găsi? 

— O găsesc cu ochii închişi, mă asigură Uitucilă.. 

— Dacă-i aşa, haidem acolo, ca să ne spună omul adre- 
sa casei ce ţi-a închiriat”. 

Ca să nu pierdem vreme, am luat un taxi şi am mers 
drept în Calea Grivitei, acolo unde Uitucilă spunea că e cea- 
sornicărie. Ne-am dat jos din maşină, ca să nimerim drept... 
într'o prăvălie de măcelar. 

„Mi se pare, zise Uitucilă cam încurcat, că prăvălia pro- 
prietarului meu este în partea cealaltă a străzii”. 

Am trecut şi în partea cealaltă a străzii, unde ne-am po- 
menit la un cismar. Ba că o fi mai la dreapta, ba că o fi mai 
la stânga, ba că o fi mai în sus, mai în jos, am cutreerat mai 
toată Calea Griviței, — cât este ea de largă — fără să dăm 
de proprietarul casei lui Uitucilă. E drept că am intrat şi în 
două ceasornicării, dar ceasornicarii aceia nu numai că nu 
închiriaseră cuiva vreo casă, ci locuiau ei înşişi în case cu 
chirie. 

La urmă, plictisit şi obosit de atâta alergătură zadarnică, 
i-am zis: „Mă Uitucilă, eşti tu sigur că proprietarul tău are 
prăvălie în Calea Griviței? Nu cumva prăvălia lui este în 
Calea Rahovei? 

— Da, par'că e în Calea Rahovei, îmi răspunse el. 

— Ori, poate, este în Calea Moşilor? 

— Da, par'că ar îi în Calea Moşilor. 

— Ori în Calea Şerban Vodă? 

— Se poate să fie şi în Calea Serban Vodă”, îmi răspun- 
se Uitucilă. 

După astfel de răspunsuri am înţeles că Uitucilă uitase 
cu desăvârşire strada în care este prăvălia pe care o cău- 
tam. De aceea, n'am mai căutat şi ne-am întors acasă, aştep- 
tând să ne vie norocul în ajutor. 

VINTILA BRATU 


dacă ar fi să 


ATUN 


Ghem-Ghemulet, Mitu, Pac şi alt 


Povestire cu pisici şi CUO OOU EEE mz 


de MARIA SOREL 


6. Cum se laudă Ghem-Ghemulet cu sgarda 


De când i-am pus sgarda, de care. precum am povestit, 
atârna un clopoțel, Ghem-Ghemuleţ nu s'a mişcat din casă 
o zi şi o noapte. li era ruşine de celelalte pisici, închipuin- 
dă-si că şi-ar fi râs toate de el. La urmă însă, n'a mai putut 
răbda. Afară era frumos şi veneau până la el ciripit de pă- 
sări si miorlăit de pisici. 4 

„Trebue să fie, îşi zise el, o zi foarte bună de vânat şi de 
prins păsări. Am să es şi eu, ca să-mi încerc norocul. Am 
să umblu mai încet, ca să nu sune blestematul acesta dë clo- 
potel”. 

Eşi, adică sări pe fereastră tocmai pe zidul de care era 
sprijinită cuşca lui Pac. Insă Pac nu dădea voe la nimeni, 
adică la nici o pisică, să se aşeze pe zidul unde îşi avea el 
cusca. De aceea, se porni să sară, vrând să ajungă până la 
Gihem-Ghemuleţ, ca să-l alunge de acolo. Sărea şi în ace- 
iaş timp lătra supărat. 

„Ham! ham! ham! ham!” li spunea, adică, în graiul său 
câinesc: „Cum de îndrăsneşti să stai pe zidul meu? Hai, 
Că-te jos de acolo! Dă-te mai repede, că de nu, îţi tăbăcesc 
blana! Ham! ham! haaam!” 

Insă Ghem-Ghemuleţ nici nu-l băgă în seamă. Işi lingea şi 
işi potrivea cu limba blana de pe piept şi se făcea că n'au- 
de, cu toate că auzea foarte bine. Infuriat, Pac se porni să 
latre şi mai tare. Lătra şi se căznea să sară cât mai sus. 
Totuşi, nu putea ajunge până la locul unde se aşezase Ghe- 
Cihemuleţ, care stătea nemișcat şi nepăsător. 

Pac lătra aşa de tare, de se auzea în tot cartierul. Atunci 
Florica merse la fereastră, îl chemă şi-i zise: „Pac, ai îne- 
bunit? Taci o dată şi te potoleşte!”. | 

Pac veni aproape de fereastră, vrând să spună că dacă 
latră, nu el este de vină, ci Ghem-Ghemuleţ. Insă Florica 
se depărtă dela fereastră, aşa că Pac n'avu cum să-i spună, 
ci începu din nou să latre. Lătra şi sărea, sărea şi lătra. 

„Dar ce are cățelul vostru, de ne-a asurzit cu lătratul 
său? zise Silvia, o prietenă, care venise în vizită la noi. Insă, 
staţi, că ştiu eu leacul să tacă”. Si fără să ne întrebe — fiind- 
că, dacă ne-ar fi înrebat, nu i-am fi dat voe, Silvia luă de pe 
masă carafa cu apă, se repezi la fereastră şi vărsă pe Pac 
toată apa. | 

In adevăr, Pac, primind această baie rece, la care nu se 
aştepta de loc, tăcu şi nu mai lătră. Dar atunci vorbi Ghem- 
Ghemuleţ, zicând: „Să-ţi fie de bine, Pac! Aşa ţi se cuve- 
nea! Mă aşteptam chiar să vie toți vecinii cu doniţi de 
apă”. 

Pac începu să-şi lingă cu limba apa ce-i căzuse în păr. 
.O, răspunse el, mi-a părut bihe că m'am răcorit puțin. Imi 


cra cald şi îmi era şi sete”. 

Ghem-Ghemuleţț vroi să se folosească de faptul că Pac 
era ocupat cu linsul apei. Se ridică deci dela locul unde şe- 
dea şi începu să coboare în partea cealaltă a zidului, vrând să 
intre în grădina din vecini. Insă, diu pricina mişcării ce fă- 
cuse, sună clopoţelul dela sgardă, făcând: „ting, ting! 
ting, ting!” 7 

Pac, auzind acest sunet cu totul neobişnuit, sări în sus $i 
ciuli urechile, vrând să prindă de unde vine sunetul. Inţelese 
că vine dela Ghem-Ghemuleţ, dar mai văzu, spre nespusa 
sa mirare, că Ghem-Ghemultţ are sgardă. „Ei, de unde ai tu 
sgarda aceasta? întrebă el, căci nu cred ca stăpâni să-ţi fi 
făcut cadou o sgardă”. 

Insă nu mai puţin mirat a fost Ghem-Ghemuleţ de felul 
cum i-a vorbit Pac. Se aştepta ca Pac să-şi râdă de el şi să-i 
zică: , Mai mare ruşinea! O pisică cu sgardă şi cu clopo- 
tel! Ti-au pus. clopoțelul, ca să te audă păsările şi să nu le 
poți prinde. Au să-şi râdă de tine toate păsările, iar şoarecii 
au să-ți dea cu tifla”. 

Aşa se aştepta Ghem-Ghemuleţ, ca să-i vorbească Pac.: 
Când colo, Pac nu mai putea de necaz şi de invidie. Se uita 
la sgarda lui Ghem-Ghemuleţ şi se gândea numai că e 
nouă, pe când sgarda ce avea el de gât era veche de tot. 

Ințelegând cum stă treaba, Ghem-Ghemuleţ, în loc să se 
ruşineze şi să caute să se ascundă, ridică în sus capul şi zise 
cu un aer de mândrie: „Da, sgarda ce vezi, mi-a fost făcută 
cadou de stăpânele mele, care mă iubesc aşa de mult. Vroiau 
să-mi cumpere de mai înainte, dar nu găseau una aşa de 
îrumoasă, cum este aceasta. 

— Dar ceeace îmi spui tu este o nebunie, îi întoarse vor- 
ba Pac, din ce în ce mai aprins de invidie. Până acum nu 
s'a văzut o pisică să poarte sgardă. Numai noi, câinii, avem 
dreptul să purtăm sgardă, aşa că sunt sgiur că trebue să fie 
la mijloc o greşală. 

— Nu e nici o greşală, răspunse CGhem-Ghemuleţ, ridi- 
când în sus coada. Pisicile de neam mare, cum sunt eu, tre- 
bue să poarte sgardă. 

— Să ştii, zise Pac, care nu mai putea de necaz, că până 
mâine, poimâine, o să te prindă cineva şi o să ţi-o fure, aşa 
că de geaba ti-au cumpărat-o”. 

Ghem-Ghemuleţ nu răspunse numai decât, cj dete mai 
întâiu un căscat lung. Apoi zise, strâmbând din nas: „„Nu- 
mai pisicile proaste se lasă să fie prinse şi furate. Numai 
pisicilor, care, ca proaste ce sunt, se împrietenesc repede 
cu orice fel de oameni, li se poate întmâpla ce spui tu. Eu 
nu sunt o pisică proastă. Mă uit bine, bine la oameni, mai 
înainte chiar de a le da bună ziua. 

— Dar mi se pare că sgarda e mică şi că te strânge, Îi 
mai zise Pac. 

— Nu mă strânge deloc, îi întoarse Ghem-Ghemuleţ vor- 
ba. Mă simt foarte bine aşa cum îmi stă”. 

Pac aproape că nu mai ştia ce spune. Oită doar trist şi zi- 
se: „Dar stăpânele mele puteau să vadă să eu am nevoe de 
o sgardă nouă! Nu văd, oare, că sgarda ce port e veche şi 
stricată?” 

La această întrebare Ghem-Ghemuleţ îi dete un răspuns 
răutăcios: 

„Am auzit, zise el, că Florica spunea că e păcat să dea 
alți bani, ca să-ți sumpere o sgardă nouă. Mai spunea că tu 


x 


nu esti cuminte, aşa că nu meriţi o sgardă mai bună”. 
Toate acestea erau curate născociri din partea lui Ghem- 
Ghemuleţ, însă pe Pac îl mâhniră şi îl durură foarte mult. 
Să vorbească aşa despre dânsul Florica, pentru care el şi-ar 
îi dat bucuros viaţa! 
In momentul acela, un păianjen se căţăra pe zid. Ghem- 
Ghemuleţ întinse laba, vrând să-l prindă. Nu-l prinse, dar 


ae eee A 


-a 


din pricina mişcării ce făcu, clopoțelul 
ting-ting! ting-ting! 

„A, strigă Pac, ce-i asta? Dece ţi-au atârnat de sgardă un 
clopotel?” 

Lui Ghem-Ghemuleţ, întrebarea 
plăcere. De aceea, nu răspunse numai decât, ci se gândi ce 


dela sgardă sună: 


aceasta nu-i făcu nici o 


minciună ar putea să născocească. In sfârşit, zise: „Mi-au a- 
iârnat un clopoțel, pentru ca oamenii să audă când trec, să 
se dea la o parte şi să nu mă calce pe coadă. Fiindcă sunt 
9 pisică de neam mare, trebue să fiu cât mai bine păzită”. 

Pac nu mai avu ce răspunde la aceasta, mai ales că se 
gândea cum vreo câteva zile mai în urmă, fusese rău căl- 
cat pe picior de bucătăreasa. care nu băgase de seamă. Pe 
când se gândea la această întâmplare neplăcută, Ghem- 
Ghemuleţ, îi zise: „Merg în grădina din vecini, ca să 
văd ce mai e pe acolo. Mi se pare că aud pe Miţu că ron- 
tăe ceva”. 

Zicând acestea, sări în grădina . din vecini, unde se gă- 
sea în adevăr Mitu. Mitu simţi că vine Ghem-Ghemuleţ. Se 
prefăcu însă că nu-l vede şi îşi căută înainte de treabă. lar 
treaba sa era să roadă un os de peşte. Dar Ghem-Ghemu- 
let îi strigă: „Ei, Miţule, ce faci tu pe aici?” 

Nici acum Mitu nu l-ar fi băgat în seamă, însă sunetul 
clopoţelului o făcu foarte curioasă. Răspunse, aşa dar, zi- 
când: „Precum vezi, stau la masă. Am văzut că e timpul 
frumos şi de aceea, am venit să-mi iau gustarea în grădină... 
Dar, ce-ţi atârnă de gât?” 

Mai întâi Ghem-Ghemuleţ se apropie de. osul de peşte, din 
care mânca Mitu, îl mirosi şi îşi zise în gând: „Nu e destul 
de proaspăt pentru mine!” Apoi, ridicând în sus capul. vor- 
bi cu glas tare. zicând: „E o sgardă frumoasă. Stăpânele 
mele mi-au făcut-o ieri cadou, fiindcă spuneau că este ziua 
mea de naștere. 

— Dar, îi întoarse Mitu vorba, până acum n'am văzut nici 


` o pisică să poarte sgardă. 


— Nu poartă pisicile de neam prost, făcu Ghem-Ghemu- 
let: Insă o pisică de nèam mare, cum sunt eu, trebue să aibă 
şi o sgardă. 

— Dar şi cotoiul Mucu e de neam mâre; cu toate acestea. 
n'a purtat nici odată sgardă. 

— O fi și Mucu de neam mare, răspunse cam nemulţu- 
mit Ghem-Ghemuleţ. însă Mucu mare o blană frumoasă, 


“cum e blana mea. De aceea, nu merită să poarte sgardă. 


— Văd, zise din nou Mitu, că de sgarda ia atârnă si un clo- 
potel. Ce nevoe era de clopoțel? Nu crezi să atârnă greu şi 
că sună prea tare? 

— Eu. răspunse Ghem-Ghemuleţ, sunt o pisică voinică şi 
bine hrănită, aşa că aproape nici nu simi greutatea clopote- 
lului. Cât despre sunetul lui, îmi place că sună tare. 

— Dar dece să ai un clopoțel, care să sune? întrebă Mitu. 

— Pentru ca oamenii să se dea la o parte din drumul meu 
şi să nu mă calce pe picioare sau pe coadă. 

— Acum ani înteles!” făcu Miţu. Apoi adăogă trist: „Stă- 
pânii mei nau să se gândească nici o dată să-mi cumpere 
şi mie o sgardă şi un clopoțel!” 

— Dacă nu esti de neam mare şi nu eşti o pisică îrumoa- 
să!” îi răspunse răutăciosul de Ghem-Ghemuleţ. 

Cu toate că Mitu nu era o: pisică de neam mare, era însă 
mai cuviincioasă la vorbă. Aşa, în loc să răspundă şi ea cu 
o N îi zise: „Nu: doreşti o bucăţică din osul meu de 
peşte 


— Nu, mulţumesc, răspunse Ghem-Ghemuleţ. Chiar acum 
am stat la masă”. 

Mitu nu-l mai poiti a doua oară, ci începu din nou să-şi 
mănânce osul de peşte. Ghem-Ghemuleţ stătu puţin să-l pri- 
vască, apoi îl întrebă: „Ai auzit ce gălăgie a făcut Pac?” 

Mitu dete numai uşor din cap, de oarece avea gura plină, 
aşa că nu putea vorbi. „Pac nu mai poate de necaz şi de ge- 
lozie, pentrucă eu am o sgardă nouă, pe când sgarda lui este 
veche şi ruptă, povesti mai departe Ghem-Ghemuleţ. 

Intre acestea, isprăvi şi Miţu cu osul de peşte şi timp de 
două. trei minute, se linse pe bot, ca să se spele şi să nu-i mi- 
roasă gura a peşte. Apoi zise lui Ghem-Ghemuleţ: „Cam ce 
ai de gând să faci acum? 

— N'ar fi rău, răspunse Ghem-Ghemuleţ, dacă ne-am ur- 
ca pe zid aproape de nuc. Mai privim puţintel la păsările, 
care vin să se aşeze în crăcile nucului. 

— Mai privim şi, dacă ne ajută norocul, mai prindem câte 
una, zise Mitu vesel. Stiu dela o mătuşă a mea, că e foarte 
bine pentru sănătate ca după masă să mănânci o păsărică 
mai fragedă”. 

Porniră deci împreună. ca să se caţăre pe zid. Dar Mitu, 
auzind sunetul de clopoțel, zise: „Nu crezi că sunetul ace- 
sta sperie păsările şi le dă de veste să sboare şi să fugă?” 

Era încă o întrebare neplăcută pentru Ghem-Ghemuleţ. 
însă destept cum este, găsi iarăşi să răspundă cu o min- 
ciună” „Port clopoţelul, zise el ca să arăt cât sunt de straşnic 
vânător. O pisică poate vâna păsări, atunci câ.d nare de 
gât un clopoțel. Dar spre lauda pisicilor de neam mare este 
că pot vâna păsări. având atârnat de gât un clopoțel, care 
sună mereu. Ai înţeles? 

— Cred că am înţeles” răspunse Miţu. 

In sfârşit, s'au căţărat pe zid. N'aş putea spune-cât au stat 
acolo. Spun numai ce surpriză ne-a făcut Ghem-Ghemuleţ. 

Tocmai ne aşezasem la masă, când iată că vine el. Ve- 
ni, ținând în gură o vrabie omorită. „Ah! am strigat noi, 
nesuferitul de Ghem-Ghemuleţ a putut prinde iarăşi păsări, 
cu toate că acum are un clopoțel!” 

Insă Moş Nae zise râzând: „Ghem-Ghemuleţ a vrut să a- 
rate că nu totdeauna e adevărată vorba, care zice că o pisi- 
că cu clopoței nu prinde şoareci. N'a prins un şoarece, dar 
a prins o vrabie”. 

(Va urma) 


Uite ce frățior 


drăguţ avem! 


APUNA ti a 


TDP po meat 


m 


— — 


UMBRELUȚA FRUSINICĂI 


U ştiu dacă vreuna din drăguţele cititoare sau 

vreunul din iubiții cititori a fost vreodată la Ble- 

geşti. Ceice au fost ştiu că Blegeştii sunt o co- 

mună unde plouă foarte des. Se întâmplă uneori 

ca din şapte zile câte are o săptămână, să plouă 
la rând patru sau chiar cinci zile. Din pricina aceasta, locui- 
totilor dela Blegeşti li se spune de către locuitorii din cele- 
lalte comune plouații dela Blegeşti. 

Insă, tot din aceiaşi pricină, la Blegeşti se găseşte ceva 
de care la Hăpleşti, bunăoară, nici nu s'a pomenit. La Ble- 
geşti sunt familii, care au umbrele de ploaie. O, ce haz fac 
si cât de mult îşi bat joc locuitorii dela Hăpleşti, cei dela 
Tâmpeni şi cei dela Pârliţii-de-Baltă! „După ce că sunt din 
Blegeşti. adică, după ce că sunt nişte  blegi şi nişte proşti, 
rnai poartă şi umbrele”. 

Aşa îi batiocoresc pe Blegeşteni locuitorii din celelalte co- 
mune. Ba le mai spun: „Măi, dece nu cumpăraţi umbrele şi 
pentru boii şi măgarii voştri, că tot fac mai multă treabă şi 
au mai multă minte decât voi?” 

Decât, aşa e la Blegeşti. Acolo sunt familii, care au şi 
umbrele de ploaie. Familia Stan Pârlează, adică familia 
Frusinicăi,. avea şi ea o umbrelă. Se spunea despre această 
umbrelă că ar fi moştenire dela -bunicul tatălui Frusinicăi. 

Că era o umbrelă veche, ba chiar foarte veche, se vedea 


bine. Se vedea şi se cunoştea după cum.era cârpită. Avea pe . 


ea aşa de multe cârpe, că nici nu puteai înţelege din ce stofă 
şi din ce culoare fusese făcută la început. Nu-i vorba, că nici 
celelalte umbrele dela Blegeşti nu erau mai noui şi mai ară- 
toase, dar vreau să spun că nici umbrela familiei Stan Pâr- 
lează nu se lăsa mai pre jos. 

Avea însă ceva. prin care se deosebea de celelalte umbrele: 
era cea mai mare umbrelă dela Blegeşti. Era ca un cort ade- 
vărat, sub care se puteau adăposti zece persoane. De altfel, 
în zilele de ploaie vedeai foarte des mergând sub această um- 
brelă toată familia lui Stan Pârlează şi două familii din ve- 
cini. 

Intr'una din zile — Frusinica împlinea pe atunci vârsta de 
şapte anişori — mamă-sa îi dete umbrela şi o trimise să 
cumpere ceva dela cârciumă. Fru$hica o deschise şi porni. 

Dar iată pe neasteptate se stârni un vânt. care era o a- 
devărată furtună. Vântul suflă puternic în umbrelă. Umbre- 
la, fiindcă era aşa de mare, era şi foarte grea, mai ales pen- 
tru mănuțele micuţei noastre Frusinica. Se căzni sărăcuța 
de ea să o ţină cât mai strâns şi să-şi vadă . înainte de 


drum, dar degeaba. Ba chiar văzu că e ridicată în sus cu : 


umbrelă, cu tot. 

Bine că Dumnezeu îi dăduse deşteptăciune! Altfel, ar fi 
sburat în văzduh şi ar fi căzut cine ştie unde. Insă deşteap- 
ia de Frusinica, văzând tă e în primeidie de a fi luată de 
vânt, lăsă umbrela din mâini. Vântul duse umbrela până la 
marginea comunei. Ar fi dus-o, de sigur, şi mai departe, da- 
că, din întâmplare, umbrela nu s'ar fi agăţat de craca unei 
sălcii.. 

Frusinicuța noastră, care ştia ce păţeşte,. dacă pierde bu- 
nătatea de umbrelă, alergă după ea cât o ţineau picioruşele, 
se cățără în salcie, care nu era o salcie înaltă, şi isbuti să 
c ia şi să ducă acasă, însă nu tocmai teafără, căci în salcie 
se găurise. 

Din ziua aceea, nici părinţii ei nu i-o dedeau, dar nici ea 
n'avea curajul să iasă singură cu umbrela cea poznaşă. Insă 
tot de atunci, Frusinica își puse ceva în gând: să ceară de 
ziua ei să i se dea cadou o umbrelă nouă, dar o umbrelă 
mică, aşa cum s'ar potrivi pentru dânsa. 

Şi aşa, cu câteva zile mai înainte de ziua ei onomastică, 
merse la tatăl ei şi îi zise: „Tăticule, vreau ca de ziua mea 
să-mi cumperi o umbreluţă”. 

Când tatăl ei Stan Pârlează auzi ce-i cere, sări în sus şi 
se făcu foc de mânie. „Vrei o umbrelă numai pentru tine?! 
strigă el, crucindu-se. Ce vorbă e asta?  Nesocotito! Dar 
nici o prințesă n'ar cere o umbrelă numai pentru dânsa! 
Precum văd, ai de gând să ne prăpădeşti cu totul şi să a- 
jiungem să ne vindem şi hainele de pe noi. Auziţi? Prinţesa 
noastră vrea să aibă ea singură o umbrelă!” 

Şi o ocări şi îi zise că dacă mai spune vorba: iasa, o 
svântă în bătae. 


6 


Frusinica se porni pe plâns şi plânse ceasuri întregi. Aşa 
o găsi unchiul Stroe, care venise să o vadă şi să o ia la plim- 
bare. „Dece plângi, mititica mea? o întrebă el înduioşat. 

— Pentrucă, răspunse Frusinica printre lacrimi şi sughi- 
turi, m'a certat tăticu. M'a certat, fiindcă i-am cerut ca de 
ziua mea să-mi cumpere o umbreluţă. Hi, hi, hi!” Şi Frusi- 
nica dete drumul la un nou rând de lacrimi. 

Văzând-o cum plânge, unchiul Stroe s'a înduioşat aşa de 
tare, că s'a pornit şi el-să plângă. Ba şi mama Frusinicăi își 
ştergea lacrimile ce începuseră să-i curgă. 

Dar -unchiul Stroe îi zise, luând-o în braţe şi sărutând-o 
pe obrajii umezi: „Nu mai plânge, Frusinico! Lasă că de 
ziua ta îţi cumpăr eu o umbrelă. Spune-mi numai cum do- 
resti să fie”. 

Dela plâns şi disperare, Frusinica trecu dintr'o dată la o 
bucurie fără margini. Işi trecu braţele grase şi rotunde de 
gâtul unchiului Stroe, îl strânse cât putu mai tare, îl acope- 
ri de sărutări, apoi îi zise: „Vreau o umbreluță verde şi să 
fie cu cap de gâscă. 

— Bine, am să-ți cumpăr o umbreluţă verde şi o să ai- 
bă şi cap de gâscă”, îi întări vorba unchiul Stroe. 

In ajunul onomasticei Frusinicăi, unchiul Stroe aduse, 
înfăsurată frumos în hârtie, umbrela promisă. Era în adevăr 
o umbreluţă verde şi avea şi cap de gâscă. Numai că era de o 
coloare verde cam spălăcită, arăta că negustorul, dela care 
o cumpărase unchiul Stroe, o avea cam de mult, aşa că i-o 
dăduse cu un preț foarte eftin. Frusinica însă era încântată, 
era nebună de bucurie şi credea că nici -prinţesele n'au o 
umbrelă aşa de frumoasă. 

„Când o să mă vadă verioşara mea Blegina că am această 
umbreluţă, o să crape de necaz”, îşi zicea „Frusinica î în gând. 
După aceasta însă adăogă: „Dar eu am să o iau şi pe dânsa 
sub umbrela mea”. 

Seara la culcare, puse umbrela în pat alături de ea, ba 
chiar îşi trecu şi un braţ în jurul umbrelei. Dimineaţa, înda- 
tă ce se trezi, primul lucru ce a făcut, a fost să-şi sărute de 
mai multe ori umbrela. Nu se despărţea de ea nici o clipă. ` 

Insă iată că afară se porni o ploaie puternică. Frusinica 
trebuia să meargă la biserică. Era doar ziua ei. Mamă-sa o 
spălă şi o pieptănă frumos, o îmbrăcă în rochita cea nouă, 
îi trecu în păr o panglică roşie, ca să nu se deoache, apoi 
îi zise: „Acum ia-ti umbrela şi du-te la biserică. 

— Da, merg şi plec numai decât”, răspunse Frusinica, în 
culmea bucuriei. 
Insă, ce făcu? Infăşură cât mai bine umbrela în hârtia în 
care o adusese unchiul Stroe, o mai înfăşură în nişte cârpe, 
apoi 0 luă în mână, ţinând mâna cât mai întinsă, ca să se 

vadă că are umbrelă. 

„Ce faci, Frusinico? o întrebă mamă-sa mirată. Nu vezi 
că afară plouă? Dece nu deschizi umbrela? 

— Vai de mine, mămico! îi întoarse Frusinica vorba. Dacă 
o deschid, se-udă şi se strică, iar eu nu vreau să mi se stri- 
ce frumusetea mea de umbreluţă. Am să o deschid, după ce 
încetează ploaia”. 

Şi porni pe ploae la biserică, ţinând în mână umbrela în- 
chisă şi bine înfăşurată. Ploaia o udă până la piele, totuşi 
ea nici nu mergea iute. Vroia ca toată lumea să vadă că are 
umbrelă. 

Când să iasă dela biserică, a văzut că ploaia stătuse. 
Nu eşise însă soarele, fiind ascuns după nişte nouri, aşa că 
nici nu ploua şi nici. soare nu era. 

Dar văzând că nu mai plouă, Frusinica se grăbi să deschi- 
dă umbrela, dar nu se grăbi să se întoarcă acasă, ci cutree- 
ră, mergând încet, toate străzile din Blegeşti, dorind să fie 
văzută şi de oameni şi de câini. 

Abia după o lună s'a hotărît ea să deschidă umbrela şi 
atunci când ploua. 


MOŞ NAE 


Sa aduce la pakea preiniiențitee din Capitală 
că pot fi fotografiați în mod gratuit de către 
STUDIO WELLS, Calea Victoriei 43 etajul II, arătând 
adeverinţa dela școală că sunt în adevăr premianți 


Nou 


Fotografii de la cititoarele şi cititorii noștri 


Basarabescu Mircea Alex. 
Cl. III.a primară 
Şcoala „I. Popazu” 

Braşov 


Stoicescu Alice 
Cl. H-a 
Şcoala primară de fete No. 34 
Bucureşti 


Mircea V. Mişicu 
Cl. I-a 
Scoala primară „Spiru Haret” 
Bucureşti 


Solomon Elias 
CL. l-a 
Scoala Mântuleasa No. 1 
București 


Harieta Kirmcier 
Clasa III-a B 
Şcoala primară 

Suceava 


Cl. I-a 
Scoala israelită de băeţi 
Fălticeni 


Dreuttel Mariana 
Cl. I-a 
Scoala primară de fete No. 34 
București 


Tomescu V. Ioan 
Cl. I-a 
Şcoala primară de băeţi No. 1 
Târgovişte 


ari 
Mircea Likierman 
Cl. HI- 


Şcoala Popa Nan 
Bucuresti 


Hirsch S. Felicia 
Cl. Il-a 
Scoala primară de fete No. 3 
Bucureşti z 


Cl. I-a 
Şcoala primară Tei No. 36 
București 


Tabacu Silvia 


Ci. I-a 
Şcoala primară de fete No. 5 


Bacău 


Rădulescu Maria 
Ci. Ill-a 
Şcoala primară de fete No. 3 
R.-Sărat 


ad 


Irina Margareta Mareş 
CI. I-a 
Şcoala de aplicație 
Cluj 


Adriana A. Ioanoviciu 
CI. Il-a 
Scoala primară de aplicâţie 
Timişoara 


QERA 


cari au luat premiul l-iu 


Dn o Ne PAS isa 
Popescu Traian Marius 


Cl. I-a 
Scoala primară de băeţi No. 5 
Ploeșşti 


Constantin C. Spirtu 
CI. Il-a 
Şcoala primară de băeţi No. 6 
Bacău 


Cornescu M. Mircea 
CI. HI-a 
Şcoala primară de stat Cernatul 
Braşov 


zA 


Mişu Weissman 
Şcoala Voința 
Cl. l-a 

București 


+ 


Sorin Forşt 
Cl. Il-a 
Şe. prim. de băeţi „Gh. Asacchi” 
lași 


Haplea la bărbier 


Astăzi Hapea — ce mai smecher! Ptiu, deochi, zău, să nu-i fie, La „îrizer” se duce Haplea. 
Vrea frumos să se gătească, Că-i gigea şi bombonel, „Bună ziua”. — Bun venit. 
Să-l admire toată lumea La Hăpleşti cei de Baltă lar o calfă ne'nvăţată 

Şi dusmanii să pleznească. Un al doilea nu-i ca el. Mi-l luă la bărbierit. 


Trage briciul şi-l tot taie, „Mai domol!” îi strigă Haplea, Taie, rade şi-i grăeşte: 
Parcă'i carne de tocat, Mai domol că sunt piftie”. „Fii pe pace, c'am eu leac!” 
Pe la nas şi pe la buze, Jar trizeru-i dă 'nainte Peste tot pe unde-l taie, 
Peste tot mi l-a tăiat. Să se-oprească nici nu ştie. li lipeşte la bumbac. 


Partea dreaptă-i numai sânge ., = li apucă inâna Haplea: „Lasă-mi mie partea stângă. 
Si bumbac lipit în el. > 3 „Stai, băiete, mai încet! Astăzi când am învăţat, 
„Hapleo, ntoarce partea stângă. Iti ajungă partea dreaptă, . Cum se seamănă obrajii, 
Ca s'o facem tot la fel”. Că bumbac am berechet. . Pun porumb şi zarzavat!” 
- g = 
SI DIMINEATA 


Zugrăvescu vrând s'ajunză Pe E E Dintr'un arbore de aproape 


Pictor mare şi vestit, pi ir RC O maimuţă îl privea 
Merzge'n Africa, departe, pa aa Pad Si când pictarul lipseşte, 
Să picteze liniştit. PE pir d lute jos se cobora. 


merrte 


; Când se’ntoarçe-bietul pictor, 
la penelul şi se-apiucă Furios e-şi turbat, par: 
Să picteze... maimuţeşte, lar maimuța — vai, ce hoaţă! — 
Zugrăvescu ce făcuse, 5 ; Şi penelul i-a furat. 
Ea îi strică; murdăreşte. TUŞA NICULINA ` 


A 


rE 


DE VO/AMEN T UL 


“LUI 


ma Poveste din ţările calde 


AMILIA Hanciu, o familie de Români Macedo- 
neni, se văzuse nevoită să părăsească. pentru tot- 
deauna comuna de naştere din munţii Macedo- 
niei şi să meargă să se aşeze departe, departe de 
tot. tocmai în țara Abisiniei din Africa răsăritea- 
nă. Adică, mai întâiu plecase capul familiei, bărbatul tânăr 
şi voinic Mitu Hanciu. Plecase singur, vrând să-şi caute în 
străinătăţi, norocul pe care nu-l putuse găsi acasă la el. 

Rătăcise mult şi îndurase şi mai mult tânărul Mitu, până 
ce, în sfârşit, umblând din loc în loc, nemerise în Abisinia, 
unde se aşezase într'un orăşel, care era mai de grabă un 
sat foarte întins. Era în partea aceea singurul om de coloare 
albă, pe când toţi locuitorii erau negri la faţă. Negri, însă 
creştini, aşa cum sunt cei mai mulţi Abisinieni. Ba chiar cre- 
stini, a căror religie era aproape la fel cu religia ortodoxă, 
căreia îi aparţinea Mitu Hanciu. 

Această asemănare de religie i-a folosit, pentru ca Abisi- 
nienii să-i facă o primire bună şi să nu se uite strâmb la dân- 
sul. Şi aşa fiind om muncitor. econom şi istet la minte, Mitu 
Hanciu izbutise ca în vreo doi ani de zile să pună la cale tre- 
buri şi întreprinderi, care promiteau să se desvolte şi să facă 
dintr'însul un om înstărit. 

Văzând deci că treaba îi merge bine, Mitu Hanciu se ho- 
târî să-şi aducă 'acolo şi familia. li fusese doar sortit ca din 
Abisinia să facă a doua sa patrie. De sigur, nu era o plim- 
-bare şi nici o călătorie scurtă drumul din Abisinia până în 
Macedonia. şi înapoi. 

Mai întâi, din orăşelul în care se aşezase şi unde îşi făcu- 
se şi o casă nouă, a trebuit să meargă nu mai puţin de cinci- 


spre zece zile călare pe cămilă, străbătând ţinuturi aproape 
pustii şi arse de soarele fierbinte şi necruţător al Airicei, 


până să ajungă la un port. Adică, la portul francez Gibuti de 
pe țăramul Mării Roşii. De acolo, multe şi multe zile .cu va- 
porul, până la marele și bogatul port Marsilia dela Sudui 
Frantei. Apoi, iarăşi cu vaporul spre Macedonia, pe urmă cu 
trenul şi la sfârşit, o zi călare până în comuna de naştere din 
munții Macedoniei. Insă, de dragul soţiei sale şi al copilului 
său, Mitu Hanciu făcuse cu plăcere acest drum aşa delung 
şi obositor. 

După ce a stat în comună câteva săptămâni, îşi luă soţia 
si copilul şi făcură înapoi drumul până în îndepărtata Abi- 
sinie. . 

Dintru început, soţia lui Mitu nu se simţea tocmai bine în 
acea țară, care nu semăna câtuşi de puţin cu locurile pe care 
le părăsise. In comuna din munţii Macedoniei vara nu era 
nici o dată prea cald, iar iarna, care ţinea cinci luni de zile, 
cădea zăpadă din betşug. Insă, în partea din Abisinia, unde 


DE Eciivinai 


MACEDO 


o adusese soțul său, oamenii nu  văzuseră nici o dată ză- 
padă, aşa că nici nu ştiau ce este şi cum este zăpada. 

Când li se spunea că în alte ţări ninge, ei ascultau miraţi 
si aproape nu le venea să creadă. 

Fiindcă nu ningea, nu se făcea nici frig în ţara acea. Adi- 
că, ce vorbesc eu despre frig? Cel puţin opt luni pe an era 
îără întrerupere o căldură cum nici nu se pomeneşte în tă- 
rile noastre. Era aşa de cald, încât, dacă puneai apa la 
soare, începea să fiarbă. Cât despre celelalte patru luni ale 
anului, acestea erau lunile ploilor. Ploua, de credeai că e po- 
topul, care vrea să înece şi să prăpădească totul. 

De aceea, nu este tocmai plăcut să trăeşti într'o astfel de 
tară. Insă, te obişnueşti cu orice fel de viaţă, fiindcă, aşa 
cum spune o vorbă, omul este mai tare decât piatra şi decât 
oţelul. + 

Nici lui Costică, fiindcă aşa îl chema pe copilul lui Mitu 
Hanciu, nu-i venea uşor să se obişnuiască. In vârstă numai 
de cinci anişori. Costică era un băeţaş drăguţ şi deştept, 
Ca să nu fie toată. vremea singur, tatăl său îi adusese, ca 
să se joace cu dânsul, câţiva copii cam de aceiaşi vârstă. 
Erau copiii oamenilor cu care Mitu Hanciu avea legături de 
afaceri şi chiar legături de prietenie. 

Nu păreau a fi răi aceşti copii, dar când i-a văzut întâia 
oară, Costică s'a speriat de dânşii: la faţă şi la trup erau 
doar cu toţii negri ca tăciunele. „Tăticule, ăştia nu sunt co- 
pii de draci?” întrebă Costică, tremurând de spaimă. 

Tatăl său râse cu hohote, auzind această întrebare, şi-l 
asigură că sunt şi ei îii de oameni, că nu fac nici un rău şi 
sunt chiar foarte blânzi şi ascultători. Apoi, spunând ceva 
copiilor în limba abisiniană, acei pui de Negri isbucniră în 
râsete, după aceea, începură să se închine, făcând de mai: 
multe ori semnul crucii. Si “E 

„Vezi, îi zise lui Costică tatăl său, vezi că şi. ei sunt creş- 
tini, care se duc la biserică şi se închină, aşa cum ne închi- 
năm şi noi. De aceea, nu trebue să-ţi fie- frică, dar să cauţi 
a te împrieteni cu dânşii”. 

Lui Costică îi cam pieri teama, totuşi nu era uşor să şi-i 
facă prieteni de joacă. Aceasta, pentrucă nu pricepea nici 
Loabă din graiul lor, tot aşa cum ei nu înțelegeau nimic din 
vorba lui. 

Insă, azi un cuvânt, mâine altul, poimâine altele, nu tre- 
cuseră nici trei luni de când micul Costică se găsea în A- 
bisinia, că a şi putut să înveţe limba țării şi să o vorbească 
aşa de bine, încât ai fi crezut că şi el este unul din neamul 
Negrilor de acolo. Mai ales că stând mereu în arşiţa dogori- 
toare a soarelui african, Costică se închisese la faţă şi de- 
venise oacheş, aproape ca un Negrişor. 


10 


Dar pentru Costică ziua cea mare şi fericită a fost ziua 
in care Biro, servitorul Negru, îi adusese un puiu de leopard. 
Era un puiu de leopard în vârstă de abia două luni de zile. 


. Leoparzii când cresc mari şi în stare de sălbăticie, sunt răi 


5: periculosi. Siâşie şi oamen’ și vite. Insă. dacă sunt luaţi 


“încă de mici şi sunt crescuţi în casă, uită de firea los săl- 


“batică şi se fac blânzi, trăind cu oamenii şi iubindu-i, asg 


cum trăeşte şi îi iubeşte un câine. 

La fel se întâmplă și cu puiul -de leopard, ce îi adusese lui 
Costică negrul Biro. Costică prinsese de acest leopard o dra- 
goste: aşa de mare, că nu se despărţea de el nici ziua, nici 
noaptea. Ziua se jucau împreună, iar noaptea ieopardul se 


- culca la picioarele patului în care dormea Costică. ` 


Au crescut, asa dar, împreună, iar când, după trecere de 
doi ani. Costică împlini vârsta de şapte ani, puiul de leo- 
pard nu mai era puiu. Crescuse şi se făcuse un leopard .de 
toată frumuseţea. Dacă l-ai fi întâlnit undeva afară, pe 
câmp Sau în pădure, te-ai îi îngrozit și ai fi crezut că ti-a 
sunat cel din urmă ceas al vieţii. 

Adevărul însă este că e! nu făcea nici un rău. Nu se dedea 


- la -nimeni, nu-şi arăta măcar colții în semn de amenințare, 


iar cu Costică era cât se poate de drăguţ şi devotat. Il J>- 
sa să-l tragă de urechi, de.mustăţi, să i se tulce pe burtă, 
să-i ia cele două labe de dinainte şi să şi le treacă pe umeri. 
ca şi cum ar fi vrut să-l ridice şi să-l poarte în spinare. Nici 
un câine n'ar fi fost aşa blând şi ascultător, -cum era Mä- 
cedo. 

..Dar trebue să spun cum de i s'a dat leopardului nume- 
le de Macedo. Bine înțeles, trebuia să i se dea un nume. Bi- 
ro, servitorul negru, spusese nume dni limba abisiniană, însă 
aceste nume nu-i plăcuseră lui Costică. Atunci, tatăl lui Cos- 
tică zise: „Să-l botezăm Macedo în amintirea -patriei noas- 
tre Macedonia”. Si din ziua aceea Macedo a rămas. 

Işi învățase el însuşi aşa de bine numele, că îndată ce stri- 
gai „Macedo!” venea alergând şi eudurându-se. 

Costică era foarte. mândru de Macedo. Stând de vorbă cu 
Biro, îi zicea: „Când am să mă fac mai mare, am să iau O 
puşcă si am să merg să vânez lei, trigri şi elefanţi. Nu te iau 
nici pe tine, nici pe tăticu, ci am să merg numai cu Macedo. 
El o să mă păzească mai bine decât voi. Nu-i aşa, Macedo, 
că ai să mă păzeşti?” 

Macedo îi lingea mâinile şi dădea din coadă în semn de 
mulțumire că prietenul său Costică are atâta încredre în el. 

Insă Biro, om de aproape cincizeci de ani, deci om cu ex- 
perienţă. râdea de planurile lui Costică şi îi întorcea vorba, 
zicând: „Dacă îl duci pe Macedo afară şi dacă intră în pă- 
dure, să ştii că nu mai ese. Rămâne acolo şi se face sălbatic, 


asa tum sunt toţi frații şi neamurile lui”. 


Costică se supăra de aceste vorbe şi răspundea: „Mace- 
do nu mă părăseşte şi nu se desparte nici odată de mine: 
Nu-i aşa, Macedo?” Zicând acestea, îsi trecea braţul de gâtul 


_jeopardului şi-l strângea tare. 


Dar într'o după amiază sa întâmplat ceva, despre care 
s'a crezut mai întâiu că este o adevărată grozăvie din partea 
lui Macedo. 

lată ce anume s'a întâmplat. Costică se trântise în grădi- 
na casei la umbra nu tocmai deasă a unui palmier, iar Ma- 
cedo se culcase lângă dânsul. Costică îi povestea lui Mace- 
do despre planurile sale de vânătoare. Insă fiindcă Macedo 


— mai ales că era şi somnoros — nu-i răspundea, Costică. 


lăsă povestea pentru altă dată, închise ochii şi după câteva 
minute. adormi dus în toropeala acele izile calde. 

Să îi trecut aşa vreo jumătate da oră, când răsună pe ne- 
asteptate un răget îngrozitor al lui Macedo. -Era pentru pri- 
ma dată, când răgea în felul acesta. In acelaş timp, sări în 
picioare şi apăsând cu o labă de dinainte pe ceva, care era 
jos lângă el, cu laba cealată începu să tragă şi chiar să 
sgârie pe Costică. Trăgea şi sgâria aşa de tare, că îi rupse 
în făşii hainele. 

Bietul Costică se trezi speriat şi câteva clipe rămase în- 
mărmurit de groază, neîndrăznind să se mişte şi să se ri- 


dice de jos. 


Dar tatăl lui Costică auzise din casă răgetul lui Macedo. 
Luând în mână un băț, se şi repezi afară, crezând că Mace- 
do, sălbăticit şi înfuriat dintr'o dată, vroia să-i sfâşie copi- 
lul. Se repezi, aşa dar, la Macedo, vrând să-l lovească... 
Dar bățul îi căzu din mână şi în loc de a-i da lui Macedo 


O Oa 


lovituri, îl cuprinse cu braţele şi-l sărută de nenumărate ori. 
Il săruta şi-i zicea; „Macedo, bunule, admirabile Macedo, 
iu ai scăpat viaţa copilului meu!” 


Acesta era adevărul: Macedo scăpase viaţa lui Costică. 
Aşa, pe când Costică dormea, un șarpe groaznic din nea- 
mul şerpilor celor mai periculoși şi mai veninoşi, târându-se 
prin iarbă, se apropiase de Costică, vrând, bine înțeles, să-l 
muşte şi să-l otrăvească. Insă, tocmai în cea din urmă clipă 
fu văzut de Macedo, care, dând un răget. de furie, se aruncă 
asupra şarpelui şi cu puternica sa labă îl călcă pe cap. Il 
călcă şi apăsă aşa de tare, că îi strivi capul. : 


Dar neştiind dacă şarpele este sau nu este mort deabine- 
iea, cu laba cealaltă. începu să-l tragă pe Costică, vrând să-l 
lrezească şi să-l facă să fugă. 

După ce s'au aflat toate acestea, ne închipuim lesne bu- 
curia tutulor şi dragostea şi. mai mare ce s'a arătat viteazu- 
lui şi atât de devotatului leopard. 

Sarpele, care ar fi răpit Viata lui Costică, zăcea mort la 
pământ. 


Servitorul Biro. îl ridică de jos, îl luă. în spinare şi merse 

să-l arunce într'o groapă, afară pe câmp. Insă, mai înainte 
de a pleca, ridică în sus mâna dreaptă şi zise: „Să mulţu- 
mim şi Sfântului Gheorghe, ocrotitorul ţării noastre şi al 
poporului nostru. Sfântul Gheorghe i-a dat lui Macedo pu- 
terea, cu care a zdrobit capul şarpelui”. 
Din ziua aceea, prietenia între Costică şi Macedo deveni 
şi mai strânsă. Costică avea acum dreptate să spună: „Nu-i 
asa că, atunci când “voi merge la vânătoare, Macedo mă va 
păzi de toţi leii şi tigrii ce-mi vor eşi înainte?” 


N. MACEDONEANUL 


Cititorii noștri la Piata, din Carmen-Syiva 


DOO 


DDP” "Pi 


3 DO 
kasae 


răia odată un împărat, care albise în pace: Vântu- 
rile îi ocoleau ţara şi ploile erau domoale şi lungi. 
Oamenii din ţara împăratului bătrân aveau ochii 
stinşi şi niciodată nu-i aruncau în zări. Nici un 
sgomot nicăieri — toţi vorbeau puţin şi şoptii 
Chiar păsările se sfiau să cânte în ţara asta. 

In pace domnise împăratul şi în pace se pregătea să 
moară. : 

Şi împăratul avea o fată. Fata era albă şi tristă, — tri- 
stă şi albă ca un duh. O pețeau mulţi crai, dar nu primea pe 
nimeni. Seara, ieşea la geam. Zefirul îi înfiora cosiţele bălaie 
şi se ducea mai departe. 

Totdeauna vântul era liniştit. Intr'o-seară, fu mai sburdal- 
nic; iar noaptea. îurtunatic. Vijelia sgâlţia ferestrele şi des- 
puia pomii, că era toamnă. Se mira lumea şi nu ştia ce să 
fie: de unde venea vântul ăsta ?... 

Dimineaţa, la curtea împăratului, s'a înfăţişat un tânăr 
cu pletele fluturând: 

„Sunt Furtună, Craiul Vânturilor. Vin s'o iau pe dom- 
nita de nevastă, împărate!” 

Fata s'a uitat la el şi i-a zâmbit. Impăratul a zâmbit, bu- 
curos. Curtenii au zâmbit şi ei. 

„Dacă-i asa, vino.să te îmbrăţişez, ginere!” 

Si împăratul s'a dus spre el, să-l strângă în braţe. Dar 
n'avu ce cuprinde. Furtună Voevod era o umbră fără trup. 

Domnița a tipat. 

„Du-te! — l-a gonit ea. Tu eşti duh; mi-e frică!” 

Furtună- Voevod a întors capul şi a pierit, ca o umbră ce 
era. 

S'a dus, trist, până s'a înserat. leşi la câmp. Pe acolo 
era coliba unei vrăjitoare. Vrăiitoarea l-aştepta în pragul 
uşii. 

„Ştiu ce-ţi trebue, — i-a zis. Eu am să-ţi dau un corp, 
dar numai pentru trei zile. Atât, vei fi om ca toţi oamenii; 
după asta, trupul nu-ţi va mai aparține — orice mână de om 
ţi-l va putea răpi. Vrei?” 

A vrut. Furtună-Voevod intră în coliba vrăjitoarei. Ce 
s'a întâmplat acolo, nu se ştie... 

Intre timp, se întunecase şi acum era miezul nopţii. La 
castelul împăratului nu mai ardea nicio lumină; când, bubui 
cineva în poartă. Poarta vui, ca lovită de un buzdugan. Hăt 
târziu, paznicul deschise, dar afară nu era nimeni. Se cruci 
omul şi zăvori poarta şi mai bine. De două ori mai răsunară 
bubuiturile şi, de câte ori deschidea greaua poartă de aramă, 
paznicul nu vedea nimic. 

Când se stinse şi cea din urmă bătaie, fata împăratului 
se trezi. Se îmbrăcă pe întuneric şi ieşi la geam. _Vântul se 
înțeti. O răbufneală de vânt o luă şi o duse pe sus, prin noap- 
te. Fata simţea că o strânge cineva în brațe. Un fulger gro- 
zav crăpă cerul şi cei doi se afundară în focul lui... 

5 Dimineaţa, vântul se potoli.. Pomii nu mai aveau nici o 
frunză. Fata împăratului — nicăieri. 


Jale şi turburare în toată împărăţia! Cranicii trâmbițară 
pela toata răspântiile: 

— Cine o va aduce pe domniţa. o primeşte de soţie cu 
jumătate împărăţia! 

Trecură trei zile. Nimeni no află. 

A patra, împăratul se culcă şi muri. 

In amurg, vântul se înrăi; noaptea, biciui îurtunatic. La 
miezul nopţii. poarta gemu prelung. Bătea cineva — parcă o 
mână de mort.. Nimeni nu îndrăzni să deschidă. Cel de afară 
bătu din nou. Nimic. In cele din urmă, portarul îşi făcu cruce 
si descuiă. 

Afară era fata împăratului — cu rochiile sdrenţuite, cu 
părul răvăşit, cu faţa trasă şi cu ochii înfriguraţi. 

Se trânti pe pat şi zăcu, fără să spuie o vorbă. Au venit 
vraci si vrăjitoare, dar nimeni nu i-a dat de leac. 

Noaptea, gonea ne toti din odaie şi `n zori de 
mai trasă, şi mai bolnavă. 

Intr'o seară, o roabă se ascunse după perdea şi stătu 
acolo. La miezul nopții. geamurile zăngăniră şi în casă intră 
un voevod cu pletele în vânt. Se aplecă deasupra domniţei şi 
o sărută. Fata se trezi. 

„Rămâi aici, Furtună-Voevod, nu te duce iar! 

-— Tu m'ai gonit!” — răspunse el şi plecă. 


zi era şi 


şi mai palizi. când intrară vracii în odaie. 

Roaba îi trase afară şi le spuse ce s'a petrecut. 

Vracii s'au sfătuit şi merseră apoi la domniţă. 

„Până la miezul nopții, stai trează. Măria Ta, şi când o 
veni să te sărute, fă-te că dormi; apoi să-l prinzi bine de 
mâini — şi-om vedea ce-o mai îi”. 

Domnita a făcut cum au învăţat-o şi, când el s'a aplecat 
s'o sărute. l-a prins de mâini. 

Furtună-Voevod a tresărit. 

„Dă-mi drumul!” — a zis. 

Fata l-a strâns mai tare. 

Atunci el s'a smucit şi. sub ochii domniţei, s'a desfăcut 
în două. In mâinile ei ținea.un trup mort, iar în faţa-i era un 
suflet viu, care semăna aidoma cu voevodul Furtună. 

„Niciodată n'am să mai intru în corpul acesta care na 
fost al meu!” 

Sufletul pieri prin geam. Fata se repezi 
deschise şi-l urmă. 

Dimineaţa. când au căutat-o, i-au găsit jos în grădină 
trupul fără suflet. In odaie, era trupul lui — tot fără suflet. 

Cele două suflete colindau ţara. El fugea, ea-l căuta. 
Când aici, când acolo, furtuna încovoia copacii şi cutremura 
casele. j d dai 

Furtună- Voevod trecea prin văzduh, prin fulgere şi tu- 
nete... 

Şi, de atunci, hotarele în care domnise odinioară un îm- 
părat bătrân şi pacinic sunt bântuite vecinic de furtună. 


VICTOR ADRIAN 
| | 


la fereastră, o 


primăvară i-a 


cheamă Mărgeluş şi soarele de 
mângâiat de şase ori buclele castanii. 


Ca'n toate serile, mămica a spălat-o pe mâini 

şi pe faţă, i-a îmbrăcat cămaşă curată, a făcut o 

cruce mare pe faţa albă a pernei ca să-l alunge pe 

cel necurat, apoi a învelit-o bine cu plapoma alba- 

stră, şi a sărutat-o pe ochi, ochii ei mari cu gene lungi şi dese, 
aripioare de fluture. 

Acum e singură, dar nu i-e teamă: 
căpătăiu veghează un înger trimes de 

Intuneric... 

Doar lumina gălbue a becului electric din stradă trece 
prin perdeluțele subţiri de la geam, oprindu-se pe albul pere- 
telui. 

In culcuşul moale, cald şi bine. 

l-e somn.... pleoapele-i sunt grele ca iann: 

Se aude un foşnet. Mărgeluş deschide ochii şi ascultă. 
Din colţul odăii se desprinde o umbră albă care se lămureşte 
din ce în ce: un copilaş cu păr bălai îmbrăcat cu o haină lun- 
gă, care luceşte toată, cu aripi străvezii prinse pe spate. 

„Sunt îngerul tău păzitor, Mărgeluş, şopti copilul cu păr 
bălai. 

— Ingerul cel bun trimes de Maica Domnului?” 
fetita. 

Capul împodobit cu cârlionţi aurii se aplecă în față, 
semn de încuviintare. 

„Şi unde stă Maica Domnului? 

— Sus, în Împărăția nourilor, Mărgeluş. 

— la-mă şi pe mine în Împărăţia nourilor, s'o văd şi eu 
pe Maica Domnului”. 

Şi mâna trandaiirie a îngerului prinde mânuţa tot atât 
de trandafirie a fetiţei. Ca prin minune, tavanul se despică în 
două, aripile străvezii fâlfâe și copiii urcă, urcă mereu. 

Sus, cerul albastru pătat de nourași albi de forme felu- 
rite, ce parcă râd subt mângăerea razelor de soare. 

Jos, Mărgeluş a văzut casa lor mereu mai mică, 
când n'a mai văzut-o. 

Cu cât urcau, pământul se învăluia cu o negură deasă. 
Curând, Mărgeluş nu mai văzu de cât o minge uriaşă. 


Maica Domnului?... 


întrebă 


in 


până 


nu ştie ea oare că la 


13 


de Tilly-Jeanne Ghiulea 


„Mai este mult până'n Impărăţia nourilor? 

— Mai este, Mărgeluş”. 

Si aripioarele fâlfâiau mereu. 

Fetiţa se gândi la mămica şi la tăticul ei, apoi la ursule- 
tul căpătat de Crăciun, care îi ține de urât în fiecare seară, 
până adoarme. Da, da, ursulețul ei... Cum îl uitase! Acuma îi 
pare rău că nu l-a luat cu dânsa. Şi fruntea se cutează un pic, 
sprincenele se încruntă. Dar gândurile îi sboară repede la 
Ninişor, prietena ei. Ce mutră o să facă Ninişor când o să-i 
povestească ea călătoria! li va spune tot: cum a venit în- 
gerul, cum... 

„Am ajuns, Mărgeluş”. 

Fetiţa îşi taie dintr'odată firul gândurilor. Ingerul bătu 
de trei ori în poarta de fier de dinaintea lor. Poarta se crăpă 
puțin şi un moş cu părul alb şi căutătura blândă întrebă cu 
glas molcom: ) 

„Cine-i? 

— Eu sunt, Sfinte Petre, răspunse îngerul; am adus o 
fetiță cuminte să-i arăt lumea noastră”. 

Uşa se crăpă niţel mai mult şi copiii intrară. 

Acuma Mărgeluş îl vedea bine pe Sfântul Petru. Avea o: 
haină cafenie, lungă până'n pământ, încinsă cu un şnur de : 
care atârnau chei multe. Deasupra capului, un cerc de lumină. 
Intocmai ca pe icoana din biserică... 

Mărgeluş se aplecă frumos, aşa cum o învățase mămica 
să facă musafirilor-şi zise: „Iti mulţumesc, Sfinte Petre, că 
mi-ai dat voie să intru în Împărăţia nourilor”. 

Şi sfântul îşi petrecu mâna prin părul mătăsos al fetiţei, 
râzând şăgalnic. 

Apoi trecură mai departe. 

Ingeraşi mulţi le-au ieşit în cale şi toţi aveau cârlionți 
aurii şi haine strălucitoare. Râsetele lor sglobii erau răsplă- 
tite de Mărgeluş cu un zâmbet copilăresc ce-i lumina toată 
fata. 

Mergeau cotind mereu după nouri mai mici sau mai 
mari, respirând o mireasmă dulce de flori de primăvară, as- 
cultând melodii gingaşe, lungi acorduri de liră... 

Şi în pătucul moale, Mărgeluş, cu faţa luminată de un 
copil nevinovat, strângea cu degetel: s-i mici lăbuţa ursuleţului 
ei cu botul roş, vopsit. 


QTAR 


room 


Viteji a 
fost odată un uriaş tânăr și foarte voinic. Şi era 
bun uriaşul acesta şi tare doritor de a munci şi 
de a fi oamenilor de folos. Păcat numai că strica 
totul cu prea marea-i putere şi cu stângăcia sa. 

Aşa, într'o zi oamenii dintr'un sat i-au spus să 

atârne un clopot nou în vârful clopotniţei dela biserică. U- 

riasul luă cuo singură mână clopotul, pe care nar fi putut 

să-l ridice nici zece oameni, şi se sui cu el în vâriul clopot- 
niţei. Insă, sprijinindu-se tare de zidul clopotniţei, făcu să se 

-răbuşească toată clopotnița. 

"ntr'altă zi, primarul îl puse să dreagă acoperişul primă- 
rien "Mar când uriaşul se sui pe acoperiş, căzu sub greuta- 
tea lu. *ot acoperişul. 

De atunci. nimeni nu mai vroia să-l întrebuințeze la vreo 
muncă. Din pricina această, uriaşui era tare amărit, fiind- 
că avea dorinţa fierbinte de a munci și de a fi de folos. 

In sfârşit. iată că o femeie tânără şi bună la suflet îi dete 
un coş mare, plin cu farfurii, ca să-l ducă din oraş acasă 
la ea. x 

Coşul era greu, însă uriaşul zise! „li pot ridica şi cu un 
deget”. Il luă şi-l duse la casa femeiei; dar când să-l lase jos, 
îl trânti aşa de tare, că toate farfuriile se sparseră, prefă- 
cându-se în țăndări. 


Totuşi, femeia nu-l certă, dar uriașul, ruşinat de isprava 
sa. fugi să se ascundă în văgăunile munţilor. Nu putu sta 
mult acolo, ci mânat de dorul de muncă, se întoarse la fe- 
meia cea bună, cerându-i din nou să-i dea ceva să facă. Fe- 
meia îi. dete o găleată cu lapte, zicându-i: „Să o duci mai 
repede acasă la mine, ca să nu se strice laptele pe drum”. 

Uriașul luă -găleata cu lapte şi porni alergând, dar când 
ajunse la casa femeiei, văzu că pe drum se vărsase tot lap- 
tele. Totuși. femeia nu-l certă, ci după câteva zile îi zise să 
meargă acasă la ea şi să. umple cu apă toate butoaiele, „fi- 
indcă mâine am de spălat rufe”, îi mai zise ea. 

Uriaşul duse butoaiele lângă pompa de apă şi începu să 
le umple, dar trâse aşa de multă apă, că nu umplu numai 
butoaiele, ci şi toată grădina, care iu prefăcută într'o baltă. 
Ba chiar apa pătrunse şi în casa femeiei. Uriaşul văzu, dar 
prea târziu. că şi această treabă îi eşise pe dos şi se ruşină 
foarte mult. 

Insă femeia cea bună, în loc să-l certe, îi zise: „Să mergi 
la prietena mea zâna Hărnicia, ca să te înveţe cum să mun- 
cești, fără să faci stricăciuni şi să fii în adevăr oamenilor 
de folos”. li arătă apoi drumul, zicâridu-i: „Vei trece mai 


x ere 


Poveștile mamei 


i Hărnicia 


întâiu prin poiana dela marginea pădurii. Când vei aiunge 
la capăt, vei apuca la dreapta, până ce dai de un râuleţ ce 
curge printre pietricele strălucitoare. După ce treci râule- 
tul, vei auzi păsări cântând. Priveşte drept înaintea ta şi ai 
să vezi palatul zânei Hărnicia. Du-te la această zână şi spu- 
ne-i că te-am trimis eu să te înveţe la şcoala ei”. 

Aşa făcu uriaşul şi nimeri la palatu! zânei, pe care o găsi 
muncind împreună cu celelalte lucrătoare ale ei. Zâna îl 
primi bine şi îi dete să descurce un ghem mare făcut din 
fire subțiri şi de tot felul de culori. 

Uriașul se apucă numai decât de muncă. însă avea mâini 
grosolane şi era foarte stângaciu. De aceea, rupse multe 
fire de ghem, însă, de bine, de rău, până seara isbuti să 
descurce ghemul. A 

„E destul de bine ca un început”, zise zâna şi încurcă din 
nou ghemul. Uriaşul se apucă să-l descurse iarăşi a doua zi, 
până ce la sfârşitul zilei a treia îl descurcase bine, fără să 
rupă măcar un singur fir. 

„Foarte frumos!” îi zise zâna. Il puse după aceea la un 
războiu. arătându-i cum trebue să ţeasă. Pentru uriaş, trea- 
ba aceasta era mult mai grea de făcut. Trei zile la rând, 
zâna atingea cu bățul ei vrăiit şi făcea să piară tot ce ţesuse 
el peste zi. Uriaşul însă nu-şi pierdea răbdarea, ci se apu- 
ca din nou dela început şi tesea de zor. Aşa izbuti ca la 
sfârşitul zilei a patra să ţeasă o bună bucată de covor. 
care îi se păru lui că este covorul cel mai frumos de pe 
pământ. 

Zâna Hărnicia îi arătă apoi cum se fac străchini. farfurii 
si alte vase de lut şi îi porunci să incerce să facă el însuşi 
Dintru început, bietul uriaş nu le ni:nerea de loc. Ori strân- 
gea prea tare lutul, aşa că i se fărămiţa în mână, ori, din pri- 
cina stângăciei sale, nu putea să le dea forma ce ar fi tre- 
buit să aibă. Vroia chiar să se lase de această treabă, 
zicând că nu este pentru el. Insă zâna Hărnicia nu-l lăsa, ci îi 
zicea: „Răbdare, că ai să isbuteşti”. 

Şi în adevăr că după câteva zile, uriaşul isbuti să 
străchini.farfurii şi alte vase de lut destul de frumoase. 

„Acum, îi zise zâna, vino să te învăţ să faci brățări, co- 
lane de gât pentru dudui şi cucoane şi lănţişoare de aur”. 

Uriaşul învăță şi meseria aceasta. Atunci zâna ii zise: 
„Am să te pun la trei încercări, vreau să zic, ai să faci sin- 
gur trei lucruri ce-ţi voi spune. Dacă le nimereşti bine, poţi 
pleca în lumea largă, fiindcă în adevăr ai să fii oamenilor 
de folos. Mai întâiu vreau să țeşi tin covor, care să fie bun 
de aşternut pe jos chiar şi în sălile împărăteşti”. 

Uriaşul sări numai decât la războiu şi se apucă să teasă 
cel mâi frumos model de covor. Pe când ţesea, făcând să 
sboare încoace şi încolo suveica de argint, se gândea la 


facă 


-poiana înilorită pe care venise. Tot gândindu-se aşa, tesu un 


Covor, care era în adevăr ca o poiană înflorită. 

După aceea, zâna îi spuse să facă un potir de lut, care să | 
fie bun de pus pe masa împăratului. Uriaşul făcu un potir 
minunat, pictând pe el păsări de aur. Când zâna văzu poti- 
rul. rămase încântată. 

„Să mai faci, zise ea, un lănţişor de au, de care şi 
părăteasa să fie mândră să-l poarte”. 

Uriaşul munci .cu râvnă şi ziua şi noaptea şi făcu un lăn- 
tişor de aur, punând la fiecare verigă câte o perlă albă ca 
şi pietricelele râulețului, pe care îl trecuse. Orice împără- 
teasă ar fi fost fericită să poarte un astfel de lănţişor. 

Acum uriașul nu mai avea nimic de învăţat. De aceea, zâ- 
na Hărnicia îl binecuvântă şi-i zise: „la covorul, ia potirul, 
ia şi lănţişorul de aur şi mergi să le dai fiinţei la care ţii mâi 
mult. Pe lângă putere, ai căpătat şi hărnicie, aşa că de azi 
înainte ai să fii oamenlor de folos şi ai să fii iubit de dânşii”... 

Uriasul mulțumi zânei, care fusese-aşa de bună cu dân- 
sul, şi merse drept la femeia cea tânără, care îl trimisese la 
zână. Aşternu pe jos covorul ce țesuse, puse pe masă poti- 
rul si trecu la gâtul femeiei lănţişorul de aur. lar femeia 
consimţți să se mărite cu el. 


` Povestită de DORINA GRĂDINARU 


îm- 


Se 


77 


i ui 


“Concursul de jocuri 


SERIA IV 


i ( Fundaiia 7 
| „REGELE FERDINAND |” IAŞI 


trată la Bibliotecă, 


sită Lana MARA 1982. 
pe lună August 


== CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament p 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucisate 


Intărit. 


I 5) Pasăre. 10) 
12) Inc'odată. 13) Trecătoare. 14) La răstimpuri mari. 16) Ogor. 17) 


ORIZONTAL: 1) Redactorul jocurilor, 
Măsură. 18) Om care cară poveri. 20) Notă. 21) Salutare. 22) Nă- 
vală. 24) Rezultatul unei adunări. 26) Atâta. 28) Fruct. 30) Unsoare. 
32) Ciolan 34) Dobândesc. 36) Nu. 37) Stâilp. 39) Dăruit. 40) E din 
pânză și serveşte la încărcat grâne. 41) Floare. 43) Apă în Franţa. 
44) Cucoană mare! 45) Aparat prin care auzim dela depărtare. 

VERTICAL: 1) Serveşte la acoperit. 2) Pantalon țărănesc. 3) 
Firma lui Haplea. 4) Și în franţuzeşte. 6) Animale. ?) Animal. 8) 
Comună urbană. 9) Lovit rău. 11) Cel mai dulce cuvânt. 14) Zeul 
soarelui. 15) Pasăre. 18) Un fel de pat agăţat de doi pomi. 19) Fă- 
cut mai lat. 21) Sărut. 23) Vehicul. 25) Oraş în România. 27) Om 
mic! 29) Iau apărarea. 31) Bobul unui arbore din America, din a 
cărui sămânță se face ciocolată. 33) Se pune în alimente. 36; Pa- 
rale. 38) Fluviu în Germaria. 46) Stau 43) Pronume posesiv. 


GINA ȘI TUDOREL CAZAN 


Romb geografic 


1) Conscană. 2) Apă în Elveţia. 5) 
Capitală în Europa. 4) Fluviu în Eu- 
ropa. 5) Consoană. 

Vertical la fel. 


Popovici I. Florica 


Or nime 


negru sa suit în... . din grădina lor. 


DANIIL CLAIN 


Un băiat cu .... 


Soluţiile acestui concurs se primesc 15 zile dela apariţia nu- 
mărului de faţă. 


„d 


Deslegătorii jocurilor pe luna lunie 
PROVINCIE 


Adjud: Alphonse şi Beatrice Leibovici (13). Arad: Jana Ga- 
briela Georgescu (13); Florea Nelly Cornelia (13). Asău: Sorin şi 
Raul alaban (13). Bacău: Curpăn V. Vasile (12); Ticu Craiu (13); 
Laufer Sergiu (18); Ionel şi Nicolae Turcu (13). Băicoi:' Madia 
Ing. Lupescu (13). Băilești: Ciobanu Gh. Gheorghe (13). Bals: 
Theodor I. lacobescu (12). Bălţi: „Asociaţia Cinel” (13). Bârlad: 
Abramovici Lilly (13); Victoria Ionescu (13); Didicuţa Margulies 
(13); Veronica Z. Vlad (13); Sandrela Chirţoiu (13); Chico; Eu- 
gen (13); Nestor A. Georges (13); Sergiu Maloman (13); Marga- 
reta C. Dolinescu (13). Bistrița: Letiţia Stupariu (13). Blaj: Popp 
Grigore (13). Botoşani: L. V. Pilat (13); Steinberg Ely (4); Mi- 
chaela C. Ciulei (13). Brăila: Singer M. David (13); Niculescu Ð. 
Mircea (12); Nicolau D. Simonetta (13); Cusmaru S. B. (13). Bra 
şov: Gheţler Gelu (12); Zaharia Brânduşa (13); Croitoru Marià 
(13). Brezoi: Mecchia Giovanni (13). Buftea: Corneliu  Brosche 
(13). Calafat: Heana şi Emil C. Bellu Abrud (13). Călărași: Sorin 
şi Sorella Finţi (12). Câmpia-Turzii: Radu Roşiu (13). Câmpina: 
Apostolescu I. Mihail (4); Gheorghe Dâmboviceanu (13). Cârnești: 
Bara Francisc și Petru Laţa (13). Cernăuţi: Silvia Voronca (4); Ni- 
colau Constantin (13); A. Volschi (13). Cetate-Dolj: Tuzy  Gră- 
mescu (13). C.-Albă: Alevtina Denisova (13). Chişinău: Dagobert 
Nacht şi „Asoc. Cinel” (13); Cristineta Popovici (16) ;Craina Bain- 
caner (12); Angela Captarenco (13); Elvira Orza (13); Nataliţa 
Mogoş (13); Luchianov Liubov (13); Paulina Svalboim (13). Ciadar- 
Lungu. Cozma Corneev (13. Clişcăuţi: Aurelia Bordeianu (13). 
Clit: Erich Krestel (10). Cluj: Draga Mihăilescu-Brăila şi Dorina 
Băjenaru (13); Elena Câmpian (13). Comana: Elena Bărbulescu 
(13). Comarnic: Tity şi Gigy Florescu (13). Constanţa: Lucia Gh. 
Stănescu (13); Jean Stamatiade (13); Pauleta Gueron (12); Mar- 
tin N. Nicolae (13); Iancu Letiţia (13); Florica Hess (5); Bebi şi 
Tutu Navon (13); Delangelo Victor (13); Dumitriu I. Silvestru 
(13); Corabia: Narcisa şi Crin Teodorescu (13). Costieni: Ionescu 
M. Dumitru (13). Cotingenii-Mari: Silvia Petrescu (13). Covasna 
Iustin Papadopol (13). Craiova: Suzette D. Popescu (13); Sandy 
Eliezer (13): Tinica Levy (10); Lilly Rezeanu (13); Ciobanu Eu- 
genia (13); Tity Constantinescu (13; Lelia Petrulian (13); Cartia- 
nu Ionel (13); Cristian Florian col. Constantinescu (13). Curtea 
de Argeş: Dan Ştefănescu-Goangă (13); Ivănceanu Lucia (13). 
Deva: Raisa Luca (4). Doclin: Zoe E. Vasilov (13). Dondoşani: 
Porucic Lily (13). Drăgănești: Puiu-Voloşin Frunzescu (13). Drăn- 
ceni: Moise Goichman (13).  Făești: Fira Diner (13). Fălticeni. 
Rusi Berdicevschi (13); Ricka Huttmann (13); Păpuşa Scripcaru 
(12). Focşani: Ornstein Avram (13); Puiu I. Griinfeld (13). Ga- 
lați: Rente Ivoneta Raiciu (13); Paula şi Sergiu Griinblatt (13); 
Stella Tzesarsky, Marcel Molho şi Fifi Sciaky (13); Mioara Mari- 
naş (13); Marcela si Virginia Ionescu (13). Giurgiu: Camil V. Pan- 
telimonescu (13); Mimy şi Sofi P. Brătan (13); Nicolau A. Corne- 
liu (13); Stoenescu Gh. Constantin (13); Andrei M. Petruţa (13). 
Govora: Gheorghe şi Smaranda Mihăilescu (13). Gura-Humorului: 
Kahan Abraham (13). Herculane: Martalog Leonard (13). Huşi: 
Rente Z. Rubinstein (13); Leon Gh. Const. (13). Iaşi: Tilly-Jeanne 
Ghiulea (13); Cernătescu Corina (13); Enea Sclear (13); Gily 
Sabaresse (13); Aurora Barbu (13); Ana şi Sabina Aschenazy (12); 
Hodoreanu Traian (4); Melanie Kohn (13). Janca: Nicolaie şi 
Constanţa N. Micu (13). Ilie-Radu: Sili Leibu .(13). Ismail: Lau- 
rențiu Nicodim (13). Iveşti: Bebe Kaufman (13); Nuţa Aizic (13); 
Nae Epstein (13); Marcus Junior (13). Lefcani: Popovici Sava 
(13). Melinești: Cătănescu A. Paul (13). Moreni: Silvia Gh. Răvo- 
ianu (13). Noua-Suliţă: Sara și Teţilia Vasileovschi (13). Oradea: 
Stranţ Eugenia (13): Leitner Mariana (13). Orhei: Samuel Liv- 
şin (13). Olteniţa: Mircea R. Ioseph (12); Patrulea P. Dinu (13). 
Piecica: Dorel A. Ardeleanu (13). Pitești: Nicuşor Dragomirescu 
(13). Ploești: Hermann şi Dorina Gutmann (13); Zoe Teodorescu 
(13); Marta V. Mochi (13); Mateescu N. Silvia (13). Pr. Mihai: 
Nicuşor Theodorescu (13). Putila: Manfred Winkler (13). Părtești 
de jos: Cincinat Boca (13). Risipiţi: Menghieş Niţă (12). Roșiori 
de Vede: Riti Buzesteanu (12). Șalonta: Marius şi Virginia Gall (12). 


Continuare în numărul viitor 


CUPON DE JOCURI SERIA IV 


PE LUNA AUGUST 


Numele și pronumele 


Adresa; 


Constantinescu P. Petre 


Cl. Il-a 
Şcoala primară de băeţi No. 5 
„Ploeşti 


Georgescu S. Ovidiu 
Cl. I-a 
Şcoala primară de băeţi No, 34 
Bucureşti 


[i PI c ` 
E- — - — 


CL I-a 
Scoala Vasile Boerescu 
Bucureşti 


Geldern Egmond Th. 
CL. H-a 

Şecala primară Sf. Iosif 
București” 


Hern S. Herman 
FEN Clasa III-a B 
Şc. prim. de băeţi „Sf. Andrei” 
București 


Oprea Ecaterina 
Cl. IV-a 
Şcoala primară de fete No. 13 

București 


Tipa -luţis 
Cl. I-a 
Şcoala primară Cârpeşti-Tg. 
jud. Soroca 


Galiţihis Miram 
Cl. IV-a 
Şcoala primară -Căprești Tg. 
Soroca 


Florica Marcantorichiu 
CL. IV-a 
Şc. prim. Azilul Elena Doamna 
Bucureşti 


Alice Manasse Edelmann 
Grădiniţa de copii 
„Instrucţiunea” 
București 


Şcoala primară de Stat No. i 
Tg 


Cristian şi Florin Ivanoviti 


b 


Porav Vasile 


la cititoarele ṣi cititorii nostri cari au luat premiul l-iu 


cl. Ti-a 


Şcoala primară Clemenţa 
București 


Iliera C. Gheorghe 
Cl. I-a 
Şcoala prim. „St. Protopopescu’ 

Slatina.0 


A T k, 
5 É A N AI 
Sai Wri mat 
Mausi Goritz 
Dorothea Klapper 
CL. I-a 


Şcoala primară de fete No. 1 
i Câmpina 


Cons 


Şcoala primară mixtă No. 2 


tanja N. Micu 
CI. II-a 


Com. Ianca 


Brăila 


Blanche Schmilovici 


Şcoala pr 


CI. Il-a 
imară Lucaci No. 
Bucureşti 


Dreuthei Aglai 
Ci. I-a 
Şcoala primară de fete No. 34 Buzău 
Bucureşti | ; . 


Vasilcovischi Ţeţilia 
CI. I-a 
Scoala primară de fete No. 3 
Tg. Noua-Suliţă 
Hotin 


Zina Schmilovici | 
Š CI. I-a : 
* Şe prim.'No. 3 „Domnița Maria” 
x Bucureşti 


Evelina Căciularu 
Cì. Ifl-a 


S 


co Oi MA 


unt veselă că primesc azi „Diminearie PP Preţul 5 Lei 


E 


T 


De-ale începătorilor 


Cea mai frumoasă întâmplare din viața mea 


Eram în vacanța cea mare. Ca de obiceiu, am plecat 
la Băile Herculane. Printre multe distracții acolo mai sunt 
şi două bazinuri: unul mare pentru înnotători şi altul mai 
mic pentru cei ce nu ştiu să înnoate. Eu mă duceam zilnic 
cu tatăl meu să fac bae. 

Intro zi, tata m'a luat cu dânsul în bazinul cel mare; 
am avut o frică grozavă, căci apa era foarte adâncă şi eu 
nu pluteam de-asupra. Atunci tata ma învățat să fac 
câteva exerciţii: iar, după câteva ore , m'am văzut plutind. 
Aşa de bine m'am perfecţionat, încât am avut curajul să 
iau parte la un concurs de înnot pe Dunăre la orașul Tur- 
nu-Severin. 

Această zi a fost cea mai fericită pentru mine. 


MYA-AURELIA-MĂGLAȘU 
Bucureşti 
' Seara de Popescu l. Elena 
De prin valea "'ntunecoasă 
Se înalţă "'ncetișor, 
Luna mândră, luminoasă, 
Ca un crăișor. 
De pe dealuri se coboară 
Turmele în sat, 
Sună clopotul de seară, 
Pentru priveghiat. 
Apoi liniștea se lasă 
Peste "'ntregul sat, 
Oamenii sunt strânși în casă 
S'au culcat. 


Căţelul nășicăi 


Naşa are un căţel, 
Svelt, frumos şi mititel. 
Par'car fi un urs polar, 
Care veşnic prin ghețar, 
Sare, joacă frumuşel, 
Par'car fi un îngerel. 
Are părul mătăsos, 
Și îi stă tare frumos. 
M'am împrietenit cu el, 
Și ne-am jucat puţintel. 
După masă cu nășica, 
Noi ne-am dus pân” la „Săftica!” 
Căţeluşul însa stat 
Până am venit, sub pat. 
E frumos acest căţel, 
Nu-i un altul, zău, ca el. 
POPA FLORIAN—BUCUREȘTI 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 


5 LEI 


Răspunsul lui Ionel 


Ionel este un copil răsfățat şi desmierdat de toţi din 
casă şi ori de câte ori sparge ceva sau face vreun rău cu 
toți îl iartă zicând: 

„Ei, este mic”, sau „de unde să ştie el, nu are încă 
şapte ani”. 

Dar iată că  lonel trebue să dea examen de clasa I 
primară. La primele întrebări ale profesorului răspunde 
repede şi bine trebue să spun că, lonel nu-i copil 
prost — dar când să răspundă la ultima întrebare, se în- 
curcă, se uită speriat la profesor, se înroșește, încrețește 
fruntea, se mai gândeşte o clipă și apoi răspunde repede! 

„Ei, doamne, de unde să ştiu eu, nu am decât șapte 
ani !” 


ANA CIUMETTI 


Andrei cel ghiduș 


Sunt mulţi, — o ceată de ştrengari: 
Nici mici de tot, dar nici prea mari, 
Şi — Andrei, un diavol mic ghiduș, 
O nouă poznă'ncearcă-acuş. 


Către Gigel se'ndreaptă'ncet 
Şi, pe furiș, zâmbind şiret, 
Se face a-i punen cap ceva; 
Pe urmă'ncepe: „Hahaha! 
Uitaţi-vă, băieţi, la el, 

Ce are’n capul său Gigel!” 


Ghicind cam ce-ar voi bufonul, 
Băeţii toţi îi ţin isonul; 

Dar şi Gigel cam bănueşte 

Că-o festă i se pregăteşte 

Şi le clipeşte cu'nţeles: 

„Deşi m'aţi dus cu asta des, — 
Degeaba râdeţi: azi vă scap. 
Ştiu eu că n'am nimic în cap!” 


In hohotul ce-a izbucnit, 
Andrei alene i-a grăit: 

„Mă rog, dar nu te contrazic! 
E drept: în cap nu ai nimic!” 


VICTOR ADRIAN 


MARTINICĂ ŞI PUKY 
0 povestire cu multe peripeții 
localizare de MOŞ NAE 
Preţul lei 40 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


cc... see Lei 200 
100 
o aia a teme oi e. vai 300 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


No. 


4 Septembrie 1935 


n 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE : 100 „ 


Director: N. BATZARI 


DIMINEATA 
COPIIL 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


O SCRISOARE 


m spus săptămâna trecută că aşteptam să ne 
vie norocul în ajutor, pentru a găsi casa în care 
se mutase Uitucilă. Mam gândit un moment să 
cerem poliţiei să caute și să găsească această 
casă.. Insă, când am fi zis celor dela poliţie: 
„Domnilor, vă-rugăm să ne spuneţi d-voastră, unde stă d. 
Uitucilă, care este aici de faţă şi nu-şi aduce aminte de 
strada în care locuceşte”, ce ar fi crezut despre-*noi oame- 
nii dela poliţie? Ori că vrem să ne batem joc de dânşii - 
şi atunci ne-ar fi trimis la închisoare; ori că nici Vitucilă, 
nici eu nu suntem în toate minţile — şi atunci, se prea 
poate să ne fi închis la balamuc. De aceea. m'am lăsat 
de gândul de a merge la poliţie 

Aşadar, nu era altceva de făcut, decât să aşteptăm ca 
norocul să ne vie în ajutor. Şi iată că într'o dimineaţă, 
s'a şi ivit un început de noroc. In dimineaţa aceea am 
primit, adică, pe adresa mea o scrisoare dela soţia lui Ui- 
tucilă. Scrisoarea era trimisă dela Govora, ceeace însemna 
că nevasta lui Uitucilă nu mersese nici la mare, nici la 
vreuna din localităţile de munte ce-mi înşirase Uitucilă, 
când îl întrebasem despre această chestiune. 

lată cuprinsul scrisorii: 

„Domnule Vintilă Bratu! Sunt foarte neliniştită din 
cauza tăcerei soțului meu. l-am trimis până acum trei 
scrisori. și i-am dat două telegrame, dar până acum n'am 
primit din partea lui nici un răspuns. Ce-i cu el? Nu cum- 
va e bolnav? Nu cumva i sa întâmplat vre-o altă nenoro- 
cire? Te rog, scrie-mi numai decât sau — mai mine — 
dă-mi o telegramă ca să mă pot linişti”. 
l-am dat lui Uitucilă această scrisoare şi i-am zis: „Apu- 
că-te și răspunde îndată”. 

Uitucilă citi scrisoarea, apoi mă întrebă: „Nu-i, oare 
mai bine să merg şi eu la Ocna Sibiului? 

— Să mergi şi tu la Ocna Sibiului? Şi ce să cauţi aco- 
lo? i-am zis eu foarte mirat. 

— Păi, să merg la nevastă-mea, imi răspunse el. 

— Mă uitucule, i-am întors eu vorba supărat, chiar 
acum ai văzul şi ai citit că nevastă-ta este la Govora — 
auzi? la Go-vo-ra! — iar tu spui că vrei să mergi la Oc- 
na Sibiului? 

A, e la Govora! zise el fără să se sinchisească prea 
mult. Dacă-i aşa, merg și eu la Govora”. 

Era şi aceasta o ideie bună: să meargă el însuși la 
Govora şi să-l vadă nevastă-sa că este sănătos tun şi că 
nu-i lipsește măcar un fir de păr. Insă cu Uitucilă nu pu- 


AENEA 


teai fi de loc sigur că ar fi nimerit la Govora. Te pome- 
nești că, în loc de Govora, nimerea tocmai la Chişinău. 

. Gândindu-mă că i sar putea întâmpla această poznă, 
nu l-am lăsat să plece, ci i-am zis: „Nu e nevoe să mergi 
tu însuţi, ci scrie numai decât soţiei tale. 

— Şi ce să-i scriu? mă întrebă el. 

— Scrie-i, spunându-i mai întâiu că eşti bine și sănătos, 
explică-i apoi dece nu i-ai putut răspunde la scrisorile şi 
telegramele ei și... 

— Şi dece nu i-am putut răspunde? „mă întrebă el din 
nou, tăindu-mi vorba. > 

Să spun drept, îmi venea să-l iau la palme, văzându-l 
cât este de zăpăcit. N'am făcut aşa, ci, silindu-mă să-i vor- 
besc cu sânge rece, i-am zis: „Nu i-ai răspuns, pentrucă 
n'ai primit nici o scrisoare şi nici o telegramă. Şi n'ai 
primit, pentrucă ai uitat in care stradă şi la care număr 
este noua voastră locuinţă. Cere-i așadar, să-ţi scrie 
aaresa 1ocuinţei voastre. Ai înțeles? 

— De sigur că am înțeles!” îmi răspunse el.. 

Se așeză apoi la. biroul meu, scrise scrisoarea, o puse 
în plic şi scrise pe plic adresa soţiei sale. Insă, când m'am 
uitat la adresă, ce să văd? „Doamnei Uitucilă la Man- 
galia”. 


VINTILA BRATU 


ah nt d 


DIJA SOȚIA 
li UITUCILA 


Ghem-Ghemulet, Mitu, Pac și alţii 


Povestire cu pisici și cu câini == 


de MARIA SOREL 
Í TIREE REN E DU. 


7. Un gând grozav al pisicilor 


Intre pisicile din cartier se răspândise o veste mare, o 
veste ce le umplu de bucurie., Se răspândi vesta că a 
venit d. Cotoi Cotoievici. 

Cred că ați auzit de d. Cotoi Cotoievici, aşa că știți 
că este profesor, că este cel mai mare, mai învățat și mai 
vestit profesor dela Universitatea din Pisicești. Sunt 
dasemenea, încredinţată că aţi auzit de Universitatea dela 
Pisiceşti, poate, unii dintre cei ce mă citiţi aţi fost chiar 
acolo. 

lată, eu una, care scriu povestea de față, vă spun că 
am fost — și chiar de câteva ori — la Universitatea din 
Pisiceşti. Ba întrun rând sa nimerit să merg acolo, când 
se puneau la cale grozăvii din cele mai mari. Dacă mar 
fi izbutit, nu știu, zău, ce sar fi ales de noi oamenii şi de 
viața noastră. De aceia, mai înainte de a vorbi despre 
Universitatea dela Pisicești și despre ce se învaţă acolo, 
cred că este mai bine să povestesc despre grozăviile ce se 


“puseseră la cale. i= 
Era — iată că n'am uitat nici ziua — într'o zi de 


Marţi din luna lui August. Insoțită de Moş Nae şi de încă 
o rudă a noastră de aproape, plecasem din Bucureşti 
cu automobilul unui prieten, vrând să facem o escursiune 
mai lungă. Am pornit din zorii zilei, când , după vre-o 
patru ore de mers, ne apropiem de o comună, de unde. ve- 
nea până la noi un miorlăit puternic. 

Se părea că sunt sute şi sute de pisici, miorlăind care 
de care mai tare. 

„Ce este cu acest miorlăit şi ce comună o fi aceasta?” 
întrebară tovarăşii mei de drum. Insă eu, care, până a- 
tunci, mai fusesem de trei ori,le-am lămurit că suntem 
aproape de comuna Pisiceşti și că aci este vestita Univer- 
sitate a pisicilor. 

“Când am spus că în comuna, de care ne apropiasem, 
este o Universitate de pisici, sau uitat cu toţii nedume- 
riți la mine. Ba chiar Moş Nae ma întrebat: „Spui o 
glumă, ori vrei să-ți baţi joc de noi? 

— Nici nu glumesc, nici nu vreau să-mi bat joc de 
voi, am răspuns eu, adăugând: Să intrăm în comună şi 
veţi vedea cu ochii voştri că am spus adevărul”. 

Inţelegeţi lesne că spusele mele au trezit în toţi o cu- 
riozitate din cele mai vii. Neam grăbit, aşa dar, să in- 
trăm în Pisicești. Insă, chiar dela intrarea în comună, am 
fost izbită de un spectacol, pe care nu-l mai văzusem şi 
anume: străzile erau pline de pisici, care se îndreptau 
spre clădirea unde ştiam că este Universitatea. 

Am mai fost impresionată de faptul că multe din 
aceste pisici erau, care cu coada ruptă ori tăiată. care 
şehioape, care bolnave și cu răni pe ele. Mai întâiu 
mi-am închipuit că, poate, în apropierea Universității 
sar fi deschis vre-un spital de pisici şi că, prin urmare, 
pisicile ce vedeam pe străzile comunei, mergeau la spi- 
talul acela. Dar după puţin am văzut că alta era pricina 
pentru care atâtea pisici fără coadă, șchioape şi bolnave 
se strânseseră în ziua aceea la Pisiceşti. 

In adevăr, după ce am ajuns la Universitate, am vă- 
zut ceva ce merită să fie povestit. In mijlocul unei scene 
mari de scânduri, erau orânduite în forma de potcoavă 
şapte scăunașe. Pe aceste scăunaşe ședeau pisicile, care 
erau profesoarele Universităţii. Adică, erau patru cotoi 
şi trei pisici, având atât cotoii, cât și pisicile ochelari pe 
nas, ceeace era ori semn de o vârstă înaintată, ori semn 
că din pricina că studiau şi citeau prea mult, vederea 
le slăbise. 

Precum am arătat mai sus, fiind într'o zi din luna 
August, era lună de vacanţă și pentru pisici, aşa că nu 


se făceau lecţii. 'Fotuşi, Universitatea era deschisă, dar 
deschisă pentru ceva despie care voiu povesti numai 
decât. “a pată 

Pentru ca pisicile să nu se sperie de vederea noastră 
şi să nu fugă, ne-am ascuns cu toții după un gard, aşa că 
puteam vedea şi auzi bine, fără să fim văzuţi. 

Pisicile au început să vorbească, de sigur, în graiul 
pisicesc, graiu pe care eu una îl înțeleg destul de bine. 
Așa am înţeles că ziua aceea era ziua când pisicile dela 
orașe și dela sate veneau să se plângă profesoarelor şi 
profesorilor dela Universitatea din Pisiceșşti, povestind tot 
ce păţeau din partea oamenilor: 

lată, se înfăţişe mai întâiu o pisică a cărei coadă era. 
ruptă. „Cine ţi-a rupt coada?” o întrebă preşedintele pro- 
fesorilor, care era cotoiul cel mai bătrân. 


Pisica oftă, adică miorlăi de câte-va ori, apoi 'răs- 
punse, zicând: „Mi-a rupt-o Lina, bucătăreasa stăpâni- 


lor mei. 

— Şi dece ţi-a rupt-o? 

— Pentrucă m'a prins în bucătărie, pe când mâncam 
un peşte. Imi era foame, pentrucă nu mâncasem din 
ajun. Apoi, precum știți şi dumneavoastră, peştele este o 
mâncare așa de gustoasă. . TA 

— Da, peştele este o mâncare foàrte gustoasă”, îi în- 
tări vorba domnul preşedinte, lingându-se pe bot de mai 
multe. „După şoareci, adăugă el, peştele este tot ce 
poate fi mai bun şi mai plăcut la mâncare. -` $ 

Dar n'ai spus cum ţi-a rupt coada? mai întrebă el. 

— Eu, răspunse pisica, am dat să sar pe fereastră şi 
să fug afară. Insă Lina a asvârlit după mine un cuţit mare 
şi m'a nimerit drept în mijlocul cozii. Așa am rămas cu 
coada ruptă, iar nici Lina, nici stăpânii mei, nu s'au în- 


AMAA 


PEF 


îngrozit. Mă luau în mâini, mă aruncau în sus, cât 


durat să mă arate la un doctor, că, poate, mi se făcea ia- 
răși coada întreagă, așa cum fusese mai înainte. 

— Rău, foarte rău din partea lor!” zise cotoiul, adică 
d. preşedinte, încruntându-se. 

După aceea, veni la rând un cotoiu slab, jigărit și 
care mergea șchiopătând. Mergea pe trei labe, iar laba 
a patra — laba dreaptă de dinainte — o ţinea îndoită și 
ridicată în sus. 


Cine te-a făcut în halul acesta şi din ce pricină? îl 
întrebă domnul preşedinte. 
— Mai intâiu, trebue să știți, domnule preşedinte, 


răspunse cotoiul pe un ton plângăreţ, că eu am fost un 
foarte bun vânător de șoareci. 

Şi ziua şi noaptea mă ţineam după dânșii şi nu le de- 
deam pace, așa că nu rămăsese un singur șoarece la casa 
stăpânilor mei. Insă în loc să fie mulţumiţi, să îngrijească 
de mine şi să-mi dea cum trebue de mâncare, mă lăsau 
flămând, iar în nopţile de iarnă mă alungau din casă, 
lăsându-mă afară în frig și în zăpadă. 

„E o pisică şi rabdă la frig”, ziceau ei. Cât despre 
mâncare, ziceau: „și găseşte ea singură”. Parcă mânca- 
rea creşte pe drumuri! : 

„Ce puteam face nenorocitul de mine? Am început 
să colind casele din vecini, să mă furişez prin cămări şi 


-bucătăriii și să fur de peste tot. Dar într'o zi mau văzut 


din casa. care e peste drum de casa stăpânilor mei, iar 
stăpânul acelei case a asvârlit după mine cu un băț și m'a 
lovit în această labă, care de atunci este pierdută pentru 
mine. Cât despre săpânii mei, când m'au văzut cu laba 
ruptă. sau mulțumit să zică: „Hoţule, se vede că te-au 
prins furând ceva, aşa că bine ţi-au făcut!” Vedeţi câtă 
răutate din partea lor. = 

— Răi mai sunt oamenii!” făcu domnul preşedinte. 

Al treilea veni la rând un pisoiu mic, care avea o 
rană în spate, o rană din care curgea încă sânge. 

„Cine te-a rănit pe tine, mititelule? întrebă domnul 
preşedinte cu un accent de milă şi compătimire, 

Pisoiul nu putu răspunde numai decât. Era așa de 
slab, că abia se ţinea pe cicioare şi tremura din tot tru- 
pul. Din ochişorii lui mici, dar vii îi curgeau lacrimi. 
După ce stătu puţin, vrând oarecum să-și strângă pute- 
rile, vorbi zicând: „Eu trăiam fericit cu mămica şi cu alţi 
trei fraţi, care ne născusem în aceiaşi zi. În casa mămicăi 
erau şi doi copii. care ne iubeau, şi ne duceau de grije și 
veneau să se joace cu noi. Ba chemau şi alți prieteni, ca 
să ne vadă şi să ia şi ei parte la jocurile ce făceam. 

„Insă, într'o zi, iată că mi se trece o pahglicuţă roşie 
de gât, iar unul din cei doi copii mă pune într'un coșuleţ, 
mă ia de lângă mămica și de lângă fraţii mei şi mă duce 
departe de altă casă. Ma lăsat acolo, dar la plecare, ma 
sărutat şi mi-a zis: „Să fii cuminte și să te porţi frumos cu 
nouii tăi stăpân”. 

„Eu, sărmanul, mam silit să fiu cât mai cuminte şi să 


-mă port cât mai frumos. In casa aceea erau trei copii, cu 


care am căutat să mă împrietenesc numai decât. Mam 
apropiat de dânșii, m'am gudurat, am vrut să-i ling pe 
mâini, să-i speriu așa, în glumă — că îi sgâriu cu lă- 
buţa. 

„Dar copiii aceia erau copii rău crescuți.. In loc să se 
poarte frumos şi să aibe grijă de mine, care eram așa de 
mic și așa de singur, ei au început să mă tragă de coadă, 
să mă tragă de urechi, ba să facă şi altceva care m'am 
mai 
sus, că mă izbeam cu capul de tavan, apoi mă aşteptau 
să mă prindă iarăși în mâini, Insă, nu mă prindeau tot- 
deauna, așa că eu cădeam jos. unde rămâneam aproape 
leșinat. Ei însă, în loc să aibă puţină milă, râdeau și nu 
mai puteau de bucurie. 

— Ce ticăloși!” zise preşedintele încruntat. pe când 
ceilalți profesori şi profesoare se cutremurară de groază 
şi scârbă. 

După aceea, președintele întreabă din nou pe pisoiu: 
„Tot copiii aceia te-au rănit? 

— Nu, nu mau rănit ei, răspunse pisoiul, ci alţii,... dar 
să-mi daţi voe să povestesc și ce-am mai pățit. 


MA 


— Spune, mititelule, — 
până la lacrimi. 
` — Din pricina că se purtau așă cum vam spus, mă 
simțeam foarte nenorocit; Plângeam și ziua şi noaptea, 
mai ales că mă lăsau şi flămând. Eu până atunci eram 
obișnuit numai cu lapte: cu lapte dela mămica şi cu lap- 
te ce-mi dedeau de două ori pe zi cei doi copii aşa de buni 
și drăguți.. Acum însă, în loc de lapte. îmi aruncau câte 
o coajă de pâine uscată. Cum .puteam să o mânânc eu, 
care am dinţii așa de mici şi plăpânzi? De aceea, stăteam 
flămând şi plângeam mereu. Plângeam, fiindcă îmi «ua 
ee plângeam după mămica și după foştii mei stă- 
pâni. - 


îi zise președintele înduioşat 


„Aceasta, povesti pisoiul mai departe, a fost pentru 
mine pricina unei alte nenorociri. Atât copiii cei răi, cât 
şi părinţii lor, care nu erau mai buni la suflet, nu mai 
puteau de necaz, auzindu-mă cum plâng într'una. Ca să 
mă facă să tac, mă loveau cu mâna, ba şi cu băţul, însă 
nu se gândea că plâng, fiindcă nu mai puteam de foame. 


„Aşa a mers trei zile şi trei nopți, iar în ziua a patra 

Li w . . .. . 
m'a apucat de coadă unul din cei trei copii și ma dus 
așa până la un maidan, unde m'a aruncat, dându-mi 


` apoi şi o lovitură cu piciorul. Să fi trecut la mijloc vreo 


+ 


oră, când alți copii au venit să se joace pe maidanul 
unde fusesem aruncat. Unul din copiii aceştia, vrând să-și 
arate vitejia. a luat de jos o piatră mai mare, a asvârlit-o 
în mine şi mi-a făcut rana, pe care o vedeţi în spatele | 


„meu. Și mă doare, mă doare rău de tot!” 


Bietul pisoiu n'a mai putut vorbi, ci, sleit de puteri, 
a căzut jos la pământ. Povestea păţaniilor sale a înfuriat 
pe toți profesorii şi pe toate profesoarele dela Universi- - 
tatea dela Pisiceșşti. Să vă spun drept, că şi noi, care as- 
cultam ascunși după gard, ne-am simţit cuprinși de mâ- 
nie împotriva copiilor celor răi şi am văzut că ochii ni 
se umpluseră de lacrimi. In acelaş timp, gândul ni s'a 
dus la Ghem Ghemuleţ al nostru, pe care-l răsfățăm aşa 
de mult și căruia îi ducem atâta de grije. 

Dar iată că mai veni o pisică, având şi ea o plân- 
gere de făcut. 

Pisica aceasta se plângea că puișorii ei — „niște pi- 
soi fără pereche de frumoşi”, cum spunea ea — au fost 
luaţi dela dânsa o oră după ce-i născuse şi au fost puși 
într'o găleată plină cu apă, unde au murit cu toţii înecaţi. 

Şi pisica plângea, plângea, de abia puteai înţelege 
ce spune. 

Am înţeles însă lămurit, când a spus: 
rog şi cer să fiu răzbunată! 

— Da, vei fi răzbunată şi tu şi toate celelalte pisici, 
care pătimesc atâta din pricina marei răutăţi a oameni- 
lor”, răspunse preşedintele profesorilor dela Universitatea 
din Pisicești. 

Se strânse după aceea sfatul profesorilor și se luă o 
hotărire grozavă: să se răscoale impotriva oamenilor, 
dar nu numai pisicile, ci să cheme în ajutor și pe toate 
celelalte animale. Pisici, câini, găini, rațe, gâște, cai, boi, 
muşte, țânțari, pureci, ba chiar şi  șoarecii — adică, 
toate animalele să dea unele cu altele o mână frăţească, 
să se împace între ele, să pornească în aceiași zi o răs- 
coală generală împotriva oamenilor şi să nu se poto- 
lească, până ce nu-i prăpădese cu desăvârșire. 

In scopul acesta a venit în cartierul nostru și vestitul 
profesor dela Pisicesti, domnul Cotoi Cotoievici. 


„Răzbunare, 


(Va urma) 


Sa aduce la cunoștința premianților din Capitală 
că pot fi fotografiați în mod gratuit de către 
STUDIO WELLS, Calea Victoriei 43 etajul Il, arătând 
` adeverinţa dela școală că sunt în adevăr premianți 


PIEPT a II pn - 


Ce s'a întâmplat cu umbreluța Frusinicăi 


Dacă ați şti ce a însemnat pentru viața Frusinicăi și 
pentru viața cuiva, pe care nu-l numesc numai decât, um- 
breluța verde, umbreluța pe care unchiul Stroe i-o făcuse 
cadou Frusinicăi! 

Ce anume a însemnat această umbreluță? Fac prin- 
soare pe ce doriți, că nu puteți ghici, nici nu puteți bănui 
macar. 

„Iată, mă opresc puțin din scris, ca să vă las timp să 
vă gândiţi. Stau și aştept cu tocul în mână. 

Aţi ghicit? sunt sigur că n'aţi ghicit, căci nu-i uşor de 
ghicit. De aceea, este mai bine să povestese eu pe rând ce 
anume s'a întâmplat cu umbreluţa, care avea cap de gâscă. 

Am povestit săptămâna trecută că abia după o lună 
de când o căpătase, Frusinica s'a hotărît să poarte umbrela 
deschisă şi atunci când ploua, iar nu numai când era 
timp frumos. 

Și iată că s'a deschis bâlciul — marele și vestitul bâl- 
ciu dela Blegeşti, un bâlciu la care se aduceau spre vån- 
zare toate minunăţiile şi toate bunătăţile pământului. Ce 
nu găseai la bâlciul dela Blegeşti? Cai, boi, măgari, vaci, 
porci, fasole albă de trei ani, vin oţeţit, mălaiu stricat, 
ceapă și usturoiu, gogoși făcute în uleiu de rapiţă, turtă 
de miere, pălării de cucoane după moda de acum zece 
ani, evantaliuri cât un măturoiu din cele mai mari, stofe 
din cele mai fine se vindeau doar cu cinci lei. metrul. 

Apoi jucării care de care mai frumoase. Păpuşi cu un 
picior rupt sau cu un ochiu scos, cai de lemn cărora le că- 
zuse coada şi coama, brățări. şi cercei de tablă argintată, 
oglinzi crăpate sau sgâriate, fluere care nu fluerau, viori 
care nu cântau, — dar n'aş mai isprăvi, dacă m'aş apuca 
să înşir toate minunăţiile ce se aduceau la bâlciul dela 
Blegeşti. Am fost şi l-am vizitat de câteva ori şi de fiecare 
dată am plecat de acolo uimit şi încântat. 

Ba am făcut şi unele cumpărături. Uite, dela bâlciul 
din Blegeşti am cumpărat, ceeace văd acum pe biroul meu 
de lucru, o călimară strâmbă, din care curge cerneala, un 
un ceasornic, care bate orele şi merge foarte bine. Numai 
că atunci când bate 11 și arată 7, trebue să ştiu că este 
două şi un sfert. 

Fiind un bâlciu așa de mare și bogat, se înţelege că 
merge lume multă, foarte multă. Mergeau aproape toţi 
locuitorii din Hâăpleşti, cei dela Părliţii de Baltă, cei dela 
Tâmpeni şi din multe alte sute tot atât de mari şi renu- 
mite. Unii mergeau să vândă tot felul de mărfuri, alții să 
cumpere, iar alţii şi să vândă și să cumepre. 

Pentru locuitorii din Blegeşti, zilele cât ţinea bâlciul, 
nu erau numai zile când câștigau bani cu grămada, ci 
mai ales zile când se umflau în pene, arătând că celelalte 
sate nu fac o ceapă degerată pe lângă vestita comună 
Blegeşti. 

Ba chiar, deși oamenii mergeau acolo să cheltuiască 
bani, Blegeştenii îi luau peste picior şi îşi băteau rău joc 
de dânșii. Bunăoară, când vedeau vreun grup de Hăpleş- 
teni, îi întrebau zicând: „Măi, când e la voi bâlciul de 
broaște?” Celor din Tâmpeni le ziceau: „Dece nu faceţi 
şi voi un bâlciu de lipitori şi şopârle?” 

Așa se purtau și aşa vorbeau locuitorii din Blegeşti, 
plimbându-se țanţoşi prin bâlcin. Oamenii veniţi din alte 
sate tăceau și înghiţeau. 

Printre cei pe cari îi întâlneai mai toată ziua prin 
bàlciu, era, neapărat, şi unchiul Stroe, iar când sau pe- 
trecut cele ce povestim, aci, unchiul Stroe era primar la 
Blegeşti. aşa că avea şi datoria să stea cât mai mult în 
bâlciu și să vadă cum mai merg treburile. 

Insă, de câţiva ani încoace, pe unchiul Stroe nu-l ve- 
deai nici odată umblând singur prin bâlciu, ci totdeauna 
era însoţit de iubita sa nepoţică Frusinica, de care nu se 
mai putea despărţi, aşa de mult ţinea la dânsa. Când Fru- 
sinica era mică de tot, o purta în braţe, iar când mai cres- 
cuse, așa că putea merge pe piciorușele ei, o ducea de 
mână. Deseori, o punea pe vreunul din măgarii aduşi 
spre vânzare și o plimba prin tot bâlciul, el ţinând mă- 
garul de căpăstru. 

De atunci a învăţat Frusinica că călărească, așa că 
după mulţi ani mai târziu, când sa măritat și a devenit 
coana Frosa, să se simtă așa de bine pe Urechilă al lui 


Haplea. Insă tot de atunci se obișnuise ca să fie alintată 
şi răsfăţată, obiceiu care i-a rămas și după ce se măritase. 

Insă acum să povestim întâmplarea, minunata întâm- 
plare dintr'o zi ce nu poate fi uitată. 

In ziua aceea, unchiul Stroe, luând pe Frusinica de 
mână, o duse să o plimbe ca de obiceiu prin bâlciul dela 
Blegeşti. Şi tot ca de obiceiu, Frusinica își luă, cu toate că 
era vremea frumoasă, umbreluța sa verde, umbreluţa cu 
cap de gâscă. De sigur — și tot ca de obiceiu — o ținea des- 
chisă. 

Dar iată că după ce ajunsese la bâlciu, cerul se aco- 
peri dintr'o dată cu nouri şi se porni o ploaie puternică. 
Ce-i păsa Frusinicăi de ploaie? Ea mergea adăpostită sub 
umbreluță. Insă, la câţiva pași înaintea lor mergea un băr- 
bat cam de vârsta lui Stan Pârlează. 
ştim că Stan Pârlează era tatăl Frusinicăi. Bărbtul acz- 
sta ţinea de mână un copil, un băiat. După înfăţişare, bă- 
iatul părea a fi cu vreo patru, cinci ani mai în vârstă de 
cât Frusinica. „Tăticule!” îi spunea din când în când bàr- 
batului cu care mergea ţinându-se de mână. Erau, prin 
urmare, un tată şi fiul său. 

După îmbrăcăminte, se cunoșteau că nu sunt din Ble- 
geşti, Dar se mai cunoșteau şi după alt ceva: după faptul 
că nici unul, nici celalt n'aveau umbrelă. De altfel, dacă 
ar fi fost din Blegeşti, este sigur că unchiul Stroe i-ar fi 
cunoscut. 

Mergeau deci amândoi prin bâlciu sub ploaia, care se 
înteţea din ce în ce mai mult. Mergând în urma lor, se ìn- 
țelege că Frusinica îi vedea. Şi în inima-i bună se strecură 
mila pentru băiatul, pe care ploaia îl uda aşa de tare. Zise, 
așa dar, unchiului Stroe: „Unchiule, nu e bine să-l iau pe 
sărăcuţul acesta de băiat sub umbreluţă? 

Auzind această intrebare, o ridică în brațe, o sărută 
pe amândoi obrajii și-i răspunse: „Bravo, nepoţico! Foarte 
frumos din partea ta că eşti așa de bună și milostivă! Da, 
ai face foarte bine să-l iei pe „sărăcuţul de băiat”, cum îi 
spui tu, sub umbreluţa ta”. 

Apoi, atât unchiul Stroe, cât şi ea, iuţiră paşii. ajun- 
seră pe omul, care mergea în ploaie cu băiatul, după aceea, 
unchiul Stroe zise tatălui: „Uite, nepoţica mea Frusinica, 
o fetiță bună, cuminte, deşteaptă cum nu e alta şi mai 
ales milostivă fără pereche, sa gândit la copilul d-tale şi 
i sa făcut milă, văzând cum îl plouă. De aceea, vrea să-l 
adăpostească sub umbreluţa ei. Nu-i aşa că-i dai voe?” 

Ce miraţi şi uimiţi rămaseră şi bărbatul și copilul, au- 
zind asemenea propunere! Mai cu seamă copilul nu-și putu 
arăta mai bine uimirea, decât deschizând gura mare şi 
vârându-și un deget în nas. 

Abia atunci observară unchiul Stroe și Frusinica na- 
sul acestui copil, un nas cum nu întâlneşti decât foarte rar. 
Spun în două cuvinte că era un nas ca o adevărată pătlă- 
gică, dar o pătlăgică mare şi bine rotunjită. Şi atât el, — 
adică băiatul, nu nasul — cât şi tatal său, priveau mirați 
şi nedumeriți la unchiul Stroe, la Frusinica si la umbreluța 
Frusinicăi. 

La urmă, tatăl băiatului zise: „Păi, noi la Hăpleşti rå- 
dem de oamenii. care poartă umbrelă”. 

Insă băiatul se aruncă în vorbă şi zise la rândul său: 
„JTăticule, dă-mi voe să merg sub umbrelă. Mai stau puţin 
de vorbă cu fetiţa, care este asa de drăguță”. 

In sfârşit, tatăl său consimțţi și iată-o pe Frusinica mer- 
gând braţ la braț şi ținându-se cât mai strâns cu băiatul 
acela. Merseră aşa două, trei minute în tăcere, când Fru- 
sinica îl întreabă: „Cum te numești? 

— Mă numesc Haplea şi sunt dela Hăplcești, răspunse 
el. Dar pe tine cum te cheamă? 

— Pe mine mă cheamă Frusinica și sunt de aici, din 
Blegești”, răspunse și ea la rându-i. 

Şi iată cum, din pricina că în ziua aceea ploua şi mai 
cu seamă din pricina că avea o umbrelă. Frusinica l-a vă- 
zut pentru prima dată pe Haplea şi s'au cunoscut amândoi. 
Se înţelege că fiind şi unul şi altul doi copii în vârstă mică, 
ei nici nu bănuiau atunci ce urmare va avea întâlnirea 
lor la bâlciul dela Blegești. 

„„Dur despre aceasta mai avem de povestit. 


MOŞ NAE 


În iat sd Si pe: 


premiul l-iu 


Grazieta Gl. Gheorghiu Ninu  Cassvan 


Sergiu Samuel Aureliu Weiss 
Cl. IV-a Cl. Il-a UL. I-a CL I-a 
Şcoala primară de fete Scoala primară de băeţi „Goles- Şcoala primară de băeţi Şcoala prim. „Ronetti Roman” 
Sibiu cu”, Bucureşti Sinaia Bucureşti 


Costică Bârsan Florica I. Jitaru Sylva Marie Teich Olimpia Proicea 
y CI. Il-a j Cl. II-a CI. II-a CI. II-a 
Şcoala primară „Bumbăcari” Şcoala primară de fete No. 1 Scoala primară de fete No. 23 Scoala prim. „Vasile Boerescu” 
(Belu), Bucureşti Bârlad București București 


ERE At] 


Belu Ileana Sandu Cristina Stroe I. Elena Şerban Georgeta 
Cl. IH-a CI. I-a Cl. l-a Cl. IV-a 
. Şcoala primară de fete Şcoala primară de fete No. 6 Scoala primară de fete No. 2 Şedala prim „Gen. Florescu” 
Calafat Constanța Ploeşti Bucureşti 


i e t . E ae oan RAES 
Alexandrina Marinescu Dobrescu Adrian Alexandru Tripovici Dumitru Gigiu Meitoiu 
Cl. H-a N CL IV-a Cl. I-a B. Cl. I-a B. 
Scoala Sft. Ioan Moş No. 20 -Şcoala primă „Principele Mihai” Şcoala primară de băeți „Isvor” Şcoala primară de băeţi „Colen- 
Bucuresti București No. 23, Bucureşti 


tina”, București 


t E 


- R N 3 à 
Pâtru D. Păcuraru Dorica Decian Frimu Ţainer Alexandrina D. Bajdarela 
Cl. II-a i CI. IV-a Cì. II-a ĈI. I-a f 
Şcoala primară de Stat Scoala primară de fete Scoala primară de băeti Şcoala primară de fete No. 3 
jud. Alba : Mereurea-Ciuc Ţândărei-Gara Bazargic 


nea dietei a n ANS INN n die e Enese TAZA a. NE Sta < nne a a 


Norocul lupului 


„Frosinico, zice Haplea, — Foarte lesne, zice dânsa, Aoleu”, îşi zice Haplea 

Zău că mult aş vrea să ştiu Mâini, picioare de-au răcit "Să inu ia să ăi dec 
După ce mă pot cunoaşte m Și urechile și nasul, . SI. i: Cea plă And sa Aik mama 
Cam murit şi că nu-s viu”. Insemnează cai murit. Gaa la şi ERS 5 


vine iarna, coana Frosa — Dar e frig de crapă piatra, Şi cu vechiul său prieten 
Zice: „Mişcă-te din loc, Frosinico, fie-ți milă. După lemne o pornește. 
„Cară lemne din pădure, Lai —Hai te scoală, nu fii trântor, . Cum tot tremură, priviţi-l 
Că mavem ce pune "n foc”. la cu tine pe-Urechilă.” Si din dinți cum clănțănește. 


u) 


A | A 
La pădure simte Haplea Şi se ntinde pe zăpadă, „Hai mâncaţi”, le zice Haplea: 
Mâini, picioare i-au răcit, Li lar doi lupi sau trei îmi pare, mg „Dacă-s mort aveți noroc. 
Și urechile și nasul, Stâşiind pe Urechilă, Să fi fost eu în viaţă, 
„Valeo, maică, am murit!” Mi sau pus ei pe mâncare. Rămâneaţi făr' de cojoc”. 
8 


IZA 


Opiii generosi 


Lică și cu sora Lia 
La livede împreună 
Merg cu coşul cu merinde, 
Că mâncarea-i acolo-i bună. 


PEF 4, a 
n- Z 


tits 
ta 


li e foame lui stăpân'so 
Insă e băiat cinstit, 

Și dă coşul cu mâncare 
Să se-atingă n'a dorit. 


9 


AMAN 


Dar când ei privesc încolo, 
Vine Jap, căţel deștept, 
Fură coşul și îl duce 

La stăpânu-so, drept. 


Insă Lică și cu Lia 

Pe băiat îl învitară 

Şi merindele gustoase 
Chiar frăţeşte le mâncară. 


` TUŞA NICULINA 


PRIN Jii 


C 


ERTAREȚŢI 


— POVESTE — 


MPARATUL şi împărăteasa, amândoi buni ca 
pâinea caldă, stăteau într'o seară în balconul 
dela palat. Stăteau şi vorbeau despre toate câte, 
despre viaţa lor din trecut și despre ceeace îi 
aştepta de-acum înainte. 

„Ce fericiți am trăit noi până astăzi! zise împăratul. 

— Am trăit fericiţi, pentrucă între noi doi a fost o în- 
țelegere desăvârşită, îi răspunse împărăteasa. 

— Fericirea noastră ar fi fost şi mai desăvârşită, dacă 
Dumnezeu ne-ar fi hărăzit copii, fie şi unul singur, un bă- 
iat, care să fi fost urmașul meu în scaunul împărătesc. 

— Da! îi întări vorba împărăteasasoftând. Ar fi fost 
bine, dar... 

— Buna şi iubita mea soţie, zise împăratul, ştii la ce 
m'am gândit azi după masă, când mersesem să mă odihnesc 
puţintel? M'am gândit că împărăţia nu poate fi lăsată fără 
împărat şi mi-am zis că n'ar fi rău, dacă aducem aicea 
şi înfiem pe nepotul meu Florea, despre care n'am auzit 
nimic încă de când sa născut. 

— Gând la -gând cu bucurie, îi răspunse împărăteasa. 
Tot azi după masă m'am gândit şi eu că ar fi bine, dacă 
aducem aicea şi înfiem pe nepotul meu Călin, pe care, de 
asemenea, nu l-am văzut de când l-a născut mamă-sa. 

— Dacă-i așa, îi aducem şi îi înfiem pe amândoi”, zise 
împăratul, care făcea totdeauna ceeace ar fi fost şi pe pla- 
cul împărătesei. 

Au fost trimiși, aşa dar, sfetnici şi crainici împărăteşti, 
care au găsit şi au adus la palat pe Florea, nepotul împă- 
ratului, şi pe Călin, nepotul împărătesei. Amândoi au fost 
infiaţi și la amândoi li s'a dat titlul de prinți moștenitori. 

Venirea acestor doi tineri a fost întâmpinată de popor 
cu bucurie şi cu serbări şi petreceri ce au ținut mai multe 


mai 


zile. După ce au trecut serbările şi petrecerile, împăratul 
şi împărăteasa au hotărit în cea mai bună înţelegere ce 
fel de creştere să dea celor doi prinți, car» aveau aceiași 
vârstă și erau încă aproape copii. Au hotărît să nu facă în- 
tre ei doi nici o deosebire. 

Şi așa, Florea şi Călin au fost îmbrăcaţi la fel, li s'au 
pregătit odăi deopotrivă de mari și mobilate la fel, s'a ho- 
tărit ca dimineaţa să fie sculaţi din somn și seara trimiș la 
culcare la aceleiași ore, la masă să li se dea aceleiași mân- 
cări, să înveţe carte cu aceiași profesori şi să aibă aceleiaşi 
lecţii, precum și aceleiaşi distracţii. Dacă învățau bine și 


QENUN 


‘x. 


4 
97 PP 11111111) | M 


7 
7 
7 
j 
/ 
7 


aveau purtări bune, să li se dea aceleiaşi premii, iar 
dacă făceau ceva greşeli, să fie pedepsiţi cu aceiași pe- 
deapsă. 

Toate bune, decât cei doi prinți, în loc să fie mulțu- 
miți de marele noroc ce. dăduse pe dânșii şi să trăiască 
amândoi în bună înţelegere şi prietenie, au început să se 
certe și să se invidieze unul pe altul încă din primele zile. 
Călin zicea lui Florea: „Fiindcă tu eşti nepotul împăratu- 
lui, profesorii, sfetnicii şi toată lumea dela palat se poartă 
mai bine cu tine”. 

La rândul său, Florea zicea lui Călin: „Nu văd eu că 
împărăteasa, fiindcă îţi este mătuşă, se poartă cu tine mai 
drăguţ decât se poartă cu mine?” 

Fiecare din ei doi credea că lui i sc dau lecţiile cele 
mai plicticoase de învăţat, trebile cele mai grele de făcut, 
pe când celvilalt i se dă să înveţe şi să facă tot ce este 
mai ușor, De asemenea, fiecare credea că el este mai puţin 
răsplătit, atunci când merită, şi mai aspru pedepsit, atunci 
când nu merită o astfel de pedeapsă. Şi se luau iarăşi la 
ceartă, se ocărau unul pe altul şi se uitau strâmb unul la 
celalt. : 

Pentru profesorii lor viața ajunsese un chin greu de 
îndurat. Răbdau ei cât răbdau și pe urmă mergeau şi se 
plângeau împăratului şi împărătesei. Impăratul şi împă- 
răteasa chemau în acelaş timp și pe Florea şi pe Călin, îi 
povăţuiau, îi mustrau cu aceleiași cuvinte și îi amenințau 
cu aceleiași pedepse. Insă celor doi tineri toate poveţele 
şi mustrările le intrau pe o ureche şi le eșeau pe urechia 
cealaltă. Cât despre prilej de ceartă şi sfadă între dnâșii, 
găseau la orişice oră şi pentru nimica toată. Nu era chip 
însă, ca să fie şi ei odată de aceiași părere. 

Așa, dacă bunăoară, Călin zicea: „Am poftă să ies şi 
să mă plimb vreo oră, două”, Florea se zrăbea să răspun- 
dă: „lar eu am poftă să stau toată zino trântit în pat”. 


Când seara se întâmpla ca lui Călin să:i fie somn, așa că 
vroia să meargă la culcare, Florea i se împotrivea şi zicea: 
„Nu mi-e somn de loc, aşa că am de gând să stau şi să mă 
distrez până după miezul nopţii”. 

In orișice, unul spunea şi făcea pe dos de ceeace spu- 
nea şi făcea celălalt. Şi iarăși începea vechea poveste. „Tu 
poţi face ce vrei, fiindcă împăratul ţine mai mult la tine. 
— Ba tu te obrăznicești și faci de capul tău, fiindcă ştii că 
împărăteasa ține mai mult la tine”. 

Adevărul este că împăratul şi împărăteasa erau tare 
amăriţi din pricina lor. „Frumoasă treabă am făcut, zicea 
împăratul, când i-am adus și i-am înfiat pe desmeticii a- 
ceștia! — Da, văd că am făcut o treabă proastă”, îi întărea 
împărăteasa vorba, oftând din greu. 

Totuşi, uneori împăratul nu se putea stăpâni şi zicea 
împărătesei: „Mi se pare că nepotul tău Călin este mai 
rău decât Florea”. Nici împărăteasa nu se lăsa mai pre 
jos, ci îi întorcea vorba zicându-i: „Ba Florea al tău e o 
poamă şi mai rea!” i 

Precum vedem, din pricina celor doi prinți începuseră 
să se ivească neînţelegeri și între împărat şi împărăteasă. 

Intre acestea, anii treceau, Floarea şi Călin se făcuseră 
flăcăi mari, pe când împăratul şi împărăteasa îmbătrâ- 
neau, văzând cu ochii. li îmbătrânise mai ales durerea că 
lasă împărăţia pe mâinile a doi tineri nepricepuţi şi aşa 
de răi la fire. 

După câtă vreme, împărăteasa închise cea dintâi ochii 
şi adormi somnul de veci. Nu trecu la mijloc nici o săptă- 
mână, că muri și împăratul. Amândoi fură plânși mult de 
popor, care îi iubea de-o-potrivă 

După ce sa isprăvit cu înmormântarea, s'a strâns în 
sala palatului marele sfat al împărăției. Era doar vorba 
despre treaba cea mai însemnată, adică despre alegerea 
unui nou împărat. Aveau de ales între cei doi prinți, între 
Florea și Călin. Nu erau de loc mulţumiţi nici de unul, nici 
de celălalt, însă n'aveau încotro: trebuiau să aleagă pe 
unul din ei doi. Insă, pe care? Pe Florea sau pe Călin? 

Căutară printre hârtii și găsiră că împăratul, mai îna- 
inte de a muri, făcuse un testament. Era un testament lung, 
foarte lung: umplea nu mai puţin de zece roale de hârtie, 


zA sii 


ANNEN 


dintre care în opt scrisese numai despre Florea şi despre 
Călin. Şi ceva ciudat, ceva de necrezut. Impăratul îi lăuda 
pe amândoi, spunând că atât Florea, cât şi Călin sunt în- 
zestraţi cu însuşiri din cele mai alese, așa că oricare din 
ei doi ar putea fi un împărat foarte bun. 

„Insă; adăuga împăratul, eu nu mă pot hotări şi las ca 
marele sfat al împărăției să aleagă pe unul din ei doi şi 
anume pe acela, pe care îl va socoti că este mai vrednic”. 

Dar tocmai lucrul acesta puse sfatul în încurcătura 
cea mai grea. „Mi se pare, zise marele sfetnic, că împăra- 
tul a vrut să-şi bată joc de cei doi prinți şi în acelaş timp 
a căutat să arunce asupra noastră toată greutatea alegerei. 
— Așa trebue să fie”, îi întăriră vorba ceilalți sfetnici. 

La urmă, după multă chibzuinţă, se înțeleseră ca ma- 
rele sfetnic să meargă în sala în care așteptau Florea şi 
Călin, să stea el singur de vorbă cu dânșii și să vadă care 
din ei doi ar fi mai vrednic, adică mai puţin rău să fie pus 
în scaunul împărătesc. 

Când Florea şi Călin aflară ce hotărâse marele sfat al 
împărăției, şezură fiecare în câte un scaun, zicându-și fie- 
care să se poarte cât mai bine, să arate că este cât mai 
cuminte, aşa ca marele sfetnic să-l aleagă pe dânsul. Așa 
dar. marele sfetnic, în momentul când intra în sală, îi găsi 
pe amândoi tăcuţi şi liniștiți. 

Marele sfetnic începu să vorbească. După ce aduse 
laude împăratului, care murise, începu să vorbească des- 
pre fiecare din cei doi prinți. Incepu să spună mai întâiu 
despre Florea că e un tânăr înţelept, inteligent, că are 
o seamă de însușiri așa de alese, așa de preţioase, încât... 

Insă Călin, căruia îi venea să turbeze de necaz, când 
auzea că Florea este lăudat în felul acesta, nu mai putu să 
rabde, ci tăie vorba marelui sfetnic şi izbucni zicând: „Tot 
ce ai spus despre Florea, sunt numai minciuni gogonate. 
Florea este un ticălos și un dobitoc. 

— Ba tu ești o vită încălţată şi un nătâng!” sări la el 
Florea roșu de mânie 

Și unde își înfipseră unul altuia mâna 'n păr și unde 
mi se 'ncăerară, de credeai că au de ând să se sfâșie. Ma- 
rele sfetnic nici nu-şi dete osteneala să-i despartă, ci lăsân- 
du-i să facă tot ce poftesc, eşi din sală şi merse în sala unde 
aştepta sfatul cel mare. 

„Pe care din ei doi zici că ar fi mai bun de împărat? 
îl întrebară sfetnicii. 

— Pe nici unul, răspunse marele sfetnic, adăogână: 
Cel mai cuminte lucru ce avem de făcut, este să-i alungăm 
pe amândoi din împărăție și să ne alegem un împărat din- 
tr'o ţară vecină. 

— Foarte bine, foarte bine! Aşa să facem”, răspunseră 
toți sfetnicii întrun glas. 

Ziua următoare, Florea și Călin fură daţi pe mâna a 
zece oșteni, care îi duseră până la granița împărăției. A- 
colo, după ce se certară din nou, se despărţiră: Florea apu- 
că la dreapta, iar Călin la stânga. 

In împărăţia în care nimerise, Călin se hotări mai în- 
tâiu să se facă inginer de mine şi să lucreze înlăuntrul 
pământului. Insă, când auzi că şi Florea se apucase de 
aceiaşi meserie, se lăsă de ea și merse să se facă aviator. 
Vroia să fie cât mai departe de Florea, adică, dacă Florea 
lucra în pământ, el vroia să zboare sus, în văzduh. 

Dar nu trecu mult și se plictisiră amândoi de me- 
seria de care se apucaseră. Atunci Florea se făcu mo- 
rar. Călin află de lucrul acesta și îşi zise: „Păcătosul de 
Florea s'a făcut morar, ceeace înseamnă că o să fie peste 
tot alb de făină. Dacă-i așa, eu am să mă apuc deo 
meseria, care să mă facă negru”. 

După multă căutare şi gândire, Călin se făcu cărbu- 


nar. Şi aşa, pe când anul era alb, celălalt era negru. 
Ar fi făcut ei orişice, numai să nu fie la fel. 

In chipul acesta îşi sfârșiră zilele — şi le sfârșiră 
prost — cei doi prinți, care, din pricina firei lor rele, 


au trăit unul cu altul mai rău de cum ar trăi un câine cu 
o pisică. 


ALI BABA 


GUSTY 


Adaptare din limba spaniolă 


Intr'un oraş foarte îndepărtat locuia un perceptor 
gras și mulțumit de sine însuşi. Se numea Marcelică 
Dovlecel. Obişnuia să se îmbrace mai totdeauna cu o 
haină pluşată de culoare vișinie cu dungi galbene, despre 
sare mulți spuneau că era de culoare galbenă cu dungi 
vişinii. Fie cum o fi, dar Marcelică Dovlecel era foarte 
impunător cu haina aceea pluşată. Dar ce rufărie purta! 
Nici cea mai despuială sperietoare nm’ar fi consimţit să 
fie acoperită cu asemenea rufe! Intradevăr era un avar. 

Era un avar desgustător; neplăcut şi urâcios, cu loate 
că lumea îl privea cu mult respect când era gătit cu 
haina sa de culoare vișinie. Era așa sgârie-brânză, încât 
atunci când cumpăra bomboane la cofetărie, le sugea pu- 
țin și apoi le înapoia zicând să-i le schimbe cu alte de 
altă culoare sau să-i dea banii inapoi. 

Cofetarul trebuia să-i dea banii inapoi, cu 
bomboanele erau mâncate pe jumătate, căci toate 
de aceaşi culoare şi nu putea să i le schimbe. 

Intro dimineaţă își chemă servitorul şi-i porunci: 

„Petrache, să te duci la bancă, să-mi depui banul 
de aur” 

— Da, conaşule, mormăi Petrache. 
nu... încă n'am luat dejunul. 

— Dejun! Dejuni Ce om! Mereu se gândeşte la mân- 
care şi masă! — urlă Marcelică Dovlecel -— Dumneata ai 
dejunat eri? Aşa-i? 

— Da, cuconaşule! — răspunse Petrache umilit, întor- 
când pe amândouă părţile banul de aur şi dorind ca ba- 
nul să fie o bucată de brânză sau vreo bucată de friptură. 

Atunci, dacă ai dejunat eri, dece vrei să dejunezi 
şi azi? Răspunde! — strigă triumfător, Dovlecel. 

— Este, că... ştii, domnule... Lumea... în general... 
dacă e bine crescută... ia dejunul în fiecare zi şi fiindcă 
ziua de azi nu-i cea de eri,.... nu vi se pare ? 

— „Iubite Petrache, dumneata o întorci, prietene, 
prietene! — exclamă Dovlecel furios — Dumneata ai 
mărturisit că ai dejunat eri, dar bine: zilei de azi nu-i 
vei zice mâine, eri? Ei, socotind astfel, Dumneata ai de- 
junat pe ziua de azi. Iți voi da o bucată de pâine pen- 
tru azi”. 

Săracul Petrache a trebuit să se mulțumească cu bu- 
cata de pâine ca dejun. Luă pâinea cu ambele mâini şi 
începu să înfulece de zor, temându-se să se sature înain- 
te de a termina pâinea. Când termină ultima îmbucătură, 
strâmbă grozav din fălci, ca și când l-ar fi durut ceva. 

„Petrache! — strigă avarul, văzându-l astfel — Nu 
mai face asemenea strâmbături, căci astfel vei schimba 
«uloarea tapetului și-l voiu inoi pe socoteala ta” 


toate că 
erau 


Dar vedeți că... 


de EMIL ȘT. BALTĂ-Brăila 


Dar Petrache începu să, geamă îngrozitor de dispera- 
re, strâmbându-se grozav. 


„Aoleo, aoleo, mamă! strigă disperat. Am înghițit 
banul de aur. 

Aoleo, aoleo, cum mă doare!” 

Perceptorul se făcu pe rând: roșu, albastru şi alb, 


de furie. 

„Ce ai spus? Ai înghiţit banul? Nenorocitul de mine! 
Acestea sunt urmările bunătăţii mele!” 

Se clătină de câteva ori furios, în timp ce 
tremura din cap până °n picioare. 

„Acum știu ce trebuie să fac |— exclamă  Marcelică 
Dovlecel. — O să te depozitez chiar acum la bancă! Hai 
cu mine!” 

Și luând pe Petrache de mijloc, aşa de furios încât se 
auzi sunetul banului în stomacul . lui Petrache, se în- 
dreptă către Banca Popescu, unde își păstra averea de 
când o seosese dela Banca Turturică. ` 

„Domnule, zise el casierului Băncii, în stomacul aces- 
tui om ai un ban de aur, pe care îl vei trece la soco- 
teala mea 

Un ban de aur? Unde este? întrebă casierul. 

— Aci!” răspunse Marcelică Dovlecel, scuturându-și 
sluga ca să se audă sunetul banului, pe care îl avea 
înăuntru. 

Acesta, exclamă casierul examinând fața trasă şi 
corpul deşirat al bictului servitor. Acesta nu face un ban 
de aur!” 

— Da, domnule, 
ceptorul, râzând. 

Acum vre-o jumătate de oră a înghițit banul şi-l are 
în stomac, f 

- Ah, atunci e altceva, făcu casierul. Fiți bun şi dați- 
mi-l încoace”, 

Petrache fu aşezat pe tejghea şi apoi fu aruncat deo- 
dată în cassa de fier. Avarul râse, ca și când acest lucru 
l-ar fi înveselit şi se întoarse acasă foarte mulțumit. 

Numai nenorocitul, care se găsia în casa de fier a 
Băncii Popescu, nu era încântat de soarta sa. 

„Intâiu mă chinuia de foame, apoi mi-a dat pâine us- 
cată ca dejun şi acum spune că îi sunt dator, mormăi Pe- 
trache. Ce lume! Ce lume!” 

Dar deodată îi veni o idee. Privi împrejur şi văzu 
grămezi de bani de aur; averea lui Dovlecel, căci se afla 
în cassa destinată averei avarului. 


Petrache 


atâta prețueşte, — răspunse per- 


(Citiţi continuarea la pag. 13-a 


Qrun 


Ariciul si iepurile 


— FABULĂ — 


nto frumoasă dimineaţă de Duminecă, ariciul 

stătea înaintea porţii dela căsuţa sa şi fluera 

incetișor un cântec vesel. 

Era semn că ariciul se simţea mulțumit: 

Dar văzând că e o zi aşa de frumoasă, îi veni 
polita să se mai plimbe. O luă, așa dar, drept inainte pe 
câmp, când iată că în drum îi ieşi epurele. 

Ariciul, fiind bine crescut, dete iepurelui „bună 
ziua”, însă iepurele care era o făptură îngâmfată și vroia 
să facă pe boierul mare, nu răspunse la salut, ci întrebă 
pe ariciu în bătae de joc: 

„Cum de ai avut curajul să pornești la plimbare cu 
picioarele tale strâmbe, cu care abia te poţi mișca”? 

Acest fel de a vorbi supără pe ariciu, care răspunse 
răstit: „Cu picioarele mele strâmbe pot alerga tot așa de 
bine, precum alergi tu cu picioarele tale. Dacă nu. mă 
crezi, haidem să ne luăm la întrecere”. 

Iepurele mai să leşine de râs, auzind vorba ariciului. 
Se înțeleseră totuşi ca după o jumătate de oră să se întâl- 
nească la stejarul ĉel mare din mijlocul câmpului şi de 
acolo să se ia la întrecere în alergare. Se mai învoiră ca 
cel care va câştiga, să primească din partea celui ce a 
pierdut o pungă cu galbeni. 

S'au despărţit, iar ariciul a început a se gândi. cum 
ar putea să-l păcălească pe iepure, ştiind bine că iepu- 
rele alerga mult mai iute decât el. 

In sfârșit, îi veni ceva în gând. Merse la nevastă-sa 


şi îi zise: „Haide cu mine pe câmp, şi așează-te în șanțul 
dela marginea câmpului. Când vei vedea că iepurele vine 
acolo, tu să nu zici decât: 

„Ho, ho! Eu am și ajuns! „Iepurele o să credă că sunt 
eu, fiindcă noi doi semănăm foarte mult”. 


Nevasta ariciului consimți și merse să se ascundă în 
șanțul dela marginea câmpului, pe când ariciul se duse la 
stejarul cel mare, unde după puţin veni şi iepurele. 

S'au înțeles să alerge până la şanţul dela marginea 
câmpului, iar când ariciul numără până la trei, au şi 
pornit-o amândoi. ` 

Insă ariciul se opri, după ce făcuse câţți-va paşi, pe 
când iepurele fugea ca un nebun. 

Gâfâind, alergă el până la şanţ. „Ho! ho! Eu am 
şi ajuns!” îi strigă nevasta ariciului. lepurelui îi venea 
să turbeze de mânie, fiind încredinţat că ariciul ajunsese 
înaintea lui. De aceea, zise: „Asta nu se prinde! Acum să 
alergăm de aici până la stejar. 

— Să alergăm!” zise şi nevasta ariciului. De rândul 
acesta, iepurele numără până la trei, după aceea por- 
niră amândoi. 


genen 


Nevasta àriciului se opri după câțiva pași, pe când 
iepurele fugi, alergând ca o săgeată până la stejar. „Ho! 


ho! Eu am ajuns!” zise ariciul, ieșindu-i întru întâm- 
pinare. 

Insă iepurele ceru să să se alerge iarăşi și iarăşi. 
Aşa se făcu că nenorocitul de el alergă de treizeci şi 
trei de ori dela stejar la șanț și dela şanţ la stejar. Dar la 
a treizeci și patra alergare căzu aproape mort la mijlocul 
drumului 

Când își veni din nou în fire, văzu pe ariciu stând 
înaintea lui şi cerându:i să-i dea o pungă cu galbeni, așa 
cum se învoiseră. 

lepurele n'avu încotro, ci trebui să 
ziua acea nu şi-a mai bătut joc de ariciu. 


plătească. Din 


STAN PROTOPOPESCU 
————————————————————————————— 


Urmarea din pag. 12 la povestea : Banii perceptorului 


„Acum mi-a sosit rândul!” se gândi el. In oraşul 
acesta toţi suntem săraci, fiindcă Dovlecel ne omoară cu 
impozitele. Acum pot să întorc poporului ce-i al său!” 

Fiind foarte subțire, trecu printre gratiile ferestruicii 


pe care o avea cassa, scoțând totodată şi tot aurul 
din casă. 
Când auzi că plecau funcţionarii băncii, ieşi la fe- 


reastră și începu să strige lumea care trecea, rugându-i 
să se apropie de fereastră, pentru a căpăta din nou banii 
de care îi jupuise perceptorul. - 

„Luaţi! — striga Petrache. Impărțiți-vă galbenii lui 
Marcelică Dovlecel. Sunt puşi în săculeţe. O sută de gal- 
beni? Dumneata? Poftiţi! Totul se înapoiază. La revedere, 
domnule!” : 

Și continuă astfel câteva ore, distrându-se foarte mult. 

Ce emoție pe Marcelică Dovlecel, când află cele întâm- 


plate! E: 
„Bine, strigă el, acestea. sunt urmările generozităţii 
mele. 
Vedeţi ce mi:sa întâmplat, fiindcă i-am dat slugii 
dejun? 


Nu trebuia să-i dau, căci dejunase cu o zi mai înain- 


te! Ce lume! Ce lume!” 
Insă. lucrul cel mai adevărat a fost că domnul per- 


ceptor Marcelică Dovlecel a rămas fără un ban. 


apip 


Recunoștința 
[ee 


Intr'un oraş din Laponia trăia odată o familie săracă 
— astfel îşi începu povestirea următorul — sau mai bine 
zis care sărăcise, căci pe vremuri fuseseră oameni cu sta- 
re. Familia era compusă din mamă, tată şi o singură fe- 
tiță. Tatăl acestei fetițe era un om rău, care nu vroia să 
ştie de suferinţele nimănui, nici de acelea alor săi, aşa că 
mama de supărare se îmbolnăvi şi puţin după aceia muri. 

Fetița rămase astfel singură pe lume, căci, după cum 
am spus mai sus, tatăl nu vroia să ştie de ea 

Câtva timp stătu ea în casa tatălui său, ducând viaţa 
cum putea, de azi, pe mâine, când într'o bună zi, tatăl nu 
mai vru s'o ţie în casă şi o izgoni, zicându-i: 

„Le-am crescut până acuma, tu eşti destul de mare, 
du-te şi câștigă-ți singură hrana, eu nu mai vreau să te 
îngrijesc”. 

Fata n'avu încotro şi cu lacrimile în ochi părăsi casa 
părintească, în care până atunci dusese o viaţă foarte 

rea. 

Era o zi întunecoasă de toamnă. Nori cenușii şi grei a- 
'ptreau tot cerul, lăsând să cadă pe pământ o bură rece, 
re îţi intra în oase. 

Tremurând de frig, fetița plecă de acasă şi merse drept 
yaintea ei, unde o duceau ochii. 
~aFrigul o tăia prin oase, iar lacrimile îi îngheţau pe o- 


Merse ea cât merse, până ce înspre noapte ajunse la 
marginea v.nei păduri mari și dese. Cu inima cât un purice 
de frică, intră Mioara — căci aşa îi zicea — în pădure, 
gândind să găsească vre-o scorbură de copac, unde să se 
adăpostească. Nu avu mult mult de mers, că şi găsi una, 
tocmai aşa cum îi trebuia ei. Avea acum unde să doarmă, 
dar îi era foame şi nu avea ce mânca. Atunci se gândi mai 
întâi să caute ceva de ale mâncării. 

Merse ea mult timp, dar nu putu găsi nimica, aşa că 


se întoarse la scorbură şi intrând înăuntru, adormi şi: 
dormi până dimineaţa. 
Dar uitasem să spun că Mioara era aşa de bună şi 


blândă, cum nu se mai găsea alta pe tot întinsul pământu- 
lui. Mai ales animalele îi plăceau mult de tot. Păsările 
din curte o cunoșteau cu toatele şi veneau, când ea era a- 
casă, să ciugulească boabele de grăunţe, chiar din mâna ei. 

Porumbeii îi se așezau pe umeri și până şi sperioasele 
vrăbii nu se sfiau să se apropie de ea. 

Dar acum în pădure, Mioara era singură, părăsită şi 
de păsările ei dragi, şi de vrăbii, şi de porumbei. 

Atunci ea gândi că numai bunul Dumnezeu o putea 
scoate din aceste nevoi, în care se găsea. 

Mioara începu deci să se roage Tatălui Atotputernic 
să-i vină în ajutor. Cum sfârşi ea rugăciunea, numai ce 
auzi un mormăit, cum nu mai auzise niciodată. 

Pe oricine acest zgomot l-ar fi înspăimântat, nu însă 
pe Mioara, care avea sufletul curat şi nu ştia ce este frica. 

Ea ieşi din scorbură şi se îndreptă spre locul de unde 
îi se păruse că venea mormăitul ce trebuia să fie al unui 
animal. 

Afară ploua într'una, pământul era umed şi plin de 
noroi, dar asta n'o împiedica pe Mioara să meargă înainte. 

Un al doilea mormăit mai tare decât primul o făcu 
să înțeleagă că nu era departe de animalul ce-l căuta. 

In adevăr, la câţiva pași mai încolo, dădu cu ochii 
peste o namilă de urs, mare cât toate zilele, trântit la ră- 
dăcina unui stejar gros. Părea bolnav; și în adevăr, când 
Mioara se apropie de el, văzu că are o rană la o labă. 

Fără cea mai mică umbră de frică, Mioara apucă laba 
ursului, care simțind că cineva îl atinge, deschise ochii 
mari — căci până atunci dormia — și se uită la Mioara. 

Aceasta nu se sperie deloc, ci din contra primul ei 
gând fu să lecuiască sărmanul animal, care nu-şi putea 
face nimica singur. 

Norocul îi veni în ajutor, căci tocmai în apropiere 
auzi murmurul unui izvor. Se îndreptă înspre partea aceca 
şi ajungând acolo, își rupse o făşie din şorțuleţul ei subți- 
re şi o muiă în apă. 


(O amuza FATA 


Mikişor la Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


Se întoarse apoi lângă urs, îi spălă laba şi i-o legă cum 
se pricepea ea mai bine. 

Ursul parcă înțelegea că lot ce făcea fata era pentru 
binele lui, se ţinu liniştit în tot acest timp. 

Când Mioara sfârşi de spălat şi legat rana, ursul scoa- 
se un mormăit de plăcere şi ridicându-se cum putu, luă de 
mână fata, trăgând-o după el. 

Fără nici o frică, Mioara îl urmă. Merseră ei împreu- 
nă o bucată de timp ca doi buni prieteni până ce ajunseră, 
în sfârșit, la o scobitură de copac mare ca o odăiță. Aici 
irase ursal pe fată înăuntru și o duse întrun colţ al scor- 
burei unde Mioara văzu cu multă mirare o sumedenie de 
faguri de miere. 

Cum ea nu mai putea de focile căci nu mâncase nimic 
din ajun, începu să mănânce fagurele, care avea un gust 
minunat. Dar nici ursul nu stătea să se uite la dânsa. Luă 
şi el un fagure pe care la rândul său îl mâncă cu multă 
poftă, mai ales că durerea din picior îi slăbise. 

Şi iată așa a răsplătit ursul bunătatea Mioarei. 
SII === 

Se aduce la cunoştinţa următorilor cititori: Cornel Cicopol 
(Medgidia); Siegfried Fischer (Cotadiu), Solomon Nissea (Ploeşti) ; 
Ervin Rafael (Cluj); Rubinştein Harry (Loco); Iţicovici Armand şi 
Marcel, (laşi); Mircea I. Gheorghiu (Arad); Armand Haimovici, 
(Loco); Gavrilă Eugenia şi Maria (Loco); Tudosie Claudia (Bo- 
toşani); Weisbuch Marcu (Buhuş); Oprişor Constanţa (Carmen- 
Sylva); Weissman S. Iosef (Dorohoi); Dan Marinescu  Jiloan 
(Ploeşti); Peahă Margareta (Craiova); Marilena Marinescu (Călă- 
rași) ; Dorothea Glasberg (Ploeşti) ; Sofiţa Gruenberg (Galaţi); Vlad 
Cazancev, Gh. Davidenco, Gh. Chicarov (Cahul); Ghiţișor Arde- 
leanu (Beiuş); Lidia şi Roman Galkiniş (Cernăuţi) ; Ronald Chiu- 
ghen (lași); Olguţa Andronovici (Dej); Muşat Georgetă Elvira (Ga- 
laţi) ; Silvia Safrin (Botoşani); Marcel Weinştock (Galaţi); Grigi şi 
Mircea Bârsan (Galaţi); Mioara şi Virginia Cernea (Turnu-Măgu- 
rele); Elena Braşoi (Orăștie); Florica Amarande (Botoşani); Lya 
Polacsek (Agas-Bruşturoasă), că nu li se publică fotografiile până 
nu trimit adeverinţa din partea şcoalei respective că sunt în adevăr 
premianţi. 

n OMA CETE ee SED ZOE PER CZ E PESE EI A 02 BERI ZAZIE Ei DONE SEES 


14 


O cititoare și un viitor cititor al Dimineţii Copiilor 


IE: 


Concursul de jocuri pe luna 


SERIA | 


Fundaţia 
GELE FE 


(=à 


“a 


Mlt G 


= = NEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe lan, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Careo-romb 


Pătrat 1. — 1) Nume biblic; 2) Se întrebuinţează la spălatul 
rufelor; 3) Primul om; 4) Şes. 

Pătrat 2. — 1) Trec prin sită; 2) Se aflau; 3) Când li fierbi 
se înroşesc; 4) Vargă. 

Pătrat 2. — 1) Fluviu în Rusia; 2) Nume de băiat; 3) Srâng; 
4) Inalt. 

Pătrat 4. — 1) Domnitor; 2) Comună urbană; 3) Strămoșii 
noştri; 4) Măgar. s 

Romb X. — 1) Vocală; 2) Nume turcesc; 3) Stradă îngustă, 
la ţară; 4) fir; 5) Vocală A-B=oraş în Muntenia; C-D=oraş în Do- 
brogea. 

Vertical la fel. 


Tilly-Jeanna-Ghiulea 
Iaşi 


In acest rebus un marinar anunţă o primejdie mare. 


Comănescu M. Victoria 


Omonime 


Ai prins un... şi acum tu la frigare îl... 


Margareta Angelescu 


SERIA I 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA SEPTEMBRIE 


Numele şi pronumele 


Me pi | ETA e .———_—.——— a e 


Deslegările jocurilor pe luna lunie 


Triplu pătrat: 1) țarc; 2) amar; 3) rață; 4) cratiţă; 5) loan 
6) ţară; 7) anapoda; 8) ogor; 9) Daci; 10) arin. Costea C. 

Joc de istețime: Seara nu răsare soarele. Moș Cinel. 

Omonime: 1) Roman; 2) Vin. Heller a. Husi. 

__ Aritmogrif: Turda, Mureş, Făgăraş, Hunedoara, Năsăud, Si- 
biu, Cluj, Braşov, Alba, Târnava-Mare, Ciuc, Trei-Scaune. A-B = 
Transilvania. Papadopol lustin. 

Aritmogriful animalelor: Cal, Gorilă, Maimuţă, Hipopotam, Gi- 
ze Rinocer, Zebra, Elefant, Tigru. A-B=Cimpanzeu. Alfred Vrauy- 
oco. 
s Romb silabic: E. Colivă, Eliminare, Vânător, Re. Carol L. Covo- 
oco, 
Palindrom: Apa. losef Steinberg. 
Carte de vizită: Mihail Eminescu. Darius şi Vicentiu P. Popescu. 
Cinci pătrate: 1) Tub; 2) Ala; 3) Ude; 4) Fur; 5) Belgrad; 6) 
cai 7) African; 8) Lua; 9) Ana; 10) Ard; 11) Nas. Valerian Pa- 
ade. 
Aritmogrif geografic: Grecia, Turcia, Rusia, Olanda, Polonia, 
Italia. A-B=Europa. Abramovici Lilly. 
Pătrat: 1) păpată; 2) Ararat; 3) Pătată; 4) Arătat; 5) Tătară; 
6) Aţâţat. Zerban Corâciu. 
Triunghiu silabic: 1) Lisabona; 2) Satana; 3) Bonă; 4) Na. 
Georgescu Elena. 
Palindrom: Atena-Aneta. Gicu Licurici. 


Premianţii concursului pe luna lunie 


Abonament pe un an la „Dimineaţa Copiilor”: Cici Rosenzweig 
str. Bărăţiei No. 12 Loco, 

Ab. pe 6 luni la „„Dimineala Copiilor”: Victor Stratan, com. 
Zgărdeşti judeţul Bălţi „of. I. G. Duca; Ivona Zaharescu, str. Aus- 
trului 46 la d. gen. Mandrin-Loco; Ivăncianu Lucia, str. Hanu Gheor- 
ghiu, No. 1, Curtea de Argeș. 

Ab. pe 3 luni la „Dimineaaț Copiilor”: Adrian Gh. Musta, str. 
Elefterescu 11 „Loco; Alphonse şi Beatrice Leibovici. Pavilion C. 
F. R. Adjud; Doina Radu, str. Armenească No. 24, Loco; Jean 
Stamatiade, str. Costache Negri 44, Constanţa. 

Cărţi în vol. de 80 lei din ed. „Adevărul”: Miosnicov Mişu str. 
Alex. I. Cuza 16-Vâlcov; Ileana I. Danciu, str. Servituţei 25, Loco 6; 
Veronica Z. Vlad. str. Hamangiu No. 10, Bârlad; Drăgulescu Paul 
sir. Puiul Lepri 17, T. Severin; Elena şi Smara Georgescu, str. 
Agricultori No. 65 Loco; Popescu I. Stelian-Țintea, judeţul Pra- 
hova; Moise Goichman, Drănceni-Fălciu; Pop. Grigore str. Samuel 
Micu 28, Blaj, Ionescu M. Dumitru, com. Costieni prin gara Şoiţa, 
judeţul R.-Sărat Fernand Bloch, str. Graţioasă No. 25 Loco. 

Câștigătorii din provincie sunt rugaţi să ne trimită adresa 
exactă. Cei din Capitală se pot prezenta personal. 


Deslegătorii jocurilor pe luna lunie 
PROVINCIE 


Sântămăria Orlea: Stelian C. Ivaşcu (13. Segarcea: Darius şi Vi- 
cențiu P. Popescu (13). Sibiu: Palade Gh. Valerian (13); Lidia 
Brânduşa Maior Christea (13); Doina Dregan 12); Elvira şi Liviu 
Chira (13); Munteanu Silvia (13). Siliștea: Ernest şi Olguţa Ră- 
dulescu 12). Sinaia: Gorănescu Corneliu (4); Horia Sfetescu (13); 
Mihăilescu N. Paul (13). Slatina-Olt: Ştefănescu Lydia (13); Estera 
si Tania Harein (13). Strehaia: Brezoescu Viorica (13). Storojine!: 
Ferdinand Stenzler (6). Tg..Jiu: Viorica Opriţescu (13); Dorina 
Conţ (13). Tg. Mureş: Rodica Costin (4). Tg. Neami: Anuţa şi Ca- 
rol Sechter (13). Taslâe: Sadacliev Boris 12). Tecuci: Ecaterina 
Lucănescu (13). Telenești: Aurel Stoiu (4). Teregova: Liviu Fe- 
neșan (13). Țintea: Popescu I. Stelian 13). Todireni: Armand 
Doiban (13). Tulcea: Cela Lazarovici (8). Turda: Mioara Pătă- 
ceanu (13). T. Severin: Silvia Cherata (13); Elvira şi Virginia 
Băiculescu (13); Drăgulescu Paul (10); Sbenghe D. Mihai (13); 
Salvin Hirsch (4). Hioara: Cornel N. David (13). Urlaţi: Savu A- 
vramescu (13). Vida: Nineta şi Nela Constanţa (13); Constantino- 
vici Victoria Iulia (13). Vâlcov: Miasnicov Mişu (13). Valea Călu- 
gărească: Eugenia Năstăsescu (13). Voineşti: Ioan I. Dumitrescu 
(13). Vorniceni: Mura şi Dima Drobot (13). Zgărdești: Victor 
Stratan (13). 


Poşta jocurilor 


Tilly-Jeanna Ghiubea. — Reţinem. careo-romb. Cne: 
Cornel N. David. — In Rebus cuvintele nu'se arată chiar prin fi- 
gurile cari trebuesc deslegate, ci prin altele. 


Th aa 


Fotografii de luat premiul l-iu 


Ghenea D. Nicolae Maria S. Rotaru Geta Schvartz Debora laroslavsky 
Cl. I-a Cl. l-a Cl. l-a Cl. I-a 
Scoala primară de băeţi No. 38 Şcoala primară de fete No. 30 Scoala primară „Progresul” Scoala primară Spaniolă 
Bucuresti * Bucureşti yf 


Bucureşti Bucureşti 


Su La 


Zàhareanu Marieta Piepteanu A. Elvira Leibu Avram Bianca Weissbuch 


Cl. Il-a „CL I-a TOL l-a k Cl. IV-a 
Scoala primară „Clemenţa” Şcoala primară de fete No. 1 Scoala primară de băeţi Scoala primară „Carmen Sylva” 
Bucureşti Giurgiu Bruşturoasa București 


e 


Cioclea Sotia Schvartz Ernest-Titi Bara I. Valencia Leonida Gheonea 


Cl. IV-a CI. I-a Cl. Il-a Cl. I-a 
Scoala primară de fete No. 10 Şcoala primară de băeți „C. Şcoala prim. de fete „Bărăția Şcoala primară mixtă No. 3 
Bucureşti Bozianu”, Bucureşti ` București! „Spiru Haret”, com. Leova, jud. 

Cahul 


Ion N. Bălănel Lidia Negru Wasserman H. Mircea Popescu Lucia-Laurenţia 


; CI. Il-a CI. II-a „CL I-a iei : - €L I-a 
Scoala primară de fete No. 26 Şcoala primară No. 45. „C. Ne- Şcoala prim. „Gl. Golescu No. -3 Şcoala primară „Romanescu” 
Bucureşti gruzzi'”, Bucureşti București Benrasti, 


Lidia Leon > Teodora Vâslănescu Sonia Vutcăneanu Jean Adrian Bercovici 
Cl. Il-a Cl. Il-a A. sf af CI. Il-a Cl. l-a 
Școsla primară „Lumina” Şcoala primară de fete No. 33 Şcoala prim. de fete „Bărăţia” Şcoala primară de băeţi No. 1 
București Bucureşti Bucureşti . Bucureşti 


16 


în endif în malul zi 


De-ale începătorilor 


Albina si fluturele 


Drăgălaşei Negruța Gargov 


Atunci când Dumnezeu a dat la toate fiinţele de pe pă- 
mânt daruri, a chemat la El pe fluture şi pe albină şi a dat 
primului frumuseţe, iar celei din urmă hărnicie. Dar Crea- 
torul se 'ndoia dacă ei merită aceste daruri şi de aceea s'a 
hotărit să-i pue la încercare. 

Şi iată că prilejul nu întârzie să se ivească fiindcă 
odată, Dumnezeu văzu pe o pajişte verde ca smaragdul pe 
fluturaş îmbrăcat cu o haină de culoarea cerului încheiată 
cu năsturei negri lucitori, sburând nebunește în razele soa- 
relui de Maiu. In fine, ostenit de-atâta alergătură, se aşeză 
pe o panseluţă violetă și-și şterse sudoarea de pe frunte cu 
` o antenă. 

Cum stătea aşa, vede venind pe coana Albină îmbră- 
cată simplu şi cu'n paneraș pe braț. Neavând timp de pier- 
dut, ea zise fluturelui: 

„Laoparte, laoparte! Trebue să-mi fac cumpărăturile 
în băcănia panseluţii”. 

Fluturele nu mai aşteptă să-i spună încă odată, ci se 
dădu politicos laoparte. Coana Albină intră la panseluţă şi 
după ce se tocmi bine cu ea, cumpără nectar parfumat de 
care avea tocmai nevoe la facerea unui fagure, plăti la 
casă și plecă. Coşul era însă plin de pachete și pacheţele, 
încât harnica albină nu putut să-l ducă singură. Dar iată că 
fluturaşul cu un desăvârşit cavalerism se oferi să-i ajute 
şi-i zise: | 

„Coană albină, fâ-mi, te rog. plăcerea şi lasă-mă să te 
ajut să-ţi duci cumpărăturile la stup. 

— Da, dar nu eşti obosit, dragă fluturaş? Ai alergat 
atât de mult pe pajiște! 

— E drept că am sburat nebunește. Dar munca mea a 
fost zadarnică, pe când munca dumitale e cu folos. 

De aceea, chiar oamenii te iubesc şi te îngrijesc mai 
mult”. 

După această discuţie, începură să sboare vesel spre 
stup. - 

Prăzână acestea, Dumnezeu a binecuvântat din nou de 
acolo din înălțimi harnica albină şi frumosul fluturaș, care 
respectă munca și vorba bătrânească, vorbă ce spune: 

„Cine pe nevoiaşi ajută, pe Dumnezeu împrumută”. 


RODY SCLIP 


La un magazin de fructe 


Clientul. — „Cum vindeţi perele acestea?” 
Negustorul. — „Zece lei chilogramul”. 

Clientul. — „Sunt scumpe” (vrând să plece). 
Negustorul. — „Pentru d-v. vi-le las cu opt lei”. 
Clientul. — „Şi eu vi-le las” (eşind din prăvălie). 


SAVU AVRAMESCU-Urlaţi 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


Povestea lui Șapte 


A fost odată un moș și o... nu, numai un moș. Şi mo- 
şul era bătrân şi mic, așa de mic cât:o palmă, şi avea o 
barbă lungă, lungă de un cot. De aceea, oamenii din satul 
său îl botezară: „„Statu-palmă-Barbă-Cot”. 

Odată, Statu-palmă-Barbă-cot văzând că porecla îi 
creşte din ce în ce, plecă lăsând casa, satul, chiar şi prie- 
tenii. Merse el ce merse că, doar, doar o să ajungă întrun 
oraş... să se radă. Umblă peste şapte mări şi şapte țări şi 
deodată, ce să vezi?... se trezi în „Ţara Spânilor”. Spânii 
sunt foarte curioşi. Ei îl întrebară: 

„De unde ești; voinicule? Un'te duci, piticule? 

— Viu din „Bărbăești” şi vreau să mă bărbiereşti. 

. — Câţi ani sunt de când ai plecat deacolo? 

— Dar în ce an suntem? 

— In anul 7.777. i 

— Atunci sunt: 1, 2, 3... A! Tocmai şapte ani. 

— Atunci o fi aproape Bărbeştii”. 

Spânii, se gândiră şapte zile şi şapte nopți ce să facă 
cu el. Ce credeți, că ei sunt așa de deştepţi? L-au dus la 
tribunal. Şapte judecători se gândiră şapte zile şi şapte 
nopți. Şi în fine: un judecător de 77 de ani se sculă în pi- 
cioare. și zise: 

„Onoraţi colegi! Daţi-mi voe, vă rog, să-mi spun pă- 
rerea mea...” Se. făcu tăcere... Judecătorul urmă: 

„+. Ştiţi că „în ţara orbilor, un chior e împărat”, deci 
m'am gândit că ar fi bine să-l facem împărat, pe Statu- 
palmă-Barbă-cot. Dar, un singur lucru nu ştiu. Nu ştiu 
cum putem să-l facem împărat, când avem unul. Cum ? Să 
fie într'o singură țară doi împărați ? 

Un nebun asculta la uşă. Puse mâna pe clanţă şi intră. 

„Jos împăratul Spân! strigă el... Trăiască împăratul 
Statu-palmă-Barbă-cot”. Judecătorii mai judecară încă 
şapte zile şi şapte nopţi. Ei găsiră vorbele nebunului... ca 
bune. Şi așa îl aşezară pe tron pe Statu-palmă-Barbă-cot, 
în locul împărâtului Spân. 

DOV SCHOSS 


———-—————————————————— 0 N N IRI INN R RR 
Sa aduce la cunoștința premianților din Capitală 
că pot fi fotografiați în mod gratuit de către 


STUDIO WELLS, Calea Victoriei 43 etajul Il, arătând 
adeverinţa dela școală că sunt în adevăr premiant 


=== 
CITIŢI, CITIŢI: 
CARTEA | 
RILĂ IEPURILA 
de MOŞ NAE 


Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


n . . . . . . . . *. .. 
` 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—3O 


qiun 


ANUL 12 


ă f 
d 
H 


p 3 


m 


TAN 
ABONAMENTE: 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


100 „ 


Aţi văzut din cele ce am povestit săptămâna trecută 
că deşi Uitucilă citise în scrisoare şi auzise de câteva ori 
dela mine că nevastă-sa este la Govora, deşteptul de el, 
răspunzându-i, a scris adresa: „Doamnei Uitucilă la Man- 
galia”. Bine înţeles,-am rupt numai decât plicul acesta și 
am luat un alt plic, vrând să scriu eu însumi adresa. 

Tocmai mă pregăteam să scriu, când el îmi zise: „Ci- 
tește te rog, scrisoarea ce am scris nevestei mele și ai să 
vezi ce bine am făcut-o”. 

De felul meu nu sunt curios şi mai ales nu-mi permit 
nici odată să citesc scrisori străine. Insă, Uitucilă stăruia 
să-i citesc neapărat scrisoarea. In afară de aceasta, m'a în- 
demnat să o citesc şi un alt gând, care era o bănuială că, 
poate, n'a scris aşa cum trebue. 

Aşa dar, am citit-o şi... m'am crucit de mirare. Ca să 
înţelegeţi şi mai bine mirarea mea, cred că e bine să rea- 
mintesc în puţine cuvinte toată întâmplarea. Uitucilă uitase 
unde stă, adică adresa casei, pe care o închiriase acum în 
urmă. Nevastă-sa era la băi și, precum am aflat din scri- 
soarea ce mi-a trimis, se găsea la Govora. Uitucilă trebuia 
deci să-i scrie şi să o întrebe adresa locuinţei lor din Bu- 
curești, pentru ca să se poată muta dela mine. 

Şi acum să citim cu toţii scrisoarea lui Uitucilă către 
soția sa. 

„Dragă nevastă! Doresc mai întâiu ca această scri- 
soare să te găsească în momentele cele mai fericite ale vie- 
ţii tale. Al doilea, dacă întrebi despre mine, află că îmi 
merge bine și că, slavă Domnului, sunt sănătos. Am primit, 
de asemenea, scrisorile tale și mam bucurat văzând că eşti 
sănătoasă și mulțumită. Știi, dragă nevastă, că sunt foarte 
mulțumit de noua noastră locuinţă și că prietenul nostru 
Vintilă Bratu sa mutat la noi? Suntem împreună și ziua 
şi noaptea și o ducem de minune. Te rog, să-mi mai scrii”. 

Aţi citit? Şi dacă aţi citit, nu-i așa că am avut dreptul 
să mă crucesc de mirare? 

„Bine mă, nenorocitule, i-am zis supărat lui Uitucilă, 
ce scrisori ai primit tu dela nevastă-ta, de când a plecat la 
băi? lan arătă-mi şi mie una să o văd! 

— Cum n'am primit nici o scrisoare? Nevastă-mea nu 
mi-a scris de loc?” mă întrebă el cu aerul cel mai liniștit 
cu putinţă. 

Imi venea să urlu de necaz, îmi venea să-i iau capul 
şi să i-l iisbesc de perete. Dar partea din scrisoare unde îi 
scrie că e foarte mulţumit de noua lor locuință și că maş 
fi mutat şi eu la dânșii, întrecea orice măsură. Auzi uitu- 
cul?! După ce că atâtea zile îl țiu la mine, să mai spună 
acum că eu sunt la el și că, prin urmare, casa, în care eu 
unul locuesc de atâta vreme, este casa lui! Nu, zău, Litucilă 


COPIILOR) 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LE 


Director: N. BATZARIA 


11 Septembrie 1935 No. 605 


Ł 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


ăsta e bun de închis la balamuc. Totuşi, am mai încercat 
să-i deschid ochii şi să-l fac să înţeleagă adevărul. 

„Mă, Uitucilă, mă, hahalero, i-am zis eu, aicea unde 
stai, e casa mea, ai înţeles? E casa mea, nu casa voastră, 
așa că tu te-ai mutat la mine, iar nu eu la voi. 

— Dacă asta-i cașa ta, atunci unde e casa mea? mă în- 
trebă el. Ce, eu n'am casă şi stau pe drumuri?” 

Mi-a venit să înebunesc, auzind astfel de întrebări. De 
atâtea zile, ba chiar de atâtea săptămâni umblăm și -cău- 
tăm mereu să găsim locuinţa, pe a cărei adresă a uitat-o, 
iar el mă întreabă dacă are sau mare casă! Am văzut că nu 
e chip de înţeles cu dânsul. De aceea, m'am gândit că e 
mai bine să fac alt ceva:să scriu eu însumi soţiei sale. 

Mam aşezat numai decât la birou şi am scris scrisoa- 
rea ce urmează: 

„Stimată Doamnă Vitucilă! Soţul dumitale e sănătos, 
însă dacă n'a răspuns până acum la scrisorile și telegra- 
mele ce i-ai trimis, cauza este... este ceva de necrezut, dar 
adevărat. Cauza este că după plecarea d-voastră la băi, a 
venit la mine, ca să mă ducă la noua locuință ce afi în- 
chiriat. Insă... a uitat în care stradă se găsește această lo- 
cuință. De aceea, de atunci și până astăzi stă la mine, așa 
că na avut cum să primească scrisorile și telegramele 
d-voastre. Acum însă vă scriu, rugându-vă ca, îndată ce 
primiţi prezenta scrisoare, să binevoiţi a-mi comunica a- 
dresa locuinței d-voastre dela București, pentru ca Uitu- 
cilă să poată merge acasă la el. : 

„In așteptarea răspunsului d-voastre, vă salut cu to! 
respectul”. - 


VINTILA BRATU 


pmm Un concurs de alegere pentru fetițe de 8 ani. smmm 


R 


Ghem-Ghemulet, Mitu, Pac şi al 


Povestire cu pisici și cu câini 


[ii 
—— yr 


de MARIA SOREL 


8. Ce se învață la Universitatea din Pisiceşti 
CIE DE SEE COE E FEDERER DTZ 703 IE IE APEZERĂ CAPET SE BE 


Domnul profesor Cotoi Cotoievici dela Universitatea din 
Pisiceşti, după ce cutreeră mai multe case şi grădini din 
cartier şi după “ce luă parte la câteva ospeţe date în cin- 
stea sa de pisici, veni într'o după amiază şi în grădina 
casei noastre. Sosirea sa fusese anunțată de mai înainte, 
aşa că fu întâmpinat de peste douăzeci de pisici venite de 
prin pisici. Dau chiar numele câtorva, pe care le cunosc. 

Erau Ghem Ghemuleţ, Miţu, Rosona, nobilul şi frumosul 
cotoiu Mucu, Flufla, Mimina, Negrișor, Pussy şi multe al- 
tele. 

Și iată că veni d. profesor Cotoi Cotoievici. In grădină 
era un scăunaș, acoperit cu pătură. Domnul profesor a 
fost poftit să ia loc pe scăunașul acesta, iar toate celelalte 
pisici au făcut roată în jurul lui. Fiecare pisică se. silea 
chiar să fie cât mai aproape de distinsul oaspe, din care 
pricină au fost între ele și încăerări urmate de sgârieturi. 

Se făcu însă liniște și tăcere în clipa în care domnul 
profesor tuşi de câteva ori, vrând să-i dreagă mai bine gla- 
sul, şi începu să vorbească. 

„Prietene şi prieteni, începu el, precum îmi place să 
cred, ați aflat că eu sunt Cotoi Cotoievici, profesor la Uni- 
versitalea dela Pisiceşti. 

— Miau, miqu ! „Adică: 

„Știm ! Știm !” strigară deodată mai multe pisici. 

Insă Ghem Ghemuleţ al nostru, care este o pisică foar- 
te îndrăzneață, însă tot atât de curioasă, se aruncă în vor- 
bă și întrebă pe d. profesor: „Dar ce lucruri se învaţă la 
Universitatea dela Pisiceşti”?. 

Toate celelalte pisici rămasără uimite şi cu gura deschi- 
să de îndrăzneala lui Ghem Ghemuleţ. Insă d. Cotoi Co- 
toievici dădu din cap şi zâmbi, în semn că-i plânge de 
milă lui Ghem Ghemuleţ pentru atâta neştiință. Apoi vor- 
bi în felul ce urmează: 

„Mă mir, mă mir nespus de mult, că încă n'ai aflat ce 
lucruri se învaţă la Universitatea noastră dela Pisicești. 
Totuşi îmi pare bine că m'ai întrebat. Află, așa dar, că la 
Universitatea dela Pisiceşti se învaţă tot ce este de folos 
pisicilor, tot ce trebue să ştie pisicile, care vor să fie in- 
struite şi să se prezinte bine în societate. La Pisiceşti se 
predau lecţii de bună purtare, lecţii de gospodărie, chiar 
de bucătărie. Se mai predau lecţii de istorie şi de geogra- 
fie, — bine înțeles, de istoria şi geografia pisicilor — apoi 
lecţii de canto, cum să cânte o pisică, atunci când este sin- 
gură şi cum să cânte, atunci când sunt mai multe şi vor 
să dea un concert. Fireşte, nu sunt uitate nici lecţiile de 
igienă şi nici lecţiile de îngrijirea pisicilor bolnave. La 
sfârşitul fiecărui an se ţin examene și se dau premii pi- 
sicilor, care au fost mai sârguincioase la învățătură sau 
au avut o purtare mai bună. Ai înțeles acum..., dar nu 
mi-ai spus cum te cheamă. 

— Numele meu este Ghem Ghemuleţ. 

— Frumos nume! Ai înţeles acum, Ghem Ghemuleţ, ce 
se învaţă la Universitatea dela Pisiceşti? 

— Am cam înţeles, dar nu tocmai bine, răspunse Ghem 
Ghemuleţ. Bunăoară, nu prea ştiu ce sunt lecţiile de gos- 
podărie şi de bucătărie, fiindcă noi, pisicile, nici nu ţinem 
gospodărie şi nici nu gătim. Acasă la noi găteşte bucătărea- 
sa, iar gospodăria e ţinută de stăpânele mele, așa că a- 
ceste treburi sunt treburi de oameni, nu de pisici. 

— Treburi de oameni! Treburi de oameni! făcu d. 
profesor încruntându-se. Dar nu știți voi, zise el mai de- 
parte, că oamenii sunt cei mai mari dușmani ai noştri 
şi- că împotriva lor trebue să... însă despre aceasta am 
să vă vorbesc ceva mai târziu. Deocamdată, să-l lămuresc 
pe Ghe... pe... iarăși am uitat cum te cheamă. l 


Ghem Ghemuleţ! răspunse Ghem Ghemuleţ mai tare şi 
apăsând asupra fiecărei silabe. 

— Hm, da, Ghem Ghemuleţ! Frumos nume! repetă d. pro- 
fesor. Așa dar, deocamdată să-l lămurese pe Ghem Ghe- 
muleţ, ca să ştie şi el ce lecţii de gospodărie și de bucătărie 
se învaţă la Universitatea din Pisiceşti. Insă, pentru ca atât 
el, cât şi voi, celelalte pisici, să puteţi înțelege mai bine 
aduceţi-mi, vă rog, un șoarece, fie viu, fie proaspăt în- 
junghiat”. 

Pisicile se priviră una pe alta, întrebându-se din ochi: 
„Cine poate aduce un şoarece?” Dar nici una nu răspunse 
şi nu zise: „Pot să aduc eu unul”. Ba chiar fiecare din ele 
își zicea în gând: „Dacă prind un şoarece, îl mânânc pe 
loc, așa că nu rămâne pentru d. profesor nici măcar co- 
dița”. x 

D. profesor Cotoi Cotoievici aşteptă două, trei minute, ca 

vreuna dir pisici să se ridice dela locul ei şi să dea fuga 
să aducă un şoarece, darvăzând că niciuna nu se mișcă, 
vorbi din nou şi zise: „Dacă n'aveţi la îndemână un şoare- 
ce, puteţi să-mi aduceţi şi o bucăţică de carne. Insă cău- 
taţi să fie mai fragedă, fiindcă am îmbătrânit, așa că dinţii 
mei şi-au pierdut puterea”. 

La această propunere sau ridicat Ghem Ghemuleţ, Miţu 
şi Rorona şi sau dus după carne. Sau întors după vreo 
zece minute. Miţu şi Rorona n'aduceau nimic, dar se lin- 
geau pe bot şi păreau mulțumite. După aceasta puteai bă- 
nui că ele găsiră ceva carne, dar, în loc de a o aduce pro- 
fesorului, o mâncaseră pe drum. Insă Ghem Ghemuleţ s'a 
întors, aducând în gură o bucăţică de carne, o bucăţică 
mică de tot. Am aflat mai târziu că el furase din bucă- 
tărie o bucată destul de mare, dar că se oprise pe drum 
şi o mâncase pe trei sferturi. Atâta câtă lăsase, o aduse, 
punând-o înaintea d-lui Cotoi Cotoievici. 

D. Cotoi Cotoievici strâmbă din nas, văzând cât de mică 
este bucăţica de carne. „Aş fi putut să explic mai bine, da- 
că bucata era mai mare”, zise el. Totuși, trebui să se mul- 
țumească și cu bucăţica aceea şi începu, punând întreba- 
rea: „Ce aţi face voi dacă aveţi această bucăţică de carne? 

— O mâncăm! se grăbi să răspundă Ghem  Ghemuleţ, 
care nu prea ştie să tacă. 

— Ai răspuns bine! îi întări vorba d. Cotoi Cotoievici, 
care vorbi mai departe, zicând : „De sigur, când ai o bu- 
căţică de care — păcat că este așa de mică — trebue să o 
mănânci. Insă, totul este să știi cum să o mănânci. Bună 
oară, unele pisici sunt așa de lacome, că o mănâncă dintr'o 


Qram 


prre ) 
PEPI miaii 7 si to ot 


Fe et 


TI Pa are PI 2 0 SI 
Siret + ii? poat E cre. Da. 


= pp 


aghițitură. Altele sunt nişte mofturoase, care stau, o pri- 
esc, strâmbă din nas și nu se hotărâse să o mănânce decât 
ârziu de tot. s 

„Aflaţi încă dela mine că o pisică bine crescută nu tre- 
bue să fie .nici lacomă, dar nici mofturoasă, ci, atunci 
când are de mâncat o bucăţică de carne, să o mânânce, 
așa precum mă veţi vedea numai decât”. 

Zicând acestea, d. profesor Cotoi Cotoievici mâncă bu- 
cățica de carne, așa cum ar fi mâncat-o oricare alte pisici, 
fără să fi fost profesoare ori măcar studente la Universi- 
tatea dela Pisiceşti. După ce a mâncat-o, a zâmbit cu un 
aer de mulțumire și a zis: „O pisică cu educaţie şi învă- 
țătură mai are ceva de făcut: să se spele după masă, fă- 
cându-se cât mai curată. Uitaţi-vă la mine!” Și udându-şi 
cu limba laba dreaptă, îşi frecă de mai multe ori botul. 
Apoi vorbi din nou, zicând: „Aţi văzut, prin urmare, ce 
lucruri frumoase şi folositoare se învață la Universitatea 
noastră dela Pisiceşti”. 

Ghem Ghemuleţ se pregătea din nou să-i răspundă, zi- 
cându-i că pisicile știu să mănânce şi să se spele, fără să 
fie nevoe de a merge la o şcoală. Insă Mucu, care era lân- 
gă el îl atinse cu laba și îi șopti la ureche: „Taci din gu- 
ră!” Și Ghem Ghemuleţ numai zise nimic. 

Dar acum se ridică pisica Rorona și întreabă: „Ce fel 
de lecţii din istoria şi geografia pisicilor se învaţă la Pi- 
siceşti ? 

— Stimată doamnă, răspunse politicos d. profesor Co- 
toi Cotoievici, întrebarea dumitale mi-a plăcut, fiindcă a- 
rată o dorință serioasă de a-ţi lumina mintea. De aceea, 
dau şi eu cu toată plăcerea lămuririle trebuincioase”. 

După această întroducere, d. profesor tuși de câteva ori, 
aşa cum a făcut şi prima dată, ca să-şi dreagă mai bine 
glasul, apoi vorbi din nou în felul ce urmează: „Precum 
se ştie, acum câteva mii de ani, stăpâni pe pământ eram noi, 
pisicile, pe când oamenii și celelalte vietăţi ascultau în- 
tru totul de poruncile noastre. Se păstrează chiar până 
în ziua de astăzi numele celui mai mare, mai puternic şi 
mai vestit împărat al pisicilor. Il chema Mot Motanovici 
şi la auzul numelui lui, tremurau și oameni și toate cele- 
lalte făpturi de pe pământ. 

„In vremea aceea, pisicile erau aşa de puternice, că 
unele popoare se închinau la ele ca la nişte zei adevă- 
raţi. Dar, din nenorocire, urmaşii lui Mot Motanovici au 
fost slabi, nevrednici şi au căzut în multe greşeli și păca- 
te. Şi aşa, încet, încet, pisicile au pierdut puterea și stăpâ- 
nirea pământului, ajungând să fie ceeace suntem astăzi”. 

Aci Ghem Ghemuleţ îi tâie vorba şi îi zise: „Cred că po- 
vestea cu împăratul Mot Motanovici şi cu pământul, care 
ar fi fost vreodată stăpânit de pisici, trebue să fie o sim- 
plă poveste născocită tot de vreo pisică. Păi, cum sar fi 
lăsat oamenii să fie stăpâniţi de noi? Ar fi fost deajuns ca 
un singur om să ia un băț și să pună pe fugă o sută de pi- 
sici. Mai gândiţi-vă la lei, la tigri şi chiar la câini. Sar fi 
repezit la noi şi ne ar fi făcut praf. De aceea, nu-mi vine 
să cred că noi am fi fost cândva așa de grozave”, îşi în- 
cheie vorba Ghem Ghemuleţ. 

Domnului profesor Cotoi Cotoievici nu-i plăcu felul cum 


a vorbit Ghem Ghemuleţ. Il lăsă totuşi să isprăvească, a- 
poi luă din nou cuvântul. „Cele ce ai spus, zise el, da; 
vedese un lucru, ba chiar dovedesc două lucruri şi anumă: 
„întâiu, că eşti o pisică fără învăţătură de carte. Al doilea, 
că ești o pisică prea tânără, aşa că te arunci în vorbă fără 
rost și nu asculţi de vorba pisicilor bătrâne şi învăţate, 
cum, din întâmplare, sunt eu, despre care colegii mei cred 
că aș fi cel mai învăţat profesor dela Universitate dela Pi- 
siceşti. Tu nu ştii că..., dar cum ai spus că te cheamă? 

— Ghem Ghe-mu-leţ! Ghem Ghe-mu-leţ! 

— Hm, da, Ghem Ghemuleţ! Frumos nume! Aşa dar, 
Ghem Ghemuleţ, tu nu știi că eu am descoperit cărți ve- 
chi, scrise în limba pisicească și că în cărţile acestea se 
povestește cu deamănuntul despre vestitul nostru împărat 
Mot Motanovici și despre timpurile când pisicile erau 
stăpâne pe pământ. 

„Dar să vă mai spun ceva, continuă d. Cotoi Cotoievici, 
şi acest ceva este lucrul cel mai important. Oare, ştiţi pen- 
tru ce am venit eu astăzi aici? 

— „Ca să mânânci bucăţica de carne ce ţi-am adus”, 
răspunse neruşinatul de Ghem Ghemuleţ, însă aşa de în- 
cet, — că nu fu auzit decât de Mucu, care era lângă el, 
Celelalte pisici tăcură, aşteptând ca tot d. profesor să răs- 
pundă întrebării. 

Domnul profesor nu se grăbi cu răspunsul. Se ridică mai 
întâi de pe scăunașul, pe care stătuse până atunci nemiș- 
cat, făcu ocolul grădinei, ca să vadă dacă nu este vreun 
om, care să audă ceeace are de spus, apoi; văzând că nu 
e nimeni, se întoarse, se așeză din nou pe scăunaș și făcu 
pisicilor semn să se apropie cât mai mult de dânsul. După 
ce pisicile făcură întocmai, d. Cotoi Cotoievici începu să 
vorbească încet şi rar, oprindu-se la sfârşitul fiecărei 
fraze. 

„Stimate doamne şi iubiții mei fraţi, zise el. Precum știți, 
noi pisicile, ducem traiul cel mai necăjit, cel mai trist 
cu putință. Oamenii se poartă cu noi fără un pic de milă. 
Ne lovesc şi ne bat fără să avem vreo vină, copiii ne trag 
de coadă, aşa, numai din răutate, când suntem bolnave, nu 
ne duc de grije, când îmbătrânim, nu ne lasă să murim 
de moarte bună, ci, ori ne omoară, ori ne aruncă pe stradă, 
unde ne sfârşim viaţa în chinurile cumplite ale foamei. 

„Dar felul cum se poartă oamenii cu copii noștri, este de 
o grozăvie neînchipuită şi neiertată. Multe din voi, stimate 
doamne, aţi fost mame și chiar în câteva rânduri. Ei bine, 
spuneți-mi, unde sunt copiii voştri? Ce au făcut oamenii 
cu dânşii? 

— Pe ai mei „răspunse Miţu, i-au aruncat, chiar în ziua 
în care îi născusem, într'o căldare cu apă şi i-au aruncat 
pe un maidan şi de atunci nu ști ce sa mai întâmplat cu 
dânșii. 

—Să-ţi spun eu ce sa întâmplat, îi întoarse vorba d. 
Cotoi Cotoievici. Ori, sărăcuţii de ei, au pierit de foame, 
ori au fost omorâţi cu pietrele de copiii rău crescuţi și fără 
suflet. Insă, zise d. profesor urcând vocea, trebue să se sfâr- 
şească o dată cu viața ce ducem şi cu chinurile ce îndurăm! 
Trebue să se sfârșească o dată cu stăpânirea oamenilor a- 
supra noastră şi să înceapă din nou stăpânirea pisicilor! 

„Acum cred că aţi început să înţelegeţi scopul vizitei 
mele. Vă spun în două cuvinte că la Universitatea din Pisi- 
cești am luat hotărîrea să ne răsculăm împotriva oameni- 
lor și să scuturăm jugul rușinos ce au pus pe păturile 
noastre. 

— Eu, în loc de jug, am o sgardă, zise Ghem 
muleţ. 

— „Ai face bine să te lași de glume”, îi răspunse supă- 
rat d. profesor Cotoi Cotoievici. 


Ghe- 


(Va urma) 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


Ie 


Po 


we WE a se ai pepe 


lO conversație duioasă sub umbrelă 


i Adăpostiţi sub umbreluța verde şi cu cap de gâscă, 
Frusinica şi Haplea se plimbau prin bâlciul dela Blegeşti. 
După ce îşi spuseră unul altuia numele, nu mai găsiră ce 
vorbi. aşa că mai multe minute amândoi merseră tăcând. 
; In vremea aceasta, Haplea continua să-și ție degetul în nas 
şi să caşte din când în când. Căsca așa de tare şi prelung, 
că oamenii din bilciu întorceau capul să vadă cine este 
acela al cărui căscat semăna —iertaţi-mi vorba, dar așa 
spuneau ei — mai semăna cu un sbieret de măgar. 

Ba unchiul Stroe îi zise: „Mă, băete, nu căsca așa, că 
sperii lumea”. 

Insă tatăl lui Haplea se grăbi să răspundă şi să zică : 
„Apoi, la noi, la Hăpleșşti, așa căscăm cu toţii”. Şi vrând 
să arate că în adevăr așa cască Hăpleștenii, îi trase şi el un 
căscat, de răsună tot bâlciul. 

Acest căscat avu însă o urmare amuzantă. Crezând că 
sbiară unul din ai lor, toți măgarii, ce erau aduși spre vân- 
zare la bâlciu, se porniră să sbiere dintr'o dată. Așa se por- 
ni un concert, care a plăcut mult oamenilor veniţi la bâlci. 
bâlciu. 

Dar Frusinica se simțea cam rușşinată şi pleca mai jos 
umbreluţa, ca să nu fie văzută nici ea, nici Haplea cu care 
mergea la braţ. Insă Haplea îi mai trase un căscat, silindu- 
se să ajunge pe tatăl său. 

„Bravo! Bravo!” strigară mai mulţi, pe când măgarii 
se porniră din nou să sbiere. 

Biata Frusinica nu mai ştia ce face. li venea să se 
despartă dela braţul lui Haplea și să-l lase în ploaie, dar 
ştim că din totdeauna ea a fost potilicoasă şi bine ecudată, 
aşa că n'a vrut să se poarte în felul acesta. Insă, fiind încă 
de atunci foarte inteligeantă, îl luă pe Haplea mai subţirel, 
crezând că aşa o să-l facă să nu mai caşte. 

Aşa dar, îl întrebă: „N'ai dormit azi noapte, de cașşti 
așa de mult? 

— Nam dormit mult, îi răspunse Haplea, numai așa 
vreo 14 ore, dar oricât aş dormi, mie îmi este totdeauna 
somn. Un unchiu al meu zice că e un semn de deşteptă- 
ciune. P'urmă, la noi, la Hăplești, căscam cu toţii de dimi- 
neaţă până seara și ne căznim care de care să căscăm mai 
bine, să se audă mai mult”. 

Zicând acestea, Haplea căscă din nou, ceeace se grăbi 
să facă şi tatăl său. Ba chiar tatăl său îi zise: „ţi mai tre- 
bue să mănânci mult, până să mă ajungi pe mine la 
căscat”. oi ia 

Insă aceste căscături așa de puternice și așa de des 
repetate fură ca un îndemn şi pentru unchiul Stroe și pen- 
tru Frusinica. Se porniră deci să caşte şi ei. Ceva mai mult. 
Se molipsiră şi ceilalţi oameni din bâlciu şi se apucară să 
caște cu toții, de nu se mai isprăvea. (Tare mi-e teamă să 
nu se molipsească și vreunul din cititori şi să-l apuce căs- 
catul, citind. aceste rânduri, căci despre căscat se spune 
că ar fi ceva molipsitor). 

Oamenii, care căscau fără voia lor, şi râdeau, dar le 
venea și necaz. Să caște, așa, prosteşte și să nu se poală 
potoli! e i i 
Dar Frusinica schimbă vorba şi întreabă pe Haplea: 

„Este frumos satul vostru... cum ai zis că-i spune? 

"— Satului nostru îi spune Hăpleşti, răspunse Haplea, 
şi e frumos, este foarte frumos. 

— Mai frumos decât Blegeşti? întrebă Frusinica, mi- 

f rată că ar putea fi vreun sat mai frumos decât Blegești. 

— Da, e mai frumos, zise din nou Haplea. La noi avem 
„groapa broaștelor”, avem „Gran' Bazarul dela Hăpleşti”, 
avem „Balta lipitorilor”, avem „Livedea ` omizilor”... ce 
n'avem noi la Hăpleşti ? Pastramă de oaie ca la noi nu se 
găseşte nicăeri. Apoi, măgarii dela Hăpleşti sunt mai mari 
şi zbiară mai tare decât ăștia din Blegești. Nu este comu- 
nă mai frumoasă decât Hăplești” îşi încheie Haplea po- 
vestea. 

„Şcoala noastră, povesti mai departe Haplea, are și 
ferestre, numai că ferestrele n'au geamuri. Ci-că au fost 
odată, dar le-au spart copiii. Dar vara e mai plăcut așa, 
fiindcă vine răcoare de afară. 

— Insă iarna nu-i de loc plăcut, îi întoarse Frusinica 
vorba. 


3 


O ARTUN ai 


—Păi iarna astupăm ferestrele cu hârtie şi cu cârpe, 
răspunse Haplea. : 

— Are şcoala voastră vreo curte mai măricică ? întrebă 
din nou Frusinica. 

— Nici nu-i nevoe să aibă curte, zise Haplea. Peste 
drum de școala noastră este „groapa broaștelor”, aşa că, 
după ce es din clasă sau la recreaţie, copiii merg să se 
joace în groapă. Să vezi ce haz mare este, când cade vreun 
copil tocmai în fundul gropii şi se umple de noroiu! La 
Hăpleşti totul e frumos și se petrece bine”. 

Iarăşi potilicoasa noastră Frusinica nu vru să-i vor- 
bească împotrivă, spunându-i că nu-i nici o frumuseţe ca 
în faţa şcolii să fie o groapă a broașştelor şi nici o plăcere 
să cazi în ea şi să te umpli de noroiu. Nu-i spuse așa ceva, 
ci îi puse altă întrebare: „Tu mergi la şcoală? 

—De sigur că merg, îi răspunse Haplea. 

— Şi în ce clasă eşti? 

Intrebarea aceasta îl cam puse în încurcătură pe Ha- 
plea. „Păi, să vezi, zise el, mi se pare că anul acesta am să 
trec în clasa a treia primară. 

— Nu ştii bine, dacă treci ori nu treci ? 

—Mi se pare că am să trec, zise din nou Haplea. Am 
auzit într'o zi pe domnul învăţător al nostru, când îi spu- 
nea lui tata: „Mi s'a uriît să-l tot ţiu pe băiatul tău în clasa 
a doua. Uite, că s'au împlinit trei ani, de când nu sa miş- 
cat din această clasă. Nu ştie acum mai mult, decât ştia 
acum trei ani „dar mă gândesc ar fi, poate, mai bine să-i 
dau un brânciu și să-l trec în clasa a treia”. De aceea, mi 
se pare că n'am să mai fiu în clasa doua. Dar tu mergi la 
şcoală ? întrebă el la rândul său pe Frusinica. 

— Merg, cum să nu merg, răspunse ea. Sunt în clasa 
întâia primară şi știu să citesc bine”. 

Spunând acestea, pe Frusinica o pufni râsul. „Dece 
râzi? o întrebă Haplea, fără să uite să mai caște odată. 

Râd, zise ea, dând de asemenea drumul unui căscat, 
de felul cum mă învățase unchiul Stroe literele cu gâște, cu 
porci, cu rațe, cu găini”. 

Insă Haplea nu este curios de felul său, așa că nici n'a 
întrebat-o cum a învăţat ea literile cu gâște şi cu celelalte 
animale, pe ale căror nume le înşirase. 

Dar iată că ploaia a încetat. Nu mai era, prin urmare, 
nevoe să meargă amândoi la braţ şi adăpostindu-se sub 
umbreluța verde a Frusinicăi. Totuşi, nici mau închis um- 
brela, nici nu sa despărțit, ci au continuat să meargă îna- 
inte prin bâlciu. Incepuseră să se simtă bine unul cu altul. 
Incepuse să se lege între dânşii o prietenie, care mai târziu 
era să se termine cu..., dar să nu ne grăbim a spune de 
acum ceeace sau întâmplat mult mai târziu. 

„O, ce foame îmi este! zise Haplea cu glas tare. 

—Şi mie îmi este foame!” îi întări Frusinica vorba. 
Apoi Frusinica se întoarse spre unchiul Stroe şi îi zise: 
„Unchiule, lui-Haplea şi mie ni-e foame. 

— Foarte bine, răspunse unchiul Stroe, intrăm în ba- 
raca aceasta şi mâncăm ceva. Hai, prietene, zise el tatălui 
lui Haplea, să gustăm câte ceva. Să știi că astăzi, domniata 
şi flăcăul dumitale sunteți oaspeţii mei”. 

Tatăl lui Haplea răspunse zicând „mulţumesc” și pri- 
mi numai decât. Ba își mai zise în gând: „Ne-am învârtit 
cu Haplea de o masă pe gratis”. 

Intrară în baracă și se aşezară la o masă. Mânca zdra- 
văn unchiul Stroe, nu se lăsa mai pre jos nici Frusinica, 
dar se speriară de ceeace văzură că înghit Haplea şi tatăl 
lui Haplea. „Aoleo, îşi zise unchiul Stroe în gând, pe ăştia 
te costă mai eftin să-i îmbraci în mătăsuri, decât să-i pof- 
teşti la masă”. 

Insă, în timpul mesei, unchiul Stroe şi tatăl lui Haplea 
ciocniră şi deteră pe gât mai multe pahare de vin. Așa se 
face că la sfârşit erau amândoi foarte veseli și cu chef. Au 
început chiar să se îmbrăţișeze şi să-și jure unul altuia 
prietenie și frăție pe viață. 

Ba la un moment dat, tatăl lui Haplea se plecă la ure- 
chia unchiului Stroe şi îi şopti zicându-i: „Ce pereche po- - 
trivită şi minunată ar fi acești copii ai noștri! 

— Ce ai zis, să fie întrun ceas bun!” răspunse unchiul 
Stroe, ciocnind și dând pe gât un alt pahar — nici el nu 
mai știa al câtelea. MOŞ NAE 


Li 


Fotografii de ia cititoarele și cititorii nostri cari luat premiul l-iu 


ae 


cl. Iil-a cl. Iil-a 
școala primară de băeţi No. 45 Scoala „Fraternitatea Zion” Şcoala primară „Enăchiţă 
București Bucureşti Bucureşti Văcărescu" 


București 


Weinreb L Jaques . Alin Ene Filipescu Theodora Ioana Lucopol Elena Nicolae 
cl. III-a cl. l-a cl. I-a cl. I-a 
Şcoala primară Clemenţa Şcoala primară de băeţi No. 13 Şcoala primară de fete No. 30 Şcoala primară de fete 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


Ai A Ag Y 
Georgescu Petre Valeria . Anatolie Crafti 
cl. IV-a cl. II-a cl. IV-a cl. Il-a 
Şcoala primară de. fete No. 3 Şcoala primară de fete No. 1 Scoala „Ronetti Roman” Şcoala primară de băeţi 
è Bucureşti Bucureşti : “Bucureşti ` Baxani, jud. Soroca 


| a Fă g 
| = 
*Weissbuch Chelly Cristache G. Cristescu ; Ciara 
cl. Il-a cl. IV-a cl. III-a - cl l-a B. 
Şcoala primară „Mihail Şcoala primară de fete No. 9 Şcoala primară „Floreasca” Şcoala primară „Domnița 
3 Kogălniceanu” Bucureşti Bucureşti „ Maria” 
Bucureşti m ga RN RA ai A ER i Bucureşti 


aie 


Tirin 


v iP 
m Orano ` , ig 
Reise Renate Zoica Degeratu Cecilia Iosupovici Felicia Verner 
cl. Iil-a cl. I-a cl. Il-a cl. Iii-a 
Şcoala primară de fete Şcoala primară „Principele Şcoala primară de fete No. 58 Etiana Verner 
Iţcani-Jud. Suceava Carol” Podul Iloaei cl. I-a 
București Jud. Iaşi k Şcoala primară „Domnița 
Maria” 
Bucureşti 


Haplea nare măgar 


-e~ . 


Un vecin, Tănase-mi pare — Nu-l mai am, Tănase dragă Merser, p, urez d 
Zice: „Hapleo, uite ce-i: stă Ajungând la strâmtoare, RAR psi a p = py rar iie mei 
„Să mă ducă pân'la moară, L-am vândut eu mai alallăeri... r a i, ie ge 
Dă-mi măgarul dacă vrei”. Vai nu pot de supărare ! e-am văzut mergă I. 


o S 
— Ai dreptate, Urechilă A venit ca să mă vadă ii Nu ’ncheiase Haplea vorba, 
Bietul când a prins de veste, Cu ce drag ne-am sărutat |. Că din grajd a răsunat 
Că de doru-i n'am astâmpăr, Ne-am spus multe şi mărunte. Voce tare. mil sai 
Bun la suflet precum este Dup'aceea ne-am plimbat. 


Ce văzduhu-a spintecat. 


D i ăi Hăplită, Scărpinându-se la ceafă „Auzi vorbă de prieten ? 
Ce minciuni ai iuşirat 7 © way Haplea zice : „N'am stiut mm Fugi incolo, că mie silă, 
Ian auzi cum Urechilă — Că eşti prost şi eşti Tănase Nu mă crezi pe mine, Haplea, 
Să trăiască, te-a trădat 7” Mai deştept eu te-am crezut Ci-l crezuşi pe Urechilă”. 
8 
DIMINEATA 
A OPII AA 
a. a ~xẹ 


Ajută şi vei fi ajutat 


Sboară-albinele voioase 
Miere multă cau făcut, 


Dar o albină mai slăbuţă 
Intr'o apă a căzut. 


De atunci albina-şi zice: 

„Nu ştiţi, zău, ce mult doresc, 
Drăgălașei porumbiţe, 

Binele să-i răsplătese!” 


QITEN 


Gata, gata să se înece, 
Căci nu ştie ea să înoate, 
Insă vine porumbiţa, 
O apucă şi o scoate. 


Un vânător spre porumbiță 
Pușca lui a descărcat, 
Dar albina-l pişcă tare — 


Porumbiţa a scăpat! 
TUŞA NICULINA 


tt e da E 


mpre 


_JARTARIN ve TAN 


Din cărțile străine celebre 
Z 


Credem că multe cititoare și mulţi cititori au citit, 
fie în original, fie în traducere română, vestita și atât de 
spirituala carte Tartarin de Tarascon” opera scriitorului 
francez Alphonse Daudet (născut la 1840, mort la 1897). 

Spunând că această carte a fost tradusă în mai toate 
limbile de pe pământ, dăm aci în rezumat subiectul ei, iar 
mai jos reproducem șase desene cu diferite aventuri de ale 
lui Tartarin. 

Tartarin era un locuitor destul de înstărit şi foarte pa- 
cinic al orașului Tarascon din sudul Franţei. Oamenii din 
sudul Franţei sunt mai vorbăreţi, mai agitaţi și cam lău- 
dăroși. Le place, dacă nu să facă, dar cel puţin să vorbeas- 
că despre fapte mari şi vitejeşti. Aproape fără să-și dea 
seamă, exagerează, văzând mari de tot, lucruri care în rea- 
litate sunt mici. 

De pildă, în oraşul Tarascon oamenii își închipuiau că 
fac cine ştie ce ispravă, mergând la vânătoare de... șepci, 
` Işi aruncau şepcile în aer și trăgeau în ele. 

Aşa era şi Tartarin, adică era mai mult decât conce- 


La locuinţa sa plină de arme de tot felul, Tartarin se a- 
prinde la citirea romanelor de aventuri. 


tăţenii săi. Straşnic vânător de şepci, avea acasă la el atâr- 
nate pe pereţi tot felul de arme şi nu citea alt -ceva decât 
cărți despre călătorii îndepărtate, despre aventuri pericu- 
loase. Citea și povestea, lui însă, îi plăcea să stea acasă, 
să-și aibă regulat masa, să se culce în patul său moale. Prin 
urmare, vitejia lui Tartarin şi dorul de aventuri și de vâ- 
nători de lei şi de tigri era cu vorba, iar nu şi cu fapta. 


Totuși, împins mai mult de concetăţenii săi, — ba chiar : 


copiii îi potriviseră un cântec, în care își băteau joc de lau- 
dele ce-și făcea singur. 

— Tartarin se văzu nevoit să plece în Algeria la vână- 
toare de lei. Pleacă înarmat până în dinţi şi îmbrăcat în- 
trun costum de Algerian. El se credea grozav, însă câţi îl 
vedeau, isbucneau în hohote de râs. 

Soseşște în Algeria, unde i se spune că nu mai există 
nici un leu sălbatic, așa că m'are ce vâna. Dar Tartarin nu 
se lasă, ci porneşte la vânătoare. Și iată că într'o seară ză- 
reşte pe întunerec într'o grădină de zarzavaturi din. apro- 
pierea orașului Alger ceva ce i se pare că este un leu. Tar- 


10 


LAS 
* 


| 
| 
| 
| 
| 
pj 


\ 


| 


Tartarin vede pentru prima dată la o menagerie un leu 
închis într'o cușcă. 


tarin trage şi-l împușcă. Ştiţi ce era leul acesta? Un biet 
măgăruș, pe care Tartarin, ca să scape de judecată și de 
pedeapsă, trebue să-l plătească de patru ori mai scump 
decât făcea. 

Cu toate acestea, nu se lasă de gândul cu care venise 
în Algeria. Indemnat de un excroc, care se dă drept prinț, 
cumpără o cămilă bătrână şi slabă, de care stăpânul ei nu 
ştia cum să se scape, şi pornește împreună cu falsul prinţ 
în Sudul Algeriei. Ba chiar acest prinţ fals îl convinsese pe 
Tartarin că e mai bine să-i încredinţeze lui banii spre pă- 
strare. ù 

In Sudul Algeriei Tartarin reuşeşte să împuşte un leu 
adevărat, numai că leul acesta era un leu-orbă, bătrân și 
domesticit, cu care stăpânii lui cereau de pomană la intra- 
rea unei moschei. 

Tartarin e silit să plătească o sumă mare ca despăgu- 
bire şi pentru leul acesta. Il jupoaie însă de piele, iar pie- 
lea o trimite acasă la el la Tarascon, unde vederea ei a pro- 
dus o impresie nemaipomenită pentru locuitorii orașului. 


Iată-l pe lăudărosul, dar acum amărâtul Tartarin în- 
tro stare foarte puţin plăcută. Fără un ban, neavând alt 
ceva decât arme (puști, revolvere, cuțite, şi iatagane) şi o 
cămilă, cu care mavea ce face. Ca să aibă cu ce se întoarce, 
își vându toate armele. Incercă să vândă şi cămila, dar ni- 
meni nu dedea un ban pe ea. Nu o primea nimeni nici 
gratis. 

Incercă atunci să se scape, ascunzându-se de ea. Dar 
cămila îl găsea totdeauna şi se ținea de el scaiu, aşa cum 
se ține umbra de om. Se ţinea așa de bine, că îl însoți şi 
pe vaporul, cu care se întoarse acasă și că în momentul în 
care se cobori din tren în gara dela Tarascan, cămila sări 
şi se dete jos din alt vagon. 

Lui Tartarin, care se întorcea plouat cu desăvârşire, îi 
veni să moară de necaz, când văzu că nesuferita de cămilă 
îl urmase până la Tarascon. Insă, mai văzu ceva, care îl 
făcu să se schimbe cu totul. Văzu că la gară îi eşiseră întru 
întâmpinare toți locuitorii din Tarascon. Atunci Tartarin 
se înveseli şi îi dete din nou drum laudelor. 

„Cămila aceasta, începu el să îndruge, este un animal 
nobil; ea m'a văzut, când am înpușcat pe numeroșii lei. 
Inchipuiţi-vă că într'o seară, în pustiul Saharei...” 


Leul orb, bătrân şi domesticit, împuşcat de Tartarin. 


Luând-o razna cu imaginaţia lor aprinsă, îşi povesteau 
unul altuia că Tartarin al lor împuşcase zeci de lei, sute 


ae Isä, în seara în care împușcare pe leu cel cb sido Albastru, galben, roşu 


Albastru, galten, roşu — 
Sub soare şi sub astre; 
In el e şi strămoşul 

Şi omul vremii noastre. 


Albastru, galben, roşu — 
In falduri de mătase; 

Işi umple, ţara coşul 

Cu vise luminoase. 


Albastru, galben, roşu — 
Zâmbeşte 'n somn pribeagul: 
Ce dulce e reproşul 

Cu care-l chiamă steagul! 


Albastru, galben, roşu — 
Tresare trădătorul: 

La Petre-a fost cocoşul, 
La el e tricolorul. 


Insoțit de o cămilă şi de un prinț fals. Tartarin pleac Albastru, galben, roşu — 
în sudul Algeriei. O ploaie ne 'ntreruptă... 
Şi-l vede chiar şi ma | 
mesticit, Tartarin a avut parte de o păţanie, care era o ade- Cu ochii scurşi în luptă! 
vărată nenorocire: falşul prinţ, căruia îi încredințase ba- VICTOR ADRIAN 
nii, o ștersese cu bani, cu tot și se făcuse nevăzut. - 


= anny SS 


Locuitorii din Tarascon îi fac lui Tartarin la înapoiere 
o primite triumfală. 


O orchestră de cercetașe. 


1i 


Arrana în nai li 


Pe e a 


PM ae < "pa CR 
OE Ta UV fe n aaa E n 3 a= 2 i > ae > n -- 
i . t Pac J OEN KISTAR N 
3 : r TOMS STN OE o T GAN 
. Pa: 


Bscursiune 


Prin munții Muscelului spre Brasov 
RER Ca cc RE ERORI RUPE Ea EEE 


Când soarele arunca primele raze pe dealurile „Gru- 
iei”, automobilul nostru îşi luă drumul spre munți, în di- 
recţia Braşovului. 

Lăsând în urmă satul Zerești, urcăm pe muntele „Ma- 
teiașul”. Aproape de vârf, se ridică măreț mausoleul Eroi- 
lor. Acest mausoleu a fost ridicat în amintirea marei bătă- 
lii ce s'a dat pe acest munte și pentru proslăvirea eroilor 
căzuţi în lupte. 

După un scurt timp de mers, intrăm în satul Dragosia- 
vele. Numele acestui sat reamintește de asemenea de vitejia 
armatei noastre în toamna anului 1916. 

Intregul sat e iluminat cu electricitate. Căsuţele albe 
şi bine întreţinute, înşirate dealungul șoselei, oferă ochilor 
un peisagiu încântător. 

Mergem spre Rucăr. Pe dreapta şoselei, se porneşte o 
vale adâncă, în fundul căreia, zărim case răzlețe. Prin 
mijloc şerpuiește Dâmbovicioara. Pare o panglică argin- 
tată sub razele puternice ale soarelui. Auzim numai moto- 
rul maşinei şi un prelung ecou în văile din faţă. 

lată-ne în faţa unei fabrici de cherestea. Piaţa de bu- 
tuci, gatere, stive de şindrilă etc. 


Intrăm în Rucăr. Sat frumos şi staţiune climaterică. 

La eşirea din sat, copilașii ne aruncă bucheţele de 
flori şi cer mici recompense. 

Suntem în faţa defileului dela Dâmbovicioara. O tre- 
cătoare impresionantă între doui munţi masivi de piatră. 
La stânga se. zăreşte creasta stâncoasă şi stearpă a Mun- 
telui „Piatra Craiului”. 


„_Inaintăm pe cursul râului, trecem prin satul Dâmbo- 
vicioara și sosim la peştere. Suntem întâmpinați de copii 
cu făclii aprinse și ni se oferă „Floarea Reginei”. 

„__Imtrăm în pesteră. Ni se arată: un cap de berbec în 
piatră, un ciorchine de strugure, masa pustnicului etc., et. 

Ne întoarcem la șoseaua principală şi ne îndreptăm 
spre Giuvala, fosta graniță. Urcăm o serpentină extrem de 
accidentată. Pe aici sau întâmplat multe nenorociri. 
Mergem cu toată băgarea de seamă. lată-ne sus. O clădire 
în ruină. Tot ce'a mai rămas din graniţa de tristă aminti- 
re. Mai departe o clădire albă. Este Sanatoriul de izolare 
al tuberculoșilor. Bolnavii ne fac semne cu mâna. Ni se 
strânge inima într'o duioasă compătimire. 

Mașina trece prin poziţiuni pitoreşti. Par tablouri pic- 
tate și totuşi e realitate. 

Sosim la Bran. Reşedinţa temporară a M. S. Reginei 
Maria. Casele pe aici au altă formă. Toată orânduirea e 
altfel ca la noi. 

Castelul e ca'n poveşti. Ridicat pe o stâncă de piatră 
şi înconjurat de un imens parc plin cu dalii de toate cu- 
lorile. Un mic popas şi plecăm mai departe. Drumul e șes. 
Zărim pe dreapta Cetatea Râșnovului în vârful unui deal. 
Străbatem satul Raşnov, apoi Cristian şi, în fine, intrăm 
în Braşov — ţinta escursiei noastre. 


SYLVIA KAISER 
Elevă cl. IV-a „Chosy-Mangăru 


De vorbă cu cititorii 


F. FL-ORADEA. — Din cele două poezii trimise de 
d-ta, îţi publicăm „Cântec de leagăn” la rubrica „De ale în- 
cepătorilor”. Poezia „La graniţa de Vest (iar nu „West”, 
cum scrii d-ta) nu e tocmai reuşită, ceeace nu este de mi- 
rat. Află că poeziile în gen patriotic se reuşesc foarte greu. 
Te sfătuim să te fereşti de a întrebuința cuvinte şi expre- 
siuni de al căror înţeles nu eşti pe deplin lămurit. Jocurile 
au fost cercetate de Cinel. 

CL. D.-LOCO. — „Cocoşatul”, „Iisus Mântuitorul”. Slă- 
buţe, drăguță cititoare încercările d-tale în versuri. Lasă 
de dorit şi ca accent ritmic (poate încă nu știi ce este „ac- 
centul ritmic”), şi ca număr de silabe al versurilor şi ca 
rimă. De exemplu: „să scape” nu poate rima cu „păcate”. 
Continuă mai bine a fi cititoarea noastră şi lasă pentru 
mai târziu îndeplinirea dorinţei de a scrie versuri, mai 
ales că la „Dimineața Copiilor” avem mult -mai multe 
poezii decât am putea publica. 

SAN. D. NEG.-MEHEDINȚI. Moş Nae a citit cu 
plăcere versurile ce i-ai trimis și din care a înţeles că d-ta 
urmăreşti regulat „Dimineaţa Copiilor”. Cu această oca- 
ziune, Moş Nae îţi doreşte multă sănătate și voe bună. 

VINT. GH.-LOCO. — Credem că în cursul lunei Oc- 
tombrie vom publica un concurs de desene. Trebue mai 
îintâiu să terminăm cu fotografiile premianţilor şi în chi- 
pul acesta să avem din nou două pagini libere la revistă. 

KUKY. — lată că Moş Nae îţi face plăcerea și îți pu- 
blică schiţa „Despărțirea de şcoală”, mai ales că e scrisă 
destul de drăguţ. ` 

CREM. G.-CERNAUȚI. — Dragul meu, te scutim de 
osteneala de a ne trimite poezii — așa cum ne scrii că vrei 
să ne trimiţi trei în fiecare săptămână. Nu este nici o ne- 
voie. Intâiu, pentrucă încă nu ştii să scrii poezii bune de 
publicat, iar al doilea avem strânse la Redacţie foarte 
multe poezii și chiar poezii bine făcute. Credem că e mai 
uşor să-ţi faci la Cernăuţi clișeul despre care ne întrebi. 


-. 


O QEN 


DAR. P. P.-ŞEGARCEA. — „Sub drapel”. Chiar dela 
început scrii: „Veniți cu toți, copii, în sgomote de-alarmă”. 
Expresiunea ”în sgomote de-alarmă” nu prea are înțeles. 
Apoi „alarmă” nu rimează cu „cheamă” şi nici „subjuge” 
cu „sânge”. Repetăm ceeace spunem mereu, că poeziile în 
gen patriotic se reuşesc foarte greu. Lămureşte mai bine 
despre ce fel de fotografii ne întrebi, dacă primim ori nu 
primim la revistă. 

UL. V.-ISMAIL. — Ii 
i-am schimbat titlul. 

COP.-PLOEȘTI. — Povestea „Lăcrămioarele” ţi se pu- 


publicăm schiţa trimisă, dar 


„blică. Dacă se întârzie publicarea unei bucăţi ce ni se tri- 


mite şi pe care o găsim bună, cauza este că avem prea 
multă materie, care îşi așteaptă rândul. Incă ceva. Poţi 
semna cu pseudonimul ce ţi-ai ales, dar Redacţiei trebue 
să-i comunici numele adevărat. Aşa se obișnueşte. 

DOV. G.-LOCO. — „Povestea lui Șapte”, scrisă, de si- 
gur, în colaborare, se publică la rubrica „De-ale începăto- 
rilor”. 

SYL. K.-LOCO. — Iţi publicăm „Excursiunea”, însă 
ar fi fost mai bine, dacă ai fi dat şi niște fotografii din 
locurile ce ai vizitat. 

Moş Nae, care scrie aceste rânduri, a fost pe acolo, așa 
că ştie frumusețea lor. De altfel, d-ta ai mers în bună 
parte pe drumul pe care au mers răpitorii Victoriei şi Sil- 
viei din romanul „Răpirea celor două fetiţe”. 

MIR.. AR.-Pecica. — „Dorinţa străinului”. Ardealul, dra- 
gul meu, este şi va fi al nostru în vecii vecilor, oricât ar stri- 
ga străinii, despre care pomeneşti în încercarea d-tale în 
versuri — 0 încercare cam Slăbuţă. Să ne facem fiecare da- 
toria şi să nu ne speriem de văicărelile străinilor. 

NIC. M.-Loco. — „Cei şapte corbi”. Treci, dacă îţi este 
cu putință, într'o după amiazi la redacţie (orele 6—7), ca să 
ti = dea îndrumările necesare cu privire la povestea trimisă 
de- d-ta. 


g 


g E 


eat adie F i ip = 
ma ai, i E 


TAM într'o zi frumoasă de vară sub umbra nu- 
cului din grădină, bucurându-mă de răcoarea ce 
stăruia acolo, sub ramurile lui uriaşe, în pofida 
arşiței de soare ce dogorea ca un cuptor încins. 
Nucul, dragii mei, e pomul binecuvântat de 
Dumnezeu cu umbra cea mai deasă și mai răcoroasă. 

Intins întrun scaun lung de pânză, stau lenevind cu 
mulțumire, ca orice om în vacanţă, după un an întreg de 
muncă. 

Deodată un vânt mai tăricel stârni puful păpădiilor din 
luncă și curând pe cer se-adunară nouri vineţi de ploae. 

Tunetele bubuiau, fulgerele scăpărau şi picăturile 
mari și dese din ploaia ce începuse să cadă, mă siliră să- 
mi strâng scaunul de pânză şi să mă furișez în pridvorul 
acoperit al casei. Răcoarea de ploae e şi ea plăcută, dar 
parcă tot mai plăcută era cea de sub umbrarul nucului. 
Fulgerele și tunetele numai conteneau. Scăpărau şi bubu- 
iau, de par'că ar fi vrut să spargă tăriile cerului. Vremea 
asta de furtună mi-a amintit de o poveste veche, pe care 
am să încerc să v'o spun acum, așa cum îmi voi mai putea 
aduce aminte. 

Povestea spune că atunci când tună şi fulgeră, umblă 
Sfântul Ilie cu carul lui de foc prin nouri şi cu sabia lui 
sclipitoare de flăcări sparge norii, ca să curgă ploaia acolo 
unde trebue. 

Spune mai departe povestea că undeva, într'o țară 
oarecare, se afla un om tare bogat, stăpân pe moşii nenu- 
mărate. Pe cât era de bogat, pe atâta voia să aibă tot mai 
mult. Pynea oamenii la lucru şi în zilele de sărbătoare, 
lăsate de Dumnezeu pentru odihnă. 

Era chiar în ziua de sfântul Ilie. Oamenii munceau pe 
moşia boerului ca în orice zi de lucru. Unii secerau grâul, 
alţii prăşeau porumbul și cartofii, alții așezau grânele în 
snopi şi câte alte treburi. 

Deodată din spre răsărit se ridicară nouri negri, care 
veneau năpraznic, fulgerând şi tunând. Sfântul Ilie își 
mâna carul de foc, biciuind şi spărgând nourii. 

Bocrul cel lacom sta pe veranda conacului, trăgând 
din lulea tutun parfumat și pufăind fericit, privea pe în- 
tinsul moşiei cum oamenii lucrează istovindu-se. Când zări 


13 


>r 4, 
ă Fy sA 
Sa z < -i . i 


de D. MEREANU 


însă nourii ce veneau vârtej, se făcu galben ca ceara şi 
scăpă luleaua din gură. Incepu să-și facă nişte cruci si să 
se roage cum nu se mai rugase niciodată în viaţă. 

Sfântul Ilie mâna nourii pe tot cuprinsul moşiei laco- 
mului boer. Glasul Sfântului isbi urechile moșierului ca 
bubuitul tunetelor şi prin faţa ochilor îi trecu o lumină ful- 
gerătoare ca de trăznet. 

„Ai îndrăznit, să auzi glasul venit din înălțimi, să obo- 
sești bieţii oameni în muncă în ziua mea, pe care se cade 
s'o cinstești ?” 

Și unde se porni o ploae cu piatră şi fulgere îngrozi- 
toare! Trăznetele cădeau cu duiumul, aprinzând într'o cli- 
pă stogurile şi clăile, conacul și pădurile moşierului. După 
ce isprăvi prăpădul, Sfântul Ilie îşi întoarse carul, risipi 
nourii în tăriile văzduhului şi se urcă la cer. 

Aci, în grădina raiului, Dumnezeu îl aștepta mâhnit. 

„Ce ai făcut, Ilie, fără de voia Mea, păcatul ăsta mare? 

— Doamne, păgânul nu asculta de cele sfinte şi nu ți- 
nea seama de nicio sărbătoare. Era ziua mea, Doamne, și 
m'am necăjit rău, văzând că nu o ţine ca zi de sărbătoare”. 

Dumnezeu zâmbi cu bunătate şi zise. . 

„Eşti prea iute, Ilie, şi ca să nu se mai întâmple vre- 
odată la fel ca azi, iată îţi iau din cunoașterea zilei, tale. 
N'ai să mai ştii de azi încolo când cade ziua ta. Va trebui 
să mă întrebi pe Mine, altfel cine ştie ce se mai poate în- 
tâmpla. - 

— Dar el a greşit şi a păcătuit, Doamne, și trebuia pe- 
depsit!” 

Domnul a zâmbit iar şi a grăit. „Dacă ar fi să pedep- 
sim pe toţi cei ce greşesc şi păcătuesc ar însemna, Ilie, să 
te trimet cu carul tău să potopeşti pământul cu apă și cu 
foc”. 

De atunci Sfântul Ilie nu mai ştie când cade ziua lui 
şi mereu întreabă: 

„Mai e mult, Doamne, pân’ la ziua mea ? 

— Mai e, mai e, Iie”. 

Iar trece o vreme și Sf. Ilie iar întreabă: 
Doamne, mai e ? 

—A trecut de mult, Ilie, ai uitat să mă întrebi la vre- 
me!” Şi Ilie Sfântul pleacă supărat. 


„Mai «e, 


QITUR i 


tutului Ilie 


Bivdaitia Miimi 


Praful sub covor 


mamă avea două fetiţe mici. Soţul ei murise, lă- 

sând-o în sărăcie, așa că biata de ea trebuia să 

~ muncească și ziua și noaptea, ca să poată hrăni 

şi îmbrăca pe cele două fetițe. Era o muncitoa- 

; re harnică și mergea după lucru departe de 

casă, în lipsa ei, cele două fetiţe îngrijeau de casă, ținând-o 
foarte curată. 

Insă una din fetiţe era oloagă, așa că nu putea umbla 

prin casă. De aceea, şedea într'un scaun şi cusea, pe când 


soră-sa Mira spăla farfuriile, mătura pe jos şi îngrijea şi. 


de celelalte treburi. 

Căsuţa lor era la marginea unei păduri mari. După ce 
isprăveau cu treburile, cele două surori se așezau la fe- 
reastră și priveau cum arborii pădurii sunt plecaţi în jos 
de vânt, ca și când arborii ar fi fost oameni, care își fac 
plecăciuni unul altuia. š 

In zilele de primăvară, priveau şi ascultau păsările, 
vara se uitau la florile din livede, toamna, la frunzele în- 
gălbenite, iar în timpul iernei, se. uitau la-marii fulgi de ză- 
padă, aşa că tot anul cele două surori aveau cu ce să-și în- 
veselească sufletul. 

lată însă că într'o zi, mama lor se întoarse acasă bol- 
navă. Acum fetiţele erau foarte triste. Era iarnă și trebuiau 
cumpărate o mulţime de lucruri. La urmă, Mina zise sorei 
sale: „Surioară dragă, eu trebue să plec şi să găsesc de lu- 
cru, mai înainte de a se isprăvi mâncarea din casă”. Se 
sărută cu ea, sărută și îmbrăţișă pe mamă-sa și plecă de a- 
casă. Apucă pe cărarea ce ducea prin pădure. Când înce- 
pea să se lase noapte, zări în desișul pădurii o colibă, la 
care merse şi bătu în poartă. 

Nu-i răspunse nimeni, deşi bătuse de mai multe. „Se ve- 
de treaba că nu stă cineva în coliba aceasta”, își zise Mina. 
împinse poarta, o deschise și intră în colibă cu gândul de 
a sta acolo la noapte. 

Insă rămase mirată de ceeace văzu înlăuntru. Văzu 
douăsprezece pătucuri cu pernele şi păturile răvăşite, văzu 
douăsprezece farfurii murdare pe o masă. iar pe jos era 
aşa de mult praf, că putea scrie în el. Dar Mina, îndată ce 
îşi mai încălzi mâinile, se apucă și făcu totul curat și în 
bună rânduială. ! 

Spălă farfuriile făcu paturile, mătură pe jos, scutură 
covorul de lângă cămin și așeză în jurul focului douăspre- 
zece scăunașe, câte erau în cameră. Tocma când isprăvise, 
iată că la colibă veniră doisprezece pitici, îmbrăcați cu toţii 
în haine de culoare galbenă. Erau din acei pitici, care scot 
aur din adâncurile pământului. 

„Zău, că aproape nu e de crezut 
Surpriza frumoasă ce ni s'a făcut. 

Aşa strigară ei într'un glas. Insă, când văzură pe Mina, 
fură şi mai miraţi și ziseră, vorbind iarăși în versuri, căci 
așa aveau ei obiceiul. 

„Ce fiinţă-i asta, harnică, drăguță, 
Ce a făcut curat la noi în căsuță” ? . 

Mina răspunse: „Mă numesc Mina. Am plecat de aca- 
să în căutarea de lucru, fiindcă mama e bolnavă. M'a apu- 
cat noaptea în pădure și am venit aici să...”, dar piticii is- 
bucniră într'un hohot de râs şi îi ziseră: 

„Și ai găsit coliba murdară, răvășită, 
lar tu ai făcut-o curată, strălucită”. 

Apoi, după ce îi mulțumiră frumos, aduseră din căma- 
ră pâine albă și miere și o poftiră să stea la masă cu dânșii. 
-In timpul mesei îi povestiră Minei că îngrijitoarea colibei 
lor e plecată acasă la ea pentru două luni de zile și între- 
bară pe Mina, dacă n'ar vrea ea să-i ţie locul. li mai spu- 
seră că, dacă își vede de treabă, o vor răsplăti frumos. 

Mina consimţi să stea două luni la coliba piticilor. De 
atunci Mina se scula în toate zilele de vreme, spăla, făcea 
focul, gătea mâncarea, dregea hainele piticilor. Piticii erau 
încântați de purtarea și hărnicia ei. 

Dar iată că una după alta, zilele trecură și sosi ziua în 


e T T a 


care trebuia să se întoarcă vechea îngrijitoare a piticilor. 
In dimineaţa acelei zile, care era o zi de iarnă geroasă, 
Mina privea cum gerul făcuse pe fereastră tot felul de fi- 
guri şi chipuri de ghiaţă care de care mai frumoase şi mai 
ciudate. Stătu așa mult, până ce își dete seama că timpul 
trece și că ea are atâtea treburi de făcut. Se depărtă, aşa 
dar, dela fereastră şi se puse pe muncă. Făcu tot curat ca 
de obiceiu, aprinse focul, găti mâncarea, dar îi mai rămase 
ceva, ca să isprăvească deabinelea: să scuture covorul şi să 
măture praful de sub el. : 

„O, îşi zise ea, cred că nici pe covor, nici sub covor nu 
este praf, așa că îl pot lăsa nescuturat pentru astăzi”. 

Vechea îngrijitoare nu veni în ziua aceea. Piticii, când 
se întoarseră seara, stătură la masă, fiind, aşa cum erau în 
toate serile, veseli şi mulţumiţi. Apoi, fiecare pitic se culcă 
în pătucul său și merse şi Mina să se culce în camera de 
alături. bi 

Pe Mina nu o apuca somnul în seara aceea. li se părea 
că aude stelele din cer, vorbind și zicând: „In coliba pitici- 
lor este o fetiţă bună şi harnică. Dar un glas mai slăbuţ îi 
şoptea în fundul inimei: „Ai lăsat praf sub covor! Ai lăsat 
praf sub covor!” . 

„Pe oricare parte se întorcea, Mina auzea şi cuvintele 
de laudă ale stelelor, dar auzea şi glasul, care îi șoptea în 
fundul inimei: „Ai lăsat praf sub covor! Ai lăsat praf sub 
covor!” 

Atunci ea n'a mai putut să rabde. Sări din pat, luă mă- 
tura şi merse să măture şi covorul şi praful de sub covor. 
Când ridică însă covorul, ce găsi dedesubt? Doisprezece 
galbeni de aur strălucitor! 

„Ho, ho!” strigă Mina foarte mirată, iar toţi piticii ve- 
niră să vadă ce se întâmplase. Mina le povesti totul, iar 
când isprăvi de povestit, piticii se îngrămădiră în jurul ei 
şi îi spuseră, vorbindu-i prietenos că banii aceia sunt răs- 
plata pentru purtarea ei bună şi pentru hărnicia ei. li mai 
spuseră însă că dacă ea n'ar fi avut gândul să scuture co- 
vorul şi să măture praful, n'ar fi găsit galbenii, așa că ar fi 
plecat dela colibă, fără să capete vreo răsplată. 

„Să nu uiţi, fetiţă, atâta cât trăești, 
Ca și în lucruri mici datoria să-ți împlinești!” 

Mina mulţumi piticilor, își luă rămas bun dela dânșii 
şi se întoarse acasă, ducând mamei și surioarei sale cei 
doisprezece galbeni de aur strălucitor. De atunci, n'a uitat 
nici o dată sfatul piticilor: mătură sub covor în toate zilele. 


Povestită de DORINA GRĂDINARU 


14 


-asti -a 


(Ion | bi = 


Concursul de jocuri pe lung 


SERIA Ii 


La acest concurs oferim următoarele premii: 
abonamente pe 6 luni și 4 


raza începători 


ORIZONTAL: 1) Făceam de ocară; 6) Bătrâna; 9) Nevasta mora- 
zului; 11) Metal; 12) Măsură; 13) Conjucţie; 15) „Nas” mângâiat; 
17) Dar Dumnezeesc; 18) Fără nor (plural); 19) Măsuri de timp; 
20) Cânta; 21) Opresc calea cuiva; 22) Obiect casnic ; 23) Incep 
să tip”; 25) Imediat (Mold.); 26). Animal; 27) Notă; 29) Interj. 
de mânat boii; 30) 22. orizontal; 31) A se mira; 33) Naşi; 34) 
Posed. 


VERTICAL: 1) Zăpadă; 2) Lucru lăsat, ca zălog; 3 Jud. în 
Oltenia; 4) Lucraşi pământul; 5) Pronume; 6) Dare; 7) Armăsar 
dobrogean; 8) Negustori de coloniale; 10) Fiert se înroşeşte (plu- 
ral); 14) Nume de fată; 16) Numeral; 17) Curele lungi dela frâul 
calului; 18) In el se încarcă grâul; 20) A netezi rufele; 2) 34 ori- 
zontal; 24) Nume rusesc; 25) Articol; 26) Gologan; 27) Kilogra- 
mul lui Cuza; 8) Exista; 34) Notă 32) Stăpânesc. 


ANDREI M. PETRUȚA-Giurgiu 
A it ~ if 
A 
aE E A Sah. 


770 BRM o 


Ne DM E E E 2 3 NU 


5 9 6 n 1 e 
17 14 13 12 6 3 
143 1 2 6 116 


(0. 15.6 16 
8 


- 


A — B = Ţară în Eiropa, 


Rândurile orizontale vor da numele mai multor stațiuni bal- . 


neare şi climaterice. 
MATILDA I. BERMANN 


15 


Arn 


_zwitt René (4); Crăiniceanu V. Cornelia (4) ; 


_ Gamper. (13); 


luni la „Dimineața Copiilor“. 


Carte de vizită 


| T. VINTU | 
BRĂILA 


Formaţi din literele numelui de mai sus scriitorul pre- 
ferat de acest cititor al „Dimineţii căpiilor”. 


Savu Avramescu-Urlaţi 


Deslegătorii jocurilor pe luna lulie 


CAPITALA : 


Moa ahi Măglaşu (2); Angela S. Vasiliu (1); Emil I. Pan- 
tazopol (12); Siunea şi Linzea Rozen (13) ; Nuca Brandes iy A A 
Budescu Marie-Jeanne (2); Theodor şi Elena Dinescu (1); Rosen- 
Monz Constantin 
(8); Râpeanu Anuţa (2); Mihaela Creangă (12); Arditti Mary (1); 
Georgeta I. Georgescu ( 12); Mirella Veronica st. Stănescu (1); Dan 
Leibovici (13); Simon Gyula (4) ; Mihail Capta 12); Rozica Ber- 
covici (4); Vasilica Otopean (13); Nina Haimovici. (3): FE. M. 
Mariana D. Mateescu (8); Safta C. Pardos (13); 
Daisy Atias (10); Ingrid Edelştein (13); V. Bârlea (12); Ioana Ma- 
ria Şt. Fălcoianu (13); Nutzi Cobzac (11); Loebel Salo (13); Paul 
M. Protopopescu (11); Rusnac V. Constantin (13); Popescu G. 
Maria (12); Cohn A. Sergiu (13); Georgeta Dumitrescu (12); 
Trautmann Constantin (13); Praesente loseph (12); Eduard Mel- 
conian (13); Marioara Cristinoiu (12); Renée Stellon 13); Geor- 
gescu M. Mihail-Savin (7); Marius Filimon (13); Gela şi Osias Fin- 
kelştein (8); Bonbonel Frâncu (13); Florica M. Pârjolescu (1); 
Popescu Vasile Emanoil (4); Tleana Călinescu (13); Popescu 
Georgeta (3); Sipoş Elelka (13); Rădulescu Niculina-Verona (12); 
Constantinescu V. Dragoş (13); Darie B. Canu (12); Cornel Sari 
(13); Virginia Iacob (10) (10); Cohn Marcel (13); Marieta şi Caroli 
Ionescu (12); Leon Bercovici (13); Marioara C. Ardeleanu (12); 
Spirea Petre (12); Virginia Petroşanu (13); Gaby Trandafirescu 
(10); Marcu Lazăr (13); Silberman Armand (1); Velicu R. Mircea 
(13); Zaharia M. Const. (12); Cerchez T. Dumitru (13); Geor- 
geta şi Mircea C. Urzică (11); Nora lgner (13) ; Bădescu Ve- 
nica (10); Strelff Sem (13); Pegy şi Dorian Blumenfeld (6) ; Ki- 
mel L. Natan (13); Rubinstein S. Harry şi Kleiman Goldiţa ( 11); 
Reviţa Taraşi (13); Constantin Teodosiu (12); Margareta C. Bră. 
neanu (13); Simona Adania (9); Liliana Sternbach (13); Ionescu 
Traian (0); Georgetta Al. Zaharescu (13); Poteca Stefania (12); 
Magaziner Miriam (13); Ides Altman (12); Silberstein Mihail (13) 
Nelu şi Titel Stănescu (12); Carolina Liber (13); Gh. Vintilescu 
(12); George Lorenian 13); Getta şi Antonel Cpt. Cumbary (12); 
Mariana Chicoş (13); Emilia Dimitriu (12); Comănescu M. Victo- 
ria (13); Viorel M. Cpt. Ciulley (12); Sofica Alcalay (13); Hai- 
daev N. "Petre (8); Niescu R. Pascal (12); Mara Fridgant (9) ; E- 
Jena şi Constanța Caconicola (7); Ciubincon V. Traian (12); Mina 
Levy (13); Victor Schwartz (13); Ileana I. Danciu (13); Ionescu 
Hercule (8). 

Cifra din paranteză indică numărul jocurilor deslegate. 


Poşta jocurilor 


Băd. Ver.; Mont. Wink-Putilă, Mit. Ma-Târg.; A. S. W.Măg.; 
Mel. com.; Corma Corn.; Rod. Gen. G. Dor.; P. D. Ghit.Galaţi; D 
B. con.; San. Chicl.-Bârlad; las. Sc. P. T.; Sili-llie Radu, Bd. Tit. 
Mărăşeşti; Mont. Br.-Cernăuţi; L. şi G. Perimann-Galaţi; Ang. 
Capt.-Chişinău; Hod. W. Fug. Str.; M. Urz.; Z. Const-Craiova; M. 
dela T.; Spiru Cosma-Lehliu; M. H.; Val. A. Leag.; Goldirachii E. 
I. L. Rubin; Zlota Aurel; Pod. Gh. lon-Piteşti; N. M. Val; lon 
Mold.-Loco Mir., Ard.-Poina; Piepteanu F. A.-Giurgiu; W. A. B.- 
Tuşnad; L. Popp-Wiena; Mart. Leon; Giub. V. Tr.-Loco; CL W.- 
Loco; Silb. Mih.-Loco. — Jocurile acestor cititori nu sunt publi- 
cabile. 

Puiu Bébé, Nellu: Sandu P. Maria, Andrei M. Petruţa, Corne- 
lia Spiever, Gamper Emil; Marg. Angelescu, Comănescu Victodria. 
Nic. Turcu-Buzău; Cerh. T. Dum.-Loco. — Se reţine un joc. 


SERIA II 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA SEPTEMBRIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


ETE 


—.. 


Fotografii de !a cititoarele și cititorii noştri cari au luat premiul l-iu 


- D A 
Ureche Rodica Aberhoier Victor Honţiş Maria Costrici L Bruno 
cl. IV-a cl. II-a cl. IV-a cl. Il-a 
Scoala primară de Stat Scoala primară de băeţi Şcoala primară de fete Şcoala primară israelită 
Bistriţa-Năsăud Iţcani-Jud. Suceava Falești-Bălţi Buzău 


= 


Idelovici Raşela Bergielă Herman Holder I. Puica Herscovici Florin 


cl. I-a cl. II-a cl. II-a cl. IV-a 
Scoala primară israelită Şcoala primară israelită Şcoala primară israelită Școala primară de băeţi 
Buzău Buzău Buzău Roman 


te ae 


Michalescu Gabriela Marinca Firică Livia Spânul Muşi Veronica 


cl. II-a cl. II-a cl. IIl-a cl. I-a r 
coala primară de fete No. 4 Institutul Sf-a Maria Şcoala primară de Stati Şcoala primară „Cuibul 
Botoşani Craiova Seletin cu Barză” 
Bucureşti 


Anişoara Grigorescu Miţi L. Iezover Negruţi Garofița Dobrotescu Alice 
cl. I-a cl. III-a cl. l-a cl. l-a 

Şcoala primară .Choisy Şcoala primară de fete No. 1 Mircişor Negruţi Liceul de fete „Elena Ghibo 
Magăru” Bârlad Şcoala primară de fete No. 12 Birta” ; 
Bucureşti ~ Galați Arad 


à * imna ré r. b 
Finica Gliikmann Cohn A. Silvia Fridman S. Schema Livius A. Toma 
cl. II-a A Ea La EAA 
aaae Anen Şcoala primară de fete Scoala israelită-româåñă Scoala, primară de bäeti No. 
RAA D i- i i va-Mică, Jud. u 
scoala primară Nărteşti-de- arabani-Dorohoi Paşcani 
Sus 


Jud. Tecuci 


z . AED T- 
k A Sr 
- pa: 
ME- H- ¿ 


Li 


Doui băetțași care învață lucrul de mână? 


De-ale începătorilor 


Despărțirea de școală 


Eram stabiliţi întrun oraş de provincie. Şi de doi ani 
de zile, intrasem într'o şcoală foarte bună. Era prima mea 
şcoală şi mi se părea cea mai frumoasă și cu cele mai bune 
profesoare. Imi iubeam mult profesoarele şi colegele, dar 
mai mult profesoara mea de limba franceză. Aş fi vrut 
mult ca orele de franceză să nu se mai termine. Când ne 
explica lecţia, eram cea mai atentă, fiindcă explica așa de 
frumos. Aveam o mare admiraţie pentru dânsa. Aş fi vrut 
să rămân mereu acolo. Dar într'o zi aproape de examen, 
părinţii mei mi-au dat o veste foarte tristă: m'au chemat 
şi mi-au zis: 

„La anul vei pleca dela școala asta”. 

Nu mi-a venit să cred. Am plecat în camera mea și 
am început să plâng. Mi-am promis să fiu tare. 

Veni şi ziua ultimului meu examen. La două pleca 
trenul. După terminarea examenului a venit mama de m'a 
luat. Mam dus în cancelarie şi mi-am luat rămas bun, dar 
lacrimile nu mi le-am putut stăpâni şi fără să-mi dau sea- 
ma am început să plâng. 

Am plecat încet, uitându-mă pentru ultima oară la 
curtea unde m'am jucat în timpul recreaţiei, la clasa în 
care am lua note şi bune şi rele. 

Şcoala se pierdea din ce în ce mai mult, până 
când n'am mai putut distinge nimic. Când am ajuns acasă 
mi-am mângâiat uniforma şi am pus-o în geamantan. Am 
s'o păstrez toată viaţa. Cine ştie unde voi fi anul acesta şi 
când am să-mi văd şcoala cu profesoara care mi-a fost 
dragă? 

Ce tristă-i despărțirea. Cred că asta a fost cea mai fru- 
moasă clipă a copilăriei mele, pe care n'o voi uita nici- 
odată... prima mea şcoală. 

KUKY 


Cântec de leagăn 


Adormi, copile, 'n cântec lin, 

Sub vraja visurilor dragi, 

Să-ţi fie somnul blând senin, 
Adormi, copile, lin! 


In cântecul ce-acum ţi-l cânt, 

Tu făurește ’n fir de aur, 

Povestea vieţii, prin descânt! 
„Adormi în cânt. 


Şi'n liniştea în care dormi 

Strângând aievea din guriţă, 

Vor adormi și om şi flori! 
Adormi, adormi. 


FIERU FLORIAN, elev 
Oradea 


DIMINEAȚŢ 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGIN 


5 LEI 


Lăcrămioarele 


Trăia odată într'o pădure 'ndepărtată, întrun palat pă- 
răsit un prinţ şi o domniţă. O zână bună le dăruise o gră- 
dină cu flori de tot felul. Copiii creșteau şi țineau unul la 
altul foarte mult. 

Dar într'o zi, durerea intră şi în frumosul palat sub 
forma unei boale, care se "'ncuibă în trupul domniţei. Dom- 
niţa slăbi, până când Dumnezeu a chemat-o la El. 

Ochii prințului, care până atunci nu ştiau să plângă, 
sau umplut de lacrămi. Clopotele sunau de par'că ziceau: 
„A murit sora unui prinț”. 

Prinţul plângea, curgeau lacrămi din ochii copilului 
fericit, căci își plângea surioara tovarășă de jocuri și de 
cântece. Dar minune! 

Lacrămile prinţului se făcură în boabe mici, albe, ce 
se'nşirau, pe-o codiţă subțire. Mirosul lor era dulce, parfu- 
mat. Oamenii le-au spus lăcrămioare. Ele umplu pădurile şi 
câmpiile, iar în nopţi senine spun celor ce ascultă povestea 
prințului, care se ascunde în lume, să-şi plângă surioara. 


COPELLIA cl. II profesională 
Ploeșşti 


O întâmplare ce nu s'a întâmplat 


Mă plimbam prin grădină, când sub un tufiş auzii 
voci mici şi piţigăiate. 
Vorbeau, dar ce vorbeau? A 
Nu înţelegeam nimic, cu toate că prindeam rupturi de 
frază. 
„Când?...” 
— „„Astă seară... iar!” 
Mă aplecai peste tufiş şi 
MICI cu cucule în cap. 
Se jucau, vorbeau şi săreau, râzând pe 'nfundate. 
Apropiindu-mă mai mult, se făcu liniște... 
Călcând greşit, o cracă trosni sub picioarele mele. De 
frică, „gângăniile” o luară la fugă, dar eu tot prinsei una. 
„Ce vrei dela mine, Vera? 
— De unde ştii că mă cheamă Vera? 
— Cum, nu ţi-a spus mama cine sunt eu? 
— Da... Minţii eu. 
Gângania începu să râdă cu hohote, de mi se părea că 
răsună toată grădina. 
Râdea mereu, uitându-se la nasul meu. 
Imi pipăii nasul, creştea şi mă speriai atâta, încât dă- 
dui drumul făpturii cucuiate şi... ta 
Nu mai ştiu cum sa sfârșit povestea, căci fui trezită 
de mama, care-mi zise râzând: PR 
„Nu-ţi mai pipăi nasul, nu s'a întâmplat nimic!” 
ULIC VERA cl. III sec. 
Ismail 


văzui.... văzui nişte ființe 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


Lei 200 
100 
50 


2.'0-:5.9.-94£ 2.9... e. 
. . .. .. . . . . . . ”" 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3— 84—30 


ormen