Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages651-700

dau ascultare și nu se supun poruncilor date de împăratul 
nostru? Oamenii au puști, pe când noi... 

— Noi avem ghiare”, îi tăie vorba d. Cotoi Cotoievici, 
care era foarte nemulţumit de felul cum vorbea Mucu. 

Insă Mucu nu se lăsă bătut, ci îi răspunse şi vorbi mai 
departe zicând: „Dar atâtea alte animale au ghiare mult 
mai tari și mai ascuţite. De pildă, un leu sau un tigru e în 
stare să se lupte singur cu o mie de pisici și să le răpună 
pe toate. k 

„Insă, să zicem, continuă Mucu, că vom reuși ca toate 
animalele de pe pământ, atât animalele domestice, cât şi 
cele sălbatice, vor primi împărăţia noastră. Acum vine o 
întrebare, ba chiar vine întrebarea cea mai importantă: 
cu ce vom trăi, adică, ce vom mânca? 

— Vom trăi și vom mânca, așa cum am trăit şi am 
mâncat până astăzi, îi zise Miţa. 

— Miţo, văd că eşti prea scurtă la minte, îi răspunse 
Mucu”. 

La aceste vorbe, care, de sigur, nu-i puteau face plăce- 
re, Miţa se încruntă, își sburli părul, își ridică în sus coada 
şi zise: „Mucule, te ştiam mai bine crescut şi mai puţin mo- 
jic. Cum îţi permiţi să zici despre mine că sunt scurtă, ba 
chiar „prea scurtă” la minte? 

— "Ţi-am spus aşa, îi întoarse Mucu vorba, fiindcă ai 
spus o prostie mai mare decât capul tău. Păi, Miţo, fii bu- 
nă și spune-mi: ce mâncăm noi astăzi? 

— Lapte, carne și şoareci, răspunse Miţa. 

— Foarte bine! zise Muqu. Prin urmare, dacă lăsăm 
laptele la o parte, noi trăim, mâncând alte animale, tot așa 
cum fac și câinii, şi lupii, şi vulpile, şi leii, și tigrii. Insă 
d. profesor Cotoi Cotoievici ne-a spus ca, începând de 
astăzi, noi, pisicile, să nu mai mâncăm șoareci şi nici să nu 
ne atingem de dânşii. 

„Pe de altă parte, dacă îi biruim pe oameni și îi fa- 
cem să fie supuşii noștri, n'o să le mai dăm voe să taie şi 
să mănânce miei, vaci ori păsări, din a căror carne ne dau 
și nouă câte o bucăţică. Şi atunci vă întreb și vă cer să-mi 
răspundeţi: de unde vom găsi mâncare? Nu vedeţi că sun- 
tem amenințate să pierim toate de foame?” 

Cuvântarea lui Mucu puse pe gânduri pe toate pisicile, 
care erau strânse la sfat. Vedeau şi ele că nu le aşteaptă 
zile frumoase, dacă, așa cum le povăţuia Cotoi Cotoievici, 
se răscoală împotriva oamenilor și întemeiază împărăţia 
pisicilor. Până şi Miţa uită cuvintele de jignire ce-i spusese 
Mucu şi zise: „Mucu are dreptate. De aceea, e mai bine să 
lăsăm lucrurile așa cum sunt şi să căutăm a fi prietene cu 
oamenii”. 

Insă, nu de florile mărului d. Cotoi Cotoievici era un 
profesor aşa de vestit la Universitatea din Pisiceşti şi nu 
de florile mărului venise el cu gândul să pună la cale o 
răscoală împotriva oamenilor. Mai ales că urmărea un 
gând mare, dar îl ţinea ascuns. Urmărea gândul să ajungă 
el împărat în viitoarea împărăție a pisicilor. De aceea se 
încercă să răspundă şi să convingă pe celelalte pisici că 
Mucu nare dreptate. Vorbi, prin urmare, în felul ce ur- 
mează: 

„Din tot ce a spus Mucu, am înţeles că este un fricos 
şi, al doilea că el nici nu știe cum va fi rânduiala în împă- 
răția pisicilor, împărăție pe care ne străduim să o înteme- 
iem. Așa, Mucu a spus mai întâiu că celelalte animale nu 
vor vroi să ne dea ascultare. La Universitatea din Pisiceşti 
noi ne-am gândit la lucrul acesta şi am găsit leacul. 

— Ce leac aţi găsit? întrebă Mucu. 

— Deocamdată, chestiunea aceasta este un secret, răs- 
punse d. Cotoi Cotoievici. Este un secret pe care îl veţi afla 
după biruinţa noastră şi atunci veţi vedea cât suntem de 
deștepte noi pisicile dela Pisiceşti şi ne veţi felicita. = 

„Viu la partea a doua: cu ce vom trăi şi ce vom mân- 
ca? La aceasta vă răspund că vom trăi mult mai bine de 
cum trăim astăzi şi că vom avea în toate zilele mâncare 
din belșug. Dar o să mă întrebaţi: cum o să se poată lucrul 
acesta? Şi la această întrebare răspunsul meu, este cât se 
poate de lămurit. Noi, dacă îi supunem pe oameni, nu în- 
seamnă că-i vom nimici. li vom lăsa să trăiască mai de- 
parte, însă muncind pentru noi și în folosul nostru. Aşa, 
între altele, ei vor fi obligați să facă pentru fiecare din noi 
un pat mai moale și mai luxos. Tot ei vor găti mâncare, 


AZTI 


așa cum gătesc și astăzi, însă dându-ne nouă partea cea 
mai mare şi bucăţile cele mai bune. Ba chiar, în fiecare 
dimineaţă, noi îi vom chema şi le vom spune: „Pentru as- 
tăzi, voim să ne gătiţi cutare şi cutare feluri de mâncări. 

— Eu una, se aruncă în vorbă Rorona, le voi cere în 
toate zilele peşte prăjit, dar să fie fără oase, şi trei bucăţi 
mai măricele de friptură de vițel la grătar. 

— N'ai decât să le ceri tot ce inima îţi pofteşte, îi zise 
d. Cotoi Cotoievici. 

— Păi, asta înseamnă că iarăși ne vom mânca unii pe 
alţii, strigă Mucu. Dacă e așa, cum vroiţi să ţie cu noi cele- 
lalte animale?” 

Insă, nici nu isprăvise bine Mucu de vorbit, că iată că 
veni cățelul Pac, Pac, văzând atâtea pisici strănse la un 
loc, vru să se repeadă la ele şi să le tăbăcească blana. Dar 
Mucu, cu care Pac era prieten, îl opri, zicându-i: „Astâm- 
pără-te, Pac, şi vino să iei și tu parte la adunarea noastră!” 


(Va urma) 


Lui Aurel Vlaicu 


Stânci de piatră admirat-au 
Când zburai deasupra lor, 
Cât de mare "ţi-e curajul 
De pilot aviator. 


Când căzuși în lupta dârză 
Cu cea pană de motor, 
Stâncile se năruiră 

Şi s'au dus la cioplitor. 


Şi-au făcut din ele o cruce 

Ce ţi-au pus'o pe mormânt . 
Ca păzită în veci să-ți fie 

Amintirea pe pământ. 


CONSTANTIN CAŢOIU 


Scrisă cu ocazia comemorării a 22 ani dela moartea aviatorului 
Aurel Vlaicu, 


Scrisori dela coana Frosa 


şi dela Haplea 


a N 


Din scrisoarea ce am primit dela Hăpleşti şi pe care 
am publicat-o în n-rul trecut, sa văzut că iarăși coana 
Frosa o duce rău cu Haplea și că iarăşi se plânge de „soar- 
ta destinului” şi de „traiul vieţii”. Eu însă nu eram la Bu- 
cureşti, când a sosit scrisoarea, așa că n'am ştiut nimic de 
conținutul ei. Prin urmare, n'aveam cum să-i răspund sau 
să merg la Hăpleşti, aşa cum îmi scria. 

Decât coana Frosa şi-a închipuit cu totul altceva. Şi-a 
închipuit anume că eu am primit scrisoarea, dar că înadins 


am tăcut şi n'am dat nici un semn de viaţă. De aceea, sa. 


şi supărat foc pe mine. Dacă mă întrebaţi de unde ştiu 
toate acestea, vă răspund numai decât că am aflat din scri- 
soarea ce am primit tot dela ea, scrisoare de care am po- 
menit în n-rul trecut. Această scrisoare, trimisă dela Hă- 
plești, era scrisă două săptămâni după scrisoarea dela Hă- 
plești. lată ce-mi seria coana Frosa în a doua scrisoare: 

„Moş Nae, Moş Nae! La multe m'aș fi aşteptat, dar ca 
să te porţi cu mine în felul acesta, n'aș fi crezut nici o dată. 
Iţi scriam dela Hăpleşti că nu mai puteam trăi liniștită 
din pricina păcătosului de Haplea și te rugam cu lacrimile 
în ochi să vii îndată. Îţi scriam să vii, pentrucă vroiam să 
plec cu tine la București. Insă tu nici pai venit, nici nu 
ţi-ai dat măcar osteneala să-mi scrii un cuvânt de mân- 
gâiere, ci ai făcut pe mortu'n păpușoiu. Iţi spun încă o- 
dată că la asta nu mă aşteptam din partea ta. Să-mi fi scris 
tu mie să viu, jur că aş fi venit în sbor. 

„Acum îţi dau altă veste. E o veste, care ştiu că te va 
mâhni foarte mult şi te va face să te căești de purtarea ta. 
Iți dau vestea că, după ce două săptămâni te-am așteptat 
şi ziua și noaptea, n'am mai putut sta la Hăplești. Haplea 
îmi otrăvea viaţa și mă făcea să mă topesc și să mă pră- 
pădesc deabinelea. Inchipueşte-ţi că, mai înainte de a ple- 
ca dela Hăpleşti, m'am dus la măcelar şi m'am cântărit. 
M'am speriat grozav şi mi-a venit chiar să leşin, când am 
văzut că nu cântăresc decât 90 de chilograme — numai 90 
de chilograme şi nici un gram mai mult! Se chiamă că nu 
eram departe să fiu ca un ţâr sau ca niște cucoane sfrijite 
ce vedeam când am fost la Bucureşti. 

„Maică, măiculiţă! mi-am zis.eu atunci. Trebue să fac 
ceva, căci, altfel, înseamnă să-mi iau rămas bun dela 
viaţă. Şi nu e păcat să mor eu, care sunt aşa de tinerică 
şi frumușşică şi așa de aligantă şi zveltă, că lumea zice dė 
mine că aș fi ca o păsărică? 

„Și ştii ce am făcut? L-am lăsat pe nesuferitul de Ha- 
plea, am lăsat pe Hăplişor și pe Hăplina, am plecat singu- 
ră, singurică şi am venit aicea la Blegeşti, de unde îţi scriu 
aceste rânduri, stropite cu lacrimile ce-mi curg din ochi- 
şori. Sunt aici de patru zile şi — slavă Domnului — a în- 
ceput să-mi meargă ceva mai binișor. Așa mi s'a mai des- 
chis pofta şi am ajuns acum să pot mânca de cinci ori pe 
zi, ceeace încă este prea puţin, dar am nădejdea să pot a- 
junge să mănânc de șapte ori pe zi, aşa cum aveam obi- 
ceiul. f 

„Mam cântărit și aici și am văzut că în aceste patru 
zile am câştigat trei chilograme, ceeace este iarăși un semn 
bun. Insă, tare mă tem să nu vie iarăși Haplea, fiindcă a- 
tunci mi se amărăște iarăşi viața traiului meu și iarăși în- 
cep să mă necăjesc şi să mă chinuesc. 

„Decât, ştii ce mi-am pus în gând? Să mai stau aci, la 
Blegeşti, încă o săptămână sau cel mult zece zile, apoi să 
viu la tine, la Bucureşti, de unde, poate, nu mai plec nici 
odată. Vezi că tot eu sunt mai bună decât tine și că te iert, 
cu toate că nu meriţi? Vezi că, pe când tu îmi faci numai 
necazuri, eu mă gândesc să-ți fac numai bucurii? 

„Așa dar, fie că îmi scrii, fie că nu-mi scrii, află că 
după cel mult zece zile, eu sunt la tine la Bucureşti. Iți scriu 
acestea, ca să te bucuri. Eu, Madame Eufrosine de Hă- 


pleşti”. 


Aţi văzut ce vești îmi trimite coana Frosa. Insă vestea 
că are de gând să vie din nou la minesi chiar cu hotărîrea 
ca să nu mai plece, nu mi-a făcut nici o plăcere şi nici o 
bucurie. Dimpotrivă, cu totul dimpotrivă. Ma amărit şi 
mwa turburat nespus de mult. Când îmi reamintesc tot ce 


am păţit cu dânsa aturici când a fost la Bucureşti, îmi 
vine să plec, să-mi las casa şi să mă mut undeva în alt 
oraș. 

„Dar aţi auzit, poate, de o vorbă, care spune că o ne- 
norocire nu vine nici odată singură. Aşa mi sa întâmplat 
acum și mie. Tocmai când mă frământam și mă întrebam 
ce să fac, pentru a mă scăpa de coana Frosa şi de vizita 
ei la București, iată că factorul îmi aduce o nouă scrisoare. 
După ştampilă, am văzut că este dela Hăplești, iar după 
scrisul de pe plic, am înţeles că este dela Haplea. 

„Nici scrisoarea aceasta nu cred să-mi aducă vreo 
veste bună”, mi-am zis eu mai înainte de a deschide plicul. 
Ba chiar nici nu-mi venea să o citesc. De aceea, am băgat-o 
în buzunar şi m'am apucat să scriu ceva. Insă, par'căo 
voce îmi şoptea în ureche: „Citeşte scrisoarea! Nu e fru- 
mos să nu citeşti o scrisoare dela Haplea!” 

Am scos-o, așa dar, din buzunar, am rupt plicul şi am 
citit-o. 

O transcriu aici, îndreptând, aşa cum am făcut şi cu 
scrisorile primite dela coana Frosa, ortografia și punctua- 
ţia, lucruri cu care Haplea și coana Frosa sunt certaţi la 
cuțite. Iată ce-mi scrie Haplea. 


„Dragă Moş Nae! Doresc mai întâiu ca aceste rânduri 
să te găsească în momentele cele mai fericite ale vieţii tale. 
Insă, dacă întrebi despre mine, află că sunt mai supărat și 
mai amărit de cum am fost vreodată. Pricina necazurilor 
mele o ghiceșşti, chiar fără să ţi-o spun: este tot scrântita 
mea de Frosa, care, dela o vreme încoace, și-a pierdut min- 
tile cu totul. Din ziua în care se întorsese dela București, 
nu mai era de trăit cu dânsa. Nu-i plăcea nimic, strâmba 
mereu din nas și spunea că noi, Hăpleştenii, pe care ne știi 
cât suntem de deştepţi, am fi niște proști şi nişte nătângi 
şi că numai ea ar fi inteligeaniă, bine ecudată și geantilă. 

„Când eşea prin comună și mergea pe stradă, umbla 
cu nasul în sus şi nu se uita nici la dreapta, nici la stânga. 
Se făcea că nu cunoaşte pe nimeni şi nu răspundea, când 
era salutată. 

„Ce mai faci, Froso?” o întrebă într'o zi> cina noas- 
tră, nevasta prietenului meu Tănase. Ea inu se prefăcu 
că n'aude şi vroi să meargă înainte. Dar nevasta lui Tă- 


‘nase o opri şi îi zise supărată: „Ai asurzit, Froso? 


— Pe mine nu mă cheamă Frosa. 
— Dar cum Dumnezeu te cheamă? 
foarte mirată. 


De când ţi-ai schimbat numele? 

— Pe mine mă cheamă Madame Eufrosine de Hă- 
plești. Dacă nu mi se spune așa, cu paud și nu răspund”. 

Nevasta lui Tănase s'a crucit şi a zis: „Aoleu, săraca 
Frosa a înebunit!” 

„Acesta este adevărul, dragă Moş Nae: Frosa mea a 
înebunit. Văzând aceasta, mă gândeam să-ți scriu, ca să 
faci rost şi să o ducem la vreo mânăstire sau — mai bine 
— la vreun balamuc. lată însă că acum vreo zece zile, ea 
îmi zise: „Nu.mai pot sta aici şi nu mai pot trăi cu proştii 
ăștia dela Hăpleşti. Plec la mama la Blegești și aştept acolo 
să vie Moş Nae şi să mă ia cu dânsul. pin 

— Călătorie sprâncenată! i-am zis eu, bucuros că mă 
scap. ; 
a doua zi a şi plecat. Dar a plecat singură şi mi-a 
lăsat pe Hăplişor şi pe Hăplina. Acum ea te așteaptă la 
Blegeșşti, dar sunt sigur că m'ai să te iai după mintea ei și 
pai să te duci. Par'că eu nu ştiu câte ai păţit cu dânsa? 4 

„Pe de altă parte, nici eu nu mai pot sta singur. la Hă- 
pleşti. De aceea, m'am hotărît să-i trimit ei pe Hăplişor şi 
pe Hăplina, iar eu să viu la tine și să stau măcar câteva 
luni. Aşa dar, să mă aştepţi întruna din zilele acestea. Al 
tău prieten pe vecie, Haplea”. 


întrebă femeia 


Ce mă sfătuiţi să fac, iubiţi cititori? Să ne gândim 
împreună până săptămâna viitoare. 


MOŞ NAE 


ATA 


Fotografii de la cititoarele și cititorii noştri cari au luat premiul l-iu 


LR DD 3 
Silvia Schieber 


` 


Puiu Bernard Blatt-Vâlcea Iosif Lica Almelia Dimitriu 


A 


cl. I-a A. cl. I-a A. cl. Il-a e cl. -H-a 
Şcoala Dim. Bolintineanu No. 11 Scoala primară de fete „Lucaci” Scoala primară „Clemenţa” Şcoala primară de fete „Lucaci 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti București 


Bruno Brodifeld Dorian Ozias 


cl. I-a cl. Il-a EL I-a 
Şc. primară - de băeţi No. 33 Şcoala primară „Voinţa” Şcoala primară ;Mântuleasa” Şcoala primară de băeţi No. %3 


Bucure București Bucureşti r Bucureşti 


3 


Streiff Sem Alexandrescu Romulus Eleonora Doiban Marcel Beer 
cl. IV-a cl. IV-a cl. I-a cl. Il-a 
Şcoala primară „Voinţa” Şcoala primară de băeţi No. 2 Şcoala primară „Silvestru” Şcoala primară „Moria” 
Bucureşti Chișinău Bucureşti Bucureşti 


T fi f àù 
Ana Negescu Aura Lupu Jaeger Zitta Maria Abramovici 
cl. I-a cl. IV-a cl. I-a A: cl. IV-a 
Școala primară de fete No. 2 Şcoala primară de fete No. 23 Şcoala de fete „Aug. Treb. Şcoala primară „Cultura“ 
București București Laurian” București 
-ra ; București 
|n Să 
| 
Weintraub Clara oara Ionescu 
cl. Ill-a cl. I-a cl. Il-a : cl. I-a 
Şcoala primară „Carmen Silva” Şc. primară „Maşina de pâine” Şcoala primără „Clemenţa” Şcoala primară de fete No. 18 
Bucureşti - > > Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


7 


QITEN 


Haplea şi Prostilă 


„Dacă-mi dai nouăzeci şi nouă 
. Na, să ştii, că nu-i primesc. 

Ori o sută 'n cap să fie, 

Ori mai bine mă lipsesc”. 


„Doamne Sfinte”, zice Haplea, 
„Vreau din cer ca să-mi trimiţi 
Doar o pungă de o sută 
Galbeni buni și auriți. 


Şi prin coş i-aruncă noaptea. 
Haplea "ndată sa trezit: 
„Bogdaproste, văd că Domnul 
Rugămintea mi-a 'mplinit”. 


Dar când numără, găsește 
Că nu sunt la socoteală 
Chiar o sută. — Haplea zice: 
„E la mijloc o greşeală. 


Il aude Nea Prostilă — 
Om deştept, ce socotește? 
„Stai că-i dau nouzeci şi nouă 
Oare Haplea nu-i primeşte?” 


„Nu-i nimica, lasă, Doamne, 
Să nu crezi că-s supărat, 
Dacă-ţi. vine greu acuma, 
Imi trimiţi Tu şaltă dat”. 


Dar Prostilă-i cere banii, 
Povestindu-i ca glumit. 

„Fugi încolo, zice Haplea, 
Ori pe semne-ai 'nebunit. 


— Bine, Hapleo, dar gândește... 
— Taci din gură, măi Prostilă 
Bine-ţi zice că mai minte 

Nici cât are Urechila. 


GINEN 


— Vai, mam ars! strigă nătângul 
Gălbenuţii mi-au zburat, 

Haplea face-acum pe prostul, 
Eu sunt Haplea-adevărat”. 


Ce atentă împleteşte | Il loveşe cu lăbuţa 

arioara | ici A a : , A 
me meri Nici nu vede Il împinge "'ncolo, 'ncoa, 
Miţu Miţișor cum TE ; Mai aproape, mai departe — 
Şi la ghemu-i se repede. d E un joc care-i plăcea. 


Lasă ghemul, lasă joaca 
Și la şoarece îndată 
Se asvârlă, însă Miţu 
Nimerește în găleată. 
TUŞA NICULINA 


Miţu Miţişor acuma 
Sus pe mătură-a sărit — 
Dar ce-i ăsta ce se mișcă? 
Şoarece e, negreșit! 


ATHA 


Din cărţile celebre penlru tineret 


Celebra scriere „Călătoriile lui Gulliver” nu este nouă, 
fiindcă au trecut mai bine de două sute de ani de cânda 
fost publicată de către autorul ei — scriitorul englez Swift 
(citeşte Suift). 


Swift s'a născut în anul 1667 în orașul Dublin din Ir- 
landa şi a murit în anul 1745, Scrierea „Călătoriile lui Gul- 
liver”, care se citește şi astăzi cu plăcere de către copii şi 
tineret, se compune din patru părți, însă două din ele sunt 
cele mai interesante şi anume: călătoriile la Liliput, adică 
în țara piticilor, şi călătoria la Brobdingnag, adică în ţara 
uriaşilor. 


Gulliver, de sigur, un personagiu închipuit şi despre 
care Swift spune că era medic chirurg, se trezeşte într'o zi, 
după ce vaporul, pe care călătorea, făcuse naufragiu, pe 
o plaje din ţara Liliput şi-l apucă râsul, văzând starea în 
care se găsește. In adevăr, pe când dormea, fusese legat în 
lanţuri de o mulţime mare de omuleţi, așa de mici, că i-ar 
fi putut împrăștia numai cu un strănut. Se ridică și dintr'o 
mișcare, rupe toate lanţurile. 


E dus însă la împăratul din Liliput, cu care se împrie- 
tenește și în a cărui slujbă intră. Impăratul acesta, vrând 
să-i arate marea sa putere, face să defileze armata sa, o 
armată compusă din soldaţi, care nu erau mai mari decât 
furnicile. De altfel, cum putem vedea și din desenul de mai 
jos, toată această armată defilează, trecând printre. picioa- 
rele lui Gulliver. 


Iată însă că isbucnește un răsboiu între împăratul din 
Liliput și împăratul din Blefuscu, care era o insulă vecină. 
Răsboiul a isbucnit dintr'o pricină foarte importantă: cei 
doi împărați nu se înțelegeau asupra modului cum trebuesc 
mâncate ouăle. 

Impăratul din Blefuscu — şi această insulă era locuită 
de omuleţi tot aşa de mici ca și cei din Liliput — vine cu 
o flotă puternică. O flotă ale cărei corăbii nu erau mai 
mari decât o coaje de nucă. 

Speriat, împăratul din Liliput cere ajutorul lui Gulli- 


ver, care termină iute războiul și fără nici o vărsare de 
sânge. - 


Y 


| 


May simi în, L 
+ + 


(zici dea dy A pis AP 


Gulliver se trezește, văzându-se legat de pitici. 
Armata din Liliput defilează printre picioarele lui Gulliver. 
In adevăr, Gulliver a prins toată flota dușmană şi a 


tras-o la țărm cu o singură mână. 
După aceea, Gulliver pleacă din ţara piticilor şi în tim- 


Gulliver prinde toată flota împăratului din Belfuscu. Regina din fara uriașilor se distrează cu Gulliver, ținân 


du-l în palma mâinei. 


ATUN 


Gulliver e găsit întrun lan de grâu de un locuitor din țara 
uriașilor. 

pul unei noui călătorii se rătăceşte, nimerind în ţara uria- 

şilor, care țară purta numele de Brobdingnag. Aci fu găsit 

într'un lan de grâu de un locuitor, care îl luă între degete 

şi-l privi mirat şi nedumerit, de oarece, pe lângă dânsul, 

Gulliver părea că este o furnică. 

In țara uriașilor, Gulliver fu arătat peste tot ca o di- 
hanie curioasă, apoi fu vândut Reginei. Intr'un desen, ve- 
dem cum regina îl ţinea în palma mâinei. Ea îl închise apoi 
căsuţă, care, pentru dânsa, nu era mai mare decât o co- 
livie de păsări. 

Insă, într'o zi, un vultur uriaş răpi această căsuţă, în 


Pe unde va trece 


Un spiriduş, călare. pe un melc, a pornit să facă o vi- 
zită: la o zânișoară. Insă zânişoarei nu-i plac vizitele. De 
aceea, înaintea locuinţei sale a construit un adevărat labi- 
rint. Dar spiridușul, care este isteț la minte, va găsi, de 
sigur, drumul bun. Să-l caute şi cititorii noștri. 


Şcolari! 


Srăinul an Santa-Fé 


sub acest titlu a apărut -o extraordinară povestire de 
aventuri, în excelenta colecţie „Călătoriile fantastice 
ale lui Bill Gazon" (No. 28). 

Fiecare volum cuprinde un roman complect în 48 
pagini şi costă numai 3 lei. 


Pai 


| 


` 


BN 
| 
Pati Sa 


Gulliver e aruncat în mare de un vultur uriaș și e luat de 
o corabie engleză. 


care era Gulliver, sbură cu ea, apoi o aruncă în. largul 
mării. Din fericire pentru Gulliver, tocmai atunci trecea 
pe acolo o corabie engleză, care îl luă și-l duse în Anglia, 
de unde Gulliver făcu şi alte călătorii. 

Aceasta este în rezumat cuprinsul scrierii „Călătoriile 
lui Gulliver”. 

E o poveste amuzantă, însă altul este scopul principal 
urmărit de autor: să biciuiască şi să batjocorească obice- 
iurile şi moravurile rele ale societății omeneşti. 


ŞTIE-TOT 


Doctorul de păpuşi 


Foarte supărată-i Nuşa; 
Umblă prin odaie, gravă, 
Căci de câtva timp păpuşa 
A căzut la pat, bolnavă. 


Și. — precum se-obişnuieşte, — 
Ca să-i afle-al boalei fel, 
Dânsa grabnic se opreşte 
Chiar la „doctorul” Ionel. 


S'o consulte, ea îl cheamă, 

Cu dichisul medical, 
Căci se teme, biata „mamă” 
S'o mai ducă la spital. 


E] îmbracă-o haină mare, 
la în mână un baston, 

Ochelarii, guler tare 

Şi ciupacul din salon. 


Şi, gătit ca la paradă, 
Intră ’n cameră la Nușa 
Dându-și aere, să vadă 
Dece suferă păpușa! 


Dar zărind pe o măsuţă 
Limonadă 'ntr'un pahar 
Şi dulceaţă într'o ceşcuţă, 
El grăieşte astfel clar: 


— Tu cuvântul meuw'l-ascultă. 
Ştii păpușa cam ce are? 

A mâncat dulceaţă multă, 
Şi-asta-i foarte rău... îmi pare! 
Dacă vrei să îi scapi vieaţa, 
La al meu cuvânt rămâi:.- 
De-azi "nainte, vreau, dulceaţa 
„Doctorul” so guste 'ntâi! 


ZAHARIA BURUIANA 


eva despre Abisini 


ELA o vreme încoace, se scrie prin ziare și se 
vorbeşte mereu despre Abisinia şi poporul abi- 
sinian. Aceasta din cauza că este primejdie de 
răsboiu între Italia și Abisinia. 

Știm că şi cititorii noștri se interesează de Abisinia şi 
vorbesc mereu între dânșii despre această ţară. De aceea, 
credem că este bine să le dăm lămuririle ce urmează. 

Abisinia, care în vechime se numea Etiopia, — ba şi 
astăzi i se mai dă acest nume — este o ţară aşezată la Ră- 
săritul Africei. Având drept capitală oraşul Addis-Abeba, 
oraş care se află la o înălțime de peste 3000 de metri dela 
suprafaţa mării, Abisinia este un imperiu. Impăratul Abi- 
siniei poartă în limba abisiniană titlul de Negus Negesti, 
ceeace înseamnă „regele” sau, mai bine zis, „împăratul îm- 
păraţilor”. Titlul acesta nu înseamnă că el ar fi un fel de 
rege sau împărat peste regii sau împărații din celelalte 


state, ci vrea să arate că este mai mare peste regii din 
țara sa. 


a- D 


Palatul imperial din Adis-Abeba 

in adevăr, Abisinia e împărţită în mai multe provincii, 
iar guvernatorul fiecărei provincii poartă titlul -de ras sau 
rege. Aceşti regi îşi au drepturile lor și armata lor proprie. 

“Ca întindere, Abisinia are o suprafață de 1.200.000 de 

chilometri pătraţi, adică este de patru ori şi ceva mai mare 
decât România. Insă populaţia ei este de vreo 10 milioane 
locuitori. 

Locuitorii Abisiniei nu sunt toţi de aceiași origină na- 
țională, nu au aceiași religie şi nu vorbesc aceiaşi limbă. 

Aşa, sunt mai întâi Abisinienii propriu ziși, care for- 
mează majoritatea papulaţiei şi sunt adevăraţi stăpâni ai 
ţării. Aceştia sunt de origină semită, adică se înrudesc cu 
Arabii şi cu Evreii. La faţă sunt însă aproape negri, acea- 
sta atât din cauza climei, cât şi din cauza că în decursul 
timpului s'au amestecat cu populaţiuni negre. 

Abisinienii propriu zişi locuesc în provinciile din cen- 
trul Abisiniei. Ca religie, ei sunt creştini şi își zic chiar creş- 
tini ortodoxi. Adevărul însă este că între religia lor şi re- 
ligia ortodoxă sunt oarecare deosebiri. Biserica de care se 
țin Abisinienii, se numește Biserica coptă, iar șeful suprem 
al acestei biserici este Patriarhul copt a cărui reşedinţă e 
în orașul Alexandria din Egipt. Patriarhul acesta numeşte 
pe Arhiepiscopul Bisericii din Abisinia. 

Abisinienii sunt foarte religioși şi țin cu cea mai mare 
severităte toate posturie creştine. La Addis-Abeba e o ca- 
tedrală mare cu hramul Sfântului Gheorghe. 

In afară de creştini, în Abisinia locuesc mulți Evrei 
şi foarte mulţi negri de religie mahomedană. De asemenea 


sunt şi negri, care se închină la idoli. Negrii aceştia sunt 
cei mai înapoiaţi, 
ticie. 

Să mai spunem că în Abisinia există încă sclavia, adi- 
că şi astăzi sunt acolo oameni, cari sunt vânduți și cum- 
păraţi, așa cum se vând şi se cumpără vitele. Numărul ace- 
stor sclavi se apropie de două milioane de suflete. 


trăind într'o stare aproape de sălbă- 


[> 
impăratul Abisiniei 

Ca pământ, alături de întinderi pustii, sunt în- Abisi- 
nia şi ţinuturi foarte roditoare, unde se cultivă mai ales 
cafeaua şi bumbacul. De asemenea, înlăuntrul pământului 
sunt zăcvăminte bogate de petrol şi de diferite metale, nu- 
mai că sunt prea puţin exploatate. 

La şes, clima e foarte caldă. Insă, pe platourile înalte 
este potrivită. De altfel, în Abisinia sunt munţi, care trec 
de 4000 de metri înălţime. | 

Abisinienii sunt cunoscuţi ca un popor viteaz şi răz- 
boinic, dar înapoiat în ceeace priveşte cultura și civilizaţia. 


N. B. 


A Sa pe e e 
3 Nunta prințului moştenitor al Abisiniei 


Anun 


Poveste populară din Letonia 


fost odată un omuleţ, pe care-l chema Spiriduș. 
Spiriduş era mic, mititel de statură, dar avea un 
curaj mare, foarte mare. Intr'una din zile îşi 
zise: „Vreau să cutreer lumea largă. Inainte, 
fără frică!” 

Mergând așa, intră într'o pădure, tocmai când se lăsau 
umbrele nopţii. Spiriduş se culcă sub nişte ciuperci şi a- 
dormi numai decât. Dormind, sforăia, făcând un sgomot 
curios ca de ţânţar. Tocmai atunci trecea pe acolo Voevo- 
dul ţării, care se 'ntorcea dela vânătoare. Din pricina că 
“era întuneric, cât p'aci să-l calce şi să-l strivească. Din fe- 
ricire, îl văzu şi-l întrebă zicându-i: „Ascultă, broscoiule, 
ce faci tu noaptea în pădure? Dacă trece vreun epure, să 
știi că te papă”. 

Spiriduş avea somnul tare. N'auzi nimic, ci îi dete îna- 
inte cu dormitul și sforăitul. Atunci Voevodul chemă pe toți 
tovarășii săi de vânătoare şi le zise: „Trageţi cu toţii o sal- 
vă de puști!” La această salvă de puşti, Spiriduş mişcă pu- 
țin degetul dela mâna dreaptă. „Trageţi încă odată!” po- 
runci Voevodul. La a doua salvă de puști, Spiriduş mișcă 
puțin piciorul stâng. 

„Incă o salvă!” porunci Voevodul. La această salvă de 
puști, Spiriduș se trezi, se săltă în picioare și strigă cu atâ- 
ta putere, încât părea că e o muscă ce sbârnâe: „Acum vă 
iau la palme pe toţi, care mi-ați stricat somnul!” 

Voevodul, văzând că un omuleț aşa de mic este atât 
de curajos, se porni să râdă, de mai, mai să leşine de râs. 
Când se mai potoli îi zise: „Ascultă, şoricelule, ai avea cu- 
rajul să te lupţi cu o lăcustă? 

— Lasă încolo lăcustele, răspunse Spiriduş supărat şi 
vorbește-mi despre urşi. Dacă nu mă crezi, adu-mi aicea 
un urs, şi pe urmă ai să mă rogi să-ţi fiu ginere. 

— Ascultă, lăudărosule, îi zise Voevodul, îți promit 
să-ţi dau pe fiică-mea de nevastă, dacă poţi birui un urs; 
însă dacă nu poți, să ştii cam să-ţi trag o sută de bețe”. 

Intre acestea, începuse să se lumineze de zi. Şi iată că 
din desișul pădurii se ivi un urs mare şi negru. La vederea 
ursului, Voevodul şi toți oamenii săi o rupseră la fugă. Nu- 
mai Spiriduş nu fugi. Işi umplu buzunarele cu pietre şi se 
repezi după urs. Când îl ajunse, ursul se culcase și ador- 
mise aproape de casa unui țăran. Spiriduș aruncă o piatră 
şi ursul se trezi. Aruncă încă o piatră și ursul începu să 
mormăe. Insă când Spiriduş asvârli şi a treia piatră, ursul 
se ridică în cele două labe dinapoi şi se îndreptă spre Spi- 
riduş. Dar Spiriduş intră în casă și se lungi la pământ 
înlăuntrul uşii. Dintr'o săritură ursul îl întrecu, dar în ace- 
iaşi clipă Spiriduş ieși afară şi închise uşa. Așa dar, ursul 
era prins în casă. 3 ; 

Spiriduş dete fuga la Voevod şi îi zise: „Am prins 


ursul! p ; 
— Dar cum ai făcut, piciule? întrebă Voevodul mirat. 


E RED 
CEL VITE 


— Treaba mea cum l-am prins! Dar dacă ţii neapărat 
să afli, îţi spun că nici nu l-am rănit, nici au l-am omorît, 
ci l-am luat frumușşel de urechi și l-am închis într'o casă 
de țărani. Dacă nu mă crezi, du-te şi vezi”. 

Voevodul a văzut că Spiriduş prinsese în adevăr ursul, 
aşa că, potrivit învoielii dintre dânșii, trebuia să-i dea acum 
pe fiică-sa de nevastă. Dar nu se ţinu de cuvânt, ci îi zise: 
„Vreau ca mai întâi să birui pe cei doisprezece tâlhari din 
pădure”. 

Spiriduş îşi umplu din nou buzunarele cu pietricele, 
merse în pădure și se sui în vârful arborelui celui mai 
înalt. Așteptă acolo mult, când iată că pe la miezul nopţii 
cei doisprezece tâlhari veniră și se aşezară tocmai sub ar- 
borele acela. 

După ce mâncară şi băură, căpetenia tâlharilor zise 
unuia dintre tovarășii săi: „Vino să-mi piepteni părul!” 

Pe când tâlharul peptăna părul căpitanului, Spiriduş 
aruncă acestuia o piatră în cap. „O!” strigă căpitanul! Spi- 
riduş aruncă încă o piatră..,„A!” strigă din nou căpitanul, 
Spiriduș aruncă a treia piatră. „Aoleu!” urlă căpitanul şi 
fără să stea mult pe gânduri, băgă mâna în gâtul tâlharu- 
lui, crezând că acesta îl lovise. 

„Nu ţi-am făcut nimic!” țipa tâlharul. Insă căpitanul 
îl strângea din ce în ce mai tare de gât, vrând parcă să-l 
sugrume. 

Atunci tâlharul se rugă de tovarășii săi să vină şi să-l 
scape. Aşa se făcu că tâlharii se împărțiră în două tabere 
şi se încăerară între dânșii. După vre-o jumătate de oră 
zăceau cu toţii la pământ, cei mai mulţi dintr'înșii fiind 
răniți de moarte. 

Văzând aceasta, Spiriduş se cobori din copac şi dete 
fuga la Voevod, vestindu-i că i-a prăpădit pe toţi tâlharii. 

„Cum ai făcut? întrebă Voevodul mirat. 

—Treaba mea! răspunse Spiriduş. Insă, dacă ţii să 


afli, îți spun că unuia i-am tras o REA Jart! şi l-am 
trântit la pământ. Altuia i-am dat un pumn în spate, altuia 
i-am tras vreo două cu piciorul. Ce să-ți mai spun, du-te 
la pădure şi ai să-i vezi pe toți dându-și sufletul sub co- 
pacul cel mai înalt”. 3 

Acum Voevodului nu-i rămânea altceva decât să-i dea 
lui Spiriduș pe fiică-sa de nevastă.Totuși nu se ţinu de cu- 
vânt, ci îi zise: „Mai întâiu să-mi pui pe fugă oastea duş- 
mană, care a năvălit în ţară”. 

Spiriduş primi să facă și treaba aceasta. Ceru numai: 
să-i se dea o haină albă și un cal alb. Călare pe calul ace- 
sta, Spiriduş se repezi singur, singurel, împotriva oastei 
străine. Când dușmanii îl văzură că vine în galop îmbrăcat 
în haine albe şi pe un cal alb ca zăpada, îşi închipuiră 
că este un înger al Domnului trimis ca să-i nimicească. Cu- 
pring de groază, o rupseră la fugă, făcându-se sarr e 

e rândul acesta, Voevodul nu mai avu ce spune. Dete 
lui Spiriduş pe fiică-sa de nevasţă, iar Spiriduş trăi cu dân- 
să o sută de ani în cea mai desăvârșită fericire și bună în- 


țelegere. 
Povestită de DINU PIVNICERU 


De vorbă cu cititorii 


MOŞ NAE aduce la cunoștința tutulor ce i-au scris sau 
au trimis manuscrise spre publicare, că în cursul lunei 
Septembrie a lipsit din Bucureşti. Aceasta este cauza pen- 
tru care n'a putut răspunde la timp scrisorilor şi n'a cer- 
cetat manuscrisele. Acum însă întorcându-se la Bucureşti 
şi luându-și din nou ocupațiile, va răspunde tutulor şi va 
cerceta pe rând manuscrisele. 

A. BR. — Ai trimis două poezii: „Primăvara” şi „lar- 
na”. Primăvara a trecut de mult, iar până la sosirea iernii 
este vreme destulă. In afară de aceasta, ambele poezii sunt 
slăbuţe. Aşa dar, ne pare rău că nu le putem publica. 

N. SEL.-Loco. — „Ţăranul”. E o simplă anecdotă, care 
poate fi povestită în câteva cuvinte şi în proză, așa că nu 
merită să fie transpusă în versuri. Nu uita apoi că țăranul 
este din fire deştept, iar nu „nătâng”, cum scrii d-ta. Iți 
mai atragem atenţia că nu se zice „ca să cată”, ci „ca să 
cate”, aşa că nu poate rima cu „odată”. De asemenea, cio- 
rapi nu poate rima cu scap. 

VERA V. — „Doina”.Da, e frumoasă doina româneas- 
că, dar își pierde frumuseţea, dacă scriem despre ea ver- 
suri slabe sau copiem poezii făcute de alții. 

Z. VIOR.Loco. — „Orfanul”. Zici că „el caută să alun- 
ge pe îngrozitorul gând că este orfan”. Insă în poezia ce 
ne-ai trimis, d-ta nu faci decât să-i reaminteşti starea ne- 
plăcută în care se găsește. Am scris de nenumărate ori 
şi repetăm şi acum: pe orfani să-i ajutăm, dar din sufe- 
rința lor să nu facem subiecte de poezii. 

HEN. GOL.-Dorohoi. — „Trei fraţi”. Dragul meu, eşti 
încă prea mic, pentru a scrie de acum poveşti. Aşteaptă 
să mai creșşti şi să înveţi mai multă carte. Până atunci, fii 
bunul nostru cititor. 

COM. M. VIC. — „Seara la ţară”. E o încercare buni- 
cică. Ba chiar am fi publicat-o la rubrica „de alte începăto- 
rilor”, dacă la strofele a doua şi a treia ar fi fost mai multă 
claritate în expunere. 

In strofa a doua, de pildă, nu se înţelege lesne cine 
„cântă cântece duioase”, tot așa cum în strofa a treia nu 
spui cine „mână turma întârziată”. 

I. CHIJ.Briceni. — Ne pare bine că îţi place revista 
şi îţi plac şi cărţile ce scoatem pentru copii. Cât despre în- 
trebările ce ne faci, răspunsul îl găsești în No. 608, în bu- 
cata scrisă de Moş Nae despre coana Frosa. à 

SIM. TH. EL.-Piteşti. — Povestea „Ce mi-a povestit o 
albăstriță” se publică la rubrica „De-ale începătorilor”. 
Insă, când mai trimiți ceva, te rugăm să lași mai mult spa- 
țiu între rânduri, ca să avem unde face mici îndreptări. 

I. I. SEIT.Sinaia. — Lasă, dragul meu, pe colaboratorii 
noștri mai bătrâni să scrie povești pentru cititorii revistei. 
D-ta nai terminat nici clasele primare, așa că e prea de 
vreme pentru a fi scriitor. Continuă a fi drăguţul nostru 
cititor. 

AR. MAN.Ploeşti. — „Visul lui Gigel”. E o poveste 
prea lungă pentru ceeace cuprinde şi vedem cuvinte şi ex- 
presiuni, care trebuesc evitate, când se scrie în genul lite- 
raturii pentru copii. Apoi nu știi că manuscrisele, ce se tri- 
mit spre publicare, se scriu numai pe o față a hârtiei, lă- 
sându-se faţa a doua albă? Mai constatăm că ești prea gră- 
bit să devii scriitor şi chiar să capeţi „onorariu”. Deocam- 
dată, îţi atragem atenţia că „își”, „Îl” se scriu așa, adică 
întrun singur cuvânt, iar nu „i-și”, „î-l” cum scrii d-ta. Iţi 
mai spunem că, aşa cum stă tipărit în fiecare număr al re- 
vistei, „manuscrisele nepublicate nu se înapoiază”. Prin 
urmare, nici de data aceasta nu putem face excepţie. 

P. FL.-Loco. — lată că Moş Nae îţi face încă o dată 
plăcerea şi îți publică și „Rugăciunea de seară”. 

DOR. SC.-Galaţi. — D-ta, care, precum ne scrii, citeşti 
regulat „Dimineaţa Copiilor”, îi poţi da foarte bine seama 
de felul bucăţilor ce sunt potrivite pentru această revistă, 
așa că ai putea ști de mai înainte, dacă bucăţile ce ai scris 
sunt sau nu sunt potrivite. Intru cât ne privește, îți pro- 
mitem să le citim cu atenţie şi bunăvoință, dar și cu grija 
de interesul revistei. - 


IL..-Calafat. — Poezia „Inceput de an școlar” se publi- 
că la pagina „De ale începătorilor”. 

L. DOR.-Galaţi. — „Adio, Vacanţă!” Se publică, aşa 
cum doreşti. 

ŞT. P. MI.-Ploeşti. — Jurnalele scriu în fiecare zi des- 
pre faptele de care pomenești în poezioara ta, așa că nu e 
nevoe să mai scriem şi noi la revistă, mai ales că n'avem 
atâta spațiu. 

CL W.-Loco. — Din cele trei poezii trimise de d-ta, am 
ales una pe care o publicăm la pagina ;„De-ale începători- 
lor”, însă schimbându-i titlul. 

L. T.-Loco. — „Mireasa vântului” se publică, dar va 
trebui să aveţi puţină răbdare, fiind nevoe să i se facă un 
desen potrivit. 


TH. ST.-Ploeşti. — Am citit cu toată atenţia şi bună- 
voința basmul „Povestea lui Zefir”. Da, este bine scris şi 
se publică. Ținem însă să-ți atragem băgarea de seamă a- 
supra punctelor ce urmează. În primul rând, în basme şi 
poveşti cu caracter popular trebuesc evitate neologisme ca: 
„se manifesta, cum să procedeze, se va produce o luptă, fi- 
gură hidoasă, rival, misiune” etc. Al doilea, revista noastră 
nu trebue confundată cu o revistă de folklor, ea având cu 
totul altă menire. Al treilea, te rugăm să fii mai concis și 
să ţii seamă de ortografia ce întrebuinţăm la revistă. Noi 
de exemplu, pe d îl scriem așa în cuprinsul cuvântului, iar 
nu cu i, cum îl scrii d-ta. 

Coz. ŞI MEL. COR.-Constanţa. — Dacă aţi şti cât de 


. ocupat este Moș Nae şi cât are de scris şi de citit, i-aţi face o 


mare plăcere, citind „Dimineaţa Copiilor” şi lăsându-i lui 
şi vechilor colaboratori grija de a scrie tot ce este mai 
bun pentru revistă. Să știți că avem materie mult mai 
multă decât putem publica. 


WAJ. J.-Suceava. — „Alegerea înțeleaptă”. Dragul 
meu, poveşti în genul basmului trimis de d-ta sunt prea 
multe. In afară de aceasta, d-ta întrebuinţezi cuvinte și ex- 
presiuni, care nu sunt tocmai potrivite pentru o poveste cu 
caracter popular. Lasă pe încercaţii şi pricepuţii noştri co- 
laboratori să scrie povești, iar d-ta continuă să fii bunul 
nostru cititor. 

DAR. P. P.-Segarcea. — „Hoţii de mere” se publică la 
pagina „De-ale începătorilor”. 

T. J. GH.-laşi. — Bine înţeles, se publică şi cele două 
poezii ce ai trimis. Insă Moş Nae, pe care nu e nevoe să-l 
„domneşti”, te sfătuește să cam eviţi poezii cu versuri for- 
mate dintr'un singur cuvânt, cum este în „Luminătorii”. 
Incolo, îţi recunoaşte bucuros frumos d-tale talent. 

MIH. M. N.-Loco. — Crezi, dragul meu, că merită să fie 
pusă în versuri o greşeală de optică a coanei Miţa, mai ales 
că ni se trimit nespus de multe poezii? 


P. I. ST.-Ţintea. — „Pedagogul și elevul”. Drăguţule 
cititor, în versul al doilea din strofa întâia scrii așa: „Mai 
mulţi elevi cărți juca”. E un acord gramatical greșit.Elevii, 
fiind mai mulți, jucau, iar nu „juca”. In ultimul vers scrii: 
„Plecă capul”. Aci faci o cacofonie, care trebue evitată. 
Să-ţi mai spunem și d-tale că avem maldăre de poezii ce 
ni se trimit şi care nu pot fi publicate din cauza că ne 
lipseşte spaţiul? Crede-ne, te rugăm, că nu e nevoe să fa- 
cem cu toţii versuri. 

EL. LIV.-Sibiu. — Schița „In vacanța mare” se publi- 
că, numai că i-am schimbat titlul. Te rugăm însă, atunci 
când trimiţi, să faci bucăţi mai scurte, de oarece ni se tri- 
mite așa de multă materie, că nu ne este cu putință să o pu- 
blicăm. | 

GIL. C.-Satu-Mare. — Povestea cu „Rozamunda” se 
publică. Insă, din lipsa de spaţiu, am fost nevoiţi să-i fa- 
cem oarecari prescurtări. Cât despre Maria Sorel, felici- 
tându-te pentru inteligența d-tale, zicem că e mai bine să 
o lăsăm să fie necunoscută. 


Concursul de jocuri pe luna 


Funca:ia 
n REGELE FERDINAND |» lași 


Intraiă ia tibiictecă 
dul. Du: 


C 


rie 


SERIA Il 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


1 abonament pe I an, 3 


abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Aritmogrif A 

7 +4 395 

JW 12 3 49 133 2 

65 f Sua 

S ERF? 

4 IRUS 
s Mah AAT AE EE SA e INT RE S T, 
w S 2:94 
e AP NAE M TR A E. 
8 


Inlocuindu-se cifrele cu litere se vor obține numele unor ju- 
dețe dintr'o provincie românească. Dela A la B numele provinciei. 
MARC BROITMAN-Bălți 


Pătrat magic 


Complectați acest careu în aşa fel încât să obţineţi pe fie- 


care rând orizontal numele unor capitale din Europa. 
S ANA CALMAN 


Saradă 


Primul cuvânt nu este greu 
Căci e un nume de zeu. 
Partea doua, eu vă spun, 
E contrariul celui bun. 
Să nu "'ndrug vorbe mărunte 
Totul esie un vârf de munte. 
WANIA R. BIŞOF 


Sa .. . . 
- Deslegătorii jocurilor pe luna August 
CAPITALA 

Petre Ruşanovsky (14); Marcu Lazăr (14); Bianca şi Puica 
Lazarovici (14); Lucica Lang (14); Dorel Halpern (14); Florica 
premii (14); Vlad Călinescu (14); Mihail Capţa (13); Comănescu 
M. Victoria (14); Bădulescu P. Nicolaie (13); Mina Lewy (14); Za- 
haria M. Constantin (13); Silvia Kaiser (14); Istrătescu Gheorghe 
(14); Veronica Bădescu și Tudor Victoria Marie (14); Elisa A- 
lexescu (14); Lolly Bercovici (13); Mozia şi Mara Fridgant (8); 
Presente Ioseph (14); Cohn Marcel (14); Miintz Constantin (13): 
Suzana şi Klara Golder (14); Baiculescu:G. Emilian (14); Lică şi 
Florica Griinstein (13); Dumitru I. Dimopol (14); Aurelia V. Io- 
nescu (11); Kleiman Goldiţa şi Rubinstein Harry (14). 

PROVINCIE 

Asău: Sorin şi Raul Balaban (12); Arad: Rozalia Matei (2); 
Aiexandria: Mihail S. Doru (13); Bacău: Ciupău V. Vasile (13); 
Grazzia Sclavu (14); Ionel Turcu (10); Raymonde Renata Weiss 
(10); Băicoi: Madia ing. Lupescu (13); Băileşti: Ciobanu Gh. 
Gheorghe (14); Balcic: Olivia Popp (14); Bălţi: Suzanne Sorocher 
(10); Bârlad: Margareta Kahane (14); Monica Țudic (14); Chicoș 
Eugen (14); Veronica Z. Vlad (14); Nestor A. Georges (10); Bon- 


15 
| 


tida: Zoe şi Ervin (10); Botoşani: L. V. Pilat (13); Michaela Const. 
Ciulei (14); Brabova: Silvia Vităşescu (14); Brăila: Elena Moră- 
şeanu (13); Braşov: Brânduşa Zaharia (13); Buzău: Cuţa Reittman 
(14); Setta şi Mândru Katz (14); Burdujeni: Danil Ciain (14); €a- 
lafat: Ileana și Emil C. Bellu (14); Călăraşi: Miihistein Adolf (12); 
Mihai Apostolescu (12); Cartojani Vida: Constantinovici Victoria 
Iulia (14); Câmpia Turzii: Radu Roşiu (12); Câmpina: Mimy Niţu- 
lescu (14); Ecaterina Magda (11); Jacqueline Russo (14); Câmpu- 
lung: Constantin Popovici (3); Caracal: Dinu Mihăilescu (13); Cer- 
năuţi: -Vaisner Olga (14); Manfred Breitner (3); Weinraub Wilheim 
(3): C. Albă: Alla Munteanu (14); Lidia Cavalescaia (13); Aletta 
Traianova (12); Natalia Petruşevici (14); Isac Baltaxa (12); Chi- 
şinău: Elvira Orza (14); Sonia Cogan (13); Milla Vaserman (13); 
Frima şi Monia. Blinder (7); Irina Dragomir (13); Haia Cervani 
(11); Craina Baincaner (14); Luchianov Alexandru (12); Dagobert 
Nacht (13); Clişcăuţi: Aurica Bordeianu (14); Constanţa: Jean Sta- 
matiade (14); Gheorghiu Eugen (8); Lenuţa Stănescu (14); Pincu 
Perjescu (14); Tiberiu Anastasescu (14); Bebi Navon (14); Co- 
rabia: Cornelia Teodorescu (14);  Costieni: Ionescu M. Dumitru 
(14); Comana: Elena Bărbulescu (14); Covasna: Papadopol Iustin 
(14); Craiova: Victor Ştefanovici (10); Ionel Cartianu (13); Sandy 
Eliezer (13); Mihai  Staricu (14); Tina Levy (14); Lilly Re- 
zeanu (14); Tecu Constantin (12); Ciobanu Eugenia (14); Ileana 
Popescu-Gambetta (14); Nutzy Mateescu (14); Cricova: Victor Ma- 
rinescu (3); Cucuteni: Popovici Sava (10); C. de Argeş: Mietta 
Stroescu (2); Dej: Mihai Stanciu (14); Morariu George Traian (12); 
Doclin: Zoe E. Vasilov (14); Dondușani: Porucic Lilly (14); Dră- 
gănești: Puiu Volosin-Frunzescu (13); Drăghia: Miron Emil (1); 
Fălești: Fira Diner (13); Fălticeni: Păpuşa Scripcariu (13); Foc- 
șani: Duduia Drăcuşor (14); Marcel Leibovici (14); Puiu Grun- 
feld (14); Petrescu D. Aurel (14); Bebeluşa Floriana Finkelstein 
(14); Galaţi: Paula Griinblatt şi Henriette Mitrany (14); Gina Ber- 
covici (13); Henry şi Felicia Leibovici (14); Blanca Tulenfeld (3); 
Cozma Corneev (10); Monique Baron (12); Bondy Wasserman (14) 
Mioara Marinas (14); Maria Berariu (14); Gherla: Mircea și Mişu 
Păsculescu (14); Ghimbav: Iuliu şi Elena Szabo (8f; Ioan Şuraru 
(14); Giurgiu: Corneliu Nicolau (13); Stoenescu Costică și Stoian 
Elena (8); Marinescu M. Aurelia (6); Piepteanu A. Elvira (14); 
Andrei M. Petruţa (14); Slăvescu Elena (10); Gura Humorului : 
Mises Leckner-junior (12); Chaim Bradmann (14); Herculane: 
Martalog Leonard (13); Huşi: Renée Z.- Rubinstein (14); Floreta 
A. Zeligsohn (14); Iași: Sabinette şi Taniline Zentner (13); Ho- 
doreanu Tr. (2); Aurora Barbu (12); Gilly Sabaresse (13); Erna 
Braunsten (12); Tilly Jeanne Ghiulea (14); Ilie Radu: Trupcă Pa- 
vel (12); Sili. şi Avram Leibu (13); Ismail Mimy şi Nely Comburov 
(14); Mărăşeşti: Gabriela  Lăduncă (13);  Mihăești-Rotopănești: 
Georgeta și M. Hatman (14); Năsăud: Ionel Bichigean (14); Noua 
Suliţă: Blaustein Lușin (14); Ochiuri-Dâmboviţa: Bente A. Adrian 
(14); Oradea: Leitner. Mariana (12); Orăștie Elena Braşoi (14); 
Pantelimon: Mârzanca Elena (12); Păteștii de jos: Cincinat Boca 
(10); Pecica: Dimitrie A. Ardtleanu (11); Petroşeni: Sugar Hedda 
(14); P. Neamţ: Nelu şi Nunuţa Manoliu (12); Ani Lazăr (14); 
Macarie V. Constantin (14); Pitești: Nicuşor Dragomirescu (14); 
Ploeşti: Oana şi Bujor Stănescu (10); Costel Nicolescu (4); Tu- 
dorel P. Niculescu (11); Topciu D. Dumitru (14); Herman și Do- 
rina Gutman (14); Sandu-şi Radu Bellu (12); Silvia Mateescu (11); 
Segarcea: Darius. şi Vicenţiu P. Popescu (14); Sibiu: Ana Făttu 
(3): Lidia Brândusa Maior Christea (14); Viorel M. cpt. Ciulley 
(14); Munteanu Silvia (7); Ovidiu Alexiu (4); Sighișoara: Car- 
men Viorica Petringenar (14); Sinaia Bebe, Puiu, Nelu (14); Mar- 
gareta Angelescu (8); Slatina: Estera şi Tania Harein (14); Sto- 
rojineţ: Irina Costașu (14); Strehaia: Brezoescu Doina (14); Târ- 
govişte Georgescu Í. Cornelia (13); Tatar-Bunar: Stoilov Natalia 
(14); Tg. Mureş: Gheorghiu Eugen (3); Tg. Neamţ: Anuţa şi Carol 
Schachter (14); Tecuci: Ecaterina Lucănescu (13); Ionescu Mir- 
cea 13); Țeregova: Liviu Feneşan (13); Timişoara: Cloaşe Con- 
stanța (7): Mauzi Teodorescu (7); Țintea Comnoiu V. Ana (14); 
lie şi Stelian V. Antonescu (14); Todireni: Armand Doiban (14); 
Traian Val: Alphonse şi Beatrice Leibovici. (14); Turda: Mioara 
Pătăceanu (13); T, Măgurele: Ionescu C. Viorel (14); T. Severin: 
Silvia Cherata (14); Puica şi Gina Raiculescu (14); Mihai D. 
Sbenghe (13); Urlaţi: Savu Avramescu (12); Vâlcov: Şura şi Mişu 
Miasnicov (13); Stoicani: Constantin Popazu (13); Videle:- Nineta 
şi Nela Constanda (14); Vulcan: Lucia Mihali (6); Zgârdeşti: 


Victor Stratan (12); 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA OCTOMBRIE 


Numele și pronumele 


SERIA II 


Adresa: 


LL... 


Fotografii dela cititoarele şi cititorii noștri cari au luat premiul l-in 


ARA 
Const. D. Turiceanu Valentin Ciachir Smeu Cornel Marcel Leibovici 
el. I-a cl. I-a cl. IIl-a cl. iV-a 
Şcoala „Notre Dame de Sion” Şcoala primară de băeti No. 29 Şcoala primară de băeţi Şcoala israelito-română 


Iaşi Bucureşti T. Severin Focşani 


Ion A. Petrescu Schvartz Isidor Beatrice Iarosievici 


: cl. I-a cl. I-a cl. IE-a 
Școala „Nathalia Penozii” Şcoala primară de fete No. 36 Şcoala primară de băeţi Şcoala primară de fete 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Giurgiu 


RE "FFAS. 
Surcel Grigore Gilda Fioriana 
> cl. Il-a cl. IV-a cl. III-a 
Școala primară de băeţi Şcoala Rom. Catolică Şcoala primară mixtă No. 1 Şcoala primară de fete No. 3 
Orhei . T. Severin Timişoara-Cetate Bacău i 


—— 


Segal Ghiculescu Leandru Nadina Rovenja Pepi Rosenhaupt 
cl. IV-a B. cl. IV-a Grădina de copii General Cernat cl. II-a 
Şcoala „Instr. Goldfarb” Şcoala primară de băeţi Bucureşti Inst, Notre Dame de Sion 
Bucureşti T. Severin Iaşi 


Felicia Laszlo „ Giuta Horia Haini 
cl. IIl-a cl. Iii-a cl. IV-a cl. T-a 
Şcoala primară de fete No. 43 Şcoala Română catolică Scoala primară de băeţi Scoala primară de fete No. 3 
Bucureşti T: Severin i lași Bucureşti 


RA TILNEATA 


OAI p ka 


Nu mă mai satur citind „Dimineața Copiilor". Prețul 5 lei 


nn E 


De-ale începătoriior 


Ce mi-a povestit o albăstriță 
Ie DIE RE DP 75 EEEE] 


„Era într'o amiază caldă de vară. Aşezată întrun 
scaun, la umbra unui zarzăr, stam și priveam natura, care 
era atât de liniștită şi frumoasă. Numai câte-o albină tre- 
cătoare tulbura liniștea cu zumzetul ei sau câte o muscă 
jucăușe nu-mi dădea pace. Căldura mă făcea să moţăiu şi 
eram cât pe aci să adorm, când auzii un glas piţigăiat: 

„Ţi-e somn?” 

Tresării speriată, dar acelaş glas începu: 

— Dece te sperii, uite-te aici în jos”! 

Imi îndreptai privirea, unde îmi poruncise glasul ne- 
cunoscut. 


O albăstriță gingaşe mă privea cu o mutră caraghioa-. 


să, care mă făcu să râd. 
. — Dece râzi? Dacă ai ști trista mea poveste, n'ai mai 
râde, zise albăstrița. 

— Ştii tu vreo poveste? 

— Sigur că da! Noi, florile, ştim cele mai frumoase 
povești din lume. Nimenea, nici oamenii, nu ştiu să spună 
poveşti aşa de frumoase ca noi, fiindcă noi, florile, poves- 
tim numai adevăruri, pe când oamenii spun şi minciuni, 
Fiecare din noi are câte o poveste adevărată, care ni sa 
întâmplat nouă pe când eram şi noi oameni... 

— Aţi fost voi vreodată oameni? 

— Da, îmi răspunse albăstrița, dar dece mă întrerupi 
mereu? 

Acum nu-ţi mai spun nimic! 

— Nu te supăra, îi zisej eu, de teamă că albăstrița 
nu-mi mai spune nimic; așa suntem noi oamenii: curioși 
din fire”. l 

Albăstriţa zâmbi şi urmă: „De mult, de mult de tot, 
trăia un împărat puternic şi o împărăteasă. Ei mă aveau 
numai pe mine, care eram unica lor fiică. In apropierea 
împărăției noastre trăia un puternic vrăjitor, care era te- 
mutul nostru vrăjmaş, Intro zi el veni la palatul nostru 
prefăcut în cerşetor. Tatăl meu, care era milos, îl primi şi-l 
găzdui. Cerşetorul rămase mult timp la palat, până căpătă 
întreaga noastră încredere. Odată tatăl meu plecă într'o 
lungă călătorie, împreună cu mama mea împărăteasa. El 
mă lăsă în grija afurisitului de vrăjitor, care după cum 
credeam eu şi părinţii mei, era un om de treabă. Cum ple- 
cară ei, Burubon, căci aşa se numea vrăjitorul, se schimbă 
aşa cum fusese înainte. Deodată se repezi la mine, care în- 
gheţasem de frică şi rânji batjocoritor. Făcu un semn în 
aer cu mâna. Eu simţii cum mă fac mică, tot mai mică... 
picioarele îmi intrară în pământ şi se prefăcură în rădă- 
cinci. Cât ai bate din palme, fui transformată în floare, așa 
cum mă vezi tu acum pe mine. Când îmi venii deabinelea 
în fire, mă trezii în grădina palatului. Privindu-mă într'o 
picătură de rouă, mă îngrozii, când văzui că sunt o floare. 
Pe urmă, urâciosul Burubon prefăcu în fluturi pe toţi su- 


puşii tatălui meu. Ne privi apoi mulțumit şi se făcu nevă- 
zut. După o lună când veni tatăl meu şi nu mă mai văzu, 
muri de supărare, iar mama mea plecă în lume. De atunci 
nu mai ştiu nimic de ei. Tu poate ai văzut, urmă albăstrița, 
primăvara fluturii aşezându-se pe flori. Atunci ei nu fac 
altceva, decât întreabă pe fiecare floare, dacă ştie ceva de 
mine. Când mă găsesc, se bucură, se aşează pe mine. Se 
strâng mai mulţi la un loc şi vor să-mi dea ajutor, dar nu 
pot să-mi ajute cu nimic şi pleacă iarăşi mai departe. : 

Asta e povestea mea şi dacă te rog ceva, te rog să-i 
păstrezi taina”. 

Albăstrița tăcu, iar eu rămăsei nemişcată gândindu-mă 
la trista soartă a albăstriței. Glasul ei îmi răsună și astăzi 
în urechi, într'o amiază caldă de vară la umbra unui zar- 
zăr, ° - 
SIMIONESCU TH. ELVIRA-PITEȘTI 


COPILE, INVAȚĂ 


Vacanţa mare s'a sfârşit, 

Timpul școlii a sosit ! 

Va fi ca anul cel trecut, 

Teme multe de făcut, 

Lecţii grele de 'nvăţat, 

Lucruri multe de lucrat. 

Dar toate cele înşirate, 

Bine de sunt învăţate, 

Vor fi folositoare "n viaţă, 
Deci copile, 'nvaţă, 'nvaţă. 

CLARA-WOLF-Loco 


HOȚII DE MERE 


Intr'o zi pe "'nserate 
Alexandru şi Mihai 
Au plecat să fure mere 
Dela badea Niculai. 


Dar deodată iese luna ! 
lar ei pașii "și domolesc. 
Mihail atuncea strigă: 
„lată ochiul Dumnezeiese. 


„Dacă nimeni nu-i de faţă, 
Când noi mere vom fura, 
Ochiul Dommului ne vede, 
Domnul se va supăra”. 


Şi cuminţi se'ntore acasă, 

Rușinaţi de gândul lor, 

Pe când luna se ascunde 

Binişor după un nor. A 
DARIUS P. POPESCU, Șegarcea-Dolj 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 5 LEI 


TELEFON: 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe 
Pe 
Pe 


sienien e o or eao Lei 200 
100 
50 


un an 
şase luni 
trei luni 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


3— 84—30 


ANUN 


ANUL 12 


Ea 


REDACȚIA ŞI 


200 LEI 
100 


„TAN 
ABONAMENTE, 6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


DIMINEATA 4 
COPIILOR) 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARI 


16 Octombrie 1935 No. 610 


Q 


Li 
wt 
+ 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


JITUZI 
—u GH 


CUM trei zile, mă 
vizita lui Uitucilă. 
„Ce te-a apucat să vii cu noaptea'n cap? îl în- 
trebai eu. 

— Am venit, îmi răspunse el, pentrucă n'am 
putut închide ochii toată noaptea. Am stat treaz şi m'am 
gândit la un lucru foarte mare şi foarte important. 

— Ce-i acest lucru aşa de „foarte mare” şi „foarte im- 
portant ?” 

Uitucilă nu răspunse numai decât, ci stătu să se gân- 
dească. Se gândea şi din când în când își zicea singur: 
„Dar nu se poate să fi uitat! Dar numai pentru asta am 


pomenii disdedimineață cu 


pierdut eu o noapte, fără să ațipesc măcar o clipă! ...Da, 


da, asta este! Ba nu-i asta! Ba este! 

— Măi, Uitucilă, i-am zis eu, nu poţi ghici lucrul cel 
foarte mare şi foarte important, pentru care ai venit la 
mine ?” 

Auzind cuvântul ghici, Uitucilă se lumină dintr'o dată 
la faţă și strigă: „Da, da, ştiu ! Da, n'am uitat !” Apoi, mai 
potolindu-se, începu să-mi povestească, precum urmează : 
„M'am gândit toată noaptea că dacă uneori se întâmplă să 
uit şi dacă multe treburi îmi es pe dos, pricina nu poate fi 
alta decât că eu n'am mers până acum la o ghicitoare, ca 
să-mi spună norocul și să-mi arate care este în viaţă dru- 
mul pe care trebue să merg şi de care drum trebue să mă 
feresc. De aceea, m'am hotărît ca chiar astăzi să merg la o 
ghicitoare şi să-mi spună tot ce ştie ea despre norocul meu. 

— Acesta a fost, i-am zis eu râzând, lucrul cel foarte 
mare şi foarte important, care te-a făcut să nu închizi ochii 
toată noaptea ? 

— Da, acesta este, îmi întări vorba Uitucilă, adăogând: 
nu-i așa că am avut dreptate ? 

— Se înțelege, ai avut dreptate, i-am răspuns eu în 
glumă, decât e vorba: știi la care ghicitoare să mergi ?” 

Uitucilă însă arătă un ziar, zicându-mi: „Uite, în zia- 
rul acesta scrie că aproape de calea Griviței stă în fundul 
unei curţi o. ghicitoare, căreia dacă îi dai o sută de lei, îţi 
spune tot ce are să ţi se întâmple în viaţă și îţi arată ce tre- 
bue să faci ca să-ți meargă totul din plin. 

— Dacă-i aşa şi dacă tu crezi în năsbâtiile ce îndrugă 
ghicitoarele, n'ai decât să te duci”, i-am răspuns eu. 

Insă Uitucilă ma rugat să-l însoțesc până acolo. „Mi-e 
teamă, zie el, ca pe drum să nu uit că trebue să merg la 
ghicitoare. De aceea, te rog, vino şi tu până la locuinţa ghi- 


3 


ICIT OARE 


citoarei. Când ajungem acolo, mă laşi pe mine să intru, iar 
tu te întorci acasă”. 

I-am făcut în voe şi l-am însoţit până la locuinţa ghi- 
citoarei. Acolo ne-am despărţit, după ce i-am spus ca dela 
ghicitoare să vie din nou la mine. Eram curios să știu ce 
i-ar fi spus ghicitoarea. 

Trecuse la mijloc timp ca de două ore, când, în loc de 
Uitucilă, mă pomenesc cu servitoarea lor. „Ce-i Lino, ce 
sa întâmplat ?” am întrebat-o eu, fiindcă o văzusem că a- 
răta foarte speriată. 

Lina îmi răspunse, zicând: „Coniţa vă roagă să mer- 
geți la spital şi să-l vedeţi pe conașul. 

— Dar ce caută conașul la spital, că mai acum o oră, 
două, era bine şi sănătos? 

— Şi-a rupt piciorul, când a eşit dela ghicitoare şi l-au 
dus la spital cu Salvarea”, mi-a răspuns Lina. 

Am dat fuga la spitalul ce-mi spusese şi acolo l-am gă- 
sit pe Uitucilă culcat în pat şi văitându-se de dureri. „Ce-ai 
păţit ?” l-am întrebat eu. 

Printre gemete şi oftaturi, Uitucilă mi-a povestit cum 
ghicitoarea îi citise în palmă şi îi ghicise şi în cafea, spu- 
nându-i că-l așteaptă o bucurie mare, foarte mare şi că bu- 
curia aceasta este apropiată. „Se poate să-ți vie chiar as-- 
tăzi”, îi spusese ghicitoarea. 

Incântat de vestea aceasta, Uitucilă eşise dela ghici- 
toare sărind şi fără să se uite unde pune piciorul. Și puse 
piciorul în deschizătura pivniţei, pomenindu-se tocmai în 
fund şi cu piciorul drept rupt. 

lată ce bucurie foarte mare îi prevestise ghicitoarea. 
Acum stă la spital cu piciorul pus în ghips şi văitându-se 
mereu. 

VINTILĂ BRATU 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulțime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


(ITAA 


Ghem-âhemuleţ, Mitu, Pac şi al 


Povestire cu pisici şi cu câini 


de MARIA SOREI 
PRA E IPEE EST 


— 10. O mare discuție între Pac şi d. Cotoi Cotoievici 


„Ce puneţi voi la cale aicea? întrebă cățelul Pac poto- 
lindu-se și aşezându-se pe iarbă. Nu cumva vă sfătuiţi cum 
să prindeţi cât mai mulţi șoareci? Dacă vorbiţi despre şoa- 
reci, eu unul vă las şi mă duc, fiindcă mie şoarecii nu-mi 
plac de loc. Ba chiar mă apucă scârba, ori decâte ori vă 
văd că mâncaţi vreun şoarece. 

— Nu există ceva mai gustos şi mai dulce pe lumea a- 
ceasta decât carnea de şoarece”, îi întoarse vorba d. profe- 
sor Cotoi Cotoievici, iar toate celelalte pisici îşi linseră 
botul şi strigară, întrun glas. „Aşa este, aşa este !” 

Dar d. Cotoi Cotoievici le făcu semn să tacă, apoi con- 
tinuă în felul ce urmează: „Ascultă, Pac, mai întâi te ru- 
găm să nu te mai dai la pisici şi să fii de azi înainte bu- 
nul nostru prieten. 

— Dacă vă prind că furaţi ceva dela bucătărie sau 
dacă vă văd că sgâriaţi pe vreunul din stăpânii mei, să 
ştiţi că vă sfâşiu, răspunse Pac. Insă acum, povestiţi-mi 
pentru ce mi-aţi spus să stau şi ce treburi aşa de mari pu- 
neţi voi la cale . 

— Ascultă, Pac, îi zise din nou d. Cotoi Cotoievici, ești 
tu câine or nu eşti ? 

— Fireşte că sunt câine, răspunse Pac râzând; că n'oi 
fi doar pisică. 

— Dacă eşti câine, trebue să ţii la cei de un neam cu 
tine şi trebue să doreşti binele tutulor câinilor. 

— Cum să le doresc binele? întrebă Pac, fiindcă nu prea 
înțelesese. Dacă un alt câine vrea să intre în curte la noi, 
eu mă reped la el, îl alung şi îi înfig colții în blană, ca să-i 
las o amintire. Tot aşa, dacă un alt câine vrea să-mi mă- 
nânce porția de mâncare, îl tăvălesc pe jos şi îi tăbăcesc şi 
mai bine blana. lată gum ţin eu la ceilalţi câini. 

— N'ai dreptate să vorbeşti în felul acesta, îi observă 
d. Cotoi Cotoievici. Duşmanii tăi nu sunt câinii şi nici ce- 
lelalte animale. 

— Dar care sunt duşmanii mei?” întrebă Pac înţele- 
gând din ce în ce mai puţin. 

D. profesor Cotoi Cotoievici nu răspunse numai de- 
ât. Işi aruncă mai întâi privirile de jur împrejur ca să 
radă, dacă nu cumva vine cineva, adică, dacă nu cumva 
se apropie vreun om, api vorbi pe un ton misterios: „Duş- 
manii tăi, dușmanii celorlalţi câini, duşmanii pisicilor, 
precum şi duşmanii tutulor celorlalte animale, sunt oa- 
menii şi numai oamenii ! 

Oamenii ?! făcu Pac mirat şi uimit. Cum să fie oa- 
menii dușmanii noştri? Dar Florica, dar Jeny, dar Mari- 
oara, dar Moş Nae, adică, stăpânii mei, mă iubesc, mă hră- 
nesc, mă iau cu dânșii la plimbare şi mă alintă toată ziua. 
Nu ştiţi că mi-au făcut un pat numai pentru mine, un pat 
cu o saltea moale şi chiar cu pernă? Nu ştiţi că eu stau la 
masă cu dânșii și mă îndop cu toate bunătăţile? Nu ştiţi 
că atunci când se întâmplă să nu-mi fie bine, mă arată nu- 
mai decât la doctor şi mă îngrijesc, aşa cum ar îngriji pe 
un copil de oameni ? - 

„Ba de cele mai multe ori, continuă Pac aprinzându- 
se, mă iartă şi pentru nebuniile şi pagubele ce am făcut. 
Aşa, într'o zi, vrând să mă joc, am rupt un ciorap de al 
Floricăi. Intr'altă zi am găurit pălăria lui Moş Nae, pălă- 
rie pe care o găsisem pe jos. Ce credeţi că mi-au făcut ? 
M'au certat şi m'au ameninţat cu bătaia, dar de bătut, nu 
m'au lovit măcar cu un deget. 

„O, stăpânii mei sunt așa de drăguţi și se poartă aşa 
de frumos cu mine ! De aceea, eu îi iubesc şi dacă e nevoe, 
mi-aş da viața pentru dânșii. Eu n'am alți prieteni pe lu- 
me, decât numai pe stăpânii mei. Și chiar de-ar fi să mă 


lase flămând şi să mă bată de şapte ori pe zi, eu tot am 
să-i iubesc şi am să-i servesc cu aceiaşi credinţă. 

— Aceşti stăpâni, pe care îi lauzi așa de mult, te ţin 
însă legat în lanţ, îi zise Cotoi Cotoievici, căruia felul cum 
cum a vorbit Pac nu-i făcuse nicio plăcere, ci dimpotrivă, 
îl supărase de tot. 

— Nu-i adevărat! strigă Pac. Nu m’au legat nici o dată 
în lanţ. Insă, chiar de ar fi să mă lege, eu am să-i iubesc 
tot aşa de mult şi am să le fiu tot aşa de credincios, cum le 
sunt astăzi. Şi vai de pielea acelora, care se vor atinge de 
stăpânii mei sau voi veni să fure ceva din casa noastră. 
Măi, pisicilor, nu uitaţi că eu sunt câine, iar un câine ține 
la stăpânii săi şi este totdeauna prietenul lor devotat. De 
aceea, zic: trăiască stăpânii mei!” 

Precum vedem, nu era cu putință să se ajungă la o 
înţelegere între Pac şi d. profesor Cotoi Cotoievici. Acesta 
venise dela Pisiceşti cu gândul de a pune la cale o răscoală 
a tutulor animalelor împotriva oamenilor. Pac, dimpotri- 
vă, striga „trăiască oamenii”, adică stăpânii săi şi spunea 
că e gata să-și dea viața pentru dânşii. De aceea, sar fi pă- 
rut că singrul lucru cu minte era ca d. Cotoi Cotoievici să 
nu destăinuiască lui Pac „marele secret”. Insă, cu toate că 
d. Cotoi Cotoievici trecea drept profesorul cel mai vestit 


dela Universitatea de la Pisiceşti, nu era o pisică aşa de 
inteligentă, cum își închipuia că este. 

Şa aşa, în loc să tacă, se apucă să vorbească în felul ce 
urmează: „Ascultă, Pac, din tot ce ai spus, am înţeles că 
tu ai un suflet de rob şi că, prin urmare, nu ştii cât e de 
bine şi ce fericire mare este să fii stăpân. Zici că stăpânii 
tăi se poartă drăguţ cu tine. Insă uiţi că ei se poartă așa 
pentru plăcerea lor şi pentru interesul lor. Tu îi distrezi şi 
le păzeşti casa. De aceea, îți dau să mânânci şi îți duc de 
grije. 

Dar cum spui tu că ar fi mai bine ? întrebă Pac, 
care începuse să se supere. 
Mai bine ar fi, îi răspunse d. Cotoi Cotoievici, ca 
stăpâni să fim noi. 
- Care noi ? mai întrebă Pac. 
Noi, pisicile, voi, câinii, precum şi toate celelalte a- 
nimale, care sunt supuse oamenilor. 

— lar cu oamenii ce să facem ? întrebă Pac pentru a 
treia oară. i 

Pe oameni să-i punem ei să fie în slujba noastră 
şi să muncească pentru noi. Ei să fie supuşi şi noi stăpânii. 
Ai înțeles, Pac ?” 

Pac înțelegea şi nu înțelegea. Se frământă el cu gån- 
dul, voind să priceapă cum un câine, o pisică, o vacă, un bou 
ar fi stăpâni pe oameni şi le-ar da porunci. Se frământă cu 
gândul. dar nu putu pricepe. Ghicea numai că se pune ceva 
rău la cale, că se vorbeşte împotriva oamenilor şi își zicea 
în sinea sa că nu va rămânea nici coadă de pisică, dacă 
vreuna din ele sar atinge de stăpânii săi. Totuşi, în dorința 
de a fi mai bine lămurit, întrebă iarăşi pe d. Cotoi Cotoie- 
vici: „Şi ce zici tu că este de făcut, ca noi, animalele, să a- 
jungem stăpâni, iar oamenii să fie slugile noastre? Bine în- 
teles se grăbi el să adauge — este vorba despre ceilalți 
oameni, iar nici de cum despre iubiții mei stăpâni”. 

Lui Cotoi Cotoievici, îi plăcu întrebarea lui Pac, afară 
de partea dela urmă. De aceea. mai inainte de a răspunde, 
îşi trecu de câteva ori limba în jurul botului. Pe semne, în 
chipul acesta vroia cl să-şi dreagă vocca. 

Apoi vorbi şi zise: „Ascultă, Pac, şi deschide-ţi bine 
urechile la ceeace am să-ți spun. Mai întâiu, află că te în- 
şeli amar, când crezi că oamenii se poartă bine cu noi, 
bietele animale. Dacă stăpânii tăi se poartă drăguţ cu tine, 
întreabă însă pe ceilalţi câini, ca să-ţi spună și o să vezi 
sâini, care n'au decât pe ei pielea şi oasele, ai să vezi câini 
cu un picior rupt, ai să vezi câini al căror trup este numai 
o rană. 

„Mergi pe maidanuri şi ai să găseşti căţei abia năs- 
cuţi, pe care oamenii i-au smuls dela mamele lor şi i-au a- 
runcat să moară de foame. Apoi. m'auzi toată ziua plânsete 
şi urlete de câini, pe care oamenii îi lovesc şi-i bat fără 
milă şi fără nici o pricină ? Tu, zise mai departe d. Cotoi 
Cotoievici, n'ai trecut prin sate. j 

— Ba am trecut, sse grăbi să răspundă Pac, am trecut 
când m'au luat Moş Nae şi Florica şi mau plimbat cu 
maşina. 

Dacă ai trecut cu automobilul, mai văzut nimic, îi 
intoarse vorba d. Cotoi Cotoievici. Ia să fi umblat pe jos 
prin sate, şi ți sar fi rupt inima de milă de ceeace ai fi vã- 


zut. Ai fi văzut câini slabi prăpădiţi şi abia târindu-şi pi- 
cioarele, fiindcă stăpânii lor nu le duc de loc de grije şi nu 
le dau să mănânce mai nimic. Ci-că, spun aceşti stăpâni. 
âinii îşi găsesc singuri de mâncare. Ce să găsească neno- 
rociții ? 

„Şi cum e cu câinii, la fel este cu pisicile și cu cele- 
lalte animale. Mulţi oameni dela oraşe şi dela sate țin aca- 
să la ei pisici, dar nu le dau să mănânce nici o coaje de 
pâine la trei zile. Ci-că noi, pisicile, ne găsim singure mân- 
carea, prinzând șoareci. Oamenii nu ştiu sau se prefac, 
poate, că nu ştiu, că pisica flămândă nu prinde şoareci, 
de aceea noi nu umblăm după şoareci, decât atunci când 
suntem sătule. Șoarecii sunt pentru noi, ceeace pentru oa- 
meni sunt prăjiturile sau fructele ce mănâncă la sfârșitul 
mesei. 

Treaba voastră |! făcu Pac cu un aer de supărare. 

— Ba e treaba noastră a tutulor animalelor, stărui d. 
Cotoi Cotoievici. Dacă, bunăoară, trecem la cai, ce vedem ? 
Vedem cai înhămaţi la căruţe, încărcate cu poveri cu atât 
mai grele, cu cât bieţii cai sunt lihniţi de foame şi slabi, de 
abia îşi mai duc sufletul. Și fiindcă ei nu pot să tragă po- 
rara din căruţă, stăpânii lor — oameni fără suflet şi fără 
pic de milă — îi lovesc, îi bat şi le umplu trupul de răni, 
în loc să se gândească a le da de mâncare şi a-i îngriji 
cum se cuvine. 

„Şi ai văzut vacile dela țară? In toate zilele, ele dau 
stăpânilor lor lapte, le dau în fiecare an câte un vițel, în 
schimb, sunt lăsate flămânde, ba deseori mai sunt puse să 
tragă şi la căruţă. Nu vezi, Pac, cât de rău se poartă oa- 
menii cu noi, animalele ? Şi mai văzut copii rău crescuţi 
şi nemilostivi cum trag pisicile de coadă şi le chinuiesc, 
așa numai din plăcerea de a le chinui ? Şi mai văzut că 
atunci când un câine trece singur pe stradă, sunt copii care 
aruncă în el cu pietre, fără ca bietul câine să le fi greşit 
cu ceva ? 

— Dar pentru ce-mi spui toate acestea ? întrebă Pac, 
care începuse să-și piardă răbdarea. 

Ti-am povestit toate acestea, îi răspunse d. Cotoi Co- 
toievici, pentru ca şi tu să treci de partea noastră şi să ne 
dai o mână de ajutor, ca să ducem la bun sfârşit ceeace 
am hotărît la Universitatea dela Pisicești. 

— Şi ce aţi hotărît la Universitatea 
mai întrebă Pac. 

— Jură mai întâi că ai să păstrezi secretul şi p'urmă 
am să-ţi spun totul”, îi zise d. Cotoi Cotoievici. 

Pac făcu un jurmânt câinese, după care d. Cotoi Co- 
toievici vorbi zicând: „Hotărirea ce am luat, este ca toate 
animalele să lăsăm la o parte dușmănia dintre noi, să ne 
dăm mâna frăţeşte şi să ne răsculăm toate împotriva oa- 
menilor, pentru ca să nu mai fie stăpânii noștri. 

— Şi în ce fel ne vom răscula ? 


dela Pisiceşti ? 


— lată în ce fel. Voi, câinii, vă veţi repezi la oameni 
şi îi veţi muşca. Noi, pisicile, îi vom sgâria, boii şi vacile îi 
vor împunge, caii şi măgarii îi vor lovi cu copitele. albinele 
şi viespile îi vor înţepa. Apoi, vom cere ajutor şi dela ani- 
malele sălbatice. Lupii şi urşii vor năvăli prin oraşe şi prin 
sate şi îi vor sfâșia, vulturii îi vor lovi. cu ciocurile, şerpii 
ii vor muşca şi îi vor otrăvi. Până şi făpturile cele mai 
mici pot să fie de folos. ȘŞoarecii, bună oară, îi vor muşea 
în timpul când oamenii vor fi în somn. Am aflat apoi că 
sunt muște, a căror pişcătură pune boala în sângele oame- 
nitor. Vom chema în ajutor şi pe aceste muşte. 

- Dar de stăpânii mei n'o să vă atingeţi! îi atrase Pac 
băgarea de seamă. 

— Răscoala noastră va fi împotriva tutulor oamenilor, 
fără deosebire, răspunse d. Cotoi Cotoievici. 

— Aşa ţi-i vorba ?” strigă Pac înfuriat. Şi fără să mai 
spună ceva, s'a şi repezit asupra lui Cotoi Cotoievici, înfi- 
gându-și colții în cojocul lui cu gândul să-l sfâșie. Nenoro- 
citul de Cotoi Cotoievici abia scăpă cu viaţă din colții lui 
Pac, pe când celelalte pisici o şi rupseră la fugă. fără să 
se îngrijească de soarta d-lui profesor dela Universitatea 
din Pisiceşti. 

(Va urma) 


ANTEN 


CRISORILE dela coana Frosa şi dela Haplea nu 

numai că nu mi-au făcut nici o plăcere, dar 

m'au pus rău pe gânduri. Aţi văzut ce-mi scria 
coana Frosa : că stă la Blegeşti „cel mult zece zile” şi că 
după aceea, fără să aștepte vreo veste din partea mea, vine 
la Bucureşti, adică la mine şi nu mai pleacă. 

La rândul său, îmi scria şi Haplea că vine, ca să-mi fie 
musafir „măcar câteva luni”. , 

Vestea despre aceste vizite nu mi-a făcut nici o bucu- 
rie. Iarăşi să încep cu coana Frosa vechea poveste, iarăşi 
să-mi pierd toată vremea şi iarăşi să înceapă poznele şi 
boroboaţele ei şi să mă facă din nou de râsul lumei. Nu, 
nu, de o mie de ori nu! 

Cât despre Haplea, știu că maş împăca mài uşor cu 
dânsul, mai ales că nu sar ţine toată ziua de capul meu, 
aşa că aş putea să-mi văd de treburi. Cu toate acestea, în- 
teleg să stea o săptămână, două, cel mult o lună, dar să-l 
am mereu cu mine „măcar câteva luni”, cum spune el, 
ceeace înseamnă că Sar putea să nu se miște şi un an de 
zile, aceasta e mult, e prea mult. 

De aceea, trebue căutat un leac, trebue găsit ceva, ca 
să nu vie nici coana Frosa, nici Haplea. Zile şi nopţi întregi 
m'am gândit la lucrul acesta. La urmă, însă, am văzut că 
nu este alt mijloc, decât să merg eu însumi atât la Hă- 
pleşti, cât şi la Blegești, iar acolo să caut să fac două lu- 
cruri. Intâiu, să-i hotărăsc pe amândoi să nu-și mai dea 
osteneala şi să vie la mine. Al doilea, să mă silesc să-i îm- 
pac din nou, aşa ca să nu mai stea coana Frosa la Ble- 
geşti, ci să se ducă iarăși acasă la Haplea. Da, da, altceva 
nu era de făcut. 

Mi-am lăsat, aşa dar, toate treburile ce aveam şi am 
luat „Rapidul” de Hăpleşti, vrând să încep cu Haplea, 
ceeace era:mai ușor. l-am dat deci lui Haplea o telegramă 
fff. urgentă, ca să ştie despre sosirea mea și am pornit. 

Haplea mă aștepta în gara Hăpleşti. Indată ce m'am 
scoborit din tren, Haplea a sărit la mine, ma îmbrățișat, 
m'a sărutat şi mi-a zis: „Ah, nu ştii, Moş Nae, ce bucurie 
mi-ai făcut. Stăm la Hăpleşti câteva zile, mai facem câteva 
chefuri cu prietenii, apoi plecăm împreună la București.” 


M'am dus întâiu la Hăpleşti 


Văzând din partea lui atâta prietenie şi dragoste, nu 


m'a lăsat inima să-i spun numai decât că eu venisem la 
Hăpleşti, tocmai ca să-l conving pe el să nu vie la Bucu- 
rești. De aceea, mam mulțumit să-i zic că şi eu sunt foarte 
vesel că-l văd şi am pornit împreună acasă la dânsul. Adi- 
că, mai era cineva cu noi, deoarece Haplea adusese şi pe 
Urechilă. 

„Eşti poate obosit de drum, îmi zise Haplea, aşa că ai 
face mai bine să mergi călare pe Urechilă. Tocmai pentru 
asta am venit cu el la gară”. 

l-am mulțumit pentru- grija şi atenţia ce avusese pen- 
rru mine, dar n'am primit să merg călare pe Urechilă. Să 
vă spun drept, imi era rușine să mă vadă lumea mergând 
călare pe un măgar, cu toate că la Hăpleşti vezi călărind 
în felul acesta chiar şi domnişoare şi cucoane din familiile 
cele mai bune. Coana Frosa, bunăoară, se simțea mândră, 
când străbătea călare pe Urechilă străzile comunei. 

Insă, deşi n'am vrut să merg călare, totuşi Urechilă 
mi-a fost de folos: am pus pe el geamantanul ce luasem cu 
mine. 

„„„Dar la intrarea în Hăpleşti mă aștepta o surpriză ma- 
re şi plăcută, o surpriză despre care Haplea nu mi-a spus 
un cuvinţel. Nu departe de cârciuma lui Stan Pocitu, stă- 
teau înșiraţi, aşteptând să mă primească pe mine cu toată 
cinstea şi bucuria, prietenii şi cunoscuţii de la Hăpleşti. E- 
rau acolo, Tănase, Prostilă, primarul Ion Viţel, notarul Ble- 
gilă şi alţii. Ba venise şi Madam Tănase, care ținea de o 
mână pe Hăplişor, iar de mâna cealaltă pe Hăplina. 

Incă ceva, care, de asemenea, a fost o surpriză. Fiecare 
avea lângă dânsul câte un măgar. Mi-au spus mai târziu 
care era rostul acestor măgari. Se așteptau ca dela gară să 
merg şi eu călare pe Urechilă al lui Haplea. Atunci ar fi 
călărit şi ei-pe măgarii lor şi aşa am fi străbătut cu toţii co- 


f 


muna Hăpleşti până la casa lui Haplea, care casă se gă- 
seşte cam la marginea comunei. Acum însă, fiindcă veni- 
sem pe jos, Ion Viţel a chemat pe un servitor dela primărie 
şi i-a poruncit să ia pe măgari şi să-i ducă pe fiecare la ca- 
sa stăpânului său. După aceea, adresându-mi-se mie, lon 
Viţel zise: „Moş Nae, mi-a venit un gând minunat. Mai în- 
nainte de a merge acasă la Haplea, de oarece ştiu că acolo 
ai să tragi în gazdă, e mai bine să trecem pe la cârciuma 
lui Stan Pocitu şi să coicnim câte un pahar în sănătatea 
ta”. 

S'a făcut aşa cum îi venise lui Ion Viţel „gândul mi- 
nunat”. Ne-am dus la cârciuma lui Stan Pocitu, dar nu aşa 
în trecere, ci am stat acolo până noaptea târziu. Şi nu sa 
ciocnit numai un pahar în sănătatea mea, ci fiecare a dat 
pe gât mai multe pahare în sănătatea fiecăruia din ceilalți. 
Ba“când să ne sculăm și să plecăm, cârciumarul Stan Po- 
citu ne opri zicând: „Acum e rândul meu! Nu vă las să 
plecaţi, până ce nu fac şi eu cinste”. 

Făcu şi el cinste, aducând două căni mari pline cu 
vin. Acum puteam pleca, dar primarului Ion Viţel, îi veni 
alt gând minunat. 

„Eu, zise el, cam încurcându-se la vorbă, se cheamă că 
eu sunt... dar o să mă întrebaţi cine sunt eu ?... Eu se chea- 
mă sunt primar, se cheamă că sunt mai mare peste voi toți 
din Hăpleşti. Şi se cheamă că..., fiindcă ne-a venit Moş Nae, 
se cheamă că eu trebue să-l primesc cu pâine şi sare, aşa 
că se cheamă să mai bem, câte un pahar din partea mea”. 

N'a fost chip să-l facem să se lepede de gândul acesta, 
așa că a trebuit să mai bem un pahar pe lângă multele pa- 
hare ce înghițisem până atunci. Vă închipuiţi. acum lesne 
cum se mergea pe stradă după eşirea de la cârciumă. Pe 
mine mă luase de un braț primarul Ion Viţel, iar de braţul 
celălalt Haplea, aşa că eram mereu tras, când la dreapta, 
când la stânga. 

Și le mergea la amândoi gura. Nu-i vorbă, nu prea se 
înțelegeau așa de lămurit cuvintele, ei însă îi dedeau înain- 
te, vorbind amândoi în acelaș timp, lucru de care nici nu-şi 
dădeau seama. Totuși, am putut pricepe că Ion Viţel se lău- 
da cu „minunile” ce făcuse ca primar şi cu marile progre- 
se ce făcuse comuna Hăplești de când nu mai fusesem. 

Ştiţi care erau „minunile” săvârşite de Ion Viţel ? Fă- 
cuse un gard nou în jurul primăriei, iar în curte construise 
un grajd. În grajdul acesta închidea vitele prinse în li- 
vezi sau în ogoare străine şi tot acolo închidea şi pe hoți. 

Cât despre „marile progrese”, totul era că la Hăpleşti 
se deschisese încă o prăvălie, căreia stăpânul ei îi pusese 
firma Marele magazin universel. Găseai acolo toate bunătă- 
țile şi toate finețurile: smoală, păcură, gaz, ceapă, usturoi 
şi altele. 

La rândul său, Haplea îmi spunea de zeci şi zeci de ori: 
„Stăm aci la Hăplești trei luni, iar p'urmă plecăm împreu- 
nă la Bucureşti şi eu stau la tine cel puţin un an de zile”. 

Cu noi veneau și ceilalţi cu care petrecuserăm la câr- 
ciumă. Mergeau şi ei pe trei cărări, cântând, strigând şi 
trezind pe toţi câinii din comună. Aşa am fost dus până 
acasă la Haplea. După ce am rămas numai noi doi, am că- 
utat să-i spun lui.Haplea gândul cu care venisem la Hă- 
pleşti. El însă n'auzea de urechia aceea, ba nu înțelegea 
nimic din tot ce-i spuneam, ci îi dedea mereu înainte: „Moş 

Nae, stăm trei luni la Hăplești și un an la București !” Şi 
venea să mă îmbrăţişeze şi să-mi jure prietenie și frăţie 
până la moarte. 

Dar sgomotul ce făcea, speriară somnul lui Hăplişor şi 
Hăplinei. Se treziră deci şi ei şi se bucurară mult văzându- 
mă: „Moş Nae, să ne iei şi pe noi la Bucureşti”, îmi ziseră 
ei. lar Hăplina, trecându-şi braţele mici şi rotunde în jurul 
gâtului meu, zise alintându-se: „Moş Nae o să mă ia pe 
mine, fiindcă eu sunt fina lui”. s 

Precum vedeți, între gândul cu care plesasem din Bu- 
curești și între ceeace vedeam acum că ese, era o deose- 
bire mare. Dar, deocamdată, să ne culcăm, că e târziu, iar 
mâine vom vedea ceeste de făcut. 


MOŞ NAE 


zu 


dela cititoarele și cititorii nostri cari au luat premiul l-in 


Xa. A ASG 
Carol Stieber Şerbănescu Anastasie Vladi Ilift Ionescu Constantin 
CL. I-a Cl. I-a CI. I-a Ci. H-a 
Şcoala primară de băeți No. 28 Școala primară de băeți No. 22 Scoala prim. de băeți „Lucaci” Școala primară de băeți No. 32 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


Ştefan Răducanu Maria Antonetta Negrescu Calu Elvira Gabriela Niculina Negrescu 
Cl. I-a B. CI. IV-a Ci. Il-a Cl. Il-a 
Şcoala primară Sft. Iosif Şcoala primară de fete No. 30 Şcoala primară de fete No. 36 Şcoala primară de fete No. 30 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


“ s ta „PP 
Boiangiu Roza Alexandrina Popovici Pui Elena ’ Lia Schwartz 
CI. Hl-a Cl. I-a Cl. I-a CL Il-a 
Școala primară Spaniolă Școala primară „Spiru Haret” Şcoala primară „Romanescu“ Școala primară „Instrucţiunea” 
București Bucureşti București București 


Aurora Elvira Luntraru Coca Hermina Clingher Crăciun Şt. Georgeta Lilli Florian 


ci. IV-a Ci. I-a : Ci. Il-a Ci. I-a 
Şcoala primară de fete Şcoala prim. de fete „Lucaci“ Scoala prim. de fete Baha Albă jc. prim. de fete „Pompilian” 


Com. Gargotar jud. Prahova 


Bucuresti Bucureşti Bucuresti 


Po 


Constantinescu Ştefania ; Schachter Samoil Puica Mărgărit Georgeta A. Davidescu 
Cl. Il-a CU E Cl. Il-a CL I-a 
Scoala primară de fete No. 43 Scoala primară Cultura & primară de fete „Clemenţa” Şcoala primară de fete No. & 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Bucureşti 
7 


QETA 


Hapica şi Prostilă la judecată 


Când deştepiul de Prostilă, 
Se văzu că-i păcălit, 

Că-i zburară bani și pungă, 
Zise-aşa cu glas răstit: 


„Hapleo, hai la judecată 

Să te văd cam ce-ai să spui. 
Bucuros, dar, măi Prostilă, 

N'am o haină ca să-mi pui. 


Vreau o haină-așa mai nouă 
Și ceva mai arătoasă. 

Bine, bine, "ţi dau eu blana 
Ce-i nouţă şi frumoasă.” 


Şi cu blana lui Prostilă 

Cum se umflă Haplea 'n pene: 
„Văd mă prinde de minune, 
Hai mi-o vinde, măre nene”. 


Când ajung la Judecata 
"Ntâi Prostilă-a povestit, 
Cum făcut-a doar o glumă 
Și cum banii i-a svârlit. 


Zice Haplea-acum la rându-i: 
„Cer iertare şi mi-e silă, 

Dar se vede că nu este 

"N toate minţile Prostilă. 


Chiar en stare ca să spună 
Că tot dânsul mi-ar fi dat 
Pân' şi blană mea nouţă, 
Blana "n care-s îmbrăcat”. 


ARTUN 


„Insă azi vecinul Haplea 

Nici m'ascultă ce-i spun eu, 
Cică banii — auzi vorbă! — 
l-a trimes chiar Dumnezeu”. 


— Da, i-a mea!” strigă Prostilă, 
Insă rău a nimerit, 
Supărat judecătorul 
Cu ruşine l-a gonit. 


1) Dintr'odată... ce-i aceasta ? 
Masă întinsă se zăreşte, 
Cu mâncări şi băutură, 
Repede spre ea grăbeşte. 


1) Obosit şi mort de foame 
Prin pustiul nesfârşit 
Michi Maus merge, merge, 
Şi e rău nenorocit. 


3) Alergând bietul Michi 4) A fost doar o 'nchipuire, 
De o stâncă s'a izbit. aT Cum se’ntâmplă prin pustiu, 
lar mâncarea, băutura fa Michi Maus vai, sărmanul!- 
Zici pământul le-a 'nghiţit. e Mai mult mort e decât viu. 


TUŞA NICULINA 


Din cărţile celebre penlru tineret 
rând, vom înecepe să publicăm în „Dimineaţa 
Copiilor”. admirabilul roman David Copperfield 
de vestitul scriitor englez Dickens. Acest roman 
de harnica şi distinsa noastră colaboratoare, d-ra Lelia 
Bărbulescu. 

Până atunci, dăm aci un scurt rezumat al romanului. 
anul 1812, mort în anul 1870) povesteşte în „David Copper- 
field” propria sa viaţă, adică anii tristei sale copilării şi a 
mult sbuciumatei sale tinerețţi. 
duvă de câteva luni. In ziua naşterei e vizitată de o mătușă 
a lui David, o femeie foarte ciudată, dar bună la suflet. 
Numele ei este Betsy Trotwood. Ea aştepta, aşa cum dorea 
băiat, pleacă numai decât, fără măcar să-l vadă. 

După câţiva ani, mama lui David se mărită din nou, 
apoi moare. 
cea mai nenorocită. Murdstone, tatăl său vitreg, şi Ioana, 
sora acestuia, se poartă cu el fără un pic de milă. II lasă flă- 
mând, îl îmbracă prost şi-l bat mereu. Apoi, ne mai vrând 


| ARS la cunoștința cititorilor noștri că, în cu- 

va fi publicat în forma adoptată pentru tineret 

Trebue mai întâi să spunem că Dickens (născut în anul 
Când sa născut David Copperfield, mamă-sa era vă- 

să se nască o fetiţă, dar când i se spune că sa născut un 
De acum începe pentru micul și orfanul David viața 
să-l ţină cu dânșii. îl trimit la un fel de şcoală, unde bietul 


„David e trimis de tatăl său vitreg la o şcoală unde este 
chinuit, umilit și batjocorit”. 


„Buna guvernantă, Peggoty duce pe David la locuinţa fra- 
telui ei, care era pescar”. 


Darp Co 


pperfielD 


10 


Arpa 


„David e primit și îngrijit de mătușă-sa Betsy Totwood, 


care mai găzduia pe un doctor cam scrântit”. 


David e chinuit, umilit şi batjocorit. Singurele zile senine 
pentru dânsul sunt acelea pe care le petrece la casa unui 
pescar, fratele fostei sale guvernante Peggotty, o femeie 
bună ca pâinea caldă, dar — ne spune Dickens — aşa de 
grasă, că de câte ori se mişca mai repede, îi cădea câte un 
nasture de la rochie. 

Căsuţa pescarului era făcută dintr'o corabie veche, care 
fusese trasă pe uscat. La căsuţa aceasta, locuită de oameni 
săraci, dar buni la suflet, David are parte de clipe de bu- 
curie în societatea a doi copii: Cam şi fetița Emilieta, 
adoptați de bunul pescar. Aceste clipe de bucurie sunt însă 
plătite amar cu chinurile ce îndură din partea directorului 
şcoalei. 

Când David împlineşte vârsta de zece ani, tatăl său vi- 
treg îl trimise la Londra, ca să-și câștige pâinea ca ucenic 
la o prăvălie . La Londra, e ținut în pensiune de familia 
d-lui Micawber, cel mai amuzant personagiu din roman, un 
om care e totdeauna pe punctul de a se prăpădi cu desă- 
vasre, dar scapă totdeauna prin o întâmplare miracu- 
oasă. 


„Familia buñului, dar ciudatului Micawber, la care David 
Copperfield este pus în pensiune”. 


„Micawber dă pe faţă toate ticăloșiile şi pungășiile săvâr- 
şite de secretarul notarului Wickfield”. 


Insă salvatorul din mizerie al lui David este mătuşa 
sa Betsy Trotwood, la care merge să caute milă și adăpost 
după o lungă şi chinuitoare călătorie ce făcuse pe jos. Mă- 
tușă-sa îl trimite să-și continue studiile în orașul Canter- 
bury. Acolo David cunoaşte, între alţii, şi pe d-ra Agnese 
Wickfield, fiica notarului mătuşei sale. , 


MADAME FU-LY 


Madame Fu-Ly e o Japoneză drăguță, cu kimono gal- 
ben şi spilci de aur în păr. 

Are ca prieteni un portocal pitic, trei lăcuste şi cerul 
cu toate stelele, cu luna şi cu soarele. 

Madame Fu-Ly e măritată; dar bărbatul ei, 
Ting-Ling, a plecat pe mare. 

Fu-Ly îl aşteaptă. - 

Tot ea l-a trimes. Văzuse la o femeie albă o cutioară de 

argint, cu pudră roz. Şi dorea grozav să aibă şi ea aşa ceva. 

Atunci Ting-Ling, ca s'o vază iar râzând, a plecat în 
barca sa tocmai la portul cel mare, unde veneau vapoare 
din alte ţări, cu multe nimicuri frumoase și scumpe. 

Dar barca era prea uşoară şi valurile prea grele. 

Intro noapte cu vânt s'a răsturnat şi marea l-a înghiţit 
pe Mussiu Ting-Ling. 

Madam Fu-Ly nu ştie nimic. 

Ştie numai cerul cu toate stelele şi cu luna... și nu-i 
spune. 


Mussiu 


MARGARETA PETCU 


„David, Agnese, fetița lor și Betsy Trotwood”. 


In sfârşit David scapă de viaţa de mizerie şi suferinţe 


şi ajunge scriitor celebru. Se căsătoreşte mai întâiu cu de- 
licata Dora, care moare în curând, apoi cu Agnese Wick- 
field, care, spre nespusa bucurie a bătrânei mătușe Betsy 
Trotwood, naște o fetiţă. 


ȘTIE-TOT 


Da JOCU ȘOriceilOT mam 


QITNHN 


- 


ITA 
dU SL | 4 


OEY 


— POVESTE ITALIANA — 


fost odată o regină foarte frumoasă, foarte bu- 
nă şi milostivă; dar întodeauna tristă, fiindcă 
nu avea copii. 

Intro zi, plimbându-se prin grădina palatului, 
văzu o băbuţă care se oprise la poartă. Regina 
crezu că e o cerșetoare şi vru să-i dea câţiva gologani, dar 
în loc să-i primească, bătrâna surâse şi cântă: 


„Băbuţa sărăcuța, 

Nu vrea bani şi nici mâncare, 
Dar ar vrea să-i dea regina 
Un buchet de trandafiri”. 


„Un buchet de trandafiri ?” se miră regina. 

lar băbuţa: „De-mi dai treisprezece trandafiri, mă vei 
mulțumi şi vei fi fericită”. 

Regina crezu că cerşetoarea e cam într'o ureche, to- 
tuși, vru să-i facă în voie şi se apropie de trandafiri în 
timp ce băbuţa îi spunea: „Să fie toţi albi, o regină!” 

Acum trebue să vă spun că nu prea erau flori în gră- 
dină, fiindcă se apropia toamna. Regina culese toţi tran- 
dafirii albi, dar numărându-i, văzu că sunt numai doispre- 
zece. Atunci, ca să-i dea băbuţei treisprezece flori, adăugă 
un trandafir roşu. 

Băbuţa clătină din cap, când luă buchetul: 

„O regină, e prea roșu acest trandafir. Şi de nasul va 
fi roşu, nu e vina mea”. 

Regina intră în palat şi nu se mai gândi la cerşetoarea 
ciudată, nici la vorbele ei fără înţeles. 

Se sfârşi toamna, trecu iarna, veni primăvara şi cu 
primii trandafiri din Mai, înboboci în palat o floare de 
viaţă. 

Tata-rege şi mama-regină nu mai puteau de bucurie. 

„O so numim Floarea Albă”, zise regina, iar regele 
surâse, făcând semn că da. 

Intr'adevăr, numele acela se potrivea domniţei cu o- 
braji de crin. Păcat că năsucul era cam roșu ! Regina băgă 
de seamă numai decât şi îngrijorată, se sfătui cu doctorul 
palatului: „Va trece, Majestate, va trece cu timpul!” 

Trecură luni; dar năsucul rămase cum era. 

Regina își aminti cuvintele ciudate ale cerşetoarei : 
„Şi de năsucul va fi roşu, nu e vina mea” 

Povesti totul regelui. care porunci să se dea de urmele 
băbuţei. 

Dar în zadar, băbuța pierise. 


eră . 
SS bătrână şi de un cavaler. 


Pe semne că era vorba de o zână şi zânele, după cum 
ştiţi, se coboară rar pe pământ. 

Intre timp, domniţa Floare Albă creştea şi se făcea 
frumoasă. In ziua în care împlini cinsprezece ani. primi 
o rochie de culoarea cerului şi o diademă de pietre 
scumpe. Atunci, pentru prima oară se privi în oglindă şi 
văzu că are nasul roşu. Vă închipuiţi ce s'a întâmplat! 

„Mamă, mamă, de ce am nasul roşu? Nu vreau să 
am nasul ăsta urât ! Vreau să am un nas cum are toată lu- 
mea !” Şi plângea, şi dădea din picioare. 

Ca so mulțumească, au fost chemaţi cei mai vestiți 
doctori din țară. Unul îi freca năsucul, altul îi punea com- 
prese, altul o sfătui să-l ție la soare. 

Până la urmă, nasul deveni şi mai roşu. 

Atunci domniţa ceru voie să plece în lume, să caule 
un doctor care s'o vindece. Plecă însoţită de o îngrijitoare 


Avea un văl pe faţă, ca să-și ascundă nasul roșu și 
mergea călare, cum se călătorea pe vremea aceea. 

Au mers, au mers şi după câteva zile au ajuns în- 
trun sătuc acoperit de zăpadă. Dinaintea unei cocioabe, un 
băeţel mătura zăpada şi avea mânuţele vinete şi năsucul 
roşu. 

„Uite, se gândi domnița, copilul acesta are nasul ca al 
meu !” 

Se apropie de el: „Spune-mi, micuţule, de ce ai năsu- 
cul roşu ?” 

Copilul o privi şi încercă să zâmbească: 

„Din cauza frigului, Doamnă”. i 

Din cauza frigului! Induioșată, Floare Albă îi dădu 
câţiva bani de aur şi plecă mai departe, între cavaler şi în- 
grijitoarea cea bătrână. 

Au-mers, au mers, şi au ajuns în alt sat. In pragul u- 
nei colibe, o bătrână plângea înăbuşit. Avea obrajii sbâr- 
ciți şi nasul roșu. 

„Uite, se gândi domnița, femeia asta are nasul ca al 
meu |” 


Şi o întrebă : „De ce ai nasul roşu ?” 


Femeia clătină din cap şi oftă: 

„Din pricina plânsului, Doamnă”. Şi începu să plângă 
din nou în tăcere. 

Induioșată, Floare Albă îi dete câţiva bani şi plecă mai 
departe. 

Seara intră într'o cârciumă să stea peste noapte. La o 
masă era un om cu ochii sticloși şi nasul roşu. 


„la te uită, se gândi Floare Albă, şi omul acesta are na- 
sul ca al meu!” 

Se. apropie să-i vorbească, dar omul râse fără să-i răs- 
pundă. Atunci cârciumarul vorbi pentru el: „Din cauza vi- 
nului, Doamnă”. 

Ingândurată, domnița lăsă capul în jos. Călătoria ei 
deabia începuse şi văzuse nasuri roşii din cauza mizeriei, 


Cine mi sunt dragi? 


Spun şi strig cu glas mai tare, 
Ca s'audă mic şi mare; 

Dintre toţi, din lumea ’ntreagă, 
Mama mi-este cea mai dragă! 


Mă alintă, mă "'ngrijeşte, 
Tot ce-mi trebue ghiceşte, 
Tartă lesne, când greşesc, 
Și-mi dă tot ce eu doresc. 


Cât mi-e drag, nu pot să spun, 
Și tăticul meu cel bun, 

Că munceşte pentru noi, 

Să ne scape de nevoi 


Ce să zic de mama-mare? 
Mi e dragă, dragă tare. 
Ce povești frumoase ştie! 
Mi le spune toate mie. 


Mi e drag şi Nicuşor, 
Mult drăguţul frăţior, 
Deși 'n pace nu mă lasă 
Și nu stă cuminte ?n casă. 
FLORICA 


w 
Două glume scurte 
Explicație de Hăplişor 


Domnul învățător întreabă în clasă: „Cine poate să-mi 
explice dece se spune că minciunile au picioarele scurte? 

— Eu, domnule învăţător, se grăbi să răspundă Hă- 
plișor, ridicându-se din bancă. 

— Bravo, Hăplişor! Spune tare, să te audă toți. 

— Se zice că minciunile au picioarele scurte, explică 
deșteptul Hăplişor, pentrucă minciuni spun copiii, care 
sunt mici, așa că au şi picioarele scurte” 


larăși răspuns de Hăplişor 


Haplea întrebă acasă pe Hăplişor. „Din câţi sunteţi în 
clasă, cine este acela care știe mai puţin lecţiile? 

— Domnul învăţător, răspunse Hăplişorul nostru. 

— Cum așa?! întrebă mirat Haplea. 

— Pentrucă, explică mai departe Hăplişor, ne întreabă 
totdeauna pe noi şi aşteaptă ca noi să spunem lecţia, iar 
e] nu o spune niciodată”. 


a durerii, a patimei, ea însă avea năsucul roșu de când se 
născuse şi nu din cauza frigului, nici din cauza plânsului, 
nici din cauza beţiei. 

Deci era mult mai fericită decât bieti: sameni pe care 
îi întâlnise ! 

Domnița se întoarse la palat. 

Şi de atunci n'a mai avut timp să se gândească la nă- 
sucul roşu, căci de dimineaţa până seara, cutreera orașul 
şi ajuta pe cei săraci. 

Dealtfel, chiar aşa cum era, Floare Albă era frumoasă, 
căci un rege vecin se îndrăgosti de ea şi o ceru în căsăto- 
rie. 

Au făcut o nuntă mare, cu belşug şi veselie. Şi în toiul 
serbării ştiţi cine apăru ? Acea băbuță, care părea o cerşe- 
toare, însă eu aş jura că era o zână. Avea o coroană de 
trandafiri albi pe care o pusese pe capul miresei spunând 
cu voce subţirică: „Fiindcă ai fost înţeleaptă, îţi voi face 
un dar și nasul va deveni alb”. 

Intr'adevăr, ca prin minunc, nasul deveni alb. Regele, 
regina, mirii, toţi se sculară dela masă ca să-i mulțumească 
băbuţei, dar aceasta se făcuse nevăzută. 

Unde plecase ? Eu una nu ştiu și nici nu vreau să ştiu 
fiindcă, din fericire, nu am nasul roșu şi n'am nevoie de 
zână; dar îmi pare rău că nu mau poftit şi pe mine la 
chef. 


In românește de GIOIA 


mmm Până și copiii orhi învață să citească m 


13 4 
Qera S 


In pagina aceasta înființăm o rubrică nouă, intitulată 
„Multe, diferite şi plăcute”. Despre conţintul ei noi nu spu- 
nem nimic, ci lăsăm pe cititori să ne spună, dacă materia 
ce se publică în această pagină, le place ori nu le ws 


LiL U a 0 A ua 


= i N 
CE A AUZIT SURDILA / \ 


Maria servitoarea lui Surdilă, scapă din mână câteva 
farfurii, care, căzând la. pământ, se sparseră cu sgomot 
mare. Surdilă însă auzi cu totul alt ceva. Adică, i se păru 
că servitoarea îl salută şi îl întreabă cum îi merge. De a- 
ceea, îi zise: „Bună ziua, Mario. Da, da, astăzi mă simt 
foarte bine”. 


LEUL ŞI IEPURELE BĂTR, RAN 


Pe muntele Mandara din India trăia o dată un leu de 
o cruzime fără pereche. Leul acesta mai, mai să nimiceas- 
că pe toate celealte animale. Intro zi animalele se strân- 
seră la sfat, aleseră pe cele mai deştepte dintr’însele şi le 
trimiseră la leul cel grozav. 

Ajungând la peștera în care locuia leul, îi ziseră: „Re- 
ge şi stăpâne, dece să ne prăpădeşti pe toate ? Nu e mai 
bine să ajungem la învoială și să-ţi trimitem în fiecare zi 
câte un animal, pe care să-l mănânci şi în chipul acesta 
să-ţi potoleşti foamea ? 

— Primesc învoiala, răspunse leul, însă să vă ţineţi 
de ea, căci, altfel, să ştiţi că vă nimicesc pe toţi”. 

De atunci, în fiecare dimineaţă mânca animalul ce i 
se trimitea. Şi iată că într'una din zile veni rândul unui ie- 
pure bătrân. Iepurele acesta, care era foarte şiret, făcu 
drumul până la leu, mergând încet, încet. 

„De ce ai venit așa târziu? îl întrebă leul înfuriat, că 
până atunci stătuse flămând. 

— Rege și stăpâne, îi întoarse iepurele vorba, fii bun 
şi nu te supăra pe mine, căci iată ce mi s'a întâmplat. Pe 
când veneam spre peștera Măriei Tale, mi-a eşit înainte 
un alt leu, care a spus cuvinte de ocară pentru Măria Ta 
şi n'a vrut să-mi dea drumul, decât după ce i-am jurat să 
mă întorc la el. 

— Unde este blestematul acesta ? întrebă leul scos din 
fire. Să mă duci numai decât la el !” 

lepurele îl duse la un puț adânc. „lată-l aci, îi zise el 
leului. Măria Ta să privească şi să-l vadă”. 

Leul se plecă înăuntrul puţului, în a cărui apă își văzu 
propriul său chip. Crezând însă că este leul celălalt, se 
aruncă în puț, unde își găsi moartea. Și așa s'a adeverit 
încă odată vorba că faci cu mintea mai mult decât cu pu- 
ierea 


STAN PROTOPOPESCU 


JOCUL LUI ECEFANTILĂ - 


Micul Elefăntilă plângea, fiindcă mavea cu cine şi cu 
ce să se joace. Insă părinții săi au găsit mijlocul, ca să se 
distreze şi să sară peste sfoară, precum vedeți în desenul 
acesta 


UNDE ESTE BILBOLBUL ? 


Leul împins de foame, intră în sat, în căutarea de 
mâncare. 

De frica lui, locuitorii au fugit, punându-se la adăpost. 
Unde s'a ascuns însă Bilbolbul ? Cătuţi-l în desenul de 
faţă, căci îl veţi găsi. 


CEEACE ŞTIM CU TOȚII 

Știm cu toţii că din ou se nasc găinile şi cocoșşii. Şi iată 
că desenul de faţă ne arată cum dintr'un ou putem desena 
foarte uşor un cocoșel. 


CITIŢI, CITIŢI: 
CARTEA 
RILA IEPURILĂA 
de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


Omu 


SERIA Ill 


Fundația 


mREGELE FERDINAND 1» | 


r 
uuig 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament 


pe 1 an, 3 


abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor", 


Triplu pătrat 
| 


1) A indica; 2) Stat pe loc; 3) Prietene; 4) Serviciu de masă; 
5) Potrivire între două lucruri sau fiinţe. 6) Privitor la navă; 7) 
Bogăţii; 8) Facem mai rar; 9) Dare afară din şcoală; 10) Nebăr- 
bierit; 11) Susţinători la vie; 12) Devenit mai rece; 13 Plecată. 


Vertical la fel. 
ANDREI M. PETRUȚA, Giurgiu 


SARADĂ 


Prima parte-i animal 


lar a doua (gramatical) ai 


Afirmaţie ea este 
Ce-o afli fără de veste 
Partea treia-i la cântat, 
lar cuvântul căutat 
Iţi serveşte oricând vrei 
Apă tu din puț să bei. 
IRINA DR. CHIRCĂ 


Carte de vizită 


PETRU O. BUZĂ 


Din literele care formează numele de mai sus se va afla pro- 
fesiunea şi localitatea unde se exercită. 
NICOLAE TURCU 


Premianţii jocurilor pe luna August 


Un abonament pe un an la „Dimineaţa Copiilor”: Mina Levy 
Str. Trinității No. 2-Loco. 

Abonament pe 6 luni la „Dimineaţa Copiilor”: Olivia Popp, str 
Mircea cel Bătrân No. 40, Balcic; Ovidiu Alexiu, str. Abatorului 8, 
Sibiu; Baiculescu G. Emilian, str. N. Velescu 6, Loco. 

Abonament pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor”: Kahane Moses, 
str. Spaniolă 5 bis, Loco; Monica Tudic, str. Beloiescu 16, Bârlad; 
Silvia Vităşescu, Brabova, jud. Dolj; Florea Georgescu, str. Simiboc 
17, Loco; Millena M. Popa, str. Elena Matei Voevod No. 11, Loco. 

Cărţi în valoare de 80 lei din Ed. „Adevărul”: Constantinescu 
Şerban, str. Țepeș-Vodă 49, Loco; Setta și Mândru Katz, str. Cuza 
Vodă No. 64, Buzău; Mimy Niţulescu, 'str. Toma Stelian No. 8, Câm- 
pina; Alla Munteanu, str. Alexandru cel Bun No. 20, Cetatea-Albă; 
Irina Dr. Chircă, Buzeşti 48, Loco; Viorica Bosinceanu, str. Bandi 


Ignaţiu No. 23, Loco; Macarie V. Constantin, str. Roger Nanu 2 bis, _ 


Piatra Neamţ; Presente Ioseph, str. Traian 183, Loco; Carmen Vios 
rica Petringenar, str. Martin Eisenburger No. 2, Sighişoara; Ney Di- 
mitriu, str. Ştirbey-Vodă 48, Loco. : 


Câştigătorii sunt rugați să ne trimită, din nou, adresa exactă. a 


Cei doi din Capitală se pot prezenta personal. 


- Deslegări'e jocurilor pe luna August 


Romb geografie: Rin, Vidin, Nil. — Igor Block Omonim: Lei. — 
Buma Crasovelz. Sinonime: piron, ruină, ornat, arăta, spion toiag, 
agaţă. Inițialele=Proastă. Finalele=nătângă. — Moş Cinel. Drep- 
tungiu geografic: Siam, Pisa, Arad, Nour, lași, Aiud. Iniţialele= 
Spania. Finalele—Madrid. — Lazăr Leibovici. Romb. Orizontal= 


„Pa, sapa, balama, sala, ițe, aba, acât, atacat, Aral, ar. Vertical: Sa, 


bab, salata, pala, ara, apa, acar, amical, atât, et. — Renée- Stellon. 
Golf de cuvinte: Ban, lan, lat, lut, lui, lei, leu. — Dagobert Nacht. Joc 
în zig-zag: Maroc, Coran, Iar, Ion, Rad, Pod. — Tilly Jeanne Ghiu- 


lea. Joc geografic: Dâmbovița, Buzău, Râmnic, Teleorman, Vedea, 
Neajlov, Ialomița, Argeş. A—B=Muntenia, — Lilly Abramovici 0- 


monime: mână, noua. — Cornelia Spierer: coşul, car. — Gamper 
Emil. Polindrom: Ion. — Titty Constantinescu. Carte de vizită: Pic- 
tor-Roman. — Paula şi Sergiu Grünblatt. Romb geografic: Aar, Pa- 


ris, Rin. —Popovici Í. Florica. Omonime: Părul, Daniil, Clain. 
Cuvinte încrucişate. Orizontal: Cinel, cocor, atât, iară, pas, rar, 
lan, ar, hamal, şi, pa, atac, suma, atât, para, ir, os, capăt, ba, par, 
dat, sac, iris, Sena, lenea, radio. 
Vertical: Capac, copil, ițar, sare, nas, pup, rin, et, hamac, se 
Ra, Arad, mamă, apar, rață, at, oi, lățit, sa, cal, car, şed, oraș, bani, 


rănit, cacao. 
d GINA şi TUDOREL CAZAN 


Poşta jocurilor 


VAL. I. CÂMP.-Loco. 
cari nu trimit rupoane. 

A. M.-Galaţi. — Enigma d-tale nu se poate publica, deoarece 
are două deslegări: oraşul în care este întotdeauna foc nu e nu- 
mai Focşani, ci şi Galaţi. 

SUZY V. ŞTEF. — La fel. 

TRAND. GOB. — Abonaţii pot trimite în loc de cupoane, ban- 
da de abonament. 

NEST. A. GEORGES. — Mai încercaţi. 

VIRG. şi LILI. — Cam cunoscut. 4 

B. NAV.-Const. — Am mai publicat un astfel de joc. 

Danil Klain. Reţinem omonime. 

Magaziner Miriam. — La fel ca mai sus. 

Siunca şi L. Roz.Loco. — Prea simple. fi 

A. Kl. — Nu publicăm romburi cari nu sunt în legătură cu 
un subiect. A 

Cas. G.-Loco. — Vezi răspunsul de mai sus. | i - 

S; L. şi D. L.-Loco. — In triplu pătrat întrebuinţaţi cuvinte 
cari au mai fost folosite şi de alții. Cartea de vizită e greşită. 

Ir. P.-Blaj. — Jocul ar fi fost bun dacă puneai ape numai din 
Ardeal. : N A : 

Stein E.-Loco. — Aritmogriful d-tale nu este original şi rombul 
e prea simplu. 

Col. Elis.-Loco. — Dublu pătrat are un cuvânt greu pentru 
copii: canicular. Aritmogriful nu e ceva nou. : 

Gab. Lăd.-Măr. — E voie. - 

Marg. Angelescu. — 'Reţinem „Greşeli de tipar”, i Ar 

Nikipercea. —. Printre draci tu eşti mai tare, dar-la jocuri mai 
cătare. | s : 

R. Litt. Moineşti, — Se reţine un joc. : 

N. Brandes-Loco. — Omonimele d-tale nu sunt omonime. Cu- 
vântul frumoasă are un singur înțeles. 

A. A.-T. Severin. — Cam slăbuțe. $ , 

Georgescu: M. Mih.-Savin-Loco. — Am mai publicat un astfel 
de aritmogrif. Rombul are cuvinte întrebuințate şi de alții. Omoni- 
mul e greu. Rita i : LIEREN f 

Marie-Jeane Miguelle. — Aritmogriful cu „America” sa mai 
publicat. Pătrate şi triunghiuri primim o doaie, dar nu le publi- 
căm, fiind foarte uşor de compus. Reținem un omonim. 

A. Ki, — Unele sunt cunoscute, iar altele slabe. 

‘Edith Kn.-Loco; Wanda Biegansky; S. Cordonet; Bomb. Cunes- 
cu; Cerchez T. Dum.; Puiu I. Vol.; Franz. Drăg.; Moise Hol.; D. 
Pet.-Ploeşti; Marg. Ang.-Loco. — Mai încercaţi. x M E 

Stoenescu O. C. şi Şt. O. El-Giurgiu. — Nu publicăm nimic, 
dar remarcăm talentul de a face versuri. 


— Nu publicăm numele deslegătorilor 


2 


'ON DE JOCURI . | 
PE "UNA OCTOMBRIE SERIA IlI 


Numele şi pronumele 


QUNKU 


Fotografii de la 


Morel Friederer 
CI. l-a 
Scoala Iacob și Carolina LObel 

Bucureşti 


Răsnicu Gheorghe 
CI. H-a 
primară de 
Suceava 


Scoala păeţi 


Silvia Relcovici 
Cl. l-a 
Scoala primară de fete No. 30 
Bucureşti 


Eugen ionescu 
Cl. IV-a 
primară Sft. 
Bucureşti 


Scoala Iosif 


A Í — 


Steiner Avram Mendel 
í Ci. H-a 
primară 

Bucureşti 


Scoala „Cultura” 


Şcoala primară de băeţi No. 26 


cititoarele şi cititorii noștri cari au luat premiul l-iu 


y Pa 1 a 


| SI Æ 
Eleonora Doiban Prună D, Silvia Riri Littman 
Ci. Il-a CI. l-a : CI. la . 
Şcoala primară „Silvestru” Scoala primară de fete No. 36 Şcoala primară No. 20 


Bucuresti Bucureşti 


Bucureşti 


a fe | i 


Popa Jean Victor. 
Cl. I-a cl. 
Scoala prim.. de 


Stella Beer Silvia Bilinsky 
II-a - Cl. I-a 
fete „Lucaci“ Şcoala primară „Elefterescu 


București București 


București 


- 


Lidia Lecocg 


Lazăr Wechsler Octavian Luca 
Cl. IV-a Cl. IV-a Cl. IV-a 
Şcoala prim. „Regele Carol II” Şcoala primară Sft. Andrei Scoala primară de băeţi No. 38 
Ismail Bucureşti Bucureşti 


Mia Mates Cogan B. Marcel Murad Mahmut 
Cl. IV-a CI. Ti-a Cl. IT-a B. 

Scoala prim. de, fete „Lucaci“ Scoala primară de băeţi Şcoala primară de băeţi „Gh 
Bucureşti Drăgăşani 7 Asachi” laşi 


S > 


Florence Frenkel 


Popescu Petruţa 


Foşcaner Beatrice 


Ci. l-a B. CL I-a Cl. l-a B. 
Scoala primară de fete No. 2 Şcoala Instrucţiunea Goldfarb Scoala primară de fete No. 27 
Bucureşti București Bucureşti 


16 


M. Sa 


rea 


Regele a îm 


plinit 42 de 


ani. Mulți înainte! 


De-ale începătorilor 


Copiii curagioși 


Radu era un băiat de vre-o nouă ani. Frumoasele-i bu- 
cle de aur îi atârnau pe umeri ca unui Făt-Frumos din po- 
veşti. Era îmbrăcat cu o bluză albă, pantalonași negri, în 
picioare avea cismuliţe cu pinteni, iar la brâu îi atârna o 
săbioară. 

In vacanţă tăticu i-a cumpărat tot felul de arme, pen- 

trucă Radu voia să fie general. Avea: puşcă, revolver, o 
cutie de dopuri, săbioară, tobă, trompetă, un drapel cu ste- 
ma țării, un avion de metal şi multe altele..Dar numai cu 
frățiorul lui, Sandu nu se putea juca. Trebuiau -soldați 
“mulţi. Ce mândru fu, când văzu că toți micii săi vecini îi 
: primesc propunerea de-a intra în armata d-lui general Ra- 
du !-Se hotărîră să meargă cu toţii pe deal, cu toate arme- 
-le ce le au pe acasă. Fiecare aduse şi hârtie pentru a-și face 
coif şi drapel, şindrile pentru săbii, oale stricate pentru 
tobe, etc. 

Radu alese cele mai bune lucruri, dintre :cele cari le 
aduseră băieţii, apoi începură să lucreze toată ziua, ca 
niște adevăraţi maeştri, pentru a se înarma ca un soldat. 

De atunci în fiecare zi se duceau pe deal şi se luptau. 

„Domn general,.să începem lupta ? 

— Da, să începem. Să sune fanfara. Drepţi ! înainte, 
marș! Un, doi, un, doi... 

Aşa! Acum vă despărțiți în două tabere. Sandu va con- 
duce o tabără sus pe, deal, iar noi vom veni să începem a- 
tacul. 

Băeţi, să nu pierdeţi curaj ul. Trebue să vărsăm ultima 
picătură de sânge, pentru. patrie şi rege. 

Petrică, tu să ţii bine drapelul să nu ţi-l răpească duş- 
manii. Puşca înainte şi porniţi după mine” 

Domnul general trage un foc de revolver, iar soldaţii 
pornesc în spre adversar. Sus pe deal se încinge o luptă 
crâncenă. Piept la piept luptă voinicii, până îşi fac răni. 
Vine apoi Salvarea, îi ia pe targă, pe cei răniţi mai grav, îi 
duce la isvor, unde Lucian cel mai mare dintre toţi, le spa- 
lă rana şi îi leagă fără însă ca vreunul să se plângă. 

„Bravo! bravo băeţi! Aţi luptat ca nişte eroi. 

Acum în sunet de fanfară să plecăm în cetate, şi mâi- 
one la ora trei, toți veți fi la „Isvor”. 


Fericirea lor însă nu tinu prea mult, căci întro zi veni: 


un băiat mai mare şi ceru lui Radu toate jucăriile, adică 
armele lui. Sandu ridică sabia și strigă: „Nu, nu, nu dăm 
nimic ! Astea ne trebuesc nouă. Dacă vrei să ai și tu arme, 
noi iți arătăm cum să- ti faci. . 
- Nu trebue să-mi arătați nimic. Dacă nu-mi daţi ar- 
mele, am să vă iau pe Radu”. PI: 
Atunci toţi soladţii săriră la el ameninţându-l cu sa- 


bia. Dar ce putea făce'o săbioară- de lemn şi un revolver - 


cu dopuri. Acela luă pe Rada în braţe şi fugi cu el -până 
ajunse la o apă, într'o pădure. 
Aci îl lăsă jos și-l întrebă unde ţine tatăl său banii. 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii și tineret 
5 LEI 


16 PAGINI 


Radu nu răspunse nimic, fiindcă își dădu seama că acesta 
e un hoţ. Tâlharul îl legă de un pom și plecă spunând că 
după câteva ore se întoarce, şi dacă nici de data aceasta 
nu va voi să spună, îl va arunca în apă. Rămas singur, ochii 
i se umplură de lacrimi; voia să strige, dar ştia că nimenea 
nu-l va auzi. Atunci îşi îndreptă privirea către cer şi zise: 
„Tată Ceresc, ajută-mă, căci numai Tu poți să face 
minuni”. 
Și întradevăr, Tatăl din cer făcu minunea. 
După ce băiatul cel rău fugi cu Radu, Sandu plecă după 


ei, pentru a-şi scăpa fratele. In timp ce tâlharul stătea de . 


vorbă cu Radu, fratele mai mic se ascunse după niște tufe, 
iar când văzu că acela se depărtează, se apropie încet, în- 
cet de pom, tăie frânghia, apoi plecară amândoi la „Isvor” 

unde așteptau toţi soldaţii. Acum ochii tuturora se umplu- 
ră de lacrămi de bucurie văzând pe Radu iar în mijlocul 
lor. 

Foarte liniștiți, ca şi când nu sar fi întâmplat nimic, 
au plecat acasă, în sunet de fanfară, 

Acasă n'au spus nimic. Lui Radu și lui Sandu le era 
insă teamă că hoțul va veni la noapte, de aceea nu se cul- 
cară toată noaptea. 

Hoţul, pentruca să se răzbune, se hotări.să dea lovi- 
tura, chiar în acea noapte. Acasă la Radu, lumina se stin- 
sese foarte târziu. Când se făcu liniște, tâlharul se urcă 
cu ajutorul unei scări până la al doilea etaj, unde locuia 
domnul doctor St., tatăl lui Radu. 

Cu un diamant tăie sticla dela geamuri şi astfel putu 


„să pătrundă cu uşurinţă în casă. Inchidea fiecare uşe în- 


cet, cu multă atenţie, până ajunse în camera unde era 
cassa de bani. Atunci ochii tâlharului îi scânteiară de bu- 
curie și. fără să vrea, scoase un tipăt de bucurie. Auzind 
copiii țipătul, au înţeles ce s'a întâmplat şi fără să piardă 
vreme, începură să împuște şi să sune din trompete, pen- 
tru-ca șă deştepte pe toţi, pentru a putea să prindă pe a- 
cela care dorea moartea şi avutul altuia. 

Hoţul îşi dădu seama că viaţa îi era în mare primej- 
die. Nu-i mai trebuia nici bani, se mulțumia să scape cu 
viaţă, dar nici aceasta nu se mai putea, era prea târziu. Şi 


„ pentru a hu cădea prizonier în mâinile micului general, se 


aruncă depe ferastră. 

In zorii zilei „Salvarea” ducea la morga spitalului, pe 
unul dintre cei mai vestiți hoți. 

y oraş nu se vorbea decât despre hoți și micul ge- 
nera 

-Fericitul doctor mulţumi lui Dumnezeu că l-a învred- 
nicit să aibă copii atât de buni. 

Lui Radu și lui Sandu le cumpără câte o armă nouă şi 
le promise că îi va da la şcoala militară, după ce vor ter- 
mina cursurile inferioare, pentru ca să devină Bii brav 
apărători ai patriei. 

ELENA LIVEZEANU 


P CAZ e'evă la şc. com..-Sibiu 
Sibiu, 9 Sept. 1935 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA Şi ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST.MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84— 30 


Qnn 


ANUL 12 


p ii tai 


23 Octombrie 1935 No. 611 


EATA 4 


COPA 1 li 


deea Ret 
REDACȚIA ȘI 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE. 100 , 


200 LEI 


“Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Uitucilă 


ITUCILĂ continuă a sta la spital. 

ţie mereu în ghips piciorul ce şi-a rupt când eşi- 

se dela ghicitoarea, care îi ghicise că va avea 

numai decât parte de un noroc şi de o bucurie 

tot atât de mare.. Norocul şi bucuria au fost, pre- 
cum am văzut, că omul şi-a rupt piciorul. 

Ce-i drept, sar fi făcut bine mai repede, dacă nu l-ar 
fi chemat „Uitucilă”, adică, dacă n'ar fi fost un uituc, aşa 
cum îl știm că este. Așa, de geaba îi spune doctorul, care 
il îngrijește: „Uitucilă, să nu faci nici o mişcare, căci, alt- 
fel, o-să te vindeci cam greu” ) 

Uitucilă uită la fiecare cinci minute sfatul doctorului. 


Ba chiar uită că este bolnav la spital şi că are piciorul în - 


ghips. Aşa, îl auzi că zice din senin nevestei sale: „Spune 
Linei — Lina e servitoarea lor — să pună astăzi masa mai 
de vreme, fiindcă simt că mi s'a făcut foame. 

— Dar hu suntem acasă, pentru ca Lina să pună ma- 
sa, îi răspunde nevastă-sa. ` 


— Dar unde suntem şi dece nu suntem acasă?” întrea- 


bă el foarte mirat. 

Şi e nevoe să i se amintească mereu că se găseşte la 
spital, pentru ca tot de atâtea ori să întrebe: „Dar ce caut 
eù la spital?” 

' I se explică din nou ce-i cu dânsul. După două, trei mi- 
nute, el însă uită iarăşi şi începe: „Azi e zi frumoasă și 
cu soare, Ce bine ar fi, dacă am face o plimbare pe jos 
până la Şosea!” Şi mai înainte ca noi să-l putem opri, el 
încearcă să sc scoale și să sară din pat. Insă, în aceiaşi cli- 
pă cade din nou trântit şi dă un țipăt de durere. 
> „Dar ce am;.de mă doare aşa de rău? Dar ce-i cù mi- 
ne?” ne întreabă el. 

-— Ca să-l fac să nu uite şi'să stea cuminte, am scris cu 
litere cât mai mari pe o coală de hârtie: „Mi s'a. rupt piciv- 
rul în ziua în care am fost la ghicitoare. Nu trebue să mă 
*- mișc”. Şi i-am pus hârtia aceasta pe pat, ca să o aibă me- 
reu înaintea ochilor. 

Insă , prima dată, când i-am dat-o să o citească, s'a ui- 
tat la mine cu niște priviri de milă şi m'a întrebat: „Ce-ai 


păţii, Vintilă? Când ţi-ai rupt piciorul și ce ai căutat la: 


ghicitoare? 

— Eu n'am pățit nimic, i-am strigat aproape scos din 
fire, ci tu ai fost la ghicitoare şi tu ţi-ai rupt piciorul! Ia, 
priveşte şi să vezi cum îl ai în ghips”. 

Uitucilă își privi mirat piciorul, apoi mă întrebă din 
„Dar dece m'am dus la ghicitoare? 

— Ca să-ţi ghicească norocul. : 

— Şi uite cum mi l-a ghicit!” zise el râzând trist şi 
arătându-și piciorul. 


neu: 


Trebue . să 


Intr'altă zi, cum stăteam aşa de vorbă, — el în pat, iar 
eu pe un scaun lângă dânsul — îmi zise dintr'o dată. „Măi 
Vintilă, ia să mai schimbăm locul. 

— Cum să-] schimbăm? l-am întrebat: eu 

— Tu să treci în locul meu pe pat, iau eu în locul tău 


„pe scaun, răspunse Uitucilă. 


— Dar eu nu sunt bolnav şi n'am nici un picior rupt”, 
i-am zis din parte-mi. 

Insă, alaltăieri a făcut una boacănă de tot. Fiindcă în- 
cepuse șă-i meargă mai bine, doctorul i-a dat voe să se 
scoale din când în când din pat şi să facă prin cameră 
câţiva paşi, sprijinindu-se pe un baston. 

Era seara. Nevastă-sa şi eu am plecat dela spital, pro- 
mițându-i să ne întoarcem dimineaţa următoare. Rămâ- 
nând singur, Uitucilă se gândi să se scoale din pat şi să 
mai facă puţină mişcare. Eşi chiar din cameră şi mai 
merse puţintel pe -coridor. După aceea, simțindu-se obo- 
sii, se întoarse, 

Insă, acum îşi dete în petec. In loc să se întoarcă în: 
camera în care se. găsea patul său, intră în prima cameră 
ce văzu din coridor şi se culcă într'un pat, care în momen- 
tul“acela era liher. Dar nu trecură nici cinci minute la 
mijloc şi se auziră ţipete în camera în care intrase Uitu- 
cilă. dia 
Ce se întâmplase? Uitucilă intrase într'o- cameră, 
care era: pentru femei, se culcase într'un pat, care era a! 
unei femei bolnave, dar care eşise din cameră pentru câ- 
teva minute, Femeia credea că Uitucilă îi ocupase inadins 
patul, pe când el întreba mirat: „Nu sunt aci în pat la mi- 
ne? Dar atunci, unde e patul meu?” 

A fost nevoe să vie infirmierele şi servitorii, 
dice de acolo şi să-l ducă în patul lui. 

lată cam ce fel de pozne face Uitucilă de 


spital. 
opăreli, mâncărimi, 


BUBE DULCI fiti 


„SERGENT" Higienic dispar, 
20 LEI CUTIA LA FARMACII ȘI DROGUERII 
Depozit „SERGENT“ Brăila 


să-l 
când e la 


VINTILA BRATU 


bube în cap, infec- 
țiuni, rosături, 


PTA 


Ghem-Ghemulet, Mitu, Pac și altii 


— 11. Ghem-Ghemuleț şi 


Pe d. Cotoi Cotoievici nu l-a văzut nimeni din ziua 
în care cățelul Pac îi tăbăcise așa de rău blana. Cel puţin 
n'a mai dat prin grădina noastră. Unde să fi dispărut oare? 
Să se fi întors la Universitatea dela Pisiceşti, după ce a vă- 
zut că nu i-a mers cu încercările sale de a pune la cale o 
răscoală a animalelor împotriva oamenilor? Ori, poate, 
umblă din loc în loc, îndemnând pe alte pisici şi căutând 
să convingă pe alți câini, ca să pornească la răscoală și, 
după biruinţă, să întemeieze împărăţia pisicilor, al cărei 
împărat să fie el — Măria Sa Cot Cotoievici l-iu ? 

Nu știu, aşa că nu pot spune nici eu ce sa mai întâm- 
plat cu acest profesor, care era un dușman aşa de îndâr- 
Jit al oamenilor. Tot ce ştiu şi tot ce pot spune este că după 
fuga lui din grădina noastră, lucrurile au rămas aşa cum 
fuseseră mai înainte de venirea lui. Ghem Ghemuleţ, Mucu, 
Miţa, Rorona, Sosoiu Sosolici, despre care, din cauza fru- 
museţii sale, se spunea o dată că este regină "ntre pisici, au 
uitat cu desăvârșire de d. Cotoi Cotoievici şi de tot ce le 
spusese e]. 

Aşa, ne aducem aminte că el le spusese să se împace 
cu şoarecii, să nu-i mai vâneze și să nu-i mai mănânce. 
Insă, nici una din pisici nu s'a gândit măcar o clipă să facă 
aşa ceva, ci i-au urmărit cu aceiaşi înverșunare, căutând 
să-i nimicească. 

Le mai sfătuise, de asemenea, să rupă orice legături 
cu Ghem Ghemuleţ, despre care spusese că e un trădător, 
să-i întoarcă spatele, ori de câte ori îl întâlnesc, şi să nu-i 
mai vorbească. Nici o pisică nu s'a ţinut de sfatul acesta, 
ei, dimpotrivă, fiecare căuta să fie cât mai bună prietenă 
cu el. Precum am văzut în capitolele trecute, Ghem Ghe- 
muleţ este doar o pisică frumoasă, o pisică de neam mare 
şi — pe deasupra — o pisică pe care noi. stăpânii ei, o iu- 
‘bim, o alintăm şi o îndopăm cu toate bunătăţile. Ghem 
Ghemuleț nu ştie ce înseamnă să fie lăsată afară în frig 
ori să sufere de foame. Ba, fiindcă o îndopăm prea mult. 
dela o vreme încoace a devenit mofturoasă de tot. 

Așa, acum două zile, nu ştiu cum se făcu, că prinse un 
şoarece. In loc să-l sugrume și apoi să-l mănânce, cum fac 
de obiceiu pisicile, Ghem Ghemuleţ a început să se joace 


cu şoricelul. li dedea drumul prin cameră, îl lăsa să alerge, 


iar când șoarecele căuta vreo gaură în care să intre şi să se 
ascundă, se repezea asupra lui și-l prindea din nou. Se 
jucă aşa ca o jumătate de oră, până ce şoarecele, văzând 
deschisă ușa camerei, o sbughiafară şi isbuti să se ascun- 
dă. Ghem Ghemuleţ nu-și dete măcar osteneala să-l urmă- 
rească. > 

Iarăşi ca o dovadă cât a ajuns de mofturos, este că în 
fiecare dimineață trebue să-l rugăm de mai multe ori, ba 
chiar să-l apucăm de cap şi să-i vârîm cu sila botul în far- 
furioara cu lapte, pentru ca să se îndure să guste. Ce-i 
drepi, nu face nazuri, atunci când îi dăm peşte, care îi 
place mai bine fript la grătar, decât crud ori prăjit. 

Spun aceasta, pentru ca să ştiţi cum trebue ospătat, 
atunci când or fi să-l invitaţi la masă. Și mai spun pentru 
a arăta că Ghem Ghemuleț este o pisică aşa de bine îngri- 
jită, că toate celelalte pisici îl invidiază, dar toate îl lingu- 
şese şi caută să se împrietenească cu el. Mai întâiu, fiind- 
că se simt măgulite, că au un astfel de prieten şi, al doilea, 
fiindcă, din când în când mai ciupesc câte ceva din „bu- 
nătăţile” cu care se înfruptă. 

De aceea, nici o pisică nu s'a gândit să asculte de sfa- 
tul lui Cotoi Cotoievici şi să se poarte cu Ghem Ghemuleţ, 

„așa cum te ai purta cu un dușman. 

Așa se face că într'o zi, pe când Ghem Ghemuleţ şe- 
dea la fereastră, făcându-și toaleta, — își face toaleta de 
vreo douăzeci de ori pe zi — iată că în curte intră Miţa, 
care este mereu slabă şi jigărită şi mereu flămândă. „Bu- 


Sept 


Povestire cu pisici şi cu câini 


de MARIA SOREL 
T ESSE 


Miţa stând de vorbă — 


nă ziua, Ghem Ghemuleţ, îi strigă Miţa. Ce mai faci? 

— Stau şi privesc şi îmi netezesc blana”, îi răspunse 
Ghem Ghemuleţ cu un aer rece şi cam îngâmfat, vrând să 
arate că vizita Miţei şi conversaţia cu dânsa nu-i face vreo 
plăcere deosebită. 

Insă Miţa se făcu că nu observă aceasta, ci îi dete în- 
nainte cu vorba. 

„Ştii, Ghem Ghemuleţ, zise ea, că astăzi am avut parte 
de o mâncare împărătească? 

— Eu mănânc în toate zilele împărăteşte, -răspunse el. 

— Cu toate acestea, stărui Miţa, nu cred ca tu să fi 
mâncai, ceeace am mâncat eu astări. 

— Şi ce ai mâncat aşa de deosebit?” 
Ghemuleţ, care începuse să devie curios. 

Mulțumită că spusele ei îl interesează, Miţa continuă 
zicând: „Astăzi m'am înfruptat cu un os de scrumbie de 
Dunăre. Era un os mare şi avea pe el şi puțină carne. O, 
nu ştii ce bun şi gustos a fost! 

— Ți l-au dat stăpânii tăi? mai întrebă 
muleţ. 

— Nu, nu mi l-au dat stăpânii mei, îl lămuri Miţa, 
mai ales că ei nu mănâncă mai.nici o dată scrumbii. Insă, 
am avut norocul să-l găsesc în lada de gunoiu dela casa de 
peste drum. 

— Pfiiu! făcu scârbit Ghem Ghemuleţ. Să mănânci 
ceva, care a fost aruncat în lada de gunoiu! Numai gân- 
dindu-mă la aşa ceva şi simt că mă umplu de scârbă. Dar 
din asta se înţelege că eşti o pisică de neam prost. 

— Ba nu sunt o pisică de neam prost, ci sunt o pisică 
flămândă, o pisică de care stăpânii ei nu-i duc de grije. Iți 
mai spun însă că osul ce am mâncat, era şi gustos şi destul 
de proaspăt. 

— Să-ţi fie de bine! zise Ghem Ghemuleţ. Dar, te rog. 
nu-mi mai vorbi despre lucruri găsite în lada de gunoiu, 
fiindcă nu-mi place să aud”. 

Lăsă şi Miţa vorba aceasta, dar așezându-se jos, acolo 
unde era- în curte, începu să se lingă pe bot şi pe lăbuțele 
de dinainte. Se lingea cu atât mai mult, cu cât simțea încă 
mirosul osului de scrumbie. Dar deodată sări în sus şi în- 
cepu să fugă în căutarea unui adăpost. 

„Dece fugi așa? o întrebă Ghem Ghemuleţ căscând. 

— Nu vezi că a început să plouă? zise Miţa, scuturân- 
du-se. 


— Puțin îmi pasă de ploaie! răspunse Ghem Ghemuleț. 


întrebă Ghem 


Ghem Ghe- 


QITEN 


=> 2 


Nam decât să spun Floricăi sau lui Moș Nae să închidă 
fereastra, iar cu intru în cameră și mă culc la locul unde 
îmi place mai bine. Du-te şi tu acasă la tine și stai la adă- 
post de ploaie. 

— Maş duce bucuros, zise Miţa, dar vezi că poarta de 
la casa stăpânilor mei stă mereu încuiată, precum şid fe- 
restrele sunt închise, aşa că n'am pe unde să intru. E 

— Caţără-te până la o fereastră şi cheamă-i să-țh des- 
chidă, îl sfătui Ghem Ghemuleţ. 


spunse Miţa amărâtă. Cel mult, o să vie cu un băț ca să 
mă lovească. 

— O fi şi din vina ta, că nu ştii cum să te porţi. Te-au 
prins, poate, că furi şi că nu eşti curată. Apoi, dece nu ești 
şi tu mai frumoasă? 

. — Ba sunt destul de frumoasă şi foarte curată, zise 
Miţa. însă n'am avut noroc să nimeresc la stăpâni buni şi 
milostivi, așa cum sunt stăpânii tăi”. 

Intre acestea, ploaia se înteţi şi începu să o plouă pe 
Miţa, acolo unde se adăpostise la rădăcina nucului. Vă- 
zând aceasta, Miţa se rugă de Ghem Ghemule să-i dea voe 
să intre şi ea în casă la noi și să stea acolo, până ce trece 
ploaia. 

Precum. știm, lui” Ghem Ghemuleţ nu-i plăcea să pri- 
mească în casă pisici de neam prost, cum era Miţa. Totuși. 
acum i se făcu milă de ea şi îi zise: „Vino, însă treaba ta 
ce ai să pățeşti, dacă te vede Pac sau dacă te văd stăpânii 
mei. Eu nu mă bag, nu mă amestec”. 

Incântată că e primită în casă, Mita nu se gândi nici 
la Pac, nici la noi, stăpânii lui Ghem Ghemuleţ. Știind să 
se caţere, aşa cum puține pisici se pot căţăra, se sui în câ- 
teva clipe pe fereastra. la care şedea Ghem Ghemuleţ, apoi 
îi zise: „Mai bine să intrăm în cameră, fiindcă văd că și 
aici cad picături de ploaie. 

Ghem Ghemuleţ se culcă în mijlocul patului 7 meu, iar 
Miţa pe un scaun de alături. Ghem Ghemuleţ căscă de câ- 
teva ori, se mai linse pe lăbuţe şi pe blană, apoi se pregăti 

să doarmă. Nu fu lăsat însă de Miţa, care avea acum pof- 
tă de vorbă. De altfel, în lumea pisicilor, Miţa/este cunos- 
cută ca una căreia nu-i tace gura nici o dată. Pentru aceasta 
a fost chiar botezată Gazeta pisicilor. 

Și aşa, Miţa începu să vorbească și să zică: „Nu-i aşa 
că nu este ceva mai urât şi mai neplăcut decât ploaia şi 
decât o zi cu ploaie? 

— Nici mie nu-mi iat ploaia”, se mărgini să răspun- 
dă Ghem Ghemuleţ, care dorea să fie lăsat să doarmă. 

Dar Miţa îi dete înainte cu vorba. „La ce foloseşte, 
care, ploaia, decât să ne ude și să ne necăjească pe noi. pi- 
sicile? Par'că nu e destulă apă pe pământ, ca să mai fie 
nevoe să cadă și de sus, din cer? Se vede treaba că Dum- 
nezeul pisicilor nu ne duce de grije. Eu în locu! lui aș opri 
cu desăvârşire ploaia sau, dacă nu se poate într'altfel şi 
se simte nevoe așa. de mare de ploaie, aş face să nu mai 
cadă din cer, ci să vie din pământ, fără să ne ude pe noi. 
Nu-i așa, Ghem Ghemuleţ, că și tu eşti de aceiaşi părere?” 

Ghem Ghemuleţ nu dete nici un răspuns. Il apucase 
somnul şi începuse să viseze, ceeace se simțea, după cum 
mișca botul şi după cum, din când în când, era sguduit de 
vreun fior. Visa, pare-mi-se, că se luptă cu alte pisici sau 
că se ceartă şi se ia la bătae cu Pac. 

Totuşi, Miţa nu tăcu. Prefăcându-se că nu vede că 
Ghem Ghemuleţ doarme şi că, prin urmare, nu o aude, ea 
merse înainte cu vorba începută. „Dacă, zise ea, n'ar ploua 
de sus în jos, ci de jos în sus, adică, dacă ploaia ar eşi din 
pământ, nu numai că nu ne udă pe noi, dar nu acoperă. ce- 
rul şi nu întunecă soarele. Așa dar, toate zilele au să fie 
zile cu soare şi cu căldură, iar noi o să putem sta lungite 
afară de dimineaţa până seara.. Ce zici, Ghem Ghemuleţ, 
nu-i aşa că o să fie foarte frumos? 

— Ce este? Ce o să fie frumos? întrebă Ghem Ghemu- 
leţ, trezindu-se din somn. i 

— O să fie frumos, dacă nu plouă nici o dată şi este 
soare în toate zilele, repetă Miţa. 

— Hm, da” făcu Ghem Ghemuleţ cu jumătate de gu- 
ră, apoi căscă şi adormi din nou. 

Insă Miţa nu observă ori se făcu că nu observă şi în- 
cepu să vorbească despre alt ceva. „Ştii, zise ea, că pisica 
Puffy, care se ţine așa de mândră, a născut acum trei zile 
cinci pisoi. 


5 


După vreo trei ore, a venit să se laude la noi şi să 
ne spună că aşa pisoi frumoşi nu sau mai văzut până 
acum şi că nici pisicile regelui n'au copii, cum sunt copiii 
ei. „Şi îi iubesc așa de mult, ne spunea Puffy, că iată, dau 
fuga la dânşii, ca să-i spăl şi să-i alăptez” 

„Aşa se lăuda Puffy, dar când sa întors acasă la ea, 
n’a mai găsit nici un pisoiu. Stăpânii ei îi luaseră şi îi în- 
necaseră. Din ziua aceea, Puffy plânge după ei, îi caută 
mereu şi de dorul lor, nu mai vrea să mănânce nimic. A 
slăbit aşa de tare, că aproape să nu o mai cunoşti. 

— Hâm! Hâmm!” făcu Ghemuieţ drept răspuns. 
semne, vorbea ceva în somn. 

Insă Miţa se mulțumi şi cu miorlăitul acesta şi povesti 
mai departe, zicând: „Nu ştii, ce am păţit pe ziua de ieri. 
Bine că am scăpat cu viaţă!” Ghem Ghemuleţ nu răspunse 
nimic. Dar Miţa n'așteptă să fie întrebată. „Ieri cam pe la 
prânz, zise ea, intrasem în curtea casei de peste drum. Do- 
ream să aflu ce nou mai este pe acolo şi să mai stau de 
vorbă cu cotoiul Bimbo. Dar apropiindu-mă de casă, am 
simţit că dela bucătărie vine un miros foarte plăcut de 
peşte prăjit. - 

Sar pe fereastră şi văd că în bucătărie nu era nimeni. 
„Ce noroc am avut!” mi-am zis eu şi de pe fereastră fac o 
săritură până la farfuria în care era pus peştele prăjit. 
Urându-mi singură „poftă mare”, am şi început să mă- 
nânc. Dar, vai ! Abia mâncasemă capul unui peşte, că iată, 
vine bucătăreasa, urmată-de Fidel, un câine prost crescut 
şi care nu poate suferi pisici. Bucătăreasa a asvârlit în 
mine cu un cuţit, pe când mojicul de Fidel mi-a şi înfipt 
colții în blană. Se vede treaba că Dumnezeul nostru m'a 
ajutat să sar pe fereastră, să fug şi să scap cu zile. 

— Aşa păţese hoţii!” îi răspunse Ghem Ghemuleţ, care 
se trezise din somn. 

Insă, iată că sgâria cineva la ușa camerei. Era căţe- 
lul Pac, xare vroia să intre. „Miţo, îi zise Ghem Ghemuleţ, 


Pe- 


_şterge-o şi de aici pe fereastră, că vine Pac şi e rău de co- 


jocul tău”. 
Miţa n 'așteptă să i se spună a doua oară, ci o şterse 
până numeri trei. i 


(Va urma) 


—— Un nou model de pupitru pentru şcolari. 


Ema 


CUM NE-AM INTELES CU HAPLEA 


A trecut şi noaptea de după cheful dela cârciuma lui 
Stan Pocitu. Dimineaţa următoare, atât Haplea, cât și eu, 
ne-am trezit cu o grozavă durere de cap. Era urmarea pa- 
harelor de vin înghiţite în ajun. Haplea găsi însă îndată 
leacul, ca să ne treacă durerea. „Să bem mai întâiu, îmi 
zise el, zeamă de varză, apoi să frigem câte o bucată mai 


măricică de pastramă de oaie. Să vezi cum ne facem bine - 


numai decât. Să zici că par'că ne ia cineva durerea cu mâ- 
na. Eu aşa fac totdeauna după chef. 


— Eu unul, i-am răspuns, vreau mai bine să iau un 


piramidon. E oare departe farmacia?” 

Auzind această întrebare, Haplea izbucni în râs. „Care 
farmacie să fie sau să nu fie departe? Păi, la Hăpleşti nu 
“a pomenit nici o dată aşa ceva. Ce să facem noi cu far- 
_macia ? Când se întâmplă să cădem bolnavi și nu ne facem 
bine singuri, chemăm pe baba Rada să ne descânte. 

lar dacă boala nu ne trece nici cu descântecul, atunci 
chemăm pe doctorul Curăţilă, care ne dă să fierbem ceva 
buruieni sau ne spune să punem lipitori. De farmacie însă 
“w'avem nici o nevoe, așa că un farmacist la Hăpleşti ar 
muri de foame”. 

Insă, așteptând ca durerea de cap să treacă dela sine 
şi lăsându-l pe Haplea să se facă bine cu zeama de varză 
şi cu pastrama de oaie, eu m'am mulțumit cu o cafea, pe 
care a trebuit să mi-o fac singur. Aceasta pentrucă prie- 
tenul Haplea n'avea bucătăreasă, care să gătească în locul 
coanei Frosa, care, precum știm, îl părăsise pe Haplea şi 
plecase la Blegeşti. 

. In loc de o bucătăreasă, eram însă acum doi bucă- 
tari: Haplea şi eu. Ba chiar ne-am sfătui ce să gătim pen- 
tru masa dela prânz. Haplea a propus să facem -ciorbă de 
fasole, mămăligă cu ceapă, iar la sfârşit, friptură de pa- 
stramă. 

Insă, din pricina că am stomacul slab şi delicat, n'am 
voe să mănânce nici una din aceste „bunătăţi”. De aceea, 


m'am hotărît să mă mulţumesc cu. trei onă fierte şi cu 0. 


bucăţică de brânză”. „Aoleu ! îmi plânse Haplea de milă, 
rum poți trăi, Moș Nae, fără să mănânci aproape nimic? 
Pentru mine, trei ouă şi o bucată de brânză îmi ajung toc- 
mai bine, ca să-mi deschidă pofta de mâncare. Şi cum ai să 
poţi trăi trei luni, cât am zis să stăm la Hăpleşti, pentru 
ca după aceea să plecăm iarăși împreună la Bucureşti?” 

M'am folosit de întrebarea din urmă a lui Haplea, ca 
să-i vorbesc despre scopul adevărat al călătoriei mele la 
Hăpleşti. „Ascultă, prietene, i-am zis eu, ceeace ziceai tu 
aseară ca să stăm aicea trei luni, n'a putut fi decât o glu- 
mă, o-.vorbă spusă la chef şi — în acelaș timp — o dovadă 
de dragostea ce-mi porți şi pentru care îți mulţumesc. Eu 
însă nu pot sta, nu trei luni, ci nici trei zile, fiindcă mă 
aşteaptă la Bucureşti o grămadă de treburi. Dar ştii pen- 
tru ce am venit? 

— Știu, se grăbi Haplea' să-mi răspundă. Ai venit să 
mă iei la Bucureşti. 

— Nam venit chiar pentru asta, i-am întors eu vorba, 
ci pentru ceva mult mai important. Am venit să te împac 
cu coana Frosa şi să trăiţi iarăși împreună mulțumiți şi 
fericiţi, aşa cum aţi trăit atâţia ani de zile. 

— Dă-o încolo pe scrântita și pe nebuna! strigă supă- 
rat Haplea. Las-o să stea la Blegeşti, unde s'a dus, că de 
când a plecat ea, am și eu parte de zile mai bune. Plec eu 


cu tine la Bucureşti şi ea n'are decât să se descurce cum 


pofteşte, fiindcă am văzut că aici i se urise cu binele. 
; — Nu merge aşa, prietene, i-am întors eu vorba. Nu 
şade frumos să vă faceți de râsul lumei şi să râdă de voi 
toți oamenii dela Hăpleşti și toți cei dela Blegeşti. Apoi, 
nu te gândești că aveţi copii şi că aceşti copii au nevoe de 
mamă, care să-i îngrijească şi să-i crească?” 

Vorba aceasta despre copii l-a pus pe gânduri. A stat 
două, trei minute, fără să-mi răspundă, apoi mi-a zis: 
„Uite, am găsit leacul și pentru dânșii. Servitoarea ta, 
Moş Nae, n'are cine ştie ce treabă de făcut prin casă, aşa 
că o să aibă timp să se îngrijească şi de Hăplişor şi Hă- 
plina. Prin urmare, îi luăm cu noi la București, mai ales 
că mi se pare că la Bucureşti sunt şcoli mai bune decât 
şcoala de aci, dela Hăpleşti. li luăm, aşa dar, cu noi, îi tri- 
mitem acolo la școală, iar servitoarea ta le duce de grije. 


Viţel. 


Nu-i aşa că m'am gândit foarte bine?” 

Ba se gândise cum nu se poate mai prost. Asta însem- 
na, cum spune o vorbă, na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o. 

Văzând aceasta, am cam întors şi eu foaia, am început 
adică să-i vorbesc mai deschis şi să-mi dau pe față gândul 
cu care venisem la Hăplești”. Ascultă, Hapleo, i-am zis, 
ceeace îmi spui tu, nu se poate! Și nu se poate, pentrucă.... 
pentrucă nu-mi convine nici mie. La București, eu trebue 
să stau singur, fiindcă, altfel, nu pot să-mi văd de treburi. 
De aceea, fă așa cum te sfătuesc și primeşte să te împaci 
cu coana Frosa. Pentru aceasta, vreau să-ţi ajut şi eu. 

Uite, chiar mâine plec la Blegești şi am să mă silesc 
so conving pe coana Frosa să se înapoieze acasă și să se 
mai vindece de gărgăunii ei. 

— Ba eu zic să faci altceva, îmi răspunse Haplea. 
Fiindcă ţii să mergi la Blegești, — cu toate că eu nu te 
sfătuesc — ia cu tine pe Hăplișor şi pe Hăplina şi lasă-i 
Frosei. 

Spune-i apoi că n'ai de loc poftă să-ți vie la București, 
iar tu te întorci aicea și plecăm numai noi doi. Așa, te 
scapi de Frosa şi nici pe copiii n'o să-i ai acasă” 

Nu-mi convenea nici propunerea aceasta, așa că n'am 
primit-o, ci i-am zis lui Haplea: „Cum ţi-am spus, la Ble- 
gești plec mâine și merg singur. Merg să conving pe coana 
Frosa să vie din nou aici, la casa voastră şi să trăiţi iarăși 
împreună, iertându-vă totul unul altuia. 

— Ti-am ghicit gândul, îmi întoarse Haplea vibe: 
Vrei să mă fîîmpaci cu Frosa și pe urmă ne iei pe amân- 
doi la București. Iţi spun însă că nu te-ai gândit bine. Mai 
bine îi scrii să-ţi dea pace şi să stea acolo unde se găsește. 
Dacă o luăm şi pe dânsa la Bucureşti, o să avem din nou 
o grămadă de necazuri şi tu şi eu. 

— Hapleo, i-am zis eu, mi-ai ghicit tocmai pe dos gân- 
dul. Eu nu vreau să vă împăcați, pentru ca să veniți amân- 
doi la București, ci pentru ca să se întoarcă și ea acasă şi 
să staţi aici, la Hăplești. Ai înţeles acum? Voi la Hăpleşti, 
iar eu la Bucureşti, adică, fiecare acasă la el”. 

Acum a înţeles și Haplea. Era totuş ceva care îl pu- 
nea în nedumerire. Dece să nu vie măcar el la Bucureşti? 
Dece să nu mă bucure vizita lui şi dece să nu-l rog să stea 
cât mai mult? El, bunăoară, ar fi sărit în sus de bucurie, 
dacă i-aş fi spus: „Hapleo, am venit să stau la tine un an 
de zile”. E sigur că sar fi bucurat, ba chiar mi-ar fi răs- 
puns: „Moş ae, poți sta şi toată viaţa”. 

Văzând, așa dar, ce gânduri de prietenie are faţă de 
mine, mi-am zis şi'eu că trebue să mă port în așa fel ca 
să-l amărăsc mai puţin. De aceea, i-am zis: „lată ce vom 
face, dragă prietene! Eu merg mâine la Blegești, dar tu 
să-mi dai cuvântul că dacă izbutese să conving pe coana 
Frosa să se întoarcă şi să se împace, ai să te porţi bine şi 
frumos cu dânsa. Apoi, staţi aci până la Crăciun, iar la 
Crăciun tu vii la București și stai la mine o lună sau chiar 
două luni. Vii singur, fără să aduci şi pe coana Frosa. 
Nu-i aşa că m'am gândit bine ? 

După ce se gândi puţin, Haplea îmi răspunse, zicând 
că primeşte de hatârul meu, dar cu condiţia ca după în- 
toarcerea coanei Frosa. el să stea cel mult o săptămână cu 
dânsa, apoi să vie la Bucureşti. 

Când am văzut că nu-i alt chip de împăcare, am pri- 


` mit şi eu această condiţie. Nu-mi rămânea, aşa dar, decât 


să plec la Blegeşti. Insă, între Hăpleşti și Blegeşti nu este 
linie ferată şi nici vreun serviciu de autobuze. De aceea, 
trebuia găsit cineva, care ar fi mers acolo cu căruța. Am - 
întrebat la toate cârciumile, am mai întrebat. pe la casele 
Hăpleştenilor, dar nimeni n'avea de gând să plece a doua 
zi la Blegeşti. 

Ce-i drept, Haplea a găsit un mijloc, însă nu mi-a con- 
venit. „la pe Urechilă, îmi zise, şi mergi călare pe el. Urc- . 
chilă ştie drumul, aşa că n'ai să te rătăcești”, 

M'a scos însă din încurcătură primarul Ion Viţel. „Moş . 
Nae, îmi zise drăguţul de el, mergi cu mine şi cu căruţa 
mea. Tot mai am eu ceva de cumpărat dela Blegeşti. Unde 
mai pui că acolo îi tragem și un chefuleț”. 

Şi aşa, am aia a doua zi la Blegeşti, însoţit de Ion 


MOŞ NAE 


Fotografii de la cititoarele și cititorii noștri cari au luat premiul l-iu 


Felix Gruehard 


Weisbuch Marcu Malcus A. Max Nicuşor Netta 
Clasa Il-a Clasa Il-a Clasa III-a Clasa Il-a A. i 
Şcoala primară de băeţi Şcoala primară „Luca Moise” Scoala primară Poenărescu Şcoala primară Sft. Iosif 
Buhuşi-Neamţ Ploeşti 3 Bucureşti Bucureşti 


Lorica Sbiera Emil Vasiliad Profeta A. B. Nissim Popa Sterian 
Clasa III-a Clasa IV-a Clasa H-a Clasa III-a 
Şcoala primară No. 34 Şcoala primară „Spiru Haret” Şcoala primară. „Luca Moise” Şcoala primară No. 29 
București București Ploești București 


Sclavu Beatrice Rubinstein Harry Liviu Ð. Nicola Aurel Goian 
Clasa IV-a A. Clasa IV-a Clasa I-a - Clasa IV-a è 
Şcoala primară de fete No. 1 Şcoala primară de băeți No. 22 Şcoala primară de băeți Şcoala primară de băeți No. 8 
Bucureşti Bucureşti Spieni-Olt Timişoara 


PET iii r CAE AA 


A 


Mihali Lucia Stenberg S. Clarisa 


Măgură Teresa 
Clasa III-a Clasa II-a Clasa IV-a Clasa Il-a 
Şcoala primară de fete Şcoala primară de Stat Şcoala primară de fete No. 1 Şcoala primară israelită 
Moineşti- Jud. Bacău Bonţida Vulcan-Hunedoara Lespezi 


"A 


Raul Alterescu ` Iosica Waindelfeld Marcel Leizerovici Lonys Mendelovici 
Clasa I-a Clasa I-a Clasa (l-a _ Clasa H-a 
Şcoala primară Ronetti Roman -Şcoala primară „Trei Erarhi” Şcoala primară „Malbin” Şcolile Unite de băeţi 
Bucureşti Iaşi Bucureşti Bucuresti 


Arrun 


Lampa nazdravană 


„Mucegai am prins, mă Hapleo, 


Stånd întruna la Hăpleşti, 


Hai să mergm noi prin lume, 


Hai întâi la Bucureşti”. 


Cască Haplea, cască zdravăn, 


Cască Frosa, Hăplişor, 
Obosiţi de drum se culcă: 


„Noapte bună, somn uşor!” 


Suflă Haplea, nu glumeşte 
ian vedeţi cum s'a roşit 
Insă lampa nu se stinge: 
„Zău, aşa n'am pomenit!” 


Iau căruţa şi porniră 


Pe 'nserate trag în gazdă 
a „Otelul Tricolor”. 


„Stinge lampa, Froso dragă ! 
Suflă Frosa, suflă iar, 

== Suflă 'n becul cel electric, 
Suflă, totul en zadar. 


Hăplişor, în cămăşuţă, 
Vine, suflă-acum şi el. 
Câteşi trei de-odată suflă, 
Nu se stinge ea de fel. 


8 


iti 


asi 


: niră „Știi ce-i, Froso ?” zice Haplea 
Haplea, Frosa, Hăplișor mmm „.„Noaptea-aceasta ne culcăm 
Mai de vreme, iară mâine 
Toată ziua ne plimbăm”. 


— Nu se stinge, bat-o naiba! 
Ce mai lampă, aoleu! 

= — Nai putere, zice Haplea, 
Tugi încolo, c'o sting eu”. 


„Hapleo, Lampa-i năsdrăvană, 
Nu e lucru, zău, curat”. 

Şi cu toţii în picioare, 

Toată noapte-au tremurat. 


Michi Maus şi ipopotanul 


J)’ W că Zap 
it, Dă A BY, 


Michi Maus este astăzi Cum zări o potârniche 
Prăpădit, de foame moare, Pe o stâncă, a zâmbit. 
Deci cu arcul şi săgeata Iute arcul îl întinde 
O porni la vânătoare. Ș'o săgeată a svârlit. 


Potârnichea nu-i atinsă, Ce-i păruse lui că-i stâncă, 
Dar în schimb a răsunat Un ipopotam era. 
Urlet groaznic — bietul Michi Şi pe Michi să-l înghită 

Ce grozav sa speriat! Gura mare deschidea. 


TUŞA NICULINA 


(EDITIA 


Poveştile mamei 


In căutarea unui copil bun 


CUM mulţi, foarte mulţi ani în urmă. într'o îm- 
părăţie care este departe de aici, trăiau cinci 
cavaleri așa de buni şi înţelepţi, că fiecare din- 
tr'înşii avea câte o poreclă, care însemna ceva 
frumos. 

Primul cavaler se numea Brian Viteazul. Omorâse pe 
leul cel mare ce eșea din pădure, ca să sperie femeile şi 
copiii, înjunghiase un balaur şi scăpase pe o prințesă din- 
trun palat, care luase foc. In adevăr, Brian Viteazul nu 
ştia ce este teama. 

Al doilea cavaler era Gerald Mulţumitul, fiindcă era 
aşa de mulțumit el însuşi, că răspândea peste tot în jurul 
său mulţumire şi fericire. Era mereu cu zâmbetul pe buze, 
iar din gură-i eşeau ` astfel de cuvinte vesele şi mângâie- 
toare, că nimeni nu puteă fi trist ori supărat, când se gă- 
sea în apropierea lui. 

Kenneth Wrăguţul era al treilea cavaler. li spunea așa 
din cauza inimei sale plină de drăgălăşenie şi înduioşare. 
Până şi vietăţile din pădure îl cunoșteau şi-l iubeau, de 
oarece el nu făcea nici odată rău vreunei făpturi a lui 
Dumnezeu, oricare ar fi fost ea. 

Al patrulea cavaler, om frumos la înfățișare purta 
numele de Percival cel Curat. Avea gânduri frumoase şi 
curate, spunea vorbe frumoase şi făcea fapie frumoase. 
Viaţa sa era ca o grădină în care sunt numai flori şi nici o 
buruiană. 

Al cincilea cavaler se numea Tristian Credinciosul şi 
el era căpetenia celorlalţi patru cavaleri. 

Intr'o dimineaţă, împăratul, care ţinea mult la cei 
cinci cavaleri, îi chemă la dânsul şi le vorbi precum ur- 
mează: 

„Bunii şi credincioșii mei cavaleri! Vedeţi că, zi de 
zi, îmbătrânesc. iar dorinţa mea este să am în împărăție 
mai mulţi cavaleri, care să vă semene şi să ducă de grije 
poporului meu. De aceea, vă poruncesc să cutreeraţi toată 
împărăția şi să alegeţi un băeţaș, care să crească aici, la 
palat şi să înveţe dela voi lucrurile, pe care trebue să le 
ştie un cavaler. Să n'alegeţi însă decât pe copilul cel mai 
bun, fiindcă un copil bun este mai de preț decât o împă- 


10905 NENA | 
ipac: N 


Poveste Engleză 


răţie. Când l-aţi găsit, să mi-l aduceţi aici, bine înţeles, 
dacă voeşte să vină, iar eu am să fiu fericit în anii bătrâ- 
neţelor mele”. 

In zorii zilei următoare cavalerii plecară mulţumiţi 
de însărcinarea ce le dăduse împăratul. Porniră dealungul 
drumurilor împărăției. Vântul sufla în penele dela coifu- 
rile lor, iar soarele făcea să strălucească scuturile şi să- 
biile lor. 

Insă vestea aceasta se răspândi repede în toată țara, 
iar mulţi părinţi, doritori de a câştiga pentru copiii lor 
dragostea împăratului, trimiseră cavalerilor oameni de 
serviciu cu rugămintea de a merge să-i viziteze. 

Acești trimiși nu mai conteneau cu laudele despre 
copiii stăpânilor lor, așa încât cavalerii nu mai ştiau la 
cine să meargă mai întâiu. Mulţi părinţi spuneau despre 
copiii lor că sunt frumoşi, iar alţii, că sunt inteligenți. 
Insă cavalerii căutau copii, care, mai înainte de orişice, 
să fie buni, aşa.că nu merseră să vadă pe copiii despre 
care părinţii lor spuneau că sunt numai frumoşi sau nu- 
mai inteligenţi. 

Și iată că în ziua a doua. cei cinci cavaleri întâlniră 
un grup de oameni, îmbrăcaţi în haine noui şi frumoase. 
Oamenii aceștia se plecară până la pământ înaintea ca- 
valerilor, iar un omuleţ gras păşi mai înainte Şi îi pofti să 
meargă la castelul baronului Borribald. al cărui fiu Flo- 
rimond este — spunea omulețul — copilul cel mai minu- 
nat de pe pământ. 

Cavalerii merseră la acest castel, iar micul Florimond 
adergă întru întâmpinarea lor. Era un copil vesel şi fru- 
mos, cu părul blond şi cu obrajii trandafirii. Când văzu 
armăsarii sprinteni ai cavalerilor, bătu din- palme de 
prea mare bucurie. 

Părinţii lui Florimond fură, de asemenea, mulţumiţi 
de vizita cavalerilor şi deteră un mare ospăț în cinstea 
lor. Insă a doua zi în zori, cavalerii fură treziţi de nişte 
țipete groabnice, ce păreau câ vin din sala de jos a cas- 
telului. 

Uneori aceste țipete semănau cu lătrat de câini, iar 
alte ori cu urletele cuiva, care ar fi înjunghiat. 

Cavalerii luară în mână săbiile și deteră fuga să vadă 
ce se petrece. Şi ce le-a fost dat să vadă? Micul Florimand 
svârcolindu-se pe jos, țipa, urla şi răcnea. Tatăl său şi 
mamă-sa îl rugau să se potolească şi să tacă. Bucătarul 
venise alergând cu o tavă plină de prăjituri, iar doica îi 
adusese o mulţime de jucării. Insă  Florimond n'ascultă 
de părinţii săi şi nu se uită nici la prăjituri, nici la jucării, 
ci ţipa și urla din ce în ce mai tare..., pentrucă ploua, iar el 
nu putea eşi în grădină să se joace. 

Văzând aceasta, cavalerii se grăbiră să se pregălească 
de plecare, de oarece nu mai era nimic de făcut cu mult 
lăudatul Florimond. E drept că părinţii lui Florimond 
stăruiră şi îi rugară să mai stea, dar cavalerii mau mai 
vrut să stea într'o casă, unde era un copil aşa de rău. 

Cei cinci cavaleri înţeleseră că treaba, cu care îi în- 
sărcinase împăratul, nu era tocmai ușoară. Totuşi, mer- 
seră înainte, oprindu-se şi întrebând la fiecare casă: ..Nu 
este aici un copil bun?” Şi nu-l puteau găsi. 

Au căutat în partea din spre Miazănoapte, din spre 
Miazăzi, din spre Răsărit şi Apus. Până la urmă, într'o 
după amiazi, au făcut un popas sub un stejar şi acolo au 
hotărât să se despartă. 

„Fiecare din noi să meargă pe alt drum, zise Tristian 
Credinciosul, iar mâine să ne întâlnim tot sub stejarul a- 
cesta şi să povestim ce am văzut, fiindcă se apropie ziua, 
când trebue să ne întoarcem la împăratul”: 

Şi aşa, fiecare apucă pe alt drum, afară de Tristian, 
care stătu mai mult sub stejar. Era căpetenia lor, aşa că 
avea să se gândească la multe lucruri. Insă, tocmai când 
soarele se pregătea să se culce, Tristian văzu că un copil 
venea înspre dânsul, ducând în spinare o legătură de vrea- 


QINUN 


scuri. „Dumnezeu să te binecuvinteze, drăguţule copil, îi 
zise Nristian. 

— Mulţumesc frumos, nobile cavaler”, răspunse co- 
pilul, privind cu ochi curioși la cavaler şi la: armăsarul 
frumos, care stătea așa de liniștit aproape de cavaler. 

Tristian îl întrebă: „Cum te numești ? 

— Mă numesc micul Gauvain (citeşte Goven), 
punse copilul. 

— Micule Gauvain, î îi zise Tristian, poți oare să-mi fii o 
călăuză bună şi să mă duci într'o casă bună, unde să mă 
pot odihni la noapte ? 

— Da, pot!” răspunse Gauvain mulțumit, toată faţa 
luminându-i-se de plăcere. Dar adăugă numai decât: „Pot 
numai dacă binevoiţi - să mă aşteptaţi până ce duc această 
legătură de vreascuri la mama mare şi până ce îi car apă 
dela fântână, de oarece i-am romis să fiu acasă la dânsa 
mai înainte de a apune soarele” 

Micul Gauvain dorea aşa de mult să-i fie sivăleailui 
de ajutor, încât simţi o mâhnire, fiind nevoit să-i spună 
să-l aştepte. Dar Tristian îi zise să facă mai întâiu trebu- 
rile pentru bunică-sa, spunând că el îl va aștepta cu răb- 
dare până ce se înapoiază. După puţin, Gauvain s'a întors 
şi sărind ca o căprioară prin pădure, conduse pe cavalerul 
Tristian la casa în care locuia mamă-sa. 

Când au intrat în curtea casei, un căţel alergă să-i în- 
tâmpine, o pisică se frecă de picioarele lui Gauvain, pe 
când mama lui Gauvain strigă din bucătărie: ,S'a întors 
oare raza mea de soare?” La auzul ragu întrebări, rà- 
seră atât Gauvain, cât şi Tristian. 

După aceea, mama lui Gauvain eşi în grabă, ca să 
ureze cavalerului bun sosit. Il primi cu toată cinstea, îi 
dete la masă locul cel mai bun și îl ospătă cu mâncările 
cele mai bune. 

Trăia singură cu micul Gauvain, de oarece soţul ei 
plecase la războiu încă de când Gauvain era un prunc și 
murise, luptând pentru împărat. Avea vaci, cai, porci, găini, 
un câine şi o pisică. Dar mai avea o comoară mai preţioa- 
să decât o împărăție, fiindcă avea un copil bun, cum era 
micul Gauvain. 

Cavalerul Tristian se încredinţă repede de lucrul a- 


răs- 


cesta. In adevăr, micul Gauvain venea alergând, ori de - 


câte ori era chemat. Apoi, îndată ce isprăvi cu masa, avu 
grija să dea de mâncare pisicii şi câinelui şi, fără să bom- 
băne, merse să se culce, îndată ce-i zise mamă-sa, cu toate 
că tocmai atunci Tristian povestea despre lei şi despre 
urși, despre lupte şi războaie și despre lucruri pe care co- 
piii le ascultă cu atâta plăcere. 

Cavalerul Tristian era așa de încântat de toate aces- 
tea, încât aştepta cu toată nerăbdarea să sosească ziua ur- 
mătoare, când avea să se întâlnească cu ceilalți cavaleri 
sub stejarul din poiană. 

Ziua următoare, îndată ce. sau întâlnit, Tristian se 
grăbi să zică: „Am găsit un copil, pe care trebue să-l 
vedeţi. 

— Şi eu am găsit unul! strigă Gerald Mulţumitul. 

— Şi'eu! zise Kenneth Drăguţul. ; 

— Şi eu! făcu Brian Viteazul. 


— Şi eu!” zise la rându-i Percival cel Curat. Şi se 
uitau unul la altul, cuprinși de nespusă mirare. 
„Nu ştiu cum îl cheamă pe copilul acesta, zise mai 


departe Gerald Mulțumitul. Ştiu numai că pe când tre- - 


ceam călare prin pădure, am auzit pe cineva, cântând 
cântecul 'cel mai vesel, iar când am privit printre arbori, 
am văzut pe un copil mergând încovoiat sub o povară 
grea de lemne. M'am grăbit să-i viu în ajutor, dar când 
` am ajuns la locul unde îl văzusem, el plecase. Mult aș 
dori să-l mai aud cântând! 

— Eu, vorbi la rândul său Brian Viteazul, mergeam 
pe drumul mare. Şi iată că am ajuns la un loc, unde mai 
mulți băeţi răi și fără milă chinuiau un cățeluş negru. 
Tocmai atunci am văzut că un copil. s'a repezit la dânşii 
şi, viteaz ca un cavaler, a luat cățelul în braţe şi l-a înfă- 
şurat în haina sa. Băeţii cei răi au fugit care încotro, când 
au văzut că şi eu merg asupra lor. Dar copilul cel viteaz 
nu sa mișcat din loc şi mi-a spus și numele său: Gauvain. 

— Ho! făcu Kenneth Drăguţul, acesta trebue să fie 
copilul, care cară lemne şi apă pentru bunică-sa. Am pe- 
trecut noaptea la căsuţa bunicii copilului, iar ea mi-a 
povestit cât este de bun şi drăguţ. 


— Eu, zise Percival cel Curat, am văzut un copil lân- 
gă o fântână. Merse grăbit să umple găleţile cu apă, însă 
câțiva băeţi mojici se distrau, turburând şi murdărind 
apa. Dar din gura copilului, despre care este vorba, n'a eşit 
o vorbă rea, ci a așteptat cu răbdare, până ce apa sa lim- 
pezit din nou. Mult aş dori să aflu casa unde stă acest copil 
şi să-l văd încă odată”. 

Ţristian  Credinciosul așteptase să vorbească mai în- 
tâiu ceilalți cavaleri. Dar când a isprăvit cavalerul Per- 
cival, s'a ridicat şi a zis: „Veniţi să vă duc la copilul pe 
care l-aţi văzut cu toţii!” 

„ Cavalerii merseră după 'Tristian, care îi duse la casa 
unde micul: Gauvain, mulțumit şi vesel ca un porumbel, 
muncea alături de mamă-sa. 

„ Era tocmai miezul zilei. Soarele făcea să strălucească 
şi mai puternic scuturile cavalerilor, pe când penele dela 
coifurile lor fluturau, suflate de vânt. Când au ajuns la 

„ poarta casei, Tristiam suflă puternic dintro trâmbiţă, de 
argint. 

Atunci, toate găinile începură să cotcodăcească, iar 
câinele să latre, caii să necheze şi porcii să grohăie. Era 
semn că și aceste vietăţi își dădeau seamă că ziua aceea 
era o zi mare. Micul Gauvain și mamă-sa eşiră cir 
ca să vadă ce se întâmplase. 

Când cavalerii văzură pe Gauvain, se priviră anul 
altul, apoi strigară cu toţii într'un glas: „Acesta e copilu P 
Iar Tristian Credinciosul zise mamei lui Gauvain: „Dum- 
nezeu să te binecuvinteze! Impăratul, înțeleptul nostru 
stăpân, ne-a trimis să vedem pe copilul tău, care este aşa 
de bun, fiindcă un copil bun e mai de preț decât o împă- 
răție. Impăratul îi dă copilului tău toată dragostea şi toată 
grija. De aceea, am venit să te rugăm să-i dai voe să 
meargă cu noi și să trăiască la palatul împărătesc, unde 
va învăţa să fie şi el un cavaler”.. 

Micul Gauvain şi mamă-sa rămaseță muţi de mira- 
re. Aproape nu le venea să creadă că ar putea să se în- 
tâmple aşa ceva, fiindcă li se părea că e ceva minunat și 
nespus de frumos ca împăratul să trimită cavaleri după 
micul Gauvain. Dar după ce cavalerii au povestit din nou 
însărcinarea ce le dăduse împăratul, au înţeles și ei că e 
un lucru adevărat. Gauvain alergă la mamă-sa și o îm- 
brățişă. Ştia că dacă merge cu cavalerii, pe dânsa trebuia 
să o lase acasă. Tot aşa cum și mamă-sa ştia că, dacă fi. 
dă voie să plece, ea va trebui să trăiască fără el. . 

Și iată că atunci cocoşul, sburând pe gard, bătu din. 
aripi şi scoase un cucuriguu! puternic, prip care voia să 
arate şi el că este al lui Gauvain, iar un pişor de găină, 
care își pierduse pe mamă-sa, începu să strige pe un ton 
plângăreş: „Piu! Piu! Piu !” 

Auzind acestea, mama lui Gauvain se întoarse spre 
cavaleri şi le zise: „Nu pot lăsa pe bunul meu copil să 
plece de acasă. Dragostea împăratului este de mare preț, 
însă eu îmi iubesc copilul mai mult decât iubesc toată 
lumea și tot pământul, fiindcă el este pentru mine mai 
scump decât o mie de împărați”. 

Micul Gauvain a fost așa de mulțumit de răspunsul 
acesta, că privi din nou la cavaleri cu o față zâmbitoare 
şi îi salută mereu cu mâna, când ei se îndepărtară. 

Cavalerii luară drumul înapoi, mergând încet şi fiind 
foarte trişti, însă împăratul se bucură, când auzi tot ce-i 
povestiră și le zise: „Un astfel de copil şi cu astfel de 
mamă va ajunge într'o zi un cavaler minunat, stând a- 
casă lângă mamă-sa” 

Aceste cuvinte se adeveriră, fiindcă atunci când îm- 
păratul îmbătrânise, Gauvain, care se făcuse un tânăr pe 
cât de viteaz şi curagios, pe atâta de bun şi milostiv, merse 
la curtea împărătească şi acolo fu făcut cavaler. Toată 
lumea nu-i spunea altfel decât Gauvain cel Bun. Şi a fosi 
iubit de tot poporul, dar mai mult de mamă-sa. 

Povestită de DORINA GRĂDINARU 


= e 
Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


11 


QITEN 


-jiii 


LUMINĂ TORII 


S'au aprins pe boltă, iarăşi, 
Stele mici, 
Licurici, 
Ai piticilor tovarăşi, 
Rupţi din soare 
De pitici... 
S'au aprins pe boltă, iarăși, 
Stele mii, 
Mici făclii, 
Scânteiori plăpânzi, 
Tovarăși 
Sufletelor de copii... 
Intre ele, mândră, luna, 
Doamna lor, 
Ban de aur, 
Totdeauna, 
Călător... 
Mai la Nord, apare iară, 
După nor, 
Blând, 
Luceafărul de seară, 
Călăuză 
Tuturor... 
Dar... curând, în zori de ziuă 
Ce mijesc, 
Lună, 
Stele 
şi 
Luceferi 
Lin pălesc. 
Şi în locul lor, 
Semeţ, 
Al zilei crai, 
Se ridică 
Şi domneşte 
Peste plai. 


TILLY-JEANNE GHIULEA 


DIN RĂSBOIU 


Puiu doarme... Mama toarce... 
Fusul cântă 'ncetinel... 

Doi copii vorbesc în şoaptă 
Lângă pat pe-un scăunel. 


Dar de-odată, ce le vine? 
Işi fac semn şi se ridică, — 
Mama toarce 'ngândurată, 
Deci fac planul fără frică... 


Uite, Sandu-i cal buiestru, 
Nicu, sprinten călăreț, 
Se avântă mândru *n şeaua 
Roibului cu părul creţ... 


Un necheaz liniștea curmă, 
Sburdă roibul cel buiac — 
Nicu crede că-i aievea 
In războiu, la un atac. 


Zdravăn printenii-și înfige, 
Dând în roib ca'ntr'un duşman — 
Insă — bietul Sandu — roibul 
Scoate-un răcnet, năzdrăvan... 


„Plânge Puiu, tace fusul — 
lar alături, lângă pat, 

Se bocește 'n gura mare 
Călărețul răsturnat... 


LIVIA REBREANU HULEA 


12 


TOAMNA 


Din adâncul depărtării, 
De prin văi şi de pe creste, 
Din nemărginirea mării, 
Spărgând baerele zării, 

S'a lăţit un svon, o veste... 


Vântu'n graba sa pripită 
A purtat-o "n sborul lui, 
Scrisă 'n frunza ofilită, 
Din pădurea sdrenţuită 
Până "n "'naltul cerului. 


Cerul sa 'ntristat deodată ! 
Din tării şi-a desprins norii... 
Şi pe bolta "'ntunecată, 

Spre o țară depărtată, 

Sbor cârduri cocorii. 


Toamna se coboară rece, 
Vântu-i cântă "n strună, 
In vârtej de nori petrece, . 
Chiuind prin aer trece, 


Prevestind furtună! 
SETT D. MEREANU 


Ilenuța la bun ica 


S'a gătit de sărbătoare 
Ilenuța, fată mare;.. 
Vorba asta nu-i minciună, 
Ca "'mplinit trei ani “şi-o lună. 
Poartă pălărie albă 
Şi la gât o mică salbă, 
Rochie roșie de poplin 
Şi cordon cu ibrişin. 
Are *n spate o broboadă, 
Cu o fundă ’n loc de coadă, 
Iar ciorapii răsuciţi - 
Şi pantofii lăcuiţi. 
După un braţ i-a atârnă'un coș 
Mare cât un... cocoloş, 
Şin el doar mărgele are, 
— Care-s mere roșioare. 
Şi-așa merge pe cărare 
Top, top, top, la mama mare, 
Când bunica o zăreşte. 
Cum mai fuge voiniceşte. 
lese 'n grabă 'n poarta mare 
Şi-o întreabă cu mirare: 
— „Cine-mi vine, cine-mi vine ? 
Că nu vede baba bine !” 


Ilenuța, cum o vede, 

Și mai ager se repede ; 

Dar... se-opreşte la doi paşi 

Și-o salută drăgălașş ; 

Apoi îi întinde coşul, 

— Cel mare cât cocoloșul —.. 

Şi cum stă, începe-a spune 

— Aşa ca pe-o rugăciune, 

Că-i copil cu multă minte, 

Și nu scapă din cuvinte: 

— „Mamă male 1), mamă male!) 

Astăzi e ziua matale.... 

Și-ţi dau inimoala mea 

Şi coșul ăsta cu ea. 

Vezi că 'n cos?) sunt patlu mele aj 

Să le papi când ai plătele 4). 
GRIG. TEODOSSIU 


1) mare. 
2) coş. 

3) mere. 
4) plăcere. 


PE za S 


RAIA odată, de mult, de mult, într'o ţară de- 
parte de a noastră, Vasia, un împărat puternic. 
şi războinic. Soția lui, blânda Anabella, murise 
un an după nașterea singurului lor copil, dom- 
nita Maria. Vasie, nemângâiat de moartea scum- 
pei lui împărătese, căutase să-și uite durerea, purtând răz- 
boaie prin vecini. Fetiţa sa, orfană dela o așa fragedă vâr- 
stă crescuse la palatul tatălui său doar printre bărbaţi. 

Era atât de frumoasă, încât condeiul nu o poate des- 
crie. Impăratul Vasia se hotărî să o mărite cât mai repede. 

Toţi împărații şi fiii de împărați din lumea întreagă 
veneau în cete mari cu daruri bogate să-i ceară mâna. 

Nu o cunoşteau, nu ştiau cât e de frumoasă, dar erau 
atraşi de nenumăratele bogății ale tatălui ei. Insă domniţei 
Maria nu-i plăcea nici unul. 

Singură în cerdacul ei, ani dearândul, cu ochii în zare 
visase la viitorul ei soţ. Doar Neigal, calul ei iubit şi în a- 
acelaş timp singurul prieten, ştia la ce visează Maria. Cu 
braţele în jurul gâtului lui îi spusese la ureche. Şi acum, 
palidă, cu păru-i de aur căzut pe rochia-i strălucitoare de 
pietre scumpe, îi zice : „Tata mi-a spus să mă mărit cât 
mai repede. Iți mai dau o săptămână, mi-a zis el. Dacă 
Joia viitoare nu te-ai hotărît încă, îţi aleg eu însumi mirele. 
A trecut săptămâna și nu m'am hotărît. Mi-a ales el singur 
mirele şi astăseară va avea loc nunta. Dar nu vreau să mă 
mărit, Neigal, nu vreau. Hai să fugim P 

Dar calul dădu din cap. 

„Da, ştiu la ce te gândeşti, zise ea din nou. Acum e, 
ziuă. Ne vor urmări şi ne vor prinde uşor. La noapte, cu 
ajutorul întunericului vom fugi”. . - 

La miezul nopţei domniţa îmbrăcată în miteasă, mai 
frumoasă ca niciodată în vestmintele-i albe, încălecă pe 
Neigal și amândoi se afundară în noaptea neagră... 

Impăratul, mirele și ceilalți oaspeți prinseră de veste. 
Toţi încălecară pe caii lor şi porniră -cu făcliile aprinse 
în căutarea domniței. Dar era prea târziu. A doua zi dimi- 
neața se întâlniră cu toţii la palat. - 

Dar domniţa fugea, fugea înainte. Neigal par'că avea 
aripi. Se întrecea cu vântul. Vălul ei de mireasă îi căzuse 
răpit de vânt. In cap îi rămăsese doar o coroană de pietre 
scumpe. Pe unde trecea, oamenii se închinau și ziceau: 


ei 23" ua 


13 
ză za tt EAEN U RSR, H Si ge i 


vântul 


— „Măă, da’ frumoasă e! 

— Şi repede fuge, Doamne! 

— Par'că-i dusă de vânt. 

— Să ştii că asta-i mireasa vântului. 

— Unde s'o fi ducând? 

— Pe semne, la soțul ei, vântul”. 

Seara! împăratul vânturilor, în palatu-i de pe vârful 
celui mai înalt munte stă pe tronul său tăiat într'un sma- 
ragd uriaș şi-şi aştepta supușii. Era un bărbat înalt. fru- 
mos, voinic, cu părul negru, cu pielea arămie. Insfârşit su- 
pușşii lui veniră. 

Unde aţi fost astăzi ? 

— In împărăţia lui Vasia. 

— Ce se mai aude pe acolo? 

— Măria Ta, a fost nunta fetii lui, dar ea a fugit. 

Şi toţi locuitorii, văzând-6 aşa de frumoasă, îmbră- 
cată .ca de nuntă și fugind așa de repede, spun că e mi- 
reasa Măriei Tale. 

— Dar împăratul şi mirele nu s'au dus după ea ? 

_: — Ba s'au dus, dar le-am stins făcliile şi wau putut s'o 
găsească. ; 

— Bine aţi făcut. Acum aduceți-o aici la mine”. 

„„.Maria fugea mereu. Albă și dreaptă pe armăsarul ei, 
păta noaptea neagră. Deodată se simți luată pe sus cu cal 
cu tot. Auzea cum îi vâjâe vântul la urechi. Sburară câteva 
clipe, apoi simţi că se dă jos. Inchisese ochii. Când îi des- 


chise, văzu în faţa ei... Dar nu-i venea să creadă. Se frecă. 


la ochi şi iar se uită. O nu, nu visa. Era chiar el, mirele 
visat, mirele iubit şi dorit. -S 

El o luă de mână și o duse spre palatul lui de diamant 
luminat ca ziua. O așeză pe tron lângă el. i 

„Vrei, o întrebă el, să fii soția mea, împărăteasa vân- 
turilor? Pe cap ţi-am pus coroana nemurirei. Vei trăi pù 
rurea tânără, frumoasă, iubită şi slăvită. Spune, vrei ? 

Pământenii miraţi auziră într'o zi o muzică minunată 
adusă de vânturi. In zadar căutară de unde vine. Părea 
adusă de vânt şi se auzea la fel peste tot. Din ziua aceea 
vânturile aveau o împărăteasă. 

Şi acum Maria, tânără, frumoasă, iubită și slăvită, as- 
cultă împreună cu soţul ei ce le povestesc vânturile. 

TUŞKY LAZĂR 


Coşuleţul şi pâinea 


Un coşuleţ de trestie, care servește să cari în el pâine, 
bombănea nemulţumit. „Mirosul de pâine proaspătă mă 
plictiseşte și îmi dă greață. In afară de aceasta, pâinea 
cântăreşte prea greu, aşa că, cu trecerea de timp, eu o 
să-mi pierd frumoasa mea formă de astăzi. Văd că n'am 
avut ó soartă bună”. 

Un alt coșuleţ frumos şi drăguţ îi răspunse, vor- 
bindu-i prieteneşte: „Camarade, nu şade bine să fii aşa 
de puţin politicos. Află că pe lumea aceasta avem datoria 
să ne purtăm drăguţ unii faţă de ceilalţi. Şi dacă vrei să 
te încredinţezi bine de adevărul acesta, ascultă întâmpla- 
rea ce urmează: 

„Un măgar, încărcat cu o povară de pâine, mergea 
dintr'un sat într'altul în tovărășia unui câine. Insă, fiin- 
du-i foame, măgarul se opri la o margine de drum, în- 
fruptându-se cu iarbă verde. 

— Şi mie îmi este foame, îi zise câinele. De aceea, fii 
bun şi dă-mi o bucată de pâine. 

— Mănâncă și tu iarbă, aşa cum mănânc şi eu”, îi răs- 
punse măgarul, care era un egoist. 

După puţin, le eşi în drum un lup. La vederea lupului, 
măgarul începu să tremure de frică. „Am credinţa, zise el 
câinelui, că tu mă vei apăra. 

— Nici prin gând nu-mi trece aşa ceva! li răspunse 
câinele. Nu uita cât de puţin drăguţ te-ai purtat cu mine, 
care îți cerusem o bucată de pâine”. Şi lăsă pe măgar să 
se descurce cum ar fi putut cu lupul. 

— Povestea ce mi-ai spus, este o prostie, bombăni co- 
şulețul de pâine. Este o prostie cu atât mai mare, cu cât 
află că eu nu sunt un măgar. ; 

— Dacă nu eşti încă, ai să devii în curând”, îi şopti 
„drăguţul coşuleţ, supărat că nu fusese înţeles. 

SI. PR. 
sea 
O glumă 


Costică plângea, iar mama mare, vrând să-l împace, 
îi întinse o farfurie, în care erau două prăjituri, și îi zise: 
„Alege-ţi o prăjitură şi nu mai plânge”. j 

Insă şiretul Costică îi răspunse: „Nu, mamă mare, 
mai bine dă-mi tu care Îți place”. ij 

Mama mare îi dete o prăjitură, despre care credea că 
place mai mult lui Costică. Dar acesta, după će o mâncă, 
zise: à 

„Şi acum, mamă mare, e rândul să-mi aleg şi 
prăjitură!” | 

Zicând aceasta, luă şi prăjitura a doua. 


eu o 


ze 
Un joc de-a peștii 


Jucătorii se aşează pe scaune, puse în şir. Unul din 
jucători însă mare scaun, așa că stă în picioare. Jucătorul 
acesta dă fiecăruia din cei ce şed pe scaune câte un nume 
de peşti: crap, lin, şalău, morun, nisetru, somn, scrumbie, 
sardelă etc. Apoi, începe să alerge în jurul scaunelor, stri- 
gând: „Vin pescarii!” După aceea, cheamă pe un pește, 
care se ridică numai decât de pe scaun şi merge după ju- 
cătorul, care l-a chemat. Aleargă acum împreună, iar pri- 
mul jucător strigă din nou: „Vin pescarii!” şi cheamă un 
al doilea peşte, care îşi va părăsi, de asemenea, scaunul și 
va alerga după primul jucător. 

Se va face așa, până ce sau sculat de pe scaune toţi 
jucătorii. Atunci, primul jucător va striga: „Pescarii au 
plecat!” Indată ce a spus aceste cuvinte, toţi peștii vor da 
fuga să-și ocupe fiecare scaunul, dar și primul jucător va 
căuta să se aşeze pe un scaun, aşa că, fireşte, unul din ju- 
cători va rămâne fără scaun. 


ulte, plăcute şi diferite 


Jocul începe din nou. Cine nu şi-a pierdut nici o dată 
scaunul, va fi învingătorul, iar cine l-a pierdut. va plăti o 
amendă — nu e nevoe ca amenda să fie în bani — în fo- 
losul învingătorului. 


Găsiti-i! 


se văd. Căutaţi-i şi cu puţină răbdare, îi veţi găsi. 


La Albi și la Negri a 


La Albi. Bunica povestind: „A fost odată un om de 


care te speriai, fiindcă era negru, negru ca un cărbune”. 


La Negri. O altă bunică povestind: „A fost o dată un 
om de care te 'ngrozeai, fiindcă era alb, alb ca varul”. 


Ce face copilul? 
= = 
3 6 


Vedem în desenul de faţă că un copil, care poate fi şi 
un spiriduş, stă pe craca unui arbore și ţinând mâna întin- 
să, se pare că vrea să dea ceva cuiva. Dacă vroim să afăm 
totul, să facem în felul ce urmează: Să luăm un creion 
bine ascuţit și să unim cu o linie dreaptă punctul de lân- 
gă n-rul 1 cu punctul de lângă n-rul 2. Apoi, punctul dela 
n-rul 2 cu punctul dela n-rul 3, cel dela 3 cu cel dela 4 şi 
așa mai departe, până ce ajungem la punctul de lângă 
n-rul 45. Când am ajuns acolo, vom afla tot secretul. 


Funda;ia 
„REGELE FERDINAND |” IAŞI 


di. dee - nb 
Concursul de jocuri pe lună 


SERIA IV 


rie 


== CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


e 4 H Ogor; 23) Cuvânt neschimbător; 24) Fir; 27) Lucru din casă; 28) 
Cuvinte incrucisate Pereca: 29) Trecătoare; 34) Grabă; 32).Balaur (0lt.); 33) Ani- 
. = male târâtoare; 35) Strămoş al nostru; 37) Ca la 23 oriz.; 38) Pre- 
fy, tind; 39) Posedă; 40) Pronume posesiv. 42) Măgari; 45) Neam; 
48) Aici; 49) Preot; 51) Ţară în Europa; 42) Macedonean. 
VERTICAL: 1) Capitala unei țări din Europa; 2) Zeul soare- 
lui; 3) Lichid; 4) Stăpânesc; 5) Astăzi; 6) Ca la 2 vert.; 8) Apă 
în Franţa; 9) Măsură; 10) Obiect cu care se închide o casă. 12) 
Drug de lemn sau de metal; 13) Fluviu în Rusia; 16) Notă; 18) 
Plantă textilă; 20) Conducătorul Hunilor; 23) Judeţ în Banat; 25) 
Nume de fată; 26) Vehicul; 27) Locul pe unde putem trece o apă; 
29) Ţară în Asia; 30) Țară în Europa; 32) Macagii; 33) Se pune 
pe cal; 34) A apăra; 36) Căldare mare de fiert rufe; 41) Umedă; 
43) Pană de despicat; 44) Băutură; 46) Notă; 47) Articol; 49) Flu- 


viu în Italia; 50) Salutare! 
TRAIAN IVESCU-Brăila 


ORIZONTAL: 1) Vârf; 4) Infern; 7) Oraş în România; 10) 
Sudoare; 11) Locuinţa albinelor; 13) Fluviu în Egipt; 14) Viteaz; 
16) Văzduh; 17) Trai; 19) Balaur (0lt.); 20) Loc plantat cu viță; 
21) Ce fac cu urechea?; 23) Unealtă care serveşte la curățatul hai- 
nelor; 24) Oraş în România unde se fabrică zahăr; 25) A îmbina 
27) Animal polar; 28) Paradis; 30) Privitor la an; 32) De două 


ori (Teatru); 34) Persoană; 36) Cenuşiu; 37) Lipsit de frumuseţe; [E ET 36 [3 
38) Ţară în America de Sud; 39) Barca lui Noe; 40) Boală de piele; dm a d 
41) Loc la teatru. i 
VERTICAL: 1) Guvernatorul unei provincii, la Turci; 2) Şiret E". EF i add 
3) Parie a corpului; 4) Lună; 5) Continent; 6) Pământ cuprias | 
între brațele unui fluviu; literă grecească; 7) Culoare; 8) Care nu | 
e deasă; 9) Oraş în Transilvania; 12) Capitala Persiei; 15) Țară în | 
Europa; 17) Capitala unei ţări din Europa; 18) Nume masculin: 
20) Care trăeşte; 22) Fluviu în Rusia; 26) Fiinţă care ocroteşte pe 
copiii cuminţi; 27) Plimbări; 28) Asemănare de sunete; 31) A 
mișca din loc; 32) La mână; 33) Grup de păsărele; 35) A lucra = = 
pământul; 37) Dat cu o alifie. ORIZONTAL: 1) Mâncare turcească; 6) Blând; 11) Asalt; 12) 
ala Pl DE e dt SU TRAIAN IVESCU-Brăila Cereală; 13) Pretinzi; 14) Aliment animal; 16) Păsărică; 17) Ci- 
nema sau ânagrama lui,„ora”; 18) Strat de flori; rind arat: ee: 
a A a Naţie; 24) Loc unde se opresc trenurile; 26) Lichid; nimal; 
Cuvinte incrucisate 30) Potrivire de sunete; 34) Fir; 36) Neam; 38) Ajutător al viito- 

z rului plural; 40) Cort; 42) Drapel; 44) Viaţă; 45) A se aşeza; 46) 
Mistuite; 47) Anotimp; 48) Rău în Ardeal. 

VERTICAL: 1) Locuinţă regească; 2) Pantalon țărănesc; 3) 
Locuitor din Nordul Europei; 4) Certificat; 5) Cereală; 7) Nume 
de fată; 8) Cucoană mare! 9) Program cu ore de lucru; 10) Apă 
în Moldova; 15) Există; 16) Strigătul corbilor; 19) Localitate bal- 
neară; 20) Câini de vânătoare; 23) Prima femeie; 25) Băutură; 27) 
Deschizi gura din cauza lenii; 28) Ins dintr'un popor barbar; 29) 
Numeral; 31) Plec; 32) Bogăţii; 33) Râu în Muntenia; 35) Stat; 
37) Părinte; 39) Părţile tari din corpul omenesc; 41) Apă în Ger- 
mania; 43) Impărat în Rusia. 


TRAIAN IVESCU-SFINX 
Logogrif 


Tăind câte o literă din cuvântul de 6 litere, cu semnificaţia: 
nepătată, veţi obţine pe rând: 1) Slută; 2) Inlesnire de pantă; 3) 
Fir; 4) Pronume posesiv, pers. II; 5) Vocală. 


ROZA LITTMANN 


Acest concurs are cinci serii. Se termină în numărul viitor. 


C 
PE LUNA octomBRie SERIA IV 


Numele și pronumele 


ORIZONTAL: 1) Oraş în România; 4) Râu în Elveţia; 7) Lac 
in Asia; 11) Animal; 12) Oraş în Munienia; 14) Ceas; 15) A lucra 
pământul; 17) Fluviu în Germania; 19) Poftim! 21) Epocă; 22) Adresa: 


și cititorii noştri cari au luat premiul l-in 


2 w 3 d A a Wa 
Cornelia Davidsohn Popa Steliana Albişor Rivenzon 
Clasa II-a a Clasa I-a Clasa II-a 
Şcoala prim. de fete „Lucaci” Şcoalu primară de fete No. 29 Şcoala „Iacob şi Carolina 
Bucureşti Bucureşti Lăba!” București 


Weisman A. Solange 


Clasa l-a B. a Clasa l-a A. 
Şcoala primară Sit. Iosif Şcoala primară de băeţi No. 17 Şcoala prim. de fete „Lucaci” 
Bucureşti București București 


=. 


Leibovici M. Etraim Diver H. Marius Mircea Popp 
Clasa IV-a Clasa II-a Clasa IV-a 
Şcoala prim. Israelită-Română Şcoala primară de băeţi No. 17 Şcoala prim. de băeţi „Lucaci” 
Fălticeni București București 


Ioniţă Emilia José Şmilovici 
„ Clasa Tl-a B. Clasa H-a 
Şc. prim. „Cuibul cu barză” Şcoala primară mixtă No. 1 Şcoala primară „Trei Erarhi” 
București București Iaşi 


Ionel Diaconescu Olga Supelneac Iţicovici Armand 
Clasa II-a Clasa Ikl-a` Clasa IFI-a 
Şcoala primară de băeţi No. 2 Scoala primară de fete Iţicovici Marcel 
P.-Neamţ Cetatea-Albă Clasa Il-a 
a Şcoala garde „Trei Erarhi” 
ași 


Dinu Vladimir R. Teodorescu 
Clasa I-a 
Şcoala primară Sft. Iosif 
București 


Eugen Naghi 
Clasa Il-a A. 
Şcoala primară de băeţi No. 41 
București 


popa 


Marius Benaroyo 
Clasa IM-ą 
„ Bucureşti 
Şc. prim. „Cuibul cu barză 
Bucureşti 


Ionescu L Florica 
Clasa I-a A. 
Şcoala primară de fete No. 24 
Bucureşti 


Gavrilă Eugenia 
Clasa Il-a A. 
Şcoala primară de fete No. 27 
Gavrilă Maria 
Clasa I-a 
Scoala Comercială No. 1 
București 


= 


Ce bun e laptele! 7 | Preţul 5 lei 
pe i “RAIDURI A REP DA 


Glume de copii pentru copii 


Cele mai bune cifre 


Titel învaţă să scrie cu cifrele romane: I, II, III, IV, 
V, etc. Dintr'o dată Titel spune bucuros: „Ce bine ar 
fi, dacă domnii profesori ne ar pune note cu cifrele 
romane! Cel puţin, nici o dată n'ar putea să ne pună 
nota zero!“ (In adevăr, cifra zero nu există la cifrele 
romane). 


Despre elefanţi 


Nina a fost la un circ, unde a văzut tot felul de 
animale. Dintre toate animalele, elefanții i-au făcut cea 
mai mare impresie. Auziţi-o cum îi povesteşte bunichii 
sale. 

„Să vezi, îi spunea ea, erau acolo doi perlifanţi, dar 
erau așa de mari, aşa de mari, că mâncau cu coada, în 
loc să mănânce cu gura“. 


Işi lăudau părinții 

„Tata, zicea Nicu, umblă mult și câştigă mult cu 
picioarele altora. 

— Dar ce face? il întreabă Ticu. 

— E cismar. 

— Apoi, tatăl meu, zise la rândul său Ticu, nu se 
mișcă toată ziua dela cafenea. 


— Nu munceşte? 
— Ba, da, munceşte: este chelner“. 


Care este? 


Fifina, o fetiță de patru anișori, a scăpat din mână 
o cutie plină de nasturi, care sau împrăștiat pe jos. 
Mamă-sa, după ce o certă, îi zise: „Şi acum, să strângi 
toţi nasturii, dela cel dintâiu până la cel din urmă“. 

Fifina se pleacă, se uită cam încurcată la nasturi, 
apoi întreabă pe mămica sa: „Mămico, spune-mi, te rog, 
care este cel dintâiu nasture şi care este cel din urmă?“ 


Par'că avea draptate! 


Fănică merge să se plimbe pe jos cu mamă-sa și cu 
drăguțţul căţel Chit. Insă, după vreun sfert de oră de 
plimbare, Fănică se oprește şi zice: „Mămico, nu mai 
pot umbla! Am obosit. 

— Nu ţi-e rușine să vorbeşti așa? îl certă mamă-sa. 


Uite, Chit, care e un căţel mic, umblă toată ziua şi nu 


oboseşte de loc. 
— Da, dar, răspunse Fănică, Chit merge pe patru 
picioare, iar eu merg numai pe două“. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


Nu îi era unchiu 


Lenuța caută să distreze pe verișorul său Lucian şi 
mirig un album în “care sunt vechi fotografii de fa- 

ie. 

„Vezi, îi zice ea, aceasta e mama mare, când sa 
căsătorit cu tata mare... Aceasta este tuşa Tiţa, când era 
fetiţă, iar acesta e fratele ei. 

— Dece nu spui că e unchiul tău? o întrebă Lucian. 

— Pentrucă nu-mi este unchiu! răspunse Lenuţa 
râzând. 

— Cum? Fratele mătușei tale nu-ţi este unchiu? 

— Nu, pentrucă acest frate al mătușei mele este... 
este iubitul meu tătic!“ 


l-ar fi dat pumnul îndărăt ? 


„Radule, îl ceartă doamna învăţătoare, nu ţi-a fost 
rușine, când i-ai dat un pumn colegului tău Mişu ? 

— l-am dat un pumn, răspunde Radu, pentrucă el 
mi-a dat mai întâin un pumn. 

— Trebuia să vii și să-mi spui mie, fi zise doamna 
învăţătoare“. 

Radu stătu puţin să se gândească, apoi răspunse 
zicând : 

„Dar domniata i-ai fi dat pumnul îndărăt ?“ 


Cine avea dreptate ? 


La judecător vine stăpânul casei şi chiriașul lui. 

„Domnule judecător, vorbi mai întâiu chiriașul, cum- 
părasem opt pui de găină şi neavând unde să-i ţiu, i-am 
pus pentru o noapte în pivniţă. Insă în timpul nopții 
s'a spart o ţeavă de apă şi a curs apă așa de multă în 
pivniţă, că toţi puii de găină sau înecat. Cer, prin 
urmare, ca stăpânul casei, care n'a pus o ţeavă bună, 
să-mi plătească prețul puilor de găină. 

— Domnule judecător, răspunse stăpânul casei, eu 
n'am nici o vină, aşa că nu plătesc nici un ban. Toată 
vina e a chiriașului meu, fiindcă, dacă în loc de pui de 
găină, ar fi cumpărat boboci dc rață, nu sar fi întâm- 
plat nici o nenorocire. Bobocii de rață ar fi înotat în 
apă, așa că n'ar fi murit nici unul“ 

Care din doi avea dreptate ? 


Ca să se țină de cuvânt 

Leana şi mamă-sa trec pe la o cofetărie. „„Mămico, 
zice Leana, fiindcă i-am promis doctorului să nu mai 
intru într'o cofetărie de când m'am îmbolnăvit din pri- 
cina bonboanelor ce mâncasem, te rog intră tu şi cum- 
pără-mi două prăjituri“. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


S ERA e 
100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


i 
. . .. .. . . . . . E E) 


. . . . . . . . . . Li] 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


ANUL 12 30 Octombrie 1935 No. 612 


pa i poz 
OPLLILOR) 
e e | [i 


. REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
Z ; l BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1AN 200 LE Ë UN EXEMPLAR 5 LEL WS 
en aaa îti T VEI IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ic A îi MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT a) Director: N. BATZARIA Nu se INAPOIAZÁA 


+ 


Cum a cşit Uitucilă din spital 


itucilă a eşit din spital. Piciorul i s'a vindecat  câtăva vreme în cârji“, Şi le luă, trecându-le la subţiori. 
complect, așa că nu mai șchioapătă. Insă, nu Așa veni el acasă la mine. Am avut, prin urmare, drep- 
și-ar merita numele, dacă mar face mereu bo- tate, văzându-l că vine în cârji şi în acelaş timp să mă 
roboaţe. Prin urmare, Uitucilă a eşit din spital, pufnească râsul, văzându-l cum este îmbrăcat și cum tot 
dar n'a eşit aşa cum es toţi bolnavii, care s'au capul îi pierise în pălăria omului dela spital. 


făcut iarăşi bine şi sănătoşi. Prima mea întrebare a fost: „Dece ai venit în cârji? 
Așa, în ziua în care doctorul i-a zis: „Astăzi te poţi Oare, nu poţi merge fără ele? 
întoarce acasă“, el n'a așteptat să mergem soţia sa şi eu — Ba merg mai bine fără cârji, îmi răspunse el, 


să-l însoţim, ci şi-a zis: „Mai bine să le fac o surpriză“. dar doctorii mi le-au pus în dulapul în care erau hai- 
Adevărul este că a isbutit să ne facă o surpriză nele mele. 


foarte mare. Când, părăsind spitalul, a venit mai întâiu — Şi tot doctorii i-au dat să îmbraci aceste haine, 

acasă la mine, m'am speriat văzându-l, dar în acelaş în care înoţi? l-am mai întrebat eu. 

timp m'a pufnit și râsul. Ca să înțelegeţi pricina, trebue — „Nu-i aşa, că îmi vin cam mari ?“ îmi răspunse 

să vă povestesc noua lui ispravă. el tot printr'o întrebare. Apoi adăogă trist: „Vezi, măi 
La spital, Uitucilă era îmbrăcat în costumul ce se Vintilă, ce rău am slăbit la spital! 

dă bolnavilor, pe când hainele sale fuseseră puse într'un — Văd că s'a micşorat rău de tot și capul, i-am zis 

dulap. După ce doctorul îi spusese că poate eşi din spital, eu râzând. 

o infirmieră i-a arătat că dulapul în care erau hainele — Da, mi s'a micşorat, răspunse Uitucilă, dar pentru 

lui, avea numărul 6. „Mergi și te îmbracă, îi zise infir- aceasta nu trebue să râzi şi să-ți baţi joc de mine. 

miera, şi lasă tot acolo costumul în care eşti îmbrăcat — Mă, Uitucilă, i-am întors eu vorba, hainele acestea 


acum“. Ba chiar, știindu-l cât este de uituc, îi repetase nu sunt ale tale și nici nu cred ca doctorii să-ți fi dat 
de câte-va ori: „Să ştii că sunt în dulapul numărul 6. cârji, de care n'ai nici o nevoe. Haidem să mergem nu- 
— „Am înţeles !“ răspunse el cam supărat. Şi se uita mai decât la spital, ca să descurcăm lucrul.“ 
rând pe rând la numerele dulapurilor, când văzu dulapul Am luat un automobil de piață și ne-am dus la 
cu numărul 9 şi se opri. spital. N'a fost greu de lămurit încurcătura. In dulapul 
„Uite, zise el vorbindu-și singur, ce oameni uituci! cu numărul 6 stătea atârnat costumul, adevăratul costum 
Au scris deandoaselea cifra 6, aşa că separe că este 9“. al lui Uitucilă. L-a îmbrăcat, a lăsat şi cârjile, apoi 
Aşa dar, deschise numai decât dulapul acela și scoase ne-am dus acasă la el. 
un costum de haine ce era înlăuntru. Insă, aceste haine i 
nu erau ale lui, ci ale altui bolnav, precum nici nu- VINTILĂ BRATU 
mărul 6 nu era scris pe dos, ci era în adevăr numărul 
9. Totuşi, încredințat că sunt hainele sale, Uitucilă se 
grăbi să le îmbrace. „„Aouleu, ce mult am slăbit în spital !“ i tite: 
Işi zise el sperial, când văzu că era așa de mare și larg bube în cap, o per 
costumul ce îmbrăcase, încât iîncăpeau trei ca el. | țiuni, ro Ax iri ia: 
4 In adevăr, omul pe al cărui costum îl îmbrăcase opăreli, mâncărimi, 
Vitucilă, era un om cât un munte şi care cântărea vreo Sam ARSS, ce 
140 de kilograme. Se găsea de mai mult timp în spital, TI PR Pt ș A 
având aproape paralizate ambele picioare. In ziua în „SERGENT Higienic dispar, 
care fusese paa Je opiu, mersese în cârji, care erau 20 LEI CUTIA LA FARMACII $i DROGUERII 
acum lângă hainele din dulap. = a pi a 
p rir og Uitucilă îşi isei „A, se vede treaba că Depozit »„S ERGENT Brăila 
încă nu m'am făcut bine de tot, așa că va trebui să merg 


3 


IZA 


David Copperfield 


de CHARLES DICKENS 


ARN 


ú 


r, A 
i t 
(4 - 
d 


Primii oni şi ce am învățat 


Ca să încep cu începutul, vă spun că m'am născut 
în Anglia, la Blunderstone, într'o Vineri noaptea, —cel 
puțin așa mi sa spus şi nu văd de ce m'aş îndoi — 
şi când deschisei ochii pe lumea aceasta, tatăl meu îi 
închise pe ai lui cu câteva luni înainte. Singura rudă 
era o mătuşe pe care mama o numea Miss*) Trotwood, 
care fusese de faţă când m'am născut și care plecase 
furioasă că nu am fost o fetiță să-i fi purtat numele 
Betsey Trotwood. Voi vorbi de ea mai târziu, în cursul 
acestei povestiri. 

Când mă uit îndărăt, prin ceața amintirilor, văd 

desprinzându-se blânda figură a mamei mele, așa de 
tânără şi cu bucle așa de frumoase, pe care, din când 
în când, le răsucea pe deget şi pe aceia a lui Pegotty, 
servitoarea noastră, cam grăsuţă, cu ochi negri care îi 
întunecau fața și cu niște braţe și obraji așa de roșii, 
că mereu îi asemănam cu acoperitoarea de catifea a 
unui scaun din salon. Acum, când mă gândesc, îmi vine 
a crede că mamii și mie, ne era puţin teamă de ea şi 
“că multe lucruri le lăsam pe seama ei. 
Imi pare că le văd pe amândouă îngenunchiate, în 
timp ce trec dela una la cealaltă, cu un pas cam şovăi- 
tor, şi parcă și acum simt atingerea mâinii ce mi-o 
întinde Peggotty, o mână aspră şi înţepătoare, ca o ră- 
zătoare. 

Şi oare ce îmi mai amintesc? la să văd! 


Mai întâi căsuţa noastră. Jos bucătăria lui Peggotty, 
care dădea într'o curte cu un coteţ de porumbei într'un 
păr, o cușcă de câine, fără câine, şi o mulţime de pă- 
sări, cari mi se păreau foarte mari și înfricoșetoare. 
Erau, mai ales, niște gâște, care mă urmăreau legănân- 
du-se şi cu gâtul întins, că le visam şi noaptea. 

Uite o sală lungă — nesfârșită pentru mine — care 
ducea pe lângă cămară, loc întotdeauna mai întunecos, 
şi pe unde treceam mereu alergând. 

Uite biserica ; mă văd la slujbă. E cald. Ochii mi 
se închid, din ce în ce; mai aud puţin vocea preotului, 
care îngână o rugăciune, apoi orice sgomot încetează, 
până când mă rostogolesc cu sgomot de pe banca mea 
şi Peggotty pleacă cu mine, mai mult mort decât viu. 

Intr'o seară, Peggotty și cu mine stăteam lângă foc. 
Tocmai îi citisem lui Peggotty o poveste cu crocodili. 
Citisem eu prost sau ea era cu mintea aiurea ? Vorba 
e că Peggotty luase crocodilii drept niște zarzavaturi. 

„Peggotty, zisei deodată, ai fost cândva măritată ? 

— Doamne ! Domnişorule David, cine ţi-a mai pus 
astea în cap ? 

— Nu știu ! Dar, nu-i aşa, nu poţi să te căsătorești 
cu mai multe persoane deodată ? 

— Sigur că nu, răspunse Peggotty cu tărie. 


*) Miss în englezește inssamnă domnişoară. 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 


— Dar dacă te căsătorești cu o persoană și aceia 
moare, poţi să iei pe alta, nu? 

— Da, dragă, dacă vrei. Cum crede fiecare. 

— Şi tu ce crezi? o întrebai cu curiozitate, căci și 
ea se uita la mine cam ciudat. 

— Eu cred că nu m'am măritat niciodată și că nici 
nu am să mă mărit. Mai bine mi-ai spune ceva de „cor- 
codilii» aceia, că nu am înţeles nimic. 

Şi ne întoarserăm din nou la ei; le puserăm 
ouăle în nisip, ca să le clocească soarele, scăparăm de 
urmărirea lor prin o fugă în zig-zag, însfârşit, trecurăm 
în vedere toată viaţa lor, eu cel puţin, căci de atenţia 
lui Peggotty care, în tot timpul acesta, își vârâse acul 
prin obraji şi prin braţe, mă îndoesc. 

Când clopoţelul dela poartă sună, Peggotty şi cu 
mine eşirăm în întâmpinarea mamii, care ne aștepta, 
mai frumoasă ca oricând, — gândii eu — împreună cu 
un domn cu ochii şi părul foarte negri. El mai fusese 
şi Duminica trecută cu nói la biserică. 

In timp ce mama se aplecă să mă sărute, el îmi 
spuse că sunt mai fericit decât un rege. 

„Ce înseamnă aceasta ?” îl întrebai peste umărul 
mamii. 

Mă mângâie, dar, fără să ştiu de ce, îmi era nesu- 
ferit şi îmi displăcea să-l văd atingându-se de mama. 

„Bună seara, mititelule. Trebue să devenim prie- 
teni. Hai, dă-mi. mâna !“ 

Cum mâna mea dreaptă era în mâna mamii, îi în- 
tinsei pe cealaltă. ; 

„Nu, David, dreapta“ zise el râzând. Dar nu vroiam 
să întind dreapta domnului şi nu o întinsei pentru 
nimic în lume, așa că el fu nevoit să o strângă pe cea- 
laltă și plecă. Mama intră în casă cântând. 


Oare fu Duminica viitoare când văzui din nou pe 
domul acela, sau se scurse un timp mai lung? Totul e, 
că mereu se afla pe lângă noi la biserică, de unde ne 
însoțea acasă. . 

De la depărtarea la care mă aflu de acest timp, 
îmi pare că numaidecât Peggotty îmi spuse de anumite 
lucruri de care voi vorbi mai jos, totuşi cred că fu cu 
câteva luni mai târziu. : 

Intr'o seară, când maică-mea lipsea din nou şi când 
eram împreună cu cartea cu crocodili şi cu Peggotty, 
aceasta, după ce deschise de mai multe ori gura, de 
credeam că tot cască, îmi spuse : i PI . 

„Domnişorule David, ce ai spune să mergi cu mine 
pentru vreo cincisprezece zile la Yarmouth, 
meu ? ' 

— Fratele tău e drăguţ ? : $ 

— Foarte, drăguţ, răspunse Peggotty. Şi pe urmă ai 
să vezi marea, bărcile, pescarii şi plaja şi Ham, nepotul 
meu, se va juca cu d-ta.“ 

Toate aceste frumuseți mă încântară şi îi răspunsei 
că o să fie foarte bine. Dar ce va spune mama? 

„Eu cred, răspunse Peggotty, că va fi foate încân- 
tată şi, cum va veni, îi voi vorbi, vrei ?“ 

„Dar, ce va face în lipsa noastră ? o întrebai, pu- 
nând coatele pe masă ca să discul mai bine. Nu poate 
să rămâie singură, ştii bine ! 

„Oh. N'avea nici o grije. Nu știi că mama este pof- 
tită într'o familie ? 

Şi, pentrucă așa stăteau lucrurile, mă hotării să 
plec. Aşteptam cu mare nerăbdare pe mama ca să mă 
invoiască și mă mirai puţin când ea, fără să fie sur 
prinsă, ne permise aceasta numaidecât. 


la fratele 


Ziua plecării sosi. Imi amintesc cu câtă grsbă 
vroiam să părăsesc căminul. Ce departe eram de faptul 
că nu era să-l mai găsesc niciodată. 

Imi amintesc că, atunci când maică-mea mă îm- ` 
brățișă, îmi veni să plâng de dragul ei şi de al lucru- 
rilor ce le părăseam. lmi amintesc că mama plânse şi 
ea, strângându-mă la piept. 

Imi amintesc că atunci când calul porni, mama 
strigă după căruțaş să oprească, ca să mă mai poată 
săruta odată. 

Cum rămăsese singură în drum, d. Murdstone — îi 
ştiam acum numele — apăru şi căută să o liniștească. 


(va urma) 


O rază de soare străbate prin frunzele umezite de 
rouă ale castanului, Se pierde în cerul de după trunchiu 
şi o fărâmiţă de lumină lunecă peste o minge ghimpoaâsă, 

Leneş deschide pleoapele dungite cu alb pe margini. 
Un ochiu căpruiu, lucios şi rotund iese la iveală. 

Castana ze prinsă bine în culcuşul ei, dar vântul 
nebunatec trece şi se joacă cv ea până o desprinde şi 
o aruncă jos pe pietrişul grădinii. 

Sus rămâne coaja căptuşită cu alb, goală şi singură... 

Se aud voci gălăgioase de copii şi voci de guver- 
nante, care îi cheamă. Aleargă veseli sub castan şi strigă 
adunând castanele de pe jos. 

„Eu am găsit cinci! 

— Şi eu de trei ori cinci! 

— Eu am găsit numai una... Ce frumoasă e !“ spune 
Vera, cee mai mică dintre toți, mângâind castana mă- 
tăsoasă. 

O strânge în pumnișorii ei rotunzi şi moi şi se 
așează pe un colţ de bancă. O lasă să lunece pe rochiţa 
verde și scurtă și-i plac umbrele de castană. 

„Când o să fiu mare, se gândeşte ea, vreau să am 
un castan în grădină şi o rochie verde... 

— Vera, ce faci ? se auzi după mult timp vocea lui 
Fräulein Trude, guvernanta ei. 

— Nu ştiu, spuse Vera, mă joc cu castana.., 

— Hai acasă, e fârziu ! ES 

— Da!“ oftează fetița și pleacă ținând castana strânsă 
în mână. : E 

Acasă, castana stă melancolică şi proaspătă pe mă- 
suţa albă din odaia Verei. i 

Prin uşa întredeschisă trece o lăbuță neagră şi cati- 
felată, apoi un corp elastic de pisică. Ochii verzi clipesc 
în lumina albă şi se închid, ascunzând după pleoape 
gânduri necunoscute. Alunecă încetişor pe parchet, deo- 
dată sare pe măsuţă şi luând, castana între. perniţele 
labelor, o aruncă în sus. Castana cade, se rostogolește 
până în colţ, lângă soba în care arde focul. Pisica se 
uită după ea. închide apoi ochii şi adoarme. 

Seara vine Vera, ca să se culce: a uitat de castană. 

A doua zi de dimineaţă castana a îmbătrânit, s'a 
sbârcit :-e urâtă. Servitoarea o aruncă afară pe geam 
şi se pierde prin frunzele îngălbenite,.. 

Castana a murit de frig... 3 

Un fir de iarbă, chircit şi firav, întinde o dungă 
subțire pe coaja ei cafenie şi tristă. 


Sanda Zaharescu Karaman 


CITIŢI, CITIŢI: 
CARTEA 
RILĂ IEPURILĂ 
de MOŞ NAE 
Preţul unui exemplar, lei 20. 
De vânzare la toate librăriile. 


Qnun 


— La Blegeșşti, cu primarul Ion Viţel— 


Precum am spus săptămâna trecută, drumul dela 
Hăplești la Blegeşti l-am făcut cu primarul Ion Viţel, 
care a fost așa de drăguţ, că m'a dus până acolo cu 
căruța și m'a așteptat, ca să mă aducă înapoi la Hăpleşti. 
Ce-i drept, atât la dus, cât şi la întors, prietenul Viţel 
n'a fost tocmai treaz. La plecarea din Hăpleşti, a început 
acasă la el cu ţuică, apoi, oprindu-se la cârciuma lui 
Stroe Pocitu, unde m'a poftit pe mine, a dat pe gât 
vreun chil de vin — bine înțeles, mâncând și o porţie 
zdravănă de pastramă de oaie. 

„La Blegeşti, zicea el, pastrama e proastă, iar vinul 
e acru că oţetul. De aceea, mă îndop aicea cât mai bine, 
ca să-mi ţie cât mai mult“. 

. Dar s'a îndopat şi mai bine la Blegești şi a înghiţit 
şi mai multe pahare de ţuică şi de vin. Când i-am 
amintit însă ceeace spusese la lăpleşti, d. Ion Viţel, 
deștept cum îl ştim că este, îmi răspunse zicând : „Incerc 
peste tot, ca să văd dacă nu cumva au și ei ceva bun 
de mâncat și de băut“. Şi aproape n'a rămas la Blegești 
cârciumă, pe al cărei vin să nu-l încerce. 

Aşa fiind, vă închipuiţi lesne că atât la dus, cât şi 
la întors, d. primar Viţel a fost cât se poate de vesel. 
O veselie, care mă făcea să fiu tot drumul neliniștit și 
speriat. Mă temeam că duce căruța în vreun sanj, şi o 
răstoarnă. Dar din fericire, caii erau treji şi cuminţi, 
mai ales că erau așa de slabi, încât le puteai număra 
toate oasele. Mulțumită cailor, am putut ajunge teferi la 
Blegești și ne-am putut întoarce tot așa de teferi la 
Hăpleşti. - 

Pe drum, Ion Viţel, căruia nu-i tăcea gurița o clipă, 
îmi vorbea despre marile sale planuri şi dorinţi. „Mă 
gândesc de mult, îmi zicea el, că se face o mare ne- 
dreptate cu comuna noastră Hăpleşti. Aşa, mai întâiu, 
dece să se ţie bâlciul la Blegeşti şi nu la noi, la Hăpleşti ? 

Al doilea. O comună aşa de frumoasă şi așa de 
vestită, cum e comuna noastră Hăplești, trebue neapărat 
să fie capitală de judeţ. Atunci, în loc să avem numai 
un notar și doi jandarmi, cum avem astăzi, vom avea 
un prefect, vom: avea tribunale, Bănci, armată şi mai 
câte altele. 

Dacă se face Hăpleșştii capitală de judeţ, va ajunge 
în curând oraşul cel mai frumos din România. 

. — lar d-ta, i-am tăiat eu vorba, ai să fii ales pe 
viaţă primarul acestui oraş. i 

— Dacă se face aşa cum doresc şi cum este drept, 
îmi răspunse el, eu nu mâi vreau să fiu primar, ci mă 
gândesc că ar fi mai bine să cer să mă facă prefect. 

— Ce bine ţi-ar sta şi ce potrivit ar fi să-ți zică: d. 
lon Viței, prefectul județului Hăpleşti ! i-am zis eu râzând. 
Numai că atunci cum rămâne cu primăria ? Pecine pui 
în locul tău ? 

. — M'am gândit şi la asta, mă lămuri viitorul pre- 
fect al viitorului judeţ. Ca primar, cred că ar fi foarte 
bun Haplea. Nu este aşa de deştept şi priceput ca mine, 
dar, oricum, el a umblat prin ţări străine și a văzut 
acolo atâtea lucruri, pe care le-ar putea face şi la 
Hăpleşti. 

— Foarte bine te-ai gândit! m'am grăbit eu să-i 
întorc vorba. 

Domnia-ta prefect, iar Haplea primar. Nici nu se 
poate ceva mai bun și mai potrivit. Haplea, care a fost 
la Viena, la Paris, la Londra, a văzut acolo teatre şi 
cinematografe mari, a văzut opere, a văzut circuri, tram- 
vaie care umblă sub pământ, a văzut vapoare, poduri 
măreţe şi ar putea face la fel și la Hăpleşti. 

— Da, ar putea face, îmi răspunse Ion Viţel, însă 
pe la Hăpleşti nu curge nici un râu, ca să facem poduri 
sau ca să meargă pe el vapoare. 

— Nu-i nimic, i-am întors eu vorba. Când vei fi 
prefect, ai să dai poruncă să se facă şi un râu, ba chiar 
şi un lac, dar vezi să fie cât mai mare. Un prefect poate 
face orice doreşte și nimeni n'are voe să se împotrivească 
poruncilor lui“ 

Ion Viţel, foarte măgulit și mulţumit că o să aibă 
ca prefect o putere așa de mare, mă asigură că chiara 
doua zi după numirea sa, va porunci să treacă un râu 
pe la Hăplești şi să se facă un lac mai mare şi mai 
frumos decât toate lacurile, care sunt în Ţara Românescă. 

Insă, era la mijloc o greutate: cum să se înfiinţeze 
noul judeţ a cărui capitală să fie Hăpleştii ? 


Am găsit şi la aceasta leacul. La înapoierea dela 
Blegești, vom face o petiție către Minister, petiția aceasta 
va fi iscălită de toţi locuitorii din Hăpleşti, apoi mi se 
va da mie, ca să umblu cu ea la Minister şi să mă rog 
şi să stărui ca — negreșit —- dorința Hăpleștenilor să 
fie îndeplinită. 

„Dar, Moş Nae, avu grija Ion Viţel să-mi atragă 
băgarea de seamă, să scrii în petiție şi să le spui şi cu 
gura celor mari dela Bucureşti, ca eu şi nu altcineva să 
fiu numit prefect de judeţ. Dacă nu mă numește, mai 
bine lăsăm încolo și judeţ și tot. 

— Am să fac întocmai, i-am răspuns eu, însă dacă 
mă întreabă ce carte știe şi la ce școli a umblat domnul 
Viţel al tău, ce să le spun? 

— Să le spui, îmi zise el, că eu, Ion Viţel, nu prea 
mi-am bătut capul cu învățătura de carte şi nici nu 
mi-am pierdut vremea să umblu pe la şcoli, dar că, dacă 
e vorba de bătaie, nu e altul să mă întreacă. Să-ţi spună 
Stan Nătângul cum abia a scăpat cu zile din mâinile 
mele. Ii știi pe Stan Nătângul, păcătosul acela care 
umbla să-mi ia locul de primar. A zăcut două luni de 
zile după bătaia ce i-am tras. Apoi, un prefect nu este 
nici popă, nici dascăl, ca să aibă nevoe să ştie atâta 
carte. Imi ajunge că știu să-mi scriu numele“. 

Am socotit de prisos să-l mai necăjesc, spunându-i, 
bunăoară, că dela un prefect de judeţ nu se cere să fie 
bătăuș şi că.prefecţii sunt oameni cu ştiinţă de carte, 
oameni care au învăţat la școalele cele mai înalte. 

l-am dat dreptate şi cu aceste gânduri și planuri 
frumoase ne-am făcut intrarea în comuna oi sa e 

Aci, ne-am pus numai decât întrebarea ? unde tragem 
în gazdă ? Intru cât mă priveşte, m'am gândit un mo- 
ment că ar fi, poate, mai bine dacă merg direct la casa 
părintească a coanei Frosa, adică, la casa unde s'a dus 
şi coana Frosa după plecarea ei dela Hăpleşti. Dar nu 
m'am dus. Nu m'am dus, fiindcă, pe de o parte, mă 
cunoșteam prea puţin cu mama coanei Frosa, iar, pe de 
altă parte, fiindcă, văzându-mă că merg direct la dânsa, 
coana Frosa și-ar fi închipuit că venisem să o iau la 
București, pe când, așa cum am povestit săptămâna 
trecută, eu n'aveam deloc un astfel de gând. d 

La rândul său, Ion Viţel mi-a spus că el are la 
Blegeşti un cumătru, care ar fi foarte bucuros să ne 
primească şi să ne găzduiască. Dar n'am vrut să merg 
la acest cumătru, pe care nici nu-l văzusem până atunci. 
Şi aşa, tot chibzuind şi socotind, am găsit că luciu mai 
cuminte este să tragem în gazdă la un otel. „Să căutăm 
un otel mai bun și să stăm acolo la noapte, i-am zis 
eu lui Ion Viţel. 2 

— La Blegeşti, îmi răspunse el, sunt mai multe ote- 
luri, dar le spune numai „oteluri“, ca să înșele lumea, 
pentrucă nu sunt decât nişte cârciumi proaste şi murdare. 

— Ei bine, să alegem cârciuma cea mai puţin proastă 
şi murdară, căreia îi spune „otel“, și să mergem acolo. 
O noapte trece repede“. 

Așa se face că am tras în gazdă la cârciuma, pe 
care stăpânul ei o botezase Grand Hotel de Blegeşti. Ba 
am mai văzut o cârciumă, care avea ca firmă Blegești 
Palace, însă Ion Viţel ma asigurat că la „Grand Hotel“ 
vom fi mai bine, adică mai puţin prost decât la „Ble- 
geşti Palace“. 

Ni s'a dat o cameră cu două paturi. din patru ca- 
mere câte erau toate, iar pe o masă, căreia îi lipseaun 
picior, ni s'a pus o lampă de petrol cu sticla spartă şi 
o cană de apă. „La mine, ne zise proprietarul Grand 
Hotelului, veţi fi ca la d-voastră acasă“. 

Când am auzit aceasta, am zâmbit, pentru ca la. 
noapte să mă înfuriez. 

Pe de o parte, Ion Viţel sforăia așa de tare, că se 
auzea, poate, până la Hăplești, iar, pe de altă parte, nă- 
văliseră atâtea ploșnițe, atâţia pureci şi alte gângănii, 
că nu era chip să stau culcat nici un sfert de oră. Nu 
de altceva, dar mi-ar fi băut tot sângele. 

Acestea se petreceau în cameră. pe când în curte 
era un concert de vaci, de boi, de porci şi de măgari. 

Am zis mai sus că o noapte trece repede. Văd că 
m'am înșelat. Noaptea petrecută la Grand Hotelul dela 
Blegești mi s'a părut nesfârșit de lungă șia fosto noapte 
de un chin pe care n'am să-l uit lesne. 

MOŞ NAE