Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages1-50

3 


Să trăiască şi să inflorească „Dimineața Copiilor“ ! Preţul 5 lei 


= 


De-ale începătorilor 


Edy - Cesar 


In ziua cănd Edy - Cesar a împlini! șapte ani, tatăl 
său îi dărui o vioară. 

Darul nu-l bucură prea тий.  Invártea vioara 
în mâini ca oarecare jucărie. Voia să o desfacă, să 
vadă ce e'nâuniru. Ba, într'o zi o umpluse cu pietricele! 

O săptămână mai târziu, părinții săi îi prezintară 
pe d. Adorian, tânăr profesor dela Conservator. Prima 
lecţie fu foarte -plăcută pentru unicul elev. Când începu 
însă pozițiile şi nesfârşitele teorii, Edy-Cesar strâmbă 
micuțul sáu nas. l-ar fi plăcut să poctá cânta cât de 
puțin, măcar: „Trăiască Regele“!! 

Dar Edy-Cesar avea talent înăscut, acel dar dela 
D-zeu, cum puțini oameni au pe lumea această. — La 
vârsta de unsprezece ani, când intră în liceu, d. profe- 
sor Traian Voinea îl primi în orchestra liceului. 

Era mai mare dragul să-l priveşti cântând cu cole- 
gii din cursul superior, Figură surâzâtoare, ochii mari 
negri, nasul mic; urmărea încordat bucata si cânta to- 
tul cu mult suflet. — Profesorul și colegii îl stimau, îl 
iubeau. 

Anii trecură unul după altul. Edy-Cesar muncea 
sârguitor. — La vârsta de cinsprezece ani, după ce luă 
capacitatea cu succes, intră în cursul superior. 

Bătrânul profesor Voinea, care stătea mereu acasă 
de boală, era înlocuit regulat de Edy-Cesar. In acel an 
se puse pe baze noui orchestra liceului și potrivit reco- 
mandărilor profesorului Voinea, elevul Edy-Cesar fu 
ales să o conducă. 

In cursul acelui an, se dădu un festival la Ateneu 


în folosul copiilor săraci. — Orchestra liceului cântă cu 
succes „Rapsodia Română“ Aplauzele ţinnră un sfert de 
oră. — Maestrul Enescu, care era într'o lojă, chemă pe 


Edy-Cesar şi-l sărută pe frunte: 

„Curaj şi munceşte mereu ca să ajungi, acolo unde 
meriji“. 

Din ziua aceia, Edy-Cesar apáru cát mai des în fa- 
fa publicului, mai ales la spectacolele de binefaceri. 

La vârsta de șaptesprezece ani luă bacalaureatul si 
fu trimis la Paris să urmeze un curs de perfecţionare. 

Vre'o cinci, şase ani colegii îi pierdură игта. In- 
truna din zile, ziarele anunfará un concert al Filarmo- 
nicei la Ateneu, cu concursul celebrului violonist Edy- 
Cesar. 

In seara concertului, foştii săi colegi de liceu îi dă- 
dură un banchet la care fu invitat şi bătrânul profesor, 
azi pensionar, Traian Voiuca. 

Masa fu insufletitâ de amintirile foştilor colegi. In 
câteva cuvinte, vădit emoționat, Edy-Cesar arătă suc- 
cesele ce le-a avut la Paris, Londra şi Berlin. Chiar in 
cursul acelui an fu numit profesor la Conservatorul din 
Strassbourg si aceste toate bucurii le datorește profeso- 
rului Voinea. 

In semn de recunoștință a creiat două burse pen- 
tru doi elevi români, care vor purta numele veneratului 
profesor Traian Voinea. 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 5 LEI 


: Se adevereşte încă odată că prin muncă omul în- 


vinge. ; 
SYLVIA KAISER 
elevă cl. IV-a Sec. Liceul 
„Choisy-Mângarut —LOCO 


Cum s'a cumintit Dănel 


Dănel este un băeţel drăguţ de 6-7 ani. A învăţat să 
citească de când era de cinci ani, Un singur cusur ri 
câ işi necâjeşte pârinfii. 

Cum vin biefii părinţi obosiţi dela birou, el începe 
cu mofturile: ,.Tâticule, fá-mi o prastie! Mămico, du-te 
acum in oraş şi cumpárá-mi o trotinetá, căci am văzut 
una frumoasă la báetelul din curtea vecină“. 

Nici nu lasă părinţii să stea la masă, până ce nu-i 
îndeplinesc dorinta- 

Odată însă. i s'a infundat! Era noapte. Dănel, stând 
culeat în pat, citea foarte atent o carte cu povești. De- 
odată lumina se stinse. Se simți luat pe sus de cineva, 
dar nu putu deosebi cine l-a luat, căci era întuneric bes- 
nă. După câtva timp, fu pus în alt pat. Cineva aprinse 
o lampă, Când se uită, se văzu îutr'o cameră sărăcăcioa- 
să. Mama şi tatăl sáu se plimbau tristi de colo, colo. Dă- 
nel, îi întrebă: „Tăticule, dece ne-am mutat din casa cea 
таге?“ — Pentru că tu ne-ai sărăcit, cerându-ne o mul- 
fime de lucruri si acum eu nu mai am nici o slujbă si 
mama ta e tare slăbită.“ 

Dănel a stat supărat câteva zile; pe urmă, sa obiş- 
nuit şi cu viaţa aceasta si iar a început să-şi necăjească 
părinţii. 

Intr'o zi mama lui căzu greu bolnavă. 

Boala ei se agrava din ce în ce mai mult. 
speranţe aveau doctorii, că va scăpa cu viaţă. 

De abia acum Dănel își dete seama de ceeace făcuse. 
Isi infunda capul în perne şi plângea. Totul era în zadar. 

Intro zi doctorul spuse că mama lui Dănel va scăpa 
cu viaţă, de nu va muri până la ora șapte seara. 

La aceste cuvinte, Dănel isbucni întrun hohot de 
plâns. Toată după amiaza stătu la capul mamei. 

Dar vai! La ora şase seara ca se făcu dintâi roşie, 
pe urmă galbenă si dete un țipăt, După câteva minute 
spuse cu glas stins: „Dănel. mor!“ Apoi închise ochii pe 
vecie. 

Atunci Dănel, care văzu ce se întàmpláse din cauza 
lui, căzu jos leșinat şi strigă; 

„Buna mea mamă, unde eşti? De-ai învia, cum te-aş 
mai asculta!“ 

Se simţi sguduit de cineva. Deschise ochii mari şi 
se văzu tot în camera sa. Mamă sa îl întrebă mirată: 
„Ce-i cu tine, Dănel. de plângi asa tare?“ 

Atunci Dănel îşi dete seama că totul a fost un vis, 

Din ziua aceeia sa cumințit şi nu şi-a mai supărat 


niciodată părinţii. 
RODICA DIMITRIU 
Liceul „Mihail Kogâlniceanu-Galafi 


Puţine 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


ККК КҮК alel e Satisi er Mel 200) 
eret rrt ee Na 100 
50 


Pe un an 
P e şase luni 
Pe trei luni 


REDACTIA ŞI ADMINISTRATLA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


ANUL 13 


1 lanuarie 1936 No. 621 


pi REDACȚIA ŞI 
1 AN 


ABONAMENTE: 
6 LUNI 


100 , 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430. 


200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


ATA ( 


UN EXEMPLAR 5 LEI: - 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 1 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


* 


Sa pierdut Uitucil 


Fiindcă este aşa cum îl ştim că este, nu e chiar aşa 
de greu ca prietenul nostru Uitucilă să se piardă. Să 
mulţumim însă lui Dumnezeu că nu s'a pierdut pentru 
totdeauna şi că l-am găsit repede. Altfel, ar fi fost o 
nenorocire, o mare şi grozavă nenorocire. Nenorocire 
pentru dânsul, pentru sofia sa, pentru mine, care, prin 
pierderea lui, aş fi pierdut un prieten aşa de bun, şi cred 
că nici cititorii nu s'ar fi bucurat să se piardă Uitucilă, 
Nu de altceva, dar n'ag mai fi avut ce să le povestesc. 

Să arăt însă cum s'a pierdut Uitucilă. 

Am spus săptămâna trecută cá ne înțelesesem са 
Uitucilă şi soţia sa să vie la mine în seara de Anul Nou 
şi să facem revelionul împreună. Eu unul făcusem, aşa 
cât am putut, pregătirile trebuincioase. Ii aşteptam să vie, 
mai ales că înțelegerea era să ia şi masa la mine. Dar 
vremea trecea şi ci nu veneau. I-am aşteptat până la 
„orele 11 seara. Văzând că nu mai vin, am început să intru 
la gânduri. 

„So fi întâmplat ceva, trebue să se fi întâmplat ceva!“ 
mi-am zis şi m'am dus la casa lui Uitucilă. Uitucilă nu 
era acasă. Am găsit-o pe soţia sa, umblând de colo până 
colo speriată şi îngrijorată. 

„Ce este? Ce s'a întâmplat? m'am grăbit să o întreb. 
— Ce să fie? îmi răspunse ea. Nu mai vine Uitucilă. Sunt 
aproape trei ore de când l-am trimis să aducă dela colțul 
străzii un taxi cu care să venim la dumneata şi de atunci 
nu se mai întoarce. Trebue să i se fi întâmplat ceva, 
trebue să fi pátit ceva. 

— Ei, lasă, că n'a pátit nimic. S'o fi întâlnit cu un 
prieten şi or fi mers undeva împreună, i-am zis eu, vrând 
să o linistesc. 

— Cum să meargă cu un prieten? îmi întoarse ea 
vorba înfuriată. Iti spun că îl trimisesem să aducă dela 
colțul străzii o maşină, cu care vroiam să venim la d-ta, 
iar eu îl aşteptam îmbrăcată gata şi cu pălăria pe cap. 
Decât, adăogă ea, haidem să-l căutăm! 

— Să mergem şi să-l căutăm“, i-am zis cu o jumătate 
de gură şi fără vreo plăcere. In adevăr, în loc să stau 
acasă şi să mai petrec şi eu în seara de Anul Nou, din 
pricina lui Uitucilă trebuia să umblu acum noaptea pe 
drumuri. Unde mai pui că porneam la o treabă nu tocmai 
uşoară. Unde să cauti şi unde să-l găseşti în oraşul acesta 
aşa de mare ? 

N'am să vă povestesc pe unde am fost şi pe câți am 
întrebat despre Uitucilă. Ştiu numai că n'am să uit aşa 
de lesne şi aşa de repede noaptea aceea. Pe când toată 
lumea se bucura şi petrecea, eu şi cu nevastă-sa umblam 
pe străzi, intram prin cafenele, întrebam pe toti sergentii 
de stradă şi pe multi alti trecători. 


Uite aşa am umblat toată noaptea, pentruca, în sfârşit! 
să-l găsim în zori de zi. Ştiţi unde? In beciul poliției 
alături de vagabonzi şi haimanale şi îmbrăcat ca un cerşetor. . 

Să povestesc pe scurt cum de a ajuns acolo. 

Când eşise să caute un automobii de piață, i-a eşit în 


drum un cunoscut, care l-a întrebat: ,Incotro Uitucilă 2“ 
— „Nicăeri, răspunse deşteptul de el. Am esit să mă 
mai plimb.“ 
Atunci cunoscutul acela i-a spus să meargă împreună 
la o cafenea, unde, aşa cum este obiceiul în noaptea de 
Anul Nou, clienții jucau pe bani, ca să-şi vadă norocul. 


„A jucat si Uitucilă şi a pierdut toti banii. După aceea, a 


eşit din cafenea, vroind să se întoarcă acasă. Numai că la 
plecare a îmbrăcat — de sigur, fără să-şi dea seama — un 
palton străin şi şi-a pus pe cap o pălărie străină. 

Aşa a pornit-o pe străzi, dar s'a rătăcit, nemerind 
într'o stradelă unde este periculos să treci noaptea şi mai 
ales singur. Acolo câțiva pungaşi au tâbârât pe el, vrând 
să-i ia banii. Dar vázánd cá n'are nici un ban, l-au desbrăcat 
de haine şi i-au dat în schimb nişte zdrente. Ba chiar, 
fiindcă se împotrivea, i-au tras şi o bătae bună. 

Bătut şi îmbrăcat mai rău decât un cerşetor, Uitucilă 
o luă aşa la întâmplare. lată însă cá dete de bănuit unui 
sergent, care îl opri şi-l întrebă: ,,Incotro, cetátene ? 

— Nu ştiu, răspunse Uitucilă. 

— Dar unde stai mata ? 

— Acasă la mine. 

— Dar unde e casa matale ?“ 

Uitucilă uitase şi numărul casei şi numele străzii în 
care locueşte. Văzând aşa, sergentul îl inhátá de guler şi-l 
duse la poliție, punându-l in beciu, de unde l-am scăpat 


a doua zi. 
VINTILĂ BRATU 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 
ŞI 
ISTORIOARE PENTRU PUIU 
sunt cele două cărți noui scoase chiar acum de MOȘ NAE. 
Ele vor face deliciul cititorilor. De vânzare la toate librăriile. 


Lİ 


A apârut! A apârut! 
„ALMANAHUL ŞCOLARILOR PE 1936" 


Un volum de 130 de pagini, lei 25, De vânzare la librării 
şi la chioşcurile de ziare, 


ФА 


de CHARLES DICKENS 


10 Multumit cu noua mea viață, iau o 


Depozitul „Murdstone si Grinby” făcea încărcături de 
vin pentru marile vapoare. Nu prea ştiu încotro mergeau, 
dar îmi amintesc că trebuia pentru aceasta un număr mare 
de sticle, pe care trebuia să le privim la lumină, dacă nu 
sunt sparte 51 apoi să le spălăm. Dacă se termina cu sticlele 
goale, apoi trebuia să lipim etichete, să punem dopuri sau 
să rânduim sticle în lăzi. 

Nu sunt cuvinte cu care să spun tristeţea ascunsă în su- 
fletul meu, când am văzut ce ajunsesem. La .ămile mele 
se amestecau cu apa de spălat sticlele şi plângeam, ca şi 
când as fi găsit spărturi chiar in inima mea. 

La prânz, pe când lumea pleca, d. Quinion îmi făcu 
semn să viu în birou la el. Intrai si mă gásii în fata unui 
om de vârstă mijlocie, cam grásut, cu niște pantaloni foarte 
strâmti, chel tare. In mânâ tinea un baston si hainele ii 
erau cam jerpelite. De haină îi atârna un ochelar, mai târ- 
ziu am descoperit că îl întrebuința foarte rar si atunci nu 
vedea nimic cu el. 

„Ah! Tatâ-l pe domnisorul Copperfield, spuse străinul 
cu un аег boeros, care mă mișcă. Am primit dela 4-1 Murd- 
stone o scrisoare, prin care doreşte să te iau la mine in 
gazdă. Tocmai am o odae de culcare si te-as primi bucuros. 

— Acesta este d. Micawber, spuse 4-1 Quinion, si spre 
ora opt va veni să te ia. 

— Atunci spre opt”, spuse d-l Micawber şi eşi, cu basto- 
nul sub brat, umflàndu-si pieptul si începând un cântecel, 
numaidecât ce esi din odae. 

După plecarea lui, d. Quinion má angaje ca ucenic în 
depozitul de vinuri, cu o leafá de şase șilingi pe săp- 
tămână. 

D-1 Micawber apáru la ora opt si luarăm împreună 
drumul spre casa care de acum înainte va fi şi a mea. A- 
junşi acolo, mi se păru tot aşa de jerpelitâ ca si stăpân-su. 
Intrarám si 4-1 Micawber îmi arătă pe doamna Micawber, 
o doamnă micuță si sbârcitâ, care tinea în braţe doi ge- 
meni; pe jos mai erau încă doi copii. 

Odăiţa mea era în vârful casei, strâmtă si cu puţină 
mobilă. ‚ 

In această casă, cu această familie, îmi petrecui tot tim- 
pul liber. Singurii oaspeţi ce îi văzui aci erau împrumută- 
torii d-lui Micawber. Veneau la orsice oră din zi si strigau 
la scară: е 

„Hei! Să-mi plătiţi, că vă arăt eu vouă”. 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 
imi önle 


mare hotărâre. 


A 


N 


770772 


> - 2 3 d z 
D-lui Micawber nu-i păsa şi, după ce işi lustruia ghe- 
tele, o pornea cântând la plimbare. 
Mâncarea mi-o cumpáram eu singur. De. doi 
lapte şi o franzelutá pentru dimineața. Mai pástram o pâi- 


penny 
пі{а cu puţină brânză pe un raft din odaia mea, pentru 
masa de seară. 

Vă spun că toate acestea erau adevărate. Vă spun că 
lucram de dimineaţă până seara, prost îmbrăcat, printre - 
oameni care nu erau de seama mea. Cred că fără ajutorul 
lui Dumnezeu, аз fi putut să deviu un copil rău şi un 
hoinar. : 

Nu vedeam cum puteam sá ies din toate acestea si pier- 
dusem orice sperântâ. 

După un timp, d-nul şi d-na Micawber, inglodati în da- 
torii, trebuiră să părăsească Londra. Eram însă hotărit să 
nu mai duc înainte viaţa aceasta. Fel de fel de planuri mi- 
au trecut prin minte și m'am oprit la acela de a fugi si de a 
căuta pe singura rudă ce-mi rămăsese, pe mătuşa Betsey, 
căreia: să-i povestesc toate întâmplările mele. 

Pentrucă nu ştiam unde locuia, îi scrisei lui Peggotty, 
întrebând-o şi cerându-i si cinci şilingi cu împrumut. Peg- 
gotty îmi răspunse cá Miss Betsey locuia pe lângă Douvre, 
la mare, dar nu stia bine unde şi îmi trimese banii. Aceştia 
trebuiau să-mi servească să plătesc drumul, dar în seara 
în care mă hotărisem să plec, printr'o întâmplare nenoro- 
cită, un cárutas pungas mi-i fură si mă văzui în mijlocul 
drumului fără nici un ban. Am pornit totuşi la drumul cel . 
lung pe jos, hotărît să întâmpin orice, dar.sâ ajung la mă- 
tuşa mea. Am trecut prin suferinţe dê nedescris, trebuind 
să dorm afară, pe unde apucam, nemâncat, cu hainele şi 
ghetele rupte. 

Insfârşit, am ajuns pe dealurile de lângă Douvre, după 
şase zile de mers. Dar când intrai în oraș, prăfuit şi ars de 
soare, tot curajul mi se spulberă, lăsându-mă foarte în- 
curcat. 

Am început să întreb de mătușa mea si: primii fel de 
fel de răspunsuri. Intrai într'o prăvălie si întrebai dacă nu 
cunosc a doamnă Trotwood. 

„Stăpâna mea? întrebă o fată, căreia negustorul îi cân- 
lárea orez. 

— Da. Asi dori să o văd”. 

Servitoarea mătuşei mele — căci ea trebue să fi fost, 
puse orezul intr'un coș si îmi spuse s'o urmez. 

Mă luai, deci, după ea şi am ajuns îndată în faţa unei 


căsuțe drágufe, la marginea mării, cu o grădină plină de 
flori. ; 


„Aceasta este casa lui Miss Trotwood”, îmi spuse ser- 


vitoarea, şi se grăbi să intre înăuntru. 

Râmâsei în fata ferestrelor. Ghetele mi-erau intr'o sta- 
re de plâns, fără tălpi si pedeasupra rupte. Pălăria, cămașa 
şi pantalonii pline de praf şi în bucăţi; părul încâlcit, iar 
fata şi mâinile negre de soare. In halul acesta vroiam să 
mă arăt în fala infricoşetoarei mele mátuse. : 

Ridicând ochii, am văzut la o fereastră de deasupra ип 
domn bătrânel, cu fata roşie si rotundă, care îmi făcea cu 
ochiul si fel de fel de semne, apoi izbucni în râs si dispáru. 

Tocmai mă gândeam să plec, pentru a căuta să mă 
arăt altfel lui Miss Betsey, când o doamnă eşi din casă, cu o 
basma legată peste pălărie, un şort mare şi un cuţit. După 
felul cum umbla si aerul intepat, recunoscui numaidecât 
pe mătuşa mea Betsey, aşa cum mi-o descrisese mama. 

„Pleacă de aici, îmi strigă din depărtare, spintecând ae- 
rul cu cuțitul. Haimanalele nu au ce căuta aci". 

Mă uitai la ea cu inima strânsă, pe când se îndrepta 
intrun colt al grádinitii si se apleca să {ае o buruiană, 
m'am strecurat în grădiniţă, m'am apropiat de ea şi am 
murmurat: 

„Vă rog, doamnă. 

— Ei? Ce e? 

-— Vă rog, doamnă, eu sunt nepotul d-voastră. 

— Doamne, Dumnezeule! strigă mătuşa mea, si se aşe- 
ză pe jos, în mijlocul cărării. 

— Sunt David Copperfield, dela Blundestone, unde ai 
fost să vezi pe mania mea când m'am născut. Am fost foarte 
nenorocit de când a murit. Deaceea am fugit și am venit 
la d-ta. A trebuit să fac tot drumul pe jos şi nu am dormit 
întrun pat de şase zile”. 

Aici, tot curajul părăsindu-mă, arătai cu mâinile 
sdrentele дере mine şi izbucnii într'un plâns pe care il ți- 
neam de o săptămână. . 

Mătușa теа, a cărei faţă nu arăta decât mirarea, ră- 
mase jos pe pietriș; dar, când am început să plâng, sa 
sculat în grabă, m'a luat de guler si m'a târit în casă. Acolo, 
deschizând un dulap, mi-a turnat pe gât din o mulţime de 
sticle luate la întâmplare, ca să mă intremeze, 

Cum tot plângeam, mă întinse pe o canapea, spuse de 
vreo câteva ori, „Doamne”, apoi sună. 


„Janeta, zise servitcarei care intra, urcá-te la d. Dick, 
salută-l din partea mea şi spune-i cá aş vrea să-i vorbesc”. 

Mátuga-mea se puse pe mers în lung si 'n lat, pànáce 
domnul care imi făcuse strâmbături dela fereastră, intră 
râzând. 

„D-le Dick, să nu faci pe prostul, căci nimeni nu este 
mai înțelept са d-ta când vrei”. 

Domnul luă numai decât un aer gânditor și mă privi 
casi când m'ar fi rugat să nu spui nimic din cele intàm- 
plate la fereastră. 

„D-le Dick, m'ai auzit vorbind de David Copperfield? 
urmă mătușa mea. 


Ib © PSI 2 e 
جه‎ > еее. a Aeg. 


— David Copperfield? A, da. David, de sigur. 

— Ei bine. Acest bâiat este fiul lui. Şi frumoase lucruri 
face! A fugit deacasâ. Intrebarea este: ce am să fac cu el? 

— Ce să faci cu el, şopti d-l Dick, scărpinându-se în 
cap; da... ce să faci cu el? 

— Da, răspunse mătușa mea, ridicând un deget. Hai, 
îmi trebue un sfat bun. 

— Ei bine! dacă asi fi în locul d-tale, se gândi d-l Dick, 
uitându-se la mine si terminând în grabă, eu l'asi spăla. 

— Janeta, zise mătușa mea, părerea d-lui Dick este 
foarte bună. Fă foc la bae”. ; 

După bae, mătuşa mea şi Jeaneta mi-au pus o cămașă 
şi un pantalon de al d-lui Dick si m'au mai înfăşurat cu 
două sau trei saluri. Mi-era așa de cald şi eram asa de obo- 
sit, că m'am întins pe canapea si am adormit. 

Mă deşteptară să luăm ceaiul, După aceasta: Jeaneta 


‚ aduse lumânări și trase storurile. 


„Acum, d-le Dick, spuse mătușa mea, ridicând din nou 
degetul, iti mai pui o întrebare: privește acest copil. 

— Copilul lui David, răspunse 4-1 Dick cam încurcat. 

— Da. Ce ai face d-ta cu el? 

— Oh, da... aşi trimete la culcare. 

— Jeaneta, strigă mătușa mea, părerile d-lui Dick sunt 
cele mai bune. Dacă odaia este gata, să-l ducem”. 

Fusei dus în odaia mea, dar ca un fel de prizonier, mă- 
tusa mea mergând înainte şi Jeaneta în urmă. Singurul lu- 
cru, care îmi dădu puţină nădejde, fu când am auzit pe 
Jeaneta spunând că mi-au ars hainele. Cum nu aveam al- 
tele, decât cele caraghioase depe mine, gândii că nu voi 
pleca în curând. Cum m'au pus în pat, au esit si au încuiat 
usa. 

Am închis ochii si am început să mă gândesc la toate 
prin câte am trecut, mă rugai apoi de Dumnezeu să nu mă 
mai lase niciodată fără acoperământ, să aibe grije de toti 
copiii oropsiti si adormii. 

(Va urma) 


Cititoare si Cititori 


Citiţi negresit ultimele cărţi scoase de Mos Nae în 
ajunul Crăciunului. Aceste cărți sunt: „Doctorul Mititelu, 
medicul animalelor“, carte a cărei citire este nu se poate 
mai plăcută si mai amuzantă, „Istorioare pentru Puiu“, 
cuprizând 23 de istorioare a căror citire place nespus de 
mult, și „Almanahul Școlarilor pe 1936", cel mai bogat, 
mai variat şi mai împodobit cu desene şi ilustrafiuni din 
câte ,,Almanahuri* au apărut până acum. E | 

Se mai găsesc, de asemenea, de vânzare și următoa- 
rele cărţi, scrise tot de Moş Nae şi apărute în cursul anu- 
lui trecut: 1). „Răpirea celor două fetițe", romanul cel 
mai înduieșător; 2), „Unchiul meu Adam", cel mai frumos 
roman de aventuri; 3). „Martinică $i Рику", povestirea 
cea mai dulce şi mai frumoasă. 


„= р 


gas Lis PARP 


Am vrut 


Am vrut să merg la Hăpleşti. Insă, dacă mă între- 
baţi : „Ai vrut să mergi, ca să te împaci cu coana 
Frosa ?“ răspund că, deocamdată, nu acesta era gândul 
meu. Despre coana Frosa am spus doar de atâtea ori 
că a plecat de mult dela Hăpleşti și că s'a dus la mamă-sa, 
la Blegesti. 

Eu însă am vrut să merg la Hâpleşti, la Haplea, să 
petrec cu el sărbătorile de Crăciun şi să încerce ceva. 
Vroiam anume să-l îndemn pe Haplea să meargă el 
însuși la Blegești, să-i ducă coanei Frosa ceva cadouri, 
să se împace cu dânsa şi să o ia înapoi acasă la el. 

Cât despre mine, aveam de gând să stau la Hâpleşti 
până în ziua în care Haplea ar fi pornit la Blegesti, 
iar după aceca, m'as fi întors acasă. Asa credeam eu 
că, pe de o parte, isbutesc să împac pe Haplea cu coana 
Frosa, iar pe de altă parte, scăpam de coana Frosa. 
Impăcându-se cu Haplea, s'ar fi lăsat, poate, de gândul 
de a mă plictisi pe mine şi de a-mi cere să o iau la 
Bucureşti. 

Nu-i aşa că gândul meu era destul de bun? Aduceam 
iarăşi pace şi bună înțelegere în familia lui Haplea şi 
eram şi eu liniștit. 

Mai înainte de a pleca, am cumpărat, de sigur, 

câteva cadouri. Am cumpărat pentru Haplea o cingă- 
toare tricoloră si zece chilograme de pastramă de oaie. 
Pentru Hăplişor, un costum de marinar, iar pentru dră- 
gufa mea fină Hăplina am cumpărat o rochifâ de lână, 
o beretă frumoasă, o pereche de pantofiori şi trei pe- 
rechi de ciorapi. 
Am mai cumpărat cadouri și pentru coana Frosa. 
Am cumpărat o nouă umbrelă cu cap de gâscă, de 
oarece umbrela cealaltă i se cam învechise, o poşetă 
nouă, mare cât o traistă, o pereche de patine — tapine, 
cum le spune ea —şi o cutie de pudră. 

Toate acestea vroiam să le dau lui Haplea să i le 
ducă şi să spună că sunt din partea lui. Imi închipuiam 
că, văzând atâtea cadouri, coana Frosa sar fi împăcat 
mai uşor, l-ar fi iertat pe Haplea si ar fi consimțit să 
se întoarcă la Hăpleşti. 

Am strâns toate cadourile într'o valiză şi m'am pre- 
gătit să merg la gară şi să iau „Rapidul“ de Háplesti. 
Mai aveam de stat acasă vreo oră, când iată că factorul 
îmi aduce o telegramă. Mă uit la telegramă, mai înainte 
de a o deschide, si văd că e trimisă dela Hăpleşti si că 
pe ea scrie foarte urgent. 

Să spun drept, mam speriat, citind aceste cuvinte. 
Ce să se fi întâmplat oare la Hăpleşti, pentru ca să mi 
se dea o telegramă „foarte urgent?“ Imi"tremurau mâi- 
nile, când am deschis-o. 

Am citit-o şi am simţit o mare, o adâncă máhnire. 
Dar e mai bine să o copiez aci, ca să vedeţi cu toţii 
cuprinsul ei. 

„Moş Nae, Bucureşti. Intámplat la noi mare nenoro- 
cire. Suflat furtună, dărâmat cu totul gara Háplesti si 
luat acoperișul casei mele. Eu mutat cu copiii la Tănase. 
După câteva zile vin Bucureşti. Nenorocit Haplea“. 

Am stat câteva minute pe gânduri, nestiind ce să 
fac şi la ce să mă hotărăsc. Să plec la Hâpleşti si acolo 
să trag în gazdă la primarul Ion Vitel sau la cârciuma 
lui Stroe Pocitu? Să nu plec şi să-i telegrafiez lui Ha- 
plea să vie el la București? 

In sfârşit, am luat o hotărâre: voi pleca la Háplesti! 
Mi-am luat asa dar, bagajele si m'am dus la gară. Insă, 
când am vrut să-mi scot bilet, mi s'a spus că, din pricina 
furtunei, „Rapidul“ de Hăpleşti nu mai merge. „Se 
poate, mi-a zis șeful gării, ca să înceapă a merge din 
nou peste vreo două săptămâni, după ce va fi făcută 
gara care a fost dărâmată de furtună.“ 

Asa dar, deocamdată, nu era cu putință să plec, 
Deci, nam avut incofro si m'am întors acasă. E drept 
că dacă aș fi vrut să merg la Blegesti, unde este coana 
Frosa, aveam un alt tren, care m'ar fi lăsat aproape de 
comuna Támpeni, iar de acolo până la Blegeşti mai 


^ 


sû meró la Hâpleşti 


. 6 


aveam de făcut cu căruţa un drum de vreo douăzeci 
de chilometri. 

Insă, mai întâiu, că nu vroiam să merg la Blegeşti. 
Al doilea, acuma, pe vreme de iarnă, n'aveam curajul 
să fac cu căruța un drum de câteva ore, Te pomenesti 
câ ne eşeau lupii si se aruncau asupra noastră. De aceea, 
m'am întors acasă. Aci, mi-am zis să-i dau lui Haplea 
o telegramă şi să-l invit să vie. Dar pe urmă m'am, răs- 
gândit. Am socotit că e mai bine să vedem mai întâiu 
cum se isprâveşte cearta mea cu coana Frosa şi după 
aceea, iau o hotărâre într'un fel sau într'altul. 

Când m'am așezat la masa mea de lucru, am văzut 
că pe masă stau cu grămada scrisorile trimise de citi- 
toare şi cititori. In toate aceste scrisori sunt mereu sfă- 
tuit să má împac negresit cu coana Frosa. Zău, începe 
să-mi fie necaz, văzând că toate cititoarele şi toţi citi- 
torii {їп așa de mult la coana Frosa și așa de puţin 
la mine. 

..Adicá staţi că am găsit şi scrisori în care se spune 
altfel. Iată, bunăoară, ce-mi scrie micuțul cititor Maxim 
Drimer dela Galaţi. „Să nu zici că cititorii nu fin cu 
dumneata. Eu te rog să nu te impaci cu coana Frosa, 
dar să scrii despre dânsa“. 

Vedeţi, că cititorul acesta fine cu mine, dar în acelaș 
timp dorește să aibă vesti și despre coana Frosa. Oricum, 
eu unul îi mulțumesc. 

lată şi o parte din scrisoarea cititorului Топ Dumitru 
Puiu dela Ploesti. 

„Să nu te mai împaci cu coana Frosa, nici să nu 
scrii despre dânsa. Eu nu pot să o sufăr pentru obi- 
ceiurile ei urâte și nici nu pot să o primesc ca musa- 
firă, de oarece nici n'avem la noi acasă mâncărurile 
ce-i plac ei“. 

De asemenea, Iliescu Carol si Fraţii Wolf din Bu- 
curesti imi scriu să întrerup orice legătură cu coana 
Frosa, să nu-i scriu să vie la Bucureşti și nici să nu mai 
povestesc despre dânsa. 

Aceştia sunt — patru cititori in total— cărora nu le 
mai place coana Frosa. In schimb, stau înaintea mea 
grămezi de scrisori, primite dela sute si sute de cititori, 
care má sfătuesc să mă împac cu coana Frosa şi să 
povestesc mereu despre dânsa, 

De asemenea, am primit o grămadă de invitaţii dela 
cititoare şi cititori, care îmi scriu că primesc cu bucurie 
pe coana Frosa să stea la dânşii câte o sptămână, asa 
cum îi rugasem acum două săptămâni. 

Aleg la întâmplare unele din aceste scrisori. lată 
una în versuri, trimisă de vechiul nostru cititor (din 
anul 1926) Savu Avramescu dela Urlaţi. 

„Moș Nae, te rog, orice știi să faci, 
Lasă sfadă, lasă ceartă, 
Cu coana Frosa să te 'mpaci.— 
Si orice-a fost,.. iartă 
„Nu zic ca alţii so iei in căsătorie, 
La asta nici nu mă gândesc 
De {tar da ca dotă o 'ntreagá visterie 
Si 'ntreg globul pământesc“, 
Şi continuă în felul acesta încă o strofă. 
ititorul Vlad Cazacov dela Cahul îmi scrie asa: 
Vă sfătuiesc să-i scrifi coanei Frosa să se împace intáiu 


cu Haplea, apoi să vină cu el la dumneata numai pentru 


două săptămâni“. 

Cam la fel îmi scrie si drâgufa cititoare Maud 
Moerdler dela Bucureşti. lar drágutul cititor Cornel 
Ordace dela Blaj, după ce îmi scrie că citeşte de mai 
mulţi ani „Dimineaţa Copiilor“ şi că îi place „nespus 
de tare“, adaogă: „Eu te sfătuesc să scrii coanei Frosa 
şi să nu întrerupi o prietenie de atâţia ani“. 

Insă, cum am spus, numărul scrisorilor primite din 
toată Tara este foarte mare. Voi mai scrie despre ele 
în numărul viitor. 


MOS NAE. 


ттт 


PAMPLINOPOLIS 


AUL DE VIVAR fusese poreclit în bătae de joc, 
Pamplinopolis, fiindcă era tare îngâmfat şi în- 
crezut. 
Ştim cu toţii cât de nesuferifi sunt copiii, care 
se cred mai intelepti,. mai Mimle, mai sireii 
şi mai frumoşi decât ceilalți. 

Tovarăşii săi râdeau de el şi ádéseori căutau să-l tra- 
gà pe sfoară, după cum veli vedea chiar acum. 

Intr'o după amiază toţi așa zigii lui prieteni se intru- 
niră in casa unuia dintr'inşii pentru a se sfătui cum ar pu- 
tea să-și bată joc, din nou de Raul. 

Vă repet că numai „aşa numiții lui prieteni”, fiindcă 
prietenii adevăraţi nu ar fi glumit pe socoteala lui, ci ar 
fi căutat să-i îndrepte greşelile, fără să-şi râdă. 

Raul de Vivar era, ce-i drept, îngâmfat, dar, fiind bun 
la suflet, şi încrezător, cădea întotdeauna în cursa ce i se 
întindea. 

Mândria lui cea mare era frumosul nume pe care-l 
purta: Raul de Vivar. El se ştia urmaşul unui mare erou 
spaniol şi tinea mult să semene cu el. 

In după amiaza aceea, iată-l pe băețașul nostru, îm- 
brăcat cu un costumas alb nou, nout, foarte parfumat, în- 
grijit pieptenat, venind să se joace în grădină, cu tova- 
rășii săi, care nici pe departe nu erau atât de sclipitori .de 
curăţenie. Bineînţeles, fu primit cu glume si zeflemiseli. 

»Micutule, ce frumos esti astăzi! Te piepteni singur?” 

La această întrebare a unui lungan, îi răspunde în- 
dată un zdrenfâros: 

„Nu vezi că-i incretit cu fierul?” 

Auzind acestea, strigară cu toții: 

„Vii dela coafor, vii dela coafor!” 

Atât de mult îl necăjiră, încât Raul își pierdu răbda- 
rea, răspunzând si el răutăcios. 

Copiii, simtindu-l jignit cu adevărat şi văzând că se 
întrecuseră cu glume, căutară să-l ia cu binele si să-i 
spună că, totuşi, le este drag. Raul avu şi de data aceasta 
încredere şi primi bucuros să se joace cu mingea. 

Copiii se străduiau să asvârle mingea cât mai sus, 
până ce unul dintr'inşii izbuti să o piardă printre cren- 
gile unui copac. Ei ascunseseră dinainte o altă minge prin- 
tre frunzișul unei sălcii pletoase. 


Toţi se prefăceau că o caută. Deodată, lunganul strigă, 
arătând salcia: 

„Uite-o aci!” 

Apoi, capul râutâtilor adaugă: 

„Dar e tare sus. Mie imi este frică să mâ cafâr. Mai 
bine urcă-te tu, Pololo!” 


Dar, după cum erau inteleşi, nici Pololo si nici vreun 
alt băiat nu primi, până când Raul se hotări să-i întreacă 
pe toţi cu voinicia sa. 

Tocmai aceasta aşteptau tovarășii lui. E drept că unul 
îi spuse asa în treacăt să nu se încumete, fiindcă salcia 
ameţeşte rău. 

Povetele acestea il intáritará pe Raul cel incâpâtâ- 
nat, care nu mai avea acum decât o singură dorinţă: să-i 
umileascá pe toti acei care îl batjocoresc mereu. Indatà 
începu să se cafâre pe trunchiul copacului. Când atinse 
crăcile, acestea se îndoiră sub greutatea lui. Legânarea 
crengilor îl ameti deabinelea. Gâfâia si inádusea rău de 
spaimă. Când se văzu pierdut, lacrimi amare îi picurau 
din ochi. Bietul copil isi jură în gând să nu mai fie nici- 
odată îngâmfat, dacă scapă cu viaţă. 

Atunci apăru zâna cea bună și-i zise: 

„Уда єй te câeşti şi-ţi viu în ajutor. Voi răsplăti pe prie- 
tenii tăi cu aceeași batjocură pe care ţi-o pregătiseră tie”. 

După dorinţa zânei, mingea căzu la pământ spărgân- 
du-se, ámproscándu-i cu cerneala cu саге ei singuri o um- 
pluseră. 

Raul, pocăit, nu газе când îi văzu murdârifi cu cer- 
neală, ci le zise numai: 

„Vedeţi, că întotdeauna cade asupra noastră răul pe 
care-l dorim altora; să fim buni pentru liniştea cugetului 
nostru.” 


Traducere din spaniolă de LENA SEMO R А 


Dacă vreţi ca Moș Nae să scoată și alte cărţi bune 
şi plăcute pentru copii si tineret, cumpăraţi si citiţi mai 
întâiu cărţile ce a scos până acum și pe care le-a scris 
anume pentru drâgufele cititoare şi iubifii cititori. 


ттл 


Belsugul la Haplea 


Intr'o zi când merg pe stradă Merg în frunte şapte preoţi, Hăplişor doar nu'nfelege 
Haplea şi cu Hâplişor, : Dricul vine după ei. Si pe Haplea l'a ntrebat: 
Vád venind din partea ceea Priceput-afi deci cá este „Unde-l duc acum ре .omul 
Gloatá mare de popor. "Nmormántare, dragii mei. Ce stă 'ntins si nemișcat?” 


| Jii | | j 


\ d | | m 


b. Е lil, w^, : ا‎ Jl E | li | li ii ug r> | d | А Hi im ТИТУ... 


„Unde-l duc? îi zice Haplea, „Unde-l duc, nu se găseşte ^ + „larna nu e foc în sobă, 

Vai sármanul, nu'ntreba! Băutură nici un pic, Nu sunt haine, nu sunt ghete, 
Ci să-i plàngem noi de milă, Nu e vin si nu e ţuică, Totu-i gol si sărăcie 

Căci mai rău nu se putea. De mâncare nu-i nimic. Si pustiu e, măi bâete”, 


Hăplişor 'ntoarce vorba: „Zău mi-i teamă că-l aduce „Răscolească tot pământul, 
„Aoleu, tată, să fugim, "N casa noastră şi ne zice: Mai pustiu şi sărăcie 

Să ne-ascundem, de ne vede, Nicăeri nu-i pentru dânsul De cum e la noi în casă, 

Se prea poate s'o pátim. Loc mai bun decât aice. Nici n'a fost, nici n'o să fie”. 


ers 


Balonul nâlucă 


De Anul Nou luase Ticu la văpsele, ia penelul, 

Un balon mai măricel. Şi se pune pe pictat. 

„Să vedeţi, îşi zise singur, lan priviţi acum balonul 

Pozne ce-am să їає cu el“. Cât de mult chiar s'a schimbat. 


Crezi că-i cap de sgripfuroaicâ, Merse-apoi drept la fereastră, 
Dar Titel nu se lăsă, Şi pe Lina o chemă. 
Cu-o basma ce poartă Lina. Cum se sperie biata! 
Sgripfuroaica “nfâşurâ. Д Са де spaimă leșină. 
à TUSA NICULINA 


ger 


su 


U mult înainte ca tu şi cu mine să ne fi născut, 
domnea undeva într'o ţară îndepărtată un îm- 
părat care avea trei feciori. 
Acest împărat căzu odată greu bolnav, atât 
de bolnav, încât nimeni nu credea că are să sca- 
pe cu viaţă. 

Din această pricină fiii lui erau foarte indurerati. In- 
tr'o zi pe când se plimbau plângând prin grădina palatu- 
lui, se întâlniră cu un om bătrân, care îi întrebă care este 
cauza durerii lor. li povestiră cum tatăl lor e atât de rău 
bolnav, încât se tem că nimic nu-l poate scăpa dela moarte. 

„Știu ce l-ar putea scăpa, spuse bătrânul; este APA 
VIEȚII; dacă ar putea avea o înghiţitură din еа, sar în- 
sănătoşi, dar este foarte greu să o găsești”. 

Auzind acestea, fiul cel mai mare zise: 

„Am s'o găsesc eu!” Şi ducându-se la împăratul bolnav, 
îl rugă să-i-dea voe să plece în căutarea apei vieţii, fiindcă 
ea este singurul leac pentru boa:a lui. 

„Nu, zise împăratul, mai bine mor decât să te las să 
înfrunţi o primejdie asa de mare ca aceea pe care o poti 
întâlni în drumul tău”. 

Prinţul se gândea: „Dacă aduc eu această apă tată- 
Ini meu, voi fi ce! mai iubit fiu al sáu şi mă va face ur- 
masul scaunului împărătesc”. 

Plecá si după ce merse câtva timp, ajunse la o vale 
adâncă, plină cu buturugi şi stânci; privind în jurul său, 


văzu pe o stâncă deasupra sa, un pitic care-l întrebă: 


,Printule, unde mergi aşa de grăbit? 
— Ce te priveşte, stârpitură ?” răspunse prințul batjoco- 


-ritor si işi văzu de drum. Piticul se înfurie de purtarea 


prinţului si rosti un blestem cu care făcu asa ca pereţii văei 
să se apropie unul de altul. 

Poteca deveni atât de îngustă, încât nu era chip să 
facă un pas înainte. Văzând aceasta, prințul vru să în- 
toarcă înapoi calul si să ia alt drum, dar strâmtoarea era 
închisă şi-l inchisese si pe el din toate părțile, astfel cà 
fu nevoit să îndure blestemul piticului. 

Timpul trecea şi împăratul, tatăl lui, pierdea cu fie- 
care zi nădejdea că fiul său se va întoarce. Când văzu că 
fratele său întârzie, cel de al doilea fiu se hotări să plece 
şi el în căutarea apei vieţii. crezând că fratele: său este 
mort şi că astfel el va ajunge urmașul scaunului împără- 
tesc, dacă are noroc şi izbutește să aducă leacul. La înce- 
put împăratul se împotrivi plecărei celui de al doilea fiu, 
dar până la sfârșit zi dădu încuviințarea si prințul 
plecă. 
- Urmă acelaș drum ca si fratele sáu mai mare si se 
întâlni cu acelaş pitic, care-l opri la осад potecă şi-l între- 
bă ca şi pe celălalt: 


эр рег гу» ‚+ 


îngâmfat urmándu-si 


COPLILOS 


‚ sİncotro asa de grăbit? 


» 


Vezi-ti de treburile tale, pocitanie !” răspunse prințul 
drumul; dar piticul rosti acelaş 
blestem si când prințul ajunse la prima trecătoare în 
munţi, nu se mai putu mişca nici înainte, nici înapoi. 

„Aceasta să fie de învăţătură oamenilor răi şi îngâm- 
fati, care se poartă la fel cu cei doi prinți”, strigă > 
depe stâncă. 

Când văzu că şi al doilea prinţ întârzie, cel mai mic 
spuse că ar vrea să plece și el să caute apa minunată şi 
să-l facă sănătos cât mai curând pe împăratul, tatăl său. 
Prinţul întâlni deasemenea pe pitic, care îl întrebă ca si 
pe ceilalți doi fraţi ai săi: 

„Incotro aşa de grăbit? 

Si prinţul răspunse: 

„Merg să caut apa vieţii, deoarece tatăl meu este bol- 
nav. Poţi să-mi dai o mână de ajutor?” 

„Ştii unde poate fi găsită? întrebă piticul. 

„Nu, răspunse prințul. 

„Pentrucă mi-ai vorbit cuviincios şi sincer si pentrucă 
mi-ai cerut ajutor, iti voi spune unde si cum ai s'o găsești. 
Ара pe care o cauti, tâşneşte dintr'o fântână săpată în 
curtea unul palat fermecat şi ca să poţi ajunge sănătos la 
ea, îți voi da două bucăţi de pâine şi o vergea de fier; 
loveşte în poarta de fier a palatului de trei ori cu ver- 
geaua şi poarta se va deschide. Doi lei hâmesiti se vor re- 
pezi la tine gata să te sfâşie; dar dacă le arunci cele două 
bucăţi de pâine, leii te vor lăsa să treci. Pe urmă mergi 
repede. la fântână si ia puţin din apa vieţii înainte ca să 
bată clopotul palatului, ora douăsprezece. Bagă de sea- 
mă, fiindcă dacă întârzii peste această oră uşa se va în- 
chide şi tu vei rămâne pe veci în palat”. 

Prinţul mulțumi bunului pitic pentru sfaturile lui 
prietenești, luă vergeaua si bucăţile de pâine si plecă mai 
departe peste mări și {агі până la capătul drumului său, 
unde găsi toate, așa precum îi povestise piticul. 

Poarta se deschise la a treia bătaie cu vergeaua fer- 


„mecată şi după ce aruncă leilor pâinea, prinţul porni prin 


castel în căutarea fântânei; merse până intră într'o sală 
mare şi frumoasă, pe lângă pereţii căreia erau ingirati 
mai multi cavaleri prefácufi în stane de piatră. Porni mai 
departe şi ajunse în altă sală, unde văzu pe o masă o sa- 
bie si o felie de pâine. După ce le luă cu el, isi urmă dru- 
mul şi găsi intr'o odaie, din turnul castelului, o prinţesă 
tânără si frumoasă care îl primi cu multă bucurie şi-l 
rugă să o scape de blestemul aruncat asupra ei şi a între- 
gii impàráfii ; şi cá dacă vrea ea, îl va aștepta un an pen- 
truca să se mărite cu el şi să domnească împreună peste 
împărăţia vrăjită. Apoi її spuse că fântâna fermecată se 


ч 


găseşte în grădina palatului şi îl povátui ca, odată ajuns la 
ea, să se grăbească să ia apa vieţii înainte de a bate clo- 
potul castelului ora douăsprezece. Prinţul isi luă rămas 
bun dela frumoasa prinţesă şi îi făgădui că se va întoarce 
r ле un an. Apoi plecă prin nişte grădini minunate in 
.âutarea fântânii. Ajunse întrun loc umbros, unde ега 
făcut un culcus; si fiind foarte obosit, se gândi să rămână 
câtva timp să se odihnească privind la minunatele grădini 
din jurul său. 

Se întinse pe culcusul dela: umbră si adormi fără să- 
şi dea seama. Se deșteptă abia când clopotul sună ora 
douăsprezece fără un sfert; sări îngrozit din culcuş, aler- 
gă la fântână, apucă găleata care era pe margine, plină 
cu apa vieţii si o porni înapoi în grabă pentru a ajunge 
la timp la poartă; tocmai când esea el pe poarta de fier, 
clopotul bătea ora douăsprezece. Poarta se închise aşa de 
repede si asa de tare, încât îi rupse o bucată din pintenul 
său de oţel. 

Când se văzu în siguranță, se bucură foarte mult 
gândindu-se că a izbutit să ia apa vieţii, leacul atât de do- 
rit, și că va putea însănătoși pe iubitul său tată. 

In drum spre casă trecu pe la pitic, care, când văzu 
sabia şi pâinea, zise: : 

„Ai făcut o bună ispravă, fiindcă ai luat aceste lucruri, 
cu sabia poţi învinge armate întregi, iar pâinea nu se 
termină niciodată”. - 

Cu cât se apropia de casă, cu atât prințul era mai 
trist că se întoarce fără fraţii săi, deaceia spuse piticului: 

„Dragul meu pitic, ai fost bun si mai ajutat până 
acum să izbutesc. Te rog să-mi spui dacă nu știi nimic de 
cei doi fraţi ai mei, cari au plecat înaintea mea să caute 
apa vieţii şi nu sau mai întors. N'aş vrea să mă întorc la 
tatăl meu fără ei. 

— Lam închis printr'un blestem între doi munţi, răs- 
punse piticul, deoarece, ingàmfati si ráutáciosi, au dispre- 
tuit ajutorul meu". 

Prinţul se rugă atât de stáruitor pentru iertarea fra- 
tilor săi, că până la sfârșit piticul ridică blestemul si le 
dădu drumul dintre. cei doi munţi, nu însă înainte de a 
spune celui mai mic: „Fereşte-te de ei, căci au inimi rele”. 


Fratele lor cel mic fu însă foarte vesel, când îi revâzü . 


şi le povesti tot ce i se întâmplase decând nu sau mai 
văzut: cum a găsit apa vieţii, din care a luat о cupă plină, 
cum a scăpat o prinţesă frumoasă de un blestem ce apă- 
sa asupra ei si a întregei impârâtii si cum prinţesa i-a fă- 
găduit că o să-l aştepte un an, pentruca să se mărite cu el 
şi astfel să moștenească împărăţia tatălui ei. 

Apoi porniră tustrei spre ţara lor si în drum deteră 
peste un ţinut bântuit de foamete şi pustiit de război, ast- 
fel că toti locuitorii erau amenințați să moară -de lipsă; 
dar prinţul dădu pâinea sa împăratului ţării şi toată îm- 
pârâtia mâncă din ea. Alungă ostirile dușmane cu sabia 
fermecată si lăsă împărăţia in pace și belșug. Tot în dru- 
mul lor întâlniră două {агі care se războiau si pe care fra- 
tele cel mic le împăcă. Astfel, făcând numai bine în dru- 
mul său, prinţul cu fraţii săi ajunseră la mare şi se urcară 
toți pe o corabie. Сит drumul ce-l mai aveau de făcut 
până în {ага lor era foarte scurt, în timpul călătoriei cei 
doi frati mai mari se hotârirâ să-l piardă pe cel mai mic. 
„Ne apropiem de casă, zise fratele mai mare, si tatăl 
nostru de bucurie că fratele nostru mai mic i-a adus apa 
vieţii, îi va da lui domnia şi pe noi ne va uita”. 

Astfel ei, plini de invidie, se sfătuiră şi în timp ce fra- 
tele lor cel mic dormea, schimbară apa vieţii, pe care o 
puseră în altă cupă, şi o ascunseră, iar în locul ei turnară 
apă amară din mare. Când au ajuns la capătul călătoriei, 
prințul cel mai mic luă cupa pregătită, se duse la căpă- 
tâiul regelui bolnav și-i întinse cupa, rugându-l să o bea, 
pentruca să se însănătoșească. Impăratul báu ара amară 
a mării si se simţi mai bolnav ca înainte. Atunci cei doi 
fii mai mari învinuiră pe fratele lor că a vrut să otrăvea- 
scă pe împărat şi să se urce pe tron în locul lui, inşelând 
poporul si pe toti dregătorii ţării; dar cá ei au găsit apa 
vieţii şi au adus-o cu dânşii. 

Impăratul nici nu bău bine apa adusă, că se simți în- 
sănătoșit, puternic si vioi ca în tinereţe; după acestea ei 
“au dus la fratele lor mai mic şi râzându-i în faţă îi 
ziseră: CR 
„Ei bine, frátioare, tu ai găsit apa vieţii, tu? Tu ai 
avut necazurile si noi vom avea rásplata; má rog dumita- 


le, tu cel intelept, dece n'ai fost mai prevázátor? Anul vi- 
itor unul din noi iti va hia si pe frumoasa prinfesá dacá 


nu bagi de seamă; mai bine nu spuneai nimic tatălui no- - 


stru, fiindcă nu crede un cuvânt din cele ce ai povestit; iar 
dacă îi mai spui o vorbă despre cele întâmplate, vei pier- 
de şi viaţa pe deasupra”. | 

Bătrânul împărat era însă foarte supărat pe fiul său 


cel mic, fiindcă credea cà întradevăr a vrut să-i ia viaţa; - 


din această pricină chemă pe toti sfetnicii şi-i întrebă ce 
pedeapsă trebue să-i dea. 

Sfatul hotâri să-l osândeascâ la moarte. Tânărul print 
nu ştia nimic din cele ce se pregăteau contra lui; până 
când într'o zi ducându-se la vânătoare cu marele vână- 
tor împărătesc şi fiind singuri în pădure, acesta îl privi 
atât de îndurerat, că prinţul îl întrebă: „Prietene, dar ce 
fi sa întâmplat?” : 

„Nu pot si nu îndrăznesc să-ți spun", fu răspunsul. 

„Spune-mi ce este fără a te îngriji că m'as putea su- 
păra”. 


„Ah! răspunse vânătorul, împăratul mi-a poruncit să 


te omor”. 

Prinţul îl rugă: „Lasă-mi viaţa si schimbând bainele 
între noi, tu vei lua haina mea pentru a dovedi tatălui 
meu că ai îndeplinit porunca lui şi-mi vei da mie haina 
ta”. 

„Cu toată inima, răspunse vânătorul, fii sigur că sunt 
mai bucuros să te scap dela moarte decât să te omor”. 

Apoi luă haina prințului şi porni spre palat. 

Peste câtva timp trei mari solii veniră la curtea împă- 
ratului, încărcate cu daruri bogate de aur și pietre scumpe 


pentru fiul sáu cel mai mic, trimise de cei trei împărați | 


cărora el le împrumutase sabia şi felia de pâine pentru 
a-i scăpa de dușmani si de foamete. Aceştia induioşarâ pe 
împărat care gândindu-se la soarta fiului său, zise către 
curteni: „О! de ar mai trăi fiul meu! Ce rău imi pare că 
l-am omorit!” 

.lráeste încă, strigă vânătorul; mă bucură foarte 
mult că am avut milă si Pam cruțat, căci nu Рат omo- 
гїї, ci Pam lăsat să plece liniştit”. 

Auzind acestea, împăratul fu copleșit de bucurie si 
dădu sfoară în toată împărăţia că dacă fiul său se întoar- 
ce la curte, va fi ertat. : 

In acest timp frumoasa printesà astepta cu nerábdare 
întoarcerea prinţului si dădu poruncă să se facă un drum 
din aur strălucitor in fata palatului ei; şi spuse páznicilor 
că dacă vine vreun călăreț care merge drept către poartă, 
este desigur iubitul ei şi să-l primească cu alaiul cuvenit; 
dar dacă vine vreun călăreț pe o parte a drumului, atunci 
nu este cel aşteptat şi să fie întors din drum. 

In curând fiul cel mare gândi că ar putea merge la 
prinţesă să-i spue că el este cel care a scăpat-o şi că a 
venit să o ia de nevastă și odată cu ea si împărăţia ei. 
Când ajunse în fata palatului si văzu drumul de aur, se 
opri minunat si isi zise: „Ese păcat să calci pe un drum 
ca acesta”. Si cotind, merse pe partea dreaptă a drumu- 
lui; dar ajungând la poartă, paznicii îi spuseră că nu el 
este cel așteptat si să-și vadă de drum, Al doilea print 
făcu si el aceiaşi greşeală; si când ajunse la drumul de 
aur şi calul călcă pe el, se opri să-l privească si gândi ce 
păcat este să calci peste asemenea' frumuseţe de drum si 
merse pe partea stângă a drumului. Ajungând la poarta 
palatului, paznicii îi spuserá si lui să-şi vadă de drum, 
fiindcă nici el nu este cel așteptat. Când se împlini un an, 
al treilea fiu părăsi pădurea unde stătuse de frica tatălui 
său şi plecă în căutarea miresei sale, astfel călători gân- 
. dindu-se tot timpul numai la ea şi merse asa de repede, 
că nici nu văzu drumul de aur, și trecu drept prin mij- 
loc; şi când ajunse la poartă, aceasta se deschise, prin- 
{еза îl primi cu bucurie şi curând după aceasta au făcut 
cu mare alai nunta. 

. Сапа nunta se sfârşi, prinţesa îi spuse că tatăl lui l'a 
ertat şi că dorește să se întoarcă acasă; merseră împreu- 
па să-l vadă si prinţul povesti împăratului totul, — cum 
fraţii lui Pau înşelat şi Pau furat şi cum au născocit toate 


aceste minciuni, pentru a-i îndepărta dragostea părintea- 


scă. Bătrânul împărat se supără pe viclenii săi fii si voi 
să-i pedepsească; aceștia însă scăpară şi se suiră pe о co- 
rabie cu care porniră pe marea cea sălbatecă, şi de atunci 
nu sa mai auzit nimic despre ci. 

Povestită de DIKI BARBULESCU 


11 


VRAJITORUL YIRISUMBA 


răjitorul Tiribumba era grozav de înfiorător. 
Simfindu-i apropierea, spiriduşii intrau in pă- 
mânt, piticii se ascundeau în scorburile copaci- 
lor, chiar Muma Pădurii si zmeii tremurau ca 
frunza de frica lui. 

Nici cielalti vrăjitori au vedeau cu ochi buni obrăz- 
nicia şi trufia lui Tiribumba. 

Când se întâlneau, se salutau făcându-şi multe ple- 
căciuni. 

„Dragă Tiribumba. 

— Scumpul meu Merlin. 

— Stimate Tiribumba. 

— Prea stimate Mirondor.” 

Dar în gândul său, fiecare işi zicea: 

„Când o să se îndure Dumnezeu să ne scape de el?” 

lar Tiribumba, care ştia prea bine cá e iubit ca du- 
rerea de mâsele, se bucura in sine: „Lasă că ştiu eu; ati 
vrea să mă nimiciti! Dar cât timp voi trăi, trebue să mă 
. râbdati şi o să vă fac zile fripte!" 

„Corb la corb nu scoate ochii”, spune o veche zică- 
toare; însă de data aceasta, în urma unor noui neajunsuri 
pricinuite de Tiribumba, toti vrăjitorii se hotârirâ să-i vie 
de hac. 

5 După multă vorbă, câţiva pumni şi câteva înjurături, 
бе învoiră astfel: çe 

Să înconjoare palatul. Să-l prindă pe Tiribumba în 
timpul somnului. Să-l puie în lanţuri. Să-l osândească la 
închisoare pe viaţă. 

Chiar în noaptea aceea, vrăjitorii porniră la atac. O- 
bişmuifi cu încrecările cele mai grele, începură să se cafere 
pe ziduri, fără scări, ca nişte șopârle. 

Dar Tiribumba veghea; pe măsură ce ei se urcau, el 
inálta zidurile palatului. 

Unii dintre vrăjitori, înțelegând cá se vor obosi de- 
geaba, se lásará păgubași. Alţii, mai încăpăţânaţi, se ur- 
cară atât de sus, încât soarele rásárind, ameninţă să-i pâr- 


ы ту 


jolească; alunci, ca să scape teferi, fură nevoiţi să sară în 
gol, intrebuintând o ciupercă drept parasutá, sau lăsân- 
du-se să cadă pe o saltea moale de nouri. 

Vrăjitorii nu se deteră bătuți. 

„N'am spus încă ultimul cuvânt! 

— Sigur! Trebuie să mai încercăm odată! 

— Nu trebuie să ne lăsăm biruifi!” 

Si timp de trei zile si trei nopţi, ascunși în locuințele 
lor, își bătură capul ca să găsească în ce chip să-l răpună 
pe Tiribumba; apoi în zorii zilei a patra se adunará într'un 
loc hotărît dinainte. 

Au fost citite cele cinci mii şapte sute patruzeci şi 
două de propuneri. Multe fură respinse si rămase să se a- 
leagă una dintre aceste trei: 

1) Să se închidă o armată întreagă într'o tabacheră, 
care va fi dăruită vrăjitorului, Acesta, deschizând-o, va fi 
atăcat si măcelărit. . | 

2) Să se aleagă unul dintr'insii, care să meargă la Tiri- 
bumba si luându-se la întrecere cu el în viclenie, să-l facă 
rob. 

3) Să se dăruiască vrăjitorului o tortá, care îndată ce 
va fi atinsă de cuţit, să se prefacă într'un vultur. Strâns in 
ghiarele păsării răpitoare, Tiribumba va fi dus în planeta 
cea mai îndepărtată. : 

Cea de a doua propunere fu socotită de toti ca fiind cea 
mai bună. 

Se trase la sorti şi soarta alese pe vrăjitorul Mititelu, 
cel mai tânăr dintre toţi, care căpătase chiar atunci pre- 
miul de vrăjitorii. 

Mititelu, ca să-și împrospăteze memoria, mai răsfoi o- 
dată cărţile de farmece, apoi plecă plin de încredere in 
sine şi dornic de a fi la înălțimea însărcinării pe care o 
primise. 

„Тос! Toc!... 

— Cine e? 

— Eu sunt, prea strălucite Tiribumba. Un admirator 
de al tău. , 

— Nu te cunosc! 

— Nici eu nu te cunosc. Am venit eu İnsumi să te văd 


IgM у 


şi să te incredintez de dragostea ce-ţi port. 

— Asteaptà !" 

Si vrájitorul Tiribumba, mágulit, totusi bánuitor, in- 
cepu să deschidă cele cincisute patruzeci şi nouă de la- 
câte, intrebuintánd pentru treaba asta cam o oră. 

Vrăjitorul Mititelu, care tremura de nerăbdare, fu, în 
sfârşit, primit în palat. 

„Și acum? 

— Şi acum ce?” răspunse Mititelu, prefăcându-se în- 
tr'un leu fioros si se aruncă asupra lui Tiribumba să-l sfásie. 

Acesta, ca să scape, se prefăcu întrun bob de grâu, se 
rostogoli pe podea şi se ascunse într'o gaură. Mititelu nu se 
lăsă mai pe jos; iată că se preschimbá întrun puişor înfo- 
metat, în căutarea hranei... Găsi bobul, se pregăti să-l ciu- 
gulească... 

Atunci, pe neașteptate, Tiribumba se prefăcu într'o 
buturugă înflăcărată, care amenința să-l ardă. 

Cu o săritură, Mititelu se dete înapoi, avu o clipă de 
nedumerire, apoi schimbându-se într'o cascadă uriașă, vru 
să-l stingă... 

Hotârit să-l birue, Mititelu se zica întrun erete şi 
se repezi înfuriat în urma lui... 

Atunci vrăjitorul Tiribumba, plictisit de atâta. îndrăs- 
neală, vru să-şi arate puterea si deslántui tunete, fulgere, 
vânt, ploaie; o furtună nemaipomenită. 

Luat de un vârtej puternic de aer, Mititelu fu arun- 
cat in mijlocul tovarășilor săi, care, apucati de furtuna ne- 
așteptată fără umbrelă, erau uzi ca niște curci plouate. 

Mititelu fu dus cu Salvarea la spital, ceilalți vrăjitori 
scăpară cu câte un guturai; dar îndată ce se însănătoșiră, 


începură să-și facă în grabă bagajele, spunând că vor „Să 


schimbe puţin aerul”, în adevăr ca să se îndepărteze de 
mânia lui Tiribumba. 

Vrăjitorul Tiribumba se gândea să nimicească pe toți 
duşmanii săi şi să rămâie el singur stăpânul lumii; era un 
lucru pe care-l dorea de mii de ani. 

Dar căzând în mâinile lui, lumea ar fi devenit în cu- 
rând de nelocuit şi zânele nu puteau să dea voie să se facă 
această nelegiuire. | 

De aceea, trimeseră pe zâna Bunătăţii ca sal al păcii. 


Zânișoara ajunse intr'o seară de iarnă la locuința vră- 


jitorului şi ciocăni la ușă tremurând. 

O voce ca din butoiu întrebă: 

— Cine e la ora asta? 

— Zâna Bunătăţii. 

— Am treabă! N'am loc pentru tine! Du-te! 

— Deschide-mi! Mi-e foame! Mi-e frig! Mi-e somn! 

— Nu-mi pasă! 

— Atunci о să mă laşi să mor de foame? 

— ра! ` 

— De frig? 

49: 

— De somn? 

— Da! Ti-am mai spus! N'am ce face cu tine! Caută 
adăpost în altă parte!” 

‚ Se auzi un plânset înăbușit; Tiribumba, care nu era 
chiar asa rău, fu mișcat şi deschizând uşa, dădu zânei 
“drumul. . 

Văzând-o cu rochia zdrentuità şi cu sandalele fără 
tălpi, se induiosá: 

„Vai, biată zànisoará! In ce hal esti! 

— Nu face nimic. 

— Nu face nimic? Ba face grozav! pentru cinstea casei 


mele, ştii? Nu de alta! Vei avea rochii frumoase; pietre . 


scumpe, trásuri, palate la mare si la munte, servitori nenu- 
imârati... О zână, care nu are toate acestea, nu mai e о zână, 
pricepi? Voi cheltui între treizeci si patruzeci de milioane, 
dar n'are a face... 

— Nu, nu, se rugă zâna, nu arunca asa banii! Dacă îmi 
dai mie chiar mai puţini, pot face mult bine cu ei! ` 

— Cum „mult bine”? întrebă nedumerit: Tiribumba, 
mângâindu-şi barba lungă. 

— Nu ştii? întrebă zâna. Cu banii tăi pot face pe oa- 
meni fericiţi, pot să le dau o speranţă, o bucurie... Nu știi? 


— Nu! Eu i-am făcut întotdeauna să plângă, să sufere!» 


Eu am făcut numai rău şi m'am simţit mulțumit! 
— Păcat! Dacă ai fi făcut bine, te-ai fi simţit si mai 
mulțumit... 


— Adevürat? 

— Fe cuvântul meu de zână! 

— Atunci, vrei să încercăm? întrebă vrăjitorul, mo- 
mit de gândul că va eanoapte ceva nou. 

— Vom incerca... 

— Nu, chiar acum! 

— Dar trebue să ai răbdare, afară ninge... 


— Nu te teme; am eu grijă de asta!” Si, făcând un 
semn, vrăjitorul goni ninsoarea si aduse pe cer soarele. 

Vrăjitorul Tiribumba si хапа Bunătăţii colindară toate ` 
locuinţele săracilor, împărțindu-le banii si mângâiere. 

Tiribumba era сирена de remușcări la amintirea tre- 
cutului său. 

Şi în ziua în care zâna îl întrebă: „Vrăjitorule, cum 


li se pare? Am avut, sau nu, dreptate?” 

El răspunse hotărît: 

„Da! Acum „înfiorătorul vrăjitor Tiribumba” nu mai 
e! Nu mai vreau războaie și vrăjmăşii! Cine va veni la 
mine, va fi primit ca un frate! Cine va avea nevoie de 
ajutor, îl va căpăta!” 

Şi trei sute de mii de spiriduşi răspândiră í în lume a- 
ceastă veste îmbucurătoare... 

Vrăjitorii, care se pregăteau să plece, amânară pleca- 
rea; acei care plecaseră, se întoarseră în grabă. 
Pentru a sărbători pacea, avu loc o petrecere la care 
veniră vrăjitori, zâne, zmei şi pitici. 

Şi petrecerea începută într'o seară cu stele, se sfârşi în 


zorii zilei a treia. 
Povestită de MARGARETA PETCU 


MEN lată ce căluț mi-a cumpărat Tăticul de Anul Nou 


бт 


ad нс 


Căutați, căutaţi si.... veti găsi 


Lupul si Scufita Rosie Unde e stăpânul càmilei? 


wi ы 


In desenul de faţă vedem o cămilă, dar cámila nu 
a = ands 4 x à x fi singură. De sigur că nu departe de ea trebue 
Jupânul lup stă la pândă în pădure, aşteptând să poate | Singu e sig a nu departe de. 
treacă Scufifa Roşie şi să o mănânce. Insă Scufifa Roşie să fie și stăpânul ei. Cáutafi-l, că îl veţi găsi. 
este la adăpost. Căutaţi-o si o veţi găsi. 


Cei doi călători 


Să găsiţi șapte lupi 


Doi călători au fost apucati de zăpadă, pe când 
mergeau în satul de munte. Amândoi. au rămas. afară 
Cei trei copii din desenul acesta au făcut foc în pe o vreme așa de rea. Câutafi-i în desenul de faţă, 
pădure, pe de o parte, ca să se încălzească, iar pe de că îi veţi găsi.. 
altă parte, ca să îndepărteze pe lupi. Ei însă nu ştiu că 


sunt pândifi de şapte lupi, care stau ascunși. Cáutatii Unde sunt puisorii ? 
si îi veţi găsi. Ca cna didi 


O broascá dint ûn ou 


Desenul acesta ne arată că si broasca poate fi fà- Cloşca à pierdut doi puișori şi îi caută. Fifi buni şi 


cută dintr'un ou. E un desen despre care credem că va  ajutafi-o să-i găsească. Trebue să știți că cei doi puişott 
fi făcut cu ușurință de toti cititorii noștri, Sunt în desenul de faţă. | 
н ж. 


qum 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA | 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Prin Africa 


ORIZONTAL: 1) Monument vechiu în Egipt. 8) Zeul 
soarelui la egipteni. 10) E un animal gigant şi i se ` zice 
11) Regele din Africa! (să vă văd!). 12) Notă. 
13) Geamantanul ţăranului 14) Animal din Africa си 
pielea groasá. 18) Animal ce tráeste in Nil si i se 
Nest socer uU 20) Afirmafie. 21) Operă de Verdi (In- 
trebaţi-l pe tata). 22) Tincturá de .... 23).Lac în Africa. 
` 25) Puneam sare. 28) Mare maimuţă africană. 30) Incetă 
să mai vorbească. 31) Inconjurase. 33) Comună rurală. 
34) Cum e locuitorul de baştină al Africei. 35) Sfărâmată 
cu dinţii. 37) Enervez. 38) Calul otnaş din Africa! 

VERTICAL. 1) Раг fals. 2) „Lei” amestecați. 3) Notă. 
4) Continentul negru. 5) In: 6) A da rod. 7) Două consoa- 
ne din „dat”. 8) Cad din nou. 9) Posed. 11) Intins. 13) Ostas. 
14) A face sgomot ca de ceva vechiu sau spart. 15) Flu- 
viu în Italia. 16) Evlavios. 17) Animal din care se trage 
omul. 19) Animal din Africa “cu pielea groasă. 24) Pasăre 
răpitoare. 26) Se ivesc. 27) Adverb de loc. 28) A alunga... 
29) Campion. 32) Epoci. 36) Fluviu în Siberia. 

M. L. AUERBACH 


Joc geografic 


kes. orase ê 


Complectati figura in asa fel încât să obţineţi pe fie- 
care rând orizontal numele unor judete din România. 
LOLY BLECHMANN 


15 


‘naghi (23). Burdujeni: 


Ghici ciupercă! 


1) Cu ce se tine o lumânare? 

2) Din câţi oameni se compune o patrulă? 

3) Ce armă de foc poate distruge dintro singură dată 
un cátun?. 

Răspunsul se află în cuprinsul unui 
trebare, 


cuvânt din in- 
MELLO 


Triplu pâtrat 


Fundaţia 
| mRegelaFerdinard і“ lasi | 


A 1) Peşte. 2) Cadră. 3) Prieten. 4) Cel mai mare ocean. 


8) Obiect 
10) Vehicul 


7) Insectă. 
9) Jghiab. 


5) Figura. 6) Pantalon țărănesc. 
rotund cu care se joacă copiii. 
pentru cárat apă. 


Vertical la fel. MARGARETA SACHELARIE 


Deslegătorii jocurilor pe luna Noembrie 
PROVINCIE 


Arad: Jana Georgescu (23); Voloşin Frunzescu (25); 
Rozalia si Aurel Matei (19). Aradul Nou: Cohan Mihai (2). 
Bacău: Emil şi Пеапа C. Bellu (24); Tasica Potârniche. 
Bălţi: Vova Sulmeister (25) ; Elena Ghineraru (16). Bârlad: 
Sandrela Chirtoiu (25); Puica, Margareta, Pápusa si Puiu 
C. Dolinescu (25); Nestor A. Georges (20); Didicuta Iudith 
Margulies (25); Veronica Z. Vlad (25). Bontida: Zoe si 
Ervin Rafael (20). Botoșani: Lucretia V. Pilat (25) ; Mihae- 
la C. Ciulei (24); Dudas Gonstanta (24); Margenia Ganee- 
vici (24). Brăila: Puiu Vasile Ungar (24); Travlos N. Pa- 
Daniel Clain (23). Buzău: Ionel 
Mircea Balotescu (23). Câmpina: Mimi si Sanda C. Nitu- 
lescu (25); Georgescu Emil Puiu (2). Câmpulung: Aluta 
Belei (12). Caracal: Ionel şi Marioara Stoicescu (24). Car- 
tojani Constantinovici Victoria Iulia (24). Cernăuţi: Orhe- 


ianu Tiberiu (23); Cili Kalman (9); Cândea Lucia (25). 
аса a IP r чынысын EEE KES 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele și pronumele 


SERIA I 


Adresa: 


өни 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRAGALASENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


Neli Apeli 
2 ani și 8 luni 
men 


Raselica Zumer 
3 ani şi şaşe luni 


Anca Gartfunkel 


Fredy Radwaner 
| an și șase luni 


Adina $i Gabriela Mayer 


2 ani 6 luni (gemene) 


м, k 


Cu câtă bucurie astept „Dimineața Copiilor" 


Prețul 5 lei 


De-ale incepátorilor 


Multe mi s'au întâmplat, când eram mică. Aceasta 
din pricina că eram cam nebunaticâ și fără bâgare de 
seamă. In amintirea de faţă, voi povesti o întâmplare, 
de pe urma căreia am tras o invâjâlurâ minunată. 

Eram de opt ani şi trăiam întrun sat din județul 
Lăpuşna. La marginea satului, în vecinătatea noastră, 
trăia un gospodar, care avea o grădină mare şi fru- 
moasă străjuită de un dulău alb, mare cât un vițel, 
numit Bălan. Printre mulțimea pomilor, ce creșteau în 
grădina lui, mă atrăgea mai ales un dud rămuros, care 
făcea niște dude dulcí-acrigoare, tocmai după pofta 
inimei mele. Stăpâna acestei grădini, mama Zoifa, imi 
dădu voie să vizitez de câle ori vreau acest dud și să 
mănânc din fructele lui. 7 

In vizitele acestea, eram întotdeauna oprită de 
câinele Bălan $i nu odată, mama Zoița imi cárpea 
rochia, după lupta ce făceam cu dulăul-portar. 

Insă, eu mam împrietenit încetul cu încetul, cu 
fiorosul câine. Nu după mult, mă jucam si alergam cu 
ol prin tufişurile grădinii. Intro după amiază, mama 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 


5 LEI 


îmi zise: „Alea, ai să faci seara o plimbare în satul 
vecin. Ai să mergi la Moș Gheorghe să-i duci o mie de 
lei imprumuta[i acum cinci zile“. 

Nu mai puleam de bucurie, mai ales că drumul 
trece prin câmp, unde creșteau multe flori frumos mi- 
rositoare. Insă, înainte de plecare, eu am trebuit să mă 
duc după lapte la o femeie, care trăia lângă noi. Bár- 
batul ei, un om viclean, m'a întrebat ce mai face tata 
şi ce vom face seara, căci el vrea să vină la noi, având 
treabă. Eu am început să-i povestesc toate pe rând şi 
m'am uitat nici despre mine. l-am spus, că seara voi 
merge în satul vecin să duc o mie de lei, unchiului meu. 
După ce-am terminat de povestit, mam întors acasă. . 

Când a început să se'nsereze, am luat banii şi, veselă, 
am plecat. { 

Nu m'am depărtat încă de sal şi mâ ийат cu ne- 
liniște la cásulele albe, ce rămâneau tăcule în игта 
mea. Drumul mi se părea o panglică sură ce era arun- 
cală pe câmpie. 

Deodată, văd un om ce-a egit din șanțul de lângă 
drum. Omul cu pagi repezi se aruncă asupra mea şi 
începu să-mi cotrobăiască prin buzunare. Eu începui 
să lip. Nimeni însă nu mă auzi, afară de prietenul meu 
Bălan. El recunoscu vocea mea şi cu paşi repezi alerga 
pe câmpie. Când il zării, începui să-l chem şi mai dis- 
perată: „Bălan ! Bălan !“ In trei sărituri, fu lângă mine. 
Voinicul meu câine se aruncă şi işi infipse colții în 
umărul necunoscutului, care nu era altul decât soțul 
femeiei dela care cumpărasem laple. 2 : 

Când vázui lupta între Bălan și om, mă cuprinse 
frica si începui să fug acasă. Era ora nouă, când veni 
şi mama. Vâzându-mâ aşa de speriată, întrebă ce am. 
Printre lacrimi i-am povestit întâmplarea mea şi i-am 
inapoial mia de lei. 

De atunci am învățat minte şi nu mai spuneam 
nimănuia ceeace se vorbeşte si se- întâmplă la noi în 
casă. A doua zi dimineața, cam pe la ora cinci mam 
dus la mama Zoija s'o întreb ce moi face Bălan. Tare 
mi-a părut rău când am aflat că Bălan era fără o 
ureche și rănit la un picior. Dar el пи sa ales numai 
cu atát. 

A mai fost si otrăvit a doua zi sub ргеіехі са 
mușcat un om. De atunci au trecul mulți ani, dar eu 
lot nam ийа! pe Bălan şi dacă l-aș avea acum lângă 
mine, aș [i foarte mulțumită. 


ALEA CUTOVOIU 
Liceul de fete din Cetatea-Albâ 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


ece o oco е е Lei 200 
100 
50 


Р е şase luni 
Р е trei luni 


. "9 9.99? . о . 2 EI] 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


ANUL 13 


SEE 


1 


REDACȚIA SI! ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-1 TEL. 38430 om 
1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 4-4 


ABONAMENTE : 


m 6LUN 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU зә 
REPRODUCEREA BUCATILOR A: е. MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT INTERZISA Director : N. BATZARIA NU SE (NAPOLAZA 


LUI UITUCILA 
1-û MUTI UN ШЕШ 


Lui Uitucilâ i-a murit un unchiu, care trăia de mult doliu. De aceea, nevastă-sa îi zise: „Du-te la prietenul 
singur şi retras într'un orășel de provincie. tău Vintilă si roagă-l să meargă cu tine si să alegeţi 
Moartea unui unchiu este, de sigur, o pricină de împreună un costum negru, o pălărie neagră şi o cra- 
mâhnire şi durere pentru cei ce l-au pierdut. Insă vatâ tot neagră. 
unchiul lui Uitucilà era un om înaintat în vârstă. Se — Dar dece să mă îmbrac în negru?“ întrebă 
zice chiar că trecuse de vârsta de optzeci de ani. lar  Uitucilá mirat. -Deșteptul de el uitase cá îi murise 
când cineva moare la o astfel de vârstă, durerea ce o unchiul său. 


simţi, este oricum mai mică. Apoi, unchiul acesta n'avea A trebuit ca nevastă-sa să-i repete de câteva ori şi 

alte rude mai de aproape, decât pe Uitucilă, căruia i-a să-i mai spună să nu care cumva să se oprească pe 

lăsat toată averea — o avere de vreo şase sute de mii drum, ci să vie direct la mine. Adevărul este că de 

de lei. Nu e prea mult, dar nici puţin nu este. rândul acesta Uitucilă nu s'a oprit în drum, nu sa ră- 
Oricum, faptul acesta i-a făcut lui Uitucilă plăcere, tâcit, ci a venit drept la mine, 

fiindcă e plăcut să te pomenesti că ifi pică şase sute de Indată ce a deschis ușa, s'a repezit la mine, m'a 

mii de lei, fără să fi muncit, ca să-i câştigi. îmbrățișat şi mi-a zis:  ,Condoleantele mele, dragă 
Dar ceeace i-a plăcut mai mult lui Uitucilă, este că prietene! 

putea acum să-și îndeplinească > dorinţă veche şi mare. - Ce condoleanţe ? l-am întrebat cu în culmea ne- 

Era dorinţa de a-şi cumpăra o puşcă de vânătoare, un  qumerirei. Precât ştiu, nu mi-a murit nimeni“. 

câine de vânătoare şi de a se face vânător. El însă nu se lăsă. „Da, da, zise, ţi-a murit ăsta... 


1 асос A ic sme же m vorbind rea ră pe ţi-a murit ăla... cum îi spune, ţi-a murit... da, acum 
nchipuindu-si cá este afară pe câmp sau la pădure, mi-am adus aminte, (i-a murit finul. 


Uitucilă lua un baston, îl ducea la ochi, finándu-l asa, — Care fin să-mi moară, că n'am nici unul? Măi 
i ti ă si începe ând- : EI PU vE гердани 
cum ai fine о puşcă şi începea luând-o razna: . . Uitucilâ, ori ai visat ceva, ori nu mai eşti în toate 

„Am inaintea mea o vulpe sau văd cà din tufiş ră- minţile“ 
sare un urs. ЖОЕ: Е ^ : Bins : 
= К 2^ = ^ > T 5 ă ă s $ " ă > 
— Ori un tigru, îi ziceam eu în glumă. Uitucilă statu — gândească „puţin, tr н din 
nou: „Dacă n'a murit finul tău, înseamnă că a murit 


— Ori un tigru, repeta el foarte serios. Tintesc bine 
„şi... bum ! bum ! trag de două ori cu pușca. Tigrul cade 
svârcolindu-se pe jos. Tigrul nu e încă mort deabinelea. 
Atunci eu má reped, îl strâng de gât cu ambele mâini 
şi...“ si Uitucilă, crezând în scrânteala sa că eu sunt 
tigrul, ре care l-a împușcat, se repezea la mine gata să 

mă strângă de gât. 
„Ce faci, zápücitule ?* îi strigam eu, apucându-l de 


finul meu. 

— Dar nici tu n'ai vreun fin, i-am întors eu vorba: 

— Păi, dacă nici mic nu mi-a murit finul, âtunci 
cine a murit? mă întrebă cl. Şi dece nevastă-mea m'a 
trimis la tine să-ţi spun că trebue să te imbraci în doliu? 
Pentrucă aşa mi-a spus nevastă-mea: „Du-te şi spune 
lui Vintilă să meargă cu tine, să-şi cumpere un costum 
mâini. O dată mi-a spart patru farfurii şi trei sticie, Negru, о pălărie neagră, o cravată neagră si să se im- 
povestind cum sa dus — de sigur, în închipuire — la brace în doliu“. 
o vânătoare de rate sălbatice şi cum, după ce le-a îm- Este de prisos să spun cá nu mai infelegeam nimic. 
puşcat, a început a le lovi cu patul puștii, fiindcă rațele  Bănuiam că trebue să se fi întâmplat ceva, că trebue 
trăiau încă şi dădeau din aripi. Rațele au fost bietele să fi murit cineva și că în legătură cu aceasta Uitucilâ 
mele farfurii şi sticle, iar pușca a fost bastonul meu. a fost trimis la mine de nevastă-sa. Dar nu era chip să. 

Acum însă, putea să-și îndeplinească dorința. Din aflu dela el ce anume sa întâmplat. 


cele şase sute de mii de lei, moștenite dela unchiul său, De aceea, nu era alt ceva de făcut, decât să mergem 
putea să cheltuiască patru sau cinci mii, să-și cumpere acasă la el şi să întrebăm pe sofia sa, care m'a lămurit. 
o puşcă, un câine și să-și scoată un permis de vânătoare. Uitucilá este acum îmbrăcat în doliu. 
Dar mai înainte de aceasta, era de făcut alt ceva: 
trebuia, cel puţin de ochii lumei, să poarte câtva timp VINTILA BRATU 
3 


pie Ы CHARLES DICKENS 


adaptat de | DE a de LELIA BĂRBULESCU 


24 


—10. Matus Matuşa mea hotărăște asupra soartei рга soartei mele. — me 


A doua zi dimineaţă, scoborând, am găsit pe mătuşa 
mea in fata mesei si atât de adâncită în gânduri, că 
apa în clocote din ceainic udase fata de masă. 

„l-am scris. îmi spuse ea. 

— Tatălui tău vitreg 

— Ştie unde sunt, mâtuşe ? 

— l-am spus eu, 

Şi... ai să mă .trimefi îndărăt la d. 
intrebai cu vocea tremurătoare. 

— Nu ştiu nimic, răspunse mătuşa mea, Vom vedea. 

Increderea mea se spulberă la aceste cuvinte şi m'am 
simţit foarte abătut şi cu sufletul greu. 

După ceai se asezà în fata ferestrei, la lucru. 

„Vrei să te duci sus la d. Dick, imi spuse mătuşa 
mea, punând aţă în ac, și să-i trimefi salutările mele ?* 

Am plecat în grabă şi l-am găsit pe d. Dick la masa 
de lucru, cu o pană lungă în mână si capul asa de 
plecat, că aproape atingea hârtia. Era atât de cufundat, 
că am avut tot timpul să văd întrun colt un zmeu mare, 
o grămadă înaltă de hârtie si mai ales multă cerneală. 

„Ei bine, îmi răspunse d. Dick după ce îi spusci 
vorbele mătuşii mele, spune-i că am pornit-o bine. Ce 


. 


Murdstone ? 


părere ai de zmeul acesta ?* 
li spusei că e un zmeu foarte frumos. 


„Eu lam făcut. Intro zi vom merge să-l ináltám'*. 
Imi arătă că hârtia din care era făcut, era toată 


scrisă mărunt de el. 

„Sfoara e foarte lungă, spuse d. Dick, si când sboară 
sus, îmi împrăștie si gândurile mele. Nici nu ştii cine 
poate să le culeagă !“ 

Avea o figură atât de blândă şi drăguță, că mă 
gândii că poate face vreo glumă. Am început să râd, 
făcut si el la fel si ne-am despărțit cei mai buni 
prieteni, i 

Infine, răspunsul d-lui Murdstone a sosit, şi mătuşa 


=> 


me» mâ incunoştiinlâ că va veni а doua zi. Asa cá, a 
doua zi, eram foarte înfierbântat de cele ce aveau să se 
întâmple 

De abia terminasem masa si mătușă-mea se scula 


dela masă, când, aruncându-şi ochii pe fereastră, strigă: 
„Jeaneta, un măgar pe covorul de iarbă din față !* 
Acesta era singurul lucru care o scotea din fire pe 


Miss Betsey. Uitându-mă și eu pe fereastră, care nu-mi 
fu mirarea să văd pe însăşi Miss Murdstone călare pe 
măgar si oprită în faţa casei, 


„Pleacă de aci, strigă mătușa mea, ridicând pumnul. 
Cum ai curajul să intri aici, Pleacă, îndrăzn ato!“ 

Mătusa mea se supără şi mai tare, când văzu cu, 
câtă liuişte persoana depe măgar se uita împrejur. 
l-am spus atunci cine era câlârcafa si că domnul din 
spatele ei era chiar d. Murdstone, 

„Asta mi-e tot una! Nu dau voe nimănui să intre 
cu măgari la mine. Plecati de-aici ! Jeaneto, alungă mă- 
garul !* 

Adâpostit in spatele mătuşii mele, fui de față la o 
bătălie grabnică, în timpul căreia măgarul își intepenisc 
toate patru picioarele în pământ, Jeaneta îl trăgea cu 
cu putere de ham ca să-l întoarcă, d. Murdstone îl îm- 
pingea dela spate si Miss Murdstone dădea in Jeaneta 
cu o umbrelă. O mulţime de haimanale strânse făceau 
un sgomot asurzitor. 

İnsfârşit, Miss Murdstone, cam ciufulitâ, scobori depe 
măgar şi intrarâm cu toţii în casă. 

„Pot să plec, mătuşe ? o întrebai înspăimântat. 

— Nu, sigur cá nu, răspunse mătușa mea si, spre 
mai multă siguranță, mă împinse întrun colț si trase 
un scaun în faţa mea. 

Oh ! începu mătușa mea, nu am știut dela început 
cu cine am plăcerea să mă cert. Dar, orisicum, nu dau 
voe nimănui să treacă prin iarba aceia. 

— Neinvoirea d-tale e cam supărăcioasă pentru străini, 
spuse Miss Murdstone. 

— Gaseşli ?* spuse mătuşa mea. 

D. Murdstone, care se temea de o nouă izbucnire a 
certii, întrerupse : 

„Miss Trotwood... 

— lartá-mà, ii spuse mătușa mea, aruncându-i o 
privire ascuţită, d-ta esti d. Murdstone, care a luat-o pe 

văduva lui David Copperfield ? După părerea mea, mai 
bine o lăsai în pace. Jeaneta, pofteste-l pe d. Dick 
aici“, 


Până să vie d. Dick, mătușa mea rămase dreaptă 
de tot, uitându-se ţintă la firul din faţă. 

„Acesta e d. Dick, un vechi prieten al meu, în ju- 
decata căruia am cea mai mare încredere“. 

D. Dick își scoase degetul din gură şi se uită la toti, 
plin de seriozitate. 

,, Miss Trotwood, începu d. Murdstone, cum am pri- 
mit scrisoarea, am găsit de datoria mea să fiu numaidecât 
aici. Acest copil nenorocit a fost mereu o mare grije 
pentru noi, chiar depe când trăia biata maică-sa. Soră 
mea şi cu mine am încercat în zadar să-l desbărăm de 
o mulțime de apucături rele. 

— Nu e nevoe să întăresc spusele fratelui meu, 
spuse si Miss Murdstone, dar dintre toţi copiii, acesta 
mi se pare cel mai plin de răutăţi. 

— Nu mi se pare prea adevărat, spuse sec, mătușa 
mea. 

— Eu am ideile mele, urmă d. Murdstone, asupra 
educaţiei. Este destul să vă spun că am băgat acest bă- 
iat intr'un negof cinstit, că aceasta nu i-a plăcut, că a 
fugit, că a umblat pe drumuri ca un vagabond şi a venit 
aci in zdrente, ca să ceară ajutorul d-tale. N 

— Să vorbim puţin de negotul cinstit, spuse mătuşa 
mea. Dacă ai fi avut un copil, ai fi făcut la fel? 

— Dacă ar fi fost copilul fratelui meu, sări și Miss 
Murdstone, ar fi avut o fire cu totul alta, 

— Şi cred, spuse Murdstone, întunecându-se din ce 
în ce mai tare, că mama sa nu ar fi spus nimic, dacă 
eu si sora mea am fi găsit cu cale că aşa trebue făcut. 

— Hm! Sârâcufa ! Si acum, ce vreţi să faceţi? în- 
trebă mătuşa mea. i 

— Atât, Miss Trotwood: să-l luăm pe David înapoi. 
Dacă însă iei partea copilului acesta, va fi pentru tot- 
deauna. Eu nu glumesc“. 

In tot timpul acesta, mătuşa mea stâlu teapáná, cu 
mâinile încrucişate la piept. Intoarse apoi ochii spre 
mine : 

„Ce zici, David, vrei să pleci ?“ 


Уэш єксчыч++ > = 


Premiile revistei „Dimineaţa Copiilor“ 


„Dimineața Copiilor": oferă gratuit tuturor persoane- 


or cari se abonează în cursul lunei lanuarie, volume 
pentru copii din lista următoare: 

C. Manolache Iconita Zorinei . . . . . . . . . . LEI 30 
Adrian Maniu Irozii, cântece de stea. . . . . . . . . 20 
Horia Prundu Glume pentru copiii. . . . . . .. . .30 
Horia Prundu Cărticica Păsărilor. . . . . . . .. . . 30 
AC Potrescu -Neaţă in Africa. Анне Ла, 30 
А. Petrescu: Pățaniile Lutei . ...15 „жле e e ee. 30 
A. Petrescu Corina in.vacantá . : . . . . . . . ex. +35 
A. Petrescu Dănel în vacanţă. . ....... xxx .35 
on; Pas Familia Chi Chit- е саазды Series 50 
lon Pas Păsărică draga mea. . . .. ....... .40 


N. Рога Floarea din Poveste. ....... . . . +. 50 

lon Rotaru Moara Piticilor ........ 

Mona Rădulescu Hoţul de Stele . . . . . . . . . . . 50 

folic Saltea Bambi... Aa pe. „з ee do 

Moor. Side Yüce ime e аә». каз 2:25 
La un abonament pe un an al cáruicost este de 


lei 200, se oferă cărţi їп valoare de Lei 100 după ale- 
gere; 
Toate volumele oferite sunt scrise de cei mai repu- 


tati autori si sunt tipărite în excepționale condițiuni 
tehnice, având numeroase ilustratiuni în culori. 

.Abonatii din provincie vor indica pe cotorul manda- 
tului titlul volumelor alese. 


Dacă vreţi ca Moş Nae să scoată și alte cărţi bune 
şi plăcute pentru copii si tineret, cumpăraţi şi citiţi mai 
întâiu cărţile ce a scos până acum și pe care le-a scris 
anume pentru drâgufele cititoare si iubiții cititori. 


Răspunsei că, după toate cele ce am suferit din 
partea lor, nu aşi mai fi putut şi o rugai să mă ţie la ea. 

„D. Dick, spuse mătuşa mea, ce am să fac cu co- 
pilul acesta ?“. 

D. Dick se gândi, se codi o clipă, faţa i se lumină 
şi spuse : 

„Pune să-i ia numaidecât măsură pentru un rând 
de haine. 

— D-le Dick, spuse mătuşa mea învingătoare, dă-mi 
тапа ; bunul d-tale simţ este nemásurat*. 

După ce îi strânse mâna, mă trase lângă ea și spuse 
d-lui Murdstone : 

„Puteţi pleca. Primesc să păstrez acest copil. Dacă 
este asa de rău cum spuneţi, voi încerca să fac ceva 
mai bun din el decât d-voastră, cu toate că nu cred o 
iotă. La revedere, domnule. La revedere, domnişoară. 
Şi să nu te mai prind că treci cu măgarul prin iarba 
mea, că ifi voi smulge pălăria și ţi-o voi călca-o în 
picioare“. 

Mătuşa mea rămase în dosul ferestrei să suprave- 
gheze plecarea lor, gata, dacă măgarul ar fi intrat în 
iarbă, să-și pună amenințările în faptă. 

„Bine înţeles că vei împărţi cu mine supravegherea 
acestui copil, d-le Dick, spuse mătuşa mea. 

— Voi fi într'adevăr încântat să fiu păzitorul fiului 
lui David. 

— Foarte bine, spuse mătuşa mea, m'am gândit că 
aşi putea să-i dau numele de Trotwood. 

— Da. Da. Trotwood, fiul lui David. 

— Vrei să spui Trotwood Copperfield“, îl indreptà 
mătuşa. mea. 

Acest nume plăcu atât de mult mătuşii mele, că pe 
toate hainele ce mi le cumpără în după amiaza aceea, 
scrise cu cerneală ,,Trotwood Copperfield“. 

Astfel începui o viaţă nouă cu un nume nou, într'o 
lume nouă. ' Viaţa mea de copil la Blunderstone dispă- 
ruse în beznă şi o perdea căzuse pentru totdeauna pe 
timpul petrecut ia depozitul „Murdstone şi Grinby“. 


(Va urma) 


Micuța si dráguta Japoneză 


despre coana Frosa 


a 5 
Numeroase scrisori p 
Dela Cernăuţi, dela Chişinău, dela Arad, dela Brăila, ce mă roagă şcriu mult despre coana Frosa, 


dela Galaţi, Braşov şi din multe alte oraşe, precum şi din 
comune mai mari şi mici, îmi sosesc mereu scrisori despre 
` coana Frosa. Văd din се în ce că aproape toți cititorii 
{їп la coana Frosa sau, cel putin, se interesează de dânsa. 

Cu aceste scrisori se întâmplă însă ceva curios. Să 
arăt numai decât ce. Am luat din grămadă o sută de 
scrisori şi le-am împărţit în două. De o parte am pus 
scrisorile trimise de cititoare, iar de partea cealaltă scri- 
sorile trimise de cititori. Şi am văzut că din această sută 
de scrisori, 84 sunt scrise de cititoare şi numai 26 de 
cititori. Din aceasta am înțeles că drágutele cititoare {їп 
mai mult la coana Frosa decât cititorii. Ori nu cumva 
numărul cititoarelor este mult mai mare decât al citi- 
torilor ? 

Oricum o fi cu partea aceasta, spun că am luat hotă- 
rârea să păstrez toate scrisorile ce am primit despre coana 
Frosa. Pe toate, afară de acelea în care sunt cuvinte ce 
n'au să-i facă plăcere coanei Frosa. De pildă, scrisori în 
care se spune despre dânsa cá n'ar fi chiar aşa de bine 
ecudată şi potilicoasă, că ar fi prea grasă sau că sunt 
cititori, care s'au plictisit de dânsa. Pe celelalte însă am 
să le păstrez frumos, am să fac un pachet legat cu o 
panglică frumoasă şi... şi am să le dau coanei Frosa, a- 
tunci când va fi să ne împăcăm, fiindcă văd că, până la 
urma urmelor, voi fi nevoit să mă împac, nu atât din 
plăcere pentru mine, cât ca să îndeplinesc dorinţa citito- 
rilor şi mai cu seamă a cititoarelor. 

Sunt sigur cá şi coanei F.osa о să-i placă mult să 
afle tot ce au scris cititoarele şi cititorii şi că o să 
păstreze aceste scrisori ca o amintire frumoasă. Până 
atunci, să mai pomene:c câte ceva de scrisorile primite. 

Tiu numai să se mai ştie că mi-au scris copii, care 
abia acum încep să citiască şi să scrie, precum şi citi- 
toare şi cititori din cursul secundar. 

lată, bunăoară, micuța şi dráguta Victoria Gorun de 
la Chişinău. N'are decât cinci anişori, — multi înainte — 
merge la grădinița de copii, dar ştie să scrie cu litere 
mari de tipar. Fiindcă dela o vârstă aşa de mică este 
atâta de haraicá, îi public scrisoarea în întregime. 

„Dragă moş Nae — îmi scrie micuța Victoria — să 
scrieți coanei Frosa să vină la Chişinău la mine. Insă, 
dacă o să-mi facă pozne şi nu o să pot merge la grădina 
de copii din cauza ei, atunci o trimit la Hăpleşti şi nici 
mata să nu te împaci cu ea.“ 

O altă cititoare micuță şi drăguță, Gaby B. din Ca- 
pitală, căreia îi mulțumesc pentru urările ce-mi face ca 
să 'tráe:c „până la adânci bătrânețe”, mă roagă să mă 
împac cu Madame Eufrosine de Hăpleşti şi să scriu me- 
reu despre dânsa. De altfel, cu dráguta Gaby. care este 
de şase anişori şi jumătate, suntem prieteni de acum un 
an, când, după dorinţa ei, am scris povestea „„Scufiţa Roşie 
în tara zánelor". 

Mi-a plácut si scrisoarea iubitului meu cititor Gheorghiu 
Dumitru, elev în clasa a II-a primară şi căruia îi răspund, 
dorindu-i din parte-mi multă, multă sănătate. Iată, între 
altele, ce-mi scrie drágutul de el. 

„Dragă Moş Nae, mă bucur că vrei să o chemi pe 
coana Frosa la Bucureşti. Cât priveşte de gazdă, eu sunt 
primul, care o primesc, dar numai cu condiția, dacă 
doarme cu Maria în bucătărie, căci în casă nu avem loc, 
De plimbat, o plimb eu. Să nu te temi, dragă Moş Nae, 
că o duc la „dario”, la „tapinaj”, la cinema, la teatru, la 
football, care imi place şi mie foarte mult şi, poate, îi 
place şi coanei Frosa. Joc şi loton. Avem un câine fru- 
mos İn curte şi multe distracţii pentru dânsa. Căci revista 
noastră fără coana Frosa ar fi moartă.“ 

Vedeţi cât de drăguţ este acest cititor? Dar mi e 
teamă de un lucru. Dacă face tot ce scrie, adică, dacă de 
dimineață până seara se ocupă de coana Frosa şi o plimbă 
peste tot, când va avea timp să-şi învețe lecţiile şi să 
meargă la şcoală ? Se vede că nu o cunoaşte bine şi nu 
ştie cât de mult îi place coanei Frosa să fie plimbată şi 
dusă la cinema, la teatru, la tapinaj —cum spune еа de 
patinaj. De asemenea, îi place tot aşa de mult să se dea 
cu sániufa. 

lată şi scrisorica domnigoarei Elena Friedrich dela 
Arad. Am zis „domnişoarei”, pentrucá drăguța de ea este 
acum în clasa I-ia de liceu. 


continuă după cum urmează : „Să nu ситуа să te insori 
cu coana Frosa, că ifi face numai păr alb pe cap şi te 
face de râs în toată tara. Fiindcă ţi s'a propus să te insori 
cu ea, mam grăbit să-ţi scriu să nu faci lucrul acesta.” 


Mulţumesc drăguţei cititoare pentru sfatul ce-mi dă 
şi o asigur că îmi este cu atât mai uşor să mă fiu de a- 
cest sfat, cu cât nici prin gând nu mi-a trecut să fac 
ceeace îmi propusese o altă cititoare. 


Totuşi, cititoarea Bianca de МоёК dela Brăila — nu 
ştiu în ce clasă este această cititoare — îmi dă un alt sfat 
în această chestiune a căsătoriei. După ce mă roagă să nu 
întrerup legăturile de prietenie cu „Madame Eufrosine 
de Hăpleşti”, mai ales că tot ce scriu despre coana Frosa 
o face „să petreacă momente plăcute”, îmi mai scrie şi 
ceeace urmează : 

„Aș fi de părere s'o iei de soţie, dar mai întâiu să 
urmeze un curs de estetică şi să facă o cură de slăbire. 
Apoi, să-şi comande rochii frumoase, cu sfatul celor mai 
mari modiste din Bucureşti şi astfel va ajunge o soție 
desăvârşită. Să nu uiti să mă inviti şi pe mine la nuntă.” 

Nu e nevoe să (iu minte aşa ceva, pentrucá este de 
prisos. Chestiunea căsătoriei cu coana Frosa a fost doar 
o simplă glumă a unei cititoare din Bucureşti. Soțul 
coanei Frosa este şi rămâne Haplea, iar ce avem noi de 
făcut, este să isbutim să-i împăcăm, să trăiască din nou 
împreună şi să îngrijească de iubiții lor copii Hăplişor şi 
Hăplina. Aşa dar, nu pot invita pe d-ra Bianca la o nuntă. 
care nu va avea loc. Cel mult, dacă va fi să mă împac 
eu cu coana Frosa şi să o chem pentru câtăva vreme la 
Bucureşti, poate “veni şi d-ra Bianca să о vadă şi să o 
cunoască personal, aşa cum au văzut-o şi au cunoscut-o 
multe cititoare şi mulți cititori din Capitală. 

Să trecem acum şi la cercetarea altor scrisori. lată 
încă o scrisoare dela Cernăuţi, trimisă de dráguta citi-. 
toare Ruth Brüll. / za în a d 

„Iubitul meu Moş Nae, când primesc „Dimineaţa Co- 
piilor”, cel dintâiu lucru e să mă uit dacă te-ai împăcat 
cu coana Frosa. Dar precum văd, mai inlrebi pe cititoare 
şi pe cititori. Eu iti spun să te împaci cu ea şi să mai 
scrii în „Dimineaţa Copiilor” despre dânsa, cât şi їп alte 
cărți. Eu am citit multe cărţi scrise de dumneavoastră, 
aşa că doresc să faceţi bine să vă impácati şi să mai 
scrieţi cărţi, cum a fost „Coana Frosa la Bucureşti”. 
Aceasta e părerea mea.” 


Mă bucură vestea ce îmi dă d-ra Ruth că a citit multe 
din cărțile ce am scris până acum pentru copii. Am zis 
„până acum”, de oarece, oricât de Moş Nae, adică, oricât 
de bătrân sunt eu, n'am însă de gând să mă opresc. Am 
scris şi publicat până acum peste treizeci de cărți pentru 
copii şi tineret, dar voi mai scrie şi publica şi de acum încolo. 

..Dar iată o scrisoare în care văd că mi se dă sfatul 
să nu mă împac. Această scrisoare îmi este trimisă de 
drăgălaşa cititoare Didi dela Ploeşti. „Părerea mea, îmi 
scrie ea, este să nu vá impácati cu coana Frosa, de oarece, 
după asta, veți avea iarăşi neplăceri. Dacă s'ar putea, аг 
fi mai bine să o faceţi să se împace cu Haplea, ca să | 
trăiască şi de acum încolo fericiţi. In felul acesta va uita, 
poate, de Bucureşti. Mi-au plăcut foarte mult poveştile 
despre domniaei, precum şi celelalte. Aflaţi că citesc 
revista de opt ani de zile cu mare plăcere şi că o voi citi 
şi йе агі încolo.” 


Insă Margit H. Silber, — nu ştiu dacă e cititor sau 
cititoare — deşi n'are decât şapte anişori, mă învață cum 
s'o păcălesc pe coana Frosa. Їп adevăr, iată ce-mi scrie: 
„Dragă Moş Nae, mi se pare că ai să mă asculti. Să scrii 
coanei Frosa că te-a invitat un domn să mergi la el Іа 
Constanţa. Spune-i să nu fie supărată, că nu se cade s'o 
iei la Constanţa. Mai scrie-i cá nu ştii, dacă n'ai să rămâi 
acolo. Aşa ai să scapi de vizita ei.” 

Nu, drágutule cititor sau drăguță cititoare, nu e bine 
să umblăm cu minciuni şi păcăleli. Mai bine este să ne 
gândim la vreun alt mijloc. 

As mai arăta ce mi-au scris şi alți cititori şi cititoare, 
dar văd că nu mai am loc. De aceea, să aşteptăm până 
săptămâna viitoare. 

MOS NAE 


ептеп 


cci A FOST 0. БАТА FEE 


A fost o dată o fetifâ, 
O vedeai în odâifâ 
Cum mâtura si tot stergea 
Un fir de praf nici nu lăsa. 
i fetița cea frumoasă 
tie să calce şi să coasă. 


Si ce bine declama ! 

Din mandolinà cum cánta! 
Si la dans e pricepută, 
Dar la lecţii ne "'ntrecută. 
Dimineaţa se scula, 

Lecţia își pregătea. 


Să se joace îi plăcea, 

O fetiţă doar era. 

Ştiţi fetiţa cine-i oare ? 
Este astăzi mama mare. 


MARIA SOREL 


"E 


A FOST 0 DATĂ UN BÁ 


A fost o datá-un báefas, 
Mititel, dar drâgâlaş, 

Pe-un cal de lemn tot cálárea, 
Frumos pe ghiafâ patina, 
De zăpadă oameni tot făcea, 
Cu undifa la baltă pescuia. 


E 
i 


Era la școală silitor, 

П vedeai muncind de zor, 
Geografia mult îi plăcea, 
Probleme grele deslega, 

In fiecare an la sfârşit 

Cu premii mari fu răsplătit. 


© 
Г 


Си рорісі frumos se juca, 
Foot-ball-ul tare îi plăcea. 
Ştifi báefasul cine-i, oare ? 
Este astăzi tata mare, 


MARIA SOREL 


\ 
f 


(zu 


HAPLEA MUS 


Fu poftit odată si Haplea Merge Haplea, însă haina-i Miet ajunge la boerul, 
La boerul la mosie : шш E cam veche si cârpită. m ` deis nasul servitorii. 
„Din ce-i bun, îi spune Frosa, ,Cc-are aface, zice dânsul, „te mal oaspeţi, să trăiască ! 


„Să-mi aduci o parte mie“. „Dacă fata mi-e cinstită“. „Imbrăcaţi ca cerșetorii“, 


Si mi-l pun pe bietul Haplea 

Chiar la uşe ca să stea. 

Nici o cinste, nici o vorbă, RE. 
Parcă nimeni nu-l vedea. 


Rabdâ Haplea, tace. 'nghite, 

Dar la urmă ce-a făcut? 

Fuga'n sat dă şi găseşte am 
Haină nouă de 'mprumut. 


Si 'mbrâcat cu dânsa vine 
lar la locu-i dela coadă. 
Dar boerul, servitorii 

Nu-l mai las'acum să şeadâ. 


„Domnul Haplea, nu se poate 
la poftim, s'avem iertare !* 
Mi-l puseră'n capul mesei Când venit-am fără tine, 


„Aide, haină, zice Haplea, 


1 ina, i „Pân'acum credeam că omul, 
mm (Hai, mănâncă nu mai sta, 


mm lar nu haina se cinstește, 
Azi văzui că omenia 


Şi-i fácurà cinste mare. Nici un ban nu pretueste*. 


N'aveam cinste de-o para, 


Cand incàlzcsti un om dc zăpadă 


Doi copii trecând pe-acolo 
Să-l privească se opresc, 
Amândoi fiind buni la suflet, 
La un bine se gândesc. 


Cu luleaua pusá'n gură, 


SAY “Stă în gerul de afară 
Omul nostru de zăpadă — 


O sá'nghefe ș'o să moară. 


Unde-i omul de zăpadă ? 
Este lesne de ghicit: 
Flacăra càre se'naltà, 
Iute, iute l-a topit. 


Cară lemne, fac ei focul. 
„Stai, îi zic, si te'ncülzeste, | 
Să nu degeri, iar pe urmă, 


Dacă vrei, ne mulţumește;,, 
TUSA NICULINA 


И veli 
İL 2 
BU a Li 


ШУ A 
\ | ШОС ) 


atl = п 
ita din 


M 1 
omni(a Lilian c îndrăgostită. 

Trece cu pași repezi prin sălile palatului şi se 
opreşte adesea in fata ferestrelor cu draperii 
grele. Nemişcatâ, isi lasă privirea tristă să 

- sboare peste câmpul acoperit cu zăpadă, până 
departe. 

Nici pe tânărul şi frumosul Emanuel nu-l mai ia în 
seamă. Nici lui nu-i mai râde. 

Bătrânul împărat ar vrea s'o vadă iar veselă. 

Şi sfetnicii clatină din cap şi zic: 

„Hm, domnifa Lilian e îndrăgostită 

De cine? De un vis... 

A visat-o zânâ cu păr castaniu, inelat, cu gene -lungi 
ce-i umbresc ochii mai adânci ca marea, mai albaştri decât 
cel mai albastru cer. 

De еа e îndrăgostită domnifa Lilian. 

Si dragostea crește din zi în zi. 

Din zi în zi domnita e mai tristă si mai nelinistità. 
“Odâile palatului îi par neîncăpătoare. Nemărginitul câmp, 
acoperit de zăpadă, prea mic. 

Si atunci se hotărăşte să plece in lume, s'o caute, s'o 
găsească numaidecât, oriunde-ar fi. 

Lasă în urmă Nordul acoperit cu mantia-i albă de ză- 
padă si aude din ce în ce mai depărtat glasul fulgilor, 
care-i spun în limba lor: 

„Іп van alergi, domnitá, 

Caci în întreaga fire, 

Nu vei găsi, aevea, 

Ce-i doar închipuire” 

Dar Lilian nu-i aude. : 

Si iatà cá pámántul se imbracá cu o hainà verde, de 
iarbă, impestritatà cu flori plăpânde. Prin aerul proaspăt 
sboară fluturi cu aripi de borangic. Şi din fâlfâitul ari- 
pilor uşoare se desprinde un cântec ştiut: 

„In van alergi, domnijâ, 

Căci în întreaga fire, 

Nu vei găsi, aevea, 

Ce-i doar închipuire”. 

Dar Lilian merge mai departe. 

In liniștea pădurii murmură lin un isvor limpede. O 
pasăre mică ciripeste pe ram. Frunzele freamătă la adie- 
rea vântului. Şi fiecare în limba lui îi cântă mereu: 

„lan van alergi, domnijâ, 

Căci în întreaga fire 

Nu vei găsi, aevea, 

Ce-i doar închipuire”. 

Si Lilian merge înainte, până i se ridică în faţă munţii, 
în toată mândria lor. 


"m 


gr” 


ara Nordului 


O putere nevăzută o mânâ pe cărările cotite, sus, to! 
mai sus... 

Revărsatul zorilor. | 

Insfârșit, iat-o aproape de vârf. 

Cu haina sfâșiată, trupul ostenit, merge încet între 
pereţii drepţi de stâncă. Deodată, priveliștea se deschide: 
de aici, de sus, unde fi se pare că muntele se infrâteşte cu 
nourii, panta coboară repede, pierzându-se in intinderca 
nesfârşitâ a mării. Si Lilian se opreşte în fata acestui mi- 
nunat tablou, cum se oprea odinioară în faţa ferestrelor cu 
draperii grele. 

Aveau dar dreptate fulgii şi fluturii şi pârâul şi păsă- 
relele şi frunzele în freamătul lor, când îi spuneau că n'o să 
găsească ce căuta. 

Şi ochii i se pironesc pe o floare, care-și înalță căp- 
şorul din covorul de muschi. Lilian se apropie. In petalele 
ei se oglindeşte cerul și marea în adâncuri... în albastrul ei, 
domnifa vede albastru] ochilor din vis... Si, îngenunchind, 
isi lipeşte obrazul de pământul umed trăind din nou visul 
de altădată... 

Lilian s'a întors în palatul ei din (ага Nordului. 

Ar fi adus cu ea floarea albastră, s'o pună în glastră 
de argint, la căpătâi, dar s'a temut să nu moară in fara ei, 
unde domneşte zăpada, departe de stâncile însorite, de- 
parte de cerul senin si de mare... 

S'a întors în palatul ei, la tânărul și frumosul print E- 
manuel, care o aștepta... 

Anii trecură... Bătrânul împărat murise. Pe sălile mari 
ale palatului, trece veselă o domnifâ tânără. Se opreşte în 
fata unei usi mari. După o clipă de îndoială intră în odaia 
mamei sale. 

Intr'un jet se odihnește împărăteasa Lilian, cu părul 
incârunfit la tâmple. 

. Domnița, îngenunchind la picioarele ei, îi spune cu 
glasul tremurând de bucurie: ' 

' „Mamă, їз аза de fericită, mamă, аза de fericită! Am 
visat că un fiu de împărat a venit cu alai mare să mă ceară 
de soţie si m'a dus în {ага lui. Acolo era cerul mereu senin 
si soarele strălucea mereu... Era atât de frumos!... Mamă, se 
întâmplă aevea, ceeace vezi în vis?" 

Şi împărăteasa Lilian, mângâind-o pe frunte, se sculă 
şi se apropie de fereastra cu draperii grele. 

Cu ochii pierduţi, glasul stins, îi răspunse: 

„Da, se întâmplă aevea ceeace vezi în vis”. 


TILLY-JEANNE GHIULEA 
laşi 


10 


meum 


asif 0 comoar 


Poveste orientalâ 


Ştifi, oare, ceva despre oraşul Alep? Dacâ nu ştifi, 
vă spun că Alep este un oraș în Siria, iar Siria este o 
{ага din Asia Mică. Oraşul Alep are grădini mari si 
bogate şi moschei vechi si frumoase. 

In orașul acesta trăiau o dată trei negustori. Pe 
unul îl chema Hafiz, pe al doilea Osman, iar pe al treilea 
Hasan. Se împrieteniseră între dânşii încă de când erau 
copii mici şi cu trecerea anilor prietenia lor se întărise. 
Tustrei erau oameni veseli, aşa că se întâlneau des, ca 
să petreacă împreună. 

Aproape în fiecare seară, după ce închideau pră- 
văliile, îi vedeai ducându-se în grădina cea mai mare 
şi mai frumoasă dela marginea orașului. Acolo Hafiz 
cânta din chitară, iar ceilalţi doi negustori îl însoțeau 
din gură. In cântecele lor spuneau cât de bună este 
viaţa, atunci când e înfrumuseţată de prietenie. 

Oameni bogaţi nu erau acești trei prie'eni, dar nici 
nu ştiau ce este lipsa si sărăcia. Асеаѕіа cu atât mai 
mult, cu са!, dacă se întâmpla ca unuia dintr'inşii să 
. nu-i meargă bine, ceilalţi doi îi sáreau în ajutor şi nu-l 
lăsau să sufere şi să ofteze. 

Insă, într'o seară, una din frumoasele seri cum sunt 
în țările dela Răsărit, seri cu cer senin şi lună plină, 
Hafiz se opri din cântatul cu chitara şi zise prietenilor 
săi: „lubiţii mei prieteni Osman şi Hasan! Mă frământă 
de mult un gând, pe care vreau să vi-l împărtăşesc în 
seara aceasta. Mă frământă gândul de ducă. Vreau să 
merg si să cercetez ţări îndepărtate. Vreau să merg si 
să cunosc India si China cu cetăţile lor si cu tainele lor. 
Vă spun, așa dar, că poimâne plec la drum, călare pe 
o cămilă. De sigur, mi-ar fi mult mai plăcut să nu fac 
singur drumul şi să fiu însoţit măcar de unul din voi.“ 

Aşa vorbi Hafiz, iar Osman, fără să stea să se gân- 
dească, se grăbi să răspundă, zicând: „Prietene, se poate 
să te las să pleci singur la un drum atâta de lung şi 
la care eşti ameninţat la tot pasul de fel de fel de pri- 
mejdii ? Află, prin urmare, că eu chiar mâine îmi 
fac rost de o cămilă, așa că poimâne plecăm amândoi 
împreună. 

— Ba plecăm tustrei împreună ! strigă la rândul 
său Hasan. Noi trebue să fim nedespârfifi si la bune si 


la rele.“ 


* 
> 3 


Trecuseră multe zile şi săptămâni dela plecarea 
celor trei prieteni. Cutreerau ei sate şi oraşe, văzând 
mereu lucruri noui şi fiind din ce în ce mai mulţumiţi 
şi mai uniţi între dânșii. De altfel, puseseră împreună 
tot avutul lor. Nici fraţii de tată si de mamă nu se 
aveau aşa de bine şi nu ţineau аза de mult unul la 
altul, cum se iubeau cei trei negustori. 

lată-i acum în India сеа plină de mistere. Intro zi, 
cam pe la ora prânzului, poposiră la marginea unei 
păduri, vrând să se mai odihnească și în acelaş timp 
să ia acolo masa. Hafiz trebuia să gătească mâncarea, 
` jar Osman şi Hasan trebuiau să meargă să aducă apă 
dela un râu, care curgea ceva mai încolo. 

Hafiz intră în pădure ca să strângă угеаѕсигі, cu 
care să aprindă focul. Insă, abia făcu câţiva paşi, că se 
opri mirat de ceeace văzu. Pe jos, la rădăcina unui 
stejar bătrân, era o lâdifâ de fier. 

Mai înainte de a o deschide, ca să vadă ce este 
înlăuntru, chemă pe Osman si pe Hasan, zicându-le: 
,Venifi, veniţi, că — mi se pare — am găsit o comoară!“ 

Auzind cuvântul comoară, Osman si Hasan se in- 
toarseră alergând. Deschiseră tustrei lâdifa de fier si 


Pricicnii сагсан 


~+ 


~ 2 КЕ 
A کے و‎ a ^ 
э "Жыл 2 
2 4 
i р D 
- , n 
љ, 


văzură că în adevăr înlăuntrul ei era o comoară foarte 
bogată. Lâdifa era plină de rubine şi diamante mari si 
strălucite, de colane de perle fine, de pungi cu galbeni 
de aur. 

„A dat norocul peste noi, ziseră încântați si fericiţi . 
cei trei prieteni. De azi înainte ne putem număra si noi 
printre oamenii bogaţi.“ 

Insă, un noroc aşa de mare si neaşteptat trebuia 
sărbătorit cum se cuvine Mai ales, trebuia ca la prân- 
zul acela dela marginea pădurii umbroase să aibă si ceva 
băutură, iar nu să se mulțumească, aşa cum făceau în 
toate zilele, numai cu apă chioară. Se infeleserá, așa 
dar, ca Hafiz să meargă în satul din apropiere si să 
cumpere de acolo o damigeană de vin, iar Osman și 
Hasan să gătească mâncarea. 

Hafiz plecă, merse în satul din apropiere şi cum- 
pără o damigeană cu vin din cel mai vechiu şi gustos. 
Dar la întoarcere, îi veni un gând rău, îi veni gândul 
cel mai rău cu putinţă. „Ce prost am fost, îşi zicea vor- 
bindu-si singur, să chem pe Osman si pe Hasan si să 
le spun cá am găsit lâdifa? Şi ce dreptate este aceasta, 
ca să împart cu dânșii ceeace trebue să fie numai pen- 
tru mine? Dar, stai, că am eu ac de cojocul lor!“ 

Zicând acestea, puse în vin un praf, care era o 
otravă puternică. 

Insă, pe când el vorbea, aşa cum am văzut, şi ре când 
făcea fapta ticăloasă de a otrăvi vinul, duhul rău її 
împinse şi pe Osman si Hasan să se gândească la o 
faptă tot atât de păcătoasă. „Dece să impârfim cu Hafiz 
comoara ce am găsit? îşi ziceau ei unul altuia. Nu e 
mai bine să fie numai pentru noi doi?“ Si se infeleserâ 
ca, îndată ce se întoarce Hafiz, să se repeadă asupra 
lui şi să-l ucidă. 

Hafiz se întoarse aducând damigeana de vin, iar 
Osman si Hasan se repeziră asupra lui şi-l străpunseră 
cu cufitele, lăsându-l mort pe loc. Se aşezară apoi să 
mănânce şi să bea. Dar dela primele înghiţituri de vin, 
au căzut amândoi morţi. 

Aşa sfârşiră cei trei prieteni, care, cât timp nu erau 
bogaţi, tráiserá in cea mai bună înţelegere şi prietenie. 
Bogăția le-a luat minţile şi i-a împins ре drumul crimei. 
Cât despre ládita cu comori, ea fu găsită câteva zile mai 
târziu de un ţăran, care trecea întâmplător pe acolo. 


VASILE STANOIU 


1 


етти 


€"——— 


ATULA de joacă, Lala s'apropie de fereastră 
51 priveşte afară. 

„Ce de mai zahăr !*... 
Ograda, pomii, coteful lui 
negru, toate sunt albe. 

Din cer picurau fulgi mari, albi si pufosi ca frişca 
din cataifuri. Lala isi linge buzisoarele... 

Dece n'ar lăsa-o mămica să iasă afară ? Ar mânca 

toată frişca împreună cu Murzi ; dar vezi minune : Murzi 
a eşit afară. Se scuturâ de fulgusori şi nu mănâncă. 
„Ce să fie oare ?“ şi Lala se gândeşte serios, ca o bă- 
butà mică, văzându-l. 
De sus coboară plutind un fulg mai mare. Lala îl pri- 
veste curioasă. Fulgul se mărește... si... în fata ferestrei 
apare o fetiță, ceva mai mare decât Lala învestmântată 
în alb. E mică si frumoasă ca o zânişoarâ din poveste. 
li face semne înbietoare, surâde şi Lala o priveşte cu 
drag. 

„Sunt zâna zăpezii, Lala. Nu ieşi să ne jucăm ?* 

Lala se minuncazâ. „Ce-i aia zăpadă?“ 

Tu nu vezi albul in care e îmbrăcată casa si 
toată ograda ? accasta e zăpada. 

— Itt! şi Lala isi ridică năsucul în semn de protest. 
„Asta e zahăr... si frişcă“. 

Zânişoara râde. „Ei. hai, să-ţi arăt“. Lala sa stre- 
curat binisor afară si a dat fuga la zână. 

„Am venit“... si se privesc complice. Zâna a luat un 
pumn de zăpadă si l-a aruncat drept în nasul Lalei. 

„Аза !... mă murdâreşti, stai câ-fi arăt eu ţie... Na!...“ 
şi Lala e bucuroasă. Sa răsbunat; dar minune! frişca 
nu murdăreşte. 

„Aaa !...“ mai ја un pumn şi-l duce la gură, pune 
limba pe el, dar şi-o retrage repede... 

„Dar nu e dulce deloc... si e rece, ca ghiafa din 
frigorifer... 

— Ei, vezi, zăpada nu e nici zahăr, nici frişzâ, ză- 
pada e zăpadă“. 

A înțeles. Lala acuma se gândeşte. 

„De unde vii tu, хапа mică? 

— Nu m'ai văzut venind? Am coborât de sus, din 
altă lume, 

— Asi vrea să merg si eu acolo, să văd cum с“ — 
şi Lala o priveşte rugătoare așteptând răspunsul. 

„Inchide ochii, Lalo, si să nu-i deschizi, până nu-ți 
spun eu“, Zânişoara a prins-o de mână; iar fetiţa a 
simțit cum se ridică in sus. Plutesc... mereu. 

„Acum deschide ochii !...* 

Erau într'o grădină albă, cu flori minunate, de care 
Lala nu mai văzuse niciodată. Cálcau pe pajiști albe 
cu iarbă moale tot albă, în aer sburau fluturi albi, puz- 
derie de fluturi, ca o mare de petale albe de cireş. 
In fund este palatul zânei, Ce palat minunat de marmoră 
albă, cu ferestre înpodobite cu spumă de mare, cu per- 
dele albe de pânză de păianjen. 

Şi nu era frig deloc. Doar o răcoare plăcută ca'n 
zilele de primăvară. 

Le-au ieşit înainte stârci albi cu cioc de diamant şi 


se minuneazá micuța. 
Murzi, câfeluşul 


г‏ > شت 


“sfatul zànelor. 


э 
| 
y 
“ 
Y 
(A 


| 
! X 
n 


v, 


cu ochii de safir, lebede cu pene argintii si gâtul dc 
porțelan, pisicute albe cu blana lungă si pufuoasá si 
cátelusi cu botisorul roz. 

Lala le mângâia pe toate si alerga la fiecare să-l 
sărute şi să-l alinte. 

„Zână bună, dece aici nu-i frig ! Dece la tine zăpada 
nu e rece, cum e la noi în zăpadă? 

— Pentrucâ aici e locul meu de odihnă, tara mea 
din cer de lângă Dumnezeu. Era o vreme când zăpada 
nu era rece, când eu îmi aveam locul jos pe pământ 
între oameni. Dar este mult de atunci. Eram tot mică, 
o fată blondă cu strae albe ca stárcii mei si cu ochi de 
safir. 

Trăiam mulțumită în grădina, pe care o vezi aici, 
în palatul acesta, pe care mi-l dăruise la naşterea mea, 
Ursitoarele mi-au ursit să trăesc mereu 
fericită, să fiu zàna nevinovàátiei, al albului nepătat si 
mi-au pus numele Zăpada. 

Mi-au hărăzit un anotimp al meu, un anotimp alb 
care să facă plăcere oamenilor, să-i înveselească, să le 
înpodobească pomii în altă culoare decât verdele sau 
ruginiul celorlalte anotimpuri, să le aducă odihnă şi 
pace, lor şi pământului după atâta trudă şi muncă. Un 
fel de Duminică lungă, în care să se bucure de toată 
munca şi tot rodul adunat... 

Dar n'a fost asa !... Oamenii începură să se înrăiască, 
să fure şi să omoare, iar anotimpul, acel ce le amintea 
de vremea când erau curati la suflet, nu le mai plăcea. 
Le aducea mustrări și mustrările nu plac. 

Asa au venit palatul meu, noaptea pe furis, incer- 
când să mă omoare, căci astfel credeau că, odată cu 
mine, va pieri şi anotimpul meu. Zânele m'au scăpat 
însă, si, furioase, s'au rugat de Dumnezeu să pedep- 
seascá pe oameni pentru răutatea lor. 

De atunci palatul cu grădina mi-au fost mutate în 
cer, de atunci e frig pe pământ iarna. 

Sfatul zânelor hotărâse să nu mai fie zăpadă, ci 
frig, frig groasnic, cu pomi uscați fără de frunze, în 
care vântul să bată furios. In locul albului curat, să 
fie trunchiuri negre de copaci şi ciori croncănitoare; dar ` 
m'am rugat de ele, să mă lase să împodobesc iar pă- 
mântul cu mantie albă, să impodobesc pomii si ferestrele 
oamenilor cu flori fermecate din grădina mea. 

Numai atât am voe. Din când în când, eu mă cobor 
să văd câte un copil cuminte si să mă joc cu el cu 
bulgàri.*' 

Povestea aceasta i-a spus-o micufei Lala, zàna. Lala 
asculta vrăjită... 

„Hai sus Lala, mergem la culcare...“ Mămica a scu- 
lat-o mângâind-o binişor. 

La fereastră гапа mititică înflorise florile fermecate 
din grădina ei din cer. Lala mică, în cămășuţa de 
noapte lungă, fugi să deschidă primul rând de ferestre 
şi-şi lipi buzişoale ei roze de florile de pe geam. 

In mănunchiul de flori albe, au rămas urmele a 
două petale roze, buze de copil nevinovat. 

de ANA HOPARTEANU 


DIMINEATA 
ees TL OR 


Când nu te 


Un ţăran ducea de vânzare la târg o vacă şi două 
- găini. Vaca era tânără şi grasă, iar găinile erau bătrâne 
şi slabe. 

Drumul dela sat la târg trecea printr'o pădure deasă, 
în care isi avea ascunzişul o ceată de tâlhari. Tocmai 
când se găsea în mijlocul pădurii, ţăranul se gândi că 


tâlharii ar putea să-l prindă si să-l omoare. Căzu, asa 
dar, în genuchi şi începu să se roage zicând: „Sfinte 


Dumnezeule si lisuse Cristoase ! Dacă mă ajutaţi să scap 
cu zile din pădurea aceasta, vă promit să dau la biserică 
toți banii ce iau pe vacă“. 

Şi în adevăr, țăranul esi din pădure, fără să i se 
întâmple ceva neplăcut. Insă, când se văzu în siguranţă 
şi aproape de târg, începu să se căiască de promisiunea 
tăcută. ,,M'am grăbit, m'a luat gura pe dinainte, isi 
zicea el. Ce-mi rămâne mie, dacă duc la biserică toti 
banii ce iau pe vacă ? Banii ce iau pe aceste două găini 
bătrâne si sfrijite ? Nu-mi ajung nici ca să mănânc si 
să beau ceva la cârciumă. Văd că am făcut o prostie 
mare cât capul meu, dar stai că-i găsesc еп leacul. Nu 
de geaba m'a făcut mama deştept“. 

Se duse, asa dar, la târg cu vaca si cu cele două 
găini. Şi iată că veni un cumpărător şi-l întrebă: „Cât 
ceri pe vacă ? 

— Cinci ruble“ (vreo 20 de lei), răspunse ţăranul. 

Cumpărătorului i se раги cá n'auzise bine. De aceea, 
întrebă din nou: „Cât ai spus că ceri pe vacă? 

— Cinci ruble, am spus cinci ruble, zise țăranul cu 
voce tare. 

— Dacă-i asa, am si cumpărat-o, fără să mă toc- 
mesc*, răspunse omul râzând. Scoase repede din pungă 
cinci ruble şi le întinse ţăranului. Insă acesta îi întoarse 
vorba, zicându-i : „Dar stai, că nu vând vaca singură. 
Cine îmi cumpără vaca, trebue să-mi cumpere și aceste 
două găini. 

— Ці cumpăr si găinile, 
Cât ceri pe ele? 

— Două sute de ruble aur, zise țăranul. 

— Măi, omule, nu cumva nu esti în toate minţile? 
Ceri cinci ruble pe vacă, o vacă tânără si grasă, si 
două sute de ruble aur pe două găini, care nu fac nici 
trei ruble ? 

— Ce te bagi în socotelile mele? îi strigă ţăranul 
ат răstit. Las'cá ştiu eu mai bine ce fac“. 

Se strânse acum lume multă, care făcea haz de 
scrânteala ţăranului. Insă ţăranul nu se sinchisea, ci o 
ținea intr'una: „Cinci ruble pe vacă şi două sute de 
ruble aur pe cele două găini“. 

La urmă, se găsi unul care îi dete atâta cât cerea 
şi luă vaca şi cele două găini. Țăranul, vrând — chipu- 
rile — să se tie de promisiune, merse la biserica din 
târg şi dete preotului cele cinci ruble cu cât vânduse 
vaca. Apoi, cam pe înserate, luă înapoi drumul spre 


răspunse cumpărătorul. 


Poveste populară rusească 


ii de cuvânt 


satul său. Dar când intră din nou în pădurea cu pricina, 
iată că auzi tropot de cai şi strigăt de glasuri de oameni. 

„Tâlharii!“ işi zise el, îngălbenind de spaimă. Totuşi, 
apucă să se calere în vârful unui copac înalt, mai in- 
ainte de a fi zărit de tâlhari, căci, în adevăr, de rândul 
acesta erau tâlharii. 

Aceştia descălecară şi poposiră să se odihnească 
chiar sub copacul în vârful căruia țăranul tremura mai 
rău decât trestia suflată de vânt. 

In zăpăceala de care fusese cuprins, scoase din bu- 
zunar punga în care avea cele două sute de ruble de 
aur şi o ţinea în mână. Dar baerile pungii se desfăcură, 
iar rublele începură să cadă jos în mijlocul tâlharilor. 

„Vedeţi, vedeţi! strigă tâlharul, care le văzu mai 


întâiu. A început să plouă cu ruble de aur. 


— Ba mi se pare că în copacul acesta crese ruble!“ 
zise un alt tâlhar. Și ridicând privirile înspre copac, 
zări pe ţăranul, care era mai mult mort decât viu. „Uite 
cine ne trimite ruble !* zise el din nou. Trebue să fie 
vreun Mos Crăciun al nostru. Haide, Mos Crăciune, dă-i 
înainte !“, 

Insă căpetenia tâlharilor, care nu credea că există 
vreun Moş Crăciun pentru tâlhari, strigă ţăranului: 
„Dă-te jos !* Țăranul nu se mişca. „Dacă nu te dai jos, 
îi strigă din nou căpitanul, să ştii că te împuşcăm ca 
pe o cioarâ“, Si duse pusca la ochi, vrând să-i arate că 
n'a vorbit în glumă. 

Când văzu pușca îndreptată spre el, nenorocitul de 
țăran scăpă din mână punga în fundul căreia mai ră- 
măseseră câteva ruble si se grăbi să se dea jos. 

„Scoate şi banii ce mai ai!“ îi porunci căpitanul, 
Decât ţăranul nu mai avea un ban. 

„li tine ascunși undeva în haine“, sopti un tâlhar 
la urechia căpitanului. 

„Intindeţi-l pe jos si trageti-i douăzeci şi cinci de 
bete !“ porunci căpitanul. O poruncă pe care tâlharii o 
indeplinirâ numai decât, ba chiar mult mai bine decum 
spusese căpitanul. In loc de douăzeci si cinci de bete, 
îi deteră de două ori atâtea, încât spinarea ţăranului 
era numai răni şi sânge. Dar oricât îl bătură şi chinu- 
iră, omul n'a mai avut de unde să le dea alti bani. 

La urmă, îl desbrăcară de haine şi lăsându-l numai 
în cămaşă, se duseră în drumul lor. 

In noaptea aceea, țăranul rămase în pădure. Nu pu- 
tea umbla din pricina rănilor şi durerilor. Abia ziua ur- 
mătoare trecu pe acolo un alt țăran, care isi făcu milă 
şi îl luă în căruţă. ^ 

lată ce pâti ţăranul, care crezuse in rătăcirea minţii 
sale că poate înşela pe Dumnezeu. 


Povestită de STAN PROTOPOPESCU 


13 


PIINATA 
VIA COPIILOR» 


ulte, plăcute Şi diicrite 


Cum ghicești ziua de naștere a cuiva. 


Spune unui prieten să scrie pe o hârtie, fără să ţi-o 
arate, ziua naşterei, adică data lunei în care s'a născut. 
Spune-i apoi să o îmulțească cu 3, iar la rezultat să 
adauge 5. După aceea, să imulfeascâ totul cu 4, apoi să 

încă o dată data nasterei şi să mai adaoge n-rul 
lunei (a câtea lună este). In sfârşit, mai spune-i ca din 
rezultat să scadă 20. 

Să-ţi spună acum numărul, care a eşit din toate 
aceste opera!ii. Dacă imparfi acest număr cu 13, obţii 
data nasterei, iar numărul ce rămâne ca rest, este luna 
în care s'a născut prietenul tău. 

Să dăm un exemplu. Să zicem că prietenul tău s'a 
născut în ziua de 25 Aprilie (Aprilie este luna a 4-a). 

Aşa cum am arătat mai sus, facem operaţiile ce 
urmează: İmulfim 25 cu 3=75+5=80. Apoi 80x4—320, 
la care adăugăm încă о dată ziua nasterei, adică 
3:10.-25—315-|-4 (acest 4 este numărul lunei)—349. Din 
349 scádem 20 si avem 329. 

Prietenul îţi spune cá a obţinut ca rezultat numărul 
329. Acum impârfim 329 cu 13 şi vedem cá vom obţine 
25 şi un rest de 4. Asa dar, 25 este data naşterei, iar 
4 este luna a patra — Aprilie. 


Unde е Sorina ? 


şi al Sorinei. П vedem pe Sorin, dar nu vedem pe So- 
rina. Totuşi, este si ea în desen. Căutaţi-o şi o veţi găsi. 


е е La е е © 
Cititoare şi Cititori 
Citiţi negreşit ultimele cărţi scoase de Moş Nae în 
ajunul Crăciunului. Aceste cărţi sunt: „Doctorul Mititelu, 
medicul animalelor“, carte a cărei citire este nu se poate 
mai plăcută şi mai amuzantă, „istorioare pentru Puiu", 
cuprizând 23 de istorioare a căror citire place nespus de 
, mult, şi „Almanahul Şcolarilor pe 1936", cel mai bogat, 
mai variat şi mai împodobit cu desene şi ilustrafiuni din 
câte „Almanahuri“ au apărut până acum. 

Se mai găsesc, de asemenea, de vânzare şi următoa- 
rele cărţi, scrise tot de Moş Nae și apărute în cursul anu- 
lui trecut: 1). „Răpirea celor două fetițe“, romanul cel 
mai índuiegátor; 2), „Unchiul meu Adam“, cel mai frumos 
roman de aventuri; 3). „Martinică şi Рику“, povestirea 
cea mai dulce şi mai frumoasă. 


A APĂRUT! 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 
un volum de 160 de pagini format mare, împodobit cu o 


mulțime de ilustrațiuni şi cu o splendidă c ă în 
culori. Prețul unui volum cartonat lei 40. De v la 


Desteptul  Uitucilă! 


Uitucilâ işi zice: ,Trebue să taiu craca uscată din 
pom !*, Ре o scară, se sue in pom şi, așezându-se pe 
cracă, Începe să o taie cu ferestrăul. Vedem că a tăiat-o, 
dar mai vedem cum a căzut de sus şi a nimeril drept 
intro găleată cu păcură. El, care uită totul, uitase si 
zicătoarea care spune că nu trebue să tai craca de sub 
tine, 


O familie numeroasă 


„In desenul de faţă vedem pe tatăl, pe mama şi un 
copil. Insă, tot în acest desen sunt încă zece copii. Nu-i 
vedeţi ? Căutaţi-i cu atenţie, că până la urmă îi veţi 
găsi pe toți. 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi minunatul şi neîntrecutul „Al 
manah al $colarilor pe 1936" care a apărut acum. Veti 
fi incântafi de cuprinsul lui de o bogáfic fără seamăn. 
Un volum de 130 de pagini nu costă decât 25 de lei. De 
vânzare, la librării şi la chioșcurile de )iare. 


14 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA 11 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 am, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Aeroplanul 


йш шиший EP 
| (| Eleği 
EL и саннаи: 
A JR izi ЕК 


Orizontal : 1. Aici. 4. Glas bisericesc. 8. Conducătorul avionu- 


lui. 11. Pronume. 13. Păsări uriaşe cu aripi de fier ce spintecă 
văzduhul. 16. Măsură agrară. 17. Măsură. 18. Avion mic. 19. Cobo- 
rârea aeroplanelor pe pământ. 20. Mars јаугӣ ! 

Vertical : 2. Fuior de lână. 3. Cămaşă țărănească. 4. Nume biblic. 
э. Mărăcine. 6. Unsoare. 7. Stă pe iapă şi n'o vede. 9a. Notă mu- 
zicală. 10. Sau. 11. Comună rurală. 12. Posedă. 14. Zeul soarelui. 


15. Pronunie. 


NICOLAE S. GHE 


CEASUL 


Se dau următoarele litere: AA CCCDEELLNNSUU ; in 
total 15 litere. Să se pună în locul fiecărei cifre câte o literă. 
Când se repetă cifra se repetă şi litera. 

Dacă literele vor [i bine aşezate, se va afla din cuvintele dela 
a orizontal, b vertical, c vertical, d vertical, iar b vertical şi e 
orizontal, citite în ordinea de mai sus, un cunoscut proverb ro- 
mânesc in care e vorba de un ceas... 

Pentru ușurință: A —3. 


Saradă 


Prima parte insemneazá 
Balaur în olteneşte 

Partea doua ce urmează 
Un pronume pomenește 
lar cuvintele legate 

In chip foarte natural 

La iveală vă va scoate 

Numele unui metal 

CATARU CONSTANTIN, Loco 


MELLO 


gin 


METAGRAMA 


Să se afle9 cuvinte de4litere, cu următoarele semnificaţii : 

1) Drug de fier 2) Fluviu în Rusia 3) Deschide gura din 
cauza plictiselii 4) A pierde din memorie 5) Capitală 6) Existam 
7) Linie de cale ferată 8) Puternici 9) Ouşoarele peştilor. 

Literele eela începutul fiecărui cuvânt citită de sus în jos vor 
da numele unui mare oraş din România. 

Schimbând inițialele acostor cuvinte veţi afla altele, cu urmă- 
toarele semnificaţii : : 

1 a transportat 2) Examen vorbit 3) Dau naştere 
4) Strecurátoare 5) Evanghelist 6) Lucrau pámántul 7) Nume de 
fată 8) Impárati ruşi 9) Cu gust neplăcut (pl.) 

Initialele nouilor cuvinte. citite de sus în jos vor da numele 
unui alt oraş important din România. 

MYRA CLEJAN, Loco 


Deslegătorii jocurilor pe luna Noembrie 
PROVINCIE 


Chişinău: Camboli Dimitrie Eugen (24); Cornelia Bresni- 
ceanu (14); Margareta Sachelarie (25). Cișmele: Ghirş 
Crasnov (24). Comăneşti: Tatiana Vaculina (20). Constan- 
fa: Dragoş M. Bonis (25); Popovici Gheorghe (25); Crean- 
gă Dumitru (24); Cantaragiu Apostol (2); Marinică G. Ste 
lia (24); Lucia Gh. Stănescu (25); Tiberiu C. Anastasecu 
(24). Costieni: lonescu M. Dumitru (24). Craiova: Victor 
Ştefanovici (22); Ciobanu Eugenia (24); Lelia Petrulian 
(22) ; Sandy Eliezer (25); Tinica Lery (23). Elie Radu: Sili 
şi Avram Leibu (22). Fălticeni: Gigi (2). Focșani: Corina 
Şerban (25); Puiu Grunfeld (24); Klein Avram (10); Be- 
beluşa Floriana Finkelstein (24). Galaţi: Anie Louise şi 
Ruth Roth (24); Dimitriu Rodica (20) ; Benita Fruchter (2); 
Billig Beno (23); Monique Baron (24); Balog Costică (24). 
Giurgiu: Eugenia Mişu Gheorghiu (25); Andrei M. Petruta 
(23); Stoenescu Costică (23); Elvira Petreanu (23). Gura 
Humorului: Brandman Chaim (20). Hotin: Elena Muntea- 
nu (2); Henrieta Sagher (17). Huşi: Leon Gh. Const. (20); 
Renée Rubinstein (24). lagi: Fănică Bercovici (24); Sabi- 
nette si Taniline Zentner (25); Rodica Trandafirescu (2) ; 
Ana Nimovitz (23); Aurora Barbu (24). Ismail: Hornoiu 
Dalila si Letiţia (24). сат: Silvian Avramescu. (12). 
Ivesti: Surica Aizic (25) ; Bebé Kaufmann (25). Kiose-Abdi: 
George Fàsie (12). Lefcani: Angela Popovici (25). Năsăud: 
lonel Bichigean (25). Nisipi-Válcea: Maria si Violeta .Nisi- 
peanu (2). Oradea: Cinca loan (5); Minerva Marta (18). 
Orhei: Y. Titov (23) ; Margareta Váscan (24); S. Livsin (2). 
Pașcani: Culi Friedman (2). Pecica: Florica si Dimitrie 
Ardeleanu (22). P.-Neam[: Poenaru Mircea (2). Pitești: 
Ciuraru Puica (24). Ploești: Nicuşor N. Stănescu (3); Oana 
şi Bujor Stănescu (25); Marcel Gavrilescu (23); Silvia Ma- 
teescu (23); Topciu D. Dumitru (24). R.-Vâlcea: Ana şi 
Victoria Gaghici (2; Veronica si Ileana Niculescu (2); 
M. Stan (8). Roman: 1. 1. Mogâldea (2). Sântămăria-Orlea: 
Stelian C. Ivascu (17). Slatina Olt: Lucia Ciocan (16); Je- 
nel Stânescu (12); Estera si Tania Harein (25). Strehaia: 
Brezoescu Doina (25). Târgovişte: Irina si lone] Dr. Chircá 
(21) ; Mironescu Gabriel (24) ; Donoiu M. Victor (3). Tigá- 
negli: Elena Nicolescu (25). Teregova: Liviu Feneşanu - 
(25). Tg. Neamţ: Anuta si Carol Sechter (24). Turda: Mi- 
oara Pátáceanu (25). T.-Mágurele: Ionescu С. Viorel (25). 
Traian Val: Alphonse si Beatrice Leibovici (25). T. Seve- 
rin: Martalog Leonard si Dimitriu Pisoschi (23). Urlafi: Sa- 
vu Avramescu (25). Válcov: Nicuşor M. Linte (4). 


CUPON DE JOCURI SERIA II 


PE LUNA IANUARIE 


Numele si pronumele 


Adresa: 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRAGALASENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


Marqueritte Goldman 


lulian Cammer M ALL N 
4 ani 2 ani şi opt luni 


Aureliu lancovici 
2 ani și 6 luni 


Buzea Ghertz 
5 ani 


EE £ 


Constanța Dumitrache Mioara Chilibaru 
4 ani 


Sisişor T. Alecu 


3 ani 


Ce mulțumit sunt că primesc „Dimineața Copiilor!" Prețul 5 lei 


Deale incepátorilc 


о faptă bună. 


E noapte. 

Afară timpul e posomorât şi friguros. 

Suntem în preajma Crăciunului, a ,, Mos Crăciunului“ 
atât de mult aşteptat de toti. La gândul de a-l vedea cât 
mai aproape, am rugat pe Tanti Lenufa să mă însoțească 
la librăria unde-l puteam vedea, aşa cum mi-l închipuiam 
eu, când mămica îmi povestea adesea despre el. 

Dar în drumul nostru am întâlnit un báetel de vreo 
şease anişori, care făcea parte din cea mai numeroasă fa- 
milie, premiată cu ocazia „bunei Bucureştilor“. 

Tremuránd, ruga pe trecători să-l ajute, cumpărându-i 
câte o fotografie, care era toată familia sa numeroasă şi 
lipsită de mijloace. 

Dar trecătorii erau grăbiţi şi nu aveau vreme să pri- 
veascá si la micutul, care se pierdea prin mulțime, rugân- 
du-i sá-i cumpere ultima fotografie. 

Ceva láuntric ne-a oprit in fața micutului şi Pam în- 
trebat : 

„Cât vrei pe fotografie ?“ 

A ridicat căpşorul mic şi cu ochişorii plini de lacrimi, 
mi-a răspuns şovăind : 

„Cât vrei matale“... 

A întins mânuta înghețată, mi-a dat ultima fotografie 
şi luând banii pe care mi-i dăduse mămica pentru bom- 
boane, s'a depărtat mulțumit spre cei scumpi ai lui... 


VICTORIA LEPĂDATU 


Bucureşti 
„Сіогіа"" 
——— — 
Poetul era in căutarea Gloriei, care domnea peste 


nesfârşitul mărilor şi oceanelor: 

Umbla de trei luni de zile şi încă nu ajungea. 

O visase într'o noapte si i se arătase fermecătoare. 

De atunci nu mai avea răgaz. Trebuia s'o găsească. 
Mergea înainte, nici el nu ştia unde. Cânta şi pe buze 
numele Gloriei îi venea neîncetat. 

Intr'o noapte, ajunse într'un parc fermecător, plin cu 
zâne gingaşe. Dar el nu se uita la nici una. Gândul şi i- 
nima îi erau date. 

Trecu mai departe şi ajunse înaintea unei stânci, 
care se înălța măreaţă în mijlocul oceanului. Sus, pe stân- 
că, era un castel cu totul şi cu totul de diamant. 

Cu speranța în suflet, merse până acolo. Gloria îl vă- 
zu din cel mai înalt turn al castelului. Porunci să-l pri- 
mească cu alaiu mare. El era beat de fericire, văzând-o 
însfârşit. 

Nunta se făcu cu mare alaiu. Dar doi ochi răutăcioşi 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii si timeret 
16 


PAGINI O5 îi A 


м 


plănuiau peirea lui. Erau ai Invidiei, o veche serv 
palatului. 

Şi pe când poetul inâltâ cupa făcută din 
bănuia că această cupă îl va duce la peire. 

După ce bău, faţa i se îngălbeni şi căzu din 
turn in nesfârşitul ocean. Otrava Invidiei il om 

De atunci Gloria îl aşteaptă mereu... în zadar 

Intr'o zi văzu chipul poetului în apă şi atrasă 
un magnet, fără să-şi dea seama că totu-i o inchi 
se aruncă în brațele închipuitului poet. 

Si marea nesimtitá si batjocoritoare se inchise | 
ea. Castelul este în doliu şi murmurul apelor cântă С 
riei cântecul morţilor. 

BIANCA DE NOEZ, 1 


PREMIILE 


REVISTEI 


„DIMINEAȚA COPIILOR” oferă GRATUIT tuturor 
persoanelor cari se ABONEAZĂ în cursul lunei 


eee volume pentru copii din lista următoare ; 


C. Manolache. . . | Iconita Zorinei. . . . . . 


Adrian Maniu. . . j Irozii, cântece de stea . . , 20 
Horia Prundu . . .| Glume pentru copiii . . . , 30 
Horia Prundu . . .| Cărticica Păsărilor . . . . , 30 
A. Petrescu. . . .| Neatá în Africa. . . . . » 30 
A. Petrescu. Pátaniile Lutei ...... » 30 
A. Petrescu. Corina în vacanță. . ALS 
A. Petrescu. . . . j Dánel în vacanță . . . . . “38 
lon Pas Familia Chit-Chit. . . . . 2.50 
leon. FOG ee Păsărică draga mea. . . . „ 40 
N. Pere... sc. Floarea din Poveste. . . + „ 5o 
lon Rotaru . . . .| Moara Piticilor... . . . » 40 
Mona Rădulescu. .| Hoţul de Stele . . . . . . 50 
Felix Salton. . . -f Bambi ........-. » 40 
Moş Gr. Sfătosu Juciri e ei elde iler 5 ‚ 25 


Abonaţii din provincie vor indica pe coforul mandatul si titlul voi. alese 


Lo un abonament pe un an al cárei cost este de 
LEI 200, se oferă cărți İn val. de LEI 100 după alegere; 
Toate valumele oferite sunt scrise de cei mai геро- 
taţi autori şi sunt tipărite İn excepționale condițiuni 
tehnic», având numeroase ilustrațiuni în culori. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


donare: aie asla T D. 
100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELE CAN: 3—sa—3O 


бешти 


REDACȚIA ŞI 


15 lanuarie 1936 No. 623 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE : 


100 , 


200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


UITUCILA 


RECUM am spus şi săptămâna trecută, vechia 
si marea dorință a lui Uitucilă era să fie 
vânător. La aceasta se gândea el şi ziua şi 
noaptea. Deseori, când mergea pe stradă, îşi 
închipuia că este afară, pe câmp, la vânătoare. 
Se oprea deci din mers, ducea la ochi bastonul, despre 
care credea- că e o puşcă şi, fintind, striga: ,,Buum!" 
Oamenii se uitau la el ca la altă uitare. Unii râdeau şi 
făceau haz. alţii însă dădeau din cap si îi plângeau de 
milă, zicându-şi: „Bietul om, ce rău s'a scrântit !" 

Ba întrun rând era să pâfeascâ una bună. Chiar ar 
fi păţit-o, dacă întâmplarea n'ar fi făcut să fiu şi cu 
cu dânsul. lată ce anime s'a întâmplat. 

Treceam amândui pe stradă. Uitucilă n'aducea vorba 
despre altceva, decât despre vânătoare și despre dorința 
sa fierbinte de a fi cât mai curând vânător. Dacă ar fi 
trebuit să fie crezut în ceeace spune, toate păsările ce- 
rului si toate уіеі е de pe câmp şi de prin păduri 
n'avea alt ceva de făcut, decât să se grăbească a părăsi 
România şi a fugi să se ascundă undeva departe. Altfel, 
Uitucilà le-ar fi dat gata si le-ar fi împușcat pe toate. 
Să ne dăm osteneala de a-l asculta pufintel : „Din zece 
„zile câte are săptămâna. 

— Dar de când săptămâna are zece zile? i-am tăiat 
eu vorba încă dela început. 

— Dar câte zile are?“ mă întrebă el cam mirat. 

Ce să-i spun? Chiar dacă îi spuneam, ştiu că peste 
două minute ar fi uitat din nou. De aceea, i-am zis: 
„Lasă încolo zilele săptămânei şi spune ce ai de gând 
` să faci la vânătoare. 

— Intro zi, răspunse el, am să impusc numai 
iepuri, în ziua a doua numai prepelite, în ziua a treia 
numai vulpi... 

— İn ziua a patra numai lupi, în ziua cincea nu- 
mai urşi, în ziua şasea numai lei, în ziua șaptea numai 
tigri, în ziua opta numai elefanţi, în ziua noua numai 
ciori. In ziua zecea numai broaște, am continuat eu în 
locul lui. 

— Da, aşa am să fac“, îmi întări Uitucilâ vorba, fără 
să bage de seamă că îmi râdeam de dânsul. 

Insă, tocmai când făcea în închipuire acest prăpăd, 
iată cá pe trotuarul din faţă trecea un oarecare domn, 
urmat de un câine. Cine ştie ce scrânteală i-a trecut a- 
tunci prin capul lui Uitucilă. Pe semne, și-a închipuit 
despre câine că ar fi vreun lup sau vreunul din urşii 
ce ar fi hotărât să împuşte. Oricum, l-am văzut că duce 
bastonul la ochi, finteşte spre câine, strigă de două ori: 
„Bum! Bum!” şi se repede să-l prindă. Şi-o fi închipuit 
„că l-a şi împuşcat. 


wea sa 


ы? 


ilc vândtor 


Insă, când să pună mâna, câinele l-a apucat de mânâ 
şi l-a muşcat destul de tare. Trebue să-l fi muşcat tare. 
fiindcă Uitucilă a dat un țipăt. i 

Dar treaba nu sa isprăvit cu atâta. Stăpânul cáinc- 
lui, crezând că Uitucilă e un hof, care vrea să-i fure 
câinele, i-a smuls bastonul din mână si a vrut să-l 
croiască. A trebuit să alerg eu si să-l potolesc, expli- 
cându-i că Uitucilă nu e hof, dar că este cam distrat. 

„Ce distrat, domnule? îmi răspunse omul. Dacă nu 
e hoţ, este nebun deabinelea, аза că mă mir dece nu-l 
inchideti la balamuc.” 

Uitucilă a scăpat de bătae, alegându-se numai cu 
mâna muşcatâ. 

Ziua următoare a făcut însă o poznâ şi mai boa- 
cănă. Era o zi în care cădea o ploaie măruntă şi înde- 
sată, ce te. pătrundea până la piele. De aceea, Uitucilă, 
eşind de acasă, a avut grija să-și ia bastonul. Adevărul 
este cá el, şi-a închipuit că luase umbrela. 

Mergând pe stradă cu bastonul ridicat în sus dea- 
supra capului, — el credea că ţine umbrela deschisă — 
iată că văzu venind spre dânsul o doamnă cam în 
vârstă. „А, e Tanti Lenufa!" işi zise el. (Tanti Lenufa 
este mătușa nevestei sale). 

Uitucilâ, vrând să facă pe gentilul, se grăbi să-și 
scoată pălăria si zicând: ,,Sârut mâna, Tanti !” îi luă 
mâna stângă a doamnei — el crezu cá îi luase mâna 
dreaptă —şi o sărută. Apoi, începu să-i vorbească : „Ce 
mai faci, Tanti? Ce mai face unchiul Grigore? Dece 
n'afi venit pe la noi? Ştii că eu mă fac vânător şi am 
să-ţi aduc trei bláni de vulpe şi...” 

Doamna aceea se uita mirată, pentrucă ea nu era 
de loc Tanti Lenufa, ci o doamnă străină, care până 
atunci nici nu-l văzuse pe Uitucilă. De aceea, pierzân- 
du-si răbdarea si ne mai vrând să stea în ploaie, îi 
zise: „la lasă-mă în pace, domnule ! 

— Te las”, îi răspunse si Uitucilă, dar atunci sa 
întâmplat nenorocirea. Uitucilá nu băgase de seamă că 
în timpul cât vorbea, finuse pălăria sub un jghiab din 
care apa de ploaie de pe acoperiş curgea ca o gârlă. 

Ridică deci pălăria să şi-o pună în cap, însă, zăpăcit 
cum este, în loc să o pună în capul său, o puse în ca- 
pul cucoanei pe care o oprise în drum. Apa din pălărie 
se vărsă şi udă leoarcă pe biata cucoană, care începu 
să {їре şi să dca în Uitucilă cu umbrela. 

Uitucilâ a scăpat cu fuga, dar a rămas fără pălărie. 


VINTILĂ BRATU 


кые e ye TA A 


Р 
$ 


de CHARLES DICKENS 


D-1 Dick şi cu mine ne-am împrietenit foarte tare şi 
ni se întâmpla foarte des să eşim împreună са să înălțăm 
zmeul cel minunat. 

Era intr'adevâr înduioşător să-l priveşti când zmeul 
se înălța sus de tot şi când sfoara i se trăgea în mână. 
Nici când nu i-am văzut o figură mai senină. 

In acelaş timp creştea şi dragostea ce mi-o purta 
mătuşa mea, aşa de repede, că numai la câteva săptămâni 
mi-a şi schimbat numele ce-mi dăduse de Trotwood, în 
acela mai scurt de Trot. 

„Trot, îmi spuse еа într'o seară, e timpul să ne gân- 
dim la educația ta. Ce ai zice să mergi la şcoală la Can- 
torber y 2“. 

I-am ráspuns cá imi convenea cu atát mai mult, cu 
cát nu má depărtam prea tare de ea. 

„Bine, vom merge mâine. Janeto, te vei duce să în- 
chiriezi trásurica cu căluțul sur şi vei împacheta toate 
lucrurile domnişorului Copperfield“. 

A doua zi, nepăsătoare de părerea celor ce o priveau, 
mătuşa mea, dreaptă şi teapáná ca un vizitiu de casă mare, 
conducea cu măestrie prin străzile din Douvres, fără să 
slăbească din ochi câlutul sur, hotărâtă să nu-l lase în 
nici un chip să-şi facă chefurile. Când însă am ajuns pe 
câmp, îi dădu mai multă libertate şi, uitându-se la mine, 
mă întrebă dacă sunt mulțumit. 

„Oh ! Da. Foarte mult. Va fi o şcoală cu copii multi, 
mătuşe ? o întrebai. 

— Nu ştiu nimic, vom merge întâi la di Wickfield. 

— El conduce şcoala ? întrebai. 

— Nu, Trot. El este un avocat“. 

Am tăcut apoi, până am intrat în Cantorbery. Cum 
era o zi de târg, mătuşa mea avu ocazia să-şi arate toată 
istetimea, strecuránd cálutul sur printre căruțe, coşuri, 
grămezi de legume şi vânzători. 

In sfârşit ne-am oprit in fata unei case bătrâneşti, 
ieşită în stradă. Avea ferestre largi şi joase, care ieşeau 
în afară, bârne cioplite în chip de om la capete, care şi 
ele ieşeau în afară, aşa încât toată casa părea că se pleacă 
să vadă ce se petrece pe stradă. 

Ne ieşi în întâmpinare un băiat cu o față galbenă, 
cu părul roşu şi scurt, fără gene. Era slab, cu o haină 
prea scurtă din care eşeau nişte mâini umede şi reci de 
te înfirorau. Era ajutorul avocatului. 

„D. Wickfield este acasă, Uriah Heep? întrebă mă- 
tuşa mea“. 

Uşa dela birou se deschise şi d. Wickfield intră. 

„Ei bine, Miss Betsey Trotwood, ce vânt bun te 
aduce ? 

— Ці prezint pe nepotul meu, spuse Miss Betsey. 
L-am adoptat şi l-am adus aci ca să-l dau la o şcoală 
unde să învețe bine şi unde să fie bine îngrijit. Cunoşti 
vre una ? 

— Їп cea mai bună şcoală ce avem aci, spuse d. Wick- 
field după puțină gândire, nu cred că nepotul d-tale va 
putea fi primit deocamdată intern. 

— Dar va putea să locuiască în altă parte, cred eu,“ 
zise şi mătuşa mea. 

Pe când vorbeam, vedeam prin geamul dela uşi, pe 
Uriah Heep, care se prefăcea că citeşte în camera de 
alături, dar mereu se uita pe ascuns la mine cu ochii lui 
fără gene. 

„Uite ce e, spuse d. Wickfield, ai putea să laşi ne- 
potul la mine. Are aerul că este liniştit. Nu mă va supăra 
de loc şi apoi această casă e parcă anume făcută pentru 


învățătură. 


— Işi sunt foarte recunoscătoare, spuse mătuşa mea. 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 
12. Incep un altfel de viață. 


— Ei bine! Haidem atunci să vedem pe micuța stă- 
până a casei mele“. 

D. Wickfield ne îndreptă spre o scară foarte fru- 
moasă, mărginită cu o balustradă lată. Am intrat într'o 
cameră frumoasă şi d. Wickfield se duse şi bătu într'o 
uşe de lemn. Numaidecât o fetiță de vârsta mea apăru şi 
veni să-l sărute. Cu toate că fața îi era drăguță şi strălu- 
citoare, se simțea totuşi în jurul ei un aer de linişte şi 
seriozitate, pe care nu-l voi uita niciodată. : 

Aceasta era mica stăpână a casei, Agnes, fiica d-lui 
Wickfield. tr 

.Fetita avea la brâu o legătură de chei, ca o gospodină 
pricepută şi după ce ascultă ce spuse tatăl său despre 
mine, ne spuse să mergem să vedem odaia ce va fi a mea. 

Mătuşa mea şi cu mine eram foarte fericiți. Pentrucă 
trebuia să plece, îmi spuse : 

„Trot, cerul să te binecuvânteze. Cred că vei fio 
mândrie pentru mine şi pentru d. Dick. Să nu faci nici- 
odată, nicio josnicie. Să nu minți. Să nu fii rău. Fereşte-te 
de toate acestea şi voi avea încredere în viitorul tău. Eu 
plec. Rămâi aci“. 

Spunând acestea, mătuşa mea mă sărută în grabă 
şi plecă. 

A doua zi îmi făcui din nou intrarea în şcoală, însoțit 
de d. Wickfield, care mă duse la noul meu profesor, d. 
Strong. Mi se păru tot atât de ruginit ca porțile şcoalei, 
iar hainele ca şi părul, cereau ajutorul unei perii. 

Mă duse într'o clasă mare, unde vreo douăzcei de 
báeti erau adáncifi în cărți. 

„Un nou elev, domnilor, spuse d. Strong. Trotwood 
Copperfield“. 

Un elev părăsi locul şi veni să-mi ureze bun sosit. 

Cum s'au terminat orele, am plecat hotărându-mă să 
devin un şcolar bun. 

Agnes mă aştepta cu veşnicul ei surâs blând. 

»D-ta, o întrebai, nu mergi la şcoală ? 

— Ba, da. In fiecare zi. 

— Unde, aci ? 


Tata greu s'ar hotărî să mă vadă plecată. Și apoi 
o gospodină trebue să stea acasă. 

— Sunt sigur că te iubeşte foarte tare“. 

Ea dădu din cap şialergă în întâmpinarea d-lui Wick- 
field care intra. Câtă bucurie era în ochii ei, când se în- 
toarseră mână în mână ! 

După ce am terminat masa, totul se petrecu ca în 
ajun. Agnes puse pahare şi o sticlă cu vin lângă d. Wick- 
fiel, apoi s'a aşezat la pian si a cântat. Am jucat putin 
domino şi când îmi adusei cărțile, Agnes mi-a arătat ce 
ştia ea. Imi mai spuse ce trebue să fac са să învăţ mai 
uşor. O văd şi acum, cu mişcările ei simple, încete, liniş- 
tite. Buna  înrâurire ce avea asupra mea, se simte de 
pe acum. 

Cât despre Peggotty, de când am fugit, nu am mai 
vorbit de ea. Ii scrisesem câteva cuvinte încă dela mătuşa 
mea, apoi o scrisoare mai lungă, după plecarea mea la 
şcoală. I-am povestit cât eram de fericit şi toate planurile 
mele de viitor. Cu multă bucurie am luat din banii ce 
primisem dela d. Dick şi i-am trimes îndărăt, ca să plă- 
tesc datoria ce o făcusem atunci când am vrut să fug. 


(Va urma) 


Copii din Abisinia învățând la mașina de scris. 


TOT NU 


FATURILE despre ce trebue să fac şi cum 

trebue să mă port cu coana Frosa, curg mereu. 

Am primit chiar scrisori dela cititoarele şi citi- 

torii revistei din alte ţări, din Bulgaria, din 

lugoslavia si din Grecia. Vedeţi cât de cunos- 
cută e coana Frosa și cât de mult este iubită. 

Dar mai înainte de a pomeni despre unele scrisori 
ce am mai primit, mă opresc puţin la scrisoarea ce mi-a 
trimis drâgufa cititoare Marioara Motoc. lată această 
scrisoare. 

„Dragă Mos Nae! Eu te sfătuesc să nu le mai im- 
paci cu coana Frosa, din cauza necazurilor ce fi-a făcut 
până acum si ili va face şi de acum înainte, dacă te 
vei împăca, Te rog foarte mult ca în locul ei, să scrii 
despre Haplea“ 

Până aci e bine. Numai eà drâgufa Marioara, care, 
de sigur citeşte „Dimineaţa Copiilor“, ştie că la pagina 8 
din fiecare n-r al revistei se scrie despre Haplea. Citiţi 
însă ce-mi mai serie. 

„Te mai rog — imi mai scrie ea — să-mi spui dacă 
coana Frosa și cu Haplea trăesc ? Sau trăesc numai prin 
poveşti 2“. 

Cum să nu trăiască, drăguță cititoare ? Dacă ai fi 
citit cartea „Coana Frosa la Bucureşti“, ai fi văzut câte 
am păţit din pricina еі, Dacă ştiam că ai să-mi scrii 
ази, le-aş fi invitat să vii la ceaiul snadant ce l-am dat 
în cinstea ei. Atunci ai fi văzut-o, ai fi vorbit si — dacă 
ili făcea plăcere — ai fi putut să dansezi cu dânsa, care 
te-ar fi ospátat cu multe bunâtâfi. 

Acum să trecem la alte scrisori. lată o scrisoare cam 
lungă dela iubiții cititori Zoe şi Ervin Rafael dela Bon- 
ida, o comună din judeţul Cluj. După ce îmi spun că s'au 


gündil dacă săptămâni dearàndul се să-mi răspundă, 
continuă în felul ce urmează: 


„Nu trebue stricată o prietenie așa veche, de aceea, 

dă o telegramă la Hăpleşti şi una la Blegeşti, prin care 

i inviti pe Hoplea cu copiii si pe Madame Eufrosine de 
Hâpleşti la Bucureşti. 

. „Ajunşi acolo, le iei o cameră la hotel şi spui că ai 
roaba urgentă la Bonlida. Să plăteşti preţul intreji- 
еге? lor pe-o săptămână (ceeace n'o să fie mult, căci 
coana Frosa mănâncă numai de şapte ori pe zi). a 

„Опра o săptămână să dai o telegramă la hotel, 
cé mai trebue să stai la Bontida — la пої! — câtva timp, 
ceci Haplea cu mult stimata sa familie să se întoarcă 

1 fandu-le că la Paşti îi primeşti pentru tot- 
аппа. lur mala, Moş Nae, fiind om istef, vei putea 
qăsi un ром bun pentru Haplea. Aşa se va inplini visul 
Capitală, iar mata по să ai necazuri 
Cu ce паи ‘roxa, 


еріт cu nerăbdare să vedem ce hotărâre vei 


(it 

Le multumesc frumos drâgufilor Zoe şi Ervin pentru 
sfaturile ce-mi dau şi mai cu seamă pentru plácuta lor 
invitulic lu Bontida. Se poate ca în cursul verei viitoare 
să merg la Bonţida, ca să-i văd şi să-i cunosc, mai ales 
că Ardenlul imi este atâta de drag. Mai greu însă imi 
este să lo spun се hotărâre am luat. Până acum nu m'am 
hotărât in nici un fel. 

Şi indes suntem în Ardeal, să pomenesc şi de sceri- 
воагса ce-mi trimite dela Def (judeţul Someș), drâgufa 
cititoare Goldschiag Maria, în vârstă de zece anişori — 
mulți inainte !— şi elevă în clasa a patra primară. 


„Ге sfătuese, imi serie şi ea, sd te impaci cu coana 
Frosa, Trimite-i cu posta un. buchet de flori şi o cutie 
de bomboane, dar să-i scrii cà n'ai timp s'o iei cu tine 


da Bucureşti. Sá te impaci si să scrii foarte multe despre 


dânsa, că fourte mult imi place, Şi „Dimineaţa Copiilor“ 


îmi place foarte mult“. 


Bine, să zicem că mă hotărăsc să mă împace, decât 
asa cum imi serii mata, drăguță cititoare, împăcarea nu 
este cu putinţă, l-aş trimite bucuros şi trei buchete de 
flori şi trei cutii de bomboane. dar dacă nu-i scriu să 
vic la Bucureşti, coana Frosa tot supărată rămâne. 

Dar din Ardeal, să trecem în Bucovina, unde, de 
asemenea. am fost si unde îmi place să merg din nou, 
căci tare e frumoasă Bucovina noastră. Aleg din gră- 
mada două serisori primite dela Cernăuți. Imi scriu 
domnişoarele — zic „domnișoare“ findcă ambele sunt 


lie ata И 


TIU CE. SA РАС 


eleve de liceu — Melita Goldenberg din clasa a П-а de 
de liceu si verişoara ei Margit Körner din clasa a III-a, 
spunàndu-mi să las pe coana Frosa, să nu mai scriu 
despre dânsa, ci să-mi caut în liniște de treburile mele. 
Insă d-ra Margit adaugă: „Dacă nu vreţi să ascultați 
sfaturile noastre, ne obligăm să luăm pe coana Frosa 
câte o săptămână la noi, în cazul dacă îi place orașul 
nostru.“ 

Trebue să-i placă, fiindcă si mie orașul Cernăuți 
mi-a plăcut foarte mult. Până acum, am fost chiar de 
două ori la Cernăuți. 

Din multele scrisori primite din Basarabia, aleg la 
întâmplare scrisoarea trimisă de d-ra Burduja Jănica, 
elevă în clasa I-a de liceu la Chişinău. Intre altele, îmi 
scrie: „Vă spun să nu poftiți pe coana Frosa la Bucu- 
reşti, dar de scris, tot să-i scrieți şi să-i trimiteţi ce v'a 
cerut, Cu toate că ea nu va vroi să se impace cu scri- 
sorile, totuşi d-voastră nu pierdeţi răbdarea, ci ráspun- 
defi-i şi amintifi-i încă o dată că aveţi nevoe de a fi 
singur. Apoi vom vedea ce se va mai întâmpla cu moftu- 
rile ei“. 

O părere interesantă işi dă micuța Dora Lapuşner 
dela Chilia Veche. Spune că de oarece coana Frosa vrea 
neapărat să se despartă 'de Haplea, să se căsătorească 
cu Blegilă şi să ia o casă cu chirie la București, iar 
pentru călătoria de nuntă să meargă la Chilia Veche, 
la drâgufa Dora, şi să stea acolo două săptămâni. 

La rândul său, cititorul Duţă P. Constantinescu din 
Capitală îmi scrie să o las pe coana Frosa să vie singură 
la București. 

Drágufule cititor, de lăsat, o las eu, dar p'urmă 
iarăşi vine la mine şi iarăși am necazurile ce am avut. 
Imi place mai mult asa cum îmi scrie cititorul Valentin 
Sapunar dela Galaţi. 

„Ai face mai bine să nu te împaci cu coana Frosa 
si să scrii despre Haplea, despre care nu pomenesti 
decât în poezii“, 

li mai răspund acestui cititor la o întrebare ce-mi 
face că buna noastră colaboratoare Maria Sorel, 
care a fost câtva timp bolnavă, pregătește un nou roman 
pentru „Dimineaţa Copiilor*, roman despre care crede 
că o să fie citit cu plăcere. 

Un sfat la fel ca cel de mai sus imi dă şi drâgufa 
cititoare Rely Brener din București. „Dragă Моў Nae— 
îmi scrise această cititoare care m'a văzut si m'a cu- 
noszut — te rog să nu te mai împaci cu coana .Frosa, 
pentrucă multe necazuri ai avut după urma ei. Și drept 
pedeapsă că l-a părăsit pe Haplea, să nu mai scrii 
despre ea, dar cu Haplea să continui a fi bun prieten“. 

Ce să mă fac însă cá alte sute si mii de cititorii 
îmi scriu şi îmi dau zor să mă împac negreşit cu coana 
Frosa. Ba micuţii şi drăguţii mei prieteni Cornel si 
Florina Tănăsescu din Capitală o invită să stea la dânșii 
„cât va pofti*, dar cu condiţia să merg si eu pe la 
dânșii, cât timp va sta coana Frosa. Le promit acestor 
prieteni drágufi să-i vizitez într'o zi, fără să aştept pe 
coana Frosa. t 

Dar coana Frosa e invitată şi la Craiova de drâguja 
cititoare Silvia Mihăilescu, care mă sfătueşte iarăși să 
mă împac şi să scriu mereu despre dânsa. 

Ascultaţi acum ca incheiere câteva versuri dintr'o 
drăguță poezie ce-mi trimit micii şi drâgufii mei prieteni 
Irina şi lonel D-r. Chircá dela Târgoviște. 

„Dragul nostru Moş Năiţă, 
Eu si fratele Culiţă, 
Amândoi la un loc, 
li vom spune al nostru foc. 
Noi, Moș Nae, ce te iubim, 
“Am mirosit, 

Că te-ai plictisit 

De ea. 

Nu-i aşa? 
De aceea, te sfătuim 
Ca, începând cu anul nou ce vine, 
Să ne povesteşti de orișicine, 
Numai de coana Frosa 'nu— 
Să o alungăm deci cu hu /* 

lar grâmada de scrisori tot nu sa impulinat. 

| MOŞ МАЕ 


Fifina саге vola о 


„Dar cum o chema pe fetița aceasta ?“ imi 
tăie dela început vorba Fifina. lar eu i-am 
А „răspuns: „Pe fetiţa aceasta o chema Fifina. 
— Ca şi pe mine? întrebă ea veselă şi 
mulțumită. 
— Ca şi pe tine, dar acum taci şi ascultă“. 
A fost o dată o fetiţă, care vroia să i se spună o 


poveste nouă, noufá, o poveste care până atunci nu 


fusese. spusă la nimeni. Si fetița aceasta... 
` „Dar de ce nu-i spui pe nume ?* imi tăie Fifina din 
nou vorba. 

Să-i spunem si pe nume. Asa dar, Fifina cerea o 
poveste nouă, noufá.. Fifina avea o mamá si avea si о 
bunică, asa cum avea $i Scufita Roșie. Numai că nu 
locuia intr'o căsuță dela marginea pădurii, ci intr'o casă 
dela oras, înconjurată de o grădină mare şi frumoasă. 

Când era timpul frumos, Fifina se plimba si se juca 
în grădină. Insă, în zilele de iarnà sau în zilele cu ploaie, 
dădea fuga la bunică-sa şi o ruga să-i spună o poveste. 

Si iată că bunica începu : „A fost o dată o împără- 
leasă, care n'avea copii şi ardea de dorința să aibă o 
fetiţă frumoasă, cu părul de aur şi cu ochii albaştri. 

O ştiu povestea aceasta, îi zise Fifina. Nu e po- 
vestea cu împărăteasa, care, intr'o zi de iarnă, ре când 
cosea la fereastră, se infepà la deget cu acul ? 

— Da, aceasta este. 

— Dar o ştiu, mamă mare. E povestea cu Zăpezica. 

— Atunci, îi zise bunică-sa răbdătoare, ascultă să-ţi 
spun alta. 

A fost o dată o bătrânică mârunficâ şi avea o găină. 

— О ştiu şi pe asta, mamă mare. Şi nu vreau să-mi 
spui nici povestea cu Cenuşăreasa, nici cu Motanul în- 
călţat, nici aceea cu Pielea de măgar. Vreau o poveste 
nouă, cu totul nouă. 

— Poveşti noui nu sunt, drâgufa mea. Toate poves- 
tile sunt vechi, foarte vechi. Numai Puc poate mai stie 
vreo poveste nouă. . 

— Dar cine este Рис ? întrebă Fifina. 

— Рис, îi răspunse bunică-sa, este împăratul pitici- 
lor şi e bătrân, asa de bătrân, că are mai mult de o 
mie de ani. 

— Dacă-i aşa, merg să-l găsesc pe Рис“, zise Fifina. 

Fifina plecă dela bunică-sa, hotărâtă să meargă si 
să găsească pe Рис. Asa este ea: când igi pune ceva în 
gând. trebue neapărat să o facă. 

Fifina porni de acasă si merse mult înaintea sa. 
lată însă că Рис ii eşi întru întâmpinare. Рис era mic 
de statură, aşa cum sunt toţi piticii, însă de bătrân ce 
era, barba îi crescuse așa de lungă, încât o invártea de 
şapte ori în jurul mijlocului. 

„Ai venit să mă vezi ? Ce doreşti dela mine ? întrebă 
el pe Fifina. 

— Doresc, răspunse Fifina cam speriată, să-mi spui 
o poveste nouă, dar să fie cu totui nouă“. 

Bâtrânul Puc se gândi câteva clipe, apoi zise: „Mi 
se pare că poveşti noui nu mai sunt — cel pnfin eu unul 
nu ştiu nici una nouă. Insă, dacă vrei, mergi şi roagá-te 
de Mosneagul din munte. Se poate ca el să mai stie vreo 
poveste nouă. 


—— en = 


— Şi unde îl pot găsi pe Moşneagul din munte“? 
întrebă Fifina. | 

Рис îi răspunse : ,,Locueste într'o peşteră din mun- 
tele се vezi în faţa ta. Mergi drept înainte si ai să ni- 
meresti la el“. 

Fifina merse drept înaintea sa, până ce ajunse la 
poalele muntelui. De: acolo. se făcea о potecufâ, ce ducea 
la peştera în care locuia Mosneagul din munte, 

Moşneagul acesta era mult mai bătrân decât piticul 
Рис si avea o barbă de trei ori mai lungă. Fifina îi 
făcu o plecăciune adâncă, apoi îl rugă să-i spună o 
poveste nouă. . 

„Vrei o poveste nouă? zise el scărpinându-se pe 
ceafă. Poveşti noui nu mai sunt, drăguță Fifina. Numai 
împărăteasa zânelor mai ştie ceva poveşti noui, dar e aşa 
de greu să ajungi până la dânsa! 

— Şi unde locueşte ? întrebă Fifina. 

— Mergi drept înaintea nasului tău, îi răspunse 
Mosneagul din munte râzând, si ai să nimeresti la pa- 
latul ei“. 

Fifina avea un năsuc cu vârful îndreptat in sus. 
Era un năsuc obraznic. Se luă, asa dar, după năsuc si 
porni din nou la drum. Dar după ce merse puţin pe 
pământ, simţi că se ridică în văzduh. 

Plutea în văzduh si se ridica mai sus, tot mai sus. 
In loc să-i fie frică, simțea multă plăcere. Dedea din 
palme de bucurie şi zicea: ,Parc'as fi o rândunică !“ 

In sfârşit, ajunse la un nour de culoare trandafirie. 
Pe nourul acesta era un palat de argint, cu turlele si 
porţile de aur. Deasupra porţii celei mari stătea scris 
cu litere de diamant: „Palatul împărătesei zânelor. Im- 
pingefi". 

Fifina impinse poarta, care se deschise, şi intrâ in 
palat. După ce străbătu o curte mare, mare şi zece săli 
mari, mari, ajunse în sala tronului, Pe tronul, care era 
de aur şi încrustat cu pietre preţioase, şedea împără- 
teasa zânelor, având pe cap o coroană strălucitoare. 


Văzând atâta măreție, Fifinei îi pieri curajul. Dar 


împărăteasa zânelor o mângâic ре păr şi pe obraji şi о 
întrebă cu o voce dulce: „Се doreşti, mititico ? 

— Vreau, răspunse Fifina cu glas tremurător, vreau 
să {е rog să-mi spui o poveste nouă. 

— Poveşti noui nu mai sunt, mititico, Sunt mulţi 
copii, care numai cred în zâne, iar când un copil zice: 
„Nu cred că există zâne“, moare câte o zână. 

Insă fără zâne, nu este cine să facă poveşti noui 

— Dar eu cred în zâne! strigă Fifina. 

— Dacă-i aşa, mergi acum şi te culcă în pâtucul 
tău, iar mâine dimineața am să-ţi găsesc eu o poveste 
nouă“, îi zise împărăteasa zâmbindu-i. 

Intro clipă, Fifina se găsi in pătucul sáu câlduf si 
adormi numai decât. Când se trezi din somn, se întrebă: 
„Nu cumva am visat tot ce am văzut ?* 

Intre noi fie vorba, totul n'a fost decât uu vis, dar 
e mai bine să nu-i spunem Fifinei. 


MARIA SOREL. 


Merg prietenii la Haplea 

Şi se duc să-l ia de-acasă: 
„Haide, Hapleo, hai la bae !* 
Insă Haplea nu se lasă. 


Insă iarăși il rugară, 

Ca să meargă și cu ei : 
„Haide, Hapleo, zău nu strică 
Inc'o bae dacă iei !,' 


»Hai sá facem fiecare 
Càte un ou si cbiar vápsit. 
Cine face. nu plătește, 
Cine nu, sa şi pârlit“. 


2 


+ 


„N'am nevoe, zice dânsul, 
Să mă credeţi cam făcut. 
De când fost-am eu la bae, 
Anul încă n'a trecut.“ 


„Frusinico, ce zici oare, 
Crezi că nu pâfesc ceva. 
Dacă într'un an de zile 
De două ori mă voi scâlda?“ 


Ca găini cotcodâcirâ, 


am Scot ei ouă ce-ascunsese : 


„Eu scápat-am, iacă oul !“ 
Haplea trucul înţelese. 


Mult prietenii se miră 
Cât e Haplea de curat. 
In toţi anii să se spele! 
Par'că nu-i adevărat. 


Totuși merse, dar amicii 
Să-l înșele se 'nvoirá. 

Şi la plată când e vremea, 
„Ştii ce-i, Hapleo ?“ îi grăiră, 


Dă din braţe ca din aripi. 
„Cucurigu ! am scăpat, 
La găini așa de multe 
Un cocoș e neapărat“. 


Deşteptul Mitu Mitisor 


Ce atent citeste Nelu ! Dar e cald si 'ncepe Nclu 
Cáci elev e silitor, тыш: Să se simtă obosit. 

Lângă dânsul, ca un paznic, Il vedeţi acum că doarme — 
Nemişcat stă Mifişor. Ba se-aude sforăit. 


Dar deşteptul Mifu simte 
Par'câ vi ineva, . 
Se tot freacă 'ncet de Nelu „Haide, Nelule, la masă, 


ji din idt 4 ât ai Ne 
Si somnu-i rezea E destul càt ai muncit*. TUSA NICULINA . 


Din scrierile celebre 


ui Gardaniua 


jos cu câini, călărea pe cai de lemn de o mărime neo- 
bişnuită, făcuţi anume, după măsura lui. 

Când împlineşte vârsta de șapte ani, este trimis de 
tatăl său la școală. Gargantua nu merse, aşa cum merg 
toţi elevii, cu cărţile în ghiozdan, ci сага în spinare o 
masă ce: cântărea șapte mii de chilograme. Ca elev 
însă, este bun și silitor, tot așa cum este foarte bun la 
suflet. De aceea, tatăl său îl trimise la Paris, ca să în- 
vete acolo la școlile înalte. Gargantua face drumul cá- 
lare pe o iapă, aşa de mare şi puternică, încât rupe şi 
prâvâleşte la pământ arborii cei mai groși, doar lovin- 
du-i cu coada. 

Ca să dea de veste locuitorilor din Paris despre so- 
sirea sa, Gargantua scoate clopotele mari dela biserica 
„Notre Dame" (cea mai mare biserică dela Paris, închi- 
nată Maicii Domnului) şi le atârnă de gâtul iepei sale. 
Ne închipuim lesne spaima de care au fost cuprinși lo- 
cuitorii Parisului. Aceştia trimit la Gargantua ре cel 
mai bun şi mai învăţat orator al lor, ca să-l înduplece 
să dea înapoi clopotele. Gargantua, despre care am spus 
că era bun la suflet, consimte si le* pune iarăși la locul 
lor din clopotniţă. 


Viața таге! 


Incă de copil mic, Gargantua făceatot felul de nebunii: 
bea dintr'un papuc, se lăvălea cu câinii, şedea jos pe 


pământ 


„Viaţa marelui Gargantua" este o scriere foarte veche 
în limba franceză. In adevăr, Rabelais (citeşte Rabelé), 
scriitor francez satiric, a trăit între anii 1495-1558. 

Gargantua e dela naștere un uriaș. Mănâncă, nu cum 
spune o vorbă „cât șapte“, ci, cel puţin, cât şapte sute 
ca noi. Aşa, când era prunc, abia îi. ajungea, ca să se 
sature, laptele dela șaptesprezece mii nouă sute treizeci 
. de vaci. Şi era nevoie de o mie de metri de ştofă si de 
pânză pentru îmbrăcămintea lui, 

Rău crescut, aşa cum. erau mulţi copii din vremea 
aceea, Gargantua bea dintr'un papuc, în care am putea 
intra si sta foarte bine zece ca noi, se tăvălea pe 


lapa, pe care călărea Gargantua, era aşa de mare şi 
puternică, încât rupea arborii, lovindu-i numai cu coada. 


LI 1< : 
Е 


zo E 
JA 
at 
V 


r^ 
iz 


PN A 


Ca să învețe câlâritul, Gargantua şi-a fabricat singur La restaurant, mânca singur mâncarea gătită pentru 
niște cai de temn de o mărime neobișnuită, sute de clienţi și bea mai multe butoaie de vin. 


10 


- + 


-— — N ^ „ы 


La Paris, se pune serios pe invâfâturâ de carte. In 
acelaș timp, își îngrijește însă şi de sânâtâte, 'adică de 
stomac. Când merge la un restaurant, mănâncă singur 
— şi nu se saturá — tot ce se gátise pentru sute de 
clienţi, precum tot singur bea câteva butoaie de vin. 

Pe când Gargantua se găsea la Paris, izbucneşte un 


R ` \ 


теч 


e Antet ii 
ж» 
CT 


[| 
i 
i 

{ 


Când a intrat la Paris, а scos clopotele dela biserica 
„Notre Dame“ și le-a atârnat la gâtul iepei sale, 


oom 
(A 
Hn. 


QN 


) 


Isbind cu trunchiul unui copac, Gargantua dărâmă cas- 
telul în care se adăpostise oastea dușmană. 


Sst! Umblafi 
“естт 


răsboiu їп {ага tatălui său, care îl cheamă în ajutor. 
Gargantua merse numai decât, însă oastea duşmanâ, a- 
dăpostită într'un castel intárit, îl bombardează cu tu- 
nurile. 

„Ce sunt aceste muşte supărăcioase ? zise el, vorbind 
despre ghiulele tunurilor. Daţi-mi о nuia, ca să le alung.“ 

Smulse apoi din rădăcini un copac gros şi prin câ- 
teva lovituri, dărâmă întregul castel. Duşmanii se pre- 
dau, Gargantua îi iartă, dă prizonierilor drumul, ba le 
mai dà bani şi multe sfaturi înțelepte. 

Nimeni nu-i poate sta împotrivă, dar el, liniștit, nu 
se gândeşte să facă rău cuiva, iubeşte pacea, mâncarea 
bună si mai ales cât mai multă si îi place conversaţia 
cu oameni de treabă şi învățați. 

Aşa, găsind în răsboiul, de care am pomenit mai 
sus, pe un călugăr, cu care se potriveşte la idei, Gar- 
gantua clădește cu cheltuiala sa o mânăstire măreaţă. 
S'a căsătorit si a avut un fiu, pe nume Pantagruel, care 
i-a urmat cu toatá vrednicia. 

т ` STIE-TOT 


Cititoare şi Cititori 


Citiţi negreşit ultimele cărți scoase de Mos Nae in 
ajunul Crăciunului. Aceste cărți sunt: „Doctorul Mititelu, 
medicul animalelor”, carte a cărei citire este nu se poate 
mai plăcută si mai amuzantă, „istorioare pentru Puiu”, 
cuprizând 23 de istorioare a căror citire place nespus de 
mult, si „Almanahul Școlarilor pe 1936", cel mai bogat, 
mai variat şi mai împodobit cu desene şi ilustrafiuni din 
câte „Almanahuri“ au apărut până acum. 

Se mai găsesc, de asemenea, de vânzare şi următoa- 
rele cărţi, scrise tot de Moș Nae și apărute în cursul anu- 
lui trecut: 1). „Răpirea celor două fetițe", romanul cel 
mai induiesátor; 2), „Unchiul meu Adam”, cel mai frumos 
roman de aventuri; 3). „Martinică si Puky", povestirea 
cea mai dulce şi mai frumoasă. 


11 


mai încet să nu le stricati somnul! 


fost odată un băiat, care-şi căuta de lucru. 
Primul stăpân, căruia i se infâfişâ, îl întrebă: 
„Ştii să scrii şi să citeşti ? 


VRAJITORUL uceNcUL su 


Poveste populară germană 
băiatul. 


— Dacă ştii să scrii şi să citeşti, zise stăpânul, a- 
tunci n'am nevoie de tine“. 

Fiindcă acest stăpân ега vrăjitor, se temea că uce- 
nicul ar putea să afle tainele meşteşugului vrájitoresc, 
taine pe care el le păstra scrise în cărți groase. 

Dar băiatul, pe nume Petre, era deștept., 

Isi zise în sinea sa: 

„Dacă-ţi trebuie un ucenic prost, ştiu şi eu să fac 
pe prostul !” 

Apoi zise cu voce tare: 

„Ce ai spus, stăpâne? Am înţeles greşit. Crezusem, 
că întrebi dacă ştiu să strig şi să mănânc şi, mărturi- 
sesc, ştiu să fac asta mai bine ca mulţi alţii. Dar să 
scriu şi să citesc? Nu, habar nu am de aşa ceva!” 

Vrăjitorul, mulţumit de acest răspuns, îl primi in 
casă la el. 

Petre era harnic şi dibaciu şi făcea toate pe placul 
stăpânului. 

Pe ascuns însă, citea din cărţile vrăjitorului, aşa 
că, după ce trecu un an, știa tot atât de multe vrăji- 
torii şi descântece, ca şi stăpânul său. 

Odată, vrăjitorul îl prinse tocmai când citea dintr'o 
carte o vrăjitorie, voind să schimbe mătura intro fiinţă, 
care să-l ajute la treburile casei. 

Vrăjitorul se repezi furios la Petre. Acesta spuse la 
iufealá un descántec, se prefăcu intr'o rândunică, sbură 
pe fereastră şi pieri repede în văzduh. 

Atunci vrăjitorul luă înfăţişare de vultur şi se luă 
după rândunică. Aproape o ajunsese, pe când sburau 


bine, răspunse 


deasupra unui râu lat si adânc. La iufealá rândunica 
sări în apă şi se făcu peşte. Vulturul se schimbă în re- 
chin şi саша să prindă şi să mănânce peştişorul. Atunci 
peştişorul iar se prefăcu într'o păsărică. 

merseră lucrurile câtva timp şi Petre era foarte 
obosit. Se schimbase tocmai în porumbel și sbura 
deasupra grădinii împărătești, în care se plimba fata 
împăratului. 

Porumbelul sbură la picioarele ei și o privi rugător, 
în timp ce un uliu se rotea în aer şi voia să se repeadă 
asupra lui. Domnița se aplecă şi ridică porumbelul spe- 
riat. Atunci porumbelul se prefăcu în degetul domnifei 
întrun inel de aur, pe care străluceau, ca doi ochi în- 
lâcrümafi, două pietre preţioase. 

t Vrăjitorul luă numaidecât înfăţişare omenească, se 
duse la împărat, şi-i zise : i 

„Impărate, pot să-ţi dau tot ce-ţi doreşte inima, 
dacă-mi dârueşti în schimb inelul din degetul Domniței“. 

impăratul dorea o piatră scumpă din coroana unui 
împărat vecin. Vrăjitorul i-o aduse numaidecât. Apoi 
împăratul îşi chemă fiica şi o rugă să-i dea lui inelul. 
Prinţesa însă se împotrivi. fiindcă ştia că porumbelul 
se ascunsese în inelul ei, căutând scăpare. Impáratul se 
supără aşa de (аге, cum nu mai fusese niciodată. 

„Te 'nváf eu minte!” strigă el Domniței, şi îi smulse 
inelul din degct. In mâna împăratului inelul se sfărâmă 
în mii de bucățele cât bobul de meiu, care se rostogo- 
liră pe jos. 4 

Atunci vrăjitorul se prefâcu în cocoș si începu să 
ciugulească boabele unul după altul. 

Vrăjitorul crezu că, în sfârșit, biruise, fiindcă nu se 
mai vedea nici. un. bob. 

Dar sub pantoful Domniței mai stătea ascuns un 
bob, care se rostogolise acolo. 

Acest bob se prefăcu într'un cotoiu, care se repezi 
la cocos şi-l înghiți cu pene cu tot. Apoi cotoiul se 
schimbă într'un tânăr frumos, care se închină în faţa 
împăratului, şi-l rugă să-l lase să-și pună în slujba sa 
mestesugul vrăjitoresc. Împăratul îi dădu voe şi el 
aduse multe foloase, iar după câţiva ani, luă de soţie 


pe fiica împăratului. 
Povestită de ALICE PAUNESCU 


mmm m ЕЕ 


Pentru cititorii din Ploeşti 


Moş Nae aduce la cunoştinţa drâgufelor cititoare şi 
iubifilor cititori dela Ploeşti că în după amiaza zilei de 
Sâmbătă 18 curent, va fine o conferință la Ploeşti, în 
sala „Asociaţiei corpului didactic prahovean“ din strada 
Regina Maria. 

Asa dar, cititoarele şi cititorii, care doresc să-l vadă 
şi să-l cunoască, il pot găsi acolo în după amiaza zilei 
de Sâmbătă 18 lanuarie, 


ISTORIOARELE PENTRU PUIU 
de MOS NAE 
sunt minunate. Cartea este tipărită pe hârtia cea mai 
bună, are multe desene în culori şi copertă de asemenea 
Totuși, prețul unui volum nu este decât 25 de lei. 
De vânzare la toate librăriile. 


“FLORILE DE LEVANTICA 


Intr'o zi, Florina o văzu stând de vorbă cu un ne- 
gustor de jucării, care avea de toate: păpuși, fândârci, 
câfeluşi, râfuşte, pisici, toată corabia lui Noe şi chiar 
un Michi-Maus. 

Anca Alban alese două pâpuşele si le zàmbi cu — 4 
duiosie. 
.Paiafa asta cu umbrelă o să-i placă lui Dănuţ; ţărăn- 
cufa asta cu coșul în spate e pentru Rodica...» 

Cuvintele acestea, şoptite jucăriilor, fură auzite de 
Florina, care avu iar în suflet visul eroului mort. 

„„Trebue să îndeplinesc visul.“ Dar o zână n'are voie 
să fie văzută în casele oamenilor. După ce se gândi în- 
delung pe malurile lacului său, cu privirea viorie pier- 
dută în apa viorie, Florina chemă câteva rândunele, 
care aveau cuiburile sub strașina casei. 
,  Rándunelele erau prietene bune cu ca si vorbiră 
impreună in limba lor ciudată; în cele din urmă, zâna 
le incredinfâ sămânţa de levánticá și fiecare rândunea 
sbură cu cioculeful plin de boabe. 

Intr'o dimineaţă, oamenii de serviciu dela casa aceea 
se întrebară mirafi : ' 

‚ »Ce au páfit rândunelele ? Au înebunit, de intră аза 
prin odăi ?“ 
B e * 

Anca Alban se întoarse în oras, cu darurile pentru ne- 
pofeii dragi. In grădinița din dosul casei, Rodica si 
Dănuţ se jucará cu paiafa care deschidea umbrelufa de 
hârtie şi cu pâpuşa cu coșul în spinare. 


trân, care umbrea cărarea: în fund casa cea 

mare se întrezărea albă pe verdele pădurii, 

înconjurată de coroana piscurilor. 

Florina auzi numele acelei case : саа 
» Alban." 

Atunci Florina alunecă in jos pe povârniş. până la 
malul unui lac vioriu, unde se ascundea locuința ei tai- 
nică de zână, şi rămase mult timp culcatà printre ier- 
burile înflorite, gândindu-se la numele acela: „Alban ? 
Unde l-am auzit ? Unde l-am сий?“ 

Da, îl citise: în faţa ochilor Florinei, care aveau cu- 
loarea apei viorii, se ivt colfişorul unui cimitir de răs- 
bolu, presărat cu cruci și parfumat cu flori de levánticá. 

Unde ? Sunt atâtea cimitire de răsboiu în munți ! 

Ceva ciudat, un fel de duioșie o îndemnă să caute 
palma aceea de pământ, închinată eroilor. Işi desfâşurâ 
vălurile de culoarea serii și sbură din povârniș în po- 
vârniş, oprindu-se la cimitire, citind numele de pe toate 
crucile, Aşa, timp de trei zile si trei nopţi şi în cele 
din urmă, în zori, într'un cimitir părăsit, foarte, foarte 
departe de casa cea mare, unde auzise numele, Florina 
găsi ceeace căuta. Pe o cruce mică ° de marmoră, inver- 
zită de muschiu, era scris: Căpitan Vlaicu Alban, căzut 
în tranșee. Data morţii şi nimic mai mult. La picioarele 
coloanei, o sabie se incrucisa cu o puşcă şi împrejur 
înflorea levánfica albastră-viorie. Aerul era înmiresmat 
de parfumul puternic al spicelor. care lăsau din când 
în când să cadă sămânţa măruntă. 

Florina rămase până târziu, ghemuită lângă mor, 
mântul eroului şi, închizând genele lungi, i-se păru că 
aude în ea visul duios si plin de patimă al căpitanului 
căzut în transee. І 

Zâna mică strânse un pumn de sămânță de levân- 
ticâ şi părăsi cimitirul plin de soare si de miresme. Şi 
sbură, sbură timp de trei zile şi trei nopţi, până la casa 
cea mare din pădure. Se plimbă pe alei, ascultă ascunsă 
după tufele de trandafiri, intră în sălile mari şi află 
ceeace dorea: Alban era o domnişoară, tocmai sora că- 
pitanului mort. Venise acolo să petreacă vara. Avea un 
nume frumos, Anca, şi se plimba toată ziua prin pădu- 
re, totdeauna singură, cu « carte, pe care o rásfoia cu 
gândul aiurea. 


7 ANA Florina se opri mirată după stejarul bă- 


ali iğ f < Im ae ^1 2 nca 


Toamna era caldă şi adiau luciri de aur, printre 
copăceii bine aliniafi. 

„la te uită, Dănuţ!“ 

Se făcuse o gáuricá în fundul coşulefului şi se îm- 
prâştiau pe pă mânt, boabe mici, cafenii. 

„Ce o fi? 

— Nu ştiu: 
e plină de praf.“ 

Si băeţelul făcu o gaură in pantalonaşii jucăriei si 
sări de bucurie, când văzu. cá ese o ploaie de boabe 
mărunte. 

Rodica si Dănuţ râseră si nu se mai gándirá la asta. 

Dar in primăvară, răsăriră din pământ nişte ierburi 
veizi, crescură, făcură spic şi vara înfloriră toate şi ae- 
rul fu plin de parfumul florilor albastre-viorii. 

„Ce floare e asta ? 

— Levănţică, de aceea care crește la munte.“ 

Şi mătuşa Anca adăugă : 

„De aceea, care creşte în cimitirele de râsboiu.“ 

Atunc: copiii rămaseră gânditori : se ivi in sufletul 
lor amintirea tatălui mort, care cu timpul se pierdea 
într'o ceaţă luminoasă. Dănuţ mângâie florile, Rodica 
le atinse cu buzele. 


praf. Vrea să văd, dacă și paiafa mea 


Şi nimeni n'o văzu pe Florina care, ascunsă după 

o tufă, zâmbea printre lacrimi, fiindcă se îndeplinise 

visul eroului : „Să fac un dar copiilor mei si să pri- 
mesc o mângăiere.“ 

Adoptare de MARGARETA PETCU 


Multe, plăcute Şi diicrite 


Cum merge pe ploaie Grăseanu și câinele său 
inteligent. 


S'au mutat! 


Un oarecare bogătaş îşi avea locuinţa între două fie- 
rârii, de unde se auzeau atâtea ciocănituri si atâta sgo- 
mot, că bogătaşul acesta nu avea o clipă de odihnă, nici 
ziua, nici noaptea. In zadar se ruga el de cei doi fierari 
să lucreze mai încet. Meseria de fierar este aşa, că trebue 
să ciocăneşti tare şi să faci sgomot. 

La urmă bogătaşul le propuse o sumă mare de bani, 
dacă se mută. Cei doi fierari se sfătuiră între dânşii, a- 
poi merseră şi spuseră bogătaşului că au consimţit să se 
mute şi că au găsit chiar unde să se mute. 

Multumit de această veste, dete fiecăruia suma pro- 
misă, ba îi opri şi la masă. După ce au isprăvit cu masa, 
i-a întrebat : 

„Unde vă mutaţi ? 

— Ne mutăm unul în locul altuia“, ráspunserá cei doi 
fierari. 

Se înţelege că răspunsul acesta nu făcu bogătaşului 
nici o plăcere. 


Un dentist din Abisinia 


Negrul Coco-Roco merge la vestitul dentist Bam-Bum 
şi îi arătă o măsea, care îl durea foarte mult. 

»Ti-o scot numai decât şi fără nici o durere“, îi zice 
Bam-Bum. 

li legă măseaua de capătul unei sfori, iar capătul ce- 
iğlalt al sforii era în interiorul locuinţei dentistului. Apoi 


deasupra uşei se ivi pe neaşteptate un leu groaznic la 
vedere. 
la pă- 


Coco-Roco se sperie aşa de tare, că se trânti 
mânt, dar în aceiaşi clipă îi eşi şi măseaua bolnavă. 

Dentistul îi arătă după aceea că leul nu era alt ceva 
decât pielea unui leu mort. Mulgumit, Coco-Roco plăti 
pentru operaţie. 


qu 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA III 


La acest 


CINEL 


concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 


abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Scolarul 


t 
[ 


74 
2 
\\ , 


ORIZONTAL: 1) Clădirea unde învaţă scolarul, 7) Pronume, 
9) Asa cum trebuie să fie un şcolar, 10) Sau, 11) Plantă, 12) Notă 
muzicală, 13) Cântec de slavă, 15) Cal frumos sau pronume 
inversat, 16) Carte mare plină numai cu hărți si de care are 
nevoie scolarul la Geografie, 19) Câmaşâ țărănească, 21) Ziua ce 
a trecut, 22) Din ea învaţă şcolarul despre trecutul glorios al 
poporului român, 26) Zeu, 27) Notă, 29) Incălzesc clasele scola- 
rilor, 30) Pronume. : 

VERTICAL: 1) Elev, 2) Asa este caetul scolarului cuminte, 3) 
Fiintá, 4) Astfel ráspunde scolarul cánd este strigat la catalog, 
5) Două litere din „lan”, 6) Asa este scolarul cuminte la lecţie, 
8) Asa sunt unii scolari, 14) Pronume, 17) Animale-monede, 18) 
Acolo rămâne scolarul când nu este cuminte, 19) Scolarul ii în- 
vatá viea[a la Religie, 20) „Şi” pe frantuzeste sau pe firme, 23) 
Lipsit de vedere, 24) Boală de piele, 25) Unsoare (Mold.) 28) Apucă! 

NICOLAE BICHIGEAN—Năsăud 


Omonime 


1) Inlr'o seară am rugat pe un prieten să . , 
să mă pot uita la o care strălucea pe cer. 
SAVU AVRAMESCU —Urlati 


, locuieşte verişoara теа, 


puţin, 


2) In capitala europeana . . 
pe care o chiamă . . . 
KLEIN A.—Focsani 


de bani, ca să-mi cládesc o 


MUSEA KAZATCHER 


de rasă au mâncat mai mulţi . . 


ALLA ROZENRERG şi LEW SOCOLIK 
5) Când am venit ieri dela . . 


acasă, am primit dela 
o amică un frumos . . . . de masă. 
MIRONESCU MARIOARA 


3) Am golit aproapeo. . 
. de locuit. 


4) Nişte 
de usturoiu. 


6). . . .pe care il înalță Puiu când adie vântul, şi cu 
; . . din poveşti care fuge de rupe pământul, sunt două 
omonime. 


GEORGESCU M. SAVIN 


7) Am găsit un şi nu stiual . . . . este. 
RUTH si ANNE LOUISE 
8). . . „trebui ca primăvara aceasta să mai , . ui 
.'. e . de pământ. 
9) Căzând. jos . . . . de pe masă de scris, l-am călcat 
CU. rae 
10) Trecând prin ţară, . . Tătarilor ospâtase la 
cel mai frumos. 

DANIIL CLAIN—Burdujr 


Omonime sunt cuvinte cari se scriu la fel dar au inteles 
deosebit. .De-e. pildă: mare (substantiv) şi mare (adjectiv). 


Deslegarea jocurilor pe luna 


Îi 10 4 Noembrie 


SERIA 1 
Omonime: 1)- pas. Aurelia Ionescu. >) pol 
Zamfirescu. 
Joc compus: coloana a) vor, rom, ere, arı 


Coloana b) Don, ani, Mia, sta, ura, ari. nas 
Coloana c) cordon, Romani. Eremia, aresta, natura 
ananas. 
EMILIA 
Joc geografic: Argeş, Bălţi. Neamt, Baca i 
е СНЕГ ТА „i 


SERIA il 


1) Romb geografic: H. Don, 
Bébé, Tudor, Puiu. 


2) Omonime: arată, rom, moară, siretul, port. nunta 


2) Joc combinat: coloana а) cobor «e 
răgaz, cusur, Coran; coloana b) canar TI г: ii 'tajes- 
ceapă, ifari; coloana c) borcan, Galat Londra. Madrid. etae “ 
surcea, ranifa. 

X \ P4 

Cuvinte incrucisate: Roma. ishi. а! лаш, Pisa; 
unt, sina, ara, încet, see, alun, Ural, orga, frer nse, Часа; тай, 
raitá, ert, usca. sta. гаша, si, România 2 

PRA | iila 
SEI \ 

1) Cuvinte încrucisut : , А 
aramă, |, c, răsar, i, с, l sac, Nil. r. păcat. e, elot, a 
gama, ap, r, r, p, ca, Пана, Milano, n, с, Ма 
Ob, látità, statui. 

IONEL ВІСНИК. А М Маха 

2) Romb geografic: a, Libia, Abisinia, Anina 

ү KILIN A 
ОМ. OI NI Ж 

3) vede, fin — SAVU AVRAMESCU ; puști, codru, teme, ecol 
iute — KELEMEN MARTANA —1.0c0, 

4) Ghici ciupercă: bani. cea, ma« 

CATARU CONSTANTI | 
SERIA IW 

1) Cuvinte încrucişate: mal, mos, miros. хагас, re 
apărarară, ud adăpat, girafá, sir, țăran. rac, cătană, эсаг, ba, и 
a, etipa, aparat. Nil, rahat, rai, amănat, salina, si, atacată, ar, 


sărat tătar, sat, tac. 
SALLY ROSENKHANTZ 


Saradá: Cerneală. CATARU C-TIN— Loco 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele si pronumele 


SERIA Ш. 


Adresa: 


+ 
E Or 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂŞENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


"iye 


lonescu Vasile Daria Vlasiuc Lilliana Zamfirescu 
2 ani și 6 luni 4 ani 3 ani şi 6 luni 


Uu 
= 


Aurelian |. Stănescu * 
2 ani și 6 luni 


Marius Schapira 
3 ani şi 10 luni 


Puiu Samueliy 
1 an şi 6 luni 


//8 


O cunoasteti? E vestita Shirley Temple! Prețul 5 lei 


e-ale începătorilor 


Cu gândul la „ei“ 


Afară e frig. In sobă arde focul încălzind casa. Mă 
gàndesc!. Mă gândesc la ţinuturile infometate ale Basa- 
rabiei, unde copiii de aceiaşi vârstă cu noi nu cunosc 
bucurii, nu cunosc plăceri, ci numai necazuri, suferinfi, 
nevoi şi lipsuri. Toată fara se strădueşte să ajute pe 
niște micufi nenorociti ai căror părinţi plâng că nu au 
ce să le dea de mâncare. 

Sărbătorile Crăciunului au trecut fără nici o bucu- 
rie pentru oropsifii copii ai Basarabiei. 

Sărmani de ei nu se gândesc ca noila câte alte bu- 
nâtâti, ci doar la o fârâmifâ de pâine, pe care nu o au. 

Ei nu doresc prea mult, cerinţele lor sunt modeste, 
dar necesare. 

Fără bucáfica de pâine, la care râvnesc, sunt ame- 
nifati să moară de foame, fără lemne, de frig, iar dacă 
noi nu-i vom ajuta, vor fi loviți de cea mai crudă soartă. 

Un cozonac ce s'a învechit, nouă nu ne mai place. 
O rochifâ căreia i s'au ros un pic coatele, refuzăm să o 
mai purtám. Un paltonas, căruia i-au căzut câteva fire 
din blană, îl aruncăm. 

Nu-i mai bine, copii cu părinţi înstăriți şi cu dare 
de mână să păstraţi aceste lucruri şi să le trimiteţi bie- 
tilor flămânzi şi desbrăcaţi ? 

МАСОВА FERRERA 
Moinești 


Codrul tânăr 


A dat colţul ierbii 'n luncă. 
Mârâcinele-a 'nflorit, 

Si departe °п valea mare, 
Apele s'au desvălit. 


Cucii se îngână 'n paltini, 
Mierla suerá "n colnic; 

Prin fáget, cântând din frunză, 
Urcá dealul un voinic. 


Codrule cu ascunzisuri, 
Iarna toat'ai degerat; 

Azi sub poala ta cea verde, 
Iti strângi oaspeţii la sfat. 


Și zici cucului să cânte, 
Si de freamăt te cuprinzi, 
Si voinicilor în suflet, 
Dor de trai tu le aprinzi. 


Ei s'au prins fártati cu tine. 
Isgoniti 's de nevoi; 

Tu i-ascunzi, le dai de ştire, 
Cànd soseste vre-un ursoi. 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
PAGINI 


1 6 5 LEI 


Codrule, cu suflet dulce, 
Cu voinicnl pribegit, 
Ці vin oaspeţii din plaiuri, 
Codrule întinerit |... 
POPA GH. FLORIAN 
Bucureşti 


Căţelușul 


Cátfelusule micut, 

Mult eşti bun, mult eşti drăguţ, 
Te joci bine'ntre copii, 

Insă faci şi nebunii. 


De faci prea multe drăcii 

Am să te bat, să ştii, 

De ești bun și ești cuminte, 

Am să-ți dau carne cu linte. 
PRUSKANER M. BEATRICE 


Ploesti 


PREMIILE 


REVISTEI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„DIMINEAȚA COPIILOR" oferă GRATUIT tuturor 
lor cari se ABONEAZĂ în cursul lunei 
IANUARIE, volume pentru copii din lista următoare ; 


C. Manolache. . . | Iconita Zorinei. . . . . . LEI 30 
Adrian Maniu. . Irozii, cântece de stea . . „ 20 
Horia Prundu . . .| Glume pentru copiii . . . , 30 
Horia Prundu . . Cărticica Păsărilor . . . . ,, 30 
A. Petrescu. Neaţă in Africa. . . . . n380 
A. Petrescu PötaniileLutei ...... » 30 
A. Petrescu Corina în vacanţă. . . . . „i 35 
A. Petrescu Dănel în vacanţă . . . . . 3:195 
OE 2 ker Familia Chiţ-Chiţ. . . . . 500 
Selimi. a Păsărică draga mea . . . . „ 40 
М. Pera . =. Floarea din Poveste. . . . , 5o 
lon Rotaru . . . .| Moara Piticilor. . . . . . » 40 
Mona Rádulescu . Hoţul de Stele . ..... » 50 
Felix Salten; Hamb SV Kğ ee ca e 
Moş Gr. Sfătosu АМИ. RUN NOR УА 


Abonatii din provincie vor indica pe cotorul mandatul zi titiel vol. alese 


Lo ws abonament pe un an al cărei cost este de 
LEI 200, se oferă eàrfi în val. de LEI 100 după alegere; 
Toate valumele oferite sunt scrise de cei mai repu- 
taţi owtori şi sunt tipărite în excepționale condițiuni 
fehmic», având numeroase ilustrațiuni în culori. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


о ا کد‎ горен “a 
воно ө э э ө . . " 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: з—аа—зо 


META