Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages801-846

IZIZIFU și Maramamiau sc întâlnesc pe acoperiș 
şi după ce-și dau ziua bună, încep să pălă- 
vrageasca. 
„Miau, Miau! Ce mai faci ? 
— Caut de mâncare. Sunt 
dragul meu, nu mai pot. 

— Cum ai ajuns atât de rău? 

— Sunt tare nenorocit. Până acum, mama mea îmi 
aducea peştele cel mai bun, fura bucăţi de carne, chiar 
dulciuri... pentru mine... pentru copilaşul ei. lar acum... 

= Ce sa întâmplat ? 

— Alaltăeri, mama îmi zise: 
ai nevoe de mine. 

Eşti destul de mare şi poţi trăi fără ajutorul meu ; 
de azi încolo să te îngrijeşti singur!“ Si mă goni din casă. 

„Ai o mamă rea! 

Ea spune că tot astfel i-au făcat şi ei părinţii. 
Si tu vei face acelaş lucru cu copiii tăi ? 

— Desigur ! 

Foarte prost! Un suflet bun nu face astfel de fapte. 
Lasă astea, când mor de foame. Sunt sătul de viaţă!, 
De când n'ai mâncat ? 

De alaltăeri. Leşin de foame şi “mirosurile cari 
ies prin coşuri mă amelesc mai rău... 

— Cel puţin, dacă te-ar sătura! Cât eşti de nenorocit! 

— Ce mă sfătueşti să fac, tu care eşti mai deştept? 
Cum îţi găseşti tu hrana? Nu ai vrea să mă înveţi şi 
pe mine ? ; 

— Scapi de griji, când te iubeşte o bucătăreasă. Eu 
am trei, patru prietene, care mă răsfaţă, dându-mi din 
belşug de mâncare. 

— Cum te-ai împrietenit cu ele ? 

— Foarte uşor. Linguşindu-mă. Miroase o casă bo- 
gată şi dă-te bine pe lângă bucătăreasă. N'o să-ţi pară rău. 

— Sunt sigur că Ronron, motanul roşu si gras, care 
ne dă târcole are multe prietene bucătărese; nu cred 
să fi fost vreodată lihnit de foame, ca mine. 

— Este un hoţ. Când dispare o felie de şuncă sau 
o bucată de friptură, Ronron a trecut pe acolo. Ronron 
ia parte la toate sărbătorile în orice casă, El simte pre- 
gătirile şi profită de ocazie: când nimeni nu-l bagă în 
seamă, mănâncă ce-i doreşte inima. 

— Ce norocos este! Eu sunt primit numai cu lovi- 
turi... Dar nu mai pot! Mă duc să văd dacă îmi folosesc 
sfaturile tale“. 

Mizizifu ocoli acoperişul, adulmecând toate coșurile, 
până ce simţi miros de peste fript. „Ce plăcere! Mân- 


mort de foame, 


„Băiatul meu nu mai 


carea, care-i plăcea atât de mult. Sări printr'o fereastră 
în pod, cobori o scară şi nimeri drept în bucătărie. Zări 
bucătăreasa înaintea vetrei, prăjind peştele, 

Mizizitu se opri în prag gândindu-se: „Să începem!“ 
glasul cel mai duios spuse: 

„Miau, miau, marramiau !** 

Bucătăreasa tresări. 

— Cum ? O pisică aci?... Ştii prea bine că nu vă 
suferi. Piei din ochii mei! 

— Nu-i place vocea mea, gândi Mizizifu,.cu toate 
că eu i-am spus: eşti o bucătăreasă foarte drăguță, foarte 
bună, o comoară... dar nu-i plac linguşirile. Să încerc 
altfel“, 

Se apropie binişor şi vru să mângâe cu làbuta picio- 
rul bucătăresei, dar aceasta şi-l trase si pisicuța, fără să 
vrea, își înfipse ghiarele. Pedeapsa nu fu prea blândă. 

„Ce femee rea! isi zise Mizizifu. Cum s'o înduplec!... 
Nu mai pot răbda de foame şi miroase atât de bine 
peştele!... Ce-ar fi dacă aş fura în loc să cer frumos? 
H înhaţ la iuţeală și mă fac nevăzut cu peştele în gură; 
dacă nu îndrăznesc, mor de foame“. 

Bucătăreasa tocmai lua depe foc tigaia înfierbân-t 
tată, pe care o puse pe masă. 3 
Mizizitu se repezi spre preţioasa mâncare, dar, ncinde= 
mănatec, se alese numai cu lăbuţa friptă. Miorlăia de ţi 
se rupea inima, bietul pisoiu! F 

Bucătăreasa înfuriată îi mai trase şi câteva lovituri 
cu mătura, care îl puseră pe fugă. Greu mai alerga să- 
racul Mizizifu, căci lăbuţa friptă îl durea rău de tot. 
Văitându-se, şchiopătând, fugea si el cât putea mai iute: 
trebuia doar să scape cu viață ! 

Se opri tocmai înaintea unei băcănii plină cu toate 
bunătăţile. 

Aci nu avea decât să aleagă ce-i plăcea; păcat, 
tocmai morunul afumat nu-l putea ajunge: era prea sus 
agăţat. Se va mulţumi cu orice, numaisă mănânce ceva. 

Zări o culiuţă pe care o luă în gură si o sbughi 
pe uşă. 

Nimeni nu-l observase, până se găsi la adăpost îm- 
preună cu cutia de conserve.Dar. ce era în ea? Poate 
sardele din acelea fără oase, care îi plăceau atât de 
mult. Cum să deschidă cutia? Singur nu se pricepea. 
Prietenul Marramamiau îi va veni bucuros în ajutor. 

„Desigur, zise Marramamiau. Dă-mi o acasă si ţi-o 
aduc deschisă. 

— Nu nu mă încred în tine, deschide-o în faţa mea. 

— In faţa ta nu o deschid! 

— Atunci mă descurc eu singur!“ 

Ceru ajutor câinelui, dar nici acesta nu fu mai 
deştept; cocoşul încercă să găurească tinicheaua cu cio- 
cul în zadar. Aruncă apoi cu putere cutia în stradă, doar 
so deschide. Mizizifu era desnădăjduit, la capătul 
puterilor. „Acum ştiu ce trebue să fac. Mă urc pe aco- 
periş şi-i dau drumul de sus în stradă. Cobor în grabă 
şi o găsesc afurisita cutie, spartă. Mänänc tot, fără să 


Cu 


pot 


„dau nimănuia nici o fărâmă“. 


Intr'adevăr, căută casa cea mai înaltă și când cu 
multă trudă ajunse sus, lăsă să cadă cutiuţa în stradă. 
După aceasta, se repezi, cântând, jos. li lăsa gura apă, 
gândindu-se numai la bunătăţile diu cutie; le si vedea 
sardelele înotând în untdelemn. Dar vai!... Ajungând 
jos, se cutremură. Părul i se făcu măciucă; pisica roşie 
pisica grasă, bine hrănită, își lingea botişorul după ultima 
sardea înghițită... 

Din limba spaniolă de LENA SEMORA 


E 


A apărut! A apărut! 
„ALMANAHUL $COLARILOR PE 1936: 


Un volum de 130 de pagini, lei 25, De vânzare la librării 
și la chioșcurile de ziare, 


ORTEN 


Din poveştile mamei 


Indeplinirea dorințelor 


Poveste 


CUM multă, foarte multă vreme în urmă, doi 
bàetasi stăteau înaintea porţii casei lor, spu- 
nându-şi dorinţele ce aveau. 

„Eu unul doresc, zise mai întâi băeţaşul 

al cărui nume era Billy, cu unul doresc să 

am ceva bun de mâncat, cum ar fi o îngheţată de vanilie. 

Și mie îmi place îngheţata de vanilie, zise al 

doilea băețaş al cărui nume era Bobby, dar mai doresc 

şi o roză tot asa de roşie ca rochița de Duminică a su- 
rioarei mele. 

— Da, îi întări Billy vorba, 
căluţ de călărit. 

— O, e foarte bine! zise Bobby bătând din palme. 
Un căluț viu cu care să merg departe.“ 

Insă o clipă mai târziu, amândoi strigară în acelaş 
timp „oh!*. Ştiţi dece? Poate, nici n'aţi crede! Drept în 
faţa lor stătea zâna cea mai frumoasă ce se văzuse vreo- 
dată. Avea părul ca razele soarelui, ochii ca si cerul 
senin, iar obrăjiorii ca trandafirii. Si mai avea aripi 
mai frumoase decât aripile celui mai frumos fluture. 

„Eu sunt nasa voastră, le zise zâna, si vreau să vă 
îndeplinesc trei dorinţe, dacă veţi face întocmai aşa cum 
vă vol spune.” 

Billy şi Bobby nu știuseră până atunci că nasa lor 
e o zână. Simţiră însă o nespusă bucurie, aflând vestea 
aceasta, $i ascultară cu patimà tot ce le spunea ez 

„Să vă sculaţi, le zise zâna, disdedimineaţă, când 
stelele încep să devină palide și să fiţi la porţile de aur 
ale palatului meu la ora când ciocârlia î îşi cântă primul 
său cântec, 

— Dar cum vom nimeri la porţile de aur ale pala- 
tului tău?“ o întrebară întrun glas Billy şi Boby. 

Zâna scoase atunci din buzunar două pene mici de 
pasăre. 

„Suflaţi-le în aer, le zise ea, dând fiecărui copil 


dar mai doresc şi un 


engleză 


ădea din 
ale pala- 


câte o pană, și luaţi-vă după ele. Când vor 
nou pe pământ, veţi fi lângă porţile de aur 
tului meu.“ 

Apoi, mai înainte ca bàetasii să aibă timp să răs- 
pundă, ea pieri din vedere. Doar un punct strălucitor 
arăta locul unde stătuse. 

Billy îşi puse pe treapta dela poartă pana sa şi dete 
fuga să vadă încotro a pierit zâna. Dar când se întoarse, 
pana nu mai era acolo, deoarece fusese luată de vânt 
şi dusă departe. Billy alergă după ea, dar nu mai putu 
să o prindă. 

„Ce mă voi face, se văeta el, şi cum voi găsi por- 
lile de aur dela palatul nașei noastre, dacă blestematul 
de vânt mi-a luat pana? 

— Nu te văeta, îi zise Bobby, fiindcă eu am pus 
bine pana mea în batistă. Dacă te poţi scula mâine dis- 
dedimineaţă, ai să mergi cu mine. 

— Foarte bine şi îți mulţumesc!“ îi răspunse Billy. 
După accea, merseră amândoi, fiecare acasă la el, vrând 
să povestească mamelor lor tot ce se întâmplase cu 
dânşii. 

Bobby, după ce povesti mamei sale şi după ce stătu 
la masă, se grăbi să se culce, fiindcă ştia că trebue să 
se scoale de vreme. Işi orândui frumos hainele pe scaun, 
înfăşură cu grije pana dată de zână si puse batista în 
buzunarul hainei, aşa ca dimineaţa să fie totul gata, 

Dimineaţa, când stelele începură să pălească, sări 
din pat. se îmbrăcă şi dete fuga la casa lui Billy. 
„Billy! Billy!“ strigă el. Insă Billy dormea dus. Nu se 
culcase seara de vreme și n'auzise că Bobby îl strigă. 
Fu trezit de fratele său mai mare, dar Billy îi zise: „Nu 
pot merge acum, fiindcă tare mi-e somn. Spune-i lui 
Bobby să plece, iar eu am să-l ajung din urmă.“ 

Si aşa, Bobby porni singur. Scoase batista, o scutură, 
iar pana dată de zână sbură departe peste câmp şi li 
vezi, acolo unde picăturile de rouă aşteptau ca razele 
soarelui să cadă asupra lor şi să le facă să strălucească. 
Bobby se ținea după dânsa. 

Şi iată că pana sbură aproape de cuibul ciocàárlici. 
„Bună dimineața, zise ciocârliei Bobby. Când ai să cânţi 
primul tău cântec? 

— Imdată ce sbor sus, în cerul albastru“, îi răspunse 
ciocârlia. După puţin, ciocârlia sbură, sus, că abia se 
zăria ca un punct negru şi își cântă primul său cântec 
de dimineaţă. Tocmai atunci căzu şi pana la pământ, 
iar Bobby văzu că se găseşte înaintea porţilor de aur, 
care erau larg deschise, dela palatul zânei. 

Zâna, care îl aştepta, îl luă de mână şi îl duse în- 
tr'o grădină foarte frumoasă. Era tocmai vremea, când 
toate păsările şi toate florile se trezeau din somn. In 
grădină, sub un pom, era o măsuţă de argint, iar pe 
măsuţă două castronaşe de aur, cu o linguriţă de aur 
lângă fiecare si pline până la vârf cu un fel de zăpadă. 

„Un castronaş e pentru tine“, îi zise zänn, lar când 
Bobby a gustat zăpada, a văzut că e mult mai gustoasă 
decât ciocolata de vanilie. 

După aceea, zâna îl duse pe cărarea din grădină, 
până ce ajunseră la un trandafir, pe care erau două 

„roze tot aşa de roşii ca rochiţa de Duminică a surioarei 
lui Bobby. 

„Una din roze e pentru tine“, ii zise zâna. Bobby 
o rupsc cu toată băgarea de seamă şi şi-o pon în haină, 
ca să o ducă mamei sale. 

„Acum, îi vorbi zâna, care este „cea din urmă do- 
rinţă a ta? 

„—.Un căluţ de călărit! strigă “Bobby. 
— Priveşte sub salcia de colo!“ îi zise zâna zâm- 


bind. In adevăr că sub salcie erau doi cai. Unul era alb, 


12 


OA ` 


iar al doilea negru. Și aveau câte o sea de aur şi frâu 
de aur şi erau gata să fie călăriţi de doi. băeţaşi. 

Bobby îşi alese căluțul negru, deoarece semăna cu 
calul tatălui său. „Să auzim de bine! îi zise zâna, când 
văzu că Bobby a sărit în şea. Să auzim de bine şi îţi 
doresc mult noroc în viaţă.“ 

Bobby îi mulțnmi frumos, apoi porni îndărăt spre 
casă. Pe la jumătatea drumului întâlni pe prietenul său 
Billy. l 

Billy se sculase târziu, când soarele era sus pe cer 
şi pornise si el spre porţile de aur dela palatul zânei. 
Cum mergea asa la întâmplare, întâlni o lăcustă şi o 
întrebă: „Lăcustă, lăcustă, nu ştii unde este palatul 
zânei, care mi-a fost naşă? 

— Nu ştiu“, răspunse pasărea, ciripind de mirare. 
Insă tocmai atunci ciocârlia sbură aproape de el şi când 
auzi despre ce este vorba, îi zise: „Un bàetas ca tine a 
trecut pe la cuibul men atunci când mă trezeam din 
somn. Vino să-ți arăt drumul pe care a mers.“ 

Billy alergă după ciocârlie, atâta cât îl ţineau pi- 
cioarele, şi: după puţin întâlni pe Bobby, care venea că- 
lare pe căluţul negru. 

„Billy, îi strigă Bobby îndată ce l-a văzut, în grădina 
naşei noastre este totul gata si pentru tine; un castronaş 


cu zăpadă de zâne, o roză roşie de trandafir si un călțu 
sub salcie.“ ° 

Când Billy a auzit aceasta, sa grăbit să meargă la 
porţile de aur dela palatul zânei. A ajuns, a văzut-o pe 
zână, dar aproape că nu i-a vorbit. de oarece zărise 
castronașul de aur de pe măsuța de argint. Numai că 
tot ce era înlăuntru se topise de căldura soarelui. Abia 
se vedea în fundul castronului o picătură de apă. 

De acolo, Bobby merse la trandafir, că să culeagă 
roza roşie, dar văzu că toate foile rozei căzuseră împrăş- 
tiată pe pământ. „Roza, îi zise zâna, a fost suflată de 
vânt, pe când tu veneai încoace.“ 

Atunci Billy şi-a adus aminte de căluţ şi a dat fuga 
la salcie. Insă, când ajunse acolo, nu văzu altceva decât 
un frâu, care atârna de o cracă a salciei, In adevăr, 
căluțul, plictisindu-se să stea şi să aştepte pe cineva, 
care nu mai venea, rupse frâul și plecă singur în tara 
zânelor. 

„Precum văd, zise Billy supărat, toată osteneala mea 
a fost de pomană. Doresc să nu fi venit de loc!“ 

Abia a spus acestea, că a Tost luat de vânt şi dus 
tocmai la locul dela poarta casei sale, acolo unde în 
ajun dorise cele trei lucruri. 


` Povestită de DORINA GRĂDINARU 


De vorbă cu cititorii 


i Lil. Bar.- Loco. — „Ingerul lui...“ Drăguță cititoare, 
nu te grăbi să trimili de pe acum poveşti spre publi- 
care. Aşteaptă să termini cu bine clasele primare, să 
mai cresti, să înveți mai multă carte si după aceea, vei 
putea fi şi scriitoare Până atunci, citeşte bucățile ce 
apar în „Dimineaţa Copiilor“ şi fii sănătoasă. 

P. FI.-Loco. — „Brândușa“. Dragul meu, „Brânduşa“ 
este un început de basm, sau, dacă vrei, un rezumat de 
basm în genul multor basme populare. Apoi, îi lipsește 
acțiunea, adică povestirea vreunui fapt mai însemnat. 
De aceea, nu ţi-o publicăm, fiindcă d-ta ne-ai trimis 
lucruri mai bune în versuri. 

Syl. K.-Loco. — „Vine Iarna“ se publică la- rubrica 
„De-ale începătorilor“, Ai face bine să treci într'o după 
amiazi la redacţia revistei, între orele 6-7, ca să ţi se 
dea îndrumări în ceeace priveşte tehnica versificării. 
Deocamdată, ili atragem atenţia că în poezia trimisă 
sunt unele versuri, care cam şchioapălă, — pe două le-am 
şi. îndreptat noi. In afară de aceasta, ai întrebuințat prea 
des rima în îte (fericite, pustiite, încălzite, învechite etc.), 
ceeace sună cam neplăcut la ureche. 

Mih. Sm.-Sibiu. — „Legenda lăcrămioarelor*, care este 
destul de bine scrisă, se publică la rubrica „De-ale în- 
cepătorilor.“ Iti atragem însă atenţiunea că manuscrisele 
trimise spre publicare se scriu nnmai pe o faţă a hârtiei, 
lăsându-se fața a doua albă. Mai observă ca să începi 
şi dela capul rândului, atunci când treci la altă ideie sau 
când este un dialog. 

— | BI.-Loco.— „Petru Rareș si Sultanul“ se publică 
la rubrica „De-ale` începătorilor“, iar bucata în proză 
„Stăpânitorul minelor“ într'alt loc din revistă. Proza 
„Toamna“, deşi destul de reușită, nu o publicăm. Intâiu, 
pentrucă e cam târziu. 

Toamna a trecut — iar al doilea, pentrucă astfel 
de poezii în gen descriptiv ni se trimit prea multe. 
Te rugăm însă, când ar fi să mai trimiţi ceva, să lași 
mai mult spaţiu între rânduri, pentruca să putem face 
câte o mică îndreptare. Al doilea. Nu te lăsa influenţat 
de limba franceză si nu începe frazele cu pronumele 
personal, atunci când în limba română nu e nevoe. 

Gerry — Brăila. — Lui Moş Nae, care îţi urează 
Si creşti mare şi sănătos, i-a făcut multă plăcere scri- 
Scarea fa, 

In fiecare n-r din „Dimineaţa Copiilor“ sunt poveşti 
bune pentru tine. Acum, Moş Nae scoate o carte nouă: 
Istorioare pentru Puiu. Să rogi frumos pe mămica să le 
citească, pentrucă sunt scrise tocmai pentru tine. 

AL Nic.-Satu Mare. — Felicitându-te pentru frumo- 
sul dumitale talent, îți facem cunoscut că am ales din 


poeziile trimise şi că poezia alesă va apare în n-rul de 
Crăciun al revistei. i 

H. Was.-Loco. — Nevoiasul cu -droaia de copii. O 
poveste la fel a-fost publicată mai de mult în „Dimineaţa 
Copiilor“ De aceea, ne pare rău că nu putem să-ți în- 
deplinim dorinţa. Incearcă bucăţi mai scurte si mai uşoare. 

Mil. Ig.- Loco. — „Alexandru cel milostiv“, Mai aștea- 
ptă, drăguță cititoare, să înveţi mai multă carte şi să creşti 


mai mare ai după aceea, să trimiţi bucăţi, pe care noi 


13 


le vom publica. 

P. Gh. FI.-Loco. — Poezia intitulată „Poveste“ se pu- 
blică la rubrica „De-ale începătorilor*. Am dat spre pu- 
blicare şi fotografia. Poezia „Sunaţi, gorniști!“ e reușită, 
dar nu se potriveşte cu adevărul. Care este „sora“ ce 
zace sub jug străin ? Toate ținuturile locuite de Români 
au si fost liberate. z 

N. G. Zb.-Cetatea Albă. — ID publicăm istorioara 
„Păţania mea“ la rubrica „De ale începătorilor“. Hi mai 
publicăm şi ceva din desenele trimise. Nu-i aşa că eşti 
mulțumită ? 

Br. Bob.-Loco. — „Mamă“. In cinci strofe, din șase, 
câte are poezia trimisă de d-ta, repeti mereu rima cu 
cuvintele „mine, tine, vine, bine“, ceeace nu sună plăcut 
la urechie. Apoi, care e nevoia să facem cu toţii versuri? 


Aceasră fotografie este dela 
bucata ȘUȘU 


ANEN 


Kn 


Multe, plăcute şi diicrite 


Un tablou în culori 


li vedeţi pe cei doi copii din desenul de mai jos? 
Se distrează privind ceva ce este înaintea lor. Ca să vedeţi 
mai bine ce este acest ceva şi ca să faceţi în acelaș, timp 
un tablou în culori, iată ce aveţi de făcut. 

Luaţi o cutie de culori si un penel. Observaţi însă 
bine multele tăieturi în care este împărţit desenul. Veţi 
vedea că în fiecare despărţitură este câte o literă din 
alfabet. Despărţiturile însemnate cu litera, B. coloraţi-le în 
negru, cele însemnate cu BR coloraţi-le în albastru, cele 
cu BR în brun, iar cele cu R în roșu. Apoi, ori unde 
găsiți o despărţitură însemnată cu D, coloraţi-o în por- 
tocaliu, despărţiturile isemnate cu Y coloraţi-le în galben, 
cele cu G în verde, iar cele cu W în alb. 

Dacă lucraţi cu atenţie, veţi vedea că la urmă va 
eşi un tablou destul de drăguţ. 


Dorinţă de copil lacom 


Puiu merge cu mămică-sa=»mte grădina zoologică si 
şi: se uită la toate animalele, însă se opreşte mai mult 
înaintea girafei. 

„0, cât as dori să fiu o girafă! zice el. ) 

— Şi dece dee să fii o girafă? Il întrebă mirată 

mamă-sa. 
% Pentrucă atunci când mănânc o bomboană, va 
face un drum mai lung. până să ajungă la burtă, așa 
că îi voi simţi mai mult timp dulceaţa.,, răspunse laco- 
mul Puiu. 


Unde-i vânătorul? 


In desenul de faţă vedem un leu. însă leul nu e 
singur, pentrucă un vânător stă la pândă. Căutaţi-l că 
îl veţi” găsi. 


Leul si tigrul 


lată un joc interesant, care vă va face să petreceţi 
în mod plăcut. 

Tăiaţi desenul de faţă și lipiţi-l pe un carton. Apoi, 
faceţi rost de două zaruri mici, Dar să nu fie ambele de 
aceiași coloare. La nevoe, vă puteți servi şi de doi nas- 
turi, Jucători nu pot fi decât doi: unul este leul, iar al 
doilea este tigrul. La începutul jocului, zarul leului este 
în patratul negru de sus, arătat de săgeata din desen, 
iar zarul tigrului, în patratul negru de jos, care, de ase- 
menea, est: arătat de o săgeată. - 

= —=Zarurile pot fi miscate în toate direcțiunile, însă 
numai pe patratele negre: La fiecare mișcare, zarul trece 
pe unul din patratele negre imediat vecine cu patratul 
pe care fusese mai înainte de a fi mișcat Nu se poate sări 


Leul va încerca să prindă pe tigru și vice-versa. 
L-ai prins, atunci când ai izbutit să pui zarul întrun 
patrat imediat vecin cu patratul ocupat de celălalt ju- 
cător. Pentru a prinde pe adversar şi, prin urmare, pentru 
a câştiga jocul, trebue să ştii a împinge pe adversar într'un 
patrat din care nu se poate mișca, decât ca să vie într'un 
patrat, care e vecin cu patratul ce ocupi. 

De exemplu, să zicem că zarul tigrului a ajuns în 
patratul negru. arătat cu n-rul 1, iar zarul leului se gă- 
seste pus în patratul n-rul 2. Dacă e rândul tigrului să 
mişte, zarul sau nu va putea fi aşezat decât în patratul 
negru, care uneşte patratele n-r 1 şi n-r 2 ceeace în- 
asemnă că leul a prins pe tigru, deci a câştigat jocul. 


O poveste fără cuvinte 


i4 


2, 


Fundaj 


SERIA Ii 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucișate 


Orizontal. 4) Copac 6) Unealtă pentru scris 8) Picătură 10) 
Povestită 12) Ocrotim 15) Parte a corpului 16) Soldat pe mare 
18) Stâlp 19) Unealtă a plugarului 21) Ziua care a trecut 22) Fi- 
gură rotundă 24) Pronume posesiv 27) Ca la 24 oriz. 28) Intinsă 
29) Anotimp 30) Cuv. neschimbător 32) Pronume 34) Pasăre də 
curte 36) A lucra pământul 38) Cerşi 40) Animal ispăşitor 41) 
Arcă 44) Ceas 45) Odaie 47) Țară în Asia 49) Animal mândru 
50) Etaj 52) Obiect de pânză în care se încarcă diferite lucruri. 

Vertical. 1) Adunare de cântăreţi 2) Notă 3) Țopăiesc 4) Organ al 
feţei 5) Fiinţă iubită de copii 6) Puternic 7) Vase de băut 3) Grădină 
publică 9) Animal domestic 10) Organ al feţei 11) Ca la 24 oriz. 
13) Salutare 14) Floare 17) Trei litere din „rai“ 20) Casă regească 
23) Vârstă 25) Fir 26) Paradis 30) Acoperitoare 31) Duşmănie 
33) Vitejesc 34) Animal de apă care se înroşeşte la fiert 35) P- 
nume 36) Susţinător al viței 37) Mă depărtez de dru" urept 
38) Oră 39) A dori cuiva bine 42) Sfârșitul unui „poz 43) Un- 
soare 46) Fruct 48) Lovesc 51) Măsurătoare d- vământ. 


„INEL BICHIGEAN-Năsăud 


de vânăto”, 
PETRE M. CERNEA, 


veți căpăta un 
Schimbând inima unvi câine 
animal duşman câinilor. 


pa e pe.. 

„„ „x< Cărbuni. 

1) Tat> a venit s% mea ` ` 

zităm nice. si sora a. i vk . am vizitat portul. . . S 
D) ampreum Ún. Sin V la urlanele sobei noastre, dar 

>) Am x mână șI pam ovit la 


mia càz” 
Desleo`TOrii jocurilor pe luna 
Octombrie 


PROVINCIE 


la Petroşanisă vi- 


«ti Căi, 


pol a : e 

piexandri Zu" Băi DAN Arad „Rozalia și Aurel Matei (3); 

a abrielă pi Veronica Z. nede F aula Brüll (3); Ileana şi 
fomil Een es (20), BCS Acht E A. Bârlad Didicuja 
pargues (18) Botosani Seite in ipa A Chirţoiu (19); 
Nestor (2 Constanţa (18), ° Sabar? VIE „hit Rantida Zoe 
SC vila o rian (3); Dorica ZT Mâhistein Adalt 7 ye Pilat 
Zen, cittmann (20) Cáláret ` 6) cari 
OS Os t eittm* —“mpina 


7 


j gu? 
9 
A wA €s. 15 
* 
| — 


Mimy C. Nitulescu (20); Ecaterina Magda (15) Câmpylung 
Aluta Belei (13) Caracal Ionel şi Marioara Stoicescu (20) Cartojani- 
Vida Constantinovici Victoria lulia (20) Cernăuţi Weidberg David 
(19) Chişinău Camboli Dimitriu Eugen (20); Margareta Sachela- 
rie (20) Cişmele Ghirş Crasnov (20) Colțea Olimpiada și Georgeta 
losepide (19) Constanţa Sava Zaharia (20); Dumitrescu I Victor 
(18); Creangă Dumitru (19); Tiberiu Anastasescu (19); Dumitriu 
I. Silvestru (18); Lenuţa Gh. Stănescu (18); Jean Stamatiade (19); 
Popovici Gheorghe (20); Dragoş M. Bonis (20) Costieni Ionescu 
M. Dumitru (20) Craiova Ciobanu Eugenia (20); Sandy Eliezer 
(20); Lelia Petrulian (20); Victor Ştefanovici (20); Tina Levy (20) 
Cudalbi Costică Gh. Gheorghiu (3) Dărmăneşti Spiridon Mihăiţă (20) 
Dej Stanciu M. Mihay (19) Drăgăneşti Puiu Voloşiu-Frunzescu (10) 
Focșani Bebeluşa Floriana Finkelstein (20) Galaţi Mioara Marinas 
(19); Cozma Cornev (8); Billig Beno (20) Gheorgheni Crăciun |. 
Lucia (20) Giurgiu Piepteanu A. Elvira (19); Andrei Petruța (19) 
Hotin Henrietta lăgher (20) Huşi Leon Gh. Constantin (20); Renée 
Z. Rubinstein (20) laşi Ana şi Sabina Aschenazy (20); Ana Barbu 
(20); Ritta Rosenhaupt (3) Ismail Dalila şi Letiţia Hornoiu (20) 
Iveşti Surica Aizic (20); Bébé Kaufmann (20) Kiose-Abdi George 
Făşie (3) Leţeani Popovici Angela (20) Mâneciu Ada și Tilică Popescu 
(19) Năsăud Ionel Bichigean (19) Oradea Leitner Mariana (19) Orhei 
|. Titov (20) Părteştii de jos Cincinat Boca (19) Piteşti Meculescu Gons- 
tanta (20) Ploeşti Rodica Edith Roman (20) ; Oana și Bujor Stănescu 
(14); Silvia Mateescu (16); Hotti N. Gheorghe (20) Pucioasa Co- 
lette Taşcă (5) Rădăuți Silviu Patraş (7) Rogoz Chira I. Nistor 
(20) Sibiu Ana Făttu (5) Sighişoara Carmen si Livia Petrinzenar 
(19); Sanda Zănescu (20) Slatina Olt Lucia Ciocan (3); Jenel I. 
Stănescu (5) Soroca Griţâc Agnesa (3) Strehaia Brczoescu Doina 
(20) Slatina-Olt Estera si Tania Harein (20) Pecica Dumitrie Ar- 
deleanu (20) Târgovişte Mironescu Marioara (20) Tg.-Neamț Anuţa 
si Carol Sechter (18) Tecuci Ecaterina -Lucănescu (12) Teregova 
Liviu Fenescu (20) Todireni Armand Doiban (17) Traian Val Al- 
honse şi Beatrice Leibovici (20) Turda Mioara Pătăceanu (20) 
T.-Măgarele Halpern I. Marcel (95); lonescu C. Viorel (18): T.-Se- 
verin Elvira şi Virginia Răiculescu (20); Martolog Leonard ji 
Pisoschi Dumitru (20) Urlaţi Savu Avramescu (19) Vârtejeni-Tâsg 
Fără nume (20). e 
Capitala 


Continuare 


Mə Kagan (20); Veg. Dimitriu (20); Popescu Tudor (5); 
ni Alpern (2); Marinescu Stan (95). 


Cel mai mic ostaș al Angliei între camarazii mai mari 


CUPON DEJ 
PE LUNA DECEMBRIE SERIA lI 


Numele si pronumele < 
— i... 


b. 


—T— aqƏ“ .Q.N 
Aura: 


SA 


0 


A puii? 


Desene bunc de colorat 


Nero ascultă radio, ia 
„iar Mitu-Mitiso, = 
țişo:tipapă laptele! Să jucăm cu toți d 
ți de zor, în jurul bunu ui 
ui Azor! 


a) Ci 


Vie 


Micile florăre- š 


sti SCT, cl 


IMINE ATA 
COPIILOR 


La Pomul de Crăciun. | Preţul 7 lei 


De-ale începătorilor 


Cum s'au făcut lăcrămioarele 
Legendă 


Era noapte şi o tăcere adâncă domnea peste tot. 
Calea Laptelui se întinde dela un cap la altul al cerului, 
ca un pod uriaş, strălucind în noapte. De acea se vedea 
jos pământul infundat în întunerec, pământul care în 
ziua următoare, a şasea zi a săptămânei, trebuia să 
primească pe regele care îl va stăpâni: „omul“. 

Deodată, în liniștea de mormânt, se auziră nişte 
paşi pe Calea Laptelui a un îngeraş mic şi frumos eşi 
din palatul de cristal, unde îngerii dormeau liniștiți. 
In vârful picioarelor, eşi încet şi oprindu-se în faţa porții, 
îşi puse mâna mică streaşină la ochi si începu să pri- 
vească pământul, care lucea în noapte. 

„Acesta era îngerul Bunătăţii, cel mai iubit de D-zeu. 
Cu o zi înainte Atotputernicul Tată strânsese pe toţi 
îngerii împrejurul Său și le spusese că trebue să facă 
acum şi un „om“, care să stăpânească toate bunătăţile 
-create de El. Le mai spuse că fiecare din ei trebue să 
dea un dar aceluia care va fi creat a doua zi. 

Si acum, îngerașul Bunătăţii, privind pământul care 
a doua zi își va primi „regele“, se gândea ce dar ar 
putea el să dea. Se gândea că omul va păcătui, va uita 
pe D-zeu, care i-a dat viață. Sc gândea ce ar putea face 
ca, deşi omul va păcătui, totuşi la urmă să se căiască 
şi să se întoarcă pe calea cea bună. 

Deodată se înveseli. Ştia ce dar va da omului. Mul- 
tumit, întră din nou în palat. Nu după mult, plutea pe 
aripile visului care îl furase. 

A doua zi D-zeu îi strânse pe toţi îngerii în jurul 
Său, luă pământ şi făcu din el un om, iar apoi, întor- 
cându-se spre îngeri, le spuse să dea fiecare darul lui. 
Pe rând, îngerii îi dădură darurile pe cari le aveau. La 
urmă veni îngerul Bunătăţii: 

„Ei, tu, ce dar ai pentru om?“ întrebă Dumnezeu, 
zâmbind cu bunătate îngerașului, care îi sta smerit în faţă. 

— „Eu, Doamne, dau omului acest mic dar“, răs- 
punse îngeraşul şi deschizând pumnişorul,. lăsă să cadă 
pe pământ nişte lăcrămioare de mărgăritar, care dădură 
viață gingașşelor flori „lăcrămioarele”. Oamenii cari vor 
uita un minut de Tine, Doamne, văzând aceste flori, se 
vor căi şi întorcându-se pe calea bună, vor căuta să 
semene cu aceste nevinovate. lăcrămioare, căci florile 
sunt jot ceace e mai înălțător şi mai curat“, 

Dumnezeu zâmbi fericit şi suflă peste om; dându-i 
viață. Pe pământ se vedeau  lucind în iarba verde, 
albele flori. 

MIHĂILESCU SMARANDA 


Claso a V-a Liceul Domnița Ieana-Sibiu. 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 
ŞI - 
ISTORIOARE PENTRU PUIU 


sunt cele două cărți noui scoase chiar acum de MOŞ NAE. 
Ele vor face deliciul cititorilor. De vânzare la toate librăriile. 


x DIMIN EATA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii d tineret 
5 LEI 


16 PAGINI 


Vine larna 


De pe ramuri se desprind 
Frunze moarte 'ngălbenite, 
Lumini palide s'aprind 

Pe uliţe pustiite 


Pe sub străşini ruginite 
Vrăbii jalnic ciripese 
Căci alte. păsări, fericite, 
Sub cer senin acum trăesc. 


La gura sobei 'ncălzite 
Bunicuţa și nepoţii 
Destram poveşti 'uvechite 
Până... când adorm cu toții, 


Afară vântul 'nfurial 
Vueşte triste melodii, 
lar Crivăţul înaripat 
V'aduce iarna, dragi copii! 
SYLVIA KAISER 
Elevă la Liceul „Choisy-Mangâru“ Loco 


CONCURSUL DE DRĂGĂLĂŞENIE 
AL „DIMINEȚII COPIILOR" 


Dăm părinţilor de veste că „Dimineaţa Copiilor‘, 
publică un concurs de. fotografii ale copiilor de la 
vârsta de doi ani până la vârsta de patru ani. 

Condiţiunile concursului sunt următoarele : 

1) Ceeace interesează fiind numai capetele copiilor 
cu. expresiunea feţei si mai ales vioiciunea ochilor, ni 
se vor trimite fotografii, format cartă poştală, având 
doar capul sau bustul copilului. 

2) Pe dosul fotografiei se va nota vârsta, numele 
şi localitatea. 

3) Celor mai drăgălaşi cinci copii li se vor acorda 
cinci premii, şi următorilor 20 de copii 20 de mențiuni. 

4) Premiile şi menţiunile vor fi acordate de o co- 
misiune prezidată de Moş Nae. 

5) Termenul până la care se primesc fotografiile 
este până la finele lunei Decembrie a. c. 

6) Fotografiile se vor publica în ordisza Z mirii lar. 
i DR EXP DOZE EE SESE UOA EL ESO PRES 

A APĂRUT! 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 

un volum de 160 de pagini forraat mare, împodobit su o 

mulțime de ilustrațiuni și cu o splendidă copertă în 

culori. Prețul unui volum cartonat lei 40. De vânzare la 
toate librăriile. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


. WG . . . . . =R. 
Ge e: e CW") 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE 7-9-11 
TELEFON: 3— 84—30 


ANUL 12 18 Decembrie 1935 No. 619 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI: 
ABONAMENTE: 
` S LUNI IOO , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR Rira A: MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT wiet Aer? Director: N. BATZARIA NU SE INAPOIAZĂ 


UIIUCILAvrea să plece 


INTILĂ, îmi zise mai zilele trecute Uitucilă, i-am spus nătângului meu de bărbat că ar fi bine ca de 
nu mergi cu noi? Crăciun să mergem la Focşani, unde am o mătușă, care 
— Cu care „noi“ şi unde să merg ?“ l-am în- este sora mamei mele. Nu i-am pomenit nici de Con- 
trebat la rândul meu. Uitucilă, așa cum îi este  stanța, nici de Arad, nici nu i-am zis să te invite şi pe 
obiceiul, nu răspunse numai decât, ci stătu să dumneata. Insă, dacă vrei să mergi cu noi, de sigur că 
se gândească puţin. După ce se gândi vreo două. trei ne faci o mare plăcere. 
minute; răspunse zicând: „Păi, ne-am înţeles cu nevas- — Plăcere și cinstea este pentru mine, i-am răs- 
tă-mea să mergem la Constanţa şi să facem băi de mare. puns eu, decât îmi pare rău câ nu pot pleca dela Bu- 
Şi o să fie-aşa de frumos, o să petrecem aşa de bine! cureşti. Pentru sărbătorile de Crăciun, îmi vine si mie 
Vom-sta toată ziua pe plaje şi ne vom coace la soare. ca musafir un prieten din provincie“. 


— Măi Uitucilă, i-am întors vorba, văd că nu eşti în După ce le-am urat petrecere frumoasă şi sărbători 
toate minţile. Ce băi de mare o să faceţi acum iarna. fericite, m'am întors acasă. 
când apa mării e rece ca ghiata şi de unde veţi găsi lată însă că după două zile, Uitucilă vine din nou 
soarele, ca să vă coaceti la el? la mine:*“ Vintilă, îmi zise el, ştii eà încă n'am plecat 


— Aşa e, ai dreptate ! zise Uitucilă. Nu ştiu cum se la laşi. i 
face că uitasem că acum este iarna, aşa că nu maie Să fie adevărat că mați plecat încă ? l-am în- 
cald. Va să zică, nu mai mergem la Constanța. Dacă e trebat eu râzând. 


aşa, unde ne-am hotărât să ne ducem de Crăciun cu — Zău, că n'am plecat ! îmi răspunse el jurându-se. 
ncvastš-raea ? — Măi, Uitucilă, i-am întors eu vorba, văd că nat 

— Hai la tine acasă, i-am răspuns eu, şi aflăm dela plecat, findcă, altfel, n'aveai cum să vii la mine. Insă, 
dànsa“. soția ta mi-a spus că mergeţi la Focşani, la o mătuşăa 


Am mers si am întrebat pe nevastă-sa; „E, oare, ei, aşa că ce ţi-a venit să-mi spui că n'aţi plecat încă 
adevărat că de Crăciun mergeţi la Constanţa, ca să fa- la lași? 


ceţi băi de mare şi să staţi pe plajă ?“ — Aşa ?! făcu Uitucilă cam mirat. Va să zică, tre- 
Soţia lui Uitucilă mă privi mirată şi nedumerită. buie să mergem la Focşani, nu la laşi. Dar am venit să-ţi 
Apoi îmi zise: „Ce ţi-a venit să te apuci de glume?“ spun că n'am plecat încă nici la Focşani. 
Insă Uitucilă se aruncă în vorbă şi strigă: .„Stai, Si când plecaţi ? l-am întrebat eu. 
stai, că mi-am adus aminte! Nu mergem la Constanţa, — Plecăm mâine, adică, nu, plecăm poimâine sau, 
ci mergem la Arad, la unchiul meu. Vintilă, nu-i aşacă mi se pare, săptămâna care vine. 
mergi si tu cu noi ?“ — Măi, Uitucilă, l-am mai întrebat eu, nu cumva 
Dar soţia sa nu mai putu să rabde, ci zise supărată: ați fost şi vaţi întors, iar tu ai uitat lucrul acesta ? 
„Vai, de ce hahaleră de bărbat am avut parte ! De unde — Nu ştiu, nu sunt sigur. Să mă gândesc“, îmi răs- 
ai mai născocit şi pe unchiul dela Arad? Când sa punse el. 
născut acest unchiu, de care n'auzisem nici o dată până Uitucilă se gândește încă. 
acum ?“ VINTILĂ BRATU 


Insă Uitucilă nu e omul, care să-şi facă inimă rea. În 
acelaş timp, nu e omul, care să înțeleagă drept ceeace 
i se spune. De aceea, răspunse scoțând un oftat: „Va să ti Tt i 
zică, a murit bietul unchiu dela Arad ! Și eu n'am știut To I copiii au un VIS 
până astăzi 1 S basde Ze E: Š SG S -Gt 

— Mă, uitucule, mă, nătăfleață, îi strigă nevastă-sa Sa se imbrace la „„Paris 
scoasă din răbdări, care unchiu să moară, când n'ai 
avut nici o dată la Arad vreun unchiu sau altfel de 
neamuri ?* 

Dar Uitucilă nu se dete bătut. „Dacă nu mergem Singurul magazin de 
la unchiul dela Arad, zise el, la care unchiu mergem şi specialitate în confec- 
în care oraș ?* 

Insă nevastă-sa nu-i mai răspunse, ci întorcându-i 
spatele, se adresă la mine zicându mi: „Domnule Vintilă Str. Smârdan 30. 


p- > 


si Qeros 


Dun pentru copii 


de CHARLES DICKENS 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 


8. O zi a mea de nastere pe care n'o voi uita. 


Trec peste toate întâmplările care sau petrecut la 
școală până la ziua mea de naştere, care cădea în luna 
Martie. Imi amintesc numai că Steerforth mă uimea din 
ce în ce mai mult. Intâmplarea cea mare, care a pus 
semn pe tot acest timp, întunecă toate celelalte amintiri 
şi chiar mi se pare greu de înțeles că trecuseră două 
luni dela sosirea mea din vacanţă şi cele ce au urmat. 

Cum mi-adue aminte de această zi ! Era după masă 
şi ne întorceam din recreaţie. Dl. Sharf intră şi zise: 
„David Copperfield, eşti chemat la cancelarie“. 

Mă luminai totul, nădăjduind că e vorba de un 
pachet cu bunătăţi trimis de Peggotty ai o pornii în 
fugă. 

„Nu te grăbi, David, îmi spuse d. arf. GhAi destul 
timp, băete, nu te grăbi“. 

Aşi fi trebuit să mă mir de bunătatea cu care îmi 
vorbea, dacă aşi fi luat seama, dar atunci nu văzui 
nimic. Găsii pe d. Creakle la masă, cu bastonul şi jur- 
malul alături de el, şi pe d-na Creable cu o scrisoare 
deschisă în mână ` — dar nici urmă de pachet. 

„David Copperfield, îmi spuse d-ra Creakle, aşezân- 
du-mă p&o sofa, trebue să-ţi spui ceva“. 

D. Creakle, la care mă uitai, clătină din cap fără 
să mă privească și isi înăbuși un oftat cu o dumicătură 
de pâine cu unt. 

Mă uitai la d-ra Creakle cu pătrundere. 

„Când ai plecat de acasă, toată lumea era sănătoasă? 
Mamei îi era bine ?* 

Incepui să tremur, fără să ştiu bine dece. 

„Pentrucă, vorbi ea, îmi pare rău că trebue să-ţi 
spui, dar mi sa scris că mama dumitale este foarte 
bolnavă“. 

Intre d-ra Creakle şi mine se ridică o ceaţă, pe urma 
simţii lacrimi fierbinţi alunecându-mi pe obraji. 

Am ghicit totul. 

„A murit“. 

Nu era nevoe să mi se spună. Dădui un țipăt de 
desnădejde şi mă simţii un copil orfan în lumea largă. 

D-ra Creakle a fost foarte bună cu mine. M'a ţinut 
lângă ea toată ziua si ma lăsat să plâng până adormii, 
şi nu m'am sculat decât ca să plâng din nou. 

Am părăsit şcoala Salem a doua zi după masă, ne- 
știind că nu am să mai mă întorc niciodată aci. Am 
călătorit cu diligenţa cea greoaie de noapte şi am ajuns 
la Yarmouth spre dimineaţă. Căutai din ochi pe d. Barkis, 
dar nu era de faţă. In locul lui, un domn mic si bătrân 
se îndreptă spre diligenţă şi întrebă : 

„„Domaişorul Copperfield ? 

-— Eu sunt, domnule. 

— Pofteşte d-ta cu mine, domnișorule, voi avea plă- 
cerea să te duc acasă“. 

Am pus mâna mea într'a lui, întrebându-mă cine o fi, 
iar el mă duse Intro prăvălie, pe care sta scris : 

- OMER š 

Croitor. Postăvărie. Noutăţi și articole de doliu. 

D. Omer îşi scoase pălăria şi se aşeză să răsufle, 
Apoi zise : š 

„Acum că mi-am îndreptat răsuflarea, pot să iau 
măsurile pentru acest tânăr şcolar. Pofteşte, te rog, do- 
mnişorule Copperfield“, 

Pentrucă îmi spuse că mă cunoaşte de mult, îmi 
luai îndrăzneala să-l întreb : 

„Ştii cum îi merge fratelui meu cel mic, domnule ? 

— E în braţele mamei sale. ; 

— Vai sàràcutul. A murit ? 

— Ei, da, A murit si el“. 

Supărarea mea se mai mări, când am auzit aceasta 
şi mam urcat plin de jale în trăsura care se opri în 
faja casei. 


> lumina are altă culoare — mult mai 


Când am ajuns la Blunderstone, m'am trezit în bra- 
tele lui Peggotty înainte chiar de a fi ajuns la ușă. Când 
mă văzu, supărarea ei izbucni din nou, dar se abţinu 
repede si îmi vorbi încet, casi cum somnul morţei ar 
putea fi turburat. 

DI. Murdstone nici nu sa uitat la mine, când am 
intrat în odae. Miss Murdstone mi-a întins două degete 
reci şi mă întrebă dacă mi se luase măsură pentru hai- 
nele mele de doliu. 

li răspunsei că da. 

„Și cămășile, spuse Miss Murdstone, le-ai adus? 

— Da, domnişoară, mi-am adus toate lucrurile“. 

Aceasta a fost toată prietenia ce mi-a arătat-o în 
aceste împrejurări. Işi petrecu restul timpului la masă, 
scriind cu o peniță care sgâria şi nici un mușchi depe 
faţă nu i-a tresărit. 

O vedeam pe Peggotty foarte rar, căci era mereu pe 
lângă locul unde se odihnea biata mama. Numai seara 
venea regulat, înainte de a adormi: 

Inainte de înmormântare m'a chemat în odaia ma- 
mei si vru să-i descopere faţa, dar am strigat „nu“ şi 
i-am oprit mâna. ` 

Dacă înmormântarea ar fi fost eri, nu mi-aşi aduce 
mai bine aminte. Văd salonul, focul care pâlpâe în sobă 
şi simt mirosul hainelor de doliu. V 

Acum clopotele începură să sune şi ele. d. Omer intră 
pentru cele din urmă pregătiri. 

Când am plecat, oamenii erau deja în grădină cu 
sicriul pe umeri. Trec înaintea noastră pe cărare, ajung 
sub castani, păşesc pragul porții şi intră în cimitir unde 
atât de des, vara, am auzit ciripind pasările. 

Incercuim groapa. Ziua pare altfel decât celelalte, 
tristă, Aud vocea 


i +! ded 


pastorului !) clară şi înţeleasă, care spune: „Eu sunt 
învierea şi viața“. Aud apoi hohote de plâns si văd, mai 
la oparte, pe buna si credincioasa servitoare, singura 
ființă care mi-a rămas pe lume și căruia sunt sigur că 
Dumnezeu are să-i spună odată: „Sunt mulţumit de tine“. 

Sa sfârşit, groapa este acoperită şi plecăm, In fața 
noastră se ridică drăguţa noastră casă, mereu aceiaşi, 
atât de legată de amintirea celei pe care am pierdut-o 
că tristețea mea se întinde si mai mult. 

Cea dintâi voinţă a lui Miss Murdstone după înmor- 
mântare, a fost de a da afară pe Peggotty, lăsându-i o 


lună ca să-și găsească alt loc. Ori cât de multă silă ar 


fi avut Peggotty să slujească la asemenea stăpâni, cred. 


totuşi că a primit, numai din dragoste pentru mine. Mi-a 
spus dece vom fi siliţi să ne despărţim şi ne-am arătat 
toată părerea de rău. 

Cât despre mine şi cele ce au să se întâmple cu 
mine, nimeni nu spunea o vorbă. Pot să spun că ar fi 
fost foarte fericiţi dacă ar fi putut să mă gonească si 
pe mine ca pe Peggotty. 

Odată, adunându-mi tot curajul, o întrebai pe Miss 
Murdstone, când mă voi întoarce la şcoală. Imi răspunse 
foarte rece că îşi închipue că nu am să mă mai întorc 
niciodată. Si nimeni nu mai spuse nimic, 


1) Preoţii în Anglia se numesc Pastori. 
(Va urma) 


De vorbă cu cititorii 


P, Gh. FI.— Loco. — Nu-ţi publicăm schița cu cățelușul, a- 
ceasta pentru motivul că dumneata ne-ai trimis bucăți în versuri 
mai frumoase. Mai află că faptul că o schiță povestește o întâm- 
plare adevărată, n'are nici o însemnătate. Totul e să fie bine scri- 
să și să mai fie ceeace numim „verosimilă”. 

S. U. — Chișinău. — Ne pare foarte rău că nu putem pu- 
blica „Povestea pomușorului''. Cauza este că e prea lungă pentru 
spațiul restrâns ce avem la revistă. 

R. Dim. — Galaţi. In publicăm schița în proză. Versurile 
sunt slăbuțe. Apoi, despre iarnă se scrie prea mult, 

G. G. P. — Constanța — Drăguţă cititoare, crede-ne că 
versurile trimise de d-ta sunt slăbuțe, așa că nici pentru d-ta nu 
e bine să le publicăm. 

E. S. P. — Constanța — In publicăm primul desen din 
„Eugen aviator", însă fără să punem versurile, care sunt slăbuțe. 

P. Gh. FI. — Loco. — Deșteaptă-te... „Dragul meu, chiar 
din prima strofă ai o rimă greșită. „Păgân" nu rimează cu „creștin“ 
De asemenea, în strofa a treia „lăutari" nu poate rima cu „mori“. 
In afară de aceasta, nu te sfătuim să imți poezii făcute de alții, 
Poezia d-tale este prea imitată după „Deșteaptă-te, Române”. 

CI. W. — Loco. — In publicăm „Venirea iernii", însă i-am 
tăiat o strofă, findcă ni s'a părut mai slabă. 


Pregătiri de Crăciun. 


0 scrisoare către Mos Crăciun 


raciun, 


Eu şi cu Cătişor te aşteptăm cu mare nerăbdare. Ştii 
mata, Cătişor e fratele meu, de 6 ani. Eu sunt de 7 ani. 

Dragă Moş Crăciun, anul trecut nu ţi-am scris, pentrucă 
nu ştiam nici un pic de carte. La şcoală domnul învățător 
spune că eu învăţ foarte bine; sunt acum în clasa La Fra- 
tele meu nu merge încă la şcoală. 

Păpuşica si trăsurica ce mi le-ai adus anul trecut, le 
am încă. Mi-ar plăcea să am o păpuşă care închide ochii. 
Dacă vrei, adu-mi mata una! Tare mas juca frumos cu ea! 
As numi-o Lili. 

Cătișor te roagă foarte frumos, să-i aduci o bicicletă. 

Te rugăm, dragă Moş Crăciun, să nu te superi de în- 
drăsneala noastră. i 

Sărut mâna, Moş Crăciun, te aşteptăm să vii. 

MERAN NATALIA 
Clasa La primară 
Gara Traian Val-Basarabia 


Această scrisoare a fost cea mai bună din scrisorile 
făcute în clasă de către elevele clasei l-a primară dela 
şcoala din localitate de mai sus. Ne place să credem că Moş 
Crăciun a îndeplinit dorința drăguţei cititoare. 


AVA VVVVVVVVVVVVVVWVVVVVVVUVWVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVO 
prepară convenabil eleve sau elevi 


BACALAUREATĂ de curs primar și secundar 


A se adresa: A LIBER, Parcul Mica, Strada C Nr.2 


Tăticul sau Bunicul ? 


Cititorii tin cu coana Frosa 


Da, spun acesta cu destulă mâhnire în suflet: cititorii 


On cu coana Frosa mult mai mult decât tin cu mine. 
Adică, din scrisorile ce mi se trimit, văd că ei tin numai 
cu coana Frosa şi nu se gândesc de loc la multele necazuri 
ce am avut depè urma ei şi la 'toate încurcăturile ce mi-a 
făcut, ` 

Iată, până acum n'am primit dela o singură cititoare 
sau dela un singur cititor o scrisoare să-mi dea şi mie 
dreptate. Nimeni nu mi-a scris : „Moş Nae, iti ajunge câte 
ai pàtit cu coane Frosa. De aceea, lasă-o încolo, nu-i mai 
scrie si nu te mai duce la dânsa să te împaci“, 

Nu, aşa ceva nu mi-a scris nimeni, Sau măcar să-mi 
zică : „Moş Nae, dacă vrei, împacă-te cu coana Frosa, însă 
nu mai scrie despre dânsa la revistă. Ne mulțumim cu 
cât ai scris atâția ani de zile. Ne mulţumim cu cartea ce 
ai scos „Coana Frosa la Bucureşti“, Citim această carte 
şi nu mai cerem alt ceva“ 

Văd că în zadar aştept să-mi sosească astfel de scrisori 
şi să mi se scrie aşa cum mi-ar face plăcere. Par'că toate 
cititoarele şi toți cititorii s'au înțeles între dânşii să. ţie 
partea coanei Frosa, iar cu mine să nu Ge de loc. Iată, am 
înaintea mea atâtea scrisori, trimise şi de cititoare şi citi- 
tori mai micuti şi de cititoare şi cititori mai mărişori. 

Ba chiar tin cu coana Frusa şi cititori, care mă asi- 
gură că îmi sunt prieteni buni. lată, public în întregime 
scrisoarea primită dela cititorul Cornel Tănăsescu din 
Bucureşti. 

„Dragă Mos Nae — îmi scrie drăguţul Cornel — te 
cunosc de atâta vreme, de când aveam doi ani, din reviste 
şi din serbările date de „Dimineața Copiilor”. Ardeam de 
dorința să te cunosc personal. Acum, spre marea mea 
mulțumire, am prilejul să stau cu mata de vorbă şi să 


răspund la întrebarea matale din revistă: Dacă să răs-- 


punzi sau nu coanei Frosa“. 

„Dragă Moş Nae, mata ai suflet bun, așa că nu vei 
lăsa pe coana Frosa să slăbească de dorul matale si al 
Bucureștilor. Apoi, coana Frosa ne-a procurat multe ore 
vesele și plăcute, deci e frumos ca noi copii să o prote- 
jăm, rugându-te să-i răspunzi imediat, pentru a o împăca". 

Acest cititor drăguţ, care îmi mai scrie că doreşte să 
vie şi la redacție, unde va fi primit cu toată bucuria, îmi 
trimite şi fotografia sa, precum mi-o trimite şi mica şi 
drăgălaşa sa surioară Florina. Le mulțumesc la amândoi 
şi le doresc sănătate şi voe bună. 


se 


Dar să ne întoarcem la coana Frosa. Dela Sibiu, mi- 
titica Marioara Dragoş, care este aşa de mică, încât nu 
merge încă la şcoală, îmi trimite, scrisă de mânuţa ei, 
următoarea scrisorică : 

„Dragă Moş Nae, mi-a citit mămica uitima scrisoare 
primită dela coana Frosa. Eu te rog să continui cores- 
pondența, căci mă distrează mult coana Frosa. Eu te rog 
să mă ierți că scriu puțin si urât (a scris destul de fru- 
mos — Moş Nae), sunt mică şi nu merg încă la şcoală”. 

Dar scrisori, în care mi se cere să mă împac negreşit 
cu coana Frosa, mi se trimit din toate părțile Ţării, lată, 
pentru astăzi, public următoarea scrisoare primită dela 
Brad din județul Hunedoara şi trimisă de mult drăguța 
cititoare Sofronia Bejan. 

„Dragă Mos Nae, — îmi: scrie drăguța Sofronia — 
la întrebarea dată iubiților d-voastră copilaşi, cititori ai 
„Dimineții Copiilor”, între care mă număr si eu, vă rog, 

„dragă Mos Nae, împăcați-vă cu coana Frosa, pentrucă, cu 
o cutioară de ciocolată şi cu un buchet de flori, împăca- 


rea se face repede. Făcând pacea, mai scrieți mult, căci. 


ne face mare plăcere și bucurie, citind despre coana Frosa", 

Nu mai public deocamdată alte scrisori, fiindcă aşa 
cum am povestit mai sus, în toate mi se cere acelaş lucru: 
să mă împac iarăşi cu coana Frosa şi să sctiu din nou 
despre dânsa. Voi face însă alt ceva: voi mai aştepta, cu 
toate că am început să cam pierd speranța. Totuşi, îmi 
zic în sinea mea: “Poate eă sunt cititoare şi cititori, care 


să-mi scrie, aşa cum dorese eu. Să-mi scrie, adică, nici să 
mă împac şi nici să mai povestesc despre coana Frosa“. 

Aştept astfel de scrisori, pentru ca după aceea să iau 
o hotărîre. Dacă văd că mai mulți îmi scriu să nu mă 
împac, atunci Eu nici.nu mà. misc dela Bucureşti, ca să 
merg pe 14 Hăpleşti sau Blegeşti după coana Frosa, nici 
nu-i trimit vreun cadou de Crăciun, nici nu-i scriu şi nici 
nu mai scriu la revistă despre dânsa. Am să zic: „Uitată 
să fie pentru totdeauna!“ 

Insă, dacă drăguţele cititoare şi iubiții cititori nu-mi” 
scriu în felul acesta, ci îmi tot dau zor să fac cu dânsa 
pace, atunci n'am încotro : va trebui să ascult de do- 
rinta lor. 

Dar tocmai aci stă pentru mine partea cea grea a 
lucrului. Ştiţi anume care este marea grnutate? Este că 
împăcare, fără să-i spun coanei Frosa să vie la Bucureşti, 
nu se poate. De geaba i-aş scrie eu că nu mai sunt supărat 
pe dânsa. Ba chiar, de geaba i-aş trimite acum de Crăciun 
cadouri. Dacă nu merg să o iau sau, cel puțin, dacă nu-i 
scriu să vie, n'am făcut nimic. Coana Frosa nu se mulțu- 
meşte numai cu scrisori.de împăcare şi cu cadouri. Ea vrea 
să vie negreşit la Bucureşti. Ține mortis la lucrul acesta. 

Acum, să zicem că mai fac un. pas, că, adică, merg să 
o iau, ori îi scriu să vie şingură sau însoțită de Blegilă. 
Dacă, venind, ar sta două săptămâni sau, cel mult, o lună, 
aş putea să o primesc şi aş putea să rabd poznele şi încurcă- 
turile ei. 

Decât partea neplăcută pentru mine este că, o dată 
sosită aici, coana Frosa, n'ar mai vrea să plece în ruptul 
capului. Nu vă aduceţi aminte că, atunci când venise data 
trecută, spunea că vrea să stea la mine „toată viața tra- 
iului ei? ` 

Ci-că-i este milă de mine, fiindcă trăesc singur şi îşi 
închipue că numai ea mar putea îngriji şi că numai cu 
ea aş putea să am parte de bătrâneţi liniştite. Ci-că numai 
ea ştie să gătească măncări gustoase, care să-mi facă bine 
şi să mă mai îngraşe puțintel, de oarece e adevărat că sunt 
slab de felul meu, iar pe lângă dânsa, care e durdulie şi 
dolofană, sunt în adevăr ca un är. 

Insă cred că aan uitat cam ce fel de mâncări sunt 
acelea, despre care coana Frosa crede că sunt gustoase. 


-Cred că nat uitat că pentru dânsa, mâncări bune nu sunt 


decât ciorbe sărate şi cât mai piperate, mămăligă cu ceapă, 
zeamă de varză acră, pastramă friptă de oaie, ardei cât 
mai iuți şi alte „bunătăți“ ca acestea. Adică, mâncări de 
care eu unul nici nu pot să Mă ating, Şi ştiu ce are să 
se întâmple. O să le mănânce numai ea şi o să zică apoi 
că mi-au făcut bine mie. 

..Stati că m'am gândit la alt ceva. Haide, să mă împac, 
să-i scriu să vie la Bucureşti, ori să merg să o iau, însă 
cu condiția următoare: să stea la mine o lună, după aceea, 
dacă nu vrea să se întoarcă la Hăpleşti ori la Blegeşti, să 
aibă cititoarele şi cititorii din Bucureşti bunătatea să o 
invite la dânşii, rând pe rând, fiecare câte o săptămână. 

In chipul acesta, am să mă uşurez şi eu, scăpându-mă 
pentru câtva timp de dânsa, iar ea o să-şi vadă îndeplinită 
dorința de a sta cât mai mult la Bucureşti. 

Nu-i aşa, că e bun- gândul acesta? Incă ceva. Coanaei 
Frosa se poate să-i placă să mai meargă şi prin celelalte 
oraşe din Țară şi să stea şi acolo câte puțin. 

Ar primi-o cititoarele şi cititorii ca musafiră ? 

Aştept răspuns, ca să ştiu şi eu ce am de făcut. 


MOŞ NAE 
MME 


Moș Nae mulțumește din tot sufletul persoanelor mari 
şi mai ales drăguțelor cititoare si iubiților cititori, care 
i-au trimis urări cu ocaziunea Sfântului Nicolae, ziua 


-sa onomastică, Le mulțumește și la rândul său le. „urează 


bine, sănătate şi fericire, 


IA 


Ivănuşcă şi 


VĂNUŞCĂ era fiu unic la 'părinţi. După ce 
mai crescu și se mai săltă puţin, zise Intro zi 
părinţilor săi: „Daţi-mi voe să merg la pescuit, 
— Eşti încă mic şi nepriceput, îi răspunse 
mamă-sa, aşa că sar putea întâmpla să cazi 
în apă şi să te îneci. 
— Aveţi încredere în mine, le întoarse Ivănuşcă 
` vorba si o să vedeţi că am să prind o mulţime de peşti“ 
Atunci mamă-sa îi puse o cămaşă albă, îl încinse cu 
un brâu roşu şi îl lăsă să meargă la pescuit. Ivănușcă 
se duse la baltă, găsi pe țărm o luntre, intră în luntre, 
şi se porni să cânte. 
„Luntre mică şi uşoară, 
Mergi mai iute şi chiar sboară“, 
Luntrea porni sburând pe întinderea bălții, iar Ivă- 
nușcă aruncă în apă năvodul. După puţin, iată că veni 
mamă-sa cu mâncare şi îl strigă, zicându-i: 
„Ivănuşcă. vino "ncoa, 
Că-ţi aduc mâncarea ta“. 
Atunci Ivănuştă zise luntrei : 
„Luntre mică, spre țărm te îndreaptă, 
Căci scumpa-mi mămică acolo m'aşteaptă“. 
Luntrea se întoarse şi merse la țărm, lvănuşcă luă 
dela mamă-sa mâncarea şi îi dete în schimb un cos plin 
de peste. Apoi se porni din nou să cânte: 
„Luntre mică şi uşoară, 
Mergi mai iute şi chiar sboară“. 
Nu după mult veni şi tatăl lui lvănușcă şi îl chemă, 
zicându-i: 


„Ivănuşcă, vino ’ncoa, 
Că-ţi aduc măncarea ta“. 

Ivănuşcă zise din nou luntrei : 

„Luntre mică, spre țărm te îndreaptă, 
Tăticu-mi iubitul acolo m'aşteaptă“. 

Luntrea se întoarse şi merse la țărm. Ivănușcă luă 
dela tatăl său mâncarea şi îi dete în schimb un coş plin 
de peşte, 

Insă, prin împrejurimi Zei avea locuinţa o vrăji- 


Poveste populară ruseasc 


vrăjitoarea 


toare. Pe înserate, vrăjitoarea merse la țărm şi începu. 
să cânte. i ` 
„Ivănuşcă, vino 'ncoa 
Că-ţi aduc mâncarea ta“. 
Ivănuşcă înţelese că nu era glasul mamei sale. De 
aceea, în loc de a se îndrepta spre țărm, zise lumtrei: 


„Luntre mică şi uşoară,, 

Fugi departe, fugi şi sboară, 

Mă cheamă vrăjitoarea urâcioasă 

Şi vrea să mă ducă la dânsa acasă“ 

Văzând că n’a putut să-l păcălească, vrăjitoarea se 
duse la fierar şi îi zise : „Să-mi faci numai decât o voce, 
care să fie la fel cu vocea mamei lui Ivănuşcă. Dacă 
nu-mi faci, să ştii că te mănânec!“. 

Fierarul îi făcu o voce la fel cu vocea mamei lui 
Ivănuşcă, iar vrăjitoarea alergă din nou la ţârm şi în-. 
cepu să cânte: 

„Ivănuşcă, vino "ncoa, 
Că-ţi aduc mâncarea ta“. 

De rândul acesta, lvănuşcă îşi închipui că e mamă-sa, 
care îl cheamă, şi merse la țărm. Numai decât, vrăji- 
toarea se aruncă asupra lui şi îl duse acasă la dânsa. Aci, 
zise ficei sale: „lleano, aprinde bine cuptorul, ca să-l 
prăjim pe băiatul acesta pentru masa noastră de seara. 
Până se frige, eu merg să poftesc pe prietenele mele“. - 

Când cuptorul era bine încins, Ileana zise lui Ivà- 
nușcă: „Hai de, nu mai face mofturi si intră numai 
decât în cuptor! i ° 

— Dar eu nu ştiu cum se intră în cuptor, îi răs- 
punse Ivănușcă. Sunt încă mic şi nepriceput. De aceea, 
fii bună şi îmi arată“. 

Atunci fiica vrăjitoarei se aşeză pe lopată, iar Ivă- 
nuscà, până ai clipi o dată din ochi, o şi aruncă în 
cuptor. Apoi, eşi din casă şi se cățără în vârful unui 
stejar. După puţin, se întoarse şi vrăjitoarea cu prie- 
tenele sale. Văzu că poarta casei este încuiată şi de 
aceea strigă: „A, strengărița mea Ileana s'o fi dus să se 
joace cu prietenele ei!“ 

Intră în casă pe fereastră şi deschise pe dinlăuntru 
poarta, ca să intre şi prietenele ei. Insă, când au stat la 
masă, au auzit din apropiere o voce, care zicea: „Să-ţi 
fie de bine, vrăjitoare urâcioasă ! Mănâncă şi te satură 
cu carnea ficei tale Ileana“. 

Vrăjitoarea, recunoscând glasul lui Ivănuşcă, sări ca 
mușcată de şarpe, se repezi în curte și începu să roadă 
cu dinţii stejarul în vârful căruia se cățărase lvănușcă. 
Insă iată că i sau rupi doi dinţi din partea de sus. Dete 
fuga la fierar, care îi făcu doi dinţi de fier. Apoi se 
întoarse şi începu să roadă din nou stejarul. Insă când 
stejarul era gata să cadă, Ivănușcă sări în alt stejar. 

Vrăjitoarea se porni să-l roadă si pe acesta, dar 
acum i se rupseră doi dinţi din partea de jos. Dete 


iarăşi fuga la fierar şi îi înlocui prin doi dinţi de fier. 


Se întoarse si roase înainte stejarul. Stejarul era aproape 
să cadă, iar lvănuşcă nu mai ştia ce să facă. 

Din fericire pentru el, tocmai atunci trecea pe acolo 
în zbor un cârd de gâște sălbatice. Gâştele îl luară pe 
aripele lor şi il duseră acasă la el. Așa scăpă lvănușcă 
de vrăjitoarea cea urâcioasă. 

Povestită de ALI BABA 


CELE DOUA 


NDEVA, într'o fară unde pe vremuri fusese 

şi străbunica străbunicului meu, erau o dată 

două drumuri. Unul drept lung şi îngust. iar 

al doilea drum era strâmb și întortochiat. Dru- 

. mul acesta mergea sucindu-se şi învârtindu-se, 

pană ce ajungeai la un loc de unde nu-i puteai zări 
capătul. 

Intr'una din zile, veni la aceste drumuri un băiat 
mic şi vioiu, ale cărui piciorușe erau iuți, ca și aripile 
rândunicii. Băeţaşul venea alergând, sărind şi ţopăind. 
Insă. când ajunse la cele două drumuri, se opri şi zise, 
vorbindu-şi singur: „Pe care drum trebue să apuc?“ 

Drumul cel drept era neted şi curat. Şi de o parte 
şi de alta crescuseră arbori, ale căror ramuri se îndrep- 
tau sus, spre cer. Flori militele se căzneau să-şi scoală 
căpşorul printre verdeață. Se părea că drumul acesta 
duce drept la casa în care locuia băeţaşul. 

Insă drumul întortochiat era plin de flori, care se 
întindeau departe, atâta cât băeţaşul putea cuprinde cu 
privirea. Atârnau în buchete mari printre iedera, care 
se încolăcise în jurul arborilor, legându-le crăcile una 
de alta. Florile acestea aveau culori așa de vii şi un 
miros așa de puternic, încât băeţașul socoti că acesta e 
drumul pe care trebuia să meargă. 

In curând şi-a dat însă seama că nu poate alerga 
și nici nu poate merge iute pe acest drum strâmb si 
întortochiat. Nu era chip să vadă înaintea sa. In afară 
de aceasta, crăcile arborilor atârnau şi se lăsau aşa de 
jos, aşa de aproape de pământ, că bäctasul nu mai 
putea să se ţină drept, ci se văzu nevoit să meargă în- 
covoiat, ba chiar să se târască, până ce a obosit cu totul. 
De asemenea mirosul florilor era aşa de puternic, încât 
băeţaşului îi veni ameţeală. lar când încerca să meargă 
mai iute, se isbea şi se împiedeca de rădăcinile arbori- 
lor, eşiţi afară din pământ. 

Tot mergând așa, băeţaşul ajunse la o casă strâmbă, 
care era clădită pe drumul cel strâmb. Coşurile acestei 
case erau strâmbe, porţile şi uşile erau strâmbe, trep- 
tele scării strâmbe, până si cuiele bătute în scânduri 
erau strâmbe. De altfel, strâmb era şi stăpânul casei. 
Omul acesta se plimba în curtea strâmbă a casei, spri- 
jinit pe un băț strâmb, tocmai când pică si băeţaşul mort 
de oboseală. 

Omul cel strâmb mersese târându-se aşa de mulți 
ani sub ramurile arborilor din drumul cel strâmb, încât 
era strâmb si tot ce făcea el. Spunea vorbe strâmbe si 
făcea fapte strâmbe. Se ferea cu tot “dinadinsul să te 
privească drept în ochi, de teama că ai putea să-i vezi 
gândurile sale strâmbe. 

Când văzu pe băeţaşul, care venea, îşi zise în sinea 
sa: „lată un băeţaș, care, într'o bună zi, o să fie strâmb, 
aşa cum sunt şi eu acum“, Si se gândea să-l poftească 
în casă. 

Insă, când băețașul văzu pe omul cel strâmb, se 
abătu din drum si intră Intro pădure, care crescuse în 
partea cealaltă a drumului. In pădure nu era nici un 
drum și nici măcar o cărare, asa că băețașul nu ştia 
încotro să apuce. Si asa, merse la întâmplare, până ce 
ajunse la un râu, a cărui apă şerpuia prin verdeață. 

In râul acesta era o mulțime de peștişori. Văzându-i, 
băeţaşul uită de oboseală si de necazul că se rătăcise 
şi stătu să privească peştişorii cum înoată si cum se 
joacă. Peştișorii alergau încoace si încolo. iar când băe- 
tasul băgă mâinile în apă, unul din peștișori înotă asa 
de aproape, că putu să-l prindă si îl scoase din apă, ca 
să-l poată vedea mai bine. 

Dar când peştişorul văzu că nu mai este în apa 
strălucitoare a râului, se simţi foarte nenorocit. Nu se 
mai putea mișca si răsufla din greu. 

„Ce-i cu tine?“ îl întrebă băeţașul şi-l aruncă din 
nou în râu. 


PE -0 


Din poveștile mamei 
EH 


CEPET 


„Se întâmplase să nimeresc într'un loc strâmb şi 
nu mai puteam să înot, îi răspunse peștișorul, care în- 
cepu să înoate vesel si mulțumit. 

— Eu stau acum prost de tot, zise băețașul, izbuc- 
nind în lacrimi, si îmi este frică! 

— Să nu-ţi fie frică, îi zise peştișorul, ci ţine în sus 
capul, priveşte drept înaintea ta, mergi drept înainte şi 
să ştii.că n'o să D se întâmple nimic neplăcut.“ 

Bàetasul ridică în sus capul şi porni drept prin pă- 
dure. Nu se uita nici la dreapta, nici la stânga, iar când 
era împiedecat de crăcile şi ramurile ce atârnau în jos, 
le dădea la o parte. 

După ce a mers așa o bucată de vreme ai a ajuns 
la drumul cel drept, o luă la fugă. Iar piciorușele sale 
erau iuți ca aripile unei rândunici. 

Soarele strălucea, florile împodobeau livedea, păsă- 
rile cântau, iar bàetasul era mulţumit, ştiind că acum 
e departe de casa strâmbă a omului celui strâmb şi 
foarie aproape de propria sa locuinţă. 


Povestită de DORINA GRĂDINARU. 


=> T ode 
SNS 
SANT 


- 


KN 
IN 


A 
VIN 


— 


ENUN 


PUNEM mai întâiu că Evul Mediu este timpul 
cuprins între căderea Imperiului roman de A- 
pus, a cărui Capitală, Roma, a fost cucerită de 
barbari în anul 475 şi cucerirea Constantino- 
polului de Turci în anul 1453. Armele de foc, 
adică puştile si tunurile, nau fost construite si între- 
buinţate decât cam pe la sfârşitul Evului Mediu, aşa că 
în cea mai mare parte din acest timp armele de luptă 
au fost arcurile şi mai cu seamă sabia şi lancea. 

In Evul Mediu au trăit vestiţii cavaleri feudali, care, 
când, porneau la luptă, se îmbrăcau într'o cămașe de 
zale de fier, îşi puneau pe cap un coif de oţel, care le 
ascundea si figura, ba şi braţele şi picioarele eri apă- 
rate printr'o armătură de fier si de oţel. 

Aşa cum era împodobiţi, ar fi putut foarte greu să 
mieargă pe jos, de aceea, mergeau tot timpul călări. 

Ceva mai mult. Si caii lor erau apăraţi prin zale 
de fier. 

Cavalerii feudali erau un fel de boeri, care aveau 
în slujba lor o mulţime de oameni. De asemenea, nu se 
putea închipui un cavaler, care să n'aibă în slujbă un 
scutier, căre îl însoțea peste tot şi îngrijea de calul şi 


WAAL e 
GE 


IT Š Lt y) 
Tiy elo 
Ç y O 


A 


din Evul Mediu 


de armele cavalerului. Ceeace erau în Evul Mediu scu- 
tierii, sunt ordonanţele ofiţerilor din timpurile noastre: 

Nimeni nu putea să poarte titlul de cavaler, până 
ce nu era făcut cavaler de vreun cavaler mai vechiu. 
Fi care cavaler jura să lupte toată viaţa pentru apăra- 
rea văduvelor şi orfanilor. Adevărul însă este că uneori 
săvârşeau şi fapte banditeşti, atăcând pe călători la 
drumul mare. 

Un obiceiu foarte răspândit in Evul Mediu era ca 
atunci când nu se găseau în războiu adevărat, cavalerii 
să lupte între dânşii, nu cu gândul de a se omoră, ci de 
a-şi arăta sprintenia şi vitejia. Lu astfel de lupte -— nu- 
mite „jocuri“ — biruitor era cavalerul, care isbutea să 
trântească jos de pe cal pe celălalt cavaler. 

Intrebuințarea armelor de foc, întărirea puterei re- 
gilor şi împăraţilor si desvoltarea oraşelor au adus şi 
treptat, treptat, peirea cavalerismului din Evul Mediu. 

Dăm aci câteva chipuri de cavaleri. Cei doi cavaleri, 
cară sunt călări ai se înfruntă unul pe altul, se luptă, ca 
să se dea jos de pe cal unul pe altul. 

ŞTIE TOT 


A FOST O DATĂ UN BÁETAS 


A fost o dată-un bäctas, 
Mittel, dar drăgălaș, 

Pe-un cal de lemn tot călărea, 
Frumos pe ghiaţă patina, 
De zăpadă oameni tot făcea, 
Cu undita la baltă pescuia. 


Era la şcoală silitor, 

Il vedeai muncind de zor, 
Geografia mult îi plăcea, 
Probleme grele deslega, 

In fiecare an la sfârşit 

Cu premii mari fu răsplătit. 


Cu popici frumos se juca, 
Foot-ball-ul tare îi plăcea. 
Ştiţi băețaşul cine-i, oare ? 
Este astăzi tata mare, 


MARIA SOREL 


` Win 
Silti 


"ën 


O veche legendă creștină 


A Lë WË 
SCH, 


/ 


| 


pă De" 
Sg < : 
Lë AM 


D 
` 


Cei trei Magi 


Cei trei Magi au pornit din trei țări diferite, s'au în- 
tâlnit însă pe drum şi au hotărât să meargă împreună. In- 
cotra ? Să meargă şi să se închine Aceluia a cărui naştere 
le fusese vestită de către un înger ce li se arătase în vis. 

Mergeau călări pe cămile încărcate cu daruri preţioase, 
printre care aur, smirnă şi tămâie. Făceau pentru întâia oară 
acest drum, totuşi nu se puteau rătăci. Nu se rătăceau, de 
oarece o stea, mai strălucitoare decât toate celelalte stele 
şi având o coadă lungă şi luminoasă, mergea înaintea lor, 
arătându-le şi luminându-le drumul. 

Călăuziţi, aşa dar, de steaua aceasta, cei trei Magi, 
care erau regi în ţările lor, mergeau pe drumul care du- 
cea la Betleem, unde îngerul le spusese că s'a născut Mân- 
tuitorul lumei. 

Insă, mai înainte de a ajunge la Betleem, drumul îi 
duse la lerusalim, cetate unde îşi avea reşedinţa irod îm- 
părat. Mirat de sosirea acestor Magi şi de darurile bogate 
ce aduceau cu dânşii, Irod îi primi cu cinste la palatul 
său, dar în acelaş timp îi întrebă: „Incotro ati pornit şi 
pentru cine sunt aceste daruri?“ 

— Mergem, îi răspunseră Magii, să ne închinăm Copilu- 
lui Iisus, Mântuitorul lumei, împăratul împăraţilor, despre 
care îngerul ne-a spus că s'a născut în cetatea Beetlem. 
Tot lui îi ducem darurile noastre“. 

La auzul acestor spuse, Irod se simţi tare turburat şi 
sufletul său fu năpădit de ură şi pizmă, iar gânduri tică- 
loase şi ucigaşe îi cuprinseră mintea. 

„Se prea poate, işi zise el, vorbindu-şi singur, ca a- 
cest copil, ca acest, împărat al împăraţilor,“ care s'a năs- 
cut la Betleem, să mă alunge şi pe mine şi să-mi ia locul.“ 
Şi în rău atea inimei sale luă horărârea să-l ucidă, acum 
când lisus era încă un prunc în fase. 

Dar nu-şi dete pe față gândul său, ci vorbi Magilor, 
zicându-le: „Doresc să merg şi eu şi să mă închin aceluia, 
despre care spuneţi că va mântui lumea şi că va fi împă- 
ratul împăraţilor. Vă rog, prin urmare, ca la înapoiere să 
treceţi din nou pe la mine şi să-mi arătați locul şi casa 
în care s'a: născut.“ 

~- Mergând mereu după steaua strălucitoare, cei trei 
Magi intrară în cetatea Betleemului şi văzură că steaua 
se opreşte deasupra unui staul, luminându-l. Intrară şi 
găsiră pe Pruncul lisus culcat în iesle. 1: se închinară şi 
aşternură înaintea lui bogatele daruri çe aduseseră. Apoi, 


porniră îndărăt spre ţările lor. 


delaRăsărit 


Insă îngerul Domnului le zise să nu se mai întoarcă, 
pe acelaş drum şi să nu meargă la Irod, ca să-i spună 
ceeace văzuseră la Betleem. Aşa se face că ei apucară pe 
alte drumuri şi ocoliră Ierusalimul. Dar Irod luă de veste 
şi trimise de grabă ostaşi călări, ca să-i prindă şi să-i a- 
ducă la dânsul. 

Ostaşii îi ajunseră pe cei trei Magi şi îi siliră să se 
întoarcă din drum şi să meargă la Irod. Mergeau călări 
pe cămilele lor şi îmbrăcați în vestmintele lor regeşti. 

Dar să vedeţi minune mare şi nespusă. Indată ce au 
ajuns la poarta dela palatul lui Irod, cele trei cămile 
pieriră. par'că li-ar fi înghiţit pământul. In locul cămile- 
lor, se ivirá trei măgari slabi, bătrâni şi abia ținându-se 
pe picioare, In aceiaşi clipă şi cei trei Magi fură prefă- 
cuți în trei cerşetori şchiopi, încoronați şi acoperiţi de 
zdrenţe. 

Când i-a văzut, Irod s'a răstit la ostaşii, care îi adu- 
seseră, şi le-a zis: „Eu vă porunciserm să-mi aduceţi trei 
regi, iar voi mi-aţi adus trei cerşetori!“ Şi a dat ordin, 
ca aceşti oşteni să fie biciuiţi, iar apoi închişi în temniţă. 

Se purtă însă bine cu cei trei cerşetori, despre care 
am văzut că nu erau alții decât cei trei Magi. Aşa, po- 
runci bucătarului să-i ospă'eze şi să le mai dea şi merinde 
pentru drum. Ba mai porunci si le dea ovăz pentru mă- 
garii lor. 

Cei trei Magi, preschimbaţi în cerșetori, porniră din 
nou la drum. După ce se îndepărtară dela Ierusalim, ei 
îşi căpătară iaraşi înfățișarea de mai înainte, iar mă- 
garii lor fură prfeăcuţi iarăși în cămile. 

Insă Irod, văzând că Magii nu se mai ivesc, luă o 
hotărâre îngrozitoare. Luă hotărârea să ucidă pe toţi 
pruncii până la vârsta de un an, născuți în fara peste 
care domnea. Așa iși inchipuia el că va fi ucis şi Co- 
pilul lisus. Dar sa înșelat, fiindcă îngerul i-a spus 
Maicii Domnului și lui losif să ia pruncul şi să plece 
cu el în țara Egiptului. 

MARCU IONESCU 


ZE 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi minunatul si neîntrecutul „Al- 
manah al Şcolarilor pe 1936" care a apărut acum. Veţi 
fi încântați de cuprinsul lui de o bogăţie fără seamăn. 
Un volum de 130 de pagini nu costă decât 25 de lei. De 
vânzare, la librării și la chioșcurile de ziare. 


10 


sk. 


j UL aa gege, 7 


FAPTE FRUMOASE DIN RĂSBOIUL NOSTRU 


mblâni printre hârtiile îngrămădite în serta- 
rele biroului meu, am dat de o fotografie ce 
mi-a trezit amintiri, pe care le scriu acum. Fo- 
tografia reprezintă pe un tânăr de vreo optu- 
sprezece ani, iar de când a fost făcută, au 
trecut douăzeci de ani si mai bine. Ar urma deci ca 
tânărul de atunci să fie astăzi un bărbat în puterea 
vârstei. ki? urma, numai că acest tânăr doarme de 
e veci. 
EE iepa Marin Foldea. Se născuse la București din- 
tr'un tată venit de copil mic din Ardeal şi dintr'o mamă 
de fel din Oltenia. Terminase liceul, fiind în toți anii 
unul din cei mai buni elevi din clasă $t trecuse cu suc- 
ces şi examenul de bacalaureat. Se pregătea să se în- 
scrie la Universitate, când, în vara anului 1914, a înce- 
-ăsboiul mondial. i SC? f 
An Ci de toată lumea că şi România o să intre în 
acest răsboiu, fiind hotărâtă să libereze pe frații noștri, 
care zăceau sub stăpâniri străine. Faptul acesta schimbă 
cu totul gândurile şi planurile de viitor ale tânărului 
Marin. Universitatea putea să mai aştepte. Are să o facă, 
după ce se termină răsboiul, după ce toți c-ai au 
să fie strânși a be ee e Ce Țară și sub un sin- 
— sub Regele homanilor. SS a 
Ki ec într'o dimineaţă, Marin se înfățişă tatălui 
său si îi zise: „Sunt re Ee SC mea ca 
oluntar şi te rog să mă ajuţi sa r EE 
a — Dar esti asi ul nostru copil şi abia ai trecut 
de vârsta de optsprezece ani“,iîi răspunse tatăl său, care 
iter de jandarmi. 
Se M Marin îi întoarse vorba, zicându-i : „Sunt destul 
de voinic, așa că știu și îmi dau seama ca pot fi te 
los Țării. Eu nu pot sta liniștit acasa, când se hotărăște 
de soarta Țării și a neamului“. — | ° à 
Și stărui atât de mult, încât tatăl său, care, in fon S 
se simți măgulit de hotărârea vitejească a lui Marin, 
nu numai că nu se impotrivi, ci făcu tot ce era de tre- 
buință, pentru ca Marin să fie primit la școala pregă- 
titoare de ofiţeri. Din această şcoală viteazul „nostru 
tânăr eşi ca sublocotenent de infanterie in ajunul intrării 
României în răsboiu. După cererea sa, fu dat la un re- 
giment de grăniceri, adică la un regiment, care e să 
fie în primele rânduri de luptă, in prima linie de foc 
— așa cum se mai spune. j : Zeg e SEE 
Na fost pentru Marin o zi mati fericită decât ziua 
in care regimentul, din care făcea parte, primi ordinul 
să treacă vechea graniță si să intre în Ardeal, împlån- 
tând acolo tricolorul libertăţii române. 


ul de Crăciun 


Superiorii săi însă observară că sublocotenentul 
Marin. care era cel mai tânăr ofițer din tot regimentul, 
era de un curaj ce trecea de orice margine. Așa, când 
începea bombardamentul artileriei dușmane, în loc să 
stea liniștit şi la adăpost în tranșee, precum “era ordi- 
nul, el se sălta în picioare și privea țintă înspre partea 
dușmanului, vroind parcă să vadă și să numere tunu- 
rile, care trimiteau obuze în tranșeele noastre. 


Apoi, era mereu nemulțnmil. Nemulțumit că nu este 
in deajuns de băgat în seamă. Vroia anume ca numai 
el să fie trimis în recunoaștere, ca numai lui să i se 
încredințeze însărcinările cele mai periculoase. 

„Nu sunt eu ofițerul cel mai tânăr din regiment ? 
Și fiindcă sunt cel mai tânăr, eu trebue să fiu cel mai 
puțin cruțat“. 


Asa zicea şi judeca Marin, fiind convins că jude- 
cata sa este dreaptă. Plângea chiar ca un copil, ori de 
câte ori era trimis alt ofițer să îndeplinească însărcinări 
în care în tot momentul era primejdie de moarte. 

In orele libere, scria acasă, mamei sale, care era 
singură, de oarece și tatăl lui Marin plecase pe front. 
Toate scrisorile, ce trimelea mamei sale, începeau cu 
cuvintele : „Sunt bine si sănătos, dar nerăbdător să so- 
sească ziua când să pot face și eu o ispravă, de care 
să fii mândră“. 

Veşti amănunțite despre cele ce se petreceau pe 
front nu-i dedea, fiindcă nu era voe să se trimită astfel 
de vești. Totuşi, întrun rând putu să-i scrie ceeace ur- 
mează : „Acum două nopļi am fost trimis în recu- 
noaștere cu o patrulă de cinci soldați, pe care mi i-am 
ales eu însumi. Pe când treceam printr'o pădure, am 
auzit că mai umblă cineva pe acolo. Numai decât sol- 
dații mei şi eu ne-am trântit la pământ st am început 
să umblăm tărându-ne. Am putut zări la lumina lunei 
că nu departe de noi mergea o patrulă compusă din 
vreo douăzeci de soldați dușmani. După ce am format 
cu soldații mei — atât cât a fost cu putință — un fel de 
cerc, am poruncit : „Foc!“ Am tras două salve, pentru 
ca îndată după aceea să auzim gemete și strigăte de : 
„Camerad“ ! Era semn că dușmanii se predau. Am fă- 
cut șaisprezece prizonieri cu un căpitan, pe când cinci 
soldați dușmani zăceau la pământ, răpuși de gloanțele 
noastre. La întoarcere la tranșee, d. colonel m'a felicitat 
și ma îmbrățișat“. 

Nu după mult, se ivi un alt prilej in care subloco- 
tenentul Marin Foldea dovedi încă o dată curajul său 
neşovăitor. 

In fața tranșeelor în care se afla și el, era o ridi- 
cătură de pământ pe care dușmanul o întărise cu mai 
multe rânduri de sârmă ghimpată și din care făcuse un 
cuib de mitraliere al căror foc nimicitor impiedica pe 
ai noștri să iasă din tranșee si să poată înainta. Tre- 
buia deci ca acea poziție dușmană să fie cucerită cu 
orice preț. Şi mai trebuiau oameni, care să știe că merg 
la moarte sigură. 

So ales, așa dar, un p'uton de soldaţi, iar în frun- 
tea plutonului fu pus, după cererea sa stăruitoare, sub- 
locotenentul Marin Foldea. 

Se luptă tânărul nostru ca un leu înfuriat, isbuti 


“să-și facă drum printre rândurile de sârmă ghimpată și 


să isgonească pe dușman din poziția cea atât de bine 
întărită. Insă, tocmai când să sară în tranșee, un glonte 
dușman îl nimeri drep' în frunte, omorându-l pe loc. 
Fu decorat după moarte cu medalia de aur, iar 
această medalie fu trimisă mamei sale în ajunul Cră- 
ciunului. A făst darul de Crăciun al viteazului nostru 


erou. 
N, BATZARIA 


11 


Ştiţi că Haplea si Tănase 
Au făcut tovărășşie 

Cu contract ai jurăminte 
Cu noroc dar să le fie! 


Aibe dreptul să plătească í 


Trei pahare la un leu 


„Vrei, măi Hapleo?* — 


Să ne-ajute Dumnezeu!“ ` 


PAY A 
rH 


Ca so vândă cu paharul, 
Cel puţin un leu să-l dea, 
Insă dacă din ei unul, 
Are poftă ca să bea. 


Deci de țuică-o damigean? 
Cumpărară si porniră 

La Hăpleşti, la bâlciul mare 
Si aşa mi se 'nvoiră: 


Bea Häng, iar Tänasc le ku 
„Ba mi-i sete, zău, si mie.*“, py 
— Hai plăteşte, zice Haplea,” 
Căci nu dau pe veresie.“f 7™ 


Fac doi paşi şi Haplea zice: 
- Măi Tănase, zău, mi-i sete, 
lasă leul, toarnă-mi ţuica“.7 
x lacà ţuica, măi băiete. 


larăşi Haplea, iar Tănase, 
Tot li-i sete, ţuica-i”bună, 
„Dă-mi tu leul!“ — Dă-miltu ţuica! 
Şi vânzarea merge strună. 


La Hăpleşti, la bâlci când intră, ° „Eşti un hoț!“ — Ba tu eşti hoțul 
Ce sătvadă? Aoleu! Si de chică se luară. : 
Tuicšá nu-i nici picătură, Si târziu la miezul nopţii, 
lar în”cassă doar un leu. La "'nchisoare se'mpăcară. 


12, 


Tata mare-a cumpărat la pasul, ia şi culori. 


Vasul vechiu, frumos pictat, „Voi picta, îşi zice, flori 
Dar să-l facă sa gândit Nimeni cum n'almai făcut, 
Lică mai împodobit. Căci sunt pictor priceput“ 


ei lb D 
Zeil 1 


— = ° 
e 


- Si pictează şi stropeşte,— SÉ Chiar îndată sa văzut, 
Alţii spun că-l murdărește, i - Vasul scump a si căzut, 
- Insă Lică nu se lasă, Plânge Lică disperat - 
Să vedem cam ce-o să iasă, 38 De pictură s'a lăsat, TUŞA NICULINA 


+ 


OAC A A 


NN 


NNN 


e 


N 


A 


~ 


e vine 


UPA cât auzise Sandi, copilul unor oameni 
săraci, Moş Crăciun vine la toate casele unde 
sunt copiii cuminţi și le aduce daruri pe mă- 


sura cumințeniei lor. Așa cel puțin îi spusese 

colegul de bancă, fiu de oameni bogaţi, când 
mai erau câteva zile până la vacanța Crăciunului, Dar 
cu toate asigurările colegului său, nu s'a lăsat convins 
și l-a întrebat: 

— Cum, Costel, Moş Crăciun vine şi la casele unde 
sunt copii cari nou fost dați încă la școală ? 

— Sigur că vine! — ii răspunde Costel mirat de-ată- 
ta neștiință din partea prietenului său. — Dar de ce 
întrebi ?... 

— Păi la noi n'a venit niciodată de când ştiu eu... 

— Nu cred. — îl contrazice Costel, privindu-l. cu 
neincredere. 

— Minţi. 

— Ba nu mint de loc. Eu n'am văzut niciodată pe 
Moș Crăciun venind la noi cum spui tu. 

—. E-adevărat că- nu l-am văzut — mai zice Costel 
— dar așa mi-a spus tăticu, dimineața, când am găsit 
jucăriile puse în ghetele lăsate seara la gura sobei. 

Când aude Sandi aceste cuvinte, are o bănuială nu 
tocmai plăcută pentru tatăl său: „Să ştii, îşi zice el în 
gând, că și pela noi a venit Moș Crăciun, dar tăticu mi-a 
luat jucăriile ca să le vândă, cum are obiceiul câte-odată 
când n'are bani și-l ceartă mamica...” 

Gândind astfel, lui Sandi îi e tare necaz că n'are si 
el un tătic așa de bun cum are Costel, 

— Şi întotdeauna fi-a spus așa tăticul tău? — îl 
iscodește Sandi cu nerăbdare. 

— Mai întrebi ? — răspunde Costel oarecum mân- 
dru de dragostea ce-i arată părinții si se desparte de 


di 


de D. NICOLESCU-OLT 


colegul său, zicându-i un „La revedere“ de-aceeaș cali- 
tate cu răspunsul. 

Sandi ajunge acasă foarte abătut. Mama sa, văzându-l 
in această stare, îl întreabă îngrijorată: 

— Ce-ai de ești așa trist, puiul meu? Nu cumva 
eşti bolnav ?... 

Văzând că tatăl 
pilul prinde curaj. 

— Nu, mămico, nu-s bolnav, da, te rog să-mi spui 
şi mie dacă a venit vreodată și pela noi Moș Crăciun... 

Intrebarea copilului o pune la mare încurcătură pe 
biata femeie. Totuși se face-a nu pricepe si caută să 
ascundă adevărul. 

— Gine fi-a spus că vine Moş Crăciun ? 

— Costel, băiatu lui domnu Deleanu. 

Biata mamă a înțeles. Cu mare greutate abia isi re- 
ține lacrimele, apoi zice mai mult ca pentru sine: 

— La noi nu poate veni Moș Crăciun, puiul meu 
drag... 

— De ce mămico ?.. 

— Pentrucă în case ca a noastră nu poate intră. 
N'avem unde-l primi. El vine numai la cei cari au cu 
ce să-l ospăteze din belșug și pe ales... 

Copilul a înțeles sí nu stărue să știe mai mult. A 
doua zi la școală îi spuse și colegului său lămuririle 
primite acasă. 

— Ai avut dreptate, Costel. Moş Crăcinn nu poate 
veni la case ca a noastră... 

— Cum se poate ? — se miră Costel. — Dar cum e 
casa voastră ?... 

— Nu știu, Așa mi-a spus mamica... 

Lui Costel i se face milă de Sandi şi-i pare rău că 
Moş Crăciun este așa de rău cu unii copii. Când ajunge 


său încă nu sosise la masă, co- 


14 


acasă, după eșirea dela şcoală, n'apucă bine să-şi arunce 
ghiosdanul din spate și se şi adresează tatălui său, curios 
să afle de ce se poartă Moș Crăciun altfel de cum știa el. 

— Tăticule, e-adevărat, că Moș Crăciun nu vine la 
toți copiii să le-aducă jucării cum vine la noi? 

— Dar unde n'a venit? — întreabă surprins domnul 
Deleanu. 

— La Sandi, tăticule. Așa i-a spus mama lui, că Moș 
Crăciun nu vine la case ca a lor. 

— Așa? — face domnul Deleanu, înțelegând situaţia. 
— Uite ce-i, Costel. Sâmbătă, când luaţi vacanță. să te 
duci cu Sandi până la ei acasă şi să-i ceri voe mamei 
sale ca să-l lase pe Sandi să vină Duminică dimineață 
pela noi. Te rog să nu uiţi, că mă supăr, ai înțeles ? 

— Nu uit, tăticule, răspunde copilul, bucuros că-i 
va arăta lui Costel automobilul mecanic adus anul tre- 
cut de Moş Crăciun. 

Costel a făcut întocmai cum îi spusese tatăl său si 
Duminică dimineața Sandi afost prezent în casa domnului 
Deleanu. 

După ce i-a lăsat singuri tot timpul până la dejun, 
mama lui Costel i-a chemat la masă. După masă domnul 
Deleanu l-a întrebat pe Sandi, ca şi când n'ar fi știut 
nimic despre convorbirea lui cu Costel despre Moș Crăciun: 

— Nu-i așa, puiule, că Moș Crăciun are să-ți aducă 
jucării mai multe decât anul trecut ? 

— Nu, domnule Deleanu, răspunde Sandi trist, — 
Pela noi nu vine Moș Crăciun... 

— Dar de ce nu vine, copilul meu ? 

— Pentrucă n'avem uude-l primi. Mămica mi-a spus 
că el vine numai la cei cari au cu ce să-l ospăteze din 
belșug si pe ales. 


Presimţirea domnului Deleanu nu-l înșelase. Trebuia 
să repare el greșala.lui Moş Crăciun. 

— Da, puiule, ai dreptate, insă am să-l rog eu pe 
Moș Crăciun, când o veni la noi, să lase şi pentru tine 
jucării, cum lasă pentru Costel. Ai să vezi c'o să m'asculte 
și-o să-ți dea tot felul de bunătăți. Nu-i așa, Costel ? 

— Da, tăticule. — zise Costel bucuros că va a- 
ved și Sandi parte di: darurile lui Moș Crăciun. 

— Numai să nu uiţi să vii dimineața în ziua de 
Crăciun, ca să-ți iei ch va lăsă Moş Crăciun la noi. 
— i-a zis domnul Deleanu lui Sandi, când îl petrecea îm- 
preună cu Costel până la poartă. — Și mai vreau ceva: 
să nu spui la nimeni pân'atunci. Altfel, află Moș Cră- 
ciun şi se supără... 

— Nu spun, domnule Deleanu, —il asigură- copilul, 
fericit că s'a găsit cineva să-i amintească lui Moș Cră- 
ciun și despre el. 

Intr'adevăr, Moş Crăciun fusese de-o bunătate cerea- 
scă. Pe lângă jucăriile aduse, îi lăsase şi un costum de 
toată frumuseţea. Când l-a văzut mama sa întorcându-se 
acasă îmbrăcat cu haine noi, a rămas uimită. 

— Cine ţi-a dat atâtea bunătăţi, puiul meu drag ?!. 

— Moş Crăciun, mămico. 

L'a rugat domnul Deleanu când a venit azi-noap- 
te pentru Costel și l-a ascultat. Ce om bun e Mos Cră- 
ciun, nu-i asa mămico ? 

— Da, puiul meu, dar şi mai bun e domnul De- 
leanu... 

— Cum asa, mămico ? |... 

— Ei, cum... răspunde mama sa, abia stăpânindu-și 
lacrimile. Nu ştiu nici eu, dar aşa se cuvine. 

D. NICOLESCU-OLT 


Aşa ştiam şi eu... 


OVESTEA asta dragi copii nu e o poveste năs- 
cocită de mine sau de altcineva — asa — doară 
ca să vă distreze cu ea. Nu. Este o întâmplare 
adevărată pe care mi-a povestit-o chiar cel 
căruia i s'a întâmplat. 

Omul acesta e un negustor chiabur care are prăvălie 
mare la marginea orașului unde vinde tot soiul de măr- 
furi trebuincioase ţăranilor; pânzeturi, abale, unelte de 
plugărie, roţi de căruţe si tot ce e necesar la o gospodărie 
de ţară. Fiind singur şi nu prea tânăr omul nostru se ho- 
tări să se însoare și nu după multă vreme făcu nuntă ma- 
re unde am fost si eu sam petrecut bine dar drept să spun 
mireasa nu prea mi-a plăcut; nu că era urâtă dar după 
vorbă părea — să mă iertaţi — tare prostuţă, iar nasa, 
lângă care stam, îmi șopti la ureche că pe lângă asta ar 
mai fi oarecum si leneşe și că n'ar ști măcar nici un fel 
de mâncare să gătească. 

Mă rog nunta a trecut st după nuntă sau mai scurs 
câteva luni când într'o zi mă întâlnesc cu negustorul cel de 
curând însurat si mai, mai să nu-l recunosc așa de slăbit 
părea şi negru de supărare. 

— Ce faci nenișorule? zic — Ce e mutra asta de parcă 
ai veni dela o înmormântare? 

— Ia, sunt necăjit bre, cu însurătoarea mea! 

— Cum aşa? Nu te ’nțelegi cu soţia? 

— Stai nene — zice el — să-ţi povestesc! A doua zi 
după nuntă îmi iau nevasta so plimb prin toate odăile şi-i 
arăt toate ale gospodăriei şi ajungând la bucătărie îi zic: 
De acum încolo n'o să mai am nevoe să mănânc ia resta- 
urant; o să-mi gătească nevasta. 

— Aoleo bărbate — zice ea — eu nu prea știu să gă- 
tesc. 

— Nu e nimic, zic eu — Ce nu ştii o să întrebi şi tu 
pe nasa (nasa sta chiar alături de noi.) — O zi, două, trei, 
o săptămână totul a mers bine. Când plecasem de acasă 
la prăvălie îi spuneam cam ce să gătească și găseam la 
prânz totul aranjat când eri, nu mai departe, îi zic de 
dimineață: Nevastă astă-zi să faci niște sarmale. Când am 


> z á “A 
E e a eee e — e e e a 


venit la prânz acasă si cu o foame de lup m'am aşezat la 
masă, am rămas crucit! In loc de sarmale niște cârpe um- 
plute cu carne tocată. 

— Ce sunt astea femee? d 

— Sarmale bărbate! — Zice ea foarte convinsă. 

— Cine te-a învăţat să faci aşa ceva? 

— Păi cine altcineva?! Nasa! 

Enervat peste măsură dau fuga la nași pe cari îi gă- 
sesc tocmai la masă. 

— Bine naşă — zic eu. — Se poate să-ți baţi joc de 
nevastă-mea în aşa fel? 

— A, chestia cu sarmalele — zice ea răzând Stai 
colea niţel să-ţi explic. — In fiecare dimineață mă tre- 
zeam cu fina că vine si mă întreabă: 

— Nășică dragă, spune-mi matale cum să gătesc cu 
nişte pilaf cu pasăre sau: fi bună nășică și spune-mi cum 
să fac cu o budincă cu orez.... Ei, ce să-ţi spun! O luam la 
bucătărie si îi arătam din fir în păr cum să prepare mân- 
carea. După ce isprăveam ce crezi că-mi zicea?... 

— A, păi așa ştiam și eu! Credeam că d-ta faci altfel! 

A doua zi iar: Năşică da cum faci matale supa cu gă- 
luști și ghiveciul? 

— Aşa, asa s'asa îi explicam iar şi când isprăveam de 
explicat fina de colo 

— A, păi aşa ştiam şi eu! Credeam că d-ta faci altfel! 

Azi aşa mâine așa până mi-am pierdut răbdarea finule 
si de dimineaţă când a venit să mă întrebe cum se fac sar- 
malele am început și eu să-i spun verzi si uscate. l-am spus 
să tae trei metrii de pânză în bucățele mici, să înfăşoare 
carnea în ele, să le pue la fiert cu pătrungel, cu coceni 
de porumb, cu mălai şi cu sare multă. 

— A, păi așa ştiam si eu! Credeam că d-ta le faci 
altiel! 

Si iacă aşa fine am vrut să-i dau o lecţie să nu mai 
facă pe deșteapta când nu știe măcar să facă o fiertură. 


D. C. MEREANU 


SEN 


Prostilă cel 


e 


fost odată întrun sat căruia i-am uitat numele, 
un biet fecior de ţăran, voinic ca nimeni altul, 
dar așa de prost cum nu cred să se mai fi po- 
menit un al doilea, nu numai în satul acela dar 
chiar în toată lumea. 

De nici o treabă nu era bun şi tot ce Us spunea să 
facă, tocmai pe dos le făcea din cauza prostiei lui, așa că 
toți oamenii satului l-au poreclit Prostilă. Văzând părinţii 
lui că acest fecior al lor de nici o treabă nu e bun, i-au um: 
plut desagii cu merinde și punându-i-le pe umăr îi ziseră: 

„De-acum Ştefane băiete — căci Stefan cra adevăratul 
lui nume — du-te cu Dumnezeu să-ţi cauţi norocul în altă 
parte, că în sat la noi unde toată lumea te știe ce năzbătii 
şi prostii faci,-nu e de tine”. - 

Stefan, sau cum îi ziceau oamenii satului Prostilă, nu 
mai zise nimic și cu desagii la spinare porni încotro îl du- 
ceau ochii şi picoarele. 

Merse el cât merse, vreme îndelungată, până ce ajunse 
întrun sat mare si frumos. Pe drum își spuse dânsul: 

Pentru că tot ce fac si tot ce zic ese pe dos, deacum îna- 
inte n'am să mai fac și n'am să mai spun nimic. Uite așa. 
Nimic, nimic, nimic”. 

Şi fără să-şi dea seama el rosti cuvintele acestea tare, 
Tocmai în acel moment trecea pela un iaz din marginea sa- 
tului unde câţiva ţărani se căzniră să prindă peşte. Ei, au- 
zind cuvintele lui, și neștiind că omul isi vorbeşte lui se 
ridicară în pripă și tăbărând asupra lui cu pumnii, îi zi- 
seră: 

„Aşa ne urezi tu, să nu prindem nimic? Lasă. Te învă- 
tám noi minte ca altădată să spui, să dea Domnul să vedeţi 
câte doi şi trei”. 

După ce scăpă ca vai de el din mâinile lor, Prostilă 
merse mai departe repetând mereu cuvintele ce le auzise 
dela ţărani. Trecând pe lângă un mort ce rudele tocmai îl 
duceau la groapă. Prostilă spuse ceia ce îl învăţaseră ţă- 
ranii. 

„Să dea Domnul să vedeţi câte doi şi trei”. 

Cum auziră cuvintele acestea rudele mortului îl luară 
la bătaie pe săracul nostru Prostilă, încât acesta nu mai 
ştiu ce să zică. 

„Aşa vorbeşti tu când vezi un mort? Hi râzi de el în 
loc să spui Dumnezeu să-l ierte, fie-i țărâna uşoară”. Cu 
vai nevoie scăpat din mâinile lor merse Prostilă mai depar- 
te. Grozav de necăjit și amărât din cauza nenorocului ce-l 
pândia mereu. 

„Ce să zic şi cum să fac pentru ca să fiu pe placul tu- 
turor?” se întrebă el. Iată că tocmai atunci trecu pe lângă 
o curte unde se frigea un porc. 

Văzând el aceasta spuse ceia ce-l învăţară rudele mor- 
tului. 

„Dumnezeu să-l ierte, fie-i ţărâna uşoară”. 

Gospodarii casei auzind asemenea urare, îl luară si ei 
la bătaie învăţându-l că nu așa trebuie să spună ci „să-l 
ospătaţi sănătoși cu toţi ai casei”. Bătut măr, Prostilă mer- 
se mai departe până ce ieşi afară din satul acela buclucaş. 
La marginea satului însă văzu un țăran aplecat la rădăcina 
unui pom. 

„Să-l ospătezi sănătos — zise Prostilă — cu toţi ai ca- 


sei 


Țăranul nu se mai supără, căci înţelese că are deaface 
cu un prost ci îi spuse doar: 
„Să nu mai zici așa, ci dă Doamne minte la proşti”. 
_ Prostilă isi băgă bine în cap cuvintele acestea şi gân- 
dind mereu la ele ca să nu le uite, porni mai departe pe 
drumul prăfuit si mărginit cu lanuri întinse. 
Merse el iarăşi cale lungă până ce pe înserat ajunse 
din nou întrun sat care părea să fe în sărbătoare. Din toa- 
te casele vedea Prostilă ieșind oameni îmbrăcaţi în strae 


frumoase și îndreptându-se cu toţii spre cealaltă margine 
a satului. 


Axa 


deştept 


+ Prelucrare de Teia Puican 


Prostilă fără să stea mull pe gânduri se luă după ei. 
Când ajunse la capătul satului, văzu Intro curte mare mul- 
lime de lume strânsă în jurul unei femei bătrâne ce îm- 
părţea la toţi pahare mari cu vin. Bătrâna îi întinse și lui 
Prostilă un pahar îmbiindu-l să bea. 

„Dar n'am bani cu ce să-l plătesc” răspunse el. 

„N'ai ce plăti, flăcăul bunichii, — răspunse bătrâna — 
la noi e azi petrecere mare, căci sărbătorim o faptă vite- 
jească ce au săvârșit-o feciorii mei si care e lăudată de tot 
satul. Vezi tu luna colo sus pe cer ce frumoasă este şi cum 
luminează de tare? Află că feciorii mei au scos-o din fân- 
tâna de colo unde se înecase, si au aruncat-o iar sus pe cer 
ca să ne lumineze pe noi noaptea. lată de aceia prăznuim 
noi acuma”. 

Auzind vorbele bătrânei, Prostilă spuse ceia ce ştia. 

„Dă doamne minte la proşti”. 

„Cum? Noi proşti? — spuseră ţăranii cu toţi — tu în 
loc să te bucuri de fapta vitejească a celor cari sunt fala 
satului nostru, tu ne faci de proşti?” Şi zicând aceasta tă- 
bărâră cu toţii pe el lovindu-l fiecare cât putea mai tare, 
zicându-i: 

„Asta meriţi pentrucă spui prostii în loc să urezi la 
anul și la mulți ani”. 

Prostilă scăpat din mâinile lor se gândi că destulă bă- 
tae a mâncat, că el nicăeri nu poate face nimica şi mai 
bine ar fi să se întoarcă acasă, ocotind astfel o şi porni îna- 
poi făcând cale întoarsă, când iată că în drum întâlni o sa- 
tră de ţigani ce tocmai sărbătoreau o nuntă. 

Cu toate că Prostilă văzuse până acuma ce prost i-a 


mers de câte ori vorbia în loc să tacă, nu se putu opri nici. 


de data asta să nu zică: 

„La anul şi la mulţi ani”. 

Atât le-a trebuit bulibaşilor să audă astea că numaide- 
cât sărind asupra lui şi luându-l şi ei la bătaie îi spuseră: 

„Da ce? omul se însoară în fiecare an, netotule? tu tre- 
buia să spui prunci să vă dea Domnul cu mult noroc”. 

„Nu mai daţi în mine că am să ştiu deacum înainte ce 
să zic” răspunse Prostilă. 

Tiganii îl lăsară întorcându-se la nunta lor, iar Prostilă 
cu hainele zdrenţuite si trupul numai vânătăi de loviturile 
primite o porni întins spre casă. 

Dar pasămite tot îi mai era dat lui să păţească ceva, 
căci iată că în drum, în mijlocul câmpului, văzu o femeie 
ce lucra din greu pământul înconjurată de o spuză de 
copii cari o tot necăjeau cerându-i ba de mâncare ba alte 
lucruri. 

Prostilă văzând acestea iarăşi nu se putut opri să nu 
mai spună: 

„Prunci să-ţi dea Domnul cu mult noroc”. 

„Cum ai spus?” se răsti femeia necăjită la dânsul gata 
să-i dea cu sapa în cap — dar nu vezi tu că am destui co- 
piii cari îmi mănâncă zilele”. 

„Dar ce vroiai să spun?, întrebă Prostilă nedumerit. 

„La să nu mai spui nimica ci să taci din gură şi să-ți 
cauţi înainte de drum. Sau nu știi tu poate vorba ăluia: 

„Tăcerea e de aur”. - 

„Adevărat femeie, bine zici — răspunse Prostilă — 
iată de-acum am să tac din gură”. 

Zicând aceste cuvinte Prostilă se porni din nou la 
drum spre casă jurându-și să nu mai vorbească. Așa că din 
bătăile mâncate tot s'a ales Prostilă al nostru cu ceva. De 
unde până acuma spunea și făcea prostii deacum încolo 
tăcea dar prostii tot făcea. 
TEIA PUICAN 


A apărut! 
„ALMANAHUL ȘCOLARILOR PE 1936" 


Un volum de 130 de pagini, lei 28. De vânzare la librării ` 
şi la chioșcurile de ziare, | 


A apărut! 


MAIM 


TA x 


ŞI CROCODILUL 


A ţărmul unui lac, crescuse un pom, care dădea 

fructe mari şi gustoase. Nimic nu plăcea mai 

mult păsărilor decât fructele acestui pom. Tot 

în crăcile acelui pom își alesese locuinţa o 

maimuţă, care trăia foarte mulțumită, fiindcă 
putea să se îndoape toată ziua cu fructele cele mari şi 
gustoase. 

In lac însă locuia un crocodil, care isi scotea mereu 
din apă botul său lung şi verde şi-l întindea spre fruc- 
tele din pom. Insă, în zadar, de oarece nu putea ajunge 
până la ele. De căţărat, nu se putea căţăra, iar de sbu- 
rat, nu era cu putinţă, fiindcă n'avea aripi. Asa dar, 
până la urmă, crocodilului nu-i rămânea altceva, decât 
să se cufunde iarăşi în apă şi — vorba ceea — să înghită 
în sec. 

Intr'una din zile, crocodilul se hotărî să intre în 
vorbă cu maimuța şi să o roage să-i arunce din pom 
ceva fructe. Maimuţa, care se nimeri să fie o maimuţă 
generoasă, consimţi numai decât. De atunci, ea scutura 
câte o cracă a pomului si fructele cădeau cu grămada 
jos, de unde crocodilul le culegea şi le mânca. 

Insă crocodilul acesta avea o soţie foarte rea și 
ursuză. Ca să o mai îmblânzească. crocodilul îi ducea 
în toate zilele din fructele ce cădeau din pom. Dar după 
vreo săptămână, „Madame Crocodil“ îi zise soţului său : 
„Maimuţa, care se îndoapă cu atâtea fructe, trebue să 
aibă un ficat gras si gustos la mâncare“. 

Despre crocodili se ştie că sunt tare pofticioşi de fi- 
catul celorlalte animale, iar „Madame Crocodil“ îi bătu 
asa de mult capul soțului său, încât acesta, ca să scape 
de sâcâiala ei, îi promise să-i aducă maimuța, spunând 
că va încerca să o ademenească cu o minciună oarecare. 
Totuşi, bietul crocodil se hotărî fără nici o plăcere, 
fiindcă vedea că trebue să făcă o faptă de cea mai 
neagră nerecunoștinţă. 

Dar nu era chip să se împotrivească soţiei sale. 
Eşi, aşa dar, din apă ai văzu că maimuța stătea la ră- 
dăeina pomului. : 

„Dragă prietenă, îi zise el, nevastă-mea e bolnavă 
rău si nu mai vrea să mănânce nimic. Vino, te rog, cu 
mine să o vezi. Poate, îi dai un sfat bun ori îi arăţi un 
leac“. 

Maimuţa, care nici nu bănuia ce se pusese la cale, 
primi numai decât să meargă şi să vadă pe „Madame 
Crocodil“. Se sui pe spinarea crocodilului, care se duse 
în parfea cealaltă a lacului. 

Indată ce au eşit la țărm, crocodilul îi spuse pe faţă 
pentru ce o adusese. „„Nevastă-mea, îi zise el, e sănătoasă 
tun. Priveşte să o vezi cum se pregăteşte să-ți mănânce 
ficatul. Aşa dar, fii şi tu gata să mori, fiindcă nu mai 
este nici o scăpare pentru tine“. 


Fabulă indiană 


Insă maimuța nu se sperie și nu se pierdu cu firea, 
ci răspunse zicând: „Şi tu şi nevastă-ta sunteţi niște 
nebuni. Dece nu mi-ai spus dela început si dece mat 
adus de pomană până aici ? Tin asa de mult la ficatul 
meu, că în fiecare dimineaţă îl scot şi îl ascund în craca 
cea mai înaltă a pomului. De aceea, dacă nevastă-ta 
doreşte să-l mănânce, du-mă înapoi la pom si am să ţi-l 
dau eu însumi“. 

Crocodilul, care nu era deștept, crezu în minciuna 
aceasta, şi o duse din nou la ţărmul de unde o luase. 
Acolo, dintr'o săritură, se sui în pom şi zise, râzându-și 
de crocodil : 

„Ai fost un prost si jumătate ! Ficatul meu este în 
corpul meu, acolo unde l-am avut dela naștere. Spune 
aceasta nevestei tale si mai spune-i că de azi încolo, să 
se lingă pe bot şi de ficat şi de fructele ce-ţi dădeam 
să-i duci“. 

Crocodilul s'a întors cu coada "ntre picioare la ne- 
vastă-sa si cine știe ce-a păţit din partea ei. 


STAN PROTOPOPESCU 


1? 


QA 


> š g ` 
NTR'UN palat din care astăzi n'a rămas nici 
o urmă, locuiau în vremea de demult un voe- 
vod tânăr şi vestit pentru vitejia sa şi nobila 
sa soţie, care era de o frumuseţe fără seamăn. 

Şi iată că într'o zi pe înserate, trâmbiţașul 
palatului sună puternic din trâmbiţă, vesti sosirea voe- 
vodului, care se întorcea dintr'un drum lung şi îndepărtat. 

li eşi întru întâmpinare soţia sa. li eşi veselă şi zâm- 
bitoare Dar îi pieri si veselia şi zâmbetul de pe faţă, 
când văzu că voevodul vine posomorât şi întunecat. 
„Zâna, zise el răspunzând la o întrebare a soţiei sale, 
a spus din nou că nu poate face nimic, aşa cum îmi 
spune de atâţia ani de zile“. 

Lacrimi amare izvorâră din ochii frumoşi ai soţiei 
voevodului la auzul acestor vorbe. 

Se împliniseră cincisprezece ani dela căsătoria lor. 
Ţineau mult unul la altul şi nu duceau lipsă de nimic... 
Ba da, le lipsea ceva, căruia îi duceau nespus de mult 
dorul, Acest „ceva“ era un copil, care să fie bucuria 
tinereţei şi mângăierea bătrâneţei. Dar anii treceau, iar 
mult doritul copil nu mai venea. Voevodul şi soţia sa 
nu mai puteau de mâhnire şi durere. 

Văzând aceasta, voevodul, călare pe cel mai bun 
armăsar al său, porni la drum lung şi merse până în 
Ţara zânelor. Aci se duse mai întâiu la o zână puter- 
nică și despre care ştia că îi dorește binele şi că e gata 
să-i vie în ajutor. Dar zâna îi zise: „Nu pot face nimic, 
nu-ţi pot fi de nici un folos“. 

Cu toate acestea, în fiecare an voevodul pornea la 
drum şi cerea, rând pe rând, ajutor dela toate zânele 
şi de la toţi vrăjitorii. Dar de fiecare dată se întorcea 
la palat tot mai trist şi mai amărât. 

Mai erau doi vrăjitori, la care nu fusese încă până 
atunci, nici un om nu îndrăznise să meargă la vrăji- 
torii aceștia. 

Unul dintr'inşii era stăpânul zăpezii şi locuia tocmai 
în vârful înaltului munte Etna din Sicilia. Al doilea vră- 
jitor era stăpânul focului și locuia înlăuntrul acestui 
munte, care este un vulcan. 

Până la depărtări mari, oamenii tremurau. de frica 
acestor doi vrăjitori şi nici nu se gândeau măcar să se 


DE 
Z 


— Poveste din insula Sicilia — 


ĂPADĂ ; 


[a "oc 


urce până la locuinţele lor. Dar durerea voevodului şi 
a soției sale era mai mare decât frica de vrăjitori. Şi 
aşa, într'o dimineaţă, porniră amândoi, urcând. pe jos 
pe muntele Etna. Merseră mult, mult si iată că ajunseră 
în mijlocul zăpezii, fiind în acelaș timp înfășuraţi de 
un nour des si negru. 

Deodată, se stârni un vânt rece și îngheţat. Şi vân- 
tul zicea în graiul său: „Ce aţi venit să căutaţi în îm- 
părăţia mea ?* 

Atunci soţia vocvodului îi povesti printre lacrimi 
marele necaz si se rugă să le dăruiască un copil. Insă 
vântul răspunse zicând: „Nu pot spune încă dacă vă 
pot fi de folos. Veniţi din nou după o lună“. Apoi se 
făcu iarăși tăcere desăvârşită. 

Insă voevodul zise suspinând: „Şi dacă peste o lună 
ne spune la fel? Mai bine să mergem şi la vrăjitorul 
focului, tot trebue să fie pe undeva pe aproape“. 

Porniră printr'un fum des, care îi silea să ţie ochii 
închişi. Apoi se pomeniră înaintea unei deschizături 
mari, din care ţâşneau flăcări. înalte. Din mijlocul 
acestor flăcări se auzi o voce, care îi întrebă ce caută, 
Voevodul povesti totul cu glas tremurător. Insă vocea 
răsună din nou zicând: „Acum plecaţi şi vă întoarceţi 
după o lună. Am să văd atunci ce pot face pentru voi“. 

Voevodul şi soţia sa plecară, dar se întoarseră după 
o lună. Când ajunseră în mijlocul zăpezii, vântul le 
strigă în graiul său: „Priviţi îndărătul vostru!“ 

Se întoarseră şi văzură la câţiva paşi de dânşii o 
fetiţă, care era toată albă ca zăpada. Pielea ei, buzele, 
ochii, ba şi- părul — totul era alb ca zăpada. Soţia voe- 
vodului o strânse în braţe cu o dragoste pătimaşe, dar 
simți că îmbrăţişează un sloiu de ghiaţă. 

Insă vântul îi zise: „Aceasta este fetiţa ce mi-ai 
cerut. Numele ei va fi Zăpezica. Să bagi bine de seamă 
ca să nu fie atinsă de soare şi nici de alt ceva cald. 
Altfel, se va topi ca zăpada şi va muri“. 

Soţia voevodului mulțumi vântului, dar voevodul, 
scărpinându-se pe ceafă, zise murmurând : „Sărmana 
fetiţă! Va trebui, asa dar, să o ţinem închisă toată viaţa. 
Şi dacă prin vreo întâmplare oarecare se topeşte ? Ori 
cum, e mai bine să merg după răspuns si la vrăjitorul 
focului“, Şi se duse. š 

Când ajunse la deschizătura din munte, văzu răsă- 
rind din flăcări o fetiţă cu părul stacojiu şi aşa de 
oachese la chip, că părea că este făcută de bronz. Fetiţa 
aceesta era îmbrăcată într'o - rochițţă subțire de oţel. 
Voevodul se repezi să o ia în braţe, însă trebui să se dea 
îndărăt, fiindcă i se păru că strânge un fier înroșit 
in foc. ` 

Insă răsună vocea stăpânului focului, zicând: „Aceasta 
e fetița ce mi-ai cerut. Numele ei va fi Flăcărina. Nu 
uita că dacă atinge ceva rece, se va stinge focul dintr'insa, 
ea va muri, prefăcându-se într'o statue de bronz“. 

s 


După ce se întoarse la palat, voevodul îmbrăcă în 
marmoră beciul cel mai adânc dela palat şi puse acolo 
pe Zăpezica. In fiecare săptămână, slujitorii palatului 
cărau grămezi de zăpadă din vârful muntelui Etna st 
o puneau în beciul în care locuia Zăpezica. In chipul 
acesta, acolo era mereu frig, aşa că fetiţa se simţea 
foarte bine. 


In acelaş timp, în odaia cea mai înaltă a palatului 
a fost pusă Flăcărina. In loc de ziduri, odaia aceasta 
avea numai ferestre, pentru ca soarele să o încălzească 
din toate părţile. Alţi slujitori dela palat mergeau în 
fiecare săptămână la pădure şi cărau de acolo grămezi 
de lemne, care ardeau neîntrerupt în căminul din odaia 
Flăcărinei. Servitoarele, care intrau în această odaie, 
trebuiau ca mai întâiu să-și verse pe ele câteva doniţe 
de apă rece. Altfel, erau în primejdia de a fi arse. Insă 


18 ` . A 


< aa ATINA ° 


servitoarele, care mergeau la Zăpezica, se înfășurau în 
șaluri si mantale. Cu: toate acestea, când eșeau de acolo, 
dârdăiau de frig si le clănțăneau dinții. 

Soţia voevodului alerga mereu dela o fetiţă la cea- 
laltă şi căuta să le înveselească în singurătatea în care 
trăiau, povestind Zăpezicăi cum se joacă şi cum sare 
Fiacărina, iar Flăcărinei. cum râde şi ce frumos sare 
Zăpezica. 

Aceste două fetițe nu mai puteau de dorul de a se 
vedea şi de a se cunoaște şi se rugau de soția voevodu- 
lui, pe care o socoteau ca o mamă adevărată, să le 
lase să stea împreună. Insă soția voevodului le zicea 
mereu: „Mai aşteptaţi si mai aveţi răbdare!“ 

Povestea despre aceste două fetițe se împrăștie peste 
tot şi ajunse până la urechea vestitului înțelept Verdilă, 
care locuia întrun desis nepătruns al unei păduri si 
care, din pricina că se hrănea numai cu frunze şi flori, 
căpătase la chip o culoare verde. Până şi părul din cap 
şi din barbă era verde. 

Inţeleptul Verdilă află vestea despre cele două fetiţe 
dela niște rândunici. Căzu atunci pe gânduri şi stătu 
așa trei zile si trei nopţi. Insă, în dimineața zilei a patra, 
un zâmbet îi lumină chipul. Flueră o dată şi numai 
decât un vultur do mărime neobişnuită i se cobori la 
picioare. Verdilă sări în spinarea acestui vultur, care isi 
luă sborul, fugind mai iute decât vântul. In mai puţin 
de o oră, sosi la palatul voevodului. 

Aci fu primit cu toată cinstea. Voevodul si soția sa 
pregătiră un ospăț măreț, dar Verdilă îi rugă să meargă 
numai decât eu dânsul in sala cea mare a palatului, 
Acolo, după ce mai întâiu ceru să fie îndepărtați servi- 
torii, servitoarele şi oştenii, zise voevodului şi soţiei a- 
cestuia ` „A ajuns până la mine vestea despre darul 
atâta de ciudat ce va fost făcut de stăpânul zăpezii şi 
de stăpânul focului. Fireşte că pentru un tată şi pentru 
o mamă, dragostea de copii este mult mai puternică 
decât defectele si lipsurile copiilor. De aceea, sunt pe 
deplin încredinţat că ţineţi mult la cele două fetiţe ale 
voastre. Insă, van gândit, oare, ce o să se întâmple cu 
ele, în ziua în care — o zi ce doresc să fie cât mai 
îndepărtată — în care voi doi nu veţi mai fi pe lumea 
aceasta ?“. 

Inţeleplul Verdilă tăcu câteva clipe. Indreptând pri- 
virile spre Voevod si soţia acestuia, văzu că ochii li se 
umpluseră de lacrimi. Era semn că le sgândărise rana, 
care îi chinuia pe amândoi. După aceia, vorbi mai de- 
parte, zicând: „Ştiţi, totuşi, cât de mult se chinuesce 
cele două fetiţe, că nu pot sta împreună. Eu însumi 
m'am gândit de mult la lucrul acesta şi sunt încredinţat 
că nici stăpânul focului, nici stăpânul zăpezii mau să 
dea voe ca fetițelor să li se întâmple ceva rău ori ne- 
plăcut. Cu toate acestea, vă rog să mă lăsaţi pe mine 
să fac tot ce cred. Voi staţi aici şi mă aşteptaţi“, 

Acestea spuse, înțeleptul Verdilă se duse mai întâiu 
la Flăcărina, o luă din odaia ei şi îi zise să stea după 
o ușă din "gës cea mare a palatului. Apoi merse de 
aduse si pe Zăpezica si o puse si pe dânsa după altă 
uşă din aceiaşi sală. PERE 

După aceea, apucă cu o mână pe voevod de un braț, 
cu mâna cealaltă pe soția voevodului, tinàndu-i strâns, 


ca să nu se poată mişca, pe urmă strigă: „Zăpezica! 
Flăcărina !“. 3 

Uşile se deschiseră și pe prag se iviră cele două 
fetiţe. Abia se văzură, că deteră fuga una spre cealaltă. 
Şi se petrecu ceva de necrezut, ceva nu se mai întâm- 
plase vreodată pe faţa pământului: tocmai în clipa în 
care se îmbrăţișară, se păru că un sivoiu de apă se 
vărsă pe un foc mare, iar un nour de fum le înfășură 
pe amândouă, asa că nu se putea vedea nimic. 

Când, în sfârşit, fumul începu să se împrăștie, Ver- 
dilă lăsă liberi pe voevod şi soţia acestuia. Amândoi 
alergară drept la fetiţe, fiind încredinţaţi că una din ele 
sar fi topit, iar cealaltă ar fi fost prefăcută într'o statue 
de bronz. 

Dar, să vedeţi minune! In locul celor două fetiţe 
era acum numai una, însă o fetiță adevărată. Focul şi ` 


zăpada păreau că se împreunaseră într'însa. Focul îi 
EE 


făcuse buzele roşii ca rubinul, ochii negri ca dè cărbune, 
pe când pielea fetiţei se părea că este de zăpadă. Din 
părul de foc al Flăcărinei şi din părul alb al Zăpezicăi 
se făcuse un păr galben ca aurul. 

Când voevodul şi soţia sa se mai potoliră, sărutând 
şi îmbrăţişând pe această fetiță și se întoarseră, ca să 
mulțumească lui Verdilă, văzură că el se înalţă încet în 
văzduh, călare pe vulturul său. După ce le zâmbi şi le 
făcu cu mâna un semn de bun rămas, aruncă un pache- 
ţel, care căzu înaintea porţii palatului. Pe pachețelul 
acesta stătea scris : „Pentru finișoara mea“. 

H desfăcură si găsiră o coroană de aur, încrustată 
cu diamante si rubinuri, care formau cuvintele ce 
urmează: „Nici gbiaţa, nici focul nau putut împiedeca 
două inimi, care se iubesc, să nu se topească într'o 


singură inimă“. 
Povestită de DINU PIVNICERU 


19 


š 


NINA INVATA SCADEREA 


Doamna învățătoare: „Ascultă, Nina, pun cinci cireși (Intorcându-se din nou spre Nina): Să zicem că ` 
înaintea Marioarei. lată că le-am pus“. Marioara a mâncat două. Câte rest au rămas ? 


(Cum se termină lecțiunea): Elevele bune sunt 
răsplătite dându-li-se dulceaţă, iar lacoma Marioară este 
pedepsită. 


Nina (fără să stea pe gânduri) : „Doamnă învăţă- 
toare, au rămas... cinci sâmburi !“ 


Qanun 


ulic, plăcute si diicr 


Numele zilelor. Figuri de animale. 
RER 


Dintre numele zilelor, cinci sunt de origină păgână, 
adică au fost numite de strămoşii noştri Romanii după 
zeii şi zeițele în care credeau. Aceste cinci zile sunt cele 
ce urmează : 1) Luni, numită după luna din cer, însă la 
care popoarele din vechime se închinau ca la o zeitate; 
2) Marți, numită după Marte, zeul răsboiului; 3) Miercuri, 
după Mercur, zeul comerciului, al călătorilor, ba chiar 
şi al hoţilor; 4) Joi. după Joe sau Jupiter, cel mai mare 
zeu, regele zeilor şi stăpânul oamenilor; 5) Vineri, după 
Venus, care este zeița Frumuseţii. 

Insă, numele zilei de Sâmbătă vine dela cuvântul 
ebraic Sabaoth (Dumnezeu), fiind la Evrei ziua de odihnă, 
Cât despre numele zilei de Duminică, cuvântul e de ori- 
gină latină, fiind format din cuvintele dies Domini, ziua 
Domnului. 


Il păpase! 


] > 

Chiar în seara aceasta, aţi putea face câteva figuri 
de animale cu umbra mâinilor voastre pe peretele 
camerei. Dacă peretele nu este alb, se reuşeşte mai bine, 
dacă puneţi pe perete o pânză albă, iar voi vă așezați 
între lampă și perete. Dacă nu reuşiţi numai decât, nu 
vă descurajaţi, ci incercaţi din nou. 


Cine îi vede? 


Călătorul. „Ascultă, domnule Negru, n'ai văzut cumva 


pe prietenul meu ?“. Ka 
Negrul „L-am văzut şi... l-am păpat. N'auzi în burta Cinci oameni stau ascunși, ca să prindă pe acest 
mea bătăile ceasornicului său ?“. leopard frumos. Cine îi vede ? Căutaţi-i, că îi veţi găsi. 


Ciorapul vrăjit al lui Uitucilă. 
= 


L — 


i 
j 
| 
! 
| 
| 
| 
| 


d Un şoarece a intrat întrun ciorap de-al lui Uitucilă. Uitucilă se așeză în scaun si vrea să-și încalțe ciorapii. 
Puhe unul, însă când vede că al doilea ciorap începe să sară prin cameră, Uitucilă se sperie aşa de tare, că 
a sărit și el de pe scaun. Ca să-i mai treacă spaima, merge să ia sticla cu coniac şi să bea, 


21 


Tau 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


SERIA Ill 


CINE 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


De Crăciun 


KEKEREbb 
SE MEN 
SE Mi 

n 
ERSEN 


omg 
ERI E E a 


LEL MELAN 
LS LS 


Orizontul: 1) ??? 7) Măsură chinezească 9) Animal care a 
luat parte la naşterea „Mântuitorului“ 10) Locuinta în care s'a 
născut Isus 12) Marginile unui „zvon“ 13) Veselie 15) Depar- 
tament în Franţa 16) Când ai fost mic, cu ea te-a legat deşi mai 
furat 17) Grămezi de aburi de apă cari se află în aer şi apoi cad 
sub formă de ploaie. 19) Uriaş din mitologie. 20) Intocmai 21) Mo- 
bilă 22) Cuvânt neschimbător 23) Lovesc 24) Zeul soarelui 26) 
Plantă textilă 27) Pe el a călătorit Mântuitorul (pl.) 30) Apă în 
Elveţia 32) Muncesc la câmp 34) Cu pene şi cu fulgi 37) larna, 
bunăoară, e mai btne în casă decât... 39) Arbore care de Crăciun 
devine pom. 41) Bărbierit 42) Felicitări de sărbători. E 

Vertical 1) Se mănâncă de Crăciun 2) Apă în germania 3) 
Pantalon țărănesc (mai scurt decât ițarul) 4) Aceste arme în- 
gerii le au de foc 5) Ins din neamul oscilor 6) Pădure de stuf 
7) Nume de fată 8) Frumoasa din basme 11) Vedenii 14) Numeral 
15) Papagal 18) Strigăt de bucurie la „Naşterea Mântuitorului“ 
19) Părinte 21) Pronume familiar 23) Fabricant de bere 25) Preot 
evreu care a trăit pe vremea lui Isus 28) a sărbători 29) Rege 
iudeu care a chemat pe magi la ei 31) Imping în jos, 33) Se pri- 
meşte dela Moş Crăciun 35) Ori 36) Trei litere din „rari“ 38) 


Nolă 40) Posezi. 
NIC. D, EPUREANU — LOCO 
y e 
Omonime 


1. Aceşti .. :. cu schimbul, vin călare tccmai din 
TTT ee e 

2. Pare aș vrea să... ¿ e v cel: puțin V cn se de boier. 

A. KLEIN 

3. Uitându-mă în apa unui. .-....,misafăcut..... 


DANIL CLAIN-Vurdujeni. 
¿¿ O. ...... e pedepsită de stăpânul ei să care pietre cu 


0. ú e... ss 
Magaziner MIRIAM. 
5. Azi, făcând curățenie, am găsit pe o... . . . a dulapului 
meu 0... . .pe care trebuie s'o achit pc ziua de 25 Martie 1936. 


NESTOR A. GEORGES. 
se ANI: we, ERE 


MARIANA KELEMEN. 
7. După ce am mâncat o bucată de...... am citit „Fire 


de. ..... “de G. Cosbuc. 
SAVU AVRAMESCU-Urlaţi. 


6. La şcoală am desemnat cu... 
se află în sudul Europei. 


"T Lie NE 


a e 
Ghicitoare 
gend 
1. Dr. CHIRC 
„Mama“ are 
Unul mic, unul mare. 
Tata n'are 
Din întâmpiare. 
Cinel n'are 
Deși.e mare 
Şi în jocuri foarte tare. 
Buuicuţul, vai de el! 
Se aseamănă cu Cinel. 
„„„Deci n’are nici el 
„Moş Nae“ pe cuvânt 
` En avânt 
Căci are 
Unul mare 
Să o terminăm buni amici 
„Mama mare“ are trei 
Unul mare şi doi mici. 
Bravo dumneaei! 
Ghicitoarea-i foarte uşoară 
O ştiu şi cei din „primară“ 
Căci alfabetul 
E tot secretul. 


larna 
EE E 
de lonel Bichigean-Năsău 


Orizontul: 1) Sărbătoarea în timpul iernii, 6) Cu ajutorul 
vin copiii la vale din vârful dealului, 11) Intretiue viaţa, 1 
365 de zile, 13) Obiecte cu ajutorul cărora alunecăm pe ghia! 
14) Pană de despicat, 15 Măsurătoare, 17) .Pronume, 18) Plant 
19) Lovit, 22) Distrus prin foc, 24) Pronume posesiv, 25) Pasă 
ce rămâne iarna la noi şi se aseamănă cu cioara, 28) Artic 
29) Se pune pe cal pentru a putea călări, 32) Gust, 33) Bän: 
35) Culoarea zăpezii, 37) Cum este Moş-Crăciun) 39) Alt m 
iubit de copii, 41) Distrug prin foc, 42) Potrivit (la versuri 
44) Zeitate, 46) Fluviu, 47) Zăpadă, 48) Coleg. N 

Vertical: 1) Pom fructifer 2) Asa este iarna afară, 3) Măs 
rătoare, 4) Unul din cele patru anotimpuri, 5) Numeral 6) L 
unde te joci cu sania, 7) Cal frumos, 8) acoperit cu zăpadă, 
Persoană, 10) „Ene“ fără mijloc, 15) Posezi, 16) Copac ce creş 
numai în ţările calde 20) Acopere iarna toată natura ca o pătu 
21) Pasăre mică ce rămâne iarna la noi, 23) Bărbierit, 25) V 
hicul, 26) Fiinţă, 27) Se aseamănă cu zăpada şi cade toam 
anunțând venirea iernii, 30) Pronume, 31) Balaur (Olt.), 34) Z 
egiptean 36) Arbore ce rămâne şi iarna verde, 38) Poftim-! 4 
Diviziune de timp ce cuprinde mai multe secole, 43) „Toc“ fă 
mijloc, 45 Măsurătoare de pământ 42) „Ron“ fără albie. 


e 
E E 
= Wb 
E JBE? 


Le 88 88 a Wai 
ELLEF 


BEK GEGE 
EEE E 


ERREG HE Wb 
HEU UENEN 
(RR ER 

E ER HAZNE 
LLL 


La nașterea Domnulni 


Orizontal 1) Naşterea Domnului 6) Obiect necesar la cusut 
Locuinţa țiganilor 9) La intervale mari 10) Refren din co- 
de 12) Pronume 13) Mântuitorul 15) Unul din darurile aduse 
cei trei magi (pl.) 16) Isus Hristos 18) Obiceiu strămoşese 

Două litere din „ir“ 23) „Brăzdare“ a pământului, dacă vreţi. 

Nume Masculin 26) Pronume 27) Numeral 28) Pronume 29) 
nță 30) Unul din darurile magilor 32) Impozit 33) Paradis 

Bărbierit 35) Notă muzicală. 

Vertical í) Cel ce colindă 2) gust neplăcut 3) Mijlocul unui 
ob: 4) „Rai“ încurcat 5) Notă muzicală 6) Apă în Franţa 7) 
g 9) Fabricanţi de rame 11) Plec 12) Retez 14) Al treilea dar 
is de magi 17) Moş care vine pela gene 19) Metal 20) Pronume 

Soţul Fecioarei Maria 25)A povesti 27) Dușmănie 31) Oraş 


rian. 
IONEL BICHIGEAN-NĂSĂUD 


riplu pătrat 


1) Arbore 2) Picior la animale 3) Târg de vite 4) Rai 5) Oraş . 


1 Ardeal 6} Nume rusesc din poveştile lui Creangă 7) Incâlţă- 
linte uşoară (pl.) 8) Bogat 9) Evanghelist 10) Cat. 
Vertical la fel. 


VICHI CANCIOVICI. 


Rebus 


d 


Deslegând acest rebus veţi afla un nume iubit de copii. 
M. L. AUERBACH 


Şaradă hazlie 


Partea 'ntâi nu-i scofală 

E doar o „comună rurală“ 

Partea doua o numesc 

Cunoscut „nume femeiesc“ 

Ambele de le legaţi 

Voi rat ageet o să dați. 
, SAVU AVRAMESCU-Urlati. 


Premiantii jocurilor pe luna Octombrie 


Ab. pe un an la „Dim. Copiilor“: Tincuş Vlădescu, Str. Spa- 


niola No. 5 L.oeo. 


Florica, Str. Cloşca 5 Loco; Eugenia Georgescu Str. 
Loco; Billig Beno, Str. Brăilel 7 Galaţi; Edith Roman, Str. Gen. 
Orero 3 Ploeşti; Ghirş Crasnov, com. Cişmele jud. Ismail; Florin 
Oprescu, Str. Făinari 28 Loco; Elise S. Avram, Parcul Mica No. 
14 Loco; Henrietta lăgher, Str. Ştefan cel Mare 181 Hotin; Sava 
S. Zaharia B-dul Regina Maria 40 Constanţa. 


Ab. pe 6 luni „Dim. Copiilor“: Hotti H. Gheorghe, Str. Plăe- 


şilor 54 Ploeşti; Fifi Episcopescu, Loco; Dorel Alpern, Str. Câm- 
pului 5 Loco. 


Ab. pe 3 luni la „Dim, Copiilor“: Stefania Nathansohn, Str 


Vaselor 41 Loco; Crăciun L Lucia, Gheorgheni jud. Ciuc; Popo- 
vici Gheorghe, Str. Tache loneseu No. 10 Constanţa, Spiridon 
Mihăiţă, Dărmăneşti Bacău. ; 


Câştigătorii abonamentelor sunt rugaţi să ne trimită adresa 


exactă,. scriind pe plic „pentru abonamente“. š: 


Mihàescu 
Siminoc 17 


Popescu T. Elena Str. Banu-Manta No. 24 Loco; 


Deslegătorii de mai sus au càstigai cărți din editura „Ade- 


verul“ în val. de 80 lei. Sunt rugaţi să ne trimită adresă exactă 
având menţiunea „pentru librărie“. Cei din Capitală pot lua 
premiile dela redacție. 


Posta Jocurilor 


Mars. |. — Loco. — Jocurile trimise sunt niște „distracții 


de tamilie” cari nu pot fi publicate la rubrica noastră. 


B. T. P. — Vedeți răspunsul dat cititorului S. Avr.-Urlați. 
And. M. P. — Giurgiu. — Ne pare rău că nu am găsit 


nimic publicabil; unele jocuri sunt grele iar altele cam greșite. 
Mai ales „puțină gramatică” e lipsit de gramatică. 


M. Const. — Pitești. — Dumneata nu ști să faci deose- 


bire între „omonime“ și „figurile de stil"; un covor verde de 
iarbă e o figură de stil, Nu toată lumea spune așa, ci numai 
scriitorii. De altfel toate omonimele trimise sunt slabe. 


Gew. W. — Loco. — a) Se trimit toate jocurile dintr'o 


lună o singură dată, la sfârșitul concursului. b) Se adaugă cupoa- 
nele din revistă, ceeace d-ta ai cam uitat. Deslegările se trimit 
așa cum apar în revistă, fără a rupe revista și fără să scriți tex- 
tul jocului propus, cum fac unii. 


P. Șurc. — Cam grele pentru cititorii noștri. 
Kel. — U. — Vezi răspunsul dat cititorilor B. T. P. 


Numele și pronumele 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA DECEMBRIE 


SERIA III 


Adresa: 


Arna 


PRIMELE FOTOGRAFII DE COPII PENTRU 
CONCURSUL DE DRĂGĂLĂSENIE 


„ MARIANA ȘOIMARU 


2 ani și 2 luni 


SANDA |. COCEA EN LIVIANU ERNEST (TITI) 
š ani si 5 luni e 
ani 3 anisori 
www EEN Cem SSES 0 AD O 


EE e ` w ss ü 


ează cititoarelor si cititorilor un an bun şi fericit! Samið 


E E MS 


Miky Maus ur 


„DIMINEAȚA COPIILOR” şi directorul ei urează tutu- 
lor drăguțelor cititoare si iubiților cititori un an nou vesel 


şi fericit, dorindu-le sănătate și voe bună si asigurându-i 
că revista, pe care o iubesc așa de mult, va continua să 
le aducă în fiecare săptămână mulțumiri si bucurie. 


Poveste. 
IERTE RI 


A fost dedemult o fecioară, 
Cu ochii de mură, 

Cu părul de aur ca spicul, 
Ce minţile fură, 


La capătu-aleii pe seară, 
Când soarele apune, 
Ea vine si cântă într'una 
Şi dorul şi-l spune. 


Luceafărul ese la muchie, 
Amurgul s'a 'ntins, 

Si `n ederă ’n stol licuricii. 
Lumini au aprins. 


Un voinic coboară pe coastă, 
Doineşte din fluer, 

Si mierlele 'n ogradă văzduhul 
Il umplu de şuer. 


Fecioara °l ascultă uimită, 
S' aevea îl vede, 

Şi `n drumu-i, 

Cu drag se repede. 


Cu mâinile gâtu-i geptech 
El cată la ea Š 

Din cer = FW bolta aprinsă. 
Alunec'o stea. .... 


La capătu-aleii pe seară, 
Plăpândul isvor, 
Cand ies licuricii, doineşte 


Povestea-i de dor. 
POPA GH. FLORIAN 
București 


e-ale începătorilor 


Venirea Iernii 
PEE ERESSE REPITE 


Prin păduri şi prin vălcele, 
Se svonise o veste rea. 


Berze, rațe, rândunele 
Fug, căci vine iarna grea. 


Frunzele sunt ruginite, 
Mor cu toatele pe rând; 
Ciori şi corbii strigă tare: 
„Iarna vine în curând.“ 


Afară e frig şi e ceaţă, 
Copiii nu se duc la joc; 
Poate, mâine o să ningă 
Şi vor sta pe lângă foc. 
CLARA WOLF 
cl, III. sec. București 


Premiile revistei „Dimineaţa Copiilor“ 


„Dimineața Copiilor": oferă gratuit tuturor persoane- 
lor cari se abonează în cursul lunei lanuarie, volume 
pentru copii din lista următoare: 


C. Manolache Iconita Zorinei .,.... . + . LEI 30 
Adrian Maniu Irozii, cântece de stea. . . . . 20 
Horia Prundu Glume pentru copiii. ........ E? 
Horia Prundu Cărticica Păsărilor. ee AH 
A. Potrescu: Neath: în Africa ie < n -. 3 ei ele re e e EI 
A. Petrescu Pățaniile Luţei e e o 3 < e se < + 30 
A. Petrescu Corina In vacant . . u a e e ei ee ere A 


A, Petrescu Dănel-învacanță. . . . es -e Ü s so < + 35 
fen: Pas Familia- Chit- -Chiti rv u. ¿+ a e o ao le E 
lon: Pas Păsărică draga mea . < .. vs Ae e + 40 
N. Pora Floarea din Poveste, . ; . + + + + ez os s SO 


lon Rotaru Moara. Piţicilor sais e age sa a +40 
Mona Rădulescu Hoţul de Stele ......... 
Foliz; Sote Bambis e ee cae AT teen e 40 
Moș Gr. Sfătosu Jucării .. . . . . SPRE 25 

La un abonament pe un an al cărui i cost este de 
lei 200. se oferă cărți în valoare de Lei 100 după ale- 
gere; 

Toate volumele oferite sunt scrise de cei mai repu- 
taţi autori şi sunt tipărite în excepționale condițiuni 
tehnice, având numeroase ilustrațiuni în culori. 

Abonaţii din provincie vor indica pe cotorul manda- 
tului titlul volumelor alese. 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 5 LEI 


PREȚUL 


ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
50 


Pe un an 
Pe șase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—30O 


za 


ANUL 12 


REDACȚIA Si 


200 LEI 


1 AN 
ABONAMENTE: 100 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 
Z 


ADMINISTRATIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-843O 


Director: N. BATZARIA 


25 Decembrie 1935 No. 620 


DIMINEAT 
OP111 


Di 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


um a petrecut Uitucilă de sărbători 


plecat ori n'a plecat Uitucilă să petreacă la 


Focșani sărbătorile de Crăciun ? Nu-l întrebaţi. 


pe el, fiindcă n'ar şti să vă lămurească. 

L-am întrebat şi eu acum două zile, când l-am 

întâlnit, şi iată ce mi-a răspuns: „Mă întrebi, 
dacă am fost de Crăciun la Focșani ? Mi se pare că am 
fost, dar am petrecut foarte bine la Ploeşti, pentrucă un 
prieten dela Timişoara mă invitase la Roman, unde i-a 
venit unchiul său dela Chișinău, fiindcă scăpase trenul, 
care dela Buzău mergea la Cernăuţi“. 

Asa mi-a răspuns Uitucilă la întrebarea de mai sus. 
En unul n'am înţeles nimic, iar dacă a înţeles cineva ceva, 
să fie așa de bun şi să-mi explice şi mie. 

E adevărat că în zilele de Crăciun nu l-am văzul 
pe Uitucilă, dar nu Pam văzut, de oarece eu însumi am 
fost toată vremea cu prietenul, care îmi venise musafir. 
Când l-am întâlnit, am mai vrut să ştiu, dacă el si soţia 
sa petrec seara de Anul Nou acasă la ei şi dacă n'au 
ceva invitați. „Dacă faceţi ceva de revelion acasă la voi, 
i-am spus lui Uitucilă, as veni şi eu bucuros. 

— Da, să pofteşti, se grăbi Uitucilă să-mi răspundă. 
Ba chiar nevastă-mea m'a rugat să viu la tine şi să-ţi 
spun că... să-ți spun că... a, da, mi-am adus aminte. Să-ţi 
spun că ea şi eu plecăm la Braşov şi stăm acolo o lună. 

— Şi când plecaţi la Braşov ? l-am întrebat eu. 

— Mâine, plecăm mâine dimineaţă cu primul tren“. 

Vestea aceasta şi ma mirat şi m'a pus încurcătură, 
„Bine, măi Uitucilă, i-am zis eu, dacă plecaţi mâine la 
Braşov şi staţi acolo o lună, cum de mă polteşti la line 
in seara de Anul Nou, când voi no să fiţi acasă ? 

Aşa e, răspunse el, ai dreptate. Dar nevastă-mea 
mi-a spus că..." 

Tocmai în momentul acela trecea pe stradă o înmor- 
mântare. Ne-am oprit din vorbă si ne-am descoperit, 
numai că Uitucilă, aşa cum îi este obiceiul, în loc să-și 
scoată pălăria sa, întinse mâna si îmi scoase mie pă- 
lăria din cap. 

După ce dricul se îndepărtă puţin, Uitucilă îmi zise 
grăbit: „A, acum mi-am adus aminte ! Mergem la Braşov, 
la înmormântarea mătuşei nevestei mele. 

— A murit o mătușă a soţiei tale ? 

— Adică nu chiar mătuşa nevestei mele, îmi zise el, 
ci cumnata unchiului soacrei mătuşei nevestei mele, vreau 
să zic, mătuşa soacrei unchiului cumnatei, adică...., ai 
înțeles cum vine asta“, îşi încheie Uitucilă vorba. 

Da sigur că, din parte-mi n'am înţeles nimic, pentrucă 
nu era nimic de înţeles. De aceea, am socotit că lucrul 
cel mai bun de făcut, era să merg cu el și să întreb 
pe soţia sa, care mar fi lămurit, Tot dela dânsa as fi 


putut să aflu dacă de Crăciun au fost ori pau fost la 
Focşani. 

Ne am dus. Mai întâiu am vrut să ştiu ce-i cu mă- 
tusa sau cu cumnata mătuşei sau cu soacra mătuşei cum- 
natei, care ar fi murit la Braşov. Am întrebat-o, așa dar, 
pe soţia lui Uitucilă: „Când aţi primit groaznica veste 
despre marea nenorocire întâmplată la Braşov ? 

— Ce veste groaznică si ce nenorocire ?“ mă întrebă 
ea la rându-i si mirată si speriată. 

Din această întrebare am înţeles că la Braşov nu 
se întâmplase nimic, că adică, nu murise nimeni care 
să-i fi fost o rudă cât de îndepărtată si că, prin ur- 
mare, toată povestea aceasta nu fusese decât o scrânteală, 
o aiureală de a lui Uitucilă. Atunci am căutat să es si 
eu din încurcătură şi de aceea, am scornit o minciună 
şi i-am zis: „A, nat aflat că la Braşov vântul a luat 
acoperișul unei case şi că acoperişul acesta a căzut pe 
stradă, omorând un câine şi două pisici? A fost © ne- 
norocire mare, o nenorocire groaznică !“ 

Nevasta lui Uitucilă se uită la mine nedumerită. Pe 
semne, se întreba, dacă îmi bat joc de dânsa ori dacă 
m'am scrântit, aşa că nu mai sunt în toate minţile. Insă 
eu nu i-am lăsat timp să-mi spună ceva, ci m'am grăbit 
cu altă întrebare : „Plecaţi, zic, mâine la Brașov, ca să 
staţi acolo o lună ? 

— Domnule Vintilă, îmi răspunse ea cu un aer ne- 
mulțumit, dar ce tot îi dai cu Braşovul? Mai întâiu 
mai întrebat, când am primit de acolo nu mai ştiu ce 
veste groaznică, iar acum mă întrebi, dacă plecăm 
mâine. Ce să căutăm la Brașov şi la cine să mergem ? 

— Aşa e, am răspuns şi eu cam prostuţ, ce să căutaţi 
la Braşov şi la cine să mergeţi. Dar, mai întreb eu, 
vrând în acelaş timp să schimb vorba, aţi petrecut bine 
sărbătorile Crăciunului la Focşani ? 

— Păi, nu ţi-a spus Uitucilă ce am pàtit din pricina 
că el este o hahaleră ai jumătate? Nu ţi-a spus că am 
plecat singură și că a trebuit să mă dau jos din tren 
la Chitila, de oarece el rămăsese în gara de Nord ? Acolo 
îl întâlnise un cunoscut al lui, care l-a întrebat: „Ce 
cauţi în gară, Uitucilă ?* lar deșteptul de el i-a răspuns: 
„Nimic; am venit să mă plimb“. Atunci prietenul acela 
l-a invitat la un pahar de vin la o cârciumă pe Calea 
Griviței, pe când eu îl aşteptam în vagon. Trenul a 
pornit, iar cu m'am coborât la Chitilu. lată cum am 
petrecut de sărbători la Focșani. In seara de Anul Nou 
venim la dumneaţa“, îşi sfârși ea vorba. 

lar Vitucilă venise să mă invite la dânşii !. 


VINTILĂ BRALU 


3 
DIMINEATA 
COP11LOB 


4 


David Copperfield 


de CHARLES DICKENS 
a Ee 


9. Mi se găsește o meserie 


O schimbare se făcuse în felul meu de viaţă. De 


unde până acum eram privit cu severitate în cele mai 
mici mişcări ale mele, acum puteam face ce vroiam si 
toată ziua mi-o petreceam în bucătărie cu Peggotty. 

Intro seară, pe când îmi încălzeam mâinile la foc, 
îi spusei ` 

„Peggotty, îmi pare că d. Murdstone mă iubește din 
ce în ce mai puțin. Cred că, dacă s'ar putea, ar prefera 
să nu mă mai vază deloc“. 

După o tăcere, Peggotty îmi vorbi: 

„Eu am căutat peste tot un loc la Blunderstone, ca 
să stau pe lângă d-ta, dar nu am găsit nimic. Cred că 
mă voi duce vreo cincisprezece zile la fratele meu. M'am 
gândit că poate ili vor da voe să vii cu mine“, 

Nimic nu putea să mă bucure mai mult ca aceasta. 
Gândul de a mă găsi din nou în mijlocul oamenilor 
acelora veşnic surâzători şi liniștiți mă încânta. Dar fui 
turburat de teama că poate Miss Murdstone nu îmi va 
da voe. 

In timpul acesta ea tocmai intra, ca să mai cotro- 
băiască prin cămară şi Peggotty începu tocmelile cu ea. 

„Copilul acesta va fi lăsat de capul lui acolo, mormăi 
Miss Murdstone, cu capul întrun borcan cu castraveți, 
si lenevia este mama tuturor relelor. Dar, cum ai aci 
își va pierde timpul, cred că aș face bine să spun da“. 

l-am mulţumit fără să arăt prea multă veselie, de 
teamă să nu o fac să-şi ia răspunsul înapoi. Şi mi se 
păru că am făcut foarte bine, căci privirea ei, părăsind 
castraveţii, se îndreptă spre mine cu atâta acreală, ca 
şi cum ochii ei ar fi sorbit întreg borcanul. 

La sfârşitul lunii, Peggotty și cu mine eram gata de 
plecare. 

D. Barkis, pe care niciodată nu-l văzusem trecând 
pragul, intră în casă şi încărcă cuferele lui Peggotty. 

Peggotty fu foarte tristă să părăsească o casă, în 


care şezuse atâţia ani şi se urcă în căruță cu batista 
la ochi. 
Ca de obicei, d. Barkis nu vorbi mai deloc, dar opri 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 


1 An 


Sg 
CH i | | 


si bere. 

D. Peggotty si cu Ham ne așteptau la locul obişnuit. 

Luară pe umăr câte un cufăr al lui Peggotty şi por- 
niră. Pe când mă pregăteam să-i urmez, Barkis mă trase 
deoparte : 

„Totul merge bine, mormăi el. Ai făcut lucrurile 
foarte bine“, 

Dar Peggotty mă chema, mergând îi povestii ce-mi 
spusese d. Barkis. 

„Micul meu David, ce ai zice să mă mărit? 

— Doamne, Peggotty, cred că m'ai iubi tot atât de 
mult ca şi acum. Afară de aceasta vei avea mereu un 
cal şi o căruţă şi vei putea veni oricând să mă vezi“. 

Peggotty mă strânse în braţe si îmi spuse: 

„Lotul va merge bine, vei vedea“. 

Și această vorbă, împrumutată dela d Barkis, ne 
făcu să râdem cu poftă. Am ajuns în fața casei d-lui 
Peggotty mai veseli ca oricând. 

Emily era la școală şi, cum cunoșteam drumul, i-am 
eşit în întâmpinare. 

Ceaiul era gata şi tacâmul meu pregătit în acelaș 
loc. După masă d. Peggotty, care fuma din pipa lui, 
aduse, fără să vrea, vorba despre maică-mea. Văzui ochii 
lui Emily umplându-se de lacrimi si mă privi atât de 
blând, că inima mi se umplu de recunoştinţă. ; 

Zilele se scurgeau ca şi la ultima mea ședere, numai 
că mica Emily şi cu mine nu ne mai plimbam atât de 
des pe plajă. Avea lecţii de învăţat, lucru de împletit 
şi era mereu lipsă. 

Chiar în seara sosirii noastre, d. Barkis apăru, puţin 
cam încurcat, cu niște portocale legate într'o batistă. 
Pentrucă nu a spus nimic de ele tot timpul cât a stat, 
am crezut că le-a uitat si Ham alergă să i le dea. Dar 
se întoarse, spunându-ne că portocalele erau pentru Peg- 
gotty. 

Când se termină cu vacanța și veni timpul ca să 
plec, se hotări, ca Peggotty şi cu Barkis să facă o plim- 
bare, iar Emily şi cu mine să-i însoțim. 


Peggotty era îmbrăcată ca de obicei, dar d. Barkis 
strălucea într'un rând de haine noi, albastre si tăiate 
aşa din plin de croitor, că mânecile îi puteau ţine loc 
şi de mănuși, iar gulerul îi ridica părul până pe creş- 
tetul capului. Nasturii erau cât o farfurie. In acest costum 
d. Barkis mi se păru un model de eleganţă. 

Şi iată-ne plecaţi pentru o zi de bucurie. Ne oprirăm 
în faţa unei biserici. b. Barkis intră cu Peggotty, lăsân- 
du-ne în căruță, pe Emily si pe mine. 

Când, însfårşit, eşiră, d. Barkis îmi făcu cu ochiul 
şi mă întrebă : 

: Gum crezi că aşi semna-o pe Clara, dacă i-aş scrie 
numele pe căruţă ? 

— Păi, cred că... Clara Peggotty. 

— Nu Clara Peggotty: BARKIS“, răspunse el şi se 
puse pe un râs cu hohote, de se cutremură căruţa. 

Insfârşit, sc căsătoriseră. 

Am sosit la timp, seara în 
aci, d. cu d-na Barkis şi-au luat 
la casa lor. 

A doua zi îmi luai rămas 
Emily, Ham şi d-na Gummidge, 
buna mea Peggotty. 

„Cât timp voi trăi şi voi avea acest acoperiş dea- 
supra capului, zise ea, casa mea va fi gata să te pri- 
mească“. 

Am plecat a doua zi cu ea şi Barkis ca să 
torc la Blunderstone. Miau lăsat în faţa porții 


faţa  corăbiei-casă, şi 
rămas bun şi au plecat 


bun dela d. Peggotty, 
ca să petrec o zi la 


mă în- 
şi mi se 


păru foa;te ciudat ca ei 'să plece, lăsându-mă singur 
sub castani, în faţa unei case unde nu era nimeni care 
să mă iubească. 

Am fost lăsat într'o părăsire, de care nu pot să-mi 
aduc aminte fără să mă întristez. Am fost singur, fără 
prieteni, numai cu gândurile mele întunecate. 

Mă apropriu de un timp al vieţii mele, a cărui tristă 
amintire nu mă va părăsi niciodaţă şi care deseori s'a 
așezat ca o umbră pe orele cele mai fericite ale mele. 

Eram într'o după masă pe câmp, când la un cotal 
drumului întâlnii pe d. Murdstone cu un domn pe care 
îl mai văzusem odată, un domn Quinion. 

„Ei bine, David, ce mai faci ? Unde mergi la şcoală ? 

— Deocamdată e acasă, răspunse d. Murdstone. Nu 
ştiu ce să fac cu el. E un copil rău. 

— Hm !“ făcu d. Quinion. 

D. Quinion rămase cu noi. A doua zi de dimineața, 
pe când mă pregăteam să ies, d. Murdstone mă chemă,. 
Se aşeză serios la o masă, soră sa în faţa lui, iar d. Qui- 
non în picioare, cu mâinile în buzunar. Eu îi priveam 
pe toţi. 

„Imi închipui, David, că știi că nu sunt bogat, 
Invăţătura costă scump si găsesc că nu trebue să te mai 
trimet la școală. Ai auzit de depozitul de vin „Murdstone 
şi Grinby“? 

— Mi se pare că am auzit, domnule, dar nu-mi mai 


amintesc când. 
PAS LAT DACII 


Drăguța cititoare spune o poezie frumoasă de Anul Nou. 


— D. Quinion mi-a spus că mai sunt acolo câţiva 
băeţi. Nu văd pentruce nu te-ai duce acolo. Ai să câştigi 
acolo destul pentru hrană si alte cheltuieli. Cât despre 
haine, ţi le vom da noi. Așa dar, David, te vei duce la 
Londra cu d. Quinion. 

— Pe scurt, ți se dă o meserie şi nădăjduesc că te 
vei purta bine“, mai zise şi soră sa. 

Am înțeles foarte bine; toate acestea erau pentru 
a se putea desbăra de mine. Nu-mi amintesc dacă acea- 
stă noutate m'a întristat sau bucurat. Cred că nu îmi 
dădeam bine seama ce se petrecea cu mine, dar nu 
prea aveam timp să descurc toate gândurile, căci a doua 
zi, d. Quinion pleca. 

Inchipuiţi-vă pe micuțul băiat părăsit lângă d. Qui- 
nion, în drum spre Londra. Priviţi cum casa și biserica 
se micşorează în grabă. Nu se mai vede câmpia unde 
s'a scurs copilăria mea şi cerul e gol. 


(Va urma) 


=" 


CE SĂ FAC? 


Astăzi, când scriu aceste rânduri, suntem în ziua de 
23 Decembrie. Spun aceasta, pentru ca să se ştie că până 
la Crăciun nu mai sunt decât două zile, în care trebue 
neapărat să iau o holărâre. Da, în aceste două zile tre- 
buie să se hotărască soarta mea cu coana Frosa. Dacă 
ar fi să mă împac, va trebui să plec numai decât — 
mai întâiu la Hăpleşti, apoi la Blegeşti, unde ea aşteaptă 
mercu să merg, să-i cad în genuchi, să-i cer iertare 
şi să o poftesc la Bucureşti. 

Dar cred că sar putea face si într'altfel, anume: 
să Du merg cu însumi, ci să-i trimit o telegramă în care 
să-i scriu așa:* Mult stimată coană Froso, totul să fie 
iertat si uitat. Să nu mai fim supăraţi unul pe altul, ci 
să ne avem iarăşi bine. Nu mai fi supărată pe mine, ci 
ia „Rapidul de Hăpleşti“ și vino aici la București, unde 
te aştept cu mare bucurie, cu multă pastramă, cu grămezi 
de.mămăligă si cu putini pline: cu varză acră. Dacă ţi-e 
teamă să călătoreşti singurică, ia pe Blegilă, ca să te 
însoțească. Vino şi stai la mine cât dorești.“ 

Ştiu că dacă îi trimit această telegramă, coana Frosa 
îşi va şterge lacrimile, îşi va alunga necazul şi supărarea 
şi se va grăbi să vie. Insă, vorba e că stau pe gânduri 
şi nu mă hotărăsc. Știu că dacă vine, o să-mi spună că 
o să stea aici toată viața traiului ei, ca să-mi ducă mie 
de grije. Dar, aşa cum am mai spus de câteva ori, nu-mi 
convine de loc lucrul acesta. 

Săptămâna -trecută am scris că îmi venise alt gând. 
Am scris că o invit să vie, dar după ce stă acasă la mine 
o lună de zile, cititoarele si cititorii din Bucureşti să o 
poftească la dânşii rând pe rând, fiecare câte o săptămână. 

Acum, când scriu, n'am primit încă destule răspun- 
suri la această propunere. Totuşi, cam ghicesc ce fel de 
răspunsuri voi primi. Sunt, adică, încredinţat că mulţi 
îmi vor spune că ei ar învita-o cu plăcere. 

Deocamndată, iată că am şi primit o invitaţie toc- 
mai dela Babadag din Dobrogea: O public aici, mulțu- 
mind micilor si drăguţelor cititoare pentru invitaţia lor, 
care e scrisă precum urmează: 

„Dragă Mos Nae! Te roagă două surioare, Rodica de 
trei ani si Samuella de șase ani, cititoare neobosite ale 
frumoasei noastre „Dimineața Copillor", să te împaci cu 
coana Frosa. Şi ca să nu-ți facă dumitale boroboaţe, te 
invităm să poftești împreună cu ea, cu Haplea, Hăplina 
şi Hăplişor, să petreceți la noi sărbătorile Crăciunului. O 
să pregătim pentru coana Frosa varză murată și pastramă, 
care îi place așa de mult. 

„Multă sănătate dela noi și vă așteptăm cu nerăbdare." 

Sunt, în adevăr, foarte drăguţe aceste cititoare, că mă 
invită la ele şi pe mine şi pe coana Frosa şi toată fami- 
lia. Dar marea piedică este că eu încă nu mă pot hotărî 
ce să fac. 

Intre acestea, primesc zilnic scrisori dela cititoare 
şi cititori. Mi se scrie din toate părţile Ţării. Imi este cu 
neputinţă să le public pe toate, findcă nu e loc. Insă, 
precum se va vedea din cele câteva pe care le public mai 
jos, nu este o singură cititoare sau un singur cititor, 
care să-mi scrie să nu mă împac cu coana Frosa şi să 
nu mai povestesc despre dânsa. Toate si toţi îmi scriu 
acelaş lucru: „„Impacă-te, Moş Nae, împacă-te, Moş Nae!“ 
Zău, nu mă aşteptam să ţie cititorii aşa de mult la coa- 
na Frosa. 

Şi acum să public unele scrisori. 

„Dragă Moş Nae, eu, Dina Merescu în etate de zece 


ani, elevă în clasa a IV-a la şcoala primară de fete din. 
` Liteni, județul Baia, si care citesc „Dimineața Copiilor" 


dela n-rul 400, m'a bucurat foarte mult tot ce ai scris 
despre coana Frosa. De aceea, te rog foarte mult, dragă 
Moş Nae, să faci un sacrificiu de dragul cititorilor, pe 
care ştiu că îi iubești, și să te împaci cu coana Frosa, 
pentru a putea să ne mai scrii despre dânsa." 

lată acum o scrisoare dela celălalt capăt al Ţării, 
adică dela Timişoara. Această scrisoare mi-a fost trimisă 
de drăguţul cititor lonel Russo. Numai că, aşa cum se 
va vedea din scrisoare, micul meu prieten lonelnu ştie că 
subțirica şi aliganta coana Frosa este la Blegesti, la ma- 
mă-sa, iar nu la Hăpleşti, 


QINNN 


CE SĂ FAC? 


„Dragă Mos Nae, nu vă supăraţi că vă scrie un citi- 
tor, căruia îi place foarte mult „Dimineața Copiilor". Cu 
toate că Dumneavoastră nu mă cunoaşteţi, as vrea să vă 
dau un sfat cum să vă împăcați cu coana Frosa. 


„Sfatul este acesta: să vă duceți la Hăplești și să vă 
plimbaţi lângă casa lui Haplea... cam supărat. Eu sunt sin- 
gur că Frosa va eși din casă, poftindu-vă înăuntru, cu do- 
rința de a vă împăca. D-voastră îi veți spune: „Dragă 
coană Froso, îmi pare rău că suntem certaț, aşa că aş 
vrea să ne împăcăâm." 

Interesantă şi amuzată este scrisoarea ce-mi trimite 
de aici, din Bucureşti, drăguţa cititoare Aurelia lonescu.: 
Ascultaţi ce-mi scrie, 

„Dragă Mos Nae! lată că m'am gândit şi eu la între- 
barea ce este de făcut cu coana Frosa? Dar mi-e frică 
să n'audă și ea. Te rog, Moș Nae, să nu cumva Zë afle 
ea ce-ţi spun eu. Mai întâiu de toate te sfătuiesc să te 
împaci cu dânsa si să o aduci la București, însă nici gând 
să o iei pe capul dumitale. Știi că nu prea este așa „de- 
licată si aligantă", după cum se laudă. (Uite, numai astea 
să nu le audă, că se înfurie pe mine). 


„Acum, iată ce-ţi propun. Cred că ai auzit de Stroe 
și Vasilache. Doar cântă și la radio. N'ar fi bine, dacă 
s'ar prezenta coana Frosa la Teatrul Majestic și i-ai ruga 
pe Stroe si Vasilache s'o primească și pe dânsa în ansam- 
blul lor? Ar fi de minune. 


„Mai ales dacă ar eși pe scenă îmbrăcată în rochia 
cu picățele , iar pe cap să aibă pălăria aceea cu fructe, 
flori si zarzavaturi? Ştii mata — pălăria ce i-ai cumpărat 
dela un magazin, care o avea de reclamă. Să fie încâlțată 
cu ciorapi făcuți de dânsa, după cum îmi aduc aminte, 
erau cu flori și cocoși. Într'o mână să aibă umbrela ei 
cu cap de gâscă, iar în mâna cealaltă un evantai. Nu-i 
așa că ar fi minunată? Apoi să cânte cântecele acelea 
dela „Dario" și „Contirvasor”. 

„Aşa ai scăpa mata toată ziua de dânsa, iar ea ar 
mai câștiga pe deasupra și bani". 

Ştiţi că îmi cam place propunerea d-rei Aurelia Io- 
nescu? Vine coana Frosa la Bucureşti, chiar stă la mine, 
dar nu e mereu povară pe capul meu si nu-mi răpește 
toată ziua vremea. O să aibă şi ea treabă şi, pe dea- 
supra,o să câştige si bani. Aşa, ar merge însă, staţi, că 
că mai e ceva: are să fie primită să cânte la Teatrul 


Majestic, mai ales că — fie vorba între noi — n'are toc- 
mai un glas de privighetoare? E adevărat că poate să 
tipe, de răsună cartierul, însă este o deosebire — şi 
chiar mare — între a tipa şi a cânta, 


Apoi, la un teatru trebue să știi să cânți cu note, iar 
Frosa noastră mare habar ce sunt notele. De aceea nu 
sunt chiar aşa de sigur că are să fie primită. Totuși, 
am să încerc. Până atunci, mai pomenesc că iubitul meu 
cititor Dumitrescu Codin, elev in clasa I-a primară la 
Pitești, îmi scrie între altele: „ Poveștile scrise de d-ta 
îmi plac foarte mult, mai ales cele cu coana Frosa. De 
aceea, te rog frumos 'să te împaci cu dânsa, ca să ai ce 
să ne povestești. In doresc sănătate și să trăești 100 de 
ani, pentru ca să bucuri pe copiii, care te iubesc așa de 
mult.” 


La rândul ei, drăguţa si glumeaţa Didicuța Margulies 
din București îmi scrise: „Mă grăbesc să te rog să răs- 
punzi coanei Frosa. Măcar că nu e, cum spune ea, bine 
ecudată, aligantă, potilicoasă si asa mai departe, totuși 
e dulce în felul ei. Este foarte simțitoare, seamănă cu mi- 
ne si e păcat să lași o persoană simțitoare să sufere prin 
tăcerea d-tale“. 

„Dar, aşa cum am spus la inceput, numărul scri- 
sorilor ce mi se trimit despre coana Frosa este foarte 
mare. Săptămâna viitoare am să mai public, Până atunci 
însă mă întreb din nou: „Ce să fac? Ce să fac?“ şi nu 
găsesc un răspuns, care să-mi placă. 

Rog pe cititoare şi pe cilitori să se mai gândească 


şi ei. 
- MOŞ NAE. 


š: — 


"BAG 


Poveste italiană 


N pustiul african trăia odată o familie de girafe. 
Intro zi, sa întâmplat ceva ciudat uncia dintre 
ele: a început să vorbească ! 
Biata girafă nu ştia dacă trebue să se 
bucure sau să se întristeze : cu surorile sale 
uu putea vorbi. Pe de altă parte,nu putea să se oprea- 
scă de a trăncăni ca o moară stricată... 

Atunci noaptea, în timp ce toate dormeau, ea hoi- 
nărea prin pustiu şi vorbea singură. li plăcea mai ales 
când era lună; vorbea cu luna care, cu faţa sa rotundă, 
părea că o înţelege şi îi răspunde. 

„Ştii, dragă lună, că eu sunt singura girafă care 
are darul graiului ? Si că de ar şti surorile mele, saar 
speria si ar chema fiarele pustiului să mă sfâșie, cre- 
zând că sunt om? Ei... da... numai oamenii . vorbesc ! 
Nu stiai asta ?“ 

Cum să nu ştie luna, care ascunde în inima ei rece 
toate tainele pe care i le şoptesc oamenii în nopţile senine ? 

Dar într'adevăr, de mii de ani de când trăia, nu 
stase de vorbă cu o girafă, 

„Si ce vrei dela mine ? 
sc, răspunse girafa, şi să-ţi spun că 
vreau A = PR din pustiu. Vreau să merg printre oameni. 
Am obosit, 
zele, norii, cerul şi pe tine, lună... Cred că mai aproape 


de pământ, mai aproape de oameni, sunt multe lucruri 
frumoase de văzut. 

— Dar, dragă prietenă, cum vrei să trăești printre 
oameni cu gâtul tău de şapte coli ?... 

— Dragă lună..., am auzit pe niște călători vorbind 
de un e tra vestit... 

„Ei bine, voi merge la el să-l rog să-mi scurteze 
gâtul. Vreau să văd lucrurile mici de jos, copiii, gră- 
dinile, malurile râurile, câmpiile... Crede-mă: am obo- 
sit să stau aşa sus... nu mai e nimic nou de văzut. 
Frunze... frunze... vârfuri de copaci... şi iar frunze... 
frunze si nori. 

— Eu în locul tău mag mulțumi cu atâta. 

— Nu! Sunt hotărită să plec, dragă lună... Am ve- 
nit să-mi iau rămas bun. Să auzim de bine! 

— Umblă cu Dumnezeu... dar ne vom întâlni în 
orice loc.“ 

e 
* . 


A doua zi girafa plecà. 

Nu se ştie sigur ce drum a urmat până în Bucu- 
reşti, la chirurgul Lecuiescu, care a primit-o cu mare 
cinste. Căci oricât de vestit ar fi fost, în faţa unei gi- 
rafe care vorbea, nu putea decât să se închine. 


ăzând numai vârfurile palmierilor, frun-" 


(chirurgul îi spunea tu) 


„Odată ce tu, dragă girafă, 
ești mulțumită să-ți taiu gâtul, — eu nam nimic îm- 
potrivă. 

„Dar să ştii că a scurta gâtul, nu inseamna... a 


scurta capul: altfel, mulţi oameni ar veni să și-l scurteze. 
JD fac cu plăcere această operație. Te rog numai 
să-mi faci reclamă : printre oameni nu se poate trăi 


Ztără reclamă... 


— Fii pe pace, voi spune la toţi că ești un chirurg 
grozav. Dar dacă în loc de oameni, o să operezi ani- 
male, nu e vina mea“. 


gâtul scurt ca 
zăci picioarele 


Girafa isi văzu visul împlinit : avea 
de câine. Părea un câine pe picioroangc, 
nu şi le operase. 

„Și girafa plecă la plimbare prin lume. 

Dar după câtva timp începu să se pliclisească. Luc- 
rurile de pe pământ nu erau cum și le închipuise, nu 
erau făcute pentru girafe. š: 

Singurul lucru, care îi plăcu intr'adevàr, fu viața 
copiilor. Toate celelalte mai bine nu le-ar- fi văzut: 
murdării de tot felul pe străzile orașelor, certurile ve- 
cinilor, lumea rea... atâtea si atâtea lucruri pe care nu 
le băgase în seamă, când umbla cu nasul în vânt! 

După puţină şovăială, girafa se întoarse la chirurg. 

„Dă-mi, te rog, gâtul înapoi şi, dacă: poți, mai a- 
daugă-i o bucată. 

— Il vrei mai lung? 

— Da, mai lung... Mai lung, ca să fiu întotdeauna 
aproape de stele, de nori şi de lună !“ 


iha 


Era o noapte cu stele şi luna strălucea pe cer, când 
girafa se întoarse în pustiu. Nisipul era ca argintul si 
vârfurile palmierilor păreau că ating cerul. 

Cu botul în sus, girafa gustă frunzele care aveau 
un gust minunat. 

In noaptea aceea îi povesti lunei ciudata sa întâm- 
plare și luna îi surâse si îi zise: 

„Ştiam că o să vii înapoi!“ 


Povestită de Margareta Petcu 


anna 


— 


Când Haplea e supărai 


Pe măgarul său călare „Bucuros de oaspeţi, nene?“ Trec cinci zile-acum e vremea 
Pleacă Haplea din Hăpleşti em — Frate Hapleo, bun sosit! mm Ca să plece musafirul. 

Și se duce drum departe Si mi-l pupă, 'nbrăţțișează. — Ar fi stat el viaţa'ntreagă, 

La cumătrul din Prosteşti Râde Haplea mulțumit. Ins'ajunge chilipirul. 


Dar la grajd când merge Haplea, „Stai că-l prind“, îşi zice dânsul, „Am să fac, o, Doamne, Doamne, 
Nu-i măgarul, a pierit. mm Ese "n sat și strigă tare: = O să fie lată rău. | 

Peste noapte, cum se vede, „Dacă hoţul nu-l aduce, Dacă nu-mi găsiţi măgarul, 
Vre-un hoţ Pa șterpelit. E prăpăd şi groază mare.“ Am să fac ca tatăl meu. 


Speriat de-ameninţare, „Te-am iertat“, îi zice Haplea. — Ce făceam? Făceam ca tata, 
Uite-l hoţul rușinat m O Il întreabă-acum tâlharul: m Când măgarul i-au furat, 

Cum aduce pe-Urechilă „Ce vroiai să faci, măi Hapleo, Neavând altul, a pornit-o 

Si să-l ierte s'a rugat. „Dacă n'adncem măgarul?“ Şa venit pe jos în sat.“ 


QITEN 


- 


Calendar pc luna Ianuarie 


Ai 
1936 


LUNII MARȚI MERCUR JOI VINERI SWBHÑNDUNN 


Papagalul şi radio 


pe coastele Africei, Răduţu şi Ani- 
şoara i se rugară să le aducă un 
papagal. „Bine, am să vă aduc“, le 
promise el, însă îşi zise în sinea sa: 
„O să vă vedeţi ce lecţii are să vă 
dea papagalul acesta.“ 

Indată ce vaporul s'a oprit într” 
un port al Africei, căpitanul Buz- 
nea porunci la doi din marinarii de 
pe vapor să meargă intro pădure, 
care se vedea în apropiere, şi să a- 
ducă de acolo pe papagalul cel mai 
frumos ce ar putea prinde. 


Căpitanul Buznea, comandantul 
unui vapor, care făcea călătorii pe 
coastele Africei, ținea mult la nepoţii 
săi Răduțu și Anişoara. Și ce poveşti 
frumoase le spunea, când se întorcea 
din vreo călătorie! 


Cei doi marinari plecară st după 
câteva ore se întoarseră, aducând 
un papagal, care era o frumuseţe 
de pasăre. Avea penele de o frumoa- 
să coloare cenușie, coada de un roşu 
aprins, un cioc mare coroiat, iar ochii 


Cam avea însă dreptate să se 
plângă de ceva: Răduţu si Marioara 
erau copii foarte neastâmpăraţi, iar 


mici, rotunzi si foarte răutăcioșşi. Însă, 
însuşirea cea mai mare a acestui pa- 
pagal era că putea să imite la per- 
fecție vocea omenească. : 

Incântat, căpitanul Buznea puse 
pe papagal în cabina sa, nu cu gân- 
dul de a sta si a-l privi, ci pentru a-l 
învăţa aşa cum dorea el. Spuse anu- 
me secretarului său să învețe pe 
papagal numai cuvintele ce urmează: 
„Astâmpăr ați-vă! Staţi liniștiți! Tăceți 
din gură!" 


LE 


gurița nu le tăcea nici o dată. Chiar 
lecţiile şi le învățau, râzând si sărind. 

Când căpitanul Buznea se pre- 
gătea să plece Intro nouă călătorie 


Istorioară franceză 


Pe când se întorcea în Franţa, 
căpitanul râdea, gândindu-se la lec- 
tia frumoasă ce au să primească nce- 
poţii săi din partea papagalului. Toc- 
mai când ei au să fie mai gălăgioși, 
papagalul o să le strige: „Astâmpă- 


rați-vă ! Stat liniștiți! Tăceţi din 
gură!“ Si căpitanul Buznea, râzând 
de plăcere, veni urmat de secretarul 


său, care purta colivia, în care fussee 
papagalul. 

Colivia cu papagalul fu pusă în 
`amera în care Răduţu și Anişoara 


își țineau jucăriile şi in care îşi în- 
văţau lecţiile. La ora când trebuiau 
să-și înveţe lectiile, căpitanul Buznea, 
pitit după ușă, aştepta să vadă ce au 
să facă nepoţii săi, când vor auzi cu- 
vintele ce ştia să spună papagalul. 
Insă, n'a fost de loc asa, cum se 
aştepta el. In loc de a spune :,„Astâm- 
păraţi-vă!“ şi celelalte, papagalul se 
porni să cânte un vals, iar după aceea 
o sârbă. Mare si nespusă a fost bu- 
curia lui Răduţu si Anişoarei, care 
se grăbiră să cânte şi ei cu papaga- 
lul, iar pe urmă, să sară şi să danseze. 


Toţi copiii au un vi 
Să se imbrace la „„Paris** 


Singurul magazin de 
specialitate în confec- 


țiuni pentru copii 
Sır. Smârdan 30 


EE 


O veste plăcută pentru cititori EH 


A apărut si s'a pus în vânzare 


„ALMANAHUL ŞCOLARILOR PE 1936“ 


E alcătuit de N. BATZARIA 


„ALMANAHUL ŞCOLARILOR PE 1936" este de o bo- 
găție de desene si ilustrațiuni și de o varietate de materie, 
cum n'a mai fost până acum nici un alt „Almanah". Copii, 
tineri si persoane mari vor găsi în acest „Almanah" o 
materie pe care, de sigur, o vor citi cu o nespusă plăcere. 

Mai voluminos decât „„Almanahurile Scolarikor' din 
din anii trecuți, de oarece are 130 de pagini, „ALMANAHUL 
ŞCOLARILOR PE 1936" este un „Almanah” jubilar, fiindcă 
încheie zece ani de apariție. De aceea, s'a căutat ca să 
le întreacă pe toate și să fie o adevărată comoară. 

Cu toate acestea, nu costă decât 25 de lei exemplarul. 

De vânzare, la librării și la chioșcurile de ziare. 


=] 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neîntrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


ISTORIOARELE PENTRU PUIU 
de MOŞ NAE 


sunt minunate. Cartea este tipărită pe hârtia cea mai 
bună, are multe desene în culori si copertă de asemenea 
colorată. 

Totuşi, prețul unui volum nu este decât 25 de lei. 


De vânzare la toate librăriile. 


11 
Qa 


Mirat şi uimit, căpitanul Buznea 
întrabă pe secretarul său, care îi 
zise: „E drept că eu l-am învățat pe 
papagal să spună cuvintele de mai 
sus, însă n'aveam cum să-l opresc să 
asculte cântecele dela radio dela a- 
paratul ce era în cabina d-voastre. 

Ascultam ai eu, dar papagalul, 
care nu mai putea după radio, nu 
numai că le asculta, ci le-a si învă- 
tat pe din afară.“ 


Povestită de MARCU IONESCU 


O cititoare drăgălaşă. 


„Suntem unsprezece. 
— Păcat! Dacă am fi doisprezece, am putea să de- 
filăm şi să spunem că suntem lunile calendarului“ 
Bunicul își ridică ochelarii de pe nas: 
„Ca să se împlinească... anul, pot să vă ajut si eu. 
— Tu?-—Desigur, Eu pot să fiu luna Decembrie.“ 


* 
sg e 


Toţi nepoţeii sunt adunaţi în casa bunicilor. ca în 
fiecare an de ziua Anului Nou. 

Așteptând să-i cheme la masă, se joacă în jurul 
bunicului, care stă într'un fotoliu vechiu si impunător. 

„Vai, tata-mare — zice Mihai — dar ca să fii luna 
Decembrie, trebue să te scoli de acolo.“ 

Tata-mare nu pare încântat: 

„Dece trebuie să mă scol de aici? Eu sunt cea mai 
bătrână lună, aceea care e pe poze ca un moșneag cu 
barbă albă, Deci, pot sta foarte bine în fotoliu." 


Cei unsprezece nepoţei au hotărât asa dar să con- 
struiască un an, până ce soseşte ora mesei. 

lonel, care e cel mai mic si tata-mare, care e cel 
mai. bătrân, suntpe drept lunile Ianuarie si Decembrie. 
Mircea, care e cu puţin mai mare decât Ionel, e numit 
luna Februarie. 

„Bine!“ strigă cel ales. Apoi fuge afară pe use si 
se întoarce peste câteva minute, cu un coif de hârtie în. 
cap, trăgând după el un cal de lemn și învârtind în 
mână o sabie de tinichea garantată. 

„lată-l pe Februarie !“ răcneşte Mircea sărind în 
şea şi dând pinteni armăsarului care se leagănă pe loc. 

Toţi pufnesc de râs. 

„Aşa dar, întreabă Florin, Februarie soseşte călare?“ 

— Nu e chiar asa, răspunde bunicul, dar putem 
să-l lăsăm călare si îmbrăcat în ostaș. De obiceiu în 
luna lui se sfârșește carnavalul.“ : 

Luna lunie, luna în care se capătă vacanţă, e dată 

lui Dinu care e cel mai cuminte dintre toţi. lar luna 
Copiii se gândesc că tata-mare e cam leneș dar nu Octombrie, în care se trec corigenţele, e dată lui Ștefan 
îndrăsnesc să mai spuie nimic bunicului acesta mărini- si ştie dumnealui din ce cauză. Aprilie, dimineaţa pri- 
mos, care a pregătit pentru toţi, o masă mai mare de-  măverii, e Ancuţa, cea mai mică dintre nepoţele. Pentru 


cât acea a Sfinţilor Apostoli. luna Mai, bunicul a ales-o pe Florica ; apoi din fotoliul 
Pe masa Apostolilor erau numai mâncăruri obişnui- cel impunător, înalță un imn primăverii. 

te, dar pe masa întinsă în sofragerie, pare că s'au adu- „lată primăvara, frageda vestitoare a verii. Natura 

nat toate bunătăţile din lume. se trezește. Crivăţul si zăpada au plecat. Adie zefirul. 
„Şi dinspre bucătărie, adie un parfum plin de fă- Seva aleargă din nou prin trunchiurile copacilor. Se 

gădueli... fripte. nasc frunzele. Sosesc trandafirii... 


12 


AR P0N7AIA i 


—...Si sosesc spinii.“ 

Bunicul îl priveşte întrebător pe Dan: „Şi care ar 
fi spinii ? 

— Examenele“. i 

Azi e zi mare, aşa că bunicul nu ceartă pe nimeni, 
nici pe cei care sunt puţin obraznici. 

Mihai (Martie) a luat o umbrelă, deoarece în luna 
lui plonă şi e umezeală, Florin se apără de soarele din 
luna Cuptor, cuo pălărie de paie, mare cât o roată. Ro- 
dica sa gătit cu nişte ciorchini de celuloid, scoşi din du- 
lapul bunicii. 

Adrian e luna Noembrie, luna în care cad frunzele; 
trebuie să ia un aer ofilit. 

Dar între lunile mai puţin blânde, izbucnesc cer- 
turi. Ionel nici nu vrea să audă de blănuri („calorifer. 
Mă topesc“) Luţa nu vrea să îmbrace costumul de bae 
(„E iarna, îngheţ.) Ianuarie îşi bate joc de August. 
August îl ciupeşte pe Ianuarie. Ianuarie plânge. Luluţa 
se scuză: „Ştii, eu mă aprind repede, fiindcă sunt o'lună 
caldă. . 
— lar tu, îi spuse bunicul, lui Ionel, nu trebuie să 
te aprinzi aşa uşor, fiindcă eşti o lună rece. 

— Toate certurile astea mar mai fi, zice Ancuţa 
dacă lunile ar fi toate la fel, fără cald şi fără frig. 

— Dar din ce cauză sunt anotimpurile? întreabă, 
Ştefan. 

Pentrucă axa pământului e înclinată, explică bunicul. 

— Atunci, hai s'o îndreptăm. — “ 


* 
. x 


Când sosesc părinții copiilor, toate lunile anului sunt 
aliniate în fundul sofrageriei, scânteietoare de cristaluri, 
de flori, de sticle şi de grămezi de ciocolată. 

In frunte stă Ionel înfofolit în blană și pe la mijloc 
Luluţa în costum de baie. 

Bunicul, în fotoliul său, are chiar aerul unui sfârşit 
de an liniștit, care se încheie cu fericire şi belşug, 
„lată, spune bunicul arătând spre nepoţei, cele două- 
sprezece luni ale anului. Eu sunt cel mai bătrân din- 
ire fraţi“. Şi râde, privind cu drag la copii. 


LEUL 


Atunci, împiedecându-se de uşă și de picioarele sca- 
unelor, intră Șerban, cel mai micuţ, care deabea învaţă 
să umble. d 

„Toate locurile sunt luate“, îi strigă Ionel, capul ca- 
lendarului. 

„Nu, spune bunicul, mai e unul; cel mai mare și 
cel mai frumos. Vino încoa, Şerbane.“ 

Şerban ştie că buzunarele bunicului sunt pline de 
bomboane. Aleargă spre el cât îl ţin picioruşele. Buni- 
cul îl ridică în braţe, se scoală in picioare şi strigă cu 
voce voioasă: „A sosit Anul Nou! Iată-l aci. Ura! Uraa!“ 


Povestită de GIOIA 
beet 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi minunatul și neîntrecutul „Al- 
manah al Școlarilor pe 1936" care a apărut acum. Veţi 
fi încântați de cuprinsul lui de o bogăţie fără seamăn. 
Un volum de 130 de pagini nu costă decât 25 de lei. De 
vânzare, la librării şi la chioşcurile de Jiare. 


I CAŢELUL 


— Fabulă de marele scriitor rus L. Tolstoi— 


TAPANUL unui menagerii arăta publicului a- 
nimalele sălbatice, fie cu bani, fie în schim- 
bul unui câine sau unei pisici, pe care le dedea 

` ca hrană la animalele lui. 

Un tânăr oarecare vrea să vadă şi el fia- 
rele din menagerie. Prinse, așa dar, pe stradă un biet 


căţel şi-l duse la menagerie. Tânărul fu lăsat să intre, 
iar cățelul fu aruncat în cuşca unui leu, 

Căţelul își puse coada'ntre picioare si se ghemui 
tremurând într'un colț din cușcă. Leul se apropie de el 
şi-l mirosi. Căţelul, speriat, se culcă pe spate, ridică lă- 
buţele și începu să dea din coadă. Leul îl atinse cu la- 
ba şi-l întoarse pe partea cealaltă. Căţelul sări in sus, 
apoi, așezându-se pe labele dindărăt, stătu drept înain- 
tea leului. Leul îl privi, întoarse capul şi de o parte şi 
de alta, însă nu-l atinse. 

Când stăpânul menageriei aruncă leului carne, leul 
rupse o bucăţică si o dete căţelului. 


Seara, când leul se culcă să doarmă, cățelul se cul- 
că lângă el şi îşi puse capul pe o labă a leului. De atunci, 
cățelul trăia în cușca leului. Leul nu-i făcea nici un rău; 
mâncau și dormeau împreună, ba din când în când se 
jucau împreună. 


Intro zi, un domn veni la menagerie si văzând pe 
căţel, zise că este al său. Ceru. așa dar, să-i fie dat îna- 
poi. Stăpânul menageriei consimţi, însă când au început 
să cheme pe căţel, ca să-l facă să iasă din cușcă, leul 
ge sbârli, se încruntă şi începu să răgească. 

In chipul acesta, leul si cățelul trăiră mult timp în 
cuşcă, fiind prieteni cât se poate de buni. 


L. TOLSTOI 


13 


trio: 7 N 


ulte, plăcute şi diicrite 


Jocul cu schimbări la față Cine le arată drumul ? 


Lipiţi aceste desene pe un carton, apoi tăiați cele 
12 pătrate. După aceia, schimbaţi capetele, trunchiurile, 


picioarele acestor patru persoane şi vor esi figuri foarte Costel și Fifina au făcut o plimbare pe măgăruși. 
amuzante, La înapoiere, au simţit mirosul plăcut de ciocolată si 

zahăr ars. De unde sunt, zăresc ei baraca unde se vând 
La coală aceste „bunătăţi“, numai că înaintea lor e un drum 
O LA foarte încurcat. Cine vrea să-i ajute şi să le arate pe 


unde ar putea ajunge până la baracă ? 


Când Uitucilă citeşte pe stradă 
EEN 


Vom, KC Ee AN CAE Rm 


ip 


Titel, care a dormit astăzi mai mult, merge aler- 
gând la şcoală, ca să n'ajungă prea târziu. Crede că e 
singur pe drum, dar nu ştie că în jurul lui sunt 11 
din micii săi prieteni. Căutaţi-i în desenul de faţă, că îi 
veţi găsi. 


Un număr curios 
E EDT EREM 


Un număr în adevăr curios este numărul 15873. i 
Dacă l-am înmulţi rând pe rând cu 9, cu 18, cu 27, cu 
36, cu 45 şi cu 54. vom avea şase produse, care sunt 
formate totdeauna din aceleaşi cifre, însă orânduite în SINSO Eeer 
diferite feluri. In adevăr, cele şase produse sunt pre- 
cum urmează : 142857, 285714, 428571, 571428, 714285, Uitucilă a cumpărat de la un librar noua carte 
857142. „Doctorul Mititelu" de Moş Nae. O deschide și citeşte 
Dacă numărul 15873 e înmulţit cu 7, dă un produs De stradă, dar, mergând cu ochii în carte, se isbeşte de 
format în întregime din cifra 1 si anume: 111111. Insă, un stâlp. Şi ce face deșşteptul nostru Uitucilă, care — de 


dacă îl înmulţim cu 63, produsul e format numai din durere — a văzut stele verzi? Scoate batista din buzu- 
9 şi anume: 9999999. nar şi... o trece în jurul stâlpului, în loc să se lege el 
Cum vedem, sunt şi printre numere unele destul la cap. După aceea, zicându-și: „Acum că m'am legat, 
de originale. trebue să-mi treacă“, merge înainte citind. 
14 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


SERIA IV 


La acest concurs oferim următoarele premii : 


€i | E Z 


Nâscu 
Introduceţi in careul de mai sus, astfel ca să vă dea o încru- 
cişare corectă, următoarele cuvinte: 
De, Anul nou, Toasta, La mulți ani, Aniversare, Revelion» 
Mulţumire, Reuşite, Milioane, lanuarie, Vasilcă, llar, Secol, Iunie, 


Osii, Iradea, Raab, Armură, Asina, Sibiu, Disc, Sar, Bar, Oeri; 


Lam, Uli, Sun, Lno, Ils, Aa, Vt, Ta, Vv, Na, Ne. Eb. 
LUCIA GH. STĂNESCU 


Constanţa 
Saradă 


Cu un plug în prima parte, 
Dau pământul la o parte. 
Partea doua, să se ştie, 

O găsiţi la pălărie. 

Partea treia e la rând, 

O vocală însemnând. 

lar cuvintele împreună 

De un pom o să vă spună. 


CATARU CONSTANTIN 


Metagramă 
Un vechi popor sunt dacă 'ncep cu D, 
Cu L nu curg nici iute, nici agale 
Numesc băeţii având în, cap pe J, 
Dar de-am pe S, conţin doar cereale. 
lar dacă 'ncep cumva cu R sau M, 
Atunci să vezi, ce 'ntâmplare ! 
Că ’s roşu şi ca animal, cu R, 
Şi 's tot atât de ros cu M. ca floare. 

EUGENIA MIŞU GHEORGHIU 


Deslegarea acestui concurs se primeşte 15 zile dela apariţia 
numărului de faţă. Pe plic sa va scrie: „pentru jocuri“ 


CUPON DE JOCURI 
FE LUNA DECEMBRIE SERIA IV 


Numele și pronumele 


Adresa: 


w: N - — i < sua 


CINEL 


10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3-luni ta „Dimineața Copiilor”. 


SS "N jocurilor pe luna 


Noembrie 
CAPITALA 


Gică Thomas (23); Comănescu M. Victoria (23); Rădulescu 
Ernest şi Olga (22); Giovanidis Niculae (24); Emilian G. Baicu- 
lescu (25); Lazarovici Herşcu (20); Petre şi Radu G. loan (25); 
Rădulescu Niculina-Verona (23); Ghizela si Francisca Held (10); 
Vintilescu A. Gheorghe (24); Lucia Liberatos (23) ; Viorica Ma- 
xim (9); Ionescu V. Ştefania (26); Alexandru G. Dimescu (2); 
lenny Georgescu şi Vasile Kirițescu (25); Alic Edelman (2); 
Sorin Papadat (13); Sorinel Octave Gottesman (24) ; Micu Gh. 
Constantin (2); E dmond Rosner (2); Raiciu Dumitru (3); Mihail 
si Tinca Georgescu (2y); Sonya Vutcăneanu (4); Marcel Aderca 
(24); Andrei Visner (3)); Marinescu Venera (3) ; Cohn lulian 
(4) ; Cristescu T. Dorina-Mioara (2) ; Simion Mihăilescu (24); 

Cecilia şi Lucian Filderman (12) ; Serafim Niculaie Alexandru 
(2); Costescu S. Mircea (12); Petre P. Petre (19) ; Vasiliu Ale- 
xandru (23); Măglaşu S. Aurelia-Mia (2) ; Carolina Liber (24); 
Bebe, Puiu, Tudor Mihăilescu (23); Buzoianu Eugenia (2); Leo- 
nida Lobel (24); Friederica Fürst (25); Mihăescu Florica (24); 
Bombonel Frâncu (23); E. Gamper (22) ; Gela si Osias Finkel- 
stein (24); Costică Sophi (22); Bebe Schwartz (2); Jenică Amă- 
răşteanu (3); Be réie şi Sabina Bergheanu (20); Samy şi Marcel 
Koffler (22); Vasiliu Alexandru (23); Bébé Ghidionescu (22) ; 

Nelly Petraru (23); Mihail E. Georgescu (22); Trandafirescu 
Gaby (23); Chitlaru Louis (22); Carol Şarf (22); Ştefania şi 
Paula Nathansohn (25); Mihaiu Gh. Simionescu (24); Cohn Paul 
(24); Etty Litmann (25); Simona Adania (20) ; Dana Zaharescu 
(24); Ivona Zamfirescu (24); Apostolescu Gheorghe (23); Maria 
Petrescu (23); Sorin Papadat (12); Stoicescu Alice (24); George 
Ionescu (25); Florin Oprescu (25); Rodica ing. Alex. Ionescu (24); 
Rădulescu P. Nicolae (24); Edmond Weiss (25); Emil Pantazopol 
(24); Reviţa Taraşi (25); Tică Dragomirescu (25). 


Posta jocurilor 


Gh. Zah., Nad. Z.. Mar. Marg., Fir. Tich. — 
aşa ceva. 

Dar. Pec. — Cuvintele sunt prea radicale. 
G. Bich.-Năs. — Reţinem „cuv. încrucișate“, şi „Iarna.“ - 


S'a mai publicat 


I. Chirică. — Publicăm „Ghicitoarea“. 

Rod. Dum.— Gal. — Romburile sunt prea simple i omonimele 
s'au mai publicat. 

L. P. P. — Am reținut jocurile publicate. 


KI. A.—Retinem un omonim. 

Cong. A. — Retinem un aritmogrif. 

Krist. Bor. — Un joc e prea simplu iar celălalt cam incàlcit. 
B. P. T. — Cam grele pentru revista noastră. 

V. Canc. — Il publicăm spre încurajare. 

Ver. AL, M. Călin, Gela F. — Mai încercaţi! 

Dav., Dali. şi Golf. Al. — Cam slàbute. 


M. dela |. — Retinem un omonim. 

H. şi Em. C. B. — Jocul e îngrijit dar cam incurcat. 

E. G. Gg. — Publicăm sarada. Preferăm altfel de jocuri de- 
cât acelea asupra cărora ne întrebaţi. 

Căt. C. — Publicăm două sarade. 

Sil. Sil. — Jocul d-tale e cam cunoscut. 

Cer. M. P. si L. Cer. — Publicăm o şaradă. 

Em. Br.-laşi. — Reţinem două omonime şi o ciupercă. 


D. C'.-Burd. — Cuvintele din careu nu comunică între ele. 
C. Dud.-Botoşani. — Publicăm un omonim. 

Nest. A. G. — Am reținut un omonim. 

Kel.-Mar. — Am publicat un omonim. 


S. Avr.-Urlaţi. — Publicăm o şaradă si două omonime, 

lul. Roth. — Publicăm o şaradă. 

M. L. Auer. — Publicăm trei jocuri. 

Hor. Nad. — Orice compoziţie bună sn primeşte. Şarada tri- 
misă are rime prea ieftine. 

Aur. lon.-Loco. — Ne aşteptam la ceva mai bun. 

Mag. Mir..Loco. — Reţinem câteva omonime. 

N; A. Georg. — Retinem un omonim. 


KI. A. — Cam slabe. 
Mühl. A. — Mai încercaţi. 
M. Br.-Bălți. — Cam slab, 


VI. Zăn. — Admir stăruința d-tale, dar, te rog, să cauţi ca 


jocurile să fie potrivite copiiior şi revistei. 
FI. G. M. — Jocul e cam încâlcit. 

E. Raf. — Publicăm două omonime. 

M., Mar. si P. Nic. > Reţinem șarada. 


3 e 


CELE MAIBUNE CADOURI DE ANUL NOU