Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages51-100

Director: MARIN IORDA 


REVISTA. UE OU STIRIA 


PENTRU COPI! Și 


Ti NE RET 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. 
PLARUL 5 LEI. — 


— TEL 3.84.38. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI — EXEM- 
IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRET INTERBISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL 5 26 IANUARIE 1933 No. 729 


SĂ STÂM PUTIN 
WVOREA COPII ! 


Lenuţa Matache. — Imi pare rău, nepofico dragă, că 
iti va sosi răspunsul meu alât de târziu si că eu am 
primit scrisoarea matale după ce şi-a gătit traista cu 
jucării, Moş-Crăciun. Cred însă că a avut el grije să-ţi 
îndeplinească dorința zi fără să-l rog eu! Matale esti 
un copil cuminte si drăguj si sunt încredințată că ai 
fost bine răsplătită de acest Crăciun. 

Te rog să-mi scrii ca și până acum, la redacţie, şi 
să nu fii supărată că din pricini pe care nu file pot 
lămuri acum, nu iti dau adresa mea deacasă. 

Imi închipui că ai citit cartea cu poze şi pozne: 
Nelutu şi "lorica..... Ţi-a plăcut ? 

Te imbrätisez cu drag, dragă Lenuţo, şi aştept veş- 
tile matale cu nerăbdare, 

Charlotte. — N’am uitat, nepoţică dragă, că pe 
ziua de 20 Decembrie matale ai împlinit doisprezece 
ani şi imi pare rau că nu ţi-am putut spune la vreme 
cât de mult bine îţi doresc. 

De bună seamă că la citirea acestor rânduri vei 
avea doisprezece ani şi câteva săptămâni. Dar eu cred 
că îmi primeşti urările chiar cu o înlărziere atât de 
mare. 

Te sărut, dragă Charlotte, și iti spun şi bravo pentru 
bunele note pe care le-ai luat pe primul trimestru. 

Mariette Suteanu. — Ce mai faci, mătăluță ? E un 
car de vreme de când nu ţi-am mai văzut scrisul. M'ai 
uitat? M'a bucurat felicitarea |! Iti mulțumesc zi te 
sărut. 

Dorică Niculesev. — Sunt încântată că iti place 
atât de mult revista Dimineţii Copiilor. Pentru noi, cei 
cari scriem povești pentru voi, cei micuţi, nu există bu- 


curie mai mare decât aceia de a vă prilejiui clipe de 
desfătare sufletească. 


Ii voi spune şi lui Moş Marin că ţi-e drag, şi sunt 
sigură că se va bucura tot atât de mult cât m'am bu- 
curat şi eu. 

Să cresti mare ! 

Tudorel si Nicu.— Zău, dragii mei, că nu va pot 
indeplini rugămintea oricât de greu mi-ar veni să va 
dezamăgesc | Eu n'am albumuri cu marci poştale, şi 
apoi chiar dacă aş avea, drept ar fi să vi le dau vouă, 
când eu am mii de nepoți si nepofele care le-ar dori? 
Am mai spus eu — mi se pare — că nu pot să ne- 


dreptatesc pe unii şi să tin cu alţii. In ochii mei aveţi 
toți aceleaşi drepturi. 


Dar nu fifi mâhniţi, căci mă intristati. 
Sănătate | 


TOŢI COPIII TREBUE SA CITEASCĂ: 


NELUTU ŞI FLORICA 
carte cu poze şi pozne 
de BUNITA 
LEI 40 


PURASUL 
K NIMÂN 


Au fost odata un mos si o baba, care n'aveau niciun 
copil. 

- Baba hai, — zise mosul într'o bună zi — ia 
pune-mi in traistă o azimă caldă, câteva cepe şi doi 


trei cAtei de usturoiu, că mi s'a făcut de ducă! 

— Vai de mine, unchiasule, da ce-ţi veni? Om bă- 
tran, cu un picior în groapă, să pleci asa, hai-hui, prin 
streini !? 

— Jaca asa! Mă duc în lume, poate-oi întâlni no- 
rocul în cale, să-l întreb ce are cu noi, de ne ocolește. 

Baba, ce să mai zică? l-a pus merindea în traistă, 
mosul a plecat, iar ea a înghiţit in sec și s'a uitat lung 
după omul ei, până ce depărtarea l-a șters din fata 
ochilor. 

— Dumnezeu să te aibă în paza lui! a zis bă- 
tranica şi intrând în bordei, a aprins candela dela icoana 
Maicii Domnului, rugându-se să-l aibă Prea Curata în 
pază şi să-i poarte paşii spre bine. 

Mosul a mers cât a mers si la o vreme, obosit de 
cale lungă, fript de sete şi lihnit de foame, s'a oprit la 
un isvoras cu apă limpede, în marginea unei păduri, să 
se odihnească şi să mănânce, 

Destăcu traista, scoase azima din stergarul in care 
era învălită si spărgând o ceapă, începu să imbuce cu 
poftă. 

Atunci auzi pe aproape un glas zicându-i: 

„Dă-mi şi mie-o ’mbucatura“. 
„Numai cât să pui în gură!“ 

Moşul se uită în dreapta, în stânga şi nezărind pe 

nimeni, grăi si el tot pe cuvinte potrivite: 
D’apai unde esti, bădică? 


a de =. 


Vino’ncoa, nu-ţi fie frică, 
Din cât am iti dau si tie, 

Numai bine sa ne fie! 

Atunci, dintr'un desis de alunis ieşi un pui de ie- 
puras, un vătui dragalas, şi apropiindu-se sfios de 
mosneag, il privi gales in ochi. 

— Mai, mai, ga andi mosneagul, e ceva cu jepurazul 
asta! Pare-mi-se că-i năsdrăvan! la taică de colea si 
mănâncă, numai să-ţi placă, zise mogul tare către ie- 
puras 

Epurasul se aşează alături de bătrân si înfulecă de 
se miră moșul cu câtă poftă mânăncă. 

— Cum te chiamă, măi epuras? 

„Vătui, Epurasul Nimanui! 

Tii, dar ciudat nume mai ai. D'apăi daca esti al 
nimănui, vrei să mergi cu mine-acasă, să te cresc ca 
pe copilul meu? 

— Vreau, cum să nu vreau! 

— De-i asa, săi colea în traistă, să pornim la drum 
spre casă. 

Au mers ei, au mers o zi și-o noapte, 
către seară au ajuns la bordei. Babuta ii 
prispă: 

— Tii, mosule, ce brodeală! 

Acu a trecut un corb pe sus si cu glas de om mi-a 
spus: 


şi a doua zi 
aștepta pe 


„Năprislan să te găteşti“, 
„Musafiri ca să primeşti!“ 

Când a mai văzut, bäbuta si musafirul din traistă, 
nu mai ştia ce să facă de bucurie. 

— Mânca-l-ar maica de iepuras, că frumos mai e! 
Alb ca spuma laptelui si eu botisorul roşu ca mura 
coaptă. la să-i dea maica lui niște lăptic cald, că i-o 
fi foame! Și numaidecât îi puse într'o strachină lapte 
dulce pe care iepurașul îl bău cu poftă, apoi lingân- 
du-se pe botisor, se trase ceva mai laoparte si adormi 
ca un copil cuminte. 

Ce nume să-i punem, omule? 
Are nume! 

De unde ştii? 

Mi-l-a spus el! Vorbeşte ca un om adevărat si 
încă de-aceia cu scaun la cap. Il chiamă ,.Vatui, Epu- 
rasul Nimănui“. 

— Prea e lung numele ăsta, moșule; eu am să-i zie 
numai Vătui. 

Și asa i-au zis, amândoi bătrânii, de atunci incolo. 

Dela sosirea lui Vătui, casa lors'a inveselit. Babuta. 
grijulie, nu ştia cum să-l mai îngrijească şi să-l alinte, 
Din „puiul maichii“ nu-l mai scotea, iar mosul — să 
nu se lase mai prejos — îi zicea: „flăcăul taichii*. 

Intr'o zi, să fi tot trecut un an si ceva de când Vătui 
intrase în casa lor, numai ce se trezesc cu el că le zice: 

— Maică si taică, mie mi-a sosit vremea să mă'nsor! 

Bine taică! — zise moşul — iaca mâine am să 
plec prin sat in petit! 

— Ce să cauţi in sat? Du-te la palatul împăratului 
şi spune-i că vrei să te’ncruscresti cu el! 

— Aoleo, tăiculiţă ! Da nu ne’ntindem nasul prea sus? 

— Fă așa cum îţi spun ş'ai să vezi c’o să iasă bine. 


` 


— 


Mosul ce să facă? Sa dus! Drumul dela bordeiul 
lor până la palat era o vale şi-un deal. 

Pe dealul din față se ridica palatul împărătesc, cu 
turnurile către soare, iar pe celalt deal, chichincaţa de 
bordei a moșului și-a babei. 

Cum ajunse la poarta palatului, poarta se deschise și 
impăratul tocmai eșia si dădu nas in nas cu moșul. 

— Ce vrei, moșule ? 

— Ce să vreau, Maria Ta? Iaca așa gi-asa... şi îi spuse 
toată tărășenia, dar nu-i pomeni nimic de fecioru-său, 
cum şi ce fel este. 

— Bine mosule, îţi dau fata, dacă feciorul tău imi 
lucrează'n noaptea asta un pod de aur dela palatul 
meu la bordeiul tău. 

Dacă maine’n zori, podul 
picioarele, iti va sta si capul! 


nu e gata, unde-ţi stau 


Mosul când auzi aste vorbe, ingheta si porni abătut 


spre casă. 

— Aoleo tăiculiţă, în mare bucluc mă bagasi ! zise el 
către Vătui — Ce ne facem, că uite ce mi-a poruncit 
împăratul l., Si mosneagul spuse de-a fir a păr ce fel si 
cum îi vorbise împăratul. 

— Păi dacă nu-i decât atâta lucru de făcut, n'ai 
de ce te teme, taică — zise Vătui. 

„De cum s’o ’nsera mergi la fântână si umple o 
cofă cu apă! Du-te apoi cu cofa plină până la poarta 
palatului. iar de acolo intoarce-te "'napoi! Si la fiecare 
pas varsă o picătură de apă din cofă. Nu care cumva să 
versi mai mult, că rămâi cu cofa goală "nainte de-a 
isprăvi lucrul si să nu te uiţi înapoi că e prapad, taică! 

— Bine, bine ! Fac precum spui, numai că tare mi-e 
teamă că n'o să fac nicio pricopseală, şi-mi taie impa- 
ratul capul ! 

Nu te 'ngriji tăiculiță, că nu te lasă feciorul tau 
să te prăpădești | 

Mosul mai prinse o leacă de curaj şi luând cofa 
de toartă, făcu întocmai cum îl învățase Vătui. 

Când ajunse în dreptul usei bordeiului, vărsă ultima 
picătură de apă din cofă si intră în casă cu ochii în- 
chisi, de teamă să nu-și întoarcă privirea 'napoi si — 
Doamne fereşte — să pată cine ştie ce! 

A doua zi, Vătui îl trezi din somn zicandu-i : 

— la privește, taică, pe geam, afară ! 

Moşului nu-i veneasă creadă, când văzu mandrefea 
de pod, cu totul și cu totul de aur, care lega palatul 
împărătesc cu bordeiul său țărănesc. 

Se minună el cât se minună, dar împăratul nu 
mai putea de bucurie. Era podul mai dihai de cum îl 
dorise. Numaidecât se îmbrăcă şi esi să se plimbe, pe pod. 

Mosul, văzându-l de pe geam pe împărat, îi esi 
tantos înainte. 

— Ei, nu-i aşa Măria Ta, că făcui treaba cum se 
cuvine ? Acum cred că nu mai ai nimic împotrivă si-mi 


dai pe domnita de nora. 
— De mosule, om vedea ce-o zice si fata, dar până 


una alta — trebuie să mai implinesti o dorinţă a mea. 

— Şi nouă, împărate, nu una | La noi orice se poate, 
răspunse moşul îngâmfat, gândindu-se că năzdrăvanul 
Vătui pe toate le poate face. 

— Bine, mosule ! lacă numai o dorință mai am si 
dacă pe aceasta o 'ndeplinești, cuscru imi vei fi! 

— S’auzim imparate | 
Minunea asta de pod n’are niciun fistigoi sa 
treacă peste o vale seacă. Până mâine 'n zori, vreau să 
fie toată valea plină cu apă limpede, în care să mișune 
pestisori de aur si argint, iar pe luciul ei să 'noate le- 
bede albe, rate şi gâște cu penele de aur şi tot soiul de 
păsări, iar la poarta palatului să-mi stea gata de ple- 
care o corabie cu zece pânze mari! 

Dacă mâine dimineaţă voi găsi corabia plutind pe 
apă, mă voi sui în ea cu domnita si cu tot alaiul impa- 
ratesc si vom'veni la bordeiul tău, să luăm pe ginere 
şi pe socrii mari și să vă ducem la palat. 

Mosul a plecat si i-a spus Vătuiului, vorbă cu vorbă, 
ce-a poruncit împăratul. 

— Lucru de nimica, taică ! Ia din nou cofa cu apa 
şi o jumătate coaje de nucă, pe care s'o laşi în faţa 
porții împărăteşti! Apa din cofă arunc’o 'n stropi in 
urma ta, dar să fugi iute, taică, să nu te ajungă vultoarea 
apei din urmă, că te prapadeste! 

Moşul făcu întocmai şi a doua zi, când văzu împă- 
ratul minunea înfăptuită, n’avu încotro. 

Se urcă în corabie cu fiica sa si cu tot alaiul împă- 
rătesc şi porni spre bordeiul moșului. 

Ehei, dar vezi că bordeiul nu mai era bordei, ci o 
mândreţe de palat, că nici palatul împărătesc nu-l in- 
trecea în frumuseţe. 

— Măi, măi, dar tare năsdrăvan trebue să fie bă- 
iatul mosului, gândea împăratul, văzând atâta frumuseţe 
de palat. 

Domnița abia aștepta să-şi vadă alesul. 

Vă inchipuiti — dragii mei — ce mutre au făcut — 
împăratul si domnita, când au văzut ce fel de fecior 
are moșul. | 

Impăratul tuna si fulgera, că nu-și dă el fata de 
soție unui iepure. 

Domnița însă privise bine în ochii lucitori ai iepu- 
rasului şi zărise acolo două lacrimi arzătoare. O pre- 
simtire tainică îi spunea că Vătui e vrăjit. 

— Nu, tată — zise ea — ai cerut să li-se indepli- 
nească două dorinti, care întrec puterile omenești şi ai 
făgăduit drept răsplată să te ’ncuscresti cu mogul. Tre- 
bue să-ţi ti făgăduiala data! Eu primesc să-i fiu mireasă. 

Domnița nu sfârși bine vorbele, că Vătui, — dân- 
du-se de trei ori peste cap, se prefăcu întrun flăcău 
mândru şi voinic, fără seamăn pe lume. 

El îngenunchie in fata domnifei si sărutându-i poalele 
rochiei, îi zise: . 
— Iti mulțumesc, frumoasă domniţă, că prin bună- 
(Citiţi urmarea in pagina 6-a) 


— Ce ar fi, Dox, spuneam eu intr’o seară, acum două 
săptămâni, să plecăm mâine la ţară, să mai vedem ce 
face baba Ilinca si cele trei fete ale ei? 

Dox, drept răspuns, ocoli în fugă masa din mijlocul 
odăii, de trei ori, apoi sări pe scaunul de lângă fereastră. 
Astea toate la un loc insemnau, fără nici o îndoială, 
pentru mine, că Dox este atât de încântat de idee, încât 
e de părere să plecăm chiar îndată. 

— Cum o să pornim noaptea la drum, dragă Dox? 
Plecăm mâine, cu trenul de șapte dimineaţa, si după o 
călătorie de trei ore ajungem în satul Micsunesti la 
baba Ilinca, la Vasilica, Smärändita, si la Gherghina! 
Ce bucurie o să fie pe ele când ne-or vedea! Si ce trai o 
să fie pe tine, Dox! Ai să te indopi cu toate-bunătăţile. 

Dox ieşi îndată din odaie, fără să-mi răspundă 
nimic. O fi plecat, nebunul, chiar acum spre Micsunesti, 


îmi spun eu cam îngrijorată, știind că Dox n'a mai 
făcut niciodată drumul pe jos până in-satul in care lo- 
cuieşte baba Ilinca, bătrâna mea doică. Mă pregăteam 
tocmai să deschid fereastra si să-l strig pe Dox, banuind 
că e pe stradă; când istetul căţel apăsă in ușă, cu gea- 
mantanul meu în dinţi! Am râs cu poftă, din toată 
inima. Ba l-am si felicitat si i-am mulțumit că m'a scu- 
tit de un drum în pod, unde era geamantanul. 

— Acum, Dox, du-te la culcare; e aproape unspre- 
zece. Mâine dimineaţă trebue să ne sculăm de vreme. 
Te rog să ai grije să vii la cinci şi jumătate, să-mi baţi 
cu labuta în uşă. 

O să vi-se pară poate ciudat faptul că l-am rugat pe 
Dox să mă trezească la ora cinci si jumătate, dar tre- 
bue să vă spun că Dox ştie întotdeauna ce oră e, fără 
să se uite niciodată la un ceas. 

Mi-am frământat mult timp mintea ca să aflu cum 


— — 


VĂTUI, EPURASUL NIMĂNUI 


tatea ta m'ai scăpat de blestemul ce mă apăsa de multă 
vreme. O vrăjitoare m'a fermecat — schimbându-mă 
în iepure şi m'a blestemat să rămâi asa până cândo 
fată de împărat va primi să-mi fie mireasă. 

Tu m'ai deslegat de blestem primind să-mi fi soţie, 
şi dacă îţi păstrezi cuvântul dat, cu atât mai mult mă 
vei ferici. 

Drept răspuns, domnita îi dădu braţul şi porniră 


amândoi pe podul de aur spre palatul împărătesc, ur- 


poate să-mi spuie Dox dacă e patru si şase, sau opt 
şi cinci, fără să se uite la un ceasornic. dar n'am aflat. 
Degeaba l-am întrebat, degeaba i-am făgăduit o sută de 
banane coapte (moare după ele!) dacă-mi spune si mie. 
dar n'a vrut. Adică nu că n'a vrut El spune că are un 
ceasornic în pântec și că din pricina asta ştie întotdea- 
una ce oră e! Pot să cred eu o minciună ca asta? 
Firește că nu! 

— Prin urmare, suntem intelesi, spun eu, mâine la 
cinci şi jumătate, vii să mă trezesti. 

Dox îmi face un semn cu capul că da, dar în loc 
să se îndrepte spre uşă, ca să iasă din odaie, îl văd că 
ia drumul spre dulapul de haine. 

— Ce faci, Dox? 

Dox nu se sinchiseste de mine. Deschide uşa dula- 
pului, se urcă pe primul raft si de -acolo văd că-mi 
scoate un teanc de batiste, le ia în bot, coboară din 
dulap si le tranteste în gemantan. Apoi se urcă pe raf- 
tul al doilea si iar scoate de acolo cămășile si le pune 
în geamantan. 

— Iti mulţumesc, dragă Dox, că vrei să-mi împa- 
chetezi tu lucrurile, dar lasă-mă să-mi fac singură ba- 
gajul. Tu nu știi ce trebuie să iau cu mine si ce nu... 
Și, apoi, dece n'ai răbdare până mâine? Ti-am spus eu 
par'că acum câteva minute doar că sunt obosită şi vreau 
să mă culc. 

— Am vrut să te scap de grije, stăpână, imi răs- 


punde el. Dacă aveai geamantanul făcut de astă seară, 
puteai dormi mâine până la sease... Știu eu că iti vine 


greu să te scoli cu noaptea în cap... 

— Fii fără teamă, îmi ajnnge să dorm de acu până 
mâine dimineaţă la cinci... Hai du-te la culcare... 

A doua zi, chiar la orele cinci si treizeci de minute, 
Dox mi-a bătut in use si la şase patruzeci eram amân- 
doi pe peronul gării de Nord. 

— Ne-am așezat întrun compartiment gol, la fe- 
reastră. Mai erau vreo cincisprezece minute până la 
plecarea trenului din gară, si Dox nu-și mai găsea as- 
tâmpăr. A trebuit să-i cumpăr ciocolată, bomboane și o 
revistă cu ilustraţii! Vă puteţi închipui ce caraghios era 
Dox răsfoind o revistă. Noroc că eram singuri în com- 
partiment. 

— Ascultă Dox, i-am spus eu, după ce trenul stră- 
bătuse aproape jumătate din drum, vezi să te porţi bine 
la baba Ilinca, să nu faci ce ai făcut anul trecut... 

Dox s'a posomorit deodată! Asa se întâmplă intot- 
deauna când îi amintesc de vreo gresala pe care a fă- 


cut-o într'un trecut apropiat sau îndepărtat. 


Dar trebuia să-i amintesc de poznele făcute anul tre- 
cut. Ce, credeţi că a fost ușor să-l scap din ghiarele 
unor dulăi cu care se luase la hartä? Nu mai eu şi cu 
Vasilica (fata mijlocie a babei Ilinca) știm ce am pă- 
tit! Si acum mai am pe piciorul stâng semnele dinţilor 
unui câine mare cu care Dox se supărase mai rău chiar 
decât cu ceilalți. 

Până la Micsunesti, n'am schimbat decât câteva cu- 
vinte cu Dox; fiindcă s'a urcat în compartimentul nostru 


— 


(Urmare din 
pagina 5-a) 


mati de tot alaiul. 

Impăratul mergea iu urma lor, având in dreapta 
pe babă și în stânga pe mos — părinții vituiului, făt- 
frumos de acum. 

Mândri mai erau bătrânii că aveau o noră prinţesă 
şi un cuscru împărat, dar mai mândru era împăratul 
că avea un ginere așa de frumos şi viteaz, care il va 
urma cu cinste şi pricepere pe tronul împărăției, când 
el va închide ochii. “ 2 ANU 


da 


un domn zi cu o cucoană faţă: de care câinele meu n'a 
vrut. să arate ce ştie. A tăcut şi a mârâit din când în 
când; ca ‘orice câine de rând... 

Baba Ilinca nu se aștepta de loc la vizita noastră. 
Dar ce bucurie pe ea si pe fete când au aflat că am 
de gând să stau în Micsunesti zece zile încheiate. 

Mi-a pregătit cea mai frumoasă odaie, iar lui Dox 
i-a făcut un pat bun, cu perne moi, în bucătărie. E 
drept că domnul Dox nu era prea încântat de culcus! 
Şi-ar fi dorit o odaie-cuşcă, cum avea acasă la mine. 
Dar n'a făcut nazuri nici când l-a poftit baba Ilinca în 
bucătărie. M'am uitat lung la el şi a înţeles că n’are 
voe să crâcnească. 

In după amiaza zilei în care sosisem la Micsunesti, 
am stat de vorbă mult cu baba Ilinca gi cu fetele ei, 
ne-am amintit cu toatele de vremurile frumoase, când 
eu eram înaltă de o şchioapă și mă jucam cu Vasilica 
şi Gherghina de a doctorul și bolnavul. 

— Fi pe aici, cum vă petreceti serile, baba Ilinca? 
întrebai eu după o tăcere mai lungă, 

Baba Ilinca îmi răspunse cu un oftat, iar cele trei 
fete ale ei se,priviră cu înțeles între ele. 

Eram nedumerită. Pusei deci din nou întrebarea, 
rugând pe baba Ilinca să-mi spună dece sau întristat 
așa, deodată, toate trei. 

Gherghina se hotări să vorbească : 

— Să-ţi spun, duduie, ce se întâmplă pe aici, ori 
să nu-ți spun? Mă tem că aflând, vei lua degrabă tre- 
nul si te vei întoarce la Bucuresti... 

— Făgăduesc, zisei eu repede, că orice voi afla, voi 
rămâne totus aici, zece zile, așa cum am spus când am 
venit... Dar vorbeşte odată, Gherghina? Sunt nerăbdă- 
toare să aud... 

— Duduie dragă, de mai bine de şapte nopţi trăim 
cu toatele, de cum se înoptează, numai într'o spaimă 
si într'o grijă! Căci în fiecare seară trece pe sub fe- 
restrele noastre o arătare albă şi se duce de ocolește 
grădina şi hambarul. In primele seri lătrau barem câi- 
nii si ne dădeau de veste... Dar pe rând, i-am găsit 
otraviti: pe Vidra, căţeaua cea neagră, şi mai eri apoi pe 
Lupi, câinele roșcat, si în cele din urmă, pe Neafu, ca- 
felusul pe care mi l-ai dăruit matale, - duduie, acum 
cinci luni, când am venit la Bucureşti... Nu știm ce să 
ne facem! 

Izbucnii în râs și fetele împreună cu baba Ilinca 
mă priviră speriate. Cum puteam să râd, când ele îmi 
vorbeau despre strigoi. 

— Vă miră că râd, nu-i aşa? le intrebai eu. Ei bine, 
aflați că voi râde înainte atâta vreme cât îmi veţi vorbi 
de strigoi! Căci eu sunt încredinţată că strigoii nu sunt 
decât născocirile unor minţi în'ierbântate. Voi aștepta 
şi eu în seara asta arătarea cea albă si cred că impre- 
ună cu Dox o voi dezvata să vă mai sperie... 

— Vai de mine, duduie, spuse speriată baba Ilinca, 
să nu cumva să-i dai drumul lui Dox. Ce, oare vrei să-l 


găsim mâine mort?, 


Drept ori care alt răspuns, il strigai pe Dox si îi 


dădui poruncă să stea cuminte, sub pat. 

..Afara se întunecase. Baba Ilinca aprinsese o lampă 
cu gaz, apoi privind îngrijorată în jurul ei, îmi spuse 
să nu mă speriu când voi vedea arătarea. 

In seara aceea „arătarea“ a întârziat mai mult ca 
deobicei. Credeam chiar că aflând de sosirea mea în 
Miesunesti, s'a gândit să nu mai vie şi să bată în geam. 

Dar mă inselasem. Pe la orele opt si jumătate vazui 
într'adevăr, si cu, o namilă albă oprindu-se in fata fe- 
restrei şi bătând cu degetele de trei ori în geam. 

Baba Ilinca si fetele ei îngălbeniră si încremeniră 
pe loc. Eu ridicai repede perdeaua si cu privirea urmării 
fuga namilei; văzui cum intră în grădină, cum ocolește 
hambarul si cum o zbugheste pe poartă, în uliţă. 

A naibii arătare, spusei eu. Avea cisme galbene! 

Te pomenesti că ăsta e portul strigoilor! 

— Cum, are cisme? mă întrebă Vasilica. 

Da, si inca galbene! Asa că, vedeţi, aveam 
dreptate cand râdeam de strigoi... „Arätarea“ trebuie să 
fie vreun flăcău din sat care, fiindcă vă dușmăneşte, 
i cine ştie din ce pricină, şi-a pus în gănd să vătragă un 
Í pui de spaimă. Nu-i aşa că am dreptate, Dox? 

Dox ieşi de sub pat si se repezi la uşă, in semn că 
“e hott s vie eu namia până fa noi, casă ne fnere- 


dințăm cu toții ce fel de „strigoi“ se-află sub cearceaf. 

— Stai pe loc, Dox, ti poruncii eu. Mâine seară însă, 
ne vei arăta te esti. in stare. Acum să ne ducem cu 
toţii la culcare. - 

A doua seară, Dox, fără să-i mai aduc eu aminte, 
ieși în curte și se ascunse, după hambar. Noi, adică eu. 
baba Ilinca si cu cele trei fete ale ei, stăteam în casă, 

Cum stăteam noi așa, fără să cracnim, auzim de- 
odată poarta scârțăind incetisor. Dacă Dox ar fi fost 
tot atât de putin istef ca Lupi, Neatu şi Vidra, sar fi 
apucat să latre... Și atunci namila ar fi scos din buzu- 
nar ciolanul otrăvit si i l-ar fi dat să-l mănânce, așa 
cum făcuse şi cu ceilalți câini. 

Dar Dox nu e câine sadea! El e câine poliţist si 
orice câine poliţist știe că atunci când vrea să prindă 
sau să descopere un hot, nu trebuie să latre. 

Namila a intrat încet pe poartă, s'a apropiat de fe- 
reastră, a bătut de trei ori, ca de obicei. De după ham- 
bar, ochii lui Dox sticleau. 

Namila a plecat dela fereastră și s'a îndreptat spre 
grădină. Tiptil, Dox s'a luat după ea. Namila mergea 
înainte si Dox în urmă. In grădină, namila a mers până 
în fund, apoi s'a aplecat pe jos si cu o lopăţică a înce- 
put să sape o groapă sub rădăcina unui pom. După 


aceea, a scos din sân o pungă cu bani, a pus-o în groapă, 
a așezat la ‘loc pământul și a ieșit din grădină... 
Eu eram mirata. Nu intelegeam dece Dox nu şi-a 


înfipt colții în namilă și dece o lăsă să plece. Dar m'am 
lămurit îndată si am văzut că Dox ştie ce face. 

Dox a intrat în casă si ne-a făcut semn la toate, 
să-l urmăm în grădină. Ne-a dus până la locul în care 
îngropase namila banii. Acolo s'a apucat să desproape 
pământul şi mult ne-am minunat văzând că scoate din- 
tr'o cutie de fier mai multe pungi pline cu monede, 

N'am mai stat nicio clipă pe gânduri. M'am dus 
îndată la secţie si am rugat ca în seara următoare să 
vie doi sergenti in grădina casei babei Ilinca si să în- 
hate namila, tocmai când o fi să-și mai puie câţiva bani 
în comoară. 

A doua seară am aflat cu toţii că namila albă, 
„arătarea“, „strigoiul“, nu era altul decât un cunoscut 
jefuitor care, spre a nu fi descoperit de poliţie, venea 
seara si îngropa banii în grădina babei Ilinca... Vă veţi 
întreba, de bună seamă, dece hoţul mai avea nevoe s'o 
sperie pe baba Ilinca si pe fetele ei? Iată dece: el vroia 
să se facă vâlvă în sat că a apărut o stafie, e ca oamenii 
infricoșaţi, să nu se mai gândească să-și păzească banii, 
ci pielea. Incepuse cu baba Ilinca, fiindcă ştia că dânsa 
are ceva bani ascunși într'o ladă. 

Si avea de gând, ca într'o seară, in timp ce fosta mea 
doică şi cu fetele ei ar fi așteptat la fereastră venirea 
„arătărei“, hoţul să se furişeze în odaie şi să-și inde- 
plinească ţinta. In acelaş timp, credea că cea mai si- 
gură ascunzătoare pentru banii lui, e în grădină sub pom., 

Dox ne-a dovedit încă odată că este un minunat 
câine poliţist. Drept mulțumire, sătenii din Miezunegti 
i-au dăruit o zgardă de au. 


Neata si Natafleata au pornit in 
expedi 


la Polul Nord. 
Când, deodată, le ese in cale o... 


„„matahală de urs care i 
goana 


Fugira... si fugira, sarind 
depe un bloc pe altul... 


Y 
; : | 
| (Noroc că totul n'a fost decât 
un, visl.. 


RACUL 


PACALIT 


Povestea pe care vreau să v'o spun acum, dragi 
copii, e o poveste pe care am auzit-o dela bunicul meu 
— Dumnezeu să-l odihnească în pace, că tare sfătos 
mai era si multe snoave şi poveşti mai stia ! 

„A fost odată, de mult, de mult; nu ştiu câtă vreme 
s'p fi scurs de-atunci ; că niciun hrisov cu foi îngălbenite 
nu pomenește de întâmplarea ce vreau să v'o spui acum, 
ci numai bătrânii din bătrâni o mai tin minte gi o po- 
vestesc nepoților. Din om în om, din gură 'n gură, din 
loc în loc, aşa au rămas poveştile toate, dela unul la 
altul, si nu se pierd niciodată. ‘ 

Asa s'a întâmplat si cu povestea asta. Eu am auzit-o 
dela bunicul, el dela bunicu-său, care cine ştie dela 
cine o auzise. 


L 


a 


Hei, dar să nu mai lungim vorba, că de: ,,Vorba 
multă, sărăcia omului !“ — cum spune o veche zicătoare. 
„Si. precum spuneam, cică a fost odată un biet 
fierar, om harnic şi cu frica lui Dumnezeu, cinstit gi 
bun la suflet, aşa de bun, încât nici unui purice nu 
i-ar fi zis: dă-te mai încolo. Muncea omul din zori şi 


"i 


e 


* 


a 


IJ 


până'n noapte, dar oricât ar fi muncit, nu putea să 
prididească si să sature cele zece guri înfometate ale 
odraslelor, cu care il blagloslovise Dumnezeu. 

Cu toate că bogăția era departe de el ca cerul de 
pământ, totuşi, în casa lui domnea pacea. 

Omul nostru era mulțumit cu cât îi da Dumnezeu 
si nu cârtea niciodată impotriva-i. 

Nichipercea, bată-l Sfânta Cruce, pusese de câtăva 
vreme ochi pe casa fierarului și chitea impielifatul, 
cum să facă să bage zâzania în gospodăria omului, 
şi-i tot da târcoale. 

Aşa stând lucrurile, iaca numai ce se pomeni într'o 
dimineaţă fierarul, că, intrând în atelier, să. se apuce 
de muncă, găsi toate sculele asvârlite prin colţuri, drugii 
de fier îndoiţi, cărbunii uzi şi imprastiati, însfârşit, o 
harababură de se luă bietul om de păr! 

Cu chiu, cu vai, le rostui la locul lor pe fiecare şi 
își văzu omul de lucru, dar, de, treaba asta îi răpise 
multă vreme şi nu prea-i venea la socoteală ! 

Necăjit era omul, cum să nu fie? Putin lucru e 
să-ţi pierzi vremea cu adunatul sculelor, cu uscatul 
cărbunilor !? Totuși nu era atât supărat pentru asta, 
cât era de înciudat că nu ştie de unde a venit beleaua! 

Din ziua aceea oridecâteori intra dimineața in a- 
telier, găsea uneltele alandala. 

— Ti! Aici şi-a varit Sarsailă coada !— zise bietul 
om, trăgându-se de păr, când văzu harababura ceea. 

— O să stau la pândă în noaptea asta, să văd, nu 
pui mâna pe vinovat? 

Zis şi făcut. De când se lăsă seara, se ascunse 
într'un culcus de pae, pe care-l făcuse de cu zi în spa- 
tele cuptorului în care călea ficrul. , 

Chircindu-se cât mai bine, ca să nu fie văzut, 
aştepta cu răbdare să vadă cine-i cel ce-i face atâtea 
neajunsuri |... 

N'apucă să se aşeze bine, că se auzi o huruitură pe 
horn si cât ai clipi odată din ochi, se ivi în gura cup- 
torului jupân Necuratul ! Scărpinându-se cu coada pe 
ceafă, îşi roti ochii prin fierărie şi, nevăzând pe nimeni, 
se apucă să împrăştie sculele prin atelier, svarlindu-le 
la întâmplare şi făcând haz mare de isprava lui. 

— „Râzi tu, râzi, impielitatule ; da nu ştii că cine 
râde la urmă râde mai bine! Las'că am eu ac. de 
cojocul tău ! — zise fierarul, abia stapanindu-si firea 
li venea să se repeadă, să-l apuce pe Spurcatuly de 
coadă si să-i tragă o chelfăneală, dar se stăpâni şi-l 
lasă pe Moroi să-şi facă mendrele. S 

Dracu, după ce isprăvi, o tuli frumusel pe unde 
venise, iar fierarul esi din ascunzătoare şi ducându-se 


10 


in casă, îşi făcu patul şi se culcă liniștit caşicum nimic 
nu s’ar fi întâmplat. 

A doua zi se sculă ca de obiceiu, se duse în fierărie, 
şi în loc să lucreze ca în celelalte zile, se apucă să 
facă o capcană, aşa cum o ticluise cu mintea sa isteata 
în noaptea aceea chiar. Capcana era foarte simplu 
lucrată : o frânghie lungă care avea la capăt făcut 
un laf, așa fel ticluit, că dacă tragi de celalalt capăt, 
ochiul latului se strânge şi prinde cu el orice piedică 
are în cale. 

Fierarul, după ce făcu latul, se duse în târg şi 
cumpără smirnă şi tămâie ; apoi, când se făcu noapte, 
puse mirodeniile sfinte într' o strachină și se duse cu 
ele zi cu latel în fierărie. Petrecu latul cu dibăcie 
în jurul gurii cuptorului, iar restul funiei îl trase binişor 
până la culcușul în care se piti. 

Strachina cu smirnă şi tămâie o avea lângă el. 

Să fi fost ceasul aproape de miezul nopţii, 
când Sarsailă se cobori încetișor pe horn. Fierarul 
prinse in mani funia și-și făcu o cruce. In clipa aceea, 
ucigă-l toaca scosese capul pe gura cuptorului, isi 
aruncă drăceasca-i privire prin atelier si-apoi își trase 
tot trupul spurcat înăuntru. Mai avea numai coada de 
tras, când, pac, fierarul trase de frânghie și frumuseţea 
de podoabă a impielitatului fu prinsă in lat ca'ntr'un 
cleşte ! Repede, fierarul aprinse smirna zi tămâia şi 
începu să-l tămâie pe la nas pe Nichipercea ! í 


— „Na ghiavole, na, moroiule, na, spurcatule; să 
te saturi de-a mai face glume prin casele oamenilor de 
treabă | 

După ce il ameţi bine cu iumul smirnei si tămâiei, 
puse strachina la gura cuptorului si, apucându-l pe 
diavol de coadă, îi zise: 

— Ei, acum jupâne, să încheiem socotelile. Cred că 
ti-s.a urât cu munca grea pe care-o făceai în fiecare 
noapte în atelierul meu? Acum trebuie să-ţi iei sim- 
bria si să pleci. Cred că te-ai săturat svârlind mereu 
sculele si îndoind mereu drugii de fier? Acum dă-mi 
voie si mie să-ți îndoi niţel oasele si să te svarl de 
pereţi !“ 


Şi unde mi-ţi-l apucă românul pe diac de coadă și 
unde-mi începu să-l tnvarteascé prin fierărie, întrun 
dant, de-i clanfaneau dinţii'n gură şi-i pocneau măselele, 
parc'ar fi spart nuci cu ele... Şi mi-l târnui și mi-l 
învârti până ce-i înmuie oasele ca pe niște cârpe 

Dracul nu zicea nici pis. Tăcea chitic si ametit de 
m‘reasma smirnei zi tămâiei, sta smirnă | 

Când obosi omul de atâta târnuială, se opri să se 

mai odihnească. 
Dracul căta cu ochii vreun loc deschis, pe unde să 
fugă. Pe use nu putea, deoarece in casă de oameni 
credincioşi stă întotdeauna un înger păzitor, iar pe 
horn nici atât! Acolo, la gura cuptorului se afla stra- 
china cu smiină si tămâie... 

Insfarsit, fierarul se sătură de târnuială și lăsând 
din mâini coada împieliţatului, ti zise: 

— „Ei, acum cred că te-ai săturat de dant, jupâne? 
Drum bun şi să mai pofteşti pe la noi când mai ai gust 
de petrecere. Acum hait; pasol |“... Şi luând strachina 
din gura cuptorului, îi dădu împieliţatului paşaport :... 
un picior zdravăn în spate şi se duse nichipercea, ca 
un vârtej prin horn, si s'a dus; duce-i-sar numele pe 
pustii locuri, și 'napoi nu s'a mai uitat! 

oe ae MOSNEAGU 


NU UITATI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, şi 
numai pe o față ahârtiei. 


Mania Traht. Noua Suliţă. Dece atâta dis- 
perare pentru o bucată care nu a putut fi publicată din 
motive pe care le regretăm și noi? Sunt pricini destul 
de serioase cari au împiedicat publicarea bucății Du- 
rerile unui copil. Nu te descuraja, îi va veni şi ei rân- 
dul. Urmăreşte cu răbdare revista. 


Dela Călmățui. — Una din cele două poezii va fi 
publicată întrun număr viitor. 
Elena Matache. — Cogealâc. Povestea cu Moş Cră- 


ciun ne-a sosit prea târziu, astfel că nu a mai putut 
încăpea în numărul de Sărbători. Altceva! Ne bucură 
mult că iti place revista. 

Aristotel - Critico. — laşi. Bucata într'o noapte de 
Crăciun ne-a sosit prea târziu. Apoi, scrii pe ambele 
fete ale hârtiei, ceeace nu merge pentru tipar. Nu stiai ? 


Un căţel, un purcel si un băeţel au legat o strânsă 
prietenie. Recunoaşte oricine că o astfel de tovărăşie 
este destul de ciudată, dar tocmai de aceea ea a prile- 
juit o nouă poveste pentru cei mici. 

Un căţel, un purcel şi un bdefel va fi deci titlul 
povestei pe care o va publica în curând revista noastră. 

Dacă un băeţel este în stare să facă singur atâtea 
năsbâtii câte se pot scrie într'o carte frumoasă, în to- 
vărăşia unui purcel, va face si mai multe, ajutat și de 
un căţel, e uşor de închipuit ce posne dă la iveală. 

Să aşteptaţi toţi cu răbdare publicarea povestei: 


Un căţel, un purcel şi un bdefel. 


RAFU 


Cine ştie de când băjbăiau prin besnă, fără sa ia 
seama unde calcă, nici încotro se duc. Mergeau așa or- 


IALA 


bis, inghefafi bocnă cu mâinile vârite până’n coate în 
buzunare — cei doi tovarăși ai lui Petrus. 

Până şi Petrus, stăpânul stelei, nu mai putea de frig. 
li inghetase buricele degetelor pe speteaza stelei. 

Insă nu cricnea o vorbă, de teamă să nu îşi descu- 
rajeze tovarășii de colindat. 

— Mai Bică — spuse într'o doară. ce-ar fi dacă ne- 
am abate pe la naşul lui unchi-tu, sub sopron ? 

— Păi, ai uitat c’am fost la el? 

— Mi-e frică de lelea Anghelina. . . 

— Da de ce frică mă? Ce, ne mănâncă ? 

Celălalt mormăi, amärit. 

— Mai rau! Ne ia la goană, cu câinii droaie după 
CR. d.e 
Tăcură din nou. 

Dela o vreme Petrus, răsbit de ger, nu mai putu să 
rabde : 

— Baeti, mi-au îngheţat mâinile pe speteaza. 

lar Bică deabia mormăi : 

— Halal de noi, frati-meu ! 

Si dupa o clipa: 

— Atunci, hai si-om merge la un noroc! 

— Da, să mergem — mormăi si tacutul, cu jumă- 
tate glus. 

Petrus o luă înainte scortos, spre curtea hanului de 
la răscruce, râcnind din toate baerele inimii ca să-l 
audă: 

— Primește stea-ua l., fru-moa-a-să... şi lumi-noa- 
săl? Cu col-turi... muul-tee si mă-ruunte.... daru-ite de 
Hris-toos... caa-un... soare... lumi-noos |! 

Insă n'apucă bine să isprăvească, simțindu-se apu- 
cat de mână şi strâns vârtos de Bica: 

— Taci bă! Ne-am ars! Uite pe Bursucu, cu Tiganu 
si Tiris ! 


— Suflă in lumânare, că ne-a luat dracul gafai 
celalt. 
Dar Petrus deabia închise capacul stelei, că dus- 


manii se si repeziră pe ei: 

— Zi, strigaţi ? Asa ne-a fost vorba? 

— Inchinati-o! Rati ai dracului de pitcoace ! 

— Maa! 

— Care-i ăla? 

— Nu da, ma! 

— Cine-i ăla de a ’ndraznit ? 

— Dar ce-i averea lui tac'tu ? 

— Maa! 

Mai na’ti de cheltuiala ! 

Si trosc! pleose! cădeau reteveiele vlăjganilor în 
steaua copiilor, în vreme ce ei, bietii de ei. deabia mai 
puteau tine piept derbedeilor, impotrivindu-se căzând 
dea berbeleacul pe ghetusca întinsă de poleiu si târân- 
du-se otova cu tofii. 

Cu steaua sparta, petice, petice si fasii de hartie, 
Petrus si Bică se apropiară de tovarășul lor, care in- 
lemnise, par'că, pe ghiata. 


U 


Incepură să-l sgältäie: 
— Ce ai mă? 

— Te-a lovit rău ? 

lar piciul deabia rosti : 
N'am nimic... 

— Păi ce stai aşa. mort? 
Mi-e frică... 

De cine ? 

De Bursucul... 

Pai tu nu vezi că a tulit-o ? 
— $i nu mai vine ? 

Ce să mai caute acuş, dupăce ne-a hartanit 
) 


steaua ? 

— Nu-ti spuneam eu, mormăi Bică, de Bursucu, că 
ne mănâncă friptă steaua si ne poartă sâmbetele ? 

- Dar ce i-am făcut noi? se rasti Petrus. 

— Taci mă! Ce te ratoesti aşa ? Ai uitat că umbla 
să mă ia cu el, dulăul. 

De ce nu te-ai dus ? 

Păi nu vorbisem cu tine ? 

Tăcură câteva clipe. Apoi. cu amărăciune : 

Ma Bică, rămaserăm fără stea... 

Las'co {dreg eu mâine — zise Bică, suflandu-si 
în palme, si luăm cu noi si pe varu-meu Botgros. Are 
un ciomag p’atata, noduros ! 

Şi lasă, dacă nu i-o speti el. 

li învață minte pe câteşi trei! 

— Dar acum ce te faci ? 

— Aidem la lelea Anghelina.., 

— Da dacă ne ia la goană si ea? 

— Ei cum ne-o fi norocu! Ca nici nu ne ducem cu 
colinda... 

Trecem aşa, s'o vedem... 

— Atunci aidem!... 

Ia-o "nainte... 

Inghetati tun, baetii intrară in prăvălia luminată 
de o singură lampă ce fumega în tavan. 

Bătrâna, care moţăia la tejghea, deschise ochii ui- 
miti, când îşi zări nepotul suflandu-si în pumni, în 
vreme ce Petrus târâia steaua ferfelifa. 

Da cu voi ce mai e? 

— Păi... săru, mana, lelifa... 

lac 'am venit zi noi să te vedem... 

Ea saltă în sus de pe scaun, suflând 
un balaur 

— Acuş se vine? Noaptea, 
obloanele ? 

Stafi că vă arăt eu, dimonilor ! 

Deschise ușa din fund strigând: 


pe nări ca 


când să pui să tragă 


în. 


Niţăă! Dă drumu, câinilor! Sai cu Leu si Dulus 
pe vagabonzii ăştia | 
Și până una alta, apucă o joardie din cuiu, năpus- 
tindu-se ca o scorpie dupa băeţi, cari nici nu prinseră 
de veste, când se pomenisera tocmai in mijlocul soselii, 
incolo. (Continuare în pag. 14-a) 


Concursui de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA IV 


= D. C. 
ĖS U 


24 IANUARIE 


Saa 
E fe 
lb 2 
să AB 
ERNE 
ea 


a 
SY amon 
Pe 


2 
| P 
— să 
ot 
wt 


aa E BBB A 


2 
Gee EME 


ORIZONTAL : 1) Sărbătoarea dela 24 lanuarie (2 
cuv.) continuare pe 2 vert. si 55 oriz. 4) Sprijine spicul 
de grâu. 7) Din 24 in 24 Ianuarie. 8) .... de Janiero. 9) 
larba..... din holde piară. 10) Animal. 11) Pronume. 
13) Măsură chinezească. 14) Brăzdară pământul. 16) 
Apăsam pe sonerie. 18) Nume femenin. 20) Un pin mi- 
titel! 21) Făclie. 22) Poezii. 23) Măsură. 24) Diviziune 
de timp. 26) Pronume. 27) Băutor înrăit. 30) A exista. 
31) Condus din urmă. 32) Infern. 34) „Afet“ fără sfar- 
şit. 36) Cuvânt neschimbător. 37) Incăpere unde se păs- 
trează florile iarna. 38) Transilvania (presc). 39) Ca la 13 
oriz. 40) Provincie românească. 43) Mers al calului. 
45) Pronume. 46) ...... rea din holde piară. 47) Unealtă 
casnică. 49) Animale din Africa. 50) Conducător al hu- 
nilor. 52) Alt pronume. 54) ... să dăm mână cu mână. 
55) Cont dela 2 vert. 56) Nume bărbătesc. 


VERTICAL :: 1) S'a făcut la 24 Ianuarie. 2) Cont. 
dela 1 oriz. 3) Cei cu inima....,. 4) Au făcut la 24 lañua- 
rie 1859 unirea sub domnitorul Cuza.5) Diftong.6) Luna 
în care se sărbătoreşte Unirea Principatelor. 7) Apă în 
Franţa. 10) Sub el sa făcut Unirea Principatelor. 12) 
Asvarl. 13) Ridicată de jos. 15) Armasar. 16) Subsemnatul. 
17) Articol. 19) Fără vedere. 23) Fir. 25) larba rea din 
holde. ., 28) Alt nume femenin. 29) Intre munţi (pl.) 30) 
Și ’ntre noi să nu mai. , decât flori şi armonie. 33) 
Cadou. 35) Să jucăm hora...... pe pământul României. 
37) Notă muzicală. 39) Picior de animal. 44) Două litere 
din „rare“. 47) Chemare la telefon. 48) Vehicul. 51) 
Pronume. 53) Articol. 


IONEL L. BICHIGEAN-Năsăud 


Deslegătorii jocurilor 
CAPITALA 


Petrescu G. Florin (2); Anton şi Sofica Antonescu 
(7), Bébé Andreescu (22), N. Teodorescu-Romanati ; 
Mirela Pătrășcanu (23); Felicia Pencovici (16); Cornelia 
si Emilia Fontana (22(; Penescu Vladimir (22) Cohn S. 
Mircea (23 (; Ionescu Cheorghe (7), Butnam Antonia (11) 
Sonia Cassuri (10) Hortansa I. Marcovici (7), Marcus 
Carolina (11), Vasile Gh. Ionela (2), Gheorghe Manciu 
(16), Florescu I. Constantin (12), Monica Hornstein (22), 
Fusoiu Gheorghe, (23), Moscu Elena (1), Fulga Joseta 
Kiki (8), Luici Drucker (10), Stefania Davidescu (7), 
Elisabeta Malinovschi (17), Rodica și Florin ing. Alex. 
Ionescu (18), Athanasiu C, Dan (7), Dorel şi René 


„Jacques Bally (20), Henry Schwarty (5), Bârlea Stelian 


(2), Duţescu irgil (21), Pilof Constantin (7), Felix 
Guichard (5), Gaby Boboc (6), Sami Segall (2), Valeria 
Grumezea (5), Felicia Briefer (10), Tuta şi Ninette 


Leibovici (12). 
PROVINCIE 

Abrud: Ivan Gheorghe (14) Alba Iulia: Cornea 
Teodor (2) Arad: Tamas Ileana (5) Bacău: Ana Davi- 
dovici (8) Băicoi: Lulu şi Lucia Ionescu (10) Balcic: 
Anghelov Petre (10) Bârlad: Abramovici Sily şi Nata- 
lita Fabiş (14), Jeny şi Ady Hartmann (10) Botoşani: - 
Budariu Gheorghe (12) Volcinschy Lidia (5) Bolgrad: 
Stepine Wladimir (8) Braricea: Constantin Lirbirschi 
(1) Braşov: Goreanu Alexandru (18) Gidro Roza (18) 
Brustinoasa: Lilly Lugojeanu (7) Buzău: Sterian Emil 
(10) Buftea: Thais Eliad (15) Caracal: Nicodimescu 
Zora (6) Segall Hany (5) Chisinau: Baltaga Gheor- 
ghe (6) Eugenia V. Burduja (23) Vladimir si Margareta 
Chislin (10) Cluj: Weinstock Paula (1) Colinecuti : 
Iacher Moisei (8) Constanţa: Mosloschi Petre si Stoian 
Alexandru (12) Craiova: Stănculescu I. Marin (17), Io- 
nescu Dumitru (10) Sara Heller (10), Bella Solzberghen 
(10) Focşani: Săndulescu loan (6), Nelu Herşcovici (3) 
Galati: Elena Sava (23). Crivat Victoria (10), Leona A. 
Lazarovi (20) Beno si Nora Billig (18) Veronica Coma- 
nescu (10) Liza Spaner (1), Isac I. Glickmann !(12), 
Ionescu Paul și Mihăilescu Stefan (8) Alexandru Hu- 
sorescu (14) Gura-Galbenă: V. Dumbravă (1) Huși: 
Leon Gh. Const. (20) Hârlău: Grünberg Rica (15) lo- 
nescu Vlad (17) Iasi: Dan Trepcea (8). 


Deslegările se primesc 15 zile dela apariţia numă- 
rului de faţă. 
N. R.—Jocul „Peisaj“ din concursul acesta e anulat. 


UPON DE JOCURI PE 
LUNA IANUARIE SERIA IV 


Mamele gl pronumele 


lar Baba-Cloanta din prag, asmuţia zăvezii: 

— Dulus! Leu! Pe ei! 

Intro goană o ținură, până, departe, de unde dea- 
bia se mai auzeau lătrăturile câinilor. 

— Mă, a dracului cotoroan{a! gâfâi Bică. 

— Cin’ne puse să venim la talpa iadului? 

— Dacă i-oiu mai bate eu pragul, lasă! ameninţă 
Bică. 

— Da-i vorba, ce ne facem? 


A L A 


(urmarea articolului 
din pagina 13-a) 


— Hai acasă, să ne cârpim steaua. 

— Păi tu ştii, mă? 

— Vezi bine... 

— Pe urmă colindăm iar? 

— Mai vorbă! Numai să dăm de Botgros! 

Si cu steaua sfărimată, băieţii porniră spre casă, 
punând la cale cum să i-o coacă lui Bursucu şi 
tovarășilor, 


N. PORA 


MOS MARIN 


Sunt tare mâhnit azi, copiii mei. Sunt mâhnit fiindcă 
trebue să vorbesc despre fapta urâtă a unui cititor al re- 
vistei noastre. 

II cheamă... dar mai bine nu-i mai spun numele, ca 
să nu se simtă prea rusinat de fapta săvârșită. Vă voiu 
arăta numai care e fapta lui urâtă şi nădăjduesc că vino- 
vatul se va îndrepta si va fi și altora pildă. 

Stiti cu toţii că revista noastră face tot ce-i stă in pu- 
tere ca, rămânând o revistă folositoare, să intre în gustul 
cititorilor săi. Publică în fiecare număr povești, versuri şi 
desene lucrate cu îngrijire de meşteri pricepuţi. Mulţi din 
cititorii noștri, dornici să-și vadă numele în revistă, ne tri- 
mit spre publicare povești, versuri si desene făcute de ei. 
Foarte frumos! Dacă, după ce ţi-ai făcut lecţiile, în loc 
să te sbenguești pe afară, te apuci să scrii sau să desenezi, 
cu gândul de a arăta și altora ceeace ai fost tu în stare să 
faci, revista te va ajuta. Dacă poeziile sunt bine scrise, 
dacă poveștile sunt frumoase şi interesante, revista ti le va 
publica cu plăcere, la locul de cinste. 

Dar iată că se întâmplă ceva ce e foarte firesc să se 
întâmple. Anume, mai toate poeziile, poveştile şi desenele 
trimise de cititori nu sunt atât de isbutite încât să poată fi 
publicate. Şi cum Dimineața Copiilor nu este o revistă 
scrisă de copii pentru a fi citită de oameni mari, ci e scrisă 
de aceștia din urmă pentru a fi citită de cei dintâi, cele mai 
multe din poveşti, versuri sau desene nu pot fi puse în re- 
vista. De aci supărarea si descurajarea unora din cititorii 
noştri. 

După cum am mai spus, e şi firesc să fie asa. La o vârstă 
când ai încă multe de învățat, nu poţi scrie poveşti sau 
poezii desăvârşite. Trebue multă muncă, multă răbdare si 
multă stăruință până să ajunsi a da la iveală lucruri fru- 
moase si interesante, scrise intr’o limbă curată si plăcută. 

Dar sunt unii cari se grăbesc. Şi grăbindu-se, uită să 
mai deosebească o faptă bună de o faptă rea. Vrând cu 
orice preţ să-și vadă numele scris în revistă, se apucă si co- 
piază poveşti sau versuri scrise de alţii pe cari le iscalesc 
ei şi ni le trimit spre publicare. Dacă isi închipuie că ar pu- 
tea să ne facă să publicăm sub numele lor lucrări cari nu 
le aparţin, se inseala. 

O poezie, o poveste reprezintă munca, strădania si ta- 
lentul celui care a scris-o. A lua lucrul cuiva și a-l înfățișa 
drept al tău însemnează să te foloseşti pe nedrept de ceva 
care nu-ţi aparține, însemnează să fi necinstit. Necinstea e 
tot așa de mare când furi o poezie ca zi când furi o haină, 
o carte sau un portofel cu bani! 

Si dacă azi sunt asa de mâhnit, pricina este că am des- 
coperit că un cititor a trimis spre publicare, sub numele 
său, o poezie care nu-i aparţine. Poezia începea cu ver- 
surile: 


Chiar acum din crâng venii 
Si c'o veste bună! 

larăși e concert, copii: 

Merg şi eu, zi tu să vii, i 
Mergem împreună. 


şi e a duiosului poet Gh. Coşbuc. 

Fără nicio sfială, cititorul nostru le-a copiat şi le-a tri- 
mis revistei sub semnătura sa. 

Este o faptă urâtă, pe care, cred, n'o va mai săvârși 
niciodată. 

Căci nimic nu se poate întemeia pe minciună şi pe ne- 
cinste. 

Si-acum celorlalţi! 

Nelu Dumitrescu. — Aştept să-mi trimiti fotografia 
matale. De ţii aşa de mult, ti-oi trimete şi eu pe-a mea. 
Dacă măicula ţi-a spus să stai în casă, a avut motive se- 
rioase să-ţi ceară s'o asculti. Când eram tot aga de mic ca 
tine, ascultam si eu de cei mai mari. 

Virginica Popa-Chişinău. — Pisica mea nu mă sgârie, 
pentruca n'o impiedic niciodată să se ducă în magazie sau 
in pod, cum faci mata. Cum vrei sa prindă şoareci, dacă o 
să stea numai în casă la joacă? 

` Ionel" Vasiliu-Slatina. — Ne bucură mult că ţi-a plă- 
cut romanul Meşterul Strică. Ifi mulţumesc eu gi toți din 
redacţia revistei pentru frumoasele urări ce ne-ai făcut de 
Sfintele Sărbători. Să trăeşti ani mulţi și să-i asculfi pe pă- 


nl 


RĂSPUNDE 


rintii tăi!... Dacă esti cuminte o să-ţi trimit acasă o foto- 
grafie a dragalasei Shirley Temple. 

Victor Ionas. — Florinul este o pasăre care traeste gi 
pela noi. Cântă frumos, dar e păcat să-l tii închis în colivie. 

Maricica Dociu. — Vino să mă vezi la redacţie si o 
să-ți dau si cartea cu pricina. Nătăfleaţă se spune cuiva 
care e., natafleata!... 

Relu Cap. Șerbănescu-Chișinău. — Am dat cartea cu 
Nelutu şi Florica taicu{ului tău. Citeste-o cu luare aminte 
şi sunt sigur că o să-ţi placă mult. Măicuţa ta s'a facut bine, 
dar tu trebue să fii cuminte, ca să n'o superi. 

Rodica Bilciurescu. — A şi scris o carte frumoasă. Se 
numeşte Nelutu și Florica și o găsești la oricare librărie 
din tara. Esti mulțumită, Rodica? 

Elisabeta Lor-Loco. — Versifici cu ușurință, dar Iarna 
ce ne-ai trimis-o la redacție are oarecari stângăcii. Mai în- 
cearca. 

Rodica Melizon-Loco. — Am citit întâmplarea cu Neata 
si Nătăfleaţă. Versurile nu-s destul de isbutite, iar sfârşitul 
ultimei strofe nu prea e o încheiere de haz. Altceva, draga 
mosului |... 

Lupşe Petru — Sebeş — Alba lulia — Concursul de 
portrete a fost înființat de revistă, ca să desvolte cât 
mai mult, înclinarea spre desen a cititorilor noștri. Știm 
că mai tuturor copiilor le place să deseneze şi de- 
aceea ne-am gândit să-i punem la lucru, ca să vedem 
şi noi cam ce poate fiecare din ei. Premiile sunt date ca 
un îndemn pentru concurenţii, cari ne-au trimis dese- 
nele cele mai isbutite, făcute de ei, fără ajutorul cuiva. 
Un comitet alcătuit din colaboratorii revistei va cerceta 
toate desenele primite și deci, şi pe-ale matale. Asteapta 
cu răbdare şi vei vedea care e rezultatul. Ne bucură 
mult că revista iti place şi o citesti cu drag. Mulţumim 
pentru urări. Ceeace ne-ai trimis în plic nu e marcă 
poştală, ci o etichetă fără nicio valoare filatelică. 

Juby-Loco. — Tot ce-ai scris i-a făcut plăcere lui 
Mos-Marin, fiindcă si el lucrează la Dimineaţa Copiilor, 
care îți place atât de mult. Faci foarte bine că te-ai 
hotărît să iei parte la concursul de desen. Desigur, co- 
misia de cercetare va vedea zi desenele matale și dacă 
sunt bine făcute si ai îndeplinit toate condiţiile, vei fi 
printre cei premiaţi de revista noastră. 

Nică lonel Ciurcan —Bistrita — Caragiale, dragul meu, 
nu a scris poveşti pentru copii, căci el, în scrisul său, 
s'a ocupat de relele anumitor straturi din popor, că- 
utând să le tămăduiască, luându-le în bătae de joc. Po- 
vești frumoase pentru copii au scris: Ion Creangă, 
Ispirescu, Slavici si alţii. Poezia ce ne-ai, trimis desvălue 
oarecari însuşiri, dar, pe alocuri ai oarecari stângăcii 
cari mă fac să cred că esti prea tânăr ca să scrii ver- 
suri. O poezie frumoasă cu păsărele a scris marele 
nostru poet, Mihail Eminescu. Iat-o: 


SOMNOROASE PASARELE 


Somnoroase păsărele 

Pela cuiburi se adună, 

Se ascund în rămurele — 
Noapte bună! 


Doar isvoarele suspină, 

Pe când codru negru tace; 

Dorm si florile 'n grădină — 
Dorm în pace! 


Trece lebăda pe ape 

Intre trestii să se culce — 

Fie-ţi îngerii aproape, 
Somnul dulce! 


Peste-a nopţii feerie 

Se ridică mândra lună, 

Totu-i vis şi armonie — 
Noapte bună! 


Vezi în primul vers al strofei din urmă, a între- 
buințat şi Eminescu cuvântul „feerie”. Dar ia te uită 
ce bine e potrivit el în toată strofa si cum rimează cu 
„armonie”. 


S foti medical 


SFATURI MEDICALE 


La scoala, în timpul orariului săptămânal, aveți si 
câteva lecţii de gimnastică. Deasemeni, unii din voi fac 
gimnastică în fiecare dimineață, ascultând dimineața, la 
radio, ora de gimnastică. 

In legătură cu această gimnastică aveam să vă dau 
azi câteva sfaturi. . 

Negresit, gimnastica este foarte folositoare trupului 
omenesc, iar strămoşii noştri, romanii, aveau mare 
dreptate să spue : Mens sana în corpore sano, adică o 
minte sănătoasă întrun trup sănătos. Căci ce va putea 
să prețuiască un învățat burduf de carte, care ar fi 
bolnav la trup ? Invăţătura nu-i va folosi nici lui, nici 
țării sale. Deaceea, căutați a vă întări, făcând zilnic 
mişcări în aer liber, făcând gimnastică. Dacă ați putut 
băga de seamă, însăși animalele fac gimnastică alergân- 
du-se între ele, jucându-se, tocmai pentrucă vor fi sim- 
tind si ele că mişcarea, gimnastica, face bine trupului, 
păstrându-le voiciunea. 

Decât numai că nu trebue să faceţi din gimnastică 
ținta vieţii voastre, căci ea nu are ca scop să facă din 
oameni atleți, luptători de circ, cu muşchii prea desvol- 
taţi, ci numai să întărească trupul si să-l facă să învingă 
diferitele boale. 

La copil, mai ales, gimnastica trebue făcut cu mare 
chibzuială, în aşa fel ca să-i desvolte trupul, să-l facă 
mai frumos şi mai armonios. 

Copilul să se ferească de gimnastică prea des mul- 
țumindu-se de multe ori a face exerciţii de respiraţie, 
pentru buna desvoltare a plămânilor, alergând pe a- 
fară cât mai mult și jucându-se. De cele mai multe 
ori, jocul însuşi este o adevărată gimnastică. 

Exerciţiile de gimnastică la copii se fac din cea 
mai fragedă vârstă, dar trebue să se dea toată atenţia 
necesară muschilor trunchiului, să fie bine si normal 
intariti, ca să poată susține coloana vertebrală. 

La copii gimnastica este de mare însemnătate și 
deaceea in scoala, în ani din urmă i s'a dat o atenţie 
deosebită. 

Fie în timpul orelor săptămânale, fie în vacanţă, 
gimnastica trebue făcută cu toată încredințarea că prin 
ea se întăreşte corpul împotriva bolilor numeroase cari îl 
pândesc în ori ce clipă. 

Dacă copilul va sti să facă mişcări potrivite de 
gimnastică corporală, fără aparate, şira spinări se îmbracă 
cu o puternică muschiulatura, pieptul se desvoltă armo- 
nios, iar trupul întreg va fi mai vioiu si mai plăcut la 
vedere, având linii mai frumoase. 

Numai dupăce copilul trece de-o anumită vârstă 
poate trece la exerciţii mai grele de gimnastică, la apa- 
ratele anume pregătite. 

Gimnastica cea mai folositoare copiilor gimnastica cea 
care întărește trupul este gimnastica suedeză ; ea pune 
in mişcare rand pe rând toţi mușchii trupului, desvol- 
tandu-i în chip armonios. 

Gimnastica la aparate (inele, parale, trapeze, scări 
bare) se întrebuințează mai târziu și ea desvoltă doar 
braţele si umerii. 

Dar despre aceasta se va scrie altădată. 


i > LILI 


\ 
O 
STIRI FILATELICE 
> LIRI TIL L. L, 
LS 
BRAZILIA. — De curând niei, al cărei guvern a avut 
s'a scos un timbru cu pri- ca şef pe Karl Ulmanis. 
lejul a o sută cincizeci de Sub conducerea lui, Letonia 
BRASIL-CORREIO îşi continuă lupta împotriva 
— Rusiei. Atunci s'a ţinut o 
Adunare Constituantă care 
dădu țării o constituţie. 
Din 18 Noembrie până 
acum, Karl Ulmanis a fost 
in mai multe randuri sef 
é N de guvern si presedinte. 
ani de când există Consti- Din anul 1936 e şeful ne- 
tutia Americana. tagaduit al I. toniei si omul i 
ZIUA TIMBRULUI cel mai iubit de cetăţeni. 
Federaţia internaţională Marcs pai eee 
de Filatelie a hotărît ca in mărul viitor. 
fiecare an să se organizeze 
in toate ţările o zi a tim- H 
nA Ultima noutate 
Anul acesta ziua timbrului Iată mai jos o marcă din 
a fost 7 Ianuarie. emisiunea scoasă cu prilejul 
Această zi are ca scop căsătoriei diadohului Paul 
răspândirea printre tineret cu prințesa Frederica. Mar- 
şi copii a gustului pentru ca se află pe un plic tri- 
strângerea mărcilor. mis în România. E foarte 
PREŞEDINTELE 
ULMANIS 
Karl Ulmanis, presedin- 
tele Letoniei, s’a născut la 
Zemgal, în 4 Sept. 1877. 
Din tinerețe încă, el a AAA 
luat parte cu multă însu- ; 
fletire la mișcările de li-}4 
bertate cari tinteau să scape}? 
tara de sub jugul rusesc.) | 
Dar, ca să se ferească deg ~ 
unele urmări, el fu nevoită, 
să plece în America, unde | 
isi continuă învăţătura. Uni- 
versitatea din Nebraska i-a f 
dat în 1909 diploma dt li- 
we 


cenfiat în științe. Atunci el 
se dedă studiilor agricole, 
întâi la Lincoln şi apoi la 
Texas. 

In 1913, vine iar la Riga 
și devine unul din cei mai 
insufletifi luptători pentru 
neatarnarea Letoniei. 

După biruinţa aliaţilor, 
din 1918, atunci când ţara 
lui era ocupată de armatele 
germane, el uni mai multe 
ținuturi din Letonia sub 
steagul Congresului natio- 
nal leton, care în 1918, pro- 
clamă independenţa Leto- 


prețioasă, deoarece are sta- 
mpila cu data de 9 Ianua- 

rie, ziua căsătoriei lor. Seria | 
aceasta se va scoate în cu- 

rând din circulaţie, căpă- 

tand astfel o si mai mare 
valoare. Tot cu acest prilej 

se vor scoate marci de 5 
drahme zi 8 drahme.: 


„PREȚUL 5 LEI 


neata Conittor 


Balonul vegetal 


In California e un arbore 
care da un fruct prea putin 
cunoscut, ceva mai mare 
decât oul de gâscă, un fel 
de băşică umflată şi goală, 
de culoare galbenă porto- 
calie. El cuprinde un lichid 
‘ce se schimbă în timpul 
coacerii intr'un gaz mai 
ușor decât aerul. 

Din pricina, vântului acest 
fruct — balon se leagănă 
până când se desprinde din 
ramuri. Si atunci, e văzul 
sburând la o înălțime de 
30—40 de metri, după care 
coboară încet şi vine să se 
înfigă în pământ spre a ză- 
misli la rândul lui un alt 
arbore al baloanelor. 


Pescuitul la malaiezi 


Până în ziua de astăzi, 
malaezii pescuiesc cu mij- 
loace foarte simple. Ei adu- 
nă rădăcinile plantei tuba, 
ii store sucul şi-l pua în 
vasele pe care le iau cu ei 
pe mare, in barci. In tim- 
pul refluxului, adică atunci 
când apa se revarsă spre 
mal, cuprinsul vaselor e 
vărsat în apă, acoperind 

' astfel suprafaţa inconjura- 
toare. Peştii aflaţi acolo sunt 
prinși atunci cu cea mai 
mare ușurință. Mai târziu, 

„după ce sucul și-a pierdut 
puterea de amortire, peştii 
îşi revin, deoarece zeama 
aceasta nu e deloc vătămă- 
toare. 


7 


O planta care sufera de 
tuse măgărească 


Se cunosc plante carni- 
vore cari mănâncă până și 
goareci, se cunosc flori 
care râd şi flori care plâng; 
dar nu s'a auzit vorbindu-se 
niciodată de o plantă care 
ar fi atinsă de tuse măgă- 
rească. 

Totuşi, este una care cre- 
şte in ţinuturile călduroase 
al cărei fruct seamănă cu 
bobul de fasole. 

Această plantă se infurie 
lesne şi ceeace-i mai ciudat, 
nu poate suferi nici un pic 
de praf. 

Indat& ce se aşează câte- 
va firicele pe frunzele ei, 
camerele de aer ce-i acoperă 
suprafața si care folosesc 
pentru respiraţie, se umplu 
cu gaz, se umflă şi în cele 
din urma izbutesc să alunge 
praful, izbucnind într'un su- 
net ce se aseamănă tusei 
unui copil răcit. 

Si cum ea este o planta 
de podoabă, ne închipuim 
concertele pe care două sau 
trei din ele pot să le dea 
într'un salon unde neintre- 
ruptul dute-vino al musa- 
firilor a lăsat nori de... 
praf. 


Semnele de înțelegere 
la Pieile Roșii 


Pieile Roșii risipiţi dea- 
lungul nesfarsitelor ținuturi 
din nordul Mexicului, spre 
a se înțelege între ei se 
folosesc de semne. 

Mai ales, păturile ce le 
servesc ca așternut sau 
pentru învelit caii în nop- 


tile răcoroase sunt de mare 
folos când e vorba de a se 
înțelege între ei la depăr- 
tări greu de străbătut cu 
piciorul. 

De asemenea, semnalele 
făcute cu ajutorul fumului 
le sunt foarte trebuincioase, 
iar când se găsesc în fun- 
dul unei văi, Pieile Roșii 
folosesc săgeți înfăşurate în 
calli imbibati înt:'o materie 
răşinoasă pe cari, după ce 
le-au aprins, le aruncă la 
înălțimi foarte mari. 

La fel ca si surdo-mutii, 
aceşti indieni se slu- 
jesc de degete pentru a in- 
fatiga -unele gânduri. De 
pildă, curajul se arată în- 
chizând pumnul și lipindu-l 
la piept. Intâiul deget al 
fiecărei mâini, aplecat spre 
pământ, în vreme ce palma 
e întoarsă spre corp, în- 
seamnă moarte. Boala se 
arată deschizând degetele 
mâinei drepte cu palma în- 
toarsă în afară. Prietenia 
se arată prin împreunarea 
degetelor ambelor mâini. 
Soarele e înfățișat de un 
cerc făcut din degetul cel 
mare și arătătorul fiecărei 
mâini. 


>t O424220478 


„Un căţel, 


In chipul acesta, triburite 
învecinate se pot înţelege 
lesne. 


Ce a înțeles Natafleata 


Neaţă — Mă, Natafleata, 
ia spune-mi tu mie, să văd 
dacă ştii, câte zile are un an? 

Natafleata : — Sapte ! 

Neata: — Cum sapte, ma ? 
N’am zis o săptămână, ci 
un an câte zile are. 

Nătăfleaţă : — Păi așa am 
înţeles si eu. Intr'un an sunt 
următoarele zile : 

Luni, Marţi, Miercuri, Joi, 
Vineri, Sâmbătă şi Dumi- 
nică. Altele nu mai ştiu. 


un purcel 

şi-un băiețel“, 
este titlul unei minunate povești care va 
apare în curând în revista noastră. Va fi 


o poveste plină de haz, ghidusii și nâzbătii, 
care va face bucuria copiilor. 


| 


ý 
` 


Tal 
bali 


— 


Hoe OR. 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA 


ILUSTRATA PENTRU COPII! și 


TEN ERE T 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.38. — ABONAMENTE: 
PLARUL 5 LEI. —, IN/STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR zer AT GRZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


No. 730 


SIER copii! Def mele (UL, 


Draguta mea Charlotte, am primit scrisoarea gi fo- 
tografia matale care te arată aga cum erai la şapte luni. 
Iti mulţumesc mult pentru plăcerea pe care mi-au 
făcut-o şi rândurile trimise si poza. Pot să-ți spun, 
că la şapte luni semănai cu mine, când aveam cam tot 
atât. Aş fi curioasă să știu cum arăţi acum. Esti tot așa 
de rotunjioară şi dolofană ?! Tot atât de drăguță? 

Sunt mulţumită că sfaturile mele ţi-au folosit. Vreau 
să cred că ele ti-au fost într'adevăr de ajutor și că nu 
spui aşa, numai ca să mă bucuri pe mine. 

Ce mai face Celutu ? Tot pela bucătărie îşi petrece 
vremea? A învățat să facă focul si să taie pătrunjel? 
Dar Şeli, cum o duce cu școala? Spune-i si ei şi lui 
Celutu, multe gânduri bune dela mine. 

Pe tine te imbratisez si iti făgăduesc să mă ocup 
de tot ce m'ai rugat. 

Rosman Reghina şi lrina. — Sunt încântată că am 
făcut cunoștință cu încă două dragufe nepofele si citi- 
toare credincioase ale Diminefii Copiilor. 

Vă urez mult succes la examen, voe bună si sănă- 
tate. Nelutu, Florica si cu subsemnata vă mulțumesc că 
nu-i uitati și vă trimet multe salutări. 

Rodica Bilciurescu. — Sunt încedinţată că te-ai în- 
sănătoşit deplin, draga mea fetiţă. Imi pare foarte rău 
că am primit cu întârziere cartea matale poştală şi că 
ai uitat să-mi dai adresa. Altfel veneam să-ţi tiu de u- 
rât într'o după amiază. Am spus lui Moş Marin s'o 
roage pe Sidonia Dragusanu să mai scrie un roman ca 
„Prietenia“ şi mi-a răspuns că îţi va îndeplini rugămintea. 

Mai scrie-mi, când ai vreme, micuță Rodica, şi vezi, 
fii- cu grije să nu mai racesti. 

Mişu Clingher. — Imi poţi scrie pe viitor, dragă 
buniță sau numai „buniţă“, fără să mai adaugi și 
„doamnă“. „Doamnă bunifä“ nu se prea potriveşte, nu? 
Să nu te superi că te îndrept, dar o bunité adevărată, 


care isi iubeşte nepoteii si nepoţelele, le dă si sfaturi 
din când in când. 

Mi-ar face plăcere să te cunosc mai bine. Deaceea 
să-mi spui câţi ani ai, cum îţi petreci timpul, dacă esti 
silitor şi ascultător și ce fel de prieteni ai. 

„Până atunci, primește o sărutare pe frunte de la 
mine. 

Sanda Mateescu. — Sunt bucuroasă că ţi-a plăcut 
mult cartea „Neluţu și Florica“. Nu știu, draguta mea 
nepotica, dacă voiu mai povesti si în altă cărticică năz- 
drăvăniile nepoților mei. Dar fără îndoială că în revistă, 
vă voi mai spune din când în când, ce mai face Nelutu, 
ce mai face Florica. 

Iti doresc spor la învăţătură si te imbratisez cu drag. 

Costinel Negrescu. — Nu e de mirare că ili crapă 
mereu pielea de pe mâini, dacă n'ai nici un pic de grije 
de ea. Dacă vrei să nu mai ai mâini aspre și cojite, 
deprinde-te să nu mai ieși în frig fără manusi. lar acum, 
ca să redobândeşti o piele fragedă, te sfatuesc să te 
speli bine de tot cu apă călduţă si cu un săpun care să 
cuprindă glicerină. Te vei spăla cu mult clăbuc, având 
grije să între bine săpunul în piele. Te clatesti tot eu 
apă călduţă, te ştergi bine de tot cu un prosop uscat, 
apoi te ungi cu următoarea soluţie: treizeci de grame 
glicerină, douăzeci de grame de apă oxigenată, zeama 
dela o jumătate de lămâie şi câteva picături de apă de 
colonia. 

Scrie-mi dacă sfatul meu ţi-a folosit. 


AND eram mai tânăr — ne spunea unchiul — 
am patit una buna cu un talhar care voise 
să mă jefuiască intr’o pădure. Lucram in 
creerii munţilor, spre Dragoslavele, la tăiatul 
unei păduri mari: Eram peste 50 de mun- 
citori pălmași cari cât li-i ziulica de mare 

doboram la pământ copacii falnici, să-i despuem de crăci 

si să-i facem bușteni buni de lucru. Ne sculam din zori 
si până pe'nserat bocăneam rupti de oboseală. Sâmbătă 
scara ne plăteau mai marii noștri prețul muncii de 


şi-atunei eram tare bucuroşi, şi uitam 


săptămână, 
toată truda celor şase zile. Duminică dimineaţa coboram 


peste 


din munţi, jos în sat, si petreceam cu alți tovarăși cari 
veneau şi ei acolo de prin alte ținuturi. 

Cum spusei, Sâmbăta era zi de plată şi, deci, de 
bucurie. După ce starostele ne împărțea simbria, făceam 
un foc mare, frigeam slănină, carne si cârnaţi, mâncam 
si stam de poveşti, fără grije, fiindcă a doua zi nu lu- 
cram. Starostele pleca de dimineaţă până jos si se in- 
torcea în amurg aducând banii. Bine ’nteles, îl aşteptam 
toți cu mare nerăbdare, si când il zaream sosind, îl 
primeam cu chiote si strigăte de bucurie. 

Dar odată se 'ntâmplă că omul care ne da în fiece 
Sâmbătă atâta bucurie să cadă greu bolnav. I-se um- 
flase un picior şi nu mai putea bietul să facă nici măcar 
un pas, dar incă să se mai care din munți pana jos în sat, 
iar de-acolo în târg de unde să ne aducă banii. E uşor 
de închipuit grija noastră, când vedeam cum se apro- 
pie sfârşitul săptămânii şi el stă tot beteag în patul de 
frunze din cabană. Vineri seară, bolnavul mă chemă la 
el şi-mi spuse : 


— „Să te duci tu, Costache, la oraş să aduci banii 
pentru oameni, că eu nu mă pot mişca. Să treci si pe 
la spitarie si să-mi cumperi nişte leacuri, să pui la 


picior ca să mi-se desumfle. Caută să tii banii ascunsi 
în chimir si vezi de vino până seara, ca să-i pot îm- 
parti oamenilor. N’ar fi rău să ei cu tine zi rabla ceea 
de pistol ruginit. Nu dé alta, dar de-i va veni vreunuia 
in cap să te jefuiască, să-l poţi pune la locul lui. 
Sâmbătă, pornii în faptul dimineţii, coborind pe 
cărăruia serpuita ce ducea până devale. Imi pusesem 
pe mine —ca era cam răcoare — un fel de manta larga 
de postav, o haină care îmi folosea. si de plapumă şi 
cu care mă înveleam noaptea. Pe după gât agăţai traista 
mea de piele de pore, iar în ea pusei sifrabla de pistol, 
asa cum mă sfätuise starostele. 
Ajunsei în sat, pornii de-acolo pe 


şosea până la 


târg, mă infätisai la cancelaria noastră şi cu scrisoarea 
pe care o dădui din partea mai marelui meu. primii 
banii. Trecui si pela o spitärie si cumparai si leacurile 


pentru umflături, si luai calea întoarsă Spre munţi. As- 
cunsesem banii în fundul traistei, iar sticlele cu doftorii 
le pusesem de-asupra. Haida-hai, încet-încet, ajunsei la 
poalele munţilor si începui să urc. M'afundai în pădure, 
fluerând un cântec haiducese. Nici gând să-mi fie teamă 
că ar putea să-mi facă cineva vreun rău. Mă bucuram 
gândindu-mă că tovarășii trebue să m’astepte cu banii 
şi socoteam că isprava mea, adică ducerea la bun sfârșit 
a însărcinării primite, avea să mă ridice în ochii. lor. 


Dar de-odată, cum mergeam eu așa pe potecu în- 
gusta, mă pomenii faţă in faţă cu o matahala de om, 
un ăla înalt cât un brad, cu o uitătură cruntă si fio- 
roasă de mă băga în pământ. Se opri în fata-mi, stri- 
gând cu un glas scos parcă din fundul pământului: 

— „la opreşte, măi logofete“. 

Mă ‘nfiorai. Stătui locului, privindu-l totuși darz 
drept în ochi. 

„Incotro?“ întrebă el. 
„In sus“ raspunsei eu pe ocolite. 
„Și ce-ai in traista?“ 
„Multe“ — zic eu. 
— „Ei, ia scoate-le“. 
Mă gândeam să mă împolrivesc, dar vazui ca ţine 


in mână coşcogeamite pușcă cu două ţevi. 
la stai tu, talharule, mă chibzuii în gând, să fac eu 
pe siretul. Şi începui să-i vorbesc cu glas mieros: 


— „Bade, văd eu ce cauţi, dar eu nu ţi-oi sta îm- 


potrivă. O rugare am numai: banii, toţi câţi am, nu-s 
ai mei. Ti-i dau, căci văd că n'am încotro, dar sa fii 


că nu vreau ca mai 
insusit eu. 
pe moarte 


bun să-mi scrii o ţidulă pe hârtie, 
marii mei să creadă cumva că mi i-ag fi 
Apoi am si niște doctorii pentru un bolnav 
si iaras, te rog, să nu mi-le ei“. 

„Bine!“ — mormai tâlharul cu glas înmuiat, vă- 
zând cât-sunt de înţelegător. 

In timpul ăsta, eu mă aşezai jos, desfacui geanta 
si scosei întâi sticlele cu leacuri si apoi pachetul cu bani 
strâns într'o basma. Când văzu banii, hoţul se repezi 
la ei, îi înștăcă şi-i piti în chimir. Insă nu lăsa din mână 
arma, pe care o ţinea cu țeava tot spre mine. Eu mă 
făceam nisnai si voiam să par tare mulţumit că scapasem 
asa de eftin. Mai pusei mâna si scosei din traistă o 
basma de merinde și o pâine. Luai o bucată de slanina, 
tiiai din ea o halcă cu briceagul si tăiai şi-o felie de 
pâine. Cu coada ochiului mă uitam la tâlhar, care scria 
tidula de primire pe o hârtie întinsă pe genunchiu. Incepui 
să mănânc. Cela veni aproape de mine şi-mi întinse 
hârtia. 

— „Ţine, — zise el — să nu care cumva să te plângi 
că nu am fost om de omenie, 


- „Ferească sfântul — raspunsei — esti un tâlhar 
tare cinstit“. Si înfulecam cu poftă, pe când indesam 
hârtia la brâu. Dar cu coada ochiului trăgeam tot la el. 

Mă văzuse cum mănânc și, se vede, lihnit de foame, 
cine știe de cite zile, i-se făcuse poftă să infulece si el 
din pâine şi din halca de slănină. 

— „Poate vrei cumva să gusti si dumneata, bade?“ 
Şi fără să aştept răspunsul, ii întinsei o bucată de pâine 
şi-o crestătură de slănină. Hoţul o luă şi-o înghiţi pe 
nemestecate, apoi privi lung la mine. 

— „Ştii ce — spusei eu iar — sezi colea lângă mine 
si mănâncă bine, să te saturi!“ 

Nici n'aşteptă să-i zic de două ori. Se lăsă alături, 
dar ținând arma tot la'ndemână, si începu să infulece 
cu nesat. Cât ai clipi din ochi, dădu gata şi pâinea si 
slănina. Se vede că era lihnit de foame. Dacă n’ar fi 
fost tâlhar, mi-ar fi fost si milă de el, saracu. La urmă 
scosei din traistă si plosca cu apă. Băui eu și-i dădui 
şi lui. O bau aproape toată. i 

„Bun“, imi zisei eu în gând. „Acum să încep cu siret- 
lacul“. 

— „Bade, esti un om tare de treabă, că; dupăce 
mi-ai luat banii mi-ai dat tidula. Dar tare mă tem ca 
stăpânul si tovarasii mei de muncă tot n'or să mă creadă 
că am fost jefuit. Vrei să-mi mai faci un bine?“ 

— „Bucuros“ răspunse tâlharul. 

— „Uite ce te mai rog: fii aşa de milostiv şi trage 
cu pușca dumitale în mantaua mea, ca s'o gauresti cu 
gloanțe. Văzând-o astfel, oamenii m'ar crede si nu şi-ar 
da cu gândul că's neeinstit“. 

Se vede treaba că hotului i sa ‘nmuiat inima de 
rugămintea mea. Se sculă, îmi luă mantaua, o agăță 
intrun copac si: trosc! pleosc! trase două gloanţe chiar 
in poale. 

— Mai trage unul“ 

Dar hoţul: 

„As mai trage eu, bade, dar vezi că 
gloantele. Atâtea am avut: două“. 

Nici nu ştiu când am băgat mâna in traistă si am 
scos rabla mea de pistol. 

— „In schimb am eu, măi hoţomane“ Mă repezii 
la el, îi luai pușca, banii si ma răstii incruntat: 

- „Nainte mars!“ 

„Incotro? întrebă hoţul cu glasul stins, alb la 
faţă ca varul. Văzuse că acum nici el nu se putea îm- 
potrivi mie. 

— „la-o in sus pe cărare 
el, ameninţându-l cu pistolul, 


- zisei eu bucuros. 


am sfârșit 


ii zisei, şi-o pornii după 


Mergea săracul tare abătut, ca un osândit la spân- 
zurătoare. Ei, dacă ar fi știut că rabla mea de pistol 
nici nu era încărcată... 

In curând auzirăm glasurile oamenilor cari lăiau la 
copaci. Unii ne zăriră si începură să chiuiască veseli, 

— „Ce-o să faci cu mine?“ — mă întrebă tâlha- 
rul fără să îndrăznească să întoarcă capul. 


- „O să vezi când om ajunge“ — răspunsei eu 


aspru. .Deocamdată să nu mai scoţi o vorbă“. Fără să 
mă vadă, băgai pistolul în traistă. 

Ajunserăm. 

Oamenii ne înconjurară veseli. privind cu nedu- 
merire la străinul care mergea înaintea mea. 

„Fraţilor, le spusei, era s'o patesc; gata gata să viu 
fără bani. 

— „Cum oare?“ — întrebară ei. 


„Urcând pe cărare incoace m'am întâlnit cu un 
talhar care, simțind, se vede, că am banii voştri la mine, 
sa repezit cu gândul să mă jefuiască. A si tras două 
focuri si, uite, mi-a găurit mantaua. Dacă nu era dum- 
nealui să-mi sară într'ajutor și să-l pună pe fugă pe 
tâlhar, desigur că mă jefuia de toți banii“ 

Tâlharul nu știa ce să mai creadă. Dar oamenii se 
repezira la el, strângându-i mâinele drept mulțumire si 
copleșindu-l cu laudele. 

— „Acum, mai spusei eu, tot n'are el de lucru; ar 
fi bine să-l tocmeasca si pe el la tăiat copaci. 

Asa, fostul tâlhar, vazand că în loc să-l dau pe mă- 
na judecății, îi dau putinţa să-și câștige cinstit bucata 
de pâine, se puse pe lucru. 

Când peste câteva luni se sfârși cu munca în pădure 
şi ne despartiram unii de alţii, el veni la mine si cu 
lacrămi in ochi îmi mulțumi. Apoi se jură pe viata 
lui să nu mai fure niciodată, A 

Și iată cum cu un şiretlâc, ba cu două, scăpai niște 
bani din ghiarele unui tâlhar, iar pe tâlhar îl scăpai 
de ocnă ca să-l fac om cinstit, 


MARIN IORDA 


o săptămână tot împachetăm și nu mai is- 
prăvim odată, Uf! Multe lucruri sunt intr’o 
casă, multe marunfisuri care încurcă locul 
şi pe care nu te înduri totuși să le arunci. 
lată, cinci cufere pline, atât de indesate cu 
vase zi rufărie, cu tot soiul de lucruri încât 
nu se rup. 


— a 


mă mir că 


87 


Ml 


U 
llh 


E. SFr K 
NO? NE MUTAM, 


S’apoi covoarele zi mobilele pe care camionagiii 
trebue să le lege cu sfori — ca nu cumva să fugă spe- 
riate de atâta zarva si zăpăceală — să le care pe scări 
şi să le urce apoi in camioane. 

Neplacut lucru este mutatul, si bine a zis cine a 
zig că două mutări la un loc fac cât un incendiu. 

Măicuţa Florichii si a lui Neluţu nu mai pridideste 
de atâta muncă. E drept că o ajut si eu, si taicutu, şi 
slugile, dar dacă ar mai fi zece braţe, s'ar găsi și pentru 
ele muncă berechet. 

Mă rog, poate vreţi să știți ce mână de ajutor ne-au 
dat Neluţu şi Florica?! Poate vă interesează să ştiţi cu 
ce se îndeletniceau dumnealor în timp ce noi ne tru- 
deam să desertam dulapurile, policioarele, sertarele si 
cuseam baloturile?. 

Domnisoara Florica, spre pildă, se găsise să spargă 
nuci în deschizătura ușii si apoi foarte pe îndelete, ca 
şi când altceva n'ar mai fi avut de făcut, le curăța 
şi le mânca. Ne stătea în drum, ne loveam mereu de 
ea, ne încurca grozav. 

— Ispraveste odată, Florico, cu nucile astea! Nu 
vezi că ne tot împiedicăm de tine ? Du-te mai bine în 
curte, spun eu, uitând că afară plouă cu găleata. 

— Afară plouă, răspunde Florica, şi pune o altă 
nucă in închizătura uşii s'o strivească. 

— Să ştii, Florico, că dacă mai spargi nucile așa, 
mă supăr rău. 

— Mi-am văzut de treabă și peste câteva minute 
întorcându-mi ochii spre Florica, o văd cum pune o 
nucă pe parchet si cum e gata s'o spargă cu mânerul 


-umbrelei mele; Noroc că am oprit o la timp, altfel va 
„puteţi închipui ce sar fi ales din mâner. - 

— Dacă nici cu ușa nu mă lași să sparg nucile, 
Bunito, nici cu umbrela, atunci cu ce să le sparg? Sau 
poate zici sa le mănânc cu coajă? 

— Lasă gluma, Florico, n'am vreme de aşa ceva 
acum. Nucile se sparg cu ciocanul sau eu spargatorul 
‘de nuci. 
E Dar de unde să iau ciocanul si e een de nuci, 
‘Bunito? 

— Sunt in cufarul cu vase de bucatarie. Cufarul e 
incuiat şi urcat în camion. 

Si ö iar m'am apucat de impachetat şi am pierdut-o; 
'din vedere pe Florica. 


Ceva mai târziu, cam peste zece minute, am des- 


chis o fereastră care dă spre stradă, ca să spun camio- 
nagiilor că pot veni să încarce si celelalte mobile. Dar. 
ce mi văzură ochii? i 
; In ploaie, cu umbrela deschisă, cocotata pe camion, 
Florica descuiase cufărul de vase şi cotrobăia acolo, răs- 
colind totul, scoțând farfurii, cratite, oale, grămadă pe 
amion, în căutarea ciocanului sau a spărgătorului de 
nuci! 
Mam supărat foc. Și drept pedeapsă am luat-o in 
casă şi am pus-o să-mi ajute la impachetat cărţile lui» 
tăicuțu, cărți si dosare care urmau să fie trimise cu un 
al doilea transport. 

“Va inchipuiti, poate, că a fost Florica in stare . l 

ajute? Eu cred că ar fi dorit din inimă să-mi fie de 
folos, fiindcă știu cât e de bună, dar vezi că unele cărţi 
aveau poze și era greu să nu le răsfoiască. 
Nici pana maine nu mai ispravim, Florico, daca . 
tu te uifi prin fiecare carte, i-am spus eu. Hai lasa-ma 
să împachetez singură; vad că nu esti bună de nimic. 
¿© Cuvintele astea au mâhnit-o pe Florica și au hotă- 
rit-o să se pună serios pe lucru. i 
| Nelutu plecase cu taicutu în casa cea nouă ca să! 
ne întâmpine cu pâine zi cu sare, precum e obiceiul. ! 

In ruptul capului nu voise să ne lase să-i impachetam 


împreună cu lucrurile noastre „bagajul lui“. Să nu cre- 


deti însă că prin „bagajul lui“ — Nelutu înțelegea haine 
sau rutărie. Nu, toate astea au fost împachetate de măi- 
euta întrun cufăr, fără ca Neluţu să aibă ceva impo- 
trivă. Si jucăriile cele noui le-am putut pune în gea- 
mantan fără ca Neluţu să spună că vrea să şi le im- 
3 singur. In schimb a fost cu neputinţă să-l 
otarim să ne incredinteze nouă prefiosul său bagaj. 
L— Ce ai Nelutule, în cutia asta de carton înfășurată 
în flanele de parche:? îl întrebam cu toţii pe rand. 

Insfârşit, cu chiu cu vai, ne-a spus. In cutia de carton 
(era o cutie în care fuseseră cinci kilograme de zahăr) | 
îşi pusese cinci bile colorate, o sticluţă goală fără dop 

(măicuţa avusese in ea parfum și când se golise i-o 
ăduse lui Neluţu, fiindcă i-o ceruse de mult), un ere- 
ionas ca vârful rupt si o paiaţă cu capul spart. 

Tare ne-am minunat cu toţii de ce din toate jucă- 
riile lui cele noui și frumoase tinea cel mai mult la 
paiata cu capul spart, la bile, sticle si creion. 

Florica ne-a venit în ajutor, lămurindu-ne că lui Ne- 
lutu îi era foarte milă de paiata şi că a împachetat-o 
el, fiindcă se temea să n'o aruncăm noi văzând-o atât 
de stricată ! 

Avea Nelutu o mulţime de jucării şi de păpuşi, avea 
chiar o paiatä nouă cu câte un taler de metal la fiecare 
mână. Apăsai pe burtica paiatei; mâinele se impreunau | 
şi talerele se loveau una de cealaltă. 

Dar ce folos! Lui nu îi era dragă jucăria cea noua. 
li era o milă nespusă de cea veche, zdrenfuitä și cu 
capul spart. 

Iar bilele îi erau dragi, fiindcă le primise in dar 
dela un băieţel sărac cu care se imprietenise într'o di- 
mineaſã cand au fost la Cismigiu, taţi trei, Nelutu, Flo- 
rica şi cu mine. 

— Dar creionul ăsta urât şi tocit, de ce-l păstrezi, 
Nelutule? l-a întrebat măicuţa. 

— „Cleionul mi l-a dat Foica de mult și-l păstez 
amintile“. 

I-am făgăduit că nu-i vom pierde bagajul, că nu-i 
vom arunca paiafa, dar tot nu l-am putut indupleca sa 


lase din mita aves de carton e in flanelele de 


Doar seara, cand am ispravit de mutat toate lucru- 
rile, când am putut așeza cât de cât mobilele în odăi, 
Neluţu a desfăcut cutia, si a scos bilele, sticla, creionul, 
paiaţa şi le-a pus pe măsuţa de lângă patul său. 

Locuinta cea nouă în care ne-am mutat e în totul 
pe placul copiilor. De câtă vreme vroiau ei o curte as- 
faltată în care să poată alerga cu patinele pe rotiſe! 


De când își doreau o grădină mare, plină cu pomi 


fructiferi! Şi iată că visul lor se îndeplinea întocmai. 
Au acum şi curte si grădină. Si chiar de a doua zi dupa 
ce ne-am mutat in casa cea nouă, Nelutu şi Florica 
s'au dus să se joace în grădină. Plouase, era noroi mult, 
pomii aveau frunza galbenă, dar lor le-a plăcut grădina 
şi aşa. 

Primul lucru pe care l-au făcut a fost să-și împartă 
pomii ; unul mie, unul tie, a spus Florica, si a început 
numărătoarea. Dar erau cincisprezece pomi, deci fie- 
căruia li veneau câte şapte şi unul rămânea pe deasupra, 

— lau eu opt si tu șapte, fiindcă eu sunt mai mare. 
a hotărît Florica. 

— „Ba eu, că sunt băiat“, sa împotrivit Neluju. 

Si de aci ceartă şi plansete. Au venit amândoi la 
mine cu fetele pline de lacrimi să le fac eu judecată 
dreaptă. 

— Bine, eu vi-i împart, 
placă imparteala mea. 

— Ba da, Bunito, ba da, au strigat ‘amanidoi. 

— Ei bine, atunci luaţi-vă voi câte şapte pomi și 
al cincisprezecelea, cel de prisos, să fie al meu. Vreti ? 

Au surâs amândoi, deplin mulţumiţi, şi au zbughit-o 
în grădină, unde ce credeţi că au făcut ? Sau pus să 
boteze 

Florica avea un cireș, un cais, trei vișini, un prun 
gi un nuc, iar Nelutu, doi ciregh un visin, un zarzar și 
un corcoduș. 

Florica i-a dat cireşului “numele Gheorghiţă, cai- . 
sului, Tudorel, prunului, Tănase, nucului, Iordache, 
iar celor trei vişini le-a zis „familia Strepezescu' fiindcă 
vişinile sunt acre şi-ţi strepezesc dinţii când le mănânci. 

Bietul Nelutu se căznea să găsească zi el nume 
pomilor lui, dar nu-l ajuta capul de loc. li veneau în 
minte tot nume pe care le alesese Florica sau unele 
care nu se potriveau deloc. Noroc că s'a îndurat Florica 
de el si i-a ajutat să-şi boteze pomii. Cireşilor le-a spus 
„Fraţii Gemeni“, vișinilor „Nicu si Piticu“, zarzărului 
i-a dat numele de „Copilagul“, iar corcodusului, nu ştiu 
de ce, i-a spus „Jandarmul“. 

După ce au sfârșit botezul, au venit amândoi in 
casă si, fără să ne spună nimic, au scos din cutia mea 
de lucru două jurubite de bumbăcel, una roşie şi alta 
verde. Florica a luat ata roşie, iar Nelutu pe cealalta. 

S'au înapoiat apoi în grădină și fiecare şi-a legat 
pomii cu ata pe care şi-o aleseseră. Pomii Floricăi ave 
câte un inel subţire roşu, iar cei ai lui Neluţu câte un 
inel verde. 

I-am întrebat dece si- au legat pomii şi mi-a- oe | 
Florica : „Lam însemnat ca sa știu care sunt ai mei Și 
să știe si Nelutu care sunt ai lui“. 

Pe urmă, toată ziua si toată seara n’au vorbit decât 
de Gheorghiţă, de Tudorel, de Tănase, de Nicu gi e vok 


dar ma tem ca n’o să vă 


rarer (rere 


Eu ii auzeam si nu pricepeam deloe ear eine vo 
besc. Eram chiar foarte nedumerita. 

Voi ce v'aţi fi închipuit auzind: envi 

„Tudorel al meu are frunze mai mul 
are scoarța mai netedă“. 

V’ar fi dat prin minte că Gheorghiţă e pom, adică 
cireș ? S'au că Tanase e prun ? 

Mă tot întrebam, cine or fi copiii de cari vorbele 
mereu nepoteii mei şi ce fel de copii sunt aceia cari 
au frunze si scoarță. 

Mi-am pierdut răbdarea și i-am întrebat : 

„Dar de cine tot vorbiţi voi, dragii Bunitii ? 4 

La orice m'aşteptam, dar ca Nicu si Piticu să fie dbi 
ciresi, nu mi-aş fi închipuit nicicând ! 


ca acestea!? 
l Gheorghi 


T 
Wen; 
hi: 


A 


N. R. Povestea de mai sus e scoasă din cartea „Flo- 
rica si Nelutu“ de Bunifa. 


Neata si cu Natafleata Astazi disdedimineata 


Au pornit la săniuș Sus, pe dealuri... lunecus... 


Prin coline de albeață Se treziră fata'n fata 


Tot umblând pe dealuri—hăt!, Sus, pe două culmi de — omat. 


Ce vedere minunată! Si-si dau drumul dintr'odată 


— Jos în vale-i un catun— Lunecând în sbor nebun. 


Saniutele de iarnă Și de-odată se răstoarnă 


Sar hârtopuri, fac ocol — Și se dau de-a rostogol... 


Tot rotindu-se 'n zăpadă, Vin de-a-tumba jos, grămadă, — 


Baietasii mei sprintari O, ce cocoloase mari! 


Si izbindu-se... facura 


Lunecând pe crestatura 


O explozie de nea... 


Şi'nvârtindu-se asa, 


GHIDUS - CHITIBUS 


Se'ntâlniră jos, in vale, 


PATANIA LU | mm 
mmCODIŢĂ ALBA 


A fost odată o pisică mare, care avea un pisoi mic 
şi alb. Pisica cea mare se numea Mitisor, iar pisoiul 
cel mic Codiţă — Albă. 

Codiţă — Albă era foarte bine crescut. In fiecare 
dimineaţă Miţişor îl punea să se spele veghiând să-și treacă 
bine labufele peste urechi, iar hăinuţele lui aveau fai- 
ma că sunt cele mai frumoase de pe toată strada. 

Intro zi. Codita — Albă se încălzia liniştit la soare 
pe fereastra bucătăriei. Cu ochii pe jumătate închişi ur- 
mărea cele ce se petreceau în stradă. Vedea copiii in- 
dreptându-se spre şcoală, cu ghiozdanul la spinare; 
jeâinii cari veneau unul câte unul să miroase cojile a- 


runcate pe trotuar, vrăbiile ce se lăsau în stol pe pavaj 
ciugulind în grabă câteva graunte, pentruca o clipă mai 
târziu să-şi ia sborul gonite de huruitul unei căruţe sau 
de claxonul unui automobil. 


Pisoi, răsună glasul lui Mitisor, din fundul bucătăriei, 
ce faci acolo ? 


— Privesc în stradă. 4 
| Pe trotoar venise acum o pisică mică neagră pe 
care Codiţă — Albă n'o cunoştea. Era un animal slab gi 
Jigărit cu o înfăţişare obraznica si răutăcioasă, 

— Să vezi ce pisic mic şi urât, adăugă Codiţă-Albă, 


ai zice că sa tăvălit în cărbune, si are o ureche sfâ- 
siata. 

— Il cunosc, e Negrişor, băiatul vecinei noastre Ne- 
grutu. Vezi de nu lega vorbă cu el. Dacă îţi vorbeşte, 
nu-i răspunde gi intră în bucătărie! E un copil rău care 
nu te poate sfătui la bine. 

Spunând acestea, Miţişor plecă din bucătărie si porni 
spre pod, unde se cuibărise de câtăva vreme o fami- 
lie de soareci. 

Codita — Albă privi înainte pe stradă. Ce bine ar 
fi de-ar putea să se joace pe stradă, gândea el. Pisoiul 
cel negru, zărindu-l se grăbi să-i scoată limba. 

— He, hei, mă ăla de sus, domnisorule ! 

Codita — Albă se făcu că nu aude. 

— Hei, ce eşti surd? Nu poţi răspunde când ţi-se vor- 
beşte ? 

— Nu sunt surd, Negrişor, dar mama mi-a spus să 
nu vorbesc cu tine. 

— Ai şi pentru ce, mă rog? 

— Pentrucă eşti rău zi prost crescut, 
stradă. 

— Pisic de stradă, îngână Negrişor, furios ! Nu face 
pe mândrul pisoi de bucătărie ! Asteapté numai să mă 
căţăr acum la tine si te învăţ eu cum să te porţi! 

— Dacă te sui, strig pe mama. 

Negrisor îşi luă seama, auzind că e vorba de Mitisor. 

— Haida prostule, n'o mai chema pe mama. Vino 
mai bine să ne jucăm, spuse el împăciuitor. 

— Nu vreau. 

— Dacă vii cu mine, te învăţ să te dai peste cap 
şi iti mai arăt o pasăre chioară fără coadă. 

Şi apoi ne ducem la mama Maria, o femee foarte 
de treabă, care mă iubeşte şi care o să ne dea zmântână. 

— Zmântână, spuse şi Codité — Albă, lingandu-si 
şi buzele. 

Ştii bine că are? 

— Te mai indoiesti!? Mănânc la ea în fiecare zi. 
Şi mi-a spus că îmi pot aduce şi prieteni. Hai vii, sau 
nu mă crezi? 

— Te cred, dar mama mi-a spus... şi când are să 
afle. 

— Dar n’are să afle. Vii încetişor, în cinci minute 
eşti înapoi, şi nici măcar n'are să bănuie. 

Codiţă — Albă sta la îndoială. 

— Eşti un prost, ţi-e frică. Ha, ha, ha ce pisoi prost. 

— Râzi de mine, strigă Codita — Albă; ei bine, 
uite că nu sunt prost si nici nu mi-e frică. Si dintr’un 
salt fu jos. 

— Asta mai zic si eu, spuse Negrisor. 

‘ Codiţă — Albă ridică măgulit coada, încântat că nu 
s'a lăsat mai prejos decât Negrişor. 

— Şi acuma, vino să-ţi arât pasărea. 

Pasărea sta pe pragul ușii. Cei doi pisoi se apro- 
piară privind-o batjocoritor. 

Chioară şi fără coadă, biata de ea, trebue să fi tre- 
cut prin multe ca să ajungă in aga hal. 


un pisic de 


j 


— Ei bine, spuse Negrișor mândru, asteptand să fie 
felicitat pentru descoperire. 


— Ce, vreţi? le strigă pasărea, infuriata 
virile lor obraznice. 

— Nimic, răspunse Codiţă — Albă, vă privim. 

— Vedeţi-vă de treabă, netrebnicilor. Nu-mi place 
să fiu privită. 

— Infeleg, răspunse Negrisor râzând, pentrucă eşti 
jumulită, esti chioară si fără coadă. 

— Tacă-ţi gura, neobrăzatule. 

— Hai s'o lăsăm în pace, spuse Codiţă — Albă, dece 
so necăjim ! ? 

Dar Negrisor nu se lăsă atât de ușor. 

— Chioara fără coadă, îi striga el. Pasărea, scoasă 
din fire, se repezi la el, nu-l ajunse însă decât pe Co- 
dita — Albă, pe care îl lovi cu ciocul, jumulindu-i hăi- 
nufa de pe spinare. 

— Ha, ha, ha, hohoti Negrisor. lacă ce înseamnă 
să-ți baţi joc. 

— Ai dreptate să râzi. Bine a spus mama că ești 
un pisoi rău. 

— Bine, acum, te superi. Ce vină am eu, dacă n'ai 
fugit ? Nu-i nimic, grăi el, trecându-i laba pe spinare. 
Nu-i decât o agatatura. Hai să mâncăm zmântână. 

Și amândoi o luară dealungul gardurilor. 

— Am ajuns, spuse Negrişor, în dreptul unei uluci 
desfundate. N'avem decât să ne strecurăm dealungul 
curţii. Oalele cu zmântână sunt pe fereastră. 

Hai, si vezi să nu te vada, cu häinutele tale albe. 
Cine dracu te pune să te îmbraci în alb? Nu-ţi folosește 
la nimic si pe deasupra te şi murdaresti. 


(34 
a 


D) € 


de pri- 


A 


— Dece să nu ne vadă? Nu mi-ai spus că ţi-a dat 
voie ? 

— Bine înțeles. Dece ti-asi fi spus, dacă n’ar fi 
adevărat. Ea mi-a dat voie să mănânc, dar e câinele de 
care mi-e frică. 

— Negrisor, mi-se pare că minți. 

— Nu, nu, poți să ai încredere în mine. 

Uite cum o să facem. Tu stai jos de pândă să nu 
vie câinele, iar eu mă sui pe fereastră si mănânc, iar 
apoi te sui tu si păzesc eu. 

— Bine, spuse Codiţă — Albă. Şi rămase la pândă 
în timp ce Negrişor își mânca în linişte zmântâna. 

Pe neașteptate, cineva strigă din casă: Pisica la 
smântână ! Era mama Maria care zărise hoţul. 

Uşa se deschise deodată, iar câinele se repezi cu un 
lătrat furios la ‘Codita — Albă, care o luă la goană, 
mâncând pământul. In dreptul gardului, câinele il in- 
fășcă stragnic de coadă. 

— Am sa-ti rup coada, hot afurisit. 

— Bietul Codifa — Albă, ce caraghios ai să fi fara 
coadă, îi strigă Negrisor ce sta acum cocofat pe craca 
unui pom din apropiere. 

Lui Codita — Albă nu-i ardea însă de glumă. Scă- 
pat ca prin minune din gura câinelui, cu coada ca vai 
de ea, o luă la goană spre casă. 

—  Miţişor îl aștepta in ușa bucătăriei. 

— Bine ai venit, domnule Codité — Albă, îi spuse 
ea în derâdere. 

Si ce-a urmat, vă inchipuifi. 

Așa s'a terminat prima pățanie a lui Codiţă — Albă. 


SILVIA GRUIA-SOURIAN 


Pe. AY 
\ 


2 


SOLDATUL DE PLUMB 


Două nopţi cât două veacuri 


Ti-am veghiat si ţi-am dat leacuri, 


Basme ţi-am soptit, — 

Ti-am cântat poveşti cu soare, 
Cu grădini ce dau în floare, 
Cu mici gâze zburătoare, 

Dar mänuta frântă doare, — 
Știu, — şi e cumplit !!... 


Stai să-ţi spun: a fost odată, 
Nu mai știu din ce armată, 
Un soldat de plumb — 

Fire neascultatoare: 
S’ascundea ori prin sertare, 
Ori sub cărţi, ori sub covoare 
Tot cu cizmele'n picioare, 

Si c'o haină — vai!, la care 
N’avea nici un bumb |... 


In zadar îi dam noi sfaturi 

Il găsiam dormind în paturi 
Cu căciula'n cap, — 
Ascultând pe la vre-o uşă, 
Sub portita de cenuşă, 

Langa sobă, c'o păpuşă, 
Intr'un deget de mănuşă, — 
lar la prânz se-umfla în gusa: 
„Nu mai vreau să pap |...“ 


„„Şi'ntr'o seară, la plimbare, 
Tot cu pusca de-a spinare 
A umblat haihui, 

S'a jucat sub o urzică 

Fără nici un pic de frică, 
Si ochind într'o furnică 

A atins-o c’o alien 

— Rana însă a fost mica 
Spre norocul lui! 


Ei, şi-aşa, in pozne-o ‘duse 

Până'n ziua’n care, — Du se 

Stie bine cum, — 

Tot jucându-se'n ograda 

A iesit prin praf, pe strada 

— S'o fi dus trăsuri să vada 

Si soldaţi — (era paradă ! !...), — 
— Pe sub roti i-a fost să cadă 
Şi-a murit în drum... 


„ e 
— 
AB 
ZA 


— Tu ţi-ai frânt mânuţa... Lasă: 
N'am să te mai urc pe masă 

Ca să nu mai cazi, — 

Până când te-i face bine 

Am să stau aci cu tine 

Să-ţi spun basme mici, senine, 
Cu pitici, cu flori, cu-albine, 
Chinurile să-ți aline 

Nu să plângi ca azil... 


MOS GRIGORE SFATOSU 


F GALBEN 


— ä — 
* 


Ae A 

i e; 

8 A 
-< 


— 


fost odată o fetiță mică şi dragula. Toată 
lumea o iubea, însă nimeni nu banuia că cel 
ce o îndrăgise mai mult era trandafirul gal- 
ben, care creştea in grădină. Fetiţa îngrijea 
cu multă dragoste de flori; asa că văzând-o 
în fiecare zi, trandafirul ajunsese s'o iubească 
mai mult ca orice pe lume. Când ea era în apropiere. 
florile lui se deschideau mai tare si parfumul îi era 
mai puternic. 


Dar într'o dimineaţă, trandafirul aşteptă în zadar 
s'o vadă. Fetiţa dispăruse si nimeni, nici părinții ci nu 
știau unde e. Pasă-mi-te, Celia fusese furată de zâna 
scorpiilor, Vinda, care o ura pe fetiţă din pricina dră- 
gălăşeniei ei. 

Mahnit, trandafirul se rugă de zâna 
dea putinţa să vie în ajutorul micei sale stăpâne. Zâna 
ii ascultă ruga şi îl prefăcu întrun băețaş drăguţ, im- 
brăcat în haine galbene. Fără zăbavă porni trandafirul 
în căutarea Celiei. 


florilor să-i 


A doua zi, părinţii ei fură foarte miraţi văzând că 
trandafirul cel frumos nu mai e. 

In vremea aceasta, el rătăcea prin câmpie, întrebând 
pe fiecare floare: 

— „Nu cumva ai văzut o fetiță cu păr negru si ochi 
verzi?“ 

Dar nicio floare n'o văzuse. 

Atunci trandafirul se duse în pădure și întrebă pe 
fiecare pom: 

— „Nu cumva ai 
trandafiri în plete?“ 

Dar niciun pom n’o văzuse. 

Şi trandafirul se duse la fiecare pasăre, la randu- 
nică şi la grangur, la mierlă și la sticlete, întrebând: 


văzut o fetiță cu rochie alba si 


— „Nu cumva ai văzut o fetiţă cu ochi luminosi si 
zâmbet însorit? 

Dar nicio pusăre n'o văzuse. 

Atunci, trandafirul se aseza pe o piatră şi începu sa 
plângă. 

Deodată auzi un fluerat vesel şi pe cărare apăru un 
spiriduş mic şi voios. Acesta îl privi uimit şi îl întrebă 
cine e şi ce caută. 

După ce se gândi puțin, spiridusul îi zise: 


„Pe mine mă chiamă Râs-Sglobiu şi sunt cel mai 
mic băiat al împăratului Veselie. Vino cu mine la tata, 
el iti va spune ce să faci.“ 

Trandafirul primi şi 
Acesta îi spuse: 

„După câte ştiu eu, numai Vinda, zâna scorpiilor, 
ar fi putut să-ți fure stăpâna. Dar nu te poţi măsura 
tu cu ea.“ 


merse la împăratul Veselie. 


Continuare in pag. 14-a 


13 


Concursul de j 


SERIA | 


„CIO ARA“ 


ORIZONTAL: 2) Croncanit de cioara. 4) Pacalit de vul- 
pe, corbul l-a scăpat din cioc. 5) Invartira de mai multe 
ori. 7). Pasăre foarte deşteaptă! 9) Păsări negre. 10) 
Nota. 11) Măsură, 12) Palatul găinilor! 14) Fruct. 15) 
Nume de băiat. 16) 12 luni. 17) Cloceşte cioara. 18) Pri- 


TRANDAFIR 


e luna Februarie 


.S. 


mul sburător (nu-i cioară). 20) Matca râului. 22) Stra- 
vechiu 23) Cămăși, 

VERTICAL: 1) Tigan cu urși. 2) Cioară care... cârâe! 
3) Păsări singuratice. 4) Cioară la., masculin! 6) Gura 
ciorii! 8) Acești. 9) A cânta ca o cioară. 11) Brăzdai. 
13) Ren fără cap! 17) Corbi lipsiţi de capete şi de. 
vedere! 19) Pronume 21) Pană (nu de cioara!) 


REBUSURI ORIGINALE 


Incepând cu acest număr publicăm un nou fel de 
jocuri intitulate „rebusuri originale“ a căror deslegare 
se află îmbinând întrun anumit chip literele care se 
văd în desen, cu figura. 

De pildă, mai jos avem o mătură pe care scrie TOR 

Autorul jocului pune întrebarea: A cuie mătura din 
figură?. 

Voi veţi încerca să formaţi un cuvânt cu ajutorul 
figurei si literelor scrise pe ea. Deslegarea e: Mătură-tor, 
cuvânt, după cum vedeţi, alcătuit din mătură, adică fi- 
gura din desen, și silaba „tor“ 

Acum să vă dau un joc pe care să-l deslegati voi 


singuri: 
A CUI E? 


.. 
- 


EL. 


n 


fil) M 
TTAN TAT Vii m: 
lj 

j 


on 


hi) 


Ce însuşire are acest cuţit? 


L. TECUCEANU 


Deslegările se trimit la sfârşitul concursului. 


SERIA | 


CUPONDE JOCURI PE 
LUNA FEBRUARIE 


Numele şi pronumele 


A “resa 


UL GALBEN 


(Urmarea din pagina 13-a) 


— „O, — strigă trandafirul — sunt in stare să fac 
orice.“ 

Atunci Veselie îi zise: 

— Puterea Vindei stă ascunsă într'o nucă argintie, 
care creşte întrun nuc din “țara împăratului Furtună, 
fratele ei. Dacă vei sfărâma nuca aceea, Vinda va muri 
şi vei putea să mergi fără grije la palatul ei din ţara 
scorpiilor, unde, fără îndoială, a închis pe mica Celia. 
Uite, degetarul acesta, când vei fi în primejdie să sufli 
in el. Adio fătul meu si Dumnezeu să te ocroteasca.“ 

Recunoscător, trandafirul luă degetarul şi despartin- 
du-se de Veselie şi de Râs-Sglobiu, porni spre ţara îm- 
păratului Furtună. 

Ajunse după trei săptămâni şi nouă zile. 

Când trecu hotarul, trei vânturi vijelioase se năpu- 
stiră asupra lui. Trandafirul suflă în degetar și vânturile 
se topiră în văzduh. 

Porni mai departe si seara ajunse într'o grădină în 


care creştea un nuc uriaş. Pe o creangă se găsea o nucă 
argintie. Plin de mulțumire, el o apucă, dar deodată un 
vârtej năpraznic se stârni şi în faţa lui apăru împăra- 
tul Furtună, cu părul încâlcit si ochii lucitori. 

Insă trandafirul suflă în degetar, si Furtună se pra- 
buși ca un bolovan. Murise. 

Trandafirul sfărâmă nuca sub picior şi apoi porni 
în fugă către ţara scorpiilor. Acestea erau atât de în- 
durerate de moartea Vindei, încât nici nu-l văzură. Aşa 
că el putu să o scoată pe Celia din palat și apoi să se 
întoarcă amândoi nesuparati la ea acasă. 

A doua zi, părinţii Celiei fură foarte uimiti văzând 
copila întoarsă înapoi. Ar fi vrut să mulţumească sal- 
vatorului, dar Celia nu ştia cine fusese băețașul acela 
drăguţ, imbrăcat în haine galbene. 

In grădină, trandafirul înflorise mai minunat ca 
niciodată. 

ELVIRA CALAN 


CONCURSUL DE PORTRETE 


Inchiderea concursului. — Premiantii 


După mai bine de o lună, concursul de portrete 
a fost închis. Plicurile cu răspunsuri s'au primit 
până în ziua de 13 Ianuarie, orice răspuns venit 
după această dată ne mai luându-se în seamă. 
Căci, una dintre condiţiile cerute a fost trimiterea 
desenelor la timp. De data aceasta, concursul a 
avut un şi mai frumos rezultat participând câte- 
va mii de cititori din întreaga tara. E drept, nu 
toți au îndeplinit toate condiţiunile, astfel că, 
spre marea noastră părere de rău, am fost ne- 
voii să-i scoatem din concurs. Printre aceștia 
sunt mulţi cari au înţeles să se abată dela regu- 
lile publicate, fie copiind desene făcute de 
alţii, fie lăsându-se ajutaţi de părinţi sau fraţi 
mai mari. Desigur, nu le vom publica numele, dar 
cum ei se ştiu singuri cari sunt, se vor indre- 
pta pe viitor. Apoi, unii, desi ne-au infatisat 
desene frumoase, bine făcute, mau ţinut seamă 
de sfatul nostru de a le semna în colțul din stânga 
de sus al hârtiei, punând jos la mijloc lămuririle 
necesare. Bineînțeles, nici aceştia nu vor putea 
câştiga vreun premiu la acest concurs; 

Juriul va avea așadar să cerceteze lucrările ur- 
mătorilor concurenţi: 

Traian Protopopescu, Loco; Velicu Vasile, Loco; 
Sotir Ionel, Călăraşi; Mihail Vernescu, Loco; Toma Va- 
silescu, Loco; Giorgian Nicu; Xenia Popovici, Cluj; 
Miron Vodă, Buzău; Cornelia Vasilescu, Vaslui; Coralia 
Nucşoreanu, Ploesti; Rosenzweig Elli si Aurica, Loco; 
S. Croitoru, Beresti Jud. Covurlui; Bartha Gheorghe, 
Loco; Magdalena Boros, Arad;  Ailoaiei Antonia, 
Chisinau; Stefania Gh. Loco; Marioara Matei, Tg.-Mures; 
Matei Viorica, Tg-Mureş; Vintilă Petru, Caranse.es; 
Bradisteanu Irina, Craiova; Tănase Bălănescu, Loco; 
Anghel Florea, Domnesti-Ilfov; Mielu Margulis, Botosani; 
Elena Matache, Cagialac-Constanţa; Radu Niculescu, Sf. 
Gheorghe; Fani Solomonovici, Tecuci;Bobi Scherie Loco; 
Erna Rosenthal, Bacau; Mariete Suteanu, Craiova; Ion 
Apostol, Loco; Ortansa Marcovici, Loco; Ionel Hacic, 
Severin; Otilia Mehlferber, Vatra Dornei; Eugenia 
Burduja, Chişinău; Esmeralda Arghiropol, Georgeta Ar- 
ghiropol, Iudith Falk, Loco: Silviu Filderman, Focșani; 
Nicolae şi Virginia Neicu, Constanţa; Geta Cahane, Te- 
cuci; Louise Christen, Olga Violeta Mănescu, Colan Ar- 
mand, Sanda Ivanovici, Aureliu Elvira. Loco; Elvira 
Simionescu. Piteşti; C. Woitovschi, Voitt Ludmila, C.-Albă; 
Belina Goldenberg, Pechia-Covurlui: Simona Constan- 
tinescu, Giurgiu; Liliana Hechter, Pitesti: Herte Kauf- 
man, Loco: Goldstein Blumeta, Babadac; Bebi Cohn. 
Galati; Ion I. Naumescu. Racari-Dambovita; Mişu Fil- 
derman, Braşov; Bianca Kremer, Bacau; Grigore si Ale- 
xandru Drobot, Vorniceni-Lăpuşna; Rosner Hilda, Lip- 
cani; Indith Grusma, C.-Alba; Mişu Freiberg. Galaţi; 
Elena Rădulescu, Florica si lon Sandescu. Loco Floren- 
tina Constantinescu, Pitesti, Ghersbergh Estera, Timi- 
soara; Ţibu Lighia, C.-Lung. Bucov.; Nina Cionca, Cluj; 
R. L. Lupu. Dragu Viorica, Focşani; Frusina Lazar 
Bragadiru-llfov; Micu Valeriu. Loco: Al. Zissu. Bârlad; 
Bogze Despina. laşi; Miriam Frenkel. Bebe Andreescu. 
Loco; Orest Bozinceanu. Botoșani, Petre Zornig. Giurgiu; 
Cristea Eugen. Braşov; Fulga Mihaela. lancu Lazăr. 
Loco; Iacher Moise, Colincăuţi; Elena Rădulescu, Loco: 


Silvia şi Victor Gogea, Năsăud; Silvia Bogdan, Gura Hu- 
morului; Făinaru David, Piatra-Neamţ; Popa Tanasu 
Hanul-Conachi; Natalia Colocolnicov. Palas-Constanta; 
Bela Saltzberger, Craiova: Sămbătăcan Victoria. Ocna- 
Mureşului; David Lia, Uioara; Zetea Vasile, Satu-Mare; 
Radu Radoslav, Satu-Mare com. Ferneziu: Lucia Sârbu, 
Lola Tescani, Loco; Gheorghe Lăzărescu, C.-Albă; Beby 
Gurtovoi, Bolgrad-Ismail; Hotnog Costel, Bârlad; Dida 
Weintraub Loco; Larisa Stema, Edineti-Basarabia; Va- 
lerian Harbus, Lăpuşna; Lucia Scholtis, Loco; Pescar, 
com. Tătăraș; Loty Gurtovoi, Bolgrad; Weiss Ileana, 
Sărmașu-Mare: Jeanete Crăciun. Bârlad; Chiriac Niculae, 
Constanta; Enric Haimovici, Nelli Marcovici, Leon Jose 
Loco; Merisica Constantin, Roman; Baltescu Cornel, 
Buzău; Teich Sami, Tg. Neam{;Elena Nicolescu Margareta 
Barbu, Loco; Nicolau Alex. Loco; Viorica şi Rodica 
Ionescu, Brăila. Zozo Rusiu, Ploesti: Polixenia Zissu. 
Ortansa  Frangopol, Loco; Raymond Goldenberg, 
Loco; Viorica Budan, Loco; Izy Roisman, Constanta; 
Mimi Zaharia, Gaiati; Ion Niculescu, Loco; Vasile To- 
mescu. Giurgiu; Viorica Scarlat, Loco; Virgil Soimu, 
Tecuci, Vartan Dan Loco; Scărlătescu Otilia, Loco: 
Rorica Vişinescu. Leordeni; Victor Cosmovici, Urziceni: 
Nicolae Marin, Ploesti: Costăchel Dinescu, Vaslui; Dinu 
Marinescu, Loco; Vasile Leonescu, Loco; Lenufa Con- 
stantinescu, Braila; Vasiliu Elena, Tecuci; Nicu Nicu- 
lescu. Cosereni; Dinu Vârtosu, Loco; Berta Limanciuc 
Cernauti, Morel Elman, Timisoara. 

Rezultatul lucrărilor juriului va fi publicat in re- 
vista, odată cu numele premiantilor. 


Cea mai nimerita carte pentru copii e 


MEŞTER UL-STRICĂ 


roman pentru tineret 
de MARIN IORDA 
LEI 50 


=> 


POVESTIRI 


pentru copiii cuminţi 
de AL. DORIAN 
LEI 40 


Carte ilustrată care se găseşte la toate 


TOȚI COPIII TREBUE SA CITEASCA: 
NELUTU ŞI FLORICA 


carte cu poze şi pozne 
de BUNITA 
LEI 40 


Vi sa întâmplat vreodată să intalniti copii slabuti, 


cu fata palidă, având un aer bolnăvicios? Am stat de 
vorbă deseori cu astfel de copii si-am putut afla că au 
dureri de cap, amețeli. uneori leșină si cad jos; pielifa 
de sub pleoape si gingiile sunt lipsite de culoare, iar 
bieţii copii te privesc cu ochi mari, trişti, cari te pă- 
trund în suflet. 

Copiii aceştia sunt bolnavi. Sunt bolnavi de anemie, 
sau cum i se mai spune „lipsă de sânge“. 

Din pricini cari se vor vedea mai jos, sângele scade. 
iar asa numitele globule roşii, care îi dau tăria se im- 
putineaza foarte mult. astfel că bolnavul slăbeşte sim- 
titor. 

Anemicii sunt fiinţe cari nu trăiesc în condițiuni 
firesti de sănătate, ori nu se hrănesc îndeajuns, ori n’au 
aer curat si destul. ori muncesc prea mult. 


Anemia mai vine si după pierderi mari de sânge, 


pe nas sau prin răni, precum si după boli grele sau 
după otrăviri. 
Bolnavii. de anemie trebue să se îngrijească din 


vreme, ca să nu capete cine știe ce boală grea. Mai in- 
tâiu trebue să stea la aer curat, la țară sau la munte. 
Apoi trebue să se hrănească bine, cu alimente întăritoare: 
ouă, carne, lapte. Ca medicamente, bolnavii de anemie 
iau anumite siropuri si picături de fer si arsenic. In 
timpul din urmă sa descoperit că ficatul fript sau pus 
in supă este un întăritor minunat pentru bolnavii de 
anemie, Un anemic poate mânca zilnic până la un sfert 
de kg. de ficat. 

E bine să vă jucaţi mai putin când sunteţi slabiti. 
să vă hrăniţi bine si să luaţi medicamente. In copilărie 
um fost si eu anemic, dar m'am vindecat si acum sunt 


sdravăn si sănătos. 
(d 
- 


PRESEDINTELE 
ULMANIS 


Marea de mai jos infa- 
tiseaza chipul președintelui 


LA CENIESIMIL E DERSLSON e 


Incendiul dela ,,Con- 
cordia“ 


£ i 
MA ne A e 
Suo d 


Ka 


Ulmanis al Letoniei, despre 
care am vorbit în numărul 
trecul. 


CIPRU. — Ruinele stră- 
vechi ale acestei insule, mo- 
numentul de azi, harta, mo- 
neda şi armele ei sunt în- 
fățișate în două serii de 
mărci scoase în 1928 și 1934. 


Juan A. Guizado 


11 MEIA N 
Creat t 1 A 


A 


COLUMBIA. — Columbia 
este una din ţările Ame- 
ricei de Sud a cărei sol si 
subsol are bogății foarte 
diferite. Timbrele închinate 
plantatiunilor şi minelor ei. 
o dovedesc îndeajuns. 


Monumentul de 5 Mai 

PANAMA lată mai jos 
o serie de mărci scoase cu 
prilejul a cincizeci de ani 
dela înființarea Corpurilor 
de pompieri, înfățișând chi- 
pul diferiților șefi de depar- À 
tamente din Panama. 


pub ADL PANAMA 


TI 


A 
21 ee 


h 


Auto- pompă 


Foreros 


Ricardo David H. Brandon 


i PRETUL 5 LEI 


EATA 


Dece n'a plâns 


Micul Sgândărel vine a- 
casă din parc cu genunchiul 
tare julit. 

— Ai căzut, dragul meu ? 
întrebă, îndurerată, mama, 

— Da! 

— Si ai plans? 

— Nu, pentrucă nu era 
nimeni să mă audă... 


Note rele 


Tatăl : Să şti că dacă vei 
avea note rele, îmi vei pro- 
duce mari neplăceri. 

Spândărel, elev în clasa a 
Il-a : Dar, tăticule, asta nu 
va fi vina mea. Nu dau eu 
notele. 


Nevinovatie 


— Hai Safto, grabeste-te. 
N'ai auzit sunând ? 

— Numai a treia oară, 
coniţă. 


D 


Sinceritate 


Mama: Camaradul tău 
Costel este un răutăcios. Mi 
se pare că a atârnat o ti- 
nichea de coada pisicii. Nu-i 
asa ? Cred că tu n'ai face 
o astfel de fapta. 

Sgandarel: O, nu, mami- 
co. Niciodata ! 

Mama: Atunci de ce nu 
l-ai împiedicat pe Costel s’o 
facă ? 

Sgândărel : Nu puteam, 
mămică, eram ocupat. 

Mama : Cu ce? 

Sgandarel : Eu fineam 
pisica... 


Dorința 


Neaţă : Ce bine ar fi, măi 
Natafleata, dacă in loc sa 
fie pătrată, clasa noastră 
ar fi rotundă. 


Nătăfleaţă: Dar de ce, 
măi Neata ? 

Neata : Pai, dac'ar fi aşa, 
n'aş mai sta la colț! Acum 
ştiu dece, Nătăfleaţă ? 


Invinuire ciudată 


In împrejurimile orașului 
Praga poposise deunăzi un 
circ. Intr'o Duminică dupa 
amiază, toate locurile au 
fost ocupate și, în adevăr, 
spectacolul era foarte atra- 
gător. 

Imblânzitorul înfăţişă un 
urs castaniu din Canada, 
un animal vânjos. îmbiând 
pe privitori să se lupte cu 
fiara. 

Bărbaţii se uitau unul la 
altul, fără ca nimeni să în- 
drăznească să lupte cu 
ursul. 

Deodată se ivi un soldat 
tânăr, care fără multă vorbă 
se repezi la u's. O luptă 
inversunata se încinse între 
cei doi şi peste câtva timp 
soldatul esi biruitor, nu 
fără a fi răsucit laba ur- 
sului. 

Luptă nesăbuită, fără în- 
doiala, dar nu lipsită de 
indrazneala. Comandantul 
regimentului nu impartasea 
însă aceiaşi părere, astfel 
că bravul ostaş fu trimis în 
fata tribunalului militar 
pentru jignire adusă onoa- 
rei ostasesti. Se vede că un 
urs nu e vredic să se lupte 
cu un ostaş. 


Un ceasornic care nu 
merge bine de patru 
sute de ani 


In piaţa Sf. Treimi din 
Goerlitz, orologiul din tur- 
nul Primăriei, de 407 ani 
merge cu șapte minute îna- 


UMEA 


inte, decât trebuie. Toată 
lumea îi cunoaşte acest cu- 
sur, însă niciodată până 
astăzi nu s'a gândit nimeni 
să-l dreagă. Pricina e ur- 
mătoarea : 

Tocmai acum 407 ani a 
izbucnit o ceartă între con- 
silierii primăriei din Goer- 
litz si breasla meseriasilor, 
ceartă care era cât p'aci 
să aibe urmări foarte rele. 
Intr'o consfătuire a lor, me- 
seriusii hotărâră să le vie 
de hac consilierilor si se 
adunara intr’o straduta din 
vecinatate palatului prima- 
riei, cu -gându de a se in- 
căiera cu ei, la ora. doua- 
sprezece, când aceştia ur- 
mau să se ducă la casele lor. 
Dar unul din meseriaşi își 
înşelă tovarășii. Neştiind ce 
mijloc mai bun să folosească 
să le strice tot ce-au pus 
la cale, el se sui la pazni- 
cul orologiului din turn şi-l 
rugă să vestească amiaza 
cu șapte minute mai înainte 
ca deobiceiu. 

In chipul acesta, când 
meseriasii, cu ceasornicele 
potrivite, veniră să aştepte 
pe consilieri lângă poarta 
cea mare a ieșirii, aflară 
că aceştia au plecat cu toţii 
acasă. Fie de mirare, fie 
de ruşine, fapt este că cele 
două tabere vrăjmașe se 
împăcară, datorită acelei 
mici diferenţe de timp, care 
a avut puterea să potolească 
dușmăniile. 

Şi de-atunci, în amintirea 
acestui merit, ceasornicul 
a fost lăsat să sune zilnic 
amiaza, când mai lipsesc 
tocmai şapte minute. 


MMGiNiEATA CO 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA ILUSTRATA 


PENTRU COPII 


CP. 
Di LOR. 


ȘI TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA SUCATILOR STRICT INTERZIZA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL X 


SĂ STÂM PUTIN 
VORBA COPII 


Mia — Niciodată nu sunt prea târziu urările de 
de fericire şi de sănătate. In totdeauna sunt binevenite. 
„Aşa că îţi mulţumesc frumos pentru tot ce-mi dorești 
în scrisoarea matale care mia făcut mulla plăcere. 

La rândul meu îţi spun un „să cresti mare“ din 
inimă şi te sărut cu drag pe vârful nasului. 

Când ai vreme si când nu ţi-e lene, mai scrie-mi. 

Cornelia şi Viorica — Un potop de întrebări cu- 
prinde scrisoarea voastră. Să le răspund, pe rând la 

' toate. Dacă îmi mai amintesc ce voi? Dar de bună seamă 
că îmi amintesc. Păstrez încă vechiul răvaş trimis dela 
Bran. Precum vedeţi ne cunoaștem de mult. 

Acum să-ți spun matale, drăguță Nona, ce carti 
ar fi bine să le citeşti. Imi spui că esti în clasa IV se- 
| cundară par'că? Fără îndoială că ai citit romanele lui 
Duliu Zamfirescu. Si ai citit, cred, si multe traduceri 
din limbite străine. Daca aş știe ce ai citit si ce nu, 
mi- ar veni mai uşor să te îndrept spre câteva cărţi care 

mie mi-au plăcut când aveam vârsta matale. Dar totus 
să încerc si asa, pe necunoscute. Ai citit cărţile lui Jules 
Verne? Ai citit cărţile lui Axel Munthe? Ai citit teatrul 
lui Shakespeare? Moliére, Racine, Corneille, Schiller? 
Iti plac biografiile? Cunoști operele ccmplecte ale lui 
Caragiale? Ai citit „Fram, ursul polar“ de Cezar Pe- 
trescu? 

lată o seamă de cărți minunate din care sunt încre- 
dinţată că îţi vei găsi cel puţin trei pe care să nu le 
fi citit şi pe care citindu-le apoi să fii încântată că ai 
făcut cunoştinţă cu ele. 

Poftă buna la citit si sărutări atât matale cât și 
Vioricăi. 

Despre clubul Shirley Temple am scris de multe 
ori că deocamdată nu lucrează și că așa stând lucrurile 
nu mai poate fi vorba nici de înscrieri, nici de insigne, 
nici de carnete. 

Numele regisorului filmului „Misiunea Brigăzii 41“ 
Michael Curtiz. 

M. Hertig. — Drăguţă nepoţică, nu s'a hotărît încă 
data redeschiderii clubului Sirley Temple. Fii sigură 
că vom avea grije să dăm de veste la timp, tuturor 
cititorilor noştri. 

Mary — Iti mulțumesc pentru drăguţul desen. Voi 
păstra trandafirul, ziua îl voi purta la palton şi seara 
am să-l pun în glastră. : 


9 FEBRUARIE 1938 
————ů— NTE 


| Sage, mele AL, 


No. 731 


HEL 

Nădăjduiesc să-ți fie de folos sfatul meu. 

La întrebarea „ce cărţi să citesc?“, fii drăguță şi ei- 
teste răspunsul pe care l-am dat chiar în momentul 
acesta, Corneliei şi Vioricăi. 

Matale ai citit cărţi din „Biblioteca roz“ în franţu- 
zeste? Dacă nu, cumpara-ti degrabă „Les petites filles 
modeles“ de Madame la Comtesse de Ségur. 

Sărutări si voie buna. 

Dorica Iliescu — Sunt bucuroasă că ţi-a plăcut atât 
de -mult „Neluſu si Florica, carte cu poze si pozne“ 

Pe când urmarea? Vezi, asta încă nu prea ştiu. 

Roland Binder — Cu dragă inimă, dragul meu ne- 
pojte], îi voi spune lui Mos Marin, că n'ai primit mărcile 
poştale. Sunt sigură că le vei avea în curând. 

Te felicit şi mă bucur că fiind în Bulgaria citeşti 
„Dimineaţa Copiilor“. Scrii foarte bine româneşte gi ai 
o caligrafie care îmi place. 

Te imbratisez si nădăjduiesc că îmi vei mai scrie. 

Sanda Ivanovici — Draga mea fetiţă, cât de rău 
îmi pare că ai fost bolnăvicioasă! Ştiu eu cât de afu- 
risită este anghina difterica! Nu sunt nici patru ani, 
de când m'a vizitat si pe mine si n'am uitat nici până 
acum injecţiile in pantec, gargara si badijonajul. 

Cred că acuma esti deplin însănătoşită, că ai scă- 
pat şi de suferințele şi de plictiselile boalei. 

Dacă iţi ştiam adresa și dacă nu-mi ajungea scri- 
soarea cu atât de mare întârziere, veneam să-ţi aduc 
eu, cartea „Neluſu si Florica“. 

Sănătate, Sănduco, si noroc! 

Nelu Zogar — Iti mulţumesc pentru felicitări. Sunt 
mulţumită că „Neluţu si Florica“ carte cu poze şi pozne, 
ţi-a fost pe plac, 

Ossy Feder — Poezioara matale mi-a plăcut, dar 
nu ţi-o pot publica in revistă. Nu fii măhnită, drăguță 
nepofica, îţi va veni rândul să fii publicată când vei fi 
mai măricică. 

Lidia — Bravo Lidia pentru minunatele note do- 
bândite în anul trecut și pentru poezie. Nu fii supărată 
că nu-ţi vei vedea fotografia şi versurile în revistă. 
Dacă am publica fotografia matale, sar supăra atâţia. 
alți cititori şi atâtea alte cititoare care ne-au trimis şi 
ei fotografii şi pe care nu le-am publicat. 


BUNIŢA , 


PEDEAPSA 


RASVPATITULUI 


A va spun o poveste. 

Dar să nu mă întrebaţi dacă este povestea 
adevărată sau nu, fiindcă nici eu nu ştiu. 
Cred însă că este adevărată, altfel nu aș 
avea de unde să mi-o amintesc si să vi-o 
* povestesc. 

Pe vremea când s'au petrecut toate câte sunt scrise 
mai jos, oamenii erau mai curagiosi, mai buni si mai 
drepţi. Era o vreme când nu aveai nevoie să ceri cuvânt 
scris pentru ca să fii sigur de un lucru oarecare, iar de 
aveai sfadă cu oarecine, te duceai la boerul care stapa- 
nea partea locului si te plângeai lui si ţi-se făcea ne- 
greşit dreptate. Şi dacă se întâmpla ca judecata boerului 
să nu te mulțumească, atunci Domnul Ţării te mai ju- 
deca odată, iar ce hotăra el era bun hotărit. 

Se întâmpla însă uneori, ca un boer mai bogat, care 
avea moşii întinse şi oșteni mulţi, cari ascultau numai de 
el, să se împotrivească cuvântului domnesc. Era atunci 
zarvă mare in tara, iar dacă boerul răsvrătit nu da 
ascultare cuvintelor de împăciuire pe care le aduceau 
din partea stăpânului ţării, mai marii bisericii, atunci 
oştile domneşti porneau cu răsboi si cel neascultător era 
amarnic pedepsit. 


Aşa era orânduilă {ara pe vremea aceea. Mai mare 
peste toți era Domnul, care de multe ori ales din rân- 
dul boerilor, era mai învăţat, mai viteaz si mai drept, 
apoi veneau boerii cu moșii intinse şi bogăţie multă, 
oameni drepţi si iubitori ai gliei strămoşeşti, după ei 
veneau mai marii bisericii si preoţii, iubiţi si ascultați 
de toată lumea, şi în cele din urmă venea prostimea. 

Povestea care v'o spun sa întâmplat de mult: de 
tot, pe vremea când nici cronici nu se scriau, adică pe 
vremea când nu se făceau cărți în care să se pove- 
stească despre întâmplările timpului acela. Pe vremea 
aceea stăpânea cam prin cuprinsul judeţului Argeş din 
zilele noastre, un boer bătrân, viteaz si drept, dar care 
nu voia să ştie de puterea domnului depe acele timpuri. 
Pe boerul nostru îl chema Arghiş. Mosiile lui erau întinse 
zi bogate, având păduri în munţi, vii bogate pe dealuri si 
livezi mănoase mai înspre partea sesului. 

Curtea lui Arghiş se afla cam pe unde este astăzi 
oraşul care-şi poartă numele Curtea de Argeş. Era o 


aşezare retrasă în dealuri, în mijlocul unor păduri stra- 
şnice, care făceau pe „dușmani să se teme a intra 


în intunecimea lor. Boerul mai avea la curtea sa osteni 
voinici, -deprinsi-cu mănuitul armelor şi viteji fără sca- 


man, astfel încât chiar Domnul ţării se ferea să aibe 
neajunsuri cu temutul bătrân. 

Dar între Domn și boer era o neînțelegere veche. 
In tinereţea sa, boerul Arghis iubise pe fiica unui boer 
vecin şi voise să o ia de nevastă. Domnul, care era gi 


el tânăr, se îndrăgosti de jupăniţă, şi cum era stăpânul 
țării, lesne este de înţeles că a fost sortit să fie mire 
tinerii domnife. De atunci însă, boerul Arghis, care sc 
simſia nedreptăţit, jurase răsbunare si ani dearândul a 
dat sprijin tuturor nemulfumitilor cari îl dușmăneau pe 
Domn. 

Si in duşmănie au îmbătrânit si Domnul şi boerul- 
Arghiș rămăsese necăsătorit, iar visul său era să răsbune 
umilința pe care o suferise în tinerețe. Ani dearândul a 
urzit plasa nemulțumirii între boerii cari îi erau pri- 
eteni, până ce a isbutit să-i hotărească să treacă de 
partea lui, împotriva dreptului stăpân al ţării. 

Când boerii nemulţumiţi au socotit că a sosit vre- 
mea răfuelii, au adunat la curtea lui Arghis pe ostenii lor 
mai de seamă si s'au pregătit în taină să pornească 
împotriva curţii domneşti, care nu se afla departe cu 
urgia răsboiului, Domnul a aflat însă din vreme, şi mai 
inainte ca oştile dușmane să vie asupra sa şi-a adunat 
şi el oștenii, a pătruns în codrii Argeșului si până ce 
boerii duşmani să-şi dea seama, le-a bătut oștile, astfel 


că Arghiş si prietenii săi abea au avut timpul să fugă 
pe valea răului în sus, până la o cetate pe care o avea 
boerul pe culmea unui munte, asemuitoare unui cuib 
de vultur. 

Domnul a ras depe fafa pământului curtea boerului 


răsvrălit, a ars cronicile care ji pomeneau numele si i-a 
urgisit rudele, puţine câte avea. Celatea din vârful mun- 
telui, a înconjurat-o cu oșteni mulţi si a cucerit-o în cele 
dia urmă. Dar în ea nu se mai afla nimeni. Un oștean 
isteţ a aflat în trupul pietros al muntelui un tunel, 
care ducea din culme până în valea râului şi pe unde 
desigur fugise bătrânul boer si tovarășii săi. Unde s'au 
dus însă zi ce au făcut nu știe nimeni. Nici-în cronici 
nu este povestit şi nici din gură în gură nu a trecut 
povestea lor. Mie mi-a povestit-o într'o noapte de iarnă, 
când afipisem la gura sobii, Frumoasa Keka, cioara mea 
năsdrăvană. 


S. V. 


NU UITATI: Pentru tipar se 


scrie citet, cu cerneală, si 
numai pe o fata ahr tiei 
urările de 


N. S. Galaţi — Mulţumesc mult pentru 
Deasemeni, 


sănătate si, noroc” pe care mi le-ai facut. 
eu iti urez mult bine şi spor la muncă. 

Mişu Tr.-Galaţi — Primeşte mul{umirile noastre, cei 
din redacţia revistei, pentru frumoasele urări ce ne-ai 
făcut de Sărbători. Să trăieşti! 

Sergiu Gr. — Ne bucurăm că ţi-a plăcut darul pe 
care l-ai primit de Anul Nou. Abonatii nostri au aseme- 
nea foloase din partea Diminetii Copiilor. Te poţi adre- 
sa pentru chestiuni filatelice chiar d-lui Gheorghiu. 
Scrie-i la adresa. 

Paul si Irimie Pascu-Ploesti — Poate că veţi citi 
odată si o urmare a romanului Mesterul-Strica. Ceeace 
s'a scris in prima parte privește copilăria lui Ică-Rică- 
Aurică. Din viaţa sa de om în toată firea s'ar putea 
povesti deasemeni oarecari întâmplări cari să te intere- 
seze. Să așteptăm si răspunsul autorului. 

REDACŢIA 


224 


Cea mai nimerita carte pentru copii e 


MESTERUL-STRICA 
roman pentru tineret 
de MARIN IORDA 
LEI 50 


POVESTIRI 


pentru copiii cuminţi 
de AL. DORIAN 


LEI 40 
Carte ilustrată care se găseşte la toate 
libeăriile din tara. 


OUA zile ninsese neîncetat şi zăpada acoperi- 
se cu un strat gros, pământul. Acum cerul 
se mai deschise şi câte-o rază de soare pă- 
trundea, când şi când, zâmbind fericită la 
întâlnirea ei cu oamenii. 

— In poarta casei a esit Nicuşor. E îmbrăcat 

gros, cu şoşoni, cu pantaloni lungi de lână, palton cu 

blänita neagră, si căciulă albă, care se potriveşte de 
minune cu obrajii roşii, plini de sănătate, ai baetasului. 

Poarta de fier, deabia se lasă învinsă de puterea lui 

Nicuşor. Greu de tot se dă la o parte și iată-l acum în 

plină stradă, privind frumoasa haină albă pe care pă- 

mântul, casele, copacii, gardurile şi-au făurit-o numai 
în două zile. 


1 —— 


Legată c’o sfoară, Nicușor. trage după el o sanie 


frumoasă, vopsită în roşu si cu tălpicele de fier. La 
adus-o unchiu’, de Sărbători, ca să se joace cu ea, când 
o veni zăpada. Şi acum ea a căzut din plin în tot ora- 
sul. Dar Nicuşor e singur şi asa nu se poate da cu 
sania. Prietenii lui sunt cei mai mulţi plecaţi; Mircea, 
fratele lui mai mare, e dus la patinaj, iar servitoarea 
n’are timp de el acum. 

O umbră de tristeţe se desenează pe fata îmbujo- 
rată de aerul tare. Dar ce fericire | Asta nu durează 
decât foarte puţin... 

Peste drum, în colţ, Nicuşor a fost atras de urmă 
torul dialog: 

— Cum dai mandarinele, băiete? 

— Trei lei bucata, conasule? 

— Mai eftin nu se poate? 

Cu 2,75 le luăm noi, răspunde negustorul. Nu câşe 
tigăm nimic la ele. 


— Fie, spune domnul cu guler de blană şi pălărie 
tare, dă-mi zece bucăţi, dar mai zemoase... 

Cumpărătorul a plecat de mult și ochii lui Nicușor 
nu s'au mai depărtat dela cel ce vânduse mandarinele. 
Era un copilas din aceia dela ţară. pe care-i cunoa- 
stefi cu toţii, zi care, ca să-şi întreţină familiile greu 
împovărate, vin la oraş să facă tot felul de negustorii. 
Din căciula ţuguiată de oaie eseau doi ochi vii, strălu- 
citori. Mâinile, fără mănuși, le avea băgate, ca să se 
încălzească, în mânecile  hainei groase de bumbac, iar 
picioarele — numai în opinci — le juca într'un soi de 
„bătută“, ca să le desmorteasca. 

Nicuşor l-a privit îndelung pe acest copil, înaintea 
căruia stăteau cosurile cu marfă si’n mintea lui a incolti 


deine Ag pine ar fi să mă joc: de-a negustoragul de 
peste drum“ | (i hea 

La vederea saniei, băiatul de ţară a uitat şi el de 
marfă şi nu și-a mai luat ochii dinspre partea unde era 
Nicușor. „Ce bine ar fi să mă primească la joc, feciorul 
de boer“ — isi zicea El, în gând. 

Cine i-ar fi văzut pe acești doi copii, cum se priveau 
de frumos şi cum le stătea scrisă pe faţă dorința de a 
se apropia unul de altul, nu se poate să nu-și fi inchi- 
puit că în curând o mare prietenie se va lega între ei. 

Și aşa a si fost. 

Inceputul l-a făcut Nicuşor. L-a chemat pe trotoarul 
lui, pe negustorul de peste drum. 

— Ei, cu mandarine, vinde-mi şi mie una 1 

— Cum nu, domnişorule ? — făcu băiatul, trecând, 
cât ai clipi din ochi, strada. Atât doar-a eptagel :/să-l 
cheme Nicuşor ca să fie lângă el şi lângă ie. yi 

Adevarul e ca Nicuşor nu -voia sa cu ere din 
— vânzătorului. ci îl chemase doar să-l alba aproape 

e el. 


— Cum te chiamă ? — începe Nicușor, uitând că-l 
chemase pentru mandarine. a si RP ak 
— Ionică, răspunse micul negustoras. 


ani ai? 

=< Zece. Lam împlinit de Sf. loan 

— Si eu am tot-atât, se bucură Nicușor. De fapt el 
minţise nifelus, pentrucă mavea decât opt ani şi 
jumătate. Dar așa voise el să se facă mai mare, față 
de Ionică. | 

-- Ştii să citeşti? — îl mai iscodi Nicuşor, 


— Desigur, am terminat trei clase la noi în sat vara - 


trecută, răspunse Ionică, tot uitându-se la sania mare 
şi frumoasă de la picioarele lui. 

— Dar cu sania știi să te dai? — spuse, însfârşit, 
plin de curaj, Nicuşor. 


— Mai e vorbă ? Hai să vezi şi matale. Urcă-te şi 


eu te trag. Stai numai să-mi pui marfa după poartă. 
Obrăjorii lui Nicuşor deve- =. 


— 


Bucuria era de nedeseris. 


— Si eu am un var, Ionică, adaose Nicuşor. Şi câţi 


A pierit tristețea depe fata lui Nicușor, că nu are 
cu cine să se joace, a uitat de necazurile vieţii şi de 


it greutățile ei, Ionică — negustorul de zece ani, Acum 


sunt doi prieteni buni care se întrec în năzbâtii ce le 
reuşesc de minune şi-i apropie tot mai mult unul de 
altul. 
E joaca a durat aşa până pe înserat, când Elisa- 
veta — fata din casă — a eşit îngrijată pe stradă să-l 
caute pe Nicuşor care lipsea de aproape trei ceasuri 
de acasă. a nu trebuia să aibe însă motive de teamă. 
Nicugor a fost cuminte și s'a jucat ca orice copil, cu 
sania, pe strada lui. A legat o strânsă prietenie cu un 


băiat necăjit dela. ţară, căruia i-a îndulcit şi i-a făcut 


“fericite câteva ore. 


— Sa vii şi mâine să ne 'ntälnim. îi spuse Nicuşor 
din poartă, lui Ionică. care și-a luat iar cosuletul după ce 
strânse cu putere mâna mică a prietenul său de joacă. 


% Sb. “8 © e. e. e Ve „ ao o. ei: Oye: 162 Ve, Ae 


Din casa, Nicuşor aude vocea lui Ionică, strigân- 


* niseră şi mai roşi,iar ochii lui Ionică si mai sclipitori. 


< 


lată-i acum cum se joacă de frumos. Au rascolit 


: zăpada şi-au călcat-o, în locurile neatinse, pana’n capătul 


“străzii. O dată trage Ionică — ducându-l ca fulgerul pe 


f 


Nicuşor, si o dată trage sania Nicuşor — ducându-l 
— ca pe un print — pe micul vânzător de mandarine, 


cu opinci in picioare. 


Amândoi strigă de bucurie, se tăvălesc prin zăpadă, 


se burdugesc, mai mult în glumă, cu bulgări, si ferici- 


i 


rea le este mare, ca şi oceanul acesta de zăpadă care 


e tot i 2 


—— — 


du-si în noapte marfa. Ar vrea să iasă după el să mai 
fie puţin împreună. Dar nu se mai poate. E întuneree, 
s'a lăsat ger si servitoarea n'are voie să deschidă ușa. 
Jucăriile depe dulap rămân nemișcate. Nicuşor nu are 
nici un chef să pue în mişcare trenuleful pe care l-a 
adus tăticul. Gândul lui e afară, la Ionică, ž 

„Lasă,... că mâine îl iau cu mine in casă, după să- 
nius, îşi spune el“ suspinând şi stergandu-si două la- 
crimi care i-au alunecat pe obrajori. 


VICTOR BRANDUS: 


Neata si cu Natafleata 
Fiindca-i zi de sarbatoare 
Şi-au luat pușca si desaga 


Şi-au pornit la vânătoare... 


lată-i c'au ajuns departe, 
Lâng'o apă liniştită — 
Şi de-odată văd acolo 


O cutie sprijinită. 


Numai dintr'o săritură 
Au ajuns la ea—si'ndata 
Desfăcând-o au dat peste 


O oglindă minunată. 


Ce idee nazdravana! 


u luat un par în pripă 


Peste apă, într'o clipă. 


Dup'un timp trecu pe acolo, 
la, un urs păros si mare — 
Si văzându-se'n oglindă 


Căscă ochii de mirare !... 


Mai făcu un pas pe punte 
— Nici nu vru sa dea crezare 
Ce vrea ursul cel din fata 


De ranjeste intr'una, oare? 


Amândoi stau fata'n fata ; — 
Lupta-i gata să înceapă. 
Si cum vrea să sara, iată-l, 


Cade dintr'odată'n apa... 


pests si cu Natafleata 


L'au legat c'o funie groasă — 
la priviți acum cum merge 


Strâns de gat. cu limba scoasă 


GHIDUS - CHITIBUS 


E 
j 


aa ee ee ae 


i 


A 


ser m 
Doi căţeluşi fără parale, | 
Drept să vă spun, cam mne. 
S'au întâlnit odatä'n sat. As 
Şi osteniti. {eee 
De foame ambii hämesiti, 1 
S'au aşezat | 
La sfat. 


Să-i fi văzut, ţi-era chiar sila, 
Să-ţi vie să le plângi de milă. 


Pe-o moviliţă de gunoi, 

Se aşezară-amândoi, 

Si tot vorbeau, 

Se lăudau, 

Cu toate câte nu aveau. 

Si unde naiba’si vara coada, 
Vezi că îndată'ncepe sfada. 

— Ce tot te lauzi, mă pocitură, 
Incepu primul dintre ei, 

Căci după ce eşti corcitură, i 
Te strigă toţi din sat, Grivei! f 
Păi ăsta-i nume de duzină, f 
Nu-i nume de căţel de soi, | 
Nu ţi-e ruşine de lumină, 
Să te arăţi în sat la noi? 

Nu eşti de neam şi tu, ca mine, 
N'ai nume nobil, sunător, 
Traesti si tu ca vai de tine, 
Din mila mea si-a tuturor. 
Cand auzi aga potaia, 

E vorba — acu, de celălalt, 
Lătră ca şi muşcat de gaia 
Și 'nfuriat, făcu un salt. * 
— Ce face? Eu nu unt de rasă, 


` 


Arup < 


. 


Mă mopsule cu nas turtitt. 
Mă oase goale, fără casă, l 
Mă umbră de ogar scrântit. ss 


Priveşte-mi blana mai de-aproape, 
Şi spune-mi de nu e de preţ! 

Eu nu dorm noaptea prin hârtoape, 
— cu pina on; 


oriana iani WES beh 


De ec E Mt Cnet EL 


~ Unh = pas 


FARA MINTE Y 


Aşa mi s'au sfădit căţeii, 

O vreme. De seamă însă n'au băgat. 
Că pe cân ei făceau pe leii, 

Un om, tiptil s'a apropiat. 


Atras de sgomotul de-afară, 
C'un retevei el a sosit. 

Şi-i vai de soarta lor amară. 
Căţeii — acum ce au patit. 


Căci nu luă seama gospodarul, 
De’s nobili, sau de sunt neam prost. 


Şi le cam tăbăci spinarea, 
De! mai cu rost, mai fără rost. 


Uitand sărmanii că's neam „mare“, 
Şi-au luat picioarelen spinare. 


A 


Si repede ca şi un gând, 
Ei s'au oprit în crâng, plângând. 


— Dece m'o fi bătut, îşi spuse, 
Atuncia primul dintre ei. 

Doar, n'oi fi eu răios şi jalnic, 
Cum sunt mai toţi ceilalţi căţei! 


— Ba cred, că omu' avu dreptate 
Vorbi, al doilea — Grivei — 

Mai uită-te'n oglindă, frate, 
Degeaba noi ne spuneam lei. 


Eu te vedeam numai pe tine, 
Cât eşti de slab şi de golan, 
Dar nu priveam puţin la mine, 
Să văd, că nu-s decât ciolan. 


Râdeam de zor unul de altul, 
Si fiecare dintre noi, 

Avea. dreptate. Vezi măi frate, 
Sărmani suntem doar amândoi. 


Povestea are o morală. 
S'o ţineţi minte ca la şcoală: 
De altul ca să râzi nu-i bine; 


Intâi să te cunoşti pe tine. 
“ Sandu Vortes 


BA 


ICULAITA era un băiat bun, harnic si ascul- 
tător, dar avea un mare cusur: îi plăcea să 
joace cu alţi camarazi de ai lui cu bilele. 
Bine, veţi zice voi, si ce e cu asta? Un băiat 
care se joacă cu bilele când nu are ce face 

r nu e mare pagubă. Dar tocmai aci e pagu- 
ba, căci Niculăiţă se juca în timpul când trebuia să 
muncească, si acest lucru îi aducea dojana mai marilor 
săi. Băiatul nostru era ucenic la o croitorie şi i-se întâm- 
pla, adeseori, să fie trimis de către stăpânul său la 
diferiţi clienţi, cu pachete. 

Intr'una din zile, domnul Ioniță Ionescu, meșterul 
croitor la care lucra Niculăiţă, îl chemă ca de obicei 
şi îi zise cu blandefe: — Ascultă băete, iată, iti dau 
pachetele acestea două, vezi să nu le încurci, căscând 
gura pe stradă sau apucându-te iar să te jocicu bilele, 
cum ţi-e năravul. Uite, pachetul acesta de aci învelit în 
hârtie albastră este pentru domnul Vasile Munteanu din 
Calea Rahovei, iar cel învelit în hârtie albă, de dincoace, 


BI NOE ET e 


MOLES 


este al domnului Costică Petrescu din Calea Mosilor. 
In amândouă pachetele se află câte un costum de haine 
negre. — Du-te repede si fii cu băgare de seamă ! 
Niculăiţă luă repede pachetele si o sbughi pe usa, 
ca să le aducă unde trebuia. Am uitat să vă spun că 
băiatul nostru nu ştia să citească, fiindcă nu învățase 
la școală. Meşterul si stăpânul său, domnul Ionescu, 
avea de gând să-l ajute să înveţe carte, dar mai târziu, 
abia în toamnă. Niculăiţă, așadar, după cum vă spusei, 
plecă într'o fugă să ducă amândouă pachetele, la cli- 


entii patronului său. Pe drum însă se întâlni ca de obi- 
cei cu alţi băieţi de vârsta lui, care se jucau în stradă 
cu bilele. — Ucenicul nostru vru să treacă înainte, dar 
strengarii îl văzură şi cu mare gălăgie îl chemară înapoi. 

— Ce treci aşa de mândru si n'ai habar de noi, îi 
ziseră ei. Hai joacă si tu aci măcar zece minute!“ 

— „Bine, se învoi Niculăiţă, dacă e vorba numai de 
atăt, iată că vă fac pe plac. Prea mult nu pot rămâne, 
că am de dus pachetele astea pe la clienţi“. 

Abia peste o jumătate de oră, băiatul se hotărî in 
sfârșit să plece, cu mare părere de rău, de la joc; dar, 
nenorocire, pe drum uită cu totul ce îi spusese meste- 
rul său. 

„Ce mă fac eu acum, îşi zise el amărit, nu mai 
știu ce pachet este pentru domnul Munteanu si care e 
pentru domnul Petrescu, şi nici pe ele nu scrie nimic. 
— Dacă nu mă jucam cu băieţii, nu pierdeam timpul 
si poate nu uitam. — Voi da şi eu la întâmplare pache- 
tele și Dumnezeu mă va ajuta ca să le nimeresc cu bine“. 

Voi ştiţi însă, dragi copii, că bunul Dumnezeu nu 
prea ajută pe cei ce nu ascultă de sfaturile mai marilor 
lor, așa că nu ajută nici pe Niculăiţă al nostru. 

In timpul acesta, domnui Munteanu, cel ce trebuia 
să aibă haina pentru orele 7 seara, căci era învitat la 
masă într'o familie, şedea ca pe ghimpi în faţa ceasului 
și începuse să se înfurie chiar deabinelea. 

„Croitorul acesta nu se tine de vorbă niciodată, isi 
zise el cu necaz; e ora 6 jumătate si costumul meu de 
haine nici gând n’are să sosească. N'am să mai lucrez 
de loc la el!“ 

Tocmai când isi spunea el aceste cuvinte, hop şi 
Niculăiţă că vine la ușă să sune. Domnul Munteanu ii 
smuci pachetul din mână şi după ce-l certă cum se cu- 
vine pentru întârziere, îi trânti şi usa în nas, fără să-i 
mai dea ca de obiceiu vreun leu, doi bacsis. — Clien- 
tul se grăbi să-şi îmbrace repede hainele ca să poală 
pleca la vreme, unde era invitat. Dar ce nenorocire! 
Pantalonii îi erau mai lungi de o palmă, iar mânecile 
hainei la fel. Aţi bănuit de sigur că harnicul nostru 
ucenic incurcase pachetele si dădu-se domnului Vasile 
Munteanu, pe cel alb, în loc de cel albastru, aşa cum 
ii spuse stăpânul său. Cu pachetul celalt în braţe, Nicu- 
lăiţă merse tot într'o fugă la domnul Costică Petrescu, 
așa cum cfedea el că trebuie. — In acest timp însă, 
domnul Munteanu, necăjit rău, se apucă să facă singur 
următoarea trebuşoară: anume, să-şi scurteze pantalonii 
si haina ce fiind ale celuilalt client, care era mai înalt 
ii veniau, cum v'am spus, caraghios de tot. Deci nici 
una nici două, domnul Munteanu puse mâna pe foarfece 
și tăie cam de o palmă jos pantalonii, precum şi mâ- 
necile de 4a haină și apoi îi cusu frumos înăuntru, așa 
cum se pricepu. 

— „Lasă că mâine mă socotesc eu cu croitorul si am 
să-i trag o gură, bombăniel cu năduf. După ce că mi-a 
trimis costumul târziu, apoi mai îmi vine şi prost. Acum 
il dreg eu cum pot, dar rămâne să mi-l aranjeze el 
mâine cum trebuie, căci altfel nu-i plătesc un ban“. 

Abia terminase de lucrat, că Niculăiţă fu din nou 
înapoi la ușa sa cu pachetul albastru. — Ce se întâm- 
plase oare? — Di Petrescu primind la rândul său hai- 
nele, a voit să le încerce chiar în faţa ucenicului cei 
le adusese, căci asa obişnuia el intotdeauna. — Costu- 
mul însă, fiind al domnului Munteanu, careera cu mult 
mai maruntel, îi venea prost, cum nu se mai poate. 
Haina avea mânecile până la coate, iar pantalonii erau 
aproape până la genunchi. 

— Ce însemnează asta? incepu el să strige cat il ți- 
nea gura. Meșterul trebuie să fie nebun deabinelea, ori 


~ 


bate joc de mine. Eu nu plătese nimic pe hainele 
acestea stricate; du-le îndărât! 


igi 


Si zicând astea, domnul Petrescu se desbrăcă intr’o 
clipă si svârli costumul in capul lui Niculăiţă, care ră- 
măsese cu gura căscată. Abia pe drum, la întoarcere, 
băiatul isi dădu seama de greșeala ce făcuse: incurcase 

e pachetele, Doamne sfinte! Nu-i rămânea acum altceva 
de făcut decât să-le schimbe a doua oară, asa cum tre- 
buia sa facă de la inceput. lată de ce băiatul nostru 
veni din nou să sune la usa domnului Munteanu, asa 
dupa cum Yam spus. 


- Domnule Munteanu, îi zise Niculăiţă, vă rog să- 
mi daţi hainele ce vi le-am adus adinvauri, căci sunt 
ale domnului Petrescu; iată- vi le-am adus pe ale dum- 
neavoastră. 

Domnul Munteant se grăbi să i-le înapoieze, dar 
nu îi spuse de reparația făcută, zicandu-si cu ciudă — 
„lasă să se descurce si el cum o putea, ce-mi mai pasă 
mie! Destul am aşteptat o mulțime de timp, şi voi ajun- 
ge la orele 9 la masă unde eram invitat la 7“ 

l Vă puteți uşor închipui ce a mai urmat după aceea. 

: Domnul Petrescu isi avu în sfârșit costumul ce îi era 
sortit, dar din nenorocire și acesta îi venia tot asa de 
prost ca cel dintâi, căci era dres de domnul Mun. 
teanu, după măsura lui. 

A făcut un scandal nemaipomenit, l-a certat pe 
bietul Niculăiţă, de era gata să-l si bată; iar a doua zi 
a sosit cel dintâi la croitorie ca să- se plângă şi patro- 
nului. Ucenicul nostru a mâncat de data asta două pal- 
me de la meșterul Ionescu, căci după ce că umblase o 
zi întreagă de geaba, stricase si o pereche de haine noi 
noufe. 

De atunci însă, Niculăiţă a jurat că nu mai pune 
mana pe bile, și s'a ţinut de cuvânt. 


VIORICA MELINESCU 


. 


SERIA Il 


Concursul de jocuri pe luna 


D. C. 


un 
> 
= 
m 


CUVINTE INC 


E Ty 
PE 
1 


ORIZONTUL 1) Floare roşie ca un rac, ştiţi desigur 
că e. . 4) Capitala unei țări din Europa 9) Lichid 12) 
Program de lucru 14) Animalsălbatec. 16) Fiinţă. 17) 
Supus, subjugat. 19) Muncă, osteneală de a face ceva. 
21) Casă, locuinţă (fig). 22) Se aude când tragem clopo- 
tul... 23). les pe neaşteptate. 24) Regina albinelor. 26) 
Articol, 27) Cătime 29) A polei cu aur. 31) Eroul ro- 
manului d-lui M. lorda. 33) Luna lui Cuptor! 35) Fără 
ret. 36) Patrie. 38) A striga în limbajul câinilor. 40) 
Pantéce 41) Anini 43) Elan. 45) Neplăcultă la gust 46) 
A alătura 47) Leafă 48) Sir de trepte. (pl), 50) Stapa- 
nesti. 51) Cel ce joacă un rol intr’o piesă de teatru. 
53) Dar. 55) Persoană. 56) Cameră de culcare (Mold). 
57) Din nou. 


VERTICAL 1) Bătrân 2) Lucrez pământul 3) Judeţ 
în România. 5) Magar 6) Botul porcului. 7) Pană. (Tr) 
8) Salutare, 10) Loe unde se adăpostesc coribiile,. 11) 
Acum. 13) Oraş în Moldova. 15) Pădurice în apropierea 
apelor. 18) A învinge, 20) Căldare de tuciu. 21) A păsi 
22) leşit din minte. 23) Ocol 24) Făină de porumb. 25) 
Nevoit 28) In mare cantitate. 30) Paragină 32) Metal. 
34) Listă de greşeli. 37) Piatră prețioasă. 39) Sgarciti 
42) Pari subţiri de sprijinit vita. 44) Măgari 45) Poto- 
lesc durerile. 46) Neplăcută la gust. 47) Tulpina grâ- 
ului. 48) Tovarăş. 49) Stâlp. 52) Pronume. 54) Alt pro- 
nume. 


A. ROTARU 


Deslegătorii jocurilor 


(Continuare) 


Trandafirescu Constantin (23); Andrei Gheorghe (23) 
Georgescu M. Savin (23), Niculescu Elena (16), Ionel 
Apostol (18), Rosenzweig Cici (23), Stănciulescu Ștefan 
(4), Gabriela Boboc (20); Constantin M. Georgescu (23), 
Droc Nicolae (19), Marian și Gigel Spirescu (:0), Badi 


1 Marinescu (23), Elisabeta Chirifescu (23), 
i 


hai Manea (12) Noua Suliţă: Isac Clertnus (12) O- 
ravita: Cotârla Nocolaie (12) Paşcani: M. Iancu (1) 
Ploeşti: Nutzy Nicolescu (23) P.-Olt: R. Vulcănescu (15) 
Sibiu: Ilasu Gheorghe (2) Taslâc: Braicu Vselovod (23) 
Aneta Stamate (20), Teodorescu Nicolae (23). 


Tg.-Mureş: Munteanu Vasile (8), Marioara, Viorica şi 
Olimpia Mateiu (6) Tg.-Ocna: Constantin Dumitrescu 
(10) Miki] Griimberg (9) Tighina: Milsana, Emilia Cer- 
nas (18) Tecuci: Nelu si Sami Petranu (20) T. Magu- 
rele: Parvanescu (14) Toplita: Schauer Emil (16) Zar- 
nesti: Domnica Niscov (19) Focşani: Gigel Griinfeld (12) 
Falticeni: Cenda Dumitru (10). 


ti 3 * ne Pid PR LIN ADA 
GHEORGHE ANDREI 
Elev, campionul jocurilor pe anul 1937. — A câştigat 


un abonament pe un an la „Dimineaţa Copiilor“ și 
cărţi în valoare de 200 lei. 


Premiantii jocurilor 


Abonament pe un an la 
Trandafirescu Constantin-Loco. 

Abonament pe 6 luni la „Dimineaţa Copiilor“: Anton 
şi Sofica Antonescu B-dul Regele Alexandru I Loco, 
Rosenzweig Cici Str. Sf. Vineri 9 Loco; Budaru Gheor- 
ghe Str. Agafton 11 Botosani. 

Abopement pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“: Cri- 
va{ Victoria Str. Cantemir 23 bis Galaţi, Leova A. Laza- 
rovici Str. P. Rareş 2 Galaţi, Eugenia V. Burduja Str. 
Alex. cel Bun 142 Chișinău. 

Au câştigat cărţi în valoare de 80 lei următorii: 
Badi si Marian Marinescu Str. Băncii 10 Loco, Anghelov 
B. Petre Str. Lascăr Catargiu 12 Balcic, Stânculescu I. 
Marin Sir. Nicolae Nicoleanu 12 Craiova, Elisabeta G. 
Chirifescu Sos. Pantelimon 140 Loco, Thais Eliad Buftea, 
Marioara, Viorica, şi Olimpia Mateiu Tg. Mureș, Braicu 
Emil Topliţa, jud Mureș, Teodorescu Nicolae Str. Vii- 
torului 164 Loco, Milsane Cernâş Str. Alex. cel Bun 24 
Tighina. 

Câștigătorii de mai sus sunt rugaţi să ne trimită 
din nou adresele exacte. Cei din Capitală se pot pre- 
zenta personal. 


„Dimineaţa Copiilor“ 


Deslegările se trimit la sfârșitul concursului. 


TOŢI COPIII TREBUE SĂ CITEASCĂ: 
NELUTU ŞI FLORICA 


carte cu poze şi pozne 
de BUNITA 
LEI 40 


SERIA Il 


CUPON DE JOCURI PE 
LUNA FEBRUARIE 


Numele pi pronemele 


Adresa 


14 


P 


Februarie - 


€T 


Un măgar bătrân si mare 
O pornise la plimbare 
Neducand nimic 

Pe spinarea lui galbuie. 
Cum pasia gandind că nu e 
Greu înaltul dâmb să-l suie, 
Se 'ntâlni pe cărăruie 

C’un măgar mai mic... 


Din urechi dând, ca s'0... dreagă — 
li răspunse :,,Nu pot, dragă ! 


Frânt de greutatea mare „Sunt şi eu grăbit, — nu saga |... 

Ce’n desagi avea’n spinare, „Fă loc, să trec eu l. 

Bietul magarus — 

Vru să treacă înainte; Mormăind ca pentru sine: 

Si păşind cu luare-aminte „Ce obraznic | nu-i ruşine |...“ 

Ingână vre-o trei cuvinte Şi-apoi, tare, iar: 

Și-l rugă umil, ferbinte „Dă-ten lături pocitură, 

Ca să-i ierte-acuș „Necrescut şi rău de gură |...“ 
Cum văzu că nu se ’ndura 

Indrăzneala fără seamăn. — Şi că vorbele lui fură + 

Dar, cum treburile-l chiama’n Toate în zadar, — 

Satu-apropiat, 

Şi-i grăbit nevoie-mare Măgăruşul, mai cu minte, 

Ca "nainte de ’nserare Il lăsă pe el 'nainte 

Să ajungă, — şi cum are - Şi-i grăi apoi: 

O povară grea cu care : 


„Că n’avusi pic de ’ndurare 


Mi l-a încărcat 
„Nu e lucru de mirare 


Un stăpân hain, — să-l lase „Ba chiar foarte drept îmi pare 
Ca să treacă 'niâiu... Umblase »Pentruca.,. măgar mai mare 
Mult, şi-i era greu — „Tu eşti, din noi doi |...“ 


Moș Grigore Sfătosu 


Insâă.., cin'să-l înţeleagă ? 


5 


7 


2 b 


TaT ARa Pa; = = 


DURERI DE DINŢI 


Un mic cititor al revistei 
imi cere desnădăjduit un 
sfat, întrebându-mă ce tre- 
buie să facă împotriva du- 
rerii dinţilor, deoarece se 


teme sa se ducă la doc- 
tor. Este adevărat, du- 
rerea de dinţi este ceva 


foarte chinuilor,. dar raul 
nu poate fi tamaduit decat 
folosind sfatul unui om 
priceput, adică al ,,dentis- 
tului”. 


El cunoaşte pricinile aces- 
lor dureri şi știe ce trebue 
facutin fiecare împrejurare, 
fiindcă, trebue să ştiţi, sunt 
foarte multe pricinile cari 
ne dau acele nesuferite în- 
țepături în dinţi sau masele. 
Lipsa de îngrijire duce la 
imbolnăvirea dinților, la 
stricarea lor, împrumutând 
gurii un miros neplăcut. 

Un dinte sau o măsea 
stricată te chinuie nopţi si 
zile întregi, că nu mai poţi 
dormi, nu mai poți mânca, 
nici să te joci, nici să în- 
veți. Deaceea e bine ca, Încă 

“de mic, omul să-şi ing:i- 


jească dinţii, pentruca să 


şi-i păstreze sănătoşi cât 
mai multă vreme. Un om 


cu dinţii stricaţi nu mai 
poate mesteca bine mân- 
carea, iar aceasta duce la 
stricarea stomacului şi la 
fel de fel de boli grele. Apoi, 
un om cu dinţi galbeni, 
stricati, e cu totul respin- 
gător. 

Ingrijifi-va, deci, dinţii. 

Dimineaţa si, mai ales, 
seara, spălaţi-vă cu o pe- 
riuţă muiată în apă in care 
şa pus alcool de mentă, 
sau frecati-va cu un praf 
de dinţi. Aveţi grijă zi nu 
beţi băuturi prea fierbinţi 
sau prea reci. Apoi trebuesc 
ocolite dulciurile prea multe 
căci dinţii se strică foarte 
repede din pricina lor. 

Când un copil bagă de 
seamă că i sa stricat un 
dinte sau o măsea, să roage 
pe părinţi să-l ducă la den- 
tist ca să i-o „plombeze“. 
Aceasta înseamnă că gaura 
din dinte trebue curăţită 
cu îngrijire, pansată, iar 
după mai multe zile de tra- 
tament, când a încetat cu 
desăvârşire orice durere, 
se astupă locul cu un ciment 
anume făcut. 

Dacă dinţii nu sunt îngri- 
jiti la timp, se înegresc, se 
strică şi cad. 

Deaceea, e bine să nu ne 
ferim de dentist, să ne du- 
cem cu curaj la el şi să-i 
ascultăm sfaturile, căci den- 
tistul ne poate scăpa de du- 
rerile nesuferite, ajutându- 


ne să ne păstrăm dinţii 
sănătoşi până la adânci 
bătrâneţi. 


Tete Universității laşi 


Mulţi din cititorii revistei 
noastre îmi pun fel și fel 
de întrebări. Eu le răspund 
când pot, iar când nu, tac 
chitic, că doar omul cu cât 
imbatraneste cu atât învaţă 
tot mai multe. 

Dar să vedem ce știu şi 
ce nu ştiu. 

Ionel Doru-Fagaras. — 
Află că Bucureștii n'au încă 
un milion de locuitori şi nu-s 
cel mai mare oraș din Eu- 
ropa. Parisul, Roma, Berli- 
nul sunt cu mult mai mari 
decât capitala ţării noastre. 

Cât priveşte de Londra, 
vei găsi în orice carte de 
geografie date asupra sa. 
Eu pot să-ți spun că are 
peste şapte milioane de lo- 
cuitori... 

Viorica Dordea — Marcile 
ce se lipesc în albume sunt 
cele pe cari le deslipesti 
depe scrisori. Citeşte cu a- 
tentie rubrica filatelica. 

Nicu Soimu — Noi nu 
vindem mărci la redacţie. 
De Anul Nou am primit 
câteva mii de mărci dela 
un negustor din Bucureşti 
și le-am dăruit si noi abo- 
naților revistei noastre. 
Marcile de care întrebi le 
poţi găsi în Bucuresti. Serie 
magazinului W. Nathanson, 
Calea Victoriei No. 20. Eu 
n'am album de mărci, deşi 
primesc în fiecare săptă- 


mână fel de fel de scrisori 
cu mărci străine din toată 
lumea. Dar nu le strâng, 
ci le daruese copiilor eu- 
minți ca sa si-le lipească 
ei în albumele lor. 


Poesia de care întrebi 


era din volumul „Flori si 
Fluturi” de d. George Silviu. 

Mai scrie-mi, că nu mă. 
superi de loc. Numărul meu 


pot spune 
M. M. 


de telefon nu-l 
la teată lumea... 


La începutul lunei Ianua- 
rie, cu prilejul serbărilor 
naționale pentru indepen- 
dena Monacoului, sa scos 
un bloc în valoare de 10 fr., 


PRINCIPAV LE DEMO 


10 


cu chipul actualului prinţ. 
E pentru prima oară când 
Monaco scoate o emisiune 
de mărci. Tirajul e foarte 
mic: 50000 de bucăţi. 


lată și 
drahme din mărcile scoase 
cu prilejul căsătoriei dia- 


valoarea de 8 


dohului Paul cu prinţesa 
Frederika. 


In curând va esi şi va- 


loarea de 1 drahmă. P 
mai prețioasă marca 

această emisiune e cea de 
3 drahme, scoasă chiar în 
ziua când sa serbat nunta 


celor doi prinți. 
> 


aa 


PREŢUL 5- LEI 


a 


apor 


- -e — H— 


— ai 


K— — 
— mum 


Din pricina unui magar 
buclucaş, doi țărani dintr'un 
sat din Italia s'au certat şi 
au ajuns la judecată. 

La pro'es sa aflat că 
unul din ţărani a impru— 
mutat celuilalt, care-i. era 
vecin, un măgar, pentru a-l 
întrebuința la cărăuşie. Dar 
animalul nefiind mulţumit 
de felul cum a fost hrănit 
de către noul stăpân, l-a 
pândit într'o zi, când acesta 
a intrat într'o cârciumă; s'a 
sbătut până ce a eşit din 
haturi si apoi sa apropiat 
de-o căruţă de unde a mân- 
cat tot ce a găsit. In fundul 
căruţei se mai găsea şi un 
pachet cu bani pe care l-a 
mâncat. Supărarea taranu- 
lui fu atât de mare, încât 
nu găsi alt mijloc de răs- 
“bunare decât să-l cheme la 
judecată pe primul stăpân 
al măgarului, pentru că a 


crescut lângă casă un ani- 


mal atât de rău. Toată lu- 
mea aşteaptă cu nerăbdare 
hotărîrea judecătorilor. 


Regizorul unei case de fil- 
me de la Hollywooda avut 
nevoe pentru turnarea unui 
film, de trei sute de pisici. 
El sa dus la un negustor 
care avea îndeletnicirea de 
a da regizorilor animalele 
de care au nevoe pentru 
filme. Acesta a dat un a- 
nunt la ziare, arătând că 
plăteşte 150 lei pentru o 
pisică. In mai puţin de o 
săptâmână, el a primit tot 
felul de pisici, şi când nu- 
mărul lor a ajuns la trei 
sute, le-a predat casei de 
filme. Cum regizorul nu în- 


7 


cepuse inca lucrul, a fost 
nevoit sa le interneze intr’o 
casă anume pentru ele.Chel- 
tuelile pentru hrana lor a 
costat cinci zeci de mii lei. 


In toată lumea sunt oa- 
meni ca i se ocupă cu fila- 
telia. dar dintre toate ţările 
Anglia le-a întrecut pe toate. 
Când au apărut primele 
timbre cu chipul regelui 
George VI si a reginei Eli- 
sabeta, birourile de poştă 
engleze erau infesate de co- 
lectionarii de timbre Pentru 
ca să-şi aştepte randul sa 
cumpere aceste timbre, ei 
au făcut coadă la poştă 
zile întregi. La sfârșitul 
primei zile, treizecişicinci 
de milioane din aceste tim- 
bre erau vândute. Vă pu- 
tei închipui câte milioane 
de lei au cheltuit englezii 
pentru acele timbre, într'o 
singură zi. 


Mama către fiul ei, Sgân- 
dărel: — Şi, zii, iti place 
şcoala, fiul meu ? 


Sgândărel: — Da mamă, 
îi răspunde el, şi mi-ar plă- 
cea şi mai mult, dacă n’ar 
fi protesorul | 


UMA 


DIN 


In cimitirul din Gieyfri- 
ars Clinch, lângă Edim- 
burg, se află o fântână si 
un mic monument ridicat 
în cinstea catelului Bobby. 
Timp de 14 ani, dupa moar- 
tea stăpânulul său, Bobby 
i-a păzit mormântul zi şi 
noapte, apărat împotriva 
frigului şi a ploii numai de 
o mică streaşină si hrănit 
din milă de câte: un băie- 
tas. Intr'o zi a fost găsit 
întins pe mormânt, neînsu- 
fletit. Nestinsa lui credinţă 
faţă de stăpân i-a meritat 
cinstea de a fi îngropat 
lângă el. 


Gâștele imbatate 


O familie dintr'o. mahala 
a orașului Riga umpluse 
câteva sticle cu cidru de 
mere. Drojdia nelimpezită, 
rămasă în fundul vasului, 
a fost aruncată pe maida- 
nul cu gunoi, 

La câtva timp după a- 
ceea, venind la cotetul pă- 
sărilor, gospodina găsi cinci 
gaste tepene şi cari păreau 
moarte. Ca să micşoreze 
măcar în parte această pa- 
gubă, femeea se apucă să 
jumulească gâștele de pene 
şi de fulgi. Dar acestea nu 
muriseră, ci erau numai 
bete, deoarece băuseră toată 
drojdia de cidru şi, după 
câteva ceasuri, se plimbau, 
goale şi legănându-se prin 
curtea casei. 


Un oraș fără locuitori. 


Silver Cily este un ciudate 
oraş din ţinutul Munţilor 
Stâncoși, iar ultimui său 
locuitor, un anume Ioseph 
Smith, a murit deunăzi, 
astfel că oraşul a rămas 
pustiu. Smith, de fel din 
Quebec, venise acum pa- 
truzeci de ani în Munţii 
Stâncoși ca lucrător la fir- 
ma „Canadian Pacific Rail- 
wan". Când linia ferată a 
ajuns la punctul Castle 
Mountain, Smith s'a hotărît 
să se statornicească acolo. 
Dar în curând se răspân- 
di-se zvonul că în locul 
acela se găsesc niște bo- 
gate zăcăminte minerale, 
şi iată că soseşte acolo un 
mare număr de călători. 
Un orăşel cu clădiri mă- 
reţe răsări ca prin mi- 
nune. 

Dar după câţiva ani de 
muncă, cercetătorii şi-au 
dat seama că minele erau 
mai putin bogate decât se 
parea, si se departara in 
toate părțile, părăsind ora- 
sul Silver City. Numai Io- 
seph Smith a rămas în pă- 
cătoasa lui colibă şi a trăit 
mai departe în orașul pus- 
tiu, nevrând cu niciun 
chip să plece sau să locu- 
iască în vreuna din măre- 
tele case parasite. 

După moartea ultimului 
său locuitor, Silver City nu 
mai e decât un oraş lipsit 
cu totul de locuitori. 


Neaţă: — Ce fericire, nu 
te-am mai văzut de doi ani. 

Natafleata: — Si eu de 
trei! 


9 
~ 


Director: MARIN IORDA 


RE VES Ar PSR ATILA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRATIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL 3.84.30. — ABONAMENTE : 


PLARUL 6 LEI. — I 


PEON: TRU Sonn 


ȘI TINERET 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


SĂ SVAM PUTIN g 
VORBA COPII : 


Geta Ciucă. — Sunt mulţumită că statul meu ţi-a 
fost de ajutor. As vrea să-ți dau un sfat folositor gi 
pentru Mariuca, dar pentru boala de care zici că suferă 
ea, e mai bine s'o vadă un doctor. Cred că ştii că boala 
somnului poate veni din mai multe pricini. S'ar putea 
ca Mariuca să fie leneşă si din pricina aceasta trupul 
ei să aibă nevoie de somn. 

Elefant Margareta si Reich Malvina. — Am citit 
povestea pe care mrati trimis-o. Să nu vă intristeze 
dacă vă voi spune că nu poate fi publicată in Dimineaţa 
Copiilor. Lăsaţi-ne nouă, celor mari, sarcina de a scrie 
poveşti pentru voi, dragii mei. 

Voi cititi-le, luaţi învăţăturile bune din ele si aştep- 
lati să cresteti, ca să scrieţi si voi, la rândul vostru, 
poveşti pentru cei mici. 

Vă imbratisez pe amândouă cu drag. 

Nuti Brandus. — Nepotica dragă, nu-te pot înscrie în 
clubul Shirley Temple fiindcă deocamdată nu lu- 
crează. Am scris in revistă de multe ori că vom avea 
grije sa dăm tuturor de veste, când se va deschide 
clubul. 

Lucica Dumitrescu. — Imi pare foarte bine ca-ti 
dai singură seama că trebuie negreşit să-te laşi de obi- 
ceiu de a-ţi roade unghiile. E întradevăr foarte urit sa 
stai mereu cu degetele în gură si să-ţi rupi unghiile cu 
dinţii. i. 

Cum multi copii cari au avut gi ei acest obiceiu 
s'au desbărat singuri, dandu-si seama că nu fac bine 
ceea ce fac, eu cred ca şi mata te poți îndrepta. 

Roag-o pe măicuţa să te supravegheze gi să-ţi dea 
peste mana oridecâteori va fi nevoie. 

Vreau să mai ştii că mancandu-li unghiile, capeţi 
adeseori boli de stomac. 

Asa că, micuță Lucica, trebuie să te laşi de ron{ait 
unghiile chiar de azi. 

Imi făgăduieşti ? 

Mircea Pop—Dacă tăicuţul ţi-a spus să nu te mai duci 
la prietenul tău Niculaifa, tu trebuie să-l asculţi. Sunt 
incredintata că dânsul n’ar avea nimic împotriva lui 
Niculăiţă, dacă ar fi un copil cuminte şi silitor. Dar 
cum Niculăiţă e sburdanic şi leneş, cum dela dânsul nu 
poţi învăţa nimic bun, te sfătuiesc să asculfi sfaturile 
tatălui tău. Sau dacă tie drag Niculăiţă si te înţelegi 


16 FEBRUARIE 1938 


bine cu el, caută să-l aduci pe calea cea buna. Inva{a-l 
să-şi asculte părinţii, să-și facă lecţiile, să se ducă re- 
gulat la şcoală şi să fie cuviincios. 

Dacă Niculăiţă vrea să rămână mai departe prie- 
tenul tău, trebuie neapărat să se facă şi el copil bun. 
Altminteri, dragă Mircea, oricât de rău ţi-ar pare, oco- 
leste-l. 

Nu ştii că merele putrede strică si pe cele bune? 

Dorothea Singer. — Nepoţică drăguță, dacă atât de 
mult trebue să te trudesti ca să înveţi lecţiile, dacă din 
pricina aceasta ai zilnic dureri de cap şi [i-ai stricat 
vederea scriind până noaptea târziu la lumina electrică, 
ar fi mai bine, după părerea mea, să-te lași de învăţă- 
tură şi să înveţi o meserie. 

Imi spui că eşti în clasa doua secundară zi că pă- 
rinlii matale vor să urmezi mai departe. 

Dar, oare, părinţii matale ştiu cât de greu înveţi? 
Poate că te feresti de ei, poate că le ascunzi adevărul. 
Eu te sfătuiesc să vorbeşti deschis cu măicuţa, şi im- 
preună cu taicufu să hotărîți meseria pe care trebuie 
s'o alegi. 

Te Imbraftisez, Dorothea, si doresc să-ţi fie folositor 
sfatul meu. 

Milsana. — Să nu crezi, Milus, că te-am uitat. Ma 
gândesc la tine, chiar când nu-ţi scriu. Te sărut de cinci 
ori pe frumosii obrăjori. 


Nu căuta să'nveți numai cu gândul la notele 


pe cari le poți căpăta, ci învață cu credința că 
numai astfel poți ajunge să fii de folos seme- 


nilor tăi. 


No. 732 


Tai 


N greere s’a pripasit odată în minunata gra- 
dina a vestitului rege Vàrtej. 

Aproape de locul unde el îşi găsise adă- 
post se afla o tufă de trandafiri si o bancă 
de marmoră pe care fiica împăratului o- 
= bişnuia să stea cât era ziua de mare. 

“Ea se ferea de ochii lumii, fiindcă soarta o oropsise 
cu un nas caraghios de mare! 

Deși împăratul făgăduise o sumedenie de bogății a- 
celuia ce o va lua de soţie, nu s'a găsit nimeni hotărît 
să-şi lege viaţa cu o astfel de fiinţă. Impăratul era tare 
amărit, căci nu ştia cui să lase tronul. N'avea niciun 
băiat si cat despre domni{a, isi cam pierduse nădejdea 
so mai mărite vreodată. Chema pe tofi cititorii in stele, 
vracii şi infelepfii din fara lui, ca să găsească un leac 
in stare s’o scape pe fata de acel blestem; dar toţi dă- 
dură greș, cu toate ca imparatul porunci ca oricine ar 
fi încercat și n’ar fi izbuiit s’o facă pe domnifa să aibe 
un nas ca lumea, să fie spânzurat. Dar tol spânzurând, 
numărul oamenilor scădea văzând cu ochii. 

Fiindcă nasul îi atârna foarte greu, domnifa stătea 
toată ziua pe banca de marmoră, plângându-și soarta. 
Dar într'o zi, când se văita mai tare ca de obiceiu, 
auzi o voce subţire, care ii grăi astfel : 

— Mândră domnifa, de ce plângi degeaba, când esti 
mai strălucitoare decât soarele ? 

Vă închipuiţi lesne cum a rămas domnifa la auzul 
acestor cuvinte ; era pentru prima oară in viata ei, când 
i-se spunea că e frumoasă. 

„Fără îndoială“, isi rade de mine, zise domnifa în 
sinea ei, — privind uimită în juru-i. Nu zări insă pe 
nimeni. In ăstimp, vocea se auzea înainte: 

— Mândră domnifa !... domniţă mândră |! 

Deodată sări pe rochia ei un greere. 

Tu, prichindelule, mi-ai grăit intr'una? 
dânsa, mirată. 

— Chiar eu. domniţo, grăi greerele. Te-am văzut 
atât de mâhnită zi mi-s’a făcut milă de tine. Asi vrea 
să ştiu dece plângi ? 

Prinţesa răspunse siepidand:: 

— Priveste-ma mai bine şi ai să-ţi dai seama nu- 
maidecat de pricina mahnirii mele. 

— Te privesc, dar nu vad nimic ce {i-ar putea pri- 
cinui vreo neplăcere. Ba, dimpotrivă, bag de seamă că 
ai un păr bălai ca aurul, pe care multe fete l-ar râvni. 

— Priveşte ceva mai jos, spuse din nou domnifa. 

— Ai nişte ochi ca seninul cerului, o măguli grec- 
rele. : N 

— Priveşte şi mai jos, grăi iar fiica regelui. 

— Gura ta seamănă cu un mărgean si dinţii tai 
par nişte mărgăritare. 

— Acum priveşte mai sus, zise domnita. 

— Hm! Ai un nas cam mirisor. 


intreba 


— Ciudat! Tie ţi-se pare doar mărișor si eu nu mai 
ciuda 


pol de din 


Deaceea nu 


G93 


fe — = 


pricina lui. ştiu ce să 


Are" A 


—— 


mai fac. Uneori, greerasule scump, îmi vine să-mi iau 
chiar lumea în cap. 

Si începu să verse potop de lacrimi, 

— Nu, nu mai plânge, o rugă greerasul, impreunan- 
du-și picioruşele dinainte. Eu, știu un leac care te poate 
vindeca într'o clipă. 

— Adevărat? făcu domnifa in culmea bucuriei. Nu 
mă amăgeşti ? Greerul se inal{a în picioare, foarte in- 
crezător în taina lui, si grăi: 

— Domniţă, să nu te îndoieşti de vorbele mele. Eu 
nu vorbesc in vânt. Te pot vindeca foarte repede, numai 
dacă îmi faci o. făgăduială. 7 

— Doar una? Fac zi noua, numai sa scap de pa- 
costea asta, zise domnifa. Mi-e deajuns si una, dar rau 
va fi de tine de nu vei fine făgăduiala. Si acum să-ți 
spun ; dorința mea e să te măriţi cu mine. In schimb 
cu te voi scăpa de povara care te supără atât de mult. 

Auzind aceste vorbe, domnita făcu fete, feţe de 
ciudă. 

Să se mărite cu un greere, ar fi însemnat ca toată 
lumea să râdă de ea. Ei însăși îi venea să râdă, mai 
ales că de mult nu scosese nici măcar un zâmbet. 

— Greerul, însă, neînduplecat, nu se lăsă până ce 
domniţa nu-i făgădui că-l va lua de sof. 

Domnița îi făgădui, dar cu gândul ascuns sa nu se 
tina de cuvânt. ` 

Deschise apoi buzunăraşul ce-l avea in parte: 
slânga a rochiei, greerele sări înăuntru, si porni spre 
palat. 

Servitorii, pajii şi curtenii se 
pământ ...ca să nu le vină a 
ghios al domnifei. 

Toţi însă, împreună cu regele, rămaseră înmărmu- 
rifi, când îl văzură pe greere sărind din buzunarul 
domnifei pe treptele tronului si închinându-se până la 
pământ. 


— Ce-i cu tine, năzdrăvanule, îl întrebă impăratul 
uluit. 

— Maria-Ta, eu sunt logodnicul fiicei Tale. 

La auzul acestor cuvinte, regele rămase cu guru 
căscată, apoi se porni pe râs şi spuse hohotind: Ha! 
ha! ha! Ia te uită cine vrea sa-Mi fie ginere!?* 

— Vrei nu vrei, afia Măria Ta, că sunt hotărît să 


inchinară până la 
râde văzând nasul cara- 


mă căsătoresc cu domnita, oricât te-ai împotrivi, răs- 
punse greerele, cu semetie. . 
Regele se sperie întratât, că începu a se tăvăli 


de ras! Dar greerele răspunse indarjit: 

— „Maria Ta, decât să râzi, ai face mai bine dacă 
ai aduna curtenii, si sar începe odată, nuuta“ 

Regele nu se mai putu stăpâni şi chemă numaidecât 
bucătarul, zicând în gura mare, ca să-și bage „ginerele“ 
in speriefi, că vrea să facă o friptură din el. 

Dar tocmai în clipa aceea se auzi un țipăt lung si 
sfâşietor. Ce sa întâmplat ? Nasul domnifei crescuse 
atât de mare, încât sărmana deabia îl ducea 


e d A> 


— 


A 


EST pa