Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages701-750

- = ici TR EA Pi: na E SIE 
TREI Eee + - genii a Vcc cdi, pănă 


— 
o 


ŞEDEAM  într'o 
zi, pe-o bancă, în 
parcul oraşului. Deşi 
toamna se lăsase 
deabinelea peste flori 
şi frunze, totuşi în 
grădina publică mai 
erau alei întregi, 
unde petalele roşii 
sau violete nu se 
scuturaseră încă. 
Lângă mine sa 
aşezat o fetiță cu 
bucle blonde. Era 
însoțită de guver- 
nanta care n'o scăpa 
din ochi şi care nu 
înceta un singur 
moment să-i dea 
sfaturi şi chiar s'o 
mustre. La început 
n'am dat atenție la 
cele ce spunea guver- 
nanta. Iată însă că 
interesul meu pentru 
discuția vecinilor de 
bancă a crescut în- 
dată ce-am auzit 
vocea însoțitoarei 
fetiţei care spunea: 

— Acum să vedem 
dacă o să-l mai gă- 
seşti vreodată! Cine 
te-a pus să-l laşi pe 
stradă singur? — Dar nu l-am lăsat — răspunse 
printre lacrimi mica fată, cu ochi albaştri şi păr ca 
soarele. A plecat singur. Când m'am sculat dimineața 
nu l-am mai găsit lângă pat. 

Va să zică fetița pierduse ceva. Ce n'am putut 
afla, pentrucă nu mult timp după ce apucasem să fiu 
atent la cele ce vorbeau vecinii din parc, ei sau 
ridicat şi-au plecat. 

— Hai, spuse guvernanta — pe un ton poruncitor 
— să vedem poate că-l întâlnim pe aci prin grădină. 
Și fetița cu ochii măriți cât pumnul, dorind să 
“descopere parcă dintr'o singură privire lucrul pierdut, 
se luă după însoțitoare, întorcând mereu capul, — 
semn că-şi căuta prin toate colțurile obiectul care-i 
dispăruse. 


* 
x * 


Trecuseră destule zile dela scena la care asistasem 
în grădina publică şi trebue să mărturisesc că nu 
mă mai gândisem deloc la ea, imediat ce fetița şi 
guvernanta se ridicaseră de pe bancă. Se făcuse de 
mult întuneric şi întorcându-mă din oraş voiam 
tocmai să deschid poarta, când simţi că la picioarele 
mele se mişcă ceva. 

Mă aplecai, — dar cum era întuneric nu observai 
nimic. A fost numai o impresie, — mi-am zis şi-am 
dat să intru în curte. Când să deschid poarta, aud 
o voce înceată de tot care spunea ceva, din care însă 
nu înțelegeam nimic. M'am aplecat din nou şi tocmai 
voiam să aprind un chibrit ca să văd despre ce este 
vorba când auzi, aşa ca deabia rostit la ureche: 

— Tocmai un chibrit voiam să-ți cer şi eul 


5 


- | 4 8 : F > 1A e t Ya . 


i || 


F 


[i 


SOLDATUL mmm 


DE PLUMB 


E adevărat, mă cam speriasem la început, când am 
auzit acea voce, dar mai apoi dându-mi seama că nu 
mi se poate întâmpla nimic rău am aprins chibritul 
şi-am început a căuta pe jos. Nu mi-a fost greu să 
descopăr chiar la picioarele mele un soldat de plumb, 
din aceia care se vând în magazinele cu jucării. 
Soldatul era chipeş de tot, cu cizmulițe, o şapcă 
frumoasă roşie, o tunică albastră, pantaloni verzi şi 
o sabie strălucitoare. 

— Și mă rog, ce e cu dumneata la ora asta pe 
stradă? — îl întrebai eu pe-un ton prietenesc. 

SF Mi-am pierdut stăpâna, — zise el cu un aer 
trist, — şi sunt zile întregi de când o caut peste tot. 

— Cum îi spune stăpânei tale? — reluai eu, după 
ce-l privi încă odată ca să mă conving de frumusețea 
hainelor sale. 

— Stăpânei mele îi spune Tatiana. 

Căutai să-mi aduc aminte de vreo fetiță întâlnită 
undeva cu acest nume, dar fu în zadar. Nu cunoscu- 
sem niciodată o fată cu numele Tatiana. 

— Nu cumva stă aci? — întrebă micul*soldat de 
plumb. M'am oprit la această casă, pentrucă am văzut 
o firmă la poartă şi-am crezut că poate să fie aci 
pentrucă şi la Tatiana la poartă era o firmă. Deaceea 
m'am şi bucurat tare când am văzut că aprindeți 
chibritul să mă căutaţi. Eu tot un chibrit voiam, ca 
să pot citi numele de pe firmă. ` ` 

Spre marele meu regret trebui să dau soldatului 
un răspuns negativ. In curte unde locuiam nu se afla 
nicio fată Tatiana şi nici altundeva nu cunoscusem 
pe cineva cu acest nume. 

— Şi-acum ce-mi rămâne să fac? — întrebă din 
nou soldatul de plumb, la gândul că o noapte neagră 
şi rece îl aşteaptă într'un fund de maidan ca să-l 
adăpostească. 

— Acum, zisei imediat, vei merge cu mine în casă 
şi mâine ne vom gândi ce-avem să facem ca s'o găsim 
pe Tatiana. : 

Intrarăm amândoi în casă. Era cald şi lumină multă. 
Avui deabia acum prilejul să admir toată frumusețea 
şi eleganța acestui mic ostaş. Ii dădui să mănânce, 
apoi, pentrucă tot felul lui de a se purta mă făcuse 
să prind simpatie pentru el, îi cerui să-mi spue cum 
a ajuns să se 
piardă şi să 
n'o mai gă- 
sească pe 
Tatiana stă- 
pâna lui. ` > 

—  Trebue y #3 
să ştii, — în- | , 
cepu el să-şi MY 
depene firul Y M il 
vieții — că ia) 
n'am stat în- 
totdeauna la 
Tatiana. Eu 
eram întrun 
mare maga- 
zin cu jucării. 
Acolo am 
trăit mai 
multă vreme 
alături de 
păpuşi fru- 
moase cu 
obrajii roz, 


INTOARCE FOAIA 'NCETINEL, 
SĂ VEZI CUM $ADE-ACOLO-ASCUNS 
BĂRBIŢĂ, NOSTIM PRICHINDEL! 


| 
| 


T 


alătui de ursuleți graşi şi blânzi, având în raftul din 
față trenuri şi locomotive alături de tunuri şi puşti. 
Intr'o zi a venit în prăvălia unde eram eu un domn 
înalt şi tânăr cu o fetiță. S'a uitat copila prin toate 
rafturile şi galantatele şi când domnul de lângă ea 
i-a spus: 

— Hai copila mea, alegeți o jucărie din aceste pe 
care le ai în față, — micuța a îndreptat degetul ei 
frumos şi alb ca laptele spre mine şi-a adăogat: 

— Pe el îl vreau tăticule, pe acest chipeş soldat 
de plumb. 

Tatăl fetii a plătit la cassă prețul pe care îl 
pretinsese negustorul şi astfel am fost luat de Tatiana. 
Trebue să-ți spun că am trăit ca un adevărat prinț, 
nu ca un biet soldat în casa stăpânei mele. Tatiana 
mă iubea atât şi atât mă dezmierda, încât uitase de 
jucăriile ei celelalte. Păpuşile mai ales, n'o mai 
interesau de loc. Le 3 
azvârlise într'un colț 
şi nici nu se mai 
gândea la ele. Toată 
ziua. era numai cu 
mine, mă îmbrățişa, 
mă săruta şi mă arăta 
tuturor. Eu eram 
foarte mândru şi nu 
ştiam cum să-mi arăt 
recunoştinţa pentru 
această atât de bună 
copilă. Ocazia însă 
s'a ivit într'o zi — 
continuă cu glasul 
lui încet soldățelul. 
Văd într'un rând că 
cele trei păpuşi ale 
Tatianei, de care ea - 
nu se mai ocupa de 
loc, fac mare sfat în 
odaia lor. Ce să fie? 
Ce să fie? — îmi 
zic eu îngrijorat, Să ştii că i-au pus gând rău Tatianei 
şi vor să-i facă cine ştie ce. Mă dau binişor pe lângă 
uşe şi trag cu urechea. Intr'adevăr nu mă înşelasem. 
Păpuşile puneau la cale un complot. Voiau să o lase 
să adoarmă pe Tatiana, apoi să se repeadă la garde- 
robul ei, să-i ia toate rochițele şi să fugă cu ele 
într'altă parte. Şi ca să se mai răzbune pe Tatiana 
voiau să o mai şi sgârie, aşa ca să nu mai poată eşi 
pi casă să se plimbe cu mine cel puţin două săptă- 

ni. 

Auzind cele ce puneau păpuşile la cale, i-am spus 
repede Tatianei gândul lor rău. Fetiţa s'a speriat şi 
m'a întrebat plângând: 

— Spune-mi voinicule soldat ce trebue să fac 
acum? 

— Acum trebue să ai încredere în mine — am 
răspuns, sigur şi să mă laşi să fac ce ştiu eu. Și 
imediat am luat hotărârea. Până seara mai era încă 
destulă vreme. Păpuşile aveau obiceiul să doarmă 
după masă. Le voi lăsa să adoarmă. Apoi le voi lua 
pe fiecare în parte şi fără să ştie le voi duce la altă 
prietenă a Tatianei. Aşa voi scăpa de păpuşi pe 
Tatiana şi voi face fericite alte fetiţe, care nu au 
jucării. 

Zis şi făcut. După ce m'am convins că păpuşile au 
adormiț am intrat binişor în camera lor. Am luat-o 
întâiu pe cea cu rochia roşie, pe Toto, şi-am dus-o 
peste drum la mica Marieta; apoi am luat-o pe cea 
cu rochie verde, pe Margot, şi-am dus'o la casa din 
colț unde sta prietena Tatianei, mica Roro; însfârşit 
întorcându-mă am luat-o şi pe Cocuţa, păpuşa cu 
ochii de cărbune şi am eşit cu ea în stradă. Pe ea 
m'aveam unde s'o las prin apropiere, pentrucă Ta- 
tiana nu mai avea nicio prietenă prin jur. M'am 
gândit atunci s'o duc undeva mai departe şi s'o las 
la vreo casă unde voi vedea vreo fetiță. 


Torpilă se numeşte, o maşină de 
răzhoiu ce face să sară in aer navele. 


3 a na tă rea 
AA atu aii Sji Pas 
— e Fat S T aa ETET 


te 4 Dia 


f Ei pai: À D 

Am pornit la drum tot rătăcind pe străzi în cău- 
tarea unei case unde să zăresc o fetiță. Am mers mult, 
mult de tot cu Cocuța în brațe, care dormea dusă şi 
deabia după multă vreme am găsit într'o curte o 
fetiță care se juca cu un câine. Am lăsat păpuşa la 
poartă şi-am plecat. Deabia după aceea mi-am dat 
seama că se întunecase acum deabinelea şi că eram 
tocmai spre marginea oraşului. Am început să colind 
străzile în plină noapte, dar nu mai dădeam de casa 
Tatianei. De atunci umblu într'una căutând în zadar 
să-mi găsesc stăpâna şi întrebând pe la porți dacă 
ştie cineva unde locueşte. Noaptea dorm pe maidane, 
iar ziua bat trotuarele, uitându-mă încolo şi încoace 
poate o s'o descopăr pe Tatiana. 

Nu mi-a mai rămas — continuă trist soldățelul 
care îşi povestise atât de minunat povestea vieţii — 
decât o singură scăpare. 

— Şi anume? — 
întrebai curios. — 
Știu că Tatiana se 
duce în fiecare 
dimineață cu guver- 
nanta ei în parcul 
oraşului. Mâine di- 
mineața am să mă 
duc şi-am s'o aştept 
la poartă. Poate că 
n am s'o găsesc, 
însfârşit. 

Imediat îmi trecu 
prin minte scena la 
care asistasem cu 
multe zile în urmă 
în grădina publică. 
O fetiţă însoțită de-o 
guvernantă, amân- 
două în căutarea unui 
obiect pierdut. Nu 
mă putui reține 
să'ntreb pe micul soldat: 

— Şi cum zici că arată stăpâna ta? 

— Are bucle blonde şi ochi cât pumnul. 

— Ea e, exclamai eu frumos. 

— Cum ştii unde stă? — interveni repede, deabia 
ţinându-şi răsuflarea soldatul de plumb. 

— Nu ştiu unde stă, dar am văzut-o în parc, căutând 
de zor prin toate colțurile. Şi începui să-i povestesc 
scena din parc şi discuția între fetița de pe bancă 
şi guvernantă. 

— Fără îndoială că e Tatiana, făcu plin de fericire 
micul soldat, 

— Acum suntem pe drumul cel bun, — zisei eu. 
Fii liniştit şi culcă-te de grabă. Mâine vom merge 
împreună în parc şi o vom aştepta pe Tatiana. 

A doua zi am plecat de dimineaţă cu soldatul de 
plumb şi ne-am dus în grădina publică. Am stat noi 
ce-am stat pe bancă şi când a simțit că se face ora 
când trebue să apară Tatiana, soldatul mi-a cerut 
voe să o ia pe alee ca să-i iasă înainte. Şi-a plecat... 

Un timp l-am văzut pe alee, dar după aceia dispă- 
ruse. Nu se mai vedea pe nicăeri. Am aşteptat ce-am 
aşteptat şi văzând că se face târziu şi micul soldat 
nu mai vine am pornit în căutarea lui. Pe când 
mă'ndreptam spre poartă cu gândul să întreb pe 
gardian dacă nu zărise un soldat de plumb, îl văzui 
pe acesta ținut de braţ, într'o parte de-o fetiță blondă, 
şi'n cealaltă de o femee tânără. Când mă uitai mai 
bine recunoscui imediat pe Tatiana şi pe guvernanta 
ei şi când mă apropiai şi mai mult de ei şi-i privi 
şi mai atent le citi pe față marea fericire de a se 
fi regăsit după atâta vreme. 


ANDREI BRÂNDUȘ 


3 
FA a A 
Paai- 


POVEŞTI MICI 


POVESTEA PRICHINDELULUI 
BĂRBIȚĂ 


ANDVA, prichindelul 
Bărbiță ne-a istorisit 
cum ştie dumnealui, po- 
vestea aproape neade- 
vărată, a vieții lui. Se 
9  aşezase pe cutia de 
sticlă a călimării, de pe masa noastră 
de scris. Noi şi cu copilaşii casei 
pregăteam temele de şcoală, când — 
fără de veste — Lilişor a ţipat: 

— „Uite-un prichindel!“. 

Noi am privit mai întâi spre Li- 
lişor şi numai după aceea, am căutat 
cu ochii — pe prichindel. L-am ză- 
rit urcat pe cutia de sticlă a căli- 
mării. Râdea spre noi şi, cu picio- 
ruşele vârîte sub el, ne făcea semne 
să nu ne spăriem. Fireşte, nici nu 
ne trecea prin gând să ne-apuce 
spaima. Ba, ne-am apucat să rîdem 
şi noi, de parcă ne-ar fi spus o vorbă 
de glumă. 

Şi dupăce-am sfârşit rîsul, ne-am 
şi încumetat să-l întrebăm: 


— Dar cu ce treburi pe la noi, dom- 


nule prichindel? 

Dumnealui de colo, şi-a mângâiat 
frumos bărbița, a scos o lulea mă- 
runtă — şi-a aprins-o, apoi a spus, 
cu un glăscior subțire, pe graiul 
nostru: 

— Ei, iacă, m'am rătăcit pe-aci... 
Ştiam că-s copii mărunți şi-s dornici 
de poveşti. Mie-mi spune: Bărbiţă! 

L-am lămurit pe Bărbiţă prichi- 
duță că avem un picuţ de trebşoară, 
cu temele noastre. După ce vom 
sfârşi totul, vom sta de taifas şi 
vorbă dulce. El s'a 'nvoit şi ne-a mai 
întrebat despre teme. Noi ne cam 
încurcasem la o problemă, nu e vorbă, 
dar Bărbiță ne-a dat ajutor şi re- 
pede-repede, am scos-o la capăt. Nu-l 
ştiam pe Bărbiță aşa de tare la a- 
ritmetică! Dar tot el ne-a arătat şi 
la geografie, prichindelul! Apoi, cu 
toții am învățat poezioara pe care 
o aveam, tot pentru a doua zi. Nu 


“ştiu cum se făcea că Bărbiţă pri- 


chindelul dovedea o minte tare is- 
teață. El a învăţat poezioara, pe dată. 

Apoi, am strâns frumos cărțile şi 
le-am aşezat în ghiozdan. L-am ru- 
gat pe prichindel să coboare de pe 
cutia de sticlă a călimării. La rîn- 
dul lui, Bărbiţă ne-a spus: 

— Fiţi buni şi lăsaţi-o aci! 

— Numai, vezi, dragă prichinde- 
lule, să nu cazi în ceaşca cu cer- 
neală! S'ar putea să te îneci! 

El a rîs de vai şi-amar şi ne-a 
răspuns: 

— N'aveţi nici o grije! Ascultaţi, 
mai bine, povestea pe care vreau să 
v'o spun. 

Noi ne-am aşezat mai bine pe 
scaune, în jurul mesii şi-am poftit 


şi pe pisuca Miţ — şi pe Duck, că- 
țelandrul — şi-am ascultat. 

— E o poveste mititicăl! — Eu o 
păstrez totdeauna ascunsă în buzu- 
năraş. Era odată un copil, pe lume, 


într'o țară de departe. Un copil bun , 


şi silitor, căci şi pe vremea aceea 
se găseau şcoli şi cărți. Mai ales, 
copilaşul nostru avea multe cărțulii 
cu poveşti. Poveşti cu zâne, cu smei, 
cu prichindei năstruşnici, cu Statu- 
Palmă şi Făt-Frumos. Aşa cum ați 
citit şi voi. Dar copilaşul nostru 
ştia bine de tot că-i vorba numai de 
închipuiri. Nu se aflau pe lume nici 
pitici, nici zâne... Ii plăcea nespus 
de mult basmele — dar mai ales se 
minuna de frumusețea pozelor. 

In mintea lui Sorinel —aşa-l chema 
pe -micuţ, a încolţit o dorință mare: 
ce-ar fi dacă pozele s'ar însufleți 
şi toate făpturile basmului ar fi vii 
şi cuvântătoare? 


Ce spuneţi de-aşa gând năstruşnic?, 
<- — Grozav! — am spus cu toții,“ 


noi — cei din jurul mesii. 

— Şi ce-a făcut Sorinel? —a voit 
să ştie Lilişor. 

— A luat frumos nişte foarfeci 
şi-a început să taie piticii şi zânele 
din poze, una câte una. Şi cum ro- 
tunjeau foarfecile un pitic, hop! el 
svâcnia pe masă! Tot aşa, o zâniţă, 
un barbă-cot,.. Parcă erau fermecate 
foarfecile, zău-aşa! Cel dintâi am 
eşit eu, viu şi nevătămat! Tare-mi 
bătea inima, copii, când am văzut 
că se apropie foarfecile de mine. 
Noi o duceam destul de bine, în 
pozele noastre. Aveam zugrăvite pa- 
late frumoase şi grădini nemaivăzute. 
Ne preumblam şi petreceam nespus 
de frumos, mai ales noaptea — când 
Sorinel nu se uita la noi, când 
cartea era închisă. Adesea scoteam 
căpşorul printre file şi ne uitam 
prin odăița lui Sorinel. Il vedeam 
pe el dormind, îngeraşul păzitor de 
lângă pătucean, cu steluța visului 
într'o mână... Apoi, spre ziuă, a- 
dormeam un pic. De cum punea ci- 
neva mâna pe cartea cu basme, noi 
ştiam şi încremeneam în zugrăvitura 
pozelor. 

Dar dacă ne-a tăiat -pe fiecare, 


In pagina a 10-a: Povestea 
Săndăluță, veselul cismar. 


E 1 Psi 


n'am mai putut să ne'ntoarcem în 


palatele şi grădinele din carte. O. 


vreme, am rămas în odăița lui So- 


rinel, dar ne-am plictisit curînd. 
Pentrucă băețelul, vedeţi voi, se juca 


cu noi — de parcă am fi fost ur- 
suleți de pâslă ori momiţoi de ca- 
tifea! Ori, nouă nu ne plăcea aşa 
ceva. Şi-am plecat! Ne-am sfătuit 
mai întâi, cu îngeraşul de pază. El 
ne-a arătat drumul şi 'ntr'o clipită 
am fost afară, în noapte. Am mers 
o bună bucată de timp — până am 
ajuns în pădure. Acolo, ne-am îm- 
prietenit — cu vremea — cu veveri- 
țele şi păsăruicile. Dela ele am a- 
flat sutele de taine ale pădurii. 

Statu-Palmă, Barbă-Cot a dat peste 
o jumătate de iepure şchiop şi-a 
plecat călare, de nu s'a mai întors. 
Pe Ileana Cosânzeana au furat-o ce-i 
trei smei care veniseră cu noi. Făt- 
Frumos a pornit să-i birue şi să-şi 
ia mireasa înapoi. Când o veni înapoi, 
nu mai ştiu. Sânzienele au rămas în 
pădure... Pasărea măiastră, de-ase- 
meni, 

Noi, piticii, ne-am făcut ascunzişi 
în pădure, de nu ne află nimeni. 
Am învățat graiul păsăruicilor, al 
gâzelor, a vânturilor, al jivinelor. 
Am dat peste iarba fiarelor. Şi cu- 
noaştem tot felul de vrăjitorii. 

Intr'o zi, a venit la noi Albă-ca- 
Zăpada! Dar asta e o întâmplare pe 
care voi o ştiţi, prea bine. 


Aj Şi prichindelul a rîs — nu ştiu cum 


"a făcut, apoi, că a căzut în ceaşca 
'cu cerneală, din cutia de sticlă a 
călimării. Noi am vârît repede, tocu- 
rile în cerneală, ca să-l scoatem a- 
fară şi să-l învălim, pe dată, în su- 
gativă. Dar oricât am scotocit, n'am 


~ dat peste Bărbiţă, prichindelul din 


poză. 


N. PAPATANASIU 


Un grup de Normalişti din Deva în excursie pe 
ruinele cetăţii. Victor Petrescu 


Sul. 


Lg A cr NL De A 


SI tati i de P 


N'au fluerat Á B A T | i 
y r — Ce s'a reprezentant Pal A 


eri la teatru? 

— Un spectacol 
foarte prost. 

— De ce n'ați hui- 
iai UITARE INT 


— Fiindcă noi eram 


numai zece în sală şi LA HOTEL: Este vară. Intr'un vagon de clasa 

ni a pal ale ia Un călător e gata să-şi părăsească III-a. In compartiment sunt doar 

camera cu valiza într'o mână şi cu doi călători. Deodată unul începe, 

% , „o cutie într'alta, se uită în jurul spre disperarea celuilalt, a se 
lui. Apoi întreabă pe servitor: văita: 

PRE R — N’am uitat nimic ? — Vai ce sete îmi e, vai ce sete 
Harnic băiat ! — Ba da, bacşişul meu! îmi e! 


P SEE) — Câte pagini ai 
| scris în lipsa mea ? 


TE esae | NĂZDRAVĂNIILE 


| 
| A 7 lalte două, că văd doar 
(L | una? Au 
— Celelalte două?.. BICA. 
) 


Păi am început cua 


treia. 
Cura de struguri 
e (ST) 
tenție AN 
Băeţaşul ăsta-i Bică Struguri are doamna Pap, 
— Ai putea să fii Năzdrăvan şi fără frică. Pe tăvița de pe cap. 


politicos şi să nu mergi 


înaintea unei doamne. 


X 


A făcut un serviciu 


— Mamă, ţi-am făcut 
un serviciu. 
— Cum asta! Ia priviți, întrun minut, Dornic să fac-o ispravă 


— Când am spart Cât de mare a crescut. Se apropie de tavă. 
farfuria de pe bufet, ai 


A tanti a spus: „Vai, ce 
A serviciul!“ 


X 


Nunta de aur 


— Bunico, ia spune- 


ne când te-ai îmbogăţit 


aşa de tare ? 


— De ce? 


Dar de-odată'ncetişor | Şi-i mânâncă tacticos 
— Păi, am auzit că Se apropie-un cerşetor. Strugurele tămâios 


faci o nuntă de aur. 1 


DIMINEAȚA = SR 8 
2 COPIILOR 


4 
An z x pi] 
DCi PEN sită EES li aa e psi se et | 


si GHIDUŞII 


MITICĂ 


— Ştii cum se numeşte un om 


Și tot drumul numai aşa o ţinea 
într'una. Celălalt, spre a scăpa de 
el, îi oferi ultima rezervă de apă 


care prinde muşte?, întreabă Mitică 


pe Costel. 


ce o mai avea pentru el însuşi. 1 
— De unde vrei să ştiu? Spu- 


Insetatul bău, mulțumi, dar după 
o clipă începu: Vai, ce sete mi-a 
fost, vai ce sete mi-a fost... 


ne-mi tul 


— Se numeşte muşteriu. 


Il vedeţi în tâmplărie? 
Iar e pus pe o drăcie. 


Cum se ţine doar de goange 
Iute-şi face picioroange. 


L-a luat chiar pe cel mai mare. 
Doamna Pap, habar nu are! 


Şi c'o straşnică figură 
Ia ciorchinele în gură. 


Şade Bică şi suspină 
Picioroangele-s de vină. 


Spune cerşetoru'n şagă: 
Când mai ai, să mă chemi, dragă. 


MOŞU-LICĂ 


DIMINEAŢA ionii 


© 


Mi-ai promis 
Aani, gata împuşcaţi! 
Am promis, dom- 
vânător, dar mi-a 
cu neputinţă. 

34 Ah, am ştiut eu 
api avea ghinion la 
vânătoare, îmi eşise o 
pisică neagră înainte. 


X 


— Uite, fetița mea. 
Dacă vrei să-mi faci un 
cadou, să-mi faci un 
dar util, ceva ce nu am. 

— Un ceas. 

— Păi, n'am un ceas? 
Vreau ceva ce nu am. 

— Nici ceas nu ai. 
Ai avut. L-am scăpat 
adineaori în canal. 


La vânătoare 


La ora de aritmetică 


— De ce doreşti să 
ai în locul unei pere 
întregi, două jumătăţi, 
când ţi-am explicat 
doar că e acelaş lucru. 

— Da, dar când am 
două jumătăți pot să 
văd dacă para-i stricată. 


X 


— Omul cela care 
trece pe lângă noi, 
trăeşte jucându-se cu 
moartea. 

— Cum asta? 

—' Face salturi 


mortale la un circ. 


X 


— 'Ţi-am împrumutat 
1000 de lei şi mai ai 
curajul să vii în fața 
mea. 

— Mai dă-mi o mie 
de lei şi-ţi garantez că 
nu voi mai avea nicio- 
dată acest curaj. 


Acrobatul 


vine de fel 


COPIILOR 


tsi ic 


j yë SMa 5 SOE e | 5 E 
i: aliată aaa i aia AEE: 
r; h E 7 


mit Ace dadea 
1 


SECRETUL LUI S$ 


>$ 


ND 


SE $ 


Ms 


Cânt ziua toată şi mănânc 
Un colţ de pâine, doi cartofi, 
ŞI fericit viața-mi petrec 

Printre ghetaţe şi pantofi. 


SCULTAȚI? E cântecul 
lui Săndăluță, cismarul. 
Se scoală cu noaptea în 
cap, se culcă pe la mie- 
zul nopţii şi tot timpul, 

— toc-toc, repară marfa 

primită dela clienți. Muncă multă. 

Dar bună! Pentru ea capătă banii 

necesari hranei familiei sale, nevasta 

şi cei doi băeţi. 

Deaceia cântă toată ziua. Când 
oamenii se duc, în zori, la lucru, 
Săndăluță începuse de mult să lu- 
creze la o pereche de ghete. 


Poate mai mult cât câştigă el. De 
aceea singur singurel, îşi făcea tot 
lucrul... Când cineva îi aducea o 
pereche de pantofi şi îl întreba: 

— Jupâne; mi-i dai gata până 
mâne în prânz? 

— Până mâine în prânz? Dar nu 
oi fi damblagiu să lucrez aşa încet! 
Mâine dimineață sunt gata, spunea 
el, deşi alte perechi de pantofi 
aşteptau sub masă să fie reparate 
pentru a doua zi. Și nu o spunea 
aşa într'o doară. Ce spunea Săndu- 
liță era sfânt. Ii plăcea lui munca 
şi pace, iar Dumnezeu îl avea în 
grijă. Ii păstra puterile de nici nu 
se cunoştea că omul acesta muncia 
aşa de mult. Dar cine putea spune 
că Săndăluță era obosit sau nu era 


— Dar devreme te mai scoli, 
meştere, îi spunea cineva. 

— Păi dacă m'oi lua după noaptea 
asta lungă şi leneşă, unde aş ajunge, 
răspundea el zâmbind. 

Noaptea, dacă un trecător întâr- 
ziat, care-l găsia aplecat asupra 
mesii lui de lucru, lucrând la lu- 
mina opaițului, îl întreba: 

— Da şi mâine este o zi, Săndă- 
luță nene, te du şi te culcă. 

— Păi dacă m'oi lua după noaptea 
asta scurtă şi grăbită, unde aş 
ajunge, răspundea el cu acelaş zâmbet 
care-i lumina fața. 

Și uite-aşa o ducea cismarul nos- 
tru. Singurel în dugheana lui, mun- 
cia ziua toată. Niciodată nu se 
plângea că-i nevoit să lucreze atât. 
Calfe nu lua: „„Calfele sunt leneşe 
şi n'au tragere de inimă“, spunea 
el. Mai ales, că la drept vorbind, 
deşi avea mult de lucru, nu câştiga 
atât încât să mai poată împărți şi 
cu alții. Ce vreți?! Mâncare pentru 
patru guri, hăinuţe şi cărți de şcoală 
pentru copii, astea toate cer bani. 


cumva mulțumit, când toată ziua, 
în sunet de ciocan, îl auziai cântând: 


Stau zlua toată şi lucrez 

O talpă sau un toc 

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu 
De-așa mare noroc. 


Era însă prăvălioara lui Sănduliță 
chiar pe drumul, care ducea la cas- 
telul nobilului Baltazar, stăpânul 
acelor ținuturi şi care avea un fiu 
pe nume Roland. — Iată, acum 
mi-am adus aminte că nu vi-am spus 
că povestea mea s'a petrecut de 
de mult, într'o ţară străină. — No- 
bilul acesta era foarte bogat. Avea 
castele multe, moşii nenumărate, her- 
ghelii întregi de cai şi o armată 
numeroasă, care îl păzia şi îl însoția 
în luptă. Dar îi lipsea totuşi ceva. 
Ceva de mare însemnătate pentru 
un om: mulțumirea sufletească. Nu 
era acest bătrân bogat deloc fericit, 
căci Roland nu voia să învețe nimic. 
Nici de armată nu se ocupa, nici 
să'nvețe nu vroia, ci, ziua toată 


Karangolak este cel mai inalt 


vârf din Asia Centrală, 7300 m. 


B 


stătea tolănit pe fotoliile numeroa- 
selor încăperi ale castelului. Imbă- 
trânia Baltazar, văzând cum toate 
bogățiile se vor risipi din cauza 
ciudatei firi a fiului său. Ii spunea 
el, că nu e bine ce face, că nu aşa 
trebue să-şi petreacă un om viața, 
dar Roland îi răspundea: 

— Ce vrei, tată, n'am tragere de 
inimă şi pace! j 

Dar credeți voi oare, că Roland 
era mulțumit de viața care o ducea? 
Da de unde! Era mereu trist, la 
faţă era tras, ca un om bolnav, şi, 
rare ori, îl auzia cineva cântând 
sau glumind. Iar timpul i se părea 
lung, lung de tot. Făr'de sfârşit, 
Până se apropia noaptea i se părea 
un veac,iar până ce trecea noaptea, 
o veşnicie. N'avea somn şi aştepta 
zorile cu nerăbdare, iar când sosia 
dimineața, şi el singur se întreba 
de ce o aşteptase cu atâta nerăbdare, 
când doar, pentru elziua era la fel 
cu noaptea. 

Intr'o zi, plictisit peste măsură, 
plecă şi luă drumul satului. Cum 
mergea el aşa, de odată auzi pe ci- 
neva cântând: 


Ce bine este, frate, 

Când am un muşteriu, 
Căci timpul când îmi trece, 
Nici eu singur nu ştiu. 


Era Săndăluță care cânta. Ajun- 
sese Roland acolo unde îşi avea 
meşterul nostru cismăria. Tresărise 
cavalerul: 

„lată un om care nu ştie când îi 
trece timpul“, se miră el. Pe când 


'eu' 


Foarte curios, intră în dugheana 
cismarului. Săndăluță scotea tocmai 
un cui de lemn din gură, ca să-l 
bată cu ciocanul în pantof. 

Când îl zări pe Roland — căci îl 
recunoscu imediat pe fiul nobilului 
său stăpân — înghiți de emoție,. 
cuiul şi de-odată se trânti la pământ, 
spunând: | 

— O, stăpâne, merit eu oare atâta 
cinste, încât nobilele voastre cisme 
să calce scândurile dughenii mele? 

— Scoală-te, meştere, îi porunci 
Roland. Am venit să stăm de vorbă... 
` — De vo... vo... vorbă? se bâlbăi 
emoționat Săndăluţă. 

— Da, de vorbă. Ca doi prieteni... 

— Ca do... do... doi... pri... prie- 
teni? continuă să se bâlbăie meşterul. 

— Ei, hai omule, scoală-te, că 
n'am să vorbesc cu spinarea tal, 
spuse prințul plictisit de emoția 
cismarului. 

Săndăluță se ridică, dar rămase 
cu ochii în pământ. 

— Agează-te la locul tău!, îi po- 
runci prințul. 

Din ce în ce mai fâstăcit, mergând 


10 


Li 


cu spatele, călcând peste pantofi, 
răsturnând farfuria cu pap, se aşeză, 
de abia nimerind, pe scaunul lui de 
lucru. 

— Tu cântai adineori? îl întrebă 
Roland. 

— Eu, păcatele mele, căci am ne- 
norocitul ăsta de obiceiu să cânt 


toată ziua. Dar dacă nu este pe pla- 


cul Măriei Voastre nu mai cânt, 
chiar de ar fi şi la nunta copiilor 
mei. , 

— Ba mi-a plăcut cântecul tău. 
Dar cum îți mai arde de cântat, când 
ai atâta de lucru? ` 

— Păi, luminate stăpâne, — în- 
cepu să prindă curaj Săndăluță, au- 
zind că prințului i-a plăcut cântecul 
— dacă nu aş cânta mi s'ar părea 
că mă înăbuş. Aici, în prăvălia mea, 
numai eu şi ciocanul vorbim. Cio- 
canul vorbeşte cu pantoful, iar eu 
cu el. Şi de-aş tăcea o clipă nu cred, 
că ar mai scoate o vorbă ciocanul. 
Şi când ciocanul tace, plâng copiii 
de foame. Vorba cântecului: 


Zi ciocane o cântare 
Şi adu-mi, măi, de mâncare. 


Săndăluță simți că dăduse frâu 
gurii, deaceia spuse imediat, puțin 
speriat: 

— Să-mi ierte, Luminăţia Ta, 
blestemata asta de gură, că numai 
de mâncare şi de vorbă este bună. 

Ba nu te iert de fel şi vorbeşte, 
meştere, cât vei vrea, că de când 
am intrat aci, parcă mă simt alt 
om. Munceşti mult? 

— Muncesc mult, dar prea puțin 
pentru cât îmi dă Dumnezeu putere 
să muncesc. 

— Şi câştigi mult? 

— Mulţumesc Celui de Sus. Nu 


mi mi s'au culcat niciodată flă- 


mânzi plozii. A 
— Câte ore munceşti pe zi? 


— Eu nu muncesc cu ora, cu pan- 
toful. Nu mă scol de la masa mea 
până nu termin lucrul promis pentru 
a doua zi. 

— Da ştii, că munceşti mult! Şi 


mai poți cânta! Mai lucrezi şi alt- 
ceva? Í 

— Nu; 

— Atunci nu te plictiseşti făcând 
mereu acelaş lucru, bătând într'una 
la pantofi? Nu ți se pare vremea 
fără de sfârşit? 

— Da de unde: mi-e necaz că 
trece prea repede. . 

— Prea repede?! Dar ce faci să-ți 
treacă aşa de repede vremea? 

— Eu ce fac? Eu nu fac nimic. 
Ea trece, ea face. 

La aceste vorbe, Roland se sculă 
şi părăsi cismăria, mai încruntat 
decât venise, îndreptându-se spre 
castel, lăsând îngenunchiat, în urma 
lui, pe bietul Săndăluță. 

Toată noaptea s'a frământat tânărul 
nobil, gândind la veselia cismarului 
nevoiaş şi mai ales la spusele 
acestuia privitor la uşurinţa cu care 
îi trece vremea. 

In zori luă o hotărâre. Incălecă 
pe armăsarul său şi se îndreptă 


spre un bătrân sihastru, de la care 
se aştepta să primească sfatul, cum 
să facă să-i treacă timpul mai re- 
pede. Ajungând însă acolo, sihastrul 
îi spuse: 

— Eu nu-ți pot da niciun sfat, 
dar te pot îndruma către cineva, 
către Cronos, regele timpului. Il 
vei găsi, mergând pe Cărarea Bra- 
zilor, într'un palat aflat la capătul 
pădurii, lângă Fântâna Zânelor. 

Roland n'a mai stat pe gânduri 
şi a plecat imediat spre palatul lui 
Cronos. Când ieşi din pădure, un 
palat măreț se ridică înaintea ochilor 
săi. Printr'o poartă uriaşă intră 
înăuntru şi se află în clipa aceia 
înaintea unei grădini, cât vezi cu 
ochii de mare. In fund se zăria un 
fel de turn, Se îndreptă într'acolo. 
Dar mergând aşa, îşi dădu seama, 
că la intrare întâlnise flori mici, 
apoi din ce în ce mai mari. Peo 
tablă citi. „Grădina copilăriei“. Apoi, 
citi o altă inscripție: „Grădina 
tinereții“, florile începură să se 


FE TERREI 
"7 - pr h J 


rărească, iar în locul lor se aflau 
pomişori înfloriți, urma o tăblie pe 
care citi „Grădina voiniciei“ unde 
începu să zărească doar copaci, pentru 
ca apoi dinnou să deadeun lan de 
flori, unde se afla „Grădina bătrâ- 
neții“. Ajunse la turn. Se sui spre 
vârful turnului. Acolo dădu peste 
o uşă mare de fier şi vru să intre. 
Dar uşa era închisă. 

— “Cine este acolo? se auzi o voce 
puternică. 

— Sunt eu, prințul Roland, şi-l 
caut pe Cronos, regele timpului. 

La aceste vorbe, uşa se deschise 
şi Roland intră într'o sală uriaşă, 
toată numai din marmoră. In fund, 
pe un tron de piatră, un gigant — 
uriaşul uriaşilor -- privea scrutător 
spre el. Era Cronos. In mână avea 
o suliță, iar lângă tron se găsea o 
roată mare dințată. De jur împrejur 
numai ceasornice. Pe lângă Cronos, 
Roland părea un biet pitic. 


b 


= 
= 
a 
= 
i 
= 
s 


— Ce te aduce la mine? îl întrebă 
regele timpului. 

— Mi-e timpul prea lung. Ziua 
şi noaptea îmi par nesfârşite. N'ai 
putea face să-mi treacă vremea mai 
repede. 

— Ba da, spuse Cronos. Uite, ţi-o 
reduc la jumătate. 

— La jumătate? Tot este mare. 

— Atunci la un sfert. Pentru tine 
ziua va fi de patru ori mai mică 
decât a celorlalți oameni. 

— Aşa, sunt mulțumit. 

A plecat Roland spre castel, mul- 
ţumit, că, de a doua zi, vremea i se 
va scurge mai repede. 

Dar nu prea s'a întâmplat aşa. 
Deşi timpul lui era pe sfert cât 
al celorlalți, totuşi el nu vedea nici-o 
deosebire între ziua de azi şi cele- 
lalte dinainte. Era tot atât de mo- 
horât şi toate îl plictiseau. A plecat, 
după ce a văzut trei zile la rând, 
că nu sa petrecut totuşi nici-o 


(Continuare în pagina a 14-a) 


INTOARCE FOAIA, IUBITE CITITOR. 
CĂCI ŞI TU EŞTI INVITAT 


i 


Te 


A NUNTA Z 


ANEI APEL 


Tal > Sale IC i ie E 


A 


E Sre t EEA 


LE 


m <e 
OR. 
SA adi y 
A 


saci fetei i 


mă, 


a Me, 


ah n 


Ara Aje 


me z- SI; y PATUA iiis EA a ZI III ra 


LA NUNTA ZÂNEI APELOR“ 


ESPRE moş Ene auzisem multe: că e un 
moş care farmecă cu degetele lui, că se 
furişează tiptil lângă paturile copiilor şi 
le strecoară somnul  odihnitor, visele 
frumoase şi atâtea altele, între gene. Şi 
weas Cât de mult am ținut să-l cunosc şi eul 

Aşteptam în serile lungi de iarnă să-l văd apărând, 

să-l văd cum arată... Ochii mi se lipeau şi, clipind 

des la început, sfârşiam prin a-i închide. Şi moşul 
nevăzut trecea înainte, la alți copii. 

Intr'o bună zi însă, m'am hotărât să nu mai adorm. 
Era o primăvară minunată. Liliecii înfloriți îşi 
trimiteau parfumul lor în valuri prin fereastra deschisă, 
în cămăruța mea. Cerul se vedea de un albastru 
închis, presărat cu stele multe, aurii, ce licăreau jucăuş 
pe bolta senină. O rază argintată de lună cădea pe 
perna mea. Aşteptam în tăcere, cu dinții strânşi şi 
ochii mari, deschişi. Imi auzeam ticăitul inimii şi 
afară, un greieraş îşi începuse cântecul de toate 
serile. 

Priveam cu respirația tăiată. Și văzui cu ochii mei 
cum visul se împlineşte. La început raza de lună se 
întunecă puțin. O umbră mică se aşternu pe pervazul 
ferestrii. Apoi ufnbra se aşeză călare pe raza argintată 
şi, alunecând repede, sări pe patul meu. Priveam 


minunat. In fața mea era un omuleț nu mai mare de . 


o şchioapă. Avea o barbă mică, albă, strălucitor de 
albă în lumina palidă şi purta un costum, ca în 
cărțile mele cu poveşti. Omulețul lăsă din spate cu 
greutate un săculeț şi aşezându-se pe el, mă privi. 
„Ai vrut să mă cunoşti, copile... Iată-mă!“ 
Și cum nu scosei un cuvânt, ferindu-mă parcă să 
turbur această tăcere încântătoare, el continuă, vesel: 
„De ce nu vorbeşti? Ai să-mi ceri ceva? Deobiceiu 


copiii mă doresc pentru a-mi cere vreun lucru. Iată, - 


vezi săculețul acesta? E plin de daruri... Dar grăbeşte- 
te, am treabă; Zâna Apelor şi Luceafărul Serii se 
căsătoresc la miezul nopţii şi dacă lipsesc, frumoasa 
mireasă va plânge lacrimi de opal. Ce doreşti? Vrei 
mantia fermecată a lui Făt- 
Frumos? E țesută în aur şi 
purpura lucitoare ia ochii celor 
ce o privesc. Sau vrei paloşul 
acesta de aur? Iată plasa 
nevăzută a Zânei Zorilor, mere- 
le de aur ale prințului Florilor, 
zalele de argint ale Lunei... 
Ce-ţi alegi?“ 

Priveam fermecat minunatele 
haine poleite de razele Lunei 
şi nu mă hotăram. Ridicai ochii. 
Moşul privea blând, surăzător, 
îmbietor. Şi mam pomenit 
şoptind: 

„Doresc un vis frumos!“ 

Moşul mi-a mângâiat fruntea 
cu mâna lui, o mână mică, fără 
zbârcituri, a scos din sacul 
său mantia fermecată a lui 
Făt-Frumos şi mi-a spus: 

„Să mergem la nunta Zânei 
Apelor!“ * 
* x 

Trecurăm prin locuri de vis. 
Păduri nesfârşite se zăreau în 
depărtare. In jurul nostru un 
câmp plin de flori, de toate 
felurile, în mii de culori. Un 
drum mic şerpuit printre cri- 
zanteme şi crini, garoafe ce 


Michell Angelo a fost cel mai mare pictor 
italian, şi autorul picturii Judecăţii de apoi. 


| i 


Z pr» MS ae 


Fin A 4 


= 


- 


EAEE N EN STA -Para ai 
aia { APĂ TE nyg pi Ante Ş yti EA P PI 


răspândeau parfumuri ameţitoare, lalele cu petale 
roşii, de foc, orhideie şi gura-leului, trandafiri, 
bujori, regina nopții. Simțeam că eram altul. Eram 


acum numai cât moşul de mic, amândoi călare pe 


câte-un cal falnic, fără astâmpăr, sur, cu şeaua poleită. 
Purtam hăinuțe mici, albastre, iar pe deasupra mantia 
de purpură. t 

O noapte minunată. O muzică de şoapte în care 
nu lipsia nici „cri-cri-ul“ greierului, nici băzâitul 
bondarilor, nici ciripitul păsărilor. 

„Vezi pădurea de colo? îmi şopti moş Ene — 
parcă temându-se să rupă vraja acestei nopţi. — E 
de abanos şi e străbătută de un râuleț albastru şi 
cristalin. Pe marginea acestui râuleț, Zâna Apelor 
va da mâna Luceafărului Serii. Vezi florile acestea? 


Işi trimit parfumul — darul lor — miresei. Iată 
greierii pornind într'acolo. Sunt veseli şi vor cânta 
ca niciodată. Iată — opreşte calul! — trec armatele 


furnicilor. Vor da onorul lor, zânei. Auzi acel băzăit 
depărtat! Sunt miile de albine ce-şi duc darurile de 
miere şi ceară. Priveşte, stelele pălesc. A apărut Zâna 
Apelor şi le întunecă strălucirea. Să ne grăbim!“ 

Intrarăm în pădurea fermecată. Ramurile foşneau 
armonios, acompaniate de dulcea melodie a păsărilor. 
De pretutindeni veneau vietăți gătite şi încărcate cu 
daruri. Ne îndrumarăm caii pe marginea râulețului 
şi, în curând am ajuns. 

Un luminiş destul de măricel. Jos, un covor de 
iarbă măruntă, presărat cu floricele albe şi albastre. 
La mijloc, în formă de cerc, ciuperci mici, minunat 
colorate. Iar încolo, oaspeţii: o mare de furnici, de 
toate culorile şi mărimile, aşezate în rânduri, pe 
companii şi regimente. La dreapta albinele, demne 
şi harnice. In stânga bondarii, greierii, cărăbuşii. 
Legănându-se pe ramurile copacilor, păsările, venite 
din întreaga lume. Şi în fund, cu ochi ce licăreau 
blând — doar acum — în întuneric, jivinele pădurii 
înfrățite pentru o seară. 7 

Lumina era puțină când apărurăm noi doi — eu şi 
moş Ene. Sosirea noastră fu 
salutată cu o scurtă melodie 
ce o îngânară pitulicele şi 
greerii. Am descălecat şi ne-am 
lăsat caii în paza unui cărăbuş, 
apoi străbătând rândurile dese 
ale nuntaşilor, am ajuns în 
mijlocul cercului format de 
ciuperci. 

„Eu îi voi cununa, îmi şopți 
mândru moşulețul. Acum în- 
cepem!“ 

O lumină puternică învălui 
luminişul fără veste. Priveam 
uimit. Luna trecuse de coroa- 
nele arborilor şi se afla 
deasupra micii poeni. Pe de 
altă parte, mii de licurici îşi 
aprinseseră luminițele lor, prin 
arbori, răspândiți pe covorul 
de iarbă şi chiar pe pălărioara 
lui moş Ene. Doi se suiseră pe 
umerii mei şi străluciau ca 
două steluțe. Şi, la început 
şoptit, apoi din ce în ce mai 
tare, corul de pitulici intonă 
un imn. Isonul îl țineau greierii, 
başii erau bondarii, solo cânta 
privighetoarea. Pădurea 
fremăta, iarba se unduia tre- 
murând şi apele râulețului 


12 


3 


susurau lin, ca o melodie 
din altă lume. Candelabru 
feeric, Luna zâmbea. Apele 
râulețului se desfăcură. 
Păşind uşor, frumoasă de-ți 
lua ochii, Zâna Apelor trecu 
pe iarba moale. Trena-i 
lungă o ţineau două furnici 
şi în urmă-le, altele îm- 
prăştiau flori. Apoi apăru 
şi Luceafărul Serii. Se 
desprinse depe bolta senină 
şi plutind uşor, se apropiase 
de zâna sa şi îi prinsese 
mâna în mâna lui. Moş Ene 
spuse: 

„Copiii mei! Fiţi bine cu- 
vântați!“ 

Murmurul bondarilor urca 
tremurat, viorile greierilor 
acompaniau lent, păsările şoptiau, pădurea fremăta. 
Cântecul urca, Luceafărul deschise brațele... 

„Şi un trăsnet cutremură bolta. Luna îşi ascunse 
repede fața. Apele râulețului trecură malurile, flăcări 
înconjurară luminişul. Şi în hohote diavoleşti, o 
arătare uriaşe, desgustătoare, răsări în fața noastră. 

„Tibor, uriaşul codrilor!“ — Strigătul de groază 
trecuse din gură în gură. Moş Ene se dădu un pas 
înapoi. Zâna Apelor căzuse în braţele viteazului 
Luceafăr. Nimic nu mai mişca. Toate glasurile amu- 
țiseră... 

„Ha-ha! — tună uriaşul. Zâna Apelor va fi soția 
mea, şi numai a mea, stârpitură!“ 

„Vom vedea“, scrâşni Luceafărul. Și trase spada. 

„Ho-ho-ho! Uriaşul şi piticul! Ce mai luptă!“ 

Şi, ca pe o jucărie, uriaşul îl ridică într'o mână 
pe mire. Şi doar atât aşteptase Luceafărul: mai 
repede ca fulgerul, el repezi spada sa în ochiul 
uriaşului. Râcnetul ce-l scoase acesta fu semnalul. 
Miile de albine înconjurară fața lui, bondarii şi 
cărăbuşii bâzâiau de parcă sosise sfârşitul lumii, 
termitele şi furnicile uriaşe rodeau arborii din jur 
prăvălindu-i peste cel 
ce le stricase frumoasa 
petrecere. Şi uriaşul, 
înebunit de înțepă- 


turile albinelor, prăvă- 
lit de arborii căzuți 
peste el, amețit de 
bâzăieturile oaspeţilor, 
dădea din mâini pe 
nevăzute, din picioare, 
fără să poată face ceva. 
Puțin câte puţin, 
aluneca spre râu, 
dându-se 
parte, când pe alta şi, 
cu ultime mişcări, se 


când pe-o 


rostogoli în apă. Râu- 
lețul, umflat de furie, 
nu ştiu întâi ce să facă 
cu el. Mai apoi însă, 
după ce-l dădu de 
câteva ori la fund, îl 
luă cu el. 


13 


w P Vă deea iii > 


352 iat aia ada ft 


ŠE nuntă mare în luminiş. 

Colo, o furnică fără cap bea 
de zor nectarul dulce ce-l 
împarte cu dărnicie un 
cărăbuş fără picioare. 
Licuricii au adormit pe unde 
au apucat. Moş Ene moţăe 
şi el. 

„Dar pe el cine-l adoar- 
me?“ mă întreb. 

„Vinul!“ — îmi şopteşte 
tainic o jivină, caşicând 
mi-ar fi citit gândul. O 
privesc ameţit. Și deodată, 
desmeticit, mă cutremur. E 
un lup, ce-mi rânjeşte cu 
gura căscată, clănțănind din 
dinți. „N'avea frică, îmi mai spune. Azi nu-ți fac 
nimic. Dar mâine, să nu te pună cineva să-mi ieşi 
în cale!“ 

L-am luat de gât şi ne-am sărutat ca fraţii... 

Intr'un târziu, l-am tras de mânecă pe moş Ene. 

„Ce, ce-i?“ mă întreabă. 

„E târziu, îi spun. Stelele pălesc, se apropie 
ziua!“ 

„Aşa e, îmi răspunde el, să mergem acasă!“ 

Ne-am depărtat tiptil şi am încălecat pe caii 
noştri micuți. Incet, încet, lăsăm luminişul în urmă. 
Privesc înapoi, oaspeții dorm, amețiți de petrecere 
şi colo, pe marginea apei, Zâna Apelor doarme 
deasemenea cu capul pe pieptul Luceafărului. 


` > * 

Nu ştiu cum am ajuns acasă. Se poate să mă fi 
adus în braţe moş Ene. Am deschis ochii clipind. 
E o primăvară minunată. Liliecii înfloriți îşi trimit 
parfumul lor în valuri, prin fereastra deschisă, în 
cămăruța mea. Cerul se vede de un albastru deschis, 
presărat cu nouraşi 
argintii. O rază de 
soare cade pe perna 
mea.  Păsărelele ciri- 
pesc. La fel ca la nunta 
Zânei Apelor. 


LICĂ HOREN 


Savantul distrat 


— Stăpâne a venit 
doctorul să vă consulte, 
anunță servitorul. 

— Spune-i cănu pri- 
mesc pe nimeni, căci 
sunt bolnav. 


Scoțiană 


— Ajutor, stăpâne, 
arde casa, strigă dispe- 
rată servitoarea. 

— Atunci stinge re- 
pede focul din sobă, să 
nu mai ardă de pomană. 


PE e 


SECRETUL LUI SĂNDĂLUŢ 


schimbare, cu toată scurtarea vremii, 
iar spre Cronos. 

— Vremea mi se pare tot atât da 
lungă şi tot aşa de plictisit sunt şi 
acum. Ce este de făcut? 

Există un secret al timpului şi 
al voiei bune. i 

— Care este? Spune-mi-l, te rog, 
îl rugă Roland. 

— Acest secret nu-l am 
ştie însă cismarul Săndăluţă. 

— Cismarul Săndăluță care trăeşte 
pe moşia tatălui meu? se minună 
tânărul nobil. Fug imediat spre el. 

Indată ce a ajuns la castel,a dat 
ordin să fie adus cismarul la el. 
Ce să vă mai spun, cât de speriat 
a fost Săndăluță, când s'a pomenit 
chemat la castel. 

— Auleu — făcu el — să ştii că 
am cântat iar tare şi s'a supărat. 
Când l-a văzut, Roland îi spuse: 

— Cum îți mai merge, meştere 
Săndăluță? 

— Păi până acum mi-a mers bine, 
să văd cum îmi va mai merge de 
acum înainte, spuse el. 

— Tot vesel, tot mai cânţi? 

— Tot stăpâne, căci vorba zicalei: 
„Năravul din fire, nare lecuire“. 

— Şi vremea tot atât de repede 
ți se scurge? 

— Ba mai repede, păcatele mele. 

— Şi mai repede?! — se miră 
Rolland. Atunci spune-mi numai- 
decât secretul acestei iuțeli cu care 
îți trece timpul. 

— Secret? Vai de mine, stăpâne, 


eu. Il 


m'am nici-un secret. 


_— Lasă că ştiu eu că ai unul. Nu 
mă poți înşela pe mine. 

— Să vă înşel eu, nobil stăpân? 
Dar există cineva pe lumea asta 
care ar cuteza să vă. înşele? N'am 
nici-un secret. Trece vremea... aşa... 
ştiu eu... cum trece vremea? 

— Ascultă, cismarule viclean, îmi 
spui secretul veşnicei tale voioşii 
şi a uşurinței cu care îţi trece 
vremea, de nu, te bag la în- 
chisoare până când îți va veni 
pofta să-mi spui taina? 

— Care taină, îndură-te stăpâne? 
N'am nici o taină. Mai am eu timp 
la meseria mea să mai am şi taine? 

— Să fie băgat imediat la închi- 
soare! porunci Roland înfuriat. 

— Auleu, 
aveți cu mine? M'aşteaptă lucrul 
acasă. Dacă nu-i fac papucii, până 
mâine, nevestii măcelarului, n'o mai 
prind nici odată'n prăvălie. Şi, vai 
de mine, ce mă fac cu cismele bă- 
canului din colț, dar cu pantofii 
primarului! Lasă-mă, stăpâne, să mă 
duc acasă şi cum termin de lucru, 
mă duc eu singur la închisoare, 
începu să se roage bietul Săndăluță. 
Dar deodată se porni pe plâns: 

— Cum să mă băgați pe mine la 
închisoare, în bezna aceia, în guzgă: 
nimea aia. Vai de bătrâneţile mele! 

— Nu te mai văita atâta. Voi da 


luminate cavaler, ce- 


ordin să ți se aducă în închisoare 
toată încălțămintea ce o ai de re- 
parat, dar de acolo nu .vei pleca 
până nu vei vrea să-mi spui secretul 
ce-l ţii numai pentru tine, bătrân 


„ce numai la tine te gândeşti. . 


Săndăluță fu băgat la închisoare, 
i se aduse încălțămintea de reparat, 
scaunul şi masa lui de lucru şi 
opaițul, ca să poată vedea să lucreze. 
A plâns el câtva timp de neno- 


_rocul care dase peste capul său, 


dar aducându-şi aminte de acei ce-l 
aşteptau să le dreagă încălțămintea, 
se puse imediat pe lucru. Lucra şi 
ofta. A oftat odată, a oftat de două 
ori, de trei ori şi... apoi a început 
să cânte: 
Chiar de-i beznă ca în iad 
Şi-mi umblă şoarecii la spate 
Eu îmi văd de lucrul meu, 
Şi cânt într'una, frate. 

Cântând l-a găsit şi Roland, când 
a venit dimineața să vadă cum îi 
merge? $ 

— Cum stai cu timpul, meştere? 

— Fuge stăpâne. Nici nu ştiu 
când voiu termina cu lucrul. 

— Te-ai hotărât să-mi spui se- 
cretul? 

N’am secrete stăpâne, să mă bată 
Dumnezeu de mint. ; 

Cum mai îndrăzneşti să minți, 
când, cu toate că stai închis, spui 
că-ți trece repede vremea şi tot o 
mai ţii întrun cântat? 

— Nu ştiu ce să spun, dar jur 
nam niciun secret. 

— Bine, bine. Aici vei putrezi 
până când te vei hotărî odată! 

A plecat Roland. A doua zi 
a venit iar. Săndăluță cânta. A venit 
şi a treia zi, Săndăluță bătea cu 
ciocanul şi-şi spunea cântecul. 

Dar într'o zi a venit Roland şi 
Săndăluță nu mai cânta. A privit 
nobilul pe fereastra uşii şi l-a zărit 
pe cismar, cu capul sprijinit în 
palmă şi cu o privire mai tristă ca 
a lui. A 
— Ei cum stai cu timpul meştere? 


DS pr 


. 
L—. 


Y 


A NaN 


Mânăstirea Arnota a fost zidită 


de Mateiu Basarab in anul 1640. 


í 


Ă (urmare din pagina 
a 11-a) 

— Prost, stăpâne. Până a venit 
ziua mi s'a părut un veac. Mi s'a 
terminat lucrul. De eri de la prânz 
n'am mai bătut un cui. Nu ştiu ce 
e cu nevasta mea de nu îmi mai 
aduce pantofi la lucru. 

Tot timpul cât a vorbit cismarul, 
Roland l-a urmărit cu atenţie şi 
fața i se lumină deodată. Fără să 
vrea, meşterul îşi mărturisise taina. 

— Iţi cunosc acum secretul, 
strigă Roland. Munca este ceeace 
îți dă buna dispoziție şi face să-ţi 
treacă timpul atât de repede. Câtă 
vreme ai avut de lucru aici în 
închisoare, ai cântat ca şi cum erai 
în libertate şi vremea ți se scurgea 
tot atât de repede ca şi înainte. 
Cum nu ai mai avut de lucru însă, 
te-ai întristat şi te-ai văitat că 
noaptea ți s'a părut foarte lungă. 
Aşa dar munca a fost taina cea 
mare la care s'a gândit Cronos şi 
pe care tu o aveai fără să o ştii. 
Eu n'am muncit niciodată, deaceea 
eram mereu trist şi timpul mi se 
părea legat cu greutăți de picioare. 
Mi-ai deschis ochii, meştere! 

Și într'adevăr acesta a fost se- 
cretul de care vorbise Cronos. 

Roland începu să se ocupe de 
armata tatălui său şi începu să 
studieze ziua toată. Devenise de 
nerecunoscut. Timpul îi trecea re- 
pede, faţa i se luminase şi nu trecea 
pe lângă cineva fără să nu spuie 
o glumă sau nu străbătea parcul 
fără să-l auzi cântând câte-o melodie 
veselă. 

Şi timpul mi se scurge-uşor 
Şi cântece eu cânt mereu, 
Căci ghete şi pantofi belşug, 
Mi-a dat de lucru Dumnezeu. 

Auziţi? Este Săndăluță care cântă. 
Săndăluță, cismarul palatului. Şi al 
bătrânului Baltazar, şi al tânărului 
Roland şi al întregii armate dela 
curte. Asta a fost răsplata lui. Și 
bună răsplată, dragii mei! Nu este 
aşa? GEORGE MANOIL 


ME NS aaa 


CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE 
sa a EBNER IRI RE E DR 


Cel mai mare telescop 


Cea mai mare lunetă astronomică 
din lume a fost instalată de curând 
în California, pe culmea muntelui 
Palomer, înalt de 1800 metri, la o 
depărtare de 70 de km., de oraşul 
Santiago. A 

S'a ales în mod spetial această 
culme muntoasă, întrucât aci există 
în fiecare an cel puţin 300 de zile 
şi de nopți perfect luminoase şi 
senine, iar dela începutul lui Mai 
până la sfârşitul lui Noembrie nu 
plouă niciodată. 

` Obiectivul uriaşului telescop are 

un diametru de 5 metri. A fost 
nevoie de cinci ani de încercări şi 
experiențe, până să se găsească o 
sticlă potrivită, între 1500 de varietăţi 
diferite. 

Deasemenea, turnarea şi şlefuirea 
acestei piese impunătoare au dat 
loc la operațiuni extrem de delicate 
şi anevoioase. Șlefuirea este execu- 
tată cu o muche subțire de o miime 
de milimetru. Telescopul este echipat 
cu un mecanism de orlogerie, cu un 
diametru de 6 metri. Acest mecanism 
posedă după numărul minutelor din 
zi 1440 de dinți, angrenaj ce permite 
orientarea automată a uriaşei lunete, 
după mişcările sistemului sideral. 
Lentila măreşte de 300.000 že ori 
intensitatea luminoasă a stelelor fixe 
şi are o rază de vizibilitate de vreo 
400 de milioane de ani lumină. 


Vulcanul Krakatao 


In strâmtoarea dintre Sumatra şi 
Iava este situată o insuliță vulcanică 
numită KRAKATAO, care a fost 
în vara anului 1883 teatrul unuia 
din cele mai groaznice fenomene 


naturale, ce s'au petrecut în vremu- 
rile istorice. Insula nu era locuită; 
numai când şi când era vizitată de 
pescarii din Sumatra. 

La 26 August a început erupția 
vulcanului, iar ploaia de cenuşă a 
fost atât de intensă încât pe punțile 
unor vapoare care treceau la o 
depărtare destul de mare de insulă, 
s'au format straturi înalte de câțiva 
metri de cenuşă. Tuna şi fulgera, 


marea era furioasă şi numeroase 
cărăbii şi bărci s'au scufundat ori 
au fost aruncate pe uscat. 

A doua zi insula s'a surpat şi a 
fost înghițită de valuri; nu se mai 
vedeau decât puține părți dintr'însa. 

Prăbuşirea insulei a răscolit valuri 
înalte de 30 de metri, care au 
acoperit oraşe şi sate, au distrus 
păduri şi rețele de căi ferate şi s'au 
ostogolit până la țârmurile Africei 
şi ale Americei. Sgomotul produs 
de erupția vulcanului s'a auzit în 
Ceylon, în Australia, ba chiar şi la 
o depărtare de 3.400 kilometri. 

Cenuşa aruncată de vulcan a 
acoperit o suprafață cu o întindere 
egală cu aceeaa Peninsulei Scandi- 
nave şi în această catastrofă şi-au 
găsit moartea 40.000 de inşi. 


Prelucrare de ADRIAN ROTARU 


i d we e 
Mătase de paianjen 

Unii din păianjenii din America 
țes: o pânză, ale cărei fire sunt-mai 
subțiri şi mai rezistente decât acelea 
ale mătasei naturale. Faptul a 
determinat pe unii specialişti Yankei 
să propună folosirea pânzei de 
păianjen în industria textilă. Există 
totuş un neajuns, în această direcție, 
întrucât gogoşii viermilor de mătase 
se pot depăna mult mai comod 
decât rețelele de păianjen din cauza 
formei lor speciale. 


Soarele n'a mai venit 
Intr'o bună dimineață 
Și o frunz'a'ngălbenit 
De credeai că-i fără viaţă. 


Dar, de-odată din pom sare 
Şi-o ia fuga prin câmpie 
Să aducă vestea mare : 
Toamn'are de gând să vie. 


A fugit pân'a ajuns 
Unde vara căscioară 
Işi făcuse pe ascuns. 
„Vine toamna, doamnă Vară !“ 


A strigat ea disperată. 
„Fugi, că dă peste mata !“ 
Vara a sărit speriată 

_ Auzind vestea cea rea. . 


15 


- 3 aeae a ; j 
o immersi li 2-a dai AC E RS 2S 


Se uită în calendar 

Şi ’ngrozită spuse: Heil 
Eu dormeam, n'aveam habar 
Că-i Septembrie 23. 


Trebuia de două zile 

Să mă mut. Vai, ce drăcie ! 
Ce mă fac acum, copile ? 
N’am nimic strâns în câmpie. 


Cu o grabă foarte. mare 
Strânse tot ce-avea 'n câmpii 
Iarbă verde, frunză, floare 
Şi lăsă doar strugurii. 


Işi făcu apoi din lemne 
Car solid şi foarte mare 
Și 'ncepu să facă semne 
Păsărilor călătoare. 


„Hai, fiţi gata că plecăm ! 
Vrăbiile rămân aci ! 

Bun rămasul să ne luăm 
Și să 'ncepem a porni. 


Păsările călătoare 
Ciripesc emoționate 

Şi 'n formaţii de plecare 
Se aşed disciplinate. 


La căruță, ploaia 'nhamă, 
Inapoi mereu priveşte: 

N'a uitat ceva de seamă? 
Iar tristețea-o năpădeşte. 


Dar simțind că-i vine-a plânge 
Şi din ochi îi pică-un strop 
Bici dă ploii, iar aceasta 

O porneşte în galop. 


GEORGE MANOIL 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


citeşte-o iar, dela început. 


i [i 


Pi > E pi > i nni ai . E r 
T Pa 3 RAE DRP ETENN, 


ORIZONTAL: 1) Se joacă fetița 
cu ea, închipuindu-şi că are un 
copil adevărat. 6) E rotund şi se 
rostogoleşte când e bătut cu băţul. 
9) Programul orelor de şcoală (II 
găsiți în perete). 10) Care există 
cu adevărat. 12) Are 24 de ore. 13) 
Cel „denaturat“ e de culoare violet 
şi arde ca gazul. 15) O jumătate 
de „braț“! 16) Plutesc pe apă chiar 
când sunt făcute din hârtie. 17) 
Aşa cum şueră locomotiva... 18) Al 
păpuşii e ondulat şi făcut din lână. 
19) Ingrămădire de nisip în albia 
unei ape. 20) Un cal de lemn, un 
soldat de plumb, o păpuşă, un tren, 
un automobil care merge.. Ce sunt 
toate acestea? 22) „Cal“ fără cap! 
23) Coş fără fund! 24) Dacă ai 
cumpărat unul la Loterie dai două 
sute şi câştigi o mie! 25) Aşa se 
mai cheamă decametrul pătrat. 26) 
Cum strigăm pe fratele mai mare. 
28) Prima femee, făcută de Dum- 
nezeu din coasta lui Adam. 


VERTICAL: 1) Figuri de îngeri, 
cai şi altele, cu care se joacă copiii. 


PREȚUL 5 LEI. 


f 
N 
C 
A 
S 
A 
B 
U 
N 
i 

C 
i 


2) Sapi pământul cu plugul. 3) Aşa 
spui când dai,„la revedere“ cu 
degetul la buze. 4) Țigan care umblă 
şi joacă ursul. 5) Animal cu ţepi 
multe pe spinare. 6) Ştiţi cum se chea. 


mă rezultatul împăr- 
ţirii? 7) Dumnealui. 
8) Căruţe mici, fără 
cai, mânate de copii 
prin curte sau prin 
casă. 11) Nu azi, nici 
mâine, ci ziua care a 
trecut. 14) Jumătate 
de „preț“! 15) Tata 
lui tăticu şi bărbatul 
bunichii. 16) „Bal“ 
fără sfârşit! 17 )Peşte 
care se mănâncă mai 
mult uscat. 19) Mingi 
care plutesc în aer 


legate de o sfoară 


un creion spaţiile 
şi veţi 


Inegriţi cu 
însemnate cu- un punct 
obţine o figură frumoasă. 


UNDE SUNT STĂPÂNII? 

In figura noastră vedeţi un băiețaş 
care sună la uşa unei case; însă 
nimeni nu răspunde... 

Totuşi dacă priviți mai bine figura, 
întorcând-o în toate felurile, veţi 
găsi pe stăpânii casei şi pe fetița 
lor. Unde sunt? 

ATENȚIUNE: Insemnați cu un 
creion colorat locul unde sunt cei 
trei locuitori ai casei. 


(se mai fac şi din 
clăbuc de săpun!) 21) 


CUPON DE JOCURI 


Ce este bățul pe care Numele și: pronumele: imite eee ae eta ie ie i pepene 


călăresc copiii? 25) 
Nume de fată. 27) Adresa 
au de anis: 


Seria | 


Imprimeriile Adevărul s. A. Bucureşti 


„Eva“ fără ultima 
literă. Luna Noembrie 


i 
| 
f 
` 
A 
i 


PRINȚESA GENOVEVA. — 
Luptele în păduri erau însă foarte 
grele, căci oamenii prințului Manfrid 


păduri. Intr'o zi, fu însă înconjurat 
pe neaşteptate de oamenii lui Manfrid 
şi făcut prizioner. Orice împotrivire 


Intre timp, Manfrid ocupă capitala 
Ludovia şi se urcă pe tron. Fu un 


nu-l liniştea. Intre timp Genoveva, 

sfătuită de oamenii la care se a- 
BITI DEEA [AŞ 

-E i ATP Ati 

H = : 

i IT Te DEC 538 | 


DEA 


REVISTA ILUSTRATA PENTRU TINERET 


erau viteji. Se întâmplă însă ca tatăl supușii săi. Intre timp, regele Goton 
lui Manfrid să cadă în luptă astfel a pornit singur în fruntea oastei 
că el a fost proclamat rege, de către sale, ca să înfrângă pe sălbatecii din 


era zădarnică. Vestea fu dusă fiicei  Manfrid, fugi împreună cu credin- 
sale, Genoveva, care ştiind că acuma  cioşii ei. Singura avere pe care 
întreaga țară va fi stăpânită de putu so ia cu ea, era harpa sa. 


rege înțelept, dar trist căci se temea ucis pe tânăra necunoscută. El punea 
că săgeata slobozită nesăbuit, va.fi să i se cânte din harpă, dar nimic 


dăpostise, porni spre oraş. Ea veni închis tatăl ei, regele Goton, şi 
cu harpa lângă temnița unde era începu să cânte, 


Sfârşitul în numărul viitor. 


ai 
t: 
g 


-A 
fas iT 


DRAGI STRĂJERI, 


Cine poate spune că în drum 
spre şcoală nu i s'a întâmplat vreo- 
dată să nu cadă, iarna alunecând 
pe ghiață, toamna în vre'o groapă, 
din nebăgare de seamă, primăvara 
sau vara când alergăm veseli pe 
câmp? 

Cine poate spune, că în viața lui 
n'a avut nicio durere, s'au n'a căzut 
niciodată? 

Chiar cel care şade numai în 
casă, când păşeşte pragul, se 'ntâmplă 
să se împiedice şi tot să vină şi el 
cu nasul în pământ. 

Straja Ţării, s'a gândit prima 
dată la acest lucru. 

Ia gândiți-vă dragi străjeri, că 
sunteți un grup de 4-5 în drum 
spre şcoală. Unul dintre voi alunecă 
pe trotuar şi cade. 

Ce-i faceţi? 

Il lăsaţi în stradă şi vă continuaţi 
drumul? Il lăsați plângând pe 
trotuar şi mergeţi nepăsători spre 
şcoală? 

Nu cred, ca unul dintre voi să 
facă aceasta. A 

Atunci ce-i faceţi? Z i 

Dar nu numai acest caz. 

Ia închipuiți-vă că mergeţi vara 
la râu să faceți bae, şi nu ştiţi să 
înnotaţi. 

Un val vine şi vă fură de lângă 
mal. Ce trebue să facă ceilalți de 
pe mal? 


Barbarossa („Barhă roşie“) a fost 


Dar alt caz. La ţară se întâmplă 
cam des. Vara şi toamna, copiii se 
urcă prin pomi şi culeg fructe. 
Creanga pe care sta un străjer, 


s'a rupt. Atunci a căzut la pământ. 
Şi-a frânt o mână. S'a lovit la cap. 
Mai ştiu eu ce poți păți, căzând 


dintr'un pom, şi dacă acesta se în- 
tâmplă să fie înalt?! 

Străjerii ceilalți, trebue să-l lase? 
Să se uite la el? 

- Iată deci dragi străjeri, câte poate 
păți un străjer, fără voia lui. 

Vreţi voi să vă împiedicaţi şi să 
cădeţi pe trotuar? 

Vreţi voi să se 
pomului şi să cădeți? 
Vreţi voi să vă înecaţi în apa râului 
sau a mării ? 

Nu! Nu! Nu! Cred că veţi răs- 
punde. 

Atunci! Cine e de vină? In mică 
parte şi voi; dar acestea se datoresc 
întâmplării. 

Şi Straja Țării s'a gândit la aceste 
întâmplări. A prevăzut ore în care 
să vă explice d-l Comandant ajutorul 
ce trebue să-l dați în aceste cazuri. 


rupă creanga 


a 3 ami 


BA, pă 
NS, S T RER ARI 
EAI = 
| i $ 

$ 

t 


x 


i 
| 
lia 
| Mitte 


PRIM JL AJUTOR 


Nu-i pot face prea mult; dar 
oricât, îl iau cum vedeţi pe targă, 
şi-l duc la spital sau dispensar. 
Dacă îi curge sânge îl opresc, 
legându-i rănile cu batistele după 
cum are să vă explice domnii 
Comandanți. 

Sau dacă i s'a frânt unuia piciorul, 
i se va da îngrijirea necesară, după 
cum se vede în fotografia No. 2. 

Dar nu numai acestea.” 

Se întâmplă ca hainele unui ca- 
marad să ia foc, stând lângă sobă. 
Ce-i facem? Il lăsăm să-i ardă 
pielea? 

Iată ce trebue de făcut: 

Il trântim repede la „pământ, 
rostogolindu-l de câteva ori. 

Apoi îl acoperim repede cu o 
pătură sau haină mai mare. 

Asvârlim apă peste el. 

După ce am stins focul, îl desbră- 
căm uşor şi-i ungem pielea cu 
untdelemn. 

lată deci dragi străjeri, câte 
nenorociri vi se pot întâmpla fără 


voia voastră. Pentru aceasta trebue 
să învăţăm să ne'ngrijim; iar la cea 


r | Străjerii fac soselei « de prim ajutor. 


Noi vă spunem aci, numai atât. 
Fie oricine, cunoscut sau necunoscut, 
imediat ajutaţi-l. 

lată în fotografia No. 1 cum 
străjerii dau primul ajutor unui 
comarad care a căzut. 


supranumit Frederic |, impăratul Germaniei. 


mai mică ocazie să sărim în ajutorul 
camarazilor. 
„ Dar despre aceasta mai voi scrie. 


s`: Sănătate, 


V. GHEŢEA 
Comandant străjer 


o 


SEA pe. ti Fra PT 3 daia G za TE PE aa Pa i ~ J To = 2 - 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inscrisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 
Cont cec postal 4083 Editura „Ziarul“, S. A. R. zeta 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării. Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ŞI ADMINIȘTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11). — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE ! 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. —PIN/STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


9 NOEMBRIE 1938 No. 770 


DE VORBĂ CU CITITORII 


PER a IE 
DRAGII MEI, | PREMIOL Es Alexandru AES comuna Jigodin 
i Ciuc. 
ce tru i atât dpă astă ei pri Erene PREMIUL II: Eugeniu Istrătescu — Loco. 
oi — comisiunea în - - i : 
rea desenelor colorate de voi şi-a spus cuvântul. PREMIUL III: Marioara Pery — Poruţiu-Cluj. 
PREMIUL IV: Jean Schafhutl — Loco. 


Intârzierea a fost pricinuită de faptul, că s'au primit 
foarte, foarte multe desene, aşa că a fost nevoie de 
vreme multă spre a le cerceta în linişte pe fiecare 


PREMIUL V: Căpitan loan — Galaşa-Arad. 
Toţi aceştia vor primi un aparat de radio cu galenă. 


în parte. PREMIUL VI: Stamatescu Tatiana — Suliţa 
Domnii din comisie mi-au spus, că s'au mirat tare Nouă-Hotin. 

mult, văzând cât de mulți cititori plini de talent are PREMIUL VII: Mirel Pătrăşescu — Loco. 

revista noastră. Drept să vă spun am fost foarte PREMIUL VIII: Zonia Elisabeta — Giurgiu. 


mândră auzind acest lucru. La urma urmii, nu sunteţi 

voi nepoții mei? Şi nu am dreptul să mă fălesc ? 
Dar domnii din comisie mi-au mai spus unele lucruri, 

pe care vreau să vi le aduc şi vouă la cunoştiință. 


PREMIUL IX: Nahorniak Tiberiu — Loco. 
PREMIUL X: Lota Gurtovoi — Bolgrad-Ismail. 


In primul rând mi-au spus, că au găsit unele desene, Toţi aceşti premianți vor primi cărți literare din 
care nu au fost colorate chiar de copii, ci că se editura noastră. Ii rog să-mi trimită pe o carte 
vedea că au pus şi oameni mai mari mâna şi au poştală adresa exactă, cerând premiul amintit mai sus. 


lucrat. Prin urmare, acele desene au fost înlăturate 
din concurs. Altele erau însoţite de scrisori de in- 
tervenție ale părinților, ba chiar un copil a scris. că 


Din mulțimea celorlalte desene, am ales pe cele 
mai frumoase, care merită toată lauda noastră. De 


de nu i se va da un premiu nu va mai citi revista. am fi avut mai multe premii la dispoziţie, i-am fi 
Are românul o vorbă. S'a supărat văcarul pe sat! premiat şi pe cei cari urmează şi anume: 
Drept să vă spun, când am auzit de toate lucrurile 
Matte, îmi -crăpa obrazul de ruşine. . Sachelarie C. Alexandrina — Topoloveni; Bernstein 
Vă mulțumesc însă tuturor, celor cari nu m'au cata Loco; Alexandra Seligmann — Loco; 
— ; Lă 


supărat, că ați luat parte în număr atât de mare la 
concurs. Acuma să vă mai anunț un lucru: săptămâna 
"viitoare începem un mare concurs de jocuri şi inteli- 


genţă, la care vă rog să luați parte şi voi. Premiile 


Fredy Wainstein — Loco; Ulieru Eugenia — Ploeşti; 
Baludima Fiorica — Loco; Flegont Oleg — Hotin; 
Negulici Tudor — Câmpulung-Muscel; Leonid Cear- 


vor fi de data aceasta foarte numeroase şi valoroase. | nețchi — Bălți; Ionescu D. Rodica — Brăila; Alea _ 
Vom da aparate fotografice, aparate de radio, gramo- Wainer — Tătăreşti; Juncu Oleg — Mărăşeşti; 
foane, echipamente străjereşti, în fine 50 de premii Leonescu Buda Adriana — Ploeşti; Totti Cornelia 
dintre cele mai frumoase. pentru cele mai bune — Loco; Stănculescu Alexandru — Craiova; Tabacu 
răspunsuri. Totodată, vă aduc la cunoştiinţă pe această I. Dumiteu :—- Câmpina; Marian Vera = Loca; Lidia 


cale, că începând de numărul viitor, vom publica 


desenele cele mai frumoase trimise de cititorii noştri. Denisov :— Cetatea Albă; Louise Kristen — Loco; 


De un singur lucru îmi pare rău şi anume că nu pot Bordian Nectarie — Cernăuţi; Stănculescu Marinel 
publica o copertă cu desenele premiate. Pe cât îmi — Craiova; Lupu Gheorghe — Braşov; Mircea 
va sta însă în putinţă, le voi publica pe rând în Negrea— Miercurea Ciucului; Olaru Angela —Craiova; 
cuprinsul revistei. | Nicu Lascu — Brăila; Paul Predescu — Giurgiu; 

Acuma să vă aduc la cunoştiință numele premiaţilor Iordăchescu Ecaterina — Loco; Maza Elena — Loco; 
şi celor cari merită să fie pomeniți pentru talentul Topeseui Nicâtaă — Minasa; Baur Măzioaraii Basa 


lor. Imi pare rău că nu am decât 10 premii de data 
aceasta. Le urez celor cari nu au parte de data 
aceasta decât de menţiune să aibă mai mult noroc în 


rabeni; Adler Margot Sidonia — Roman. 


viitorul nostru concurs. MĂTUŞICA 
In pagina următoare: 
3 „ROCHIŢA MARIANEI“ 


Œ$ 


DP 


ENISE primavara, aşa... pe furiş. Fără să 
o ştie nimeni. A trecut dealul, în plină 
noapte, s'a ascuns după un stejar până a 
doua zi în zori. Când a început a se lu- 
mina, a făcut numai o singură dată semn 

5 cu mâna-iplăpândă şi toți norii depe cer 
au dispărut. Aşa cum dispar lucrurile sub mâna sca- 
matorului. Apoi a fluerat încetişor, că deabea s'a 
auzit. Dar când a fluerat s'a pornit un vântişor, călduț 
de-ți gâdila obrajii. In clipa când a fluerat, a apărut 
dela răsărit, zâmbind poznaş, soarele. A privit, doar 
o clipă la toată întinderea dinaintea lui şi apoi cu 
nenumăratele sale brațe de aur a smuls pomilor 
peruca albă de zăpadă. Când au văzut copacii, în apa 
care se formase la picioarele lor, cât de mare le era 
chelia, pe care până acum şi-o ascunseseră sub zăpadă, 
s'au pornit ei singuri pe râs. Şi au râs şi vrăbiile de 
pe garduri, copiii de prin curţi, oamenii ce se îndreptau 
spre lucru, bătrânii cari stăteau pe prispa caselor şi 
animalele din ogradă, cari începuseră să facă o gălăgie 
cum numai făcuseră de când plecase vara. Firea toată 
prinse a se veseli. Venise primăvara. 

Aşa se petreceau lucrurile atunci când începe basmul 
meu. Da, dragiii mei cititori, e vorba de un basm 
cu o bunicuţă şi o nepoțică cari locuiau într'o colibă, 
la marginea unei pădurici. Au stat şi băbuța şi fetița 
numai în casă cât a ținut iarna. Și a fost o iarnă! Vuise 
vântul de credeau amândouă că, într'o bună zi, vor 
sbura, cu colibă cu tot, sus în cer. Dar lupii? Da, 
da. Doi lupi au dat târcoale casei lor dar, când bunul 
Dumnezeu te are în paza lui, nimic nu se poate întâm- 
pla. Cu frigul nu prea o duseră prost. Pădurea le 
dăduse tot lemnul de care au avut nevoie. 

Ii venise într'adevăr tare greu fetiţei noastre— o 
chema Mariana — să iasă afară în viscol după vreascuri, 
mai ales că erau acoperite de un strat de zăpadă des- 
tul de mare. Dar când se gândia că va face cu ele 
foc în casă, pentru ea şi bunicuţa, nici nu cârtia. 
Căci tare mult îşi mai iubia Mariana noastră pe 
draga ei bunică. In serile de iarnă, bunica îşi trăgea 
scaunul mai aproape de gura sobii, lua fuiorul, începea 
să toarcă,iar Mariana, se aşeza cocoloş, la picioarele 
ei şi odată cu firul lânii, bunicuța începea să depene 


TIPOGRAFIA a fost inventată 
de GUTENBERG IOAN, la Maienţa. 


NP DINA INE DN DONA 


+ aa «ia ee er ii 


ROCHITA MARIANEI 


POVESTEA «nei FETIȚE MILOASE 


o poveste minunată, cum numai el ştia să spună. 

Şi aşa, cu basme, cu voie bună, cu dragoste, a 
trecut iarna. lar când a venit primăvara, după o 
săptămână, două, când începuse să se încălzească mai 
bine, iar copacii înmuguriseră deabinelea, bunica a 
eşit în grădinița casei şi acelaş scaun pe care-l trăgea 
lângă gura sobei — căci mai mult de două scaune 
nici nu avea în casă — l-a tras acum lângă copacul 
cel mare dela intrare în grădiniță şi acolo începu 
să-şi îndeplinească mai departe singura-i meserie: 
depânarea lânii. 

Torcea bunicuța, nu findcă avea ceva de lucrat cu 
lâna aceea, ci numai aşa, ca să aibe ce face. Căci 
lână nici nu prea avea. Ştiţi ce făcea? După ce de- 
pâna toată lâna, o scotea depe fuior, o încurca şi iar 
o depâna. Şi aşa făcea tot timpul. Era o bătrânică 
tare modestă, se mulțumia cu ce avea acolo în căsuţa 
ei, iar acum, când apucase iar o primăvară, mulțumirea 
ei era foarte mare. 

Dar un lucru observase ea, un lucru care nu prea 
îi plăcea şi pe care dealtfel nici nu-l prea înțelegea. 
De câtva timp, Mariana cea zglobie şi veselă, era 
tare tristă. Privirea luminoasă de până acum începuse 
să se întunece. Se aşeza pe prispă şi stătea acolo ore 
întregi şi nu scotea o vorbă. Ba chiar bunicuța, 
privind-o odată cu coada ochiului, de vorbit nu prea 
vroia să vorbească — să nu se supere cumva fetița — 
observase o lacrimă pe obrazul de păpuşă. Şi asta 
nu prea înțelege bunicuţa de fel! Cum, tocmai acum 
când a venit primăvara, când toată firea e veselă, 
când până şi ea, o biată bătrână cu un picior în 
groapă, se îmbujorează în bătaia zefirului, fetița să 
devie atât de tristă. A tăcut bunica, o zi, două, trei 
apoi şi-a luat inima în dinţi şi, într'o bună zi, a 
chemat-o lângă dânsa şi i-a spus: 

— Ce are îngeraşul bunicuţii de este atât de trist? 
A fost bătrâ- 
nica rea cu 
ea? A vorbit 
prea aspru cu 
dânsa? 

— Nu, bu- 
nică scumpă, 
nu mi-ai fă- 
cut nimic. O 
ştii şi mata 
prea bine. 
Dar... 

— Dar a- 
tunci ce? 

— Iţi voi 
spune altă 
dată. Lasă, 
bunicuţo... 

— Ba îmi 
vei spune 
acum, dacă 
nu vrei să 
mă necăjeşti 
şi să mă faci 
să plâng. Am 
şi eu o nepo- 
țică dulce, 
care îmi mai 
înveseleşte 
bătrânețile şi 
nu vreau să o 
văd tristă, 


Fa a" SGE. FRI sae 


mai ales acum când natura ne îmbie pe toți la veselie. | 


Hai, floare a bunicuțţii, ce ai pe sufleţel? 
~ Na rezistat Mariana la vorba bunicii şi, cu vocea 
tremurândă, îi spuse: 

— Iartă-mă, de pe acuma pentru tot ce îţi voi 
spune. Nu ţi-aş fi spus niciodată, dacă nu m'ai fi 
îndemnat s'o fao. Sunt tristă tocmai pentrucă a venit 
primăvara. Nu vezi, bunicuţo, că toată firea s'a îm- 
brăcat în haine noi: pământul, copacii, florile şi chiar 
cerul şi-a lepădat haina de plumb şi a înlocuit-o cu 
alta, atât de frumoasă şi de albastră, că nu te înduri 
să-ți mai iei ochii dela ea?! Eu însă am rămas cu 
aceiaş rochie de totdeauna, ruptă şi murdară. Nici 
odată nu m'am plâns, că am o singură rochie şi asta 
. ca vai de lume, dar acum, nici eu nu ştiu de ce, am 
început să mă îndurerez. Parcă pentru mine nua 
venit primăvara. Parcă pentru mine a rămat tot iarna 
cea ursuză şi nu am dreptul să mă bucur odată cu 
ceilalți de venirea primăverii... 

Nu mai putu să vorbească. Plânsul o podidi 
şi căzu cu capul, în poala 
bunicii. Sărmana bunicuţă! 
Ea îşi înţelese imediat ne- 
poțica cea tristă, dar ceea ce 
o îndureră şi mai mult era 
faptul, că ştia prea bine 
că-i era peste putință să 
poată fi cu ceva de folos 
fetiții. A, să fi fost ea cu 
ceva mai tinerică! Sar 
fi dus să muncească pe la 
toate casele şi cu banii ar 
fi cumpărat numai rochii şi 
încălțăminte frumoasă pentru 
Mariana ei cea dragă. Dar 
aşa cum este acum,o bătrână 
neputincioasă, ce poate ea 
să facă. A sărutat părul fe- 
tiţii, l-a mângăiat, iar i l-a 
sărutat, numai aşa ca să se 
mai stăpânească puțin, 
căci de emoție şi durere 
deabea putea să vorbească 
şi nu ar fi vrut s'o vadă 
fetița cât de îndurerată este. 
I-a luat apoi capul în mâini 
şi a privit-o drept în ochi: 

— Şi pentru aşa mic lucru 
plânge bunătatea mea de 
îngeraş? Ia ştergeţi tu ochi- 
şorii şi priveşte acum spre y 
cerul albastru, care ţi-a plăcut atât de mult, la po- 
mişorii a căror beteală verde ţi-a încântat privirile, 
la florile ce şi-au îmbrăcat peste noapte cele mai 
frumoase rochițe şi spune-mi cine crezi că a făcut 
toate astea? 3 

— Bunul Dumnezeu, răspunse Mariana, ştergându-şi 
ochişorii, aşa cum o rugase bunica. 

— Şi numai locul acesta există pe lume? Tu ştii 
doar ce mare e întinderea pământului şi deci cât a 
avut de muncit bunul nostru Tată Ceresc. Păi nu 
se poate toate odată, drăguța mea. Toate la rândul 
lor. Intâi cerul, că deh! e casa Domnului, apoi natura, 
că ea dă semnul voioşiei de primăvară şi la urmă noi 
oamenii. Aşa că numai o prostuță mică poate plânge 
că Dumnezeu-a întârziat puțin. Şi mare dreptate 
sărăcuțul de El, când e singur şi cei ce cer sunt atâția? 

— Ai dreptate, bunicuţo, a spus luminându-se la 
față Mariana. Sunt chiar o proastă că mă grăbesc. 
Știu, Dumnezeu nu mă va uita. 

De data aceasta, fetița cea cuminte şi-a şters bine 
de tot lacrimile cari încă îi alunecau pe obraz şi 
ridicându-se îşi îmbrățişă cu drag bunica. 

— Păi aşa mai înțeleg şi eu, puişorule. Și fiindcă 
fetița mea s'a înveselit, ia să ne rugăm lui Dumnezeu 
pentru marea Sa milă ce o arată fiilor Săi. 


Şi au îngenunchiat bătrânica şi fetița şi s'au rugat 
împreună, mulțumind cerului de toată frumusețea 
care i-a dat-o primăverii s'o răspândească pe pământ. 

Au trecut câteva zile dela această întâmplare. Intr'o 
dimineață plecând să aducă apa dela izvor, Mariana 
prinse gust să rătăcească puțin pe potecile pădurii. 
Cum mergea aşa, auzi deodată, ciripitul disperat al 
unei vrăbii. Se uita în dreapta şi stânga, ca să ză- 
rească păsărica, dar nu era chip s'o vadă. Și ciripitul 
parcă era la doi paşi de dânsa. Incepu să caute prin 
iarba deasă, închipuindu-şi, că trebue să fie pe acolo. 
Vrabia însă nu se arăta de fel. Ce poate să fie? Şi 
bunica aşteaptă apa să pregătească bucatele. Să nu 
se supere, că întârzie atât. Dar cum să plece şi să 
lase păsărica, al cărei ciripit îți rupea inima? O 
căuta iar. Tot nu dădu peste ea. Vru să plece. Ciri- 
pitul se întețise parcă. Şi bunica aşteaptă. Vai cât 
trebue să sufere păsărica. Ce o să zică bunica? Păsă- 
sărica este ca un om şi, deci, ar putea să o lase fără 
de ajutor? Dar dacă nu o găseşte, ce este de vină 
ea? Vai, cum se mai vaită 
păsărica! Nu. Nu va pleca 
până nu va găsi păsărica. 
Puse ulciorul deoparte şi 
începu să caute şi cu mai 
multă nădejde peste tot locul. 

— Nu va zice nimic, bu- 
nicuța, dacă am căutat să 
ajut o păsărică care avea 
nevoie de ajutor. 

Nici nu termină bine vorba 
şi deodată apăru înaintea ei 
o femee de o frumusețe rară. 
Imbrăcată într'o rochie lungă 
şi albastră, parcă şi-o făcuse 
din seninul cerului, părea 
că nici nu atinge pământul, 
şi că pluteşte în văzduh ca 
o boare minunată. Era zâna 
Milei. Când o zări, Mariana 
se ridică speriată dela pă- 
mânt şi se dădu câțiva paşi 
înapoi, mută de emoție. 

— Nu te speria, bunule 

copil şi nu mai căuta în 
zadar vrăbiuța. Ea n'ci nu 
există. Eu am pus o zâni- 
şoară să imite ciripitul 
disperat al unei păsărele, ca 
să-ți încerc sufletul. Şi tare 
bun suflet ai, copila mea. 
Pentru aceasta vreau să te ajut. Spune-mi ce doreşti 
şi eu îţi voi da! ® , 
+ — Nu doresc decât să-mi ţii bunica sănătoasă şi 
să ne ajuţi să nu ne lipsească nimic atât timp, cât 
bunul Dumnezeu se va îndura să-mi ție bunicuța în 
viață. 

— Atât tot? Altceva nu mai doreşti? Ia gândeşte-te 
bine, o tot întrebă zâna care nu fusese departe de 
fetiță atunci când ea se plânsese bunicii, că îi lipseşte 
o rochie nouă. Pentru tine nu vrei nimic? 

— Păi dacă o ajuţi pe bunica înseamnă că mă ajuţi 
şi pe mine. 

— Cum nu ai vrea să capeți o rochie nouă? 

— Ba da. Dar nu vreau să-ți cer atât de mult. Nu, 
nu am nevoie. Va avea grijă Dumnezeu de mine, 
când îmi va veni rândul, că doar nu poate să ajute 
deodată pe toată lumea.” 

— Eşti o fetiță tare bună, dar eu tocmai dela Dum- 
nezeu viu aşa că-ți pot da mai multe deodată. Uite, 
pe lângă toate câte îmi ceri, îți voi da şi un ghem 
de fire de borangic din care să-ți faci o rochie. 

Mariana îmbujorată de darul zânii se bucură ne- 
spus. Dar, se întristă pe loc. 

— Bine, dar nu ştiu să-mi fac o rochie şi nici 

(Urmare în pagina 15-a) 


a He a i 


p eg a, 


panas d Do ra 


ra pa 


CIA EISA IESER PFR 
SIT ENO A Dee E ST, > 


CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE 


Daia = aa 


di ni Sa ia e 


DIN alta e NEGRILOR 
ÎL Aa 


Inferioritatea intelectuală a ne- 
grului se citeşte chiar pe înfăţişarea 
sa. Negrul este un copil impresio- 
nabil, nobil, simţitor față de bunele 
tratamente, ştiind în acelaş timp să 
urască şi să se răzbune groaznic 
asupra celor care i-au făcut vreun 
rău. 

Războaiele continue pe care şi le 
duc unii contra altora, sunt o cauză 
a scăderii numărului lor. Deasemeni 
neprevederea, duşmănia, fac rău 
triburile africane. 

Numeroase sunt cazurile când ei 
îşi vând copiii pentru câteva bucăți 
de sticlă colorată, sau chiar pentru 
o sticlă” de alcool. Multe dintre 
triburi nu au luat dela civilizație 
decât răul. 

In special locuitorii din Dahomey, 
un regat negru care se întinde pe 
coasta Golfului Guineei, se deosebesc 
de toți ceilalți negrii prin extraor- 
dinara lor cruzime. Pentru ei, a 
ucide sau a chinui este o plăcere, 
de care abuzează ori de câte ori li 
se oferă ocazia, iar meseria de călău 
este foarte căutată de către cei mai 
bogaţi şi puternici dintre ei. 

Credinţele lor se deosebesc dela 
trib la trib. Fiecare dintre ei îşi 
alege drept idol ceea ce îi place: 
un arbore, apa, focul, un porc, un 
şarpe, un şacal, etc., ba chiar o 
bucată de lemn lucrată de o mână 
omenească. Dintre toate animalele 
singur şarpele este cel mai venerat; 
locuitorii din Dahomey le construesc 
chiar şi adăposturi, hrănindu-i în 
mare număr şi îngăduindu-le să 
circule ori unde. 

Cel care ar îndrăzni să-i împiedice 
sau să-i omore este pedepsit la 


rându-i cu moartea. Credinţa în 
puterea destinului domină pe toți 
aceşti oameni şi din această cauză 
vrăjitorii lor se bucură de’ mare 
trecere. 

Artele industriale sunt exercitate 
cu un deosebit succes de către cele 
mai multe dintre triburi. Extracţia 
fierului, topirea lui şi fierăria sunt 
practicate în mai toate satele de 
negri. Deasemeni fabricarea băutu- 
rilor fermentate se face cu un 
deosebit talent. Talentul de imitație 
al negrilor este foarte remarcabil. 
Ei prind şi ştiu să reproducă până 
în cele mai mici amănunțimi trăsă- 
turile caracteristice ale individului 
văzut de ei, şi mai ales cu un 


deosebit succes pe ale acelora care’ 


pot provoca râsul. 

Desemnul, pictura şi sculptura 
le sunt necunoscute. Templele lor 
nu au nici cea mai mică urmă de 
artă. In schimb sunt foarte sensibili 
pentru poezie şi muzică. In unele 
dintre regatele negrilor există o 
întreagă ceată de cântăreți, care 
sunt în acelaş timp şi istoricii 
triburilor. 

Instrumentele de muzică sunt 
destul de numeroase şi renumite: 
toba, fluerul, instrumente cu 10-17 
coarde şi uneori chiar clarinete de 
câte 4-5 m. lungime. 

Prelucrare de 


ADRIAN ROTARU 
Invențiuni chinezeşti 


Cu două mii de ani înainte de 
naşterea lui Christos, chinezii 
cunoşteau scrierea. 

Mai târziu ei au inventat pensula 


America a fost descoperită 


în 1492 de Cristofor 


Columb. 


de păr cu care se mai servesc încă 
şi azi la scris; fabricarea tuşului 
negru a rămas secretul lor. Tuşul 
se freacă, pensula e muiată în el 
şi e ținută vertical la scris. La o 
sută de ani după Christos se fabrica 
hârtie în China. 

Intr'un oraş străvechiu de lângă 
Lob-Nor, unde acum trăesc cămile 
sălbatice, s'a găsit o colecție de 
scrisori şi scripte chinezeşti pe 
hârtie care erau îngropate în deşert 
încă din anul 265 a. Ch. Toate 
acele scrisori erau datate. 

La 600 de ani după naşterea lui 
Christos, chinezii au inventat arta 
tipăritului; în Europa ea a fost 
inventată de Gutenberg abia cu 850 
ani mai târziu. 

Cu 1100 de ani înainte de naşterea 
lui Christos, China cunoştea acul 
magnetic şi fabrica busole; praful 
de puşcă era şi el cunoscut de 
chinezi cu mult înaintea europenilor. 

Cu 3000 de ani în urmă ei erau 
meşteri în turnatul bronzului; în 
interiorul Chinei se mai găsesc încă 
nespus de frumoase obiecte de bronz 
greu. închis, ceşti rotunde cu 
picioare şi împodobite cu lei şi cu 
balauri, oraşe, castroane, farfurii şi 
căni, toate lucrate foarte fin şi arti- 
stic până în amănuntele cele mai 
neînsemnate. 

Pe atunci se fabricau din porțelan 
vase, ceşti şi  castroane, atât de 
perfecte, cu o combinaţie de culori 
şi cu o glazură atât de minunate, 
că azi nici chiar chinezii nu mai 
pot fabrica ceva asemănător. 

Porțelanurile din acea epocă sunt 
acum foarte rare şi se plătesc 
foarte scump. 


ADRIAN ROTARU 


Denumiri lungi şi scurte 


Vocabularul geografic, numit 


„nomenclatură cuprinde nume foarte 


lungi de localități, alte ori foarte 
curioase prin scurtimea lor. Astfel 
în departamentul Pas de Calais 
(Franţa) există o comună : 

Bayemghem les Eperlecques şi 
Locaory - Arban - Tarrite de Haut 
(dep. Pirinei de jos), la cari s'ar 
putea adăuga Hod Meze Vasarhaly 
(Ungaria) şi vechiul oraş Anara- 
dahapura (Ceylon). Pe lângă nume 
foarte lungi, iată şi câteva prea 
scurte. O, localitate în Franța ; 
Y, localitate în Franța (depart. 
Somme) A, orăşel suedez; U, târg 
chinez. 


Sg YE Li 


= 


jumătate închişi 


WN coliba pădurarului 
Marin, greerul. Cri-Cri, 
pitit lângă uşa grea de 
stejar, îşi cântă cân- 
tecu-i favorit, din 
~  scripca micuță. 
Prin fereastra strîmtă, lumina lunii 
străbătea mângăetoare peste patul 
pădurarului,  prelingându-se până 
spre ascunzătoarea neobositului cân- 
tăreț. Cânta, cânta din ce în ce mai 
tare şi mai cu foc, de i se făcuse 
inima cât un purice de teamă 
să nu-şi rupă arcuşul subțirel. 

De ce cânta atunci, ar întreba un 
mititel curios, 

Asta-i vezi! Cri-Cri era tare furios, 
că sforăitul nasului de pădurar voia 
să-i întreacă melodia fermecată şi 
pentru asta ar fi murit de necaz. 

Deodată însă îşi încordă auzul 
spre un sgomot ce se azia afară în 
noapte, dincolo de uşe. 

O bucată de fier zgăria încheetura 
uşii şi câteva şoapte se amestecară 
în tăcerea pădurii. 

Grozav s'ar fi speriat Cri-Cri, 
dacă ar fi văzut feţele negre şi 
uricioase ale celor de afară, cari 
căutau să pătrundă în locuința sin- 
guratecă a bătrânului Marin. 

Aceasta nu-l împiedecă însă să 
facă un salt mare, drept pe fața 
pădurarului, atunci când uşa trosni 
uşor. Bătrânul tresări speriat şi îl 
azvârli cu palma-i lată de pe obraz. 
In acelaş timp auzi şi zgomotul 
făcut de tâlhari. Işi frecă ochii pe 
de somn şi sări 
încet din pat. Puşca-i grea se hodinea 
în cui, gata încărcată. Odată ce o 
simți în mână îşi simți curajul 
revenind. 

— Ce vreţi? râcni el celor de 
afară. 

Se auziră câteva şoapte şi o lovi- 
tură grea făcu să se cutremure uşa 
din țățâni. Pădurarul trase spre 


lemnul gros de ştejar. Detunătura 
răsună prelung în noapte şi un 
râcnet de durere, se auzi din gura 
unuia din tâlhari, urmat de un 
sgomot de paşi grăbiţi. 

Bâtrânul privi pe fereastră şi 
văzu două matahale pierzându-se 
printre copaci. 

Când se întoarse liniştit la patul 
său, îl zări pe Cri-Cri zăcând încă 
amețit pe pernă în urma palmei ce 
primise. Micul greere se deşteptă 
în palma pădurarului, care îl privea 
zâmbind şi-i vorbea ca unui prieten. 

— Măi viteazule, cum să-ți mul- 
țumesc? Mi-ai scăpat viața! 

De când îmi poartă sâmbetele 
păcătoşii ăştia... 

Intinse apoi mâna şi îi dădu drumul 
jos. Cri-Cri sări voios, căci înțele- 
sese cuvintele bătrânului. A doua 
zi de dimineaţă, beat de fericire se 
strecură pe uşe afară şi ieşi în câmp, 
fredonând neîncetat. 

„Cri-Cri a scăpat un om, Cri-Cri 
e un viteaz“... 

Pe la amiază ajunse la un iaz 
mic şi tot săltând şi lăudându-se 
se trezi sub guşa rotundă a unei 
broscuțe. 

— Ce-i cu tine drăguțule, îl în- 
trebă bulbucata. 

Greerul se bătu cu lăbuțele-i mici 
în piept. 


— Astă noapte am scăpat un om 
dela moarte şi m'a făcut viteaz! 
— Poate, răspunse bulbucata abea 
stăpânindu-şi râsul, dar fiecare 
ființă e datoare să facă cel puțin 
un bine într'o zi din viața lui. 
Cri-Cri o măsură cu dispreț dela 
guşă până la ochi şi sări mai departe. 
O libelulă se lăsă pe un fir de 
iarbă, chiar deasupra capului său. 
— Ce tot îndrugi acolo? îl întrebă 
ea auzindu-l atât de sgomotos. 
— A bună ziua cumnată libelulă! 
Ai auzit ce s'a întâmplat astă noapte? 
— Ai cântat de ţi s'au ros coar- 
dele şi guşa de bună seamă. 


NĂZBÂTII 


— Vezi că n'ai ghicit? Am scăpat . 


un om dela moarte. 

Zău, râse sburătoarea, urechile 
mele stau prea sus acum, ca să poată 
auzi balivernele unei gtogkați ca 
tine. 

Cri-Cri, greerele sări mai departe 
supărat. După cinci sărituri se trezi 
sub pălăria unei ciuperci otrăvite. 

— Ce-i cu tine, întrebă mirată 
ciuperca, toți fug deobicei de mine. 

— Am scăpat un om dela moarte 
şi nimeni nu vrea să mă creadă, 
se vaetă micul Cri-Cri. 

— Oho-ho, râse ciuperca, rudele 
mele au omorât sute de oameni. Te 
cred însă şi te învit să stăm de 
vorbă aci sub umbra mea. 

Micul Cri-Cri nu înţelesese pre- 
făcătoria ciupercii, care-l credea 
numai că voise să stea de vorbă cu 
ea şi foarte fericit adormi sub pă- 
lăria ei. Nu trecu mult timp, când 
un țăran, ce se întorcea dela lucru 
zărind ciuperca o strivi furios cu 
piciorul, mormâind: 

— O ciupercă otrăvită. 

Dar pe semne, micul lăudăros 
avea şi un dram de noroc, căci 
scăpă cu viață de sub călcătura 
omului şi porni mai departe, învă- 
țându-se minte, că nu trebue să fi 
prieten cu cei cari te laudă din 
prefăcătorie. 

ROVIN 


BICICLETA 
SBURĂTOARE 


Un mecanic neamţ a prezintat pe 
aerodromul din Hamburg o bicicletă 
sburătoare inventată de el, cu care 
a străbătut distanța de aproape cinci 
sute metri. 

Bicicleta sburătoare e înzestrată 
cu o pânză de corabie pentru direcție 
şi o elice acționată de pedale, cari 
sunt mişcate de picioarele ciclistului 
aviator. 


In paginele 8—9 veți găsi, 
şi GHIDUSȘII. 


CRI-GRI GREERUL LĂUDĂROS 


Ay 


Dieta d "m = ii iri a 


Pr 


* 


UNDE SUNT? 


LE] N =) 


In poza noastră vedeți pe Pufi 
cum face pe pictorul... Iată, el 
a desenat pe doi frățiori de-a lui 
şi trei iepuraşi. Unde sunt? 

Dacă i-ați găsit înconjurați-i cu 
un cerculeț făcut cu creionul, ca 
să-i vedem şi noi. 


POFTĂ DE JOACĂ 


(Un desen din numere) 

REGULA JOCULUI; Pentru a 
face acest desen trebue să uniți 
numerele între ele printr'o linie 
dreaptă trasă cu creionul. Uniţi 
deci 1 cu 2, 2 cu 3, 3 cu 4 şi aşa 
mai departe până la sfârşit. Dacă 
un număr lipseşte, asta înseamnă 


DIMINEAŢA = 


INCĂPĂŢINAȚII 


7 Ra: i e AO NO a 
<i Pe A lori tit a voie zel n ra Aici i PP Pr > imi 8 


NĂ 


Salvat 


că trebue să întrerupeți linia şi să 
o reluați la numărul următor. 

Veţi desena astfel un..., dar nu 
vă mai spun! Mai bine să vă bucurați 
voi găsind singuri. 


COPIILOR 


— Inchipuieţi, am căzut depe o 
scară înaltă de 20 de metri ! 

— Şi mai pățit nimic? 

— Nu, că am căzut depe prima 


treaptă ! 


3 
Yia 


e 


ZB 


hicr 


MINUNĂTII 


Iată o sumedenie de lucruri noi, 
despre care nu ați aflat încă nimic. 
De data aceasta publicăm imaginile 
în culori, ca să vă dați şi voi seama, 
cum arată cu adevărat aceste minu- 
nății, pe care rare ori le poate 
vedea un om depe la noi. In primul 
rând să vă întreb un lucru. Voi ştiţi 
care este cel mai mare curs de apă 
din lume. / 


Ştiu că-mi veți răspunde fiecare 
în fel şi chipuri, numindu-mi marile 


fluvii pe care le-aţi învățat la 
geografie, 
Cu toate acestea, trebue să vă 


spun că cel mai mare curs de apă 
din lume, nu este un fluviu, cum 
cum credeți voi, ci Gulf Stream-ul, 
adică Curentul golfului, care străbate 
oceanul Atlantic, depe coastele 
Mexicului, până în nordul Europei 
dealungul peninsulei Scandinave. 


Dacă ai aduna impreună toate fluviile 
din lume, Curentul Golfului va 
rămâne totuşi cel mai mare curs de 
apă care a existat vreodată. 


Acuma o curiozitate din istorie. 
Regele Eduard Confesorulal Angliei, 
care a domnit între anii 1042—1066, 
avea părul alb, fața albă ca laptele 
şi ochii roşii. Un asemenea om este 
numit de ştiinţă, albinos. De bună 
seamă, că regele Eduard Confesorul 
era un bolnav. 


Nenorocirea já De ce plânge Gică i 


Mămico ! L-am văzut pe tăticu — De ce plângi Gică ? 


apul dat pe spate, legat la gât | — Fiindcă Ionel nu vréa să se 


1 spume în jurul gurii. | 
Doamne Dumnezeule, ce s'a 
nplat cu el? 

Nimica se bărbierea ! 


joace cu mine. 
— Şi de ce nu vrea să se joace? 


— Fiindcă plâng ! 


— [Il vezi pe domnul acela. Nimeni 
în lume nu este în stare să-i atingă 
un fir de păr din cap. 

— E atât de voinic ? 


— Nu, e chel! 
“Un om original este d. I.“ Baum şi este foarte mândru de costumul său. este numit Calhoun Country şi se 
din Jamaica (America). El şi-a făcut In fine, tot în America (Statele află în statul Michigan. Satul are 
an costum din 2700 de petece de Unite) există un sat, care este format un singur locuitor, care este tot 
stofă, de culorile cele mai diferite dintr’o singură casă. Satul acesta odată şi primarul propriei sale case. 


DIMINEAȚA = 
9 T 


Å= A ‘S 
Ș COPIILOR 


“munților de stâncă. 


RĂIA pe vremea de de- 
mult, pe vremea când 
oamenii nu ştiau să 
scrie aşa cum scriem 
noi astăzi şi când în- 
— 4 tâmplările zilei se 

însemnau pe pergamente, adică nişte 

piei bine întinse şi lucrate, o regină 
frumoasă, dar rea. 

Nimeni nu ştie cum o chema pe 
această femee. Se spune, că de rea 
ce a fost, nimeni nu mai voia să-i 
pomenească numele, aşa că lumea a 
uitat-o şi o mai pomeneşte numai 
atunci, când se află o mătuşică 
bătrână — aşa ca mine — care să 
stârnească praful aşternut peste 
întâmplări trecute, spre a vi le 
povesti. 


Bine, bine, îmi veţi spune voi. 
Dacă nimeni n'a mai vorbit despre 
regina cea rea, cum se face că ştii 
întâmplarea pe care vrei să ne-o 
povesteşti? k 

Ei, iacă: mai mare minune! 
Fiindcă cele ce vreau să vă povestesc 
sunt mai degrabă despre un băiețel, 
frumos şi viteaz, care trăia pe vremea 
acelei regine şi despre care se spune, 
că a rămas beteag şi a murit, numai 
flindcă a trebuit să-i asculte o 
poruncă. 

Şi la urma urmii: cine povesteşte? 
Eu sau voi? 

Aşa dar, vă rog să staţi liniştiți 


„pe scăunaşe şi să mă ascultați, că 


de nu, m'apuc de a mele treburi şi 
nu mai scoateţi un cuvânt dela mine. 

Dacă porneai din cetatea reginei 
cele rele, după ce străbăteai o vreme 
câmpia mănoasă şi treceai de 
dealurile verzi, ajungeai în ținutul 
Erau munți 
înalți, cu creste semețe, pe care 
abea de a se încumetau oamenii să 
se cațere. Drumul era anevoios şi 
vai de acela care nu cunoştea fiecare 
cotitură a potecilor. Unde se aştepta 


mai puțin se pomenea pe margine 
de prăpastie şi a doua zi, oamenii 
găseau la poalele muntelui trupul 
său neînsuflețit. 

Cu toate acestea munții erau 


„frumoşi. După ce treceai de brâul 


pădurilor, în fața ochilor se deschi- 
dea priveliştea minunată a ţării. 
Râurile văzute din apropierea cerului 
păreau făşii de argint, iar şoselele 
păreau panglici albe şi curate. Cerul 
se întindea peste munte, ca un clopot 
de sticlă albăstruie, iar apele lui 
azurii erau despicate rar şi fără 
sgomot de aripile întinse ale cultu- 
rilor, cari îşi aveau cuiburile pe 
buza prăpastiilor. 

Munţii aceştia îşi aveau povestea 
lor. Oamenii spuneau, că de mult 


de Yot, ar fi trăit prin acele melea- 
guri un neam de smei, un fel de 
uriaşi puternici şi hâzi, cari făceau 
numai rău pe unde treceau. Ei 
pustiau țara reginei cele rele, pră- 
dau hambarele de grâne, furau vitele 
depe câmp şi când le venea bine, 
nu se dădeau înapoi dela nicio fără 
de lege nici în ceea ce-i priveşte pe 
oameni. 

Sute de ani a trăit țara despre 
care vă spun ştiind de frica 
uriaşilor. Ba mai mult, ca să-i 
îmbune, le plăteau tribut în fiecare 
an, câte nouă ocale de aur şi alte 
bogății şi-i mai dădeau şi nouă flăcăi 
şi nouă fete, ca să fie cine să-i 
slujească ca robi. | 

Lucrurile au mers în felul acesta 
cât au mers, până ce într'o zi s'a 
ivit o cruce de voinic, care a răscolit 
ţara, spunând că este ruşine să se 
mai plătească tribut răilor. Și că 
de ei tot vor să-l aibe, atunci să 
vie să şi-l ia, că se va lupta el cu 
ei şi-i va învinge. 

Zis şi făcut. 

Tributul nu s'a mai plătit şi când 
au venit uriaşii să şi-l ceară, flăcăul, 


Parmezan, un fel de brânză, fabri- 
cată in imprejurimile oraşului Parma. 


m ia e aul in Fie TATI N 


care nu era altul decât Făt-Frumos, 
s'a luat la luptă cu ei. Au luptat 
ei amarnic, dar pas să se dovedească 
unul pe altul. Când ce să vezi. Unde 
începu să tropăie Făt-Frumos de 
ciudă că nu-şi învinge duşmanii. Şi 
tropăi atât de tare, încât prăbuşi 
peste capul smeilor munţii cari se 
aflau în apropiere. Şi aşa îi învinse. 

Oamenii cari locuiau prin partea 
locului spuneau, că din când în 
când aud sgomote în inima muntelui 
şi cu siguranță că pricina sunt 
uriaşii, cari vor cu orice preț să 
iasă afară la lumină. 

Văd însă că în loc să vă povestesc 
cele ce voiam, m'am abătut şi am 
început altă poveste. Trebue să ne 
reîntoarcem de unde am pornit. 

Vă spuneam, că pe vremea când 
începe povestea noastră, regina cea 
rea era mai temută decât oricând. 
Ce visa noaptea cerea să fie în- 
deplinit ziua şi mulți flăcăi voinici 
şi viteji cari voiau să o ia de soţie 
îşi pierduseră viața, pornind după 
poftele acestei ființe fără inimă. 

Se făcu însă pe acel timp, ca 
marii dregători ai țării să ceară 
doamnei lor să se căsătorească, 
fiindcă oastea avea nevoie ca în 
fruntea ei să se afle o cruce de 
voinic, căci nici când nu se pomenise 
ca o femee să ducă oştile la luptă. 
Şi se mai întâmplă că tocmai pe 
atunci să se afle vecin cu regina 
cea rea, un craiu aspru şi viteaz, 
care tare ar fi voit să-şi întindă 
stăpânirea şi peste meleagurile unde 
domnea cea despre care povestim. 

Regina a ascultat în tăcere păsul 
miniştrilor şi în cele din urmă le-a 
făgăiduit, că se va căsători cu acela 
dintre prinți, care îi va aduce ca 
dar de nuntă o floare care să fie 
albă, neatinsă, ale cărei petale să 
fie de catifea, dar care să n'aibe 
miros şi cu toatea acestea să fie 
cea mai mândră floare care să fi 
existat vreodată pe lume. 

Crainicii au vestit dorința reginei 
şi mulțime de prinți au pornit în 
lume să caute floarea minunată pe 
care o dorea regina. 

Trecu un an şi prinții începură 
să se înapoieze din lume, aducând 
care mai de care o floare mai mi- 
nunată. Au adus trandafiri cu petale 
albe, dar cu miros îmbătător şi 
regina a strămbat din nas spunând: 

— Nu vreau floarea asta. Tran- 
dafiri am eu mai frumoşi în grădina 
mea. Eu vreau floarea care n'a mai 
crescut vreodată într'o grădină. 

I-a adus un alt prinț crini, a 
căror frăgezime era atât de mare, 
încât de respirai spre ei se ofileau 
într'o clipă. j 

— Nu vreau nici crinii 


ăştia, 


10 


FLOAREA REGINEI 


În m a 


spunea regina. Crini cresc în tot 
locul. Nu mai era nevoie să plecaţi 
la capătul lumii ca să-i aduceți. 

Au adus alți prinți orhidee, toc- 
mai din țări departe dela soare- 
răsare, au adus lotuşi din India şi 
mulțime de alte flori minunate, 
dar niciuna din ele nu erau pe 
placul încruntatei regine. 

Sfetnicii era tare supăraţi, căci 
nu ştiau ce să facă şi ameninţarea 
era mare pentru țară. In cele din 
urmă au anunțat prin crainici, că 
oricine este în drept să pornească 
în căutarea floarei cerută de regină 
Si că acela care va reveni cu darul 
cerut, se va căsători cu ea şi va fi 
rege. 


Trăia pe vremea aceea la poalele 
munților, într'o căsuță veche dar 
curată şi frumoasă, o femee cu 
feciorul ei. Acesta era viteaz şi 
deştept, dar spre marea lui nenoro- 
cire, o văzuse odată pe regina cea 
rea şi de atunci nu se gândea şi nu 
o visa decît pe ea. Zadarnic căuta 
mama lui să-i scoată din cap gîndurile 
nebuneşti. El una ştia: voia să plece 
şi el în lume ca să caute floarea 
dorită de aleasa inimii sale. 

In zori de zi, flăcăul pornea sus 
pe munte cu turma de mioarce şi 
după ce străbătea brîul de pădure 
ajunge prin locurile unde în jurul 
stâncilor golaşe 'se întind pajişti 
frumoase şi verzi. 

Intr'o zi, când flăcăul nostru se 
gândea mai înfocat la frumoasa 
regină, nu ştiu cum privi în înaltul 
cerului şi apoi dealungul crestei 
stâncoase şi i se păru că vede într'o 
crăpătură de stâncă o luminiță ca 
un diamant. 

— Ce o fi acolo? gândi flăcăul 
nostru. O fi vreo nestemată sau o 
floare minunată? Ce ar fi să mă 
duc s'o văd? 

Dela vorbă la faptă era însă cale 
lungă. Urcuşul era greu, că trebuiai 
să te caţeri întocmai ca pisicile, iar 
stânca era dreaptă şi avea ascuțişuri 
cari sângerau carnea. 

Dar flăcăul nostru nu se temea 


11 


E EI EI i Le 
e fa pai să KFie n seiya“ 
În pa tai - - ȘI A 


de aşa ceva. Incepu să urce şi se 
apropie bine de stânca unde văzuse 
lumina. 

Ei ce credeți că era acolo? 

Era o floare în tocmai cum o 
dorea regina. Era albă şi avea peta- 
lele de catifea şi fără să aibe miros 
era mai frumoasă şi mai străgătoare 
decît oricare altă floare depe lume. 

— Asta-i floarea reginei! strigă 
băetanul nostru încântat, 

Bucuros de descoperirea pe care 
o făcuse, nu mai luă însă atît de 
bine seama la greutatea urcuşului şi 
cu o sforțare mare de tot, ajunse 
de apucă floarea minunată. 

In clipa aceea însă, stânca se 
desprinse de sub călcăiul său şi fără 
să mai aibe timp să scoată măcar un 
strigât, băiatul se prăbuşi în adânc. 
In mână ţinea însă floarea minunată, 
care spera că o să-i aducă feritirea 
atît de mult dorită. 

Oamenii l-au găsit a doua zi în 
zori, cu picioarele sdrobite, la poalele 
stîncii pe care se cățărase. L-au 
ridicat şi l-au adus la vale, unde a 
bolit vreme îndelungată. Când se 
însdrăveni, vracii i-au spus că nu va 
mai putea să umble vreodată, căci 
nimic în lume nu ar fi putut lipi 
la loc oasele frânte. 

Dar băiatul era fericit, căci cule- 
sese floarea reginei. 

Voi el să fie dus la palat, ca să 
dea reginei celei rele floarea pe care 
o dorea. Dar paznicii nu voiau să-i 
dea drumul înăuntru, căci îl credeau 
nebun sau că vrea numai să ceară 
de pomană. Băiatul nostru nu-şi 
pierdu însă curajul şi, împreună cu 
mama lui, eşea în fiecare dimineață 
în drum, aşteptând să treacă regina 
călare şi atunci să-i dea floarea. 

Intr'adevăr, într'o dimineață regina 
trecu pe lângă ei. 

— Mărită Doamnă, strigă atunci 
flăcăul, am găsit floarea cu petale 


Vezi, — acum vine Bl Că, 


Năzdrăvan s 


a 


de catifea, ca să ţi-o aduc dar de 
nuntă. z 

Regina opri calul, luă floarea, o 
privi lung, apoi râse şi o aruncă la 
pământ. 

— Nebune, spuse ea. Floarea asta 
mi-a adus-o un prinț înaintea ta, 
zădarnică îți este speranța. 

Flăcăul rămase mut o vreme, apoi 
căzu pe spate şi-şi dete duhul. Mama 
lui, înspăimântată de atîta răutate 
şi de durere, o blestemă pe regină 
ca numele ei să nu fie pomenit de 
niciun hrisov, să fie dat uitării şi 
nici măcar în poveşti să nu fie 
numit. 

Blestemul mamei îndurerate a fost 
auzit în cer şi nimeni nu ştie astăzi 


care a fost numele reginei celei rele. 
Din gură în gură însă a trecut 
povestea băiatului viteaz şi inimos, 
iar floarea care creşte pe crestele 
golaşe ale munților, avînd petale de 
catifea albă, este numită şi astăzi 
„floarea reginei“. 
Desigur că ați văzut-o şi voi. 
MĂTUȘICA 


i fără frică. 


TIT Po Ta pp amk Aau 
TRIR PELE EL AN E 
i ri 3534 CD i Baii 7 n aă 


A 
ez gi 


4 


TALIN 


NĂZDRĂVÂNIILE 


BICA: 


BICĂ ȘI PURICII 


Băeţaşul ăsta-i Bică Marinarul Borţoşel Dar deodată, iată frate, Ia cuțitul disperat 
Năzdrăvan şi fără frică. Stă de vorbă acum cu el. >  Simte-un purice pe spate. Să scape de scărpinat 


Dar muncind fără de spor Şi'ncepe-o scărpinătură Munca e pe disperate Dară truda e'n zadar: 
Bică-i vine'n ajutor. Ia priviţi voi pe figură : S'a suit Bică şi'n spate Aşa purice mai rarl 


aiko 


Borţoşică, vai cum plânge Bică tare -emoționat i Şi cu vârfu-i ascuțit Pentru marele - ajutor 
Degetele şi le frânge. Iute-o cange a luat L El soluția a găsit. . Ia ca dar un mic vapor, 


MAST. TTAĂ 


Ead 


+ 


DOI MĂGARI $I DOI OAME 


„amândoi de mâncat, 


SEE: - TAAT O 


| 


RA în vremea măcinatului, când doi măgari 
se întâlniră, într'o după amiază, la moara 
din marginea oraşului. Fiecare din ei îşi 
aduse aici stăpânul şi trăsese din greu 
căruța, plină cu saci de grâu. 

a e pareri Stăpânii celor doi măgari se aflau 
înăuntru, în moară, fiind cu băgare de seamă ca grâul să 
le fie bine măcinat. In timpul acesta cele două animale 
intrară în vorbă. Desigur, nu pe limba noastră, ci pe 
limba lor măgărească. Unuia dintre măgari, pentrucă 
era voinic şi bine hrănit îi zicea Samson, iar celuilalt, 
sfrijit şi amârât, îi spunea Rufus. 

Samson, tocmai se aplecase să mănânce nişte paie, 
pe care i le pregătise stăpânul său, înainte dea intra 
în moară, când observă lângă el, pe Rufus uitându-se 
cu jind, şi implorând parcă o porție cât de mică de 
paie. Lui Samson i se făcu imediat milă de bietul 
Rufus, îi întinse cu botul şi lui o parte din paie şi 
după ce isprăviră 


Samson se adresă 
astfel plăpândului 
Rufus. ş 

— Te văd, că eşti 
slab de tot şi tare 
îmi pare rău. Uite nu 
te-am cunoscut până 
astăzi, dar nu ştiu 
ce-aşi putea face ca 
să te ajut şi să te 
salvez.  Deaceea te 
rog din suflet să-mi 
spui tot ce-ai pe 
inimă ca să te sfătu- 
esc şi să te îndrumez 
cum să-ți îmbunătă- 
țeşti situația. 

Rufus, măgarul slab 
de-i vedeai coastele, 
asculta cu răbdare şi 
nu-şi credea urechi- 
lor. Cinevaseinteresa 
de soarta lui! Ce minune ! Şi ce surpriză ! Dar Rufus 
cu toată vorba bună a voinicului Samson nu se îndura 
să scoată nici o vorbă. Se uita în schimb mereu spre 
uşa morii, aşteptând cu frică ivirea stăpânului său. 
Samson înțelese imediat că lui Rufus îi este teamă 
să vorbească ca să nu-l audă stăpânul. Cum însă voia 
să ştie ce suferă bietul măgar de la stăpânul său îi 
propuse să mişte căruța mai spre umbră. Aici, în 
dosul unui zid părăsit puteau sta de vorbă, fără teama 
de a fi auziți. La început Rufus n'a vrut să se mişte 
din loc, dar până la urmă, mai căpătând puţin curaj 
din partea lui Samson, consimți să tragă căruța după 
zidul părăsit. 

— Ei şi-acum, spuse Samson imediat ce se aflară 
în siguranță, te rog să-mi mărturiseşti tot adevărul 
despre cele ce se petrec cu tine. 

— Aşi spune multe — făcu cu un glas scăzut Rufus, 
dar mi-e teamă să nu afle stăpânul meu şi atunci va 
fi rău de tot de mine. A, 

— Dar vorbeşte odată, frate, interveni brusc şi 
oarecum enervat Samson. Nu-ţi se va întâmpla nimic... 


şi — apoi nu uita că sunt lângă tine şi-ţi pot sări în : 


ajutor. 

Si Rufus prinzând puțin curaj începu să-şi depene 
firul vieţii lui muncite-şi plină de mizerie. 

— Când eram mic am fost vândut stăpânului meu 
de astăzi. Se vede că nu mă născusem cu noroc, 


13 


pentrucă am dat peste un stăpân rău, care nu cunoaşte 
mila şi înțelegerea. Am crescut ca vai de lume. M'a 
pus la greutăți dela început şi dacă nu le puteam 
căra pentrucă întreceau puterile mele mă bătea până 
la sânge. Seara când intram în grajd după o zi de 
trudă nu-mi dădea nimic să mănânc. Seri de-arândul 
am adormit, flămând, fără ca să fi atins un fir de 
paie. Când capăt ceva de mâncare e o zi mare şi o 
țin minte luni întregi. Uite — dacă vrei să mă crezi — 
spuse aproape cu lacrimi în ochi Rufus — de trei zile 
eu n'am mai dus la gură fărâmitură de mâncare. In 
schimb, am tot cărat în fiecare zi la moară, căruța 
aceasta plină cu saci grei. Dar poate că munca — 
continuă bietul Rufus — nu m'ar speria. Pentrucă, 
dacă stăm să ne gândim, pentru muncă am fost creaţi 
şi cu ea trebue să ne treacă viața. Ceea ce mă sperie 
însă, sunt bătăile şi bicele, care mi le plezneşte pe 
spate stăpânul meu. Când suntem la deal, el nu vrea 
să ştie că drumul e 
greu şi sacii o grea 
povară. El vrea să-l 
duc repede,atâta ştie, 
şi pentru asta mă 
biciueşte într'una de- 
mi scapără pielea. 

— Opreşte-te, bie- 
tul meu prieten, făcu 
pe- un ton bărbătesc 
Samson. Povestea ta 
+ . m'a înduioşat şi m'a 
făcut să mă gândesc 
la felul cum se poartă 
stăpânul meu cu mine. 
Dar nu-ți voi spune 
cum trăesc la el, 
pentrucă nici nu vei 
crede, tu care eşti 
supus la barbarii. Iți 
voi mărturisinumai că 
mă simt foarte bine, — 
şiacumnu mă gândesc 
la altceva decât să te 
ajut şi pe tine, ca şi tu să ai o viață, fără lipsuri şi 
fără bătăi. 

— Eşti prea bun cu mine, frate Samson, îi spuse 
timid Rufus, după cele auzite. Nu vreau însă să-ți 
dau bătae de cap. Lasă-mă, zău, să-mi trăesc zilele 
care mi-au mai rămas — pentrucă sunt convins că 
după atâtea lovituri ele sunt numărate — fără să ştiu 
că situația mea munceşte pe cineva pentru a o deslega. 


— Nu vreau să-mi vorbeşti astfel, interveni hotărât * 


Samson. Ci vreau numai să-mi ajuţi să-mi pun planul 
în aplicare. 

— Planul? Care plan ? — întrebă Rufus. 

— Planul cu care sper să te pot salva. 

— Nu cred că vei izbuti — spuse, fără încredere, 
Rufus. 

— Ba eu cred că-l voi învață minte pe stăpânul 
tău — făcu sigur de puterea lui, cel de-al doilea 
măgar. 

— Şi cam cum crezi că-l vei învăța minte ? 

— lată planul meu ! Dar trebue să ne grăbim întâiu 
să ne schimbăm locurile. Tu treci în locul meu la 
căruța stăpânului meu şi eu trec la căruța stăpânului 
tău. Prin asta dăm o dublă lovitură. Intâiu tu vei 
avea un tratament bun, pentrucă vei fi la stăpânul 
meu, care se poartă îngereşte cu animalele. Eu, în 


(Continuare în pag. 14-a) > 


JOCURILE sunt 


AeH 


L EC 
ni 


PEPENE ER A 


ae. 
PESAR 


= a Ptr te iba 


schimb, voi fi la stăpânul tău 

şi fiecare biciu al lui îl va costa 
o copită de-a mea bine aplicată. 
Aşa îl voi desvăța pe nelegiuitul 
tău stăpân de-a se mai purta 
rău cu dobitoacele. Ne-am în- 
ţeles ? 

Zis şi făcut. Rufus la gândul | 
că va scăpa de tiranie şi că 
stăpânul său a găsit însfârşit 
pe cineva care să nu-i mai 
rabde, se desfăcu repede de! 
hamuri şi trecu în locul lui = 
Samson, iar acesta luă locul lui 
Rufus, la căruța stăpânului 
neomenos. 

* ? * 

Iată-i acum — când seara şi-a 
făcut deja loc—pe cei doi 
oameni eşind din moară şi 
ducând sacii spre căruţe. 
Stăpânul lui Samson, cum a 
ajuns la căruță şi-a depus sacii 
s'a apropiat de măgar, l-a mân- n 
găiat drăgostos şi a mai scos 
dintr'un sac nişte paie pe care 
i le-a dat să mănânce. El nu observase din cauza 
întunerecului că dezmierdase şi dăduse de mâncare 
lui Rufus. In acest timp la căruța cealaltă Samson 
stătea, aşteptând să-i vină momentul să-şi aplice 
copitele. Nu trecu mult, că stăpânul lui Rufus, fiind 
gata cu încărcatul sacilor, dădu biciu măgarului s'o 
pornească. Acesta suportă lovitura, dar îşi zise în 
gând: „lasă că-ţi arăt eu ţie“, 


Şi după ce făcu câțiva metri, deodată Samson se 


opri. Nu mai voia să tragă. Stăpânul ridică biciul 
să-l pocnească. In acelaş timp, Samson voinic şi fără 
teamă se ridică în două picioare, se smuci puternic 
şi gata, gata era să răstoarne căruța, cu om şi cu 
saci cu tot. Stăpânului nu-i venea să creadă. 

— Ei lasă că te 'nvăţ eu minte pe tine, Rufus, 
spuse el furios. Şi mai mult de teamă ca să nu fie 
trântit afară din căruță se dădu jos şi veni lângă 
măgar, cu biciul în mână ca să-l pocnească bine. Nu 
apucă însă să ridice bine biciul, când Samson îi şi 
aplică un picior în burtă. Stăpânul începu să se vaite, 
să 'njure, să amenințe, dar îi era frică acum să mai 
facă ceva, ca să nu se trezească iar cu vreo copită. 
Tocmai, pentrucă îi auzise strigătele, stăpânul lui 
Samson, care aşteptase ca Rufus să mănânce bine 
înainte de a porni la drum, veni şi el lângă căruţă. 

— Dar ce s'a întâmplat, omule? — zise el — că 
țipi atât de tare. 

— Nimic! Uite dobitocul îsta, însă, nu vrea să 
pornească din loc. L-am pleznit dar tot îndărâtnic 
cum l-a făcut Dumnezeu a rămas. Nu vrea să mişte 
şi voi rămâne — te pomeneşti — toată noaptea în 
drum. 

—. Poate că i-o fi foame, ori poate că n'are putere— 
spuse stăpânul lui Samson. Trebue luat cu binişorul 
şi-ai să vezi că o să meargă strună lucrurile. 

— Ce, cu binişorul ? — făcu pe-un ton batjocoritor 
omul rău, cu un dobitoc, şi - încă cu un măgar să te 
porți cu binişorul. Biciul, numai de frica lui trebue 
să ştie |! 

— Ba, eu cred că greşeşti — răspunse stăpânul lui 
Samson. Uite eu am grije de măgarul meu, îi dau 
mâncare regulat, nu-l bat, şi astfel obțin totul dela 
el. Chiar cele mai mari greutăți le poartă fără a 
crâcni, pentrucă îl pornesc cu vorbe bune şi pentrucă 
el ştie că la capâtul drumului îl aşteaptă porţția lui 
de mâncare ca să-l sature. , 

Și ca să-i dovedească cele spuse, omul bun se 
înapoiă la căruța sa şi smucind puțin hățurile spuse: 


Cronologie se numește ştiinţa 


timpului sau a datelor istorice. 
= | r3 N 


200 A e sli 2 r 
Aaa SR. de 


mai e PR ee i 7 TI IE TPI TI 
“= - "» = - le m > w ARA i 


FISIERE 


— Hai, Samson, să pornim 
la drum că ne apucă noaptea 
pe şosea. Vesel de vorba bună 
pe care o auzi, Rufus — căci 
el era acum la căruța omului 
bun, — o şi porni, trăgând 
căruța cu saci. 

Când ajunse în dreptul stăpâ- 
nului ce-şi bătea măgarul, omul 
bun i se adresă cu aceste cuvinte. 

— Ei vezi că, aşa, cu bunătate 
am reuşit să-mi pornesc mai 
repede măgarul, decât dumneata 
care nu te foloseşti decât de 
biciu ? 

Omul rău rămase pe gânduri. 
Nu ştia ce să mai facă. Nu mai 
voia să strige, pentrucă îi era 
ruşine de stăpânul lui Samson, 
iar de bătut măgarul nu-i mai 
ardea, ca să nu se pomenească 
_pe undeva cu vreo puternică 
lovitură. 

— Parcă are dreptate — îşi 
spuse omul rău, gândindu-se la 
cele auzite dela celălalt. 

Ce-ar fi să 'ncerc şi eu să 
mă port bine cu măgarul meu ?— 
îşi zise în gând. Şi cu această intenţie se apropie de 
măgar. Samson, văzându-l că vine fără nimic în mână 
îl lăsă să se apropie şi când omul rău — transformat 
acum complect — încercă să-l mângăe, Samson întinse 
frumos capul în semn de bucurie. 

Şi în timp ce stăpânul lui Rufus îl mângăia pe 
Samson, dorind parcă să-l convingă că nu-l va mai 


“bătea niciodată, o lună mare, plină şi luminoasă apăru 


de după deal. Intunerecul slăbi, pentrucă luna dădea 
acum o lumină destul de bună. Amândoi stăpânii 
avură deodată aceiaşi exclamaţie. 

— Dar ce e asta? — făcu stăpânul lui Samson, 
privind coastele lui Rufus ce era înhămat la căruţa lui. 

— Dar ce e asta? — zise uimit de frumuseţea lui 
Samson, stăpânul cel rău, când observă că la căruța 
sa era înhămat altcineva decât Rufus. 


Noi care cunoaştem care a fost scopul acestei 
schimb între măgari am fi putut să le explicăm de 
ce s'a făcut înlocuirea, dar pentrucă nu ştim unde 
să-i găsim pe cei doi stăpâni nu le putem da nici o 
lămurire. Ei nici până astăzi nu ştiu cum de-a trecut 
unul în locul celuilalt. 

— Negreşit că cineva a vrut să facă o glumă — 
spuse stăpânul lui Samson — de-a schimbat măgarii. 
— Aşa, trebue să fie, aprobă stăpânul lui Rufus. 

Dar dacă ei nu ştiu nici până astăzi cine a făcut 
schimbul, noi ştim însă că din ziua aceea, mai bine 
zis din seara aceea, stăpânul lui Rufus s'a transfor- 
mat complect. După ce-au schimbat măgarii, cei doi 
stăpâni au pornit-o la drum. Stăpânul cel bun, vesel 
că-l are din nou pe Samson, iar cel rău, bucuros că 
nu va mai face cunoştinţă cu copitele măgarului voinic. 

Iar ca recunoştinţă pentru bietul Rufus care trăgea 
şi nu crâcnea, stăpânul cel rău deveni şi el bun, 
aruncă biciul şi în schimb aranjă un grajd călduros 
şi dădu mâncare din plin — pentrucă era bogat — 
pentru Rufus. lar acesta, trăgând mereu, dar fericit 
că are de toate, a trăit până la adânci bătrăneți, şi 


“nu câteva zile numai, cum am văzut că-i spusese în 


desnădejde lui Samson, care l-a scăpat şi de bătae 
şi de moarte. 


ANDREI BRĂNDUȘ 


14 


a in x > 


Pra a 7 - 
ETE Fe simi e: 


ROCHIŢA MARIANEI 


(Urmarea din pagina a 5-a) 


bunica nu ştie. Și apoi chiar dacă ar ştii este prea 
bătrână ca să o mai pot pune să muncească. 

— N'avea nici-o grijă, bună fetiță. Ia ghemul şi 
lasă-l toată noaptea să stea afară, pe un scaun lângă 
copacul din mijlocul grădinii. Apoi vom vedea noi 
ce este de făcut. 

Cu aceste vorbe, zâna dispăru. Mariana îşi luă ghe- 
mul, ridică ulciorul de pe jos şi se îndreptă grăbită 
spre izvor, luă apa şi, şi mai grăbită, se îndreptă 
spre casă. 

— Unde mi-ai întârziat atâta, copilă? Credeam că 
ți s'a întâmplat ceva. Bine că te văd acasă. Dar unde 
ai zăbovit atât? 

— Am rătăcit drumul, tot căutând flori, spuse 
Mariana, ascunzându-i bunicii adevărul, şi gândind 
„că a doua zi să-i facă o surpriză, arătându-i ghemul 
de borangic după ce îl va lăsa în timpul nopții afară, 
aşa cum îi spusese zâna. 

Când noaptea cobori, înainte de a merge la culcare, 
Mariana, se duse în taină, să aşeze ghemul acolo 
trebuia. Apoi, întorcându-se în casă, se culcă cu 
gândul de a se trezi a doua zi cât mai de vreme. 
Nici nu se luminase bine şi Mariana era la fereastră 
şi privia în grădiniță. Dar ce să vadă? In locul unde 
lăsase ghemul, se afla acum o rochie de toată fru- 
musețea. Se frecă la ochi şi mai privi iar într'acolo. 
Ce minune! Un păianjen împletia ultimele fire ale 
rochiei, un fluturaş o colora, de asemenea pe ea o 
grămadă de trandafiri, iar o omidă termina tocmai 
gulerul de mătase. 

Nemai putând de nerăbdare, Mariana dădu fuga în 
grădină. De aproape, rochia era şi mai frumoasă. 
Când au zărit-o, fluturele, păianjenul şi omida dis- 
părură. A luat rochia şi a îmbrăcat-o. Era croită pe 
măsura ei. De fericire, începu să cânte şi să danseze 
şi apoi fugi repede în casă şi o trezi pe bunică. 

— Bunicuţo, hai scoală! Să vezi ce s'a întâmplat. 

Vă închipuiți ce speriată se trezi bunica, auzind 
aceste vorbe. 


ÅÅ ÅT VY VY E“ “N 


— Auleu, ce s'a întâmplat? A luat foc casa... mi 
s'a îmbolnăvit nepoata ?... 

— Cum să se îmbolnăvească nepoata, când e aci 
înaintea ochilor tăi? 

Aşa cum se trezise ea din somn, într'adevăr nu-şi 
dădu seama că vorbeşte cu Mariana, cu atât mai mult, 
cu cât fetița era atât de frumos îmbrăcată. Dar când 
în cele din urmă văzu, că o are lângă dânsa pe fetiță, 
îşi dădu seama ce se petrecuse, 

— Dar de unde ai rochia asta atât de frumoasă? 
De unde ţi-ai luat fir şi când ţi-ai lucrat-o? 

S'a aşezat Mariana în brațele bunicii şi îi povesti în- 
treaga întâmplare. Bunicuţa avea ochii plini de lacrimi. 
Işi strânse nepoata cu drag la piept şi spuse: 

— Ştiam eu că sufletul tău bun nu va rămânea 
nerăsplătit! Vezi că am avut dreptate: bunul Dumne- 
zeu le ia pe toate la rând. 


S'a dat bunica jos din pat, s'a spălat, a deretecat 
prin casă, ajutată de Mariana, care o ținea numai în 
cântat, dar deodată se opri, spunând: 

— Ar trebui să sărbătorim rochia cea nouă, dar 
mi se pare că nu prea mai avem cu ce. Ia să vedem 
ce mai este în dulapul cela, pe cât de mare pe cât 
de gol? 

Când deschise însă uşile dulapului, bunicuța nu-şi 
crezu ochilor: dulapul era plin de merinde, de toate 
felurile. Mariana deschise şi ea dulapul cel mic. Şi 
acela era plin de bunătăți. Bunica nu mai ştia ce 
să creadă. Intoarse privirea spre uşă dar acolo altă 
minunăție. Lângă pervazul uşii zeci de gheme de lână. 

Se luminară atunci şi bunica şi nepoata. Se îmbră- 
țişară amândouă şi eşind afară în grădină, bătrânica 
spuse: 

— Vezi, fetița mea scumpă. Aceasta este răsplata 
aceluia care, la bine şi la rău, are tot timpul aţintită 
privirea la cer. Dumnezeu ne-a trimis şi nouă pri- 


măvara! 
GEORGE MANOIL 


DESLEGĂRILE JOCUIRLOR PE LUNA AUGUST 


INDIANUL 


Adevăr, ciripi, amuţit, pisică, indian, pescui, măgari, 
stâncă, castel, şcoală, poznaş, spital, pistol, vioară, 
albină, jocuri, premii. 


„MELC, MELC CODOBELC...“ 


Melc, ca, şal, auri, lua, plouă, ps, abc, do, f, e, 
iarbă, codobelc, ac, eşi, tulbure. 


IN LUMEA LUI AZOR 


Cățel, do, loz, lăbuş, otova, ol, cer, ogar, ut, câini, 
E AE E 


MARGARETA 
1-5: Zar; 2-5: aaa. 3-6: na. 7-19: Aa. 11-10: fr. 


15-19: ra. 18-14: oo. 17-19: ra. 16-13: ir. 12-19: la. 
8-9: ou. 4-19: ra. Zâna florilor — Aurora. 


„CIRIP -- CIRIP — CIRIP“ |... 


Spa, tărăsc, ciripire, scăpa, ela lie, cais ee, luncă, 


t, taige, înbiba. 


15 


REBUS 


Incetul cu încetul se face oţetul. 
Leova A. Lazarovici 


VÂNĂTORUL 


Of, gi, tu, pradă, a, as, ins, cal, chit, ar, om, capră» 
c, to, l, păsări, r, cm, t, ip, u, U, $, $, re, C, ta, Cuza” 
la, vânător, căprioară, oi. 


Gheorghe Andrei 


NOAPTE BUNĂ! 


Cer, lună, m, zice, ba, acu, neg, cuvioşi, Renan, ia, 
pa, c. at, însera, oi, n. 


Leova Lazarovici— Galați 


CUVÂNT IN DESCREŞTERE 


Drac, rac, ac. 
Adrian Rotaru 


JOC COMBINAT 
Severin, aluneca, Dunărea, apărare, asasini, speriat. 


` A Gheorghe Andrei 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
citeşte-o iar, dela început. 


è o d Ta d 
* n. A 
dnye a aaa IRI HE a 
Sa 5 e iai sat :a - 


E e a Time a 


EE RR 2 aa 
E r E AZ NI E EP TTE EI 
y s Fi e 3 Da 
- y TE 


7 PY. 


ORIZONTAL: 2) Două litere: una ca o potcoavă, 
alta ca o jumătate de covrig. 3) Joacă pe scenă şi 
face fel de fel de giumbuşlucuri. 5) Năzbâtii, ghiduşii, 
făcute de copii neastâmpăraţi şi cu poftă de joacă. 
12) Era viu. 13) Hoş cu şapca trasă pe ochi care 
umblă noaptea să fure. 14) Cel care se ocupă cu 
călăritul pe bicicletă. 16) Prima femeie, făcută de 
Dumnezeu. 17) A nu ţine minte. 


VERTICAL: 1) Lucru bun pentru joacă (o rață 
de gumă, o minge, un cărucior... 2) Se scoate din 
lapte şi se unge pe pâine 3) Cu alte cuvinte... 4) 
Cred c'ați auzit de „trei... dela răsărit“. 5) „Aţă“ 
fără început. 6) Cari sunt de forma unui ou de rață. 
7) Luat fără voia părinților lui şi dus departe. 9) 
„Zar“ fără sfârşit. 10) Soţia naşului meu. 11) „Pistă“ 
fără început şi fără Sfârşit. 15) Două litere: ună ca 
o jumătate de covrig şi alta ca o potcoavă. 


CUPON DE JOCURI 


Mame. 5 APOI ONE. neogen ine veni co aa i a aaa 


i Vi no H ca Re — Bea IRC căt) oi poe BEES. oase Lb e 


Luna Noembrie 


| 


Seria Il | 


UN JOC FRUMOS 


Copii, dacă sunteți mai mulți şi nu ştiţi ce 
să jucaţi, am să vă învăţ azi un joc frumos. 

Fiecare din voi să ia în mânăo foaie de hârtie 
şi un creion şi să scrie pe foaie câteva cuvinte 
începătoare într'un anumit fel după cum îi trec 
prin minte. De pildă: să scrie cât mai multe 
cuvinte începând cu „tr“ (tren, trăsură, tramvai, 
trandafir, trecătoare, treaptă, trudă, trestie, tron, 
tristețe şi altele...) Unul din voi va fi arbitrul 
care va da tema (adică literele cu care să în- 
ceapă cuvintele) şi va suna începutul şi sfârşitul 
jocului. 

La un semn al lui, toți începeţi să scrieți şi 
iar la un semn al lui toți vă opriți şi dați hâr- 
tiile. Se face apoi socoteala şi tare a scris mai 
multe cuvinte, acela este învingătorul jocului. 
Vă place? 

Jocul se poate juca şi de un singur jucător 
— dacă vrea să se învingă singur!... N'are decât 
să-şi aleagă singur tema şi să-şi propună să scrie 
cât mai multe cuvinte într'un anumit timp (cu 
ceasul pe masă). 

Aceasta se poate, fiindcă nu totdeauna cuvin- 
tele vin în minte cu aceeaş iuțeală. 


JOC COMBINAT 


AAAAAAAA Â Ă CC EEG HIII I LLL MM 
NNNNN O PP RRRRR ȘUU V. 
Cu ajutorul literelor de mai sus se va alcătui 


“cuvinte cu următorul înțeles: 


PRIMUL TRIUNGHIU: 1) Munte care svârle 
materii topite. 2) Locuitor din România. 3) Intindere 
de apă. 4) Peşte de scale dulce. 5) Prepoziţie. 6) 


Consoană. 

AL DOILEA TRIUNGHIU: 1) Vocală 2) Serveşte! 
3) Il poartă femeile iarna pe spate. 4) Parte a feţii 
cu care vorbim. 5) Țară în Asia; locuitorii ei se 
hrănesc cu orez. 6) A drege. 

AMBELE TRIUNGHIURI: 1) Localitate 
cu ape minerale. 2) Țară peste care domneşte 
M. S. Regele 
Carol II. 3) 
Gradul cel 
mai înalt în 
armată. 4) 
Unealtă de 
mâncat cior- 
ba. 5) A se 
ruga lui 
Dumnezeu. 
6) A pregăti 
lecţiile. 


ADRIAN 
ROTARU 


imprimerille "Adevtrul s. A l. Byeurepti 


ENEA e RE DE, 


( \ TOCMAI LA VREME DE BĂTRÂNEȚE 
( să \ DOBÂNDI UN DRAG DE COPILAŞ 
N Š 
\ 


IMPARATUL li PUSE NUMELE 
ALEODOR ~ 


AOT 


A FOST ODĂTA UN IMPĂRAT | / 
EL AJUNSESE LA CARUNTETE SI NU SE 
INVREDNICISE SA AIBA MACAR UN COPIL 


NU MAI TRECU MULT ȘI IATA CĂ IMPARATUL 
AJUNSE LA MARGINEA GROAPEI. CÂND FU LA 
CEASUL MORȚII, EL CHEMA COPILUL ȘI-I ZISE: 


ON TOCRU AM 
GA-T/ SPUN: VEZI 


ACESTEA . ZICÂND /ŞI DETE SUFLETUL : 
IL JELIRA Al SA! ll, VELIRA BOERII, IL JELI ŞI POPORUL . 
IN CELE DIN VAMA TREBVIRA” SA-L INGROAPE ~ 


ESTE MOSIA LUI JUMATATE DE OM PE. JUMATATE DE 
IEPURE SCH/0P. ŞI CINE CALCA PE MOŞIA LUI, NU 
SCAPA NEPEDEPSIT — 


\ 


auzonon, T CE JÈ IPER 
IN SCAUNUL TATANE- SAVU, DES 
COP/L ANDRU PUSE TARA LA CA 
LE CAŞI UN OP MATUR, TOATA 

LUMEA ERA MUBDIIMNIA RE 


DOMNIREA SA: 
k b 


INTRO Z! ALUNECA DE CALCA, PE PAMANTUL POCITULUI 

DE OM. NAPUCA SĂ FACĂ ZECE-DOVAZECI DE PAŞI ŞI SE POMENI CU 

DÂNSUL /NAINTEA LUI. „POCITANIA_PÂNÂNTULUI lI ZISE: 
CALC, IN gaala EA ~ 


ADESEA 


SPUSESE 
TATĂNE- SĂ 


Ş/ SE SILEA 
Pa 1 
4 X TOAS 
"rii 14 PAZEA SCĂ 
sii a CUVINTELE 
CU 


SFINȚENIE 


TT DACA VAEI LUPTA, RASPUNSE VOINICUL, ALEGE-TI: IN 
ii SAA// SA NE TA/EM, IN BUZDUGANE SA NE LOVIM, 
SAU IN LUPTA” SA NE LUPTAM ~ 

— NICI VNA NICI ALTA -CI SA TE DUCI SA-MI 
PE FATAL UL. VE ADE 35 | MBARA, ! - 


AJUNGAND LA MARGINEA UNUI ELEŞTEU, VĂ ZU 
O STIUCA CE SE ZBĂTEA DE 
MOARTE PE USCAT. EA 

fI ZISE :,NU MĂ ONORA , 
FÂŢ FRUMOS CI N 


DAMI DRUMUL IN ( 
APĂ “TINE ACEST fi 
SOL ZI90A ŞI © PAA h 
CÂND Va! Gj 


NDI LA Mine În 
EU VOI FILA N 
TINE ~ 


W 


PRINȚESA GENOVEVA.— 
Prințesa Genoveva spera că tatăl ei, 
auzindu-i cântul, îi va da un semn 
de viață. Cântecul fu auzit însă de 


A i amen a 


Manfrid, care se grăbi să vadă cine 
este aceea, care i-a încântat auzul. 
El trimise doi servitori s'o aducă 
pe Genoveva în palat. Aci, o întrebă 


cerşească, Genoveva Îşi scoase mânuşa 
şi-i arată îngrozitoarea rană pe care 
i-o lăsase săgeata. Manfrid îşi dădu 
seama, că Genoveva este fata pe care 
o rănise în pădure şi o ceru de soție, 


CITITORII 


spre a îndrepta răul făcut. „Primesc, 
îi răspunse Genoveva, dacă-l vei 
libera pe tatăl meu !“. „Cine e tatăl 
tău ?“. „E Goton, regele Ludoviei“. 
Manfrid dădu imediat drumul regelui 


cine este. Prințesa se feri să-i spuie 
adevărul, lăsându-l să creadă că este 
o cerşetoare. Când însă Manfrid o 
întrebă de ce nu munceşte în loc să 


T 
f; EC ÎN 


El ab Seo 


şi se căsători cu Genoveva. Goton 
a binecuvântat pe viteazul său ginere 
şi a mai trăit vreme îndelungată, 


în linişte şi fericire. 


N 


O STRI 


0 invitaţie către intreg tineretul României 


Abia s'a terminat primul concurs cu premii instituit 


participe la acest concurs 


interesant, să 'trimeată 


de Fabrica vestitului săpun BOBB Germandrâe Paris, 
cu prilejul jubileului ei de 120 ani, când a împărțit 
premii în bani şi obiecte prețioase de zeci de mii de 
Lei, şi iată că anunță al doilea concurs important, 
de data aceasta la Radio, când vor cânta copiii la 
Radio. 

Cei mai buni cântăreți din rândurile copiilor, vor 
fi premiaţi de Fabrica Germandrâe Paris, cu premii 
importante în bani şi obiecte utile. 


Intreg tineretul țării e invitat pe această cale să 


Numele şi pronumele: Eu, ...... ... E ea 
Oraşul (Judeţul). .. . 

Strada şi numărul 

i pei a Te 1) o 1 AO E A RI RER e OD 


bonul de mai jos, sau să facă un bon la fel pe altă 
hârtie, pe care să-l complecteze, şi va primi în mod 
absolut gratuit un dar jubiliar, plus un buletin de 
vot (dacă n'ați primit prin poştă încă un astfel de 
buletin). 

Prin acest vot, fiecare devine judecătorul (arbitrul) 
marelui concurs de cântece la Radio, şi cu votul 
trimes va decide care dintre copiii cari vor cânta 
Duminică 27 Noembrie între orele 5—6 seara la 


Radio merită premiul I, premiul II, III şi IV. 


. . doresc să iau parte la al doilea concurs al 
Fabricei vestitului săpun BOBB 
GERMANDREE Paris, şi vă rog să-mi 
trimeteți buletinul de vot pentru acest concurs 
împreună cu darul jubiliar absolut gratuit. 


REVISTĂ 


TIET Ț LII 


Era "pd FPES 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 
Inscriaă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1} AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — IN/STRAINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


16 NOEMBRIE 1938 


No. 771 


DE VORBĂ CU CITITORII 


CÂTEVA RĂSPUNSURI INTÂRZIATE 


Dragii mei, din cauza mulțimii 
întârziat cu unele răspunsuri. Rog să mi se erte în- 
târzierea. Iată răspunsurile: 

STROESCU MARIA. — Să-ţi spun drept, nu am 
reuşit încă să citesc bucata trimisă. Sunt foarte ocu- 
pată cu „Almanahul Școlarilor“, care va apărea peste 
puţin şi cu o carte de povestiri dea mea, care va apărea 
deasemenea până în Crăciun. Să ştii că nu este vorba 
de o încurajare: îmi place cum povesteşti. Va trebui 
însă să mai înveți multe, până să ajungi ceva. Iţi 
urez succes. Sănătate. 

IRIS ERWINT ROZEANU. — Din materialul 
trimis am ales mai multe bucăţi, care vor apărea în 
„Almanahul Şcolarilor“. Iţi mulțumesc pentru cola- 
borare şi aştept scrisori din partea ta. 

LEALEA DRUȚŢĂ. — Desigur că ai primit cartea 
„Suflet de străjer“. Imi pare bine că te-am putut 
servi, trimițându-ți-o. 

S. ZELMAN — Clişcăuţi. — Am primit şi desenul 
şi jocurile. Te poţi abona la revista noastră. Când 
pleci însă acasă în vacanţă, scrie-ne cu două săptă- 
mâni înainte ziua din care vrei să ţi-o trimitem la 
noua adresă. Şi atunci nu va fi nici o încurcătură. 

STĂNESCU CRISTIAN. — Desigur că poţi copia 
jocurile spre a le trimite redacţiei. Nu este nevoie 
să tai revista. Copiază-le însă pe hârtie de aritmetică. 
Cupoanele trebue însă să le trimiți. Aşa este regula. 

ROSMAN REGHINA. — Glumele traduse din fran- 
ceză sunt bune. In ce priveşte romanele, te anunț că 
„Insula Fantomelor“ va apărea în volum, iar vitorul 
roman al revistei noastre este cu o fetiță răpită de 
țigani. Prin urmare ne potrivim la gusturi. Puţiră 
răbdare şi vei vedea. 

GRUNBERG ROVENA. — Fotografiați-vă copiiul 
şi trimiteţi-ne fotografia. 

MIOARA P., — N'am putut să-ți răspund mai re- 
pede, Mioriţo! Scrisoarea ta m'a bucurat foarte mult 
şi îmi pare bine că ai buna intenție dea te îndrepta. 
Mă miră însă că nu mi-ai trimis nimic pentru revistă. 
Mi-ai promis doar. Tu wai decât o singură Mătuşică, 
aşa că nu ai voie să mă neglijezi. Nu uita, că eu am 
mii de nepoți şi tot le răspund tuturor. Te sărut pe 
frunte. 

GHORGHE NICULAIE. — Mi s'a dat scrisoarea 
ta, care m'a bucurat. De bună seamă că te primesc 
printre nepoții mei. In ceea ce priveşte jocurile, ai 
făcut bine cum ai făcut. Ai însă grijă, ca să trimiți 
deslegările, cel mai târziu 15 zile după apariţia ulti- 
mului joc din serie în revistă. 

BERCOVICI R. — Moldoviţa — Ferestrău, — Incă 


scrisorilor, am - 


o nepoată! Fi bine venită! Jocurile pe care le-ai 
deslegat, le-am dat redactorului nostru. Sper să ai 
noroc şi să capeți un premiu. In acest caz, îți voi 
trimite o carte frumoasă. Pentru cartea „Suflet de 
străjer“, trimite-mi ca şi ceilalți copii suma de lei 30 
în mărci poştale, pe adresa mea, la redacția revistei 
şi vei primi cartea. Fotografia pe care mi-ai promis-o 
n'am primit-o încă. Nu vrei să apari în revistă? 

BELIBAŞ EMIL. — Cartea „INSULA FANTO- 
MELOR“ n'a apărut încă. Peste câtva timp o vei 
putea cumpăra din orice librărie din ţară. 

TREI CITITOARE. — Am obiceiul să iscălesc 
toate scrisorile mele, aşa că nu înțeleg dece n'aţi 
iscălit şi voi cartea postală pe care mi-ați scris-o. 
Cu privire la roman, cred că înţelegi care este răs- 
punsul, din cele ce ați citit mai sus. 

E. TIMOURIAN. — Dragul meu, desigur că Dum- 
nezeu este cel mai mare artist care a existat sau va 
exista vreodată. Nu pot spune însă despre tine acelaş 
lucru. Poezia pe care mi-ai trimis-o este cam slabă... 
aşa că nu poate fi publicată. Imi pare rău. 

COMISSIONA SERGIU. — Pentru anecdote nu dăm 
premii. La urma urmii, nici n'ar fi drept, deoarece nu 
este ceva original, adică scris din capul tău. Foto- 
grafia o poţi trimite, căci va apare. 

MĂTUȘICA 


[A A_APĂRUT > 


( SUFLET DE STP 


pn de RA 
cel mai frumos roman din viața 
Aventurile a 3 străjeri cafi ru, 
munții Bucegilor, înfruntând pericoic... 
văilor prăpăstioase acoperite de nămeți, 
pentru salvarea comandantului lor. 


Cel mai frumos cadou pe care-l puteţi oferi copiilor 
voştri, odată cu inceperea anului şcolar, este volumul 


SUFLET DE STRĂJER 


De vânzare la toți librarii şi depozitarii de ziare din țară, 
precum şi la editura autorului, str. V. A. Ureche 23, Bucureşti 


© 


SITE ANTEPO e ză d: 


H 


DIMINEAȚA COPIILOR 


pg 


II „tii 


TREI 


N anul acela fusese o toamnă friguroasă, 

| cu ploi care nu se mai terminau, cu cer 
veşnic de plumb. Oamenii din partea 
aceea de pământ deveniseră trişti şi să- 
răciseră aproape complect. Toamna sosise 
SS > prea devreme, frigul se lăsase prea curând, 
aşa că poamele nu sau putut coace bine, iar cele 
care prinseseră să se înroşească nu puteau fi culese, 
pentrucă prin bălțile lăsate de ploi, nimeni nu în- 
drăznea să se bage. 

Iată, aşa dar, într'un sat în care lumea, de bine de 
rău, o scosese la capăt până atunci — cum s'au schim- 
bat toate şi cum familii întregi nu mai aveau să 
vadă nici măcar o coajă învechită de pâine. 

Această jalnică situaţie n'a avut însă o viață prea 
lungă. Intr'o zi toate aveau să se îndrepte. Cum? 
Ascultați povestea, pe care am auzit-o dela unul din 
oamenii din acel sat. Pe acest om, de vre-o şaizeci 
de ani, voinic şi cu părul ca zăpada, l-am întâlnit 
într'o gară, aşteptând ca şi mine trenul. Până la 
sosirea lui, ca să ne mai 
treacă vremea, țăranul, 
căruia nu-i displăcea con- 
versaţia, se apucă să-mi 
spună tot felul de lucruri 
petrecute în satul lui. Pe 
când tot îmi povestea de 
una şi de alta, iată că o 
ploaie deasă şi măruntă 
se porneşte, aşa ca din 
senin. 

— Nu-i pe-aici Spiriduş, 
— îmi spune el deodată— 
să vezi ce-ar mai împrăştia 
el norii şi cum ar mai 
face să strălucească 
soarele. 

— Spiriduş? — întrebai 
eu mirat. Dar n'am auzit 
niciodată vorbindu-se de 
el. Şi apoi —adăugai 
imediat — cum ar putea 
Spiriduş să schimbe vre- 
mea? De unde are el 
această putere? 

—De unde o are, deunde 
n'o are — făcu, oarecum 
supărat de neîncrederea 
mea, țăranul din gară, 

"m? a că dacă-ar fi pe-aici, prin apropiere Spi- 
mai trebui noi să stăm acum cu gulerile 
"buliți. 
măsură să aflu minunile lui Spiriduş, 
i să-mi spună şi mie cum l-a cunoscut 
¿é convinge de puterea lui. = 
asta vroiam să fac şi eu — zise el. Ia 
„! Şi omul nostru începu: 

— să eşti de prin partea locului, de pe aici, 

atunci ştii ce devreme a venit toamna anul acesta. 


Şi chiar dacă n'ai fi tot ai fi auzit pe undeva vor- ` 


bindu-se de sărăcia în care căzuseră oamenii şi desnă- 
dejdea, care-i cuprinsese pe toți. 

— Ştiu — făcui eu repede! Dar ştiu că lucrurile 
azi s'au îndreptat şi că toți sunt mulțumiți. 

— Păi, sunt mulțumiți, tocmai din cauza lui Spi- 
riduş, care a scăpat mii de oameni dela moarte. 

— Spiriduş a scăpat mii de oameni? — întrebai 
eu neîncrezător. 

— Da, chiar el — şi-ai să vezi cum. Intr'o seară — 


continuă țăranul — aude cumnată-mea câteva bătăi 
în geam. Trebue să fie vreun vecin — îşi zice ea şi 
. i Z 
3 i. O 3 


| numai să dorm puțin. 


PORUMBEI 


dă să deschidă. Dar n'a fost vecin, ci s'a pomenit 
femeea în casă cu un băiat — aşa ca de vreo zece 
ani — rupt şi sfrijit şi cu o traistă în spinare. Până 
să apuce cumnată-mea să spună ceva, el i-o şi luă 
înainte, că de gură pârea a fi foarte bun. 

— Te-aş ruga să-mi dai voe să înoptez la dumneata 
— se milogi el. M'am rătăcit şi n'am unde să mă culc. 

— Păcatele mele — făcu femeea. Dar unde să te 
mai culc şi pe tine? Nu vezi cât suntem de săraci, 
oar o cămară am şi'n ea stăm cinci persoane. Unde 
să mai fie loc şi pentru tine? 

Nu vreau să mă urcați în pat cu voi, ci numai 
să-mi daţi voe să-mi aşez traista într'un colț şi să-mi 
pun capul pe ea. 

— Fie, zise cumnată-mea. Dar să ştii că mai mult 
deatâta n'oi putea să-ți dau; mai ales mâncare să 
nu-mi ceri. Suntem săraci şi pe deasupra mai veni şi 
pacostea cu vremea asta nemiloasă. 

— Nu vreau mâncare — răspunse băiețaşul. Vreau 


— Păi dacă-i aşa, atunci 
treci colo de te culcă. 

— Vă mulțumesc din 
suflet şi să ştiţi că n'o 
faceți degraba, pomana 
asta de a mă lăsa să dorm. 
Vă voi arăta şi eu recu- 
noştință. 

Cumnata-mea n'a dat 
atenție însă la vorbele 
băiețaşului. Cum era vre- 
mea cu!catului şi-a aşezat 
copiii în pat, a stins lampa 
şi a adormit... Când s'a 
sculat dimineața, bâieţz gul 
nu mai era la locul, unde 

- îşipuseseosearămai înainte 
capul ca să adoarmă. L-a 
căutat cumnată mea peste 
tot — el, nicăieri. Ei, dacă 
a plecat, să-i fie de bine 
— şi-a zis ea. Am scăpat 
de-o grijă. Dacă era aici 
nu l-aşi fi dat afară, dar 
dacă a dispărut n'o să mă 
apuc să plâng. Şi l-a uitat. 
Când a privit însă pe fe- 
reastră a vizut că afară 
vremea se schimbase com- 
plect. Era până atunci numa: ploaie şi frig. Acum 

un soare strălucitor şi cald bătea puternic. 

— Ce minune! Ce minune! — îşi spuse ea. O să 
putem să eşim azi la câmp să ne strângem bucatele. 
Şi cu acest gând îşi sculă repede copiii. — Hai dragii 
mamii, pregătiți-vă să mergem la câmp, că iată s'a 
îndreptat vremea şi vom avea ce mânca de azi înainte, 
aducând zarzavaturile şi fructele de pe ogor. Şi-au 
eşit cu toții afară. Drumul până la petecul lor de 
pâmânt era uscat — ca şi când de luni de zile nu 
s'ar fi pomenit ploaie pe acolo, iar pe ogor, varza 
întrecea în mărime dovleacul, iar cartoful era cât 
ghiuleaua. S'au întors acasă cu sacii plini de bucate 
şi sărăcie n'a mai fost în casa aceea. 

— Şi asta crezi dumneata că se datoreşte lui Spi- 
riduş? — întreba: eu, mai mult batjocoritor. 

— Desigur că lui, da'cui altuia? 

— Şi ce te face să crezi asta ? 

— Stai şi ascultă-mă mai departe. A doua seară 
într'alt colț al satului aceeaşi bătae la fereastră. De 
astă dată nimerise la un văr de-al meu. Deschide 
omul şi în uşe apare tot băiețaşul din seara trecută, 


DIMINBA PI vata 
+ COPIILOR 


Die- ya cae i ct n Ai ai 


care cere adăpost. Lui văru-meu nu-i prea convenea 
vizita. Vremea fusese rea şi pământul lui, unde pusese 
viță nu i-a dat nimic anul acesta. Din cauza ploilor 
n’a putut eşi să culeagă strugurii, iar aceştia nici mau 
apucat să se coacă măcar. Copiii îi rămăseseră acasă 
pentrucă n'avea para să le plătească taxele la şcoală 
şi nevastă-sa zăcea bolnavă în pat, fără să poată să-i 
cumpere” vreun medicament. 

— Cum de mă nimerişi tocmai pe mine? — măi 
flăcăule îi spuse văru-meu micului oaspe. Tu nu 


vezi cât e de mare sărăcia la mine. Unde să te mai 
aşez? Dar copii interveniră: 


— Lasă-l tăticule, că i-o fi şi lui frig. O să se culce 
pe jos şi n'o să ne supere cu nimic. 

— Dacă aşa e voia voastră, apăi atunci eu n'am a 
mă împotrivi. Şi văru-meu îi arătă un colț, lângă 
sobă, unde trebuia băiețaşul să se culce. Acesta mul- 
ţumi foarte mult şi înainte de a-şi aşeza traista la 
cap, spuse că va şti să recompenseze bunătatea cei 
se face de a-l lăsa să doarmă. Când se sculară a doua 
zi băiatul nu mai era. In schimb un soare sclipitor 
inundase toată casa. Mare bucurie pe toți, căci nu 
mai văzuseră soare de săptămâni întregi. 

— Astăzi o să mergem cu toți la vie să vedem 
poate om putea culege ceva struguri. Când au ajuns 
acolo soarele se răsfăța darnic peste toată vița. In- 
cercând bobul, văru-meu văzu că e tocmai bun ca să 
facă din el vin. Când de s'a copt atât de bine? — se 
întrebă el, că doar ploaie şi frig am tot avut de atâta 
vreme... Neputând găsi răspuns la întrebare se apucă 
de lucru toți ai lui şi până'n seară încărcară strugurii 
şi-i transportară acasă. Acum avea să facă vin, să-l 
vândă, să ia bani şi astfel să scape de mizerie. 

A treia şi a patra seară Spiriduş, băiatul rupt şi 
cu traistă în spinare, nimeri în alte case sărace, cerând 
adăpost şi promițând recompense. Şi peste tot s'a 
ținut de cuvânt, oamenii, pe la carea trecut el, având 
de-a doua zi chiar, tot ce le trebuia. Au mers lucrurile 
aşa, până când sa dat svon în tot satul de bogăţia 
care a cuprins pe unul şi pe altul. Când s'au întâlnit 
toți ce-i pe care căzuse norocul a venit vorba şi 


despre băiatul  sărman, care ceruse adăpost 
pe la casele sărace. 
— Să ştiţi 


că trebue să 
fie o ființă 
aparte— spu- 
se un bătrân 
care era de 
față. El tre- 
bue că aduce 
bogăția prin 
case. O fi 
vre-un trimis 
al lui Dum- 
nezeu. 
Nimeni n'a 
încercat să-l 
contrazică, 
fiindcă toţi 
erau convinşi 
că numai 
miculbăiatcu 
desaga înspi- 
nare le adu- 
sese bogăția. 
Şi-au căzut 
cu toţii de 
acord, că dacă 
băietanul va 


DIMINEATA- Gy 
À COPIILOR 


mai apărea la vreo casă să fie anunțați cât mai mulți 
săteni, ca să vie şi să capete şi ei astfel vre-un 
ajutor. Şi Spiriduş a apărut chiar în seara aceea la 
o casă de oameni săraci. Aceştia, pentrucă ştiau cu 
cine au de-a-face i-au pus pe masă tot felul de 
bunătăți şi i-au dat patul cel mai bun. 

Spiriduş a refuzat, cerând doar un colț lângă sobă. 
Când a vrut să se culce a apărut un cârd întreg de 
săteni, care, anunțați că băiatul a venit din nou în 
sat, au dat bazna, fiecare învitând pe copil la el acasă. 
Spiriduş a refuzat toate ofertele, dar şi-a dat seama 
că toți au nevoe de el, pentrucă mare sărăcie s'a 
abătut în satul acela, din cauza ploilor şi frigului, 
venit prea devreme. Și fără să mai zică nimic, odată 
s'a aplecat asupra desagii lui, a scos un cuțitaş dela 
brâu şi a înfipt lama în pânza traistei. 

Cât ai clipi din ochi şi-au luat sborul din traistă 
trei porumbei albi, care spărgând fereastra cu 
ciocurile lor au eşit afară. Oamenii au rămas pironiți 
pe loc, neştiind ce se petrece cu ei. Incet, încet, însă 
şi-au revenit şi şi-au putut da seama de schimbarea 
intervenită. Odată cu sborul porumbeilor s'au schimbat 
multe. Afară, până atunci era frig, ceață, întuneric. 
Acum cu cât porumbeii se înălțau spre cer se făcea 
lumină, şi un soare cald bătea puternic pe pământ. 
Cei trei porumbei reprezentau se vede soarele, lumina 
şi căldura. Spiriduş le ținuse până atunci ascunse şi 
le împărțise numai celor ce-l ajutaseră. Acum, văzând 
cât de mare e mizeria şi cât de mulți sunt acei ce 
au nevoi a renunțat să mai ție ascunşi porumbeii şi 
dându-le drumul a răspândit peste tot lumină, soare 
şi căldură, fără de care viața nu poate exista. 

— Şi-acum mai ştiţi ceva de Spiriduş — întrebai 
eu, fermecat, de povestea ţăranului. Răspuns la 
această întrebare n'am mai apucat însă să capăt. 
Sosise trenul şi cel ce-mi povestise faptele lui 
Spiriduş s'a grăbit să se urce, fără să mai aibă timp 
să-mi spună 
ce mai ştie 
despre băia- 
tul şi cei trei 
porumbei ai 
săi. In tren 
nu ne-am mai 
întâlnit, aşa 
că n'am mai 
putut săallu 
nimic despre 
Spir:duş, iar 
ce-am ştiut 
am scris aici 
ca să cunoas: 
că cât mai 
mulți faptele 
flăcăului cu 
traistă, 


Andrei. Brândaş 


5 ERE 
ma E IT e Fruit ci hia ȘI 
Dal hu port ep 2% totii duo: 


Ñ. 


=ANIŞOAR 


să v'o spun este adevă- 
rată şi s'a petrecut acum 
câteva sute de ani, 
într'o țară în care 
nimeni n'a putut pă- 
trunde. Desigur că mă veţi întreba, 
de unde o ştiu. Mie, dragi copii, 
mi-a spus-o vântul, fiindcă numai 
el a ajuns în acel loc depărtat. 

In țara aceea la marginea unei 
păduri într'o căsuță mică trăia o 
bunică cu nepoata ei Anişoara. 
Aceasta era de vreo cincisprezece 
ani, cu părul blond şi ochi albaştri. 

Era iubită de bunica ei nu numai 
pentru frumusețe ci mai ales pentru 
hărnicie. Anişoara lucra foarte 
frumos şi ce faceo altă fetiță într'o 
săptămână ea lucra într'o zi. Locuinţa 
lor era mică, însă Anişoara o vă- 
ruise, îi făcuse o grădiniță de flori 
de-ți era mai mare dragul s'o pri- 
veşti. Tot din avutul lor făcea parte 
şi o grădină de legume şi o căprioară, 

Anişoara avea grijă de toate şi 
niciodată nu-i se părea că are prea 
multă treabă, ba încă era mulțumită 
că poate să facă ceva pentru bunica, 
care o învăța atâtea lucruri frumoase. 

Dar iată că într'o zi bunica se 
îmbolnăvi şi cu toate îngrijirile 
nepoatei muri, 

Intr'o după amiază, pe când Ani- 
şoara lucra veni căprioara şi-i spuse:: 


„Dragă Anişoară, de când a murit 
bunica tu nu mai ai niciun rost 
aici. Eşti tânără şi frumoasă, du-te 
şi caută-ți norocul“. 

Anişoara văzu că vorbele căprioa- 
rei sunt înțelepte şi se gândi să le 
urmeze. Işi puse câteva lucruri 
într'o lădiță şi se duse la mormântul 
bunicii să-şi ia rămas bun. Acolo 
din lacrimile eia răsărit o floricică 
albastră şi cu miros foarte plăcut. 

Anişoara ar fi vrut s'o culeagă, 
dar îi era milă şi mare îi fu mirarea 
când văzu că floarea îi sare în mână. 

Inainte de a pleca căprioara îi 
spuse: 
„Anişoaro să căii bine foricica 


aceasta, căci ea este tămăduitoare 


şi să ştii că-ți va fi de folos“, 
Anişoara merse pe drumuri ne- 


-cunoscute vreo doi ani, în care timp 


pantofii rupându-i-se trebui să 
meargă desculță şi dacă n’ar fi avut 
floricica tămăduitoare care să-i vin- 
dece rănile provocate de spini, nu 
ştiu ce s'ar fi făcut. 

In ziua când împlinea şaptespre- 
zece ani ajunse într'un oraş mare 
şi bogat, dar în care toți locuitorii 
erau trişti. Aici Anişoara intră ser- 


DIMINEAȚA 


iii: ati 6 are e aE Buia adi bu cei catia ERS 


vitoare la un bocr care avea şi el 
o fată de vreo douăzeci de ani nu- 
mită Sânziana. Aceasta era urâtă, 
mândră şi îngâmfată. 

Boerul era un om foarte frumos 
şi tare se mira Anişoara cum de se 
însurase cu o femeie aşa de urâtă, 
ca soția lui, Corina. 

Abia după vreo două luni auzi 
Anişoara, că soția boerului este vră- 


jitoare şi l-a fermecat iar pe Sânziana, 
care era numai fata ei, a vrut s'o 
mărite cu fiul împăratului, care 
neprimind a fost vrăjit şi nimeni 
nu ştia să deslege vraja. 

Chiar în seara când auzise acestea, 
Anişoarei i se arătă căprioara în 
vis şi îi spuse că ea va deslega 
vraja prințului. 

Pentru aceasta va trebui să se 
ducă la palat şi să se angajeze 
servitoare şi timp de un an,să 


Soţia lui, Corina, era o vrăjitoare... 


nu vorbească cu nimeni şi de 
câte ori va vrea prințul să mănânce 
ceva, să nu-i dea decât după ce o fi 
parfumat mâncarea cu floricica tă- 
măduitoare. Anişoara făcu întocmai, 


însă cred că vă închipuiţi cât de greu 
i-a fost. 

_ In ziua când sa împlinit anul 
Anişoara s'a îmbrăcat într'o rochie 
albă de dantelă, făcută de ea, şi-a 
pieptănat buclele-i de aur şi s'a dus 
ca  deobiceiu să ducă mâncarea 
prințului. Acesta îi spuse: 

„lată astăzi e un an de când mă 
serveşti şi tot nu ştiu cum te chiamă, 
Ştiu că eşti mută, dar poți să-mi 
scrii pe o bucăţică de hârtie“. 

Ea îi răspunse: 

„Dorinţa vă va fi împlinită, însă 
întâiu aş vrea să ştiu cum vă mai 
simțiți“. 

— „Mai bine ca oricând! Simt 
că mi s'a luat ceva ce mă apăsa! 
Dar tu cum de vorbeşti?“ 

Anişoara îşi spuse toată povestea. 

Peste o săptămână se făcu nunta 
lor, care ţinu şapte zile şi şapte 
nopți. 

Vrăjitoarea şi fiica ei au murit 
de necaz, iar căprioara, care nu era 
alta decât o fată foarte frumoasă 
vrăjită de mama vrăjitoarei, se mă- 
rită cu boerul care şi el scăpase de 
vrajă. 

In împărăția cea depărtată au 
trăit cu toții fericiți şi poate mai 
trăesc şi azi de n'or fi murit. 


GEORGESCU GEORGETA 


m m mim aa 


A APĂRUT 


Premiat de Academia 
. Română 


MEDICUL 
NOSTRU 
Dicționar de consul- 
tațiuni medicale şi 


„chirurgicale, higienă 
și medicină socială. 


cu 200 ilustraţiuni în text 


Ediţia IV-a corectată 
şi augumentată cu 
un nou supliment. 


800 pagini mari 200 lei 
Editura „Adeverul" S. A. 


OOOO DATĂ 
Q 


cu începerea 
i anului şcolar, Dl. 
Teofil Sidorovici, Co- 
mandantul Străjii 
a Țării, a adresat un apel 


5 tuturor străjerilor din 
România. 

Ce cuprindea acel apel? 

Iată: 

DI. Comandant s'a gândit, că 


străjerii, pot veni în ajutor țării, 
fără să cheltuiască vreun ban. 

— Adunând fiarele vechi şi oasele, 
satele şi şoselele, precum şi străzile, 
vor fi curățate; iar când cineva 
străin va veni să ne viziteze, să nu 
mai spună, că trăim într'o murdărie 
nemaipomenită la alte popoare. 

Aşa dar, s'a gândit D1. Comandant, 
că fiare vechi şi oase se găsesc 
pretutindeni, fără să le cumperi. 

Fiecare străjer să adune câte 1. kgr. 
de fier şi câteva oase. 

Ia gândiți-vă, dragi străjeri, câte 
kgr. de fier s'adună la un loc, de 
la toţi străjerii țării. 

Avem în întreaga țară peste un 
milion de străjeri. — Aşa dar, vom 
avea peste un milion de kilograme 
de fier, ceea ce ar face vânzându-l, — 
- dacă punem un leu kilogramul, — 
aproape un milion lei. — lată o 
sumă destul de mare, realizată de 
străjeri, numai în scurt timp, fără 
cheltuială şi fără multă trudă. 

Aşa dar, străjerii au adus în toamna 


7 


aceasta, Străjii Ţării, un venitde peste 
un milion lei. 

Dar Dl. Comandant, a mai cerut, 
ca străjerii să adune şi oase. 

Voi ştiţi, că oasele bine curățate 
şi fierte la fabrică, servesc la cu- 
rățirea zahărului. 

Câte oase poate strânge, Straja 
Ţării, din întreaga ţară dacă numai 
un stol, a strâns. 1000 de kgr? 


cumpăra pentru țară un avion, pur- 
tând numele: AVIONUL - STRĂ- 


JERILOR, sau se poate clădi un 
sat model, străjeresc. 


Câte lucruri bune nu se pot face 
cu aceşti bani. — Iată, dragi străjeri, 
că fără niciun fel de cheltuială, aţi 
putut face lucruri atât de mari, ce 
vor rămâne ca exemplu. 


- Ajutorarea unui rănit. 


Ia închipuiţi-vă, câte stoluri avem. 
— Şi străjerii au mai strâns: fulgi, 
cârpe, păr, etc. 

Toate le-au adunat la sediul 


Straja Țării, e mândră de voi, iar 
Țara va prospera. 

Lucraţi dragi străjeri, după cum 
vă spune deviza străjerească: cu 


Pregătirea tărgii. 


Centurei, apoi Dl. Comandant le-a 
trimes la Legiune. 

In felul acesta, străjerii, au venit 
în ajutor Străjii Țării. 

Cu banii ce se strâng, de pe fier, 
fulgi, oase, păr, cârpe, etc, se poate 


„Credinţă şi Muncă pentru Țară şi 
Rege“ Sănătate, 


V. GHEŢEA. 


Comandant Străjer 


viminea a 


BICA: 


Dimineața Copiilor 


Băeţaşul ăsta-i Bică 
Nazdrăvan şi fâră frică. 


Domnul Dop este — enervat, 


Ca în pace nu-i lăsat. 


NĂZDRĂVĂNIILE 


Domnul Dop ziarul citeşte, 
Iară Bică se trudeşte, 


Liniştit el nu citeşte, 
Fiindcă Bică-l necâăjeşte, 


Să citească şi-el de zor 
„Dimineaţa Copiiior“, 


Locul şi-l schimbă merev, 
Cu bâiatu-i tare greu. 


Sare Doj 
O scoate 


Iată-l cu 
Şi revist 


Pasionat de ce citea, Dop, cu nervi, de-odată, jap! Iară Bică în hârtie. Dar nici 
A intrat cu capu'n eal I-a aruncat revista'n cap. Juri că este o statie. Caim, ri 
. } A 
Un om serios A îi A Z E A T i i 
Posibil Ordinar 
— „Nelule, încetează odată să — Mămico, mâine începem la 
sâcăi pe tatăl tău cu întrebările. Nu şcoală „fracțiilegordinare“. 
vezi că s'a enervat?“ — „Nu copilul meu, asta n'ai voie 
— „Dar nu s'a supărat pe mine“. o faci. Nu vreau să ai aface cu 
— „Dar pe cine?“ lucruri ordinare, ci numai cu cele 
— „S'a supărat fiindcă nu ştie fine!“ 
să răspundă“. 
Propunere 
De ce nu? DIRECTORUL INCHISOAREI E 
— Un american mi-a oferit pentru Un nevoiaz intră la frizer. pătat sie SED: > hi E bs 
pictura asta 3000 lei. = Cit comi oa aimitis părul? oa o er An, CMR Bean „pan: în 
an it? A E : Uşii Și 
Eu nu ți dau decât 300. 7 15 lei. | ; DEȚINUTUL:—,Dacă nu sunteți Ci Aie 
— Ei bine, ia-o, nu vreau să — N'am atâția bani. Tunde-mă de mulțumiți cu mine, domnule director, — Doi 
vând picturile mele străinilor. 10 lei... i zi puteţi să mă dați afară“. şi nu pu 
2 raS Daia SI Rit DE a. i 


iți! laşi 


biloteca Unkwersitá 


Exact 


Profesorul explică de pe catedră: 

—,. Dacă pe masă stau patru muşte 
şi eu omor .una, câte mai rămân pe 
masă?“ - : 

— „Una domnule profesor“. 

— „Fals“ 


— Ba da, aia moartă, că nu sboară. 


, pe lângă ziar, 
din buzunar. 


Copii... 


Bunica a murit. Ionel stă acasă 
şi e trist. Atunci mama sa îi spune: 

— Ionel, mama - mare e acum în 
cer, de unde priveşte la tine. 

— Dar nu poate să mă vadă mă- 
mico. ; 

— De ce nu? 

— „Nu vezi, mamico, că şi-a uitat 
ochelarii pe masă. 


m se tot trudeşte, 
a o citeşte. 


Singur cuc pe o câmpie, 
Lâng'un fir de păpădie, 
Sta un licurici sărman, 
Trist şi fără nici-un ban. 


El şi-ar cumpăra benzină, 
Să aprindă a sa lumină, 
Dar o vinde o gâză rea, 
Şi pe gratis nu i-ar da. 


„nu se sinchiseşte : 
svista îşi citeşte. 
MOŞU-LICĂ 


Lângă el sosi deodată, 
O- lăcustă nemâncată, 

Friguroasă şi'nverzită, 
Cu mantia sdrențuită. 


Sunt cinstit! 


Şi cu vorbe pe şoptite, 
Incercă pe negândite, 
Să-l înduplece să fure, 


e Ioane, musafirii mei îşi 
iecare seară ghetele în fața 

nici nu pui mâna pe ele. 
mnule, eu sunt un om cinstit 


n mâna pe lucrul altuia. 


Din hambarul din pădure, 


Nu știe domnul profesor 


— D. profesor de aritmetică nu 
ştie nimic. 

— De ce? 

— Ne întreabă numai pe noi, cât 
fac 2+2, 4X6, dar el nu spune 
niciodată rezultatul. 


Q 


Al furnicii, un grăunte 
Mare, două mai mărunte. 
Fiindcă ea-i aşa bogată! 
Inroşindu-se deodată, 


Licuriciul cu mânie, 
Zise: „Eşti o sărăcie! 

Să faci bine să munceşti, 
Nu să furi nici să cerşeşti“. 


O albină prea miloasă, 
Şi bogată şi frumoasă, 
Auzi trecând pe-aici, 
Spusele lui licurici. 


Și plăcându-i vorba lui, 
Şi miloasă, cum vă spui, 
I-a dat bani buna albină, 
Ca să-şi cumpere benzină. 
ELVIRA CALAN 


AA Sa y [i 


NICĂ 


COSTICĂ 


NICĂ EȘTI BĂIAT DEŞTEPT, 
DAR SĂ FII ŞI CUMINTE! — 


M să vă povestesc o 
întâmplare adevărată, 
“petrecută nu de mult, 
chiar în astă vară. 

Era într'o seară. Pe 
ei Când şedeam la masă, 
am auzit o bătaie în uşă. Inainte 
de a răspunde „intră“, uşa s'a dat 
de perete şi în prag a apărut un 
sergent. O mână a dus-o la chipiu 
iar în cealaltă ținea temutul baston 
de cauciuc. Cum nu-mi trecea prin 
minte ce ar putea căuta sergentul 
la noi, aşteptam curios să-mi vor- 
bească şi nici n'am băgat de seamă 
când Nică s'a sculat dela masă — 
şi tule-o pe dindos — ştiu eu unde 
s'o fi ascuns? 

L'am poftit pe sergent să şeadă. 
I-a scăpat şi lui momentul fugii lui 
Nică. Eu cred că a luat-o pe sub 
masă. 


Dupăce s'a aşezat, domnul sergent 
văzând că locul lui Nică era gol, 
făcu un gest arătând cu mâna spre 
uşă: 

— Tocmai despre el... 
dumneavoastră... 

— Nu e băiatul meu, e nepotul 
meu. Ei, ce-i cu el? 

— Vă pofteşte domnu comisar la 
secție pentru cercetare. 

— Dar ce a făcut? — am întrebat 
din ce în ce mai uimit şi îngrijorat 
că tocmai în timpul când părinţii 
lui Pau trimis la mine, Nică să fi 
făcut cine ştie ce poznă. 

— Nu ştiu, nu ştiu. Aveţi să ve- 
deţi la secție. 

Şi sergentul se ridică de pe scaun. 

— Da, să vie şi copilul! 

Cu sergentul ăsta nu-i de glumit. 
L’am mai zgândărit eu să aflu ceva 
— „Nu ştiu, nu ştiu“, atâta răspundea 
şi ridica din umeri şi trăgea pe nas, 
ca un copil rău crescut. 

Am eşit în curte, în căutarea lui 
Nică. Ştiam că întotdeuna are groază 


Băeţelul 


de sergenți şi îi crede pe toți săl- ` 


bateci. Deaceia fugise. L'am găsit 
în pivniţă. 


CE AM AFLAT LA POLIŢIE 


Nu voiu mai povesti cum am fost 
primiţi, cum Nică răspundea curajos, 
fără teamă, ştiindu-se nevinovat, cu 
toate că la intrare scosese un, țipăt 
sfâşietor văzând o grămadă de ser- 
genţi. S'a convins repede că sergențţii 
nu mănâncă oameni. 

Să vedem acum poniru ceam fost 
chemați la secție. 

Străzii noastre îi spune „Strada 
cu mulți câini“, Ii spune aşa, pentrucă 


DIMINEAȚA 


ten 


toată ziua strada e plină de câini 
cari se iau la hârjoană cu copiii 
deavalma. Mai ieri Primăria a dat 
ordin ca maşinele şi căruțele nici să 
nu mai treacă pe strada noastră, 
pentrucă e toată ocupată de ființe 
mici şi s'au întâmplat chiar câteva 
nenorociri. N'a murit Paul călcat 
de maşină? 

Paul era singurul băiat care, ca 
şi Nică, se scula în Zorii zilei şi 
ieşia în stradă. Vedeţi, la şase di- 
mineața strada e pustie. Acum, nici 
Paul nu mai este. Apare Nică, şi de. 
loc mult ce are, începe a face tumbe. 
Numără oamenii cari trec arar, adună 
câinii în jurul lui şi le dă mâncare, 
călăreşte pe Mareş, un câine înalt 
cât un şcolar de zece ani, care duce 
coşul la piață fără să mănânce carnea 
din coş. (Dar nu-i vorbă, e hrănit 


e | 


bine acasă. Are nişte picioare, 
domnule de căprioară; şi un lătrat, 
scurt ca o poruncă: „Ham!“ Atât! 
Toţi câinii se feresc din cale.) 

Singur în stradă, oricine s'ar fi 
plictisit. Era ora şase dimineaţă. 
Măturătorul străzii Iordache, răs- 
turnă furgonul în lada de gunoi. 
Câinii s'au repezit la ladă. Mareş 
a făcut „Ham“ şi câinii s'au oprit. 
— Staţi, întâi să mănânc eul 

— Mareş! 

Scurtă, altă poruncă. 

Il chema doamna Pompilian, stă- 
pâna lui. 

— La ordin! — cu coada țeapănă 
în sus, 

I-a pus coşul în dinți. 

— Mână, birjar! 

Nică a încălecat pe Mareş. 

— La carne! 

Se duceau în piață după carne. 
Dar Nică se săltă în şea şi Mareş 
îl simțea greu. — Jos cu tine — după 
câțiva paşi. Nică nu s'a mai împo- 
trivit, mai ales că a găsit pe altci- 
neva. — Licăl 


HH 


Lică se ducea să cumpere de un 
leu cireşi. I-a dat şi lui Nică. Nică 
i-a dat pâine, căci luase în buzunar 
o felie mare de acasă. S'au dus în 
dosul pieții, pela căzărmi şi au a- 
runcat cu bețe întrun agud. „Ce 
arunci, măi Nichipercea?“ — s'a 
răstit un soldat. „Noi nu suntem 
Nichipercea“ au răspuns ei, şi s'au 
depărtat, măncând agude. Le a venit 
înainte Pavel, atletul străzii care 
le-a dat câte o caisă mare ca să fie 
în „banda“ lui. Ei au primit. 

De acolo Lică s'a dus acasă, căci, 
îl dureau picioarele. (I-au intrat 
pietre în gheată.) Nică vroia să-l 
aştepte, dar o javră mică îl lătra 
din urmă şi s'a depărtat,ca să nu-l 
tragă de pantaloni, cum a mai pățit. 

La cale de câțiva paşi i-a ieşit în 
întâmpinare Costică. Iată, nu-i bine 
dacă a dat de Costică! El se duce 
la bae la stăvilar şi mai îndeamnă 
şi pe alții. E un drac şi trei sferturi. 
Dar voinic, ce să spun! 


* 
* * 


S'au dus la gară. 

Treceau trenuri, ca nişte jucării. 
Oamenii scoteau capul pe fereastră: 
femei, bărbaţi, copii.., D?, şi copii, 
cu pletele în vânt. Mai la coadă, 
din vagoane zăbrelite, ieşeau boturi 
albe văroase, de vaci grase. Şi la 
urmă de tot, ce mai cotcodăceală! 

— Uite şi porci! 

In alt vagon erau porci. Coada le 
ieşia printre gratii. 

— Mă duc să apuc un porc de 
coadă. 

— Poate să se rupă — se temea 
Nică. 

— Nu moare, dacă se rupe. 

— Dar îl doare. 

Mai veneau şi alte vagoane, pline 
cu saci sau lăzi. 

— Dacă se opresc, te joci bine 
acolo — se da cu părerea Costică. 
Dar nu se opreau. Nică şi Costică 
au luat-o la galop, dealungul pero- 
nului. 

— Hi, oamenii, hi, 
roatele, roatele. Hii... 

Vagoanele se urneau. Veniau altele. 
Pif-paf, paf-pif. Uuuuul 

— Tu ai tren acasă? — întrebă 
Costică. — Eu n'am. 

— Nici eu n'am răspunse Nică. 
Trenurile acelea sunt mici. Ăsta e 
un tren adevărat... Eu spun că eal 
meu. Când vreau, mă joc cu el. 

— Dar nu pui mâna — observă 
Costică. — Hai, încă odată, la galop. 

Hi, roatele hi, oamenii. Uuuul... 

— Hai să mai vedem porcii. 

Ii plăcea lui Costică râtul porcilor. 

— Buzele s'au îndoit pentrucă 


vacile, hi, 


s'au lovit de noroi — exclamă Nică. 

— Păi sigur că dal — aprobă 
Costică, cu glsul lui de pițigoi. — 
N'ai un ac? Vreau să văd dacă porcul 
plânge când îl înţâp. 

— Uite vagoane goale — schimbă 
vorba Nică. Hai în ele. 

Trecură pe linia doua şi de acolo 
pe a treia. 

— Ai văzut un țăran mic? 

Il văzuse Nică, într'un vagon. 

— Ce faci aici, măi ţăra- 
nule? — pițigăi aproape răstit, 
Costică. 

pe. Aştepți pe mama ta? — întrebă 

ică. 


Drept răspuns, băiatul de țăran 
scoase căciula din cap. Şi-a adus 
aminte că e cald. Ii privea. Nică 
mai întrebă: 

— Cum te chiamă? 

— Neneg. 

— Noi suntem Nică şi Costică— 
vorbi tot Nică. — Ai mulți ani? 

— Cinci. Unde este apă? 

— Prostule! — se răsti Costică. 
— Nu vezi că e după linia întâia? 

De pe scara vagonului, fi arătară 
drumul. Neneş lăsă deoparte traista 
pe care 0 avea în mână şi coborî. 

Nici nu s'a dat bine jos şi Costică. 
depe scara vagonului, îi spuse lui 
Nică: 

— Caută în traistă. Ce are acolo? 

Au găsit mămăligă uscată. 

— Altceva nu este? 

Nică mai căută şi găsi o batistă 
în care erau bani. — Dă-o încoace 
— spuse Costică. — Mămăliga n'o 
lua. 

Şi coborînd de pe scară, mai a- 
dăugă: — Hai să mergem. 

— Nu, stai să vie şi Neneş — se 
împotrivi Nică. -- Să-i dăm şi lui, 
ca să avem toți. Ii dăm şi patita; 
că eu am batistă. 

— Dar eu n’am!— spuse Costică 

— Tot aşteptăm! 

Costică îl îndemna mereu să plece. 

— Vezi că nu vine! 

— Stai, că vine acuş. 

Neneş nu mai venia. S'o fi rătăcit. 
Costică vroi s'o ia la fugă. — De ce 
- fugi? Mergi încet, că mă dor pi- 
cioarele — îi ceru Nică. 

Şi au plecat cu batista. 

După ce s'au depărtat puțin, Costi- 
că spuse în taină: — Să ştii că 
Neneş a căzut în canal. 

— Săracu de el dacă a căzut! — 
spuse Nică. — Hai să vedem şi să-l 

scăpăm. 
~- Dar seuitară la un ceasornic într'o 
prăvălie şi băgară de seamă că e a- 
proape douăsprezece. Nică ştia că o 
pățeşte dacă nu vine la timp acasă. 
„Nu-i nimic, îl scapă alți oameni 
pe Neneş“, se mângâia el. După 
câțiva paşi însă, vroi iar să se în- 
toarcă. — Hai să-i dăm batista şi 
câțiva lei. — Lasă că îi dăm mâine 
— îl sfătui Costică. — Mergem şi 
la gară. 

Şi îl trase pe Nică într'o brăgărie 
care le ieşise în cale. 


11 


— Pe tine nu te dor picioarele? 
Pe mine da. 

Il dureau şi pe Nică. 

— Hai să şedem. "oa 

Mai erau în brăgărie mai mulți 
țărani. 

— Dacă venia şi Neneş era mai 
bine — spuse Nică. 

— De doi lei bragă şi de doi lei 
susan — comandă Costică, la apro- 
pierea bragagiului. 

Nică uită de toate când mâncau 
susan. 

— Tot mai sunt bani! — observă 
Costică. — Mai dă o bragă, domnule! 

Băură câte două brăgi şi se în- 
dopară cu susane. Apoi ciubucuri 
şi seminţe, pe cari Nică le înghițea 
cu coajă cu tot. 

— Tot mai aveam bani! — văzu 
Costică. Dar Nică îl opri: . 

— Mă doare burta. Hai acasă. 

Ieşiră. 

— A fost bun susanul? — întrebă 
Costică. 


IEI Ia E REID CER 


i A bu: 


din mână şi scoase câțiva leipe cari 
îi trecu lui Niculaie. 

Șchiopul îi mângâie fața în tăcere. 

— De ce eşti şchiop? — întrebă 
Costică, mângâindu-i cârja, care, 
băgă el de seamă că e un bun ciomag 
de joacă. 

— Am luptat pe front — răspunse 
Niculaie. : 

— Cu turcii? 

Şi cu ungurii — răspunse Nică. 
Mi-a povestit mie tata. 

Aducând vorba de tata, Nică tre- 
sări. 

Uitară de şchiop şi o luară la 
picior. Din fugă, se mai întrebau: 

— Unde e batista ! 

— Lasă că o țiu eu bine, repezi 
vorbele Nică. 

— Dă-mi-o mie. 

— Tu ai fost casier, vreau să fiu 
şi eu. 

— Mă supăr — spuse Costică. 

Nică nici nu-l mai auzea. 

— Să ştii că te bat. 


— A fost bun, dar mie tot îmi 
pare rău că Neneşa căzut, în canal. 
Am vrut să mă joc cu el şi cu că- 
ciula lui. 

— Nu-i nimic, venim şi mâine la 
gară şi îl găsim. Sunt oameni cari 
se bagă în canale. Ei Pau scos pe 
Neneş afară. 

— Cine, Călin? 

— Da, şi Călin se bagă în canal. 

Călin era electrician şi instalator 
de apă şi canal. Şedea în gazdă la 
mogul lui Costică. 

Nică nu se mângâia cu atât. 

— In canal sunt broaşte. Broaştele 
au sărit pe Neneş şi Neneş plânge. 
„— Crezi tul Le-a alungat cu 
căciula... Uite un şchiop. 

— E Niculaie ! — exclamă Nică. 
„Stai, şchiopule, că noi avem lei“. 

Şchiopul se opri lângă ei. 

— Măi Costică, noi avem lei. Hai 
să-i dăm şi lui — propuse Nică. 

Șchiopul aştepta, blând. 

Costică se uita la şchiop şi nu 
răspundea nimic .Nică îi trase batista 


— Nu mi-e frică de tine. 

Nici mau băgat de seamă căerau 
în centrul oraşului, aproape de casă, 
când Costică sări în spatele lui 
Nică. 

— Acuş te trântesc! = 

Din fugă, Nică se împiedecă şi 
căzu. Costică îi smulse batista şi o 
rupse de fugă. Dar se izbi de un 
sergent atât de tare încât îşi juli 
nasul. 

— Drac împelițat! 

— E batista mea! — Țipă Costică, 
gata de fugă. Dar sergentul îl apu- 
case zdravăn de gulerul hainei. 

Ridică ochii să-l caute pe Nică, 
pe care-l socotea păgubaşul. Nică 
dispăruse însă, îngrozit de vederea 
sergentului. 

Acum ştiţi pentru ce am fost che- 
mați la Poliţie. 


ȘCOALA DE CORECȚIE 
— Şi aşa: aţi băgat mâna în traista 
altuia şi aţi prădat de parale, Ştiţi 
(Continuarea în pagina a 14-a) 


DIMINEAȚA 


ee 


Ea sir a =, 


Taina 


N satul unde are loc povestirea mea, nu 
poți merge nici cu trenul, nici cu aero- 
planul, nici cu trăsura şi nici chiar pe 
jos. De ce? Fiindcă satul meu nu există, 
l-am nventar eu, aşa, ca să traiască în 
el văduva Săftica şi băiatul ei, prenume 

Ghiduşel. Nici ei nu sunt şi nici n'au fost cândva 

pe lume. 

Ia te uită la cititorul meu drăguţ, cum vrea să 
mă întrebe de ce am făcut toate asteal Păi să-i spun 
de ce ca să nu spună, că mâbag şi eu în vorbă, 
numai aşa, să fac şi eu pe istețul. 

Am inventat şi oamenii şi satul ca nu cumva să 
mă pomenesc într'o zi cu cineva, acasă sau pe stradă, 
că se ia la sfadă cu mine, că am scris despre el 
cine ştie ce mai lucru, fiindcă el e din satul despre 
care am scris şi în poveste pare ar fi vorba despreel. 

Fiindcă să vedeţi voi, eroul meu e un prostuleț şi 
un neindemânatic fără pereche şi deh,... pricepeţi 
voi | Aşa e greu dela început: „Măi 
tăicuță, ce se întâmplă nu s'a întâmplat, 
totul e plăsmuit de mintea mea. Da ştiu 
eu! Mă va crede ăl cu musca pe căciulă? 
Căci, te uită drăcia draculuil, cel ce 
face poznele în istorioara mea n'a existat, 
dar, pare-mi-se că oameni ca el sunt pe 
undeva pe unde am fost eu acum mai 
câteva veri. 


Degeaba o sucesc eu, degeaba o scald, 
că uite, tot mă dau de gol că nu prea 
sunt toate inventate. Aşa că ia să încep 
a depăna firul povestii şi ce-o vrea 
Dumnezeu să se'ntâmple, să se'ntâmple! 

Suntem în satul Năzbâtenii de Sus: 
un conac boeresc şi vreo patruzeci de 
case, răvăşite în jurul conacului, aşa 
cum sunt răvăşite într'un dulap lucrurile 
unui copil dezordonat. Oamenii ce. lo- 
cuesc aci sunt oameni muncitori, gospo- 


© =7 y 


7 Ş Á LN 


M NU E ALTUL (GHIDUŞEL) 


dari, dar, nu ştiu nici eu de ce, dragii mei, nu fac 
un lucru până nu fac o poznă. 

Mă gândeam eu, mai la început ca să vă povestesc 
viața lui Ionică Poznel, dar, ce mi-am zis: mai bine 
le spun ce a făcut Ghiduşel — un băețaş de 10 ani 
— şi aşa ei îşi vor da ma: bine seama de ce fel de 
oameni sunt năzbâtenii, dacă un simplu copil poate 
să facă astfel de drăcovenii. 

In acest sat trăia o biată văduvă, Săftica, care, ca 
să aibe cu ce trăi, ea şi Ghiduşel, vindea laptele ce-l 
lua dela vaca pe care o avea mai demult şi ouăle 
ce se'ndurau să i le facă găinile. 

Intr'o zi, trebuind să plece la piață, ca deobiceiu, 
îşi chemă băiatul şi-i spuse: A 

— Ghiduşele maică, eu plec şi vezi, că am lăsat 
vaca liberă prin curte, ca să mai pască şi ea în voe. 
Stai şi tu pe prispa casei şi bagă de seamă la ea. 

— Bine, măicuţă, du-te fără grijă că fac întocmai 
cum ai spus. 

A plecat mama şi Ghiduşel s'a aşezat pe prispă, 
să păzească vaca. Hop, iată un fluture cu nişte aripi 
colorate, cum nu se mai poate mai frumus. Ce credeți 
voi că a făcut Ghiduşel când l-a văzut? Aţi ghicit. 
Şi-a luat pălaria din casă şi a fugit după el. A fugit 
şi a lăsat poarta deschisă. Şi a eşit vaca. Ghiduşel 
fugia şi-a întors capul după vacă. Era pe acolo un 
bolovan şi, buf, domnişorul nostru s'a dat de-a 
berbeleacul peste el. Fluturele,în timpul acesta se 
departă. f 

— Vacă blestemată! Din cauza ta am căzut şi am 
scăpat şi fluturele. 

S'a sculat înfuriat şi a fugit după vacă s'o întoarcă 
acasă. S'a întors vaca, dar mergând domol. 

— Stai că-ți arăt eu ţie, leneşo!, făcu Ghiduşel şi, 
căutând o piatră şi negăsind niciuna la îndemână, 
îşi scoase un pantof şi aruncă după ea. Bineînţeles 
că pantoful n'a nimerit vaca ci a nimerit într'o baltă 
plină cu noroi. lată-l acum pe Ghiduşel mergând 
numai într'un pantof. A băgat vaca în curte şi cu o 
frânghie a legat-o de gardul curții. $ 

Când să plece aducându-şi aminte de câte i-a făcut, 
i-a tras vacii una cu piciorul. Vaca, speriându-se, s'a 
smucit şi a dărâmat tot gardul, care de altfel era 
tare mic şi şubred, fugind în staul. 

I-a scos funia, a scos gardul, a băgat vaca în 
staul, s'a dus să pue gardul la loc, dar, în timpul 
acesta au eşit găinile în stradă. 


Fugi acum după găini. Dar cum să fugi 


după găini. Aşa cu un pantof în picioare? S'a gândit 


DIMINEAȚA 


* COPIILOR 


-m 


Cain m 3 = ma tam cf a at At da mii: Di Va ae 


i Fi TRI 3 
- 
d ~ 
af 
` ey 


la asta însă în mijlocul drumului şi 
şi-a scos pantoful lăsându-l chiar acolo. 
Fiindcă îl chema Ghiduşel bineînţeles 
că a trecut pe acolo o căruță ale cărei 
roți au facut praf din el. 

Sâ'nebunească băiatul, nu altceva. A 
pus mâna pe nişte pietre şi a început 
să azvârle în gâini. S'au întors toate 
în ogradă, numai moțata a sărit prin 
ferăstruică în pivniță. Hai după ea. 
Dar unde e? Uite-ol S'a cocoțat pe un 
' dulăpior aşezat pe un maldăr de lemne. 
Tipă la ea, o sperie cu mâinile, dar 
moţata parcă nici nu era vorba de 
dânsa. 

Se'n furie Ghiduşel, puse mâna pe 
o bucată de lemn şi zvârle în găinuşă. 
Ce țipi speriat micuțule cititor? Adică 
bine faci că ţipi, căci într'adevăr, a 
lovit moțata drept în cap şi a lăsat-o 
moartă. 

Dar ce simte ud la picioare? Auleu, 
curge vinul! Fără să-şi dea seama, 
smulsese cepul dela un butoi cu tămâ- 
ioasă şi aruncase în găină. Vai de 
mine, ce-i de făcut. Auleu, auleu! Şi-a 
aduce aminte că în pivniță mama a 
pus un sac cu tărâțe. Să-l ia şi să 
verse tărâte pe jos ca să se usuce 
imediat şi să nu vadă mama. 

Unde-i sacul? 

Sus pe lemne. 

Dar lângă sac e şi un borcan cu 
murături. Să dea întâi jos borcanul, 
ca să nu se spargă. Aşa. Acum ia 


sacul. Dar s'a agăţat de o buturugă. Trage de sac. 
Nu merge. Trage mai tare şi smuceşte vârtos. Buf, 
a eşit sacul dar, buf! Toate. lemnele au căzut peste 
borcanul cu murături şi l-au făcut praf. Fuga cu 
sacul, îl desface şi goleşte peste locul unde se 
vărsase vinul. Dar ce au tărâțele acestea că sunt 
albe? Văleu, e făină. A luat sacul cu făină, în loc 
de cel cu tărâțe. 
Nu mai poate de disperare. Ce-o să spună mama, 
ce-o să spună mama? Auleu şi vai de mine! Vai de 
mine, auleu! Se omoară. Da, da se va spânzura. Fuga 
ia frânghia de rufe, caută un cui şi acum, hai să se 
spânzure. Işi face un laț la gât, se sue pe butoi, 
prinde capătul celălalt al frânghiei de cui. Gata. Va 
număra până la trei, se va azvârli de pe butoi, sfoara 
îl va strânge de gât şi va muri şi va scăpa de bătae. 
Inchide ochii, Un, doi, trei. Zdup jos. Auleu, vai 
de oasele lui. S'a aruncat, a căzut jos şi nu prea 
căzuse pe moale. Ce, n'a murit? 
Păi cum să moară cineva pe care-l chiamă Ghiduşel? 
Când a sărit jos, cuiul, prost bătut a eşit din 
perete şi, adio spânzurătoare. Se freacă la spate de 
durerea loviturii şi îi vine a plânge. Dar trebue să 
moară. Vorba-i cum? A! Şi-a adus aminte. Mama a 
pus într'o zi în dulap un borcan din care a spus că 
e otravă pentru gândaci. Se va otrăvi. 
Fuga la dulap. 
Iată borcanul! 
Desface capacul şi cu un curaj extraordinar, dodo 
a mânca otrava. Bună otravă. Parcă ar fi marmeladă. 
Se va otrăvi până la fund. Dar dacă a avut dreptate 
şi înăuntru era marmeladă? Da, mama îl păcălise ca 
să nu fure magiunul din borcan. Auleu, burta. Burta, 
burticica mea! Auleu, burticuța mea! 


DIMINEAȚA 
+ 


COPIILOR 


MRI y À >A 


O ia la fugă prin sat, să întâlnească 
pe cineva şi să-i spuie ce-i de făcut 
că-l doare otrava în burtă. Fuge la 
doctor. Doctorul nu e acasă. Se'ntoarce 
acasă. Se însera. Ajunge la conac şi 
acolo vede pe un domn călăreț pe o 
piatră mare. 

— Domnule, am otravă în burtă şi 
mă doare. Ce pot să fac să-mi treacă? 

Domnul n:ci nu se uită la el. Ghi- 
duşel întreabă iar. Domnul tace chitic. 
Iar întreabă, dar domnul stă nemişcat. 
parc'ar fi de piatră. Ce zic eu: parcă 
ar fi: că este chiar. Domnul este o 
statue. Din cauza întunericului, Ghidu- 
şel nu poate observa că are în fața lui 
un om de piatră. 

— Cum, eu mor şi tu nici nu vrei 
să-mi răspunzi? Aşa? Ei bine, lasă 
că-ţi arăt eu ție! 

Pune mâna pe un bolovan şi zvârlă'n 
el. Domnul cade la pământ şi se face 
bucăţi. 

Dar când a căzut el, din piatra pe 
care a stat s'a împrăştiat o grămadă 
de monede de aur. Cineva ascunsese 
acolo o comoară. Fuga, Ghiduşel scoate 
haina şi pune toți banii înăuntru. Vai, 
ce noroc. Auzi, dacă dai cu piatra 
întrun om curge bani din el! Ce 
noroc! Mama va avea cu ce să cumpere 
lucrurile pe cari el le-a stricat. 

A ajuns acasă. Se uită pe fereastră. 
Mama stă la masă şi pare tare furioasă. 

aas ` A văzut probabil tot ce făcuse el. 
Ghiduşel dă să intre în casă. Hop, îi vine un gând. 
Intâi să intre fără haina plină de bani ca să-i facă 
mamei o surpriză. D'abia după ce-l va certa îi va 
aduce banii. Dar cum să lase banii afară! Să nu-i 
fure cineva. A iată trece un om. Nu-l cunoaşte, dar 
îl va ruga să-i păzească legătura cu bani. Il cheamă 
pe şoptite. 

— Omule, vrei d-ta să păzeşti haina asta cu bani? 
Numai două minute? Când mă'ntorc îţi dau şi dumi- 
tale un ban de aur. 

— Bine, puiule, dar să nu stai mult cămă bal: 

A intrat Ghiduşel înăuntru, l-a certat mama dar 


deodată el a spus: 

— Nu, mamă, nu eu am făcut toate stricăciunile. 
Un domn le-a făcut şi pentru asta mi-a dat un sac 
de aur. Uite ţi-l arăt îndată. 

— Eşti bun, omule, dă-mi sacul şi... Auleu, unde-i 
omu? Unde-i haina cu bani! Auleu, a furat! Auleu, 
valeu, ah, vail, auleu, valeu, ah, vai! 


Iubiţi cititori, lăsați-mă să mă opresc. Cine m'a 
pus să scriu poznele lui Ghiduşel. M'am molipsit, 
păcatele mele. Uite am băgat tocul în călimară, 
cerneala fiind pe fund, aplec sticluța, dar prea mult 
şi vărs cerneala tocmai pe fața de masă albă. Trag 
repede fața de masă şi, pac! Uitasem că era vaza cu 
flori pe masă. Țăndări s'a făcut. Chem fuga servitoarea 
şi, hop, intră cu picioarele goale şi se tae în cioburi. 
Mă duc repede în bae să iau iodul să-l pui pe rană 
ca să nu se infecteze, dar când i-l pui, servitoarea, 
din cauza usturimii, sare în sus şi loveşte cu cotul 
geamul uşii şi-l sparge. 

Auleu, valeu, ah, vai! Auleu, valeu, ah, vai! 


GEORGE MANOIL 


13 


ERIE E A 


F ei aia ui EER 


NICĂ ŞI COSTICĂ 


voi cum se numeşte acela care fură? 
Hoţ! Şi ştiţi unde stau hoţii? La 
închisoare | Sergent! Ia să mi-i 
conduci la beci. Apă şi pâine — şi 
întuneric. Şi bătaie... Somn — nici 
să nu vă gândiţi. E pentru oameni, 
nu pentru hoți... Plângeţi? Nu-i de 
niciun folos. 

— Eu nu sunt hoți — izbucni 
Nică, printre lacrimi, înspăimântat 
de cele ce auzea şi necrezându-şi 
ochilor să mă vadă pe mine că sunt 
de față şi tac, nu-i iau apărarea. 
Mă privea mereu, rugător. — Eu 
nu sunt hoț! Eu sunt Nică Marcian 
şi sunt cuminte. 

— Eşti cuminte pentrucă ai furat? 
— tună domnul comisar, jucându-i 
mustaţa de tăria glasului. 

— N'am furat! Am luat! — obiectă 
Nică. 

— Păi sigur că dal — întări şi 
Costică, piţigăiat, el, care până 
atunci tăcuse, aiurit. 

— Tu să taci! îl fulgeră cu pri- 
virea comisarul. 

— Eşti un hoț ştiut. Toţi vecinii 
mi se plâng. Nică Marcian s'a luat 
după tine şi sa făcut şi el hoț. 

— Nu-i adevărat, eu ştiu mai 
bine cum a fost — ţipă Nică, fără 
să-şi dea seama că a vorbit obraznic. 


Ra a a a a e pa pp... s 


mama UN VIS.. 


In fermecătoarea grădină a Emiliei 
şi Margaretei, cele două fetițe se 
jucau voioase. 

Era într'o după amiază de vară 
şi soarele se pregătea să apună. 

— Dragă Margareto, priveşte ce 
frumos apune soarele, ca să se ducă 
la culcare. 

— Se lasă seara. Trebue să intrăm 
în casă. Nu mai pot de somn. Vrei? 

— „Desigur şi mie mi-e somn. Dar 
mi s'a părut c'aud un foşnet. Ce 
o fi? Vai, mi-e frică. 

— Să nu-ți fie frică Emilia, nu 
e nimic. Ni s'a părut. 

Dar foşnetul se repetă speriând 
grozav pe bietele fetițe. 

— Să ne facem curaj Emilio! 
Hai să vedem ce este. Dar să mer- 
gem încet. 

Emilia şi Margareta păşesc încet 
cu băgare de seamă ca să nu facă 
zgomot. Dar deodată se opresc. O 
ceată de pitici discută aprig. 

— Dragă Emilia, zise Margareta 
în şoaptă, să ascultăm ce discută 
piticii. 

"e 

— Ce ne facem? Cine o va scăpa 
pe biata domniță ? Ne-au amenințat 
că se vor răzbuna pe noi, şi şi-au 


DIMINEAȚA È 


EA 


(Urmarea din pagina a 11-a) 


Se uită la mine. — Ce spun că sunt 
hoț? Eu am luat banii din batistă 
ca să avem toți trei. Am vrut să-i 
dăm şi lui Nemeş, dar a căzut în 
canal şi încă nu lau scos oamenii. 
Când îl scoate, îi dăm. 

— Nu-l mai întâlniți pe Nemeş. 

Nică rămase pe gânduri. Nu vroia 
să creadă că e adevărat. 

— Il căutăm şi îl vedem. 

— Nu-l mai vezi niciodată — E 


din alt oraş. 


Comisarul nu mai amenință, dar 
tot colțos era la vorbă. 

Nică începea să-şi dea seama de 
adevăr. Lăsă capul în pământ. Slo- 
bozi un plâns molcum. 

Cu toate acestea, am băgat de 
seamă şi eu şi domnul comisar că 
Nică nu e vinovat. Intr'adevăr, el 
nu e hoţ. 

N'am mai întârziat mult. Pe Costică 
Pau oprit la Poliţie şi cât de curând 
mama lui (tată n'are) va fi înştiin- 
țată că lau trimis la şcoala de 
corecție, unde va învăţa şi carte 
şi să-şi schimbe purtările. 

Pe Nică Pau dus acasă. 

A adormit pe divan, îmbrăcat. 

Doarme greu, chinuit de vederi. 

Dimineaţa când s'a sculat, primul 
lui gând a fost să întrebe de Nemeș. 


ţinut cuvântul. Incă ce răzbunare! 
Să ne-o ia pe buna noastră stăpână. 
Şi nimeni n'o poate scăpa, dacă nu 
răspunde la trei ghicitori. Ce ne- 
norocire ! 

— Dragă surioară, vrei să încercăm 
să ne ducem noi? 

— Vreau cu plăcere. Să le spunem 
întâi piticilor intenția noastră. 

— Dragi pitici, dacă voiţi, arăta- 
ți-ne drumul la zâna piticilor, căci 
vrem s'o scăpăm. 

Piticii speriați, dar totdeodată şi 
veseli că se va duce cineva să le 
scape domnița, le arătară drumul, 

Emilia şi Margareta au ajuns la 
coliba piticilor, unde se afla zâna. 
Un pitic stătea de pază la intrarea 
colibei. 

— Noi am venit s'o luăm pe dom- 
nița pe care a-ți furat-o. 

— Bine, spuse piticul, bine a-ți 
venit ! dar ca s'o scăpați trebue 
să-mi răspundeți la 3 ghicitori. 

Prima e aşa : Intr'un vârf de plaiu 
stă oastea unui crai. Ghici ? 

— Spicul! spuse veselă Margareta. 

— Da, aşa este. Să vedem a doua 
dacă o ghiciţi : Trupul îmi bagă în 
casă şi capul afară îmi lasă. 

— Cuiul! zise bucuroasă Emilia. 


“COPIILOR 


Agia “Agile Pr. A iiin 


— Bine. A treia: 
nu şi ’n soare, când la Azuga, când 
la Bucureşti însă niciodată n'am 
fost la Piteşti. 

Emilia şi Margareta se gândesc : 
Ce să fie ? 

A ! Litera U! spuseră ele într'un 
glas. 

— Ura! Ura! Domnița e a noastră. 

Copilaşii au plecat cu zâna piticilor 
spre grădină. 

— Cum să vă mulțumesc dragele 
mele, că m'ați scăpat! Cereţi-mi ` 
orice şi vă voi da. 

— Ştii ce Margareto, să cerem 
cartea fermecată, în care "pozele ne 
apar vii în fața ochilor. 

— Ce bună ideie. Scumpă domniță 
îți cerem cartea fermecată, dacă îţi 
stă în puterea ta să ne-o dai. 

— O ! Vă voi da-o imediat. 

Zâna făcu un semn cu vărguța 
fermecată şi cartea cea minunată 
fu în mâinile copiilor. 

— ţi mulțumim zână a piticilor. 
Și acum să ne uităm aici. 

— Sculaţi-vă leneşelor! Nu vedeţi 
că e seară? Aţi adormit în grădină. 

— Dar cartea unde e? Ce păcat! 
Toate au fost un vis... 


— E foarte greu să-l mai găseşti, 
băiețele! Pentru el rămâi un hoț. 
Vezi acum să rămâi om cinstit pentru 
ceilailţi, pentru toată lumea. 

Nică nu îndrăznea să mă pri- 
vească. 

Pentru tot ce ai făcut eri te iert 
— i-am mai spus. 

S'a bucurat că-l iert, dar toată 
dimineața a rămas în casă. Urmărea 
dela fereastră 
între ei, Mareş, cu coşul în dinți. 
Nică ştia că la acea oră se ducea 
după pâine. Cum ar fi vrut să fie 
lângă el! Și lângă ceilalți! 

In stradă, copiii înălțau un zmeu. 
Nimeni nu ştia de ce lipseşte Nică. 

Către amiază, o delegație de copii 
a intrat pe poarta casei noastre. Ce 
să fie? Oare Nică e bolnav? 

I-am încuviințat lui Nică să iasă 
în stradă. 

Şi-a adunat banda în jur şi a înce- 
put a le povesti aventura lui de ieri, 
la gară. Ascultau şi câinii, alăturea. 

Pentru prima dată, în toiul zilei, 
era linişte în strada cu mulți câini 
şi cu şi mai mulți copii. 

Toţi au luat aminte la lecţia învă- 
țată de Nică. 


jocul copiilor. Şi 


MARCEL MARCIAN 


DA: hd Aahd 
NA hd dds 


Sunt în lună 


FELICIA PREDOIU 


14 


ap e 


15 


siie 


T a a aa a EA CI e 
A ni S it Ns e 
i A A 


La marele târg mondial, care se 
va ține în 1939 la New-York şi 
care, — după cum se ştie, — are 
drept temă „Construirea lumii de 
mâine“ se va face printre nenumă- 
rate altele, o inovație menită să 


“mulțumească în special pe copii. 


E vorba de o expoziţie mondială 
în miniatură, în care copiii vor avea 
putinţa să se bucure în mic, de tot 
ceea ce adevărata expoziție pune la 
dispoziția părinților lor, dela cele 
mai instructive pavilioane şi standuri 
până la cele mai variate distracţii. 

Această secțiune a copiilor va 
ocupa un teren de vreo 20.000 m. p. 
chiar în partea centrală a expoziţei. 
Aci, părinții îşi vor putea lăsa 
copiii, fiind siguri că ei vor fi bine 
supraveghiaţi şi că se vor distra 
mult mai mult decât dac'ar colinda 
întreaga expoziţie. 


e SII i E e iama. 7 
A PE A - AE OSA 
; ; F 


CUNOSTINTE FOLOSITOARE 


RSA a a a a a aa n EERO 0907 ea 
d EXPOZIŢIE IN MINIATURĂ PENTRU COPII 


MRR MEE PICE re 
gi S A 1 


De altminteri şi părinţii vor găsi 
multe lucruri interesante, cum ar 
fi, de pildă demonstrațiile asupra 
ultimelor progrese realizate în arta 
de a educa şi de a amuza copiii. 

„ In ce priveşte arhitectura acestui 
colț al copiilor, ea va fi în stilul 
modern, luminos şi vesel, evitând 
totuş acea aparență de castel din 
poveşti, de care s'a uzat prea mult 
în trecut oridecâteori era vorba de 
oferit un cadru lumei celor mici. 
Copiii de azi nu se mai hrănesc cu 


“poveşti, lor le trebue reprezentată 


realitatea, dar bineînţeles în tot ce 
are ea mai frumos şi mai atrăgător. 

Astfel, micii vizitatori vor avea 
aci o casă, două terenuri de jocuri, 
un laborator de ştiinţe şi invenții, 
o librărie, un studio al artelor şi 
meseriilor, un teatru cu artişti şi 
un teatru de marionete, o casă de 


DIMID 


TA 


E E O SE TTR 


păpuşi şi un oraş în miniatură, o 
secțiune cu mici animale domestice, 
un restaurant, o secțiune de jucării. 

In plus ei vor avea la dispoziție 
nenumărate mecanisme distractive, 
reproducând în mic pe cele aflătoare 
în marea expoziție, precum şi prilejul 


“de a face ca şi părinţii lor un 


adevărat voiaj în jurul lumii. 


ADRIAN ROTARU 


Salutul la diferite 
popoare 


Englezul : „How do you do“? 
(Cum te simţi ?) 

Francezul: ,,Commentallez-vous'**? 
(Ce mai faci ?) : 

Germanul: „Wie geth's Ihnen“ ? 
(Ce mai spui ?) 

Cehoslovacul: „Jak se vam dari“? 
(Cum te mai lauzi ?) 

Slovacul : „Ako so mas“? (Cum 
stai ?) i 

Musulmanul : „Salaam“! (Salve!) 


Olandezul : „Hoc vaart“? (Cum 
o duci ?) 
Rusul: „Kak poschin ajetie“? 


(Ce mai pui la cale ?) 
Suedezul: „Huc kunna 
(Ce bucurii îmi spui ?). 
Chinezul : „Li tch lian fan ma“? 
(Ai mâncat orezul cu poftă ?) 
Japonezul : „Onaka no gnaiva va 
ikanaguka“ ? (O duci bine cu 


ni“ ? 


stomacul ?) 


CELE MAI PREȚIOASE 
BIBLII 


La Londra, la Paris şi la Lisabona 
se păstrează trei biblii cari sunt cele 
mai prețioase din câte există în lume. 
„British Museum“ posedă un 
manuscris socotit că ar fi opera lui 
Allan, care i l-a oferit lui Carol cel 
Mare în anul 800. 

Această Biblie e împodobită cu 
arabescuri şi miniaturi, iar una din 
imagini îl înfăţişează pe Moise 
îmbrăcat după moda epocii: în- 
tr'adevăr, câțiva învățați au observat, 
că autorul imaginei i-a dat lui Moise 
însăşi asemănarea lui Carol cel Mare. 

Biblioteca ' Naţională din Paris 
păstrează o Biblie tipărită pe chel- 
tuiala cardinalului Ximenez şi 
dedicată lui Leon al X-lea. A treia 
biblie se află în mănăstirea din 
Belon, lângă Lisabona. Ea a aparținut 
un şir de ani lui Junot, care o luase 
în cursul campaniei din Portugalia, 
însă regele Ludovic al XVIII-lea 
s'a grăbit s'o înapoieze guvernului 
portughez. 


pi 


Meg ru 


w7 IJP 


Pa LA Ati & DE] Sa W UT TAI 


tuy 


PEPE SEDII 3 cai 5 Pa 
“o fă SĂ -Ea 


PROBLEMA No. 1 


ORIZONTAL: 2) Lichid cu care se adapă calul, 
din găleată. 5) „Cavaler“ fără sfârşit... 7) Mare cât 


un cal de plumb... 8) „Patin“ fără vârf şi fără călcâiu.. 


9) Jumătate de „țară“. 11) „Sunt paşă, neam de 
beduin şi dela Bab-el-Mandeb vin, să-l văd pe...“ 16) 
Oştire care umblă numai călare pe cai. 18) Un fel 
de spital pentru bătrâni şi copii orfani. 19) Ce face 
calul când întâlneşte un obstacol în cale?.. 20) Fire 
de mosorică. 


VERTICAL: 1) Ham cu care opresc calul din 
mers. 2) Eu... tu ai, el are. 3) Revolver mic cu 
petiții, care trag copiii când se joacă „de-a gardiştii“. 
4) El e mititel, dar înțeapă frumuşel... 5) Animal pe 
care se călăreşte. 6) Plină de curaj, de vitejie. 10) 
Un fel de acadea albă, lipicioasă şi care place mult 
copiilor. 12) Cămaşă făcută din sârmă, purtată de 
cavaleri pentru a nu fi răniţi în luptă. 
13) Ceea ce rămâne. 14) Lucrează pământul cu plugul, 
15) Stă călare pe capră şi mână caii dela trăsură. 16) 
„Cal“ fără coadă! 17) De două ori a cincia literă 


din alfabet. 
LEI. 


j 
Ey ZA e 


= as it 


SARADĂ 


PROBLEMA No. 2 


Şarada este un joc cara constă în a desface un 
cuvânt în mai multe părţi şi dânda-le înţelesul 
acestora, să se afle cuvântul întreg. De exemplu 
COR-TINĂ. Cuvântul e format din COR şi TINĂ. 
Dând înţelesul ini COR şi a lui TINĂ veţi afla, 
uninda-le, cuvântul CORTINĂ. 


* 
* * 


In şarada de mai jos 

Vă propun politicos 

Un cuvânt ce'nseamnă-mi pare 
O ființă foarte mare, 
Acum vă viu în ajutor 
Pentru a-l găsi uşor: 

Prima parte e pronume 

A doua are-acelaş nume, 
Partea treia este piață 
Unde mergi de dimineață 
Ca să cumperi regulat 

Tot ce vrei pentru mâncat... 


ADRIAN ROTARU 


LABIRINT 


Lola şi Ninel sunt buni prieteni de joacă. După 
cum îi vedeţi s'au cam rătăcit însă. 

Ajutaţi voi pe Lola să-l găsească pe Ninel, arătându-i 
drumul, 


CUPON DE JOCURI 


pn a NEEDS 39 Ret ulei e ami SES, real SOS Todo E Sate si 


Luna Noembrie Seria il 
Iimprimeriile Atvira S. A. București 


ALEODOR 19 CATA Dă DRUM, IATA CA DA PESTE UN TAUNEL 
CAREA ZISE: = = aia e 
= GRUTAMI VIAȚA ALEODOR IMPARAT, ȘI EU 


F in Ă | | 
M. | M; DA 


STETE O Zi. STETE DOUA; CÂND FU IN ZIUA DA TREIA, VERDEŞ 
IMPARAT CHEMA SLUJITORI! ȘI LE DETE O GURA DEOR POMENILO. 


CALE DE NU ȘIIU 
| CATE ZILE. DETE DE 
PALATURILE LUI 
Î| VERDES IMPARAT 


IN CELE DE PE URMĂ, CHEMARA PE 
' ALEODOR HA DUSERA INAINTEA 
IMPARATULUI 

CE VREI, FLACAULE 7 Z 
CE SĂ VOI. IATA SANT TRIMIS A 


SA-TI CER FATA, + 


— BINE, BAIETE. DAR MAI INTAI TREBUE 
SA FACEM LEGATURA, CACI ASA ESTE 
OBICEIUL LA CURTEA MEA. A! VOIE SA 
TE ASCUNZI UNDE VEI VOI, IN TREI ZILE 
D'A RÂNDUL. DACA FIE.MEA 
TE VA GASI, CAPUL ŢI SE 
VA TĂIA. IAR DACA NU TE 
VA GASI, ATUNCI CU CINSTE 
IMPARĂTEASCA O VEI LUA 
DE LA MINE 


SE PUSERA ȘI FACURA 
LEGATURA. SCRISERA 
CARTEA ŞI O INTARIRA 
VIIND FATA DE FAȚĂ SE 
INVOIRAĂ CA A DOUA ZI EL 
SĂ SE ASCUNZĂ 


LOVIND. DIN COADĂ. STIUCA. FACU PE ALEODOR UN GOSACEL 
ȘI IL ASCUNSE PE FUNDUL MĂRI. 


ADR 


TOT MERGÂND PE GÂNDURI 
ALEODOR I9 ADUSE AMINTE 
DE STIUCA. SCOASE SOLZUL 
SE UINA ȘI GÂNDI LA STĂPÂNA 
LUI; ŞI IATĂ, MARE, CĂ ȘTIUCA 
ȘI VENISE 

= VACA MACA 


CE MI S'A E 
mer sY A 
ma A ladne | 
w. A. 

[Și Ma j 


Fă 


(CAND SE SCULA FATA, 


= IȘI LUA OCHIANUL FER- 
(i ŞI SE UITA CU EL 
N po ÎN TOATE PARȚIUE. NU-L 


VĂZU. CE-A VENI EI, SE UITA 
CU OCHIANUL ȘI IN MARE, 
ȘI IL ZARI IN FUNDUL 
MARII PRINTRE COSĂCEI. 
= IEȘI DACOLO, HOTO- 
MANULE, ZISE EA RĂZANO. 
WAVU INCOTRO ȘI TREBUI 
SĂ IASĂ, 


săi a. 
tâlșitul în numătul viitor: ! (ASI 


B DEC, 1028 


FER 


Fie pă FX CI II 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE. 


ainu 
IMPORTANȚA AEROPLANELOR ZIDUL CHINEZESC 


Aeroplanele fac mult bine omenirii. 
Maşinele acestea de sburat pot folosi 
la multe treburi bune, cum se folo- 
sesc şi la treburi rele. 


In războiu, ele duc moartea şi o 
împrăştie, acolo unde nici nu te 
aştepţi; ba acuma — că-s mari şi 
pline de putere — pot duce şi sol- 
daţi, şi unelte de războiu (bombe, 
mitraliere, tunuri). Dar, tot în răz- 
boiu, ele duc pe răniți la spitale, 
duc leacuri şi pansamente (material 
de legat rănile) pentru ostaşii cari 
luptă pe front. 


In vreme de pace aeroplanele sunt 
tot atât de binefăcătoare: dacă vrei 
să călătoreşti mai aproape, ori mai 
departe, oricât de departe, aeropla- 
nul te duce de zeci de ori mai 
repede ca trenul şi deo sută de 
ori mai iute decât carul cu boi. 

Bună maşină! Să ne suim în ea, 
fără frică, doar nu. muşcă şi nu te 
prăvale decât rar de tot, când s'a 
stricat ceva la maşinăria ei. Dar, 
par'că trenul nu poate nenoroci 
călătorul ? Ba omoară — dacă-i la 
adicătelea — şi căruța cu cai şi 
carul cu boi. Atunci dece să-ți fie 
mai teamă de aeroplan, decât de 
tren, de automobil, de căruță, de 
car ? 

După socotelile făcute, iese la 
iveală, că automobilul şi trenul 
nenorocesc şi omoară mai mulți 
oameni, decât aeroplanul. Automo- 
bilul şi trenul se pot răsturna, se 
pot ciocni, iar călătorul poate muri 
tot atât de repede ca şi căzând 
mototol din aeroplan. Pe toţi îi pri- 
meşte pământul. 


UN AN - 
KILOMETRI, 


Aşa că spaimă de aeroplan nu 
trebue să fie. Călătoreşte cu el dacă 
vrei să ajungi repede ca vântul. 
Foloseşte-te de el, că-i maşină bună 
şi harnică. Vezi, că în poveştile 
noastre bătrâneşti Feţi Frumoşi 
umblau prin văzduh pe cai 
înaripați şi nu le era teamă. 

Să sburăm aşadar şi noi cu aero- 
planele noastre, căci fiecare din ele 
au puterea a 100-1000 ba chiar şi 
mai multor cai. Suntem, vasăzică, 
şi mai năzdrăvani decât Feţi- Frumoşii 
din poveşti. 

Intr'o zi se îmbolnăvise rău un 
copilaş scump părinților, cari locu- 
iau în partea sudică a Africii. 
Trebuia să fie operat de un vestit 
doctor din Anglia. 

Vasăzică, între copilul bolnav şi 
între doctorul tămăduitor era o 
depărtare de câteva mii de kilome- 
tri. Pe jos nu putea ajunge, nici 


cu carul cu boi, nici cu căruța cu 


cai, nici cu automobilul, nici cu 
vaporul pe mare, căci întârzierea 
de câteva ceasuri putea să ducă pe 
copil în mormânt. 


Atunci părinții s'au urcat cu copi- 
lul într'un aeroplan, cu care au 
sburat în Anglia. Aci, fără zăbavă, 
copilul a fost operat. Şi a scăpat 
cu bine. 

Peste puţină vreme aeroplanul la- 
adus înapoi acasă, sburând tot atâtea 
mii de kilometri ca şi la venire. 
Iată ce însemnează aeroplanul. 


Prelucrare de ADRIAN ROTARU 


LUMINĂ E DISTANŢA IN 
FĂCUTĂ DE O RAZĂ 


IN TIMP DE UN AN, CU 300.000 KM. 
CÂT ESTE! 


PE SECUNDĂ. CALCULAȚŢI 


Spre a se apăra de năvălirile 


păstorilor nomazi dela Nord, Chinezii 


au ridicat de-a lungul acestei graniţe 
un zid uriaş, lung de 4000 Km., dela 
golful Pecili spre Vest. E lucrarea 
cea mai colosală din câte există în 
lume. Zidul acesta a fost dărămat 
şi reclădit de mai multe ori. L-a 
început, cu vreo 200 de ani, înainte 
de Christos, un împărat războinic, 
apoi l-au continuat urmaşii lui, vreme 
de peste 2 secole. Cel din timpurile 
noastre a fost construit în anul 1268 
şi terminat abia la 1820. Zidul acesta 
e alcătuit din 2 pereți paraleli, 
clădiți la temelie din piatră, iar 
restul din cărămizi mari. Interiorul 
e umplut cu pământ bine bătut, iar 
coama e lată şi aşternută cu cărămizi 
pătrate. Inălțimea e de 6 m, 
temelie lățimea e de 7 m. şi jumătate 
iar pe coamă de 4 m. jumătate. La 
fiecare 200 de paşi e înzestrat cu 


_un turn pătrat, cu latura de 12 m. 


şi înalt de 11 m. 


la 


Zidul urmează toate- variațiile . 


reliefului, când urcând pe vârful 
munților, când coborând psor în 
fundul văilor. 

Astăzi însă abia dacă a mai rămas 
ceva dintr'însul. La Nord de Peking 
dăinueşte încă, cum l-au descris 
admiratorii lui, pe-o bună distanță. 
Pe alocuri însă faimosul zid n’a fost 
decât o sprânceană înaltă de pământ 
bătătorit, sau o clădărae de bolovani 
trântiți deavalma. Pe ici pe colo e 
aşa de năruit, încât treci cu calul 
pe deasupra, fără să bănueşti măcar 
de ființa lui. 


De altfel zidul cel mare n’a oprit 


nimic, căci a fost trecut şi din afară 
şi dinăuntru. Țăranul chinez a fna- 
intat mereu, plugul trăgea brezdele 
tot mai departe, până şi-a atins 
hotarul: acolo, unde începe „țara 
erburilor'“, care e împărăția pratat 
nomazi. 

Aici Chinezul nu vine decât ca 
negustor sau ca hangiu pe drumul 
urmat de caravane. Niciodată nu-şi 
clădeşte însă în ţinutul acesta o 
locuință de veci pentru familia şi 
pentru urmaşii lui. 


R. 


FERRE 


IMI 


REVISTĂ 


F =ï E dai i rir + TA dă F 


EAȚA COPIIL 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


ZIP RTA Rre CSE rR CET, 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 
Inscrisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Génerale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ŞI ADMINI 
PLARUL 5 LEI. — 


RAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 9 pe a 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
TRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


23 NOEMBRIE 1938 


No. 772 


DE VORBĂ CU CITITORII 
FESE RENS 


MAI BINE MAI TÂRZIU... 


DRAGII MEI, cunoaşteţi desigur vorba din bătrâni, 
că e mai bine să faci ceva mai târziu decât niciodată. 
Nu am încotro şi trebue să mă scuz şi eu. Revista 
noastră este prea mică pentru marele număr al citi- 
torilor. Cu toate acestea trebue să ne mulțumim cu 
cât avem, iar eu întârziu cu răspunsurile care vi se 
cuvin, dar le dau cu toate acestea de îndată ce am 
ocazia. Astăzi voi răspunde la o altă serie de scri- 
“sori întârziate: 

CARALECI STAVĂR. — Dragul meu, îmi pare 
foarte rău, dar eu nu sunt doctoriță, aşa că nu pot 
să-ți dau un medicament pentru fratele tău. Mergi 
cu el la doctor şi acela îi va prescrie un medicament, 
ca să se îngraşe şi să nu mai fie nervos. Pune pe 
părinţii tăi să scrie la revista „Medicul Nostru“, 
str. Const. Mille 5—9 Bucureşti. Acolo sunt doctori 
mulți, cari vor da răspunsul gratuit prin acea revistă. 

FILIMON V. PAVEL. — Voi controla cazul tău. 
Dacă ai fost realmente premiat, vei primi neîntârziat 
premiul făgăduit. Mi-e teamă să nu te fi înşelat însă. 

VITEJEL. — Va trebui să schimbtitlul poveştii, 
care este bună şi va fi publicată cred că cel mai 
târziu în două săptămâni. Bineînţeles că domnişoara 
Anca, se va strădui să facă vreo câteva desenuri cât 
se -poate de frumoase pentru acest basm. Nu te vei 
supăra dacă voi schimba însă titlul, deoarece nu este 
original. 

NICUŞOR G. TOFAN.— Ai scris câteva rânduri 
pline de înțelepciune şi le voi publica. Intr'adevăr, 
cele scrise peste poarta raiului sunt porunci pe care 
ar trebui să le urmeze orice om. Mai ales iubirea 
aproapelui este o datorie sfântă. Romanul pe care-l 
ceri va apărea peste puțin, odată cu pagina pentru 
fetiţe. 

RADU BORNEA. — Bănuiesc că eşti vărul în ches- 
tiune. Mă bucură că ţi-a fost pe plac Insula Fantomelor. 

MARIUS DORIAN. — Spune surioarei cele ce vei 
fi citit în răspunsul dat lui Tofan. Cu privire la ro- 
manul de aventuri, vom mai publica unul, dar ceva 
mai târziu. 

ROSENTHAL ERNA. — Glumele sunt bune. Bu- 
cata nu poate fi însă publicată. Ai oarecari greşeli 
care nu sunt îngăduite. Sper, că vei face ca toate 
nepoatele mele şi-mi vei scrie mai des. 

CAZACU ST. MISTEA. — Cred că chestiunea 
premiantului a fost lămurită pentru toată lumea. Cei 
cari primesc premii pentru deslegarea jocurilor sunt 
trecuți la o rubrică specială. Noi publicăm însă 
şi numele deslegătorilor separat, ceea ce nu înseamnă 
că şi ei capătă câte un premiu. Dintre deslegători 


şi 


sunt traşi la sorți premianțţii. Cred că suntem înțeleşi 

ISTRĂTESCU EUGENIA. — Compoziţia este fără 
îndoială bună. Trebue să faci însă deosebire între o 
compozițe bună dela şcoală şi una pentru revistă. La 
şcoală se apreciază mult, în afară de stil, ortografia, 
caligrafia şi altele. Pe noi ne interesează însă foarte 
mult şi darul povestirii şi măsura în care bucata 
poate fi interesantă pentru toată lumea. Ori bucata 
ta este prea personală, deşi este bună. Deaceea nu o 
pot publica. Aştept altceva. 

MĂRCULESCU MIKAELA. — Draga mea, poezia 
pe care mi-ai trimis-o n'o pot publica şi iată de ce: 
nu are nici o rimă şi niciun vers nu se potriveşte 
ca măsură cu altul. Mult, nu rimează cu svelt, nici 
blânzi cu poartă, etc. Desenele pe care mi le trimiți 
sunt foarte bune. Le copiezi, sau le faci din imagi- 
nație? In orice caz ai talent. 

CLAIRE HOLDER. — Povestea micii florărese 
nu merge. Nu prea eşti atentă la gramatică şi la 
ortografie. 

MARCIAPIEDI ILEANA. — Cu privire la jocuri 
nu pot da răspunsuri prea multe. Avem un redactor 
special pentru asta. Ai răbdare până la sfârşitul 
lunii. 

MĂTUȘICA 


A APĂRUT 


E DE STRĂJER 


de RADU ŢURCAN 
cel mai frumos roman din viața străjerească. 
Aventurile a 3 străjeri cari cutreeră 


E 
munții Bucegilor, înfruntând pericolele 
văilor prăpăstioase acoperite de nămeți, | 

= 


pentru salvarea comandantului lor. 


Cel mai frumos cadou pe care-l puteţi oferi copiilor 
voştri, odată cu inceperea anului şcolar, este volumul 


SUFLET DE STRĂJER 


De vânzare la toți librarii şi depozitarii de ziare din țară, 
precum şi la editura autorului, str. V. A. Ureche 23, Bucureşti 


Preţul Lei 30. 


STRĂDJERII! 


Ers ù iP 
Kot vee 
PTA T o 


s „28 gi 
PAE EN 


ci 


că rr 


RATA 
de mult, 
întrun 
sat din 
A fundul 
4 Italiei 
o biată fată orfană, 
pe nume Dorela. 
Părinţii îi muriseră 
de mult şi de atunci, 
ea trăia din mila unei femei, săracă şi ea ca vai de lume. 
Dar era fata aceasta atât de frumoasă! Avea un 
chip de înger. Doi ochi albaştri, un obraz ca de 
păpuşe şi un păr, împletit parcă din fire de aur. Și 
pe deasupra ştia să cânte nespus de frumos la vioară. 
O învățase tatăl ei, încă de pe când avea doar trei 
anişori. De altfel, mai toată familia ei era formată 
numai din muzicanți. Mama cântase foarte: frumos 
din gură şi fusese chiar cântăreață mare. Un frate 
de al ei, mort şi dânsul, fusese un bun cântăreț de 
pian. Din toţi, a rămas numai ea să ducă mai departe 
comorile cântului. Şi tare mult îşi îndrăgea Dorela 
vioara. Se scula în zori şi pornea spre sat, ca, din 
cântarea ei, să-şi câştige câţiva bănuți cu care să se 
poată hrăni, şi ea şi femeia care o luase de suflet. 
Dar până în sat, în drumul său care ducea printr'o 
pădurice minunată, ea cânta din vioară şi nu era 
păsărică să nu-i iasă în cale şi să nu cânte cu ea 
împreună. 
Când sosia Dorela în sat, toată lumea se bucura. 
— Vine îngerul să ne dea puteri de muncă, fâceau 
cu toții şi, lăsând treburile, se aşezau să asculte 
vioara fetiții. leşiau de sub arcuşul Dorelii sunete 
ce se transformau într'un zefir cald ce se strecura 
- în sufletele oamenilor, mângăindu-le nespus de duios. 
Apoi, când fetița termina de cântat, rămâneau nemişcaţi 
câteva clipe, până când fata se pornia să cânte din 
nou, dar de data asta un cântec vesel, ca o rază de 
soare. Şi atunci se sculau toţii, umpleau buzunarele 
fetiții cu gologani şi porneau spre muncă, plini de 
voioşie şi inimă bună. Fata mai rătăcia prin sat şi 
apoi, întorcându-se acasă, se opria din nou în pădurice 
şi acolo, aşezată pe un trunchiu, începea să cânte 
numai pentru ea. Și de fiecare dată plângea. Căci, 
cântând, îşi aducea aminte de părinţii ei dragi şi de 
frățiorul cel scump, cari, ca şi ea, cântau cu atâta plăcere. 
Toate cântătoarele păduricii se 
adunau atunci în jurul ei şi se 
năştea un cor, cum numai în 
grădinile raiului s'ar putea auzi. 
Intr'o zi, aflându-se în pădurice 
şi cântând cu atâta plăcere, nu 
observă cum, deodată, tot cerul 
se acoperise cu nouri negri şi 
grei. D'abia când s'a pornit vântui, 
solul furtunii, şi-a dat seama că 
ploaia o va apuca pe drum. Nici 
nu s'a ridicat bine şi furtuna se 
deslănţui cu putere. O furtună 
neînchipuit de puternică. Copacii 
erau smulşi din rădăcini. ca nişte 
temple jucărele. Tunetele şi ful- 
gerele transformară raiul de până 
acum, într'un adevărat iad. Dorela 
era îngrozită. Strânse vioara la 
piept şi porni grăbită spre casă. 
Dar cu ce greutate îşi putea face 
drum printre copacii răsturraţi ! 
Deodată un fulger lumină întreg 
locul şi, după o clipă, un tunet, 


SL îi. 


cu un sgomot îngro- 
zitor, căzu nu departe 
de ea. Fata înspăi- 
mântată se opri în 
loc, făcându-şi cruce. 
Făcu vreo doi paşi 
înainte, dar în clipa 
aceia un trăznet căzu 
iar în imediata-i 
apropiere şi, fără 
să-şi mai dea seama când şi cum, se pomeni trântită 
la pământ. Un pomişor căzuse peste dânsa, zdrobindu-i 
vioara. Vru să se ridice, dar îi fu peste putință. 
Simţia la brațul şi piciorul drept o durere foarte 
mare. Pomişorul îi sdrobise brațul şi piciorul. De 
durere începu să plângă. Și nu ar fi plâns dacă nu 
îşi vedea şi vioara sdrobită. Un om trecând pe acolo, 
surprins şi el de furtună,o auzi văitându-se şi, luând-o 
în brațe, o duse acasă. Când femeia, la care ea stătea, 
a văzut-o în ce hal e, se porni, neputincioasă, pe 
plâns. 

— Lasă plânsul femeie şi ai grijă de fată. Eu dau 
fuga după un doctor, spuse omul. 

— Unde să te duci pe furtuna asta? Stai să se mai 
potolească. 

— E grija mea. Eu viu cu doctorul îndată, 

A pornit omul pe furtună şi cu greu l-a putut 
scoate pe doctor din casă. A venit doctorul şi pe loc 
şi-a dat seama că fata avea brațul şi piciorul fracturate. 
După ce i-a făcut toate cele cuvenite, spuse: 

— Va trebui să stea trei luni de zile în pat, 
nemişcată. Fata adormise, de oboseală şi de durere. 
Când s'a trezit, primele ei vorbe au fost: 

— Vioara mea dragă! Unde îmi e vioara? Vioara 
mea scumpă |... Ochii îi erau plini de lacrimi. 

— Lasă, Dorela mea— fi spunea femeia — fă-te tu 
bine, că o vioară tot o să mai găsim noi. 

Dar fetița nici nu vroia să asculte. Durerea ei era 
prea mare. Și deaceia, deşi trecură cele trei luni de 
cari vorbise doctorul pentru însănătoşire, fetița tot 
nu se făcuse bine. N'avea poftă de mâncare, slăbea 
pe zi ce trecea, vorbea din ce în ce mai puțin, încât 
doctorul singur nu ştia ce să mai creadă şi ce leacuri 
să-i mai dea. 

Iată însă că, într'o bună dimineață, se pripăşi prin 
acele locuri un vânzător de păsări. Avea de vânzare 
un canar, cu colivie cu tot Sosise 
în sat încă din zori, cu gândul 
că, fiind zi de târg, va reuşi să 
vândă păsărica. Dar nu a fost aşa 
cum a crezut el. Nimeni nu a 
vrut să cumpere canarul. A început 
omul să meargă din casă în casă, 
poate va reuşi astfel să încaseze 
cei câțiva bani de cari avea nevoie. 
Uşile însă rămâneau toate închise. 
Se descurajase peste măsură, când 
ajunse şi la casa Dorelei. Bătu 
la uşă. Nu răspunse nimeni. Mai 
bătu odată şi atunci auzi o voce 
poftindu-l să intre în casă. Intră 
şi găsi în casă numai pe orela. 

— Cine eşti dumneata ? întrebă 
fata. 

— Nu vreţi să cumpăraţi 
un canar ? Vi-l dau eftin. 

— N'am nevoie, spuse fata. De 
altfel nici nu prea am bani. 

— Dar vi-l dau eftin. Vreau 
numai un gologan de aur. Am de 


Mânăstirea „SNAGOV" a fost 


zidită de VLAD ȚEPEȘ; în 1470. 


un 


] K z 


scos un lucru dela amanet. Ce, Dumnezeu? E vorba 
doar de-un ban. 

— Dar dacă nu am nevoie, ce pot eu să-ți fac? 
spuse Dorela. 

— Atunci am o rugăminte. Luaţi-l fără bani. Țineţi-l 
la d-voastră. La mine moare de foame. N'am sâ-i dau 
nici grăunțe şi nici ca lumea nu îl pot îngriji. Dacă 
ați şti ce frumos cântă]... 

Dorela privi la negustorul de păsărele. Când vorbise 
de cântat, fața acestuia i se luminase dintr'odată. In 
clipa aceia tocmai intră şi doctorul. 

— Doctore dragă, spuse fata, dă-mi te rog un ban 
de aur. — Asta-i bună — glumi doctorul — în loc 
să fiu eu plătit, plătesc eu vizita. Ştii că-i bună! 

Doctorul scoase imediat bănuțul, îl dete fetii şi 
aceasta i-l înmână tânărului vânzător. Când a primit 
banul, i se umplură ochii cu lacrimi de bucurie. 

— Mă duc în satul învecinat să-mi scot lucrul dela 
amanet şi viu apoi să văd ce mai face canarul. 

A mulțumit şi a sbughit pe uşă. La rugămintea 
fetii, doctorul puse în colivie nişte grăunțe şi apă. 
Canarul la început stătea nemişcat. Dar apoi, la 
îndemnul fetii, începu să mănânce. 
Intâi încet şi apoi din ce în ce 
mai lacom. A băut şi puţină apă. 
După aceasta, s'a retras în colțul 
coliviei şi s'a pornit, dintr'odată, 
să cânte, parcă drept mulţumire 
pentru gâzduire. Şi ce frumos 
cânta ! Dorela nu mai putu de 
bucurie. Obrăjiorii începuseră să 
prindă culoare. Doctorul observa 
toate acestea şi îşi dădu seama 
de toată minunea ce se înfăptuia 
sub ochii lui: cântecul păsăricii 
îi aducea fetii sănătatea. 

O prietenie ca în basme se legă 
între Dorela şi canar. A doua zi, 
se sculase ceva mai târziu. Nici- 
odată nu mai dormise aşa de bine 
şi de mult. Și — altă minune! — 
se trezise cu o foame, cum nu 
mai avusese de demult. Dar nici 
nu aşteptă mâncarea şi începu să 
fluere un cântec pe care ea obişnuia 
să-l cânte la vioară. Canarul o 
privi atent. Nici nu mai mişca. Și, deodată, începu 
să se pornească pe cântat, ciripind aceiaş melodie 
parcă, pe care o cânta Dorela. De bucurie fata în- 
cepu să bată din palme. Cum? A putut să bată din 
palme ? Atunci s'a făcut bine la brațul drept ? Până 
eri nici nu putea, să-l mişte. Doamne, ce minune ! 

In clipa acea intră şi tânărul care îi vânduse 
colivia. Când îl zări. Dorela încremeni. Tinea în 
mână o vioară. 

— Iată! Cu banii pe cari mi i-ai dat, am scos 
vioara dela amanet. Acum, însfârşit, pot cânta iar. 

Dorela nu-şi mai lua ochii dela vioară. Lacrimi 
începură să-i pice din ochi. 

— Te rog... vrei... să-mi cânţi... ce... 
dânsa să-l roage copleşită de emoție. 

— Cu multă plăcere, primi tânărul, privind însă 
curios la ochii înlăcrămați ai fetiții. 

Şi se porni să cânte „Serenada florilor“. Tocmai 
melodia ei atât de dragă ! Dorela închise ochii să 
asculte mai bine muzica. Visa. lată-o iar în pădurice. 
E o noapte senină. Din cer pe raze de lună, au 
coborât îngeri, aducând în mijlocul lor, pe tata, 


ceva — putu 


mama şi frățiorul ei. Se aşează cu toți în jurul unei: 


mese. Mama cântă din gură, tata la vioară şi fratele 
la pian. A luat şi ea vioara. Toţi cântă „Serenada 


IN PAGINA A 7-A E-O SERBARE 
DATĂ DE-UN TÂNTAR BOGAT. 
HAI, VENIȚI ŞI VOI IN GRABĂ. 
CHIAR DE NU VA INVITAT. 


florilor“. Ramurile copacilor par îmbrăcate în aur. 
Crengile, ca nişte balcoane, sunt pline de păsărele 
cari îi acompaniază. Florile şi-au smuls rădăcinile 
din pământ şi încep a dansa. Au venit şi fiarele 
pădurii şi, blânde, s'au culcat la rădăcinile pomilor, 
ascultând viersul duios al muzicii. Deodată, Dorela 
lasă vioara şi porneşte în spre câmp. Drept înainte. 
Ziua se spulberă înaintea ei. Ea merge înainte. 

— Doamne, Dumnezeule ! Fetiţa a început iar să 
umble! Doamne, slavă ţie !, începu să strige femeia 
care tocmai intrase în odaie şi dase peste tânăr 
cântând şi peste fată umblând prin odaie. 

Intr'adevăr ! Sub farmecul muzicii, cuprinsă de 
visare, fata coborise din pat şi, pentru prima oară, 
după şase luni începu să umble. 

Când a venit şi doctorul a rămas şi el uimit de 
vindecarea  Dorelei. Dar a înțeles imediat ' cauza 
însănătoşirii. Se apropie de fată şi îi spuse: 

— Ceea ce eu nu am putut să 
fac cu ştiinţa mea a făcut acest 
om cu canarul şi vioara lui. Nu 
sunt doctor bun de loc. 

Tânărul a aflat povestea fetii 
şi impresionat de toate cele ce 
auzise, spuse : 

— Din toți oamenii cari i-am 
întâlnit, numai tu, o biată fată 
bolnavă, te-ai îndurat să-mi dai 
răscumpăra 


un ban să-mi pot 


vioara. Cu banul tău mi-am 
regăsit fericirea: vioara mea. Iar 
cu vioara mea, tu ţi-ai redobândit 
sănătatea. Dumnezeu ne-a scos 
pe unul în calea celuilalt. Lasă- 
mă, te rog, să nu mai plec din 
satul acesta. Voi cânta pe aci şi 
din banii câştigaţi voi mai cumpăra o vioară, pe 


care să ţi-o dau în dar. 


E primăvară. Câmpul e plin de ghiocei şi violete. 
Pomii, înmuguriţi privesc spre soare. Iarba i-a făcut 
iar dar pământului un covor verde de toată frumusețea. 
Ce veselă pare păduricea. O fi veselă numai fiindcă 
a venit primăvara ? Nu. Mai e ea veselă pentru ceva. 
Să vă spun? Stai să mă gândesc! Hai să vă spun, 
aşa numai ca o răsplată că mi-aţi ascultat istorioara: 
Pădurea este veselă fiindcă azi, pentru primaloară de 
când a fost bolnavă, Dorela a venit iar prin aceste 
locuri şi cântă iar la vioară. Mai frumos chiar ca 
înainte. Lângă ea este un tânăr. Şi el cântă la 
vioară. A lăsat acum însă arcuşul şi o priveşte cu 
cu drag. Ssst.! Uite, încă un secret: el se va 
căsători cu Dorela. Da, da. Toată lumea din sato 
spune. Chiar, zău, ce pereche frumoasă sunt! 


SERGIU MĂRGĂRINT 


CE A INVĂȚAT UN STRĂJER 


449944240090000 50 0400008aaee 0000 90ettthet4e0a0040ptteaeeeaa 


Prrrrterrerrtererrererreterrreterrettererttrerrterrertree 


00 oao- on aad- aaa- aad- oad- aaa- -ad 00-00-00 -00 G0- G08: 


DRAGI STRĂJERI, 


M primit o scrisoare dela 
un străjer. Am să-i 


pentru a fi pildă tuturor. 
1 Dar eu cred, că nu 
Por aora i numai el a învățat a- 


public aci şi numele, 


cestea, ci majoritatea dintre voi, 
însă el a avut curajul să ne scrie, 
totdeodată să-şi arate mulțumirea 


de ce a învățat. 

Iată dar străjerul Dobre Ion din 
legiunea Ilfov, ne scrie următoarea 
scrisoare : 

„Citesc de mult timp revista; iar 
acum, când am văzut că publicați 
şi despre străjerie, am simțit o 
mare bucurie. i 

Eu sunt şcolar; dar după cum 
ştiţi, orice elev este străjer, deci, 
sunt şi eu un pui de străjer, printre 
cei un milion din slujba Străjii 
Ţării, 

Am primit să fiu străjer cu multă 
plăcere. 

Despre străjerie, până când ne-a 
vorbit Domnul, nu am cunoscut 
nimic, 


Am aflat în urmă, că e de puțin 
timp introdusă. Domnul nostru, 
ne-a vorbit cu mult drag despre ea. 
Intre altele, ne-a spus,că orice elev 
este dator să fie străjer, mai ales 

Li . 


că străjeria este condusă de M. S. 
Regele Carol II. 

Apoi vom învăța multe. 

Iată am să scriu aci câteva lucruri 
învățate : din străjerie am învățat 


să ajut familiile sărace, deci să fiu 


milos cu cei oropsiţi; să ajut cu 
alimente pe cei orfani 
ocupaţii; să dau hainele mele vechi 


camarazilor mei desbrăcați, că-mi 


este milă când îi văd venind la 
şcoală, desculți; am mai învățat să 
repar acasă, sau la vre'o familie 


săracă, un gard, o uşă la magazie, i 
o poartă la grădină, să fac un coteț, 


să sap în grădină, şi altele. 

Tot în străjerie am învățat t să-mi 
iubesc camarazii, şi pe toți mai 
marii Ţării, să ajut pe bătrâni; iar 
în caz de pericol, să sar în ajutor. 

Dar la orele de educație națională, 
am învățat să fiu bun român, să 
respect legile şi să cred în viitorul 
acestei Ţări. 

Dar câte n'am învățat, domnule 
Comandant. Nu le pot înşira aci. 

Iată încă ceva. Cum acum aşteptăm 
iarna, am învățat că dacă nu voiu 
fi atent, am să mă îmbolnăvesc. 
Sau poate să-mi rup vrun picior, 
alunecând; deci să merg atent, pe 
stradă, pe scări, etc. 

Termin, salutându-vă cu salutul 
nostru străjeresc: Sănătate“. 


* 
* x 


Mărturisesc, dragi  străjeri că 
scrisoarea străjerului Dobre Ion, 
este plină de învățăminte. 

Câte a învăţat străjerul nostru 
şi cât se minunează el de ceeace 
ştia înainte şi ce ştie acum. 

Dar câți dintre voi, nu ați învățat 
cele de mai sus ? 


Petre Ispirescu este cel mai de seamă 
povestitor al României (1830-1887). 


şi fără 


Cred că toți, sau dacă vreunul nu 
le ştie, să caute să le înveţe. E 
ruşinos, ca străjer, să nu înveţe. 

Străjerii sunt întotdeauna pildă 
pentru tinereţ. 

Aşa dar, dragi străjeri, vedeți 
câte a învățat Dobre Ion din străjerie. 
Și tot mai are, căci Straja Ţării, în 
fiecare an, schimbă programul. 


"Aştept şi din partea altora să-mi 


„ „scrie că au învățat şi mai multe. 


Sănătate. 


V. GHEŢEA 
Comandant Străjer 


Cititorii noştri