Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages51-100

证: DI. NA 


M 


E 


LEA, 
a NEA AS CO Pii 


Director: MARIN IORDA 


A 


A 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7 一 ?一 1 上 .一 TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIII 


27 IANUARIE 1937 


No. 677 


Continuăm răspunsurile la întrebările puse de ciu- 
torii noştri, prin rubrica de curând înființată. 

Iscoditorul dela Braşov să afle că nu dăm aci decât 
răspunsuri din cari se pot trage foloase. Ce nevoe ai să 
ştii, Iscoditorule, dacă cel de care întrebi este sau nu om 
rău ? Să fie sănătos! Cu atât mai prost pentru el, căci 
omul rău suferă el mai întâi din pricina răutăţii sufle- 
tului său. A, dacă ai putea să-l schimbi, ai face o faptă 
bună, pentru care ai merita să fii lăudat. 

Un cititor din Sighişoara dorește să ştie dacă primim 
dela cititori bucăţi pentru publicat în revistă, Da. Cu 
condiția să fie bine scrise. 

Un drăguţ ieșean — cel puţin aşa îl arată fotogra- 
fia ce ne-a trimis — vrea să-i spunem dacă este voie 
ca un copil să sboare cu avionul. 

Desigur că e voie, dacă mai întâi îţi îngăduie aceasta 


părinţii. 
La București şi în alte oraşe s'au întocmit de către 
aerocluburi — astea sunt nişte societăţi din care fac 


parte aviatori şi oameni cari sprijină aviația — sboruri 
înadins făcute cu avionul, în care au fost mulţi, 
foarte mulţi copii. Dacă cunoşti pe cineva dela o astfel 
de societate, roagă-te frumos, după-ce ai cerut voe acasă, 
să te ia odată cu avionul. O să-ți placă pe sus și o să 
mai vrei să sbori... 

lată şi o fetiță din Piatra-Neamț, care ar vrea să ştie 
dacă nu vom poate trăi putea o sută de ani. 

Desigur ! Chiar de curând sa publicat în gazete 
ştirea că un bătrân din nu mai ţin minte ce ţară a mu- 
rit la vârsta de 149 de ani. Ca să trăieşti mult, trebue 
să duci o viață cumpătată, să nu fumezi deloc, să nu 
bei băuturi spirtoase şi să te culci devreme. La mâncare 
nu trebue să fii lacom, Apoi trebue să mănânci cât mai 
multe fructe, legume şi lapte, ocolind pe cât poţi cărnu- 
rile şi mai ales vânatul. Dar se mai cere ceva: să nu 
leneveşti. Munca, mnai ales afară, în aer curat, ține 
trupul vioiu şi sănătos. 

Şi-acum, îţi urez să triesti peste o sută de ani! 

Altă fetiţă, aceasta este din Ploești, vrea să afle cu 
orice preţ cum se fabrică păpuşile şi dacă avem și noi 
în ţară fabrică de păpuși. li vom răspunde în curând 


.pe larg, publicând chipuri de păpuşi din fabricile în 


care se lucrează păpuşile, 

Un mic cititor din Bucureşti întreabă unde îi poate 

poate vedea pe cei doi posnaşi, Neaţă şi Nătăfleaţă, 
Răspundem : 

I-ai văzut doar în paginile revistei noastre. Apoi le-ai 
auzit vocile la Radio de nenumărate ori. In carne şi 
oase e :mai greu să-i vezi, dar tot la Radio i-ai putea 
vedea deocamdată. Vino într'o zi după amiază și întreabă 
de d. director al Teatrulni Radio. Este un domn care 
iubeşte mult copiii şi care o să ţi-i arate pe cei doi 
năstruşnicii. 


Intreabă-mă, că-ți spun... 


Dacă o să fii cuminte o să poţi cere părinţilor să 
te ducă la Teatrul pentru capii care va da în curând şi 
o piesă cu Neaţă şi Nătăfleaţă. 

Fetiţa din Târgovişte care vrea să ştie ce e un 
transatlantic, îi răspundem că este un vapor mare, mare 
de tot, în care călătoresc din Europa spre America, mii 
de oameni, trecând — adică — peste Oceanul Atlantic. 

Un astfel de vapor se mai numeşte și vas,— costă 
mulţi bani și se construește în timp îndelungat în fabrici 
anume, în cari lucrează mii de lucrători, chiar pe malul 
apei. 

Dar de câţiva ani, oamenii călătoresc peste Ocean 
şi cu zepelinul, un fel de balon care se ridică la mari 
înălţimi şi este mânat cu motoare puternice. Balonul 
îsta are loc pentru mulţi călători şi traversează oceanul 
numai în câteva zile. Apoi şi călătoria pe sus este mai 
plăcută decât cu vaporul. 

Dar despre aceasta se va scrie în curând, mai pe 
larg, în revistă. 


MOS-MARIN 


De multe ori oameni săraci sunt mai milostivi şi 
mai buni. cn animalele decât cei avuţi. lată spre pildă, 
o întâmplare adevărată, care dovedeşte cât poate ţine 
un cerşetor la câinele său. 

Intr'o noapte, un biet bătrân tremurând de frig şi 
lihnit de foame, nimerește la un azil de cerşetori. Bate 
în ușă şi cere adăpost pentru el şi pentru cățelușul său, 
care îl călăuzea prin oraş. Ingrijitorul îi spune tăios: 
„nu te pot primi decât pe dumneata, moșule, câinele 
să te aștepte afară până mâine dimineaţă“, 

Fără nicio vorbă, bătrânul plecă din poarta azilu- 
lui şi se duse de se culcă într'o casă părăsită, cu toate 
că era o noapte friguroasă, strângându-și sub haină, la 
piept, pe nedespărţitul său tovarăș de suferinţă: câinele, 

Nu-i mai de preţ jertfa acestui orb sărac, decât 
binele pe care il face un om putred de bogat? 


Clădirea albă a şcoalei se vedea din colțul străzii 
largi pe care mergea Lia alături de miss Elinor, Lia 
era îmbrăcată întrun sort de uniformă, albastru, cu 
mâneci lungi, cu guleraș alb de pichet. Pălărioara, tot 
albastră, cu borul ridicat, îi lăsa descoperită fruntea 
lată. Lia purta sub braţul stâng un ghiozdan de piele 
cafenie. Mergea repede, nerăbdătoare să pătrundă în 
curtea școalei. Ştia că astăzi va fi sfeştania şi că nu se 
vor ţine cursuri, dar deabia aştepta să se vadă îmbră- 
cată în uniformă şi ducându-se la şcoală, cu ghiozdan, 
cu cărți, ca o adevărată şcolăriţă. 

In curtea şcoalei era zarvă şi forfoteală, Eleve 
multe şi mai mari, din clasele superioare și mai micuţe, 
vorbeau unele cu altele, sta- 
teau grupuri, grupuri în pici- 
oare sau pe băncile lungi de 
sub pomi. Lia nu cunoştea pe 
nimeni, se uita dejur împrejur, 
cu ochii mari, puţin turburată 
şi stânjenită. Miss Elinor o 
luă de mână. 

— Stai lângă mine să nu 
te pierd — spuse ea pe en- 
glezeşte. Lia îi răspunse: —Să 
wai nici o grije, miss! Dar, 
mâine vii iar cu mine? En- 
glezoaica îi lămuri că o va 
aduce în fiecare zi la şcoală 
şi va veni So ia în timpul 
prânzului. 

Apoi, prin mijlocul curţii 
trecu un preot îmbrăcat în 
odăjdii, urmat de un băiat 
care ducea un castron cu apă 
minna şi în urmă, directoarea şcoalei, urmată de toate 
profesoarele şi de toți profesorii. Elevele se strânseră 
cerc, în jurul mesei mari din curte. Preotul făcu slujba. 
Era o tăcere deplină. Soarele lumina drept în creștetul 
preotului. Capul lui părea înconjurat de o aureolă, ca 
la sfinţii din biserică. Preotul stropi cu apă sfinţită în jur, 
apoi ţinu o cuvântare în care vorbi elevelor despre 
datoria lor de a-și asculta dascălii Si de a învăţa cu 
râvnă. Apoi, directoarea școlii finu o cuvântare, în care 
ură tuturor elevelor spor şi izbândă la învăţătură. 
Pe urmă, elevele se risipiră... 

O fetiță brună, întovărăşită de o servitoare, se a- 
propiă de Lia, o întrebă în ce clasă e. Ea spuse că e 
în a treia primară şi plecă. 

Miss Elinor o luă de mână pe Lia și amândouă 
iesira din curtea școlii. 


x 
d 


A doua zi, Lia făcu cunoştinţă cu clasa ei. Era o 
încăpere mare cu patru ferestre dreptunghiulare, cu 
două rânduri de bănci noui. Lia se aşeză în banca treia 
din faţă, îşi scoase cărțile din ghiozdan şi încrucişă 
cuminte, mâinile pe piept. Venise printre primele. In 
câteva minute clasa se umpluse de eleve. Lia nu în- 
toarse capul nici la dreapta nici la stânga. In banca ei, 
mai intrară două fetiţe. Clopoţelul sună şi veni profe- 
soara. Profesoara era tânără şi frumoasă. Se aşeză la 
catedră şi începu să citească numele  elevelor din 
catalog  Fetiţele  răspundeau pe rând,  sculându- 
se în picioare: „Prezent“ sau „Aici“ — cum le învățaseră 
părinții să spuie când sunt strigate la catalog. 

Profesoara strigă: Mureșanu Victoria! Apoi: Nicolau 
Lia! Lia se sculă repede în picioare Si răspunse: pre- 
zent! Inima îi bătea atât de repede Si simţea că i s'au 
înroșit deodată obrajii. Se aşeză jos şi privi cuminte 
drept înainte. Deodată, Lia tresări. Auzise un nume! 
Profesoara strigase clar : Vlad Ileana ! Era ultima din 


严 


catalog. Cu litera Z nu era nicio elevă. Lia întoarse 
deodată capul și privi în urmă, spre locul de unde 
auzise un glas subțirel, răspunzând destul de tare: 
„Aici |“ 

Lia înmărmuri. Da, într'adevăr era llenuţa. Avea 
și ea un șorțuleţ albastru... Erau colege. Ilenuța o vă- 
zuse pe Lia de câteva minute, dar nu știa cum s'o facă 
să se uițe la ea. Cele două fetiţe se priviră lung, cu o 
nespusă bucurie. Amândouă deabia așteptau să sune de 
recreaţie şi să-şi poată vorbi. Lia se gândea, în timp ce 
profesoara scria ceva la tabla neagră, proaspăt vopsită: 
„Ce întâmplare nemaipomenită !“ Să vie Ilenuţa la 
aceiaş școală la care sunt eu, să fim colege ! Acum să 
vedem ce o să mai spuie miss 
Elinor? Doar n'o să mă retragă 
dela școala asta și să mă dea 
la alta, numai ca să mă des- 
partă de llenuţa.“* Lia simţi 
totuşi că se îngrijorează. Ile- 
nufa se gândea: Poate că 
Lia își închipuie că e o simplă 
întâmplare că am nimerit la 
aceiaş şcoală ! Ea nu ştie că 
eu am rugat-o pe mama să 
se intereseze la toate şcolile 
din împrejurimile casei dom- 
nului Nicolau, dacă eleva Lia 
Nicolau s'a înscris sau nu 
acolo. De aflat, a fost destul 
de uşor să afle. Doar două 
școli erau în tot cartierul. 

Profesoara după ce sfârși 
de scris pe tablă, aruncă o 
privire deasupra întregei clase 
şi spuse nemulțumită: | i nare 
— V’ați aşezat prost! Cele mai scunde trebuie să stea 
în față, cele mai înalte mai spre fund. O să vă arăt eu 
locurile pe care trebuie să le ocupați. Ieşiți toate din 
bănci Si aliniaţi-vă la perete. 

— Tu — spuse profesoara, adresăndu-se Liei, tre- 
buie să te muţi în banca doua ! ȘI... tu —(acum îi vor- 
vea Ilenuţei) tu să stai lângă ea... Sunteţi amândouă de 
aceiaşi înălțime ! Lia şi llenuţa stăteau în picioare 
cu umerii alăturați. Intr'adevăr, erau la fel de mari. 
La început, când venise Stanca în serviciu la doamna 
Nicolau, lenuţa era mai înaltă decât Lia. Dar Lia 
crescuse repede şi iată că o ajunsese. 

Cele două prietene se luară de mână şi trecură fe- 
ricite în banca a doua. Profesoara nu apucă să le arate 
locurile la toate şi sună de recreație. 

Lia și cu Ilenuţa erau aşa de bucuroase că s'au revă- 
zut, că vor fi zilnic împreună încât se îmbrăţişau tot timpul. 

Trecu toată dimineața fără să se mai întâmple nimic. 
La 12, miss Elinor, veni s'o ia pe Lia. Ilenuţa plecase 
cum sunase de ieşire, dinadins, ca să o ocolească pe 
miss Elinor. Fetiţele hotărâseră împreună, să facă în aşa 
fel în cât guvernanta să nu afle că sunt în 
aceeașş clasă. 

Trecură câteva zile. Liei îi plăcea foarte mult viaţa 
de școală. Timpul cel mai plăcut îl petrecea acolo. 


Era într'o Marţi dimineaţa. Aveau în ziua aceea; 
aritmetica, religia, gramatica şi citirea. La gramatică, 
Lia trebuia să scrie ceva în caiet. Scrisese. dar, din ză- 
păceală, uitase caietul acasă. Profesoara trecu printre 
bănci și făcu controlul caietelor. Lia răscolea prin ghioz- 
dan şi văzând că uitase să şi-l aducă, îi şopti repede 
enutei: 一 Am lăsat caietul acasă! Ce mă fac!? 

Cât ai clipi din ochi, Ilenuţa împinse caietul ei pe 
pupitrul Liei. Lia nu avu vreme să i-l dea înapoi. 
Doamna profesoară era acum în dreptul băncii în care 
stăteau cele două prietene. Profesoara luă caetul în 


j 
se: COPIILOR 


一 


mână, îl privi atent şi spuse mângâind-o pe Lia pe 
obraji: „Bravo! Scrii foarte frumos! Nota zece.“ 

Lia spuse repede: Caietul e al colegei mele! Dar 
lenuţa se ridică şi fără să-i lase timp profesoarei 
să spue ceva, vorbi ea! „Nu este adevărat, doamnă, Lia 
se teme să nu mă pedepsiţi pe mine şi spune că e caietul 
meu... eu însă l-am uitat acasă“. Profesoara o crezu. O 
mângâie încă odată pe Lia Si îi zise: „Nu numai că este 
o elevă bună, dar este și o colegă bună, ceeace e și mai 
mult“. Ilenuţa îi spuse:—,, Vezi, altă dată, fii mai atentă... 
acum te iert“. 

Lia avea lacrimi în ochi. Cât de bună e Ilenuţa, 
câtă prietenie Si cât devotament îi poartă! O scapă, în 
totdeauna, din toate necazurile. 

Altă dată, Lia nu ştia poezia care trebuia sv în- 
vefe la „memorizare'“. Ilenuţa îi sufla. Profesoara o pe- 
depsi, trimiţând-o în colţ şi Lia scăpă nepedepsită. 

li spuse că dacă colega ei n'ar fi incurcat-o suflân- 
du-i, desigur ar fi ştiut. ln sfârșit, într'o zi, Lia, din ne- 
băgare de seamă, vărsă o călimară plină cu cerneală 
pe şorţul, pe caietele și cărţile colegei care stătea în 
banca din spatele ei. Degeaba se rugă Lia s'o ierte — 
colega plângea și spunea că mămica ei o s'o bată că 
vine acasă cu Sortul şi cu cărţile pătate. Celelalte eleve 
se strânseseră toate în jurul Mariei Ionescu, fetița care 
plângea. Şi pe bancă era o pată mare de cerneală, din 
care se prelinseseră. două dungi lungi şi late. Clopoţelul 
le trimise pe toate în bănci. Doamna profesoară fu în- 
ştiințată de tot ce se întâmplase în recreaţie, de câteva 
eleve pârâcioase, obișnuite să ridice în totdeauna un 
deget în sus şi să spuie: „Doamnă” vă rog, Popescu Elena 
sau Gheorghe Florica, m'a împins, s'au mi-a luat creionul, 
sau mai știu eu ce! 

Lia stătea în picioare, cu privirea în pământ. 

Ilenuța se ridicase şi ea. 

— Dar tu dece nu stai jos? Spuse profesoara, ui- 
tându-se la Ilenuţa. 

— Fiindcă şi eu sunt vinovată, doamnă. Eu am îm- 
brâncit-o pe Lia și atunci ea a răsturnat sticla. 

— E adevărat? o întrebă profesoara pe Lia. 

Lia răspunse: Nu, Denuta nu m'a îmbrâncit, nici nu 
era în bancă. 

Dar Ilenuţa nu se lăsă. Explică cum intrase în banca 
tocmai când Lia îşi căută ceva în ghiozdan, cum o îm- 
brâncise ca să-și facă loc şi profesoara o crezu. Pedeapsă 
fu următoarea: Lia va trebui să aducă de acasă bani 
cu care să cumpere alte caiete şi alte cărți Si să 
dea şorţul la spălătorie chimică, iar llenuţa va sta la 
arest până la ora 1 jum.... 

.. Din pricina acestui arest nemeritat (llenuţa nu 
avea nici o vină, ea nu fusese în bancă atunci când Lia 
vărsase cerneala pe şorțul colegei ei, dar vroise cu orice 
chip să împartă Si ea pedeapsa cu Lia) se întâmplă ca 
miss Elinor s'o vadă pe Lia împreună cu Ilenuţa. Veni 
şi în ziua aceea, ca de obiceiu, s'o ia la ora prânzului 
pe Lia acasă. 

fenufa nu putu să plece prima, cum făcea în fie- 
care zi, ca să înlăture o întâlnire cu guvernanta. Miss 
Elinor intră în clasă, îi ajută Liei să se îmbrace şi deo- 
dată o zări pe Ilenuţa. 

一 Ce cauţi tu, aici? întrebă — încruntată 一 guver- 
nanta. 

Lia o lămuri în puţine cuvinte, spunându-i că Ile- 
nuţa e oprită la arest, din pricină că şi-a luat asupra 
ei o greşeală nefăcută Si că nu vrea s'o lase singură. 
Ea va rămâne cu llenuţa până la 1 jum., apoi o va duce 
cu mașina acasă, fiindcă ştie că stă foarte departe. Miss 
Elinor se supără foarte rău, se împotrivi, vru s'o ia pe 
Lia acasă cu sila, dar totul fu zadarnic. In cele din urmă, 
guvernanta se domoli. Se așeză și ea într'o bancă şi, 
privind din cinci în cinci minute la ceasul brățară, care 


il purta la mână, aşteptă, tremurând de indignare, să- 


treacă vremea până ce o să fie 1 jum. Se urcară toate 
trei în maşină şi după douăzeci de minute au ajuns în 
strada în care locuia Ilenuţa. Incă o jumătate de oră, 
trebuia să gonească şoferul până în strada unde era casa 
domnului Nicolau. Părinţii Liei erau foarte îngrijoraţi. 
Ceasul arăta ora 2 jum.! De obiceiu, la ora unu fără 


un sfert, miss Elinor sosea acasă cu Lia. Guvernanta 
povesti tot ce se petrecuse. 

一 „Lia este foarte reu şi neascultetor, eu nu mai pot 
sta in casa aste !" 

Doamna Nicolau îi spuse Liei să treacă în sufragerie 
să mănânce, iar pe guvernantă o rugă să rămâie, fiindcă 
are ceva de vorbit cu ea. Mama Liei îi vorbi astfel dom- 
nişoarei Elinor: — Era de datoria Liei să rămână cu 
Ilenuța, fiindcă de atâtea ori llenuţa și-a arătat marea ei 
prietenie pentru Lia. Nu o putem împiedica pe Ilenuţa 
să urmeze la aceiaş școală la care am dat-o pe Lia... 

— Dar putem face altceva, răspunse grăbită miss. 

Putem s'o retragem pe Lia dela şcoala asta... Sunt alte 
coli... 
ý — Nu, nu, asta nu pot îngădui, dragă miss... Si gă- 
sesc că n’are nici un rost s'o facem... Crezi dumneata, 
că celelalte colege ale Liei, au fost toate crescute cu gu- 
vernante? Te inseli! Sunt fetiţe de oameni din popor 
şi nu văd un rău în faptul că stau alături de copilul 
meu... Mă gândeam chiar deunăzi, că am făcut o gre- 
şeală, spunându-i Stancăi să plece! Pe lângă că era o 
bucătăreasă foarte bună, era și cinstită și foarte de în- 
credere. In plus, în Ilenuţa, Lia avea o tovarăşe bună 
de joacă şi acum ar fi avut-o şi la învățătură. 

Miss Elinor se încruntă: —Doamnă Nicolau, (vorbea 
în limba engleză) eu înțeleg să dau cu totul altă edu- 
caţie Liei... Dacă dumneavoastră nu sunteţi mulțumită, 
pot să plec... 

— Cum vrei, miss Elinor! Zise cu răceală doamna 
Nicolau... Gândeşte-te şi mâine dă-mi răspunsul... 


(Va urma) 


MESERIAŞI... 


Câinii au şi ei înclinări spre anumite meserii. Nu 
râdeţi, vă voi dovedi că este chiar aşa. 

Unii se fac păzitori — câini ciobănești — alţii se fac 
artişti — cum sunt, bunăoară, câinii dela circ, — iar alţii 
se fac polițiști. 

Cei mai buni câinii poliţişti, sunt câinii lupi. Ei sunt 
luaţi în jandarmerie şi la poliţiile oraşelor mari. Sunt 
de multe ori mai de preţ decât oamenii, căci au un simţ 
şi un miros deosebit care îi ajută să descopere şi 
să prindă pe răufăcători. De multe ori este de ajuns o 
urmă, o sdreanță, un lucru de nimic pentru ca isteţul 
câine poliţist să poată să dibue şi să prindă pe hoţ în 
culcuşul său. Au fost împrejurări când un câine poliţist 
a prins un răufăcător, arătându-i-se numai o pălărie a 
acestuia. 

In slujba jandarmeriei noastre sunt azi peste 3000 
de câini poliţişti. Avem chiar şi o şcoală în care aceștia 
sunt învăţaţi cum să descopere şi să aresteze pe hoți. 
Şcoala aceasta este la Oradea şi în ea se pregătesc vii- 
torii câini poliţişti. 

Dresatul câinilor se face cu mare răbdare de către 
anumiţi specialişti. Elavii se dovedesc a fi foarte silitori 
şi ascultători. 

Când nişte animale sunt aşa de cuminţi, e ruşinos 
ca dumneata, copil care te duci la şcoală să nu înveţi 
şi să-ţi superi părinţii şi pe profesori. 

Deci, ia aminte! 


eta 


NTR'O după amiază, îmi spuse un brotăcel, mă 
odihneam pe frunza unui nufăr din balta Ciş- 
migiului, cînd auzii pe cineva strigându-mă 
pe nume. 

Cum în fața mea nu văzui pe nimeni, m'am 
întors şi am zărit în apropiere o picătură de apă — lu- 
cind argintiu pe frunza unui nufăr. 

Era Strop de rouă — un vechi prieten — pe care îl 
recunoscui fără multă trudă şi pentrucă nu-l mai văzu- 
sem de mult, îl rugai să-mi povestească ceva din păţă- 
niile lui, petrecute după ultima noastră întîlnire. 

lată ce-mi povesti vechiul meu prieten Strop de rouă. 

Intro bună dimineaţă, pe cînd se afla aninat de un 
firicel de busuioc dintr'o poiană, Strop de rouă vorbea 
cu sine însuşi : 

„Ce bine ar fi dacă aş putea deveni om, sau cel 
puţin un omuleţ. Oricât de mic. Măcar și numai de 
mărimea unui bob de linte. Să mă bucur, să mă inve- 
selesc şi să trăesc ca el. 7 

Oamenii sunt deştepţi, prietenoși și se iubesc între 
ei. Stăpînesc țări şi mări. Locuesc în casele lor netur- 
burafi de nimeni. Nu ca mine care pentru cîteva ceasuri 
sunt Strop de rouă iar peste puțin, cînd soarele mă va 
descoperi, căldura lui mă va preřace în aburi, ridicîn- 
du-mă spre cer. 

Acolo, la un loc cu mulți, foarte mulți stropi, prefă- 
cuti Si ei ca şi mine in aburi, vom alcătui un nor. Vom 
sta mult timp înghesuiți unul într'altul, pînă într'o zi 
când vom cădea din nou pe pămînt — sub formă de 
ploaie 一 Si iar ne vom preface in ceață, rouă sau aburi, 
iar vom alcătui un nor... şi tot mereu așa... 

Trebuie să rătăcesc fără încetare şi fără odihnă, fie 
pe pămînt fie prin văzduh. 

Ce n’aş da să fiu om! Să fac ce vreau! 

O urzică, auzindu-i ultimele cuvinte, îl întrerupse 
mustrîndu-l : 

一 Dece vrei să devii tocmai om? Cînd el este cea 
mai rea ființă depe pămînt. Rupe florile, sgirie copacii, 
împușcă animalele și păsările şi cîte altele... 

lar dacă eu 一 drept pedeapsă—îl urzic pe miini—că 
se scarpină pînă i se'nroșește pielea — de necaz mă 
calcă în picioare. 

— Şi eu urăsc pe om! sări o lăcustă scârțiind din 
lungile-i picioare. Este dușmanul meu cel mai nesuferit. 
Ştiţi ce face cînd dă peste noi strînse laolaltă ? Toarnă 
benzină şi ne dă focl... 

一 Mai întîi că nu dă el peste voi, ci voi îi năpă- 
diţi ogoarele !... luă Strop de rouă, apărarea oamenilor. 


i în al doilea rînd, dacă vă nimicește o, face ca să nu-i 
prăpădiţi recolta şi să rămînă muritor de foame. 

— Dar cu mine ce are? Dece mă stirpeste omul pe 
unde mă întilneşte ? gifiîi o furnică ce se lupta din greu, 
cărind o coaje de sămînţă de dovleac. 

Un greer înciudat pe furnică, încă de cînd nu-i îm- 
prumutase, într'o iarnă, de ale mâncării, se răsti la ea, 
înfuriat : 

一 Te miră ce are cu tine, nerușinat-o |... Ii tot um- 
bli omului prin borcanele cu dulceaţă Si miere și te 
intrebi ca o mironosiţă dece te prigonește! Ba bine că nul... 

Dacă aş fi eu în locul lui, de mult nasi fi lăsat 
neam de furnică pe pămint!... închee greerul, bătind din 
pinteni și încheeindu-și pînă la git nasturii hainei. 

Intre timp, furnica reușise să împingă sămînța până 
la intrarea locuinţei sale și din prag, ameninţă : 

一 Lasă, lasă, vii tu la iarnă să te milogești pentru 
citeva boabe de grîu l... 

O mierlă ce nu luase parte pînă atunci la discuţie 
一 crezu că e bine să-şi dea Si ea părerea: 

Strop de rouă nu-ți doresc să ai deaface cu oamenii. 
Cind te au în puterea lor, nu-ţi dau libertate nicio clipă, 
deşi lor le place mai mult ca oricui să fie liberi. 

— Ce mai încolo încoace — se alătură părerii 
mierlei un păianjen ce-și tesea cu trudă pânza într'un 
tufiș. Eu, dacă aş putea, as suge sîngele tuturor oamenilor. 

Părerile fiind împărţite, curînd se formară două ta- 
bere. Una care ţine cu oamenii, alta împotriva lor. Ne- 
înţelegindu-se, aleseră ca judecător un melc. Acesta, ase- 
zîndu-şi ochelarii pe nas, se prefăcu că citește anumite 
legi și ca să nu se pună rău u niciuna din părți, îşi 
dădu părerea că numai trăind un timp pe lingă oameni. 
îți poţi da seama dacă sunt buni sau răi. 

Judecata melcului nefiind împărtăşită de toată lu- 
mea, se iscă scandal. 

Tocmai atunci trecu pe acolo o zină. Auzind cearta 
întrebă care-i pricina. Strop de rouă îi povesti cele ce 
se "'ntâmplaseră, arătând că totul pornise dela ideea lui 
de a se preface în om. 

一 Strop de rouă, zise zâna, am să-ți dau putinţa să 
te convingi singur. Te voi preface în om, aşa cum doreşti! 

Şi sufiând asupra lui, îl prefăcu întrun omuleț de 
sticlă, mic cât unghia degetului mic al mânii. 

Omuleţul de sticlă porni în lume... 


De abia trecu poiana și întâlni un tăetor de lemne, 
culcat la umbra unui mesteacăn. 

Se strecură cu gr:je în buzunarul omului și când 
acesta ajunse acasă, se urcă pe masă şi-l strigă. 

Cum tăetorul de lemne era scurt la vedere, foarte 


(Citiţi continuarea fn pag. 7-a) 


MINEN 


————_— „mmm 


cu: trenul, diligența, vapo- 
rui, balonul; apoi călare pe 
cămilă, pe cal, pe elefant. 
El a isbutit astfel să facă 
înconjurul pământului în 
mai puţin de trei luni. 

Pentru vremea în care a 
fost scrisă povestea, timpul 
acesta era socotit foarte 
scurt. Azi, însă, când avioa- 
nele câștigă tot mai mult în 
iuțeală, înconjurul pămân- 
tului se face în mai puţin 
de două săptămâni. Avia- 
torii se întrec care mai de 
care să micşoreze depărtă- 
rile sburând cu avioane îna- 
dins făcute ca să câştige 
în iuţeală. 

Astfel, acum câţiva ani, 
un iscusit aviator american, 
Willy Post, isbutise să facă 
ocolul pământului în mai 
puţin de zece zile, sburând 
neîncetat zi şi noapte. 

Bineînţeles, o astfel de 
ipravă cere o pregătire 


re- 
vislei noastre vor fi auzit 
desigur, dacă nu cumva au 
şi citit minunata carte, 
Ocolul pământului în 80 de 
zile, a scriitorului Jules 
Verne. Eroul acestei pove- 
stiri pe care copiii o gustă 
din plin este un aorecare 
Philias-Tog, care, ca să-şi 
ducă la bun sfârşit călă- 
toria se foloseşte de ce în- 
tâlnește în cale. Astfel el 
călătorește rând pe rând 


Mulţi dintre cititorii 


deosebită, un avion foarte 
bun și scump şi este în 
acelaș timp foarte obo- 
sitoare. 

Acest aviator încercând 
să facă ocolul pământului 
intrun timp şi mai scurt, 
a căzul cu aparatul său, 
murind pe loc. 

Un alt aviator, care se 
pregăteşte acum să facă în- 
conjurul pământului, este 
românul Băzu Cantacuzino. 
El şi-a comandat la o fa- 
brică mare dela Paris un 
aeroplan anume făcut ca 
să poată sbura cât mai 
repede cu el. 

Această pasăre sburătoare 
este o adevărată minune și 
mulțumilă unor noui modi- 
ficări, având două motoare 


puternice, poate face în plin iuți — cu motoare foarte 
sbor, cu toată încărcătura puternice şi cu aripi mici — 
de benzină şi bagaj, peste cari pol să facă chiar mai 
400 kilomelri pe oră. mult de 500 kilometri peoră! 

Sunt chiar şi avioane mai Asta zic şi eu iuțeală! 


Vă PRESE OO, ES DEE E E ME REC O e e RER DE 57 n 07 PR Es RE BE 06 EET TE SEE PE TENE RIO CRET PE a ZI PAIE PET AA o > 
(Urmare din pag, 6-a) 


mirat se strădui să descopere pe acel care-l strigase. 

Se uită în dreapta, se uită în stânga. se uită înapoi, 
sub masă, sub pat, sub scaun şi tot astfel se chinui bie- 
tul tăetor, până, în sfârşit, îl descoperi. 

Unde credeţi că era omulețul de sticlă?... Incălecase 
între timp chiar pe vârful nasului tăetorului, fără ca el 
să simtă... - 

Mirat de îndrăzneala stârpiturei care-l necăjise atât 
cu căutatul, tăetorul îl închise într'o tabacheră pe care 
o căptuşi cu vată, şi-o duse împăratului Războilă care 
îl răsplăti cu prisosinţă. 

In primele zile fu înconjurat cu atenţie deosebită, 
împlinindu-i toate poftele. 

O cupă de cristal, răsturnată cu gura în jos, îi ser- 
vea de locuinţă. © cojiţă de nucă —poleită cu aur și 
căptușită cu puf — drept pat. 

Ca să nu-i fie frig noaptea, îl culcau lângă candelă. 

lar bae făcea într'o ghindă argintată. 

Intr'o noapte împăratul avu un vis ciudat şi anume: 

Se făcea că se plimb, prin via sa. Ajungând în 
dreptul unui butuc, zări trei pisici. Una slabă, una grasă, 
şi una oarbă. 

Omulețul de sticlă, drepi recunoștință pentru felul 
cum era îngrijit,se strădui să-i explice împăratului, visul: 

Pisica grasă este poporul vecin cu care duci război 
neîntrerupt, pentru că ori de câte ori îl ataci, el te res- 
pinge. Apoi, îţi încalcă împărăţia și se retrage cu prăzi 
bogate şi se 'ndoapă cu ele. k 

Pisica slabă este poporul tău care suferă de pe urma 
acestui război nenorocit. 

Iar pisica oarbă eşti însuți Măria Ta care nu-ți dai 
seama de răul pricinuit de război. 

Impărătul rămase înmărmurit de atâta îndrăzneală, 
însă văzând că omulețul de sticlă avea dreptate, hotărî 
încetarea luptei. 

Si astfel tot poporul deveni recunoscător omulețului 
de sticlă pentru că-l scăpase de năpastă. 

Chiar împăratul începu să-l îndrăgească atât pe omu- 
lețul de sticlă, încât nu numai că nu se depărta de el 
când se aduna sfatul țării, chiar îl poftea la masă și la 


plimbări. 


Cu vremea începură însă Si necazurile. 

Cățărându-se pe cupa de vin, omulețul de sticlă alu- 
nec şi era să se înnece, dacă împăratul nu l-ar fi văzut 
căzând și nu l-ar fi scos cu furculiţa. 

Altă dată jucându-se prin părul împăratului, firele 
se încâlciră atât de rău, încât bietul omuleț de sticlă 
aproape că s'ar fi sugrumat, dacă nu l-ar fi descurcat 
împăratul. 


Cotoiul era de asemenea o mare primejdie pentru 
omulețul de sticlă, căci ori de câte ori trecea pe lângă 
el, se repezea asupra lui ca să-l înghită. 

Tremurând şi abia ținându-se pe picioare, omulețul 
de sticlă se refugiă în călimară şi acolo cu cerneala 
până la brâu, închidea capacul şi stătea, dârdâind de 
frig, câteva ceasuri până venea cineva şi îndepărta co- 
toiul. 

Partea proastă era că nimeni din apropierea lui nu 
trebuia să tuşească, sau să strănute, căci omulețul de 
sticlă se rostogolea de-a berbeleacul, neputând rezista 
furtunii stârnite de strănut sau tuse. 

Dar ceeace trebuia să se 'ntâmple se 'ntâmplă. 

Intr'o bună zi, slujnica, măturând prin casă, îl strânse 
odată cu gunoiul în făraş și-l aruncă în sobă... 

Topindu-se omulețul de sticlă redeveni Strop de rouă 
şi ajunse din nou după mai multe rătăciri pe frunza de 


nufăr din balta Cişmigiului. A 
DINU MOROIANU 


SII 


(LO pisică subfioara，Nata- 
fleaţă, supărat, 

Se gândește cum s'o ducă 
tocmai la ultimul cat. 

Ca să urce atâtea trepte, îi 
e greu lui Nătăfleaţă 

Și se roagă să-l ajute bunul 
său prieten, Neaţă 


Neaţă are trei baloane şi, 
fiind deştept băiat, 

Găsi mijlocul să ducă mâţa 
sus, imediat! 

Coada mâței a legat-o de 
baloane cu'n fuior 

Şi baloanele îndată au 
pornit cu mâța’n sbor! 


—eată, Nătăfleaţă 


Ia priviți cum se înalță, ca 
un fulg uşor de nea! 
Miorlăe biata pisică, speri- 
ată, vai de ea! 

Iar de sus cucoana Tinca, 
rezemată de balcon, 

Stă şi-aşteaptă pisicuța să 
îi vie sus plocon. 


| pisica sburătoar 


Şin clipa când echipajul 
pân'la dânsa se ridică, 
Fericită, coana Tinca puse 
mâna pe pisică 

Şi codita desfăcându-i, din 
prinsoare'n locul ei, 

Un coş încărcat cu daruri 
legă'ndată, dumneacei. 


Prăjituri, fructe, bomboane, 
însfârşit, ce să vă spun; 
Coana Tinca, puse-acolo tot 
ce e mai scump şi bun! 
Dar cu atâta greutate ne 
mai putând ca să sboare 
Baloanele început-au, spre 
caldarâm să coboare. 


$ 


LA) 


Bucuroşi cei doi prieteni, 
braţele întind deodat” 
Inspre coșul, care vine cu 
bunătăţi încărcat..! 

Şi de foame, Nătăfleaţă Si 
cu Neaţă, fiind lihniţi, 
Sar în sus de bucurie, râd 
şi cântă fericiţi! 


D. M. 


-一 一 一 -一 一 -一 一 一 一 


Shirlev TAPLE 


Este cea mai renumită fetiţă din lumea întreagă. Işi 
nerită renumele, căci darul cu care a înzestrat-o bunul 
Dumnezeu de a juca în filme, drăgălăşenia și deşteptă- 
ciunea ei sunt neîntrecute: Cântă, dansează, vorbește şi 
mai ales, râde cum nu se poate de frumos. 

Deaceea este iubită de toţi copiii. Dar şi ea îi iubește 
pe ei, căci joacă în film numai ca să înveselească 
milioanele de copii, cari se duc la cinematograf să se 
minuneze în faţa jocului ei. 

Dragostea aceasta a dus până la înjghebarea unor so- 
cietăţi unde se strâng toţi copiii laolaltă, ca să urmărească 
viaţa, filmele, întreaga copilărie a acestei mici artiste, 


MOVIETONE CITY Decan her 75, 196 


AM, dom childsen of Roumania; 

Did you ewer set me in de movis Did 
you ewer haar me or Ae ma olancs ? Most cur- 
ai , Beeoruie J teceived, bol of bellari from 

sur coleg 3 dune voal bhe al oll of 

se gi a lol octet. Ale ES, 
A bag ariy fpd ana dt ae 
UE PU Boe: Ba tale 

by mr Dintele Dimineata Copiilor test fall, 


you chikdren Togo dhar who inoue | 


= [hena da y PE 


macel follows uf mt 
mall, 


Ii NWN, You 


TE oa 


renumită în toată lumea. Aceste societăți se numesc 
cluburi şi au luat fiinţă în toate ţările din lume. 

In cluburile Shirley Temple sunt primiţi numai 
copiii cuminţi, cari învaţă bine şi nu-i supără pe părinţi 
sau pe profesori. Cum în ţara noastră nu sa înfiinţat 
încă o astfel de societate, mica Shirley s'a gândit să 
o înfiinţeze cât mai curând. 


Deaceea, ea s'a adresat celei mai răspândite reviste 
pentru copii din România „Dimineața Copiilor”. 
lată scrisoarea pe care ea a scris-o, aşa cum sa 


priceput: 


TÂLMĂCIREA ROMÂNEASCĂ A RÂNDURILOR 
DRĂGĂLAȘEI SHIRLEY TEMPLE ESTE 
URMĂTOAREA: 


Dragi copii din România, 


M'aţi văzut vreodată jucând la cinema? M'aţi auzit 
cântând? M'aţi văzut dansând? 

Desigur, căci am primit multe scrisori din fara 
voastră. Deaceea, eu aș vrea ca voi toţi cari veniţi la 
filmele mele, ca să mă vedeţi, să vă strângeți la un loc 
îutr'o mare adunare, care să fie o adevărată familie de 
cuminţi şi ascultători. 

Cum ştiam că cea mai iubită revistă a voastră este 
DIMINEAȚA COPIILOR, am rugat-o să fie așa de bună 
şi să vă unească ea la un loc pe toți copiii din Româ- 
nia, cari mă cunosc și mi-au văzut filmele. 

Voi urmăriți cu luare aminte cele ce se vor scrie 
deacum înainte în revistă, pentruca să ştiţi ce trebuie 
să faceţi ca să fiţi primiţi în clubul SHIRLEY TEMPLE 

Să fiţi cuminţi și silitori la învățătură, pentruca 
părinții voştri să vă ducă să mă vedeţi în toale filmele. 

Vă imbrățișez, 
SHIRLEY TEMPLE 


Societatea a şi luat fiinţă, numindu-se Clubul Shirley 
Temple din România. 

Organizarea o, face „Dimineaţa Copiilor” 
răspândită revistă pentru copii şi tineret. 

In numărul viitor se vor arăta foloasele de care se 
bucură toţi acei primiţi în Clubul Shirley Temple. 


M. I. 
O 


cea mai 


ap 


f 
A 


Mulţi dintre cititorii, cari ne trimit lucrări pentru 
concursul de desen al revistei noastre. nu citesc cu 
destulă luare aminte condiţiunile pe cari le publicăm 
in fiecare număr al revistei. Am primit multe, foarte 
multe desene, dar o parte din ele nu le putem lua în 


seamă, deoarece nu au fost făcute potrivit lămu- 
ririlor pe care noi le vestim mereu, dela deschiderea 
concursului. 


Mulţi concurenţi fac desenele prea mari sau prea 
mici, nu le lucrează numai cu creionul și nici pe hârtie 
albă; întrebuinţează culori şi nu se iscălesc în colțul 
din stânga — sus — depe cealaltă faţă a desenului. ~“ 

De aceea, ne vedem nevoiţi să amintim din nou că 
trebue să ţineţi seamă de următoarele ; 

1) Desenul să înfăţişeze scena în care familia con- 
curentului este aşezată la masă, adică: tata mama, fraţii 
şi surorile, dacă are, bunica şi bunicul — şi chiar, dacă 
vrea, poate să înfăţișeze şi unul sau mai mulţi musafiri: 

2) Liniile să fie simple, contururile drepte și trase 
numui cu un creion negru, fără a se pune niciun fel 
de culoare, pe o hârtie albă, lată de 13 cm. şi lungă de 
18 cm. care nu poate fi îndoită decât o singură dată; 

3) Concurentul trebue să-şi lucreze singur desenul, 
fără a primi ajutorul cuiva. fie din familie, fie din 
afară, dupăcum nu poate — nu are voe — să copieze 
vreun alt desen, tablou, ilustrație sau fotografie; 

4) Pe cealaltă parte a desenului se va scrie deslu- 
şit, în colțul din stânga, sus: numele concurentului, lo- 
calitatea, vârsta, şcoala şi clasa: 

5) Concursul rămâne deschis o lună, în care timp 
desenele trebuesc trimise în plic închis, pe adresa: 


PHARD 


„Dimineaţa Copiilor“ str. Const. Mille No. 7—9—11. Ir 
colțul din stânga, jos, se va scrie pe plic: concursu 
de desen; 

6) Desenele vor fi cercetate de un comitet anume 
întocmit şi care va fi la timp arătat în revistă, iar cele 
mai bune desene vor fi publicate, după închiderea con- 
cursului ; 

7) Cei cari se vor fi dovedit a păstra toate cele 
arătate de noi şi vor trimite şi desenele cele mai isbu- 
tite, vor fi răsplătiți cu însemnate premii; 

8) Neîndeplinirea unuia din punctele arătate mai 
sus atrage după sine scoaterea din concurs. 

Şi-acum să facem cunoscute şi premiile cu care re- 
vista va răsplăti pe acei cari se vor dovedi ca cei mai 
meşteri desenatori. 

Premiul 1 este un portret al premiantului lucrat în 
culori. 

Premiul il este tot un portret al premiantului lucrat 
în alb şi negru. 

Premiul Ill este un abonament pe un an la „Dimi- 
neața Copiilor" 

Premiul IV este un abonament pe şase luni. 

Cercetaţi cu băgare de seamă punctele arătate mai 
sus, ca să le puteţi îndeplini pe toate, şi apucaţi-vă de 
lucru... 

Concursul se închide abia la 6 Februarie, uşa că 
aveţi tot timpul să lucraţi pe îndelete şi cu răbdare. 

Odată desenul sfârşit, nu mai staţi pe gânduri şi 


trimiteţi-l la revistă. 
PRICHINDEL 


LE 


Piu i 


REU i-a venit bictului Stan, când într'o pri- 
măvară s'a trezit singur, fără părinți, fără 
rude şi fără nici un căpătâi pe lume. Taică- 
său şi maică-sa se prăpădiseră, la o lună 
unul după altul Si nu i-au lăsat moştenire 

nici măcar un pic de aţă. Neavând nici un rost în sa- 
tul lui, işi luase desaga în spinare şi umbla de colo 
până colo, după lucru ; ba argat la o moşie, ba paznic 
la vie sau cioban la oi. Peste tot, însă, nenorocul se ți- 
nea scai de el. Păţise atâtea necazuri, pe unde umblase, 


încât i se dusese vestea şi toată lumea îl cunoştea, ca 


pe un cal breaz, sub porecla de Stan Păţitul. 

Bietul Stănică se învățase cu greul şi nu mai punea 
la inimă, orice i s'ar ti întâmplat. 

Tot <olindând prin lume, ajunse odată întrun sat, 

unde sătenii erau tare amărâţi şi înfricoșaţi foarte din 
pricina unor zmei, care biigaseră spaima și jalea în sat, 
prin sălbătecia și puterea 
lor. Zmeii furau copii şi îi 
mâncau, gâtulau oamenii 
la drumul mare, prădau 
avutul lor şi nu se mai 
-săturau căpcăunii. Din po- 
runca lor, în fiecare săp- 
tămână, câte un sătean, 
trebuia să intre argat la 
curtea zmeilor. Cel pe care 
care cădea ponosulu știa 
bine că nu se mai întoarce 
zdravăn acasă, deoarece — 
zmeii — îl supunea la munci 
şi cazne grele, de rămânea, 
bietul om, dăulat toată via- 
ta, ba, unii mai lipsiţi de 
vlagă, îşi dădeau duhul în 
câteva zile de argăţie pe moşia zmeilor. 

一 Măi oameni buni, le zise Stănică, ia să-mi ară- 
taţi şi mie zmeii aceia înfricoşaţi, să stau şi eu cuei de 
vorbă. Eu sânt Stan Păţitul şi nu mă prea speriu de 
orice lucru. 

Am păţit atâtea în viaţa mea, că nici focul Gheenei 
nu mă mai sperie. 


— Vai de tine, neiculiţă, se vede că ţi sa urât cu 

viața — ziseră sătenii adunaţi pe linia satului. Cată-ţi 
de drum mai bine, că de s'o 'ntâmpla să dai ochii cu 
ei, e vai şi amar de tine! Uite chiar acum, blestemaţii, 
sunt tustrei la cârciuma din sat, unde s'au pus pe chef! 
O să-i bea bietului cârciumar toată pivniţa ! 
__ Stan se duse deadreptul la cârciumă, unde zmeii 
beau şi cântau cuprinși de beţie. Tot satul se adunase 
in jurul cârciumei să vadă ce se va întâmpla. Era toc- 
mai ziua când zmeii își alegeau un nou argat. Toţi cre- 
deau că blestemaţii îl vor face praf pe Stan. 

Stan Păţitul însă, de orice avea teamă, numai de 
duhurile spurcate nu; deoarece purta în sân târnoseală 
dela trei biserici. Talismanul acesta era tot ce primise 
şi el dela părinţi Si de multe belele il scăpase până 
atunci, 

De aceia se apropiă ţanţoş demasa zmeilor și, fără 
să fie poftit, se aşeză pe 
un scaun la masa lor. 

Zmeii simţiseră mirosul 
târnoselii sfinte şi se cam 
schimbară la faţă. 

— Ce vrei, voinicule, de 
la noi? întrebară tustrei 
deodată. 

— Vreau să mă bag ar- 
gat la voi şi să-mi plătiţi 
simbrie o mie de galbeni 
pe an. 

— Noi avem argat, voi- 
nice | 

— Ştiu, pe săptămână 
câte unul! Ei bine, eu am 
poftă să argățesc un an 
pentru tot satul şi dacă nu 
primiţi, aveţi de furcă cu mine ! Eu sânt Stan Păţitul, 
spaima zmeilor, și v'aţi găsit nașul cu mine ! 

Zmeii se învoiră, de nevoe, și plecară cu Stan spre 
palatul lor. 

一 Lasă'că-ţi venim noi de hac! gândeau zmeii, gră- 
bind spre palat. 

Către seară au ajuns, iar unul din zmei zise lui Stan: 


QNEN 


— Măi argate, ni s'au uscat gaturile de sete! Ia 
pune mâna pe burdufurile acelea şi adu, dela făntână, 
apă rece. 

Stănică luă burdufele şi porni spre fântână, dar 
erau aşa de grele blesțematele, că abia le putea duce 
goale, dar mi-te cu apă. 

Zmeii aşteptau nerăbdători să vadă cum va aduce 
Stan burdufele pline. Aşteptară ei un ceas, două, trei 
şi, văzând că burduful numai vine,se duseră toţi spre 
fântână, să vadă ce e cu el. Acolo îl găsiră pe Stănică 
săpând împrejurul fântânii. 

一 Ce faci, argate ? strigară zmeii, miraţi, 

一 Iaca sap fântâna, s'o 
aduc cu totul acasă. N'o 
să stau să car mereu apă 
cu ghighilicele astea de 
burdufe. 

Când auziră zmeii una 
ca asta, se îngroziră foarte 
şi umplând burdufele cu 
apă, le luară în spinare şi-l 
rugară pe Stan să nu se 
mai ostenească de-acu'na- 
inte că vor aduce ei apă. 

A doua zi îl trimiseră 
la pădure, zicându-i: „Alege 
copacul cel mai gros, taie-l, 
ia-l în spinare şi vino cu 
el acasă.“ 

Stănică plecă şi până'n 
seară nu se mai întoarse. 

Zmeii veniră după el și îl găsiră legând copacii, 
unul de altul, cu o frânghie groasă. 

— Ce faci acolo, bre omule ? 

— Păi, nu cumva am să stau toată ziua să car 
la copaci din pădure! lacă, leg toată pădurea s'o aduc 
dintr'odată acasă. 

Când văzură zmeii atâta voinicie, se luară de gân- 
duri ! Smulse fiecare câte un copac din rădăcini, îl luă 
în spinare și: „Hai acasă, Stănişor dragă, nu te mai 
obosi !“ 

Noaptea, se strânseră zmeii laolaltă şi se sfătuiră 
să-i facă de petrecanie lui Stan. 

„Il lăsăm să adoarmă şi pe urmă îi sdrobim capul 
cu buzduganele !“ 

Stănică auzise vorba lor, deoarece stătuse ascuns 
după uşe. Se duse liniștit în odaia lui, luă o buturugă, 
o puse pe pernă, trase învelitoarea peste ea, iar el se 
băgă sub pat şi începu să sforăe, de se cutremurau 
ferestrele. 


TARA DE NICĂERI... 


Unde o fi această ţară minunată ? E greu de lămu- 
rit în câteva cuvinte. De ea se leagă urmele unei foarte 
frumoase povestiri pe care o cunosc copiii dintr'o țară 
depărtată. Acolo — în -Anglia — copiii adorm seara cu 
gândul la această ţară a minunilor. Un sol al ei vine 
pe pământ, stingând în drumul său, stea după stea, şi 
intră în odăița celor mici, așezându-se pe marginea 
patului. 


Il cheamă Peter Pan. Dacă n'aţi auzit de el, îl veţi 
cunoaște în curând. Povestea lui a învățat-o pederost o 
fetiță din țara noastră care s'a împrietenit de curând 
cu o mică englezoaică, venită ca musafir la noi Atât 
de mult i-a plăcut povestea lui Peter Pan, încât într'una 
din zile a dat fuga la „Dimineaţa Copiilor“ şi ne-a po- 
vestit-o. lată cum am aflat Si noi despre Țara de Nicăeri. 

Puţintică răbdare şi firul povestei minunate se va 
depăna în paginile revistei, ca so afle şi cititorii 
noștri. 


a3 


QIND 


„Auziți, a adormit !“ zise unul din zmei. 

„Hai să-i facem de petrecanie... Și, intrând tiptil în 
oda:a lui Stan, începură să lovească cu buzduganele în 
buturuga de sub plapomă. 

„L-am dat gata ! ziseră ei şi, plini de bucurie, cobo- 
râră în pivniţă şi încinseră un chef nemaipomenit. 

Stan al nostru eşi de sub pat, aruncă buturuga cât 
colo, să n'o vadă zmeii şi cobori voios în pivniţă. 
Când îl văzură, zmrii tober de spaimă. 

— „Bine nene — zise Stan, voi petrecefi şi 
mine mă lăsaţi să dorm, să mă mănânce purecii ? 

— „Ce pureci, Stănică ? 


pe 


— Purecii care umblă 
cu duiumul prin casa voa- 
stră ! Mau pişcat pe cap, 
pe ochi, prin urechi, de n'a 
fost chip să dorm ! 

Când auziră zmeii că 
buzduganele lor cu măciu- 
lia de oţel, doar l-au piş- 
cat, sau înspăimântat și 
mai mult de atâta voinicie 
şi i-au zis: 

— „Măi Stănică, tu nu 
faci de slugă la noi, ci de 
stăpân la alţii!... Uite, noi îţi 
dăm, nu o mie de galbeni, 
cum ne-a fost învoiala, ci 
zece mii, numai du-te de un- 
de-ai venit şi lasă-ne'n pace. 

一 Primesc târgul, dar pe deasupra să vă legaţi cu 
jurământ că n'o să mai faceţi niciun rău oamenilor din 
sat, altfel veţi avea de furcă cu mine. 

Zmeii s'au învoit prin jurământ şi a luat Stănică 
banii și p'aci ţi-e drumul. Nici el n'a mai auzit de zmei 
şi nici sătenii din satul acela, cari nu mai știau cum 
să-i mulţumească pentru binele ce le-a făcut. 


— Măi oameni buni! le zise Stan,—eu Stan Păţitul 
sânt şi aşa am să rămâi cât voi trăi. Traista și sacul 
în spa,e şi praful de pe drum, asta mi-i soarta ! Luaţi 
voi bănetul ăsta pe care mi l-au dat zmeii şi vă dre- 
geţi cu el stricăciunile făcute de blestemaţii aceia, că 
eu nu pot duce atâta sarcină în spinare şi-atâta grijă 
pe cap. 

Astfel le grăi Stan Păţitul și plecă la drum, petre- 
cut până în marginea satului de uralele și mulţumirile 


sătenilor. 
D. MEREANU 


ORA COPIILOR 


7 Mâine, în cadrul Orei Copiilor, se va transmite de 
către postul național de rediodifuziune, minunata piesă 
„Neaţă şi Nătăfleață“ de MARIN IORDA, directorul 
revistei „Dimineaţa Copiilor“. 

După piesă urmează Jurnalul Copiilor de VICTOR 
ION POPA 


SIR L JA 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetiţe Si dragii mei båietasi, 


E fetiţa despre care vreau să vă povestesc 
acum, o cheamă Adina. Adina era blondă, 
purta părul strâns în codițe, avea ochii mari 
și rotunzi cum au păpuşile şi un nas mic 

, de care râdeau, uneori, tăticul şi mămica, 

spunându-i ca s'o necăjească : 


„Adina fără nas 
moare de necaz.“ 


Adina era drăguță și părinţii ei o răsfățţau mult. li 
dădeau fel de fel de jucării, la prânz, tăticu îi aducea 
o păpuşă mare, îmbrăcată în mătase galbenă, şi 
după amiază, alerga mămica în oraş şi venea cu o carte 
cu povești. Şi a doua zi, tăticu, ca să nu fie mai pre- 
jos de mămica, se ducea de dimineaţă în oraş şi intra 
într'o prăvălie cu jucării şi îl întreba pe negustor: „Mă 
rog, ce jucărie au mai scornit fabricanţii de jucării, 
căci eu am, acasă, o fetiţă dulce. 

Şi negustorul căuta prin rafturi, scotocea Si găsea 
de fiecare dată altceva: 

— „Uite domnule, un telefon mic, Fetiţa matale 
poate vorbi prin el, cu toate păpuşile. 

Tăticu cumpăra repede telefonul şi, după amiază, 
mămica pleca îu oraş şi se întorcea cu mingi, cu căru- 
cioare, cu mai ştiu eu ce. 

Dar Adina se plictisea îndată, de toate jucăriile. 
Păpuşei cu rochie galbena i-a făcut o tăetură, să vadă 
dacă găseşte în stomac bomboanele de tuse pe care ile 
vârâse cu o seară înainte, printre dinţişorii de porțelan. 

Păpuşichii cu rochie înflorită i-a deslipit părul şi 
i-a scos un ochi. Lui Gili, soldatul de plumb, i-a îndoit 
picioarele ca să vadă dacă şi el poate să-și ducă un 
picior după ceafă, cum poate ea, de când face gimna- 
stică în fiecare dimineaţă, după radio. 

Epurelui de catifea, i-a smuls mustăţile, lui Bombi, 
păpuşa de cârpe, i-a scos un braţ. Cesă vă mai spun? 
Când te uitai la jucării, erau toate schiloade și oropsite, 
par'c'ar fi fost în război. Tăticu şi mămica o certau pe 
fetița lor, dar fără folos, fiindcă îi cumpărau alte ju- 
cării. Aşa, însă, lucrurile nu mai puteau să meargă. 
Intr'o noapte, o păpușă, căreia tocmai în ziua aceia, 
Adina îi ascuţise năsucul cu ascuţitoarea de creioane, 
a luat telefonul cel mic al jucăriilor şi a chemat-o pe 
Zâna Păpușilor. 

一 Uite, se poartă foarte, foarte rău cu noi fetiţa 
asta. Te rog fă ceva ca să înceteze chinul. Zâna a răs- 
puns: Bine, voi avea grije! Şi chiar în noaptea aceea, 
pe când Adina dormea, zâna a venit lângă patul ei, i-a 
suflat peste gene, şi un vis, cum nu mai visase până 
atunci fetiţa, a început să se desfășoare, ca un film de 
cinematograf. tau 

„„Se făcea că păpuşa cu rochie galbenă, căreia 
Adina îi spintecase burta, a luat-o de mână și i-a spus: 
„Vino cu mine, să vezi tot răul care l-ai făcut — în 
viaţa ta — jucăriilor“. 

Adina a mers pe o străduță îngustă, în care toate 
casele erau mici, cum sunt casele de păpuşi care se 
vând la magazine. La o fereastră stătea o păpușă cu 
un bandaj negru, trecut peste un ochi. Adina sa apro- 
piat de fereastră și s'a uitat bine, bine de tot. Da, pă- 
pușa bandajată era aceiaş pe care o primise anul tre- 
cut şi căreia i-a scos un ochi cu foarfecele. 

— Vai, nu ţi-a trecut încă? Tot te doare? —a în- 
trebat Adina înduioşată. 

— Niciodată n'o să-mi mai treacă, a răspuns păpusa, 
oftâna. Ochiul pe care mi l-ai scos a căzut pe jos, s'a 
rostogolit ca o minge, a intrat sub pat şi a doua zi l-a 
"măturat servitoarea.“ 

Adina a mângâiat păpuşa şi 一 ruşinată — a plecat 
mai departe. Iat-o, trecând pe o altă străduţă, sunt case 
mici, cu perdelute trandafirii şi albe de marchizet. Uite 
şi o gară şi şinele, dar trenul e stricat şi stă răsturnat, 
cu geamurile sparte... 


14 


ANEA 


— Dece s'a răsturnat trenul? -- a întrebat Adina. 

Păpuşă cu burta spintecată a răspuns: 

— Tu ai rupt arcul şi trenul n'a mai putut merge. 
Tu ai spart geamurile... uite că şi capul maşinistului e 
turtit, ai călcat cu gheata peste el. 

Apoi, Adina a intrat într'o clădire albă. Deasupra 
porţii, scria pe o tablă: Spitalul de jucării. 

Erau înăuntru, pătuţuri albe, aliniate pe două şiruri. 
Adina s'a apropiat de primul pat. 

lată-l pe Gili, soldatul de plumb, cu picioarele puse 
în ghips... O, îşi aminteşte... ea i le-a frânt deunăzi... 
Uite-l şi pe Bombi, păpuşa de cârpe. Are un braţ înfă- 
şurat în bandaje albe, Şi dincolo, clownul are o rană 
pe obrazul drept şi alta în frunte. Mai sunt Si alte ju- 
cării. Pe unele Adina le recunoaşte ușor, pe altele mai 
greu. De pildă, deabia își amintește, că elefantului ăsta 
de catifea cenușie i-a vârât cuțitul acum două luni în- 
tr'o coastă... Pe urmă i-a părut rău că n'a găsit decât 
paie şi vată în trupul lui. Dar, în spital sunt păpuşi pe 
care nu le-a văzut niciodată, păpuşi schilodite de alţi 
copii. Păpuşa -cu rochie de mătase galbenă îi spuse 
Adinei: „Stai puţin să mă duc să chem doctorul. Uite 
trebuie să-mi facă operaţie. Tu mi-ai tăiat azi pântecul.“ 

Vine doctorul. Ce ciudat! Doctorul are barbă albă 
ca Moş-Crăciun. Nu e chiar Moș-Crăciun? Parcă, parcă... 
Se apropie de Adina şi-i vorbeşte aşa: „Vezi cât rău ai 
făcut acestor jucării?“ Adina se uită în ochii lui Moș 
Crăciun şi deabia îşi stăpâneşte plânsul. Moş Crăciun 
îi spuse: Uite, ca să pricepi Si tu suferințele unei pă- 
puşi cu care copilul se poartă prost, te voi schimba 
chiar în clipa asta în păpușă. Un ceas din viaţa ta vei 
fi păpuşe. 

Adina n'a avut timp să răspundă... E acum îmbră- 
cată într'o rochiţă albastră, cu floricele galbene şi albe 
pe ea. Se află pe o canapea în odaia unei fetiţe. Fetiţa 
se apropie de ea, o privește, îi scoate pălăria, apoi ia 
un pieptene și începe s'o pieptene. Vai, cum o trage de 
păr! Vai cum o doare? Dar nu poate să tipe Si să plângă. 
Fetiţa o trage mereu de păr şi i-a smuls acum o şuviţă 
întreagă. 


— ve urătă eşti! Şi o azvârle întrun colţ al odăii... 
A căzut cu capul de perete și şi-a spart bărbia... Fetiţa 
a ieşit din odaie, fără să se uite înapoi. 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA IV 


MOȘ CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucisate 


ZNANA 
FT LOPE 
而 看 四国 加 a) AI a: 
UPPER 
daia d | INN: 


PEPEN 
NANA NANY IP AA 
E ARIEI Staa amar M 
Aa an A a 
aa Xa VA sa Aaa 
aaa a SP amani 
AAE Aaa 
FROIN 


Orizontal: 1) Țară în Europa; 5) Nănaşă; 7) Oraş 
în România; 10) Apă în România; 11) Ispitit de ceva; 
13) Oală (Mold.); 14) Notă; 16) Zmeu: 17) Pană de 
despicat; 19) Țară în america de Sud; 20a) Ca la 17 
orizontal; 22) Instrument muzical; 23) Pronume; 24) Di- 
viziune de timp; 26) Imping de sus în jos; 30) Brăzdam 
pământul; 31) Materie fierbinte ce iese din vulcan; 32) 
Oraş în România; 33) Metal) 34) Râu în Franța; 36) 
Râu în România; 37) Articol; 39) Munți în Europa; 40) 
Notă muzicală; 41) Posed; 44) Nu; 46; Conjucție; 47) 
Frică; 49) Pipă; 51) Loc de păşune; 52) Macagiu; 53) Ogor. 

Verticai: 1) Continent; 2) Organ al feței; 3) Oraş în 
Peru; 4) Pronume (fem.); 5) Fluviu în Egipt; 6) Posed; 
8) Oraş antic; 9) Jăratec; 10) Parte a ghetei; 12) Sari; 
14) Pălărie turcească; 15) A brăzda; 17) Tara în Eu- 
ropa; 18) Oraş în România; 20) Alt oraş în România; 
21) Animal cocoşat; 22) Corabie; 25) Indic; 27) Salu- 
tare!; 28) Unsoare (Mold.) 29) Noroi (Trans.); 30a) 
> PR E PE EET AR E A OSES: 

(Urmare din pag. 14) 

Adina plânge şi-şi spune în gând! Ce rău e, ceru 

e să fii păpuşă. Adina plânge, plânge într'una. 


一 Ce e cu fetița mamii? A visat urât? Mama Adinri 
stă aplecată deasupra pătucului alb şi-şi mângâie fetița 
pe frunte A 

Adina își aduce aminte tot ce a visat... O, îi pare 
atât de rău, că a stricat atâtea jucării. is 7 

— Mămico, unde e păpuşa cea nouă... ştii... aceia 
căreia i-am ascuțit nasul eri, cu ascuțitoarea de creioane... 
Roagă-l pe tăticu să-i dreagă nasul... } $ 

Apoi, când păpuşa îi fu adusă, Adina îi şopti: 

一 Niciodată n'am să-ţi mai fac vreun rău... 

Nici mie? Intreabă în gând, iepuraşul cu mustăţile 
smulse. Nici mie? Nici mie? Intreabă fără glas, dar cu 
priviri, toate jucăriile. í i 

Şi Adina le zâmbește, pe rând, făgăduindu-le iar 
trai bun de aci înainte. 

BUNITA 


P. S. Poşta în numărul viitor. 


Campion; 34) Balaur (Olt); 35) Lichid; 38) Intins; 40) 
Nume femenin; 42) Pronume; 43) Zăpadă; 45) Unul din 
cei patru evangheliști; 46) Bolta cerească; 48) Tin în 
stăpânire; 48a) Astfel; 49) Câmp semănat 50) Notă. 


IONEL L. BICHIGEANU - Năsăud 


Celahoratorii jocurilor pe anul 1936 


(Continuare) 


Au publicat un joc: 


Irina Dr. Chircă (Aritmogrif), Păunel Artur (Omo- 
nim), Rodica Costin (Omonim), Const. Grozavu (Carte 
de vizită), Nenea Max (Joc combinat), Harry Wasser- 
manu şi Fruchter Joe (Omonim), Creangă Dumitru 
(Omonim), Marius Filimon (Omonim), Mira Clejan 
(Metagramă), Bebe Grunştein (Omonim), Klein A. (Omo- 
nim, Musea Kazatcher (Omonim), Alla Rozenberg şi 
Leon Socolik (Omonim), Mironescu Marioara (Omonim), 
S. Weinstein (Omonim), Munteanu Alexandru (Omonim), 
George Albu (Omonim), Gigel şi Mariun Spirescu (Omo- 
nim), Irina şi Ionel Dr. Chircă (Şaradă), Taindel Clau- 
din (Omonime), Cinel II Sibiu (Chiț) Liliana şi Gigel 
Perlman (Omonim), Negoiță Nicolae (Cartea). 


Premianții jocurilor pe luna N-brie 


Ab. pe un an la Dim. Copiilor“ : Nicolaie Alexiu — 
Loco. j 

Ab. pe 6 luni la „Dim. Copiilor“: Tofan Mircea, 
str. Lascăr Catargiu 30 一 Constanta ; Bebelusa Floriana 
Finkelstein, Aleea Cornelia No. 11—Loco ; Lidia Dimiu 
str. Cpt. Buruiană No. 1—Loco. ; 

Ab. pe 3 luni la „Dim. Copiilor“ : Teodosiu Traian, 
com. Ghelengic 一 Caliacra ; Botea Șt. Elisabeta, str. 
Tomas Gh. Masaryk 7 — Constanța ; Nicolaie Dimitriev, 
str. Unirei No. 15 一 Chişinău; Costel Cordeanu (Poiană) 
Str. Labirint No. 159 Loco. 

Cărţi în val. de 80 lei: Andreescu Traiana, str. Po- 
lonă No. 70, vila III— Loco ; Stoenescu M. Mircea, str. 
Nicuşor No. 26 — Loco; Ovidiu N. Tomescu, com. Bocu, 
of. Tindărei, jud. Ialomiţa, Sfetcu Marioara, str. Traian 
No. 59—Ploești, Florin Copăceann—Ciacova, jud. Timiş 
Torontal; Steinfeld Veronica, str. I. G. Duca 15-17—Arad, 
Sonia Cassuri Popescu, str. Echinox No. 18— Loco, 
Gheorghe Mitescu. str. Suhaia 7—Loco ; Simona Horn- 
stein, str. Pitagora 5 — Loco ; Vladimir Paskievici. In- 
trarea Geneva 7— Loco. 

Câștigătorii sunt rugaţi să ne trimeată din nou 
adresa exactă. Cei din Capitală se pot prezenta personal. 

„ Deslegările concursului pentru jocuri se primesc 15 
zile dela apariţia numărului de faţă. Se vor ataşa cupoa- 
nele și pe plic se va scrie: pentru jocuri 

Acest concurs e compus din următoarele jocuri : 
larna, 13 anagrame, 24 Ianuarie, cuvânt stingher, Lec- 
ţia de geografie și un joc de cuvinte încrucişate. La 
jocurile de cuvinte încrucișate se îngăduie 8 greșeli. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


O CUNOASTETI 


Dar cine n'o cunoaște pe Shirley Temple? Doar ați văzut-o în filmele ce rulează în toate 
inematografele din țară. E o fetiță tare cuminte, silitoare și drăgălașe. Locuește departe, într'o 
ară din America, unde se fac multe filme frumoase de cinema. E tot așa de iubită de copiii 
de-acolo, cum este la noi „DIMINEAȚA COPIILOR”. A afiat și ea de revista noastră, și ca semn 


al dragostei sale, ne-a trimes o scrisoare pe care o veți citi la pagina 10. 


PARENT remarca HELIOGRAVURA „ADEVERUL” S. A. 


e 


PRETUL 5 LEI 


y ~ 
;可 
v 
2, 
E 
9 
a 
ee 
3 
& 
v 
v 
£ 
d 


ETFETr 让 及 和 SR 
E A n E 


(indi 


O plantă umblătoare 


Vi-se pare desigur ciudat şi nu vă puteţi închipui 
că poate să fie pe lume şi o plantă care să umble. Cu 
toate acestea, nu de mult, mai mulţi învăţaţi care cu- 
treierau Africa pentru cercetarea vegetaţiilor sălbatice, 
au dat de o pluntă curioasă, care are însuşirea de a se 
muta din loc în loc. 

Această plantă mişcătoare are ramura lungă — 
aproape de un metru şi jumătate — şi mersul ei se da- 
toreşte faptului că își apleacă vârtul, rotunjindu-se ca 
un arc -— şi când vârful ajunge la pământ, încolțește şi 
prinde rădăcină, în timp ce celălalt capăt al ei se des- 
rădăcinează, ridicându-se în sus, arcuindu-se din nou, 
până când intră iarăşi în pământ. j 

Fiecare pas al acestei plante are d lungime de o 
jumătate metru şi se repetă din 24 în 24 de ore, în fie- 
care dimineaţă, străbătând astfel întrun an 182 de 
metri. 

Socotiţi câţi ani i-ar trebui acestei plante ca să 
ajungă până în România ? 


Lumină în fundul oceanelor 


Un vestit învățat american, cercetător al mărilor 
şi oceanelor pentru studierea şi găsirea tuturor soiurilor 
de peşti, a făcut deunăzi, în Oceanul Atlantic, o descope- 
rire care a stârnit mare uimire. 

In timp ce se afla în fundul oceanului, într'un fel 


de haină de scafandru, se văzu inconjurat de o lumină. 


cu totul deoscbită de aceea pe care o împrăștie apara- 
tul său. Apropiindu-se tot mai mult de locul de unde 
venea lumina, a descoperit cu surprindere că razele 
luminoase veneau din ramurile unor tufe lacustre (care 
cresc în oceane). 

Tufele acestea sunt — după cum povesteşte savantul 
american — destul de mici şi cu ramurile străvezii, ro- 
tunde, ca ţevile de sticlă şi dau o lumină galbenă-ver- 
zue pe o depărtare de 10—15 metri împrejur. 


Cum se învață în şcolile din India 


Se ştie că în India trăiesc cei mai mulţi fachiri 
Fachirii sunt un soiu de oameni care au o putere ne- 
maipomenită asupra semenilor lor, datorită însușirilor 
excepţionale pe care le au. 

De pildă, prin puterea ochilor. cari au o strălucire 
orbitoare Si a magnetismului pe care îl au, în trupurile 
lor, ei izbutesc să supuie pe oricine. Dar cea mai obiş- 
nuită putere a lor constă în faptul că adorm oamenii, 
fie din apropiere, fie din depărtare, cu o uşurinţă uimi- 
toare, poruncindu-le apoi să săvârşească tot felul de 
lucruri. 

Ştiinţa aceasta se chiamă hipnotism, 

Trebuie să știți însă că oamenii hipnotizaţi, (ador- 
miţi), atâta timp cât se află sub sugestia (puterea) 
hipnotizatorului, îşi pierd toată voinţa şi săvârșesc toate 
poruncile ce li se dau, văd tot ce li se spune că au 
dinaintea ochilor, fireşte, lucruri închipuite, ba ţin minte 
chiar, anume lucruri ce li se spun, vreme îndelungată, 
întărindu-şi astfel memoria. 


Cu ajutorul acestei ştiinţe se pot vindeca tot 
felul de boli nervoase: tristeţea, frica, lenea, închipuirea 
bolnăvicioasă. obiceiurile urâte, etc. 


Astfel, de curând, mai multe școli din India au în- 
trodus hipnolismul în învățământ. Să nu credeţi însă 
că sa adăogat învăţăturii un obiect în plus. In primul 
rând, fiindcă fachirii socot ştiinţa lor ca o putere sfântă 
şi nu  destăinuiese tainele ei decât copiilor lor. 
Dimpotrivă, elevii învaţă aceleași materii, dar în 
tot timpul lecţiilor stau cu ochii închişi, hipnotizaţi, în 


“timp ce profesorii, cari sunt tot fachiri, explică lecţiile. 


In felul acesta, susțin ei, elevii învaţă cu mai multă 
ușiirință, își întăresc memoria si voinţa Si tot ce ascultă 
numai o singură dată, ţin minte până la adânci bă- 
trâneți. 

Nu vi-se pare ciudat? Totuşi, aşa este. 


Inima electrică 


Vestitul aviator american Lindberg, cel care a 
trecut în zbor, cu avionul, Oceanul Atlantic, a născocit 
un aparat care uimește lumea întreagă. 

Acest aparat electrice, construit dintr'un metal spe- 
cial, poate înlocui inima unui om care abia a murit. 
Pus în mişcare cu ajutorul electricităţii, îl readuce 
imediat în viaţă. 

Până acum, inventatorul a făcut mai multe încercări 
cu animale, care i-au reuşit pe deplin. Vor 

Dacă această născocire minunată se va dovedi 
întradevăr bună, oamenii nu vor mai muri niciodată... 


NOUTĂŢILE SĂPTĂMÂNII 


Ghiozdan cu radio. Cei mai mulţi dintre cititorii 
noștri ştiu, desigur, ce este un aparat de radio. E o cu- 


tie, construită deobicei din lemn, care are înlăuntrul 
ei câteva. lămpi electrice —anume fabricate—și încă o su- 
medenie de şuruburi şi bobine de sârmă, cu ajutorul 
cărora putem asculta muzică, povestiri, conferinţe, piese 
de teatru, coruri, ete; etc. din toate colțurile lumii. 

Dar cea mai proaspătă noutate radiofonică este 
foarte plăcută pentru şcolarii din Anglia. E vorba de 
nişte ghiozdane de şcoală, înzestrate cu un receptor de 
radio, cu două lămpi mici, cu care se pot asculta emi- 
siuni într'o rază de 80 km. dela postul de emisiune. 

In felul acesta școlarii din Anglia îşi petrec timpul 
liber, ascultând tot felul de conferințe instructive şi 
muzică frumoasă. 

Credem că în curând această nouă născocire va 
bucura și pe şcolarii dela noi. 

Ce-aţi spune de așa ceva? 


DIA 


> at 


La 4 


a a Aer ao an 


atiy - 


TDi: 
m f i PF | 
3 


e am 


la, 
y 


AT COP: 


Director: MARIN IORDA 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7 一 9 一 11. TELEFON: 3.84.30 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIII 


3 FEBRUARIE 1937 


No. 678 


IN VAZDUH INTAI OARA 


U maii ştii ce să dai azi copiilor în dar! 

Nepotul meu, Sever, a împlinit doisprezece 
ani. Ca să pot găsi ceva să-i ofer de ziua lui, 
am cercetat catalogul unui mare magazin, la 
rubrica întitulată „Cadouri pentru copii de 12 
ani“. Şi am găsit un titlu mare: Colecția călătoriilor 
extraordinare ale lui Julcs Verne. l-am făgăduit deci lui 
Sever câteva din aceste volume. Şi el mi-a răspuns că 
aceste glume nu mai sunt pentru vârsta lui! 

Am consultat catalogul mai departe şi am desco- 
perit o „trusă a micului chimist“: cu flacon de acid 
sulfuric pentru vărsat pe pantalonii noui, primii panta- 
loni lungi; cu eprubete și bec Bunsen, flacără albastră 
garantată. 

— Uite, am spus eu nepotului meu, ceva foarte po- 
trivit pentru un băiat ca tine, care se inleresează de 
chestiunile ştiinţifice! 

A dat din umeri, cu mare 
indulgență, și m'a făcut să 
înțeleg că aceste jucării 
erau bune pentru copiii 
născuţi cel mai tărziu la 
1900;.dar că astăzi, din fe- 
ricire, s'a găsit ceva mai 
bun! 

In cele din urmă am 
svârlit catalogul, pe care-l 
şi sfârşisem dealtfel, şi i-am 
propus o plimbare cu avio- 
nul. A binevoit, în sfârșit. să zâmbească şi mi-a mărturi= 
sit că nu i-ar displace aşa ceva. 


Nu mă urcasem până atunci în avion. Tot şovăisem să 
mă urc singur. Vedeţi, îmi place să merg la teatru, la ci- 
nema, la un concert, îmi place chiar, ca în copilărie, 
să mă urz la Moşi pe căluşeii delemn; dar numai când 
mai sunt cu cineva. 

Visam deci de muit o plimbare în avion şi visam 
şi copilul care să mă ia cu el. 

Copilul e tovarăș tare minunat: cel puţin tot așa 
de naiv ca mine, tot aşa de puţin priceput ca şi 
mine într'ale aviaţiei; nici n'o să se poată gândi o clipă 
să-şi râdă de mine, de surprizele şi minunăţiile ce le 
voiu încerca, fiindcă și el o să le împărtășească! 

Pe scurt, nu-i puteam oferi un dar mai potrivit 
pentru... mine! 


„In loc să te iau eu în avion, 
m'ai luat tu... în balon, măi Sever! 


Când am ajuns în fața aparatului care ne aştepta 
la Băneasa, Sever, care decând ne aflam pe aerodrom, 
nu arătase nicio mirare, şispuse si mplu: 

— Uite, e un trimotor francez! 

Şi sări pe scară cu atâta ușurință şi obicinuinţă de 
parcă s'ar fi urcat în autobuz. 

Numai noi mai eram așteptați. Ne-am așezat frumos 
în fundul cabinei Si îndată uşa se închise în urma 
noastră. 

Era ceva grozav de nou pentru mine: am privit pe 
ceilalţi călători, am privit pe fereastră, am ascultat cum 
sforăie motoarele .. 

Indată se produse o harababură întreagă pe aero- 
port. Aeroportul o luase din loc şi -hangarele alergau 
nebune, de o parte şi alta a avionului... 

— Un cutremur! am strigat eu, de sau cutremurat 
toţi călătorii. 

Sever mă privi ciudat: 

— Nu, Marius, am decolat! 

Am zâmbit, silit desigur, 
ca să creadă că glumisem. 
Dar sunt încredinţat că nici 
nu a crezut. 

Sărind din movile în 
gropi şi din gropi în mo- 
vile, aparatul căpătă viteză. 
După câteva zeci de metri 
am simţit că devin mai 
ușor. Incet, dulce... Curând 
nu mai cântăream nimic Si eram sigur că ar fi deajuns 
să dau puţin din mâini, ca să sbor prin cabină, pe 
deasupra celorlalţi călători. | s 

In această clipă, Sever se aplecă spre mine şi spuse: 

— Ei vezi ce repede şi bine am decolat! 

M'am prăbuşit pe fotoliul meu... 


» 
* * 


Ne aflam acum în plin cer. Legănat de sgomotul 
motoarelor, amețit de viteză, încercam ceva nou și mi- 
nunat: de câte ori avionul se înclina, mă trezeam în 
aer, la un sfert de metru de fotoliu. R 

Mă minunam de ce vedeam jos sub noi. Casele pă- 
reau căsuțe pentru păpuşi. Pe ogoarele acoperite cu 
muşchiu artificial, nu mai lipseau decât vaci pe rotile. 

(Citiţi continuare în pagina - -a) 


mea 


4 


(a 


SS ELINOR trebuia să dea a doua zi, răspun- 

sul hotărârei pe care o luase: rămâne san 
nu în serviciul doamnei Nicolau. Soții Nico- 
lau se sfătuiseră între dânşii, asupra celor 
ce vor avea de făcut, dacă miss va spune că 
1 hotărât să plece. Mama Liei îi vorbea soțului ei aşa: 
— Să-ţi spun drept, aș fi mulţumită să mă anunţe miss 
că nu mai vrea să stea... E drept că e bună profesoară 
si că Lia îi datorează cunoștințele în limba engleză și 
la pian, dar e o fire rece şi severă. Dacă ar fi știut să se 
apropie de Lia, să-i câștige încrederea şi dragostea, ar 
fi fost bine... 

一 Mie nu-mi place deloc această îngâmfată miss, 
care crede că doar ea se pricepe să-i dea educaţie Liuţei, 
zise domnul Nicolau. 

— Dacă o să plece — vom căuta ca viitoarea guver- 
nantă să fie tânără şi prietenoasă, spuse doamna Nico- 
lau, încheiând discuţia. 


... Domnişoarei Elinor, îi părea 一 de fapt — destul, de potrivnică Ilenuţei, plecase. 


de rău că părăseşte casa. In 
lunga ei carieră de guver- 
nantă, nu întâlnise de multe 
ori stăpâni atât de buni. Avea, 
aci, camera ei, mare, cu mo- 
bile noui şi moderne, hrană 
îmbelșugată şi leafa întotdea- 
una la timp, sporită de fel de 
fel de daruri. Doamna Nico- 
lau era darnică şi destul de 
bogată. ca să-și poată îngă- 
dui să răsplătească larg zelul 
şi bunăvoința celor care o ser- 
veau. Miss Elinor își dădea 
seama ce pierde, spunând că 
pleacă dela familia Nicolau, 
dar era în joc ambiția ei Si 
guvernanta era o fire foarte 
ambițioasă; îi plăcea, cuvân- 
tul ei să fie cuvânt şi nu su- 
ferea nici o ştirbire. Se gândea ea în toate chipurile, cum 
să facă spre a-și păstra slujba și pentru a nu fi totuși, 
nevoită să admită că mijloacele de care se folosea ea 
spre a o educa pe Lia, nu erau în totdeauna cele mai 
bune. Miss Elinor era destul de şireată. Astfel că după 
o lungă chibzuinţă, a doua zi sc înfăţișă stăpânei sale şi 
spuse: Doamnă, sunt foarte legată de casa asta, țin mult 
la Lia și mi-ar părea rău să plec... dar rămănând, aş vrea 
totuşi să punem la punct anumite lucruri... 

一 Care anume ? întrebă doamna Nicolau, cu 
tulă răceală. 

— Fiindcă d-stră nu vreţi s'o retrageţi pe Lia dela 
şcoală, măcar să-mi daţi voie să vorbesc cu profesoara 
ca So mute pe Henuta într'altă bancă. Asta ar împiedica 
o prietenie mai strânsă... spuse guvernanta, dar doamna 
Nicolau răspunse : 

一 Dragă miss, eu nu ţi-am spus Si deunăzi, nu văd 
nici un rău în prietenia fetiţei mele cu Ilenuța. Ştiu că 
pe Lia ar mâhni-o mult dacă dumneata ai încerca cu 
ajutorul profesoarei s'o desparţi... aşa că... 

—- Aşa că, sunteţi de părere că eu n'am niciun 
drept, că nu trebuie să mă amestec, că nu sunt decât 
o servitoare aici... strigă guvernanta, clocotind de mânie... 
Voi pleca, voi pleca chiar azi! Să-mi daţi actele si leafa! 

Doamna Nicolau se stăpâni; esi din odaie şi se în- 
intoarse peste câteva minute cu un plic mare alb, în care 
erau puși banii şi certificatele. 

Guvernanta era palidă. Luă plicul cu mâinile tremu- 
rătoare, își făcu bagajul și plecă. Erau orele 12. De obi- 
cei la vremea aste pleca so ia dela școală pe Lia. O 
petrecuse dimineața. când nu se gândea că va întâm- 


des- 


pina atâta răceală din partea stăpânilor ei. Işi închipuia 
că nu va fi greu de loc să rămână în slujbă. 

Când doamna Nicolau o văzu pe guvernantă plecând 
— nici nu avusese buna cuviinţă să-și ia rămas bun dela 
stăpâni — îi spuse în râs: — Văd cât de mult ții la Lia, 
domnişoară. N'ai avut măcar răbdare s'o aștepți“. 

Dar miss nu răspunse un cuvânt. Pasi țanțoş, pri- 
vind drept înainte şi aşa ieși în stradă. ducându-și sin- 
gură gsamantanele, fiindcă nu vruse să primească aju- 
torul femeiei din casă. 

La î2 jum., automobilul familiei Nicolau, condus de 
șoferul Marin, se opri în faţa școlii. Marin cobori și o 
găsi pe Lia așteptând în fața clasei ei. I se spuse că 
miss plecase şi Lia se înduioșă pentru câteva clipe; avea 
o inimă atât de bună încât la început o compătimise 
chiar pe guvernantă... Dar când îi spuse şi Lenuţei ves- 
tea cea nouă, când văzu că prietena ei se înveselește, 
începu şi Lia să se bucure că severa miss Elinor, atât 


Acasă, Lia află mai în a- 
mănunt dece şi cum plecase 
guvernanta. Primi cu bucurie, 
vestea, că de acum înainte va 
avea o guvernantă tânără cu 
care să se poată împrieteni... 

— Şi care să nu mă mai 
cicălească atât şi care să n'o 
necăjească pe Jenuta — zise 
Lia. 

D-na Nicolau dădu un anunţ. 
Ca şi în alte dăţi veniră multe 
guvernante, dar nici una nu 
fu aleasă, căci nici una nu cra 
pe placul părinţilor Liei. Tre- 
cuseră cinci zile de când miss 
Elinor plecase. Pe Lia o con- 
ducea, acum, șoferul Marin. 

Intr'o după amiază, când 
Lia şi cu Ilenuţa aveau puţine 
lecţii pentru a doua zi, se vorbiră să meargă împreună 
în Cişmigiu. 

— Aş vrea — spuse Lia—să 
ne plimbăm prin toate aleele, să 
şina ne-am plictisit... 

— Dar singure şi pe jos, nu vom putea merge — 
răspunse llenuţa — sunt sigură că părinţii tăi or să se 
împotrivească. 

— O să-i rog! Tu așteaptă-mă acasă, Ilenuţo. O să 
vin să te iau. 

Lia o rugă mult pe măicuţa ei să-i dea voie să se 
ducă cu Ilenuţa în Cişmigiu. Doamna Nicolau încuviinţă 
să se ducă Lia cu maşina la llenuţa, să le conducă So- 
ferul până la intrarea în Cişmigiu şi peste o oră să vie 
să le ia. Ceasul Liei va fi potrivit după cel al orașnlui 
şi totul se va petrece într'o perfectă ordine. Lia fu mul- 
tumita de programul pe care i-l făcuse mama ei. Se Ìm- 
brăcă cu nn pardesin bine căptușit — deşi era la înce- 
putul toamnei, vremea era răcoroasă 一 Si se urcă în ma- 
şină. Cobori în faţa casei în care știa că stă llenuţa. O 
revăzu pe Stanca cu multă bucurie și duiosie. 

Stanca slujea la o familie cu inși mulţi şi cam aspri 
și nervoși; nu prea era mulțumită. dar nu-i plăcea să 
schimbe mereu stăpânii. 

— Ei, domnişoară, ce bine era la d-voastră. Un loc 
atât de bun n'o să mai găsesc cât oi trăi... 

Dar, de, dacă miss) Elinor a găsit de cuviință că 
trebuie să plec... 

— Lasă Stanco, toate se mai pot schimba în bine— 
spuse Lia și, strângând mâna fostei lor bucătărese. plecă 
cu Ilenufa. 


ne ducem pe jos, să 
stăm pe bănci... cu ma- 


Şoferul le plimbă întâi la şosea. Cumpără baloane 
roşii dela un om care purta toate baloanele albe, gal- 
bene, verzi, albastre, înnodate de sfoara unui balon mai 
mare decât toate celelalte. Coborâră lângă rondul al 
doilea şi se fotografiară, ținându-se de mână şi cumpă- 
rară porumb copt dela o femee care îl rumenea pe un 
grătar, sub care sclipeau cărbuni roși. Cele două fetiţe 
erau foarte fericite; puteau zburda in voie fără ca gla- 
sul sever al domnișoarei Elinor să le taie tot avântul. 
Marin fuma o ţigară şi se uita cu duioşie la cele două 
prietene. Lia Si Jenufa se urcară iar în mașină. 

— Acum să ne duci la Cișmigiu — spuse Lia șofe- 
rului. 

Automobilul aluneca pe şoseaua netedă. Cerul era 
senin, câţiva nouri mici se clătinau, schimbându-și mereu 
forma. Aerul era proaspăt, obrajii fetițelor se rumeni- 
seră. 

Ajunseră în faţa Cişmigiului. Lia și Ilenuţa coborâră 
vesele. Rămaseră pe loc, privind nourul gros de fum 
care se ridică în urma maşinei care o şi cotise după 
colţ. După o oră, trebuia să vie să le ia. Fetiţele mer- 
seră dealungul unei alei cu pietriș care scarfaia sub 
paşii lor. Priviră rondurile cu flori înalte, mari, galbene 
şi roșii, băură lapte bătut la „buturugă“ și mâncară cor- 
nuri proaspete. Lia îşi cercetă ceasul: — Ştii Ilenuţo, mai 
avem încă o jumătate de oră... Ce am putea face? 

Ilenuţa răspunse: Tu ştii că eu aştept să ai tu o do- 
rinţă. Orice hotăreşti tu, e bine. 

Ajunseră în faţa lacului din Cişmigiu. Prin nu ştiu 
ce întâmplare, nu se plimba nimeni cu barca. Bărcile 
de lemn vopsite, unele cu o dungă lată, albastră, altele 
cu trei dungi, care alcătuiau tricolorul românesc, stăteau 
proptite de mal, cu vâslele culcate. 


一 Tu ştii să mergi cu barca, Ilenuţo? 

一 Când stăteam la ţară, mergeam, uneori pe râu, 
cu pluta... Eu știu și să înnot. 

一 Ai avea curajul să te urci cu mine în barcă şi 
să văslim împreună? Eu mă pricep. Anul trecut aveam 
o guvernantă cu care veneam foarte des în Cişmigiu şi 
ea Ia învăţat să mânuesc vasia. 

jlenuta nu şovăi o clipă: — Sigur că am curaj Liuţo: 
haide să luăm barca. Lia își numără banii din geantă; 
avea tocmai atâţia bani câţi îi trebuiau. 

(Va urma) 


SIDONIA DRAĂGUȘANU 


i 


PESTE 3. ZILE 


„„adică în ziua de Sâmbătă, 6 Februarie, se închide 
concursul nostru de desen. 

Acei dintre cititori cari nu s'au grăbit să ne trimită 
desenele, precum și acei cari vor să facă altele, mai 
isbutite să le trimilă neintârziat. Bine, înțeles, ei vor 
trebui să citească cu toată luarea aminte condițiunile 
pe care le-am publicat de nenumărate ori până acum. 

Sunt cu desăvârșire scoase din concurs desenele 
copiate sau făcute de părinți sau fraţii mnai mari ai 
celar ce concurează. 

Am primit multe asemenea desene cari au și fost 
aruncate, așa că acei cari ni le-au trimis au timp să 
trimită altele, făcute in condițiunile arătate de nou 
încă. dela publicarea concursului. 

Aşteptăm, deci, până Sâmbătă seară. Tot ce vu 
sosi după această dată nu va mai fi luat în seamă. 


(URMARE DIN PAG. 3-a) 


Din când în când vedeam un automobil oprit la mar- 
ginea unui șanț şi tare mai aveam, atunci, poftă să iau 
o cheie şi să merg să-l dreg. 

In primele clipe, această panoramă nouă, gătită ca 
de sărbătoare, care părea turnată în pastă de carton şi 
pictată apoi în acuarelă, îmi amintii de cutiile cu pei- 
sagii tăiate în lemn, și de colecţiile de animale şi figuri 
în plumb, din copilărie. 

Am tot urcat şi desenele şi culorile s'au mai şters- 
Peisagiul, înfăşurat într'o ceaţă subţire, îşi pierdu înfă- 
țișarea de dioramă.!) Am revenit atuncila viaţă şi gân- 
durile mi-au luat alt drum... 


tts 


„„Ce ciudată şi adâncă poezie în înfăţişarea acestei 
părți din glob, care se desfăşura la picioarele mele! 
pmbrăţişam, dintr'o privire, un judeţ, o provincie în- 
treagă! Ca să mergi dela unul la celalt din cele două 
oraşe de colo, ar fi trebuit, acum două ceasuri, mai 
multe zile de umblet. Atunci, cele două oraşe erau des- 
părţite tocmai bine de degetul meu așezat pe fereastră 
şi o bătae de aripă ajungea să le unească. Astăzi, cu 
avionul, oraşele nu sunt mai depărtate de cum sunt pe 
hartă! Le vezi multe deodată, întocmai ca în atlas! 

Pentru ce atunci mintea n'ar merge la fel de repede. 
tot așa de departe ca și avionul? Pentru ce n'aş putea 
cunoaşte ce se petrece în creerul tuturor acelor fiinţe 
mici-mici, care se grăbesc pe câmp sau pe şosele? 

Avionul ne pune universul întreg la îndemână. Pen- 
tru ce n’ar pune și mintea tuturor oamenilor la dispo- 
ziţia noastră? Dacă-i putem vedea atât de repede unde 
sunt şi ce fac, dece n'am putea afla pe dată şi ce 
gândesc? 

Cu ochii pe jumătate închişi, mă şi vedeam stră- 
bătând cn avionul mări şi continente. Pe măsură ce 
treceam în goană nebună deasupra câmpiilor și oraşe- 
lor, privirea mea străbătea ziduri şi acoperișuri. Zăream 
locuitorii în sufrageria lor, în biroul sau atelierul lor îi 
auzeam vorbind, înţelegeam toate limbile, ghiceam fără 
nici o osteneală, aproape chiar fără să vreau (întocmai 


5 i 
ezu 1 


cum se întâmplă când vezi) toate gândurile, cele mai 


ascunse... 


sts 


In marea mea bucurie m'am întors spre Sever să-i 
împărtăşesc visurile. 

Dar nepotul meu nu mai era la locul lui! Mam in- 
grozit: să fi căzut din avion? 

L-am zărit curând. Străbătuse toată cabina ca sā 
meargă să-şi lipească ochiul de ferăstruica ce dă la 
postul de pilotaj. După ce privi liniştit câteva minute. 
veni iar să se aşeze lângă mine: 

— Ştii, Marius, e un aparat din cele mai moderne. 
Are trei „compte-tours“?), doi controlori de gaz, o duzină 
de manometre*), şi două altimetre‘)... 

S'a oprit deodată: citise pe faţa mea groaza care 
mă cuprinsese câteva clipe mai înainte: 

— Haide, să vezi ce e! — îmi spuse în cele din 
urmă, ca să mă liniştească, — o să te plictisești tot 
şezând!... 

Si mă trase in cabina pilotului, începând o poveste 
nesfârşită, ca să-mi lămurească deosebirea dintre un 
compas cu ac magnetic, adică o busolă. Si un compas 
giroscopic. 

Şi-atunci am renunțat să mai visez, pentru că mai 
frumoasă mi se părea realitatea. 

Am rugat frumos pe Sever şi Sever mi-a făcut un 
curs interesant de navigaţie aeriană, explicându-mi 
toate şurubăriile avionului în care ne aflam. Atât de 
mult ne-a prins treaba asta, încât nici n'am ştiut când 
s'a sfârşit călătoria! 

Hotărit, nu eu mi-am dus nepotul cu avionul; ci el 


m'a dus pe mine!... 
I. MARIUS MIRCU 


1) Dioramă, vedere pictată pe pânză, căreia i se aşează în 
faţă plante şi animale adevărate, ca să dea o impresie cât mai 
naturală. Totul e luminat, iar spectatorul stă în întuneric. 

2) Compte-tours, aparat de numărat învârtiturile elicei. 

3) Manometre, aparat pentru măsurat puterea aburilor sau 
a gazelor. 

4) Altimetru, aparat pentru măsurat înălţimea la care te afli, 
în avion sau pe munte. 


= cl 


Poveste englezească 


A inceputul lumii, printre cei dintâi oameni 
cari au trăit atunci, se găsea şi o familie 
ce locuia într'o peşteră, la marginea mării. 

Peştera era tare micuță, dar mama, tatăl 
şi cei trei copii ai lor nu o găseau prea 
strâmtă. Intr'adevăr, iarna, când zăpada se aşternea 
groasă peste tot locul şi un vânt de ghiață biciuia ma- 
rea, acoperind-o de spumă şi înconjura peştera, urlând 
şi șuerând, micimea peşterii era cu atât mai plăcută cu 
cât ei erau mai bucuroşi să se strângă unul lângă altul 
ca să se încălzească. Căci în timpurile acelea îndepăr- 
tate, omul nu învățase încă să facă focul. 

Unul dintre copii, o fetiță, era atât de sprintenă la 
picior, încât fu numită Picior-de-lepure. Fetița avea doi 
frați mai mici. Unul, un băiat bălaiu de zece ani, voi- 
nic şi îndrăzneţ, îl chema Viezure, fiindcă se arătase 
focos şi plin de bărbăţie încă de când era mic. Celă- 
lalt, un băiețaş de opt ani, subţirel și oacheș, obişnuia 
să şadă ceasuri întregi, singur şi tăcut, pe malul mării, 
neluându-și ochii dela apele ei nesfârșite ; sau, după 
căderea nopţii, se cățăra până la o crăpătură din pere- 
tele peșterii de unde putea privi cerul nesfârșit pe care 
selipeau mii de stele. Şi astfel, din pricina felului său 
ciudat, el fu numit Visătorul. Dar visarea lui supăr: 
pe tatăl său, om înalt şi voinic, care-l ocăra adesea 
pentru lenevia lui. Câteodată, acesta se repezea în jos 
spre țărm și, găsind pe Visător privind marea, îl scu- 
tura; cu putere și îi poruncea să-l urmeze şi să-i ducă 
în spinare sulițele de vânătoare. Si maică-sa îl dojenea 
uneori pentru visarea lui, dar întotdeauna ea ascundea 
un zâmbet ușor şi, când ochii Visătorului se umpleau 
de lacrimi, ea îl strângea cu drag în braţe. ’ 

Insă Viezure, fratele său voinic şi neastâmpărat, nu 
putea cu niciun chip să-l înţeleagă pe Visător. Şi pen- 
trucă nu-l înţelegea, el începu să-l sâcăie, poreclindu-l 
cu tot felul de nume jignitoare. 

Visătorul nu răspundea nimic. La început, Picior- 
de-lepure îi lua apărarea, împotriva lui Viezure. Pe 
măsură însă ce timpul trecea şi Visătorul nu vroia să 
ia parte la jocurile sălbatice ale fraţilor săi, oridecâte- 
ori doriau aceştia. ea încetă să-i mai ia parte. In cele 
din urmă, începu şi ea să-l sâcâie, să râdă de el şi să-și 
bată joc de privirea uimită a ochilor săi întrebători. 

La toate sâcâielile și numele de ocară, Visătorul nu 
răspundea nimic. Şi astfel, dela sâcâială şi harţă, ei a- 
junseră să-i tragă şi păcăleli. Câteodată, în amurg, ei 
îl pândeau în dosul unor copaci înalţi de unde săreau 


asupra lui. Altădată, când Visătorul şedea pe malul 
mării, ei se târau până la el şi-i turnau nisip pe cap. 
li ascundeau partea lui de mâncare şi, apucându-l cu 
viclenie de încheietura mânii, îi răsuceau brațul până 
ce bietul Visător îşi mușca buzele ca să nu plângă cu 
hohote. 

Intr'o zi se duseră toţi trei în pădure. Visătorul 
mergea puțin înaintea celorlalți. Ei îl văzură oprindu-se 
și, scoțând un țipăt ascuţit de bucurie, se grăbiră să-l 


ajungă din urmă şi îl găsiră aplecat asupra unui cuib 
cu cinci ouă pestriţe. Viezure privi la Picior-de-lepure 
şi aceasta ii zâmbi. El dădu de două ori din cap şi 
apoi, cu un râs vesel, împinse pe Visător deoparte, 
“puse piciorul pe cuib şi strivi ouăle, făcându-le terciu. 
Visătorul se ridică în picioare şi privi la fraţii săi cu 
mustrare, Işi duse mâna la frunte ca Si cum ar fi fost 
ameţit, apoi, cu un țipăt furios, se asvârli asupra lui 
Viezure Si se prinseră la luptă. De nenumărate ori se 
rostogoliră pe pământ, cărându-și la pumni, muşcându- 
se şi smucindu-se unul pe altul. Răsuflarea le era re- 
pede şi întretăiată. Când Viezure era pe deasupra şi 
isbea pe Visător cu capul de pământ, când Visătorul, 
cu o mişcare iute a trupului său subţirel, „se strecură 
printre degetele lui Viezure și, într'o clipită, se găsea 
deasupra fratelui său, lovindu-l îndesat cu pumnii săi 
mici. Şi lupta dură atâta că lui Picior-de-lepure incepu 
să-i fie teamă. Ea încercă să-i despartă pe fraţi, trăgând 
când pe unul, când pe celălalt, dar în zadar. Și așa, 
albă şi îngrozită, ea urmări lupta, nemișcată, rezemată 
de un copac. Deodată, Visătorul se ridică în picioare, 
dar Viezure rămase lungit la pământ. 

Visătorul avea o înfăţişare groaznică. Era plin de 
praf şi sângera din toate sgârieturile și mușcăturile 
primite. Privi un timp în tăcere la Picior-de-lepure, a- 
poi îi întoarse spatele şi se îndepărtă șchiopătând. 

Intr'un târziu, se ridică şi Vezure dar deabia se 
putcă ţine pe picioare, Sora lui il ajută să se întoarcă 
la peşteră unde îl găsiră pe Visător dormind. 

Niciodată de atunci Viezure și cu Picior-de-lepure 
nu-l mai sâcâiră pe fratele lor, niciodată ei nu-l mai 
chinuiră ca mai înainte şi niciodată ei nu-l mai văzură 
cuprins de o asemenea furie nebună, 

Si ani trecură după ani şi când cei trăi copii ajun- 
seră aproape oameni în toată firea, tatăl lor fu răpus 
de un urs. Acum băeţii fură nevoiţi să se ducă zilnic 
la vânat după hrană. 

Intr'o zi, Visătorul plecă singur şi se întoarse seara 
târziu cu doi iepuri pe cari îi vânase. Era lună plină 
şi noaptea era aproape atât de luminoasă ca ziua. Vie- 
zure şi Picior-de-lepure şedeau pe nisip în faţa peşterii. 
Visătorul se aşeză lângă ei. „De ce vii aşa târziu ?* îl 
întrebă Viezure. „Am văzut astăzi — răspunse Visătorul 
— o pasăre minunată. Era mai mare decât un lup şi 
sbura peste copaci cu aripile ei mari scânteiând în 
soare." Cei doi îl priviră uimiţi. 

„Cum era?* îl întrebă Picior-de-lepure. 

„Era caaa... era... 一 îngâimă Visătorul, sprijinindu- 
şi fruntea cu mâna.—Oh, nu pot să vă spun cum ra!“ 
Rămase o clipă pe gânduri, apoi întinse mâna, apucă 
un betișor și începu să tragă semne pe nisip. Ceilalţi 
doi îl urmăreau, ţinându-și răsuflarea. Sub beţişorul 
său, răsărea în nisip icoana unei păsări uriaşe, cu ari- 
pile întinse şi cu ciocul larg căscat. Şi când fu gata, 
Visătorul, cu ochi strălucitori, spuse : „lacă, aşa era !“ 

Dar ceilalţi nu răspunseră nimic. Erau muţi de 
mirare de lucrul minunat săvârșit de Visător. 

Şi aşa luă fiinţă cea dintâi poză de pe lume. 


TEATRUL PENTRU COPII DELA 
BRAȘOV ȘI „DIMINEAȚA COPIILOR" 


La teatrul pentru copii, dela Brașov, înființat din anul 
1934 de d. Marin lorda cu ajutorul Soc. „Astra“ a jucat 
Sâmbăta trecută piesa „Lada cu Minciuni", feerie în 6 
tablouri. Cu acest prilej, abonaţii „Dimineţii Copiilor“ 
au intrat la spectacol in chip cu totul gratuit: iar co- 
piilor silitori şi săraci li sau împărțit peste 250 numere 
din revistă. Micii spectatori sau bucurat deopotrivă şi 
de piesă și de frumoasele pagini cu chipuri ale revistei. 


OTUN 


x 


FOST odată un țăran chiabur, chiar bogat, 
dar şi tare mândru. El credea că meseria 
lui e cea mai bună, că banii lui sunt cei, 

| mai bine câștigați, cinstea lui e cea mai 

desăvârşită și că persoana lui e cea mai 

vrednică de cinste. Din pricina asta mergea totdeauna 

țanţoș, cu capul drept şi cu privirea plină de mândrie, 

deoarece se socotea printre cei mai mari oameni. Şi 

atâta de mult era încredinţat de însuşirile sale, că el 
singur se hotărî să se facă sfânt. 

Dar ţăranului t-se părea că e înconjurat de dus- 
mani cari îl împiedică să ajungă acea treaptă de de- 
săvârşire pentru a fi sfânt. 

Intr'o zi, se hotări să isprăvească cu acești dușmani 
înverşunaţi, Se duse în căutarea unui pustnic cu barba 
albă Si foarte înțelept. Acesta locuia inima 
codrului, el singur şi cu Dum- 
nezeu. Bea apă din prăpastie 
şi mânca pâinea ce i se a- 
ducea, 

Tăranul se opri drept şi 
falnic, în faţa bătrânului în- 
țelept şi vorbi: 

— Eu aş vrea să mă fac 
sfânt, şi prin însuşirile mele 
aş putea fi, dacă n'ar fi în 
jurul meu duşmani cari mă 
împiedică să-mi ating ţinta. 

— Şi, cine sunt aceşti duş- 
mani ? 

— Toţi acei cari mă încon- 
joară, deoarece toţi se stră- 
duiesc să mă facă să-mi pierd 
cumpătul și să mă tulbur. 

— Ascultă — îi spuse pu- 
stnicul — tu poţi învinge a- 
cești dușmani întrun chip 
foarte uşor. 

— Cum ? 

— Ocolindu-i pe toţi, stând acasă cu familia ta, va 
fi înlăturată orice pricină de supărare. 

Deşi îi părea rău chiaburului să-și părăsească 
treburile, totuşi, din dorinţa de a deveni sfânt, o făcu 
şi pe asta. 

Dar acum se iviră alţi duşmani. Toată familia pá- 
rea că s'a înţeles să-i facă zile amare şi să-l scoată din 
sărite, turburându-i în acest fel seninătatea de care 
avea nevoie. 

Deaceea se duse din nou la pustnic. 

— O, înțelepte locuitor al codrului, spuse el, tu 
m'ai învăţat să scap de dușmani, dar am căpătat alţii şi 
mai şi. 

— Ei, şi cine sunt ăştia ? 

— Oamenii din casă, cari par că sunt cu toţii uniţi 
impotriva mea. 

Inţeleptul se gândi puţin şi apoi zise: 

Singurul mijloc de a scăpa şi acum e destul de 
greu. 

一 W'areaface; sunt gata să fac orice, numai ca 
numele meu să treacă din gură în gură până la cei 
mai îndepărtați urmaşi. 

一 Bine, atunci lasă-ţi casa, şi retrage-te la mână- 
stire, unde vei putea să te desăvârşeşti și să devii sfânt. 

Acest mijloc era, ce-i drept, dureros. căci, deşi se 
plângea de ea, toată familia ţinea la el, deasemeni și 
el îşi iubea copiii şi soţia. 

Totuşi, îşi învinse şi aceste simţiminte și urmă sfa- 
tul pustnicului. 

Dar, după puţin timp, călugării începură să-l necă- 
jească. 

Unul îl întrebă când el nu avea poftă să-l întrebe, 


un altul îi punea piedică în mers, un al treilea nu-i 
răspundea la întrebările lui. 

Mici lucruri, care se adunau și ajungeau mari, în- 
cât îl supărau și-l scoteau din răbdări. 

Bogatul negustor înțelese că tovarășii lui i-au închis 
pentru totdeauna calea spre „sfințire“. 

Aşa că, într'o bună zi, se duse din nou la înţelept, 
sfătuitorul lui. 

— Bătrânule, — zise el — tu mi-ai luat un dușman 
şi mi-ai dat alţii. 

Cum aș putea să mă fac sfânt, când tovarăşii mei 
sunt porniţi împotriva mea să mă scoată din răbdări şi 
să-mi turbure liniștea sufletească? 

Inţeleptul se gândi puţin. 

— Singurul lucru care îți rămâne e să-ți părăsești 
tovarășii ca să trăieşti în singurătate. Nimeni nu te va 
mai împiedica să devii sfânt. 

Negustorul plecă plin de 


nădejde. 
Se retrase în codru 
unde își alese un loc lân- 


gă o fântână, de unde putea 
să scoată apă cu o găleată a- 
gatata de o cumpână. I se 
părea că respiră aerul desă- 
vârșşirii omeneşti și că atinge 
slava dumnezeirii. 

Toată ziua admira cerul 
incântător, încredinţat că nu- 
mele lui va fi scris în cărțile 
sfinte. 

Spre seară i se făcu sete. 
Lăsă găleata în fântănă și o 
trase plină cu apă, apoi o 
puse iar pe pământ. Găleata 
însă se răsturnă. El o cufun- 
dă încă odată, dar se răs- 
turnă din nou. Supărat, o băgă pentru a treia oară, 
o scoase şi o puse pe pământ, dar se răsturnă și de 
data aceasta. 

Mânia lui ajunse la culme şi nu şi-o mai putu stă- 
pâni. Dădu cu piciorul găleţii, făcând-o să se rostogo- 
lească departe. AL 

Roşu de mânie, se duse la pustnic şi sc răsti: 

一 Incurcă lume, ce m'ai sfătuit ? Eu am ascultat 
tot ce mi-ai spus şi totuși n'am putut scăpa de duş- 
mani. Până Si găleata mi-e duşmană ! 4 

Bătrânul înţelept privi lung pe omul care năzuia să de- 
vină sfânt și-i spuse cu glas domol: "Code > 

— Prietene, duşmanul tău să nu-l cauţi în juru-ți, 
ci în tine. Intoarce-te acasă la treburile tale și ia seama 
că, dacă vrei să fii sfânt, nu trebuie să învingi pe alţii, 
ci pe tine însuţi. Omul rămase pe gânduri și se duse 
acasă, încredinţat că înțeleptul pustnic i-a spus un 


mare adevăr. ` ; 
In româneşte de LENIC 


tiv ri ăi à 


Printre jucării, în casă, două mândre pisicute 

Sar, fac tumbe năsdrăvane, parcar fi două maimuțe. 
Dar deodată amândouă din joaca lor se opriră... 
Intr'un colţ, la întunerit, un şoarec èle zăriră ! 


Pisicuţele şirete inspre el tiptil se'ndreaptă, 

Dar cumătrul ştie bine, de nu fuge, ce-l așteaptă... 
Şi fără să stea pe gânduri, să nu cadă în capcană, 
Printre jucării, săracul, o luă speriat la goană ! 


Pisicuţele, în salturi se reped ca să-l apuce 

Bietul șoarece, de frică, spre un tun, grăbit, se duce 
Şi făcând un salt, pe ţeava tunului, se furișează 

Şi în fundul ei, cumătrul mort de frică, se așează. 


K 


Una din pisici pe semne, l-a văzut unde intrase 
cm Şi-apucând cu ghiara tunul, de mâner spre ea îl trase; 
lar a doua pisicuţă, la celalt cap, stă la pândă, 
Ridicată'n două labe, prada așteptând, flămândă ! 


Lor PRI a Lo S PRD: E e TEA cret Eee ee 


k abil -T 


Şi când prima pisicuță dădu mânerului drumul, 
Şoricelul, eşi din ţeavă cu blana neagră, ca scrumul, 

Şi ca un balon, prin aer, a descris o curbă mare 
Și-a căzut, ca o plăcintă, la pisicuţe în ghiare ! 


F AE Toi ws 7A DE. A A EDENES 


*, 
e; . 


Bucurându-se amândouă de această vânătoare, 

& SEE Fără să mai stea pe gânduri, au întins o masă mare |! 
Lacome cum sunt din fire pisicuţele, cam toate, 
Când sau văzut în grămadă, au mâncat pe săturate ! 


en i-a detona ceată Bea aud = ina d inta an ati ii fi cui ai wire ac ine iai = FA CER CPE aa a T 


ZMEUL ROȘU 


de S. KAZIMIR 


RĂIA într'o văgăună de munte un zmeu pu- 
ternic şi crud care odată la 99 de zile se 
hrănea cu carne omenească. Avea zmeul o 
înfăţişare îngrozitoare: doi cărbuni aprinşi îi 
luminau orbitele; pe cap, în loc de păr, avea 
tepuse de ariciu; iar gura îi era o groapă fără fund, 
hâdă şi veşnic nesătulă. Dar ceeace era mai Înspăimân- 
tător, avea o piele scorţoasă și foarte roşie, ca văpaia 
focului, de unde şi numele de Zmeul Roşu. 

Zmeul Rosu avea doi servitori credincioși: un pa- 
pagal la fel de roşu ca dânsul, cu ciocul încovoiat ca 
spinarea unei vrăjitoare, şi o gorilă mare şi fioroasă. 
Papagalul se numea Coco, iar gorila, Jack. 

— Coco, strigă într'o zi Zmeul Roşu, mi s'a făcut 
de carne de om. Sunt 98 de zile de când sânge omenesc 
n'am băut Si cu carne de om nu m'am hrănit. 

— Am înţeles stăpâne! răspunse papagalul. Voiu 
îngriji ca mâine să vă ospătaţi din trup omenesc. 

— Dar să fie ceva de soiu, mârâi Zmeul, altfel voiu 
fi nevoit să mănânc carne de papagal. 

Bietul Coco clipi înfricoşat: 

— Va fi carne de prinţesă, stăpâne. 

A doua zi, pe înserat, papagalul şi gorila porniră 
spre palatul împărătesc. La marginea pădurii, Coco îi 
spuse gorilei: x 

— Ascultă, Jack! Mă aştepţi după stejarul ăsta gros 
şi când va veni prinţesa, tu o vei apuca în labele tale 
puternice şi-o vei duce în văgăună la Zmeul Roşu. Res- 
tul lasă pe seama mea. 

Şi papagalul zbură drept spre fereastra fetei de 
împărat. 

Bătu cu ciocul în geam şi începu să se tânguiască: 
„Milostivă prinţesă Soare-Frumos, te rog, ajută-ne!“. 

Prinţesa, înduioşată, deschise fereastra și întrebă 
ce şi cum. 

lar papagalul răspunse: 

— Fratele meu Pană-Verde şi-a rupt un picior. Şi 
vă rog să-i ajutaţi, prințesă bună. 

— Dar unde este? 

一 In pădurea din faţa palatului, ascuns după un 
stejar, de teama vânătorilor. 

Soare-Frumos crezu şi porni. 

Nu mai este nevoie să povestesc ce s'a mai întâm- 
plat cu biata prinţesă. Stiţi cu toţii. A fost prinsă în 
ghiarele gorilei Jack şi dusă înaintea zmeului hain. 

Ceiace nu știți este că Zmeul Roşu n'a mâncat-o 
numaidecât pe prinţesa Soare-Frumos. I se părea prea 
slabă. Şi astfel a dat poruncă papagalului so îndoape 
cu ceară de albine, timp de trei zile. A patra zi o che- 
mă la dânsul. Era înfometat şi gura-i hâdă aștepta prada 
cu lăcomie. Ii zise: 

— Pregăteşte-te de moarte, prințesă. Zmeul Roşu 
îţi face cinstea să te mănânce. Inchină-te! Soare-Frumos 
îşi făcu rugăciunea din urmă. Işi înălţă frumoșii ei ochi 


DIMINEATA 


albaştri spre cer și-i se păru că vede îngerii Domnului, 
Apoi, zise simplu: 

—Sunt gata, zmeu neîndurător! 

Zmeul-Roşu rânji hidos, ridică o secure de jos, se 
apropie încetişor, îşi făcu vânt cu cea mai mare putere... 


Nu, să nu ne grăbim, copii! Să vedem ce s'a întâm- 
plat între timp la palatul împăratului. 

__ Acestuia, când i se aduse vestea că fiica lui adorată 
a“ dispărut, i se întunecă vederea. Fără Soare-Frumos, 
plângea el în hohote, n'am nici un rost pe pământ, Aces 
luia care îmi va aduce fiica, i-o dăruiesc de soție și-i 
dau jumătate din împărăţia mea. 

Şi-acum să fi văzut tâmbă- 
lău! Din toate părţile lumii 
veniră prinți şi cavaleri să-și 
încerce norocul. Dar toţi fă- 
cură cale 'ntoarsă, când aflară 
că nu se ştia de cine şi cum 
a fost răpită Soare-Frumos. 

— Caută grăuntele de meiu 
într'un hambar, spuneau prin- 
ţii râzând. 

Astfel trecu prima zi. A 
doua zi, un curtean veni să 
anunţe că păstorul curţii vrea 
să-și încerce și el norocul. 

— Alungaţi-l! porunci îm- 
păratul. Prinţi de sânge n'au 
îndrăznit să înfrunte necunos- 
cutul şi tocmai un păstor... 

Bietul cioban fu alungat. 

Peste o jumătate de oră 
se înfăţişă înaintea împăratului. un cavaler în armură 
aurită, care zise: 

— Sunt prinţul Igo, împărate, şi-am venit să cer 
învoirea de a vă căuta slăvita fiică. 

一 Ai învoirea şi binecuvântarea mea, fiule! Dar 
nu-ți pot fi de folos cu nicio știre, din păcate. Ai înţe- 
lepciunea ta, înfruntă neştiința. 

Și tânărul porni. Merse el ce merse, străbătu dealuri 
și văi, trecu ape adânci și se cățără pe creștete de 
munţi şi se opri să răsufle pe piscul cel mai înalt din 
imprejurimi. Cuprinse cu privirea tot ținutul, dar nu 
putu să vadă mare lucru. Tocmai când era mai descu- 
rajat, auzi un fâlfâit de aripi şi văzu un vultur rotindu-se 
deasupra capului său. Işi încordă arcul şi trase. Săgeata 
nimeri în plin. Vulturul căzu la picioarele prinţului 
Igo. Acesta se aplecă şi vorbi aşa: 

一 Tu, domnitor între păsările văzduhului, care 
dela înălţimea cerului îţi arunci privirea spre pământul 
oamenilor, spune-mi, rogu-te, de ştii, unde se află minu- 
nata prinţesă Soare-Frumos? ; 

Vulturul clipi ostenit din pleoape şi răspunse încet: 

— Mai doborit. viteaz muritor, şi-ţi voiu sluji cu 
credinţă. Ascultă! Prințesa Soare-Frumos este în ghiara 
Zmeului-Roșu din văgăuna muntelui Inalt şi se află în 
mare primejdie. — Frânge-mi aripa dreaptă şi încalecă 
pe ea. Suflă de trei ori spre răsărit Si te vei simţi plutind 
încotro te duce gândul, Te vor întâmpina un papagal 
şi o gorilă. Vei striga: „Coco! Vulturul-impărat îţi po- 
runcește să sfasii gorila zmeului şi apoi să zbori în 
pădure“. După aceea te vei repezi în văgăună şi vei 
vedea pe Zmeul-Roșu. la aminte! El nu poate fi biruit 
nici de sabie, nici de foc, nici de buzdugan — numai 
de apă. Acuma, viteazule, frânge-mi aripa dreaptă şi 
zboară. 

Prinţul Igo făcu întocmai. Abia încălecat pe aripa 
vulturului, prințul se pomeni plutind în văzduhul albastru. 

„Spre văgăuna muntelui Inalt!“ strigă în gândul său 
și îndată aripa vulturului cobori lângă adăpostul înfri- 
coșătorului zmeu şi-l lăsă domol în niște bălării roșii 
ca sângele. 

Atunci un vaier de groază cuprise ţinutul întreg. 
Cerul se făcuse purpuriu şi se auzeau tunete îndepărtate. 
Merse el puţin şi deodată auzi: E 

一 Prinţule Igo, întoarce-te spre pământul tău, altfel 
urgia Zmeului-Roşu va cădea asupra ta. ; 

Prințul se'ntoarse şi văzu un papagal roșu, cu ciocul 
oțelit, stând pe umărul unei gorile fioroase. 


»e 


Atunci își aminti de ceiace îl sfătuise vulturul și 
strigă; i 

一 Coco! Vulturul-împărat îţi dă poruncă să sfâşii 
gorila zmeului şi apoi să zbori în pădure. 

Abia grăise aceste vorbe și se întâmplă ceva grozav. 
Pasărea începu să lovească cu ciocul în biata gorilă, 
care scotea urlete sfâşietoare de 位 se făcea părul mă- 
ciucă, Curând, gorila nu era decât un hoit ciuruit, în- 
necat întrun lac de sânge negricios. 

„Prinţul Igo luă un pumn de apă și intră în văgă- 
ună. Ceeace văzu acolo îl îngrozi peste măsură. Năpraz- 
nicul zmeu ținea securea ridicată asupra capului prin- 
țesei şi se pregătea s'o izbească. 

Atunci, prințul Igo azvårli 
cu putere pumhul cu apă şi 
rămase  înmărmurit. Ce se 
întâmplase? Zmeul-Roșu infe 
penise scăpă securea din mân. 
şi se mistui fulgerător într” 
flacăre roşiatică. 

lar biata prinţesă Soare 
Frumos? Ea ridică încetişo 
ochii Si zări, în locul cruntulu 
zmeu, prinț tânăr şi frumo 
ca cerul. 

Ceeace a urmat, 
lesne. Aşa se pare. 
ascultați... 

Ajunşi la palatul împă- 
rătesc, prințul zise domnitei 
Soare-Frumos: 

— Aici, domniţă, drumu 
rile noastre se despart. A) 
tefa Voastră îşi va relua locul în palat, iar eu... ... e 
voiu merge la treburile mele. 

Dar prințesa nu-l lăsă să plece, ci-l rugă s'o înso- 
țească înaintea părintelui ei, împăratul, pentru a-i mul- 
tumi. - 

Vă închipuiţi bucuria împăratulul. Sărea şi juca 
întocmai ca un tinerel; iar când se potoli, strânse mâna 
prințului Igo şi-i spuse: 

一 Ți-am făgăduit ca răsplată mâna fiicei mele și 
o jumătate de împărăție. Mă țin de cuvânt, prințe Igo, 

La aceste cuvinte, prințul se făcu palid şi căzu în 
genunchi. 

一 Milostive Impărate, eu nu sunt prinţul Igo, ci 
sunt păstorul alungat. Pentru ca să-mi scap stăpâna, 
am făcut această nelegiuire. Adevăratul prinț Igo se 
află legat în coliba mea. L-am legat chiar eu. Acum 
aştept pedeapsa Măriei Voastre. 

Impăratui rămase pe gânduri. Zise apoi cu glasul 
aspru: 

— Să te judece fiica mea, prinţesa Soare-Frumos. 

-一 Bine, tată! răspunse aceasta. 

Apoi, domniţa se apropie de păstor, îngenunchie 
alături de el şi spuse: 

一 Uneşte-ne, tată! 

Voiţi se știți dacă nunta a fost frumoasă? Ei da! A 
fost frumoasă, ca toate nunțile împărăteşti, iar în frun- 
tea alaiului se rotea un vultur măreț, cu aripele larg 
desfăcute, ca pentru o binecuvântare. 


ghicit! 
Da. 


TARA NICĂERI 


Incă puțină așteptare şi veți putea afla amănunte 
minunate despre ea. Copiii din Anglia cunosc pe de 
rost povestea frumoasă a acestei țări din care coboară 
copilul sburător Peter Pan. 

Ne-a pavestit-o și nouă o fetiţă care a auzit-o dela 
o tânără englezoaică,, o ştie şi ea dintr'o carte pe care 
o citesc în țara ei toți copiii cuminţi. 

Pentru cititorii noștri vom păstră în curând două 
din paginile revistei ca să începem povestea Ţării, 
Nicăeri. 

Minunata poveste va fi însoțită de frumoase desene 
în care se vor vedea pe lângă chipuri de copii drăguți 
şi cuminţi și colțuri fermecătoare din Ţara Nicăeri. 


' 


一 一 一 一 


Boghiata, Incălţata si Motata 


Povestea celor trei găini prostuțe 


Deobicei, 

la fiecare casă sunt, 

cu fulgul creţ, 

sau puf cărunt. 

Mai multe găini într'un cotef 


Mama mea, 

de pildă, ea 

are'n curte tocmai trei, — 
trei găini 

ce-s toată ziua prin vecini, 
pe uliţă sau prin grădini, 
sau chiar afară din oraş, 
pe câmpul verde, la imaş, 
şi toate trei în fiecare zi 
fac mereu alte prostii, 

la tot pasul, fără vină 
caută mereu pricină 
cocoșului nevinovat 

cu coiful roşu şi crestat, 
ce-şi caută de treaba lui 
Și nu stă'n calea nimănui 
cu toate-acestea dumnealor 
cu felul lor necruţător 
necontenit îl dojenesc 


. că are suflet rău, câinesc, 


şi toată ziua-l ocăresc 

cu vorbe grele şi blesteme: 
cică dânsul nu se teme 

şi le scoală prea de vreme, 
cică-i rău din cale afară 

şi le face viaţă-amară, 

cică una, cică alta, 

cică nu-i ajunge balta, 

ba le bate nebuneşte, 

ba mereu le fugăreșşte, 

ba le smulge fulgi din pene, 
ba că-i trântor plin de lene, 
ba le-alungă din ogradă, 
prin noroiu şi prin zăpadă, 


Nu cred să fie'n lume-o gospodină 
Să aibă'n curte-o singură găină. 


care capul cu sticle, — 
tot ce vreţi şi ce nu vreți... 
Dar necazul cel mai mare 
vine tocmai la mâncare: 
cică "'nfulecă prea iute, 

cât un munte, 

repede pe nevăzute, 

fără să-şi închidă ciocul, 
dobitocul! ; 


Şi nu lasă un grăunte... 
Căci găinile grăsune, 
mofturoase şi nebune 
totdeauna bosumflate 


supărate 

sunt din fire cam prostute， 
gagaute 

şi netoate |... ? 


Vreţi să ştiţi de bună seamă 
cum le cheamă < 

şi anume 

cum le zice fiecăreia pe nume.. 


Foarte bine ! 
Să vă spun, căci se cuvine... 


Cea mai mică dintre ele 
fiindcă are-un mot pe frunte, 
moţ cu penele mărunte, 
frumuşele, 

într'o seară'n curte tata,. 

i-a dat numele : MOŢATA 
Cea de-a doua, mijlocie, 

ce stârnește gălăgie, 

are două aluniţe 

şi pe fălci, ca la căpriţe, 

o pereche de bărbiţe, 

şi pe ea, la fel, tot tata, 

ia dat numele : BOGHIATA... 


Cea de-a treia, cea mai mare, 
fiindcă are 
incălţate 


pe picioare, 

cizmuliţe împănate, — 
ca pe celelalte toate 
într'o dimineaţa tata, 

o botează: INCĂLŢȚATA... 


Dar povestea nu e gata — 
Şi Moţata, 

Şi Boghiata 

Şi'ncălţata, 

după cum v'am spus 

mai sus, 

toate trei au pene crete 
şi-s puţin cam nătăfleţe... 
Fiindcă nu au ce să facă, 
ba se ceartă, ba se'mpacă, 
şi cocoșului, sărmanul, 

ce le-ai face, 

nu-i dau pace, 

câte zile are anul! 

Dintr'o dată, una-două, 

îi aruncă'n cap cu ouă, 

şi cu toate, câte una, 

îl batjocoresc într'una... 
Rabzi cât rabzi — dar într'o z 
nu mai vrei nimic să ştii... 
La fel, cocoşul răbdător 
ce-a îndurat din partea lor 
necazuri, multe suferinţi, — 
înfuriat și scos din minţi 
devine foarte mânios 

şi se repede vijelios 
trântind găinile pe jos... 
găinile se sbat, dar el, 
cuprins de-un îndemn rebel, 
smulge bărbile Boghiatei, 
rupe penele Moţatei 

taie cizmele *ncălţatei 

le suceşte o aripă, 

sau le dă un pumn în coaste, 
toate strigă, toate ţipă, 
cine-i vinovat că-s proaste ? 


一 一 一 一 一 


Altădată. 
Să înveţe toate minte 
şi să fie mai cuminte... 


Dar uitaţi-vă la ele; 
câteștrele 

se bosumflă 

supărate 

parc'ar fi nevinovate! 

şi cu toate laolaltă 

fug în curtea cealaltă 
şi-acolo 'ncet au hotărât 
numaidecât 

făr” să stea pe gânduri ca să 
fugă toate de acasă 

căci după câte am chibzuit 
cu cocoșul ăst nebun 

nu mai este de trăit... 


Uitasem numai să vă spun 
că bataia începuse 

pentr'o bucăţică 

mică 

de cârlig 

dintr'un covrig 

ce cocoșul îl găsise 
pare-mi-se 

în ogradă 

lâng'o ladă... 


la priviţi-le acum: 

Au pornit pe jos la drum 
pe şoseaua prăfuită — 

Ce nu face fiecare, 

mic şi mare 

pentro viață fericită ?... 
Merg într'una, merg mereu, 
Ce e dacă-i drumul greu ? 
Ce e dacă la răscruce 

Nu știu unde să apuce? 
Totuși merg, neobosite, 
Câteştrele mulţumite 

Că de-acuma au scăpat 
de cocoșul cel turbat... 


lată 'ncepe să'nsereze... 


Și pe-aproape 

Nu se vede nicio casă... 
Doamne, unde să'nnopteze ? 
Si cu toate simt cum somnul 
li se lasă 

pe pleoape... 


Au mai mers — și în sfârșit, 


obosite au găsit 

un loc bun pentru dormit... 
Şi cu toate se culcară 
întrun colț dintr'o cămară, 
— cât de bine-au nimerit ! 
şi îndat'au adormit... 


ADP asi 


Dar iată ce li sa'ntâmplat: 
nici ele nu sau așteptat, — 
un hoţ vestit 

venise noaptea la furat 

şi fără voie-a nimerit, 


mergând uşor, cu pași inceţi 
lângă pereţi — 

Si dând de ele le-a luat 

Şi le-a băgat în sacul lui 一 
şi ia-l apoi de unde nu-i... 


Dar soarta găinilor fu rea... 
In timp ce hoţul le ducea 
mergând pe drum şi se ferea 
la un moment 

îl observase un sergent 

și bănuindu-l nu ştiu cum 

îl oprise drept în drum 

şi fără multă turavură 

il duse glonț la prefectură... 
Pe drum găinile şedeau 

în sac — şi toate dârdăiau, 
nici una însă nu ştia 

ce soartă le va aștepta. — 

şi fiecare rând pe rând plânge. 


Faţă "n faţă 

cu tâlharul, 

găinile cu pana creaţă 

stau şi-ascultă comisarul 

şi grozav înspăimântate 

văd cu toate 

cum îl bate, 

ca să spună 

一 fiindcă-l ştie poamă bună 
de unde-s găinile furate... 


Şi Moţata, 

Şi Boghiata 

Şi "'ncălțata 

se făcură mici de frică 

— ce să facă, ce să zică? — 
tot mai bine e acasă 
unde-au pat şi unde-au mas: 
şi fiecare, ghemuite 
tip-tiptil, pe nesimţite, 

toate trei se furișară 

pe sub masă, pân'afară 

şi 'mcepură să gonească 
într'o fugă nebunească 

şi în noaptea 'ntunecoasă 
străbătând şoseaua lungă 
nici Satana să-i ajungă... 


Tot fugind mereu aşa, 
disdedimineaţă abia 
au ajuns cu bine-acasă... 


一 Cu-cu-ri guuu |... 
Şi găinile, întâia oară 
cu cocoșul se'mpăcară... 


Se pune însă întrebarea: 
Cât va ţine împăcarea ? 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 


scrie citeț, cu cerneală, și numai 
pe o față a hârtiei. 


Carte Rodicei-Murgeni. — Abia am putut înţelege ce 
ne-ai scris în rândurile grăbite din scrisoarea trimisă. 
Poezia „Copilul în lună“ e slăbuţă. Aşteptăm altceva. 

Trahtenbroit-Noua-Suliță. — Nu citim poveştile sau 
poeziile scrise pe amândouă feţe ale hârtiei. „Toamna” 
e o bună compoziţie şcolară, dar nu o bucată care să 
fie publicată în revistă. Aşa că... 

lacob Ass. — Unul din hazurile trimise va fi folosit. 


o A 


v 


mai 


Unul dintre cei 
vestiți artişti transformi- 
şti a fost Fregoli. Se ştie 
că un transformist este 


un artist cu mare dibă- 
cie la îmbrăcat, isbutind 
să ia în timpul cel mai 
scurt cele mai deosebite 
infățişări. 

Acest Fregoli—mort de 
curând — era desăvârşit 
În arta sa, căci ajunsese 
să se schimbe de peste 
20 ori în mai puțin de 
un minut. Era deajuns 
să treacă doar după 
un paravan, pentruca să 
iasă iar pe scenă cu alt 
costum și cu altă înfăți- 
şare. 

El avea în teatrul său 
peste 1000 de costume 
şi mai mult de 1200 de 
peruci, de toate felurile, 
şi culorile. 

Pentru a putea să se 
schimbe mai repede, un 
croitor îi făcuse nişte haine anume croite şi cusute, în- 
cât să le îmbrace dintr'odată, rochia, şorțul Si bluza unei 
servitoare fiind prinse una de alta. Apoi, pălăria era 
prinsă deadreptul de perucă şi le schimba odată pe 
amândouă. 

In felul acesta, Fregoli se înfățișa publicului în timp 


OZREN 


Poşta redactiei 


Poezia, ne pare rău, nu! Dece intrebuintezi în versuri 
cuvinte nepotrivite? Şi-apoi, fii mai cu luare aminte când 
încerci s'apuci de coadă rimele, căci multe îți scapă!... 

Marcel Avram-Ploeşti. — Dacă ai revedea puțin forma 
poesiei „larna", ar putea să meargă. Mai încearcă, dar 
nu uita să citeşti pe marii noştri poeţi. 

Alexandrina Furculiță-Chişinău. 一 Nu merg. Altceva! 

Herbert Longberg-Rădăuți. 一 Eşti prea mic să scrii 
poesii pentru revistă. Citeşte mai mult. 

Rosin Trandafirescu. — ,;Balada Oilor” nu e isbutită, 
e slabă şi ca versificație, iar fondul e lipsit de interes. 

G. Smaniotto-Bazargic. — E foarte frumos că-ți iu- 
beşti țara. Rândurile ce ne-ai trimis nu sunt la înălțimea 
acestui nobil simțământ. Despre ţara noastră s'au scris 
rânduri mult mai frumoase. Bunăoară scriitorul Nicolae 
Bălcescu a scris rânduri nepieritoare, iar Al. Vlăhuță în 
România Pitorească are pagini scrise cu mare maesfrie. 
Caută de le citeşte. 

Jurie Agent-Galați. 一 Versifici cu destulă uşurinţă. 
Publicăm mai bucuros versuri vesele cari să descrețească 
frunţile cititorilor noștri. Deci, aşteptăm altceva. 

Böhm Agneta. — Poezia este slabă! Proza n'am ci- 
tit-o, deoarece ai scris-o pe amândouă feţe ale hâr- 
tiei. Totuşi, din fugă, am văzut că scrii să mințească, în 
loc de să mintă. Asta e o dovadă că nu prea te împaci 
cu meşteșupul scrisului. 

REDACȚIA 


多 全 全 全 


de numai 3-4 secunde, ca un profesor cu ochelari, o 
cucoană, sau un ofiţer cu barbă... 

Fregoli era foarte iubit de copiii pe care îi uimise 
cu repeziciunea sa la îmbrăcat. 

Când vă îmbrăcaţi dimineaţa, aduceţi-vă aminte de 
el, ca să nu întârziați la şcoală... 


m 


rae 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA | 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor". 


k 


Orizontal : 2) Undă de apă; 4) Numeral ; 5) Notà 
muzicală ; 7) „Pat“ rupt la mijloc ; 8) Ramură mică ; 
10) Zeu ; 11) Măsură agrară ; 12) Locuinţa vulpii; 17) 
Zahăr pisat ; 18) Sunt furate de vulpe; 20) Soarele la 
Egipteni; 21) Oraş în Peru; 23) Pitic. 

Vertical : 1) Vânează vulpi ; 2) Vânează găini Si 
alte păsări de curte; 3) Notă muzicală; 6) Obiceiu rău 
fără lecuire; 9) Făcut mai mare; 13) Grabă; 14) Poartă; 
15) Fluviu francez; 16) Alipim; 19) Aci (pop); 22) Mic, 
mititel și înțeapă frumuşel. 

IONEL L. BICHIGEAN 
Năsăud 


Ghicitoare 


Căutând din foaie'n foaie 
Veţi găsi poveşti o droaie. 
Glume, jocuri, chiar de toate 
Și probleme de se poate! 
Ea ne'nvaţă Si ne face 
Invăţaţi dacă ne place. 
Si nu-mi pare-a fi scofală.., 
O'nvăţăm mereu în şcoală. 
Nu te du, așa departe 
Că e vorba chiar de... 

IRINA I. CHIRCX 


Romb geografic 


1) Consoană. 

2) Râu în Elveţia. 
ă) Ţară în Africa. 
4) Fluviu în Franţa. 
5) Consoană. 


Vertical la fel. HALPERN 1. MARCEL 


MOŞ CINEL 


1 abonament pe 1 an 


Anagrame 


1) Intro 12345 am spart câteva 42513 de patefon. 
LEOVA LAZAROIU-Galaţi 
2) Noaptea, 1234 îşi aruncă razele peste un 4123 cu 
multe fructe. i 
3) O 1234 de călugăr a fost 2134 din pricina unui 
incendiu. L 
GHEORGHE ANDREI-Loco 
4) Când mănânci 12345, te simți bine ; dar când 
vezi luptele cu 52341, groaza îți vine. 
IRINA CHIRCĂ-Târgovişte 
5) Când 1234 mic, doream să mă fac 4321. 
6) Seara, la 12345 mică, cu capul rezemat în 42135, 
citesc o revistă. 
7) Lasă acest 1234 băbesc şi du-te la doctor. Numai 
pe această 4312 te vei vindeca. 
8) Un slujbaş se 12345 cu 34512 mare. 
9) Eu 123 să număr până la 213. 
10) Noe s'a folosit de o 1234 pentru a 3421 toate 
animalele. MOŞ PETRE 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna Decembrie 


Valeria Dütsch (9), Sultana G, Ioan (9), Georgescu 
M. Mihail Savin (9), Goldental Dan (1). Valeriu Ve- 
nera (9), Pascu I. Petre (9), Raia Vaisblit (9), Mari- 
nescu Gheorghe (9), Marinescu Viorel (9), Sanda Ione- 
seu (9), Halpern Lilly (9), David Coreman (9), 
Israel Rosen (9); Bruno Bercovici (3); Ecaterina Roman 
(8); Idelzohn Felicia (9); Cornelia Bărzilai (9); Theodor 
Cosmescu (9); Bruno Fulger (9); Georgescu Sevastiţa 
(1); lacoby Maria Si Margareta (1); Tuti Coşescu (9); 
David Elena (9); Cornelia Petraru (9); Zahiu Smaranda 
(9); Rodica ing. Alex. lonescu (9); Csillag Heurietta (3) 
Artur M Breuner (1); Rapaport Aurel (9); Marian 
Vera (5); Sanda Ionescu (7); Ene N. Petre (7); Ene 
Gheorghe (7) ; Panţiru A. Mircea (9) ; Sălăgeanu Elisabeta 
(2); Gaby Nicolescu (2); Mișu Niculescu (2); Nimuş şi 
Titi N. Condeeser (9); Gottesman Sorin (9); Gheorghe 
Corjescu (9); Călinescu Mircea — Costel — Constandin 
(3); Felix Guichard (9); Dan Teodorescu (8); Nicolae 
Alexe (9); Csillag Iosif (3); Costache Eleua (4); Elena 
Papadopol (9); Zamela Octavian (9); Elena Teodosiu 
(9); Pandele Menguli (9); Nina Divanian (2); Baltaxa 
Sarra (9); Georgeta Marinescu (4); Lydia Dimiu (9); 
Rimer Lora (9); Rimer Betty(9); Welt I. Alezandru (2) 
Rudolf Oberhoffner (3); Mihnea Radu Moisescu (9); 
Florica Georgescu (9); Emilia Lemeș (9); Iacob Solo 
(9); Jaques Boucher (3); Simona Horensten (9) ; Elena 
Teodosiu (9); Andrei Gheorghe (9); Valentin Ciachir 
(9); Erica Schrager (9); Zitta Ernst (6); Vladimir 
Paskievici (9); Frank Simona (9); Pavel Ştefănescu (4); 
Luiza Nică (9); Zips lohanes (9); T, Mălăceanu (9); 
rean Frăsineanu (2); Dael și Renee Bally (9); Rothmm 
Adolf (9); i 


SERIA 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA FEBRUARIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


Abia au trecut cateva zile de 
când am vestit cititorilor noştri 
înfiinţarea Clubului Shirley Tem- 
ple, Si iată că numeroși copii au 
rut înscrierea. 

forinta micei artiste a fost 
|" A plinită mai repede decât ne 
Inc ptam chiar noi şi Clubul 

ü Sl fiinţă. Pâlcuri, pâlcuri 

lg pii, singuri sau însoţiţi de 
Părinţi, au venit să se înscrie şi 
să-şi ridice cărțile de membru 
insignele şi fotografia iubitei lor 
Shirley. 

Bucuria cu care primeau 
aceste daruri nu se poate arăta 
în cuvinte. Ar trebui văzute fe- 
tele luminate, ochii lucitori ale 
micilor membri, cari — după în- 
scriere — cu chipul lui Shirley — 
Presedinte, de onoare a clubului 
— prins în piept, păşeau mai 
mândri şi mai încrezători în ei. 

Un club pentru copii, în care 

să fie primiţi numai acei cu- 

minţi, silitori şi buni la suflet, 
nu poate fi decât o invitaţie de 
colaborare cu şcoala. Bunele în- 
demnuri primite dela părinţi 
şi profesori vor fi date şi de 

Aub, iar copiii vor fi îndrumați 

și în afară de şcoală sau de fa- 

milie pe drumul cel mai bun. 
Deosebit de aceasta, revista 

„Dimineaţa Copiilor” s'a ingrijit 
ca membrii clubului să se bu- 
cure de o mulțime de foloase. 

Pentru ca cititorii noştri să-şi 

poată da seama de ce înseamnă 

pentru un copil să fie inscris în 


Clubul Shirley Temple, Iată, ară- 
tăm aci cum se înfățisază e 
carte de membru. 

1) Clubul adună laolaltă pe 
toţi cititorii revistei „Dimineaţa 
Copiilor“ şi pe toţi admiratorii 
micei Shirley Temple, vedeta 
casei 20 th. Century-Fox. 

2) Sunt invitaţi la toate ser- 
bările revistei și la şezătorile 
clubului. 

3) Pentru înscrieri şi adezi- 
uni nu se plăfeşte nimic. 

4) Numeroase surprize. 

Citiţi „Dimineaţa Copiilor“ şi 
vedeţi filmele micei Shirley. 

In club nu sunt primiţi de- 
cât anumiţi copii şi anume: 
Copiii cuminţi și silitori, căci nu- 
mai aceştia au dreptul să se 
bucure de a face parte dintr'o 
societate care poartă numele ce- 
lei mai silitoare, cuminte şi 
muncitoare fetiţe nu numai din 
țara ei, dar din întreaga lume 

Copiii cari ştiu să râdă, căci 
numai prin râs se poate arăta 
voia bună şi bucuria de a fi 
copil. 

Copiii cari se duc cu plăcere la 
cinema, mai ales la filmul anu- 
me făcute pentru ei, căci cine- 
matograful este o adevărată şcoa- 
lă unde se pot invăţa multe 
lucruri frumoase şi folositoare. 

Copiii cari citesc „Dimineaţa 
„Copiilor”, aceasta fiind cea mai 
iubită şi cea mai folositoare 
revistă pentru copii și tineret, 


M. I. 


lubui Shirley Temple 


| Bibiloteca Universităţii agi | 


” 


SANIE ATARECOPE 


Director: MARIN IORDA 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—1 1. — TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. 


一 EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIy 


10 FEBRUARIE 1937 


No. 679 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe şi dragii mei bâlețaşi, 


Hap-ciuu ! Hap-ciu ! lată, am strănutat de două ori 
la rând; un strănut lung și altul mai scurt şi mai cara- 
ghios. Cineva — mi sa părut mie — mi-a spus: să tra- 
eşti bunito ! Şi eu, apuc să zic: mulţu... şi uite un alt 
„hapeiu îmi taie vorba la jumătate şi-mi adună lacrimi 
în ochi! afurisit guturai ! Nici nu știu cum ma prins; 
eri eram zdravănă, sănătoasă, am fost prin oraş după 
nişte târgueli şi aseară parcă am început să-mi simt 
nasul înfundat, mă durea puţin capul Si ochii îmi erau 
obosiţi... 

— Mă păndeşte un guturai. Florico, zic eu. Florica 
e o nepoţică a mea — are doar cinci ani, — Stă la mine. 
Din când în când, o să vă povestesc câte ceva, despre 
Florica şi despre Nelu, hepotelul meu care îm- 
plineşte la vară, şapte ani. Florica îmi răspunde: Oi fi 
răcit buniţo că nu te păzeşti deloc de răceală ! 

Drept să-ţi spun, nu mi-a venit prea bine să aud 
vorbele astea din gura nepoţichii mele. Să-mi facă ea 
mie; observaţie ? Dar am tăcut chitic şi am înghiţit în 
sec... Şi ştiţi dece ? Fiindcă Florica avea dreptate! Da, 


'buniţa voastră a răcit fiindcă a ieşit în oraş pe ume- 


zeulă, nu şi-a luat şal de lână la gât. a umblat cam 
mult pe jos. s'a înfierbântat şi, cum a venit acasă, și-a 
scos A at groasă cu care era îmbrăcată şi a pus alta 
subțire şi, aşa încălzită cum era, şi-a făcut de lucru 
prin cămară... 

Vedeţi dar, că Floricica are dreptate ! 

V'am spus toate astea. dragele mele nepoţele și dra- 
gii mei nepoți, fiindcă vreau să vă învăţ pe voi cum 
să vă păziţi de guturai, de gripă. şi ce trebuie să faceți 
când simţiţi că vă dă târcoale răceala. Să mă ascultați. 
că cu acum vorbesc ca omul păţit, sau cum se zice cu 
vorbe pentru oameni mari „am experiență“ 

Aşa dar, în primul rând trebuie să vă feriţi de u- 
mezeală. Pe timp umed, răceala pătrunde mai bine în 
noi şi se încuibă, decât atunci când e ger. Ca să nu ne 
ia frigul, trebuie să fim bine încălţaţi ; dacă picioarele 
sunt calde, tot trupul se simte bine. Imbrăcaţi acum 
oabi de lână şi nu ieşiţi fără şoşoni. Spatele, pieptul. 
gâtul să fie întotdeauna bine imbrăcate. Când veniți 
acasă, cereţi un ceai fierbinte cu puţin rom in el. Nu 
vă apropiați prea tare de sobă, ca să vă încingeţi și să 


răciţi îndată ce ieşiţi pe un culoar mai rece. Când sim- 
țiţi un început de guturai, (care dintre voi nu știe cum 
işi vestește acest musafir nepoftit, sosirea ?) luaţi-l în 
pripă, nu-i lăsaţi vreme să se aşeze; desfundaţi-vă nă- 
rile, muindu-le cu Hynol-Electra, sau cu o vaselină men- 
tolată, beţi un pahar de lapte înainte de culcare, în 
care puneţi câteva picături de tinctură de iod. Vi-se 
pare curios? Nu? Lapte cu cafea aţi mai băut voi, dar- 
lapte cu tinctură de iod? Brrr! Dar degeaba vă strâm- 
baţi; nu e rău la gust şi apoi, chiar dacă n'ar fi prea 
gustos, tot trebuie să-l luaţi căci vă goneşte guturaiul. 
sau poate vă place să strănutaţi într'una, să vi-se înro- 
şească nasul ca un crenvürşt fiert şi să vă curgă şi- 
roaie de lacrimi? Spuneţi-mi să știu şi eu! Foarte bune 
sunt și picăturile de gomenol strecurate în nări— sau 
în lapte cu ajutorul unui picurător. 

Când guturaiul nu se sperie nici de laptele cu iod. 
nici de vaselina mentolată, nici de picăturile de gome- 
nol și nici de ceaiurile fierbinţi, atunci trebuie să con- 
tinuaţi să vă îngrijiţi ca și atunci când vroiaţi să-l pre- 
veniţi şi, în plus, veţi lua seara o aspirină Bayer Si o 
veţi ruga pe măicuța voastră să ia o bucată groasă de 
vată, s'o ude cu rachiu de drojdie, să v'o aşeze pe cre- 
ştetul capului şi deasupra bucăței de vată să puie o 
fâşie de gutapercă, atât cât să acopere vata îmbibată cu 
rachiu Si peste gutapercă, o bucată de vată uscată Si 
pe urmă un tulpan. In odaie trebuie să fie cald. Bol- 
navul va sta în pat, va bea un ceai, va lua aspirină, 
ra sta cuminte cât timp i se picură gomenolul în nări 
şi... a doua zi se va simți mult mai bine. Un guturai 
ține câteva zile — deobiceiu trei — nu trebuie să-l lăsăm 
să se învechiască, fiindcă e periculos, poate să ne dea 
complicaţii foarte serioase. Când aveţi guturai şi 
strănutaţi des, schimbaţi batistele mereu. Batistele umede 
prelungesc yiaţa guturaiului. 

Şi... acum buniţa vă urează să n'aveţi nevoie să vă 
folosiţi de sfaturile ei! Adică, staţi! De două din ele 
trebuie să ţineţi seama, chiar de pe acum: nu umblaţi 
în umezeală și încălțaţi-vă bine... 

V'aş săruta dragii mei, dar mi-e frică să nu vă dau 
guturaiul ! Hap-ciu ! 


BUNIȚA 


RI sară, cam pe cînd începeau copii a se moşnegi 

prin unghere, eram pe afară; şi sa întâmplat 

de a trecut pela poartă moşneagul cel cu sacul 

de poveşti în spina re.Si luind el una de coadă, 

a zvîrlit-o la noi in ogradă, iar eu am prins-o 
şi v'o spun şi dumneavoastră. Cine va asculta cu o ure- 
che wa purta căciula veche; cine va asculta cu amin- 
două. va căpăta una nouă. 

Erau odată trei fraţi vinători şi tus-trei erau insu- 
raţi. In fiecare dimineaţă ei mergeau prin cimpii şi 
păduri după vinat și se întorceau tocmai sara, care cu 
ce vinase şi cu ce nu vinase, după cum le era şi noro- 
cul, că știți: vinatu-i pe gici; de aceia chiar Si este o 
vorbă: dacă vrei să cauţi: „Sărăcia" o găsești cînd în 
tasca puşcaşului, cînd în surcelele bărdașului, iar „Bo- 
găția” stă: cînd în tirla oilor, cînd între coarnele plu- 
gului. De aceea pe vinătorii noștri nu-i prea zăhăia 
bogăţia. 

(Pe atunci pustile erau cu cremene, puşti de demult, 
grele dar şi voinicii erau deprinşi a încăleca pe noi şi 
chiar aduce şi ei nevoia în spate, cînd 
umbla vremea de aşa.) 

Femeilor lor, însă, se vede că le 
era urit să stea în toate zilele singure 
cuc şi cât e ziulica de mare, să nu 
vadă picior de gospodar pe lingă casă; 
deaceea după ce au ţinut ele sfat des- 
pre partea vinatului. La urmă, una din 
ele zisă: pînă cînd va mai dura, treaba 
asta? N'ar fi mai bine oare, să căutăm un 
leac de a-i ţine acasă ? Ce ziceţi? 

— „De, cum n'ar fi bine ?* zise 
alta“, Dar cum să facem ?“ 

— „Eu zic să le luăm pe ascuns 
cremenele de la puşti, atunci, văzind 
ei că n'au cu ce împuşca, s'or întoarce 
acasă.“ 

Cum au pus ele la cale după min- 
tea lor, aşa au și făcut. A doua zi, di- 
mineața, vinătorii plecară, fără a mai 
observa ce lipseşte, căci niciunuia nu-i 
trecea prin gînd de-o treabă ca asta. 
Umblară ei în toate părțile şi nu ştiu 
cum sa întimplat, că în ziua aceia nu 
le-a eşit înainte niciun vinat. 

Cînd au băgat ei de samă, se depăr- 
taseră mult şi bine de casă și se aflau 
acum, într'o pădure deasă Si mare,... 
cît lumea. Dacă au văzut ei aşa, s'au 
sfătuit să rămînă peste noapte aici. La 
ce-ar mai bate drumul degeaba pînă acasă, dacă n'au 
vinat nimic. 

— „Atunci, măcar să facem un foc, — zise unul; 
că pe mine mă mai ling iepurii“ 

Era toamna. Vintul rece dezbrăcase pădurea de frunze 
şi acum vijiia jalnic printre crengile negre. Ei strinseră 
o grămadă mare de frunze, gata numai să scapere și 
să-i dea foc. Caută unul cremenea de la puşcă, n'o gå- 
sește; caută și ceilalți, tot aşa, 

— „laca nevoia şi sărăcia, cum se leagă de capul 


i 
i 
i 
( 
| 
1 
0 
| 
/ 
f 
1 
j 
[) 
i 
j 
) 
Í 
| 
| 
1 
| 
上 
/ 
[) 
[| 
| 
1 
| 
| 
f 
Í 


| 


de Gr. BAZ 
EE ICON 


nostru“, zise unul. „Ei, ce să facem acum ? Nici tu min- 
care, nici tu foc... Ne ia naiba pînă mine!“ 

一 „Staţi să văd“, zise cel mai mare, şi se sui repede 
întrun copac. ca să se uite în toate părţile. „Iaca“, zise 
el, se vede o zare de foc înspre miazănoapte. Voi rămi- 
nefi aici şi eu mă duc într'acolo. Poate oi da de foc şi 
oi aduce jăratec“. Apoi se cobori şi se duse. 

Şi merse el, tot merse prin întunericul pădurii, pînă 
ce de la v vreme începu să se facă lumină tot mai mare 
şi mai puternică. Ajungind mai aproape, se opri puţin 
şi privi printre copaci. Un foc mare își amesteca lumi- 
na prin întunericul pădurii, încît copacii păreau o mul- 
țime de năluci negre ce jucau îngrozitor. Imprejurul 
focului jucau umbre negre, înaripate şi înalte. Vinăto- 
rului i se tăiau picioarele de groază. Presimţea el că ce 
vede nu-i a bine, dar se gîndi iarăși. Cum i-a fi scris 
de la Dumnezeu Sfintul și, făcîndu-și cruce, își luă inima 
în dinţi şi se apropie. 

Un cird de zmei ședeau la sfat împrejurul focului 
şi cum îl văzură, îl și luară din scurt că ce caută pe 
acolo ? Vinătorul înlemnise de frică. 

— „Dacă nu vi-i cu supărare, „zise 
el“, vaş ruga să-mi daţi o leacă de foc. 
Şi spuse toată pățania din capăt în 
capăt. Zmeii izbucniră a ride răutăcios, 
iar unul din ei, cu privirea cruntă, 
scînteietoare, răspunse : 

一 „Noi îţi dăm foc, dar cu condi- 
ţia să ne spui o poveste minunată: Si 
de-i spune, bine de tine, iar de nu, e 
rău de tine. 

Vinătorul începu o poveste din cîte 
ştia, o spuse pînă la un loc, dar zmeii 
îl opriră: 

— „In povestea asta noi nu găsim 
nici o minciună. Toate au putut să fie 
adevărate în vremea lor. Incepe alta, 
să vedem: 

Așa începu el pe rînd toate pove- 
ştile cite le știa, der una nu era min- 
ciună şi zmeii îl opreau mereu. 

一 „Ce-i mai uşor ziceau ei, decît să 
fi fost odată un împărat, care să fi 
avut trei feciori şi dintre aceştia cel 
mai mic să fi fost mai viteaz şi mai 
cuminte, sau să fi fost o babă și un 
moșneag, şi aşa mai departe cum sînt 
toate poveștile tale, care sînt bune nu- 
mai de adormit copiii. Noi, însă, vrem 
o poveste pe care auzind-o să ne încre- 
dintam pe deplin, chiar de la început, că e minciună 
din capăt în capăt, spune una aşa, dacă ştii“. 

— „Apoi aşa ceva... nu vă fie cu supărare, spun 
drept că nu ştiu! 

Zemeii, atunci, rizind fără milă, i-au jupuit un 
căiuș de piele de pe spinare, l-au presărat cu sare pe 
rană și i-au dat drumul. Cu corpul amorţit de usturime, 
vînătorul se întoarse la fraţii săi. 

一 „N'ai găsit foc ?“ 

一 „Zmeii... zmeii au'un foc mare, dar mau vrut 


x 
sda 


ç 


p 


p pa mae a 和 天 这 
Dă < pi t ero + pr. 


i Eepe * d 


să-mi dea“, zise el cu glas slab şi se lăsă jos obosit. 

— „A! Ia staţi să mă duc eu, zise cel mijlociu. Şi 
plecă în pripă, fără a mai întreba ce-i Si cum e pe acolo. 
Cum a ajuns, i sa întîmplat și lui ca și celui dintii. 
Blestemînd de usturimea spinării jupuite, se întoarse şi 
el la ai săi. 

— „Ei, tot nu-i foc ?“ 

— „Oof ! Zmeii, Dumnezeu şi Maica Domnului să-i 
osindească ! M'au pus să le spun o poveste minciună. 
De unde să ştiu eu așa o poveste cum vor ei! N'am 
putut spune şi ucigașii naibii mi-au tăiat un hartan de 
piele de pe spinare: Uf! Mi-au presărat şi sare pe rană 
şi mi-au dat drumul, rizînd. De dure:e credeam că n'oi 
mai ajunge la voi. Uf! Maică Precestă, că nu mai pot. 
Şi sărmanul vinător se lăsă jos lingă ceilalți, văicărin- 


du-se: N'apucă să isprăvească vorba şi cel mai mare le, 
p 


spuse că şi el a păţit tot așa, dar că i-a fost rușine să 
le mai spuie. Cel niai mic însă le zise: 

— „Pe de o parte mi-e milă de voi, că vau calicit 
cîinii de zmei, iar pe altă parte văd că aşa vi s'a cuve- 
nit, dacă n'aţi ştiut ce să spuneţi, ba încă au fost prea 
îngăduitori, căci altfel o pătimeaţi voi şi mai rău. Măi, 
eu poate un lucru adevărat nu ţi loi putea spune cum 
trebue, dar la minciuni eu fis omul. Şi voi să nu vă 
pricepeţi la atita lucru. lacă mă duc eu, să văd dacă nici 
mie n'or să-mi dea ?* 

Și îndată şi plecă. Ajungind el la foc, aşa de departe 
sar zmeii cu vorba: 

— „Şi tu vii după jăratec, flăcăule ? Hai la noi, hail 
„Apoi între dinşii: Se vede că toată noaptea o să avem 
de cioplit la spinări. 

Vinătorul, însă, se apropie fără sfială, dădu bună 
sara şi se rugă să-i dea puţin foc. 

— „Spune-ne o poveste minciună, dar ştii, minciună 
să cadă de coaptă, și apoi ţi-om da și niţel foc. 

一 „Bine, bucuros“ răspunse vinătorul“ Ascultaţi-mi 
dar povestea. 

Cu vreo lună înainte dea mă naşte, mama poftea 
cu mare dor grauri fripţi. Pe cine, însă, să trimită ca 
să-i aducă, căci fraţii mei erau duşi toți după sămiînţă, 
iar tată-meu avea un iaz în care venise toată apa din 
alt iaz mai de vale, și el s'a fost dus să aleagă apa 
străină Si să-i de foc. Ce se gîndeşte atunci mama: Hai 
să mă trimeată pe mine, şi mă trimete. Eu îmi iau ră- 
mas bun de la dinsa şi plec. Pe drum, ajung la o fin- 
tină și, fiindcă mi-era sete, caut să beau, dar nu era cu 
ce să scot apă. Văzind eu aşa, nu stau mult pe ginduri 
ci îmi iau binişor tidva capului, beau cu ea. mă mai 
odihnesc pe ghizdelele fintinei și apoi plec înainte. Mai 
merg eu cît merg și numai ce văd întrun loc niște 


„oameni care treerau mazăre pe nişte copaci cu un iepure 


șchiop: şi hlujenii cădeau jos, iar mazărea se ţinea pe 
crengi. Atunci îi întreb cu mirare: 

„Doamne, oameni buni, eu nu pot înţelege cum tree- 
rafi dumneavoastră mazărea pe copaci cu iepurele cel 


şi cioplesc picioare la 


şchiop şi încă hlujenii cad, iar mazărea rămîne pe copaci? 

— „Dar tu, cum poţi să umbli fără tidva capului“, 
îmi zic ei. 

Pun eu mina în cap, văd că tidva nu-i. Ei, comedie! 
Am uitat-o pe ghizdelele fintinei, unde am băut apă. 
Dau fuga înapoi, şi du-te şi du-te, pînă ce am ajuns la 
fintînă. Aici, ce e drept găsesc tidva pe ghizdele, ba încă 
o iapă verde ouase într'insa un ou şi-l clocea să scoată un 
mâînz. Bine, zic eu, omul numai de noroc să se plingă, 
vorba cîntecului: 

Dacă-i parte şi noroc 

Fierbea oala fără foc; 

lar de nu-i noroc şi parte 

Geaba te mai scoli de noapte ! 

Pun dar oul în sin, îmi asez tidva în cap, încalec 
pe iapă și plec mai departe. Ajung din nou la treieră- 
torii de mazăre şi iar îi întreb : 

— „ Cum treierafi dumnevoastră așa, că eu nupricep. 

— „Dar tu, răspunseră ei, cum umblii pe cal verde 
fără picioare. Caut eu, picioarele de dinapoi ale iepei. 
nu-s ! Hotărit că trebue să fi rămas în pîrîul ce trecuse 
cu puţin mai înainte. Ce să fac? De-acum ori cu sacul 
de piatră, ori cu piatra în cap. Trebuia să bag de seamă 
pînă a nu se pierde. 

Vorba aceia: Dă Doamne mintea rominulul cea de 
pe urmă. Mă bat cu gîndul în tot felul și nu găsesc alt 
leac, decit să fac iepei niște picioare de lemn. Caut dar 
la oamenii de pe acolo, îi rog pe toţi Dumnezeii să nu 
lase de izbelişte pe un biet drumeţ străin și așa, găsesc 
la unul un lemn de răchită, iar un altul mi-a împru- 
mutat barda, ăst cu barda, însă mi-a dat de grijă să iau 
sama de barda lui că-i însărcinată şi-şi aşteaptă ceasul. 

— „Lasă, zic eu, n'ai grijă. Şi iau barda de la om 
iapă din lemnul cel de 
răchită. Dar tocmai cînd am -isprăvit, se întâmplă că 
barda a născut patru pui. Atunci, vorba aceia: nici capra 
cu doi iezi, nici lupul flămînd, opresc pentru mine doi 
pui, iar barda cea bătrână ca ceilalţi doi pui, i-am dat 


„înapoi omului. 


Acum iapa mea avea picioare nouă nouțe, dinapoi. 
Puteam să plec fără grijă şi-am şi plecat. Şi-am mers 
eu, și-am mers de mi se urise. Dar răchita tot răchită. 
Ea crește şi în piatră sacă. Cînd mă uit eu, iapa mea 
era aşa de sus de la pămînt, că mă luau ameţelile cînd 
mă uitam în jos. Picioarele cele de răchită au crescut 
şi s'au lungit cît postul mare, de mi-a ridicat iapa în 
sus, încît picioarele de dinainte umblau bălăbănind de=- 
geaba prin aer. 

Ei, ce să fac eu acum?! Asta-i încă una! Scapi de 
dracu şi dai peste tată-său. Dar las să văd la ce capăt 
ese şi încurcătura asta. 

Răchita tot creştea, creştea mereu, zi şi noapte, 
pînă ce ajunsesem acum de mă loveam cu spatele de 
cer. Acum nu era de şagă. Peste puţin trebuia să mă 
primejduiesc întrun fel! Noroc numai că am dat de 
toarta cerului. 

lar lingă toartă era și o poartă, 

Ce-mi vine mie în gând: Fiindcă s'a întîmplat de am 
dat peste toarta cerului, ia să văd ce mai este în Impă- 
rifia Domnului. Şi îndată leg iapa de toartă şi cît ai 


bate în palme am şi fost în cer. ZT 


(Va urma O 


-7 


> 


GIAN NEVASIA-SA 


LA ORA 


E Stan-Păţitul îl tot cicălea de mai multă 
vreme nevastă-sa, de-i venea bietului om să-şi 
ia lumea în cap. Ba că: 

一 „Hai, bărbate, să ne mai mişcăm şi 
noi din satul ăsta prăpădit şi să ne ducem la 


oraş“. 

一 .Si ce să facem acolo?“ — o întrebă el. 

— „ Ce să facem? mergem şi ne găsim noi, acolo 
un: rost. între oameni mai subțiri, mai deştepţi Si mai 
bine crescuţi decât mocofanii ăştia dela ţară“. 

一 „Ba-i vorbă, nevastă — îi răspunse Stan — mai 
bine e de noi aci, la țară unde ne cunoaşte toată lumea, 
avem rosturile noastre şi unde, să nu vorbim cu păcat 
o ducem destul de uşor; avem pământul nostru, vitele 
wustre, casa Si ograda noastră, ce ne mai trebue ?“ 

- „Tot aşa eşti tu, măi Stane — răspunde şi mai 
urțigoasă, femeea. Neamul nostru nu sa mişcat dela 
de lângă vite. Eu vreau să mă ridic, să plec la 
târg, să-mi fac un rost acolc, să trăiesc o altă viaţă, nu 
ot aceea de ţăran... 

- „Ei, şi cam ce-ţi trece ţie prin cap că ar trebui 
sa facem?“ 

„Nu-ţi spusei? Să ne luăm tălpăşiţa şi să plecăm 

+ oraș. Bunăoară, la Bucureşti! Acolo stă şi Măria Sa 
Vodă Si domnii miniştri şi toţi funcţionarii şi condu- 
cătorii... 

— „Și când să plecăm?“ 

— „Cât mai repede cu putință, — bărbate... Uite, 
eu zic să ne vindem tot ce-avem aci, tot ce ne leagă de 
satul ăsta sărac Si prăpădit: casa, pământul, sculele de 
plugărit şi vitele... 

-- „A, nu! nu face Stan asta“... 

— „Stiam eu că nu te poţi hotări într'un fel! Stan 
tot Stan!... 

一 „Ei, nevastă, Stan e Stan Păţitu... stie el ce face“. 

- „Atunci hai să plecăm şi aşa. Dupăce ne vom 
face rostul la București, o să vii tu singur să vinzi tot 
ce lăsăm aici. Să vezi ce bine o să ne meargă. Toată 
lumea o să ne primească cu bucurie, o să găsim de lu- 
cru şi o să câştigăm atâtea parale, că n'o să știm ce să 
facem cu ele”. 

Şi-au plecat. 

Au pus lacăt la casă, au lăsat vitele în ograda unui 


tara, 


vecin, rugându-l să le aibă în pază şi să le dea nutreţ 
la timp, spunând că ei se duc până la oraş la o rube- 
denie. S'au dus la staţia de lângă comună şi din banii 
strânşi de Stan din vânzarea unui hambar de păpuşoi, 
şi-au cumpărat două bilete de tren. 

Au călătorit în vagon, înghesuiți ca vai de ei, până 
în Gara de Nord. Aci au coborit, prăpădiţi de nesomn 
şi oboseală şi s'au pomenit în mijlocul Bucureştilor. 

Au luat-o la vale peo stradă care li s'a părut lor 
mai frumoasă. Au căscat gura la casele cele înalte, sau 
ferit de automobilele şi tramwaiele cari treceau ca vân- 
tul pe lângă ei, până sau pomenit într'o piaţă. 

Era dimineaţa. Drumeţii treceau care în colo, care 
încoace, văzându-şi fiecare de treburi, ca oamenii cu 
rosturile şi necazurile lor. 


— „Ei, ce ne facem, nevastă?“ — a întrebat Stan. 
— „Ce să facem? să rugăm şi noi pe unul din 


domnii cari trec să ne lămurească încotro s'o luăm. 

一 „Bună dimineaţa“ — ziseră ei către un trecător. 

— „Bună!“ — răspunse acesta Si trecu mai departe. 

Mai dădură „bună dimineaţa“ altuia, dar nici acesta 
nü se opri. 

„Ciudat 一 se gândeau ei — dece o fi lumea aşa de 
grăbită la oraş?“ 

Se mai repeziră la câţiva domni cari treceau şi ei 
în drumul lor, le dădură „bună dimineaţa“ dar şi aceştia 
răspundeau scurt, fără să stea la taifas. 

„Poate nu stau de vorbă cu noi, fiindcă nu ne cu- 
nosc“ — mai zise femeea. „Hai să le spunem cine sun- 
tem, măi Stane“. 

Și cum trecea tocmai un domn cu ochelari care 
citea o gazetă, ea îi şi spuse: 

— „Bună ziua, domnule!.. Uite, ăsta e Stan, bărba- 
tul meu, şi eu sunt nevasta lui“... 

— „Puțin îmi pasă cine sunteţi 
streinul Si trecu mai departe. 

— „Domnule, stai să te 'ntreb ceva — mai spuse ea. 

— „la lăsaţi-mă 'n pace că n'am timp de vorbă“, 
zise streinul, văzându-și de drum. 

Stan şi nevastă-sa mai opriră încă doui sau trei 
trecători, dar nici unul nu voi să stea de vorbă cu ei. 

Dacă văzu și văzu femeea — tot ea mai îndrăzneață 


voi — răspunse 


ema 


一 se repezi la un bătrân care trecea şi el cu pas repe- 
de pe strudă și-i spuse pe nerăsuflate: 

„Domnule, bărbatul meu şi cu mine am venit 
acum dela țară cu trenul şi vrem să găsim ceva de 
lucru. Dar stii, vrem o slujbă mai subţire, ca pentru 
noi, și să castigam bani mulţi“. 

„ZăuY* rase trecătorul. 
mine toate astea? 

— „Poate ne poţi ajuta dumneata!!.. 
— „Da’ ce, eu sunt societate de binefacere? 
一 „Păi n'avem slujbă!" 
一 „Ei şi?... Duceţi-vă la biroul de plasare”. 
— „Şi unde-i asta?“ 

„Intrebaţi pe gardistul din colț“. 


„Şi ce mă privesc pe 


四 


Cu chiu cu vai au ajuns Si în colț la gardistul care 
făcea semn cu un băț. tramwaielor şi automobilelor să 
se oprească, sau să treacă mai departe. 

— „Sănătate bună, domnule sergent, au zis ei întrun 
glas. 

— „Spuneţi repede ce-aveţi de spus — a răspuns şi 
gardistul. 

„lată, mă, şi ăsta e scurt la vorbă!“ se gândiră ei 
li spuseră Si acestuia că au venit la oraș să caute sluj- 
bă şi că nu cunosc pe nimeni. 

— „Cam ce fel de slujbe căutaţi dumneavoastră?“ 
i-a întrebat el. Răspunse tot femeea, ca mai isteaţă. 

一 „Apăi, domnule, noi vrem o slujbă mai bună» 
știi, ca pentru noi, că suntem oameni mai subţiri. 

— „Ce ştiţi să faceți?“ 

„Orice — a răspuns iar femeea. 

— „La birou ştiţi lucra?“ 

— „Asta nu!“ 

一 „Ştiţi să scriți la maşină?“ 

— „Nici asta nu ştim“. 

一 Stiți să ţineţi socoteala în catastifele fabricilor, 
adică, sunteți contabili? i-a mai întrebat gardistul. 

— „Aș! a răspuns femeea — Eu nici nu ştiu carte, 
că n'am fost la şcoală. 

— „Şi vrei să-ți găseşti slujbă bună?“ 

— „Sigur, că doar de-aceea am venit la oraș“. 

Dar carnete de lucrători aveți?“ 
— „Nici nu ştiu ce-i aia — a răspuns şi Stan. 
— .„ Dar hârtii de identitate aveți?“ 
„Ce-s alea?“ au întrebat ei? 
„Alea sunt hârtii cu care trebue să dovediţi că 
voi sunteţi chiar voi, că adică nu le-a venit cumva al- 


tora în gând să se dea drept voi... 
一 „Incureată istorie!*... — S'au mirat cei doui soţi. 
cumva“ — a mai spus gardistul — se 


„Si dacă 


întâmplă să intraţi în slujbă fără s'aveţi hârtii, 

da de bucluc, sajungeţi şi prin faţa judecății. 
一 „la taci!“ 一 Si Stan cu nevasta rămaseră cu 

mâna la gură, că era să dea un automobil peste ei. 


puteţi 


$ 


Când văzură cum stau lucrurile la oraş, că nu-i 
bagă nimeni în seamă, că nu stă nimeni de vorbă cu 
ei, făcură calea 'ntoarsă iar în stația mică de lângă 
satul lor. 

Când intrara în sat îi întâmpinară cunoştinţe și ru- 
bedenii, întrebându-i fiecare câte ceva. Un cuseru îi 
pofti la o cinste la o cârciumă, altul îi chemă la masă 
şi nu era unul care să nu le spue o vorbă bună. Peste 
tot numai voe bună Si feţe pline de veselie. 

— „Vezi, femee“, — spuse Stan Păţitu — că tot 
aci e de noi? 

— „Ai avut dreptate !.… răspunse ea cam cu gura 
altuia. 

— „Sigur că am avut. Mai bine aci la noi in sat, 
decât în orașul ăla mare în care nu te bagă nimeni în 
seamă. Ţine minte, nevastă: Mai bine fruntea la sat, 
decât coada la oraș. Sau și mai bine e să nu uiţi că: 
Face mai mult truntea cozii, decât coada frunții. 

Acum hai acasă şi să ne punem pe muncă temeinică, 
femee, că numai munca ne poale scoate din nevoi, 


POVESTAȘ 


în e e e e i 


SA INCHIS CONCURSUL DE DESEN 


Sâmbăta trecută s'a închis concursul de desen. Citi- 
torii noștri au avut aşa dar o lună încheiată timp să 
pregătească Si să ne trimită desenele. 

Am primit multe, foarte multe desene dela copii 
din ţara întreagă. Aceasta dovedește marele interes pe 
care 1-a stârnit printre miile de cititori, concursul de 
desen deschis de „Dimineaţa Copiilor“ Toate aceste de- 
sene vor fi cercetate de un juriu anume care va decernt 
premiile arătate în numerele trecute acelor dintre con- 
curenţi cari se vor fi dovedit că au făcut singuri cele 
mai isbutite desene. 

Premiul | este un portret al premiantului lucrat în 
culori. 

Premiul Il este tot un portret al premiantului lucrat 
in alb Si negru. 

Premiul IHI este un abonament pe un an la ,Dimi- 
neața Copiilor” 

Premiul IV este un abonament pe șase luni. 

Alte veşti se vor da în numărul viitor. Până atunci, 
desenele primite vor fi cercetate cu de-amănuntul. 


i ezna à zi | 


Pe furiș, azi, dela școală, 
Neaţă și cu Nătăfleaţă, 

Au pornit hoinari pe stradă, 
Intr'o zi de dimineaţă. 


Și găsind un gard de lanţuri, 
Neaţă, pe el se dă uţa. 
Nătăfleaţă, hop! alături, 

Il imită. ca maimuța. 


一 Vino'ncoace Nătăfleaţă, 
Ia loc colea lângă mine, 
Amândoi de stăm alături, 
Ne dăm uta mult mai bine. 


Nătăfleaţă făr'ca ruga 


=m Să-i mai fie repetată, 


Fără să mai stea pe gânduri, 
Veni lângă Neaţă'ndată. 


Un drumeţ cam lat în spate, 
Căutând loc de odihnă, 
Pe lănțugul de alături, 
S'aseză, omul, în tihnă. 


Lanţul strâns de greutatea 
Ce-o avea cel gras ca sacul 
_ Pe Neaţă şi Nătăfleaţă 

I-a trântit, deaberbeleacul, 


EATXA şi cu Nătăfleaţă, au auzit pe un oarecare 

spunând că are să vină un ger foarte mare. 

Când au auzit, au şi început să tremure de 

frig Si să se întrebe unul pe altul; 
一 Ce ne facem, Neaţă ? -一 

一 Ştiu eu, Nătăfleaţă ?... Am auzit că 
mori dintr'un ger mare... 

— Mi se pare !... 

— Păi atunci ce-i de făcut? 

— Rămâne de văzut... 

一 Ba asta nu-i o treabă. 

— Atunci du-te de întreabă pe 

Dar Neaţă se gândi. 

一 Ba să mergem amândoi, că cu poate uit ce-mi 
spune... Şi poate o să le uit pe ceie bune... şi-am să vin 
acasă, cu veşti cari apasă... 

„Cu mâinile în buzunar şi cu buzele 一 tugui 一 
fluerand — plecând — haihui! — iată-i întâlnind acus， 
pe Moş-Ghiduş. — lar acesta le răspunse la ”ntrebare; 
Păi voi nu aţi auzit? — bată-vă norocul: — cum că 
iarna, pe frig mare, omul face focul... 

— Foc? 一 

— Foe!... Atunci hai s'o luăm din loc — își tot spun 
băieţii „Hei, să nu ne ia nămeţii depe drum... „Vai! 
dar cum se face focul... cum ?... se întrebară ei apoi. 
strigând: ioc! ioc l... trebue să mai întrebăm ceva de 
foc... Şi strigau şi alergau ca nişte cocoşi alungaţi; huş- 
huş! 一 doar-doar del-ormai prinde iar pe Moş-Ghiduş. 
Alergau înapoi, — ca nişte copoi... Ajungând şi intre- 
bând, Neaţă și cu Nătăfleaţă, aflară că de!... cât mai 
multe lemne 'n foc, — cât mai cald în orice loc... „Să- 
nătate şi noroc! — că noi iar o luăm din loc, acuș, 
Moş-Ghiduş... Și fugeau băieţii, fugeau, — pământul nu-l 
atingeau. 

„Acuma sânt la depozit, scotocind prin buzunar; 
„Domnule depozitar ! — te rog să ne dai lemnule de 
toți banii-avuţi aci... „Ha! ha! — ce mai mușşterii!... 
Luara lemnele întrun sac; 

Să-i dăm frigului de hac! — Şi să ne batem mai 


poţi să şi 


oricine vei găsi... 


rău joc, — facem depe-acuma foc... un chibrit şi fâşi- 
fâşi, poc! 一 turuia acuma Neaţă, încântând pe Nătă- 
fleata. — Si să-i vină frigului de hac! 一 au pus pe foc 
şi lemn și sac, 一 nădăjduind că până n luna viitoare, 


o să fie cald la ei, ca în soare... Dar deodat aud niște 


(>> 


1 
1 
| 


tignale, 一 semnale, — clacsoane. 一 vecini şi cucoune.., 

一 Cine-i Neaţă ? — or fi hingherii ? 

— Nu, din contra, 's pompierii... 

„„Le luase casa foc dela coș... „Bine, Moş Ghiduşe. 
— moş !... Nu ne-ai spus doar dumneata, cât mai multe 
lemne *n foc, — cât mai cald în orice loc ?.. Că doar 
n'am ars o pădure! 一 Coșul wa putut săndure. un 
biet sac de lemne ? 

.De ! — pe semne. 

Insă mosului ce-i pasă? — Dânsul e la dâusu-acasă 一 
şi fumează tacticos; pif-paf-put ! — stând alături de 
motanul său — burduf, — tolănit pe vatra caldă cu je- 
ratecul încins, ascultând poveştea babei, despre-un gran- 
gur şi-un pitic, — peltic, — cu fes roş, — și cu ilic, de 
aur, care a făcut o cunună de laur, — să o pună pe 
creștetul grangurului, pentrucă i-a cântat, — minunat ! 
şi niciun ban nu i-a luat... 

一 Ce ne facem acum, Neaţă ? 

一 Ştiu eu, dragă Nătăfleaţă!... se'ntreabă băieţii `n 
piaţă. — nemaiavând casă... 

— Lasă! — Ştii ce facem noi 
la Moş-Ghiduş. 


acuş ? — Ne ducem 


VOICHIȚA CERCEL 


ARICI CISMA 


NCĂLŢĂMINTEA lu Ront se stricase, 

Şi, fiindcă plăpindul iepuras nu putea umbla 
cu picioarele goale, iepuroaica, mamă-sa, ho- 
tări să-i comande o pereche de cismuliţe la 
maestrul Arici-Cismarul. 

Cismarul Arici deschisese atelier întrun tufiş de 
măcieș lingă malul unui lac. La intrare pusese o firmă 
mare dintr'o bucată de coaje de fag, pe care scrisese: 
ATELIER de LUX la ARICI 一 Cismărie şi pantofărie. 

Afacerile meşterul Arici mergeau cit se poate de bine. 

Materialul nu-l costa nimic. Pielea i-o lăsau șerpii 
care năpirleau şi numai aveau ce face cu ea. In locul 
acelor şi țintelor, meşterul Arici folosea ţepii săi şi 
treaba mergea strună, 


lepuroaica se duse aşa dar, cu Ronţ, la Arici care-i 
luă măsura şi — spuse să vină să-și ia cismulițele peste 
o săptămînă, cînd vor fi gata. 

La timpul hotărit, Ront, ceru voie mamei sale și plecă 
să-și încerce cismuliţele. 

Pe drum i se făcu pofta de puţină conopidă Si se 
abătu pela grădina de zarzavaturi a lui moş Andrei, fe- 
rmdu-se pe cit putu mai bine să nu fie zărit de nimeni. 

Dar nu avu nici limpul trebuincios ca să se sature, 
fiindcă zări din depărtare pe bufnița Buha. 

Fără a mai pregeta o clipă, Ronţo luă la sănătoasă, 
alergind cit îl țineau picioarele, pînă ajunse la cismă- 
ria meşterului Arici 

Aici însă, găsi uşa închisă şi pe ea un bilet: 

Meşterul Arici fiind martor la un 
proces, se'ntoarce peste două ore. 
Clienţii sunt rugați așteptel.. 

Ronţ se aşeză pe prag şi scoase abecedarul, înce- 
pind să înveţe lecţia pe a doua zi. 

Bufnița Buha care-l urmărise pină acolo socoti că 
a sosit clipa prielnică să-i întindă o cursă. 

Se imbrăcă aidoma unei bătrine 一 îmbrobodindu-se 
atit de mult încit nici nu i se zărea fața — şi o luă pe 
cărarea ce ducea la cismărie, cu un coșuleț încărcat. 

Ajunsă în dreptul lui Pupi, se prefăcu obosită, văi- 
tindu-se de greutatea coşulețului. 

Ront — bine crescut — sări îndată, să ducă acasă 
coșuleţul bătrinei. 

— Stau pe aici prin apropiere! tuşi bătrina şi mul- 
țumindu-i o luă înainte ca să-i arate drumul. 

Pe cind mergeau, Ronţ observă cu spaimă că avea 
ghiare la picioare ca şi bufnița Buha. 

Dar cînd din broboada care acoperea faţa bătrinei, 
răsări o ureche acoperită de pene, Ronţ trinti cosuletul 
şi o luă la fugă înapoi spre cismărie povestind cele în- 
timplate meşterului Arici, care se'napoiase între timp. 

一 Las'că-i arăt eu bufniţei!.. Ascunde-te aici în ladă 


aa 


| 


RUL 


şi să nu ieși decit atunci cînd fi-oi spune eu, îl linişti 
meșterul Arici, certat și el cu bufnița Buha. 

Apoi ieși în în faţa cismăriei, îşi puse ochelarii pe 
nas şi începu să dreagă o pereche de ciubote pentru o 
nevăstuică., 

Peste puţin, iată şi bufnița dînd lircoale cismăriei 
unde bănnia că s'a ascuns Ronţ. 

— Ei, cumătră Buha, o strigă ariciul de cum o zări, 
apropie-te şi-ţi voi spune o mare taină. i 
Bufnița se apropie şi Ariciul ii şopti: 

— Ascultă, cumătră, iepuraşiul Ronţ este ascuns în 
atelierul meu. Sunt gata să ţi-l dau prins, însă numai 
dacă prin făgăduială că n'ai să spui la nimeni acest 
lucru. 

— Bufnița făgădui şi Ariciul o însoţi pină în fața 
vetrei: 

Apoi, împreună cu Ronţ aprinseră focul ca s'o ardă. 

Spre norocul ei — bufnița izbuti să fugă prin horn, 
cu penele arse și plină de funingine. 

Aşa că, deschizind uşița vetrei, în loc să găsească 
un morman de cenuse 一 cum se aşteptau 一 văzură 
numai cîteva pene pirlite şi altceva nimic. 

Deodată Ronţ sughiţă... 

一 Te pomenește mama ta, de tot sughiţi!.. îl lămuri 
Arici. Am să te însoțesc pină acasă să nu cazi iar în 
ghiarele bufniței. 

Și ne mai avind nimic de lucrat în ziua aceea, trase 
obloanele atelierului Si încuindu-l cu un lacăt, pleacă 
la braţ cu iepuruşul Ront. 

— Nu vrei să-mi spui dece te-ai certat cu bufnița 
Buha? îl întrebă iepurașul. 

一 Ba da! răspunse meșterul Arici. Și, umplându-și 
pipa cu tutun, pufăi de citeva ori, apoi începu să po- 
vestească. 

„intrun rind, cînd aveam mult de lucru, îmi luai 
de calfă pe unul din Soriceii onorabilei familii Chiţeăilă. 
Pe de o parte avem nevoie de un ajutor, pe de altă 
parte îi făceam un bine şoricioaicei, madam Chifcaila， 
fiind văduvă în urma uciderii soțului ci de către pisica 
Ghiare-lungi. 

Şoricelul pe care mi-l luai de calfă se numea Co- 


difila — căci avea o coadă mai mure decit cele obişnu- 
ite 一 Si era un băiat foarte cuminte şi se deprindea 


uşor cu meseria. 

Să-l fi văzut cum sta cocotat pe un scaun cu trei 
picioare şi cu un şorţ larg în faţă, bătind repede cui 
după cui, în pingelele ciubotelor. 

Odată, trebuind să lipsesc toată ziua, l-am lăsat 
singur, acasă spunându-i să aibe grije şisă nu deschidă 
decit clienților obişnuiţi. 

Bufnița Bufa, care de mult pusese ochii pe Codiţilă 
aștepta pînă mă îndepărtai de atelier şi bătind în ușe, 
ceru şoricelului să deschidă, strigând: 

— M'am întîlnit cu meşterul Arici cure m'a trimis 
să-ți spun să-mi iei măsură pentru o pereche de sandale. 

Incurcat, bietul Codiţilă nu ştia ce să facă. Doar îi 
spusesem să nu deschidă decit clienților pe care-i cu- 
noștea. 

Totuşi, auzind că bufnița a fost trimeasă de Aricii, se 
hotări să-i deschidă. 

Intrind în ateliere, bufnița se aşeză pe un scaun gi- 
şi întinse ghiarele să-i ia măsura. 

Dar nici n'apucă bietul Codiţilă să se aplece, că 
bufnița îi şi pusese ghiara în git şi-l sugrumaă. 

Cînd mam întors acasă, l-am strigat, l-am 
dar zadarnic. Bufnița îi făcuse de petrecanie... 

De atunci îi port simbetele, fără ca ea so ştie. 

Meşterul Arici mai pnfăi de citeva ori din pipă, ri- 
dică cîteva rotocoale de fum... şi cum între timp ajun- 
seră acasă Ront îi mulțumi frumos petru că-l însoţise 
pe drum şi intră în sălaş unde îl aştepta icpuroaica în- 
grijorată. 


căutat, 


O lună de zile — după întâmplarea dela meșterul 
Arici, bufnița Buha numai ieşi din scorbura ci, fiindu-i 
ruşine de starea ei jalnică Si de celelalte animale care 
auziră de păţanie şi rideau pe socoteala ei. 


DINU MOROIANU 


Sp po IN a O pe d 


-- 


网 IOCARIIE 


De grab’ fugi 

| De povesti 

Și împărătesii ce visase 

Şi ce anume o 'nvăţase 
Bătrâna cea din vis, să facă... 
Impărăteasa auzind 

Aşa ceva, 

Nu mai putea 

De fericită ce era... 

Se "'mbrăcă atunci cu zor, 
Dete fuga la isvor 

Și urmă întocmai sfatul, 
Ce-l primise împăratul... 


A fost odat’, 

Ca niciodat', 

De mult de tot, 
Când Barbă-Cot 
Nici nu era 
Născut abia;.- 
Când puricii 

Se poteoveau 

La tălpi, cu fer 
Sburau 

La cer 

Şi tot ziceau 

Că nu le-e greu... 
A fost odat 

Un împărat 
Intr'un ţinut îndepărtat... 


ac 


NAȘTEREA LIANEI 


` 


Multă vreme nu trecu 
Si crăiasa şi născu 
O copilă zâmbitoare, 
Ca o floare, 
Care într'un an creştea 
Cât creșteau în zece-abes 
Altele ca ea, 
Incât astăzi de-o vedeai, 
Mâine n'o mai cunoșteai, 
Aşa repede creştea... 
.. Si Liana se făcea 
Tot mai mândră, mai 
frumoasă, 

Că "'mpărat şi "'mpărăteasă 
O pierdeau din ochi de dragă 
Ce le-era... 

In lumea "'ntreagă 
Se dusese —ca săgeata — 
Iute, svonul despre fata 
Cea frumoasă de 'mpărat, 
Mândră cum nu sa aflat, 
Pe pământ, așa vreodat... 
Şi-au început, din depărtări, 
De peste nouă mări şi ţări, 
Să vie feţi 
Şi logofeţi, 
De pretutindeni, la peţit; 
Dar toţi plecau cum au venit, 
Cu doru 'n piept, nepotolit, 
„| Căci pe niciunul nu voia 
| De soţ să-l ia... 


Viaţa-i lină se scurgea 
Căci avea 
O 'mpărăteasă iubitoare 
上 Blajină și 'ngăduitoare 

Și traiul lor 

De nici un nor 
s Nu le era 
j Intunecat... o 
Traiau în pace şi-armonie 
Si-ar fi putut, ei doi să fie 
Pe lume cei mai fericiţi 
Și cei mai mulţumiţi, 
Dacă, din ceruri, Dumnezeu. 
Pe care îl rugau mereu, 
S'ar fi ”ndurat 
Si le-ar fi dat, 
Măcar acum la bătrâneţe, 
Un prunc pe care să-l răsfeţe, : 
Sa-l iubească 
Şi să-l crească, 
Să-l aibă sprijin şi toiag 
Când s'or trezi l'al morţii 

prag... 


DY PERI TEPSA 


+. 


Li 


z 


Dar Dumnezeu nu sendura 
Si nu voia 

Dorința să le-o împlinească 
Si cun prune să-i dăruiască, 
Incât nu mai nădăjduiau 
Nici ei, să aibă ce doriau... 


有 站 的 as ra 


Mda le ui 


LIANA PLEACĂ DUPA 
SOARE... 
PĂRINȚII SE MAHNESC 


Ea, pasă-mi-te, tot privind 

Frumosul soare răsărind 

Și apunând, 

Curând Ci 

Se "'ndrăgosti de el aşa A 

Că de acum nu mai putea 

Să mai trăiască, 

Măcar o zi, să nu-l 
privească... 


VISUL IMPARATULUI 


和 


Trecură multe zile ’n şir 

Pe-al vieţii fir, 

Când iată că, pe neaşteptate, 

Visă împăratul într'o noapte 

Un vis,-în care-i se-arătă 

O babă care-i cuvântă: 

— „Prea Inălţate 

„Impărate, 

„Ai în grădină un isvor 

„Ce se strecoară "'ncetişor 

„Și murmură abea... 

„Să bea 

„O gură doar din apa lui, 

„La răsăritul soarelui, 

„Impărăteasa şi-o să 
nască...“ 


SSE 
4 


ARN 


oa 
WORE A 
Tie 


Azi aşa, 

Mâine-așa, 

Până când 

Işi puse'n gând 

Să pornească 

După el şi să-l găsească 
Dar, ca fată 

Inţeleaptă 

Ce era, 

Nu putea 


EU AR aE i 


Nici n'apucă să se 
mijească 
a De ziuă, bine, că împăratul 
PE Lăsându-şi patul, 


一 一 


Să plece-aşa, 
Fără ştirea 
Si "'nvoirea 
Impăratului... 
Se duse 
Deci, la tatăl său şi-i spuse 
Dorul care-o chinuia 
Şi-l rugă, plângând, să-i dea 
Invoirea părintească 
Să pornească 
După soare, să-l găsească... 


Impăratul se mâhni 

Tare, când o auzi, 

Insă nu voi de fel 

Să-i dea voie, căci şi el 
Si crăiasa o iubeau 

(Atât doară mai aveau 

Şi ei, bieţii, pe-astă lume!) 
O rugară, 

O 'ndemnară 

Să-i asculte 

Şi să uite 

Si de soare şi de tot, 

Că de pleacă, ei nu pot 
Fără ea să mai trăiască... 
Şi domniţa 'mpărătească 
I-ascultă şi nu plecă... 


Dar pe zi ce trecea 
Tot mai tristă se făcea, 
Se tânjea, 

Se ofilea, 

Ca o floare, 

Fără soare, 

Incât bietul împărat 
Trebuia neapărat 

Să-i dea binecuvântarea 
Si să'ngăduie plecarea... 


Si Liana "ncrezătoare 
Plecă ’n lume după Soare... 


DRUMUL CĂTRE SOARE 
I 


Merse cale ’ndelungată, 
De acelaş dor mânată... 
Merse... Până ce ”ntr'o zi 
Se trezi 

Dinaintea unei ape 

Mari şi 'ntinse, că de-abea 
Se mai zărea 

Malul celalt... Ce să facă ? 
Cum să treacă 

Peste apa blestemată? 
Stând aşa, 'ngândurată, 
Chibzuind 

Şi socotind, 

Numai iată 

Că de-odată 

Vede-o zână răsărind 
Dintre valuri şi venind 
Către ea... 

Şi-i zise-aşa: 

一 ,Gandul tău se ra 'mplini, 
„Dar ferice nu vei fi, 
„Căci ai plecat, 

„Şi ţi-ai lăsat 

„Părinţii care te-au crescut 


„Şi nici o milă n'ai avut 
„De ei, sărmanii...* 
Cum rosti 

Acestea, zâna şi pieri 

Şi "'ndată ’n locul ei crescu 
„| Şi se făcu 

| Un pod de piatră peste care 
| Putu să treacă apa mare... 


II 


| Merse iară, necurmat, 
Fata cea de împărat, 
Merse... merse cale lungă, 
| Tot cu dorul ca s'ajungă 
Mai degrabă pân'la soare... 
Când, pe-o pajiște în floare 
lată, vede o bătrână 
Ce păzea, cun băț în mână, 
Nişte gâște 'ncârduite... 
Pasă-mi-te 
Baba cea încovoiată 
li ştia povestea toată 
Căci îi zise: 
— „Fata mea, 一 
„Ştiu ce vrei şi aş putea 
„Să-ţi scurtez din cale...“ 
— „Tare 
„Mi-ar mai fi cu ușurare!“* 
Zise fata, „și mult bine 
„Mi-ai mai face!...** 
— „Atunci, ține 
„Alte lucruri dela mine...“ 
Şi-i dădu un pomişor 
Şun inel... „Fă, binişor, 
„Cruce-acum cu pomișo- 
rült 
Ea o ascultă şi'ndată 
Se văzu că-i ridicată 
In văzduh şi că-şi ia zborul... 


LIANA AJUNGE LA 
PALATUL SOARELUI 


Se simțea acum uşoară £ 

Ca o pasăre ce sboară, n 

Si plutea, £ 

Se tot ducea, 
PQ Cum e vântul, F 
i Cum e gândul, 


Tot mereu, spre răsărit, 
Către Soarele dorit... i 
Sintr"o clipă, doară, iată, 
Un palat că se arată, 
Un palat ce strălucea, = 
Şi pe care Îl străjuia 
mia Un râu limpede, păzit 
n De-un moş alb și gârbovit... Er 
„| Insă nimeni nu putea 
Trece râul, de nu da 
Vamă moşului, un ban 
De argint; altfel, un an 
Trebuia să pribegească, ; 
| Şi prin lume să-şi târască E 
| Pașii, vecinic călător... 

Cobori uşor, 
Din sbor,... 
Şi când află că ăst palat 
E chiar al Soarelui, pe dat 
; Rugă pe moșul ce păzea 


(Urmare în pag. 14-a jos) 


— Aţi mai mers vreodată, singure, cu barca? le in- 
trebă și domnişoara dela cassă. 

— Sigur! Răspunseră, în acelaș timp, fetiţele. 

Se suiră în barcă şi se așezară una în fața celeilalte, 
fiecare cu câte o lopată în mână. Barca aluneca destul 
de repede. Lia era încântată. La un moment dat se ri- 
dică în picioare (îşi aminti că văzuse anul trecut 
un domn vâslind în poziţia aceasta) și ceru Ilenuţei să-i 
dea şi vâsla cealaltă. Ilenuţa se împotrivi o clipă: — „Stai 
jos, Liuţo, uite cum te clatini cu barcă, cu tot“! 

Dar Lia răspunse râzând. Hai, dă-mi vâsla, o să te 
duc ca vântul, mai avem doar zece minute și vine Marin 
să ne ia. 

Lia lovi apa cu lopeţile de câteva ori. barca se le- 
găna din ce în ce mai tare şi, deodată, Lia se răsturnă 
pe spate și căzu în apa rece a lacului. 

Ilenuța, îngrozită, nu pregetă nicio secundă Si sări 
şi ea în apă. O apucă pe Lia de un picior şio trase afară. 
Lia îşi încolăci braţele după gâtul Ilenuţei şi astfel fe- 
tita Stancăi înnotă până se putu prinde cu mâna de 
barcă şi nu se urcă, decât după ce o văzu pe Lia în 
barcă... Nimeni nu văzuse ce se petrecuse cu cele două 
fetiţe... Acum stăteau amândouă ude leoarcă, tremurând. 
galbene-verzi, de spaima groaznică prin care trecuseră. 
Vâăsleau iute spre. debarcader. Alergară ţinându-se de 
mână spre poarta Cișmigiului. Oamenii cu care se întâl- 
neau pe alei se opreau în loc şi se uitau nedumeriţi la 
cele două copilițe care alergau ca nişte năluci, cu părul 
ud, cu hainele din care curgea apă. Marin se sperie 
foarte tare, Avea o pătură groasă in maşină; cu ea în- 
veli pe Lia şi Ilenuţa. Lia era mai gros îmbrăcată, avea 
o rochie de lână şi un pardesiu. Ilenuţa, însă, avea o ja- 
chetă subţire şio rochie de vară. Tremura toată, îi clan- 
tineau dinţii şi o durea atât de tare, încât nu-şi mai stă- 
sâni plânsul, Lia era foarte mâhnită. Din nou, din pri- 
cina ei, Ilenuţa pătimea. Iarăşi, llenuţa a scăpat-o din- 
tr'o primejdie de moarte. 

Coborâră amândouă în faţa casei doamnei și dom- 
uiui Nicolau. Mama Liei le frecă pe tot trupul cu al- 
‘ool, le îmbrăcă în pijamale groase de molton, le aşeză 
pe un pat şi le dădu ceaiuri fierbinți. 

Lia se înviorase. N'o durea nimic, păstra doar amin- 
lirea spaimei prin care trecuse. Ilenuţa, cu toate îngriji- 
rile care i se dăduseră, nu înceta să tremure Si să se 
vaete de junghiul din spate. Doamna Nicolau era foarte 
ingrijorată Trimise după doctor şi după Stanca. 


— Vezi, Marine, n'o speria pe biata femee, spune-i 
că o chem, fiindcă vreau să-i vorbesc ceva. 

Curând ieşi doctorul. După cum se vede — zise el 一 
llenuţa a prins o răceală destul de serioasă, dar îngri- 
jită bine va scăpa în câteva zile. 

Lia ceru voie măicuţei ei să lipsească Si ea dela 
şcoală în zilele cât Ilenuţa va fi bolnavă. Cum să se îm- 
potrivească doamna Nicolau, când ştia câtă nemăsurată 
recunoştinţă îi datorează fetiţei bucătăresei. 

Când veni Si Stanca, părinţii Liei o duseră lângă 
patul Ilenuţei și acolo îi vorbiră aşa: — Am fost nedrepţi 
și cu dumneata Si cu fetiţa dumitale... Ea a fost bună 
şi s'a jertfit mereu pentru Liuţa,. De aci înainte va 
locui aici şi va sta în aceiaş odaie cu Lia. Chiar azi după 
masă cât erau fetiţele la plimbare, am angajat o guver- 
pantă nouă, O fată tânără, foarte drăguță, cu certificate 
bune. Se va ocupa şi de Lia şi de llenuţa. Vreau să 
sapete și fetița dumitale o educaţie îngrijită... mai târ- 
ziu să-ţi poată fi un sprijin... Dumneata, dacă vrei. poţi 
veni înapoi, în serviciul meu... Te primesc cu multă bu- 
curie şi dacă vii, vei avea leafă dublă decât aveai înainte... 

Stanca se repezi si luă mâinile doamnei Nicolau Si 
le sărută, avea lacrimi în ochi: — Cât sunteţi de bună, 
doamnă! Sunt fericită că vin înapoi! 

- Îţi dau leafă dublă — zise doamna Nicolau, fiindcă 
vreau să-ți dau putinţa de a-ţi strânge bani cu care să-ţi 
faci o casă... Mai târziu să nu mai trebuie să muncești! 

Jlenuţa ridicase capul de pe pernă. I-se limpeziseră 
ochii deodată Si un zâmbet îi lumină toată faţa. Era fe- 
ricilă. 

bă g + 


Trecură patru zile. Lia și cu llenuţa, deplin însănă- 
loşite, plecaseră la plimbare. cu noua guvernantă, mad- 
moazel Marienne. Erau amândouă îmbrăcate la fel, cu 
pardesiuri de stofa verde. La mijloc, între ele, madmoa- 
zel Murienne le ținea de mână. 

Unde mergem, dragele melc ? întrebă guvernanta 
cu glas blând Si dulce. 

一 La Parcul Carol! Răspunse Lia. 

Petrecură o după umiază foarte plăcută. A doua zi, 
Lia și llenuţa se duseră la şcoală. Erau ca două surori, 
şi nimeni şi nimic nu le mai despărţi de aci înainte. 


Sidonia Drăgușanu SFARȘIT 


(URMARE DIN PAG. 13-») 


LIANA Dă DE MUMA 
SOARELUI, CARE O 
BLESTEMĂ 


La râu, s'o treacă şi pe ea. 
Dar el nu vru 

Până” nu-i dădu 

Inelul ce-l avea. 

Cu ea... 

Aşa trecu, 

Și ce văzu 

Naintea unei porți prin care 
Putu, uşor, să se strecoare Din casă-o babă ce era 

In curtea mândrului palat, Chiar muma Soarelui, și 
Numai în aur îmbrăcat, care 
Ce strălucia, Văzând pe fata călătoare, 
de te orbia... O întrebă răstit:— „Pe cine 
Trecu prin curte şi îndat „Vii tu să caţi aici la 
Se pomeni lângă palat, mine 7... 
A cărui uşă, zăvorită, Domnița însă nu știa 

Era păzită Cin era 


Indată 

Ce-aceasta o zări pe fată, 
Se puse a lătra cumplit, 
Și poate car fi şi sărit 
S'o sfâşie, de nu ieşe: 


De un dulău, 
Grozav de rău, 


` Cu două capete... 


Bătrân'aceasta --aşa de rea, 
Și apoi nu era 'nvăţată. 
Să se prefacă niciodată; 


14 


„Pasăre într'aripată 
„Să te fac pe loc, şi-aşa 
„Să rămâi în viaţa ta...“ 


De-aceea-i spuse lămurit 
C'a venit 

Să caute pe Soare, 

Care 

I-e drag, că pentru el anume. 
A colindat atat prin lume... 
Auzind aşa ceva, 

Muma Soarelui, cea rea, 
Foc şi pară se făcu 

De mânie şi "ncepu 

S'o blesteme, furioasă: 

— „Ţi-ai lăsat părinți şi casă, 
„i-ai venit să-mi amăgeşti 
„Fiul Si să mi-l răpeşti? 
„Eu nu vreau să-l părăsesc 
„Căci i-al meu şi îl iubesc... 
„Fiindcă. dacă ai îndrăsnit 


Cuvântând astfel, bătrâna 
Făcu doar un semn cu mâna 
Şi pe dat 
Fata noastră de "mpărat, 
Ce venise 'ncrezăloare 
După Soare, 
Se schimbă în ciocârlie 
Şi rămase pe vecie 
asăre... 

Dar nici aşa 


Nu-l putu, nici când, uita... 
Şi de-atuncia se înalţă, 


„Și-ai venit, 
„Blestemuată 
„Fii şindată 


era 


In oricure dimineață, 
Tot mai sus, spre cer, în sbor 
Către ci, cântând cu dor... 


APe 一 一 一 一 一 一 


sati? ezite 


-qq 


a — 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA li MOȘ CINEL 
La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 


3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate. 
de Jenny Ascher 


Orizontal: 1) Pom truciiter; 4) Unealta agricolă; 8) 
Din nou 9) Copac; 11) Lucrează pământul; 12) Loc de 


larg: 14) Cocă; 16) Punct cardinal; 18) Gol; 19) Plantă 
invudită cu napul; 21) Plantă textilă; 22) Notă; 23) 
Acum; 26) Rând; 29) Atârnată; 33) Obiect școlăresc; 
35) Strecoară; 37) Nun; 38) Certificat; 39) E pe cer şi 
aduce ploaie; 40) Oraş în România; 41) Beat. 

Vertical: 1) Lulea; 2) Paradis; 3) Se face de Anul 
Nou; 5) Instrument lăutărese; 6) Duşmănie; 7) Am ter- 
minat! 9) Trecătoare; 10) Fruct; 13) Cărbune aprins; 
15) Tăcere; 17) Obiect casnic; 18) Pe ea şade călăreţul; 
20) Pom fructifer; 24) Fruct; 25) 12 luni; 27) Anotimp 
28) Locul de unde scoate sarea; 30) Fir; 31) Parte a 
unei piese de teatru; 32) Dojenesc; 34) Fluviu elveţian; 
36) Proaspăt. 


SARADĂ 


Prima parte din cuvânt 
Este stâlpul din pământ. 
Partea doua ce urmează, 
Se vede la cine fumează. 
Tot cuvântul e uşor 
Căci e lichid mirositor. 


METAGRAMĂ 


Cu 
Cu 
Cu 


te o adunare 

p pui la mâncare 

f la spate se găsește 

Cu r la căldură sc topeşte. 
Cu | e cam spre seară 

Şi la doi paşi nu vezi afară. 


Munteanu Alexandru. 


N. R. Cuvintele au cinci litere. Se schimbă litera 4-a. 


15 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna Decembrie 


CAPITALĂ 

(urmare) 
Sica şi Telu Negoiţă (9); Jana Frăsineanu (2); 
Schachter Nathan (2) Magda Lust garten (9); Golden- 


thal Dan (9); Mălăcescu Constantin (9); Barbu Gheor- 
ghe (2); Sanda Cassurri Popescu (9); Coenţa Antinea 
Viţeanu (2) Ciobanu Dumitru (9).Rudolf Braunstein (9) 


PROVINCIE 


Emilia şi Veronica Z. Vlad (9) — Bârlad; Marandici 
Andrei (9) — Chişinău; Serachitopol Eugeniu (9) 
Oltenița; Eugen Gh. Teodorescu (9) — Dej; loan Mun- 
teanu (1) — Sibiu; Berthold Laub (2) — Constanţa; 
Ciubotaru Aurel (2) — Bacău; Popovici Angela (9) — 
Lețcani; Iuliu Blau (9) — Galaţi; Arcadie Harmanschi 
(9) 一 Tighina; Cârsteiu Gh. Gheorghe (9) — R. Vâlcea; 
Sorin Si Paul Balaban (9) — Tecuci; G. Goldstein (9) 
一 Tighina; Valentina Cracovescu (4) 一 Timişoara; Ol- 
guta Ştefan (9) —- T. Severin; Benerisa şi Sergiu Grün- 
feld (9) Ștefănești; Gigel Grünfeld (9) Focșani; 
Teiceanu Octav (9) — Reni; Florin Haramiuc (3) 一 
Măriniceni; Cernătescu Corina (9) — laşi; Silvia Cherata 
(9) — T.Severin; Anghel şi Traian Stavarache (4); Slatina; 
Carol I. Marcu (4) 一 Roman; Tony Rosentzweig (6) 一 
Roman; Matei Semo (3) — Slatina; Marictte Juverdeanu 
(9) — Roman; Veronica Popescu (4) Ploeşti; Igor Gli- 
noetehi (9) 一 Chişinău Duţulescu loan (9) Valea 
Mânăstiri Ivan Copăceanu (4) Gătaia; Suzana Rabino- 
vici (3) 一 Soroca; Angela Agent (9) Turnu-Măgurele; 
Vlad Cazacov (9) — Cahul; Petre şi rirista Angelof (2) 
一 Balcic; Furculita Gheorghe (2) — Chișinău; Weiss 
Renate Raymonde (9) — Bacău; Berthold Laub (2) 
Constanța; Stănescu Nicolae (9) — Craiova; Lucia Cris- 
tea (9) — laşi; Cornelia Dr. Lupescu (9) — Cluj; Radu 
Traian Carcinsky (9) 一 Cerepcăuţi; Alexandru Liber- 
man (9) Cetatea Albă; Zait Nula (2) Albina; Albina 
Creţu (4) Cluj; Nicodimescu Dora (9) Caracal; 
Eva Spilberg (1); 一 Briceva; Perian I. (9) — Timişoara; 
Preda A. Oprea (9) — Giurgiu; Cozmaciuc Roman (9) 
Cerepcăuţi; Feldman Ana Si Iulius (9); Dufi Costin (7) 
一 Feiurdeni; Aurel şi Rozalia Matei (9) — Arad; Popovici 
D. Georgica (9) — Galaţi; Nuţa Zaiat (2) Bălți; 
Aurel Stoiu (3) 一 Cetatea-Albă; Valeriu Stănescu Glonţ 
(9) — Giurgiu; Renee D. Rubinstein (9) 一 Huși; Cohen 
Anny (9) — Timişoara; Goethe C, Feldmam (9) Roman; 
Ligia Constantinescu (8) — Turnu-Măgurele; Egon Wilster 
(2) 一 Cet.-Albă; Marinescu Gh. Gheorghe (3) — Vâlcea 
Eschenazi Haim (9) laşi; 一 Pincu Bercovici (9) 
lași; Mitzi Schwartz (1) — Roman; Homaniuc Constantin 
(9) 一 Bolgrad; Popescu I. Viorel (9) — Tg. Jiu; Lelia 
Petrulian (9) 一 Craiova; Ion Copăcianu (2) 一 Gătaia; 


(Continuare în n-rul viitor) 


CUPON DE JOCURI SERIA JI 


PE LUNA FEBRUARIE 


Numele şi p.onumele 


Adresa: PEIL 


Vine-o babă 'ncet pe stradă 
In cojocul rupt al ei 
Și încins cu sfori de tei 
Stă pe loc acum să vadă 
Şi ea ce-i 


bananana 


TARA NICĂERI 


Este acea țară despre care se vorbeşte în frumoasa 
poveste a cărei publicare o vom începe în curând în 
revista noastră. 

Din ţara aceasta descinde printre stele, stingându-le 
una câte una, Peter Pan, copilaşul năsdrăvan, vine noap- 
tea în odăița unor copii şi le spune minunate întâmplări. 

Cel puţin așa a povestit fetiţei din țara noastră o 
englezoaică drăguță Si tare deşteaptă. 

Pe deasupra, înzestrată cu minunatul dar al povestirii. 

Incă puţină răbdare și Ţara Nicăeri, povestea pe care 
toți din Anglia o ştiu pe dinafară, va începe să-şi depene 
firul, iar Peter Pan va fi infafisat în paginile revistei 
în cuvinte şi chipuri minunate. 


Vrea un dinte de aur 


Lui Gică i-a crescut un dinte şi mama lui îl duce 
în faţa oglinzii ca să-l vadă. Dar el izbucnește în plâns. 

— Dar ce ai? Dece plângi? Te doare? 

— Nu, urlă micul Gică — dar eu vreau un dinte 
de aur ca al tatii. 


[ Biblioteca Universității laşi | 


DIN „IARNA PE ULIŢĂ“ 


Nu e chip să-i faci cu buna 
Să-şi păzească drumul lor 
Râd şi sar într'un picior 
Se 'nvârttsc şi ţipă'ntruna 

Mai cu zor. 


„aaa 


de G. COȘBUC 


Ce-i pe drum atâta gură ? 

一 Nu-i nimic. Copiii stregari. 

.— Ei, auzi! vedea-i-aş mari 

Parcă trece-adunătură 
De-tătari !.,. 


ÎN e d e e e e e e e e e e a e ui 


PREPARAŢI 


EBD na ae a aiat PE PRE 
Prăjiturile 
Deserturile 
Cozonacii 
numai cu 


PUDRA DE copr n TURNUL EIFFEL“ 


şi zahăr vanilat produs francez 


Te mp 


e 


soote tiG 


Certon 


E 
“D 
> 
k 
v 
ri 
o 


că vor să 


i Azori 


ica 


14 APR. 1937. 


udățenii din toată lume 


MOŞ CRĂCIUN... PARAŞUTIST 


Reclama este sufletul comerțului... 

Luîndu-se după această vorbă, un mare magazin de 
jucării pentru copii sa gândit să angajeze un paraşutist 
— care, îmbrăcat ca Moş Crăciun — să coboare din 
văzduh în mijlocul copiilor la o serbare dată pe o cim- 
pie din apropierea oraşului Cual Dalle (Pensilvania). 

Tocmai se pregătea Moş Crăciun să sară din avion, 
cînd se stirni o furtună care-l tîrî cu paraşuta, cîțiva 
kilometri depărtare de locul unde trebuia să coboare. 

Ciocnirea cu pământul a fost atit de puternică, încât 
bietul Moş Crăciun își rupse picioarele... 


LEOAICA LA CONCERT 


Un temut vinător de fiare povesteşte următoarea 
întâmplare: 

Urmărea de mult o leoaică ce omorise multe fiinţe 
întrun sat de negri depe coasta apuseană a Africei. 

Auzind dela un indigen — locuitor din partea locu- 
lui — că atunci cînd se cîntă tam-tam (un imn răsboi- 
nic,) leii dau tircoale satului, vinătorul se gîndi să'ncerce 
să atragă leoaica în cursă, tot prin muzică. 

Se urcă — aşa dar — într'o seară, întrun copac 
dela marginea satului şi puse să cînte un patefon... 

Peste puţin sosi şi leoaica, atrasă de muzică, şi vi- 
nătorul o ucise cu un glonte în cap... 

Intîmplarea nu pare să fie adevărată, în orice caz 
este foarte urit că vinătorul s'a folosit de muzică, pen- 
tru a atrage animalul și a-l omori. 


CIUDĂŢENII DESPRE.. PEȘTI 


Intrun iaz din Rusia, sa aruncat conţinutul mai 
multor butoaie de vin care se stricase. 

Peste cîteva ore, peştii din iaz săreau la suprafaţa 
apei, înnotind şovăelnic, în zig zag — ca umbletul unui 
om beat...?!1? 

Peștii se'mbătaseră!.. Deveniseră atît de nesimţitori 
încît puteau fi prinși Si cu un sac, ba chiar şi cu mîna 
goală. 

In stare de beţie, peştii se ciocneau între ei sau de 
mal, fără să-și dea seama de ce se găseşte în jurul lor, 
de parcă ar fi fost orbil.. 

Ceeace este cu totul ciudat, căci peştii au vederea 
mai desvoltată decît a oamenilor. 

Ei văd destul de bine în apă turbure și deosebesc 
unele raze care nu pot fi văzute de ochiul omenesc. 

Peștii mai pot vedea și fără ochi. Anumiți nervi 
din lungul corpului dau de veste creerului de tot ce se 
întâmplă în jurul lor. 

Aceasta este o vedere asemuitoare cu a noastră. 
Cînd închidem pleoapele, ne putem da seama dacă în 
cameră este lumină sau întuneric, dar abia cînd le des- 
chidem distingem conturul — forma — obiectelor. 


ELEFANTUL LA DENTIST 


In marile grădini zoologice, animalele au uneori 
grozave dureri de dinţi pricinuite de caria — găurirea 
一 măselelor, Dentiștii specializaţi plombează 一 astupă 
— aceste carii. 

Astfel, în grădina zoologică din Anvers, un tinăr 
elefant avea un dinte cariat, care-i provoca dureri gro- 
zave. Bietul animal scotea toată ziua strigăte disperate 
din trompă, legănindu-se întruna, pe picioare. 

Aproape timp de o săptămână nu mai mincase ni- 
mic şi nici chiar apă nu bause — căci lichidul venind 
în atingere cu dintele cariat, îl făcea să sufere îngro- 
zitor. 

Pentru ca pachidermul — așa se mai numește ele- 
fantul 一 să nu moară de foame, s'a hotărît plombarea 
dintelui cariat... 

Elefantul a fost legat cu lanţuri de picioare, iar 
gura a fost ținută deschisă cu ajutorul unor unelte chi- 
rurgicale, special construite. 

Operația a durat un ceas și a fost nevoie de un 
kgr. de ciment pentru astuparea dințişorului găurit... 


NOROCUL UNUI MIC CETITOR 


Săptămâna trecută s'a petrecut la Londra un eve- 
niment nemaipomenit, în lumea copiilor. 

Băieţaşul, John Harriston, de 9 ani, un pasionat ce- 
titor de cărți cu povestiri şi basme frumoase, cumpărase 
la un vânzător de cărţi vechi, o cărțulic mică, prăfuită 
pe care o căuta de mai multă vreme. 

Acasă, în timp ce citea cartea, nu mică îi fu mi- 
rarea când găsi printre filele cărţii, o scrisoare prin care 
se lasă o moștenire în valoare de 500.000 lire sterline 
găsitorului ei. 

Dacă o liră sterlină (moneta engleză) face în lei 
românești vreo 900 lei, socotiți ce valoare avea cekul 
norocosului copil! 

Scrisoarea era chiar a scriitorului cărţii, care îna- 
inte de a muri şi-a depus averea la o bancă, cu notifa 
că oricine o va aduce cu semnătura lui va avea drept 
de moştenire. 

Vă închipuiţi ce bucurie a avut micul cetitor, care 
şi-a îmbogăţit astfel părinţii săraci. 

Cu o parte din banii moșteniţi, micul şi fericitul ce- 
titor şi-a propus să facă o nouă bibliotecă cu cărţi fru- 
moase pentru toţi copii din Londra. 


Atragem luarea aminte a cititorilor asupra povestei 
ȚARA NICĂIERI al cărui început îl publicăm în numărul 
de față. 

Ţara Nicăieri va continua mai multe numere și va 
fi însoțită de frumoase desene. 


Di 


Director: MARIN IORDA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 一 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. 一 EXEM- 
PLARUL 5 LEI, — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XI 


17 FEBRUARIE 1937 


No. 680 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe Si dragii mei băieţasi, 


Puţintică răbdare ! Voi răspunde îndată, fiecăruia 
în parte, dar întâi vreau să-l lămuresc pe Gicu care 
sunt pricinele curgerii sângelui pe nas şi ce trebuie să 
facă spre a-l opri. Cred că multora dintre voi li-s'a în- 
tâmplat să se pomenească așa, din senin, cu batista roşie. 
Să nu vă speriaţi, De cele mai multe ori sunt de vină 
nişte vinişoare mici ale nasului care se lărgesc şi, cum 
sunt subțiri, se rup foarte uşor. Uneori, însă, curgerea 
sângelui pe nas este semnul începerii unei febre tifoide 
sau a erizipelului. Dar...ducă-se pe pustii bolile astea 
şi să nu ne mai gândim la ele! 

Când vedeţi că vă curge sânge din nas, strângeţi- 
vă cu putere nasul între degete; sângele se încheagă 
şi opreşte curgerea. Puneţi comprese reci pe cap şi dacă 
sângele nu se opreşte, luaţi un praf de un gram de 
antipirină Si dizolvaţi-l într'o lingură cu apă. Muiaţi o 
bucată de vată în apa care conţine antipirină şi puneţi- 
o în nări. Dacă nu aveţi antipirină, muiaţi vata în apă 
oxigenată. 

Acum, Gicule știi ce să faci când îţi curge sânge din 
nas... Nu te speria şi fă ce te-am învăţat eu. Şi acum 
vino să-ţi Soptesc ceva la ureche: Să nu aud că mai 
umbli cu degetele în nas... e şi urât şi nesănătos! 


Emilia C. Tighina — Draga mea nepoţică, mi-a făcut 
multă bucurie scrisorica matale. Imi pare şi mie rău 
că ne despart atâţia kilometrii şi că nu ne putem cu- 
noastem mai deaproape. Aş vrea să-ţi fac pe plac și 
să-ţi dau prilejul să vezi cum sunt, adică să-mi dau 
fotografia să apară în revistă. Dar n'am decât fotografii 
din... tinereţe. Te multumesti cu aşa una ? Sunt mulțu- 


mită că eşti o prietenă atât de credincioasă a „Dimineţii . 


Copiilor” şi să ştii că nu e nici o ruşine că o ceteşti încă 
la 14 ani. Sunt sigură că eşti mai cuminte decât colegele 
tale care se socotesc „domnișoare” şi care te dispreţuiesc 
pentrucă tu nu vrei să fii ca ele. 


Te sărut, drăguță Emilia, şi-ţi mulţumesc pentru 
bunele tale urări. Îți spun: asemenea. 

Sonia P. 一 Bunifa nu te uită. Când va avea să-ţi 
spună vestea bună pe care o aştepţi nu va întârzia! 
Să nădăjduim că vom avea puţin noroc spre a izbuti. 

Boris S. Petrovici — Boris, dragul meu nepot, te-ai 
trezit târziu, socot! Ca să-i scrii deabia acum, blândului 
Crăcjun ? Şi vrei chiar neapărat, să fii bun de publicat? 
Crezi că orişice prostie de e'n vers, e poezie? Eu îţi spun 
să ai răbdare pân'ce creşti şi tu... mare ! Despre Micki 
Maus îți spun, că e acum plecat la drum... Face lungi 
călătorii, foarte multe nebunii și învaţă poezii... Inapoi 
când o să vie, o să-l rog ca să ne scrie, tot ce în lume 
a făcut... Până atunci, eu te sărut. 

Aureliu Elvira — Sănătate ! Precum vezi, îţi răspund 
întâi la salut. Acum, pe rând, la celălalte întrebări pe 
care mi — le pui. 

1) La concursul de desen, masa trebuie să fie pusă 
ca pentru dejun. 


2) Intrebarea „până la câţi ani este omul copil”» 
să-ţi spun drept, dragă nepoţică, mă cam încurcă. Sunt 
unii oameni cari rămân toată viaţa copii cu inima şi 
cu mintea... Sunt însă şi copii trudiţi, amărâţi care cu- 
nosc prea de timpuriu greutăţile vieţii, ei devin oameui 
mari, când alți se mai joacă încă cu cercul... Vezi dar, 
cât e de greu să răspund întrebării tale. Dar ca să nu 
rămâi prea nelămurită, îţi mai spun că toţi copiii sunt 
socotiți pâna la vârsta de 21 de ani, minori. Până la 
vârstu asta n'au voie să facă nimic fără consimţământul 
părinţilor. La 21 de ani ei devin majori, adică... oameni 
mari... 


Pentru piesele pe care le dă „Dimineaţa Copiilor”, 
dacă va fi nevoie de „artiste”, te vâm chema. 
Iți urez noroc la examen, voie bună şi.. sănătate ! 


BUNITA 


一 PIE = 
Saaana RIERS E A 和 2 i = E au 


NICAIERI 


ARA 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY 


Poveste engleză In românește de B. M. 


Dragi copii, voi știți că această poveste „Darul lui Peter Pan" e un dar al lui J. M. Barrie, 
care în bunătatea sa a ajutat pe doctorii și îngrijitoarele dela „Marele spital de copii din Londra” 


la însănătoşirea copiilor ? 


1. O IVIRE CIUDATĂ 


AMILIA Darling locuia în casa cu No. 14, în 
ce stradă nu pot spune, însă ei o cunoșteau 
destul de bine. Doamna Darling stăpâna casei, 
era o femee așa de drăguță, încât nu te 
puteai uita la ea, fără să nu dorești s'o săruți. 
Doamna Darling se ducea în fiecare zi la Londra, ni- 
meni nu prea știa ce face acolo, dar desigur că era ceva 
foarte important! Cei trei copii erau: Wendy, de nouă 
ani, John de şapte și Mihael, care deși avea numai 


patru ani, îşi ținea ascunsă vârsta. 

D-na Darling avea două servitoare: pe Liza, care era 
o fată în casă foarte drăgalaşe și primitoare şi pe Nana 
doica copiilor, un dulău de Terra-Nova. Desigur e ciu- 
dat să ai un câine drept doică, însă Nana era o comoară! 
Iubea atât de mult pe copii, încât ea avea însărcinarea 
să îngrijească de ei în tot locul; să le facă baie, să-i 
pritienească, să lea doctorii, să-i culce și multe altele; 
ar fi putut să le arate chiar și lecţiile, numai că doc- 


“torul Darling nu îngăduia aşa ceva. In schimb, îi duce 


în fiecare zi la şcoală, purtând o umbrelă, în gură, în - 


i nouroase Si îi așteaptă acolo ca să-i aducă în bună 
mi-e înapoi. Nu era niciodată uitucă sau zăpăcită, 25 
cum sunt unele doici de își serântesc până şi picioarele; 
ea se şi juca cu copiii, pe înserat, numai Jocuri uşoare 

i drăguţe. re 3: ANa 
x aie Darlingii erau nespus de fericiţi şi copiii 
poate că erau cei mai fericiţi, pentrucă tot ceeace nu 
puteau să aibă cu adevărat, spuneau cu foarte multă 
incredere că se găseşte în insula lor închipuită, care se 
cheamă „Țara Nicăizrice. Se ştie că aceasta nu era o 
insulă adevărată, aşa că se schimba în bună parte, după 
cum voiai să ţi-o plămădești. John 
trăia acolo (cel puţin așa spunea el) 
pe ţărmul mării sub o barcă întoarsă 
cu fundul în sus; nu avea nici prie- 
teni şi nici chiar tovarăși, în schimb 
avea o lagună peste care zburau nişte 
fiamingo foarte frumoși pentru vânat, 
care însă nu puteau fi nimeriţi nicio- 
dată. Insula închipuită a lui Mihael 
era cu totul altfel, căci el era mic Si 
nu putea să o facă singur; avea prie- 
teni, care veneau noaptea în coliba 
lui indiană, iar pe afară erau fla- 
mingo care zburau peste lagune. Cât 
despre Wendy, ea şi-a hotărât un loc 
minunat: o căsuţă făcută din frunze 
cusute între ele şi tinea închis înă- 
untru un biet pui de lup, orfan. 

Era ceva nemaipomenit de atră- 
gător ! 

Bine înţeles, că atunci când micii 
Darling se jucau, cele trei „Ţări Ni- 
căieri“ se amestecau, se învălmăşeau, 
căci aceasta era însuşirea insulei în- 
chipuite: puteai s'o umpli cu tot felul 
de gânduri, să le amesteci cum vo- 
iai şi ea tot nu se strica. 


In fiecare seară, când d-na Darling își culca copiii, 
culegea mici veşti despre „Ţara Nicăieri“; ce lucru de 
nimic ajungea săraca, de nu şi-o mai amintea niciunul! 
Insă ce nedumeriri pe ea, când a început să audă foarte 
des, cu atât mai des cu cât trecea timpul, un singur 


nume: Peter. Cum nu cunoştea niciun Peter, a întrebat 
ea într'o seară pe Wendy: 


— Cine este Peter ? 

— Dar, mamă, tu îl cunoşti pe Peter Pan! 

D-na Darling s'a gândit mult până să-şi amintească. 
Da, când era mică, credea şi ea că este un băieţaş Peter 


Pan,-care căzând de pe fereastră când era mic, n'a mai 
crescut. Lumea spunea că locueşte la zânele din grădina 
Kesington (care * o parte din Londra). Ea era mai mult 
decât sigură că era o poveste, o închipuire, iar nu un 
copil adevărat și i-a spus lui Wendy. 

— Draga mea, tu ai visat. : 

一 Nu nu am visat, i-a răspuns , Wendy, el vine 
noaptea pe fereastră se aşează pe marginea patului și 
îmi cântă din fluer şi este așa de drăguţ! A 

— Oh, ce copilărie, dragă, cum poate să intre când 
fereastra este la al treilea etaj ? 

— Bine, vezi aceste frunze de pe podea, mamă, le-a lă- 
sat aici noaptea trecută; nu erau când ne-am dus la culcare. 

D-na Darling a fost atât de mi- 
rată, în cât nici n'a știut ce să răs- 
pundă. Intr'adevăr, erau urme ciu- 
date de frunze pe podea şi afară 
niciun pom. A căutat pe jos urme 
de paşi, a scormonit cu cleştele în 

ă, nimic, nicio urmă. Și erau 
cincisprezece paşi dela fereastră la 
trotuar. Foarte ciudat ! 

Când D-nul Darling a auzit toate 
acestea, a dat vina pe Nana şi chiar 
a spus: așa împănează capul copii- 
lor, acest câine ! 

Nu-i mai asculta !“ (Ca să spu- 
nem adevărul, d-nul Darling şi cu 
Nana nu se aveau prea bine). „Co- 
piii uită curând dacă nu le aduci 
aminte“. 

Insă în noaptea următoare, chiar 
doamna Darling l-a văzut. 

Pe când cerea ceva pentru 
Mihael, lângă foc, în camera copii- 
lor a afipit şi a visat că vede „Ţara 
Nicăieri“ pierdută în ceaţă întune- 
cată de părea că e îngheţată. Un băiat 
a spart ghiaţa, lăsând o gaură după 
ci: se tăceau că acolo erau Wendy, John şi Mihael 
şi de uitau ţintă spre el, prin crăpătură. In acest timp, 
tocmai când visul a ajuns aci, sa deschis fereastra ca- 
merei Si un băiat a sărit pe podea. Odată cu ela 
năvălit o lumină ciudată, care se juca prin cameră 
ca argintul viu. 

Şi deodată domna Darling sa deșteptat şi a văzut 
copilul, cel mai frumos copil din lume, de vârsta lui 


Wendy şi îmbrăcat cu frunze de pomi necunoscuţi 
şi a înţeles numaidecât că acesta e Peter Pan. 


p 


a 


| 


ENTRU udatul grădinei de zarzavaturi, moş 
Andrei tocmise un bulgar cu o saca trasă de 
un magaruş. 

Drumul pină la rîu, nu era prea lung și 
< nici sacaua prea grea. Totuşi, măgăruşul 
Tărăboanță era amărit de nepăsarea bulgarului, care 
uita prea de multe ori să-l adape şi să-l nutrească. In 
afară de asta, mai îndura și bătăi groaznice de pe urma 
cărora se alesese cu pielea crăpată și singerată pe 
coaste. 

Dar odată, pe cînd bulgarul îl biciuia tocmai la un 
suiș, măgărușul Tărăboanță se opri şi se'ncăpăţină să nu 
se clintească din loc, răbdind toate loviturile de bici 
croite peste burtă sau bot. 

Văzind că bătaia nu ajută la nimic, bulgarul își 
călcă pe inimă şi începu să se roage: 

— Dragă măgăruşule, dece nu vrei să fii aşa de 
drăguţ şi să mergi pînă la grădină? Ştii că în ieslea 
grajdului te așteaptă trifoi proaspăt cum mai mai min- 
cat încă?... 

Auzind de trifoi, măgărușul nu mai stătu o clipă pe 
ginduri, ci se opinti şi porni în trap cu sacaua. 

Dar nici n'ajunse bine în curtea grajdului, că bul- 
garul îşi schimbă purtarea. 

Il mînă mai întîi în bătaia soarelui, îl lăsă acolo 
un ceas pînă se încinse de căldură, apoi îl deshămă și, 
arzîndu-i una cu biciul peste burtă, îl goni în grajd, 
unde îl legă cu căpăstrul de o iesle cu paie mucegăite. 

Apoi, indesindu-i una cu cilciiul în coaste, plecă 
trîntind uşa și înjurindu-l. 

Bietul măgăruş rămase în întuneric, ascultind în 
tăcere cum celelalte vite ronțăiau ovăz. 

Citeva lacrimi i se prelinseră din ochi, dar se 'm- 
bărbătă să nu plingă. 

Pe cînd cugeta îndurerat la nedreptăţile acestei 
lumi, auzi pe cineva strigindu-l şi cînd se uită bine, 
văzu pe marginea ieslei un pitic. 

Era De-o $Şchioapă. Il văzuse pe măgăruș în pădu- 
rice de unde venea să care apă şi i-se făcu milă de 
viaţa-i obidită 

Intrînd în vorbă, piticul află că măgărușului Tără- 
boanţă i-era foame. 

Atunci luă grăunţe din celelalte iesle şi i-le aduse 
împreună cu o sarcină de fin. 

Măgărușul îmbucă totul cu poftă. După ce-l văzu 
sătul, piticul De-o Șchioapă îi destăinui un plan prin 
care nădăjduia să-i vină de hac bulgarului. 

Odată pe an, piticul avea putinţă să prefacă oamenii 


Ug ie 


ărusul Tărăboan 


în animale și animalele în oameni. De această zi vru- 
să se folosească spre a-l pedepsi pe bulgar pentru pur- 


tarea sa neomenoasă. 


Ea 
* * 


Implinindu-se ziua în care piticul dobîndi puterea 
sa miraculoasă; veni în grajd încă de dimineață şi-l 
vesti pe măgăruş că a sosit prilejul mult aşteptat al 
răzbunării. 

Nu trecu mult şi bulgarul, trezindu-se, intră in 
grajd. Nu era deloc în toane bune. Injura şi,somnoros, 
voia să dea una cu cilciiul în coastele măgărușului 一 
aşa cum i-era obiceiul. 


Dar în aceeaşi clipă, văzu cu groază că piciorul 
luase forma unei copite şi un păr des începu să-i 
crească pe dată. 

O putere față de care nu se putea împotrivi, îl 
apăsă peste grumaz şi — de voe de nevoe — trebui să 
se aplece pînă ajunse să stea în patru labe. 

Din moalele capului, simți ceva crescind — ca un 
cucui 一 Si ducîndu-și mîna într'acolo, pipăi — înnebunit 
de spaimă — două urechi mari ca două cozi de co- 
nopidă... = 

Voi să spună ceva, dar nu reuși decit să scoată un 
zbierăt măgăresc. 

In timp ce bulgarul-măgar se pipăia pe tot corpul 
în nădejdea că visează 一 Tărăboanţă, ridicîndu-se în 
două picioare, îi căzu deodată tot părul, coada se mic- 
şora treptat şi'n cele din urmă pieri cu totul, iar căpăs- 
trul îi căzu depe bot... 

De abia atunci, De-o Şchioapă sări din ieslea cu fin 
în care se ascunsese şi-i spuse lui Tărăboanţă 一 prefă- 
cut în om — să-i pună bulgarului, căpăstrul. 

Năucit cu desăviîrșire, bulgarul-măgar nu se'mpotrivi 
nici chiar atunci cînd fu înhămat la saca. De abia cind 
sfircul biciului îl atinse peste burtă şi-i simţi usturimea 
ca o dungă de foc, îşi iuți pasul hurducăind sacana 

oală. i 
和 Ajungînd la riul din pădurice şi fiind însetat, voi 
să soarbă puţină apă. 5 

Dar 一 după îndemnul piticului De-o Şchioapă 一 
Tărăboanță îi croi una peste bot, spunîndu-i: - 

一 Cum îndrăznești să turburi apa, dihanie spureată!.. 

Bulgarul-măgar trebui să sufere şi să îndure chi- 
nul setei. 


(Urmare în pag, 11-a)