Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages1-50

Fl atitea a i 
TRE ZO ké 


P da 


| soda 
A Ru ti 
"4 F: 


ky r io a Pe MER 


"Y 


e 
"2 


rr 


sp rr daubos i rai 
ro MM "pr. M“ RE Dre i 


$ 


Kieto 


E On reparat. 


3 
< 
bx 
už 
y 1 


r 


PAST V 


Cărbuni cari au fac fum 


Cunoastefi, desigur, proverbul care sună asa: „Páně 
nu faci foc mu ese fum" sau,Foc fără fum nu se poate”. 

Ei, iată că se poate. Minunea aceasta — cáci eo 
adevărată minune să faci foc fără fum — s'a putut în- 
făptui în Anglia. O uzină mare, ridicată de curând 
lângă Chesterfield, fabrică un fel de cărbune care ar- 
zând nu face de loc fum. In fiecare zi această fabrică 
poate pregăti cam 500 de mii kilograme de astfel de 
cărbune. 

Asemenea fabrici în care să se fabrice cărbune 
fără fum se vor mai înfiinţa încă trei în Anglia. Toate 
la un loc vor putea da peste 400 milioane kilograme de 
cărbuni într'un an. 

E uşor de închipuit de ce mare folos pot fi pentru 
sănătatea omului aceşti cărbuni minunati. Căci ştiut 
este de toti că fumul pe care cosurile fabricilor din 
orașele mari îl împrăștie în văzduh otráveste plămânii 
şi sdruncină sănătatea, pricinuind fel de fel de boalc 
greu de vindecat. 


SIA 


vata 


TER 
< 


lumca 


f - i n! 


Impotriva cepei ? 


Foarte multi oameni nu pot suferi de fel mirosul 
cepei. Asa de inversunati dușmani îi sunt, încât o de- 
făimează pe unde pot si cum pot. Dar sunt unii cari. 
sau ridicat cu dârzenie împotriva dușmanilor acestei 
plante folositoare, luându-i pe faţă apărarea. 

Intr'o țară din America s'a înființat chiar o socie- 
tate cu numeroşi membri, toti hotáriti până la unul să 
apere cinstea cepei... Societatea americană se strădu- 
ește din răsputeri să arate că mirosul de ceapă nu ne 
poate împiedica să mâncăm această plantă gustoasă, pe 
care gospodinele o pun în mai toate mâncările. Apoi, se 
mai spune că popoarele cari mănâncă ceapă sunt mai 
sănătoase, mai vesele si chiar mai plăcute la înfățișare. 

Țăranul român mănâncă cu plăcere ceapă verde 
sau uscată, fără să se teamă de mirosul ei. Foarte 
bine face |... i 


arre. ........a 


= 
i ` 
> 
k * 
» . 
at? ipriit já - 

r pier 

3 028 į 


Denon rars-...... . q... 


ŢINEŢI MINTE CA... 


cel mai bun mijloc de a-ți potoli setea este de a 
bea încet apa sau oricare alt lichid vreţi. Este bine să 
se bea apă nu prea réce, dacă se poate, chiar cáldutá. 
Ceuiul slab, cu puţină zeamă de lămâe este cea mai 
bună băutură, căci face să treacă foarte repede setea. 


Sănătatea noastră atârnă de felul în care știm să 
ne hrănim. Sunt anumite legume si zarzavaturi verzi 
cari dau trupului omenesc o câtime de hrană mai în- 
destulătoare decât carnca sau alte alimente. Acestea 


sunt: spanacul, morcovii, salata, conopida, cartofii. Un- 
tul este şi el foarte hránitor si dă trupului căldură 
multă, făcându-l să poată înfrunta frigul iernii. De 
aceea e bine ca iarna, mai ales, bucatele să fie gătite 
cu unt. 

Dar mai folositoare pentru trupul omenesc este 
untura de peste. Tinefi minte aceasta și când vi-se dá 
lingura cu untură de peste, inghitifi-o cu poftă. Asta vă 
ajută să cresteti şi să aveţi oasele puternice. 


NOUTĂŢILE 


Avion eftin. Din Praga, capitala Cehoslovaciei, aflăm 
că sau pus de curând la probă de sbor niște avioane 
mici, poate cele mai mici din lume, numite „Puricii 
Cerului“. Dacă se vor dovedi că sunt sigure in sbor, ele 
se vor vinde celor ce doresc să se facă aviatori pe un 
preţ foarte mic. 

Un astfel de aeroplan nu va costa mai mult de 30 
mii lei. Va fi, deci, mai eftin decât un automobil. 


Cele trei ţări vecine : Cehoslovacia, Jugoslavia gi 
România sunt legate printr'o strânsă prietenie. Această 


SĂPTĂMÂNII 


legătură a izvorit din prietenia ce unește pe conducătorii 
luminati ai acestor trei țări vecine. 


De curând, Ministerul Scoalelor din Cehoslovacia a 
luat hotărîrea ca in toate scoalele secundare, elevii să 
înveţe imnurile nationale române si jugoslave, tot aga 
după cum în unele şcoale superioare din ţara noastră 
elevii români învaţă imnurile nationale ale celor două 
ţări prietene. 


Cunoscând limba si cântecele vecinilor nostri, ne 
putem lega mai strâns de ei. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Director: M. IORDA ' 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—11. — TELEFON: 3.84.30. 
ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XM 


6 IANUARIE 1937 


No. 674 


Yeste 


UPA cum copilul care înaintează în vârstă îşi 
îmbogățește mintea, adunând sârguitor cât 
mai multe cunoștințe folositoare şi căutând 
să-şi înmulțească însușirile sufleteşti, tot 
astfel revista noastră — intrată în cel de-al 

13-lea an de viaţă — năzueşte să ajungă o revistă tot 
mai frumoasă şi tot mai folositoare. 


Frumoasă si folositoare ! Iată două insusiri de preţ 
ce o vor călăuzi pe drumul nou deschis de anul peste 
al cărui prag am păşit abia de câteva zile. Cititorul 
„Dimine ii Copiilor” va trebui să se bucure de frumuse- 
fea paginilor scrise cu grijă şi dăruite cu multe chipuri 
frumvase, dar totdeodată fiecare rând citit să-i fie o 
nouă luminifá aprinsă în câmpul vieţii pe care el își 
îndreaptă paşii încă nehotariti. Să râdă învățând, să 
înveţe răzând. Fie citind rândurile scrise cu grijă pen- 
tru el, fie minunându-se în faţa chipurilor meşteşugite 
cu gând curat şi sănătos. 


Scriitori şi povestitori pricepuţi, iscusiti desenatori ; 
cu un cuvânt, o adevărată armată de sârguincioşi meş- 
teri vor munci neîntrerupt ca să întocmească săptămâ- 
nal revista celor multi si mici : „Dimineaţa Copiilor“. 

Părinţii şi dascăiii să le-o pună la îndemână, încre- 
dintati că paginile ei le vor usura în viitor si mai mult 
sarcina de îndrumători ; copiii s'o ceară cu gândul că 
cer un lucru frumos si folositor. 

In grija de a le fi cât mai pe plac, revista îşi va 
inmulfi rubricile şi numărul colaboratorilor. Astfel, prin 
rubrica „Noutăţile Săptămânii” vor fi vestite cititorilor 
toate întâmplările si faptele însemnate, legate de viaţa 
şi indeletnicirile copiilor. Indrumári şi sfaturi privitoare 
la sănătate li se vor da prin rubrica „Tineti minte că..." 
La rubrica ,Ciudáfenii din toată lumea" se vor trece 
săptămânal tot ce poate să îndestuleze setea iscoditoare 


e ACA 5 

a copilului. Apoi câte un scriitor cunoscut va fese legă- 
turi noui între revistă şi cititori, folosind rubrica „De 
vorbă cu copiii." 

Se va scrie, desena şi povesti pe înțelesul celor 
mici si multi, fără intortochieri de frază, fără inflori- 
turi de prisos, adică, frumos si limpede. 

E greu, desigur, să rămâi aproape de mintea şi în- 
telegerea celor mici ! Se va munci însă fără preget, cu 
plăcere, sub îndemnul gândului că munca în slujba 
copilului este una din cele mai nobile. 

Acolo unde se va naşte vreo nedumerire, se va în- 
gădui cititorului, fie el copil, fie părinte sau dascăl, să 
întrebe prin scris, dându-i-se răspuns la rubrica înadins 
înființată „Intreabă-mă, cū-ti spun !" 

Celor cu înclinări spre meșteșugul scrisului sau al 
desenului li se va da putinţa să încerce a deveni cola- 
boratori ai revistei, luând parte la concursurile literare gi 
de desen înfiinţate în acest scop. Lămuriri şi îndrumări 
în acest scop se vor da fiecărui concurent în parte prin 
«Posta Redactiei.“ 

Apoi, micii cititori vor face cunoştinţă în paginile 
„Diminetii Copiilor“ cu un şir nesfârșit de noui chipuri 
de copii, animale si fiinţe năsdrăvane, ale căror isprăvi - 
vor fi înfățișate rând pe rând. Intâmplările din viața 
lui Neatá și Nătăfleață, Fofolică si Azorică, Stan-Pějitul, 
Sterpelici, Lică-Minciună, Náscocilá, Sgánděrel, Betivilá, 
Motata, Boghiata si Incáltata — cele trei găini ph pi 
— vor fi cunoscute în curând de cititori. Năsdrăvăniile 


şi isprăvile lor vor fi scrise cu haz, şi din fiecare în- 
tâmplare cititorul va putea să tragă o învățătură fo- 
lositoare. 

Copiii să le urmărească cu luare aminte şi la orice 
nedumerire să ne ceară lămuriri. Astfel, legătura dintre 
ei şi revistă se va strânge si mai mult. 


M. IORDA 


ECU 


HIAR a doua zi după ce familia Nicolau îm- 
preună cu Stanca si Ilenuta sosiserá la Bucu- 
reşti, toate ziarele vesteau, cu litere mari, de 
o schioapa, că temutul hot de copii, Ivan inimă 
de piatră, fusese prins într'un sat din Basa- 
rabia. Cine credeţi că dăduse poliţiei toate lămuririle 
cum si unde poate fi găsit Ivan? Chiar Fantini, bunul 
lui prieten, directorul circului în care toti „artiștii“ erau 
copii furati de pe la casele lor. Vă aduceți aminte, că 
în clipa in care Fantini a auzit o bătaie în ușă si apoi 
un glas sever care rostea: „In numele legii, deschide“, 
nu s'a gândit decât la un singur lucru: cum să scape. 
S'a urcat pe acoperişul casei si acolo s'a întins, ascun- 
zându-se bine după horn. A stat, acolo, 
aproape o jumătate de oră, adică exact timpul în care 
sergentii, în frunte cu Ilenuta o căutau prin camerele 
circului pe Lia, fetița doamnei Nicolau. 
E drept, că de bucurie că au dat de micuța dispărută, 
toti, chiar şi oamenii poliţiei îşi pierduseră puţin capul. 
La Fantini nu se mai gândiau. Dar minutele de zăpă- 
ceală trecură şi după ce plecă automobilul soţilor Ni- 
colau, ducând în el cinci oameni fericiţi, (mama, tatăl 
Liei, Ilenuta, Stanca si Lia) sergentii se puserá serios 
pe căutat. După ce răscoliră toată casa, strângând toti 
copiii cari se aflau prin apropiere spre a-i duce la poliţie ca 
de acolo să fie trimişi fiecare la casa lui. Cotrobăind prin 
pivniţă, prin pod, prin hambare, se gândiră să se urce 
si pe acoperiș. Fantini, simțind capii poliţiei, sări de pe 
casă, dar, cu toate că era director de circ, cu toate că 
era el însuşi un foarte bun acrobat, făcu săritura gre- 
sit : şi căzând, îşi scrânti amândouă picioarele si se răni 
in mai multe locuri pe mâini, pe piept, pe coaste. Ser- 
gentii auzirá țipete şi vaete si când se apropiará văzură 
în faţa lor o namilă de om, întinsă pe pământ, strigând 


O mereu: „nu mă omorâţi! nu mă omorâţi!“ Chiar în noap- 


“na aceea, Fantini fu dus la spital — acolo era toată vre- 
va fi arte bine supraveghiat — urmând ca atunci când 
stare să vorbtsă fie închis şi judecat. A doua zi, fu in 
viaţă si ca prim "selar, să-şi mărturisească mizerabila-i 
lifia pe urmele lui Ivan —FeMmuscare, să indrumeze po- 


Astfel se făcu că spre anu. kiss 
şi cu soţia lui, Catinta, fură prinşi aceleiaşi zile, Ivan 


= Desigur că acum, atât Fantini cât si T 

| D R antini cat si Ivas inimă 

i piatră cu nevasta lui, sunt în vreo celulă, intr'o i 
x soare. Poate, cine știe, când vor scăpa de acolo, se vor 
Ki face oameni de treabă. Cel puțin aşa făgăduiseră mereu 
6 s se arătau plini de remuşcări. 

z » Ştiţi că domnul Nicolau făgăduise aceluia care îi 
ES 

[jar 

pS 

EN i 

AA RP 4 


va găsi fetiţa, o recompensă de o sută de mii de lei. Si 

mai știți, că Ilenufei i se cuveneau acești bani, care pentru 

ea si pentru mama ci, erau o adevărată avere. 

Vă puteţi închipui deci, cât a fost de surprins domnul 
Nicolau, când vrând să-i dea bani Stancăi, mamei Ile- 

nutei, aceasta spuse că fetiţa ei se împotriveşte să pri- 
mească banii. Bucuria că a găsit-o ea si nu altcineva, 

pe micuța si draga ei stăpână, este o răsplată destul de 

mare, zicea Ilenufa. Dar domnul Nicolau nu vru să o i 
asculte pe Stanca si chiar a doua zi, depuse o sută de > 
mii de lei la Cassa de Economie, pe numele Ilenutei şi-i 
scoase un carnet. 

Câteva zile, Lia si Ilenuta fură nedespártite. Fetița 
bucătăresei mânca la aceiaş masă cu Lia, stătea toată 
ziua în odaie cu ea, dar seara se întorcea în camera 
mamei ei. Atât Lia cât şi Ilenuta erau foarte vesele şi 
mi jso se înțelegeau foarte bine şi se iubeau foarte 
mult. 

Dar... iată că doamna Olimpia Nicolau dădu intro 
zi un anunţ în gazetă: Caut guvernantă străină price- 
pută, cu bune certificate. 

A se adresa... strada cutare, numărul cutare, la d-na 
Nicolau. 

Vă aduceţi aminte, că după ce dispăruse Lia dela 
părinţii ei, doamna Nicolau dădu afară guvernanta, pe 
acea „madmoazel“, Făcu acelaş lucru cu jupáneasa, cu 
feciorul și cu celelalte slugi, găsind că fiecare dintre ei 
este vinovat în parte, de dispariţia fetiţei. 

Aga dar, acum Lia era fără guvernantă; poate de 
aceea putea să se joace neslánjenitá cu fetiţa bucătă- 
resei. 

Dar a doua zi după ce apăru anunţul în ziar, 
veniră la locuinţa soţilor Nicolau câteva guvernante. 
Pe nemtoaicá, nu o angajă pentrucă nu era destul de 
instruită. Doamna Nicolau dorea ca educatoarea fetiţei 
ei să fie o persoană care să ştie să cânte la pian, să fi 
învăţat carte, să ştie să scrie perfect şi să fie în stare . 
s'o pregătească pe Lia pentru şcoală. Lia avea şase ani 
jumătate! Incă şase luni gi va trebui să facă cunoştinţă 
cu băncile şcoalei, cu tabla marc şi neagră şi mai ales. 
cu catalogul. Deci, guvernanta germană nu fu angajată. 
desi ştia franceză, fiindcă era foarte bătrână şi părea ner- 
voasă. In schimb, doamna Nicolau se arătă încântată, 
de domnișoara Elinor, o englezoaicá de vreo treizeci 
de ani, înaltă, slabă, destul de urâtă, dar cu certificate 
Ivarte bune. Stia perfect englezeste, franfuzeste, nem- 
jeste, ce descurca binișor gi în románeste si in plus, era 
o foarte bună pianistă. 

Lia făcu cunoștință cu noua ci guvernantă. 


K ii 
E k À y TE 


"TT 
6 


TA RATAS 


RARE -ASR 


-| 


cească; dar de mâine... 


— Pe mine mă chiamă miss Elinor spuse engle- 
zoaica, zâmbind fetiţei. 

Lia se întrebă nedumerită, dece ii zice miss. Dar 
noua guvernantă parcă ghicise că fetița îşi pune o in- 
trebare la care nu poate răspunde, şi spuse ca : 

— „Miss pe inglizeste inseamne domnisoara". 

Si Lia răspunse îndată: Nu se spune, inglizeste, se 
spune en—gle—zeş—te! 

Doamna Nicolau nu-şi putu stăpâni un hohot de râs, 
dar miss, nici măcar nu zâmbi şi răspunse sever! 

— „Nu dumita inveti pe eu, eu invet pe dumita". 

Lia tăcu şi se întristă. 

Miss veni cu bagajele chiar în seara aceia. Două 
ore întregi, fu ocupată să-şi desfacá geamantanele si să-și 
puie rochile în dulap. Abia la masă, o revăzuse pe Lia 
pentru prima oară, unde dete cu ochii si de Ilenuta. Crezu 
că este o nepoată a doamnei Nicolau și nu întrebă nimic. 
Dar după masă, când văzu că Ilenuta își ia rămas bun 
si pleacă singură, o întrebă pe Lia: — „Cine este acest 
fitit?” Si Lia nu sovai să răspundă: Fetiţa bucătăresei. 

Miss Elinor deschise ochii ei cenușii, mari. mari de 
tot şi înghiţi în sec Aşa ceva nu mai auzise: să stea la 
masă, fetiţa bucătăresei, cot la cot cu stăpânii! 

Nu, aşa ceva nu mai auzise! Dar va pune ea ordine 
în casa asta! Va avea grije s'o trimeatá pe fetița bucă- 
tăresei, unde îi e locul, la bucătărie, sau la prietene de 
teapa ei. 

Aşa gândi Miss Elinor, dar pentru un moment nu 
spuse nimic. Era prea nouă ca să înceapă să porun- 
de mâine, lucrurile se vor 


schimba. 
> > * 


Când Ilenuta veni a doua zi, ca de obicei să se joace 
cu Lia, dela ușă o întâmpină doamna Nicolau si îi spuse: 


— „Astăzi fetiţa mea nu are poftă de joacă, dacă mâine 


va dori să te vadă, vei fi chemată... In orice caz, de azi 
înainte, nu vei mai veni aci, fără sá fi se spună să vii“. 

Ochii Ilenufei se umplură de lacrimi. 

Nu putea pricepe ce s'a putut întâmpla numai de eri 
si până azi, ce oare a făcut pe doamna Nicolau să-i vor- 
beascá astfel. 

Dacă însă Ilenufa ar fi auzit convorbirea care avu- 
sese între miss Elinor si doamna Nicolau cu o oră îna- 
inte de a veni să se joace cu Lia, n'ar m'ai fi avut nici 
o nedumerire. 

Lucrurile se petrecuseră astfel: Miss Elinor se pre- 
zentase de dimineaţă, în camera doamnei Olimpia Ni- 
colau si acolo încercă să-i explice stápánei ei, felul cum 


înțelege ea să dea educaţie unei fetiţe de familie bună. 
Convorbirea avusese loc în limba engleză şi traducând 
spusele domnisoarei Elinor, ea a spus astfel: — Doamnă, 
vreau sá mă ocup de creșterea drágálasei — fetiţe. 
Vă rog însă să-mi dați voie să fiu si severă când e ne- 
voie. Astfel, sunt de părere că prietenia cu fetiţa bucă- 
tăresei nu-i poate fi de nici un folos. Chiar din potrivă! 
Ce va putea învăţa dela fata unei servitoare? Purtări 
urâte, vorbe urâte. Degeaba spuse doamna Nicolau, că 
Ilenuta este foarte cuminte, foarte bine crescută. Engle- 
zoaica se arătă foarte dârză şi în cele din urmă, doamna 
Nicolau îi făgăduise că va pune stavilă prieteniei dintre 
Lia si Ilenuta. 

... Menuta se întoarse tristă, lângă mama ei si plán- 
gând îi povesti cum o întâmpinase mama Liei şi ce cu- 
vinte îi spusese. Stanca încercă s'o mângâie, să-i dea 
curaj, asigurând-o că poate chiar peste o zi două, va fi 
iar chemată de Lia... Dar în fundul sufletului ei şi Stanca 
era máhnitá si nedumeritá. 

Lia o aştepta pe Ilenuta toată dimineaţa. Văzând 
că se apropie ora prânzului si că nu vine, ceru voie 
mamei ei să se ducă s'o cheme. Dar nici n'apucă să-i 
răspundă doamna Nicolau şi miss Elinor o luă de mână, 
o duse în odaia ei si acolo îi spuse: — „llenuța nu 
mai este voie, vie aici. Dumita trebuie ai alt prietene 
care se potriveşte cu dumita“. 

Lia se încruntă și spuse foarte hotărâtă: 

— „Mă duc so chem pe Ilenuta“ si vru să iasă 
pe uşă. 

Dar din doi pași mari, guvernanta o ajunse, îi prinse 
mâna în mâinile ei lungi si uscate şi-i spuse rástit si 
poruncitor: — „N'ai voie să pleci“. 

Lia se smuci, dar miss o ţinea zdraván. Si fiindcă 
Lia începu să se zbată, să dea din picioare şi să tipe, 
englezoaica nu șovăi să o ia de urechi si s'o azvárle în- 
trun colţ. Lia o strigă pe maică-sa, dar doamna Nicolau 
îi făgăduise guvernantei să nu o mai resfete pe Lia, sá 
nu se mai induioseze la plânsetele ei. Dacă fetiţa ar fi 
fost mai bine supraveghiatá, mai puțin alintatá, poate 
că nu ajungea pe mâinile lui Ivan inimă de piatră. 

AR Trecurá cinci zile fără ca Lia si cu Ilenuta sá 
se mai vadă. Miss Elinor îi făcuse Liufei un întreg pro- 
gram de studii: dimineața, pianul, desenul, lucrul de 
mână ; după amiază plimbare şi distracţii. Intr'adevăr gu- 
vernanta era foarte pricepută, foarte muncitoare dar 
era prea severă si nu ştia să și-o apropie pe Lia. Era 
şi destul de greu, fiindcă Lia era un copil cam greu de 
stăpânit. Dacă credeţi cumva că ea renuntase la prie- 
tenia cu Ilenuta, vă ingelafi. (Va urma) 

S. D. 


Hai să râdem 


Șterpelici : — Când am intrat în casă n'am văzut ni- 
mic. Era întuneric şi n'aveam nici o lumânare la mine. 

Nătăfleață : — Dacă n'ai avut lumânare, atunci cum 
ai văzut că e întuneric? 


Sgândărel, trecând cu mama sa prin fața unei co- 
fetării, se uită cu jind la un pachet de ciocolată şi spune: 

— Mamă, vrei să-mi iei si mie un pachet de cio- 
colatá?. 

— Nu pot, aici se vinde ciocolată pentru copii cu- 
minţi, iar tu esti sburdalnic. 

— Atunci, mámicá, sá mergem la o cofetárie pentru 


copii sburdalnici! 


Cuvinte intelepte 


Nu chinuiti animalele căci ele simt durerea ca gi voi, 


copii. 


Când lauzi un copil bun și harnic, el se face şi mai 
bun; dacă lauzi pe unul leneș si rău, se face și mai rău. 


Recunostintū se cuvine să avem chiar și pentru pomul 
care ne lasă să ne odihnim la umbra lui. 


Trufia si buna stare nu pot fine loc de înțelepciune. 


Un nume purtat cu cinste, face mai mult decât toate 


comorile pământului. 


La masa omului calic flămânzesc și pietrele. 


————— ——— 


UNCHIUL FACE UN AVION 


ZI e mare veselie in casa noastră. Copiii sar ca 
nişte drácusori de colo până colo, ţipă si chiho- 
tesc, Au şi dece, căci de câte ori vinela noi la 
masă „comandorul” ei petrec de minune. Co- 
mandorul e unchiul lor, aviatorul, şi copiii se 
uită la el ca la un zeu. Le spune tot felul de năsbâtii, 
ii păcăleşte, se joacă cu ei pe rând, ca un copil, latră, 
miaună ca máfele sau orăcăe ca broasca spre hazul ghe- 
motoacelor cu părul cárliontat şi cu ochii rotunzi. 

Apoi, ceeace îi atrage spre el este uniforma sa de 
ofiţer aviator. Copiii ştiu că el sboară pe susgi de-aceea 
de câte ori văd câte un avion sbârnăind pe cer se reped 
cu toti după el: „Uite pe unchiu, uite pe unchiu” Uni- 
forma albăstrue, ca și bolta cerească, și faptul că-l ştiu 
pe unchiul lor că sboară, îl ridică pe comandor cu mult 
în ochii nepoților. Comandorul n'are copii căci nu e in- 
surat și de-aceea vine foarte des la sora sa ca să se 
joace cu nepoţii. Si se joacă. 

latá-1, ca sosit. Toată liota îi sare în spate, se agata 
de picioare, si de mâini. Unii se sue pe scaun şi-i 
sar în cap. 

— „Stati, măi banditilor... cei asta ?. 

— „Asta-i luptă aeriană, unchiule”... 

— „Lupta aeriană ? Bine 1...” Şi comandorul se lasă 
de-odată in jos si cât e de lung se dá peste cap făcând 
o tumbă pe covorul cel mare din salon. 

— „Ce-i asta. unchiule ?” 

— „Asta-i looping, bărzăunilor !.. Dar unul dintre 
drácusori se repede cu capul drept în pieptul unchiului. 
— „Ce-i asta, má, de te repezi aşa în mine ?” 

— „Asta-i „picaj“, unchiuletule... si copiii râd sá se 
prăpădească. Rádem si noi toţi, căci veselia lor e proas- 
pătă, nevinovată şi sinceră. 


Se pune masa. Mâncăm cu toţi, în timp ce coman 
dorul povestește cine ştie ce întâmplare lin viaţa avia- 
torilor. Copii îl ascultă cu gurile căscate că uită el să 
mai mănânce, 


Dar unchiul povesteşte despre o nouă ramură a 
aviaţiei, sborul fără motor. 

— „Cum fără motor, unchiule ?— întreabă unul 
dintre pici. 

— „Așa, bine. Se sboară cu un avion care nu are 
nici elice nici motor”. 

— „Şi cum se sue pe sus?” 

— „Apoi sunt mai multe feluri să-l faci să se urce”. 

Chestia asta începe să ne placă şi nouă, ăstora mai 
bătrâni, asa că-l rugai și eu pe comandor să ne-o lă- 
mureascá. 

— „Ştiţi ce ?"— zise el. „După masă vá tin o con- 
ferință demonstrativă, arătându-vă cu un creion ce este 
sborul fárá motor”, 

— „Ura ! Bravo ! — Strigará copiii ,Dar de unde 
avion ?” 

— „Va fac eu unul de hârtie” răspunse comandorul— 
o să vedeţi... 

Avionul fără motor se numește „planor”, zise el- 
Sunt de mai multe feluri, dar toate au un rând de aripi, 
fuselaj — adică de corp se atârnă, aripile, coadă și co- 
menzi, ca oricare alt avion. Cum vă spusei, îi lipsește 
elicea, motorul şi roatele. 

— „Si roatele ?” întrebară copiii. 


— „Da,si roatele. Mai toate planoarele au jos, sub 
fuselaj, un fel de patina pe care alunecă. Planorul se 
înalță in mai multe feluri. Ori e legat de un sandow 
adică fringhie lungă de gumă, care il svârle în sus, cum 
svârle o prastie piatra. Când şi-a luat înălţimea, (dacă 
este mai ales pe un deal, vine în jos plutind ușor. Dacă 
în timpul ăsta dă de un vânt bun, începe să se ridice. 

Se mai ridică apoi cu ajutorul unui automobil. 

— „Automobil ? — intrebarám si noi. 

— „Da, automobil. Se ia o fringhie tare, făcută din 
sârmă de oţel. Un cap al ei se leagă de botul plano- 
rului, iar celalt de osia din spale a automobilului. 
Masina pornește pe câmp, iute, tot mai iute. Planorul se 
ridică la 10, 20, 50 şi chiar 100 de metri, după cât e 
fringhia de lungă. Atunci cel din planor deslcagá frin- 
ghia şi rămâne pe sus, folosindu-se de vânt să ia cât 
mai mare înălţime. 

Si mai este încă un fel de a înălța un planor. In 
loc de automobil, fringhia se leagă de un avion cu 
motor. Acesta porneşte sá se înalțe si ridice după el si 
pe cel fără motor până la mare înălțime, trăgându-l 
întocmai cum o locomotivă trage după după el un 
vagon”. 

— „Unchiule” zise sfios unul dintre copii — „atunci 
şar putea face si un tren”. 

— „Păi sa şi fácnt, fáncule. Sunt multe trenuri de 
astea în Rusia și America, făcute din câte două, trei şi 
mai multe planoare. S'a făcut şi la noi unul cu două 
planoare care a trecut peste munţii Carpaţi. 

După masă unchiul ceru o bucată de hârtie. Un 
băiat îi aduse o foae albă de caet pe care comandorul 
le însemnă la colţuri cu câte o literă: A, B, C, D. 


— „lată—spuse el—cum se face un planor de hârtie. 
Indoesti hârtia în diagonală dela colt la colţ. Acu hârtia 
e împărţită în patru triunghiuri cu vârfurile în punctul 
pe care îl însemnăm şi pe el cu o literă. Indoi apoi hârtia 
din nou, ducând colțurile A şi B, în punctul E, aşa 
după cum se vede în desenul 1. S'a format acu un mic 
pătrat al căror colţuri le vom însemna cu: E, F, G, H. 
Indoim colţurile H și I după cum arată figura 2 si 
avem gata aripile avionului. Acu tăiem o bucată de 
hârtie de lungimea aripelor si lată ca de două degete. 


U i i a N 


Várám această bucată între cele două părţi care compun 
aripile şi îndoim vârful aripei aşa cum se vede în de- 
senul de jos și avem gata planorul. 

— „Și cum sboará, unchiule ? — se repezi unul 
dintre copi. 

— „Ho, ho! stai că vă arăt acum”, Si aviatorul luă 
aeroplanul, îl apucă între degetul cel mare și arătător, 
pe sub aripă și-i făcu vânt. Micul avion tásni înainte 
şi pluti frumos prin salonul cel mare până se izbi de 
perete, spre hazul si bucuria cea mare a copiilor. 


mmm 


Sterpelici la judecată 


Judecătorul : — Eşti invinovětit că ai furat acestui 
n as de aur. 
= lici: — Domnule judecător, eu n'am fural 


nimic si apoi... nici n'a fost de aur: 


MU MM MM Mo Mo 


— , Acum,” zise unchiul, hai să-l asvárlim de sus, 
dela fereastră. E mai înalt şi va sbura mai mult. 

Esirám cu toti în balcon si unchiul lansá avionul 
de hârtie cu aceeas îndemânare încât acesta sbură 
tocmai hăt departe, în grădină, făcând un ocol mare. 

Unul din copii se repezi jos și aduse planorul pe 
care îl svârlirăm din nou şi el iar pluti. 

Dacă vreţi să vă jucaţi faceţi și voi un aeroplan 


de hârtie, copii“. + i 
M. BRASOVEANU 


WM MM Mo MM a 


Un oras pentru pitici 


Stiti ce este un liliputan ? Un om care din diferite 
pricini nu mai poate crește, rămânând până la adâncă . 
bătrâneţe, de statura unui copil de câţiva ani. Un astfel 
de pitic ajuns după multă muncă şi trudă foarte bogat, 
s'a gândit la tovarășii săi, piticii, si a lăsat după moar- 
tea sa o mare sumă de bani cu care să se ridice un 
oraș nou pentru liliputani 

n scrisoarea pe care acesta a lăsat-o este arătat cu 
deamănuntul cum trebue să fie acest oras cum nu mai 
este altul pe întreaga suprafaţă a pământului. Străzile, 
casele, mobilele gi însfârșit toate lucrurile de care o fu- 
milie are nevoe ca să-şi dureze o gospodărie vor fi fà- 
cute pe măsura locuitorilor pitici, cu ferestre potrivit 
de mari şi cu uşi potrivit de înalte. 

Dorinţa celui care s'a gândit la soarta tovarágilor 
săi pitici a fost ca oraşul sá se ridice în apropiere de 
Cicago si după planurile unui arhitect liliputan şi el, 

Nu-i aga că v'ar place să vedeţi un oras de liliputani? 


Din bătrâni 
Mai bine să stai într'o colibă plină de veselie, decât 
Antr'un palat trist si pustiu. 
Un stăpân leneş nu poate avea slugi harnice. 
Sărac e cel ce Au se mulțumește cu ce are. 
Nimic mai puterale decât unirea între frați. 
Lenevia moleșeşte pe om; munca îl întărește. 


= 
` 


TS 


Vánátorii au venil 
In pădure, la vânat... 
Şi de-odată au zărit 
Un iepure speriat... 


Nici un glonţ nu l-a atins, 
Totuşi, iepurele... rănit 

Ca un şmecher s'a întins 
Si se face ca murit... 


Tot certându-se asa 

Cu scandal şi tărăboi 
Incepură fár'sá vrea 
Să se bată amândoi... 


ara nor 


Bucuroși de-așa noroc 
latá-i numai cum ochesc — 
Şi cu puștile, pe loc, 
Drept în iepure tintesc... 


| 
j 
| 
] 


Vânătorii, rând pe rând, | 
S'au certat, mereu, mereu. ` 1 
Fiecare pretinzand: i 
— Eu l-am împușcat, e-al meu... į 


IAEA 


>! 
A 


Profitând de cearta lor s 
Iepurasul "ncetisor 

O ia razna la picior 

Spre necazul dumnealor... 


i U“ 


lată, la un colt de stradă 
Se vinde'n tuburi: clei, lipici... 


AA 


Doi strengari ce se distreazá 
Isi cumpárá un tub cu clei... 


jd Si doi betivi ce stau să cadă Apoi befivii se aşează 

[îi Se văd venind încet aici... Pe-o bancă mică... he, he, hei!... 
S 

Lo 

M 

E 

Ž 

3 

| 


= 

A 

Í 

; Insă betivanii "ndatá plg Când betivii se treziră 

E Adorm pe bancă.. — Şi cei mici i Căscară nişte ochi uimiţi... 5 
E Vin tiptil, cu pasi de vata Strâmbară nasul... se priviră... 

28 Si toarnă între ei lipici... Căci amândoi erau... lipiti... 


r Stránsi lipiti ca vai de lume 
- Se zbat, se trag necontenit... 


Insfárgit acum sármanii, 
Si rupti si zdrentuiti pornesc... 
nu-s glume) In timp ce'n urma lor copiii | 
au deslipit ||| © Pufnese de râs... se prăpădese 
Z) GA P B E de: SLS r nų dE ri ii 


i! i . Ri A aE A a PE 


(Nu radeti, astea 
„Cu chiu cu vai s 


rw“ > 


x 
Pisa 
RL | 


AAA A 7. 


Ka 
q 


ADUREA fermecatá incepea dela apa cea lim- 

pede si liniştită ca luciul unei oglinzi, pe 

care oamenii din satul cel mai apropiat o 

numeau lacul de Olmaz. In luciul apei se 

răsfrângea priveliştea cea măreaţă a pădurii, 

cu arbori înalţi si falnici, ca niște uriași si intr'atat de 

feluriti, încât se minunau şi oamenii de dincoace de 

ea. Fiindcă, vedeţi voi, vietuiau laolaltă stejarii vân- 

joşi cu plopii înalţi, cu frunze argintate ; paltinii cu 

artarii ale căror frunze sunt impestrifate cu alb, alunii 

subţiri şi gorunii arátosi, salcia plângătoare, între anini 

şi între brazi. Nu se putea zări şerpuind cărare printre 

tulpini, de departe, pentrucă mai aproape de malul 

apei, din partea dinspre sat, nu se încumetase nimeni 

a înainta. Dar luntre ori plută, nimeni iarăși nu infiri- 
pase, până atunci, ca să se avânte peste lac. 

Numai basmele bunicilor izvodiseră tot soiul de 
fapte şi chipuri în ce privește lacul și pădurea cea fer- 
mecată. Eu cred că tot de-aci a esit si povestea cea cu 
domnita adormită din palatul cel vrăjit. Dar peste coa- 


i 7 $e A A“ 


mele înverzite ale arborilor pădurii, nu răsăreau de fel, - 


turle de cetate sau ziduri de castel. 

Și măcar că vremile se schimbaseră în lume, iar 
oamenii izbândiseră asupra vazduhului si asemeni vår- 
colacilor, puteau sbura pe sus, peste ape şi ţări, cum se 
svonise prin sat, taina pădurii fermecate tot taină ră- 
mase încă multă vreme. Spuneau flăcăii care porniseră 
la oraşe, ca să se facă ostași, că oamenii pot să vor- 
bească dela un cap de lume la altul. Mai mare minune 
nici că se putea! Si taina pădurii cine o s'o deslege ? 
Odată cu vestea cea nouă, se pripasi prin sat si un co- 
pilas firav la chip, cuminte, cu ochi albaştri asemenea 
a două floricele de inişor. Venise singur pe drumul 
cel alb, care desparte sătucul în două. De grijă i-a 
purtat o femee care-și pierduse copilaşul mai înainte, 
cu câteva luni. I-1 luase Domnul:Dumnezeu, ca să-l a- 
şeze la rând cu îngerii. e 

Copilaşul acesta pe care tată lumea îl poreclise Ini- 
gor, pentrucă avea ochii albaștri, avea să deslege taina 
cea încă nepătrunsă, a pădurii fermecate. 

Auzise el, adesea, pe la sezátori, atâtea basme des- 
pre pădurea de peste lac, în care nu pătrunsese încă 
nimeni. Foarte adesea, venea la malul lacului ca să 
privească peste apă. Pădurea era incáxcatá de verdeață 
si de soare, dar dinspre ea, nu pătrundea nici un glas 
de pitutice. nici o fáriiturá de greeraş. Nimic. Vázdu- 
hul părea incremenit de-asupra apei şi-a pădurii. Dar 
în vremea când se iscau furtuni și cerul se înegrea de 
nouri de ploaie, de-asupra lacului şi-a pădurii, cerul 


10 


— 


cae Mami 


rămânea curat, ca de sticlă. Noaptea, stelele care călă- 
toriau peste locurile acestea vrájite, sclipeau mult mai 
tare, inviorate de o lumină cu totul nouă. Atunci apa 
lacului scânteia în norii de flăcări, de parcă ar fi fost 
presărată tot cu pietre scumpe. 


Inisor se împrietenise cu un alt băeţel, tot de vârsta 
lui: Mihăiţă. Inişor şi Mihăiţă nu se mai despártiau, de 
fel. Sedeau în aceeaşi bancă, la şcoală. Deprinseseră 
amândoi buchile, ascultaseră împreună basmele, la se- 
zători, iar colindele de Crăciun le cântaseră ca buni 
tovarăşi. 

Mihăiţă avea ochii negri cum îi cărbunele gi pletele 
asemenea. Ştia doini minunat din flueragul lui de os. 
lar Inisor se pricepea ca nimeni altul, să ticluiască 
istorii cu ingerasi, cu sfinţi de aur si heruvimi. II 
ascultau copiii la școală, domnul învăţător, ba chiar 
bunicii si bunitele care treceau drept mari meşteri 
într'ale povestirii. 


In lacul de Olmaz se vărsa un păriu cu ape de 
argint. Aşa părea. larna când îngheţa, copilaşii satului 
îşi făceau patine din oase de vită si fuga, la ghefus...! 
Ce veselie, Doamne! Dar de lac nu se apropiau, 
de fel, fiindcă apele Jacului nu inghetau, oricât ar fi 
fost gerul de năprasnic. Rámáneau tot aşa de linistite, 
cum e fața oglinzii. 

Intro Duminică, după Crăciun, Inigor si Mihăiţă se 
dădeau pe ghiafá. Fără de veste, un şuer de vânt se 
auzi şi o vultoare albă de zăpadă se ridică, înaintând 
spre ei. Copiii tocmai îşi făcuseră vânt înspre lac. Mai 
erau vreo sută de paşi pán' acolo. La început, copiii se 
veseliră. Vântul îi purta aproape pe sus. După o vreme 
însă, se înspăimântară. La cotitură, unde se opreau, de 
obiceiu, nu se mai putură împotrivi. Suflarea vântului 
îi împingea spre lac. In fiecare clipă, se apropiau cu 
iufealá mare, de apele lacului de Olmaz. Zece paşi! 
Șapte pasi! Cinci paşi! Trei paşi! Un pas! Doamne! 


Doamne, ce era asta? Fără să vrea, înainte de a se 
cufunda în lac, copiii se prinseseră de mâini. Şi-acum, 
coborând se uitau unul la altul, uimifi. Apa lacului nu-i 
împiedica să vadă, să respire. Nu! Coborau mereu... 
Parcă sburau in vis. Inisor rosti: 

— Mihăiţă, ce e cu noi? 

Mihăiţă nu auzi vorbele lui Inişor. Dar înţelese, cu 
toate acestea tot ce voise el să spună. Răspunse: 

— Nu ştiu, Inisor ! 

Apoi, privirá prin prejur. Din adánc, urca spre ei 


o grădină tare ciudată. Numai nuferi, lintite, sálcioará 
înflorită şi tufe de cătină. Lumina venea de pretutin- 
deni, aurie, de parcă peste faţa lacului ar fi lucit soa- 
rele. Nu trecurá nici două clipite, că se şi aflară pe 
cărările grădinei minunate. 

Imprejurul lor se strânseră domnife în strae albe, 
tot așa de frumoase, cum erau îngerii din poveștile lui 
Inisor. Fiecare purta în mână o stea cât un licu- 
rici. In felul acesta, lumina din preajmă era aşa de 
mare, încât îţi lua ochii, nu altceva. 

Două domnite prinseră pe copii, de mână şi-i pur- 
tară, usurel, pe cărăruile grădinii. Cánturi măiestre se 
auziau, departe de tot, dar pe măsură ce înaintau, cân- 
turile se desluseau mai bine. 

Prin limpezimea undelor, se zăriră treptele albe ale 
unei scări de marmură. După doi pasi. porniră să urce. 
lar cântul care le suna în urechi, sălta în măsura pa- 
silor. Un, doi. O treaptă! Altă treaptă! Au urcat, astfel, 
vreo douăzeci si opt de trepte. In urma lor, serpuia 
gloată de domnite in strae albe. 

Scările duceau înspre o lumină mare care venea de 
sus gata să se sfârșească treptele ! Mai sunt patru, trei, 
două... A! Au ieșit din apa lacului...! Dar acesta e un 
lac mititel, din mijlocul pádurii! In mijlocul pádurii 
fermecate ! In preajma copiilor sunt strânse si domni- 
tele care i-au întovărășit. Si după puțin, se dumiresc 
Inisor si Mihăiţă, de tot ce e împrejurul lor. Pe mâlul 
lacului mititel, era durat un palat micut, cât o căsuță 
de păpuși. Sclipea tot fiindcă era poleit cu aur si im- 
podobit numai cu pietre scumpe. 

Imprejur, se ináltau -arborii pădurii fermecate. Si 
cu toate că peste întreaga lume ninsese zăpadă, din 
plin, nici un fulgusor de nea, nu căzuse peste pădure. 
lar cerul, deasupra, era curat si luminos, ca o pânză 
de cicoare, prinsă în boabe de piatră scumpă. 

Dintr'o dată, una din domnifele care înconjurau pe 
copii, vorbi : 

— „Copii, în castelul cel mititel odihnesc un prin- 
tisor si o prinţesă. In noaptea aceasta ei se insufletesc. 
Așa se întâmplă în fiecare an, la şapte zile după săr- 
bătoarea Crăciunului. Fiindcă asa a hotărît o zână 
puternică, de pe celălalt tărim. 

Povestea lor e aceasta. Un împărat puternic din 
împărăţia cea de peste nouă mări si nouă ţări, era tatăl 
prinţesei. El hotărise s'o facă sofia unui smeu. Dar 
prinfisorul care stá în castelul mic, acum, veni si plecă 
cu domnifa pe calul lui într'aripat. Oricât s'a străduit 
împărăteasa, care era zână, n'a putut să-i prindă. Toc- 
mai târziu, după o vreme îndelungată, i-a găsit aci, 
lângă lac. 

Atunci i-a prefăcut în două păpuşi de sticlă. In 
castelul acela micuf, i-a culcat in pătucuri. Si numai 
odată pe an, astăzi, se insufletesc printisorul și prin- 
fesa. Aceasta, pentrucă zâna avea inimă bună si a voit 
ca şi printisorul cu prinţesa să se bucure de frumuse- 
tea lumii...“ 

N'a sfârșit bine vorba, domnita care grăise, că din 
înaltul cerului mereu limpede, se lăsă un car purtat de 
porumbei albi. Din car, cobori o zână în strae împără- 
testi. Ea se apropie de castelul cel micuf si împrăștie 
de-asupra lui o pulbere de aur. 

Când se risipi pulberea cea de aur, un palat mare, 
de toată frumuseţea se ridica pe marginea lacului... Şi 
lacul era acum mai întins... Pe el alunecaseră luntri, în 
care cântau domnijele cele albe. O Iuntre îi aştepta pe 
Inisor si pe Mihăiţă. Urcară repede... Şi curând, se 
aflară lângă scările palatului... Dar unde erau arborii 
pădurii ?,.. Cu toţii se prefácuserá în boeri, frumos gá- 
tifi şi în doamne de curte. Alaiul lor se îndrepta spre 
palat... 

Inăuntru, zâna vorbea cu prinfisorul si prinţesa, 
care acum erau insuflefiti. Le istorisea despre impára- 
tul şi toate faptele lui. li chema la el, fiindcă era bá- 
trân si frânele împărăției n'avea cui sá le lase. Ii ier- 
tase de tot. 

Inişor gi Mihăiţă care se opriseră în prag, nu ştiau 
ce să facă. Printişorul ii zări şi-i chemě la el. li mân- 
gâie si le spuse : 


— Mâine vom pleca spre împărăţia lui Soare-Im- . 
părat. Eu cu prinţesa Mili vom domni acolo. Vă luăm 
si pe voi. Vreli ? ą 

Inișor se învoi, pe loc. Numai Mihăiţă nu prea se 
împăca să plece cu prințul Lulu. Ce avea să spună 
maicuta lui dacă nu se va întoarce acasă? Nu, el nu 
poate să meargă. Inisor nu avea mamă nici tată. 

A fost asa de frumos, cum au petrecut, până in 
noapte ! Atunci s'au aprins stelele pe cer. Ce minunat, 
Doamne!... Câte una din ele arunca o scáritá subţire de. 
betealá si cobora repede, repede... Ba unele cădeau si'n 
lac... Dar le scoteau copiii si domnifele si le luau cu ei, 
in*luntri. 

Când se împlini miezul nopţii, se opri de-asupra 
palatului Carul Mare, bătut tot în pietre scumpe. Mai 
încolo, se atinea Carul Mic si el tot din pietre scumpe. 
Zâna făcu semn cu mâna și Carul Mare cobori lângă 
lac. In el, se urcă printisorul Lulu cu prințesa Mili. lar 
făcu zána un semn si Carul Mare se inalta, intr'o eli- 
pită, tocmai pe cer, gonind pe calea cea lungă, numită 
Calea Laptelui... 2 

Apoi zâna porunci Carului Mic să coboare și el... 
In Carul Mic, urcă ea si cu Inisor. Mihăiţă îl îmbrăţişă 
pe Inișor, ca pe un bun prieten şi rămase de-o parte... 
Rămase Mihăiţă cu ochii după Carul Mic, împodobit cu 
mărgăritare lucitoare, cum se ridica uşor, cu zâna şi cu 
Inisor... Cum se pierdea în înălțimi pe drumul cel alb 
de stele, sus, sus... sus!... Telegarii nevăzuţi care-l pur- 
tau, scăpărau scântei din copite... Și ningea cu scântei, 
cu stele si pulbere de aur... 


Când se uită împrejurul lui, Mihăiţă se trezi pe 
malul lacului de Olmaz... Dincolo de apele neclintite, 
se ridicau arborii pădurii fermecate... Visase oare Mi- 
háitá ? Micuful nu se putea dumiri... Dar unde era 
Inigor...? Pierise... Mihăiţă privi in înalturi... Peste pă- 
durea fermecată cerul era curat și numai o stea mare, 
cât un luceafăr, clipea. clipea mereu... 

Mihăiţă când s'a apucat să istorisească întâmplarea 
în sat, nu Va crezut nimeni... Toţi au spus că Inisor s'a 
înnecat în lacul Olmazului. 

A plâns mult Mihăiţă şi s'a căit. Tare rău îi pă- 
rea că l-a lăsat pe Inigor să plece cu zâna, în țara 
Soarelui-Apune. : 

L-a mángáiat maicuta lui, spunându-i că Inisor s'a 
prefăcut in îngeraş, un ingeras strălucitor ca in poves- 
tile pe care le ticluia el, altădată, de se minunau co- 
piii toti... j 

Pentru oamenii din sat taina pădurii fermecate, tot 
zăvorîtă a rămas. Dumnezeu ştie cine se va încumeta 
s'o deslege vreodată ! 


N. PAPATANASIU 


I PP 


E 
o 
} 

pă 
P 
jé 


Neatá şi 
Nátáfleatá 


latá incá o pereche pliná de haz, care calcá cu 
pagi repezi pe urmele celor mai vestite perechi de 
oameni de duh, sortiti de Dumnezeu ca sá inveseleascá 
pe semenii lor. 

Neatá si Nátáfleafá ! Am ales pe Păcală și Tándalá 
ai noştri, români get-be-get, pe Pat şi Patașon ai dane- 
zilor si pe cei doui mari comici botezați românește : 
Stan si Bran, pe care i-afi văzut la cinematograf. 

Neafá si Nătăfleaţă s'au făcut cunoscuţi la un teatru 
pentru copii. înfiinţat de câţiva ani la Braşov. 

latá-i!Se fin amândoi de mână si după felul cum 
își poartă ghiozdanele, adică cele două traiste in care 
își fin cărţile, se vede că nu prea se au bine cu şcoala. 

Au intrat în sală chiar când se juca o piesă pentru 
topii. S'au oprit în faţa scenei si au strigat: 

— „Vrem să ne facem artişti |“ 

Actorii s'au oprit din joc, au amuţit. Din balcoane 
şi loji, copiii întrebau: „Ce e? Ce sa întâmplat ?“ Pe 


"scena a eşit directorul teatrului şi i-a poftit pe cei doi, 


sus. 

— „Si, zi, aşa, ai? Vreti sá vă faceţi actori ?” 

— „Daaa !” — au răspuns ei doi în cor, 

— „Aveţi talent ?” 

Neatá si Nátáfleafá s'au privit unul pe altul nedu- 
po S'au scotocit prin buzunare şi-apoi au rostit do- 
mol: Í 
— „N'avem, nenicule, navem de-asta de care zisesi 
că părinţi-noștri sunt oameni sáraci!... 

— „Tu, ăsta mai înaltul, ştii să citeşti?” 

— „Nu ştiu”, 

— „Să scrii?” 

— „Nici...” 

— „Păi nu te pot lua la teatru dacă nu știi carte. 

— „Știu să vorbesc, nenicule, ştiu să vorbesc tare 
ca artiștii, că şi ei vorbesc; nici nu scriu nici nu citesc... 

— „Mă, da nátáfleatá mai esti!... 

— „Chiar el şi sunt, nenicule, aşa mă cheamă: 
Nátáfleatá”. 

— „Si unde stai?” 

— „Acasă... 

— „Şi casa unde este?” 

— „Pe stradá,..” 

— „Si cum ii zice la stradă?” 

— Strada noastră...” 

Directorul s'a scârpinat în cap, încurcat... 

— „Si tu unde stai?” l-a întrebat el pe Neafá. 

— ,Eu” — a răspuns acesta — „stau peste drum 
de el” şi i-a arătat si cu degetul. 

— „Sunteţi rude?” 

— „Suntem, dar de departe” 

— „Cum așa?” — a întrebat directorul 

— Aşa”, a răspuns Nătăfleaţă, fiindcă el s'a născut 
la lași si eu la Craiova”. 

} — „Si ce fel de rude sunteţi?” 

— „Apă-i” — aci Neatě si Nătăfleaţă s'au scărpinat 
în cap, uitându-se iar nedumerifi unul la altul — „apă-i, 
fatăl mamei mele e văr de-al doilea cu mama mamii 
lui”. 

— „ Ştiţi ce măi būeti? a mai spus directorul — 
Voi prea sunteţi proști să vă faceţi actori. Dacă vreţi, 
ca iar să máturafi pe scená..Vá dau casă, masă gi câte 
zece lei pe zi de fiecare. Primifi? 

— „Primim“ au răspuns ei, dar în loc de zece lei 
pe zi de fiecare, noi vrem câte 300 de lei de cap pe 
lună”. 

Şi-aşa au fost angajaţi la teatru. 


„Nu le-a fost dat să rămâie, însă multă vreme acolo. 
căci în urma unei năstruşnice isprăvi au fost nevoiţi 
să plece la o menajerie iar dela menajerie au fost an- 
gajati să inveseleascá pe copii în fiecare Joi după masă. 

Dar despre asta, altădată. 
PIPARUS 


=————--------—----—-—--—-—-—-—-—->-—-——-—-—-—-———— ei 


Din minunile apelor 


In apele Oceanului Indian, la mari adâncimi, tráesc 
un fel de scoici foarte mari, a cáror lungime trece de 
multe ori de un metru și jumătate, iar în greutate depá- 
sesc 200 de kilograme. “ 

Pescuitul acestor scoici se face cu destulă greutate, 
dar pescarii le caută atât pentru carnea lor gustoasă, 
cât și pentru învelișul lor sidefos din care se fac fe- 
lurite podoabe. 

In apele unor mări se găsesc apoi un soiu de raci 
al căror sânge este albastru, din pricină că el este ames- 
tecat cu o bună parte de fier si aramă. 


Doi ani între gheturile polare 


Mulţi învăţaţi au plecat în expediţii îndrăzneţe ca 
să cerceteze viața oamenilor si animalelor ce trăesc în 
părţile cele mai friguroase ale pământului. Ei s'au fo- 
losit în călătoriile lor de corăbii, vapoare, sănii de câini, 
baloane și aeroplane. 

Un vapor vestit este cel cu care exploratorul Amund- 
sen, pierdut acum nouă ani cu un aeroplan la Polul 
Nord, este cel numit „Discovery“ cu care acest învăţat 
a făcut mai multe călătorii îndrăzneţe. 

Vasul acesta a fost acum pregătit din nou ca să 
plece într'o lungă călătorie la Polul Nord. Un număr de 
34 pricepuţi exploratori englezi, în frunte cu profesorul 
Walker, vor pleca în anul acesta pe vasul amintit mai 
sus, ca să cerceteze viaţa dela Polul Sud. Vasnl va ră- 
mâne printre gheturile polare mai bine de doui ani, în 
care timp învățații englezi vor face numeroase cercetări. 


SA STÁM PUTIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei baietasi, 


Hinda S. — Draga bunitii, e foarte frumos din par- 
tea ta că te gândeşti cu atâta duioșie la greutăţile părin- 
"tilor tăi şi că vrei să le vii în ajutor. Dar deocamdată, 
mata esti micuță si nu le poţi ajuta decât continuând 
să fii ca şi până acum silitoare, bună şi ascultătoare. 
Este singurul fel de a le veni în ajutor. Mai târziu, când 
vei fi mare, poate că îi vei putea ajuta și altminteri. 
Pot să-ţi dau însă un sfat: vorbeşte cu părinţii tăi sá 
ceară scoalei la care înveţi, sau o scădere, sau chiar o 
scutire a taxelor şcolare. Ştiu că elevele bune se bucură 
deobiceiu de acest sprijin din partea directiunei scoalei 
la care învaţă. Dacă vrei, scrie-mi la ce şcoală urmezi. 
Poate că voi putea să-ţi fiu de folos. Nu-ţi pot fágádui 
însă decât un singur lucru, să încerc să te ajut. Darnu 
am nici o siguranță că am să reuşesc. 

Iti doresc mult bine, drăguță Hinda, și aştept scri- 
soarea ta: 

Bela A.S. — Iată, dragă nepotele, câteva sfaturi care 
te vor feri de răceli si de alte boli. Este destul de ușor 
să le urmezi. 

Ca sá nu răceşti să-ţi fie picioarele bine incaltate cu 
ciorapi de lână şi galosi sau sosoni. 

Să porţi un şal de lână la gât. Cum intri în 
casă să-ți scoţi toate hainele groase, în casă sá nu stai 
înfofolit, dar dacă intri dintr'o cameră caldă înaltă 
rece, să-ţi iei întotdeauna pe tine o haină pe care s'o 
poţi scoate când te afli din nou intro cameră bine in- 
călzită. Să nu stai în curent. Să nu bei apă prea rece. 
Când e frig, fereşte-te să vorbeşti, dacă eşti pe stradă. 
Respirá pe nări. Spală-te cat de des pe mâini. Acum, 
iarna, când e mai uşor sá răcești decât în alte anotim- 
puri, e bine să faci de trei ori pe zi, gargară. Intr'un 
pahar de apă, o lingură de apă oxigenată, cu care îţi 
clátesti gâtul, fără să înghiţi. 

Spre a te feri de boli de stomac, trebue să fii foarte 
atent cu hrana ta. Nu cumpăra acadele sau limonadă, 
de pe stradă. De obiceiu, marfa de pe stradă este nein- 
velită şi prin urmare este murdară, plină de praf şi de 
microbi. Mănâncă fără grabă şi fără lăcomie, obişnueş- 
te-te să mănânci la fiecare masă, câte un compot. E 
foarte bun pentru stomac. lar dacă vrei să dormi bine, 
înainte de culcare, bea un pahar de lapte rece. 

Nădăjduiesc că sfaturile mele îţi vor prinde bine: 
Numai să le asculti ! Sănătate, nepoate, dela a ta bunitá- 

Mári H. — Atát de mult as dori sá te ajut, fiindcá 
știu cât e de greu pentru un copil bun și silitor să-și 
dea osteneala să înveţe, să stea ore întregi aplecat dea- 
supra cărților de şcoală şi toată truda lui, toată oboseala 
lui, să nu-i ajute, sau să-i ajute prea puţin. Dar tu n'ai 
nici o vină, că pricepi mai anevoie decât alte colege. 
Unele sunt înzestrate dela Dumnezeu să înveţe ușor, fără 
- oboseală multă. Dacă nu mi-ai fi spus că ai dragoste 
de invăţătură, te-as fi sfătuit să te indrepti spre o me- 
serie. Dar, fiindcă ţi-e dragă cartea, îți spun să nu te 
descurajezi. Şi să-ţi dau sfat, cum trebuie să înveţi. Intái, 
să nu mai înveţi dela ora trei, ca până acum. Dela 
orele 2 până la 3 jum. te vei odihni, vei dormi. Apoi te 
„vei spăla pe obrájiori cu apă rece, vei mânca un măr 
sau o mandarină, te vei plimba în curte sau pe stradă 
“şi la patru începi sá înveţi. Citeşte lecţia odată, cu atenţie 
si subliniază cu creionul, pe carte, ceeace este mai im- 
portant. Peste amănunte să treci intotdeauna. După ce 
ai citit odată, te uiţi la tot ce ai însemnat, citeşti din 
nou tot ce e subliniat, închizi cartea şi scrii pe un caiet 
ce ţi-a rămas în cap, unde nu știi, te ajuţi cu cartea. 

După fiecare lecţie isprăvită, ridică-te dela masa de 
lucru si cinci-zece minute odihneste-te sau plimbă-te 
prin casă. Chiar dacă la ora 7 seara nu ţi-ai isprávit 
lecţiile, fă o oră pauză. La 9 seara trebuie să fii în pat. 
Dacă vei fi bină odihnită, vei avea și judecata mai lim- 


pede. Te rog să urmezi sfaturile mele şi peste o lună, 
să-mi scrii negresit cum îţi mai merge. Bunita te sărută 
şi ti urează sănătate, curaj si spor la muncă. 

Francisca H. — Spune-i máicufeí tale sá vie la 
şcoală şi să vorbească cu profesorul tău de geografie. 
Sunt sigură că totul se va aranja. 

Nu trebuie să fii tristă pentru atâta lucru, micuță 
Francisco. Dacă mama ta e ocupată și nu poate veni la 
şcoală, roagă-l tu pe profesor să te asculte si explică-i 
pricina pentru care ai fost nevoită să lipseşti dela școală. 

„Jar spre a-ţi învinge teama de câini, îţi pot spune 
să rogi pe părinţii tăi sá tie pe lângă casă, un căţel. Te 
vei împrieteni cu el, vei vedea că aceste blânde animale 
nu fac nici un rău, când nu sunt lovite. 

Când te latră un câine, nu fugi, opreste-te pe loc 
şi strigă-l pe nume. Dacă nu-i cunoşti numele spune-i 
„cutu, cutu“ si vei vedea că începe să te privească prie- 
tenos şi să se apropie de tine fără să mai latre. Câinii 
răi, primejdioşi, sunte de obicei ţinuţi legaţi, așa că de 
ceilalți n'ai dece să te temi. 

Iti doresc un căţel drăguţ, cu care sá te impriete- 
nesti bine şi care să te împace și cu ceilalți semeni ai lui. 


BUNITA 


P. S. Ileana W. Monea Z. Moisei din Felenesti pre- 
cum și ceilalți nepoți si nepofele care mi-au scris vor 
primi răspuns negresit în numărul viitor. 


A 


AS 


V, S 


O nouă rubrică pe care o infiinfám cu începere 
din numărul acesta este rubrica: Intreabá-má cū-ti spun. 
Se va răspunde aci tuturor întrebărilor puse de cititori. 


Ciudátenii 


Un învăţat suedez, care a făcut o expediţie in Gro- 
enlanda, s'a îndeletnicit între altele si cu studiul nenu- 
măratelor soiuri de pești. Intorcándu-se în ţară, el a 
adus o foarte bogată colecţie de peşti pietrificati şi ani- 
male patrupe deasemeni preschimbate în piatră. 

In această mulţime de pesti pietrificati, învățatul a 
găsit un peşte care a trăit în apele reci acum 100 mi- 
lioane de ani. 


Un concurs de 


n —— 
+ 


M PL 


- ai Bs È -A 


pentru cititorii noştri 


Ştiu că multi dintre micii şi marii noştri cititori se 
indeletnicesc în ceasurile libere cu desenatul. După ce 
îşi fac lecţiile, după ce îşi scriu temele, pe faţa "unei 
bucăţi de hârtie, alţii chiar pe tăblițe, îşi dau frâu liber 
închipuirii. Foarte bine fac! A desena este o indelet- 
nicire frumoasă si plăcută. Dar pe hârtie sau pe tăbliță, 
cei ce desenează pe alte lucruri, spre pildă, cum am văzut 
eu unii copii, pe mese, chiar pe feţe de mese, pe bănci, 
pe pereţi. face o faptă netăgăduit de urâtă. Am văzut 
odată un băiat, copil deştept şi priceput dealtfel, care 
pe ce credeţi că a făcut niște desene? Pe batistă! Da! 
Asta este foarte rău.. Batistati-o dá mama, dimineaţa 
când pleci la şcoală, să te stergi cu ea la nas, la ochi, 
la gură. Nu s'o murdáresti cu pete de cerneală sau să 
desenezi pe ea. 

Deci, ne-am înţeles, nu trebue să desenati decât pe 
tăbliță sau şi mai bine, pe hârtie. Un desen spune de 
cele mai multe ori un gând al celui care l-a făcut, arată 
cât îi e de bogată inchipuirea si cât de mesterá mână 
are. La asta mă gândesc când vă sfătuesc pe toţi să 
desenafi cât mai mult. 2 

Si ca să vedem și noi, cei dela revistă, cât de 
meşteri ne sunt cititorii, iată, deschidem un concurs. Un 
concurs de desen. Fiecare din cititorii revistei are dreptul 
să ne trimită câte un desen făcut de el și cu care să 
participe la concursul pe care îl deschidem. Trebue să 
tie, însă, în seamă următoarele: 


1) Desenul să infátigeze scena in care familia concu- 
rentului este așezată la masă, adică : tata, mama, fraţii 
surorile, — dacă are, bunica şi bunicul — și chiar, dacă 
vrea, poate să infatiseze şi unul sau mai multi musafiri: 

2) Liniile să fie simple, conturele drepte si trase 
numai cu un creion negru, fără a se pune nici un fel 
de culoare pe o hârtie lată de 12 cm. si lungă de 18 cm. 
care nu poate fi îndoită decât o singură dată: 

3) Concurentul trebue să-și lucreze singur desenul, 
fără a primi ajutorul cuiva, fie din familie, fie din 
afară, după cum nu poate — nu are voe — să copieze 
vreun alt desen, tablou, ilustrație sau fotografie: 

4) Pe cealaltă parte a desenului se va scrie deslusit, 
in colţul din stânga, sus, numele concurentului, locali. 
iatea, vârsta, şcoala si clasa; 

5) Concursul rămâne deschis o lună, în care timp 
desenele trebuesc trimise în plic închis pe adresa: 
„Dimineaţa Copiilor” str. Const. Mille No. 7-9-11. In 


14 


colțul din stânga, jos, se va scrie pe plic: concursul de 
desen; 

6) Desenele vor fi cercetate de un comitet anume 
întocmit şi care va fi la timp arătat în revistă, iar cele 
mai bune din ele vor fi publicate, după închiderea con- 
cursului; 1 

7) Cei cari se vor fi dovedit a păstra toate cele 
arătate de noi şi vor trimite şi desenele cele mai isbu- 
tite, vor fi răsplătiți cu însemnate premii. 

8) Neindeplinirea unuia din punctele arătate mai 
sus, atrage după sine scoaterea din concurs. 


Şi-acum, la lucru !; 
PRICHINDEL 


dd si ` 
"nt | 


POSTA REDACŢIEI 


NU UITAŢI: Pentru tipar 
se scrie citeț, cu cerneală gi 
numai pe o față a hârtiei 


„„ R. S. Adolf — Loco. — Cunoastem si noi şi cunosc si 
cititorii, desigur, pe Harap Alb al lui Creangă. S'a făcut 
după acest minunat basm și o foarte frumoasă piesă 
care a fost jucată la Teatrul Naţional din București — 
Incearcă altceva. 

Alexiu Ovidiu — Sibiu. — Când s'a primit la redacţie 
povestea ce ne-ai trimis, numărul de Crăciun era întoc- 
mit de mult. Şi nu uita: pentru tipar se scrie numai 
pe o singură faţă a hârtiei. 

Const. Bogdan — Bilciurești. — Ne pare rău, dar „Su- 
flet nevinovat” nu merge în forma în care ne-ai trimis-o. 
Refá-o şi nu mai scrie cu cerneală roşie, 

Martin Radu, — Povestea trimisă pare o traducere 
neisbutită. Are oarecari greşeli cari nu sunt îngăduite 
într'o bucată literară. Când vrei să arăţi cuvintele ros- 
tite de cineva, dece nu le pui între semnele citării ? Şi 
apoi dece îl cheamă pe băiat, Sem ? 

REDACȚIA 


x 


——- - 


m ---— — — 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA I 


MS CINE 


a, 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe T an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


a 
ELi 
Am E 
de 
E 
Al 
d | 
Mia | 
p 


ORIZONTAL: 1) Din văzduh cumplita..... cerne norii 
de zăpadă (V. Alecsandri). 4) latá-o..... uşoară care trece 
peste văi In văzduh voios răsună clincheta de zur- 
galăi. 7) Pronume masculin. 7a) Acuma. 8) Povesteau. 
10) Animal sălbatec care ese iarna după pradă. 12) „Ulm“ 
fără coroană. 13) Apucă! 15) Pronume posesiv 16) A nu 
urma drumul bun. 18) Duşmănie. 20) Cald ca iarna! 
21) Copiii îl fac iarna din zăpadă. 22) Vehicule de iarnă. 
24) Fir de urzitură. 25) „Brad“ fără trunchiu. 27) Mos 
care vine numai iarna. 31) Stápánesti. 32) Ceatá de lupi 
ce iese iarna la pradă. 33) Poartă. 36) Rouă. 37) Săr- 
bătoare. 

VERTICAL: 1) Lună rece! 2) Zăpadă. 3) Ghiatá pe 
care se alunecă. 4) Loc unde se dau copiii cu sania. 
4a) Ce e mic, mititel si 'ngrádeste frumusel. 5) Fără 
valoare. 6) S'a născut iarna. 9) Tot e... pe câmp, pe 
dealuri, imprejur, in depártare. Ca fantasme albe, plo- 
pii insirati se pierd în zare. (V. Alecsandri). 11) Obiecte 
de fier cu care copiii se dau pe ghiatá. 14) A brázda. 
17) Ca arama. 17a) Pronume. 19) Nume de fată. 21) 
Camere. 25) Arbore care de Crăciun e pom. 25a) Ga- 
zetă. 29) Din nou. 30) Pom fructifer. 30a) Răutăcios. 
31) Măsură. 34) Notă. 35) Auleu! 


lonel Bichigean — Năsăud. 


N. R. Versurile din acest joc sunt din poezia „Iarna“ 
de V. Alecsandri. 


Anagrame 


Anagramá inseamná schimbarea ordinei literelor din- 
trun cuvânt astfel încât sá capeti altul. De pildă: 

O 5689 verde, trebue să mai 6859 mult, până sá te 
văd iar aga frumos împodobit. 

Deslegarea : O brad verde, trebue să mai rabd mult 
până să te mui văd iar așa frumos împodobit. 

` Cuvintele arc si car, sunt formate din aceleaşi li- 

tere, având însă o aşezare diferită. 


1) Profesorul il 12345 mereu pe Ionel, fiindcă nu voia 
să înveţe. 

2) Un hot 6738 de pe fringhie o 3768. 

3) Intr'un atelier am văzut o 15968 care avea o 65918 
umflatá. Pe semne o dureau dinţii. 

4) Lemnarul după ce taie lemnele pe 12456, le 15246 
cu toporul. 4 

5) Cismarul mi-a dres ghetele. Eu am fost mulţumit 
de 23658 şi el de 56328. 

6) Un sătean a adus dela 4235 o curcá, o 3245 si un 
cocos. 
7) Ca tabla sá fie curatá, 423563 s'o stergi cu un 
43 


Inlocuind numerele cu litere veţi obţine nişte cuvinte 
formate din aceleaşi litere așezate într'o ordine diferită, 
şi fraza va căpăta un înțeles deplin. 

In fiecare frază e altă numerotaţie. Când se repetă 
cifra se repetă si litera, 


Colaboratorii jocurilor pe anul 1936 


Anul trecut revista „Dimineaţa Copiilor” a intro- 
dus rubrica „Deslegafi-le singuri” unde am publicat jo- 
curi cu totul noi, în număr de 61. Aceste jocuri au 
stârnit un vădit interes în rândul micutilor noştri citi- 
tori care s'au ocupat cu ele în număr din ce în ce mai 
mare. 

Sub diferite iscălituri redacţia a publicat în „D C” 
si „Almanahul Scolarilor” 14 jocuri si anume: Rombul 
plantelor, aritmogriful sinonimelor, joc combinat, joc de 
istefime, proverbul, jocul initialelor, Gardul, Sburátoare, 
ghici ciupercă, Vaporul, Urciorul, Porcul şi patru cimi- 
lituri (sub o formă nouă, introdusă de revista noastră). 

Campionul jocurilor pe anul trecut a fost proclamat 
colaboratorul nostru, Niculae Gheorghe, care a dobândit 
acest titlu și în anul 1935. A publicat 24 de jocuri: (12 
jocuri cu subiect: Aeroplanul, Ogorul, Put! Puf! Puf !, 
Pesti, Ruşinoasa dar sănătoasă, Vânătorul, Jepuragii de 
Paști, Iepurasul pictor, Vaca, Ursul, Incepe şcoala gi 
Vine Moș Crăciun; 7 jocuri simetrice, 4 omonime şi 
„gresele de tipar”, Remarcăm la acest colaborator pre- 
tios cuvintele uşoare pe care le introduce în jocuri si 
desenele îngrijite şi simple. După campion urmează citi- 
torul Ionel Bichigean care a publicat în revistá si al- 
manah 17 jocuri (6 jocuri cu subiect, 6 jocuri simetrice, 
2 omonime, ligamente, un aritmogrif şi un joc compus). 
Si acest colaborator are desene frumoase. 

Al treilea e Gampére Emile cu 8 jocuri (5 jocuri 
cu subiect, 2 jocuri simetrice şi un proverb într'o pisică) 
Cusmaru F, David a publicat în revistă si almanah 7 
jocuri (2 jocuri simetrice si 5 cu subiect). 

Au publicat 6 jocuri următorii: Savu Avramescu 
(5 omonime și o carte de vizită) Graziella Baicu (2 cuv. 
încrucișate, 2 omonime, un triunghiu geografic si un 
proverb într'un câine) şi Marienne Kelemen (5 omo- 
nime şi un joc combinat) 

5 jocuri: Daniil Clain: 4 omonime şi un joc de 
cuvinte încrucișate. 

4 jocuri: Georgescu Florea a publicat 4 omonime. 
Emanoil Braunstein tot 4 omonime şi Aristide şi Dorel 
P. Hulonay 4 jocuri de cuvinte încrucişate, 

3 jocuri: Ionescu M. Dumitru (omonime), Jenică 
Bercovici (omonime) şi Coca Herşcovici (Vaporul, cu- 
vinte iucrucisate si un. joc combinat) Galy Trandafi- 
rescu (2 omonime şi joc combinat. 

2 jocuri: Ecaterina Lucánescu (Un joc combinat si 
greşeli de tipar), Bádita Negrei (Dublu joc combinat 
şi cuv. încrucişate) Titel Itigan (Romb zoologic şi un 
omonim), Stănescu Eugenia (şaradă şi omonim) Andrei 
N. Titi (joc simetric şi Porcul), Iacob Zimbler (2 omo- 
nime), Cohn Paul (joc simetric şi un omonim) Mello 
(Ghici ciupercă şi Ceasul), Constanţa Dudas (Omonime), 
O anonimă (Omonime), Jenny Ascher (Tr. silabic si 
Moara). Cátaru Constantin (şarade), Ruth şi Anne Louise 
(Omonime), Iulian Rothenberg (garadū si omonim) 


+ (Urmarea in No. viitor). 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele si pronumele___ 


SERIA | 


Adresa: 


15 


ore > V 


qa mm 
RĂI A 


4 


B O 
1 
i 
í 
3 : 
| | 
< 


~ 
Kay; 


Pp 


3 


3 
3 


A 


Aria 


= 


S 


Roti 


Un mare mâncăcios 


Vor fi ei multi copii máncáciogi cari citesc revista 
noastră. Eu chiar am auzit de unul care se laudă că el 
e în stare să mănânce cât trei. Il priveşte dacă vrea să 
să-şi pue la încercare stomacul, dar să nu-l aud că se 
plânge după aceea că nu se simte bine. 

Cel mai mare mâncăcios este însă unul despre 
care au scris de curând aproape toate gazetele din lume. 
Ia ascultați numai ce a înghiţit la o singură masă acest 
Flămânzilă : trei farfurii de friptură de gâscă — e drept 
că friptura de gâscă este tare gustoasă, si eu când aud 
de ea îmi lasă gura apă — şase farfurii de chiftele — 
auleo ! — un kilogram de ficat de gâscă, patru bucátr 
mari de salam, şase paini negre — asta e prea prea !— 
câteva franzele și trei litri de vin ! 

Când a văzut birtașul cât e in stare-să mănânce 
acest musteriu i-a spus că-l scuteste de plată. Musteriul 
a mulțumit frumos si s'a legat că ar fi gata să mai mě- 
nânce încă odată pe-atât dacă s'ar găsi cineva care să 
plătească pentru el. 

Asta zic şi eu, mâncău ! 


Pralinele 


Desigur că mâncaţi cu mare poftă acele bomboane 
numite praline. V'ati gândit vreodată cine le-a inventat? 


i din toată I 


umca 


a de V W 


7 
usa. — 


Aflaţi că inventatorul lor a fost bucătarul unui mare- 
sal francez care a trăit pela sfârşitul veacului al 16-lea. 
El se juca intr'o zi tăvălind niște migdale prin zahăr 


ars si de atunci a început să facă praline. Pralinele au 
rămas până în ziua de azi, iar copiii le mănâncă cu 
mare poftă. 


Timbru rar. 


Mulţi copii strâng mărci poştale, așezându-le frumos 
în albume anume întocmite. Sunt şi oameni mari cărora 
le face mare plăcere să strângă laolaltă fel de fel de 
timbre din toate ţările pământului. Unele din aceste 
mărci poștale sunt foarte rare şi deci, se găsesc cu mare 
greutate. Colectionarii pătimași cari ţin cu tot dinadinsul 
să aibă în albumul lor aceste mărci rare, cheltuesc 
multi bani ca să le poată cumpăra. 


Astfel un filatetist american — așa se numesc strán- 
gătorii de mărci poştale — nu s'a lăsat până nu a cum- 
părat o marcă foarte rară din Guyana Engleză. Este 
o marcă de un cent din anul 1856 și din care mai se 
găseşte numai o singură bucată. Preţul acestei mărci 
rare este de peste 60 milioane lei. Cum suma aceasta 
este foarte greu de găsit la un singur om, chiar dacă 
este destul de bogat, americanii s'au gândit să pună 
mână dela mână şi să strângă banii trebuitori pentru 
cumpărarea mărcii. 


Tineti minte că... 


„ „dinţii negrilor sunt mai albi și mai sănătoşi decât 
ai noștri, deoarece ei mănâncă mai puţine dulciuri de 
cât noi ? Este adevărat că zahărul foloseşte trupului 
omenesc și mai ales copiilor trebue să li se dea să mă- 
nânce lucruri- dulci, dar dacă nu se păstrează măsura 


şi sunt lăsaţi să-şi pue mintea cu farfurii întregi de 
prăjituri sau cutii cu bomboane, atunci dinţii slăbesc, 
se strică şi cad. 

Fiţi, deci, cu băgare de seamă, copii, şi nu mâncaţi 
prea multe dulciuri, dacă voiti să aveţi dinti frumoși şi 
sănătoşi |... 


Nu vă jucaţi cu focul! 


Nu trebue să vă jucaţi cu focul, căci dela joacă se 
pot întâmpla cele mai mari nenorociri. Bunăoară, este 
bine să aflaţi despre întâmplarea din comuna Unimăt 
din Ardeal, întâmplare despre care s'a scris în mai 
toate gazetele dela noi. 

Băeţii Gheorghe Nuregan, Vasile Pătran, loan Arde- 
lean și Paul Racoți, fiind cu vitele la pășune, au făcut 
un foc mare ca să se... joace. Dela acest foc s'a aprins 
o şiră de pae gi a ars cu totul, pricinuind proprietaru- 
lui ei mari pagube. 

Cei patru copii au fost arestaţi. 

Aţi văzut unde poate duce un joc nesocotit ? 


- 
a api» 


_—— 


A 


DIMINEATA COPIILOR 


> 


————— —— 


Director: M. IORDA 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—1 I. — TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. 


— EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIII 


13 IANUARIE 1937 


No. 675 


I înhăţat revista, ai deschis-o repede, si-acum 

o mangai cu ochii luminosi ca pe-o práji- 

tură gustoasă pe care nu știi de unde so 

musti. Dai foaie după foaie şi nu te poţi ho- 

tări să începi a citi. Chipurile minunate îţi 
place să le priveşti îndelung, dar nerábdarea îţi dá ghes 
şi vrei să afli mai repede, dintr'o dată dacă se poate, 
tot ce-i scris in sirurile cuminţi ale literelor mici rân- 
duite după cum au răsărit în mintea scriitorului. 

Si tot plimbándu-ti nesátios ochii lacomi depe o 
pagină pe alta, iată, privirile fi-au căzut aci. Gata! 
Te-am prins! Acum nu-mi mai scapi |... 

Parcă te văd sbătându-te în braţele mele, ca un 
porumbel prins pe neaşteptate. Dai din mâini, mişti din 
picioare, vrei să fugi, te sbati, dar din ce în ce mai 
puţin, până când te-ai potolit încetul cu încetul. 

Acum mă privesti cu ochi mari si intrebátori. Te 
ştiu eu cât ești de iscoditor ! Parcă ai vrea să afli din- 
tr'odată tot ce-i pe pământ. Ai timp, nu te grăbi. O sá 
le afli pe toate la vremea lor. Unele or să te învese- 
lească, altele te vor întrista. Tu uită ce e trist si pás- 
trează-ţi în minte numai întâmplări cari să-ți lumineze 
chipul. 

lată, eu o să-ți istorisesc o poveste adevărată in- 
tâmplată nu de mult. 

Aha! Ai început să te lipsesti de mine și să te rogi 
cu ochii tăi mari, vrând parcă să spui: „Hai, spune-mi 
repede cum a fost!“ Asta îmi aminteşte de rugămintea 

„Tincutei... 

Cum ? N'o cunosti pe Tincufa ? Apăi, nici n'ai de 
unde s'o cunoşti. Ea stă tocmai, hăt, departe, peste 
munţi, într'un orășel din Ardeal. 

Să vezi. In orășelul ăsta sunt foarte multi porum- 
bei. Dar mulţi de tot. Locuesc şi ei pe unde pot: prin 
poduri de case, prin turnuri, prin clopotnifele biserici- 
lor. Vin şi prin case, că sunt tare blânzi, vin la fere- 
stre şi ciugulesc din mână—dacă le dai— boabe de 
grâu si de porumb sau alte gráunfe. De câte ori tre- 
ceam cu Tincuta pe stradă, mă uitam la ea cum pri- 
vea cu jindla câte o casă unde porumbeii dădeau buzna 
din toate părţile, îngrămădindu-se la fereastră. Ei, 
cum ar fi vrut şi ea să-i vie stolurile de porumbei la 
geam și să-i ciuguleascá din palma mică boabele de 


- DEVORBACU COPIII 


gráunte. Decât numai că ea ştia un lucru. Ştia, anume, 
că porumbeii nu vin să-și ciugulească hrana decât dela 
cei pe care îi cunosc, Adică, băgase și ea de seamă că 
păsările nu se înghesuesc cu îndrăsneală decât la anu- 
mite case mai vechi şi nu se apropiau fără frică decât 
de unii oameni, faţă de care aveau toată încrederea. La 
casele clădite mai de curând şi în care locuiau, poate 
oameni mutați mai de puţină vreme în oras, nu prea 
veneau. Si într'o astfel de casă locuiam şi noi. 

E ușor de infes că porumbeii ne ocoleau. Asta spre 
marea nemulțumire a Tincufái. Când treceam prin 
piaţa cea mare a orașului nu se mai sătura privindu-i 
cum trec stoluri pe deasupra capetelor noastre. Intorcea 
spre mine capul cu ochii ei mari parcă-ar fi vrut 
să-mi spuie : „Vezi, Mos-Ghidus, vezi cum fug de mine 
porumbeii ?* 

Eu mă făceam a nu pricepe. 

Uneori, întorcându-mă acasă, o găseam la fereastră 
uitându-se peste drum la o casă veche, unde o cucoană 
mai bătrână dăruia porumbeilor gráunte din palma în- 
tinsă. Si de data aceasta Tincuta şi-a întors spre mine 
ochii ei frumoşi, dar n'a zis nimic. A oftat numai uşor. 

O vedeam eu cât e de nemulțumită. 

M'am hotărit să-i fac o bucurie. Am pândit-o într'o 
zi când a plecat cu mama ei la cinematograf şi m'am 
dus la un tâmplar. 

— „Bună ziua !“ 

— „ Bună ziua“ — zice el. Cu ce vá pot servi ?“ 

— „Uite, domnule tamplar“ — răspund eu. „Am 
nevoie de un fel de lavifá de lemn, pe care să mi-o 
prinzi la fereastră.“ Şi îi lámuresc meşterului cum și în 
ce fel să fie lavita. 

— „Se face !“ răspunde tâmplarul. 

— „Dar repede“ mai zic eu. „Până într'un ceas să 
fie gata“. 

— „Bine ! Si meşterul s'a ţinut de cuvânt. Mi-a făcut 
o lavitá de toată frumuseţea, cu un fel de jghiab în care 
să pun graunte şi un loc împrejmuit cu niște stinghi- 
oare in care să așez o farfurioară cu apă pentru porumbei. 

Până să fie aşezată lavita, până să se întoarcă Tin- 
cuta dela cinematograf, s'a intunecat binişor. Eu, în acest 


(Citiţi continuare în pag. 4-a jos) 


IA nu se putea împăca cu ideea că Ilenuta nu 
va mai veni să se joace cu ea. De altfel nici 
nu putea pricepe de ce guvernanta luase mă- 
suri aspre ca să împiedice pe cele două fe- 
tite să se întălnească. Lia era foarte legată 

de Ilenufa; ea nu putea uita că o scăpase din mâinile 
lui Fantini, nu putea uita o întâmplare foarte veche, pe 
care poate că n'ati uitat-o nici voi, dragii mei cititori... 

+ Stiti, llenuţa căzuse odată foarte rău de pe poarta pe 
care se cocofase numai ca să aducă din stradă mingea 
Liei. Dacă părinţii Liei socoteaucă o răsplătiseră destul 
de bine pe fetiţa bucătăresei, depunând pe numele ei o 
sută de mii de lei, Lia ştia că Ilenufa are nevoie de prie- 
tenia ei şi nimic altceva. 

A Incercase s'o convingá pe doamna Nicolau, dar fárá 
nici un folos. Ce spusese miss Elinor trebuia respectat... 
Lia, văzând că rugámintile ei nu izbutesc sá induplece, 
“începe să-și facă alte planuri. Va spune mamei ei că nu 
mai ia doctoria de tuse (Lia tusea şi doctorul îi pres- 
crisese un sirop din care trebuia să ia de câteva ori pe 
zi) dacă nu-i dă voie Ilenutei să vie să se joace cu ea! 
Și numai atât! Nu va mânca, nu-și va face exerciţiile 
la pian! O adevărată grevă! Intr'adevăr, Lia făcu asa 
cum hotărâse Când miss Elinor veni dimineaţa s'o scoale 
ca să-i dea siropul și apoi cafeaua cu lapte, Lia spuse 
Dana: „Nu vreau să iau sirop şi nu vreau să beau 

apte“. 


Englezoaica se făcu verde la faţă. Atâta obráznicie 
şi îndărătnicie, nu mai întâlnise la nici un alt copil din 
câţi avusese sub îngrijirea ei. Dar dacă-i vorba de ambiţie, 
lasă că are ea ac de cojocul acestei fetițe alintate, care 
nu ştie de frica nimănui. Miss Elinor încruntă sprânce- 
nele şi spuse: — „Totus, vei lua siropul si vei bea cafeaua 
cu lapte!“ Lia apucă să mai răspundă doar un ba nu, 
miss... Si, două palme peste gură, o lăsă cu propozi- 
tiunea neterminată. Lia ingheta. Nici nu-i venea să creadă 
că ceeace i se întâmplase fusese adevărat! S'o bată miss!! 
Nimeni n'o bătuse, afară de Fantini. Dar Fantini era un 
hot, un om fără inimă. Lia nu plánse. Zvarli plapoma 
de pe ea si,asa cum era, desbrăcată, in cămășuţă lungă 
de noapte, ieși din odaie, alergă pe scări, și se duse 
drept în odaia bucătăresei. 

Ilenuta era în pat. Lia se strecură repede sub pla- 
pomă lângă Ilenuta care nu mai putea de bucurie și in- 
cepu să-i povestească tot ce patise. De abia acum, po- 
vestind, Lia plângea. Si plângea si Ienuta de mila si de 
dragul prietenei ei. 

Miss Elinor rămăsese în odaie, cu sticla de sirop în 
mână, aproape încremenită. 

Nu se aștepta să se întâmple așa. Credea că cele 
două palme trase Liei, o va învăța minte să nu 
mai fie altă dată, obraznicá si încăpăţânată! Unde 
se dusese fetița? De ce plecase pe stradă? Dacă o fură 
iar cine ştie ce hot de copii? Guvernanta tremura loatá, 
neștiind ce să facă. La toate se gândea numai la un sin- 
gur lucru nu: că Lia e în odaia bucătăresei Stanca, în 
pátut alături de Ilenuta. Miss Elinor esi din curte şi o cáutá 
pe Lia. 

In cele din urmă își luă inima în dinţi şi îi povesti 
doamnei Nicolau tot ce se întâmplase. Doamna Nicolau 
increti fruntea când miss Elinor îi mărturisi că-i dăduse 
două palme Liei. „Inţeleg să fiţi severă, domnisoará — 
spuse mama Liei, — dar nu vă dau voie să o batefi pe 
fetița mea. Nu e obișnuită cu astfel de pedepse. Dacă 
se va mai întâmpla gi altă dată aşa ceva, voi fi nevoită să... 

Doamna Nicolau se opri. Fireşte, guvernanta intele- 
sese ce vroise să spună stăpâna ei: dacă o va mai bate 
pe fetiță, o va da afară. 

Doamna Nicolau nu fu îngrijorată când află că Lia 
fugise din pat. Era aproape sigură că o va găsi în odaia 
fetiţei bucătăresei. Ii spuse domnişoarei Elinor să rămâie 
în casă şi să aştepte până ce se va întoarce ea gi Lia. 

Doamna Nicolau se duse deadreptul în odaia Stancăi. 
Cele două fetiţe uitaseră de necaz și se jucau amândouă 
în pat, cu niște cărţi de joc. 


(Urmare din pag. 3-a) 


timp, n'am stat degeaba. M'am repezit peste drum la 
cucoana aceea, prietenă cu porumbeii. 

— „Bună seara !“ 

— „Bună seara“ — răspunde ea. 
— „Uite, cucoană, de ce am venit să vă supăr“ şi-i 
povestesc toată întâmplarea. Cum Tincuta ar vrea sá se 
împrietenească si ea cu porumbeii. cum păsările ne oco- 
lese si cum din pricina asta ea e tare amărâtă si supărată. 


i — „Și cam cu ce as putea sá vă ajut eu!“ — mă 
„întrebă cu bunăvoință cucoana. 
— „Uite cum“ — răspund eu. „Mâine dimineaţă, 


când porumbeii vor veni ca de obiceiu la tain, după 
graunįe, dumneata să stai în casă, să taci chititc. 
i Să nu mai esi ca de obiceiu la fereastră sá le întinzi 
i palma cu de-ale mâncării. Si restul... am vedea noi ce va fi. 
r i — „Aha ! am priceput“. — râse ea. 
| — „Bună seara și mulțumesc pentru ajutor“. 
« — „Bună seara“, 
E : Şi-am plecat. Până sá viu acasă, până să deschid 
1 fereastra şi să arunc câţiva pumni de gráunte pe lavitá, 
E să las perdelele și până să má aşez într'un fotel, fácándu- 
bi má a citi o gazetă, Tincufa gi mamă-sa se și intorseserá 
k dela cinematograf, 
£ 


= aur 8 : 
Eo. © PRIROR >... > 


I-a dat să mănânce si-apoi a culcat-o frumos in pa- 
tul ei mic. Am sărutat-o pe frunte și i-am spus: 

— „GAndesiedklageva frumos când o fi gata sa adormi“ 

— „Dece, os-Glūmici?“ — má întrebă ea iscoditoare. 

— „Apoi dacă o să adormi cu gândul la ce doreşti, 
o să visezi un vis frumos... Și, poate, de, cine știe? vi- 
sul se împlineşte... 

— „Atunci vor veni porumbeii si la fereastra noastră?“ 

S'a culcat cuminte. 

Dimineaţa am aşteptat să se trezească. Mam dus 
frumusel si am tras în sus perdeaua. Minune ! Pe lavitá, 
zeci de porumbei ciuguleau lacomi grūuntele depe lavitá. 
Se inghesuiau, turuiau si se invárteau. 

Să-ţi mai spun bucuria Tincuţei ? A sărit din pat 
numai în camasuta de pânză subţire si a venit la ferea- 
stră. Ochii îi luciau ca două mărgăritare. 

— ,Mos-Glumici ! Mos-Glumici, aseară am visat că 
porumbeii îmi ciuguleau din palmă !...* 

Era tare veselă. 

N'am mai văzut-o așa decât când, tot după rugămin- 
file ei, am făcut în orășel un teatru pentru copii. Dar 


asta e altă poveste]... 
MOS-GHIDUS 


ko“ ¡ASS -e NĚ J 


—-————--2-2-2-->-->->>-->-2->-—-—->---2 o 


MT 


— Asta e un castel — spunea Lia, aranjând cărțile 


de joc în picioare, rezemate unele de altele. 


Ilenuta era foarte încântată si uimită de tot ce-i a- 
răta Lia. 

Doamna Nicolau rămase câteva clipe în prag şi zâmbi 
fară voie, văzând cât de cuminte se joacă cele două fe- 
tite. Apoi îşi aduse aminte că trebuie să fie severă si 
spuse: „Lia, vino, imediat aici! Vei fi aspru pedepsită 
pentru această nesupunere“. 

Dar Ilenuta sări din pat, se repezi la doamna Ni- 
colau, îi luă mâinile, şi, sărutându-i-le, începu să-i spuie 
printre lacrimi: — „Vă rog, vă rog mult, doamnă, nu-i 
faceţi nimic Liei, ea nu e de vină, nu mai eu sunt vi- 
novată, pedepsiti-má pe mine“! Dar şi Lia sări din pat 
si, luând de gât pe máicuta ei, îi spuse: — Nu e ade- 
vărat mamă, Ilenufa nu e de vină! Eu am venit aici, 
fiindcă miss Elinor m'a bătut. 

Doamna Nicolau era înduioșată. Dacă nu ar fi apu- 
cat să-i făgăduiască guvernantei că nu o va mai aduce 
pe fetița bucátáresei la ei în casă, ar fi adus-o chiar 
acum si le-ar fi lăsat pe fetițe sá se joace cât le-ar fi 
pat Dar miss Elinor. nu voia sá audá de aga ceva! 

spunea cá Lia nu trebuie sá fie prietená cu o fiintá 
din popor, cu fata unei bucátárese. Cánd Lia va fi dom- 
nisoará mare, îi va place s'o tutuiascá Ilenuta, sá fie in 
vizitá cu ea? Doamna Nicolau se gándi cáteva clipe si 
dădu dreptate guvernantei. Da, miss Elinor, ştie cc spune; 
răul trebuie curmat dela rădăcină. Asa că doamna Ni- 
colau își învinse hotărârea care-i încălzise câteva mi- 
nute inima și spuse sever: — „Lia, vei merge îndată, cu 
mine, sus, în odaia ta. Fără nici o vorbă, auzi?!“ 

Lia începu să plângă cu hohote. Ilenuta la fel. Dar 
doamna Nicolau o luă pe fetița ei de mână, îi puse pe 
umeri salul care îl adusese cu ea si îi spuse s'o urmeze. 


Miss Elinor o in- 
tâmpină cu blándete, 
dar Lia nu vroia sá se 
uite de loc în ochii ce- 
nusii ai guvernantei. 

In seara aceleasi 
zile, d-na si d-nul 
Nicolau finurá între ei 
o sfătuire. Oare n'ar fi 
bine să angajeze o altă 
bucătăreasă ? Să-i spu- 
ie Stancăi să plece cu 
fetița ei. Când va afla 
Lia, va plânge, dar în- 
cetul cu încetul se va 
deprinde. „Copii uită 
uşor**spusese tatăl Liei. 
Miss Elinor primi ves- 
tea cu multă plăcere. 
Da, ideea era foarte 
bună, căci în felul aces- 
ta se va putea curma 
această prietenie. 

A doua zi, dimi- 


Cuvinte. intelepte 


O vorbă bună este asemenea unui cal puternic, in- 
hămat la plug. 


Ceasurile grele trec greu... dar totuşi trec, 


neata, doamna Nicolau chemá pe Stanca și-i spuse că 
a hotărât: li va da leafa si pe luna care începe dar sá 
plece în două, trei, zile după ce va aduce o altă bucă- 
tăreasă. Stanca vru să ştie cu ce a greșit, ce o făcuse 
pe stăpâna ei să ia această hotărâre. Și fiindcă doamna 
Nicolau spunea totdeauna adevărul, îl spuse şi de data 
asta: „Gásesc nepotrivită prietenia dintre Lia si Ilenufa 
si vreau să-i pun capăt“. 

Stanca nu răspunse nimic. După amiază însă se va 
duce să caute o altă bucătăreasă. Ilenuta auzind că tre- 
buie să părăsească casa în care locuia draga ei Lia, 


-plánse, dar se arătă uimitor de infelegátoare pentru un 


copil de vârsta ei. 

— Dacă asa vrea doamna Nicolau, asa vom face, 
mamá! Eu nu sunt decât fetiţa ta si mata esti o bucá- 
táreasá! Lia este fată de oameni bogaţi, într'adevăr 
prietenia noastră nu e potrivită. eb 

Stanca o sărută pe Ilenuta ascunzându-și lacrimile 
din ochi. Deabia a treia, zi Stanca găsi o bucătăreasă care 
să-i fie pe placul stăpânei ei. Doamna Nicolau îi dădu 
leafa si o rochie în dar și Stanca plecă finánd-o de mână 
pe Ilenuta, având în cealaltă mână un geamantan greu. 


Lia nu ştia nimic. Dar spre seara aceleiași zile, miss | 


Elinor primi vizita unei rude şi fu foarte ocupată toată 
vremea să stea la taifas cu acea doamnă în vârstă care 
îi era mătuşă. Lia se strecură, fără s'o vadă nimeni din 
casă, şi alergă pe scări spre odaia Stancăi. Ajunse acolo 
fără să întâlnească în drum pe nimeni. Dar spre marea 
ei nedumerire, văzu atârnat în cui un palton care știa 
că nu e al Stancăi, pe masă văzu niște fotografii cu chi- 
puri străine, deschise dulapul şi deabia ajunse nevăzând 
înăuntru nici o rochitá de a Ilenutei, pricepu tot!! O, 
prea rău, se purtaseră cu Ilenuta! Si Ilenuţa cum de nu 
găsise prilejul să vie să-i vorbească, să-i spuie că tre- 
buie să plece? 

Cum de putuse pleca fără să-și ia rămas bun dela 
ea? Lia era mâhnită și desamăgită. Se întoarse încet în 
odaia ei şi acolo se trânti pe pat şi plânse. Dar după 
ce plânsul îi ușură puţin inima stătu să se gândească 
ce trebuie să facă spre a o regăsi pe Ilenufa. 

O va căuta în oras. Dar unde? Bucureştiul e mare 
şi de când a pětit-o cu Ivan inimă de piatră, nu mai 
are curajul să se avânte singură pe străzi necunoscute. 
Unde s'o caute pe Ilenuta? Ştie. Se va duce in 
comuna Fintaru, la Maria, sora Stancái. Ea ii va putea 
spune unde se află Stanca cu fetița ei. Poate că sunt 
acolo! Dar cum să ajungă până la ea? Va vorbi cu şo- 
ferul. Şoferul e un om foarte de treabă gi dacă îl va 
ruga frumos nu se poate să nu-i îndeplinească rugă- 
mintea. 

Ca să poată sta de vorbă cu şoferul, îi spuse a doua 
zi mamei ei că ar avea poftă să facă o plimbare la şosea 
cu mașina. 

Doamna Nicolau incuviintá îndată să meargă dar 
numai cu guvernanta. Lia primi si aşa. O rugă pe gu- 
vernantá să stea în fundul maşinii si ea se asezá în față, 
lângă Marin, şoferul. 


(Va urma) 
S. D. 


Omul destoinic nu-și pierde curajul nici în clipele 
cele mai grele. 


Increde-te în ajutorul pe care ţi-l făgăduesc alţii, 
dar nu te opri din muncă! 


Mángáe pe alţii când se află în nevoi, dar nu uita 
să-i ajuţi si cu fapta! 


M N 
e r iri! 


M © 


FOST odată ca niciodată, că de n'ar fi nu 
s'ar povesti... 

Aşa începe orice poveste din bătrâni şi 
şi tot asa voi începe şi eu povestea mea, 
care e atât de veche, iar colbul vremii sa 
asternut atât de des asupra ei, încât nu se mai ştie in 
ce timp si în ce ţară s'au petrecut faptele pe care vreau 
acum să vi le povestesc. 

Cică — spune povestea — trăia odinioară, undeva — 
un báetandru chipeș si tare voinic, pe care îl chema 
Ampelus. 

Báetandrul acesta era mare meșter la vânat. Cerbul 
cel mai sprinten si pasărea cea mai iute la zbor nu 
scăpau din fața arcului său, cu care arunca săgețile, 
atât de dibaci, încât niciun alt vânător de pe fata pă- 
mântului nu-l putea întrece. 

Ampelus nu se mândrea deloc cu darul său, avea 


= VyjTFI VEF 


însă o fire foarte ciudată. Era sincer şi bun, vesel si 
darnic, dar erau zile când cădea într'o tristeţe fără de 
margini! Ocolea lumea, se ascundea de ea si dacă in- 
cerca, în acele clipe, careva să-i afle pricina tristetei, 
sau să-i aline, cu vreo vorbă, durerea, Ampelus se por- 
nea pe plâns şi afundându-se în desişul de nepătruns 
al codrilor vărsa lacrimi amare, zile de-arândul. După 
ce izvorul lacrimilor seca, îl apuca o furie năprasnică 
şi pornea, ca o vijelie, prin codru; omorând, fără milă, 
orice îi esea în cale. După ce jsi potolea furia, cădea 
întrun somn adânc, din care nu se destepta trei zile si 
trei nopți. 

Când se trezea din somn era din nou vesel şi bun, 
cânta şi râdea, glumea cu oricine si împărțea tot ce 
avea săracilor. si copiilor ; . : 
páně îl apuca iar tristeţea, apoi furia si.. iac'aşa își 
ducea mereu traiul. 

Intro zi Ampelus pornise la vânătoare şi zárind in- 
tr'o poiană un cerb frumos si mare, cum nu mai intál- 
nise vreodată, struni mai vârtos arcul şi repezi săgeata 
drept în inima lui. In aceias clipă o altă săgeată, venită 
dintr'un tufáris, se înfipse în acelaş loc. 

— Bravo! —se auzi un y 
glas sonor ca un cântec — cine e arcasul care cu „atâta 
dibăcie a svârlit săgeata, ca şi mine, drept în inima 
cerbului ? E Į 

— Eu, Ampelus! Dar tu cine esti 51 de unde ai im- 
prumutat glasul acela frumos şi cine te-a învăţat să 
tintesti cu atâta măestrie ? — zise Ampelus. | 

— Fratele meu Apollo mi-a împrumutat glasul si 
sora mea Diana m'a învăţat sá strunesc arcul | — zise 
streinul, eşind din tufárig şi înaintând sprinten spre 
Ampelus. j 

Ampelus rămase mut de admirație în fața streinu- 
lui. Şi el era voinic și frumos, dar necunoscutul îl în- 
trecea, 

— Cine esti tu si de undo vii?—il întrebă Ampelus. 

— Eu sânt Dyonisos-Bachus, zeul veseliei, al cânte- 
cului si al petrecerilor, fiul lui Jupiter şi al Semelei. 
Imi place înfăţişarea ta, Ampelus, şi măestria cu care 
ştii să svárli din arc săgeata — zise zeul imbratisandu-l. 
— „De azi înainte vom fi prieteni nedespěrtiti ! 

Și în adevăr, din ziua aceia nu s'au mai despărţit. 
Unde era Dyonisos, acolo era şi Ampelus. 

Prietenia lor însă fu de scurtă durată. Zeița Junona 
— soţia lui Jupiter, îl ura pe Bachus, deoarece nu era 


fiul ei, dar; fiind zeu nemuritor, nu-i putea face niciun 
rău. Văzând însă prietenia ce se legase între el şi Am- 
pelus, căută să lovească în acesta, ca să-i pricinuiască 
zeului durere. 

lutr'o zi, când cei doi prieteni erau la vânătoare, 
Junona îl străpunse pe Ampelus cu o săgeată de foc. 
Sărmanul tânăr muri în chinuri groaznice chiar în faţa 
prietenului său Bachus. 

Zeul luă în mâini trupul plin de sânge al lui Am- 
pelus şi ridicându-l în sus — lăsă să se scurgă pe pă- 
mânt tot sângele curat al bunului său prieten. 

Strânse de jur împrejur tot pământul, făcând un 
musuroiu pe care îl acoperi cu frunze uscate. 

După aceea luă trupul îl spălă şi-l întinse pe un 
pat de muschiu proaspăt. Rupse din pădure lemne us- 
cate şi ridică un rug. Apoi luă trupul celui mort și-l 
ridică pe rug. 

Bacus frecă două găteje uscate până se aprinseră, 
dădu foc unui pumn de frunze şi aprinse rugul. Se ri- 
dică o vâlvătae de limbi de foc cari cuprinseră pe cel 
ce a fost Ampelus, bunul prieten al lui Bacus. 

Flacarile mistuiră trupul şi-l făcură cenuşă. Bacus 
strânse plângând cenușa și o puserá peste musuroiul de 
pământ ce acoperea sângele lui Ampelus. 

Şi plecă trist şi abătut fără să se mai uite înapoi. 

Pe locul unde sângele a căzut a răsărit deodată o 
plantă cu frunze mari verzi şi crestate. Pe ramurile ei, 
tari ca vinele din cari se scursese sângele lui Ampelus, 
crescură într'o clipă ciorchini, cu boabe mari, roşii. 

Trecură ani. 3 

Intr'una din zile Bacus plecă iar la vânătoare. Aler- 
gând peste văi si dealuri se pomeni pe locurile pe care 
vânase altă dată cu Ampelus. El recunoscu si movilite 
de pámánt sub care era ascuns sángele prietenului sáu. 
Care nu-i fu mirarea, insá, cánd pe locul acela gáuri 
butucul viței de vie cu ciorchinii atârnând în bătaia 
soarelui. 

Privi mirat boabele mari cu zeamă roşie ce îi amin- 
teau culoarea sângelui scurs cu mulţi ani în urmă. 

Bacus luă în mână un ciorchine şi strângându-l 
lăsă să se scurgă printre degete, sucul boabelor, roşii 
ca sângele, apoi zise ; 

„De azi înainte — scumpe prietene — așa vei ră- 
mâne ! Plantă cu rod bogat si gustos. Puterea mea ze- 
iască fi-ar putea reda viaţa, dar dragostea ce-ţi port, 
nu-mi îngădue să te redau vieţii omenești. 

Junona te va urmări mereu si mereu te va ucide, 
ca să se răzbune pe mine. Primește din parte-mi acea- 
stă preschimbare — iubite Ampelus, — care te va apăra 
de furia zeiţei. 

De azi înainte trupul tău, preschimbat în această 
plantă, sá se împrăștie pe toată fața pământului. Fruc- 
tul tău să fie bun şi dulce, ca inima ta bună, iar cel 


da a 


— 


ce va sorbi nectarul acestui fruct, prin sângele lui sá 
treacă sângele tău, Ampelus... 

Aga spune povestea că s'a împrăștiat pe faţa pă- 
mântului vita de vie si de aceia cel ce bea.sucul ei, 
se'nveselește, cântă si e bun cu toată lumea. Dacă bea 
ceva mai mult îl apucă tristeţea, fuge departe de lume 
şi plânge fără pricină. Dacă se întrece cu paharul şi 
mai bea încă, devine furios, certūreį şi răzbunător, 
până la crimă; pasă-mi-te din pricină că — prin vinul 


care îl bea — intră în sângele lui, sângele nepotolit al 
lui Ampelus din poveste. 
D. MEREANU ` 


(A 


Un havuz cu apă lină... 
Jocul apei se'mpleteste, 
Ca o trenă de regină 


Ce selipeste 'mpáráteste... 


lat'o fată care trece 
Si priveşte minunată 
Pánzele de apă rece 


Ca" povestea fermecată... 


Dintr'odată se stârneşte 

O furtună ce-o'mpresoară, 

Care-i smulge, îi smuceste, 
a Umbrelufa ei de vară... 

Umbreluta se desface 

Şi într'un zbor de mici etape, 

Se oprește sus, hei drace ! 

Atârnată peste ape... 


K 


= Umbreluţă..: zburătoare... 


M - 


ra 


Fata, vai, e disperată, — 
Dar un domn gentil apare 
Să-i salveze dintr'odată 


Isi aruncă "n sus bastonul 
Peste apa paralelă, — 
Insă iacă ghinionul! 

A rămas lângă umbrelă... 


UMBRELA 


Doamne, ce-i fu dat să vadă? 


la uitati-vá cum catá ? 

Ce sá fac acum sá cadă 
Amândouă dintr'odată ? 
Supărat si scos din fire 

— Fulg uşor, ca pápádia, — 
Isi aruncă cupndárjire 
Peste ele... pálária... 


z de 


Dar vedeţi ce se 'ntâmplase ? 
Intr'o clipá, — cine-ar crede ? 
Umbreluta de mátase 

A căzut — precum se vede.— 
Domnisoara-i mulţumeşte 
Şi-apoi foarte bucuroasă 

la umbrela şi porneşte 

Cu pas repede spre casă... 


DAG 
PALA 


Ce-a mai fost? Tot ghinionul 
La tras omului o clapă... 
Pălăria si bastonul 

Au rămas tot sus... pe apă... 
Omul stă şi se cruceste: 

— Pentruce mi se cuvine ? 
Pán' ce apa se opreste 
Poate sta si... mult, si... bine.. 


8 


TI: 


ATĂ cum s'a putut dovedi odată că berbecii 
pot fi mai deştepţi decât mistretii. 
Intâmplarea s'a petrecut la marginea unei 
păduri mari şi bătrâne din Africa. Acolo, după 
cum toti ştiţi, trăesc fel de fel de sălbătăciuni. 

Intr'o zi, un tigru mare şi fioros esi din pădure si 
se năpusti în apropierea unui sat de negri unde păştea 
liniştit o turmă de capre, înfășcă una si se afundá cu 
ea in pădure unde o mâncă pe îndelete. Nu trecurá nici 
două zile si din nou tigrul sávárgi alt furtișag, răpind 
ziua în amiaza mare o oae; iar peste alte două, inhátá 
un vițel chiar de sub ochii mamei sale care păștea 
alături. 

Această nouă ispravă indignă toate dobitoacele din 
împrejurimi, cari finurá de mai multe ori sfat ca să 
hotărască eum sá se apere împotriva tigrului cel rău şi 
nemilos. Între acestea, însă, hoţul nu se lasă, si în fie 
care zi fura şi mânca, ba o oae, ba un miel, ba începu 
să se dea şi la vite mai mari, cutezând să sfâşie chiar 
o vitea care atrasă de iarba grasă a pădurii, uitase să 
mai privească şi pe delături. 

Se finu un nou sfat la care au fost poftite să fie de 
față toate animalele din ţinutul in care tigrul bágase 
spaimă. Adunarea se tinu la marginea păduri, pentruca 
să poată veni nestingherite tot soiul 
de dobitoace și din sat gi din cele 
cari tráesc în ascunzigurile co- 
drului. 

Si în adevăr, veniră : vi, capre, 
berbeci, boi cu cocoaşă, câini, 
porci, un cocos — delegat al păsă- 
rilor- de curte — o cămilă, o veve- 
rifá, un epure o căprioară, oi, asini 
cátiva mistrefi si incá multe altele, 
de ai fi zis cá se adunaserá acolo 
toate soiurile pământului. | 

Vorbiră pe rând, fiecare în 
graiul său, iar un câihe care ştia 
mai multe limbi tălmăcea cuván- 
tarea fiecărui vorbitor. Animalele se năpustiră cu cele 
mai grele ocări împotriva tálharului de tigru, arătând 
tuturor celor de faţă isprăvile pe care le ştiau dela alţii 
sau la care fuseseră martore. 


4 IV, 


LA 


J 


Y 


E DESTEPTI 


La urmă se hotărâ şi ce mijloace de apărare să se 
intrebuinteze împotriva tigrului cel fioros. 

— Eu — strigă cocoşul, ridicat pe un trunchiu de 
copac ca să poată fi văzut şi auzit cum voiu vedea că 
sosește hotomanul de tigru, o sá 
trag un cucurigu puternic ca să 
vă dau de veste la toti, 

— Eu o sa behái — spuse si 
oaia. 

— Eu o să nechez puternic — 
zise Calul, ca să m'auziţi si sá 
fugiţi din calea dușmanului. 

— Foarte bine ! Foarte bine ! — 
dobitoace. 

Si-apoi — reluă vorba Calul — trebue ca fie care 
soiu de dobitoace să trăiască laolaltă, adică, oile cu oile, 
câinii cu câinii, caii cu caii, pentruca să se poată chiar 
apăra la nevoe de Tigru. 

— Aşa e! Aşa e! — rostiră ceilalți. Numai porcii 
mistreți fură de altă părere. Unul din ei luă cuvântul 
si spuse. 

— E greu să ne apărăm de acest invergunat dușman 
al nostru. E prea puternic şi prea crud ca să-i putem 
tine piept. 

— Ba eu sunt mai tare decât el... la fugă! — se 
repezi cu gura un epure mic, cu urechi de un cot, spre 
hazul celorlalţi. 

— Nu ne împotrivim cu nimic, spuseră toţi mis- 
treții. Ce ne-o fi scris, aceea se va întâmpla. 

— Rău faceţi ! le vorbi din nou Calul. Ar trebui 
ca fiecare soiu de animale să se împotrivească cum va 
putea acestui ticălos Tigru; să-l muște, să-l impungá 
sau să-l lovească cu copitele. Voi, mistretilor, vă puteţi 
chiar uşor apăra lovindu-l cu colții voştri cei ascuţiţi. 

— N'o să putem — mai spuseră aceştia. 

Adunarea luă sfârşit, animalele risipindu-se care 
încotro le mânau nevoile. 

Nu trecură mai mult de câteva ceasuri dela“ hotá- 
rirea luată în adunare şi iată că Tigrul flămânzit se 
ivi din nou la marginea pădurii. 

Venea ca de obiceiu să-şi ia tainul. Aci dădu peste 
o bursă de opt berbeci cari pășteau strânși unii lângă 
alţii. 


întăriră celelalte 


ANEN 


— Unuia din voi i-a sunat ceasul din urmă — rosti 
tunător Tigrul. Hotărâţi care din voi să fie jertfit poftei 
care îmi gâdilă stomacul. De mult n'am mai mâncat 
carne de berbec !.. 

— Mai puneţi și pofta în cuiu, tâlharule — îi răs- 
punseră cu îndrăsneală berbecii, uluindu-l pe Tigru. 

Indrásnifi să-mi ráspundeti asa ? O să vá sfásii pe 
toti, netrebnicilor ! 


— —— 


— Mai poftim și altă dată! — îi strigă din urmă un 
berbec. 

Pe când fiara fugea impleticindu-se prin pădure, 
întălni o turmă de peste două zeci de mistreți. 

— Până acumv'a mers! mârâi printre dinti Ti- 
grul si se repezi la ei. Porcii sălbateci în loc să se îm- 
potrivească şi să lupte împotriva dușmanului, o rupseră 


la fugă care încotro apucă. Dar Tigrul se repezi pe ur- _ 


— Hai, apropie-te de noi! — mai ziseră cu glas 
batjocoritor cei opt berbeci, așezându-se în cerc, spate 
eb cu capetele plecate, gata sá loveascá cu coar- 
nele. 

Tigrul sări furios, dar fu isbit aşa de puternic în 
coaste încât icni. De ruşine si durere se retrase in pă- 
dure, urlând îngrozitor. 


mele lor, îi prinse și, furios cum era, ii sfâşie pe toti. 
Apoi se așeză si mâncă până se sătură. 

— Vededti dar.cá opt berbeci slabi dar istefi pot 
fi mai puternici decât douăzeci de mistreți vánjosi, însă 
lipsiţi de minte. 


MARIN VISCOL 


Calul cu coada lungă... 


A f PR 
je A A 
"ALAS TOS uta 


Pe drumul ce duce spre Buzău, la o răscruce, se 
află un han cunoscut de mai toti drumeţii. 

Aci poposi odată unul dintre obicinuitii musterii ce 
trec încoace sau încolo. Care nu-i fu mirarea acestuia, 
când citi pe poarta hanului următoarea înştiinţare: 

„Nutret pentru cai. Pentru un cal cu coadă scurtă 
tă 15 lei; pentru un cal cu coadă lungă 30 de lei,“ 


Călătorul se duse la hangiu şi-l întrebă: 

— „De ce ei mai scump pentru caii cu coadă lungă ?'*> 

— „Fiindcă — răspunse acesta — un cal cu coadă 
scurtă nu poate mânca aşa de mult ovăz, străduindu-se 
cu ciotul său să alunge mustele si fánfarii, pe când cel 
cu coadă lungă se poate apăra ușor de aceşti musafiri, 
mâncând mai mult nutreţ. 

E uşor de înţeles, nu ?“ 

Musteriul rase cu poftă si plăti preţul cerut pentru 
nutretul calului său cu coadă lungă... 


Animal ciudat 


O ştire sosită din Tripoli (Africa) arată că pe ma- 
lul mării s'a găsit de către niște indigeni un animal de 
apă foarte ciudat. Este lung de şase metri, are un cap 
cam ca al tapirului şi nişte urechi foarte mari. Capul 
care este si el neobicinuit de mare are o gură largă, 
înarmată cu multi dinti, iar de-o parte si de alta se 
văd două aripi înotătoare lungi de câte un metru fiecare. 

O a treia aripă este așezată aproape de coadă. 
Animalul acesta, care a fost găsit mort, este cu totul 
necunoscut invatatilor. 


Hai să râdem 


Mama l-a dojenit pe Sgândărel spunându-i să nu 
mai vorbească neîntrebat : 

După cinci minute de tăcere, Sgândărel o întreabă 
pe mama sa, cu șiretenie în glas: 

— Mamă, nu crezi,că e timpul să mă întrebi ceva? 


* 
Neatě : — Profesoara a spus că nu sunt destul de 
copt. 
Nátáfleatá: — Și când te gândeşti că aistat la soare 
toată vara. 
$ 
Micul Licá-Minciuná după ce a privit luna în plină 
zi, spune mamei : 
— Uite, mămică, luna crede că mai e încă noapte! 


Ou 


T 42124 4 
9, 


PATT PIS 


Ai 


a MUL istet ese din încurcătură când nici cu 
gândul nu gândești. Dovadă este istorioara 
adevărată pe care mi-a povestit-o unchiul 
meu când a fost de curând să ne vadă. 

Pe unchiul meu îl chiamă Costache Ma- 
tache, e un om vânjos, vesel, dela ţară, dar care a văzut 
multe în viața lui. Pe deasupra, mai are si darul mi- 
nunat de a povesti frumos fel de fel de istorioare cu 
tâlc. De aceea, de câte ori vine pela noi, îl rog să ne 
povestească ceva. 

Ascultaţi acum povestea calului năsdrăvan: 


Plecasem intr'o zi cu calul 
meu pela țară — începu un- 
chiul. Luasem cu mine si o 
puşcă cu ţeava scurtă, cu gân- 
dul că dacă mi-o esi în cale 
vre-un epure să-i trimit din 
urmă o încărcătură de alice, | 
să-l culc la pământ și să am 
a doua zi la masă și o frip- 
tură de vânat. Mă bucuram la 
gândul fripturei de epure, nu 
atât fiindcă eu as fi cine ştie 
ce mare mâncău, dar mai ales 
pentrucă aşteptam nişte musa- | 
firi—doi prieteni dela oraș, ca- 
ri urmau să sosească a doua zi. 

Umblu eu așa pe câmp, 
printre arături, aproape toată 
ziua. Parcă era un făcut, că 
nu-mi esi în cale nici un ure- + 
chiat!.. Soarele începuse să 
scapete spre asfinfit și eu tot 
nu dádusem de vre-un epure. 
Spun drept, eram inciudat și 
mă incápáfánasem sá nu má 
'ntorc acasă fără vânat. Dar 


V 4 
ERA DI 


şi amenintátori din care, în curând incepurá sá pice 
stropi deşi de ploae. 

Repede se porni o ploae deasá gi rece care te pá- 
trundea până la piele. 

Eram pe mine numai cu o haină subtiricá de doc, 
prin care apa începuse să străbată, udându-mă până la 
piele. Ceeace má nelinistea și mai mult era însă întu- 
nericul care se lăsase deodată peste câmp. 

Ud ciuciulete, nemáncat si dârdâind de frig orbá- 
căiam cu calul prin besna nopţii. Să mă întorc acasă 
nici gând; eram departe de satul nostru si-apoi mi se 


pare că pierdusem si drumul. 
Nădăjduiam să dau de vreo 
casă şi să mă opresc acolo, 
cerând găzduire. Intr'un târ- 
« ziu zării în depărtare o lumi- 
| nitá, dădui pinteni calului, 
care parcă pricepând că ne a- 
propiem de adăpost, iuți pasul. 

Când ajunsei, bágai de 
seamă că mă aflu în faţa unui 
han de ţară așezat la răscruci 
de drumuri. lacă, mă gândii 
eu, tot am noroc. Intru aci la 
| han, mănânc o fiertură caldă 
| să mă "'ncălzesc, beau un pa- 
| har de rachiu şi după ce mi-se 
| usucă hainele si mănâncă şi 
calul ceva, dacă stă cumva 
| potopul, mă indrept spre casă. 
| Descalec si mă uit pe o- 
chiul ferestrei înăuntru. Pră- 
valia era infesatá de musterii: 
călătorii apucati acolo, in po- 
pas, de vreme rea. Ei, ce te 
y faci? Nici un loc unde sá má 
asez si să-mi pot infuleca cina. 


ştii vorba românească: „Socoteala de-acasă nu se potri- 
veste cu cea din târg", Sau cealaltă şi mai nimeritá care 
sună: „Socoteala 'n târg, vulpea 'n cráng". Adică, vulpea 
mea era de data asta iepure... 

Amărât şi cătrănit mânam calul printre răzoare cu 
gândul că acum-acum sare şoşoiu şi-l impusc. 

Dar ţi-ai gásit!... Nu vedeam nici urmă de iepure. 
Ba, pe când mergeam eu așa, iată că se stârni o boare 
de vânt, care aduse pe cer niște nouri involburafi, negri 


12 


Aici, băete, nu e rost de căpătuială, dacă nu faci pe 
siretul. 

Legai calul de stâlpul din fata prăvăliei si intrai 
înăuntru, svârlind ușa de perete. 

— „Bună seara!“ — zisei eu. 

Toţi se întoarseră spre mine. 

— „Bună seara!“ — răspunse şi hangiul de după 
tejghea. „Ce dorești, bade“? — má mai întrebă el apoi 
dar cu asa glas si se uita astfel la mine, ca și când 


Ve R 
t 


ar fi vrut să spue: „Numai tu mai lipseai de-aici“. Cu 
alte cuvinte, mă simțeam de prisos acolo, ca orice om 
străin, picat la vreme nepotrivită în loc nepotrivit. Toți 
se uitau la mine cum stam aşa ud în mijlocul prăvă- 
liei, uitându-mă în jur, fără să-mi pot găsi un locsor. 
Nici unul nu se grăbi să-mi facă loc. Dar eu intrasem 
hotărât să fac pe şiretul. Mă apropiai de tejghea și în- 
trebai tare, ca să mă audă nu numai hangiul ci şi muș- 
terii: 

— „Ce fel de vin ai?“ t 

— „Vin de struguri“ — răspunse el în râs, făcând 
cu ochiul spre ceilalți. = 

— „Vreau să ştiu dacă ai si vin roşu?“ — intrebai 
eu, făcându-mă a nu pricepe. 

— „Este“ — zise hangiul. 

— „Bine!“ — îi răspunsei. „Pune atunci o vadrá de 
vin într'o găleată şi du-o calului meu s'o bea. lar mie 
dă-mi ceva de mâncare. 

Toţi căscară gura, privindu-mă ca pe altă _Arátare. 
Negustorul înghiţi în sec, dar se repezi pe usa cu gá- 
leata cu vin ros. Musterii nu se lásará mai pe jos şi-şi 


mo 
e 


părăsiră şi ei locurile dela mese, _grábindu-se să iasă 
după el, afară în ploae, astfel că prăvălia rămase goală. 

Alesei locul cel mai potrivit, mai lângă vatră, şi mă 
aşezai. Hangiul se întoarse cu musterii, droae, după el. 

— „Bade“ — îmi spuse el. „Am dat calului dumi- 
tale vinul, dar nu vrea să-l bea“, k 

— „Se vede că nu e curat. Calul meu obicinueste 
numai vin de struguri si nici nu se atinge de cel pre- 
făcut cu cine ştie ce doftorii otrăvitoare“. 

Muşterii incepurá să râdă, dându-și coate. | 

— „Până una-alta“ — urmai eu. „la şi du-mi calul 
în grajd, dă-i nişte nutreţ şi pune și o pătură pe el. lar 
mie adă-mi mai repede mâncarea că mor de foame”. 

— „Si cu vinul ce să fac?" — mě mai întrebă el. 

— „Toarnă-l prin pahare, să mă cinstesc cu oame- 
nii“ — îi ráspunsei, spre nespusa veselie a musteriilor 
cari rádeau si se uitau la mine cu „multă bunăvoință. 

Şi iată cum printr'un siretlic, mi-am putut găsi un 
loc întrun han plin de musterii — își încheie unchiul 

che povestirea. 

Costache Mata p M. BRASOVEANU 


avs Y) 


arul lui Nátáfleatá 


M primit şi eu un dar de sfintele Sárbá- 
tori“ — îi spune lui Neatá, prietenul său, 
Nátáfleatá. 
— „Şi cam ce anume ?* îl întrebă acesta. 
— „Ca sá te lămuresc bine cum s'a făcut 
de am primit eu darul meu, uite, o s'o iau dela început. 
De Crăciun dădui o fugă până la Brașov unde locuesc 
părinţii mei. Mama, m'a primit bine, deşi îi făcusem în 
timpul din urmă destule boroboate că putea să-mi tragă 
o sfântă de bătaie şi să-mi rupă oasele. Mi-a dat niște 
haine noui, o căciulă și o pereche de bocanci de toată 
frumuseţea. Aveam deci dece să fiu mulțumit. Pentru 
mine veniseră sărbătorile cu bucurie. Si as fi fost chiar 
fericit, mai ales că am mâncat acasă farfurii întregi de 
sarmale, caltabogi şi cozonaci, dacă nu se întâmpla să-mi 
joace festa Moş-Crăciun. In noaptea de Ajun, am fost şi eu 
cu colindul intovárágindu-má cu nişte báeti depe strada 
no»stră. Mama, e drept, cum e dânsa grijulie, mă sfátuise 
să nu mă duc, mai ales că 
era umezeală si sloată multă 
pe străzi. Eu, însă, nici 
n'am vrut s'ascult. Mi-am pus 
hainele. pe mine si-am plecat. 
Am colindat pela o casă, la 
două, la trei și ne-apucă zo- 
rile înotând prin noroi şi ză- 
padă terciuită. Nu strânsesem 
cine știe ce—ia, acolo, câţiva 
covrigi uscați, câteva mere si 
\ nişte nuci — dar în schimb 
eram toti fránfi de oboseală si cu incálfámintea udă si 
stricată. N'avusese dreptate mama că mă sfătuise să stau 
acasă ? Ei, dar parcă eu ascult ? 

M'am întors acasă obosit, ud la picioare si cu un 
guturaiu așa de afurisit, că strănutam de câte douăzeci 
de ori în șir. Când m'a văzut mama mi-a făcut un 
ceaiu, mi-a făcut o bae de muştar si m'a trimis la cul- 
care. 


ANHU 


b TA Pr A „A i Pazo x 
> Ai + eh dee 


Inainte să mă urc în pat, mi-am pus bocancii 
lângă gura sobei, cu gândul că Moş Crăciun o să vie si 
o să mi-i umple cu daruri. De mult mă gândeam eu la 
o harmonică de gură pe eare aș fi voit s'o primesc în 
dar dela cineva. 

Stând în pat si strănutând mereu, hapciu ! hapciu! 
îmi făceam socoteala că Moş-Crăciun, care știe gándu- 
rile tuturor copiilor, avea să-mi dăruiască şi mie toc- 
mai harmonica după care jinduiam atâta. 

Adormii cu greu şi mă trezii a doua zi când se fă- 
cuse de mult ziuă. Bine înţeles, cel dintâiu gând a fost 
la bocancii mei. M'am dat jos din pat si tot strănutând, 
m'am dus la ușă de unde am ridicat cu mâinele tremu- 
rânde bocancii... 

— „Ei, şi ai găsit înăuntru harmonica de gură, pe 
care o doreai atâta ?“ — întrebă Neatá. 

— „As! Moş Crăciun mi-a făcut festa. 

= „Nu ţi-a pus nimic în ghete ?“ 

— „Ba de pus, mi-a pus“... 

— „Ce ?* 

— „Mi-a pus trei batiste si 
scrisoarea asta în care scri- 
sese următoarele : 

Dragă Nátáfleatá, 

Fiindcá esti rácit ráu de 
tot, uite, îţi dăruesc aceste trei 
batiste ca să ai cu ce te şter- 
ge la nas. 

Sănătate şi noroc, 
Moş Crăciun 

P. S. Dacă la Crăciunul viitor vei fi mai cuminte, 
o să primeşti în dar şi harmonica. 26 

— „Atunci“— zise Neatá — „Moş-Crăciun şi-a bătut 
joc de tine... 

— „Cam aşa.. Hapciu !* 

— „Noroc !“ 

— „Ce noroc... guturaiu ! Hapciu !“ 

Si iaca aşa a fost... încheie Nátáfleatá. 


SES A 


POSTA REDACŢIEI 


NU UITAŢI: 
se scrie citet, cu cerneală si 
numai pe o față a hârtiei 


Pentru tipar 


R. Corte — Murgeni. Poezia „Copilul si luna” este 
prea tristă. Afară de asta pácátueste prin lipsă de ritm 
şi prin folosirea unor cuvinte care nu își au rost mai 
ales în versurile pentru copii. Si încă ceva: pe viitor 
să te obicinuesti a scrie numai pe o singură faţă a 
hârtiei. Ar trebui să citeşti mai mult versuri, ca să te 
deprinzi cu meșteșugul vesificării. 

W. Juster- Loco. — Poezia „Imagini de iarnă“ nu e 
lipsită de calităţi. Pe-alocuri ai nesocotit însă ritmul. 
Si-apoi te lași furat de rimă şi intrebuintezi cuvinte ne- 
potrivite. Citeşte mai cu atenţie pe marii nostri poeţi. 
Ti-ar folosi mult să recitesti pe Eminescu şi Coşbuc. 

Dela cūlmatiu - Brăila. — Ne-a sosit mult prea târziu 
poezia „De Crăciun“. Versurile sunt bine întocmite, 
afară de cele două din urmă, cari schioapátá rău. Fii 
cu băgare de seamă şi la rimele pe care le întrebuin- 
tezi, căci divin nu vrea sá rimeze cu slăvim. Meseria de 
poet e grea |... 

M. Fischman - Murgeni.— Ne bucură că revista noa- 
stră si Almanachul ti-au prilejuit versurile de Anul Nou. 
Le-am primit însă prea târziu. Cimilitura trimisă n'ar 
fi rea dacă ai putea s'o întocmești altcumva, fiindcă 
aşa nu merge. Mai încearcă. 

loan Damaschin - Galați. — Fabula trimisă e scrisă de 
d-ta ? Nu cumva te-ai inspirat din Esop sau Florian ? 
Altceva ?... 

|. Schachter-Loco.— Nu cercetăm nici un manuscris, 
dacă e scris pe amândouă feţele hârtiei. Iti putem da 
un sfat: Crăciun se scrie cu literă mare |... 

Marioara-lonescu. — Povestea Pomului de Crăciun 
nu este a d-tale, este rezumatul unei povești citite, pe 
care l-ai scris fără îndemânare. Nu se poate publica. 

M, Urman-Bolgrad.— Mai încearcă. Aşteptăm altceva 
cu mai multă viaţă. 

Gaby Mărculescu. — Ni se trimit prea multe poezii 
în care se descrie iarna și jocul copiilor prin zăpadă. 
Poezia ce ne-ai trimis este la fel cu multe altele pe 
care le-am primit în timpul din urmă. Altceva ! 

Maria T. Ștefănescu - Ploesti. — Epigrama nu e isbu- 
tită. Versurile celelalte mi se par cunoscute. Ai putea 
să ne lámuresti de unde? 

Celorlalti li se va răspunde în numărul viitor. 


REDACȚIA 


Noutăţile săptămânii 
ORA COPIILOR LA RADIO 


In fiecare Joi postul naţional de radiodifuziune 
transmite , Ora Copiilor". Intre orele 4,45 şi 6 copiii pot 
asculta o piesă scrisă de directorul revistei noastre, M 


14 


lorda şi un jurnal al copiilor făcut de un cunoscut 
prieten al copiilor, scriitorul Victor Ion Popa. 

Eroii cei mai des auzifi la radio sunt neintrecufii 
Neaţă si Nátáfleafá, cu cari cititorii au făcut cunoștință 
încă din numărul trecut. 

In cuprinsul „Orei Copiilor” de Joia viitoare, se va 
transmite Legenda Privighetoarei, piesă radiofonică îna- 
dins scrisă pentru radio. 

Copiii să o asculte cu luare aminte. 


COPACUL CARE PLÂNGE 


Viaţa vegetalelor, adică a ierburilor şi a copacilor, 
se înfățișează cu o lume deosebită, pe care multi învă- 
tati au cercetat-o cu dragoste ani indelungati. După cum 
se găsesc pe suprafața pământului animale ciudate, cu 
infátiseri si obiceiuri streine pentru noi, tot asa cresc 
prin unele ţări îndepărtate arbori sau copaci de care 
unii dintre voi poate că nici n'au auzit vreodată. 

Aşa bunăoară, sunt un şir întreg de pomi roditori 
cari dau flori, fructe si fel de fel de sucuri folositoare 
omului. 


Sunt astfel: pomi cari rodesc paini, nuci uriaşe; 
cari dau lapte, uleiu, ceară, cauciuc, plută şi chiar rachiu! 
Mai sunt apoi un soiu de copaci uriași, apoi otrăvitori 
şi chiar copaci cari plâng! Da! După cum unii copiii 
din diferite pricini încep să plângă, curgându-le din 
ochi lacrimi mari care li se preling pe obraji, tot așa 
unii copaci plâng si ei, lacrimile lor se preling pe crengi 
şi picură jos sub coroana copacului. 

Acest copac minunat creşte pe înălțimile insulelor 
Canare şi este socotit ca un arbore sfânt. A fost cu 
amánuntime cercetat de numeroşi învăţati. Unul dintre 
aceștia descrie arborele care plânge după cum urmează: 

Trunchiul copacului are o circomferinfá de 12 palme, 
şi o înălțime de 30 până la 40 picioare. Coroană mă- 
soară de jur împrejur peste 120 de palme. Are ramuri 
largi şi tufoase, iar fructul se aseamănă cu ghinda. 
Frunzele sunt tari, lucioase si chiar dacă se usucă nu 
cad, pânăce altul nu creşte luându-i locul. 

Si-acum iată pricinele cari îl fac pe acest copac sá... 
plângă. > - 

Dimineața ceața ce se ridică depe suprafața mării 
e împinsă de vânt către insule. Ea se lasă încet în co- 
roana acestui copac şi umezeste frunzele. Umezeala se 
prelinge pe frunze în chip de picături care picură una 
după alta jos. sub coroana copacului. 

Cu cât ceața e mai deasă şi vântul bate mai cu pu- 
tere cu atât copacul plânge mai mult. 


a OPIILOS 


a — 


—-------- — — 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA II 


MOS CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Orașe din România 


í r 


Orizontal: 1) Oras in Muntenia. 3) Localitate indu- 
strialá în Banat. 8) Oras în Ardeal. 9) Oras în Oltenia. 
11a) Apucá ! 12) Cadou. 13) Pom fructifer. 15) Notă. 
16) Povara măgarului. 18) Pronume. 20) Incretitura pe 
obraz. 20a) Umed. 20b) Stofă groasă. 21) (Se)urcă. 22a) 
Plec. 23a) Pronume feminin. 23c) Animale de apă. 24) 
Oras în Ardeal. 25) lată. 27 a) Ca la 20a. 28) Oras In 
Banat. 32) Untdelemn sfinţit. 33) Cum se alintă o cio- 
cârlie, 34) Campion. 35) Oraş în Dobrogea. 

Vertical: 1) Oraş în Europa; nu vă spun că e în 
România că ar fi prea ușor. 2) Oraş în Ardeal. 3) Mă- 
sură. 4) Martori la cununie. 5) Sunt. 6) Pronume plu- 
ra). 7) Sgârcit. 8) Oraş în Moldova. 10) Oraș în Moldova. 
11) Oraş în Ardeal. 14) Se mistue prin foc. 14a) Şade 
19) Orágel în Munţii Apuseni. 20) Notă. 22) Sluti. 23) 
Potrivnicul lui vărit. 23b) Ce e mic, mititel și 'ngrádeste 
frumusel. 23c) Ramură mică! 24) A apuca. 26) Loc de 
distracţie cu acrobati si clowni. 27) Localitate in Moldova 
cu însemnătate istorică. 29) Nume masculin. 30) Râu 
în România. 30a) Animal polar 31) Ciolan. 32) Notă. 34 
Apă in Franta. 


Lectia de geografie 


Profesorul : — Nătăfleaţă, ce judeţe sunt în Muntenia? 

Nătăfleață : — Prahova, Ilfov, Dâmboviţa, Argeș, etc. 
Le-a spus pe toate, afară de unul. 

Profesorul ca să-i uşureze răspunsul, îi dă o lămurire: 

— Acest judeţ se află şi în Oltenia. 

Nătăfleaţă ingirá cele cinci judeţe: (Gorj, Dolj, 
Mehedinţi, R. Vâlcea si Romanați) fără să găsească unul 
care e si în Muntenia si în Oltenia. 

Sgândărel, fără sá fi învăţat lecţia, şi-a dat seama 
ce crede profesorul prin Oltenia, si a răspuns numaide- 
cât în locul lui Natafleata. 

Voi ştiţi care e acel județ? 


Anagrame 


Anagramá inseamná schimbarea ordinei literelor din- 
trun cuvânt astfel încât sá capeti altul. De pildă: 

O! 5689 verde, trebue sá mai 6859 mult, pána să te 
văd iar asa frumos împodobit. 

Deslegarea : O brad verde, trebue să mai rabd mult 
până să te mai văd iar aşa frumos împodobit. 

1) Am traversat un 123, înghețat călare pe un 321 
nărăvaş. 

2) Nişte ofiţeri fiind impresurati de o 12345 de dus- 
mani, au scos săbiile din 42315 şi au început să se lupte. 

3) Profesorul îl 12345 mereu pe Ionel, fiindcă nu vroia 
sáinvete 15342. 


Dăm la prima anagramă din numărul trecut deoarece în forme 
publicată, n'o fost destul de lámuritá. 


Cuvântul stingher 


In rândurile pe mai jos avem cinci serii de câte 
cinci cuvinte fiecare. 

Patru cuvinte din fiecare serie au o insusire ase- 
mănătoare iar unul e stingher. Jocul constă in deslegare: 
acestui cuvânt. 

BLANĂ, LEMN, VATĂ, PUF, LANA. 

Patru cuvinte arată niște lucruri moi, iar unul dir 
cuvinte arată un lucru tare LEMN. Deslegarea e LEMN - 


1) BUTOI, DOAGA, COFA, POLOBOC, PUTINA 

2) VIFOR, URAGAN, CUTREMUR, VIJELIE, FUR 
TUNA. 

3) STUP, MIERE, FAGURE, DULCEATA, CEARA 

4) SURCEA, ASCHIE, BOLOVAN, TANDARA, CIOB 

5) PLUGUSORUL, VICLEIM, CURCANI, STEAUA 
SORCOVA. 


Colaboratorul Nicolae S. Gheorghe elev, fiind can 
pionul jocurilor pe anul 1936, va primi ca premiu u: 
abonament pe un an la „Dimineafa Copiilor“ si căr' 
literare, în valoare de 300 lei din editura ,,Adeverul' 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


la 


Ts 
"a 


k soda « 


Premiile concursului de desen | 


După cum s'a văzut în numărul trecut, cititorii no- 
ştri, mari şi mici, pot să-și dovedească îndemânarea la 
desen. Concursul rămâne deschis mai multă vreme 
pentruca să poată participa la el cât mai mulţi din 
acei înzestrați cu darul minunat al desenului. 

Amintifi-vá că va trebui sá se fie seamă de urmá- 
toarele : 

1) Desenul să infátiseze scena în care familia con- 
curentului este aşezată la masă, adică: tata, mama, frații 
şi surorile, dacă are, bunica și bunicul — şi chiar, dacă 
vrea, poate să infátigeze şi unul sau mai multi musafiri: 

2) Liniile sa fie simple, conturele drepte si trase 
numai cu un creion negru, fără a se pune nici un fel 
de culoare,pe o hârtie albă, lată de 12 cm. şi lungă de 
18 cm. care nu poate fi îndoită decât o singură dată; 

3) Concurentul trebue să-şi lucreze singur desenul, 
fără a primi ajutorul cuiva, fie din familie, fie din 
afară, dupăcum nu poate — nu are voe—să copieze 
vreun alt desen, tablou, ilustrație sau fotografie; 

4) Pe cealaltă parte a desenului se va scrie deslu- 
sit, în colţul din stânga, sus : numele concurentului, lo- 
calitatea, vârsta, școala şi clasa : 

5) Concursul rămâne deschis o lună, în care timp 
desenele trebuesc trimise în plic închis pe adresa: 
„Dimineaţa Copiilor“ str. Const. Mille No. 7—9—11. In 


- N 


> 
| Bfbiloteca Unies 3 


colțul din stânga, jos, se va scrie pe plic: concursul 
de desen ; 

6) Desenele vor fi cercetate de un comitet anume 
întocmit şi care va fi la timp arătat în revistă, iar cele 
mai bune desene vor fi publicate, după închiderea con- 
cursului ; 

7) Cei cari se vor fi dovedit a păstra toate cele 
arătate de noi si vor trimite şi desenele cele mai isbu- 
tite, vor fi răsplătiți cu însemnate premii ; 

8) Neîndeplinirea unuia din punctele arătate mai 
sus, atrage după sine scoaterea din concurs. 

Si-acum să facem cunoscute și premiile cu care re- 
vista va răsplăti pe acei cari se vor dovedi ca cei mai 
mesteri-desenatori. à 

Premiul | este un portret al premiantului luat în 
culori. 1 i 

Premiul II este tot un portret al premiantului lucrat 
în alb şi negru. 

Premiul III este un abonament pe un an la „Dimi- 
neata Copiilor". i 

Premiul IV este un abonament pe şase luni. 

Cercetati cu băgare de seamă punctele arătate mai 
sus, ca sá le puteți îndeplini pe toate, şi apucati-vá de 


lucru... 
PRICHINDEL 


M 
yy 


"© 
=] 
LO 
Mir G 
de 
o 
La 
A. 


4š 
E 
m 
3 
3 


= = 


E || į 

Vă prezint un alėrgūtor ciudat: broasca țestoasă. E 
adevărat că cei mai multi cunosc normal broastele mici 
din tara noastră, care merg destul de încet; dar există 
si broaște mari, mai bine zis uriaşe care, faţă de greu- 
tatea lor, sunt deajuns de sprintene. 

Aceste broaște uriașe trăiesc în ţările ecuatoriale, 
unde omul nu are la îndemână mijloace noi de trans- 
port, nici măcar un, biet mágárus. Si atunci, broasca e 
singurul animal de călărie, care nu se lasă prea mult 
rugat ca să facă o cursă, deoarece, având picioare 


lungi, îi e foarte ușor sá cutreere multi chilometri’ in 
puţin timp. 


Ciudáíc 


Broasca țestoasă, cal de curse 


Omul călărește pe spatele ei, care e prevăzut cu o 
sea naturală. După ce te-ai urcat pe acest cal ciudat şi 
te-ai așezat bine, broasca porneşte spre direcţia voitá 
fără să se abată din drumul ei. 

Nu străluceşte prin istefime, dar are alte multe 
însuşiri. 

E cumpătată, blândă şi mult mai puternică decât 
vă puteţi închipui. E în stare să înlocuiască nu numai 
calul ci si un autobuz, pentrucă de multe ori se întâm- 
plă că pe spatele ei să călătorească mai multi insi. Si 
nu se oboseste, sau. nu arată că e obosită. : į 

Ciudatá făptură ! Poate rábda de foame ani întregi 
şi îndură lovituri și răni groaznice, rămănând totuşi în 
viaţă. 


tě i S 


toatá lu 


o: S ? hi 
Când se apropie iarna se bagă sub un tufis sau 
printre frunze vestede si amorteste. 


Si animalele plâng... 


Lăsând la o parta faimosul crocodil cu lacrimile lui 
proverbiale, se poate spune cu toată tăria că unele ani- 
male din pricina durerii, plâng ca şi noi, oamenii. 

Animalele care par foarte liniștite. sunt nespus de 
simfitoare si plâng la cea mai mică supărare. Din a- 
ceastă categorie fac parte rumegătoarele. Usurinta de a 
vărsa lacrimi se datorește unui organ in plus, in formă 
de sant, care se găseşte sub orbită. 

Toţi vânătorii povestesc că cerbul, în urma unei 
lovituri mortale, plânge cu lacrimi fierbinţi. 

Unii învăţaţi au observat că renul plânge în mo- 
mentul când e gata să-şi dea sfârşitul. 


Că şi câinele, plânge când stăpânul îl pedepseşte şi 
latră cu lacrimi în ochi, știu foarte bine toti copiii care 
au observat acest amic credincios al omului. 

Girafa, deși are o înfăţişare caraghioasă, e un ani- 
mal plángáret si trist. 

La maimuţă, durerea e însoţită de lacrimi pe care 
le şterge cu dosul palmei, cum fac copiii mici. 

Chiar şi animalele de apă sunt foarte simtitoare. 
Toţi învățații sunt de acord că delfinul în clipa morţii 
varsă lacrimi. Unii elefanţi prizonieri stau nemiscati 
şi-şi arată durerea prin lacrimi cari scaldă ochii lor. 

Și, pentrucă am vorbit atât de mult de lacrimi, să 
termin cu ceva vesel: râsul ! Râsul sau linxul e numit 
așa deoarece își exprimă foarte bine bucuria prin râs. 


se dáruese de către părinţi sau cunoştinţe portocale 
mánca-ti-le cu poftă. Si-apoi sucul acela dulce-acrişor 


place mult copiilor, aşa că nu cred să fie nevoe ca ei 
să se lase prea mult rugaţi sa mănânce portocale. 

Mai greu este să-i hotárásti să ia lingurita cu doc- 
torii amărui. Doctoria a fost si ea pregătită de oameni 
învăţaţi, cari știu cum trebuese gonite boalele trupului 
omenesc, asa că, de, dulce sau amará, trebue înghițită. 
en să te facă sănătos. 


P 


ŢINEŢI MINTE CA... 


Zeama portocalelor are în ea ceva foarte hrănitor 
“are întăreste trupul omenesc. Deaceea, de câte ori vi 


QREN 


DIMINEATA COPIILOR 


Director: M. IORDA 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—11. — TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


100 LEI. 


— EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIII 


- 


Juhealimė. CÂ-TI SPUN ! 


M primit dela cititorii noştri numeroase între- 
bări, cerându-ni-se răspunsuri la rubrica a- 
ceasta. Se va răspunde pe rând fiecăruia. 
Potrivit gândului nostru dela început şi, după 
cum chiar unii dintre cititori doresc, nu 

vom insemna în aceste răspunsuri numele celor ce ne- 

au făcut întrebările. In felul acesta, fiecare își va găsi 
răspunsul la întrebare, iar întreaga rubrică va fi citită 
şi folosită de cititorii revistei noastre. 

Să începem, deci ! 

Un báetas din clasa I de liceu din Craiova ne in- 
treabă dacă Soarele în baltă sau Aventurile Sahului este 
un manual pentru învăţarea prea frumosului joc de 
şah si dacă poate să o citească. 

Ráspundem : 

Poţi citi cu mult folos cartea aceasta. Află însă că 
nu este un manual de şah, cum crezi dumneata, ci o 
poveste minunat scrisă de marele nostru scriitor Mihail 
_adoveanu. Se vorbeşie însă în carte despre jocul de 
sah şi despre... dar mai bine ar fi să o citeşti... 

Un piciu din Urziceni vrea să ştie dacă avionul de 
hârtie, arătat în numărul de bobotează, sboară. Şi încă 
cum ! Dacă ţi-ai fi dat osteneala să faci unul, aşa după 
cum lămureau cele zece desene din revistă, desigur că 
te-ai fi încredințat că povestea avionului este foarte 
adevărată. Nu mai sta pe gânduri, pune mâna şi fá-ti 
un avion de hârtie! 

Bucureşteanul care ne întreabă dacă Neatá si 
Nětěfleatě, cei ce joacă în piesele pentru copii, dela 
Radio, în fiecare Joi după amiază, sunt aceiaşi despre 
care se scrie în revista noastră, să afle că sunt 
aceiaşi. 

Dar să lămurim lucrurile. 

Neatě si Nătăfleață înfăţişează doui copii posnasi, 
cam certati cu şcoala, cam neascultători şi cari din pri- 
cina aceasta au de suferit multe nepláceri. Sunt doui 
copii cari se aseamănă în multe din apucáturile lor cu 
acei copii cari nu-şi ascultă părinţii, profesorii şi — de 
ce să n'o recunoaștem ? — sunt arátafi cu degetul de 
toată lumea. Sunt cum mu trebue să fie un copil care 


20 IANUARIE 1937 


No. 676 


vrea să facă ispravă în viaţă, să ajungă om de temeiu 
şi de folos ţării sale. 

Dar veţi întreba: „Dece sunt lăsați să vorbească la 
Radio şi dece se scrie despre ei în „Dimineața Copiilor?" 

Apoi tocmai ca să ştie despre isprăvile lor tot 
poporul de copii din întreaga ţară, să-i vadă cât sunt 
de posnasi şi— mai ales — câte pátesc cei doui — 
Neatá si Nátáfleatá — din pricina neascultárii lor si 
mai ales, pentrucă nu vor să înveţe carte. 

Un copil din Galaţi vrea să afle dacă ar putea să 
puie motor bicicletei sale pe care a primit-o în dar la 
sfârşitul anului dela tatăl său, fiiindcă a fost silitor la 
învăţătură şi a trecut clasa. 

Desigur că se poate. Intreabă la un atelier pe me- 
şterul care drege biciclete stricate. Sunt motoare foarte 
eftine şi destul de puternice cari îţi pot mâna bicicleta, 
fără să te mai osteneşti a da din picioare. 

Tot un gálátean ne întreabă dacă barza îşi mănâncă 
puii. lată o născocire pe seama bietei berze. Barza îşi 
iubeşte foarte mult puii, îi hrăneşte şi-i îngrijeşte ca 
orice mamă bună. Nici chiar în poveşti mam auzit că 
vreo barză oarecare să-și fi mâncat puii. 

Pentru cititorul care întreabă din ce sunt făcute 
piramidele, răspundem : 

Piramidele nu sunt altceva decât nişte morminte 
foarte mari, de piatră, în care au fost aşezate trupurile 
regilor egiptenii. Egipteni se îngrijeau foarte mult de 
morţii lor şi le păstrau trupurile în morminte numite 
mastabale ungându-le cu felurite ape şi uleiuri ca să 
nu putrezească. Mumiile acestea — asa se numesc trupu- 
rile păstrate în sicrie de piatră — au înfruntat vremea 
şi s'au ţinut întregi până în zilele noastre. 

Taina mestesugului cu care egiptenii îşi păstrau 
trupurile morţilor nu a putut încă să fie desvăluită. 

Fetiţa care întreabă dacă in (ara noastră este un 
spital pentru animale, să ştie că acest spital numit 
Spitalul Veterinar este la Bucureşti la Cotroceni iar con- 
ducătorul său este un medic foarte iscusit si bun cu 
animalele. Mi-a vindecat si mie o pisicufá care își rup- 
sese un picior, căzând dela fereastră. 


A aduceţi aminte că Lia plănuise să plece în 

căutarea Ilenutei cu ajutorul şoferului Marin. 

Ca să se poată înţelege cu el, ca să poată 

pune totul la cale, spusese că vrea să facă 

o plimbare cu mașina. Desigur, guvernanta, 

miss Elinor, trebuia s'o însoţească. Dar Lia prevăzuse 

şi lucrul acesta si spre a putea să-şi ducă planurile ei 

la bun sfârșit, o rugase pe „miss“ să stea în fund si ea 
se asezase în faţă, lângă şofer. 

Automobilul mergea cu iuţeală potrivită dealungul 
şoselei Kisselef. De câteva zile ningea mărunt, cu o nin- 
soare care semăna mai mult a ploaie. Era destul de ră- 
coare. Trecátorii umblau grăbiţi şi infrigurati. Lia privea 
drept înainte, se apropiau de Arcul de Triumf. Se gân- 
dea cum să înceapă să-i vorbească șoferului ? Era destul 
de greu. Dacă şoferul îi strică planurile, dacă în loc s'o 
ajute îi povestește tot, părinţilor ei? Dar orice s'ar în- 
tâmpla, ea trebuia s'o caute pe Ilenuta! De aceea își va 
lua inima în dinţi şi-i va vorbi şoferului. Lia era foarte 
adáncitá în gândurile ei, când deodată auzi glasul aspru 
al guvernantei: — Lia nu ai frig ? Lia răspunse politicos: 
„Mă simt foarte bine, miss“. Apoi îi sopti şoferului: 
Apropie-ti puţin urechea de mine, vreau să-ți vorbesc 
ceva. Şoferul ascultă atent. 

— Ascultă, spuse Lia— 
dumneata ştii că Stanca a 
fost silită să plece dela noi 
şi... odată cu Stanca, a ple- 
cat şi prietena mea Ilenu- 
ta... Mai bine spus, Stanca 
a trebuit să plece fiindcă 
miss nu vroja să mai fiu 
prietenă cu Ilenuta, zicea 
că eu sunt fată de boier şi 
llenuta nu e decât fetiţa 
bucătăresei... 

Şoferul se pregătea toc- 
mai să întrebe ceva, când 
glasul guvernantei îi închise 
gura. 

— Ce tot spui la soter 
Lia ? Mata tot cu servitori 
place vorbeşte... Vino indate 
lângă mine. 

Lia însă nu se mişcă. 
Mai spuse ceva miss, dar 
Lia nu răspunse nici o vor- 
bă şi nici şoferului nu-i mai 
putu spune nimic o oră in- 
treagă cât tinu plimbarea spre Băneasa. 


De abia la înapoiere, Lia intorcánd capul spre fun- 


dul masinei, văzu că guvernanta a început sá motáie cu 
capul pe perna moale, de pluş vişiniu a automobilului. 

— Uite ce vreau sá te rog... spuse în şoaptă Lia — 
bine înţeles dacă vrei sá mă ajuţi — trebuie neapărat 
s'o găsesc pe Ilenuta şi să-i vorbesc. Sunt sigură că e 
foarte mâhnită că a trebuit să plece dela noi! I s'a făcut 
o mare nedreptate! Ea m'a salvat dela circul Fantini! 

Şoferul fu foarte induiosat. li răspunse Liei că e 
gata să-i vie în ajutor. Dar cum, întrebă el. 

— Să mergi cu mine în comuna Finfaru, s'ar putea 
s'o găsim acolo pe Ilenuta la mătușa ei, Maria... 

— Dar cum poţi, mata, să mergi cu mine, domni- 
şoară? Cum crezi că o să-ţi dea voie conasii? 

— Păi... păi... nu trebuie să ştie nici mama mea, 
nici tata şi nici miss... Eu plănuisem așa: să mă scol 
mâine în zori, pe la cinci dimineaţa... 

Miss doarme dusă la ora asta, ştii, ea nu se scoală nici 
înainte de 8 jum... Was strecura încet pe ușă şi... d-ta 
m'ai aștepta în curte si am merge până în comuna 
Finfaru si până la 7—7 jum. am fi înapoi. Nimeni 
n'ar sti... 


Şoferul răspunse îndată, cu multă hotărâre în glas: 
— Nu, nu e bine domnişoară să pleci de acasă fără voia 
părinţilor... Nu uita că esti o copilitá mică care poate 
să facă multe greşeli dacă nu e bine supraveghiată... 
Dacă erai mai cuminte si mai ascultătoare nu ti se în- 
tâmplau atâtea neplăceri. 

Lia se bosumflá. Lăsă capul în jos, îşi vâri nasul 
în gulerul de blană al paltonului albăstrui şi nu mai 
spuse decât atât: Credeam că o să vrei sá má ajuţi, dar 
văd că esti la fel ca „miss“. Şoferul zámbi, apoi îi spuse 
Lici: Păi, n'am zis că nu vreau să te ajut, numai că 
nu mi-a plăcut planul matale... 

— Ai altul ? întrebă Lia înviorată? 

— Da. Uite, mâine, la orele cinci dimineaţa voi pleca 
eu singur în comuna Fintaru si o voi căuta pe Ilenuta. 
Dacă o găsesc, o aduc cu mine şi facem noi aşa ca să 
puteţi sta puţin de vorbă. 

Lia bátu din palme de bucurie. Dar deodată se în- 
tristă: — Ascultă, dar mata poţi pleca, fără să te învo- 
iască părinţii mei? 

— Nu o să ştie nimeni! La 7 voi fi întors acasă, 
domnul Nicolau nu pleacă niciodată în oras, îainte de 
opt.. La prânz o să vă spun rezultatul. 


Lia îi spuse șoferului 
că îi mulțumește şi că-i ră- 
mâne foarte recunoscătoare. 

Ajunseră acasă. Miss fu 
puțin rusinatá că a adormit 
în mașină, dar aerul proas- 
păt, frigul, oboseala, îi fură 
scuze bune. 

Lia se frământă mult 
până adormi. Toată vremea 
se gândea la un singur lu- 
cru: o va găsi şoferul pe 
Ilenuta sau nu o va găsi? 
Şi fiindcă adormi destul de 
târziu, a doua zi de dimi- 
neatá se trezi la 8 jum. când 
veni miss s'o scoale... Auzi 
îndată, în odaia vecină, gla- 
sul tatălui ei. Domnul Ni- 
colau era foarte supărat, 
vorbea tare cum nu-i era 
obiceiul. 

Lia o întrebă pe guver- 
nantă ce sa întâmplat, pe 
cine este supărat tatăl ei... 
Şi miss Elinor răspunse: Domnul Nicolau este supărat pe 
şofar, a plecat cu masina si n'a mai venit... 

Lia încremeni. Doamne, ce să facă? Ce să facă? Să-i 
spuie îndată tatălui ei că ea îl rugase pe şofer să se 
ducă s'o caute pe Ilenufa... Să nu-l certe pe şofer când 
se va întoarce, să nu-l dea afară din pricina ei... Lia 
sări din pat şi alergă în odaia în care se afla tatăl ei. 
li spuse în câteva clipe totul. Era de faţă și doamna Ni- 
colau şi nelipsita miss. Toţi o mustrară foarte aspru pe 
Lia. Domnul Nicolau îl găsea vinovat pe şofer că se po- 
trivise vorbelor unui copil... Il va da afară cum va veni... 
Dar ce se întâmplase că întârziase atât? Vr'un accident? 
Toată lumea deveni foarte nelinistitá. Lia plângea, ase- 
zată într'un fotoliu mare din care i se vedeau doar vâr- 
furile papucilor şi buclele. In fine pe la 9şi un sfertse 
opri maşina in fata porfii... Masina era întreagă si sofe- 
rul teafăr. Siavă domnului că nu se întâmplase nimic 
grav. Domnul Nicolau se sili să-și potolească mânia din 
glas si să 'ntrebe cărui fapt trebuia să-și explice această 
întârziere. Şoferul povesti că pe drum, la întoarcere avu- 
sese o pană de motor, că cu chiu cu vai, a putut drege 
masina, datorită unui alt şofer care a avut bunătatea 
să-i ajute. 

Acum am cu d-ta o altă socoteală — între patru ochi— 


GINEN 


spuse sever domnul Nicolau... Du-te de te spală si vino 
pe urmă în biroul meu... 

Şoferul pali — ştia bine ce îl aşteaptă! I se va da 
leafa, actele si i se va spune să-şi caute un alt stăpân... 
leşi din odaie, privind în pământ. 

Lia care ascultase tot ce spusese tatăl ei, începu să 
plângă cu hohote, să-i spuie domnului Nicolau că numai 
ca e de vină. că doar ei i se cuvine pedeapsa... Şoferul 
să fie iertat. 

Domnul Nicolau se arătă neînduplecat. Interveni pe 
neașteptate guvernanta: spuse Liei: „poţi să-mi fágá- 
duiesti că n'ai s'o mai cauţi niciodată pe llenufa, că ai 
să te astamperi?“ 

— Dacă fágáduiesc lucrul acesta, ce se întâmplă? 
întrebă Lia cu vocea înecată de plâns. 

— Dacă fágáduiesti, domnul Nicolau îl va ierta pe 
şofer, îl voi ruga eu să-l ierte... 

Lia stătu câteva clipe pe gânduri: Trebuie să-l scape 
pe şofer, să-l scape cu orice preț. 

E de datoria ei. Si răspunse: Da, miss Elinor, fá- 
găduiesc! 

Guvernanta vorbi ceva, în soaptū cu domnul Nico- 
lau; ea dădu din mâini, cum îi era obiceiul, când vorbea 
cu insufletire. El tăcea si aproba cu capul. 

Rezultatul acestei convorbiri fu următorul: domnul 
Nicolau sună. Veni servitoarea. li spuse: trimite-l îndată 
pe şofer aci. Şoferul veni. Domnul Nicolau îi vorbi ast- 
fel: — Am revenit asupra hotărârei pe care o luasem 
acum un sfert de oră! Te iert, poţi rămâne în serviciul 
meu. Dar... dar te fac atent că nu trebuie să se mai re- 
pele niciodată greşeala pe care ai făcut-o azi! Acum 
du-te şi vede-fi de treabă... 

Şoferul se înclină, spuse un „mulțumesc“ si plecă 
impleticindu-se de bucurie că scăpase. 


1 


orecukduts) SE 


Concursul de desen pe care l-am vestit cititorilor 
noștri a stârnit în lumea copiilor un adevărat val de 
bucurie. 

Li-se dă putinţa să-și arate iscusinta în meșteșugul 
desenului! Ce poate să-i înveselească mai mult pe micii 
nostri desenatori? Iatá-i așezați la masă cu bucática de 
hârtie dinainte, lucrând cu sârg ca să-şi domolească 
máestria. Unii s'au apucat de lucru îndată ce au cetit 
conditiunile concursului, așa că posta de a doua zi ne-a 
si adus la redacţie cele dintâi desene trimise de cititorii 
nostri. 

Faţă de această grabă, ne simţim datori să amintim 
un proverb: Graba strică treaba. Adică, cititorii noştri 
să nu se grăbească la desen, ci să-şi facă pe 'ndelete 
socoteala cam cum să deseneze scena pe care o cere 
concursul nostru. Abia după ce s'au gândit îndeajuns, să 


tragă pe hârtie cea dintâi linie si să înceapă a desena.. 


Cerem cu alte cuvinte multă chibzuială si cumpăneală 
în desenarea scenei dela masă. Chipurile să fie bine po- 
trivite, liniile curate şi în aşa fel trase să se poată înţelege 
cu uşurinţă pe cine a voit să infūtiseze cel ce a desenat. 

Apoi, nu trebue sa vă descurajati dacă nu sunteţi 
mulțumiți de ce a eşit pe hârtie. Stergeti unde ali gre- 
sit şi reluati lucrul dela început. 

Lucrati cu sárg, dar nu vă pierdeţi răbdarea. Nu vă 
grăbiţi sá desenafi, ci numai să trimiteţi la revistă de- 
senul isprăvit.,. dacă voi înşi-vă sunteţi mulţumiţi de el. 

Si ca să nu uitaţi cumva cum trebue să fie desenul, 
iată, citiţi din nou următoarele: 

1) Desenul să infáfiseze scena in care familia concu- 
rentului este așezată la masă, adică: tata, mama, fraţii, 
surorile, — dacă are, bunica şi bunicul — şi chiar dacă 
vrea, poate să infátiseze si unul sau mai multi musafiri; 

2) Liniile să fie simple, conturele drepte şi trase 
numai cu un creion negru, fără a se pune nici un fel 
de culoare pe o hârtie lată de 12 cm. şi lungă de 18 cm. 
care nu poate fi îndoită decât o singură dată; 


Isi închipuia că Lia îl rugase pe domnul Nicolau 
să-l ierte si îi era recunoscător. Fără indojalá că ea aş- 
tepta totus să afle ce făcuse el în comuna Finfaru. Şo- 
ferul chibzui cum e bine să facă, ca să nu-şi supere din 
nou stăpânii și în acelaş timp,să poată vorbi şi domni- 
soara Lia. Isi spuse că cel mai bun lucru este sá se ducă 
deadreptul în odaia Liei si să-i vorbească. Acum ştiu 
toţi despre ce e vorba, prin urmare nu va fi o nouă 
ceartă. Şoferul bătu la uşa odăii Liei. Fetiţa, cu ochii 
încă roșii de plâns, încercă să-i facă pápusicii o rochie 
nouă. 

Şoferul intră, îi mulțumi Liei pentrucá, datorită 
ei domnul Nicolau îl iertase. Deşi era guvernanta de 
faţă, spuse: am căutat-o pe llenuta la mătuşa ei— mi-a 
spus că până eri a fost acolo, impreună cu Stanca, mama 
ci. Că eri au plecat spre Bucureşti fiindcă Stanca îşi 
găsise un loc. Ilenufa nu întrebă dacă şoferul aflase 
cumva si adresa cea nouă a Ilenutei. Făgăduise că nu 
o va mai căuta si nu vroia să-şi calce fágáduiala, ori 
cât, i-ar fi venit de greu... 

Si, întradevăr Lia, nu o mai cáutá pe Ilenuta. Tre- 
cură zile, trecură săptămâni şi luni. Lia nu mai știa ni- 
mic despre Ilenuta. Dar nu o uitase. 

„ Era toamna. Domnul Nicolau îi cumpărase Liei 
cărţi de școală si un ghiozdan. Fetiţa lui era „scoláritá“ 
şi el era foarte mândru de ea. Niciodată Lia nu pă- 
trunsese într'o şcoală. Avusese acasă dela vârsta de cinci 
ani, profesoară de pian, guvernantă şi profesoară de 
germană, franceză şi engleză. 

Lia era foarte miscatá. Va merge la şcoală. Privea 
cu uimire şi cu bucurie cărţile noui, sortul de uniformă, 
gulerasul alb de pichet. A doua zi le va îmbrăca pentru 
întâia oară! S. D. 

(Va urma) 


-3) Concurentul trebue să-și lucreze singur desenul 
fără a primi ajutorul cuiva, fie din familie, fie din afară 
după cum nu poate—nu are voe— să copieze vreun 
alt desen, tablou, ilustrație sau fotografie; 

4) Pe cealaltă parte a desenului se va scrie deslusit, 
în colţul din stânga, sus, numele concurentului, locali- 
tatea, vârsta, școala şi clasa; 

5) Concursul rămâne deschis până la 6 Februarie 
a. c., în care timp desenele trebuesc trimise în plic in- 
chis pe adresa: „Dimineaţa Copiilor“ str. Const. Mille 
No. 7-9-11. In colţul din stânga, jos, se va scrie pe plic: 
concursul de desen; 

8) Desenele vor fi cercetate de un comitet anume 
întocmit şi care va fi arătat la timp în revistă, iar cele 


mai bune din ele vor fi publicate, după închiderea con- 


cursului ; 

Cei cari se vor fi dovedit a păstra toate cele arătate 
de noi şi vor trimite şi desenele cele mai isbutite, vor 
fi răsplătiți cu însemnate premii. 

8) Neindeplinirea unuia din punctele arătate mai 
sus, atrage după sine scoaterea din concurs. 


hd 


Ne-au trimis destul pentru concursul nostru si ce 
doui báeti posnasi, Neatá si Nátáfleatá. 

Desenele lor au fost fácute insá anapoda, fárá nic 
o noimá, aşa că revista s'a văzut nevoită să nu fie seami 
de ele. 

Dumnealor — Neafá si Nátáfleatá — vor trebui si 
facă altele si să aibă in vedere condifiunile cerute. 


Vedeţi, nu faceţi şi voi ca ei!... 


PRICHINDEL 


= reee 
A a 


AIP 


PATANUIA :DETÍVILA— 


ETIVILA sa náscut "sia trăit multă vreme 
într'un sat de munte, sat cuprins, de oameni 
gospodari si înstăriți. Casele lor, zidite din 
piatră trainică, vopsite cu var, fi-era mai 
mare dragul să le priveşti de departe, atâr- 

date pe coama unui deal, ca un sirag de perle. 

Beţivilă fusese norocit de ursitoare cu toate daru- 
cile bune, cu care puteau să fericească la naştere, un 
copil. Numai una îi ursi rău, dându-i in dar o meteahná 
de care n'a mai scăpat toată viaţa lui. 

La botez, naşii l-au botezat cu nume crestinesc. dar 
mai târziu a căpătat porecla de Betivila. 

Ion — aga îl botezaseră naşii — creştea într'o zi cât 
alt copil în şapte şi când începu abia să-i mijească mus- 
tata, el era cogeamite flăcău, 'nalt, chipeș si voinic, sá 
mute casa din loc, cu braţele lui vánjoase. 

Odată dădu návalá în sat un lup turbat, mare căt 
un vițel! Alerga furios pe ulite si musca tot ce găsea 
în cale. 

Lumea fugea spăimântată, închizându-se prin case ; 
vitele mugeau infricosate prin grajduri, caii inhámati la 
căruţe alergau în nestire pe uliţa mare a satului, potic- 
nindu-se de parii din marginea drumului; Sforăiau pe 
nări — speriaţi — şi se ridicau în două picioare. 


Ce-i foloseau atâtea daruri dumnezeesti, când unul 
singur le inábusea pe toate cele bune! Darul spurcat, 
pe care îl dăduse una dintre ursitoare: „darul betiei“, 
care făcea din bietul Ton un om de nimica. 

Geaba îl sfătuiau prietenii, geaba îl dojeneau bă- 
trânii si preotul, geaba îi dădea poveţe înțelepte invá- 
tátorul satului ! 

Tot ce câştiga muncind (şi câştiga bine) se ducea 
pe apa Sámbetei; în tejghelele cârciumaritor si când îl 
căutai era beat, jerpelit şi murdar de ti-era silá să te 
uiţi la el. Din pricina aceasta, oamenii l-au poreclit Be- 
tivilá si aşa i-a rămas numele. 

Intr'o zi, tocmai isprăvise de zidit o casă într'un sat 
vecin, luă bani ce i se cuveneau drept plată si se infundá 
intr'o cârciumă unde bău până nu mai putu. Se sculă 
dela masă, plăti şi dădu să plece, dar deabia se mai 


Lupul o pornise razna şi la o răspântie de drum se 
trezi faţă 'n fata cu Ion al nostru. Lupul turbat se re- 
p «1 drept în pieptul lui Ion. Inainte de-a-si înfige colții, 
Icn îl apuci cu amândouă mâinile de beregată şi-l strânse 
<a întrun cleşte. 

Lumea, ascunsă prin case, privea cu groază şi ui- 
mire la lupta omului cu fiara. 

Lupul se svárcolea furios, dar Jon nu-l slăbi din 
st -ansoare până ce limba fiarei nu-i esi de-un cot din gură. 

Fiara se mai svárcoli de câteva ori şi-şi dădu duhul. 

Ce larmá si ce veselie se iscá în sat. Bătrâni, femei, 
copii, întreg satul esi să vadă isprava lui lon si trecurá 
ca la paradă prin faţa namilei de lup, ucis de mâna 
voinicului. 

Pe lângă puterea si curajul său, lon mai avea gi 
alte daruri. Era rotar cu faimă peste zece sate, se pri- ţinea pe picioare. In pungă îi rămăsese destui bani si 
ce! ea la cai mai bine ca un geambas, făcea butoaie şi niște tâlhari, care báuserá si ei în cârciumă se luară după 
d: ite, zidea case de piatră cu măestrie neîntrecută și el, cu gând să-l jefuiască. 
evita din frunză de păr si coaje de mesteacăn de te 
sea la inimă. 


(Citiţi continuarea în pag. 7-a) 


o 


“Şi pisicile sunt credincioase 


TIM cu toti cât de deştept animal este câi- 
nele; se minunează o lume întreagă în faţa 
istetimii calului, dar multi nu ştiu că si 
pisica dá de multe ori dovadă de o vie des- 
teptăciune. Ne place să ne jucăm cu pisicile 

să le mângăiem, să le alintăm, dar le credem prefăcute 
lipsite de simtámántul iubirii, lipsite de credinţă. Cu 
toate acestea, de cele mai 
multe ori ne inselám. 

Dovadá sunt intámplá- 
rile povestite de un doctor 
care s'a indeletnicit vreme 
indelungată cu cercetarea 
vieţii şi obiceiurilor pisicilor. 

Pisica—spune acesta — 
este tot aşa de legată de 
stăpânul ci ca şi câinele. 
Ea nu face rău nimănui 
fără vreo pricină temeinică. 
Bineînţeles, dacă te repezi 
la ea şi-o tragi de coadă, 
ce să facă şi ea, săracă? 
Te scuipă şi mârăe ca să te 
sperie, iar dacă n'o lași în 
pace te şi sgârie, ba, chiar 
te şi muşcă. 

Lásati-o, deci, n'o supá- 
rati ! Pisica poate fi apoi 
foarte uşor dresată. Astfel 
o pisicutū a învăţat să des- 
chidă uşile sărind cu lăbu- 
tele pe clantá. Ştiu o pisică 


foarte isteafá care nu numai că deschide uşa, dar care 
s'a obicinuit să bea apă dela robinet, ca un om. 

Dar cea mai bună dovadă de deșteptăciune a dat-o 
o pisică din Londra. Ea trăia foarte mulțumită în casa 
pe care o închiriase stăpânul ei într'o stradă din cen- 
trul oraşului. Toate ar fi mers bine dacă nu se intám- 
pla ca proprietarul casei să nu mai ingádue chiriasilor 
să mai tie pisici. 

Cu destulă durere stăpânul şi-a luat pisica si a dus-o 
cn trenul întrun oraş depărtat de Londra, la 240 kilo- 
meti. A lăsat-o la o rudă care o îngrijea destul de bine. 

Dar pisica nu se simţea la locul ei, aci, si nici nu-l 
putea uita pe fostul ei stăpân. După câteva zile a fugit 
şi s'a îndreptat spre Londra. Deşi 
nu cunoştea drumul, singură, 
călăuzită numai de simţul ei de 
pisică cuminte si dornică să-şi 
vadă cât mai repede stăpânul, 
ea a ajuns, după mai multă zile 
şi nopţi de mers, la fostul ei 
stăpân. Biata de ea, era istovită 
de oboseală si de foame. A 


mieunat la poarta vechei locuinţe. un mieunat desnădăj- 
duit, ca o rugăminte, si a fost primită. I sa dat de 
mâncare iar apoi a fost lăsată să doarmă. A dormit 
neîntrerupt aproape două zile şi două nopţi. 

Dar proprietarul a rugat pe stăpânul pisicii s'o 
gonească din casă, iar acesta — ce să facă — a dus-o 
el însuși iar la (ara, la ruda sa. 

Pisicuta s'a despărțit cu mare durere de stăpânul 
ei. Vedeţi dar că si pisicile ştiu să-și iubească stăpânul. 


(URMAREA DIN PAG. 6-a) 


„ Drumul spre satul său trecea printr'o pădure. Acolo, 
in mijlocul pădurii, hotărâseră jefuitorii să-l aştepte. 

Abia intrase Betivilá în pădure si "nde-mi începu 
să-i toarne de sus o ploaie cu băşici ! Lui însă puţin îi 
păsa ! Jupui de pe trunchiul unui mesicacán puţină 
coaje şi începu să-i zică o doină de tremurau frunzele 
şi se umpleau văile de sunetul duios. 

Tâlharii, auziră de departe cântecul. 

— Auziţi-l, vine ! Numai când e beat turta cântă cu 
atâta foc! Zise unul din ei. 

— Păi dac'ar fi treaz nu sar ti incumentat zece ca 
noi să i se impotriveascá ! 

Betivilá era beat cu adevărat şi frânt de oboseală. 
Venea pe potecă împleticindu-se şi căuta cu ochii un 
adăpost unde să se culce până a doua zi. 

Când ajunse aproape de locul unde îl pândeau tâl- 
harii, zări la rădăcina unui ştejar gros o scorbură şi 
fără să mai cerceteze cu deamănuntul, dădu buzna înă- 
untru. Scorbura nu era altceva decât intrarea unui bâr- 
log de urşi. Ursoaica si ursul, speriaţi de năvala lui 
Betivilá, care căzuse lat în mijlocul bárlogului, esirá 
afară. Aci dădură cu ochii de cei trei jefuitori si por- 
niră în goană după ei, uitând de cel din bârlog. 

Acolo însă rămăseseră puii ursoaicei, care, între noi 
fie zis, numai pui nu erau. ci urşi sadea. Si unde mi-l 
luară pe Betivilá la joacă! Il suceau, îl învârteau, îi 
dădeau cu labele peste faţă, că numaidecát se trezi omul 
din beţie şi cu chin cu vai esi din bârlog afară si... (inte 
pârlea ! Páná'n sat nu se mai opri din fugă. 

Puii de urs se jucaserá atât demult cu bietul Beti- 
vilă, că o lună încheiată nu se mai dădu jos din pat. 
II dureau oasele si salele si numai urși visă noaptea. 

Lumea din sat aflase de pátania lui şi toţi credeau 
că după această întâmplare se va lecui omul de nára- 
vul cel urât. Dar, ţi-ai găsit! După ce se făcu bine, o 
lună dela *nceput, că de, vorba veche bine zice că 
„năravul din fire n'are lecuire !“ 

D. MEREANU 


Negrii la cinematograf 


Negrii din Africa nu prea ştiu ce e un cinemato- 
graf. Náseocirea aceasta minunată care ne dă nouă 
atâtea bucurii, nu e cunoscută în foarte multe din să- 
tucele negrilor. Când şi când dacă își face drum pe- 
acolo câte un cinematograf ambulant — adică un cine- 
matograf pe roate, tras de un antvmobil. 


Intr'o seară poposi într'un sat de negri un astfel de 
cinematograf. Se întinse un cort pe un maidan, se ridică 
o pânză şi seara aparatul începu să trimită din cutiuta 
sa sforăitoare, un strop de lumină, lăsând să se vadă pe 
pânză fel de fel de chipuri mişcătoare. 


„Cinematograful“ — cortul adică — era intesat de 
negri. Filmul care se desfăşura cra un fel de dramă 
polițistă cu bandiți mascaţi cari năvăleau la o bancă si 
o jefuiau—unul din acele filme proaste pe care copiii 
trebue să le ocolească. 


Negrii, neobicinuifi cu cinematograful, credeau că 
oamenii de pe pânză, bandiții și poliţiştii, sunt in ade- 
văr oameni vii. Când cei dintăi au fost văzuţi pe pânză 
intrând în bancă şi jefuind-o, ei au început sa tipe şi 
să facă gălăgie pentru a fi auzifi de poliţişti. lar când 
aceştia — aşa după cum era întocmit filmul — au sosit 
la jocul jafului, trăgând cu revolverele după hoţi. negrii 
au sărit şi ei spre pânză strigând si lovind cu tot ce 
aveau la îndemână. 


Bineînţeles, s'a iscat o harababură de nedescris, 
încăerare între privitori şi un tărăboiu nemaipomenit, 
iar pânza cinematografului a fost făcută ferfelitá. 


Stăpânul s'a ales cu mari pagube. 


Dacă în loc de un film cu bandiți ar fi arătat ne- 
grilor un altul, potrivit cu firea si înţelegerea lor, așa-i 
că nu sar fi întâmplat ce s'a 'ntámplat ? 


Cine l-a pus ? 


OA 


——— 


Un băiat citeşte-o carte — Cum să facă s'o citească 


Sin poveşti se adânceşte... “ Se întreabă el in sine, — 
Peste drum, pe o terasă Si-si propune să i-o ceară. 


Alt băiat se plictiseste... De cetit nu e rușine... 


Dar îi vine o ideie— Numai să vedem acuma 

Ce ideie minunată ! ai Ce-i trásneste lui prin minte 
Şi-a adus aminte care Fiindcă după cum se vede 
Un arc mic şi o săgeată... Pare un băiat cuminte. 


la un ghem de sfoară groasă Dup” aceia 'ntinde arcul 

+. - - a - Ne , + a - * 

Si îl deapănă îndată — = Si cun ochiu inchis—tinteste— 
Si apoi zámbindu-si singur, Si săgeata 'n sbor pornită 


Leag un capăt de săgeată... Drept spre celalt nimereste... 


DV 


Speriat ca niciodată 
Cetitorul mic tresare... 
Dar băiatul cu săgeata 
Face semne, mi se pare... 


Totdeauna izbándeste 
Cine are iscusintá, — 
Numai cu desteptáciune 
Implinesti orice dorintá... 


Multumit, fintasul nostru, 
Cun salut îi mulţumeşte, 
Trage cartea pân'la dânsul 
Si voios o rásfoieste... 


Acum ráde si 'ntelege : 

Asta fu o glumá doará — 

Si ia cartea lui cu basme 

Si oleagá strâns de sfoară... 


latá cum arcagul trage 
Sfoara lungá gi subtire 
Ce-i aduce o carte nouá 
Si un ceas de fericire... 


Si începe să citească 
Primele cuvinte, iată : 
„Wilhelm Tell, tintasul vesel— 
O poveste minunată'-... 


x_ _ __— UA 


O poveste despre Ronísi Buha 


LIK AN "E 
E ÓN 


E 
moa 


N păduricea din apro- 
pierea grădinei de 
zarzavaturi a lui mos 
Andrei, trăia o epu- 
roaică împreună cu 

copilul ei, epurasul Ront, locuind 
într'un culcus, între rădăcinele 
unui stejar, iar mai sus intr'o 
scorbură din trunchiul: aceluiaș 
arbore, îşi făcuse cuibul o buf- 
nita batrina. 

Vecinătatea bufnitei care își 
făcuse cuibul deasupra ci, nu era 
deloc pe placul epuroaicei, care, 
prevăzătoare, îşi feri, pe cit putu, 
» puiul de privirile si lăcomia 
păsării hrăpăreţe. 

Dar nu trecu mult si dus- 
mănia dintre ele se făcu şi mai 
aprigă, şi iată cum: 

Intro seară. epuroaica se 
duse să-și caute un morcov — 
după care jinduia încă de mult. 
Bufnița plecase şi ea la viná- 
toare, cu ochii rosi ca doi bulgări 


de jeratec, filfiind din aripi si băgind în speriefi pe sár- 


manele animale mai mici. 


„Pe cind epuroaica se'ntorcea bucuroasă cu morcovul 
dorit, văzu cu spaimă cum bufnița da tircoale unui biet 


soricel. 

„ Ca nu cumva să cadă .insingerat sub ghiarele buf- 
nifei, epuroaica îi dădu acestuia de veste — că-l paste 
primejdia. 


De atunci bufnița i-a 
jurat rásbunare şi cocotatá 
pe crengile arborelui ii 
striga de câte ori o vedea: 

— Nu mai pot trăi din 
cauza ta ! Toţi se păzesc de 
mine ca de necuratul ! Dar 
lasă că ţi-o coc èu... De nu 
ţi-o plăcea !... 

Epuroaica întoarse spa- 
tele în semn că nu se spe- 
rie de amenințările ei şi-şi 
răsucea mustăţile sau rodea 
mai departe morcovul rá- 
mas neispravit. 

Bufnita asteptind zadar- 
nic prilejul de a pedepsi pe 
epuroaicá, se gîndi să-i 
omoare puiul —pe micul 
şi sburdalnicul epuras Ront, 
care nu era în stare să se 
apere singur. > 

Si iată că norocul părea 
a suride bufniței, fiindcă 


epuroaica se Imbolnávi rău i a a 


RUS FR 


şi nu numai că nu putea umbla 
după de ale mîncării, dar nici 
nu se putea mişca. 

Zăcea culcatá pe culcusul 
de frunze, legată la cap cu un 
tulpan alb cu rotocoale roşii şi 
ținea picioarele întrun lighean 
cu apă ferbinte. 

Pe o măsuță se afla un pahar 
cu praf contra tusei si un ter- 
mometru. 

Doctorul Ciîrtiţă să pregătea 
tocmai să-i pună nişte ventuze 
şi să-i dea o aspirină ca să 
náduseascá. 

Epurasul Ront, adinc mișcat 
de suferințele mamei sale, nu 
ştia cu ce-i putea fi de folos cu 
să-i grăbească  însănătoșirea. 

— Să-ţi caut un morcov, se 
oferi el, îngrijorat. Sau, poate, 
rivnesti o gulie ? 

— Nu má mai necáji si tu 
cu gluma ! il dojeni epuroaica. 
Nu te-am luat niciodatá cu mine 


în căutarea merindelor. Nici măcar grădina lui mos 


Andrei. nu ţi-am urălat-o încă, de frica bufniței. 


11 
Armaan 
O COPILLOB 


N 


N 


— Ba te-am urmărit adesea — o îndreptă Ront — 
şi-ţi promit să-ţi aduc si o foaie de varză dacă as ști 
că te-ai lecui. 

Auzind de varză, epuroaica clătină capul, bă á- 
nind urechile blegite de boală si uitind de dureri. zise 


cu glas stins. 

— Numai puţină varză 
mar face bine !... 

După ce aşteptă ca 
mama lui sá adoarmá, epu- 
rasul Rost se descálfá si cu 
sandalele in lábufe, pasi în 
virful picioarelor piná la 
use, o deschise cu bágare 
de seamá si... o tuli afará... 

In pádure era intune- 
ric şi rácoare. 

Cu inima cit un purice, 
Ront o luá la fugá drept 
înspre grădina lui mos 
Andrei. 

Ajugind la gardul care 
imprejmuia grădina, se uită 
un pic printr'o crăpătură, 
apoi, dind la oparte o scin- 
durică, intră înăuntru. 

Se piti lipit de pămînt, 
ascultind atent orice mişcare 
din jur, tresărind de spaimă 
chiar şi atunci cînd un greer 
işi strunea scripca. 


o e — 


SĂ STĂM PUTIN DE VORBĂ COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei baietasi, 


Monea Zelţer din Telenesti. — Bunita te roagă so 
ierti că îți răspunde cu o întârziere atât de mare. Dar, 
precum vezi, de uitat, nu te-a uitat. Imi pare bine că 
eşti un cititor atât de credincios al revistei Dimineaţa 
Copiilor. Ne poți trimite o poveste făcută de mata si 
dacă e frumoasă o s'o recitesti în paginele revistei care 
iți e atât de dragă. 

Nu-ţi pot spune, fiindcă nici eu nu ştiu, din ce pri- 
cină o fi plecat. In schimb îţi pot răspunde la 
întrebarea: „dacă romanul „Spania iubeşte“ este bun 
de citit“, că nu e pentru mata si că în general, sá te 
fereşti de toate romanele în fascicole, fie ele polițiste 
sau nepolitiste. Má mai întrebi, dacă numărul de Crá- 
ciun va fi frumos. Acum, aş vrea să ştiu eu, dacă ţi-a 
plăcut şi ce anume ţi-a plăcut mai mult? Dacă vrei 
să-mi mai scri, fá-o, să ştii că pe mine mă bucură. 

Salutări din partea mea lui Moisei Fihman (nu știu 
dacă i-am desluşit bine numele, e scris foarte incálcit) 
şi spune-i că oriunde aude de Stan şi Bran să se pre- 
gătească de râs! Si dacă îi place să râdă, să nu-i oco- 
lească niciodată. 

Stan Stelian.— Dragul meu nepotel, trebuie sá te 
duci neapărat la un doctor de ochi. De pildă, la docto- 
rul Mulgund. Iti va spune probabil, să porţi ochelari si 
îţi vei îndrepta vederea. Iji va mai spune să nu-ți obo- 
sesti ochii, să nu citeşti la lumina electrică, sau dacă 
esti nevoit s'o faci, roagá-i pe părinţi să-ți cumpere o 
lampă electrică de masă, cu un bec şi cu un abajur 
dinadins făcut pentru citit. Deasemenea, să nu citeşti 
când se înserează şi când încă nu ai aprins lumina. 
Lumina dintre zi şi seara oboseşte ochii foarte mult. 

Dar, ascultă neapărat sfatul meu și du-te la un 
doctor de ochi. Scrie-mi cum îți mai merge, 

Heana Weisz. — Iți mulțumesc, dráguta mea Heana, 
pentru urările pe cari mi le-ai făcut. Şi ţie îţi doreşte 
bunita, să cresti mare, sănătoasă, voinicá si cuminte. 

Să nu fi supărată pe bunifa că nu ţi-a răspuns 
până acum a avut multe treburi si a trebuit să scrie 
nepoatelor si nepoților care i-au trimis scrisori înainte 
de tine. 

Acum să-ți răspund la întrebările tale. Mai ţii minte 
ce mi-ai scris? Au trecut trei săptămâni de atunci şi 
se poale să fi uitat. Era vorba în cartea ta poștală de 


profesoara clasei a VII-a si a clasei a V-a. Tot atât de 
des spune cuvântul : „no no no“? Desigur că profesoara 
ta este ardeleancă, acest no, este un cuvânt ardelenesc. 
Il întrebuinţează des, fiindcă nimeni nu i-a atras aten- 
tia că spune mereu aşa. Dacă ai s'o întrebi tu, poate 
că o să te certe dar o să se îndrepte. Dacă într'adevăr 
vă bate la palmă așa de rău și fără nici o pricină, tre- 
buie sá nu vá sfiili şi să reclamafi doamnei directoare. 
Te rog să-mi mai scrii si dacă lucrurile stau tot asa, 
vom găsi poate şi alte mijloace să le schimbăm. 

Sper însă, că doamna profesoară sa mai desvátat 
între timp, să spuie „no no no!“ la tot pasul si mai 
ales, să vă dea la palmă. 

Sonia P.-Loco. — Mi-ar face multă bucurie să te pot 
ajuta, dragă fetito. Iti făgăduiesc sá mă interesez si 
dacă voi găsi ceva, să-ţi scriu îndată. Poate că ar fi 
bine să-mi spui dacă scrii la mașină, dacă cunoşti vr'o 
limbă, în afară de româna. Si, în sfârşit, cam ce post ai 
vrea să ocupi, cu ce salariu te-ai mulțumi ? Poate că 
anul ăsta, nou, ili va aduce mai mult noroc şi că fie 
prin cunoștințele matale, fie printr'ale mele, vei putea 
să găseşti ce dorești. Eu am reţinut adresa, Sonia... 

Olga si Gicu Stefan. — Si eu vă spun vouă: „La 
multi ani“! Cât de curând o să scriu o poveste hazlie, 
aşa cum mă fep n şi cum spuneţi că vá place. Rádeti 
dragii mei cât de des, râsul e sănătos şi păstrează 
inima, mereu senină. Vă sărut pe obrăjiori, pe amândoi. 

Rena Gack.— Spune-mi, Rena, chiar mata, cu má- 
nuta matale, mi-ai scris serisorica ? Dacă da, să-ţi spun 
„bravo“! din toată inima. Foarte frumos şi foarte citet 
scris. 

Citeşte povești de Ispirescu, de Andersen, de Frații 
Grimm, de Mona Rădulescu. Scrie-mi după ce le vei citi, 
dacă fi-au plăcut, să-ţi mai spun si altele. 

Poftă bună la citit, micuță si drăguță Rena ! 

Eugenia Urzică, Mihail si Sevastita Vasilescu din Pi- 
testi. — Vă mulțumesc mult si vá imbrūtisez cu drag 
pentru frumoasele urări. Vă doresc sănătate, spor la 
muncă si izbândă. Mă bucur mult că îmi citiţi sfaturile 
şi să ştiţi că oricând bunita e gata sá vă ajute dacă 
aveţi nevoie. Nepotii si nepoatele mele dela Dimineaţa 
Copiilor, au toti și toate, dreptul la dragostea bunitei. 

BUNITA 


Rupse o foaie de varză, puse scîndurica la loc si tot 
atit de repede porni inapoi spre casá. 

La înapoiere, Ront trebuia sá treacă peste podetul 
unei girle. 

Dar bufnița Buha care il văzuse ieșind din sálas, 
socoti că podetul era locul cel mai nimerit pentru a-l 
prinde pe iepuras si se asezá la pindá. 

Tiris-grápis, sosi peste citeva clipe si Ront, cárind 
cu el foaia de varzá. 

Inainte de a pási peste podet, se opri înfricoşat. Lera 
teamá de apá gi nici nu stia sá inoate. Dacá — Doamne 
fereşte ! — s'ar fi rupt podetul si el ar fi cázut în apă, 
s'ar fi inecat la sigur ! 

Dar aducindu-si aminte de mama lui că-i bolnavă, 
luă foaia de varză în dinti si înaintă cu curaj pe podet. 

Pe la jumătatea drumului, auzi un fifiit greoi din 
aripi şi cînd întoarse capul, zări cu spaimă pe bufnita 
Buha care se năpustea cîriind de bucurie. 

Decit să cadă pradă bufniței, Ront a preferat sá 
sară în girlă. 

Bufnița cirii jalnic, būtu de cîteva ori din aripile-i 
butucănoase si se'ndepărtă să-şi caute altă pradă .. sigură 
că iepurasul s-a înecat. 

Pe cînd epurasul Ront se lupta cu moartea în valu- 
rile galbene si murdare ale girlei, piticul De-o schioapě 
ce întimplător văzuse cele petrecute pe podef si care 


ştia pentru ce sa dus Roat in grădina lui mos Andrei, 
îl salvă dela înec, scoțindu-l pe mal. 


Apoi îi dădu o varză întreagă, că deabia a putut-o 
căra pînă acasă. 

Epuroaica, ce între timp se desteptase şi-l căutase 
plingind prin toată casa, cînd îl văzu intrind pe ușă, 
girbov, sub sarcina verzei, îl stânse la piept fericită si 
lacrimi de bucurie îi picárá din ochi. 


Ca fericirea sá le fie deplină, piticul De-o $chioapě 
o însănătoși pe iepuroaică si goni bufnița din cuprinsul 


Astfel trăiră fericiţi și mulţumiţi pînă la adinci 


bátrineti. 
DINU MOROIANU 


OU 


— — 


CELE PDOMNÍ 


DATĂ, de mult, pe când cram şi eu tot așa 

de mic cum sunteţi voi, bunicul meu, Dum- 

nezeu să-l odihnească ! mi-a povestit o istori- 

oară foarte frumoasă, pe care o ştia şi el dela 

bunicul său, care bunic o ştia și aceasta dela 
bunicul lui, care bunic o ştia şi aceasta dela străbu- 
nicul său 


lată cam cum sună această poveste. 
Ci-că a fost odată un muncitor sărac, rac 
lipit pământului. Muncea din greu, de dimineaţă pana 


dar sărac 


EA 


seara, dar nu se putea îndestula nici cu de ale mâncării 
De multe ori, el şi nevasta sa, nu aveau nici ce mânca 
şi seara se culcau flămânzi. 

Oricât se stráduiau bietii oameni, parcă era un făcut, 
nu puteau sá se căpătuiască, bordciul în care locuiau 
se dărăma din zi în zi, hainele li se rupeau şi ei slă- 
beau văzând cu ochii. Din pricina lipsurilor începuseră 
să se certe. Nu era zi în care sá nu se ia la hartá şi sá 
se invinováteascá unul pe altul. 

Femeca : 

— „Tu esti de vină, bárbate, că o ducem aşa de 
rău. Nu eşti destul de istef ca să-ţi găseşti de lucru pe 
o simbrie mai mare, câştigi puţin şi abia ne ajunge sá 
ne ţinem zilele. Toti îşi bat joc de tine şi de munca ta: 
te pun să te trudesti de dimineaţă până seara şi te miluesc 
cu mai nimic. Esti un nevolnic care nu ştii cum să-ţi 
faci rost în viaţă. Deaceea o să cadă bordeiul ăsta peste 
noi, hainele au să ajungă zdrente sio să ne imbolnávim 
de moarte. 

— „Ba tu esti vinovată” — răspundea înciudat bár- 
batul. „Nu esti in stare să chivernisesti casa cu ce-ţi 
aduc eu, cheltueşti pe nimicuri şi nici nu eşti pricepută 
într'ale gospodăriei. Eşti, leneşe, risipitoare şi — pe dea- 
supra — esti şi artágoasá, că sări la ceartă din nimic!..” 


Cum vă spusei, o duceau tare greu bictii oameni. 
Uneori, seara, pe'ntuneric — că nu avea nici cel puţin 
un muc de lumânare ca să-l afrindá în odae, — se cer- 
tau până adormeau rupti de trudă, coplesili de necaz. 

Odată, într'o zi de sărbătoare, pe când şedeau ei 
aşa şi își aruncau pieziş, pe întuneric, câte o vorbă mai 
aspră, femeea spuse: 

— „Hei. bărbate, cât suntem noi de prăpădiţi şi orop- 
siti de soartă, numai o minune ne ar putea veni în ajutor“. 

— „Ce minune“, răspunse bărbatul — „sărăcia nu 
o poţi goni decât cu munca şi buna rânduială!“ 

— „Aş! Putem munci oricât, dacă n'avem noroc, tot 
aşa săraci lipifi pământului rămânem toată viaţa!“ 

„Da de unde, femee, dacă te-ai hotári să mergi si 
tu la muncă şi să economisesti câştigul si-al tău și-a; 
meu, viaţa ni sar schimba cu totul în puţină vreme“. 
„Dacă n'avem noroc, nu facem nimic“ — mai zise 
femeea. 

— „Si cum vezi tu norocul, nevastă?“ 

— „laca măi, cum: ori să găsim o pungă cu bani 
pe drum, ori să descoperim o comoară, ori să ne ajute 
o zână miloasá, care sá ne îndeplinească printr'o mi- 
nune o dorinţă a noastră“. 

Da, minune! 

Pe când femeea vorbea așa, odaia începu să se lu- 
mineze încetul cu încetul. In câteva clipe încăperea se 
umplu de raze luminoase ce veneau din spre vatra în 
care de multă vreme nu mai arsese nici un tăciune. Şi 
pe când ei rămaseră cu gura căscată, se auzi deodată 
un glas argintiu care spuse: 

— „lacă eu vá voi îndeplini numai şapte dorinli... 
„Cine esti tu?“ întrebară speriaţi cei doi soți. 
„Cum? nu mă cunoasteti?“ 

„Nu!“ răspunse femeea, cu glas tremurat. 

— „Apoi, iată, eu sunt zâna miloasă de care pome- 
niși adineauri. Sunt gata să vă îndeplinesc șapte dorinti 
ale voastre. Chibzuiti bine si rostiti-le cu glas răspicat 
şi pe dată vor fi îndeplinite. 

— „N'o lăsa pe ea să-şi spuie dorinţele, dragă Záno, 
că nu prea ştie ce vrea“ — spuse bărbatul. Dar femeea, 
arțăgoasă sări repede cu gura: 

— „Ba, tocmai, că eu ştiu sá chibzuesc mai bine, 
Zâno. El e nevolnic şi un prostănac, că nu se pricepe la 
nimic în viaţă. Să nu-i indeplinesti lui nici o dorinţă! 
E în stare să ceară cine ştie ce prostie!“ 

— „Taci, femee!'* — spuse bărbatul cu ciudă. 

— „Ba să taci tu, bărbate, că eu ştiu ce vorbesc şi 


știu cum să chibzuesc mai bine să scăpăm de sărăcie”. 

— „Nu te grăbi!“ — ii spuse si Zâna. Eu vă dau 
răgaz toată noaptea. Sfátuiti-vá, gánditi-vá împreună si 
alegeţi cele șapte dorinti. Până în zorii zilei ele vă vor 
fi implinite“, 

Zicând acestea, Zâna se topi ca o ceară si încet-încet 
se şterse din fata lor, odată cu lumina care pali ca o 
candelă fără untdelemn. 

Cei doi soţi săraci rămaseră iar pe întuneric. 

— „Tii! ce bună e“, spuse bărbatul. „Bună ar fi 
acum o lampă să ne lumineze casa!“ 

Nici nu sfârşi bine vorba, si în perete se si agátá o 
lampă care umplu casa de lumină. 

— „Mare lucru cerusi si tu!“ — spuse cu dispreţ fe- 
meea. Dacă e vorba pe aşa, puteai să te gândești că 
n'avem foc în vatră, şi uite ce frig îmi e“. 

Pe loc începu să arză în vatră un foc vesel din care 
se ridicau limbi de flacări. 

— ,Scofalá mare n'ai făcut nici tu“ se rosti cu ciudă 
bărbatul. 

Dar femeea nu se lasă. 

— „Ai să vezi tu, bărbate, că a treia dorinţă o chib- 
zuesc eu bine de tot, căci doresc sá am o rochie din mě- 
tasea cea mai scumpă, să moară vecinii de necaz“., 


Dar până s'o poată opri bărbatul, dorința femeei 
se si împlini. Deodată se văzu îmbrăcată intro rochie 
scumpă de mătase, spre marele necaz al bărbatului, care 
nu-şi putu stăpâni mânia. 

— „Na, tocmai la asta te gūndisi, femee cu cap de 
gâscă... Dar nici n'apucă bine să rostească vorba si se 
îndeplini şi cea de-a patra dorinţă, femeea pomenindu-se 
deodată că are cap de gâscă. 

— „Uite, mă!“ se miră omul -— acum am si nevastă 
cu cap de gâscă. Ce să fac? S'o las aşa. Pe-o parte ar 
fi bine că n'o să mă mai cicălească toată ziua... dar, de, 
o să râdă lumea de mine că am nevastă cu cap de gâscă“, 


Pe când se gândea el asa, nevasta începu să gârăe 
amarnic, făcând semne cu mâinele spre cap. 

— „Nam încotro“ — răspunse bărbatul — „Trebue 
să-i schimb capul de gâscă“. 

Şi cum rosti cuvintele, nevasta își recăpătă capul ei 
de femee. 

— „laca, bărbate, ce-mi făcuși cu dorința ta nesá- 
buită. Má dáruisi şi cu cap de gasca!... 

— „Dar tot eu ţi-am dat la loc capul tău de nevastă 
cicálitoare“ — îi răspunse bărbatul. 

„Se duse şi cea de-a cincea dorinţă și nu ne alese- 
rám cu nimic...“ 

— „Ei, acum o să mai cer eu o brățară cu pietre 
scumpe“ — se repezi iar cu gura, femeea. Dar nu rosti 
bine cuvintele si se pomeni cu o brățară scumpă la mâna 
stângă, ce e drept o brățară de preţ care sclipea ca 
un soare. 

Bărbatul nu-și mai putu fine necazul si răspunse 
cu ură: 

— „Face-s'ar sdrente tot ce e pe tine, nevastă, că 
m'ai scos din fire cu nesocotinta ta!“ 

Dar omul nu-și putuse închipui în toiul certei că 
vorbele lui nu erau decât rostirea celei de-a şaptea do- 
rinta. 

Pe loc, rochia femeei se prefăcu intr'o sdreantá mur- 
dará de îţi era si milă sa o mai privesti. Bráfara dela 
mână era si ea acum o biată nenorocită de brățară de 
fer ruginit. 

Se făcuse lumină afară şi vraja Zânei minunate 
pieri deodată. Cele şapte dorinti erau împlinite, asa că 
cei doi sofi nu mai puteau cere nimic. Rámaserá cu 
o lampă în perete si un foc care ardea neîncetat. 

“Dar si cu învăţătura că omul dacă nu este înţelept 
şi chibzuit, poate pierde şi norocul cel mai mare... 


MOS-GHIDUS 


Nu uita ţi! 


Cei care concurează la desenul nostru, trebue sá tie 
seamă de toate regulile pe cari le publicăm la pag. 5a 
numărului de faţă. 

Totdeodată nu trebuesc uitate premiile de mai jos. 

Premiul | este un portret al premiantului luat în 
culori. 

Premiul H este tot un potret al premiantului lucrat 


13 


y 


în alb şi negru. 
Premiul III este un abonament pe un an la „iDimi- 
neata Copilor”. 


Premiul IV este un abonament pe șase luni. 

Cercetati cu bágare de seamă punctele arătate mai 
o ca sá le puteţi îndeplini pe toate, și apucativá de 
ucru. 


PEDEAPSA ERE! 


— „Bună seara, gazdă bună !“ — Așa mă întâmpină, 
eri seară, draga mea rândunică, așezându-se vioaie pe 
marginea cuibusorului ei, pe care şi-l zidise acum cáfi- 
va ani sub streaşina casei mele. 

De obiceiu, în fiecare seară, rândunica are chef de 
vorbă, dar atăta mâncărime de limbă, ca eri seară, n'a 
mai avut de când o ştiu. Ciripeste într'una, verzi si 
uscate, — numai vreme sá ai s'o asculti ! Cum vede că 
mă asez pe divanul din pridvor, sá mă odihnesc, ese 
din cuib, îmi dă bună seara, apoi se așează frumos pe 
pălimar şi începe să sporovăe, câte toate: „Ci, ciri, ci, 
ci cip. cip, ci, rip, cip, cip. Să vezi ce mi sa întâmplat 
astăzi, să râzi, să leşini de râs, nu altceva!“ 

Urmáream prin văzduh nişte musculite, tocmai bune 
de mâncat, şi mă desfătam, făcând zeci de tumbe prin 
aer. Mă ridicam la ináltimi mari şi, de acolo, má repe- 
zeam ca un glonţ până la pământ, zburam ras cu pă- 
mântul, prindeam o musculifá, iar má ináltam, iar má 
repezeam ! Ce să-ți mai spui; máncasem bine si eram 
veselá ! 

Deodatá, pe cánd má aflam deasupra unei ográzi, 
pline de găini, rate si alte orătănii, numai ce aud puii 
de găină piuind gi găinile cotcodácind : piu, piu, piu! 
Cot, cot, cotcodac ! — Iti impuiau urechile nu altceva ! 
„Eretele, eretele“ — tipau bietele păsări, căutând să se 
ascundă care pe unde apucau. 

— Aha ! ciripii eu, — stai tu, cumetre, cá-ti tai eu 
acus pofta de pui! 

Cumătrul erete se invártea 
stránse, pe deasupra ográzii. 

Pusese ochii pe o puică albă, care rămăsese įea- 
pănă de frică, lângă strachina cu mâncare şi se pregă- 
tea so insface în ghiare. 


în cercuri, cât mai 


Când nici nu se aştepta cumátrul si era mai sigur 
de prada lui, mă repezi, ca un glonţ în ceafa-i pufoasă 
Cu ciocul meu mic, dar tare si bine ascuţit, il ciocănii, 
de câteva ori, în creștetul capului, de văzu stele verzi 
hofomanul ! 

Si unde începu eretele sá se sbată, sá se înalțe in 
văzduh, să coboare : doar, doar m'o putea svárli, din 


spate. Eu mă agatasem cu gherutele de penele lui si 
nu-i dam pace de loc. Cârăia cumátrul si se sbătea, ca 
de frica morţii. 

Peste câteva clipe sosiră încă două rândunele în 
ajutorul meu şi mi-l luară la chelfánealá pe jupân 
erete, încât cred că i-a pierit pofta de-a mai umbla 
după pui de găină, prin ogrăzile gospodarilor. 


I. Sūchter-Loco.—E prea tristă poezioara Cersetorul. 


Dece nu încerci ceva mai vesel? Şi-apoi versurile 
schioapătă pe ici pe colo. Caută şi reciteşte pe marii 
noștri poeţi, ai încă multe de învăţat. 

M. Urman-Bolgrad.—Incercarea în versuri nu-i isbu- 
tită. Citeşte mai mult şi scrie mai puţin. Nu-i deajuns 
ca versurile să sune din coadă... 

Barta Gheorghe-Loco. — Nu prea esti meșter în ale 
scrisului. In povestea trimisă spui lucruri obicinuite 
cari nu pot să intereseze pe cititorii Diminetii Copiilor. 
Afară de asta, scrii pe amândouă feţe ale hártiei!... 

Elena Poslávescu-Ploesti.—Poezia Mos-Cráciun a sosit 
prea târziu. La fel şi cealaltă de Anul Nou. 

Lelia Petrulian.—Mica poveste pe care ai scris-o se 
va publica peste puţină vreme. Dacă vrei să deprinzi 
meșteșugul scrisului, trebue sá citeşti foarte mult. 

Alexandrina Furculiță-Chişinău. — Dece scrii pe amân- 


două feţele hârtiei ? Dar desenul dece ni l-ai trimis ? 

Cornelia Juster-Loco. — Povestea va apare cu oare- 
cari îndreptări, poate chiar în numărul viitor. Altădată 
nu uitaţi să numerotati paginile manuscrisului. 

Gelu Nicolescu-Loco. — Cele două strofe dela sfârșit 
ale poeziei „Sūniufa“ nu sunt isbutite. Refá-o. 

M. S. 1.-Vaslui. — Poezia cu care spui că ţi-ai bătut 
capul este din St. O. Iosit din volumul Patriarhale. Asa 
Aşa că ţi-ai dat osteneala doar s'o transcrii. Nu-i fru- 
mos ce-ai făcut ! 

Sandy-Nedoma-Sibiu. — Povestea e prea lungă si prea 
scurtă. Scrie lucruri scurte și uşoare. Hazurile trebue 
să fie hazlii ! 

lon Paraschiv-Constanta.—Marea e frumoasă, dar nu 
i-ai redat toată frumuseţea în rândurile ce le-ai trimis. 
Desenele nu le-ai isbutit. Mai încearcă, dar reciteste-ti 
manuscrisul după ce l-ai scris, ca să nu se strecoare 
greşeli. Ne bucură cá-ti plac cei doi báefi năsdrăvani, 
Neata si Nětěfleatů. 

Celorlalti li-se va răspunde în numărul viitor. 


REDACȚIA 


E 


a A e — 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA III 


MOS CINEL 


La acest concurs oferim urmátoarele premii: 


10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 


1 abonament pe 1 an 


3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


24 RAN 


N 


N N 


4 
M 


Orizontal: 1) ...să dăm mână cu mână. 3) Sărbă- 
toarea dela 24 Ianuarie (2 cuvinte) (cont.la 8 vertical). 
9) Fiinţă. 9a) Parte a mánii. 9b Muscá-l. 10) Apă in Franta. 
11) Infăptuitorul Unirii Principatelor. 15) Hai să dăm 
... CUu... 16a) Pronume. 17) Nota traducătorului. 
18) Posed, 20) Fruct. 21) Fir. 22) Notá. 24) Unsoare 
(Moldova). 25a) Cum face gásca ? 26) Pronume. 27) 
Pronume. 28) Articol. 29) Organ din corpul omului. 31) 
Subfire, delicat. 32) Literá greceascá. 33) Ciudá. 34) 
Râu în Elveţia. 35) Cuvânt neschimbător. 36) Ca la 24 
orizontal. 37) Ce e mic, mititel si ingrádeste frumusel?. 
38) Paná de despicat (Tr.). 39) M. S. Regele. 40) Plantá 
textilá. 41) A cerceta, 44) Impárat rus. 45) Hai sá dám 
mână cu mână, toti cu inima . . . 47) A dărui. 48) Notă. 
49) Lampă electrică. 51) larba rea din holde . . . 52) 
Pronume. 54)Care apără. 55) Piară .. . din ţară. 

Vertical: 1) Sa'nvartim . . . frátiei. 2) Posed. 4) Ca 
la 38 Orizontal. 5) Tara pe care trebue s'o apărăm cu 
vitejie. 5a) Várstá. 6) Mume de fată. 6a) Destepti. 6b) 
Proaspát. 7) Luná ! 8) Continuarea dela 3 orizontal. 13) 
Stávilar. 14) A brázda. 15a) Poftim ! 19) Loc sub pá- 
mánt de unde se scot minerale (plural). 25) R.I.C.A.(?) 
27a) Podoabá. 29) Invinovátitá. 30) Floare roşie. 31) 
Sterpelesc. 34) In prezent. 35) Cuvânt neschimbátor. 38) 
„+. rea din holde piară. 41) Ca la 35 vertical. 42) Mă- 
sură. 43) Salutare! 44) Strig. 46) Metal. 47) Hai să... 
mână cu mână. 50) Fuior gata de tors. 53) Nume 


turcesc. 
IONEL BICHIGEAN—Năsăud 


Anagrame 


Anagramá inseamná schimbarea așezării literelor 
dintr'un cuvânt, in asa fel încât sá căpătăm altul. De 
pildă : 

Brad — rabd — ambele cuvinte au aceleași litere 
aşezate într'o rânduială diferită. 

Veţi pune în locul unde sunt numere astfel de cu- 
vinte : 

1) Te 12345 piciorul? Se vede că te 42315 gheata. 

2) Când grădinarul moş Andrei văzu că-i lipseşte o 
12345, făcu o 42315 foarte mare. 

3) Acest servitor muncea ca un 123. Ajunse în cele 
din urmă chiar 213. Isi pierduse vederea. 

MOŞ PETRE 


Poşta jocurilor 


J. A.-Loco.—Publicám „La ţară“. 

M. V.-Loco.—Jocuri cu subiecte asemănătoare ne-a 
trimis colaboratorul Ionel Bichigean, asa că... 

S. I.-Cernăuţi.— Omonimele sau mai publicat, jocul 
combinat e greu de deslegat, un aritmogrif cu munţi a 
apărut acum câteva numere. In jocul „Epurele“ *) pro- 
verb) se formează două cuvinte de prisos si „Putina 
geografie“ avem cam multă. 

D. T.-Loco.—Cimiliturile sunt prea cunoscute. 

H. I. M.—Publicám rombul geografic. 

St. N.-Craiova.—O astfel de saradá s'a mai publicat. 


H. T,—laşi.— — Aritmogriiul e greu, sarada nu e bine 
lămurită si sa mai publicat si „Amestecate“ nu pot fi 
publicate ! 


F. L.-Bárlad.—Publicám „Vulpea si barza“. 

B. G. Gh.-Loco, Nic. Z.-Loco. W. Iss.-Loco, Cus. F. 
D.-Focgani.—Cáinele nu prea are cuvinte la subiect. E- 
lefantul nu merge, deoarece e încărcat cu animale care 
nu-l privesc. 

E. V. P.-Loco.—lar aritmogrife ? Monograma e grea. 

N. V.-Loco.—Dacá sina sboará la un loc cu trenul, 
atunci şi şarada sboară !... 

L. Vr.-Cernauti. — Sarada e clară, bine versificatá 
dar acest cuvânt a mai fost irtrebuintat în sarade. Ta- 
lentul versificării îl puteţi folosi la anagrame, metagra- 
me și cimilituri.Legogrife în flul celor trimise nu publicăm. 
Aşteptăm alte jocuri... 

U. M.-Bolgrad. — Sarada trimisă nu e saradě, ci o 
combinaţie de logogrif si palindrom, si cimilitura e slabă. 
G. şi H. Loco.—Nu publicăm astfel de probleme. 

B. F.-Loco. — Publicám „Cuvinte încrucișate“ 


Ora Copiilor la Radio 


Multi dintre cititorii nostri din întreaga țară au 
câte o cutiufá minunată cu care ascultă lucruri fru- 
moase şi folositoare transmise de postul naţional de 
radiodifuziune. 

Anul acesta copiii s'au obicinuit să asculte Joia de 
la ora 4.45, Ora Copiilor. 

Joia viitoare 24 Ianuarie; Ora Copiilor va fi inchi- 
nată sărbătoarei Unirii. Se va transmite un poem radio- 
fonic scris de M. lorda cu cântece si coruri şcolăreşti ; 
d. Victor lon Popa, vechiul prieten al copiilor va face 
Jurnalul obicinuit, stânde vorbă cu cei mici. 


Când se inchide concursul de desen 


După cum sa arătat la timp, concursul nostru de 
desen va fi deschis o lună. 

Așadar, copiii au timp să-şi trimită desenele — ti- 
nánd, bineînţeles, seamă de toate condifiunile — páně in 
ziua de Sâmbătă 6 Februarie. 

Mai aveţi, deci, timp ! 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele și pronumele 


SERIA II 


Adresa: 


— Măi Neatá, dacă te-ai incotos- 
měnit asa, desigur că trebue să-ți 
fie tare frig... 

— Ba tocmai de aceea mi-e cald 
si bine, măi Natafletule !... 


Heliogravură „„Adevėrul“ S. A. 


“o 


& CNdiMEATA COPIILOR 


ei este: A 
mai poti ėpril., / | E Preţul 5 lei 


Ny 
fi 


Ciudățenii din toată lumea 


0 casă construită din scoici şi din melci 


Intr'un mic orăşel din Japonia, aşezat pe malul unui 
fluviu însemnat, locuitorul Yo-Kay, a avut ideia minu- 
nată de a-și construi o casă din scoici şi din melci. 

Vreme de cinci ani, cu o răbdare nemaipomenită, 
acest Yo-Kay a pescuit singur si a cumpărat şi dela alţii 
o cantitate foarte mare de scoici şi melci, cu cari, în lo- 
cul cărămizilor şi a lutului, şi-a clădit într'un chip foarte 
original, o casă destul de mare, compusă din 2 odăi, o 
sálitá si o mică bucătărie. 

Scoicile si melcii sunt lipiti şi suprapusi si for- 
mează ziduri frumoase de grosimea caselor obișnuite. 

Ceeace este într'adevăr uimitor, e faptul că nu numai 
pereţii, ușile, ferestrele si plafoanele sunt lucrate din 
aceste coji preţioase, dar chiar unele obiecte casnice, 
cum sunt de pildă : chiuveta de apă, abatjoururile, cuie- 
rele, garderoabele, ramele oglinzilor şi altele, sunt împo- 
dobite tot cu scoici și cu melci, dând casei o înfățișare 
unică, cum nu mai există în toată lumea. 

Construcţia acestei case a durat 8 ani gi a fost ter- 
minată abia luna trecută. 

La inaugurarea casei au luat parte toate autorităţile 
orășelului — iar proprietarul ei, Yo-Kay, pentru munca 
uriaşă si răbdarea lui de fer, a fost răsplătit cu cea 
mai de seamă medalie japoneză. 


CANGURUL DE MARE 


Cangurul de mare nu e altul decât „calul de mare“. 

Cunoscând mai cu deamănuntul acest animal, vă 
veţi da seama dece i-se spune aga. 

Calul de mare e un n X ciudat, lung de vreo două- 
zeci şi cinci de centimetri, are un bot puţin alungit care 
se termină cu o gurita prevăzută cu dinti. Culoarea lui se 
deosebeşte după locul unde trăiește şi variază între 


Duminică (17 lanuarie) dimineaţa, încăpătoarea sală 
a cinematografului Savoy a fost infesatá de mici specta- 
tori, doritori să vadă spectacolul alcătuit special pentru 
ei, de revista „Dimineaţa Copiilor“. 

Pe feţe lor se putea citi nerábdarea cu care așteptau 
apariţia iubitului Mos Ion, a lui Haplea si a neintrecutilor 
Stroe şi Vasilache. 

Spectacolul a fost deschis de Mos Ion — care intr'o 
conferinţă spirituală — a distrat si a instruit în acelaş 
timp, pe micii privitori. 

Le-a lămurit — într'o limbă înțeleasă de ei — 
însemnătatea unui teatru pentru desfătarea sufletului și 
îmbogățirea minţi, le-a pus istefimea la încercare prin 
câteva ghicitori iscusit ticluite si — la sfârșit — a dat 
unele explicaţii necesare cu privire la piesele jucate. 

O altă bucurie a constituit-o piesa „Haplea la stăpân“ 
de M. lorda, directorul revistei „Dimineața Copiilor“. 
Fiecare vorbă, fiecare gest al lui Haplea stárnea ho- 
hote de râs. 

Hazul personajului a fost scos în relief de domnul 
Brandea. D-ra S. Francesco a interpretat rolul ser- 
vitoarei Frosa. D-ra Cecilia Petrescu şi d I Dragomirescu 
au contribuit la succesul spectacolului. 


Teatru pentru copii 


verde-palid şi verde-inchis. Unii sunt cenusii, iar alţii 
negriciosi cu pete și puncte albe şi negre. 

Negisorii, cari se găsesc în jurul ochilor rotunzi gi 
scânteietori, seamănă cu un fel de coamă iar forma ca- 
pului îl face sá pará un animal ca'n povești, Codita, însă, 
e ca un viermusor, Viaţa „cangurilor“ nu se desvoltă in 
apropierea coastelor, ci în adâncimea bogată în vegetale, 
unde înoată printre corali, alge si anemone. 

Chipul lui de a înainta ne amintește puţin pe acela 
al tiparului. De câte ori înaintează, se sprijine pe in- 
cheieturi, încât pare că la fiecare mișcare își fránge 
trupul. 

Când e obosit, se uită cu atenţie la tot ce-l încon- 
joară și, la momentul potrivit, se aruncă asupra micutei 
prăzi, cu o sprinteneală uimitoare. 

Nimic nu scapă din jurul său, deoarece ochii lui nu 
au nicio legătură unul cu altul, rotindu-i pe fiecare în 
parte. Animalele de parte bărbătească au un buzunăraș 
ca şi cangurii. 

E unic felul cum se imultesc aceste animale ciudate. 
Ascultati ! 

Nu mama e aceia care pástreazá ouále din care vor 
ieşi viitorii pui, ci tatăl îi ţine în buzunarul lui. La 
un moment dat, ouăle se sparg și ies afară puişorii, care 
rămân încă sub îngrijirea părintească. De îndată 
ce devin mai mărişori, se fac mai neastámpárati şi tot- 
odată creşte şi grija părintească. 

Dar, în cele din urmă, vine şi ziua când tinerii pui- 
şorii, trebue să cunoască lumea, adică marea. 

Atunci, părintele strânge punga si-si dă afară pui- 
şorii nerăbdători, care înfruntă apa cu o ușurință uimi- 
toare. 

Deabia esiti din punga părinţilor, puisorii subţiri si 
străvezii stau unul lângă altul, în picioare, casicum ar 
vrea să joace o horă! Apoi, capătă curaj si se avântă 
în mare, mândri că-și pot câștiga o bucată de pâine 
prin sudoarea... fruntii | 


Stroe si Vasilache sau întrecut pe ei însişi prin 
atmosfera de familiaritate pe care au creat-o, semănând 
bună voie în sufletele spectatoriior. Copiii s'au simţit 
întradevăr în largul lor, cântând împreună cu simpa- 
ticii comici. 

A urmat apoi „ Pápuga cu piciorul rupt“ de 
Victor lon Popa, Fiind scrisă într'o limbă uşoară şi lim- 
pede și'n versuri line, a încântat urechea şi ochii mici- 
lori privitori, 

D-ra Nina Fintescu a avut prilejul să-și desfăşoare 
însușirile artistice, trecând cu ușurință dela răutatea 
fetiţei, aspră cu câinii, la nevinovăția pápusii care se 
lasă înşelată de amăgirile unei pisici. 

D-ra Nineta Gusti a realizat admirabil -o pisică 
mlădioasă, cu voce mieroasă, plină de viclenie. D-ra S. 
Francesco a schițat o bunică blândă si sfătoasă. 
Domnul Șerbănescu, în rolul Rozătoarei, şi-a exteriori- 
zat de minune teama faţă de pisică. 

Domnul Leonard a cules aplauze binemeritate, pen- 
tru chipul hazliu cum a recitat „Peneș Curcanul“. 

După acest spectacol vesel, copii au plecat mâh- 
niti...... că s'a terminat prea repede, deşi a ţinut trei ore. 


GRIGORE TULIU