Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages201-250

s Di 
zi aii ženi. E NI PP = PS 


— Da, da! Așa a spus. Nu-i așa doamnă, spuse ea 
adresându-se tigancii. 

Copila se întoarse către aceea cu care venise, spu- 
nând aceste cuvinte. Drept răspuns, femeea îi dădu o 
palmă, care o făcu să se clatine pe picioare. 

— Ce modă este asta să-i spui mătușii tale, doamnă? 
strigă furioasă tiganca. Să nu mai pomenesc aşa ceva. 

— Ce s'a întâmplat Zoe, întrebă Moacă egind în ușa 
vagonului. Ai şi început s'o baţi? 

— Florica a făcut o greșală, răpunse în locul fe- 
meii Gică. Nu este încă obișnuită cu mătuşa Zoe. 

— Să se obișnuiască, strigă Zoe, sau va fi vai de ea! 

Florica îl privi pe Gică, dar acesta era atât de trist, 
incât i se strânse inima de durere. In aceeași clipă Zoe 
le spuse: i 

— Gică, Florico, preparați masa! 

Cei doi copii intrară ascultători în vagon. Florica 
ar fi voit să-i puie o mulțime de întrebări lui Gică, 
dar ţiganca se aşezase pe treptele vagonului gi asculta 
cu încordare, doar, doar va afla ceva ca să-i bată 
iarăși pe copii. 

In timp ce făceau treaba, cei doi copii îşi gopteau 
unul altuia cuvinte de îmbărbătare. 

După câteva ore, Gică îi aminti mamei lui vitrege, 
că ar trebui să se ducă în oraș, spre a-și lua costumul 
făgăduit de doamna Drianu. După ce au vorbit în 
şoaptă o vreme, Moacă si Zoe le dădură voie să plece. 

— la seama, Gică, spuse tatăl acestuia. O las pe 
Florica pe seama ta. 

Gică nu răspunse nimic. Pe drum, Florica îi po- 
vesti toate câte se întâmplaseră în răstimpul cât nu 
sau văzut. l-a povestit despre buna doamnă Drianu 
care a iubit-o ca o mamă, despre casa frumoasă în 
care a locuit şi despre călătoria pe care ar fi făcut-o, 
dacă nu ar fi sosit tocmai atunci Zoe, care a luat-o. 

Gică povesti la rândul său, cum au plecat pe as- 
cuns într'o noapte şi cum au colindat apoi târgurile 
şi bâlciurile, dând spectacole, care nu mergeau însă 
prea bine. La un bâlciu, tatăl lui a cunoscut-o pe Zoe, 


“care era ghicitoare în cafea gi în cărţi şi s'au căsătorit. 


Acuma aveau de gând să nu se mai oprească decât în 
oraşele mai măricele, deoarece Zoe câștiga o mulţime 
de bani cu ghicitoria. 

— Spune-mi Gică, întrebă atunci Florica, cum se 
poartă cu tine mama ta vitregă. Te ceartă? Te bate? 

Băiatul își plecă privirile. 

— Uneori mă bate... vrea ca să-i spun mamă... dar 
nu pot... 

Sărmanul îşi şterse o lacrimă amintindu-și de mama 
lui care murise. 

— Spune si tu Florico, întrebă el, poţi să spui mamă 
unei ființe pe care n'o iubeşti? I-ai spune tu altcuiva 
mamă, decât mamei tale adevărate. Dar de ce nu 
mi-ai vorbit niciodată despre părinţii tăi? 

— Părinţii mei....? 

Fata îşi trecu mâna peste frunte. 

In aceeaș clipă se auzi un glas în urma ei: 

— Florico! . 

Cei doi copii se întoarseră deodată. 

— Năşico! 

Florica se repezi în brațele doamne Drianu. 

— Nisico, acesta este Gică, despre care ţi-am vor- 
bit de atâtea ori. 

Băiatul își scoase cuviincios gapca din cap. 

— Desigur că ești foarte vesel că verișoara ta a ve- 
nit înapoi acasă, îl întrebă doamna Drianu zâmbind. 

— Oh, da, răspunse timid Gică. 

— Nu-i frumos ce faci, continuă buna femee, fiind- 
că mi-o ei mie pe Florica. Dar nu face nimic. Nu sunt 
supărată pe tine. Iată, ţi-am cumpărat cămăși si în- 
călțăminte, iar acasă la mine vei gasi niste costume 
pe care să le încerci. 

— Cât ești de bună, nasico, spuse atunci Florica ri- 
dicându-şi privirile luminoase spre doamna Drianu. 

Sosiră acasă. Doamna Drianu pusese să se facă foc 
în salon. O masă plină de toate bunătăţile îi aștepta. 


11 


Dar deosebirea între purtarea Florichii gi a lui: Gică 


era foarte mare. In timp ce fetița știa să se servească 
de toate, Gică era stângaciu, uluit. Nu încăpea în- 
doială, că nu fuseseră crescuţi împreună. Bănuelile ei 
prindeau din ce în ce mai mult temei. ; 

După ce au băut ceaiul, doamna Drianu spuse 
Florichii: 

— Florico, du-te în camera ta si alege de acolo ce 
vrei să iei cu tine. Intre timp Gică își va încerca 


„hainele. 


— Mă duc, răspunse Florica. Dar nu-mi dai voie să 
cânt puţin la pian, năşico? 


« sj, 
% 
DM 3, gfb 
5 A pn, pA 2 Hh 
; V 4 EM AT k: 
be te io Ali 


sa y 
$ A 


La auzul acestor cuvinte, Gică făcu ochii mari. Nu 
mai încăpea îndoială, că nici prin minte nu-i trecuse 
că Florica ar ştie să cânte la pian. Doamna Drianu 
băgă de seamă uimirea copilului şi se hotări să folo- 
sească prilejul şi să afle dela el tot ce se putea privi- 
tor la părinţii adevăraţi ai Florichii. 

De îndată ce copila părăsi camera, doamna Drianu 
se adresă lui Gică: 

— la spune-mi micufule, care este numele adevărat 
al Florichii noastre? Cine sunt părinţii ei şi cum de 
a ajuns să locuiască cu voi in vagon? Vreau ca so 
ajut și te voi ajuta şi pe tine, dacă-mi spui adevărul. 


CAPITOLUL XIII 
VREMURI GRELE 


Deşi doamna Drianu pusese această întrebare ca 
să-l prindă prin surprindere pe Gică, băiatul își păs- 
tra stăpânirea de sine si nu dădu un răspuns precis. 

Dealtfel, decând sosise la locuința doamnei Drianu, 
Gică observase că buna doamnă băgase de seamă că 
Florica nu este verișoara lui. Exista prin urmare bă- 
nuială împotriva lui Moacă. Ceeace mai înțelese Gică, 
fu că Florica nu spusese nimic grav şi că nu-și amin- 
tea cine-i sunt părinţii. Altfel întrebarea binefăcătoa- 
rei ei n'ar fi avut nici un rost. Prin urmare răspunse 
cu tonul cel mai natural posibil: 

— Părinţii Florichii au murit... nu v'a spus oare şi 
ea acest lucru. 

— De când a fost bolnavă şi-a pierdut memoria, 
spuse buna doamnă, dându-se de gol. Dar nu cred că 
este vara ta. Nu a fost crescută împreună cu tine... 

— Aveţi dreptate, o intrerupse Gică. Florica este 
numai de un an la noi. Mama ei o ținea la școală. Ta- 
tăl ei era lucrător, nu artist de bâlciu. 

Spunând toate acestea, Gică voia s'o incurce cât mai 
mult pe doamna Drianu. In primul rând îl iubia pe 
tatăl său, asa cum era el si apoi, o îndrăgise pe Flo- 
rica şi n'ar mai fi vrut să se despartă de ea. 

(Va urma). 


UN GOSULET DE LUCRU 


Ca să nu trebue mereu 
să vă rugaţi să vi se dea 
pentru lucru aţă ac şi 
foarfece ar trebui să le 
aveţi pe ale voastre, şi să 
le ţineţi toate la un loc. 
Astăzi vă dau dragele 
mele modelul cum să vă 


lucraţi o cutie în care să 
ţineţi toate cele trebuin- 
cioase lucrului. 

Dintr'o mătase, stambă 
sau creton înflorat, tăiaţi 
nn pătrat ca in ilustrafia 
uoastră. Dintr'un carton 
tăiați un pătrat ceva mai 
mic ca acela de stofă. 
După cum vedeti in ilu- 
strația noastră pătratul îl 
împărțiți prin patru linii 
trasc la distanță egală, în 
nouă pătrate mai mici. 

După cum am arată ilu- 
strația noastră tăiați afară 
cele patru pătrate dela 
colțuri, crucea formată din 
cinci pătrate care v'a rămas 
o lipiți pe bucata de mă- 
tase sau cretan, în aşa fel, 
ca să rămână o margine 
de jur împrejur. 

Această margine o în- 
doiti pe dinăuntru astfel 
ca stofa şi cartonul să 
aibe aceiaş mărime. Pentru 
căptugală luaţi o bucată 
de satin într'o culoare vie 
cum arată ilustrația noa- 
stră, tot un pătrat mai 
mare. După ce ați lipit 
şi căptuşala, indoifi car- 
tonul în sus în locul care 


este punctat pe ilustrația 
noastră. Colfturile de mă- 
tase şi căptuşala care cad 
una peste alta sunt prinse 
cu copci. Coşuleţul este 
gata. Nu uitaţi dragele 
mele să puneţi înăuntru, 
ace, aţă, foarfecă şi de- 
getar.... 


TOT FELUL DE 
NIMICURI DE LUCRAT 


Păpuşa ta îşi serbează 
peste câteva zile ziua ei 
onomastică. 

Ce ai să-i dăruieşti? 

Un superb buchet de 
flori de lână pe care-l va 
prinde la pardesiul ei cel 
nou, când va eşi la plim- 
bare. 

Pentru acest buchet ai 
nevoe mai întâiu de lână 
verde, apoi zece fire scurte 
de diferite culori pe care 
ti le va da mămica din 
resturile ei, dacă ai s'o 
rogi frumos, şi un ac gros. 


Faci mai întâiu coada 
buchetului. Firul cel lung 
de lână verde îl înfăgori 
de cel puțin zece ori în 
jurul celor patru degete 
ale mâinii şi îl legi jos 
la ambele capete. Mai lip- 
sesc coroanele florilor. Iei 
un fir colorat şi-l treci 
prin ac, şi începi să faci 
în partea de sus a buche- 
tului cinci sau şase 
ochiuri, cari vor forma 
petalele. Ca aceste petale 
să nu se diformeze, faci 
după fiecare ochiu câte 
un nod. După ce ai făcut 
zece flori colorate legi 
buchetul cu un fir de be- 
teală şi darul pentru ziua 
păpuşii tale este gata. 


Când vrei să găteşti 
ceva pentru păpuşa ta 
atunci este foarte practic 
să ai toate lucrurile la 
îndemână. 

De aceea vă dau astăzi 
un model de şorţ cu bu- 
zunare, făcut din mugama. 

€ 


Tăiaţi intdiu un drep- 
tunghiu de care legați 
doua funde. In mijlocul 
gorfului veți coase două 
bucăți pătrate mai mici: 
acestea sunt buzunarele 
pentru lingurile de gătit. 
Apoi coaseti în lățimea 
gortului, dar bineînțeles 
mult mai scurt, o a doua 
bucată de muşama, care 
cusută din trei părți şi cu 
cusătură la mijloc va forma 
alte două buzunare, în care 
vor avea loc să stea câr- 
pele de bucătărie şi alte 
lucruri necesare în timpul 
gătitului. 

Fiindcă la gătit, de cele 
mai multe ori, te pătezi, 
este practic ca şorțul să 
fie din mugama ca să poată 
fi spălat foarte uşor, căci 
de mici trebue să vă în- 
vățați să fiți practice şi 
econoame. 


ASTĂZI NE JUCĂM 
DE A JUPANEASA... 


Ştiţi oare dragele mele 
cum se strânge şi se face 
curat într'o 
odaie deranjată, 
repede şi bine? 

Nu este oartă 
dar trebue să o 
stiti tot atât de 
bine ca ori care 
alt lucru. $i ca 
să învăţaţi cu 
plăcere, astăzi 
ne vom juca de-a 
jupâneasa sau 
fata în casă. 
Imbrăcați-vă cu o rochie 


ce se spală uşor, luati-va 
o bonetă sau un tulpan 
pe cap (şi dacă vreți) pen- 
tru a vă păzi mâinile mă- 
nuşi de menaj. Aduceţi-vă 
în odaie toate lucrurile 
de care aveți nevoe: peria 
de mobile, măturica de 
covoare, mătura, făraşul, 
cârpa de parchet şi cârpa 
de praf. 

Şi acum la lucru, des- 
chideti ferestrele, mobila 
foarte fină şi delicată o 
acoperiți cu cearceafuri 
vechi, dar curate, mobila 
tapisată o periati foarte 
bine, periati apoi covoa- 
rele le indoiti frumos, 
măturați pe jos ştergeţi 
apoi cu flanela parchetul, 
Stergeti praful, aşezaţi la 
loc covoarele. Gata! 


CE GATIM AZI.. 
PENTRU PAPUSILE NOASTRE 


O salatd de fructe: Bu- 
cățele mici de mere si 
banane curățate bine le 
acoperim cu sirop cald 
de zahăr. Peste acestea 
turnăm zeama unei por- 


tocale sau a unei lămâi. 
Lăsaţi să stea câtva timp 
la rece până ce intră si- 
ropul în fructe. Foarte 
bună ar fi salata, dacă 
mămica v'ar da puțină 
frişcă să puneţi peste sa- 
lată atunci când serveşte 
la masă. Dar cred că şi 
aşa va place salata micilor 
voastre prietene... 


12 


e ] 


a 


EY ya Pi! ‘i 3 z 5 5 zi r b r Ia k A A Hi E 
Pe j , 


13 


JINGE, LEBADA SALBATECA 


/ 


EPARTE, intr'o fara din nord, trăia odată 
o lebâdă sălbatecă. Era cea mai frumoasă 
lebădă din lume. Penele ei erau albe cu 
luciri albăstrui pe spate, galbene pe 
pântece şi violete pe aripi. Niciodată 

i nu se amestecase în jocul tovaršselor ei, 
niciodata nu sburdase în apa rece şi limpede. Ci 

veşnic liniştită şi tăcută, căuta locurile unde apa e 

mai adâncă, vântul mai lin şi şoapta frunzelor depe 

maluri mai tainică. Sta ore întregi ascultând pove- 
ştile vântului despre alte țări, cu alte animale şi 
oameni. 

Niciun vânător, din toţi 
câți ajunseră până la locul 
din îndepărtata țară nordică, 
nu îndrăznise s'o omoare. 
La vederea ei puşca le tre- 
mura în mâini şi glontele 
şovăia să pornească. Nu, ni- 
meni nu îndrăznise să se 
atingă de regina lacului 
adânc. 

- Dar într'o zi ajunse până 
acolo o expediţie condusă 
de un bătrân savant. Era un 
entomologist, adică un in- 
vățat care se ocupă cu stu- 
diul insectelor. Expediția 
rămase mai multe săptămâni 
la malul lacului. In fiecare 
zi savantul, care se numea 
Bjorsen, se scula cât putea 
de devreme gi cutreera câm- 
piile scăldate în soare. Nu 
odată se oprea seara la malul 
apei ca să cerceteze insectele 
prinse peste zi. Şi nu odată 
uita de ele, cu privirea atin- 
țită la lebădă. 

D n rartea ei, pasărea îşi 
mărea din ce în ce cercurile 
pe care le facea pe lac, apropiindu-se mereu de savant. 
Si odată, când acesta îşi ridică privirea dela o insectă, 
văzu cu surprindere lebăda oprită în fața lui; cu gâtul 
întins îl observa nemişcată. 

Au mai trecut câteva zile şi expediția s'a hotărît 
să se întoarcă. In. ajunul plecării, entomologistul 
veni lângă lebăda care plutea încet. 

„Regină a poporului cu pene albe — şopti el — 
vrei să vii cu mine? In parcul casei mele te aşteaptă 
un elesteu înconjurat de trandafiri. Tu îi mai lipseşti 
ca să fie cel mai frumos eleşteu din Suedia“. 

Lebida se oprise; nemişcată, asculta melodia cu- 
vintelor auzite pentru întâia oară. 

„Regină a păsărilor de argint — urmă bătrânul — 
vrei să vii cu mine? Te-ai juca toată ziua cu fetița 
mea Astrid. Când am plecat m'a rugat să-i aduc un 


. dar cum nu s'a mai văzut. Si ce dar mai frumos ca 


tine aş putea să găsesc?“. Şi lebăda îşi aplecă gâtul 
şi privi savantul cu ochii ei rotunzi, par'că ar fi în- 
teles şi ar fi spus da. 

Au urmat apoi zile întregi de călătorie. si intr'o 
dimineață frumoasă de primăvară au ajuns in oraşul 
Istad. Acolo, într'un conac măreț aşteaptă mica Astrid 
întoarcerea tatălui său. Şi mai mare decât bucuria 
oraşului când -se întoarse savantul ale cărui desco- 


de ELVIRA CALAN 
ONE NEN ENE NENN ENE ENE NNNNN EN NENNNNENNNNNA 


periri erau aşteptate cu nerăbdare, fu bucuria fetiţei 
când primi darul a cărui frumuseţe întrecea toate 
visurile sale. 

O nouă viață începu pentru lebăda cea frumoasă. 
Noua ei stăpână o numi Inge şi pasărea primi nu- 
mele cum primea toate mângâierile micuței Astrid. 
In fiecare dimineaţă apa eleşteului tremura în urma 
lebedei care alerga la chemarea fetiţei. In fiecare 
dimineață se încingeau convorbiri fără sfârşit şi 
Astrid era sigură că pasărea o înțelege şi o aprobă. 

Intr'o zi, un tânăr se prezentă savantului. Era un 
băiat înalt, cu o căutătură rea şi gesturi furişe. Aducea 

o scrisoare dela un coleg 

de-al lui Bjorsen, savantul 

Borg. Acesta îl recomanda 

ca un colaborator de valoare 
- în ce priveşte entomologia. 

Se numea Cristian Haag. 

Bătrânul îi puse câteva 
întrebări la care el răspunse 
mulfumitor; aşa că fu an- 
gajat imediat deşi Borg, care 
di dăduse recomandafia, era 
cel mai mare rival a lui 

Bjorsen pe tărâmul ştiinţei. 

Trecu .câtăva vreme şi 

Bjorsen nu avea decât cuvinte 

de laudă pentru Cristian 

Haag. Dar era cineva care 

nu-l putea suferi: era Inge. 

Intr'o după amiază, Cri- 
stian se plimba fără treabă 
în parcul conaculvi, când 
zări lebăda şi, din joacă, 
începu să arunce cu bulgări 
de pământ în ea. La strigă- 
tele pasărei alergase Astrid. 

„Haag, ţipă ea, ce înseamnă 
asta? Ce-ai cu lebăda mea?", 

„Eu? nimic, mă jucam 
numai“, răspunse el depšr- 
tându-se. 

Dar Astrid nu înțelegea aşa. Si după ce mângâe 
lebăda, alergă mânioasă în biroul tatălui ei. 

Când intră, bătrânul citea o scrisoare cu fața lu- 
minată de bucurie. 

„Tu eşti, micuța mea Astrid? spuse el. 
şi ascultă ce a primit tăticul tău“, 

Luând-o pe genunchi, savantul îi citi. Nu înțelese 
prea mult fetița, căci scrisoarea era plină de cuvinte 
grele. Dar Bjorsen îi explică răbdător până înţelese 
că tatăl ei a fost numit preşedintele societății de 
entomologie din Istad. Si bucuroasă fetiţa il îmbră- 
țişă, uitând cu totul pentru ce venise. 


Apoi savantul o dădu binişor jos depe genunchi 


Vino aici 


- şi deschizând cassa de bani puse scrisoarea peste un 


teanc de hârtii. Una dintre ele căzu pe jos şi Astrid 
o ridică. 

„Ce e asta, tată?“ zise ea. 

„De unde-ai luat-o?“ întrebă repede savantul şi 


i-o luă din mână. „A căzut de-aici — răspunse fetița, 


arătând hârtiile. Dar ce-i cu ea?" 


„Foaia asta dacă s'ar pierde, lar costa mult pe 
tatăl tău, rosti bătrânul. E cifrul casetei în care e 
strânsă comoara mea: cele mai frumoase şi mai rare 
insecte pe care le-am adunat în carieră“. 


DINA TA 


r 


z 


Astrid asculta cu atenție. Nici ea, nici tatăl ei 
nu-l văzură pe Cristian care spiona la fereastră şi a 
cărui privire era ațintită pe foaia cu cifrul secret. 

A doua zi, fierbere mare domnea în conac. De di- 
mineață încă, începuse savantul să-şi revadă colecția 
de insecte, să îndrepte vre-o etichetă sau să adauge 
alta. Borg, rivalul său, trebuia să vină să-l felicite 
în numele societății de entomologie. 

»N'ag fi atât de nerăbdător—îi spunea Bjorsen lui 
Astrid — dacă n'ar fi vorba tocmai de Borg. Pentru 
mine e o mândrie să-i arăt colecția unică în țară. 
Ştiu că ar vrea să fie a lui, sau cel puțin să fie di- 
strusă. Nu e trist că astfel de gânduri pot încăpea 
în mintea unui savant?“ 

Astrid îl asculta şi îl aproba. Era şi ea nerăbdă- 
toare să-l vadă pe Borg. Insfârşit, o maşină intră în 
parc şi se opri în fața conacului. Din ea cobori un 
domn în vârstă, înalt şi slab. 

O discuție savantă se încinse între cei doi învățați. 
Străinul examină colecția, privi câteva insecte cu 
lupa, mai vorbi cu Bjorsen şi plecă. Iar Astrid, care 
il observa cu atenție, văzu cu uimire o privire tainică 
schimbată cu Cristian Haag. 

„Ei, ce-a spus, tăticule?“ întrebă ea curioasă după 
plecarea lui. 

„A spus că ar face orice 
ca să aibă o colecție caa 
mea, şi că, probabil, o să 
aibă intr'o zi. Dar eu nucred. 
Vezi tu, Astrid, colecția asta 
e rezultatul unei munci de 
peste 40 de ani“. 

S'a făcut noapte. In co- 
nacul cufundat în somn, s'au 
stins toate luminile. Vântul 
guerd pe afară şi lacul tre- 
mură. Numai Inge tot mai 
pluteşte pe apă. 

Intr'un coridor, o lampă 
de buzunar aruncă o făşie 
de lumină pe podea. Cristian 
Haag, se strecoară fără sgo- 
mot pe scări până la vga 
biroului. Mâinile dibace lu- 
crează la broasca uşii, care 
se deschide încet. 

Afară Inge tot mai brăz- 
dează apa eleşteului. Vântul 
tace. 

In birou Cristian ascultă, 
Dar nimeni nu se mişcă. 
nimeni nu bănueşte ce se petrece. Liniştit, el se 
aproprie de cassa de bani. Dar aici merge mai greu. 
Degetele sale se înverşunează, picături de sudoare ii 
cad depe frunte. Și ceasurile trec. Nu mai e mult si 
se va lumina de ziuă. 

Afară, vântul s'a pornit din nou, uşor ca o plân- 
gere sau o doină. Inge s'a oprit în mijlocul lacului. 
Nemişcată, pare de piatră. 

Un suspin de uşurare se aude în birou, urmat de 
clănțănitul uşor al uşii. Repede, hoţul examinează 
toate hârtiile la lumina laternei; şi când găseşte 
cifrul îl pune în buzunar, închide uşa cassei de bani, 
a biroului, şi ese din casă tot aşa de nesimfit ca 
până acum. Cu un pas hotărît se îndreaptă către 
eleşteu. Când îl zări, Inge începu să plutească repede 
apropiindu-se de mal. 

Fără să se sinchisească de ea, Cristian flueră de 
trei ori. 

O formă omenească se desprinse dintre copaci şi 
se apropie de el. 

„Borg te-a trimis?“ întrebă hoțul. 

„Da, mi-a spus să te aştept aici; dar a durat mai 
mult decât gândisem. Aproape să cred că ai renunţat“. 

„Să renunţ, eu? Nu mă cunoşti — răspunse Haag. 
N'am încercat acum să deschid caseta fiindcă era 


prea târziu. Mâine noapte să ai grije să aduci o 
maşină în care să punem colecţia“. 

Cristian se opri. Nemişcat, ascultă dacă nu vine 
nimeni. Apoi reluă: 

„Am să-i scriu chiar eu lui Borg ca să-i arăt când 
şi unde să aştepte maşina. Tu, mi-e frică să nu uiti". 
Şi aşezându-se pe iarbă lângă apă începu să scrie: 


„Domnule Borg, 


După cum a fost vorbs, am furat cifrul casetei. 
Munca a durat prea mult, aşa că n'am m'ai încercat s'o 
deschid. Mâine noapte, la ora 2, o maşină să aştepte 
lângă gardul din stânga. Va fi nevoe de doi oameni 
care să care colecția. 

Cristian Haag“. 


Işi puse tocul rezervor în buzunar şi flutură scri- 
soarea ca să se usuce. 

„Vei da scrisoarea asta...“ începu el dar se întoarse 
cu o exclamatie de necaz către lac. Inge, care se 
apropiase pe nesimţite îi furase scrisoarea din mână 
şi acum era departe, în mijlocul apei. Hârtia abea 
se mai vedea, pată albă pe lacul argintat de iună. 

„Am să caut s'o pescuesc mâine, bombăni Cristian. 
Afurisită pasăre!“ Şi începu 
să scrie altă scrisoare pe care 
o dete celuilalt. Apoi se în- 
toarse în casă. 

Nimeni nu-l văzuse, ni- 
meni nu-l auzise; dar Inge 
plutea în cercuri mari în 
jurul hârtiei: două pete albe 
pe lacul argintat de lună. 

In dimineaţa următoare, 
Bjorsen se plimba în parc 
împreună cu Astrid. Erau 
amândoi veseli, căci savantul 
nu intrase încă în birou şi 
nu observase furtul. Ca de 
obiceiu, Astrid ducea un 
cogulef cu prăjituri pregătite 
pentru Inge. Şi amândoi, 
savantul şi fetița, se bucu- 
rau deopotrivă când isbutea 
lebăda să apuce din sbor 
bucățelele cari i se aruncau. 
O hârtie fu adusă de valur. 
pe mal, ceva mai la o parte 
Dar Astrid o zări. 

„Uite tăticule. cine o fi 
aruncat hârtia asta?“ strigă 
ea, apoi: „Oh, e scrisă dar nici nu se poate citil“. 

„Să vedem“ zise bătrânul, punându-şi ochelarii. 

Cea mai mare parte din cuvinte erau şterse, dar 
se putea citi: 


„„„mnule Borg, 


După cu..... a a ee IVORD Ia furat cifru.... 
Miine... dur... pre... mile etui, cele. 
s'a deschid. . noapte . 2 o maşină 
ast. . .stânga. . . nevoe. . . oam. „care... 
colecţia. 


Crist... Haag 


„Ce e tăticule, ce ai? îi strigă Astrid aproape plan- 
gând când văzu cum se îngălbenise la față. 

„Nimic, fetița mea, nimic răspunse încet bătrânul. 
Cheamă un servitor“, 

Astrid alergă şi Bjorsen putu să examineze hârtia. 
Vasăzică aşa! Onorabilul Borg a pus săi se fure 
comoara şi Cristian, năpârca asta.... 

In clipa aceea, doi servitori se apropiară cu Astrid. 

„Aduceţi-mi-l pe Haag!" strigă bătrânul. 

După câteva clipe, Cristian era în fața lui. 

„Domnule Haag, o recunoşti? zise Bjorsen arătân- 
du-i scrisoarea. Sper că nu mai e nevoe să-ți spun 


| 4 


vaat 


că pentru asta vei intra în închisoare iar Borg va fi 
dat afară čin „Societatea de entomologie“. 

Cristiau se făcu alb ca varul. Dar deodată se înroşi 
la față. 

, Blestematd pasăre! Din cauza ta...“ strigă el fier- 
bân de mânie şi înainte ca cineva să-l poată opri, 
«aruncă o piatră spre Inge. Piatra răni lebăda la cap; 
ea pluti încet spre mal. Și în vreme ce Cristian era 
dus de servitori. la poliție şi Astrid plângea 


VARTEJ 


sărutând capul pasărei, un cântec melodios de o fru- 
musețe nefirească, se ridică din pieptul Ingei. 
Lacrimile curgeau pe obrajii micufei Astrid, care 
şopti: 
„Nu muri, nu vreau să mori, ce mă fac eu fără tine!“ 
Cântecul urmă tot mai frumos şi mai plin; dar 
încet, încet, slăbi. Şi Inge, plecându-şi capul pe mâna 
fetiţei, adormi cel din urmă somn, greu şi fără vise. 


- 


-~ 


VOINICUL 


(Urmare din pag. 6) 


Şi a luat Fără-Suflet condei în mână şi a scris 
chiar cu sângele lui — ca să nu se şteargă niciodată 
scrisul — că în schimbul casetei, Vârtej va căpăta 
pe Crina. 

Cu mâinile tremurânde, Fără-Suflet luă caseta. 
Desfăcu uşor capacul şi-şi îndreptăgura spre fundul 
casetei, ca şi cum ar fi fost într'însa apă pe care 
ar fi vrut să o soarbă. 

Deodată se auzi un şuerat puternic şi pe loc uria- 
şul luă înfăţişarea unui om ca toti oamenii, care 
spuse voinicului cu blandete: 

— Iată-mă din nou ca toți semenii mei! Du-te 
voinice, ia-ti fata de împărat şi du-o tatălui ei iar 


pe mine ia-mă tot cu tine, să-ți fiu slugă credin- 
cioasă până la moarte. 


Worf si 9 atei 


de plăcintă. 
a a ra a RA RA RELA e e aa 


b 


Desene trimise de cititori 


VARA Y. WEINTZW j 


PROBLEMA nr. 1: 1: 
4: AB. Brar D: 
PROBLEMA nr. 2: 1: 


4: A,C; SD. 


Soluţiile problemelor de inteligenţă 
AC 720; 3: A; 
Nu există nici o ființă; 
2: A, C; 3; A; 4: C; 5: A. 
PROBLEMA nr. 3: 1: A; 2: B, D; 3: 


A, B.D; 


DIMINEAȚA 


Ter PTE | 


Spune drept. 


Judecătorul: Acuzat, ai 
avocat? 

Acuzatul: N'am. 

Judecătorul: N'ar fi 
bine să-ți iei unul? 

Acuzatul: Nu, fiindcă 
vreau să spun adevărul. 


Ştie el. 


— Georgică, te-a durut 
când ai căzut pe scară? 
— Nu. M'a durut nu- 
mai când am ajuns jos. 


La dentist. 


Ionel se duce la dentist 
şi acesta îi scoate două 
măsele stricate. La “ple- 
care îi dă numai o sută 
de lei. 

— Bine, lonele, dar 
pentru două măsele, tre- 
bue să-mi dai două sute lei, 
spuse dentistul. 

— Atunci punefi«mi una 
înapoi, fiindcă eu nu am 
decât o sută. 

(Trimise de Janetta 
Petrescu). 


Nasul. 
La masă, la familia lui 

Mitică, 

domn 


este invitat un 
cârn. In 
se aude 


foarte 
timpul mesei, 
deodată, destul de tare, 
glasul lui Mitică: 

— Tată, de ce n'ai spus 
să nu vorbim despre nasul 
domnului. Dânsul nici nu 
are nas. 


(Trimisă de Calmano- 
vici Nicu). 


PREȚUL 5 LEI. 


La școală. 


— Care este viitorul 
verbului a fura? 

— A fi arestat. 
(Trimise de N. Gheorghe). 


Spartanii. 


— Tată, este adevărat 
că spartanii când se năş- 
teau vorbeau? 

— Cine ţi-a spus pros- 
tia asta? 

— Am citit intr'o carte, 
că spartanii aruncau peste 
stâncă pe acei copii cari 
nu promiteau să fie voi- 
nici şi sănătoşi. 


= fi 


av sa =: 


GICĂ VANEAZA FOC 


O cunoaște. 


— Veto, a venit Miţa 
dela şcoală? 

— Da, coniță. 

— Ai văzut-o? 

— Nu, dar lipsesc două 
mere din fructieră. 


Canarul. 


Marioara a căpătat ca- 
dou o pasăre cu penele 
şi coada verde. 

— Spune-mi, Marioaro, 
ce fel de pasăre e asta? 
o întrebă Geta. 

— E... è.. e un canar 
care... nu s'a copt încă. 


ER 


Păcat. 


Tatăl aduce acasă un 
calendar în care este scrisă 
aniversarea fiecăruia. 

— Tată, îmi poţi spune 
în ce zi va cădea aniver- 
sarea mea de 70 de ani, 
întrebă Dănuţ. 

— Intr'o Vineri, spune 


tata glumind. 
— Of, tocmai intr'o zi 


de şcoală, când voi avea 
de lucru. 


Ora de fizică. 


— De câte feluri sunt 
pompele? 

— De două feluri: as- 
piratoare... 

— şi? 


— Şi... funebre. 


Musca pe căciulă. 


Profesorul: Nu uitaţi 
copii, că nu se pot aduna 
decât lucruri de acelaş fel. 

Ionescu: Ba se poate şi 
altfel: de exemplu, lăptă- 
reasa adună un litru de 
lapte cu un litru de apă. 


Zero. 


— Mămico, e adevărat 
că zero nu înseamnă nimic? 

— Da. 

— Atunci dacă nu face 
nimic, de ce te superi 
când iau zero la şcoală. 


NEA VOEBUNĂ 


imprimeriile Adevărul S.A. București. 


îi 


NATA; 
UMATA: 


Cu z ox 
Ci. C 
Wa CARE pg 
e ES LO 
NORO! 


ZE SA S 
4 NTEZOIL Sì 
P 
£ 


HRISTOS A INVIAT! 


DRAGII MEI, 


Până să ne dezmeticim bine de 
iarnă, iată-ne cu Pastile la uşă. Adică 
ce zic eu cu Pastile la uşă, că este 
şi în casă. Peste două trei zile, din- 
trun capăt în altul al țării, vom 
auzi numai voiosul „Hristos a în- 
viat“. Sper că voioşia aceasta va fi 
cu adevărat pentru toată lumea. De- 
sigur că aţi auzit şi voi prin casă, că 
trebile lumii nu merg tocmai cum 
ar trebui să meargă şi sunt unii 
chiar cari pomenesc de războiu. 

Poate că din casa voastră au şi 
plecat unii la chemarea țării, să stea 
de strajă, pentru ca toti acei cari 
ne pismuesc binele, să afle că pentru 
noi brazda dobândită de strămoşi 
este sfântă şi nu vom îngădui cuiva 
s'o calce fără să primească o dreaptă 
răsplată. 

Să stiti, dragii mei, că nimic nu 
este mai frumos decât să-ți iubeşti 
patria şi să fii gata să te sacrifici 
pentru ea. 

Aş vrea să vă rog un lucru: de- 
sigur că în fiecare seară, înainte de 
a vă duce la culcare,vă spuneţi ru- 
găciunea. Ei bine, adăugați acestei 
rugăciuni câteva cuvinte. Rugaţi-L 
pe bunul Dumnezeu, ca pacea să 
domnească între popoare, ca nourii 
negri adunaţi în ultimele zile să se 
risipească, astfel ca fiecare dintre 
noi să avem linişte şi să ne putem 


--- xxx xxx xxx aaa 


Orașul 


vedea în tihnă de nevoile noastre. 

Rugaţi-vă cu credință, căci e cu 
neputinţă ca Domnul să nu asculte 
în aceste zile sfinte de Paşti, ruga 
curată a sufletelor voastre. 


ze 

Și acuma să vă mai spun câteva 
cuvinte: vă rog pe toţi aceia care 
mi-afi scris să aveți puțină răbdare. 
Nu va rămâne nimeni fără răspuns. 
Fiți siguri că citesc fiecare scrisoare 
a voastră cu cea mai mare atenție 
şi deaceea întârziu puțin. 

Pentru Pastile anului acesta vă 
recomand să citiţi minunatul roman 
de aventuri pentru tineret INSULA 
FANTOMELOR, o carte admirabilă 
în care se vorbeşte despre eroismul 
a doi băeți aruncați de furtună pe 
O insulă pustie. Cartea e frumos ti- 
Părită şi merită să fie în biblioteca 
Le e e dd dd e e a e ai 


PO o o Vo aaa a aaa ss 
fiecăruia dintre voi. Mai citiți şi 
„Floarea Ingerului“ o cărticică efti- 
nă cu tălmăciri frumoase, făcute de 
mine. 


LEON DAVID. — Spune priete- 
nilor tăi, că revista noastră e scrisă 
mai ales pentru copiii de liceu gi 
pentru cei foarte inteligenți. Prin 
urmare, râzi tu de ei. Mă bucură 
că-ți place noul roman. 


TUDOR FL. DUMITRESCU. — 
Dragă Tudorică, am primit scrisoa- 


Bonn din Germania 


are o catedrală din sec. XIII. 


rea ta şi m'am bucurat. Poezia ta 
deşi, nu este perfectă, o voi publica 
fiindcă este plină de dragoste de 
ţară. 

Desenul este mai slab, aşa că a mers 
la coş. Mai încearcă însă. Glumele 
le-am dat lui Nea Voie Bună, care 
este tartorul paginii de Ghidusii. Să 
vedem ce zice el. Sănătate. 

MATUSICA 


PARADA COPIILOR 


In ziua de 9 Aprilie 1939, orele 
3 d. a. va avea loc in sala tea- 
trului Barageum un spectacol pe 
cat de interesant, pe atat de ori- 
ginal. 

Este vorba de ,,Parada Copiilor" 
o revistă în 2 acte şi 30 tablouri in 
care interpreții sunt doar copii, 
între 5 şi 10 anişori. 

In fruntea lor se găseşte micuța 
Lucienne, copilul-minune care a 
entuziasmat publicul prin jocul 
şi drăgălăşenia ei, determinând 
pe multi să o considere o adevă- 
vărată „Shirley Temple a Româ- 
niei“. Felul in care cântă şi dan- 
sează, maniera in care interpre- 
tează un rol sau debitează un cu- 
plet, uimesc pe toți acei cari pri- 
vesc această fetiță, nu mai mare 
de şapte ani. 

Este vorba de un spectacol, cu 
belşug de glume şi muzică, la care 
sfătuim pe toti copiii să asiste, 
cu atât mai mult cu cât este vorba 
de un ansamblu compus din 50 
de copii. 

Biletele se găsesc de vânzare 
la mag. „Fibra“ din str. Șelari 3 
şi în ziua spectacolului la casa 
teatrului. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


— ii 
Inserisă b No. 238 în Regist. Publicaţi-.l— ri ° — 3 2 z 
unilor beriodice ja prin Titov S-i. Gola, [7] Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE |—]| Editura „Ziarul, S. A. R., Bucuresti | 

ÎN E Dan 

Tarifui abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR". — in țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 

In străinătate: I. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926. 


ANUL XV 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


5 APRILIE 1939 


No. 791 


| 

Intr'o zi cu vesel soare 
Iese Trică la plimbare 
(El e mare vânător, 
Prinde vrabia din sbor). 


Praştia cu el şi-a luat, 
Şi priveşte ne'ncetat, 

Imprejur, cătând ceva, 
Să vâneze vrând cu ea. 


Vede un corb frumos pe-o 
cracă 

Prostul Trică, ce să facă? 

Praştia şi-o potriveşte, 

Și'ncruntat îl şi loveşte. 


CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA... 


Insă ce s'a întâmplat ? 
Piatra lui a ricoşat, 

Si (afurisita |!) zău, 
Vine drept în capul său. 


X 


Corbul râde mulțumit, 
Trică plânge necăjit : 
Este chiar de necrezut. 
Ce cucui i-a mai crescut, 


Iar morala vine'ndată: 
Groapa altuia, vre-odată 
De-ai să sapi, să ştii mata, 
Singur vei cădea în ea. 
MIC-MAC 


= 


Ce trece înaintea ochilor 
şi nu vezi? 
(Indra, L) 


Ce deosebire este între 
un croitor şi un palavra- 
giu? 

(punroduruu BIJIOP 
je ‘supy 9389012 [nu) 


La ce întrebare nu poti 
răspunde da? 
(zmuo0g) 


G HICITORI 


Când are omul atâtea 
degete la mână câte zile 
sunt într'un an? 

(openuer 01 er) 


Ce foarfecš nu se poate 
ascufi? 
(In[noez e22zIe0y) 


Ce are forma mânii şi 


nu e mână? 
(eSnugw ) 


LM 
=> 


pola! 


DIMINEATA 


Când începe gâsca să 
înoate? 
(3eosn əd 2382 rew nu put) 
& 


Ce poţi să ai într'un 
buzunar gol? 
(ezneâ O) 


Când poti aduce apă in 
sită? 
(gaejoyšur ə pugo) 
e 


Ce trece prin geam şi 
nu-l sparge? 
(Baiana) 


COPIILOR 


BING, BANG, BAM! 


(Se trimete la concurs) 


ORIZONTAL : 2) Mama lui Isus. 4) E de mân- 
care nu de... salvare. 5) Sărbătoarea minunii minuni- 
lor. 9) Din Paşte în Paşte. 11) Slujba din noaptea 
Paştilor. 12) 1938 şi 1939. 13) Notă din gama muzi- 
zală. 14) Verigă de lanţ. 15) Din fructele lui se 
face caisată. 19) A noua şi de două ori prima literă 
din alfabet. 21) Florile Paştelui 25) Bâtă fără vocale 
26) Fluviu în Franța. 28) Leagăn cu polite în care 
se dau copiii de Paşti. 32) Grăsime ce se întrebuin- 
țează la facerea lumănărilor. 33) Fără valoare. 34) 
Priveghere înainte de Paşte. 37) „Vorbă să fie“l.. 
38a) A locui. 39) A tine minte. 41) Taler cu care 
se umblă în biserică pentru strângerea milelor. 42) 
Pe ea a fost răstignit Isus (art.) 43) E micuf, fricos, 
iute de picioare şi de Paşti e de ciocolată. 


VERTICAL: 1) Urare pe care o spune revista 
noastră, tuturor cititorilor şi colaboratorilor ei cu 
ocazia Sf. Sărbători. 2) Pom pe dos. 3) Bunica lui 
Isus. 6) Vie de şes. 7) Zilele de Paşti. 8) ..... bang, 
bam!.... 13) Caută-l în carul cu fân! 14) 10 Aprilie 
1939. 16) Acesta. 17) Varietate de stofă, făcută de 
maici din lâna roşie a ţigăilor, servind mai ales pen- 
tru haine calugšresti. 18) Două litere din Paşti. 
20)... Paşti în satul vesel! 22) Oraş în Jud. Alba. 
23) Biserica creştină le are în număr de şapte. 24) 
A înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând. 
27) Care e înclinat. 29) Intrebare. 20) E oprită în 
timpul postului. 31) E roşu în ziua de Paşti. 35) 
Acesta. 36) Oraş în Moldova. 37) Alteța Sa Regală. 
38) Nimic! 39) Peşte de Marea neagră. 40) Din nou 
Paşte şi tot Paşte. ADRIAN ROTARU 


DIMINEAT 


A VENIT PRIMAVARA 


(HUTA... HUTA ..) 


prej, + 


“ÎN 
4 s 7 
Aaaa: 
| 77 
gAn Jan 
+0 = » 
je < ul: le 


"ora 
H Ip Sa 
Py 


ya ti 14 
Na 
ada | 


P.-a! 
yP 
să Nm 
SEME = ii 
e | | e | = - 
ORIZONTAL: 1) Aşa cum va fi orice pom în 
curând (îşi va atârna cercei albi în ureche...) 8) 
Cântecul broaştelor în lac (şi ele se bucură...). 9) 
Metal strălucitor ca soarele. 10) Urs fără coadăl 
11) Scârțâitul prelung al leagănului din grădină. 
12) De acolo luăm trenul (pl.) 12) Indemn pentru 
căluțul de lemn, ca să meargă mai sprinten. 15) 
Plantă din care se scoate un fel de pânză. 16) Leu 
fără coadă! 17) Nume de fetiță. 18) „Şi-a venit un 
urs din..." 20) „Ace“ amestecate sau judecător in 


Infern. 21) Frumoasa capitală a Franţei. 22) Are 12 
luni, 52 săptămâni şi 365 de zile. 


VERTICAL: 2) Un lucru proaspăt cumpărat, pe 
care îl porți cu drag. 3) Felinar înalt pe ţărmul 
mării, care călăuzeşte pe corăbieri. 4) Cap de „leu“ 
şi coadă de „porc“... 5) Ape mai mari ca pârâurile 
şi mai mici ca fluviile, cari primăvara se umflă din 
cauza apelor venite din topirea zăpezilor. 6) Aşa 
cum sunt caii de cursă sau ardeii. 7) ..., la, la! A 
venit primăvara!... 11) Crud la inimă. 12) Primele 
flori care scot căpşorul de sub zăpadă (clopoței albi) 
14) Cu o sfoară legată de copac şi cu o scândurică, 
poți să te dai hufa în grădină. 16) Incet-încet, aşa 
cum te poartă leagănul de colo-colo. 17) O baltă mai 
întinsă, în care broaştele dau concert. 19) ,,..., tuns 
şi frizat“ sau veselie mare, cu hohote. 


(Cuponul de jocuri în pagina 22-a) 


ATE motive de bucurie nu ai atunci când 
ştii că se apropie Paştile! Gândul la 
Sfânta Inviere, la obiceiul ciocnirii ouă- 
lor roşii, popasul cu cozonac la iarbă 

verde, toată viața plină de speranţe noui, 

„———IESA te fac să aştepţi cu emoție sosirea Sfin- 

telor Sărbători. 

Acestea erau şi motivele de bucurie ale locuitori- 
lor orăşelului meu. Dar pe lângă toate acestea, noi 
aveam un prilej de bucurie în plus: în fiecare an, 
de Paşti, sosia circul. 

Ce mult ne mai bucuram noi, copiii! (Acum, dragii 
mei cititori vă povestesc ceva din copilăria mea). 
Pentru noi circul era mijlocul prin care putezm pă- 
trunde in fara minunată a visurilor: acrobaţii, gla- 
diatorii, oamenii la tra- 
pez, omul care mânâncă 
foc, călăreții fără teamă, 
ochitorul cel iscusit, caii 
dresați, leii înfricoşători, 
tigrii neastâmpăraţi, urşii 
blânzi ca mieii ne ferme- 
cau. Dar ceea ce ne făcea 
mai mult să aşteptăm so- 
sirea Paştilor, deci sosirea 
circului, erau  paiatele! 
Ce mai râdeam de gium- 
buslucurile lor! Ce ne mai 
strâmbam de râs la poz- 
nele lor! 

Era însă printre paia- 
tele circului, un clovn pe 
care îl chema Bumbo. 
Avea vreo cincizeci de 
ani. Când nu era mdnjit 
pe față ca o paiatšd, era 
tare urât şi arăta foarte 
bătrân: fața îi era pămân- 
tie, părul îi era alb gi avea o privire tristă, cum 
nu țiu minte să mai fi văzut la cineva! El, cel 
care ne făcea să ne prăpădim de râs, el, cel care, 
atunci când se vopsia pe față, părea un tânăr de 
treizeci de ani, plin de viață gi de putere, tocmai el 
părea atât de bătrân şi avea şi această privire tristă ! 
Multă vreme nu am putut să-mi dau seama cum se 
putea ca acel om tăcut şi mereu îngândurat să fie 
veselul şi gălăgiosul Bumbo, care, când intra în 
arenă, striga cu accentul lui italienesc: „Vine Bum- 
boooo, more supărările, se naşte la bucuriile!“ 

De câteori venia în orăşelul nostru circul, juca nu- 
mai seara şi doar Duminică, dădea două spectacole: 
la prânz şi seara. Aşa că în tot timpul zilei, artiştii 
circului era liberi şi aveai astfel ocazie să vezi o 
grămadă de lucruri foarte hazlii: pe luptătorul cel 
voinic stând şi cârpindu-şi ciorapii, pe îmblânzitorul 
de lei făcând mâncare, paiațele spălându-şi rufele 
sau pe uriaşul cel de doi metri jumătate ținând în 
brațe şi căutând să adoarmă o fărâmă de copil, co- 
pilul dresoarei de tigrii care curăța într'un colț niste 
cartofi. 

Intr'o astfel de zi de lucru, trecui cu tatăl meu 
prin faţa circului. Cum priveam noi aşa, deodată 
trecu prin fața noastră, un om amărât şi cu ochii 
parcă scăldați în lacrimi. 

— Ştii cine era? îmi spuse tata, după ce omul 
acela trecu de noi. 

— Cine? 

— Bumbo, August prostul. 


Am rămas trăznit. Nu îmi venia să cred. Dar am 
trebuit să mă las convins, căci tata doar nu glumia. 

Din ziua aceia nu mă mai gândi decât la Bumbo. 
Deosebirea dintre omul din arenă şi cel depe stradă 
mă îrmărmurise. Şi astfel imi pusei în cap să-l cunosc 
personal pe Bumbo, să aflu taina acestui om cu 
două feţe. 

Mă dusei chiar în prima Duminică la circ. A fă- 
cut Bumbo în ziua aceia nişte giumbuslucuri mai di- 
bace ca niciodată, dar nu putui să râd deloc, cu 
toate că, în jurul meu, lumea hohotia fără încetare. 
Mie par'că, din contra, îmi venia să plâng. 

După ce se termină spectacolul, aşteptai să se 
scurgă toată lumea şi mă îndreptai spre locul unde 
ştiam că erau cabinele artiştilor. Mă apropiai tiptil 
de vagonul pe care era 
scris cu litere mari: Bum- 
bo. Mă sui pe nişte trep- 
te de lemn şi prin ferea- 
stră privii înăuntrul va- 
gonului. Bumbo stătea 
întins pe pat privind spre 
tavan. Bătui în uşă. Nici 
un răspuns. Mai bătui 
odată. La fel. Intrai. Bum- 
bo nici nu mă auzii cu 
toate că uşa scârțâi in 
urma mea. 

— Domnule August 
Prost, începui cu vocea 
zugrumată de emoție. 

El parcă nici nu auzia. 

— Domnule Bumbo, 
vreau să vorbesc cu dum- 
neata. Se poate? 

Nu ştiu ce avea cănici 
de data asta nu-mi răs- 
pe : punse şi rămase mai de- 
parte cu o privire fixă spre tavan. Atunci mă apro- 
piai de el şi-l sgâlțâii puțin. Tresării speriat, dar 
imediat ce mă văzu se linişti şi mă ’ntrebă cu voce 
caldă: 

— Ce este, puişorule? 

— Vreau să vorbesc cu dumneata... 

— Eşti şi tu unul dintre aceia care vrea să-i învăţ 
clovneria?, spuse el zâmbind. 

— O nu, făcui eu. Dar vreau să-mi spuneți de ce 
sunteți aşa de trist când nu jucaţi? 

La întrebarea mea, pusă aşa dintr'odată, Bumbo 
mă privi foarte mirat. Parcă se supărase. 

— Dar ce ţi-a venit copilule? mă 'ntrebš el. 

— Ce să-mi vie? V'am văzut mereu în circ atât 
de vesel. Odată, ba de mai multe ori, vam văzut 
pe, stradă trist şi m'am mirat de acest lucru. Căci, să 
nu vă supăraţi, eu va iubeam foarte mult de câte 
ori veniam la circ. Dacă vam văzut mereu supărat 
mi-a părut foarte rău. Şi, vedeti, vreau să ştiu — nu 
vă supăraţi? — dacă nu vă pot ajuta cu ceva! 

Bumbo zâmbi. Dar niciodată eu nu am mai văzut 
un zâmbet atât de amar. 

— Vrei să cunoşti tristețea mea, puiule? Ei, hai 
să-ți fac pe plac, că tot n'am mai scos de mult o 
vorbă cu cineva. 

Și-a luat o cutie cu tutun gi încet, cu mâini tre- 
murânde îşi făcu o ţigară. O aprinse, trase adânc 
apoi dădu drum fumului şi, parcă vrând să-şi acoată 
de acolo firul povestirii, privi lung după el. 

— A fost o vreme când eram şi eu un flăcău aşa 


DIMINEAȚA 


Tia mii Piri A 


voinic ca tine. Eram un elev bun, iubeam şcoala şi 
profesorii. Intr'o zi iată sosi, venind de departe, un 
circ. L-am văzut din prima zi şi tot ceeace văzusem 
mă fermecase. Nu mai putui să-mi văd de lecţii. Zi 
şi noapte visam numai circ şi circ. Cum aveam un 
ban îl dădeam la circ. Visam să mă fac îmblânzitor 
de lei. 

Trecuse vreme. O lună dela venirea circului. O 
lună de când devenisem alt copil. 


Părinţii, profesorii, toate rudele se întrebau ce-i 
cu mine că ajunsesem un elev atât de prost. Nimeni 
nu-şi dădea seama ce se petrecea cu mine. 

Mă împrietenisem cu îmblânzitorul de lei şi mereu 
fi ceream poveţe şi-l puneam să povestească întâm- 
plări din viața circului. Povestea foarte frumos. Nu 
era zi să nu viu să-l ascult. De multe ori îl ajutam. 
Toată lumea din circ ajunsese să mă cunoască. 


5. Adi Pe a bje (0-8, "Ren [A sita s; Ferve 


In ziua când a plecat circul, sm fugit gi eu după 
el. De-acasă nu a a ştiut nimeni. Circul plecase în 
zori şi eu, încă de cu noapte, mă furişasem din casă 
şi fugii să-l întovărăşesc, cu gândul să: încep să 
trăesc viața minunată a arenei cu nisip. 


„Când tata a aflat că am fugit, nici n'a trimis să 
caute. Atât era de supărat pe mine. 


mă 

Vremea s'a scurs. Of, dar altă deosebire era între 
viața care o trăiam şi cea pe care eu mi-o închipuiam 
asistând, când, stând pe bancă şi muşcând cu poftă 
dintr'o gogoaşă caldă priveam la artiştii din arenă! 

Eu răvnisem să 'ntovărăşesc pe Carillo, îmblân- 
zitorul de lei. Dar unde era omul acela care îmi 
povestia întâmplările sale curagioase? Acum eram 
ucenic la un om care mă bătea toată ziua şi mă pu- 
nea la treburile cele mai grele. Viața din dosul cir- 
cului, era atât de urâtă, pe cât de frumoasă era 
viața din arenă, cu acrobatii pudrați şi îmbrăcați cu 
haine strălucitoare. 

De multe ori aş fi vrut să mă întorc acasă, dar 
îmi era ruşine de tata şi mă răzgândiam. De altfel 
mai era ceva care nu mă lăsa să mă retrag: mă îm- 
prietenisem cu leii şi mă cunoşteau foarte bine. 
Speram să ajung curând un mare dresor. 

Au trecut aşa vre-o opt ani. Carillo începuse să 
bea şi nu mai era în stare să-şi vadă de meseria. Eu 


Conclav este adunarea cardinalilor 
pentru a alege un Papă. 


San 


mă pregăteam să-i iau locul. In timpul acesta ajun- 
sesem să intru cu el în cuşcă şi să-l ajut. 

Eram acum în ajun de a ajunge adevărat artist, 
apărând singur în arenă. Pe semne însă că soarta nu 
vroia aşa ceva, 

Intr'o noapte, după sfârşitul spectacolului, Carillo 
se dusese la cârciumă, de unde, când se întoarse 
după două ore veni beat mort. Se apropie de cabină 
şi după cum obişnuia se duse să facă un control la 
cuşcă leilor. In drum îşi aprinse o țigară, dar, beat 
cum era, aruncă chibritul în paele cari înconjurau 
cuşca. Ce să-ți spun: circul luă foc în două minute. 
Animalele în cuşcă începură să se agite furioase. 
Tipete disperate se auziră din toate părțile. 


In acest timp, fugii repede spre cuşca lui Sultan, 
leul cel mai dresat, cel mai priceput. Vroiam să-l 
scot din cuşca sa, cea mai apropiată de foc, şi să-l 
mut într'o cuşcă pe roate, ca să-l pot duce departe 


de incendiu. Ma indreptai spre cugca. Sultan mâ- 
rdia groaznic. Incepui să vorbesc, căutând să-l linig- 
tesc. Părea că mă înţelegea, dar totuşi, era tare agi- 
tat. Deschisei ugor uşa. Luai in mâna furca şi mă 
apropiai de el. Stăteam în uşa deschisă ca să-l pot 
muta mai uşor. Deodată, nu ştiu cum, mă 'mpiedicai 
trasei uşa după mine, care se închise, şi căzui jos, 
lovind leul, fără să vreau, cu furca în cap. 

S'a repezit la mine cu o furie turbată şi o luptă 
crâncenă se încinse între noi. Incepui să fip ca un 
disperat. 

Carillo, care în acest timp se trezise, în urma 
groazei din jurul său, auzind tipetele mele se repezi 
spre cuşcă şi, reuşi să mă salveze. Sultan însă îmi 
sfâşiase un braţ şi un picior. Mă nenorocise. 

Bumbo se opri o clipă şi oftă adânc. Işi mai făcu 
o ţigară şi începu din nou: 

Cu brațul şi piciorul sfâşiat nu mai eram bun de 
nimic. Din circ însă nu vroiam să plec. Simfteam că 
nu voi putea să mă despart de el. Şi astfel mă ho- 
tărîi să mă fac clown. Când spusei stăpânului meu 
acest gând îi veni să râdă. 

— Tu, cu mutra asta tristă, vrei să fii clown. Hai, 
fugi de aci. 

— Dar bine, omule, trebue să am o meserie că alt- 
minteri mor de foame. Uite ce este, ii spusei cu. 
Lasă-mă să apar ca un clown şi dacă nu va ieşi bine 
să mă dai afară. 

Patronul acceptă. Imi găsi uşor un costum: pan- 
taloni pestriţi, o haină strâmtă, o pălărie tare, un 
geamantan fără fund şi o umbrelă ciuruită. Mă în- 
fățişai astfel înaintea stăpânului şi soției sale. Le 
plăcu masca. 

— Dar asta nu e tot, spuse el, trebue să ştii să 
faci şi lumea să râdă. 

— O voi face, spusei eu hotărît. 

O ideie îmi veni. Mă gândii să-mi fac singur recla- 
mă. Şi îmbrăcat astfel în clown începui să mă plimb 
pe stradă. Lumea toată râdea de mine. Incepui să 
fac tumbe în plin drum. Intr'un loc mă suisempeo 


(Continuarea în pagina 22-a) 


6- 


ace: dA TA purecelvi 


FOST odată... etc. 
Un purece bătrân şi înțelept, ce purta 


bi că a venit vremea să-şi dea obştescul 
sfârşit, chemă la căpătâiu pe urmaşii săi; 
rostui pe fiecare şi le dete unele poveţe 
Ge Lare sa tie socoteală până vor tkege si ei in îm- 
părăția purecească de veci. 

Feciorului cel mic, care-i era S drag, îi lăsa 
căminul bătrânesc (în sumanul unui sătean sărac) şi 
sfatul, să se aşeze tot în preajma unui sărac, de va 
trebui să se mute cândva. Să nu aibe nimic de im- 
părțit cu bogații, ori cât l-ar ispiti belgugul din 
jurul lor. Acestea zise, închise ochii şi îşi dete du- 
hul. Flăcăul il plânse mai mult ca ceilalți şi se jură 
să urmeze întocmai povetele părinteşti. Dar nu-i 
întotdeauna după vrerea purecelui! 

Intr'o zi pela sfârşitul lunei lui ,,Traistš'n băț“, 
gospodarul cu sumanul, îl aruncă pe umeri, îşi legă 
strâns opincile, luă sub braț legăturica cu merinde 
şi porni spre capitala țărei, să-şi caute norocul. 

După câte-va zile de drum, trudit şi nu tocmai 
arătos, trecea pe ulița Domnească căscând gura la 
mandrefea ostaşilor ce străjuiau „căşile lui Vodă“. 

Paznicul ulitei, şăguind, îi dete una cu bastonul 
de cauciuc pe spinare. Lovitura aruncă purecele din 
cusătura unde huzurea, pe pietrele ulitei. 

Inspăimântat, neştiind încotro s'o ia, bietul purece 
se strecură printre ciubotele strajei, intră în curte, 
în câte-va sărituri ajunse pe scara de la intrare, se 
agăță de pulpana hainei unui dregător şi pătrunse 
în chipul acesta în încăperile Domneşti. 

Se opriră într'o odaie mare, bogat drapată în mă- 
tase, aur şi argint şi în care se afla un jâlț mai 
înalt, la care ajungeai urcând câte-va drepte. Voinicul 
nostru nu pregetă şi se cuibări în el. Nu trecu mult 
şi intră Vodă însoțit de mai multi sfetnici, se aşeză 
în jilf şi începură a chibzui trebile țărei. Jilful era 
al Măriei Sale şi se afla în odaia Sfatului Dom- 
nesc. 

După ce puseseră țara la cale, Domnul merse în 
odaia fetiţei sale să-i spună noapte bună. 

Purecele îl însoţi pitit după un nasture de piatră 
scumpă, sări pe plapomă şi se ascunse într'o cută, 
cu gând să rămâie pe totdeauna în gazdă la Măria Sa. 

Peste noapte flămând cum era, îşi înfipse trompa 
în câte-va locuri pe gâtul Domniței, se ospătă împă- 
răteşte până despre ziuă, când se aşeză iar în locul 
ales pentru hodină. 

Dar pe unde se oapătase, se iviseră semne roşii 
mărite de scărpinături, pe care văzându-le Doamna 


se înspăimântă şi trimise după d-rul domnesc. Acesta 
spuse că nu-şi poate lua singur răspunderea şi ceru 
să fie chemați încă 4 doctori profesori, cei mai re- 
numiţi din țară. 

Peste /, oră se adunară toti cinci lângă patul 
Domniței. Săraca de ea! Ce-au mai chinuit-o. O cio- 
căniră pe spate, pe piept, au pus'o să tuşască, să zică 
33, s'au uitat la înțepături cu nişte ocheane şi câte 
alte bazaconii. S'au sfătuit până la prânz, apoi au 
cerut la farmacie o sticlă cu licoare roşie şi alta cu 
licoare galbenă, din care să bea bolnava o linguriţă 
la ceas şi la două ceasuri. Spuseră că este o boală 
primejdioasă ce umblă prin alte țări gi că au luat 
măsurile cerute de împrejurări. 

A doua zi înţepăturile pe corpul Domniței se în- 
mulțiseră, — pasă-mi-te, purecele avea straşnică 
poftă de mâncare — şi pe când doctorii cei mai 
ingrozifi, trecuseră în altă odae să se înțeleagă între 
ei, asupra mersului boalei, sosi de la țară fostul în- 
vățător al Domniței, bătrân cu barba albă şi se rugă 
să i se îngădue s'o vadă. 

Măria Sa Vodă mâhnit cum era, voind să-şi bucure 
copila care îl iubea mult pe învățător, îl duse chiar 
el in camera bolnavei. Bătrânul se apropie de pat cu 
ochii plini de lăcrămi, se aplecă să-i săruțe mânuța 
şi rămase aşa pironit locului cu ochii pe semnele de 
pe gât. Câte-va secunde se scurseră şi deodată scoase 
ochelarii, îi şterse de praf, îi puse la ochi şi între- 
bând de sunt acestea semnele boalei, privi mai de 
proape. Ridicându-se după puțin timp, se întoarse 
Către Vodă şi privindu-l peste ochelari îi spuse: 

— „Să-mi fie cu iertăciune Măria Ta, dar asta's 
pişcături făcute de purece“. 

— Ce spui? Pişcături de purece? N'ai aflat că 
doctorii cei mai învățați au cunoscut că e boală grea 
venită de prin alte țări ?“ 

— „Ba, da Măria Ta, am auzit şi nu zic că pure- 
cele nu o fi venit de prin alte meleaguri ; însă doc- 
torii cei mari s'au înşelat dacă au găsit altă pricină 
acestor semne. Se vede treaba, că s'a scurs prea multă 
vreme de când şi-au scuturat purecii, s'au or fi de 
cei cari n'au avut niciodată. Iată, priveşte Măria Ta, 
urmele acestea negre pe cearceafuri sunt tot isprava 
tâlharului cu trompă şi picioare multe“. 

— , Dar cum să fi ajuns aici? Au străjerii nu-şi 
mai fac datoria? şi strigând din răsputeri, porunci 
să vie pe dată cei mai buni poliţişti şi să caute“. 

Auzind ce-l aşteptă purecele se strecură binişor 
până la fereastră, îşi făcu vânt şi sări în curte. Insă, 


(Continuare în pag. 23-a) 


LUCRU DE MÂNĂ 
Astăzi dim un model de lucru de mână puțin mai 
complicat ca acela de data trecută. Peştii din ilus- 
trația noastră sunt brodați pe un şervețel care se 
pun sub un borcan cu peşti vii — sau chiar pe far- 
furia cu care se serveşte peştele fiert— lucru care va 
permite ca peştele să fie servit fără pic de zeamă. 
Șerveţelele le puteți face rotunde sau dreptun- 
ghiulare după felul întrebuințării. Punctul in care 


o 


veţi lucra va fi la fel cu cel din numărul trecut in plus veji întrebuința punctul 
plat (acela cu care este umplut conturul peştilor). Acest punct trebue făcut cu 
multă atenție şi foarte egal. Cu puţină atenție veți obține vn lucru frumos şi 
foarte elegant. Servefelele le veţi face din olandină albă şi peştii ti veti lucra 


cu bumbăcel roşu. 


Li 


LUCRUL CARE TE DISTREAZĂ.. 


Lucrurile foarte mici nu se fac cu acul. Dăm aci 
pentru acele care nu le place să lucreze (lucru foarte 
urât) un mic lucru foarte amuzant. Este vorba să 


Taban este partea dinăuntru 


a tălpii încălțămintelor. 


- Ap s 


a a eee a a a Z 


garnisiți singure flacoa- 
nele cari stau pe toaletă. 
Colecționați câteva fla- 
coane frumoase şi împodo- 
biți-le cu aceste flori fru- 


moase şi simple pe care" 


le dim în ilustrafia 
noastră. 

Luaţi o pensulă mică 
şi trei culori de aqua- 
relă, galben, roz şi verde. 
Desenaţi florile pe hâr- 
tia în forma sticlelor, li- 
pind-o exact cu gumă- 
rabică. 


FII PRACTICĂ... 


Nucile care s'au înve- 
chit, au de foarte multe 
ori un miros rânced. Pen- 
tru a le putea întrebuința, 
le puneţi într'un castron 
cu lapte dulce în care le 
tineti timp de o jumătate 


de oră. Mirosul va dispare 
ca prin minune... 
—0— 

Lenuta îi ajută mămichii 
la clătitul vaselor. Se căz- 
neşte să curețe bine toate, 
numai sticla de lapte ră- 
mâne cu toate sforțările 
turbure. Mămica ei o lă- 
mureşte : 

„Ştii Lenufa mamii, este 
o smecherie. Trebue să 
pui în sticlă mai întâi apă 
rece, apoi caldă. Tu ai 
făcut lucrurile deandoa- 
selea gi deaceea nu se 
curăță sticla“. 

Lenufa e foarte mândră 
că a învățat ceva nou şi 
practic. 


CEVA -DESPRE 
NASTURI 


O fetiță cuminte coase 
imediat nasturele care se 


slăbeşte şi nu aşteaptă să 
cadă, ca să-l poată pierde. 
Căci de foarte multe ori 
se întâmplă că nu poți 
găsi un nasture la fel, şi 
mai multe feluri de nas- 
turi nu poti pune la ace- 
iag rochie. Nu ar fi deloc 
frumos nu-i aga? 

Un fel practic de a 
păstra nasturii este urmă- 
torul: înşirați pe o aţă 
mai groasă nasturii după 
mărime, în felul acesta 
stiti mereu ce nasturi 
aveți, şi-i găsiţi când aveţi 
nevoe pe toti la un loc... 


PIAIIAIIIERIIIILIAAPIIRI 
CITITI 


INSULA 
FANTOMELOR 


cel mai frumos roman 
pentru copii si tineret 


RICHII 


ROMAN PENTRU COPII $I TINERET 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă in 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe ţărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia şi pe 
o educatoare a micufei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului gi în zorii zilei întâlnesc în cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu figanca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la București, unde se întâl- 
neste cu fratele ei Andrei. 

Ea ii ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- 
tâmplate cu puțin mai înainte gi printr'un fals, intră 
în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, 
luând numele de domnigoara Cotnărescu. Fratele rău- 
făcătoarei află însă adevărul și o ameninţă cu denun- 
farea, dacă nu-i dă şi lui jumătate din avere. 

Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a 
cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe 
din cauza răutății ţiganului. paj 

Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea 
să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. 

La spital, Florica face cunoștiință cu o doamnă 
foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă și 
o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. 

Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi ingri- 
jită. După câteva luni de fericire, sosește însă noua 
soție a lui Moacă, Zoe, care o ia si o duce înapoi în- 
tre țigani. 


13. 


- Va să zică Florica şi-a pierdut memoriu, îşi spuse 
băiatul. Nu-si mai aminteşte cum o cheamă? Cu atât 
mai bine. Eu nu voi uita... 

— In acea clipă copila reveni in salon, astfel ca 
doamna Drianu trebui să se ocupe de ea. Vremea trecu 
ca un vis. In curând cei doi copii trebuiră să se rein- 
toarcă la vagon. Florica plângea linand-o strâns im- 
brăţișată pe doamna Drianu care avea si ea ochii 
plini de lacrimi. Gică o privia țintă pe binefacatoarea 
Florichii, mai ales când aceasta o îmbrăţişă pe sár- 
mana copilă. Mirata de expresia feţii lui, doamna il 
întrebă: 

— Doreşti ceva Gică? 

— Doamnă... glasul copilului tremura de emoție. 

— Spune ce dorești Gică. Nagica este atât de bună, 
spuse atunci şi Florica. 

— Ah doamnă... ag vrea... dacă nu vă supăraţi... să 
mă sărutaţi si pe mine cum ati sărutat-o pe Florica, 
murmură Gică cu ochii înlăcrămaţi. Nu ma mai să-, 
rutat nimeni așa de când... de când... 

Isbucni în lacrimi. 

- Dela moartea mătuşii mele, spuse cu glas încet 
Florica. 


de MĂTUŞICA 


Miscata, doamna Drianu se apropie de băiat şi prin- 
zându-i capul în mâini îl sărută pe frunte. 

Micuţii vizitatori au plecat apoi, fiecare cu pachetul 
lui sub braț, fagaduind că vor reveni a doua zi. Ră- 
masă în poartă, doamna Drianu privia pe urma lor. 
Chiar şi mersul copiilor era altfel. Nu, era sigură că 
nu se înşelase. 

— Băiatul ăsta este sau complicele tatălui său, sau 
nu ştie nici el adevărul, îşi spuse ea reintrând în 
casă. 

A doua zi, doamna Drianu îi aşteptă cu nerăbdare, 
dar nu veniră. Spre seară, fiind bolnavă, trimise pe 
un servitor să vadă ce s'a întâmplat cu ei. Dar acesta 
reveni aducând o veste tristă. 

Vagonul dispăruse. 


De îndată ce plecară dela locuinţa doamnei Drianu, 
cei doi copii s'au grăbit să ajungă la vagon. La puţină 
distanță, ei auziră strigăte si ceartă. 

— Iarăşi se bate tata cu mama, spuse temător Gică. 
Să stăm puţin pe afară, până se face linişte. 

Nu au trebuit să aştepte prea mult, căci usa vagonu- 
lui se deschise curând după aceea, iar Zoe apăru în 
prag. 

— Hai lenesilor aţi venit, striga 
colo. la sa vedem. 

Copiii îi dădură pachetele. Femeea le desfăcu si 
controlă fiecare lucru în parte. 

— Capăt eu cincisute de lei pe toate sdrențele as- 
tea, spuse ea arătând pachetul cu lucrurile Florichii. 

— Bine dar toate astea sunt pentru Florica, spuse 
Gică. 

— Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala, spuse femeea. 
Fii mulţumit ca-ti las costumul pe care l-ai căpătat si 
nu-l vând şi pe ăsta. 

Zoe se ridică şi intră în vagon. Se lăsa frig. Vântul 
bătea cu furie. Florica începu să tremure. 

— Mi-e frig, Gică, spuse ea. 


ea. Ce ati adus a- 


DIMINEAŢA 


+ COPIILOR 


F 


s 7 


Băiatul intră în vagon și văzând bfoboada căldu- 
roasă, pe care i-o dase doamna Drianu Florichii, o luă 
şi o duse copilei. 

— Hai să fugim puţin ca să ne incalzim, sopti el 
Florichii. 

— Strângeţi toate lucrurile, se auzi atunci glasul 
lui Moacă. Mâine în zori plecăm la drum. 

— Mâine? Să mai stăm o zi unchiule, spuse Florica 
rugătoare. 

Dar tiganul nu luă în seamă rugămintea copilei şi 
spuse cu răutate. 

— Taci din gură si apucă-te de treabă. 

— Stai liniştită Florico, îi şopti atunci Gică, strâng 
cu toate. 

Dar Zoe care se afla în apropiere auzise totul. 

— Ce face, strigă ea. Dar ce, Florica este prințesă 
za faci tu treaba pentru ea? Dacă vrea să mănânce, 
trebue să muncească. 

Abea atunci observă că Florica are pe umeri bro- 
boada căpătată. Se repezi furioasă la ea si i-o smulse: 

— Cine ţi-a dat voie sa porti broboada mea? 

- Broboada asta este a Florichii, sări Gică cu gura. 
l-a fost frig şi i-am dat-o. 
- Ce face? Ii este frig. Stai că o încălzesc îndată. 

O apucă pe biata Florica de braţ si o trase lângă ca 
si începu să-i dea la lovituri, fără să se mai uite unde, 
cu o furie nebună. Gică încercă să o scape pe copila 
care striga ca în gură de şarpe, dar ea îl trânti la pă- 
mânt cu o lovitură de pumn. 

— Na... na... ţine şi asta ca sa te încălzeşti, strige 
ca ca o nebună. Tine prinfteso! 


Cand osteni, Zoe o lasa pe Florica sa cada la pa- 
mânt, iar ea se duse in vagon. Gică voi sa se apropie 
de nenorocita copilă, dar femeea îi strigă. 

- Las'o pe Florica şi vezi-li de treabă. 

Băiatul trebui să asculte de frica bătăii. 

— Hai de pune masa! 

— Florica n'are voie sa vie la masă? întrebă el. 

— Da de unde, nici nu-i este foame! 

- Cred si eu, spuse Moaca. A mâncat prea multă 
bătaie ca să mai vrea şi pâine. 

Tiganul hohoti de râs, bucurându-se că a făcut o 
sluma bună. 

Tot timpul mesii, Gică nu deschise gura şi de îndată 
ce putu, se duse să o aducă pe Florica în vagon. Biata 
fetiță zăcea sub vagon, alături de Grivei, care căuta 
s'o încălzească. Până şi animalul acesta negrăitor era 
mai bun cu sărmana orfană, decât erau oamenii 
din jur. 

Copila nu dormi toată noaptea, gândindu-se la 
soarta ci tristă si la ceeace mai avea să îndure. Plan- 


Cel mai mare din mamiferele 


de pe uscat este elefantul. 


TUI | "a 


gea încetişor si adormi abea in zori, între suspine. 

A doua zi se trezi si rămase uimită, neînțelegând 
cine o leagana.. Işi dădu mai apoi seama, că legana- 
tul era din cauza vagonului care mergea. Loviturile 
primite cu o seară mai înainte dela Zoe şi dela Moacă, 
lăsaseră urme vinete pe trupul ei. 

— Năşico, strigă copila cu glas stins. 

Primul ei gând fusese pentru buna doamnă Drianu. 
Dar la chemarea ei nu răspunse nimeni. 

— Incotro mergem, se mai întrebă ea. 

Moacă hotărise ca vor porni la drum in zori si se 
tinuse de cuvant. Vagonul se departase bine de oras. 
Se aflau in plin camp. 

Florica începu să plângă, dar îşi şterse curând la- 
crimile, căci se temea să nu fie iarăşi lovita de Zoe. 

— Bună dimineața Florico, îi spuse atunci Gică des- 
chizând usa vagonului. Tata îţi dă voie să stai în va- 
gon. E vreme rea şi n'o să poti merge pe jos. Odih- 
neste-te! 

Gică nu-i spuse însă fetitii cum de a putut sa obtie 
îngăduința lui Moacă. Curagiosul copil se apropiase 
de uriaş, spunându-i fără să-l privească, întocmai cs 
si cum ar fi spus un lucru oarecare: 

— Cred că ar fi mai bine ca Florica sa nu coboare 
din vagon. 

— Dece? Nu se poate ține pe picioare? 

- Cred că în starea în care se află acum, ar fi în 
stare să cheme în ajutor pe primul jandarm întâlnit 
în cale. Nu prea vrei asta, nu-i aşa? 

Tiganul nu îndrăzni sa spuie nici un cuvânt, căci 
înțelegea ameninţarea ascunsă din spusele lui Gică. 

Bine, răspunse el. Din partea mea să rămâie în 
vagon. 

Pentru Florica urmară câteva zile de linişte. Zoe îi 
mai dădea din când în când o lovitură, dar se temea 
să-i facă vreun rău, deoarece Gică îi spusese că altfel 
Florica n'ar putea să facă iarăşi exerciţiile ci si prin 
urmare mar câştiga bani. 

După vreo săptămână de drum, vagonul se opri 
întrun sat mai mare. Moacă întinse cortul căci voia 
să stea câteva zile. Intâlnise mai multi cunoscuţi cu 
cari îşi pierdea zilele prin cârciumi. 

Intr'o seară, figanul nu mai reveni acasă. La început 
l-au așteptat cu toţii, dar orele treceau şi el nu se 
arăta. In cele din urmă Zoe spus: 

— Mă duc să-l caut. Mi-e teamă să nu i se fi întâm- 
plat ceva... > 

Copiii se culcară, dar Gică nu putu dormi. Târziu 
noaptea, când reveni Zoe, mai cra încă treaz. Fe- 
meea era foarte nelinistita. 

-— Ai venit singură? întrebă Gică. Unde e tata? 

— Tatăl tău e la închisoare... 

— La închisoare? spus Gică uluit. 

Inţelese imediat că s'a întâmplat o mare nenorocire 
şi spuse: 

— Dece? Ce a făcut? 

Sări in picioare şi o privi drept în ochi pe Zoe. 
Aceasta spuse cu glasul gâtuit de emoție: 

. a fost bătut la cârciumă... a băut mult.. gi sa 
certat cu un sătean.. sau luat la bătaie si omul a a- 
juns la spital... 

Ochii copilului se umplură de lacrimi. 

— Culcă-te, îi porunci femeea. Mâine dimineaţă o 
să vad eu ce-i de făcut. 

Dar Gică nu mai putea dormi. Gândul lui cra numai 
la tatăl său, pe care-l vedea între jandarmi şi apoi l: 
închisoare. 

- Mamă, mămico, spuse el fără să vrea. 

Florica se trezi şi văzând ochii înlăcrămaţi ai prie- 
tenului său, îl întrebă temătoare: 

— Ce ai păţit Gicule? Te-a bătut iarăşi Zoe? 

Băiatul clătină capul, apoi isbucni: 

— Tata este la închisoare, Florico. 

— La închisoare? Dece? întrebă Florica. 


(Va urma) 


10 


A 


JO g 

esa Got“ Li Vw 
| carne ai, 
A 


«8 
FI 


f 


S si 
V K 
| 


Vl. ME 


ia 


RN 


m S'A NĂSCUT 


SNES IONI Ea mai ma oma anma m parasa ame - - 


at, je 


Fotografiile noastre suni 
vedea mai bine cum vine p 
ginea no. 1 se vede crisali 
se află puiul de fluture. ] 
capul. Imaginea no. 2. — 
lumină. Imaginea no. 3. — 
din crisalidă, dar aripele' 
jurul trupului. /maginea n 
pând, iar aripele sunt.ume« 
rele au prins oarecare put! 
desfacă. Imaginea no. 6. — 
binelea, astfel că se poate 
Imaginea no. 7. — La lum 
se usucă, astfel să se pot v 
— Fluturele nostru e ga 
său sbor. Minunea este gat 


f K ge BE di Xi set eki sig: pre SRE. ia câtre Ei z AN 
N AN sie pe k $ PRI RASE O SATAS OLESA Re ese 


lepurar este un vultur 
e a E SON ZME DM ETN ZM Z SE Z NE 


de coloare ruginie. 12 i 


UN FLUTURE xx 


imtme aah an n n m a a m it on ono, 


desigur mărite, ca să puteţi 
e lume un fluture. In ima- 
ia, adică învelişul in care 
unctul negru din stânga e 
Žapul fluturelui a eşit la 
: Fluturele a eşit cu totul 
delicate sunt înfăşurate in 
9. 4. — Trupul e încă plă- 
e. Imaginea no. 5. — Picioa- 
re, iar aripele încep să se 
- Aripele s'au desfăcut dea- 
vedea desenul lor minunat 
ina caldă a soarelui, aripile 
dea culorile. Imaginea no. 8. 
a să pornească în primul 


kode die tii Za iri IP Ale st. N 


diac ES C E T E io at de 


DIMINEAȚA 


ke. NAN VZELE. luati e a NDH 


— 


“Povestea lui Florin, printul neintelegător 


K CEC Ca IEE ENEE RP aa a a ii oh EA 


"A înserat. Dinspre pă- 
durice vin miresme 
parfumate şi din când 
în când se aude trilul 
unei privighetori, în 

liniştea nopții. Pe ce- 
rul senin stelele au răsărit una câte 
una, mici candele dumnezeesti, iar 
din spatele unui dâmb, luna se înalță 
rotundă şi strălucitoare. Deasupra 

capului meu, sub streşină moțăie o 

pitulice. Din fundul ogrăzii, Guif 

grohăie în somn. 

— Visează urât, grăsunul — şopti 
eu. 

— Işi plânge ursita — spuse pi- 
tulicea, deschizând ochigorii. 

— Cum asta? 

Păsărica ciripi. înveselită: 

— Cum, nu şti povestea ? E veche 
cât lumea. Copacii o îngână când 
vântul şueră printre crengile despu- 
iate, iar mamele o spun micuților 
în lungile seri de.iarnă. 


se născu într'o dimineață de pri- 
măvară. 

Mare bucurie fu în întreaga îm- 
părăție. Ostagii in zale, vestiau din 
trdmbife gi surle fericita întâmplare. 
La răspântii toboşarii chemau popo- 
rul la ospefe, iar porumbeii călători 
au dus „poftirile“* împăratului in 
țări îndepărtate. Şi când fu la botez, 
veniră din toate colțurile lumii oa- 
speti, cu daruri şi urări. 

Impărați cu bărbile albe păşiau 
alături de prinți viteji, iar domnife 
împodobite cu nestimate, întreceau 
în strălucire soarele, în timp ce în- 
telepti gârboviți de povara anilor, 
trecură prin fața prințului care su- 
râdea nevinovat, şi-i urară toate 
comorile şi fericirile pământeşti. 

La sfârşit, când se pregăteau să 
înceapă ospățul, se făcu întuneric 
beznă. Numai în jurul leagănului 
plutea o lumină care nu ştiai de 
de unde vine. Alături de pătucul 


— Spune-mi-o şi mie. 

Pitulicea începu: 

— E mult de atunci, decând în 
împărăția dinspre Soare Răsare do- 
mnea Lujer Impărat. Era o împără- 
tie mare, de nu-i putea da de capăt, 
iar locuitorii ei erau fericiți. Pe 
câmpii se legănau holdele cu spicul 
aurit, iar corăbii încărcate cu aur 
şi nestimate sosiau din întinsul zării. 

Lujer Impărat era bătrân. Işi trăia 


în tihnă şi bucurie ultimele zile, 


înconjurat de oameniiubitori şi de 
dragostea singurului său copil, 
Florin. 

Mult se rugase Lujer Impărat 
Domnului, să-i dea un fiu. Se ruga- 
seră gi supugli săi şi până la urmă, 
Prea Sfântul se milostivise. Florin 


copilului, apăru un chip minunat; 
părea o zână cu părul de aur des- 
pletit pe spate. Fața îi era albă, 
iar ochii negri şi limpezi ca lacu- 
rile de munte. In mână ţinea un 
inel strălucitor. Ea luă cu blandefe 
mâna micufului, îi puse inelul în 
deget şi apoi spuse: 

— Vei fi mândru şi bogat, viteaz 
şi înțelept, frumos şi puternic, Flo- 
rine! Dar viața şi puterea ta, depind 
de acest inel. De-l vei scoate din 
deget, vei fi pierdut. 

Minunata arătare se plecă asupra 
leagănului, sărută fruntea copilului 
şi dispăru. Trecură ani. Florin creg- 
tea văzând cu ochii. Invăţa curte 
dela cei mai vestiți înţelepţi ai lu- 
mii şi meşteşugul armelor, dela ca- 


UNITATEA DE MONEDĂ 


BULGĂREASCĂ ESTE LEVA. 


pii împărăției. Adesea, era însă trist 
şi nimeni nu-l putea îmbuna. Pornea 
pe murgul său spre pădurile întu- 
necate, se oprea la o margine de 
izvor şi şedea tăcut, cu ochii în 
lacrimi, ascultând ciripitul păsărilor. 
Pe înserat, se întorcea acasă, cu 
sufletul gol. 

Impăratul îi privea în ochi şi-l 
întreba: 

— Ce ai tu, copile? 

Florin zâmbea trist: 

— Mai spune-mi odată povestea. 

Şi împăratul îi povestea întâmpla- 
rea din ziua botezului, iar prinţul 
ofta şi adormea visând la un chip 
alb cu ochi negri şi păr de aur. 

Când ajunse om în puterea vâr- 
stei tristețea prinţului era atât de 
mare, încât aproape că nu mai ştia 
să zâmbească. Privia necontenit ine- 
lul din deget, fără să spuie nimic. 
Zadarnic adusese împăratul ghiduşii 
cei mai de seamă şi tot felul de 
păcălici. Adusese vraci neintrecuti, 
vrăjitori cari stingeau focul cu ochii 
şi inghetau apele în dogoarea soa- 
relui. Prinţul tot trist era. 

Intr'o zi de primăvară, Florin în- 
genunchie în faţa tronului. Era îm- 
brăcat în zale de argint şi încins 
cu arme ca pentru un drum lung 
şi greu. 

— Tată — spuse Florin — plec. 
Plec în lumea mare să-mi caut ur- 
sita, s'o caut pe zâna fermecată, 
care nu-mi dă pace nici în somn şi 
nici în vis. Nu ştiu dacă mă voi 
mai reîntoarce vreodată. 

Zadarnic încercă îndureratul tată 
să-l facă să rămână. Zadarnic încer- 
cară curtenii să-l îmbune. Intr'o di- 
mineață, când toti dormeau în palat, 
Florin îşi încălecă murgul şi plecă. 

Avea cale lungă de făcut şi pe 
atunci drumurile erau rele. Păduri 
dese tăiau calea drumetilor, tâlharii 
misunau, ape cari se prăbugeau vu- 
ind depe creste de munte, puneau 
piedici, iar munţii erau ziduri de 
netrecut. Florin izbândi însă în toate 
încercările. 

După amari de ani, otelit în lupte, 
cu oameni ciudati şi animale fioroa- 
se, tot nu reuşise s'o găsească pe 
regina fermecată pe care o căuta. 

Intr'o noapte, neagră şi înfioră- 
toare, Florin se afla pe drum. Ochii 
săi căutau o luminiță, o colibă unde 
să poposească. De trei zile tot mer- 
gea printr'un codru. Era ostenit şi 
înfometat. Dar unde se uita, nu ve- 
dea decât umbrele copacilor şi cren- 
gile lor întinse asemeni unor ghiare. 
In cele din urmă zări o luminitš 
şi grăbi pasul. Era o colibă dărăpă- 
nată, cu ferestre prăfuite, dar îu 
care se vedea că locuieşte cineva. 


14 


Bătu la uşă. La început nu-i răs- 
punse nimeni. Apoi cineva întoarse 
o chee şi uşa se deschise. Dar în 
cadrul ei nu se ivi nimeni. Florin 
se minună şi auzi un hohot de râs. 

— Intră, intră! — îl îndemnă gla- 
sul. — Nu mă vezi pentrucă ţi-am 
luat privirile. Intră, în numele ia- 
dului! Eu sunt 'stăpâna codrilor. 
Dupăce vei păşi peste prag, mă vei 
vedea! Intră ţi-am spus! 

Uşa trosni în urma sa. Se pomeni 
într'o odăiță prăfuită, în care stă- 
teau grămadă tot felul de lucruri. 
Sticle, cazane, în care fierbeau buru- 
ieni mirositoare, cărți cu foile mur- 
dare, borcane înegrite şi o feastč 
strălucitoare. Un muc lumina vrai- 
ştea. Din dosul hdrftoagelor se ridi- 
că o bătrână încovoiată de ani. Ochii 
îi erau infundafi in cap şi nasul îi 
acoperea gura mare. 

— Sezi — cărâi ea — ce vânt te 
aduce pe la mine? 

— Viu de peste mări gi țări. Sunt 
flămând şi ostenit. Ifi cer găzduire! 

— Hi-hi-hi! — rase ea. Mănân- 
că! — şi-i puse in față un blid. 

— Dar de unde mă cunoşti, Stă- 
până a Codrilor? 

Bătrâna râse. Apoi, apropindu-se 
de el, îi şopti cu ochii strălucind: 

— lată. Vezi colo fertura aceea ? 
In ea se oglindegte întreaga lume. 
Vinol 

Il trase până lângă vatră. Fiertura 
neagră clocotea şi sărea în stropi 
fierbinți. 

— lfti voi arăta, dacă vrei, tot ce 
do:esti! Priveşte! S'a limpezit! Iată 
palatul tău! Iată, iată, te naşti, pri- 
veşte-te, iată-te în leagăn, micuf, 
iată oaspeții de peste tot. Câtă stră- 
lucire! Priveşte, s'a întunecat! Iat-o 
pe zâna cu părul de aur. Iată-ţi 
viaţa ta! Priveşte-te pe tine! Pleci 


în lume! Trec anii. lată împărăția - 


ta! Iată duşmani. Războaie şi chinuri. 
Se năruiesc palatele. Mor oamenii. 
Vaetele lor nu te ajung? latš-ti 
Tatăl! Plânge şi blestemă. De când 
ai plecat tu, a plecat |şi norocul. 
Iată, întinde mâna spre tine, te chea- 
mă, vino ... vino...Ha-halHa-ha! 
Te blestemă, fiu rătăcitor. Ai plecat 
după o nălucă şi-ai lăsat pieirii tot 


ceea ce te lega de viață. Ha-ha-ha! * 


Florin privea cu ochii egiti din 
orbite fiertura fermecată. 

— Intoarce-te! Sau îţi iei rămas 
“bun dela viaţa pământească! 

— Am inelul! — gâfâi Florin. 

— Deci nu vrei? N'auzi chemările 
lor? Nu-i vezi cum pier? Te bles- 
temă! Te vor blestema în veci! 

— Nu... nu pot! 

— Te voi duce in altă lume, gâl- 
gâi vrăjitoarea. Te voi duce la zâna 
ta. Te aşteaptă! De ani, de când 
te-ai născut! 

Un trăsnet cutremură bolta. Flo- 
rin închise ochii şi nu mai simţi 
nimic. 

Se trezi în mijlocul unui câmp. 
Dormea pe un pat de flori. In jurul 
său ciripeau mii de păsărele. Pe cer, 


15 


soarele strălucea vesel. Florin se 
ridică, minunat. Privi împrejurul 
său. Ici, un lac albastru, colo o pš- 
durice şi încolo, cocotat pe spinarea 
unui deal, un castel mic, cu turnu- 
letele strălucind în bătaia soarelui. 

Florin porni într'acolo. Nu-i se 
părea de loc ciudat că ajunsese acolo. 
Privi încă odată inelul din deget. 
Strălucea de-fi lua ochii. Grăbi paşii. 
Urcă mica potecufa ce ducea spre 
poarta castelului şi se opri în faţa 
lacătelor mari. Ca prin minune însă, 
poarta 'se deschise, largă. Florin 
păşi cu teamă, privind în jur. Cineva 
cânta. Un glas subţire şi dulce, care- 
ti ajungea la inimă. 

— Zâna! — şopti Florin. 


Ea era acolo, mândră şi străluci- 
toare ca în visurile lui. 

— Florine! de când te aşteptam! 

Şi trecu multă vreme. Florin pă- 
rea fericit. Dar în fundul sufletu- 
lui său dăinuia o dorință care îl 
chinuia tot mai mult, pe zi ce trecea, 


Vântul şuera, încovoind crengile 
despuiate ale copacilor. Apele mu- 
geau, ridicându-gi crestele inspu- 
mate către cerul întunecat, brăzdat 
de săgețile orbitoare ale fulgerelor. 
Sus, pe muntele de ghiață, cetatea 
de aramă părea înconjurată de un 
cerc de foc. 


Florin eşi pe poarta cea mare a 
castelului. Privi trist în urma sa şi 


porni repede către locul unde piciot 
de om nu mai călcase. 

Florin urca cu dinții strânşi. Nu-i 
păsa nici de ploaia care îi uda hai- 
nele, nici de pietrele care-i loveau 
călcăiele, nici de glasurile ce-l ru- 
gau, nici de plânsul Zânei. 

— Intoarce-te! — striga Zâna din 
vârful turnulefului de piatră. Şi- 
voaie de lacrimi îi brăzdau obrajii, 
amestecându-şi amarul cu picurile 
înghețate de ploaie. 

— Intoarce-te! Ce vrei mai mult? 

— Vreau să cunosc totul 
Chiar ceea ce nu se poate! 

De trei ori ciocanul greu bătu în 
poarta de aramă. 


— Intră, Florine! — rosti un glas 
venit ca din altă lume. 

Poarta se închise greu, în urma 
sa. Florin porni înainte, purtat de 
o mână nevăzută. Noapte peste tot. 
De afară se auzeau trăznetele şi 
şiroitul puhoaelor de ploaie. 

Apoi, deodată, o lumină orbitoare 
îl făcu să închidă ochii. Când îi 
deschise, se văzu într'o odaie mare. 
Păreţii erau poleiti cu argint si 
căptuşiți cu stofe scumpe. lar la 
mijloc, pe un tron de aur, stătea 
o femeie. 

— Apropie-te, Florine, zise ea. 

— Cine eşti tu? şopti el. 

Ea râse. 

(Continuare în pagina 22) 


DIMINEAŢA rk 


+ 


s24 DNA aa 


COPIILOR 


JOCURI DISTRACTIVE 


Poliţiştii ascunși 
Imm aaa 
SEA 
BD KAN 


A II PE 


e a 


| 
LAM 
rea ] 


poliţişti — ascunși — îi ascultă. Unde sunt? 
(Pentru concurs) 
Tot cuvântul sunt de Paşte 
Nu la denii ce trecu. 
Prima parte e măsură 
Cercetează bine tu 


Zi: „Christos a înviat!“ 


Reconstituire pascală 


(Pentru concurs) 


Din cele 12 fragmente de mai sus, 
lipiţi-le în aşa fel ca să puteți al- 
cătui o frumoasă figură de Pasti. 


Socrate a fost unul 


mai mari “filozofi greci. 


Labirint 


Cine ajunge mai repede la min- 


gea pierdută ? 


din cei 


„LA PIAŢĂ“ 


ONA 


Ja >N 
EDNO 


Coloraţi locurile însemnate cu cifre, în felul ur- 
mător;: 


: albastru deschis. 
roz. 

verde adânc. . 
roşu. 

negru. 

galben deschis. 
verde deschis. 

: cafeniu. 


Sam aa reda 
! o. (vo lso- los. lee doo 


Familia Epurescu 


Iată un desen uşor de făcut. Nu 


16 


aveți decât să-l imitati. 


| „ez ata Ciao č +? pia ăla > è = z 


de MATUSICA 


IFÂNTANA BOGATIE 


M să vă spun o poveste... mi-a trăsnit 
prin minte, că ar fi tare frumos să aflați 
şi voi toate cele la câte m'am gândit zi- 
lele acestea, când am venit încet la casa 
mea, care se află tocmai la marginea ora- 
şului. Trebue să vă spun ceva şi anume, 

că deşi sunt bătrână şi mă dor picioarele, obişnuesc 

să umblu pe jos, şi nu cu tramvaiul sau cu trăsura. 

Dacă umbli pe jos întâlneşti 

oameni, îi auzi: vorbind 

şi din ce spune fiecare, tra- 
gi o învățătură care-ţi poate 
fi de folos în viață. 

Tot astfel mi s'a întâmplat 
zilele trecute. Mergeam pe 
stradă şi mă gândeam 
la voi, când iată că 
văd doi oameni în fața mea, 
cari discutau de zor. 

Şi ce anume spuneau? 

Unul dintre ei spunea cam 

aşa: 
— Tare mai sunt supărat. 
Sunt sănătos, slava Domnu- 
lui, copiii sunt cuminţi, am 
ce mânca şi cu ce să mă îm- 
brac, dar trebue să muncesc 
din greu şi din cauza asta 
n'am nici o mulțumire, 

— Asta-i cam aşa, — spu- 
nea şi cel de al doilea, — ce 
folos că avem toate astea, 
dacă nu avem şi noi bogăţie. 
Bani să avem şi să vezi că 
toate ne-ar fi pe plac. 

Atâta am auzit din cele ce spuneau cei doi oameni, 
fiindcă după aceea m'am ferit să mai ascult, deoarece 
nu este frumos să tragi cu urechea. Am grăbit prin 
urmare pasul şi i-am întrecut. 

Mă frământam însă, să aflu dacă aveau dreptate 
cei doi, spunând că toată fericirea sunt banii. Cu 
gândul acesta am ajuns acasă şi am deschis o carte 
pe care o am eu tocmai acolo unde e scris despre 
fericire şi bani şi iată ce am citit: 

Trăia pe vremuri, într'o țară de undeva depe lu- 
mea asta, un rege. Trăia aşa cum se cuvine oricărui 
rege, având toate cele de trebuință, astfel că toată 
ziua nu se gândia decât la binele supuşilor lui. Era, 
mă rog, un rege cum nu se poate mai bun şi mai 
inimos. 

Ori tocmai din pricina aceasta, regele nostru nu 
era fericit. Când mergea pe străzile oraşului, vedea 
cum se străduiesc oamenii ca să-şi câştige fiecare 
bucăţică de pâine pentru el şi pentru ai lui si cu 
toată sârguinţa lor, supuşii nu puteau agonisi mai 
mult decât mâncare din fiecare zi şi hainele de care 
aveau nevoie. 

Oare erau oamenii aceia mulțumiți ? 

La drept vorbind nu aveau dece să nu fie, fiindcă 
e mare lucru să ai ce mânca şi cu cete îmbrăca, chiar 
dacă munceşti mult. Şi supugii regelui nu prea crâc- 
niau, dar de sigur că se mai găsia câte unul care să 
spuie, că tare bine ar fi de ar găsi o comoară. 

Aşa azi, aşa mâine, până se lăți svonul în toată 
împărăția, că oamenii ar fi mai fericiți de ar avea 
bani mulți. Află şi bunul rege despre treaba asta şi 


4 
zd Ă, | — — m 
p $ seg, le 3 me Paka ERI PRI: i ~ Ee a : io ` 7 
i e d. pct PE I DE oi i alai dia Poti VEKI aie too E ee LE OR PRIR 


zi şi noapte se frământa cum să facă, spre a fi de 
folos alor săi. Chemă miniştri învăţaţi, cititori în 
stele, dar nici unul nu ştiu să-i dea un sfat cu ade- 
vărat bun. 

Intr'o zi veni la curte un paznic bătrân, care se 
pricepea ca nimeni altul în farmece şi spuse regelui: 

— Măria Ta, am aflat şi eu în sihăstria mea care 
ţi-e dorința. N'as vrea să te superi, dar cred că este 
mai bine să laşi lucrurile 
astfel după cum au fost 
orânduite de Dumnezeu. 

— Bătrâne, — a spus re- 
gele,—nu pentru asta te-am 
chemat. Vreau să-mi spui 
de ştii, cum pot să aduc bo- 
gdtie pentru toti supusii mei. 

— Eu nu pot sč fac nimic 
Măria-Ta, — răspunse bătrâ- 
nul, — dar ştiu pe cineva 
care fi-ar putea fi de folos. 

— Cine este acela? 

— E duhul munților pe 
cari îi vezi în zare. Munții 
aceia sunt paza împărăției 
tale şi numai duhul lor iti 
poate fi de folos. 

Regele nu mai aşteptă şi 
dădu poruncă să i se pună 
şeaua pe cel mai bun cal al 
său şi porni spre munte. Du- 
pă o zi de mers ajunse la 
poale şi după altă zi pătrunse 
adânc în codrii, trecu de ei 
şi ajunse pecrestele pleşuve, 
acolo unde aflase că ar sta 
duhul muntelui, 

— Duh al muntelui, — începu el să strige de cum 
fu acolo, — eu regele ţării am venit să-ți cer sfatul. 

Se auzi atunci un tunet puternic, iar duhul mun- 
telui arătă, încruntat că a fost turburat în odihna sa. 

— Ce vrei, rege nemulțumit, întrebă el. 

— Vreau să-mi dai taina bogăției pentru toți 
supuşii mei. 

— Imi ceri un lucru greu şi care-ţi va aduce mul- 
te supărări. Fiindcă-ți cunosc inima bună, te ajut. 
Du-te înapoi, căci de mâine încolo, fântâna din piața 
oraşului nu va mai curge decât aur curat, bani de 
tot felul şi fiecare va putea să ia cât îi va face 
trebuință. 

Regele mulțumi frumos duhului muntelui şi porni 
înapoi spre palat. La înapoiere făcu numai o singură 
zi, fiindcă drumul ducea de vale, aşa că după o zi 
fu înapoi în oraş. 

Sosi tocmai în dimineața în care începuseră să 
curgă banii din fântână. La început oamenii n'au 


înțeles minunea. Apoi, când oamenii regelui i-au ves-. 


tit, au dat toti năvală să ia care mai de care mai 
multi bani, căci se temeau că se va seca fântâna. Şi 
eşi o păruială în jurul fântânii, de a trebuit regele 
să trimeată armata ca să-i depărteze pe nebuni. 

— Nu-i nimic, — se gândi regele. — Asta e în 
prima zi, până se obişnuiesc cu bogăția. Mai apoi se 
vor linişti şi vor fi fericiți. 


Lucrurile nu s'au întâmplat chiar aşa. In primele 


zile, oamenii făceau coadă în fața fântânii, cu găleți 
şi traiste pe care le umpleau cu bani. După aceea se 


Hi Li 

e 
i ŽA 

sr Pač mi bik. È nja nea ee 
ŠT > IZI ENA epic 0 ei do PASE 


REA 


duceau acasă şi începeau să benche- 
tuească şi să se veselească, de ti-era 
mai mare dragul. De muncit nu se 
mai gândia nimeni să muncească. 
La ce bun? Aveau bani şi fără muncă. 

Au mers lucrurile aşa cam vreo 
săptămână, până s'a îndestulat toată 
țara de bani. După aceea a început 
să curgă cu necazuri. 

Cum asta? 

Păi dacă aveau oamenii bani, nu 
mai lucra nimeni şi nu se mai gă- 
sea pâine, măcelarii nu mai tăiau vite, 
cismarii nu mai reparau ghetele şi 
nici croitorii nu mai croiau haine. 
Prin oraş se arăta lipsa. Aveau ce-i 
drept oamenii bani, dar nu aveau 
ce să cumpere cu ei. 

Dar regele? 

Păi el a păţit-o şi mai rău. Intr'o 
bună dimineață s'a pomenit cu pa- 
latul gol. Servitorii plecaseră, fiind- 
că nu mai aveau nevoie să câştige 
bani, bucătarii îl părăsiseră, iar soldații erau beti toa- 
tă ziua. Se duse bietul rege la un bucătar şi-i ceru 
să-i facă ceva de mâncare, dar omul nu voi. 

— Iti dau o găleată de galbeni, spuse regele. 

— li dau eu Măriei Tale două găleți numai să mă 
laşi în pace, răspunse omul. ; 

Regele nu avu încotro şi-şi făcu singur mâncare. 
I se rupseră însă hainele gi ghetele şi nu putea să 
şi le dreagă singur gi nu mai afla cismar sau croitor. 
Văzând că n'are încotro, părăsi oraşul şi se duse în 
pădure, hotărât să trăiască ca un pustnic, fără să mai 
ştie ceva de supuşii săi. 

Au trecut câteva săptămâni şi regele trăia fericit, 
hrănindu-se cu ierburi şi rădăcini, fără să mai aibe 
ştire de ce se întâmpla în oraş. 

Intre timp, oamenii mâncaseră toată pâinea pe care 
au găsit-o, au prăpădit bruma de bunuri pe care o 
aveau şi nimeni nu voia să mai muncească, spre a 
înlocui tot ce se întrebuințase. Deşi aveau buzună- 
rile pline de galbeni, mureau de foame şi de lipsuri. 

Au răbdat ei ce au răbdat, până ce şi-au adus a- 
minte că au un rege şi sau dus să i se plângă. Dar 
drăguțul de rege era departe, în codri. Şi temdtori 
să nu piară, s'au dus de l-au căutat, să-i ceară ajutor. 

L-au găsit oamenii pe regele lor locuind într'o 
văgăună, dar fericit, deşi-şi făcea toate cele singur. 
Au ingenunchiat în fața lui şi l-au rugat: 

— Indură-te de noi Măria Ta, că pierim. 

— De ce oameni buni, — a întrebat regele prefă- 
cându-se că nu ştie nimic, — ati voit bogăție şi vam 
adus bogăție. Ce mai doriţi? 

— Pierim Măria Ta. Avem bani, dar n'avem ce 
cumpăra, fiindcă nimeni nu mai vrea să muncească 
de atâta bogăţie. Ajută-ne. 

A stat regele la gânduri şi findcă-şi iubia supusii, 
nu s'a îndurat să-i lase în nevoie şi le-a spus: 


Unde e 
pădurarul? 


ai EEA RR ai s g: 
(fi x Pie 3 f i SIM e e © 
atei ae -ls - e 


poo 


DOMINO ESTE UN COSTUM 
DE BAL MASCAT. 


. ` 
í 


PR 


— Mergeţi înapoi la casele voas- 
tre gi mai aşteptaţi o zi. Să mă 
gândesc ce este de făcut. 

Oamenii, au plecat, iar regele a 
rămas pe gânduri şi sa frământat 
el ce s'a frământat, până ce s'a 
hotărât. 

Fără întârziere a pornit spre 
inima pădurii, a trecut de ea şi a 
apucat-o spre crestele pleşuve, acolo 
unde ştia că se află duhul muntelui. 
Ajuns acolo a strigat: 

— Duh al muntelui, aratš-te! 

Duhul muntelui s'a arătat si după 
ce a ascultat păsul regelui, i-a spus: 

— Ştiam că ai să vii înapoi la 
mine. Află că nu banii şi bogăţia 
face fericirea omului, ci munca cin- 
stită, care te ajută să-ți agonisesti 
bucata de pâine. Du-te înapoi la 
palatul tău, căci din clipa aceasta 
fântâna oraşului va da iarăşi apă 
ca mai înainte, banii dobândiţi fără 
muncă vor dispărea, iar lumea va fi mai mulțumită 
ca înainte. 

a a x 

Ce să vă mai spun, că lucrurile s'au întâmplat 
întocmai cum a spus duhul muntelui. Nici nu se 
putea altfel. Regele a venit înapoi la palat, a che- 
mat croitorul şi l-a pus să-i facă o minune de haine, 
cismarul să-i facă nişte cisme din pielea cea mai 


bună, brutarii au copt pâine, şi fiecare s'a apucat 
iarăşi de trebuşoara sa. 

Şi oamenii au fost fericiți? 

Păi mai încape îndoială? Dacă n'ar fi fost fericiţi, 
nu s'ar fi scris povestea asta, iar eu n'aş fi avut de 
unde s'o citesc, ca să v'o spun şi vouă. 


MATUSICA 


Unde e 
barza? 


| LRadi?pekjšši rimbului 


»Allo, Allo, aici radio Tara Timpului. Transmitem 
primirea făcută la hotar Primăverii. Dam legătura cu 
locul serbării“. 

Tara Timpului ! Ştiam eu că am un radio bun, dar 
nu-l credeam în stare să prindă un post atât de 
îndepărtat. 

Deodată vocea necunoscută reia : 

„Allo, Allo, aici radio Zi la hotarul Ţării Tim- 
pului. 

O primire măreață s'a pregătit oaspetei noastre 
Primăvara. Pe peronul gării aşteaptă domnii Ianuarie 
Februarie, Martie gi toți fraţii lor. Cu toții s'au îm- 

- brăcat de sărbătoare, mai ales Aprilie care şi-s pus 
la butonieră o decorație de toporaşi. Păcat numai că 
Februarie n'a crescut de ajuns anul acesta; 
bietul are numai 28 de zile. In mijlocul peronului 
stă nemişcată o fetiţă îmbrăcată în roz. E Zambila. 
Ea va ţine discursul de bun venit. 

Ceva mai la o parte stau înşirate şcolile de flori. 
Se poate auzi până aci cum repetă cântecele cu care 
vor întâmpina Primăvara. De departe se vede apro- 
piindu-se trenul condus de Zefir. Se apropie a 
trecut de ultimul canton s'a apropiat în gară“. 
In clipa aceasta radio transmite puternic imnul na- 
tional al Ţării Timpului: 


Noi mergem înainte, 
Nu ne oprim nicicând 
De-i soare sau zăpadă, 
Inaintăm cântând. 


Tinandu-ne de mână, 
Zi, Noapte, Noapte, Zi, 
An, Lună, Săptămână, 
Mereu veseli vom fi. 


DESENE TRIMISE 


m m ne  — a a acu 


i— 


DI 
9 


ua 
mi, 
z 


NS OE ke tic 00080 delijo 


j 4 
mantale s kreniti 


tie 


după ideia lui SERGIU COMISSIONA 


Noi trecem fără grije, Şi mergem înainte, 
Ianuar, Februar, şi-apoi 


Neobosiţi vin Martie 


Nu ne oprim nicicând, 
De-i soare sau zăpadă, 


Şi ceilalți după noi. Inaintăm cântând“. 


Atentiune: Zambila îşi rosteşte discursul. 
Apoi vocea transmite mai departe: 
„Primăvara s'a coborât din tren şi dă mâna cu 


toți cei de față“. 


Mult iubită Primăvară, Şi pe noi întotdeauna 


Ifi urează bun-sosit, Cu drag să ne ocrotesti. 


Toate florile din ţară - 

Astăzi când te-ai întors 
iară, 

Bun-sosit eu iti doresc 

Inflorită Primăvară 

Veşnic am să te iubesc. 


Ce la gară te-au primit. 


Iti urez şi eu de-acuma 
Veselă să'mpărățeşti, 


In aplauzele mulțimii Primăvara sărută Zambila 
pe amândoi 


şi se îndreaptă spre ieşire. 
Florile aleargă care mai 
de care în calea ei şi ea 
le sărută pe toate. Apoi 
se urcă într'o maşină îm- 
podobită cu verdeață. Au- 
tomobilul porneşte încet, 
în timp ce imnul naţional 
se înalță încăodată. 

Allo, Allo, aici radio 
Tara Timpului. Am trans- 
mis primirea făcută Pri- 
măverii la hotare“. 


de MIC-MAC 


obrajii 


pet Pole 


oa Bad! 


ia... s... ee ee. ae 


z iii 
NR AA 
“CE | a 
RA 
IP? 


SE au eu | 
(ir m el 


ina 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Fără să vrea 


— Cine a mâncat dul- 
ceața, Puiule? 

— Eu mamă, dar fără 
să vreau. Căutam mierea 
şi cum era întuneric n'am 
văzut ce era în borcan. 


Solticul. 


— Spune-mi băete, e 
mult până la vale ? 

— Dacă o luați pe că- 
rare, faceți două ore, dar 
dacă vă dati drumul in 
prăpastie, ajungeţi în câ- 
teva minute ! 


Are suflet bun 


— De ce ai 
minciună? 

— Am vrut să salvez 
pe cineva de la bătaie? 

— Pe cine? 

— Chiar pe mine. 


spus o 


Om prevăzător. 


— Nu ţi-e teamă de acci- 
dentele de cale ferată ? 

— Nu, fiindcă înainte 
de a porni la drum, dau 
un bacşiş maşinistului, 


| 4NAZBATI %GHI 


— Fii, domnule, atent, 
că-mi scoţi ochii cu um- 
brela dumitale! 

— Imposibil. 

— Cum imposibil, când 
vezi că stai cu ea in o- 
chiul meu? 

— Da, dar nu este um- 
brela mea, e imprumu- 
tata. 


Vânătorul istef. 


— Bravo ! De data asta 
nu poate spune nimeni, cš 
n'am ucis gi eu un epure! 


La Mosi. 


— Ai avea curajul să 
stai între fiare? 

Asta-i bună! Pe mine 
mă întrebi care sunt fie- 
rar din moş-strămoşi? 
Ghicitori 

Grajd verde, 
şi caii negrii? 

(Pepenele) 

Ce-i negru, stă pe ulb 

şi-l face roşu? 
(Puricile) 
Are patru aripi şi nu 


este pasăre? 
(Moara de vânt) 


fân roşu 


Proverbe. 


Nu te lăsa în fântână 
cu funia altuia. 

Inghiţitură mare să în- 
ghiți, vorbă mare să nu 
zici. 

Cine dă din mâini nu 
se îneacă. 

E mai bine să întrebi 
de două ori, decât să gre- 


sesti odată. 


Inegrind pe altui, nu 
te albeşti pe tine. 
Nea Voe bună. 


COPIILOR 


Sla 


A găsit leacul 


Liliana este o fetiță 
care vorbeşte foarte mult. 
Intr'o zi este bolnavă. 

— Are nevoe de odihnă, 
atâta tot, spuse doctorul, 
fără să o consulte prea 
mult, 

— Oh, priviţi şi limba, 
îl rugă Liliana, dornică 
să ştie ce are. / 

— Da, da, şi ea are 
nevoie de odihni. 


Ce a văzut 


Nina merse odată la un 
circ unde văzu un ele- 
fant. Când se întoarse a- 
casă spuse bunicii; 

— Bunică, am văzut un 
animal, care în loc să 
mânânce cu gura, mânca, 
zău aşa, cu coada. 


Bărbierul prevăzător. 


— De ce ţi-ai pus oche- 
lari negri ? 

— Trebue să rad pe un 
client care a câştigat un 
milion de lei şi-i strălu- 
ceste fața de bucurie. 


Zăpăcitul. 


— De ce umbli pe mâini? 
— Ca să nu-mi mai spuie 


' lumea că stau cu capul în 


nori. 


Nu se vede 


— lonele, cum îndrăz- 
nesti să trimifi unchiului 
o scrisoare plină cu pete? 

— Păi, tăticule, tot o: 
pun în plic şi nu se vede. 


Cunoaste obiceiul 


— Marioaro, ia intrea- 
b'o pe stăpâna ta dacă 
este acasă! 


Frica păzeşte bostă- 
năria. 


— De ce nu te mai speli? 
— Mi-a prezis cineva 
că o să mor înnecat. 


La muzeu 


Mitică vizitează un mu- 
zeu. Un domn care îl în- 
soția, îi zise deodată, a- 
rătând spre un lac artifi- 
cial: 

— Uite, tinere, acela 
de colo este un pelican. 

— Ştiu, o pasăre din 
care se face cerneală. 


Bate toba 


— Cine a bătut toba 
aseară la voi, Danciule ? 

— Cin'să bată? Tetea 
îndrepta o cobiliță pe 
mine. 


Ghicitori 


Ce este ziua şi nu este 
noaptea, ce este în lună 
şi nu este în soare? 

(Litera u) 

Cine-şi arată dinții si 

nu are nici gură? 
(Soarele) 


ZN 70 


„Ce mă fac eu acum? se întrebă ea. Cum mă întorc 
acasă? şi lacrimile curgeau giroae. Dar la urmă se li- 
nişti, îşi sterse ochigorii cu un colț al pelerinei, isi 
potrivi bine palšria pe cap şi porni în căutarea unui 
han unde să se odihnească peste noapte. Căci ziua era pe sfârşite şi înse- 
rarea începuse să-şi arate fața albăstrue. 
După un timp, întâlni o clădire mică de lemn care purta firma 
aceasta; 
„La banul, lui Celu-Soricelu, 
se mănâncă eftin şi bine.“ 


PIERDUT 


„Fetiţă scun- 
dă, îmbrăcată în 
puf galben, cu pe- 
lerină dungată si 
pălărie de pai. Se nu- 
meşte 'Tusca-Raftusca 
Râţeanu. Găsitorul este 
rugat să o aducă în Ra- 
tasat, la Doamna Rdteanu. 
S'a pregătit o bună recom- 
pensă“. 

Acesta era afişul ce.se putea 
citi pe pomul din mijlocul pădurii. 

In jurul lui se strânsese o mulțime 
de lume, dar toți ridicau din umeri. 
Nimeni n'o văzuse pe Țuşca-Rățuşca. 

Toate posturile de poliție fuseseră 
anunţate. In primăria din Ratasat suna 
telefonul toată ziua. 

Acum era o ciocârlie care văzuse pelerina 
dungată strecurându-se printre lanurile din 
Iepureşti; un buldog polițist era gata să plece 
întracolo, când se primea altă comunicare: Tugca 
fusese văzută de o albină pe lângă stupul Bună- 
Stare. 


Peste o clipă sosea altcineva cu altă veste. Ce să 


„Bine c'a dat Dumnezeu şi-am ajuns“, suspină ršfugca des- 
chizând uşa. 


Cum intră fu întâmpinată de hangiu. Era îmbrăcat în alb, 
cu boneta în mână. 

„Ce doriţi?“ întrebă el. 

Tuşca începu să se bâlbâe: 

„Vedeţi domnule ăă... eu... să'mi daţi... adică vă 

' rog să... însfârşit n'am bani şi vă dau pelerina 

şi pălăria mea pentru o masă şi o odae să mă 

culc.“ „Nu ceri prea mult fetito? râse Celu- 

Şoricelu. Ia să văd lucrurile.“ 

Tugca i le întinse. Hangiul se uită la 

ele, apoi le ea, pe urmă iar la ele, zise: 

„Aşteaptă-mă“ şi intră în odaia ală- 

turată. 

Rštugča se aşeză pe o bancă. 

Deodată, hangiul se întoarse cu 

un ziar în mână; pe prima 

foae se vedea portretul stră- 

inei. 

„Cum te cheamă?“ 
»Tugca - Rštugca Ră- 

teanu"'', răspunse fe- 
tița. In clipa a- 

ceea se auzi de 
alături anun- 

tindu-se la 


adio: 
mai spun, bietul primar îşi simțea capul tobă de atâtea i „Cercetă- 
informaţii contradictorii. rile a- 
Fotografiile Tugtei fuseseră împărțite pretutindeni. Toată supra 


lumea o cunoştea acum în faşe, jucându-se cu cercul, în ro- 
chiță cu volane, dar nimeni n'o văzuse în carne gi puf cu pele- 
rină şi pălărie de pai. 

Ce se întâmplase cu Tugca? 

Plecase într'o după amiază în pădure cu câţiva prieteni. Se juca- 
seră de-a „baba oarba“, şi de-a „prinselea“ apoi se aşezaseră să se 
odihnească în iarbă. Pe când se întrebau ce să se mai joace apăruse un 
moşneag cu un coş de covrigi. Sigur că s'au repezit cu toții să cumpere. 
Dar moşneagul le auzise vorba şi le spuse: 

„Ştiţi ce? Jucaţi-vă de-a v'afi ascunselea“. Locuri deascuns'ca aici in pă- 
dure, mai rar să găseşti. 

Ei aprobară îndată. Nanu-Gâscanu s'a aşezat lângă un copac şi a început să 
numere, iar ceilalți se răspândiseră împrejur căutând fiecare să se pitule cât 
mai bine. Mogneagul o chemă pe Tugca lângă el; 

— „Ştiu eu un loc bun, un loc minunat — şopti el. Vrei să ţi-l arăt? 

Cine ar fi răspuns nu? Tugca merse cu el şi merse şi merse fără să mai ajungă. 
Tocmai când întreba cam pe unde o fi acum, auzi un râs batjocoritor lângă ea. Se 
întoarse — şi cine ar putea să-i descrie spaima când recunoscu lupul care îşi sco- 
sese hainele de mogneag? Ršfugca sări în sus, apoi începu să fugă. Doamne, cum 
mai fugea! De mult n'o mai fugărea lupul şi ea tot mai alerga cu sufletul la 

ură. 

S „Unde s'o fi ducând Tugca de-i aşa de grăbită?“ îşi şopteau păsările şi florile. 

Insfârşit rdfugca obosi, se aşeză pe marginea drumului şi începu să plângă. 


DIMINRA TA cateii 
en... DIODA a 
21 + — COPIILOR 


dispariției micei Țuşca-Rățuşca Rățeanu sunt în curs. 
Poliția n'a pierdut încă speranțele. Amintim cu oca- 
zia aceasta că o răsplată însemnată aşteaptă pe adu- 
cătorul dispărutei.“ 

Deodată Cela-Șoricelu îşi schimbă purtarea. El 
întinse Tustii pelerina şi pălăria, spunând: 

»la-le înapoi fetito, n'am nevoe de ele. Vino să 
mănânci până e gata patul şi mâine te voi duce 
acasă“. 


„lată ce înseamnă banii — se gândea rățuşca în- 
ghiţind pe nemestecate mâncarea de linte şi mălai. 


A fost destul să afle de răsplată că şi-a şi schimbat 
purtarea“. 


A doua zi diligenta condusă de Ucu-Bursucu lăsă 
în Raţasat pe Țuşca-Rățuşca şi Celu-Soricelu. Madam 
Rățeanu îşi îmbrățişă fata cu lacrimi în ochi si răs- 
plăti din plin pe hangiu. lar acesta şi-a renovat 
hanul cu banii căpătați, aşa că azi, dacă treceţi pe 
acolo întâlniți un hotel adevărat cu ascensor şi ca- 
lorifer. Numai firma a rămas aceeaş: 


„La hotelul lui Celu-Șoricelu 
se mănâncă eftin şi bine“. 


ELVIRA CALAN 


BUMBO, AUGUST PROSTUL 


(Urmarea din pagina 6-a) 


casă micuță şi incepui să fac echilibru, cu tot picio- 
rul, care de când fusese sfâşiat, era foarte slab. 
Gestul însă imi fu nesocotit căci nu putui să mă tin 
în echilibru şi căzui pe trotuar. Lumea râdea crezând 
că făcusem intenționat. Noroc că nu pățisem nimic, 
şi noroc că reclama aceasta avusese mare succes. 

Curând ajunsem cel mai bun clown. Mă însurai 
după câtăva vreme. Avui un copil. Cum eram îndră- 
gostit de circ, îl învăţai şi pe el acrobaţia, mai ales 
că încet, încet, brațul şi mâna mi se întăriseră. 

Uitasem, odată cu naşterea acestui copil, de toată 
decăderea mea, cum dintr'un mare îmblânzitor ajun- 
sesem o biată paiață. Băiatul împlinise 12 ani. 

Chiar în ziua aceia fu premiera. Eram îmbrăcați 
în chinezi, şi odată cu el mai luasem un băiațaş, 
crre făcea acrobatii cu noi. 

Era un public foarte numeros în seara aceia. In- 
cepem programul. Totul mergea bine. Imi simțeam 
brațul puternic şi copilul meu executa figurile cu 
foarte mare precizie. 

La un moment dat îl tineam în mâini iar el stătea 


cu picioarele în sus. Deodată însă simtii o slăbiciune 
în brațul drept şi o amețeală mă cuprinse. Buf! 
Băiatul, din poziţia în care era, îmi scăpă din mâini 
căzu în cap şi muri pe loc. 

A fost ceva groaznic! Zile întregi am alergat pe 
stradă ca un nebun. De durere, nevastă-mea muri 
după puțin timp iar eu îmbătrânii cu o iuteala ne- 
maipomenită. Dar din circ nu plecasem. 

Imi spusei atunci că printre spectatorii din sală 
poate să se găsească oameni chinuiți ca mine şi pen- 
tru aceştia mă hotărîi să mă fac paiață pentru toată 
viața ca să le alin puțin durerea. 


Când sfârşi Bumbo povestirea se lăsase noaptea. 
Trebuia să înceapă spectacolul de seară. Se apucă să 
se vopseasă. Iată-l acum pe Bumbo, din arenă cu fi- 
gura caraghioasă care te face să râdă! 

„Vine Bumbo, more supărările, se naşte la bucu- 
riile“! Sărmanul August Prostul! 


GEORGE MANOIL 


OPIRA AA PANA NARA APARE III KRAIN 


POVESTEA LUI FLORIN, PRINŢUL NEINTELEGATOR 


— Ai vrut să mă cunoşti! Iată- 
mă! Eu sunt Ursita! 

O clipă domni linişte. Apoi chi- 
pul ei se întunecă. 

— De ce-ai venit aici? N'ai făcut 
destul rău? N'ai vrut s'asculți gla- 
surile supuşilor tăi, ale părinţilor 
tdi! I-ai lăsat blestemandu-te, urân- 
du-te. De ce nu te-ai întors când 
Stăpâna Codrilor ţi-a arătat ce făcu- 
seşi? Ai voit „totul“ pentru tine. 
L-ai avut. De ce nu l-ai păstrat? 
De ce când ai ajuns la Zâna Primă- 
verii n'ai fost mulțumit? Iată-te! 
Ai ajuns la mine! Peste mine nu 
poţi trece. Căci dincolo de mine nu 
e decât unul singur. Ce vrei? 


Florin ridică ochii. Nu spuse ni- 
mic. Privea ființa aceea măreață, 
ochii ei hotărâți. Ochii ei il tintu- 
iau, îi porunceau. 

— Scoate-ti inelul! — Sopti ea. 

Paşi repezi se auzeau afară. Uşa 
se dădu de perete şi Zâna Primă- 
verii intră, despletită, cu ochii în 
lacrimi. 

— Fieti milă, surioară! — strigă 
Zâna Primăverii. 


(Urmarea din pagina 15-a) 


Ursita zâmbea. 

— Lui nu i-a fost milă de nimeni 
şi nimic! Dă-mi inelul, Florine! 

— Florine! 

Zâna Primăverii îi apucase mâi- 
nile, hohotind de plâns. Florin ridi- 
că ochii. Ce făcuse? Unde-i era 
inelul? Unde? Și ursita râdea, râdea, 
râdea mereu. 

Se întoarse. Zâna Primăverii ză- 
cea la picioarele sale. O apucă de 
mijloc şi, fără a mai privi în urma 
sa, se repezi afară. 

In urmă-i, Ursita râdea. 

— Fiinţă netrebnică şi neputin- 
cioasă. Fugi! Fugi de năpastă! Pi- 
cioarele sprintene în copite ti se 
vor preface. Trupul tău subțire să 


Adresa 


Luna Aprilie 


Cimbri, au fost un popor - 


germanic pe la 115 


v 


a. Chr. 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele .................................. 


se ingroage, fata-ti gingaşe puhavš 
se va face, iar glasul tău limpede, 
grohăit caraghios! Blestemul pă- 
rinților te-a ajuns. Pace să nu ai 
până ce nu-ți vei ispăşi păcatul. 
Şi-abia atunci îți vei recăpăta chi- 
pul tău, iti vei recăpăta inelul 
fermecat! 

Pitulicea tăcuse. 

— Şi apoi? — am întrebat. 

— Apoi? De atunci porcul, altă 
dată frumosul Florin, umblă scur- 
mând peste tot cu râtul său, doar 
doar va regăsi inelul. Iar dacă tot 
nu-l găseşte, guiță trist, ca un plâns 


de copil! LICA HOREN 
Tiraj mediu săptămâna], în anul 1938, 
ex, 11.634. 


' frică de ei gi să te mulfumegti să-i înveţi 


OK 


S | 4 A H 


SR 


Imblanzitorii de serpi 


Vederea unui şarpe provoacă aproape tuturora 
repulsie sau frică. Iată pentru ce urmărim cu cel 
mai mare interes exercițiile pe care reuşesc îmblân- 
zitorii să le impună reptilelor. 

lată ce spune o îmblânzitoare de şerpi, despre 
meseria ei: 

»Deobiceiu publicul crede că noi dăm excitante 
şerpilor înainte de reprezentații. E o greşeală: dacă 
aş recurge la mijlocul acesta n'aş mai reuşi nici- 
odată să-mi dresez elevii. 

Mă mulțumesc să-i hrănesc bine; ăsta-i lucrul 
principal. 

Când umbli cu şerpii trebue să fii de cea mai 


mare prevedere: a te purta aspru înseamnă să te 
expui mâniei lor, să provoci o mușcătură sau o strân- 
gere mortală a puternicelor lor inele, dacă-ți sunt 
încolăciți în jurul corpului. 

Intâi de toate trebue să le cunoşti în amănunt 
obiceiurile. Trebue deasemenea să le arăţi, că nu ţi-e 
fără as- 
prime. 

In ciuda tuturor precaufiunilor, am fost muş- 
cată de multe ori. Cei mai de temut sunt anacondasii 
şi pythonii. 

Intr'o zi un anaconda căruia îi întindeam un 
iepure îşi greşi ținta şi mă muşcă de mână. Dacă 
n'ar fi fost acolo un băiat care-l trase de coadă si 
atrase astfel atenția şarpelui, aş fi petrecut un sfert 
de oră foarte neplăcut. 


FOLOSITOARE 


Ca la cinematograf 


In filme, căsătoriile nu sunt simple niciodată: 
eroul trebue să lupte pentru a-şi câştiga logodnica. 
De cele mai multe ori o fură, ceea ce desigur că pri- 
lejueşte cele mai interesante întâmplări. 


E amuzant de constatat că în unele țări, lu- 
crurile se petrec la fel. 


In Irlanda şi în câmpiile Scoției, logodnicul 
se preface întotdeauna că-şi fură viitoarea soție. O 
ia cu forța dela părinţii ei, parcă ea n'ar vrea să se 
mărite. 


In ţara Galilor, logodnicul, înconjurat de prie- 
teni, asediază casa iubitei sale. Se schimbă până şi 
focuri de puşcă, trase în aer bine'nteles, apoi toată 
lumea se împacă. 


In insulele Malaeziei, tânărul îşi cucereşte so- 
ţia prin fugă. 

In Sumatra, cursa se face în pirogi (bărci lungi 
şi subțiri întrebuințate de Indieni). Fata porneşte 
într'o luntre mică şi concurenții încearcă s'o prindă. 


Bine'nteles că ea face astfel să fie prinsă de cel pe 
care îl vrea. 


In Turkestan, cursa e călare. ,, Domnigoara de 
măritat“ loveşte cu un biciu fața acelora pe care nu-i 
acceptă. Plini de sânge aceştia renunță la luptă în 
vreme ce un rival mai fericit primeşte o sărutare în 
locul loviturilor şi aduce victorios părinților săi pe 
aceea care îi va fi soție. 


PO: NF S-T-E A 


(Continuare din pag. 7) 
vai, nenorocul îl păşea ! O strajă îl văzuse sărind 
şi suflă în corn. 

Din toate părțile alergau oşteni călări, pedestri şi 
poliţişti cari se înşiruiră în goană după el, pe ulita 
Domnească. Incolţit de aeroplane cari aruncau asupra 
lui bombe cu praf de pureci, fu înconjurat intr'o 
piață mare şi prins. 

Mai marele oştilor porunci să-l lege burduf cu 
funii groase de un stâlp de tramvai, puse un pâlc de 
străjeri şi unul de străjerițe de pază, iar el plecă la 
Domnie unde se adunase sfatul să hotărască pedepse 
vinovaţilor. Implini judecata, trimițând pe învăţaţi 
la închisoare, pe urmă se întoarse în piață însoțit de 
meşter făurar, care potcovi purecele cu 99 de ocale 


23 


a p si Pac 


PU RECE4V 1] 


de fier, să umble tărându-se cât o mai trăi, apoi po- 
runci să-i tae legăturile. Cum se văzu slobod, fără 
să-i pese de potcoave, se avântă tocmai în slava ce- 
rului, lăsând pe străjeri cu gurile căscate. 

Dar nenorocul se ținea scai de el, căci în calea lui 
se aflau doi nori încărcaţi cu electricitate deosebite 
şi voi să treacă printre ei. (Dacă nu umblase la 
şcoală |) 

Nu e nevoe să vă mai spun ce s'a întâmplat acolo 
sus, voi ştiţi, că doară sunteți tobă de carte; dar nu 
cred să ştiţi că o ploae cu potcoave urmă numai de- 
cât şi puse pe fugă străjerii, ce încă se mai aflau 
în piață, gură cască. 


BEATRICE 
ELI 


SP. 4:-T. 


JVAZDRAVANIILE LU! BICA 
A) ča O 


ga 


a 


P got l | 
vajsit > lmprimeriile Adavipul S.A. București i, 


S + 
Zr SARLI NS 
7 50'NTORC z 


<4, 
Pd 
4a ŠA) 
W SIT GAND 


NS A 
ASA ALUAT 


LA MOARTEA UNUI PRIETEN AL VOSTRU 


DRAGII MEI, 


Imi pare foarte rău că trebue să 
vă scriu despre un lucru atât de 
trist. Cred însă că este de datoria 
mea să vă spun câteva cuvinte despre 
Constantin Băleanu, care a fost, 
vreme de un an de zile, directorul 
acestei reviste. 

A fost un om bun, care v'a iubit 
foarte mult şi care deşi era foarte 
ocupat cu alte treburi serioase, îşi 
găsia totdeauna timp ca să scrie şi 
pentru voi, o pagină, două pe săp- 
tămână şi să aranjeze revista, care 
vă este atât de dragă. 

"o > m DR OR ODL» LALPALLL AO »——e 


Acum 6 luni de zile, Constantin 
Băleanu s'a îmbolnăvit gi s'a chinuit 
vreme îndelungată până ce Dumnezeu 
s'a milostivit de el, şi l-a chemat 
la dreapta sa. Desigur că vă amintiți 
cu toţii de acela care a fost direc- 
torul revistei. Fiindcă nu. puteți 
si-i arătați într'altfel recunostiinta 
voastră, adăugați rugăciunii pe care 
o faceți în fiecare seară şi dimineață, 
încă vreo câteva cuvinte, pentru 
odihna sufletului său bun. 


IOLANTHA RUDICH. — Nepo- 
ticd dragă, prietenele tale care spun 
un asemenea lucru, 
nu citesc revista şi că nu ştiu ce 
spun. Revista noastră este făcută 
mai ales pentru elevii de liceu, şi 
pentru copiii foarte deştepţi de 


DIMINEAȚA 
» 


fac dovada că 


„COPIILOR 


curs primar, cari înțeleg povestirile 
noastre. Glumele şi ghicitorile le-am 
dat lui Nea Voie Bună. Desenul nu 
e bun. Mai încearcă. 

POPESCU TITEL. — Păi bine 
domnule Titel, cu toate că ai citit 
ce ai citit... De data aceasta voi da 
ascultare rugăminții tale, cu toate 
că am pus alte condiții de trimitere 
a desenelor. 

CALADIEV ION. — Poezia va 
apărea. Este frumoasă. Nu înțeleg 
de ce nu-mi trimiti o întâmplare cu 
subiect străjeresc. Dar nu în versuri. 

LIA CINCA. — De bună seamă 
că te primesc şi pe tine gi pe fră- 
tiorul tău printre nepofeii mei. 
Desenul nu-l public, fiindcă v'am 
rugat de fiecare dată să nu fie în 
culori. Este mult prea greu să faci 
un desen frumos în culori, aşa că 
cel mai bun lucru este să fie făcut 
cu cerneală neagră. Aştept, şi alte 
scrisori din partea ta. De ce nu-mi 
trimifi o fotografie ? 

GHEORGHIU C. CATIUSA. — 
Am dat jocurile redactorului nostru 
special. Eu nu mă pricep. Sper să 
fie însă bune. 

ALEXEEV ADDYNA. — Acelaş 
răspuns ca lui Gheorghiu. Puteţi 
să-mi scrieți mai mulți pe aceeaş 
hârtie chiar. Nu-i nimic că faceți 
economie. 


LYA WOLF. — Povestea este 
bunicică, dar nu poate fi publicată. 
Ii mai lipsesc unele lucruri, fără 
de care nu există poveste bună. 
Citeşte poveştile scrise de oamenii 
mai mari şi învață. După aceea poți 
scrie şi tu. Până atunci, răbdare. 

TĂCĂLOIU OCTAVIAN. — De- 
senul pe care mi l-ai trimis n'o să-l 
pot publică, fiindcă nu este făcut 
aşa cum am cerut eu. Te asigur că 
Bică s'ar supăra dacă ar vedea cum 
l-ai zugrăvit. 


STR ĂJERI 
ELEVI 


$ CITIŢI CU TOŢII 
INSULA 
FANTO MELOR 


MIMY SAVIN. Deslegarea 
jocului am dat-o d-lui redactor 


special şi nu ştiu ce-a făcut cu ea. 
In orice caz, nu este suficient să 
trimifi un singur joc, ci toate jocu- 
rile care apar în cursul lunei, 
pentru concurs. 

TEICH $. — Din traducerile pe 
care mi le-ai trimis, voi publica 
ceva. M'ar interesa însă să nu faci 
traduceri din cărțile de şcoală, căci 
pe acelea le citesc toti copiii. 

STĂNCULESCU NINA. — Scri- 
soarea ta m'a bucurat foarte mult. 
Am întâlnit-o pe Tuşa Ella şi i-am 
spus că ai făcut salata de fructe 
şi că ţi-a eşit foarte bine şi că ai 
făcut şi lucrul de mână, al cărui 
model l-a dat la Pagina Fetiţelor. 
S'a bucurat şi ea că are o nepoțică 
atât de vrednică. Deslegarea jocului, 
trebuia să fie scrisă pe o hârtie 
separată, iar nu pe aceiaşi hârtie cu 
scrisoarea pe care mi-ai trimis-o. 


DUMITRESCU GEORGEAN. — 
Bine-ai venit în rândurile cititor ilor 
noştri! Jocurile pe care mi le-ai 


trimis, le-am dat d-lui redactor 
special şi sper să fie bune, astfel 
ca să poată apărea cât mai curând. 
Mai aştept şi alte scrisori dela tine. 


ARISTIDE KLEKNER. — Scri- 
sarea ta nici n'am citit-o. Află, în 
primul rând, că unui băiat în clasa 
doua secundară nu-i este îngăduit 
să scrie o scrisoare cu creionul. E 
lipsă de respect pentru cel căruia 
îi scri. Şi afară de asta, trebue să 
scri măcar citeţ. Dacă nu, mai fă 
exerciții caligrafice. 


GIDRO ROSA. — In schimb, te 
laud pe tine, care ai scris foarte 
citeț, dovedind că eşti o fetiță 
sârguitoare. De câte ori găsesc aşa 
o nepoțică, mă bucur. Iti urez să ai 
şi pe viitor, tot atâta succes la 
concursuri. 

MATUSICA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


MEVISTA ILUSTRATA PENTRU TINERET 


uniior Periodice la Trib. Htov S. 1. Com. za Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE |—]| Editura ,Ziarul", S. A. R., Bucureşti | 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILO R". — n țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 gi 6 luni Lei 150.— Il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 12 APRILIE 1939 No. 792 


SOCOTEALA DE ACASĂ.... 


„Țuțu dragă, fii căţel 


De'nţeles începe el. 
Dă-mi umbrela înapoi 
Că ne plouă pe-amândoi“. 


Tufu nici nu se gândeşte. 
Mârâe, şi il priveşte 
Dintr'o parte, încruntat, 
Nu-i deloc civilizat! 


Intr'o zi cu vesel soare Bibi-atuncia necăjit, 


Pleacă Bibi la plimbare, De mâner a izbutit, 


Și voios mergea cu el Să apuce, şi a tras. 


Tufu micul său căţel. Vai! Cu bățul a rămas! 


Nimeni nu se indoeste: 

Dar un nor neasteptat ži ; 

A ja La târg nu se potriveşte, 

Pe băiat l-a'ngrijorat. 
Socoteala cea frumoasă 


„Ai să-mi duci umbrela Țuțu Ce ţi-o faci plecând de-acasă. 


Zise dânsul către cufu. 
MIC- MAC 


NI NI 
NI | | 


Tutu nu s'a'mpotrivit. 


Şi băiatul liniştit, 


| 


Inainte a plecat 


Iar cățelul l-a urmat. 
s 


Iată însă că un strop 
Il loveşte. „Ce potop 
Va veni!“ Bibi-a gândit 


Şi îndată s'a oprit. 


DIMINEAŢA 
ca sic lie oa 


map ČAŠO AA am mii NISO 


i PEN ERA TAN 


—oe >. ue... tu 


NONE T LE ETO Za LATE 


>- 


"CUM AU FOST SALVAȚI ZI ŞI NOAPTE, ' 
DE APRIL CEL VOINICI 


RA petrecere mare în palatul Anului 1939. 
Toţi copiii şi nepoţii săi se adunaseră 
să-l sărbătorească. Sălile mari străluciau 
la luminile stelufelor răspândite pretu- 
tindeni şi cântece melodioase răsunau 
fără încetare. Erau acolo Ianuarie in 

hains de gheață, Februarie acoperit de ploae, Martie 

cu o pelerină de vânt, însfârşit fiecare se îmbrăcase 
cu ce avea mai bun. Primăvara strălucea în mijlocul 
celor 365 de fetițe blonde şi tot atâţia băiețaşi bruneti. 

Glumele se țineau lanț gi râsetele nu se mai sfârgeau. 
Pe la miezul nopţii Vara aduse o tavă uriaşe în- 

cărcată cu felii de tort. Intr'o clipă fură adunaţi 

cu toţii în jurul ei şi pe tavă nu mai rămaseră decât 
două felii. 

„Cine n'a mâncat?“ întrebă Vara. 

„Cine n'a mâncat?“ repetară ceilalți. Şi aşa se 
descoperi că prințesa Zi gi prințişorul Noapte de 
Aprilie au dispărut din palat. 

Sentinelele nu văzuseră nimic. Doar una din ele 
zărise un nor trecându-i în față, dar atât de repede 
încât mai să creadă că i se păruse. 

In aceeaş seară prințul April plecă în căutarea lor. 
Mergea cu el un dulău încercat în multe împrejurări, 
ua dulău cu urechi agere şi colți de oțel Se numea 
Dun. 

Rămaşi în palat ceilalți priveau în fiecare zi cu 
nelinişte în globul de cristal vrăjit. Aşezat pe o per- 
niţă roşie într'o cameră întunecoasă el răspândea în 
jur raze de lumină. Era destul să te pleci asupra lui 
ca să vezi tot ce-ţi dorea inima. In fiecare zi pri- 
veau Anul, Lunile şi ceilalți, căutând să-l zărească 
pe April. De fiecare dată îl vedeau hotărît cercetând 
graiul stihiilor, florilor şi apelor, ca să afle drumul 
luat de răpitorii prințişorilor. : 

Intr'o seară ajunseră April 
şi Dun la o pădure care se 
întindea mohorîtă cât vezi 
cu ochii. La marginea ei 
zăcea pe iarbă o floare, o 
floare căzută din coronifa 
prințesei Zi. April o ridică 
şi mulțumi cerului. De când 
pornise, acesta era primul 
semn pe care-l găsia, prima 
dovadă că drumul urmat e 
bun. 

In seara aceea April făcu 
popas la marginea codrului. 
Umbrele nopții se sfârşiau 
în faţa focului aprins. Vrea- 
scurile aruncau scântei de 
par'că o lume întreagă de 
stele s'ar fi stins în jurul lor. 

In dimineața următoare 
păşi voinicul în cuprinsul 
pădurii. Florile se adunau 
care mai de care în jurul 
lui, dar cu timpul s'a rărit 
şi au rămas doar brebeneii. 
Aşa cum erau aşezati i se 
paru flăcăului că închipue 
o cărare. Chiar aşa şi era. 
Drumul brebeneilor ducea 
adânc în codru, cotea stân- 


A 
v 
sti 
i 
/ 
i 
í, 
/ 


DIMINEATA 


„9 COPIILOR 


ZOR 


cile, sărea izvoarele, iar April îl urma hotărît dar 
prevăzător. Dun ciulea urechile la cel mai mic sgomot. 

In mijlocul drumului o viperă le aținu calea. April 
o omori cu o singură lovitură de sabie. Ceva mai 
încolo o îngrămădire de stânci părea că-i opreşte cu 
desăvârşire. Dun sări din piatră 'n piatră, căută, mirosi, 
până găsi un drum printre ele. Mai departe copacii 
îndoiți, tufigurile crescute împreună şi ramurile în- 
câlcite alcătuiau un tufiş de nepătruns. April îşi făcu 
loc cu sabia. La loviturile lui răspunseră fipete jal- 
nice şi două bufnițe îşi luară sborul dintre crengi. 
Astfel, înlăturând rând pe rând toate piedicile din 
cale se apropie prințul de finta călătoriei sale. 

Dela un timp brebeneii au început să fie mai rari, 
tot mai rari până când dispărură cu totul în fața 
unui tufig în mijlocul căruia se deschidea o singură 
floare roşie. Când se apropie flăcăul, văzu că tufişul 
era făcut din piatră verde sculptată; ramurile pietroase 
formau o uşe încuiată şi broasca era floarea roşie. 

Obosit April se agşeză în iarbă, iar Dun începu să 
hoinărească împrejur. Deodată se întoarse alergând 
la stăpânul său. Tinea în gură ceva ce puse cu grije 
in față-i; o găoace de melc, găsită în iarbă. Prințul 
o luă în mână. Amintirile copilăriei se deşteptară şi 
el murmură încet: 

„Melc, melc, 
Codobelc, 

Scoate coarne boeresti, 
Si te du la baltă 

Să bei apă caldă, 

Și te du la Dunăre, 
Să bei apă turbure, 
Melc, melc, 
Codobelc...“. 

„Am venit. Ce doregti dela 
mine?" auzi el o voce cri- 
stalină. 

Ridică ochii. 

In fața lui era o zână înaltă 
şi mlădie, cu ochi de mură 
şi păr însorit. 

„Eu sunt zâna gšoacei — 
spuse ea. Pentru ce m'ai 
chemat?". 

„Mărită Zână, ajută-mă, 
rogu-te să-mi pot urma calea 
către prinfigorii Zi şi Noape“ 
. Zâna îşi scutură părul în 
palmă şi întinse voinicului 
o cheie. 

„Aceasta e cheia tunelului 
care duce in țara Meg, — 
spuse ea. Să păstrezi găoacea. 
Cu ajutorul ei vei putea să 
mă chemi la nevoe. Noroc 
bun, voinice", mai zise gi se 
făcu nevăzută. 

Iar April potrivi cheia în 
broască, deschise uşa şi pă- 
trunse intr'un tunel 
căruia nu i se vedea capătul. 

Aici îi fu de folos găoacea 
care începu să scânteieze şi-l 
lumină ca ziua. Pereţii tu- 
nelului erau negri şi netezi. 


e a NI 


~ hotăriţi răsunară pe lespezi, un sgomot 


ET SAN? 


Merse voinicul vreme îndelungată, dar 
nu-şi putu da seama cât, căci întunericul 
era acelaş peste tot şi găoacea lumina 
cu egală putere. Insfârşit ajunse la ca- 
pătul tunelului şi era afară. 

Se afla pe o pajigte veselă şi înflorită 
pe care se ridica un palat de piatră cu 
turnuri şi crenele. Era locuinţa regelui 
din fara Meg. Locurile erau pustii şi 
tăcute. Dar la intrarea palatului April 
găsi o floare, o floare din cingătoarea 
prințului Noapte. 

Nimeni nu îi întâmpină când intrară 
pe uşile larg deschise. Dar când paşii 


ciudat se auzi şi în aer răsări scris cu 
litere de foc: 

„Păzeşte-te străine de piatra nevăzută“. 

Amenințarea a strălucit o clipă şi s'a 
stins. 

Au trecut April şi Dun prin multe 
camere pustii până au ajuns la o uşe 
încuiată. April ridică. sabia şi lovituri 
dese căzură asupra lemnului care se sfă- 
râmă, dar el nu putu să treacă mai de- 
parte: îl oprea ceva neînțeles. Nu era 
nici zid, nici piatră, nici fier. Era ca o 
perdea făcută dintr'un abur dincolo de 
care nu se vedea nimic. April înțelese să se află în 
fața pietrii nevăzute. El eşi din palat şi ajuns pe 
pajişte spuse uitându-se la găoace; 

„Melc, melc, 
Codobelc, 

Scoate coarne boeresti, 
Şi te du la baltă, 

Să bei apă caldă. 

Şi te du la Dunăre, 
Să bei apă turbure. 
Melc, melc, 
Codobelc...“. 

„Am venit. Ce doreşti dela mine?" auzi el vocea 
zânei. 

„Ajută-mă, rogu-te să-mi pot urma calea către prin- 
tigorii Zi şi Noapte“. Zâna rămase gânditoare. 

„Ca să distrugi piatra nevăzută — vorbi ea însfârşit— 
trebue să aduci nouă flori depe Muntele Sur. Dar 
drumul până acolo e plin de primejdii. La nevoe, 
rupe o bucăţică din găoace şi arunc'o. Te va ajuta“. 

April mulțumi zânei şi plecă. 

Drumul era anevoios şi primejdiile se țineau lanţ. 
April dobort balauri veninoşi, păianjeni şi scorpii 
uriaşe, trecu guvoae repezi şi se cățără pe stânci; 
dar rămase o clipă descurajat în fața ultimei piedici: 
un zid uriaş, cu totul făcut din ghiafa. 

Deodată îşi aminti cuvintele zânei. El scoase gă- 
oacea, rupse o bucată din ea şi o aruncă spre ghiafš. 
Și ce să vezi! Cât ai clipi din ochi, fărâmătura se 
prefăcu într'o scânteie fermecată care începu să do- 
gorească. Râuri de apă s'au scurs atunci, vârtejuri 
de aburi se ridicară la cer şi după trei zile şi trei 
nopți zidul de ghiatš dispăruse. In fața voinicului 
se înălța Muntele Sur. 

Incepu să urce şi făcuse cam un sfert din drum, 
când în fața lui apăru un moşneag îmbrăcat în foi 
de dafin. 

„Stai — fi spuse poruncitor mogneagul. Cine eşti 
şi de unde vii?“ 

„Sunt April şi mă îndrept spre creştetul muntelui. 
Dar tu cine eşti?“ 

„Eu sunt Regele Dafinilor şi nu te las să treci 
până nu-mi munceşti. 

„Despre ce e vorba?", 

„Uite ce e, mie îmi plac dafinii foarte mult dar 
găcesc că prea au numai flori albe. Aga că tu ai să-mi 
prinzi de fiecare din ghimpii lor câte o floare de 
Nu-mă-uita“. Vorbind fi arătă o pădure de dafini. 


După plecarea bătrânului se gândi April, se gândi, 
dar nu putu să găsească nici-o cale de scăpare din 
încurcătură. Deodată Dun care şedea lângă el se 
ridică şi pipăi cu botul buzunarul în care se găsea 
găoacea. Insenitat flăcul rupse din ea o bucăţică pe 
care o aruncă in sus. Din înaltul cerului incepurš 
să cadă floricele multe şi dese de par'că tot albastrul 
bolții ar fi picurat sub formă de Nu-mă-uita. Fiecare 
floare se prinse într'un ghimpe şi a doua zi era o 
plăcere să vezi dafinii incšrcafi cu buchete albastre. 

„Imi place, îmi place foarte mult — spuse regele 
lor. Poti pleca flăcăule. Ca răsplată, ține floarea 
aceasta. Când vei fi în primejdie, s'o miroşi adânc“. 

Şi a plecat mai departe April. 

A mers şi-a mers vreme îndelungată. Ziua îl ardea 
soarele, noaptea îl îngheţa frigul. Când era gata să 
pună piciorul pe vârful muntelui, se ivi fn fața lui 
o fetiță; avea părul cenugiu şi mâinile roşii. 

„Mi-e frig — plânse ea — oh, ce frig imi e.- Cine 
esti, flăcăule?“. 

„Un călător care vrea să ajungă în creştetul mun- 
telui“. 

„N'ai să treci mai departe până nu mă ajuţi. Eu 
sunt Răceala, sora Frigului gi tare-aş vrea să mă 
încălzesc puţin. Aşa că ai să strângi toți copacii din 
jur şi ai să le dai foc ca să dogorească cea mai mare 
căldură“ — zise ea gi dispăru gemând: „Mi-e frig, 
oh, ce frig îmi el". 

April rămase pe gânduri. Cum să doboare el atâta 
amar de copaci? Dar dece să nu încerce? Aga că luă 
o bucăţică din găoace gi o aruncă spre ei. Ca dusă 
de-o putere nevăzută sbura fărămitura printre pomi 
şi cel de care se atingea, cădea la pământ. In curând 
se ridică un rug uriaş şi fărămătura căzu to mijlocul 
lui. Indată flăcări uriaşe cuprinseră îngrămădirea de 

omi. 

P „Oh, ce bine, ce bine că nu-mi mai e frig!— sttigă 
fetița. Poți pleca flăcăule. Dar văd că sabia ta e cam 
tocită de luptele de până acum. Ține asta — şi-i 
întinse o ramură din rug. Ea te va ajuta“. 

Şi a plecat mai departe April. 

Ajuns la țintă, începu să culeagă florile. Când 
rupse prima, începu să se audă o melodie înceată. 
La a doua, cântecul se auzi mai tare, la a treia fu 
şi mai puternic şi aşa mai departe, la fiecare floare. 
Când rupse ultima cântecul se transformă intr'un 
bubuit înspăimântător. Norii începură să se adune şi 

(Continuare în pag. 15). 


DIMINEAŢA | 
COPIILOR 


r 
U 


UN FILM ŞTIINŢIFIC... 


CUM IA NASTERE UN AC 


1. La fabricarea 


acelor servesc fi- 
rele de otel. Aces- 
tea trebue sătreacă 
printr'o serie de 
filiere, care le re- 


duc la 


voit pentru ace. 


5. Bucata noastră 
e deci ascuțită în 
amb:le capete. De 
aci trece sub ma- 
sina de stempare, 
care imprima in 
mijlocul firului 
de oțel, forma ca- 
petelor a două 
ace. 


diametrul. 


į 
/ 
4 


UTAN 
I] 


într'o maşină spe- 
cială care le ,,in- 
dreaptă“ adică le 
face perfect recti- 
linii şi le tae în 
bucăți lungi cât 
două ace. Intr'a- 
devăr acele sunt 
făcute două câte 
două. 


6. Apoi bucata 
este trimisă la 
sfredelitoare. A- 
ceasta are o ba- 
lanță care aplică 
pe mijlocul firu- 
lui doi priboi care 
fac în acelaş timp 
găurile sau ure- 
chile acelor. 


2. Aceste fire trec 


3. Fiecare bucată 
trece apoi pe ma- 


sina de ascuțit. 
Aci firul de oţel 
care e învârtit 
foarte repede de 


un scripete de cau- . 


ciuc, intră in con- 
tact cu o piatră 
care se învârteşte 
de 1.500 ori pe 
minut. 


7. Apoi firul este 
tăiat în mijloc şi 
cele două ace se 
despart. Ele sunt 
muiate gi uscate 
din nou ca să se 
rupă mai greu. 
Infine, sunt lus- 
truite. 


O IDEE CHINEZEASCĂ 


4. Această piatră, 
care e înclinată, 
escute amândouă 
vârfurile bucății 
de oţel şi-l sub- 
țiază pe o lungi- 
me mai mare sau 
mai mică, pentru 
a-i da o formă 
ascufitd spre vå f. 


8. Apoi sunt puse 
într'o tobă um- 
plută cu răzătură 
de lemn, care se 
îavârteşte foarte 
repede. Scopul a- 
cestei operaţii e 
să le curețe de 
grăsime. 


dealtfel că nu sunt inteli- 
genţi sau practici; dar ei 
văd lucrurile cu totul alt- 
fel decât noi. 

Nouă ne place peştele 
proaspăt, ei îl apreciază 
când s'a stricat. Despre ouă, 
acelaş lucru. Noi facem din 
câine prietenul omului, şi 
ei îl omoară ca să-l mănân- 
ce. Noi purtăm doliul negru, 
ei îl poartă alb. Si aşa 


Despre Chinezi se spune cu cea mai 
mare dreptate, că nu se poartă deloc la 
fel cu Apusenii. Ceea ce nu însemnează 


mai departe. 


veti întreba 


DIMINEAŢA 0 OR 
COPIILOR 


Priviţi acum fotografia aceasta şi 
imediat cam ce sport 


practică omul care e înfăţi- 
şat pe ea. 

Chinezul acesta e fabri- 
cant de pietre de moară şi 
merge să predea una din 
ele, unui morar. Firegte că 
la noi, meşteşugarul ar fi 
pus piatra intr'o căruță ca 
so poată transporta mai 
repede. 

Chinezul a văzut lucrul 
mai simplu, şi totodată mai 
complicat. A trecut două 
vergi de lemn prin găurile 
pietrei şi şi-a înhămat mă- 
garul la un capăt ai verge- 
lor. Dar cum astfel piatra 
nu s'ar rostogoli, chinezul 
lvând câte o vergea intr'o 
mână le dă o mişcare rota- 
tivă, care mişcă piatra. 

E foarte simplu, foarte 
complicat, foarte chinezesc. 


DESCOPERIREA 
SĂPUNULUI 


Se ştie că săpunurile sunt 
făcute din sodiu sau potasiu, 
amestecat cu ulei sau gră- 
sime. 

Sodiul şi potasiul sunt 
două metale descoperite în 
1807 de chimistul englez 
Davy; ele au culoarea şi 
luciul argintului. 

Intr'o zi, sofia unui pes- 
car din orăşelul Savona, din 
Italia, puse la fiert leşia 
de sodă. Vasul de care se 
servi, conținuse ulei şi mai 
avea un rest pe fund. Femeia 
găsi că amestecul acesta cu- 
răță perfect rufele. Il repetă 
deci, şi descoperirea se răs- 
pândi, 


CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


cel mai frumos roman 


pentru copii şi tineret 


6 


ISUPUNERE SI PRIETENIE! 


IC era mititel, scurt în picioare, negru, 
lătra subțire şi curagios fără pereche. 
Lăbuş din potrivă, deşi voinic cât un 
câine dela stână, lătra puternic şi veşnic 
sta posomorât. Nu prea se bžga cu alți 
căţei. Drept vorbind nu se băga deloc... 
Avea un aer plin de îngâmfare. Tinea coada în sus, 
şi când se întâlnea cu Pic, mârâia la el. In mândria 
lui, se credea mai de neam şi nu da atenție orică- 
rei „javre“. 

Purta dugminie lui Pic, fiindcă era mai răsfățat 
de toți ai casei, fiindcă dormea în bucătărie, mânca 
bine, iar Duminica pleca la plimbare cu servitoarea, 
legat cu lănțişor strălucitor... Pe când Lăbuş?... 
N'avea asemenea bucurii...... 

Mircea, o fărămiţă de om, 
purtând pe umeri cu voioşie 
anii impliniti, era prieten 
cu amândoi căţeii. Altă dată 
tinuse mai mult la Lăbuş, 
că îl purtase în spinare, 
voiniceşte, ca un cal învățat 
la călărie.. Pe Pic îl hui- 
duise uneori căci nu-i folo- 
sea la nimic. Spunea el a- 
tunci. Căţeluşul nu se su- 
pirase ci aşteptase răbdător, 
o zi prielnică, să arate co- 
pilului neştiutor, că în su- 
fletul lui de câine, îi pur- 
tass dorință de bine fără 
margini, totdeauna gata să-i 
dea ajutor, în măsura pute- 
rilor pe care le avea... şi 
ocazia s'a ivit într'o după amiază călduroasă de 
vară. Zăduful culcase la umbră toate orătăniile din 
ograda, în ziua aceea. Tolănit in coteful său, Labug 
mârâia înfundat, rareori, la vreo muscă obraznică, 
fiindcă-l pişca. 


Mircea nu vruse să se culce. 


Maică-sa ti dăduse în grijă să nu iasă din curte, 
căci mănâncă urecheală. Numai el ştia ce pățeşte 
când nu era cuminte... Deaceea sta pe prag, gândin- 
du-se ce să facă pentru a alunga moleala. 


Lšbus... 


N'avea niciun rost de joacă... 
grozav. 

N'avea nimic de făcut pentru a alunga zăduful 
care îi pătrunsese, trăgându-l la somn. li părea rău 
că nu s'a culcat... Să intre in casă?... li era teamă 
de urecheală. S'ar fi mâniat maică-sa. Deodată s'a 
luminat... A găsit. 


Are să iasă din curte, ducându-se la Gilli, prie- 
tenul care locueşte la câteva case depărtare, o să-l 
strige la poartă și se vor juca amândoi pe drum, în 
praful încins de arşiță. 


dormea... 
Plictiseala îl înciuda 


— „Gândul ăsta e bun“ îşi puse în minte ştrengarul. 
Repede se sculă de pe prag şi porni, cu paşi mari, 
pe poartă. In stradă se opri o clipă, privind înapoi 
în curte — prin crăpătura ulucilor, să vadă dacă nu 
se mişcă ceva în urmă-i. Nu văzuse nimic, slavă 
Domnului. Bine că nu-l văzuse mamă-sa ieşind din 
curte, că-l învăța ea minte. Răsuflând, mulțumit se 
depărtă. Sa 


7 


| 


„Fie el mic, 


Av: d: gâni si se joace puțin, şi să se întoarcă 
repede. Totuşi îl zărise cineva. Cineva pe care nu-l 
lua în seamă; 

Pic. 

Tiptil se furigase nesimfit, cu ochii urmărindu-l 
pe ştrengar. Dar necazul se ivi mai repede decât se 
aşteptase copilul. Dintr'o curte, furios, 
lătrând, ţâşnind ca o nălucă un dulău 
cu colții mare. Se repezi la el par'că vrând să-l sfâşie. 

Ingrozit, copilul începu să tipe dându-se de-andara- 
telea, cu mâinele întinse spre apărare. Dar ce putea 
să facă? Insă Pic, văzând primejdia ce amenință 
copilul, se năpusti ca o săgeată între ei, luându-se 


la luptă cu îndârjitul dulšu: Işi înfigea colții unde 
nimerea. 


In timp ce Mircea, fugi înapoi, intră in 
curte, trântind poarta, şi 
lăsă acolo în drum pe cei 
doi câini incšerati... 

Pentru nesocotirea vorbe- 
lor sale maică-sa îl ure- 
chie puţin. 

Intr'un târziu Pic | se în- 
toarse acasă obosit, plin de 
praf, cu blană ruptă de col- 
ţii dulăului, încă sângerând, 
dar totuş bucuros că scăpase 
dintr'o nesăbuită primejdie 
pe Mircea, arătându-i astfel 
toată prietenia pe care i-o 
purta. 

Din ziua aceea, copilul 
pretuind fapta frumoasă a 
cățelului ce-şi pusese viața 
în primejdie pentru el, uu-l mai prigoni, ci deveni 
cel mai bun prieten al său, lăsându-l pe Lăbuş să 
păzească ograda. Asta era menirea lui. 


ZAHARIA G. BURUIANĂ 


STRAJERUL 


de IONEL CALADIEV Cahul 


Străjerul e voios, e blâna  Iubeşte tot ce-i strămoşesc 


E plin de 'nsufleţire, Doina jocul şi credința 


Dar când duşmanii 
năvălesc 


Iubeste biruința. 


E bun în faptă şi în gând 


C'aşa este din fire. ' 


fie el mare, Străjerul e gata oricând 


Aceiaşi datorie are: Ajutor să-ți dea cât poate 
Să pună pieptulsăude fer Şi te salută murmurând 


In jurul „Marelui Străjer“ Frumosul „Sănătate“! 


DIMINEAȚA 


Obisnuinfd. 


— Vrei să-mi dai o ți- 
gară? 


— Păi ai spus că te 
laşi de fumat. 
— Exact. Deocamdată 


am inceput prin a nu-mi 
mai cumpăra țigări. 


Ora de istorie. 


Profesorul; — Gavriles- 
cule, cu cine s'a bătut 
Neagoe Basarab? 

Gavrilescu (speriat) — 
Zău, nu cu mine. 


Trimise de ALEXEI ALEXEEY 


La şcoală. 


Profesorul: — Aşa dar, 
frigul contractă, căldura 
dilată. Cine îmi poate da 
un exemplu? 

Elevul: — Eu, domnule 
profesor. Vacanța de vară 
este mai mare decât cea 
de iarnă. 


Cadou. 


— Eri a fost ziua ta de 
naştere, Ionele. Ce ai că- 
pătat? 

— O durere de stomac. 


A nimerit-o. 


— Cu ce a trezit prin- 
tul pe Albă ca zăpada? 


— Cu... eu... 

— Ei, ia gindegte-te:cu 
ce te trezegte mămițica ta 
pe tine ingeragule? 

— A, stiu:a bătut-o cu 
nuiaua. q 


Stie cum s'o ia. 


— Mămico, ce te-ar du- 
rea mai mult: dacă m'ar 
călca un automobil sau da- 
că mi-aş rupe pantalonii? 

— Sigur că dacă te-ar 
călca un automobii. 

— Atunci te-am scăpat 
de o mare durere: mi-am 
rupt doar pantalonii. 


Proverbul. 


Profesorul lămureşte la 
şcoală proverbele. Astfel 
ajunge la vechea zicală: 


„Copilul care s'a fript, se" 
fereşte de foc“. 


— Ei, spune el, cine-mi 
poate da un proverb ase- 
mănător? 


— Eu, răspunde Mitică. 


„Copilul care s'a spălat se 
fereşte de apă“. 


Este mulțumit. 


— Eşti mulţumit, Puiu- 
le, de toba care ţi-am 
cumpărat-o? 

— Foarte mulțumit. Ta- 
ta îmi dă de fiecare dată 
câte doi lei să nu mai 
cânt cu ea. 


Are dreptate. 


Fiindcă s'au bătut, Gică 
şi Lică au fost pedepsiți 
de profesor să rămână la 
arest şi să scrie fiecare 
de cincizeci de ori oraşul 
în care s'au născut. 

Când se întoarce, pro- 
fesorul îl găseşte pe Lică 
plângând. 

— Ceaide plângi, Lică? 

— Fiindcă nu ne-ati dat 
o pedeapsă dreaptă. 

— Cum, fiecare aţi avut 
la fel de scris de 50 ori 
oraşul natal. 

— Da, dar Gică este 
născut în Arad, pe când 
„eu în Roşiorii Mari din 
Valea Lungă. 


Bine crescut. 


— Ce faci, Pandule, a- 
colo? Bati în uşa garde- 
robului? 

— Aşa mi-a spus tăticu: 
de câte ori deschid o uşă 
să bat mai întâi în ea. 


Dacă vrea. 


Mama îl pedepseşte pe 
Ionel să stea la colț. 

— Nu vreau, nu vreau, 
se încăpățânează Ionel. 

— Bine, dar vreau eul 

— Atunci stai d-ta! 


Ghicitori. 


Cine sboară fără aripi? 


(IinanoN) 
Care apă curge peste 


case? 
(oreod əp edy) 


Care dintre animale sea- 
mănă mai mult cu pisica? 


(1n70309) 

Unde cresc cele mai 
mari ciregi? 

(Š21j2 uj) 


Când mânâncă Hoten- 
toții mai mult? 


(omeoz 3-1 pugo) 


Cine-i lung şi subțire, 
îmbrăcat cu o manta. 


Şi cu cât îmbătrâneşte, 
începe-a se micşora. 


(Inuoţ229) 


NEA VOEBUNĂ 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiţă, pe mama acesteia gi pe 
o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului gi în zorii zilei întâlnesc în cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu figanca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetiţa să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se întâl- 
nește cu fratele ei Andrei. 

Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- 
tâmplate cu puţin mai înainte gi printr'un fals, intră 
în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, 
luând numele de domnișoara Cotnărescu. Fratele rău- 
făcătoarei află însă adevărul gi o ameninţă cu denun- 
farea, dacă nu-i dă gi lui jumătate din avere. 

Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a 
cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe 
din cauza rdutdtii ţiganului. 

Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea 
să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. 

La spital, Florica face cunostiinta cu o doamnă 
foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă şi 
o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. 

Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi îngri- 
jită. După câteva luni de fericire, sosește însă noua 
soție a lui Moacă, Zoe, care o ia și o duce înapoi în- 
tre țigani. 


14. 


— Sa bătut cu un sătean şi l-a rănit. Vii cu mine 
ca să-l vedem? 

In clipa aceea sosi Zoe, care ţinea in mana o hârtie. 

— Gică, să duci telegrama asta la poştă. Il chem pe 
fratele meu aici, ca să ne scoată din încurcătură. 

— Dar tata... 

— Taică-tău? Dumnezeu ştie când va scăpa din 
penă, spuse cu răutate femeea. Du-te repede de dă te- 
legrama... ba nu, mai bine să mă duc eu... 

— Voiam să ne ducem să-l vedem pe unchiul, spuse 
încet Florica. 

— Nu va duceti nicăeri. Naveţi voie. Să stati aici 
sa mă așteptați, spuse cu asprime Zoe, 

Femeea eşi afară trântind cu putere ușa vagonului. 


DIMINEAŢA = 
e COPIILOR 


FLORICHILI 


ROMAN PENTRU COPII SI TINERET 


de MATUSICA 


Gică isbucni mai tare in plans. Văzându-l atât de 
abătut, Florica avu o idee năstrujnică. 

Esi pe fereastră Gică. Intre timp eu voi sta aici 
si voi aştepta reîntoarcerea mătuşii. 

— Dar dacă te bate... 

— Mi voi gândi că în schimb l-ai văzut tu pe tatăl 
tău, răspunse Florica. 

Gică nu mai stătu mult pe gânduri gi sări pe ferea- 
stră, o luă la goană spre postul de jandarmi unde era 
arestat tatăl său. 

Rămasă singură, Florica începu să deretece prin 
vagon, apoi făcându-i-se foame, căută ceva de man- 
care. Dar nu găsi decât vreo câteva fărămituri de 
pâine, pe care le lăsase’ Zoe. Femeca aceea rea, nu 
găsise de cuviinţă să se îngrijească si de copii şi mân- 
case toată mâncarea. 

Orele treceau si Gică nu mai venia. La un moment 
dat se reîntoarse Zoe, care fusese in sat. Cum intra în 
vagon si văzu că Gică a plecat, întrebă: 

- Unde e Gică? 

— Şa dus pe afară, să se plimbe puţin, răspunse 
Florica. 

— Nu am spus să nu plece, strigă Zoe. 

— Dar am rămas eu la vagon... 

O palmă răsunătoare isbi obrajii copilei. 

— Tine, să nu mai vorbeşti neintrebata. 

Florica nu spuse nimic. 

— Treci de fă mâncarea! mai striga Zoe. 

Se înserase. Din când în când, Florica privia spre 
sat, să vadă dacă nu revine Gică. Intr'un târziu il 
văzu sosind cu pas încet, cu capul plecat. 

— Dece plângi Gică? întrebă fetiţa. Ce i sa intam- 
plat unchiului? 

— Tata e rănit, spuse printre suspine Gică. 

Linistindu-se puţin câte puţin el povesti Florichii 
tot ce se întâmplase. 

Cu o seară mai înainte, în timp ce se afla în câr- 
ciuma satului, Moacă se îmbătase. Din vorbă în vorbă, 
se luase la ceartă cu niste săteni si cum era foarte 
voinic, începu să-i lovească. Oamenii au răbdat cât 
au răbdat, dar apoi au pus mana pe cuțite si pe ce-au 
găsit mai aproape, lovindu-l rău pe saltimbane. Jan- 
darmii, aflând cine a prilejuit scandalul, l-au arestat. 

Când află că soțul ei a fost rănit, Zoe nu spuse ni- 
mic, ci strângând banii care erau prin vagon, nici nu 
se mai gândi la copii. 

A doua zi, pe înserat, Gică şi Florica sau reîntors 
acasă, unde au găsit un om mic de stat, cu părul ne- 
gru şi fața răutăcioasă. Sia de vorbă cu Zoe. 

— Gică, Florico, veniţi să daţi bunăziua unchiului 


Vasile! 


ce-au 


ascultară şi apoi, după 
mâncat, sau culcat, fără sa spuie niciun cuvânt. Se 
înțelegeau însă din priviri. 

Florica adormise, în timp ce sărmanul Gică îşi plân- 
gea nenorocirile, în tăcere. Băiatul auzea cum sopteau' 
Zoe şi fratele ei, dar nu puteau distinge cuvintele. In- 
cetul cu încetul, vorbiră mai limpede și iată ce spu- 


Temători, copiii o 


neau : 
- Ce-ai de gând să faci cu copiii? 
sile. 

— Nu ştiu. Cred că Gică ar fi un bun acrobat, dacă 
sar ține cineva de capul lui. Cât despre Florica, o să 
înveţe dansul... 

- Bine, bine, dar până una alta, tot trebuie să facă 
să le dai de mâncare, fără sa faca 


întrebă Va- 


ceva. Doar n'o 
nimic. 

— Dar ce vrei să fac? 

Gică asculta, încordat. 

— Trimite-i să cerseasca, o sfătui Vasile. 
arată bine, e frumusica, asa ca va înduioşa 
oamenilor. Vei vedea ce de bani o să aducă. 

Tigăncii îi plăcu ideea. 

— O să vrea ei să meargă? 

— Lasă că-i fac eu să vrea. 

Cei doi fraţi se despartira. 

Gică strângea pumnii de furie. Ce putea face el însă 
singur, împotriva celor doi. In cele din urmă, adormi. 
Glasul aspru al lui Vasile îi trezi pe cei doi copii, a 
doua zi în zori. 

— Vino aici, micuţo! porunci tiganul. Vezi pâi- 
nea asta, dacă vrei să mănânci, trebuie să şi mun- 
cesti ! 

Florica treări: 

— Nu vreau! 

— Asta o să vedem noi! — spuse amenintitor Va- 
sile, facandu-i un semn surorii sale. 

Tiganca puse mana pe un biciu si incepu 
vească pe Florica. Suerul curelelor era înfiorător. Co- 
pila striga ca in gură de şarpe. Gică voi să-i sară in 
ajutor, dar zădarnic. Vasile îl apucă de braţ şi cu o 
singură smucitură îl trânti la pământ. 

Intre timp Zoe striga furioasă: 

— Te due să cersesti? 

— Nu, răspundea Florica si biciul continua s'o lo- 
veasca. 


Micuța 
inimile 


s'o lo- 


A RRNA IE JE 


In cele din urma, nenorocita se prabusi la pamant, 

gemand de durere. Nu mai avea putere nici sa planga. 

- Ma duc, fac ee vrei, spunea ea, numai să nu mai 
ma baţi. 

— Vezi că ţi-a venit mintea la cap? Du-te de te des- 
čalta si puneţi o rochie sdrențăroasă si să nu-mi vii 
acasă până ce nu vei avea bani mulţi. Fără bani nu 
capeti de mâncare. ; 

Copila fu dată afară din vagon. Trebuia să meargă 
în sat. Gică încercă să se strecoare pe urmele ei, dar 
Vasile îi puse mâna pe umăr și-l opri. 

— N'ai voie să te duci nicăeri. 

— Vreau să mă duc la tata! 

Stai locului sau te bat... 

Băiatul înțelese ca mare nimic de făcut decât să as- 
culte. Se trânti pe pat şi isbucni în plâns. 

Intre timp, Florica se depărtă de vagonul saltim- 
bancilor, îndreptându-se spre târg. Scancia încetinel, 
săci îi era ruşine să cerseasca. Ar fi preferat să moară. 
Când se gândia să întindă mâna spre a cere mila tre- 
-ătorilor, ea care cu puţine zile mai înainte dădea sin- 
gură de pomană, simtia cum îi vine tot sângele in 


obraji. 

Nefericita copilă era îmbrăcată în sdrenfe. Ochii ei 
frumoși şi tot felul ei de a fi, o făcea însă simpatică 
oamenilor, cari nu pregetau să-i dea de pomană. Un 
bšetel care trecea tocmai pe lângă ea cu mama lui, vă- 
zand-o a luat covrigul pe care-l mânca și-l întinse Flo- 
richii. Aceasta, înfometată, începu să muşte din el. Dar 
îşi aminti îndată de Gică şi luă o jumătate punând-o 
bine, spre o da prietenului ei când se va reîntoarce 
acasă. 

In cele câteva ore cat a stat la un colț de stradă cer- 
şind, Florica a strâns aproape cincizeci de lei. Socoti 
că Zoe va fi mulțumită şi deaceea porni înapoi spre 
vagon. 

Când deschise însă uşa sărmanei locuinţe, inima i 
se opri locului. Gică era legat cu o frânghie de picio- 
rul patului, cu mâinile la spate, astfel că nu putea face 
nici o mişcare. Pe obrajii copilului curgeau giroaie la- 
crimile. Florica înţelese îndată ce s'a întâmplat și a- 
propiindu-se de el îl mângăie şi-i șterse lacrimile, îm- 
bunându-l. 


(Va urma) 


DIMINEAŢA 


OPIILOR 


- 


Puţină bucătărie... 


Mămica voastră a făcut de sărbătorile Paştelui ouă 
destule. Ar fi nostim să faceți o surpriză prietenelor 
voastre şi să faceți şi voi cu mâna voastră ouă. 

Luaţi 140 grame de zahăr, 150 de grame de alune 
date prin maşină şi amestecați totul cu albugul a 
două ouă. Din această pastă formați ouă mici pe care 
le tăvăliți în ciocolată rasă. Trebue să le lăsați 48 
de ore să stea înainte de a le servi. 


Uscături de ronfait 


Faceţi o cocă din 70 de grame de făină, 40 de 
grame de unt, şi 20 de grame de zahăr puţin gălbe- 
nuş şi puţină zeamă de lămâe. 

Din această cocă tăiați covrigei, steluțe gi alte 
forme, pe care le ungeți cu albuş de ou şi le 
presărați cu zahăr pisat mare, apoi le puneţi la 
cuptor. j 
added xxx 


CE LUCRAM..... 


Ilustrația noastră de astăzi 
arată o garnitură compusă 
dintr'o fetigoard de masă şi 
servetele. 

O veti lucra pe olanda 
albastră, iar broderia o veti 
executa cu coton perle 
Nr. 8 alb. 

Festonul îl puteţi face în 
albastru, dar mult mai închis 
decât culoarea olandei. De- 
senul însemnat cu litera (b) 
vă arată cum veți executa 
punctul feston. 

Medalionul care conține 
capul olandezei va putea să 
servească de model şi pentru 
o pernă în salonul păpuşii 
voastre. 


LU LUI NU 


Perna o puteți executa pe orice culoare şi o veti 
cum arată ilustrajia noastră la litera (a) 


DIMINEATA d 


? COPIILOR _ 


broda 


cu 


coton perle negru sau mătase. 
Perna va fi mai elegantă dacă o veți 
termina cu un volănaş de mătase negru. 
Modelele de broderie le puteți între- 
buința pentru orice, le veţi putea executa 
în culori sau în alb. Şi acum spor la 


| lucru. 


12 


IER 


U voi începe, dragi cititori şi cititoare, 
prin a vă spune că cele ce vor urma 
s'au întâmplat cu adevărat. Cu toate că, 
sunt adevărate totuşi, vă voi spune că 
$ fac parte dintr'o întâmplare plăsmuită 
zimami de mine, pentru ca, la sfârşitul ei, să vă 
vă văd pe toți ce veți face, când vă veți întreba: „o 
fi adevărat sau nu?“ sau când vă veți spune: ,,md, 
drăcie, dar par'că în povestirea aceasta întâmplarea 
îmi pare cunoscută, la fel ca şi eroina şi obiceiurile 
ei!" 

Aşa dar să vă spun povestea micei Lia, căreia toți 
copiii, ti spuneau intr'o vreme „sperietoarea de ciori“, 
rămânând ca la urmă să-mi spuneți dacă nu vi se 
pare cumva, că cele povestite sunt adevărate sau, 
mai te pomenesti!, că-mi spuneți că vă recunoaşteți 
pe voi în eroina acestei povestioare care începe acum. 

* > x 

— Ce este cu tine, Lio? Uite ce ai făcut din gor- 
jul pe care de-abea azi l-ai îmbrăcat! Cum de l-ai 
umplut cu cerneală? Of, nu vrei să te mai astâmperi? 

Aceste vorbe le spuse mama Liei, în clipa în care 
fetița, venind dela şcoală, intra pe uşa casei. 

— M'am bucurat la prânz că fi-a mers. 
bine şi nu ai venit cu nimic lipsă sau rupt 
dela şcoală şi acum, i-a priveşte: te-ai dus 
după amiază, doar pentru două ore, la curs 
şi vii într'un hal fără de hal! 

— Nu sunt eu de vină, mămico, începu 
Lia, ca deobicei. Să vezi: veniam dela 
şcoală gi pe drum m'a întrebat Niculina 
Zamfir, dacă nu i-am 
luat din greşeală lucrul 
ei de mână. Atunci 
m'am aşezat pe o bancă 
şi am început să caut 
în ghiozdan. Am dat 
de lucrul ei,şi când l-am 
scos, nu ştiu cum s'a 
întâmplat, am scos şi călimara, care se afla 
printre caete. Sticla a căzut jos spărgân- 
du-se şi stropindu-mi rochia şi ciorapii. 
Aga că..... 

— Aşa că „nu sunt vinovată“ vrei să 
spui. Dar dacă de uitai atentă în ghiozdan, 
nu vedeai călimara sau dacă scoteai înce- 
tişor lucrul, nu ai fi simțit că „este prea 
greu gi ce s'a întâmplat nu s'ar fi în- 
tâmplat? Este aşa sau nu este aşa? 

Drept răspuns, Lia rămase cu privirea 
în pământ. Nu-i vorba că şi acesta e un 
răspuns: era un: „Zâu, mamico nu mai fac". 

— Bi, făcu mama, 
acum să lăsăm până 
când mă întorc, fiindcă 
trebue să mă duc la 
doamna Săndulescu, 
unde sunt invitată. Hai, 
du-te de te spală şi te 
schimbă. Când mă în- 
torc vom mai sta de 
vorbă. 

— Nu mămico, nu te 
las să pleci până nu mă 
erți. Zău, nu sunt de 
vină. Şi nu mai fac, 
mămico, nu mai fac, 


13 


SPERIETOAREA DE CIORI] 


începu Lia potopul de rugăminţi, îndreptându-se spre 
mama sa şi îmbrățişând-o. 

Mama prinse a zâmbi, ca deobicei. 
o figură severă, spuse: 

— Bine, te iert. Şi-mi făgădueşti că te vei face o 
fată ordonată ? 

— Iţi făgăduesc, iti făgăduesc, spuse fetița cu 
ochii umezi şi cu părul ciufulit din cauza îmbrățişării. 

Mama se desprinse din brațele fetii, o trimise din 
nou să se spele şi apoi se îndreptă spre uşă. 

Auleu, ce grozăvie! Pe spatele rochiei, mama avea 
urma a cinci degetufe în cerneală rămase dela Lia, 
când o îmbrățişase. Și rochia era albă! Si erau petele 
negre!! Uf! 

Vru să-i spună, dar, in afară că mama era deja în 
stradă, vocea i se muiase complet în spaima care o 
apucase... 

Nemişcată, rămase cu gândul la pete vre-o cinci 
minute. Câte un minut de fiecare pată. De abea acum 
se hotărt să se ducă după mama şi să-i spună. 

leşi fuga în stradă şi alergă până la colț. Dar 
mama nu se mai vedea. O mâncă nasul şi se scărpină 
nervoasă. Of! Fără să ştie, se scărpină cu mâna mur- 
dară de cerneală şi-şi făcuse nasul albastru. 

— Ah, de ce stă doamna Săndulescu atât 
de aproape, oftă Lia, dându-şi seama că 
mama ei se afla în casa unde era invitată. 

Poate mama nu a văzut petele! Ei, asta-i 
bună! Proastă mai este! Parcă mama tre- 
bue să le vadă, sau lumea? Dar la urma 
urmei de unde să se ştie, că-i urma dege- 
telor ei? Şi Dănuţ, fratele ei, scrie cu cer- 
neală ! Dar el nu varsă 
cerneală, dar... 

Şi tot gândind şi 
mormăind aşa, ajun- 
se la doamna Săndu- 
lescu, fără să-şi dea 
seama. 

— Trebue să-i spui mamei, căci, cine 
ştie, poate încă nu s'au observat petele. 

Luând această hotărire, intră în casă, 
tocmai în odaia cu mosafiri. Dădu din cap, 
în semn de „bună-ziua“, şi apoi fugi direct 
la mama ei: 

— Mamă, mămico, degetele cari le ai tu, 
sunt degetele mele.... 

Mama o privi mirată, doamnele celelalte 
la fel. Auzi: „degetele cari le ai tu sunt 
sunt degetele mele“. Ce o mai fi şi asta! 

— Ce vrei să spui, Lio, că nu'nteleg?... 

— Petele de cerneală de pe spatele ro- 
chiei, eu ti le-am făcut când te-am îmbră- 
tisat, sfârşi ea in plâns. 


Dar luându-şi 


Mama îngălbeni, 
iar toate celelalte 
doamne se sculară şi 
se duseră să pri- 
vească rochia mamei. 

— Ah, chiar ai ur- 
mele de cerneală ale 
unor degete, constată 
doamna Săndulescu. 

— O palmă de cer- 
neală, completă 
doamna Costescu. 

— De cerneală al- 
bastră, spuse şi doam- 


DIMINEAȚA piete) 


na Vasilecu. 

— Vai, dar cum n'am observat până acum? se miră 
d-na Ignătescu. 

— Păi, dânsa a venit prima, s'a aşezat pe canapea, 
cu spatele la perete aşa că de unde ai vrut să vedem, 
o lămuri doamna Săndulescu. 

— Du-te si aşteaptă-mă repede afară că viu şi eu 
acum, strigă mama. 

Fetiţa, pufnind şi mai tare în plâns, fugi pe uşă 
afară. La plecarea ei, doamnele se porniră pe râs. 

— Parcă ţi-a lipit cineva o mânuşe pe spate, spuse 
doamna Săndulescu. 

— Of, numai pozne îmi face, drăcuşorul ăsta drag, 
spuse zâmbind mama. Mă duc imediat acasă să-mi spăl 
rochia, căci altminteri aşa rămâne. 

Pe drum mama nu scoase nici o vorbă. Liei i se 
păru până acasă o veşnicie, cu toate că începuse să 
mănânce din bucata de tort pe care doamna Săndu- 
lescu i-o strecurase în grabă. Dar când intrară în 
casă, fetița începu: 

— Bate-mă, fă-mi ce vrei, 
dar numai fi atât de tristă 
mămico. N'am vrut şi nu 
mai fac. Nu mai fac şi n'am 
vrut, nici măcar o secundiţă, 
să-ți murdăresc rochia. 

Văzând-o că plânge iar, 
mama îi spuse, silindu-se 
să-şi alunge zâmbetul de pe 


buze. 
— Nu sunt tristă că mi-ai 


murdărit rochia, ci pentrucă 
eşti un copil atât de dezor- 
donat, încât nu este zi să 
nu faci vre-o poznă. Cum 
de ai îndrăznit să vii în ha- 
lul ăsta de murdărie în casa 
doamnei Săndulescu: cu ro- 
chia murdară, cu pantofii 
prăfuiți, cu pete pe nas, cu 
ciorapii căzuţi, cu părul ciu- 
fulit. Păreai un vagabond, 
aşa arătai. Ce-o să zică lu- 
mea de mine? 

— Nu va spune nimic. 
Mă voi duce la fiecare doam- 
nă şi voi spune că eu sunt 
de vină, că dumneata mă păzeşti, mă cerți şi-mi faci 
mereu observații, dar eu nu vr:au să fiu cuminte. 
Dar voi fi cuminte, voi fi, fi o jur, mămicule. Iartă- 
mă numai de data aceasta şi vei vedea cum mă voi 
schimba. 

— Bine, te iert, făcu mama, grăbită să-şi desbrace 
rochia şi să se ducă s'o spele. 

Când a venit Lia la masa de seară, spălată pe mâini, 
pieptănată frumos, cu rochie curată şi a luat şervetul 
fără să răstoarne paharul, tata a spus: 

— Ah, nu-mi mai cunosc fata. Ia te uită ce atentă 
este! Nu cumva eşti bolnavă fata mea? glumi el. 

Lia se roşi şi privi spre mama, care mulțumită 
dădu din cap. Adică: „Bravo, aşa imi placi!“. 

Vai ce uşor e să fii cuminte! îşi spuse Lia, când 
dimineața îşi puse frumos lucrurile în ghiozdan: căr- 
tile într'o parte, caetele în altă parte, cerneala inve- 
lita în hârtie iar „lucrul“ pus cu atenție in coşuleț. 

Dar spuneți voi, a fost ea de vină azi dimineață 
când laptele, fiind prea fierbinte, l-a vărsat pe masă, 
scăpându-i cana din mână? A fost ea de vină, când, 
mergând spre şcoală, a intrat cu piciorul drept în 
noroi, ferindu-se de o maşină? A fost ea de vină că, 
în grabă nu a văzut că i s'a desfăcut marginea gor- 
tului şi că-i atârna o coadă în spate? Sau a putut fi 
ea de vină, când profesoara a scos-o la lecție şi ea, 
spunând poezia ,,Acul de cusut“ pe care o învățase 
bine, s'a încurcat fiindcă a început să se uite la Ioana 
S. Andrei, care sugea o bomboană în banca întâia? 

— Dacă fineai minte ,,Acul de cusut“ poate ai fi 


DIMINEAT 


putut să-ți cogi gi şorțul, Lio! spuse profesoara“, 

Dar asta nu a fost nimic. Nenorocirea a fost când 
în recreația mare, când toate fetele erau adunate în 
jurul ei, a venit Lili Costescu şi i-a spus: 

— Mama mi-a spus că ai venit eri la doamna Săn- 
dulescu şi arătai ca o sperietoare de ciori. 

— Ha, ha, ca o sperietoare de ciori, începusă fetele 
în cor. Lia, ,,sperietoarea de ciori“, se porniră ele. 

— Vă spun doamnei profesoare. Când a plecat la 
ora prânzului acasă, din ,,sperietoare de ciori“, nu 
au mai scos-o. 

Incepu să plângă. Şi aşa cu ochii înlăcrămați, merse 
până se pomeni pe câmpul cel mare de lângă calea 
ferată. Nici nu văzuse unde merse, atât fusese de 
înciudată. 

Ridică privirea din pământ: numai câmp şi stâlpi 
de telegraf. 

Dar ce-i acolo, aproape de colțul unde o coteşte 
linia ferată? Ah, o sperietoare de ciori: nişte zerenfte 
puse pe o cruce de lemn, în vârful căreia se afla o 
pălărie ca vai de lume. 

Lia se apropie de ea şi 
căscă ochii mari. 

„Sperietoare de ciori!“ 
„Lia, sperietoare de ciori“. 
îi răsună din nou în urechi. 

„Cum, aşa am arătat eu eri, 
la doamna Săndulescu? Vai, 
a avut dreptate mama: am 
făcut-o de râs. Sunt o de- 
zordonatăăăă | 

Şi plângând, obosită pe 
drum, se aşeză jos în iarbă, 
sprijinindu-şi capul de spe- 
rietoare, 

Ah, dar ce se întâmplă cu 
ea. Nu mai poate să mişte 
picioarele, cari îi par înfipte 
în pământ, trupul i se preface 
în lemn, mâinile îi rămân 
atârnate în aer, sorful cel 
nou şi cămăşuța sunt acum 
nişte zdrenfe. lar în loc de 
bască poartă acum o pălărie 
mare şi ciuruită care-i vine 
peste ochi. Vai, s'a prefăcut 
în sperietoare de ciori! 

Incepu să plângă de spaimă, dar în loc de vaet 
se auzi un scârțăit, în loc de lacrimi, din ochi îi 
curgeau tărâţe. 

Vantul trecu, în goană, pe acolo şi vru să-i smulgă 
pălăria. Lia vru să spună ceva, dar gura îi era ca 
lipită cu clei şi niciun sunet nu se auzi. 

O păsărică i se aşeză pe vârful capului şi începu 
să cânte: 

— Trili, trili, trilili, 
Fete mândre şi feciori,, 
Lia’ n loc de şcolăriță, 
Sperietoare e de ciori! 
O altă păsărică, ciripi: 
— Lia, ciorile păzeşte 
Nimeni nu o mai iubeşte“. - 

Intr'o clipă, toate păsările de pe câmp veniră în 
jurul ei şi începură să ciripească, de adunară toată 
lumea în jurul sperietoarei. 

— Ce au mai pus sperietoarea asta aici, că în loc 
să sperie păsările, mai rău le adună, spuse un trecător. 

— Păi, este atât de zdrențuită că de nimic nu-i 
bună“ îl lămuri altul. 

In timpul acesta Lia inghifea noduri... de lemn. 

— Ah, de aş mai fi măcar odată o fetiță ca mai 
înainte! Ce ordonată m'ag face! 

Oftând, îşi îndreptă privirea spre soare. 

Dar arăta pe semne atât de urâtă, încât soarele îi 
întoarse capul şi chemă la el nourii, spunându-le: 

— la mai spšlati niţel sperietoarea aia murdară, 


că mi-se face rău când o văd! 


O ploaie torențială începu să cadă. Lia vru să fugă, 
dar cu picioarele astea de lemn şi atât de înfipte în 
pământ nici vorbă nu putea să fie. Şi pe deasupra 
uite gi un goricel de câmp. Of, ce frică îi e de soareci! 

— Mamă, mă mănâncă goarecii, ajutoor! 

— Of, mulțumesc lui Dumnezeu că te găsesc in 
sfârşit! Nu era vocea mamei care îi suna acum în 
urechi? 

— Of, copilule, cum ţi-ai găsit să dormi tocmai 
aci, lângă sperietoarea asta de ciori? Ce ţi-a venit- | 
să te culci aici în ploaie şi să nu vii de la şcoală | 
acasă? | 

Când auzi vocea mamei, Lia căscă ochii mari şi se 
aruncă de gâtul ei. Uraa?, picioarele şi mâinile nu 
mai sunt de lemn. Când vine mama, toate merg bine! 

— Ah, nu mai sunt „sperietoare de ciori“, mămico, 
nu este aşa? 

Mama scoase din geantă o batistă mare şi-i şterse 


nasul. 


— Asta depinde de tine, dacă te faci ordonată 
aşa cum îți spun, îi spuse, zâmbind, mama. 

Mă fac, mă fac, făgădui Lia, pitindu-se 
umbrela mamei. 

„Mă fac“, a spus şi, de data asta, se făcu. Din 
„sperietoarea“' de Lia, ieşi o fată excepțional de 
ordonată. 

Iar când, Duminica, ieşi cu părinții ei la câmp şi 
zări ,sperietoarea'' de ciori, o privi cu milă, gândind 
că arătarea aceia cu mâinile în aer şi zdrențuită, 
fusese înainte o fetiță dezordonată, aşa cum fusese 
ea.... odată. De de mult. 


Şi astfel sfărşesc povestea Liei.... Adică, staţi că 
mai am de spus ceva, ce vă făgăduisem la început: 

A fost o poveste sau......? Ce spuneţi? Vă vine să 
zâmbiți. Hehei, cine-mi sunteţi! 


sub 


GEORGE MANOIL 


CUM AU FOST SALVAŢI ZI ŞI NOAPTE, DE APRIL CEL VOINIC 


(Urmare din pag. 5) 


fulgere brazdară cerul; dar April mirosi floarea de 
dafin şi totul se linigti ca prin farmec. 

Când se întoarse, Răceală sora Frigului adormise 
lângă rugul care tot mai ardea, aşa că putu să treacă 
nesupărat. lar Regele Dafinilor era aşa de adâncit 
în admirația pomilor săi, încât nici nu-l auzi când 
trecu pe lângă el. 

După atâta vreme se afla din nou April în fața 
palatului din țara Meg. Dar acum avea cu el cele 
nouă flori vrăjite. Piatra nevăzută dispăru din fața 
lui ca prin farmec, şi ceea ce văzu îl umplu de spaimă. 

Pe un pat măreț zăcea bătrânul rege al ţării şi 


toți supuşii erau adunaţi în jurul său. In fața lui 
erau prinfigorii, ferecafi în lanțuri gi palizi la față. 


Regele bolnav căuta să-şi recapete sănătatea inghitand 
clipele bieţilor Zi şi Noapte. 

Când îl văzură, supuşii regelui tăbărâră asupra lui. 
Dar ramura dăruită de fetița cu păr cenuşiu se pre- 
făcu într'un paloş de argint strălucitor. 

In câteva clipe nu mai era nimeni în sală. Regele 
murise de spaimă gi supugii săi fuseseră fulgerati de 
paloşul voinicului. Indată April deslegă pe Zi şi 
Noapte care îşi recăpătară puterile de bucurie. 

Și iarăgş s'a încins petrecere mare în palatul anului 
1939. Când veni Vara aducând tava încărcată cu felii de 
tort, nu mai rămase nimic. Căci nimeni nu lipsea 
acum dela serbare. 

ELVIRA CALAN 


JOCURI DISTRACTIVE 


Drumul 


„Şi cum visa Mickey aşa (ca alerga prin niste căi 
întortochiate să se prindă singur), iată că reuşeşte 
să se ajungă şi să se apuce de coadă. Tocmai atunci 
însă se trezi... Dar parcă era un făcut: nu-şi putea 
aminti drumul şi pace! 

Fiţi buni gi venifi-i voi în ajutor... 


15 


ASEMĂNARE 


Din nouă poze felurite 


Două sunt la fel croite. 
Care dintre voi aflați 


Premiul o să câştigațil... 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
Citeşte-o iar, dela început. 


PA 


d 


4 


by A 
pp 


/ 


D 


po 
// 

ff 

/ (4 


ai — 
z| || 
KE 


i 
li! 
ti 

/ j ( Fy 
/ y IE 
4 Elma 


MAE 


ORIZONTAL: 1) Numai să-l vadă Griveiu şi dă din 
coadă bucuros (ştie el că-i bun de ros...). 4) Singurul 
om care a scăpat de potop, făcându-şi — după po- 
runca lui Dumnezeu — o corabie mare, cu care a 
plutit pe valuri până s'au retras apele. 5) Un fel 
de covrig de cauciuc cu care se salvează marinarii 
dela innec. 7) Cel mai tare între marinari... 8) Co- 
rabie sau vapor. 10) Patul tunului, pe care sunt duşi 
eroii spre locul de veci. 11) Pânză foarte subțire, 
pe care o poartă femeile pe față. 12) Plantă asemă- 
nătoare cu cânepa. 13) Prima silabă din „Lică“. 
14) Ca la 12 orizontal. 15) ,,Moţ“ fără coadă 1.16) „Coş“ 
fără fund! 17) Brăzdez pământul cu plugul. 18) O 
jumătate de „rimă“. : 


VERTICAL: 1) Două zero-uri. 2) Gol, aşa cum e 
capul unora. 3) Vapor mare de tot, care pluteste 
peste Oceanul Atlantic (sau chiar peste alt ocean). 
4) O pată cenusie pe cerul albastru, semn că va 
ploua. 7) Poseda, era bogat.8) Oameni cari călătoresc 
pe apă, marinari. 9) Care nu are voce. 13a) A merge 
prin apă dând din mâini şi din picioare. 15) Intin- 
dere mare de apă pe care plutesc multe vapoare. 


PREȚUL 5 LEI. 


După ce a păscut îndeajuns, căluțul nostru vrea acum 


să se întoarcă la grajd... 
Deoarece drumul este cam încurcat, arštafi voipe 
unde a putut el ajunge acasă. 


JOC COMBINAT 


AAAA, AAAA, A, A, BB, CC, EE, H, IIIJ, L, M, 
NNN, OO, P, RRRRRR, S, TTT, T, U. 

Cu ajutorul literelor de mai sus veți alcătui cu- 
vinte cu următoarele înțelesuri: 

Primul triunghiu: 1) Consoană în formă de scară. 
2) Sec, dar fără coadă. 3) El stă pe gât şi pe el 
stă pălăria... 4) Necioplit. 5) Locuitor din țara 
noastră. 6) Om gârbovit de ani. 

v Al doilea triunghiu: 1) Loviti în luptă, 2) Cu ea se 
scrie la tablă. 3) Examen prin vorbă. 4) Sapi cu plu- 
gul. 5) Fură. 6) Prima vocală. > 

Amândouă triunghiurile: 1) Intretinufi cu mâncare. 
2. Care nu trebue cunoscută de toată lumea. 3) Grad 
în armată. 4) Fabricanți de pâine. 5) Tara dintre 
Tisa, Dunăre şi Nistru. 6) Femeie cu părul alb. 


AD. ROTARU 


CUPON DE JOCURI 


m i dee a A e E E PPE EE A S S c 


ANCA IS SATAS 


Luna Aprilie Seria Il 


imprimeriiie Adeyšpul S. A. București 


» x pe 
AI SAN 


vz. 


(CO VIMINEA A 


CS (i TECIE ole 
AZBUNA 


LIS MAC-MARE ic 


an 


A Ss 
P ka k, In, 
ls N ni 


Fl ASTEAPIA'NFRIGURAT. 
/NSA CAND SA'NAPOJAT, 
BICA IUTE A GHICIT 

PLANUL TOT SI SA OPRIT. 


E AJAT DE'NFURIAT |$/ FARSA SE AȘTEPTE FRA 
CĂ ALĂTURI A CÂLCAT |E4DE N BALTĂ DREPT PE SFATI 


EL INGRABĂ A LEGAT, | CE IDEE MINUNATĂ! | VA pTI CE BAE-A LVAT DREPT IN GROAPA CEA RD 
SFORILE DE ROTI S/ MDATA |BICA RADE MULȚUMIT, | PONTE SOF! INVĂȚAT 7| PROVERBUL, BESVAVEOIII, 


N AER SA RIDICAT. | MAC MARE SAZĂPĂCIT. CINE CARE A CĂZUT | SAAM SLADEVERIT, 


SE APROPIE SFÂRŞITUL ANULUI ŞCOLAR 


DRAGII MEI, 


Mai aveți încă foarte puțin si se 
va termina şi acest an şcolar. Vă 
amintesc acest lucru, căci după cum 
ştiţi cu toții, în cel de al treilea 
trimestru mai pot fi salvate multe 
lucruri. Nu mă îndoesc că fiecare 
dintre voi este silitor. Dar se întâm- 
plă uneori să gregesti şi să iei şi 
Le e e e e e e e e e e e e e ee i 


o notă mai mică. Mai aveţi tot tim- 
pul să învățați. Fiindcă aş dori să 
ştiţi din vreme: nepoți corigenți 
sau repetenti nu-mi place să am, 
iar acela care nu va trece clasa va 
fi şters din lista nepoților mei. 

Doresc să vă mulțumesc tuturor 
acelora cari cu ocazia sărbătorilor 
ati fost atât de drăguţi şi mi-ati 
trimis felicitări. Imi pare foarte 
rău că nu vă pot răspunde fiecăruia 
în parte, dar sunteți prea mulți. Vă 
îmbrățişez aşa dar pe toții şi vă să- 
rut pe obrăjiori. 

In legătură cu jocurile vreau să 
vă comunic, că jocul care reprezintă 
un clopot (cuvinte încrucişate) gi 
care a fost tipărit în revista de 
Paşti, nu trebue să fie trimis la 
concurs, deoarece are greşeli de 
tipar. Vă rog în numele redactorului, 
să ne ertaţi dacă v'ati pierdut timpul 
cu el. In schimb contează la concurs 
jocul de cuvinte încrucişate tipărit 
in aceeaşi pagină, intitulat ,,Pri- 
măvara“. 

ALEXEIEV LEONID. — Ce în- 
seamnă că ai „teformat“ povestea? 
Este oare aceeaşi poveste care mi-ai 
trimis-o odată? Atunci, ai copiat-o. 


DIMINEAȚA 


=! 


Poezia „Câinele şi pisica“ de cine 
e? De ce ai iscălit Ştefănescu Ion? 
Sau este un coleg de al tău, care a 
scris pe aceiaşi hârtie? 

MIȘA KLINGER.— Imi pare 
foarte rău că am întârziat atâta 
vreme cu răspunsul. Sper că nu eşti 
supărat. Aştept o scrisoare, în care 
să-mi mai dai veşti despre tine. 

ADINA ȘI ALEXE. — Din glu- 
mele pe care mi le-ai trimis, voi 
publica pe cele mai bune. Aveţi 
însă răbdare, căci am primit nespus 
de multe colaborări dela ceilalți 
colegi ai voştri. 

CHIRSANOV ECATERINA. — 
Revista pe care mi-o ceri, o poti 
obține, în felul următor: scrie pe 
adresa revistei noastre „pentru ad- 
ministraţie“ şi arată care ţi-e do- 
rinfa. Cu siguranță că dacă mai 
există vreun număr din cele ce te 
interesează, îl vei primi. Nu te su- 
păra că nu ţi-am răspuns sub pseu- 
donim, dar şti că nu-mi place. Nu 
înțeleg de ce să te scuzi cu numele 
tău. „O întâmplare de primăvară“ o 


voi citi zilele acestea şi dacă e bună, 
o voi publica. 
PETRICA. — Cum de ţi-ai scrân- 


tit mâna? Ce poznă ai făcut? Des- 
legarea jocurilor de atenție, e bună, 
dar am mai scris de atâtea ori, că 
vă rog să nu scrieți deslegările pe 
aceiaşi hârtie cu scrisoarea. 

KLERMAN ANDREI. — Ai scris 
mult mai frumos decât până acum. 
Mai încearcă şi sper că într'o bună 
zi voi putea să-ți public. compune- 
rile. Am dat dispoziţie să fi se tri- 
miti Almanahul Școlarilor. 


"o ——— Z Z Z Z Z... 2 5. z 

MARIN G. SAVESCU. — Desenul 
va apărea deşi este făcut cu creio- 
nul. Voi ruga-o pe domnişoara Anca 
să-l facă în tuş. 

ELEVILOR ȘCOLII PRIMARE 
DIN GHIMES$-BOLOVANIS. -- 
Bine năsdrăvanilor. Voi ruga pe 
domnii dela Tonoglobine să vă tri- 
mită fiecăruia un dar. Sper că ruga 
mea va fi ascultată. Vă trimit 168 
de săruturi —atdfi sunteți la număr, 
dacă nu mă înşel. 

NUTZI. — Am primit noua serie 
de desene şi le voi publica, dar nu 
prea curând deoarece sunt alți copii 
la rând. Desenele sunt bune. Aştept 
şi alte scrisori dela tine. 

STANCIU D. MARIN. — Dragul 
meu, nu înţeleg, cum de n'ai primit 
premiul, din moment ce toţi ceilalți 
l-au primit. Lămureşte-mă. Jocurile 
cari trebuesc să fie trimise, au 
mențiune: pentru concurs. 

STANCULESCU NINA. — Jocu- 
rile pe cari mi le-ai trimis le-am 
dat d-lui redactor al paginii jocu- 
rilor. Sper că le va găsi pe plac şi 


le va publica. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTA ILUSTRATA PENTRU TINERET 


| Iasorisă, sub, No. 338, în Begist. a T Gola, = Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE = Editura „Ziarul“, S. A. R., Bucureşti 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILO R". — in ţară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia gi Turcia: 1 an Lei 300 gi 6 luni Lei 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 gi 6 luni Lei 175. 


Îi a a a ai i iati iii tuia iii iii iei i io ee em 
Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


19 APRILIE 1939 


No. 793 


O MOARĂ POVESTEŞTE 


Pe deal stă o moară pustie. 

Ea singură-i tristă acum, 

Când flori cresc voioase'n 
câmpie, 

Şi iarba răsare în drum. 


Un pom lângă dânsa în 
soare, 

işi clatină albul vestmânt. 

Pe fie ce ramură o floare, 

Işi ninge petalele'n vânt. 


Un svon printre flori se 
strecoară 

Şi susură'n tainic şoptit. 

lar pomul întreg către 
moară, 

Senclină şintreabă 

smerit : 


De ce, când pământul 
zâmbeşte, 

Eşti tristă vecină mereu? 

De ce, când câmpia 
'nfloreşte, 

Tu nu zâmbeşti cum fac 
eu? 


Decând eram mic, te fiu 
minte, 

Cernită şi întunecată. 

lar moara i-a spus: la 
aminte, 

Ti-oiu spune povestea mea 
toată. 


Acuma, 
slăbită, 
Şi-aripile 'ntr'una mă 
dor. 

De mult eram însă'ngrijită, 

Şi glastre aveam în pridvor 


3 


e drept, sunt 


Stăpânul meu (Domnul îl 
tie, 

Pe unde-o mai fi colin- 

dând) 


“Atunci era om de-omenie, 


Muncea fericit şi cântând. 


Căci totul mergea de 
minune. 

Eu toată silinfa-mi 
dădeam, 

Si veseli cum nici nu-ți 
pot spune, 


Noi doi toată ziua mun- 
ceam, 


Dar iată că nenorocirea, 
Sosi tără veste la noi. 
Atunci dispăru fericirea, 
Lăsându-ne trişti pe- 
amândoi. 


O secetă neaşteptată, 
Sosise pe aripi de vânt. 
Şi semănătura uscată, 
Incet se-apleca la pământ. 


Iar foametea şi sărăcia, 
Găsiseră cuib liniştit, 

La noi, până când veselia, 
Din zilele vechi, a murit 


de ELVIRA CALAN 


Apoi într'o noapte stă- 
pânul, 

Luă al pribegiei toiag. 

In față-i se agternu 
drumul, 

In spate a rămas vechiu 
prag. 


De-atuncea colindă 
într'una 

Un biet cerşetor prin 
ţinut. 

Şi noaptea-l învălue luna, 


Culcat pe pământ tăcut. 


De-atunci am rămas eu 
pustie, 

Si-aripile'ntr'una mă dor. 

Stăpânul mi-aştept, iar să 
vie, 

La moara-i să cate cu dor, 


Şi poate s'o'ntoarce la 
mine, 

Din nou fericirea. Dar nu, 

Stăpânul în veci nu mai 
vine." 

Apoi din nou moara tšcu. 


Iar pomul îşi leagšnš'n 
soare, 

Trist neprihănitu-i vest- 
mânt. 

Pe-o ramură mică, o 
floare, 

Işi plânge petalele'n vânt. 


INA 
GIMNASTICĂ... 


Vreau să vă arăt astăzi, 
un exercițiu plăcut, cu 
bastonul: luați un baston 
lung de cel puțin 60 de 
centimetri, bastonul tre- 
bue să fie rotund şi ne- 
ted. 


In picioare, cu picioa- 
rele drepte, pieptul în- 
afară, brațele în sus cu 
bastonul între mâini (fo- 
tografia Nr. 1) tndoiti 
de zece ori trunchiul in 
față, ţinând mereu bas- 
tonul cu brațele şi capul 
între brate (fotografia 
Nr. 2). Apoi lăsaţi bas- 
tonul în jos în fața cor- 
pului, ridicați un picior 
şi treceti-l în partea cea- 
laltă a bastonului (foto- 
grafia Nr. 3) faceţi exer- 
cițiul de cinci ori cu 
fiecare picior. 


w. 
fa Man Fig 2 


Ridicaţi brațele în sus si 
aşezați-vă din nou in po- 
ziția fotografiei Nr. 1. 


X: 


Lăsați-vă în jos, pe- vine 
lăsând brațele în față fără 
să vă plecaţi pieptul sau 
capul: faceţi acest exer- 
citiu de zece ori. La în- 
ceput vă lăsați in jos pu- 
tin apoi din ce in ce mai 
mult până ce câlcâele 
voastre ating picioarele. 

Şi acum  aplecate pe 
picioare, lăsați-vă in pi- 
cioare de cinci ori cu 
brațele în sus. Pentru a 
termina veți reveni la 


poziția Nr. 5 gi vă veti 
forța să faceți un mic 
salt peste baston ducând 
picioarele în fața basto- 
nului. (Fotografia Nr. 6) 
faceți zece salturi mici 
fără să vă pierdeţi echi- 
librul. 

Vă recomand să învă- 
fafti aceste exerciţii şi să 
le faceți cu multă atenție 
căci vă vor face foarte 


=" A 


OUĂ DE CIOCOLATĂ 


Luaţi 60 de grame de 
ciocolată rasă, 20 de gra- 
me de unt şi 20 de grame 
de zahăr pudră şi o lin- 
gură de caimac. Din toate 
acestea faceți o cocă, o 
lăsați să stea la rece. Du- 
pă câtva timp formaţi din 
ea ouă pe care le tăvăliţi 
în zahăr pisat foarte mare. 


ŞI ACUM CÂTEVA 
SFATURI PRACTICE... 


Petele de cerneală le , 


puteţi îndepărta din sto- 
fele de lână, dacă le aco- 
periti un timp cu glicerină 
pură şi spalati apoi cu 
apă săpunată... 


x 


Pete albe pe unghii... 
Arată că organismul vos- 
tru are lipsă de minera- 
lele trebuincioase pentru 
formarea unghiilor voastre 
Este nevoe să mâncaţi 
mai multe fructe, legume 
crude, nuci şi miere. 

Nu întrebuințați nici- 
odată pentru  curățitul 
unghiilor obiecte din me- 
tal... 


ZAHARUL 


Acest aliment atât de 
necesar pentru oameni a 
fost descoperit în anul 
1705. Atunci a luat ființă 
în Louisiana prima in- 
dustrie de zahăr. Fonda- 
torul ei a fost un fran- 
cez cu numele Jean Etien- 
ne de Borč, care se năs- 
cuse in districtul Illinois, 
care făcea parte din pro- 
vincia Louisiana. 

După ce şi-a făcut edu- 
catia în Franţa s'a căsă- 
torit cu o domnişoară 
Destrahan, care avea pro- 
prietdti în Lousiana, unde 
a plecat pentru a le ad- 
ministra. In curând a fost 
numit primarul oraşului 
New-Orleans. 


Cum pierduse sume 
foarte mari în diferitele 
culturi de bumbac şi in- 
digo, Borč a încercat să 
cultive trestia. Toată lu- 
mea din jurul lui era si- 
gură că se va ruina, dar 
el continua cu toate cri- 
ticile care i se aduceau. 

Prima recoltă după ce 
reuşiseră experiențele ex- 
tragerii zahărului s'a vân- 
dut cu 12.000 de dolari... 


GARDEROBA 
PĂPUŞII... 


Irinuta a văzut in vi- 
trina unui magazin cu 
lucruri de copii un pan- 
talonag foarte drăguţ. Ar 
dori mult să aibe aşa un 
pantalon pentru păpuşă, 
dar mămica nu vrea să 
cheltuiască parale. 


-ar 


Tuşa Ela o consolează 
pe micuța Irina: 

„Eşti atât de pricepută 
şi îndemănatică: poți să-ți 
faci singură aşa un pan- 
talon pentru păpuge.“ 

Ea ti desenează modelul 
(aşa cum vi-l dăm în 
ilustrație şi vouă). După 
ce ai croit după tiparul de 
hârtie materialul, coaseti 
cele două părți împreună, 
tiviti partea de sus şi 
marginea pantalonilor. La 
umeri Irina îi mai fixea- 
ză şi două bretele, pe 
care le va închide în par- 
tea din față cu doi nasturi. 
In fine, mai brodează o 
floare roşie pe piept. 


4.