Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages101-150

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

= 
ja 


TS AP AF1 o S 5 JD RAE 


» 1222 


ο ES Visul zápácitului Oantá E 


SAU 


- 


E táváleau copiii de râs: pe unii îi 
podidise însă plânsul şi îşi tot ştergeau 
lacrimile... 


..De cum s'a trezit Oanfá, dimineaţa, 
s'a uitat în carnefelul în care-şi notase 


5ο ο AO oae OS, 
decuseara, la culcare, hainele toate şi pe sine. Si 
toate le-a găsit acum la locul lor, numai pe el nu 
s'a văzut în pat, s'a îngrozit: ce să facă? Era târziu. 

Repede caută sub pátut: nu-i! In dulap! nu-i! Se 
catárá pe cuptor: nimic! Ráscoleste toată casa, răs- 


toarnă chiar cofa cu apă. Se teme c'o să-l certe 
mama. Isi pune fuga hainele şi o sbughegte din casă. 


Aleargă pe ulite, priveşte la toți copiii, dar ρε 
el nu se găseşte. Se gândeşte: vai ce-o să-i facă 
profesorul! Si alerga m: reu si căuta înainte. Zăreşte 
un copil ştrengar carese 
catárá pe gard într'o li- 
vadá mare cu fructe. Se 
lámureste: 

— Ăsta sunt eu! Ieri 
am stat cáteva ceasuri 
lángá gard, m'am uitat in 
grădină prin spárturi şi 
m'am tot gándit: sá intru 
ori să nu intru? Sá sar 
gardul, sá nu-] sar? Dar 
m'am temut de mama şi 
n'am intrat ieri. Am amà- 
nat pe astăzi... Merele 
cumpărate nu-s niciodată 
aşa de gustoase ca cele 
şterpelite, cu toate că cele 
furate îți strepezesc uneori 
dinții!“ 

Stă prin urmare, Oanjá 
zăpăcitul, lângă gard şi 
priveşte cum băiatul rupe 
mere. Deodată răsare pă- 
zitorul, cu o puşcă, pune 
mâna pe băiat si mi ti-1 
bate, şi-l bate si băiatul 
tipá si ţipă... Şi începe 
şi Oanfá să plângă, o rupe la fugă şi gândeşte: 

„Aşa cáláu, păzitorul ăsta! Bate un copil. Eu 
dacă mă fac mare, o să-i arăt eu, păzitoruluil 

Il podidesc tot mai mult lacrimile ρε Oanţă, lacri- 
mile se amestecă cu sudoare şi el aleargă şi plânge: 

— Unde sunt eu, mamă, mamă, unde să fiu eu 
oare ? 

Aud oamenii „unde sunt eu?“, s» opresc locului şi 
izbucnesc în râs. 

— Ia te uită la dobitocul ăsta! Se caută pe el! 
Aşa repede n'o să te găseşti tu, măi Οαπίᾶ - boro- 
boantá! 

Dar Oanfá aleargă mereu tot înainte, prin câmpii 
verzi, pe coline; pásárele se scaldă în văzduh. Oanţă 
priveşte în jurul lui şi nu mai vede oraş, nici case, 
nici oameni. Numai colo departe, în vele, şade un 
ciobănaş de-o şchioapă, cu oițe albe. Aleargă Oanfá 
la ciobănaş şi vede cá e un moşneguț ca în basme, 
îngheboşat odată şi încă odată. Oanfá îi cade la 
picioare : f ; 

— Fie-ti milă, bunicutule sunt pierdut! 

Zâmbeşte bătrînelul: 

— Cine te-a pierdut ? 

Plânge Oanță: 


UNDE SUNT? 


M'AM PIERDUT 
PE MINE! 


ο ο ουσ — M 


| 


— Singur eu m'am pierdut! Singur eu ! 

Bătrînelul ofteazá: 

— Nu-i bine, copile, nu-i bine! 

Apucá Oantá mâinile scorojite ale bătrînelului. 

— Ce să mă fac, bunicutule? 

— Tu te-ai pierdut, tu trebue să te găseşti! răs- 
punde ciobanul. Nimeni nu te poate cu nimic ajuta, 
zău nimeni! Du-te şi caută! 

Când Oantá a auzit aceste vorbe, sa prăbuşit 
leşinat... : 


Cánd si-a revenit, n'a mai vázut nici cioban, nici 
oite. Din stolurile de pásárele, din váile verzi, din 
colinele înalte... nici o urmă! 

..Un oraş mare de cealaltă parte a mării. Oamenii 
grăbesc, aleargă. Ochii le sunt îngrijorați. Oanţă se 
află lângă o clădire întunecată, uriaşă. Căruțaşi mînă, 
cai íncárcati cu poveri 
mari, şi-i bat fără milă. 
Un πιᾶρᾶτυς se opinteste 
din greu înaintea unei 
căruțe pline. Oanfá se 
înspăimântă. Murmură: 

— Uite, ăsta e oraşul 
cel mare! 

Zăreşte un bátrínel 
care  păşeşte încovoiat 
pe un toiag, tocmai ca 


la dânsul: 
—Bunicutule, trebue să 


merg la şcoală! 
Bătrânul îi strâmbă 


faţa: 
— Nătărăule, ia priveş- 
 te-te în oglindă! Uite 
colo ο oglindă! 
Când Oanfá a aruncat 
o privire în oglindă, a 
rămas înmărmurit. A vă- 
zut un flácáu bátrin, cu 


obrajii supti. 
Aleargá dupá bátrin: 
— Bunicule, bunicule, 
dar eu sunt încă vn copil! 


Oanfá a continuat săalerge, să alerge intr'una, până 
n'a mai putut. Picioarele nu l-au mai ținut, ochii i 
se împăinjeneau. 

— Mamă! a izbucnit el, mamă! 

Altceva decât cuvântul „mamă“ n'a putut rosti. 
Striga cu durere: : 

— Mamá, mamá, mamă! 


Deodată simte cá cineva îl mângăe pe cap. Des- 
chide ochii. Lângă el e mama: 

— Hei, somnorosule, e vremea să mergi la şcoală! 

Oantá a sărit din pat şi-a îmbrățişat mama şi a 
tot sárutat-o. : 

— Ce-i cu tine, Dumnezeule,a strigat mama ce-ai 
-visat 2 

Oantš s'a îmbrăcat in goană, şi-a alergat la şcoală 
ca să povestească tuturor copiilor visul. Copiii au 
ascultat, unii au râs, alții şi-au şters lacrimile... 

Cu toţii au fost de părere că Oanjá cel zápácit 
are visuri grozav de frumoase... 


Miercuri 22 Februarie apare 
2 PAGINA 


mi 


ciobanul. Oanfá aleargă/ 


FETITELOR 


ομως  πη ώς 


7 


— 


: 


PE FLOAREA ASTA 
TE SIMTI MAI BINE 
LUTURASULE ie 


ÎNSFÂRSIT | 
O AVENTURĂ 
DEMNĂ DE 


J „RECOMPENSĂ 
x h IMPÀRÀATIE / 


SUNT O ZÂNĂ,CARE A VRUT SATI 2 
INCERCE BUNATATEA / Tine ` )W 

STICLUTA ASTA. EA O SATE APERE 
SI-o SA i m 


Sa ar $ 


PCAP CU VIAŢA / ^" 
( Ai TOT! SUNTEM BOLNAVI! 


NU DEGEABA Mro t! á STICLUTA 
DAT ZÀNÀ STICLUTA MA APĂRAT 


NICI-O BOALĂ, DPE-Aic! — 
N USE TRECE 
/ Z — —— 

7 VITE-L Şi PE, 
SFARMA PIATRA. 


JASA BEAU PUTIN DIN EA NU S'A PRINS 
Ó. A A " d 


DE MINE! 


CRED CA NUMAI 
STICLUTA ASTA Ἢ 
MĂ ΜΑΙ POATE SCAPA 


PÂNĂ N'AI SĂ SFARMI 
οι TU STÂNCILE CA MINE, 
L- O NU TREU PE- 
> E 


--- ΜΘ». 


Ti- AM SFARAMAT 
MAL AI! CEVA DE ZIS € 
SFARMĂ PIATRA F 


CĂUTAȚI CONCURSUL 
„PRINŢUL VOINICEL" 8 š 


PE 3. 


— 
T f ce-o MAI F/ 


"dit ASTA L 


ΑΙ SÄ MANANCI 
CU MINE 3MUNT! 
DE CARNE ȘI-A! $Á 
BEI O MARE DE 
LAPTE ! ALTFEL 
NU SCAPI p'AKI!! 


κ} 
= 
š 
» 
° 
x 
E 
> 
s 


TOT STICLUTA ASTA PLEACA MA! REPEDE 

OSA MĂ SALVEZE "^| | cÀ DACĂ MAI STA! O 

IMI FACE O POFTA DE / ZI, MÀ LAȘI FAQ A 
ANCARE GROZAVA O BUCĂȚICĂ DE FRIPTURĂ. 


e «ων. e 


UITE SI PALATUL DE 
CRISTAL ÎN CARE-I INCHISA 
ILEANA, FATA Lut ROSU- 
IMPARAT! HAI REPEDE 
So SCAP !! 


MARE MINUNE ŞI STICLA 
ASTA ! OSINGUPĂ INGHITITURA 
MI-A DAT PUTEREA SĂ ÎNVING 
COSCOGEMITE BALAUR / 
ACUM ILEANA E SCAPATA | qe 


AM SA-TI FIU. : x Ci VO! DE AGI COPII 
O SoTIe BUNA _ | NY ÎNVĂTATI DIN POVESTEA 
ŞI COEOINCIOASA 4 — A MEA CĂ NUMAI CU 
3 " sieoPu ToNoOGLOOINE 


σσ 5 SA AJUNGI MARE SI TARE 


SĂNĂTATE SI VOIOSIE 
E NUMAI CU TONOGLOBINE 


í 
. 


"E ^ Ta. " 
E d N Ὃν x 
ο re frei at 


ROMAN PENTRU 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază intro seară de toamnă în 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 


Mării Negre. Pescarii având în früntea lor pe Badea 


Niculae, salvează o fetiţă, pe mama acesteia si pe 
o educatoare a miculei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu pulin mai inainte de sosirea pesca- 
rilor in mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului si in zorii zilei întâlnesc in cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu figanca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetiţa să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la București, unde se intál- 
nește cu fratele ei Andrei. 


6 I 


Pe inserat, un automobil luxos o duse pe falsa dom- 
nișoară Cotnárescu, la gară. Nenumiürali hamali ii 
purtará bagajele in compartimentul de lux, pe care 
si-l retinuse in trenul care trebuia s'o ducà la Cotnà- 
resti. 


Deoarece conacul moșiei se afla situat la jumătate 
de oră distanță de gara satului, automobilul avea 5ο 
aștepte, spre a o duce in noua ci locuinţă.-Călătoria îi 
păru nesfársità Mariei. Deabia aștepta să ajungă la 
Cotnăreşti, spre a-şi vizita splendida moșie, pe care o 
'ăzuse în fotografiile răposatei doamne Ocoveanu. 

Trenul îşi încetini mersul, iar Maria, plecându-se pe 
fereastra vagonului, o recunoscu pe servitoarea ei, 
care o astepta pe peronul micei gàri. Un bàrbat inalt, 
cu barbă neagră, se afla alături de femee. Noua mo- 
siereasá bănui de îndată că trebuie să fie şoferul. 

Oamenii îi dădură jos din tren bagajele si trav er- 
sară repede gara. Automobilul luxos, care fusese pro- 


Miercuri 22 Februarie apare 


PAGINA  FETITELOR 


LORIC 


COPII 


ŞI TINERET 


« de MATUSICA 


prietatea adevăratei doamne Cotnàrescu, aștepta la 
intrare. 

Grăbindu-se inaintea tinerei femei, şoferul deschise 
usa automobilului si apoi întorcându-se spre servi- 
toare, îi spuse: 

Lino, domnişoara cere ziarele! 

Apoi, întorc ându-se spre falsa domnişoară Cotnă- 
rescu, îi spuse cu glas încet, dar apăsat: 

— Să mă chemi imediat după ce vom ajunge la co- 
nac! Am să-ți vorbesc. 

Maria se înfioră la auzul acestui glas, căci recunoscu 
in persoana şoferului bărbos, pe propriul ei frate, 
pe Andrei. z 


CAPITOLUL Ν 
PE URMELE RAUFACATOAREI 


Nu era o simplă intàmplare că Andrei se afla in ser- 
piciul moşiei Cotnárescu. Dealtfel, nu se angajase de- 
ât cu 24 ore înainte, spre a fi în apropierea suro- 
rii sale. 

Dupăce aflase dela portarul hotelului că sora sa, 
Maria, se dădea drept domnişoara Cotnărescu, Andrei 
rămase o clipă uluit. Apoi plecă grăbit, nemai dând 
timp portarului să-i spuie nici un cuvânt. Avusese însă 
grijă să nu se depărteze prea mult de intrarea luxo- 
sului hotel unde trăsese sora sa, şi trecând drumul, se 
puse la pândă. 

H frământa molivul care o făcuse pe Maria să-i as- 
cundă faptul cà se imbogàtisc. Bănuia că nu este ceva 
curat la mijloc si cum nu era mai bun decât sora sa, 
avea de gând să tragă şi el foloase. 

Andrei fusese, pe vremur i, figurant la teatru, aşa că 
mai avea darul să stie să-și schimbe înfăţişarea. El 
cumpără o barbă neagră, dela un peruchier, care avea 
prăvălie chiar peste drum de hotel, si când esi afară 
pe trotuar, n'ar mai fi putut fi recunoscut de nimeni. 

Astfel schimbat, a urmărit-o după amiază, când sa 
dus la avocat, apoi a urmărit-o la şosea în timpul 
plimbării si în cele din urmă a constatat, spre marea 
sa surprindere, că Maria poate cheltui, intr'o singură 
după masă, în prăvăliile cu obiecte luxoase, atâţia 
bani cât nu câștigase el decând trăia. 

— După cum văd, sora mea a câștigat ο mulțime de 
bani — isi sopti el. Ce să fie asta? Ce e mai curios, c 
`à şi-a schimbat numele. Trebuie să aflu care e ade- 
vărul. 

Cu toate acestea 
seară, 

A doua zi dimineaţa, urmărind-o la un oficiu de 
plasare, a aflat că este în căutarea unei servitoare si 
un şofer, pentru conacul dela Cotnăreşti. 

Maria trecu pe lângă el, fără să-l recunoască. An- 
drei crezu că moşia Cotnăreşti este numai o invenţie 
a surorii sale. Cu toate acestea, un lucru nu-l putea 
uita şi anume că văzuse în mâinile ei o mulţime de 
bani. lar se ara, 'ànd o văzu plecând spre gară şi apoi 
urcându-se în trenul care avea 5ο ducă la moşie, nu 
mai avu nici o îndoială. Isi cumpără si el un bilet si 
porni odată cu ea. In drum însă, schimbă trenul, luând 
un rapid, astfel că ajunse în câteva ore înaintea falsei 


| | 1ο... 


nu reusi sà afle nimic in acea 


“ “proprietare, la- moşie. “Art se dădu drept şoferul tri- 


mis de oficiul de plasare. „Astfel se explică faptul cà 


la sosirea Marici în gară, Andrei trecea drept şoferul 
conacului. 

Un lucru mai trebuie să-l povestim. De îndată ce se 
urcase în tren, Andrei o căută pe servitoarea Mariei, 
care pornise si ea spre Cotnüresti. Dupăce a găsit-o 
intrun compartiment de clasa Ill-a, a intrat în vorbă 
cu ea, aflând toate cele ce-l puteau interesa. Lina, 
care nu bănuia cine este omul bărbos din fata ci, ii 
povesti că a găsit o slujbă foarte bună, la o tânără 
domnişoară bogată, proprietara moşiei Cotnărești. 

— La o moşie? 

— Da, la moşia Cotnáresti. 

— Dar cine este proprietàreasa? 

— Νο cunosc nici eu prea bine. A venit dintro 
lungă călătorie in străinătate, ca să ia în primire mos- 
lenirea pe care i-a lăsat-o mama ei. 

Fără să mai spuie un cuvànt, Andrei părăsi com- 
partimentul, făcând astfel ca să ajungă înaintea su- 
rorii sale la moşie. 

Astfel s'a făcut că Maria a rămas uluità văzându-l 
pe fratele ei, în livreaua şoferului pe care-l angajase. 
La început isi pierdu cumpătul, dar stăpânindu-se a- 
răta cât se poate de calmă, când se reintoarse servi- 


„toarea cu ziarele, ba mai mult chiar, în clipa în care 


automobilul porni spre moşie, avu o tresărire de mân- 
drie. Satul fu străbătut în goană si numai după câteva 
minute, mașina se afla în câmp. Ajunşi pe culmea 
unei coline, de unde se vedea conacul, Andrei opri 
mașina şi spuse, întorcându-se spre Maria: 

— Acesta este conacul moșiei Cotnărești. A 
un frumos castel boeresc. 

Falsa mosiereasà zâmbi si mulţumi şoferului pen- 
tru atenţia sa. Privi vreme îndelungată conacul si 
locurile înconjurătoare. Nu mai putea de mândrie, 
stiindu-se proprietara acestui loc minunat. Aproape 
că nu-și credea ochilor că ea, sàrmana slujbaşă a unei 
familii de oameni înstăriți a ajuns o mare mosierea 
milionară, având case la Bucureşti şi NR ERTE APIA ai. 

Fără sà lie seama de emoția stăpânei sale, Andiei 
porni din nou masina. Drumul trecea prin două si- 
ruri de plopi. După aproape o jumătate de oră de 
drum, maşina se opri in faţa unei porţi de fier, pe care 


rată ca 


“un bătrân portar, o deschise îndată. In spatele porţii 


stăteau în sir, aproape cincisprezece persoane, toți 
slujbasi ai moșiei. Maria le dădu ziua bună si le spuse 
să vie după o oră la conac, spre a-i cunoaşte pe fie- 
care în parte. Intre altele, îi asigură că nu are de 
gând să schimbe nimic din cele hotărîte de răposata 
ei „mamă”. : 

Se mira singu: ră de liniştea cu care spune toate ace- 
ste lucruri, ca si când ar fi fost de când se stia în ase- 
menea situaţie. 

Nu trebuie să uităm că drumul spre Cotnărești du- 

rase toată noaptea. Se apropia amiaza. Maria hotări 
să se odihnească vreme de câteva ore, pentru ca mai 
apoi să facă o plimbare pe moşie. 

Când se află singură însă în odaia ei, întâmplările 
o covârşiră. Căzu istovită întrun fotoliu si rămase cu 
capul sprijinit în pumni, cu privirea fixă, plină de 
teamă. 

Se gândea la fratele ei, la Andrei. Ce căuta oare 7 
Cotnàresti? li părea rău cà nu a făcut tot posibilul s 
se înțeleagă cu el la Bucureşti. Acum era prea aio. 
Ce sá facá? 

O voce batjocoritoare o fácu sà tresarà. 

— Ce este cu tine, Mario? Se poate sà fi atàt de tris- 
tà, când te ştii atât de bogată? Ce să-ți spun, meriti 
toate felicitările mele. Cum ai izbutit sà agonisesti o 
avere atàt de mare, in atàt de puţină vreme? De bună 
seamă că nu prin muncă. Şar chema că nu esti sora 
mea. 

Andrei intrase în vârful picioarelor în odaie si acum 
se afla în faţa stăpânei sale. Nu mai purta barba 


- falsă, căci nu mai avea nevoie. 


p αμ λος PE a IAS 


donet. 
— Cum de-ai ajuns uii zt i întrebă Maria, cu - 


glas gâtuit. / 


— Cred că am mai mult drept sà te intreb e eu asta — - 


îi răspunse Andrei. 

— Dar... 

— Nici un dar. Te rog să-mi culcă imediat. la gån- 
deste-te ce sar întâmpla, dacă plecând din slujba de 
şofer al domnisoarei Cotnürescu, m'as duce la avo- 
catul familiei, care locuieste la Bucuresti si unde ai 
fost si tu si i-as povesti cine este cu adevárat domni- 
soara Cotnărescu. Hi închipui ce sar întâmpla? Bă- 
nuiesc că ai trebui să te multumesti numai cu o sin- 
gură cameră, iar nu cu un conac întreg si aceea ar fi, 
la închisoare. 

— N'ai să faci luerul ăsta, Andrei! — strigă inspài- 
mântată răufăcătoarea. Isi dădea seama că e pierdută 
căci fratele ei stia totul. 


— Bine, n'o fac. Trebuie însă să-mi explici cu dea- - 


mănuntul cum ai ajuns în stăpânirea averii familiei 
Cotnărescu, de nu... 

` Maria rămase pe gânduri, câteva clipe, şi apoi îi 
povesti fratelui ei cum a naufragiat în apropierea sa- 
tului Două Mai, cum a pierit în valuri domnul Oco- 
veanu si cum a murit solia lui, adevărata fiică a ră- 
posatei mosierese. Dându-și seama de ce prilej minu- 
nat de îmbogăţire e această nenorocire, Maria a ară- 
tat cum a furat valiza cu bani si acte. A aflat astfel că 
doamna Ocoveanu părăsise tara cu 15 ani de zile mai 
înainte, deoarece nu se înțelegea cu tatăl ci vitreg. 

In tot acest răstimp nu mai reve:zse în țară, desi îi 
era dor de mama ei. Lumea o uitase. Soţul ci, ingine- 
rul Ocoveanu, dobândise avere în mi: iuuile cu care 
fusese însărcinat, astfel că nu avea nevoie să ceară 
nici un ajutor familiei. Târziu, aflând că mama ei 
este bolnavă si că tatăl ei vitreg a murit, doamna Oco- 
veanu hotărise să vie în țară. O boală neașteptată o 
retinu la pat vreme, de o lună, în care timp îi muri 
si mama. 


= WT 
N 


>N 


D. i | 


Urmă apoi naufragiul, in timpul căruia era să piară, 
tot atât de bine Maria Spirescu, ca si doamna Oco- 
veanu. Ce rău făcuse oare—-asa se gândea răufăcătoa- 

a — dacă luând hârtiile stăpânei sale, se dădea 
drepi aceea care murise? 
- După cum vezi, planul mi-a reuşit pe deplin — 
opuse în cele din urmă, Maria. 
- Şi ce loc imi asiguri mie in toată această afacere? 
Wto bà Andrei. 

— Cât vrei să-ţi dau ca să laci din gură? — il în- 
trebă, fără să clipeascà Maria. 
— Jumătate din averea ta. 

Ai înnebunit. 


Ss 


PAGINA 


EC a> τη 


r 


` 


i 


LN 
ουν 


EDD M XEM 


= 
s 


e 


ο. 


. 
£ 
L5 


mo se mou 


NECAZURILE UNEI OALE 


Ms 
^ 
ë 


% "=s a 


PAGIN 


DC NUI ορ 
-, «ΤΊ r Ye 


ΟΥ A A 


ASS Mi as. ση κ NS 


FE PPQ Y WE w a 


E apropia vremea sárbá- 
torilor. Gospodinele isi 
deretecau casa gi în- 
grijiau de cele ce le 
mai trebuiau pentru 

m buna rânduială a gos- 

podáriei. Aşa se făcu că, după ce 

făcu toată curăţenia casei, coana 

Filofteia găsi unele lucruri vechi 

pe cari nu mai vroia să le ţină în 

casă. Printre aceste lucruri era şi 

o oală de tuciu de pe care căzuse, 

în mare parte, zmalţul. 

— Ia să mă lipsesc de sărăcia 
asta — spuse coana Filofteia, dând 
peste oală — şi să-mi cumpăr o alta 
nouă, că e şi timpul. 

Spunând aceste vorbe, luă oala 
din dulap, dar rămase, puțin timp, 
cu ea în mână. 

— Acum ce să fac cu ea? se în- 
trebă dânsa. 

Se plimba prin odaie, gândind că 
ar fi bine să o pună în pivniță sau 
în pod, dar în cele din urmă hotărî 
$o arunce pe maidan, căci nu avea 
niciun rost s'o mai ție în casă si 
să-i încurce drumul. 

A doua zi, când se duse în piață, 
bagă oala în coş şi, când ajunse în 
dreptul maidanului, o svárli în prima 
groapă care îi eşi în cale văzându-şi 
mai departe de drum. 

Când se văzu oala singură, în mij- 
locul gunoaielor, începu să plângă 
cu hohote. 

— Auzi domnule, începu ea să se 
vaite, adresându-se unui coş de pae, 
rupt şi murdar, care şi el avusese 
soarta oalei, să mă arunce pe maidan! 
Si tocmai pe cine? Pe mine, în care 
a gătit cele mai bune bucate, cele 
mai bune ciorbe. Pe mine, care, când 
dădea mâncarea în foc. scoteam nişte 
strigăte de auzia până în fundul 
curții şi astfel niciodată nu se în- 
tâmpla să rămână fără de mâncare. 
Pe mine, care, când punea o mân- 
care ceva mai târziu şi avea frică 
să nu o certe bărbatul că masa nu 
va fi gata la timp, o făceam să fie 
gata în două minute, ei bine, tocmai 
pe mine, dintre toate cratitele acelea 
de tinichea şi mai ştiu eu din ce, 
mă aruncă azi în murdăria asta. Zău, 
îmi vine să clocotesc de mânie! Oare 
să nu mai existerecunostintá pe acest 
pământ? 

Coşul de pae ascultă vorbele to- 
varăşei sale de suferință, oftánd tot 
timpul. şi apoi spuse: 

— Te înțeleg. draga mea, căci şi 
cu mine s'a întâmplat la fel. Inainte 
de a ajunge în groapa aceasta mur- 
dară, în mine se puneau cele mai 
scumpe rufe. Intr'adevăr murdare, 
dar din cele mai fine. Ce mai cămăşi, 
ce mai albituri! Intr'o zi însă, o 
pisicá s'a jucat cu un pai de al meu 


până m'a desfăcut pe jumătate. Când 
a venit stăpânul şi a găsit pisica 
rupându-mi paele, a aruncat cu o 
gheată după ea, dar şi pe mine m'a 
aruncat la gunoi. De trei zile stau 
aci prin gunoaele astea, fără să mai 
simt, măcar odată, căldura unui cer- 
ceaf sau a unei cămăşi. 

Oftară amândoi. Deodată oalei íi 
veni un plan: 


— Ia ascultă, cogule, unde scrie 
că trebue să putrezim aci? Ne-au 
aruncat ei în aceste locuri, dar putem 
foarte bine să fugim. Groapa nici 
nu este prea adâncă. 


— Ei şi! Daca o sâ evadam, la 
ce ne va folosi? Cine se va mai uita 
la noi? 

— Cum poti vorbi aga? In nici 


Miercuri 22 Februarie apare 


A 


FETITE 


LOR 


ME, 


un caz nu avem nimic de pierdut. 
Cel puţin vom avea o moarte mai 
onorabilă, murind pe câmp, decât 
aci în murdăria asta. 

— Iartă-mă, dragă oală, dar eu nu 
mai plec de aci. Nu văd ce alte bu- 
curii mă pot aştepta de azi înainte. 
Aşa, rupt şi murdar cum sunt, nu 
mai sunt bun de nimic. Să zicem 
că totuşi mă va lua cineva. Cu si- 
guranță că după câteva zile mă να 
arunca pe foc. Aşa că mai bine ră- 
mân aci, unde, până îmi va veni 
timpul să sfârşesc, voi mai putea 
privi cerul cel albastru. Du-te sin- 
gură, căci eu nu plec. 

Dacă văzu oala că nu poate con- 


vinge coşul, hotărî să plece singură. 


— Fă cum crezi, coşule dragă, eu 
însă, atât timp cât mai simt că în 
mine mai pot fierbe cel puțin două- 
zeci de ciorbe, nu pot sta aci, cao 
nesimtitoare. Un lucru însă te rog... 

— Ce anume, căci sunt gata să-ţi 
fiu de folos? 

— Ajută-mă ca, pe spinarea ta, 
să pot ieşi din groapă. 

— Numai atât? Vai, dar cu cea 
mai mare plăcere. 

Foarte cavaler, coşul de pae se 
rostogoli până la picioarele oalei, 
iar aceasta se sui în spinarea lui şi 
din nod în nod, ajunse sus la gura 
gropii, făcându-şi vânt afară. 

— Ifi mulțumesc din tot sufletul, 
coşule dragă, şi-ţi má'turisesc că-mi 
pare tare rău că nu vrei să pleci şi 
tu cu mine. 

— N'avea nici-o grijă. Mergi să- 
nătoasă şi să dea Dumnezeu să aud 
că eşti iar pe o sobă şi plină de 
mâncărurile cele mai bune. 

A plecat oala fără să mai întoarcă 
privirea înapoi, de teamă să n'o po- 
didească plânsul tocmai când vroia 
să se arate mai curagioasă. 

Iat-o acum mergând pe câmp, res- 
pirând în voe aerul curat şi încăl- 
zindu-se cu aurul razelor de soare. 

— De plecat am plecat eu, dar, 
vorba e, acum încotro să mă-duc?, 
se întrebă ea în clipa în care începu 
să simtă cum noaptea venia pe furiş. 
Dacă ar fi o apă prin apropiere câ 
să má mai spăl puţin, m'as duce 
direct la o casă de gospodari şi aş 
aştepta până m'ar lua înăuntru. Dar 
aşa murdară, ce pot să fac? 

Ziua dispăruse complet, iar noaptea 
puse peste întreg câmpul faţa ei de 
masă neagră. Sărmana oală începu 
să tremure de singurătate. Si de 
frig, căci era fără de capac. 

— Ce să fac, ce să fac, se fră- 
mânta ea într'una. 

Deodată pe potecă se auzi un 
sgomot. 

— Ah, am o ideie nemaipomenită, 


strigă deodată oala. 
' : Š 


DEN Pa ΟΝ 


qug yw cem. ^ ABE a E E. 


! 
. 


4 


 Spunánd aceste vorbe, se umplu 
repede cu pămant, se aşeză la râdă- 
cina unui copac şi începu să strige 
cu o voce care părea că vine de 
dincolo de lume: 

— Trecátorule, aci la rădăcina unui 
copac se află o oală fermecată. Ia-o, 
va fi norocul tàu! 

Şi aşa începu să strige într'una. 
Intr'adevăr sgomotul pe care-l auzise 
oala, era paşii unui om ce se îndrepta 
de la lucru spre casa lui. Când auzi 
chemările oalei, înlemni de spaimă. 
I se păru că o stafie trebuia să fie 
prin apropiere. In urmă însă, când 
desluşi vorbele, prinse niţel curaj 
şi înghițindu-şi nodurile pe cari 
spaima i le aşezase din belşug în gât, 
se apucă să caute oala, spunându-şi: 

— Auleu, să şti că a dat norocul 
peste mine! Vezi ce bine am făcut 
că am scuipat pe potcoava aceia pe 
care am găsit-o în drum?! Acum 
mi-a adus noroc. 

In genunchi, de teamă să nu-l vadă 
cineva şi să vie să se bage peste el 
şi să-i ia oala fermecată, se apucă 
să caute gi cu mai multă ambiţie 
oala. Deodată se lumină, zărind-o 
la rădăcina copacului. 

— Ah, Doamne Dumnezeule, iat-o! 
Doamne, Doamne, ce pleaşcă pe capul 
meu! 

Se apropie de ea, aprinse un chi- 
brit ca să o vadă mai bine. Când o 
zări, văzând o oală ca toate oalele, 
se posomorí. Crezu cá ar fi trebuit 
să fie măcar din argint, dacă nu din 
aur. Dar tot el îşi spuse: 

— Prost mai sunt! O oală ferme- 
cată aşa trebue să arate, ca una 
obişnuită. Căci tocmai aci e minunea: 
arată ca o oală proastă, dar când 
colo... 

O cercetă cu băgare de seamă şi 
când o luă în brațe şi o văzu aşa 
de grea, mai să leşine de bucurie: 

— O fı plină cu aur şi d'aia au 
pus pâmânt pe deasupra. A scos 
pământul din oală şi când a dat de 
fund şi tot nu a zărit nici-un firfiric 
măcar, înghiţi iar în sec. 

— Ce m'apuc eu să caut aur? Ce, 
o oală fermecată trebue neapărat 
aă aibe aur? Cine ştie ce alte minuni 
„ştie ea să facă! 

Fără să mai zăbovească o clipă, 
omul nostru se îndreptă spre casă. 
Cum intră, se duse drept la neva- 
stă-sa, care era în bucătărie, şi ară- 
tându-i oala, îi povesti întâmplarea. 

— Ia pleacă de aci cu sărăcia asta, 
că te dau afară cu ea câ tot. Mi-aduci 
din gunoaie o oală şi-mi mai spui 
că-i fermecată? Ia, arunc-o afară, 
cá am eu cratife destule, îi răspunse 
femeia. 

— Oh, femeie, nu mai fi aga ne- 
încrezătoare. Dacá-ti spun cá am 
auzit cu urechile mele o voce care 
má indemna sá iau oala. Stiu, nu 
vrei să te apropii de ea, fiindcă e 
puțin murdară. Ei, bine, stai 8ă ţi-o 
spăl eu şi să ţi-o curáf şi pe urmă 
să te uiţi la ea. 

Se duse numaidecât la el în odaie 


d 


şi se apucă să curețe oala, de o făcu 
aproape ca nouă. 

Uitasem să vă spun că în acest 
timp, până când omul ajunsese acasă, 
oala de abia îşi tinuse râsul de pă- 
căleala ce o trăsese drumetului. Dar 
când auzise ce spuse nevasta, înghe- 
fase zmalful pe ea de groază. 

— Ei, ia priveste acum oala! Ce 
spui de ea? 

— Şi la urma urmei, ce minuni 
face sărăcia asta a dumitale, că zici 
că-i fermecată, nu? 

— Stai şi tu femeie, De unde vrei 
să ştiu ce farmece ştie. O oală fer- 
mecată face minuni când vrea ea, 
nu când vrei tu. 

Apoi, apropiindu-se mai mult de 
femeie şi lăsând oala pe masă, parcă 
de teamă să nu-l audă, îi spuse: 

— Cine ştie ce zână mai este as- 
cunsă în ea şi aşteaptă mai întâi să 
vadă ce fel de oameni suntem. Hai 
să mergem la culcare, iar mâine în 


"rye; τες * 


A TS 


5 
eu,cá am stráns sáptámána aceasta. 
S'a dus femeia si a cumpárat gásca 
cea mai grasá. Ce vrei, nu era ea 
de aceiaşi părere cu bărbatul ei, dar 
îşi dădu seama că lui îi intrase 
„farmecele“ în cap şi pace. 

Veni femeia acasă, jumuli gâsca, 
mai spălă odată oala, o umpiu cu 
apă, puse gâsca în ea şi o aşeză pe 
sobă. 

Când se văzu oala din nou cu mân- 
care în ea — şi ce mâncare! — şi 
stând din nou pe sobă, se roşi de 
atâta emoție. Simfea cá se topeşte 
de bucurie. Apa începu să cloco- 
tească. Dar ce să vezi? Oala începu 
să simtă cum i se duce fundul, cum 
începe să i se deslipească. Deocam- 
dată câteva crăpături îşi făcură apa- 
riția şi supa, uşor-uşor, se strecura 
prin crăpături. Femeia privea cu 
ciudátenie, văzând că scade mâncarea, 
şi, zâmbind amar, spuse: 

— Curat că-i fermecată oala asta. 


zori să găteşti în ea cea mai bună 
găină pe care o avem şi apoi să te 
fi ce o să fie în stare oala să facă 
pentru noi. 

Şi au mers la culcare. lar toată 
noaptea omul a visat numai oale. 
A visat şi oala lui: cum s'a schimbat 
în sac de aur, ba într'un sfeşnic de 
argint, ba că, de-i spuneai: hai, 
oalál ea se umplea singură de mán- 
care si cáte nu a mai visat. 

Când s'a trezit ia zori, prima grijă 
a fost să se ducă în bucătărie să 
vadă ce mai face oala. Era la locul 
eil Se uită să vadă dacă nu vine 
nevasta şi o sărută repede, de bucurie. 

Iată că veni şi nevasta. 

— Hai, femeie, să te duci să cum- 
peri pasărea cea mai scumpă şi s'o 
găteşti în această oală. 

— Ce ţi-a venit, bărbate, cum să 


-cumpăr o pasăre când, avem două 


în ogradă şi când, nu avem bani? 
— Fă ce-ţi spun eu. Găinile din 
ogradă sunt prea slabe şi bani am 


la te uită cum se scurge supa. 

Bărbatul se apropie şi privi şi el 
în oală. Aşa era. De oala ce să vă 
mai spun. Deabia îşi ținea lacrimile, 
de necaz şi durere. Era gaura sobei 
prea mică, altminteri şi-ar fi vârât 
o mână să-şi tie fundul, dar nu era 
chip. Pac, s'a desprins fundul şi 
gâsca a căzut în sobă, umplándu-se 
cu cenuşă. 

Când a văzut femeia ce a pátit cu 
gâsca cea mai grasă din toată piața, 
o scouse repede afară, o clăti nu- 
maidecât şi apoi se apropie fuga de 
oală. Deşi era pe foc, oala îngheță 
de spaimă. Când se văzu luată de 
ureche şi aruncată pe uşă âfară, cu 
toată lovitura primită, răsuflă 
uşurată. 

In casă, femeia spuse bărbatului: 

— Să şti că oala ta, tot a făcut 
o minune. 

— Care, întrebă curios omul. 

— Că nu ţi-am dat cu ea în cap, 
ca să te saturi de oale fermecate 

GEORGE MANOIL. 


Miercuri 22 Februarie apare 


PAGINA 


ον σσ” LETT 


e Vide. ὁ 


FETITELOR. 


uem DOCETUR PAPE 


MUNERE U G ACTON EK BRENT 


(Urmare din pagina a 3-a) 


se strámba de rîs poate si simtia cu mulțumire, cá | — Gheorghe, Gheorghe, scoalá, mái. Uite banii. 
totul merge bine. Mitropolitul se coborî din trăsură, Gheorghe însă nu se mişca. 
se apropie de carul cu „mortul“ şi începu rugăciune: — Ce mai faci acum pe prostul, că s'a dus. Şi-i 
— Cu duhurile drepţilor celor ce s'au săvârşit odih- trase sumanul depe față. Dar când îl văzu pe Gheorghe, 
neşte Doamne şi sufletul adormitului robului Tău... galben ca ceara, nemişcat şi rece, omul răcni înspăi- 
- Cum îl cheamă? mântat: 


— Gheorghe, răspunseră oamenii, cari acum îngri- 
jorafi, îşi făceau cruce cu capetele descoperite. Mi- 
tropolitul urmă: 

— „sufletul adormitului robului Tău Gheorghe în 
loc luminat, în loc de odihnă, de unde a fugit toată 
durerea, întristarea şi suspinul... 

La urmă îi cântă lui ,, Vegnica pomenire“ îl bine- 


— 18 veniţi, bre, încoace, cá Gheorghe-i mort! 

— Cum se poate?! Se repeziră toti să-l scuture, 
să-l vadă, să-l strige, apoi holbară ochii unul la altul 
şi nu mai ziceau niciun cuvânt. Un fior de groază-i 
inghetase pe toti. 

— Rugáciunea, mái! 


cuvântă, apoi scoase o sumă de bani, pe care o dădu — Rugăciunea! Mitropolitul l'a ucis cu rugăciunea 

oamenilor: lui! { ^ 
— Hristos să vá mângâie, dragii mei. Primiti acest — Ba noi l'am ucis, zise trist moşneagul. Noi suntem 

dar de la mine si faceţi cum vă va lumina Dumnezeu. vinovați împreună cu mortul. Necuratul a pus stă- 
Oamenii îi sărutară mâna, multumind: pânire pe noi toti. Vai de sufletele noastre; iaca 
— Bodaproste, părințele sfinte; Dumnezeu să vă ce-am făcut noi pentru bani! 

inmultiascá anii vieții cu sănătate şi boierie mare! Şi apusul soarelui apucă pe cărăuşi tot acolo, phin: 
Trăsura se depărtă repede iar oamenii bucuroşi că gându-şi păcatele si nestiind ce-i de făcut. 

„au scăpat cu obraz curat, numărară banii, socotirá 


cât li se vine, apoi unul clătină pe cel din car: de preot învățător GRIGORE BAZ 


*080--080--080- -000-000-000 -080--086—000- 


JOCURI DISTRACTIVE 


Ajutoooor ! Soția Călătorul 
Sa (labirint) 


soferului 


PI 
{ 
i 
" FI : Cálátorului acestuia îi e dor de 
iţi aşa de buni şi ajutaţi lui - `, 
Azor sà-1 apuce pe Puiu de Aadal μάς ο poiagoterpini i mama lui. E aproape $i tot n'o 
pantalonilor!.. Cáutafi-o! vede. Voi o, vedeti? 
LJ 
Toţi copiii cari au citit povestea „Prinţisorul | cel mai bun răspuns va fi premiat si publicat in 
Voinicel“, să ne scrie pe o carte postală, ce învă- | revistă. Nu uitaţi să scrieți numele vostru cite[ si 
3 š 3 | m 5 «αρ 
D fatura au tras din ea. Toti cari vor răspunde vor | adresa completă. Adresa noastră este: „Dimineaţa 
» primi un dar din partea casei „Lonoglobine“, iar Copiilor“ str. Const Mille 7—11, Bucureşti. 
P ; : 
, .- Hu . k 
à Miercuri 22 Februarie apare 


oo BAGINA. FELIT 


aae SPAN] (R e 


ELOR" 


MeL ES 


Or UL FEM nt ΣΕ; TIE FELEO ENA TE PIPI ΕΝΟΣ Li 
PO BE URS E A OO ENAN RA 
Le - UU Ty m f ă 


miei 
"mo. 


απ TRE 
^ ER ERE EE 
zl £ ἃ ο S | 


fro m L 
E | 


` 
i 
x 


Ie 


Eden 
UE 


pr 


ORIZONTAL: 1) Cămaşă țărănească împodobită 
cu flori. 3) Cel care face mai mult sgomot într'o 
fanfară. 8) Spun la domnul profesor pe cutare coleg... 
9) Cade din nouri şi se aşterne, alb ca iaurtul, pe 
pământul rece. 10) Prin ele se intră şi prin ele se 
“iese. 12) Prietenul de drum al călărețului. 13) Cân- 
tecul lui e aşa: ihaha ! ihaha ! 14) Apăru deodată. 


CUPON DE JOCURI 


iNamele'd.proàumele 2 — ο ες e oen 


Luna Februarie Seria II 
i: A SORTS Ede NC T vi. RT 


„PAGINA 


15) Poftă de joc la copii. 17) Firul de pe mosorică. 
18) Un „tanc“ fără partea de dinapoil 
VERTICAL: 1) Măestrie în a bate toba. 2) Chiar 
dumneaei. 3) Tocmai aşa. 4) La examen se deosebeşte 
de proba scrisă. 5). Dau în tobă cât ce pot, ca să 
tipe cât ce poate... 6) Mâncarea preferată de Griveiu. 
8) Ceea ce a rămas din vechea Cetatea Neamţului. 
7) O bătaie în tobă sau mai degrabă în uşă. 14) Notă 
muzicală între „la“ şi „do“. 13) Om care sboară..., 
dar nu se mănâncă! 16) Il poti scoate din armonică, 
dar nu prea din tobă. à : 


. Un joc de atentie 


Priviţi cu atenție desenul si ràspundefi-ne ce 
meseriaşi lucrează la construirea casei. 


In plină viteză 
(Un desen din numere) 


- 


- 

N pups p d - , 

~ v νο == < aic. Az, 
5 x ; 


p 
^ Za 


Uniţi printr'o simplă linie dreaptă numerele dela 
1 la 50 şi veți desena, fără să vreţi, un vehicul în 


plină viteză. 


Miercuri 22 Februarie apare 
FETITELOR" 


- poa S sO = 


PY PS e SEPARE 


ga CESE 


š+ 
"" 
va- 


NAZDRAVANIILE 


ΙΟ 


ZIARELE 


Báefagu-acesta-i Bicá »Cu factorul ce sá fie? Tata-şi aşteaptă ziarul, Amândoi s'au plictisit, 


Năzdrăvan şi fără frică. Când are de gând să vie?“ : Si revista lui, strengarul. Că factorul n'a venit. 


Imprimeriile Adevérul S. A. Bucureşti - 


SUNT 
OCHELARII: 


Soneria aşteptată, Si au alergat grabiți. Caci în prag când au sosit, Pieac'acum taticul frate, 
Auzirá deodatá, Amândoi sunt fericiţi, Ziarele au zărit. Ochelarii să şi-i cate. 


Bicá-atuncea liniştit Se-aşeză ca să citească, Vrând să ia nerăbdător, Bică stă ca un boer, 
Ziarele-a şterpelit. Şi'ncepu să răsfoiască, Dimineața Copiilor. Tata-i ca picat din cer. 
f ; ; š de MIC-MAC. 


` 
EE , à D 


BASM DE 


J L [ΠΠ 


i TT ` 

ACESTA ERA ο STAA 
PITURA DE OM , ARTA 
EAS, SA” FEREASCA 
DUMNEZEU] 


LA! 


MERSERA Fi 

, MAI MERSERA SI Á JUN 
SERA LA UN MUNTE .ACOLO PC 
5I /9| FACURĂ 5Ι RAND: DO 
DUCEAU LA VANATOARE. Si UNUL 
DE VEDEA DE ALE ΜΑΝΟΑ͂ E 


RII -- 


CAND 9E DEZME 
ŢIC! STRAMBA-LEMNE, 
PE TARTA-COT DE 
UNDE NU E. BUCATE, NICI 
DE LEAC, ΟΙ VASELE 
INTOARSE CU CURA 


EL TRASE LU! STRAMBA -LEMNE 
UNA DE-L ZAPACI , I1 MANCA 
BUCATELE SI-L LASA HAÁABKUC ~ 


Τ/5Ε, ΤΟ 
VARA SII 
SA! FĂCU 
RA HAZ 
DE DÁNSU 
A DOUA 

ZI, RAMAS 


ΡΑΤ) 5 
EL DELA 
TARTA -COT 
PA TA K A MA UA 
LUI $TRAMBÁA-LEM) 


A TREIA Zi RĂMASE DUNARE 
DE PAZA CAND, JATA? Si 
TARTA-COT VENIND DREPT 
LA EL. ATUN VOINICUL Jh- 
|28! ATAT DE TARE, INCAT 
lb AMET. APOL DUNARE ΒΒ 
^RA UN COPAC MA- 


CAND SE INTOARSERA TOVARASI „ME 
cá c SERA SÂ-L VADA PE TARTA-COT. CÁNI 
"RE DPRINSE BARBA bui COLO, NU ZÁRIRÁ NINIC, PASÁMITE 
TATA COT Ην —CRADĂTUAĂ M STARPI TURA TOT ZMUCIND, SCOASE 
$i-L LĂSA LGCVLUI - /||CopacruL DIN REDECINA ŞI CU' EL 


DRAGII MEI, 


Foarte mulți dintre voi mi-ati 
scris că ati vrea să vă abonați, dar 
că din diferite motive trebue să vă 
mulțumiți să primiți revista prin 
depozitari. Desigur că este mai bine, 
dacă ştii, că în tiecare Miercuri di- 
mineata îți soseşte revista acasă, 
fără ca să mai trebue să egi pe 
ploaie să ţi-o cumperi. 

Ca să vă fiu de folos, l-am rugat 


pe d. Director să facă astfel ca să . 


căpătați revista pe un pref mai mic. 
D. Director, care este un om foarte 
bun, m'a înțeles si iată ce a hotărît: 

Toti copiii, cari se vor abona pe 
un an de zile, incepánd din ziua 
aparitiei acestui numár, páná ín ziua 
de 31 Martie 1939, vor plăti în loc 
de 200 lei abonamentul, numai 150 
lei, iar aceia car se vor abona pe 6 
luni, vor pláti in loc de 100 lei, 
numai 75 lei. 

Grábiti-vá prin urmare sá vá abo- 
nati. Spuneţi părinților voştri să 
vă ajute astfel ca să aveți revista 
mai eftin. Abonamentele trebuesc 
să fie însă făcute chiar la adminis- 
tratia revistei noastre. Prin urmare, 
dacă cineva vrea să se aboneze, 
trebue să trimită banii prin mandat 
poştal, pe următoarea adresă. AD- 
MINISTRATIA REVISTEI „DI- 
ΜΙΝΕΑΤΑ COPIILOR“ — STR. 
CONST. MILLE 9—11, BUCU- 
REȘTI. Numai abonamentele fâcute 
direct la administrația noastră se 
bucură de această reducere, 


MARCEL AVRAM. — Descrierea 
primăverii este într'adevăr frumoasă 
şi drept să-ți spun e anotimpul 
care-mi place cel mai mult. Cred 
însă că nu este încă momentul să 


DE VORBĂ CU CITITORII š 


vorbim despre primăvară. La noila 
Bucureşti mai e iarna. Cum e vremea 
pe la voi la Ploeşti? 

BĂCILĂ CAROLINA. — Poezia 
cu lăutarul pribeag nu poate fi 
publicată. Trebue să mai citeşti 
versuri scrise de adevărâți poeti, 
spre a învăța şi tu acest meşteşug. 
Rimele nu sunt corecte şi nici rit- 
mul versurilor. Mai încearcă. 
NICU D. SAVRAMIS. — Am pri- 
mit şi desenul şi fotografia. Nu 
pot publica decât desenul. Foto- 
grafia este prea mică. Trebue una 
mai clară. 

DUTU SI SANDU. — Am cerce- 
tat jocul, dar cum nu mă pricep, 
am hotărât să-l dau d-lui redactor 
special, care-şi va spune cuvântul. 
Prin urmare aveți răbdare şi urmă- 
riti revista. Poate că-l găseşte bun 
şi-l publică. 

MISA CLINGHER.— Foarte bine 
ai făcut că ai citit cărțile despre 
care mi-ai scris. Mai citeşte şi 
PITICII CEI BUNI de Ion Ro- 
venta şi FLOAREA INGERULUI. 

MOLNAR ALEXANDRU. — Am 
primit desenul şi-l voi publica cât 
de curând posibil. 

ERVIN I. ALEXANDRU. — Mă 
bucură că te numeri printre noii 
cititori ai revistei noastre. Jocurile 
le-am primit şi le-am dat redacto- 
rului respectiv. Sper că sunt bune. 

CÂRLAN VLADIMIR. — Primim 
de bună seamă orice colaborare şi 
mai ales jocuri, dacă sunt bine 
făcute. Am dat colaborarea trimisă 
cui se cuvine. Imi pare însă foarte 
rău că nu pot admite pseudonime! 
Dacă vrei, colaborează sub numele 
tău adevărat. Ce rost are să nu-ți 
dau numele? 


ABONAMENTE EFTINE 


FLORIN GH. VLADESCU.— Am 
primit jocurile şi vei lua parte la 
concurs. Eşti mulțumit? 

GEORGE. — Mă bucură nespus 
de mult, că romanul ,,Nenorocirile 
Florichii“* îți este pe plac. Am mai 
scris o carte micá pentru voi, care 
se numeşte „Floarea Ingerului“ şi 
care costă numai cinci lei. Citeşte-o 
şi pe asta. 

BATO HANNA. — lată cá de 
data aceasta fi-am scris numele asa 
cum doresti tu. Te-ai impácat cu 
mine? Desenele îmi plac si le voi 
publica, Dar de ai stii cát de multi 
sunteți aceia cari trimiteţi desene! 
Trebue să ai răbdare. 

PLOSTINARU GHEORGHE. — 
Dragul meu, fotografia surioarei 
tale va apărea. Scrisoarea care mi-ai 
trimis-o, m'a bucurat, căci crezusem 
că m'ai uitat. Mă bucură însă şi 
faptul că în tot acest timp ai învă- 
tat şi ai fost cuminte. Aştept alte 
veşti tot atât de îmbucurătoare. 


COPII, citiți povestirile minunate 

din volumul „Floarea Ingerului“, 

scrise de marele poet Andersen și 

tălmăcite de Mătuşica. Un volum 
costă cinci lei. 


N. ANTOHI. Letea. — Deslegă- 
rile le-am dat domnului redactor 
special. Cred că sunt bune. Conti- 
nuă să lucrezi şi să deslegi toate 
concursurile. In felul acesta te po- 
meneşti într'o bună zi premiant. 


Iată, că prietenul nostru Gh. Plog- 
tinaru îmi scrie că a primit premiul 
şi s'a bucurat nespus de mult. 


MĂTUŞICA 


-e 


abea din anul 1500. — 


CIT POT 'O R I I 


intrebuinteezá linguri de masă, 


prat 


NOSTRI 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Inserisà sub No. 238 in Regist. Publicaţi- 
unilor Periodice la Trib. Hrov S. I. Com. 


| Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE |—] Editura ..Ζιαεωι''. S. A. R.. Bucuresti | 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEATA C O P I I L O R". -- In țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 
In străinătate: l. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6luni Lei 175. 
Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale platita in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926. 


REDACTIA $1 ADMINISTRATIA : 


BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. —MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZÁA. 


ANUL XV 


22 FEBRUARIE 1939 


No. 785 


ο πω s.s. o o ooo ανα ο 988 


0 JUDECATĂ DREAPTĂ! 


' 
de ZAHARIA GH. BURUIANĂ | 
ῤ 


Es ^o otto Soo SS 


mE vremea lui, Mántálutá fusese tare chi- 
vernisit, cu teamă de Dumnezeu si de 
stăpânire. 

Muncise trudnic pământul. Muncise 

din răsputeri chiar. 
- Si adunase ban cu ban. Aga putuse 
să clădească acareturile menite să rămână urmaşilor, 
ca un semn că trecuse şi el prin viață şi croise ceeace 
rămăsese | 

Că totdeauna îi plăcea să-şi spună în sine şi multă 
mulțumire simțea, când vorbea şi vecinilor. 

— Fac şi eu ce pot. Fac, să mă pomenească feciorii. 
Am doi băieți. Să le rămână berechet. Cá eu n'am 
avut de nici unele şi tare greu a mai fost. M'am 
sbătut ca peştele pe uscat, până am încropit o brumă 
de avere. Cu vremea am izbutit s'o ridic şi s'o las 
aşa precum se vedel 

Intr'adevăr că prin împrejurimi, până hăt departe, nu 
se dovedea niciun potrivnic să se măsoare cu averea 
lui. 

Avea case mândre. Dar ce case, palate, nu altceva. 

Avea pogoane nenumărate, cu semănături şi livezi 
cu rod ales. 

Si acolo, pe poienile 
acelea înmiresmate de flo- 
rile lui Dumnezeu, îşi 
crescuse copiii. Ca pe două 
flori mai frumoase mai 
scumpe şi mai iubite decât 
toate florile pământului. 
Se îngrijorase când se 
arătase nevoia, încercân- 
du-i si se bucurase când 
îi zărise răzând în soarele 
cald al vieţii lor. 

Măntăluţă căpătase pri- 
cepere destulă. Astfel 
ştiuse cum să-şi ferească 
amândoi copiii de necazuri. 
Se luptase din greu, cu 
sărăcia, şi-o biruise. Dar 
băieții crescuserá mari, 
fári.sá bánuiascá măcar, 
cum începuse tatăl lor să 
agoniseascá avutia. 

Crescuseră mândri, 


3 


înalți, drepți, ca nişte brazi. Dar peste toate bucuriile, 
se abate, totdeauna şi o umbră de tristeţe. 

Simțind că-i sosise ziua cea din urmă, când trebuia 
să-şi dea obştescul sfârşit, Măntăluță a chemat pe 
cei doi flăcăi lângă patul de zăcere şi le-a lăsat vorbă 
inteleaptá, limbă de moarte spusă: 

— „Dintr'o clipă într'alta trebue să plec din lumea 
asta, în care am nădăjduit, am luptat — ca fiecare 
şi am biruit! O să vă las pe voi, copiii mei, să-mi 
ducefi mai departe numele si cele începute. Avutie 
aveţi. Să νο împărțiți pe din două: fráfeste. Sá nu 
fie intre voi ceartá. Cá cearta dela necuratul por- 
neste si duce la ruiná. Şi apoi n'ar fi frumos ca doi 
frați atât de înstăriți, să vá țineți de hartá. Dati 
totul pe din douá si gata! 

— Aga vom face, tatá! 
copiii. 

Dar vorbele, tot vorbe rámán, dacá nu sunt luate 
în seamă gi duse la bună îndeplinire... 

După ce l-au dus la locul de veşnică odihnă, băieţii 
s'au apucat de împărțeală. Insă când bogăţiile sunt 
mari şi ispitele aşişderea sunt. Rari sunt acei cari 
pot să biruească, cinstit, ispita! 

Fratele cel mare şi-a ales 
partea mai bună, mai mare 
mai mănoasă, pentru sine, 

iar partea mai mică, mai 
săracă a hărăzit-o frate- 
lui mai mic. Il cunoştea 
infelegátor şi bănuia cá 
n'are să crâcnească, 

Si drept este cà bšiatul 
a cáutat sá se mángáie cu 
nedreapta împărțeală. A 
tăcut, a muncit pământul 
cu sârg. 

Iar când a cules roadele, 
nu prea sa bucurat. Că 
nu era belşugul pe care 
îl aşteptase şi-l dorise! 
Pe când al celuilalt, în- 
trecuse orice închipuire. 
Nu mai avea loc unde 
să-l aşeze. 


i-au mărturisit, pătrunşi, 


(Continuare în pag. 14-a) 


COPIILOR 


. [MICA VRÁJITOARE| 


foarte mult despre vrájitorie si care 
vroia să învețe şi el acest mestesug ciudat. 
Insă, de câteori întreba pe cineva, i se 
răspundea că astfel de meserie nu se 
am poate învăța şi nici pricepe şi cá, la 
urma urmei, nimeni nu ştie ceva despre ucenicia 
vrăjitoriei. 

Atunci Dánel — acesta era numele băețaşului — 
s'a dus singurel de tot până la mijlocul unei păduri 
întunecoase, unde deabia se zăreau copacii, şi în- 
cepu să strige în gura mare: 

— Cine mă învaţă vrăjitoria? 

Şi ecoul răspundea; Vrăjitoria, vrăjitoria ! 

A strigat Dănel de multe ori, când iată că apăru 
deodată in fața lui, o bătrână încovoiată până la 
pământ, fără nici-un dinte în gură, cu ochii roşi ca 
nişte cărbuni aprinşi şi cu părul despletit. Vocea ei 
era aidoma cu vocea unei ciori, iar unghiile degetelor 
erau ghiare de vultur. 

— Vino cu mine, puiule, te voi învăța eu vrăjitoria. 

Dánel se lumină la față de bucurie. Insfárgit iată 
pe cineva care îl va învăța meşteşugul mult dorit. 

Vrăjitoarea o luă spre casă, iar báefagul o urma 
cu nerăbdare. Lângă un 
stejar, cum nu mai vă- 
zuse el de gros, se afla 
o colibă din piatră, 
plină cu muşchi pe 
dânsa. Intrară înăuntru. 
Deabia acum începu 
să se strecoare teama 
în sufletului micului 
Dănel, căci înăuntru 
zări o grămadă de 
lucruri îngrozitoare ; 
scaunele erau făcute 
din oase, picioarele 
mesei la fel, în loc de 
față de masă era o 
piele de animal, paha- 
rele nu erau altceva 
decât capete de animale, 
iar toată casa era plină 
de borcane în care se 
zăreau diferite licori 
colorate, 

Tot cercetând cu bă- 
gare de seamă coliba 
în care intrase, zări pe 
o lavijá o fetiță, cu 
părul auriu ca razele 
de soare şi cu ochii 
albastrii ca floarea de 
Nu-mă-uita ; bătrâna 
nici nu-i spuse dacă este fata ei sau nu, Vrăjitoarea 
aprinse o lumânare, căci începuse a se întuneca, si 
porunci fetei : 

— Hai, pune masa, că mi-e tare foame. 

Liniştită, fata se sculă, scoase dintr'un dulap ο 
mâncare ciudată, o agezá în farfurii si incepurá să 
mănânce. 

— Dacă vrei, poți mânca ceva cu noi, spuse bă- 
trána, poftindu-l la masă. 


Nici prin gând nu îi trecu lui Dănel să treacă la 


masă, cu toate că muria de foame, când zări ce şi 
în ce se mânca la ospátul la care era chemat. 


Apărarea Patriei este 


cea mai sfântă lege. 
TPS... a e e IÑ 


fost odată un copil, care auzise vobindu-se 


— Nu, mulțumesc, nu mi-e foame, spuse el, dar 
aş vrea să mă culc. 

— Foarte bine, făcu vrăjitoarea, culcă-te, acolo în 
colț, pe paiele acelea, iar mâine dimineaţă, când te 
vei scula, te voi învăța şi meşteşugul vrăjitoriei. 

Dánel se culcă pe paie şi, cu toate că locul era 
destul de tare, adormi îndată. Nici nu închise copilul 
bine ochii, că vrăjitoarea spuse fetiţei: 

— Ce spui, Auro, vom avea friptură bună mâine 
la prânz?! 

Aura privi în ochii bătrânei şi nu spuse nimic. 
Numaidecât după masă, se culcară amândouă. 

Bătrâna vrăjitoare adormi şi dânsa îndată, dar fata 
nu putu să închidă măcar un ochiu. I se făcu milă 
de bietul copil, care era atât de frumos şi nevinovat. 
Ii veni să plângă, gândindu-se cá trebuise să ser- 
vească atât timp acestei zgripțuroaice, care o furase 
de mult de tot, pe când rătăcise odată prin pădure, 
umblând după flori. Bătrâna o finu la ea şi o făcu 
ucenica ei, invátánd-o toate farmecele şi vrájitoriile 
şi obişnuind-o să ducă aceiaşi viață pe care o duce 
o adevărată vrăjitoare. 

Báetasul acesta îi aduse aminte dintr'odată de 
copilăria ei şi asta o făcu să ia o hotărâre la care 
nu se gândise nici 
odată până atunci: să 
fugă şi totdeodată să-l 
salveze şi pe Dănel. 
Se îndreptă tiptil spre 
copil şi îl trezi: 

— Báetagule dragă, 
scoalá-te în grabă, căci 
aci te pândeşte moartea. 

— Cum, nu voi învăța 
vrăjitoria? întrebă 
mirat Dănel. 

— Ascultă-mă pe 
mine, fugi cât poti mai 
repede, căci nu pentru 
vrăjitorie te-a adus aci 
vrăjitoarea cea rea. 
Cuptorul de oameni 
aşteaptă pregătit de 
multă vreme. 

Dănel îngălbeni de 
spaimă şi începu să 
tremure. 

Nu te teme, spuse 
Aura, vom fugi îm- 
preună, fiindcă vreau 
şi eu să scap din iadul 
acesta. Eu cunosc vră- 
jitoria şi ne vom schim- 
ba în fum, ieşind 
pe coş. Vei să fugi? 

— Mai încape vorbă! Auzi întrebare! Schimbă-mă 
cât mai repede în fum. 

Aura se duse repede la un dulap, scoase o sticlă 
şi îi spuse băiatului să soarbă câteva picături. Indată 
Dánel se preschimbă în fum. Fata sorbi si ea din 
licoarea din sticlă, devenind deasemeni ο dâră 
de fum. 

— Acum să fugim, spuse ea. 

In clipa aceia, baba se întoarse pe partea cealaltă 
şi văzând că afară începuse să se lumineze, mormăi: 

— Hai să ne sculăm, fato, că au venit zorile. 

Dar Aura îi răspunse: 


"^ 


— Mai dormi puţin, căci eu sunt trează şi deretec 
prin casă. Stai să termin şi pe urmă te trezesti. 

„Baba, mulțumită, se culcă mai departe. 

— Voi lăsa umbra mea să rămâie aci în odaie, 
căci bătrâna mă va întreba de mai multe ori unde 
sunt şi trebue să fie cineva care să-i răspundă, 
altminteri se va tine după noi şi nu vom avea timp 
destul să ne îndepărtăm, hotărî Aura. 

Chiar aşa se întâmplă. Vrăjitoarea întrebă de mai 
multe ori dacă nu e timpul să se scoale, şi de fiecare 
dată umbra fetei răspundea: 

— Numai puţin şi am terminat. 

Când însă soarele lumină complet coliba, bătrâna 
se sculă şi nezărind fata, pricepu numaidecât ce se 
întâmplase. 

O mie de culori i se asternurá pe față, atât de 
mult se mânie. 

— Lasă că vă arăt 
eu vouă, fugari 
blestemati. Am eu 
ac de cojocul vostru, 
fulgerá baba şi, luán- 
du-si de sub pat 
mátura fermecatá, 
incálecá pe ea si 
sbură în căutarea 
copiilor, cu iuteala 
vántului. 

Intre timp, Aura ` 
şi Dánel ajunseseră 
în mijlocul unei 
câmpii, unde, după 
ce deveniră la loc 
oameni, se aşezară 
să se odihnească. 
Deodată, fata auzi 
un sgomot ciudat. 

— Să şti că baba 
este pe urmele 
noastre. 

Nu termină bine 
aceste cuvinte, că în 
zare se zări vrăjitoa- 
rea venind pe mă- 
tura ei. 

— Să ne prefacem 
în doi nouri. Cum 
ea vine ca vântul, ne vom înălța sus în albastrul 
cerului. 

In două clipe, după ce Aura rosti câteva cuvinte 
cei doi copii fură doi nouri cari se înălțară spre 
bolta cerului. 

Când vrăjitoarea zări cei doui nouri de deasupra 
capului, înțelese numaidecât că nu erau altcineva 
decât fugarii. Pe loc se prefăcu atunci şi ea într'un 
nour mare şi negru care se îndreptă spre cei doui 
nouraşi albi. 

— Auleu, ce ne facem? începu cu váicáreala Dănel. 

— N'avea nicio teamă, ne vom schimba în ploaie 
şi, vom cădea în râul care curge sub noi. 

Indată o ploaie măruntă căzu gi toți stropii se 
cufundară în apa ce se rostogolea în valuri repezi. 

Vrăjitoarea nu se lăsă. Cobori pe pământ, îşi luă 
iar chip de babă, încălecă pe mătură şi ajungând cu 
puţin înaintea fugarilor, scoase un pantof şi-l aruncă 
pe țârm. Pantoful se prefăcu într'un crocodil înspăi- 
mântător care începu să înghită apa râului. 

Aura nu zăbovi. Cunoscând toate tainele vrăjitoriei, 
secă numaidecât mai toată apa, aşa că animalul cel 
fioros deabia se mai putu tári şi astfel, cei doi copii 
scăpară tocmai în clipa când erau să fie fnghififi 
de crocodil. 

Râul odată secat, copiii luară înfăţişarea a două 
rândunele. Vrájitoarea scoase atunci şi celălalt 
pantof, care, pe loc, se prefăcu într'un uliu uriaş 
ce porni după cele două rândunele. In acest timp, 


baba dădu şi mai mare iufealá măturii, care o luă 
înaintea uliului si astfel, bietele rândunele erau 
atacate din două părți. . 

— De data asta nu mai scápám, se tángui Dánel. 

— N'avea grijă. Fuga pe pământ şi să πε schimbăm 
in doi bolovani de neurnit, spuse Aura. 

Iatá-i pe cámp sub forma a doi bolovani. Vráji- 
toarea spumega de mánie si, clocotind de furie, da 
tárcol celor douá pietroaie. 

— Ei, să vedem acum ce ne mai poate face? spuse 
Aura. Baba cea hádá cobori pe pământ si se agezá 
lángá cele douá pietroaie, gándind la ce ar putea 
sá facá. Nu departe de acel loc se deschidea o vale 
adâncă. Sá fi avut putere, ar fi aruncat pietrele în 
prăpastie, unde βὰς fi fárámifat. Dar asa neputin- 
cioasá, ce putea face? Deodată, zári, venind înspre 
ea, un grup de oameni. Și un gând năstruşnic îi veni. 

Ca fulgerul de re- 
pede, se preschimbă 
într'o fată frumoasă 
de tot iar când grupul 
se apropie de ea, în- 
cepu să se vaite: 

— Ajutafi-má, 
oameni buni, ajuta- 
ti-má! 

Unul din grup, 
auzind-o cum se vaitá, 
o întrebă: 

— Ce te doare, 
fatá frumoasá, de te 
vaiti aga? 

— Vai de mine; 
oameni buni. Vedeţ, 
aceste pietre? Sun 
părinții mei. O vră- 
jitoare i-a prefăcut 
in bolovani şi mi-a 
spus că numai dacă 
vor cădea în fundul 
unei prăpăstii, numai 
aşa aceşti bolovani 
se vor putea preface 
la loc în părinții me. 
Şi iată că nu le poi 
: mácar urni din loc 

— Pái, dacá e aga, sá-ti ajutám noi sá le arunci 

— O, dacă vreți... 

Oamenii se opintiră în bolovani, gata să-i îndrepte 
spre prăpastie. Dar în clipa aceia Aura şi Dănel 
luară iar chipul de copii şi fata grăi îndată: 

— Opriţi-vă, oameni buni, căci această fată vá 
minte. E o vrăjitoare, care vrea să ne omoare. 

Când baba se văzu dată de gol, o luă Ja fugă. 
Oamenii după ea. A ţinut goana, până când vrájitoa- 
rea ajunse la coliba de piatră din pădure, unde se 
zăvori bine de tot. 

— Ha, ha, ha—rânji ea — credeți că puneţi mâna 
pe mine aşa de uşor? 

Aura însă era acolo: îndată, din piatră, coliba se 
făcu de lemn. Cu târnăcoapele, oamenii începură să 
spargă uşa. Vrájitoarea se văzu încolțită din toate 
părțile. Nu mai era nicio scăpare. In grabă, luă o 
sticlufá şi bău toată licoarea dintr'însa. O detunáturá 
zgudui din temelii coliba şi din vrăjitoare nu se 
alese decât praf şi pulbere. 

Povestea ia sfârşit aci. Că Aura şi-a regăsit părinţii 
şi că Dănel s'a întors şi el acasă, lecuit pe vecie de 
meşteşugul vrăjitoriei, nu mai e nevoie să vă spun. 
Ati mai cetit voi şi alte poveşti şi ştiţi că trebuia 


să se sfârşească aşa. 
GEORGE MANOIL 


DIMI 


NEATA 


” 


Dragile mele fetite, 


V'am făgăduit de mult, cá voi face o pagină numai pentru voi. 


lată, cá mă (in de cuvânt. Incepând cu acest număr, veți avea o pagină 


numai pentru voi. Vom publica tot ce vă interesează: gospodărie, 


croitorie pentru voi si pentru păpuşi, sfaturi practice, lucru de mână 


şi altele. 

D-ra ELVIRA THEODORESCU, care este o veche prietenă a voastră 
se va îngriji de această pagină. Dacă doriţi un sfat, sau o rubrică nouă 
în cadrul paginii, scrieți-i pe adresa revistei noastre, pentru Tuşa Ela. 

Vă urez acuma prietenie bună, 


MĂTUȘICA 


LUCRU DE MÂNĂ 


Astăzi dám micelor noastre cititoare ocazia să 
lucreze un lucru pe care l-au învățat probabil încă 
la grădiniţă, şi pe care l-au lucrat pe cartoane, cât 
au fost foarte mici. Punctul în cruce este un lucru 
foarte uşor şi foarte frumos, când este bine lucrat. 

Pe o bucată de etamină puteţi execută 
modelul nostru cu lână sau coton colo” 
rat. Fiți atente ca punctele să meargă 
toate în aceiaş direcție, căci acesta este 
punctul principal în frumuseţea punctu- 
lui în cruce. Desenul nostru vă dă 
două subiecte cu punctele numerotate 
pentru lucru. 


ae 
rd | 1 


Z02624 


B^ 


ΝΙΝ | | 
L4 1 OAA 
TRATI TRR 
| mn σ΄ 
BB 2224242224 
24, LE 
Ib 70200702077 | | 
go RR EM 
TLLA Mo o gals 
DUM DO Ες YE 


ar -|--}-- a" 
a Ag 


X NEN ES. 
207402 ΒΕ; AA 


ρα APA ZAZA A 22224 
IN Loco o zvzoZo Zoo Ze 2222224 


ο ας ας | 
ZO δά | a BRA πα 
μι GN 


A A | | ZA 
Cun ως | | Papa || DAPA ` 92026202020 0202074 


B | 
RA IZZA ot a o baa EC 


D22222. LAZ 


Moleculă este partea cea 
mai mică dintr'un corp. 


^- 


Mec d 


(f RAOR _ 


foarte util si 


24 


i 


Un sac pentru 
servet 


Un sac pentru şervetul 
de masá este un lucru 
usor de 
executat. Táiati un pătrat 
de 24 de centimetri din- 
trun material potrivit. 
Vârful acestui pătrat îl 
tăiați. Sacul îl coaseti cu 
puncte frumoase aga cum 
arată desenul de alături. 
Incheetoarea este formată 
de un nasture şi o cheitá 
lucrată cu acul. 


O CUTIE IN CARE 
SĂ ΡΑΣΤΕΑΤΙ RETE- 
TELE ȘI SFATURILE 


Luaţi o cutie nu prea 
mare, cu un capac care 
este fixat in partea din 


spate. Cutia o îmbrăcați 
cu hârtie colorată, fru- 
moasă. In această cutie 
veți păstra toate sfaturile 
practice si refetele, pe 
care le găsiți în revista 
noastră. Sfaturile tăiate 
din revistă le lipiti pe 
cartoane, cari încap per- 
fect în cutie. Ca să găsiţi 
imediat sfatul sau rețeta 
căutată, le aranjaţi în 
ordinea alfabetică şi fie- 
care carton îl însemnați 
ευ o literă aşa cum arată 


figura. 


pP 
PUTINĂ GOSPODĂRIE 


Cozonacul şi prăjitura 
proaspătă se fărămă dacă 
este tăiată caldă. Pentru 
a evita fárámitatul lor, 
muiati cuțitul înainte în 
apă rece. Procedeul tre- 
bue repetat la fiecare fe- 
lie. Feliile vor rămâne 
întregi şi drepte... 


SALATĂ DE FRUCTE... 


Un măr, o pară şi o 
banană se curăță bine şi 
se spală, după ce le-aţi 
tăiat în felii foarte sut- 
tiri. Le amestecați cu o 
lingură de zahăr pudră şi 
le lăsați la rece timp de 
o oră. După aceia aşezaţi 
salata într'o farfurie de 
sticlă şi serviţi la masa 
păpuşilor. Nu uitaţi să 
garnisiţi farfuria cu sta- 
fide... 

PRAJITURA 

CU ALUNE 


Amestecati puțin albus 
de ou cu zahăr pudră. 


Adaugati zece grame de 
alune date prin maşină şi 
cinci grame de migdale 
pisate. Toatá compoziţia 
o amestecați bine şi o 
puneţi într'o formă bine 
unsă. Coaceti la un foc 
potrivit, şi tăiați prájitura 
cum o scoateţi din cuptor 
adică atât cât mai este 
caldă... 


RULADĂ 


Pentru această prăjitură 
aveți nevoe de următoa- 
rele: 

20 de grame de făină, 
20 de grame de zahăr 
pudră, un vârf de cuţit 
de praf de copt, un ou 
şi o linguriţă de apă 
fierbinte. Făina, praful de 
copt şi zaharul sunt ames- 
tecate. Adăugați gálbe- 
nusul si albuşul bătut 
împreună cu apă caldă. 
Amestecati bine compo. 
zitia. Intr'o formă de copt 
aşezaţi o hârtie bine unsă 
pe care întindeți coca în 
mod egal. La un foc 
potrivit coaceti timp de 
zece minute. Rásturnati 
coca coaptá, ungeti-o cu 
marmeladă, rulati ca un 
strudel si presárati cu 
zahăr pudră. Táiati felii 
egale şi serviţi. 


FRUCTELE ȘI SĂNĂ- 
TATEA VOASTRĂ 


Fructele sunt de multe 
ori adevărate medicamen- 
te. In fruntea acestor me- 
dicamente stă mărul, care 
contine în foarte mare 
cantitate fierul atât de 
necesar sângelui şi cor- 
pului nostru. 

Bineînţeles că mărul ar 
trebui să-l mâncăm cu 


le 


coaje cu tot, căci vitami- 
nele şi fierul se găsesc 
imediat sub coaje. Se în- 
telege că mărul trebue 
spălat foarte bine; dealt- 
fel cum trebuesc spălate 
toate fructele pe care le 
mâncăm. 

Si strugurii se între- 
buinteazá ca un medica- 


ment. Probabil că ati auzit 
toate de cura de struguri. 
Prunele proaspete şi cele 
uscate ca şi smochinele 
sunt un laxativ foarte 
bun. Un efect contrar au 
asupra stomacului afinele 
şi murele. 


CLIPITUL OCHILOR 


Aţi observat cât de des 
clipiti din ochi? Clipitul 
este o mişcare involunta- 
ră a pleoapelor, provocată 
de ochi, cari au nevoe de 
o lumină mai bună. Pu- 
teti să vă convingeti de 
acest lucru observándu-vá. 
Intr'o încăpere cu lumină 
slabă veți clipi de mult 
mai multe ori decât într'o 
încăpere suficient lumi- 
nată. 

Cercetătorii au stabilit, 
că un om clipeşte când 
scrie la lumina unei lu- 
mănări de şapte ori pe mi- 
nut, iar după ce lumina i-a 
fost înlocuită cu lumina 
electrică numai clipeşte 


decât de două ori pe mi- 
nut. Timpul cel mai dău- 
nător pentru sănătatea o- 
chilor este apusul. Pe în- 
serat să nu scrifi şi să nu 
lucraţi sau să citiți căci 
vă stricafi ochii. 


CERNEALA VEGHE... 


Cerneala veche uscată 
se poate întrebuința, iar 


dacă adaugati puţină 
esență de ceaiu. Cerneala 
devine iar lichidă şi nu 
este turbure deloc. ° 


COLȚUL PĂPUȘILOR 
AA iL 


Aranjati-và un birou frumos 


E 


Priviti dragele mele ce birou 
elegant? 
Vá place? 
Vreti să faceți şi voi unul pentru 
păpuşa voastră ? Vă ajut cu plăcere 
la această muncă distractivă. 
Procurafi-vá opt cutii de chibri- 
turi, bágánd de seamá ca toate sá 
fie de aceeag mărime. 
cutiile gi 


puneti 


gi el este tapetat cu aceias hártie coloratá. 

Táiati apoi douá dreptunghiuri de 4,5 cm. pe 7 cm, si alte douá de 4 cm. 
pe 6 cm. Lipiti dreptunghiurile cele mici peste cele mari şi veți avea cele două 
piedestale pe care se sprijiná biroul. Fixati cele douá párfi laterale ale biroului 


la locul cuvenit. 


Scoteti-le 
una peste alta 
părțile exterioare, formând două 
grupuri, fiecare de câte patru cutii. 
Lipiti cutiile între ele si cu o 
hártie coloratá frumos, tapisati cele 
două părți ale mobilei. Tapisati şi 
cutiile înăuntru, dar nu şi partea 
din afară a sertarelor, 
nu mai incap ín cutiile lor, ori ele 
i : trebuesc să se deschidă cu uşurinţă. 5 o 
In spatele biroului cele patru cutii sunt lipite cu două bucăți de carton care 


căci astfel 


Până ce se usucă coaseti de fiecare sertar în partea din față, o márgea mai 
mărişoară care să servească de mâner. Tăiaţi un dreptunghiu proportionat pentru 
partea de sus a biroului tot din carton mai gros, pe care îl veţi îmbrăca cu aceeaş 
hârtie cu care este tapetat biroul si lipiti-1 peste picioarele biroului. Si biroul 
elegant din fotografia noastră este gata! 

Acum să ne gândim la lucrurile de pus pe birou şi care sunt foarte necesare: 
Mapa o vom face din puțină muşama neagră lipită pe un dreptunghiu de carton, 


care va trebui să fie de dimensiuni proporționale. 


O cálimará, un vas de flori 


veţi obține cu ajutorul mai multor mărgele de mărime si forme diferite. Vedeți 
dragele mele că cu foarte puțină osteneală puteți obține această mobilă drăguță 


pentru păpuşe, care vá poate servi şi vouă 


biroului puteți tine penite, gume, mărci poştale, etc. 


DIMINEAȚA 


în camera voastră căci în sertarele 


COPIILOR 


yw 


= š 
% 
τα 


ge EX; σος ZZ. οσον 


ZUGR 


A V υ L 


ue — 
îi 


ORIZONTAL: 1) Te joci cu el 
bátándu-1 să se rostogoleascá. 4) Un 
copil alintat. 8) Cu el te inteapá 
albina. 9) Fruct rotund rudá cu 
para. 10) „La revedere“ cu degetul 
la buze. I1) Gologan pentru cumpá- 
rat bomboane sau animal de junglá. 
13) A învățat lecţia şi poate rás- 
punde. 15) Joc cu picioarele, în su- 
netul muzicii. 17) Ziua care nu mai 
este. 19) Numele alintat al Anei. 
21) Sfârşitul lui Saladin! 22) Notă 
în afară de portativ. 23) „Rămas“ 
fără cap şi fără coadă! 25) Deschid 


uşa şi plec. 26) Ea iti ridică părul 


în cap... 28) Un lucru care ne place. 

VERTICAL: 1) Sunt de joc sau 
de şcoală. 2) Ca la 25 orizontal. 
3) Strigătul corbului sau al cioarei. 
4) O are zugravul nostru atârnată 
de scară. 5) Intindere mare de tot 
de apă. 6) Jim cel fără cap! 7) Om 
care dă totdeauna înapoi. 10) Un 
fel de mătură de haine. 12) Strânse 
la un loc. 14) Puiu de capră neas- 
támpárat. 16) Dacá n'ar fi ea zu- 
gravul n'ar putea vopsi atát de sus. 


: 


18) Un individ oarecare. 20) Prie- 
ten de joacá sau de scoalá. 24) Chiar 
în momentul acesta. 26) Fluviu 
prescurtat. 27) Aţât..., dar numai 
pe jumătate! 


DINTR'O LINIE 


In pătratul acesta sunt 17 puncte. 
Incercafi să le uniți cu 7 linii cari 
nu se întretaie şi fără a ridica 
creionul depe hârtie. 


CUPON DE JOCURI 


| + 
š 
Ώ 
| 


Luna Februarie 
DIMINEAȚA 
* 


Seria ΙΙΙ 


COPIILOR. 


πρι τῶν dam zg 


ΣΚ“ 


Z i Tako -- 


ORIZONTAL: 1) Deviza lui este: 
„Credinţă şi muncă pentru Ţară şi 
Rege.“ 2) Râu în România, afluent | 
al Trotugului. 3) Oraş in Moldova. | 
4) Nu mai mult! 5) Tânăr străjer. r 
6) Plec afară... 7). Consoaná. 


VERTICAL: La fel. 


Atragem atenția tuturor cititori- 


lor nostri cá orice colaborare la 
Pagina Jocurilor, nu v'a fi luată 


în seamă dacă nu va fi scrisă ci- 
tef 


DESENE TRIM 


şi având alăturat deslegarea. 


Inlocuiti pátratele albe de pe fie- 
care rând orizontal, cu litere, în 
aşa fel, ca să obţineţi cuvinte cu 
următoarele semnificaţii : 

Scoarța unei cărți. — Păsări gal- 
bene. Unealta de fier care se lasă 
numai în fundul mării spre a ἵπ[ε- 
peni corabia — Biserică în Bucu- 
reşti, zidită în 1715 de Mih. Canta- 
cuzino. — Un animal care locueste 
într'un înveliş calcaros. — Instruiţi. 


Όσο I I!!! "a 


Sp Y y [7 i Ετος 


Ghiarele racului — Animale domes- 
tice. — O cámárufá pe bordul unui va- 
por — Primul cronicar al Moldovei. 
Plantă tonică, întrebuințată la fa- 
cerea unei tincturi, întrebuințată la 
vindecarea rănilor — Ac mare de 
împletit. — Sgârciți — Numele unui 
mare bărbat român. A pune un petec 
la o haină. Pronunţat un discurs. 
Mai departe!... — Canapele. 
ARO 


ISE DE CITITORII NOȘTRI 


εὖ, 


πα 


E ' H . 
, A 
U " ΠΗ ai ' qc, 
νεο ο vu RM M 


9 


Ki — meo ο πο ETT TTE 


7,4 NT e? d.e 
k Ui. ο) VP a 
ΜΝ να V8 A Na T TR 
DIT Pra A `. Í! 
pe 
"T 


i y £ X, 
EU, 


, | ^f. Ἂς; t A # ---. 
^ Val etti ο ad M frum fg. ont, 


ABIRINT 


Găsiți drumul pe care ar trebui 
să-l urmeze calul din dreapta spre 
al ajunge pe cel din stânga, presu- 
punând că liniile din figură sunt 


nişte garduri. 


CIMILITURĂ 


De iute ce sunt 

Trei abia mă tin. 

Din nasul meu curge 
Miere şi venin. 

Glas nu am 

Dar să strig când voiu fi pus, 
M'aude răsărit şi apus; 
Eu lumea o împăciuesc 
Şi o învrăjbez. 

Eu pe toti îi bucur 

Si ii intristez. 


DESENUL ASCUNS 


Y 

S E Ἱ 

` Va 22 

Nes 

Wa ας 

Ce reprezintš figura de mai sus? 

Răspunsul nu-i aga uşor, însă da- 
că umpleti părţile punctate vă veți 
lămuri numaidecát. 


DIMINEAŢA 


Φ 


COPIILOR 


"mr — s 


ROMAN PENTRU 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă in 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe ţărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe 
o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puțin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului si în zorii zilei întâlnesc in cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu tiganca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se intál- 
neste cu fratele ei Andrei. 

Ea ii ascunde frateului ei adevárul asupra celor ín- 
tâmplate cu puțin mai înainte si printr'un fals, intră 
în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, 
luând numele de domnișoara Cotnárescu. Fratele rău- 
făcătoarei află însă adevărul şi o ameninţă cu denun- 
tarea, dacă nu-i dă si lui jumătate din avere. 


7. 


Andrei dádu sà plece. 

— Ascultă-mă, Mario. Iti dau vreme trei zile ca să 
te hotăriști. Dacă după trei zile nu primesc nici un 
răspuns, mă voi înapoia la București si voi face cele 
ce voi crede de'cuviintàá. 

Spunând aceste cuvinte, Andrei ieşi trântind usa. 
Maria era palidă de furie. 


In cursul după amiezii, Maria colindă, in tovărăşia 
administratorului, moşia. Nu reveni la conac, decât 
pe inserat. Servitoarea îi dădu o scrisoare. Uimită, 
falsa moşiereasă o deschise în grabă. Se îngălbeni si 
tremurând din tot corpul se asezá pe un scaun, Citi 
si reciti scrisoarea. lată ce cuprindea: 

„Mario, 

Povestea pe care mi-ai poveslit-o a fost o minciună. 
Bănuiam că nu spui adevărul încă decând te-am as- 
cultat. Deaceea ţi-am controlat cu amănunțime baga- 
jele. Acum ştiu care este adevărul: află că eu sunt 
acela care am luat actul de căsătorie și extractul de 
naștere al persoanelor care te interesează. Am o armă 
bună împotriva ta, căci dacă nimeni nu cunoaște pe 
domnisoara Cotnărescu, s'ar putea obține în străină- 
tate numeroase informaţii, foarte interesante, despre 
soţia inginerului Ocoveanu. Vreau totuși să-ți fac do- 
vada că sunt un frate intelegátor si bun si că nu vreau 
să-ţi fac un rău. Propunerea mea este următoarea: 
impárlim pe diñ două”. 

Andrei nu răspunse nici un cuvânt si ca si cum n'ar 
fi auzit cele spuse de Maria, părăsi camera trântind 
uşa. In minte cocea un plan drăcesc. Voia să afle cu 
orice pret unde se află pentru moment Liliana, pentru 
`a în felul acesta să o poată forta pe sora lui să-i de: 
şi lui din bani. 


Soarele şi plantele se învâr- 
tesc în jurul universului. 


Žž 


FLORICHII 


COPII SI TINERET 


de MATUSICA 

In cufàrul Mariei, Andrei găsise o fotografie a fa- 
miliei Ocoveanu. Prin urmare stia cum arată Liliana. 
Fără întârziere se duse la primul post de jandarmi si 
reclamă, cá isi pierduse o nepoată, cu numele de Li- 
liana, pe când se afla in Dobrogea, in apropiere de sa- 
tul Două Mai. Dádu semnalmentele fetitii si rugă să 
fie anunțat îndată ce ar fi fost găsită. 

După ce puse la cale toate acestea, se duse în odaia 
sa şi se culcă. Maria nu mai putea să scape, iar el avea 
să împartă cu sora sa averea câștigată prin furt si atâ- 
tea alte fără-de-legi. 

Intre timp Maria se sbuciuma în camera ei, neștiind 
ce să facă. Il ura pe Andrei si ar fi vrut să scape de 
el cu orice preţ. Dar cum? Andrei aflase toate secre- 
tele, iar un denunţ al lui ar fi trimis-o pentru toată 
viaţa la închisoare. In cele din urmă se hotărî. li va 
da şi lui jumătate din averea familiei Ocoveanu, dar 
cu o singură condiţie şi anume să plece pentru totdea- 
una din ţară, luând asupră-şi vina vânzării Lilianei, 
țiganilor. 

Isi puse o manta de ploaie pe umeri si străbătu cu 
pas grăbit curtea îngrijită a conacului, bătând puţin 
după aceea la uşa odăii şoferului, adică a lui Andrei. 

— Cine e acolo? se auzi glasul bărbatului din în- 
tuneric. 

— Andrei! Eu sunt, sora ta Maria! Deschide fără să 
faci lumină. 

Se auziră pasi şi uşa se deschise. Maria privi în jur 
să vadă dacă nu este cineva prin curte, apoi intră în 
cameră. 

— Ce vrei? o întrebă Andrei cu asprime. 

— Andrei... vreau să-ţi arăt cà sunt o soră bună... 

— Ei şi? 

— ]ti dau cât imi ceri... jumătate din avere... 

Andrei o privi neîncrezător. Bănuia că Maria a pus 
ceva la cale. Altfel nu sar fi despărţit cu atâta usu- 
rință de avere. 

— Cu ce conditie? intrebà el. 

— Ah! un nimica totul.. imediat ce iei banii, tre- 
buie să pleci din țară... să spunem în Egipt, sau in 
Maroc... sau mai bine chiar în America! Pleci, însă 
făsă să mai revii! E, condiţia mea... 

— Hm! Andrei rămase pe gânduri. 

Propunerea Mariei îi convenia de minune, căci — 
ceeace ea nu ştia — poliţia îl căuta pe Andrei pentru 
un mare furt dela ultimul lui stăpân. 

— Bine Mario, primese propunerea. Când îmi dai 
banii? 

— Deîndată ce vei scrie o scrisoare, în care să arăţi 
că ai dat-o pe Liliana Ocoveanu unor ligani, ca s'o 
schilodeascà! 

— Nu dau nimic, strigă Andrei sărind furios in pi- 
cioare. 

— Atunci nici nu vei căpăta nimic, răspunse Maria 
liniştită. 

Simlia că ea este mai tare de data aceasta. Andrei 
se plimbă neliniștit prin cameră şi în cele din urmă 


10 


——— - - 


"nw 


TA 


"spuse: 

— Mario... am... anunţat jandarmii... 

Femeea sări cu un strigăt de furie în picioare. 

— 'Ticălosule! 

— Stai puţin... lasă-mă să vorbesc... i-am anunţat, 
că nepoata mea Liliana s'a rătăcit... mai am tot timpul 
să le spun că am regăsit-o şi să n'o mai caute... 

— Bine, spuse Maria mai liniștită, fă asa cum spui, 
dar până ce nu voi fi sigură că jandarmii nu se mai 
amestecă în chestiunea asta, nu capeli nimic. 

Era miezul nopţii. Andrei se îmbrăcă si plecă spre 
postul de jandarmi, spre a-şi retrage imediat plânge- 
rea. Era însă prea târziu. Purtată pe firele telegrafice 
reclamatia fusese primită de jandarmii din satul Două 
Mai. cari începuseră cercetările. 


CAPITOLUL VI 
MOARTEA UNEI FEMEI SĂRMANE 


De bună seamă că prima grijă a jandarmilor a fost 
să întrebe pe cei din sat dacă n'au văzut prin impre- 
jurimi o fetiță de vreo zece-doisprezece ani. Prima- 
rul, care se mirase foarte mult de neasteptata dispari- 
lie a necunoscutei si a Lilianei, le-a spus jandarmilor 
toate cáte le stia, iar acestia au pornit pe sosea in cáu- 
tarea copilei sau chiar a femeii. Cum însă prin impre- 
jurimile satului nu găsiră nici o urmă, telefonarà pos- 
tului următor, dând aceleaşi informatiuni. 

Un plutonier, însoţit de un jandarm porniră imediat 
în căutarea Lilianei, astfel că atunci când sosi la post 
știrea mincinoasă că fata a fost găsită, ei se aflau în 
apropierea vagonului lui Moacă. 

— Ia te uită, Ioane, spuse plutonierul de jandarmi 
insofitorului sáu, o căruță de țigani. Să vedem ce e 
prin ea. 

Jandarmi au grăbit spre vagonul lui Moacă. Trebue 
să arătăm, că în cele câteva zile de când primise bani 
din partea Mariei, Moacă își cumpărase un vagon fru- 
mos, cum au artiştii cari merg prin bâlciuri si doi cai 
frumoși. Intâmplarea făcu ca liganul să nu fi plecat 
în dimineața aceea după furtisaguri, aşa că îi văzu 
pe jandarmi apropiindu-se. Temându-se să nu fie des- 
coperit, el se întoarse spre Gică si Florica, strigând: 

— Intraţi repede în vagon si nu và mişcaţi de acolo! 

Copiii ascultară fără să crâcnească. Era însă prea 
târziu, căci plutonierul o văzuse pe Florica, aşa că 
prima întrebare pe care o puse omului, când se apro- 
piă de căruţă, fu: 

-- Unde sunt copiii? 

Moacă rămase o clipă pe gânduri si văzând că nu 
are ce face, spuse: 

— Sunt în vagon. Se odihnesc. 

— Sau poate socoli că este mai bine să nu-i vedem 
noi, întrebă omul legii. 

— De fel, domnule. 

— Ai cui sunt? 

— Sunt ai mei... adică numai băiatul este al meu. 
Fata este o nepoată de frate, pe care o crese eu, fiind- 
că-i orfană... 

— Nepoata ta? hm! — făcu plutonierul - 
e trecută si ea pe carnetul tàu de legitimaţie? 

— Desigur, domnule șef, se grăbi să răspundă Moacă 
şi scoase din buzunar un carnet soios, pe care-l întinse 
jandarmului. 

Plutonierul luă carnetul şi-l cercetá cu toată atenţia. 

— Chiamă copiii, spuse el. 

Moacă stătu o clipă la îndoială. Se gândi însă, că 
orice ezitare ar da de gândit omului legii, aşa că nu 
avu încotro si strigă: 

— Gică, Florico! Venili aici să vă vadă domnul plu- 
tonier. 

Uşa vagonului se deschise, iar cei doi copii veniră 
in grabă lângă Moacă. Gică părea să fie speriat. 

— Cum te chiamă fetito, întrebă jandarmul. 


curios... 


11 


a 
μου... > + ataman - c — aa 


Liliana il privi pe furis pe Moacă si voi tocmai sà 
răspundă ceva, când Gică se grăbi să spuie în locul ei: 

— Florica, asa o cheamă, domnule șef. 

Plutonierul îl privi încruntat pe Gică: 

— Să răspunzi numai când vei fi întrebat. Spune 
fetilo, cum te cheamă? Cu tot numele. 

— Florica Moacă, răspunse Liliana, care se temea 
de furia lui Moacă. Sunt nepoata dumnealui... 

Jandarmul mai privi o clipă carnetul de identitate 
al omului, apoi spuse: 

— Cum se face, că fata este trecută pe carnet cu alt 
nume si aici scrie că are părul castaniu, iar eu văd că 
este blondă. 

Tiganul se făcu fete fete, dar nu-și pierdu cumpătul. 

— Să trăiţi, domnule șef, dar să vedeţi: noi oamenii 
cari cutreerăm bâlciurile avem un nume frumos, ca 
să placem oamenilor şi un nume al nostru. Pe fata asta 
o cheamă Smaranda, asa cum este trecută în carnet, 
dar pentru oamenii cari vin să ne vadă când facem 
acrobaţii, îi spunem Florica... 

— Bine, asta să fie aşa, dar dece scrie că are părul 
'astaniu? Si apoi arată mai mică de doisprezece ani... 

— Hei, părul copiilor se schimbă, ce mi-i castaniu, 
ce mi-i bălaiu. Si apoi nu mâncăm bine în fiecare zi, 
ca să crească mare şi voinică. Pentru asta nu-mi pu- 
teti face nimic. E slabă si pace... 


— la ascultă-mă Moacă, la toate cele ai de dat un 
răspuns... tare as avea poftă să te iau la post si să 
trimit vorbă domnului comandant al legiunii că vrei 
să stai de vorbă cu el... 

— Cum vrei, domnule şef, dar mam nici o vină. Lă- 
sali pe nenorocitii ăştia de copii fără pâine, pentru 
nici eu nu ştiu ce. Mai mine dati-ne pace să ne vedem 
de drum. 

Plutonierul rămase o clipă pe gânduri si apoi se 
sfătui cu jandarmul care-l întovărăşia. 

— Bine, fie. Te las să te duci unde vrei, dar vai de 
tine dacă prind că m'ai minţit. Puscária o infunzi! 

Spunând aceste cuvinte, jandarmii plecară înapoi 
spre sat. Ajunşi aci, aflară ce fetiţa pe care o căutau 
ei a fost găsită — căci Andrei anunţase jandarmeria 
— aşa că erau foarte mulţumiţi că nu l-au arestat pe 
Moacă. Nici prin minte nu le-ar fi trecut că fetiţa blon- 
dă cu care vorbiseră este furată. 

— Vezi tu loane, spuse plutonierul tovarăşului său, 
toată lumea vorbeşte că ţiganii fură copii. Intram la 
păcat dacă-l arestam pe Moacă. Fata aia ii era ne- 
poată, şi eu credeam altfel. 

Cu toate acestea plutonierul nu era atât de liniștit 
pe cât se arăta. li părea parcă rău că nu l-a cercetat 
pe Moacă mai deaproape. Din nefericire însă, acesta 
scăpă, spre a o chinui pe nenorocita Liliana, care a- 
cum nu era alta decât figáncusa Florica. 


(Va urma) 


DIMINEAŢA 


COPIILO 


h 


Tradus de R. 


IPRIMAVARA URIASULUI: 


de OSCAR WILDE | 
Τσ 


N fiecare dupá masá, dupá ce se intorceau 
E dela şcoală, copiii obişnuiau să se joace 
în grădina uriaşului. — Era o grădină 
mare, frumoasă, cu iarbă moale... Ici şi 
colo, răsăreau din iarbă flori frumoase ca 
stelele. Tot aici creşteau doisprezece pier- 
sici, cari primăvara erau acoperiţi cu flori roşii, iar 
toamna cu un belşug de fructe aurii. 

Păsărele ciripeau printre ramuri şi cântecul lor 


era atât de frumos încât copiii adesea ori îşi lăsau .| 


jocul, ca să-l asculte. 

Şi copiii erau atât de fericiţi... 

Dar într'o zi uriaşul se întoarse acasă. . 

Fusese plecat în vizită la prietenul lui — uriaşul 
din Corinia. Pentrucă 
nu avea prea multe a-şi 
spune, iar după şapte 
ani terminând de po- 
vestit, s'a întors acasă. 

Sosind acasă şi văzând 
copiii jucându-se în gră- 
dina lui, se răsti la ei: 
— „Ce faceți aici?“ 

Copiii, se speriară şi 
fugiră de acolo. 

— „Trebue să se ştie cá 
grădina este proprieta- 
tea mea, strigă uriaşul, 
şi n'am să îngădui ni- 
mănui să se joace în ea !“ 

Si uriașul îşi încon- 
jură grădina cu un zid 
înalt şi puse o tăbliță 
pe care scria: ,, Trecáto- 
rii vor fi pedepsiţi.“ 

Uriaşul era un om 
rău şi egoist. 

Săracii copii ru mai 
aveau unde să se joace. 
Pe şosea nu se puteau 
juca fiindcă era praf 
şi pietre... Şi de câte 
ori se întorceau dela 
şcoală, copiii se învâr- 
teau pe lângă zidul în- 
nalt care le oprea intrarea în grădina cea frumoasă. 

.— „Ce bine era acolo“, jinduiau mititeii după 
grădina uriagului. 

Veni şi primăvara. Tot pământul se acoperi cu 
iarbă, flori şi ciripit de păsărele. 

In grădina uriaşului era însă tot iarnă. Păsărelele 
n'aveau pentru cine ciripi, iar copacii uitară să în- 
florească. 

Intr'o zi o floare ridicând capul din iarbă şi văzând 
inscripția de pe perete şi lipsa copiilor, îşi băgă 
capul înapoi în pământ şi adormi din nou. 

Zăpada şi gerul erau însă mulțumiți. 

— „Primăvara a uitat această grădină şi noi am 
putea trăi aci tot anul!“ îşi spuseră ei. 

Și zăpada se aşternu albă şi grea peste iarbă, iar 
gerul pictă copacii în argint de promoroacă. 

Ei invitará οἱ pe crivát în grădină. Şi crivățul 
veni învelit în blănuri, urlând prin grădină şi smul- 
gând coşurile depe case. 

— ,E bine de noi aici, să chemám şi grindina!“ 
zise el. 


Kabilii sunt un popor berber, 


care trdeste în Algeria. 


"MP y 


"pi "x 


Veni si grindina’n grădină. Si'n in fiecare zi dela 
ora trei, grindina îmbrăcată în strae cenuşii si cu 
răsuflarea înghețată, izbea în acoperişul castelului, 
până ce sparse o bună parte din el. 

— „De ce oare întârzie primăvara anul acesta? — 
se întrebă uriasul stând la fereastră si privindu-si 
grădina rece.gi albă. — Trebuia să se schimbe timpul 
deacuma!“ 

Dar nici primăvara, nici vara nu intrară în grădina 
uriasului. Şi toamna veni poleind fructele prin gră- 
dini, numai grădina uriasului rămase tot rece si goală. 

— „E prea rău si egoist!“ îşi spuse toamna. 

Astfel în grădina uriaşului domni tot timpul iarna, 
iar crivățul, gerul şi grindina se sbenguia în voie 
printre copaci. 

Intr'o dimineaţă uri- 
asul fu trezit de o mu- 
zicá minunatá. Ea suna 
atât de plăcut în ure- 
chile uriaşului, de par- 
că ar fi trecut pe acolo 
muzicanți regali. 

Nu era însă decât un 
scatiu sub geamul lui. 
Dar de atâta timp nu 
mai auzise uriaşul ci- 
ripit de păsărele în 
grădina lui, încât acu- 
ma i se părea că-i cea 
mai frumoasă muzică 
de pe lume. 

La auzul ciripitului 
şi grindina îşi încetă 
jocul şi crivățul încetă 
să mai guere, iar pe 
fereastra deschisá intrá 
un miros plăcut în cas- 
telul uriaşului. 

— „Cred că a venit 
însfârşit primăvara“! 
îşi spuse uriaşul sărind 
din pat şi apropiindu-se 
de fereastră. 
` Aci, o privelişte mi- 
nunată i se înfățişă 
înaintea ochilor. 

Copiii intraseră printr'o mică gaură în grădină şi 
se urcaseră în copaci. 

Şi pe fiecare copac din fafá-i era câte un copilaş 
iar copacii bucuroşi de întoarcerea copiilor, înflori- 
seră, întinzându-şi crăcile deasupra capetelor lor. 

Păsărelele sburau ciripind printre pomi, iar florile 
apăruseră surâzând printre firele de iarbă. Era o 
privelişte minunată. 

Numai într'un colț mai era iarna. Era cel mai în- 
depărtat colt al grădinii, unde era un copilaş mic, 
atât de mic încât nu putea să ajungă la ramurile 
copacului, şi se învârtea plângând amar. 

Nefericitul copac era încă acoperit cu zăpadă şi 
crivățul sufla şuerând deasupră-i. 

— „Urcă-te băețaşule!“ ti spuse copacul, aplecân- 
du-şi ramurile cât se poate de jos. Dar copilul era 
mic şi nu ajungea. 

Văzând aceasta inima uriaşului se muie. 

— „Ce egoist am fost! Acuma înțeleg dece n'a 
venit primăvara până acuma în grădina mea! — îşi 


12 


E 5 MAE A Peus 


zise el. Acuma, dupá ce-am sá urc pe bietul micut 
Á pe vârful copacului, am să dárám zidul şi grădina 
mea va fi întotdeauna locul de joacă al copiilor!“ 
$i părându-i rău de firea lui, se furişă jos, des- 
chizând încetişor uşa şi ieşi în grădină. 

Când îl văzură copiii, se speriară şi fugiră, iar în 
grădină se făcu din nou iarnă. 

Numai micul băiețaş, având ochii plini cu lacrimi, 
nu-l văzuse pe uriaş şi rămase în grădină. 

Uriaşul veni lângă copilaş, îl luă încetişor în braţe 
şi-l puse pe copac. Şi copacul înflori îndată, iar pă- 
sărelele începură să ciripească în juru-i. Copilaşul, 
întinzându-şi amândouă brațele, inlánfui gâtul uria- 
şului şi-l sărută. 

Ceilalţi copii când vázurá cá uriaşul nu mai e 


supărat se întoarseră alergând în grădină. Si odată | 


cu ei veni şi primăvară în grădină. 

— „Deacum, a voastră e grădina copii!“ zise uriaşul 
şi luând un baston dărăma zidul grădinii. 

Si lumea care trecea la amiază spre piață îl putu 
vedea pe uriaş jucându-se cu copiii, în cea mai fru- 
moasă grădină din lume. 


Şi se jucară până spre seară, când copiii şi-au luat | 


rămas bun dela uriaş. 

— „Dar unde e micul vostru tovarăş pe care l-am 
urcat pe copac, întrebă uriaşul?“ El ţinea foarte 
mult la copilaşul care-l sărutase. 

— „Nu ştim. A plecat!“ răspunseră copiii. 

— „Să-i spuneți să vie şi mâine!“ zise uriaşul. Dar 
se întristă mult când copiii îi spuseră că nu ştiu 
unde locuieşte, fiindcă nu-l mai văzuseră niciodată. 

Si'n fiecare după amiază, după terminarea şcolii, 
copiii veneau să se joace cu uriaşul. Dar micuțul pe 
care acesta îl iubea mai mult, n'a mai venit. 

Era bun cu toți copiii, dar micul lui prieten îi 
lipsea şi deaceia vorbea mereu de el. 

— „Ce mult aşi da să-l văd,“ obişnuia el să spună... 

Si anii trecură si uriaşul se făcu bătrân şi slab. 

El nu mai putea să se joace cu copiii, ci stătea 

1 intr'un jilf, privind jocurile copiilor si admirándu-si 
grádina: 

— „Am o mulțime de flori frumoase dar copiii 
sunt cele mai frumoase din toate,“ spunea el. 


Intr'o dimineață de iarnă se îmbrăca uitându-se pe 
fereastră. El nu mai ura iarna, ştiind că primăvara 
şi florile se odihnesc doar. e» 

Deodatá isi frecá ochii cu mirare, uitándu-se lung 
in grádiná. 

Era într'adevăr o privelişte minunată. In cel mai 
îndepărtat colț al grădinii era un copac înflorit. Pe 
ramuri atârnau fructe argintii, iar dedesupt sta băie- 
tasul cel iubit. 

— „Cine eşti tu oare?“ îl întrebă uriaşul îngenun- 
chind în faţa lui. 

Copilul zâmbind îi răspunse: — „Odată m'ai lăsat 
să mă joc în grădina ta. Astăzi ai să vii cu mine în 
grădina mea, care este paradisul!“ 

Şi când copiii veniră după masă la uriaş, îlgăsiră 
mort, întins sub copac şi acoperit cu florialbe. e 


w... .................................. .-............................. 


Desene trimise de cititori 


de |. Butunoi 


lonescu Paul e 


DIMINEAȚA — ο = i 
* COPIILOR 9 


O JUDECATÁ DREAPTÁ! ` 


(Urmare din pagina 3-a) 


De atunci, din clipa aceia, pe cel mic a început 
să-l roadă îndoiala. S'a chibzuit mult. A vrut să 
alunge gândul, greu de vrajbă. Dar n'a izbutit. 
Indoiala îi mădina în fălcile ei de fier. Ajunsese să 
nu mai aibă nici somn, nici foame, nici vorbă la 
locul ei. Se lăsa dus de gânduri. 

Fapta neomenească a fratelui său, i se părea ne- 
la locul ei. Si asta îl amăra neînchipuit. 

A dus-o astfel, până într'o zi, când — îndemnat 
de alții, mânat şi de cugetul său—a pornit cu pasul 
sigur, spre stăpânire, să se jeluiască judecătorului. 
Nádájduind că astfel, avea să-şi potolească îndoiala 
care-l frământa. 

Judecătorul l-a ascultat cu multă luare aminte. 
L-a ascult şi-a căutat să pătrundă cât mai adânc 
înţelesul plângerii. A cântărit fiecare cuvânt. A pre- 
cumpănit de partea cui ar fi dreptatea. Iar când s'a 
încredințat pe sine, a trimis o slugă de-a poftit până 
la judecătorie şi pe fratele cel mare, care nici bă- 
nuială n'avea. A primit chemarea. Și-a lăsat treburile 
şi întrun suflet, a alergat, să vadă pentru ce era 
chemat de judecător. Că nu se găsea vinovat cu nimic 
împotriva legilor! 

Insă a dat cu ochii de frate-sáu, a înţeles cá era 
ceva necurat acolo. Ceva nu tocmai pe placul său. 
Că a tăcut şi s'a roşit până în sfârcul urechilor. Şi-a 
risipit nedumerirea şi l-a lăsat pe judecător să-i puie 
întrebările ce le credea nimerite: 

— Când ai împărţit averea rămasă dela răposatul 
vostru tată, ai fácut impárteala dreaptă? Pe din două? 
Fără niciun fel de alegere? 

— Dal 

— Ai putea să juri? 

— Da! 

— Nu cu strámbátate, cá te vede Dumnezeu? 

Atunci nedreptul frate gi-a pus mána dreaptá pe 
piept în dreptulinimei şi-a început să se spovedeascá: 

— Mi-e martor Dumnezeu că n'am jecmănit pe 
fratele meu cu nimic. Am împărțit averea aşa cum 
se cuvine: pe din două! Ba, să fiu drept, trebue să 
spun că mi-am oprit mie partea mai săracă, iar lui 
i-am dat partea cea mai bună! 


Judecătorul a simțit că umblă cu şiretlicuri. De 
aceia l-a mai sucit cu vorba, l-a mai învârtit, până 
l-a făcut să mărturisească şi cele mai neînsemnate 
lucruri. 

L-a descusut de tot. Si se simțea şi el mâhnit cá 
flăcăul nu vroia să spună adevărul adevărat, aşa cum 
se cuvenea. 

După aceia a trimis grabnic, de-a chemat pe frun- 
taşii satului, la judecătorie. Să afle şi ei şi să judece. 

Când erau toti de faţă, judecătorul s'a ridicat. 


CEI 


τες E 


Adevárat! Sunt numai doi.., dar 


numai doi asemenea. Dacă-i puteți lua! 


Ramadan este postul mahomedanilor, 
“ce cade in a noua lună a anului arab. 


g 


k. 


| 


SUNT DOI! |. 


ghici si voi.. desigur premiul veti 


A îndemnat pe fratele cel mare, să istoriseascá 
iară, cum făcuse impárfeala şi cum îşi oprise pentru 
sine partea mai mică. 

Băiatul s'a sfiit deocamdată. Dar dându-şi seama 
că se făcea de pomină, a povestit totul aşa cum îl 
tăia capul şi cum îl îndemna cugetul său mincinos. 

Fruntaşii satului au ascultat, tácuti, gânditori. 

Când s'a făcut linişte, judecătorul a grăit apăsat, 
arătând cu degetul pe cei doi fraţi, puşi faţă în faţă: 

— li cunoaşteţi îndeajuns, oameni buni, pe aceşti 
doi gospodari ai satului nostru. Despre numele lor 
nepătat nu mai este nevoie să vă vorbesc. Dar azi 
între ei, s'a ivit o zâzanie — pe care o auziráti — 
şi pe care trebue s'o risipim. Deaceia v'am adunat 
aici să judecați fără pártinirel.. Fratele cel mare a 
împărțit averea rămasă. A împărțit aşa cum sa pri- 
ceput şi cum ati auzit că a spus el însuşi. Și-a oprit 
pentru el partea mai mică şi a dat celuilalt partea 
mai bună. Ori cum ce se întâmplă? Fratele mai mic 
se simte necăjit că i sa dat partea mai mare. Ele 
mai mic şi s'ar fi mulțumit cu cealaltă parte de pă- 
mânt, mai săracă. Partea bună i s'ar fi cuvenit fra- 
telui mai mare. Ei, asta îl doare mult. Deaceia s'a 
hotărât să vie aici, la noi şi să facem act, întărit cu 
semnătură, că dăruieşte partea cea bună fratelui său, 
iar el se mulţumeşte cu ce rămâne! 

Fratele cel mare a sărit ca ars. Simtea că-l îneacă 
mânia. Dar s'a stăpânit. A căutat să bolborosească 
ceva: 

— Dar... eu... să vă spun! 

Judecătorul l-a scos din buimăceală: 

— Recunoşti cá ai dat fratelui tău partea cea mai 
bună? 

— Recunosc! 

— Recunoşti că ţi-ai oprit ce a fost mai neînsem- 
nat şi că ai vrut binele fratelui tău? 

— Recunosc! 

— Atunci, ca să ne dovedeşti că aşa este, ci nu 


altfel, vei primi partea fratelui tău, dându-i lui partea, 


ta. Pentru aceasta îți vei da cuvântul de cinste şi 
te vei lega prin scris. Cum veți pleca de-aici, veți 
face schimbul. Fără niciun fel de vorbă nelalocul 
ei. Ati înțeles? 

— Dar... să vedeți... 

— Aşa e bine!... Aşa veţi face... Judecătorul a ju- 
decat îndeajuns de drept şi cu tâic! glăsuiră frun- 
taşii satului, pecetluind astfel, hotărârea judecătorului. 

Scriseră act, întărit cu semnăturile lor şi cu ale 
împricinaților. Iar schimbul de avere se împlini 
întocmai spre marea măhnire a fratelui cel mare, 
lovit astfel în lăcomia lui! 


O cititoare 


PNI n -------΄΄΄- 


w Ἢ 


| Co 


— —— s= *rumoass, 


adevărată bijuterie a naturii se 


găseşte răspândită prin câmpii; fie- 
care a întâlnit-o şi a admirat-o. 


Insecta aceasta, numită şi Bubu- 
ruză, face parte din grupa numită 
a coleopterelor. Se numesc aşa toate 
insectele care au două perechi de 
aripi aşezate astfel; o pereche 
subțire şi fină şi cealaltă pereche 
groasă şi tare, aşezată deasupra 
celeilalte. Aripele cele groase se 
numesc elitre şi apără aripile 
subțiri, care, fără elitre, sar rupe 


cu uşurinţă. 


Menhirii sunt coloane de piatră, 
făcute dintr'un singur bloc. Ei se 
găsesc în ţinuturile unde trăiau 
altădată Celtii (vechea populație 
a Franţei). Numele menhirilor vine 
dela „men“ care însemnează „piatră“ 
şi „hir“ care însemnează „înaltă“ 
în limba druizilor. Druizii erau 
preoții Celfilor si a tuturor Galilor. 

Pe lângă menhiri se mai găsesc 
şi alte monumente: dolmenele. Se 
crede că ele arătau mormântul 
vre-unui om mai însemnat. 

Savanfii de astăzi se întreabă cu 
uimire cum de au putut oamenii 
dealtădată să ridice menhiri ; aceştia 
sunt extraordinar de mari şi de 
grei. Menhirul din Cadou cântăreşte 
150 tone iar cel din Lormariaquer 
(care s'a spart) 200 tone. 

Arheologii presupun că se scobea 
mai întâiu o gaură în pământ; apoi 
se construia o vale cu scoborâş uşor 


UNOSTINTE 


DUMNE 


iitrele Buburuzei sunt rogii si 
gp pátate cu 5 sau 7 puncte 
negre. " 
Boul lui Dumnezeu nu e numai 
o ființă încântătoare, ci şi o í 
folositoare. In loc să atace plantele 
cum fac alte insecte, €a le scapă 
de puricii care le sug seva. 1 
Larvele acestei inscçtc mănânc 


toti puricii plantelor. 

Din ouăle unei insecte, nu ese 
insecta, aşa cum o vedem. Ci întâi 
ese un viermuşor care se numeşte 
larvă. Larva se hrăneşte singură şi 
după o vreme mai scurtă sau mai 
indelungatá se ínchide întrun în- 
veliş rezistent; în starea aceasta se 
numeşte nimfă sau pupă. Şi după 
un timp oarecare, ese insecta din 
învelişul pupei. ) 

Cánd sunt prinse de pásári, 
Buburuzele fac sá izvorascá un lichid 
rău mirositor, din încheeturile 
picioarelor lor şi îndată, pasărea le 
dă drumul. 


ME NHIRII 


care se termina brusc în groapă. 
Menhirul aluneca şi se oprea în 
groapa pregătită pentru el. 


CIUDATENIILE PLANTELOR 


Când facem o plimbare în grădină, 


găsim mereu alte dovezi ale minu- 
natei prevederi a naturii. Pentru a 


15 


asigura înmulțirea plantelor ea le-a 
înzestrat cu aparate ingenioase care 
aruncă semințele cât mai departe. 


FOLOSITOARE 


Fructul arborelui Hura este unul 


ZEU din cele mai ciudate. Când crapă, 


produce o detunătură şi aruncă 


semințele la 10-15 m. depărtare. 
Ca să poată fi păstrat în muzee, el 
e legat cu sârmă. Si totuş, câteodată, 
o rupe. 

Fructul catifelufei gi violetelor 
este o capsulá care cánd se coace, 
să desface în trei fâşii. 

Uscându-se, marginile acestor 
fâşii se apropie şi apasă seminţele 
care sunt aruncate cu putere. 

Altă plantă ciudată e plesnitoarea 
(Ecbalium). Ea face fructe ovale 
şi păroase. 

Pe măsură ce se coace, carnea 
fructului se transformă într'un 
lichid în care înoată semințele. 
Lichidul acesta, apăsat de pereţii 
fructul parge. Fructul, deschis 
brusc, aruncă lichidul şi semințele 
cu o putere uimitoare şi un sgomot 
special. 


Inchisoare 
pentru datorii 


In Anglia există încă si acum o 
lege curioasă, care-și are originea 
intro tradiţie înrădăcinată din E- 
vul Mediu. 

Anume: persoanele, care nu-si pot 
plăti datoriile, sunt condamnate 
să-şi facă un stagiu la închisoare, 
unde se bucură dealtfel de condiţii 
de existență, nu tocmai neplăcute. 
Din cauza actualei crize econo.uic : 
şi a inmullirei considerabile a nu- 
mărului debitorilor, o treime din 
numărul deţinuţilor sunt închişi 
pentru datorii. Din această cauză, 
in cercurile comerciale se discută a- 
cum întrebarea, dacă n'ar fi mai 
bine ca aceşti datornici să fie lăsaţi 
in libertate,  dându-li-se posibilita- 
tea să-și achite datoriile. 

Intrucât Anglia e o ţară foarte 
conservatoare si această practică 
este adânc înrădăcinată, se prevede 
că disculiunile oficiale în jurul ches- 
tiunii vor dura încă multă vreme. 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


Citeşte-o iar, dela început. 


-— w 


ZDRAVÀNIILE 


CAS 


TORTUL 


Băiețaşu ásta-i Bicá, 
Názdrávan si fárá fricá. 


Insá nu se ingrijeste. 
Un plan repede croeste. 


»Ce are de nu e bun? 
Are un gust ca de săpun!“ 


Tortul pe care-l priveşte 
Tare îl mai ispiteste. 


Spumă de săpun a luat 
Şi cp ea s'a 'napoiat. 


Fuge Bică speriat, 
Apă ii aduce'ndat! 


Pe un scaun, lângă masă, 
Ia din crema cea guatoasă. 


Peste tort frumos o pune. 
Zău, are doar planuri bune! 


Tata bea în graba mare, 
Dar priviţi ce întâmplaşe, 
"AN" - 


B. 


A gustat cáte un pic, 
Până n'a rămas nimic, 


Trece tata şi voios, 
la din tortul cel frumos. 


Se. Ñ i LAN 
ον ον ο NE 


Cáci din gurà-i ies acum, 
Balonage de sápun. de MIC-MAC 


de "á 


PREȚUL 5 LEI. 


Adevărul S. A. Bucureşti 


Imprimeriiie 


786 


DUNARE νοι NICUL ρ/ρέκι 


DUNĂRE VOINICUL PORNI CU TOVARĂŞII SAI í ACOLO DETERA PESTE TARTA- COT 
IDUPA DARA. CF FACUSE COPACUL PE e" DORMIND Cu Ut geci CU AP 
CARE-I TÁRASE ΝΤΑΚΑ -COT $I AJUN — ον CAD 

SERA LA SALA- ίσο) A TUL CU ΑΡΑ 
SUL ACESTUIA ~ Y ον Ἡ ἢ ¿A PICIOARE. 


2 


DEUA PICIOARE LA CAP SI 
PE CEL DELA CAP LA PICIOARE. 


STRÂMBĂ LEMNE I! DETE UNA CU 
SETE . DAR TARTA- COT DORMI 
INAINTE ~ 


ΑΟ. > 2 ΟΜ 8 
TAN i ος 

St NU 0 PUTU POTOLI v d EET ' APA 

DECĂT DUNA RE s QARITA CREZ D CA BEA AR 

VOINICUL, PE CARE — 


-a 


SIMTIND (A ARE SÀ SE 
SFARSEASCA, STRIGA”: TU 
Μ/-Α) VENIT DF HAC! TU 
SA-MI IE! 51 FATA DE SOTIE - 
ὯΝ | 


| € 
b e! 
oe H 
| t» 


EA αὶ ALESEDE ` 


P λ 


> 


δὴ. 1 >] 
VJ 
LA 
DUNARE VOINICUL SE Ó 
ALESE CU FATA CARE 
LU ASE DIN CASA PARIN 
TEASCA" NUMAI O MINGE 
A Ε/ DAR DELA NASUS 
AJUNGAND C! ZA 7À 


A SIHA STRUL TA TA- SAU 
DANSA TRANTI J05 MIN 
SEA 9! IES IRÁ CA DIN 


A MÂ A (T N ISTE PALATE 

1PODOBITE NUMAI CU AUR 
! TRAMA IN FERICIRE a 
WÁ LAT ADÂNCI BĂTRANEIA 


FAR, 51 y 


[ 


Dragii mei, 


Aproape cá nici nu-mi vine să 
cred cá a trecut iarna. Și cu toate 
acestea iată că ne bate primăvara 
la uşă. Primul sol va apărea în 
„luna Mărţişor. Ştiţi de bună seamă, 
că o vorbă bătrânească spune, că 
fata care va purta la gât un măr- 
fisor, oricare ar fi el, va fi ferită 
de arsura razelor soarelui, 
începe să încălzească în această 
lună, deabinelea, pământul. 


Tare rău îmi pare că nu sunt 
foarte bogată, ca să vă fac tuturor 
un dar, adică, acum de 1 Martie, 
să vă dau un mărțişor. M'am gândit 
eu şi m'am cumpănit şi în cele din 
urmă iată ce am hotărât: zilele 
trecute a apărut o carte cu poveşti 
minunate scrise de poetul Hans 
Cristian Andersen, pe care le-am 
tălmăcit eu, Mătuşica, pentru voi. 


Cartea, care este pe hârtie colorată, ` 


costă numai cinci lei. Prin urmare, 
fiecare din voi să ia această cárfu- 
lie, s'o citească, s'o dăruiască şi al- 
tora şi apoi să-mi scrieți cum v'a 
plăcut şi ce ati mai dori să citiți. 
Cred prin urmare că nu va exista 
niciunul dintre voi care să nu ci- 
tească această carte care se numeş- 
te „Floarea Ingerului“. Acum vreau 
să vă dau cât mai multe răspunsuri 
şi deaceea nu vă mai scriu despre 
altceva: 


GRAD STEFAN. — Primeşti re- 
gulat revista? Poezia nu o pot pu- 
blica. Desigur că pentru vârsta ta 
este bună, dar în revistă nu putem 
putlica decât lucruri foarte bune. 

ΕΝΑ. — Eu nu pot să-ți spun 
` eacá cele trimise sunt bune. Asta 
dste menirea altora. Eu trebue să 


m VORBĂ CU CITITORII È 


MÁRTISOR 


care ` 


stau de vorbá cu voi, sá vá primesc 
toate plángerile si sá caut sá vá 
multumesc. 

GARO BOGOSIAN. — Mă bu- 
curá cá esti un cititor atát de cre- 
dincios. Trimite-ne desene si cre- 
de-má, cá aştept cu nerăbdare să 
incepi sá mergi la scoalá, fiindcá 
mie îmi plac mult nepoteii, dar mai 
ales aceia cari învaţă bine. Desenele 
le lăsăm pentru mai târziu. 

ILIESCU EUGENIA. — Dese- 
nele se trimit într'un plic. Trebuesc 
să fie făcute cu cerneală sau cu tuş, 
iar nu cu creionul şi mai ales do- 
resc să nu fie colorate. 

ELVIRA FAERMAN. — Am 
primit jocurile. Anecdotele nu pot 
fi publicate. Trebue mai întâi să 
mergi la şcoală, să fi cel puţin în 
clasa întâia de liceu, ca să poti co- 
labora. Vei învăța atunci gramatica. 

TRĂILĂ D. PETRE. — -lată 
cá-ti fac plăcerea şi stau de vorbă 
şi cu tine. Desenele trebuesc să fie 
în cerneală sau în tuş. Caută să nu 
fie în culori. Jocurile le-am primit. 


Trebuesc trimise însă toate din 
serie. 
ALBINI MARIAN. — Jocul a 


fost primit şi dat celor de cuviinţă. 
Succes. 

VALENTINA LELIA PREDES- 
CU. — Să dea Dumnezeu să creşti 
mare şi frumoasă, draga mea să 
mergi la şcoală şi să-ți bucuri pă- 
rinții cu purtări bune. Iti multu- 
mesc pentru fotografie şi mai ag- 
tept vesti dela tine.  * 

ANTONESCU GH. IOAN. — De- 
senul l-am primit, dar mai trebue 
să aştepţi, căci sunt altele care 
trebue să apară mai întâi. Nu mă 
lasă inima, ca în loc de poveşti 


frumoase să pun numai desene, care 
interesează pe câţiva dintre voi. 

VELHOVETCHI EUGEN.— Vom 
încerca să tipărim bonurile aşa cum 
doreşti. 

LIDIA FELDMAN. — Bine ai 
venit între cititorii mei. Sper că 
vor trece mulți, foarte mulți ani 
de zile, până ce va trebui să ne 
despártim. 

MAEDI. — Cum de ti-ai rupt 
piciorul? Imi pare foarte ráu. Sper 
că acum te simți bine si cá te-ai 
dat jos din pat. Scrie-mi. 

CONSTANTINESCU C. GH. — 
Desenul l-am primit si va apárea. 
Sănătate! 

CONSTANȚA URMUZESCU. — 
Draga mea, poezia pe care mi-ai 
trimis-o πο pot publica. Eşti în 
eclasa a patra licealá şi cred cá în 
telegi de ce. O poezie trebue să aibe 
rime bune, versurile fără greşală şi 
să exprime clar un sentiment oare- 
care. Poate că ai face mai bine să 
încerci să-mi trimifi ceva în proză. 
Cartea de vizită am dat-o redactoru- 
lui nostru special. Desenul lui Pau- 
lică este bunicel, nu însă bun! Să 
mai aibe răbdare. 

IONEL DRĂGULESCU. — Ţară 
nu rimează cu glie şi nici veselie 
cu pásáricá. Poezia are aceleaşi 
greşeli ca şi aceea a Constanţei 
Urmuzescu. Mai încearcă. 

ANTON TH. LUDOVIC. — Ce- 
rerea ta, în legătură cu adresa nu 
o pot satisface încă. E însă o idee 
bună. Imbrátiseri. 

MÁTUSICA 


CITITORII 


Cocardă este un semn purtat 


de 


militari la chipiu. 


s. -— TUS ORE TR e sa ο... f _ 


«5 


NOSTRI 


T 


M ὁ k v 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ LLUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Inserisa sub No, ὮΔ in Regist, Pumlieati- || Director: TUDOR TE0DORESCU-BRANISTE |—] Editura „Ziarul. S. A. R.. Bucuresti 
Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA C O P I IL O R'".— In țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 
In străinătate: I. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—1I. Celelalte tări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 


BUCUREŞTI. STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV 


NUNUTA, REGINA PĂDURII 


CA IMINETA când pădurea 

îmbăiată în lumină, 
soarelui voios se'nchi- 
nă, pasărea în vârf de 
arbori, ciripeşte, iar 
pus € izvorul, ca argintul, 
stráluceste. Ciutele beau apa rece, 
ridicându-şi capul când o adiere 
de vânt, printre ramuri trece. 

In pădurea însorită, a pătruns 
azi dimineață, drumul croindu-şi 
grăbită, printre tufe de verdeață, 
o fetică. 

Mama îi spusese'n zori: 

„Hai Nunuto, în pădure să te duci; 
fragi şi mure, de acolo, să aduci: 
Iar fetița imediat, şi-a luat coşul 
şi în grabă a plecat. 

Toată dimineața merse, mure, 
fragi şi flori culese, coronife-si îm- 
pleti, apoi tare obosită, lâng'o tufă 
înflorită, adormi. 


Până seara a dormit, şi apoi când 
s'a trezit, împrejuru-i a găsit, ve- 
verite şi arici, epuraşi şi licurici, 
păsări multe şi voioase, cerbii, ciu- 
tele frumoase, adunaţi cu toţii stau 
şi cu dragoste-o priveau. 

Când văzu că s'a trezit, 
astfel i-a grăit: 

„Cum dormişi, Măria Ta?“ 

„Dar... de ce îmi spui aşa?“ 

„Păi să vezi: îmbătrânită, Doam- 
na noastră cea slăvită, s'a retras 
dela domnie, spunând că cine-o să 
vie, primul-azi Ja noi aci, pe al ei 
tron va domni. Prima, ai venit ma- 
ta. Sá trăeşti, Măria-Tal'“ 

„Să trăeşti, Măria-Tal“ repetará 
sgomotoase, animalele voioase. 

„Doamna voastră să fiu eu? Insă, 
pentru Dumnezeul Eu sunt doar o 
fată mică, şi-acum tare mi-este fri- 
că, să nu fiu certat'acas' cá'n pá- 
dure am rámas, mai tárziu decát 


3 


un cerb 


1 MARTIE 1939 


mă lasă mama. Cum mă duc acasă?“ 

„Nu mai pleci, Măria-Ta! De-acum 
cu noi vei rămânea!“ ciripi un 
cintezoi. 

EY, Da, rămâi de-acum cu noil" re- 
petará sgomotoase, janimalele vo- 
ioase. 

„Sunteţi toţi foarte dráguti, fata 
le-a răspuns zâmbind, însă uite, zău 
mă prind că tare greu o să-mi fie, 
să am grije de domnie“. 

»Las' pe noi, Mária-Ta! Cu totii-ti 
vom ajuta — îi răspunse cerbu 
'ndată. — Insă uite, deocamdată, 
hai să-ți vezi împărăția ;:deacum iti 
începi domnia.“ 

Iar Nunufa în spinare cerbului 
i s'a suit, şi apoi pe o cărare 'ntor- 
tochiată au pornit. 

Peste tot pe-unde treceau, păsă- 
ruicile cântau, veveritele-alergau, şi 
cu toții se-adunau, să-şi vadă dom- 
nita. 

Licuricii stráluceau si-o diademá 
formau, încoronând fetița. 


No. 786 


de MIC-MAC 


Târziu s'au oprit, la un tron dă 
piatră, cu mugchiu îmblănit. Indata 
Nunufa, pe el s'a urcat, a făcut tă- 
cere, şi a cuvântat: 

* „Eu Nunuţa domnitoarea, de-acum 
vă făgăduesc, că mereu am să fiu 
bună şi de voi am să'ngrijesc. 

Dar o mierlă deodată strigă tare 
speriată: 


„Vai fugiți, fugiţi, căci vine; 
vrăjitoarea Nuebine!“ 
Animalele-atunci iute, se făcură 


Yo vot 


nevăzute, gi fetița părăsită, a τᾶ- 
mas încremenită. 

Vântul printre crengi vueste,. 
câte-o ramură trosneşte, vijelia se 
opreşte şi se-apropie-o arătare, hâ- 
dă, înfricoşetoare. 

Vrăjitoarea Vuebine, iat-o, vine! 

Sărmana fetiță, de spaimă ţipă, 
şi-atunci deodată... se deşteaptă. 
lâng'o tufă în- 

acasă, porni 


„Căci adormise 
florită şi îndat'apoi 
iute'nveselită. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


΄ 


STE vorba in povestea mea de un morar, 
PA “care avea o fiică gi trei feciori. Fata se 
E numea Domnica iar báefii: Ionel, Ioniță 
şi Ionică. Acest morar îşi iubia fata 
foarte mult, dar la báefi nu prea tinea 

ΝΕ atât de mult, fiindcă avea ciudă pe ei 
că stăteau toată ziua fără să facă nimic. Afară de 
morărit nu se pricepeau la nimic. Si cum moara lor 
nu mai făcea, dela o vreme, nicio treabă, cei trei 
frati îşi petreceau vremea tolániti sub copaci, spre 
disperarea tatălui, care vedea sărăcia apropiindu-se 
cu pagi de uriaş. 

Din cauza aceasta, bineînțeles, că erau mai toată 
ziua certuri în casa morarului. S'au dus báetii, într'o 
vreme, sá'nvete fiecare câte o meserie, dar nici vorbă 
nu a fost să priceapă “ceva şi s'au întors iar la 
umbra copacilor. Intr'o zi însă, a fost o ceartă mai 
mare ca oricare alta. Băeţii supăraţi de mustrárile 
tatălui plecară pe câmp. Acolo, tolániti în iarbă, 
din vorbă în vorbă, îşi dădură seamă că bătrânul 
tată avea tot dreptul să sc necăjească atâta, mai ales 
că aveau şi o soră de măritat, care avea şi ea nevoie 
de o zestrişoară oricât de mică. 

— Are taica dreptate, n'avem ce spune. Dar ce 
putem face, dacă nu suntem buni de niciun 
mestegug? 

Si se tot frámántau ei să găsească un leac ca să 
pună zăgaz sărăciei. Deodată, iată că Ionel — cel 
mai mare — spuse: 

— Cred că eu am găsit leacul. Am auzit că în 
pădurea de lângă Pârâul Argintiu trăesc o sumedenie 
de pitici şi că toate tichiutele pe cari le poartă în 
cap sunt fermecate. Dacă reugeşti să pui mâna pe 
una şi să ţi-o pui în cap te faci nevăzut. Vă în- 
chipuiti voi ce înseamnă să te faci nevăzut? Poţi 
pune mâna pe toate bogăţiile din lume. 

— Adică să ne facem nevázufi şi să furăm? O, 
asta nu-i frumos şi nu 
aş face-o chiar dacă aş 
muri de foame, spuse 
Ioniţă, fratele celmijlociu. 

— Nici eu, adăogă 
Ionică, cel mai mic din- 
tre ei. 

— Treaba voastră, spuse 
Ionel, eu asta voi face. 
Şi de plecat, plec chiar 
în clipa aceasta. 

— Ascultă-mă fráfioare, 
spuse Ionitá, dacá nu vrei 
să-ți schimb gândul, mergi 
sănătos şi Dumnezeu să-ți 
ajute. Dar în orice caz 
spune-ne şi nouă pe unde 
vine această pădure, că 
de ti se va întâmpla ceva, 
să-ți putem veni într'a- 
jutor. 

— După cum vam spus, 
ea se află lângă Pârâul 
Argintiu din Valea Adie- 
rilor. Acolo, în mijlocul 
pădurii, la miezul nopții 
se adună piticii şi, în 
lumina lunii, învârtesc o 
horă drăcească până când, 
furati de chiote şi dán- 


P 


LIMA ESTE CAPITALA. 
REPUBLICEI PERU 


| 


IONEL, IONIȚĂ ŞI IONICA! 


tuialá, îşi aruncă tichiuțele în sus. Atunci voi pune 
mâna pe una şi voi veni fuga în spre voi. 

— Bine, bine, dar ce le mai pasă piticilor deo 
biată tichiufá, dacă ei rămân cu celelalte şi se pot 
face gi ei nevázuti oricând?, întrebă Ionică. 

— Păi aci este marea taină. Dacă un pitic rămâne . 
fără tichiufá, atunci toate tichiufele îşi pierd puterea 
lor. Aşa dar plec gi de o întreba taica de mine, 
spuneţi-i că m'am dus să găsesc de lucru. 

Isi îmbrățişă frații şi plecă spre pădurea cu pitici. 
Ajunse acolo tocmai aproape de miezul nopții. 
Cântecele piticilor ce se apropiau de pădure înce- 
puseră să se audă. Ionel se trânti în iarba cea înaltă 
şi se piti sub un copac. 

Piticii sosiră plini de voioşie şi se puseră imediat 
pe dansat. Hora începu, mai întâi, cât se poate de 
potolită, iar apoi, după câteva minute, deabia se mai 
putea zári un pitic in învărtitura aceia drăcească. 
Ionel pándia cu atenție. Intr'adevár, hora se opri 
dintr'odată şi piticii se puseră pe chiuit, azvârlind 
cu tichiufele in vázduh. Ionel se repezi asupra uneia, 
puse mâna pe ea, dar tichia îi scápá jos si chiar în 
această clipa fu tábárát de pitici. Parcă náváliserá 
furnicile pe el. L-au prins, l-au legat şi l-au adus 
apoi în peştera lor. 

— Vei sta aci — spuse unul dintre pitici — până 
te vei sătura să mai furi tichiutele noastre. 

In acest timp, la casa morarului era jale mare 
pentru băiatul care nu mai dădea niciun semn de 
viață. Cei doi frați, singurii cari ştiau unde era 


Ionel, nu mai ştiau nici ei ce să creadă. 
— Să ştii că a pus mâna pe tichiutá, 
nevăzut şi a uitat de noi, spuse Ioniţă. 
— Se poate, dar se şi poate ca să i se fi întâmplat 
vreo nenorocire, gândi Ionică, 


— Ai dreptate! Mă voi duce în căutarea lui, hotărî 
numaidecât Ioniță. 


s'a făcut 


Și a plecat şi cel de 
al doilea băiat spre pă- 
durea piticilor. A ajuns 
şi el tot aşa, tocmai când 
soseau piticii şi s'a 
ascuns după un copac. 
Numai că pe el, l-au zărit 
numaidecât piticii, dar 
s'au făcut că nu îl văd. 
Au început hora şi, când 
au pornit pe chiuit, şi-au 
aruncat tichiuțele. Unul 
a aruncat íntr'adins cât 
mai aproape de Ioniţă, 
acesta căuta să pue mâna 
pe ea, dar piticii, mai 
sprinteni, se năpustiră 
asupra lui, îl legară şi-l 
duseră alături de Ionel. 

— Aşa se întâmplă 
tuturor acelora cari se 
pun cu noi, spuse un pitic. 
Iar dacă mai aveți pe 
cineva în familie care are 
aceleaşi gânduri ca voi, 
să fiti sigur că, în curând, 
"T dh va veni să vá tie de urât. 
a |, Toată peştera răsună de 

h JJ rásul batjocoritor al piti- 


"^, law ο cilor. 


“ 


Acasá, Ionicá nu mai putea dormi de 
grijá Trecuse o sáptámáná gi niciunul 
din frati nu dádeau nici cel mai mic 
semn de viafá. 

Morarul şi Domnica plângeau într'una. 
-^4— Of, Doamne, — se văita bătrânul — 
deşi copiii s'au dus să înveţe o meserie, 
totuşi simt în suflet că li s'a întâmplat 
o nenorocire. Nu mai eu sunt de vină, 
căci mereu i-am certat. 

Când văzu Ionică atâta jale în casa 
lor şi mai ales că mai trecu o săptămână 
fără de veşti, plecă în căutarea frați- 
lor săi. 

La fel ca Ionel şi Ioniță ajunse în 
miez de noapte la pădurea Pârâului 
Argintiu. Sosiră piticii. De când puseseră 
mâna pe cei doi frați, nu era seară să 
nu se uite cu atenție dacă nu mai au 
vreun client. Ionicà se pitise bine, dar 
din ascunzigul lui zbughi un epurag care 
atrase atenția piticilor. Atunci îl vázurá, 
dar, ca şi rândul trecut, se prefăcură că 


nu au văzut nimic. 


— 14 te uită, spuse un pitic în şoaptăcelorlalți, iar 
a venit un hofoman. 

— De venit a venit, dar să vedem dacă mai 
pleacă, chicoti un altnl. 

— Hai să începem, căci tare am poftă să-l trimit 
la cámáruta celorlalți doi. 

S'au pornit piticii pe dănțuit, dar ca să-l scoată 


din răbdare pe ` Ionică, dansară încet, fără nicio 


grabă. Deabia după o jumătate de oră au început să 
învârtească hora ca nebunii şi apoi au dat drumul 
chiuitului. Unul aruncă tichiuța în spre băiat, dar 
Ionică nici nu se grăbi să o ia: 

— Να voi lua această tichiuță — căci sar putea 
să nu fie bună. Mai bine mai aştept. 

Isi aruncă pălăria un altul. Dar nici pe aceasta nu 
o luă băiatul. Nu íi plăcuse şi... pace! Al treilea 
pitic îşi aruncă tichiufa chiar pe picioarele băiatului. 
Ionică nici nu se atinse de ea. Un al patrulea o 
azvárli cu atâta enervare, încât nimeri chiar pe capul 
báiatului si Ionicá se fácu astfel pe loc nevázut. 

— Auleu, auleu, ce ai făcut! incepurá să se vaite 
piticii. Suntem pierduţi. 

— Bine ati spus — le răspunse Ionică — şi pier- 
dufi veți fi până nu îmi veți spune ce afi făcut cu 
frații mei. 

— Cari frați? Nu a fost nimeni pe aci. 

— Bine, atunci dacă nu au fost ei, nici eu nu voi 
mai fi-pe'aci. Drum bun! 

— O, nu pleca! Stai să-ți spunem unde sunt. 

— Să-mi spuneţi şi să-mi şi arátati unde sunt. 

L-au adus piticii în peştera lor, trecând prin că- 
mírufe încărcate cu cele mai strălucitoare pietre 
prețioase, cu covoare scumpe şi cu mese încărcate 
cu cele mai alese bunătăți. 

— Deslegaţi-i pe amândoi — se auzi vocea porun- 
citoare a lui Ionică. 

— li deslegăm, dar ne dai tichia înapoi? 

— Desfácefi-le legăturile, fără să-mi puneţi con- 
.difii, căci o ştiţi prea bine că vă am în mâna mea. 

— Ne ai, ne ai, se văitară ei în cor, dând drumul 
celor doi frati. 


— Acum, dacă i-am deslegat, dá-ne tichiufa inapoi. 
— Aveţi pufinticá răbdare. Ia ascultați acum la 


mine: trecând prin această peşteră am văzut atâtea 
bogății de cari voi nici nu vă folosiţi, pe când dacă 
noi, acasă la moară, le-am avea pe sfertul sfertului, 
am duce viață fără de griji. Ia să ne încărcați trei 
care pentru fiecare dintre noi, iar pentru sora mea, 
într'un car mai mare să-i puneţi o zestre ca de 
prințesă. 

Nu preau se îndurară piticii, dar nu avură încotro, 
aşa că la eşirea din peşteră îi aşteptară patru care 
încărcate de avutii. 

— Ei, acum e timpul să scot tichiuța din cap. 
Dar dacă o voi scoate-o şi o veţi lua înapoi, nu voi 
mai fi nevăzut, iar voi, recăpătându-vă puterea, ne 
veți prinde şi ne veți închide la loc. 

— Atunci, piticul cu barba cea mai lungă, spuse: 

— Bine ai grăit. Drept răspuns, eu îți spun că 
poti scoate tichia fără nicio frică. 

— Nu o scoate, frátioare, nu o scoate! spuserá 
cei doi frați. 

Dar nu sfársirá bine vorba cá, în fața lor, apáru 
Ionică, ținând în mână tichia. 

— la-o, piticule, am încredere în cuvântul tául 

Piticul îşi luă înapoi pálárioara şi spuse: 

— Ai fost mai isteț decât ceilalți doi frati ai tăi. 
Aşa că, în niciun caz Wai fi avut soarta lor, căci 
noi ştim cum să ne purtám cu cei istefi. Iar acum, 
când ai arătat că ai gi încredere în noi, îți vom lăsa 
calea liberă şi te vom lăsa să pleci cu toate comorile, 
pe cari le meriti. lar pe deasupra vă voi da să beti 
din sticla cu apă fermecată, din care, dacă veți sorbi 
două picături, veți învăța pe loc meşteşugul pe care 
îl doriţi. Căci o ştiţi gi voi, că nici o bucurie hu 
vă poate aştepta dela aceste avutii pe cari le luaţi, 
dacă veți trândăvi şi nu veți munci măcar o jumă- 
tate de zi. 

Şi au băut Ionel, Ioniță şi Ionică din cupa 
fermecată, iar apoi porniră spre casă cu cele patru 
care, la cari piticii înhămaseră cai inaripati. 


Unde mai înainte era moara, acum se înalță trei 
prăvălioare: o croitorie, o cismárie şi o fierărie. Iar 
toate trei au drept firmă, această numire: „La piticii 
cei înţelepţi“. 

GEORGE MANOIL 


DIMINEAŢA ps ss 
M COPIILOR 


» 
REA 
| Ana 4 : m 
O ÎNTÂMPLARE MINUNATĂ, | GIGISOR SARACUL NARE, | Nu SYI LECTIA, SECĂTURA t 
CARE E ADEVĂRATĂ /... | DE LOG POFTĂ DE MÀNCAgE| STAI W DEGETUL IN GURA -... 


DE-ACUM SĂNVETE POATE ’ | JUCĂTOR DE PRIMA CLASĂ, 
DĂ RĂSPUNSURI MINUNATE...| MEREU BAGÀ NINGEAN PU 


δι LA 6oX AMERICAN ,.. ANUL CÂND SA TECMINAT., | CA SĂ-Ti MEARGĂ TeATE'N PUN 
"LUPTĂ CA UN NAZORANAN/ | Pee miu’ intii A CĂPĂTAT / | IA ŞI TU, TONOGLOBIN * // 


Oraşul Lom - Palanca din Bulgaria a fost 
bombardat in 1877 de armata română. 6 


NĂZBÂTII SI GHIDUSII ` 


Un om cu voce 


— Imi pare cš domnul 
acesta a esit dela conser- 
vator, de cántá astfel. 

— Da de unde, a fost 
dat afará, n'a egit de buná 
voie. 


La hotel 


— Ag vrea sà fiu des- 
teptat mâine dimineața la 
orele şase. 

— In cazul acesta, răs- 
punse servitorul — este 
deajuns să mă sunati odată 
şi voi veni să vă trezesc. 


Negustorul 


^" 


— Cum dai oaia? 

— Cinci lei. 

— Lasă glumele, omule. 

— Ba nu glumesc de 
fel. Numai că nu vând 
oaia decât cu găina, care 
costă patru sute de lei. 


Vin bun 


— Vinul ăsta îl am de 
25 de ani. 

— Aşa de .bun este, 
domnule cârciumar, că 
nu-l poti vinde? 


tt ο. ο... εν 


PĂTANIA LUI VASILE 


Lecția de gramatică 


— Ionescule, fá-mi ana- 
liza cuvântului „gheată“. 

— Substantiv de genul 
femenin. 

— Numărul? 

— Depinde de piciorul 
celui ce ο încalță. 


Mitică 
Cucoşul este un animal 


prost, care deşteaptă pe 
toată lumea. 


Judecata lui 


Ca la şcoală 


— Cât e ceasul, Victore? 

— Şapte fix. 

— Of, nu vezi cá este 
douáspreze fárá cinci? 

— Pái douásprezece fárá 
cinci nu fac şapte, táticule? 


De-ale lui Danciu 
— Cati cai ai, tigane? 


— Trei cu vaca, θᾶ trăiţi | 


Pozna lui Trică 


Tot cu Mitică 


— Ce mai e nou pe la 
jurnal, Mitică? 

— Citesc şi eu buletinul 
naşterilor să văd dacă s'a 
născut vre-un prieten. 


Oul lui Columb 


— Ionele, cine a fost 
Columb? 

— O pasăre. 

— Vai de mine, cum se 
poate să spui aşa ceva? 

— De ce nu. N'ati auzit 
oare vorbindu-se de oul 
lui Columb. Ç 


La doctor 


Domnul Vorbálungá se 
duce la doctor. 

— Doctore, nu stiu ce 
am cá má simt prost. 

— Iti trebue odihná. 

— Numai? Ia priveste 
si limba. 

— Tocmai si ea are 
nevoie de odihná. 


Cine știe? 


Petricá a fácut o gaurá 
mare în umbrela mamei: 
lui. Intrebat de ce a făcut 
asta, el a răspuns: 

— Ca să vezi când în- 
cetează să mai plouă 
mámico! 


De ce dá cáinele din 
coadă ? 
Fiindcă o coadă nu 


poate da din câine! 


` 
EN 
"Y 
χρὼς kN 
h 


Linişte! 


Profesorul, ca să linig- 
tească pe elevi, lespune: 

— Copii, fiți atât de 
liniştiți, încă să se audă 
când dau drumul unui ac 
de cusut pe jos. 

Toţi copiii tac. La un 
moment dat Petrică spune 
în gura mare: 

— Când dati drumul 
acului, domnule profesor? 


Are dreptate 


— Dumnezeu să te mi- 
luiascá pe lumea cealaltá, 
spuse cergetorului celui 
ce i-a dat pomaná. 

— Da, dar cát mai tárziu 
ráspunse acesta. 


Cum se face mare 


— Cánd te faci mare, 
Ionel? 

— Când îmi face mama 
pantaloni lungi. 


Disperarea 
— Conitá, coniță, i-am 
dat lui Toto un leu şi l-a 
înghițit. 
— Ei, nu mai tipa aga, 
că ţi-l dau eu înapoi. 
NENEA VOEBUNĂ 


^ o t oo 


DIMINEATA ~Q 
9 COPIILOR 


Un suport practic 
pentru ceainice si 
pahare 


Astăzi o să facem pentru 
mámica un suport de ceai- 
nic. Pentru această luăm 
o bucată de lemn de tra- 
foraj în care tăiăm cu fe- 
restrăul un cerc de 20 cm. 
După desenul Nr. (1) de- 
senăm modelul pe bucata 
rotundă şi tăiăm afară. 

Mai batem patru măr- 
gele mari de lemn, cari 
să folosească de picioare 
şi suportul este gata Nr. 
(3). Cu siguranță că mă- 
mică voastră se va bucura 
foarte mult de această: 
surpriză... 


Florile 


Florile rămân mult mai 
multă vreme proaspete 
dacă le tăiați vârfurile 
cozilor sub apă, fără ca 
să scoateţi florile afară. 


Mâner pentru ceainic 


Astăzi veți face mámi- 
chii o surpriză lucrând un 
mâner pentru ceainicşiveţi 
evita să se ardă la mână 
atunci când ceainicul este 
fierbinte. Pentru acest 
mâner vă trebue o bucată 
de creton sau postav pu- 
țină vateliná şi puțină în- 
demănare. Mánerulse com- 


pune din două bucăți, cari 
sunt căptuşite cu vatelină. 
Aceste două bucăţi le veți 
coase împreună lăsând un 
loc liber deschis pe unde 
trebue îmbrăcat pe mâne- 
rul ceainicului. Cusăturile 
le acoperiți cu un şnur 
colorat sau cu colfigori 
crosetati. 

Nr. 1 Aratá mánerul 
gata de întrebuințat si tras 
peste mánerul ceainicului 

Nr. 2 Cum aratá má- 
nerul gata lucrat, el este 
compus din două bucăţi. 
Nr. 2 şi 3 aceste două 
bucăți sunt cáptugite şi 
cusute împreună. 

Nr. 3 a Bucata care 
este lăsată liberă pentru 
a putea îmbrăca mânerul. 


Un chit bun pentru 
orice 


Luaţi patru părți de 
gips, o parte de gumă ara- 
bică şi amestecați cu o 
soluție de borax. Pasta 
groasă care o obținem cu 
acest amestec o puteţi în- 
trebuinfa la lipitul obiec- 
telor de sticlă, porcelan, 
piatră, os, piele etc... Ii 
trebue însă 24 de ore ca 
să se usuce. 


Lucruri mărunte 


Marea cea mai mică este 
Marea Marmara... 


Cele mai puternice vie- 
táti nu sunt nici elefan- 
tul, nici leul, ci insectele. 
Un exemplu; un páianjen 
poate duce o greutate de 


.trei sute de ori mai mare 


decât a lui... 
° 


Ceapa era un lucru sfánt 
la egipteni, iar romanii 
credeau cá lámáia este un 
fruct otrávitor. Spanacul 
a fost adus din Persia. 


Vechii romani constru- 
iau şosele foarte bune 
până în provinciile cele 
mai îndepărtate, dar aceste 
şosele nu aveau o lărgime 
mai mare de un metru şi 
jumătate, 


Numai a şaptea partea 
munților de ghiatá este 
afará din αρᾶ, cea mai 
mare parte a acestor co- 
loşi este ascunsă sub api. 


DIMINEATA eser Š 


* 


o —— ⁄O 


COPIILOR 


ERG 0 DH 


Putind bucătărie 


Astázi dragele mele veti 
face pentru păpuşa si prie- 
tenele voastre o cremá de 
ciocolată. Luaţi un gál- 
benug de ou pe care îl 
frecati cu zece grame de 
ciocolatá pe care afi mu- 
iat-o mai întâi in cuptor, 
amestecați bine şi adăugaţi 
la urmă spuma bătută a 
oului. Turnati compoziția 
în castronaşe mici de sti- 
clă şi ţineţi la rece până 
serviţi. 

Și acum prăjiturele cu 
alune, pe care le veți servi 
la ceai. Luaţi zece alune 
pe care le dati prin ma- 
şina de nuci, le ameste- 
cati cu zece grame de 
zahăr pudră. Adăugați 
spumă bătută a unui ou 
şi atâta făină ca să fie 
o cocă nu prea moale. 
Coca ο tăiați în bucăţi 
şi formati mici cornuletfe 
rotunde pe care le coaceti 
la un foc potrivit... 


Garderoba păpușii... 


Pentru în casă, la căl- 
dură, păpuşa noastră are 
nevoe de o rochie uşoară. 
Ii vom face astăzi o fustă 
pe care o poate îmbrăca 
cu o bluză veche. Fusta 
este compusă dintr'o bu- 
cată de stofă dreptunghiu- 
lară, prin care trecem sus 
două fire de aţă mai~ 
groasă. Apoi coasem fusta 
într'o parte. Firele de atá 
le tragem după lărgimea 
care trebue păpuşii noas- 
tre, şi le legăm la spate. 
Partea de sus a fustei are 
în față forma unui H, iar 
la spate forma unui X. 

Pentru partea de sus 
tăiem două fâşii de stofă, 


la fel de lungi, pe care 
le încrucişăm la spate. In 
față aceste două fâşii sunt 
unite printr'o fâşie mult 
mai scurtă care estecusu- 
tă deacurmezişul pe piept. 


In față şi la spate fâşiile 
sunt prinse de fustă. Apu- 
cați-vă de lucru şi veţi 
vedea cum se vor mira 
prietenele voastre când 
vor veni la voi să se 
jaoce 


Și acum o pereche 
de papuci 


Este păcat ca păpuşa 
să strice ghetele bune şi 
frumoase în casă. O pe- 
reche de papucei îi vor 
folosi. Pentru aceşti pa- 
pucei tăiați din carton 


mai gros două tălpi, ca 
în ilustrația noastră. De 
aceste tălpi lipiti o pan- 
glică frumoasă, care este 
legată în față cu o fundá. 

Acum puteţi fi multu- 
mite, căci păpuşica voas- 
tră este echipată pentru 
casă. 


Sfaturi practice 


Dăm mai jos câteva sfa- 
turi practice pentru gos- 


podinele harnice. Pentru 
a evita mucegáitul castra- 
vetilor muraţi, umpleti un 
sáculef de olandá cu 20 
de grame de muştar, îl 
legati şi-l puneţi in ofe- 
tul castravetilor. 

Sarea de masá atrage 
umezeala din aer. Pentru 
a evita acest lucru, este 
suficient să amestecați în 
sare câteva boabe de orez. 


Putrezirea rădăcinilor 
plantelor din ghiveciu se 
poate evita dacă se pune 
pe fundul ghiveciului pu- 
tin cărbune de lemn. 

Pete proaspete de gră- 
sime le puteți îndepărta 
dacă le spálati cu αρᾶ căl- 
dutá şi clàbuc desăpun. 

Dacă vă tăiați la mână 
nu tineti mâna sub robinet 
ci spálati rana cu puțină 
apă oxigenată, legând apoi 
cu un.tifon curat. 


Putinà gimnastică .. 


Vreti sá fiti suple, sá 
aveti un spate rezistent 
şi să vă tineti drepte, fără 
ca părinții voştri să fie 
mereu obligați să vă facă 
observația şi să vă amin- 
tească să stati drepte? 
Jucati-vá de-a butoiul, 
care se rostogolește de pe 
pantă. 

Veti învăța acest lucru 
şi veți sta drepte imediat 
ce veți reugi să faceți 
aceste mişcări. 

Dacă faceți gimnastică 
cu prietenele, surorile sau 
frații voştri, este un mij- 
loc foarte simplu de a 
observa. Asezati-và în po- 
zitie de plecare, la o dıs- 
tanfá de cincizeci de cen- 
timetri. Acelea care faceți 
exercițiul singure, puteți 
să trageti o linie dreaptă 
cu creta. pe parchet, sau 
sá intindeti o sfoará pe 
această distanță, pentru a 
putea urmári exact direc- 
fia ca în ilustrațiile 
noastre. 


Nr. 1; 
care: Agezafi-vá, indoind 
picioarele cát mai aproape 
de corp; puneti capul pe 
genunchi, şi veniți cu mâi- 
nile deasupra gleznelor. 


Poziţia de ple- 


À Li c 
t L 
E 


ati ee ΝΕ A Seed AR 


Nr. 2; Prima parte a 
a mişcării: Aplecaţi- vă pe 
spate, fără să migcati capul 
sau să deplasati mâinile. 


Nr. 3; A doua parte a 
mişcării: Inainte de a 
atinge podeaua cu umerii 
şi ceafa, depártati repede 
genunchii dela piept pen- 
tru a-i lăsa să treacă peste 
cap. Tălpile nu trebue să 
se depărteze prea mult de 
corp. 


De data aceasta vă a- 
plecați spre faţă, reluati 
poziția de plecare şi re- 
incepeti de cinci până la 
opt ori. 


DESENE TRIMISE DE CITITORII NOŞTRI ° 


@ 


ο 


C 


SM Flex 


DMA n Ga 


OPIILOR 


FLORICHII 


ROMAN PENTRU COPII SI TINERET 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe ţărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiţă, pe mama acesteia si pe 
o educatoare a micufei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puțin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 

Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu țiganca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la București, unde se intál- 
neste cu fratele ei Andrei. 

Ea ii ascunde frate iui ei adevărul asupra celor în- 
támplate cu puțin mai înainte si printr'un fals, intră 
în stăpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, 
luând numele de domnișoara Cotnărescu. Fratele rău- 
făcătoarei află însă adevărul și o ameninţă cu denun- 
farea, dacă nu-i dă si lui jumătate din avere. 


8. 


Florichii i se páruse curios cá Moacá a pus-o să 
se ascundá in vagon la apropierea jandarmilor. De 
indatá ce fu sigurá cá tiganul nu o mai poate auzi, 
îl întrebă pe Gică: 

— Ce este cu jandarmii aceia? Dece m'au întrebat 
cum mă cheamă? 

Moacă se apropiase între timp de vagon şi auzind 
întrebarea Florichii, sări cu gura astfel ca Gică să 
nu aibe timp să răspundă ceva: 

— Ăştia's oameni puşi să stea pe capul sármanilor 
şi să le facă numai rele. Să te fereşti totdeauna de 
ei Florico. De va fi să întâineşti vreunul pe drum, 
să treci de partea cealaltă, căci altfel te prinde şi 
te bagă la închisoare şi atunci este vai de tine... 

— Dar Gică? întrebă fetița. 

— Gică trebue să se ascundă şi el când vin jan- 
darmii în cale! 

— Cu aceste cuvinte, Moacă întoarse spatele co- 
piilor. Florica se temea să nu-l supere şi deaceea se 
feri să mai întrebe ceva. Dealtfel toată lumea uită 
întâmplarea şi chiar în aceeaş după amiază, vagonul 
porni tras de caii cumpăraţi de Moacă spre alte sate, 
unde se țineau bâlciuri şi unde familia spera să poată 
câştiga ceva bani, dând o reprezentaţie. 

Au trecut în felul acesta câteva luni de zile. După 
o iarnă grea veni iarăşi primăvara. Florica era tristă, 
căci îşi amintea de mama şi tatăl ei şi adesea, când 
se credea singură, repeta de multe ori numele ei 
adevărat, Liliana Ocoveanu, numai spre a nu-l uita. 

Intr'o zi, pe când îşi murmura numele, fu auzită 
de Moacă. Tiganul se infuriá peste măsură: Gică era 
dus prin sat după cumpărături, iar Sita făcea de 
mâncare. Pâşind ca un tâlhar, figanul se apropiă de 
fetitá gi-i dádu o groaznicá loviturá de picior, incát 
nefericita se prábugi dând un strigăt de durere. 

Femeea, care auzise strigátul nenorocitei copile, 


Ave-Maria (Salutare, Mario!) este 
o rugăciune catolică către Sf. Fecioară. 


de MATU ŞICA 


lăsă de o parte treaba şi uitând de frica pe care o 
avea de bărbatul ei, se repezi asupra lui strigând: 

— Ce vrei să o omori ca şi pe cealaltă? 

Atâta a fost destul pentru ca Moacă să devie galben 
ca ceara şi să dea drumul Florichii, pe care o apu- 
case de gât. După câteva minute, strigătele de durere 
ale Siţei, o fácurá pe Florica să înțeleagă, că buna 
femee plătea îndrăzneala de a-l fi împiedicat pe 
ţigan s'o bată. à 

Când s'a înapoiat Gică din sat, Florica îl întrebă, 
dece a spus Sifa, că Moacă a omorât pe cealaltă si 
cine era cealaltă fetiţă. 

— Taci din gură, Florico, spuse speriat Gică, să 
nu mai spui aşa ceva. Nu s'a întâmplat nimic. De- 


_sigur că ai înțeles greşit cuvintele mamei. 


Băiatul se ridică apoi de lângă Florica şi se duse 
lângă mama sa, pe care o imbrátisá plângând. 

A doua zi era Duminică, iar Moacă se hotărise să 
dea o reprezentaţie în sat. De cu seară, familia făcu 
toate pregătirile. Vagonul fu tras în faţa cárciumii 
din sat, iar în fața lui fu ridicat un cort rotund, 
cumpărat de Moacă încă din timpul iernii. 

A doua zi după amiază, spectacolul începu. Gică 
făcu salturi mortale, iar Florica dansă pe frânghie, 
umblă pe mâini şi surâse oamenilor adunați în jurul 
ei. Toţi băteau din palme şi-i aruncau bani şi fructe. 
In fine, veni şi rândul Sitei. Biata femee era tristă, 
iar în jurul ochilor avea cearcăne mari. Aproape că 
se temea să intre în cort spre a se arăta publicului. 
Pe brațul drept avea o vânătaie mare şi urâtă. 

Văzând că sofia sa întârzie să se arate, Moacá o 
privi fioros şi o amenință cu pumnul. Ca un biet 
animal bătut, femeea se apropiă atunci de centrul 
cortului şi aruncându-şi pelerina de mătase roasă pe 
care o purta pe umeri, se înclină în fața publicului. 

— Doamnelor şi domnilor, începu să vorbească 
Moacă, aceasta este femeea atlet, care a învins până 
acum pe cei mai voinici oameni din lume. Vedeţi 
greutățile acestea de fer? Ei bine, femeea atlet le 
va ridica şi va face exerciții cu ele, ca şi cum ar fi 
nişte fulgi. 

Intr'adevăr femeea se plecă şi ridică greutăţile, 
făcând exerciții obişnuite. Lovitura pe care o avea 
însă pe mână părea s'o doară. Dar pe Moacă nu-l 
interesa acest lucru. 

— Doamnelor şi domnilor, mai spuse el, de data 
aceasta veți vedea ceea ce n'ați mai văzut niciodată. 
Femeea-atlet va face exerciții cu o greutate de 25 
de kilograme, pe care o va arunca peste cap, prin- 
zând-o apoi pe umăr. š 

Sita îl privi rugátoare, dar figanul murmurá o 
ameninţare. 

Exercifiul era foarte greu, căci o mişcare greşită 
ar fi putut să-i aducă moartea. Femeea o ştia şi de- 
aceea se ferea să facă acest exercițiu. Acuma nu avea 
însă încotro, trebuia să-l facă. Temátoare, se aplecă 
şi ridică mingea de fer, o săltă în palmă şi-i făcu 
vânt peste cap. Greutatea trecu numai la câțiva cen- 
timetri de creştet. Intorcándu-se brusc, femeea o 
prinse înainte ca să cadă la pământ şi-i făcu vânt 
înapoi peste cap, către mâna dreaptă, de unde pornise. 


10 


κ am. wa 


De data aceasta însă, fie cá n'a avut putere, fie 
că n'a calculat bine distanța, greutatea se înălță peste 
cap, iar când fu exact peste creştet, se prábugi ca 
trasă de o aţă în capul femeii. 

„Un strigăt de groază egi din pieptul celor de faţă. 
Siţa se clátiná o clipă pe picioare şi căzu însânge- 
rată la pământ. Numai Moacă avu inimă să strige: 

— Neîndemânateco! 

Câţiva oameni cari şedeau pe băncile din jurul 
párefilor cortului, se năpustiră să dea o mână de 
ajutor. 

— Máicufá! se auzi un strigăt sfâşietor. Era Gică. 
Sărmanul copil căzu în genunchi lângă mama sa. 

—,Máicutá, gemea el şi încerca să-i sprijine sár- 
manul cap însângerat. _ 

Florica se apropiase şi ea. Ochii îi erau plini de 
lacrimi: 

-- Sărmana mea mătuşe! Un doctor! Căutaţi iñe- 
diat un doctor! 

Gică îi mulţumi din priviri pentru ideea bună pe 
care o avuse şi dădu să fugă la casa doctorului de 
plasă. Dar acesta se afla prin apropiere aşa, că aflase 
de nenorocire şi venise singur în cortul saltimbancilor. 

Felul de a se purta al lui Moacă supărase însă 
oamenii, cari începură să murmure. Si când figanul 
mai strigă ca toată lumea să iasă afară, vreo câțiva 
săteni se repeziră asupra lui. Numai sosirea docto- 
rului îi făcu să se liniştească şi să nu-i dea acestui 
om nemaipomenit de rău lecţia pe care o merita. 

Oamenii se dădură înapoi. Lângă rănită nu mai 
era decât Florica şi Gică. Amândoi plângeau de să 
ti se rupă inima. 

— Luaţi copiii de aici, spuse doctorul cu blándefe. 
Nu e pentru ei aşa ceva. 

Câteva femei îi luară de mână şi-i duseră afară. 

— Nu vreau să plec, striga cu glas sfâşietor Gică. 
Vreau să stau lângă maica mea. Dece nu-mi mai vor- 
beşte. Ce este cu mama? 

— Taci báetele, spuse doctorul ai cărui ochi erau 
plini de lacrimi. Nu avea teamă. O să fac totul ca 
mama ta să se facă bine. ? 

Atunci Florica îl imbrátis cu dragoste pe Gică 
şi ajută femeilor să-l scoată afară din cort. Fetiţa 
simfise că s'a întâmplat o mare nenorocire şi nu ştia 
ce să facă mai bine, ca Gică să sufere mai puţin. 

Intre timp doctorul se plecase din nou asupra fe- 
meii. Ii luă pulsul, privi rana şi după câteva clipe 
îşi făcu semnul crucii, spunând: : 

— Dumnezeu s'o ierte! Nu i se putea ajuta cu nimic. 
Isi sfárámase capul. 

*.* 


Cuvintele doctorului îl fácurá pe Moacá să tresará. 
Toată furia dispáru. Părea cá este zăpăcit şi apro- 
piindu-se de doctor, îi spuse cu glas tremurător: 

— Domnule doctor... adică.... cum e asta... 

— E femeea dumitale? intrebà doctorul. 

— Dal 

— Imi pare rău, dar... aşa a vrut Dumnezeul 

Moacă îşi plecă privirile. De unde până acuma 
privise cu răutate pe cei din jur, de data aceasta îi 
venia să plângă şi ar fi cerut ajutorul tuturor. Isi 
frământa căciula în mâini, se învârtea încoace şi în- 
colo, fără să ştie ce să facă. Căsca gura şi inghifia 
în sec. 

Doctorul îşi strânse lucrurile care erau răspândite 
pe jos, în jurul moartei şi dădu să plece. 

— Imi pare rău, spuse el, dar pe cát mi se pare, 
sărmana n'a fost prea fericită în viață. Poate că este 
mai bine pentru ea.... 

— Nu zic nu, se amestecă în vorbă o femee, vezi 
dumneata însă că au rămas doi copilaşi pe drumuri 
şi omul ăsta nu pare să fie prea bun la inimă. O s'o 
ducă greu sármáneii! ` 

Femeea îl privi pe Moacă şi-i spuse: 

— Nu vrei, domnule, s'o ridicăm şi s'o ducem în 


11 


vagon... să-i aprindem o lumânare la cap, că aşa se 
cuvine... 

Moacă dădu din cap, dar nu spuse niciun cuvânt. 
Ajutat de ο femee o ridică pe moartă şi o duse în 
vagon, întinzând-o pe pat. Copiii sedeau ghemuiţi 
într'un colț. Gică piângea, iar Florica căuta să-l 
mângăie. 

— Taci Gică, taci, îl îmbuna ea. O să-ți vorbesc 
mereu despre mama ta. Nu mai plânge, că-mi vine 
şi mie să plâng. 

— Taci tu din gură fată, strigă Moacă supărat. 
Lasă-l să-şi plângă mama. Sifa o fi fost ea cum o 
fi fost, dar tot era bună la ceva... mă mai ajuta... 
Ce dracu mă fac eu acum cu voi doi pe cap? 

„In clipa aceea intră în vagon câinele. Privi în- 
ciudat în jurul său, ca şi cum ar fi voit să înțeleagă 
ce s'a întâmplat, se apropie de patul pe care era 
întinsă moarta, o mirosi, apoi şezând întinse botul 
spre cer şi scoase un urlet înfiorător şi atât de 
dureros, de par'că şi-ar fi dat seama că stăpâna lui 
nu mai există. 

Urletul câinelui îl scoase pe Moací din toropeala 
sa. Se apropie atunci de sărmana moartă şi îi mângăie 


uşor obrajii sbárciji de atâtea suferinţe. Apoi, sim- 
find că-l podideşte plânsul, egi din vagon, trántind 
uşa în urma sa. 

Alături de moartă rămăseseră numai cei doi copii, 


cari gemeau uşor. 


* * 
* 


După moartea Sitei urmará zile foarte grele pentru 
cei doi copii. Moacă se îmbăta aproape în fiecare zi 
şi atunci îi bătea fără să mai ție seama de ceva. 
De mâncare nici nu era vorba. 

Se aflau de câteva zile în apropierea unui târg, 
iar Gică se dusese după cergit, deoarece Florica nu 
mai mâncase nimic de aproape două zile. Cu o 
noapte înainte, țiganul venise beat acasă şi îi speriase 
amarnic pe amândoi. Abea spre miezul nopții apucará 
să doarmă puțin. In zori, pe la orele şase, Gică se 
trezi. Florica dormia adânc alături de el. Băiatul 
privi întristat fata fetitii, pe care începuseră să se 
vadă urmele suferințelor din ultimele luni. Tresări 
când auzi glasul aspru al tatălui său: 

— Hai, ce se aude cu cafeaua aia? O capăt sau 
nu o capăt? 

— Florico, o strigă încetinel Gică pe fetiță. Hai 
scoală-te dragă. Te cheamă tata şi-mi pare că este 
supărat. 

Florica dormia însă adânc aşa că nu se trei. 

— Hei, ce se aude? mai strigă odată Moacă. 

(Va urma) 


DIMINEAȚA 
* 


COPIILOR 


2 πα 


“9 


— t azi + 22 


NĂZDRĂVĂNIILE 


SICA | 


PORTOCALA 


Bšetasul ăsta-i Bicá, 
Názdrávan si fárá fricá. 


Insá scaunu-i prea mic, A adus o carte groasá, 
Trebue 'náltat un pic. Ca sà poatá sta la masá. 


Insá iar e supárat, Ia din raft acuma Bică, Și cu dânsa, mulțumit, Ia uite ce întâmplare! 
Că prea tare s'a 'nálfat. O carte ceva mai mică. lar la scaun a venit. - Trebuia ceva mai mare! 


Dar degeaba 'ncearcă el, Pân' la urmă, enervat, L-a găsit a lui mămică! 


Băețaşul supărat, 
Trei sau patru cărți a luat. Să le-ageze într'un fel. El problema-a rezolvat. Vai ce-o să páteascá Bicăl 
í ; de MIC-MAC 


Ciubucul este o vargă ce o trag 


i tavanuri. 


I Ori 


zidarii pe peret 


€ / 
ο LL LL LE LLLLIIIIIIILIIITITITTITIILIL] EHHESNENNEERHEHHNNH 


"POVESTEA UNUI LANT DE AUR 


SENTR'UN colţ al muzeului stau de vorbă 
o coroană, un rubin şi un lanț de aur. 
Coroana şi rubinul stau aci de mai de 
mult; lanțul a fost adus abia azi, şi e 
3 i foarte mulțumit de cunoştinţele făcute. 
== Ceilalţi doi sunt şi ei încântați, că se 
cam plictiseau în colțul nevizitat de nimeni. Rugară 
lanțul să le mai spună câte ceva. Cum acesta nu prea 
ştia multe noutăţi, coroana avu o idee minunată. 
„Ce-ar fi, zise ea, dacă ne-ai povesti viața dumitale?“. 

„Cu plăcere“, răspunse lanțul foarte măgulit. $i 
zângănindu-şi inelele, tuşi de câteva ori, pe când ru- 
binul şi coroana se pre- 
gătiră să-l asculte. 

„Primul om pe care 
mi-l amintesc când mă 
gândesc la trecut, este 
Tullius, bogatul negu- 
stor roman, îşi începu 
povestea lanțul de aur. 
El mă păstra într'o ca- 
setă cu multe alte po- 
doabe. In zilele de săr- 
bătoare mă punea la 
gât şi mergea să aducă 
jertfele zeilor. Da, era 
bine pe atunci! Preoții 
cântau, fumul jertfelor 
se ridica drept spre cer 
şi eu străluceam de bu- 
curie şi mândrie. Dar 
într'o seară, Tulliusveni 
acasă speriat, îşi adună 
familia, şi începu să le 
vorbească. N'am înţeles 
prea bine ce spunea. 
După cât se pare, nává- 
liseră duşmanii în Roma. 

Şase zile groaza şi 
tristețea au domnit în 
oraş. Şase zile a durat jaful. Barbarii Vizigoţi adunau 
aurul şi argintul, incendiau casele, omorau bătrâni 
şi tineri. Si în a şasea zi, au plecat voioşi, lăsând în 
urmă jalea şi desnádejdea. Au plecat ducând cu ei 
averile Romei. Şi pe pieptul conducătorului lor eram 
eu, strălucind de furie. 

Adio viață liniştită de până atunci! Noii mei stă- 
pâni trăiau numai din jafuri şi lupte. Nu odată am 
fost stropit de sângele vre-unui rănit; nu odată am 
fost smuls dela gâtul înghețat al unui mort. Am 
trecut din mână 'n mână, regii Vizigotilor m'au stá- 
pânit pe rând şi toti erau mândri de mine. 

Dar viața aceasta luă si ea sfârşit. Vizigotii se 
stabiliră într'o țară numită Spania. Se părea cá vre- 
murile bune se întorseseră iarăş. Nu mai era vorba 
de lupte; toată ziua regii se plimbau prin grădinile 
palatului, sau se veseleau la ospete îmbelşugate. Si 
eu eram fericit. Numai că, de bătrâneţe probabil, 
inelele mele cam scártáiau când má mişcau. 

N'am sí uit niciodată noaptea îngrozitoare în care 
au năvălit Arabii: Era aproape miezul nopții, vântul 
vuia, iar eu aruncam flăcări la lumina torțelor. La 
Xeres de la Frontera, regele a fost părăsit de ostaşi 
şi Arabii au rămas biruitori. 

Focuri mari au fost aprinse pe câmpie şi în jurul 
lor se adunaseră toti ostaşii. Aveau vestmintele sdren- 


13 


de ELVIRA CALAN 


fuite şi pătate, fețele supte şi ochii lucitori. Ici-colo 
câte un rănit cerea ajutor şi trupuri fără viață ză- 
ceau peste tot; oamenii nu călcau decât în băltoace 


' de sânge. 


Șefii se strânseseră lângă focul cel mai mare. Ală- 
turi era o grămadă de odoare pe care le aduceau 
soldații, prăzi luate dela duşmani. In tăcerea nopţii, 
un arab bătrân începu să strige: 

„Abu-Becru! Ti se cuvin trei pumni de galbeni şi 
o brățară de argint... Ali-Omiad! patru coliere de aur 
şi un pumn de arginfi. Omar-Abas! „şi impárteala 
prăzii continuă până când auzii: „Abu-Otman! patru 

pumni de arginti şi un 
lant de aur.“ Mâini as- 
pre mă luară din gră- 
mada de comori 'şi mă 
întinseră unui arab în- 
nalt şi slab. 

Cam o săptămână mai 
târziu, Abu-Otman se 
plimba pe străzile ora- 
şului Cadix din apro- 
pierea câmpului de 
luptă. Era vremea prân- 
zului, şi el nu mâncase 
nimic ; toti banii îi pier- 
duse în ajun, bând cu 
câțiva prieteni. Cum 
mergea el aşa, văzu 
deodată o ospătărie fru- 
moasă la a cărei uşe 
era atârnat un vițel în- 
treg, jupuit, numai bun 
de pus pe grătar. Han- 
giul zări privirile pof- 
titoare ale arabului, şi-i 
zise: 

|. „Ei, care parte să ţi-o 
tai: O friptură costă 
numai 25 de dinari.“ 

Arabul ridică din umeri: 

„N'am bani!“ şi vru să plece mai departe. 

Dar hangiul mă văzuse. 

„Ştii ceva, spuse el, dă-mi mie lanţul acela de aur 
şi-ţi dau o portie dublă“. 

Atâta i-a trebuit lui Abu-Otman. Fără să mai stea 
pe gânduri intră în ospătărie, mă dădu gazdei şi se 
aşeză la cea mai bună masă. Ce-a a făcut apoi nu 
mai ştiu, căci hangiul mă ducea în casă la sofia sa. 

„Isabslo, strigă el,ia uite numai ce am luat!“ 

Isabela lăsă în poală pânza la care lucra, şi răs- 
punse: 

„O, ce bine, tocmai mă întrebam ce să-i cumpărăm 
nepoatei noastre de ziua ei.“ 

Am fost pus într'un cufăraş de lemn; înăuntru 
era întuneric besnă, dar am simțit cum mă ia un om 
în mână. Apoi nu ştiu ce s'a mai întâmplat. Caseta 
a fost aruncată cu putere şi am auzit nişte gemete. 
Cineva a deschis caseta şi a strigat: 

„Pe Allah, lanţul acesta merită o împărăție!“ 

M'am simțit foarte mândru şi am început să stră- 
lucesc. Dar când privii împrejur, îmi păliră inelele 
de spaimă. Eram într'o pădure măreață şi pe jos ză- 
cea un om străpuns de săbii, era mort. 

Pe mine mă ținea un arab cu fața sălbatecă şi 


alți doi stăteau lângă el şi mă priveau. Inţelesei deo-. . 


ΕΑΤΑ 


datá ce se intámplase. Omul care má ducea, fusese 
atacat de bandiții arabi, care-l omoráserá. 

Am rámas multi ani la gátul lui Buid Barmecidul, 
cel mai fioros tâlhar din Spania. Multe crime şi ja- 
furi am văzut în timpulacesta. Dar într'o bună zi a 
fost prins de trupele regulate. Buid a fost spânzurat, 
iar eu am trecut în stăpânirea unui ofițer arab. 

Un nepot de-al acestuia făcea parte din oastea 
care pornise să se lupte cu Carol cel Mare, puterni- 
cul împărat de peste munți. 

Dar arabul acela era un laş. In loc să lupte, el îşi 
întoarse calul să fugă. Un cavaler din oastea duş- 
mană îl văzu şi se repezi după el. 

»Crufá-mi viața, se rugă arabul, iartá-má. Iti dau 
tot ce vrei... îţi dau... iată!“ Și spunând aceasta mă 
luă dela gât şi mă întinse cavalerului. Acesta şovăi 
câteva clipe. Apoi strigând: 

„Câine de păgân!“, îl străpunse cu lancea, mă 
apucă şi o luă la goană. Fu ucis si el chiar în aceeag 
zi, iar eu am fost luat de Carol cel Mare. 


Au trecut ani. In palatul împăratului ardeau lumâ- 
nările, stráluceau oglinzile gi cântau muzicantii. 
Era serbarea aniversării fiicei lui Carol cel Mare, 
frumoasa Berta. | 

Era o adunare măreaţă .Nobilii şi mândrele doamne 
erau îmbrăcaţi numai în catifele şi mătăsuri. Miro- 
deniile ardeau în. vase de argint şi fumul lor uşor 
dădeau par'că o strălucire şi mai mare pietrelor pre- 
tioase cu care se împodobiseră castelanele. In mijlocul 
lor, ca un împărat adevărat, şedea Carol cel Mare, cu 
barba albă-mătăsoasă, dar cu ochii vii; sabia era în- 
crustată cu aur şi argint iar pe umeri avea o mantie 
albastră. La dreapta lui stătea Berta, cea mai fru- 
moasá domnitá din lume. In părul ei negru era îm- 
pletit un lant de aur care arunca scântei; acesta 
eram eu. 

Deodată se făcu tăcere. In mijlocul adunării păşi 
un tânăr voinic şi chipeş, numit Angilbert. El se 
închină cu sfială în fața tuturor şi rosti o poezie în 
care preamărea vitejia împăratului şi frumusețea 
prințesei. Cu toții îl aplaudará fermecați. lar Berta, 
căutând ceva mai de pref ca să-i ofere, mă desprinse 
dintre cozile ei şi mă întinse poetului. Cred că nici- 
odată n'am strălucit mai frumos ca atunci. 


Sâmpietru este o sărbătoare 
ce cade la 30 lunie. 


T 
; 


Nu mult după aceasta, Carol cel Mare închise ochii 
pentru vecie, plecă pe drumul cel mai de pe urmă, 
plâns de întreg poporul său. 

Mai trecură câţiva ani. Pe tronul mândru şi bogat 
se aşeză acum alt Carol, dar acesta nu mai avea pu- 
terea şi curajul primului. Era împăratul acesta înalt 
la stat, cu mustața neagră. Dar din tinerețe avuse o 
boală care îl lăsase fără păr pe cap. Iar poporul, 
obişnuit să poreclească, îl numise Carol Pleşuvul. 

De multe ori am avut prilej să-l văd de aproape, 
căci fiul lui Angilbert era sfetnicul şi curteanul său 
cel mai apropiat. Şi când avea o slujbă mai mare, o 
slujbă care să ceară istetime de minte şi credință 
neclintită, îl alegea pe el. La gâtul său străluceam 
eu, tot atât de frumos ca pe vremea bogatului ne- 
gustor Tullius. 

Odată, Măria Sa Carol Pleşuvul, trimise solie bo- 
gată în oraşul Veneţia. Urmaşul lui Angilbert era 
căpetenia acestei solii, al cărei rost n'am putut să-l 
aflu nici până azi. Atâta ştiu că eram sortit să fac 
parte din darurile oferite Marelui Doge, conducă- 
torul şi stăpânul Veneţiei. 

Multe zile au mers, când călare, când în căruțe, pe 
drumuri îngrijite sau pe poteci înguste, prin şesuri 
şi prin munți, prin văi şi peste dealuri. Dar după o 
lună, au ajuns la malul mării. 

Aci, lanțul de aur se întrerupse puţin ca să mai 
răsufle şi să-şi adune amintirile. Coroana şi rubinul 
aşteptară în tăcere. 

„Marea! reluă lanţul, ati văzut voi vreodată întin- 
derea aceea de apă, când verde, când albastră, presă- 
rată cu spumă argintată.E atât de frumoasă, atât de 
măreață încât îmi lipsesc cuvintele ca să v'o descriu. 

După câtva timp de plutire liniştită, am ajuns la 
Venetia. E un oraş de basm aşezat la malul cele mai 
frumoase mări. Jumătate din oraş e clădit pe insule 
şi în loc de străzi sunt canale de apă albastră în 
care se oglindesc imaginile tremurate ale palatelor. 

Solia a fost primită de Marele Doge, îmbrăcat în 
haine scumpe şi înconjurat de cei mai aleşi cetățeni 
ai Veneţiei. 

Din toate darurile, din toate comorile aduse, s'a 
bucurat mai mult şi a mulțumit mai călduros, pentru 
mine. 

Mult timp după aceasta, în primăvara unui an îm- 
belşugat, sosea la Veneţia palatelor şi serbărilor, 
trimisul lui Stefan cel Mare al Moldovei, arhiman- 


dritul Ion Tamblac. 

Fu primit într'o sală măreaţă, împodobită cu mar- 
moră şi aur. 

Trimisul tinu o cuvântare ascultată cu luare'aminte 
de toti nobilii aflați acolo. El le aducea urarea de 
pace şi de prietenie a MárieiSale Ştefan: 
Voevod, şi îndemnarea să se hotărască să pornească 
împreună la lupta cu păgânii mahomedani. 

Ion Tamblac porni înapoi încărcat de scrisori şi 
făgădueli. Ducea cu el darul Dogelui către Domnul 
său: un lanț de aur. Am fost multă vreme tovarăşul 
lui Ştefan cel Mare. 

După ziua de jale şi năpastă în care s'a săvârşit 
Voevodul din viață, am fost înmormântat odată cu 
el, în mânăstirea înecată în tămâe şi răsunând de 
cântece triste. Piatra mormântului a căzut cu sgomot, 
întunericul m'a învăluit peste tot, şi am adormit. 

Am fost trezit de sunete puternice şi voci aspre. 
Mâini necunoscute m'au apucat, m'au cântărit, m'au 
cercetat şi m'au adus aici unde am avut norocul să 
găsesc tovarăşi atât de plăcuţi, termină lanțul de aur 


adresându-se politicos vecinilor săi. 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PRIMULUI CONCURS LUNAR 


(DECEMBRIE) 


AU DESLEGAT TOATE JOCU- 
RILE: Tutuianu Florica — Pro- 
gresul, Micu Ana — Cahul, Nelu 
Herşcovici — Focşani, Sara Heller 
— Craiova, Jan şi Polidi Weiner 
— Cernăuţi, Andrei Gheorghe — 
Loco, Ștrul Ștrul — Iaşi, Nicolescu 
N. Daniel — Loco, $mil Ghermau 
— Lipcani, Ionel Gordev — Con- 
stanța, Tănase V. Dumitru — Loco, 
Felicia Cornescu — Loco, Sache- 


larie Sergiu — Loco, Nicu Slavu 
Sfinx — Câmpina, Stânculescu I. 
Marin — Craiova, Codreanu Marin 


— Galaţi, Schaechter Alfred — If- 


cani, Vasile Vasilescu — Loco, 
Traian Niculae — Carmen Sylva, 
Ionţer Viorel — Lipova, Băcilă 
Carolina — Sibiu, Ana Maflei — 


Botoşani, Ileşea T. Gheorghe — 
Brăila, Ispravnicu I. Radu — Ploeşti, 
Rotner C. Alfred — Loco, Constan- 
tinescu T. C-stin — Loco, Vlad I. 
Gheorghe — Loco, Niculescu Ale- 
xandru — Târgovişte, Blănaru Dra- 
goş — Câmpulung, Cecilia Vulcă- 
nescu — Loco, Dimitrie Lungu — 


Loco, Stanciu D. Marin — Roma- 
nati, Beatrice Focsganer — Loco, 
Tudor Alexandru — Teleorman, 
Rozica Bercovici — Loco, B. Ca- 


targiu — Brăila, Leopold Brender 
— Constanţa, Pavlovici Alexandri- 
na — Dorohoiu. 

AU DESLEGAT 5 JOCURI: 
Harry Weintweig — Loco, Silvia 
Micu — Loco, Constantin Mocanu 
— Buzău, Simion D. Victor — Că- 
lăraşi, Suzana Táranu — Loco, Ros- 
man Ester — Sibiu, Simionescu 
Nicolaie — Loco, Pascu Gh. — Ba- 
ον — Swick Giordano— 
— Giurgiu, H. şi G. Canter — Loco, 
Constantin P. Stănescu — Buzău, 
Benedict A. Landau — Loco, Ileana 
Dinescu Loco, Bogdanovschi 
Tania — Loco, Anastasescu Eca- 
terina — Loco, Mirela Pátrágescu 
— Loco, Zetea Vasile — Satu-Mare, 
Tánase I. Nicolaie — Piatra-Olt, 
Vanghele Constanța — Loco, Ale- 
xandru H. Ervin — Loco, Steinic 


Zelman — Hotin, Covaci Iosif, 
Kostel Roşca — Balş, Cialikian 
Arsen — Craiova, Militiade Popes- 


cu — Iaşi, Spiridon Mihaiţă — Ciuc, 
Florin Gh. Vlădescu — Jiblea, Pre- 
descu Paul — Giurgiu, Dumitru 
Sergiu — Ismail, Ulieru Eugenia 
— Ploeşti, Sternberg Iacob — Cer- 
năuţi, Puiu Smith — Loco, Leonard 
Ionescu — Buzáu, Puica si Ionel 
Molder — Buzău, Adolf Watler — 
Loco, Vasiliu J. Valentin — Loco, 
Coroilan P. — Loco, Vasile Párvu- 
lescu — Chitila, — Ionitá Constantin 
— Ῥ]οεψῖ, Segall Morel — Tg. 
Neamţ, Irena Mochi -- Ialomița, 
Segal Norbert — P. Neamţ, Wolf 


15 


B. Marius — Roşiori de Vede, 
Gh. Racz — Gorj. 

AU DESLEGAT 4 JOCURI: 
Fisch Paul — Sighetul Marmaţiei, 
Fany S. — Loco, Elvira Faerman 
— Loco, Ana Moldovan — Loco, 
Păduraru Gheorghe — Cahul, Giur- 
giu Traian — Cetatea Albă, L. 
Grabois — Calaţi, Găvril G. Ioan 
— Loco, Aldea Lucia — Braşov, 
Suciu Nicolaie — Severin, Mandel 
Max — Loco, Hovarth Victor — 
Loco, Dragoş Stănescu — Loco, 
Braunştein Alfred — Loco, Stoian 
Gheorghe — Ploeşti, Dumitrescu 
Dan — Loco, Toma Gh. Nic — Lo- 
co, Carol Peter — Târgovişte, Rita 
O. Loco, Schwartz Sylvia — Loco, 
Dan M. Charas — Ploeşti, Nicu 
Munteanu — Loco, Stoica F. Leo- 
n rd — Ploeşti. Nuta Nicolescu — 
Ploeşti, Livia Patin — Loco, Nina 
Meheli — Piteşti, Horovitz Jean — 
Loco, Solange Berner — T. Măgu- 
rele, Cireşeanu Mety — Arad, Cer- 
nica Văleanu — Loco, Drăgănescu 
Vasile — Orheiu, Macri Ase — Lo- 
co, Rusu Valeriu — Giurgiu, Stă- 
nescu Mihail — Jimbolia, Avrames- 
cu Paul — Roman, Mirovici Elias 
— Botoşani, Dida Balan, — Cara- 
cal, Lizetta Rothman — Loco. 

AU DESLEGAT 3 JOCURI: 
Toma D. Marian — Caracal, Joles- 
cu Nicolae — Loco, Pohrib Alice 
— Tecuci, Brăileanu V. Gr. — Ga- 
lati, Hechter Lily — Loco, Proper 
Nuti — Loco, Luzer Sterenberg — 
Soroca, Petrescu C. Radu — Loco, 
Marian Albini — Loco, Igo Eigen- 
stein — Cernăuţi, Moraru Ίσα — 
Dorohoi, Serman Sergiu — Loco, 
Clain S. Mircea — Craiova, Cris- 
tache I. Stefan — Cernăuţi, Carol 
I. Marcu — Craiova, Vasile Roman 
— Tg. Ocna, Cornelia Mitru — 
Turda, Mihăilescu Elena — Bihor, 
Zdrendea Viorica — Loco, Elena 
Focşeneanu — P. Neamţ, Lupu M. 
Ludovig — Loco, Voinicu A. Con- 
stantin — Constanţa, Segall Alfred 
— Tulcea, A Gofman — Cetatea 
Albă, Sică Constantinescu — Loco, 
Jeanna Felicia — Loco, Marius 
Romanescu — Loco, Andreica Ko- 
polovici — Roman, Dorina Epurea- 
nu — Bârlad, Gutmann Marcu — 
Loco, Itic Rebeca — Loco, Dela 
Ionescu — Hotin, Vintilă Radu — 
Tecuci, Negrea Alexandru — P'oesti 
Perianu Eugenia — Loco, Harry 
Carsso — Loco, Andrei Dumitru 
— Loco. 

AU DESLEGAT 2 JOCURI: 
Elena Constantinescu — Loco. Teo- 
dorescu Marin — Alexandria, Ester 
Haim — Călărași, Janina Gruenfeld 
— Botoşani, Mişa Goldştein — Lo- 
co, Myra şi Maria Polizache — 
Târgovişte, Tică Bernstein — R. 
Sárat, Scorfeanu Piky Loco, 


Revencu F. loan — Hotin, Natan 
Saier — Turda, Susy Calmanovici 
— Loco, Leliana Istrátescu — Se- 
verin, B. Schapira — Bacáu, Maria 
Gheţea — Slănic, Titei Ticu — Al- 
ba-Iulia, Niculescu Lazăr — Mer- 
curea Ciucului/ Ioan Ştefănescu — 
Focşani, Banu I. Georghe — Loco 
Morgina — Severin, Mya Madeleine 
— Blaj, Amărşteanu Valentin — 
Sibiu, Comănescu Richard — Câm- 
pina, Elvira Flueras — Tg.-Jiu, Lu- 
cian Moise — Râmnicu-Sărat, Chi- 
tlaru Louis — Sinaia, Muşetescu 
Stelian — Bolgrad, Ionel Andrees- 
cu — Feteşti, Aron Godelman — 
Cahul, Saraga Hewitt — Loco, Cor- 
nelia Domnin — Loco, Puiu Segall 
— Loco, Vladimirescu Corneliu — 
Ocnele Mari, Furdurescu Angela — 
Loco, Gheorghe S. Chira — Bazar- 
gic, Ionel Haimovici — Urziceni, 
Predescu Lucian — Sighişoara, Po- 
pescu Ştefan — Oradeą, Melania 
Carol — Baia Mare, Sylvia Drago- 
mir — Odobeşti, Kein Lili — Loco 
Rosenberg Armand — Buşteni, Bu- 
jor Lazăr Giurgiu, Alfred 
Schwartz — Bistrița, Săveanu Bea- 
trice — Comarnic, Raoul Smilovici 
Loco, Dšnescu Ioan — Suceava, 
Pauline Câmpeanu — Mizil, Adria- 
na Gruenberg — Cozia, Marioara 
Velcescu — Loco, Rica Alternescu 


— Loco, Annie Rosenbaum — Ca- 
lafat, Marcovici Bernard — Loco, 
Michelstein Solo — Loco, Maria 


Anghel — Brăila, Clara Popescu — 
Azuga, Aneta Vasiliu — Cluj. 
(Urmare numărul viitor) 


COPII 


Acesta este Gigi, noul 
vostru prieten. Ispravile lui 
năzdrăvane sunt pline de in- 
vótáminte si pentru voi. 


Cine vrea să-l cunoască mai 
bine, și să afle povestea lui, 
să-i scrie la revistă. Veţi primi 
acasă o cărticică numai desene 
şi poezii care o să vă distreze 
mult. 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


Citeşte-o iar, dela început. 


- 


Am Part aul 


a Ó 


2-4 
"a 
» NV 2 vf a pz AP. 


` 

8 U ἐᾷ i C U A 27) Neagră în cerul gurii. 29) Pă- 
T rintii unuia din miri. 30) Asa cum 
face oaia. 31) Zic. 32) Carenu sunt 
vechi. 33) „Poveste cu...“ 35) Sem- 
nul inmulfirii.37) Pliná cu lână, o 
poartá bunicufa prinsá'n bráu. 38) 
Bunicutfa împunge cu acul. 40) El 
a spus: ,Lásafi copiii sá viná la 

mine“. 41) O nucă mai mică. 
VERTICAL: 1) Aşa cum este 
bunicufa. 2) Urs fără coadă! 3) Aer 
de fudul. 4) Pasărea care-şi căută 
numele. 5) Birlic. 6) Locul unde-si 
lasă nepotelul capul şi ascultă bas- 
mul. 8) Nu face nimic. 10) Animale 
cu barbá si cu clopot la gát. 11) 
Usuci. 13) Mare de tot 14) Un 
„nene“ la plural. 15) Prima jumá- 
tate dintr'un miel! 17) Un rege din 
Franța. 18) Cântecul leagănului. 
19) Cea mai plăcută ocupație a bu- 
nicului. 21) A cápátat-o bunicuta'n 
spate de povara anilor. 23) Copiii 
bunicufei. 25) Sunet, in muzicá 26) 
E proprietar pe casa din spinare. 
28) Metalul cel mai pretios. 30) 
Se zice cá ea aduce copiii, dar ari 
nici copiii, nu”mai cred./33) Dum- 
neata. 34) Animal de cursă. 36) 
Bărbatul bunicutei, — alb în plete 
ca şi ea şi la fel de blând. 39) Cea- 

laltă jumătate a mielului.' s. 


ja 
e 


= 
u 
' 


n πε 

οὔ es 
N 
= 


UNDE SUNT? 


EI 
ee 


W 
a 


e 
` 


9 3 
A] 


ORIZONTAL: 1) O vedeți în basmul e pe sfarsite... 21) Arbori 
figură, scundă, cu ochelari, comoară înalți din țările calde. 22) Ion cel 
de bunătate. 6) Al bunicutei e crep fără cap! 24) Nume de sfânt sau Trei copii si cățelul mănâncă cu 
si alb ca argintul. 7) Il învârteşte de băiat. 26) O jumate de masă. poftă. Unde sunt? 
bunicuta cu degetele uscštive, iar 
el cântă de zor: sfâr! sfâr! 8) Bšr- 
batul femeii. 9) Păr strâns la un 
loc; îl poartă si bunicuta. 10) Im- 
preună cu 38 vert. e cântecul cu- 
cului. 12) Scrumbii uscate. 14) Ni-1 
spune bunicuta cu glasul blând, iar 
noi adormiñi cu capul în poalele 
ei. 16) Metal de culoare gălbuie. 
17) Asa strănută bunicuta când e 
rácitá iar nepoteii îi urează ,,no- 
roc“! 20) Vine pela gene, când 


CUPON DE JOCURI 


Numele εἰ pronumele ...— mtma E - 
Luna Martie Seria | 


———— 0 ra Imprimeriile. Adevărul 5. A. Bucureşti 


> 
a. 
^ 
a 
- 
Q 
| 
| 
i 
| 
| 


> ÎN 


are 7l A 


E x A 


| REOTA {ες — A PENTRO TINERET 


AVENTURILE PUISORULUI PIG |“ F σα 


,looJe - 5 bune zice 
"Numa, estele-/ goes -T- 


Y œ- 
< 
DUNS 


fi στ] pes TIYU πῶς s τ. E 
Vdrd 6 i muig 90, «ΝΤ pu mM e 4 ΤῊΝ om 3511 co 


Dragii mei, 

Trebue sá revin asupra acestui 
subiect, deoarece unii dintre voi nu 
m'au inteles. Am redus preturile 
abonamentului, numai pentru o sin- 


ο ΑΛ. 


πα. ο... 


gură lună, adică până la 31 Martie, 
dapă care dată un abonament pe un 
an va costa din nou 200 lei, iarun 
abonament pe 6 luni 100 lei. Prin 
urmare numai pentru răstimpul 
amintit mai sus vă puteți abona 
pe un an cu 150 lei, iar pe 6 luni 
cu 75 lei Grăbiţi-vă aga dar, căci 
după trecerea acestei date nu voi 
mai putea face nimic, ca să vă 
acord aceste avantagii. 

Acum vreau să vă mai amintesc, 
celor cari n'ati citit încă, să luaţi 
cartea „Floarea îngerului“ pe care 
am tălmăcit-o eu şi s'o citiți. Iată 
şi răspunsuri pentru fiecare în 
parte: 

JANINA. — Imi pare bine că 
am primit iarăşi o scrisoare dela 
tine. Sá-ti răspund Ja toate câte má 
întrebi: voi publica portretul meu 


într'o carte care va apărea peste. 


p:tin timp Jocuri pentru concurs 
apr regulat în fiecare revistă. Nu 
pot să influenfez cu nim'c la dis- 
tribu:rea premiilor, aşa că totul 
depinde de noroc si de faptul dacă 
d:slegi toate jocurile. Fotografia 
ta a apărut. Poți trimite colaborare, 
ca povesti, îatămplări etc., nu numai 
jocuri. Faptul că ai apărut de două 


Φ 


ro +. š 


DE VORBĂ CU CITITORII 


LUNA ABONAMENTELOR ΕΕΤΙΝΕΙ 


ori înseamnă că s'a făcut o greşală 
la cules. Succes la învăţătura şi mai 
ales la teze. Aştept alte veşti. 

LASCU G. Bucata ΙΑΚΝΑ 
este destul de bine scrisă, dar n'o 
pot pubiica. Pentru o revistă ca a 
noastra îmi trebue întâmplări mai 
vii, mai multă acțiune — cum se 
spune — şi mai ales o limbă uşoară, 
pe care s'o poată pricepe şi copii 
mai mici. Aştept alte bucati. 

IONESCU PAUL. — Dragă 
Paulică, giumele trebucsc să fie nu 
numai bune, ci şi noui. Prin urmare 
o glumă care a mai apărut odată, 
nu poate fi repubiicată. 

KLARMANN ANDREI. — ,Al- 
manahul Școlarilor“ costă 30 lei. 
Trimite o fotografie şi o voi pu- 
biica în revista. Jocurile nu sunt 
bune pentru publicare. Mai încearcă. 

COMISIONA SERGIU. — Ideea 
este foarte bună, dar este prea grea 
ca să fie desvoltată de tine. Voi 
ruga pe un domn din redacție să 
scrie povestea aşa cum trebue şi de 
bună seamă că va pomeni şi nu- 
mele tiu. 

RADOSLAV A. RADU. — Bine 
mă Raducule, se poate să nu fii 
atent. Am scris de atâtea ori, că 
desenele trebuesc să fie făcute cu 
cerneală sau cu tuş şi pe cât se 
poate să nu fie colorate. Imi pare 
rău, dar domnul Cocoş Roşa plecat 
în ccs! 

URIAN NICOLAE. — Voi pu- 
blica unul din desene. Cel cu epurele 
nu prea este bun. 


I. MORARU. — Mă bucur căam 
un nou prieten. Fotografia ta va 
apàrea în revistă, iar jocurile le-am 
dat domnului redactor caie se ocupă 
cu jocurile. Sănătate! 


^e 


Lv ΛΑ... 


NICOLESCU M. DANIEL. 
Fără îndoială că cele ce-mi ceri vor 
fi împlinite. Ifi mulțumesc pentru 
frumoasele tale urări, în numele meu 
şi al doamnelor şi domnilor cari 
ajută la facerea revistei. 


MÁTUSICA 


ttl 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PRIMULUI 
CONCURS LUNAR 


(DECEMBRIE) 


AU DESLEGAT UN JOC: Ro- 
taru P. Eugen — Craiova, Leon- 
tescu Mihai — Paşcani, Gropper 
Nuţi— Loco, Marta Drukmann—Ho- 
tin, Cerneac P. Călăraş — Sandu Stein 
— Tulcea, Burducea Marin — Loco 
Costel Alexandru Drăgâşani, 
Walter Jacque — Tecuci, Cornel 
Teodorescu. — Loco, Pop Marian 
— Loco, Ilie Georgescu — Loco, 
Simion Vintilă — Ismail, Neghea 
Eugenia — Comarnic, Aurica Mar- 
cus — Loco, Doinita Gologan — 
Cámpina, Rottman Natan — Bazar- 
gic, Vioara Bichigean — Loco, An- 
drei Sergiu — Deva, Paltin M. — 
Cahul, Margareta Nicolau — Petro- 
sani, Medvetch Vladimir — Soroca, 
Munteanu Alexandru — Loco, Her- 


DIMINEATA — SR 
COPIILOR 


— Mec 


man Carol — Galati, Μίδα Cojoca- 
ru — Loco, Dumitrescu Jean — 
Craiova, Eugen Vasile — Moinesti, 
Sarluta Maria — Loco Cáludaru 
Ilie — Buzáu, George Bedukovschi 
— Olteniţa. ARO 


Prin tragere la sorți au. câştigat 
urmitorii deslegători: 
PREMIUL I: Felicia Cornescu — 
Loco. 
Vasile I. 
Bicaz-Neamt 


» Fr: Zait — 


5 III: Tudor Alexandru 
— Teleorman 

M IV: Tànase D. Dumitru 
— Loco 


S V:Sara Heller — Craio- 
va. 


“DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


insist cub e, fa rene Mitos Sup Coa: [—] Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE [—] Editura „Ziarul. S. A. R.. Bucuresti 
Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR". — In țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 


In străinătate: I. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si ὁ luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZÁ. 


ANUL XV 


UN E 


AVENTURI 


8 MARTIE 1939 


R OU 


,Emile Baudour, supraveghetor principal al statiunii electrice 
din gara Saint-Denis, a fost trecut pe tabloul de onoare al anului 


1938, pentru act de curaj“. 


NFORMATIA aceasta, 
publicată la începutul 
lunei Ianuarie, de So- 
cietatea Naţională a 
Drumurilor de fier 
franceze, nu cuprindea 


Ον CU v VOV OV 
decât atât! 

Nimeni n’ar fi aflat de fapta a- 
ceasta, dacă reporterul unui ziar nu 
g'ar fi dus să vorbească chiar cu 
Emile Baudour. 

Redăm, la rândul nostru, poves- 
tirea eroului Baudour, începând cu 
această ocazie, rubrica „Aventurilor 
trăite“: 

Era în ziua de 3 Aprilie 1938, 
orele 19,30. Venisem tocmai să vàd 
cât aratá deşteptătorul din sufrage- 
rie, când, deodată, telefonul care 
leagă casa mea de gara Saint-Denis, 
începu să sbârnăie. 

De fiecare dată când sunt chemat 
la telefonul acesta, am presimtirea 
unei veşti triste. Ceea ce se întâm- 
pla şi de data asta. 

— Allo, Allo, cine-i acolo: Bau- 
dour? 

— Dal Ce s'a întâmplat? 

— Ni s'a semnalat chiar acum: 
postul de ace a rămas fără de lu- 
mină, astfel că toate semnalizatoa- 
rele, dela Epinay până la Chantilly, 
nu pot fi văzute. 


De peste 10 ani, de când sunt 
supraveghetorul stațiunii electrice, 
nu mi se mai întâmplase aşa ceva. 
Mi-am spus imediat că această ne- 
norocire se datoreşte „,disjunctoa- 
relor* stațiunii (cabina de punere 
în mişcare a macazurilor) situată 
la cinci sute metri de drum, cari 


nu au putut funcționa, dat fiind 
că nu li s'a dat destul curent. 


Grozăvia nenorocirii îmi apăru 
înaintea ochilor în toată mărimea 
ei. Erau orele 19,30 si la 19,50 so- 
sia trenul de Lille, cu 100 km. pe 
oră. Aproape la aceiaş oră urma 
trenul de Epinay. 


Aveam aşa dar numai douăzeci de 
minute pentru a împiedica o cata- 
strofă Peste putință! O clipă, ră- 
măsesem nemiscat, inmármurit, ir- 
capabi: de a face cel mai mic gest. 


No. 787 


GN 


» ry í 


— ϱ 


Soția mea, in fine, mă scuturá. Imi 
revenii si, ca un nebun, iegii din 
casă, luând-o la fugă. 

Afara era o vreme groaznică. Un 
vânt puternic îmi opria respirația 
şi îmi împiedica mersul. Străbatând 
gara, făcui semn unui acar, care mă 
însoţi, fără să scoată vre-un cuvânt. 

Sosirăm la postul de ace. Intr'a- 
devăr nici-un semnal nu era lumi- 
nat. Un scurt-circuit avusese loc 
cu siguranță. 

— Sá alergám la stațiunea elec- 
tricá, îşi dádu părerea tovarăşul 
meu. 

Ne îndreptarăm într'acolo. Eram 
cuprins de o nelinişte fără de pe- 
reche. Mă simțeam atât de neputin- 
cios, încât m'aş fi aşezat la margi- 


(Continuare în pagina 15) 


O plapumá elegantă 
pentru patul pápusii 


Aproape fiecare mamá 
de pápuge, va găsi printre 
peticele ei o bucată de 
creton înflorat sau mătase 
imprimată, care să fie de 
două ori mai mare decât 
patul păpuşii. 

Dacă nu aveţi, desigur 
că mămica voastră va fi 
atât de bună şi vá va dărui 
o astfel de bucată, de ο 
veți ruga frumos. 

Din această bucată tă- 
iati un dreptunghiu care 
sá fie de douá ori mai 
mare decát plapuma de 
care aveți nevoe. Acest 
dreptunghiu îl índoifi la 
mijloc si îl coaseti în trei 
părți. Partea a patra ră- 
mâne deocamdată deschisă 
căci după ce intoarceti 
plapuma o umpleti cu vatá, 
vateliná sau resturi de 
petice. 

Dupá ce afi umplut-o 
suficient coaseti cu puncte 
frumoase şi partea patra 
a plăpumii. După ce ati 
închis plapuma coaseti în 
linii diagonale şi pe o 
parte şi pe alta cu puncte 
frumoase mărişoare. Prin 
aceste cusături umplutura 
se fixează şi nu poate fi 
mişcată, iar plapuma ră- 
mâne egal de groasă în 
toate părțile. 


DIMINEAŢA 


GARDEROBA PAPUŞII ======= 

De data aceasta vreau så vă dau dragele mele, posibilitatea să vă obişnuiţi să 
tăiați un material cu îngrijire, dar şi să vă distraţi. 

Luaţi un carton, dar nu prea gros. Dacă se poate să fie un carton de desen. Táiafi 
imaginea colorată de mai jos din revistă şi lipifi-o pe carton, apoi tăiați afară 
chipul pápugii si rochigele. După cum vedeţi, păpuşa voastră va avea o sumedenie 
de rochite dintre cele mai elegante, pe care i le veți putea îmbrăca după voie. 

Apucaţi-vă de lucru. (Continuare în pagina 15) 


ID 


OR-DE-DUCĂ este numele unui flácáu 
orfan. Aşa îl poreclise satul. Până mai 
deunăzi fusese şi el un tâmplar harnic 
aşa cum fusese bietul taică-său, dela care 
învățase meseria. Câştiga ceva părăluțe 

= atât cât să poată trăi împreună cu bá- 

trâna lui mamă — dar iată că, într'o zi, bătrânica se 
îmbolnăvi şi pe boala ei, Mărgărit — acesta era nu- 
mele lui adevărat — trebui să cheltuiască toți banii 


„pe cari îi căpăta. Băiatul nu crâcnia de fel, că i se 


duceau economiile pe leacuri, căci de un singur lucru 
îi păsa: să i se facă máicuta bine. Dar ea nu se fn- 
sănătoşi şi, după luni de boală, muri. Cu înmormân- 
tarea ei, Mărgărit cheltui şi restul de bani pe care 
îi mai avea, ba chiar trebui să-şi vândă uneltele ca să 
poată avea toti banii. Ajunsese sărac lipit pământului. 


După moartea mamei sale, Mărgărit nu mai avu | 


chef de lucru. Toată ziua stătea la mormântul mamei 
sale şi plângea. Iată însă că, într'o zi eşind din ci- 
mitir, îl întâmpină la poartă, o bătrânică: 

— Fieti mi á de mine, flăcăule, şi dá-mi un ban 
să-mi iau un colt de pâine, îl rugă ea cu glas plângător. 

Mărgărit o privi drept în ochi şi i se păru că re- 
cunoaşte în ei privirea mamei sale. Se scotoci atunci 
prin buzunare şi găsind un bánut — singurul pe care 
îl mai avea — îl dădu cerşetoarei. 

-- Tine-l, femeie, n'am mai mult, că mai mult {1-88 
fi dat. 

— Ba mult mi-ai dat, flăcăule, căci mi-ai întins 
doar ultimul tău ban. Ai un suflet bun care o să-ți 
rige mult în viață. Ia-ti banul înapoi. Nu am nevoie 

e el. 

La sfârşitul acestor vorbe, cergetoarea se prefăcu 
într'o zână frumoasă, care grăi în fața băiatului în- 
mărmurit de ceea ce se petrecea înaintea ochilor lui: 

— Sunt sufletul mamei tale, fiule. i-am eşit în 
cale spre a-ți spune, că rău faci cá-ti iroseşti tine- 
rețea în bocet. Mama ta nu poate fi fericită pe cea- 
laltá lume dacă te vede atât de trist. Găseşte-ţi un 
rost, munceşte şi fá-ti viața frumoasă. Hai, curaj, 
băete, şi de vrei să te ajut cu ceva, spune-mi pe dată. 

Atunci Mărgărit îi spuse: 

— Incă de mic de tot mă frământă aşa... un dor 
de ducă, să mă duc în lume, s'o cutreer în lung şi 
lat. Simt că nu voi mai fi bun de nimic dacă nu voi 
pleca în lume. Cu ce mă poti ajuta, căci bogății sau 
vestminte bogate nu vreau? 

— Iată ce-ţi dau, fiule, spuse zâna, făcând un semn 
cu mâna. In clipa aceia apăru înaintea lor un câine 
mare ținând în gură un toiag. 

— Iti dau acest câine, care să te păzească şi acest 
toiag în care, dacă te vei sprijini, nu vei simți nici- 
odată oboseala drumului. Acum drum bun, flăcăule, 
şi tot ceeace îţi doreşti să ti se împlinească. 

La aceste vorbe, zâna se ináltá spre cer. Mărgărit 
îşi luă toiagul şi porni numadecât la drum, urmat 
de câinele cărui îi dădu numele de Voinic. 

Și a început voinicul să cutreere lumea οἱ ştiindu-l] 
toți pentru ce anume rătăceşte sate şi oraşe îl numiră 
Dor-de-ducă. 

Intr'o noapte Dor-de-ducă ajunse într'o pădure deasă, 
că deabia îți puteai croi drum printr'însa. Spre mij- 
locul pădurii găsi un luminiş şi acolo, adunând nişte 
vreascuri, făcu un foc mare, căci răcoarea nopții fi 
pătrunsese până la oase. Căldura focului îl îndemnă 
la somn, dar nici nu închise bine ochii că Voinic 


R-DE-DUCĂ| 


începu să mârâie. Dor-de-ducă se trezi şi, vázándu-gi 
câinele neliniştit, se ridică numaidecât. Dar chiar în 
clipa aceia se văzu înconjurat de trei tâlhari. Fără 
să se sperie, Dor-de-ducă puse mâna pe toiag şi sa 
năpusti asupra lor. Se încinse o luptă crâncenă, la 
care luă parte şi Voinic, doborând fiecare tâlhar care 
se năpustia asupra stăpânului său. Mai rămăsese doar 
unul în viață. Dar tocmai acesta luă un bolovan şi 
cu iutealá de fulger, îl aruncă în capul câinelui, 
care rămase mort pe loc. 

Rămas fără sprijinul Voinicului, cu ochii înlăcră- 
mati, Dor-de-ducă fugi şi se adânci şi mai mult în 
inima pădurii. 

Cum mergea el aşa, iată cá, dintr'odată, apáru îna- 
intea lui o colibă. Frânt de oboseală, băiatul intră 
înăuntru. Lângă sobă, zări o bătrână gârbovită care 
torcea. Când îl văzu, baba îl întrebă: 

— Da cum ai ajuns prin aceste locuri, 
Că pe aci nu vezi tepenie de om 


flăcăule? 


Dor-de-ducă îi povesti întreaga întâmplare. Bătrâna 
îl mângâie pe frunte şi îi spuse: 

— Ia du-te la dulapul cela şi scoateţi de acolo 
tot ce ai poftă să mănânci, aşează-te la masă, poto- 
leşte-ți -foamea gi pe urmă vom vedea noi ce este 
de făcut. 

După ce a terminat mâncarea, Dor-de-ducă se apropie 
iarde bătrână şi aceasta grăi: 

— Nu te văita, fiule. Iti voi da alt câine în schimb. 
Stai doar o clipă. 

Bătrâna şi întoarse capul spre o uşă micuță şi strigă 

— Eei, Fulgere, Fulgere! 

In clipa aceia veni in fuga mare un cáine frumos 
si puternic, dar Dor-de-ducá spuse: 

— Este frumos Fulger, dar Voinic era si mai frumos. 
Atunci bátrána strigá din nou: 


(Continuare în pag. 6-3) 


να τει 


x. 
3 


ri 
z 
νο Wes NU m 


DIMINEATA - să 
| m „COPIILOR 


== DOR-DE-DUCĂ => 


& 


(Urmarea din pag 5-a) 


— Hei, Vântule, Vántule! : 

Din spre aceias uşă, apáru un alt câine, mai mare 
si mai frumos. 

— Mândru câine, dar nici acesta nu îl întrece pe 
Voinic, spuse Dor-de-ducă. 

— Mai stai o clipă, nepoate — îl povátui bátrána— 
şi striga: 

— Hei, puternice, Puternice! 

De data aceasta se ivi un câine care semăna ca 
două picături de apă cu Voinic. 

— Pe acesta îl iau, strigă plin de bucurie băiatul. 

— Ba să-i iei pe toti trei căci o să-ți prindă bine. 

— Fie — aprobă băiatul — căci tovarăşi credincioşi 
nu poate strica nimănui. 

— Dar vreau să te rog ceva în schimb — mai spuse 
băbuţa — Aş vrea să nu uiti de mine aşa de curând 
şi, dacă vei mai avea drum pe aci, să treci pe la 
această colibă părăsită să vezi ce mai este cu mine. 

— Dar mai încape vorbă de aşa ceva, după ce te-ai 
purtat atât de bine cu mine? 

— Atunci, flácule, mai tine şi acest fluer cu care 


de vei fluera, vei putea aduna cáinii oriunde ar fi. 
Dor-de-ducá luá fluerul,sárutá mána bunei bátráne 
$i, urmat de cei trei cáini, plecá la drum. 


Pádurea párea cá nu mai are sfárgit. Mai rátáci 
prin ea vreo trei zile, când o altă casă îi răsări în 
cale. 

Pe prispa casei, o femeie stătea şi cosea o albitură. 
Când îl zări, femeia intră în casă şi după o clipă 
veni afară însoțită de un om înalt şi voinic, care 
purta la brâu un cuțit mare. 

— Ce vânt te aduce prin aceste locuri, tinere 
drumet? 

— Dorul de ducá. 

— Păi, dacă-i numai asta, atunci pofteste la noi 
în casă să te odihneşti puţin. 

Dor-de-ducă intră în casă, însoțit de cei trei câini 
şi rămase uimit de câtă bogăție văzu înăuntru. 

Femeea rămase în urma lui şi spuse bărbatului: 

— Să ştii că este vre-un spion. 

— Am înțeles asta din prima dată. Lasă că nu mai 
apucă el ziua de mâine. 

Se aşezară la masă şi începură să mănânce toti trei. 


DIMINEAŢA ROM hes 
+ COPIILOR 


— Ei, acum dacá ai máncat sá te duc ín camera 
de dormit şi să-ți întinzi nifel oasele, spuse omul 
cel voinic. 

In acest timp, femeea luă în mână trei bucăți de 
friptură. Trecură printr'o odaie, plină cu lăzi de bani. 
Cum ieşiră din ea, femeia aruncă în urma ei o bucată 
de friptură. Fulger se repezi să o ridice, dar femeea 
închise numa'decât uşa în urma ei şi câinele rămase 
închis înăuntru. 

Trecură prin altă odaie. Aceasta era plină de vest- 
minte bogate. Si aci femeia aruncă altă bucată de 
friptură şi închise în urma ei pe Vânt. 


A treia odaie era plină de arme. 


— Dar ce faci cu atâtea arme? întrebă mirat Dor- 
de-ducă. 

— Păi, mai şti. Mai te tabâră un tâlhar şi, deh! 
să nu fi cu mâna goală, îi răspunse rânjind omul. 

Când esirá şi din această odaie, femeia închise, 
prin acelaş mijloc şi al treilea câine, fără ca Dor- 
de-ducă să fi ştiut ce s'a întâmplat cu câinii săi. 

In a patra odaie, — goală şi cu un singur pat— 
se opriră. 

— Aceasta îţi va fi camera de dormit. Si să dormi 
bine căci mâine vom avea de lucru. Adică, vorba vine 
vom, căci munca este numai a mea. 


Dor-de-ducă înţelese numaidecât că era vorba de 
viața lui. 

— Degeaba, omule, spuse el. Inteleg care îţi este 
gândul. Mă supun, numai dá-mi voe să mă rog o clipă 
şi să spun „Tatăl nostru“, 

Roti privirea şi văzu că niciunul din câini nu era 
lângă dânsul. Intelese primejdia. Ingenunchie. dar 
în clipa aceia chiar scoase fluerul pe care i-l dăduse 
bătrâna şi fluerând puternic, Vânt, Fulger şi Puternic 
veniră în goana mare, spărgând uşile şi năpustindu-se 
asupra tálharului şi soției sale, sfăşiindu-i. 

Dor-de.ducá se duse în curte şi îndreptându-se 
spre grajd, luă toti caii cari îi găsi acolo, îi înhămă 
la nişte care cari se găsiau într'un hambar, le încărcă 
cu toate bogățiile din casă şi se întoarse spre casa 
bătrânii. 

Dar nici nu merse prea mult, că, deodată, pădurea 
se sfârşi şi în locul, unde era coliba bătrânei, se 
înălța un castel frumos, la poarta căruia aştepta o - 
fată frumoasă. 

Dor-de-ducă se apropie de ea şi vru să spună ceva 
dar fata i-o lvá înainte şi îi spuse: 

— Nu te minuna. Eu sunt bătrâna dela care ai 
luat câinii. Inainte vreme aci era palatul tatălui meu 
şi o vrăjitoare ne blestemase ca palatul nostru ră se 
facă o colibă, curtea o pădure fără margini, toti să 
piară iar eu să mă prefac într'o bătrână gârbcvită si 
să rămân aşa până când, într'o zi, se va întozrce pe 
la mine cineva dintre aceia pe cari i-am rugat să 
má mai, vadă. Afară de tine. mai trecuse şi a!ti oa- 
meni pe aci. Pe toti i-am ajutat, pe toti i-am rvgat 
să se întoarcă. dar afară de tine niciunul nu s'a în- 
tors. Mulțumită tie mi s'a ridicat blestemul. 

Da. da copii. A fost o nuntă mare, au trăit până 
la adânci bátráneti, m'au chemat şi pe mine, am fost 
la petrecere, am mâncat plăcinte şi după ce s'a ter- 
minat petrecerea am încălecat pe o alună şi vi-am 
spus o minciună. 


GEORGE MANOIL 


In fabricile de parfumuri se in- 
trebuingeazá procedee foarte diferite 
pentru a obţine esenţa de trandafir, 
garoafá, iasomie şi alte flori. 

Un procedeu la care se recurge 
foarte des este distilarea in alam- 
bicuri. Alambicul este un vas in 
care se pun substantele care trebue 
distilate. Ele se încălzesc şi se 
prefac în vapori. Aceştia se prind 
în alte vase unde se condensează şi 
se obține astfel substanța curată. 
In cazul florilor, ele se pun în apă ai 
cărei vapori iau cu ei sau antre- 
nează parfumul care se separă apoi. 

Cum unele flori cresc la înălțimi 
mari, departe de uzine, transportul 
lor ar costa prea mult De aceea sunt 
distilate pe loc. Aşa e cu esența 
de mentă, lavandă, cimbru. 


^ ote 


Un alt mijloc de a cápáta par- 
fumurile constă ín íintrebuintarea 
grásimilor. 

Se pun florile in vase continánd 
grásimi incálzite, cu care se ames- 
tecá. Pomezile parfumate obținute 
astfel sunt filtrate printr'o pânză 
de in şi apoi amestecate cu alcool, 
în care se dizolvă esența. Se mai 
obțin parfumurile prin zăcerea în- 
delungată a florilor în dizolvanti 
care se evaporă uşor, sau volatili. 
Apoi aceştia sunt îndepărtați prin 
distilare şi se obțin parfumurile. 

De câţiva ani se scot parfumurile 
direct din flori, ceea ce le face mai 
fine şi mai puternice. 

Unele din aceste esențe valorau 
înainte de rázboiu 15.000 franci 
(aproape 120.000 lei) kilogramul. 


FOCILE CU BLANĂ 


Există focá şi focă. Sunt unele 
care se caută numai pentru grăsimea 
şi pielea lor care e acoperită de peri 
lucioşi şi scurți, unsi cu o materie 
groasă care îi face impermeabili; 
şi sunt altele a căror b!aná deasă 
şi călduroasă e foarte pretuità. 

Focile cu blană sunt răspândite 
în Marea Behring între America de 
nord şi Asia. Locuesc πι mai în in- 
sulele Pribilof şi în insulele Co- 
mandorului, căci doar acestea le 
sunt favorabile prin poziţia lor izo- 
lată şi prin clima răcoroasă, umedă 
şi ceto3sá, 

Studiul vieţii lor e foarte inte- 
resant. Ele locuesc în părti restrân- 
se ale coastelor, care se împart în 
„terenuri de instrucțiune“ unde 
stau femelele şi puii, şi ..terenuri 
de târât“ unde stau masculii. 

Terenurile de instrucțiune sunt 
stâncoase şi aşezate aşa fel încât 
locuitorii uu pot fi primejduiti de 
valuri. 


7 


Y Ν Te ἃν ° 
Terenuriie de tárát sunt nisipoase. 
Acum ceva foarte interesant. 

In Marea lui Behring se gásesc 
două turme de foci cu blană; aceste 
turme sunt separate şi nu se ames- 
tecă niciodată. Numai examinând 
blănurile lor, experţii pot sti cărei 
turme aparțin. 


Cele mai frumoase specimene se 
găsesc printre focele mascule. Ele 
dau blana cea ma: pretuità. 

Foceie sunt animale care trăesc 
şi în mare şi pe uscat. Membrele 
lor s'au prefăcut în lopeti, urmare 
a vieții eqvatice. Ele se hrănesc cu 
peşti, crustacee (raci, crab», homari). 
moluşte (scoici, stridii). Iarna sunt 
silite de frig să-şi părăsească adă- 
posturile. Ele pleacă prin arhipe- 
lagul insulelor Aleutine care în- 
cercuesc Marea lui Behring. şi po- 
posesc pe coastele Californiei, pe- 
ninsulă a Americii de Nord. 


~ 


— 


TÁVILARUL DIN 
SHOSHOMA 


Cea mai mare si mai indràásneafá 
construcție din piatră şi beton ar- 
mat, menită să oprească un râu şi 
să formeze un rezervor, e cunos- 
cută în America sub numele de 
, Shoshoma Dam“ sau stăvilarul din 
Shoshoma. 

A fost construit acum doi ani la 
ieşirea râului Shoshoma din canon, 
la opt mile de Cody, în statul 
Wyoming (U. S. A.) 

Stăvilarul acesta este un zid cir- 
cular înalt de 160 m. care închide 
canonul la unul din capete, ca să 
înmagazineze apa; aceasta e îndrep- 
tată apoi în mai multe direct i prin 
canalizări speciale. Zidul este atât 
de lat, încât două maşini pot merge 
alături pe creştetul sâu. 

Prin canon, se înțelege un şanţ 
adânc şi larg, săpat în stâncă de 
un curs de apă., 

Cel mai renumit este canonul lui 
Colorado, care are o înălțime de 
1800 m. 


DIMINEATA  — 


Φ 


COPIILOR 


Báetagul ásta-i Bicá, 
Názdrávan şi fără frică. 


Imediat ce a citit, 
Bică 'n casă a fugit. 


Fratelui, plin de mândrie, 
I l-a dus pe-o farfurie, 


Frățioru-i cam slàbuf, 
Vrea să fie mai grásut. 


Cu o grabà de nespus, 
La frigorifer s'a dus. 


Iar acesta, multumit, 
Laptele a înghiţit. 


Bica se gânacşte iute, 
Com să facă să-l ajute. 


Lapte, ouă, iute-a luat, 
Si apoi a preparat, 


κακο 


Insá, ce i s-a 'ntâmplat, 
De-i atât de speriat? 


"θ΄ & S ξ 
| p 


„Dacă vreţi sa và'ngràsati, 
Ou&'n lapte încercaţi“. 


Repede, cum ştie el, 
Un pahar mai măricel. 


Bică-a pus un ou întreg. 
MIC-MAC. 


DIMINEATA