Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
RASCOALA IN ABECEDARI TE vară. O vară din- tr'aceia care vineodată la o sută de ani şi când vine ne ia pe toți frumugei de guler š şi ne vări într'un cup- tor de 52", încât nu ştim cum să ne mai desbrăcăm şi alergăm ca nebunii după un pahar cu apă rece. Suntem prin August, în vacanța mare. Adică în timpul în care ele- vul este la băi, iar cărțile sunt sus în pod. PZ Suntem într'un astfel de pod în care, într'un cos, stau puse cărțile unui elev de clasa I-a. Și ştiţi voi, dragi copii, ce topeală este vara în pod! Nici şoarecii nu se mai îndură să iasă de prin găuri ca să-şi facă „partida de ros“. Iată că se răstoarnă coşul cu cărți, aşa din.. senin, şi „Abecedarul, partea I-a“ se rostogoleşte pe po- dea cu... foile desfăcute. — Of, mor de căldură, gemu litera O. — Da te cred şi eu, grăsunule, îi spuse I. — Ia nu face pe subțirelul şi de- licatul cu mine că nu se prinde, îi răspunse O, ştergându-şi sudoarea de pe frunte. — Nu fac pe delicatul, fiindcă... sunt. — Uite cine s'a găsit să facă pe graţiosul? Dumnealui cu neg pe cap, interveni în discuție S. I îl privi cu dispreţ şi plimbân- du-şi, aşa de necaz, trupul svelt prin fața lui, îi răspunse: — Ia, mai taci ră-sucitule! Cine are neg? Eu sau copiii mei? Eu sunt I mare şi, fie că sunt de mână, 5 fie că sunt de tipar, n'am nimic pe cap... — Nici în cap, răspunse C, în- torcându-i spatele. — Ia te rog să vorbeşti frumos, ghebosule! — Ttttt, rt, făcu litera T. Nu ţi-e ruşine să spui aşa ceva I-ule? — Lasă, spună cât o pofti, spuse C. Mai bine ghebos, decât scobitoare ca el. — Eu scobitoare? Ah, stai că-ți arăt eu tiel I eşi nervos din rând şi se repezi la C. B şi D, vecinii cei inimoşi a lui C săriră numaidecât în ajutor. — Aaaa, făcu A. Lasă că pui eu punctul pe I. — Păi este şi timpul, strigă Z. Bine că te-ai aşezat în fruntea noastră şi nu faci nimic. — Nu fac nimic? făcu indignat A. Ei, bine vom vedea noi. A se îndreptă numai decât la locul păruelii. — Ascultă, I-ule, te poftesc să-ţi vezi de treabă că te dau afară din .. alfabet, strigă A, plin de autoritate, — iiii, iiii, începu să plângă acesta. — Bag, ssssss, nu mai plânge îl linişti litera S. Dacă te ştii atât de slab, ce te bagi la bătae? Aşa îţi trebue. Hai du-te la locul tău şi vezi-ți de treabă. I n’avu încotro şi se duse la lo- cul său. — Ce spui de bătăuşul acela? şopti el lui H. — Păi dacă-l faci, de crăcânat, bine ţi-a făcut, răspunse H. J se apropie de I: — Ţi-ai găsit şi tul Vrei să-ți ia tocmai H apărarea, care este şi el crăcănat ca A. Podul se linişti din nou... pentru câteva clipe, căci iar se auzi O: — Mor de căldură! Auzi, ce gust: să ne pună tocmai în pod! — Măcar pe noi îştia mai graşii să ne fi lăsat sub pat, la umbră, spuse B. Să mă fi lăsat pe mine, pe D, pe U, pe W măcar. Şi ce mi-e necaz este că mă aflu peo pagină pe care este scris: Be-re, Bă-u-tu-ră, Bu-toi, Bra-gă şi eu mor de sete! Fiecare literă scoase câte un of- tat. Deodată pe pagina alfabetului se azi iar scandal: — Ce cauţi aici, lângă mine I-ule, ţipă T. Nu suntem aşa şi aşa des- tul de înghesuiți pe căldura asta? — Ce aveţi astăzi cu mine? Nu vezi că sunt aci la locul meu între H şi J? se văită I-ul. U mirat privi la cel carei se pă- ruse că este I. — Ce te tot uiţi aşa, U-uule? Nu vezi că nu sunt I. Sunt T. Mi-am scos numai puțin pălăria să mă ră- coresc. Ia mai potoliți-vă că prea sunteți puşi pe ceartă cu toții. — Căldura i-a scos din minți, spuse P, ştergându-şi pe ascuns câteva broboane de sudoare. — Şi căldura, dar şi faptul că sunteți prea înghesuiți, se auzi deo- dată o voce pițigăiată. Dacă vreți trecem noi să vă despărțim puțin. . — Care noi?, întrebă încruntat A. — Noi, semnele de ortografie, — Şi cine a vorbit? — Eu, Virgula. — Ia să faci bine şi să-ți vezi de treabă, căci aici nu suntem la şcoală şi să te vâri în sufletele noastre. Aici ne conducem singure, nu după reguli de gramatică. — Imi dați voe să mă mir, spuse Semnul Mirării. — Miră-te cât vei pofti, că asta ţi-e meseria, îl repezi A. Dar; la urma urmei, pentru ce te miri? — Fiindcă vi şi spui că ne bă- găm în sufletele voastre, ca şi cum v'ați putea lipsi de noi. — Ce face? se auzi din fund vocea lui Y. Nu ne putem lipsi de voi? Da şti că ai haz, tinerel — Nu prea mă sinchisesc ce spui dumneata, fiindcă la mine nu con- tezi, îl repezi Semnul Mirării. — Eu nu contez? — Nici pentru mine, nici pentru altul, căci dacă era ceva de capul tău nu te aşeza la coada alfabe- tului. — Ascultă, mă Semnule, ia vezi ce vorbeşti, că eu nu sunt A. Acum îmi ies din sărite. DIMINEAȚA Sech. Ga + "e =< am e a a a. — COPIILOR LR — Ce-aveţi, fraților? Iar vă cer- taţi? De abia se liniştiră ceilalți, interveni iar O. — Şi vă veţi certa toată ziua, fiindcă staţi prea înghesuiți. Lăsați- ne să ne aşezăm, modeşti aşa cum suntem la picioarele voastre şi, des- părțindu-vă puțin, veţi vedea că va fi mai bine. — Aaa, dar e prea din cale afară, spuse R. Uite, eu am tăcut tot tim- pul dar când te aud şi pe tine, o stârpitură, că fără de voi nu se poate îmi pierd orice răbdare. Cum nu se poate fără voi, mă prichin- deilor..... — Care „prichindei“? strigară în cor Semnul Intrebării şi cel al Mi- rării, că suntem mai mari ca dum- neata. R vru să spună ceva, dar când văzu cum îşi umflase pieptul Sem- nul întrebării, o lăsă mai moale. — Lasă, domnule, că vorbesc de Virgulă, de Punct şi de.... — Puncte-Puncte, îl luă peste pi- cior Punctul. R se făcu că nici nu aude. — De ei vorbiam, continuă el. — Atunci şi de noi. Indirect, dar totuşi şi de noi, fiindcă facem cu toți parte din aceiaşi clasă a sem- nelor de Ortografie. Şi ce zici de de unul dintre noi, ne priveşte pe toți. — Stai, dragă, nu fii atât de fu- rios, începu R-ul, când văzu că se îngroaşă gluma. Imi permiteți o întrebare? — Nu permit nici-o întrebare, răs- punse răstit Semnul Intrebării. — Văd că eşti cam nervos..... — Căldurile, căldurile,... se auzi O-ul. — Ia mai taci şi tu cu căldurile, îl repezi R-ul şi, adresându-se din nou Semnului Intrebării, spuse: — Văd că eşti cam nervos. Te las să te linişteşti şi după o oră, adică la două punct... — Ia te rog să nu-mi mai pome- neşti numele după ce m'ai insultat, strigă punctul. — Ia scade glasul, piciule, că te dau afară cu toți prichindeii tăi, se răsti C. * —- Aha, dumneata tipi? se băgă Virgula. Ei bine, să mai pofteşti să faci o cacotonie şi să mă chemi pe mine într'ajutor,.. — Dacă vă purtați rău cu tova- răşii mei, de azi înainte veţi vorbi iară de mine, spuse Semnul Dialo- gului. — Jar eu am să vă las să mergeţi zeci de rânduri şi nu vă voi ajuta să vă odihniţi, strigă Punct şi vir- gula. — Sssss, ssss, făcu S-ul, nu ve- deti câ vorbiți prostii, mă semne... Auleu, mă sufoc, mooor, mooor, începu să strige deodată S. — Ce are? Ce are?, săriră spe- riate literele. — Ce are? Eu, „prichindelul“ de mine, am fugit de sub el şi acum nu mai există, se auzi glasul Vir- gulei. — Criminalule, ucigaşule! Te voi da pe mâna poliţiei, strigă T. Dar deodată începu şi el să tipe: — Auleu moor, mă sufoc...... — Nu vă miraţi de ce: tot „pri- chindelul“* de mine care am plecat de sub dumnealui. Incepură de data aceasta să strige toate literele: siniiil Atunci, cu un aer de învingător, se auzi vocea Semnului Intrebării: — Treceţi, dragi virgule, la locu- rile voastre că nu pot suferi zbie- retele acestea. Virgulele, supuse, se duseră înapoi la Ş şi la T. — Ttttyt,ce glume proaste!, spuse T revenindu-şi din leşin. Semnele de ortografie, prinzând curaj, ridicară glasul. Virgula găsi de cuviință să spună; — Nu a fost glumă, a fost o a- mintire. Şi dacă veți îndrăzni să mai faceți pe superiorii cu noi, nu ne vom mai înduioşa ca acum. Literele fierbeau. In special T-ul. Incepu să se plimbe agitat, căutând să-şi potolească furia, dar îi fu peste putință şi explodă: — Cefaceţi pe tarii şi pe grozavii? Suntem 27. Vom muri doi, dar vor rămâne 25 cari se vor putea lipsi de voi, căci vor putea trăi şi fără DIMINEAŢA SE tă COPIILOR peticeala existenței voastre. N'ai decât să pleci iar de sub mine, Vir- gulo! Imi dau viața cu plăcere pentru a salva frații de tovărăşia voastră. Şi tu la fel, prietene $ nu-i aşa? — Sigur, sigur, se grăbi să răs- pundă S, încă netrezit bine din leşin. — Aşa?, strigă Semnul Mirării. Foarte bine. Eu vă voi arăta că toți depindeți de noi. Şi ca cea mai bună dovadă, vom pleca încă astăzi din abecedar. Ia, haideţi, fraților, să ple- căm, să le arătăm noi domnilor aceştia cât de „neînsemnaţi“ suntem, se adresă el Semnelor de ortografie. Şi Semnele de ortografie plecară, lăsând în urma lor cadavrele lui $ şi T. — Auleu, au plecat cu adevărat, începu să tremure ca varga Lal, — Auleu, ce ne facem că mie mi-e frică să dorm cu morții în ace- ias... foaie, se vàitë L-ul. — Ia suie-te, M-ule pe scara lui H şi vezi nu cumva au de gand să se intoarcă, îşi dădu părerea E-ul, care râmase cu gura căscată la toată întorsătura aceasta. M se sui pe treapta lui H, dar nu ajunse. ë — Ia încearcă pe mine, că eu am o treaptă mai mult, îşi oferi servi- ciile F. — Stati, am o ideie, strigă A. Ca să nu ne umilim şi să-i chemăm înapoi, hai să scrim o scrisoare „Abecedarului partea Il-a“, care se găseşte în sufragerie şi-l vom ruga pe Ronţi-Ronţi şoricelul, ca în schim- bul „„Cuprinsului“' dela sfârşit pe care o să i-l dăm să-l roadă drept bacşiş, să ne-o aducă la destinaţie. — Şi ce să scrim în bilet?, în- trebă curios X. — Vom scri să ne împrumute semnele lui de ortografie. — Foarte bine, foarte bine, stri- gară literele în cor. Le vom arăta acestor neînsemnate semne de orto- grafie că se poate trăi şi fără ele. Şi în grabă, A începu să scrie rândurile salvatoare. Termină scrisul, dar imediat scoase un oftat plin de amărăciune: (Continuare în pag. 15) 6 ET La menagerie. — Domnule, cum se numeşte animalul acesta cu pene de struț? La birou. — Domnişoară, ce înseamnă aceasta: „Vá rugăm să primiţi, primi-ți, primiți salutările noastre cordiale“? — N'am fost sigură cum se scrie „primiţi“. La școală — Ce muşchi trebue să lucreze dacă aş vrea să boxez? întreabă profesorul. — Mugşchii râsului, domnule profesor. Grav bolnav. — Am auzit că ai fost grav bolnav. — Foarte grav. Atât de grav încât mă căutam în fiecare zi în ziar să văd dacă n'am murit. La școală. — Cine a domnit înaintea lui Cristian I? — A domnit Cristian O. A înțeles. — Dragă, dacă îţi încredinţezi ceva eşti înstare să păstrezi numai pentru tine? — Cu o condiţie; dacă îmi încre- dințezi o sută de lei. 7 Disperare. Intr'un sanatoriu, un bolnav care zace acolo de mult timp, deşi nu are voe să mănânce, cere săi se aducă o porție mare de mâncare. Infirmiera se duce dar îi aduce foarte puţină mâncare. Atunci bolnavul strigă: — Asta-i culmea; ce-ţi cer eu şi ce îmi aduci. Imi închipui că dacă ți-aş fi cerut să citesc o carte, mi-ai fi adus o carte... de vizită. Intre mincinoși. — In America azi începe clădirea unei case de 40 etaje şi peste o lună casa este gata locuită. — Asta nu-i nimic. La noi astăzi se clădesc case şi peste două săp- tămâni chiriaşii sunt dati afară, fiindcă nu au plătit chiria de trei luni. Ghinion. — Aveţi ricină? — Cum să nu. — Akh, patru farmacii am căutat până acum şi niciuna nu a avut şi tocmai acum te-ai găsit şi dumneata să-mi spui că ai. Unie e domnul profesor? Domnul profesor şi-a uitat oche- larii pe catedră. Gică îl caută, dar nu-l găseşte. Poate-l găsiţi voi. DIMINEAȚA is Lăudăroșii. — Eu am urechea atât de fină, încât aud când vecinul meu îşi schimbă ciorapii. — Eu am urechea mai fină. Eu aud când vecinul meu îşi schimbă părerea. Intre cai. — Ce faci Duminica viitoare? — Mă duc la curse. Specialistul Morka- PI Mitică (are numai cinci ani): Eu ştiu care e defectul motorului, dar îl las pe şofer să-şi bată singur capul. Să mai înveţe şi el mecanica. La Ospiciu. — Un nebun păzea pe un alt nebun mort. Deodată începe să fluere. Atunci nebunul, care era mort, se sculă şi ţipă: — Când veghezi un mort nu ai voe să flueri. Atunci celălalt nebun îi dă o lovitură în cap, strigându-i: — Când eşti mort nu ai voe să vorbeşti. La circ. O doamnă vrea să intre cu un câine la circul de purici. La intrare însă nu este lăsată : — Nu se poate intra cu câini, doamnă, pentrucă riscăm să ne dispară toţi puricii. La secție. — Ce v'a mai făcut bătăuşul după ce v'a dat primul pumn? — Mi l-a dat şi pe al patrulea. — Vreţi să spuneţi pe al doilea. — Nu. Pe al doilea şi al treilea le-am dat eu. NEA VOEBUNĂ IILOR Tia CH Y. EC ee Cé VIATA IN FUN za Sp MEIR Ee BKS RARARPAARRAAPRAAAAPIRARR AARAARARARPIRARARA e Ka De data aceasta avem putinţa de a D cu mare greutate chiar în fundul măr cum a fost posibil acest lucru. Totus filme sub apă Imaginile noastre repre şi mai mici, cari nu vin niciodată la la înfăţişare, iar unele dintre ele sunt c cu peşti şi alte vietăți cari vin prin p atacă uneori și pe scafandrii cari dup cu nişte haine speciale, care-i ajută : imaginile reproduse în revista noastr ființele care trăesc la sute şi chiar mi acestor ființe nu v'ar spune nimic, că de reținut. lată numai câteva: imagini animal, care în adevăr este de două i noastră şi care se chiamă „,sifonofor numește „diavolul mării“ şi este carni e un Ceriantus, iar cea de dedesupt si 3 AAAAARAP A RARA AAAAA AR AAA AR PA RAAR AA AAA AAARRARRROANARAA AARAARAA, blica nişte fotografii minunate, luate i. E foarte greu să vă explicăm aci “aflaţi, că astăzi se pot face chiar zintă mai multe animale, mai mari suprafaţă. Sunt animale foarte urâte hiar periculoase. Mai toate se hrănesc reajma lor. Cele care sunt mai mari, d cum ştiţi sunt oameni îmbrăcați ă stea multă vreme sub apă. Din d. vă puteți da seama cum arată i de metri adâncime sub apă. Numele i cele mai multe sunt foarte greu a din mijloc de sus, reprezintă un nii de ori mai mic decât fotografia Animalul din stânga, de jos, se vor. Fotografia din dreapta, de sus, cucumaria'. MAAAARRAAARRAR YLORICHII ROMAN PENTRU COPII ŞI TINERET Rezumatul capitolelor precedente: „Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe ţărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia şi pe o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puțin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu țiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. = Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se întâl- nește cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- tâmplate cu puţin mai înainte și printr'un fals, intră în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnișoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul și o amenință cu denun- farea, dacă nu-i dă şi lui jumătate din avere. Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. La spital, Florica face cunoștiință cu o doamnă foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă şi o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. RET. Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi îngri- jită. După câteva luni de fericire, soseşte însă noua soție a lui Moacă, Zoe, care o ia și o duce înapoi în- tre țigani. Gică şi Florica, speriaţi de răutatea celui de a doua soții a lui Moacă, fug de acasă, spre a se duce la doamna Drianu. 15. — Nu mai plânge Gică. Hai fii cuminte. Apoi îi trecu prin minte să-i spuie o minciună lui Gică, astfel încât acesta să nu se simtă atât de ne- fericit. — Am fost să-l văd pe tatăl tău. E mai bine... Gică nu apucă să-i răspundă nimic, căci în clipa a- ceea apăru în cadrul ușii țiganca. Aceasta se repezi la Florica si o smulse de lângă Gică. — Ce cauţi acasă? Dece nu-ți vezi de treabă. Ia să văd câţi bani ai adus astăzi. Florica îi întinse pumnul de monede. Femeea le nu- mără şi mormăi mulțumită: — Bine, bine. Dar mâine să stai mai mult, ca să aduci cât mai mulți bani. Altfel nu mai capeţi de mâncare. Ziua trecu pe nesimţite. Copiii nu mai putură să stea de-vorbă. Zoe îi spiona tot timpul. In cele din urmă veni noaptea, iar ei se culcară în paturile ală- turate. Dar nu puteau dormi, căci aveau să-şi spuie multe. Spre marea lor uimire, pela miezul nopții, au- ziră glasuri înăbuşite. Zoe sta de vorbă cu fratele ei. DIMINEAŢA z COPIILOR de MĂTUŞICA Desi stăteau cu auzul încordat, nau prins decât crâmpee. — Cred că putem pleca, spunea femeea. — Să nu ne simtă copiii, răspunse bărbatul. — N'avea nici o teamă. La ora asta dorm. Şi apoi, n'avem decât să încuiem uşa cu cheia. Unde aveau să se ducă, nu ştia nici Gică şi nici Flo- rica. De bună seamă că nu puseseră ceva bun la cale, din moment ce trebuiau să aştepte miezul nopţii spre a pleca, In cele din urmă, bărbatul se hotărî. Femeea isi puse pe cap broboada pe care o căpătase Florica dela doamna Drianu, iar fratele ei isi trase sapca pe ochi, cașicum sar fi temut să nu fie recunoscut de cineva. Apoi se apropiară amândoi de patul copiilor. Aceştia se pretăcură că dorm. Zoe îl privi pe fratele ei şi spuse: C ec — Ei vezi? Am avut dreptate. Incue usa cu cheia. Ţiganii se depărtară pe vârful picioarelor. După câ- teva momente se auzi cum se răsuceşte cheia în broască. Paşii se depărtară de vagon. Deabia atunci începu Gică să vorbească: — Flotten, Floricicó! Scoală-te! — Dece Gică? — Scoală-te repede şi îmbracă-te. N'ai încredere în mine ? — Ba da, dar ce vrei să faci? — Vreau să fugim de aici! — Să fugim? Unde? — Vom pleca so căutăm pe doamna Drianu... — Pe nășica? Nu se poate să fii atât de bun... e prea frumos. — Trebue să o căutăm, spuse Gică. — Dar dacă ne prinde Zoe şi fratele èi? — Nu ne vor prinde. Am bani pentru tren. — Bani de tren? De unde? — Nu pot să-ţi spun. — Gică... spune-mi... nai... wai... — Se poate Florico? Mă crezi tu pe mine în stare să pun mâna pe bani străini? Florica se ruşină la această bănuială — lată, îţi spun: când m'am dus să-l văd pe tata, el mi-a dat nişte bani pe cari trebuia să-i dau mamei mele vitrege. Când am sosit însă acasă, ma luat cu gura aşa că am uitat de banii aceştia. Mai târziu m'am răsgândit însă şi n'am mai vrut să-i dau, căci am știut că o să avem nevoie de ei pentru fugă. — Te gândești de mai multă vreme la fugă? — Desigur. De când a venit aici fratele mamei mele vitrege. Nu mai pot sta. Când am văzut că te trimite la cerşit mi-am pierdut capul. Mă gândiam la început să-ţi dau ţie în fiecare zi bani, astfel ca tu să nu trebue să cersesti. Dar tot e mai bine să mergem la doamna Drianu si să-i spun eu un secret pe care-l ştiu numai eu. Să facem cum spui tu, Gicule. Fără să mai stea mult pe gânduri, copiii s'au îm- brăcat cu hainele cele mai bune pe care le aveau si după aceea Gică a deschis fereastra vagonului, să- rind afară. Florica l-a urmat. In jurul vagonului nu era nimeni. Zoe și fratele 10 ei se depărtaseră de mult. Şoseaua era pustie si era întuneric. — O luăm încoace, spuse Gică. — Unde mergem? / — La câţiva kilometri de aici este o staţie de cale ferată. Luăm un tren care ne duce la Bucureşti si o căutăm acolo pe doamna Drianu. Bani aveam des- tui. Copiii porniră în noapte. Le era frică, dar isi fă- ceau unul altuia curaj. Florica își simţia mai ales inima cât un purece. La fiecare fosnet se apropia mai mult de Gică şi-i strângea mâna. Intr'un târziu apă- rură în noapte lămpile cu petrol ale unei mici staţii de cale ferată. Sosiră pe peron. Era pustiu. Numai un impiegat de mişcare se plimba în sus şi în jos. Când îi văzu pe cei: doi se apropiă de ei şi-i întrebă: — Ce-i cu voi prichindeilor? — Trebue so conduc pe fetița asta la Bucureşti, răspunse imediat Gică. A stat în gazdă la noi şi a- cuma o duc la doamna Drianu, care-i este nașă şi care o crește. Dacă nu vă supăraţi domnule, spuneţi-ne de unde trebue să cumpărăm bilete de tren. — Biletele de tren le vând eu. Aveţi noroc că peste jumătate oră trece un tren spre Bucureşti. Dar bani aveţi? — Avem. Ne-a dat mama. — Foarte bine. Hai să vă dau biletele si apoi aş- teptaţi pe peron trecerea trenului. După ce a cumpărat biletele de clasa a treia, Gică a revenit cu Florica pe peron și sau aşezat pe o bancă. — Mi-e frică Gică, spuse cu glas slab Florica. — Nu te teme Florico. Nu ni se poate întâmpla nimic. — Dacă ne prinde Zoe, şi fratele ei. — Nu se poate. Nu ştiu unde suntem. In clipa aceea fetița scoase un strigăt slab. O masă neagră veni grămadă la picioarele ei. — Grivei! strigă Gică. Ce se întâmplase. Grivei îi urmase pe cei doi copii, dela plecarea lor din vagon, până în gară si acuma se gudura la picioarele Florichii. — Ce ne facem acum? întrebă copila. — Il luăm cu noi, spuse hotărât Gică. Timpul trecea cu repeziciune. Trenul de Bucureşti intră în staţie. Gică si Florica se urcară întrun va- gon de clasa a treia, care era gol. Intro clipă se urcă şi Grivei. — Stai sub bancă Grivei, îi porunci Gică. Să nu te misti de aici, că o păţim. Câinele păru să fi înțeles porunca stăpânului său şi se ascunse sub bancă. š Drumul trecu în linişte. Spre zori, ajunseră in Ca- pitală. Gică o trezi pe Florica si dela gară se îndrep- tară spre locuința doamnei Drianu. Aici aveau să " as... aibe însă o surpriză foarte neplăcută. Fură întâmpi- nat de o servitoare necunoscută, care-i anunţă, că doamna Drianu plecase de două zile la Sinaia, Florica se îngălbeni de supărare. Dar Gică nu-şi pierdu cumpătul, ci întrebă care este adresa dela Si- naia a binefăcătoarei lor. După ce află adresa o luă de mână pe Florica și porniră spre Gara de Nord. In drum își cumpărară o pâine pe care o mâncară în drum. — Ce ne facem acuma Gicule, întrebă temătoare Florica. — Plecăm la Sinaia. — Dar n'avem bani... — Ba avem. Cred însă că n'o să ne ajungă pentru bilete până la Sinaia şi atunci o să trebue să ne dăm jos din tren la Câmpina, de unde vom face drumul pe jos. — Poate ar fi mai bine să mergem aici la şes pe jos, până unde putem şi luăm abea de acolo trenul. — Bine Florico, să mergem cât vom putea. Fără să mai stea mult pe gânduri, copiii porniră pe şoseaua care duce spre Ploeşti. Orele treceau pe ne- simțite. Vremea era rece, iar oboseala micilor dru- melt, mare. ° uar] Mâncară de amiază intr'un sat si porniră imediat la drum. Dar toamna zilele sunt scurte. Intunecimea cobori mai curând de cât ar fi crezut, iar ei se aflau în plin câmp. Incepu să cearnă o ploaie deasă şi rece. Cât ai zice pis, amândoi erau uzi până la piele. — Nu mai pot Gicule, scânci Florica. — Incă puţin Florico, răspunse băiatul. Ajungem imediat în sat. Dar satul nu se vedea. Intunericul era de nepă- truns. Ploaia se înteţise. Florica abea isi mai târa pi- cioarele. — lată, zise deodată Gică. O lumină. Intr'adevăr, undeva, nu departe, se vedea o lumi- nă slabă. Copiii porniră într'acolo, dar după câteva minute de drum trebuiră să recunoască că era vorba numai de o singură casă, aflată în mijlocul câmpului. Era o fermă. Gică bătu la uşă. — Cine e acolo, se auzi glasul unei femei. — Nişte copii, răspunse Gică. „Uşa se deschise și în cadrul ei apăru o femee voi- nică. EA — Ce vreți? — Am dori, dacă nu vă supăraţi, să ne lăsați să ne odihnim noaptea asta aici. — Nu se poate. — Fie-vă milă. Verisoara mea abea se mai poate ține pe picioare. Suntem osteniţi si înfometați. (Va urma) DIMINEAŢA TIL ti, Wem stropi i deploaie,cari frăbăteau o- e an eru lui în căruțele când în (6 căruța pre: stropii ér: nici, t P mE dintre iei ginile'Găpuții veniau "Glaie p dă pe ogăăfele hegre, în chip de gr, Oamenii se adăpostiau atunci fie- care pe unde apuca, iar la oraşe se deschideau umbrelele ca nişte ciu- perci negre. Intr'o zi de primăvară, a pornit un nor la plim- şi în el erau nenu- ți stropi de ploaie, se înghioldiau şi râ- , aşa cum fac mai i copiii atunci când erg la plimbare şi şi-au făcut lecţiile pentru doua zi. Fiindcă să x vredeți voi, că stropii ; ploaie duc chiar o viată fără griji. Ba din contra; trebue să învețe cum să se facă fulgi de nea în timpul iernii şi cum să danseze prin aer înainte de a cădea la pământ şi mai ales cum să stropească cu folos ogoarele în tim- pul primăverii, verii şi al toamnei. Prin urmare, stropii îşi făcuseră lecţia şi porniseră la plimbare cu un nor repede şi în- tunecat. Ce făceau în timpul plimbării? g": voi ce faceți când KEE i H se stropi nu pe ate Gë, noru] t= perda: tră! Şi DIMINEAŢA : COPIILOR ~. 2 e: w castă = apoi pes T dică ale lătoriți_ cu trenul? ma b + re Spa ZA lumii, adică dela izvorul tuturor apelor, care este mântul la roase al picior “on întinse pe turme nesfârşite şi au bătut din palme. Ba foarte mulți stropi au fost de părere, că ar fi foarte frumos să facă o stație acolo. Şi atunci norul s'a oprit şi stropii au sărit Sam pe pământ. 7 locuiesc Bien locului, vă- că Can sunt atât de negri fiindcă nu se prea spală în fiecare zi, aşa KE cum se cuvine să facă orice om. Să vedeţi însă năzdră- vănie. Abia ajungeau stro- pii de ploaie pe pământ, că se şi transformau în aburi din cauza căldurii şi se urcau repede înapoi în norul din care pleca- seră. Dacă ajungeau aici, transformati iarăşi Se | A rază “şi pl&iat au pornit F | trebue. Ati mai pomenit v@i însă stropi de ploaie e (aa tte, 2 ; pe pământ. De ce ne-ati mințit ! Pe măsură ce se apro- pia însă, vedea māi bine tot ce se întâmpla, iar biata lui inimă de apă se umfla de atâta necaz. Vedea copilaşi cari n'aveau de mâncare şi cari umblau în sdrențe, fără să fie ajutați de ceilalți copii cari aveau de toate, vedea cum se bat oamenii între ei fără niciun rost şi cum nu mai credeau în Dumnezeu. Și de fiecare dată ini- mioara de apă se mai drum şi au ajuns prin meleagurile noastre. — Fraţilor, — a spus atunci cel mai mare strop — iată că am ajuns prin țări cu oameni în toată firea, cari umblă îmbră- cati câtu-i ziulica, vă rog frumos să vă purtați cum ţelegători? Unii dintre ei s'au plg cat tare de tot peste ma ginile norului şi au c peste cap în adânc, poi nau mai veg Oamenii cari vedeai rele sus pe cer şi V un biet norişor amâkât întinderea albastră, DN ietul strop de minunat mult de ace š taera și Dee e să plângă şi plân- şi au spuscă plou cu soare. gea SCH A mai mers norul cea .— Pic... pic... pic... mers şi s'a oprit în cele Cât de rău îi părea că din rä peste un oraş. Nu mai poate reveni în rem să vedem şi nour şi să fugă departe. im — Pic... pic... pic... Nu, hotărât că nu ar putea să trăiască pe lumea asta atât de rea. Maibine să să se arunce răm şi să moară; să vă mai spun întâmplat când a propierea acope- De supărare în- strige stro- vă duceți, a vrem să plecăm, Şi până -să mai zică/* stropul cel mare, care era I un fel de comandant, ce- HIT N va, au sărit cu toții „jos şi au pornit spre ft A INS A „Un strop jucšus, c š z XFANTOMELOR Zeen el of mari e ge luat-o “i la cană, din înălți : i Ss TILL ER E | A Pi I ne e a; gt GC CSR — Vai ce frumos mai AAMAAAMA V V YY i INE oare ar putea cunoaşte toate poveştile din Evul-Mediu? Atunci când gândul omului era mai temător, credința mai mare şi inima mai vitează, lesne se în- chegau basmele pe care le ascultăm acum. p— 4 Atunci, în fiecare oraş, primarul era rege. Atunci în fiecare noapte aprindeau preoții lumânări, să fie ferită lumea de războiu şi ciumă. Războiu şi ciumă! Mult se mai temeau oamenii de ele! Amândouă veneau pe nesimţite şi lăsau în urmă jale şi pustiu. Intr'o mânăstire uitată în munti se păstrează multe manuscrise şi texte vechi pe care nu le mai citeşte nimeni. Praful care se aşterne în fiecare zi le acoperă cu un strat gros. Dar dacă ar răsfoi cineva hârtiile îngălbenite de vreme, ar găsi o poveste plină de farmece şi întuneric. Intr'o dimineață era mare zarvă în orăşelul ascuns între munți. Locuitorii se adunau în grupuri şi vor- beau cu însuflețire. Se svonise că a sosit între ei o vrăjitoare. Deodată trecu pe stradă ca o suflare de vânt şi: „Uite-o, uite-o se auzi peste tot. La capătul străzii se ivise o bătrână. Mergea atât de repede încât părea că nici nu atinge pământul, Hainele îi erau sdrențuite, obrajii scofâlciți, gura suptă. Iar unghiile dela picioare erau atât de mari şi încovoiate încât paşii ei lăsau urme de fiară. Pentru ce oare îşi pără- sise coliba dela marginea pădurii? Ce blestem avea să atragă asupra lor? Si oamenii se închideau în case făcându-şi cruce ca să alunge piaza rea. Ajunse bătrâna la casa primarului. Străji nume- | roase păzeau acolo; dar o singură privire a ochilor negrii, a fost deajuns ca să-i îndepărteze. Palizi, cu moartea în suflet, ostaşii căzură în genunchi. Nimeni nu îndrăzni să-i iasă'n cale când trecu prin odăile mari. Dar primarul era tânăr, era viteaz şi nu se temea de nimic. „Ce vrei?“ întrebă el. Vrăjitoarea se opri şi începu să râdă. Afară norii se adunau pe cer. „Aduceţi lumini — strigă primarul — Şi tu, spune ce vrei!“ „Ştii oare cine sunt? întrebă bătrâna. Niciuna din fiicele diavolului nu se poate măsura cu mine. Eu sunt aceea care deslănțue haitele de lupi în nopţi de iarnă. Eu dau otfavă cucutelor în nopți de vară. Sunt vrăjitoarea Unda“. Si când sfârşi, lumânările pâlpâiră de gapte ori. „De ce ai venit?“ şopti primarul. „De ce? Ca să-mi dai puterea lumească. Eu sunt puternică, e drept, dar cu cât mai puternică aş fi de 13 PONROAADEAAE | [POVESTE DIN VREMEA DE DEMULT de ELVIRA CALAN mi-ai. da dreptul să stau lângă tine! Ascultă-mă Dacă te împotriveşti la ce-ţi cer, ochii tăi nu vor mai vedea decât morţil“. „Şi ceri?“, „Să fiu soţia ta“. „leşi afarăl!“. „Ochii tăi nu vor mai vedea decât morţi — spumegă - vrăjitoarea. Copiii copiilor tăi te vor blestema. Supugşii toți îți vor muri în zece zile!“. „leşi afarăl“. „Din pământ, din aer şi din foc, spirite ale iadului, ajutați-mă“ şi Unda se făcu nevăzută. Iar pâlpâiră lumânările, aruncând umbre pe chipul îngândurat al primarului. * bi H In inima munților, la marginea unei păduri, se află o colibă."La sosirea nopții ferestrele ei aruncă valuri de lumină împrejur. In seara aceea, un şoarece mic de câmp se cățără până la geam şi privi înăuntru. Era un şoarece obişnuit cu ochii vii şi blănița cenuşie. Si ceea ce văzu îl cutremură de spaimă. La o masă de piatră sta Unda citind o carte cu file verzi. Din când în când îşi ridica privirile murmurând: „Te vor blestema copiii! Iţi vor muri supuşii!* şi un râs răutăcios o cu- prindea. Lângă ea era o vatră uriaşe pe care fierbea un vas negru. Vârtejuri de fum se ridicau din el şi pluteau cenuşii în încă- pere. Iar ochii bătrânei străluceau ca făcliile, lu- minând împrejur. Deodată vrăjitoarea se întrerupse din citit şi rămase cu pri- virea aţintită la fereastră. Zărise şoarecele. Incet, cu mişcări furige, ea se ridică dela masă şi des- chise fereastra. Căldura care se răspândi afară în- vălui şoarecele într'o boare plăcută. Inăuntru Unda închisese ochii, nu mai era nicio lumină. Doar focul din vatră pâlpâia. Ce farmec a izvorât atunci din încăperea scăldată în arome? Ce demon a cuprins mintea bietului şoricel? Ca împins de o putere străină, trecu încet pragul ferestrei şi se aşeză lângă vatră. Focul susura domol şi scânteile începură să cadă în jurul animalului. Intâi rare apoi din ce în ce mai dese, împletiră o rețea de aur şi închiseră şoricelul într'o cugcă tre- murătoare. Atunci Unda deschise ochii. Aţi auzit vreodată tunetul în munţi? E mai întâi un sgomot depărtat care se apropie mereu; văile şi-l aruncă una alteia, ecoul îl măreşte şi-l repetă iar la urmă e un muget înfiorător care sgudue cerul şi pământul. Aşa i se păru şoricelului râsul vrăjitoarei care rupse farmecul. Cuprins de spaimă încercă el să fugă, dar scânteilestăteau nemişcate în jurul lui. Unda începu să răsfoiască în cartea cu file verzi. DIMINEAȚA — ° COPIILOR „Trei ghiare de pisică şi-un cioc de pitulice să fiarbă — murmură ea. Şi nimeni să nu vadă, nimeni să nu ştie când se va în- făptui minunea“. Un fum gros se ridică pe gura vasului negru. Bătrâna îl luă depe foc şi se apropie de şoarece. Inima acestuia începu să bată nebuneşte. Trei picături căzură din vas peste animal şi o ceață groasă acoperi totul. Când aburul se risipi, în fața Undei era un copil. „Bun— zise ea —cšrti!e vechi n'au minţit nici acum. Te vei numi Șoricel, copilule“, Acesta nu răspunse. Ca şi şoarecele din care fu- sese pretăcut avea ochii vii, dar niciun gând nu răsbătea la lumină. Mintea îi era încătuşată de far- mece şi limba lui era mută. A doua zi Şoricel fu văzut pe străzile oraşului. Trimisul Undei se oprea la fiecare casă şi-i săruta pragul. Iar cel care trecea apoi peste el, se îmbolnăvea de ciumă. Trei zile la rând a cutreerat Şoricel oraşul. Trei zile a umblat din prag în prag semănând jalea şi moartea. Și inima lui nu s'a strâns de milă, din ochii lui n'au căzut lacrimi; tot sufletul fi era robit de Unda. A patra zi ajunse copilul la o biserică şi obosit, se aşeză în prag să se odihnească. Biserica era plină de lume. Crâmpee din cuvintele preotului ajungeau până la Șoricel; se ruga pentru izbăvirea oraşului de ciumă. Și iată că o lumină neaşteptată începu să se arate în mintea copilului. Pricepu atunci pentru prima oară răul făcut de el, şi din ochi îi picurară lacrimi. Incet, cu smerenie şi cu sfială se aplecă şi sărută pragul. Nu mai era chemarea ciumei ci o rugă de iertare şi izbăvire. Si atâta credință pusese el în sărutarea aceasta încât, când se ridică, pe pragul bisericii răsărise o lăcrămioară. Când ieşi bătrânul preot după terminarea slujbei, găsi în prag un copil necunoscut. Se aplecă spre el şi în vorbe domoale căută să afle cum îl cheamă. Dar Şoricel era mut şi nu răspunse. Si nici când îl întrebă bătrânul de ce stă acolo, nu ştiu să spună că adormise în prag nevrând să se întoarcă la colibă, Doar ochii lui luceau mai viu ca altădată. Seara se apropia încet şi luminile se aprindeau în case. Cum noaptea se anunța răcoroasă şi copilul era îmbrăcat doar cu piei de şoarece, preotul îl luă cu cu blândeţe de mână şi porniră spre casa lui. Luna care răsărise îi zări intrând într'o locuință mică; dar razele ei luminară în acelaş timp vrăii- toarea care pornea în căutarea lui Șoricel. De trei zile, era prima oară că întârzia atât. Merse vrăjitoarea şi o rază de stea îi arătă drumul. Mica lucire albăstrue luneca pe ulițele pustii şi dis- păru în pragul casei preotului. Unda voi să intre dar rămase țintuită 'n loc, pri- vind cu spaimă: de use era prinsă o cruce. Spumegând de furie ea înconjură casa şi privi pe fereastră. Preotul şi Șoricel stăteau în fața mesii. Bătrânul tocmai terminase o rugăciune şi-şi făcea cruce, iar Șoricel îşi împreuna şi el degetele încercând să facă la fel. DIMINEAŢA — = COPIILOR „In numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin“. Mai puternic decât fur- tuna care bântue în munti fu viforul de furie care se ridică în sufletul vră- jitoarei. Ea aşteptă până adormiră toți în casă, şi-şi închise ochii. Aceeaş taină care silise şoricelul să intre în colibă, sili acum copilul să iasă din casă. Un semn al Undei— şi el fu prefăcut din nou în şoarece. Porni apoi bătrâna şi'n calea ei se stingeau stelele se întuneca noaptea, Se dărâmau copacii. Porni bătrâna cu pas grăbit şi hainele ei fâlfâiau ca nişte aripi uriaşe. Porni în goană — şi Şoricel o urmă. Pe drumuri pustii, pe cărări nebătute de oameni, prin văgăuni adânci mer- gea Unda. Paşi repezi o purtară prin păduri, peste râuri şi prăpăstii. Și când răsărea soarele peste oraş, ea porni pe un tunel în- tunecos spre inima pământului. Porni — şi Șoricel o urmă. i Dela o vreme tunelul se sfârşi şi ei pătrunseră într'o peşteră uriaşe şi neagră din pereţii căreia ţâşneau din când în când flăcări. Pe un tron de păcură şedea cineva învăluit într'o mantie de aburi. Din el se vedeau doar ochii strălucitori ca nişte cărbuni aprinşi. „Ce vânt te-aduce Unda în împărăția negrelor gân- duri? Ce ură nepotolită te-a împins spre mine", „O, Stăpân al Duhurilor, Mărite împărat al Negu- rilor, greu vinovată sunt faţă de tine“. „Ce-ai făcut, iscusită vrăjitoare?“. „Stăpâne, amarnic mă sbucium, dar en zadar. Am pierdut un suflet“. A „Ai pierdut un suflet!“ strigă celălalt, şi ecoul repetă: . „A pierdut un suflet!“. "ab „Ştii că nevrednică eşti să te mai arăţi în faţa mea. Cum l-ai pierdut?“. k. Atunci Unda căzu în genunchi şi fără să-şi ridice privirea povesti toată întâmplarea cu Şoricel. Cum, cu toată silința ei sufletul lui fusese desrobit de farmece şi deschis la lumină. „Ai noroc că mi-e pe plac blestemul aruncat ora- şului. Cred că izbăvirea lui e destul de grea. ` „Stăpâne, ar trebui pentru asta să petreacă cineva o noapte în Peştera Incercărilor“. ` ZE „Atunci oraşul nu va fi salvat niciodată“ zise ce- lălalt şi izbucni în râs, în vreme ce Unda murmura : „Il vor blestema copiii! In jurul lui nu vor fi decât morți!“. i 3 Deodată se auzi un chițăit slab şi Şoricel care stā- tuse ascuns se ivi în mijlocul lor. „Cine eşti şi ce cauţi aici?“ întrebă Stăpânul Du- hurilor. „El e Şoricel, stăpâne“, murmură Unda. „Aşa, şi ce mai vrei acum?“. Dar şoricelul nu putu răspunde. Atunci Unda făcu un semn şi el căpătă grai. „Vreau a scap oraşul de ciumă“, spuse el hotărît. „Incearcă — răspunse Impăratul Negurilor — şi dacă reuşeşti, chip de om îți vom da din nou; dar dacă vei renunța, al nostru vei rămâne pe veci . 1⁄4 Apoi se făcu întuneric şi Şoricel nu mai ştiu nimic. Când se trezi era într'o peşteră întinsă ale cărei capete nu se vedeau. Pe jos era nisip fierbinte gi din boltă dogora căldura. Şoricel se ridică şi începu să meargă, voind să ajungă la capătul peşterei să se adăpostească de căldură. Dar cu cât mergea, cu atât par'că se depărtau pereţii. Un vânt aspru începu să sufle şi firele de nisip îi intrară în ochi şi în gură. Atunci Şoricel închise ochii şi se culcă în nisip. Vântul încetă să bată şi când deschise ochii animalul văzu că se făcuse întuneric. Din umbră se desprinse o formă alburie şi se apropie de el; avea trup de fulger şi ochi de ceară. Şoricelulul i se opri inima'n loc şi fu gata să strige că renunță când întunericul se umplu de forme şovăitoare care veneau spre el. Dar se gândi la jalea din oraş şi atunci îşi încleştă dinții şi închise ochii. Simţi deodată o răceală ciudată şi privi împrejur: Peştera începuse să se umple cu apă. Incet, încet» apa îi udă întâi lăbuțele apoi se ridică din ce în ce mai sus. Broaştele batjocoritoare începură să sară în jurul lui şi sufletul şoricelului era cuprins de spaimă, Dar tocmai când era gata să se înece, apa dispăru, Se afla acum pe o pajiste verde, smălțuită cu flori. Insă ab»sa se liniştise o clipă că fiecare floare se prefăcu fntr'un cap fioros din chii cărora ieşea fum şi flăcări. Pârjolul se întindea din ce în ce mai grozav până când Şoricel, care ajunsese la capătul puterilor, căzu leşinat. In clipa aceea cântară cocoşii. Când se trezi din leşin era culcat la marginea ora- şului şi avea din nou chip de copil. Cu pacea în suflet porni Şoricel să sărute pragu- rile caselor. Şi cine trecea apoi peste ele se vindeca de ciumă. In ziua aceea primarul stătea mâhnit în casă, gân- dind că spusele vrăjitoarei se împliniseră. De cinci zile nu vedea în jurul său decât bolnavi şi morţi. Deodată năviăli în odaie un servitor, strigând: „Stăpâne, stăpâne, oraşul e salvat. Toţi bolnavii se însănătoşesc ca prin minune“. „Domnul fie lăudat! răspunse primarul. Insfârşit ne-a arătat mila Sal“. Nimeni nu băgase în seamă copilul care trecea încet din prag în prag. La înoptat Șoricel ajunse iar la biserica bătrânului preot. Se aplecă şi-i sărută pragul. Dar atâta dragoste si inimă curată a pus el în săru- tarea aceasta încât când se ridică, pe prag răsărise un trandafir. A Era atâta fericire şi recunoştinţă în el, încât su- fletul îi fu prea mic ca să le'ncapă. Și în vreme ce tunete şi fulgere învăluiau coliba Undei nimicind-o, Soricel adormi de tot pe pragul aceleiaş bisericuțe. In dimineața următoare, trecătorii găsiră în poarta Sfântului Locag, trupul unui şoarece mort. RĂSCOALA — Ce este, ce s'a întâmplat?, în- trebă B. — Nu se înțelege nimic din ceea ce am scris. Diu cauza lipsei de orto- grafie, scrisoarea nu are niciun înţeles. Degeaba o mai trimit. — Ce ne facem, ce ne facem?, începură să se vaite toate în cor. — Ah, şi vine noaptea şi noi mai stăm cu aceste cadavre lângă noi! Ah, mor de frică, putu să spună I-ul, înghițând noduri de frică. Veni noaptea. Intunericul puse stăpânire peste pod. Se auzeau doar bocetele literelor, adunate la capătul celor două cadavre. Deodată răsună vocea lui Ronţi- Ron: — Pst, literelor! Am o veste bună pentru voi: se întorc semnele de ortografie. Au fost la toate cărțile din pod să se roage de un post, dar au fost refuzate, căci toate aveau ortografie destulă. Acum se întorc obosite şi rupte de oboseală înapoi — Foarte bine. Aha, le vom arăta noi, strigă Z. — Ce să le arăţi, mă Z-ule, spuse răstit O-ul, pe care răcoarea nopții MNNM, TRIMISE DESENE —_ Poker: Ta EE Aspac dr ps Bing din Taswa + 15 (Urmare din pagina 6) îl făcu iar.... literă. Să-i primim prieteneşte şi să le arătăm că unul fără de altul nu putem trăi: nici noi fără de ele, nici ele fără de noi. Aşa a vrut să ne facă Sfânta Gra- matică şi altfel nu se poate. Și apoi nu uitaţi că de ele depinde viața... celor doi morți. — Are dreptate, are dreptate, în- cepură să spună literele, rând pe rând. Si-le lăsăm să se întoarcă şi să nu le spunem nimic. — Mulţumesc, Ronţi-Ronţi spuse A goricelului, şi mai poftim pe aci, să mai rozi câte ceva, că So mai găsi vreo foaie albă de prisos şi pe la noi. Ronți-Ronți plecă şi imediat după el sosiră Semnele de Ortografie. Găsiră Abecedarul deschis. Intrară uşor înăuntru. — Cele două virgule să se ducă numaidecât să învie cei doi morți, se auzi glasul Semnului Mirării. Virgulele, fără să discute, se în- dreptară spre foaia mortuară. Când văzură jalea de acolo,simțiră că le pleznesc obrazul de ruşine şi cum remuşcările începu să le roadă. Cu Aw Yok Tú rung, |— CITITORII IN ABECEDAR inima în dinți se îndreptară spre cele două cadavre şi-şi luară smerite locul de mai înainte. S şi T înviară, în timp ce ochii literelor începură să se umple cu... virgule de bucurie. — Dar lung somn mai dormirăm, fraților spuseră Š şi T în cor. — Lung somn. Şi ar fi fost şi mai lung, dacă nu găseam nişte to- varăşi buni la suflet, spuse A. Virgulele începură să plângă la auzul acestor vorbe pline deprietenie — Să lăsăm plânsul prieteni, şi să mergem la culcare. Acum trece vacanța şi începe iar munca, se auzi îndemnul lui O. — Poftiţi şi voi lângă noi, se adresă A celorlalte Semne de Orto- grafie, care priveau la scena cea duioasă tocmai din josul paginii. Hai să ne culcăm pe aceiaş foaie cu toții, căci afară este răcoare şi dacă ne mai strângem puțin, tocmai bine ne încălzim. Şi semnele de Ortografie se apro- piară căci înțeleseră că acesta era semn de veşnică împăcare. GEORGE MANOIL NOŞTRI ORIZONTAL: 1) Are 12 luni. 3) Patru roate ferecate, scârție pân'nu mai poate, iar cei boi ce-l trag din greu, se tot leagănă mereu. 6) Aşa cum aş scrie „Ignat“ prescurtat. 8) Un fel de pernă de pus pe cal. 9) „Mic“ şi fără cap... 12) „Drac“ care n'are „ac“. 13) „Aţă“ fără un căpătâiu. 14) Pom drept şi înalt de iti cade căciula pe spate, când te uiţi în vârful lui. 16 Vopsea. 18) A hippopotamului din figură e des- chisă şi mare ca o prăpastie. 20) Aşa ar fi acela care ar avea curajul să dea ochii cu mătăhala asta... 22) Ani- mal din neamul elefanților, trăeşte prin apele din Africa. 24) „Poftim os!“ sau parte din biserică. DRUMUL VERTICAL: 2) Fluviu în Africa (Egipt), prin care mişună crocodilii şi hippopotamii. 4) Suliţa cu care împunge albina. 5) Reducere care se face şcolarilor la cumpărarea căr- ților. 6) „Idiot“ cu ultima literă schimbată, sau — aşa cum e— dialect, graiu. 7) Dolofan, aşa cum e hippo- potamul nostru. 8) Tevi lungi cari cresc în baltă si servesc la facerea... baloanelor de săpun. 10) Cucurigu gagu. 13) „Mag“ fără cap! 14) „Tata“, aşa cum spun copiii mici. 15) Sărut pe cineva. 17) Dat cu „oja“ pe un- ghii. 19) Fluviu în Germania (Il găsiți şi în Rin-Tin-Tin). 21) Ju- mătate din „Roza“. 23) „Pom“ fără rădăcină... sau apă în Italia. INCURCAT Găsiţi două, din cele nouă figuri, care să semene perfect între ele! CARTE DE VIZITĂ (Pentru concurs) Dem. V Slovici Combinând literele care formează numele de mai sus veți afla loca- litatea şi profesia pe care o exer- cită domnul de mai sus. O mică problemă Luaţi 3 chibrituri din figura de mai sus, astfel ca să rămână numai 3 pătrăţele, toate de aceiaşi mărime. Bineînțeles că nu va rămâne niciun — chibrit fără rost. (LABIRINT) albe (nişte străzi) găsiţi drumul dela A şi ând liniil d ână la N... en EE STRĂJERI gas: ŞI ELEVI CUPON DE JOCUR Ee CITIŢI CU TOȚII INSULA Lina Aprilio FA N TO M E LO R Bibiloteca SSC Kä imprimeriile Adevărul S.A Bucureşti Jbt D =. Adresa TN, Seria Ill COPIILOR. Ba d E a V Drogy copii’ Docă oseară ÁAlergosero' in grobâ, i se'ncinse-o veselie Dar vitai sQ pun, din Qrobo, lo revistd-oti É venit Së o parte la serbare, Area petrecere, şi-un foc, limbrele lo scrisore/e Rosere şi veselie Bica si Moc-Mic, Florico, Za Zou enervof de sgomof 3; foclorul oupa' masă, AN lumind-ol; fi găsit Puişorul Pic, Mac- Mare ; Toti ceilalti vecini din bloc. Veni înapoi cu ele. Căci oseorð Măluşico, Scurt veniseră cu tofi. Încă' dis de dimineolă- Insă doco voi oseard' (Ti ce mult eo ne iubeşte] Mise , încântată! Jrimisesem zeci şi mii, la revisidoti f; venit, Ne-o poflit lo bol A zâv com Primi'n dar dela Florica De scrisori, ca să vd cheme Răsele şi voe bună” O forlo' de c'oco/oTa. $a venit; Si voi, copii. 5; lumini ofi fi gosi T: -ii 2 š 7 MIC-MAC VĂ INTERESEAZĂ FILATELIA ? DRAGII MEI, Am primit, în ultima vreme, foarte multe scrisori, prin care mi se cerea să introduc o rubrică de filatelie, adică o rubrică pentru colecționarii de mărci. Drept să vă spun, loc mult nu prea am în revistă pentru aşa ceva. Dacă însă ati fi mai mulți cari vă interesați de această chesti- une, aş face. tot posibilul ca să vă Nu zic că filatelia nu este foarte interesantă. Sunt sigur că acei dintre voi, cari vă ocupați cu colecționarea mărcilor, nu vă mulțumiți numai să vă completaţi albumele, ci cercetaţi în atlasuri, unde se află țara a cărei marcă o aveți în mână, şi căutați să-i aflați istoria. In felul acesta colecționarea mărcilor devine o distracție folositoare M'am gândit să cercetez, la rân- du-mi, câți dintre voi se ocupă de filatelie. Vă rog dar, pe acei cari aţi dori să vedeţi o rubrică pentru colecționarii de mărci, în revista noastră, să-mi trimiteţi o carte pos- tală cu numele şi adresa voastră completă, şi pe care să fie scris numai atât: „Pentru filatelie“. Dacă voi socoti că sunteți destul de mulți, acei cari vă interesaţi de colecțio- narea mărcilor, vă făgăduesc o ru- brică interesantă şi folositoare. SIDI E. — Bine-ai-venit în rândul nepoatelor mele. Sper că ai început să primeşti revista. Aştept veşti dela tine. KARPOV TAMARA.— Dece nai mai trimis deslegări pentru pagina jocurilor? Din Ianuarie n'am mai primit nici o scrisoare dela tine, ce s'a întâmplat? PETRICĂ D. TRĂILĂ. — N'ai trimis fotografia care mi-ai făgă- duit-o. Il rog şi eu pe bunul Dumne- zeu să te păzească şi să-ți ajute să fii copil cuminte şi silitor. NICOLAE GĂINĂ.— Mă bucură mult că am un mic cititor tocmai în comuna Căuşanii Noi din judeţul Tighina. Ghicitoarea pe care mi-ai trimis-o n'am putut s'o public, fiindcă a mai apărut odată la noi în revistă. GRUIA M. CONSTANTIN. — Bine-ai venit în rândurile cititorilor noştri. Am primit desenele şi jocu- rile şi trebue să ai puțină răbdare. Mă bucură că eşti un elev bun, şi aştept din partea ta şi o poveste, ca să văd dacă ai într'adevăr atât de mult talent, pe cât te lauzi. Sănătate! MIŞU SI SOFIA BACHER. — Poeziile Sofiei nu sunt- rele, dar nici atât de bune, ca să poatăapărea. Nici poezia lui Mişu nu e mai bună. Trebue să mai aveţi răbdare, să ci- titi mult şi să învățați. Meseria scrisului e anevoioasă. TUDOR F. DUMITRESCU. — Poezioara pe care mi-ai trimis-o nu o voi putea publica, deoarece nu e prea bună. E însă foarte frumos că iubeşti atât de mult străjeria. Ai merita să fii răsplătită pentru bu- nele tale sentimente. NICOLAE C. MARIN. — Dragul meu, îți mulțumesc mult de tot pentru frumoasele tale rânduri. Re- gret însă că nu pot publica poeziile. V'am rugat de atâtea ori să lăsați pe cei mai mari să scrie poezii. Voi sunteți încă prea mici, iar o poezie e lucru greu. Desenul e bunicel şi va apărea. Sofia este un oraş cu numeroase ruine romane I. ALTMAN. — Cred că eşti încă mic, aşa că nu trebue să te grăbeşti să scrii. Invaţă mai înâi gramatica, citeşte poeziile şi povestirile scriito- rilor mai în vârstă şi numai după aceta apucă-te şi tu de lucru, dacă ai darul scrisului dela Lumnezeu. CONSTANTINESCU VASILE. — Bravo Vasilică! Te-ai prezentat frumos, aşa cum se cuvine unui străjer. Desenul nu e teribil, dar îl voi publica, fiindcă te văd inimos şi plin de bunăvoință. bg, ft, EDITH FALIK. — Desenele sunt bune şi vor apărea. URMUZESCU CONSTANȚ A.— Draga Tanţi, scrisoarea ta a fost o mare bucurie pentru mine. Nu trebue să fii însă descurajată. Eşti încă prea tânără, aşa că s'ar putea ca mai târziu să scrii poezii fru- moase. Cu părere de rău trebue să-ți scriu, că nici „Ruga unor copii“ nu este bună, aşa că n'o voi publica. Aştept povestirea anunțată şi cred că vei avea mai mult noroc. Lui Paulică dă-i sărutări din partea mea. JANETA PETRESCU.— Desenul nu este grozav, dar va apărea. Eşti mulțumită? EMA. — Ema şi mai cum te chiamă? Mie-mi place ca nepoțeii mei să se prezinte cu numele întreg. Sunt fericită că revista noastră îţi este pe plac. Te-ai abonat? Ce ai vrea să mai citeşti la „Pagina Fe- titelor“? NICULAIE CLAUDIU. — Iti voi publica desenul si mai astept altele. MATUSICA 2 DIMINEAŢA COPIILOR REVISTA TLUSTRATA PENTRU TINERET. Laios Periodice la Trib. Hoy S.T. Com. z] Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE |—]| Editura äerd, S. A. R., Bucureşti p. Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR". — In țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.— Il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. ANUL XV 26 APRILIE 1939 No. 794 PISICA SI TIGRUL EI Un tigru înspăimântător, Dar nu ştiu unde circul este, Iar într'o zi veni din nou Fugit dela un circ vestit, Aşa că n'am putut să-ți scriu. La el, pisica tacticoasă, Mergea mugind îngrozitor Ei, vere dragă ce mai veste?“ Sta față-i, cwn picior de bou Pe stradă, când s'a întâlnit. „Prinlumece-i, nicieunuştiu“ S'a aşezat să stea la masă. Cu o pisică ce pe dată, Lăbuţa vesel i-a întins: „A, ce surpriză minunată! Răspunse tigrul, „dar ştiu bine, Iar tigrul ce era flămând, Ştiam că oamenii te-au prins, Că niciodată veri n'am fost, Privi la ea cu jind şi-apoi, 5 Că nu's deloc rudă cu tine Se aşeză la loc oftând. E, d f 2 Și apoi, zău, prea mă crezi prost, Pisica-i spuse: „Vezi noi doi, | De te gândeşti ce bine'mi pare, Nu ne-asemănăm de loc Să stau cu tine la taifas.“ Tu eşti puternic şi-urgisit, Plecă apoi în graba mare. Jar eu prin viaţă îmi fac loc.“ Pisica tristă a rămas. Poezia noastră s'a sfârşit. O vreme tigru-a hoinărit Morala ce se potriveşte Pe străzi împrăştiind teroarea Aci am să v'o spun încet: Dar iar stăpânul l-a găsit In viață de nu-ţi foloseşte Si iar venit-a închisoarea. Puterea, vezi să fii giret. la... NTR'O seara de iarnă, adică odată ce ziua se topise în zăpadă şi d noaptea apăruse gră- © bită de după munte, moş Dalbă, bătrânul morar din satul Grăureni, îşi încăr- că, mai de vreme ca de obiceiu, sacii cu făină în căruţul său tras de-un măgăruş şi se grăbi spre casă, căci de mult nu-i mai fusese atât de foame. Cum mergea moşul pe drum, tot trăgând din lulea şi -gândind la treburile lui, auzi deodată un vaet venind din şanțul dela marginea drumului. — Ce o mai fi şi asta?, se între- bă el, oprind căruța în loc. Parcă ar fi plâns de copil. Făcu doi paşi, căutând prin în- tuneric, locul de unde i se păruse că vine vaetul. — Cine plânge acolo? Unde eşti, tăicuță?, începu el să strige. Nimeni nu-i răspunse. Aprinse e MOŞ un chibrit, dar vântul i-l stinse repede. Atunei scoase din buzunar o hârtie, cu care înf-şurase nişte lucruri, o aprinse şi aşa putu să aibe lumină mai mare. Inaintă astfel către un copac, unde i se păru că vede pe cineva cocoloşit la rădăcina lui şi într'a- devăr, tocmai în clipa în care i se stinsese hârtia, ce-i fu dat să vadă? Afundat pe jumătate în zăpadă, cu trupul înțepenit şi cu mâinile îm- preunate, ca pentru rugăciune, un copil, de vreo şase anişori, pe jumă- tate desbrăcat, zăcea la marginea şanţului. — Sfinte Dumnezeule!, exclamă moş Dalbă când zări copilaşul, să ştii că este înghețat, sărmanul! Fără să mai stea pe gânduri, îl văzu mişcându-şi mânuțele şi puțin buzele: — Alcui eşti, omulețule? Ce cauţi pe aci? Copilul îl privi drept în ochi, dar nu scoase nici-o vorbă. COPILUL LUI DALBĂ — Al cui eşti, mă tată?, îl între- bă el din nou. De data aceasta copilul fi în- toarse capul şi, în loc de răspuns, înghiți în sec, ca şi cum ar fi avut ceva în gât care nu îl lăsa să vor- bească. — Foarte bine că nu răspunzi, făcu moş Dalbă. Tu eşti dornic de niţel căldurică şi, pe semne, şi de nişte bucate fierbinţi, iar eu, în loc să te duc fuga acasă, te tiu aci de vorbă. Se îndreptă numaidecât spre că- ruță, aşeză copilul deasupra sacilor, îl înveli cu alți saci goi şi începu să strige măgăruşului: — Hai Urechiuţă, că acum suntem doi cari murim de foame şi de frig! Urechiuţă înțelese şi, lăsând în- căpățânările lui de măgar, porni dintr'odată, la galop. Ajuns acasă, moşul luă copilul în braţe şi, intrând pe uşa casei, strigă nevestei: — Băbuţo, ia te uite ce îţi aduc! Din bucătărie, fără să-l vadă, ne- vasta îi răspunse: — Ce-mi aduci? Mai mă'ntrebi? Parcă nu ştiu ce; pune jos sacii cu făină, că altceva ce mai îmi văd ochii decât făină si aia, e de vân- zare. — Ia lasă mata vorba şi vino de vezi ce ghiocel am găsit în zăpadă, acum în Ianuarie. — Lasă-mă cu prostiile tale, băr- bate, că mi se ard bucatele. — Mai lasă şi tu pălăvrăgeala şi Băeţaşu'acesta-i Bică, Năzdrăvan şi fără frică. Azi pe stradă a întâlnit, Un domn mare şi grăbit. Adversarul trebue convins, iar nu învins (Gandhi) (Este gras ca un balon) Vrea să dea un telefon. 4 vino, odată, femeie, să vezi ce are moşul în braţe. — Of, când vrei tu ceva, păi să ferească Sfântul să-ti iasă cineva din voe, spuse femeia, apărând din- spre bucătărie şi ştergându-gşi mäi. nile în sort. Insă, când văzu copilul în braţele lui moş Dalbă, deşi înțelese din- tr'odată ce se întâmplase, nu vru să creadă încă ceea ce bănuia şi de aceia îl întrebă: — Dar cu ăsta .în brațe ce mai este? — Auzi, „ce mai este“?! ta-i ghiocelul. Păi fs- Femeia îngălbeni. Căută îndată un scaun şi se aşeză pe el, aşa cum se aşează un om care a facut cale lunga şi obositoare. Isi trecu mâna pe dinaintea ochilor, ca şi cum ar fi vrut să alunge ceva din fața lor, apoi după ce înghiți odată'm sec, întrebă: — Şi unde-l duci? — „Şi unde-l duci“? Auzi vorbă! Aici l-am adus. Să stea cu noi. Că dacă l-am găsit pe jumătate înghe- tat, nu l-am găsit aşa pentrucă are măicuță şi tăicuță, aşa cum au dră- cuşorii noştri. — Păi, vezil, Nu sări femeia. La intrare se-opinteşte, Insă burta îl opreşte. este de ajuns că avem patru „„dră- cuşori“, aşa cum le zici tu, pe cari d'abia îi putem hrăni, că îmi mai aduci unul. Auzi ce mai dar la go- geamitea sărăcia! i-ai ieşit din minți, bărbate, asta este toată năz- drăvănia ta. — Auzi eu mi-am eşit din minti!, făcu moşul îmbufnat. Vasăzică, da- că lăsam să moară de frig un aşa îngeraş, eram în mințile mele? Nu vezi, femeie, că nu ştii ce vorbeşti: Şi spunând aceste cuvinte întinse copilul pe laviţă, lângă vatră, vrând să arate astfel nevestei sale că de- geaba mai vorbeşte: copilul va ră- mâne la ei. Femeia, dacă văzu că nu mai are încotro, se apropie de laviţă şi pri- vi copilul. Şi veniră şi cei patru copilaşi ai lor cari tot timpul stă- tuseră lângă sobă şi ascultară gâl- ceava fără să scoată o vorbuliță. — Măi, dar are nişte ochi negri, parcă din ei ear naşte noaptea, spuse femeia, începând să privească cu ochi ca de mamă fața delicată a copilaşului. Că la urma urmei, era tare bună la suflet nevasta lui Moş Dalbi! La început se cam aprindea dânsa, ca de obicei, dar la urmă tot ce vroia bunul ei moş făcea. — Ce păr frumos!,.. ce guriță dulce!,... ptiu, dar ce privire tristă! Femeia nu mai înceta să admire copilul. — Te miri că are privirea tristă?, o întrebă moş Dalbă. Cine ştie câte a mai îndurat! — L-ai întrebat ce i s'a întâmp at? Cum de a ajuns în zăpadă? — L-am întrebat, dar nu prea are chef de vorbă. Să mai aşteptăm până vo mai desgheța şi so îm- prieteni cu noi, că aflăm apoi toate cele. Şi l-a luat atunci soața lui moş Dalbă, i-a făcut o bae, l-a îmbrăcat cu o cămaşă curată, i-a dat de mâncare şi apoi l-a culcat în pat, alături de ceilalți copii. Copilul s'a lăsat în voia lor, s'a uitat tot timpul la ei, cu privirea Bică, îndatoritor, Dă o mână de-ajutor. lui tristă, dar nu a scos nici-o vorbă. De abia după două zile şi-au dat seamă că băețaşul era mut. Li se făcu atunci atâta milă de el, încât începură să-l iubească ca pe un co- pil de al lor. Şi într'adevăr, bietul băețaş începu să prindă coloare pe obrăjiori şi să ia parte la jocul proapeţilor lui frățiorii. Dar bine înțeles, aşa cum putea el. Stând deoparte şi privind la ei, zâmbind din când în când sau bătând din palme, când unul dintre ei făcea o poznă mai hazlie. Astea toate însă destul de rar. Mergeau toate lucrurile ca lumea cu acest copitas tăcut. Ceva însă era deosebit la el. De câte ori era lună plină, se aşeza la fereastră, iar mai târziu, în zilele călduroase, pe prispă şi de acolo, privea la lună. Au încercat să-l desobişnuiască dar au trebuit să renunțe, căci co- pilul, ducă nu era lăsat să privească luna, devenia şi mai trist ca deo- biceiu. (Continuare în pag. 14) Insă Doamne, n'ai ce face! Domnul e prea gras şi pacel (Continuare în pag. 12) DIMINEAȚA 2 © COPIILOR (fa UN MIC ABAT-JOUR PENTRU O LAMPA ELECTRICĂ Astăzi am să vă învăţ, dragele mele, cum să fa- Get un mic abat-jour. Luaţi o bucată de carton bun pentru desen, desenați puiul. marginile, lăsând astfel găuri în desen. Luaţi acum hârtie co- lorată de pergament. Vă trebuesc trei culori, gal- ben, roşu şi alb. Marginile desenului trebue să fie făcute cu o linie groasă de aproape un cm. care va fi umplută cu tuş. : Linia conturului puiu- lui va fi de grosimea de trei milimetri. După ce s'a uscat desenul, tăiați cu ajutorul unei foarfeci Din hârtia galbenă tăiați figura puiului, pe care îl lipiti pe abatjourul tăist din hârtie roşie, atât de mare cât doriţi şi în forma desenului nostru. Faceţi conturul în jurul figurilor şi lucrarea voastră este gata. Cu puțină îndemâ- nare veți reuşi. TOT FELUL DE NIMICURI INTERESANTE... Ştiţi că soarele este atât de necesar în viața unui om, încât minierii trăesc mu t mai puțin decât alti oameni? Li se va ajuta de acum înainte cu raze ultraviolete... In China de nord nu se cunosc butoaie de lemn. Apa şi celelalte lichide sunt păstrate în vase de pământ sau de piatră, care sunt deschise sus... Orasul Meca din Arabia este locul de naştere a lui Mahomed PENTRU EXCURSII.... La radio s'a anunțat vreme frumoasă. Trebue să facem o mică excursie. Toată lumea se pregăteşte. Chiar şi nepoțica mea Irina. Ea îşi coase o mică geantă pentru excursii, în care vrea să-şi puie tot ce va găsi interesant în timpul drumului: flori, pietricele şi la urmă te pomeneşti că şi un fluture frumos. Pentru geanta ei taie mai întâiu două patrate şi un triunghiu din ştofă, şi tot atâtea bucăți din muşama. Fiecare bucată de stofă o coase împreună cu aceia de muşama, apoi coase pătratele în trei părți. In partea care a rămas liberă coase triunghiul aşa ca să poată închide cu el geanta. j w St In acest scop termină lu- crul cu un nasture frumos. Și cum Irinuţa este foarte îndemânatecă îmi face o surpriză frumoasă, din Câteva resturi de ştofă colorată ea taie trei ie- puraşi cum arată ilustrația noastră şi-i coase pe clapa genţii, cu două şnururi. Irina îşi pune geanta de după gât, şi este gata de excursie. N O U T Á To IN GARDEROBA PĂPUŞȘII... Foarte practic pentru păpuşile slabe, este o ast- fel de jachețică desfăcută şi care poartă numele de „bolero“. Este ceva foarte elegant şi va ţine şi cald acum la începutul primă- verii. Dintr'un petec de ştofă sau mătase pe care-l veți găsi desigur printre câr- pele voastre, croiți după modelul alăturat jacheţica. Ca să iasă bine şi exact desenați mai întâiu pe hârtie în dimensiunile pă- puşii voastre, apoi puneţi ştofa pe modelul tăiat din hârtie şi croiţi atente. După ce ati cusut şi tivit curat boleroul, coaseți două panglici sus la gât pe care le veţi lega făcând o fundă atunci când îm- brărați păpuşa.. care va fi mândră de jacheta ei elegantă. STEATE- CA... Un papagal tršeste în medie 60 de ani... 8 Oameniisuntacum mult mai mari ca înainte. S'a stabilit că în medie înăl- ţimea oamenilor a crescut cu doi centimetri în timp de 15 ani. fr O umbrelă albă trece în India drept simbolul dem- nității regale... POVESTEA UNEI NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Mă odihneam întrun înserat de primăvară, în mijlocul câmpului. Pă- mântul era călduț, iar cerul se boltea ca un ` smaradg scobit, peste ca- pul meu. Numai spre apus roşise ugor, ca obraji de copii, cari au fugit pe văpaia soarelui. Și tot privind spre boltă, am picotit, ochii mi s'au închis şi mi se pare c'am adormit. - Spun că mi ce pare, fiindcă după un răstimp m'am pomenit tot cu ochii deschişi şi tot privind bolta cerului, care de data aceasta era ca păcura, iar ici şi colo se vedeau pe pătura întunecată de deasupra mea, stelele ca nişte becuri de mici lan- terne electrice. Voi ştiţi unde se află Carul Mare, pe cer? La mijlocul osiei sunt două steluțe care stau una lângă alta, ca nişte surori gemene. Nu ştiu ce-mi veni în seara aceea să privesc țintă steluțele. Si iacă-te minune! Porn rá din mijlocul celor două steluțe, două fuioare de raze aurii, cari se lungiră şi se tot lungiră, până ajunseră alături de mine, în câmp. Când se loviră de pământ, mi se păru că sar scântei şi m'am dat speriat de o parte. Dar nu-i asta totul. Pe fuiorul de raze au alunecat în jos, din înaltul cerului, aşa cum vă dati voi pe balustrada scării, două fetițe cu părul de aur şi 7 cu ochi albaştri şi lumi- noşi. — Bunăseara, Mătugică — mi-au spus ele. — Bunăseara nepo- țelelor — le-am spus eu.— Cine sunteți ? — Noi suntem două stele din înaltul cerului. — Cum asta? Două stele care au sosit pe pământ? — Chiar aşa. N'ai văzut cum am alunecat dealun- gul razelor, până la tine? Am venit ca să-ți spunem o poveste, pe care s'o publici în „Dimineaţa Copiilor“, pentru cititorii tài. Iatš ce mi-au povestit: — A fost odatš, de mult de tot, un obiceiu, prin meleagurile cerului, ca ín fiecare noapte ste- lele să dea fuga pe pământ şi să se scalde în lacuri şi în râuri, iar după aceea, înainte de răsăritul soa- relui, să se înapoieze pe cer, la locul lor. Stelele nu stau însă toate în aceiaşi linie, pe cer. Unele sunt mai aproape de pă- mânt, iar altele mai departe. Ba unele sunt chiar atât de departe, că le trebue sute de ani ca să ajungă cu lumina lor până prin meleagurile noastre. Printre stelele acestea mai îndepărtate erau şi două steluțe frumuşele şi cuminţi, care tare ar fi dorit şi ele să se scalde într'o noapte, în apele pământului. De fiecare dată porneau la drum, dar nu făceau nici jumătate cale, că sosia soarele şi ele trebuiau să se înapoieze la locul lor. Vreme de ani de zile, noapte de noapte, s'au străduit stelele noastre să ajungă pe pământ. In cele din urmă, fiindcă norocul ajută totdeauna pe cel silitor, au izbutit într'o noapte de vară, să pice cam prin locurile acestea unde ne aflăm noi acum şi să se scalde în apele unei fântâni. E drept că o fântână e mai puțin frumoasă decât un râu sau un lac. Când ai jinduit însă atâta vreme după o baie în apă rece, nu mai te uiţi unde te scalzi,iar steluțele noastre erau cât se poate de fe- ricite, că se pot scălda chiar şi în fântâna aceea. Era o fântână în curtea unei gospodării. Era adâncă, pereţii erau căp- tuşiţi cu muşchi verde şi 1ăcoros, iar apa era lim- pede ca sticla şi rece ca gheaţa. S'au sbenguit ste- luțele noastre o vreme, dar au uitat că trebue să se reîntoarcă pe cer la locul lor şi când s'au pregătit să pornească acasă, au văzut că zorile sunt pe aproape. Au înce- put să plângă, dar cu plânsul nu s'au ajutat cu nimic. Mă rog, să ştiţi că e lucru grav ca soarele să întâlnească stele. Intre stele şi lună de o parte şi soare de cealaltă, e mare ceartă. Deaceea stelele şi luna sunt numai noaptea pe cer, iar de cum se luminează de zi dispar. DIMINEAŢA p COPIILOR de MĂTUȘICA Nu ştiau bietele steluțe ce să facă. Când erau ele mai triste şi mai speriate, se ivi la gura fântânii o fetiță frumuşică. Aceasta, văzându-le în fundul fân- tânii, nu s'a temut de ele şi le-a întrebat: — Cine sunteți voi? — Noi suntem două steluțe. — Şi ce căutați aici? — Am căzut din cer şi acuma nu mai putem eşi afară din fântână. Ajută- ne să eşim şi ascunde-ne de soare gi-ți vom face un dar frumos. Fetiţa, care era bună la suflet, lăsă găleata în fântână, stelele se urcară în ea şi le trase afară. Era dealtfel timp, căci soarele era la orizont şi ar fi fost vai de ele de ar fi fost văzute. Fata le-a ascuns în podul casei, spunându-le: — Locul unde vă adă- postesc nu este prea frumos. Dar aici nu va da nimeni peste voi, iar soarele nu intră înăuntru. Stelele au mulțumit fru- mos şi s'au urcat în pod. — Mare noroc am avut, surioară; — a spus una dintre stele. — Noroc, noroc ! Nu vezi însă că e fereastra podului deschisă şi o să intre soarele pe aici înăuntru ? — Şti ce, hai să închidem fereastra; Și au închis fereastra. O rândunică îşi avea însă cuibul în pod, iar puişorii ei înfometați rămaseră fără hrană. „Cioc, cioc, cio“, a bătut rândunica în fereastră: — Deschideţi fereastra (Continuare în pag. 14) ISTEŢII MOȘULUI, Vreau să cred că numerotația nouă a jocului acestuia n'o să vă'n- curce socotelile deslegatului... Căci nu e uşoară ca... piatra de moară, ci dintr'o privire i-ai aflat ieşirea! Şi-apoi dacă v'ați mai răscoli nite- luş cenuşa amintirilor, ați mai găsi acolo cum că vam mai spus-o odată. Da, da! Dar... mai bine să toace de două ori la biserică, decât să n'audă şi baba surdă... Uitaţi colea: numerele sunt puse în afară, şi fiecare ține pentru un rând întreg. Adică, dacă în acel rând sunt două cuvinte, despărțite printr'o pătrățică neagră, noi le vom despărți înțelesul printr'o linioară —). Orizontalul e numerotat deo- parte şi verticalul de alta. Şi acum... descurcaţi-vă singuri, că doar de aia suntem la „colțul is- tețimilor “| N MOŞ ION x ORIZONTAL: 1) Fac şi eu ce fac copiii sănătoşi cu cuiburile pă- sărelelor, din vârful pomului sau de sub streaşina casei. 2) Pasăre cântăreață cu pene galbene. 3) Zece Adresa DIEN IMINEAȚA “COPIILOR = INCHISOAREA DE PÀSÀRI metri pătrați.— Cap de „canar“ şi şi coadă de „păun“! 4) Un fel de scatiu din insulele Canare, pasărea de colivie cu cel mai dulce ciripit. — „Mut“, dar fără început. — 5) In- chisoare de păsări, în care se dă un adevărat concert cu cântărețe sburătoare. 6) „Tub“ fără un capăt sau „Uzinele Bucureşti“. — Prima şi a doua consoană din alfabet. VERTICAL: 1) Fiul lui Abraham, pe care tatăl său era să-l înjunghie din porunca lui Dumnezeu care voia să-i încerce credința. 2) Ramură de copac pe care cântă privighetoarea sau... picior (dacă-i mai uşor...). 3) Scos ca din cutie. 4) Punct fațăn față cu estul. — De coloarea porum- bului sau a... iaurtului. 5) Animale din junglă, un fel de pisici sălba- tice. 6) La mijlocul cuvântului ,,mš- runt“. 7) Căsuţa pe care păsărelele şi-o clădesc singure sub streaşina casei, din firişoare de paie păstrate în cioc. 8) Melodie frumoasă sau vorba păsărelelor din colivie. JOC DE ATENȚIE. In imaginea de mai sus sunt zece greşeli. Căutaţi-le. (Deslegarea în pag. 14-a). Seria IN III . de Lazăr din Galați... XN (X q SANAN N In această încurcătură de linii e cam greu să recunoasteti o figură... Totuşi, dacă înegriți locurile însem- nate cu un punct negru, veți vedea cu mirare că totul se limpezeşte ai din mijlocul lor iese clar o figură. Incercaţi |... POȘTA JOCURILOR Inainte de a trece la rezolvarea numeroaselor scrisori care îşi aşteaptă rândul reamintim tuturor colaboratorilor noştri următoarele : 1). Orice cititor poate colabora la pagina jocurilor, dar nimeni nu trebue să trimită, odată, mai mult de 3 probleme. 2). Colaborările vor fi scrise citeț şi pe o singură parte a hârtiei, având alăturat deslegarea. 3). Concursul pe luna Martie este compus din cinci serii iar des- legările ni se vor trimite până în ziua de 31 Aprilie a. c. I. VIZANTI. Oasemenea încercare se publică foarte uşor. Atât că e cam grea... ANDREI GH. Primim cu plăcere colaborări din partea dvs. L. L. GALAȚI. Vă publicăm jo- curile, dar numai sub pseudonimul ALEXEEI L., ANDREI MIRCEA, I. PETROIANU, BUCUR şi LUPU CRESIN — Le reținem pentru orice eventualitate. LAZĂR DIN TECUCI. — Mul- țumiri călduroase. Vă rugăm să ne dați adresa dvs. actuală. NICOLAIE C. MARIA. Prea simple. Mai mult antrenament, dacă ţineţi neapărat să colaborați. (Va urma) ARO i | „iii f CELITAN E ESTE ȘOARECELE ? Care e drumul pe care trebue să-l ȘTRENGARII. străbată fluturele până la floare? i e Fa 5 Da: š Y = ii col / | VS J (S Ah Le ; E, d ica simte că este un şoarece 2 apropiere dar nu-l găseşte. Fugiţi că vine domnul profesor. iți-o voi. Dar unde este? URSA BROAŞTELOR š un joc, pentru care va trebui să vă arătați îndemâ- a face broasca să sară, apăsați puțin pe coadă şi ridicați de- i. Luaţi imaginile din revistă şi lipiți-le pe un carton EZetul, ca în figura H. Jocul e astfel: sunt doi concurenți. groscior, dar flexibil. Decupaţi broaştele însemnate cu Se stabileşte o distanță pe care trebue să o străbată broaş- A ze sii : . tele si la un semnal dat ele pornesc spre ţintă. Care ajunge B. Indoiţi-le apoi picioruşele ca în att dt E, treceţi mai întâiu e câştigătoarea, iar proprietarul ei capătă premiul. F şi G un fir de aţă, pe care-l înodaţi la ambele ca- Ua sfat: ca broaştele să sară mai bine, jucaţi jocul pe o astfel încât picioarele să fie puțin îndoite. Pentru masă netedă sau chiar lucioasă. DIMINEAȚA — sms. === L’ M 9 + COPIILO ROMAN PENTRU Rezumatul capitolelor precedente: Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu țiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se întâl- neşte cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- tâmplate cu puțin mai înainte şi printrun fals, intră în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnişoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul și o ameninţă cu denun- țarea, dacă nu-i dă şi lui jumătate din avere. Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. La spital, Florica face cunoştiință cu o doamnă foarte bogată, anume Drianu, care'o ia la ea acasă şi o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi îngri- jită. După câteva luni de fericire, sosește însă noua soție a lui Moacă, Zoe, care o ia şi o duce înapoi în- tre țigani. Gică şi Florica, speriați de răutatea celui de a doua soții a lui Moacă, fug de acasă, spre a se duce la doamna Drianu. 16. — Nu auzi băete că nu se poate? Dar iată, să nu ziceţi că sunt rea. Intraţi în bucătărie să vă uscați hai- nele si să mâncaţi ceva. După aceea duceți-vă cu Dumnezeu. Copiii intrară în bucătăria fermei, unde femeia le intinse masa. Se purtă cum nu se poate mai bine cu ei, dar nu voi cu nici un preţ să-i lase să doarmă în asp, Păsă-mi-te se temea de holi. După ce mâncară si se mai odihniră, Florica si Gică se ridicară să plece. Dar sărmana fetiţă era sdrobită. Făcură vreo câțiva paşi afară în noapte. Florica abea-și putea mişca picioarele. - Incă puţin Florico, o rugă Gigă. Dumnezeu este bun si ne va ajuta. Ai răbdare. După vreo câteva minute băiatul scoase un strigăt de bucurie: - Te vei putea odihni acum ca o prinţesă. - Unde Gicule? — Vezi mogâldeața aceea din fata noastră? — Da. E mai uşor să asculți, decât să comanzi! FLORICHIIL COPII ŞI TINERET de MATUŞICA E o claie de fân. Nici nu știi cât de bine se doar- me în fân. După puţin timp cei doi se aflau lângă claie, iar Gică făcu o gaură în fânul proaspăt si uscat, o culcă pe Florica, iar el se culcă alături. Copila nici nu mai apucă să spuie noapte-bună, căci adormi adânc. Florica se sculă prima a doua zi în zori. Gică dor- mia zâmbind. Fetiţa se plecă asupra lui şi-l sărută, spunându-i: Scoală-te Gicule. Trebue să pornim la drum. Băiatul deschise ochii mari, apoi isbuenind în răs spuse: e — Am dormit mai bine aici, decât chiar în pa- tul meu. — Şi eu, răspunse orfana, dar cu toate acestea abea aştept să ajungem la Sinaia, la doamna Drianu. După ce mâncară o bucată de pâine, pe care Gică avusese grijă să o puie bine cu o seară mai înainte, porniră iar la drum. Spre seară se apropiaseră deabinelea de Ploeşti. Cu toate acestea mai trebuiră să doarmă o noapte în câmp. Abea a doua zi ajunseră în oraş si în aceeas după amiază, au luat trenul clasa a treia până la Si- naia. Gică se gândise cum nu se poate mai bine. Dru- mul prin munţi ar fi fost mult prea obositor pentru mica Florica. După câteva ore, ajunseră la Sinaia. Vremea era frumoasă. Florica ştia adresa binefăcătoarei ei, aşa că se grăbiră să se ducă la vila doamnei Drianu. După jumătate oră de mers nimeriră. Gică sună îndelung la poartă, dar spre marea mirare a copiilor, nu veni nimeni să le deschidă. Florica se îngălbenise de frică. Gică mai sună odată. Nu credea că va veni cineva să-i deschidă, dar îl durea s'o vadă atât de chinuită pe Florica. Se pregătiau tocmai să plece, când usa vilei se des- chise, iar în pragul ci apăru o femee tânără, care vă- zând copii se apropiă de ci: — Pe cine căutaţi? — Nu locueşte aci doamna Drianu, întrebă foarte cuviincios Gică. — Ba da. — Eu sunt fina ei, spuse atunci Florica. — Imi pare rău fetiţo, dar nu te cunosc, iar doamna Drianu este plecată din Sinaia, la moşia unei prietene. ULTIMILE ZILE SBUCIUMATE Lipsa doamnei Drianu din Sinaia a fost o greu lovitură pentru cei doi copii. Chiar şi Gică începu să se teamă de îndrăzneala aventurii lor. Văzând-o însă pe Florica atât de nenorocită, n'avu inimă să-i spuie adevărul pe care-l gândia. Ce aveau să se facă în oraşul de munte, străini şi fără bani? In mintea celor doi copii încolţi însă acelaş gând. — Aşteaptă-mă aici Florico, — spuse Gică feti- tii, — am puțină treabă, dar când voi reveni voiu aduce bani şi pâine. Florica dădu înţelegătoare din cap şi se aşeză 1 pe o bancă depe trotuarul bulevardului. Gică dis- păru curând după un colţ. Dar nici fata nu rămase locului. Când se con- vinse că Gică sa depărtat, se ridică şi se aproplă de prima casă şi bătu la uşă. O doamnă mai în vă ez stă o întâmpină, întrebând-o ce vrea. Rosind pănă | ; A E RA SE M A vU UR : š: Ç Si AN ° VAN, / y P Gei "Si , VV y Be Wn. "a Hi k, Z la rădăcina părului Florica îi ceru de pomană. Bu- na femee înţelese îndată că nu are de a face cu o cerşetoare obişnuită si mângâind-o pe păr îi spuse: — Vino în casă fetiţo. Iti voi da o cană de cafea cu lapte şi te vei mai încălzi la focul din bucătărie. Copila intră. Căldura casei o moleşia. Deşi vre- mea era foarte frumoasă, era totuşi destul de rece, deoarece era toamnă târzie. Bou cana de cafea cu: lapte şi mâncă o bucată de pâine. — Imi daţi voie doamnă, — întrebă ea foarte cuviincioasă, — să iau şi bucata de pâine care mi-a rămas. — De bună seamă copila mea, răspunse doam- na. Florica puse pâinea într'o hârtie si după ce mulţumi frumos, eşi afară în stradă. Mai se opri la câteva uşi unde ceru de pomană. După vreo oră îşi numără averea. Avea aproape 40 de lei. Era ferici- tà că a făcut şi ea ceva pentru Gică. Se reîntoarse la locul unde o lăsase băiatul şi aşteptă. Intrun târziu sosi şi Gică. — Am adus nişte bani Florico, îi spuse el ve- sel. — Şi eu am bani, îi răspunse Florica — De unde? — Am cerut. — Ai făcut rău Florico. Nu vreau ca să cerşeşti. — Am voit ca să te ajut Gicule. Uitasem să vă spun, că între timp Grivei, câi- nele lui Gică se ţinuse toată vremea după cei doi copii. Le era un tovarăș bun şi credincios, ceeace se dovedi şi de data aceasta. Osteneala nemaipo- menită a ultimelor zile o făcuseră pe biata Florica ca să. slăbească nespus de mult. Şi cum sta de vor- bă cu Gică, simţi că ameţeşte şi în clipa următoare 'ăzu la pământ. Grivei se sperie şi se apropiă de fe- tiţă începând să-i lingă obrajii, gemând încetinel. Gică se uita speriat în jur neștiind ce să facă. Spre norocul lor văzu pe un tânăr domn, foarte bi- ne îmbrăcat, care se apropia cu paşi repezi de gru- pul lor. — Ce a păţit fetiţa asta? întrebă domnul. — E verişoara mea şi i sa făcut rău, spuse Gică. Tânărul se plecă asupra copilei şi începu să-i frece tâmplele şi să-i bată uşor mâinile. Intrun târziu Florica deschise ochii. — Ce a fost cu mine?? 11 — Nimica Florico. Nu ţi-a fost prea bine, iar domnul acesta a fost atât de bun să ne ajute. — Locuiţi la Sinaia? întrebă tânărul. — Nu domnule. Am venit aci la nasa verişoarei mele. — Unde locueşte? Gică îi dădu adresa. Domnul rămase o vreme pe gânduri, apoi îi spuse :. A — Naşa voastră tot nu vine atât de curând îna- poi la Sinaia. Ştiu foarte bine lucrul acesta deoare- ce este prietenă cu mine. Cred că o să vreți să ve- niti să locuiţi în villa mea, unde veți. fi îngrijiţi cum nu se poate mai bine până la venirea ei. — Vă mulțumesc frumos domnule, — spuse a- tunci Florica. — Vă asigur că şi naşa mea va fi fe- ricită să afle cum vaţi îngrijit de noi. Tânărul opri o trăsură care trecea tocmai prin fața lor. Se urcară cu toţii şi porniră spre locuinţa necunoscutului, care acum era cuftundat în gânduri. — Nici nu se poate maibine,murmură el într'un târziu. Lui Gică i se părură curioase cuvintele, dar era prea obosit spre a face ceva. Il privi însă gânditor pe salvatorul lor necunoscut şi-şi puse în minte să ia seama. Trăsura sosi după vreun sfert de oră, la vila necunoscutului. Era o casă mare şi elegantă, situa- tă pe o coastă de deal. Un alt domn, cam tot în a- ceeaş vârstă cu salvatorul copiilor, le eşi în întâm- pinare. — lată Antoane niste copii, cari mau la cine lo- cui în Sinaia. Vor sta la noi câteva zile. Anton îl privi mirat pe cel care-i vorbia: — Bine Andrei, fie cum zici tu. — Le vom da camera mare care are balcon, iar lu le vei cumpăra mâine nişte haine mai ca lumea. Sunt finii d-nei Drianu, care după cum ştii nu va reveni atât de curând la Sinaia. Anton făcu ochii mari, ca şi cum ar fi căzut din lună. Andrei clipi însă şiret din ochi, liniştindu-şi tovarăşul. Copiii fură duşi într'o cameră încăpă- toare şi frumos mobilată. — Gică, spuse atunci Andrei, — aş vrea să-ţi spun ceva. Când fură singuri într'o altă cameră a vilei, ne- cunoscutul care se numia Andrei spuse: — Cred că eşti un băiat deştept. Dacă mă vei asculta pe mine, vei avea bani mulţi, mulţi de tot. — Ce trebue să fac domnule. — Trebue să o convingi pe verişoara ta că nu o chiamă Florica, ci Liliana Ocoveanu. d) T TAAA A 1 OO “ ü Lis, f BIZ Y + auf? 2 wë Gică tresări si scoase un strigăt slab. Liliana Ocoveanu era doar adevăratul nume al Florichii. — Ce e? Ce sa întâmplat, întrebă bănuitor străinul. (Va urma) DIMINEAŢA > oii int at POVESTEA UNEI STELUTE RĂIAU odată departe şi demult, două fetiţe: Lia şi Irina. Ele erau orfane şi ţinute de milă de o NA bătrână săracă. Lia şi Inna “se iubeau nespus de mult. Niciodată Lia nu pleca la plimbare fară Irina; niciodată Irina oo lăsa pe Lia să muncească singură. Căci fetiţele, făceau aproape toată gospodăria bătrânei. Intr'o zi, Lia răci în pădure şi întorcându-se acasă căzu la pat. Irina o îngriji cât putu de bine, dar în câteva zile biata Lia muri. Plânse Irina vreme îndelungată la mormântul sorei sale. Niciodată de atunci n'o mai auzeai râzând. Si într'o zi, îşi luă rămas bun dela bătrână, şi porni să caute împărăția Morţii ca să rămână acolo lângă Lia. După multe luni ajunse la împă- răția celuilalt tărâm. Si cum intră, se duse la palatul morților; aci un duh o conduse în fața Măriei Sale Moartea. „Ce vrei fetito?“ o întrebă aceasta. sl, Măria-Ta, nu cer decât să fiu lăsată să intru în palatul tău, să rămân lângă sora mea“. „Zilele oamenilor sunt numărate, şi nimeni nu se poate atinge de ele— răspunse Moartea. Nu-ţi putem în- deplini cererea“, Irina eşi plângând şi se aşeză pe piatră la marginea drumului. Cum aa aşa, o voce îi zise: „O, fetiţă, o fetiță vie! Ce cauţi aici, cine estil“, Irina îşi ridică privirile şi văzu în fața ei o fetiță ale cărei picioare nu atingeau pământul. Străina era îmbrăcată în albastru şi ținea în mână o candelă strălucitoare. Cum Irina uimită nu răspundea nimic, cealaltă urmă: „Eu sunt steluța Mi. fetiţo, ce te doare?“ Atunci Irina îi povesti totul. „Nu cred să te pot ajuta — zise Mi. — Dar am să vorbesc cu Luna. Spune-mi < Š e l} V y d HW á SCH Ea o să ştie cum să te sfătuiască. Uite-o că vine“. Si steluța alergă în întâmpinarea unei femei înalte, îmbrăcată în alb, cu o coroană de perle. Luna le privi cu bunătate şi zise: „Am să mă gândesc la tine fetiţo, şi am să-ți spun ce am hotărît. Până atunci du-te şi te joacă împreună cu steluțele mele“. Indată Mi o luă de mână pe Irina şi o duse întrun palat măreț. In de ELVIRA CALAN UNEI STELUTE | curtea palatului se jucau o mulțime de fetițe îmbrăcate ca şi Mi. Aceasta îi prezentă Irinei steluțele; aveau toate nume aşa de ciudate: Li, Su, Dia, Min, Nai şi altele. Toate fură foarte drăguţe cu ea, dar Irina era mereu tristă. Atunci Min îi dădu o oglindă spunându-i că va vedea în ea pe cine va voi. Indată Irina se gândi la Lia şi o văzu palidă şi îmbrăcată în alb. Lacrimi ieşiră din ochii fetiţei. Ste- luțele se grăbiră vo mângâe. In clipa aceea intră Luna în palat. „Unde e Irina?“ strigă ea. Și când o zări: „Fetiţa mea, nimeni nu poate intra în palatul morților, decât steluțele. Vrei să te faci steluțăl“. „Vreau orice“ spuse Irina. „Atunci — urmă Luna — trebue să treci un examen. Te vei ducesă aduci comoara din pădurea Neagră“. Apoi Luna plecă. Irina îşi luă rămas bun dela steluţele care se duceau fiecare la locul ei pe cer. Trage Bică pe cât poate, Şi din faţă şi din spate. Când era mai necăjit, Pe Costică l-a zărit. Indiana este unul din Statele Unite ale Americei (El avea în cap, bădie, O pâlnie'n loc de pălărie). 12 Za 77 Mi îi dădu un inel fermecat şi-i spuse că dacă va fi într'o primejdie să se uite la inel şi să se gândească la ea. Şi plecă Irina pe drumul care ducea la pădurea Neagră. Merse fetița zile şi nopți întregi, trecu muţi şi văi şi după o lună de zile ajunse la pădure. Când intră Irina între pomi, întunericul şi tăcerea o înconjurară din toate părțile. Frunzigul era atât de des încât nici-o rază de lumină nu pătrundea până la pământ. Era într'adevăr Pădurea Nesgră. Irina rătăci multă vreme prin hățişuri fără să în- tâlnească pe nimeni. Incepuse să-şi piardă nădejdea când auzi ramurile trosnind şi văzu animalele pădurii mergând către o țintă necunoscută. Ea le urmă fără să fie văzută şi ajunseră aşa până în inima pădurii. Toate animalele se adunaseră într'un luminiş. Irina privi şi ea cu fereală şi iată ce zări: Pe un tron de stâncă şedea un urs uriaş. In jurul lui erau adunați lupii, vulpile, dihorii, nevăstuicile, mistreții şi celelalte animale ale pădurii. Liliecii sburau tăcuţi peste capetele lor. Adunarea era luminată de licurici. Ursul depe tron ridică o labă şi mormăi : „Nimeni n'a intrat în pădure?“ „Nimeni“ răspunseră animalele în cor. „Atunci e bine — zise ursul. Co- moara noastră poate dormi liniştită în Peştera Liliacilor. Acum să trecem la altceva. Are cineva o plângere de făcut?“. Se înfățişară două veverițe care se certau pentru o ghindă. Dar Irina nu mai ascultă urmarea judecâţii. Ea se strecură prin pădure până la Pegtera Liliacilor. Aceasta era lumi- nată ca ziua de o grămadă de aur şi pietre scumpe aşezate pe o piatră din mijlocul peşterii. Jur-împrejur dormeau liliecii, agàtati de tavan, cu capul în jos. Irina luă comoara în şorțuleț şi începe să fugă ca să iasă cât mai repede din pădure. Dar călcând pe o pietricică aceasta sări şi deşteptă un liliac bătrân. „Repede că ne fură comoara!“ şopti pietricica. Liliacul îşi întinse aripile şi porni la adunarea animalelor ca să le dea de veste. Indată furtună înfricoşată se porni în pădure şi animalele începură să alerge după Irina. Iepurii alergau înainte, după ei gâfâiau lupii şi vulpile şi în urmă de tot se cutremura pământul sub urs. Ve- verițele săreau din creagă în creangă şi liliecii alu- necau iuți ca nişte săgeți prin întuneric. Şi oboseala începu s'o prindă pe Irina. La capătul puterilor, fetița se uită la inel şi se gândi la steluța Mi. Indată tufişurile se apropiară şi o înconjurară, ascunzând-o. Zadarnic o căutară animalele; frunzişul o ascundea atât de bine încât nu fu chip s'o găsească. După ce plecară ele, Irina eşi încetişor din ascunzătoare şi fugi din pădure. De atunci a rămas fără comoară Pădurea Neagră. De atunci n'au mai avut ce păzi animalele; Peştera Liliecilor a rămas pustie şi întune- cată. Iar Irina, ajunse, după altă lună de mers istovitor, la palatul Lunei. Toate steluţele se bucurară când o văzură; toate au întovărăşit-o în fața Lunei. Aceasta, cănd văzu co- moara, o primi între steluțe. Irina căpătă o rochiță albastră şi o can- delă strălucitoare. Vezi steluța aceea care clipeşte atât de blând? E Irina. A uitat toate nenorocirile din trecut. Acum se joacă toată ziua cu surioara ei; iar noaptea îşi aprinde candela pe care o leagănă în înălțimile albastre. Copii și străjeri, citiți: INSULA FANTOMELOR Cu o grabă de nespus, Receptorul l-a adus, EE ewin Apoi fără veste el, Ia şi pâlnia lui Costel. Domnul uf! a izbutit, Să vorbească însfârşit. MIC-MAC DIMINEAȚA + COPIILOR COPILUL Intr'o noapte, cum stătea aşa şi privia la lună, i se pâru că o vede acolo pe măicuța lui. Máicuta lui! Nici nu o ţinea minte. Dar în lună zăria un chip de femeie frumoasă, cu privirea blândă de tot şi cu un zâmovet cald ce-i lumina faţa şi pri- vind luna, ochii i se umplură de lacrimi. Aşa îl găsi moş Dalbă. — Ce este, tăicuță, cu tine? Păi eu iti fac placul şi te las să pri- veşti luna şi mătăluță stai şi plângi. Păi treabă-i asta?, făcu moşul plin de dragoste, strângându-l la piept. La pieptul moşului, copilul înce- pu să plângă şi mai tare. L-a dus moşul în casă şi l-a culcat, iar când a plecat de lângă pat, s'a apropiat de icoană şi s'a închinat: — Indară-te într'una, Doamne, de acest sărman puişor şi luminează-i viața, că tare trist şi 'ntunecat mai este! O vreme moş Dalbă nu l-a mai lăsat să privească luna, dar într'o noapte, când toți dormeau, copilaşul a ieşit pe prispă să-şi caute măicuța. Şi a găsit-o tot acolo în lună, zâmbindu-i drăgăstos. Dar de data aceasta îi făcea şi semne: Il chema. Il ruga chiar. Chipul mamei începu chiar să se întristeze. Uite, măicuța lui a început să pângă. Este şi ea singură. Deaceia îl cheamă. Să stea împreună. Intră în casă, îşi luă traista şi toiagul. Se hotărî să meargă la măicuța lui. Tocmai bine acum. Luna era cocoţată chiar în vârful muntelui. Aşa că se va sui pe po- teca muntelui, până sus şi în vârf, LUI (Urmare din pag. 5) va face doar un pas şi va fi în lună. Porni, cu privirea mereu în spre lună. Măicuţa l-a văzut că vine. Deaceia nu mai plânge. Copilaşul zâmbeşte, căci mămica lui nu mai e tristă. Se opreşte să se mai odih- neascâ. Máicurta iar plânge. Dacă îl vede oprindu-se crede că nu mai vine. Sau că va întârzia prea mult. Nu se va mai opri până'n vârf nici-o secundă măcar, ca nu cumva să-i mai facă mamei griji. Incepu din nou să suie. Dar lung mai este drumul. Ce scurt i se pă- ruse iui de jos. Dar nu-i nimic. Cum să se mai vaite că este dru- mul lung, când la capăt îl aşteaptă mama? Nic: prin gând nu i-ar trece. Şi suie, şi suie. A început să se facă frig. Tare frig. Parcă ninge. Ninge chiar. Şi el cum a plecat: aşa goluț! Tremură din tot corpul. Da, dar nici asta nu-i nimic. Il va strânge măicuța în braţe şi-l va încălzi, încât nu-i va mai fi frig niciodată. Dar mult mai e până sus! Si este greu de mers prin zăpadă. Grăbeşte, cu toate acestea pasul. Bine, dar el tot încet merge. Uite, a necăjit-o pe mama, căci iată luna se depărtează şi o ia şi pe mămica. Grăbeşte pasul. Dar nu mai poate să-l grăbească atât de mult. A înce- put să asude. Cu ochii însă este tot timpul la chipul mamei. Mai are puţin şi este în vârf. Iată a ajuns. Dar, vai luna este atât de departe. Un nour a trecut şi a aco- perit chipul mamei. Nourul a trecut, dar măicuța nu mai este acolo. A dispărut. S'o fi ascuns în fundul „rasa cva MOŞ DALBĂ lunii. Trebue să-l vadă măicuţa! Cine ştie ce i s'o fi întâmplat că nu-l mai aşteaptă. Iată vine un nour. Se apropie de el. Se va sui pe nour şi-l va mâna spre lună. Nourul e lângă el. Copilaşul se apropie cât mai mult de vârf, se urcă pe nour pi nu mi-ar fi putut trece că sa suit pe munte sus. Când mi l-a adus pă- durarul acasă, cu trupul zdrobit, am crezut că mă sfârşeac. Bietul co- pilaş! Prea avea o privire atât de tristă ca să poată trăi multă vreme! Oh, eu tot îmi dau cu gândul că din cauza lunii se trage toată ne- norocirea asta, se tângui moş Dalbă oamenilor, cari se adunaseră Ja el în casă să afle cum murise copila- şul cel mut şi cu privirea tristă. GEORGE MANOIL | SOLUȚIA JOCULUI DE ATEN- TIE. Vasul în care spală femeea are un singur cerc de fer; n'are decât o singură ureche; găleata e plină cu apă, dar are o gaură; mânerul găleţii mare de ce să fie prins la spate; scaunul are trei picioare; piciorul din stânga nu e fixat; canaua cişmelii e dincolo de chiu- vetă; şorțul nu e legat; rufa e prinsă cu un singur cârlig; frânghia atârnă liberă în aer. H POVESTEA UNEI NOPTI DE PRIMĂVARĂ podului, steluțelor, a casei, Steluţele au deschis atunci fereastra podului, iar | rândunica şi-a hrănit puigorii. Intre timp s'a făcut | iarăşi noapte, iar fetița a venit, a deschis uşa podului şi a intrat înăuntru. Abia că avu timp să-şi puie mâna la ochi ca să nu orbească, atât de tare străluceau | steluțele. — Mulţumim, fată bună — a spus una dintre steluțe — că ne-ai găzduit toată ziua. Noi plecăm la locul nostru, în cer. UNDE SUNT? In figura noastră sunt ascunse şase păsăruici. Incercați să le căutați şi voi... că-mi mor copiii — Nu deschidem că ne e frică de soare, . — Deschideţi, că soarele este de partea cealaltă i e e e Ch gr rr a a (Continuare din pagina 7) de foame. întrebări. la locul lor... — Si nu-mi faceţi nici un dar? — a întrebat copila, deşi ştia că nu este frumos să pui asemenea — Ba da au răspuns steluțele — casa ta va fi totdeauna frumoasă şi curată ca o stea, viața îţi va fi luminată şi fericită, cum e strălucirea noastră. Spunând aceste cuvinte, steluțele s'au agăţat de o rază pe care o lăsase luna jos în câmp şi s'au înapoiat „iar eu m'am trezit în câmp şi mă dureau tare şalele, fiindcă adormisem pe pământul umed. "rg rr rr ...... Comuna Avrig este locul de naştere al lui Gheorghe Lazăr BUNĂ DIMINEATA, BOERI MARI! SUNT UN BIET PUI DE STRUT Ştiaţi cá struții, păsările cele mari, cu pene frumoase, se nasc din ouă? Iată, în imaginea No. 1, un ou de struț, care are uneori 25 cm, înălțime, încât ar putea hrăni o familie întreagă, a cărui coajă a fost spartă de puiul ce se află în el. In imaginea No. 2, puiul de struț şi-a scos capul afară, iar în numărul 3 se stre- coară, încetul cu încetul la lumina soarelui, ud şi slab ca un pui de Doamne ajută! In imaginea No. 4, goa- rele i-a uscat puful depe trup, iar el a început să-şi caute hrana. In imaginea No. 5 e toată familia Struțescu, adică Tata-Struţ, Mama-Struț şi Puiul-Struț. Nu-i aga că sunt simpatici? 15 DIM INEATA IL CUNOAȘTE — Il cunoşti bine pe Ionescu? — Il cunosc atât de bine, încât... nu vorbesc cu el. CONDIȚIA. — La una din staţiile liniei Crasna-Huşi, trenul se opreşte pentru cinci minute. Un pasager se repede în restaurantul gării: — Stă trenul cât să co- mand o fleică? La care restauratorul răspunse mucalit: — Dacă vei comanda şi una pentru maşinist, atunci stă. JUMĂRI DE OUĂ. — Mămico, ce voiai să faci cu oule care m'ai trimis să le cumpăr? — Niste jumări, Gicule. — Ce bine'mi pare. Nu mai trebue să te osteneşti tu. Le-am făcut singur jumări pe stradă. PÁTANIA ASTA-I CAUZA. — Mergi des la Operă? — Nu, fiindcă sunt o- bişnuit să dorm numai în patul meu. PREA MULTE GREŞELI — Nu ţi-e ruşine. De ce este tema plină de însem- nări cu cerneală roşie? — Nu ştiu tăticule. Trebue să-l întrebi pe domnul profesor. LA ȘCOALĂ. — Cine vede mai bine decât omul? — Vulturul. — Cine aude mai bine? — Pisica. — Cine miroase mai bine? — Trandafirul. GHICITOARE. Doi taţi şi doi feciori se duc la un magazin şi cumpără trei cravate. Când vin acasă, fiecare îşi îmbracă o cravată. Cum este posibil aşa ceva? "(Cerna -8392 [NI IŠ [e3e3 “[norunq Zran JO; un et ne:ə3 117 top H rfe} rop 139 gopura) NEA VOEBUNĂ CU TOT MITICĂ, ȘI TOT LA FOTOGRAF. Mitică nu s'a mai fo- tografiat, de mult. Tocmai dela... anecdota trecută. — Domnule, să-mi faci o fotografie grozavă, să rămână lumea... tablou. — Foarte bine. Dar cum doriţi, bust sau...? — Bust, în picioare, răspunse Mitică. PESCARUL. — Eu mă pricep la pescuit. Cu siguranță că aici este un loc admira- bil pentru crapi. — Chiar aşa. De două luni vin în locul acesta şi n'am prins încă nici unul. UNA CU MITICĂ. Mitică se duce la fo- tograf şi cere să fie fo- tografiat „a la minut“. Fotograful îl trage în poză şi Mitică stă, şi stă, şi tot stă, să-i dea fotogra- fia. — Ce s'aude, domnule, cu „a la minutul“ dumi- tale, că aştept de o oră? — Numai un minut şi este gata, îi răspunde fo- tograful. Mai trec cinci minute. Mitică iar: — Ce s'aude, domnule, că m'apucă noaptea? — Incă un minut, sti- mate domn. — Ce minut, domnule că asta este „a la zi“, nu „a la minut“, se'nfurie Mitică. Bine, dar ce are că durează atât de mult? — Să vedeţi, începe fo- tograful, nu ştiu de ce, dar nu vi-a eşit capul şi deaceia mă căznesc atâta. — Asta-i bună, ţipă Mitică, dă-o şi aşa că tot o trimit la cineva care nu mă cunoaşte. CE A FĂCUT TATĂL TĂU ? — In timpul războiului, tata a fost numai la 30 metri de duşman. — Mare minune. Al meu a fost numai la 30 de centimetri. — Cum asta? — Era paznicul prizo- nierilor. JONGLEURUL taprimerille Adevărul S.A București NEATA ` e COD///O/*° YT RĂSPUNSURI DRAGII MEI, Poate că vi se va părea curios cele ce va scriu, dar mă bate de mult gândul să ne lămurim într'o privință. Eu vă scriu în fiecare săptămână câte o scrisoare pentru voi toți, fără deosebire şi în afară de aceasta, mai vă răspund şi fiecăruia în parte. Ori am băgat de seamă, că voi nu-mi scrieți decât dacă vă interesează ceva care vă priveşte personal. Dacă este vorba să dati un răspuns din care credeți că nu trageţi niciun folos, atunci îl treceţi. cu vederea. Nu prea este frumos. Dacă vă pun câte o întrebare prin revista noastră, o fac tot în folosul vostru şi fiecare în parte sunteți datori să-mi răspundeţi, cât mai repede şi mai clar. Iacă bunăoară v'am întrebat săptămâna trecută, dacă vă interesează filatelia, adică să strângeți sau cum se mai spune să colecționați mărci poştale. Deo- camdată am primit puține răspun- suri, mai puține chiar decât sunt aceia cari colecționează mărci. Ia să vă fi pus o întrebare cu premii, să fi văzut năvală de răs- punsuri, de n'aş mai fi prididit. Dragii mei, trebue să înțelegeţi un lucru, că revista asta frumoasă, o fac cu ajutorul vostru. Dacă nu-mi scrieţi eu nu ştiu care vă este do- rinta şi atunci se încurcă socotelile. Puneţi prin urmare mâna pe condei i scrieți-mi, adică răspundeți-mi la e vă întreb. că de scris scrieți voi. DESENE CITITORI n ANÂST ÎARA TRIMISE mă dor ochii mei bătrâni Ga citit. TAVI, RICHI... etc.— Ştiţi foarte bine că nu-mi plac pseudonimele. In ceea ce priveşte greşala care susții că ai găsit-o în revistă, te anunț, că şi eu am luat acele date dintr'o mare revistă franțuzească. Si nu ştiu de ce, dar mai de grabă cred ce scrie în revista aceea, decât pe tine. MARGHITA LECKER. — Ai aranjat chestiunea abonamentului? PASCU GH.— Totul este în re- gulă. Jocul a fost primit, aşa că nu trebue să ai nici o grijă. GHEORGHIU CA TIUȘA. — Să-ţi spun drept, colaborările trimise sunt bune, numai că sunt puțin prea bune, aşa că mă tem să le public. Nu cumva ai mai citit pe undeva bucăţile acelea D E PREŢIOASE şi le-ai povestit apoi cu cuvintele tale? Ce ar fi să mă lămureşti şi pe mine. Fără supărare, nu-i aşa? PASCU GH. — Probabil că te-ai lămurit în chestiunea jocurilor. CLAIRE HOLDER-Mamorniţa.— Bucăţile trimise nu sunt publicabile. Imi pare foarte rău, dar n'am ce face. Nu te prea împaci cu grama- tica. Incolo povestirile sunt destul de curgătoare. GIURGEA I. NICULAE. — Bine ai venit între nepoţeii mei. Desenele sunt frumoase şi vor apărea. Mai aştept şi alte colaborări. CONSTANTINESCU C. GH. — Desenul apare, dar cu poezia cerem ertare. Zău, că Gar părea rău peste câțiva ani, dacă ar apărea în revistă. E slăbuţă. IOSIF BUCH. — Dragul meu, când trimiți ceva spre a fi publicat, trebue să scrii povestirea pe hârtie de caet sau neliniată, iar nu pe o carte postală. Mai bine ar fi însă să citeşti ce scriu alții şi să înveți. NICOLAE C. MARIN.—Mă bucur că am prilejul să-ți răspund. Pove- stirile nu le pot publica. Spune drept, nu te bucură mai mult să citeşti o poveste frumoasă scrisă de o persoană mai în vârstă care cu- noaşte bine meşteşugul? Fiecare meserie cu ucenicia ei. Ai răbdare. Jocurile sunt greşite. Dă-i compli- mente din partea mea lui Anton Ludovic. MĂTUŞICA ROMEO VASILESCU I NOŞTRI SULF ESTE NUMELE ȘTIINȚIFIC AL PUCIOASEI. DIMINEATA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATA PENTRU ` |] Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE |— „DIMINEAȚA COPIILO Re. — in țară: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—il. Celelalte tari: Tariful abonamentelor la revista In străinătate: I. Cehoslovacia, Grecia. dëtt si Turcia: Editura „Ziarul", S. A. R., Bucuresti, TLN EREET 1 an Lei 200 ; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 1 on Lei 350 si 6luni Lei 175. Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. ANUL XV VULPEA ȘI CE SA INTÂMPLAT CÂND SAU UPÂNUL Corb Ñ pe care-l cu- H noaşteți cu toții din fa- bula lui La Goe Fontaine, sta într'o zi pe o creangă de copac. Era foarte vesel, căci făcuse o raită prin sat şi aflase pe pervazul unei ferestre, o bucată de brânză, care i se părea lui mai bună decât aceea pe care o găsise în fabula pomenită mai sus. Jupân Vulpe, pe care-l ştim cu toții cât este de şiret, văzând corbul, s'a gândit că n'ar strica să-i mai tragă o păcăleală şi să-i fure iarăşi brânza, ca şi altădată. Apropiindu-se tiptil de copac, Jupân R d Vulpe privi cu admiraţie pe Jupân Corb, şi-i spuse: i — Bine te-am găsit, Jupân Corb. De când nu te-am văzut, te-ai făcut mai frumos şi mai elegant. 3 3 MAI 1939 Corbul tăcu însă, căci se temea să deschidă ciocul, ca să nu-i cadă brânza din el. „E, hei, se gândi el, s'a dus vremea când vulpea era mai deşteaptă ca mine. Ştiu eu ce vrea.“ Vulpea făcu ochii mari, căci se aştepta la un răspuns. — Jupân Corb — reîn- cepu Vulpea. — Eu l-am cunoscut pe răposatul tatăl dumitale. Tare mân- dră pasăre mai era. Să fi jurat că-i vultur, nu alt- ceva. < Corbul, corb. I se umflă pieptul de mândrie, când auzi că taică-său semăna ca un vultur, şi câtpe ce era să-i dea un răspuns Vulpei, dar se stăpâni şi tăcu. „Amarnică pasăre sa mai făcut şi corbul, gândi vulpea, mie îmi chiorăie matele de foame şi tontul nu vrea să dea din cioc. Las'că i-o fac eu acum |“ Şi nu mai ce mi se aşeză vulpea, gânditoare, pe cele patru labe ale ei. — Doamne Dumnezeule, spuse, ce zic eu că semăna tăicuțul dumitale, cu un vultur. Dar ce glas avea. Mai frumos nici că se putea. Veniau privighe- torile să ia lecții de cânt dela el. Tare aş vrea să ştiu dacă şi ma a'e ai glas tot atât de frumos! Toate ca toate, dar la asta nu se aşteptase corbul. Parcă Jupân Vulpe nu era chiar atât de hain la suflet, că nici că se putea să mintă aşa. Deaceea se gândi că nat strica să mănânce întâi bucata de brânză şi apoi să răspundă vicleanului, DIMINEAȚA No. 795 CORBUL INTÂLNIT DIN NOU Cum mugca însă din ea, îi veni să strănute şi să tuşească. Brânza era veche şi avea gust de iască. — Ptiul — se strâmbă corbul. Nici c'ag fi crezut aşa ceva, Cum spuse cuvintele acestea, brânza îi scăpă din cioc şi vulpea, hap, că o şi înghiţi, gândind: — Prost mai e corbul! După aceea s'au des- părțit. Fiecare fabulă cu morala ei: fabula noastră n'are morală. Numai că pe câte ştim noi, vulpile nu mă- nâncă brânză şi dacă vulpea despre care am scris mai sus, a mâncat totuşi brânza aceea veche şi urât mirositoare, cu siguranță că şi-a stricat stomacul şi a trebuit să se ducă la doctor ca să se caute. RADU ŢURCAN COPIILOR ANĂZBĂTII Se pricepe. — Ce plante sunt acestea din grădina d-vstră? — Tutun, tinere. — Si când se culeg ţigările ? Şedinţă spiritistă. In timp ce toți stau adunați în jurul mesei, se aud sgomote de far- furi? sparte. — Spiritul ultimei mele servitoare, şopteşte stă- pâna. Și asta-i adevărat. — Iulişca, dacă ai putea aduna toate paharele pe cari le-ai spart, ai putea să-ți faci un magazin. — Ce vorbiţi, cocoană? Cine ar cumpăra pahare sparte. Accidentul — Ce ai pățit draguj meu. Ti s'a tăiat un braț? — Nu, a uitat domni- şoara Anca să mi-l dese-: La școală. — Unde este subiectul când spun: Vaca paşte iarbă ? — Pe câmp. Frumos cadou — Spune Mitică, îţi place cadoul pe care ti lam fâcut? E bună toba? — Imi place foarte mult. Tăticul îmi dă de fiecare ` dată când vrea să doarmă câte un leu. Nu spune. — Bagă de seamă, Veto, ceştile acestea au o ve- chime de două sute de ani... — N'aveţi grijă, coniță, că eu am să spun la toți că sunt noi. ` Pe jos. — Eleonora, cu ce vrei să mergem acasă: cu automobilul sau pe jos? — Sigur, tăticule, că nu vreau să cheltuim pe maşină. Mergem pe jos, dar cu o condiţie... — Care, puişorule? — Să mergem pe jos, dacă mă iei în braţe. A V EN TUR A Harnic. — Ce faci, Gheorghiţă? — Stau. — Dar tu, Vasilică ? — Ii ajut. Cadoul — Marioaro, şarpele ăsta de lână? — Nu-i şarpe. E ocra- vată. Dar am început-o şi nu mai ştiu s'o termin. ce e cu Ghicitoare. Copilul unui tată, copilul unei mame şi totuşi fiul nimănui. Cine este atunci? (101 eona) De-ale lui Mitică. Este recreație. Mitică se plimbă cu prietenul său Gică. — Mie, când îmi dă mama mâncare la şcoală, mănânc untul şi las pâinea, spune Gică. — Eu, din contră, spune Mitică, mănânc pâinea toată şi las untul... — Cum se poate aşa ceva ? — Ce este aia „cum se poate“? Mănânc pâinea şi las untul... pe pâine. IN AF De unde se ştie. — Fildeşul acesta pe care îl ai, nu este veri- tabil. — Se prea poate, căci n'am de unde să ştiu dacă elefantul avea dinți falşi sau nu. Mobilă antică. — Nu aveţi o mobilă de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea? — Momentan nu, dar vă putem face noi într'o săptămână. Om discret. — Ioane, ce ai făcut cu scrisoarea care era pe masă? — Am dus-o la poştă. — Păi, bine, omule, nu ai văzut că nu era adresa scrisă pe plic? — Sigur că am văzut, dar am crezut că nu aţi scris-o, ca să nu ştiu cui o trimiteţi. La dentist Un dentist prea voinic. RICA Coniacul este o băuiură alcolică, ce se obţine prin distilarea vinurilor vechi. In China mandarinilor şi a câmpiilor de orez se află o vale numită Hoang-tsao-ping, adică ,,pajistea cu iarbă galbenă“. Râul Lu care curge prin ea face să răsune puternic ecourile care dorm în boschete. In „pajiştea cu iarbă galbenă“ se afla de mult o colibă de trestii. Putea să bată vântul oricât de tare, putea să cadă ploaia cu cea mai mare furie; locuitorii colibei nu se îngrijiau, încrezători în pereții bătrâni care adăpostiseră pe toți strămoşii lor. Trăiau în umila colibă o mamă şi copilul ei, băiat voinic şi ager, care îngrijea destoinic de câmpul lor. Se numea băiatul acesta Pao-ngan ceea ce înseamnă „Comoară ascunsă“. Drept ti era numele! O adevărată comoară de bunătate şi hărnicie era ascunsă în su- _ fletul ţăranului Pao-ngan. Coliba cu pereții împletiţi din trestii râdea trecă- torilor cu toată faţa ei împodobită cu flori. In colțul cel mai ferit al unicei încăperi se afla un idol de aur. Lui i se închinau în fiecare zi mama şi fiul când plecau la muncă. Lui i se datora toată bucuria şi norocul colibei. In fiecare săptămână i se aprindeau lumânări şi i se aducea prinos o parte din roadele pământului lor. | Intr'o dimineață Pao-ngan plecă din zori spre câmp. Orezul crescuse înalt şi trebuia culeb fără întârziere. „Mergea cu pas grăbit, privind cu bucurie la cerul care se arăta curat şi fără nori. Dar un duh răutăcios aruncase în drum o piatră de care se împiedică bietul „Comoară ascunsă“. Şi în mintea lui se înfiripă pe dată întrebarea: „De ce nu m'o fi apărat idolul meu şi acum?“, Gândul acesta ținu doar o clipă dar se întoarse din- nou când îşi găsi câmpul devastat. Ciorile ciuguliseră fiecare bob al semănăturii şi goarecii de câmp rose- seră restul. „De ce, de ce nu-mi mai ajută idolul?“ strigă bălatul. Avea să afle în curând dece. Zeul lui de aur fusese furat. In aceiaş zi dispăruse din sat Wu-hiang a cărui familie ss duşmănea de douăzeci de ani cu familia lui Pao. Cearta începuse dela o bucată de pământ, şi se înveninase cu timpul. Bănuelile lui Pao căzură îndată asupra lui Wu-hiang. Dar acesta nu era de găsit. Svonurile spuneau că se făcuse bandit şi că teroriza ținutul dela izvorul Lu. Cum poliția zăbovea, Pao-ngan se hotări să plece singur în căutarea idolului. Inainte de a porni, se duse să ceară sfatul unui preot din valea învecinată Hoa-yuen (Grădina de flori). Acesta îi ascultă cu luare aminte spusele, apoi întrebă: „Şi cum spui că era idolul, fiule?“, „O, înţeleptule din Hoa-yuen, era mai frumos ca o poveste“. „Greşeşti fiule, greşegti. Nimic nu poate fi mai frumos ca o poveste. Dar zeii care ti-au şoptit acest răspuns au arătat şi bietei mele minți calea pe care trebue s'o iei“. ` „O, spune-mi-o mai de- grabă, bătrâne învățat, şi-ţi voi aduce în dar trei iezi cu blana albă. „Deoarece idolul tău era frumos cao poveste, atunci tot dintr'o poveste trebue scoasă învățătura de urmat. TREK COMOAR À ASCUNSĂ de ELVIRA CALAN Nu mie mi-a fost dat să cunosc toate poveştile din lume. Dar tu eşti tânăr fiule. Mergi înainte, cutreeră munții şi văile. Acolo unde nesilite s'or arăta cuvintele: „Lăudaţi fie zeii care au creat locul acesta, acolo să cauţi povestea“. Vru să afle mai multe Pao dela bătrân, dar acesta nu mai răspunse nimic. Tot ce-i mai spuse fu: „Adevărul trebue căutat în poveştile vechi“. Se întoarse Pao acasă, alese trei iezi care să fie trimişi înțeleptului, şi luându-şi rămas bun dela mama sa, porni. Mult temei nu prea punea pe vorbele preo- tului, dar îşi zise că urmărindu-l pe Wu-hiang avea tot timpul să caute şi povestea dorită. Merse vreme îndelungată fără să-şi găsească dug- manul. Trecu ape vijelioase şi pluti molcom pe unde liniştite; străbătu câmpii bogate şi munti pietroşi. Peste tot răsuna groaza de Wu-hiang. Nimeni nu-l văzuse pe bandit. Si a ajuns odată Puo-ngan într'o pajişte minunată. Aerul era dulce şi flori erau răs- pândite peste tot. Soarele care apunea, tivea fiecare frunză cu o bantă de aur, şi câțiva nori trandafirii pluteau în înaltul cerului. „Lăudaţi fie zeii care au creat locul acesta!“ strigă Pao fermecat. Dar în aceeaş clipă îşi aduse aminte de spusa preotului şi gândi: „Aşadar, aci trebue să caut eu povestea aceea“. Cutreeră valea în lung şi în Jat dar nu întâlni pe nimeni. Atunci, cum era obosit şi soarele apusese, se culcă pe iarba mătăsoasă. Adormi. Și în somn, vise ciudate îl înconjurară. Se făcea întâi că cerul şi pământul se'mpreună şi se'ncaeră deasupra lui; părea că noaptea se făcuse zi şi ziua noapte; şi mai părea că stelele s'au lăsat la căpătâiul lui şi-l priveghează. A Apoi se făcu întuneric şi din beznă se desprinse o vâlcea străină. Se văzu mergând fără țintă printre copacii plini de rod. Inaintea lui veni acum un bătrân. Purta hainele largi şi semnul lui Ama-Terasu, zeița soarelui. „Ce cauţi aci în valea uitată de lume? întrebă preotul. Zeci de ani au trecut de când n'am mai văzut chip omenesc“. „Am venit să caut o poveste“ zise băiatul şi-i spuse tot ce i se întâmplase până atunci. „Zeii te-au adus la mine — rosti bătrânul. Fără îndoială că purtarea ta față de idol a fost cum nu se poate mai frumoasă. Aşa că am să te ajut şi eu, spunându-ți o poveste. Fie ca Ama-Terasu să mi-o inspire pe cea potrivită“. Se aşezară amândoi pe iarbă şi preotul începu: „Demult, atunci când divina zeiță a soarelui mai locuia pe pământ, un zeu i-a furat oglinda în care Te se privea în fiecare zi, după bae. In dimineața aceea Ama-Terasu îşi puse hainele de abur, îşi împleti mărgăritare în păr şi ceru apoi oglinda. O servitoare alergă plină de spaimă şi-i spuse lovindu-şi fruntea de podea: „Mărită stăpână, oglinda a dispărut.“ Aşa cum întunecă norii o zi luminoasă, aşa întu- necă supărarea fața zeiței. Aşa cum rostogoleşte vântul pietrişul din drum, aşa rostogolea mânia ei, cuvintele aspre. Mărgăritarele picurară unul câte unul din părul ei. Şi strângându-şi vălul la piept, ea alergă să se plângă divinului ei frate, Susa-no“. Aci bătrânul făcu o pauză. Pao-ngan aşteptă în- fri gurat. „Mare fu mânia lui Susa-no când auzi acestea. El înhămă la carul cel mai iute caii cei mai sprinteni şi porni să caute vinova- tu). Străbătu pământul de nouă ori şi nu găsi pe nimeni. A zecea oară vă- zu pe răufăcător. Stătea pe un nor şi avea oglinda lângă el. Susa-no spumegă de furie, căci o vraje răspândită în jurul norului, nu-l lăsa să se apropie. Atunci stătu să se gândească nouă zile şi nu găsi nimic care să-l scape din încurcătură. S'a mai gândit o zi şi a găsit.“ Din nou se opri bă- trânul. „Şi ce-a găsit?“ Pao. „A luat bindeletele vră- jite ale zeiței Kua-non şi şi-a încercuit fruntea cu ele. Puterea divinei Kua-non îl făcu îndată nevăzut. Aşa putu să se apropie de norul vrăjit unde era oglinda.“ Aci preotul înmână băiatului un sul de perga- ment pe care acesta îl primi, fără a îndrăzni să întrebe ce e. „A pătruns Susa-no în apropierea hoţului. Cu toate că era nevăzut, mânia care clocotea în el, fu simțită de răufăcător. Acesta strigă: „A pătruns Susa-no aci — Duhuri ale întunericu- lui. ajutați-mă“. Beznă adâncă se lăsă asupra lor. Dar Ama-Terasu veni în ajutorul fratelui său. La porunca ei soarele răsări în miezul nopţii ca să lumineze norul. Şi în vreme ce omenirea se prosterna înfricoşată de în- tâmplare, Susa-no birui hoțul şi luă oglinda. De atunci Ama-Terasu nu şi-a mai pierdut nici- odată oglinda în care se priveşte când îşi resfiră mărgăritare în păr. Tată fiule povestea pe care mi-au şoptit-o zeii. Gândeşte-te la ea şi norocul să-ți lumineze calea.“ Apoi bătrânul preot se întoarse încet şi dispăru printre pomi. Si iar se învolbură lumea în năpraznic vârtej şi Pao-ngan se trezi pe pajişte unde adormise. Soarele era sus pe cer şi păsările ciripeau voioase printre crengi. „Cine mi-o fi trimis visul acesta? se întrebă Pzo. Ce zeu binefăcător?“ Şi abea atunci văzu că avea în şopti mână sulul de pergament pe care îl primise în vis. Uimit îl desfăcu şi iată ce citi: „Bandeletele mele vrăjite se găsesc în mânăstirea Lung-hi. Un singur om le poate întrebuința o singură dată. Şi eu poruncesc preotului meu să le dea omu- lui care va aduce acest pergament. Kua-non“. CENUSA MORȚILOR CREIAZĂ PATRIA (LAMARTINE). e Merse Pao-ngan cu bucuria în suflet sin priviri. După zile de umblat obositor, ajunse la mânăstirea Lung-hi. Aci preoţii se închinară până la pământ în fața lui. Şi sărutând cu respect semnătura zeiței îi dădu- ră cele cerute. După atâta timp, putea Pao însfârşit să meargă pe urma lui Wu-hiang. In tot timpul acesta banditul pricinuise multe pa- gube populaţiei şi era căutat de poliție. E lesne de închipuit cu ce bucurie fu primită cererea lui Pao. El propuse poliţiştilor să-i ajute, fără să ceară în schimb decât idolul lui de aur. După multe zile de căutare, Wu-hiang fu încercuit într'un sat în care se adăpostise. Avea cu el pe toți tcvarăşii lui şi cu toate sforțările soldaţilor, nu pu- tu fi prins. Intro seară bandiții în- cercară să spargă rându- rile poliţiştilor, printr'un atac îndrăzneț. Lupta a- junse corp la corp, pe toate ulițele se vedeau oameni încăerați. Popula- tia satului, care fusese asuprită de Wu»-hiang se unise acum cu soldaţii şi luptau înarmați fiecare cu ce găsise. Printre atâția oameni îaverşunaţi, sigur Pao nu lupta. El dădea mereu târcoale satului. Când gă- si un loc mai liniştit îşi încercui capul cu bande- letele vrăjite şi se făcu nevăzut. Se strecură apoi iute printre ulițele pline de sânge şi ajunse lao casă mai răsărită, în care stătea Wu-hiang şi con- ducea lupta. Mare fu bucuria şi nemărginită recunoştinţa băia- tului față de zei, când văzu idolul aşezat pe o mă- suță în fața banditului. Intră iute în odae şi sări asupra lui Wu-hiang. O luptă aprigă se încinse între cei doi; dar Pao avea toată superioritatea. Adverra- rul său, pe lângă că fusese luat prin surprindeie, mai era şi buimăcit de loviturile pe care le primea dela o ființă nevăzută. Ochii săi se holbaseră peste măsură, părul i se ridicase vâlvoiu, şi o sudoare rece îi încercuia fruntea. La lumina focurilor sprinse afară el cercetă odaia şi când se convinse că pumnii pe care îi primea veneau, ca să spun aşa, din vânt, începu să strige: : „Săriţi, săriți, ajutor!“ x Usa se dădu de perete şi patru bandiți nšv!lirá înăuntru. Ei rămaseră înlemniți văzându-l pe Wu- hiang svârcolindu-se pe jos. Acesta gâfâia: „Ajutor, e mai tare ca mine!“ Uimirea lor se prefăcu încet, încet în spaimă. In clipa aceea focurile de afară se stinseră şi odaia rămase cufundată în întuneric. Pao se opri şovăind căci numai vedea nimic. Wu-hiang începu să prindă curaj şi se. ridică de jos, de unde fusese doborât. Tovarăşii săi înaintau şi ei în cameră şi primejdia crescuse pentru băiat; căci dacă nu putea fi văzut, putea fi pipăit şi prins. In clipa aceea de grea cumpănă, idolul depe masă începu să strălucească, aruncând raze aurii în încă- pere. Atunci Pao încurajat se repezi între cei patrv, care, simțind prezența unei ființe nevăzute, o luară la fugă strigând: „Ajutor, în camera lui Wu-hiang a intrat un dvh necunoscut!“ d (Continuare în pag. 15) 6 Multă vreme singura pâine cunoscută a fost un fel de turtă din grâu sdrobit, coap- tă în cenuşe. Pentru aceasta oamenii sfărămau boabele între două pietre alăturate. Demn de remarcat este faptul că Arabii, Kabylii (popor din Africa) şi alte triburi, procedează la fel. Ici-colo se observă un pro- gres oarecare în modul de întrebuințare a piuei. In Extremul-Orient, în India şi China care, să nu uităm, a fost leagănul civi- lizației noastre, omul a fost mai inventiv. In fiecare sat funcționează câte o moară; fiecare vine aci să-şi ma- cine recolta. După cum vedeţi, moara e formată dintr'un şanţ cir- cular, potrivit de adânc. Pereţii şi fundul îi sunt _căptuşiți cu pietre late. Șanțul acesta este drumul circular pe care se învâr- teşte, trasă de doi boi, roata de moară. Ea e legată de centrul cercului printr'o bâr- nă fixată pe un ax mobil. Oamenii umplu şanțul cu grâu; şi piatra îşi face da- toria ore întregi. Sistemul acesta nu e nici prea repede nici prea per- fect, dar băstinaşii se mul- ţumesc cu el. neobişnuit > ie PPE: 1. Acum câțiva ani, curgea pe fundul unei văi din Ma- sivul Central (Franţa) un râuşor care era aproape inexistent în tim- pul verii şi ajun- gea, în timpul pe- rioadei de creştere până la 5—6 m. lărgime. Acesta era Trugera. Ir pi: sch ç Z Du aioi RE 5. Turbinele aces- tea antrenează la rândul lor „alter- natorii“' care pro- duc într'un an tot atâta curent elec- tric, cât s'ar putea obţine prin arde- rea a 400.000 tone de cărbuni. P". k Suie uh. P. loa p A Un medic din Toronto (Ca- nada) a inventat o pipă elec- tricá, care împiedică aspirația oxidului de carbon, gaz extrem de toxic. Ea suprimă şi între- buințarea chibriturilor, elimi- nând astfel atâtea intonve- niente. d Fumul, este aspirat în felul obişnuit, însă curentul electric regulează arderea tutunului, lăsând să degajeze emanaţiile narcotice. Ingeniosul inven- tator a pus la punct două me- tode: unul individual, şi altul ELECTRICA colectiv cu mai multe tuburi, pentru uzul invitaţilor casei, ZAHĂR DIN LEMN Fabricarea zahărului din lemn este ultima realizare a chimiştilor din Germania. Se lucrează acum la con- struirea unei uriaşe fabrici pentru producerea zahărului din lemn cu ajutorul unui sistem inventat de către pro- fesorul Bergius, laureat al premiului Nobel în 1931. = = S = / 2. Intr'o zi, s'ari- dicat în valea a- ceasta un stăvilar înalt de 105 m. şi lurg de 220 m. Apele, oprite de stăvilar, au înce- put să crească pu- tin câte puțin. 6. Curentul elec- tric de înaltă ten- (100.000 — 300.000 vol) pro- dus astfel, siune este transportat de ca- bluri de aluminium până la oraşele mari. DIMINEAŢA 3. In curând nive- lul râului fu ridi- cat la 95 m. Toată valea era inundată şi transformată în- tr'un lac imens de 34 km. lungime, care conținea 308 milioane de metri cubi de apă. 7. La porțile aces- tor oraşe, curentul de înaltă tensiune trece prin trans- formatori unde tensiunea sa e scă- zută la 10.000 volți A poi, în oraş chiar alți transforma- tori... NAȘTERE ELECTRICITATEA U 4. La piciorul stă- vilarului s'a insta- lat o centrală e- lectrică. Apa, că- zând dela o înăl- time de mai mult de 100 m. învâr- teşte trei turbine enorme cu o pu- tere de 46 000 cai putere fiecare. 8. „îi coboară din nou tensiunea pâ- ná la 115— 230 vol, înainte de a-l trimite în ca- sele particulare. Si aci, nu mai este nevoe să înşirăm numeroasele ser- vicii pe care le aduce electricita- tea. Biețaşu-acesta-i Bică, Nizdrăvan şi fără frică Și cu-ulei el unge bine, Vânt apoi îşi face Bică, & Prăpăditele-i patine. Şi-a rămas departe Lică ! vvvvvvvvvvv UN RAID AVI, Dragii mei, de data aceasta am găsit un joc foarte frumos pentru voi. lată despre ce este vorba. Taâiaţi afară desenul din revistă, apoi tăiaţi-l încodată dealungul liniilor pun- Lilişor l-a întrecut, ctate în opt benzi. Impletiţi apoi aceste benzi, Și zău ! Nu e prea plăcut ! EE Se dt ERE l O f N Iar acuma, vai şi Lică, Il întrece. Bietul Bică | dÉ mm mm zm mmm mp mm wm wm .... d V S'a oprit la un garaj, | Se apropie cu curaj. A + DIMINEATA ~ Lili nu-i mai norocoasă, -— Bică'n urma lui o lasă. A sburat vertiginos, Când pe sus şi când pe jos. ATIC ORIGINAL așa cum se arată în clișeul nostru mai mic. Ca să vă fie mai ușor, am pus să se deseneze clar cele patru colțuri. După ce veți fi îm- pletit fâşiile de hârtie în ordine, veți obține un frumos raid aviatic, în imagine. W Wen ` V N s l | . ; Stire g) ' = : fur Re x ' Be ue SA H- : 2: Si 1 I i ' ' V S e s 7 Ah ` ai : ; ; ' Ña "ët : Tuner a F ` ' -- m .. ...... L S wiswi = < A~ m COPIILOR F K Dar deodată - lucru rar! Stele'n jurul lui apar. O minune s'a'ntâmplat ? Aş ! Patina foc a luat. Vai, iacendiul se întinde, Ameţeala îl cuprinde. E iN REGULA”, pica”) 4 | NOROCUL rau CĂ A | GASIT UN POMPIER După-atâta tevatură, Are'n loc de tălpi, friptură. ROMAN PENTRU Rezumatul capitolelor precedente: Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiţă, pe mama acesteia si pe o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu țiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. Gică a luat apărarea Florichii. pentru ca fetița să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se întâl- nește cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- tâmplate cu puțin mai înainte şi printr'un fals, intră în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnişoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul și o ameninţă cu denun- farea, dacă nu-i dă și lui jumătate din avere. Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. La spital, Florica face cunoștiință cu o doamnă foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă si o îngrijește ca şi cum ar. fi mama ei. „Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi îngri- jită. După câteva luni de fericire, soseşte însă noua soție a lui Moacă, Zoe, care o ia și o duce înapoi în- tre țigani. Gică și Florica, speriaţi de răutatea celui de a doua soții- a lui Moacă, fug de acasă, spre a se duce la doamna Drianu. 17. — Nimica domnule, se vede mi-a dat un junghiu în inimă. — Bine, lasă acuma junghiurile şi fii atent. Eu am un pr ieten care a avut o fetiţă cam de vârsta Florichii. Fetiţa aceasta a dispărut, iar tatăl ei sa îmbolnăvit atât de rău, că şi-a pierdut minţile. Doc- torul mi-a spus, că numai.de sar găsi copila sar vindeca. Mam gândit că Florica ar putea să spuie ă o chiamă Liliana, iar bietul meu prieten şi-ar re- căpăta sănătatea, iar voi veţi fi fericiţi toată viaţa. Gică rămase o vreme pe gânduri apoi spuse: = Înţeleg totul domnule. Dacă e însă pentru binele Florichii, voi face tot ce-mi cereţi. Prin ochii necunoscutului trecu o lucire de bu- curie. — Bravo, ştiam că eşti un băiat deştept. Acuma du-te de te odihneşte. Mâine dimineaţă te voiu che- ma şi-ţi voiu spune tot ce trebue să o înveţi pe Flo- rica, pentru ca planul nostru să reuşească. A doua zi dimineaţă, Gică fu chemat în camera lui Andrei. Acesta era foarte bine dispus şi punân- du-l pe băiat să şadă pe un scaun, îi povesti aces- tuia o întâmplare pe care el o ştia de mult, căci i-o PLOAIA INCEATĂ FACE GRÂUL INALT. `à am răcit, căci FLORICHII COPII ŞI TINERET de MĂTUŞICA povestise şi Florica, înainte de greaua ei boală. Bă- iatul se stăpâni însă, căci îşi dădea seama că necu- noscutul acesta cu o privire atât de rea, nu trebue să ştie că Florica şi Liliana Ocoveanu erau una şi aceeaş persoană. Reîntors în camera sa, se apropiă de Florica şi-i spuse: — Ascultă-mă Florico, am să-ţi cer ceva. — Ce anume Gicule ? — Iti voi povesti o întâmplare, iar tu vei tre- bui să spui aşa ca mine, căci este pentru binele tău şi al meu. lată: vei fi chemată de binefăcătorul nos- tru să mergi la un domn care este bolnav, fiindcă i-a dispărut fetiţa. Pe fetiţa aceasta, care era de o vârstă cu tine, o chema Liliana... Spunând aceste cuvinte, Gică o privi drept în ochi, crezând. că la amintirea acestui nume Florica va tresări si vălul uitării îi va fi îndepărtat depe minte. = Dar pe mine mă chiamă Florica... — Vei spune că te chiamă Liliana... Liliana O- coveanu... mama ta a murit într'un sat de pescari depe malul mării... veniai cu ea si cu tatăl tău cu vaporul, dar vasul sa scufundat, tatăl tău a pierit în valuri... Pe tine te chiamă Liliana Ocoveanu... Se vedea că biata fată încerca să-şi amintească ceva, că ar fi voit să pătrundă cuvintele lui Gică. Dar era zădarnic. Intr'un târziu isbucni în lacrimi: — Dece vrei să spun că mă chiamă Liliana a- tunci când mă numesc Florica, spuse ea printre su- ghiţuri. — Nu te supăra Florico. Cred că este mai bine pentru tine să spui aşa cum vreau eu. Nu mai al încredere în mine? — Ba da Gicule, dar mi-e frică. — Bine, o să mai vorbim noi despre asta. Te rog însă să nu-l superi pe domnul Andrei care a fost atât de bun cu noi. In cursul după amiezii, Andrei reveni acasă cu o su- medenie de lucruri cumpărate pentru cei doi copii. Se îmbrăcară cu mare bucurie, căci după atâta amar de vreme, era prima dată că puteau trăi fără grijă. Florica era însă neliniștită, căci naufragiul pe care i-l povestise Gică lăsase în mintea ei înnegurată, o umbră. Pe seară sosi la vilă o telegramă, care-l puse pe gânduri pe Andrei. Ştirea era pe cât se pare, proastă. Dupăce-a stat o vreme pe gânduri, se adresă copiilor: — Sora mea soseşte mâine... — Sora dv? — îl întrerupse Gică, uluit. — Da, sora mea, Maria. Ea este aceea care a pier- dut-o pe Ileana Ocoveanu. Este foarte necăjită de ceeace i s'a întâmplat şi va fi bucuroasă să afle că-i dau o mână de ajutor, ca să îndrepte ceeace a făcut rău. Din glasul lui Andrei răsuna batjocura. Gică nu-și venia însă în fire. — Ascultă-mă Gică, spuse atunci Andrei, dacă sora mea nu va voi să recunoască că Florica e Liliana O- coveanu, așa cum ne-am înţeles noi, tu să spui sus şi tare că eu am dreptate si Florica să nu mai pome- nească despre altceva, decât că o cunoaşte pe sora mea. Mi se pare că si Maria e puţin bolnavă, din 10 i cauza necazurilor pe care le-a îndurat, așa că n'o să fie greu so convingem. — După câte mi-aţi spus, era vorba de o familie care o căuta pe mica fată pierdută, iar nu o NAN nantă — spuse Gică. t Andrei îşi muşcă buzele. Nu se așteptase ca sora lui să vie pe neașteptate la Sinaia, și să-i turbure soco- telile. Deaceea vorbise mai mult decât trebuia. Isi dădea, pe de altă parte, seama, că Gică, deşi era încă tânăr, era foarte deștept si nu se lăsa dus de nas. Trebuia să-i dea un răspuns, oricare ar fi fost el. - Ai dreptate. Familia despre care ţi-am povestit, o va lua mai târziu pe Florica, la ea. Pină una, alta, va trebui ca Maria să se ocupe puţin de educaţia ei. Gică îşi dădu seama că Andrei este nemulțumit de întrebările pe care i le-a pus, aşa că tăcu din gură. Era însă neliniștit, căci nu mai avea încredere în acest om. Mintea i se limpezi. Inţelese că tînărul Kine- voitor nu este altul decât fratele educatoarei Lilianei Ocoveanu, femeea fără inimă, care o vânduse țigani- lor. Era turburat şi nu ştia ce să facă. li venia să strige că Florica şi Liliana sunt o singură persoană, dar bănuia că Andrei are intenţii rele, aşa că socoti că e mai bine să tacă. Florica ascultase, fără să spuie nici un cuvânt, dis- cuţia dintre Gică si Andrei. Când aceștia tăcură, so- coti de cuviinţă să întrebe: — Domnule Andrei, nat nici.o știre dela nasa mea, doamna Drianu. Andrei se încruntă şi răspunse morocănos: — Ce mă tot întrebi de doamna Drianu? N'a venit incă la Sinaia. Gică băgă de seamă şi această nouă nemulțumire a lui Andrei, hotărîndu-se să ia măsuri. — Dacă doamna Drianu este totuşi la Sinaia, se D gândi el, şi omul acesta nici n'o cunoaște? Dacă ne-a înşelat? CAP. XVIII SALVAȚI Copiii petrecură o noapte agitată. A doua zi, Gică se sculă devreme şi se îmbrăcă, esind în balconul vi- lei, spre a respira puţin aer curat. Florica se trezise între timp şi ea, şi după ce mâncă îşi luă o carte, ca să citească. Deodată, atenţia copii- lor fu atrasă de un bărbat tânăr cu faţa arsă de soare, care intră pe poarta vilei, fără să sune şi fără să ţie seama că e o casă străină. Si mai mare fu mirarea lui Gică când observă că nu departe de balconul casei, în dreptul unui pom, sta Andrei, care-l salută foarte prietenos pe noul venit. Fiind linişte, băiatul putu să asculte convorbirea celor doi. - Ai avut mare noroc cai găsit atât de curând co- pilul de care aveai nevoie — spuse necunoscutul, cu glas răgușşit. Eu m'am sbătut o groază de vreme şi n'am găsit nimic. Ce mai vrei acum dela mine? — Hi voi spune: şti cum de-a ajuns sora mea o domnişoară bogată si respectată. A luat actele stă- pânei sale, care a pierit întrun naufragiu şi a pus mâna pe întreaga avere-a acesteia. Din întâmplare, am întâlnit-o si i-am cerut să împartă cu mine banii câștigați, aşa cum au fost câştigaţi. — Ei şi? După aceea, sora mea Maria, văzând că sunt bine informat, a trebuit să-mi spue ce-a făcut cu fe- tila stăpânei ei, care ar fi de drept moștenitoarea în- tregii averi. Mi-a dat câteva zeci de mii de lei, soco- tind că în felul acesta va scăpa de mine. Spune si tu dacă este frumos? Intre frate şi soră nu trebuie să se întâmple aşa ceva — Da, da desigur — spuse necunoscutul. Gică urmăria cu cea mai mare atenţie convorbirea celor doi răufăcători. — Ce să-ţi mai spun? — continuă Andrei. Eu am pierdut la cărţi toţi banii pe cari mi i-a dat Maria, si 11 zeg, dia e ` ze Eft E Me AA, Ed cum de bună voie nu mai vrea să-mi dea, am căutat so fac să înţeleagă, că-ar fi în interesul'ei să tàc din gură. Deaceea m'am hotărât s'o caut pe Liliana Oco- veanu. Dacă pun mâna pe fetiţă, o voi face pe Maria să ne dea câţi bani vrem. Eu am avut norocul să-i întâlnesc pe cei doi copii si cred c'o să ne putem folosi de ei. — Deştept băiat mai eşti tu, Andrei — spuse ne- cunoscutul. — Acuma, ce să-ți mai spun? Florica, fetiţa pe care am găsit-o eu, a fost rău bolnavă si e puţin năucă, asa că va spune ce dorim noi. Vărul ei însă, Gică, e teri- bil de viclean. Dar tot i-am făcut să joace comedia, așa cum doresc eu. — Bine, bine — spuse atunci necunoscutul. Dar nu înțeleg ce mai vrei dela mine? Lui Gică îi veniră lacrimile în ochi. — Sărmana mea Florica — gemu el. Pe ce mâini am încăput. — ID voi explica — isi continuă Andrei vorbirea. I-am telegrafiat Mariei că am regăsit-o pe Liliana O- coveanu. M'am aşteptat că Maria îmi va trimite ime- diat ceva bani, aşa cum sar cuveni între frate şi soră. Când colo, ce crezi că-i trece prin minte domnişoarei? Imi telegrafiază şi ea că va sosi neîntârziat la Sinaia. — Si când ar urma să vie? — Astăzi. — Si atunci ? — M'am gândit la tine, să iei pe cei doi copii si să ai grijă de ei! Mă înţelegi că nu-și cunosc încă bine rolul. Mi-e teamă să nu facă vreo prostie. E drept că Florica seamănă destul de bine cu Liliana Ocoveanu. Cu toate acestea, Maria e deşteaptă si sar putea să mă descopere. — Şi ce-ai de gând să faci cu copiii, dupăce vei pune mâna pe bani? — Nu prea ştiu. — Şti ce? Dă-mi-i mie. Am nevoie de ei, — spuse necunoscutul cu un râs răutăcios. — Atunci suntem înţeleşi — spuse Andrei. li vei lua cu tine, dar nu rămâne cu ei la Sinaia si nu te duce nici la Bucureşti. Ticăloșii se depărtară. Gică nu mai auzi nimic din ceeace au mai vorbit şi reintră în cameră. — Mizerabilii, — spuse. el. Mare noroc am avut cam tras cu urechea. Vor prin urmare să obție bani, cu ajutorul Florichii. Cum mau înșelat. Eu credeam că-i fac un bine Florichii, dar acum știu ce am de făcut. (Va urma). DIMINEATA OBICEIURI DIN ALTE ȚĂRI In Bretania există multe obiceiuri curioase. La Sainte - Anned'Auray, la picioarele unui Christ ti- nerele fete dornice de măritiş, înfig un ac, pen- tru ca să se mărite chiar în acel an. se La Ploumanach există o statue a Sfântului Gui- rec, patronul tinerelor fe- te. Pentru ca dorința fe- telor să se împlinească, fiecare din ele trebue să înfigă un. ac în nasul Sfântului. Trebue să re- cunoaştem, că este un o- biceiu foare puțin poli- ticos. In fiecare an are loc o mare procesiune a fetelor din împrejurimi care se ducla Ploumanach. Bietul sfânt are nasul ciuruit şi are înfăţişarea unei perne de ace. Să sperăm că Sfântul Guirec nu ge răzbună. CE GĂTIM AZI... BILE DULCI. Luaţi 50 de grame de nuci date prin maşină, 60 de grame de zahăr 20 de grame de ciocolată muiată şi topită (în locul ciocolatei puteți lua si puțină cacao). Cu un al- bus de ou faceți o cocă pe care o frământați pe scândură. Din această compoziție formaţi bile mici, pe care le treceţi prin ciocolată rasă şi zahăr tos, ca să aibe un aspect frumos. PĂSTRAREA GHETELOR Pentru a păstra ghetele care nu le întrebuințați un timp mai îndelungat, este suficient să le ungeţi cu puțină glicerină. Ghetele puse pe cala- poade îşi păstrează forma, rămânând ca noui. Cine n'are. sănătate, PUŢIN LUCRU DE MÂNĂ... Pentru fetiţele noastre harnice dăm azi un mileu cu un frumos desen de frunză de viță. Fetiţele mai mici pot executa acest model in puncte înaintea acului, cele mai îndemânatece pot face frunzele cu broderie plină. CUM VĂ ASCUTITI CREIONUL, DRAGELE MELE? Ati ştiut că după felul cum se ascute creionul puteți să aflați caracte- rul vostru sau al prietenei voastre? Dacă ţineţi vâr- ful creionului în timp ce îl ascuţiţi către pieptul vostru, atunci sunteți calmă şi rezervată. Tineti însă vârful cre- ionului în afară în tim- pul ascuțitului? Sunteţi veselă şi nebunatecă. Scrieți cu un creion cu mare nimic, cine are sănătate are totul. Pa sasa vârful tocit? Sunteţi lip- sită de energie, şi nu aveți putere de caracter. Vă place să scrieți cu un creion cu vârful foarte ascuțit şi lung? Sunteţi cu siguranță o natură sburdalnică. Dacă scrieți cu un creion ascuțit cu regularitate şi multă grijă, atunci aveți norocul să fiți dăruită cu un temperament artistic... FRUCTE CU CIOCOLATĂ Astăzi te duci la prie- tena ta, şi vrei să-i duci ceva bun. Ia o bucată de ciocolată şi topeşte-o în- tr'o ceaşcă pe care o pui într'un vas cu apă fier- binte. Când ciocolata s'a topit complet, pune în ea alune curățate, curmale, stafide, bucăți pe smo- chine şi prune uscate. Fructele le scoateţi, le puneţi pe o sită să se usuce. Este o mâncare _ bună, care va bucura mult pe prietena ta. EU PRACTICĂ... Dacă o gheată este prea strâmtă, sau cusătura pan- tofului ţi-a ros piciorul, atunci, ca să scapi de du- rere, moaie o bucată de săpun alb în rachiu şi freacă încetişor partea îndurerată cu o bucată de de săpun. Terminați spă- lând piciorul cu rachiu sau alcool. Acest masaj calmează picioarele, şi atunci când sunteţi obosite. Dacă durerea nu mai persistă, repetaţi proce- deul întrebuințând mai mult alcool. CERNEALĂ PENTRU SCRIS PE STICLĂ ` Disolvati în 100 de de grame de alcool de 90 de grade, 25 de grame de "lac. Pe de altă parte di- solvați 25 de grame de borâx în 100 de grame de apă distilată sau apă de ploaie. Amestecati cele două soluții şi adăugaţi un colorant capatru grame de albastru indigo sau cinci grame de violet de anilină. Scrieţi cu o bucată de lemn tare ascuţit sau o 12 $ y. H TT EECHER Kä LL Ke e E Hell RA atât de mare căldură în după amiaza aceia, încât califul lobzar, încercând să-şi facă somnul lui obişnuit de după prânz, se chinuia cu zăduful, reuşind să facă ceea ce nimeni nu ar fi crezut căar putea face vreodată: să renunțe la somn. In schimb însă îşi luă pipa şi începu să fumeze cu nesaț. Tocmai în clipa aceasta, intră la dânsul, vizirul Izir, cu o față atât de întunecată încât cali- ful îl întrebă numaidecât: — Dar ce-s cu nourii ăştia de pe chipul tău, cre- dinciosul meu vizir? > — Ce să fie, prea bunule stăpân? Iată, am văzut afară un neguțător cu nişte lucruri minunate şi nu pot cumpăra nimic din toate aceste comori, că, dacă nu se supără Luminăţia Ta, cu nimic nu am mai rămas din leafă. Califul, care de mult vroia să facă un dar vizirului, pentru dra- gostea cu care îl slujia, îi spuse ` zâmbind: — Noroc că am rămas eu cu bani şi nu mi-am cheltuit simbria! Ia cheamă-l înăuntru pe neguțător să cumpărăm ceva frumos. ` Când a terminat califul ultimul cuvânt, vizirul era deja jos şi vor- bia cu neguţătorul. L-a suit sus în palat şi cânda venit în fața lui Iobzar, acesta ia zis: — Intinde-ți mărfurile înaintea noastră să alegem ce ai mai frumos şi mai de preţ. Si într'adevăr, niciodată califul nu a văzut lucruri atât de frumoase. A cumpărat vizirului tot ce acesta a dorit, şi-a luat şi lui o lulea de argint şi pietre nestimate, iar în clipa când vroi să dea ordin să i se plătească omului pentru marfa vândută, văzu printre lucruri un tub în care se afla o pulbere roză. — Dar în tubul acesta care pare atât de simplu, ce se află omule care vinzi numai lucruri de preț? — O, prea luminate stăpân, acest tub este un lucru tot atât de prețios, poate mai prețios decât toate aceste bogății pe cari le vezi. — Dar ce-l face să fie atât de deosebit?, întrebă curios califul. — Dacă tragi pe nas puţin din această pulbere roză, te prefaci pe loc în orice animal doreşti. Insă, cât timp eşti animal nu ai voe să râzi, căci râsul strică vraja şi, astfel, nu vei mai putea lua niciodată chipul de om, afară de cazul când vei putea pronunța, întorcându-te cu fața spre răsărit, acest cuvânt ma- gic: Ali-Ila-Ali. — Ti-1 cumpăr, ţi-l cumpăr, făcu Iobzar plin de curiozitate. Şi îl cumpără, iar când neguțătorul părăsi palatul, califul spuse vizirului: — Iasfârşit vom avea ceva nou de făcut, va scoate din plictiseala zilnică. Auleu, ce vesel o să fie când ne vom face amândoi animale şi ne vom plimba printre orătănii! De când vreau să aflu şi eu ce vorbesc animalele! Te faci cu mine, animal, Izire? — Mă fac şi voi fi animalul supus al Luminăţiei Tale, se înclină vizirul. 13 care ne A doua zi, în zori, califul Iobzar şi vizirul Izir erau pe câmp şi tot gândiau ce chip de animal să-şi ia. Deodată, zăriră, sburând pe deasupra capului lor, o barză. i — S'a făcut, spuse repede califul. Ne vom preface numaidecât în berze, căci sunt tare curios cam ce ar putea vorbi astfel de animale. Zis şi făcut. Luară fiecare pe deget puțină pulbere din tub, traseră pe nas, cât mai adânc, şi.... iată-i berze. Califul când îl privi pe Izir, îi veni să râdă, dar aducându-şi pe loc aminte de cele ce îi spusese ne- guțătorul, că dacă vor râde vor rămâne animale, de abia se putu ține, spunându-i vizirului pe un ton serios: — Pre cinstea mea, Izire, dacă nu-ți stă mai bine ca barză. — D:si glumiţi, prea Luminate stăpân, dar să ştiţi că mă simt tare bine aşa. — Cum se face asta? vorbeşti serios?, întrebă ca- liful. — Foarte serios. Căci la piciorul drept aveam o bătătură groaznică. Ca barză, pot sta foarte bine într'un picior şi, astfel, îmi pot alina durerile. — Ascultă, Izire, lasă-te de glume că ne va pune dracul să râdem şi vai de capul nostru ce vom Pätt, Degeaba vei mai voi să suferi de bătături că-ți va fi cam greu. Mai bine să ne ținem după barza de adi- neaori şi să vedem unde se duce. Barza se opri lângă o baltă. Califul şi vizirul se ascunseră, nu prea departe, în stuf. Deodată, o barză care se afla pe marginea bălții, spuse berzei care sosise: — Incotro, aşa pe dimineață, madam Piciorong? — Am primit o comanii de doi copii şi mă duc s'o aduc. Dar cum se face că te-ai sculat dumneata atât de dimineață, madam Piciorlung? — Uite, mi-a venit aşa o poftă să iau masa la iarbă verde. Ştii că eu trăesc pe... picior mare şi mă hrănesc cu toate bunătățile, aşa că mi s'a aplecat şi am venit aci să mă servesc cu nişte viermuşori şi o brosculiță. Fiindcă, vezi, am auzit că balta aceasta este foarte curată şi serveşte numai lucruri proaspete. DIMINEAȚA >a ü T Sa x i e SZ a Ga A VEER ? COPIILOR w $S. Nu iei şi dumneata o - gustare? — O, mulţumesc, făcu madam Piciorong, las'o... baltă. Când sunt în serviciu nu mănânc niciodată. Când auziră califul şi vizirul răspunsul berzei îi pufni un râs nemaipomenit. Dar de- odată Izir începu să strige: -- Auleu, auleu! Auleu, auleu! Auleu.... ` — Ce te-a apucat, vizirule?, întrebă Iob- zar ştergându-şi lacri- mile provocate de râs. — Am râs, luminate stăpâne.... — Păi sigur că am râs... — Uiti, Măria Ta, ce se întâmplă dacă râzi? Califul rămase o clipă nemişcat şi începu şi el: — Auleu, auleul Auleu, auleu! Rămânem berze! Ce ne facem? Ce ne facem? — Statt, că mi-am adus aminte, strigă deodată Ia- zir. Să ne întoarcem cu fața spre răsărit şi să spunem cuvântul magic. — Bine spui, bine spui, făcu repede califul. Se întoarseră cu fața spre răsărit, dar când vrură să spună cuvântul magic, spune-l dacă-l mai tii minte. — Elo-Lo... Lo-Ela... Ilu..... Şi tot aşa se bălbăiră jumătate de ceas fără să gă- sească vorba magică. — Ce ne facem, vizire? Ai scăpat toată viața de bătături, spuse califul. — Eu spun, luminate stăpân, să ne întoarcem la palat şi să aşteptăm să mai treacă neguțătorul, care ne va spune iar cuvântul magic. — Bine, dar cum să mă'ntore barză la palat? Voi putea vorbi o grămadă, căci nimeni nu va crede că fiinţa care stă în fața lor într'un picior este tot una cu stăpânul lor cel cucernic. Şi apoi, te mai pome- neşti, mă vor pune să aduc vre-un copil, tocmai pe mine care niciodată nu m'am priceput să Ou un co- pil în brațe, dar mi-te în cioc. Nu, nu se poate să ne întoarcem berze în oraş. Trebue găsită o altă soluție. Incepură să se gândească amândoi, când, deodată, tot califul spuse: — Am găsit! Vom merge la lIartuflar, profetul din Flartuiar. Drumul ducea deasupra oraşului lor. Tocmai când erau deasupra palatului, zăriră pe dru- mul principal al oraşului, o oaste uriaşe străină, în fruntea căreia se găsia Fular, fiul duşmanului de moarte al califului, fiul lui Rulaf. — Iartă-ne, stăpâne, se auzi deodată glasul unui vizir care se afla în poarta palatului, nu ne mai ucide. Ne supunem cu toții şi nu vom mai recunoaşte ca stăpân pe califul Iobzar. Când auzi lobzar aceste cuvinte, înțelese numaide- cât povestea neguțătorului: — Neguţătorul acela nu era decât un trimis al lui Rulaf, care, ştiindu-mă mare cumpărător de lu- cruri rare, l-a trimis la mine şi eu am căzut în cap- cană, înlesnind fiulul său să-mi cucerească țara fără prea mare bătae de cap. Aşa dar, vizirule, hai cât mai repede spre profetul Iartuflar din Flartuiar, căci nu avem timp de pierdut. Dar spre Flartuiar era cale lungă. Nici nu făcură un sfert din drum că Izir spuse: — Stăpâne, hai să ne odihnim o clipă, căci altmin- teri mă istovesc de rămâne de mine numai oase şi fulgi. o Să mergem, dar să ştii că prea mult timp nu Alior este o plantă ierboasă numită și laptele cucului. 4 x ne vom odihni, spuse califul. Uite, văd sub noi, un fel de palat în ruină. Să mergem în- tr'acolo. Ajunşi în fața rui- nelor, se aşezară pe o piatră, dar, chiar în ' clipa aceia, începu să plouă. — Să mergem înă- untru, la adăpost, spu- se Iobzar. Cum multe din încă- perile palatului nu aveau tavan, începură să meargă prin toate sălile spre a găsi un loc cu acoperiş. Dar ae i iată, cum mergeau, au- ziră un plânset ca de om. Când întoarseră capul, ză- riră, pe o stinghie, o bufniță. — Of, berzelor dragi, începu bufnița. Norocul v’a scos în calea mea, căci o ghicitoare mi-a prezis că o barză îmi va aduce mare noroc în viață. — Dacă este aşa, spuse Izir, atunci ia-ți gândul dela noi, căci noi nu suntem berze adevărate, ci nişte oameni vrăjiți. Odată... Și Izir îi spuse bufniței întâmplarea lor. — Şi eu sunt tot vrăjită. Inainte eram prințesă şi cum tatăl meu nu voise să mă dea ca soție unui prinț pe nume Fular, fiul lui Rulaf, acesta, fără să ştiu eu, mi-a turnat o licoare într'un pahar şi astfel m'am transformat în bufniță. Şi bufniță mi-a spus că voi rămâne, afară de cazul când un om mă va lua de nevastă, aşa bufniță cum sunt. ` = Auleu, făcu Iobzar. Vasăzică, la tine, ca şi la noi, a lucrat aceiaş mână blestemată a lui Fular! — Dar voi cum se face de ați rămas berze? De ce nu pronuntati cuvântul magic pe care vi l-a spus ne- guțătorul? întrebă bufnița. — Fiindcă l-am uitat. Si deaceia sburăm acum înspre profetul Iartuflar din Flartuiar, poate cunoaşte el cuvântul magic. — Degeaba vă duceti. Nimeni nu poate cunoaşte acest cuvânt. Afară de o singură persoană, pe care eu o cunosc. — Care?, care?, întrebară cei doi în cor. — Nu vă pot spune până când unul din voi nu mă va cere în căsătorie acum, aşa cum sunt, spre a putea scăpa şi eu de blestem. Cei doi rămaseră cu... ciocurile căscate. — N'avem încotro, vizirule. Promite-i că o vei lua de soţie, când te vei face iar om. — Auleu, stăpâne, vai de mine! Uiţi că eu sunt însurat şi am şi doi copii. Ce ar fi, însă, să o ia Luminăţia Ta, căci tot este neînsurată şi nu i-ar strica o nevastă tânără şi frumoasă — Da, dar cine îmi garantează că este tânără şi frumoasă? — In orice caz să o iei cum o fi, căci altminteri nu ne spune de unde putem afla cuvântul magic şi atunci vei lua de nevastă... o barză. Iobzar nu avu încotro şi îi făgădui că o va lua de soție. Mă'ncred în cuvântul tău, califule, căci de mult am auzit că eşti un om de onoare. Află aşa dar, că odată, pe an, vin aci, în sala cea mare, vrăjitorii lui Fular şi-şi povestesc toate vrăjile pe cari le-au făcut în decursul anului. Ziua aceia pe an este chiar as- tăzi. Aşa ca hai, chiar acum, să ne îndreptăm spre sala cea mare, unde vrăjitorii cu siguranță că sau şi adunat. Şi s'au îndreptat spre sala cea mare. Intr'adevăr, 14 acolo, zăriră trei oameni îmbrăcați în strae ciudate, cari stăteau de vorbă. — Să stăm ascunşi sub stâlpul acesta şi să facem linişte ca să putem auzi ce vorbesc, spuse bufnița. Căscând ochii mari spre cei trei vraci şi cu respi- rația aproape reținută, îşi încordară atenţia la vor- bele cari i-ar putea salva. D':odată auziră pe unul dintre vraci spunând: — Şi le am spus că vor rămâne animale, afară de cazul când, întorcându-se cu fața spre răsărit, vor pronunța cuvântul magic: Ali-Ila-Ali. — Ura, oral, începu să strige lIzir. Acesta este cuvântul. Şi îndată se întoarseră cu fața spre răsărit, gata să rostească cuvântul magic. Dar, hop!, iar începură bâlbăiala: — ELi-Uli... Uli-Lia... — Ptiul, făcu vizirul. De emoție, l-am uitat. Ce ne facem?, Ce ne facem? — Il Gun eu minte, spuse bufnița. Dar nu vi-l spun până când nu îţi reînoeşti jurământul, califule, că mă vei lua de soție. — Iti jur că vei fi nevaată-mea. Iti jur! Cuvântul acela este: Ali-Ila-Ali. IVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVMV COMOARĂ ASCUNSĂ PAO-NGAN, (Urmare din pag. 5) Dar nimeni nu alergă spre ei. Satul fusese cuce- rit de poliţie. Când au intrat poliţiştii în camera lui Wu-hiang, l-au găsit zăcând legat pe jos. Pao-ngan, îngenun- chiat în fața idolului, era adâncit într'o adorație tăcută. Şi ca răsplată pentru capturarea şefului bandei n'a vrut să primească nimic. Ci doar cu idolul său plecă - înapoi, şi în calea lui înfloreau pomii şi se'nveseleau | | | — Ali-Ila-Ali, spuseră cei doi, stând cu fața spre răsărit. | Acesta a fost cuvântul salvator, căci într'o clipă cei dei luară chipul de mai înainte. Bucuroşi îşi în- „toarseră fața spre bufniță. Vai, dar altă minune: în faţa lor se găsia o fată tânără şi nespus de frumoasă. In grabă ieşiră afară din palat, luară caii celor trei vraci cari erau afară şi o porniră în goană ne- bună spre palatul califului. Incă de la intrarea în oraş, întâlniră oameni cari se plângeau de stăpânirea crudului Fular. Atunci Iobzar chemă doi oameni la el, îi povățui să meargă prin oraş şi să dea de veste, din casă în casă, că s'a întors şi toată lumea că fie adunată în zori la mar- ginea pădurii. De prisos, mici şi dragi prieteni, să vă mai spun ce bătae a mâncat Fular şi ce nuntă a mai făcut Iobzar. Dar ceva tare cu haz am să vă spun: Iobzar avu un copil. Şi de câteori vroia să-l facă să râdă, îl chema pe Izir vizirul şi-l ruga: — Dragă, Izire, ia mai fă puțin pe barza, că tare bine îți mai stătea cu ciocul lung ca luleaua mea. GEORGE MANOIL păsările. Nimeni n'a bănuit pentru ce s'a dus la må- năstirea Lunghi, nici pentru ce a mulțumit atât de călduros zeiței Kua-non. Când s'a întors Pao-ngan acasă, mama sa l-a întâm- pinat cu lacrimi de bucurie în ochi. Și de atunci idolul de aur tronează în locul cel mai frumos al micii lor colibe. Lui i se datoreşte tot norocul şi bucuria casei. In fiecare săptămână i se aprind lu- mânări şi i se aduce prinos o parte din roadele pă- mântului "or. VVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVUVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVV /JVVVVVVVVVVVVVVVVVUVVVVUVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVVMV. DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNILE IANUARIE ŞI FEBRUARIE Bucureşti: Leventer Harry 12, Ionescu Paul 12, Simionescu Gh. Gheorghe 13, Erica Stern 12, Du- mitrescu Dan 13, Mirela Pătrăşescu 13, Janina Alfandary 11, Calmanovici Nicu 12, Halevy Simion 12, Siwros Mihail 12, Ciadin Larem 9, Radu Alexandrescu 11, Ion Chim 9, Zelter Simu 9, Cheiş Dev 8, Ionescu Paul 7, Nicu C. 8, Pitovschi Stanislav 8, Florin Balţitoscu 6, Venera Stănescu 4, Constantinescu Elena 4, David Leon 2, Negulescu Marin 4, Sanda Cosmescu 6, Benkasian Waldman 4, Mandel Max 9, Vlad Gh. 9, Rizea Alexandrina 8, Alevra C. 7, Ligia V. Mărcuganu 6, Vasilescu Vasile 13, Constanţa U. 6. Ira lampolschi 5, Ecaterina Tomescu 4, Nică Luiza 4, Lydia Feldman 5, Dan Giuglea 5, Gabriela Pe- trescu 13, Nuşa Petrescu 13, Hilberger Albert 10, Vuletici A. Liviu 12, Bălțățescu Ligia 13, Rodica C. Atanasiu 13, Simionescu Nicolae 12, Cimpoeşu Elena 12, Popescu Nella 12, Anca Demetrescu 12, Esterlis David 12, lotchim Marilena 13, Nina Stânculescu 12, Ionel Oană 13, Myra Dumitrescu 11, Vasiliu Z. Va- lentin 13, Nicolau Cristea 12, Tănase Dumitru 13, Schwartz Iosif B. 12 Harry Weintzweig 10, Ileana Dinescu 12, Vlad I. Gheorghe 12, Andrei Gheorghe 13, Sachelarie Sergiu 12, Popescu Mihai 9, Ilie A. Petre 12. Savu Vasile 12, Cristescu A. Mihai 13, Puiu I. Trică 13, Manea Ion 12, Condeescu St. Ghica 12, Bălan T. Dumitru 13, Teodorescu Niculae 12, Rothman Lizeta 12, Apostol Marin 13, Păun Cristea 12, Mihăilescu Eugen 12, Neagu Cirin 12, Braunstein I. Alfred 12, Zamfirescu A. Carei 12, Moise Gheorghe 12, Bică Ilarian 11, Ionescu Gh. Niculae 13, Focganer Beatrice 13, Neacşu Traian 4, Berman Carol 10, Schwartz Carolina 11, Davin Ştefan 10, Medoetchi 1 y. x Vladimir 11, Reva Alexandru 12, Tomescu Eliade 12 Carol Henic 11, Mărculescu Traian 10, Sandu Katzman 10, Popescu Train 12, Alexe Kiril 10, Hovard Eugen 12, Constantin C. Dornicia 14, Vasile Florica 12, Laioş Victor 12, Donase Constanţa 10, Stoian D. Cristea 12, Constantinescu Popa 12, Fischer Iosif 6, Valeriu Ionică 4, Matei Cocere 10, Titi T. Gheorghe 10, Munteanu A. Marin 5, Tinculescu Traian 6, Tă- nase Florica 13, Lazăr Mircea 6, Niculescu Petre 13, Rotner C. Alfred 12, Bărbulescu Elena 12, Nuty Emanoil 12, Paraschiv I. Vasile 10, Şofran Aurel 10, Popescu Erimia 10, Zolea Carol 5, Bulacea Ion 11, Jean Iliescu 12, Grumberg Samy 12, Rotaru Emil 8, Anghelescu Petre 10, Grigorescu Dumitru 5, Sava P. Ion 6, Rădulescu Liţica 6, Constanţa Niculescu 4, Ilie A. Dumitriu 5, Orion Marinescu 10, Alexandrina Andrei 6, Cicei Ilinca 6, Murgulescu Bogdan 10. Dumitrescu Dan 7. Provincia: Swick Siordarco 12, Surgiu; Izsah Andrei 8, Oradea; Lascăr Motea 9, Galaţi; Stăncu- lescu I. Marin 6, Craiova; Bădilă Gh. 5, Olteniţa; Toma St. 9, Bârlad, Conea Florenţa 7, Bârlad; Sandu D. Marin 8, Târgovişte; AurelStoian 4, Cet-Albă; Mihai S. Ioan 5, Com. Ploestoi; Blănaru Dragoş 10, Com. Pojorâța; Miltiade Popescu 11, Iaşi; Nelu Herşcovici 12, Focşani; Păduraru Gh. 12, Com. Congaz; Flegont Oleg 13, Hotin; Em. şi A. Faverman 12, Chişinău; Predescu I. Paul 13, Giurgiu; Carpciv Famara 13, Chişinău; Spiridon Mihăiţă 12, Ciuc; Tohrib Alice 11, Tecuci; Giurgiu Traian 12, Jud. Turda; Schachter Alfred 13, Iţcani; Butunoi Ioan 10, Tg. Bujor; Banciu Niculai 10, Panciu-Putna; (Va urma) DIMINEAŢA Zm I-III: ILOR CH | En ` ORIZONTAL: 1) Culoarea unora din dungile Zebrei. 3) Săpate în lemn (vorbind despre dungi). 9) Bucată de lemn din care e făcut butoiul (dacă îţi lipseşte vreuna dela cap, nu-i prea bine!). 10) Merg în turmă şi sunt cele mai flămânde animale. 11) Un fel de cal cu dungi albe şi negre, care trăieşte sălbatic prin sudul Africei (îl vedeţi în figură!). 12) Un „cuc“ fără coadăl 13) Oameni necinstiți, criminali, cari ispăşesc în ocnă faptele lor, îmbrăcați în costume vărgate, de parcă ar fi zebre... 14) „La revedere“, aşa cum spun copiii ducând un deget la gură. VERTICAL: 1) „Aer“ lipsit de singura consoană, 2) Animale do- mestice, întrebaințate la car şi la plug. 3) „Cap“ fără coadă! 4) Alt III sa Maiu PREŢUL 5 LEI. CUPON DE JOCURI Numele şi pronumele -........... Adresa nume decât „raiu“ dat paradisului. 5) Vara o cam asvârlim la magazie, dar iarna ne strângem cu toții în jurul ei, la căldurică... 6) „Ars“ şi cu „T“ la început, vă dă o partea piciorului (Tineţi-o minte!). 7) Un „măgar“ fără cap şi fără coadă sau, în alte vremuri, un fel de prefect de poliție la noi. 8) „Aţă“ fără început... 10) Căsuța rotundă în care creşte puiul înainte de a veni pe lume (Intrebaţi pe coana Găină când face „,cotcodac!“...), 11) Ultima literă din alfabet, împreună cu a treia. 12) Animalul de pe lângă casa omului cu care se aseamănă la înfăţişare zebra (Numai că el n'ar€ „costum cu dungi“...). 13) Si acum, la sfârşit, să vă dau o soco- teală grea: câte picioare au două zebre ?... Sg i ANA JOC IN PLUS Să se caute cheia acestui plus astfel ca să găsiți un proverb românesc. P E I E A RPRRNAM LECA = = 3 3 > ŞARADĂ Şarada ce v'o propun Din trei părți o compun. Prima parte e un verb, Dacă-l faci te necinsteşte. Cea de a doua e un lucru Ce la războiu îţi foloseşte. Ultima parte de voiti In apă şi chiar în aer o găsiţi. Toate acum de le uniți O transformare a timpului găsiţi. ARO ARTIMOGRIF GEOGRAFIC Inlocuiți numerele cu litere astfel ca să obţineţi şapte nume de munti din România. Dela A-B: munţi în Carpaţi, între Oituz şi Valea Bu- zăului spre uşurinţă: A=2; I=9; C=4. ADRIAN ROTARU imprimeriile Adevirul S. A. E $ Im! II < ` gf WT i SS Se m 8 / | ei $ LJ A d k à IN ME | r | E x - Z | d podea SS a = 3 MICI EROI p P Eher Calan (79%) Cop ior O) REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET ZIUA EROILOR DRAGII MEI, ` Iată o nouă sărbătoare națională, asupra căreia trebue să vă atrag atenţia. Ştiu foarte bine că dascălii voştri au avut grijă să vă explice ce datorii avem faţă de cei cari s'au jertfit pentru patrie. Socot însă cà oricâte vi s'ar spune despre acest lucru, nu este îndestulător. Intrebând odată pe unul dintre voi ce este Ziua Eroilor, acela mi-a răspuns că e ziua în care se slăvesc eroii căzuți pentru întreg'rea nea- mului. E adevărat. şi nu-i adevărat. In ziua de 18 Mai aducem pri- nosul nostru de recunoştinţă nu. numai eroilor căzuți în ultimul războiu pe câmpiile de luptă, ci tuturor acelora cari dela începutul istoriei neamului nostru s'au jertfit pentru a păstra neatinsă glia stră- moşească şi tradiţiile sfinte. Slăvirea aceasta este o datorie mai sfântă decât oricare alta, căci fără jertfa miilor de eroi căzuți pe câmpiile țării, voi n'ați putea astăzi să fiți copiii unui neam mândru şi independent, unei țări puternice şi bogate. Mergeţi în această zi la biserică şi fie ca rugăciunea sufletelor voastre curate să găsească ascultare pe lângă bunul Dumnezeu, ca să ne ferească de urgii pe noi şi ţara noastră! ŞERBAN I. NICULAE. — Nici poezia şi nici bucata în proză nu poate fi publicată. Inainte de toate trebue să înveți că numele proprii se scriu cu literă mare. Prin ur- mare, vei scrie Victorița iar nu victoriţa. In afară de aceste greşeli mai sunt şi altele, aşa că te sfătuiesc să citeşti mai atent cartea de gra- matică. In afară de faptul că cel care scrie pentru o revistă trebue să cunoască bine grametica, mai e necesar să aibă i talent şi să po- vestească lucruri interesante.. BOBÂRNEA ST. ION. — In primul rând trebue să-ţi mulțumesc pentru frumoasele urări pe care le faci revistei noastre. Imi pare nes- pus de rău că nu pot publica cele câteva bucăți, sunt scrise cu talent, dar cu greşeli gramatica'e. Nu se scrie „printr'e“ ci „printre“. De- senele sunt neglijent făcute, dar bunicele. Fii atent la ce scriu în revistă, fiecare desen trebue să fie pe o hârtie separată, curată şi nu . e boțită ca şi cum ţi-ai fi împachetat cu ea pâinea cu unt, la şcoală. Nu te supăra că sunt mai severă, dar află dela mine că prima dovadă a politeței e o prezentare corectă. ELLA KRIS. — Imi pare rău, dar desenul tău nu poate să apară, fiindcă e în culori. Trimite ceva făcut cu cerneală. UNGUR GEORGE. — Poezia este prea grea pentru revista noastră. Trimite-o unei reviste literare. Noi avem nevoie de lucruri mai simple. . LIAHIM T. D. — Fiecare nou. cititor mă bucură şi e primit cu dragoste în marea noastră familie. Dar de ce n'ai mai scris de atâta vreme? COJOCARU ALEXANDRU. — Dragul meu, poezia ta nu poate să apară, fiindcă nu prea respectă regulele unei bune poezii. Nu în- cape însă îndoială că ai talent şi că citind mult şi lucrând vei ajunge la ceva. Iti urez noroc. MISA CLINGHER. — Imi pare rău, dar povestea nu e prea bună. Mai bine să n'o public. Cât priveşte poezia, am mai citit-o eu printr'o carte oarecare, aşa că nu ai dreptul să o publici sub numele tău. Si acum un ultim sfat: după felul în. care e scrisă o scrisoare, îți poti da seama, cât de respectat este acela căruia îi este adresată. Nu se scriu scrisori pe petece de hârtie. Nu-i frumos. EUGEN ROGALSCHI. — Mai trebue să “aştepţi puțin, până vei învăța să desenezi ca lumea. Nu te supăra, dar eşti desigur foarte mic. ` Mai ai răbdare. “RICĂ SCHITEANU. — Bravo. Rică! Desenul e foarte frumos, mai ales dacă ținem în seamă. că ai numai 6 ani şi cinci luni. Să trăeşti | OANCEA CORINA. — Povestea ta este frumos scrisă, dar e puțin prea gresa pentru revista noastră. Nouă ne trebuesc lucruri mai sim- ple. Desenul nu este foarte reuşit, deşi nu e rău. Incearcă şi ne tri- mite un desen în tuş colorat. MĂTUŞICA Aaaa rr rr e e a e e e e e ai COPII! Citiţi „FLOAREA INGERULUI" de MĂTUŞICA 2 DIMINEAŢA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET ati- CC) Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE || Editura „Ziarul“, S. A. R., București Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA C O P I IL O R'. — In țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—1I. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 10 MAI 1939 sees ZECE MAL sss > ESIGUR că fiecare dintre voi cunoaşte marea însemnătate pe care o are ziua aceasta în istoria poporului nostru. Nu vreau să repet aci, tot ceea ce vi s'a spus la şcoală de nenumărate ori. Socot că = este mai bine, să vă scriu despre unele lucruri, despre care nat auzit poate încă, dar despre care este foarte bine să ştiţi şi voi câte ceva. S'au ridicat, dragii mei, nişte pismuitori, cărora nu le pare deloc bine, că tara noastră este mare şi frumoasă şi că avem toate câte ne sunt de trebuinţă. Oamenii aceştia ar voi, ca noi să călcăm în picioare _ SES lucruri sfinte, să uităm cuvântul dat părinților noştri de a ne apăra până la ultima suflare sfânta glie strămoşească. Din fericire pentru noi, avem însă în fruntea noa- stră un Rege luminat, cum de mult nu s'a mai văzut altul prin Europa. Intoc- mai ca un făt-frumos din poveştile pe care le scrim aci pentru voi, M. S. Regele Carol al II-lea stă de strajă în fruntea vitezei armate a Ţării, ca să ne păzească de balaurul pismuitorilor binelui no- stru. Și cum fiarele sunt fricoase, este destul ca ele să vadă chipul mândru al Celui care ne călău- zeşte, ca să dea speriate înapoi. Ziua de 10 Mai, copii, este ziua biruinţii noastre româneşti asupra tuturor celor cari ne-au înfruntat. Peste veacuri şi veacuri, 3 în ziua de 10 Mai se vor aduna toţi copiii României Mari ca să premărească vitejiile trecutului şi să facă dovada credinţei în cele viitoare. Ziua de 10 Mai este ziua marelui legământ al tuturor acelora cari simt româneşte, că vor apăra până la ultima picătură de sânge, până la ultima suflare, măreața moştenire primită dela părinți, este legământul de ascultare şi dragoste față de M. S. Regele Carol al II-lea, comandantul vostru, Marele Străjer, către Măria Sa Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, şi către Dinastia Română. Sunteţi încă prea mici spre a înțelege grelele zile prin care trece întrea- ga omenire. Va veni însă ziua, când vă veţi da seama, că Tara a avut în aceaste clipe grele un conducător mare şi viteaz, căruia îi veți aduce pri- nosul recunoştinţei, voastre. Trăiască M. S. Regele Carol al II-lea! Trăiască Marele Voevod Mihai ! Trăiască România Mare ! Sănătate ! CITIŢI INSULA FANTOMELOR cel mai frumos roman pentru copii şi tineret “COPIILOR Astăzi vă dau, dragele mele, un model care poate să servească pen- tru păpuşa voastră dar pe care îl Ë poate întrebuința Şi mama păpuşii. Ilustrația noastră vă arată o frumoa- să pălărie de grădină, din pichet galben, şi una din creton înflorat. Mai jos ilus- traţia noastră vă arată cum arată pălă- riile când nu au nasturii şi panglicile legate cari dau formă pălăriei voastre; este un fel de semicerc care are într'o parte un colţ. Acest colț este unit în spatele w supă cum arată şi ilus- die rația noastră. Pălăria din pi este închisă lalspate cu un nasture eg îi š lemn. Alți doi nasturi fixează extremitățile ` fundei care este trecută sub bărbie. Un tiv care se termină cu un lanţ brodat cu cordonet ter- mină bordura pălăriei. Pentru ca pălăria să stea bine în cap trebue să o scrobiţi, sau să o dublaţi, iar la mijloc să puneţi un rând de pânză albă. Chiar şi asa dublată pălăria rămâne lavabilš. Pălăria din creton 5 KZer executați la fel ca aceia din pi- chet, numai că o bordatt cu o culoare şi în loc de nasturi o le- gati cu funde. Acestepălării le puteți face din orice fel de material şi le puteți face ca să aveţi la fiecare rochie una asor- tată. Eu vă sfă- tuesc să între- buințați numai material lavabil adică uşor de spălat. Pentru păpuşa voastră puteți face a- ceastă pălărie şi ceea ce este a- muzant este fap- tul că pentru mărimea ei ace- laş tip poate servi şi de şor- țuleț. Uitaţi-vă la desenul nos- tru şi veţi vedea că tiparul pen- tru sort este la fel cu acela de pălărie. 4 vară. Coastele mării Adriatice răsună de glasuri şi râsete vesele. Pretutindeni apa se leagănă leneşe'n soare gi saltă pe spate bărcile pescarilor. Şi par'că nicăieri nu-i cerul mai albastru si oa- ¿eo zc Menii mai veseli ca la Maiori. Aci pescarii tineri cântă aprins şi pescăruşii îşi încetinesc o clipă sborul ca să-i asculte. Iar seara, bătrânii îşi aprind pipele şi odată cu fumul pluteşte în aer farmecul poveştilor. Incet, încet se desfăşoară aventurile minunate în vreme ce amurgul se lasă tot mai întunecat peste ape. Și din toți copiii, nimeni nu le ascultă cu mai multă dragoste ca Emma, Gio- vanni şi Sandro. Toţi trei erau fii de pescar şi erau toţi ca unul pârliți de soare şi de vânt. Aproape n'ai fi putut să-i deosebeşti unul de altul, dacă Giovanni n'ar fi avut ochi atât de albaştri, Sandro dinți atât de albi şi Emma bucle atât de lungi pe care soarele şi apa le făcuse aurii din închise cum erau. De câteva zile lucruri ciudate se petreceau pe coastă. Ici-colo, pământul se prăbugea în adânc, ca tras de o putere nevăzută. Apa colcăia şi bolborosea pe alocuri, şi gaze alburii ieşeau din crăpăturile pă- mântului. Pescarii erau şi îngrijorați şi mulțumiți. Erau îngrijorați deoarece toate semnele acestea prevesteau un cutremur de pământ. Și casele lor şubrede, putea- vor oare să-l suporte? Ei înşişi vor mai fi în viață după catastrofă? Pescuitul era în toi şi nu lar fi putut lăsa ca să fugă de primejdie. Dar soțiile şi copiii lor fuse- seră demult trimişi în alte sate. Sandro, care se întorcea din când în când la Ma- iori ca să afle veşti, spu- nea prietenilor săi, că pescarii sunt totuşi mul- tumiti de întâmplare. Sur- pările de pământ, scoaseră la iveală urmele unui oraş roman, care se ridi- case odată pe locul acela. Doi savanţi arheologi ve- niseră să le studieze şi o societate turistică se interesase de localitate. Intr'o zi, când cerul era ascuns de perdeaua norilor, cutremurul atât de temut sosi. Pământul se sbuciumă ca o fiară rănită, casele din port se prăbuşiră una câte una şi malul mării se surpă cu un sgomot înfiorător. Insule şi vultori noi se ridicară atunci, şi cei doi arheologi care se aflau pe locul cutremurului, au fost îngropați în pământ. Malul mai era încă slab 5 de ELVIRA CALAN Keel şi amenința să cadă în orice clipă. Deaceea fu oprit tuturora să se aventureze prin părțile acelea. Cu toate cercetările întreprinse, nimeni nu dădu de urma celor doi savanți. Părerea generală fu că au alunecat într'una din grotele săpate de cutremur şi au murit acolo. Căutările fură deci părăsite. Dar într'o seară Sandro care dădea mereu târcoale prin împrejurimi se întoarse foarte agitat acasă. El îşi chemă prietenii într'un şopron unde începură o convorbire însuflețită. Le spuse că tocmai mergea pe plaje, gândindu-se la moartea celor doi savanți. — Cum eram adâncit în gânduri, n'am băgat de seamă că mersesem prea departe. Deodată auzii un sgomot. M'am uitat împrejur şi m'am găsit tocmai pe locul cutremurului. Nisipul încă mai cădea pe alocuri în apă. Mi-a fost cam frică, şi am vrut să mă îndepărtez, dar sgomotul se auzea mereu. Atunci am înaintat şi am văzut ce n'a observat încă nimeni. Băiatul se opri puțin, căci spusese toate acestea dintr'o răsuflare. Emma şi Giovanni îl priveau cu admirație. — Când mergi pe țărm, reluă Sandro, ştiţi că se vede doar o îngrămădire de pământ, acolo unde era plaja înainte. Cum nimeni n'are voe să se apropie, nu se ştie ce e dincolo de ea. Dar eu m'am cățărat deasupra şi era cât pe-aci să cad într'o peşteră uriaşe. — O peşteră! strigă Gioavauni. — E o grotă care se înalță deasupra mării şi e umplută pe jumătate cu apă. Intrarea e enormă dar fundul e întunecos şi nu se vede până unde merge. — Dar bine, nu se vede din spre mare? protestă Emma. — Ai văzut-o tu vreo- dată? Şi doar am fost, după cutremur, de vre-o trei ori cu barca. — N'am văzut decât o îngrămădire de bolovani, mărturisi fetița. — Tocmai, strigă Gio- vanni, îngrămădirea asta, ascunde peştera. Dar cine făcea sgomotul acela? — Nu ştiu, zise Sandro, dar sunt sigur că prin glrota aceea se poate ajunge la profesorii care ai dispărut. O exclamație de mirare scăpă dintre buzele fetiţei. — Când stăteam agăţat acolo, urmă băiatul, am auzit, o, foarte slab şi aproape nedesluşit, cuvin- tele : — Ce zici Sergio mai scăpăm noi de aici? Și după cum ştiţi, acesta e numele celui mai tânăr dintre ei. — Aşadar trăesc! stri- gară ceilalți într'un glas — Trăesc, răspunse. grav Sandro, şi noi ne vom duce să-i căutăm; O tăcere adâncă se lăsă în şopron. — Noi, spuse Emma şovăind, de ce să nu spunem primarului? — Credeţi că nu i-am spus? Dar m'a făcut nebun şi m'a şi urechiat pentrucă am îndrăznit să merg acolo. — Atunci vom merge singuri şi singuri o să-i găsim, se entuziasmi Giovanni. — Ascultaţi, şopti Sandro, la noapte vom lua câteva lumânări groase... — Ce-ţi trebue lumânări, mai bine luăm o lanternă, îl întrerupse Emma. — Dar dacă se strică, sau o pierdem, sau... nu, nu, mai bine luăm lumânări, ripostă Giovanni. — Voi aduce o lopată ca să dăm pământul la o parte şi să putem intra cu barca, spuse Sandro înfier- bântat. — Şi voi lua şi de mâncare. pentru profesori, căci trebue să fie morţi de foame, adăugă Emma compă- timitoare. — Dar să nu spuneți nimănui, nici... — Ce să nu spună piciule? Despre ce e vorba? îl întrerupse un glas. Copiii săriră în picioare; în fața lor era un pescar bătrân. — Despre ce vorbiţi? întrebă el din nou, curios. — Uite ce e, moş Filippo, începu Giovanni şovă- itor, dar Emma i-o luă înainte. — Am născocit o lovitură nouă cu mingea şi nu vrem să afle ceilalți copii, zise ea repede. — Da, întări şi Sandro, vrem să-i învingem la matchul viitor. s — Numai de jocuri vă ţineţi, murmură pescarul şi plecă râzând. Copiii răsuflară uşurați. — La noapte, îşi şoptiră ei şi se despărțiră. S'a înoptat. Stelele îşi tremură lumina pe ape şi vântul flueră o doină,lunei şi norilor. Acum, când toată lumea doarme, mâini micuţe deschid fără sgo- mot uşile şi paşi înăbuşiți se aud pe ulițe. O umbră ajunge la barca ce aşteaptă la țărm şi începe să potrivească ceva la cârmă. Lumina lunei îl învălve o clipă. E Sandro. Nisipul scârție sub paşii altei umbre care vihe încărcată cu pachete. — Nu te-a văzut-nimeni? şopteşte Sandro. — Nu, răspunde Giovanni tot şoptind şi-i întinde cele aduse:, lumânări, e pâine, o sticlă cu apă. — Eu am adus şi ciocolată, zice Sandro agezân- du-le în barcă. we repezi răsună deodată şi Emma soseşte aler- gând. EES? DES + COPIILOR RRE — Eu am adus şi un ghem de aţă, zice ea, poate că ne trebue. — Acum, şopteşte Sandro autoritar, fiecare îşi ia locul şi nu mai vorbim, ca să nu facem sgomot. Barca se îndepărtează uşor de țărm, şovăe o clipă şi se îndreaptă apoi spre o îngrămădire de pământ, în dosul căreia dispare. Cum ajunseră acolo, Sandro şi Giovanni debarcară. Scoțând o lopată din barcă, începură să lucreze, căutând să îndepărteze pământul. Scopul lor era să facă o deschizătură destul de mare ca să poată trece cu barca. Fâcuseră deacum o spărtură destul de mare, când peretele începu să cedeze. Abia se refugiaseră în barcă şi pământul se surpă din nou lăsându-le calea liberă şi lărgind şi mai mult peştera pe care o vă- zuse Sandro. Copiii înaintară pe apa încă turburată gi pătrun- seră în grotă. Báetii vâsleau iar fetița aprinse lumânarea cea mai groasă şi o ridică în sus. O exclamaţie de surpriză răsună atunci în peşteră. Priveliştea era neaşteptată şi măreaţă. Stalactite uriaşe atârnau de tavan ca nişte lacrimi înghețate şi lumina căzând asupra lor, le făcea aproape străvezii. Barca înainta fără sgomot pe apele negre, aurite ici-colo de lumină. Şi peştera se pre- lungea la-nesfârşit cotind şi îndoindu-se fără să se ramifice, fără să i se zărească sfârşitul. Tăcerea nu era turburată decât de clipocitul apei şi de sgomo- tul surd ce se auzea mereu din fundul peşterii. Deodată lumânarea alunecă din mâna fetiţei şi căzu în apă. Intunericu! îi învălui ca o ceață rece. — Ce s'a întâmplat Emma? întrebă Sandro. — Mi-e frică! hohoti ea. — Fricăl — Da, mi-e frică, mi-e groază de liniştea asta, de apă, de tot. Mi-e frică, da, şi cred că şi vouă la fel. Cine face sgomotul acela în fund, de par'că ne chiamă la el? — Dar bine, tu nu-ți dai seama ce vorbeşti! — De ce-ai venit să ne povesteşti,să ne scoţi din minți? urmă ea către Sandro. Căci am fost nebuni, nebuni de legat când am venit aici. Cine ştie dacă intrarea peşterii n'a fost de-acum astupată cu pământ. Glasul ei trezi câteva ecouri care se urmăriră o vreme sub boltă. Şi în tăcerea care urmă, se auziră desluşit cuvintele: — Domnule profesor, am auzit glasuri, vin în că- utarea noastră. Şi iarăş linişte. — Emma, vorbi Sandro în fine, nu te-a silit nimeni să vii cu noi. Tot ce ţi-am fi cerut ar fi fost să nu ne spui nimănui. Singură ai vrut să iei parte la ex- pediția noastră fiindcă ai găsit şi tu că avem drep- tate şi că vom izbândi. Emma, acum mai decât să spui un cuvânt şi ne întoarcem acasă, şi nimeni nu va şti niciodată nimic. Dar acolo, şi Sandro întinse brațul către fundul peşterii, acolo trăesc doi oameni care s'au devotat ştiinţei. Trăesc, dar nu pentru multă vreme. Depinde de tine ca speranța Care s'a aprins o clipă acolo să se stingă sau să se împlinească. Gândeşte-te că oamenii aceia au dispărut în clipa când munceau pentru adevăr, pentru ca noi să putem şti şi înfăptui mai multe. Gândeşte-te bine şi spune-ne apoi dacă vrei să mergem înainte sau să ne întoar- cem. — Nu mai e nevoe să mă gândesc, strigă Emma. In mulțumesc Sandro şi te rog să mă ierg, — Atunci înainte, strigă Giovanni care ascultase nemişcat. Și barca porni înainte pe cărarea negrelor ape. Fără veste, peştera se sfârşise. De acolo pornea _____ (Continuare în pag. 14)