Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages651-700

— TALAR, Ni ISS A ex 


Acoperig îmi este cerul şi mângâiere, frumuseţea 
câmpurilor. Când fluerul îmi îngână poveşti cu prin- 
ţese minunate, ca tine, vântul încremeneşte în crengile 
copacilor şi florile mă îmbată cu parfumul lor. Mie 
nu mi-e teamă nici de diavol şi nici de vijelie; căci 
stăpânul meu e Domnul. 

— Viu gi eu cu tine, şopti Mioara. 

— Te-am aşteptat, prințesă ! — zâmbi el. 

Porniră unul lângă altul, 
ţinându-se de mână. Nici ei 
nu ştiau încotro. Pagii îi 
duceau departe, tot mai 
departe. 

Se opriră într'o dimineață 
minunată în pragul unei 
peşteri, mic adăpost pentru 
amândoi. In jurul lor sburau 
fluturaşi gi ciripiau păsă- 
rele, iar flori de tot felul 
îşi ràspàndeau parfumul 
îmbătător în aerul răcoros. 

— Aici ne vom opri, fru- 
moasa méa zână|! Acesta va 
fi casa noastră şi tot ce ne y 
înconjoară, lumea noastră | È 

Pásárelele ciripeau. Mioara era fericitá, atàt de 
fericită, încât două boabe de cristal i se rostogolirá 
din ochii ei mari şi frumoşi. 

Dar dincolo de lumea lor, în blestematele ținuturi 
ale prințului Vijelie, câte intrigi drácegti nu se 
feseau, câte planuri îngrozitoare nu frământau mintea 
grozavului stăpânitor al vânturilor. 

— Prințesa nu va fi a mea! Nu! — striga el şi 
vocea-i părea tunet şi suflarea furtună. Mi-au furat-o, 
dar mi-o vor plăti cu viața. Vânturile vor surpa 
castelele şi vor tăia firul vieţii lor. Copacii se vor 
frânge şi praf şi pulbere se va alege din întreaga 
împărăție a Primăverii. lar tu, printeso — floare a 
minunatelor tale tinuturi—tu vei plăti amarnic fuga ta. 

Intr'un colt al palatului, într'o chilie ascunsă de 
lumină sau orice priviri, bătrâna vrăjitoare, mama 
prinţului, fierbea licori fermecate. 

Cine va bea din această licoare, şoptia ea, pace sá 
nu mai aibă; sufletul şi vieata sà i se stingă cât ai 
stinge o lumânare şi să se prefacă în vorice-oiu vrea... 
Ca să-mi răzbun fiul şi să-i potolesc mânia! 

Doar colo, sus, pe vârful de munte, feriti de lume, 
cei doi îşi duceau traiul, fericiți. Ciobănaşul pornea 
dimineața cu oile, la păstut şi se întorcea băt, spre 
seară, când soarele pornea spre odihnă, lungind um- 
brele şi pregătind căderea nopții. Mioara îi ieşea 
înainte, voioasă şi ajungeau la peşteră îngănând 
cântece vesele. 

Şi într'o zi, pe când ciobănaşul era ca totdeauna 
departe de Mioara, o bătrânică se zări urcând costişa 
spre peşteră. Prinţesa o primi cu voe bună, o ospătă 
şi o rugă să-i povestească din câte mai auzise prin 
lume. Bătrânica era bună şi lungă la vorbă. Ii spuse 
din câte toate şi la sfârşit, ca răsplată pentru bună- 
tatea cu care fusese primită, îi arătă Mioarei un 
borcănaş. 

— lată, îi zise ea cu blândeţe. Iată o licoare din 
care dacă gusti, toate durerile sufleteşti şi toate doru- 
rile ti se alină.., Apoi ţi-e atât de bine, atât de bine... 

Mioara zâmbea încrezătoare; Luase borcănaşul din 
mâna vrăjitoarei şi îl dusese spre buze. Mama prin- 
fului Vijelie o privi zâmbind. Gânduri i se învàlmà- 
geau în minte. 

— Ce tânără şi frumoasă eşti! — goptea ea. Ti-ar 
sta bine ca o floare. O floare mică, albă, ca obrajii tăi... 

Prinţesa zâmbi şi sorbi. Şi atunci, un fior îi alergă 
prin vine. O ceaţă i se aşternu înaintea ochilor şi se 
simți mică, atât de mică, încât parcă nici nu mai 
era ființă omenească. Era doar o floare mică, albă, 
cu dungi albastre... Bătrâna râdea. 

— Acum ţi-e bine, Prințesă? Prințesă... 


2 ET E i 


ri 13 = 


Pro: nea -5 E == z = 
a a To cette am a ` "Ze 


Se depártá repede. Era pustiu acum. Nu se mai . 
auzea nici glasul Mioarei chemánd pásárelele, nici 
cântecul ei; si ciobánagul, când seara căzu, nu mai 
fu intámpinat ca altádatá de dánsa. Gási, acolo unde 
altádatá era fericit, o floare ca niciuna alta, floarea 
sufletului său. 

Trecură zile. Ciobănaşul nu mai pleca de-acolo, 
nu mai mânca şi nu mai dormea. Stătea alături de 
floarea sa şi lacrimi îi picau 
de-a-lungul obrajilor. Doar, 
rar de tot, fluerul său mai 
răsuna. Şi într'o noapte, când 
stelele sclipeau pe bolta 
întunecată, o noapte la fel 
cu aceea în care o cunoscuse 
pe Mioara, auzi o voce caldă 
care-i şoptea : 

— Biet ciobănaş... Mioara 
ta e pierdută. Vino cu mine, 
colo, sus, pe bolta cerului.., 
Vei străluci cu sufletul tău 
curat şi o vei vedea în fie- 
care noapte pe frumoasa 
prințesă... 

Glasul îi învăluia sufletul, îl cuprindea şi-i ridica 
tot mai sus. 

Pe cer, o nouă stea răsărise. 

Aceasta, dragii mei, e povestea Mioarèi şi a 
micului ciobănaş. Steaua cea nouă era Luceafărul de 
seară. Şi de atunci, jos, pe pământ, „Crăiasa Nopţii“ 
— altădată frumoasa prințesă — se deschide seara 
pentru a-şi vedea Luceafărul strălucind sus şi 
zâmbindu-i ei, numai şi numai ei. In zori, când 
stelele pălesc, „Crăiasa Nopţii“ se închide iar, 
aşteptând seara următoare, şi alte, alte seri, aşa, 


mereu, până ce cineva îi va deslega vraja şi va 
putea sbura sus, alături de acela care fusese odată 
ciobănaşul ei. 

LICĂ HORIA 


STRAJERI 
SI ELEVI 
emm CU TOTI cani 


INSULA 
FANTOMELOR 


In numàrul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nord“. ci 


Cine n'o cunoaşte? Cine n'a ascultat poveştile în 
care Luna e o fată cu figura strălucitoare şi plină 
de frumusețe? Biată Lună! Frumuseţea ei este o 
părere, strălucirea ei o haină de împrumut! Intr'a- 
devăr, mult timp trebue să fi trecut de când au fost 
făcute basmele, dacă Luna a îmbătrânit şi s'a sbârcit 
atâta! Iar de săracă ce e, nici haină de raze nu mai 


are şi e silită să ceară dela Soare. | 


Discul acesta strălucitor care ne luminează nopțile, 
este corpul ceresc cel mai apropiat de Pământ, 
putem spune, ruda lui. Soarta ei este pe vecie legată 
de a Pământului în jurul căruia se învârteşte ară- 
tându-i pururea aceeaş față. Si multi oameni, au 
făcut pe Pământ, tot drumul ce ne desparte de ea. 
Abea 384.000 km! 

Pământul Lunii nu-i nici pe departe întins ca o 
felie de cozonac, cum am putea fi îndemnați a crede. 
Dimpotrivă, e toată plină de munți şi văi, care de 
care mai sălbatece şi mai prăpăstioase. Sunt defileuri 
demne de cei mai încercați alpinişti. Dar acolo nu 
sunt alpinişti, nu sunt oameni, nu sunt flori, insecte, 
păsări. O lume pustie şi moartă. Chiar dacă ar ajunge 
acolo vreun locuitor de-al Pământului, n'ar putea 
nici el să trăiască. Si ştiţi voi de ce? Pentrucă acolo 
nu există aer şi nu există apă. 

Ce tristeţe gi ce pustietáfi se întâlnesc acolo! 
Nici n'ai bănui că e aceeaş Lună pe care o vedem 
blândă şi surâzătoare pe cerul înstelat de vară. 


DE CE SE SPUNE „CASA ALBĂ“ 


Multi dintre noi n'am auzit nici odată vorbindu-se 
de „Reşedinţa executivă a preşedintelui Statelor 


In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


Unite“, denumirea oficială a locuinţei d-lui Roosevelt. 
In schimb, toți cunoaştem „Casa Albă“. De unde 
vine numele acesta? Inceputá în 1792, Casa Albă 
a fost incendiată în 1834, de către Englezi. La 
restaurarea clădirii, semnele negricioase lăsate de 
fum au fost ascunse sub un strat gros de zugrăveală 
albă, care a transformat astfel imobilul în Casa Albă. 
Si numirea această curentă a devenit legală, sub 
preşedinţia lui Theodor Roosevelt. 


DELA LUME ADUNATE... 


Continentul în care trăesc cele mai multe cămile 
nu este Africa, ci Asia; ele se întâlnesc mai ales în 
Arabia, în China şi chiar în Siberia. In Australia, 
sunt deasemenea vreo 6000 de cămile. 


o 
Armata republicei Andorra e compusá din gase 
oameni gi un gef. Ei poartá o uniformá de catifea 
neagrá. 
e 


Există şapte mii de varietăți de trandafiri; dar 
din acestea numai treizeci sunt parfumate. Şi dintre 
aceste treizeci de varietăți numai trei pot servi la 
extragerea parfumului. 


FLUX ŞI REFLUX 


Sunt două cuvinte ciudate de care poate n’ati mai 
auzit până acum. Ce-ar fi însemnând oare? 

Fluxul şi refluxul pot fi numite binefácátorii 
porturilor. Datorită lor, acestea sunt spălate de apa 
oceanului şi vapoarele pot pătrunde cu înlesnire pe 
gura fluviilor Acestea toate pentrucă fluxul gi 
refluxul sunt două mişcări, regulate şi periodice 
ale apelor. 

Cine ar sta o zi întreagă la malul oceanului (nu 
al mării) ar putea observa cum se umflă şi cum 
scade apa. Ai zice că respiră. Incet, încet se retrage, 
lăsând pe nisip tot felul de scoici şi peşti, şi fuge 
aşa vreme de şase ore. După aceea, se opreşte un 
pic, şi vine înapoi spre mal, mai întâi încet, apoi 
din ce în ce mai repede până când în şase ceasuri 
ajunge iar cum a fost. Credeţi că acum se opreşte? 
Aş, abea s'a văzut la loc si o ia înapoi fâşâind si 
râzând voioasá. Ai zice că unda se bucură de munca - 
pe care-o face. Gândiţi-vă numai! In timpul reflux- 
ului, vapoarele cele mai mari sunt purtate încet 
înăuntrul golfurilor, şi râurilor, ca să plece apoi 
binişor odată cu fluxul. Nu e un serviciu minunat 
pe care îl aduce apa oamenilor? 


e 


ME SCRIU 


MNCEPUSE să se însereze. 
Stelele prinseră să se 
arate una câte una, iar 
luna se urca din ce în 
c) ce pe cer. In sat, se 
ocra Cobora liniştea nopții, 
ca si pe cámpiile dimprejur. 

Ceata apáru ca o pánzá alburie. 
Săltând pe ici, pe colo, ea trecu 
peste livezi, apoi oprindu-se un mo- 
ment, începu sà alunece pe de-asu- 
pra lacului. Mai departe, pátrunse 
pànà în fundul pádurii, inváluind 
cu pânza ei trunchiurile şi ramu- 
rile arborilor. 

— „Cine eşti tu?“ întrebă o floare 
supărată că-i udase petalele, „„Par'că 
surit muiatà într'un lac“. 

— ,Sunt roua depe flori, norii 
depe cer, şi ceața depe pământ“. 

— „Iartă-mă“, zise floarea. ,,Cu- 
nosc roua care se aşează în toate 
diminetile pe petalele mele, dar tu 
nu semeni cu ea“. 

— „Şi totuşi eu sunt! Nimeni nu 
mă curidagte pentrucă mă arăt în 
felurite chipuri. Sunt câteodată 
rouă, câteodată ploaie, iar câteodată 

“murmur prin pădure în undele lim- 
pezi ale rauletului cristalin. lar 
când mă abat pe câmpii, oamenii 
mă numesc ceață“. 

— „Spune-mi şi mie, te rog, cum 
faci de te schimbi în atâtea feluri?“ 
întrebă floarea. 


— „M'am născut în adâncimea 
pământului. Acolo am stat împre- 
ună cu surorile mele, până când în- 
tr'o zi, am tàsnit prin crăpătura unei 
stânci şi am ieşit la lumina zilei. 
Ce plăcere să curgi prin pădure la 
umbra copacilor, care-şi aplecau 
crăcile spre noi şi care-şi scuturau 
frunzele în apa noastră! 

Dar nenorocirea este că nimeni 
nu se mulţumeşte cu starea lui. In 
toate zilele căutam să mergem tot 
mai departe, până când ne-am arun- 
cat într'un lac. Deîndatà alunecai 
la fund, unde era întuneric şi urît. 
Atunci m'a apucat un dor nebun 
de razele soarelui, pe cari le cu- 
noaşteam atât de bine şi într'o zi, 
m'am fidicat la suprafața lacului. 
Dar soarele mă dogoria tare şi-mi 


eee. 


párea ráu dupà rácoarea dela fund. 
După apusul soarelui, începui să 
mă simt atât de uşoară încât mă 
ridicai fără să vreau de-asupra apei. 
Un vânt uşor îmi ajută şi sburai 
sus, sus, unde am întâlnit multe 
surori de-ale mele, ridicate acolo 
ca şi mine. Toate împreună alune- 
cam prin aer, căci acum eram nouri. 
Dela o vreme vântul care ne pur- 
tase, ne părăsi şi atunci am căzut 
pe pământ, eram ploaie binefăcă- 
toare. Ce bucurie pe plante, şi pe 
oameni!“ 

— „Bine, dar cum te-ai prefăcut 
în ceață?“ 


p 


M gu 


— „După ce am căzut pe pământ, 
am început sá pătrund în el tot mai 
adânc, căutând locul unde má nás- 
cusem. Irsă vai! rădăcinile unui 
copac m'au sorbit, am trecut prin 
tot trunchiul lui páná la frunze. 
Am scápat gi de aci spre seará, 
după asfintitul soarelui, când plan- 
tele răsuflară uşurate. Atunci, eu şi 
surorile ne-am prefăcut în ceață 
uşoară, care va dispare odată cu 
venirea diminetei“. 

Zorile începură să se arate, soa- 


ce 


RATĂ 


rele, privina peste un deal, zise: 

— „Ce va să zică întunecimea 
asta? Nu poți să vezi la doi paşi. 
Hai, vântule, scoală-te şi goneşte 
ceața asta“. 

Vântul, ascultător, alergă peste 
câmpii, risipind ceața. Cele dintâi 
raze de soare căzură pe floare, care 
mirată întrebă: 

— „Dar unde e ceața?“ 

— „Sunt aci!“ răspunse o pică- 
tură de rouă care strálucia pe pe- 
talele ei. 


PETRIDE TEODORA 


ÎL a a a a a e e e e a i d d d cai 


Recordul barbii 


In China se instituise un concurs 
pentru premierea bărbatului cu barba 
cea mai mare. A fost distins un fiual 
Imperiului ceresc care s'a prezentat 
în fata comisiunei, cu o barbă lungă 
de doi metri. Purtatul unei astfel 
de podoabe nu pare să fie atât de 
uşor. De curând însă a murit în 
Franţa un cetățean care bătuse re- 
cordul chinez. Barba sa măsura trei 
metri şi treizeci şi cinci centimetri. 


(Prel. de ADRIAN R.) 
Lo. e. ..o..o.o............ 


STRĂJERI ŞI ELEVI 


CITLTI 


INSULA 
FANTOMELOR 


„O româncă la Polul Nord“. 


fost odatá, de mult, acolo 
unde pásárile au grai gi 
pomii cántá. A fost oda- 
tá un báiat voinic, mai 
deştept ca lumea şi mai 
nerăbdător ca vântul. 

Dar era băiatul acesta sărac lipit 
pământului, şi toată ziua îşi fră- 
mânta mintea căutând un mijloc 
de îmbogățire. 

Intr'o seară, se plimba îngându- 
rat pe o câmpie. Departe, soarele 
apunea înflăcărând cerul cu raze 
aprinse. Invártejite din cer gi din 
pământ se arătară în fata lui două 
záne. 

Una, era înaltă şi subțire. Părul 
blond se revărsa în cascade peste 
rochia albă, pânățla mijlocul încins 
cu flori. Un văl alb îi flutura pe 
spate şi o mantie grea de purpură 
şi aur îi cădea în falduri la pi- 
cioare. lar de umerii ei erau prinse 
două aripi subțiri şi tremurătoare, 
adevărate minuni de poveste. 

Cealaltă, era gârbovă şi bătrână. 
Se sprijinea pe un toiag de aur şi 
o broboadă îi înconjura umerii aduşi 
înainte, 

Băiatul rămase uimit, privind cu 
ochii. mari, arătările acestea din 
altă lume. 

— Eu, vorbi zâna cea frumoasă, 
sunt puternica Alida. 

1 — Si eu, se grăbi să adauge bă- 
trâna, sunt nu mai putin puternica 
Dana. 

Tăcură o clipă şi reluară amân- 
două odată: 

— Ti-am auzit gândurile şi ştim 
ce doruri te frământă. Am venitsă 
le implinim. Vei fi mare, vei fi 
puternic, vei fi împărat. O singură 


dorință avem: sà ne dai ultimele 
tale gânduri. 

— Vă dau orice, vă promit orice, 
strigă băiatul în culmea bucuriei. 

Cele două záne zâmbiră multu- 
mite. 

— Atunci întoarce-te, 
şi se făcură nevăzute. 

Băiatul se întoarse şi... o minune! 
O, minunea minunilor! In fata lui 
se ridica vn palat cu totul şi cu 
totul din aur. Străji numeroase stă- 


ziseră ele 


teau de pază şi din turn îi zâmbea 


împărăteasa. 

Şi-au trecut anii. Unul, doi, trei... 
ca gândurile. Rázboaele câştigate, 
supuşii mulțumiți, domnia întinsă... 
ce-i mai dorea inima? Avea şi două 
fete ca două pietre nestimate! Inalte 
şi frumoase se învârteau prin palat 
şi de dragul lor, Primăvara nu se 
mai îndura să mai plece. 

Maria era brună. Avea ochii ca- 
tifelafi şi dulci, obrajii ca două 
mere pârguite şi gura roşie veşnic 
pornită pe râs. lar Veronica era 
blondă. Ochii ei albaştrii feseau 
pururea câte un vis şi în obrajii 
palizi arar îi înflorea surásul. Si 
toate erau bune şi frumoase în ca: 
stelul de aur până căzu împăratul 
la pat. 

Vraci din toată lumea îi sosiră 
la căpătâi, dar boala lui rămase ne- 
cunoscută. Zăcea cu ochii închişi, 
cu fața suptă şi fetele plângeau 
de-oparte şi de alta a patului. Rar 
de tot îşi ridica privirea să le vadă: 

— Fetele mele, florile bătrâne- 
tilor, cui o să rámánefi voi? 


Au intrat în toiul nopţii, fără 
să-i vadă nimeni, fără să-i audă ni- 
meni. Unul după altul, unul ca şi 
altul. Mici, iuți gi veseli. Numai 
împăratul i-a simțit când s'au apro- 
piat de patul lui. 

Sprinteni s'au luat de mâini şi 
au început să cânte; 


„Foamea, Frigul şi Căldura, 

Setea, Oboseala, Ura, 

Teama, Slăbiciunea, Vântul, 

Moartea crudă şi Cuvântul, 

Unsprezece spiriduşi, 

Pe cântat şi glume puşi, 

O să-ți facem viața chin, 

Pán' la ultimul suspin, 

Si-o să-ți vânturăm prin 
suflet, 

Pán' la ultimul răsuflet“. 


Impăratul strânge ochii. 
Să nu-i audă. Dar spiri- 
duşii sunt pretutindeni, 
se'nghesue în jurul lui, 


râd şi chicotesc. Rând pe rând e sguduit de 
furie şi frică. Oboseala îi copleşeşte trupul, 
gâtul îi e ars de sete. 


„O să-ţi facem viaţa chin, 
Pân'la ultimul suspin... 


— Să vie împărăteasa, domnitele să vină, 
mor | 


„Şi-o să-ți vânturăm prin suflet“... 
— Soldaţi, căpitani, la mine! 


in numărul viitor: romanul 
E e RE E A 


„O româncă la Polul Nord“. ` 


„Pân'la ultimul răsuflet'“. 


Apoi tac. Tace Impáratul şi tremură cu 
ochii ràtàciti. Ultimele gânduri .. ulti... 


— Măria Ta! 


strigă fetele şi biruite de 
plâns se reped 


spre el. 


— Măria Ta! sopteste împărăteasa gi cade. 


leşinată. ; 
— Măria Voastrà! soptesc sfetnicii gi ca- 
petele lor cárunte se pleacà sub povara clipei. 
Cei unsprezece spiridusi joacă înainte ve- 
seli şi nepăsători, călcând cu fiecare pas de 


A Ga ara» ded ORTO SER EN Ce TA pia DAT Ea, e i ES 


“în suflet nelinigtea şi 


umbră pe inimile oamenilor din jur. 
— Soldaţi şi căpetenii! Să afle 
tot omul că eu mor şi împărăteasa 
va avea grije de ţară. 
Işi întoarse privirile către fete. 
— Florile bătrânețelor mele! mur- 
mură şi închise ochii. 


Pe fereastra deschisă au intrat 
două rândunele. 
— Ha-ha-ha, ţipă ele, ultimele 


gânduri, ultimele gânduri ale cui 
au fost? Florile batranetelor, 
ha-ha-ha, ale noastre sunt, ale noa- 
stre, ale noastre!; 

Si ca fulgerul de iute se reped 
gi smulg cáte un fir de pár din bu- 
clele domnitelor. Sboará apoi afará 
şi-şi despart cărările: una pluteşte 
spre Miază-Noapte cu un fir de 
abanos în cioc, iar cealaltă săge- 
tează spre Miază-Zi, purtând povara 
unui fir bălai. 

In urma lor, spiridugii şi-au spart 
hora. Şi repede ca vântul s'au răs- 
pândit în largul lumii. De unde 
veniseră. Să mai împartă şi altora 
foamea şi ura. Să blagoslovească şi 
alte ținuturi cu moarte gi secetă. 
Unul singur a rămas. Cel mai mic. 
Frigul. 


Au plâns domnijele cu lacrimi 
amare, dar tot timpul un dor nu le 
da pace. Nelinişte ascunsă se cui- 
bărise în inimile lor. Și când n'au 
mai putut răbda şi-au luat ziua bună 
dela împărăteasă şi-au pornit în- 
cotro le trăgea dorul. Maria, lăcră- 
mând, spre Miază-Noapte şi Vero- 
nica, suspinând, spre Miază-Zi. 

A mers Maria cale lungă şi grea, 
până a ajuns într'o pădure. Intune- 
ricul era de nepătruns. Singura lu- 
mină venea dela o colibă umilă în 
spatele căreia se ridica zid necu- 
noscutul. 

“A intrat domnita cu sfială înăun- 


tru şi n'a găsit pe nimeni. Pae - 


aruncate pe jos, un ulcior cu apă, 
o 1áditá răsturnată. Atât. Și la geam, 
un opait lumina. 

Obositá de drum, fata ga culcat 
pe pae. Cât timp a dormit, nici ea 
nu stiu, dar fu degteptatà de o lu- 
mină orbitoare. In fata ti era zâna 
Alida cu mantia de purPurá si ari- 
pile fluturând în noapte: 

— Ascultă, zise ea cu glasul rău, 
eu am fost rândunica a- 
ceea care ţi-a furat firul 
de păr. Eu ţi-am ascuns 


te-am împins la drum. 
Acestea toate fiindcă am 
nevoe de tine. Din pute- 
rea mea nu scapi decât 
dacă-ți iei înapoi firul 
de "abanos. 


in numárul viitor: romanul 


româncă la Polul Nord“ 
` — — — Se = = A FAA 


— Fie-ti milă de mine, gemu Ma- 
ria, lasá-má sà mă întorc acasă. 

F — Asta, răspunse zána, numai 
dacá te legi sá-mi aduci altá fatá 
care să moară în locul tău. 

— Asta nu, se revoltă domnitai 

— Atunci rămâi aici si asteaptà-t. 
ursita, râse Alida şi se făcu nevă- 
zută. 

Maria îşi frângea mâinile. Ce să 
facă? Să fugă? Se uită într'o doară 
pe fereastră şi încremeni de spaimă: 
un şarpe uriaş se învârtea în jurul 
colibei. 

Atunci îşi împreună mâinile: 

— „Tatăl nostru... carele eşti... în 
ceruri...“ 


Spiridugul Frig, stă în turnul 
castelului. Stă gi se gândeşte. Dom- 
nifa Maria e atât de frumoasă şi 
bună! Alida e atât de mândră şi 
rea! È 

Se lasá sá alunece binisor la pá- 
mánt. Ştie el ce e de făcut ca sá 
scape domnifa. 


In timpul acesta Veronica înain- 
tează mereu spre Miază-Zi. 

După zile şi nopți de mers obo- 
sitor, ajunse la poalele unui munte. 
O peşteră se deschide în coasta 
muntelui, o peşteră în pragul căreia 
stătea o bătrână. 

— He-he-he, chicoti ea, uite cum 
vine prințesa chemată, călăuzită de 
gândul meu. Că doar eu am fost 
rândunica aceea care ţi-a rupt un 
fir defpàr. Vino, vino încoace. 

Si atrasă ca de-o vraje se apropie 
Veronica de peşteră. 

— Vino, zicea bătrâna Dana. Bu- 
nul crocodil, pázitorul meu credin- 


cios nu muşcă pe cine intră. Dar 
vai de cel care vrea să iasă din 
peşteră. 

Vino, vino încoace. Ai ochi fru- 
moşia mari şi albaştri. Si în Cartea 
Farmecelor stă scris: „Cine tine’n 
mână ochii unei prințese acela va 
stăpâni pământul. ,,He-he-he, am 
ştiut eu ce fac, când i-am cerut lui 
taică-tău ultimele gânduri“. 

Vino, vino încoace. O, cum ai 
fugi! $i cum ai mai putea să fugi, 
dac'ai avea în mână firul acesta 
bălai! 

$i în degetele bătrânei, Veronica 
văzu răsucindu-se firul ei de păr. 

Fata era acum gata să intre în 
peşteră. Un gând nebunesc i se ivi 
în minte. Dac'ar putea să fugă... 
dac'ar putea... 

Si brusc, se repezi înainte, îi 
smulse firul din mână şi începu să 
fugă. 

Fugea domnita şi lumea întreagă 
se sbuciuma odată cu ea. Vântul 
încremenit în hăuri pornise să sufle 
cu putere. Cerul se făcuse una cu 
pământul şi norii negrii o învăluiau 
din toate părțile. lar ea fugea, fu- 
gea mereu, în vreme ce Dana îşi 
amesteca blestemele cu fulgerele 
cerului, 


A alergat până a căzut sleitá de 
puteri într'o vâlcea, pe malul unui 
pârâu. Deasupra, cerul s'a învolbu- 
rat a jale şi-apoi n'a mai ştiut ni- 
mic. Doar părul ei de aur plutea 
încet pe unda întunecată a pârâului. 
Sin mână ținea strâns firul cel bă- 
lai, plătit cu atâtea suferințe. 

Spiriduşul Frig aleargă. Pe unde 
trece el florile se acopăr cu brumă 
şi păsările plâng. Pe unde trece el 
cerul se întunecă şi lupii prind să 
urle în adâncurile pădurilor înză- 
pezite. 

Spiriduşul Frig aleargă. Drumul 
lui duce printre văi şi dealuri până 
la coliba unde se sbuciumă Maria. 
Si'n gând se roagă lui Dumnezeu, 
să nu ajungă prea târziu, 


Noapte şi linişte. Pădurea mur- 
mură încetişor şi copacii ei se lea- 
gănă după vânt ca să nu adoarmă. 

In colibă prințesa Maria plânge. 

Luna străluceşte pe cer, în jurul 
casei se învârteşte şarpele. Obosită, 
domnifa se reazimá de perete şi 
încearcă să doarmă. 

Ce-a fost asta? In spatele ei zi- 
dul s'a deschis fără veste. E o uge 
pe care fără să vrea a deschis-o 
prințesa când s'a rezemat de perete. 


A 
SON 
CG 


WN Oia 
DI AVIR 
Iesse 


Prin ea se vede o încăpere înaltă 
şi boltită. si 

Maria pătrunde încet. Umbra o 
înconjoară din toate părțile şi pe- 
retii incárcati cu aur lucesc nedes- 
luşit. O boare parfumatá vine de 
cine ştie unde. Ca în vis înaintează 
domnita mereu prin alte săli şi pre- 
tutindeni întàlriesté acecaş umbră, 
aceeaş bogăţie, acelaş parfum, O 
lumină vie luceşte undeva, departe. 
Maria se îndreaptă într'acolo. 

O masă de marmoră neagră dea- 
supra căreia luceşte un foc nestins. 
Pe ea nimic altceva decât o carte: 
Cartea Farmecelor. Linii şi figuri 
ciudate se întretae pe paginile pe 
care le răsfoeşte domnita. Formule 
magice îşi desvălue tainele gi gán- 
duri înțelepte se înşiră în slove 
aurii. Mâna ei se opreşte deodată 
şi inima începe 'să=i bată cu putere. 
În mijlocul unei pagini stă scris: 
„Cine tine în mână inima unei dom- 
nite, acela poate porunci duhurilor“, 
Și de-a-curmezişul paginei, un fir de 
păr, firul de abanos! 

Un râs răutăcios o face să tre: 
sară. Alida răsărise în fata ei. 

— Ha-ha-ha, strigă ea, uite mi: 
cuta noastră prințesă cum şi-a citit 
ursita. Pregàteste-te, pregăteşte-te de 
moarte! 

La un semi al zânei peretele se 
deschise şi ele păşiră afară în pă: 
dure, Maria târâtă cu furie de Alida. 
Legături de vraje apărură deodată 
în jurul domnifei tintuind-o de un 
copac. In mâna zánei străluci un 
cuțit, 

În clipa aceea însă, ceva alb se 
rostogoli lângă ele. Era Frig. O clipă 
cât se uită la Alida şi aceasta se 
făcu sloi de ghiatà. 

Spiriduşul dispáru în palatul zá- 
nei şi veni curând înapoi cu firul 
de abanos în mână. Il prinse între 
pletele fetei, apoi îi desfăcu legă- 
turile. 

— Iute, şopteşte el, 
până nu se desgheatà. 

Umbra pădurii îi învălue şi-i as- 
cunde. 

O noapte întreagă au mers şi 
teama le-a dat puteri,” iar speranța 
i-a împins înainte. In zori se po- 
meniră pe o câmpie încărcată cu 
flori. Şi în vreme ce Maria se aşeza 
să se odihnească, spiridugul îi făcu 
o plecăciune şi dispăru ca şi cum 
n'ar fi fost. 


să fugim 


In urma lor, şarpele se apropie 
încetişor de Alida neputincioasă şi 


LPT» 


In numărul viitor: romanul 
ereechen eher LIDERUL 
„O româncă la Polul Nord“ 


nemişcată, şi începu să se încolă- 
cească în jurul ei. Când ajunse să-i 
atingă fruntea, o bubuitură năpraz- 
nică răsună deodată şi un fum gros 
învălui pădurea. 


Când se trezi Veronica din leşin, 
Soarele eta sus pe cer si pásárile 
Eáhtáu Gare mai de care în copacii 
din jur, Domilifa se ridică de jos 
şi porni lá drum, că doar-doar o 
găsi pe cineva care go îndrepte 
spre palatul de aur. 

Merse ea ce merse până ajunse 
într'o câmpie întinsă gi înflorită. 
Iar culcată pe iarbă era o fată pe 
care i se păru c'o cunoaşte. Alergă 
iute într'acolo. Era ea, Maria! Cu 
lacrimi în ochi se îmbrățişară dom- 
nitele şi începură să-şi povestească 
tot ce li se întâmplase. 

Cum stăteau amândouă pe iarbă, 
nici nu observará umbra care se 
furişase între ele. Doar glasul gros 
le făcu să tresará, 

— He-he-he, rânjea Dana, dragile 
mamei porumbite, cum se credeau 
ele scăpate şi cum o să se'ntoarcá 
la mine'n peşteră! Una e ea Dana, 
mare gi puternică şi nimeni nu-i, 
poate scăpa din ghiare! Și spunând 
acestea”se aplecá să le ia ge mână 

Domnitele se socoteau pierdute 
Dana era neînduplecată, crocodilui 
ei se zărea venind în fugă către 
ele şi câmpia era pustie. Ba nu! 
Cineva se arătă deodată, un voinic 
încins în zale care urmărea cu 
spada ridicată o şopârlă uriasé. 

Bătrâna rămase încremienită. 

— Alida! atât mai apucă sá spue. 
Căci crocodilul o ajunse din spate 
şi fără veste o apucă de mâna 
stângă. Un abur cenuşiu acoperi 
câmpia şi un cutremur groaznic 
sgudui pământul. | 

Dar toate se liniştiră, ca prin far- 
mec. In fata lor {stătea acum alt 
Făt-Frumos, cu plete” negre. 

— Eu, spuse el, sunt Dor, împă- 
ratul din Miazá-zi. Am fost ferme- 
cat de Dana, care m'a ursit să fiu 
crocodil, până când am să-i pot 
apuca mâna stângă. 

— Şi eu, spuse celălalt voinic, 
sunt Nor, împăratul din Miazá- 
Noapte. Eu am fost vrăjit de Alida 
să fiu şarpe până voiu putea să-i 
ating fruntea. Si după izbăvirea de 
blestem, în fața mea nu mâi era 
decât o şopârlă uricioasă. Urmă- 
rind-o, am ajuns aici. 

Atunci observará domnipéle două 


(Continuare în pag. 15-a) 


OAMENI CELEBRI: a 


LOUIS PA 


e CUM o sută şi mai 
bine de ani, s'a 
născut în orăşelul 
Dóle din Franţa, 
copilul tăcut şi 
ES simțitor care avea 
să devină unul din geniile 
omenirei: Louis Pasteur, 

Fiul tăbăcarului Iosef Pas- 
teur, n'a fost un copil precoce. 
Geniul său a mocnit ascuns 
până a prins să strălucească 
puternic, răspândind lumină 
în toate domeniile ştiinţei. 
Viața lui este un exemplu 
continuu de muncă şi perse- 
verentà. „In ziua în care n'am 
lucrat nimic mi se pare că 
am fáptuit un furt“ spunea 
el acelora care-l înconjurau cu 
dragoste de discipoli. 


In 1840, trecu bacalaureatul 
şi se înscrise la Şcoala Nor- 
mală. Juriul care îi dădu 
licența decretă : „va fi un 
excelent profesor“. 

Curând apoi, îşi trece doctoratul în Ştiinţele Fizice 
şi se închide în laboratorul din care avea să por- 
nească atâtea idei minunate. 

Primele sale succese, care i-au adus decorarea cu 
Legiunea de Onoare, au fost descoperite din domeniul 
cristalografiei. Apoi, fermentatiile îi atraseră atenția 
şi atunci începu cu adevărat inarea şi glorioasa lui 
carieră. 

In 1857 publică un memoriu de 15 pagini, atât de 
bogat în fapte şi idei, încât sta spus cu drept cuvânt 
că el conține în mic toată opera lui Pasteur. 

Timp de câţiva ani, munceşte cu râvnă, reuşind să 
descopere ființele microscopice care provoacă bolile. 
Lui i se datoreşte antisepsia care a fost un mare 
pas în progresul medicinei. Azi, în fiecare spital, în 
fiecare locuință se pun în aplicație descoperirile 
marelui savant. Graţie lui, milioane de ființe omeneşti 
au fost salvate dela moarte. 

In 1860, Academia de Ştiinţe îi acordă premiul de 
Fiziologie experimentală. 

Boalele vinurilor îl atraseră şi în 1864 descoperi 
operația numită pasteurizare, care fu o adevărată 
binefacere pentru industria laptelui şi a vinurilor. 

In 1865, boalele viermilor de mătase făceau ravagii. 
Pasteur, fu delegat oficial să le studieze. Insă abea 
îşi începuse cercetările, când primi vestea morţii 
tatălui său. Făcând să tacă durerea care-i sfâşia 
inima, Pasteur se gândi numai la primejdia cu care-i 
era amenințată patria. După multi ani de luptă 
necurmată contra molimelor, reuşi să facă lumină şi 
în această chestiune, fiind supranumit „salvator al 
sericiculturei“. 

La 46 de ani, fu lovit de o boală grea care-l tintui 
multă vreme la pat. Abea vindecat, se întoarse din 
nou în laborator. 

„Ştiinţa, spunea el, n'are patrie pentrucá este 
patrimoniul omenirei întregi, flacăra care luminează 
toată lumea. Ştiinţa trebue să fie însă cea mai înaltă 
personificare a patriei, pentrucă dintre toate popoa- 
rele, acela va fi întotdeauna cel dintâi, care va fi în 
frunte prin lucrările gândirei şi ale inteligenței“. 

Acum 50-60 ani, Franța pierdea anual milioane din 


11 


STEUR (1822-1895) 


cauza dalacului. Pasteur fu 
însărcinat cu remedierea răului. 
Marele savant porni la Chartres, 
unde începu cercetările. Aci 
descoperi el rolul pe care-l au 
râmele în răspândirea micro- 
bilor acestei boli. Printr'o 
curioasă coincidență, un mare 
învățat englez, demonstra în 
acelaş timp rolul binefăcător 
al râmelor, în agricultură. 

Holera păsărilor, este o boală 
pe care Pasteur o studie în- 
1878. Cu această ocazie des- 
coperi imunitatea şi vaccinul 
corespunzător. Făcând legătura 
de idei, savantul se întoarse la 
dalac, descoperind şi vaccinul 
acestei boli. 

Imediat după aceasta, între- 
prinse memorabila campanie 
contra dalacului care l-a costat 
atâtea osteneli şi nopţi nedor- 
mite. Experiențele celebre dela 
Pouilly-le-Fort reuşiră atât de 
bine, încât laboratorul primi 
îndată mii de cereri de vaccin. Lumina îşi făcuse 
drum în mulțime şi entuziasmul pentru noua desco- 
perire creştea din zi în zi. 

In 1882 este ales membru al Academiei Franceze. 

Turbarea era până atunci o boală misterioasă. Nu 
se ştia cauza ei şi leacurile erau cu totul nesigure 
şi primitive. Marele Pasteur, îşi îndreaptă privirile 
asupra ei. După sute de experienţe pe câini şi iepuri, 
reuşi să descopere vaccinul turbării. 

Puțin după aceasta se fondá institutul care-i poartă 
numele. 

Moartea nemiloasă îl surprinse în 1895. Sfârşitul 
lui fu adânc regretat de discipolii săi, cărora le lăsă 
un drum larg deschis în inedicină şi higienă. 

Gloria lui nu poate fi atacată de nimeni. Opera 
lui se situează pe vârful unui munte la poalele căruia 
se află toate realizările înaintaşilor săi. 

Dar a avut mult de luptat până să fie recunoscut 
el şi opera lui. Dusmani invergunafi mergeau până 
la a-l acuza că-şi falşifică experienţele. Dar nu s'a 
lăsat învins, căci era sigur de exactitatea descope- 
ririlor sale. 

Pentru a arăta felul în carea trebuit să lupte, vom 
povesti câteva din cele mai pitoreşti experienţe. 

In 1867 fregata „Sibyla“ plecă din Toulon încărcată 
cu mai multe probe de vin, la a căror pasteurizare 
prezidase însuşi Pasteur. Fiecare era intovárágit de 


un butoi de vin nepasteurizat. 

[ „Sibyla plecă apoi să facă înconjurul pământului, 
ducând vinurile prin gheturile nordului şi! căldurile 
ecuatorului. La întoarcere, vinurile pasteurizate erau 
admirabile ca gust şi ca aromă, pe când (| oate 
celelalte se stricaseră. Aceasta avu darul să convingă 
toți viticultorii. Ce 

» Cu ocazia experiențelor asupra dalacului, trebui 
să convingă lumea savanților de adevărul spuselor 


(Continuare în pagina 15-a) 
In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nor 


Domnul Popescu gi cu 
fiul sáu, mergánd ieri pe 
stradă au întâlnit acest 
afiş. ` 

Sub el erau scrise ur- 
mătoarele cuvinte: „Cine 
este scriitorul román as- 
cuns în acest amestec de 
de litere și care este poe- 
zia poporană, ce se as- 
cunde sub acelaş amestec 
imediat sub el? 

Domnul Popescu des- 
legă repede primul rând 
care cuprinde numele scri- 
itorului, iar fiul său pe 
cel de jos, care cuprindea 
titlul poeziei. 

Noi vă cerem să desle- 
gati acum pe amândouă 
deodată. E lucru usorl!... 
Nu ați terminat încă cu 


* dezlegarea?. 


Dibăcie 


Aranjati cinci bețe de 
chibrit în aşa fel, ca să 
dea 5 pătrate. 


SS dar 


KR ES — 
SENI 


ORIZONTAL. 1. 
în buzunar Cumperi orice 
vrei. 3. Acela. 6. Cutree- 


Cu el 


ră mările cu vase de co- 


mert sau războiu. Lucrară 


» pământul. 10. Cum este şi 


celălalt, 11. Sentiment 
urât. 12. Animal care când, 
dă deapă caldă, se rogegte. 
13. De două ori. 14. Pro- 
nume. 18. Plimbare pe care 
o faci cu trenul, cu maşina 
sau cu vaporul. 20. Aşa se 
numesc pânzele corabiei 
de față. 23. Ridicatá sus 
de tot. 24. Nume turcesc. 
25. Epocă de timp. 


VERTICAL: 1. Un mij- 
loc mic de transport pe 


* RE BUS * 


Unde intră cel ce 
umblă cu puşca fără 
să aibă voie? 


In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


E Ft 
E EC 
|| 
HEA 


P 
Af 
+ 


apă. 2. Negagie. 3. Lucra 
pământul. 4. Instrumentul 
simbolic al poeților. 5. 
Nume femenin. 6. Foarte 
înalte. 7. Lichid.8. Uite, 
aşadar]... 9. Cu ele poţi 
vedea şi admira funduri- 
le miraculoase ale mărilor 
şi oceanelor, 12. Notă mu- 


zicală. 15. Care se referă 
la marină. 16. Pe ea se 
află stelele şi luna. 17. 
Canal în Banat, făcut 
dintr'un afluent al râului 
Tisa. 19. Scop. 20. Care 
se vede. 


Nicuşor Navasart. 


Impártifi această grà- 
dină în patru părți egale 
şi de aceeaşi formă, având 
fiecare câte un copac. 


Cuvinte in pătrat 


ORIZONTAL: 1. In 
locul acesta. 2. Curate. 3. 
Un lucru trebuincios. 4. Pe 
ele merg roțile unui tren. 


VERTICAL: 1. Punct car- 
dinal. 2. Aşa sunt caii de 
cursă sau ardeii. 3. Floa- 
rea Reginei Maria. 4. Zâne 
rele. 


better 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele şi pronumele 
Adresa 


Luna Octombrie 


Nr. 2 


dÉ 


i 
I! 
k 
ì 
H 


"AM mai spus şi altă 
dată câte o poveste cu 
micuţii mei prieteni 
carinu ştiu să cuvânte. 

— i De dataaceastao sà 
vă povestesc ceva care este oare- 
cum trist. Vreau să vă spun ceva 
despre Fetiţa, despre şoricarul 
meu cuminte si deştept, pe care 
astăzi nu-l mai am. 

Intâi o să v'o prezint pe Fetiţa. 

Era cafenie cum e cafeaua 
cu lapte, rotofee, cu urechi lungi 
si strălucitoare ca mătasea si 
cu un bot care avea în vârf 
pielea neagră şi rece ca omás- 
lină umedă. Si mai era Fetiţa 
lungă, lungă cât o zi de post. 

larna nici nu-i dădeam voie 
să intre în casă, dacă se rátácea 
pe afară. lată de ce: 

Cum era Fetiţa de lungă, până 
să intre în odaie se răcea încă- 
perea. Intra mai întâi capul ei 
cu bot lung şi ochi deştepţi şi 
apoi trupul care intra şi intra 
şi nu se mai sfârşea, vreme de 
o jumătate de oră şi mai bine. 

Acum să vă spun drept, nu 
prea intra el jumătate de oră, 


AŞTEPT SPIRIDUŞII 


Aştept să se-arate cu toții în prag, 
In juru-mi din nou să se strângă. 
Copiilor iarăşi meni-vom cu drag, 
Niciunul din ei să nu plângă. 


Pe cer patru stele s'au prins în şirag, 


Si farmecul nopții mănbie. 


Fintocul în mână. In vechiul meu prag, 


Aştept spiriduşii sd vie. 


Să prindă iar hora de vis şi scântei, 


S'arunce cu stele prin noapte, 


Si-apoi să mă cheme din nou între ei, 


Să-mi spună poveştile'n şoapte. 


dar zău că Fetiţa era un câine 
foarte, foarte lung. 

Si mai era Fetiţa ghidusarà 
fără pereche. 

Dacă se întâmpla vreodată 
să mă prindă tocmai când scriam 
câte ceva pentru voi, venea de 
mi se așeza peste picioare si 
începea să sforăie, de se sguduia 
masa de lucru. 

— Fetiţo, o strigam atunci, 
nu-ți este ruşine? 

— Poftim, îmi răspundea ea 
clipind din ochi, şi se făcea că 
nu mă pricepe. 

— Nu ţi-e ruşine sá te culci 
peste picioarele mele? 

— Care picioare mă rog, de 
ce mă deranjezi? Si se culca la 
fel ca mai înainte. 

Atunci se îngroşa gluma si mă 
supăram: 

— leşi afară, Fetità neascul- 
tátoare! 

Dacá vedea cá nu glumesc, se 
ridica încet, îşi întindea picioa- 
rele din faţă, repeta exerciţiul 
cu cele din spate şi căsca...... şi 
se culca întocmai ca mai înainte. 


Aştept spiriduşii sd vie, 


de MIC-MAC 


Cutocul în mână stau dreaptă gi ascult. 


Să-mi spună iar basme uitate de mult, 
Sin hora lor iar să mănbie. 


- Asta-i prea din cale afară, 
strigam atunci. 

Fetiţa mă privea chiondárás 
şi părea că-mi spune: 

— Dar ce vrei frate cu mine? 
Nu sunt cuminte? Latru? Vreau 
numai sá dorm. Curiogi mai 
sunteți voi oamenii! 

Și drept să vă spun, atunci 
când mă privea atât de gales 
mi se muia inima şi o lăsam să 
doarmă unde-i plăcea. 

S'a întâmplat însă o nenoro- 
cire mare, 

Fetiţa mea a murit, într'o zi, 
tocmai când barza i-a adus 
nişte căţei de ciocolată şi cu bo- 
turi stirbe. 

Fetita mea slabà si tristà a 
venit în biroul meu, abea tàràn- 
du-se si s'a culcat la locul ei 
favorit. 

In ziua aceea n'am avut cu- 
rajul so deranjez si am stat 
aşa ore multe, până ce Fetiţa 
şi-a dat ultima suflare. 

Trei căţei orfani îşi plângeau 
mama, orbi şi nenorocifi. 

Rugaţi-vă pentru sufletul so- 
ricarului meu cuminte şi deştept. 


In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul 


DP 


ue ORI 


ie, Age > 


lord“. po 
o dare es SA n 


PAGINA FETITELOR 


CE LUCRĂM AZI...MICI SFATURI PENTRU VOI... 


Sunt copii, desigur că nu vă vine să credeţi, 
cari nu înghit cu plăcere doctoriile, ba mai 
mult o scuipă după ce le-a dat-o mămica lor. 

Acestor copii, tuşa Ella le dă un sfat 
uşor de urmat: luaţi înainte sà inghififi 
doctoria, o bucată de coaje de mandarină 
şi mâncaţi fără să scuipati. Cea mai amară 
doctorie, va fi mai bună decât coaja de 
mandariná...... 


Ca să scoateţi o ţeapă din mână, este sufi- e 
cient sá luaţi o sticlă cu gâtul lat cum sunt : 
acelea de lapte şi sá o umpleti pe trei sferturi 
cu apă clocotită. Pe gura sticlei, ţineţi locul 
cu teapa, apăsând tare. După putin timp, 
feapa iese afară cu foarte mare ugurintá..... 


Pufiná zeamă de lămâie pusă în apa în 
care fierbem varza, face să dispară mirosul 
caracteristic pe care această legumă îl 
răspândeşte în apartament, când o gátim. 
Acest procedeu mai dă legumei un gust 
foarte bun. Trebue să aveți mereu lămâi de 
rezervă în casă, căci este un fruct foarte 
util în menaj..... ; 


PENTRU SOMN 


Se întàmplà de foarte multe ori, cà micile 
fetite, în dorinta lor de a imita persoanele 
mari, nu pot sà adoarmà seara. Culcate la 
ora 8 ele aud sunánd ceasul 9 gi 10, gi 
câte odată si mai mult, se sucesc în patul 
lor, strigă după mămica, în fine fac pe 
micile nervoase, lucru care nu este deloc 
agreabil şi nici frumos. 

Pentru ca aceste mici persoane să aibe 
somn liniştit, trebue: 

1) Mămica lor să vegheze, ca aceste fetiţe 
să se scoale la ore regulate, să doarmă după 
masă (obligator), să se culce şisă mănânce 
la ore exacte. 

2) După masa de seara,mama să facă un 
ceai de tei. Pentru aceasta, este nevoe ca 
teiul să fiarbă timp de cinci minute în apă, 
iar în momentul când serveşte ceaiul feti- 
telor, mámica sá mai toarne înăuntru două 
linguri de supă din apă de floare de por- 
tocală (doza poate fi mărită fără nici un 
pericol). 


STIATI CÀ... 


Trufele sunt nigte ciuperci, delicioase care 
se ascund sub pámánt. Pentru descoperirea 
Sp lor, trebue sá se recurgă la animale care 
Vá dau azi dragele mele trei modele de inele de gervete, care au un miros foarte desvoltat. Animalele 
se încheie cu un nasture pentru a menține servetele strânse. cele mai indicate sunt pentru acest lucru, 
Este un lucru uşor de executat, cu care veti face o plăcere mare anumiţi câini şi porcul, cari scormonesc 
mamei voastre. Benzile le croiti din olandá coleratà şi le brodafi cu atât pământul până dau de ele. 
culori contrastante. Fiecare şervet, va fi brodat cu altă floare, astfel  Trufele, sunt ciuperci cari dau o aromă 
ca fiecare persoană să-şi poată recunoaşte servetul. Benzile le foarte bună diferitelor máncári, în special 
brodafi cu un ajur şi un feston lucrat cu aţă colorată. pateurilor de ficat de gâscă..... 


In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nord“ 14 


ICURIOZITÁTI 


BIBLIOTECILE VECHI 


Tot în Egipt, a fost fondată în secolul al patrulea 
înainte de Christos, renumita bibliotecă din Alexan- 


In Syria, la Ninive, s'a găsit o mare cantitate de 
cărămizi smálfuite care erau acoperite de texte sfinte, 


regulamente administrative, povestiri istorice, cursuri 


de gramatică şi astronomie. 


Aceste cărămizi, erau aşezate pe un raft în sala 
palatului din Koiongik, de regele Assurbanipa!. Acest 
Assurbanipal era un erudit distins, care pe cât se 
pare îşi petrecea zilele în biblioteca sa, citind aceste 


cărămizi. 


Din nenorocire majoritatea acestor cărămizi au 
fost distruse de Cyaxar I gi Nabopolossar, doi inculti, 
cari nu ştiau nimic despre literatură. 

Astăzi numai sunt decât câteva resturi din această 
bibliotecă frumoasă şi originală. Aceste resturi sunt 
păstrate în Britsh Museum din Londra. 


In Egipt s'au scris primele cărți, nu pe cărămizi ci 
pe rulouri de papyrus. lar regele egiptean Osmyman- 
dias a fondat, pe cât se pare, o bibliotecă pe care | 
a denumit-o „Mediterana sufletului“. 


dria, care a fost cea mai 


celebră în antichitate. Ea 


conținea peste şapte mii de capo d'opere. 


tecă. 


In special regele Egiptului Ptolemeu al 
care a fost supra numit şi Binefăcătorul, s'a ocupat 
mult de cărți. A adunat cărți pentru această 


III-lea 
biblio- 


In această epocă toate cărțile erau scrise de mână. 


le copieze. 


Ptolomeu al III-lea cerea tuturor călătorilor cari 
treceau prin Alexandria să-i 'spună şi să-i 
cărțile pe care le aveau cu ei, pretextând că vrea să 


declare 


In realitate el păstra originalul şi dădea călătorilor 
` o copie după carte. Astfel regele a putut aduna în 


biblioteca sa operele originale ale autorilor greci. 
Din nenorocire câteva secole mai târziu, când Ce- 


ce 


MELCUL, CURCUBEUL SI FLUTURELE 


(Urmare din pag. 3-a) 


In timp ce Iride se apropie de flu- 
ture să-l prindă, ceilalți fluturi 
începură să o înconjoare unul câte 
unul. Ca un voal din petale de flori, 
toți fluturii din pădure au venit sá 
înconjoare curcubeul. Și Iride în- 
vinsă şi istovită renunță la orice 
răzbunare. Cum era să găsească 
între atâția mii de fluturi pe cel 
vinovat? Si cum ar fi putut să fie 
crudă şi să omoare atâtea creaturi 
nevinovate, ca să se răzbune? 
Astfel, fluturii au fost lăsaţi în 


LOU 


sale. Pentru aceasta, 


de dalac, 
Incă odată geniul lui 
obstacolele. 


Pasteur 


Omul acesta gata să compătimească, savantul 
acesta pătruns de măreția sarcinei lui, consacra un: 


cult impresionant părinților săi. 


Viaţa lui avea ca deviză munca, dar munca pentru 


15 


IS PASTEUR 


luă două oi, cărora le făcu 
câte o injecție: uneia cu un lichid în care cultivase 
microbul dalacului, celeilalte cu acelaş lichid, însă 
filtrat printr'o placă poroasă, care opri microbii. 
După câtva timp prima oaie se îmbolnăvi şi muri 
în vreme ce cealaltă rămase sănătoasă. 
învinsese 


pace să sboare în voie mai departe 
să înveselească pădurile şi grădinile. 
Si de atunci, de fiecare dată după 
o furtună, când aerul este limpede, 
fluturii sboară în voe din floare în 
floare. 


ULTIMILE GÂNDURI 


(Urmare din pag 10-a) 


şopârle, care încercau să se stre- 
coare cât mai departe de ei. 


(Urmare din pagina 11-a) 


toate 


sar se găsi asediat în interiorul oraşului cu trupele 
sale, el a incendiat flota egipteană care căuta să-l 
distrugă. Focul s'a întins în mai multe cartiere şi 
renumita bibliotecă a fost distrusă în întregime. 


- wg gg gr 


— Dana a fost pedepsitá ín ace- 
las fel, murmurá Veronica. 

Si deodatá cerul páru mai alba- 
stru şi soarele mai cald. Cele două 
zâne răufăcătoare, nu mai aveau 
nicio putere. 


Sfârşitul poveştii e vesel ca orice 
sfârşit de poveste. 

Deşi din palatul de aur n'ajunse 
la noi nicio veste, 

Ştim totuşi ce gând făr'astâmpăr 
a prins toți supuşii la joc, 

Când raze de soare 'mpletirá cu 
drag două nunţi la un loc. 


ELVIRA CALAN. 


(1822-1895) 


folosul patriei. El iubea şi proteja tineretul pe 
care-l sfátuia în fiecare clipă. „Munca trebue sá ne 
fie scopul vieţii, spunea el, adăogând: SRI 

In orice carieră veti pági trebue sá vá fixafi o 
fintá înaltà cátre care sá tindeti în ciuda tuturor 
obstacolelor. In sufletul vostru sà fie întotdeauna 
prezente cultul faptelor si al oamenilor mari. 

Omenirea întreagà venereazà cu sfintenie pe acela 
care a făcut pentru medicină acelaş lucru ca Newton 
pentru astronomie si Lavoisier pentru chimie. 

A avut o viaţă demnă şi frumoasă, bucurându-se 


din plin de plăcerea datoriei împlinite. 


In numărul viitor: romanul 
mg 
„O româncă la Polul Nord“. 
A ————_à 


Aga? > PÁTANIA LUI AZORICĂ 


Popescu şi-a trimes băiatul 
studieze la Paris, gi acesta pierde 
primul examen. 

DI. Popescu e foarte sever, Cum 
să-i anunțe insuccesul? După multă 
gândire, băiatul fi trimite o tele- 

mă: 

„Juriul entuziasmat vrea gă mă 
revadă în Octombrie”. 


Nu mai spune! 


— Ioane, ai închis uşa bine? 

— Da, conaşule. 

— Curios, se aude pianul vecinu- 
lui ca şi mai înainte. Intoarce cheia 
încă odată. 


Doi nebuni călătoresc în acelaş 
compartiment de tren. La un mo- 
ment dat, unul din ei spune: 

— Ati putea să-mi spuneți cât 
e ceasul? 

Celălalt îşi scoate ceasul, îl pri- 
vegte şi spune: 

— Marţi, 15 Septembrie. 

— Mulţumesc, răspunde primul, 
chiar aici cobor. 


Distrat? 


Un zăpăcit intră într'o vopselărie. 

— Vreau un metru de vopsea, 
spune el. 

— Bine domnule, răspunde ván- 
zătorul care ia un metru, îl vop- 
seşte şi întreabă: 

— Doriţi să vi-l împachetez? 

Nu, răspunse celălalt, îl mănânc 
chiar acum. 


Obraznicul è 


Mama: Ti-am spus Ionel, cà nu 
trebue sà lingi partea gumatà a 
timbrelor. E idiot! 

Ionel: Ar fi încă gi mai idiot sá 
ling partea cealaltà! 


Multumirea 


Albert se întoarce dela şcoală cu 
un ochiu umflat. 

— Cine ţi-a făcut asta? îl fn- 
treabă mama. - 

— M’am bătut cu Ionel. 

— Vezi, asta nu-i frumos. Du-te 
la el şi dá-i prăjitura asta ca să-l 
impaci. 

Albert pleacă şi se întoarce peste 
o oră si cu celălalt ochiu umflat. 

— Cum, se miră mama, n'a fost 
mulțumit Ionel? 

Ba da, dar mi-a dat încă un pumn 
şi mi-a spus să-i mai aduc o pră- 
jiturá! i 


PRETUL 5 LEI 


Cine râde la urmă... 


Ti-am spus eu! 


Doi lucrátori sunt pugi sá sape 
o groapă în pământ. După ce au 
terminat-o, s'a observat că fusese 
o greşală şi ei primesc ordinul să 
umple gaura la loc. Terminând lu- 
crul constatară că le-a mai rămas 
mult pământ afară. 


— Ti-am spus eu, zise unul din 
ei. Groapa nu era destul de adâncă! 


A văzut 


— Eulalio, spune stăpâna foarte 
sever, era atâta praf pe pian încât 
am putut să-ți scriu numele. 

— Am văzut conifá. Aţi făcut 
chiar o greşală de ortografie. 


Curios! 


— Dumneata ai mai mulți frați. 
nu-i aşa? 

— Nu, numai unul. 

— Curios, am întrebat-o pe sora 
dumitale şi mi-a spus că are doi. 


Copiii 


— Ştii, tatăl meu e milionar. 

— Da? Asta nu-i nimic! Tatăl 
meu are atâția dinți de aur că e 
obligat să doarmă cu capul în cassa 
de bani, 


Mitică 


Mitică priveşte pisicufa care se 
întinde la soare. Deodată aceasta 
începe să toarcă. 

— Mamă, mamă! strigă Mitică 

— Ce-i? 

Uite, pisica a început să fiarbă! 


Anunturi ciudate?! 


Girafă, caută guler (înălțime 
2 m). 


Mare recompensă cui îmi va aduce 
memoria pierdută. 


Plasă de tennis caută serviciu 
pe un vas de pescuit. Adresaţi la 
ziar. 


Pierdut, Piața Victoriei, un ele- 
fant de mare, lung de 12 m., cân- 
tărind 2 tone, răspunde la numele 
de ,,Micutul“. Rugám să nu-l readu- 
cefi proprietarului. 


Imprimeriile ,,Adeverul" S. A., Bucuresti 


sh 


Ce 


be 


0 ROMÁNCA LA POLUL NORD 


Roman de MATUSICA SI AL. CALISTRAT 


CAPITOLUL I 


O CONFERINŢĂ SECRETĂ ȘI UN PERSONAGIU 
MISTERIOS 


Mihail Dăianu, cunoscutul bogătaş, cobori din luxosul său au- 
tomobil în poarta uzinelor „Bellevue“, situate nu departe de Paris. 
Era un om ca de vreo patruzeci şi cinci de ani, cu o figură 
frumoasă şi energică, cu ochi albaştri şi fața încadrată de o bar- 
bă nu prea mare, în care începuseră să se ivească firele argintii 
ale vârstei. 
Portarul, care-l cunoştea foarte bine, deschise larg uşa şi se 
înclină respectuos. Nu-l mira de 
loc faptul că Mihail Dăianu venia 
la o oră atât de târzie la uzină. 
Directorul îl anunţase de altfel 
că bogătaşul va veni, aşa că nu 
întârzie să-l conducă pe cel aştep- 
tat spre biroul şefului. 
Dealtfel Dăianu cunoştea foarte 
bine drumul acesta, pe care-l stră- 
bătuse în nenumărate rânduri în 
ultimile luni. 
Nimeni nu putuse însă să afle 
ce se discuta dincolo 
de uşile tapisate ale 
biroului directorial. 
Nici chiar functio- 
narii mai însemnați 
ai întreprinderii nu 
ştiau nimic. Un grup 


un 


Dragii mei, 

Am primit în ultimele 
zile scrisori dela voi, în 
cari cei menționați cu 
ocazia concursului lui 
Bică, mà întreabă dacă 
au luat vreun premiu. 

Răspund acum tuturor 
celor cari mi-au scris, sau 
au fost la redacție. N'au 
fost decât trei premii. Cei 
cari au fost trecuți la 
rubrica „menționați“ au 
avut versuri bunicele, însă 
nu atât de bune încât să 
fie premiate. La prima 
ocazie însă, îi vom avea 
în vedere. Ne-am înțeles, 
cred. Nu? 

In orice caz, m'am bu- 
curat când am văzut ce 
mult ţineţi voi la Bică 
şi cât de multe răspunsuri 
am primit. 

Iată şi câteva ráspun- 
suri întârziate, 


MARIANA PUDILIE. 
— Ai primit cartea? Cum 
se poate ca o fetiță ca 
tine să spună că se plic- 
tiseşte? Nu-i frumos! Sunt 
doar atâtea lucruri de fă- 
cut. Trebue să mergi la 
şcoală, să ai un lucru de 


mână, să citeşti o carte 
frumoasă, Mai aştept veşti 
dela tine. 


GOJNETE P. BARTO- 
LOMEU. — Citeşte rán- 
durile dela începutul 
paginei. Sper că altădată 
vei avea mai mult noroc. 


LEON DAVID. — Dra- 
gul meu, accidentul pe 
care l-ai avut m'a întris- 
tat foarte mult. Mă bucur 
că acum cel putin te simţi 
mai bine. In curând va 
apare un desen trimis de 
tine. Mai scrie-mi cum îţi 
merge. Sănătate. 


AUREL STOIU. — Re- 
zultatul concursului „Ce 
ştiu despre oraşul meu“, 
va fi dat în curând. Incă 
puțină răbdare. Ti-am tri- 
mis „Floarea Ingerului“. 
Ai primit-o? Sănătate, 

VODA I. MIRCEA. — 
Desigur că poţi trimite 
jocuri. Dacă sunt bune, le 
publicăm. Cărticica se tri- 
mite prin poştă. Pagina 
filatelică va mai apare, 
dar nu acum. Ceva mai 
târziu. 

VIORICA LEGA. — 
Iti voi publica desenul 
cu micuțul Bică, însă va 
trebui să ai puțină răb- 
dare căci sunt mulți îna- 


SECUNDAR 


ADRESATI-VA LA REDACȚIA 
REVISTEI INTRE ORELE 5-8 


| 
| 
| PRIMAR ȘI 
| 


| 
PREDĂ LECȚII PENTRU CURSUL | 


In timpul din urmá s'a fácut lemn 


artificial din rázuituri de ferestráu. 


dde 


intea ta. Voiu anunța în 
revistá cánd apare roma- 


nul ,,Nenorocirile Flori- ` 


chii“.. Mátusica te sărută. 


DRAGOMIRESCU 
STELA. — Am transmis 
multumirile tale d-lui 
Director. Scrie-mi dacă 
ai primit cartea şi dacă 
ţi-a plăcut. De ce am aga 
rar veşti dela tine? Să- 
nătate. 

T.BERNSTEIN.— 
Scrisoarea ta mi-a făcut 
plácere. Urmáregte roma- 
nul „O româncă la Polul 
Nord“ si scrie-mi dacá-ti 
p'ace. Te sărut pe frunte. 


PETRU Z. CORLA- 
TEANU. — Dragul meu, 
zici cà ai trimis ceva sá 
fie publicat, dar în scri- 
soare n'am găsit decât 
jocurile. Poate ai uitat 


să pui şi restul. Mai tri- 


mite odată şi-ţi voiu rás- 
punde. 

FLORIAN ELENA. — 
„O zi la Sinaia“ este 
scrisă curgător şi este o 
foarte- bună -compunere 
pentru şcoală. Insă nu 
este în spiritul revistei 
noastre, Mai încearcă. 


NEATAI TRAIAN. — 
Spor la muncă. Ţi-ai ales 
o meserie grea dar fru- 
moasà şi sper. că o vei 
duce la bun sfârşit. Să- 
nátate. 

MOZES FANI. — Jo- 
curile le-am dat domnului 
redactor special. Fotogra- 
fiile cititorilor le publi. 
cám ca sá le facem lor 
plácere, nu pentrucá avem 
nevoe de ele. Aga dar» 
dacă vrei, trimite una $; 
va apare. 


TAR NU NE INTELEGEM... 


FLORIAN ELENA. — 
„O zi la Sinaia“ este în- 
grijit scrisă şi va apare 
peste puțin timp. 


NUTA NICOLESCU. — 
De data asta mai avut 
noroc, dragă Nuta. Poate 
altă dată să fi printre 
câştigători. Mai scrie-mi. 


POPOVICI OTHEL- 
LO.—Dragul meu nepotel, 
jocurile pe care le-ai tri- 
mis, dacá sunt bune le 
vei vedea în revistă, dacă 
nu... De ce scri numai 
lucruri asa triste? ,,Pufi“ 
va apare, dar ,,Sfarsitul 
toamnei“ are un... sfârşit 
care nu se potriveşte 


pentru o revistă de copii, 


Mai trimite-mi schițe. 
poezii, dar mai vesele. 


GALINA REVENCU.— 
Fotografia cred că a apă- 
rut până acum. Dacă vrei 
să citeşti „Floarea Inge- 
rului“ trimite 5 lei în 
mărci poştale la redacţie 
şi o vei primi. 

MIETTA STRO- 
ESCU. — Dragánepoticá, 
toate scrisorile pe cari le 
primesc dela voi îmi fac 
plácere. Nu trebue sá aibá 
un „stil interesant“, ci 
vreau sá se oglindeascá 
in ele tot sufletul vostru 
curat de copii iubitori. 
Vezi bine cá primim co- 
laborári de vársta ta. Chiar 
in revista aceasta. Sáná- 
tate. 


MIORITA BARBU. — 
Nenorocirile Florichii 
încă n'a apărut în volum. 
Cred că va fi publicată 
toamna aceasta, ceva mai 
târziu, 


Lai 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTA ILUSTRATÁ PENTRU TI NERET 


ANUL XV 


17 Octombrie 1939 


No. 819 


CU OCAZIA UNUI CONCERT 


Se svonise prin cámpie, 
Eri, ceva frumos. 
Fiecare ciocárlie, 


Ciripea voios. 


Granguri gi ciocánitoare, 
Se'ntreceau de zor, 

Și chemau la sărbătoare, 
Cât mai mult popor. 


La serbarea anunțată, 
De-un prihor şi-un cuc, 
Au sosit ca şi-altădată, 
Musafiri buluc. 


Trebuiau să cânte-un graur, 
Şi-un bot-gros, tenor. 

Iar sub frunzele de aur, 
Vrăbiile'n cor. 


Exersase lumea toată, 
Chiar după program. 
Doar o pasăre uitată. 
Mai cântă pe-un ram. 


Trece-o vacă necăjită, 
Suspinând din greu. 
Lacrimile cu-o copită, 
Igi ştergea mereu. 


Păsăruica se'ngrijeşte: 
„Ce s'a întâmplat?“ 
Vaca tristă se opreşte: 
„Nu ştiu ce păcat 


Ispăşesc de nu mă cheamă 
Nimeni la concert. 

Voce am, de bună seamă, 
Asta-i lucru cert. 


Şi ce voce! O minune! 
Tare cât poftegti". 
Pásáruica iute-i spune: 
„De-asta te'ngrijegti? 


= 


Vino iute lángá mine. 
Am să-ți cânt un pic 
Si ai sà înveti, vezi bine, 
Fiindc'am să-ţi explic. 


Apoi ai să poți fireşte 
La concert să vii. 
Cu un cântec te primeşte. 


Doar atât să şti.“ 


Și începe ea îndată, 
Să îi cânte lin, 
Melodie minunată, 


Gând cu cer senin. 


„Hai şi dumneata“ îi spune. 
Vaca se grăbeşte, 
Coada peste spate-şi pune, 
Si solemn tuşeşte. 


Apoi cântă — vai, ce cântec! 
Lumea se'ngrozeşte! 

Cucul spune un descântec, 
Grauru-o tuleşte. 


Pasărea-i spune'ndată: 
„Nu te mai căzni! 

N'ai să poți tu niciodată 
La concert să vii. 

Iartà că ţi-o spun în față, 
Da-i adevărat: 

Trebui să trăeşti în viață 
După cum ţi-e dat“. 


VERA CĂLIN 


ET EN 


Atentiune! 


Un horticultor, voind sà sperie 
eventualii hoti, puse pe zidul pro- 
prietàtii sale anunțul următor: 

„Atenţiune! Nu intrați! Aci se 
găsesc Scolopendre şi Miriapode!“ 


Scoțiană 


Un scoțian intră într'un magazin 
şi cumpără o valiză minusculă. 

— Sá wo împachetez? întrebă 
vânzătorul. 

— Nu răspunde scotianul, căci sunt 
grăbit. Dar puneţi sfoara şi hârtia 
înăuntru. 


Aşa? 


— la te uită! Cine ţi-a făcut 
vânătaia asta? 

— Ştii băiețaşul acela cu care mă 
cert în fiecare zi... 

ES Dar esti mult mai voinic decát 
el. 

— Are un frate mai 
era bolnav... 

— Şi ce amestec are fratele? 

— Păi nu mai e bolnav! 


mare care 


Nebun? 


Intr'un compartiment de cale fe- 
rată ia loc un călător care ținea cu 
mare grije o valiză minusculă. Un 
alt călător îl întreabă ce are acolo 
atât de prețios. 

— Ngoa, răspunde celălalt. 

— Cum? Ngoa? Ce-i asta? 

— Vedeţi eu am adesea viziuni, 
coşmaruri în care-mi apar tot felul 
de monştrii. Atunci iau cu mine 
Ngoa, o armă care le distruge imediat. 


— Bine, spune călătorul, dar 
monştrii aceştia sunt cu totul 
imaginari. 


— Şi Ngoa este tot atât de ima- 
ginar. 


Sculptorul distrat 


SEN Stai, 
statuia, eu sunt modelul. 


Maestre, celălalt este 


Soluția 


— Dar cine ţi-a găurit asa Zidul? 

— Eu. Am bátut în perete să facă 
linişte vecinii mei, căci cântau la 
pian şi nu puteam să dorm. 


Speră 


Directorul de teatru către actor: 
In actul al treilea în loc să bei 
otravă, vei trage un foc de revolver. 

Actorul: Pentru ce? 

Directorul: Sper că asta va 
trezi toți spectatorii. 


Straşnică metodă! 


— Iti mulțumesc pentru umbrelă. 
Dar ce este pachetul acesta legat 
de mâner? 

— E o bombă. Dar n'avea grije, 
nu explodează decât peste trei 
zile. In felul acesta sunt sigur că-mi 
vei înapoia umbrela. 


Definiții amuzante 


Fa — Sub-sol. 
Curea — pránzul sàracului. 


De ce? 


Mama: Petrică, de ce plânge Ionel? 
Nu ţi-am spus să te joci cu el? 

Petrică: Ba da, mamă. Si i-am 
arătat cum trebue mâncată prăjitura 
lui. 


IN ANGLIA SUNT 2000 
DE ŞCOLI DE CĂLĂRIE 


Prima oară 


Mitică: Ştii calul acela pe care 
mi l-ai vândut săptămâna trecută? 

Timică: Da. Ce-i cu el? 

Mitică: A murit azi noapte. 

Timică: Extraordinar! Dar te 
asigur că-i prima oară căi se în- 
tâmplă aşa ceva. 


Unde? 


— Mamă, nu mă simt bine, nu 
mă duc azi la şcoală. 

— Unde nu te simți bine? 

— La şcoală! 


Intre prietene 


— Ieri, când mergeam la teatru, 
maşina a avut o pană de motor şi 
am pierdut un act. 

— Care? 


Minţi! 


Ionel se plimbă pe stradă şi-l 
vede trecând pe Paul pe bicicletă. 
— Hei Paul, strigă el, roțile tale 

se'nvârtesc. 
Paul se opreşte, se dă jos depe 
bicicletă, priveşte roţile şi răspunde: 

— Minfi! 
Mitică 


— Mitică, vezi băiatul acesta? Se 
pare că are un creer de academician. 

— Da? Cred că academicianul 
n'a observat încă substituirea. 


Amabilitàti 


Madam A. — Săptămâna trecută 
am spàlat costumul bàetasului meu 
şi a intrat atâta, încât nici nu mai 
poate sá-1 îmbrace. 

Madam B. — De ce n'ai încercat 
să-ți speli gi băețaşul? 


Prea jos 


Pasagerul: Domnule pilot, nu 
fi se pare că ne-am coborât prea 


jos? 


Il 


“rD 


„BIETUL PUC!“ 


\ UC îşi întinse aripioa- 

rele, fácu doi pasi 
mititei şi leneşi şi privi 
în sus. Inchise însă 
orbit o clipă ochii şi 
È =" fi deschise iar, clipind 
des. Cátá luminá, Doamne, cátá lu- 
miná! Niciodatá nu mai vázuse asa 
o dimineață de toamnă. Soarele 
strălucitor lua privirile şi gândăce- 
lul trebuia să umble cu botişorul 
în pământ, prin iarba mare, de 
teamă — ferească Domnul! — să 
nu-i ia mândrul privirile că, de! — 
atâta de preț mai avea şi el. 

Na! Venea toamna şi nici mân- 
care pentru iarnă nu avea. Si pra- 
ful auriu depe aripioare începea 
să-i sboare şi picioarele, dimineața, 
când frigul prindea bruma alburie 
pe frunze, i se închirceau, vestin- 
du-i somnul de iarnă, lung, lung, 
atât de lung, că în primăvară, când 
se redeştepta, i se părea că n'a mai 
trăit vreodată şi că începe o viață 
nouă! 

Auzi! In fiece primăvară o viață 
nouă! O viaţă, adică, întreruptă, 
fără haz. Asta-i viață? Incepuse 
Puc să vadă roşu si soarele, din 
orbitor, i se păru atât de negru şi 
urât, că se opri în ochi. Cum? 
Adică dece să laude măreţia ierbii 
şi a frunzelor, şi a luminii, cândel 
nu putea trăi veşnic, să le vadă? 

Puc se opri. Nu! Toată lumea si 
tot ce-l înconjura erau duşmanii lui 
şi deci, îi ura pe toţi. Porni vajnic, 
gata să se ia de piept cu toată lu- 
mea, furios că Domnul îi lua viața 
şi nu-l lăsa să vadă iarna, să-i ad- 
mire frumusețile de care auzise din 
gura vrábiutelor. 

— Incotro, Puc, aşa grăbit? 

— la lasá-má, coaná Cofetárito! 
Crezi cá de asta-mi arde mie a- 
cum? 

— Dar ce ai, fártate? A dat fi- 
loxera ín via dumitale? Sau Jupán 
Viermele a intrat si ti-a luat bucá- 
file cele mai gustoase din recolta 
de meri? 

Puc tremura de mánie. 

— Nici una, nici alta, cocoaná! 
Sunt supárat pe Dumnezeu. 

— Taci, cavalere - gândac, că dai 
în păcat! 

Dar Puc trecuse înainte. 

— Incotro, Puc, aşa furios? 

— Uf, şi d-ta, fluture Cap-de- 
Mort! Ia mai vezi-ti de treabă şi 
mai uite-te în oglinda lacului, să 
vezi ce pocit eşti! 

Sub picioruşele lui se ridica pra- 
ful şi firele de iarbă se plecau spe- 


5 


Tiate din calea lui, să-i lase dru- 
mul liber. 
— Tttt, tttt! Ce-a páfit gândăce- 


lul? — se întrebau ultimele pitulici, 


gata de plecare spre alte țări, mai 
calde. 

— Sssst! — şopteau vrábiutele — 
a pornit cu lungă jalbà către Dum- 
nezeu! 

— Dar ce, ce-i?. 

— Oh! Ceva nemai auzit! Vrea 
viaţa veşnică! Vrea să vadă chiar 
iarna! 

— Iarna? Brrr... 

Undeva, Cineva zâmbea cald şi 
îngăduitor. 

— Eh, tineretile, Sfinte Petre! 

— Da, Doamne, dar par'că-i prea 
cutezător! 


Ee 


— Nu, Nu vede! Dar îi 


Petre... 
vom face pe voie! Va veni iarna. 
Cu geruri şi viscole, cu foame... Şi 
atunci, când nicăieri nu va vedeao 


DIMINEAŢA 


de LICĂ HORIA 


firimitură care să-l hrănească, va 
deschide larg ochii, pentru a căuta 
ceva. Si atunci va găsi DREPTA- 
TEA MEA. Va închide ochii, feri- 
cit şi îmbătat de lumină, de lumina 
adevărului şi va adormi iar... 


Se scutură frunzele tot mai mult, 
pe zi ce trece. Crengile sunt lungi, 
şi goale şi coaja se desprinde, 
moartă. Norii au acoperit cerul al- 
tădată strălucitor şi nici-o rază nu 
încălzeşte pământul pe care ploile 
au lăsat băltoace murdare. 

Puc se opri la o răscruce. In jur 
se întindeau bălțile — mările fără 
de sfârşit, cum i se păreau lui. In- 
cotro? Umbla de trei zile. Ciudat! 
Anii trecuți, la prima ploaie, o a- 
mortealá ciudată îl cuprinsese şi 
ținea mintea că se trezise... tocmai 
în primăvară. Dar acum? Acum era 
altfel. Acum trăia... trăia... trăia! 

Ar fi vrut să joace, să cânte, dar 
un strop îi căzu pe frunte şi-l a- 
meti. Un junghiu îi străpunse mij- 
locul. Oh! Urâtă toamnă! 

Unde era? Porni înainte, abătut 
fără veste. Aripioarele îi erau muiate. 

— Păzeeeea! 

Puc sări în lături. Venea în goană, 
în carul cu zece armăsari suflând 
foc şi tunete pe nări. Furtuna. Ca- 
rul trecu chiar pe lângă năsucul 
său şi-l împroşcă de sus până jos, 
adică din vârful antenei şi până 
pe picioruşe. 

Puc pufni şi porni înainte. Se 
mângâie la gândul că iarna va fi 
poate mai frumoasă. Iarna e zăpadă 
doar, şi întinderea albă e atât de 
frumoasă şi strălucitoare, încât în- 
tunecă lumina zilei. Aşa auzise el 
şi aşa credea, desi nu prea infele- 
gea cam cum ar putea veni aceasta. 

Pe unde trecea, locurile erau alt- 
fel. Si par'că erau atât de triste! 
Hotărât, iarna va însemna noua sa 
viaţă, noua sa petrecere. Dar... dar 
oare cu cine va petrece? Nimeni în 
juru-i. Nici-un glas. Nici-o vietate. 
Doar foşnetul trist al frunzelor şi 
goana hoinară a vântului. 

— Incotro, micutule? — guerá 
Vântul, păşind cu saboțţii lui mari 
si cu máinile în buzunare. 

— Oh, spre Iarnà, desigur!—dar- 
dái Puc. 

— Ho-ho! Spre Iarnà? Dar Iarna 
ai lásat-o în urmà de mult si ea 
caută sà te ajungă acum. Iat-o! 
Iat-o cum se-apropie, şi suflă, şi 
învolburează zarea. 

Puc privi zâmbitor în urmă, Iarna! 
Uraaa! 

(Continuare în pag. 14-a). 


AMPIA se întinde până 
departe, învelită în 
pânza ploii. Picurii cad 
mărunți şi repezi iar 
norii se lasă tot mai 

MA jos, tot mai greu. Pe 

marginea drumului, zace o fetiţă. 

Picioarele ei înghețate sunt stropite 

cu noroi şi părul blond îi cade 

neregulat pe umeri. E singură. 

Cine ştie de unde a venit, ca sá 
cadă obosită în ploaia neîndurătoare! 
Cine ştie câte suferinti a îndurat 
până acum, umilinti care i-au tras 
obrajii şi i-au pus o licárire de 
spaimă în ochi. Ce gânduri se sbat 
oare sub fruntea îngustă? A mers 
atâta, a obosit atâta, dar acum sa 
sfârşit. Pământul umed o primeşte 
şi ochii turburi se închid istoviti. 
lar pe obrajii ei lacrimile se ames- 
tecă cu picurii ploii. 

Fetiţa care soseşte dela capătul 
pământului, e singură. Gândul ei 
s'a stins; doar o licărire de con- 
ştiinţă mai pâlpâe în golul întune- 
ricului din jur. 

Pe trupul căzut în margine de 
drum, veghează visul. 

In jurul fetiţei se face deodată 
cald.: O mână moale îi mângâe 
părul încâlcit, îi şterge lacrimile. 
Ea nu deschide ochii. La ce bun? 
Ştie doar că lângă ea sa oprit o 
femeie înaltă şi bogat învestmântată. 
Faţa ei e nelămurită, dar glasul îi 
e blând şi lin. Copila se strânge 
tare lângă ea. Ar geme, dar mâna 
caldă îi alină toate durerile. 


"eh >. 
Ay 


E E GAS 


Z CONTRA WEST Se 


Femeea aceasta s'a'nfiripat deo“ 
dată din ploaie şi vânt. Ai spune 
că e însăşi Toamna. Vorbeşte încet 
copilei care o ascultă cu lăcomie. 
Vorbeşte de o ţară bună şi îndepàr- 
tată în care vor merge curând, o, 


foarte curând. Acolo e soare, şi 
cald, şi bine... 

— Soare... cald... murmură fetița. 

Cine spunea că e departe? Au şi 
ajuns acolo. Copila se ridică şi 
priveşte cu nesat în jur. O, ce bine 
e aici! O/pàdurice veselă spre care 
păşeşte încet, condusă de Toamnă. 
Zane vesele apar din tufişuri si 
pitici voiogi se fugăresc în jurul 
copacilor. Şi soare, soare mult! 

Ce minune! Părul ei sa aranjat 
deodată în bucle mici şi multe, iar 
rochia ei... rochia ei murdară! O 
haină trandafirie o înlocueşte şi 
pantofi brodati îi încaltà piciorusele 
înghețate. 

O fată înaltă şi brună se iveşte 
fără veste în fața lor. E îmbrăcată 
în văluri albe şi ochii îi sunt verzi 
şi frumoşi ca marea. E Pitulicea, 
zâna păsărilor. 

li zâmbeşte blând şi o ia de mână. 

— Vino să-ți arăt împărăția noas- 
trà. Aici totul e zâmbet şi lumină, 
totul e râs şi desfătare. Nimeni nu 
plânge, nimeni nu suferă în împă- 
rátia noastră, împărăția visului. 

Și fetiţa ar vrea să plângă şi să 
râdă totodată, de bucurie c'a ajuns 
la liman. 

Dar repede a băgat de seamă că 
mai are mult. 

Trăia acolo, printre flori şi zâne 
un pitic. Mic, vesel, sprinten. Si se 
numea Fluturaş; căci de una din 
mâinile lui, era prins un fluture cu 
aripi de mătase. 

Dintre toți piticii, dintre toți 
copiii, Fluturaş era cel mai sbur- 
dalnic si cel mai drăguţ. Adesea îl 
lua Pitulicea la ea în braţe, să-i 
cânte basme minunate aşa cum ştia 
numai ea. Adesea alergau amândoi 
să culeagă flori din care să împle- 
tească zeci de coronite pentru zá- 
nele apelor. Si amurgul îi găsea pe 
câmp în mirosul sălbatec al ierbu- 
rilor. Adesea petreceau împreună. 
Dar toate acestea au luat sfârşit 
odată cu venirea fetiţei. 

Acuma zána o lua pe ea în brațe, 
căutând să şteargă cu lumina ochilor 
ei, amarul lăsat de suferințele depe 
pământ. lar copila înflorea din zi 
în zi, în mijlocul păsăruicilor prie- 
tenoase. 

Fluturaş simțea crescándu-i în 
suflet, floarea rea, invidia. 

De atunci, îl puteai vedea în fie- 
care noapte strecurându-se în mij- 
locul florilor. Si le spunea: 

— Cu ce drept vine străina 
aceasta în mijlocul nostru ? Cine a 
chemat-o, cine i-a simțit vreodată 


Negustorii din lugeslavia, care expun 
firme negramaticale, sunt amendaţi. 


4 ve 
ELVIRA CALAN. € ¿LIO 


pă 8 > i 
M A 
We A ONE 
SE. i IAN 


lipsa? Caută oare să ne fure soarele, 
să ne ia cântecele sau să ne ră- 
pească parfumul? Voi, flori încu- 
nunate cu dor, cine ştie mai bine 
ca voi jalea pe care o lasă străina 
în urma ei! Când a venit, singura 
ei bogăție erau lacrimile. Şi pe zi 
ce trece, fură ceva mai mult din 


e 


me 115 Lä 
ca PE Ga d 


x 
ya SC E Se sr 
era lA e cho 


râsul nostru presărând lacrimile ei 
printre flori. 

— Asa-i, răspunseră florile si de 
atunci îşi închideau petalele la 
apropierea fetiţei. 

Fluturaş zâmbea mulțumit. 

A doua zi se apropie de păsări. 

— Pitulicea stă toată ziua cu 
străina aceea, şoptea el. De când 
a venit ea, niciodată nu s'a mai 
apropiat de voi să vă sărute. Cui- 
burile voastre se dărâmă, glasul 
vostru a răguşit şi puii vă plâng 
párásiti prin tufisuri. Pitulicea, zána, 
păsărilor, ce grije ai tu de supușii tăi? 

— Asa-i, răspunseră păsările şi 
de atunci lăsară fetița singură. 

Fluturaş râdea deabinelea. 

Apoi veni rândul zânelor. 

— Cine a mai dántuit prin razele 
lunei decând a venit străina? Cu 
cine s'a mai jucat Pitulicea de 
atunci? Singure şi părăsite vă stre- 
curati prin tufişuri şi florile vă 
cad din cosite în vreme ce sub 
paşii voştrii răsar frunze uscate. 
Ghergheful vrăjit a rămas cu pânza 
neterminată. Florile vă plâng de 
milă şi spinii îşi bat joc de voi. 
Până când o sá rábdati toate acestea? 

— Are dreptate, răspunseră zâ- 
nele şi de atunci nu se mai jucară 
cu ea. 

Iar Fluturaş scoase un chiot de 
bucurie şi dându-se peste cap se 


6 


A 


Pe 


: şi sufletul înecat în noapte: 
Mergea impleticindu-se, cădea’ 
se lovea, dar mergea mereu. 


Departe, cât mai departe, să “se 


zânelor şi prietenul florilor. 


-rostogoli până în mijlocul unui tufis unde se pre: 


făcu într'o bătrână cu părul sur şi ochii plini de 
bunătate. . 

Fetiţa stătea tristă pe malul pârâului. Nici aici 
nu găsise pacea şi liniştea dorită. Zânişoarele care 
fuseseră atât de bune cu ea, acum se arătau rele 
şi neprietenoase. Florile n'o iubesc... păsările n'o 


iubesc... şi boabe mari de lacrimi cădeau în unda 


pârâului. 
In fata ei se arătă deodată o bătrână îmbrăcată 
şi începu săi 


în sdrente. Se aşeză încet lângă ea, 
vorbească cu blandete: 

— Spune, fata mamii, de ce 
eşti tristă? Ce nelegiuire ţi-a 
întunecat mura ochilor? Spune, 
că are baba leacuri minunate 
aduse cu greu din lumea oame- 
nilor. Hai şi fi-oi da din ele, că 
tare mi-s dragi ochişorii care 
râd la soare. 

Fetiţa prinse să plângă. 

— Nu ştiu ce-i cu mine, spuse 
ea. Zánele mă ocolesc tare, flo- 
rile mă urăsc.. . până şi Pitulicea 
pare să nu mă mai iubească. 
Sunt cât pot de bună şi de dră- 
KE cu toată lumea, dar aş vrea 
ceva... ceva care să-i facă şi pe 
ci să mă aibă dragă. 

Bătrâna zàmbi. . 

— Dac'ai sti cát e de usor! 
Ia numai puțin din praful ăsta şi să vezi cum se 
vor schimba toate; “trebue numai să-l presari în 
mâncarea zânei. 

In seara aceea Pitulicea se plimba gânditoare 
prin câmpie, când răsări Fluturaş în fața ei. 

—-Ce-i cu tine, drăcuşor mic? zámbi ea. 

— Zână, încèpu el sá se vaite, stráina fi-a pus 


gând rău, záná! 


— Cum aşa? 
— Foarte bine, vrea să-ți pună otravă în mâncare. 


Pândeşte-o numai şi ai să vezi. 
lar zâna, cu toate că nu-l 
crezu, rămase cu îndoiala înfiptă A, Fu, 
în suflet. Si începu să pândească Wi. A 
fetița. l 
Şi-a prins-o presărându-i otravă 
în mâncare. Când ea biata nu 
voia decât să-i câştige drago- - 
stea. KE > 
Au gonit-o cu ocará: 
nu cerea decât sá le fie soră: 


când ea 


Plecă fetița şi lacrimi dese 
arătau calea pe care o luase. 


Mergea cu ochii în pământ 


ascundă şi rana inimii să nu 
i-o ştie nimeni până va adormi 
însfârşit. 

După plecarea ei, rămase rásfáfatul 
Fericirea lui nu 


mai avea margini, Si mustrările de cuget erau 


Fluturaş 


` SP anna 


“repede 


înăbuşite cu chiote şi hohote de 

Intr'o zi, apucă pe o cărare pe care n'o cunoştea 
încă. Mergea vesel, luându-se la întrecere din 
fluerat cu păsările. Dar deodată se opri. In fata 
lui erau presărate pe jos multe boabe rotunde şi 
albe. Erau lacrimile fetiţei gonite. 

Fluturaş începu să râdă şi încercă să treacă 
mai departe. Dar boabele se sparg şi din fiecare 
iese câte un firişor de fum. In curând sunt atât 
de dese că îl învălue ca o plasă. Si mereu vin altele. 
A plâns atât de jalnic isgonita! 

lar spiriduşului si îngheţă 
râsul pe buze. Fumul îl strânge 
şi-l îneacă, îl omoará, ajutor! 
Şi o ia la fugă înapoi la Pitu- 
licea, salvatoarea tuturor. 
| Dar degeaba încearcă zána 
să-l ajute. Spiridugul se 
Svârcoleşte pe jos cu fumul 
încleştat de gât, şi în ghiarele 
morții îşi mărturiseşte toată 
vina. Era şi timpul. O clipă 
după acea rămase liniştit şi 
tăcut, legănat de atipele somnului 
din urmă. 

lar Pitulicea porni cu pila: n 
suflet să caute copila isgonitá. 

In urma ei zânele se îmbră- 
cară în zábranic si De îşi încetarà cántecele 
de bucurie. qe KÉ 

Fetiţa căzuse în marginea drumului. Era 
prea obosită ca să plângă. Numai din când în 
când un suspin îi ridica pieptul slab, 


Zâna se opri lângă ea. In jurul lor înfloriră 


trandafiri şi păsările .incepurá să cânte. 
deschise ochii. Zâna o ţinea cu blândețe de mână 
si amándouá plutesc sug, tot mai sus, acolo unde 

nu e decât lumină şi bucu- 


Wl) veel 
Gëf ge AE: e, ve 


ia A? 


AUI Pe marginea drumului, Toamna 
Za, OWN 
TI wä 


privea cu tristețe trupuşorul 
întins pe pământ. 


— Soare, murmură fetița, 
cald... y 
Un zâmbet îi lumină obrazul. 
Era acum departe, în lumină şi 
“fericire. - 
Toamna suspină gi se risipi 

în vânt. In urma ei ploaia îşi 
urmă mai departe ropotul mă- 


runt al stropilor. 
drumului 


In marginea 


nu mai era nimeni. 


ELVIRA CALAN 


DIMINEAȚA 


râs. ` 


= 


Fetiţa . 


~ gquplecas St 


E 
— e È ==: 


) 


Bica” Bimbo, hotarâlauu, 
În spre Africa să plece 
Ki cano se astern e lucru, 
Nimeni. 20u nu-i mai înlrece. 


x 


Intro clipă focw-i gata, 
Pasărea se rumeneste, 
„Ce ospă/ mà mai aşteaptă 
Negrul nostru se gondeste. 


Au muncii cu kee bună 
Ar um balon si-au construit, 
Peste more se îndreaptă! 
Dus: de vântul nistik 


Pe o insula din cale, Insă aburii fripturii 

Un harop Infometat Ridicânau-se'nspre nori, 
Si-a luat arcul si sâgeata Av venit să iaphiească 
A o pasare -a ronaf. Mânarii nostri călător, 


Caci în insula rámoso 
Hd în urma! o săgeata 
Si.-a'ncordalol lo orc nerapel 
di so razbunat pe dalo 


Cat clipesti, e planul gata: 
Cu wn Ele st e potn vit, 
Bietulu haraf, fri Dura, 

A € en d 5 A 

On: or au sierpelit 


Căci săgeata aruncata, 
4 A 


A lovi alonul Si È 
Gozul tot prin plesnitura, 


Sveróna se repezi. 


Bucuros se ospâteoza” lar baetñ plin: de spaima; 
i. pe câna se bre selese, | Mi se prabvsese m% more. 
Zén poste nenorocul | Veti cHf ce li 'se'rtâmpla; 
Dânşu nie: nu se gândesc In” revista uvrmátooré. 


9 


7 A ord | 
ROMAN DE AVENTURI STIINTIFICE 


% MĂTUSICA # AL:CALISTRAT 


CSA 


după Pierre Maël 


(Urmarea textului de pe copertă) 


special de lucrători fusese ales ca să lucreze sub . 


direcția lui Dăianu, într'unul din şantierele uzinei, 
dar toate strădaniile de a-i face să vorbească pe 
aceşti oameni, rămăseseră zădarnice. i 
In cele din urmă, oamenii crezură că este vorba 

de o toană a bogătaşului român. 
-~~ Inginerul Mihail Dăianu era bine cunoscut la Pa- 
ris în cercurile cele mai distinse ale societății, Se 


stabilise de ani de zile în Franţa, unde se şicăsăto-- 


rise şi unde muncind cu râvnă ajunsese să aibă o 
foarte bună situație socială. Cu toate acestea, inima 
lui rămăsese tot de bun român şi oridecâte ori avea 
ocazia să dovedească marea lui dragoste de patrie, o 
făcea în chipul cel mai strălucit. 

Fiica lui, Irina, o fată ca de vreo douăzeci de ani, 
îi semăna întru totul. Frumoasă, inteligentă, cu părul 
de un blond auriu şi ochi albaştri cu luciri de otel, 
mlădie şi elegantă, era prietena cea 
mai bună a tatălui ei. Dela moartea 
mamei ci, o pariziancă, tânăra fată îşi 
luase în serios rolul de gospodină, 
căutând să îmblânzească marea durere 

a tatălui ei. Era dealtfel singura fi- 
infá care cunoştea exact planurile in- 
ginerului, care avea în fiica sa o 
încredere nemărginită. 

Plecând spre uzinele Bellevue, Mi- 
| hail Dăianu îşi invitase fiica să-l în- 
- sofeascá, dar aceasta pretextă, că are 
de învățat pentru examenul la poli- 
tehnică, a cărei strălucită elevă era, 
aşa încât rămase acasă. Intelesese, că 
însemnătatea conferinței din acea 
seară era covârşitoare şi că prezența 
ei ar fi fost numai stingheritoare pen- 
tru ceilalți. 

Mihail Dăianu intră în cabinetul, 
directorial, unde era aşteptat. Direc- 
torul uzinelor, un domn cu părul alb 


se ridică şi ieşi în întâmpinarea oaspetelui. In aceeaş 


vreme se ridicară depe scaune doi tineri, cari strân- 
seră şi ei călduros mâna celui venit. ES 

Erau Dan şi Ion Viforeanu, nepoţii inginerului 
Dăianu, cari aveau şi ei un amestec în cele ce se 
pregătiau. Ion Viforeanu era inginer chimist, iar lu- 
mea ştiinţifică îi aprecia foarte mult lucrările. Dan 
Viforeanu era locotenent de marină, trimis de stat 
în Franța spre a face studii într'o mare academie 
navală. Dan, cel mai mare dintre fraţi, era logodit 
cu vara sa, Irina şi nu aştepta decât terminarea sta- 
giului, spre a putea sà se reîntoarcă în ţară, unde 
aveau de gând să se căsătorească. 


— Luaţi loc domnule Dăianu, spuse directorul 
uzinei, după ce cei de față se salutară. Domnul in- 
giner Viforeanu, nepotul dumneavoastră, este nerăb- 
dător să afle pentru ce a fost convocat aci la o oră 
atât de târzie şi nici eu, nici domnul locotenent 


In Danemarca e numărul cel mai 


mic de morti din toată Europa. 


nu am voit. să vorbim fără prezența dumitale. 
Inginerul Dăianu îşi aprinse luleaua, apoi spuse. 
— Dragă Ioane, ti se pare curios cà ai fost che- 


mat aci în toiul nopţii. Este vorba sá ne dai o mână < 


de ajutor într'o chestiune, de care este legată gloria 
Franţei ca şi a patriei noastre iubite, România. După 
cum ai aflat desigur dela mine, marea mea dorință 
este să fac o călătorie de studii la Polul Nord. 
Mijloace băneşti am. Ne lipseşte însă un mijloc 
ştiinţific, care să ne asigure că vom avea în ghetu- 
rile veşnice ale acelor meleaguri, puterea de a.pro- 
duce căldura suficientă întreţinerii vieții noastre. 
Ştiu că lucrezi la o mare invenţie şi anume la liche» 
fierea hidrogenului. Aş dori să ştiu dacă eşti dispus 
să ne pui la dispoziție acest mijloc, care pentru noi 
ar fi de cea mai mare însemnătate. x 

Ion Viforeanu rămase gânditor o vreme şi apoi 

răspunse: Län 3 

— Dragă unchiule, nu mai încape 
îndoială, că poți conta pe descoperi- 
rea mea. Este drept că am reuşit să 
transform prin mare presiune gazul 
de hidrogen, într'un lichid, care închis 
‘în tuburi de metal anume construite, 
v'ar putea fi de cel mai mare folos. 
Ceea ce-mi pare însă nespus de rău, 
este că sănătatea mea nu-mi îngăduie 
să vă întovărăşesc... 

— In schimb poţi conta pe mine 


Dan Viforeanu. Cred că Ministerul de 
războiu îmi va da concediul de care 
am nevoie, având în vedere scopul 
pentru care-1 cer. E 

— Iti mulțumesc Dane, dar de Ion 
tot am avea nevoie. Nici tu gi nici eu 
nu suntem chimişti, iar expediţia noa- 
stră are neapărată nevoie de unul. 
d — Imi dati voie domnule Dăianu, 
interveni atunci. directorul- uzinei în discuție. Cred 
că cunosc eu un om care ar dori să ia parte la o 
asemenea expediţie. 3 
_— Cum se numeşte? 


— Ştefan Prasnicov. 
— Prasnicov? Numele acesta seamănă mai mult a 


„rus, spuse Dan Viforeanu strâmbând nasul. 


— E drept, răspunse directorul, mi-a spus că este 
din Basarabia, astfel că lucrul este explicabil. Este 
un om foarte destoinic, liniştit şi pe care se poate 
pune temeiu. < 


— Ce ar fi să-l cunoaştem gi noi domnule direc- 
tor, spuse Mihail Dáianu. 

— Nimic mai simplu. Dacă veniți mâine pela uzină, 
îl voi chema în cabinet. 

Dăianu şi nepoţii săi se ridicară să plece. 

+ Domnule director, spuse inginerul, sper că de 
mâine, nepoţii mei vor putea intra pe şantier spre 


unchiule Mihai, interveni în discuţie © 


` 
| 
` 
` 
E | 
+ 
: 


10 


a urmári lucrárile submarinului special pe care-1 con- 
struim. Faţă de ei nu mai avem nici un secret. 

— De bună seamă. Voi da ordinele necesare. 

Toţi patru se îndreptară spre uşă. 

Când fură aproape de ea, Dan Viforeanu se opri 
brusc şi făcu un semn celorlalți. De partea cealaltă 
a tapiseriei se auzia un sgomot uşor, ca un foşnet. 

Ascultară cu încordare. O vreme fu linişte, apoi 
foşnetul se repetă. 

Dan Viforeanu fu dintr'un salt la uşă şi o des- 
chise brusc. In cadrul ei apăru un om cam de vreo 
patruzeci de ani, cu ochii în fundul capului, cu po- 
metii obrajilor ieşiţi în afară, un adevărat tătar, care 
se plecă foarte politicos în fața celor patru domni: 

— Bună seara domnii mei. 

— Bună seara, domnule Prasnicov, spuse şi direc- 
torul uzinei, puțin uimit. Vorbiam tocmai de dum- 
neata, iar domnii ar fi dorit sá te cunoască. Imi dati 
voie domnilor să vă prezint pe inginerul chimist 
Stefan Prasnicov, un compatriot de al dumneavoastră. 

Dăianu gi nepofii.sái se înclinară. 

— Imi pare bine că vá cunosc domnii mei, spuse 
Prasnicov deşi împrejurările sunt ciudate. Văzusem 
lumină în biroul directorial şi cum ora e târzie am 
venit să controlez ce s'a întâmplat. Astăzi am lucrat 
mai târziu în laborator. 

Directorul uzinelor Bellevue surâse mulțumit au- 
zind explicaţia lui Prasnicov. Era încă o dovadă a 
interesului pe care-l purta acesta întreprinderilor, 
iar el era cât pe aci să-l creadă că a spionat la uşă. 

— Mulţumesc pentru interesul dumitale, domnuie 
Prasnicov spuse atunci directorul. Fiindcă ora este 
foarte târzie, va trebui să amân pe mâine o veste 
bună pe care o am pentru dumneata. Sper că ai 
răbdare. 

— Deplină, răspunse chimistul înclinându-se surâ- 
zător. Domnii îmi vor da voie să mă rctrag. Bună 
scara. 

Când rămaseră singuri, Dăianu şi nepoţii săi se 
urcară în maşina care-i aştepta în fața porții uzinei. 

— Cum vă place acest Prasnicov, întrebă inginerul 
gânditor. 

— Drept să-ți spun unchiule, mie nu-mi place de 
loc. Nu prea cred să fie român, cum spune el. 

— Cu toate acestea nu avem nici un motiv să nu 
avem încredere. 

— Poate că nu e bine pentru moment să avem 
prea multă, spuse gânditor Dan, să aşteptăm mai 
întăi să fim în larg şi apoi vom vedea ce este de 


făcut. 


x 
* * 


Intre timp, în biroul sáu dela uzinele Bellevue, 
Stefan Prasnicov închidea grijuliu în casa de fer un 
instrument nu prea mare, care aducea cu. o pálnie 
dintr'acelea întrebuintatà de cei cari n'au un auz 
prea bun gi cu care încercase sá asculte convorbirea 
care avusese loc în biroul directorial. 

— Nu am prea aflat multe, îsi spunea el zámbind 
răutăcios, dar dacă au de gând sá mă facă părtaş la 
expediţia despre care am auzit vorbindu-se, cu sigu- 

' rantà că voi afla tot ceea ce doresc. 


CAPITOLUL II 
IN LARG 


Cât cuprindeai cu ochii nu se vedea decât întin- 
derea nesfârşită a oceanului. Apa era cenusie, 
reflectând cerul siniliu. Valurile nu prea mari aveau 
‘creste de spumă albă, care contrastau cu lumina 
palidà si tristà a împrejurimilor. 

Pe apele acestea plutia un vas lunguef, nu prea 
lat, din al córui cos unic iesia un fum negru si des, 
care era răspândit de curent în toate direcţiile. In 
‘urma vaporului rămânea o dungă de ceață, întocmai 
ca un văl care flutură pe vânt. 


11 


tm e a a 


Vaporul párásise de aproape douá sáptámáni portul 
Cherbourg. Nu era un vas de războiu, deşi pe punte, 
atât în partea dinainte, cât gi înapoia vasului, adică 
atât la proră cât şi la pupă, se puteau vedea două 
tunuri de calibru destul de mare, care păreau să 
străjue drumul. 


Pe catarg erau înălțate două stindarde: cel ees f 


nesc şi cel franțuzesc.. 

Viteza navei era destul de mare. Cu toate acestea, 
vasul nu ajunsese mai departe de a 70-a paralelă. 
Comandantul lui socotise că este mai bine să întâr- 
zie putin înaintarea, pentru a fi ferit de surprize. 

Primăvara se apropia cu paşi repezi. Pentru a 
câştiga cât mai mult timp, navigatorii porniseră îna- 
inte de luna Aprilie, dar nu înaintau decât cu cea 
mai mare prudență, deoarece desghetul începuse. In 
apropiere de capul Erksiind, întâlniseră blocuri de 
ghiatá plutitoare, iar icebergurile nu mai puteau fi 
departe. Cu toate acestea marea rămăsese liberă, 
astfel că au putut înainta dealungul coastei Norve- 
giei, admirând minunatele fiorduri, iar acuma Capul 
Nord nu mai putea fi decât la câteva minute spre 
Est de locul unde se aflau. 

Pe puntea de comandă a navei se aflau doi băr- 


baţi. Sedeau în confortabile fotoliuri de răchită şi 
discutau. 

Unul dintre ei, un bărbat ca de vreo douăzeci şi 
şapte de ani, care sta cu spatele la mersul navei, 
arăta ca un om voinic cu spatele larg şi puternic. 
Omul din fata sa, nu era altul decât inginerul Mi- 
hail Dăianu, care-i cerea nepotului său Dan Vifo- 
reanu, locotenent în marina de războiu română, 
actualmente în concediu de studii nelimitat, unele 
informaţii în legătură cu călătoria navei. 

— Sunt foarte mulțumit, spunea Dăianu. Deia 
plecarea noastră dela Cherbourg „Steaua Polară“ n'a 
suferit nici cel mai mic incident de navigație, desi 
drumul n'a fost prea plăcut. 

— E adevărat. „Steaua Polară“ este o navă minu- 
nată. E un model dintre cele mai izbutite şi ai tot 
motivul să fii mândru, deoarece poţi spune cu drept 
cuvânt că i-ai fost tată, răspunse locotenentul Dan 
Viforeanu. 

— Da, da. Nu încape îndoială... dar sunt numai 
tatăl adoptiv. Cel adevărat este bunul meu prieten 
comandantul Lacrosse care l'a descoperit în santie- 
rul unde fusese părăsit. Trebue dealtfel să mà iert, 
dragă Dane, căci de câțiva ani încoace, te prad de 
cunoştinţele tale de navigator, fără cea mai. mich 
ruşine, lar în ultima vreme te-am pus chiar să lu- 
crezi pentru mine. 

(Va urma) . - 


Sum 


DIMINEAŢA 


CATEVA SFATURI... 


In fiecare menaj de păpuşe, există, lucruri de 
sticlă, care trebuesc curățate căci de nu,arată foarte 
urât. Micile pahare ale păpuşii, pot fi clàtite cu apă 
rece, dar când paharul a fost murdărit cu grăsime, 
atunci trebue să recurgeti la apă caldă. Cel mai bun 
remediu în acest caz este să puneţi putin spirt în 
apă, dar acesta numai în cazul când nu întrebuintati 
vasele la mâncare. 

Tot atât de greu este să curăţaţi sticlele cu gâtul 
foarte îngust. 

Dar si pentru aceasta există leac. Le umpleti cu 
coji de ouă fărâmate sau cartofi cruzi, puneţi pe 
deasupra apă sau oţet, si scuturati bine sticla. 

Un alt mijloc bun este să introduceți în sticlă 
bucățele mici de hârtie de ziar, sau o amestecătură 
de sare şi oţet. 

Deci, vedeți dragele mele, există atâtea mijloace si 
pe deasupra acestea mai sunt şi foarte amuzante. 


Când coaseti se întâmplă foarte des ca să vă cadă 
pe jos o mulțime de ace de gămălie. Nimic nu este 
mai incomod şi nu-ți răpeşte mai mult timp decât 
adunatul acelor depe jos. O gospodină practică se 
ajută în astfel de cazuri cu un magnet mic în formă 
s de potcoavă. Toate acele se lipesc de magnet. 


e 
Să tai ceapă este un lucru foarte trist, cine face 


NASTURI DIN 


Vă dăm astăzi dragele mele, o ideie amuzantă de 
a întrebuința cojile de nuci... Alegeţi în acest scop 
coji întregi de mărime egală. Aveţi nevoie de cinci. 

Uscati bine cojile şi frecati-le bine ca să fie netede, 
mai ales pe partea bombată. Apoi cuopensulă muia- 
tă în vopsea de email roşie, pictați fiecare coaje şi 


Singura plantație de tutun din 
Anglia se găsește în Hants 


ye- 
a. 


acest lucru trebue sá plángá de vrea sau nu vrea. 
Dacă nu vrea? Nu. Căci dacă înfigeti în lama cufi- 
tului o felie de cartof, nu veti mai plânge oricât de 
multă ceapă veti curăța. 


e 

Nasturii să nu-i tineti niciodată risipiţi în cutia 
de lucru. Dacă faceți acest lucru atunci când căutați 
un nasture, trebue sá rásturnafi toată cutia şi încur- 
cati toate lucrurile, si mai totdeauna nu găsiţi 
nasturele pe care îl căutați. Fiţi practice si însirati 
nasturii de aceiaş mărime pe o aţă sau o bucată de 
sârmă subțire. 


CE GĂTIM.. 


Iată un desert uşor de făcut şi foarte bun la gust 
El cere foarte putin timp şi muncă astfel că îl puteţi 
prepara putin înainte să vă aşezaţi la masă. Cât timp 
mancati, desertul are timp sà se coacă. 

Alegeţi banane frumoase nu prea coapte, scoteti-le 
coaja; asezati-le într'un castron care merge la foc, 
şi pe care ati avut grije să-l ungeti cu unt. Aruncati 
deasupra bananelor un strat de zahàr pudrà, si pu- 
neti totul în cuptorul bine încins. i 

Bananelor le trebue de obiceiu zece minute să se 
coacá, cum s'au copt le scoateţi din cuptor si puneti-le 
să stea la cald. Când dati la masă încălziți putin Kirsch 
sau rom într'un mic ibricel si turnati-1 peste banane 
dându-i foc.— Desertul trebue să sosească la masă în 
flăcări. Dacă vreți, puteţi servi această prăjitură cu 
o cremă de vanilie, pe care o aşezaţi în jurul bananelor. 


COJI DE NUCI 


lásati-o sá se usuce. După ce s'a uscat cu o pensulă 
muiată în vopsea neagră, împărțiți nuca în două 
trăgând o linie subțire la mijloc. Mai pictați tot cu 
negru si capul nasturelui, lăsând două puncte 
roşii, destul de mari. Acest desen va da nasturelui 
înfăţişarea ,Ochiului lui Dumnezeu“, o insectă pe 
care ati recunoscut-o din primul moment desigur... 


FOLOSIT: 


ZEII VECHILOR GERMANI 


Demult, în vremea când 
întunericul năvălirilor 
barbare stăpânea Europa, 
trăiau spre nordul Du- 
nării un popor de oameni 
blonzi cu privirea cruntă. 
Numele lor reuşise să 
înspăimânte până şi pe 
Romani. Aceştia erau Ger- 
manii. 

Sub cerul lor veşnic 
posomorât, înflorise o re- 
ligie care diviniza forţele 
naturii. Cel mai de seamă 
zeu era Wotan sau Odin, 
zeul cerului şi al răz- 
boiului. Suita lui era for- 
mată din războinici morti. 
Pe lângă el, o ceată de 
zei mari şi mici ocrotesc 
colibele îngropate în ză- 
padă. Zeul Soarelui stră- 
lucitor era Sunna şi Mann 
era simbolul lunei. Tu- 
netul era Donar, puterni- 
cul zeu închipuit cu un 
ciocan în mână. Din mantia 
zeiţei Holda, ocrotitoarea 
căsniciilor cad fulgii de 
zăpadă în nopţile de iarnă. 
lar Freya este zána roa- 
delor imbelgugate şi zána 
primáverii. 

Intreaga aceastá mito- 
logie a fost insá curánd 
inlocuitá cu crestinismul 
adus de Carol cel Mare în 
întunecatele păduri ger- 
manice. 


PĂRUL 


Cositele Cosinzenei şi 
buclele vitejilor din basme 
sunt azi cercetate de sa- 
vanti serioşi care şi-au 
propus să împartă omeni- 
rea în categorii după 
felul şi grosimea părului. 
Savantii aceştia au exami- 
nat şi reexaminat fiecare 
firicel de păr care le-a 
căzut în mână şi până 
la sfârşit au anunţat că 
există patru mari rase |: 
păr drept, ondulat, puţin 
cret şi foarte cref. 

Părul drept aparține de 
obicei Mangolilor şi In- 
dienilor din America, E 
gros şi secțiunea lui e 
circulară. 


B 


soetat i 


0 iei ti E eg 


Părul ondulat e carac- 
teristic Europenilor blonzi 
şi bruni. Forma lui e 
ovală. 

Părul putin cret, for- 
meazà invártituri cu un 
centimetru în diametru. 
Are în secțiune forma 
unei fasole si creste pe 
capetele lunguete ale 
Australienilor, Dravidie- 
nilor, etc. 

Părul foarte cref for- 
meazà spirale dese cu 


CIUDÁ 


Ilustratiile noastre re- 
prezintá douá clopote. U- 
nul este dintr'o mánástire 
budistá din China, iar 
celălalt se găseşte în 
templul Chio-in la Kioto 
în Japonia. 


diametrul de un milimetru 
şi face astfel bucle mici 
şi dese ca nişte boabe de 
piper. Fericifii posesori 
ai acestor podoabe sunt 
Papuasii, Hotentofii, Başi- 
manii. Secțiunea părului 


„lor are forma unui bob 


de fasole, alungită. 


S'a observat de aseme- 
nea că părul drept e mai 
gros şi mai lung, în 
vreme ce părul cref e 
subțire şi scurt. 


TENII 


mai multe lovituri date 
în clopot. Pestele car€ 
nu închide ochii nicio- 


dată, este pentru credin. 
cioşi simbolul vegherii- 

Al doilea clopot, este 
mare gi 


aşa de greu, 


Primul, în formă de 
peşte, este făcut din 
lemn. Regulat, începutul 
zilei este anunţat prin 


încât ca să sune trebue să 
tragă de frânghii, 7 oa- 
meni. 


DIMINEAȚA 


Antropofagismul 


Multă vreme a dăinuit 


acest obicei sălbatec la 
popoarele sălbatice. Dar 
de vreo jumătate de veac 
s'a micşorat simțitor, ră- 
mânând numai în insulele 
Oceaniei, pădurile ecuato- 
riale precum şi Australia. 
In general, canibalismul 
e atribuit la trei cauze: 
1. Lipsa de hrană, ca 
în Australia. Indigenii 
gásesc ín asemenea ocazii 
călători morti de foame 
şi de sete, naufragiati, 
sau chiar proprii lor copii. 
2. Gustul plăcut al cărnii 
de om. Unele triburi vâ- 
nează oameni pe care îi 
macerează în apă, ca să 
aibă un gust cât mai bun. 
3. Superstitia că antro- 
pofagul îşi însuşeşte ca- 
litáfile „fripturii“ sale. 
De exemplu, canibalul e 
convins că mâncând un 
alb, va deveni şi el tot 
atât de deştept şi de vi- 
teaz ca şi victima sa. 
Din fericire însă, cani- 
balismul scade pe zi ce 
trece, mai ales prin locu- 
rile unde poate pătrunde 
propaganda religioasă 
creştină cu respect şi iu- 
bire de aproape. 


Origina curcanului 


Stiti de unde ne vine 
Curcanul, sacrificat în 
Sute de mii de exemplare 
în toată lumea, cu ocazia 
sărbătorilor? 

Ei au fost cunoscuţi si 
în Grecia antică, fiind 
aclimatizati chiar si în 
Franța. Se crede însă cà 
origina lor ar fi din India, 
de unde şi denumirea 
franceză dinde, derivat din 
Poule d'Inde (găină din 
India). De acolo i-a adus 
cineva în Franţa în se- 
colul XV. Deasemeni se 
spune că Americo Ves- 
puci i-ar fi adus din ex- 
peditia lui. Se ştie precis, 
însă că erau cunoscuți de 
romani şi de greci şi 
foarte apreciaţi la curțile 
regilor Franței. 


Y 


,B I E TU 


L PU CI 


(Urmare din pagina 5-a) 


— Pázeeca! 

Dar Puc se opri în drum. larna nu putea fi decát 
minunatà. Se apropia pufnind frig si înghet, încon- 
juratà de nori fumurii. In jurul capului ei alb jucau 
mii gi mii de steluțe albe, fulgi si turguri strálu- 
citori. 

— Ce minunat! 

— Pázeeea! In calea mea nu pot sta firavii! 

— Eu sunt Puc! 


Norul de stelute si fulgi îl coplesi. Ce bine era. 

— Hai sá ne jucăm, Puc! 

— Dà-mi un piciorus, sá te dau pe ghetuscá! 

— Dá-mi o aripioará! 

— O cornitá! 

Puc se zăpăcise, era tras în sus sin jos, si pe sub 
aripioare vântul îl rázbátea şi îl ridica pe sus şi de 
colo, colo, tocmai de colo sus, îl zvârlea până în stra- 
turile albe ce se aşterneau clipă cu clipă şi-l îngropa 
cu năsucul în zăpada rece. 


eo 


o 
‘0° 000 9009000 


G 
e 
o 
o 
o 
oo 
o 
o 
H 


oo 


Sevilla} e :supranumità 


„Orasul cel 


vesel", 


DESENE TRIMISE DE 


La început, îi plăcea joaca. Dar apoi, osteni. Rá- 
mase în zăpada moale şi privi trist în sus. Stai! Cum 
rămâneau socotelile lui? Unde erau frumusețile? Sus, 
negurile se învălmăşeau cu norii albi şi fulgii sbu- 
rau albi şi strălucitori.. 

Ar fi vrut să doarmă acum, mult, cum făcea altă- 
dată la căderea primei ploi. Iarna... Iarna... 

Vai, larna! 

Puc închise ochii. O căldură ciudată îi înfiora 
trupul. 


Ce minunat visa! 


Un moş cu barba lungă, albă, cu ochii blânzi, fă- 
cându-i zâmbitor cu degetul arătător. 

— Nu-i nimica, Puc. Va trece şi iarna! Si va veni 
sip rimávara, cu flori, soare gi cáldurá... 

Puc plutea ín alte lumi. 


Plutea spre o viață minunată, ADEVĂRATA viaţă, 
hărăzită de CEL DE SUS. 


LICĂ HORIA. 


CITITORI 


; LEON 
MARN ARUL Za 


com 


14 


ama 


FOST odată ca niciodată. 

Acum vreo 20 de ani 
trăia întrun sat mic un 
om sărac dar cu cre- 
dintà în Dumnezeu. El 
avea pe lângă casă un 
cal foarte slab gi o căruță, cu care 
căra lut oamenilor. 

Din banii pe cari îi câştiga, un 
sfert dădea oamenilor săraci, iar cu 
restul îşi întreținea familia. Astfel, 
îşi agonisea omul nostru traiul. 


Trecură câțiva ani si sărăcia nu 
voi să iasă din casa lui Proca. In- 
tr'o dimineață, când se duse la grajd, 
ca în toate zilele, să scoată calul, 
ia-1 de unde nu-i. Cáruta la fel. 

Imediat se duse Proca în casă şi 
povesti nevestei sale tot. 

Din ziua aceia începu chinul foa- 
mei în casa lui Proca. 

Hoțul care-i furase calul, se duse 
cu căruța spre râpa din vale să 
aducă lut unui om din sat. 

Ajungând la râpă, începu sà sape... 
şi — deodată auzi că sapa loveşte 
ceva, Mai săpă putin şi dădu de un 
butoi plin cu galbeni. 

Hoțul se bucură foarte mult de 
norocul ce dăduse peste el şi ridi- 
când butoiul de jos, îl urcă în că- 
rutà. 

Ca nu cumva să vadă cineva bu- 
toiul cu galbeni, aruncă şi câteva 
lopeti cu lut peste el. Dar când mai 
voi să sape, un bloc mare de pă- 
mânt căzu peste el şi-l omorî pe loc. 

Calul, văzând că noul lui stăpân 
zăboveşte mult, începu să se neli- 
niştească şi făcându-i-se foame o 
luă spre casa primului stăpân. 

Când ajunse în fața casei lui 
Proca, fu văzut imediat de acesta. 
Bucuros, ieşi afară alergând spre cal. 

După ce trase calul în curte, în- 
cepu să azvârle jos lutul. 

Mare- fu bucuria lui Proca şi a 


“w 


NOROCUL 


veşti, şi duse un traiu fericit până 
la sfârşitul vieții sale. 
Proca îşi făcu o 
frumoasă ca din po- 


întregii familii când dădură de bu- 
toiul cu galbeni. 


casă mare si 


D 
. 
- 
- 
> 
= 
< 
+ 
è 


PORSSSESe CAMARA RIIIE RIIIE TIA AAA GA GIA HHHH HHH 
A AZIZ Ae 


—— 
en 


Cu acesti bani, 
LEON V. 


SE 


ZiritttttitttzttttzttttttttëttttitttttiittttttItttttIttttt TASA 
TOT Lon A Ka E 


D 


D 
+ 
è 
* 
+ 
- 


no... 


o... 


Dedicată bunicii mele 


.—— Y eee 


BUNICO! 


Gândul meu spre tine sboará'ntr una 
De-i cald, sau se deslàntue furtuna. 
Mi-aduc $acum aminte din trecut, 
Când, pe genunchi, mă adormeai cu un sărut. 
Când îmi spuneai povești cu Feți-l'rumoşi, 

Sau basme cu balauri ori cu most. 

Mi-aduc aminte când tu mă strigai, 

Cât de grăbit veneam la al tău grai. 


Te văd pe prispa casei, stând p'un scăunel 
Si la hainutà tu îmi cosi un năsturel 

Apoi te uiţi spre toți nepoții tăi cu duiogie, 
Văzându-i cum se joacă, cu câtă voiosie! 


Tu ne si vezi pe toți de-acuma mari, 

Să fim la bătrâneţe stâlpi tari. 

Şi noi nu vom strica máreata-ti rugăminte 
Căci ne-ai iubit cu dragoste fierbinte. 


POPOVICI OTHELLO 


LAAAAAAZAAZAZAZAZAZZZIAZLIAZZZZ:I ZZZ TTT CCC CCC CET COCCO COTE TI LAAAZA ZARA RARZZZZZA ZZZ ZZZ ZZZ} ZI: EG CC CITATE CE posesoare pi 
IRAAAAAAAAAZAZAA LIZA ZIA ZAZZZIZZZI ICI TTT CT CCC CCCE TCS TC rr... CAAAZAAZA REZZA ZZ ZA ZARA RIORAZZAAZZA AA AZZAZARZAZZAZZZZZZ ZZZ ZZZ ZARA ADA) 


CARAAZZAZIAZZAZIOA ZZZ TTT CCC CC SCCI CCR TAI LARZAAAAAZARAAZAZARARZA AAA DADAS 


- 


„DIMINEAŢA COPIILOR". Director TUDOR TEODORESCU-BRANISTE. Inscrisà sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Editura 
„Ziatul" S. As R. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucuresti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083, 
Prețul abonamentelor: In țară: un an 200; b luni 100: 3 luni 50, Plata taxelor postale in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE Adevărul S. A. BUCUREŞTI 


DIMINEAŢA TL S 3 


Beer das } 
Leg i 


ORIZONTAL: 1. Fuge prin copaci tărându-şi 
coada-i mai mare decât corpul; 8. Pronume; 10. Sgár- 
cită; 11. Duh rău de care fug oltenii; 13. Trăiască; 
14. Cântec de adormit copiii; 15. Program şcolar; 16. 
Mers; 17. Armă veche de luptă; 19. Indică; 20. Sus- 
pinat; 21, Numele fugarului din desen; 22. Soldatul 
care ține cadenta muzicei şi a regimentului în marş; 
24. Zeu egiptean; 25. Banii noştri; 26. In aşa mod; 
27. Speteazá înfăşurată în ite; 28, Dansii! 

VERTICAL: 1. Păsări împuşcate toamna; 2. Fugit 
din închisoare; 3. Ceea ce depind de vânători; 4. Ziua 
trecută; 5. Soare egiptean; 6. Gheretă; 7. Unesc; 8. 
Animal sălbatec carnivor; 9. Epocă; 12. Râu în Ame- 
rica; 13. Campion; 15. Localitate; 17. Epocă; 18. 
P. F!!; 19. Interjectie; 23. O facem în fiecare sáp- 
tămână ;“25. Culoarea mioritei. 


NICULESCU ALEX. 
Târgovişte 


Ş ARAD A 


Un animal iute 'nhămați 
La un vehicul. 

Si aflaţi 

O piatră care căutată 

Pe tot pământul e aflată. 


Credeţi oare, că dacă se aşează un etaj pe o mă- 
sură agricolă, se transformă totul într'un animal în- 
căpățânat? 

A A RA aa aa a e a an 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele şi pronumele 


Adresa 


Luna Octombrie Nr. 3 


J O 


O 
Z 


. Consoană. 
. Succesiune. 


Semănătură. 
. Minunat. 
. Faimos, celebru. 


Lë 
Se? 
"eegen 
“e....” 
KALLIIT a 
000000000 
e...... 
00000 


. In întregime. 
. Consoaná. 


NICUSOR NAVASART—LOCO. 


00.0. 
9 
VALIA AA 


CERSETORUL 


(Criptogranaă) 


Găsiţi cheia acestei criptograme — adică ordinea 
anumită în care sunt aşezate literile în figură şi veti 
putea citi astfel un cunoscut proverb românesc. 


RECONSTITUIRE 


dee ei : at > 
veli IN 

Ce reprezintă figura de mai sus? 
Răspunsul nu-i aşa uşor, însă dacă veti uni nume- 


rele dela 1 la 56 printr'o linioară dreaptă và veti 
lămuri numaidecât. 


PRETUL 5 LEI 


ROMB 


. Zeița secerisului la Greci. 


. Relativ la minele de sare. 


DIMINEATA COPIILOR 


( evista ilustrată ilustrat“ pentry tineret 1220 


vc. 


"o DA éi 
OTECA ONIYERSITÀTII as | 
LA 


Dragii mei, 

Azi am să vă scriu ceva 
despre încă un concurs al 
cărui rezultat trebue dat. 
E vorba de concursul „Ce 
ştiu despre oraşul meu“. 


o e 


Am primit foarte multe 
răspunsuri,maimulte decât 
oricând. De aceea am în- 
târziat atât. Ştiu că voi 
sunteți nerăbdători să ve» 
dei cine va fi premiat şi 
chiar primesc mereu scri- 
sori în cari sunt întrebată 
când se dă rezultatul 
concursului. 

De aceea, vă rog dragii 
mei, să mai aveți puțină 
răbdare. 

Premianfii vor fi pu- 
blicafi în curând, poate 
chiar mai curând decât 
vă aşteptaţi voi. 


LIA WOLF. — Te în- 
şeli, draga mea. Reciteşte 


condițiile concursului şi 
vei vedea că n'ai dreptate 


LILIAN PESTRIA- 
COFF. — De ce scrii aşa 
rar? 


NICOLAE C. MARIN. 
— Portretul pe care l-ai 
făcut Marelui Voevod 
Mihai este adevărat. Tre- 
bue să-l iubim din tot 
sufletul căci El este nă- 
dejdea noastră de mâine. 

Jocul este slábuf. Să- 
nătate. 


ILIE V. MARCU. — 
Dragul meu, desenul este 
destul de reuşit, dar este 
colorat şi nu poate să 
apară. Mai trimite altele, 
dar necolorate. Sănătate. 


KAUFMAN EVA. — 
Abonamentul a fost pre- 
lungit. Ai primit cartea? 
Povestirea este foarte cu- 


noscută. Incearcá şi tri- 
mite poveşti făcute chiar 
de tine, nu luate din altă 


parte. Sănătate. 


EXCELENTĂ MEDITATOARE 


PRIMAR ȘI SECUNDAR 


ADRESATI-VA LA REDACȚIA 
REVISTEI INTRE ORELE 5-8 


F PREDĂ LECȚII PENTRU CURSUL 


sa fă făcut socoteala că tot petrolul 
pământului va fi isprăvit in 60 ani. 


EFTIMIE OLTEA. — 
Poezia e bunicică. Ai ta- 
lent, dar trebue să mai 
scrii mult încă până să 
ai lucruri bune de publi- 
cat. Aştept şi alte încer- 
cări dela tine. 


CAMPAGNA EMMA, 
— E mai bine dacá tri- 
miti odată toate deslegă- 
rile unei serii de jocuri. 
Incearcă şi tradu o po: 
veste, dar vezi să spui de 
unde ai luat-o şi care este 
numele autorului. Dacă 
este bună, o publicăm. 


Scrisoarea ta drăguță mi-a 
făcut plăcere. Cine este 
Bică? Cum se poate să 
nu şti? E un băieţel năz- 
drăvan şi fără frică. Te 
sărut. 


STEFANIA GOLD- 
STEIN. — Draga mea, 
modestia este o calitate 
rară, dacă din păcate n'o 
ai. Chiar în fraza în care 
îmi spui că nu crezi să 
ai vreo grreşală de orto- 
grafie, ai făcut una. Nu 
se pcrie corectatio ci ço- 
rectafi-o. Fárá supárare. 
Nu-i aşa? Poeziile au ca- 
litáti, dar nu sunt atât 


de bune încât să poată fi 
publicate. Dintre desene, 
am ales unul. Sănătate. 


CALUGARU ŞTEFAN. 
— Ai talent la desen şi-ţi 
voiu publica o parte din 
desenele trimise. Cu lite- 
ratura merge. mai greu. 
Nu poţi fi şi pictor si 
scriitor! Peste puțin vom 
da şi rezultatul concursu- 
lui „Ce ştii despre oraşul 
tău“. Incă puţină răbdare. 


GIGEL PERLMAN.— 
Sunt cam slabe cele două 
bucăţi. Mai încearcă. 


MATUSICA 


cad 


Gavrilescu Lidia 


PREMIANTI 


Lowenberg Paula 


2 


revistă ¡lustrold A 
pentru tineret — 


MINEAT/ 
copiilorg; 


INN 


faut 
La 


ANUL XV 24 Octombrie 1939 
Era o zi de sărbătoare, Ca lumea'ntreagá, cum o 


Cu flori din plin pe drum. 
Era prin vái atáta soare! 
Prin lunci atát parfum! 


Din rámurele, vántul cald 
Zámbea spre cei ce sufár. 
Pe eleşteul de smarald, 
Imbobocise un nufàr. 


Bisericuta din Poeni, 
In zori, gemea de lume. 
Intr'un tufiş de buruieni, 
Părea ascunsă-anume. 


Din câţi prin față-i au 
trecut, 
Un om nu poate spune 
In zori sau seara c'a văzut 
Bondari la rugăciune. 


Veniseră la paraclis, 

Vre-o trei sau patru greeri, 
Si-aga râdeau, că ai fi zis 
Că n'au nimic în creeri. 


Doar într'un colt, un şo- 
ricel, 
Cu cartea înainte, 
Cerca sà laude şi el, 
Puternicul Părinte: 
„Ajută-mi, Doamne, că 
eşti bun 
Sun cale faci doar bine. 
Când capu'ntre lábufe-mi 
pun, 
Imi amintesc de Tine. 


3 


vád, 
De n'ai fi Tu, Prea Sfinte, 


S'ar prăbuşi întrun prá- 
păd, 


Prea Bunule Părinte. 


Un bogătaş cum nu sunt 
doi 


Dar cu mantia ruptă, 
Se sbate-bietul 
Vedeţi ce față suptà?“ 


în nevoil 


Ajută-mă să pot trăi, 
Sin iarna ce soseşte. 
Că sunt sărac şi singur ştii 


Ce mult îmi trebuieşte“ 


Un greere ce-l auzi 
Rugándu-se fierbinte, 
Chefliu şi vesel izbucni: 


„Vă rog sá luaţi aminte! 


Si toţi din jur au început 
Să-şi bată joc de dânsul. 
El toate le-a ascultat tăcut, 


Il sguduia doar plânsul. 


O vrabie, ce s'a întâmplat 
Să-l vadă din trăsură, 
Vorbi cu gias induiogat: 


„Tăceţi vă rog din gură! 


DIMINEAȚA 


BUNĂ 


de VERA CĂLIN 


E aşa de urât să îţi baţi 
joc 
De un şoarec fără pâine! 
Lui îi lipseşte doar noroc, 
Şi poate s'aibe mâine“. 


Scotánd apoi zìmbind i-: 
dat 

O pungă mare, plină. 

Că fericit a'ngenunchiat, 

In fata ei, în tină. 


Cu banii toţi şi-a cumpá- 
rat, 
Ridichi şi grâu şi sare. 
Un sac. întreg a încărcat 
Cu morcovi de mâncare. 


Și-odată o văzu trecând, 
Prin viscol şi ninsoare. 
Sărmana vrabie plângând, 
Părea-o cerşetoare. 


Un vânt avan i-a aruncat 
Din pom, cásuta'n vale. 
De-atuncea merge 
necurmai, 
Pe-zceeaş lungă cale. 


„Tot ce-am aici e şi al tiu 
Vei sta ce-zcum la mine. 
I ci nu pătrunde vântul rău, 
Şi-i linişte, şi bine.“ 


Când dai un ban unui sărar, 
In cer îți strângi cununá. 
Și cei ce numai bine fac 
Doar bine îşi adună. 


VERA CĂLIN 


` 


COPIILOR 


re n frico 


[vurmar versuri de Mic-Moc 


NS 
w i 
SY S 


Y 9 


PN 
(4) S =) A 

Bicd, betas istet, Cod din shor, 5€ dav de Come din spo: ma sou trezit 
Lo Poropul 'indróáz net, ura Cu nacela du por nif 


- Lë a j 
e ei : y ` lipa col ui tine Qura, A, 
Bimbo cel cu parul cret, (7 dati grozavă cazdiura 
d 


€ y / - 
Spre un tarm nedefinit 


4 


n © LA 
trinde latul cel zanalec, 
Pe-un stingher si trist sálba- 
d Tec, 
ec, 


Pon Lë 
imbo vte se grabeste 
9 /osso-vl/ invórteste. 
> n j e 
Boara Flueróna porneşte. 


Bimbo a xGrif cera 
„E un pom. ,Bonv",Ba da: 
„aci, degeaba strigi oso.* 


. a > 
Ce privea un nor váral 


e 
re În 


ON ci o cole de Scapa 
Door sa. alergam hlin- Soare 
Spre revista” următoare 


4 


Opar aicea ce gasesc? 
Ingrozit la el privesc 
Ki la fuga” otulese 


Ocón oli din' cale fe, 
lrag cu'máinile de sfoara 
di pe farm voiosi coboara. 


Të AR EAS | 


RĂIA odată, 
într'un palat 
fermecat 
domnita So- 
nia. Avea 

scese pàrul negru 
gi buclat, máinile mici si 
zâmbet plin de vrajă. Cât 
era ziua de mare se plimba 
prin grădina pustie a 
palatului, printre statui şi 
fântâni de apă vie. Urmă- 
rea fluturii, se lua la 
întrecere cu păsările si 
seara se întorcea în palat 
unde mâini nevăzute fi 
aşterneau masa şi-i cântau 
din ghitară. V'am spus 
doar că era un castel 
fermecat. 

Toate bune şi frumoase 
numai că trăind azi sin- 
gură, mâine singură, a 
început să se plictisească 
domnita. Ar fi dat mult 
să poată păşi dincolo de 
poarta care-i închidea 
grădina dar teama o oprise 
întotdeauna. Şi totuşi, cu 
câtă dragoste n'ar fi pri- 
mit o tovarăşe lângă ea! 

Intr'o dimineață, găsi o 


fetiţă lângă poarta grá- 


dinii, Era ghemuitá pe 
jos şi plângea cu lacrimi 
amare în vreme ce părul 


“blond i se revărsa neín- 


grijit pe umeri. lar pe 
fruntea palidă o stelutà 


-de aur scânteia gata, gata 


să se stingă. 

— Cine eşti? întrebă 
înduioşată Sonia. 

— Sunt un cântec dom- 
nifá, un biet cântec pe 
care nimeni nu vrea să-l 
primească. Am rătăcit 
prin lumea întreagă şi 


nimeni nu mă vrea să-i 
înveselesc singurătatea. Si 
dac'ai şti cu ce sunete 
mă avânt spre cer! Ai 
spune o ploaie de măr- 


gáritare. : 
— Ce minunátie! sopti 
domnita. Te rog — vrei 


să rămâi cu mine ? 

La vorbele acestea chi- 
pul fetiţei se lumină 
deodată şi steluța străluci 
voioasă. Cântecul se ridică 
de jos şi-o sărută pe 
Sonia pe frunte. In clipa 
aceea domnita simți o 
boare mângâioasă în jur 
şi o dulceaţă fără nume 
răspândindu-i-se în grai. 
Până să bage de seamă, 
începuse să cânte cu glas 
melodios, viers nemai auzit 
pe lume. 

Fetiţa cu păr buclat şi 
blond dispăru apoi printre 
tufişurile grădinii. Arar 
îi zárea domnita rochia 
albă printre frunze. Dar 
o simțea pretutindeni ca 
o mantie parfumată. Iar 
cântecul adus de ea, fi 
era acum tovarăş de dimi- 
neafá până seara, când 
soarele întârzia pe cer 
ca s'o asculte. 


Departe de castelul 
domnifei se afla un munte 
uriaş, domnia piticului 
Zor-Nevoe. Acesta era un 
spiriduş îmbrăcat în cati- 
fea roşie, cu o barbă 
sburlită şi până la pământ. 
Puterea lui se întindea 
în tot cuprinsul muntelui 
care era înalt şi plin de 
prăpăstii. Pe culmile lui, 


îndrăzneau să se urce doar 
căprioarele şi cele două 
fete ale lui Zor-Nevoe, 
Albăstrelele. 

Erau amândouă la fel 
de frumoase şi de blonde. 
Impreunà se cățărau pe 
stànci, sprintene si usoare 
ca douà rándunele. Válu- 
rile lor albastre fluturau 
în vántul sburdalnic si 
cine le vedea rámánea cu 
ochii dusi si inima furatà. 
Svonul despre frumusețea 
lor se răspândi în lume 
departe, tot mai departe, 
până într'o seară ajunse 
în fata unui castel măreț. 


— Cine e acolo? strigase 


prințul Dor ieşind în 
balcon. 

Nu era nimeni şi totuşi 
se oprise cineva la poartă. 
Era un murmur şoptit de 
mii de glasuri, ca o vraje 
de poveste. Iar prințul, 
rămase multă vreme în 
noapte să asculte svonul 
care-i vorbea de două fete 
mândre. A doua zi, porni 
să le vadă şi el. 

Mergeau cu el doi prie- 
teni încercați în vremuri 
grele, doi prieteni plini 
de vlagà şi voiosie. 

Drumul care ducea la 
muntele lui Zor-Nevoe 


ficea mii de cotituri ca 


de ELVIRA CALAN 


sá treacá în cele din urmá 
prin fata palatului ferme- 
cat. 

Cand ajunserà acolo, se 
înserase. Valuri de parfum 
se ridicau din gràdina 
scăldată în rácoarea nopţii. 
Un glas puternic şi dulce, 
se auzea cântând o melo- 
die de demult. 

Prinţul Dor se opri să 
asculte. 

— Ducefi-vá înainte, 
spuse el către ceilalți doi, 
vă ajung eu din urmă. 
Şi se apropie de poarta 
grădinii. Farmecul o ţinea 
închisă. Dar prințul ră- 
mase multă vreme aşa, să 
asculte vocea domnitei 
necunoscute. 

Trecură o zi, două, trei... 
si prințul rămăsese tot în 
ata grádinii, trist cánd 
nu auzea nimic, vesel 
când domnifa cânta, şi 
fericit când putea să 
întrezărească o rochié 
trandafirie în umbra po: 
milor. 

Prietenii săi ajunseseră 
de mult la Zor-Nevoe şi 
de mult îl aşteptau Albăs- 
tritele cu ochii afintifi 
pe drum. Căci el rămânea 
mereu acolo, ascultând 


un glas 


plin de farmec si visând o domnità din poveşti. 


D si: tee CERS Wa .. o. . 


Intr'o dimineață, Sonia se plimba gânditoare prin 
grădină, când răsări deodată în fata ei un spiridus 
îmbrăcat în catifea roşie şi cu o barbă până la 
pământ. El o salută şi-i zise. 

— Domnijà, am venit cu o mare rugăminte la 
inima ta cea bună. 

— Despre ce e vorba? întrebă domnita. 

— Te rog mult, sá nı mai canti de-acuma. 

— Cum ? 

— Cântecul tău a încatusat un print din Răsărit. 
De atâtea nopți de când stă la poarta grădinii tale 
ca să te audă. Dar, domnità, tu n'ai nevoe de el. Eu 
am două fete... şi grija de părinte nu-mi dă pace. 

— Vrei aşadar să nu mai 
cânt ? 

— Domnità, tu eşti bogată, 
eşti mândră. Noi n'avem decât 
un munte plin cu stânci. Si 
nunta care'ntárzie nu mă lasă 
în tihnă. 

— Bine, se'nduioşă domniţa, 
nu mai cânt, 

Abia rostise cuvintele acestea, 
că le văzu aevea căzând în iarbă. 
Piticul strânse vorbele, una 
câte una, le puse'ntr'un buzu- 


năraş si făcu o plecaciune 
adáncá : 
— Sá ne vedem sănătoşi 
domnità. 


Dupà plecarea lui, domnita 
simti cum fi dispare dulceata 
din grai şi se face toamnă în 
` jurul ei. Abea mai avu vreme 

să vadă fetița blondă a cân- 

tecului ieşind tristă pe poartă 
şin locul ei se furisará în 
grădină două forme cenuşii şi 
grele: Urátul şi Singurátatea 

Atunci pricepu ce greşală fă- 

cuse şi căzu pe iarbă, hohotind 

amar. 

Afară, prințul aştepta ca'n- 
totdeauna mana cântecelor ei. 
In locul lor însă, auzi hohote 
de plâns Atunci, nemai ținând 
seamă de nimic, se cátárá pe 
grilajul porţii, sări în grădină 
şi porni hotărât pe aleile înflorite. 

La o cotitură o zări. 

Toate cuvintele din lume n’ar putea sà spunà 
fericirea prințului când îşi văzu domnita. Dar gán- 
durile i se întunecară deodată, căci ea zăcea părăsită 
între flori cu lacrimi mari şi grele aninate de 
genele lungi. 

Dar căută în zadar vreun servitor prin grădină. 
Negăsind pe nimeni se întoarse la Sonia şi luând-o 
uşor în braţe se îndreptă spre palatul fermecat. 

Toate uşile, erau deschise la perete, toate odăile 
goale şi pustii. El culcă domnita pe un pat de mă- 
tase şi se aşeză s'o vegheze. 

— Apă, gemu Sonia, apă. b 

Printul se ridicá sá-i caute, dar spre marea lui 
mirare paharul cu apă depe o màsutà de aur se 
ridicá singur ín aer gi veni páná la buzele domnitei. 
Ai fi spus că cineva nevăzut se află acolo, cineva 
care o veghează ca şi el. 

In clipa aceea auzi o şoaptă: 

— Hei, tu de co!o, vino aici ! 

Se'ntoarse la dreapta, la stánga: nimeni. Trecu 
într'o doară în camera vecină, dar în urma lui usa 
se închise cu un vuet lung. Uimit, încercă sà se 

Întoarcă, dar ce era asta? Uşa asta cu siguranță că 


Podisul Peninsulei Iberice 


e acoperit alocurea cu sare. 


—_—_ 


adineauri nu era aici... si acolo, unde ar fi jurat că 
e zid întreg, se afla acum un coridor larg gi luminat. 

O luă într'acolo. Trecu prin odăi bogate, pe sub 
bolți înguste şi prin săii prelungi. La fiecare pas 
se închideau alte uşi în urma lui şi trecători înguste 
i se deschideau în față. Până la urmă, rămase o clipă 
ametit, cu ochii închişi. Când îi deschise, decorul se 
schimbase din nou: era acum într'o hrubă adâncă şi 
murdară. Un singur firicel de lumină venea dela o 
fereastră zăbrelită. 

In fata ferestrei apăru deodată un chip. 

— Ascultă, zise el, aceasta este soarta tuturor 
acelora care intră nepoftifi în palatul domnifei 
Sonia. Află că eu şi cu tovarăşii mei te-am atras 
afară din odaia ei. Noi suntem slujitorii ei nevăzuți. 
Vei rămâne aici până în veacul veacurilor. . 

— O'ntrebare, strigă prinţul, 
spune-mi de ce e tristă domnita? 

Un râs batjocoritor fu tot 
răspunsul. Chipul dela fereastră 
se şterse. Dor, rămase singur 
cu gândurile lui. 

Intr'unul din colțurile închi- 
sorii sale, se afla o gaură de 
şoareci. De acolo se auzi 
deodată un sgomot şi apăru 
un şoricel mic şi drăguţ. El 
mirosi o clipă cu botişorul în 
aer, apoi veni lângă Dor, pri- 

vindu-l cu ochii plini de 
prietenie. 

— Iată singurul prieten care 
mi-a rămas, strigă prințul cu 
amărăciune. Mi-ar ajuta cu 
dragă inimă dacă ar putea. 
Dar mic cum, e nu are nicio 
putere. 

Soricelul îl privi cu atenţie 
şi dispăru grăbit prin gaură. 
Se întoarse însă iute înapoi, 
rostogolind cu el un inel de 
aur. Prinţul zâmbi şi şi-l puse 
în deget. Dar o, minune! Cum 
şi-l petrecu pe inelar, începu 

` sá se facă mic, tot mai mic, 
până ajunse un şoricel alb şi 
drăguţ. Chifáind mulțumit, 
primul şoricel o luă pe gaură 
şi Dor îl urmă binecuvântându- 
şi norocul. 

Drumul prin pământ era 
greu şi lung. Galerii nenumărate se deschideau din 
coridorul principal, dar călăuza lui mergea fără 
şovăire înainte. Deodată o apucă pe un drum lateral 
şi se pomeniră amândoi într'o sală plină de şoricei, 
în mijlocul cărora şedea un şobolan bătrân. ; 

Şoricelul se apropie de acesta şi începu să vorbească 
repede arátándu-i prințul. Sobolanul ascultă cu atenţie 
şi în cele din urmă dădu din cap. 

— Regele se învoeşte, zise şoricelul apropiindu-se 
de print. Te voiu conduce afară din castel. Dar ce 
ne dai în schimb? 

Se făcu tăcere 
lui Dor. 

— Imediat ce voi putea, zise acesta, am să vă 
trimit trei căruțe cu caşcaval. 

Toţi şoriceii izbucniră în urale şi prințul Dor fu 
condus cu mare alai printr'o galerie care răspundea 
în păduricea de lângă grădina palatului. Aci îşi 
recăpătă înfăţişarea de om şi luându-şi rămas bun 
dela noii săi prieteni porni singur înainte. 

In faja lui mergea o fetiță cu părul blond revărsat 
pe umeri si o stelutà de aur în frunte. Plângea cu 
hohote şi prințul o auzi murmurând: 


şi toți ochii se afintirá asupra 


(Continuare în pagina 15-a) 


CÂT DE PUTERNICĂ 
POATE FI APA 


YN 


Se pot realiza acum presiuni de 
apă atât de mari, încât apa care 
este aruncată în sus poate rupe 


lama unei săbii. 
Din pricina vitezei este de altfel 


imposibil să tai o coloană de apă 
trecând prin ea un obiect solid. 


LUMINA SOARELUI 


Dacă soarele ar fi o lampă elec- 
trică de dimensiuni gigantice, care 
ar înregistra consumul ei la un 
contor de lumină electrică, prețul 
în medie ar fi de 400000 de lei 
pe secundă... 


< 


= 


PISICILE 


Stiafi că şi p'sicile pot plânge, 
ca şi oamenii? Lucrul acesta este 
cu putintà, prin faptul că glandele 
lor lacrimale sunt aşezate lângă 
ochii lor întocmai ca la maimuțe 


şi oameni. 


CIMPANZEUL SI OMUL 


Dintre toate mamiferele cimpan- 
zeul este acela care se imblánzeste 
cel mai uşor. In pădurile africane, 
el duce o viață care are multe 
puncte de asemănare cu viața pe 


care o duce omul, pe care el îl con- 
sideră desigur, ca pe un cimpanzeu 
foarte excentric. 

In schimb gorilele, sunt foarte 
rebele, şi refuză orice „civilizare“. 


i 


STRĂJERI ȘI ELEVI 
CITATI 


INSULA 
FANTOMELOR 


mg gg gg gg gp SS o 


IN 


PLÂNG 


PISICA ISI ASCUTE 
GHIARELE?? 


Contrar celor crezute pànà acum, 
pisica nu-si ascute ghiarele cand 
sgár e trunchiul unui pom. Ea caută 
sà descopere numai ghiarele noui 
smulgându-şi pe cele vechi. Aceste 
ghiare vechi le găsiți de multe ori 
înfipte în coaja pomilor unde le-a 
înfipt. 


ACOPERIȘURI SCUMPE 


Pagodele din Burma în număr de 
cel puțin o mie, sunt acoperite cu 
frunze de aur, care sunt înlocuite 
în fiecare an. 

Cea mai importantă dintre aceste 
pagode, nu măsoară mai putin de 
130 de metri în înălțime... 


= TA ch 
Gg LI > ce > 
"Me ó K (ali A 
bh WË SCH 


POVESTEA UNE 
POVESTEA U 


(E vecin ea reuşeşte să capete 
New-York vapor Intr'o începe să arunce vapori 


marinar şi după douăzeci de ore de 


mat de furtună. 


bord. Intr'o zi, pe când 


sta într'un colt şi aranja ceva Imediat fetița se 
- prins mare pentru căpitan, fat: aceşti doi m ri avertizeze de pericolul! 
foarte sever cu y 
` i >x pun la cale uciderea căpi ti 
arinari nu inspira e > - EAR SE 


să inceput acesta nu v 
Harold. ajungă stăpânii salupei. dânsa. 


După o luptă inversunatá 


prizonieri. Dar după câ 


Numai secundul, un 
€ € Din pricina refuzului căpitanului, cincisprezece marinari au rămas fideli 
10t infernal. S compli celor doi crin este critică căci au foar 

i j and eliberarea marinari refuzà sà mai asculte de el 


ezista decât câteva zile. 
pe căpitan. 


rebelilor şi numai i 


La tipetele ei 


ul vine în ajutorul fetii o Rebelii nu au curajul sá tra 


È È lor, sunt totii foarte 
in camera lui, ne 


asupra căpitanului Zile 


tat > a emotionati de 
ridicá de jos si o duce pe brate 


întregi stă şi v 
eveniment, ingrijind-o cu dragoste. 
? A ? „ în afară de pericol. Int 

Disperarea căpitanului este foarte mare. El culcă nesimţire, Jenica surpr. 
luând seama de nericolul la care se exnune. fata în natul său. : 


umbre. 


riolent 
violenta, 


valurilor. 


i, 
2 
P 
PH 
3 
1 


egheazà la căptăiul rănitei, 
După o săptămână fata este 
ro seară revenindu-si din 
inde lângă patul ei două 


Sunt cei doi criminali, cari miscati de curajul 


fetiţei şi regretànd fapta lor au 
iertare. Cei doi criminali s'au 
peste patul fetii. 


valuri 


iar ea 


venit să-i ceară 


aplecat 


rusinati 


f 7 ` r y la a und v i , Ti 7 d 
] t t uni de că doárme 


pumnal se duc drept la pat unde credeau 


Dar în momentul în care ei ridică mâna 


După ce s'a făcut bine, Jenica are plăcerea să 
vadă pe toți marinarii la posturile lor. Si la 
sfârşitul călătoriei, în loc să meargă la rudele ei 
necunoscute, Jenica s'a dus acasă la căpitan care, 
ne-având copii a adoptat-o. 


(2) 


— Dragă unchiule, n'ai dreptate. Tot meritul 
revine bunului nostru Lacrosse, comandantal acestei 
nave. 

— Nu pot uita totuşi, că tu eşti acela care ai adus 
cele mai însemnate perfectiuni tipului de submarin 
inventat de mine p:ntru explorarea mărilor arctice. 
Ai făcut din el o minune a tehnicii moderne. 

Dan surâse: 

— Nu zic nu. Trebue să lăsăm însă şi lui Ion 
partea lui de merit. Fárá ajutorul lui n'aş fi reuşit 
să fac atâta. Vei vedea că am dreptate deabea când 
vom pune în aplicare minunata lui invenție. 

— Ah, invenţia aceista al cărei secret nu vrei sá 
mi-l desvàlui în întregime nici mie dragul meu, râse 
Dăianu. 


— Cced că nu te îndoeşti de stima şi încrederea 
pe care o am în dumneata, unchiule. Cred însă că 
trebue să fin secretul, până în clipa în care vom face 
o aplicare cu succes. 

— In acest caz, sozot ci a sosit momentul, se auzi 
un glas cristalin în spatele celor doi bărbați. 

Cei doi bărbați tresăriră. 

Irina Dăianu se apropiá surăzând. Era îmorăcată 
în haine cu croială aproape bărbătească, ce o prin- 
deau de minune. 

— lat'o şi pe frumoasa mea verişoară, spuse Dan 
întinzându-i prieteneşte mâna. 

— Irinufo, îi spuse tatăl ei, vii desigur să ne 
anunfi că masa este gata. Nu ştiu de ce, dar astăzi 
mi-e o foame de lup, deşi cred că nu este încă ora 
prânzului. 

Irina îşi sărută tatăl pe frunte: 

— Nu, nu este ora prânzului şi mai ai de aşteptat 
cel puţin două ore până la masă. Am venit însă pe 
punte, deoarece comandantul Lacrosse m'a anunțat, 
că peste puțin vom asista la o adevărată feerie. 


NUMELE STRÂMTORII GIBRALTAR 


VINE DELA UNUL DIN NĂVĂLITORII 
AFRICANI, GIB-EL-TARIK. 


"B fi d 
ROMAN DE AVENTURI ŞTIINŢIFICE 


& MATUSICA si AL-CALISTRAT 


Nord 


Pierre Maël 


dund 


Ghetarii din fata noastrà vor scanteia în toate culo 
rile curcubeului, dacà avem norocul sà iasà soarele 
din nori. 

Fără nici o stingherire, tânăra fată îşi apropiá un 
fotoliu la fel cu acela pe care sedeau logodnicul si 
tatál ei, si luá loc. 


Costumul strâns pe corp, lăsa sá se intrevadá forța 
putin obişnuită pentru o fată, care se afla în această 
sportivă desăvârşită. Irina avea un mers elastic, 
sigur, plin de vigoare. Fata îi strălucia de sănătate 
şi voioşie. 

Rămasă orfană, atunci când alte copile se mai 
joacă încă cu păpuşile, Irina a ştiut să-şi înlocuiască 
mama în greaua gospodărie pe care o aveau. Unii 
erau de părere că are apucături putin prea báetegti 
pentru o fată bogată şi delicată cum era ea. Dar nu 
tot de aceeaş părere era Dan Viforeanu, care socoti 
cu drept cuvânt, că Irina putea fi şi o mamă şi soție 
desăvârşită. 

Se logodiseră într'o bună zi, iar tatăl Irinei, care-l 
pretuia foarte mult pe Dan, consimtise la căsătorie, 
punând o singură condiție, ca aceasta să aibe loc 
abea după ce logodnicul îşi va fi luat gradul de 
locotenent. 

După vreo doi ani, Dan obtinu gradul, iar Mihail 
Dăianu invită o mulțime de prieteni, pentru a le 
aduce la cunoştinţă apropiata căsătorie a copiilor. 

In acea seară, într'un cerc de prieteni, Mihail 
Dăianu făcu o declarație care smulse aplauzele tu- 
turor. 

— Imediat după căsătoria fiicei mele, — spuse 
el, — voi aduce la îndeplinire un plan, la care gân- 
desc de multă vreme. Am de gând să fac o călătorie 
de studii la Polul Nord. De când se fac cercetări 
prin acele meleaguri, tara mea n'a avut onoarea ca 
drapelul ei să fluture peste câmpiile de ghiatà veş- 
nică. Englezi, germani, italieni, suedezi, toate nea- 
murile au avut oameni cari jertfindu-se pentru 
ştiinţă, şi gloria patriei lor, au făcut acest drum. 
Polul Nord nu şi-a desvăluit încă secretele. O mi- 
siune ştiinţifică románo-francezá, mai are multe lu- 
cruri bune de făcut. Trebue ca paralela 83 să fie 
depăşită şi de un român. 

In clipa aceea se auzi o esclamatie. Era Irina, care 
se apropiă cu fata îmbujoratà de tatăl ei, spunând: 

‘— După căsătoria mea?.. Dragă tată, cred că nu 
vei fi atât de aspru, încât să nu îngădui fiicei tale 
săia parte la o asemenea încercare. Cât despre Dan, 
sunt convinsă, că în inima lui îmi dă dreptate şi nu 
se va opune proectului meu. Voi merge si eu la 
Polul Nord. 
` Unii dintre cei ‘de față aplaudará. Au fost însă 
alții, cari socotiră că dorința tinerei fete este o im- 
posibilitate. Chiar şi Dăianu, care nu refuza nicio- 
dată nimic copilei lui, rămase încurcat. 

— Draga mea, îi spuse el, nu uita că este vorba 
de o expediție dintre cele mai grele şi că pericolele 


sunt mari. 


— Cu atát mai mult tatá, má vád obligatá sá te 
întovărăşesc. Dealtfel, astăzi când sunt logodită, au- 
toritatea ta este înjumitàtità. Acela care va avea să 
hotărasză este Dan şi sunt sigură cà şi el gândeşte 
la fel cu mine. N'am nici. o îndoială că expediţia va 
reuşi. Gândiţi-vă că atunci voiu fi prima femeie care 
a ajuns la Polul Nord: o româncă. 

ihail Dăianu îl privi rugător pe Dan. Dar acesta 
spuse zâmbind: 

— Dragii mei, îmi dau bine seama de greutăţile 
care ne aşteaptă pe toți — căci si eu voi lua parte 
la expediţia dela Polul Nord, cu voia socrului meu — 
cu toate acestea socot că nimeni nu are dreptul s'o 
împiedice pe Irina să ne intovárágeascá. 

Cuvintele lui Dan erau destul de clare. Cei de 
față, chiar dacă nu fuseseră dela început de acord 
cu proectele tinerilor, ridicară paharele şi închinară 
în sănătatea celor ce aveau să înfrunte moartea 
pentru gloria României şi a Franţei. 

După această întâmplare, Dăianu şi Dan Viforeanu 
începură să puie la punct planurile expediției. Nu 
era un lucru prea uşor. Trebuia adunat echipagiul 
„Stelei Polare“, oameni cari să fie gata la orice sa- 
crificiu. Mihail Dăianu, trimise o scrisoare vechiului 
său prieten, comandantul de vas Bernard Lacrosse 
pe care-l rugă să preia comanda navei „Steaua Po- 
lará“. Lacrosse fusese ofițer în marina militară, iar 
de câțiva ani fusese pensionat. Era un om destoinic 
şi plin de curaj, având multă experienţă, dar fiind 
mai presus de toate un savant de prima clasă. Nici 
nu se putea alegere mai fericită. 

Inginerul, Dan Viforeanu şi comandantul Lacrosse, 
începură să caute pe marinarii cari aveau să for- 
meze echipagiul vasului expediționar. Spre norocul 
lor. găsiră numai oameni tineri şi vânjoşi, cari îşi 
făcuseră cu toții stagiul în marina militară. Se putea 
pune temei pe ei în orice clipă. In cele din urmă se 
formă şi statul major al expediției, care era compus 
din: 

inginerul Mihail Dăianu, comandantul expediției 

comandantul Bernard Lacrosse, căpitanul vaporului 

Paul Hardy şi Jean Pol. locotenenti 

Andre Servan şi Yves Dufour, medici 

Mohizan, ofițer mecanic 

Ştefan Prasnicov, inginer chimist. 

Pe lista ofițerilor ar mai trebui să fie adăugat şi 
Dan Viforeanu. Echipagiul era complet. Nu se mai 
aştepta decât momentul farorabil plecării. 

„Steaua Polară“ era un vapor nou, care nu navi- 
gase încă. Comandantul Lacrosse îl descoperise pe 
un şantier părăsit. Fusese pus în lucru de o socie- 
tate care dase faliment între timp şi nu se ivise 
nimeni care să ofere bani pentru terminarea navei. 
Era un vas de 150) de tone, de o construcție ele- 
gantă şi solidă. Lacrosse îşi dădu imediat seama de 
valoarea navei pe care o cumpără imediat în numele 
inginerului Dăianu. De a doua zi se reîncepură lu- 
crările pentru terminarea vasului, căruia i se aduseră 
schimbările necesare pentru expediţia în regiunile 
polare. La bord fu montat un motor de 2000 cai 
putere, pereții fură căptuşiți astfel ca frigul sá nu 
poată pătrunde cu uşurinţă în cabinet, josul vasului 


. fu căptuşit cu plăci de metal, care aveau să-l apere 


de loviturile blocurilor de ghiatá care aveau să-i iasă 
în cale. In genere, nu a existat perfecțiune tehnică 
sau îmbunătățire, care să nu fie luată în seamă. In 
cele din urmă, Lacrosse, care mai luase parte la ex- 
peditii arctice, puse sá se construiască la prorà în 
dreptul liniei de plutire, un berbece de otel, cam de 
vreo cinci metri lungime şi de o rezistență formi- 
dabilă, care avea să deschidă drum vasului printre 
gheturi. Un alt dispozitiv dădea posibilitate celor 
de pe vas, să împrăştie pe o rază de mai multi metri 
în jurul navei, vapori ferbinti care ar fi topit ghe- 
turile. In acelaş fel se putea desgheta la nevoe şi 
puntea. 


In fine, vaporul fusese înarmat cu două tunuri, 
unul la proră şi unul la pupă, precum şi cu două 
mitraliere, patru aruncătoare de harpoane şi două 
obuziere mici. Infine, într'un hangar special amena- 
jat pe punte, se afla submarinul atât de lăudat de 
inginerul Dăianu şi care era invenția lui Dan Vifo- 
reanu şi a fratelui său Ion. 


è Ce wee ont e "ach ebe pn e en dormo e A "RK 


Discutia dintre Dan Viforeanu şi inginerul Dăianu, 
care fusese întreruptă de sosirea Irinzi, continuă. 

— Dragi vere, spuse Irina, cred că a sosit mo- 
mentul sá ne explici în aminuntime invenția ta şi a 
fratelui tău... 

— Poate că nu ai încredere în noi, sau întrebarea 
pe care mi-o faci se datoreşte interesului ce-l porfi 
persoanei mele, întrebă Dan. 

— Dragul mu, este foarte adevărat că am mare 
interes pentru persoana inventatorului, dar nu este 
mai puțin adevărat că mi tem ca reuşita expediției 
noastre sá nu fie în legătură cu imposibilitatea de 
a face utilă invenția ta şi a lui Ion. 

Cuvintele acestea spuse pe un ton cât se poate de 


prietenos, îl supărară însă pe Dan, care nu era încă 
la vârsta când îţi stăpâneşti cu uşurinţă nemultumi- 
rile. Ironia verişoarei si logodnicei sale îl fácurá 
să-şi piardă aproape stăpânirea de sine. Cu toate 
acestea nu putea uita că nu are voe să explice pe 
larg secretul invenției sale, decât într'o anumită zi 
şi într'o anumită împrejurare. 

Cu toate acestea, nimic nu-l împiedica să facă o 
demonstrație pur teoretică spre a se apăra. Se ridică 
prin urmare depe scaun şi oferind brațul logodnicei 
sale, îi spuse: 

— Poftim stimată domnişoară, care nu crezi nimic. 
Binevoeşte să mă întovărăşeşti împreună cu unchiul 
Mihai până în cabina mea, unde vă voi arăta pri- 
mele elemente, spre a avea mai multă încredere. 

Irina pufni în râs. 

— Mi se pare Dane, că iei lucrurile prea în tragic. 
N'aş vrea să mi înţelegi greşit. Am cea mai mare 
încredere în capacitatea ta si a lui Ionică. 

Inginerul Dăianu interveni atunci în discuţie: 

— Draga mea, nu încape discuție că Dan nu sa 
sipărat. Prea eşti însă si tu Toma Necredinciosul. 
In orice caz, din moment ce am fost invitaţi, nu 
avem altceva de făcut decât să coborâm în cabina 
lui Dan, spre a vedea despre ce este vorba. 

Porniră toţi trei spre cabină. Când să coboare însă 
scara de fer, îi întâmpină comandantul Lacrosse. 

— Căpitane, — îi spuse inginerul, — hai cu noi. 
în cabina viitorului meu ginere, spre a admira acolo 
bogăţiile pe care le-a adunat în ani de muncă. 


(Va urma) 


„ DIMINEAŢA 


SĂ ZBÂTII beneit 


Elegantá 


— Este crema de fru- 
musefe pe care am co- 
mandat-o anul trecut. 


Ce să facă?! 


Elena e certată de mă- 
mitica ei pentru notele 
proaste pe care le aduce 
dela şcoală. 

— Ai putea sà-mi spui 
pentru ce ocupi întotdea- 
una ultimul loc în clasi- 
ficatie? 

— Dar ce sà fac, mamà? 
Toate celelalte locuri sunt 
ocupate. 


O fetiță model 


Mama fi face moralà 
Linicài: 

— Ar trebui sà-ti spui 
mereu: vreau sà fiu o 
elevà bunà, vreau sà devin 
o fetità model. Ce spui 
Linica? 

Fetiţa face semn că nu. 

— Cum? face mama. Şi 
mai ai curajul.. 

— Mami, întrerupse Li- 
nica, mi-ai spus de atàtea 
ori cà o fetità model nu 
spune „vreau“. 


Nu se poate? 


— Mamă, întrebă Ionel, 
nu mergem la mare anul 
acesta? 

— Nu, dragul meu. 
Trebue să ne gândim la 
atâtea datorii care tre- 
buiesc plătite. 

— Şi nu putem să-ne 
gândim pe plaje? 


La mare 


— Uite, zice Titel ară- 
tând soarele care apune 
în valuri, şi el face baie! 


cât? 


La şcoală, profesoara 
spune: 

— Adina, dacá-fi dă 
mama 50 lei ca să iei un 
chilogram de lapte de 10 
lei, cât îți mai rămâne? 

— Douăzeci de lei. 

— Cum aşa? 

— Păi noi avem la láp- 
tar o datorie de douăzeci 
de lei. 


Cum scrie 


Mama: Ai luat doc- 
toria, Petrică? 
Petrică: 

n'am putut. 
Mama: Si de ce? 
Petrică: Pentrucă pe 
sticlă stă scris: „Să se 
țină bine astupat“. 


Nu mamă, 


Anunţuri amuzante 


Cumpăr costum de sport, 
să cunoască foot-ball-ul 
şi ciclismul. 

e 

Se caută interpret care 
să vorbească unui copoi 
rus. 

e 

Peştişor roşu obişnuit 
să se învârtească în cerc, 
caută loc într'un manej 
de cálugei. 

& 

Bucátar vegetarian, spe- 
cializat în prepararea 
fripturii de cartofi, caută 
loc. 


O PAPUSE DIN MOSOARE 


Iată o jucărie frumoasă şi uşor de executat. Luaţi 
2 mosoare şi lipiti-le unul de altul aşa ca pe figura 
noastră. După aceea, desenati ochii, nasul gura şi în 
loc de păr, lipiti puţină lână în jurul capului. O pană 


sus pe pălărie şi... aveți un bibelou făcut de voi. 


NUMELE RÂULUI GUADIANA (SPANIA) 
INSEA MNĂ „RĂUL RATELOR‘, PENTRUCA 
IN UNELE LOCURI SE ASCUNDE 
SUB PĂMÂNT CA RATELE SUB APĂ 


Inge nios! 


ochelari 
negri ca să-şi închipue 
că e seara gi să creadă 
că merge să mănânce. 


— I-am pus 


La ghicitoare 


— Vá aduceti aminte 
cá v'am consultat acum 
zece ani cu privire la fiul 
meu? i 

— Ah!... Da! 

— Si mi-afi spus: e 
inteligent, va ajunge de- 
parte... 

— Hm... desigur... 


— Ei bine, chiar asa 
s'a întàmplat. 

— Vedeţi! 

— Da, e taxator la 
S.iT. Bi 
Dialog 


— Cum Dinule, vrei sà 
te plimbi pe cáldura asta? 
Dar sunt 40° la umbră! 

— Si cinemă obligă sá 
mă plimb la umbră? 


Destept? 
Primul vânător: E des- 
tept câinele dumitale? 
Al doilea vânător: N'ai 
idee. De câte ori tragi, 
se ascunde după un ar- 
bore! 


Extraordinar! 

— N'ai idee ce deştept 
e câinelele meu! Când îi 
spun: „Vrei să vii ori 
nu?“ Ei bine, ori vine 
ori nu vine! E extraordi- 


ie SSA RATA 
pri y È 


A-L botez cu 
un nume sau 
altul, putin 
vá interesea- 
zà. Este un 
comes băiat ca toți 
băieţii din lumea aceasta. 
Are unsprezece ani sau 
mai puțin, şi seamănă cu 
voi ca două picături de 
apă, lucru de care o să 
vă dati seama imediat. 

Cum vreți să-l numiți? 
Mirel vă place? Ei, aşa să 
fie. Tocmai în momentul 
acesta a primit o corecție 
dela tatăl său. O corecție, pe spate, dragii*mei, că nu 
vă doresc să aveți parte de ea. 

Inchipuiti-và că tatăl lui Mirel este profesor de 
educație fizică, gi mai are o catedră de box şi lupte 
greco-romane. Are nişte mâini care când lovesc lasă 
semne. Şi Mirel în acest moment are câteva semne 
respectabile, unde, cred că nu este nevoe să vă specific. 

Când Mirel se află în astfel de condițiuni nu are 
alt mijloc de consolare decât acela de a se închide 
în „camera lui‘ şi să aştepte ca semnele să treacă. 
Este o chestiune de timp şi de data aceasta va dura 
mai mult ca de obiceiu. Sigur, Mirel are o cameră a 
sa. Este sus la mansardă, şi ajungi la ea urcándu-te 
pe o scăricică de lemn. Camera este joasă dar foarte 
luminoasă şi prietenos aranjată, şi are o vedere superbă 
peste acoperisurile caselor dimprejur. In cameră 
nu sunt alte mobile în afară de o masă care serveşte 
la scris, un scăunel si o etajerá cu puține cărți. Pe 
jos sunt câteva jucării câte putin din toate şi acest deta- 
liu trebue să vă ajungă pentru moment. In camera 
sa Mirel ar trebui de fapt să-şi facă lecţiile şi după 
aceia să se joace, dar ca să vă spun sincer se joacă 
totdeauna mai întâiu şi apoi se apucă de lecţii. Le 
amână mereu pentru mai „târziu“ până când vine 
surioara sa Draga. Se urcă şi ea în cameră pentrua 
se juca, căci şi ea are dreptul la această odaie. Dar 
în momente grave ca acestea, Draga nu îndrăzneşte 
să turbure liniştea fràtiorului ei. Acesta obişnuieşte 
în aceste momente să vorbească singur cu voce tare 
făcând reflecții şi comentarii. Nimeni nu-l aude şi 
nu-l vede. Vreti să judecaţi reflectiiie lui? Apro- 
piati-vá de uşa pe care Mirel a închis-o şi uitafi-vá 
pe gaura cheii (un obiceiu nu prea frumos). 

Mirel se apropie cu paşi legănaţi de fereastră se 
uită fix înainte iar cu mâna dreaptă îşi mângâie 
partea care a suferit corectia. Are în ochi două lacrimi 
mari care sunt gata să se rostogolească pe obraji. 
Amintirea celor petrecute îl fac să plângă din nou. 

— Are forță, şi eu trebue sà încasez, că el este 
mai mare decât mine... dar când am să mă fac mare, 
o vei vedea, ai să vezi... dragul meu... 

Urmează un lung şir de comentarii cari sunt din 
când în când întrerupte de acel vei vedea. 

— Aş vrea să ştiu care este vina mea. De viná este 
prostuta de Draga care mi-a spus: „facem pufintbox?“. 

— Facem de ce să nu facem? Abia am luat pozi- 
tia şi ea mi-a tras una drept în nas de am văzut 
stele verzi, atunci ca să mă apăr i-am tras un picior, 
şi ea a început sá fipe ca o disperată... A făcut să 
vie tata, şi fin'te lovituri şi bátae la spate... da, chiar 
acolo. Degeaba am spus: ea a fost prima carea dat. 
Se făcea că nu aude şi eu simțeam. Când mi-a dat 
drumul, mi-a strigat: nu se bat femeile, iar loviturile 
date cu piciorul nu sunt lovituri corecte. Par'cá lo- 


Ve 


Ai AB em 


 Reflectiile unui băiat oarecare 


viturile pe care mi le dădea mie erau lovituri corecte? 
Şi apoi ar fi putut să mi le dea în altmoment, nu 
tocmai în fața Irinei, a Mirelei,a lui Dan şi Mircea 
care sunt şi ei străjeri ca mine. Asta este frumos. 
Nu se dă în femei. Când ele dau în tine trebue să 
stai locului? Am sta bine noi toți băieţii să încasàm 
dela ele care fac atâta gimnastică acuma. Tata crede 
că ele te mângâie nu te lovesc. Tare aş vrea să ştiu 
dacă i-ar fi dat lui lovitura aceasta pe nas dacă ar fi 
răspuns cu un sărut, maimutei acelea de Draga. Ah, 
dar ştiu, ea este favorita lui, şi vai de acela care o 
atinge cu un fulg... pe mine nu mă poate suferi, 
totdeauna mă necăjeşte pe mine şi mă sâcâe... 

In acest moment Mirel pleacă dela fereastră şi 
merge la masă cu paşi nu prea grăbiţi. 

— Invatà, învață şi iar învață, nu ştie tata să zică 
altceva. — Eşti un leneş şi un nebunatec mă faci 
să cheltuiesc banii degeaba pe cărți şi profesori. 
Parcă eu l-am pus să má dea la şcoală şi să învăţ. 
Aş învăța mai putin, foarte bucuros. lar dacă înainte 
să-mi cumpere cărțile de şcoală tăticul m'ar fi între- 
bat: Mirel vrei mai bine cărțile lui Jules Verne sau 
altele, desigur că banii nu ar fi aruncați în vânt căci 
aceste cărți le sorb cu plăcere,şi mi-ar face mult mai 
mult bine decât untura de peşte pe care mă sileşte 
mămica să o iau în fiecare zi... 

In timpul acesta Mirel a ajuns în dreptul mesei, 
aruncă ochii pe ea şi deodată începe să arunce pe 
jos tot ce se afla pe ea, cărți şi caete, creioane şi 


penite. Deschide sertarul mesii şi aruncă afară re- 
vistele, cărțile, soldaţi, gume şi tot ce găseşte în el... 
— Dar unde este cutia mea cu vopsele? O lăsasem 
deasupra... pun rămăşag că a luat-o Draga ca să facă 
buzele pàpusii ei cum se obişnueşte acum. 
Iti arăt eu buze roşii, stai, fetito.... 
7 Intr'un colț al odàii era aşezată cu foarte multă 
grije o bucátárie de pápugi gi un dormitor. In bu- 
cátárie toate vasele erau aranjate cu grije iar în dor- 
mitor patul era fácut, ca pápuga care era dusà la 
plimbare sà se culce imediat ce se va înapoia acasà. 
— Ah! vasăzică păpuşa nu este; desigur cà i-a 
trebuit să-i facă buzele înainte sá o ducă la plimbare. 
Ei lasă că vă arăt eu vouă. lată cum se face. „Puf“ 
cu o lovitură de picior toate jucăriile fetiţei erau 
aruncate în mijlocul odăii cu un sgomot infernal. 
Şi acum dragii mei stati aci după mine să vedeţi 
(Continuare în pag. 15-a.) 


DIMINEAȚA 


DH 
Li 


Irina pregăteşte o mâncare de 
seară. Ea taie felii de ,,pariser“ 
(ştiţi cu toatele cum arată această 
specialitate pe care o găsiţi la toate 
mezelăriile) şi fără să curețe aceste 
felii le prăjeşte în unt sau untură. 
Spre marea uimire a prietenelor se 
fac din aceste felii adevărate far- 
furii( căci la căldură feliile se ro- 
tunjesc). Aceste farfurii Irina le 
prăjeşte pe ambele părți. După aceia 
Irina mai prepară jumări de ouă, cu 
care umple apoi farfuriile. 

Nu aveți ideie cât de frumoasă 
este această mâncare mai ales dacă 
o mai garnisifi cu puțin pătrunjel 
verde tocat pe deasupra. 

Este o mâncare care se prepară 
“uşor şi nu-ți ia mult timp. Incer- 
cati si veți faceo plăcere mare 
mamei voastre... 


PUŢINĂ GIMNASTICĂ... 
FOARFECELE 


Ati privit vreodatà dragele mele 


cánd mámica voastrà croeste ceva 
cu foarfecele mari? Uitándu-vá pu- 
teti să vă inspirați pentru un joc 
foarte amuzant. Să faceți ca foarfeca, 
cu picioarele voastre. 


Este un joc foarte amuzant şi care 
pe lângă că vă va face multă plă- 
cere, este foarte sănătos şi un bun 
exercițiu pentru rezistența şi forța 
muschilor abdominali. 


Casele din Albania sunt 


Intindeti-và pe spate cu picioarele 
lipite şi braţele de-a-lungul trunchiu- 
lui, corpul 


trebue sá fie foarte 


bine întins. 


2. Prima parte a mișcării 


Fără să vă miscati partea de sus 
a corpului, care trebue să rămână 
lipită de podea, ridicați piciorul 
drept către plafon, rămânând cu 
piciorul stâng întins. 


3. A doua parte a mişcării 


Punefi la loc piciorul drept, şi 
ridicaţi piciorul stâng fără să indoiti 
genunchiul. 

Când veti reuşi de câteva ori sá 
faceți această figură, veti încerca 


de piatră 


şi fără ferestre la drum. 


să nu atingeti cu călcâele podeaua, 
şi să tineti piciorul la câțiva cen- 
timetri înălțime de podea. Exerci- 
tiul devine în felul acesta mult mai 
dificil dar sunt sigură că veţi reuşi 
de minune. 


Despre plantele bolnave... 


Dacă vă răniți aveți desigur cu 
toatele dureri, si mámica và îngri- 
jeşte si vă consoleazá. Dar sunt 
sigură că nu ati pierdut nici o clipă 
gândindu-vă că şi plantele pot fi 
bolnave. , 

Unui cartof îi este de ajuns să-i 
faci o sgârietură cu unghia, ca să 
capete o temperatură de circa 0,06 
grade şi lucrul acesta persistă până 
ce marginile rănii s'au cicatrizat. 
Atunci temperatura scade şi cartoful 
este iar complet sănătos. 


STIATI CĂ... 


..Maimutele care trăesc în grá- 
dina zoologicà cu perechea lor, mor 
dacà unul din parteneri a dispàrut?... 


..A trăit odată un bărbat, care a 
avut în posesia sa 800.000 de cărți. 
Pentru pástrarea acestei biblioteci, 
el avea nevoie de o casà cu cinci 


etaje... 


.. Viteza cea mai mare pe care o 
poate atinge locomotiva electricà 
este de 180 de kilometri pe orà. 


SFATURI PRACTICE 


Untul si untura se desprind mai 
bine de pe hârtie dacă puneţi pa- 
chetul zece minute în apă rece. 


0 cerneală pentru scris pe sticlă 


Disolvati în 100 de grame de 
alcool de 90 de grade, 25 de grame 
de lac. Pe de altă parte disolvafi 
în 100 de grame de apă distilată 
sau apă de ploaie 25.de grame de 
borax, amestecați ambele soluţii şi 
adăugaţi un colorant: 4 grame de 
indigo şi 5 grame de violet de ani- 
lină; Scrieţi cu o bucată de lemn. 


14 


CÂNTECUL 


DOMNITEI 


(Urmare din pagina (6-a) 


— Domniţă Sonia.., domnita mea dragă! 

O opri uimit. 

— Cum, o cunoşti pe domnita Sonia? Dar cine 
eşti tu? 

— Sunt cântecul care te fermeca în fiecare seară. 

— Atuncea spune-mi, pentru ce e tristă domnita? 

—— Pentrucă şi-a dat cuvântul cà nu mai cântă. 

— Şi unde e cuvântul ei acum? 

— La Zor-Nevoe. 

— Aha, făcu prințul şi luându-şi ziua bună porni 
înainse spre munte. Din grabă o mai asigură să 
n'aibă nicio grije şi se pierdu printre pomi. 


— Vine prinţul! Strigă cioara lăsată de straje în 
vârful unui copac. 

— Vine prințul! murmurară Albăstrelele şi-şi potri- 
vesc vălurile pe umeri. | 

— Vine prințul ! zâmbeşte Zor-Nevoe şi-i iese 
fericit în întâmpinare. 

Sunt frumoase fetele, e drept, dar ce să-i faci 
dacă inima lui e dată alteia? Căci, cât de mândru să 
lucească părul blond, dacă mai mult îi place părul 
negru, tot degeaba-i. Şi cum ar putea ochii albaştrii 
să pună'n cumpănă ochii catifelati şi negrii ai Soniei? 

Si prinţul stătea toată ziua îngândurat, înveselindu- 
se numai când se apropia piticul de el. Vezi bine, 
căuta să-i ia cuvântul Soniei înapoi. 
` Prietenii lui în schimb, alergau toată ziua cu 
Albăstrelele prin munţi. Si nu le părea rău de lipsa 
- lui. Ba, dacă ai fistat sà le socoteşti gândurile, ai fi 
aflat o ascunsă părere de bine, îndată ce se aflau 
singuri cu cele două fete. 

In pădure, fetița blondă aşteaptă încrezătoare. 

Intr'o zi, piticul adormi în umbra unei peşteri. 
Albăstrelele erau departe, cu prietenii lor. Prinţul 
era singur. 

Luă atunci inelul pe care i-l dăruiseră şoriceii şi-l 
puse în deget. Intr'o clipă se transformă în goricel. 

Pătrunse tiptil în peşteră. Zor-Nevoe sforăia fără 


habar. lar goricelul începu să-i roadă buzunarul. 

Ronj, ront, ront, dormi, Zor-Nevoe, dormi. Soare- 
cele îți fură liniştea. 

Ronf, ront, ront, dormi fără grije. Domnița va 
scăpa în curând. 

Ront, ronf, ront, uraaa! Cuvintele au căzut din 
buzunar. 

Soricelul le ia şi le duce departe, în pădure. Aci 
se preface în om. Si cu vorbele dragi în mână o ia 
la fugă spre palatul fermecat. 


Domnița e întinsă pe patul de mătase. La căpătâiul 
ei veghează Urâtul şi Singurătatea. 

Prințul soseşte alergând. Si Singurătatea dispare 
în întuneric. 

Prinţul îi întoarce cuvintele. Si Urâtul piere omorât. 

Pe uşa larg deschisă, a intrat din nou cântecul. 

Domnița zâmbeşte şi flori necunoscute îşi deschid 
potirele. Prinţul îi sărută mâinile. E linişte şi pace, 
şi atâta fericire în jurul lor! 


* 
* * 


Povestea noastră s'a sfârşit. Prințul s'a'nsurat cu 
domnita, iar Albăstrelele şi-au unit ursitele cu cei 
doi prieteni ai lui Dor. In hrube, şoriceii benchetuesc 
şi acum cu caşcavalul primit. Şi... 

„Departe în castelul fermecat, 
E primăvară şi acuma'n toi, 

Și florile aşteaptă în zăvoi 
Domnița gi feciorul de'mpárat. 


Departe în castelul fericit, 

Perechea mândră către noi zâmbeşte, 
Şi vântul care trece, ne şopteşte, 

Că mai trăesc de încă n'au murit. 


ELVIRA CALAN 


REFLECTIILE UNUI OARECARE BĂIAT 


(Urmare din pag. 13-a.) 


ceYs'a întâmplat. Mirel deschide uşa şi începe să 
strige cât îl ține gura. 

— Draga, Dragaaa!... 

Nici nu a terminat bine că se află față în față cu 
surioara lui. Din uşe Draga îşi dă seama de cele ce 
Sau petrecut şi-i dá un bránciu lui Mire), care se 
întinde pe jos. Draga este doar fata unui profesor 
de educație fizică şi înainte, ca Mirel să se poată 
ridica începe să dea în el. Mirel îşi aduce aminte că 
în femei nu se dá şi începe sà tipe din toate puterile. 

—’ Degeaba tipi, răutăciosule, căci táticul nu este 
acasă. 

Mirel aruncă ca de obiceiu cu piciorul în surioara 
lui, aceasta îi apucă însă piciorul cu mâinile amân- 
două şi îl trage prin odaie. 

— Lasă-mă. 

— Nu. 

— Lasá-má, dacă îți spun. 

— Nu trebuiai să-mi iei cutia mea cu culori. 

— Eu? 


— Tu, chiar tu, maimuţă urâtă, ai luat-o ca să faci 
buzele păpuşii tale. 

— Greşeşti domnule, cutia a luat-o mama ca sá 
facă buzele păpuşii din salon... 

— Lucrul acesta l-a învăţat dela tine... 

— Treaba mea, fac ce vreau... 

— Şi eu la fel... 

Mirel vrea să-i tragă o palmă fetiţei dar aceasta 
se retrage brusc şi băiatul cade... 

„Poc, poc“. Mămica care a fost atrasă în cameră 
de strigătele disperate ale copiilor şi care a văzut 
ultima scenă îi trage fetitii două palme. 

— Dai în mine? Nu vezi ce mi-a făcutrăutăciosul 
acesta din jucăriile mele? 

Mama se opreşte 'pentru un moment şi adaugă: 
Cu tine dragul meu o să ne socotim când vine tăticul. 

Puf, uşa s'a închis, o întorsătură de cheie, Mirel 
este iar singur în camera sa. Uitaţi-vă prin gaura 
cheii dragii mei. Are palmele deschise şi le fine în 
chip de protecție la spate şi se gândeşte la ce îl 
aşteaptă... ; 


A AE EE e PO DIE A AIE N A EE SESIA RIMA AVA E O a AE TEANS EREEREER ES E ES SE 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Director TUDOR TEODORESCU-BRANISTE. Inscrisà sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Editura 
„Ziarul“ S. A. R. Revistă ilustratā'pentru tineret. Redacția și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. 
Preţul abonamentelor: In țară: un an 200; 6 luni 100: 3 luni 50. Plata taxelor poștale in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE Adevărul S. A. BUCUREŞTI emm 


H 


DIN LUMEA: CELOR CARE NU CUVÂNTĂ 


ORIZONTAL: 1. 


Numai eu fac: bâz, 
bâz, nu lipsesc la 
nici un prânz; 5. 


Câr, câr, câr la co- 
titură şi de foame 
sunt sătulă; 9. Cel 
care neagă existența 
lui Dumnezeu. 10. E 
prima pe portativ; 
11. Nu duc grija de 
bani; 12. Tipátul 
mi-e: guic, guiă, n'am 
mâncare niciun pic. 
(art.); 14. Nu-i nici 
dulce, nici sărat şi 
e lac în acest stat;17 
Petrecere cu dans; 
18. Pronume; 19. 
Deşi merge către lac, 
ea mereu spune mac, 
mac; 20. Când vor- 
beste spune pi, dați- 
ne pace copii (art.); 
21. Si ’nainte şi ’na- 
poi, hai, copii, mai daţi şi voi; 
22. Iha, iha, iha-iha, prin livezi 
bună-i iarba; 23. Dânsele fac bé, bé, 
bée; 25. Notă muzicală ; 26. Scrumbie 


SILABE IN 


esa ; TA 
MA 


E 3| A . 9 
©" |] 
Ennon Ai 


0 j 


GC 
Kn am m pp 


E 
hp 


sărată gi uscatá; 25. Imitá strigătul 
ciorii; 28. Doamna zice „ghi,gha, ga, 
m’as certa cu cineva“... 29, Ea ştie sá 
zică mu, când îşi chiamă vifelul. 


CRUCISATE 


ORIZONTAL: 1. Cele mai scumpe ființe de pe lume; 3. Seara pare 


pe cer ca o „minge de aur“; 
VERTICAL: 1. Tu ála!.. 


5. Puțin înaltă. 
; 3. Totalitatea ființelor şi lucrurilor create; 


5. Locul de unde se scoate sarea şi se extrag metalele; 6. La fel cu. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele și pronumele 


Adresa 


Luna Octombrie. 


Steeg Unbrersitátil Iaol 


LABIRINT 


Titi şi cu Lenufa 
au fost astá vará la 
Constanţa. Unchiul 
Tom le-a dat drept 
cadou o bàrcutà cu 
care se plimbau toată 
ziua. Iatà însà cà de- 
Nr. 4 pàrtàndu-se demalau 


PRETUL 5 LEI 


D wats 


VERTICAL: 1. 
Stie zice i gi a, mai 
mult nu poate 'nváta 
(art.); 2. Nota do în 
vechime; 3) Petre- 
cere frumoasá, tam- 
tamuri de picioare, 
lumea e voioasá, to- 
tul e sătbătoare; 4, 
Jumătatea cucului; 
5. Ásta face cra, cra, 
cra gi e rudá cu 
cioara (art.); 6. In 
urarea de Anul Nou, 
se compară cu un 
ANA bou (art.); 7. Afluent 

; ; al Nistrului; 8. A se 
boci; 10. Transport; 
12. La revedere; 13. 
Cureluşa de piele (în 
Moldova);15. Aşa zi- 
ce ea miau, miau, un- 
de-i laptele să-l beau; 
16. Soare egiptean; 
20. Grădina cu alee; ` 
22. Brânză nesărată; 23. Orăcăiesc 
broastele; 24. Cureluşă de meşină; 
26. Conjuctie; 27. A doua silabă 


a gâştei. 


nimerit printr'o serie întreagă de 
pietre, printre care cu greu sau 
putut strecura. La înaintat a mers 
cum a mers, dar când să se întoarcă 
n'a mai fost chip. Deaceea ei s'au 
suit pe un astfel de pietroi şi au 
început să strige după ajutor. In 
desenul nostru. toate acele pietre 
sunt înlocuite cu linii. Cum se vor 
putea strecura iar printre ele, ca 
să ajungă în dreapta, jos, la plaje? 


i BIBLIOTECA DMVARSIRARIZIARI 


Lë ZOvo! 


Lóng'un fr oe romonild, 
In ciuperca ceo pestrilo; 
Lecvese de-un an şi-o voro, 
O albina” com avoro 

Sj o muscă vorbâreofa,; 

Ve se la” Si inorózneota”. 
Ele ov primit în zorr, 

Un colel 5i tre: Scrisori, 
Intre care av aflat, 

Un bilel neaşteptat: 
Invitatio de sor, 

Lo bonchetul d'in zOvo! 
Dor ocolo, lânga drum, 
Jode suspináno! acum, 

Un bondor-e Trorsióh bat, 
E sarac, dor sugubad? 
Insa -ocum e neca frt. 

Lo el nimeni no venit 
Sol pofleosca în zdvo.. 
Ce n'asi da sa merg cu vroi l 
Spune dânsul 51 rébdare! 
E, povrestea- cu urmare 
lor revista de-o cititi 

S; sfârşitul 7/ 9d'siti. 


VE esa 


Dragii mei, 
Desigur că rândurile 


“mele vă vor uimi, de data 


aceasta. Până acuma v'am 
tot rugat să nu-mi scrieţi 
prea mult — este vorba 
de colaborări — căci nu 
avem loc în revistă pen- 
tru atâtea poezii şi po- 
veşti, câte ni se trimit. 

Aţi aflat şi voi însă că 
în ultimele luni au fost 
chemați să-şi facă datoria 
față de țară, numeroşi 
bărbați. Redactorii revi- 
stei noastre au plecat şi 
ei şi am rămas singură, 
împreună cu d-ra Anca, 
Tuşa Ella şi d-ra Elvira 
Calan, ca să scriem re- 
vista. Trebue să recunoaş- 
teti că e un lucru nespus 
de greu. 

Zilele trecute, stând la 
sfat în redacția noastră 
şi neştiind cum să ne 
descurcăm, mi-a venit o 
idee, cu care au fost de 
acord şi prietenele mele. 
Iată despre ce este vorba: 

La urma urmei, dece 
nati scrie voi, cititorii 
noştri, o revistă întreagă, 
ca şi cum voi ati fi re- 
dactorii, iar noi cititorii. 
Să ne lămurim cum vom 
face acest lucru. Dăm mai 
jos câteva scrisori primite 
dela cititori. Cine vrea 
să mă imite pe mine, a- 
dică pe Mătuşica, să dea 
răspunsurile aşa cum le-aş 
da eu, dar după felul în 
care gândeşte el. Prin ur- 
mare, care din voi vrea, 
va fine locul Màtugichii. 
Tot aşa, puteţi ține locul 
drei Elvira Calan, Tuşei 
Ella şi d-rei Anca, trimi- 
tànd poveşti cu desene, 
poezii, năzbâtii şi ghidu- 
şii, cunoştinţe folositoare 
şi, mă rog, toate cele câte 
le publicăm noi în re- 
vistă. 

Prin urmare, va apărea 
o „Dimineaţa Copiilor“, 
scrisă numai de cititorii 
ei. Apucati-vá de; lucru! 
Scrie-ti frumos, citet, pe 
o singură față a hârtiei, 
iar desenele să fie făcute 


cu tuş negru. Nu vă pri- 
pifi, căci aveţi timp două 
săptămâni de zile, ca să 
trimiteţi colaborarea. 

Acei dintre voi cari 
vor şi pot, să-şi pue şi 
fotografia alături de ma- 
terialul pe care-l ver tri- 
mite, şi dacă noi, cei dela 
redacţie, ‘vom socoti Ca 
scris lucruri frumoase, 
vom publica şi cele ce-a 
trimis, şi fotografia au- 
torului. 

Prin urmare, căutăm 
redactori! DAR NU UI- 
TATI PENTRU UN 
SINGUR NUMAR AL 
»DIMINETII COPII- 
LOR“. 

Poate că dintre voi vom 
găsi talente adevărate, 
care vor rămâne pe viitor 
colaboratorii noştri. Da- 
ti-vá, aşadar, toată silinta, 
şi spor la muncă! 


IMĂTUȘICA 


DRAGĂ MĂTUŞICĂ, 


Sunt o nouă cititoare 
a „Dimineţii Copiilor“. In 
curând voi fi şi abonatá. 
Imi place foarte mult re- 
vista, mai ales pagina 
fetitelor si Năzdrăvăniile 
lui Bicà. Te rog dragă 
Mătuşică, sá mà socotesti 
de acum înainte si pe 
mine printre . nepotelele 
matale. Se poate? 

Sunt în clasa III-a pri- 
mară. Am rugat-o pemă- 


“CĂUTĂM REDACTORI! 


mica şi mi-a promis că 
mă va abona şi pe mine 


Ja revistă. Nici nu-ţi în- 


chipui ce bine îmi pare. 
La revedere Mitusico. 
Aştept răspunsul matale. 


Cu drag, 
noua cititoare 


IONICA NICOLESCU 


Scumpa mea Mătuşică, 


lartá-má te rog că scriu 
aşa rar, dar de când a în- 
ceput şcoala sunt foarte 
ocupată, Ştii că am tre- 
cut în clasa IV şi cum 
anul acesta am capacita- 
tea, trebue să-mi dau toată 
osteneala. Iti mulțumesc 
pentru „Floarea Ingeru- 
lui“ pe care mi-ai trimis-o 
şi care mi-a plăcut foarte 
mult. Te rog, dacă mai 
scrii o carte pentru noi 
să ne anunfi în revistă, 
pentrucă vreau să am 
toate cărțile scrise de 
Dumneata. Acum, abea 
aştept să apară ,,Nenoro- 
cirile Florichii. 

Te sărut, 

nepotica matale 


MIOARA CRETOIU 


Scumpa mea Mătuşică, 


In primele cuvinte ţin 
să vă mulțumesc pentru 
că nú m'afi dat uitării. 
Vă mulțumesc pentru a- 


ZAPEN 


EXCELENTĂ MEDITATOARE 


PREDĂ LECȚII PENTRU CURSUL 
SECUNDAR 


ADRESATI-VA LA REDACȚIA 
REVISTEI INTRE ORELE 5-8 


PRIMAR ȘI 


CĂUTĂM REDACTORI 


Aria ge ` 


è x 


“ETA 


O a ae mr e e "uer ar rd 


tenfie gi pentru publica- 


rea romanului „O româncă . > 


la Polul Nord“. Romanul 
este foarte frumos, mai 
ales că este scris de Mă- 
tuşica. 


Termin şi vă sărut 


mâinile, 


TICĂ BERNSTEIN 


Desen trimis de 
un cititor 


| 


ts 


Al ) 


eet 


revistă ilustrolò ` 
pentru tineret ~ dëi 
O! CO 


DIOSES POPP APP E AS EPOC ECESPPSEG IIS PRI GL ADI 
31 Octombrie 1939 No. 821 


E 


SCH 


Ilustrafia noastră và arată cum puteţi executa 
singuri un teatru de păpuşi. Mai întâiu de 
toate trebue să faceți păpuşile cari vor juca 
în acest teatru. Din stofă albă sau de culoare 
roz tăiați un cerc (1). Rugaţi apoi pe mama 
voastră să o coasă astfel ca să formeze un 
săculeț, în care puneţi vată sau resturi de 
stofă sau mătase. (2). Sus gi jos faceți un 
lănțişor de aţă. Aveţi nevoe pentru corpul 
păpuşii de o bucată de lemn cum arată 
ilustrația noastră. lar pentru picioare gi 
brațe aveţi nevoe de befigoare cum se între- 
buinfeazá la purtarea pachetelor. In aceste 
bețe trebue sá băgaţi bucățele de sârmă 
foarte subțire pe care o îndoiți în formă 
de cârlig. 

In bucata de lemn, adică corpul păpuşii 
infigeti câteva bucăți de sârmă în forma 
literii U, de aceste bucăți de sârmă fixafi 
picioarele şi brațele (7, 3, şi 4). Din lemn 
de traforaj sau carton tăiați laba picioarelor 
şi le fixafi de „bețe. (5) (6) arată tiparul 
pentru căciulă a păpuşii. 

Aceasta o executați din hârtie colorată. 

Figura păpuşii o pictați. Pentru ochi şi 
nas aveți nevoe de mărgele. Pentru fixarea 
mâinilor şi labelor picioarelor luaţi tintigoare 
foarte subțiri. 

Pentru îmbrăcămintea pápusii o rugaţi 
pe mámica voastră sà vă ajute să creati 
costume vesele şi de efect. In felul acesta 
veti avea o trupă de artişti frumoşi. 


pda rio 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


+ 
In zăvoiul din spre luncă, 
Raze soarele-și aruncă, 
Sá se sbengue si ele, 
Printre flori gi floricele, 
Si s'acopere cu aur, 
Mândrul frunzelor tezaur. 


Razele voios se-anină, 

De-un scaete şi-o tulpină, 
Si c'o tumbá se aruncă. 
Râzând vesele, în luncă. 


Dar aici, ce forfoteală 
Strigăte si imbulzealá! 

Că spre seară Dan, Prefect, 
O să dea un bal select. 
“lar orașul se grăbeşte, 

Si serbarea pregăteşte. 


Gâzele şi mari gi mici, 

Se strecoară pe poteci. 

O albină-aduce miere, 

Un bondar tainu-si cere. 

O furnică poartá grâu, 
Croitorul, coase-un brâu. 
Viespea cará-un coş cu mere, 
Alta sticlele cu bere. 


Un butoi în drum se strică, 
Sucul printre doage pică. 
Și-un gândac ce strânge rouă, 
A l vit un coș cu ouă. 

lar albina-i furioasă: 
„„Trântorule, stai acasă!“ 


Două gărgăriţe stau. 

Niciun ban în pungă n'au, 
Si-ar mânca, aşa, de gust, 
Cozonaci făcuţi cu must 

Dar brutarul stă, păzeşte: 
„Hm! Nimica nu-mi lipseşte? 


Inăuntru la cuptoare, 
Fierbere şi zarvă mare, 
Că un trântor a’nghifit, 
Untul proaspăt pregătit 
Pentru crema de cicoare, 
Şi acum i-e rău de moare 


CĂUTĂM. REDACTORI 


Peste drum la croitor, 
Calfele muncesc de zor. 
O albină vrea un fes, 
Un bondar un brâu ales. 


~ Şi trei greeri din zăvoi, 


Vor să-şi facă aripi noi. 


Un gândac suit pe-o scară, 
Prinde florile afară, 

Si întinde peste stradă, 
(Pregătiri pentru paradă) 
Trei ghirlande de verdeață, 
Cumpárate ieri din piaţă. 


Fiecare gospodină, 

A luat ramuri din grădină, 
Şi-a făcut o coronifá, 

Cât mai mare și pestriță. 


Este gata pentru bal, 

Cel mai impozant local. 
Zidu-i proaspăt văruit, 

Și parchetul lustruit, 
De-o echipă de furnici. 
Un covor lucrat cu-arnici, 
E adus de un gândac. 
„Oaspeţii să vinà’n frac!" 
Strigă tare un bondar, 
Cărând sticle cu cotnar. 


Insfârşit soseşte seara. 
Greerușul cu chitara, 

A sosit și acordează. 

Şi în vreme ce'noptează, 


PENTRU REVISTA NOASTRĂ — 


Licurici şi-aprind în sală, 
Felinarele de gală. 


Un bondar aleargă iute, 
La furnică să-l ajute, 
Că s'a agăţat de-un cui, 
Și şi-a rupt aripa lui. 
lar furnica ia un ac, 
Să i-o coase după plac. 


Florile'mprejur dorm duse. 
Razele-s de mult apuse. 

Doar o stea mai curioasă, 
Vrând să vadă după casă, 


. Mi sa aplecat prea tare, 


Şi-a ajuns... stea căzătoare! 


Se-aud paşi, şi vin încet, 
Musafirii din boschet, 
Imbrácafi cát mai frumos. 
Un gândac e-aga lucios, 
Că'n aripa-i se privește, 
Viespea gi îşi potriveşte, 
Buclele intoarse'n spate, 
Cât mai mândră să arate. 


Au sosit cu tofii-acum. 
Felinarele pe drum, 4 
Strălucesc în mii de focuri, 
Si sub ele'încins'au jocuri, 
Toţi ştrengarii din oraș, 
Sdrenfuifi, cu chip poznaș. 
Numai unul stá cuminte, 
Trist gi fárá de cuvinte. 
Cá la balul cel vestit, 
Nimenea nu l-a poftit. 


Alergase el in zori, 

La trei greeri senatori, 
La furnică, la lácustá, - 
La prințesa cea augustá 
Ghiocel cu drag parfum, 


Insá tofi l-au dat pe drum: 4 


„Nu te vezi ce sdrenfuit? 


Şi mai vrei sá fi poftit? 

Auzi ce-obrăznicie, 

Vrea la bal cu noi sà vie!“ 
Ba prinfesa i-a mai spus, 
Ridicandu-gi nasu’n sus: 
„Prea ai haine vechi gi proaste, 
Nu aduc cu ale noastre 
Pleacă iute că îmi vine, 

Să leșin privind la tine!“ 


Vezi, de-aceea e mâhnit, 
Si suspiná necăjit. 


Haimanalele-au spart hora, 
Si în râsul tuturora, 

Au plecat voivşi spre case. 
Traistă'n băț singur rămase. 


Printre străzi, cu pasul rar, 
Se strecoară un {@nfar. 

Are spada ascuţită, 

Si mantia sdrenfuitá. 

El în umbră se opreşte, 
Spada'n mână pregătește 
Si asteaptá-apoi să vie 
Dan, Prefect la primărie 
Unde îl chemase-urgent, 
Dela bal chiar, un agent. 
El voia să-i spună-anume, 
Că un hoț cu groaznic nume, 
A pătruns azi în oraş. 

E tántar şi fost ocnas. 

Si de dánsul se mai spune, 
Cá un furt la cale pune. 


lar prefectul alerga, 
Ordine voind sá dea, 
Speriat cá vrea ocnagul, 


Sá lovească tot orașul. 


Se aude'n drum trăsura, 
Si începe aventura. 

Căci fántarul, plin de foc, 
Strigă tare: ,,Stati pe loc!“ 
Si sármanul vizitiu, 

A încremenit de viu. 


5 


„Punga!“ strigà-apoi tálharul. 


Dar în urma lui strengarul 
Traista'n băț mi se ridică 

Si asvârle fără frică, 

Patru pietre'n spre fánjar. 
lar acesta pe trotuar, 

A căzut fără simfire. 

lar Prefectul scos din fire, 
Strigă: „„Vino-aici, agent! 


Arestează-mi la moment 


Hoţul ăsta, si răspunde, 
Unde-ai fost acuma, unde?“ 
lar sărmanu-agent, cu frică, 
Merge hoțul de ridică 

Si îngână: „Mă iertafi! 

De ştiam că voi erafi, 

M'aș fi repezit ca vântul, 
Si Par finghițit pământul!“ 


lar ştrengarul? Ce'ntrebare! 
l-au dat iute-o haină mare, 
Plină de aur si fireturi 


Si l-au dus la trei bancheturi. 
lar la bal când a sosit, 
Invitații Tou slávit. 

Dar mai mult ca tot, ceva, 
A'ncântat pe haimana: 

Că la valsul de ononre, 
Principesa zâmbitoare, 

Ghiocel, la el veni, 


Să danseze îl pofti. 

Apoi ea l-a întrebat: 

„Sper că nu te-ai supărat? 
Astăzi eu, glumit-am doară, 
Nom să fac a doua oară“. 
Si tot balul fu apoi, 

Ca un vis pentru cei doi. 


lar în zori când a venit, 
Soarele a mai găsit, 
Gâzele încinse foc, 
După-atâta râs şi joc. 


VERA CĂLIN 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


ra - esh e AIM de n è 


HAI SÁ FACEM SPORT 


Dragii mei, pe vremea 
mea, atunci cánd eram 
mic ca voi, nu se prea 
făcea sport aşa ca în zilele 
noastre. Pe vreme aceea 
copiii trebuiau sá stea 
toată ziua să buchisească 
gi cei mai mulți dintre ei 
erau palizi, se îmbolnă- 
viau uşor şi îmbătrâneau 
înainte de vreme. 

Nu aş vrea sá mă Infe- 
legefi greşit. Si eu sunt 
pentru învățătură. Ba cred 
chiar că trebue să vá ve- 
defi mai întâi de toate 


de lecţii şi apoi de joacă, 
fiindcă la urma urmii, 
sportul tot o joacă este. 
Fiecare lucru trebue să 
fie făcut însă cu măsură. 
In copilăria mea, înce- 
puse tomai să prindă spor- 
tul printre copii. Imi 
amintesc, că tatăl meu 
îmi dădea voie sá mă duc 
pe un maidan unde ne 
adunam noi copiii, ca.sá 
jucăm oina şi să ne luăm 
la întrecere. Era la înce- 
putul primăverii şi eram 
nerăbdător să fac o par- 
tidă de oiná, aşa că de 
îndată ce mi-am terminat 
lecțiile m'am şi dus pe 
teren, cum spuneţi voi. 


Am jucat oina toată 
după amiaza, m'am luat la 


întrecere gi la trântă, iar ` 
seara de cum am venit a, ` 


casă, am făcut o baie şi 
‚voii sá mă aşez la masă. 

Când treceam pe cori- 
dorul care duce spre su- 
fragerie, mi-am. pierdut 
însă conştiinţa gi am că- 
zut la pământ. Noroc că 


tatăl meu care era prin 
apropiere văzu lucrul a- 
cesta, se repezi, mă luă 
în brațe şi mă culcă în 
pat, chemând apoi do- 
ctorul. 

Acesta se interesă de 
ce făcusem toată după 
amiaza şi mă lămuri că 
tot răul era că am făcut 
sport fără măsură. Trebuia 
să o iau cu încetul, iar 
nu să stau toată după 
amiaza pe maidan. 

Astăzi se fac tot felul 
de sporturi. In afară de 


oiná, care este sportul 
nostru național, se mai 
joacă astăzi foot-ball, 
volley-ball, rugby şi alte 
asemenea jocuri care au 
fost aduse de peste hotare, 
mai ales din Anglia, care 
este adevărata patrie a 
sporturilor, 

Sunt jocuri fără îndoială 
foarte frumoase, dacă ştii 
să le joci. Nu mă gân- 


desc că trebue să cunoşti: 


regulile jocului, căci nu 
încape îndoială, că fără 
aceste reguli n'ai ce căuta 
pe teren. Mă gândea însă 


la felul în care trebue să: 


te joči, fără patimă şi cât 
mai cavalereste.. 

In timpul jocului, ori- 
care ar fi el, trebue să 
te arăţi disciplinat, adică 
să asculti de şefi gi mai 
ales de arbitru, adică de 


acela care conduce jocul. * 


El este stăpân absolut gi 


CĂUTĂM REDACTORI 


PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


hotărârile lui trebuesc 
urmate cu sfințenie, alt- 
fel. tot matchul, adică 
toată întrecerea devine o 
simplă adunătură de 
derbedei. 

In timpul jocului, nu 
trebue să prinzi ură pe 
acela care-ţi joacă împo- 
trivă, Luptă cu el, dar ca- 
valereşte, fără viclenii 
neîngăduite şi ajută-l când 
este căzut la pământ. Aga 
trebue să se poarte un a- 
devărat sportiv. Match- 
urile trebue să fie între- 


cere între prieteni, iar nu 
lupte între duşmani. 


Dar în afară de jocurile 
cu multi, mai sunt gi alte 
sporturi, asupra cărora 
vreau să vă atrag atenția. 
In primul rând vine 
gimnastica suedeză. Sunt 
mişcările în aer liber pe 
care ar trebui să le facă 
fiecare copil, cel puțin 
cinci minute dimineața şi 
cinci minute după amiază. 

Există o carte, scrisă 
de un suedez, anume Mue- 
ller, care se numeşte Sis- 
temul Meu şi în care se 
arată cum trebuesc să fie 
făcute aceste mişcări şi 
care este rostul lor. 

Vine apoi gimnastica la 
aparate, care trebue să 
fie făcută numai sub su- 


pravegherea unui specia- 
list, deoarece altfel se pot 
întâmpla accidente din 
cauza imprudenfii voastre. 

Atletica uşoară are la- 
turi care ar putea fi prac- 
ticate şi de voi. Dar gi 
pentru aceasta trebue un 
îndrumător. 

Sportul cel mai frumos 
şi mai puţin costitor este 
însă drumefia, adica ex- 
cursiunile. Din primăva- 


ră până în toamnă târziu, 
nimic nu este mai fru- 
mos şi mai sănătos, decât 
să pleci dimineața cu pa- 
chefelul de mâncare la 
tine, să poposeşti la um- 
bră de codru verde şi să 
stai toată ziua la aer cu- 
rat. E frumoasă drumetia 
şi la munte, dar este mai 
anevoioasă, de aceea bine 
este ca să fiți conduşi de 
oameni mai în vârstă. 


Vă dau aceste câteva 


sfaturi privitoare la sport, 


fiindcă sunt sigur că nu 
există vreunul dintre voi 


care să nu fie sportiv. 


Ag vrea însă să fiți tot 
odată cavaleri,străjeri aşa 
cum scrie la carte şi mai 
ales aş vrea... să nu vă 
neglijafi şcoala din pri- 
cina jocurilor, chiar şi 
sportive. 


RADU ŢURCAN 


6