Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages1-50

Din lumea animalelor 


Pe socoteala animalelor 
sälbatice se povestesc fel 
de fel de intámplári, care 
de care mai ciudate. 

Bunäoarä, despre elefanti 
se spune cá atunci cánd 
imbätränesc si deci nu mai 
au putinţa să-şi strângă 
hrana trebuincioasá, se în- 
dreaptă singuri în junglă, 
acolo unde si alti semeni 
de ai lor obişnuiesc sá se 
retragá spre a-si da sufletul; 
sunt locuri necunoscute oa- 
menilor, dar bätränii ele- 
fanti le gásesc totdeauna, 
fără greş, cu destulă usu- 
rintá. 

Toti locuitorii din India, 
din Siam si din Africa cred 
in acest cimitir, dar el nu 
e întradevăr decât in în- 
chipuirea lor. 

Elefantul, ca toate 
lalte animale sálbatice 
moare, acolo unde se în- 
tâmplă, fie din bătrânețe, fie 
în urma unei boli, sau chiar 
din pricina unui glonte. 

Căderea şi moartea lui 
nu scapă niciodată ochilor 
ageri ai păsărilor răpitoare; 
păsări cari cu toate acestea, 
mau nici ciocul şi nici ghia- 
rele destul de puternice 
spre a sfâşia pielea anima- 
lului când i-a venit moartea. 
Dar este cineva care se în- 
grijeste să le vie în ajutor. 
Această grije o au în cursul 
nopţii furnicele uriașe, șa- 
calii, hienele, leii şi leo- 
parzii. 

Si astfel, când a doua zi 
răsare soarele şi păsările 
se întorc, ele găsesc piclea 
sfârtecată şi pot să înceapă 
ospátul. Apoi, când se inop- 
tează, cârduri de animale 
năvălesc asupra scheletului 
din care, până la sfársit, 
nu mai rămân decât oasele. 

Si băștinașii au folosul 
lor depe urma elefanților 
morţi. ludată ce văd pásá- 


cele- 


m — — — — — 


p — — m 


2 
Li 
* 
- 
x 
. 


m 


rile de pradă dând târcoale 
si coborând în vreun loc, 
ei se grăbesc s'alerge într'a- 
colo, ineredinfati că vor 
gási hoitul unui elefant. ki 
au colții de fildeş. 

Omul ucide cele mai mulle 
animale sălbatice. Apoi, nu- 
mai decât după om urmează 
crocodilul. Leoparzii ucid 
numai din plăcere, iar leii 
fac acest lucru doar pentru 
a se hrăni şi apăra. Un leu 
ucide în mijlociu şaizeci de 
antilope pe an. Un adevă- 
rat prapad în rândul fiare- 
lor junglei fac apoi câinii 
sálbateci. Fiind alergätori 
spriuteni, când o haită de-a 
lor găseşte urmele unei an- 
tilope, ei o urmăresc până 
când animalul cade obosit, 
şi atunci îl măcelăresc. 

Cel mai temut ucigas e 
crocodilul care misuna prin 
toate upele Africei. Croco- 
dilul asteaptá prada, cánd 
aceasta se apropie de ráu, 
spre a se adăpa, utunci o in- 
hatá de cap sau de picior, 
lovind-o cu coada, până o 
ameteste si în chipul ăsta 
se prábuseste. 

Animalele sălbatice mari 
nu se prea bat între ele. 
Când ajung la bătrâneţe 
le cad dinţii si se hrănesc 
cu vietáti mici. 

Cel mai temut duşman 
al animalelor sălbatice e 
tot omul, care prin dibăcia 
lui le ucide întrun chip 
foarte iscusit. 


Aas, cea mai mare 


floare din lume 


A fost văzută pentru prima 
oară în anul 1818 intr'o 


‚dur 


Mihltgtaen Aninereitttii laşi 


pädure din Sumatra, dea- 
lungul fluviului Manna, de 
doi cercetori: englezul Ruf- 
fles si germanul Arnold. Ei 
gäsira floarea, numitä de 
malaezi Aas, la pic:oarele 
marilor arbori ai cäror 
trunchiuri erau inconjurate 
de liane (niste, plante agä- 
tátoare). Aasul are o cir- 
conferinfä de un metru si 
niste muguri mari cät o 
varzä. Apropiindu-se de ea, 
cei doi invátati väzurä ie- 
sind din floarea, care mi- 
rosea a carne veche, un roiu 
de muste. Corola e alcá- 
tuitá din petale tepoase de 
cinci centimetri, de culoare 
rosie cu pete albe. 

O singurá floare cántárea 
sease chil* şi înăuntrul co- 
rolei nu erau mai putin de 
patru chilograme de apä. 
Floarea nu are nicio frunzä. 
Ea crestea deadreptul pe 
o rádáciná a unei liane. 
Precum se vede, Aasul e o 
plantă parazită a lianei. 


Dupa 3000 de ani 


Invátatul Kapteres a is- 
butit să dea viaţă unor 
germeni îngropaţi de secole 
în gheturile polare şi anume 
unorouă de moluște desco- 
perite de el. 


A luat ghiata si a dus-o în 
zona temperală şi a aşteptat 
să se desghete ca să poată 
scoate ouăle. Apoi le puse 
in apă distilată. După trei 
mii de ani, ele s'au deschis 
făcând să vadă lumina. zi- 
lei numeroase vietäfi. Din- 
trun singur ou au ieşit o 


sută de vietáfi. lată nişte 
făpturi cari se pot lăuda cu 
cei mai vechi strămoşi | 


Judecătorul : — Esti con- 
damnat la cinci ani închi- 
soare! Ai teva de adäugat? 

Sterpelici: — Nimic, dom- 
nule judetátor, mi-e dea- 
juns si atát | 


— Má Nätäfleatä, dece 
cänfi atât de tare când 


nu-i nimeni sá te audá. 
— Pái, vreau sá-mi omor 
timpul. 
— Acum inteleg, zise 


Safta : — Of, Tontolico, 
ce-i murdiria asta in bucá- 
tarie? 

Tontolica: — Nu-i vina 
mea, mamă. M'ai trimis să 
cumpăr niște lumânări şi 
le-a udat ploaia. D'aia le- 
am pus lângă sobă, să se 
usuce | 


EEE 


E ARO E eS 2 ra 
| A i ZA | ; 
* i 

fi 3 2 j 208 EEE 


* = AA Li 


7 8. y ec mn b seers 


RE Voi SEA 


REDACTIA $1 ADMINISTRATIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 —9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. - EXEM- 
we 5 LEI: — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


Director: MARIN IORDA 
ILUSTRATA PENTRU COPII 


ŞI TINERET 


SĂ STÂM PUTIN 
LYORBA COPII ! 


Coca Bădeanu. 
să-ți spun, mă cam încurcă. 
Dar voi încerca să- ți dau un răspuns Fireşte, mai 


— Imi pui o întrebare care, drept 


cuviincios este să-i spui máicutei dumneata şi tăicu- 
jului la fel. Dar tot atât de drept este că respectul ade- 
värat se poate arăta şi prin altceva, nu numai prin cu- 
vinte. Sunt unii care si tutuiesc părinţii dar lucrul acesta 
nu-i împiedică de a-i 3 de a nu ieși din cuvin- 
tele lor. > 

Si sunt si “altii cari spun máicufei dumneata, dar 
toată purtarea lor aratä lipsa oricärui respect. Asa cä 
matale. vei alege singură cum să-i vorbeşti máiculei şi 


! lui táicutu: cu „tu“ sau cu dumneata. Dar oricum le-ai 
vorbi, fie intr’ un ‘fel sau in altul, respectá-i, draga mea 
i Cocuţă. 

Dinu ers Bietul Mos Crăciun e incolfit 
i din toate părţile de cereri si. rugáminti. Cu greu, sár- 
i ‚ manul, le va putea indeplini pe toute. Dacá matale ai 


Pe fi fost mai- modest si m’ai fi rugat să-i cer o jucä- 
rioará mai eftiná, eu cu dragá inimá ii vorbeam. 

Dar să-ţi spun drept, nam curajul să-l rog să-ţi a- 
ducă şi o bicicletă, si un cal, şi o minge. Dacă toţi 
copiii ar cere lucruri atât de multe şi scumpe ca matale, 
Moş Crăciun ar trebui să demisioneze din slujbă ! 

Doi fulgi de západá. — Cât de rău îmi pare, dragilor, 
când primesc scrisori, în care nepofeii niei dau do- 
vadă de răutate si de viclenie ! 


k Dece n'aţi iscälit scrisoarea cu numele voastre a- 
K devărate ? Aşi fi cercetat să vad dacă ce spuneți voi e 

E drept si. asi fi făcut tot ce-mi stă in putință sá vá 
t mulţumesc. 

4 Asa trebuie doar sá vá cert pufin (nu prea ráu, 


fiindcă mi-e milă de nepoſeii mei — chiar de aceia cari 


5 IANUARIE 1933 


No. 726 


= 


— 
— 


má nemultumesc). — Nu vá pot da niciun ráspuns ín 
privinţa ,.Jocurilor** 

Cred insá cá-mi veſi scrie o altá scrisoare gi atunci. 2 
cu dragă inimă voi face ce-mi cerefi. | ; 


n Deca 


Până atunci, urez celor doi fulgi. de. zăpadă să ni- ? 
mereascá pe barba lui Mog Crăciun zi sá'nvele dela bă- , 
tránul unchias ce înseamnă bunătatea. . 4 

Niculiţă Teodoru. — Imi pare foarte, bine, nepole- 
lule, că matale eänfi atät de frumos la pian. Cum as 3 
face sá te aud şi eu odată ? la vezi, poate dai vreun H 
concert si imi trimili şi mie o invitafie. ¡y 

Te sárut, Nieulifä, şi mai serie-mi. 3 

Milsana. — Ce mai faci, nepoļica mea dragă ? Cum E 
o duci cu gândurile negre zi cu nan albe ? Mi-ai ur- ? 
mat sfaturile ? > 

Sá nu uiti ca Bunifa ifi poarlä „de Lepe grije, — 
cu gándul. ES 

Sándel Neuman. — Un copil nu trebue dată să 5 


înveţe pentru răsplata notelor. Trebue 1 
bucuria lui de a se instrui. Deaceea- 
plángi si sá stai zile intregi nemäncat, fiinde 
rul oe istorie ţi-a dat un opt in loc de u 
Dă-ţi silinsa la învăţătură, dar nu t 
încântat de o nota mare si nici rnahal 
Ne-am înţeles, Sandel ? Şterge-ţi Ja 
să-ți sărut obrajorii. 


CN RA EN BEE RT — o PES tada 7 REN EEE ET TE 


2 je ae 
ER en 


* 


ECOLO, în țările Nordului, unde iernile nu se 
mai sfarsesc, Eschimogii, ghemuiti în colibele 
lor ascunse sub zăpadă, petrec serile spu-, 
nându-și legende gi poveşti. Scopul acestor | 
istorisiri este lămurirea fenomenelor cari se 
arată ochilor lor, ca iceberg-urile, aurorele 
boreale, marea împietrită de frig. — Totul este lămurit 
prin amestecul zânelor și duhurilor, bune sau rele. — 

„La Nord, adică la pol, spun bătrânii, în ţările 
unde soarele se culcă la miezul nopţii, unde rămân 
luni întregi fără să apară la orizont, domneşte stăpâni- 
torul gheturilor, regele Hó. Este un duh cu părul si barba 
albă ca zăpada. Locueşte într'un palat minunat ai cărui 
pereţi și turnuri alcătuiți din ghiafä, care strălucește ca 
AS pietrele preţioase. Toate mobilele sunt lucrate din ghiatá; 
Lee tot cu ghiatá este invesmántat si regele si duhurile care 

o 5 vegheazá asupra lui gi regatului sáu. Cánd regele pleacá 

+ la plimbare, e insotit de un alai numeros de urși albi, 
foce şi morse, 

Intr'una din zile, unul din sfetnici se infátigá re- 
gelui H6. 

— Sire, începu el, la marginile regatului nostru s'a 
ivit o corabie mare venită din țările Sudului. — Nu 
poate înainta mai spre Nord din pricina munţilor de 
ghiatá de care este înconjurat ţinutul nostru, dar mari- 
narii au adápostit corabia intr’un golfulet si vor sá a- 
jungá la Nord cu sániile. 

— Sá-mi fie adusi stráinii, porunci regele, vreau 
aflu ce scop urmáresc. 

Spiridusii luară înfăţişarea Eschimosilor, gäsirä’strä- 


Eag 


SO OV I On 


sa 


inii și-i sfătuiră să se îndrepte spre Nord, fágáduindu-le 
|să-i călăuzească prin ţinuturile îngheţate. 


In felul acesta căpetenia corábiei si câţiva din în- 
sofitori lui fură aduși înaintea regelui Hó. 

— Ce căutaţi ia tara mea? întrebă regele. 

— Vrem să pătrundem pâna Ja polul Nord, răspunse 
căpetenia, dorim să cunoaştem întinderile îngheţate şi 
să le pătrundem taina. 

— Polul este al meu şi trecerea spre el n'o îngădui 
decât supusilor mei. Porniti înapoi spre ţările voastre, 
dacă nu vreţi să vi-se întâmple cele mai mari nenorociri. 

— Cu ce drept vrei să ne oprești de a pătrunde în 
acest ținut, urmă corăbierul. Nu căutăm să facem niciun 
rau, nici măcar să punem stăpânire pe el. Regele nostru 
ne-a rugat să-l vizitám gi să-i povestim ce cuprinde. 

— Oameni indrásnefi! strigă regele gheturilor, dacă 
nava voastră nu părăsește pe loc hotarele ținutului meu, 
va fi infepenitä "ntre gheturile veşnice, veţi pieri de frig 
şi de foame N'ași putea fine ostateci în palatut meu si 
vă sfărâm corabia sub munţii mei de ghiatá, dar de 
data asta voi fi îngăduitor; suiti-va deci pe corabia 
voastră, indreptati-vá spre sud si vai vouă de nu-mi 
veţi da ascultare ! 

Văzând că-i se închideau drumurile, căpetenia se 
supuse poruncilor regelui. 

„Regele ținuturilor înghețate, le spuse el, a ridicat 


în locul acela un zid de nepătruns, și nu vom putea a- 
junge niciodată la Pol pe acest drum, să căutăm o altă 
trecere“. 

Dar regele trimise în urma lor un numár mare de 
duhuri nevăzute, cari cercetau toate mişcările străinilor. 
Când auzi regele că vasul în loc să se îndrepte spre 
Sud se indrepta prin strâmtorile formate de insulele 


4 


NN 


numeroase ale Oceanului inghetat, porunci vántului sá 
sufle si furtunii sá se deslánfuie. Zăpada începu să cadă 
din ce în ce mai deasă și sărmanii marinari nu mai 
puteau zări nici la o depărtare de câţiva paşi; marea 
se schimbă deodată într'un bloc de ghiatá si corabia era 
cât p'aci să fie strivitá de munţii de ghiatá ce se formau 
în jurul ei. 


— Nu mai putem rämäne aici, hotári cápete 
peste puţină vreme vom fi nimiciti de foame şi boli Să 
încercăm sá ne întoarcem pe sănii în ţările noastre. 
Poate alţii vor fi mai fericiţi ca noi şi vor ajunge la Pol. 

Porniră deci spre Sud. Mulţi din ei pieriră de frig 
sau se înecară în adâncimile cari se deschideau sub 
paşii lor. 

Cei cari avură norocul să mai vadă pe ai lor spu- 
neau: 

— Nu se poate ajunge la Pol. Este păzit de stă- 
pânul gheturilor şi orice indrásnealá este pedepsită cu 
moartea! 

Vorbele acestea nu speriară pe 
calde. 

— Putin ne pasă de stăpânul gheturilor, și vom a- 
junge la pol si fără voia lui: 

Atunci porniră alte corăbii încărcate cu marinari 
indrazneti si pricepuţi, îndreptându-se spre ţările ne- 
cunoscute ale Nordului, apucând pe alte căi. Cu toată 
prevederea lor, in cele din urmă tot se isbira de ghețarii 
regelui Hô. 

In cele din urmă, un căpitan îndrăzneţ se gândi să 
atingă cu orice pret Polul, unde se spune că se află 
întinderi bogate si unde oceanul adăposteşte cei mai 
frumoşi peşti ! 

— Vom ajunge si vom vedea pământul acela al mi- 
nunilor în ciuda celui care-l stăpâneşte! 

Cu preţul celor mai mari suferinţe, cu o incäpäfä- 
nare si o indrásnealá neînchipuită, ajunseră până la cei 
din urmă munți de ghiatá cari înconjurau Polul, când 
deodată, într'o singură noapte corabia lor fu prinsă de 
un munte de ghiatá. 

Cu toate că era foarte trainică, lemnul părăia din 
toate încheieturile, catartele se prabuseau din pricina 
greutăţii si zăpezii. Fringhiile erau acoperite de chiciurá. 
Frigul îi chinuia atât de rău, încât marinarii nu mai în- 
drăsneau să iasă din corabie, și pentru a se încălzi, au 
fost nevoiţi să ardă aproape toată lemnăria. 

Intr'una din zile, stăpânul ținuturilor îngheţate se 
infätisä căpitanului si insofitorilor lui. — Era însoţit de 
cele mai îngrozitoare duhuri, de frig, zăpadă si crivăţ. 
Il urmau turma de urși albi, gata sá sfäsie pe cine i 
s'ar fi împotrivit. — 

Căpitanul si marinarii, nimiciti de boli, stau intingi 
în adáposturile corăbiei, unde cu tot focul, ghiafa aco- 
perea cu o pătură groasă scândurile. 

„De ce nu aţi înţeles, oameni mândri, începu regele 
Hó, prin nenorocirile ce au năpădit până acum compa- 
triotii voştri, că nici un om nu poate atinge Polul. De 
ce nu.v'a servit de lecţie, întâmplarea lor ? 

— Oamenii ţării mele, răspunse căpitanul, nu se lasă 
învinşi de nenorociri, când vor să aducă foloase ştiinţei 
şi să-şi cinstească ţara. Vrem să cunoaştem întreg pă- 
mântul, deaceea după atâţia alţii, am înfruntat furia ta. 

— Care este numele tău ? 

— Franklin. 

— Mă inchin indräznelii tale, Franklin, dar nu-ţi pot 
ierta că te-ai împotrivit poruncii mele. Náváliti duhuri 
uragan, zăpadă, frig, munţi de ghiatá, sdrobifi corabia 
. acestor stráini si totul sá fie strivit si nimicit! 

Porunca nemiloasă a fost îndeplinită fără zábavá pătrunde vreodată. 


marinarii țărilor 


si viteazul căpitan pieri cu toți însoțitorii săi. 

Zadarnic încercară alti marinari să treacă pe ur- 
mele lui si să învingă puterea Regelui H6. Nimeni nu 
ajunse până la mijlocul regatului său. El rămâne de ne- 
învins la Polul veșnic înghețat unde nimeni nu va putea 


Asta este legenda povestită de bătrânii Eschimosi, 
totuşi profeția lor nu s'a îndeplinit, fiindcă în anul 1909 
căpitanul american Plary a învins toate greutăţile şi a 
înfipt steagul țării sale în mijlocul ținutului stăpânului 
intinderilor îngheţate. CORALIA DIACONESCU 


A ; a . 3 . cd tå Pao 
i i A 2 5 4 A A a Y “7 
N 'boier mare. cu întinse moșii și nenumărate 
. . 23 -~ re nos 
nici famihe şi nici. nevastă —se hotäri să-și 
facă viata mai plăcută, chemând la cl în 
casă câţiva prieteni cu care să locuiască 
împreună. | 

— Casa mea e încăpătoare. isi spunea el, am zece 
odăi in care nu stă niciun pui de om; dacă aş aduce 
„zece prieteni, ar avea fiecare odaia lui, casa ar fi 
plină de 'voie bună şi nu mi-ar mai fi niciodată urât în 
lungile seri de iarnä, când e alât de greu să induri sin- 
guratata. . ; i 
Bani am destui cu ce să i hrănesc, ba, fără sá má 
stanjenese pe mine de fel, le-ag putea da si de-ale im- 

bräcaminſii. } N Ad pi 
. Daca prietenii mei mi-se vor dovedi credineiosi. le 
voi da fiecăruia câte o parte din averea mea spre a 
"nu rămâne pe drumuri în clipa in cure eu nu voi mai 
+ 
i 
$ 
N 


nn 


— 


* 


fi printre cei vii. ` 90 75 

"Asa gândi boierul Nicolae si aga si făcu. | 

In câteva zile, casa lui nu mai era de rerunoscut ;, 

vorbele si rásetele răsunau de dimineaţă până sara, in 

- toate odäile ardea. lumina, întreaga locuinţă avea o 

" înfăţişare de sărbătoare. 

Cee zece prieteni se întreceau care mai de care sá 
intre mai bine în vuia boierului, şi când boierul se arăta 

mai prietenos cu vreunul din ei. ceilalți nouă se poso- 

- morau, si nu ma aveau ochi să-l vadă pe cel căruia 

"stăpânul casei îi arăta mai multă dragoste. . 

y Curând boierul îşi dad seama ca oamenii de care 

i se lásase inconjurat erau tofi lingusitori, prefäculi, cá 

_ toţi urmăreau să aibe cât mai multe înlesniri gi daruri 
dela el, că niciunul nu îi era prieten adevărat, 

Lar fi isgonit din casă pe toţi, dar era greu s'o facá 


Pa TR Agas 


2 “acum, după ce îi luase dela rosturile lor, după ce ii få- 
i cuse sá-si aducă bagajele; ba unii din ei Asi lásaserá 
3 si slujbele, spunând că nu mai au nevoie sá muncească 
de vreme ce boierul le dă tot ce trebuie. 


A — „Mi-am luat belea pe cap“, gândea boierul, .,tre- 
buie acum să indur până la sfârşit! 5 

Dar fiindcă prea il scoteau din särite lingusirile si 
uneltirile prietenilor săi, se hotărî sá le joace o festá ! 
k Chemá intr’o zi în odaia lui pe unul din cei zece 
= aşazişi prieteni, si îi vorbi aya: l ; ; 
: vee! La: tine fin cel mai mult, tu esti cel mai bun »si 


ax 8 


i nen mai credincios dintre. toți; deaceea tie iti voi împărtăşi 
averii, plictisit de singurătate — căci n'avea 


o mare taină, lată despre ce e vorba : în noaptea asta, 


la orele douăsprezece, va veni cineva la mine; este 


vorbi de un văr de al meu pe care nu l-am mai văzut 
de cincisprezece ani. Sărmanul. a rămas fără slujbă, mare 
bani deloc, dacă nu-l ajut eu, moare de foame. l-am 
spus să vie noaptea pentru a-l putea feri de pri- 


virile ráutácioase și pizmaşe ale prietenilor mei. Ştiu, 


că toţi, afará de tine, nu vor vedea cu ochi buni aju- 
torul pe care eu vreau să-l dau nefericitului meu var. 
Deaceea, pentru a mă pune la adăpost de fel de fel 
vorbe am luat hotărîrea d» a-i da în noaptea asta vă- 
rului men o sumă de bani, fără să mai afle ceilalți 
nouă prieteni ai mei. 189 NA 
Pe tine te voi ruga sá păzeşti ca nu cumva unul 
din ci să bage ceva de seamă. AR 
Imi făgăduieşti că nu vei sufla nimănui o vorbă şi 
că vei încerca să-mi fii de folos? * 
— Iti făgăduesc, răspunse cel căruia ii vorbise bo- 
erul. Dar cum ieşi din odaia binefácátorului său. alergá 
întrun suflet la tovarășii lui şi le spuse: „Fraților, boerul 
are de gánd sá ne desmoştenească pe toți. Am aflat din 
gura lui că în noaptea asta va dărui toată averea sa 
unei rude scăpătate. Cred că vrea să ne isgonească pe 
toţi din casă.” A | e 
— Cum aşa? Dar ce ai aflat dela boer si care au 
fost vorbele pe care {i le-a spus ? Sărirà toți cu gura. 
— Păi m'a chemat, adineauri la dânsul gi mi-a zis 
că in noaptea asta chiar, la orele douăsprezece, va veni 
vărul lui si că ii va incredinta tot cuprinsul casei de 
fier si al casetelor cu bijuterii. Boerul m'a rugat sá nu 
vă spun vouá nimic. Dar cum era să tac când ne páa- 
deste pe tofi o primejdie atát de mare? , 
— Bine ai făcut că ne-âi vestit, bine ai făcut, căci 
trebue sá ne unim cu toţii si să împiedecăm pe boier 
să-şi dea averea rudei aceleia scăpătate, vorbi unul din 
cei zece bărbaţi. dad 
— Ce-i de fácnt? intrebá altul. < 
— Ce-i de fácut? E destul de lesne sá impiedicám 
pe vărul boierului să intre in casă. II vom pándi pe 
stradă, il vom lua la bătuie şi de va fi nevoie il vom 
şi omorî. Boierul îl va aştepta un ceas, două, apoi vă- 
zánd că iubitul sáu vår nu soseşte, se va culca. . 
Mâine ne vom duce cu toţii la el si il vom ruga sá 
ne dea fiecáruia partea de avere fágáduitá. Dupá ce ne 
vom vedea cu bani, vom putea sta de vorbá gi despre 
alte lucruri. Căci la urma urmei, dacă boertl ne dă 
fiecăruia ce ne-a fágáduit, n'are decât, pe urmă, să ne 
si spună sá plecâm din casă, iar cu restul banilor 
să facă tot ce doreşte. x 
In noaptea aceea nimeni nu se culcă. Boerul, pe la 
orele unsprezece si jumătate, se retrase in camera’ sa. 
Băieţii se imbräcaserä gi tiptil ieşiră in stradă. Ly 


PS] 
ptr 


La orele douăsprezece, se opri o trăsură în faţa 
casei şi din ea cobori un om cu barbă, cu ochelari şi 


cu căciulă pe cap. Deabia făcu doi, trei paşi pe stradă, 
omul acela, şi se văzu înconjurat de o ceată de zece 


bărbaţi. Unul din ei îl infäscä de guler si îi spuse: Stai! | 


Degeaba te pregátesti să pui mâna pe caseta cu bijuterii 
şi pe säculeful cu aur din cassa de fier a boerului! 


Nouă ne este făgăduită averea si dacă m'ai indräz- 


nesti să-i dai vreo veste vărului, sau săi povestesti ce 


ti sa întâmplat în noaptea asta, vei plăti cu viața ne- 


socotinta ta. 


Dar în loc să se sperie, omul cu barbă, căciulă și 


ochelari, izbucni în râs. 

Toţi câţi se aflau acolo încremeniră! 

Cel care râdea nu era altul decât însuși boerul! 
El isi lipise o barbă falsă, îşi puse ochelari si căciulă, 
spre a nu.pulea fi recunoscut, jar toată povestea cu- 


7 


a 


$ 
A 


a 


* Pars >» we X 3 > er N = 
x è = 


vărul cel sărac era o născocire spre a-i pune la încer- 
care pe prietenii sli. r 

— Si asa, dragii mei, le vorbi batjocoritor boerul, 
gata-gata, erafi sá má luafi la bátaie, ba poate chiar 


să-mi daţi una in moalele capului, crezând că sunt ne- 


fericita rudă care vá va ştirbi din portiile voastre de 
avere..... 

Frumoasa prietenie, n’am ce zice! Si frumos ifi sade 
tie, Gheorghe! Te-am chemat la mine si ţi-am încredinţat 
o taină, ţi-am spus că am de gând să-i dau o sumă de 
bani unui văr de al meu, n'am pomenit nici de bijuterii, 
nici de aurul din cassa de fier ! Dar tu ca să-i infier- 
bánti mai bine pe toţi tovarăşi tăi si să-i faci să fie 
mai indärjili, mai hotáriti la faptă rea, ai înflorit vor- 
bele mele si din fántar ai făcut armăsar... 

Aflaţi însă că eu nu sunt supărat pe voi... mi-e 
milă de micimea voastră sufletească si vă doresc tuturor 
să vă lumineze Domnul sufletele și minţile. ’ 

Zicánd aceste vorbe, boierul intră in casă. 

Rusinati, cei zece prieteni se duseră fiecare la cul- 
care, gândindu-se cu groază că a doua zi vor trebui să 
dea ochi cu boierul. | 

Numai că boerul nu era supărat; era doar foarte 
mâhnit si trist, căci isi dădea seama că viața ii era la 
fel de pustie ca înainte. Isi dădea seama că n'are niciun 
prieten credincios, că i toți sunt lingusitori si mici la 
suflet. 

Si cum sta boerul şi se gândea, îi răsări în minte 
chipul lui Ionică. Cum de nu sa gândit dela început la 
el? Cum de îl uitase tocmai pe el? Ionică fusese colegul 
lui de bancă si singurul prieten din copilărie... 

L-a întâlnit ultima oară, acum trei ani, o 
greu săracul... 

Fără să mai stea pe gânduri, boerul plecă în cău- 
tarea lui lonicá. Si nu se lăsă până nu-l găsi. Il lua cu 
el chiar din seara aceea. Incăpătoarea locuință mai găz- 
duia un suflet de om. 

Bineînţeles, toţi ceilalţi il priveau chioris pe noul 
venit, dar nu îndrăzneau sá spuie nimic, fiindcă în 
mintea tuturor era proaspătă întâmplarea din noaptea 
trecută. 

Dar noaptea. când rămase singur, boierului incepurá 
să-i vină tot felul de gânduri şi de îndoeli. Oare Ionică 
nu s'o fi schimbat în atáti ani? N'o fi şi el acum ca 
toți ceilalţi? N’ar fi bine să-l puie şi pe el la încercare? 

Toată noaptea boerul nu dormi. Zorile îl găsiră 
treaz si cu hotărârea luată. : 


Li 


ducea 


e OY o. 0 er A eee ee So iai au 


Trecuseră două luni de când Ionică locuia şi el în 
casa bogatasului. ` 

Intro zi, boerul se întoarse la ora pránznlui foarte 
abătut. Aduna pe toţi prietenii în jurul său si le spuse: 

— Sunt ruinat! V'am ascuns până acum adevărul, 
fiindcă nădăjduiam într'o îndreptare a lucrurilor. Azi 
insă, ştiu sigur că nu mai am nimic de așteptat. Mi-am 
băgat toţi banii într'o afacere si am pierdut totul. Casa 
în care stăm acum e vândută, lucrurile sunt și 
ele vândute. Intro zi, două va trebui să plecăm cu toţii, 
şi fiecare să-și ingrijeascá de soarta sa. 

Toţi îngălbeniră. Câteva minute se scurseră în tăcere, 
apoi după ce fiecare se desmetici, începu unul câte 


unul să izbucnească. Toti îi cereau boerului socoteală 
de ce pierduse bani, toţi îi aduceau învinuiri că fusese 
ușuratec, nepriceput si îi 
grele. 

Singur Ionică tăcea si, pe furiș, isi ştergea lacrimile. 


spuneau tot felul de vorbe 


m Spee we. SEP ISN 
. 1 We 
oe 


mn” ye .- 


— Dacá ai fost atát de nesocotit, spuse unul din cei 
zece — meriti tot ce-ai pátit. Noi nu suntem vinovaţi 
cu nimic si nu suntem siliți să indurám sărăcia alături 
de tine. Ne vom lua chiar azi lucrurile şi vom pleca. 

— Bine... răspunse boerul. Plecati! Mi-ati fost prie- 


teni doar la zile bune, la necazuri văd că sunt singur. 


— Nu eşti singur, boierule, răspunse Ionică. Eu ră- 
mân cu tine, orice sar întâmpla. 

In aceeași zi, prietenii boerului plecară. Seara, la 
“masa cea mare din sala de mâncare se aflau doar doi 
inşi : boerul si Ionică. 

Ionică nu pricepea dece prietenul lui e atât de bucuros. 


Ştia doar că ise inlämplase atâtea nenorociri, dece oare 


acum era vesel, râdea şi glumea de par'că uitase de 
toate necazurile ? 

— Să ne înveselim, lonică, spuse boerul, să ne în- 
veselim pentrucă am scăpat de duşmani! Căci să ştii 
dela mine, un prieten fátarnic este mai primejdios decât 


un dușman 


Ionică pricepu că tot ce spunea boierul la prânz 
despre pierderile pe care le suferise averea lui, erau 
doar näscociri. 

Vroise să-şi puie la încercare prietenul, dar acum 
era fericit, fiindcă știa că lonicá ii e un prieten adevărat. 


SIDONIA DRAGUSANU 


MESTERUL-STRICA 
roman pentru tineret 
de MARIN IORDA 

LEI 50 


NELUTU SI FLORICA 


carte cu poze şi pozne | 
de BUNITA 


LEI 40 


i 


Neatá si cu Natafleata 
Stau ín casá si se joacá, 
— Jucării au doar destule — 


Numai timpul sá le treaca... 


| eata călărind într'una 


¡Un cal de lemn cu sea albastra 
¡A zărit un hot, afară, 


IDând târcoale la fereastră. 


f Și'ntr'o clipă, nazdravanii, 
Fără nici un pic de frică, 
f Smulg calutul depe roate 


Şi-l pun, in loc, pe Azorică... 


Hotul vine la fereastra, 
Si se uita: Ce dracie! 
Nu e nimeni.. Doar la mijloc 


Un catel.. o jucärie... 


sarit incet in casa 


Si-a stráns lucruri de tot felul 


Si la urmá, dánd sa plece, 


rea sá fure si... catelul. 


Insă cum întinde mâna 
Azorica dintr'odata 

Sare drept la el cu colții 
Şi ni-l face praf indata... 
Hoţul insă, vai, sáracu !... 


Tipá, sbiară, de-l ia dracu... 


GHIDUS - CHITIBUS 


o + 


Nadia! Nadia! N'am mai stat de vorbă amândoi 
de multă vreme! Nu-i așa că trece iute timpul ? Eri, 
eri erai încă mică, mică de tot. Aveai trei ani. A trecut 
o noapte si acum... acum ai patru... 

Câţi ani ai Nadia ? 

— Unut.. doi... trei! Unu... doi, patru, cinci! 

— Nu cinci, patru! Zi după mine: unu. 

Unu. 
— Doi. 
— Doi ! 
— Trei. 
— Tlei! 

- + Patru! 
— Patlu! 


— Nu patlu, patru! 
Patlu ! 
Fie si aşa, Nadia! Bravo! Patru ani. 
Nadia, Nadia ! Roagá-te lui Dumnezeu sá treacá anii 
încet pentru tine, nu te grăbi să cresti, că nu pierzi 


nimic. Uite, vezi, şi eu am fost mic ca tine, dar n'am 
să mai fiu niciodată asa. Tu însă vei fi ca mine... la 
stai acum pe genunchii mei, să-ți spun ceva. Vrei? 

— Vleau. 

— Asaaa! Sá incepem. A fost odatá... 

— Nu vleau, că d'astea imi spune si tataia... 

— Atunci sá-fi spun alta, dacá ai sá fi cuminte. 
Sá-fi spun o poveste cu un copil mare si neastamparat... 

` — Si eu sunt male! 

e Ei, si tu esti mare, dar esti cuminte... Era un 
copil care n’asculta pe mamä-sa, spunea numai min- 
ciuni si plângea mereu toată noaptea, în loc sá doarmă. 
Atunci mama lui... 

„— Avea si el mamá ? 

'— Da, Nadia. Toti copiii au mamá... Si cand a 
vrut mama lui să-i spună o poveste, el a început sá 
plängä... 

— Ce plost! : : jA 
E $i mama lui l-a lăsat atunci in pace să plângă. 
Dupe ce s’a facut noapte bine, afará s'auzea un aero- 


ee; d n 


— nee 


„5 AA: ; AE TET., 


” Li 


` 


ascultă povestea copilului neascultător 


plan cum zbárnáia. Intái a sburat mai încet, pe urmă 
mai tare si la urmă s’a oprit pe casă. Un mos s’a dat 
jos si a batut la geam. Pe copil il chema Tinel. Mama 
lui Tinel a deschis fereastra si a intrebat pe mos: 

— „Ce vrei, mosule?“ 

— ,Am auzit ca aici plange un copil, i-a ráspuns 
mosul, ,,care nu-i niciodatá cuminte si spune minciuni. 
Am venit să-l iau cu mine‘. 


— Păi cum l-a auzit mosul pe copil, sare Na dia, 


dacă aeroplanul zbârnâia ? 
— Lea auzit, fiindcă cei mici când plâng, se aude 
până la Dumnezeu. 

— Asa? Până la Dumnezeu ? Si Nadia rămâne pe 
gânduri. 

— Daa... Şi a intrat moșul în casă. Tinel se agátase 
de mama lui si se uita cu frică la mos. Dar nici una, 
nici două, mosul a întins amândouă mâinile, l-a luat pe 
Tinel în braţe şi a esit afară. 

— Mama lui l-a lăsat? 

— Da, Nadia. Mamaia a zis: „Mulţumesc lui Dum- 
nezeu c'am scăpat de aşa copil rau !“ 

— Da mosul ? 

— Mogul s’a suit pe scará, l-a urcat pe Tinel in ae- 
roplan, sa urcat şi el şi-au plecat. Au mers așa toată 
noaptea. Si era tare frig. Aeroplanul odată mergea mai 
repede, odută mai încet şi mosul trăgea cu urechea 
s'uudă alli copii care plâng. ln noaptea aceea n'a mai 
auzit pe’ niciunul. Toţi erau cuminţi. Stelele depe cer 
luminau asa de tare, că Tinel se speriase. Când sa 
făcut însă ziuă, aeroplanul s'a lăsat pe pământ. Moşul 
l-a dat jos pe Tinel şi fără să-şi ia ziua bună dela el, 
a plecat, sburând mai departe, 

— „Când are să-ţi fie dor de mama ta si ai să fă- 
gáduesti că n'o sá mai plângi si ai sá 
ai sămă strigi pe mine. Atunci am să viu şi te due 
înapoi“. ; 

— Si ce a facut atunci Tinel singur ? 

— Ce era sá faci? A mers el cativa pasi si a dat 
acolo peste o fântână. Când sa aplecat deasupra ei, 
așa de tare s'a speriat, că a dat un țipăt; din fundul 
fântânii se arătase un cap de pitic şi lui a început să-i crească 
barba. Tinel, pe care îl luase mogul cu aeropl ınul, de- 
acasä, nu mai crescuse deloc, dar se fäcuse bäträn. Si 
acolo unde se afla era împărăţia lui Barbä-Cot, dar 
nicáieri nu era nici picior de om sau ciripit de pasăre. 
Cu toate astea, la o margine de pädure, i-a iesil inainte 
un pitic... 

— Un pitic ? Si cât de mure era piticul? 

— Ca şi Tinel de mare... Si a început piticul să 


` joace si să cânte înaintea lui: 


Și noi am fost copii 
Dar mai cuminţi ca 
la spune d'unde vii 
Şi dac'aici e bine ? 


tine, 


Si noi am fost copii 
Neascultători de mici 
Și astăzi, ia te uită: 
Suntem nişte pitici. 
Cât ai clipi din ochi, în jurul piticului se iviră 
acum alţii si alţii, tot felul de pitici, cu barba până la 
pământ, toţi jucând si cântând: 


Și noi am fost odată 
Copii, dar astăzi, iată, 
Suntem asvárliti din lume, 
Să facem numai glume. 


Și noi avem o mamă 

Si casă, ca şi tine. 

Hai vino'n hora noastră 
Sá vezi cát e de bine. 


dir — E » ‘ B = 
o A 27 * ` BESLAN: 


* D RENT ; 
7 4 


după ce i-a spus. 


fii ascultător, 


«c 2 „ 
. 


ai 


i 
Ni 


He 


: 


Si 1 noi am fost copii 
Neascultatori de mici 
Si astazi, ca si tine, 
Suntem niste pitici. 


Tinel a inceput din nou sá plángá. Atunci tofi pi- 
ticii care au vrut sá să joace cu el, au fugit şi l-au 


"lăsat singur — singurel, in locurile acelea necunoscute. 


Tinel a vrut să strige pe mosu, dar nu putea nici des- 
chide gura. A ‘plans atunci iar, până n'a mai avut la- 
crimi si a adormit pe iarbă. Când s'a desteptat, i se 
făcuse sete. Dar nu găsea niciun pic de apă si fântâna 
nu mai era nicăieri. 

Se uită in stânga, se uită în dreapta, dar nu se ve- 
dea nimeni care să-i arate ce să facă. Plecă si el drept 
înainte, gândindu-se într'una că bine era acasă, lângă 
mama lui. 

A mers el aşa cam o zi întreagă prin pădurea 
aceea deasă. Din când în când se auzeau rásete de 
pitici si chiote. El se oprea in loc, dar degeaba. Räse-, 
tele veneau din toate părţile și chiar din pământ, a- 
proape de el. Crengile copacilor se plecau înaintea lui 
şi îi închideau drumul. Pietrele depe cărare se rosto- 
goleau una câte una, frunzele uscate i se așezau pe nas, 
toate rádeau de el; până şi păsările de pe crengi 
fluerau... 

Atunci văzu si Tinel cât e de rău să te afli singur 


şi să nu-ţi poată lua nimeni apărarea. Se uită în sus. In 


\ 


Mitu-a prins un şoricel. = 4 
Saracutul, vai de el, ’ 

Cum mai tremură de frică | y 
Si se roagă de pisică: E 
— „Pisicufä, eu sunt mio 
„Zău, indurá-te un pic. J 
„Lasä-mä să cresc mai mare, 

„Să fiu mai bun de mâncare“ 


— „Nu-ti dau drumul, soricel“ 
Zise Mitu către el, 

„Cä de scapi acum, stiu bine 
„Nu mai dau nicicand de tine; 


Şi mi-e tare foame, záu! 
„Ce să-ți fac? Imi pare rău!“ 
Si zicând aşa, îndat 

S'a şi pus pe ospătat. 


I. DINU 


loc de cer, ardeau flăcări multe, care păreau că se lasă | 
peste pădure. In urma lui se făcea noapte, înaintea lui. 
cărarea se ascundea după fiecare copac si ràsete e nu 


se mai terminau deloc. Atunci se agezä pe un petec de 
iarbá si lacrimile din nou incepurá sá curgá din ochii 
lui, dar nu erau lacrimi ca cele de acasă, ci altfel de 


lacrimi: de dor de-acasă lacrimi cari spuneau 
că n'are sá mai mintá niciodată, că are să asculte tot- 
deauna și că are să iubească pe mama lui ca pe Dum- 
nezeu. 

— „Unde esti, mogule ? Unde eşti?“ spuse Tinel 
plangand. 

— „Aci sunt. Ce vrei dela mine?“ răspunse mogul 
care il adusese cu aeroplanul gi care rásárise din pá- 
mánt. 

— „Vreau sá má duci inapoi. Aicea sunt singur 
si mi-e frică. Făgăduiesc că n'am să mai mint niciodată, 
că am să ascult şi n'am să mai plâng. Mi- e dor de * 
mama mea. Aide, vreau sá mă duc înapoi...“ 

Si mogul l-a luat, La fácut iar copil mic si La dus 
acasă... . 

Ce faci, Nadia? Ai adormit? S'au nu-ţi place po- 
vestea mea? | eR 

— Dă-o încolo, că-i prea lungă! Y 

— Atunci am să spun mogului sá vie sá te ia RS 

— Să vie, par'că mămica má dă! Sac! și-a tasnit 
pe use afara. 


PAUL B. MARIAN 


CAP. XIII 
DRUMUL PRIMAVERII 


Nu ştiu prin ce cuvinte as putea sá vá povestesc 
bucuria ce-a avut-o, intr'o dimineatá, firicelul de iarbá, 
când, trezindu-se din nou la viata, gádilat de o rază a 
soarelui de primávará, a zárit lángá el pe Prichidutá! 

— Bine-ai venit, dragá Prichidutá! Tare mi-era dor 
de tine si tare mi-era teamá cá n’am sá te mai vad ni- 
ciodatá! Pe unde ai fost atáta amar de vreme? 

— Am fost cu rándunelele si cu toate pásárile cá- 
latoare in tárile calde! 

— „Bine, ştiu, dar dacă nu má'nsel, sunt câţiva ani 
de atunci. Rándunelele s’au intors si au plecat iar, de 
cáteva ori de aici. Tu, pe unde mi-ai umblat in vremea 
asta? 

— „O, dragä firicel, am avut atáta de lucru pe 
acolo. cá mi-afost greu sá má intore odatá cu ele. Nici 
acum n’as fi venit, dar mi-se fácuse tare dor de locu- 
rile astea frumoase. Reintoarcerea pásárilor in primá- 
vara aceasta a fost foarte anevoioasá si tare le-a fost 
teama bietelor pásárele cá n’o sá se mai intoarca la 
cuiburile lor si le-am ajutat, pe cât mi-a stat in putere, 
ca să poată aduce pe aripi draga Primăvară, pe melea- 
gurile astea. Na lipsit mult, dragă firicel, să nu vezi 


—— 


12 


aga curánd primávara, si daca zburátoarele cälätoare 
n’ar fi luptat cu curaj, ai fi stat multá vreme inghetat 
sub zăpadă!... Nu te uita asa mirat la mine, că nu te 
mint! Eu n’am mintit niciodatá! Drumul pe care-l face 
in fiecare an Primávara e tare greu, si anul acesta a 
fost mai greu ca totdeauna. Multe primejdii au intám- 
pinat bietele păsări si au trebuit să lupte cu 
curaj mare ca sá biruiască si să rupă stavilele ce li s'au 
pus în cale. Nu mi-am închipuit vreodată că Primăvara 
şi păsările au atâţia duşmani care le atine calea si cau- 
tă prin fel de fel de mijloace, să le oprească din drum. 
Să-ţi povestesc, dragă firicel, si ai să te ingrozesti nu- 
mai ascultând primejdiile ce le-au întâmpinat. 

E mai bine de-o lună de când am plecat cu stolu- 
rile pasaresti, din ținuturile calde ale Africei, unde pá- 
sările își petrec iarna. 

După un sbor destul de lung ne-am oprit într'o 
țară minunată, unde locueste domnita Primăvara. Co- 
borându-ne în grădinile domnifei, unde florile înfloresc 


veșnic, toate păsările în cor au cântat un imn de 
slavă, apoi câteva păsări s'au înfățișat domnifei si cu 


ciripituri smerite i-au grăit: „Prea frumoasă si mândră 
Domnitä, nu crezi oare că a sosit vremea să pornim in 
țările depărtate în care de atâta timp stăpâneşte dus- 
mana ta şi-a noastră „larna cea nesuferitä“? 

Niciodată ca în anul acesta n'am lăsat-o să-și facă 
mendrele atâta vreme“ 

— „Voi sunteţi gata de drum? — le-a întrebat domnifa. 

— „Gata! i-au răspuns toate sburätoarele întrun 
ciripit, fâlfâind puternic din aripi. 

Fälfäitul aripelor a trezit din visare pe Zefir „Cän- 
táretul* — vântul cald al serilor de vară, și pe dată s'a 
infatisat si el domnitei zicándu-i: 

— „Sunt gata si eu, stăpână! Fratele tau, soarele, 
mi-a împrumutat destulă căldură, ca să pot înfrunta cu 
curaj pe dușmanul meu de moarte ,,Crivatul de Miazá- 
Noapte“. Florile din grădinile tale mi-au dat si ele în 
deajuns din parfumul lor suav, ca să-l impart surorilor 
de sub omátul iernii! 

„Atunci la drum“! grăi domnita Primăvara. 

Păsările toate, făcând zid viu în jurul ei, au pornit 
vesele la drum, 

In fruntea noastrá mergea voios Zefir, mángáind cu 
mâini nevăzute crengile copacilor si petalele florilor, 
care se plecau gingase in fata alaiului domnitei. 

Am sburat așa cale lungă. Cerul era senin si um- 


——— 2 —U—ä >. 


= 


brele serii se lăsau molcom peste vai si dealuri. Una 
cate una, stelutele cerului isi aprindeau luminitele plá- 


_ pande pe bolta albasträ. Luna, sora Primáverii, si-a soa- 


relui, ne lumina calea cu raze de argint. 

Deodatá insá, zarile s’au umplut de negurá. Un vant 
rece începu sa bată si din depărtarea întunecată cala- 
rind pe nori, ca pácura de negru, Criväful, tatăl iernei, 
se repezi ca un vârtej spre noi, urlând înfuriat. Si 
unde-mi începu sá ne improaste cu ace de ghialä si eu 
omăt!... 

Luna speriată se ascunse în nori si stelele cerului 
de asemeni!... 

Zefir însă nu se pierdu cu firea. Ridicându-se dea- 
supra Crivátului, svárli peste el toată căldura pe care o 
împrumutase dela soare. 

Speriat de acest atac neașteptat, care îi topea pu- 
terile, Crivátul se feri din drum şi adunándu-si din 
Miază-noapte cetele de nori, pline de zăpadă, ne izbi 
frumos din toate părţile. Atât de groaznică fu mânia 
lui, că păsările se risipirá, speriate, prin văzduh. 

Domnița primăvara nu-și pierdu cumpătul și-i po- 
runci lui Zefir: 

— Aleargă în grabă la porţile „Palatului Zorilor“ 
în care doarme fratele meu, soarele, si desteaptä-l din 
somn. 

Zefir sbură ca o săgeată să ducă la îndeplinire po- 
runca si ajungând la porţile palatului Zorilor, bátu cu 
putere în ele. 

Soarele se sculă din somn, deschise porţile şi vă- 
zând primejdia se inälfä dogoritor în văzduh. Atunci 
norii de zăpadă ai Crivátului incepurá să se topeasca 
de arsifa razelor soarelui. 

„Imprästiati cu aripile voastre norii“ porunci pă 
rilor, domnita Primăvara. 

La porunca ei, toate zburătoarele se repeziră în 
nori. Milioane de aripi fâlfâiră prin văzduh, risipind 
negura. 

In puţine clipe cerul se limpezi și razele calde din 
soare cuprinseră pământul, 

Criväful fugi învins, să se ascundă în împărăţia lui 
dela miazănoapte, închizându-se îmbufnat în cetatea lui 


de ghiafá. 


EA UE sei... A RÓS bare a: AM nash Sind 5 


Zefir umbla voios din ram in ram si se desfatá 
crăpând mugurii pläpänzi, 

Domnița Primăvara sădea în calea ei florile gin- 
gaşe iar păsările ciripeau voioase un cântec de biruinfä. 

Așa am izbutit să sosim cu bine până aici, dragă 
firicel, cu întreg alaiul Primăverii de care te bucuri si 
tu, bunul meu prieten!... Firicelul de iarbă nu răspunse. 
Prichidutá se uită la el si zâmbi. Micul firicel adormise 
ascultând, iar Prichidufä, fiind si el obosit, se furişe 
sub o frunză de stejar si adormi, somn dulce, până a 
doua zi în zori, când fu trezit de o boabă de rouă, care 
căzându-i pe fata, îl spălă frumusel pe ochi. 

D. Mereanu 
In numărul următor 


CAP. XIV — Sfârşit 
Alte isprăvi ale lui Prichidutá 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citef, cu cerneală, si 
numai pe o față ahârtiei. 


Felicia S. Stoica, - Ocna Mureșului, — Esti prea mi- 
cufä ca să poţi scrie poveşti pentru revistă. 

Ceea ce ne-ai trimis dovedește mult talent si putinţa 
de a-ţi aşterne gândurile frumos prin scris. Mai încearcă 
să scrii bucăţi mai scurte și mai vesele. 

Nu uita : pentru tipar se scrie numai pe o față a 
hârtiei. 

Virgil Cioclan - Oradea. — Ne bucură cá-ti iubeşti 
așa de mult patria. Poesia pe care ne-ai trimis-o are oare 
care greşeli cari o fac nepublicabil. Credem că ai în- 
ceput prea de vreme să scrii; citeşte mai mult si mai 
ales cărţile marilor nostri scriitori. © 

N. Boeru - Alba lulia. Ceea ce ne-ati trimis a sosit 
cu oarecare intarziere, asa ca nu a putut intra in nu- 
márul de Craciun al revistei. Balada e cam tristá. Pu- 
blicam mai bucurosi lucruri vesele. 

Radcenao T. Misu — Fiindcá ai fost cuminte si ne- 
ai rugat frumos, fi-am indeplinit rugámintea. Sá fii la fel 
de bun si de aci inainte. 

Bosinceanu Salcea. — ALMANAHUL SCOLARILOR 
se gäseste de vanzare la toate libráriile din fara si costa 
numai 30 lei. Intr'un album poţi pune orice fel de marci. 
Revista publică in fiecare număr adresele präväliilor in 
care se vand marci pentru colectionari. 

Viorica Marinescu - Loco. — Va apare-in curánd o 
carte despre Shirley Temple. Vom publica noui portrete 


in revista noastra REDACTIA 
PPPPIIPLE DIG PLE P ILE IP IPP IL IPIEPLLE IGP ILPLIPLLELLLDPLPPLIPA 


CONCURSUL DE PORTRETE 


Cititorii nostri cari au urmárit in fiecare säptämänä 
revista, au putut afla de concursul nostru de portrete. 
Cei cari nu au citit conditiile acestui concurs publi- 
cate în No. 721 al revistei „Dimineaţa Copiilor” pot cere 
dela chiogcarul de ziare sau dela redacţia revistei noa- 
stre acest numár, pentru a participa la concursul nostru. 
Dam mai jos premiile insemnate pe care le oferim: 
sanie. 
pereche patine. 
ceas de mana. 
aparat fotografic 6X9 
aparat radio galenă, 
10 premii în cărţi literare. 
10 abonamente la Dimineaţa Copiilor pe Stunt, 
6 abonamente pe 6 luni. 
4 abonamente pe 12 luni, 


p — p — — 


Toate desenele pentru concursul de portrete se. vor * 


trimite páná la data de 12 lanuarie 1938. 


MAS — oli 2 > 


be * 


* 
+ * 4 

p i 
EIA 
po 
| 


ayer . = 
7 4 x * y. y 


FF 


y * EOG 


“vi * 
i 


S MARIN 


$ 
lacá, viu cu sacul plin cu La concursul de potrete Am fost tare supărat că nu roman pentru copii? Cartea | W 
răspunsuri pentru voi, dra- poţi concura cu oricât de te-am putut vedea când am are multe desene gi o co- 100 
gui mei. De data asta sun- multe bucăţi. Revista are fost la Brasov. Am avut pertă colorată, O poţi cum- + 
teli multi cari așteptați lă- un număr foarte mare de multe treburi, asa că nu _ para dela oricare librărie. ná 
muriri dela mine si voiu fi colaboratori, scriitoride m'am putut abate, ca deo- Má întrebi cari sunt cei S 
mai scuit, ca sá pot mul- seamă, dar publică uneori biceiu, ca să stăm de vorbă. mai cuminţi gi sihtori copii Bis: 
tumi pe toţi. Afară de asta, zi încercările isbutite ale Voi veni însă cal de cu- pe care ii cunose eu. Ce po 
însuşi. d-1. director al re- incepätorilor. Revista îţi rand si atunci vom avea 


vistei m'a rugat sá dau din 
purte-i răspunsuri unor ci- 
titori cari i-au trimes spre 
pnblicare mai multe bucăţi 
— basme sau poezii. 

„Să-i luăm, deci, la ránd!.. 

Lazár din Tecuci — Bas- 
mul trimis are oarecare in- 
susiri dar si unele stängäcii. 
Asa, întrun basm sau în- 
tr’o poveste trebuie sä te 
feresti a intrebuinfa unele 
cuvinte nepotrivite cu acest 
gen literar .Cuvinte ca: ne- 
cesar, construit, exact, n'au 
ce căuta intr'un basm ca 
acel pe care l-ai scris. Bu- 
cata nar putea merge de- 
cât cu oarecare indreptari. 
Mai încearcă ! 

S D.B.R. C. Lung — Jo- 
curile se trimit, dupá cum 
s'a scris chiar in revistă, 

r CR Tal NP te 


NINI VLADIMIR 


BUNITA A SCRIS O CARTE 


Cunoasteti pe Nelufu si Florica ? 

Cine n'a auzit de Nelufu zi Florica, cei doui nepoți 
ai Buniţei ? Cred că nu e cititor al revistei care sá nu 
fi râs cel puţin odată aflând de poznele pe cari le fac 
bătrânei lor bunicufe. Fiindcă acești doui dracusori de 
copii mau astâmpăr toată ziulica. Mai rar așa nepoți! 

Dacă multe din sfaturile pe cari Bunifa vi le-a dat 
prin revistă n'au fost de folos, căci ea ştie multe lucruri 
folositoare, apoi au fost și multe răspunsuri glumefe 
cari v'au făcut sá râdeţi cu hohote. Si în aceste ráspun- 
suri nu era vorba decât despre Nelutu si Florica, poz- 
naşii nepoți ai Bunifei. Așa afi putut afla multe din is- 


+ 


k 
e 


« 


prăvile celor doui fraţi, i-afi cunoscut şi acum mulți - 
dintre voi se simt parcă prieteni cu ei. 


mulţumeşte că te-ai gâu- 
dit să-i scrii şi să o rás- 
pandesti cât mai mult prin- 
tre prieteni şi cunoscuţi. 

T. N. — Nu cumva bucata 
Colivia rotarului este o tra- 
ducere? 

Pilof Constantin-Sibiu — 
Vei primi premiul câștigat. 
Cât priveşte despre pezii, 
află că dacă sunt găsite 
bune, apar la timp în re- 
vistă. Nu trebue să fii ne- 
răbdător și nici să te des- 
curajezi. Cu muncă și ta- 
lent nu se poate sá nu is- 
butesti. 

Teich Samy. — Versurile 
pentru Mos Cráciun ne-au 
sosit prea tárziu la redactie. 
larna are multe stängäcii. 
Caută să citesti mult şi vei 
scrie mai tarziu. 

L. Mişu. — Ne bucură 
mult când primim scrisori 
ca aceea pe care ne-ai tri- 
mis-o mata. Nu trebue să-ţi 
pui prea multă speranţă 


într'o singură poezie, căci, . 


ducă se întâmplă ca asta să 
nu fie prea isbutila, nu in- 
seamnă că mai târziu nu 
vei putea scrie una mai 
bună. Prinţul şi Prinţesa nu 
poate fi publicată, mai în- 
tai fiindcă e scrisă pe a- 
mândouă feţele hârtiei. Or 
în revistă s'a scris de nenu- 
mărate ori că pentru tipar 
se foloseşte numai o singu- 
ră faţă a hârtiei. Apoi in 
versuri nu pot fi întrebuin- 
fate cuvinte ca: reuşeşte, 
sol pământesc (?) exact, at- 
mosferă etc. 


Sașa Marchidan - Braşov. 


u-i vorbă, și 


răgaz destul să stăm la tai- 
fas. Fii cuminte și învaţă 
bine ! 

Nini-Verga - laşi Desigur 
că sunt si avioane mici cu 
motoraşe de gumă sau cu 
benzină, cari sboară. Nu e 
greu să faci un astfel de 
avion. dacă ai răbdare, pri- 
cepepere si citeşti cu luare 
aminte toate lămuririle. 
Caută la lıbrärii şi vei găsi. 
desigur, cartea de care ai 
nevoe. A 

Toni Vasiliu.--O moto- 
cicletá poate sá facá páná 
la 120 km. pe ceas. li tre- 
bue însă o șosea foarte bună 
si dreaptá. Bicicletele cu 
moter merg mai incet si nu 
se Între buinteaza de obiceiu 
decát in oras. 

Ecaterina Nastasiu-Sibiu. 
— Almanahul Scolaritor a 
fost trimis la toate libráriile 
din fara, dar s'a vândut 
foarte repede. asa că încă 
înainte de Crăciun abia se 
mai găsea pe ici pe colo câte 
unul de vânzare. Nu avem 
nici noi la redacţie decât 
unul singur. 

lonel lordánescu.--Sfaturi 
dăm cu mare bucurie şi eu 
si Bunifa. fără nicio plată. 
Cerem însă ca ele să fie 
urmate de baetii şi fetele 
cari ne pun diferite in- 
trebări. Voi trebue să-i as- 
cuitati pe cei mai în vârstă 
decât voi părinţi, profesori, 
fraţi, rude sau prieteni, 
căci ei cunosc viața mai 
bine și ştiu deosebi o faptă 
bună de una rea. 

Victor Andreias.--Nu stiai 
cá Mesterul-Stricá este un 


sä-fi spun ? Multi dintre 
copiii cari imi scriu la re- 
vista sunt ascultători, sili- 
tori la învăţătură şi cuminţi. 
Doi din ei, însă. cred că 
merită a fi socotiți cei mai 
buni copii pe euri îi cu- 
nosc eu. latá-i: Eugeniu 
Phoebus, cl III primará gi 
Nini Vladimir, amandoi 
din Bucuresti. Le public gi 
pozele ca să-i cunoşti zi tu 
şi să-i vezi cât sunt de drá- 


guti. Cánd vei veni odatá 
sá má vezi, sá má vesteyti 
din vreme, ca sä-i chem si 
pe ei si sá-i pofi cunoaste. 
Te incredintez că n’o să-ţi 
para rau. | 


EUGENIU PHOEBUS 


—== === 


bäträna vi i-a descris de minune, aga cá intälnindu-i pe 
undeva nu sar putea sá nu-i recunoasteli. 


lată : Nelutu are cinci ani, e blond zi părul in bu- 


cle si cárlionti ce-i cade mereu peste ochi il supárá 

grozav. Are ochi mari, cáprui, gura rotunda si e si drá- 

gut, şi caraghios în acelaș timp. Stränge cutiile goale — 

mai ales pe cele de chibrituri — şi le păstrează cu foarte 
T 


multă grije. Vorbeşte pufin peltic, iar pe r 


l rostește 


ca pe l, cam aşa fel, cå nu știi când vrea să spuie ca 
a văzut un cal sau un car, un rac sau un lacl.. 
Florica are 8 ani zi este, mărog, scolärifä ; e in 
clasa 11 primará. Are pár bálaiu si e incredintatá cá 
a 


fată mai inväfatä e 


ea nuseaflá pe lume. Foarte bine! 


Zice aya, fiindcá este tot atát de sililoare pe cat e de 


14 


Manet: | > | 
i 
ig! yo ee ES as EN 
25 1 + > y 
11 na Be u nA 
Bu u E 
LA 4 „ * * 


AAAS 
N 


DA 
15 
vl 
wl 


oe eee 
=O Z/ AA 

My e = 2 
EI in lu 886. 
e hes! REM PREE 


ORIZONTAL : 1) Anotimpul alb! 5) PE iernii. 
10) Măsură de pământ. 11) Balaur (Olt.). 1%) A se des- 
fășura. 14) Invelitoarea pământului iarna. 16) Arborele 
veşnic verde, chiar si iarna. 18) Pronume. 20) rloare 
roşie. 21) Lac în Asia. 23) Vehicul aerian. 24) Așa cum 
este iarna. afară. 25) Rebus-Lexicon. 26) Il aduce Moş 
Crăciun plin. 29) Atát câinele. 30) Strigăte. 34) Plec. 
35) Sărbătoare în timpul iernii. 37) Bucată de fier pentru 
scăpărat. 38) Lulea. 40) Nuc fără rădăcină. 41) Notă 
muzicală. 43) Cal frumos. 44) Te distrai iarna cu pa- 
tinele. 47) Fir de urzeală. 48) Brăzdez pământul. 49) 
Diviziuni de timp. 50) Loc de distracţie în timpul iernii. 
53) Poftim! 54) Pe el patinezi iarna. 55) Sortite. 
VERTICAL: 1) Lună rece!. 2) Posedă. 3) Poftim! 
4) Asa cum este câmpul iarna. 6) Mistuiesc prin foc. 
7) Negatie. 8) Nume femeiesc. 9) Pronume. 12) Măsură. 
15) Năvăli. 17) Atac. 19) Luaţi pe sprânceană. 20) Mos 
ce vine numai iarna. 22) Notă muzicală. 23) Rouá. 27) 
Pasăre singuralicä ce pleacă iarna în țările mai calde. 
28) Animale polare. 31) „Rin“ fără vărsare. 32) Animal 
sălbatec ce iese iarna la pradă. 33) Listă de greșeli. 
35) Biciu rusesc. 36) Brăzdez pământul. 39) Obiecte cu 
care te distrezi iarna. 41) Zeul soarelui la Egipteni. 42) 
Pronume. 44) Salutare ! 45) Pârlită. 46) Instrument de 
suflat. 47) Plantă textilă. 51) Obiect casnic. 51a) Oraş 
antic. 52) Subsemnatul. 
IONEL L. BICHIGEAN-Năsăud 


Luna IANUARIE SERIA | 


` Numele şi pronumele 


y 
Adresa : = 


| 


| ee ae 
ri pe luna I 


„URECHILĂ" TD 


ORIZONTAL: 1) Pana de pica. lemne. 3) Mama 
cucului! 7) Domnul Urechilá! 11) Destept ca si Urechilá! 
13) Povara lui Urechilá. 15) Provincie în vechea Grecie, 
16) Sac depe spinarea lui Urechilă. 17) Masa de seară. 
18) Alifie. 19) Vaporaş de lux. 21) Il ‘tine pe Urechilá 
legat de iesle. 22) In fruntea lor, Urechilá pare un urias. 
24) Notá. 


e 2 


VERTICAL: 1) Glod. 2) Locuinte. 3) Cap sec (de > 


măgar). 4) Ele l-au făcut pe Urechilă renumit. 5) Când $ 
nu-i dai pace, Urechilá te loveşte cu ele. 6) Un domn U- $ 
rechilá! 8) Cel care găseşte. 9) Neplácut la gust. 10) Cant 

ca Urechilá! 12) ... la, la. 14) Paradis. 20) 12 luni. 23) > 
Cămaşă cu altite. LEOVA L. Galati + 


a . E 
Cinel-Cinel A 
Se naste fiicá-a nimánui | 
Se naste numa'n zori de zi 
Si piere pe ’nserat, 

De vrei s’o furi no poţi rápi 
Si nici nu poti s’o pui in cui 
La agátat. 
Si doar acolo unde-i ea 
Vezi tot din preajma ta. 
lar 4n beci e prea puţină 
Ati ghicit, end ee .. ....'s 
LAZAR DIN TECUCI 


Deslegárile jocurilor se trimit la sfârşitul concursului. 


sburdalnică. Aici se aseamănă cu Nelutu ca două picá- 
turi de apă. lar biata Bunifa dacă se bucură oride- 
câteori Florica ia o notă bună la învăţătură, se încruntă 
când cei doi nepoți îi fac câte o poznă. Se în- 
cruntă, sau pare încruntată, fiindcă de cele mai multe 
ori abia isi poate fine rásul... Si atunci, pentruca cei 
doi copii sá nu-si ia nasul la purtare, dánsa face pe 
supärata, Își strânge sprâncenele şi îşi ascunde zâmbetul 
ei bun și iertätor, strângându-şi buzele, lar Nelutu si 
Florica, vázánd cá au supáral- -0, se uită speriaţi unul 
la altul, lasă apoi capul în jos şi pe loc se cuminfesc. 

Dar nu trec nici zece minute și-o iau dela început 
cu posnele, c'așa-s ei, bată-i să-i bată norocul l. 

lar Bunita, ce sá fucă ? Ráde iertátoare sii lasă in 


voia lor. Si când vă scrie vouă, la revistă, vă mai po- 
vestește cate una din isprăvile celor doui nepoți. Asa 
ati aflat cine sunt Nelutu si Florica. Așa aţi aflat multe 
din năsbâtiile lor. ' 
Dar scumpa noastră Bunifä, care e o bătrână foarte o 
bună si vă iubește mult, s'a gândit că voi, cari sunteţi 


ou as 2 
tare curiogi, ati vrea sá aflafi dintr’o datä toate posnele a 
nepoților ei. Deaceea, mai ales că foarte mulţi dintre PAi 


voi o nápádeau cu intrebárile, s'a hotărît si a scris i- 
tr'o carte toate isprávile lor. Cartea a apărut de Crăciun 
si se numeşte Nelutu si Florica. Se găseşte de vânzare | a 
la orice librărie din tara. gi 
Cumpärafi-o cu toţii și citifi-o sănătoși l.. y yee 
MOS MARIN 


SD medicale 


GRIPA 


Vi s'a întâmplat ca în toiul jocului, sau când vorbifi 
cu cineva, fie acasă, fie pe stradă, fie în clasă, sá simtiti 
un fel de mică gádiláturá în nas şi sá stranutati: hap- 
ciu?!.. Atunci vi-se spune de obiceiu: noroc! 

Acest mic „noroc“ prevesteste de cele mai multe ori 
un guturaiu grozav. lar guturaiul este şi el uneori preves- 
titor al unor boli foarte grele. Deaceea, când un copil 
stránutá prea mult si are fierbintealá vreme ‘îndelungată, 
trebuie chemat cât mai grabnic medicul. Fiindcă gi gripa, 
una dintre bolile grele, începe cu guturai gi călduri mari. 

Gripa este o boală pricinuită de un microb care se ia 
dela om la om, este adică o boală molipsitoare şi infecti- 
oasä. Bolnavul se simte la început foarte molesit, are du- 
reri de cap, de gât si guturaiu. 

Microbul gripei poate să se aşeze 
nichi, la ficat, la inimă gi chiar la creer. 

Bolnavul trebue să stea multă vreme în pat si să fie 
îngrijit cu mare bāgare de seamă. Trebue să ia aspirină, 
ceaiuri fierbinți cu rom, piramidoane gi chininá. 

In timpul boalei, bolnavul slăbeşte foarte tare, încât, 
chiar dupăce a trecut primejdia, trebue să stea multă vre- 
me sub îngrijire medicală. Şi iată dece: 

Gripa este o boală ciudată, şi când crezi -că ai scăpat 
de ea, se reîntoarce şi mai viforoasă asupra ta. Boala în- 
toarsă pricinuie, uneori, chiar moartea, căci corpul slăbit 
nu se ma: poate împotrivi primejdiei. 

Deaceea, când vi se spune să stati în casă şi să luați 
doctoriile date de medic, trebue să ascultați, ca sá nu dati 
boalei prilejul să se întoarcă. 

Acum în timp de iarnă ferifi-vá să ráciti, căci după 
cum ați văzut răceala poate duce la gripă care e o boală 
foarte primejdioasă. 


PIESEI RI 


pentru copiii cuminţi 
de AL. DORIAN 
LEI 40 
Carte ilustrată cari se găseşte la toate 
librăriile din ţară. 


în plămâni, la ri- 


In curând Dimineaţa Copiilor va incepe 
publicarea unei noui poveşti pentru copii, 
intitulată: 


UN CĂŢEL, 
UN PURCEL 
ŞI-UN BÁETEL.... 


Amănunte asupra acestei frumoase poveşti 
vom da în numărul viitor. 


Pentru participarea Fran- 
tei la serbarea celei de a 
150-a aniversare a Constitu- 
tiei federale a Statelor U- 
nite ale Americei, adminis- 
trafia P.T.T. în înţelegere 
cu ministerul afacerilor 
străine, va scoate o marcă 
poştală comemorativă. 

Noua marcă, va fi edi- 
tată întrun mod cu totul 
nou si valoarea ei va fi de 
1,75 franci. 


Dantzig. — Administratia 
postalá a orasului liber 
Dantzig, a scos de curánd 2 
timbre de binefacere cu 
prilejul comemorárii alipi- 
rii coloniei Dantzig la 
Magdenburg, aceste timbre 
au fost desenate de Wer- 
mer Brandt. — primul re- 
prezintá o stradá acoperitá 
de un steag cu o cruce si 
armele orasului Dantzig, iar 
al doilea infátigazá nişte 
case in care se găsesc 
armele Dantzigului si ale 
Magdenbugului. 


ESTONIA. Un bloc de 
binefacere alcătuit din 4 
timbre purtând numele o- 
rasului, vor fi scoase la în- 
ceputul lunci lanuarie 1938. 
Marca va avea o valoare de 
2 kv. si va fi tipărită in 
40.000 exemplare. 

Tot în luna Ianuarie se 
va tipări o nouă serie 
„Crucea Rosie“, de patru 
valori, al cărui tiraj va fi 
de 20.009 mărci. ki 

Desenul și culorile vor fi 


asemănătoare cu cele de 
binefacere. 

UNGARIA, — In curând 
se va scoate o serie de 


mărci cu prilejul celui de- 
al nouălea centenar dela 
moartea Sfântului Ştefan 
al Ungariei. 


Sft. Gellert 
il învaţă pe 
Sfantul Em- 
neric, fiind 
de fata si 
tatăl sau Sft. 
Stefan. 


Sfântul Ste- 
fan da Sfan- 
ta Coroana 
Sfintei Fe- 
cioare. 


Sfanta Fe- 
cioará, pa- 


troana Un- 
gariei 


Sfánta Co- 
roaná a Un- 
gariei. 


Papa Sylves- 
tru Il dánd 
coroana 
gelui Stefan 
abatelui As- 
trik 


Sfântul Ste— 
fan, iuteme- 
ietorul bise- 
ricii. 


Sfántul Ste- 
fan stánd pe 
trop. 


Efigia Sfán- 
tului Stefan. 


Dupá cum am fágáduit in numárul 
revistele de Anul Nou, un plic cu mărci. 


Acest plic cu mărci s'au pus în toate revistele tri- 


mise abonaților. 


723. am pus în pus in 


Märcile au fost obtinute dela «unoscutele case fila- 


teli e: 
3-22-14, 


Wilhelm Nathansohn, Calea Victoriei 30 Telefon 
şi Birner si Frenkel. 


PREȚUL 5 LEI 


re-; 


a > A 


OTECA Rt 
e ga 5 


nn. 


> 


D 


Noi, oamenii, ne credem 
grozavi. Credem cälam des- 
coperit totul, am {născocit 
totul, în timp ce în natură 
sunt aparate care ne ui- 
mesc prin meşteşugul lor. 

Astel e „clopotul cufun- 
dätorului* care slujeşte ce- 
lor cari lucrează sub apă. 
Noi credem că numai da- 
torită minții noastre se pot 
născoci astfel de aparate. 
Ce mândrie si ce greşeală ! 

Acest clopot dăinuie de 
mii de ani si e un păian- 


‘jen, păianjenul de apă care 


il foloseste. 

Această insectă, dupa 
cum si numele arată, tráie- 
şte sub apă. Corpul ei mă- 
soară ceva mai mult decât 
un centimetru, are o cu- 
loare rosie închisă şi e aco- 
perit cu mici peri. De în- 
dată ce se cufundă în apa, 
insecta se înconjoară de o 
pătură de aer. : 

Altă ciudatenie a acestui 
păianjen e că-și face cuibul 
sub apă. Dar păianjenul 
are nevoie de aer ca să 
trăiască. Ce va face? 

După ce locuinţa lui, care 
aduce cu un clopot, e ter- 
minată, păianjenul iese la 
suprafaţă, apoi coboară cu 
o bulă de aer căreia îi dă 
drumul în cuib, 

După cum vedeţi, ,,clo- 
potul  cufundătorului* e 
născocirea păianjenului si 
el ar trebui să aibe breve- 
tul de inventator. 


Natáfleatá: — Odată am 
fost într'o ţară unde ceața 
era mai deasă decât la 
Londra. 

Neaţă: Si cum se chiamă 
fara aia? 


Nätätleatä : —‘Nu ştiu, era 
atât de deasă ceata că n'am 
putut vedea unde mă aflu! 


es 


A 


Profesorul : — Ce stii despre 
familia rumegätoarelor ? 
Elevul: — Nimic, fiindcá 
mama nu-mi dá voie sá is- 
codesc ce se întâmplă in 
alte familii. 


Un animal care ne dá o 
pilda buna. 


La prima vedere poate fi 
luat drept un urs, din pri- 
cina trupului sáu indesat, 
a picioarelor drepte si a 
capului rotund care se 
termina printrun bot mu- 
stäcios ; totuşi coada lui 
cea lungä, statura si usu- 
rinta mişcărilor fl deosi- 
besc de urs. E un fel de 
imbinare de jder si de urs. 
Se chiamă „prodonul” si 
träeste în America. 

Bland, fiind mai totdea- 


una plin de voie buna, 
procionul se imblanzeste 
usor si e, poate, singurul 


carnivor care stie sa se fo- 
loseascä de minune cu pi- 
cioarele dinapoi. 

Când i se dă o bucată 
de carne, o prinde cu pi- 
cioarele dinainte si cu ele 
unite o aduce spre gură. 
Simtitor la pedepse, dacă 
e bătut din vreo pricină 
oarecare, se supune, ne- 
scoțând nici o lacrimă, ne- 


încercând nici împotrivire. 
Totuşi, e neintrecut în 
ce priveşte desteptäciu- 
nea si şiretenia. Dacă e 


fumit de soartă. Bunăoa- 
ră, un indus şi-a arătat 


nemulțumirea intr’un 


prins furând vreo cios- chip cu totul. ciudat; ne- 
vârtă de carne si încerci găsind de lucru si fiind 


să-i dai câteva bastoane, foarte strâmtorat, n'a gă- 


el se preface numai dceät |. : A 
2 2 acs 5 l y 1 

că-i mort, stând întins it a eve MA 8 

la pământ cu ochii hol- Să se urce pe un palmier 


de unde na voit cu nici 
un preţ să coboare, până 
ce nu va avea o slujbă 
bună. | 
Sau împlinit şase Juni 
Dar ce-i mai uimitor e de când priveşte lumea 
grija lui de curăţenie. El de sus.. din arbore. 
nu înghite prada de-abia 
prinsă, Inainte de a o pu- 
ne în gură, o spală cu apă. 


baţi si pironiti si cu limba 
afară. 

ar îndată ce vede că nu- 
mai e nimeni lângă el, si- 
retul procion o ia la să- 
nătoasa. 


tind mâncare adusă de 
maicá-sa si trasă cu aju- 
torul unei fránghii fi e 
deajuns. Cat 
cru, nu ştiu dacă vrea cu 


Sunt fel de fel de chi- 6 $ 
de tot dinadinsul să găsească. 


puri de a te arăta nemul- 


POVESTIRI 


pentru copiii cuminţi 


de AL. DORIAN 


LEI 40 


Carte ilustratá care se gáseste la toate - 


librariile d.n tara. 


Un căţel, un purcel si un bactel au legat o strânsă 
prietenie. Recunoaste oricine că o astfel de toväräsie 
este destul de ciudatä, dar tocmai de aceea ca a prile- 
juit o noua poveste pentru cei mici.! 

Un, cälel, un purcel şi”un bäetel va fi deci titlul 
povestei pe care o va publica in curánd revista noastrá. 

Dacă un báejel este in stare sá facă singur atâtea 
násbátii cate se pot scrie intr’o carte frumoasá, in to- 
vărăşia unui purcel, va face si mai mult, ajutat şi de 
un căţel, e uşor de închipuit ce posne. dá la iveală. 

Sá aşteptaţi toţi cu răbdare publicarea povestei : 
Un căţel, un purcel si un bäefel. 


Un pat din frunze, pu- 


despre lu- 


A 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA 


VEUS TERA PA PENTRU OP și 


CENAE RSE Ie 


REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST: MILLE 7 — 9— 11. — TEL 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN ȘTRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTEREISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


12 IANUARIE 1938 


SĂ SVÂM PUTIN y 
ORA. COPII ! 


No. 727 


Sabina Wilderman. — Vei primi cu multá intárziere 
acest ráspuns, draga mea nepoficä. Dar vina nu e a mea; 
la redactia noastrá este obiceiul de a se pregáti intot- 
deauna textul pentru cel pufin trei numere inainte. Asa 
că rândurile pe care le citeşti acum! sunt “scrise de 
trei săptămâni. 

Mi-a făcut plăcere cartea matale poştală, micuța 
mea Sabina. 

Despre Shirley Temple — fiindcă văd că te inte- 
resează foarte mult, îți răspund ca isi iubeşte admira- 
toarele din România și are pentru ele o mare prietenie. 

Despre Clubul Shirley Temple, însă, nu sunt în mă- 
sură să-ţi dau nicio ştire acum. 

Iti doresc sănătate si să strângi mărci multe 
ca să-ţi faci un album frumos, frumos de tot. ‘ 

Suzana. — Ti-am regásit slova cu adeváratá, cu sin- 
cera bucurie. Dela primele rânduri, înainte de a-ţi in- 
tälni iscálitura, am ştiut că scrisoarea este dela nepo- 
tira mea Suzana. 

De multe ori m'am gândit la tine! Dacă as 
fi avut adresa ta, ti-as fi scris câteva cuvinte, te-as 
fi întrebat dacă eşti sănătoasă şi. . . cum o mai duci. 

Văd din scrisoarea ta, dragă Suzana, că ești la fel 
de neliniştită, de frământată ca înainte, A 

Dar eu nu má speriu. Stiu cá in curánd te vei linişti, 

E bihe că îţi găseşti o descărcare în muzică şi în 
scris. Te-aş sfătui să-ți notezi în fiecare seară într'un 
caiet tot ce te-a izbit mai mult în timpul zilei. Caută 
să scrii simplu şi mai ales adevărat. In caietul acela nu 
vei scrie „Compoziții“ ci vei transcrie gânduri. „Trebue 
să fii călăuzită de ideea unei desävärsite sinceritäfi. Ifi 
spun lucrul acesta, fiindcă sunt oameni cari se mint pe 
ei înşişi şi pe cari trebue să-i zgaltai, să-i sgudui, ca să 
le arăţi adevărul. n > 

Caetul acela nu-l vei arăta nimănui; poate, dacă 
vei veni în Bucureşti vreodată, mi-l vei aduce mie. Dar 
când vei scrie intr’insul, sá nu te gândești nici măcar 
că s’ar putea ca intro zi sá cadă în mâinile mele. 

Mi-a plăcut mult. povestea cu steluța si cu zâna. 


Dar dece e atât de tristă ?| xe 
Şi dece, Suzana dragă, nu ştii sá te bucuri de viaţă, 


de tinereţe ? 


Trimete-mi fotografia; vreau să văd cum arăţi. 

Te imbratisez cu drag si mai scrie-mi. 

Marieta Burcan. — M'a induiogat mult de tot scri- 
soarea ta. Imi dau seama că îţi lipseşte grija si căl- 
dura mamei tale, internată la spital. Dar sunt incre- 
dintatá că se va însănătoşi curând, sunt sigură chiar 
că atunci când vei citi rândurile acestea, mama ta aî 
şi uitat suferințele ca. tu lacrimele pe care le-ai 
vărsat. 

Te sărut pe obrăjori, drăguță si bună Marieta. 

Geta Ciucă. — Drägufä nepotica, matale imi ceri un 
sfat împotriva fricii. Ar trebui sá.stám de vorbă pe în- 
delete, să-ţi pun eu câteva întrebări din cari să mă lă- 
murese din ce pricină eşti atât de fricoasă. Nu-mi în- 
chipui să fi fost aşa din totdeauna. 

Dar fiindcă nu ştiu dacă vom putea avea prilejul 
să ne întâlnim. te sfátuesc sá o rogipe máicuta să-ţi facă 
o frectie pe tot corpul cu un prosop aspru, bine udat 
şi apoi stors. Vei face regulat zece minute gimnastică 
dimineaţa şi zece seara, vei lua un vin tonic si te vei 
feri de lenevie, de láncezealá. Joacă-te, aleargă în 
aer liber, intareste-ti trupul. 

Mai scrie-mi. 

Sărutări dela Bunifa. 

Levia Rădulescu. — Nu trebue să te temi de dentist. 
Cu cât îţi îngrijeşti dinţii mai din vreme cu atât faci 
ceonomie de suferinţe şi de bani, 

Mirosul urât al gurii va dispare după primele vi- 
zite la medicul dentist. 

Du-te cât de repede şi până atunci spalä-fi dinții 
după fiecare masă gi cläteste-fi gura cu o gargară. 


Cea mai carte pentru copii e 


MESTERUL-STRICA 


roman pentru tineret 
de MARIN IORDA 


LEI 50 


* 


E când pe pământ nu era nici'odată frig şi 
pe când vara domnea veşnic, a fost o mare 
împărăție pe care o stăpânea Alb Impárat. 

Impärätia era atát de mare, incát soarele 
niciodatá nu apunea in ea; intotdeauna se 
gásea un colt din impárátie pe care el sa-l 


lumineze. 

Pe cat de mare ii era impärätia, pe atät de mare si 
puternică îi era oștirea. Ce e drept, și Alb Impărat era 
un împărat cum rar se mai văzuse. Toatá ziua şi-o pe- 
trecea printre oșteni, deprinzându-i cu meşteşugul rás- 
boiului, în care el era foarte priceput. 


Indată ce se 


urcă pe tron, după moartea lui Bun 
Impărat, tatăl său, Alb Impărat, începu jrăsboiul cu toţi 
vecinii săi pe care-i bătu și îi supuse. Nici nu mai 


putea fine minte câte țări supusese, dar mite să mai 
tie numărul rásboaielor pe care le purtase. Si tot ast- 
el, din luptă în luptă, înaintând dintr’o tara intr’alta 
ce pomeni într'o vreme că dădu peste țara lui. După 
cum ştiţi, pământul e rotund, iar el cucerise toate ţările 
care se puteau cuceri și ajunsese de unde plecase, 
adică tot în tara sa. Atunci îl. cuprinse: pe Alb Impärat 
o mare supărare. Ce putea să mai facă el, dacă nu mai 
avea cu cine să se bată si pe cine cuceri? Si stătea el 
așa, posomorit, neștiind cum sä-gi omoare timpu!. Dela 
o vreme nici nu mai putu sta locului. Atunci porni în 
călătorie si făcu ocolul ţărilor sale, înconjurând pămân- 
tul singur, ‘singurel, căci am uitat sá vă spun că Alb 
Impărat şi oastea lui aveau nişte cai iuți ca gândul 
cari mâncau foc si nechezau de băgau în sperieti până 
şi pe tartorul iadului. Altfel, cu cai de ástialalfi nu mai 
apuca el să înconjoare împărăţia, până la moarte. 

Dar isprăvi el gi călătoria asta. Ce te faci acum 
Alb Impărat? à 


à 


— 


QVESTEA FULGILOR DE ZĂPADĂ MN 


Stand si gândindu-se astfel, îi trecu prin minte un 
gând nástrusnic : 

De bátut se bátuse el, nu-i vorbá, dar se bátuse cu 
oamenii şi cucerise ţări ca ale sale. Ce ar fi să se 
lupte acum cu nourii gi sá-i cucereascá pentru a-i cár- 
mui dupá bunu-i plác ? Zis gi fácut. 

Alb Impárat isi chemá ostenii gi le impärtäsi cele 
ce gándise. Ostenii cari incepuserá gi ei a se plictisi, 
uitánd aproape cum se mánuia arma, de cánd nu mai 
avurá cu cine sá se lupte, jurará cá aga vor face, cum 
le va porunci impáratul. Atunci, Alb Impárat chemá la 
sfat pe sfetnicii cei bătrâni ca gi pe cei tineri şi le des- 
táinui si lor gándurile sale. 

Sfetnicii cerurá un rágaz de chibzuialá. Dupá ce 
chibzuirá ei ce chibzuirä, se infäfisarä înaintea impá- 
ratului cu răspunsul ce-l aveau de dat. Toţi il sfátuirá 
sá facá asa cum gándise, numai unul singur, care rá- 
másese mai pe la urmá, spuse altfel. 

Acesta era cel mai bäträn sfetnic al lui -Alb-Im- 
pärat. După ce se închină in fafa-i, grăi astfel : 

— ,Slávite Impärate ! în toate rásboaiele pe care 
le-ai purtat si tu si tatál tatálui tau, eu mereu am venit 
cu sfatul meu care mai intotdeauna era bun, Multe am 
văzut, multe am auzit si multe am pátimit de când 
sunt pe lumea asta si ştiu ce este bine si ce este rău. 

Mărite Doamne | m’ai întrebat pe mine ca gi pe 
ceilalţi sfetnici ai Máriei Tale, dacă. vei face bine să 
înfăptuieşti cele ce ai de gând. Rau vei face dacă vei 
încerca acestea, căci iti vei lua asupra-fi urgia lui Dum- 
nezeu, pentrucá numai El are dreptul de a porunci 
nourilor, Oricát de mare ti-ar fi puterea, ea nu este 
nici cát o fárámá din puterea cea neasemuit de mare 
a Domnului“. 

Alb Impärat se gändi o clipä, apoi räspunse chib- 
zuitului säu sfetnic : 

Bäträne, numai pentru părul cel alb pe care: il ai 
si numai pentru sfaturile cele bune pe care mi le-ai dat 
atunci cänd nu erai nebun, numai pentru aceasta nu 
chem ostenii sá te ducä in temnitá. Sá stii dela mine, 
bäträn nebun, cä nu este putere mai mare ca a mea si 
oricät de mare ar fi puterea Domnului, eu o voiu in- 
fränge, dacä va cuteza sä mi-se punä in cale. 


— „Opreste-te | Opreste-te ! necugetatule, strigă a- 
tunci bătrânul sfetnic ascunzändu-si fata in mâini. 
Opreste-te cât mai e vreme, ca să nu-ţi atragi urgia 
Atotputenricului. Nu fii om necugetat şi ascultă vorbele 
sfetnicului tău. 

— „Taci nebune ! strigă,. roșu de mânie, Alb Im- 
părat. O vorbă dacă mai spui, te vâr în temniţă... 

Dacă Domnul este într'adevăr cel mai puternic, 
atunci eu sunt însuşi Domnul. 

— Taci nelegiuitule, strigă bătrânul, plângând cu 
hohote și smulgându-și părul cel cărunt. 

Alb Impărat făcu semn oștenilor, şi ei se repezira 
îndată să ducă pe bătrânul sfetnic în temniţă. 

Din ziua aceea, Alb Impárat începu sá se pregá- 
tească de luptă. Adună pe toţi tinerii din ţările pă- 
mântului şi incepu să construiască cele mai grozave 
mașini de război. Tot pământul era o mare fabrică gi 
toţi locuitorii cari intraseră in oștirea lui Alb Impärat 
începură să facă exerciţii pregătindu-se de răsboi. 

Făcuse o grămadă de turnuri înalte, cari im 
treceau până si norii, cu gândul să-i lege de ei cu 
lanţuri puternice de fier, după ce ji va supune. 

In timpul acesta, nourii treceau nepăsători, fără să 
bănuiască măcar de cele ce puneau la cale Alb Impărat 
şi oștenii săi, 

Durase care de foc, mașini de sburat zi o mul- 
time nenumărată de turnuri din acestea de care să lege 
pe prinsii de răsboi, adică nourii. 

Lanturi a căror lungime nici nu se putea măsura, 


aa 


T= 


inele de fier, vergi de oţel şi săbii ascuțite erau gata 
lucrate umplând pământul cu numărul lor cel mare, 

Pe ostaşi îi imbräcä in zale de nepátruns şi făcu 
pentru fiecare aripi cu care să poată sbura până la 
înălțimea dușmanului i ** 

Cand totul fu cu desävärsire gata, impáratul isi 
împărți oastea aşa cum credea el ca este mai bine şi 
el însuşi luă comanda întregii ostiri, care era atât de 
numeroasá, incát inegrise pámántul. Cand dádu semna- 
lul de plecare, maşinile ostenilor fäcurä un sgomot atât 
de mare, incat vitele si fiarele pädurilor incepurä sá 
fugá ingrozite care incotro nimereau. 

Si masinile de sburat incepurá sá se ridice apro- 
iindu-se din ce în ce mai mult de nourii cerului, pana 
i ajunse. 

Dar Alb Impárat nu se gándise ca nourii nu sunt 
oameni ca soldatii lui, cu care sá te poti bate. Nourii 
nu puteau fi nici sträpunsi, nici omoriti si nici legati. 
Ei treceau pe lángá várfurile turnurilor lui Alb Impa- 
rat, cari îi despicau într'adevăr, dar, după aceea se 
uneau din nou. Degeaba încercau oștenii să-i ferece in 
lanţuri, căci nourii se strecurau, duşi de vânt, printre 
ochiurile lor de. fier urmându-și drumul în ciuda lup- 
tătorilor şi a lui Alb Impărat. 

Atunci, Dumnezeu, văzând îndrăzneala de neiertat 
a lui Alb Impărat si a oştirii sale, dădu poruncă ván- 
turilor să-i aducă in cer. Intr’adevär vântul porni a 
sufla atât de tare, încât împinse pe Alb Impărat cu oș- 
tirea sa până în cerul lui Dumnezeu. 

Odată ajuns aici, Alb Imparat se gândi că acum 
se va putea măsura cu însuși Dumnezeu. 

Atunci Domnul care îi citise gândul, îi zise: 

„Pentru necugetata ta fărădelege, te voi preface pe 
tine şi pe oamenii tăi în fulgi albi gi te voiu da în 

grija nourilor pe care in nechibzuinta ta ai vrut să-i su- 
pui puterii tale. Si nu vă veţi mai întoarce niciodată 
pe pământ ca oameni ci ca fulgi de zăpadă. Unde veţi 
cădea, acolo veţi rămâne. lar de azi înainte nu va mai 


fi vară veşnică în împărăţia ta, ci iarna cu frigul ei îi 


va lua locul în fiecare an, pentru un timp care va fi 
cu atât mai lung, cu cât va fi răutatea şi necugetarea 
oamenilor mai mare. 

Şi pe loc, Alb Impărat cu întreaga sa oştire se 


a 


z 


[i 


CCC. YL ea 
+f SET Be LETTER: fet So 7 
prefäcura în fulgi de zăpadă care fură dati în grija 
nourilor. ‘ 


De atunci, in fiecare iarnă nourii lasă să cadă 
fulgi albi de zăpadă, cari acoperă pământul prin numărul | 
lor, aşternând o pătură albă strălucitoare. 


AMOS HERBARIU 


= 
J mn 


NU UITATI: Pentru tipar se 
scrie cite}, cu cerneală, şi 
numai pe o față ahârtiei. 
N 


Sâmbătăcan Victoria. — Ocna Mureşului. Caută şi 
recitegte poezia Omul de zăpadă. Vei vedea că are multe 
greşeli de rimă si de ritm. Mult nu rimează cu făcut $ 
oricum ai intoarce versurile. Eşti prea mic ca sá poți i 
scrie poezii. 

“Crăciun — Loco. Nu e destul de izbutitá poezia 

„care ne-ai trimis-o. De ce nu încerci să scrii în proză ? 
Vintilă Petru — Caransebeş. Povestea de Crăciun 
ne-a sosit prea târziu şi deşi ar fi putut merge cu oare- 
- care indreptári, n'a mai avut loc în numărul de Sár- 
- bätori. Incearcá altceva. Se va cerceta dece nu ai primit 
premiul câștigat. 
Jean Iliescu. — Craiova. Povestea ce ne-ai trimis e 
slabă. Incearcă alta şi scri-o cu mai multă grije. 
Angela F. — Din felul în care ai scris bucata Să nu 
uiţi se poate vedea că prin muncă temeinică, citind mai 
ales cât mai mult, ai putea să ajungi a scrie povești } 
frumoase. Nu te descuraja dela cea dintäi neisbändä, 
munceste cu sarg si mai trimete ceeace ai scris. Asteptám! 
Bogdan I. Maria. — Târgoviște. Sunt stängace bu- 
catile trimise si deaceea nu le putem publica. Mai in- 
cearcä sá scrii, dupa ce vei fi citit mult pe marii nostri 
povestitori. Mai ales, nu-i uita pe I. Creangä, A. Odo- 
bescu, P. Ispirescu. d | 

Leova-Laz. — Galaţi. Lămuririle ce ne-afi trimis 
au venit la timp. Trebuia să cunoaștem anumite lucruri și 
acum ştim cum să judecăm ceeace scrifi. | 

Vasilică Pitigoiu va merge ; Dunărea nu. Continuafi 
să ne mai trimiteţi din ceeace scrifi. 

Petre Rosanu — Loco. Ca să scrii povești pe cari 
să ti-le citească alții, trebue sá te exprimi într'o formă 
cât mai limpede şi mai plăcută. Scrisul este și el un 
meșteșug ca oricare altul si dacă nu-l poţi deprinde, 
nu ajungi să scrii poveşti frumoase, oricât ai dori a- 
ceasta. Apoi trebue să cunoşti bine lumea și oamenii | 
ca să ajungi a reda prin scris anumite sentimente o- 
menești. Toţi scriitorii sunt oameni vârstnici, cari au 
văzut şi au auzit multe în viata lor. Cuvântul scris are 
multă greutate şi el trebue să exprime întocmai gândul 
celui ce l-a asternut pe hârtie. Când vrei să fii citit de - 
alţii, înseamnă că ai ceva interesant de spus şi atunci 
fiecare frază, şi fiecare cuvânt trebue să fie îndelung chib- 
zuite înainte de a fi scrise. Ti-am citit cele două bucăţi 
trimise : De-a răsboiul şi Maria. Le-ai scris în grabă, 
folosind expresiuni nepotrivite într'o povestire. Apoi, 
desigur, -tot din pricina ză te-ai grăbit, ai scris și cuvinte 
care nu se pot înțelege deloc, cum este spre pildă. 
cuvântul rezizie. Deosebit de aceasta, treci peste unele 
reguli de ortografie sau gramaticale. Nu se scrie: ,,a- 
cestui-a“, „mi-am“, „däi“, „pentru întotdeauna“, „ce-i“, i 
si nici „celorlanfi“, aşa cum ai scris mata. Se scrie: 
acestuia, mi-am, dă-i, pentru totdeauna, cei si celorlalţi. | 
Indură-te se scrie cu liniufä nu cum l-ai seris, întrun. — 
cuvânt. | : z 

Totuşi, scrisul dumitale, deşi dovedeşte că esti încă 
foarte tânăr, are oarecari calităţi, cari, dacă ar fi cu 
stáruintá cultivate, ti-ar da putinţa să dai în viitor bu- 
cáti mai interesante. Trebue să citeşti mult, mult de tot 
mai ales pe I. Creangă şi Al. Odobescu. DIM 


E cu Pi A *. 


DOX CAINELE POLITIST 
DESCOPERA UN FURT 


U stiu dacá vá mai aduceti aminte de cáinele 
meu poliţist, Dox? Eu vam mai vorbit 
odată de el, când vam povestit päfania 
celor doi mägärusi dela Brasov. 

De atunci şi până acum, Dox a înaintat 

eee mult în meseria lui. Dovada iscusinfei si a 

priceperei lui o veţi avea mai la vale, aflând cum a 

descoperit câinele meu poliţist, un furt. 

Era într'o Duminică după amiază. Isprávisem de 
citit o carte şi mă gândeam că o plimbare mi-ar face 
bine, m’ar desmorti putin. 

: — Ce spui, Dox, de o plimbare la şosea? il întreb eu. 

Dox ridică întâi urechea stângă, apoi pe cea dreaptă 

_ si izbeste cu coada de trei ori în podea. Asta înseamnă 

că mi-a răspuns: Stápáná, ideea ta nu-i tocmai grozavă! 

Mai bine ar fi să ne ducem la Delia, prietena ta. 

— Bravo Dox! Mi-ai dat o idee foarte bună : să 
mergem la Delia; acolo Duminica, vin totdeauna mu- 
safiri. Unde mai pui că Delia are un cäfel; ai sá te 
pofi juca cu el. 


Dox se strâmbă. Auzi vorbă, să se joace el, gogea- 
mite câine polițist, cu javrita aceea de Bobsi?! 

— larté-ma Dox, n'am vrut sá te jignesc, crede-mă! 
Haide acum să ne pregătim de plecare. O să-ți pui 
zgarda cea nou de care esti atât de mândru. Eu ce ro- 
chie sá-mi pun? 


Dox stă puţin pe gânduri, apoi imi răspunde: 
— Cucea verde îţi stă mai bine decât cu celelalte. 


— Bine Dox, aşa o să fac, am multă încredere in 
gustul tău. 
Pe la ora cinci şi jumătate am pornit de acasă cu 


Dox. Prietena mea Delia stă destul de departe de mine. 
Aş fi luat bucuroasă tramvaiul sau autobuzul, dacă nu 
l-as fi avut şi pe Dox cu mine! Pe jos, nu mă incume- 
tam să merg atâta cale. 

— Dece nu iei o trăsură sau o maşină, stăpâno? 
mă întrebă câinele 

— Păi o să iau, că n'am încotro. Dacă eram singură, 
mă duceam cu tramvaiul, zic eu. 

Dar Dox a si sărit într'o trăsură liberă şi s'a întins 
pe covorasul de pluș roșu! Insfarsit, toate ar fi fost 
cum ar fi fost, dacă sar fi purtat barem cum trebuie 
pe drum. Dar ce credeți că făcea? 

Se ridică în două labe, îl trăgea de cordon pe birjar 
apoi repede se lăsa iar în jos şi se întindea pe covor. 
Bietul birjar întorcea capul, se uita la mine întrebător 
şi nu se putea dumeri de fel, cine nu-i dá pace! 

Ba la un moment dat, Dox îi luă căciula din cap 
şi i-o ascunse sub pernele pe care stăteam eu. Birjarul 
crezând că i-a smuls vântul căciula, opri trăsura, se dete 
jos si se apucă să şi-o caute pe stradă. Eu am 
scos-o repede de sub perne, l-am strigat pe birjar gi 
i-am spus că am găsit-o eu. Dacă îl dădeam de gol pe 
Dox, se alegea cu o bătaie zdravănă. Ar fi meritat-o, 
de bună seamă, dar nu m’a răbdat inima să-l dau pe 
mâna birjarului. In schimb, l-am urechiat bine de tot. 

Dox s'a cuminfit si până ce am ajuns la Delia, nu 
m'a mai supărat de loc. 

La Delia erau o mulţime de oaspeţi. Pe toţi aproape 
îi cunosteam, numai pe o domnişoară blondă pe care 
am aflat că o chema Luiza şi pe un domn scund şi 
chel — îi vedeam pentru prima oară. 
| Dar, staţi sá vă fac cunoștință cu toți musafirii 
Deliei! Pe o canapea albastră stăteau trei domnişoare 
drágute; pe cea pieptănată cu părul după urechi o chema 
Mariuca, celei cu ochelari i-se spunea Nusa, iar cea 
cu părul tuns báiefeste si cu bluza neagră, se numeşte 
Doina. 

Intr'un fotoliu de piele stătea Violeta, fosta mea 
colegă de şcoală. In alt fotoliu şedea Nicușor, fratele 
Violetei. Si pe o canapea luasem loc eu, Delia si dom- 
nul cel scund şi chel pe care îl chema Niţulescu. 

Domnișoara Luiza se proptise în picioare, cu spatele 
de sobă. Tăcea mereu şi părea cam abătută. 

Dox se agezase cu capul pe labe, în fata canapelei 
pe care stăteam cu Delia şi cu domnul Niţulescu. Mă 
minunam si eu cât era de cuminte si de linistil! 

Pe când stăteam cu toţii de vorbă, mama Deliei 
veni să ne cheme în sufragerie, la o gustare. Ne strân- 
sesem în jurul unei mese încărcate cu fel de fel de 
bunátáti şi începurăm să mâncăm cu poftă. Dar tocmai 
când veselia era mai în toi, se stinse deodată lumină 
electrică. 

— So fi ars siguranța, spuse Delia. 


. á * 


rø 


at 


— 8 fi intrerapt 
domnul cel chel. 

Mama Deliei se sculá fdela masă şi peste câteva 
minute se intoarse cu douá lumánári aprinse. Suna 
apoi servitoarea si o trimise sá aducá un instalator. 
Trecurá câteva minute, după care sosi instalatorul și 
văzu că se arsese o siguranță. O înlocui și lumina elec- 
trică luă iar locul lumânărilor. 

Dar tocmai când mama Deliei se pregătea să plă- 
tească instalatorului ceea ce i se cuvenea, domnisoara 
Luiza spuse că i-a dispărut din geantă o brățară de 
aur pe care o luase cu ea, ca s'o ducă la dres. 

— Esti sigură că ai avut-o cu dumneata, întrebă 
Delia vădit mähnitä că tocmai in casa ei s'a întâmplat 
un lucru atât ds neplăcut. 

— Sunt sigura cá am pus-o in geantá inainte de 
plecare; cum vá spuneam, aveam de gánd s'o due la 
bijutier ca sá-i puie o inchizátoare mai buná. 

Domnul cel chel ceru voie sá cerceteze si el geanta 
domnisoarei Luiza, zicea cá poate, cine stie, dánsa nu 
cäutase bine si bräfara o fi totus acolo. Dar dupa ce 
desertä tot ce avea în geantă, pe masă, recunoscu și 
domnul Niţulescu că brátara nu e acolo. 

Fratele Violetei, Nicuşor, fu de părere să i-se facă 
si instalatorului o perchezitie. Bietul om fu cercetat cu 
deamănuntul, deşi toţi ne dădeam seama că nu putea fi 
el hoţul, căci nu se urnise din sufragerie, iar geanta 
Luizei rămăsese în odaia cealaltă, pe un scaun. 

Doina, fata tunsă báieteste și îmbrăcată în bluză 
neagră, dădea semne de neliniște, nu-şi mai găsea as- 
tâmpăr, căuta bräfara pe sub scaune, pe sub mese si 
spunea intr’una, că dacă Luiza e sigură că a avut bi- 
juteria înainte de plecare, bräfara nu poate fi decat 
in casá.. 

Eu eram foarte nemulțumită de toată această in- 
tâmplare. Ce bine făceam dacă stăteam acasă, îmi zi- 
ceam în gând! Acum, desigur, suntem pe rând bánuifi. 
Si dacă nu se va găsi bráfara. Luiza, care nu má cu- 
noaste, má va crede poate tocmai pe mine vinovată | 
Dar pe când îmi veneau în minte gândurile acestea 
triste, Dox se apropie de mine şi îmi. făcu semn cu 
ochiul, să n'am nicio grije. 

Mi-a venit îndată inima la loc 1 Uitasem cu totul de 
bietul meu Dox | 

— Dox, câinele meu 'politist, va descoperi hoţul, 
zisei eu tare, către toţi câţi se aflau acolo. Luiza îmi 
răspunse cu o privire neincrezätoare şi disprefuitoare. 

— Haide Dox, apropie-te de omul la care se găsește 
bräfara, poruncii eu. 

Dox începu să alerge prin odăi. Se apropie de fie- 
care în parte, îl mirosea, îi dădea târcoale, apoi pleca. 
Dar când ajunse la Luiza, după ce o q. sari in 
două picioare şi o látrá de câteva ori în gir. 

Toti îl priveam uimiti | 

— Mars, mars, ţipă Luiza infuriatä. 

Dox, te-ai prostit, spusei eu. Ti-am 
găsești hoţul, pe păgubș îl ştim cu toţii |! 

Dar Dox, drept răspuns, o apucă cu dinţii de roehle 
pe Luiza si látrá si mai tare. 

— Câinele meu nu se prea insalä,’vorbii eu. Caută 
nc'odatá brátara in geantá, duduie Luiza. Poate ca tot 
acolo e. 

Domnisoara Luiza imi intinse supäratä geanta si imi 
spuse sá caut eu cat poftesc, 

Am ráscolit si eu toatá geanta, dar bráfara n’am 
gasit-o. 

In timpul acesta, Dox látra necontenit si nu se urnea 
de langa Luiza. 


spus să-mi 


curentul, - își -dădu--cu -părerea - 


— Dox, îi poruneii eu, încetează odată cu látratul 


ăsta! Dacă nu ești în stare să-mi găsești bráfara, pleacă 


acasă | 

Când a auzit cuvintele acestea, Dox şi-a pierdut 
răbdarea. S'a repezit din nou la Luiza, a apucat-o de 
tivul rochiei şi a tras, a tras, până ce, deodată, căzu 
pe covor bráifara ! 

Am încremenit cu toţii! Ce credeţi că se întâmplase? 
Prin ce mijloc vă inchipuifi că ajunsese bráfara în ro- 
chia domnişoarei Luiza? 

Să vă explic eu: 

Domnișoara Luiza, pe când se îmbrăca acasă, şi-a 
amintit că trebuie să ducă brátara la dres. A scos-o din 
dulap și a vrut s’o puie în geantă. 

Grăbită, n'a băgat de seamă că bráfara, în loc să 
alunece în geantă, a alunecat pe jos. In cădere însă, s'a 
prins de dantela cämäsii cu care era îmbrăcată domni- 
soara Luiza. Bratara s'a prins atât de bine, încât dacă 
n’ar fi descoperit-o Dox, domnisoara Luiza n'ar fi găsit-o 
decât seara, când s'ar fi dezbrăcat, ca să se culce. 


* 8 9. vege Li 
Voia bună a revenit iar printre toţi cei 8 in 
Duminica aceea la Delia. 


Dox a primit foarte multe felicitári si tot atátea 
prajituri cu frisca. 
Slabiciunea lui! 


S. D, 


Anuntám pe cititorii nostri’ c 
s'a închis concursul nostru, de por- 
trete. In curând se vor publica 
numele premiantilor. 


> 6 Dr — a ia 


REI sá te faci vänätor ? tsi dojenea ades 
Catinca, bárbatul, care se läuda tot mereu 
cu isprávi vanatoresti, in timp ce o vul- 
pe şireată îi fura câte o găină mai in 
fiecare noapte. 

— Cine a luat eri cocoşul ? îl sâcâi ea. 

Vulpea, bombănia țăranul, supărat. 

— Vulpea, de bună seamă că vulpea, îngâna nevas- 
tă-sa, necäjitä de nevolnicia lui Ion, așa-i zicea bărbatului 
ei, care se pricepea mai curând să tragă la másea de- 
cât să tragă cu pușca. Dacă ai fi impuscat-o, urmă ea, 
când am vrut o blană nouă, să-mi tie si mie de cald în 
asprimea gerului, fără îndoială că nu mai era cine să 
ne fure cocoșul. 

— Du-te, omule, si împușcă vulpea! 

— Ştiu, fie îţi vine uşor să spui, dar ia să te văd, 
tu ai curaj să mergi singură în toiul nopţii prin pădure? 
ŞI apoi cum poţi cunoaște tocmai vulpea care ne dă târ- 
coale ? Vezi ce proastă ești, nevasto ? 

— Bine bărbate, dar cine te trimite să te duci dea- 
dreptul în pădure? Nu o poţi pândi când intră în curte ? 

— Ei, iacă una bună, să nu dorm toată noaptea din 
pricina unei găini. Dar mai dă-o încolo de găină. S'apoi 
am încuiat bine cotetul. asa că nu-i chip să intre vul- 
pea înăuntru. Şi mai întâi de toate, acum am nevoie 
de linişte ; te rog, mai lasă-mă cu vulpea matale! 

= Țăranul întinde mâna spre pârdalnica sticlă de 
ţuică si se culcă. 

La miezul nopţii însă, nevastá-sa e trezitá de gifs 
gáitul gästelor si cotcodácitul gáinilor. 


4 


vulpea! zise Catinca, speriatá 
si buimácitá, sárind deodatá din pat. Hei, trezeste-te, 
barbate, iar a venit vulpea. 

Când Catinca se duce în curte si vede că îi lipseşte 
o gâscă, se rásteste către Ion: 

— Doamne Dumnezeule, o să sárácim cu totul. Si 
tu stai si te uiţi liniştit la prăpădul care se face! De- 
asi fi fost eu în locul tău, vulpea nu era sá mai plece 
vie din curte; dar să știi că tu n'o sá mai ai linişte până 
când n’ai să-i vii de hac vulpii. 

„Fiinţa asta poate să-ţi facă viata iad“ gândi fára- 
nul, si apucă iarăşi cana de ţuică. Vechea lui meteahnä 
de care nu se poate desbăra de fel. 

— Doar să bei, asta ştii, se răsti nevastă-sa, dar să 
impusti o vulpe, nu poţi! 

—Lasă, Catinco, că eu tocmai mă gândeam cum pot 
inháta mai curând vulpea. 

„Astăzi, nu se mai poate“, urmă el, — dar mâine, 
mâine, nu mă las până nu-i vin vulpii de hac. 

In zorii zilei, ţăranul se îndreptă spre pădure şi 
urmă drumul vulpii, luându-se după fulgii lăsaţi de ea. 

După ce merse si merse, a ajuns, în sfârşit, într'un 
luminiş unde zări ceva miscándu-se. Dar uitase să-şi ia 
cu el cele de trebuinfá vânătorii. Se rugă de vietatea 
care se mişca, să mai aștepte, până se va înapoia cu 
pușca. 
> Drumul era lung si ajunse acasă tocmai la ora 
prânzului. Nevăstă-sa s'a mai îmbunat văzând că bár- 
batu-său se pregătea de |vânătoare. Stau amândoi la 


— laräsi fa venit 


10 


taifas, sfátuindu-se asupra chipului cum se va vána 
vulpea. Tot vorbind, se insereazá, si atunci femeia isi 
îndeamnă bărbatul. „Ei, acum, bárbate, poţi sá te duci !“ 

— Afară e frig, grăi ţăranul. Dar nevastä-sa ii tot 
dădea zor, asa că dânsul fu nevoit să-și ia pușca in 
spinare şi s'o pornească la drum, El merse fiind încu- 
rajat de fapla ce o va face, dovedind nevestii sale că 
e un om de ispravă. 

Spre miezul nopţii ajunse la locul unde i s'a părut 
că e vizuina vulpii, dar picând de somn si fiind si puţin 
afumat, zise : 

— Catinco, stinge lumina. Dar răcoreala nopţii îl 
făcu să-și dea seama că-i singur în pădure şi că ceea ce 
luase el drept lampă nu-i altceva decât luna. 


Mângâindu-se că e lună şi că va putea vedea mai 
bine, își frecă mâinile de bucurie, așteptând să-i pice 
vulpea. 

Deodată văzu un animal cu o găină în gură, furi- 
şându-se tiptil prin iarbă. „Asta-i vulpea“ — grăi fära- 
nul in culmea fericirii, si dintr’o impuscáturá - dobori... 
lupul, căci vulpea era... lup. Cum de s'a furigat în curtea 
lor si a luat găina, rămâne o taină pentru el. 

Când se întoarse acasă, nevastă-sa nu-și mai încăpea 
în piele de fericire. 

„E un drac de om, bărbatu-meu, numai că trebuie 
să-l imboldeascá cineva“, îşi zise Catinca, 

De var avea şi darul betiei ar fi tocmai cum 
trebuie. 


BALANUS 


Bälänus e un cäfel 
Drăgălaș si mititel. 

E prietenul oricui 

Si tofi mor de dragul lui. 


Dar cu Milu niciodat’ 

El de loc nu s'a ’mpacat. 
Intr’o zi l-am intälnit 

Si asa l-am dojenit : 


SI 


„Bälänus, de ce esti rău ? 

„Ce-ai cu Mitu? ba nu, zául 

„Nu-i frumos ce faci, ifispun; 
„Te stiam cu suflet bun. y 


dere 
„Nu-i mai bine ca sa fifi 
*,Prieteni si sá vá iubiţi ?” 
Bälänus m'a ascultat 
Si cu Mitu s'a 'mpäcat. = 
I, DINU — 


des 


CAP. XIV. 


ALTE ISPRAVI ALE LUI PRICHIDUTA 


A doua zi în zori, Prichidutá se deşteptă mai de- 
vreme decát firicelul de iarba si intinzändu-si aripele 
o luá in Sbor spre satul unde rándunica. prietena lui, 
îşi avea cuibul. Toată ziua a stat cu ea de vorbă si 
abia spre seará s'a intors in poiana din pádure, la fi- 
ricelul de iarba. 

Firicelul, cum il vázu, il rugá sä-i povesteascá in- 
tâmplările avute prin Africa. 

— „Sburam odată cu prietena mea, rândunica — 
incepu Prichidufä, care n'astepta să fie rugat prea mult— 
pe deasupra unei păduri cu copacii asa de mari, încât 
unul singur cuprindea cu coroana lui de ramuri şi 
frunze un loc de zece ori mai mare ca poiana asta. 

Eram intovárágit de un stol de-rândunele, prietene 
ale noastre. Soarele arzător ne amefise şi am coborit 
in umbra deasă a codrului, oprindu-ne lângă un izvoras 
limpede, să ne potolim setea, 

La câteva bătăi de aripi, mai încolo, pe iarba înaltă 
şi fragedă, dormea un om negru, negru, ca aripele rân- 
dunelelor. Asa sunt toţi locuitorii Africei. 

După ce ne-am potolit setea. ne pregăteam tocmai 
să ne luăm sborul mai departe ‚cänd vázurám apropiin- 
du-se de negrul care dormea, o ceată de negri înarmaţi 
cu sulițe lungi si ascuţite, 

Cât ai tremura odată în bătaia vântului, dragă fi- 
ricel, ceata de negri se repezi asupra lui, îl legară 
cu niște funii groase făcute din iarbă uscată şi luán- 
du-l cu deasila de acolo, au plecat “cu” él spre inima 
pădurii, 

Eu presimfeam că omului i se va întâmpla ceva rău 
şi rugai rândunelele să urmeze ceata negrilor. 

Stolul întreg, care era alcătuit din câteva sute de 
rândunici, primi cu ciripituri de bucurie rugămintea 
mea și am pornit in sbor pe urma fugarilor, să vedem 
ce i-se va întâmpla celui prins. 

După o cale lungă prin häfisurile si desigurile pá- 
durii, s'au oprit într'un luminis, unde se aflau insirate 
în cerc, o seamă de colibe, zidite din pământ şi acope- 
rite cu stuf şi. crengi. Acolo era satul lor. 


12 


PRICHIDUTA 


— ED 


— da 
— — 


GANDUL LUMII 


Inainte de-a ajunge in sat, ceata negrilor incepu sá 
scoatä-niste sunete sálbatice, dand de veste reintoar- 
cerea. La strigătele lor, o droaie de bătrâni, femei si 
copii ieşiră ca sobolanii de prin adăposturi, urlánd şi 
topäind de bucurie, cand zárirá prada pe care-o adu- 
ceau tovarásii lor. 

Am inteles indatá, dragá firicel, ce avea sá se in- 
tample! Ostatecul era dintr’un alt trib si dusmanii lui 
aveau să-l prájeascá la para focului şi să-l pape ca pe 
cea mai gustoasă friptură. 

Când spusei rândunelelor ce avea să se întâmple 
cu bietul ostatec, își sbârliră penele de groază şi mă 
întrebară ce-am putea face să-i venim în ajutor. 

Numaidecât le spusei gândul meu, pe care-l primiră 
cu’ bucurie. 

Ostatecul fusese legat de un stâlp înfipt in 
mijlocul satului. Câteva femei aprinseră un foc mare, 
numai bun să frigă un om. Când focul se încinsese bine, 
câțiva negri se îndreptară spre stâlpul de care era le- 
gat ostatecul, topáind voiosi si cântând. Il deslegarä si 
porniră cu el spre foc, unde un negru mare si urât ea 
un urangutan îi aștepta, lingändu-si buzele si ţinând in 
mână o gogeamite frigare. 

„Acum e acum! zisei eu, si întreg stolul se repezi 
ca un nor năpraznic asupra sălbatecilor. 

Cu ciocurile lor tari şi ascuţite, rândunelele loveau 
unde nimereau, având grije să nu atingă pe bietul os- 
tatec. 

Negrii, speriaţi de atacul neaşteptat, au luat-o cu 
toţi la fugă, afundändu-se în desișul codrului, urmăriţi 
necontenit de furia rândunelelor. 

Ostatecul, văzându-se liber, o luă şi el la sănătoasa, 
spre satul lui, fericit că a scăpat de moarte... 

Altădată, dragă firicel de iarbă 
pare că ţi-e somn si nu mai poţi asculta ! PAS 

— Nu mi-e somn, dragă. Prichidutá. zise fıricelul, 
dar má gándeam si eram infiorat de cele ce-mi pove- 
steai ! Te rog spune mai departe ! 

— Tot intr'o zi cu soare pluteam cu randuniea pe 
deasupra unei ape mari, pe care oamenii o numesc o- 
cean. 

Din pricina cáldurii ne avántasem departe, spre zá- 
rile albastre, de unde nu mai záream decát marea si 
cerul. 

Sburam aproape de luciul apei linistite si din cand 
în când ne racoream trupurile încălzite, bäläcindu-ne 
în apa liniştită. 


dar mi-se 


Deodată auzirám o impugcáturá. púternicá, apoi alta 
si alta, páná ce toatá intinderea linistitá a oceanului 
se umplu de detunáturi. 

Impreuná cu rándunica ne-am indreptat sborul spre 
locul de unde veneau impuscáturile. Ridicándu-ne in 
văzduh, am zărit, la o mică depărtare de noi, o corabie 
mare, care înainta cu pânzele ridicate spre răsărit. 

Intr'o clipă am fost cu rândunica sus, pe catargul 
cel mare al corăbiei. 

Ce-am văzut pe puntea vasului ne-a îngrozit | 

O parte din marinari se răsculaseră împotriva căpi- 
tanului lor ! ] 

Căpitanul, înconjurat de marinarii credincioşi, se 
urcase pe puntea de comandă. : 

De pe puntea mare, răsculații trăgeau fără milă în 
cei de sus, cu puşti şi pistoale. 

Cu toate că bunul căpitan se împotrivi, marinarii 
lui incepurá să tragă si ei în rásvrátiti, 3 

Deoparte si de alta cádeau unul cate unul, ucisi de 
gloante. 

Fiul cápitanului, un báetandru de vreo saptespre- 
zece ani, privea infricogat lupta, ținând in mână, ca gi 
tatál sáu, un revolver din care, la fel ca taicá-sáu, nu 
trăsese niciun glonţ. 

Curând nu mai rămase pe punte decât şeful răs- 
vrátitilor deoparte și căpitanul cu fiul său de alta. 

Căpitanul era rănit la braţul drept şi văzând că ul- 
timul răsvrătit nu se predă, finti cu stânga și trase. 

In aceiaş clipă, un glonte pornit din puşca şefului 
räsvrätitilor îl culcă pe căpitan lângă tovarăşii săi. 
Fiul lui se aruncă desnădăjduit peste trupul nein— 


sufletit al tatălul. Dusmanul întinse pușca să-l ucidă 
şi pe el! 
Atunci, rândunica îndemnată de mine se năpusti 


din vârful catargului, ca un glonţ, asupra ucigașului si 
izbindu-l cu toată puterea ciocului său în ochi, îl lăsă 
fără vedere. 

Nemernicul urla de durere și se tăvălea pe punte 
cerând îndurare. 

Fiul căpitanului se reculese din durerea sa și în- 
duioşat se apropie de ucigașul tatălui său. 

„lată unde ai ajuns cu răutatea sufletului tău bles- 
temat! Acum ce vom face amândoi rätäciti în largul 
oceanului ? ; Ă 

Eu nu cunosc drumul spre țărm si tu nu mai vezi, 
ca să poli conduce corabia! Vom pluti în voia valurilor 
şi în grija lui Dumnezeu ! 

Ucigasul se văita si cerea iertare. 

— „Eu te iert! — zise copilul — dar nu ştiu dacă 
sufletul tău va găsi iertare în ceruri“ 

Rändunica si cu mine, priveam induiogafi spre mi- 
cul marinar şi-i plângeam soarta. 

Pe corabia, ce plutea purtată de vânt nu mai supra- 
viefuiam decât noi, fiul căpitanului și ucigașul. 

Zile în şir am rătăcit pe apele oceanului. Furtuni 
îngrozitoare ne-au bătut, purtând vasul în voia valurilor, 
ca pe-o coaje de nucă. Nicio clipă nu ne-am gândit 
să-l părăsim pe micul marinar 3 

Bietul copil simţea apropierea mea prieteneascä, 
dar nu mă putea vedea. Rândunica însă sta mereu 
lângă el și-i tinea de urât, primind din mâna lui firi- 
mituri de pâine rece şi gräunfe. 

Astfel am aflat că se numește Angelo, că patria lui 
e o insulă minunată din apele albastre ale Oceanului 
Pacific, că acasă îl aşteaptă o maică bună ca o sfântă, 
o soră zi un frate ca doi îngeri de frumoși zi cuminţi. 
Inima mi-se sfágia de durere, dragă firicel, väzändu-i 
suferinţa. 


YY 
— Seful rásvrátitilor muri dupá etica. zile de chi- 
nuri şi remușcări. Și Angelo, după ce-i citi o rugăciune 


făcuse zi cu trupul iubitului său tată si al celorlalți 
„marinari. 
Insfârşit, după multă vreme de rătăcire pe ape am 


“ajuns într'un port mare. 


Acolo povesti căpitanului portului tot ce s'a petrecut 
pe vas. da 

— „Eşti un fläcäu demn gi viteaz, îi zise căpitanul 
imbräfisändu-l párinteste. Iti voi da câțiva marinari des- 
toinici si cinstiţi sá te însoţească şi îndată ce cercetările 
vor fi isprăvite, vei pleca spre patria ta! Tu vei fi că- 
pitanul lor í 

Şi Angelo, micul corăbii porni curând spre pa- 
tria lui depărtată, iar eu şi cu rândunica am sburat 
cu inima uşoară gi sufletul Impäcat, sá ne găsim to- 
varägele părăsite de atâta vreme. =^ . . 2 . . nes 


„ * . * . > * . . . . * . . * * . . * . * . * + 


Multe si nenumárate sunt intámplárile minunate 
ale lui Prichidufä, dragii mei ! a 

Si dacă aș sta sá vi-le insirui pe toate nu ştiu dacă 
le-ag da vreodată de capăt, asa că; incheiu cu aceste 
ránduri povestea mea, fiind sigur cá fiecare din voi il 
iubiti pe Prichiduta. 


Va mirati, poate, că nu l-aţi văzut niciodată pe a- 
cest minunat sfătuiter şi tovarăș de joacă al vostru? 

Hei, Prichidutá e aşa de mic, încât, atunci când îl 
căutaţi, se piteste în colțul cel mai ascuns al gândurilor 


voastre și nu-l puteţi vedea niciodată! . ....... 


SFARSIT 
D. MEREANU 


a TI d! 


13 


rr 


il svárli in mare, dupá obiceiul marináresc, aga eum 


Concursui de jocuri pe luna lanuarie 


ÍÁ SSX 


D. C. 


SERIA U mm m Î p pU 
Cuvinte incrucisate 


PEISAJ 


SOARELE A 
1—8 Se găseşte pe 4 
plante inainte de rásári- A | 
tul soarelui. ” y we 
2—8 Despre ea se spu- e a 
ne cá inträ in sat. : + x 2 
3—8 S'a arătat: magi- . a 
lor. 6 H A 
4—8 Locul unde se ,g r ? 2 * 
stinge soarele. 9 9 
5—8 Cea de soare este a . 
caldä. ` 
6—8 Acestuia i s'au r 
topit aripile din pricina A 15 
căldurii soarelui. $ 
3 un 
4 a 
3 > Se 5 i 
¥ i m a o 
. xy r 7 G EIN ? 
$ e * .! 
> , 
2 a 
© + o a a o 2 + » “a > 
e > 7 oU 
1 «a ose y» masao’ 4%, x a 
. A £ t . 4 -3 o 
= U A er SE EL. A 
¿oo * * “s 1 Y 
a * 2 a to v ei * 
n: 8 ù a, a; > x a vu 
234, 6 E 
4 m o “pi y * z 
4 y. po... Sn 4 
CASA 


` 1—2 Partea de deasupra a unei case. 
2-5 Bucäfele de scândură cu care se acoperă casa. 
: 3—4 Tigarea cassi- - 
5—6 Lumină artificială ce arde aproape în toate 
casele. 
7—6 Jara in Europa. 
8—7 Ţară în Europa. 
9—8 Apeşi pe clanfä si începe să scärfäie. 
9—10 Aceştia păzesc uşile ca sá nu fie furate! 
11—10 A tine iocui cuiva. 
1—11 Constructorii caselor. 
12—13 Oe obiceiu stau la fereastră. 
13—14 Odaie de locuit. 
15—14 La unele case se găsesc agáfate de pereți 
aceste plante. 
12—15 Ochii caselor. 
16—17 Nume femenin. 
18—19 Păsările „obosite“ se întorc la casele lor. 2 
20—21 Friguros. 
21—22 Stradă mică. , 
23—22 Stropită 
20—23 Se găseşte la fereastră. 
24—25 Rostogolea. 
26—27 Sobă ce se găseşte în casele ţărăneşti. 


POMUL 
1—2 Parte din pom. 
2—3 Specie de copaci. 
45 Verigă. 
6—7 Joc românesc. 
8—9 Pom fructifer. 
10—11 Fruct, 


ORIZONTAL: 1) Rand. 4) Se cautá in papura. 7) 
Servciu de masă. 9) Guvernator roman pe timpul lui 
lisus. 11) Mobilá. 12) Desagä. 14) Fara graiu. 15) Animal 
de apă. 17) Parte din corpul omului. 19) Zeul soarelui. 20) 
Campion. 22) Infern. 24) Obiect casnic. 25) Tárm. 27) Nu 
vorbesc. 29) Floare rosie. 31) Salutare. 32) Plin de ramuri. 
33) Salutare! 34) Oraş în România. 36) Tragere la ţintă. 37) 
Brânză proaspătă. 39) Strop. 40) Bolta cerească. 42) 
Scormoneam pământul. 44) Arbore înrudit cu bradul. 
45) Aceşti. 46) Instrument muzical. 47) Exclamatie de 
durere. 49) Ana alintată. 51) Bărbat. 54) Stálp. 55) Ziua 
ce a trecut. 58) Peşte uşor ! 60) Săraci. 62) Ţară în Euro- 
pa. 65) Articol. 66) Nume feminin. 67)...... ciocârlie. 69) 
Cadou. 70) Pronume. 71) Ramură mică ! 73) Ca la 19 oriz. 
74) ieră grecească. 76) Indemn pentru boi. 77) Parte a 
ghetei. 79) Uşor. 80) Culoare. 82) 20 lei. 83) Oraş in Mol- 
dova. 85) Sátean. 87) ...tac,... tac. 88) Planta. 

VERTICAL: 1) Comuná ruralá. 2) Pana de despicat. 
3) Bárbierit. 4) Cuiu. 5) Oală (Mold). 6) Plocon. 7. Animal. 
8) Fructul oprit. 9) Asezat. 10) Ciopartesti. 11) Greşeală 
fatá de Dumnezeu. 13) Etaj. 14) Strigätul rafei. 16) Aco- 
peritoare. 17) Vehicul. 18) Impárat rus. 21) Animal. 23) 
Dáruit. 25) Fructe negre. 26) Spafiu. 28) Om negru. 29) 
Rämänere peste noapte. 30) Conducátori. 33) Pitic. 35) 
Gingas. 37) Animal credincios. 38) ‘Sari. 41) Paradis. 42) 
Sedea. 43) Nume de fată. 44) Trecátoare. 47) Pentru vä- 
ruit. 48) Unealtä de luptă. 50) Misca din loc. 52) Fabri- 
cant de oale. 53) Am in mana. 54) Locuintä din povesti. 
55) Numeral. 57) Trecätoare peste apä. 59) Putin. 60) Fac 
o säriturä. 61) Diviziuni de timp. 63) Una din cele 12 luni. 
64) Aceia. 67) Loc semánat. 68) Exista. 72) Incetez din 
viatá. 73) Fluviu ín Germania. 75) Ráu in Románia. 76) 
Corp geometric. 78) Ca la 77 orig. 79) Apá státátoare, 81) 
M% ‘eda veche, 82) Mane, in limba copiilor. 84) Notă. 86) 
Zeul soaelui. 

Ionel L. Bichigean-Násáud 


NELUTU ŞI FLORICA 


carte cu poze şi pozne 
de BUNITA 


LEI 40 


De câte ori se repetă semnul, se repetă şi litera. 


14 


„A fost odată o pá 
Cir-cirip, cirip 


In mátasea! penelor 
Aurul poenelor 


Cir-cirip, cirip 
Noaptea, cánd suia 
Cá la cántecele ei 
Suspinau bätränii t 
Si-auzeai cu zorile 


Cum, ofteazä florile 
Cir-cirip, cirip 


Si, in vraja orelor, 


Zänele si ielele 


Cir-cirip, cirip 


Si pädurea ’ntinere 
Cir-eirip, eirip 
Iepurasi cu puf pe 
In noaptea fantasm 
Toatä lumea basme 
Se pornea să caute 
Sunetul de flaute 
Fermecata păsărea 
Sufletul ţi-l rácorea 
Bucuria culmilor, 


Alintata ulmilor 
Când plângea un g 


Da ’ntr’un miez de 
Si din ram în ram 


C’au venit cu gând 


Cir-cirip, cirip 


Au tăcut romanfele 
Şi pe-un fag, pe-o rămurea, 
Cir-cirip, cir-cirip, 
Afipi o pásárea 
Cir-cirip, cirip... 


Bulgärag de aur mort, 
Dormi usor, pe razor... 
Fie-fi cerul veșnic cort 


Cir-cirip, cir-cirip! 
Cerul tot in ochi l’avea 


Si'n cáldura pufului 
Cir-cirip, cir-cirip, 
Toatá taina stufului 


Fermeca cele dumbrávi, 


Cir-cirip, cir-cirip, 


Se stringeau la al ei cánt 
Zänele cu paru’n vânt 


Tineau pasul horelor 
Cir-cirip, cir-cirip, 


De zámbeau si stelele 


Se desghiocau din zári 

Feti-frumogi venind călări 

Vraci cu barba până'n brâu 

Si fete cu cozi de grâu 

Ce cântau mereu aşa 
Cir-cirip, cir-cirip, 


Statu-Palmă-Barbă-Cot, 


Cir-cirip, cir-cirip, 


Cir-cirip, cirip. 


Cir-cirip, cir-cirip, 
Ofta codrul tot în cor, 
Cir-cirip, cirip! 


Zvon de arme pe oblinc, 
Särmänica pásirea! 
Cir-cirip, cir-cirip, 


Vänätori cu chip strein 


via ochit un vânător, 
Spaimantand al apei sfor. 
Cand pornirá gloantele 


S M 


sárea... 


! 


! 


in slavi, 


ei 


a 
! 


bol, 


elor 
lor 


hiers de dor 


noapte-adinc, 
fugea 


hain 


! 


Cu comori, in zori. 
Sub podoaba crinilor, h 
Uită boarea pinilor 
Şi la umbra pomului 

Vei uita, vei uita 
Răutatea omului, 

Dragă päsäreal 

IULIU LAZAR 


Mos Marin dá sfaturi medicale 
Urechi degerate 


Printre multele intrebári puse de cititorii revistei, sunt 
unele cari privesc păstrarea sănătăţii. Copiii isi inchi- 
puesc că un moș ca mine trebue să ştie a da răspuns la 
orice și deaceea mă întreabă câte în lună si în stele. 

Aşa, unele întrebări ar trebui puse mai 
unui medic decât mie. 

Ca om bătrân, trecut prin multe în viaţă, am văzut 
şi am învățat destule. așa că pot da 'celor nestiutori 
multe sfaturi folositoare. 

Știu, bunăoară, să vă dau un leac impotriva de- 
gerăturilor la mâini sau la urechi şi dându-vă acest sfat, 
răspund şi cititorului Traian Simionescu din Călărași, 
care mă întreabă ce trebue să facă frátiorul său ca sá 
se vindece la o ureche degerata. 

Imi aduc aminte că pe vremea când eram în cla- 
sele primare, am plecat mai mulţi copii să co- 
lindăm pe la casele cunoscutilor. Ega o iarnă grea, cu 
zăpadă groasă și cu viscol nápraznic. Nu ştiu ce se va 
fi întâmplat în noaptea de ajun, dar îmi amintese că 
spre dimineaţă m'am întors acasă cu o ureche degerată. 
Maică-mea m'a frecat bine cu zăpadă la urechea dege- 
rată si-apoi mi-a pus peste ea o foaie de varză. A doua 
zi urechea mi-se desumflase si nu mă mai durea. 

Desigur, dacă as fi avut prevederea să? nu’ umblu 
prin ger cu urechea afară din căciulă, nu mi s’ar fi 
întâmplat să deger. 

Azi sunt însă destule leacuri şi împotriva degeră- 
turilor, dar, mai ales, ele pot fi uşor preintämpinate, 

Astfel pentru acei care trebuie să umble prin ger 
se poate recomanda o unsoare făcută din o parte gli- 
cerină si două parti camforá. 

Decum începe vremea friguroasă, noaptea luăm o 
bucată de vată pe care o înmuiem în această unsoare 
şi o punem pe locurile ce pot degera mai uşor, legând-o 
cu o faşe. 


In felul acesta putem preîntâmpina degerăturile la 
urechi, la mâini sau la picioare. 


/ 


curánd 


GRECIA. — Căsătoria 
printului mostenitor Paul 
Sa celebrat la 6 Ianuarie. 
Cu acest prilej sa scos o 
serie de trei valori. 


In Ianuarie va apare 
timbrul Antantei Balca- 
nice. 


STATELE UNITE. — Au 
apărut timbrele pentru re 


noasterea Alsaciei şi in 
cinstea orașului Porto-Ri- 
co. 

EGIPT. — La 26 lanua- 


rie va apare o serie come- 
morativá a congresului 
bumbacului. 

LIBAN: De curând sa 
scos o nouă marcă de 10 
pi. violetă pentru poșta ae- 
rianá. 

Ea infátiseazá minele din 
Boalbeche. 

Are în partea de sus două 
aripi desfăcute şi n partea 
de jos legenda: Republica 
libaneză. Acest timbru sa 
scos în locul celui de 10 pi. 
roşcat din emisiunea 1930- 
1931. 


NICARAGUA. Poşta 
aeriană a scos o serie bloc 
de 4 mărci. 
AA ALRF: 


la 


— 


“ . listul Duval din 


ITALIA: Doui muzicanti, 


un fabricant de viori, un 
poet si un pictor au cinstea 
de a fi comemorafi printr’o 
foarte frumoasá serie de 


POSTEJTALIANE 


CENTENARIO pi 


LEOPARDI 


POSTE TTALLANE 
225 


márci cari au apárut de 
curánd. Aceste márci se fac 
cu prilejul centenarului - 
următorilor italieni iluștri : 
Spontini, Stradivarius, Leo- 
pardi, Pergolesi si Giotto. 

Consiliul de miniştri a au- 
torizat scoaterea unei serii 
de timbre in amintirea lui 
Giuseppe Marconi. 

Marele învăţat, a cărui 
moarte a îndoliat toată lu- 
mea științifică, era prese- 


dintele Academiei Regale 
din Italia. 5, 
GUADELUPA. — Filate- 


Terre de 
Haut a avut norocul sá 
gäseascä unele märci de 
cäte 1.0 fr. din emisiunea 
albastrá a Expozitiei in- 
ternationale. 


| 


— 
wogen 
UNITGADd! Mt | 


E 1a MART, 1938 


re ye 


De curánd, ín America au 
apárut niste cárti de vizitá 
fabricate din sticlá. Dar nu 
erau prea cáutate din prici- 
na că erau prea scumpe si 
se spargeau in buzunar. 
Acum o alta fabricá tot din 
America a anunfat ca va 
scoate în vânzare cărți de 
vizită tot din sticlă, însă 
care nu se vor sparge. 


Cel mai inalt om din lu- 
me este un negru din Congo 
care are o ináltime de 2.62 
metri. Afará de acesta mai 
sunt: o fata in varsta de 18 
ani, inaltá de 2.45 m., si un 
băiat de 16 ani, înalt de 2.30 
m. care se hrancste cu 3 ki- 
lograme de carne pe zi. 

In anul 1895 a mai fost la 
Paris un tánár inalt de 2.45 
m. El avea picioarele lungi 
de 1.43 m. bratele de 97 cm. 
talpa de 28 cm., iar palmele 
mainilor de 31 cm. 


Toti Liliputanii din lume 
Sau hotărît sá se intálnea- 
sca la Budapesta în anul 
1938. La acest congres 
vor veni delegaţi din Euro- 
pa, din America de Nord, 
America de Sud, Australia 
si Asia. Pentru acest con- 
gres ei au un program foar- 
te mare. Printre altele vor 
arăta că ei nu trebue să fie 
văzuţi ca niște oameni anor- 
mali si că nu trebu esă fie 
numiţi pitici, această denu- 


7 


mire fiind o jignire pentru 
ei, Ei vor mai vorbi despre 
lefurile ce primese si pe ca- 
re le găsese prea mici, si 
despre înființarea unui ziar 
al Liliputanilor. 


y 

In Anglia se găsesc două 
sute de milioane de păsări, 
iar pe Întregul glob, pámán- 
tesc se găsesc 75 de miliar- 
de, adică de 40 dė dri mai 
multe decât oamenii. In Ma- 
rea Britanie, pasările se în- 
multese mereu, si pentru cé 
să nu plece în timpul iernii, 
sau construit prin păduri, a- 
nume pentru ele, cuiburi cu 
acoperiş de scânduri. 

Numai în Londra se gă- 
sese trei milioane de pă- 
sări dintre tare 300 de mii 
de porumbei sálbateci, prin 
parcuri. 


Primele timbre postale 
sau scos in Anglia în anul 
1840. Până atunci nu acela 
care trimetea scrisoarea tre- 
buia să plătească o taxă po- 
staşului, ci acela care o pri- 
mea. Intro zi, un postas dă- 
du o scrisoare unei tinere 
fete, care, după ce citi a: 
dresa, a dat-o înapoi, zicând 
că nu are destui bani s’o 
plătească si că n’o poa- 
te lua. Un domn care vă- 
zu întâmplarea si căruia îi 
fu milă, plăti taxa postasu- 
lui pentru ca fata sá-si poa- 
tá lua scrisoarea. Dar nu 
mica ii fu mirarea vázánd 
că fata nu tinea de loc sio 


citeascá. Aceastä purtare il 
fácu sá banuiasca ceva si si- 
lindu-o sá deschidă scrisoa- 
rea, văzu cu mirare că în 
plic nu se afla decât o foaie 
nescrisă. 

Cercetând cu luare amin- 


scrisese cu litere mărunte 
ce avea de spus, pe colțul 
plicului, astfel ca fata să 
poată vedea şi după ce citea, 
să o poată înapoia. 

Din această pricină sa 
căutat un mijloc pentru a se 


te, băgă de seamă că acel împiedica inseläciunea, si 
are trimisese scrisoarea, Sa inventat marca postalá. 
Dat 11 HERD 


PREMIANTII 
REVISTEI 
NOASTRE 


Goneursul de vacantá inchis in toamná a avut un rezultat 
din cele mai multumitoare, Mii de cititori din întreaga tara 
au participat la acest concurs, trimitándu-ne lucrări cari 
dovedeau pe lángá inclinári pentru scris si desen, si o vá- 
dita intelegere a conditiunilor anuntate de revista noastrá. 

Ne-am bucurat că am isbutit sá starnim în rândurile eiti- 
lorilor noștri atâta interes si i-am hotárit sá participe la 
concursul organizat de ,,Dimineata Copiilor”. 

Pentru a incuraja harnicia concurentilor, am rasplatit 
cele mai bune lucrări cu numeroase si valoroase premii, 
cari au fost la timp expediate câştigătorilor. 

In legătură cu concursul de vacanță, publicăm în numă- 
rul de fata fotografia lui Vintilă Petru, care a obținut pre- 
miul 1. 

lată-l, este un harnic elev al liceului din Caransebeş. El 
a isbutit să iasă întâiul dintre câteva mii de concurenți. 

Vintilă Petru a descris pe înţelesul tuturor întâmplările 
unei zile de vacanţă, insotind cele scrise de câteva isbutite 
desene în creion. In acclas iimp, dând dovadă de multă în- 
telegere, a ținut seamă de toate conditiunile concursului, 
indeplinindu-le întocmai. 

Premiul câștigat — un ceas de mână, care a şi fost expe- 
diat la adresa premiantului — să-i fie un imbold mai mult 
la o muncă spornicá, prin care să-şi arate însuşirile si in 
viitor. MOS MARIN 


Director: MARIN IORDA 


NE V TAL USI RUA IS 


PENTRU COPII ȘI 


TINERET 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XIV 


SA SVAN PUTIN g 
*YORBA, Oil! 


on 


MICAELA GIURCAN. Are dreptate sora ta mai 
mare. Imperecherea cuvintelor „orochitä delicioasá” n’are 
niciun inteles. Se poate spune despre o prajitura sau des- 
pre o friptură că e delicioasá. Dar aproape toată lumea 
întrebuințează adjectivul „delicios” anapoda, așa că, dacă 
eşti totus de părere că rochita matale e „delicioasă” (spu- 
ne-mi drept, nu cumva ţi-ai înfipt dintisorii in ea si plá- 
cándu-ti gustul stofei, ai păpat-o în întregime?) n'ai decât 
să spui si mai departe despre ea, asa cum îţi place. 

Eu iti dau voe ! 

S. GOL. — Imi pare foarte bine că ţi-a plăcut ,,Icá-Ricá- 
Meşterul Strică”, 

Când va mai serie o altă carte domnul lorda? O să-l 
intreb, si dacă aflu iti răspund si matale. 

STELIAN NICULESCU. — Dragul meu nepotel, ur- 
meazá negresit sfaturile pe care ti le-a dat medicul în ce 
priveşte mâncărurile, altminteri nu vei scăpa așa de ușor 
de mâncărimile pielei. 

Ştiu că e destul de greu să nu-ți dai măcar din când in 
când în petec, dar dacă vrei, într'adevăr, să te însănăto- 
şeşti, trebue să-ţi pui pofta în cui când te îndeamnă inima 
să gusti din mâncăruri oprite. 

Te rog, deci, să fii cuminte, ascultător si nu cumva să-ți 
rupi cojile bubulitelor... 

Sănătate! 

MINICA POPOVIVI. — Imi pare bine că ai încredere 
in mine si că ţi-ai deschis inima ca să-mi vorbeşti ade- 
vărat si pe neocolite. Sunt încredinţată că te căieşti din 
suflet de gresala făcută. Eu te voi ajuta cum mă pricep 
mai bine s’o indrepti. Iti voi împlini cele trei rugáminti 
chiar în după amiaza aceasta. 

Nădăjduiesc însă, dragă nepoţică, să nu se mai în- 
tâmple fapta care te-a făcut apoi să plângi de părere de 
rău şi să-mi scrii mie. 

PETRUS LEONESCU. — Taicutul si máicuta matale 
sunt mai indreptátiti decát oricine sá hotárascá asupra me- 
seriei pe care trebue s'o înveţi. Imi scrii că ei vor sá te 
dea la tâmplărie, dar că mata ai vrea să înveţi mai de- 
parte la liceu. 

Bănuiese că părinţii matale au greutăţi mari gi că 
nu mai pot săte dea la școală. Dacă ar fi oameni cu 
dare de mână, ai putea stărui să te lase la învăţătură, mai 
ales că spui că esti un elev foarte bun. 


19 IANUARIE 1938 


No. 728 


Eu nu má pot amesteca. Pot doar să te sfatuese pe ma- 
tale să fii intelegátor si să nu-ţi mähnesti părinţii, arătân- 
du-te nemulţumit. Ei iti vor numai binele. Apoi, să ştii dela 
mine, că în orice meserie sunt calfe şi meșteri. Dacă ai 
să-ți dai silinta, dacă o să-ţi devină dragă meseria, am cre- 
dinta că nu vei fi un simplu tâmplar, ci un artist tâmplar. 

Ceeace, oricât, e o deosebire. 


SONIA. — Dráguta bunitii, m'a îndurerat mult scrisoa- 
rea matale! 

Imi pare atât de rău că ai un picior frânt si că din 
pricina aceasta trebuie că stai nemiscatá în pat. 

Dar sunt sigurá ca peste o lună, cel mult do. d, vei fi 
deplin insanatosita. 

Faptul că medicul ili spune că nu vei rămâne cu nici 
un betesug, trebue să te mângâie mult. Indreaptá-ti gândul 
către cei mai nenorociti decât tine, gándeste-te că sunt pe 
lume mii de copii schilozi, orbi, surzi. 

Cu tine, bunul Dumnezeu a fost mai indurátor! Cite- 
sie, serie, croseteazá în timpul ăsta si nu mai fi tristă. 

Eu te imbratisez cu mult drag si să știi că am sá má 
rog lui Dumnezeu să te insänätoseascä repede, repede 
de tot. 

VIOREL SIGHICEANU. — Ştiu, báetele, că untura de 
peste nu e prea gustoasă. Drept să-ţi spun, si eu strambam 
din nas când trebuia să iau trei linguri pe zi (sunt vreo 
nouăzeci de ani de atunci!!!), dar totus o luam fără sá 
spun nici „pis”, fiindcă știam că-mi foloseşte. 

Asa că... înghite si tu si taci! 

Sărutări dulci, 


— AG 
TOŢI COPIII TREBUE SA CITEASCĂ: 


NELUTU ȘI FLORICA 
carte cu poze şi pozne 
de BUNITA 
LEI 40 


Mos Vasile isi tara grábit opincile peste miristea uscatá 
si, pletele sale nălbite de vremuri fluturau in bătaia aspră 
a vántului. 

Era frig si mohorit. Soarele nu s'a mai arătat de un timp 
pe boltă. A pierit, înghiţit de norii fiorosi ca nişte balauri, 
care atärnau ameninfälori, gata, gata sá se prăbușească şi 
să strivească sesul sub greutatea lor... 

Si parcă era întuneric, asa, ca intr'un amurg de iarnă. 

Stia foarte bine Mos Vasile cam ce inseamnă această 
jale adâncă ce se abătuse deodată asupra câmpului. Dea- 
lungul anilor lui a mai cunoscut el, nu numai odată, aceste 
semne prevestitoare. Venea furtună, De aceea se grăbea. 

0 eiocärlie trecu ca ságeata in fata bátránelului. Era cal 
p'aci să-i atingă nasul, vänät de frig. 

„O eiocärlie a fost ?... Da, o ciocárlie. Si atunci parcă 
ce a fost ?... Tot o ciocárlie, se gândi mosneagul, si se opri 
deodată din mers; opincile însă, după o clipă de popas isi 
reluará din nou grabnic marsul. Mos Vasile rămase pe gán- 
duri, 

Atunci, ca si acuma, era o toamnă rece si pustie. Era frig, 
si cu toate acestea el, Vasile Pitigoiu, copilul de altáda 
tă, hoinărea pe câmpurile mohorite, eu prastia în mână. Nu 
era singur. Era, pare-se, cu Ghiţă al Iloaiei si cu Chirilă 
Salbá-Moale, cel care murise pe câmpul de luptă mai tár- 
ziu... Sau, poate!... La urma urmelor e tot una cu cine a 
fost. Laolaltă erau trei strengari temuti de lumea päsäreas- 
că, trei neastämpärati cruzi, mereu în goană după rautati, 
Si nu-i împiedica nici vremea rea, nici furtuna, nici gerul. 
Ciorile alea parcă nu le-a ucis anul trecut, el, Vasilică Piti- 
goiu, tocmai când era viscolul mai mare si un ger de cra- 
pau pietrele ? Cra-cra-craaan... Că proaste mai sunt si cio- 
rile astea ! Sboará, sboarä... Sus, sus! Si el, 4] mai pustiu 
din tot satul, le scoate sufletul, de jos, c'o pietricicá numai! 
Si pitigoiului acela dela care i-a rămas porecla parcă nu in- 
tro iarnă vijelioasă i-a facut de petrecanic ? Nu e vorba, 
că mare ispravă nu-i să omori un biet pitigoi; dar, fapt « 
că nişte săteni l-au găsit pe Vasilică al văduvei lui Vasile 
îngropat in omát, mai mult mort decát viu, si eu un piti- 
goiu degerat in mână... Si sá se sperie el acuma că-i innou- 
rat? He, lui Vasilicá Pitigoiu nu-i pasa! Putea sá tune, pu- 
tea sá fulgere, putea sá se prábuseascá pámántul, el rámá- 
nea tovaräsul nelipsit al câmpiilor şal pădurilor, ca si spai- 
ma päsärilor. El si cu Ghitá si cu Chirilá, cel care a murit... 

Vasilică, maică, sá te 'ntorsi de vreme-acas’! se tån- 
guia Mama Dochia, Dumnezeu s'o erte, ca murit de vreo 
cincizeci de ani... 

Fata lui Mos Vasile se lumina de un zámbet la aminti- 
rea mamei. 

„Și atunci, ca si acum. era o toamnă rece si pustie. Mer- 
geau cei trei cu mâinile lăsate moale de-a lungul trupului, 
cu chipurile plouate... Mai cu seamă, Vasilică era trist, nu 
Ştiu dece. Poate că-i era frig, dar imi pare că era cam plic- 
tisit atunci. In adevăr, era foarte urât afară. Si frig. Si par- 
că se vestea furtună, așa, ca acum: nori, vant, colb sí ploaie 
máruntá si rece... Nu era semn de viaţă pe întinderea sesu 
lui. Doar ei trei. 

O cioará, proastă casi celelalte, îi trezi eroncänind. Va- 
silică a tresárit si s'a înseninat 

— Pa ea, báeti ! 

Toţi trei şi-au întins prăştiile şi peste o clipă zăcea săr- 
mana cioará, la pământ, co aripă frântă. Voia bună le-a re- 


venit deodatá si, multumiti de ispravá, au inceput sá alerge 
chiuind. 

Ne apucă vijälia, mai! lute! Iute sá tresem pădurea 
sajungem acas’. 

Hoooo! O eiocärlie! Pá ea báeti! Treci, mai Chirilă, a- 
colo, si tu, Ghiţă, pă dincolo, și trageti!.... 

Toti trei şi-au întins din nou prástiile... Ciocârlia a trecut 
insă fälfäind uşor între pietricelele asvärlite, fără să fie 
atinsă. Se opri oleacă pe pământ, să rásufle, si se ridică 
iar asupra capetelor copiilor cruzi, ciripind prelung, tre- 
murător... Vasilică era supărat. O ciocârlie să-şi bată joc 
de el! A ochit-o în grabă și pietricica a mers drept... 

O picătură de sânge cald îi căzu lui Vasilică, de sus, pe 
frunte, si ciocárlia se pierdu spre pădure. 

Deodatá incepu o ploaie. Ploua... Ploua... 

Baetij au început sá goneascá deabinelea. Apa curgea si- 
roaie de pe capul lui Vasilicá, spálánd picátura de sange 
păsătesc... Apa le intra in ochi, în gură si cădea, cădea me- 
reu, parcă nu mai vroia sá se sfârșească! Vasilică simţea că 
oboseste. că-i vine ameteală... Vântul vuia Pădurea, de 
parte, se legána în ceaţă 

Inainte Inainte 

Picoarele goale improscau noroiul Luna, Doamne 

Vijelia îi gonea mereu inainte 
Inainte !. 

Chirilă s'a impiedicat şa cázut.... Ghiţă plângea... Vasili 
că chiuia, cu ochii închiși... Deodată, o isbiturá il tränti in- 
darat. Se lovise de un copac, vazand stele verzi, si de dure- 
re nu-și mai dădu seama de nimic. 

Ciocârlia i se ivi în fată cu sângele ce-i curgea din cioc 
Cerul era întunecat de mulțimea ciorilor care cereau drep- 
tate... Ciori cu aripi fránte, cu picioare rupte, ochi scoși.. 
Ah, ce groază! Uite ptigoiul 

Dumnezeule, mă 'nghite balaurul !.... Ciocârlia 

Vasilică se trezi tipánd. Inima îi tremura de spaimă si. 
frig. Zácea în glod, la poalele pădurii, si apa il pátrundea 
până la oase. Era noapte si tuna grozav. Bum, bum, 
bummm!!! Asa tuna 7 

Chirilă si cu Ghitá au si ajuns, de bună seamă, acasă 

Sangele ciocárliei, care-i căzuse, pe frunte, îl ardea par- 
că. Duse mâna spre locul unde simțea că-l doare si că-l ar 
de si dădu de un cucui insángerat. 

Vasilicá se ridicá anevoie din noroiu si päsi in intuneric. 
li veneau ameteli si... plangea. Vasilicá Pitigoiu, cel fara de 
inima, plangea in hohote ! 

Parea ca se mai linistise. Ploua numai. Vasilicá isi tara 
paşii către inima pădurii, sajungă acasă.. 

„Mereu îi venea în minte ciocärlia... 

„„S'ajungă acasă, să plângă, să plângă la sânul mamei 
sale şi apoi să doarmă... Mergea ca Gheorghe Buturugă 
când esea dela cârciumă, poticnindu-se la fiece pas. Cazu 
iar în glod. Apa murdară îi intră în ochi... 

Un fulger spinte că besna si Vasilicá zári ceva ce se mis- 
că. Se apleacă si dădu de ciocárlia rănită, O vedea s’o sim- 
tea. Avea privirile aiurite si penele tavalite in noroiu si 
sange. Vru sá apuce, s’o ducá la san, dar un trásnet groas- 
nic cutremurá vázduhul. Inspáimántat si tremurând ca 
vargm, uită de biata päsäricä şi-o luă la fuga înapoi, afară 
din pădure, la câmp deschis. Simtea că-i sângerau picioa- 
rele goale, sfasiate de märäcini.... Noroiul îi curgea depe 
trup... Era obosit. 

(Continuare in pag. 6) 


Liana n'a fost azi deloc cuminte. la spus máicuta sá 
nu iasă in curte după ceaiul fierbinte luat cu aspiriná ca 
sá goneascä răceala. Dar fetiţa n'a ascultat. S'a strecurat pe 
ușă fără s'o vadă nimeni, cu capul gol si fără palton. Măi- 
cuta s'a supărat foarte rău. Si pe bună dreptate, a certat-o 
aspru, şi dacă nu mă insel, i-a dat și câteva pälmite. 

Liana a plâns mult, cu hohote, cu oftaturi, asa cum 
plânge de obicei când vrea s'o facă pe máicuta să vie 
s'o împace. 

Dar de data asta, máicuta nu s'a induplecat! O supă- 
rase atât de rău fetiţa ei, încât a lăsat-o să plângă. 

Liana s'a trântit pe pat si acolo, cu capul în perne, a 
plâns înainte, mai cu poftă. Si văzând că hohotele ei nu o 
hotărăsc pe máicuta sá vie So mângâie, începu să-și facă 
tel de fel de planuri... 

„Vreau să-i pară rău máicutei că m'a certat si n'a bá- 
tut si că după toate astea n'a vrut să mă mängäie”—gändea 
Liana! Dacă m'as îmbolnăvi acum rău, máicuta ar sta de 
veghe la căpătâiul meu si War sti ce să-mi mai facă spre 
a-mi reda sănătatea și voia bună. Ce bine ar fi să mă îm- 
bolnävesc! Sau să mă răpească acum un hot si máicuta sá 
má caute, să plângă si să-i pară rău că tocmai azi m'a bătut. 

Astfei de gânduri neroade îi treceau prin minte Lianei. 
Dacă as fugi de acasă? isi spunea ea în gând. As ieși pe fe- 
reastră, fără sá mă vadă nimeni si as umbla pe străzi cáte- 
va ceasuri. Sunt sigură că atunci când maş reîntoarce, 


maicuta ar fi atât de fericită că m'am înapoiat, încât m'ar 
lua în braţe, mar imbrätisa si niciodată nu mă va mai 
certa... | 

Liana s'a ridicat de pe pat, și-a șters fata udă de la- 
crimi, a deschis fereastra şi a sărit fără frică în stradă, deşi 
dela fereastră până jos, pe asfalt, sunt mai bine de patru 
metri... | 


Li 


E- U- G-A 


E intunerec beznă afară si plouă cu găleata. Liana 
merge cátáva vreme pe sub stresini, lipită de zidul caselor. 
O detunáturá puternică o incremeneste pe loc. Pe cer o lu- 
miná rosie, orbitoare. Tuná si fulgerá. 

Lianei ii e inima cát un purice. Se gándeste sá se in- 
toarcă acasă. O ia la fugă tot pe unde a venit si aleargă. 
aleargă intruna, dar acasă nu mai ajunge. Strada pe 
care isi amintește sigur că a venit, e strâmtă, strâmtă 
si lungă acum. Nici casele nu mai sunt aceleași. Liana a- 
leargä, aleargä într'una. 

Si iată, că deodată, îi taie calea, ieşind dintr'un gang 
întunecos, un animal ciudat, un animal cum n'a mai vă- 
zut niciodată. Lighioana are cap de om, trup de pisică si 
picioare de cal. 

Liana vrea sá tipe, să strige ajutor, dar nu poate. Un 
nod îi intepeneste glasul in gât si nici de fugit nu mai 
poate acum. Picioarele nu mai vor s'o slujească! 

Lighioana cea ciudată se apropie de ea si îi spune cu 
glas mieros: ,.Fetilo, te-a udat rău ploaia! Haide la mine 
acasă să-ţi usuci hainele!”. 

Liana răspunse cu o voce stinsă: „Nu vreau să merg 
cu tine, vreau acasă la mámica mea!”, 

— Cine ţi-a spus să pleci de acasă? ránjeste dihania. 

Liana izbucneste în plâns, 

— Haide să te duc acasă, mi-e milă de tine! spuse ani- 
malul cu cap de om, trup de pisică și picioare de cal. Si 
fetița, încrezătoare, îl urmează. 

Au mers ei ce au mers, până ce au ajuns într'o pă- 
dure. 

Era atât de întunerec, încât Liana nu vedea deloc pe 
unde páseste si din pricina aceasta se impiedeca mereu si 
cădea. Din când în când, în întunerec, răsuna glasul diha- 
nei cu câte un chiot, cu câte un hohot de râs. 

— Mai avem mult până la mine acasă? întrebă fetiţa, 
frântă de oboseală. 

—- Când or cânta cocosii, ajungem, răspunse dihania. 
Liana oftă și merse înainte, dar, deodată, fără să-și dea 
seama, făcu un pas greșit și alunecă într'o groapă adâncă, 
adâncă de tut. 

Dar minune! când ajunse la fund, era teafără, nelo- 
vită si în jurul ei jucau hora, o ceată de pitici dráguti cu 
bărbi lungi, până în pământ. 

Liana se înveseli! Scăpase de beznă și scăpase de li- 
ghioane! Un pitic se desprinse din horă, se apropie de fe- 
titá, făcu o plecáciune si îi vorbi: „Fii binevenită între noi! 
Iti bate inimioara tare? Fără îndoială, te-ai speriat rău 
când ai văzut că te scufunzi în groapă. Dar spre norocul 
tău ai căzut, căci altfel lighioana te ducea la casa neagră, 
și cine intră acolo, viu nu mai scapă”. 

— Dar ce se petrece în casa neagră, întrebă Liana cu 
spaimă în glas si în privire. 

— In casa neagră, răspunse piticul, e intuneree deplin 
si ziua si noaptea. Acolo stă dihania împreună cu cei doi 
fii ai lui, doi balauri fiorosi cari se hrănesc numai cu sânge 
de copii. Animalul cu cap de om, trup de pisică și picioare 


VASILICĂ PITIGOIU 


(Continuarea din pag. 5-a) 


Se opri o clipă si privind în urmă, se înfioră. Ardea! Un 
foe palid se aprinse taman pe locul unde stătuse el. Tras- 
netul căzuse acolo. 

Atátate de vânt, flăcările se întindeau intr'una, cuprin- 
zánd pădurea. Vasilică stătea locului, cu privirea holbatá 
de spaimă. Bt JA ai 

— Ciocârlia! Sármana päsäricä nevinovatá! gemu Vasi- 
lieá, euprins pentru intáia datá de milá, Ah, parcá vedea 
nenorocita,ciocärlie, slabă si rănită, sbátándu-se în flăcări! 
Si numai el era vinovat de chinurile ei! 53 — e 

Se apropie de foc, cu gândul So scape; dar nu putu s'a- 
jungă până la ea. Toată noaptea a tot dat târcoale focului, 
s'a rotit în jurul arborilor aprinsi, si la lumina vie a flá- 


cărilor, răscolea mărăcinișurile, doar, doar o da de biata 
lui păsărică, 

Abia spre revărsatul zorilor, când pârjolul se depărtase 
mult, apropiindu-se de sat, a găsit Vasilică ciocârlia. A 
găsit-o! Flăcările n'au atins-o, dar era intepenitá, moartă. 
Vasilică simţi iar că-l înneacă plânsul. Duse pásárica la 
gură si buzele sale uscate, sărutară penele murdare de glod 
și sânge închegat. 

Jos, întrun cuib uscat, piuia gânditor un puiu 

— Mamá! Mamá! mai plânse Vasilică si leșină. 

Moș Vasile fu trezit din gânduri de un tunet, primul tu- 
net, urmat de altele, multe alte tunete. Furtuna se deslăn- 
tuise, asa, ca atunci.:. Numai că acum, în locul sburdalni- 
cului Vasilică, alerga greoiu, un bătrânel drágut.L.L.-Galati 

- 


orb... 


* q 


LIANEI 


de cal a fost de mult, cu vreo douä sute de ani in urmä, un 
vestit si bogat impärat. i 

— Prin ce se făcuse vestit? spuse Liana. 

— Prin războaiele, prin jafurile si prin fărădelegile lui, 
vorbi piticul. Ii ştia o lume întreagă de frică si nimeni nu-i 
putea veni de hac. Avea în slujba lui o armată mare, că- 
reia trebuie să-i facă doar un singur semn ca să se năpu- 
stească asupra poporului, pe care hainul împărat vroia să-l 
subjuge. Cei doi fii ai împăratului erau la fel de fără ini- 
má ca tatăl lor. Ei, cu máinile lor, omorau si schingiuiau 
prinsii de rázboiu, ei erau în fruntea armatelor pe care 
împăratul le trimitea la jaf gi la prăpăd. Se întâmplă însă, 
ca din ultima cucerire pe care o făcuseră soldații împăra- 
tului, sá se înapoieze cu o corabie plină de avutii si cu un 
singur ostatec. 

Impăratul clocotea de mânie. — Unde sunt ceilalți osta- 
teci? întrebă el. 

Şi atunci află dela oamenii lui, că se scufundase în 
mare, un vapor plin cu ostateci. Că singurul care scăpase 
era cel pe care il avea in fata ochilor săi. 

— Apropie-te de mine, porunci împăratul, unicului 
ostatec rămas in viata. 

Dar cel căruia împăratul îi vorbise astfel, — rămase pe 
loc, neclintit. 

— Cum, indráznesti să nu-mi asculti porunca? 

— Eşti un om fără inimă, josnic, nemilos, lacom — 
răspunse liniştit ostatecul. Te dispretuesc! 

— Să i-se taie îndată limba, — zise atunci unul din fiii 
împăratului. 

— Apoi degetele dela mâini, urmă celălalt. 

— Pe urmă să fie jupuit de piele si tăiat în bucățele, 
adáugá împăratul. 

Dar ostatecul nu se arătă de fel infricosat. Scoase din 
sân o buruiană uscată, o rupse în trei si dădu împăra- 
tului şi celor doi fii ai lu câte o bucată. Inainte ca 
cei trei haini să-și vie in fire, se petrecu minunea. Impá- 
ratul se prefăcu în dihanie înfiorătoare cu cap de om, trup 
de pisică si picioare de cal, iar băieții lui, in doi balauri. 

Ingroziti, o luară la fugă toți supușii... Palatul rămase 
pustiu. De ruşine, împăratul se închise acolo cu fii lui, 
trase obloanele la toate ferestrele, ca să stea cu totul în în- 
tunerec. 

Cu toată pedeapsa căzută pe capul lor, ei au rămas la 
fel de răi ca înainte, închee piticul. 

Deodată, pe când ceilalți pitici jucau mereu hora, se 
auzi o puternică bubuitură în usá. Speriati, incremenirá 
cu toții pe loc. 

Dar piticul cu care stătuse de vorbă Liana, le făcu 
semn tuturor să stea nemiscati pe loc si sá nu le fie teamă. 
Apoi se apropie de usa si întrebă cu curaj: „Cine e 
acolo?” 

1 “a Sunt eu, domnita, răspunse un glas plăcut si sub- 
el. 

Indată, toate chipurile se înseninară. Piticul deschise 
ușa si o fată de o frumuseţe neinchipuitá, pitică si ea, 
intră în odae. 

— Am venit, spuse dânsa, ca s'o cunosc si eu pe Liana. 

— Dar de unde stiai că sunt aici? 

— Am aflat dela Rixi, vorbi pitica. 

— Dar cine e Rixi? 

— Rixi este papagalul meu näzdrävan. El ştie tot ce 
se petrece pe lume, fără să se miste niciodată de pe spe- 
teaza scaunului în care stau de dimineaţă până seara și 
lucrez la dantela pentru rochia mea de mireasă. 

— Vreau să-l văd şi eu pe Rixi, vreau să-l întreb ce 
face máicuta mea, strigă cu lacrimi în glas Liana. 

Domnița piticilor îi dădu o mână si îi făcu semn so 
urmeze. Trecură amândouă printr'un coridor îngust, lung 
şi întortochiat. La capătul coridorului era o ușă mică. In- 
trară amândouă si Liana se pomeni într'o odáitá cu mobile 
de păpuşi. Un pat mic, acoperit cu o cuvertură înflorată, 
un dulap frumos, o măsuţă, patru scaune, o soba si lângă 
sobă, un fotoliu... şi pe speteaza fotoliului un papagal mi- 
cut, cu pene minunate. 

— latá-mi odaia, si iată-l pe Rixi, spuse domnita pi- 
ticilor. 


— Rixi, răspunde-mi îndată, ce face máicuta mea? în- 
treba Liana. 404 
— Maicuta ta plânge într'una de când ai plecat. La- 
crimile i-au ars pleoapele si i-au săpat urme adânci pe 
față, părul ei a incärunfit, necazurile au îmbătrânit-o 
înainte de vreme... Biata femee e nemángáiatá. Ziua in- 
treagă se roagă lui Dumnezeu să-i trimeată înapoi fetiţa. 
— Rixi, când voi putea sá mă intore iar lângă măi- 
cuta mea? spuse Liana. 
— De aci si până acolo e cale lungă, lungă... Trebuese 
ani dearândul ca să ajungi... căci, poate, tu nu ştii, că din 
seara în care ai plecat deacasá si până azi au trecut ani... 
Tu ai rămas la fel de mică la trup ca atunci când aveai 
șase ani, fiindcă tot drumul ăsta lung l-ai făcut noaptea, 


„pe întuneric. Si fiindcă nu te-au atins razele soarelui, n'ai 


~ 


putut creste. Í 

Liana începu să plângă cu hohote. Trecuserá prin ur- 
mare zece ani de când n'o mai văzusem pe máicuta, si vor 
mai trece alții zece până o va vedea iar!! Gândul acesta, 
îi sfredelea inima. i 

— Nu mai plânge, Liana, îi spuse domnita, lacrimile 
nu folosesc la nimic. Mâine în zori vei porni la drum... 

— Stt! Stt! făcu Rixi, rotind ochii-i sticlosi prin prejur. 

— Ce s'a intámplat, intrebá, ingrijoratá, domnita pi- 
ticilor. 


— A venit lighioana si cu cei doi balauri, raspunse 
in soaptä Rixi. f 

Liana ingálbeni. N'avu vreme să scoată niciun cuvânt. 
Usa se deschise cu sgomot si dihania intră împreună cu 
balaurii. 

Ca prin minune, pieri si odaia, si domnita, si Rixi... 


Mai e mult de mers? întrebă ea, simțind că se, 
prábuseste din pricina oboselii. 

— Nu mai e mult! răspunse dihania. 
— Vezi casa aceea? 

— Nu văd nimic! grăi fata. t 

— E drept că tu nu poți vedea nimic! Dar noi ve- 
dem, căci suntem deprinsi să trăim în beznă. Liana, să-ți, 
arăt casa neagră, unde te ducem acum... 

— Casa neagră? tipá Liana. Nu vreau sá mă duceti 
acolo! Nu vreau! Duceti-mä la máicuta mea, gemea si 
plângea ea. | 


Apoi urmă : 


— Liana, Liana, trezeste-te! i 
Fetiţa deschise ochii mari. Lângă pat stătea máicuta' 
O clipă nu pricepu nimic. Apoi, deodată, înțelese că vi- 
sase un vis urit, că nici Rixi, nici dihania, nici piticii nu 
erau decât în visul ei. a s 4 
Fericitá, o luá de gát pe máicuta si o sárutá si se 
stránse la pieptul ei. 
— Ce bine că sunt acasă, murmurá ea, aducându-și 
aminte de câte pátimise in vis! 


a 


A Y 


Bea isi zice Nätäfleafä... dar pot sá mă joc si 


nins trei Zile in sir de s'au fácut ná- 
metii cát casa. Nátáfleatá sta si se uitá 
Y cu jind la copiii care se joacă pe afară. 
Fiindca n'a fost cuminte maicá-sa l-a pe- 
depsit, oprindu-l să se mai ducă la joc. 
Dar Nätäfleatä e cunoscut ca un copil 
neascultător... 


Tiptil, nevăzut de nimeni, se strecoară 
pe use pornind spre derdelus unde copiii 
se joacă prin zăpadă. Eu n'am sanie — 


singur mai frumos decât toți copiii. 

O să fac un gogoloiu de zăpadă, cum nu 
s'a mai făcut de când îi lumea. Mai întâi 
să fac un cocolos!.. 


Asa? Il pun pe jos și îl dau de-a 
rostogolul. Apoi imping cocoloşul in sus 
spre culmea dealului. 

Cocolosul se face din ce in ce mai 
mare... îl împinge mereu... il împinge cu 
putere în sus si el creste.. 

Ehei, unul e Natafleata cel istet... 


Tot mai mare si mai greu se face go- 
goloiul, lata mai are putin si ajunge in 
culmea dealului cu cel mai mare gogo- 
loiu din lume... dar deodată neastampa- 


ratu] cade si peste el se rostogoleste má- 


táhala de zapada. Se rostogoleste lag 
vale luându-l si pe Nátafleata cu el... 


Val-värtej coboară in jos gogoldiul, 
marindu-se din ce in ce, iar lui Nataflea- 
{a abia de i se mai vad picioarele si mái- 
nile din cocolosul uriaş. Ca vântul, ca 
vartejul se rostogoleste si trece la vale 
pe längä copiii care se joacá prin zapada. 
Si deodată... 


Poooc !... se izbeste drept de usa casei 


lor făcând-o tandari. 
Câte stele verzi a văzut neastámpara- 
tul Natafleata .... Ghiciţi, oare, ce-l asteap- 


tá acum pe neascultator ? 
C. 


V. 


Ne jucam de ani de zile pe maidanul asta si gáseam pe 
el tot felul de vechituri aruncate din care ne fáceam lu- 
cruri de joacá, dar niciodatá nu dádusem peste asa ceva! 
Un ochean adevărat, in bună stare si vopsit cam ciudat, al- 
bastru-inchis! Parcă era un răspuns la dorința mea de zi- 
lele trecute, când văzusem pentru prima oară un ochean la 
o cunoștință a mamei. 


II luai cu fereală, ca să nu mă zărească vreunul din tova- 
räsi, şi-l strecurai în buzunar. Apoi, sub cuvânt că am trea- 
bă, o zbughii acasă. 

Mi-am căutat un colt mai ascuns si am scos ocheanul din 


buzunar, ca să-l încerc. Il indreptai spre un felinar de pe 
stradă. Ocheanul meu, însă, era, într'adevăr, cam fistichiu! 
In loc să văd felinarul, mărit, asa cum l-ar arăta un ochean 
adevărat, vazui pe Stelică, prietenul meu, mergând pe bici- 
cletă pe o stradă mult departe de casa noastră. 


Cos) 


+ 


1 


10 


Má stersei la ochi, stersei si sticlele ocheanului si má 
uitai din nou. Tot pe Stelicá il aráta ocheanul. I] vedeam 
bine cum pedaleazá de zor, până ce sosi în fata curţii noas- 
tre. Má uitai la poartă, — nimeni. In ochean, însă, il ve- 
deam pe Stelicá dándu-se jos depe bicicletá si ciocánind la 
poartá. 

Acum, culmea ! —- má vázui chiar pe mine cum ies din 
casă, vorbesc cu el (film sonor, nu altceva!) Apoi mă suii 
pe bicicletă, la spatele lui, şi ne dusem în grădinița publică 
din fata primăriei, unde un acrobat mergea pe o sârmă în- 
tinsă între doi stâlpi, la o înălțime ameţitoare. 

Am văzut limpede tot ce făcea acrobatul, cum se da peste 
cap, cum se prefăcea că alunecă — și câte și mai câte năz- 
bátii. Pe urmă am văzut cum ne-am îtors acasă, eu si Ste- 
lică, și cum, când să oprească la poartă, iese din curte Chi- 
tibus, cățelul nostru, sărind înaintea bicicletei; Stelicá dä 
să se ferească si ne răstoarnă pe amândoi în sant. 

M’am speriai de aşa ochean názdrávan si nam mai in- 
drăznit să pomenese nimănui de el. L-am ascuns în fundul 
pivnitei si l-am lăsat acolo. 

După asta trece vreo săptămână, petreceam o lună de 
zile la Sinaia (eram în vacanţă, mai aveam grija şcolii) — 
si uit cu totul de ochean. Când se întâmplă ceva si mai ui- 
mitor. 

Intr'o Vineri, pe la cinci după amiază, vine Stelică la mi- 
ne călare pe bicicletă. „Hai să-ţi arăt ceva frumos !” — zice 
el. Má ia pe bicicletă. la spatele lui, si mergem în grădinița 
publică din fata primăriei. Acolo, acrobatul pe care-l vă- 
zusem prin ochean. 

„A, pe-ăsta l-am mai văzut de curând, la circ !” — zic eu, 


căci — parcă era un fácut!! — uitasem toată pátania cu o- 
cheanul. 
Băgam de seamă că mi-e cunoscută fiecare mişcare a a- 


crobatului. dar nu-mi venea în minte de unde. „Sa știi — 
acum se dă peste cap !” Intr'adevăr, acrobatul făcu o tum- 
bă. Năzdrăvănia aceasta nu-mi dădea pace, totuşi, degeaba 
îmi scormoneam gândurile, căci peste întâmplarea trecută, 
uitarea căzuse ca o lespede grea. 

Amintirea nu se ivi decât mai târziu, pe neaşteptate, 
când ne răsturnă Chitibus înaintea casei noastre. Ah, ah, 
asta era ! Imi luai repede la revedere dela Stelică. fără să-i 
suflu nimic. si mă erábii să intru în pivniţă, desi innoptase, 
si de obicei mi-e frică pe întuneric. 

Cu mâinile tremurătoare căutai ocheanul unde știam că 
l-am pus. Má temeam să nu fi dispărut — o teamă neghioa- 
bă. căci nimeni nu umbla pe-acolo. Il găsii însă tot la lo- 
cul lui. 

Il înhătai numaidecát, räsufländ ușurat, si ieşii afară. 
Muream de curiozitate să mă mai uit odată prin ocheanul 
acesta fermecat, care — după cum ati înteles — nu arăta 
decât lucruri ce se vor petrece în viifor. Si oare ce-mi do- 
risem eu mai mult decât să știu ce voi face când voi fi ma- 
re si tot ce-mi ascunde încă soarta ! 


N 


De data asta, insá, nu mai vázui nimic despre mine, ori- 
cât cäutai. Mi sau dezvăluit, în schimb, o mulțime de fapte 


care se vor întâmpla odată, unor oameni necunoscuţi. In 
orice parte a cerului il îndreptam, zăream ceva nou. Si 
chiar tinándu-] numai intr’o singură parte, dar potrivindu-l 
așa ca să văd mai aproape sau mai departe, mi-se arătau 
priveliști deosebite. 

Era un fel de cinematograf, cât se poate de plăcut. Totus 
se pare că nici un lucru nu te poate interesa la nesfârşit. 
După câtva timp, mă plictisisem de ochean, oricât de minu- 
nat era el, — si veni o zi, apoi alta, si-alta, când nici nu-l 
atinsei. 

lată însă că intr’o Marti din Septembrie, má sculai foarte 
de dimineata, cu o poftá nebuná de uitat prin ochean. Dea- 
bia imbracat, fara sá am rábdare sá má spál si pe ochi, fu- 
gii la ascunzisul din pivniţă, unde imi pástram comoara. 

Luánd ocheanul in máini, il indreptat spre Miazá-noap- 
te; până acum nu mai privisem niciodată spre acest punct 
cardinal, fiindcă mi-e cam nesuferit: parcă era o piazá-rea. 

La început trecui cu privirea printr'un oraș necunoscut; 
apoi ma oprii, căci mă zărisem pe mine. Si mă minunai 
foarte, deoarece omul pe care îl vedeam prin ochean nu 
semăna câtuși de puţin cu copilul care eram atunci. 

Era un om de vreo treizeci de ani, tare îngrijorat, tare 
trist. Mergea repede pe stradă, căutând din ochi o trăsură 
care să-l ducă mai degrabă. Intâlnind un automobil, îi 
oprii: „Iute, şofer, iute! — zise el. La cel mai apropiat doc- 
tor pe care-l știi!” 

După câteva minute, care domnului celui îngrijorat i-se 
párurá nesfársite, maşina opri în faţa locuinţei unui medic. 


Din fericirie, medicul nu era ocupat, așa că el urmă în- 
dată. 
Sosind acasă la domnul care eram eu, cei doi bărbaţi să- 


riră jos din automobil și pátrunserá înăuntru. Apoi pásirá 
încet intr’o odáitá prietenoasă de copil, unde, pe un pat alb, 
zăcea bolnavă o fetiță drăguță — tot să fi avut şase ani. 

Acum, după cât îmi putui da eu seama, fetița nu părea 
cine ştie ce bolnavă, dar nelinistea tatălui ei (adică a mea 
cel de mai târziu) mă zgudui adânc. Tatăl fetiţei îl privea 
cu ochii infrigurati. 


| > 72 | 7 
CABREO 
a NIE 28. z 


Teama lui avea răsunet si în mine. Nu mai putui rábda. 
Si, pe când doctorul îl luă de brat, ieşind afară, ca să-i îm- 
pártáseascá, pesemne, ce crede asupra bolii. Eu indepártai 
ocheanul dela ochi, deodată, cu tresäritul cu care te deş- 
tepti dintr’un vis urát, si il astupai cu palma ca nu cumva 
sá fiu ispitit a privi iar. 

Poate cá doctorul va spune doar cá fetita e usor rácitá si 
ca se va face bine in curánd; poate va spune ca are scarla- 
tina si o să fie ceva mai greu, dar o să-i treacă; — puteam 
eu, însă, privi mai departe ca sá aflu, încă deacum, soarta 
copilului pe care îl voi avea odată ? Negresit că nu ! 

Si d'aia, dupá ce am mai stat nitel asa, strángánd ochea- 
nul im máini, m’am repezit afará, infricosat, si m’am dus 
la putul cel vechiu din fundul curtii, de care nu ne mai slu- 
jeam de cánd i se stricase roata si am fácut o cismea mai 
spre stradá. Tata pusese deasupra un capac, pe care eu il 
ridicam din când in când si — în loc de altă joacă — arun- 
am pietricele, că-mi plăcea cum sunau: pleosc! pleosc! 

Dădui la o parte capacul și azvârlii repede ocheanul în 
apă. Pleosc! făcu el, ducându-se afund. 

Se isprăvise. 

Primăvara următoare s'a isprávit şi cu putul, trebuind 
să facă o casă în locul lui. 

SISI C. POPESCU 


POVESTIRI 


pentru copiii cuminţi 

de AL. 

LEI 40 
Carte ilustrată care se găseşte la toate 
librăriile din tara. 


DORIAN 


x 


$ 


A fost odatá, departe, departe o femeie si avea o fetitá 
drägälase, de-ti era mai mare dragul s’o privesti. Si atát de 
tmult o iubea, incát ar fi fost in stare sá munceascá ziua si 
noaptea, numai ca să-i poată da toate cele trebuincioase. 
Dar degeaba muncea atâta, căci munca ei n’avea spor si 
trebuia să îndure sărăcie cumplită. Nici măcar coliba sara- 
căcioasă în care stătea nu era a ei si trebuia mereu sá 
dea din putinul ce câștiga, ca să poată locui intr'insa. 

Si iată că timpul trecea si fata se făcu tot mai mare si 
mai frumoasă si femeia tot mai bătrână. Şi-i era din ce în 
ce mai greu să muncească. Ochii ei slăbiră, mâinile îi 
tremurau si nu mai putea să toarcă lâna, dar se silea din 
răsputeri, ca nu cumva fata ei să fie-nevoitá să lucreze. 

Dar intro seară se întoarse acasă frântă de oboseală. 
Adormi și avu un vis ciudat. 

I se păru că deodată intră în cameră un om mic, mic si 
că acest om îi spune cu un glas trist si dojenitor: 

Maică, de ce ţi-ai învățat fata să se gândească doar 
la ea? De ce ai lăsat-o să stea mereu cu mâinile în poală pe 
când tu muncesti din greu? Tu nu ştii că prin asta i-ai 
făcut o soartă grea si că n'o să mai aibă odihnă decât a- 
atunci când va fi învăţat să muncească si, mai ales, sá 


se gândească la alţii mai mult decât la ea. 
Zicând aceasta, omuletul pieri si mama se trezi speriată 
din somn. Acuma înțelese câtă dreptate avusese omuletul. 
Indureratä la gândul că fata va trebui sá sufere\atäta, 
vroi să se scoale si s'o cheme să-i spună visul, si în acest 
chip să-și îndrepte putin gresala. 


Dar era prea târziu. 

Cand veni fata acasă, mama ei era moartă, Acum era sin- 
gura pe lume. Nu mai avea pe nimeni ca s'o ajute sá mun- 
cească pentru ea, 

Coplesitá de durere, ea se hotări să plece de aici si după 
ce-şi strânse puţinele lucruri ce le avea și-și luă rămas 
bun dela mormântul încă proaspăt al mamei sale, porni în 
lume, 

Si merse ea aşa mult timp, fără să vadă în juru-i, căci 
prea îi era inima îndurerată, când deodată auzi un glas 
subtire de tot. , 


Era o sopärlä mică si gingasä, care-i spunea: 

„Anina, Anina, încotro mergi asa de ingänduratä ?” 

Anina răspunse cu blándete: 

„Nu știu unde să merg. Mo ajuta si pe mine bunul Dum- 
nezeu să găsesc pe cineva”. 

Auzind aceasta, mica sopárlá se întristă si, fácándu-i-se 
milă de biata fată, zise: 

„Vino cu mine, o sá te due într'un loc, unde dacă ai sá 
fii harnicá si ai să știi să muncesti, o să fii mulţumită”. 

Când auzi Anina de muncit se cam speriá, dar isi zise că, 
prin bunăvoință, o să poată face toate, si când văzu sopárla 
sclipitoare furişându-se prin iarbă, se luă după ea. 

Și iarăşi merse si merse. Se apropie seara, dar sopárla 
nu se mai oprea, ci aluneca mereu înaintea ei, aşa că săr- 
mana fată nu mai putea de oboseală și de foame, căci nu 
máncase nimic de dimineaţă. 

Dar deodată șopârla pieri. Se uită Anina în dreapta, se 
uită în stânga, nimic. — Speriată, privi în jurul ei. Era 
intr’o pădure deasă de tot si mare de nu i se vedeau mar- 
ginile. 

Și se mira Anina cum de a putut să treacă printre co- 
pacii aceştia atâta de desi, dar n’avu bine timpul sá se 
mire, când iată că apăru o babă bătrână, de-ai fi zis că-i 
de când lumea. 

Intái se sperie, dar când bătrâna începu să-i vorbească 
cu glas blând, întrebând-o cine e, de unde vine şi cum a pu- 
tut să intre în împărăţia ei, ea îi povesti toate pätaniile ei 
triste, până ce, la urmă, bătrâna îi zise: 

„Rămâi la mine, o să te încerc”. 

Bucuroasă, Anina se duse cu bătrâna la coliba ei, 
era într'unul din pomii mari ai pădurii. 

După ce se sătură din ce-i dădu bătrâna de mâncare, ea 
vru să se culce, dar baba ii venivinainte și-i zise: 

„Eu plec acum. Când mă întore de dimineaţă, să găsesc 
lâna toarsă”. | 

Se puse la lucru biata Anina, dar vai! ea nu învățase 
niciodată sá toarcă si acuma nu știa ce să facă! 


care 


Incepu să plângă, când auzi acelaş glas subțire si văzu 
sopárla, 

Aceasta o invátá apoi cum sa toarcă si dinine: ifa cand 
veni baba, găsi ghemul de lână gata. 

Se miră ea întâi, dar după aceea hotári să pună Aninei 
alte incercári. 

Şi aşa făcu. 

In fiecare seară ii dădea altă muncá, si Anina după ce 
primea povaturile soparlei, muncea toată noaptea ca sá le 
îndeplinească. 

Dar oricát de greu muncea ea, niciodată nu se plangea 
ci era mulțumită. :á are unde să stea si ce să mănânce. 

Si iată că după un timp, de unde înainte nu stiuse să fa- 
că nimic, acum nimeni nu știa să facă ceva mai bine ca ea, 
așa bună gospodină ajunsese. Anina nu mai avea nevoie 
de sopáirlá şi aceasta nici nu mai venise de mult timp. 

Dar, intr'o seară, pe când Anina torcea mai cu zor, văzu 
sopárla care cu ochii ei selipitori ca nişte mărgele negre o 
privea îngândurată. 

O întrebă ce vrea si atunci șopârla îi zise: 

— „Anina, te-am ajutat de atâtea ori când aveai nevoie; 
oare ag putea să-ți cer si eu acum o jertfă?” 

Bucuroasă, Anina îi răspunse că poate să ceară ce vrea 
si că ea face orice pentru a-i arăta multumirea. 

Atunci, soparla ii zise: 

„Dacă vrei să-mi faci o jertfa, parascste-{i stăpâna, cu 
toate cá a fost buna cu tine, si vino acolo unde te voi duce. 
Si dacă vei sluji acolo trei zile, atunci..... 

Nu isprăvi, ci se uită doar la ea. 

Auzind Anina ce-i cere soparla, se sperie, dar cand privi 
in ochij ei trişti si rugátori, nu mai statu mult la ganduri si 
se hotari. 

Isi luă rămas bun dela stăpâna ei, care, drept răsplată, ii 
dărui o iconitá pentru a o ajuta în primejdie si apoi porni 
după sopärlä. 

Si iarăşi merserá, merseră, până ajunseră intro țară a- 
tat de posomoritá şi tristă, pe cât fusese de frumoasă cea 
de unde plecase. 

Aici nu numai că nu erau copaci inalti sau stufisuri, 
dar nici măcar un fir de iarbă nu vedeai. Peste tot erau 
numai stânci goale si pietre prăvălite. 

Pe când în împărăţia stăpânei, cântau prin copaci şi prin 
stufis fel de fel de păsări, care de care mai minunate si mai 
pestrife, aici vedeai doar corbi negri, lacomi, sărind din 
stâncă în stâncă. 

Si aşa era de infiorátoare si de mohorită această țară, in- 
cat Anina se îngrozi, și tocmai când se pregăti so intrebe 
pe sopärlä dacă mai stau mult în aceste meleaguri, se făcu 
nevăzută. 

In schimb, züri o babă care semana leit cu stăpâna ei. 

Urezând că e chiar ea, Anina merse bucuroasă înainte, 
dar când baba o întrebă supărată ce caută în împărăţia ei, 
văzu că se inselase si că aceasta nu era stăpâna ei cea buna. 

Putin infricosatä, Anina spuse babei că vrea să slujească 
trei zile pentru ca... 

Dar baba-i taie vorba, zicând batjocoritor: 

„Știu ce vrei. O sá- ti pun trei incercári. 

Noaptea aceasta sá-mi aduci dela izvorul acela (si-i a- 
rata cu degetul. un isvor ce curgea nu prea departe din 
crapatura unei stanci), din apa intineririi, apoi in noaptea 
doua sa-mi culegi dela prapastia cea mare, floarea frumu- 
setii, iar in noaptea treia sá má impodobesti cu ea si sá 
má speli cu apá, fárá sá bag de seamá sau sá sá má trezesti 
din somn. : 

După aceea, vei avea ce-ai dorit”. 

Zise şi plecă 

Fata rămase singură şi iată că seara se şi lăsă. 

Porni la drum Anina ca să aducă apa dela isvor, dar 
unde isvorul înainte fusese aproape, acum cu cât mergea, 
se tot depărta. 

Era o noapte neagră. Nicio stea nu era pe cer şi Anina 
simţea cum o cuprinde frica. Abia mai putea să se miște de 


spaimă, când vre-o umbră ii venea în cale si de mai multe 


te ori era cât p'aci să se întoarcă, 

Dar gândul la făgăduinţa ei, o mâna înainte. 

Isi strânse ultimele puteri si umplând ulciorul, se intoar- 
se înapoi fugind. 

Dar vai ! 


Ulciorul ce i-l dăduse baba era spart şi apa atát de greu | 
câştigată se varsa. : 3 
Văzând că toate cele făcute până acum erau degeaba. © 
Anina ne mai stiind ce sä fach, incepu sä plängä; cänd auzi 
iar glasul sublir e a sopärlei si zári alt uleior. 
Desi nu îndrăznea nici sá se mai gândească 
Anina isi aduná toate puterile si izbuti sá aduca, in sfärsit, 


de grouzá, 


Aceasta era incá mai greu, deoarece floarea creștea la 
marginea präpästiei, si ca So culegi, iti puneai viaţa in joe. 

Dar eu ajutorul lui Dumnezeu izbuti. 

Acum îi mai rămânea de făcut lucrul cel mai greu. 

Dacă se trezea bătrâna, totul era pierdut. 

Noaptea a treia, Anina aşteptă ca baba să se culce, dar , 
dânsa nici nu se gândea, ci stătea trează, așteptând dimi- 
neala. 

Văzând aceasta, Anina începu să piardă orice nădejde să 
ducă la capăt jertfa, dar în clipa aceea isi aduse aminte de 
iconila stäpänei sale. 

Incepu sá se roage fierbinte si atunci floarea raspandi 
un miros tare, tare de tot, asa că Anina se simţi copleșită 
de somn si trebui sá se stăpânească sá nu adoarmá. 

Se uită la babă si văzu că doarme dusă, cu capul spriji- 


| 
| 
apa. 
Noaptea următoare se duse sá culeagă floarea. 
dă 


nit de masă, aşa că ea putu să îndeplinească a treia incer- 
care, 

Apoi se grăbi să plece de acolo şi ajungând la locul unde 
o părăsise șopârla, începu s'o strige, 

Dar ce să vezi ? 

In locul soparlei, apăru un tánár mai frumos ca soarele, 
imbrăcat in straie impärätesti, si acest tánár lua de mana 
pe Anina, spunändu-i: 

„Cum să-li mulțumesc, Anina, că m'ai scăpat de bleste- 
mul babei ? Fără tine as fi rămas toată viața o soparla, dar 
acum baba nu se va mai trezi din somnul care a cuprins-o 
si eu am putut să-mi iau iarăși înfăţişarea - meu; de înu- 
inte. 

De acum să nu ne mai despártim si tu să nu mai slujesti, 
ci să fii regina mea” 

Asa au şi făcut. 

Si mai träese si astăzi fericiţi, numai că de atunci a tre- i 
cut cam mult timp si acum au părul alb si în părul lor se 


joacă stranepolii lor, 
\ ANA BENTEA 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA Ill 


Cuvinte incrucisate 


ORIZONTAL: 2) Par pentru sprijinit via. 6) Oraş in Pe- 
ru. 8) Butoiu pentru transportat apa. 12) Cadrá. 13) Metal. 
15) Lac in Asia. 16) Munte in Armenia pe care s'a oprit co- 
rabia lui Noe. 18) Insi dintr'un popor barbar, 20) Cadou. 
21) Bärbierit. 23) Intindere de apa státátoare. 24) Am in 
máná. 25) Cal frumos. 27) Limpede. 29) Negatie. 30) Pan- 
talon țărănesc. 32) Râu in Rusia. 33) Intinsá. 35) Semnul 
inmullirii. 36) Parte a mánii. 38) Tárm. 39) Pronume. 41) 
Floare, 42) De statură joasă. 43) Animal de apă. 44) Drug 
de fier. 45) Diviziune de timp. 46) Fruct. 48) Etaj. 50) 
Notá muzicalá. 51) Asa sá fie! 53) Dare. 55) Puternic. 57) 
Unealtá casnicá. 58) Sarman. 60) Literá greceascá. 61) 
Fac o saritura. 63) Mobilá, 64) Din nou. 66) Capát de lumá- 
nare sau de tigará. 69) Grad superior la mariná. 72) Diavol. 
74) Masá de seará. 75) Metal, 77) Atárn. 78) Aviator legen- 
dar. 79) Fir. 80) Pierd din memorie. 


VERTICAL: 1) Macagiu. 2) Oras in Transilvania. 3) La 
rástimpuri mari. (fem.) 4) Supárat. 5) Vehicul. 6) Alifie 
(Mold.) 7) Posed. 8) Comună rurală. 9) Infatisat. 10) Pro- 
nume relativ. 11) Potolesc durerea. 13) Asalt, 14) Intárit. 
17) Másurá de pámánt. 19) Ca la 57 oriz. 22) Punct cardi- 
nal. 23) Loc semánat. 26) Nu vorbesc. 28) Báuturá aroma- 
tică. 29) Petrecere cu joc. 30) Nume femeiesc. 31) Oraş in 
Moldova. 33) Inchizátoare la usá. 34) Cu gust neplácut (pl. 
fem.). 35) Diviziune de timp. 37) Tragere la ţintă. 38) 
Floare rosie. 40) Posedá. 46) Pitic. 47) Rand. 49) Imparat 
rus. 52) Armatá pe mare, 53) Lovesc. 54) Paradis. 56) Stra- 
mosi de-ai nostri. 58) Odae mare. 59) Locuintá. 61) Desagi. 
62) Prieten. 63) Salutare! 65) Zeu egiptean. 67) Aliat. 68) 
Vas pentru baut. 70) Ce nu e des. 71) Urma de cerneala. 
73) Brăzdez cu cutitul. 75a) Notă muzicală. 76) Pronume. 

é i IONEL BICHIGEAN 


Pee U US U DDD SF U U U WU HL LU ⁰² = ˙ U d! a. 


UPONDE JOCURI PE 
LUNA IANUARIE SERIA II 


Numele şi pronumele 


“Adrese 


D. c. 


w — . 
Legenda croncanitoarei 
METAGRAMA 
Dupá ce fácuse Domnul toate fiarele din lume, 
Pasari, pesti, pana si cele cu necunoscute nume, 
In bunátatea sa cereascá 
Le-a chemat la el pe toate, in culori sá le vopseascá. 
Si-au venit din toate cele patru puncte cardinale 
Fel de fel de animale — 
Si si-a scos penita Domnul si le-a colorat pe toate 
Cu culori prea minunate. 
Un’asa, pe alta altfel, si párea neobosit 
Pana n’a ramas niciuna netrecuta la vopsit. 
Cand sátul de-atáta trudá (Dumnezeu muncea mereu) 
Sus, pe drumul către ceruri, o oifä — urcând din greu 
A ajuns la Dumnezeu. 
— Márite Doamne! Știu că ’n suflet tu ai milă de oricine, 
Deci, te rog, fá-[i o pomană, si vopseste-má si pe mine. 
— Te-as vopsi cu drag, oito, însă hu mai am culoare. 
Să rămâi cum esti de albă, mult mai nimerit îmi pare. 
Si s'a ’ntors atunci oita, dar soartei nu i Sa supus 
Ci'nceput-a să cârtească "mpotriva Celui de Sus. 
Şi-atunci dânsul supărat 
Capul i l-a preschimbat. 
Şi în cer cum Sfântul Ilie carul tocmai şi-l ungen 
Cu păcura ce-avea la dânsul a vopsit-o şi pe ea. 
La pus două aripioare 
Și i-a dat în aer drumul, unde-o duc ochii să sboare. 
Dragi copii din lumea asta, cu luare-aminte fiţi ! 
Tot aşa patesc în viata cei ce sunt nemulțumiți. 
Aşa spune şi oita prefácutá'n sburátoare. 
— Crone! Crone! Noi deaceea-i zicem pasăre 
croncanitoare. 
LAZAR TECUCEANU 

—Metagrama e schimbarea unei litere dintr'un cuvânt in 
aga fel încât să căpătăm altul. 

De pildă: schimbând prima literă din MASĂ cäpätäm 
CASĂ, sau LASĂ, sau RASĂ, sau IASĂ. 

Litera care se schimbă nu trebue să fie numai decât pri- 
ma, poate fi si ultima, si a doua, si a treia; după cum se 
întâmplă. 

In metagrama de mai sus se schimbă prima literă 
trun cuvânt de şease litere, 

Deslegările jocurilor se trimit la sfârșitul concursului. 


Poşta jocurilor 


L. DIN TECUCI. — Afară de jocurile publicate vor mai 
vedea lumina tiparului câteva monoverbe ilustrate şi o e- 
nigmá. 

Jocurile in versuri nu sunt lipsite de ingeniozitate, dar 
cele mai multe au ca deslegare cuvinte prea puţin cunoscu- 
te de majoritatea cititorilor nostri. 

Jocul de 24 Ianuarie nu se publicá, deoarece am primit 
înainte unul cu acelaș subiect, din partea cititorului Ionel 
Bichigean. 

Zoologie are câteva cuvinte grele. Aşteptăm alte jocuri, 
tot atât de iscusite, dar mai pe înţelesul celor mici. 

IONEL BICHIGEAN. — Publicăm toate jocurile. 

ANDREI GHEORGHE. — Deoarece dumneata ai publi- 
cat cele mai multe jocuri, eşti socotit campion pe anul 
1938. 


din- 


MESTERUL-STRICA 
roman pentru tineret 
de MARIN IORDA 

LEI 50 


Departe de aici, spre miazá-noapte, 
O casá strájuitá de stejari 

Se "naltá ascultând mulţimi de soapte, 
Cánd se frámántá codrii seculari. 


In mijlocul pádurilor crescurá 

O vitá de rázesi ce nu stiu frica; 
Vin lupi si urşi la ei in batatura, 
Dar pân'acum nu-i vatămă nimica. 


Vulturii dau târcoale foarte-adese, 
Mistretii se arată prin tufis... 

Doar când şi când vreo căprioară iese 
Ca o icoană vie'n luminis. 


Aci, pe vremuri, a venit mireasa, 
Ileana cu obraji ca ai zambilei; 
Era în crângul tot ca o crăiasă, 
Si lonel văzu lumina zilei. 


Flăcău voinic ajunse el la vreme 
Si lucru tot făcea fără zăbavă; 

Ca tatăl lui, de nimeni nu se teme, 
lar chipul său ca soarele din slavă. 


Si s'a întâmplat asa, în zori, de-odată, 
Un urs flămând peste pârleaz să sară; 
Apoi s'a repezit ca o săgeată 

Spre mama lui ce robotea pe-afară. 


lar lonel, în mâini, nimic n'avuse, 
Dar alergă, ca fulgerul, să spui, 
Si sfâşie pe urs precum făcuse 
C'un vultur ce-i rápea pe sora lui. 


Máicuta lui s'apropie de dânsul, 

Il vede că-i mai tare ca un munte... 
De bucurie-atunci o 'neacä plânsul 
Şi-i spune sărutându-l lung pe frunte: 


„O, fiu crescut în mijlocul pădurii, 
„Cu sufletul curat ca porumbeii, 
„Ca tine-ar vrea sá fie’n slăvi vulturii 

„Şi tot ca tine vor să fie leii”. 


LIA D. 


BRONSITA 


larna isi are farmecul si plácerile ei 
saniuta, sa patinezi, să faci oameni de 
bali cu cocoloase. 

Dar, după cum s'a văzut, iarna aduce cu ea si multe 
boli nesuferite, de cari cu greu te poti vindeca, mai ales 
dacă nu știi din pripa ce leacuri sá ei împotriva lor. 

Una din bolile care bântuc iarna este bronsita, 
cum se arată ea. 

Pe vreme de 


: poţi să te dai cu 
zăpadă sau să te 


lată 


iarnă, începi să tuşești si să seuipi. Bron- 


chiile adică acele canale pe cari tragi aer în plămâni - 
incep sá te doară, ai fierbinteli si tusea se inteteste din 
ce în ce. 


Boala e pricinuită de un microb care isi face loc toc 
mai in aceste bronchii. El se desvoltá mai ales pe timp 
rece, umfland si iritánd o pielitá ce le cáptuseste. 

Un copil atins de bronsitá nu mai poate sá invete nici 
să se joace. Tuseste mereu, scuipä, ceeace este un lucru cu 
totul neplăcut, si are ochii roşii. 

Bolnavul trebue să stea întins in pat, să caute sá nu 


se obosească, pentruca să-i scadă fierbinteala; să bea multe 


ceaiuri fierbinţi .și să ia buline de aspiriná. E bine să fie 
cald de tot în odae, jar aerisirea, dimineaţa, trebuie făcută 
cu multă băgare de seamă. 

Seara i-se pol pune bolnavului ventuze uscate pe piept 


si cataplasme cu muştar, 
dieul, 

Un copil bolnav de bronsitá trebue sá ia fără teamă 
medicamentele date de medic, mai ales că printre ele se 
gásese si nişte siropuri dulci foarte plăcute la gust. 

Cand fierbinteala a scăzut, tusea a slăbit, bolnavul nu 
mai scuipă si bronchiile nu-l mai dor, atunci boala a trecut. 

E bine ca bolnavul să caute a se vindeca înainte de 15 
zile, Aceasta se poate dacă bolnavul este intelegátor, stă 
in casă si ascultă de sfaturile medicului. 

Altfel, tusind mereu, se irită și mai rău bronchiile si alti 
microbi mai primejdiosi vin si-si fac culcus in-ele. Din pri- 
cina tusei, plámánii se desfac, isi pierd puterea de destin- 
dere si de strángere si se imbolnävese si ei. 

E bine, când vedem că boala stăruie, sá ne sfátuim cu 
un bun medic de plámáni si sá dim la cercetat sputa (scui- 
patul), pentruca sá se vada dacă nu cumva se află în plá- 
mani si alţi mierobi maj primejdiosi. 

Dar e si mai bine sá ocolim pricinile cari ne-ar aduce 
o bronșită, ferindu-ne de răceală si de umezeală. Cititorii 
noştri să ia aminte de tot ce le spun părinţii si profesorii 
lor, să-i asculte, căci, e mult mai uşor să te feresti de o 
boală, decât să te vindeci după ce te-ai îmbolnăvit. 

Afară de asta, ar trebui socotite grijile, spaima si chel 
tuiala cu medicul si leacurile. 


asa dupá cum ne sfátueste me- 


BELGIA 


De curand s’a scos o serie 
de marci de binefacere, cu 


chipul micufei prințese Io- 
sephine-Charlotte. 


Nu e învăţătură 
meinică decât aceea făcută 
cu plăcere. Aceasta e o vorbă 
foarte inteleaptá care, din 
păcate, nu o urmează cei 
cari se îngrijesc de sufletul 
celor mici; altfel n’ar fi nu 
mai vreo zece elevi intro 
şcoală care să se îndeletni- 
cească cu strângerea márci- 
lor, ci toți scolarii și-ar fi a- 
vut mai multe ore pe săplă- 
mână închinate cercetării 
laolaltă a lumii atât de atră- 
gatoaré si vii a mărcilor. 
Asa se face in Austria, unde 
deicátiva ani, s’a facut un 
inceput pe acest tărim, 

Aceste mici päträfele si 
dreptunghiuri de hârtie in- 
lesnese mult invatatura. 

Cercetánd márcile 
desfäsurändu-se 


mai te- 


vedem 
inaintea 
noasträ o sumedenie de regi 
şi regine, de generali si pre- 
sedinti, de invátati si de ar- 
tisti, 

Toate limbile si toate scri- 
surile sunt infätisate, si pu- 
tem sá ne amintim, cu ajuto- 


rul lor, toate descoperirile 
şi toate náscocirile de care e 
mândru omul de azi. 


CUBA 


Cititorii noştri vor găsi 
mai jos sease bucăţi din se- 
ria de márci scoase in folo- 
sul Asociaţiei scriitorilor si 
artistilor americani, al cárei 
sediu e la Havana: 


REPUBLICA » 


Armata re- 0 privelişte 
publicii Ar- muntoasă 
gentina. din: Bolivia. 


Arme din Priveliste 
Brazilia. din Canada. 


SI DEPUBLIC 


Chipul lui 
Carnillo 
Henriquez. 


Efigia gene- 
ralului San- 
tander. 


— — 


$coala la laponi 


Renul e cel mai folositor 
animal al laponilor. El le 
dá carne, lapte, si din scoarța 
de mesteacăn măcinată şi 
amestecată cu sânge de ren 
ei fac o supă foarte gus- 
loasă pe care o conservă 
în burdufuri făcute din în- 
suşi stomacul animalului. 
Pielea lui o folosesc pentru 
făcutul ghetelor şi vestmin- 
telor şi cortul lor e făcut din 
stâlpi acoperiţi cu piele de 
ren. Şi tot el, înhămat la 
sanie, transportă pe lapon 
împreună cu familia gi cu 
tot calabalácul lui prin în- 
tinsele finuturi páduroase 
nordice. 


La inceputul lunii Noem- 
brie, cand incepe lunga si 
trista iarna nordicá, laponii 
al cáror trai e stráns legat 
de reni, sunt nevoifi sá por- 
neascá ín partea de Miazá-zi 
a insulei Scandinave unde 
gásesc, sub straturile subfiri 
de západá, mugchi gi liche- 
ni, plante cu care se hra- 
nesc cornutele polare. 


Păstorul lapon, nomad 
în timpul: verii, iarna își 
statorniceste cortul intr’o 
valcea, unde soarele apare 
din cánd in cand, ascuzán- 
du-se numaidecát si fácán- 
du-i mai mult necaz, intoc- 
maica si noua in zilele in 
doi peri. 

Atunci micii laponi incep 
scoala. 

In fundul váii, in care 
opt corturi adápostesc tot 
atatea familii, e gi scoala. 
Pentru fiecare clasă e o 
încăpere ce slujeşte ca 
odaie de culcare pentru 
vreo doisprezece elevi cari 
tot acolo iau şi masa. Nu 
au nici bănci, nici scaune 
şi nici paturi. 

Scolari stau laolaltă, îm- 
preună cu profesorul, pe 
podea. 


7 


Sunt de-o desteptäciune 
uimitoare si învaţă cu uşu- 
rinfá limbile stráine. Cánd 
soarele se aratá iar strálu- 
citor pe bolta cereascá, sco- 
lile se inchid gi laponii cu 
femeile si copiii lor iau 
drumul pribegiei, 


In republica Ecuador 
creşte o plantă cu tulpina 
înaltă. E numită de băstinaşi 

„dewejagna“Această plantă 
prețioasă are o scoarță care 
poate fi schimbată de băs- 
tinasi, printr'un mestesug 
anumit, intr’o päslä la fel 
cu fesäturile groase de länä. 
Ea se poate indoi si räsuci 
dupá cum voim. 

Pentru cápátarea acestei 
pásle e deajuns sá se co- 
jeascá scoarța depe tulpină, 
care e pusă la înmuiat timp 
de patru sau cinci ore; apoi 
se rázuie pe faţa dinăuntru 
şi, în urmă, e tăbăcită cu 
niște ciocane de lemn, în- 
tocmai ca o piele. 


In istorioara care urmează 
e vorba de un lup care şi-a 
găsit singur stăpân. 

Un învăţat s'a statornicit 
intrun sat din nordul Ca- 
nadei spre a face cercetări. 

El iubea foarte mult ani- 
malele a căror dragoste 
ştia să şi-o câștige cu foarte 
multă ușurință. 

Intr'o noapte, un lup mer- 
gea razna pe câmp în cău- 


tarea unei prăzi. Inväfatul, 
când îl văzu, se apropie 
fără teamă de el, îi dădu 
ceva de mâncare şi deve- 
niră buni prieteni. Dar ni- 
meni nu putea intra în sat 
din pricina lupului. 
Inväfatul n'avea nici-o 
putere asupra lupului si 
nu putea să-l împiedice să 
nu se năpustească asupra 
oamenilor cari îi eseau in 


‘il MEA 


la gura sobii. El isi aminti 
de lup gi cáindu-se de fapta 
lui, il chema intr’o doará. 
Nu mica ii fu mirarea cand 
vázu cum lupul strabatand 
bezna nopţii, veni deadrep- 
tul spre el. 

Din ziua aceea, lupul ii 
deveni mai credincios chiar 
decât un câine si nu se 
mai napustea cu una cu 
douá asupra sátenilor. 


cale. 

Dar intr’o zi, supärat 
peste másurá de neascul- 
tarea lupului, stăpânul ii 
dádu o bátaie strasnicä si 
apoi apucändu-l cu o mana 
de coadá si cu una de 
spate, il dadu pe geam a- 


fara. (5 

Asta s'a întâmplat seara. ry 
Noaptea, in timp ce oame- ° 
nii dormeau, învățatul stătea 


Concursul de portrete 


Comisia pentru concursul de portrete făcute de ci- 
titorii noştri e alcătuită din următori scriitori şi dese- 
natori pentru copii: 

D-nele Ecaterina Raicoviceanu Fulmen, Sidonia Dră- 
guşanu, şi d-nii M. Iorda, W. Grescenko, D. Mereanu, Al. 
Calistrat, Ea va cerceta desenele trimise si va hotärimumi- 
rea premiantilor si împărțirea premiilor. Amănunte in 
numărul viitor, 


Cea mai nimerită earte pentru copii e 


MESTERUL-STRICA 


roman pentru tineret 
de MARIN IORDA 


POVESTIRI 


pentru copiii cuminţi 
de AL. DORIAN 
LEI 40 
Carte ilustrată care se găseşte la toate 
librárlile din ţară.