Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages551-600

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

(N иш % 


(бер (еден 


рчс сс. / 
REVISTA ILUSTRATA PENTRU TINERET 
| AVENTURILE PUIȘORULUI PIC WAM 
[2 | 


| / 


_—— кета a . 
о A aia панин" ЕЯ. ўа ср, ео mol, оер? Va spui, 
118114624: Мүзкәне 4 fara V/erme Ct? curul 


NU TE АМЕ5ТЕСА UNDE.. 


Dragii mei, 

Cunoaşteţi desigur pro- 
verbul acesta, care dă sfa- 
tul, să nu te amesteci a- 
colo unde nu-ți fierbe 
oala. Vi-l amintesc, deoa- 
rece am primit o scri- 
soare foarte nelalocul ei 
şi pe deasupra acela care 
a scris-o, se afla în treabă, 
ca să n'adoarmă, cum 
spune o vorbă bătrânească 


i 


e аг. 


Vedeţi bine că revista 
noastră se strădueşte să 
fie pe placul tuturor ci- 
titorilor. Publicăm tot fe- 
Іші de poveşti, istorioare, 


poezii, jocuri şi altele, 
care după cum îmi scrieți 
sunt foarte pe placul 


vostru. Acum câtăva vre- 
me am început publica- 
rea unui scurt roman de 
aventuri, care este tradus 


MARMOR І. BERNAD 


din limba engleză, dintr’o 
mare revistă pentru tine- 
ret şi care este foarte in- 
teresant. Ințelegeți са mă 
gândesc la Fred Harris 
în Cetatea Aztecilor. 

Ori zilele trecute am 
primit o scrisoare din 
partea unui cititor, care 
se plânge că în romanul 
acesta sunt nume străine. 

Sunt, cum să nu fie, 
fiindcă eroii noştri sunt 
americani şi deci numele 
care li se potrivesc sunt 
Harris, şi aşa mai de- 
parte, iar nu Ionescu sau 
Popescu. Aş dori în afară 
de- aceasta să vă obişnuiţi 
să citiți cum trebue nu- 
mele străine. Un domn, 
care vorbia la un post de 
radio, nu ştia spre exem- 
plu cum se citeşte nu- 
mele preşedintelui State- 
lor Unite, d. Roosevelt şi 
citia  Rozevelt, ceea ce-i 
greşit fiindcă se citeşte 
Rusvelt. Dorinţa mea este 
ca voi să nu vă faceţi de 
râs şi să ştiţi să citiți 
nume străine. In afară de 
aceasta, cititorul nostru 
să afle, са într'o tradu- 
cere n'ai voie să locali- 
zezi numele eroilor, fiind- 
că nu este corect. 


IULIU BARIL. — Imi 
pare foarte rău dragul 


шл е 
АХ жұ 


SIMONA 
PATRAULEA 


Oraşul New-York, аге o suprafaţă 
de 11 ori mai mare ca a Parisului. 


meu, dar desenele tale nu 
pot apărea. Nu sunt prea 
bune. Mai ai răbdare o 
vreme şi apoi mai în- 
cearcă. 

IONESCU D. VIRGIL 
Nu era nevoie de două 
fotografii. 

CĂLUGĂRU ȘTEFAN 
— O salutare din partea 
mea şi a d-lui director. 
Politeţea ta va fi curând 
răsplătită. 

STOIU ŞI GHEORGHE 
— Pentru a te abona la 
revista noastră, depune 
suma de 200 lei la CEC 
în contul nostru, arătând 
că este pentru abonament, 
sau trimite suma cu mandat 
poştal. Cartea de care 
întrebi nu o mai avem. 

CORN. ARDELEANU 
-- Poezia nu este teribilă. 
Mă miră mai ales cum 
poți dormi când orăcăie 
broscoii. Desenul este însă 
bun şi va apărea, ceva mai 
târziu. 

MIRIAM FRAENKEL 
Eşti o copilă foarte talen- 


tată. Desenele tale sunt: 


admirabile şi de vei munci 
serios să ştii că vei ajunge 
departe. Scrisoareata, 
după o tăcere atât de lungă, 
m'a bucurat. 

MIRCEA VOICU. — 
Eşti lămurit Voicule? Cred 


BLINDERMAN 
ABRAAM 


că nu mai ai nevoie de 
explicațiile mele. 


PETRIDE TEODORA. 
Primeşte în primul rând 
felicitările mele pentru 
faptul că ai intrat în 
cursul superior. In al doi- 
lea rând, îți comunic că 


poezia nu este chiar atât 
de bunicică spre a apărea, 
dar că povestea este mai 
reuşită şi că-i voi face loc 
în una din revistele vii- 


toare. Poeziile cer mai 
multă îndemănare. Mai ai 
răbdare, poate că mai târ- 
ziu... MĂTUŞICA. 


* PR EMIANȚŢ II ж 


A. ELENA PREDESCU 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTA ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


| E III III = Director: TUDOR TEODORESCU-BRARIȘTE |--І зе» Dare, 8. А. а. Bucuresti 


Tariful abosameatelor іс revista „DIMINEAȚA COPIILOR" —1в țară:! ез Lai 300; 6 іші ісі 100 şi D tuaj Lei 50. 
în strâlaâtote : L Cehostovosia, Grecia, jugostaxia și Tarcia: 1 an Lel 300 şi 6 tumi Lai 1650.-414. Catetatte |4641 1 an Lei 350 şi бішпі Lei 175. 


Соп? «ес postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale Р. Т. Т. No. 15.585/939. 


REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5--7--9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 30 AUGUST 1939 No. 812 


DESENE TRIMISE DE CITITORI 


Braier С. 


Mărculescu Mihaela 


Myriam Fränkel 


Mircea Voicu 


DIMINE 


һай. к З. здн «дае tie i: ” а обоа a хы» e а 


Ісі ridică apoi mâna şi o tăcere de moarte se 
abătu asupra arenei scăldate în razele soarelui. 

Solemn, Tala se ridică în picioare şi se întoarse cu 
fața spre Răsărit. Ceilalţi Azteci îi urmară exemplul 
şi începură cu toții să intoneze un imn în onoarea 
soarelui. 

Cântecul se înălța puternic şi refrenul lui fu re- 
petat cu sfințenie de şapte ori. Chipurile Aztecilor 
erau; liniştite, din ochii lor dispăruse orice urmă de 
furie. In сира aceea пи mai erau decât blânzii şi 
cinstiții fii ai soarelui. 

Dar abea se sfârşi cântecul şi se întoarseră din 
nou plini de mânie către prizonieri. 

De jur împrejurul arenei erau săpate în peretele 
de marmură o mulțime de celule. Avea o uşe zăbrelită 
care dădea în arenă şi o uşe de piatră în fund, aceasta 
dădea într'un coridor circular care înconjura clădirea 
şi din care porneau săli şi trepte către celelalte 
încăperi şi către Templu. 

Fiecare prizonier fu condus într'o celulă separată. 
Mâinile lor fură deslegate, dar li se luară pistoalele. 
Uşile rămaseră neîncuiate şi un Aztec puternic ră- 
mase de pază lângă fiecare. Singur lui Fred i se 
lăsă revolverul. Nu ега о greşală. Arma avea să-i 
servească în curând. 

Un murmur respectuos se răspândi în mulțime când 
porni Tala pe coridorul circular către uşa enormă a 
arenei. Era purtat de şase sclavi ре о litieră .de 
purpură, iar lângă el mergea Komi. Іп urma lor se 
târa aproape mort de frică, Conklin Șobolanul. 

Incet, procesiunea intră în arenă şi începu să 
treacă prin fața celulelor. Prima la care ajunseră ега 
a lui Ted Hartley, şi Tala se opri să-l privească. 
Atunci băiatul îşi scoase capul prin grilajul uşii, şi 
cu ochii plini de ură: 

— Maimuţă bătrână şi urâtă! strigă el. 

Cu un strigăt de furie Tala îşi ridică mâna şi-l 
plezni peste față. Dar din celula următoare veni un 
mormăit înfuriat. Era Buck Hartley, care voise să se 
arunce asupra lui Tala şi fusese oprit de gardianul său. 

Şeful Aztecilor îl privi cu băgare de seamă. 

— Fraţi, murmură el, frați gemeni. бі unul apără 
pe celălalt. Ei bine, vom vedea noi asta, şi o amenin- 
{аге ascunsă se afla în cuvintele sale. 


Dahlia a fost cultivată prima 


oară de suedezul Dahl. 


Trecu apoi către ceilalți. 

Slash Dalton îi гаѕе în față, dar când se apropie 
Șobolanul, pumnul său puternic se repezi printre 
zăbrele şi lovi trădătorul drept în frunte. Conklin 
se trase la o parte mai alb la față şi cu ochii mai 
înebuniți de spaimă. 

Când ajunse la capăt Tala trebui să-şi mărturisească 
că s'a înşelat, Oamenii aceştia erau cu totul deosebiți 
de cei care plângeau şi se umileau în faţa lui. Pri- 
virea lor era mândră şi niciunul nu tremurase de 
spaimă. 

Se întoarse înapoi şi se aşeză pe tronul său de 
aur. La un semnal, o muzică melodioasă începu să 
sune. După toate aparențele, orchestra era ascunsă în 
spatele arenei. Şi era cu atât mai diavolească invenția, 
cu cât oamenii din celule trebuiau să moară torturați 
în sunetele muzicanţilor nevăzuți. 

Fără zăbavă, Buck şi Ted Hartley fură duşi іп 
fața şefului Aztec. Fiecare căpătă câte un pumnal 
scurt cu lama îndoită. 

— Când se găsesc împreună doi oameni de aceeaş 
vârstă şi cu aceeaşi figură, unul din еі е de prisos. 
Vă veți lupta deci şi... 

Komi sări în picioare. 

— Tată, îl întrerupse el, nu cumva vrei ca un 
frate să-şi omoare fratele? 

— Ba vreau! răspunse Tala. 

Prin ochii gemenilor trecu o licărire de ură. De 
când se ştiau, nimic nu-i putuse despărți. Frăţeşte 
împărțiseră totul şi dragostea lor era mai puternică 
decât orice. 

-- Ascultă-mă bine, animal încrezut ce eşti, izbucni 
Buck. Niciodată până acum nu mi-am lovit fratele 
şi crede-mă că n'am s'o fac de dragul tău. 

Şeful începu să râdă şi dădu o poruncă scurtă. 
Aztecii din celule îşi legănară suliţele. 

— Dacă пи vă luptați, răspunse el apoi, toți ca- 
marazii voştri vor fi omorâți. Alegeţi! 

Gemenii ве priviră lung, apoi Ted ridică din 
umeri: 

— Cred că trebue să ne luptăm, Buck. Nu putem 
dispune de vieața celorlalți. 

Orice sgomot încetă ca prin minune când păşiră 
unul către altul. Fiesare apucase în mâna stângă, 
mâna dreaptă a celuilalt. 

In celule, camarazii priveau la luptă cu inima 


& 


ÎN ы : НУХ т ЗЧ ДИИ ЕРУ 


strânsă şi figura sălbatică. Fiecare ştia ce tortură- 


îndurau gemenii în clipa aceea, şi ştia deasemenea 
cum se va sfârşi lupta. Buck era cu mult mai 
puternic decât Ted. 

Câteva minute frații stătură înlănțuiți şi Ted în- 
cepu încet, încet să se aplece spre pământ. 

— M'am, m'am sfârşit Buck, gâfâi el. Adio. 

. Pumnalul fratelui său îi străpunse pieptul şi un 
Яг de sânge începu să păteze nisipul în jurul lui. 
In clipa următoare Buck îngenunchiase lângă el. 

— Ilartă-mă frate, murmură el. Dar nu puteam 
face altfel. | 

-Câțiva Azteci înaintară şi-l închiseră din nou іп 
celulă. Trupul lui Ted fu scos afară. In urma lui 
rămase numai о дага de sânge. 

Gloata sălbaticilor striga, plini de mulțumire. 

Buck Hartley se prăbuşi la pământ, fără să mai 
audă nimic în vreme ce orchestra continua să răs- 
pândească note duioase în aerul încropit de căldură. 

Fred Harris se întoarse către Windy care fusese 
închis alături de el, dar mare-i fu mirarea când 
văzu celula goală. Fusese atât de obosit Яе’ lupta 
dintre gemeni, încât nici nu observase că Windy 
fusese luat de Azteci. Cu toată îngrijorarea ва, Fred 
nu putea face altceva decât să aştepte. Era însă 
încredințat că, oricare va fi pericolul prin care va 
trece, bătrânul său tovarăş va şti să facă față împre- 
jurărilor. 

Deodată un strigăt puternic ieşi din piepturile 
Aztecilor, şi el ridică ochii. Din umbra porţilor 
venea sforăitul unui taur şi o clipă după aceea apăru 
însuşi animalul împins de un Indian care-l croia 
fără milă cu о biciuşcă. O vreme bruta rămase pe 
loc, amețită de sgomot. Apoi însă, cu о furie 
subită, se repezi asupra conducătorului său. Aztecul 
nici mavu vreme să se ferească şi copitele taurului 
îl storcoşiră la pământ. Apoi luându-l cu coarnele îl 
aruncă încolo şi se întoarse întărâtat către celălalt 
capăt al arenei unde apăruse alt taur, mult mai mare 
şi mai frumos ca el. Intre coarnele acestuia era legat 
Windy Waters. 

Cei doi tauri se opriră privindu-se, apoi se repe- 
ziră sălbatec unul către celălalt. Tala începu să râdă. 
Insfârşit avea să vadă moartea unuia din ѕете{іі aceş- 
tia. In năpraznica ciocnire a celor două animale, 
Windy nu putea păstra | nicio şansă de scăpare. 

Fred Harris îşi apucă revolverul — dar іп aceeaş 
clipă Aztecul de lângă el îi amenință pieptul cu 
sulița. Nu putea deci să facă nimic pentru prietenul 
său. 

Atunci se auzi însă un mormăit furios dintr'o 
celulă alăturată. Slash Dalton îşi lipise paznicul de 
perete cu un pumn cu celălalt deschise uşa şi acum 
fugea către taurii înfuriați. 

Aproape în acelaş-timp se repezi şi mâna lui Dan 
Silva Іі luaseră revolverul, е drept, dar їі lăsaseră 
pumnalul şi el nu-şi greşea niciodată ținta. Un 
strigăt de bucurie porni dintre buzele prizonierilor. 
Pumnalul lui Dan Silva străpunse inima primului 
taur, care mai făcu câțiva paşi, purtat de avântul pe 
care şi-l luase. Dar ве prăbuşi în curând, stropind 
zidul de marmoră cu sânge. 


In timpul acesta Slash Dalton ajunsese în fața 
celuilalt animal, între coarnele căruia se afla Windy. 
Apariţia lui neaşteptată făcu taurul să se oprească 
pe loc şi aceasta îi dădu lui Slash răgazul să se 
agaţe de coarnele lui. In clipa următoare bruta începu 
să alerge şi să se sbată şi smucitura fu cât pe-aci 
să-i rupă mâinile. Dar. nu-i dădu drumul şi taurul 
încercă în zadar să-l răstoarne. Incet, încet, greutatea 
omului opri animalul pe loc şi o luptă pe vieață şi pe 
moarte se încinse între ei. Taurul sforăia şi se 
sbătea, iar Slash se încorda cu toată puterea ca să- 
rupă gâtul. 

O tăcere de moarte coborâse asupra arenei. Оате- 
nii priveau cu mâinile încleştate şi ochii măriţi. 


еа: оа, = 


— Injunghie-l, Slash! strigă Fred. 

In urechile lui Slash Dalton sângele vâjâia cu 

furie! capul i se afundase cu totul între umeri şi 
picioarele-i {ерепе erau înfipte în nisip. 
„+ Tala se ridică plin de nerăbdare. Cine va învinge? 
Ochii îi străluceau şi gâfâia ca după о alergare. In 
clipa aceea un murmur trecu prin valurile mulțimei. 
Puțin câte puțin gâtul taurului începu să se răsu- 
cească. Pe fruntea lui Slash Dalton, sudoarea ве ivise 
în picături mărunte şi fața îi devenise pământie. 

Şi deodată în tăcerea generală se auzi desluşit un 
sgomot sec. Taurul se clătină o clipă şi căzu la 
pământ, Slash Dalton îi rupsese gâtul. 

Impleticindu-se, învingătorul căzu leşinat peste 
trupul animalului. Dar strigătul de victorie ce izbuc- 
nise în clipa aceea îl readuse curând іп simțiri. Cu 
degetele tremurătoare începu să desfacă frânghia си 
care-i era legat tovarăşul şi încercă să-l ridice. Dar 
Windy leşinase şi el în timpul teribilei încercări la 
care fusese supus. 
porni cu el către celule. 

Un val de supărare întunecă vederile lui Tala. Incă 
odată fusese înşelat în aşteptările sale. Dar Komi 
sări în picioare : 

-- Trăeşte, strigă el, trăeşte. 

Și Tala afirmă în tăcere. Nu pentrucă ar fi vrut 


să-i cruțe vieața lui Windy, dar puterea lui Slash 
provocase o admirație adâncă în sufletul Aztecilor. 

Inainte să se sfârşească chiotele, intrară în arenă 
câțiva Indieni care îndepărtară trupurile celor doi 
tauri, spălară pereţii şi presărară nisip curat pe jos. 

Arena era acum gata pentru lupte noui. 

Apoi se făcu tăcere şi Doc Milligan fu adus în 
fața lui Tala. Vechea lui pălărie stătea mai {ап{оѕе 
ca oricând şi privirile sale erau liniştite. Іп treacăt 
îi spusese lui Fred: у 

— Rămâi си bine. 

Și acum îşi aştepta soarta cu indiferență. 

Uşa arenei se deschise şi doi Azteci intrară pur- 
tând un coş de răchită, închis cu un capac. Ei pu- 
seră coşul pe nisip, îi scoaseră capacul şi se grăbiră 
să fugă înapoi la adăpost. 

Câteva clipe nu se întâmplă nimic. Apoi spectatorii 
începură să gâfâe. 

Un cap răutăcios apăruse, capul unui şarpe enorm. 
Puțin câte puţin el se strecură afară pe nisip. Era 
groaznic de lung şi trupul său tărcat era gros cât 
talia unui om. 

Se legănă o clipă şi apoi se aruncă fulgerător către 
Doc. In loc să-l atingă însă, se răsuci în aer şi căzu 
mort la pământ. Cu riscul de а fi omorât de gar- 
dianul său, Fred Harris izbutise să-şi întrebuințeze 
revolverul. 

Strigătele de admirație ale Aztecilor ar fi putut 
să dărâme şi cerul. Singur Tala era nemulțumit. Doc 
Milligan fu dus înapoi în celulă. 

(Va urma) 


DIMINEATA 


о м ы рф =” + Га. 20201 Се 


Slash îl ridică atunci іп Вгафе-өі ` 


МЕ SCRIU 


* FLOAREA VIEŢII ж 


24 ІМІМЕАТА 
răsfrângea 
pletele aurii 
ale soarelui. 
In căsuţa de 
pă peste drum, 
o biată fetiță, stătea lângă 
patul mamei ei care se 
chinuia în agonie. 

Din ochii ei frumoşi şi 
negri ca două mărgele 
picurau mărgăritare albe. 
Bunica spusese că numai 
floarea vieţii îi va putea 
înlătura moartea. Dar 
până la ea era drum lung 
şi greu. 

Elena privi cu durere 
ființa care se sbătea şi cu 
lacrimile curgând îi spuse: 

„La revedere“. 

Dar o va mai revedea 
oare? Işi încordă tot cu- 
rajul şi plecă. Tottimpul 
mergea fără să se odih- 
nească. Seara, ajunse în- 
tr'o pădure, unde rămase 
ca să se culce puțin. Cum 
puse capul şi adormi. 

Stelele luceau pe cer. 
Luna îşi împrăştia razele 
peste copacii cei falnici 
şi totdeodată ре fetița 
care dormea. Deodată, ră- 
sări o zână înveştmântată 
în alb. Ea o văzu dor- 
mind pe Elena. Zâna se- 
rii, a nopţii senine cu 
stele spuse: 

— „Ştiu ce frumos gând 
ţi-ai pus fetiţo, ca să-l 
înfăptuieşti. Să culegi 
floarea vieţii. Pentru a- 
ceasta te voi ajuta din 
toate puterile mele. In- 
totdeauna сапа va fi 
noapte, furtunile nu se 
vor abate împotriva ta! 
Vocea ei suna lin în li- 
niştea nopții. 

Apoi pieri. După un 
timp, Elena se deşteptă 
şi porni mai departe ne- 
ştiind  decâteori  însera 
de ce era cruțată de vije- 
lii. Trecuse prin locuri 
neumblate şi biata ei îm- 
brăcăminte suferise mult 
de tot. Se făcuse o săp- 
tămână  decând plecase 


de-acasă. jTotljmereu ве 
ruga luis Dumnezeu во 
ţină іп уіеа{а pe scumpa 
ei mamă până se va re- 
întoarce, dacă se va reîn- 
toarce... 


Іп a şaptea zi de шп- 
blet văzu un castel care 
sclipea în bătaia soarelui. 
Fiind tare obosită bătu în 
poartă ca să ceară găz- 
duire. Poarta se deschise, 
iar în pragul ei o namilă 
de smeu îi îngheţa privi- 
rile. 

„Се vrei? răsună glasul 
lui de tunet. Cum ai în- 
drăznit să calci pe aici. 
Te voi băga іп temnița 
din turn“. 

Zadarnic se ruga Elena. 
Smeul nici nu vroia s'o 
asculte. In turnul in саге 
era, Elena plângea amar- 
nic gândindu-se că timpul 
se scurgea, iar biata ei 
mamă se chinuia. 

Prin fereastră văzu o 
mulțime de flori în gră- 


În de dci ii d e e e 4. ә. 


CITITORII 


0 cincime din locuitorii oraşului 


Gheel, Belgia, sunt bolnavi. 


— ere 


dina?smeului.! F i'e'c ајг'е 
avea o inscripţie pe care 
scria numele florii. Deo- 
dată, ochii еі întâlniră 
ceea ce atâta amar devre- 
me căutase: „Floarea vie- 
(114. Toată ziua se ruga 
Atotputernicului s'o scape 
ca să aducă floarea acasă. 
Spre seară, cum sta în- 
tristată, deodată fulgere 
şi trăznete scăpărară. Tot 
castelul se prăbuşise şi 
smeul cu el. Elena nici 
nu fu atinsă, ea căzu 
lângă floarea vieții ре 
care o strânse la piept. 

Zâna serii îi apăru şi-i 
zise: 

— „Te-am salvat copilă 
dragă, pentru gândul tău 
bun! Eu am veghiat asu- 
pra ei şi cu ajutorul meu 
vei putea să ajungi într'o 
clipă, să-i aduci mântui- 
геа!“ 

— „О zână bună, nu 
ştiu cum să-ți mulțumesc 
ție şi lui Dumnezeu“. 

— „N'ai nevoie să ne 


e ve 


„vea 


REVISTEI 
NOASTRE ж 


mulțumeşti decât fiind tot 
aşa ca şi până acuma, 
gata oricând să te jert- 
feşti pentru mama ta“. 

Apoi Elena sbură pe 
aripile  înserării ducând 
fericirea cea de mult do- 
rită. 

FELICIA PREDOIU. 


NOI SUNTEM STRĂJERI 
І 


Noi străjeri аі României 

Pentru ţară пе jertfim 

Şi jurăm ca României 

Credincioşi cu toţi să fim. 
II 


Străjerul e cuminte 

Cinstit şi econom, 

El nu fură, nu minte 

Căci vrea să fie om. 
III 


Comandantul ne învață 
Lucruri ce noi le dorim 
Astfel e frumoasa vieață 
Străjerească ce iubim. 
PETRIA PETRE. 


жа ағылған 1 ркы з А. 


CE LUCRĂM АЛ... 


Vă dau astăzi, dragele mele, un 
model pentru un şerveţel de tavă 
oval, lucrat în broderie engleză. 
Modelul îl puteţi desena pe olandă 
de orice culoare doriți şi-l brodați 
си bumbăcel, nu prea subțire. 

Figura Nr. 1 vă arată cum să 
executați broderia florilor în lucră- 
tură engleză, 2 vă arată 
cum să brodați festonul. Este un 
lucru de mână care trebue făcut 


cu multă răbdare ca să 


iar Nr. 


iasă 


frumos. 


CÂTEVA SFATURI INTERESANTE. . 


Irina primeşte în camera ei de 
foarte multe ori musafiri nepoftiți. 
Din grădină vin furnici la ea în 
odăiță. Tuşa Ella а scăpat-o într'o 
zi de această neplăcere, cu ajutorul 
unei sticluțe cu amoniac. Mulțumită 
că acum are linişte, Irina ве inte- 
resează de conținutul sticluței şi 
află lucruri interesante. 

Astfel tuşa Ella îi spune, că tot 
cu amoniac se pot stârpi şi moliile 
şi se pot curăța tot felul de stofe 
pătate. Se mai pot curăța covoare 
şi mobile de pluş. 

Minuni face amoniacul şi la cură- 
țitul unei pete de fructe din batistă, 
sau curățitul unei pete de cerneală 
depe roche. 

Irina ascultă foarte interesată, şi 
se miră grozav când mai aude, că 
opt picături de amoniac într'un 
litru de apă sunt o apă întăritoare 
pentru florile din ghivece, ba ceva 
mai mult chiar şi florile tăiate din 
vase țin mai mult dacă se ‘pune 
în apa din vase câteva picături de 
amoniac. 


6ТІТІ СА... 


Maimuțele sunt 
foarte lacome şi 
mâncăcioase. Ele mă- 
nâncă cu foarte multă 
plăcere banane şi au 
o mare predilecție 
pentru ceaiul de 
muşețel. Laptele nu-l 
suportă însă, în 
schimb mănâncă lă- 
custe şi gândaci de 
bucătărie ca un desert 


біп.) 


„„Şerpii uriaşi pot posti foarte mul} 
timp. Câteodată şi un an întreg... 


.“Мага călătoriți mult cu trenul. 
Când pleacă trenul citiți „Mersul 
Trenurilor“. V'aţi gândit vre'odată 
dragele mele, cât de greu trebue 
să fie să întocmeşti un astfel de 
plan al mersului de tren? Zeci de 
funcționari lucrează la această operă, 
şi toți aceşti funcționari trebue să 
ştie toate micile gări din ţară, şi în 
afară de asta trebue să cunoască 
toate legăturile de tren. 

Lucrul cel mai greu este întoc- 
mirea planului de mers al trenurilor 
dintr'o (ага, іп legătură cu acela 
al tuturor ţărilor străine си legă- 
turile lor de tren... 


„Acum doi ani а fost interzis în 
China purtarea cozilor. Timp de 
trei sute de ani au purtat Chinezii 
cozi, ca semn de supunere față de 
dinastia care domnea... 


‚ «Nu  ştiați desigur са puteţi 
scrie cu o cerneală invizibilă. Dacă 
vreți să scriți ceva ca să nu poată fi 
citit de alţii 
atunci scrieți 
cu zeamă de 


4 ceapă. Când s'a 
uscat се ай 
scris nu se 


poate vedea ni- 
mic. Dacă încăl- 
тірі însă cele 
scrise atunci 
literele capătă o culoare maron şi 
pot fi citite cu uşurinţă. Incercaţi 
şi voi... 


„Să всарані de furnici este sufi- 
cient să muiați un burete ud în 
zahăr tos şi să'l puneţi în locurile 
unde sunt de obiceiu furnicile? 

Furnicile vor intra în burete, iar 
voi trebue să aruncaţi buretele într'o 
oală cu apă fiartă. Procedeul trebue 
repetat de câteva ori. Dacă ştiţi 
exact locul unde sunt cuibărite 
furnicile este destul să trageţi о 
linie cu o bilă de naftalină în jurul 
locului unde se 
află. Dacă fur- 
nicile trec peste 
această linie de 
naftalină, mor 
imediat. 


ит ЖЕ. Т EDEA SEE AER "Tu Ұз; 235 - г: “лғқсын; n ла Ь К” %,4-,-7% С. 
АЕК ДАРИ] 2 ё Жаа PPE Ё Т | 


BOMBARDAMENTUL 
(LABIRINT) 


In cursul unui bombardament ае” 
rian, un avion duşman era urmărit 
din trei părți, de către trei grupuri 
de tunari. 

Toţi ţintesc avionul şi trag în el 


JOC COMBINAT 


O „gospodină; avea о. bucată. de Se dau următoarele litere: 


linoleum (muşama groasă) de for- 
ma alăturată. Cu acesta, ea acoperi 
în întregime podeaua unei camere AAAA АВрЕ ПП LLM N 
de forma patrată, făcând numai trei ОО P RR SS $5 ТТ U У Z. 
tăieturi (la linoleum). 

Cum a tăiat ea bucata de linoleum? Cu ajutorul literelor de mai sus 


FIGURA A SCU NSĂ se vor alcătui cuvinte cu următoa- 


rele semnificaţii: 


Primul triunghiu: 1) A progresa 
2) Diferenţa dintre debit şi credit 
3) Petrecere cu dans, muzică şi 
mare veselie. 4) Pronume 5) Con- 
soană. | 


А1 doilea triunghiu: 1) Un şarpe! 
2) Armăsar 3) Metal preţios 4) Lu- 


ТЫНЫ» ЫГА | 


2577770 


LS 


SEN е 
5 AI 
NS 


câte o ghiulea. Avionul se prăbu- 


| / | / crare scrisă 5) Măgari. dietă, ‹ 
) ү Care dintre cele trei tunuri l-a 
\ 6) lovit? 


CAREUL MAGIC 


ORIZONTAL $1 VERTICAL 
А” FEL: 


ААЙ; (6 ы 
БОДО 


Ca să vedeți mai bine се герге- 
zintă acest tablou, colorați părțile 
punctate cu o culoare care vă 
place mai mult. - 


PERSPICACITAT 


АЙ 


\ 


Ambele triunghiuri: 1) Plantă си 
flori mici numită şi verbină. 2) Sunt... 
şi călăreț! 3. О fi având el şapte 


capete, dar Făt-Frumos are sabie “ 
tăioasă şi i le taie pe toate... 4) 
Goana nebună a automobilului. 5) 1. Locuința noastră. 
i 2. Primul om. 
Automobile. 3. Dăsagi. 
ADRIAN. ROTARU 4. Aşa să fie. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Niămele si Pronumele: 2 e ee 
Ce au văzut aceşti pui de ştruţ, 
de fug aşa speriați? Lana August Nr. 5 


Adresa 


DIMINEAȚA 7 


Б * COPIILOR 


ii i ü e sai A | Был 05 зай РРА. 


Care din aceşti domni sunt îm- 


brăcați perfect la fel? 


PUŢINĂ SOCOTEALĂ 


“3 “ 
4 А 


Іп aceste opt cercuri înscrieţi 
câte una din cifrele date în aşa 
Jel ca suma lor în sens orizontal 
ori vertical, să dea numărul 12. 


$О Р 


m 54 А) ЯРАР 
е. 3, VS ба --% аул 
„Aşa i-a spus Іші Azorică cei 
doi stăpâni ai săi, pe care-i însoțea 
la о vânătoare prin codrii Bu- 
zăului. Unde să fie însă vânătorii ? 


DIMINEAŢA 


ORIZONTAL : 


2. Colosal. 5. Aci gă- 
sim mai mult trăsuri 
fără cai. 6. A 
foarte tare. 8. Liniştel 
9. Lampă electrică. 10. 


vorbi 


Fluviu în 
nordul Italiei. 11. Pom roditor. 13. 
14. Purtat de 
18. Numeral. 
21. Vas 


Cu el coasem orice. 
cal. 16. Parte nazală. 
20. Cel care merge călare. 
întins се serveşte pentru. purtat 
ceştile de cafea, ceai, etc. 24. Sfâr- 
şit de maluri. 25. Cu suflet bun. 26. 
Aşa cum este între popoare când 
nu este războiu. 28. бі franțuzesc. 
29. Plin de vigoare. 30. Capitala 
Greciei. 32. Apă nesfârşită. 33. Bame 
fără vocale. 34. Marş tu, câine! 35. 
Femeia insului. 37. Obiect casnic. 
38. Cal frumos. 40. La fel ca la 10, 
41. Imi lucrez pământul. 


VERTICAL: 1. cel 


2. Fără vieaţă. 3. Con- 


Anotimpul 
mai plăcut. 
flict între popoare. 4. Există. 7. 
Nume de fetiță. 10. Dus cu zăhăre- 


Ші. 11. Insule іп Oc. Atlantic, ра- 
tria Conducătorul 


unei mânăstiri. 12. De origină. 15. 


canarului. 11. 
Pronume. 17. Zeu al soarelui la 
Egipteni. 19. Plantă ce se dă ca 
hrană la porci. 21. Anotimpul când 
se numără bobocii! 22. Acest. 23. 
Oraş în Germania. 26. La revedere. 
27. Cel, ce-i şade bine cu drumul! 
31. Plantă (inv.). 33. Bou перти.. 
36. Subsemnatul. 38. Cea mai bună 
băutură. 39. Armăsar. MOŞ SANDU 


LA TEATRU 


(LABIRINT) 


„Prinţul trebuia să 


prin multe încăperi până să ajurgă 


% 


rătăcească 


la domniţă... Până în cele din urmă 


însă reuşi... Cum?.. 


veşnic, 


FIŢI ЕРТ; Т ЖОРТ TERI Шаһ: нон таа аа LANSER duc 


OAMENI CELEBRI 


âlătorul cu gândul: JULES VERNE 


INUNATE, 
sunt scrierile 
acestui mare 
scriitor. 

Am sburat, 
Жана cu mintea іп 
balonul din „Cinci săptă- 
mâni în balon“, am călă- 
torit alături de Phileas 
Fogg în „Ocolul pămân- 
tului în 80 de zile“, am 
străbătut văzduhul, şi ma- 
rea, citindu-i scrierile. 

бі acest scriitor, care 
ne încântă şi astăzi, a fost 
francezul Jules Verne. 

Când micul Jules, a vă- 
zut lumina soarelui în o- 
răşelul Nantes, fila calen- 
darului din odăița lui, a- 
răta 8 Februarie 1828. 

Orăşelul Nantes, e un 
port de corăbieri din Вге- 
tagne, aşezat pe fluviul 
Loara, unde marinarii sfă- 
toşi stăteau adesea de 
vorbă cu micul Jules. 


Şi el asculta fiecare 


> vorbuliță a lor, căci erau 


tare minunate povestirile 
lor din țările îndepărtate, 
depe tărâmurile cu soare 
sau pământurile 
întotdeauna înghețate. 

Cât n'ar fi dat, să poată 
cutreera şi el {агі şi mări, 
să fie un aventurier ve- 
stit a cărui faimă să stră- 
bată peste hotare, departe, 
unde numai cu gândul te 
poţi duce. Dar visul lui 
nu şi l-a putut îndeplini, 
decât mult mai târziu, 
când fiind om cu dare de 
mână îşi putu construi o 
luntre cu pânze cu care 
călători prin felurite țări. 

Meritul lui mare, dragi 
copii, este că a prezis, a- 
semenea unui profet din 
Biblie, toate născocirile 
cari s'au împlinit azi: 
avionul, balonul, fonogra- 
ful, toate le-a prezis el în 
scrierile sale. 

In şcoală, citea cu multă 
râvnă cărțile de călătorii, 
de geografie şi de ştiinţă. 

Adesea îl pedepsise în- 
vățătorul său, căci pe când 
el explica la latină, pe 
care o ura, Jules Verne 
citea pe sub bancă din 
cartea de geografie. 


(1828- 


Din toate aceste cărți 
el a adunat cunoştinţe fo- 
lositoare, pe cari şi le-a 
întipărit bine în mintea 
lui, căci de mare folos 
i-au fost'mai târziu când 
a început să scrie pove- 
stirile lui neîntrecute care 
mai de care mai măiastru 
ticluite. 


1905) 


me „Castelul din Carpaţi“ 
ne mai vorbeşte despre 
radiofonie şi  cinemato- 
grafie, cari pe vremea lui 
erau cu totul necunoscute. 

Pentru ca şi voi să pu- 
кеңі gusta din plăcerea de 
a citi operele lui Jules 
Verne vi le voi zugrăvi 


După cum vam spus, 
Jules Verne n'a călătorit 
cum mulți şi-ar închipui 
prin întreaga lume. Nu, 
dragi copii, el a cutreerat 
tărâmurile cele mai înde- 
părtate ale lumii cu min- 
tea lui. Stătea іп odăița 
din casa lui din Amiens, 
la o măsuţă, си o hartă 
în față, plăsnuind neîntre- 
cutele povestiri de călă- 
torii. 

Scrierile sale, o sută la 
număr, se petrec în toate 
colțurile lumii. In Africa, 
continentul atât de necu- 
noscut, în America sau 
cum îl numesc învățații 
„Lumea Nouă“ în Asia, 
sau Australia. O carte de-a 
lui oglindeşte chiar şi un 
colț din {ага noastră. Tot 
în această povestire, anu- 


Un casuar, pasăre din Australia, poate alerga 


A 3 


cu o iuțealá de 31 mile pe oră [o milă are 1609 m.) 


ЖІ 


о parte pe rând în câteva 
cuvinte. 

In „Copiii Căpitanului 
Grand“ ni se povestesc 
peripeţiile unor copilan- 
drii cari pornesc în cău- 
tarea tatălui lor şi după 
ce trec prin sumedenie 
de primejdii şi străbat țări 
şi insule ajung în cele din 
urmă să-l afle pe tatăl lor 
într'o insuliță  neînsem- 
nată din Australia. 

Altă carte „Steaua Su- 
dului“, ne înfăţişează oa- 
meni şi locuri din Africa, 
cu mine bogate în dia- 
mante. 

Тага Ofirului cu popu- 
Пана ei, clima veşnic u- 
medă, ierburile uriaşe şi 
întinderea fără margini a 
junglei sălbatice cu fia- 
rele, şerpii şi scorpionii 


аа. 


сагі te înspăimântă, toate 
sunt povestite într'o isto- 
risire minunată: Elefan- 
tul de oţel. 

In povestirea intitulată 
„Dela pământ la lună“ 
Jules Verne imaginează 
o ghiulea asvârlită de un 
tun gigantic, cu care se 
ajunge până la lună. 


Tainele din adâncurile 
nesfârşite ale mării, ne 
sunt înfâţişate într'o altă 
povestire: „Douăzeci de 
mii de leghe sub mări“ 
unde îl vedem pe căpita- 
nul Nemo în fundul mă- 
rilor, într'un submarin mi- 
nunat, anume Nautilus. 


In amintirea acestei 
cărți, submarinul cu care 
celebrul cercetător englez 
Willkins а încercat să 
pătrundă în ţinuturile cu 
ghețuri veşnice, acum 
câtva timp a fost botezat 
tot Nautilus. 


„Peripeţiile се"ог trei 
ruşi şi trei englezi іп 
Africa Centrală, descrie 
întâmplări emoționante 
petrecute într'adevăr de 
astronomul Lacaille şi ex- 
ploratorul englez David 
Livingstone, cari au mă- 
surat cu trudă meridia- 
nul austral din Africa 
Centrală. 

Ținuturile pustii cu 
ghiaţă şi frig dela Polul 
Nord, dimpreună cu ауеп- 
turile căpitanului Hatte- 
ras prin aceste locuri sunt 
descrise viu şi emoționant 
în „Deşertul de ghiață“. 


Aventurile unor copii 
rătăciți си o corabie си 
cari făceau o călătorie de 
vacanţă împreună cu vieața 
lor pe o insulă şi eroismul 
lor plin de curaj, le-a isto- 
risit el în romanul anume 
pentru copii „Doi ani de 
vacanță“, 

Dar câte n'a mai scris 
acest măiastru mânuitor 
al penei. De le-aşi înşira 
pe toate, mi-ar trebui 
timp nu glumă. 


IRIS ERWINT 
ROZEANU. 


10 


А Ж 
pa ай ш AI а. 


„COADA VULPII: 


U ған între- 
bat voi nicio- 
dată, dragi co- 
pii, de ce o fi 
având jupân 
Қаны Vulpoiu o 
coadă atât de lungă? Că 
doar el nu-i un animal prea 
mare şi poate, дасаг fi 
avut o coadă mai scurtă, 
i-ar fi şezut mai bine şi 
nu şi-ar fi târât-o atât de 
ruşinat după el, ca pe-o 
boarfă urâtă şi fără preţ. 
Ei, dar să vă spun poves- 
tea; că tare-i caraghioasă 
şi cu haz. 

Se nimerise să fie о 
iarnă viforoasă şi un vis- 
col de nu puteai scoate 
nici vârful nasului din ca- 
să. Era prin preajma Cră- 
ciunului. In păduricea din 
vecinătatea unui sătuc, 
vântul ridica zăpada în 
volburi şi o plimba pe sus, 
urlând şi fluerând, de par- 
саг fi jucat la cine ştie 
ce nuntă împărătească. бі 
pe-o vreme ca asta, jupân 
Vulpoiu sta pitit într'o 
scorbură de copac, dârdă- 
ind de frig în blana lui 
prea şubredă şi cu coada- 
“ntre picioare, pe atunci 
avea o coadă scurtă şi stu- 
foasă. Că stătea jupân Vul- 
poiu ріне în scorbură era 
poate bine, că-l mai ferea 
de prăpădul de afară. Dar 
bine nu era din altă pri- 
cină. Vezi că vifornița ți- 
ne de câteva zile şi de 
câteva zile nu mai băgase 
el în gură nici-o aripioară 
de pui sau vreo găsculiță 
mai grasă, aleasă de prin 
curtea cine ştie cărui ne- 
căjit de gospodar. 

Lui jupân Vulpoiu îi 
clănțăneau dinții'n gură. 
Ii venea să leşine:de foa- 
me şi i se urca aşa, din 
stomăcel, un gol până în 
gât şi nu-i da pace nici 
mort. Căci cumătrul nos- 


11 


tru era acum mai mult mort 
decât viu. Numai când şi- 
amintea de prăpădurile ce 
le făcea altădată prin co- 
беге, îl apuca о amețeală 
care-i dădea fiori de plă- 
cere şi golul din stomac 
se simțea tot mai mult. 

Intr'o vreme, nu mai 
putu răbda. Fie ce-o fi. 
De cât să moară de foame 
într'o scorbură, pierdut 
cine ştie pe unde, mai bi- 
ne să moară vitejeşte, a- 


ducând glorie neamului 
vulpesc. 

бі porni cu bravură la 
drum. Adică.... chiar bra- 
vură nu prea arăta jupâ- 
nul nostru, că-i sticleau 
ochii ca în friguri şi lim- 
ba-i atârna afară hămesită 
de foame. 


Drumul până'n sat ега 
lung. Viscolul îl orbea şi 
vântul îi sbârlea părul, 
făcându-l să pară fioros 


e SON }.._ „ e e N Жа. EP E „Г 


şi de neînvins. Dar lui, 
sărmanul, îi tremurau pi- 
cioarele şi inima îi ticăia 
mai tare când se gândea 
că poate nu va avea mă- 
car putere $o іа la 
goană de va fi cumva prins 
cu „mâța'mn sac“, sau mai 
bine spus, cu botu'n coteţ. 

Cu chiu cu vai — te- 
pa-tepa — mai stând să 
răsufle, cu labele pânăn 
gât în troeni cât omul, 
ajunse şi la marginea pă- 


duricii. In vale se zărea 
sătucul, ca prin ceață, îne- 
cat іп nămeți. 

„Hm! — mormăi cumă- 
trul. Tocmai bine. Numai 
de-aşi nimeri curcani gra- 
811“ 

Şi înghițind іп sec nu- 
mai la închipuirea curca- 
nilor, porni mai departe. 

Era o noapte neagră. 
Jupân Vulpoiu nu vedea 
nici la un pas. Mergea 


DIMINEAȚA 


de LICĂ HORIA | 


orbeşte, înotând în zăpadă, 
zgâind ochii, doar -doar 
va zări ceva vrednic de 
numele lui. 

Tronc! — A dat de ceva 
tare. Hm, hm! — un gard. 
Iaca-aşa binişor şi jupân 
Vulpoiu a intrat pe poar- 
tă. Unde? Nici el nu ştie 
bine. Miroase el ici, colo, 
nimic. Doar mirosul proas- 
păt de zăpadă. Cât de vă- 
zut, nici pe-atâta nu ve- 
dea. O іа el, păş-păş, mai 
*nainte. Dealtfel nici-o tea- 
mă. E întuneric peste tot 
şi de bună-seamă că gos- 
podarii dorm. P'acolo tre- 
bue să Не cotețele. бі ju- 
pân Vulpoiul se linse pe 
bot rânjind. Tii! ce stru- 
nă merge! Și el nici nu 
se'ncumetase să iasă atâ- 
tea zile şi răbdase ca un 
prost de foame. 

Iată iar о portiță. O 
împinse binişor şi se stre- 
cură binişor înăuntru. Cu- 
mătrul rămase îmbătat. Ze- 
ci de mirosuri de fripturi 
şi parfumuri de alte'mân- 
căruri pluteau pe acolo. 
Бае fripte şi gâşte îm- 
pănate stăteau alături de 
curcani тіпипа{і. Le cu- 
noaşte jupân Vulpoiu du- 
pă miros. Se opri nehotă- 
rât. Ce să aleagă? 

„Asta... ba... nu! Asta- 
laltă! Кісі...“ 

$1 gura-i lăsa apă, dar 
de hotărât nu se hotărâse. 
Adică.... până la urmă tot 
se hotărî: le va mânca pe 
toate. Zis şi făcut. 

Dar pe când înfuleca 
el mai cu poftă; deodată 
răsună un glas. 

„Bade Gheorghe! par- 
că umblă cineva în căma- 
ră!“ 

„Or fi niscaiva tâlhari, 
Niță ?“ 


(Continuare în pag. 15) 


SCOALA | 
de 
DANS 


Вае{азц1 азїа-1 Bică Azi doreşte să danseze, Firma e atrăgătoare, Uşa 'mpinge fără frică ` 
Năzdrăvan şi fără frică. Şi să "пуефе să valseze. Mare şi impunătoare. Şi pătrunde'n şcoală Bică. 


Nu regretă c'a intrat. Lumea saltă, joacă sare, Doar o doamnă cam slăbită Bică însă o zăreşte 
E-un spectacol minunat. бі loveşte din picioare. A rămas mai părăsită. Şi un plan îşi şi croeşte. 


Sunt doi gemeni intr'un loc Insă el cu vorbe bune, бі văzând c'a izbutit 
Trişti şi fără de noroc. Planul său le şi propune. Ii priveşte fericit. 


MIC-MAC. 


12 


mare bolid a căzut 


în Mexic. El cântărea 780 kg. 


Cel mai 


RAZBOIUL DINTRE PRO 


Pa гъ чь чь чь чь чь 4% aaa ae e i 


E vremea de demult, când 
са să mergi dintr'o țară 
în alta n'aveai nevoie de 

АУ Й paşaport, existau două 

Pi țări mari şi puternice ; 

„armene una era а Proştilor, iar 
cealaltă а Netoţilor. 

Şi trebue să ştiţi, că faptul că 
nu existau paşapoarte nu da prilej 
la nici o încurcătură, fiindcă spre 
a ajunge dintr'o ţară în alta nu exi- 
stau trenuri sau automobile, ci nu- 
тізі catâri, cari merg încet, iar une- 
ori ве încăpățânează să nu meargă 
de loc. Deaceia, dacă se întâmpla ca 
un om să plece tânăr din țara Ne- 
ќо ог, ajungea cu siguranță bătrân 
în acea а Proştilor. бі când sosea 
vestea mergea din gură în gură, iar 
omul acela era aflat de țara întreagă. 

Pe vremea când începe povestea 
noastră, nu exista om care să mear- 
gă dintr'o ţară în alta, fiindcă între 
Proşti şi Netoţi era războiu mare şi 
crunt, din pricina unei găini. 

Zău aşa! Vă тіга{і voi că pot să 
existe oameni cari să se războiască 
pentru atâta lucru, dar există. Iată 
cum s'au petrecut lucrurile: 

La granița dintre Prostia şi Ne- 
toția, trăia un prost şi un netot, 
fiecare în {ага lui. Gospodăriile lor 
se întindeau chiar până la graniță 
şi oamenii nu se certau, dar nici nu 
se aveau bine, fiindcă de i-ai fi în- 
trebat ce sunt, nici unul n'ar fi ştiut 
să spue de e prost sau netot. 

Intr'o zi găina netotului trecu 
frontiera (fără paşaport, că pe vre- 
mea aceia vam spus că nu exista) 
şi intră în grădina prostului. Acesta, 
văzând-o, o fi crezut că este lup 
sau epure şi a vânat-o, iar drept 
răsplată pentru vitejia lui, a şi 
mâncat-o. ` 

Netotul o fi fost el netot, dar nu 
netot de tot, că tot a spus: 

— Oi fi eu netot, dar tot socot 
să-i cer socoteală prostului, că asta-i 
prea de tot. 

Zis şi făcut. Omul trecu şi el 
granița după găină şi se duse drept 
la casa prostului. 

— Dă-mi găina. 

— Ce face, să-ți dau ție găina ? 
De ce? 

— Găina mea pe care ai prins-o 
în grădina ta. 

— Găină ега? Păi dacă venise în 
grădina mea, era a mea. 

A holbat netotul ochii şi şi-a spus, 
că tot prostul e mai deştept şi a 
plecat. 


Când a ajuns acasă a început să 
caute găina şi n'a găsit-o. 
— Mă ştii că şi-a râs prostul de 


3 


ANAAO 


mine. Adică de ce era găina lui? 
Nu era a mea ? — se socotea neto- 
tul — dar a găsit-o în grădina lui, 
şi atunci era a lui? Adică pomii 
nu sunt ai lui? Asta aşa e. Dar 
par'că pomii fac ouă? Nu fac. A- 
tunci nici găina nu e a lui şi еа 
mea. 

Cum s'o fi socotit netotul aşa nu 
prea ştiu. Ştiu numai că a rupt-o 
la goană spre casa prostului, a nă- 
vălit în casa acestuia şi nici una 
nici două, cară-i cu toroipanul pe 
spinare. 

— Să vii la mine să faci ouă în 
locul găinei, că de nu, îți iau po- 
mii, ca să facă ei ouă, că mi-ai 
mâncat găina. 

Prostul tăcea şi înghițea, fiindcă 


ŞTI ŞI NETOȚI Ш 


de AL. CALISTRAT şi MĂTUȘICA 


era tocmai un sfat al mai marilor 
țării. Intră înăuntru, fiincă paznicii 
erau şi ei proşti şi nu ştiau dacă 
trebue să-l oprească sau nu şi se 
aşeză la masa lui Prostilă alături 
de miniştri, cari credeau că şi omul 
nostru e ministru sau cel puțin ge- 
neral. (Nu-i vorbă, că nici Prostilă 
nu ştia cine e). 

S'a sfătuit Prostilă cu boierii săi, 
dacă e bine să se zică zilei zi şi 
nopții noapte, dacă п'аг fi bine să 
se mute soarele noaptea şi luna ziua, 
ca să fie ziua noapte şi noaptea zi 
şi au mai vorbit despre multe lu- 
cruri tot atât de înțelepte şi de 
mult се au gândit, au adormit de-a-n- 
picioarelea. Iar când s'au trezit şi- 
au continuat sfatul. 


nu înțelegea nimic. La urma urmii 
nu înțelegeau spusele netotului nici 
oameni mai deştepţi, că prea spu- 
nea neghiobii fără cap şi fără coa- 
dă. Dar se vede că aşa sunt oamenii 
la supărare. 

Când plecă netotul, rămase pros- 
tul, pe gânduri: 

— Се păţii, măi frate-meu? Dece 
mă bătu netotul acela? sau poate 
că nici пи m’a bătut. Іа să vedem: 
avea ciomag ? Avea. Unde nimerea 
ciomagul ? In capul şi pe spinarea 
mea. бі cine ţinea capul ciomagului 
în mână? Netotul. Atunci m'a bătut! 

Şi când află prostul că a mâncat 
bătaie, se porni pe plâns şi pe văi- 
tat, de să fi jurat că abea atunci 
mânca bătaie. Işi strânse lucruşoa- 
rele şi porni fără zăbavă spre Pro- 
stănac, capitala țării, unde domnia 
Prostilă al nuştiucâtelea. 

Cum sosi, se duse la palat unde 


———— oa 


DIMIMBATA 


Când s'au trezit pentru a nu ştiu 
câta oară, Prostilă a spus adresân- 
du-se sfatului: 

— Să ne spue şi domnul ministru 
ăsta, ăla de acolo, care n'a mai fost 
pe ăici, ce vrea. 

— Nu vreau nimic Prostia Voas- 
tră, a spus omul speriat. 

— Vrei nimic? De unde să-ți 
dăm ? Cere altceva. 

— Vreau găina. 

— Care găină? 

— Găina mea, aia moțată. 

— бі unde е? 

— А murit. 

— Vai săraca de еа, au început 
să plângă boerii cu Prostilă în frun- 
te. 

— Şi de ce a murit? A fost bol- 
navă ? 

— Nu. А mâncat-o netotul. 

— Care netot? 


— Vecinul meu, că a intrat în 


curtea lui şi găina nu era a mea, 
iar eu dacă a fost la mine, ziceam 
că e lup şi ат mâncat-o. 

Dar netotul a luat ciomagul şi 
m'a bătut. 
Cine, netotul ? 

ь -. 
Nu, ciomagul. 
Păi de ce? 
Fiindcă am mâncat găina. 
Păi era a ciomagului ? 
Nuuuu, a netotului. 
Asta-i foarte grav, a spus a- 
tunci Prostilă а! nuştiucâtelea. — 
Părerea mea este că trebue să fa- 
сет războiu Netoţilor din pricina găi- 
nii. Ce a avut găina să vie în {ага 
noastră şi pedeasupra să mai fie 
mâncată şi de un prost. 

Generalii dădură imediat poruncă 


să se sune goarnele şi să se adune 
oştirile, anunțând că {ага Proştilor 
va porni contra Netoţilor, din prici- 
nile pe care le-am aflat şi noi mai 
sus. 

Aşa a început războiul. Oştile s'au 
întâlnit înzăuate şi s'au bătut cât 
s'au bătut, până s'au plictisit de a- 
tâta bătaie şi la urmă au văzut că 
proştii au mâncat bătaie şi că Pros- 
tilă a fost luat prizonier de Neto- 
{1а regele netoților. 

La Prostănac era tristețe mare: 
Тага numai avea rege şi nimeni nu 
ştia ce este de făcut, până ce un 
general mai puțin prost a propus 
să fie ales rege fiul lui Prostilă, a- 
nume Prosticel. Toate ar fi fost în 
bună regulă, dacă fratele lui Pros- 
tilă, anume Tontilă, n'ar fi voit să 
fie el rege. Şi s'au încurcat atâta 
іқеІе, încât nimeni nu mai ştia ni- 
mic. Tontilă, fiind unchiul regelui, 
sta cu pălăria іп cap în fața aces- 
tuia şi-l trăgea de urechi când їі 
venea bine. Iar bietul copil plângea, 
dar pe înfundate, de frică să nu mă- 
nânce mai rău bătaie. 


Intr'o zi, proştii, proşti, dar пи 
atâta cât îi credem noi, s'au plicti- 
sit de răutatea lui Tontilă şi au voit 
să-l prindă şi să-l închidă în turnul 
palatului. Dar Tontilă a prins de 
veste şi în toiul nopții, l-a furat ре 
Prosticel din pat şi l-a închis într'o 
temniță, iar a doua zi, a cerut bo- 
ierilor să-l aleagă pe el rege, căci 
cel adevărat dispăruse. 

Mai marii proştilor au stat pe 
gânduri şi apoi au cerut vreme de 
trei luni răgaz spre a-l căuta pe re- 
gele cel adevărat. Iar Tontilă, nea- 
vând ce să facă, a dat învoire. 


Prosticel avea un pitic hâtru, care 
dormea cu el în cameră. In noaptea 
când a fost furat, Coco, aşa-l chema 
pe pitic, văzuse totul, dar tăcuse 
chitic, de teamă să nu fie omorât 
de oamenii lui Tontilă. A doua zi 
însă a chibzuit şi a pornit-o spre 
{ага Netoţilor, spre a-i cere lui Ne 
toțilă să vie să facă linişte în {ага 
După luni de călătorie, a ajuns la 
palatul lui Netoţilă şi fu dus în fața 
acestuia: 

— Prea Netoate, — a spus piti- 
cul, — am venit să te chem іп {ага 
Proştilor spre a fi domn. Prosticel 
a dispărut, {ага n'are armată şi аі 
putea să pui cu uşurinţă mâna ре 
ea. Dacă va fi aşa cum zic eu, să 
mă faci guvernator aici, iar de nu 
să-mi tai capul. 

Nu ştiu cum s'a făcut, dar Neto- 
{1а a înțeles ре dată се i-a spus 
piticul şi cât ai clipi din ochi a dat 
poruncă să strângă oştile toate şi a 
pornit spre {ага proştilor. Iar fiind- 
că lucrurile au fost tocmai aşa cum 
spunea Сосо, pe acesta Га făcut 
guvernator până la întoarcerea sa. 

Acum e acum. Coco, de îndată ce 
a rămas singur, i-a dat drumul lui 
Prostilă şi a anunțat poporul, că de 
acum încolo, domn va fi Prostilă, 
care nu-i va mai duce la războiu şi 
care le уа da bogăție fiecăruia іп 
parte. 

Când a auzit netoțimea asemenea 
lucru, de îndată l-au ales domn pe 
Prostilă. Numai că Coco a trimis 
pe ип oştean să-l anunțe ре Neto- 
{1а de cele întâmplate. 

Atâta ia fost netotului. A făcut 
deîndată calea întoarsă lăsând baltă 
prostimea din {ага Proştilor. Voia 
să-l prindă iarăşi pe Prostilă şi să-i 
taie capul lui Coco. 

Dar şi aceştia, tot atât de vicleni 
au pornit pe alt drum spre Prostă- 


Numele Braziliei vine dela arborele 


ibiripitanga, numit pe spanioleşte braza. 


agi 


7 


nac, unde au ajuns*dupălcâteva luni 
de mers avan. 

Când au ajuns la Prostănac au 
aflat că Tontilă murise în luptă cu 
Netoţilă şi că Prosticel fusese găsit 
în temniță şi eliberat. 

Sosirea lui Prostilă a fost primită 
cu bucurie de prostime, care i-a ie- 
şit în cale strigând ura şi spunând, 
că tot este mai bine să le fie rege 
un prost decât un netot. 

Netoţilă, când a sosit la el acasă 
a găsit linişte şi pace, căci nu mai 
era cine să-l supere şi atunci a ui- 
tat de războiu şi de Prostilă şi a în- 
ceput să benchetuească. Unii spun 
că cheful a ținut până în zilele 
noastre. 


Acum, toate sunt bune: даг ce sa 
făcut cu găina? 
Ei, asta-i asta. 


Găina, care а fost pricina războ- 
iului dispăruse de mult. 


Dar atât Prostilă, cât şi Netoţilă, 
de teamă să nu mai trebue să mear- 
gă odată la războiu, au hotărât ca 
toate găinile din țările lor să Не 
tăiate şi mâncate. Таг ouăle aveau 
să crească după porunca lor în gră- 
dină, pe răsaduri, întocmai ca flo- 
rile. 

Că n'au crescut ouă în grădină, 
nici nu mai este nevoie să vă spun, 
Noroc că proştii proşti şi netoţii 
netoți au, uitat de porunca domneas- 
că şi tot n'au tăiat toate găinile, 
astfel că s'au păstrat sărmanele până 
în zilele noastre. 

Dar n'am mai auzit să fie războiu 
din pricina lor. 


A AAAANAAMARANAAARAAAANAAAARARA 
STRĂJERI ŞI ELEVI 
CITIL! 
INSULA 
FANTOMELOR 


14 


+ Ph» 


Z COADA VULPI» 


(Urmare din pagina 11-a) 


„Să vedem, bade!“ 
„Іа- şi puşca, Niță!“ 
„Oi lua-o, bade!“ 

Ei, ce te faci acum, cu- 
metre ? Vicleanului îi în- 
ghețase inima. Se opri cu 
sufletul la gură. Cineva 
bâjbâia în întuneric. Apoi, 
pe neaşteptate îi apucă 
coada. 

„Hoţii, bade!“ 

„Viu, Niță!“ 


„Şi are şi cojoc de bla- 
па!“ 

Lui jupân Vulpoiu а- 
tâta-i trebui. Că unde în- 
cepu el să mi se smuceas- 
că, şi tragi, şi tragi... Dar 
celălalt nici că-i dădea 
drumul. Trage ăsta, ține el, 
coada se tot întindea. Sări 
cumătrul pe o ladă, răs- 
turnă câteva oale, sparse 
o tipsie şi înfulecă pe goa- 


па un picior de gâscă, apoi 
ве opinti deodată şi țuşt! 
— pe o fereastră. Căzu 
în zăpadă cu geam cu tot, 
apoi se opri o clipă cu 
sufletul la gură şi, tuleo! 
— p'aci încolo, spre pă- 
dure, cu stomacul plin şi 
cu-o lungime de coadă mai 
mult. 


Şi zise bodaproste c'a 
scăpat numai cu-atât. Dar 


credeți că s'a lecuit ? 


Aşi! Jupân Vulpoiu îşi 
vâră şi azi botul prin co- 
«еге. Până ce şi-o găsi o- 
dată naşul: că dacă i-o mai 
prinde cineva vreodată 
coada, nu i-o mai da dru- 
mul de loc. бі atunci doar, 
fără coadă, poate s'o le- 
cui cumătrul de năravul 
lui şi s'o apuca de alte 
treburi, mai cinstite. 


GHEORGHE 
СОАТА 


РЕЕМІДМТІ! DIN ORAȘUL ROMAN 


A тз БИРО С үчү 


Foto-STUDIO-Rindman „„ Roman — 


Dacă revista ţi-a plăcut 
сігезіе-о iar delanceput 


ғ. екені желіне жей T 2 1. 


қ” 77054 


Băiat bine crescut 


— Carnea animalelor o mâncăm, 
spune profesorul. Dar cu oasele ce 
facem? 

— Le punem pe marginea farfu- 
гісі, răspunde un elev. 


Liliana e îr:coasă 


Liliana: Mămico, stai cu mine în 
odaie, că mi-e frică. 

Mama: Nu pot Liliano, că trebue 
să mă spăl. Ingerii te vor păzi însă. 

Liliana: Mamă, trimite îngerii să 
se spele şi păzeşte-mă tu. 


intre cerşetor: 


— Cât ai câştigat azi cu cerşitul? 
— Nu spun, că te pomeneşti că 
vrei să-mi furi meseria. 


Prea târziu 


— Domnule 
polițist, v'amrecla- 
mat eri că mi sa 
furat portofelul. 
N'am avut drep- 
tate. L-am găsit 
acasă la mine. 

— E prea târ- 
ziu domnule. Ho- 
țul a fost prins 
încă de eri. 


Un ceas rar 


Negustorul: 
Cumpăraţi ceasul 
acesta. E eftin, 
costă numai 5000 
lei. 

Clientul: 
puţin bun? 

Negustorul: E 
perfect. Are ип 
singur cusur: când 
arată 12,sună cinci 
şi atunci să ştiţi 
că e două jumă- 
tate. 


E cel 


Intre proști 

— E adevărat 
са-фі clădeşti о 
casă nouă? 

— Păi se poate 
să-mi clădesc una 
veche? 


ANĂZBĂTII 


Tontovici la Paris 


Tontovici se duce la Paris şi acolo 
vizitează toate muzeele. Intr'unul 
din ele vede un craniu, adică un 
cap de schelet şi întreabă: 

— Al cui e capul acesta? 

— Al lui Ludovic al XVI-lea,re- 
gele Franței, răspunde conducă- 
torul. 

— Ah, ce interesant. Atunci cra- 
niul acesta mai mic de alături este 
tot al lui Ludovic al XVI-lea, dar 
când era mai mic. Nu-i aşa? 


La plajă 

Dan merge la strand cu Gică. 
Gică intră în apă, şi-i spune lui 
Dan: 


— Vino şi tu înăuntru că e bine. 
— Nu vreau, că-mi ud pantalonii 
de bae şi sunt noui. 


O călătorie de plăcere 


ниси 


Accident pe stradă 


Un trecător este lovit de un bi- 
ciclist şi trântit la pământ. 

— Hei domnule, nu ştii să suni? 
se înfurie cel căzut. 

— Ba da, dar nu ştiu să merg cu 
bicicleta, spune vinovatul. 


Curagiosul 


— Anul acesta te duci undeva 
să faci băi? 

— Nu. Până nu învăţ să înnot, 
nu intru în apă. 


Om bolnav? 


— Domnule doctor, mi-e foarte 
rău. Nu pot dormi toată noaptea. 

— Da? De ce? Te doare ceva? 

— Nu, nimic. Sunt însă sergent 
de noapte. 


Doctor mare 


— Doctorul tău, 
e mare? 

= Da, are; +2 
metri înălțime. 


Profira nu-i 
desteaptă 


— Pentru cine 
sunt paharele cu 
apă, Profiro? 

— Pentru cine 
e însetat coniță. 

Dar cele fără 
apă? 

— Pentru cine 
nu-i însetat. 


De ce nu se 
piaptănă 


— Jeane, de се 
nu te piepteni? 

— Fiindcă n'am 
pieptene. 

— Пе се nu-ți 
cumperi unul? 

— Păi atunci аг 
trebui să mă 
pieptăn. 


Are dreptate 


— Mătugşico, de 
ce miroşi ouăle? 

— Са să văd 
dacă sunt bune. 

— Păi dumneata 
vezi cu nasul? 


ітргітегійе „Adevărul'" S. A. București 


а 


чыт». 


7 


DIMINEATA COPIILOR 


хеуізіа ilustrată pentry 4 


EDITH ROSENBREG — 

Vom mai organiza un 
concurs de desen, dar ceva 
mai târziu. Poate са ре 1а 
sfârşitul lunii Septembrie. 
MARIELA  RINTZLER 
— Desenul e bun. Va 
apărea. 


VOINEA р. MIRCEA ȘI 
PETRULIAN OVIDIU 
— Cred că ар făcut о 
mică confuzie la jocuri. 
Бірі mai atenţi altădată. 


CRICENOVSCHI CE- 
CILIA — Cred că te-ai 
lămurit între timp. La vii- 
torul concurs, citeşte însă 
mai atentă instrucțiunile. 
Sărutări. 


DAVID LEON — Fe- 
licitări pentru reuşita la 
examen. In chestiunea a 
doua voi da curând о lă- 
тиг1ге. 


DRAGOMIRESCU STE- 
LA — Mi-a fost cu ne- 
putință să-ți răspund atât 
de curând. Nu te supăra. 
Nici nu ai idee câtă bu- 
curie mi-a făcut scrisoarea 
prin care spui că-ți place 
revista. Pe Nina Stăncu- 
lescu o cunosc, deşi nu 
personal şi mi-e foarte 
dragă. Sper că şi tu îmi 
vei fi la fel. Aştept veşti 
dela tine. 


HEDA KATZ — E prea 
fantastică povestirea ќа. 
De fapt ai dreptate: re- 
vista noastră este scrisă 
pentru copii, nu trebue 
să Не scrisă de copii. 


GIDRO ROSA — Nu 
sunt supărată de loc. In 
chestiunea jocurilor eşti 
lămurită, nu-i aşa? Am 
să-ți spun un secret; bu- 
curat, nu se desparte 
bucura-t, ci bu-cu-rat. 


MUREȘIANU EMIL— 

Lucrurile pe care mi 
le-ai trimis le găsesc foarte 
interesante. Anecdotele vor 
apărea. Doinele sunt fru- 
moase, dar aş vrea să ştiu 
dacă le-ai cules chiar tu 
din gura sătenilor, sau 
le-ai citit din vreo carte. In 
nici un caz nu pot apă- 


геа 1а noi, fiindcă au !u- 
cruri în ele care se potri- 
vesc numai în reviste de 
oameni mari. 


»%>%%%%%-»ь- >» > ч ч ч 


“ COPIII CARI VOR О 
CARTE DE POVEŞTI, 
SĂ TRIMITĂ SUMA DE 
LEI CINCI IN MĂRCI 
POȘTALE PE ADRESA 
MĂTUŞICHII LA RE- 
DACȚIA NOASTRĂ. 


În i e e e e e e ei 


AVEDIC OLGA — Vă- 
rul tău mi te-a recoman- 
dat şi mă bucur de cuno- 
ştință. Unele desene vor 
apărea, dar va trebui să 
ai puțină răbdare. 


ISU BRVNSTAIN — Re- 
vista noastră este mai ales 
pentru tineret. Prin ur- 
mare râzi tu de aceia cari 
n'o citesc. 


BOROŞ AUREL-— 
N'am înțeles nimic din 
cartea poştală. Се pros- 


pect vrei? Ceri un pros- 
pect, dar nu spui ce. 


GEOGESCU IONEL 
— Dragul meu, am discu- 
tat cu domnii dela direcție 
să facem mai multe file, 
dar mi-au explicat că nu 
se poate. Prin urmare, 
trebue să ne resemnăm. 
Ai însă răbdare, căci nu 
este cu neputinţă. ре mă- 
sură ce veţi fi tot mai 
mulți cari сегеңі acest lu- 
cru, să o facem. 


ЅТЕАМА TAILER — 
Imi pare rău că am citit 
scrisoarea ta prea târziu 
spre a-ți putea da vreun 
cu folos. Nu mai pot 
face nimic în momentul 
de față. 


COȘA LAURENȚIU — 
Nu face nimic că nu te 
poţi abona. Cumpără re- 
gulat revista. Dacăai ta- 
lent la desen, trimite-ne 
ceva ca să vedem şi noi. 


ВОСАЕМЕА N. — Am 
primit şi compunerea pen- 
tru CE ȘTIU DESPRE 


Râul Peel din Canada е poreclit „râul 


jumulit“ din cauza pustietăţilor prin care trece. 


ORAȘUL MEU şi ultima 
ta compoziţie. Descrierea 
este destul de vioaie, dar 
mai are greşeli mari, aşa 
că nu te aştepta încă la 
publicare. Tu începi aşa: 


„Intr'o vale a munţilor 
Carpaţi şi-a făcut ieşirea 
şi un mic orăşel...“ 

Ia să-mi spui tu mie, cum 
îşi face eşire un orăşel. 
Се este asta? Nu te pripi 
cu compoziţiile, ci citeş- 
te-le mai întâi pe ale 
altora. 


KESCHNER BLANCA 
— Oricine se poate abona 
la revista noastră, trimi- 
{4па pe adresa administra- 


{іеі suma de lei саге ве 
cuvine, prin mandat poştal 


TERANGI 412 — IAȘI 
— Regret că nu vrei să 
mă asculți şi scrii sub 
pseudonim. Este ne- 
politicos. Prin urmare 
schimbă-ți năravul. 


NICOLAE PERIAL — 
Cred că eşti lămurit în 
ceea ce priveşte concursul, 
din cele publicate în re- 
vista noastră. 


MARCUS EDVIGA — 
Discursul pe care l-ai ți- 
nut la finele anului şco- 
lar este foarte frumos. 
Noi nu publicăm aseme- 
nea lucruri. Prin urmare 
ne pare foarte rău, că nu 
te putem servi. 


CLAUDIA BOŞTINÄ 

— Ai greşeală. Există a- 
semănare între două pe- 
rechi de pitici. Este însă 
greu de deslegat jocul. 
Chiar dacă nu l-ai desle- 
gat pe acesta, tot parti- 
cipi la tragerea premiilor. 
Prin urmare nn fii supă- 
rată. 
NICU ŞI XENIA PR. 
FLORESCU — Dorința 
voastră va fi împlinită. 
Trebue să aveți însă pu- 
țină răbdare, căci revista 
noastră este mică. 


MĂTUŞICA 


UN PREMIANT 


GRĂJDAN EMANOIL 


CITIŢI CU TOŢII 


STRĂJERI 
ŞI ELEVI 


INSULA 
FANTOMELOR 


2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Гоа угы" сенше || Director: TUDOR TEODORESCU-BRARIŞTE | мәе- Borer, з. A. а. bucuresti 


Taritul abonamentelor іс revista „DIMINEAȚA COPIILO В". — іа țară: 1 оз ісі 209; 6 шз) ігі 100 şi 3 luni Lel 50. 
іп străinătate: L Cehoslovacia, Grecia. Jugoslavia ү! Tarcia: 1 an Lei 300 şi 6 taai Lei 150.-П. Cetetaite țări! 1 an Lel 250 și 6 tuni Lel 175. 


Cont cec postal Мо. 4083. — Plata tarelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale Р. Т. Т. Но. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL ХҰ 6 Septembrie 1939 No. 813 


DESENE 


4еУа Moldoveanu --- 


9 % d 
4 


[a 
A 


Хан 
(| 


VI 


— Mulţumesc, Fred, spuse el. Cred că moţul acela 
cu ochi nu se prea bucură de asta. Nu-i chip să ne 
omoare în vreun fel. Suntem prea mândrii pentru asta. 

După cum spusese Doc, moţțul cu ochi, adică Tala, 
nu se bucura de loc. 

— Nici chiar moartea nu vrea să-i atingă, spunea 
el. Dar am jurat că vor cunoaşte frica. 

— Tată, răspunse Komi, e de-ajuns. Sunt oameni 
curagioşi. De ce vrei să le iei vieața ? 

Dar Tala n'avea chef să asculte. El dădu câteva 
ordine şi în arenă fu adus un paravan de lemn, atât 
de mare încât, după се fu aşezat în faţa şefului, a- 
cesta nu mai putu zări prizonierii din partea cealaltă. 
Pe paravanul acesta erau desenate un număr de ro- 
togoale albe aşa fel aranjate încât să formeze contu- 
rul a trei corpuri omeneşti. 

Trei prizonieri, Burt Bradman, Dan Silva şi Loo- 
рагоо Larrigan fură legaţi în spatele paravanului şi 
Fred fu adus în fața lui Tala. 

Fred avea o singură dorință. Mâinile îi ardeau să 
trimeată un glonte în inima lui Tala. Dar care ar fi 
fost urmările ? Ar fi atras numai răzbunarea imediată 
şi cumplită а sălbatecilor. Cât mai erau în vieață mai 
aveau o şansă de scăpare. 

Tala îl privi. 

— Ascultă, zise el, am văzut că ştii să ținteşti. In 
fața ta ai un perete de lemn, în dosul căruia am a- 
ranjat trei din oamenii tăi. Vei lua la țintă toate 
rotogoalele albe. Dacă reuşeşti — bine, dar bagă de 
seamă: oamenii sunt legaţi în aşa fel, încât un sin- 
gur glonte dacă greşeşti, vei omori cu siguranță unul 
din ei. Acum poţi să începi. 

Fred nu-l înțelesese tocmai bine şi se întoarse си 
privirea neliniştită căci văzuse o lucire de triumf în 
ochii şefului. Era ceva necurat în afacerea aceasta, 
căci el putea nimeri cu uşurinţă toate ţintele şi a- 
tunci, care era scopul lui Tala ? 

Incet, îşi ridică revorverul. Se părea că nici nu-şi 
dă osteneala să ochiască, dar focurile se succedau 
vertiginos şi entuziasmul hoardei nu mai cunoscu 
margini când văzură că fiecare glonte îşi atinge ţinta. 

Dar în celulă Rawhide Smith să făcu deodată alb 
ca varul, căci el putea vedea spatele paravanului as- 
cuns privirilor lui Harris. Aci, o frânghieera întinsă 


PETUNIA A FOST 
ADUSĂ DIN AMERICA 


% 


chiar în spatele uneia din rotogoalele albe. Fred pu- 
tea străpunge fără nici-o grije oricare altă țintă dar 
glontele care ar fitrecut prin aceasta ar fi tăiat cu 
siguranță frânghia. Aceasta аг fi provocat căderea 
unvi cuțit enorm legat de capătul paravanului drept 
peste gâtul celor trei oameni. 

Şi Fred ochea înainte cu o îndemânare şi un sânge 
rece care smulgea strigăte de admiraţie Aztecilor. 

Cum ecranul de lemn era aşezat în fața ва, Raw- 
hide nu putea fi văzut nici de Tala şi nici de Fred. 
Aşa că se încordă fără veste şi cu un pumn bine 
țintit îşi trimese gardianul să se lovească de peretele 
celulei unde rămase leşinat. In clipa următoare Smith 
ieşise în arenă şi fugea din toate puterile іп timp се 
gloanţele trase de Fred îi vâjâiau pe lângă obraz. 

Era acum destul de aproape când se împiedică şi 
căzu jos. Din fericire însă, căci chiar în clipa aceea 
trecuse un glonte prin locul unde fusese el. 

Ajunse însfârşit la țintă şi си mâinile tremurătoare 
de efortul depus, trase binişor funia spre el. Apoi 
ridică frumos cuțitul, îl aruncă pe jos şi se întoarse 
liniştit înapoi. In clipa când intră în celulă îl lovi 
un glonte în braț. Nu ве plânse însă, сі se simțea 
mulțumit că şi-a salvat camarazii. 

In fața paravanului Fred ochia înainte şi pe fie- 
care clipă Tala devenea mai îngrijorat. De ce nu au- 
zise sgomotul cuţitului? Acum nu mai rămăseseră 
decât şase puncte — apoi trei — şi însfârşit Harris 
se întoarse spre şef. Pe fața acestuia se putea citi 
însă o spaimă superstițioasă şi tot trupul îi tremura. 

Ce zeu necunoscut apăra pe oamenii aceştia, de 
vreme ce nici cuțitul nu vrea să-i omoare? 

Fred văzu starea în care se afla şi fără să-i cu- 
noască motivul, căută să scoată cât mai multe foloase 
din ea. Tala sări deodată în picioare cu o spaimă o- 
ribilă zugrăvită pe față. O voce misterioasă îi vorbise: 

-- Ingrijeşte:te de moartea care se apropie! 

Şeful se întoarse crezând că apăruse cineva în spa- 
tele lui, dar lângă el era numi fiul său Komi. In 
clipa aceia glasul răsună din nou: 

-- Păzeşte-te de moartea саге te aşteaptă! 

Fred abia se putea abține să nu izbucnească іп râs, 
în fata groazei lui Tala. Căci fiind un ventrilog per- 
fect el îşi prefăcuse pur şi simplu glasul. 

— Destul, gâiâi Tala, destul. Duceţi oamenii aceş- 
tia înapoi în închisoare. Mi-e rău — sunt bolnav. 


Š% 


Ordinul lui fu îndeplinit în grabă. Prizonierii fură 
legați din nou, aliniați şi conduşi în închisoarea іп 
care petrecuseră noaptea. Buck Hartley era în frunte 
şi cum intră, scoase un strigăt de durere. Fratele său 
zăcea într'un colț, си fața albă ca varul. Buck alergă 
spre el şi-i ridică fruntea ре g-nuncbii săi. 

— Buck, zise Doc Millgan, lasă-mă să-l examinez 
băete. 

După o clipă, vocea doctorului se auzi din nou: 

— Nu e nici-o primejdie. O să se vindece perfect. 
Măi, ce băiat norocos! Ieri a primit o săgeată înve- 
ninată, azi o lovitură del cam tare.... 

In spatele lor uşa se trântise cu putere. Erau din 
nou aci, fără speranțe de scăpare. 

Conklin Şobolanul se mişcă încet, căznindu-se să 
audă cel mai mic sgomot. Dar singurul -lucru care 
spărgea tăcerea era sforăitul sonor al şefului Aztec. 

Şoovolanul era culcat la picioarele patului lui Tala. 
Toată ziua fusese silit să-l urmeze са un sclav şi 
când se făcuse noaptea îl culcase cu dispreț la pi- 
cioarele lui. 

Conklin îşi salvase vieaţa trădându-şi camarazii, dar 
nu câştigase mare lucru. І se luaseră pistoalele şi, 
deşi era liber, putea numai să meargă unde i se po- 
runcea. Şobolanul zâmbea în noapte. Іі luaseră re- 
volverele, e drept, dar uitaseră să-i ia şi cuțitul pe 
care-l purta în cizmă. 

Incet îşi ridică piciorul şi-şi căută pumnalul. Prin 
ochii lui trecu din nou imaginea marelui Templu cu 
bogăţiile lui nenumărate. El se ridică din pat şi se 
apropie de Tala. 

Șeful Aztec avea un somn neliniştit. Sforăitul lui 
se amesteca cu vorbe ne'nțelese. Murmurul acesta se 
sfârşi într'un horcăit oribil când îşi coborî Conklin 
mâna înarmată spre el. In clipa următoare fu din 
nou liniştit. In patul 
unde dormise Tala se 
afla acum un cadavru 
cu un cuțit în piept. 
Şobolanul ieşi din odae 
şi începu să se furişeze 
prin coridor. Planul său 
era simplu. Va merge 
în Templu, va aduna 
cât mai mult aur şi se 
va strecura până la {ӣг- 
mul insulei. Va înota 
apoi până la celălalt 
mal al lacului şi în zorii 
zilei va fi departe de 
toate primejdiile deaici. 

Era atât de adâncit 
în gânduri, încât nici 
nu băgă de seamă când 
ajunse în Templu. Fo- 
cul sfânt ardea în fața 
altarului şi aurul sicrie- 
lor strălucea prin întu- 
neric. In spatele alta- 
rului se afla statuia 
zeului Aztec. Pe fruntea 
acestuia era imaginea 
soarelui şi soarele în- 
suşi era făcut dintr'un 
singur rubin strălucitor. 

Piatra aceasta pre- 
(іоава аг fi fost deajuns ca să-l ferească de necazuri 
tot restul zilelor sale. Se urcă pe piedestalul statuiei 
şi întinse mâna. Dar zeul era păzit. In clipa când 
degetele sale atingeau rubinul, o trapă i se deschise 
sub picioare şi Conklin se prăbuşi adânc în întuneric. 

De mai mult de o oră stătea Doc Milligan la că- 
pătâiul lui Ted Hartley păzindu-i somnul şi căutând 
să-i uşureze suferința cu slabele mijloace ре care le 
aveau la îndemână. Fruntea rănitului era legată cu 
batiste pe cari le umezeau lipindu-le de pereţii în- 


= 


"Же, Ҹ 4 a 
жады Li с "сы ce care «ә «2,» ‚ы 


' LTA aen: 


chisorii, aceştia fiind în permanență uzi. Iar ruptu- 
rile din cămaşa lui Buck arătau limpede de unde 
fuseseră luate feşile care înconjurau pieptul fratelui său. 

Fred Harris privea cu îngrijorare către Doc. Acesta 
era unul din cei mai rezistenți oameni pe care-i în- 
tâlnise vreodată, dar era vizibil că se obosise peste 
măsură. Şeful îl atinse pe umăr: 

— Ar fi mai bine să te odihneşti, Doc, zise el. 
Cred că aş putea şi eu să-l veghez de Ted. Imi pare 
rău са nu-ți pot oferi un pat mai confortabil, dar 
aşa stau lucrurile şi n'ai ce-i face. Mâine e altă zi, 
şi deşi nu ştiu ce plănueşte bunul nostru prieten Tala, 
cred că numai plăcut nu poate să fie. 

Inchisoarea lor, e drept, nu era deloc primitoare. 
Cum fusese tăiată în stânca insulei, umezeala din jur 
se filtra prin pereţii veşnic uzi. Dar tovarăşii lui 
Frei erau obişnuiţi cu lipsurile. Aşa că, urmându-i 
sfatul, ei începură să caute locuri mai uscate pe care 
să întinseră, căzând îndată într'un somn adânc. După 
cum spusese Harris, ziua următoare putea să le aducă 
neplăceri şi n'avea rost să se îngrijească de pe acum. 

Numai Burt Bradman, Slash Dalton, şi bătrânul 
Windy se aşezară lângă Fred са să-i țină de urât. 

La un moment dat, inginerul se ridică şi începu 
să se plimbe іп jurul încăperii. Pentru a suta oară 
examină el uşa enormă care era singura intrare vi- 
zibilă. Dar ştia că nu poate avea nici o speranţă. Ar 
fi trebuit cam o tonă de dinamită ca să sgudue poarta 
aceea de fier. 

— Imi pare rău Fred, zise el, că v'am atras şi pe 
voi în primejdia asta. Dacă n'aşi fi ținut să mă în- 
tovărăşiți, acuma ați fi fost departe. 

Fred zâmbi. 

— Nu te mai gândi la asta, răspunse el. Vieața 
noastră a fost din totdeauna aventuroasă şi sunt si- 


gur că dacă n'aş fi aici, m'aş găsi în altă încurcătură 

Iarăşi se coborî tăcerea asupra lor. Nu mai aveau 
nimic ce să-şi spună. 

In timpul lungilor ore care trecură apoi, Burt, 
Fred, Windy şi Slash, prinseră mereu în batistă u- 
mezeala pereților са s'o strecoare apoi pe buzele arse 
ale lui Ted. 


(Va urma). 


DIMINEAŢA 


с СОРПО 


з a IT + 


E ri 


~ 


ру) [RA odată, căci 
P. de n’ar fi fost 
ӨҢ nu ваг mai 
fi povestit... 
ЕЙ era odată un 


sgârcit cum nu s'ar mai 
fi aflat în lume; slab, cu 
fața afumată, cu spinarea 
îndoită şi ferfenițos, încât 
ai fi crezut că-i lipit pă- 
mântului de sărăcie şi doar 
în beciul casei sale şedeau 
putinile cu bani de aur 
şi de argint, cum ar şedea 
la alții putinile cu castra- 
veți şi murături. 

Insă ferească Sfântul, 
să fi pus el mâna într'ân- 
sele; şi când o punea, era 
numai ca să sporească nu- 
mărul banilor, şi nici de- 
cum са să-l împuțineze. 
El cu femeia lui şi 3 co- 
pii mâncau, abia cât tre- 
buia, ca să nu moară де 
foame; şi se îmbrăcau a- 
bia cât trebuiau ca să nu 
zică lumea că sunt goi. 

— Bărbate, îi zicea u- 
sori femeia, da се nu 

umperi nişte cismuliţe şi 
nişte haine mai noui pen- 
tru copii, că, vezi cum 
tremură de frig, sărmanii? 


$ 


— Cu ce să le cumpăr?... 
Nu ştii că n'am de unde? 

— Cum mai de unde? 
Dar nu sunt în beciul ca- 
sei destui bani cât să îm- 
braci o oaste 'ntreagă zece 
ani de-a-rândul, şi tot să-ţi 
mai rămâie? 

— Taci soro! să n'audă 
cineva... Acolo nu putem 
pune mâna ; aceia sunt bani 
albi pentru zile negre... 


Astfel duceau ei o vieață 
chinuită şi ticăloasă, în- 
tocmai ca nişte cerşetori; 
nici jocuri între copii, că- 
ci şi copiii, sărmanii, erau 
îmbătrâniţi fără vreme, de 
necazurile ce-i înconjurau. 
Numai un singur om din- 
tre dânşii, avea câte o cli- 


pă de bucurie: era sgâr- 
citul când se cobora noap- 
tea іп beciu, ca un hoț, 
cu felinarul acoperit, şi-şi 
cerceta putinile. Să-l fi 
văzut atunci când îşi vâ- 
ra mâna până'n cot în ba- 
nii de argint şi de aur 
cum îi vârfuia,cum îi fă- 
cea să sune, cum se uita 
la zimţii şi la pajurile lor 
strălucitoare. 

Atunci era fericit! 

— Aceştia sunt toți аі 
mei, şoptea el înecându-se 
de bucurie. 


САВСІТМІ 


de IORDACHE N. 


nopțile, cu gândul pironit 
numai la păstratul şi la 
sporitul banilor, iată că i 
se înfăţişează ип om bătrân 
cu barbă albă şi lungă pâ- 
пат brâu, un fel de pust- 
nic par'că de pe acea lu- 
me, şi-i spuse în taină, că 
pe cutare vârf de deal, 
este o comoară îngropată 
de sute de ani, aşa de bo- 
gată încât lumina auru- 
lui ne mai putând sta înă- 
buşită în pământ, a izbuc- 
nit într'o zi afară, са о 
pară de foc mare şi înaltă 


Dar fiindcă nu-i leac 
de bucurie fără un strop 
de venin: 

— Ah de-aşi putea să-i 
îndoiesc, adăugă el suspi- 
nând. 

Apoi se urca tot în vâr- 
ful degetelor, precum se 
coborâse, şi când ajungea 
sus, îşi mai arunca încă- 
odată ochii spre gura be- 
ciului, unde-şi ştia como- 
rile, şi gândea în sine: 
„Ми! Ма! ferească sfân- 
tul... nu pot să-i cheltu- 
iesc. Aşi crede că-mi chel- 
tuiesc chiar zilele mele...“ 
Şi cum sta el astfel în 
toate zilele şi în toate 


Şobolanii  muscaţi, işi construesc 


trestie. 


locuinţele 


е.» 


cât pomul de alăturea. О- 
chii sgârcitului se aprin- 
seră de poftă. 
— Şi cine va cheltui cu 
săparea comorii ?întrebă el. 
— Apoi de asta am ve- 
nit la dumneata. Aur la 
aur trage; căci eu unul 
n'am decât bătrânețile. 
— Dar dacă nu voi ра. 
si nimic, cum voi rămâ- 
ne cu cheltuiala făcută? 
— Atunci ferească Dum- 
nezeu, te voi argăţi cu o 
lună de zile fără leafă, 
numai pe pâine şi pe apă. 
— Fără pâine şi fără 
apă... dacă-ți place, adau- 
ве sgârcitul răstit. 


— Fie şi aşa, răspunse 
vecinul. 

A doua zi, în zori de 
ziuă, patru oameni săpau 
pe vârful dealului lângă 
pomul arătat de moşneag, 
iar sgârcitul sta pe malul 
gropii, cu ochii а{їпїї{ї 
jos, par'car fi voit să pă- 
trundă cu vederile, până'n 
măruntaiele pământului. 
бі săpau oamenii іп su- 
doarea frunții, şi groapa 
se făcea tot mai adâncă, 
de un stânjen, de doi, de 
trei, până când, iată că 
hârlețul lucrătorilor atinse 
o piatră care răsuna a gol: 

— Aici e comoara! gân- 
di sgârcitul. — Ieşiţi afa- 
ră oameni buni ca să in- 
tru eu! Oamenii ieşiră afa- 
ră ; sgârcitul se cobori înă- 
untru, şi prinse cu hârle- 
ұџІ să cerce sunetul pie- 
trei, şi s'o curețe de pă- 
mânt, doar o va putea ur- 
ni mai uşor din loc, când 
deodată, piatra mişcată, ca 
de o pârghie, se ridică 
singură şi un pui de drac 
ieşi de sub dânsa într'o 
volbură de foc mare şi 
sări năpraznic de gâtul 
sgârcitului, sărutându-l şi 
mulțumindu-i că l-a scăpat 
de închisoare. 

— De cinci mii de ani, 
din vremea potopului, zise 
drăcuşorul, de când stau 
aici ghemuit, cu genunchii 
la gură. Apoi îi spuse: Hai 
să te duc la tatăl meu, la 
Scaraoschi şi drept mul- 
țumire, са m'ai scăpat, îți 
va da ce-i cere. Sgârcitul 
văzând că în loc de co- 
moară a dat peste ducă- 
se'n pustii, dar căprin dân- 
sul poate să-şi ajungă tot 
atât de bine scopul, primi 
să-l întovărăşească în iad, 
însă îi ceru mai întâi să 
jure pe coarnele lui de 
drac că nu-i va face nici 


un rău, şi că-l va aduce 
bine şi sănătos în lumea 
cu soare. 

— Jur! răspunse acesta, 
întinzând mâna cu evlavie. 
Nu sunt doar om să răs- 
plătesc cu rău binele ce 
mi-ai făcut. 

Atunci întocmai cum ar 
ridica vulturul un pui de 
găină în aer, drăcuşorul 
ridică ре  binefăcătorul 
său, îl puse călare după 
cap, întinse aripile şi se 
înalță cu el în văzduh. Şi 
merse şi merse, până 
ajunse la o groapă pără- 
sită, din care ieşea un 
miros greu de pu- 
cioasă. 

— De aci intrăm іп îm- 
părăția iadului, zise el, 
ține-te bine şi nu te teme. 

Amândoi prinseră deci 
să se adâncească în acea 
groapă fioroasă, care mer- 
gea drept în jos şi de ce 
se coborau dece lumina 
zilei se împuţina până се 
dela o vreme se făcu mică 
cât o stea, ce deabia lu- 
mina pe deasupra capului. 
Iată-i ajunşi dinaintea u- 
nei porți mari de aramă 
în care puiul de drac cio- 
căni de 3 ori. S'a deschis 
poarta în două lături, şi 
după ce au trecut călăto- 
rii iarăşi s'a închis, iar ei 
au mers în jos spre adân- 
cul pământului, printr'o 
pustietate neagră, lumi- 
nată numai de fulgere şi 
fântâni de păcură arză- 
toare în care se scăldau 
sufletele celor păcătoşi... 
Şi-au mers... până ce au 
dat peste o apă mlăşti- 
noasă şi murdară, la malul 
căreia îi aştepta o luntre 
şi ип luntraș. 

— Găteşte un Бап pen- 
tru luntraş, zise puiul de 
drac sgârcitului. 

— Eu, un gologan răs- 
punse acesta înspăimântat, 
acoperindu-şi buzunarele 
cu mâinile... Pentru ce? 

— Ca să ne treacă din- 
colo... Nu ştiai că pentru 
aceia se pune morților 
câte un gologan în palmă? 
Nici mort nu voi face a- 


7 


ceastă cheltuială, dar încă 
viu... Luntraşul mă trece 
degeaba, sau dacă nu, voi 
rămâne dincoace de mal. 

— Ai uitat că mergem 
la Scaraoschi să-ți răsplă- 
tească binele pe care mi 
Vai făcut? 

— Ai dreptate zău; răs- 
punse sgârcitul, gândin- 


du-se. Apoi scoase din bu- 
zunar un gologan, şi după 
ce-l privi cu drag pe am- 
bele feţe, ca ре un odor 
dela care trebue să-şi ia 
ziua bună. îl dădu în mâna 
luntraşului, iar în mintea 
sa îşi zise: E ban pus la 
dobândă. Cu peştele mic 
prinzi cel mare. 

Luntraşul prinse să vâs- 
lească. Ajunşi dincolo, ei 
au luat-o înainte la pi- 
cior, şi-au mers, şi-au mers, 
că-i lungă şi lată împără- 
На lui Scaraoschi. 

— Mult o să mai mer- 
gem aşa? întrebă сі ре 
puiul de drac. 

Insă nu trecu mult şi 
ei ajunseră în fața porţii 
lui Scaraoschi. 

— Ce face tata? între- 
bă drăcuşorul pe portar. 

— Şade la masă, răs- 
punse acesta. 

Intr'o sală mare, afu- 
mată, cu bolți sprijinită, 
şedea în capul mesii în- 
tunecimea sa Ѕсагаоѕсһі 
cu toiagul împărăției în 
mână. 

— Poftă bună, tată, stri- 


gă puiul de drac, făcân- 
du-şi loc cu coatele, ca să 
pătrundă până la el. 

— АҺ, tu eşti Michi- 
duță? Unde ai fost până 
acum, şi cine-i acest ne- 
trebnic care îndrăzneşte 
să calce împărăția mea? 

După се Michiduţă îi 
spuse cele ce'se întâmpla- 

se, rugă pe tatălsău 
să răsplătească pe 
drumeț. 

Când Scaraoschi 


întrebă pe sgârcit ce 
vrea, acesta îi răspunse 
că vrea bani şi iar bani. 

— Dar prost mai eşti 
omule! Mai că nu-mi vine 
a crede că tu ai scăpat 
pe Michiduţă de sub stâncă. 

Michiduţă se ruga me- 
reu de tatăl său, ca să-l 
răsplătească ре Ягитеұ. 
Până la urmă Scaraoschi 
se decise şi dădu sgârci- 


tului o comoară. După ce 
o luă, încălecă pe umerii 
lui Michiduţă, plecă cu 
întreită repeziciune, în sus 
spre lumea cu soare... бі 
cât ai bate din palme a- 
junse la uşa casei sale. 


Când însă îşi aruncă ochii 
în casă şi-şi văzu femeia 
şi copiii jerpeliţi se simți 
cuprins de groază. Şi sco- 
(апа din buzunar un pumn 
de bani, îşi îmbrăcă fe- 
meia, copiii, apoi se îm- 


brăcă şi pe el, şi de acum 
încolo casa lor era cea 
mai fericită. Când dădu 
cu ochii de moşul care-l 
îndrumase la comoară, її 
dărui o pungă cu bani şi-l 
pofti la masă, o masă îm- 
belşugată ca de domn, la 
саге am fost şi eu poftit» 
şi după ce am mâncat bine, 
am încălecat ро gea şi 
v'am spus povestea aşa. 


DIMINEAŢA 


NĂZBRĂVĂNIILE 


Pe 


Băețaşul ăsta-i Bica, Azi s'a dus pe la chindie Şi-a ieşit curând din ea Dar pe stradă a'ntâlnit 
Năzdrăvan şi fără frică. Vis-a-vis la băcănie i Cu-n coş plin şi-o acadea. Un pungas cam jerpelit. 


Саге-а incercat ѕа-і іа „Las'c'ai să mai vii afară, Mama'n casă inspectează „Să taci bine sa-mi aduci, 
Preţioasa acadea. Şi-am să-ți dau eu о papară!“ Coşul, şi se enervează; Altă tortă şi cu nuci!“ 


(N: 


Bică face iute-un plan бі cu praştia s'a dus, 


a” 


Таг mămica-i încân'ată: 
Lângă uşe şi scrâşneşte. (Nu degeaba-i năzdrăvan) Nuci pe tortă е1 а pus. „Torta asta-i minunată“ 
MIC - MAC 


Dar primejdia pândeşte 


CE LUCRĂM... 


Irina pleacă în fiecare 
Duminică cu părinţii ei în 


la iarbă verde. 


excursie, 


De fiecare dată se aştern, 
pardesiurile pe jos, mămica 
scoate proviziile, şi după 
masă tăticul trage un 
pui de somn. Este foarte 
frumos să stai trântită 
în iarbă şi să priveşti 
cerul. De fiecare dată mă- 
mica spune însă: 

„Ce păcat că nu avem 
pledul, s'ar sta mult mai 
bine“. Tăticul spune însă 
că ar fi o greutate prea 


mare căci este incomod 
de dus. 
Ultima oară 


i-a venit Irinu- 
{еі o idee foarte - 
bună. A luat о 
bucată de dril, 
şi a tăiat dinel 
un mâner pentru 
dus pledul. Ca 
să aibă măsura 
bună pentru 
pledul lor,a 
îndoit întâiu 
pledul, apoi l-a 
făcut sul. După 
aceasta Irina а 
tăiat două fâşii 
subțiri de dril. 
Lungimea aces- 
tor fâşii este 
pentru fiecare 
odată şi jumă- 
tate din circon- 
ferința sulului. 

Aceste fâşii 
sunt tivite pe 
margini şi se 


mai puţin strânse. 


încheie cu câteva copci ca 
să poată fi mai mult sau 
O a 
treia fâşie formează mâ- 
nerul acestui purtător de 
pled. Irina îl tiveşte şi pe 
acesta, şi trece primele 
fâşii prin cele două mar- 
gini ale mânerului, după 
cum vedeți іп ilustrația 
noastră. Nu mică a fost 
surprinderea părinților еі, 
când în Duminica urmă- 
toare Irina а plecat în 
excursie cu pledul pus 
în purtătorul lucrat de ea. 


Un şerveţel de tavă 


Ilustraţia noastră de azi 
vă dă un model de şerve- 
{е1 de tavă lucrat іп bro- 
derie colorată, în două 
nuanţe diferite. 

Execuția broderiei oara- 
tă ilustrația noastră. 

Pentru acest şervețel vă 
ajung 30 de cm. olandă 
colorată. 

Modelul îl puteţi între- 
buința şi pentru о #е{і- 
şoară de masă. 


ЅТІАТІ СА... 


Din petale de trandafiri 
puteţi face perne de ca- 
пареа şi perne pentru 
păpuşa voastră? Petalele 
de trandafir pe care le 
strângeți în timpul verii, 
le întindeţi la umbră să 
se usuce, le desprindeţi 
una de alta şi umpleţi cu 
ele pernele. Trebue să 
aveţi însă grijă, ca toate 
frunzele să fie uscate. Nu 
trebue să se strecoare 
printre ele nici codițele 
mici de trandafiri şi nici 
vre'un spin... 


Pentru a presa mai bine 
florile sau plantele 
pentru erbar, este ne- 
cesar să stropiţi 
floarea cu făină sau 
să о băgați timp de 
24 de ore în făină. 
In felul acest presa- 
tul devine mult mai 


uşor. Se mai reco- 
mandă ca sugătoarea 
între care se pun 


florile să fie schim- 


bată de mai multe 
ori pe zi. Inainte de pus 
sub presă este bine să 
puneţi floarea sub un 
strat de hârtie sugativă 
şi să treceţi repede cu 
fierul de călcat іпНет- 
bântat deasupra, în felul 
acesta se menţir foarte 
bine culorile florilor... 


„„Marca cea mai valo- 
roasă de pe pământ este 
o marcă ,,Тһгее Cent- 


British-Guyana“ din anul 
1856, Ea nu are o stam- 
pilă a poştei pe ea, ci 
numai un semn făcut cu 
creionul de poştar... 


NE SCRIU 


50 


`9 
ә 


ө: 
2; 


LA SFÂRŞIT 


Astăzi primul gând al meu 
П ridic spre Dumnezeu 

бі cu dragoste curată 
Mulţumesc Bunului Tată. 


Pentru tot ce mi-a dat mie 
m'acest an de străjerie 
Că putere el mi-a dat 
Mintea ce mi-am luminat. 


Apoi ci iubiri fierbinţi 
Il ridic către părinți 

бі roz pronia cerească 
Z.ni mulți să le dăruiască. 


Să'nvingă revoile 

Vieaţa g:ca şi urile 

Să le Не vieața plină 
De pace şi de lumină. 


бі-1 ridic adeseaori 

Către bunii 'nvățători 

Care pururea ne'nvaţă 
Lucruri bune pentru vieaţă. 


Dă-le Doamne sănătate 

Pace şi prosperitate 

Ca şi de acum înainte 

Să cultive a noastră minte. 


S'apoi iarăşi gândul meu 
Il întorc spre Dumnezeu: 
Doamne, Tu, stăpâne sfânt 
Zvârle-ți ochii spre pământ. 


бі vezi: са e multă jale 
Printre făpturile Tale 
Маге ură între поі 

Şi pericol de războiu. 


Că din zare, până 'n zare 
Nu vezi decât înarmare 
Cu groaznice guri de foc 
Spre al lumii nenoroc. 


Că războiul de acum 

Va preface totu'n scrum 
Și va curge sângele 

Pe toate cărările. 


Ş'o cădea din zări albastre 
Foc ре căsuțele noastre 
Vom arde şi noi cu ele 
Sub grindina de ghiulele. 


Vor rămâne mulți orfani 

Va fi vai, pentru mulți апі 
Va fi plâns, în lumea toată, 
Cum n'a mai fost niciodată. 


CITITORII 


DE AN 


de Preot ȘTEFAN FLORESCU 


De aceea gândul meu 

Il duc tot spre Dumnezeu: 
Impacă Doamne Ţările 
Stinge toata urile. 


Cruţă biata omenire 

De moarte şi pustiire 
Şi trimite'n lumea toată 
Pacea bine cuvântată, 


Spusă de NICU FLORESCU 
Premiant І. Clasa II-a Primară. 


ТАВА NOASTRĂ 


O (ага avem şin ea-s ca brazii 
Români cu suflet de văpae 

Ce-au înroşit cu al lor sânge 
Atâtea câmpuri de bătae. 


Duşmanii ca frunza năvăliră 

Pe-al Țării noastre drag pământ 
Dar n'am dat nimănui dintr'ânsul 
Decât un loc pentru mormânt. 


Am apărat în vremuri turburi 

Şi neam şi lege şi moşie 

Din sânge am plămădit şi lacrimi 
Frumoasa noastră Românie. 


de Preot ȘTEFAN FLORESCU 


Ne-ar paşte iar amare vremuri, 
Dar Domnul sfânt este cu noi 
Iar înțeleptul nostru Rege 
Va scoate Тага din nevoi. 


Din suflet piară ne-unirea 
Să piară gândul vrăjmăşesc 
Trăiască Regele şi Тага, 

Trăiască neamul românesc. 


Spusă de XENIA FLORESCU 


Serbarea de fine 
de ап la şcoala 
primară де băeți 
No. 16. 


іп vechiul Egipt maimuţele 
erau consacrate [Г ипеі, 


E AN 


” % Е 


Jurămintele cruciaților 


Inainte de a pleca la bă- 
tălie, cavalerii Evului Mediu 


_ aveau. obiceiul să facă un 


legământ ре care se апра- 
jau să-l ţină tot timpul cru- 
ciadei. Astfel, în timpul ex- 
рейіңісі întreprinsă de unul 
din ducii de Bourbon, se- 
niorul de Pont, s'a jurat să 
nu se culce niciodată Sâm- 
băta în pat; seniorul de Hen- 
nequm, să nu mănânce ni- 
mic Vinerea; Filip Pot, jură 
să пи se aşeze Магфса la 
masă şi să nu poarte armură 
la brațul drept; Hugues de 
Longueval, promise să nu 
bea vin, înainte de a vărsa 
sângele unui vrăjmaş; An- 
toine de Tournai, se legă să 
dea o lovitură de spadă în 
coroana unui rege nesupus; 
Jean de Chasso, ве hotărî 
să nu-şi lase calul să în- 
toarcă botul înapoi, până nu 
va fi trecut frontiera Tur- 
ciei; Louis de Chevalart, 
vroia să se lupte cu turcii 
pe jos, armat numai cu un 
hangher; Guillaume de Mon- 
tigny, jură să nu scoată ar- 
mura nici ziua nici noaptea, 
tot timpul cruciadei. Alţii 
au făcut jurăminte şi mai 
stranii: să nu se înapoeze 
fără a fi retezat capul unui 
turc, exact la apusul soare- 
lui; să rămână plecat doi 
ani chiar dacă între timp 
cruciada s'ar fi sfârşit; să 
aducă un turc prizonier le- 
gat la coadă şi alte jură- 
minte. 
Câţi le vor fi realizat? 


Pietre preţioase... 


In muzeul de istorie na- 
turală din New-York este 
expus un smaragd de 25 ca- 
rate, obținut pe cale artifi- 
cială cu o formulă secretă 
şi pentru care un giuvaergiu 
a oferit inventatorului trei 
milioane. în schimbul cesio- 
nării brevetului. 

Producția artificială de 
pietre prețioase nu е o nou- 
tate, deoarece în Germania 
şi în Franța se obțineau 
exemplare extraordinare ca 
frumuseţe încă de acum o 
sută de ani. In 1895, chi- 
mistul Henri Moisson, care 


11 


PE, m, 


izbutise să fabrice rubine şi smaragde, 
ajunsese chiar să producă cristale mi- 
croscopice de diamante; numai că ex- 
periența pe care el o făcu în prezența 
regelui Portugaliei — l-a costat 30.000 
de franci. 


Un institut al creerului 


La Leningrad există ип Institut 
special pentru studiul creerului, care 
şi-a serbat recent 20 de ani de exi- 
stență. In cele două decenii de acti- 
vitate institutul a publicat 941 lucrări 
ştiinţifice, a format 34 de specialişti, 
creiând tot atâtea catedre cari predau 
această materie. 

Sarcina principală a institutului a- 
cestuia este studiul creerului şi a ac- 
tivității nervoase superioare. Colabo- 
ratorii ştiinţifici ai institutului au 
cercetat în mod amănunțit peste 1500 
de creere. Au fost făcute cercetări 
foarte importante asupra сгеегіїог 
marilor personalități ruse, ştiinţifice 
şi artistice. In institutul acesta sunt 
păstraţi creerii celebrului savant rus 
D. І. Mendelejev, al academicienilor 
Bechterev, Koni, al prof. Gerkov, etc. 


ф Un fim 


CUM SE 


Apa de băut pen- 
tru oraşe este adu- 
nată din izvoarele 
aflătoare la ţară, 
uneori la distanţe 


de sute de kilo- 
metri. 


La țară, ара de 
băut se găseşte în 
fântâni, care sunt 
săpate la adâncimi 
variabile, până la 
stratul de apă sub- 
teran. 


Unele rezervoare 
de apă pentru o- 
raşe conțin până 
la 50 de milioane 
de litri şi sunt la 
înălțimi careajung 
până la 150 metri. 


Apa trece din 
rezervoare іп tu- 
burile speciale 
pentru apă, care 
sunt îngropate în 
pământ, iar de aci 
urcă ре ţevărie în 
vase. 


DIMINEAȚA 


Un vestmânt intr'un degetar 


Vă amintiți fabula acelei prințese 
persane care-şi păstra toaleta de bal 
într'o coajă de nucă? Acum, iată că 
la Los Angeles a avut loc un concurs 
între croitorese: premiul întâi l-a ob- 
ținut o lucrătoare confecționând о ro- 
chie care încape în întregime într'un 
degetar obişnuit. Precum se vede bas- 
mele orientale devin realitate când 
trec Atlanticul... 


Automobilul—vapor 


In Japonia s'a inventat şi experi- 
mentat un nou tip original de auto- 
amfibiu despre care se spune că, înapă, 
atinge viteza de 60 kilometri pe oră. 
Inventatorul a cerut şi obținut breve- 
tul din partea ministerului respectiv 
şi acum е hotărât să lanseze pe piață 
un nou tip de vehicul care, precum 
afirmă el, e mult superior şi mai prac- 
tic decât toate tipurile asemănătoare 
experimentate până агі, 


Prei, de А. ROTARU. 


Apa este adusă 
apoi pe apeducte 
până la oraş. Une- 
ori apa este îm- 
pinsă pe tuburi cu 
ajutorul pompelor, 
spre a avea pre- 
siune. 


Pentru ca apa 
să Не sterilizată, 
adică să nu conțină 
microbi dăunători 
sănătății este bine 
ca ea să fie dezin- 
fectată cu apă de 
Javel. 


е.а 


Rostul presiunii 
cu ajutorul pom- 
pelor este ca apa 
să poată; ajunge 
până la ultimele 
etaje ale blocuri- 
lor din marile 
oraşe. 


Inainte de a fi 
trimisă pe tuburi 
în oraşe, apa ja- 
velizată este gu- 
stată де funcțio- 
nari speciali, cari 
au grijă de sănă- 
tatea publicului. 


URICĂ, prietenul nostru 
Aurică, acela care se 
sbenguie toată ziua prin 
curtea casei părinților 
săi şi care nu trece zi 
dela Dumnezeu fără să 
facă o nouă şotie, a venit alaltăeri 
la mine acasă. 


De îndată ce a intrat pe uşă, am 
văzut eu că ceva nu este în regulă, 
dar credeam că princhindelul spăr- 
sese iarăşi un geam — îl îndoise 
puțin, cum spunea el — sau că şi-a 
rupt pantalonii cățărându-se prin 
copaci. 

N'aveam însă dreptate. 

Flăcăul nostru era de data aceasta 
cât se poate de serios şi de îndată 
ce s'a aşezat pe scaun mi-a spus: 

— Mi s'a întâmplat ceva nemai- 
pomenit | 

— Vai de mine! Се ai ра{ї+ ne- 
poate? 


— Am rânduit globul pământesc! 

-- Vezi-ţi de treabă Aurică şi nu 
te mai ține de şotii, i-am spus eu. 

— Nici o şotie unchiule. Am rân- 
duit din nou globul pământesc şi 
tare mi-e teamă că am făcut o în- 
curcătură nemaipomenită. 

-- Ті-о fi tare cald, mă Aurică, 
am spus eu punându- -i mâna pe 
frunte. Mergi mai bine acasă şi te 
culcă. 

-- Тү! Stau aici, că mi-e bine. 
Dar vreau să-ți povestesc şi dumi- 
tale întâmplarea, că poate mă în- 
veţi се să fac.. 

— Ei, spune! 

— Să vezi unchiule şi Mătuşică... 
vin serile trecute, adică aseară acasă 
şi văd că mă întâmpină un poştar. 
Dar nu ега poştar ca toți poştarii, 
ci unul iacă aşa... 

Şi cum spune, pune mâna pe un 
creion depe masă şi-l desenează pe 
poştar. 

— Imi întinde poştarul un bilet 
şi când mă uit mai bine, ce să vezi: 
era o telegramă dela Dumnezeu. 

— Taci mă băete şi пи ma: spune 
minciuni, sar eu cu gura. 

— Ва lasă-l să povestească, îl 
apără Mătuşica. 

— Zău că era dela Dumnezeu. 
Imi pare rău că am rătăcit-o, că 
altfel ţi-o arătam са să te convingi. 

— Bine, fie. i ce scria în ea? 

— Scria aşa: Lui Aurică pe pă- 
mânt. 

„Aurică, am hotărât să rânduesc 
din nou pământul stop. Apucă-te 
tu de treabă stop. Știu că te pricepi 


Indienii Piele-de- epure, 
Americii de Nord, 
şasesprezece luni, 


la geografie stop. Să fi gata până 
mâine. Dumnezeu“. 

— Foarte interesant, spun eu. бі 
ce ai făcut? 

-- M'am apucat de treabă. In ргі- 
mul rând am socotit, că n'ar strica 
să pun puțin la punct bătrâna Eu- 
ropă. Intre noi rămâie vorba, mă 
pricepeam ceva mai bine la geogra- 
fia ei. Nu era vorba însă de aran- 
jatul țărilor, ci de continente, prin 
urmare trebuia să am în vedere şi 
America şi Asia, ca să pot pune 
toate lucrurile la locul lor. Am cău- 
tat prin urmare un loc, de unde să 
pot vedea mai bine globul pămân- 
tesc. 

— Ei şi l-ai găsit? 

— Găsit. M'am aşezat си fața 
către Polul Nord, având la dreapta 
mea Europa, la stânga mea Ame- 
rica, în spate Africa şi m'am gân- 
dit, că... 

— Nu mai spune? Cum te-ai pu- 
tut gândi, că ai fi căzut іп Осеа- 
nul Atlantic şi ţi-ai fi udat panta- 
lonii... 


— Pardon. $ейеат pe uscat. Си 
un picior eram la Terra Nova şicu 
celălalt în Islanda. In felul acesta 
îmi puteam da perfect seama de 
situație. De întorceam puţin capul, 
vedeam întreaga Europă, dela pe- 
ninsula Scandinavică până la Marea 
Mediterană, care desparte continen- 
tul nostru de continentul negru, 
adică Africa. Mai într'o parte, a- 
dică la răsăritul Europei se afla 
Asia, din care vedeam totul, până 
la Marea Chinei şi Oceanul Paci- 
fic, peste culmile înzăpezite ale Hi- 


“malaiei, chiar şi peste Mont Eve- 


rest, care este cel mai înalt munte 
din lume şi al cărui pisc n'a fost 
încă ajuns de picior omenesc. 

— Teribil! 

— Păi nu? In fine, mă aflam іп 
locul cel mai nimerit pentru a mă 
apuca de treabă. Mă Aurică, mă 
gândiam ец în sinea mea, numai să 


din nordul 


împart anul în 
cu denumiri naturale: 


sipade; ghiața, îngh:țul, crepusculul etc. - 


Е ғыр 7< % / 


% 


е 45% >” 
% Ж теу 


nu te faci de râs. Plată n'ai să ceri 
tu pentru osteneala ta, dar tare va 
fi frumos, dacă te-ai pomeni cu о 
statuie în piaţa publică pe care să 
fie scris cu litere de aur: 

Omenirea recunoscătoare lui Au- 
rică marele geograf. 

Ar fi teribil. Ei, acum apucă-te 
de treabă. 

Cum stam şi mă gândiam aşa, nu- 
mai ce simt că mă doare piciorul 
pe care-l (іпеат în Islanda. Fiindcă 
ştiţi voi, Islanda este o insulă stân- 
coasă,» mai mult înghețată şi саге 
are un fel de încălzire centrală re- 
prezentată prin vulcani, dintre cari 
cel mai mare este Hekla. Norocul 
meu că пи і-а venit să erupă atunci, 
că mă murdăria totul şi mai mân- 
cam bătaie dela mama. Dar răceala 
cea mare era din cauza ice-berguri- 
lor, adică a munților de ghiaţă, саге 
se desprind din ghețari şi plutesc 
pe Oceanul Atlantic punând în pe- 
ricol vapoarele. Când am văzut că 
o să capăt un guturai, m'am plecat 
mai mult spre un geizer, adică un 
izvor de apă fierbinte, care țâşneşte 
în sus din răstimp în răstimp. Mi-am 
mai revenit şi m'am îndreptat din 
şale când ce să vezi: m'am încurcat 
într'o auroră boreală, care sta în- 
tinsă peste capul meu, ca o pânză 
de păianjen. Curios sistem de luminat 
mai sunt şi aurorele astea boreale. 
Lumea пісі nu ştie precis се е си 
ele. Se pare că е un fenomen elec- 
tric, minunat de frumos, dar care 
prin partea locului anunță geruri 
mari şi furtuni. 

Deabea m'am descurcat şi am pus 
mâinile la treabă. 

In primul rând am constatat, că 
Oceanul Atlantic este prea lat. Mă 
rog, la ce bun atâta lac între două 
continente prietene? De n'ar fi fost 
oceanul atât de mare între Europa 
şi America, n'am fi trebuit să-l aş- 
teptăm pe Cristofor Columb ca să-l 
străbată şi nici în zilele noastre nu 
s'ar fi făcut atâta caz dacă un avia- 
tor ar fi trecut dintr'un continent 
în altul în sbor. 

In fine, am socotit că este cel 
mai bun lucru să apropiu America 
de Europa. Dar cum? 

Să trag America spre Europa era 
periculos, căci sar fi putut rupe 
definitiv istmul Panama, şi aşa 
şubred şi cine ştie ce nenorociri se 
mai întâmplau în statele Americii 
Centrale, adică în Panama, Hondu- 
ras. Nicaragua, Guatemala, San Sal- 
vador, pe care le ştiam pe toate 
după mărcile din colecția mea de 
filatelist. 


Să trag Europa spre America era 
alt bucluc, fiindcă Europa e strâns 
lipită de Asia şi atunci trăgând şi 
Asia s'ar fi lățit Oceanul Pacific, 
ceea ce nu voiam. 

— Şi ce ai făcut atunci? 

— Mi-a venit o idee genială. Par- 
don, dar aşa sunt eu. Am idei ge- 
niale. Căutând să rezolv problema, 
mi-au căzut privirile pe Groenlanda, 


12 


жыныс 22-2 олке) 


[i 


Ж 


care se ştie că este o insulă uriaşă, 
cei se întinde din apropierea Polu- 
lu Nord până în dreptul peninsu- 
lei  Scandinavice-şi continentului 
american. 


— Vedeţi că sunt genial? Mi-am 


zis: Vai de sărmana Groenlanda 
care trebue să stea aproape de Po- 
Іші Nord şi să îngheţe de frig. Се 
ar fi s'o trag mai încoace la căl- 
dură, între Europa şi America. Ea 
ar fi folosită de acest fapt, iar 
Oceanul Atlantic s'ar micşora sim- 
ţitor, astfel са aviatorii n'ar mai 
trebui să se străduească atâta în 
marile lor sboruri. 

Zis şi făcut. M'am sprijinit solid 
pe picioare şi am început să trag. 
Numai că n'a mers atât de uşor pe 
cât aşi fi dorit eu. Groenlanda era 
prinsă în partea dinspre Polul Nord 
de ghețurile veşnice de acolo. бі 
cum nu se mai mişcase din loc de 
zeci de mii de ani, vă închipuițică 
n'a fost treabă prea uşoară s'o ur- 
nesc din loc. 

Am tras, am întins, ghiața pârâia, 
până ce în cele din urmă trozni ca 
sticla spartă, iar Groenlanda se puse 
în mişcare, întâi încet, apoi mereu 
mai repede. Apele vâjâiau de o 
parte şi de alta a insulei, ghețurile 
depe margini se topiau în contact 
cu apa mai caldă. 

— Păi de unde apă caldă? 

— Nu vă prea ргісерері іп geo- 
grafie. Nu ştiţi că din golful Mexi- 
cului porneşte un uriaş fluviu ma- 
rin, care se numeşte Curentul Gol- 
fului. E un curent de apă caldă, 
care are asupra Europei de Nord 
efectul unui calorifer. Се să vă mai 


ZI ISA Үс; FII TI ЛИ Бизәү 
. 


spun ce bucurie а fost pentru Gro- 
enlanda. S'a muiat cu totul la căldură. 

— Păi bine băete, nu te-ai gândit 
atunci să faci ceva pentru biata 
Africă. бе perpeleşte sărmana de 
căldură şi prin părți.e Saharei пісі 
nu este de 11814. 

— Ba pardon, că mam gândit şi 
la Africa. Chestiunea aceasta cu 
căldura nemaipomenită din acele 
locuri, este după cum ştiţi о ur- 
mare a faptului că axa pământului 
e aplecată. Се mi-am zis atunci: 
îndrept аха şi s'a aranjat totul. 
Imediat am început să caut capătul 
axei prin locurile de ghiață veşnică 
ale Polului Nord. Ei ce credeţi: 
n'am găsit nimic. Аха aceasta, des- 
pre care se vorbeşte atât de mult, 
nu este nici de fer şi nici de lemn, 
ci este о închipuire a savanților. 
Prin urmare este ceva саге пи există, 
dar totuşi este. 

— Taci mă, că ne-ai zăpăcit. 

— Hei, dar ce idee credeți că mi-a 
venit stând acolo la Polul Nord? 
Nici n'o să vă dea prin cap: mi-am 
zis că n'ar strica să dau deo parte 
meridianele şi paralele, care cuprind 
pământul ca o za depe vremurile 
cavalerilor. 


— Ма băete, să nu fi fâcut una 
ca asta, că e mai mare beleaua. 

— De се mă rog,seoțări Aurică. 

— De n'ar fi meridianele, adică 
liniile acelea rotunde care încon- 


joară pământul unindu-se toate în- 
trun singur punct; adică unul for- 
mând Polul Nord, iar celălalt Polul 
Sud, şi de n'ar fi paralele, adică 
liniile care sunt paralele cu ecua- 
torul, atunci bieții marinari аг ră- 


REVISTEI 
a A 


и Jl 


NOASTRE 


tăci pe mări şi Dumnezeu ştie dacă 
ar putea ajunge vreodată în porturi. 
— Zău, ei vezi la asta nu m'am 
gândit. 
— Tot esti prea mic încă pentru 
rânduirea din nou a globului pă- 


mântesc, domnule Aurică. | 

- Oi fi, nu zic ba. Dar să vă 
spun sfârşitul aventurii mele: 
mie-mi intrase în cap să mut re- 
țeaua aceea de linii din loc şi pace. 
Am apucat cu mânile nodul format 
la Pol şi am început să trag. бі 
trage Aurică, trage, de curgeau su- 
dorile şiroaie depe spatele meu. Dar 
rețeaua nu se mişca de loc. 

Ce mi-am zis atunci: mai fac о 
încercare şi de nu mi-o merge, las 
baltă treburile şi mă duc acasă. Am 
mai apucat odată rețeaua de fire şi 
am tras, am tras, dar nu ştiu cum 
făcui, că mă poticni şi pierzându-mi 
echilibrul, am căzut peste Canada 
şi m'am lovit tare la genunchi. Ia 
te uită Mătuşică ce vânătaie mi-am 
făcut. 

— Mă împelițate, am spus eu a- 
tunci furios. Ce-i tot îndrugi min- 
ciuni Mătuşichii? Ne spui nouă oa- 
meni bătrâni baliverne şi noi te 
ascultăm, te ascultăm şi nu spu- 
nem nimic. Dar acum mai ne socoți 
şi proşti, arătându-ne lovitura dela 
genunchi. Poate că ai căzut din pat. 

— Chiar aşa, dacă nu mă lăsaţi 
să termin. Când am căzut, m'am 
trezit din somn. Eram în casă şi că- 
тизет (іп pat, tocmai pe cartea 
de geografie care era deschisă la 
Canada. Dar nu-mi pare rău. Fiindcă 
a doua zi, la teza de geografie am 
luat nota zece. 

MĂTUȘICA 
şi AL. CALISTRAT. 


COPIILOR 


ж 
na na д iata а е е сес - nn 


өз sai Mia + 


* 


Г 
е " 
sa that ace id 


=. А 


PREMIAN ŢI 


| E 
: а 4 
| Р 
ш2 pai Д 
қ EIG 
CONSTANTINESCU 2. M. REICHMANN 222 
DORIN-NICOLAE с 


GERTRUDE 


GALINA REVENCU гле АЕТ Е. GOLDENBERG VIORICA І. GIEA 


% 


CITITORII REVISTEI МОАЅТКЕ A 


Te-te-goh, pasăre din Malaezia, nu sboară 
decât dimineața şi seara, când nu e nici 14 


lumină nici întuneric. 
— 5 - [M 4—0... 


Un muzicant, care îşi câştigă 
traiul cântând prin curți, soseşte 
într'o zi în curtea unei case mari 
şi arătoase. Cântă el ce cântă, dar 
nu iese nimeni să-i dea ceva. Se 
duce atunci la portar şi-l întreabă: 

— Cine locueşte aci? 

— Aici? E căminul surzilor, 
degeaba ai cântat. 


Petrică e ordonanță 


Petrică e ordonanță la d. Căpitan 
Popescu. Zilele trecute este trimis 
la farmacie ca să cumpere un medi- 
cament. Intră în farmacie, cere, dar 
farmacistul îi spune: 

— Medicamentul ăsta nu se dă 
primului venit. 

— Păi ce eu sunt primul venit? 
Au mai fost trei înaintea mea. 

— Da, dar nu pot să-l dau fără 
ordonanţă. 

— Păi eu nu sunt ordonanţă? 


intr'un mare 
magazin 


Clienta: E adevă- 
rat că aci se poate 
cumpăra orice, dela 
ace de păr de 2 lei 
până la cel mai per- 
fecționat avion de 
turism? 

Vânzătoarea : 
doamnă. 

Clienta: Minunat! 
Daţi-mi atunci de 2 
lei ace de păr. 


Vârsta 


Doamna : Aşadar 
micuțule ai o nouă 
surioară? Ce vârstă 
are? 

Nicuşor: Incă nu 
ştiu. S'a născut abea 
alaltăeri! 


Da, 


La școală 


Profesoara: Ті-ат 
pus până acum cinci 
întrebări şi nu mi-ai 
dat nici un răspuns, 
Ce-i de făcut cu tine? 

Nicuşor; Puneţi-mi 
răspunsuri. 


15 


GEORGICĂ LA 


Indianul: Inţelege-mă domnule, 
ăsta nu e un pansament, e un tur- 
ban. Aşa e moda la noi. 


ТАВА 


Năzdrăvănia Irinei 
Irinuţa n'a fost cuminte, iar mămica 
ei, ca s'o pedepsească, i-a luat îna- 
poi păpuşa ре care i-o dăduse 
cu trei zile înainte în dar. 

— Dă-mi păpuşa că-i a mea, 
plângea Irina. 

— Nu ţi-o dau, că nai fost cu- 
minte şi acum e iarăşi a mea. 

— Aşa? Atunci dă-mi înapoi să- 
rutările pe care {і le-am dat ca să-ți 
mulțumesc pentru ea. 22 


Marioara vrea să se joace 

— Mămico joacă-te си mine şi 
lasă lucrul. 

— Nu pot că n'am timp. 

— De ce n'ai timp? 

— Fiindcă lucrez. 

— Пе ce lucrezi? 

— Ca să câştig bani. 

— Ce faci cu banii? 

— Ці cumpăr {е de mâncare. 

— Atunci lasă lucrul, că mie nu 
mi-e foame acum. 


Ora de zoologie 


Profesorul: Nicu- 
şor, ia spune tu, ce 
ştii despre cuc? » 

Nicuşor: Cucul e- 
ste o pasăre care-şi 
face cuibul în ceas. 


Harnică 


Librarul : Domni- 
şoară, această carte 
de bucate vă va re- 
duce munca în bucă- 
tărie la jumătate. 

Clienta: Foarte bi- 
ne. Dă-mi te rog două 
exemplare. 


Elev bun! з 


Tatăl : Profesorul 
tău se plânge că nu 
faci nici un progres. 
Eşti ultimul la toate 
obiectele. 

Puiu: In orice caz 
la citire ştiu mai bine 
decât el. 

Tatăl : Cum аза? 

Puiu: Desigur! Іі 
este imposibil să ci- 
tească ce am scris еп, 
pe când mie mi-e 
foarte uşor. 


Dacă revista ţi-a plăcut 


citeşte-o iar dela nceput 


ORIZONTAL: 2. Perfect curat. 4. Călugăriţă. 6. 
Michi... şoricelul cel isteț. 7. Floare roşie de câmp 


10. Cureluşă de meşină. 11. Fructă de câmp, аѕете. 
nea smeurei. 12. Intrebarea subiectului. 13. Viclenia 
pisicii la prinderea unui şoricel. 14. Interjecţie. 15. 
Se pune în mâncare pentru a-i da gust plăcut. 16. 
Indrăgită. 18. Prima notă muzicală. 


VERTICAL: 1. Pasăre ce iubeşte mult singurătatea. 
2. ..!сһеті pisicuţa. 3. Crenguţă. 4. La ea mergem 
să facem băi şi plajă. 5. Уа de vie. б. Il mai 
cheamă pe Maus cel de la 6 oriz. 8. Posedă. 9. Arată 
о distribuțiune. 11. Arbust mediteranian cu flori 
foarte mirositoare. 13. Pronume. 15. Plutesc în aer. 
17. Aşa ies din apă. 


JOC IN TRIUNGHIU 


GBG <а<8<0<6-<1 Pui de gâşte. 
Сосо Сы LIRA Vorbă urâtă. 
<6 <<< а Femeie bătrână. 
<о <А < Ё Ceas. 

<e < № In acest fel. 
<! Coadă de pui. 


„чылча чаа. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele $1 pronumele 


Adresa 


Luna Septembrie 
ЕГІ. Universități! laşi 


PREȚUL 5 LEI 


жж 
жж 


JOCUL CELOR TREI PATRATE 


Orizontal şi vertical la fel: 


Bănuţ. 

Plugărim. 

Vierme de pământ. 
Plin de amar. 
Nume de fată. 
Pantalon țărănesc. 
Oraş în jud. Dolj. 
Pepene roşu. 

Se ivesc deodată. 
Din litră. 


CÂNTECUL MISTERIOS 


La o manifestaţie şcolară, 
cineva avu ideea să cânte 
cu patefonul o placă ce 
cuprindea recitarea unei 
fabule a lui Gr. Alexan- 
drescu. Cum i-a dat dru- 
mul placa s'a defectat şi 
din gama patefonului n'a 
mai ieşit decât un 
mănunchi de litere 
neînțelese. 

Acestea formau tocmai titlul fabulei. Care 
anume ? 


S'A SFÂRŞIT VACANŢA 


x xxx 
+t 
жҗжҗж ж 
жж жж 

XX XX XXX 
AA 
х-жж 
+ 


st ASE Ж 
a ч J ZINJ 
y Ғғ ә ; 72 = 1 
“- Т 
13: N a / \ сл AN 
Е „2 М. N 
\ Ұл Аа хы 
$ ч чч 
у н a 
K Pai с | к RA 
y г: | | С | | d N N 
Pi | A hal к, 
Ота Ты 2 ) 
Ё $ К | X 
«аа А LK 


Trisnei Ioan 


imprimeriile „Adevărul" 5. A. Bucureşti 


й 


5954 e CO КУР [Су Се 


| 


- 
\ hy f 
< 


ТҮ) 


| 

М 
оғ 747 oTYârno pema: bina -3e gônd'e At 
2) 50 290#о? се ео. lfbnlru ce irm: Tre бе7е ” 


^ 
.%. ( 


v părul eret pe сФ/, 


/ AsToz; sprinten ёо vn droc 
zeo Íd’ se-uvrce în copot 
/ 


— 
АИ се gorok, 


“Ж 

; 22 
(Соя соғ/о хдо о doore, ii Cum codita „о ponso] 
50 sbd!uT moimuTo Tore, 9 // БА pe 52707 ай 
12008 ор czo! Drm ”“ |! j ) 5; vor Ti 
% Ş-ovromos 7л7/т3 A 2 f hyt 
= = 


Се bund ола 
“4 097—0; lo colarom о” 


25, 
, Pe [os 


S'A SFÂRŞIT VACANŢA 


Dragii mei, 
Sunt câteva zile de când 
a început iar şcoala. Va- 


> сап{а mare а trecut și- 

acum începe pentru voi. 

“un an nou de muncă în - 
- sorile tale. 


“care veţi învăța lucruri 
frumoase şi folositoare. 
Aproape îmi pare rău că 
nu mai sunt ca voi să-mi 
facă mămica o uniformă 
nouă, sau să mi-o spele şi să 
o calce pe cea veche şi în 
fiecare dimineață să mă 
sărute pe frunte când plec 
la şcoală. Dar bucuria căr- 
{ог noui! Imi amintesc 
şi acum plăcerea pe care 
o aveam când lè înveleam 
frumos cu hârtie albastră. 
După aceea, le lipeam câte 
o etichetă pe care scriam 
numele meu şi clasa în 
care trecusem. 

Voi, dragii mei, sunteți 
încă la vârsta când nu 
cunoaşteţi greutățile vieții. 
Trebue să învățați de 
acum să vă faceţi datoria. 
Munciţi cu râvnă pentru 
bucuria părinților şi a 
mătuşichii voastre care vă 
urează: 

SUCCES LA INVĂ- 
ТАТОВА! 


SURIOARA ЕІ. — Po- 
vestirea ta este impresio- 
antă, deşi subiectul nu 


MARGARETA VLĂDOIANU 


іп pădurea fluviului 
găsesc peste 1000 specii de fluturi. 


este nou. Nu înțeleg de 
ce nu iscăleşti cu nu- 
mele tău. 

NINA STĂNCULESCU 


'— Dragă nepoțică, îți răs- 


pund acum la toate scri- 
Acum când 
te-ai întors dela Sovata, 
cred са voi primi mai des 


veşti dela tine. Mi-a făcut 
multă plăcere fotografia 
pe care mi-ai trimis-o. 
Salutări dela Bică. Іп 
curând vei primi „Floarea 
îngerului.“ 


M. CRAITMAN — Nici 
de data asta nu te-ai iscă- 


і 
- 2.8 
BĂRBULESCU ION 


Amazon, se 


lit. Te-am recunoscut nu- 
mai după desenele pe cari 
le-ai trimis şi cari sunt 
admirabile, Eşti un copil 
talentat. Lucrează şi de 
acum înainte cu aceeaş 
râvnă şi vei ajunge departe. 
Aştept tabloul. 

Sănătate. 


iCRISTESCU FLORICA 
— Mulţumesc pentru fru- 
moasele urări făcute re- 
vistei noastre. Mă bucură 
că ţi-a plăcut ,,Мепогосі- 
rile Florichii“. La iarnă 
va apare încă un roman 
scris de mine împreună 
cu domnul Alexandru Ca- 
listrat: О româncă la 
Polul Nord“. Este o carte 
care cred сӣ-{і va place, 
căci are aventuri minunate. 


MILIAN FELICIA — 
Sunt mândră că amo 
nepoţică aşa bună gos- 
podină cum eşti tu. Pentru 
„Floarea îngerului“ {гї- 
mite la redacție mărci 
poştale în valoare de 5 
lei şi o vei primi acasă. 
Traducerea e curgătoare, 
însă e luată dintr'o carte 
de şcoală, aşa că o cunosc 
mulți dintre cititorii 

noştri. 
Sănătate. 


LANGMASZ ALOISIE— 
Bine аі venit, dragul 


GHERTRUDA L. 


meu. Te primesc cu plă- 
cere în cercul nepoțeilor 
mei. бе vede însă că nu 
citeşti revista regulat, dacă 
nu ştii că nu publicăm 
desene decât dacă sunt 
făcute cu cerneală neagră 
sau tuş. Poezia e slăbuță 
şi apoi ai şi greşeli: nu 
se scrie: soldatul ăl vede, 
ci soldatul îl vede. 


мллАаллллллллллаллллы 
VREI O CARTE DE PO- 
VEŞTI FRUMOASE? 
TRIMITE CINCI LEI 
IN MĂRCI POŞTALE 
PE ADRESA MĂTUŞI- 
CHII, LA REDACȚIA 
REVISTEI NOASTRE. 


MĂRCULESCU MI- 
HAELA --  Felicitările 
mele pentru succesul dela 
capacitate. Cred că acum 
îmi vei scrie mai des. Imi 
pare rău că nu pot vedea 
lucrările în ulei, dar îmi 
poți trimite desene în tuş 
sau cerneală neagră. Poe- 
ziile sunt foarte bune, dar 
nu va apare decât cea in- 
titulată „Amintiri“. Cea- 
laltă e puţin prea grea 
pentru revista noastră. 

AVRAM SIDELNIC.— 
Desigur că-ți voiu publica 
fotografia. 


MĂTUŞICA 


IACOB VĂDRARU 


2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINE 
| Inscris sub Хо. zas, iu Merist. Publicat. іг Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE | Editura „Ziarul“, 5. А. R., Bucureşti Я 
6 luni Lei 100 ṣi 3 luni Lei 50. 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA СОР 111 О К“. 
ia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 și 6 luni Lei 175; 


|. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 


— İn țara: 1 ап Lei 200; 


In străinatate: |. 
Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale platita în numerar conform aprobării Direcţiei Generale Р. Т. Т. No. 15.585/939 
5--7--9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 
REPRODUCEREA ВОСАТІ ОК STRICT. INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


ANUL XV 13 Septembrie 1939 


DESENE TRIMISE 
CITITORI 


STANCIU 
MARIN 


VII 


Liniştea îl îngrijora pe Windy mai mult ca orice. 
Nici un sgomot nu pătrundea de afară şi răsuflarea 
liniştită a celor care dormeau, întreruptă din când 
în сапі de gemetele rănitului erau singurele care 
răsunau în jurul lor. 

— Cât o fi ceasul, Fred? întrebă el. Cred.... 

Cuvintele sale fură întrerupte într'un fel foarte 
ciudat. Un sgomot sec veni dinspre tavan şi în clipa 
următoare altul, ca о uşe care s'ar fi deschis. Ceva 
mare şi greu căzu în fața lor pe pământ cu o ples- 
nitură teribilă. 

Fred sări în picioare cu revolverul în mână. Pe 
Windy surpriza îl făcuse să cadă pe spate şi ве ri- 
dică tuşind şi mormăind cu ciudă. Cât despre ceilalți 
doi, еі rămâseseră înlemniți de uimire, cu ochii 
ațintiți către intrus. 

In clipa următoare însă, un mormăit sălbatec ieşi 
din pieptul lui Slash Dalton care se repezi înainte. 

— Mii de trăznete! strigase el. Asta-i Conklin Şo- 
bolanul. 

Avea dreptate. Massa aceea nedesluşită din fața 
lor era chiar trupul Şobolanului care căzuse de cine 
ştie unde din tavan. Sosirea lui fusese atât de neaş- 
teptată, încât după strigătul lui Slash Dalton, o tăcere 
desăvârşită căzu asupra lor. 

Conklin fusese aruncat acolo de setea lui de aur. 
Când încercase să ia rubinul din fruntea marelui zeu 
din templu, după ce-l omorâse pe Tala, o trapă 
se deschisese sub picioarele lui, o trapă care răspundea 
tocmai în închisoarea foştilor săi tovarăşi. 

Exclamațţia lui Slash Dalton îi trezise pe toţi cei- 
lalți. Fred Harris făcu repede un pas înainte şi-l 
apucă pe Slash de mână. 

— Із-о mai încet, Slash, ordonă el. 

-- Lasă-mă să-l ating, Fred, răspunse acesta. La- 
să-mă un singur minut. 

— Dimpotrivă, te vei îndepărta de el, răspunse 
Fred. Ştiu cam ce simți tu acuma, dar lucrurile nu 
trebue să meargă aşa. Va plăti Conklin pentru faptele 
sale, dar nu acum şi nu în felul ăsta. 

Se întoarse apoi către ceilalți. 

— Vino'ncoace Doc, zise el. Ai căpătat încă un 
pacient. . 

Doc Milligan se apropie de Şobolan şi începu să-l 


Cireşile au fost aduse din 
Asia Mică 


Cerasanta, 


examineze cu repeziciune. Departe de a se purta prea 
blând cu el, îl răsucea cu destulă brutalitate. 

— Pentru numele lui D-zeu, zise Slash, să nu ne 
spui că a murit. Ar fi un lucru cu mult prea bun 
pentru el. 

— Nu, n'a murit, răspunse doctorul. Nici nu e cine 
ştie ce rănit, numai 0 coastă ruptă. Ştii, iarba rea nu 
piere cu una си două. Acuşi о să deschidă ochii. 

бі ca pentru a-i confirma spusele, Şobolanul gemu 
şi începu să se mişte. Voi să se ridice în picioare 
dar o spaimă nebună i ве întipăripe față când văzu 
unde se află. Se întinse înfricoşat la loc şi-şi aduse 
cotul peste cap, ca pentru apărare. 

Slash Dalton îşi dădu capul pe spate începând să 
râdă, dar auzindu-l, fața lui Conklin se făcu şi mai albă. 

— Să nu mă omori, Slash, bâlbâi el. 

Mâna lui Fred Harris rămăsese pe brațul lui Slash, 
dar el nu mai era atent nici la mişcările lui, nici la 
vorbele lui Conklin. Privea cu încordare spre tavan: 
pe unde intrase un om, puteau foarte bine să iasă 
alții. Ar fi fost curios ca tocmai acela care îi trădase 
să le arate acum calea spre libertate. 

— Ia priveşte şi tu, Bradman, zise el. 

In întunericul de deasupra lor se vedeau desemnân- 
du-se marginile luminate ale unei deschizături pătrate. 
Prin aceasta trebue să fi venit Șobolanul. 

— Mi se pare că şi asta ar fi o cale de scăpare 
de aici, admise inginerul. Dar numai dacă am avea 
aripi. Nici nu pot să-mi închipui cam cum ai vrea 
tu să ieşim pe acolol 

In ochii lui Fred sclipea însă o lumină neobişnuită. 

— Loop, avem nevoie de tine, glăsui el. 

Looparoo Larrigan păşi înainte. El era expert în 
aruncarea lassoului. 

— Poate să fie o şansă la sută, îi explică Fred. 
Dacă ai putea să-ți arunci lassoul іп aşa fel încât să 
se prindă de ceva tare acolo sus... Cred că merită să 
încerci. 

— Sigur, admise Loop. Dacă este ceva de care se 
poate agăța frânghia, am să-l găsesc cu siguranță. 
Vă rog numai să уа dați mai la o parte. 

Cu toţii se retraseră ca să aibă unde să-şi ia vânt. 
Loop, îşi învârti frânghia deasupra capului şi o aruncă 
deodată în sus. 


— Uite una din cele o sută de şanse, murmură el 


când căzu lassoul înapoi. 


Iar îl aruncă şi din nou căzu înapoi. Dar Loop îl 
aruncă încă odată şi încă, şi încă. Se părea că răbda- 
rea lui nu cunoaşte margini. De fiecare dată îşi în- 
drepta coarda într'o direcție diferită de celelalte, 
cercetând astfel tot spaţiul din jurul deschizăturii. 
Totul părea în zadar. Speranţa care apăruse în inimile 
închişilor, începu să se stingă. 

— Mi se pare mie că n'o să reuşească, murmură 
Windy. Vom rămânea frumuşel aici, şi.... 

Işi întrerupse deodată cuvintele printr'un strigăt 
de bucurie. De data aceasta funia rămăsese înțepenită. 

Incet, Loop începu s'o tragă în jos, dar ea rămase 
ре loc.‘ 

— Gata şefule, zise el atunci. Funia se ține per- 
fect. Vrei să mă urc să văd ce e pe sus? 

бі fără să mai aştepte răspunsul începu să se cațăre 
pe frânghie până dispăru prin tavan. După o clipă 
vocea sa se auzi din nou: 

— Totul e în regulă. Dar mai bine să aşteptaţi 
puţin ca să mai întăresc nodul. 4 

Câteva momente fu tăcere, apoi: 

— Puteţi să vă urcați. К ; | 

Cu toții se cățărară atunci de frânghie până ajunseră 
sus. Pentru Ted Hartley fă- 
cură un hamac" din funii şi-l 
ridicară cu băgare de seamă. 
Dar pentru Conklin nu fură 
chiar atât de delicaţi. Іі tre- 
cură pur şi simplu frânghia 
prin cureaua pantalonilor şi-l 
traseră frumos în sus. 

Fred Harris fu ultimul care 
părăsi închisoarea. O privire 
repede împrejur îi arătă unde 
se află: era chiar Templul în 
care fuseseră ținuți el şi Brad- 
man, înainte de venirea tova- 
răşilor. 

Un strigăt de-al lui Windy îi 
făcu să sară'n sus de bucurie. 

— Mâncare, gâfâi el, ре" toți 
sfinții dacă nu ne-au pregătit 
de mâncare. 

Pe altarul din fața statuiei 
erau un număr de vase de lemn 
în care se aflau fructe şi un 
fel de mâncare, aduse ca ofrande 
zeului. 

Sărmanii prizonieri care nu 
mâncaseră de două zile se re- 
peziră asupra lor ca o haită 
de lupi înfometați. 

— Hm, făcu Doc Milligan 
cu gura plină, când vor veni 
Aztecii pe aici, se vor minuna, 
zău, de pofta de mâncare a 
zeului lor. 


ж ж 
Komi, fiul lui Tala, se răsucea în pat fără să poată găsi 
odihna. Neîncetat gândul lui se îndrepta către oamenii 
albi pe care tatăl său îi tratase atât de crud. Căci 
el nu împărtăşea vederile celorlalți Azteci şi cruzi- 
mea de orice fel îi făcea silă. 

In cele din urmă căzu însă într'un somn adânc. 
Cât de mult dormi nici el nu-şi dădu seama dar fu 
deşteptat deodată cu sentimentul că a intrat cineva 
іп odae. 

La lumina Фогфеіог zări un gardian Aztec. Fața 
acestuia era plină de spaimă şi în ochi i se căscau 
adâncurile groazei. Ingenunchiă şi atinse pământul 
cu fruntea. 

-- Komi, gâfâi el, tatăl tău.... 

Băiatul sări într'o clipă în picioare şi apucând 
brațul omului îl sgudui cu furie. 

— Ce s'a întâmplat, întrebă el. De ce eşti atât de 
speriat? Ce interesează asta pe tatăl meu? 

Indianul tremura. 


5 


— Tala, puternicul şef al Aztecilor, zace cu un 
pumnal înfipt în inimă. 

-- Minţi, şueră Komi. 

Aztecul îşi ridică fruntea cu mândrie. 

— Nu mint, răspunse el. Ieri, о vocei-a vorbit lui 
Tala în arenă prezicându-i moartea, şi în noaptea asta 
l-a vizitat zeul căruia nimeni nu i se poate împotrivi. 

In câteva clipe Komi însuşi se convinse de ade- 
vărul celor spuse. Fireşte că nimeni nu bănuia unde 
dispăruse prizonierul alb care dormise la picioarele 
mortului. 

In camera cernită intrară deodată un grup de preoți. 

— Tala, puternicul şef е mort," ziseră ei. Să se 
sune gongurile, să se aducă sicriul. Trupul său trebue 
să se odihnească o noapte pe altarul din Templu. 
Aşa cere datina şi aşa trebue să fie, ca sufletul lui 
să-şi poată găsi liniştea. 

Toate fură pregătite în câteva clipe. Şase Azteci 
aduseră un sicriu care l-ar fi scos din minți pe Con- 
klin, căci era făcut din aur curat şi încrustat cu 
pietre prețioase. Trupul lui Tala fu aşezat în el, şi 
purtat încet către locul unde-l aşteptau strămoşii. 

In Templu, prizonierii tocmai isprăveau mâncarea, 
când ajunseră până la ei, ul- 
timele ecouri ale gongului. 

— Doamne Sfinte, strigă 
Winây, ce-o mai fi şi asta. 

Fred Harris ascultă fără să 
spună un cuvânt. De departe 
se auzeau apropiindu-se cânte- 
cele jalnice şi paşii sutelor de 
Azteci care-şi întovărăşeau şeful 
pe ultimul său drum. 

Templul Aztecilor era mare 
şi înalt, cu coloane impună- 
toare şi cu altarul pe care ar- 
dea focul nestins în fața zeului 
suprem. Pe laturile încăperii 
erau sute şi sute de sicrie în 
care se aflau vechii şefi ai Az- 
tecilor. 

Stăteau cu toţii în picioare 
ca nişte păzitori tăcuţi şi ne- 
mişcați. Un zâmbet trecu prin 
ochii lui Fred când її zări. 

— Un mort e mort pentru 
vecie, zise el, şi nu prea folo- 
seşte celor vii. Dar cred că 
aceştia ne vor fi de mare aju- 
tor. Băeţi, repede să ne ascun- 
dem după sicriele astea. 

Windy se repezi, urmat de 
toți ceilalţi. Dar când voi şi 
Bradman să-i imite Fred îi opri. 

— Ти eşti inginer, Burt, zise 
el. Uită-te, te rog, dacă nu poţi 
să ridici trapa asta la loc. 
Dacă o lăsăm deschisă vor ghici fără mare bătaie de 
cap că am reuşit să ieşim din închisoare. Grăbeşte-te 
însă, căci n'avem timp de pierdut. 

f Burt Bradman se aplecă peste deschizătura prin 
care ве prăvălise Conklin Şobolanul. 

Ñ Trapa aluneca printr'o maşinărie destul de simplă. 
Inginerul apucă un inel de aur înfundat în podea şi 
trapa reveni cu uşurinţă la loc. 

In clipa următoare el şi Fred se furişară sprinteni 
către sicrie. Abea se ascunseră în dosul lor când ca- 
pătul solemnei procesiuni pătrunse încet prin arcul 
uşilor larg deschise. 

Intâi ве arătară douăzeci de războinici си torţe. 
Lumina răspândită de ei, goni în spatele coloanelor 
umbra înainte atot stăpânitoare. Apoi veni coşciugul 
purtat de primii nobili ai Aztecilor. 

In urma lor păşea Komi cu fața împietrită, încon- 


jurat de preoți cu chipurile vopsite. 


(Va urma) 


DIMINEAŢA 


2 COPIILOR 


Accident 


Doi prieteni se întâlnesc pe stradă. 

— „Ştii dragă ce mi s'a întâmplat?" 
spune primul. 

— Ми, răspunde celalt. 

— Ei dragă am avut un accident, 
am căzut de pe o scară înaliă de 
patruzeci şi cinci de metri.... 

— Vai şi cum ai scăpat cu уіеа{ӣ? 

— Păi bine dragul m:u, dar am 
căzut de pe prima treaptă. 


Ce să-și pună ? 

— Doctore e extraordinar! Devin 
din ce în ce mai chel. Ce să-mi pun 
pe cap? 

-- Pălăria! 


Halal artist! 


Sculptorul: Curios, am impresia 
că am greşit ceva! 


Copil atent 


— Mamă de ce stai aşa tăcută? 

— Păi ce vrei să spun, Mihăiţă? 

— Spune şi tu... Mihăiţă nu vrei 
un pol ca să mergi la cinema? 


Intre eleve 


Ştii Lenuţo care este diferența 
între un termometru şi profesoara 
noastră? 

— ????.... 

— Nici una, amândouă când mar- 
chează zero, tremuri.... 


ж ж 
> 


Lenuța are cinci anişori şi o în- 
treabă ре mămica еі: 

— Din ce este geanta ta mămico? 

— Din piele de vacă. 

— Curios că nu miroase deloc a 
lapte. 


ATII GHIC&SII 


Distrată 


— Oh, mămico uite un aeroplan! 
— Da, dragă, dar nu pune mâna 
pe el. 


La băcănie 

Ionel merge cu mama lui la bă- 
cănie. Mama lui cumpără o sticlă 
de vin alb. 

— Cât costă? întrebă mama. 

Treizeci de lei şi dacă îmi aduceţi 
sticla vă dau cinci lei înapoi. 

A doua zi Ionel vine la băcănie 
şi vrea să cumpere prune. 

— Zece lei chilogramul, îi spune 
băcanul, iar Ionel fără să stea mult 
pe gânduri îl întrebă: 

— Şi dacă vă aduc sâmburii ?... 


Отог prin imprudență 


Profesorul explicase copiilor toc- 
mai ce înseamnă omor prin impru- 
dență. Convins că toți au înțeles 
întreabă în clasă: 

— Dacă la un colț de stradă mă 
calcă un automobil, ce ar fi? 


— Trei zile de vacanță! răspunse 
un elev aiurit. 


Ușor de spus 


Soţia vânătorului: Hai, lasă acum 
şarpele şi vino la masă! 


FLUVIUL MACKENZIE ARE 


O DELTĂ DE 142 KM. 


La judecătorie 


Judecătorul: (către hoț) — Des- 
chizi casele de bani? 

Hoţul: — Da, domnule judecător. 

Judecătorul: — Cum reuşeşti să 
le deschizi? 

Hoţul: — Еі, пи:ѕрип eu la toată 
lumea trucul meu. 


Intre noi 
Mama: Marioaro, ai spus în rugă- 
ciunea ta de astă seară, cât ai fost 
de rea astăzi? 
Marioara: Nu mămico, am crezut 
că este mai bine, să rămână între 
noi lucrul acesta. 


Frigurosul 


— De ce vrea să facă bae aşa îm- 
brăcat? 
— І s'a spus că е apa гесе.... 


Она de ciocolată 


Irina împarte ciocolata ei cu găi- 
nile din curte, tatăl ei o vede şi-i 
spune: 

— Este o prostie ce faci tu Irino. 

— Ва de loc tâticule, în felul 
acesta vom avea ouă de ciocolată. 


Curajos 

Mirel care nu este un băiat prea 
curajos vorbeşte cu sora lui. 

Ea: — Ce ai vrea să fi Mirel, un 
jandarm cu cal sau pe jos? 

El: — Sigur că un jandarm cu cal. 

Ea: — De ce? 

El — Pentrucă atunci când aş 
vedea un hoţ aş putea să fug mai 
repede. 


6 


POVESTEA UNUI URSULEŢ 


АСАМТА mare începe cu bucurie, cu 
zile calde şi senine, cu flori şi voie bună. 
E atât de frumos câmpul cu flori ne- 
numărate şi frumos colorate, că nu se 
poate să nu te duci să le admiri şi să 
5 Ў  preamăreşti ре Dumnezeu pentru toate 
câte ne-a lăsat. O ceată de ştrengari au pornit-o 
tiptil de-acasă către câmp. Iarba te îmbie să stai şi 
mulțimi де greieraşi țârâiesc prin ea. Unul dintre 
copii a legat o bucată de ceară de un fir de aţă şi 
a vârât-o în găuricea unui greieraş. Ţârâitul nu ве 
mai aude. Greieraşul nu mai face nici-o mişcare, 
cercetează atent să vadă nu cumva primejdia e mare? 
Se vâră mai în adâncul găurii, dar, cum ceara îl 
urmăreşte încet fără să-l lovească, îi vine în gând că 
poate să fie vreo jucărie şi se agaţă си picioruşele 
lui subțiri de ea. Se simte bine aşa, căci copiii îl 
leagănă ridicând şi lăsând аба. Acum l-au scos afară. 
Tremură deabinelea bietul greieraş. De ce s'a араға 
el de ceară? Nu era bine să stea liniştit în căsuţa 
lui? Copiii bat din palme, e chiot mare! 

— „Ма duc să-l chem şi pe Ionel, să vadă şi el 
greieraşul“, zise unul dintre ei. бі fiindcă пие prea 
departe de casa lui Ionel, fuge să-l cheme: 

— „Hai repede Ionel, 
că am scos un greieraş 
hai şi tu să-l vezi“. 

— „ра пи pot, măi 
Săndel, că mămica nue 
acasă, că e tanti Mia bol- 
navă lău, lău şi m'a lăsat 
singul şi dacă vine cineva 
şi lată Lăbuş n'ale cine 
să iasă afală“. E supărat 
Săndel că Ionel n'a vrut 
să meargă, dar îi trece 
necazul când vede din 
nou greieraşul. Ionel е 
băiat cuminte, s'a dus în 
casă să se joace cu Ur- 
sulică. 

— „Măi Ursulică, măi 
mititelule, ia vino încoace 
ce ulât te-ai făcut ţi-ai 
lupt şi botişolu şi te-ai 
muldălit ca Ghiţişol din 
culte. Pe unde ai fost tu de 
eşti aşa ulât, шағ? Flaţii 
tăi sunt tot la fel cu tine?“ 

— „Ah! frații mei, vorbi deodată ursişorul, care 
până atunci пи vorbise, pe fraţii mei nici nu-i cunosc. 
Şi fiindcă n'ai plecat pe câmp să mă laşi singur am 
să-ți spun povestea mea: 

— „Am avut şi eu mamă şi tată ca şi tine, casa 
noastră era într'o pădure, departe de aici, la munte. 
Iarna şedeam în bârlog şi nu mâncam nimic, dormi- 
„tam mereu. Când vedeam pe tata căscând şi întin- 
zându-se, atunci ştiam că e primăvară. 

Razele soarelui care pătrundeau sfioase în fundul 
casei noastre, пе vesteau că zăpada o să se ducă. 
Іеѕеат la soare şi Doamne! bine era când biata maică- 
mea mă mângâia prin păr şi-mi spunea că peste puțin 
va înverzi totul şi că о nouă уіеа{а vom trăi. Au 
trecut vreo câteva luni şi smeura începuse să se 
coacă, mama mă lua си ea şi prin hâțişuri găseam 
multă smeură şi mure şi ce gustoase erau! Uneori 


7 


de ATENA GHIŢĂ 


mă duceam la izvor unde ne adăpam din apa rece şi 
limpede са cleştarul. Imi spunea mama că nu am 
voie să mă depărtez prea mult de smeuriş, că ғаг 
putea să-l întâlnesc pe Vânător care este un uriaş 
cu un fel de toiag fermecat pe care-l poartă pe umăr, 
acest toiag, e jumătate îmbrăcat cu fier şi prin acest 
toiag priveşte, te vede şi atunci ies din el nişte 
alune dar nu ca acestea din care mâncăm noi. Acelea 
sunt roşii şi aşa de otrăvite că numai atingându-ne 
ne rănesc de moarte. Sau se poate să mă fure ceata 
uriaşilor negri са harapii şi ne chinuesc ca să învăţăm 
să jucăm în două picioare. Eu nu credeam ce-mi spunea 
mama şi plecam de multe ori singur. Mă duceam 
adesea unde găsisem un stup de albine şi când nu 
erau acasă le mâncam mierea. Intr'o zi m'am gândit 
că ar fi mai bine să iau stupul acasă ca să nu mai 
viu mereu, dar tocmai 
atunci ве întorceau şi 
albinele din împărăția 
florilor unde fuseseră 
2 în vizită şi dela 
(7 care primiseră їп dar 
polen. M'au sâgetat 
fugărindu-mă până 
departe, în josul 
izvoraşului. Când am ajuns 

într'un luminiş m'au văzut 

nişte Һагарі саге cule- 

geau aurul ca nişte bobițe 

de soare pe care razele 

le uită în apă când fac 

baie. Cum m'au zărit 

Jp harapii au sărit țipând 
spre mine, aținându-mi 
calea cu ciomege, unul 
din ei mi-a aruncat un 
W, Ја} de gât şi m'a prins. 
Au plecat, luându-mă cu 

ei, către un oraş înde- 

părtat. Plângeam mereu 

şi mă gândeam la biata 

Уд maică-mea саге m'o fi 
4 căutat mult. După o săp- 
tămână s'au oprit harapii 

în marginea unui oraş 

unde s'au întâlnit cu rude 

de-ale lor la care m'au 

vândut. Нагаріі aceştia 

plecau toată ziua şi mă 

lăsau cu copiii lor cari”mă chinuiau. Vroiau să mă 
înveţe să? joc în două picioare punându-mă ре о 
tablă fierbinte. Seara mă pârau celor mai mari că 
sunt neascultător şi n'am vrut să învăţ nimic. Mă 
luau la bătaie şi mă puneau şi ei pe jar. Eu țopăiam 
fiindcă îmi frigea tălpile iar ei făceau mare haz. 
Mă rugam mult lui Dumnezeu să mă scape şi să mă 
ierte că am greşit. Intr'o seară după ce adormiseră 
harapii plângeam că mă usturau rău rănile бі 
încercam să гир frânghia cu care eram legat. Deodată 
văzui o luminiță care ве mărea din се іп се şi 
clipia ca un ochiu înlăcrimat. Mi s'a părut că este 
ochiul mamei mele. Си toate puterile ре care le 
mai aveam am întins iar de frânghie, dar frânghia 
era tare şi nu se rupea. Ochiul din zare clipea mai 


(Continuare în pagina 10-a) 


DIMINEAŢA 


COPIIL 


FÂNTĂNA CU APĂ 
ji ama 


A, re 2974 


(Ае еШ ° 


Iată o fântână care аге ип re- 
nume foarte ciudat. Se spune că 
cine bea un pahar cu apă scoasă 
din ea, nu va putea să fluere 
timp de o jumătate de ceas. Este 
desigur imposibil, totuşi sunt oa- 

(ţara din Ame- 
găseşte fântâna), 


meni іп Texas 
rica, unde se 
cari să creadă acest lucru. 


MINUNILE NATURII 


Să nu credeți că această figură 
reprezintă о ceapă enormă. Este 
un simplu stejar care a crescut 
astfel, fără să se ştie din ce 


cauză. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


PREŢUL GUSTULUI 


Accidentele de automo- 
bil cu urmările lor pun 
de multe огі pe judecători 
în situații foarte delicate. 
Zilele trecute un agent 
dela o societate de asigu- 
rare din Sussex, a cerut o 
despăgubire таге pentrucă în 
urma unui accident de automobil 
şi-a pierdut simțul gustului, ne- 
mai putând savura aroma unei 
țigări, sau a vreunui lichid ca: 
apă, vin, bere, cafea, ceai, limo- 
nată, etc. Judecătorii, în faţa că- 
rora s'a prezentat cu plângerea 
sa, au găsit că simțul gustului 
valorează cel puțin 1.100 de lire 
şi au condamnat pe cel carea 
provocat acest accident la plata 
acestei sume fabuloase. 


Fără avion... cu trenul 


In secolul nostru care este de- 
numit şi secolul vitezii, mica 
ştire pe care vă o dau mai jos 
vă va mira desigur. 

In Ţările de Jos, согевроп- 
dența care este destinată străi- 
nătății este aproape în întregime 
trimisă cu avionul, şi aceasta 
fără nici o taxă specială. 

Desigur că veţi crede că bravii 
olandezi sunt foarte mulțumiți 
de acest lucru ; dar nu, dimpotrivă, 
de multe ori au chiar neplăceri 
şi au început să protesteze, veţi 
vedea pentru ce. 

Dela începutul anului suflă pe 
acest colț al lumii un vânt înso- 
біс de furtuni mari, atât de mari 
încât avioanele trebue de multe 
ori să-şi amâne plecarea din pru- 
dență. 

In urma acestui fapt poşta 
olandeză a sosit cu o întârziere 
de douăzeci şi patru de ore, де- 
cât ar fi sosit dacă ar fi fost 
trimeasă cu trenul. 


Deaceia comercianții şi indu- 
striaşii din Olanda, cari au vă- 
zut că din această pricină aface- 
rile lor suferă,au cerut direcției 
poştelor să lase la libera alegere 
а trimițătorilor felul cum tre- 
buesc trimise scrisorile. Poşta 
olandeză a pus de curând la dis- 
poziția publicului etichete cu 
mențiunea: „Să nu fie expediată 
prin avion“, Deacum înainte olan- 
dezii înainte să trimeată o scri- 
soare se uită la cer, ca să ştie 
cum să о ехрейіеге. 


Amorp 
<-- este «е 
arbo din 4% г 
cafe. "ете în о” 
râurilor `$, are 


de aproape 4 т. 


22/2 allv: 


mici, ATRA cu t 
co gcal. іп борт 
lichid со соге 
hraneste planta 
însa” оо esfe în nde 
Tor 5; de aceea б 
lanta prinde" şi 
ite án d о то 
așşeaza” ре unui i 
cila vase, ca. 
acu’! acesTu'Q 
se în ch а” 
/ insecta te 
пеос а . m 


fir. 
frem a E Ый nopi 


ік Жыз, care 
Trâeşte în regiv- 
т, sfoneoase din 
Mexic. Nu 7-4ез7е 
decât 3 оге: 

Lo opusul soa- 
relvi Зе deschid 
se, дада rarei 

a ora 9 este 
înflorit 

{а miezul 

жер? ти mai 

оте nicr е 
vrm dm. Fru- 
moasa nopti. 


ACULOASE 


Sh 


«— Victoria R egio 
» este о planta” осуа- 
“со din Brazilia. A 
Floarea ei оге о Id 

{те “е 50-60 ст. 
Frunzele plutesc 
e оре” 5/ av vn di- 

22 42 Рт бе. 

о v e 

apă Ж» сар” 


Ro ffleșia, palm a- 
este о plant parazita 
core bre піс) frunze, 
nici кбоос/па” Are doar 
o foare fără cotor, | 
fixat pe rădăcina altei 
/ante, се vrae îsi ia 
rana. Әсеөз?а” floare 
are on diametru de 4м. 


acvatică. 
Tăeste la 
mari odan- 
Cimi în ocea- 
nyl Indian 


BOLTA CALDĂ 


Boltacaldă este o construc- 
ție obişnuită la aproape 
toate triburile de Indieni 
din California. Ea se clă- 
deşte pe malul unui râu, 
„din nămol şi scoarță de 
copac, cu o singură des- 
chizătură foarte mică. 

Pe dinafară are înfăţişarea u- 
nei movile joase şi lungi şi e ре 
jumătate templu, pe jumătate sta- 
biliment higienic. 

Războinicii tribului se strâng 
aci la anumite ore, de obiceiu în 
zori. Ei stau aşa, încălziţi de о 
sobă, până се sufocația devine 
amenințătoare şi atunci se aruncă 
şiroind de sudoare în apele reci 
ale râului. Aceasta îi oțeleşte şi-i 
şi curăță. Таг fumul şi căldura 
slujesc deasemenea la uscarea 
proviziilor de peşte atârnate de 
tavan. 


CÂT COSTĂ 
VIEAŢA UNEI PISICI 


Ştiţi cu toții dragii mei cât de 
mult iubesc englezii animalele. 
Povestea de mai jos vă va 4а о 
idee cât de severi sunt judecă- 
torii englezi în astfel de cazuri. 

Povestea pisicii Richard Whit- 
tington nu vă va mira,dar vă va 
învăța cât costă în Marea Brita- 
nie уіеаќа unei pisici. Căci Ri- 
chard Whittington а fost un 
cotoi, şi ce e mai important, co- 
toiul Lordului Maior din Londra. 

Richard Whittington îşi iubea 
foarte mult stăpânul şi acesta la 
rândul său îl iubea foarte mult. 


Când Lordul Maior se plimba - 


pe străzile Londrei în trăsura sa 
luxoasă, de foarte multe ori era 
întovărăşit de pisoiul său, dar 
bineînțeles că acesta era băgat 
sub bancheta trăsurii să nu-l vadă 
nimeni. Intr'o zi fiica lui a luat 
pisoiul la {ага la proprietatea Lor- 
dului Maior din Wimbledon, şi 
acolo s'a întâmplat drama. 

Intr'o bună dimineață. pisoiul 
a dispărut. Degeaba a fost cău- 
tat prin toate locurile grădinii, 
Richard Whittington nu mai ега 
de găsit. 

După lungi cercetări a fost 
suspectat, de dispariţia pisoiului, 
un vecin care locuia singur. Luat 
de scurt vecinul a terminat prin 
a mărturisi că el este acela care 
a ucis pisicul cu lovituri de cio- 
mag pentru că venea de vâna pă- 
sări la el în grădină. 

Răutăciosul vecin a fost che- 
mat în fața judecătorilor, cari l-au 
condamnat să plătească o amendă 
de 20 de lire sterline plus chel- 
tuelile procesului alte 12 lire. 

Vedeţi că în Anglia vieața unei 
pisici este foarte scump prețuită.. 


DIMINEAŢA 


СОТЕТЕ DE GĂINI 
LA ETAJ 


Această ciudată construcție nu 
este altceva decât... un coteț de 
găini. A fost făcut la o înălțime 
de câţiva metri de frica animale- 
lor sălbatece. Asemenea cotețe la 
„etaj“ se găsesc numai іп Africa 
în regiunea Nyassa. 


UN LILIAC CIUDAT 


este un 


curios 
liliac cu urechi lungi, care trăeşte 
în Virginia (ţară din America de 
Nord). El este atât de sensibil, 
încât leşină dacă aude un sgomot 
puternic cum este de pildă tunetul 
sau pocnetul unei puşti. 


Acest animal 


COPIILOR 


POVESTEA UNUI URSULET | 


(Urmare din pagina 7-a) 


des şi par'că se apropia. M'am gândit că întinzând 
по să fac nimic şi că e mai bine să scot capul 
prin cureaua dela gât. Mi-am vârât lăbuțele ре 
lângă curea şi am întins de ea. 

Cureaua s'a lărgit şi am scăpat. Am ajuns într'o 
câmpie înflorită unde erau mii de furnici саге 
forfoteau de colo până colo dând par'că ordine 
unora dintre ele. S'au aranjat apoi în rânduri şi 
deodată s'a făcut linişte mare. Şi-au aprins felinarele 
apoi aşteptând pe regina lor care cobora printre ele. 
Se vede са luminița aceia pe care o văzusem nu 
era altceva decât nestematele din cununa pe care o 
purta regina pe cap. Am început să plâng cu 
desnădejde văzând că nu e mama fără să-mi dau 
seama că fac sgomot. Regina şi cu rudele ei m'au 
auzit şi aud că mă cheamă. Mi-am şters ochii, mi-am 
netezit niţel părul şi m'am dus. M'am înclinat си 
respect сап fața unei regine. бі regina care ега 
aşa de frumoasă cu nişte mâini mici, albe, albe ca 
omătul şi mi-a spus să mă ridic din genunchi şi 
să-i spun şi ei de ce 
plâng. 

— „De се rătăceşti tu 
pe aici când ar trebui să 
stai la munte?“ Ма întrea- 
bă ea. 


I-am povestit printre la- 
crimi, cu sughițuri, neno- 
rocirea mea şi chinul 1а 
care mă supun harapii cei 
răi rugând-o să fie bună şi 
dacă poate să mă scape. 
M'a mângâiat pe păr şi 
mi-a spus să merg cu ea la 
un moşneguț care е tare 
bun. Şi fiindcă se înoptase, 
calea ne-o lumina furnicile 
cu felinarele lor. 


Intr'un capăt al câmpiei ne aştepta о trăsură 
mare şi aurită, de o parte şi de alta avea câte 
un felinar aprins. Am mers cam până la miezul 


nopţii pe undrum ce trecea printr'o pădure 
mare şi întunecoasă, apoi am început a sui pe 
un munte şi ne-am oprit în vârful lui, la porţile 
unui castel саге ега din “marmură albă şi ега 
acoperit cu lespezi de smarald. 
O roabă cari însoțea pe regină a bătut în poarta 
castelului şi a ieşit un sfetnic care ne-a primit 
într'o sală mare care era din marmură şi al cărei 
tavan era susținut de jur împrejur de coloane 
groase tot din marmură albă. Regina furnicilor 
îi spuse ce necazuri ne poartă pe acolo, sfetnicul 
ascultă cu luare aminte. Ne spuse să mai aşteptăm 
până se va întoarce dânsul. Cu ocheie de aur 
pe саге o ținea legată la brâu descuie dintr'un 
turn de fildeş un nouraş alb, tare sglobiu. 

Sfetnicul purtat de nouraş se duse în cer la 
sfântul Petru căruia îi vorbi de mine. 


Faianţa а fost descoperită 


la Faenza, іп Italia. 


Sfântul a luat o carte mare în care scria purtarea 


ce о au copiii şi căută să vadă ce greşeli am. 
Nu găsi Prea Sfântul decât întâmplarea cu stupul 


şi m'a iertat. 


Sfetnicul s'a 
aci 


întors şi mi-a spus că să stau 
la castel până ce va veni Sfântul Petru cu 
jucării şi cărți pentru co- 
piii cari au fost cuminţi 
pe la şcoli. 

Când a venit Sfântul 
Petru ma mângâiat şi 
am simțit că vinele mi 
se transformă în sârmulițe 
şi sunt îmbrăcat din cap 
până în picioare într'o 
hăinuță nouă şi пи la fel 
cu aceia ре саге о purtam 
eu până atunci. 

Mă făcuse o jucărie şi 
mi-a spus Sfântul că mă 
va lua împreună cu alte 
jucării pentru a mă da în 
dar unui copil cuminte 
care mare să mă mai bată 
şi să mă mai chinuiască. 

Asta după ce va întreba 
pe D-şoara directoare dela 
şcoala de copii mici care 


dintre еі au fost cuminţi 
şi ascultători. 

Şi uite aşa dragă Ionel 
am ajuns la tine. Când m'ai primit în dar la 
sfârşit de an m'am bucurat şi am plâns chiar de 
fericire că am nimerit la un copilaş cuminte 
ca tine. 

— „Ulşişolul meu mic şi Шар nu mai pânge 
acum, că n'am să te las niciodată singul şi unde 
am să plec am să teiau cu mine. 

A tăcut apoi şi ursişorul şi n'a mai spus nimic 
fiindcă venea mama lui Ionel şi nu vroia să ştie 
povestea lui nimeni, nimeni, decât numai Ionel. 


ATENA GHIȚĂ 


al i 


STRĂJERI ŞI ELEVI 
CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


Îi e чь чь ч a a a 


10 


JOC MATEMATIC 


Să se găsească două nu- 
теге. сагі să îndepli- 
nească următoarele con- 
dițiuni: 

1) Dacă la primul se 
adună 1, iar din al doilea 
se scade 1, rezultatele să 
fie egale. : 

2) Dacă la primul se 
scade 1, iar la al doilea 
se adună 1, al doilea re- 
zultat să fie de două ori 
mai mare ca primul. 

Răspuns: 5 şi 7. 


П |] 
о > 


$ АВАР А 


Foaie verde porumb pră- 
jit 
Ѕагайа 'n trei am împărțit: 
Prima parte e uşoară 
Că-i o notă muzicală 
Partea doua nu e grea 
Căci îl ai mai mult noap- 
tea 
Partea treia e pronume 
Posesiv să-i zic ре пите! 
Toate de le 'mpreunați 
Ce e „Dimineața copiilor“ 
aflaţi. 
ТЕОТЕЅСО С. ADINA 


FUGA CONSOANELOR 


-і-і-і-і-4--4--і-і 
-і-і-са-а-о-іі-о-! 

Completaţi liniuţele cu 
consoane şi veți afla da- 
toria fiecărui cititor al 


revistei noastre. 


Dormi, somn uşor 
(CRIPTOGRAMĂ) 


Citind într'o anumită 
ordine toate literile din 
figură, veţi găsi ип cu- 
noscut proverb românesc 
în legătură cu dormitul. 


de LEOVA L. 


ORIZONTAL: 1. Timp 
de odihnă şi joacă, ce se 
sfârşeşte zilele acestea 
odată cu începerea şcoa- 
lei; 10. Ce se desfăşoară 
de pe mosor şi sebagă în 
ac; 11. Inceputul lui Ia- 
nuarie; 12. Frig de crapă 
pietrele; 13. Soarbe-ape 
nu şi-o stinge niciodată; 
14. Scormoneşti pământul 
cu sapa; 15. Marginile 
unui nor; 16. Pronume; 
17. Seară fără sfârşit; 18. 
Părinte; 20. Armă de ar- 
tilerie; 21. Nu zic nimic; 
22. Salutare; 24. Aşa cum 
iese un alb din Marea 


Neagră; 25. Munte sfânt 
în Grecia; 28. Merele rele 
strică şi ре cele...; 30. 
Râu în jud. Caraş; 31.Să 
se mistuiască în foc; 32. 
Plantă alimentară aseme- 
nea cartofului; 33. Pro- 
nume; 34. Tot ce este în 


коң j “ә 
К ў Ы 22 M 
{2+ 5 [6 27 ; 
"a [af fefa т 


afară de ţară; 39. Aceia. 
40. Rudă dela botez; 41. 
Comună rurală. 
VERTICAL: 1. Vapor; 
2. Muzeu şi sală de con- 
certe naționale; 3. Smoală, 
cu care se asfaltează stră- 
zile; 4. Marş de aici! 5. 
Pronume; 6. E format din 
365 zile. 7. Prins într'un 
cui;,8. Се face repeten- 
tul? 9. Cu o zi în urmă; 
17. Calitate pe care о аі 
față de servitorul tău; 19. 
Bomboană; 23. Aşa cum 
stau în clasă, elevii sili- 
tori; 24. Serveşte la prins 
peşte; 26. Program şcolar 
cu „а“ în coadă; 27. U- 
nealtă agricolă; 28. Sub- 
stanță colorantă; 29. Cel 
care urmează după altul; 
34. Pronume; 35. Plantă 
textilă; 36. Poftim, ţine! 
37. Carte de joc; 38. Şi (fr.). 
MOȘ SANDU. 


CONCURSUL Юк JOCURI 


Numele şi pronumele ------ 


Adresa 


Luna Septembrie 


Nr. 2 


DIMINEAȚA 


HAL LA JOACĂ! REBUS ARITHETIC 


АЖ T = Хх 
А. = bold. 
В. = даи (їїр.). 
С. = prepoziţie. 
Х.= oraş şi port în 
Salvador. 
de SOREL 
AVRAMESCU 


PROBLEMĂ 
DE INTELIGENŢĂ 


Mama noastră dragă are 
20,50 lei în monede de 2 
lei, 1 leu, 50 bani şi 25 
bani. Dânsa ne-a promis 
că ni-i va da nouă, dacă 
vom şti să-i arătăm cum 
să-i împartă, ca unul din- 
tre noi să primească 10 
monede şi celălalt (căci 
numai doi frați suntem) 
14 şi fiecare din noi să 
aibă cel puțin câte о mo- 
nedă din fiecare fel (2 lei, 
1 leu, 50 bani şi 25b.). 

După multă trudă eu şi 
cu fratele meu reuşirăm 
să-i dăm mamii socoteala 
cerută, în schimbul căruia 
primirăm banii. 

Ia să vedem, voi puteţi 
s'o faceţi? 


JOC DE SILABE 


ORIZONTAL: 


1. Cea mai scumpă între 
fiinţe. 

3. Dumneata. 

5. Merele... strică şi pe 
cele bune. 


VERTICAL: 


1. Mama mămichii mele, 
2. Dumneatale. 


A fost odată... fără îndoială că a fost, că de nu 
ar fi fost, nu ar fi avut nimeni ce povesti şi nici eu 
nu aş fi avut ce să scriu. Pe vremea lui „a fost 
odată“ lucrurile erau cu totul altfel decât sunt acuma. 
Poate că mi se pare numai mie, dar mai ştiu pe ci- 
neva, care este foarte bătrân şi care mi-a spus că am 
dreptate şi că într'adevăr pe atunci, oamenii, erau 
mai îngăduitori şi mai darnici, 

Pe vremea aceia, se întâmpla 
adesea ca Dumnezeu şi Sfântul 
Petru să puie mâna pe toiagul 
pribegiei şi luând sacul de po- 
meni la subțioară să pornească 
prin lume spre a alina acele 
nevoi. 

— Ce zici Sfinte Petre, mai 
facem o raită pe pământ? 

— Mai facem Prea Sfinte, 
răspundea Sfântul Petru îmbuf- 
nat, că pleacă dela căldurica 
raiului pe drumurile pietroase я 
ale ţării. 


Și plecau amândoi moşnegii cu toiagurile în mână. 
Aşa era pe atunci. 


Cam pe vremea când se petrece povestirea noastră, 
trăia prin meleagurile Iudeei o femeie bătrână şi săracă, 
împreună cu fica ei Rosela. Erau amândouă temătoare 


de- Dumnezeu şi din puținul 
pe care-l aveau, nu pregetau 
niciodată să dea câte ceva şi 
drumeților озќепі{і, cari le bă- 
teau la poarta casei. 

Ar fi fost ființele acestea 
două cât se poate de fericite, 
dacă Rosela n'ar fi fost atât 


de bolnăvicioasă şi tristă. Lân- 
cezea toată ziua pe o laviţă în 
odăița lor curată şi se temea 
să iasă afară, la lumină fiindcă 
o durea până şi mângâerea ra- W 
zelor soarelui şi adierea vân- 
tului. 


Se întâmplă, ca într'o zi în apropierea Paştilor, Dum- 
nezeu şi cu Sfântul Petru să se afle în apropierea 
satului în care locuia Rosela şi си mama ci. 

— Ce ar fi Prea Sfinte, întrebă Petru pe Dumnezeu, 
dacă ne-am opri puțin şi ре la casa Roselei? Am auzit 


După ultimele observaţii se crede'că 
vegetaţia planetei Marte are culoarea portocalie. 


AE 


numai lucruri bune despre ea şi despre mama ei. Un 


de Matvşica 


heruvim care se rănise odată la picior a stat în casa 
asta zile întregi şi mi-a povestit că nici în rai n’a dus'o 
atât de bine. 

Să ne oprim încuviință Prea Sfântul şi ве abătură 
din cale spre casa Roselei. 

Când au ajuns acolo era tocmai ajunul Paştilor. 

Privind -pe geam — de fapt 
nu prea e frumos lucrulăsta, dar 
unui sfânt este îngăduit s'o 
facă — Sfântul Petru o văzu 
pe Rosela plângând şi pe maica 
ei stând tristă într'un colț. 

— Imi pare, Prea Sfinte, că 
n'am nimerit-o bine, spuse Pe- 
tru. N'ar fi mai bine să nu 
intrăm? Când sunt oamenii a- 
mărâţi, este mai bine să nu le 
faci vizite şi să-i laşi singuri 
cu supărările lor. 

— Aşa este Petre, răspunse 


Dumnezeu, dar nu uita că noi am pornit să alinăm 
durerile. Bate la uşă ca să ne deschidă. 


Sfântul Petru făcu întocmai. 

Mama Roselei le deschise uşa şi-i pofti înăuntru, 

— Suntem drumeți озќепі{і, spuse Sfântul Petru 
şi am dori să ne petrecem noaptea aci, dacă se poate. 

— Se poate, răspunse femeea şi arătă fiecăruia 
locul unde avea să doarmă peste 
noapte. 

— Dar ceva de ale gurii n'ai 
dumneata, întrebă Dumnezeu. 

Femeea privi pieziş la un 
coşuleț cu ouă. 

— Ba da, dar n'am decât 
nişte ouă. 

— Sunt bune şi astea, spuse 
Sfântul şi începu să mănânce. 

După masă, Petru care nu 
mai era atât de îmbufnat, 
fiindcă se mai odihnise şi 
fiindcă se ospătase, o întrebă 
pe mama Roselei. 

— Dar ce eşti supărată, femeie? Mâine sunt Sfintele 
Paşti. Fă şi dumneata cozonaci şi vopseşte ouă. 


-- N'am făină de cozonaci şi nu mai am nici ouă, 
spuse femeea. 
— Umple cuptorul cu cenuşă, spuse atunci Petru 


12 


şi acoperă coşul de ouă cu ип 
(01. Mâine о să fie totul bine. 
Are Dumnezeu grijă de voi. 
— Are, cum să n'aibă, spuse 
Dumnezeu care sta alături, dar 
care tot nu se arătă cine este. 


ж ж 
ж 


А doua zi, Dumnezeu şi Sfân- 
tul Petre se sculară în zori şi 
se pregătiră de ducă. 

Femeea se dădea din colț în 
colț, fiindcă nu avea ce să le 
dea să îmbuce în zi de Paşti 
şi nu mai putea de ruşine. 

— Dar се ai femeie de eşti 
iar supărată, întrebă Petru. 

—Sunt supărată că mi-e fata 
bolnavă, spuse femeea ruşinată, 
ceva. 

— Dar ce are? 


— Nu poate ieşi la lumina soarelui, fiindcă о dor 


obrajii când o atinge razele. 


Rosela ieşi în fața casei şi într'adevăr într'o clipită · 
obrazul îi fu umezit de sânge şi lacrimi roşii îi dă- 


dură pe ochi de durere. 


— Ce ne facem Prea Sfinte, întrebă îngrijorat Petru. 


şi numai ca să spuie 


-- Rosela, spuse Dumnezeu, 
du-te de-ți şterge obrajii си 
foile albe ale trandafirilor din 
fața casei... 

Rosela îl ascultă şi să vezi 
minune. 

Trandafirii se înroşiră dintr'- 
odată de sângele fetii şi aşa au 
rămas de atunci până în zilele 
noastre. 

— Duceţi-vă acum în casă, 
le spuse Prea Sfântul, şi pri- 
viți în cuptor şi în coşul ре 

` care Гаўі acoperit aseară. 

Rosela şi mama ei au făcut 
în tocmai şi ce să vezi: cup- 
torul era plin de bunătăți şi 
cozonaci, iar coşul era plin cu 
ouă. 


Dar nu erau ouă roşii. 


Atunci Rosela luă o foaie de trandafir şi şterse ouăle, 
care prinseră pe dată culoarea sângelui. 


Mama Roselei înțelese că cei 


doi moşnegi cari 


înoptaseră în casa lor, nu puteau fi decât Dumnezeu 


şi Sfântul Petru şi când ieşi grăbită afară ca să Le 
mulțumească şi să Le sărute mâna...ia-i de unde nu-s. 


Sfinții erau de mult departe şi duceau alinare şi 


altor nevoiaşi. 


SUB PLOAIA RAZELOR 


ІМІЅТЕ, linişte, linişte. 
Soare, grâne galbene 
şi cer albastru de par'c'ar 
vrea să te scalzi în 
apele lui. Şi oamenii 
muncesc, muncesc de 

zor, adunând în snopi copiii aurii ai 

holdelor. In spate, acolo unde se 
gâtue câmpul între două dealuri şi 

se sbengue ип râuşor са о aţă, а 

mai rămas un colț liniştit, necălcat 

de oameni. Liniştit? Da de unde! 


„Toată ziua фев 

Firul iese des 

Să prind gâze pe ales 

Şi de toate ne'nţeles, 
Visul meu la soare-l ез“. 


Intre două cotoare de romaniţă 
s'a pripăşit un păianjen. 

Greerul s'a aşezat lângă un fir de 
iarbă care se clatină uşor să-i facă 
vânt. Gâza cu ochii mari, murmură 
mângâindu-şi scripca. 


„mo e aia a lt aia A N IN E adi ea и 


„Vara se apropie de sfârşit 
Câmpul va fi iarăş pustiit 

Toamna m'amenință de departe 
Din tot lanul nu am nici-o parte. 
Iarna mă aşteaptă înghețată 

Să mai spun povestea de-altă dată.“ 


Se opreşte o clipă şi reia zâmbind: 


„Şi de-amsă'nghețcu gerul în spinare 
Și n'am să văd cocori venind din zare 
Pe urma mea un cântec va rămâne 
Cutremurat în holdele de grâne, 
In care jalea plânsul să-şi aline, 
Gândindu-se cu'nduioşare şi la mine.“ 


Scripca îi: cade din mâini şi el 
rămâne cu ochii pierduţi în zare. 
De alături răsună un glas obosit; 


„Greu la deal şi greu la vale 
бі mai greu pe drumul drept. 
Deseori m'opresc în cale, 
Căci sunt mare înțelept. 4 
Las să fugă toți în расе 


P 
` 


de VERA CĂLIN 


După’nchipuiri deşarte 

Eu, să m'odihnesc îmi place, 
Doar cu gândul sunt departe 
Şi când plec pe drumuri late, 
Cum nu mă grăbesc de fel, 
Casa dac'o iau în spate, 

Nu duc grije de hotel“, 


-- Melcul, gândeşte înveselit firul 
de iarbă. A pornit-o la plimbare, 
moşulică. 

O lacustă sare fără veste lângă 
el. De spaimă firul de iarbă e gata 
să leşine. Dar lăcusta zâmbeşte larg 
şi strigă voioasă. 


„Sar, tot sar şi nici nu-mi pasă, 
Nu am griji şi nu am casă, 
Sunt lăcusta сеа sprinţară 

Ce colindă 'ntreaga vară 

Prin câmpii şi prin роепі, 
Răsărind din burueni“. 


— Ce prost crescută, şopteşte ип 
(Continuare în pag. 14) 


ев 
W > Т 


COPIILOR 


bob de grâu către un strop de apă 
sărit din râu. Dar spre marea lui 
mirare vecinul, în loc să-i răspundă, 
se bagă în pământ. 

— De căldură, îşi dă el cu păre- 
rea. 

In clipa aceea, un fluture se 
apleacă lin peste ei: 


„Fluturaş hoinar pe drum, 
Alergând după parfum 

бі plutind pe unde calde 

Raze limpezi să mă scalde, 
Prin grădini când intru'n sbor, 
Toate florile mă vor 


Fără veste soarele se pleacă spre 
asfințit. O furnică trage din toate 
puterile de bobul de grâu care s'a 
agăţat de un spin şi strigă după 
ajutor. 

Melcul şi-a tras căciulița pe ochi 
şi aadormit lângă marginea drumului, 

О gărgăriţă se sue ре cotorul unui 
crinişor şi buf! se dă de-a berbeleacu 
până lângă păianjen. 

— Ce-i asta? strigă el jignit. Iar 
gărgăriţa îngână o scuză grăbită şi 
fugi! până după tulpina unui mac, 
unde se ascunde cu mare teamă şi 


Incet, încet, sgomotul se face mai 
slab. Au plecat secerătorii, a ador- 
mit izvorul şi romaniţele se leagănă 
uşor. Numai cântecul greerului se 
mai aude rar şi lin: 


„Şi de-am să'ngheţ cu gerul în spinare 
Şi asta-mi este ultima cărare 

Sunt vesel c'am cântat o vară'ntreagă 
Deşi nu-i nimeni să mă înțeleagă. 


бі dacă n'am să văd venind cocorii 
Şi ре-а1{іі legăna-vor cântătorii, ~ 
De-ajuns c'am împlinit în cântul meu 
Un strop de noapte.... gânduri.... 


Să le'mpodobesc parfumul, 


Dar mereu mă chiamă drumul“. bătae de inimă. 


Dumnezeu....'“ 


PERERA a л IS IP аба а IS, АПТА AI ы аша 


De mult, când eram ca şi voi un тоў de fetiță cu 
ciorapi scurţi, citeam regulat „Dimineaţa Copiilor“, 
dar nu-mi trecuse încă prin minte să scriu poveşti. 
Niciodată nu-mi făcuse cu ochiul hârtia şi creionul; 
şi-mi plăcea mai mult să-mi rup rochia sărind gar- 
durile, decât să visez la întâmplări cu Ilene Cosin- 
zene fermecate. 


Pe vremea aceia, urmam cursurile unei şcoli ger- 
mane. Nu ştiu ce-o fi vrut mama când m'a înscris 
acolo, dar dacă spera să învăţ nemțeşte, atunci tare 
s'a mai înşelat. Nu se prindea germana de mine, dar 
nici eu de ea. Cu toate îndemnurile (ce n'au lipsit), 
cu toate chelfănelile (ce n'au lipsit nici ele), nici 
până'n ziua de azi n'am fost în stare s'o învăţ. Dar 
dacă pentru ea, nu mă prăpădeam eu cu firea, era 
ceva pentru care-mi părea teribil de rău. 


La şcoala aceea se împrumutau elevelor cărți de 
poveşti.... germane. Niciodată nu m'aş fi încumetat 
să iau şi eu una, căci ce-aş fi înțeles? Dar odată am 
văzut o carte, copii, în уісафа voastră п”арі văzut aşa 
ceva! O minune de carte! Mare şi frumoasă şi cu 
nişte chipuri.... ce sunt pozele domnişoarei Anca, 
dar ce erau acelea! M'am luptat eu cât m'am luptat, 
dar pe urmă n'am mai putut. Inarmată cu tot curajul 
pe care mi-l dădea bruma mea de germană, am îm- 
prumutat-o са s'o citesc. Мепогосіге! Nenorocirea 
neonorocirilor! Frumoasa carte era grea şi neînțeleasă 
са o problemă de algebră. Mai rău! Ca о teză de chi- 
mie. Mai rău! Ca o...carte de germană! M'am înar- 
mat cu trei dicționare ca să-i smulg secretul, şi n'am 
reuşit decât să-mi smulg lacrimi de necaz. Supărată 
foc, am lăsat la o parte cartea ce râdea din toate 
cuvintele ei nemțeşti. Afurisită carte! Vedeţi, по 


Licuriciul se hrăneşte cele 


mai adesea cu melci. 


Í CUM AM INCEPUT SĂ SCRIU POVEŞTI 


mai tratam cu atâta admiraţie, acum când mă deza- 
măgise aşa de crunt. 4 

Intr'o seară îmi făceam melancolică harta la geo- 
grafie, Germania mi se pare, când mi s'a făcut dor 
de carte. Căci tot o mai iubeam. Atunci am pus lao 
parte hârtia pe care-mi copiasem harta (Doamne ce-zm 
încasat a doua zi pentru ea!) şi-am început să pri- 
vesc chipurile minunate. In tot timpul acesta curiozi- 
tatea mă îndemna să-întreb: Ce i-o fi spunând prințul 
piticului acestuia bărbos, şi de ce-o fi plângând aşa 
prințesa? Deodată, fără să ştiu nici cum nici când, 
am început să fac eu, o poveste си un prinț şi un 
pitic şi o prinţesă. Nu mai eram atentă la nimic, nu 
mă mai interesa nimic. Ат aflât mai târziu că asta 
se numeşte „,frigurile creației“. 


Am fost teribil de mândră de prima mea operă. 


Adevărul e că personagiile se cam confundau, şi nic 
eu nu înțelegeam de ce plânge prințesa. Dar се are 
aface? Principalul era că făcusem o poveste pe care... 
nimeni n'a vrut s'o asculte. Supărată de neatenția 
prietenelor (sunt geloase! îmi spuneam ca să mă con- 
solez), am trimis povestea „Рітіпе{іі Copiilor“. Altă 
înfrângere, şi mai usturătoare: biata mea operă a 
fost respinsă. Nu ştiu de ce-am plâns mai tare în 
ziua aceia, de durerea înfrângerii sau de trei-ul dela 
germană! Dar poveşti tot am mai făcut. Numai că 
acum când mă lovisem de pragul de sus, băgam de 
seamă şi la cel de jos; şi de câte ori trimit o poveste, 
am emoţii mai mari ca la un examen. 

Degeaba însă! Niciodată n'am mai scris un basm 
care să-mi placă tot atât ca acela scris demult, când 
eram o fetiţă cu funde albastre în păr. 


ELVIRA CALAN 


14 


PAGINA FETIŢELOR 


MARIOARA ARE DINŢI 


Marioara nu este o fe- 
tiță frumoasă, аге un nas 
cârn, obrajii rotunzi ca 
două mingi, ochii mici şi 
o piele negricioasă. Dar 
are în schimb dinţi foarte 
frumoşi. Când râde, când 
vorbeşte şi cântă, ai spune 
că toate luminile din cer 
se răspândesc pe faţa еі. 

Credeţi oare că Marioara 
a primit acest dar, dela 
o zână la naşterea ei? Nu 
dragele mele, vă înşelaţi. 
Crescând fetița nu ar fi 
avut dinți mai frumoşi 
decât restul figurii, dacă 
mama еі nu ar fi veghiat. 

-- Піпрі sunt mărge- 
lele surâsului, spunea 
dânsa adesea. Vreau ca 
fata mea să aibă dinți 
albi şi sănătoşi. 

бі cum i-au căzut Ма- 
rioarei dinții de lapte — 
(cam pe la şase ani) — 
şi fiecare dintre ei a fost 
înlocuit cu alt dinte, mama 
ei i-a dăruit două регіце 
de dinţi, mici aspre, fă- 
cute din fire de lungime 
inegală şi terminate prin- 
trun pumătuf des. Erau 
foarte frumoase periuţele: 
una era roz iar cealaltă 
era albastră. 

Totodată a mai primit 
Marioara un pahar nou 
nouţ, un tub cu pastă de 
dinți, şi o sticluță cu un 
lichid roşu şi parfumat. 
Mămica i-a explicat Ma- 
rioarei; 

— De mâine, draga mea 
ai să-ți speli dinţii, în- 
tocmai cum fac oamenii 
mari: de două ori pe zi. 
Lucrurile pe care {і le-am 
dat îți vor servi în acest 
scop. Dimineaţa te vei 
servi de periuţa roz, pe 
care vei pune puțină 
pastă din tub. Cu aceasta 
vei peria tare dinţii şi 
măselele tale. De sus în 


15 


jos, dinții de sus. Iar de 
jos în sus dinții de jos. 
Pentru măselele din părți 
vei freca în linie dreaptă 
mergând până în fund. 
Infine la urmă vei freca 
interiorul dinților cu pu- 
mătuful cu care se ter- 
mină periuța ta de dinți, 
să nu uiţi însă gingiile. 

După aceasta te vei 
clăti în gură cu apă căl- 
duță în care ai pus câ- 
teva picâturi de apă de 
dinți din sticluța cu li- 
chid roşu. 

Iar seara înainte de cul- 
care, vei reîncepe acelaş 
tratament numai că de 
data aceasta te vei servi 
de periuța albastră. De ce? 
Pentrucă periuța roz este 


încă umedă, şi trebue să 
te speli ре dinți numai 
cu о periuță de dinți 
foarte uscată. Aceia roz 
se va usca până a doua 
zi de dimineaţă, în timp 
ce aceia albastră se va 
usca până îi va veni rân- 
dul. Deaceia ai nevoe de 
două регіше de dinți. 
Marioara a ascultat. In 
fiecare dimineață şi seară 
se spală pe dinți, după 
cum а învățat-o mama еі. 

In afară că are grije 
mereu să-şi curețe dinții 
bine, mai are grije ca să 
mestece bine mâncarea, 
evită să bea ceva foarte 
rece după ce a mâncat 
ceva fierbinte, nu sparge 
cu dinții nuci, alune sau 


FRUMOŞI... 


sâmburi de fructe, şi mai 
ales nu abuzează de lu- 
cruri dulci. 


Faceţi ca ea, dragele 
mele, nu veţi fi numai 
fetițe delicioase şi drăgă- 
laşe сі vă veți asigura în 
felul acesta sănătatea şi 
frumuseţea dinţilor voştri. 


CÂTEVA SFATURI PRACTICE... 


Dacă vă uitaţi prin căr- 
{11е voastre de şcoală sau 
de poveşti, şi veți desco- 
peri pete de murdărie fă- 
cute cu degetele, desigur 
că vă veţi întrista. Nu 
trebue să credeți că nu 
există leac pentru astfel 
de nenorociri, ci apuca- 
ți-vă imediat de lucru. 


Sunteţi fetițe practice, 
şi tuşa Ella vă dă câteva 
sfaturi pentru а curăţi 
petele din cărți. 

Mai întâiu îndepărtați 
petele de murdărie prin 
guma de şters. Vine apoi 
rândul urmelor lăsate de 
degete (nu prea curate 
bineînţeles). Cu puţin să- 
pun de rufe alb udaţi lo- 
cul foarte uşor, apoi mu- 
іа{і un berete іп apă fier- 


binte şi cu acest burete 
îndepărtați săpunul. Dar 
trebue să fiți foarte a- 
tente, săpunul nu trebue 
să stea prea mult pe ti- 
par căci negreala tiparu- 
lui se descompune uşor 
şi puteți avea o pată mai 
mare, decât aceia pe cari 
арі vrut să o ştergeţi. 

In cele din urmă vine 
rândul petelor de grăsi- 
me, care de fapt nici nu 
ar trebui să existe la un 
copil curat şi cuminte. 
Dar din moment ce sunt, 
trebue să încercăm să le 
îndepărtăm cât de repede. 
Cum faceţi lucrul acesta? 


Luaţi o bucată de sugă- 
toare, pe care o puneţi 
ре pata де” grăsime. Cu 
un fier de călcat, cald 


treceţi uşor . pedeasupra. 
Fierul nu trebue să fie 
fierbinte. Acum că toate 
sunt în ordine trebue să 
mai vă dau un sfat: Căr- 
{Пе trebuesc îngrijite şi 
nu trebue să umblați cu 
ele, decât după се ғар 
spălat pe mâini. 

Cărțile care au fost ci- 
tite mult au devenit to- 
tuşi urâte şi nu mai pot 
sta în bibliotecă sau pe 
un raft de cărți. Dămaci 
un lucru amuzant care le 
poate da o înfăţişare dră- 
виа, ba ceva mai mult 
va decora şi camera voa- 
stră, dându-i o notă mai 
veselă. 

Pentru aceasta aveţi ne- 
voe de un creton în cu- 
lori vii, care să se potri- 
vească perfect cu culori- 
le cari domină în camera 
voastră. Cu acest creton 
îmbrăcați toate cărțile, 
după cum arată ilustrația 
noastră. Marginile le coa- 
ве cu puncte mari іп 
coton perle, peste ac. Pen- 
tru cărțile cu scoarțe sub- 
{ігі puneţi іп  îmbrăcă- 
mintea lor de creton, o 
bucată de carton care să 
ție îmbrăcămintea mai во- 
lid. 


Dacă revista ţi-a plăcut 


citeste-o ier dele'nceput 


Băeţaşul ăsta-i Віса Rampa scării-l ispiteşte Astfel se îndreaptă'n jos 


Năzdrăvan şi fără frică. Şi'ndrăzneţ, ве hotăreşte. Lunecând vertiginos. 


A uitat să se oprească, бі parchetul — e fatal! „Trebui să găsesc ceva 


Aoleu, ce-o să pățească? Il opreşte cam brutal. Să aşez pe duşumea“. 


A zărit punga de gheață, бі-о aşează tacticos, Cum soluția a găsit 


Repede, o şi înhaţă. Drept în faţa scării, jos. Se grăbeşte mulțumit 


Și din nou porni voios, Slobozit de lovitură, бі-ара care izbucneşte 


Lunecând pe rampă'n jos Sboară dopul din figură, Pe bunicul îl stropeşte. 


ЕШТТЕТІ crai îsi) г.” МІС-МАС. 


PREŢUL 5 LEI ІтргітегіНе „Adevărul București 5. А. 


“tn 


Думбо, puiu! d'e Жоғоу?, 
7 


А lø ГУ?! 
0 cole о @@5/#. 


7 “ 
Mia cu porul ске? pe cap 
A / ну 
Hz 
6” 44 ағд БР? А 24%, 
“0 6/Ғ6(Е 0669 SO 90 0! 

М “ 


С 


қ қ ә p) 
N O SPUS ре оғо :, С 
: 7 / ; 


De 05 aveg, 5 ev fasso ” 


Госа la < ее 
іме-өтде poor e 3 pasetre 
el 7 > ы 2 E 

m Аі * ҒА / 
frânghie stërpeleste 
Gs © 7 ТИ, P 
ұу іг WMA cu nadur, 


2 negres o zice: YE! 


Stav cu rufele în drum 

Cüm le mar узус acum 

Pimbo nu se sinchrs es te 

El f'ânohia pregăteste 
5 9 ) › ` 

> pornes le în УФ» sif 

9 onvârleosecă mõestrif. 

ht то” repede 4 crează 

Jot mai реу It se „Усага 

Б»о (бен, holot! 

5” se /e ge ое curmal! 


Dragii mei, 

Desigur că ați auzit şi 
că în ultimul timp trebu- 
rile lumii nu merg tocmai 
bine. Oamenilor li s'a urât 


. э» 

cu binele pesemne şi în 
loc să se străduiască să 
păstreze o pace cât mai 
lungă, se gândesc la răz- 
boiu. Ba unii au început 
chiar să bombardeze oraşe 
şi târguri şi să scufunde 
vapoare. 

Gândiţi-vă, dragii mei, 
la bieții copilaşi ai căror 
părinţi au plecat să lupte 
pentru patrie şi cari acum 
sunt singuri şi fără 
îngrijire. Rugaţi-vă lui 
Dumnezeu să aducă iar 
pacea între popoare. 

Să lumineze mințile 


м a as 


oamenilor са să-şi dea 
seama că numai în timp 
de расе pot ауеао vieață 
liniştită şi frumoasă. 

* * ж 

Şi acum, mai am să vă 
spun ce'a, mai vesel. 
Săptămâna aceasta ве іп- 
truneşte comisia pentru 
a cerceta răspunsurile 
primite cu ocazia con- 
cursului lui Bică. Mai 
aveți deci încă о săptămână 
de aşteptat. 

In numărul viitor, adică 
816, vor apare ргетіапііі 
şi vom publica şi versurile 
lor. Tot odată vom publica 
şi numele acelor ale căror 
versuri vor fi menționate 
de comisie. 


LILIAN PESTRIA- 
COFF. — Iţi voiu publica 
desenul pentrucă eşti о 
fetiță cuminte şi silitoare. 
Ai învățat repede să mergi 
pe bicicletă? Recomandă 
şi prietenelor tale revista, 
care spui că-ți place aşa 
de mult. Sănătate. 


MICHAELA IONE- 
SCU.— Dragă Miky, poezia 
pe care ai scris-o pentru 
mine mi-a făcut foarte 
multă plăcere. Nu va apă- 
rea însă, pentru că nu 
este încă destul de reuşită. 
Te aştept să-mi faci vizita 
dormisă. Sărutări. 

GIGEL PERLMAN. — 
Am dat jocurile D-lui 
redactor special. Cele 
bune vor fi publicate. 

GABRIELA SANDA 
BELIGRĂDEANU.— 
„Legenda steluțelor“ este 
destul de curgător scrisă 
şi va apare, bineînțeles, 
cu oarecari modificări. 
Trebue să ai însă răbdare. 

COCA WEINSTEIN.— 
Am ales o glumă, care 
va apare în numărul viitor. 
Jocul l-am dat domnului 
redactor pentru că eu nu 
mă pricep. Fotografia cred 
că a apărut deacum. Mă- 
tuşica te sărută pe frunte, 

SAVA GÂTLAN. — 
Deslegăriile le-am dat 
domnului redactor special. 
Văd că eşti un băieţel 
căruia îi place să citească. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele și pronumele --- НӘ 


Adresa 


Luna Septembrie 


Nr. 3 


PREMIANŢI 


КУ а ТИЛД ШТА 
POPESCU L. PAULA 


МЕАТА І. TRAIAN 


іп curând apare romanul 


- -m Te e e pe 


„O româncă la Polul Nord“. 


а эзы» зек. 23 


ILIESCU 1. 


Am mai scris о carte 
pentru voi şi va apare 
peste puţin timp. E vorba 
de „О româncă la Polul 


Îi i 


L чь чь ЧЧ Чч щч» чь чь ч». 


Nord“ de Маїизїса şi Ale- 
xanduru Calistrat. Cred 
că -va începe să apară 
chiar în revistă. 
GASPARIDES ED- 
MOND. — Ці mulțumesc 
pentru urări, micul meu 
пероѓе1. Trimite poveştile, 
însă numai dacă sunt 
făcute de tine sau traduse 
dintr'o limbă străină. Fii 
atent însă, căci ai greşeli 
de gramatică. Jocurile 
le-am dat să fie cercetate. 


MĂTUŞICA 


ŞER. BUCUREȘTEANU