Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages601-650

DIMINEAȚA COPIILOR 


TIN ER ET 


PP 


SN TRU 


ST IR NT A 
|| Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE [Z| Editura „Ziarul“, S. A. R., Bucureşti 


STĂ ILUS 


235 in Regist. Publicati- 
Mov SI Cum 


REVI 


Inserisă sub No 
unllor Perlodice la Trib 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPII L O R". — In țară: ١ an Lei 200; 6 luni Lei 100 ṣi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—II. Celelalte țări: 1 an Lei 350 și 6 luni Lei 175, 
Cont cec posta! No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


BUCUREŞTI, 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


29 Septembrie 1939 


Cu douăzeci şi cinci de cai 
Putere, s'a izbit avan, 
Taxi-ul nostru de duşman. 
Iar vaca, nu s'a sinchisit. 
Din loc a lene s'a ur,nit 
Şi de departe mai făcu» 
Cu grație, spre spate: 
„Muuu !** 


Dar Anastase a rămas, 
Disperat şi fără glas. 
Abea târziu şi-a revenit, 
Și-amar să plângă s'a por- 
nit, 
Distrus fusese melcul- 
ford, 
Cu-adevărat în timp re- 
cord! 
O roată se'ntoar:e'n sus, 
Şi alta'n vale, hăt, s'a dus. 
Iar casa? In bucăți era. 


Făcea să plângi privind 
la ea! 


Morala grăeşte: 
„In vieață trăeşte 


Aşa cum ţi-e firea, 
Urmându-ţi menirea. 


Nu-i de glumă măi fărtați! 
Toate florile din drum, 

Sunt făcute praf şi scrum, 
De se'ntreabă furioase; 

„Cei cu melcul Anastase?“ 
Iar el trece plin de foc, 
Imbătat de-al său noroc. 


Este spaima poeniței, 
Disperarea garofiţei, 
Câmpul necivilizat 
Il priveşte 'nfuriat 
Și-a ajuns în timp record, 
Anastase melcul-ford. 
Intr'o zi sbura la vale. 
Toate gâzele din drum 
Se fereau în grabnic pas 
Doar o vacă a rămas. 
„Loc, strigă el,sunt grăbit! 
Loc, e nemaipomenit!“ 
Doar vaca, de-a'nțeles ori 
nu, 
Făcu nedumerită: „Muu?“ 
Şi în aceeaş clipă, vai, 


In curând apare romanul 
E E E E a ae 


„O româncă la Polul Nord“. 


Cum doresc de mic copil, 
Să fiu melc-automobil“. 
Şi cum spune se grăbeşte’ 
Casa toată îşi vopseşte. 
Patru roți şi-a cumpărat, 
Şi un far de luminat. 
Dela stația vecină, 
A băut apoi benzină, 
Și-a pornit cu voe bună 
Peste câmp ca o furtună. 
Melci, furnici, păianjeni 
mari, 


Gârgăriţe şi bondari, 


ANUL XV 


Şi trăia într'o poeniţă, 
Lâng'un fir de garofiţă, 
Melcul cu idei frumoase, 
Indrăznețul Anastase. 

El îşi spuse într'o seară: 
„ m rămas zău de (1 
Lumea se civilizează, 
Totul se modernizează, 
Numai eu rămân în urmă. 


Viespi, albine, gâze mici, 

Cărăbuşi şi licurici, 

Fug, se-ascund înspăimân- 
taţi, 


Nerăbdarea pieptu-mi 

scurmă, 
Să mă văd şi eu în fine, 
Pus la pas cu lumea bine, 


3 


CE PREGĂTIM 
DE TOAMNĂ 


Soare înjconserve... aşa se numesc 
marmeladele, magiunurile, căci pen- 
tru copii ele înseamnă sănătate. Faceţi 
acasă magiunurile căci iarna este 
lungă. Vă dau câteva rețete în 
acest scop. 


CE LUCRĂM.. 


RATA 


de fire de lână roz 


_PĂZITOAREA ŞI 


Cu 
distra şi face porte-bonheur-ul pe 
ilustrația noastră. 


resturi de lână vă puteți şase rânduri 


pentru a simula mâinile. Mâinile 


care-l dăm în obținute le treceţi prin corp aşa 


Iată cum trebue executat: cum arată ilustrația noastră. 


i = 


MARMELADA DE MERE 


Luati 3/4 de chilogram de zahãr 
pentru un chilogram de mere. Cu- 
rățați-le de coaje, tãiati-le în bucăți 
şi puneţi într'o cratiţă cu zahărul 
şi zeama unei lămâi. La început 
focul să fie foarte domol, apoi îl 
faceți mai tare până ce se leagă 
marmelada. Scoateţi de pe foc. 
puneţi fierbinte în borcane şi aco- 
periti cu celofan. 


MARMELADĂ DE PERE ȘI 
MORCOVI 


Luaţi 3 chilograme de pere pentru 
un chilogram de morcovi şi două 
chilograme de zahăr. După ce le-aţi 
curățat de coaje, tăiați perele în 
bucăți, iar morcovii curăţaţi îi dati 
pe răzătoarea de gutui. Puneţi pe- 
rele, morcovii şi zahărul într'o cra- 
tiță cu un pahar de apă, lăsați să 


fiarbă până se îngroaşe bine, puneţi 


Păzitoarea: Fig. 1. Pe un carton Fig. 4 — Legaţi talia cu lână 


la borcane şi acoperiți cu celofan. 
MARMELADĂ DE PRUNE 


La patru chilograme de prune 
bine coapte puneţi o- jumătate chi- 


bleu şi tăiați lâna roz la lungimea 
pe care doriți să o 83148 
Separaţi picioarele şi legaţi-le după 
cum arată ilustrația noastră. Făceți 


de zece centimetri înălțime  înfă- 
şurați zece fire de lână bleu, 
peste ea înfăşurați 20 de fire de 
lână roz şi două sau trei fire de 


lână galbenă, trebue să aveti însă 
grije să nu se amestece culorile. 
Legaţi capul păpuşii cu lână gal- 
benă, foarte strâns şi tăiați la un 


logram de zahăr. Curăţaţi prunele 
de coaje şi scoateţi sâmburii. Ca 
să scoateţi coaja prunelor mai 
bine, le puneţi câteva secunde în 
apă fierbinte, şi apoi în apă rece. 
Puneţi toate la foc să fiarbă domol 
până ce se îngroaşe suficient. 
Această marmeladă trebue meste- 
cată mai mult decât celelalte 
căci se cam lipeşte de fundul oalei. 


două puncte negre pentru ochi şi 
unul roşu pentru gură. 
Rața. — O lucraţi la fel numai 


PROFESOARĂ 
DE PIAN 


D-na DUȘI W. GERENDAI 


diplomată în străinătate, 
începe la I5 Sept. c. cursurile 
pentru începători și avansați. 
Informaţii între 5—6 p. m. 


Strada Vasile Lascăr 26.YV 


cm. depărtare de nod. Cu aceasta 
ați obținut părul păpuşii. 

Fig. 2 — Legaţi gâtul cu lână 
bleu. 

Fig. 3 — Infăşuraţi pe un carton 


că aveți nevoe dê puțină sârmă, 
care să dea forma păsării, ilustra- 
țiile noastre vă arată cum trebue să 
procedați pentru executarea 
lucrului. 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord’ 


cn. 
سرب‎ ٢ ۰ = 


# ~oo oe w 


اسر + وون 27 < اوس 


a fost nebun. -El s'a făcut duşmanul oamenilor albi 
când ar fi, trebuit să le rămână prieten. 

Komi îşi ridică frunte. 

— Spune-ne ce să facem! 

— Fiţi prieteni cu oamenii albi, răspunse vocea, 
căci ce fac ei, e bine. Drumul pe care îl construesc 
aci va aduce bunăstare tuturor Aztecilor. Aveţi în- 
crecere în ei. 

— Ştii bine că n'am fost de părerea tatălui meu, 
răspunse Komi. Să dau drumul prizonierilor? 

— Cei apărați de zei nu au nevoie de ajutorul oa- 
menilor şi zidurile închisorii nu-i pot opri. Puteţi 
dubla paza la uşile lor şi: totuşi ei vor dispare. 

De data aceasta preoții se ridicară umil şi întrebară: 

— Spune-ne Tu, ce trebue să facem? 

Linişte. Mintea lui Fred lucra cu repeziciune. Tre- 
buia să facă dispariția lor cât mai misterioasă posibil. 

— Au mai rămas două ore până la răsăritul soare- 
lui, zise el însfârşit. Fiecare să se întoarcă la el 
acasă. Nimeni să nu rămână pe străzi. Şi îndată după 
răsăritul soarelui si vă aflați cu toții pe treptele 
care conduc în spre lac. 

Oamenii albi vă aşteaptă acolo şi vă vor întinde 
mâna prieteniei. Să ascultați ce vă vor spune ei. 

Tăcerea coborî din nou asupra lor şi cu un strigăt 
de groază Indienii se aruncară înainte, dispărând prin 
uşile deschise. 

După o clipă Templul fu din nou pustia; nu mai 
rămăseseră în el decât prizonierii şi Tala nemişcat 
în sicriul său. 

Fred ieşi din ascunzătoare. 

— Toate bune, băeți, zise el. Băgaţi însă de seamă 
să nu faceți sgomot. 

Feţele tovarăşilor săi erau şi ele întipărite cu un 
fel de spaimă. Windy fireşte, cunoştea însuşirea acea- 
sta a prietenului său şi ghicise totul imediat ce 
începuse zeul să vorbească. 

— Asta încă nu-i nimic, spunea el către nedumeritul 
Slash Dalton, Fred şi cu mine vorbim adesea cu zeii 
de piatră şi când nu ne vine ceva la socoteală, re- 
pede îi rugăm să aranjeze lucrurile după cheful nostru. 
Nici o statue n'a îndrăznit să refuze ceva, mai ales 
când era rugată de Fred Harris. 

— Dar cum oare, începu Slash. 

Fred începu să râdă. 

(Continuare în pagina 15) 


In curând apare romanul 
el O E DR ni. aie lene aaa 


„O româncă la Polul Nord“. 
„a: FOMANSA 10. TOII ISt 


Incet, procesiunea înaintă în Templu, urmată de 
marea mulțime a Indienilor care se adunară într'o 
massă compactă împrejurul uşii. 

Sicriul fu aşezat pe altar. Purtătorii de torte se 
azezară pe două rânduri într'o parte şi'ntr'alta. Preoții 
îngenunchiară cu fruntea lipită de pământ, numai 
Komi rămase în picioare drept în fața marelui zeu. 

Preoţii înc-pură să cânte. 

— Tala, marele Şef e mort, jeliră ei şi, ca un ecou, 
mulțimea Aztecilor răspunse; 

— Tala, marele Şef e mort! 

— Era puternic şi neînduplecat în războaie, părin- 
tele poporului său, adăugară ei. 4 

Şi ceremonia urmă inainte. De sute de ani şefii 
Aztecilor fuseseră aduşi aici, după moarte. De sute 
de ori se oficiase aceeaş ceremonie cu cântecul 
preoților şi răspunsurile poporului. 

G 38 116 lor vorbeau despre mărirea lui Tala, des- 
pre serviciile aduse neamului său şi din nou răsună 
cu putere: 

— Tala înțeleptul e mort, şi Komi dom eşte în 
locul său. 

Vocile pre {tilor s'au stins întrun murmur -nedes- 
luşit. O linişte adâncă se lăsă asupra mulţimei, linişte 
care fu întreruptă într'un fel ciudat 

O voce puternică veni din spre marele zeu de piatră 
şi groaza mulțimei fu cu atât mai mare cu cât, la 
lumina tremurătoare a torţelor, buzele statuiei păreau 
că se mişcă. Până şi în ochii lui Komi se ivi scântei: 
spaimei. Dar îndărătul statuiei Windy Waters trebui 
să facă aşa o sforțare ca sã nu izbucnească în râs, 
încât fu mai, mai să cadă pe spate. 

— Tala a murit, spunea vocea. Dar Tala n'a fost 
înțelept de loc. 

Fred Harris zâmbea în ascunzătoare. Cu talentul 
său de ventrilog nu-i trebuise nicio sforțare ca să-şi 
: refacă vocea. Ideea aceasta îi venise pe neaşteptate 
dar nici pe departe nu-i bănuise urmările. O clipă, 
tăcerea templului păru mai apăsătoare ca un lințoliu, 
apoi se auzi din nou: 

— Faptele oamenilor se oglindesc fără înşelăciune 
în mintea zeilor şi inimile muritorilor sunt limpezi 
ca clrştarul în fața celor care nu mor niciodată. Tala 


5 


POVESTEA UNUI VÂNT DE TOAMNĂ 


Marta şi Lucia stau ne- 
mişcate. Sunt foarte bol- 
nave. La căpătâiul lor, 
părinţii veghează. Nu mai 
există duşmănie între ei. 

Au înţeles jertfa şi fe- 
riciți şi recunoscători s'au 
împăcat în fața celor două 
prietene. Din ochii Martei 
şi Luciei picură lacrimi 
de fericire. Un zâmbet le 
luminează fața. 

Luna îşi plimbă umbrele 
argintii. In paturile lor, 
cele două prietene se 8 
strâns de mână. De acum 
înainte, vor fi totdeauna 
împreună. 

O linişte adâncă mă 
înconjoară. Adierea vântu- 
lui de toamnă e departe. 

FELICIA PREDOIU 


noapte ele pleacă de-acasă, 
fiecare într'o direcție o- 
pusă. Unde se duc oare? 
Se duc să-şi împlinească 
misiunea lor. Muncesc ca 
să câştige bani, să se for- 
meze suma furată. Una 
curăță legume într'un res- 
taurant, iar cealaltă mătură 
într'altul. Dar munca a- 
ceasta, nu putea dura prea 
mult timp. Oboseau prea 
mult. O singură dată se 
mai duseră. Apoi se îm- 
bolnăviră. Dar ele erau 
atât de fericite, că-şi în- 
depliniră misiunea! 
Noaptea îşi arunca um- 
brele peste natura veştedă 
de toamnă. Luna sclipea 
pălind printre genele de 
brad. In paturile albe 


LUPTA 


VOM 


Străjere dragi a ţării mele. 

Surori de-un sânge şi-un popor 

Lupta-vom pentru neam şi Rege 
Şi al Patriei 7 


O Patrie avem şi-i sfântă 
Pentru poporul românesc 
Fen apăra cu vitejie 

Pământul strămoșesc. 


Căci Dacia cea Fericită 


neșters : 


Are destinul ei, 


Va străluci ca mândrul soare 
Pe veci în univers. 


MIETTA STROESCU 


STRĂJERI 
ŞI ELEVI 


CITIŢI CU TOŢII 


INSULA 
FANTOMELOR 


6 


să se împace dar ei nu 
voiau. 

Cerul era senin. Soarele 
sclipea, aruncând făşii de 
lumină pe- frunzele verzi 
ale pădurii. Murmurul apei 
se auzea limpede în aerul 
îmbālsămat. Părinții Mar- 
tei şi ai Luciei plecaseră, 
lăsându-le singure. Bine 
înțeles, nici una nu putea 
să se ducă la cealaltă. 
Porțile erau închise. Se 
puteau însă întâlni pe te- 
rase. 

Vorbiră în voie despre 
necazurile lor şi făcură 
fel de fel de planuri ca 
să-şi împace părinții. Nu 
mai puteau îndura ura a 
două familii atât de apro- 
piate. Lacrimi fierbinți 
curgeau din ochii lor fru- 
moşi. Şi’n ziua aceia, Lucia 
şi Marta jurară să rămână 
totdeauna bune pietene, 
ori şi ce s'ar întâmpla. 
Amurgul întunecat al nop- 
ţii se lăsa, aducând înapoi 
pe cei plecați. De atunci, 
Marta şi Lucia erau mereu 
triste. Părinţii căutau să 
le facă pe voie, dar unica 
lor dorință, era să fie cât 
mai mult împreună. 


Ei însă, cum aflau aşa 
ceva, nici nu voiau să 
răspundă. Rugămințile fe- 
telor, fură însă atât de 
mari, încât se îndurară şi 
le spuseră cauza duşmă- 
niei: Părintele uneia din 
familii, se spunea că furase 
o mare sumă de bani ta- 
tălui celeilalte familii, iar 
aceasta pretindea că celă- 
lalt îi furase lui banii. Şi 
nimeni nu cunoştea ade- 
vărul. Niciunul nu furase 
altuia. Banii erau 55 
de un hot, care de mulți 
ani murise, după ce risi- 
pise banii. 

De când aflară vestea, 
Marta şi Lucia se făcură 
puțin mai vesele. In taină, 
pe terase, ele îşi făcură 
planul să-i împace. 

E noapte. Luna răsfrân- 
ge lumini argintii, pe pâr- 
tia albă a drumului. Două 
umbre se strecoară. Sunt 
Marta şi Lucia. In fiecare 


tremură uşor. 

Un vânt de 

I toamnă foş- 
Ss neşte printre 

Se crengi. Foşne- 
tul lui, în liniştea naturii, 
par'că s'ar destrăma într'o 
poveste. Eu stau şi ascult: 

Locuiau odată, într'o 
frumoasă pădure, două fa- 
milii. Fiecare avea câte o 
fetiță. Pe una din ele o 
chema Lucia iar pe cea- 
laltă Marta. 

Incă din timpul copilă- 
riei Marta şi Lucia 
începură se se înțeleagă 
şi să se iubească. Dar un 
zid înalt le împiedica prie- 
tenia: duşmănia celor 
două familii. Cu toate că 
trăiau aproape unii de al- 
ţii, nu căutau se se împace. 
Cu cât trecea timpul, duş- 
mănia se făcea mai aprigă, 
mai răzbunătoare. Când 
copilele crescură mai mă- 
rişoare, înțeleseră că pă- 
rinții lor erau certati, şi 
că din cauza aceasta nu 
aveau voie să se vadă şi 
să-şi vorbească. 


Cu toate acestea, prie- 
tenia lor se înfiripa din 
ce în ce mai mult, învă- 
luindu-le cu mantia ei 
caldă. In terasele celor 
două locuințe, paloarea 
argintie a lunei sau ză- 
brelele cenuşii ale cetii, 
le găseau întotdeauna gân- 
dindu-se una la alta. De 
geaba căutau ele să împace 
pe cei certați; perdeaua 
cea neagră a răului îşi 
prinsese bine pânzele. O 
durere adâncă se citea pe 
feţele fetelor. Azuriul 
toamnei, 34116313 iernii, fră- 
gezimea primăverii şi fru- 
musețea verii luau parte şi 
ele la durerea prietenelor. 
Dar vremea trecea, trecea. 
Fetele se făcură mari de 
tot. 

Când una ştia că cea- 
laltă se află în pădure era 
fericită că cel puţin res- 
piră aşa de aproape acelaş 
aer ca prietena ei. Amân- 
două îşi iubeau părinții 
şi ac fi dorit din suflet 


2 JÛ tremură usor. 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


POVESTEA DOMNITEI MIRA 


de MATUŞICA 


frumosul boer. 
el se gândea. 

Nu sar fi întâmplat nimic, 
dacă boerul Furtună nu ar fi 
auzit odată din gura unei slugi, 
de dragostea Mirei. Și atunci 
începură zile grele pentru fru- 
moasa fată. O ţinea închisă în- 
tr'un turn întunecos, nu-i dădea 
de mâncare şi iarna o lăsa fără 
foc în sobă. 

Intr'o zi, când boerul veni 
s'o vadă în turn, găsi camera 
goală. Pasă-mi-te, fata fugise 
cu boerul care-i era drag. 

Foc de mânie, boerul Furtună 
porni pe urma fugarilor. Gonacii 
i-au ajuns tocmai când se pre- 
găteau să treacă Dunărea. Tâ- 
nărul boer fu săgetat şi aruncat 
în ape, iar pe Mira o lăsară 
fără bani să-şi continue rătă- 
cirea, ca să-şi ispăşească păcatul. 

Pe aproape de Crăciun, în 
poarta mănăstirii Tismana, a 
fost găsită moartă de ger o cer- 
şetoare, care nu era alta decât 
fiica de boer, 00100118 Mira. 


Mira numai la 


1 
۶ 
HA 


Nu ştiu cum se făcu, dar 
până să-şi termine Keka po- 
vestea, adormisem. M'am trezit 
abea în zori şi am încercat să 
mai aflu lucruri noui, dar Keka 
nu mai vorbea. 

Poate că nici nu vorbise ea... 
poate că am visat numai des- 
pre domniţa Mira. 


povestesc mai bine ce am aflat. 

Trăia în vremurile de demult, 
prin părţile Craiovei, un boer 
năpraznic la mânie, dar bun la 


suflet, pe care oamenii 6 
atunci l-au pcreclit boer Fur- 
tună. 


Boerului îi murise soţia chiar 
în ziua în care dăduse naştere 
unei fiice de toată frumuseţea, 
pe care au botezat-o Mira. Dom- 
nita Mira. Din ziua aceeia, boe- 
rul nu mai voi să ştie nimic 
despre grijile dregătoriei şi nu 
se mai ocupă decât de fiica sa. 

Au trecut ani de zile şi dom- 
nita Mira se făcuse o fată de 
toată frumuseţea. Era deşteaptă 
şi mândră la chip, întocmai ca 
răposata maică-sa şi boerul 
Furtună se da în vânt de dra- 
goste pentru copila lui. 

Si odată cu anii a venit şi 
vremea măritişului pentru Mira. 

Boerul Furtună, care era 
mândru fiindcă era os de domn, 
se gândea să-și dea fiica după 
voevodul ţării şi pasă-mi-te, 
chiar şi voevodul spusese că o 
îndrăgea în taină pe fiica boe- 
rului. 

lată însă că socotelile s'au 
încurcat. Mira văzu într'o zi la 
curte pe un tânăr fiu de boernaş, 
frumos ca Făt-Frumos, şi se 
îndrăgosti de el. Zadarnic au 
încercat fetele care-i erau prie- 
tene să-i scoată din minte pe 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


SR NTR'O seară de iarnă, 
pe când mă încălzeam 
7 la gura sobei, având 
K pe frumoasa Keka 
la dreapta mea, am 
dischis din întâmplare un hro- 
nic vechiu. 

Din litere înşirate ca mărge- 
lele pe un fir de aţă, am descusut 
câteva rânduri despre vieaţa mi- 
nunată a 00001161 Mira, fiică 
de mare boer de prin meleagu- 
rile noastre. 

Când mă miram tocmai că 
nu mai îmi aminteam nimica 
despre vremurile în care a trăit 
0000118 Mira, Keka se apropie 
de mine şi-mi spuse cu glasul 
ei cărăitor: 

Degeaba cercetezi hrisoa- 


vele. Mă mir nespus de mult 
că ai găsit pomenit măcar, nu- 
mele frumoasei domniţe, căci 
tatăl ei, un boer cu vază de 


prin părțile Craiovei, a pus să 
fie dată uitării, sub blestem, de 
rubedeniile mai apropiate şi mai 


depărtate. 
— Dar de unde ştii tu Keka, 


toate astea? 


— Nu ţi-am povestit că noi 
ciorile avem vieață foarte lungă? 
Mama mea, care a murit acum 
o sută cincizeci de ani, a trăit 
pe vremea domniței Mira şi mi-a 
povestit toate cele despre câte 


s'au întâmplat. Dar la ce bun 
să ne ţinem de flecăreală. Să-ţi 


FIGURA ASCUNSĂ 


Innegriţi cu creionul 


Năzdrăvâniile 


toate locurile însemnate 
cu un punct şi veti vedea 


$ ARADA A'NCEPUT 


Şi la nume şi la treabă 
Sunt cu frate-meu la fel; 
Ne'nbrăcăm cu aceeaşi 
haină 
Fâră a mă întâlni cu el. 


SN 
(za Iar de ai cumva plăcere 


ACI „_„ يگ‎ Ca în două să mă tai 
5 că ati desenat 13838 sa 


Baetaşul ăsta-i Bica, 
Năzdrăvan şi fără frică. 


vreți o figură...” Ai vocală prima parte, 


Şi de-un fruct în urmă dai. 


De nu mă ghiceşti în fine 
x Mă vei ridica, ştiu bine. 


ORIZONTAL: 1. A trecut şi odată cu ea şi va- 
canta. 5. Sprijină vita de vie. 6. Pretinde un lucru. 
7. In acest mod!... 8. Alifie. 10. Atât ține şcoala. 12. 
Nota traducătorului. 13. Lucra pământul. 14. La 
telefon 15. Il dă fiecare şcolar la sfârşitul anului. 
18. Pom nefructifer. 20. Mă doare!... 21. Notă pe 
4 Ta; 2 portativ. 22. Gata!... ne-am fript!... 24. Două vocale 
Plânge astăzi bucătarul gemene. 25. Anunţă cu cântecul lui sosirea primăverei. 
Plânge zău, cu tot amarul. 26. Tu, ăla care eşti acolo... 27. Şcolarul silitor. 29. 
Cal arătos. 30. Câmpie cu recoltă pe ea. 31. O are 
orice şcolar în ghiozdan. 33. Nume de fată. 35. Vie- 
tate superioară. 36. Școlari. 38. Mărunței, aşa cum 
sunt cei dela grădiniță. 40. Poartă ură cuiva. 41. 
„Credinţă şi muncă pentru... şi Rege!...“* 42. Nota pe 
care o ia un elev silitor. 43. Un personaj din Biblie. 
44. Punct cardinal. 45. Animal foarte credincios 
omului. 46. Școlarul care nu-şi face datoria. 


Şi'n zadar încearcă el 
Sã-1 distreze în vreun fel. 


HAI SĂ NE 80 


„xxx 


Tăiaţi cercurile | 
câte un carton şi 
celor 5 cercuri mic 
după liniile groase, 
A.  De-a-lungul lin 
îndoae cartonul, a 
stea în picioare. Ui 
B prin nişte beţişo 
mijloc e mai lung 
puneţi într'un dop» 
(D). Sus puneţi u 
(E). Acum, spor la 


Nu ştiţi care e pricina ? 
Numai ceapa poartă vina. 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 8 


f 


I 

x 

e 
w 


oisiciElyi BIC 


Tăiaţi această cruce în 
părți egale, formând un 
dreptunghiu în care cele” 


GHICITORI 


Care-i omul față de care 
toți bărbaţii îşi scot pă- 
lăria? mqieg 


Te-am văzut într'un loc 
unde n'ai fost şi mai 
putea să fi vreodată. Unde 
RET E Incât nici revista sa, 


epuro Nu îl poate’nsenina. 
SRI E patru stele să fie plasate 7 


Care e deosebirea între 8 83 ودد‎ 


un sultan şi slujitorul cală sau orizontală. 


său ? 
Sultanul e stăpânul cre- 
dincioşilor, iar slujitorul - Se 


e credinciosul stăpânului. 


VERTICAL: 
1. După terminarea ei începe şcoala. 2. Pedeapsă pe 
care o primeşte şcolarul leneş. 3. Care nu este deasă. 
4, Armele de împuns ale albinelor. 8. Programul 
şcolar zilnic, 9. Cracă de copac. 10. Pronume. 11. Cu 
ele se răsplăteşte silința sau lenevia şcolarului. 13. 


Căruia i s'a aplicat prin centrul lui o axă. 14. Cam- Insă azi de dimineață 
pion. 15. Ceea ce se referă 'la morală. 16. Colega mea Și-a luat Nicuşor din piaţă, 
= : Lenuţa. 17. Mă opun. 19. Râu în România 21. O 


apă curgătoare 23. Mai multe verigi legate una de 
alta. 24. Stofă groasă. 25. Pe ele îşi scrie şcolarul 
temele. 26. Inalte 28. Fără nici o valoare. 30. Izbuc- 
neşte din vulcan. 31. Dojenesc pe un şcolar rău, 32. 
Nume de şcolar. 33. Acela. 34. Marş Griveil... 35. 
Localitate. 37. Părăsesc un obiect. 39. Plantă textilă. 


40. Pe ea intri şi ieşi. 42. Ce-a zis Hâncu? 43. 
Plantă. 


O măscuţă zâmbitoare. 
Bică-o vede şi tresare. 


IN CĂLUŞEI 


e ai 
şi B, lipiţi-le pe 
ăuriţi în dreptul 
. Decupaţi, numai 
figurile din cercul 
ilor punctate se 
a ca figurile să 
iți cercurile A şi 
re. Beţişorul din 
şi capătul lui îl 
ixat într'o cutiuţă 
steag de hârtie 
lucru. . 


„Aţi văzut? Halal să-mi fie!“ 
Zice apoi cu mândrie. 


In curând apare romanul 
9 : „O româncă la Polul Nord“. 


Ô AMENI CELEBRI 


Un mare născocitor: GUGLIELMO MARCONI 


(1874-1937) 


făceau ultimile experiențe 
pentru marea lor desco- 
perire: camera vieții, care 
desigur că dacăar fi fost 
pusă la punct, i-ar fi dat 
posibilitatea să-şi  desă- 
vârşească ultimile: desco- 
periri: transmiterea ener- 
giei prin unde, televiziu- 
nea şi altele. 

La moartea lui, un 
doliu nemărginit a cuprins 
lumea ştiinţelor. Căci în- 
tr'adevăr murea cel mai 
de seamă om al timpu- 
rilor. 


IRIS E. ROZEANU 


PREMIANŢI 


KS‏ ورا 


Vianor I. Şmigelschi 


+10 


micro-unde, cuțitul elec- 
tric, acesta este de mare 
folos în chirurgie, căci cu 
ajutorul lui, — minune: 
se fac operații fără a curge 
picătură de sânge. Inul- 
tima vreme, lucra la per- 
1661100317638 unui aparat 
minuscul de tele-radio-te- 
leviziune. 

Acesta e un aparat cu 
o microstațiune de mări- 
mea unei cutii de chibri- 
turi. Cuajutorullui două 
persoane pot vorbi şi se 
pot vedea dela distanţe 
foarte mari. 

Dar toate aceste bine- 
faceri au fost 6 
generos. 

. Marconi a fost membru, 
şi preşedinte de onoareal 
Academiei Italiene. Lau- 
reat al Premiului Nobel 
în două rânduri doctor o- 
norific al universităților 
din Oxford, Glasgov, 
Abendeen, Liverpool, Pen- 
sylvanya, Bolognia, sena- 
tor în parlamentul italian, 
Marconi căpătase dela re- 
gele Victor Emanuelal III 
lea al Italiei titlul de 
mare marchizavea şi sute de 
titluri de onoare, decorații 
şi medalii dela toate po- 


'poarele lumii. Dela Regi 


şi Impărați, ai Angliei 
Italiei, până la Mikadoul 
Japoniei, primise distinc- 
ţiuni. 

Descoperirile lui Mar- 
coni, au minunat lumea 
dela un capăt la altul, şi 


au deschis orizonturi noui 


în ştiinţa radio-electrici- 
tății, până atunci né- 
cunoscute. Ca în poveştile 
cu zâne Marconi, apăsând 
pe un buton în vasul său 
din Genua, a aprins lumi- 
nile expoziției din Aus- 
tralia, prinzând o rază 
de lună cu o lunetă, o 
trimite în America să lu- 
mineze Expoziţia din Chi- 
cago din 1932. 
Neobositul  născocitor, 
a murit la 20 Iulie 1937 
la Roma. A murit tocmai 
în vremea când doi învă- 
tati, colonelul Lindenberg 


„şi doctorul Alexis Carrel 


chemat în Italia, Marconi 
instalează în orăşelul-post 
Spezzia o stație de T.F.F. 
menită să comunice cu 
vasele italiene. 

După alte instalări de 
de acest soiu, în anul 1904 
Marconi, în timpul unei 
călătorii cu cu vasul Poş- 
tal englez „Compania“ în- 
fiinţează aci un ziar cu un 
post de T.F.F. în care 
publică ştirile ce le primea 
de pe coastă. 

Invenţia aceasta odată 
recunoscută de toate ță- 
rile, i-a adus lui Mar- 
coni glorie şi bogăţie. 

In curând, ilustrul sa- 
vant, face o nouă des- 
coperire. 

Voia să transmită raze 
luminoase la distanță. Şi 
a reuşit. La 30 Martie 
1930, izbuteşte să aprindă 
luminile expoziției elec- 
tricității din Sydney 
(Australia) de pe vasul 
său din portul Genua. 

Desigur că voi nu veţi 
înţelege multe din desco- 
peririle lui Marconi, ه6‎ 
scriu însă, pentru cei mai 
mari, cari fireşte sunt mai 
obişnuiţi cu termenii teh- 
nici din fizică şi chimie. 

Marconi, în August 1932 
a făcut legătura radio- 
telegrafică şi radio-tele- 
fonică cu unde scurte — 
pentru care a primit Pre- 
miul suedezului A. Nobel 
pentru fizică din 1932, 


premiu ce-l primise şi în ` 


1909. : 

Marconi, a avut legături 
şi cu România. Astfel el 
l-a ajutat pe aviatorul ro- 
mân Aurel Vlaicu la con- 
struirea celor trei avioane, 
şi tot grație lui Marconi 
s'a înființat la Bucureşti 
încă din 1913 o fabrică 
de aeroplane. 

Dar câte n'a mai născo- 
cit acest celebru italian, 
care face onoare nu numai 
țării sale, ci omenirii 
întregi: 

Radiofonia, telegrafia 
fără fir, radiofarul, tele- 
viziunea, transmiterea fo- 
tografiei şi a filmelor prin 


UGLIELMO 
MARCONI, 
care alături 
de Edison 
despre care 

vam vorbit‏ تسس 

deunăzi — a fost un ge- 

niu al descoperirilor, a 

văzut lumina zilei în oră- 

şelul Griffone din Italia. 

Vieaţa şi opera lui Mar- 
coni, se deosebeşte mult 
de ale celorla'ţi inventa- 
tori, atât prin însemnă- 
tatea netăgăduită a năs- 
cocirilor lui, cât şi prin 
râvna care a depus-o la 
desăvârşirea lor. 

Şi vrednic de luat a- 
minte este faptul, că cea 
mai de seamă din desco- 
peririle lui, telegrafia 
fără fir, a fost înfăptuită 
la o vârstă foar:e tânără: 
n'avea încă 21 ani şi mai 
era student, când a reuşit 
să transmită semnale elec- 
trice, fără sârmă tele- 
grafică. 

Experiența îi reuşi pe 
deplin şi în Anglia, unde 
în 1896 la Westbourne 
Park reuşeşte să transmită 
prin sistemul său o tele-. 
gramă. Un an mai târziu, 
se întemeiază  ,,Vireless 
Telegraphand Signal Com- 
pany“ devenite în urmă 
„Compania de telegrafie 
fără fir Marconi“. 

Această asociație, con- 
dusă de Marconi, face 
prima instalație de T.F.F. 
pe coasta engleză. Apoi 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


Adâncimile mărilor 


Recordul adâncimii, îl deține 
Oceanul Pacific, care atinge 10000 
de metri între insulele Mariane şi 
Caroline. 

Cea mai mare adâncime a Medite- 
ranei este 1500 metri. Cât priveşte 
mările Nordului şi Mânecii, nu trec 
peste 200 de metri. 


Tinutul cu cele mai 
numeroase cămile 


Nu este Africa, după cum îşi în- 
chipuie aproape toată lumea. Cele 
mai numeroase „corăbii ale pustiu- 
lui“ circulă în China şi Siberia. In 
al treilea rând vine Somalia bri- 
tanică şi abia în urmă vine Africa 
de Nord. Apoi în Australia sunt 
întrebuințate ca animale de tracțiune 
peste 6000 de cămile. 


ARO 


ale oamenilor. Această legumă este. 


originară din Peru şi a fost adusă 
întâi în Spania, în anul 1539 de 
doi călugări. In Franța ea a fost 
cunoscută câțiva ani mai târziu, 
devenind obiectul neîncrederii ge- 
nerale. In anul 1781 Turgot, 
ministrul de Finanţe al Franţei, 
a îndrăznit să dea un banchet, în- 
chinat cartofului, dar n'a reuşit. 
De abia în anul 1778 Parmantier 
reuşeşte să „întreprindă cruciada 
victorioasă a cartofului. Numai că, 
în istoria cartofului, românii au şi 
ei un rol destul de important. Adus 
de câtre marii fermieri austriaci, în 
Ardeal, cartoful a fost primit de 
români, imediat cu o foarte mare 
încredere, considerându-l de îndată 
ca pe un aliment foarte prețios. 


A DOCTORI! 


de lemn. Acesta i-a fost pus ca să 


“nu poată să-şi rupă bandajul. 


Bietul hipopotam! Ştiţi cea pățit? 
I-au crescut prea lungi cei doi colţi 
şi se văita toată ziua de durere de 
dinți. Dar a venit nenea Doctorul 
şi i-a deschis gura maaare de tot, 
ca pe figură. După ce i-a legat 
falca de sus ca să stea nemişcată, 
i-a tăiat puțin din colți şi domnul 
hipopotam şi-a reluat imediat buna 
dispoziție. 

Cred că sunt mulți copii cari ar 
putea să ia exemplu dela aceste 
animale cuminții 


au o îngrijire mai bună. Ele sunt 
vizitate regulat de un doctor special, 
care le îngrijeşte şi le vindecă pe 
cele bolnave. Animalelor nu le este 
frică de nenea Doctorul. Ele sunt 
cuminţi şi ascultătoare şi ştiu că 
dânsul nu le vrea răul, ci le ajută. 
Iată, de pildă, pisicuţa 418 623 
noastră. Vedeți ce liniştită este? I 
s'a făcut o injecție, căci este bol- 
navă. N'a durut-o şi cu siguranță 
că se va vindeca. 
Maimuţica care are 


mâna stângă 
bandajată, poartă! 


un guler lat 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


0 ţară fûara şerpi 


Noua Zelandă este țara fără şerpi, 
ba se spune chiar că acolo n'ar 
exista nici un soiu de reptilă. Lo- 
cuitorii sunt atât de mândri şi de 
fericiii încât nu suferă şerpii nici 
în grădinile zoologice unde, fireşte, 
ar fi închişi şi supraveghiați. 

Acum câtva timp, un călător, in- 
tenționând să dăruiască Grădinei 
Zoologice din Wellington (capitala 
statului) un superb exemplar de 
boa, a fos împiedicat de oameni, 
cari l-au silit să omoare reptila 
chiar în fata lor. 


Istoricul cartofului 


Cartoful, în afară de istoria ofi- 
cială, trebue să recunoaştem că 
împlineşte 400 de ani de cânda 
fost adus în Europa, devenind de 
atunci unul din principalele alimente 


HAI L 


Şi animalele merg la doctor, care 
le îngrijeşte şi le vindecă, aşa cum 
vă vindecă pe voi nenea Doctorul. 
Animalele sălbatece se îngrijesc 
singure, atât cât pot ele s'o facă. 
Dacă de pildă s'au rănit luptându- 
se cu'n alt animal, ele îşi curăță 
rănile, lingându-se. După aceea, se 
vindecă mai uşor. Dacă au însă altă 
boală mai gravă, acest mijloc nu le 
poate ajuta şi bietele animale suferă 
până mor. 

Animalele din grădinile zoologice 


obrajii bucălați şi un zâmbet îi lu- 
mina fața. Alături de el, culcat pe 
labele-i enorme, un câine uriaş.) 

Când intră laponul, câinele se ri- 
dică, mirosi îndelung, apoi începu 
să mârâie. Buza de 8:8 îi tremura 
şi colții mari şi puternici sclipiră 
amenințători în lumina vie a focului 
din cămin.'Copilul de lângă el râdea. 

„Stai cuminte Bob! Nu face rău... 
E om bun!“ 

Laponul zâmbi. Sandy Kingstone 
râse şi el şi spuse: 

„lată-mi casa, soţia şi copilul. 
Lidia, se adresă el soției, iată-l pe 
omul de încredere al fratelui meu. 
Va fi câteva zile oaspetele nostru. 
11 voi duce să viziteze terenul auri- 
fer şi capcanele de animale. — Şi 
adresându-se laponului, din nou: 
Scoate-ţi blana. Te vei simți aici 
ca şi la d-ta acasă. Nu-ţi fie teamă, 
Bob nu muşcă!“ 

Câinele mârâia. Sări pe picioare 
şi începu să latre cu furie. Se po- 
toli cu greu. Băiețelul îl luase de 
sgardă şi-l târâse în cealaltă odaie. 
Sandy râdea: 

„Nu e învățat cu străinii. Dealt- 
fel e foarte blând. S'a născut în a- 
ceeaşi noapte în care s'a născut şi 
micul Tommy, băieţelul meu. Au 
copilărit împreună şi Bob nu se 
desparte de Tommy nici mort. Odată 
Tommy fusese bolnav. Il duseserăm 
până în crăşel. Bob nu mai era de 
suportat. Urla din zori până în 
seară şi căuta să fugă, să alerge pe 
urmele micuțului său stăpân. Până 
la urmă nu-l mai puturăm tine. O 
zbughi pe uşe şi dus afost. Ajunse 
ca o furtună la spitalul din orăşel, 
dând peste cap şi medici şi infir- 
miere şi oameni şi lucruri şi se 
opri mârâind vesel şi dând din 
coadă lângă pătuțul lui Tommy. Pe 
Tommy nu-i chip să-l atingi în vre- 
26013 lui. Ar sfâşia pe oricine!“ 

Laponul surâse ciudat. 

„Interesant! Să sperăm că nu 
voi avea de-aface cu Bob!“ 

„Să sperăm! — râse Sandy. Apoi, 
uitându-se la ceasul de deasupra 
căminului şi adresându-se ٠ 
sale: Dar e târziu. Dânsul trebue 
să fie obosit. Arată-i odaia şi să ne 
culcăm. Mâine e o zi de lucru!“ 


Sandy Kingstone era căutător de 
aur — când se găsea aur — şi vâ- 
nător de animale când sosea ano- 
timpul vânatului. *Trăia în căsuţa 
sa dela marginea unui orăşel aşezat 
pe malul unui fluviu în al cărui 
nisip oamenii căutau metalul gal- 
ben, alături de soția şi copilul său. 
Era mulțumit de traiul său şi mun- 
cind mult, izbutise în câțiva ani 
să-şi agonisească o avere bunicică. 
Avea de gând să plece apoi înapoi 
în provincia de unde venise şi unde 
îşi va sfârşi zilele în mijlocul fa- 
miliei de care era iubit şi respectat. 

Dela fratele_său nu mai primise 


12 


% Vleazul 
-BOB 


lăsând în urmă o pârtie lată, tre- 
când de-a-curmezişul câmpiei prin 
păduricile de brazi sau peste micile 
coline de zăpadă ridicate de vânt 
ici-colo. Faţa laponului era neclin- 
tită. Doar buzele i se strângeau din 
când în când, a nerăbdare, şi într'un 
târziu doar, o exclamație uşoară îi 
scăpă. De după o colină apăruse o 
căsuță. Mică. un punct doar, îngro- 
pată în zăpadă până la ferestruicile 
slab luminate. 

Laponul pocni din biciu. Pocnetul 
răsună înfiorător şi la auzul lui, 
câinii opriră în fața 6380161, 7 
ind şi dând din cozile lor stufoase. 
Călătorul sărise depe şinele săniei. 
Se apropie de uşa înzăpezită şi cio- 
căni de două ori. Un zâmbet ciudat 
îi flutura pe buze şi când uşa se 
crăpă putin, îşi drese o clipă glasul 
şi întrebă rar: 

„Aceasta e casa lui Sandy King- 
stone, căutătorul de aur?“. 

Ii răspunse o voce de femeie. O 
clipă mai târziu apăru un bărbat 
înalt şi spătos, care-şi făcu loc 
prin uşa întredeschisă şi ieşi afară. 

„Eu sunt Kingstone! Cine eşti şi 
de unde vii?“ 

„Vin din partea fratelui dumi- 
tale — răspunse laponul într'o en- 
glezească corectă. Am o scrisoare 
pentru dumneata. Putem intra?“ 

„Deshamă-ți câinii. Adăpostul e 
pe-aici!“ — şi-i arată o-uşe în spa- 
tele casei. 

Interiorul era foarte plăcut. In- 
trară într'o odaie mare, caldă, cu 
un foc ce pâlpâia vesel într'un că- 
min înalt. La o masă sta o femeie 
tânără şi frumoasă şi lângă ea, pe 
enorma blană de urs depe podea, 
un copil ca de vreo patru ani. Avea 


acesta nordic şi gerul 
a înghețat zăpada că- 
zută săptămâni de-a- 
: ۵٥ rândul, făcând-o tare şi 
lucioasă, sclipitoare ca o oglindă. 
De alungul câmpiei albe şi nemargi- 
nite se zăresc ici-colo pâlcuri de 
arbori, cu crăcile acoperite de nea. 
Brazi înalți, singuratici, care foş- 
nesc straniu când vântul şueră prin- 
tre ramurile încremenite; scuturând 
din când în când un strat de pul- 
bere argintată. Pustiu. Poate că 
niciodată n'a călcat pe-aici picior 
de om. Covorul alb se întinde ne- 
sfârşit, până în zare, unde se uneşte 
cu cerul senin, întunecat, pe care 
stelele sclipesc înghețate. Ochiul 
rătăceşte îndelung. şi nu se poate 
opri nicăieri. Nimic, nimic, nu se 
vede. Nicio ridicătură, vreun adă- 
post, vreun semn 06 5 

Sania lungă şi îngustă, turtită pe 
şinele late şi acoperită cu blănuri, 
goneşte stingheră prin pustiul alb, 
trasă de cei şase câini uriaşi. La 
spatele ei, agăţat cu vârfurile pi- 
cioarelor pe şinele alunecoase şi ți- 
nându-se cu o mână de spătarul 
săniei, un om, un singur om în i- 
mensitatea înghețată, îndeamnă câi- 
nii la drum. O față rotundă care se 
vede sub blana de urs ce-i acoperă 
capul, cu ochii puțin piezişi, cu 
obrajii supți şi buzele groase. Un 
lapon. Locuitorul Nordului, singu- 
rul om care are curajul să se avânte 
la o distanță de trei sute de kilo- 
metri de cea mai apropiată urmă de 
civilizaţie. 

Câinii înăduşiseră. Biciul lapo- 
nului se învârtea şfichiuind aerul 
înţepător de rece şi sania sbura, 


In curând apare romanul 
„O româncă la Poiul Nord“. 


SER: 


gardian face de pază în tabără. In- 
telegi?“ 

Laponul 8078386 Intr’un colț, 
Willy, roşcovanul, strânsese buzele. 
Hotărât, străinul nu-i plăcea deloc! 

Odată cu căderea nopții, liniştea 
învălui mica tabără. Cerul se înnoura 
puțin câte puțin şi un vânticel în- 
cepuse a adia, din ce în ce mai pu- 
ternic. Era întuneric beznă. Gerul 
mai slăbise, dar vântul flutura pân- 
zele corturilor, făcea să pocnească 
tablele ce învăluiau cabanele şi flue- 
rul lui monoton uneori, furios alte- 
ori, îl supăra pe Willy. Uriaşul nu 
putea dormi. Chipul ciudat al străi- 
nului şi zâmbetu-i viclean nu-i da 
pace. Se ridică cu grije, de teamă 
să nu-i trezească pe ceilalți. Işi 
îmbrăcă blana şi ieşi putin afară, să 
respire aerul rece şi curat. Vântul 
urla ca turbat. Timpul se schim- 
base pe nesimţite şi amenința să. 
viscolească. Porni în întuneric spre 
magazii. Nici el nu ştia ce-l mâna 
într'acolo. Poate o teamă nelămu- 
rită, poate bănuiala ce-i aducea me- 
reu în față chipul laponului. 

Apoi deodată sări în umbra unui 
perete de scânduri. O umbră se du- 
cea şi venea dela magazia de unelte 
la o sanie cu câinii gata înhămați, 
gata par'că de plecare. Şi uşa ma- 
gaziei era deschisă. Willy strânse 
buzele şi pumnii i se încleştară. 
Sări înainte şi se lipi de peretele 
magaziei, apoi se apropie de uşe. 
Umbra ieşea, împovărată de o greu- 
tate ce o ducea în brațe. Uriaşul 
rânji. In clipa următoare mâinile-i 
se întinseră fulgerător şi cuprin- 
seră gâtul umbrei. Cu un pumn o 
ameți zdravăn şi la al doilea pumn, 
umbra zăcea la picioarele lui. Willy 
se apropie de sanie. Tresări când 
văzu ce cărase necunoscutul. Căci 
sania era plină cu saci de pulbere 
de aur. 

Roşcovanul nu şovăi o clipă. Il 
zvârli pe necunoscutul, 56 încă, 
în sanie şi întoarse câinii spre cor- 
tul lor. In curând toți cei şapte to- 
varăşi în picioare; şi când Willy 
aprinse lampa şi lumină fața străi- 
nului, şapte strigăte de surprindere 
izbucniră: 

,,...Laponul!“ 

Dar Willy rânjea satisfăcut. Bã- 
nuelile nu-l înşelaseră. 


‫. 
x ۰ 


Până în zori aflară multe. Lapo- 
nul nu fusese nicicând omul de în- 
credere al fratelui lui Sandy. Ade- 
văratul trimis fusese ucis de tâlha- 
rul acesta, care găsise cel mai bun 
prilej de a afla ascunzişul tezau- 
rului aurifer. 

Şi poate toate s'ar fi sfârşit aici. 
Tâlharul fusese prins, închis într'o 
odaie şi cu primul vapor din pri- 
măvară, avea să fie transportat spre 
capitală. Dar se întâmplă altfel. A 
treia noapte laponul fugise. Cum? 
nu putu nimeni să spună. Şi astfel 
povestea îşi avu urmarea ei. 


DIE S z 


-= ھی کے‎ o بات‎ va 8۴8822 e ie. 


„Desigur! E doar prietenul nostru! 
Omul de încredere al fratelui meu!“ 

Ieşiră, pornind spre cabanele ce 
se zăreau nu prea departe. Sandy 
era mereu vesel şi laponului nu-i 
mai pierea zâmbetul acela viclean 
depe buze. Doar Willy clătina capul, 
mormăind: 

„Ăsta aduce a mare şmecher şi 
pungaş. Şi Sandy vrea să-i arate 
tezaurul! Hm! Va trebui să fiu cu 


- ochii în patru!“ 


* 
* ٠ 


Ziua trecuse pe nesimţite. Amur- 
gul îi găsi pe toți adunați în jurul 
mesei din cortul cel mare, morți de 
oboseala lucrului, dar voioşi că şi-au 
făcut datoria față de ei însişi. 

Sandy îi arătase laponului totul. 
11 arătase lucrătorii care alegeau 
nisipul aurifer, apoi cum îl dădeau 
prin site şi-l spălau, cum se alegea 
de-oparte praful şi de cealaltă parte 
firicelele aurii, prețioase, îl dusese 
prin magaziile de unelte, apoi îi 


vreo ştire de când plecase. 11 şi 
uitase aproape. Şi-l amintea ca pe 
un tânăr slăbuț, muncitor, funcțio- 
nar într'o bancă din capitală. Şi 
acum, iată un om trimis de el, cu 
o scrisoare, prin care-l vestea că 
norocul îl ajutase: era acum direc- 
torul băncii la care înainte lucra 
ca mic slujbaş, voia să-l vadă şi să 
audă despre el şi-i trimetea pe la- 
ponul acela, ca pe un om de încre- 
dere. Sandy se bucurase nespus. 

Se lumina de ziuă, când Sandy 
era de mult în picioare. Se îmbră- 
case şi era gata de drum. Laponul 
mâncase ceva în fugă şi în curând 
eşi şi el în curte, unde Sandy aranja 
hamurile câinilor şi pregătea sania 
de plecare. Schimbară câteva vorbe 
prietenoase, apoi se aşezară în sanie. 
Câinii ieşiră lătrând pe poarta mică 
şi se pierdură după o ridicătură. 
Dela fereastră, două perechi de ochi 
îi urmăreau: privirea zâmbitoare a 
micuțului Tommy şi—alături de el— 
ochii furioşi şi mârâitul amenință- 
tor al câinelui Bob. 


arătase rodul muncii lor de ani de 
zile. Tezaurul lor, zecile de săcu- 
lee cu praf galben, avere agonisită 
cu sudoarea frunții. Lui Sandy îi 
tremura glasul de bucurie când fi 
explica străinului rostul treburilor, 
Laponul surâdea mereu, un surâs 
rece, şi o sclipire vicleană părea 
a-i juca în ochi. Doar Willy încrunta 
fruntea şi în palmele-i uriaşe pisto- 
lul îi juca de colo-colo, cu nevino- 
văție par'că, dar ca o amenințare 
mută de fapt. 

Se lăsa noaptea. Cei şapte tova- 
răşi se regăsiră cu toții şi, înainte 
de a se culca, fumând din pipele 
lor lungi în fata focului de vreascuri, 
se aşternură la vorbă cu străinul. 
Laponul era vioi şi istet la minte. 
Răspundea meşteşugit şi nu mai 
contenea să laude ceea ce văzuse 
peste zi. Pomeni odată şi de tezaur, 
dar în treacăt: 

„Nu vă e teamă să nu fiți pră- 
dati?“ 

„Nu — zise Sandy — oamenii 
sunt cumsecade şi... apoi nimeni nu 
ştie ascunzişul. Afară de asta, un 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


797 سم aad aid 5-a‏ دب 


Ajunserã în tabãra de muncã dupã 
o orã de drum. Era un ger uscat şi 
zăpada scârțâia sub paşii lor când 
păşiră dela sanie până sub cortul 
în care aşteptau tovarăşii lui King- 
stone. 

„Băieți — zise acesta intrând — 
vă aduc pe trimisul fratelui meu. 
Vine din capitală cu noutăți. Şi 
adresându-se laponului: Iată-i pe 
tovarăşii mei“. 

Erau şapte. Se 'ridicară greoi, cu 
zâmbete prietenoase pe buze şi 
strânseră mâna străinului. 

„Şi acum, fiecare la treburile 
lui—mai zise Sandy. Tu, Willy — se 
adresă el unui uriaş roşcovan — 
tu, Willy, vii cu noi. 11 vom arăta 
domnului cum ne pierdem timpul 
pe-aici!“ 

-Laponul zâmbi. 

„De muncit se munceşte mult“, 


zise el. 
„Iţi vom arăta şi ceea ce produ- 
cem!“ -— strigă Sandy vesel. 
„Cum, ai de gând să-i arăţi şi te- 
zaurul?** — întrebă uriaşul Willy 
în şoaptă. 


13 


ri i‏ ې 


H. 


Un mărâit răsună prin apropiere 
Bob se târa prin zăpadă înaltă, în- 
vălit de zăpadă învolburată. 

„Bob! 6 

Câinele sărise ca o panteră, drept 
în mijlocul flăcărilor, în dreptul 
ferestrei. Se auzi o împuşcătură. 
Bob intrase în cabană. Laponul ri- 
dicase arma. Tommy tipa într'un 


“colț. Flăcările îi jucau urme dră- 


ceşti pe obrajii micuti. 

„S'a sfârşit cu tine, pui de alb 
ticălos!“ — scrâşni laponul şi duse 
degetul la cocoş. Dar împuşcătura 
destinată pieptului nevinovat al 
micuțului Tommy se opri în tavan. 
Bob îi sărise tâlharului în gât. La- 
ponul căzuse. Incercă să desprindă 
colții uriaşului animal din gâtul 
său, dar nu putu. Bob redevenise 
sălba.ec. La fel cu strămoşii săi, 
câinele sfăşia acum beregata lapo- 


nului, mărâind sălbatec, cu ochii 
aprinşi. 
„Bob! Bob! 


Câinele se opri la glasul micu- 
tului. Dând drumul nenorocitului, 
care nu se mai mişca, se opri în 
fața lui Tommy. Flăcările părâiau 
şi fumul devenise înăbuşitor. Bob 
păru a sta la îndoială. Apoi se ho- 
tărâ. Apucă în gura sa puternică 
pachetul ce-l făcea Tommy în blă- 
nita lui şi cu micuțul său stăpân 
în gură, alergă la fereastra pe care 
focul n'o atinsese încă. Se clătină 


„o clipă pe pervaz, apoi sări şi căzu 


în zăpada moale. 

Sandy se repezi într'acolo. Tom- 
my era teafăr. Alături, Bob mărâia 
încă amenințător, privind spre co- 
liba ce se mistuia în flăcări. 

„Cu laponul ce-o mai fi?“ — în- 
trebă Sam. 

„Dumnezeu să-l ierte!“ — şopti 
John, privind botul însângerat al 
câinelui. 

Porniră înapoi. Vântul fluera şi 
zăpada părea nouri albi, coborâți 
din cer, în jurul îngeraşului din 
sania lui Sandy Kingstone. In frun- 
tea tuturor, alergând şi gudurân- 
du-se, se auzea un lătrat vesel. 

„Bob! Boob! — strigă Tommy. 

Dar câinele nu venea. } 

„Işi face de cap, măgarul!—râse 
cu dintişorii lui ca nişte perle, 
Tommy. 

Săniile sburau ca săgeata. 

„Bob... Bob... Bo-ob!.. 


LICĂ HORIA 


STRĂJERI ȘI ELEVI 
ÈrTETI 


INSULA 
FANTOMELOR 


14 


© 


Tăceau cu toţii. Lidia, soția lui 
Kingstone, plângea în hohote. 


* 
* * 


Trei zile aşteptară. Afară, visco- 
lul era în toi. Nu se vedea nici la 
un pas. Cei şapte încetaseră de a 
mai vorbi. Aşteptau. Il aşteptau pe 
Bob. “Căci Bob se va întoarce. Bob 
îşi iubea stăpânul. Și în mintea lui 
de animal va înțelege poate că pu- 
terea lui de a lua urmele le va fi 
de folos. 

Un lătrat puternic îi făcu să tre- 
sară. Inimile porniră repede şi sân- 
gele le năvăli în -obraji. 

„Bob!“ 

Câinele se năpusti ca o furtună 
în casă. Era alb şi turturi îi atâr- 
nau de blana scurtă. Ochii-i aveau 
căutături sălbatece şi lătratu-i pă- 
rea răget. 

„Bob! - şopti Sandy luându-i 
capul în mâini. Bob, unde-i Tommy?“ 

Lacrimi amare curgeau din ochii 
Lidiei. Ceilalţi priveau înfriguraţi. 

Bob lătră. Se smuci, alergă la 
uşe,;se întoarse iar şi apucând pan- 
talonul lui Sandy îl trase după el. 
Uchii-i priveau poruncitori parcă. 

„Haideţi, părea a zice. Haideţi 
după mine! Dar veniți odată, pen- 
tru Dumnezeu!“ 

„Să mergem !“—zise Sandy. „Pre- 
gătiţi siniile. In timpul acesta Bob 
va mânca!“ 

Dar degeaba îi puseră în față 
carnea. Bob nici nu se uita la ea. 
Țâşni afară, ieşi pe poartă, lătră, se 
întoarse şi iar ieşi. 

„Heeeeeei! Oooo!“ 

Cele trei sănii se urniră. Bob go- 
nea înainte, prin viscol. 

Două zile goniră sub biciuitul 
vântului şi zăpezii, oprindu-se câte 
puțin doar, pentru a mânca şi a 
dormi pe fugă. Bob lătra, mirosia, 
scormonea zăpada proaspăt aşter- 
nută, se repezea şi se întorcea iar, 
trăgându-i după el, nevrând să doar- 
mă sau să mănânce. Dar în a treia 
zi, o cabană apăru de după o colină. 
Bob se opri, privind întrebător. 
Mărâi furios şi se aplecă, tărându-se. 
O luminiţă se stinse brusc la o fe- 


reastră. 

„Willy, Harry, Sam, John! In- 
conjurați repede casa!“ — strigă 
Sandy. 

Un pocnet de armă răsună. 

„Ne-a văzut! — şopti unul. Nu-l 


vom lăsa să scape! Inainte!“ 

Se încinse un adevărat războiu. Cei 
şapte trăgeau mereu. Din adăpostul 
părăsit venea rar, câte-un glonte. 
Viscolul făcea lupta grea. Inconju- 
raseră casa şi ajunseseră aproape 
de pereţii ei, când fără veste, o fla- 
cără uriaşe țâşni pe mica ferestruică. 

„A dat foc adăpostului!'—gemu 
Sandy. 

Vântul plimba. flacăra dealungul 
pereților de lemn. Zidul din față 
era o faclă uriaşe. Cei şapte se 
opriseră. Tommy era pierdut. 


Viscolea de trei zile şi trei nopți. 
Vântul urla învârtejind zăpada în 
volburi înghețaţi, acoperind pârtiile 
şi zăsturnând copaci, colibe şi oa- 
meni. Părea un iad. Cerul şi câm- 
pia erau o pânză albă, căreia nu-i 
puteai ghici începutul sau sfârşitul. 
Fugarul nu vedea nimic. Câinii a- 
bea îşi trăgeau sufletul, tărând după 
ei sania uşoară, acoperită doar cu 
o blană de urs alb. Asta fusese tot 
ceea ce putuse lua în fuga sa lapo- 
nul. Şi acum gonea, gonea mereu, 
fără nici-o ţintă, orbit ۵6 38 
zăpezii, de vânt, de pulberea de 
ghiață. 

Cât merse nu ştiu nici el. Dar 
deodată o căsuță se ivi în faţa sa, 
prin perdeaua de nea. Inima-i svâcni: 
casa lui Sandy Kingstone. O ideie 
îi încolți- în minte. Rânjetul îi rea- 
păru. Ce răzbunare... ce răzbunare! 

Soţia căutătorului îl primi neştiu- 
toare. Dădu de mâncare câinilor şi-i 
aduse şi lui o cutie de conserve. 
Pe covor, Tommy îl mângâia pe 
Bob, care lătra ca turbat. Laponul 
zâmbea. Afară sania aştepta, gata 
de plecare. Soţia căutătorului era 
afară. 

„Tommy, şopti repede laponul, 
vrei să mergi 18 7 

Tommy rûse. 

„Dar mămica?'* 

„Mămica ştie!“ 

„Atunci — sări Tommy în sus— 
să mergem! Il luăm şi pe Bob?“ 

Laponul îngălbeni. Bob mârâia. 

„Nu! Bob rămâne aici! Dar hai- 
dem mai repede“! 

Svârli pe spatele copilului o 

blană ce o găsi pe patul din colțul 
odăii şi-l trase afară. Bob sărise în 
picioare. Când uşa trozni în urma 
lor, câinele se repezi la fereastră 
lătrând nebuneşte. Pe poarta curții, 
sania tâlharului ieşea în goană. 
Bob privi în jur. Coada-i lungă 
bătea nerăbdătoare spatele. Nimeni 
nu-l ajuta. Ridică laba şi apăsă 
clanța. Uşa se crăpă: Credinciosul 
animal mirosi o clipă vifornița de 
afară, apoi se hotărî. Ţâşni în mij- 
locul năpraznicului viscol şi porni 
în goană, hămăind, pe urma fuga- 
rului care-şi ducea prada cine ştie 
unde. 


Se lăsa noaptea când, alergând 
plini de grije, ajunseră şi cei şapte 
tovarăşi la căsuţa lui Sandy. Soţia 
căutătorului de aur era palidă. 

„Laponul a fost pe-aici?“ — gă- 
fâi Sandy. 

„Da, şopti ea. Şi-apoi a dispărut 
cu Tommy şi Bob!“ 

„Cu Tommy?“ — Feţele lor erau 
palide. „Tebue să-i ajungem!“ — 
scrâşni Willy. 

Ieşiră afară. Nici-o urmă, nimic. 
Viscolul acoperise pârtia săniei fu- 
garului. Sandy căzu pe un scaun, 

„E pierdut, Tommy!“ 

„Doar Bob se va întoarce.. Şi 
poate ne va arăta urma...“ 

„Dacă nu 1-o fi împuşcat, canalia!“ 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


o 


FRED HARRIS IN CETATEA AZTECILOR 


4 - 


Aşa încât curiozitatea lucrătorilor trebui să aştepte 
până spre seară, când masa şi odihna şterseră orice 
urmă de oboseală depe chipurile flăcăilor. Atunci 
însă se aşezară cu toții în jurul focului şi în tăcerea 
generală Fred povesti tot ce se întâmplase. Apoi, la 
un semn, Slash Dalton se ridică de lângă foc şi se 
întoarse cu Conklin Șobolanul. 

Un murmur de dezaprobare se ridică din ceata 
lucrătorilor. 

— Tovarăşi, zise Fred Harris, omul acesta a fost 
primit ca prieten în mijlocul nostru şi ne-a trădat 
de trei ori. Din cauza lui, Ted Hartley a fost atât 
de aproape de moarte. Ce pedeapsă să-i dăm? 

Atunci se ridică un sgomot de nedescr s. 

— Moartea strigau unii. 

— Mai bine o lecţie bună, răspundeau alţii. 

— Să-l dăm pe mâna şerifului (primarul). 

— Ce amestec are şeriful? Noi trebue să-l pedepsim. 

— Şi eu vă spun că i se cuvine moartea. 

- Să-l ducem plocon Aztecilor. 

— Să tragem la sorţi 

— Să hotărască Fred Harris!. 

— Da, da, Fred Harris să hotărască. 

— Ascultaţi, spuse acesta după ce se sfătui câteva 
clipe cu Bradman. Conklin ne-a trădat de trei ori. 
Intreită îi va fi şi pedeapsa. După câte am aflat, 
contra maistrul e meşter în arta tatuajului. 

— E drept, răspunse acesta mândru. 

— Ei bine, dumneata îi vei scrie trădarea în față. 
Fruntea lui va purta deacum toată vieața chipul şo- 
bolanului a! cărui nume îl are. 

Intr'o clipă fură pregătitte toate intrumentele. Doi 
lucrători voinici îl ţinură nemişcat pe Conklin, în 
vreme ce i-se imprima cu fierul roşu chipul unui 
şoarece pe frunte. 

— Aşa ne-a sângerat şi nouă inima când ţi-am 
aflat trădarea, murmură Windy Waters. 

— A doua pedeapsă, urmă Fred Harris, va fi să 
lupte cu unul din noi. - 

Numele lor fură scrise pe câte o bucăţică de hâr- 
tie şi amestecate în vasta pălărie a lui Windy. Con- 
klin trebuia să aleagă. Mâna îi tremura vizibil când 
scoase afară bilețelul de care-i era legată soarta. 

Bradman i-l luă din mână. 

— Slash Dalton, citi el tare. 

In tăcerea care urmă se produse o mişcare între 
lucrători şi un spaţiu de câțiva metri pătrați rămase 
liber. Cei doi duşmani înaintară față'n față. 

O schimbare completă se produse în atitudinea 
Şobolanului De unde până atunci tremurase de spaimă, 
acum o lucire vecină cu nebunia îi lucea în ochi şi 
din toată înfăţişarea lui se vedea că e hotărât să 
lupte până la urmă. 

Dar nu putea înfrunta tăria lui Slash Dalton După 
primele cinci minute Șobolanul rupse cu un salt 
rândurile spectatorilor şi se pierdu în noapte. 

Fred Harris opri pe cei care se pregăteau să por- 
nească în urma sa. 

— A treia pedeapsă pe care am hotărât-o se poate 
aplica foarte bine şi în lipsa lui. Vom trimite veste 
tuturor satelor, lagărelor şi şerifilor din ţinut să 
nu-i dea sub niciun cuvânt ospitalitate. Setea noastră 
de răzbunare va fi însfârşit satisfăcută. 

A doua zi se apucară cu tot i de lucru şi şoseaua 
începu să se lungească tot mai mult către ținuturile 
sălbatece ale. Indienilor. 

SFÂRȘIT, 
Traducere de ELVIRA CALAN 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


(Urmare din pagina 5) f 


— Hai şi nu-ți mai bate caprl de pomană. Băeţi, 
mai bine să mai aşteptăm puțin ca să le dăm timp 
Indienilor să se ascundă prin case. Nu cred să în- 
drăznească vreunul să rămână afară. In felul acesta 
vom ajunge neobservaţi până la malul lacului. 

— Şi poate după aceasta, zise Windy, o să putem 
să ieşim din insula asta aurită. Credeţi-mă, în vieața 
mea nu mai pun piciorul pe o insulă. 

O oră mai târziu ieşiră cu toții din Templu. Slash 
Dalton legase o frânghie de mijlocul lui Conklin 
Şobolanul, frânghie al cărui capăt era fixat de pro- 
priul său cordon. In felul acesta era sigur că trădă- 
torul nu va încerca să fugă. Buck Hartley îşi purta 
cu grije fratele şi Doc Milligan încheia ariergarda. 
Paşii lor răsunau cu putere prin coridoarele pustii 
ale clădirii. 

Primele luciri ale zorilor apăruseră deacum în văz- 
duh, când ajunseră la poarta în fața căreia mai zăcea 
încă Indianul ucis de pumnalul lui Dan Silva. Furi- 
şându-se pe lângă ziduri ei se îndreptară spre treptele 
care duceau către libertate. 

Aşteptau de câteva minute când o precesiune mă- 
reață apăru în fata lor. In frunte mergea Komi, urmat 
de preoții care purtau daruri bogate. De departe se 
vedea gloata curioasă a Indienilor. 

Ajuns în fata lor, şeful se opri şi zise: 

— Binecuvântarea zeilor fie cu voi, şi pacea înto- 

vărăşească-vă paşii! Primiţi aceste daruri din mâna 
celor care nu vor altceva decât să-i numărați între 
prietenii şi slujitorii voştri. 
» — Acceptăm darurile fiindcă sunt făcute fără 
gând ascuns, răspunse cu măreție Fred Harris. Cerem 
însă bărci ca să trecem pe malul celălalt şi făgăduiala 
că nu ne veti mai zădărnici lucrările. وه‎ 

— Jurăm pe Zeul Soarelui, răspunse Komi şi gloata 
preoţilor murmură: 

— Mărit şi nepieritor în veci să-i fie numele. 


Mare nelinişte domnia în tabăra lucrătorilor. Sosi- 
seră după cum le fusese învoiala şi nimeni nu-i aştepta 
la locul hotărât. 

Dealurile erau pustii, doar de câteva ori se auziră 
vuete înăbuşite dinspre Cetatea Aztecilor. Nimeni nu 
le dăduse atenție. Ce legătură putea avea dispoziția 
inginerului lor cu o grămadă de ruine din mijlocul 
unui ținut pustiu? 

In dimineăța aceea, nimeni nu se trezise încă. Oa- 
menii dormeau în corturi, maşinile aşteptau la o parte, 
acoperite cu pânză impermeabilă. Numai cățeluşul 
Blach, animalul răsfățat al taberii mârâia fioros către 
o muscă ce-l necăjea mereu, şi încerca zadarnic să-şi 
scoată gâtul din lanțul în care era prins. 

Deodată ciuli urechile şi rămase atent. Cineva ve- 
nea în spre el, şi.... nu, asta-i cu neputinţă! E el, 
stăpânul lui drag! Şi Blach începu să latre cu putere, 
sărind şi scheunând de bucurie, în vreme ce Burt 
Bradman îngenunchie lângă el, aproape tot atât de 
fericit ca şi câinele. 

— De treabă animal, murmură Windy pe care 
Blach nici nu-l băgase de seamă. 

— Dar când ati sosit, domnule inginer? se auzi 
deodată o voce şi în fața lor răsări contra maistrul 
cu ochii cârpiți de somn dar cu bucuria întipărită 
pe fata. 

Intr'o clipă toată tabăra fu în picioare şi întrebările 
nu mai conteneau în jurul noilor sosiți. Dar Fred 
Harris interveni deodată: 

— Băeţi, niciunul dintre noi nu va mai spune un 
cuvânt, până ce nu ne vom fi spălat, săturat şi odihnit. 


15 


Aa. en. 


„a 


Distrat? 


Exploratorul polar: mi se pare 
că m'am rătăcit... 


La alegere. 


Tatăl: Petrică n'ai dat lui Costel 
să-şi aleagă un măr din cele două 
pe cari ți le-am dat? 

Petrică: Da tăticule, i-am spus 
că ori îl alege pe cel mic, ori nici 
unul... 

„Și l-a ales pe cel mic. 


Chiar așa! 


Un mincinos începe să se laude 
unui prieten şi vorbeşte atâta că 
acesta se plictiseşte de moarte. La 
un moment dat, mincinosul spune: 

— Uitasem să-ți spun că pot 
imita orice fel de pasăre. 

— Da? spune celălalt cu o scli- 
pire de speranță, atunci imită te 
rog un porumbel călător. 


In tren 


— Mamă, care e stația prin care 
am trecut acum? 


— Lasă-mă în pace! Vezi doar 
că citesc! 
— Bine mamă, cum vrei. Numai 


că voiam să ştiu care e stația în 
care s'a coborât fratele meu, fiindcă 
văd că a pornit trenul fără el. 


Nu-i vina lui 


Mama: Ai fost pedepsit azi la 
şcoală? Şi asta pentrucă ţi-ai scos 
pantofii şi ciorapii în mijlocul orei. 
Ce însemnă asta? 

Dorel: Dar nu-i vina mea, mămi- 
cule. Profesorul mi-a spus să număr 
pe degete până la douăzeci. 


ال 


Adevărat? 


La cazarmă, unul din soldați e 
pus să măture pe jos şi se achită 
foarte prost de această sarcină. 

— Ce faci tu în civil? îl întreabă 
sergentul. 

— Sunt la Prefectura de Poliţie, 
ataşat Parchetului, să trăiţi! 

— Aşa? Curat trebue să mai fie 
acolo la voi! 


Indemânatecă 


Mama: Cum Adino, iar ai spart 
o farfurie când ai şters vasele? 

Adina: Da mamă, dar nu-i vina 
mea. Tocmai terminasem de şters o 
farfurie şi am lăsat şervetul să cadă 
la pământ. După asta abia mi-am 
dat seama că-l ţineam în mâna 
cealaltă. 


„xxx © 


TRICĂ FRIZER 


imprimeriile „Adevărul“ Bucureşti S. A. 


bA 


Obraznicul 


— Cum se poate unchiule, cã D-ta 
bei vih alb şi ai nasul roşu? 


Prea iute 


Doi nebuni se aflã într’o barcã 
în mijlocul oceanului. Unul din ei 
vâsleşte iar celălalt ține cârma. La 
un moment dat întâlnesc un vapor. 

— Hei, strigă nebunul care ținea 
cârma, unde suntem? In Oceanul 
Atlantic sau în Pacific? 

— In Oceanul Pacific, răspunde 
un marinar depe vapor. 

Atunci nebunul se întoarce către 
vâslaş şi-i spune: 

— Ai văzut, ţi-am spus eu să nu 
mergem aşa de iute. 


Are dreptate 


Mama: Zău că nu te înțeleg, Gigel! 
Tot mereu doreşti câte un lucru pe 
care nu-l ai. 

Gigel: Dar e foarte natural mamă. 
Cum aş putea dori un lucru pe 
“care îl am. 


Care? 


— Allo, cine e la aparat? 

— Fernand... 

— Cine? 

— Fernand. 

— N'am auzit bine. 

— Fernand, auzi, F-e-r-n-a-n-d! 
Felisc, Ernest, Radu, Nicolae, Adam, 
Nicu, şi Dorel. Fernand! 

— Acuma aud, dar care din şapte? 


Poveste scoțiană 


— Ieri, băiețaşul meu a înghiţit 
o monedă de 5 lei. 

— Şi nu e în pericol? 

— Nu! Din fericire, tatăl său n'a 
aflat încă. 


ا1ی 
tei‏ د ۶٢0‏ 


Az: 1:667 و60‎ sõ se joace 
9: un /eogah tute şi foce 


Boetoşu/ اوه‎ ٥7 Bice Dor nu-i multumit ae fel 
Nazaravan sı fără. frică Fin لات لن‎ singur, singora 


i Pp 
E 
` CE 


Bımbo-/ vede Sı -+ ropun e 
Ia mê jot cu tine! Spune! 


Inet blana răv loritg, 
A pleznit, nemultumit... 


/ov'lvwro nu e mic: 
J/oruncă'n sus pe Bico! 


Si’ na o când vine, he; / Mic- Mae 
Sare Bimho cu Temei! 


گت > a‏ س جاو رر هه ٨٨٢٢ ٨‏ سهب چان ا ا مه اسه 


O FAPTĂ STRĂJEREASCĂ 


Dragii mei, 
Acum două săptămâni au fost la redacţie trei citi- 
toare. Toate trei străjere. Aceste fetițe au adus o 


toată lauda. Cele trei străjere cari au organizat 
aşezătoarea se numesc Lidia şi Olga Cohn şi Marga 
Dumitru. Au mai colaborat Dinu şi Noemi Spagnoli 
şi Nelly Heisic. 

Din cei 70 lei strânşi de aceşti inimoşi copii, s'au 
cumpărat tăblițe şi condeie pentru elevii săraci din 
cl. I primară a „Şcolilor Unite“ str. Col. Orero No. 
30. In numele lor, le mulțumesc din toată inima. 


MĂTUȘICA 


LUI BICĂ 


Dăm mai jos numele premianţilor şi versurile lor 
Dintre celelalte răspunsuri, unele sunt mai bunicele 
şi publicăm numele „poeţilor *. 

Premianţii sunt rugaţi să trimită la redacţie adresa 
exactă pentru a li se putea expedia premiile. 


MĂTUŞICA 


PREMIUL lli 


Sună puşculița tare 
Insă'n ea un ban nu are. 


Ce să vezi! Unchiul Gâtlan 
Ii dădu un gologan. 


1 Bică fuge şi îndat' 
L-a băgat la automat. 


Trage tare şi se'ndeasă 
Dar nimic nu vrea să iasă. 


Bate în el furios 
Fără de nici un folos. 


Atunci un ciocan a luat 
Și'n automat a dat. 


Ia: priviţi, cât de frumos 
Au căzut banii pe jos. 


Din grămadă el şi-a luat 
Banul său de unchiul dat. 


Claudia, Loco; 0. Ohaneanu şi F. Portnoi, Cetatea 
Albă; Lia Wolf, Loco; Hanna Bata, Loco; Dan 
Dumitrescu, Galaţi; Duţescu Virgil, Loco; Solo 
Kohnfeld, Iaşi; Lucica Negulescu, Loco; Barbu 
Cioculescu, Loco; Solomon Aurel, Roman; Mircea 
Voicu, Medgidia; Obileştianu Petre şi Niculae, 


Olteniţa; Rodica Ilie, Loco. 


- 


PREMIUL Il 


lei Cărți din editura noastră Cărți din editura noastră 
GABRIEL DRAGOMIRESCUALEXANDRU ETTINGER SONIA 


Puşculiţă are Bică, 
Este goală şi nu-i mică 


Bică este fericit 
Tata un leu i-a dăruit. 


Şi acum cu bucurie, 
Bagă banul în cutie. 


Bică trage de buton, 
Insă are ghinion. 


Acum banii cad pe jọs, 
Băețelu-i, bucuros. 


Insă fiindcă e cinstit, 
Doar cual său s'a mulțumit. 


veste care m'a bucurat foarte mult. Anume, au 
povestit cum au organizat la locuința uneia din ele, 
o şezătoare căreia i-au spus „O şezătoare hazlie“. 
Dar nu-i numai atât. Toţi spectatorii au trebuit să 
plătească intrarea, iar banii cari s'au strâns (70 lei) 
au fost aduşi la redacţia ,„Dimineţii Copiilor“ pentru 
a fi daţi copiilor săraci. Este o faptă demnă de 


REZULTATUL CONCURSULUI 


Tot în numărul acesta, dăm şi rezultatul concur- 
sului lui Bică. In răspunsurile primite, au fost 
câteva cari m'au uimit. Unii dintre voi, n'au înțeles 
năzbâtia pe care a făcut-o Bică şi au scris cu totul 
altceva. Astfel, Valeriu Săndulescu, a trimis versuri 
bune şi era să fie premiat. Pentrucă însă n'a înțeles 
primele două ilustrații, n'a putut fi decât menţionat. 


PREMIUL |I 
Cărți în valoare de 80 
POPESCU 


Băețaşul ăsta-i Bică 
Năzdrăvan şi fără frică. 


Nu sunt bani în puşculiță 
Insă-i dă 2 lei nea Niţă. 


Până la automat 
El îndată fug'a dat. 


Bagă banul ca să ia 
O prea dulce caramea. 


Uite însă ce drăcie 
Banul rămas-a'n cutie. 


Aparatul e stricat, 
De-aceea n'a funcţionat. 


Insă Bică năzdrăvan 
lute-aduce un ciocan. 


Bică aduce un ciocan 
Şi loveşte cu elan. 


Cu ciocanul măi bădie 
Trage una în cutie. 


Zurr|... sar toți banii pe jos 
Bică-l ia pe-al său frumos. 


Şi se'ndreaptă către casă 
Pe ceilalți pe jos îi lasă. 


MENȚIONAȚI — Valeriu Săndulescu, Orheiu; 
Edmondo Spagnoli, Loco; Florian Elena, Loco; Leon 
Grabois, Galaţi; Iordăchescu Nicolae, Loco; Calma 
novici Lily, Loco; Nina Stănculescu, Loco; Veturia 
Costa, Lugoj; Călugăru Ștefan, Loco; Frida Ghetler, 
Loco; Persu A. Nicolae, Loco; Gojnete Bartolomeu 
Loco; Helga Mayer, Loco; Cabiaglia Giovanni, Loco; 
Bercovici Pincu, Iaşi; Raşca Frida, Loco; Boştină 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTA ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE | Editura „Ziarul, S. A. R., Bucureşti‏ اا د لر سوه pe RRA e Moti‏ په له د 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPIILOR". — In fara: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia şi Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 
Cont cec postal No. 4083. — Plata tarelor poștale plstită in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, 
REPRODUCEREA-BUCĂAȚILOR STRICT INTERZISA.— MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


ANUL XV 


27 Septembrie 1939 No. 816 


D-rei 


ROSETA CURCA 


In curtea pûrintelui Sofronie 


Cotetul din dreapta 


Plin de pete de noroi 


E voinic cum nu sunt 
doi. 
Ici găsit-am adăpost 
Nu e un local prea 
+ prost, 
Purceluşii mă adoră: 
Eu le sunt ca şi o soră. 
Şi nimica nu mă'ncurcă. 


Te sărut, 


AGATA CURCĂ 


Harnice, cum rar gă- 
seşti. 


Ăsta e un han micuţ 


Şi-i condus de 6011-01 
Cu soția Isabela 
(Sunt din satele Por- 
ceşti) 
Şi mai bine, la adică 
Decât orişice purcică. 
Tot mereu trebăluesc, 
Şi apoi când isprăvesc, 
Işi iau caerul şi torc. 
Servitorul, lor un porc 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


m 
de VERA CĂLIN 
7 
Preoteasa şi un copil 
De m'au prins chiar mişeleşte. 
M'au lovit în cap cu'n cleşte! 
Curcă fără de noroc! 
M'am sbătut, am plâns cu foc’ 
In zadar! Duşmanca spune; 
„Mâine o gătim cu prune, 
S'o'nvățăm noi bine minte. 
Vină şi de-acu'nainte. 
Să ciugoale în grădină“. 
Ai văzut ce mare vină! 
Tremuram de indignare. 
Să mă pună în frigare! 
Să'ndrăznească să mă frigă! 
Mi-am luat iute-o mămăligă, 
Umbreluța şi poşeta, 
Și-am plecat, dragă Roseta! 
Cum ţi-am spus am mers din 
greu, 
M'am împiedecat mereu, 


Dar în fine am ajuns 


Șchiopătând, la „Porcul 


tuns“, 


Şi fetiţa lor Adela. 


Scumpa mea, 


111 scriu acum 
Obosită după drum. 
Am mers şaptezeci de ceasuri, 
Am făcut vreo trei popasuri, 
Rătăcită de cinci ori, 
M'am împiedicat de flori. 
Mi-am stricat la gheată-un 

toc, 

Soarele m'a ars pe cioc; 
Dar pe cinste, zău, îți scriu: 
N'aş vrea înapoi să viu. 
Cred că nimeni din cotcț, 
Nu ghiceşte cu ce preț, 
Am fugit din curte'n drum, 
Şi nici pentru ce şi cum. 
Află dar că .în ajun, 
Am cotit pe lângă prun, 
Şi sirit-am în grădină. 
M'a văzut doar o vecină, 
Şi — haina — imediat 
S'a dus de m'a denunțat. 
Eu, mergeam fără habar, 
Ciugulind din iarbă, dar, 
S'au apropiat tiptil, 


3 


TRUFIEI 


a‏ س م ص ا ا e‏ یي چو ح چيا 
مياوب۷ w Åv VvV vuv‏ . 


Polidor ar fi voit însă ca 
lucrurile să fie altfel. نې‎ 
fiind că nu se putea, era 
trufaş cu cei de o seamă cu 
sine, nu se uita la prieteni 
şi hatiocrria pe oricine îi 
ieşia în cale, negândindu-se 
sărmanul, că acela care râde 
de. altul, râde în primul 
rând de sine. 

Toată vremea nu-i era min- 
tea decât la coroana pe care 
i-o făgăduise prințul său. Ba mai mult, dacă vreunul 
dintre prietenii săi îndrăznia să-i adreseze cuvântul, 
atunci îi cerea să-i spuie „prinţule“ şi vai de acela 
care se încumeta să nu-i spuie astfel. 

Locuia însă în aceeaşi vreme în castelul unde se 
afla şi Polidor, o fetiță frumoasă şi cuminte, pe care 
o chema Liana. Era fiica prințului şi toată lumea o 
îndrăgea pentru frumusețea şi cumințenia ei. Polidor 
o îndrăgea şi el, numai că Liana nu voia să-l ia în 
seamă, deoarece îl ştia trufaş şi fiindcă lumea spune 
că oamenii trufaşi sunt şi proşti. 

In puţină vreme, Polidor rămăsese fără prieteni şi 
se simția singur şi trist. Ar fi voit el să se apropie 
de cei cari îi fuseseră prieteni, dar nu se mai putea 
deoarece aceştia fugiau de el. 

Lianei îi era milă de bietul băiat, dar nu voia să-i 
vorbească spre a-l pedepsi pentru felul în care se 
purtase. Iar Polidor, care avea de fapt un suflet 
bun, era trist, aşa cum nu se poate povesti într'o 
poveste pentru copii. 

Intr'o zi, când plictiseala era cum nu se poate 
spune mai mare, Polidor se apropie de Liana şi-i 
spuse: 

— Nu vrei să te joci cu mine, Liano? 

— Nu, căci mă tem. 

— 11-٤ frică de mine? 

— Nu de tine, ci de demonul trufiei, care sălă- 
şlueşte în sufletul tău. 

— Şi ce trebue să fac ca să scap deel? 

— Făgăduieşte-mi că mă vei asculta, şi te ajut. 

“Polidor făgădui Lianei şi aceasta îi spuse: 

— In străfundurile palatului, închis într'un beciu 
şi ferecat în lanţuri, se află vulturul curajului şi al 
modestiei. Dacă ai curaj, coboară prin întunecimile 
hrubelor, treci peste toate piedicile ce ţi se vor ivi 
în cale şi dă-i drumul din cătuşe. Vulturul te va lua 


TI băgat de seamă 
că toate poveştile 
încep cu „a fost 
odată“? Nu v'aţi 
întrebat oare 
de ce se întâmplă 
toate câte le povestim noi 
oamenii mai bătrâni în tre- 
cutul îndepărtat şi nu acuma, 
când ați putea vedea şi voi 
pe eroii poveştilor? 

Să vă spun eu: fiindcă 
fiecare poveste are un miez de adevăr pe care trebue 
să-l desghioci cu răbdare din înveliş, întocmai cum 
scoţi miezul dulce al nucii din coaja tare. Și apoi, 
poate că eroii poveştilor sar ruşina de i-ar afla toţi 
pe numele lor cel adevărat şi numai de aceea soco- 
tim că este mai cuviincios să le punem nume închi- 
puite şi să spunem că au trăit de mult, de mult de tot. 

Trăia odată, pe vremea când țările lumii erau stă- 
pânite de o mulțime de prinți, - cari sălăşluiau în 
castele cocoțate pe creste stâncoase de munte, un 
paj, adică un copil de oameni cu stare, care era cres- 
cut la curtealunui ptinț bogat şi puternic, care avea 
mai multe cetăți şi soldați mulți, pe cari îi plătia 
cu banii lui. 

Pe pajul acesta îl chema Polidor. Avea părul negru, 
ochi frumoşi, era deştept. şi umbla îmbrăcat în haine 
de catifea şi mătase, aşa cum se cuvenia unui copil 
de rangul lui. 

Dimineaţa, Polidor se scula, încăleca un cal pe 
care i-l dăruise prințul “şi se plimba prin pădurile 
care înconjurau castelul, apoi venia acasă şi îşi vedea 
de slujbă, adică sta; mereu prin preajma stăpânului 
său, gata să-i împlinească orice dorinţă. 

Prinţul îl iubea şi-i făcea mereu daruri, făgăduin- 
dusi, că atunci când va fi mare, îl va face căpitan 
de. oaste şi de va fi viteaz, îi va dărui un castel în- 
tocmai ca al său, ca să fie şi el prinț şi să aibe paji 
şi oşteni. 

Era un lucru cât se poate de frumos, numai că 
Polidor nu era mulțumit numai cu atât şi ar fi vrut 
mult mai mult, de s'ar fi- putut să fie prinț imediat. 

De bună seamă că lucrul nu era cu putinţă, căci 
fiecare lucru îşi are şartul lui şi învățătura se câştigă 
cu greu, trecând clasă cu clasă — asta o ştiţi şi voi— 
fiindcă nu se poate să te culci seara prost şi să te 
scoli dimineața învățat. 


8ه مه 8ه 8 nru‏ 


/ 


su 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


. مه متسس کپس »د e,‏ موی ټم هوي emer me‏ = اموس 


lanţuri, zăcea aci un vultur, care de îndată ce-l văzu 
pe paj, strigă: 

— ‘Bine C'ai venit, băiete! Credeam că n'o să-ţi 
mai vie niciodată mintea la cap, să te laşi de trufia 
tal Ştiam însă că ai suflet bun şi că nu se poate ca 
Dumnezeu să nu te aducă pe calea cea bună. 

— Dar de unde mă cunoşti? 

— Cum, nu ştiai? Fiecare om poate fi stăpânit de 
demonul trufiei sau 'de vulturul' curajului şi -mode- 
stiei. Pentru fiecare om există pe lume un vultur, 
întocmâi ca şi mine, care atâta vreme cât voi nu vă 
vedeți de treabă şi sunteţi trufaşi, zace înlănțuit în 
vreun, fund de temniţă. Şi numai noi vă putem ajuta 
să veniți pe calea cea bună. 

Polidor se repezi şi smulse 
lanțurile în care era prins 
vulturul său. Il eliberă şi 
era gata, gata să pornească 
înapoi cu el, la drum, când 
vulturul îi spuse; 

— Nu te mai osteni să 
faci cu mine calea întoarsă. 
Urcă-te mai bine în spina- 
rea mea şi te voi duce acolo 
unde trebue. 

Polidor făcu întocmai cum 
i se spuse, iar vulturul îşi 
luă sborul. Inainta atât de 
repede, încât bietul băiat îşi 
pierdu respirația şi, de ce să 
nu spunem adevărat, mai 
mult de teamă, închise ochii. 
Şi bine făcu, căci de-ar fi 
văzut pe unde se află, cu 
siguranță c’ar fi ameţit şi Doamne fereşte, ar fi că- 
zut depe spinarea vulturului. Acesta ieşise demult la 
lumina zilei şi se înălțase în ceruri, pentru a se pră- 
văli apoi, cu repeziciunea săgeţii, spre culmile unui 
munte, unde se afla un castel. De îndată ce cobori, 
vulturul îi spuse; 

— Am ajuns, Polidor! Intră acum cu ghemul a- 
cesta de aţă în mână. Ata aceasta e răbdarea, munca 
şi bunul simț. Când vei ajunge în faţa demonului 
trufiei, care desigur că în clipa aceasta doarme li- 
niştit, ştiindu-te sub stăpânirea lui, aruncă ghemul 
spre el şi aşteaptă. 

Polidor -ascultă sfatul şi pătrunse în castel. Stră- 
bătu odăi uriaşe, cu pereții de oglinzi, care-ţi luau 
ochii. Trecu- prin alte odăi pline cu şerpi şi fiare 
răutăcioase, până în clipa în care intră într'o odaie, 
unde dormea, pe jos, un uriaş, cu fata hâdă şi care 
sforăia îngrozitor, de parcă ar fi tunat şi ar fi bătut 
vântul prin toate odăile. : 

Cinstit să vă spun, Polidor se cam speriase, când 
văzuse uriaşul. Işi luă însă inima în dinți şi aruncă 
ghemul înspre el. (Cont. în pag. 15-a). 


apoi în spinare, se va înălța cu tine în zări şi te va 
duce la palatul trufiei, unde, cu ajutorul acestui ghem 
de aţă, vei reuşi să-l infrâr gi pe demon. 

Polidor luă ghemul pe care i-l întindea Liana şi 
fără să mai aştepte să i se spuie de două ori, începu 
să coboare treptele care duceau în străfundurile be- 
ciurilor, spre a descoperi acolo vulturul curajului şi 
al modestiei. 

Dar nu era lucru uşor să- 'izbândească. Păianjeni 
uricioşi țesuseră de-a-curmezişul drumului pânze dese, 
prin care nu puteal trece decât tăindu-le cu spada, 
lilieci fioroşi, cu aripile catifelate ca mătasea se re- 
pezeau asupra lui, încercând să-i închidă calea. 

Dar când cineva vrea să 
izbândească nu există pie- 
dică să-i stea în cale. Lup: 
tând din greu şi înfrângân- 
du-şi teama, Polidor seapro- 
pia de locul pe care nici 
n'ar fi bănuit că există în 
străfundurile castelului. 

Ajunse la un moment dat 
la o răscruce de coridoare 
şi nu mai ştia încotro s’o ia. 

— Doamne, Dumnezeule— 
gândi el. Ce mă fac? Inainte 
nu ştiu încotro să merg şi 
înapoi am pierdut drumul. 
Ajută-mă să ies din încurcă- 
tură! 

Dar întunericul rămânea 
tot atât de nepătruns. Fră- 
mântat de nelinişte. Polidor 
uitase că ține în mână ghe- 
mul fermecat, pe care i-l dăruise Liana. Şi iată că 
tot învârtindu-se şi sucindu-se scâpă din mână ghe- 
mul, care începu să se desfăşoare, rostogolindu-se, 
pornind-o pe unul din ganguri. Mare noroc avusese 
băiatul, că ținuse bine în mână capătul aţei. 

Acum nu mai avea încotro. Se'luă pe urma ghe- 
mului care se rostogolea inereu mai repede. Cum nu 
voia însă să-l piardă, lui Polidor nici nu-i trecea 
prin minte să se înapoieze. 

_ Dumnezeu ştie cât va fi alergat el pe gangurile 
întunecoase, când iată că ghemul se opri la o ușă de 
fier, care era bine închisă cu lacăte. 

— Altă piedică în calea mea — spuse pajul. Ia 
să încerc să deschid uşa! 

Trase el ce trase de lacăt, bătu cu pumnul în el, 
dar nici gând ca greaua poartă să se urnească din 
loc. Furios, băiatul bătu din picior şi strigă: 

— Dar deschide-te odată, pentru numele lui Dum- 
nezeul Și, iată minune: uşa scărțâi în țățâni şi se 
deschise. Polidor pătrunse într'un beciu care primia 
lumina printr'o fereastră lăturalnică. 

Sra beciul pe care-l căuta Polidor, căci ferecat în 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 
ei 


- 


A FERMECATĂ: 


de LICĂ HORIA 


| „PRINTES 


citoarei, de totul. Se trezi când 
imaginea se şterse. Sta întins la 
marginea unui râuleț cu apa lim- 
pede ca de cristal. Privi în jur. 
Unde era casa, şi poeniţa, şi bla- 
jina bătrânică?. Oare visase? Nu, 
nu se putea. Chipul din oglindă 
fusese prea viu pentru a fi numai 
un vis. Chipul acela trăia, undeva, 
în lume, oriunde, era prinţesa lui. 

Când ajunse acasă, îşi chemă pă- 
rinții şi le grăi: 

— Dragii mei, eu trebue să plec 
în lume să-mi caut ursita. 

Și sărutându-i pe amândoi pe 
obrajii şiroiți de lacrimi, Călin îşi 
zvârli traista în spinare şi porni. 

Unde mergea, nici el nu ştia 
prea bine. Cutreieră ţări şi mări, 
trecu pela toate curțile împărăteşti, 
dar pretutindeni unde întreba de o 
prințesă mai minunată decât toate 
prinţesele din lume, oamenii clăti- 
nau din cap şi ridicau din umeri. 
Şi timpul trecea. P 

Era o seară caldă, de vară, când 
viteazul cavaler - ajunse la curtea 
lui Nalbă-Impărat. Curtenii umblau 
cu fețele întunecate, de colo-colo, 
tãcuti şi trişti. Oştenii se mişcau 
greoi, cu sufletele apăsate de un 
mare necaz par'că. Călin ridică mi- 
rat sprâncenele. Niciodată nu mai 
văzuse aşa ciudățenie, şi doar au- 
zise că Nalbă e om căruia-i 6 
petrecerile şi veselia. Intră pe poarta 
înaltă a palatului şi ceru să fie dus 
înaintea Impăratului. 

— Mă numesc Călin, spuse el. 
Am slujit la curțile lui Verde-Im- 
părat, ale lui Roşu şi Negru-Impă- 
rat. Eu am ucis pe uriaşul care 
dărâma clădirile din țara lui Pană- 
Voevod şi tot eu am răpus balau- 
rul cu patru capete din ţinuturile 
Veşnicilor Neguri. Spune-mi Impă- 
rate, pot ajuta cu ceva pe Măria- 
Ta? Văd lumea tristă şi tăcută. 
Oştenii  îngânduraţi! Au năvălit 
oare duşmanii şi v'au învins? Pu- 
stieşte vreo molimă țara? Sau ce? 

— E mare nenorocirea noastră, 
Căline — rosti trist Nalbă.—Aveam 
o fiică. Ochii ei erau mai frumoşi 
ca lumina soarelui. şi chipul mai 
minunat chiar decât măreția naturii. 
Era cea mai frumoasă prințesă, 
prinţesă mai minunată decât toate 
prinţesele lumii! 

Ochii lui Călin se deschiseră mari 
şi abea putu şopti; 

— A murit? 

— Nu! Dar Ursul Peşterilor, o 
dihanie îngrozitoare, a răpit-o şi a 


6 


într'un loc pe care nu-l mai văzuse. 
Era o poeniţă întunecoasă, cu erburi 
înalte împrejurul ei şi cu o baltă 
de verdeață deasupra, care. oprea 
lumina soarelui.. In. mijlocul poeni- 
şei era o căsuţă; şi în pragul că- 
suței era o babă, cu obrajii scofâl- 
cii şi cu ochii împăienjeniți. Când 
o zări, Călin se apropie de ea. 

— Cine eşti, mătuşico? Nicio- 
dată nu te-am mai văzut pe-aici! 
Şi ce faci în pustietatea asta, sin- 
gură, singurică?“ 

— Imi duc bătrâneţele!—râse ea. 
Nu vrei să-ți ghicesc, voinice? Am 
o oglindă care-mi spune viitorul 
oricui... Şi viitorul tău e atât de 
strălucitor... Intră — îl îndemnă ea. 
Călin intră. Era o odăiță mică şi 
curată. In fund, lângă vatră, bătrâ- 
nica descoperi o oglinjoară. Când 
strălucirea ei apăru de sub bucata 
de mătase, în odăița ghicitoarei se 
făcu întuneric. Călin privea minunat. 

— lată, îi arată ea, iată-te pe tine, 
voinic şi viteaz, luptând şi cuce- 
rind... lată castele şi domni ce ți 
se supun... Şi iată această mândră 
prințesă... ea e prințesa ta! 

Călin privi atent. Chipul ce apă- 
ruse în oglinda fermecată era cel 
mai frumos chip ce-l văzuse el vreo- 
dată. Avea ochii mari, căprui, obra- 
jii trandafirii şi părul ca noaptea. 
Gura-i părea o garoafă roşie şi zâm- 
betu-i cea mai frumoasă floare a 
grădinii lui Dumnezeu. Rămase cu 
ochii țintă, privind-o, uitând de 
poenița întunecoasă, de căsuţa ghi- 


RĂIAU odată la mar- 
ginea unei pădurici un 
bătrân şi o bătrână. 
Singura lor mângâiere 
era un fecior, un flă. 

cau cum nu era altul. El era spri- 
jinul părinților săi, la care ţinea ca 
la ochii din cap. Şase luni pe an 
era dus în lume. Când se întorcea, 
avea chimirul plin de galbeni, do- 
bândiţi la câte şi mai câte curți 
împărăteşti la care servea ca ostaş; 
atunci, în pragul 03810161 dintre ste- 
jarii bătrâni, îl întâmpinau două 
zâmbete blajine, zâmbetele tatălui 
şi mamei sale. 

Dela o vreme, Călin era din ce 
în ce mai trist. Uneori voinicul 
pornea prin pădure şi se oprea la 
cine ştie ce margine de izvor, unde 
rămânea cu capul în pământ. 

Dar într'o zi, i se întâmplă ceva 
ciudat. Pornise de dimineață spre 
pădure, la vânătoare. Se gândea să 
plece iar spre alte lumi, să vadă 
alte țări şi alte neamuri. Cufundat 
în gânduri, cum era, nu văzu pe 
unde mergea. Paşii îl mânau pe că- 
rări şi cărări, care de care mai în- 
tortochiate şi mai strâmte, până ce, 
ridicând dintr'odată ochii, se găsi 


In curând apare romanul 


“O româncă la Polul Nord“. 


` > و هر ربا خو 


Prințesa! Ti-aratã întâi 521 


Şi-apoi, de vei fi vrednic, ți-oi îm- 
lini şi vrerea! 

— De vrei aşa, ei fie! La luptă 
dacă-ți place! 

— Dar de-i cădea, 
ştii că te-oi preface! 

Ursul Peşterilor era acolo, în fața 
lui. Călin îşi scosese paloşul. Na- 
mila ridicase labele. Călin vru să 
se tragă înapoi, dar o labă îi lovi 
fața. Intinse la întâmplare mâna 
înarmată şi un urlet de clocotiră 
văile răsună. O clipă care îi dădu 
răgaz să se desmeticească. Tăiase o 
labă a jivinei. Se repezi cu pute- 
rile înzecite şi, în timp ce ursul 
căuta să-l cuprindă cu brațele, pa- 
loşul se înfipse în umărul său. Di- 
hania se repezi răgind, turbată, a- 
supra voinicului. Călin nu mai avu 
vreme să lovească. Se rostogoliră 
amândoi, găfâind. Călin simţea că-şi 
pierde suflarea în strânsoarea ur- 
sului. Abea putu să ducă mâna la 
brâu şi să-şi scoată cuțitul. Apoi îl 
înfipse adânc în pântecele fiarei. 
Strânsoarea slăbi o clipă. Ii fu dea- 
juns lui Călin să se desprindă, să 
sară în picioare şi, apucând paloşul 
căzut alături, să-l înfigă pânăn 
prăslee în pieptul ursului doborât 
jos. Un val de sânge țâşni. 

— Călin răsuflă uşurat şi strigă: 

— Pedeapsa iat-o, fiară! Hai, spu- 
ne-mi de „comoară“! 

— In fund... spre întuneric... unde 
liliecii sboară... 

Călin nu mai aşteptă sfârşitul. 
Se repezi spre peşteră care se lu- 
mina tot mai mult, pe măsură ce 
soarele se ridica pe cer. Intră înă- 
untru. Nimeni. Pe pereţii reci se 
Scurgeau şuvițe de apă. 

— Prinţesă, sunt aicea! Eşti سلا‎ 
beră! Prințesă! 

Şi ca răspuns, ecoul: 

— „Prinţesă! ...tesã ...ţesă... 

Călin era ameţit. Cum, ea nu era 
aici? Fusese ucisă aşadar? 

Un şarpe mic fâsâia într'o firidă. 
Călin se aple- 
că, îl ridică 
şi-l vârâ în 
sân. Măcar a- 


tâta semn să 


în vierme să 


(Continuare 
în pag. 15-a). 


E cafea AEE يوا مټه وپ‎ 
Călin smulse o pană, minunat de 
întâmplare şi o puse la chimir. 


Apoi, cu sufletul impăcat că făcuse. 


o faptă bună, porni mai departe. 

Multă vreme mai merse. lar munți, 
iar văi, iar peşteri şi căderi de apă. 

Intr'o zi însă, cum se odihnea la 
umbra unei stânci, auzi un zumzăit 
şi mormăieli furioase. Se ridicămi- 
rat şi, nu departe deel, ce sã vadă, 
Un urs mărunt căuta să răstoarne 
cu orice pret stupul unor 6 
albine, care făceau ce puteau să 
gonească fiara. Călin nu şovăi o 
clipă. Cu paloşul în mână, porni 
spre jivina furioasă. Ursul îl privi 
o clipă chiorâş şi, sprinten, se re- 
pezi la el. Dar mâna lui Câlin ve- 
ghea. Şi până ce ursul să se poată 
teri, paloşul îi pătrunsese în piept. 

Şi atunci, o albină mai mare de- 
cât toate se desprinse de celelalte 
şi se opri în fața lui Călin. 

— Voinice, îi zise ea, ne-ai scă- 
pat avutul. Noi nu suntem albine 
ca toate celelalte, ci am tost vră- 
jite de Ursul Peşterilor. Tine a- 
ceastă aripioară. Când vei fi în ne- 
voie, gândeşte-te la noi. Vom face 
atunci tot ce vom putea ca să te 
scăpăm. 

— Dar bine, întrebă Călin, mai 
e oare mult până la palatul Ursu- 
lui Peşterilor? 

— Palatul lui e un şir de peşteri— 
răspunse albina. Acolo pâzeşte el 
comoara sa, frumoasa prințesă a lui 
Nalbă-lmpărat. De-aici, mai ai doar 
trei zile de drum. Fereşte-te din ca- 
lea Ursului! — mai zise albina. Şi 
până ce Călin să mai spună ceva, 
roiul dispăru. 

Singurul gând al lui Călin era 
acum doar la minunata sa prinţesă. 
O fericire fără seamăn îl cuprin- 
sese atunci când albina îi spusese 
că prințesa trăeşte, devreme cee 
veghiată de înfiorătoarea dihanie. 
Voinicul făcea paşi mari, cu pute- 
rile înzecite par'că, numai la gândul 
că în curând va da ochi cu dânsa. 
Drumul era greu. Trebuia să se ca- 
şere pe stânci, peste bolovani,ţagă- 
țându-se şi sgâriindu-şi brațele şi, 
fața de colțurile ascuţite ale pietre- 
lor. Dar până la urmă birui. Şi în- 
tr'o bună dimineaţă, se găsi în fața 
unei peşteri care se pierdea în în- 
tuneric. Din fund, se auzea un sfo- 
răit. Apoi un mormăit turbură li- 
niştea şi un glas gros răsună: 

— Hei, cine e acolo, de-mi strică 
dormitatul? 

— Sunt eu, Călin, 
Nalbă-Impăratul! 

— Pe cine cauţi 
oare? N'am auzit de 
tine! 

— Pe cine caut? 
Asta o ştii şi tu prea 
bine! Eu caut o co- 
moară cum alta nu-i 
în lume! Veni să-mi 
caut ursita: prințesa 
fără nume! 

— Prinţesa! 


trimisul lui 


Ha! 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


fermecat-o, ducând-o departe de-aici, 
peste țări şi mări, în blestematele 
sale ținuturi. Nimeni nu s'a încu- 
metat încă s'o readucă. Şi dacă ci- 
neva a făcut-o niciodată nu s'a mai 
întors. 

Călin strânse pumnii. Prințesa 
lui! Insfârşit o găsise! Dar unde 
era ea acuma? Poate la capătul lu- 
mii. Clătină capul, apoi ridică ochii 
şi zise hotărît: 

— Impărate, îţi voi aduce prin- 
tesa, dacă mai trăeşte, sau orice 
semn din împărăția Ursului Peşte- 
rilor! 

— Eşti nebun, Căline? — strigă 
Nalbă, înfiorat. 

— Nu! Şi vai şi-amar va fi de 
uriaşa @ihanie dacă prințesa e 
moartă cumva! 


Avea cale lungă de făcut Călin. 
Trebuia să treacă de munţi care 
zvârleau foc prin creştetele lor, de 
ape care se rostogoleau înspurmate 
depe coamele pietroase, avea de 
străbătut păduri nesfârşite, în care 
tâlhari şi fiare pândeau în umbră; 
dar nimic nu-l înspăimânta şi nu-l 
opri din drum pe Călin. Bratul i 
se oțelise şi singuru-i gând era să 
ajungă la Ursul Peşterilor, să dea 
piept cu el şi să-l doboare. 

Intr'o bună zi, pădurea se sfârşi. 
In fața lui se înălța un zid de 
munți prăpăstioşi. O singură cără- 
ruie şerpuia pe înălțimi, pierzân- 
du-se între cotituri şi cărăruia era 
atât de îngustă, încât abea ar fi 
putut un om să se strecoare pe ea. 

Că lin nu avea încotro. Işi părăsi 
calul şi porni înainte. 

Mergea de o bucată bună de vre- 
me, când fără veste, se auzi prin 
împrejurimi o zarvă de nedescris. 
Erau croncănituri, țipete ascuţite 
şi piuituri jalnice, de-ți sfâşiau 
inima. Călin puse mâna pe paloş 
şi porni în goană. Când trecu de 
un perete de stânci, văzu ceva ce-l 
înduioşă. Un vultur căuta să apuce 
între ghiarele lui un biet corb, care 
cârâia de-ți era mai mare mila. Şi 
colo, într'un cuib cocoțat pe pere- 
tele neted de stâncă, trei puişori 
piuiau. 

Călin nu stătu mult pe gânduri. 
Se repezi cu paloşul scos, la vul- 
turul care mai-mai înhățase corbul. 
Uriaşa pasăre  croncăni speriată. 
Apoi îşi ridică aripile şi fâlfâind, 
se pierdu în înălțime. 

Corbul se ridică şi, privindu-l 
recunoscător pe Călin, îi grăi: 

— Ascultă, voinice! Pari un om 
bun şi pentrucă mi-ai scăpat vieața, 
îți datorez veşnică recunoştinţă. Eu 
nu sunt un corb ca toți corbii. Am 
fost odată un prinț mândru, dar am 
fost vrăjit de Ursul Peşterilor. 
Iată: smulge o pană de-a mea. Când 
vei fi la nevoie, gândeşte-te la mine. 
Voi face atunci tot ce voi putea 
ca să te scap! 


7 


e = D 
= = II A a N FCS m - د جحجت چک مج چيا برپه يرحب بس چو کچ‎ OTE TDR 2 Yh ', 87 
ESI, خا و 1 7 3 مچ یوو‎ D Rmt 7١ 77 : 


O MONEDĂ. URIAŞĂ 
Acum o sută de ani mai circulau în Alasca, în nordul 
Americei, monede cari cântăreau 45 de chilograme. Aceste 


monede erau din aramă, aveau o lățime de 60 de centimetri, 
` o lungime de un metru şi aveau o valoare foarte mare. 


SCRISORILE ACTORILOR DE CINEMA 


Actorii şi actrițele de cinematograf din Hollywood primesc 
zilnic nenumărate scrisori, din toate colțurile lumii. ( E A 5 L 
Aceste scrisori conțin de cele mai. multe- ori -cereri foarte 


ciudate. 1 

De curând Gary Cooper (pe care cred că l-ați văzut 
cu toți la cinema) a primit o scrisoare. dela +o- tânără 
fată din îndepărtatul Far West. In această scri- 
soare fata îl roagă să-i trimeată o cămaşe, ca 
să-şi facă o bluză din ea. 


UN PORUMBEL FIDEL 


Este acela al domnului Robin poliţist 
din La Rochelle, care a -venit zilele 
acestea acasă. Acum trei ani domnul 
Robin i-a dat drumul la un con- 
curs, împreună cu alți opt po- 
rumbei. Aceştia opt au reve- 
nit imediat. Cel de -al 
nouălea nu- a venit 
decât acum câteva 
zile. ٤ 


n ali o 20 


Intre 19:80 ) ٤6۰7 ( 
| se inchide 


UN RECORD NOU 


Un bulgar care mai 
este poreclit şi „coşul 
uman“ a fumat într'o 
zi în numai patruspre- 
zece ore fără întreru- 
pere 150 de ţigări. Se 
spune că acest record 
este unic în felul lui. 

Un englez, locuitor 
al Londrei a băut nu 
de mult trei chilograme 
de bere în trei secunde 
şi jumătate. Se spune 
că şi acest record este 
unic în felul lui. 


UN DEŢINUT 
' CONŞTIINCIOS 


O întâmplare putin 
obişnuită este desigur 
întâmplarea pe care o 
povestesc mai jos. 

Un -oarecare -Phili 
Ceel, care a comis o 
mică greşeală an trebuit 
să-şi ispăşească fapta într'o 
închisoare din Milwaukee, i 

După ce.şi-a terminat pedeapsa,“ 
Phili. Ceel a fost pus în libertate. 

A doua zi după cea fost pus în 
libertate, fostul deținut s'a prezentat la 
primul post de poliție din oraş, şi a cerut 
să fie trimis înapoi la închisoare. . 

Şeful poliției puțin obişnuit cu astfel de 
cereri l-a întrebat -de ce vrea că fie trimes 
înapoi. 

— Am plantat cât timp am fost acolo nişte flori, 
şi nu are cine să le ude şi se vor usca, 
răspunse Phili Ceel, fostul deținut, şefului de poliție. 
Atât de mare este uneori: dragostea-unui' om pentru ‘florile sale. 


Un mare învățat, 7 
proape 150 ani un ceas 
l-a numit „Ceasul flori 
anumite flori, înfloresc 
la aceeaş oră din zi sai 
ele se deschid 0111116601 
după ora 8 searà. In dé 
unele din plantele cari 
florilor“. 


امه „Se‏ 
په ههو 


„In curând apare romanul. 
„O româncă la Polul Nord“... ai 


لین ىه سهد 


1 وا‎ curând apare romanul 
i < را‎ = - e  ندفروصوفکګن‎ 

+ „O româncă la Polul 77 

: CE 


GHETELE COMOARĂ 


Norocul care este orb, după cum se spune, face de multe 
ori minuni. 

Acum câtva timp un biet om sărac a cumpărat la un ma- 
gazin cu haine vechi din Paris pentru câţiva franci o pereche 
de ghete. Aceste ghete au ajuns în magazin împreună cu mai 
multe lucruri casnice, rămase dela un bătrân, şi pe care 
nepoții acestuia le-a vândut cu totul pe un preţ de nimic. 

Omul nostru nu putea să-şi permită luxul să-şi cumpere o 
pereche de ghete noui,această economie s'a dovedit însă foarte 
bună, căci închipuiţi-vă în vârful ghetelor cumpărătorul a 
găsit 35.000 de franci. 

De bucuria bietului om, care a scăpat cu această ocazie 
de o bună parte din nevoi, cred că nu mai este nevoe 
să vă spun. 


PETELE SOLARE 


Din 11 în 11 ani, petele din soare ajung la 
maximum; şi la fiecare 11 ani arborii cresc 
mai mult ca deobiceiu. Examinându-se 
recent arborii tăiați în California, s'a 
X constatat că inelele lor erau cu 
mult mai largi în al 11-163١ an 
ceea ce dovedi că la epoca 
aceea arborii crescuseră mai 
repede. 
Dar petele solare mai 
au şi alte “influențe, 
asupra pământului. însă 
nu atât de binefăcă- 
toare. In general, fiind 
considerate ca nişte 
uriaşe explozii ce se 
produc pe suprafața, 
soarelui, aceste feno- 
mene turbură în mod 
serios comunicațiile te- 
legrafice şi telefonice, 
sistemele. de semnali- 
zare electrică, înăbuşe 
emisiunile radiofonice 
pe unde scurte, înde- 
părtează vasele de pe 
drumul lor deoarece 
deviază acul compasului. 
Savanţii încep a crede 
că nu atât petele solare 
sunt acelea cari cau- 
zează toate aceste 
nenorociri, cât „proe- 
minențele“* arzătoare, 
uriaşele jerbe de foc 
ce sunt proectate la 
mii de mile în spațiu, 
de pe frământata su- 
prafață a soarelui. 


Călătorind cu viteza de 

o mie de mile pe secun- 
dă, unele din ele pă- 
trund în atmosfera noastră, 
unde-şi descarcă electricitatea. 

Se crede că Aurora Boreală este 
determinată de aceste descărcări 
electrice. 


UN CROCODIL MIRACULOS 


De-a- lungul fluviului Gwanda, un agricultor a 
doborât un crocodil gigantic. Deschizând pânte- 
cele colosalului monstru — spre uimirea agriculto- 
rului şi indigenilor, au ieşit la iveală şase diamante 

brute, un pumn de monede de aur şi diferite obiecte 
prețioase. Nu se ştie cum un asemenea tezaur a ajuns în 
pântecele  crocodilului. (Prelucrare de ARO) 


Zo ora 3 dim. Lo ora & dim. 
înfloreşte se deschid! 
barba-caprei zore/ele. 
Intre & şi 5 
înfloresc 


44 ا 
درو ۸٢)‏ 
y NaN an‏ 
Eu r PA e‏ 
Y 7 $ 7A‏ 
٢ه‏ 27 و < 
Ñ 7 y.‏ 
ب 
١ :ْ s‏ 


FOKS fre 5y6 
1 2 ر‎ înfloreşte 
= A dia 

3 دو‎ ۳ : ; 6 pla 


= A 7 
1 4 


‘é, a construit acum a- 
foarte ciudat, pe care 
lor“. El a observat că 
sau se închid totdeauna 
ı din noapte. Unele din 
1 la ora 3, altele abia 
senul acesta, reproducem 
fac parte din „Ceasul 


Idei 
و‎ 


= 


i کر‎ 4-42 Intre (o-44 Intre orele- 9-1... کر‎ 
se deschide se deschide "se deschide 1 


هو حا PEs‏ 
رڅ نس و 


-ا 


CITITORII 


Apoi, Oryan luă apă 
într'o ploscă. Atunci Zy- 
nar îl mai însărcină cu o 
misiune şi anume, să să- 
rute pe Dynora, fără ca 
aceasta să se supere. 

Atunci o va putea lua şi 
o va putea ducestăpânu- 
lui său. Dar Dynora nu 
ştia că el o lua pentru 
altul, ci credea că o lua 
pentru sine. Deci când o 
sărută Oryan ea îi răs- 
punse, sărutându-l la fel 
şi astfel Oryan plecă. 
Ajungând la Ryssan, a- 
cesta îl lăudă şi-i zise că 
îi va da tot ce va dori. 
Inainte de nuntă Ryssan, 
îmbătându-se îi căzu cu- 
tiuța cu cheia. Atunci, 
Oryan o luă şi, sburând 
pe cal ajunse la locul 
destinat. Aici luă apă, dar 
când să iasă din fântână, 
o dihanie ce tocmai trecea 
pe acolo, şi care era prie- 
tenul lui Ryssan — vă- 
zându-lpe Oryan, înțelese 
ce dorea să facă. Se năpusti 
asupra acestuia, dar după 
o luptă groaznică, Oryan 
reuşi să-l omoare. 1163 
când pe calul său, ajunse 
la curtea lui Ryssan, în 
care era fierbere mare, 
căci tocmai trebuia să vină 
mireasa cu mirele, la nun- 
tă. Atunci Oryan veni 
înaintea lui Ryssan cerând 
să bea apa, căci acesta Îi 
promise că-i va îndeplini 
dorinţele. Fără să bănuia- 
scă nimic, Ryssan bău, 
până'n fund, dintr'o în- 
ghițitură. Imediat căzu jos, 
ca trăznit, iar toți zmeii, 
ce-l însoțeau, se prefăcură 
în scrum. Atunci Oryan, 
luând pe Dynora de mână, 
o duse pe calul său, şi 
ajungând acasă, fu primit 
cu bucurie nemaivăzută, 
de către tatăl şi supuşii săi, 
iar peste câteva zile se făcu 
o nuntă care ținu trei ani, 
şi chiar soarele se opri mi- 
rat, văzând atâta veselie 
pe pământ. 

de ALEX. SOLOVIOV 


10 


9 


„CASTELUL DIN FUNDUL LACULUL ALBASTRU“ 


şi oricât de mult l-a rugat 
tatăl său, el a rămas ne- 
clintit, în hotărîrea luată. 
In cele din urmă, tatăl 
se'nvoi şi când veni Ryssan 
îl luă pe fiul împăratului, 
cu el. Cât ai clipi din 
ochi, ajunseră în palatul 
vrăjitorului, care îi zise 


„că l-a luat dela părintele 


său, fiindcă vrea să-l tri- 
mită să răpească pe fiica 
împăratului Zysar, fru- 
moasa Dynora, pe care 
voia s'o ia de soție. El 
singur nu putea să se 
apropie de dânsa, căci 
numai acela va putea s'o 
răpească, care va putea 
să sărute pe Dynora fără 
ca aceasta să se supere. 
Iar vrăjitorul, orice înfă- 
ţişare şi-ar lua tot va fi 
urât şi ocolit de oameni. 
Peste câteva zile, Oryan 
se pregăti de drum. Incă- 
lecă pe un cal şi încin- 
gând paloşul plecă. La 
plecare vrăjitorul îi zise, 
că nu cumva să-i treacă 
prin minte să fugă, căci 
el are un ochian, prin 
care dacă priveşti poţi 
vedea pe cine doreşti, 
indiferent unde sar fi 
ascuns. Mai află că vrăji- 
torul putea fi nimicit, 
dacă va bea apă din fân- 
tâna părăsită, din grădina 
palatului lui Xenor, a 
cărui chee o păstra Ryssan 
în cutiuța neagră de cati- 
fea, ce o purta cu sine. 
După mult timp, Oryan 
ajunse la curtea împăra- 
tului Zynar, care fiindcă 
era tatăl adoptiv al fru- 
moasei, Dynora, primi 
cererea în căsătorie a lui 
Ryssan. Totuşi îl puse la 
o încercare pe Oryan, tri- 
misul vrăjitorului. Ii zise 
să aducă în termen de 
trei zile, apă din fântâna 
părăsită din prăpastia 
Umbrei, care era păzită 
de câte un balaur cu 17 
capete. Oryan ajungând 
la fântână, ucise balaurul 
şi îi tăie capetele. 


rine, noaptea, lumina 
nestimatelor cari împodo- 
beau palatul împărătesc, 
înlocuia lumina. Toţi lo- 
cuitorii erau liniștiți, 
fericiți, căci împăratul 
Vyron, stăpânea ţara cu 
înțelepciune şi  blândeţe 
iar locuitorii îl blagoslo- 
veau, dorindu-i 6 65 
îndelungată şi fericită. 
Acest puternic şi înţelept 
împărat Vyron, avea un 
fiu frumos ca'n poveşti cu 
părul negru ca noaptea, cu 
ochii negri strălucitori. 
Era viteaz ca un leu, şi 
puternic ca Hercule. Totul 
părea liniştit şi fericit, 
dar într'o bună zi locui- 
torii se treziră, că afară 
era întuneric beznă, iar 
în aer plutea un miros 
înnecăcios de pucioasă şi 
fum. Deodată un tunet se 
auzi'n depărtare, şi un ful- 
ger lumină trupul unei 
groaznice şi uriaşe dihanii, 
ce sbura în văzduh. 

Era de o mărime 
extraordinară. Avea aripi 
uriaşe şi negre, picioarele 
erau acoperite cu păr, 
capul părea un bot de 
crocodil, gura-i răs- 
pândea fum, şi foc. Diha- 
nia se apropie de palatul 
lui Vyron, şi oprindu-se, 
zise: „Eu sunt vrăjitorul 
Ryssan, şi am venit să-ți 
spun că dacăn trei zile 
nu-mi vei da pe fiul tău 
Oryan, căci am uitat să 
vă spun că acesta era 
numele lui—voiu preface 
toată împărăția ta în praf. 
11 dau timp: trei zile 
să te gândeşti“. Zicând 
acestea pieri, iar odată cu 
dânsul dispăru şi întune- 
ricul. Impăratul se'ntristă, 
auzind ce soartă va avea 
fiul său căci fără'ndoială 
Ryssan  navea gânduri 
bune cu dânsul. Totuşi 
Vyron era hotărît ca mai 
bine să moară, decât să-şi 
jertfească fiul. Dar Oryan 
se duse la tatăl său şi-i 
zise, că este gata să plece, 


NE SCRIU 


N zefir 651 
sufla peste 
suprafața lu- 
cie a lacului. 
Pe cerul se- 

9 ټون تت تت‎ nin, soarele 

strălucea voios, răspân- 

dind căldură. Razele sale, 
pătrundeau până'ncele mai 
întunecoase prăpăstii, 
unde şi veninoasele reptile 
ieşeau să privească şi să 
admire măreaţa şi fru- 
moasa natură. Ciocârlia 
se ridică'n slava cerului, 
apoi scoborîndu-se ca o 
săgeată, atingea suprafața 
lacului albastru. In văzduh 
plutea mirosul florilor 
parfumate, ce creşteau pe 
țârm. Unele erau albe ca 
zăpada, altele roşii ca 
sângele, altele albastre ca 
cerul. Totul era în deplină 
armonie. Pe înserate, acest 
peisaj părea  într'adevăr 
dumnezeesc. Soarele, ce 
părea un imens glob de 
foc roşu, răspândea în 
juru-i o lumină roşiatică, 
ceca ce făcea ca totul să 
pară aprins, iar floricelele 
gingaşe albe, păreau, însân- 
gerate. In lac se oglindea 
toată această minunată 
privelişte. Noaptea venea 
pe neaşteptate, învăluind 
cu mantia-i neagră întrea- 
ga natură adormită. Luna 
răsărea de după o perdea 
de nori, sfioasă, apoi ră- 
mânea până'n dimineaţă, 


pe bolta cerului, luminând , 


totul, şi aruncând o lumină 
câteodată palidă, tristă, 
alteori argintie, făcând ca 
apa lacului să pară argin- 
tie, sau aurie. Dar în 
fundul lacului era o miş- 
care, o frământare, de 
care nici peştişorii n'aveau 
habar. In fundul lacului, 
înconjurat de o măreață 
şi dumnezeiască grădină, 
răsăreaun castel ca'nbasme. 

Era cu totul de aur, 
iar turnurile erau împo- 
dobite cu pietre scumpe, 
aşa că pentru locuitorii 
acestei împărății subma- 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


JOC وگ‎ ١ هت لل"‎ ALA 


۷ 2 ٧۷ 2 R | 7 A plin cu ace şi distruge şerpii de prin Planta ascunsă 


grădinile noastre. 6. Şcoala comer- 
cială. 9. Incadrează un tablou. 13. 
Din ele se compune orariul zilnic 
al şcolarului nostru. 15. Pentru băut 
apă. 17. Se găseşte totdeauna lângă 
treptele scării şi te ajută să le urci. 


“LABIRINT 


ORIZONTAL: 11 mănâncă veve- 
ria în figura noastră. 4. Aşa ține 
veverița câteodată coada când sare 
depe un copac la altul. 5. Leagă 
două cifre la tabla înmulţirei. 6. Co- 
coțată la înălțimi mari. 8. Pantaloni 
ţărăneşti. 10. Pe ea stă veverița în 
copac. 11. La cusut. 13. Fiinţă. 14. 
Animal întâlnit la Polul Nord sau 


Domnul Sandu îngrijeşte de o plan- 
tă exotică. Inşirând literele într'o 


anumită ordine veți afla numele 


plantei. 


Rûma îşi are a- œ 


Sud. 15. Aşa cântă cioara. 16. Cel 
care pătimeşte pentru o cauză. 17. scunzişul sub pom. CONCURSUL DE JOCURI 


Pentru curățirea corpului. 18. 365 

zile. $ , Pe unde trebuesă Numele și pronumele 
IRI IO ei: O priviti: chiar: sa نو هم‎ ca să Adma oa نره‎ EE 

în acest moment cum se ospătează. : 0 

2 Acei ce au în paza lor pădurile ajungă la el? ۲ يې‎ PERI TEE E .ووو‎ 

şi care vânează veveritele. 4. Este Luna Septembrie Nr. 4 


CONCURSUL  „CHLORODONT“ — 


Dragi copii, 

Ca şi în anul trecut, fabrica ,„,Chlorodont" vrea să vă facă şi în acest an o 
surpriză. De aceea se organizează şi de această dată un concurs, la care pot 
participa toţi acei, care până la 15 XII. 1939 vor trimite un bon care se aflã în 
fiecare asortiment Chlorodont pentru elevi, împreună cu rezolvarea exaclă a 
ghicitoarei de chipuri, la adresa fabricei Chlorodont. Instrucţiunile amănunțite 
pentru participarea la acest concurs le găsiţi tot în asortimentul Chlorodont pentru 
elevi, care se vinde în toate magazinele de specialitate cu preţul de Lei 35. — 
Copii, cumpăraţi-vă cu toţi la timp un asortiment Chlorodont pentru elevi şı 
dacă vă veli da puţină osteneală, veţi găsi în scurt timp deslegarea ghicitoarei 


Se vor distribui următoarele premii : 


Premiul: î.. 2 ووو وه‎ A e „Lei 5000. تب‎ 
Premiak LEL tei mai mii „ 3.000. — 
Premiul N. ... د هغه وو‎ O „ 2.000. ان‎ | 
Cinci premii a .. هه هه‎ ooj „ 1.000. — 
Zece premii a .. .. .. وه‎ n ş 500. تسس‎ 
mii de e. 


peste 100 pre ‘consolar 


In curând apare romanul 
11 „O româncă la Polul Nord“. 


° 


موم نټ ها هه هه 6 


20002092 


DD 


pe voi sau pe cei din casă, atunci nu 
aveți decât să puneţi peste ceas un pahar 
sau un castron de sticlă. Sgomotul este 
înăbuşit şi veţi putea totuşi să vedeți 
cât este ceasul. 


8 gârieturile de pe mobile pot fi înde- 
părtate şi şterse frecând locul cu o 
bucată de miez de nucă. Iar urmele albe 
depe mobilele lăcuite vor dispare dacă 
le ungeți cu untdelemn de sămânță de in 
fierbinte, şi apoi cu cenuşe de țigară. 


CE LUCRĂM... 


Astăzi vă dau dragele mele câteva mo- 
dele de lucru de mână pe care le veţi 
întrebuința pentru diferite lucruşoare din 
camera voastră. 

Vă dau mai întâi un colț frumos, 
pentru un şervețel de măsuţă, pentru 
măsuța de toaletă din camera voastră. 
Colţul reprezintă un coşuleț cu flori, care 
se lucrează în broderie engleză cu mici 
barete. 

De jur împrejurul şerveţelului veţi lucra 
un feston şi mici noduri; Aceste nodu- 
lete aţi învățat în numărul trecut să le 
lucraţi. 

Modelul al doilea reprezintă pe Cupi- 
don la lucru. Il veţi lucra într'o singură 
culoare cu puncte în urma acului; va fi 
o feţişoară de masă foarte drăguță pentru 
măsuța frățiorului vostru mai mic. 

Celelalte motive mai mici reprezentând 
păsărele, şoricei şi floricele le veţi folosi 
pentru alte aplicaţii. 

Cifrele frumoase şi uşor de executat 
nu au nevoe de explicații prea multe 


căci. acum. ştiţi Cu toate cum se lucrează 


aceste monograme. 


PAGINA ټم‎ 


SFATURI PENTRU MICILE GOSPODINE 


De câte ori nu se întâmplă ca atunci 
când coborâţi în pivniţă să uitaţi de 
ultima treaptă a scării şi să vă împie- 
decaţi; pentru ca să evitați acest lucru 
şi să nu vă suciţi picioarele, vopsiți 
sau văruiți ultima treaptă a scării din 
pivniță. 


Dacă foarfeca voastră de unghii este 
tocită şi nu mai taie bine, este sufi- 
cient să tăiaţi de două ori cu ea într'o 
bucată de „hârtie de sticlă“ (glaspapier) 


Dacă o lumânare este prea groasă pentru 
sfeşnic, nu aveți decât să băgați piciorul lu- 
mânării pentru câteva secunde în apă fier- 
binte; lumânarea va intra cu uşurinţă. 


Un cui va face mai puţine stricăciuni în 
peretele zugrăvit, dacă înainte de al bate îi 
veţi încălzi în apă fierbinte -şi apoi îl veţi 
muia în ceară topită sau parafină. 


* 
Dacă sgomotul ceasului de masă, vă supără 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“ . 


- TE ا‎ 


en a we 
Ra e ra @ جاخ‎ 


'A ridicat ca din senin un vânt de 
toamnă şi-a sguduit din temelii pă- 
durea. Copacii s'au îndoit cu crengile 
a rugă, şi pâlcuri de frunze veştede 
: începură să se arate pe cărări. 
س‎ — E rău, spunea lupoaica măturând 
pământul cu coada. Apele's turburi şi păsările s'au dus. Din miază- 
noapte se ridică vijelia şi se prăvale în clocot peste noi. Iar oamenii 
se pregătesc de vânătoare. Câţi vom revedea primăvara? 1 
Şi ca prinsă de un fior se înghemui mai strâns în vizuină, cătând 
cu ochii mici şi verzi către lupul de lângă ea. 
— E rău, răspunse el. Cioara alunecă pe lângă noi cu veşnicul ei 
strigăt: „Jale şi moarte“. Pe malul lacului se învârteşte calul de umbră, 
Cine-l vede, tremură, cine-l atinge, moare. Pădurea toată e apăsată de 


blestem. 
In vizuina, fiarelor. nu se mai auzi apoi decât urletul vântului şi croncănitul 


unei ciori stinghere. 

Stătea în vârful stejarului şi-şi arunca amărăciunea în vânt. Bătrână şi neagră, 
văzuse născându-se toate fiarele pădurii şi rând pe rând muriseră cei de-o seamă cu ea. 

— Jale. şi moarte, jale şi moarte, strigă ea şi din celălalt capăt al codrului 
răspunde glasul corbului: 

— Blestem! Blestem! Blestem! 

Pădurea toată e prinsă în plasa chemării lor. 


$ Erau toți trei tineri, voinici şi legaţi de o prietenie fără margini. Plecaseră 
din Bucureşti cu gândul să petreacă o săptămână vânând prin ținuturile acestea 
cu codrii deşi şi oameni scumpi la vorbă. Mai deprins dintre ei cu meşteşugul 
vânătoresc era Săndel, care avusese şi:ideea-plecării. Fratele său Pavel îl înto- 
vărăşea numai din curiozitate; iar Dan, ardea de- nerăbdare să guste şi el din 
plăcerea vânătorilor pe care i le descrisese cu atâta patimă Săndel. 

Trenul lor ajunsese cu îritârziere şi în gara pustie nu mai găsiseră decât un 
țăran cu o căruță care se învoi să-i ia şi pe ei în sat. Răceala toamnei pătrunzându-le 
câte puțin în mădulare, primul lor gând fu să caute gazdă şi adăpost în căsuţa lui Vasile 
Ursu, cu deosebire şi cu foc lăudat de peticitul lor căruțaş. 

Puternic om Vasile Ursu! Scund, dar bine legat, cu ochii mici şi pătrunzători sub 
sprâncenele stufoase, iute la mânie şi cumpănit la vorbă; cine ştia mai bine ca el să ia 
urma lupului sau să afume o vizuină de vulpi? La nevoe se încăera chiar cu ursul, şi 
atunci cu meşteşug anume, dându-i cu o mână cojocul să-l îmbrățişeze iar cu cealaltă 
: spintecându-l cu cuțitul. O singură dată fusese doborât de fiară; e drept că asta se întâm- 
ke i plase mai demult نو‎ că tot el o răpusese până la urmă. De atunci chiar i-a rămas numele 
j de Ursu cu care-l cinstea acum tot satul, în loc să-i spună Gheorghiță, cum s'ar fi cuvenit 


pe drept. 
Aşa că n'ar fi putut nimeri mai bine băeții care veneau aici să-şi dovedească ascuţimea 


vederii şi îndemânarea. 

A doua zi la patru dimineața ei plecară cu Vasile Ursu şi cei doi câini ai săi, Vultan 

şi Vidra, spre pădurea care întuneca zarea. Mergeau tăcuți şi sgribuliți; Vidra alerga vo- 
ioasă înainte iar Vultan păşea cuminte lângă Dan. O prietenie ciudată se înfiripase între 
ei. peste noapte. 
e Deseori avuseseră prietenii ocazia să constate ciudata atracţie pe care-o exercita Dan 
l asupra animalelor. Erau destul câteva cuvinte spuse cu glas blajin pentru ca cel mai întă- 
ai, | râtat câine, cea mai sălbatecă pisică să se liniştească şi să-l înconjure cu încredere. De 
XA vină trebue să fi fost ochii lui cu privirea catifelată din care emanau par'că raze de duio- 
şie şi bunătate. 

Pentru nimic în lume n'ar mai fi lăsat Vultan să fie despărțit de prietenul său. 


— Vin oameni! strigă cioara şi pădurea întreagă începe să tremure. : 
— Vin oameni! se sperie iepurele şi se prăvale cu capul înainte într'o goană disperată. 


mea مخ‎ pi a = - 
ră وو سو‎ AI < رصع‎ 


dintr'o ploscă şi i le legă cu fâşii 
din cămaşa sa. 11 د1‎ apoi în brațe 
şi-l duce la o parte pe muşchi ca 
să-l vegheze acolo până s'o deştepta. 

Vultan şi-a revenit de mult şi-şi 
linge rănile. Lupoaica zace cu ochii 
deschişi şi limba scoasă. 

Dan se aşeză lângă prietenul său. 
E linişte. Câinele visează cu ochii 
închişi la picioarele lui. Şi în li- 
niştea aceasta se aude lămurit glasul 
cobitor al păsării: 

— Jale şi moarte, jale şi moarte! 

— Fir'ar să fie de cioară, mur- 
mură băiatul neplăcut surprins. 

Deodată sare'n sus şi i se pare că 
visează. In fața lui a apărut un 
moşneag. Pare tot atât de bătrân 


ca şi pădurea. Numai ochii sunt 
mari şi minunaţi ca două catifele 
negre. 


In clipa aceasta Pavel deschise 
ochii şi începu să geamă. Vultan 
ridică botul şi mârâi stins. Iar bă- 
trânul zâmbi. Şi i se păru băiatului 
că pădurea întreagă s'a schimbat 
odată cu zâmbetul acesta. À 

— Văd, spune bătrânul, că ați 
fost destul de încercați la vână- 
toarea de azi. Veniţi la mine în 
colibă să vă odihniți. 

Dan îi ajută lui Pavel să se ridice 
şi-l sprijini de umeri. Coliba un- 
chiaşului nu-i departe. E chiar curios 
cum de n'au văzut-o până acum. 
Ai zice că a crescut din pământ 
odată cu copacii. 

Pavel se întinde pe o laviță şi 
adoarme. Vultan atipeşte şi el. Rã- 
mâne Dan singur cu bătrânul în 
fața colibei. Stau pe un buştean şi 
nu vorbesc nimic. 

In fața căsuței e un lac mic şi 
liniştit înconjurat de sălcii bătrâne. 
Pe una din ele apare deodată cioara 
cea neagră, prevestitoarea de neno- 
rociri. 

— Ce-i cu cioara aceasta? se’n- 
toarce Dan către bătrân. S'ar spune 
că are o voce de om şi plângea 
nenorocire. 

— Imi ceri un lucru greu de spuse 
răspunse bătrânul. E o poveste vecht, 
ca mine şi pădurea. Când zm veni. 
duceam tot basmul cu mine.... şi 
când am dat de verdeaţa pădurii 
mi-am deschis odată larg brațele 
fără să-mi dau seama că-mi fuge 
povestea din mână. De-atunci o caut 
mereu... ici o frântură, alta colo... 
numai sfârşitul nu lam mai găsit 
niciodată. 

— Dar cine eşti? murmură băiatul. 

— Eu nu ştiu... dar oamenii spun... 
spun că s'ar afla în pădure un duh 
rău... e unul şi totuş patru... patru 
şi totuş unul. Aşa spun oamenii... 
dar eu nu ştiu. 

Se spune că sunt patru: un corb 
vrăjit, o cioară blestemată, un cal 
de umbră care aleargă în jurul la- 
cului şi un unchiaş nebun. 

Şi se mai spune că cine aude 
cioara sau corbul va întâlni şi un- 
chiaşul... şi cine-l întâlneşte trebue 


ig 


prieteni îşi. 


doi 


Neliniştiti cei 
urmarã calea. 
Pădurea redevenise tăcută. 
Vultan mai stârni doi iepuri care 
fură împuşcaţi de Pavel. Iar spre 
amiază O vulpe fu silită să fugă 
din vizuină cu ogarul pe urmele ei. 
1836111 rămaseră pe loc să aştepte. 
Lătratul câinelui se auzea când mai 
tare, când mai încet, până când se 
apropie cu totul şi vulpea 1 
săgetând iar dinaintea lor. Amândoi 
traseră în acelaş timp. Vulpea che- 
lălăi şi dispăru în desiş lăsând o 
urmă de sânge. Pavel făcu câţiva paşi 
înainte şi izbucni în râs: unul din 
gloanţe retezase o bucăţică din coada 
stufoasă a vulpii. Dar tocmai când 
se apleca s'o ridice se auzi din nou 
lătratul lui Vultan şi q lupoaică 
năvăli în poiană cu limba scoasă şi 
ochii injectaţi cu sânge. Orbită de 
furie şi frică ea se aruncă asupra 
omului din cale. Pugşca acestuia 
sboară la zece paşi, cuţit n'are. Dan 
nu îndrăzneşte să tragă ca să nu-şi 
rănească prietenul care face cu lu- 
poaica un singur ghem, acolo pe 
pământ. Dar Vultan veghiază. Cu 
toată puterea câinele se aruncă asu- 
pra fiarei care horcăe şi urlă. Sân- 
gele curge din zeci de răni; dinţii 
le clănțăne, perii li se sburlesc, 
muşchii sunt încordați să se rupă. 
După prima clipă de spaimă Dan 
îşi aminti că are la el un cuțit luat 
dela Vasile Ursu. Se apropie atunci 
de ei, apucă cu o mână lupoaica de 
urechi şi cu cealaltă îi înfige cuțitul 
adânc între grumaji. Fiara cade ful- 
gerată la pământ. Vultan mai mârâe 
de câteva ori, se clatină şi cade şi 
el istovit de luptă. 


Fără zăbavă Dan se ocupă de to- 
varăşul său care zace leşinat la pă- 
mânt. Are două răni la o mână دي‎ 
o muşcătură mai gravă în coastă. 
Iar pe frunte i se prelinge un firi- 
cel de sânge; s'a lovit pesemne în 
cădere de o piatră. 

Băiatul îi spălă rănile cu apa 


„m. Oamenii! geme - vulpea şi'n 
mintea ei se sbate gândul în ghiarele 
fricii. 

— Oamenii! tremură lupoaica. 

— Oamenii! fâşâe copacii. 

— Oamenii! croncăne corbul. 

Ceaţa alburie se leagănă încă între 
trunchiurile copacilor. Frigul e iute 
şi zorii întârzie după perdeaua no- 
rilor. E linişte. Dar o linişte înghe- 
țată, îngrozită în care fiecare îşi 
încordează muşchii pentru lupta cea 
mare care poate izbucni azi şi din 
care nu ştie dacă va putea ieşi. Şi 
în liniştea aceasta se aud clar paşii 
oamenilor 1101111 de ger, ca loviturile 
neîndurate ale destinului care i-a 
trimis aici. 

Ajungând la marginea pădurii se 
opriră toți patru deodată. 

— Açu, vorbi Vasile Ursu, eu zic 
aşa. Domnişorii Pavel şi Dan s'o ia 
pe cărăruia aceea iar noi doi vom 
apuca-o pe partea cealaltă. După 
câte am înțeles, dumneavoastră nu 
prea sunteți meşteri la vânat. Pe-a- 
colo o să găsiţi iepuri, vulpi, bursuci. 
Iar noi vom trece pe la vizuina 
lupilor şi poate chiar pe lângă bâr- 
logul ursului. 

— Dar n'o să se rătăcească, Moş 
Vasile? întrebă Săndel. 

— Ai dumneata puţțintică răbdare 
că n'am spus totul, zâmbi bătrânul. 
Am să li-l] dau pe Vultan. Ehei, câți 
vânători n'a călăuzit el! Şi pare- 
mi-se că tine atâta la domnul Dan 
că nici n'ar vrea să meargă fără el. 

Aşa se despărțiră. Fiecare vânător 
avea cu el merinde destule pentru 
o zi. Şi seara urmau să se întâl- 
nească întrun loc anume, ştiut de 
Vasile şi de Vultan pe care-l dăs- 
călise stăpânul pentru asta. 

Paşii lui Moş Ursu şi Săndel se 
pierdură curând printre copaci. Pa- 
vel şi Dan se priviră unul pe altul, 
ridicară din umeri şi porniră veseli 
pe urmele câinelui care o luase 
înainte adulmecând. 

Nu făcuseră nici douăzeci de paşi 
şi un iepure ieşi speriat dintre pi- 
cioarele lor. Iute ca un fulger Pavel 
trase. 

— Am nimerit! strig el mândru 
pentru ca după o clipă să constate 
dezamăgit: 

— Alături! 

Ia te uită ce surprins se uită‏ ې 
Vultan, observă Dan râzând. Ai spune‏ 
că de când e n'a văzut aşa vânători.‏ 

In clipa aceasta o cioară trecu 
sburând deasupra lor. 

— Mii de draci, exclamă Pavel 
surprins, ia ascultă cum strigă! Nu 
S'ar spune că.... 

— Par'c'ar vorbi, răspunse Dan, 
par'c'ar striga mereu: „Jale şi 
moarte, jale şi moarte!“ 

— Trebue să fie un mister aici, 
murmu ă Pavel. E imposibil să vor- 
bească o cioară. In afară de noi, 
nu-i nimeni în pădure, nu? 

Aşa cred! Şi nici Vasile Ursu 
nici Săndel nu sunt ventrilogi, după 
câte ştiu. 


= n 


In curând apare romanul 


„O româncà la Polul Nord“. 


puşca în mână. Lângă ,ام‎ pe iarbă 
dormeau Pavel şi Vultan. Amândoi 
erau răniți. 

Trecu mult timp până să-l poată 
linişti pe Dan şi să înţeleagă bâi- 
guelile lui despre un duh şi-o cioară 
şi-un moşneag. Dar până la urmă 
izbutiră. Şi pe când Săndel se sim- 
tea ispitit să râdă cu hohote, Vasile 
Ursu clătină din cap. 

— Sunt multe taine pe care omul 
nu le poate înțelege, spuse el. E 
adevărat că oamenii din ţinut po- 
vestesc despre aşa ceva. Dar nu-mi 
dădea prin minte că ar putea să 
fie adevărat. 

Peste o săptămână Pavel. Săndel şi 
Dan se întorceau voioşi în Bucureşti, 
ducând cu eiamintirea unei vacanțe 
minunate şi enigma unei poveşti 
de necrezut. 


ELVIRA CALAN 7" 


In clipa aceea Dân văzu venind 
către el în goana mare un cal. Era 
făcut din aburi şi umbră şi el în- 
țelese că i-a sosit sfârşitul dacă nu 
vede...”sau nu îndrăzneşte. Şi când 
sosi calul mai aproape cu energia 
disperării luă puşca în mână şi trase. 

Calul de umbră se rostogoli la 
pământ desfăcându-se în aburi. Cioara 
căzu cu aripile deschise în mijlocul 
lacului şi corbul nimeri într'o tufă 
de scaeți. Iar lângă Dan unchiaşul 
se svârcolea pe jos cu o rană în 
dreptul inimii. 

— Sfârşitul poveştii, horcăi el, 
sfârşitul meu. Şi muri. 

Săndel şi Vasile Ursu se opriseră 
tocmai să se odihnească; în clipa 
aceea ajunse până la ei ecoul unei 
împuşcături oribil de puternice. Se 
priviră un moment uimiţi şi porniră 
îndată într'acolo. Il găsiră pe Dan 
într'o poiană, pe jumătate nebun, cu 


să moară.... aşa cum mor toți câți 
se ating de #lul de umbră. 

Moşneagul + rbea domol şi cu- 
vintele lunecau îucet, sărind sprin- 
tene'n iarbă sub ochii înspăimântați 
ai flăcăului. 

— Vorbeşte multe, lumea..... aşa se 
mai zice că cine-l întâlneşte ziua 
trebue să aleagă între sine şi un 
prieten... cel mai drag... care să 
moară. E duhul rău al pădurii... aşa 
spune lumea. 

In mintea lui: Dan gândurile 
începură să se înăbuşească. Inţelegea 
un singur lucru: că trebue să aleagă 
între el şi Pavel, că era la dispozi- 
ţia unui bătrân primejdios... poate 
vrăjitor... poate duh rău. 

— Este o cale de scăpare, urmă 
bătrânul. Dar nimeni n'o bănueşte... 
n'o vede... nu îndrăzneşte. Dar eu nu 
ştiu... că încă n'am găsit sfârşitul 
poveştii. 


(Urmare din 
pagina 5-a) 


Dar acum, e acum, şi deaceca este povestea poveste 
Mai înainte ca Polidor să încalece pe spinarea vul- 
turului se pomeni în odaie cu Liana. 

Să nu mă întrebaţi cum s'a făcut de a sosit fata 
"n acel loc, căci n'aş ştii să vă spun! Adevărul e că 
s'au bucurat amândoi foarte tare, şi că s'au întors 
apoi la castelul prințului, unde Polidor a căpătat 


răsplata meritată pentru vitejiile sale. 
MĂTUȘICA şi AL. CALISTRAT. 


(Urmare din 
pagina 7-a) 


afla un prinț chipeş şi în locul albinelor o regină 
mândră, cu întreaga ei curte de oşteni نع‎ 

Nalbă-Ilmpărat rămăsese cu ochii țintă la prințesa 
din fata sa. 

— Tu, tu, îngân* el. Copila mea! 

— Da, tată, eu! 

Se îmbrățişară cu dragoste. 

— Numai lui îi datorez scăparea mea, zise ea ară- 
tându-l pe Călin. El m'a îngrijit şi ma mângâiat şi 
a vieţuit, deşi îl muşcasem. Căci aşa era farmecul 
meu: nu mă puteam preface din nou în ființă ome- 
nească, decât atunci când un muritor va trăi chiar 
după tot răul ce i-l voi face. 

— Şi aceştia? 

— Au scăpat de farmecul ursului odată cu mine!.. 
Şi asta datorită numai şi numai lui Călin. 

Dar Călin, bietul, ce era cu el? Ochii îi erau ţintă 
la dânsa, la prințesa sa minunată din oglinda fermecată. 

Multe s'au mai întâmplat după aceia. 

Călin era mereu trist cu toate că prinţesa îl co- 
pleşea cu bunătate şi blândeţe. Până ce, într'o bună 
zi, Călin se înfățişă Impăratului şi-i ceru mâna ei. 
Nalbă zâmbea. 

— Mult ţi-a mai trebuit să te hotărăşti, zise el. 

Şi râseră cu toții, şi râseră, şi râseră şi la nuntă, 
şi râseră şi bătrânii părinți a lui Călin —căci bunul 
fiu nu-i uitase nici-o clipă — şi râseră şi mesenii 
la ospăț şi râse şi prințesa, cu glasul ei argintiu şi 
până la urmă râse şi Călin. Adică... până la urmă, 
de fapt, am râs şi eu... şi, cine ştie, poate o să râ- 
deţi şi voi, dragii mei! LICĂ HORIA. 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


| 


„e 


DEMONUL TRUFIEI 


Ghemul fermecat se arătă şi de data asta de mare 
folos. Incepu să se rostogolească repede, înconjurân- 
du-l pe uriaş, astfel încât acesta se pomeni legat fe- 
deleş, mai înainte chiar de să se trezească. Polidor 
trase spada şi era gata, gata să se arunce asupra lui, 
când vulturul pătrunse înăuntru şi-i spuse: 

— Nu lovi niciodată un duşman învins. El nu-ţi 
mai poate face nici un rău. Demonul trufiei e legat 
acum pentru toată vieața ta şi nu mai ai dece să te 
temi! Hai să te duc înapoi la castel. 


„PRINȚESA FERMECATĂ“ 


aibă din ținuturile Ursului 67 
Şi făcu 6316382 5 
Lung fu drumul către împărăţia lui Nalbă-Impărat. 

Işi alina durerea mângâind micuța jivină ce-o găsise 

în peştera ursului. Era un şerpe micut, ca o nueluşe, 

care făsâia blând, tot timpul. Il ţinea în sân şi-l în- 
fiora răceala pielii lui vărgate. Şi aşa gonea zi de zi, 
călare pe calul său. 

Nu, ştiu cât timp făcuse. Dar într'o bună zi, ceta- 
tea lui Nalbă-lmpărat se ivi în zare. Murgul îşi grăbi 
pasul. Il aşteptau curtenii, oastea şi Impăratul, în- 
grijoraţi, siguri că s'a prăpădit demult. 

Călin descălecă în faţa îndureratului tată. 

— Iată ce-am găsit în Peştera Ursului! — zise el, 
şi scoase şarpele din sân. 

Dar şarpele, până atunci atât de liniştit, şueră pu- 
ternic şi, repezindu-şi trupşorul spre fata lui Călin, 
îi înfipse colțişorii în obraz. Călin păli. Ca fulgerul 
gândul îl duse la aripioara albinei şi la pana cor- 
bului, apoi se clătină o clipă şi căzu jos, ca trăsnit. 
Şi deodată, întunecând lumina soarelui, un nor de 
albine apăru şi un corb coborâ ca săgeata, apucând 
în ciocul său şarpele care încerca să fugă. Albinele 
se lăsară deasupra muşcăturii şarpelui şi începură să 
facă ceară. O ceară minunată care vindeca orice 
boală. Cu ea unseră fața înălbită a lui Călin. Atunci 
voinicul nostru scutură din cap. Deschise ochii şi 
se- ridică. 

Şi minune! Şarpele din ciocul corbului dispăru şi 
în locul lui apăru o făptură minunată. Chiar corbul 
şi albinele dispăruseră şi acum, în locul corbului se 


15 


xi 


— 


— 


= + 


d سی پس‎ ent 


— me i ae ر‎ 


PR 


سح 


د 


Greu de crezut! 


— Nu cred că va observa unchiul 
că i-am luat roata! 


Mai greu 


— Ei, Toto, ai învățat să socoteşti? 

— O, desigur, unchiule, ştiu de 
acum să adun zero-urile. Numai cu 
cifrele merge mai greu. 


La proces 


— Martor, răspunde fără şovăială: 
Acuzatul avea obicei să fluere când 
era singur? 

— N'aş putea să vă spun, domnule 
judecător. Niciodată n'am fost cu el 
când era singur. 


De ce? 


— Dece verşi cerneală neagră în 
borcanul cu peştişorul roşu? 

— Vreau să-l văd când doarme. 
Şi în felul acesta, va crede că afară 
e noapte. 


+ 


Pe plaje 


Un băețaş se joacă în nisip şi 
deodată izbucneşte în plâns. Un 
trecător se opreşte să caute cauza 
acestei dureri neprevăzute. 

— Nu-i nimic, îi spune fratele 
băețaşului. A făcut o gaură în nisip 
şi ar vrea s'o-ia cu el acasă. 


Inchipueşte-ți 


Doctorul: Ei, domnule Popescu, 
mai eşti bolnav? 

Popescu: Păi, domnule doctor, 
tocmai asta am venit să-mi spuneți. 


Neascultătorul. 


— Ţi-am spus de atâtea ori să 
nu stai afară când plouă! 


Prea cinstit 


La directorul unui circ se prezintă 
un tânăr cerând un post. Din în- 


tâmplare nu mai e liber decât locul. 


îmblânzitorului de lei. 

— Vei vedea că nue greu de loc, 
spune directorul. Ajunge să intri 
în cuşcă şi să convingi leul că nu 
ţi-e frică. 

Imposibil, domnule director. Sunt 
prea cinstit ca să înşel pe cineva în 
halul ăsta. 


N ci atât 


— Eu când mi-am început cariera 
n'aveam nici un leu în buzunar. 

— Eu n'aveam nici --măcar bu- 
zuna 


imprimeriile „Adevărul" Bucureşti S. A: 


` ANĂZBĂTII PGHI 


N'a înteies. 


— Cine a fost Napoleon? 


— Un... împărat. 

— Da. Şi? 

— Cum?... ţi se pare puţin, un- 
chiule? 


La restaurant 


— Chelner,e o muscă în supa mea. 
— Nu cumva ați vrea să v'o ser- 
vesc separat? 


Naiv. 


— Ascultă! Dela dumneata a căzut 
cărămida asta? 
Da, da! Dar puteți s'o lăsați acolo! 


Bibi Untaerzitâţii lagi 


preeu „a 


ineref 


wi 1 


at 


| ۶ | he 


rasp aloe 


VA COPIILOR, 


DIMINEA 


le Pal 


ilustr 


م۵٤‎ 


م1 


LA MOARTEA UNUI MARE ROMÂN 


cut. Eşti mulțumită? 
Vezi dar că trebue să ai 


răbdare, căci totdeauna 
Mătuşica voastră îşi ține 
promisiunile. 


IULIUS ILIESCU. — 
Dl. Director mi-a dat 
scrisoarea ta. 1131 6 
salutări şi mai aşteaptă 
veşti dela tine. De ce ai 
trimis desenul în creion? 
Nu ştii că nu poate să 
apară decât dacă e făcut 
în tuş sau cerneală neagră? 
Aştept altul. 


VICTOR BRÂNDUŞ. 
— Doamne, Doamne, ce 
09600161 nerăbdător am ! 
„O româncă la Polul 
Nord“ va apare cât de 
curând, n'avea griji. Doar 
nu degeaba am scris-o eu 
şi domnul Alexandru Ca- 
listrat. Incă puțină răb- 
dare. Sărutări. 


KLARMANN ANDREI. 
— Cred că ai primit 
„Floarea îngerului“. Cea- 
laltă e mai scumpă. Costă 
24 lei. Trimite diferența 
şi o vei primi şi pe aceasta. 
Nu prea e politicoasă 
cartea poştală în care te 
plângi că încă n'ai primit 
cartea. M'ai mâhnit. 


MĂ TUŞICA 


KATZ HEDA 


2 


On چه په چه په‎ a اي په‎ 
taţi ca şi pe cei cu mai 
puțin talent. Imi pare 
foarte rău, dar bucata pe 
care ai trimis-o nu va 
apare. Nu trebue să te 
descurajezi însă. Mai tre- 
bue să citeşti mult ce au 
scris alții şi apoi vei 
putea avea şi tu lucruri 

bune de publicat. 

VANGHELE C. — Ai 
primit cartea, dragă ne- 
2011657 Scrie-mi dacă ţi-a 
plăcut. 

ALEXANDRA SOLO- 
VIOV. — „Castelul din 
fundul lacului albastru“, 
a apărut în numărul tre- 


RACHELA 
ZOMMER 


SCU. — Am primit scri- 
soarea ta şi desenele. Cred 
că vor apare. Trebue să 
ai însă răbdare, căci 
înaintea ta au trimis foarte 
mulți. Oricine poate cola- 
bora la pagina jocurilor, 
cu condiția să trimită 
lucruri bune de publicat. 
ADANIA MONI. — 
După scris se cunoaşte 
că eşti încă foarte mic. 
Mă bucur de venirea ta 
între nepoţeii mei şi mai 
aştept veşti dela tine. 
PAHONCEA NICO- 
LAE. — Dragul meu, eu 
îmi iubesc la fel de mult 
toți nepoţii. Pe cei talen- 


DĂNCIULESCU ICN 


Dragii mei, 

N'aș vrea să vă scriu 
despre lucruri triste, dar 
de data aceasta n'am 
încotro. Ați auzit și voi 
de sigur despre moartea 
năpraznică a celui care a 
fost primul ministru al 
Ţării, adică cel mai mare 
dregător care există la 
noi. Nu e locul să vă 
explic aici cum s'au întâm- 
plat lucrurile. Bine e să 
ştiţi însă, că datoria fie- 
cărui român e să fie 
ascultător, să-și iubească 
Ţara şi Regele, şi să fie 
gata să-și dea viața 
pentru El. 

Pilda lui Armand Căli- 
nescu o s'o pricepeți când 
veți fi mai mari. Să ştiţi 
că a fost un patriot, un 
om care s'a jertfit pentru 
binele nostru al tuturor 
şi căruia trebue să-i 
păstrămo amintire pioasă. 

Fie-i țărâna uşoară. 

Copii rugați-vă pentru 
odihna sufletului său. 


RODICA ŞI SANDA 
DACIAN.— Dragele mele 
nepoţele, îmi pare bine că 
vă place revista aşa de 
mult. Cred că ați primit 
cartea. 

JENNY IORDACHE. 


DOBRESCU I. 
TEODORA 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polui Nord“. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


TINERET 


Editura „Ziarul, $. A. R., Bucureşti |‏ ات 


PENTRU 
zd Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE 


REVISTA ILUSTRATĂ 


EENE EER E ٠ 
Inxcerisă sub No. 238 in Regist. Publicati- 
٧00110۳ Perlodice la Trib. Hrov S. I. Cum 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPII LO R”. — In țară: ١ an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 1 an Lei 300 și 6 luni Lei 150-0۱1. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 
Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3 84.30 — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE. INAPOIAZĂ. 


No. 817 


ucârulle 
- Marveelei 


în braţe... O aşează pe genunchi şi 
cu mâinile ei teribile începe. 

— Cine ţi-a făcut funda asta? E 
foarte prost făcută... trebue să o 
desfac şi să o fac mai bine... 

Vai! odată cu funda cele două 
mânuțe au smuls şi un smoc de păr. 

Iar mai departe: Hai să vedem 
din ce eşti făcută... Ce plângi? Te 
doare burticica... lasă-mă să văd... 

Şi cu unghile Marcela face o 
gaură în burta păpuşii. 

— Carton. Eşti făcută din carton 
obişnuit... dar mi se pare că ai un 
braț prea scurt, a, nu sunt la fel de 
lungi braţele tale... stai liniştită să 
ţi-l lungesc şi pe acesta... 
fără cap şi cu lâna tunsă pe jumă- 
tate, un Vasilache fără nas şi fără 
ochi, „invalid de războiu“ se pre- 
zintă el vesel, 

— Doamne Dumnezeule unde am 
intrat — suspină blonda Nineta 
— Dar cine v'a adus în halul acesta 
oameni buni ? 

Intreaga societate începu să aibe 
încredere în noua venită care nu 
mai părea deloc mândră văzând 

— Vai de mine ce durere, suspină 
Nineta dupăvce îi! sucise brațul 
Marcela... 

{Peste câteva clipe însă răsună o 
voce din camera cealaltă: 

P — Marcelo, Marcelo, vino, dacă 
nu vii imediat, tăticul pleacă fără 
tine... 

Marcela se ridică de pe scaun 
aruncă păpuşa de perete şi ieşi gră- 
bită din cameră. 

Imediat celelalte jucării au alergat 


(Continuare în pag. 14-a) 


3 Octombrie 1939 


— Este un adevărat tip pentru 
muzeu, zise Nineta strămbând din nas. 

Mia îi prezintă toată trupa de 
jucării : iepuraşul Filip, căruia îi 
lipseşte o ureche, calul Murguleţ, 
care nu mai are coadă şi trebue 
sărmanul să umble în trei picioare. 
Mai este în cameră şi o biată oaie 
atâtea nenorociri; Se apropie de ea 
şi-i răspund: 

— Cine, cine? Ai să şti şi tu 
foarte curând draga noastră, şi-i 
şoptesc la ureche. 


— Marcela.. Mânuţele Marcelei.., 


Două mânuţe teribile, trebue să ştii. 
Stt! se aude pasul Marcelei... 
Toţi cei de față tăcură. In cameră 

intră o fetiță foarte drăguță care 

seamănă putin cu Nineta, are tot 
aşa un nas cârn ca şi păpuşa noastră... 

Mica stăpână fără să se uite măcar 

la celelalte jucării o ia pe Nineta 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


ANUL XV 


INETA se uită la noua 
ei locuință. Camera în 
care se afla nu-i plăcea 
de fel, era mult mai 
frumoasă vitrina lumi- 
noasă şi plină de jucării 


de unde fusese scoasă azi dimineață 
de unul dintre vânzători şi vândută 
unei doamne. 

Nineta este o păpuşe foarte fru- 
moasă cu o fundă mare albastră 


legată în buclele ei blonde. S'a 
ridicat din cutia ei de carton şi a 
început să se uite prin cameră, cu 
un aer de trufie. Cutia ei este pusă 
printre mai multe jucării care stau 
una peste alta şi care sunt într'o 
stare de plâns. 

— Bună ziua, 
subțire. 

Nineta îşi întoarse ochi către 
aceea care îi vorbise. Era o micuță 
păpuşe în costum tirolez. Poate că 
pe vremuri a fost frumoasă, dar 
acum obrajii ei şi-au pierdut colo- 
ritul, părul ei este ciufulit, rochia 
sdrențuită. Nineta care este o păpuşe 
cam mândră o întreabă cu un aer 
de prințesă: 

— Cine eşti tu micuță sdrențăroasă? 

— Sunt Mia, — răspunse cu 
umilință biata păpuşică. : 

— Şi aceia de acolo cine este? 

— Domnişoara Fifi. 

— Ce caraghioasă este, exclamă 
Nineta. 

— Este chiar caraghioasă domni- 
şoara Fifi. Are înfăţişarea unei 
biete băbuţe cu părul jumulit, ro- 
chia ei care pe vremuri fusese de 
catifea albastră este plină de pete 
şi găuri... 


3 


o salută o voce 


s i (¢ 
e alan 


piper. Până să băgăm noi de seamă 
نو‎ s'o oprim, ea aruncă grăuntele 
care se învârti de câteva ori prin 
aer şi căzu drept în mijlocul caste- 
lului de aur. Râzând cu mulțumire 
Vieața Adevărată se întoarse îna- 
poi, iar Povestea şi cu mine ne-am 
continuat drumul: ea cu fruntea 
întunecată de o umbră de spaimă, 
eu cu ochii mari deschişi în aştep- 


tarea minunilor către care mergeam. : 


— O fiinţă vie, veniţi să vedeţi 
o ființă vie! 

— Cine i-a arătat drumul? 

— Când a venit? 

— A adus-o Povestea? 

— Şi ce uimită priveşte în jur! 

Cuvinte, întrebări, zeci de voci se 
încrucişează şi eu nu văd pe nimeni. 

— Aşteaptă, zâmbeşte Povestea, 
să te pătrundă visurile noastre, să 
te aducă iar, copil, în fata basme- 
lor. Atunci ai să le vezi şi tu. 

Aştept. Incet, încet, prind să se 
mişte umbre în fața mea — dar a- 
tât de slabe, atât de străvezii! Acum 
am început să le observ mai bine. 
Albă-ca-Zăpada coboară scara de 
marmoră spre mine... Cenuşereasa 
îmi zâmbeşte dintr'un balcon... pe 
creasta unui turn stă Pasărea Al- 
bastră... şi multe alte figuri necu- 
noscute,  domnițe  întrezărite în 
basme de mult uitate s'au adunat 
împrejurul meu. 

— Eşti străină aicea, spune Albă- 
ca-Zăpada întinzându-mi mâna. Vino 
să-ți arăt împărăţia. 

Impreună pornim înainte. Pove- 
stea a dispărut. Aşi vrea să mă în- 
torc s'o caut, dar fetița de lângă 
mine zâmbeşte. 

— Nu căuta Povestea că nimeni 
n’a văzut-o încă. Afară, în lumea ta, 
o întâlneşti adesea mângâind copiii. 
Aici însă... aici aerul pe care-l res- 
pirăm, parfumul florilor, razele 
soarelui şi gândurile noastre, toate 
sunt făcute din ea... e pretutindeni 
odată... e Dumnezeul nostru. 

Domnița se întrerupe deodată. 

— Iute, să fugim, şopteşte 
speriată. Vine mama mea vitregă. 

Intr'o clipă am sărit amândouă 
să ne ascundem după un pom. Pe 
drum trece o regină frumoasă dar 
cu privirea rea şi aspră. 

— Dacă-i stăteam în drum, 


şop- 


(a 
7 $ 
/ نا‎ fi „+ ` 
EU اس‎ SA 
ANNE دچ سوا‎ 
ANS يه ريش تر 2ي‎ 


— Departe se află o mare bătută 
de vânturi şi o stâncă se ridică din 
valuri. De-acolo viu, dar nu mai 
ştiu pe unde. 

— Ce cauţi aici? 

— Nici eu nu ştiu. Demult am 
început o poveste... dar firul mi 
s'a rupt... şi-l caut: ici-colo. 

— Şi-acuma unde te duci? 

— Am auzit de-o ţară, Tara Po- 
veştilor. Mă duc acolo. 

— Acolo mă duc şi eu, zâmbi 
fata cea blondă. Vom merge îm- 
preună. 

— Şi dumneata? mă'ntorc eu că- 
tre cealaltă. 

— Eu merg pe unde merge ea, 
ca să împiedic, pe alții s'o urmeze. 

— Dar cine sunteți? am întrebat 
uimită. 

— Eu mă numesc Povestea, spuse 
fata blondă. 

— Iar eu, adăugă cealaltă, sunt 
Vieaţa Adevărată. 

Am mers apoi cale lungă şi fără 
poveste. Am urmat zile întregi că- 
rări acoperite cu colb care se ridica 
pe aripile vântului până la cer. 
Ne-am potolit setea la izvoare lim- 
pezi care apăreau ca din senin la 
un semn al Poveştii. Iar întrun 
apus de soare am ajuns şi la țara 
cea mult dorită. 

Se înălțau palate şi castele din 
toate timpurile, de toate mărimile. 
Turnuri şi terase, grădini şi cupole, 
fântâni şi trepte de marmoră toate 
se amestecau şi se'mplineau făcând 
un tot fără nume. Clădirile cele 
mai mărețe erau alături de colibe 
umile. Totul plutea pe nori tranda- 
firii prin care jucau razele soare- 
lui urmărind curcubee. Deasupra 
tuturor lucea un castel alcătuit 
din aur. 

— Am ajuns, grăi Povestea şi se 
întoarse către tovarăşa ei. Tu ră- 
mâi aici, nu-i aşa? 

— Ar fi de dorit să facă şi ea 
ca mine, răspunse Vieaţa Adevă- 
rată, privindu-mă cu ciudă. Nu te 
amăgi privind palatele acestea, 
mâine poate nu vor mai fi decât ruine. 

Dar eu pornisem deacum cu Po- 
vestea alături şi cuvintele ei abea 
dacă mă atingeau în treacăt. 

— Vom vedea noi cine e mai 
tare, urmă ea şi scoase din buzu- 
nar un grăunte negru ca un bob de 


li 


7 
lh 
+ (Le RA 

7 


j 


ERGEAM pe stânca 
pleşuvă ridicată ca un 
zid din valurile mării. 
Soarele strălucea sus, 
un soare bolnav şi 
as trist, cu razele palide, 
înecate de toamnă. Şi marea înfu- 
riată vuia lung, ca un blestem a- 
runcat întunericului. 

Urcam mereu, fără şovăire şi fără 
grabă. Pe fiecare clipă mi se arăta 
o cărare nouă pe care mă avântam 
ca s'o părăsesc îndată pentru alt 
colt de drum întrezărit din fugă. 
Glasul mării se auzea tot mai slab, 
tot mai departe, până când 751 
cu totul. Atunci am privit îm- 
prejur. 

Eu ştiam o stâncă mare... pe ea 
venisem. Unde era? Pădure în fața 
mea, pădure în spate, împrejur... şi 
foşnetul frunzelor care murmură'n 
taină a râs, a bătae de joc. 

Cu chiu cu vai reuşesc să mă 
strecor printre trunchiuri şi mă 
pomenesc într'o vâlcea înecată de 
umbră. Un singur foc străluceşte 
departe sub cerul acoperit cu nori. 

M'apropiu încet. Mi-e frică sin- 
gură şi mi-e teamă să merg într'a- 
colo. De unde ştiu eu că nu 
sunt smei sau balauri? Cine alții 
ar putea să se afle prin locurile 
acestea nebătute de oameni? Dar 
teama de întuneric mă goneşte îna- 
inte spre foc. 

Sunt două. O fată înaltă cu pă: 
„rul ca aurul şi ochi adânci stă în- 
tinsă pe iarba măruntă şi deasă. E 
îmbrăcată în văluri trandafirii şi 
zâmbeşte privind jocul flăcărilor. 
De cealaltă parte şade altă fată, 
îmbrăcată în negru, cu figura se- 
veră. Nici una din ele nu se mişcă 
la apropierea mea. 

— Bună seara, îngân eu. Imi dați 
voe să mă încălzesc putin la foc? 

Niciun răspuns. Doar una face un 
semn domol cu capul, iar cealaltă 
se dă la o parte ca să-mi facă loc. 

— De unde vii? întreabă amân- 
două odată. 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul 767 


Caa ad 1 1 1 


tele aruncat de Vieata Adevărată. 
Ce s'o fi întâmplat cu el? Repede 
m'am îndreptat către palatul de aur. 

Bunicuţul Andersen şedea şi scria 
ca de obicei. Dar cine e umbra 
asta care se strecoară înăuntru? 
Care se apleacă peste o carte şi 
şopteşte cu buzele otrăvite de ve- 
nin? Regina cea rea, vrăjitoarea! 
Aş vrea să fug s'o dau în lături, 
să nu mai vrăjească. Dar am ajuns 
prea târziu. Regina plecase şi car- 
tea fermecată nu-şi mai putea în- 
toarce foile. Albă-ca-Zăpada rămâ- 
nea adormită pentru totdeauna! 

Regina râde. Nimeni afară de 
mine n'a văzut-o. Şi ce putere am 
eu? Dar îmi aduc aminte de spu- 
sele domniţei: „Când cineva nu se 
poartă frumos, bunicuţul îi şterge 
numele din carte“. Intr'o clipă mi-am 
făurit tot planul. 

Piticul dela poartă îmi e prie- 
ten? Bun! O iubeşte pe fetiţă? Ce 
întrebare! Atunci să afle şi el ce-a 
fost în stare regina cea real! 

Faţa piticului devine albă ca 
varul. 

— Iute să-i spunem bunicuţului, 
strigă el, dar eu îl opresc: 

— N’ar fi mai bine să facem 
aşa... şi-aşa... şi-aşa? : 

Piticul mă aprobă. Şi lăsându-mă 
de pază la poartă se furişează în 
castel. Eu îl întovărăşesc cu gândul. 
Acum a ajuns la rafturi... 
acum scoate cartea po- 
veştilor .. a deschis-o... a 
rupt foaia reginei... şi 
iată-l cum vine înapoi ți- 
(Continuare în pag. 14-a). 


tii care nu ţine mai mult de o zi. 
Ascultă: în fiecare dimineaţă piti- 
cii iau cărțile şi le aşează afară, în 
fața primei raze de soare. Vântul 
le răsfoeşte pe toate până rămân 
deschise la o anumită pagină; şi 
cum e scris în pagina aceea, aşa 
trăim şi noi peste zi. 

S'a întunecat. Din vale se aud 
râsete şi strigăte de voe bună. 

— Vino, zice fetiţa, în seara asta 
se dă o serbare. Ileana Cosinzeana 
se va lua la întrecere cu Frumoasa 
din pădurea adormită. Să vedem 
care din ele cântă mai frumos! 

Şi-am râs, şi am jucat şi-am pe- 
trecut! Dar numai eu am observat 
privirea pe care-a aruncat-o regina 
004001161 de lângă mine. 

A doua zi, când am ieşit la plim- 
bare, am văzut că toate se schim- 
baseră. Cenuşereasa alegea de zor 
meiul de linte, Ileana Cosinzeana 
gemea închisă. în turnul Smeului, 
iar Albă-ca-Zăpada... biata Albă-ca- 
Zăpada! Zăcea întinsă în sicriul de 
sticlă, cu mâinile la piept şi ochii 
închişi. Iar prințul suspina alături. 
Vezi bine, se'ntorsese pagina şi în- 
vierea ei era scrisă în altă parte. 

Am plâns o clipă Jângă ea dar 
m'am liniştit repede gândindu-mă 
că a doua zi va fi mai vie şi mai 
veselă ca oricând. In clipa aceea 
însă mi-am adus aminte de grăun- 


In crând apare romanul 


نس 


sara r 


„O româncă la Poiui Nord“. 


teşte fata, ne-ar fi vrăjit pe amân- 
două până mâine. 

— Cum până mâine? 

— Păi da, mâine se întoarce pa- 
gina şi nu mai are nicio putere. 

Nu pricep nimic. Albă-ca-Zăpada 
mă priveşte şi înţelege. 

— Vino cu mine, spune ea, şi am 
să-ți explic totul. 

Drumul pe care am apucat duce 
drept către castelul de aur. Pe mă- 
sură ce ne apropiem se desluşesc 
mai bine cu turnurile lui măreţe şi 
ferestrele din cleştar aprins. Unul 
din cei şapte pitici păzeşte la uşe. 

— Putem intra? întreabă domniţa 
şi piticul zâmbeşte larg făcându-ne 
loc înăutru. 

O sală uriaşe înecată în penumbră. 
Rafturi încărcate cu cărți se înşiră 
dealungul pereților. Uşa boltită se 
deschide spre o terasă îmbrăcată în 
iederă de unde sosesc valuri de aer 
parfumat. Barba bătrânului aşezat 
la masă tremură lin la fiecare 
adiere. 

E mic şi gârbov cu ochii mari şi 
plini de visuri uitate. In fața lui 
se află un caet gros, în care scrie 
cu o pană veche. Şase pitici stau 
împrejurul său; unul îi ţine căli- 
mara, altul îi întoarce paginile, un 
al treilea prinde în mână razele soa- 
relui şi le îndreaptă frumos ca să-i 
lumineze scrisul. Cel mai mic a 
adormit în colțul mesii iar ceilalți 
doi s'au cocoțat pe umerii bătrâ- 
nului şi privesc la slovele din carte. 

— Acesta e bunicul nostru, mur- 
mură fetița de lângă mine. Moş 
Andersen. El ţine în mână viețile 
noastre. 

— Cum aşa? 

— In rafturile acestea sunt toate 
cărțile de poveşti din lume. Soarta 
noastră e legată pe vecie de ele. 
Când cineva nu se poartă frumos, 
bunicuțul îi şterge numele din carte 
şi obraznicul piere îndată. E drept 
că pedeapsa nu ține decât cel mult 
o săptămână. 

— Tu ai fost pedepsită vreodată? 

— Eu nu. Dar Nils Holgerson a 
fost şters din carte pentru o zi 
pentrucă a rupt aripile unui fluture. 

— Şi ce lucrează bunicul acolo? 


— 0 poveste. De când îl ştiu 
lucrează la ea în fiecare zi. Dar 
seara pune cartea afară, în fața ul- 
timei raze de soare şi toate perso- 
nagiile create peste zi prind vieață 
şi se amestecă printre noi. In timpul 
nopții unul din pitici ia foaia de 
hârtie şi pleacă în lumea oamenilor 
unde o scutură în aer. Cuvintele cad 
pe jos. A douazile culege un om ca 
să facă din ele o poveste. Vezi pi- 
ticul care doarme? E obosit, căci 
el a alergat noaptea trecută. 

— Dar spune-mi Albă-ca-Zăpada, 
cum se face că mama ta trăeşte? 
Eu doar am citit în poveste că a 
murit de mult? 

Domnița începu să râdă. 

— Nimeni nu moare în Tara Po- 
veştilor. Aici e doar Somnul Mor- 


5 


€ 


Câteva sfaturi... 


Dacă din gregşală aţi 
făcut o pată de grăsime 
pe parchet şi vreți să o 
îndepărtați fără să se ob- 
serve, luați o bucată de 
sugativă albă, o udați cu 
benzină şi frecați locul 
atât până dispare pata. 
Hârtia trebue să o schim- 
baţi din când în când... 


Periile de dinţi trebuesc 
să fie foarte bine clătite 
după ce au fost între- 
buințate. Le păstraţi cel 
mai bine 11۴۳6 5ج‎ 
mică, specială pentru perii 
de dinți, acolo stă agăţată 
şi poate să se usuce bine; 
într'o cutie închisă prinde 
foarte uşor mucegaiu. 


- Piepteneleîl curăţaţi cel 
mai bine şi uşor cuo bu- 
cată de vată muiată în 
benzină sau spirt. 

Vata trebue schimbată des 
până ce iese curată, ca şi 
cum ar fi nouă. După ce 
a fost curățat bine între 
dinți şi mânerul lui, luați 
o bucată de flanelă şi 
frecați uscat pieptenele. 


Dacă vreţi ca lâna pe 
care o tricotați să nu intre 
la spălat înainte deo lucraţi 
cănd se află încă în scule, 
o muiati în apă clocotită. 
O puneţi la uscat pe frân- 
ghie fără să o stoarceți. 
Sculele de lână trebuesc 
legate într'o parte ca să 
nu se încurce lâna. 


O umplutură bună pen- 
tru pernele de canapea şi 
cele de păpuşi sunt res- 
turile de mătase destrăma- 
te şi petale de trandafiri 
uscate, resturi din ciorapi 
de mătase, capoc şi talaş 
de lemn. 


6 


care îl curăță Irina, mă- 
mica ei îl pune într'un 
vas eu apă în care a pus 
câteva picături de oțet sau 
zeamă de lămâie. ,„Mã- 
mico pentru ce faci lucrul 
acesta“, întreabă Irina 
foarte curioasă. 

„In felul acesta, merele 
nu se mai înegresc dacă 
stau. Abia puțin înainte 
de întrebuințare le scot 
din apă şi sunt, ca şi 
proaspăt curățate“. 


şi albuşul bătut dela două 
ouă. 

Umpleţi cu această com- 
poziție compotiera, sgar- 
nisiți cu fructe proaspete 
şi ţineţi la ghiață înainte 
de a servi. 


Ca să nu se îne- 
grească merele 
Irina are voe să ajute 


la bucătărie la curățitul 
merelor. Fiecare măr pe 


CE LUCRĂM... 


QS 
S 


X 


X * Golben 


simple, se lucrează cu 
bumbăcel albastru; cele 
duble, le lucraţi cu galben. 
Insă toate se lucrează în 
cruci simple. Am deosebit 
aşa în desen, pentru ca 
să ştiţi voi să împărțiți 
culorile cum trebue. 

Pe margine, faceţi un 
feston albastru. Desenul 
vostru reprezintă un sfert 
din 0 

Acum, la lucru! Sunt 
sigură că veți reuşi foarte 
bine; iar păpuşa voastră 
va fi încântată de acest 
frumos cadou. 


OY 


è 


Q 


xX 


کو 


De data asta vă dau un 
model foarte drăguţ pen- 
tru un şerveţel. Se exe- 
cută pe etamină, în cruci, 
cu aţă în două culori: 
albastru şi galben. Cru- 
ciulițele cari în desen sunt 


PUŢINĂ BUCĂTĂRIE 


Batoane cu sare 


150 de grame de cartofi 
fierți reci şi trecuți prin 
sită, se amestecă cu 150 
grame făină şi se frământă 
bine. Această cocă o lă- 
safi să stea câteva ore la 
un loc răcoros. 


Apoi o întindeţi foarte 
subțire, o ungeţi cu găl- 
benuş de ou gi presăraţi 
pe deasupra kimen şi sare, 
sau brânză cu sare. Tăiaţi 
cu ruleta fâşii de lățimea 
unui deget puneţi pe tavă 
şi coaceți la foc potrivit. 


Astăzi am să vă dau o - 


rețetă care va face să vă 
placă mai mult biscuiţii 
cumpăraţi din târg. . 751 
migdale curățate şi date 
prin maşină cu zahăr şi 
puțină apă fierbinte, până 
se face o cremă mai groasă. 

Această cremă o ungeţi 
pe biscuiţi gi serviţi la 
ceai. Veţi vedea că prie- 
tenele voastre vor mânca 
mai cu poftă. 


Compot de coaie 
de pepene 
Coaja pepenelui verde 
o tăiați în bucățele pă- 
trate, şi le fierbeţi în apă 
până ce se moaie, le pu- 
neti pe o sită să se scurgă. 
Socotiți la 1/2 chilogram 
coaje de pepene 3/4 de 
chilogram de zahăr şi tot 
atâta apă pentru sirop. 
Bucăţile de coaje se 
pun în sirop şi se lasă 
să se lege mai tare. Adau- 
gați la urmă zeama unei 
lămâi. Acest compot dacă 
este bine legat îl turnați 
în borcane şi ține toată 
iarna. 


Prăjituri de mere 


Coaceţi şase mere la cup- 
tor. apoi le dați prin sită, 
le amestecați cu şase lin- 
guri de zahăr, o lingură 
de marmeladă după gust, 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polu! Nord“. 


Hai să furăm meşteşugul păianjenului 


lui este uns cu o grăsime 
care îl face să nu seli- 
pească. Un picior rupt de 
la un păianjen viu şi atins 
de pânză, nu se încleiază. 
Dar să lăsăm piciorul în 
sulfură de carbon, cel mai 
bun dizolvant al corpuri- 
lor grase. Vedem că după 
aceasta se lipeşte şi el 
de fir, ca orice altceva. 

Cleiul Epeirei e alb, 
puțin grăunțos. Este ex- 
trem de higrometric, adică 
absoarbe umezeala din aer. 
Din această cauză păian- 
jenul nu lucrează în nop- 
şile umede. Căci cleiul s'ar 
subția cu vaporii de apă, 
şi nu i-ar mai fi de folos. 

Pânza e gata, Epeira s'a 
retras în locul ei rezervat 
în mijlocul pânzei. Vântul 
o leagănă încet, luna o 
priveşte curioasă. Un flu- 
lure de noapte se apropie: 
s'a prins. Poftă bună, har- 
nică lucrătoare! Poftă 
bună! 


CIUDATE 


corp, are cioc ca de rață 
şi o coadă lățită şi aco- 
perită cu solzi. Locuieşte 
la malul apei şi face ouă 
pe care le cloceşte, dar 
puii şi-i hrăneşte cu lapte. 


ȘARPELE DE STICLĂ 


Şarpele de sticlă numit 
şi Anguis fragilis, este 
un animal târâtor. Numele 
îi vine dela înfăţişarea sa 
ciudată, căci are corpul 
lung, subțire şi fără mem- 
bre ca şi un şarpe, deşi 
nu se înrudeşte cu această 
reptilă. 


prinde şi Păianjenul? Ex- 
periența arată că el îşi 
lasă în mijlocul pânzei 
un loc format din fire 
simple ca ale scheletului. 
Tot astfel are |drumuri 
necleioase prin toată pân- 
za. Osebit de asta, corpul 


LE 


Hrana lui este formată 
din insecte pe care le 
prinde cu limba. 


ORNITORINCUL 


Animalul acesta trăieşte 
prin Australia şi deşi are 
patru membre şi blană pe 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


coboară către margini o 
panglică lată de mătase, 
aşezată în zig-zag printre 
raze. Este o caracteristică 
a Epeirei Vărgate, ai 
spune semnătura ei. 

Dar, dacă firul e atât 
de cleios, cum de nu se 


ANIMA 


TATUUL 


Multe sunt viețuitoarele 
răspândite pe pământ şi 
felurite. sunt 6 
lor. Unele mai cu seamă 
sunt nemaipomenit de ciu- 
date. Dintre ele face parte 
şi Tatuul. 

Animalul acesta trăieşte 
prin America de Sud şi 
are forma unui şoricel. 
Corpul lui este însă aco- 
perit cu plăci osoase care-i 
dau înfăţişarea unui tanc 
în miniatură. Face parte 
din familia rozătoarelor. 


V'aţi gândit vreodată 
câtă muncă e închisă în 
pânza unui păianjen? Cât 
meşteşug şi câtă răbdare? 
Un meşter țesător n'ar 
putea închipui o pânză 
mai fină, nici un vânător 
o armă mai desăvârşită. 
Pânza acestui animal e o 
operă de artă. 

Vom lua astăzi Epeira 
Vărgată, cel mai frumos 
dintre păianjeni şi-i vom 
urmări mersul lucrului. 
Când vrea să-şi înceapă 
pânza, ea se urcă pe o 
ramură potrivită şi de aici 
îşi dă drumul să cadă în 
gol. Greutatea corpului 
său face să iasă firul din 
filiere, glandele care pro- 
duc mătasea. Ajuns la o 
oarecare distanță de pă- 
mânt, păianjenul se 
opreşte şi se urcă înapoi 
pe fir, depănând mătasea 
cu cele două picioare de 
dinapoi. Aşteaptă apoi pe 
ramură până când se agaţă 
firul de o ramură vecină, 
împins de adierea vântu- 
lui. Indată îl străbate de 
mai multe ori şi de fie- 
care dată îl îngroaşe cu 
alt fir până capătă un 
cablu  suspensor, partea 
principală a construcției. 

In câteva clipe, Epeira 
a şi lăsat câteva drumuri 
oblice dela cablu la ra- 
muri. Apoi, mergând dela 
un fir la altul, încercueşte 
o suprafață poligonală. 
Scheletul pânzei e gata. 
Firul care îl compune e 
simplu, drept şi plin. 

Acum începe a doua 
parte a muncii. Dintr'un 
punct central pornesc alte 
fire regulate ca nişte raze. 
Pe aceste raze merge un 
fir în spirală neîntreruptă 
din centru până la mar- 
gine. Acesta e firul cu 
clei. Analiza lui micro- 
scopică ne arată că e un 
tub spiral, gol pe dinăun- 
tru; mai bine zis un ca- 
nal în care se află un 
lichid vâscos, cleiul. 

Pornind din centru se 


7 


0 
să 


6 


دوه 
9 


BICA 


. Lo Jocul acesta, pot ka parte oricat de mult copri. fiecore نيا‎ olor îşi alege 
un nasture de culoare diferita şi-/ pune e usa banului, adică la ٠. Apoi jucătorii 
dau la rând cu zarul şi mişcă nasturele cu olâtea câmpurr,câl cade zarul. Cine ajunge 
rimul lo 62,0 caștigat. Drumul este însă grev, cac’ are multe predici: 
۹ه‎ Cine ajunge aici, nu dă 0٥/٥ cu zarul 


45 De aici vi cu 5 câmpuri inapoi 

18 Dai înapoi cu otâlea câmpuri, câlacâzul zorul 

20 Vucăforul sa ralocit în pădure şi nu 10 parte la joc în doua rânovri 
17 Vi; Cu 3 câm puri înapoi 

28 Treci lo 38 

30-54 Cine lace bae, pierde vreme. Inapoi cu 5 câmpuri 

38 Daia de soore e bund dar pierzi odata randol. 

44 23 وا‎ e pierdere de vreme. lar pierzi odata rândul 
45 fu Adi Te ajute să ajungi la 53 

50 De frica 1ovrului, ai voe să mor da: odată cu zorul. 

55 2 a5, dar pierzi odata randul. 

59 Drumul e greu și lrebve sâ'1e da: înopoi, cu cêk ai dat cu zarul 


62 Gi ne a ajuns primul, a cash qot. 


— Domnule director, 
arde circul. 

— Chemați imediat pe 
„mâncătorul de foc“. 


Nu mai spune! 

Trei domni intră într'o 
cafenea. 

Ce doriţi? întrebă 
chelnerul. 

— Nimic, spune primul 
domn. 

— Nimic, spune şi al 
doilea. 

— Nimic, spune al 
treilea, dar ai grijă să fie 
paharul mare. 


N'avea grijă 


Tatăl îşi vede fiul plim- 
bându-se pe cotețul găi- 
nilor care are acoperişul 
şubred. 

—  Coboară imediat 
Gigel, ai să cazi! 

— N’avea grije tată, 
merg doar în vârful 
picioarelor. 


Exagerație 


— Mamă, ar trebui 
să-mi iei altă pereche de 
pantofi. 

— Dar cei vechi nici 
nu s'au rupt încă! 

— Nu, dar talpa e atât 
de subțire încât, când 
calc pe o monedă, simt 
dacă e cap sau marcă. 


Ghinion ! 


— Mamă, unde-ai pus că- 
maşa pe care-o purtam eri? 

— Am trimis-o la spălă- 
torie. 

— Cum? Şi eu care-mi 
scrisesem pe manşetă toată 
teza de Geografie ! 


10 


Logic ° 
Anişoara intră în odaia 
surioarei sale şi o găseşte 
dormind, 

— Nu ţi-e ruşine să 
dormi atât de târziu? Nici 
nu 12161111 să te lumineze 
soarele. 

— Ai dreptate. Vrei să 
fii aşa de bună şi să tragi 
perdelele ? 


Distrat ? 


Doi domni călătoresc 
împreună cu trenul. La 
un moment dat, unul 
întrebă : 

— Puteţi să-mi spuneți 
în ce zi suntem? 

Celălalt îşi scoate ceasul, 
se uită, şi anunţă: 

— Chitila! 


Ghicitori 


Cu ce putem atinge soa- 
rele? emand ng 


Când începe gâsca să 
înoate ? 
‘gde ugr eu! pugo 


GEORGICĂ A PRIMIT UN DAR 


La restaurant 


— Chelner, este o muscă 
în supa mea. 

— Nu cumva ați vrea 
să v'o servesc separat! 


Practic 


— Ştii, trompeta pe 
care mi-ai dat-o de ziua 
mea ? Câştig deacuma 
cu ea. 

— Imposibil! Tu nici 
nu cunoşti notele. 

— Ce-are aface? Tata 
îmi dă douăzeci de lei pe 


săptămână ca să nu mai- 


cânt. 


Extraordinar ! 


— Nu mai vânez iepuri 
în viaţa mea. 

— Şi de ce? 

— Pentrucă aleargă în 
zig-zag. 

— Ei şi? 

— Şi de câte ori tră- 
geam în zig, iepurele se 
afla în zag! 


„e 


— Acum crezi că nu 
suntem pe drumul cel bun? 


Dulceața 

— „Aşa puțină dulceaţă 
pentru mine?“ 

— „Nu-i pentru tine, e 
pentru Gică.“ 

— „Aşa de multă?“ 


Nici una, nici alta 


` — Ştii ce este când te 
mănâncă palma stângă ? 


— Iei bani. 

— Da! Dar când te 
mănâncă cea dreaptă ? 

— Dai bani! 

— Şi când te mănâncă 
amândouă ? 


— Şi iei, şi dai!? 
— Nuuu, ai 1 


e 


Istorie 


— „Mitică, ce au făcut 
Evreii când au ieşit din 
Marea Roşie?“ 

— „S’au uscat, Domnule 
Profesor“. 


Imitatorul 


— Eu sunt un inven- 
tator teribil. Pot imita pe 
Bică, pe Mac-Mare, pe 
Shirley Temple... 

— Dar pe tata ai putea 
să-l imiţi? 

— Să vedem. Ce face el? 
` - De exemplu, îmi dă 
în fiecare zi câte un pachet 
06 56۰ 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 
e aa 


HAI LA JOACĂ! 


(Explicațiile jocului de pe copertă) 


VERTICAL: 1. Produce bucuria 
oricărui copil şi nu o lasă din 
mână până nu o strică (7). 2. Cari 
nu sunt frumoase (5). — 3. Tran- 
sport ceva (3). — 4. O iau copilaşii 
cari nu sunt cuminţi (6). — 5. Ala 
(5). — 6. Câmpie întinsă plină cu 
grâne în România (7). — 7. Inze- 
strată cu aripi (7). — 8. A lua ceva 
pe nedrept (7). — 9. Capitala Ita- 
liei (4). — 10. Nu (2). — 11. Fără 
el nu poți cânta la vioară (5). — 
12. Ce face băețaşul din figură cu 
prăjina peste bara de lemn? (8).— 
16. Partea opusă feței (3). — 18. 
Violentă (5). — 23. Legumă pre- 
ferată de Balgari (4).—25. Cadoul 
pe care doreşte să-l primească orice 
copil iarna (6). — 26. Serveşte! (2) . 
30. Ba! (2). — 31. Jucărie ce se 
dă de preferință fetițelor (5). — 
32. Respectuoasă, plină de sfiiciune 
(5). — 39. Indreptat către (5). — 
40. Indică un obiect (5). —41. Gust 
neplăcut (4). — 42. Vorbi ceva, cu- 
vânta (4).— 43. Joc pe care-ljoacă 
la gropiță sau la ogor 036111 (4).— 
44. Pentru cusut (3). — 46. Acesta 
(3). — 48. Impinse din loc (4). — 
50. Se fixa locului (2). 51. Ani- 
male domsstice (2). — 52. Floare 
roşie, pe care o culeg copiii din 
lanuri şi câmpii când merg în ex- 
cursie. 


NICUŞOR NAVASART. 


Polin dr o m 


Aicea pe pământ, 
Inbrăcăminte sunt; 

E drept că nu-s frumoasă, 
Da's foarte călduroasă. 
Invers de mă citeşti, 

Mai rău te necăjeşti; 
Căci tot rămân ce sânt, 
Aicea pe pământ. 


Petru Z. Corlăţeanu. 


DE JOCURI 


Nr. 1 


sare neincetat (6). — 17. Cu œl 
transportă încărcăturile țăranul (3). 
18. Scoborâm cu avionul la pământ 
(8). — 19. Mai multe voci cântând 
un cântec (3), — 20. Armăsar în 
basme (2). — 21. Calup, sau cala- 
pod de cismar (5). — 22. Jucăriile 
de preferință ale  fetițelor (6). 
24. Notă muzicală (2). 25. Joc 
de copii, în care se aleg doi 51 
mai voinici şi se fac: unul cloşcă 
şi altul uliu, având un număr oare- 
care de camarazi în spate cari sim- 
bolizează puii (2 cuv. = 8 lit.) — 
27. Două litere care urmează una 
după alta la alfabet (2).— 28. Fire 
(3). — 29. Cade în jos (6). — 31. 
Aşa îşi strigă vaca viţelul (2). — 
32. Strigăt pe care-l scoate cititorul 
când se dă în scrânciob (3). — 33. 
Nume de fetiță (3). — 34. Unul din 
cele cinci simțuri ale omului (3). 
35. Alifie în Moldova (2). — 36. 
Notă muzicală (2). — 37. Ține 
mingea! (2).—38. Plantă textilă (2). 
39. Tu, ăla!.. (2). — 41. Iau pecel 
mai bun (4). — 43. Peste ce sare 
cu prăjina copilaşul din figura noa- 
stră? (4). — 45. Pronume personal 
(2). — 46. — Iubea (3). — 47. Dă- 
râmat (6). — 49. A lui (2). — 50. 
Cel care înşală buna credință a 
cuiva (8). — 51. Fiinţă superioară 
(2). 53. — O jucărie de stradă a 
băețaşilor, în special (9). — 54. Ser- 
veşte! (2). 


astfel încât dacă le veți citi într'o 
ordine bine stabilită să obţineţi un 
cunoscut proverb românesc. 


Poşta jocurilor 


PETRU Z. CORLĂȚEANU: Se re- 
ţine. Pe celelalte le vom examina cu 
mai multă atenție şi, poate, vor 


merge. 

D. NICULAE ŞI S. ION: Prea 
multe p. negre. Vom alege ceva. 

PANTZER MARCEL:Mai încercați. 
ARO 


CONCURSUL 


Adresa 


Luna Octombrie 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


Inainte de a începe să depănăm 
caerul definiţiilor, este bine să a- 
mintim micilor noştri cititori, că 
vor introduce în careurile pe cari 
le sare ştrengarul din figură, cu- 
vintele ce rezultă din întrebările de 
mai jos. 

Aceste cuvinte se pun începând 
cu pătratul care are scris pe el o 
cifră de ordine şi merg până ce în- 
tâlnesc în cale o linie a desenului, 
care tae careul. 

Prin urmare, aşezaţi cuvinte nu- 
mai în patratele care sunt fără vreo 
linie în ele şi fără să fie ciupite 
la colțuri. Pentru ca să vă fie mai 
uşor la observat, am pus după fie- 
care întrebare câte o cifră în pa- 
ranteză. Asta însemnează că dacă 
cifra este 5, atunci şi cuvântul care 
trebueşte aşezat în pătrăţele este 
tot de cinci litere. Acum că aveti 
secretul în mână, să vedem care 
din voi citeşte întrebările urmă- 
toare mai repede şi deci dezleagă 
jocul ca să ia premiul întâi?.. 

ORIZONTAL: 1. Se recreea, 
petrecea cu joc (3) — 4. Joc de co- 
pii, în care unul din jucători, legat 
la ochi, caută să prinză pe vreunul 
din ceilalți jucători (2 cuvinte=9 
lit.). — 13. Sentiment urât care nu 
trebueşte să existe între copii (3). 
14. Schimbă macazul când trece tre- 
nul (4). — 15. Un joc întâlnit mai 
ales la fetițe: o sfoară peste care 


PROVERB ASCUNS 


Căutaţi să aflați modul cum am 
aranjat literele în desenul de față, 


11 


دا 


12 


Și spunând aceste cuvinte, femeia dispăru, ca şi 
cum nici n'ar fi fost. 

Omul se apropiă atunci de legătură, ca ră vadă ce 
este în ea. 

Mare-i fu însă uimirea când văzu că în ea nu era 
nimic. 

— Frumos dar, n'am ce zice. După ce i-a hărăzit 
bietului băiat numai vise, ia-le acum de unde nu-s. 

Spunând aceste cuvinte, omul aruncă legătura peste 
leagănul lui Aurică. Şi de unde prichindelul era 
încruntat până atunci, începu să zâmbească de par'că 
leagănul i-ar fi fost înconjurat de toate fericirile lumii. 

Acum desigur că vă aşteptaţi să vă spun ce sa 
mai întâmplat. 

De întâmplat nu s'a întâmplat nimic. Copilul creş- 
tea la fel cu ceilalți copii. Nici mai repede nici mai 
încet. Nu era nici mai deştept şi nici mai prost, 
nici mai frumos şi nici mai urât. 

Şi cu toate acestea Aurică era altfel decât cei de 
o vârstă cu el. In timp ce ceilalți copii se jucau şi 
se zbenguiau toată ziua pe maidane, el se ascundea 
în vreun ungher, într'un tufiş de flori prin grădină 


° şi sta acolo, singur singurel şi era fericit. 


Ştiţi de ce? 

Fiindcă alături de el erau visele de aur pe carei 
le dăruise ursitoarea sa. 

Şi Aurică era fericit cum nu mai era alt copil 
pe lume. 

Anii treceau şi copilul de odinioară deveni un 
flăcău în toată puterea cuvântului. In timp însă ce 
ceilalți flăcăi jucau în horă şi se țineau de tot felul 
de şotii, Aurică îşi vedea de visele lui şi nimic nu-i 
putea turbura liniştea. 

Toţi îl îndrăgiau, fiindcă atunci când cobora înse- 
rarea, se adunau în jurul lui, iar el povestia lucruri 


|. nemaipomenite despre făpturi minunate, iar graiul 


lui părea că este o împletire de sunete de vioară şi 
flaute. Făpturi minunate prindeau viață din cuvintele 
sale, iar ascultătorii le urmăriau fermecați. 

Hei, dar numai din poveşti şi vise nu trăeşte ni- 
meni pe lumea asta. Câtă vreme i-a trăit tatăl, a dus-o 
Aurică cum a dus-o. Il mai certa bătrânul care era 
om cu scaun la cap, căci el nu înțelegea ca un flăcău 


I|. voinic să-şi piardă vremea visând, mai muncea şi 


Aurică putin şi se împăcau lucrurile. Când i-a murit 
însă tatăl, n'au mai mers toate strună*ca până atunci. 
Și ca să poată trăi, a început băiatul să vândă tot 
ce bruma găsia prin casă. Azi un pat, mâine o masă, 
ajunsese să vândă şi uşile şi ferestrele. 

Și când nu mai avu ce să vândă, iar iarna bătea 
la uşă, se ivi un necunoscut, un bărbat înalt şi slab, 


de 


AL CALISTRAT 


venit toamna până în marginea pădurii. 
S'a strecurat încetul cu încetul, nesimțită 
de nimeni şi într'o bună dimineață, frun- 
zele s'au pomenit ruginite de bruma 
nopții, iar păsărelele alarmate s'au adunat 
`- pe crengile cele mai înalte, spre a se 
sfătui, care este calea cea mai scurtă către țările pe 
unde mai luceşte încă soarele, tot atât de viu ca în 
toiul verii. 

Ştiu o potecă ascunsă, care duce în țara amurgului, 
acolo unde lumina este neluminoasă, iar întunecimea 
nu este chiar atât de întunecată. 

Haideţi cu mine într'acolo. Intr'o poiană, pe care 
s'a întins verde şi des covorul ierburilor şi florilor, 
acoperită de miresme calde şi plăcute, pitici năzdră- 
vani au ridicat peste noapte castelul visurilor. 

La urma urmii, voi vă aşteptaţi să vă spun -o po- 
veste. Aveţi dreptate. Numai că nu ştiu cum s'o încep. 

A fost odată un copil, care când a venit pe lume 
era golaş ca toţi copiii de seama lui, dar era mai 
sărac decât ei. La patul fiecărui copil, vine în clipa 
naşterii o ursitoare sau mai multe, care-i hărăzesc 
pentru tot restul vieții lucruri bune sau mai puțin 
bune, după cum este şi sufletul celor care fac darul. 

La patul copilului nostru nu venise nici o ursitoare. 
Tatăl lui era tare trist şi amărât, fiindcă se gândia 
că avere tot nu avea ca să-i lase şi că pruncul lui 
avea să rămâie fără măcar o urare de bine. 

— O să mă duc în drum, îşi spuse bietul om, şi 
voi ruga prima ființă care-mi va ieşi în cale, să vie 
să facă o urare la leagănul copilului meu. 

Zis şi făcut. 

leşi omul în drum şi nu făcu bine câțiva paşi, că 
se şi pomeni în fața sa cu o femeie frumoasă, cum 
nu mai pomenise el vreodată. Era îmbrăcată în haine 
simple, care străluciau însă pe ea, de par'că ar fi 
fost aur curat. 

— Să ştii că este o cucoană mare, îşi spuse omul 
nostru. Ia s'o rog eu să ureze ceva copilului meu. 

Luându-şi căciula în mână, omul se apropiă de 
necunoscută şi-şi spuse păsul. Femeia surâse blând 
şi-i spuse: 

— Iti voi împlini dorința. Află însă că nu sunt 
ființă bogată, n'am aur. Cu toate acestea voi încerca 
să-i fac copilului tău un dar prețios. : 

Intrată în casă, femeia se apropiă de pat نو‎ 

— Numele tău să fie Aurică. Darul meu pentru 
viața ta să fie sacul acesta, în care am adunat numai 
visuri de aur. Ele să-ți înfrumusețeze existența. 

— Asta-i tot darul? întrebă tatăl lui Aurică. 

— Acesta este. Mai mult n'am nici eu. 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


ln —— 


an. Dacă la sfârşitul anului el nu avea să le ceară 
înapoi, rămânea ale lui pe vecie, iar banii ai lui 
Aurică. : 

Ori sosise tocmai ziua când avea să se împlinească 
anul. Aurică află că necunoscutul locuia în acelaş 
oraş cu el, undeva, într'o casă mare şi întunecată. 
Se grăbi să o afle şi când ornicul bătu miezul 
nopții pătrunse în camera celui care-i luase visele. 

Omul tresări şi pe față i se ivi spaima: 

— Ce doreşti ? 

— Vreau să-mi dai înapoi visele. 

— Renunţi la bogăție şi la fericire ? 

— Numai la bogăţie, căci fericirea mea este aci. 

Şi băiatul arătă legătura cu vise. 

Necunoscutul se repezi să pună mâna pe ea, dar 
Aurică era mai sprinten. 

Povestea ține numai până aici, căci în clipa în 
care Aurică puse mâna pe legătură, se auzi un 
bubuit spăimântător, totul se nărui în jurul său, 
iar el se afla la marginea oraşului, într'o poiană. 
Sub cap avea legătura cu vise. 

Nu luă seama că hainele sale nu mai erau strălu- 
cite şi se duse să-şi caute locuința minunată, dar 
n'o mai găsi. Pe cei pe cari şi-i ştia prieteni i-a 
întâlnit, dar ei nu-l mai cunoşteau. 

Rătăci o vreme prin oraş şi cum înțelese că nu 
mai avea ce căuta aci, luă drumul spre satul din 
care plecase cu ani înainte, tot atât de sărac şi 
fericit pe cât fusese. 

Când a ajuns în sat, a găsit lucrurile schimbate. 
Copiii erau oameni în toată firea, oamenii în toată 
firea erau bătrâni gârbovi, iar bătrânii gârbovi muri- 
seră de mult. 

Numai casa sa era tot atât de dărăpănată precum 
o lăsase. Se strecură pe înserat înăuntru şi se ascunse 
după cămin. 

Când întunecimea era completă, veniră flăcăi şi 
fete la clacă. 

— Linişte, spuse unul dintre ei. Nu simţi că în 
încăperea asta, unde ne adunăm seară de seară ca 
să ne spunem poveşti, plutesc duhuri necunoscute? 
Par'că s'ar fi înapoiat Aurică Vis-de aur, 6 
care ne povestiau bunii noştri. 

— Intr'adevăr, spuseră şi ceilalți, simțim adierea 
basmului şi a visului. Cine ştie să ne povestească 
ceva ? 


Un flăcău cu ochi visători ațăță atunci focul şi 
prinse să povestească : 


— A fost odată în satul nostru un om care avea 
un copil. Şi la leagănul copilului acesta veni o 
singură ursitoare, care-i aduse în dar o legătură cu 
vise..... aceasta a fost viața lui Aurică. 

Treziţi-vă feții moşului. Aţi adormit? S'a sfârşit 
povestea, iar castelul viselor, făurit din strădania 
piticilor năzdrăvani s'a năruit. Nu simțiți suflarea 
lină şi blândă, care pluteşte undeva în jurul 
nostru ? 

Departe în lume, un 
suflet a pornit pe ultimul 
drum. 

Vorbiţi în şoaptă, copiii 
moşului, ca să nu-l 
întoarceți din cale, căci 
aceasta nu înseamnă 
moarte când porneşte un 
suflet în căutarea 
az „. odihnei : 

E numai adormire în‏ ار 
sfârşit de toamnă.‏ 


(Amintire dintr'o poveste 
de ISOLDA KURZ) 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul ۰٠ 
Dă 


care nu ştiai de râde sau este trist, dacă e furios 
sau binevoitor. 

— Am venit să-ți aduc avere, spuse necunoscutul. 

— Şi ce-mi ceri în schimb? ٢ 

Străinul privi în jurul său prin cameră, iar ochii 
i se opriră asupra legăturii în care erau închise 
visele lui Aurică. 

— Vreau legătura asta sărmană, spuse el. s 

Aurică stătu la îndoială o vreme. Să i-o dea, să 
nu i-o dea? In cele din urmă se gândi la gerul pe 
care avea să-l îndure iarna în casa fără ferestre şi 
uşi, la foame şi la alte nevoi şi cu inima strânsă de 
durere se despărți de tovarăşii săi dragi. a E 

— O să ne duci dorul Aurică, i se păru lui că 
aude strigând visele. Işi călcă însă pe inimă şi 
întinse omului legătura. 

Necunoscutul îi dădu o pungă cu bani. Punga era 
fermecată, căci banii nu se sfârşiau- niciodată în ea, 
iar Aurică plecă în lume, spre a se bucura de bogăţie. 

Ajunse într'un oraş mare şi-şi cumpără o , casă 
frumoasă cum nu mai exista alta în toată țara. 
Avea servitori numeroşi şi tot ce-i doria inima, 
dar avea mai ales prieteni, cari se aflau toată ziua, 
bună — ziua, în jurul său. Serbările şi chiolhanurile 
se țineau lanţ. Toată lumea se bucura şi era feri- 
cită. Un singur om era trist cum nu se mai pomenise 
încă. Acesta era Aurică. 

Zadarnic veniau tot soiul de măscărici să-i descre- 
țească fruntea. Cântăreţi faimoşi îi cântau viersurile 
cele mai duioase şi pe cele mai vesele. Dar degeaba. 

In cele din urmă înțelese bietul om ce-i lipsia. 
Ii lipsiau visele sale dragi, cari meritau mai mult 
decât toate comorile lumii. Când înţelese acest 
lucru, începu să-l caute pe necunoscutul care i le luase. 
Am uitat să vă 
spun un lucru: 
străinul îi cumpă- 
rase lui Aurică 
visele numai 
2 pentru un singur 


ود 


JUCĂRIILE MARCELEI 


frumuseţea ta pierdută; cum nu 
plâng eu nasul şi ochii mei pierduţi, 
vei fi fericită în mijlocul nostru... 
Veselia lui Vasilache făcu pe toți 
să râdă. Nineta râse şi ea dar o 
durea atât de tare brațul şi burti- 
cica, încât trebui 'să-şi şteargă pe 


(Urmare din pag. 3-a) 


sunt în stare să facă acele două 
mânuţe. Dar numai plânge dragă 
Nineto, vei vedea că Diavolul nu 
este chiar atât de negru pe cât se 
spune. Acele două mânuțe teribile 
ştiu să şi mângâe şi atunci şi tu ca 
şi noi vei fi fericită că eşti aci, şi 


la biata Nineta să vadă ce 8 57 
— O sărmana de tine, o compătimi 
Mia încercând să o ridice. 
— Vai, săraca domnişoara Nineta 
exclamă, duduia Fifi. 
Numai ; Vasilache, îi zise ironic: 
— Cred că ai înţeles de ce suntem 


furiş lacrimile de pe obraji. 


dacă vei fi deşteaptă nu vei plânge 


toți în halul acesta?... Ai văzut ce, 


IN ŢARA POVEŞTILOR 


(Urmare din pagina 5-a). 


tu nu exişti. Şi viteazul pălise, iar sabia i-a scăpat 
din mână. 

Când l-am văzut că se apropie de povestea dom- 
niței, am fugit să caut o oglindă. Şi cu ea în_mână 
am aşteptat. 

Spiriduşul încercă să răsfoiască volumul dar far- 
mecul îl ținea deschis. Ce mai piedică! Odată când 
s'a'ncruntat şi-a spus: 

— Nu-i adevărat! 

Şi cartea s'a deschis ca şi înainte. 

Dar fără să-l las s'o nimicească şi pe asta i-am 


` pus oglinda înainte. 


Piticul s'a privit o clipă şi a strigat; 

— Eşti fals! Vrei să distrugi pe alții şi nu-ți dai 
seama că nici tu nu exişti! 

N'a fost nevoe de mai mult. Intr'o clipă Tara Po- 
veştilor fu scăpată de cel mai mare duşman. 

Au urmat apoi zile senine, Albă-ca-Zăpada s'a tre- 
zit voioasă din somn şi bunicuţul a scris la loc toate 
poveştile distruse. 

Intr'o seară am găsit o carte groasă. Pe coperta 
ei scria doar Țara Poveştilor. Am răsfoit-o foaie cu 
foaie fără să-mi dau seama că mă apropiu de sfârşit, 
şi când am întors ultima pagină m'am pomenit din 
nou pe stânca pleşuvă ridicată ca un zid din valurile 
mării înfuriate, ELVIRA CALAN 


CONSTANTINESCU 


14 


LIDIA ȘI LIUDMILA 
ŞTEFĂNESCU 


nând-o strâns în mână. Un chibrit? Ce idee! Pocneşte 
odată din degete şi foaia ia foc. Ah, ce răzbunare! Se 
aud până aici țipetele vrăjitoarei care piere în flăcări 
ca şi foaia ei. S'a sfârşit. N'a mai rămas din ea decât 
scrumul. 

Mulțumită mă întorc în castelul de aur. Ce e asta? 
Grăuntele aruncat de Vieaţa Adevărată e aici, mare 
şi rotund, şi se roestogoleşte pe jos cu sgomot! 
Par'c'ar fi în el cineva care vrea să iasă. N'am gre- 
şit. Bobul s'a spart deodată lăsând să iasă un spiri- 
duş mic şi drăcos cu o lupă în mână. 

— Fals, strigă el şi începe să râdă. Asta nu-i ade- 
vărat... nici asta... nici asta. 


Spre marea mea mirare piticii începură să pălească, 
să dispară. Privirea spiriduşului îi nimicea pe toți. 

— Fals! strigă el din nou şi începe să răsfoiască 
o carte. Asta nu-i adevărat, asta nu-i drept şi cea- 
laltă nu-i exact. Totul e fals! 

Am înţeles într'o clipă. Era spiritul Vieţii Ade- 
vărate care venise să distrugă poveştile. 

Rând pe rând treceau cărțile prin mâna lui şi rând 
pe rând se nimiceau basmele. In jur nu se mai au- 
zeau decât suspine. Dar nu-i puteau face nimic. 

A încercat Făt-Frumos să-l străpungă cu sabia... 
dar piticul l-a privit o clipă şi i-a spus: 

— Eşti fals! Lovitura ta nu mă poate atinge căci 


A DOL Oo ooo oo 


PREMIA 


27 E سوا‎ wa renner 


CONSTANTINESCU 


In curând apare romanul 
„O româncă la Polul Nord“. 


NE SCRIU (7/0 
COPILUL MĂRII 


uitat fapta-mi grozavă. 


E însera. Soa- minunile țărilor străbă- iartă-mă, iar atunci cândun 


voiu mai fi pe acest pă- 
mânt  adu-ți aminte şi 
roagă-te lui Dumnezeu 
pentru bietul tău părinte... 


Zicând aceste cuvinte, 
bătrânul adormi pe veci, 
fericit că îşi regăsise fiul. 


RAISA TUHOVSCHU 


Remuşcarea îmi sfâşie su- 
fletul.“ 


Jenică cu glasul între, 
tăiat de emoție strigă: 

— „Tată eu sunt fiul 
tău“' — Şi-i povesti salva- 
rea lui. Bătrânul cu lacrimi 
în ochi îi ceru iertare: 

— „lartă-mă fiule drag, 


TOAMNA 


Un vânt ușor a străbătut grădina 


Și pe furiș el a furat lumina. 


lar nourii s'au adunat alene, 


Ș'au coborit odată cu Moş Ene. 


Pe-un nouraș micuț de catifea, 


‘A coborit şi toamna mea. 


Şi toți copii'naintea-i au venit, 


۷ 0081 spunându-i „Bine-ai sosit“ 


Ea le surâde drag şi merge mai departe. 


Intinde apoi mâna și fructe ea împarte, 


Copacilor ce-și pleacă smeriți coroana lor, 


In fața de regină, cerându-i ajutor. 


E noapte, însă, toamna 116716 76 
Și drumu-i luminează tainic luna. 


O liniște deplină s'a aşternut acum. 


Nici paşii mici ai toamnei nu se aud pe drum. 


Doar stelele șoplesc, ş'acuma râde luna, 


împletit cununa 


Cu fire mici de aur a 


Pe-o rază svăpăiată o dă apoi şi spune: 


„Primește darul toamno şi'n părul tău o pune“ 


RODICA IONESCU 


In curând apare romanul 


„O româncă la Polul Nard“. 


tute... 


Copilul salvat uimea pe 
pe toți prin inteligența lui 
sclipitoare, prin puterea 
de muncă. Anii treceau. 

Jenică crescuse şi ajun- 
sese doctor chiar pe va- 
porul care-l salvaše. 

Timpul şt erse amin- 
tirile. Numai imaginea ta- 
tălui îi stăruia în suflet, 
învăluită în ceață. 

Intr’o noapte, se iscă pe 
mare, o puternică furtună. 
Valurile uriaşe izbeau 17 
murile, nori negri, se adu- 
nau pe cer, 


După câteva ore, vapo- 
rul pe care era Jenică 
primi vestea că o corabie 
se scufunda şi îndată se 
îndreptă acolo. Au fost 
salvați doar câțiva oameni, 
printre care un bătrân 
bolnav. Doctorul Jenică îl 
luă îndată sub îngrijirea sa. 

Intr'o zi bolnavul sim. 
țind că i se apropie sfâr- 
şitul chemă pe doctorul 
care-l îngrijise atât de 
bine, ca să-i spună ceva. 

Jenică veni şi bătrânul 
începu: 

— „Domnule doctor, 
simt că voi închide ochii 
pentru totdeauna, dar aş 
vrea înainte să-mi descarc 
sufletul. In tinerețea mea 
sufeream de patima beţiei. 
Intr'o zi, beat fiind, am 
aruncat în valuri pe unicul 
meu copil care-mi cerea 
pâine. După ce m'am trezit, 
lam căutat zadarnic. Il 
înghițiseră valurile. Au 
trecut mulți ani de atunci. 
Am părăsit marina şi m'am 
făcut negustor. Dar n'am 


rele îşi împră- 
ştia razele 
aurii peste 
marea albas- 
tră, netedă ca 


o oglindă. 

Pescăruşii sburau spre 
țărm, pregătindu-se de 
culcare. Pe malul mării, 
mergea încet, clătinându- 
se, un marinar beat, care ți- 
nea de mână un copilaş cam 
de vreo 6 anişori. 

Jenică, acesta era nu- 
mele băiatului, se ruga de 
tatăl său să-i dea o bucată 
de pâine, căci era flămând. 

Băeţaşul suferia mult. 
Astfel în ziua aceia încă 
nu mâncase şi tatăl era 
nesimțitor la rugămintea 
lui. 

In cele din urmă maç 
rinarul se'nfurie de plân- 
setele copilului şi.apucân- 
du-l de pletele bălaie, îl 


aruncă în valuri. 
Undele se sbuciumau, 


marea condamna fapta ta- 
tălui nemilos. Dar mari- 
narul, clătinându-se, merse 
mai departe. 

Jenică lupta din greu 
cu valurile uriaşe, care-l 
duceau în larg. Găsise o 
o scândură şi agăţat de ea 
înfruntă împărăția apelor. 
Umbrele înserării se lăsau 
din ce în ce mai dese peste 
marea nesfârşită. 

Jenică simțea că-l pă- 
răsea puterile. Dar Dum- 
nezeu nu-l,lăsă pradă va- 
lurilor. Tocmai trecea un 
vapor şi băiatul fiind ză- 
rit, a fost salvat. Acolo 
cuceri pe toți prin cumin- 
tenia şi drăgălăşenia sa. 

In fiecare seară marina- 
rii îi povesteau viața lor, 


15 


- 
جد کے ب 1 SN “+ e a E‏ مې سسع دود «اس 


= 
سب‎ 
v 
ta 
3 
v 
3 
a 
< 
:ِ 
v 
3 
Ga 
v 
> 
v 
7 
:ْ 
v 
fai 
o 
E 
= 
a 
E 
- 


Băiețaşul ăsta-i Bică, Tata îşi examinează Zău, s'a uns cu zeci de ape Şi un fir de păr nu creşte. 
Năzdrăvan şi fără frică. Azi chelie şi... oftează! De chelie ca să scape, Bică îl compătimeşte, 


Şi îi spune lui Azor: Şi'mprumută-mi, mă rog ţie, A luat părul pe făraş Și — năstruşnice idei! 
„Dă-mi o mână de-ajutor, Puțin păr, că n'ai chelie“. Cleiul gros în borcănaş, [l-a uns capul tot cu clei. 


Bidineaua se lipeşte. Dar îşi spune: „Nu-i perfect, A'nceput şi-acum sfârşeşte: Tata, par'că-i un arici 


de efect“. - Pe cap părul îi lipeşte! Iar el mândru: „Ei ce zici?!“ 


In zadar se opinteşte. Cel puțin e 
: MIC-MAC 


r 


MINEA 


e N N iii 
mm — سس س س‎ e 


sC هزو‎ ٣7 ویم‎ 


A sosit din junglă Bimbo 
Ca să vadă România 
Și îl găzduieşte Bică 
Zău, cu toată bucuria 


l-a făcut cadou patine 
Pantaloni de pijama 
„Fiindcă tu ai fustuliță, 
Și-aici nu se merge-aşa.” 


Mândru de cadou, incearcă 
Sa se plimbe... vorba vine! 
Că l-au asvâriit în aer 
Blestematele patine 


Şi prin străzi necunoscute 
Hai, îl duce-acum patina, 
Căci de tot ce se intómplă, 
Drăcuşorii poartă vina 


Mii de draci stau in patine 
i-l duc tot mai departe 
Bimbo face-o piruetă, 
Pentru fiecare'n parte 


Ca purtat de vânt se duce 
Si se'nvârte ca un fus 
Ca de-atâta 5 
Si-a uitat picioru'n. sus 


„Bică, spune-mi iute, unde 
Să m'opresc şi cum ţi când?" 
Năzdrăvană'ncurcâtură 

Sa se-oprească el? Nici gând 


„Bică, nu mai stau la tine..." 

„Dar sunt singur dacă pleci!” 
„Hai atunci la mine'n junglă, 
Și-a; să vezi cum mai 7 


Vede totuș că se poate 
insă vai cum s'a'nvârtiti 
Vizita în Romania, 

Hotărât nu i-a priit 


„Uite, zice Bică, stâlpul 
Asta să te prinzi de el“ 


3 


> و دمه دلو وله هق فا 
TROA HERRA HSL. |‏ 


cuieşti şi vei primi ime- 
diat amândouă volumele. 
MELY ŞI PUPY STU- 
PINEANU — Scrisoarea 
voastră îngrijită şi dră- 
guță m'a bucurat. De alt 
fel pe Pupy o cunosc; ea 
mi-a mai scris odată când 
a trimis poezia „Inop- 


teazã“, Dragele mele, me- 
seria scrisului e grea şi 
cere multă pregătire. Voi 
sunteți încă mici şi trebue 
să mai citiți mult până 
să puteți scrie lucruri 


bune de tipărit. Vă rog 
s'o credeți pe Mătuşica 
voastră. 

MĂTUȘICA 


mi cum mergi cu şcoala. 
Sănătate. 

VASILE 2۸117 — Iti 
mulțumes€ pentru urări, 
Desenele tale sunt buni- 
cele şi cred că ai văzut 
că ţi le public. 

ERNEST ZAHARIA — 

Micuţul meu cititor, ţi-a 
plăcut Floarea îngerului? 
Mătuşica te sărută pe 


frunte. 
STĂNESCU GHEORGHE 
— Multe salutări noului 


nostru prieten. In curând 
vom începe publicarea în 
revistă a romanului „O 
româncă la Polul Nord“. 
Cred că-ți va place. 

CĂLUGĂRU ŞTEFAN 
— Iti mulțumesc pentru 
gândurile frumoase pe cari 
le ai pentru noi. Mai 
scrie-mi. 

IRA CODNER — Eşti 
încă mult prea mică, dragă 
nepoțică pentru ca să 
poți scrie lucruri 6 
de publicat. Mai citeşte 
ce scriu cei mai bătrâni 
şi după aceea, încearcă. 
Desenele sunt hunicele şi 
vor apare. 

DOBRESCU 1. TEO- 
DORA.— Dragă Tudoriţo, 
ai trimis 10 lei pentru 2 
cărți, dar n'ai scris ce 
adresă ai. Păi treabă-i asta? 
Scrie-mi repede/unde lo- 


toate citind o carte bună! 

Căci acesta este lucrul 
principal. Dacă e foarte 
bine când citeşti cât mai 
mult, şi cărți cât mai bune, 
trebue să vă feriți ca de 
foc de cărțile rele, cari 
sunt o adevărată pacoste. 
Ele nu numai că nu ne 
ajută să ne înmulțim. cu- 
noştințele, dar chiar dă- 
unează. Trebue să vă fe- 
riți de acestea. Ele sunt 
scrise de oameni cu suflet 
rău, cu inima împietrită 
şi cari nu se gândesc la 
răul pe care-l fac scriind 
lucruri urâte şi periculoase, 

Mai sunt şi alte cărți 
pe cari nu trebue să le 
deschideţi voi. Sunt cele 
scrise pentru oameni mari, 
cele pe cari chiar dacă 
le-aţi citi, nu le-aţi înte- 
lege, sau le-aţi înţelege 
greşit. 

De aceea dragii mei, 
când vreți să citiți o carte, 
întrebaţi pe cei mai mari 
ce cărți sunt pentru voi 
şi numai aşa veti folosi, 
vă veti îmbogăți sufletul 
şi vă veți lumina mintea. 

Iată acum, câteva răs- 
punsuri pentru voi: - 


NINA STĂNCULI CU— 


Totdeauna îmi fac plă 
cere scrisorile tale. Scrie- 


تخس = 


Dragii mei, 

Primesc mereu scrisori 
dela voi, în cari mă între- 
baţi ce cărți să citiți. Mă 
bucur că nepoţeilor mei 
le place să citească, să 
scoată învățături bune şi 
pilde frumoase din cărți. 
Căci cărțile, dragii mei, 
sunt cei mai buni prieteni 
ai omului. Ele te învață 
lucruri noui şi minunate, 
îți dau sfaturi şi-ţi alină 


necazurile. Câţi dintre voi, 
când erați supăraţi din 
cine ştie ce cauză, nu v'aţi 
liniştit şi nu ați uitat de 


PREMIANŢI 


~a 


A. SCHWARTZ 


2 


A. SAHANOVSCHI 


NEIM 


a û 


N 


M. CRISTESCU 


In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 
دپسوسسب یو ا‎ e e ea 


TIN ERE T 


PENTR U 
[= Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE اسا‎ Editura „Ziarul“, S. A. R., Bucureşti | 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTA ILUSTRATĂ 


Inserisă sub No. 235 in Regist. Publicaţie 
unilor Periodice la Trib. Hfov S.1. Cum 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR". — In țară: ١ an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia şi Turcia: 1 an Lei 300 și 6 luni Lei 150.—Il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 
Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


BUCUREŞTI, 


REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA : 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


10 Octombrie 1939 


ANUL XV 


MELCUL, CURCUBEUL ŞI FLUTURELE 


vopseşte în culori proaspete apoi 
îl pune la soare să se usuce şi se 
necăjeşte grozav când i-l atinge 
cineva. Tocmai atunci, Iride îşi în- 
tinsese voalul pe cerul albastru. 
După cum ştiţi, fluturii sunt cam 
sburdalnici din fire, şi fluturele 
nostru îmbătat de mireasma răspân- 
dită de florile proaspăt udate şi 
tot aerul curat de după ploaie, a 
uitat de melcuşor şi a început să 
se înalțe spre cer, tot mai sus. Ne- 
norocirea a fost că voalul picura 
într'una stropi colorați şi că Iride 
în grabă, când a întins voalul, a 
legat capătul de jos de o ramură 
de cireş, în aşa fel, încât fluturele 
din greşală s'a prins în voal. I-a . 
trebuit foarte mult şi s'a sbătut 
foarte mult bietul fluture, până ce 
a scăpat din încurcătură, dar vai! 
spre marea lui nenorocire, sa um- 
pluţ de culori şia murdărit voalul. 

Mai mult mort decât viu, flutu- 
rele sbură repede, găsi melcul, îl 
aduse la mama lui, şi tremurând 
de frică se duse la tovarăşii săi, să 
le povestească de întâmplarea ne- 
norocită. Căci vă închipuiți cu toţii 
se s'ar fi întâmplat dacă Iride ar 
fi dat peste fluture după ce şi-a 
găsit voalul stricat. 

Fluturii adunaţi în jurul lui, l-au 
asigurat însă că îl vor scăpa. Au 
sburat cu toţii spre cer. 

Intre timp, în pădure, vestea s'a 
răspândit foarte repede. O cioară 
a sburat până în cer şi s'a întors 
cu vestea, că un păianjen veninos 
care îşi întinsese pânza pe ramurile 
cireşului aştepta reîntoarcerea Iri- 
dei pentru a-i spune ce s'a întâm- 
plat. Pomii şi florile erau indignaţi 
de atâta răutate, dar nu puteau face 
nimic, 

In fine, după puțin timp Iride 


¦ apăru. Bietul fluture s'a ascuns cât 


putu în dosul unei flori tremurând 


' însă, cu culorile depe aripele sale, 
/ era imposibil să treacă neobservat. 


(Urmare în pag 15-a) 


astă seară dacă eu plimbându-mă 
în această umezeală fac o laringită? 

Biata doamnă melc se simţi foarte 
părăsită şi începu să-şi şteargă dis- 
cret, cu colțul batistei, ochii în- 
lăcrămați. In acel moment, pe craca 
pomului din apropiere se aşeză un 
fluture. 

De ce plângi dragă? o întrebă 
cuprins de milă față de durerea ei. 

Doamna melc cu o rază de spe- 
ranță îi povesti cele ce se întâm- 
plaseră. 

Nu te amări, eu nu am nimic de 
făcut, am să mă duc eu să caut pe 
fiul tău. Şi se înălță spre cer unde 
se arcuia curcubeul. 

Trebue să ştiţi, că un curcubeu 
nu este altceva decât voalul de 
mătase al 171061, mesagera pămân- 
tului şi a cerului. De fiecare dată 
când plouă, ea îşi spală voalul şi-l 


In numărul viitor: romanul 


„O româncă la Polul Nord“. 


— şi dispăru după | 


U pot să vă spun cu 

exactitate când sa în 
tâmplatistorioara pe care 
o redau mai jos; sigur 
este însă, că acum foarte 
E mulți ani, căci pe atunci 
fluturii aveau toți aripile albe, iar 
pământul era o singură grădină 
imensă şi frumoasă. In orice caz, 
s'a întâmplat după o mare furtună. 
Arborii cu frunzele lucioase mai 
erau încă plini de stropi de apă, 
furnicile alergau în toate părțile 
pentru a repara stricăciunile făcute 
de ploaie muşuroaielor lor, coţote- 
nele simțeau nevoia urgentă să-şi 
comunice între ele impresiile, făcând 
un vacarm infernal. 

Numai doamna melc sta tristă de 
oparte, tristă şi cu coarnele lăsate 
în jos. 

— Ce ai soro, ai nervi? o în- 
trebă o furnică care trecea grăbită 
pe acolo, cărând alimente pentru ea. 

— Nervi? Nu. Sunt supărată 


draga mea că, sburdalnicul meu $ 


copil a plecat şi nu ştiu unde se 
află. Imi închipui că aşa cum este 
el de nebunatic, nu a sfârşit bine, 
şi eu sunt atât de înceată la mers... 

— Decenu ceri cuiva ajutor? îi 
strigă furnica, care se şi depărtase. 
— Eu te-aş ajuta bucuros dar sunt 
atât de ocupată... 
o buruiană. 

— Dragă rândunică tu ai putea 
să mă ajuţi, să vezi unde s'a dus 
desmățatul acela de copil, fă-mi 
te rog binele acesta. 


— Şi puii mei? răspunse rându- 


nica grijulie — sunt leoarcă de 
apă şi dacă nu-i îngrijesc se îmbol- 


năvesc. Roag-o însă pe privighetoare, : 


că nu este căsătorită şi nu are gri- 


jile casei, ea îți va putea face acest | 


serviciu cu uşurinţă. 


De la casa ei însă privighetoarea | 


strigă indignată dar nu prea tare, 
ca să-şi menajeze vocea: 


— Frumoasă propunere, nu am! 


ce spune, — dar cine o să cânte 


3 


i 

i 

a 
i 


T 


de LICĂ HORIA 


curată 
Mioara. 

Bătrâna îl privise şi râsese: 

— Eşti nebun, fiule, Tu nu ştii că frigul de-aici 
i-ar îngheţa suflarea şi că vânturile i-ar ofili obrajii? 
Ea ar muri înghețată de răceala ta şi înfiorată de 
sălbătecia ochilor tăi. 

— Ọ vreau pe prințesa Mioara — strigă Vijelie. 
De nu, vânturile mele îi vor pustii țara. Pădurile 
vor fi smulse şi apele se vor umfla turbate. 
Castelele se vor prăbuşi şi ea va muri îngropată 
sub zidurile căzute. : 

Trişti erau acum împăratul şi împărăteasa, trişti 
curtenii şi supuşii; doar Mioara alerga de colo-colo, 
veselă şi surâzătoare, neştiutoare de ceea ce o aşteaptă. 
Căci vestea despre mânia prințului Vijelie ajunsese 
la castelul fericiților părinţi. Prinţul o voia pe 
prințesă. Ar fi voit să se împotrivească, să lupte cu 
el; dar ce putea face împotriva vânturilor nimicitoare 
ale îngrozitorului stăpânitor ? 

Prințesei nu-i spuseseră nimic. De ce s'o amărască 
înainte de vreme? Ea alerga cântând prin grădinile 
palatului, culegând flori, ascultând muzica minunată 
a harfelor, sau citind stihurile înduioşătoare ale 
trubadurilor. Dar într'o seară, pe când soarele 
cobora în dosul colinelor, împurpurând nesfârşitul 
cerului cu razele sale de foc, o păsărică se opri la 
fereastra  fericitei prințese. Picuri alunecau din 
ochişorii ei trişti şi căutătura lor blândă o învăluia 
îndurerată pe Mioara. 

— Ce ai, păsărico, de ţi-e sufletul atât de trist?— 
întrebă cu bunătate prinţesa. 

— Cum să nu fiu tristă, răspunse ciripind păsă- 
rica, dacă ți se pregăteşte moartea ? Prinţul Vijelie 


linişteşte sufletul. O vreau pe prințesa 


te-a cerut de soție şi acum-acum, vei pleca spre țara 


lui înfiorătoare! 

Inima prințesei se opri o clipă. Apoi porni repede, 
repede şi picuri mari, ca boabe de mărgăritar, căzură 
din ochii ei. O tristețe. fără margini o copleşi şi 
plânse, plânse mult frumoasa Mioara, până ce o gă- 
siră jupânițele, cu ochii înroşiți şi sufletul pustiu. 
Din ziua aceea prințesa era veşnic tristă. Grădina 
palatului era pustie, casa goală, tăcere de moarte 
învăluise odăile. Nimeni nu se dumirea te avea 
prințesa, căci nimeni nu ştia că ea aflase de soarta 
ei. Se osteniră bieții părinţi s'o înveselească. Veniră 
curteni cu vorba meşteşugită, bufoni caraghioşi şi 
animale năzdrăvane, dar prinţesa era veşnic cu ochii 
scăldați în lacrimi. Şi vremea plecării se apropia pe 
zi ce trecea. Dăduse împăratul sfoară în întreaga 
împărăție, că va răsplăti pe acela care o va face pe 
prințesă să zâmbească, o clipă doar. Dar totul fu în 
zadar. 

Era o noapte caldă. Pe cerul întunecat stelele scli- 
peau şi luna lumina palid ferestrele castelului prin- 
țesei. Mioara îşi lipise capul de marginea ferestrei. 
Şi deodată, o melodie încântătoare răsună. Erau triluri 
de privighetoare îmbinate cu chemarea depărtată a 
cucului şi foşnetul pădurii suspina lin, îngânat de 
adierea zefirului. Ochii prințesei se ridicaseră şi un 
zâmbet de încântare îi lumină obrajii. Jos, sub ferea- 
stra ei deschisă, sta un ciobănaş, fluerând domol, un 
cântec de demult. 

— Cine eşti tu, străinule, care m'ai turburat cu 


„CRĂIASA NOPŢ 


fost odată, într'o țară îndepărtată, ca 
niciuna alta pe lume, un împărat şi o 
împărăteasă. Nu erau oameni mai fericiţi 
ca ei. Impărăția era mare şi minunată, 
cu munți acoperiți cu păduri veşnice, 
cu câmpii întinse şi mănoase, cu ape 
limpezi, pe undele cărora alunecau corăbiile grele, 
încărcate cu tot felul de bogății. Pe pajişti se legă- 
nau sub adierea vântului de primăvară flori gingaşe, 
wii şi mii de culori, strălucitoare în lumina soarelui. 
Impărăţia aceasta era o împărăție a florilor; şi cea 
mai frumoasă floare a ei era Mioara, prințesa fără 
seamăn, copilul drag al împăratului şi împărătesei. 

Mioara era năltuță şi subțire. Avea fața rotundă 
şi albă, încununată de bucle castanii şi doi ochi 
căprui, adânci şi frumoşi. Din toate colțurile împă- 
răției alergau oameni s'o vadă surâzând, s'o vadă 
plimbându-se în curtea ei trasă de doi telegari albi. 
Și atât se vorbea de frumoasa Mioara, că vestea i 
se duse până peste țări şi mări, hăt, de departe, în 
țara prințului vijelie. 

Prinţul Vijelie stăpânea o țară în care soarele 
nu-şi arăta niciodată strălucirea. Acolo zăpada era 
veşnică şi țurțuri atârnau de colțurile palatului 
prinţului. El însuşi era un om înalt, cu ochii veşnic 
mânioşi, cu fulgere în priviri, oricând pus pe harță. 
Avea o față aspră şi o barbă sălbatecă, în care 
înghețaseră picuri de ploaie din țara sa întunecată. 
Trăia într'un palat de ghiață, din care nu ieşea 
nicicând. De acolo trimetea vânturile sale pustiitoare, 
care măcinau piatră de piatră orice întâlneau în 
calea lor. Alături de el îşi ducea-ttătul mama sa, o 
bătrână vrăjitoare, cu suflet rău şi veşnic pusă pe 
fapte drăceşti. Işi ducea aşa traiul, de veacuri, 
departe de oricine, ferindu-se din calea oricui. 

Când ajunse la ei vestea despre prințesa Mioara 
şi despre frumusețea-i fără seamăn, un gând încolțise 
. în-mintea prințului Vijelie. , 

— Mamă, vorbi el cu hotărâre bătrânei vrăjitoare. 
Mamă, vântul de miazăzi mi-aduce vestea despre o 
fată minunată. Glasul 
ei dulce potoleşte 
mâniile şi fața ei 


cântecul tău, şopti ea. 
— "Eu nàm nume şi n'am casă — sună răspunsul. 


In numărul viitor: romanul Să 
„O româncă la Polul Nord“. 


8 nui. < — = EE = -