Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages451-500

TV: 


Jumbo elefantul fusese condamnat la moarte. Legat 
de un copac cu lanțuri pe care nici el nu putea să 
le rupă, îşi aştepta sfârşitul, în timp ce în fața lui 
se rânduia plutonul de execuție cu armele pregătite. 

Jumbo ştia ce însemnează asta. De doi ani de zile 
de când lucra pentru compania de construcții de po- 
duri şi şosele care deschidea drumuri prin Rezerva 
de Animale din Africa Centrală, observase puterea 
armelor de foc. Ştia că din ţevile lor porneşte moartea. 
Aşa că se sbătea plin de spaimă şi mânie, căutând 
în zadar să-şi rupă lanţurile. 

Execuţia o comanda Red Halley, şeful 
de construcții. 

— Fiţi cu băgare de seamă băeți, spuse el. Ochiţi 
cu îngrijire şi trageţi în acelaş timp. Jumbo ne-a 
fost un tovarăş prețios şi nu trebue să-l facem să 
sufere. Gata? 

Oamenii ochiră cu îngrijire şi rămaseră încordați. 

— Gata, băeți ? repetă Red Halley. Unu — doi—. 

Dar n’avu vreme să termine. Din tufişurile care 
înconjurau tabăra companiei, porni deodată o voce 
mânioasă : 

Pentru numele lui Dumnezeu, ce prostie faceți voi 
aici? 

Și dintre ramurile junglei se arătă un om înalt cu 
ochi albaştri, pătrunzători. Cămaşa sa era ruptă toată 
de ghimpii plantelor printre cari trecuse, şi pe spate 
purta o casetă destul de mare. 

— Ce naiba faceţi aici? întrebă el din nou. Nu 
cumva confundați Rezerva de Animale cu un abator! 
In orice caz, dacă vreți să trageţi la țintă, liberați 
animalul, dați-i o şansă de scăpare. Dar ţineţi prea 
mult la pielea voastră ca să faceți asta, nu? 

Fața lui Red Halley se întunecă. Nu mulți oameni 
îl puteau face fricos, fără să fie pedepsiţi. 

— Faci o greşală, străine, spuse el încercând'să se 
stăpânească. Nu ştiu cine eşti şi cu ce drept vorbeşti 
aşa, dar îți spun că faci o greşală. Asta nu-i tragere 
la țintă; e o execuție. 

— Numele meu e 
Jackson, spuse străinul, 
şi sunt un veterinar, 
un doctor de animale. 
Slujba mea constă în a 
îngriji animalele din 
Rezerva aceasta. Sunt 
plătit pentru lucrul 
ăsta. Aşa că mi se pare 
că am dreptul să întreb 
ce înţelegi prin o „exe- 
cuţie“? 

— Elefantul acesta e 
un asasin, mormăi celă- 
lat. Gata, băeţi? Unu —. 

— Aşteaptă o clipă, 
porunci Jackson. Ce 
însemnează asta: asa- 
sin? 

Red Halley ridică 
plictisit din umeri. 

— Multe mai vrei să 


ştii şi dumneata! Ele- 
fantul acesta s'a bătut 


companiei 


cu un altul acum o 


lună şi mai bine. In luptă şi-a 
rupt colții care au început să crească strâmb. Ştii 
desigur că colții unui elefant cresc toată vieața. Ei 
bine, cioturile lui Jumbo nu cresc ca de obiceiu, drept 
prin buza superioară. Ci, strâmbate cum sunt, în- 


cearcă să-şi 
Ințelegi? 

— Desigur, afirmă Jackson şi şeful urmă : 

—- Rezultă din aceasta că bruta e pe jumătate îne- 
bunită de durere şi mi-a şi omorât doi lucrători. Pe 
unul l-a asvârlit în aer aşa de sus încât ai fi putut 
număra douăzeci până a căzut la pământ. Iar pe ce- 
lălalt l-a storcoşit atât de adânc în noroiu, încât abea 
l-am mai putut scoate de acolo. Jumbo a fost jude- 
cat şi condamnat. Acum, pentru a treia oară, gata, 
băeți ? 

— Aşteaptă o clipă, porunci Jackson şi făcu câțiva 
paşi către elefantul care se liniştise şi privea curios 
către ei. 


— La o parte, strigă Red Halley, la o parte că te 
omoară. Ți-am spus doar că e bolnav. 

Un sunet ciudat şi slab ieşi dintre buzele docto- 
rului când se apropie de elefant, şi teama acestuia 
dispăru îndată. 

— Deschide gura să te examinez, îi spuse atunci 
Jackson şi spre uimirea celorlalți oameni, Jumbo se 
supuse ca şi cum ar fi înțeles porunca. 

Dintr'o singură privire doctorul văzu cauza răului; 
totul era aşa cum spusese Red Halley. 

Jumbo îngădui lui Jackson să-i pipăe locurile du- 
reroase. In mintea sa de animal deştept, el înțelesese 
că acesta era un om care-l putea ajuta, dacă mai 
putea cineva să-i ajute. Stătu dar liniştit, tremurând 
din tot corpul. 

— Aveţi dreptate, — spuse doctorul în cele din 
urmă. Bietul animal nu mai e în stare nici să mă- 
nânce. Nu-i de mirare că a devenit furios. 

— Toate astea le ştiam şi eu, răspunse şeful. Nu-i 
mai putem face nimic altceva, decât să-l omorîm. 


facă drum prin os în sus, către ochi, 


INEAŢA 


— Nu sunt chiar aşa sigur, replică 
Jackson. O operație... 

Red Halley isbucni în râs. 

— O operaţie! Cum, ia-i putea 
îndrepta colții? 

— Nici nu m'am gândit la asta. 
Voi încerca numai să le fac drum 
spre locul lor obişnuit. Cred că 
aveți vergele de oțel şi destule 
unelte pe aici, nu? 

— Desigur! 

— Ei bine, atunci lăsați animalul 
în pace. E prea prețios pentru a fi 
omorît ca un câine. Voiu încerca 
să-l ajut pe cât e cu putință. 

— Cum vrei, ridică celălalt din 
umeri. Dar nu-l desleg până nu mă 
încredințez că nu va mai omori 
niciunul din oamenii mei. 

— Fireşte, încuviință Jackson şi 
se apucă de lucru. 

El luă o vergea de oțel şi din ea 
făcu un instrument cu capătul în- 
doit ca o seceră. Ii lăți apoi vârful 
şi-l ascuţi cu îngrijire. 

Svonul despre încercarea lui de 
a vindeca elefantul se răspândise cu 
iuțeală în tabără. Când îşi termină 
instrumentul, o gloată nerăbdătoare 
de negrii şi muncitori se strânsese 
în jur aşteptând operația. Fiecare 
era încredințat că Jackson va fi o- 
morât de elefantul înfuriat. 

Acelaş sunet liniştitor ieşi dintre 
buzele sale când se apropie de ani- 
mal. Dar abea făcuse câțiva paşi, 
când trompa acestuia îl apucă şi-l 
ridică în aer. Un strigăt de groază 
porni atunci din mulțime şi Red 
Halley începu să strige ` 


— Impuşcă-l, împuşcă-l îți spun! 

Dar n'a fost nevoe de aşa ceva. 
In loc să-l arunce în aer, Jumbo îl 
îndreptă către dânsul şi-l tinu aşa 
în fața gurii sale, pentru a înlesni 
operaţia. 

Exclamații de uimire urmară stri- 
gătelor de groază şi negrii începură 
să se bucure ca nişte copii. 

Cu băgare de seamă, Jackson îşi 
trecu secera printre măselele ele- 
fantului şi, cu o smucitură repede, 
tăie pielea. Jumbo scoase un răcnet 
oribil şi începu să tropăe de durere, 
bătând din urechi şi izbind din 
trompă, aşa încât doctorul sări jos 
şi se retrase la o parte. In câteva 
clipe însă, elefantul se linişti, şi 
rămase aşa cu sângele curgând şi- 
roae din rană. 

Incercă să se dea înapoi când 
păşi doctorul spre el, dar fu iarăş 
liniştit de sunetul încet şi ciudat. 
Incă odată îşi deschise el gura şi 
din nou tăe secera drept în carne 
vie, cu acelaş rezultat ca mai înainte. 

Intr'o jumătate de oră, purtarea 
animalului se schimbase cu desă- 
vârşire. Liberat fiind de groaznica 
apăsare a colților săi deveni cuminte 
de tot, îngăduind lui Jackson să-i 
spele rănile şi permițând celorlalți 
oameni să se apropie şi să-l mângâe 
cu prietenie. 

Mai rămăsese însă cineva care 
m'avea voe să-l atingă. Era Red Hal- 


ley. Ori de, câte ori se apropia 
acesta, Jumbo îşi ridica trompa şi 
răcnea atât de sălbatec, încât şeful 
sărea înapoi, bucuros că scapă cu 
pielea nepeticită. 

— Nu pot să-l păstrez, până nu 
mă încredințez că se poate din nou 
conta pe el, mormăi Red. Sunt res- 
ponsabil de vieața lucrătorilor mei. 

— Dar ar fi păcat să pierzi un 
animal atât de prețios, ripostă Jack- 
son. Acuma când se clădesc poduri 
şi se deschid şosele prin întreaga 
Rezervă, elefanții au o valoare in- 
calculabilă. 

— E adevărat admise şeful, dar 
ce pot face eu? 

— Ascultă, zise doctorul, eu plec 


“acuma spre nord, prin ţinuturi săl- 


batece şi nestrăbătute încă. Il voiu 
lua şi pe Jumbo cu mine, îmi va fi 
de mare folos. Dacă îl aduc înapoi 
peste o lună, vă veți convinge oare 
că e sănătos? 

Red Hally începu să râdă. 

— Dacă-l aduci înapoi peste o 
lună îl vom relua bucuros între noi. 
Dacă—, adăogă el batjocoritor. 

— Vom vedea, răspunse Jackson 
liniştit. 

* 
H HM 


O lună mai târziu else întorcea 
din nou spre tabăra companiei de 
construcții care prelungise şoseaua 
la care lucra, până la malurile râu- 
lui Serowa. 

Nu venea singur, ci întovărăşit 
de Jumbo. O lună întreagă elefan- 
tul îi fusese prieten şi tovarăş cre- 
dincios, purtându-l prin toate cără- 


puseră de-acum să se arate prin 
găurile pe care le deschisese Jack- 
son. 

Ajunseră la tabără în zori de zi, 
apropiindu-se însă de partea cea- 
laltă a râului. Un pod puternic fu- 
sese ridicat peste Serowa, însă şo- 
seaua nu fusese încă dusă mai de- 
parte. 

Jackson se apropie de pod, cău- 
tând să treacă râul, când Jumbo se 
opri deodată desfăcându-şi urechile 
şi mirosind cu putere. Indată, doc- 
torul cobori de pe spatele său. 

— Aşteaptă-mă aicea Jumbo, or- 
donă el. Vreau să cercetez puțin 
împrejurimile şi tu faci cam prea mult 
sgomot. Şi începu să se furişeze în- 
cet printre tufişuri îndreptându-se 
către podul din spre care se auzeau 
nişte sunete ciudate. Ajungând acolo 
se ghemui în umbră, căutând să vadă 
cât mai bine. 

O mulțime de negrii erau căţă- 
ran pe stâlpii podului şi lucrau cu 
hărnicie. Unii îl tăiau cu ferestrăul, 
alții îl ciopleau cu securea, în vreme 
ce, de pe mal, un şef cu fața pic- 
tată şi pene în păr conducea opera- 
țiile. 

Infuriat, Jackson sări din ascun- 
zătoare. 

— Ce-i cu voi aici? întrebă el cu 
asprime. Pentru ce vreți să stricați 
podul? 

Şeful cu fața pictată se întoarse 


rile ținuturilor neexplorate încă. 
Chiar când se găsise în apropierea 
elefanților sălbateci, Jumbo nu cău- 
tase să părăsească omul care-l vin- 
decase atât de bine. Căci reuşita 


operației era evidentă. Colții înce-: 


UN RECHIN TRĂEȘŞTE 


IN MEDIE 100 ANI. 


"Së 


i 


w.: Me + 


——_—— 


plin de surprindere. Dupăun răcnet 


de groază oamenii săi o luară la fugă 
şi el rămase singur cu străinul asu- 
pra căruia se aruncă plin de furie. 


(Va urma). 


14 


$ 


a 


Balenele dorm? 


Profesorul L. Heck, o personalitate ştiinţifică din 


America, 
sau nu. 

Niciodată nu s'a văzut încă o balenă dormind. 

Sub apă, aceşti uriaşi ai mărilor nu dorm, fiindcă 
sunt obligați să iasă mereu la suprafața apei pentru 
a respira, iar deasupra apei nu pot trage un pui de 
somn, fiindcă s'ar răsturna şi s'ar înneca. 

Aceste sărmane animale par să fie deci condamnate 
de-a nu închide ochii vieata întreagă. 


cercetează problema dacă balenele dorm 


Vorbitor radiofonic 
în loc de clopot 


In turnul bisericii Magdalena din Amsterdam nu 
exista nici un clopot, care să cheme pe credincioşi 
la rugăciune. 

Pentru a înlătura acest neajuns, o fabrică de ma- 
teriale radiofonice din Berlin a instalat în acest turn 
un difuzor. Jos, în biserică există un gramofon pe 
care se învârteşte o placă, având împrimate sunete 
de clopote. Printr'un dispozitiv cu doză electromag- 
netică (gramofon electric) aceste sunete sunt întărite 
într'un amplificator (întăritor) cu lămpi de radio şi 
răspândite în văzduh prin difuzorul din... clopotniţă. 

Şi astfel tehnica modernă a reuşit încă odată să 
satisfacă, în mod economic şi desăvârşit, o mulțu- 
mire adânc resimțită de public. 

(Prelucrare de ARO). 


Un faimos proverb arab 


Cel care ştie şi nu ştie că ştie este adormit. 
TREZEȘTE-L. 


Cel care nu ştie şi ştie că nu ştie, e simplu, 
INVAŢĂ-L. 


Cel care nu ştie şi nu ştie că nu ştie este un prost, 
OCOLEȘTE-L. 


Cel care ştie şi ştie că ştie, e înțelept. 
URMEAZĂ-L PÂNĂ LA CAPĂT! 


Case construite 
dintrun singur copac 


In Noua Zeelandă există arbori care ating proporții 
într'adevăr enorme: 55 metri în înălțime şi 5 sau 6 
metri în diametru şi cu al cărui lemn se poate con- 
strui o întreagă clădire cu toate dependintele nece- 
sare. Aceste vegetale gigantice sunt aşa zişii „puii— 
Kauri“ şi ajung la desvoltarea completă după aproape 
un secol de vieaţă. 

Lemnul lor e foarte rezistent şi, în acelaş timp, 
uşor de lucrat; astfel oricare dintre aceşti coloşi re- 
prezintă o adevărată bogăţie. 

Pădurile din „Kauri“ abundă în Noua Zeelandă şi 
acolo se pot găsi exemplare care ating chiar două 
sute de ani de vieață şi ale căror proporţii sunt cu 
adevărat uimitoare. 


15 


(Prelucrare de A. R.). 


` WT HEEN) 2 Të" "E? 


HEET E" > iy à S 3 


MELC, MELC, CODOBELC 


O INTAMPLARE PE O CREANGĂ 


Das Keen ëtt 
D 


Së 
La plimbat, 
Pe înserat. 


Melcul 1, melcul 2, 
Au pornit-o amândoi, 


Grija lor este firească, 
Nu cumva să se ciocnească. 


Strada-i mică, 


Fără frică, 


Şi un ceas, 
Pe acelaş loc, au 'mas. 


Au pornit-o apoi la vale, 
Fiecare pe-a-sa cale. 


Fiind melci, 
Codobelci, 


Dacă revista ţi-a plăcut 
citeşte-o iar dela nceput 


Zgätedang Unbrersităţii laşi 


— la te uită. Eu mă miram că 
am răcit, în toiul verii şi când colo 
am lăsat poarta grădinii deschisă 
toată noaptea. Se vede că m'a tras 
un curent. 


Prevăzător 


Copilul: — Ai luat cu d-ta bom- 
boane? 

Guvernanta: — Doar mergem să ne 
plimbăm la şosea, ce nevoie avem 
de bomboane? a o 

Copilul: — Da, dar poate co să 
plâng pe drum. 


Adevărat 


Patronul: — Eri mi-ai cerut voie 
să te duci la dentist şi când colo 
te-am văzut la cafenea jucând cărți. 

— Nu v'am minţit, am jucat cu 
dentistul. 


La fel 


— Aşa dar nu crezi în nimic? 
— Cred numai în ceea ce ştiu. 
— E acelaş lucru. 


Cugetarea lui Azor 


imite 


— Acuma a început să ne 
oamenii pe noi. 


_PREŢUL 5 LEI. 


La teatru 


Tenorul: — Când am cântat pentru 
prima oară pe scenă, publicul a luat 
cu asalt casa de bilete. 

— Desigur ca să ceară înapoi 
banii. 


Ghicitori 


Am un sac, plin cu mac, stă cu 
gura pn jos mereu şi nu se varsă? 
(nu10H) 


Am o fetiță delicată, cu rochie 
roşie îmbrăcată. Când încep a o 
desbrăca, toți încep a lăcrăma? 

(ede29) 


— Orbul vâna un iepure, şchiopul 
îl prinse şi despuiatul îl puse în 
buzunar. Ce-i asta? 

— 2 


— O minciună. 


Cum este o scrumbie, când este 
sărată şi coaptă? 
(eneon) 


Prichindel, prichindel, face gardul 
măricel? 


(məy) 


Scurt, gras şi frumos, iute, iute 
te dă jos? 
(Imo3std) 


Mândru şi cu mot, dă „bună di- 
mineața“ la toți? 
([n50%09) 


Unde au crescut cele dintâi flori? 
(auevued ur) 


Copil bun 


Mama: — Vezi Lenuţo, pe copi- 
laşii din casa vecină. Ei nu au nici 
tată, nici mamă, nici mătuşe. Nu 
vrei să le dărueşti ceva? 

Lenuţa: — Cum nu, mămico. Să 
le dăruim pe tanti. 


Caz grav 


— Ascultă Nicuşor, cine te-a lovit 
la cap de eşti aşa de umflat? 

— Gică a aruncat flori după mine. 

— Dar florile nu ţi-au pricinuit 
umflătura. 

— Nu, dar mai era şi ghiveciul 
cu ele. 


imprimeriile 


— Cucoana mi-a spus să pun la 
fiert conservele. Fierb cutiile astea 
de două ceasuri şi tot nu s'au mai 
muiat. 


Singura scăpare 

Avocatul către inculpat: — Mă 
întreb ce-aş putea spune pentru apă- 
rarea d-tale? 

Inculpatul: — Spune că ai făcut 
d-ta spargerea. 


Dialog 

— Cine-a plătit datoria se îmbo- 
gățeşte. Aşa c'ai face bine, dragă 
prietene să-mi înapoezi suta de lei, 
pe care ţi-am împrumutat-o. 

— Eu unul, nu țin la avere. 


Nedumeritul 


Indianul: — Inţelege-mă domnule, 
îsta nu e un pansament, e un turban. 
Aşa e moda la noi. 


Mitică șofer 


— Ce te uiţi aşa mirat la mine 
domnule. Nu vezi că aici voiam să 
opresc automobilul ? 


Adevărul S. A.. Bucureşti 


ef, 


be PE E "SES 
MAC: MARE S ks Ee 
= | purni de gom L E: 
e. oc) , 


MAC- -MARE A ŞI ADUS Tae 
H PA! TETS 
IS wen S paie en o 
A OPRIT. 


Le 
akt ý 


MAC- -MARE A 
PUII AZI SI 1 


FUGE DANSUL PAR’C’AR VREA, 
TOATE PREMIILE SÄ 1A 


GE 
SA NEW rece 
MAI PETRECEM. J” 


VRETI DIN FUER 
SA VEDETI. Cum 


PLOAE SÂ-l STRO 
pr o i SAI DESLIPEA SCK“ 
N'AU ZIS NU. IAR EL, DRACOS, "Doan Ne $ 


 TOARNA' CLE/ DIN PLIN PE Jos. 


C-MARE INCÂNTAT, 
FELICI) TAT. 


MAC 
E A Se NUL CEL cu TEL 


STÉIERT OLCA rea Ber "oe Fi s 


ANDERCO SERGIU.— 


Dragul meu, desenul este 
bunicel şi voi avea grijă 
să-l public cât mai curând. 
Imi pare nespus de. rău 
că eşti bolnav în pat. Să-ţi 
ajute bunul Dumnezeu să 
învingi boala, să te faci să- 
nătos şi să-mi poţi scrie 
singur cu uşurinţă. 


ELENA DUMITRES- 
CU şi ARTUR GAȘLER. 


— Glumele trimise sunt 
foarte bune, dar sunt prea 
grele pentru revista noas- 
tră. Incercați să-mi trimi- 
ten altele. 


Desenul nu poate să a- 
pară la noi, deoarece este 
copiat din altă revistă pen- 
tru copii. 


TAMARA BRENER.— 
Am predat jocurile. Iei 
parte la concursul la care 
se pot câştiga biciclete? 


ROSENBLAT BELA. 
— Mulţumesc pentru de- 
sen, dar nu-i chiar atât de 
bun spre a putea fi pu- 
blicat. 


LIDIA STROINOV- 


SCHI. — Foarte bun de- 
sen. Va apărea. 


CĂLUGĂRU ŞTEFAN. 
— Felicitările mele pentru 
reuşita la examene. Data 
viitoare îţi voi scrie mai 
mult. 


MIRCEA EPARU. — 


Eu nu-ți pot spune dacă 
jocurile trimise sunt. bine 
deslegate. Trebue să-ur- 
măreşti când se publică 
deslegătorii la finele fie- 
cărui concurs. 
"gë ër Mr Mr ër, d 
IN NUMĂRUL VII- 
TOR VOM ARĂTA CUM 
TREBUE SA FIE 
TRIMISE DESLEGĂ- 
RILE LA CONCURSUL 
NOSTRU DE JOCURI 


GETTA MOLDO- 
VEANU. — De ce nu 
citeşti cu atenție condi- 
ţiunile de participare la 
concurs. Nu trimiteţi decât 
jocurile care au mențiunea 
„pentru concurs“ celelalte 
jocuri nu trebuesc trimise. 


DUMITRESCU ȘT. 
SCIPIONE. — După cum 
vezi o parte din deslegă- 
torii jocurilor noastre au 
fost publicați. Acuma vom 
da rezultatul concursului. 
Aceasta în primele zile 
ale lunii August. Te po- 
meneşti că vei fi şi tu 
printre premianți. Trimite 
deslegările, la timp. 


TOȚI COPIII să ci- 
tească FLOAREA INGE- 
RULUI, cea mai frumoasă 
carte de poveşti, tălmăcite 
de Mătuşica şi ISPRĂ- 
VILE UNUI COPIL 
NEASTÂMPĂRAT, o 
carte cu pozne frumoase 
şi interesante, scrise de 
mine pentru voi. 


ERCULESCU ŞTE- 
FAN. — Nu mă pricep la 
jocuri. L-am rugat însă pe 
d-l Florin, care este re- 
dactorul nostru să se ocu- 
pe de ele şi să publice 
ceea ce va socoti că este 
bun. Aibi prin urmare pu- 
țină răbdare. Ce rubrici ai 


mai dori să găseşti în re- 
vista noastră? 

SIDI ELLENBERG. — 
Cred că profesoara ta poa- 
te fi mândră că are o ele- 
vă atât de recunoscătoare. 
Nu este necesar să te în- 
văț eu ce 'să scrii şi cum 
să-i arăţi recunoştinţa ta. 


Fă cum îţi dictează inima 
ta de fată bună şi fii si- 
gură că doamna profesoa- 
ră va înțelege gestul şi va 
fi mulțumită. Află că nu 
există mai multă răsplată 
şi mulțumire pentu un das- 
căl, decât să vadă că are 
elevi recunoscători. 


== PREMIANŢI 


MARY POPPA 


Primul 


A 


Apă Po AL 
ELENA V. POPESCU 


banjo a fost făcut 
Banjoemas, Java. 


+ 
a 
Ohh 


es 


EVA KAUFMAN 


IONESCU C. ELENA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ere ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


i- | Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE Jegen äerer, S. A. n Bucuresti | 


Tariful abonamentelor lo revista „DIMINEAȚA COPIILOR” = 


In țară: I an Lei 200; 6 tuni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 


In strâinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 


BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


18 IULIE 1939 


No. 806 


JACKSON, PRIETENUL JUNGLEI 


Omul alb era neînarmat căci carabina lui rămăsese 
pe spatele elefantului. El sări deci înapoi, sprijinin- 
du-se cu spatele de un copac enorm şi negrul veni 
după el, aruncându-şi sulița cu putere, în spre 
inima omului alb. Dar Jackson se aplecă puțin în- 
vârtindu-se ca un țipar, şi. sulița se înfipse în pom 
exact alături de el. 

Inainte ca şeful să-şi dea seama de ce i se întâmplă, 
Jackson sărise asupra lui şi-l doborise la pământ unde 
rămase nemişcat. 

Dar în timpul acesta tovarăşii săi îşi reveniseră 
din prima spaimă şi se întorceau să vadă ce se în- 
tâmplă cu şeful lor. 

— Ne-a omorât conducătorul, l-a omorât pe marele 
Matabi, — strigară ei şi năvăliră asupra albului ca o 
haită de lupi turbați. 


Jackson fu într'o clipă înconjurat de ceata negri- 
lor care-i aruncau priviri ucigaşe. Unii erau înarmaţi 
cu sulițe, alții cu topoare sau cuțite şi cu toţii se 
pregăteau să-l atace în vreme ce şeful lor, care-şi re- 
venişe, striga din toate puterile: 

— Omorâţi-l, omorâţi câinele alb. 

Porunca lui ar fi fost îndeplinită fără îndoială 
dacă n'ar fi sosit un ajutor neaşteptat. Era Jumbo 
care venea strigând furios, şi care-l apucă îndată pe 
Matabi aruncându-l drept în mijlocul râului. Făcând 
mişcarea aceasta, elefantul doborî la pământ încă un 
negru; ceilalți fugiră care încotro, prea înspăimântați 
de sosirea lui Jumbo ca să se mai ocupe de soarta 
lui Matabi. 

— Bravo Jumbo, strigă Jackson vesel şi sări în 
picioare. 

Cercetarea podului îi arată că fusese atât de slăbit 
încât n'ar fi putut suporta o greutate mai mare. In- 
dată el se urcă în spatele lui Jumbo, şi trecând râul 
printr'un vad, porni să-l înştiințeze pe Red Halley 

In dimineața aceea şeful companiei de construcții 
se pregătea să încerce tăria podului. In mijlocul ta- 
berei aştepta un tăvălug enorm, împins de o maşină 
puternică. 

— Dacă va suporta podul greutatea tăvălugului, 
atunci va suporta orice altă greutate, spunea Red 
Halley, care conducea maşina. 

In aplauzele spectatorilor, tăvălugul se puse în 
işcare şi maşina plină de oameni dispăru în curând, 
rcând colina care ducea la râu. 

O clipă mai târziu apăru Jackson. 

— Unde-i şeful? întrebă el şi când află, smulse o 
unie din mâinile unui lucrător şi urcându-se pe ele- 
nt, porunci: 

— Repede Jumbo, cât poţi de repede. 


Pe drum, doctorul făcu un Jar la capătul frânghiei 
şi şi-o pregăti în mână. 

Când ajunse în vârful colinei, maşina era gata să 
ajungă la pod. Val vârtej porni Jumbo spre vale, 
tras de propria lui greutate, într'o cursă pe vieață şi 
pe moarte. Cei din maşină îl văzură fireşte, dar cre- 
zând că de plăcere aleargă aşa, îl salutară cu aplauze, 
fără să le vină în minte să oprească. 

— Podul e prea slab, urla Jackson, opriți-vă. 

Dar tăvălugul făcea atâta sgomot încât era imposi- 
bil să fie auzit. Atunci el aruncă lațul care se înco- 
lăci de coşul maşinei tocmai când aceasta ajunsese la 
pod. Jumbo se înțepeni cu toată puterea şi violența 
smuciturii aruncă oamenii afară din maşină cu Red 
Halley în frunte. Apoi elefantul trase tăvălugul până 
în vârful colinei şi de acolo se aşeză Jackson la vo- 
lan, aducându-l înapoi în tabără. Aci avu loc o ex- 
plicație cu Red Halley. Intâi furios, acesta se potoli 
repede când află noutăţile. Matabi era un bandit cău- 
tat de poliție, care avea tot interesul ca Rezerva să 
rămână sălbatecă, fiindcă altfel autoritatea lui ar fi 
scăzut, şi poliția l-ar fi prins. Impreună cu banda 


(Continuare în pagina 14-a). , 


DIMINEAŢA 


„ COPIILOR 


wë 


PRIMA UMBRELĂ.. 


Umbrela de soare a fost 


aceia care a dar ideia 
umbrelei care ne apără de 
ploaie. 


Umbrela de soare era 
cunoscută la început nu- 
mai în Orient, unde era 
rezervată numai marilor 
personalități, şi era mai 
mult un semn onorific de- 
cât protectoare contra 
soarelui, sau a ploii. 

Abia în secolul al 16-lea 
umbrela şi-a făcut apari- 
ţia mai întâiu în Franţa 
şi în Anglia. Prin dimen- 
siunea sa, avea la început 
o înălțime de 1,25 m. şi 
o circonferință de 3,50 
metri, şi o greutate de 
patru livre, umbrela era 
considerată un obiect de 
lux, mai ales că era şi 
foarte scumpă. 

Exista un singur exem- 
plar într'o familie, exem- 
plar care se moştenea din 
generație în generație. 

A fost invenţia genială 
a unui copil care mult 
mai târziu a ajutat să se 
generalizeze umbrela în 
Franţa. Intr'o zi de ploaie 
torențială micul “francez 
şi-a pus peste cercul său 
o bucată de pânză de mu- 
sama, şi cu această pălă- 
rie originală în cap a co- 
lindat străzile. Tatăl său 
a găsit foarte ingenioasă 
ideia copilului şi s'a gră- 
bit să perfecționeze in- 
venția. Primele umbrele 
se făceau în Franţa, nu- 
mai în culoarea albastră, 
care era culoarea regală. 
Acum  umbrelele numai 
prezintă nici o importan- 
ță prin culoarea lor şi 
sunt făcute în toate cu- 
lorile. Se pare însă că 
umbrela va dispare din 
ce în ce făcând loc im- 
permeabilelor. 


CE GĂTIM AZI.... 


Vom prepara mazăre. 
Nu mai este ea chiar o 
noutate în acest sezon, 


dar mai putem găsi încă 


mazăre tânărăľşi verde. Azi vă voi învăța să o prepa- 
rați cu slănină. 

După ce ați curățat un chilogram de mazăre, luați 
un sfert de chilogram de slănină, piept, pe care o veți 
tăia în pătrăţele. 
La Aceste bucățele le veți prăji în 
foarte puțin unt. Când s'au 
rumenit bine, scoatem slănina 
şi punem în cratiţă o lingu- 
riță de făină pe care o veți 
amesteca bine când sa ru- 
menit, veţi turna o jumătate 
pahar de apă, veți pune la loc slănina, adăugați mază- 
rea, puțină ceapă şi un buchet de pătrunjel, puțin pi- 
per. Dar fiți atente nu puneţi sare, căci slănina este 
destul de sărată şi va săra suficient mâncarea. 

După ce ați acoperit cratița, lăsați să fiarbă la foc 
potolit timp de patruzeci de minute. 

După scurgerea acestui timp, mazărea e fiartă. Scoa- 
ten buchetul, răsturnați mazărea într'o farfurie caldă 
şi serviţi la masă. 


LUCRURI PRACTICE ŞI UŞOR DE LUCRAT... 


Pentru plimbările făcute în vacanță cu bicicleta, pe 
jos, la soare, la munte, în automobil, vă sfătuiesc, dra- 
gele mele, să vă faceţi o basma, care vă va apăra de 
vânt şi soare. Este foarte uşor de lucrat şi elegantă. 

O veți executa dintr'o mătase lavabilă, (tussor de 
pildă), în culoare deschisă, iar motivele le veţi lucra 
în culori aprinse. 

Broderia o veţi executa în puncte lanț. Felul lucrării 
o dăm în ilustrația noastră. 


Oraşul Cheshire, Anglia, produce mai 


mult de un milion tone de sare pe an. 


DA 
e 


a 


AŢI STIUT EA 


Dacă fierbeți în rufe o 
lămâie tăiată felii sau în 
mai puține rufe, o felie 
de lămâie, acestea devin 
mai albe... 


Clapele de pian. se cu- 
răță bine dacă sunt gal- 
bene, frecându-le cu puți- 
nă benzină. Acelaş servi- 
ciu îl face şi un burete 
îmbibat cu zeamă de lă- 
mâie. Buretele nu trebue 
să fie însă prea ud... 


Ca să se păzească de 
reptilele otrăvitoare indi- 
genii din Liberia se ung 
pe picioare cu usturoiu. 
Prin acest miros gonesc 
şerpii. 


0 MÂNCARE 
BINEFĂCĂTOARE 


Vreau să vă dau azi o 
rețetă” foarte recomanda- 
bilă pentru sănătate, cât 
şi pentru -bunătatea ei. 

Fierbeţi împreună prune 
uscate, caise şi mere în 
cantități egale. După ce 
le-aţi fiert timp de o ju- 
mătate de oră, le dați 
prin maşina de legume. 
Acest compot îl mâncaţi 
în fiecare dimineață cu 
pâine cu unt. 

Este un remediu foarte 
sănătos şi mult mai bun 
decât celelalte remedii 
dezagreabile care s'au re- 
comandat până acum ca 
sănătoase, 

Bine înțeles că această 
cură trebue urmată regu- 
lat un timp mai îndelun- 
gat pentru ca să aibe un 
efect bun asupra sănătății 
voastre. 


PRINTESA RÂDE-PLÂNGE 


A fost odată, departe, departe, că şi gândul obo- 
seşte până să ajungă acolo şi demult, demult, că 
amintirea unui singur om, n'ar fi de ajuns ca să în- 
capă timpul scurs. Ci, legănată în vorba multor babe 
şi uncheşi sfătoşi, abea s'a mai putut păstra povestea 
până la noi. 

Şi dacă a fost atât de departe, care om mai ține 
minte locul „unde“ ? Şi atât de demult dac'a fost, în 
care gând a mai rămas pitit şi numele împăratului 
cu care începe povestea? Impărat voinic şi mare, că 
zece țări supusese şi blagoslovenia puterii lui în alte 
zece pătrunsese. Şi mâna dreaptă când şi-o ridica, în 
lumea întreagă încremeneau vrăjmaşii. 

Avea viteazul o fată frumoasă ca soarele cerului, 
cu păr arămiu şi bogat, în care se adunau sclipiri 
aurii şi zâmbete şăgalnice. Şi ochi frumoşi avea dom- 
nița, verzi şi adânci, ca două pietre prețioase, fără 
pereche în lume. Dar minunat înainte de toate era 
râsul ei. Când se înveselia şi pornea să-şi scuture 
clopoţeii râsului, din toate părțile alerga lumea so 
asculte şi să râdă cu ea. La râsul ei, florile se des- 
chideau mai tare şi vântul fluera lung, lung, de după 
vre-un copac bătrân. 

Şi iată că într'o bună zi a hotărât domnița Asunta 
să ia şi ea parte la vânătorile bogate ce se țineau 
lanţ în pădurile din împrejurimi. Nimeni n'a putut 
să-i schimbe gândul, să stea împotriva zâmbetului său. 
Ci îmbrăcată în mătase şi argint porni ea veselă în- 
conjurată de floarea ostaşilor săi, spre o pădure. ce, 
din castel, abea se vedea ca o dungă întunecată la 
orizont. 

Mers-au ei voiniceşte şi 
drumul cu glume şi cântec 
l-au împletit, fără să simtă 
cum trece ziua încet, până 
când întunericul îi învălui 
ca un hoț de lumină. Atunci 
porunci domnița : 

— Aprindeţi torțele'! 

Şi la lumina lor tremură- 
toare, văzură că sunt chiar 
în fața pădurii. Vânt înghe- 
țat sufla dintr'acolo şi ve- 
selia lor căzu în noapte şi 
tăcere. Dar Asunta îşi pă- 
stra zâmbetul fără grije. 

— Pe aici, spuse ea ară- 
tând o cărare îngustă, pe 
aici vom intra în pădure. 

— Măria-Ta, îndrăzni mai 
marele oştilor, e târziu şi 
împăratul ne-o fi aşteptând. 

— Die frică? 

— Mi-e frică pentru Tine, 
Miăria-Ta. 

— Prostii, strigă ea, am 
spus că vreau să intru şi 
voiu intra în pădure. Să mă 
urmeze cine vrea! 

Și din toți, singur un 
ostaş înalt şi subțire, cu ochi 
de cicoare, îndrăzni să-i răs- 
pundă: „Vin!“, 

— Voi, se 'ntoarse Asunta 
către ceilalți, rămâneți aici 
şi sunați din corn ca să ştiu 
pe unde să mă întorc. 


Al să déi POTECI 


de ELVIRA CALAN 


Și izbucnind în râs, descălecă şi porni în pădure 
cu ostaşul care purta o torță în mână. Dar nu făcură 
nici douăzeci de paşi, şi lumina le fu stinsă de o 
fâlfâire a umbrelor. 

— Neintoarcem, domniță? îndrăzni ostaşul. 

— Nu, fu răspunsul scurt şi Asunţa porni înainte. 
Dar în urma ei, pomii şi tufişurile se apropiară fără 
veste şi el găsi drumul închis. In zadar încercă apoi 
să-şi facă locpână la prinţesa pe care-o ştia singură'n 
noapte. Pădurea fermecată se ridica în fața lui mută 
şi nemişcată, ca un zid de umbră şi tăcere. 

Atunci se întoarse la ceilalți şi cu toţii începură 
să sune din corn iar şi iar, să-i audă domnița şi să 
se întoarcă. 

Când auzi chemarea cornului, Asunta începu să râdă. 

— Le e frică, gândi şi căută să meargă mai departe, 
în timp ce râsul ei trezea ecouri ciudate cum nu mai 
auzise încă. Doi-trei paşi înaintea ei se afla un eleşteu 
mic şi negru; nici-o pasăre nu-i cânta în preajmă, 
nici-o adiere-nu-i turbura apele. Negru şi nemişcat 
stătea în fața domniței, al cărui râs se răspândea 
în aer. 

— 'Tuuuu! Tu-tu-tuuuu! chema cornul. 

— Clinc-clinc-clinc, se spărgeau clopoțeii râsului 
de pomi şi de apele lacului. 

— Intoarce-te, întoarce-te, spunea glasul cornului. 

— Nu mă 'ntorc, nu mă 'ntorc, taci, răspundea râsul 
fetei. 

D . > e 4 . 

Și cornul se supuse. O ultimă chemare mai răscoli 
umbrele pădurii şi se stinse încet, încet, încet. 


Liniştea se închise la loc, 
înainte. 

Atunci, pentru prima oară 
fricei. 

Incercă să fugă, să plece de acolo, dar din nou s'au 
închis tufişurile în fața ei, fără loc de trecut, fără 
cărare. Şi prizonieră a rămas Asunta în poenița la- 
cului negru. 

Un cântec trist şi în- 
cet începu să răsune 
deodată şi frunzele co- 
pacilor se legănară în 
ritmul lui, şi undele 
lacului se turburară şi 
ele. Un cântec trist şi 
lung, venind de de- 
parte, melodie mângâ- 
ioasă şi plină de dor. 
Fu întreruptă însă de 
un sgomot de ramuri 
şi frunze, şi întorcân- 
du-se, abea putu fata 
să-şi înăbuşe un stri- 
găt de spaimă. Tufişu- 
rile din jurul ei înain- 
tau spre lac şi poenița 
se îngusta văzând cu 
ochii. Zadarnic încercă 
Asunta să se împotri- 
vească, să-şi facă loc 
printre ele. Tufişurile 
vrăjite se apropiau 
mereu, îndoindu-se şi 
foşnind batjocoritoare. 
Impinsă de iureşul lor, 
domnița fu aruncată în 
lac. 

"` Era un lac fermecat, 
ca toată pădurea aceea 


ciudată şi apele lui nu erau altceva decât unde 
de pâclă neagră şi deasă prin care nu se vedea 
nimic. Prinţesa alunecă fără vătămare printre ele, şi 
ajunse la fund într'o sală uriaşe, un palat ca'n basme. 
Lumânări înalte dădeau o lumină tainică, ce făcea să scli- 
pească în mii de ape diamantele încrustate pe pereți. 
Din cele patru colțuri se deschideau patru coridoare 
la fel de luminate şi împodobite. Şi pretutindeni 
zâmbeau, râdeau şi se certau pitici, pitici sculptați 
din cea mai fină marmoră. 


mai amenințătoare ca 


simți domniţa, fiorul 


Linişte, tăcere, nemişcare. Numai cântecul de adi- 
neauri se auzia mai tare, sporit par'că de ecoul în- 
căperilor goale. 


Cu totul liberată de spaimă, Asunta începu să râdă, 
vesel, nebuneşte, cum râdea acasă, în palatul de piatră. 
Şi iată! Primul pitic pe care îl atinse unda râsului, 
clipi din ochi, se scutură din amorțeala pietrei şi 
sări lângă ea. Altul îl urmă, şi altul, şi altul, până 
se adunară cu toții în jurul domniţei. Săreau, jucau, 
şi alergau împreună cu ea prin sălile luminate. 


— Clinc-clinc-clinc, se sbenguia prin aer râsul 
domniței. 

— Hi-hi-hi, răspundea râsul piticilor şi palatul din 
adânc răsuna de melodia lor voioasă. 


Deodată, sgomot năpraznic se auzi dincolo de pe- 
reții care se sparseră fără de veste. Prin gaura des- 
chisă se vedea o peşteră mică şi verde, plină de aburi 
înecăcioşi. A 

In mijlocul peşterii se ridica un catafalc micuț, 
acoperit de un giulgiu vechi şi rupt, pe care se 
odihnea un broscoiu mort. Patru lumânări de ceară, 
cu flacără violetă, aruncau lumini nehotărâte si slabe. 
Sun mijlocul acestui vis urât se afla o vrăjitoare cu 
ochii violeţi ca flacăra lumânărilor şi păr alburiu, 
clătinat de mişcarea aburilor din peşteră. La vederea 


Cea mai bună slănină se 


obține din porcii leneşi. 


ei, piticii încremeniseră iar ca mai înainte; pe buze 
le îngheță cuvântul : 

— Fereşte-te de ea! 

Şi numai ochii lor o mai urmăreau cu milă. 

— Ce vânt nenorocit te-a adus pe la noi, domniță 
cu păr aprins ca focul? rosti baba ridicându-şi ochii 
arşi de lacrimi. Ce gând nesocotit te-a îndemnat? 
Căci amar ai să blestemi 
ziua în care ai pătruns 
aici. 

Domnița tăcu înfri- 
coşată. Un ultim ecou 
al. râsului care se ră- 
tăcise în depărtări, se 
întoarse să moară cu- 
minte la picioarele ei. 

— Râdeai! Râdeai 
când a murit broscoiul 
drag, care ştia atât de 
bine să amestece far- 
mecele în eleşteul ne- 
gru! El, care singur 
din vietätile pământu- 
lui mi-a fost credincios, 
a murit acum. Şi tu 
râdeai când ar fi tre- 
buit să plângi cu 
mine. i A 

— N-nu ştiam, îngâl- 
mă prințesa. 

— Nuştiai! Ha-ha-ha! 
Ei plângi acum, plângi, 
nu râde! Din lacrimele 
mele creşte vraja. O 
vezi? Te cuprinde, te 
înăbuse, lacrimă fără 
odihnă, odihneşte-te 
acum în sufletul fetei 
de 'mpărat. In loc de 


plâns, să râdă, în loc de râs, să plângă. Ha-ha-ha! 
Ha-ha-ha! Fugi, fugi, domniță Râde-Plânge. 

Şi a dispărut baba şi Asunta Râde-Plânge a luat-o 
la goană prin coridoarele pustii, căutând un loc de 
scăpare. A vrut să plângă domnița, dar în locul la- 
crimilor, cascade de râs au cutremurat-o şi gonită de 
jale, străbătu săli şi saloane, cobori şi urcă scări bo- 
gate de marmoră; istovită de mers, ajunse „în cele 
din urmă într'un turn înalt pe ferestrele căruia se 
vedea o câmpie întinsă, întinsă de nu 1 se vedeau 
marginile. Acel, în turnul acesta, se afla un voevod, 
o stană de piatră cu buzele întredeschise. Din gura 
lui îngheţată, ieşeau în valuri sunetele melodioase 


care-o fermecaseră. Atunci şi-a dat seama Asunta că- 


glasul acesta îl auzise şi în pădure, şi în timp ce 
fugea prin palatul vrăjitoarei. Era târziu, domniţa 
încercase atâtea până acum, că era obosită de moarte, 
Și rezemându-şi capul de o coloană a turnului, adormi 
cu un ultim suspin, de râs şi de plâns totodată. 

Iar prințul îşi scutură amorțirea încet, încet, până 
se schimbă cu desăvârşire. In locul stanei de piatră 
sta acum un băiat înalt şi voinic, cu ochi cenuşii şi 
zâmbet vesel. El făcu un semn — şi pe ferestrele 
turnului intrară multe, multe zânişoare blonde şi 
subțiri. E 

— Oh, stăpâne ai scăpat însfârşit, 
voioase. Cine te-a salvat? d 

— Ea, răspunse voevodul adăogând : şi m'am hotă- 
rât s'o salvez şi eu. 

La un semn, zânişoarele luară domniţa adormită, o 
purtară uşor afară din turn şi se coboriîră pe câmpia 
învecinată. Stăpânul lor le ajunse din urmă plutind 
prin aer şi cu toţii se îndreptară spre un râu ce curgea 
fără sgomot la picioarele turnului. Aci, una din zâni- 
şoare se dădu peste cap, prefăcându-se într'o barcă 
încăpătoare. Tovarăşele ei o culcară apoi pe domniță 

(Continuare în pag. 14-a). 


şoptiră ele 


DDP Angel var Ada Lei ep a a 


= 


Ee AR 


NE SCRIU 


AMINTIRE TĂETORUL 


Anii trec şi uitarea se 
aşterne peste cele mai 
crâncene dureri, lăsându- 
ne doar amintirea faptelor. 
In Ianuarie s'au împlinit 
8 ani, de când sărmanul 
meu părinte a părăsit lu- 
mea aceasta. Zăcuse în pat 
câteva luni, boală grea, 
cu dureri şi suferințe de 
nedescris. Și într'o zi urâ- 
tă cu ger şi viscolam ră- 
mas orfană. 

Mai tot timpul acesta 
eu stăteam pe la tuşica, 
unde mă simțeam bine, căci 
unchii mă răsfățau. Aveam 
jucării nenumărate şi în- 
vățasem multe poezii pe 
care le rosteam din vârful 
limbei. 

Inmormântarea s'a făcut 
fără ca eu să ştiu ceva, 
însă seara la masă la tu- 
şica, observai după scau- 
nul meu cel înalt, că toţi 
trei mâncau fără poftă, 
nu vorbeau şi-şi tamponau 
des ochii cu batistele. E- 
ram nedumerită de ce sunt 
trişti şi ca să le alung mâh- 
nirea, m'am strecurat bi- 
nişor dela masă lângă sobă 
şi cu o poză grațioasă în- 
cepui să spun poezia pre- 
ferată de unchiul: 


Era un mos 

S'avea un totos. 

Ah! te mai totos 
Tun tânta la mos. 

Ia tântă totosule 
Soal de zoată mosule. 


In totdeauna îmi înso- 
țeau versurile cu bătăi din 
palme şi legănări de cap. 
De astă dată nici o miş- 
care. O umilință aşa de 
mare încă nu îndurasem. 
Şi unde m'am pornit pe 
un plâns cu sughițuri, din 
care nu m'am oprit decât 
când, au început a plezni 
palmele şi cele 3 capete 
a se legăna în cadența ver- 
surilor pe care le repetai. 

Şi aşa am silit pe cei 
dragi mie, ca în cea mai 
tristă zi, poate, a vieţii lor 
să cânte şi să joace. 


E. BEATRICE 


S7 


A fost odată un tăetor 
de lemne care se tot plân- 
gea că munceşte din zori 
până în noapte şi tot nu 
trăeşte bine. Zilnic bles- 
tema pe Adam şi Eva, zi- 
când că din cauza lor se 
chinueşte pe pământ şi că 
de n’au fi mâncat mere 
din pomul oprit, ar fi trăit 
bine în raiu, neştiind ce 
însemnează sărăcia. 


29 


e 


DE LEMNE 


se va întoarce repede, dar 
să aibă grijă să nu des- 
chidă capacul unei farfu- 
rii ce sta pe masă. 

Cum a ieşit, curiosul pă- 
durar se şi duce să vadă 
ce este în farfurie, se a- 
propie spunând: 

„Lasă că n'o să mă va- 
dă el“ şi puse mâna pe 
capac. 

Nici nu-l ridică însă bi- 


Tocmai când se plângea 
el aşa. a fost auzit de un 
împărat care tocmai ieşise 
la vânătoare. Impăratul îi 
ieşi înainte şi îi spuse că 
vrea să-l ia la palat, unde 
va trăi ca un împărat. 

Pădurarul primi cu bu- 
curie propunerea, aşa că 


într'una din zile îl vedem 


în palat fiind fericit şi 
mulțumit. 

Trecu o zi, o săptămână, 
o lună şi totul era bine. 
Tăetorul sta toată ziua, ca 
în raiu nu altceva. 

Odată împăratul chemă 
pe tăetor în camera sa spu- 
nându-i să stea puțin, că 


ne căci un şoricel ieşi ca 
fulgerul şi dispăru fără 
urmă. 

In zadar îl caută bietul 
tăetor, căci nu-l mai găsi. 

Peste puțin timp, veni 
şi înțeleptul împărat, care 
a pus şoarecele înadins 
să vadă dacă tăetorul e 
sau nu credincios. Acesta 
cum văzu lipsa şoricelului 
îl” chiemă_pe. tăetor şi îi 
spuse: „Precum Dumne- 
zeu a pedepsit pe Adam 
şi Eva pentrucă au mân- 
cat din pomul oprit, tot 
aşa şi eu te pedepsesc 
findcă n'ai ascultat porun- 
ca mea, De acum înainte 


DIMINEAȚA 


CITITORII 


MINCIUNA 


— Spune-mi draga mea 
măicuțţă, 
Ce-i minciuna oare, spune? 
E urâtă, e drăguță, 
Aren ea şi lucruri bune? 


E băiat sau e fetiță, 

Sau vre-o mică păsărea? 
— Nu, copile... stă'n guriță 
Şi o spune cine vrea... 


E urâtă, neiubită, 
Alungată — şi-uneori 
Râzi de ea cât e prostită 
Când o vezi că trage sfori. 


E o hoață, o nebună 
Şi-o şireată — ce mai vrei! 
Tu să nu crezi ce-o să-ți 
spună 
Când vei da de rostul ei... 


— Dar măicuţă, ce tărie 

Are ea să fie-aşa? 

— Gândul rău, sau cine 
ştie, 

Poate numai fiindcă-i rea! 


Plângi amarnic când vreo- 
dată 

Iți aţine calea 'n drum... 

Mi te prinde dintr'odată 

Și nu ştii nici când, nici 
cum... 


— Vai, măicuţă, dar mi-e 


teamă, 
Spune-mi cum să mă fe- 

resc? 
Cum să scap de dânsa, 

mamă, 


Cum din drum s'o ocolesc? 


— Foarte bine! Atunci 
spune 
Adevărul fir în păr... 


— Maică dragă... azi... trei 
prune... 
Am furat... şi eri... un măr... 


P. TĂLĂNGESCU 


SZ" e e e e e e 


du-te şi munceşte cum ai 
muncit până acum, tăind 
lemne în pădure, şi să nu 
te mai aud blestemând pe 
Eva al cărui păcat l-ai re- 
petat chiar tu. 


G. C. CATIUŞA 


rk 7 DC en D'RE PI TI SR een 


A 


`~ 


puşa din mijloc e făcută din două 
mosoare, puse unul peste altul, 
cum se vede în figura 2. Păpuşile 


JUCĂRII DE LEMN 


Vă dăm de data aceasta câteva 
modele de jucării, făcute de astă 
dată din lemn. Bineînţeles că nu 
este vorba de scândură obişnuită, ci 
de lemn de traforaj. Lucrările aces- 
tea nu vor putea fi executate decât de 
aceia dintre voi cari au un traforaj. 

Luaţi modelul din revistă, mări- 
ţi-l atât cât doriți cu ajutorul pă- 
trățelelor — aşa cum se, fac şi hăr- 
tile de geografie — şi apoi copiați-l 
pe lemnul de traforaj. 

Restul ştiţi singuri cum trebue 
făcut. Când e -gata modelul, dacă 
aveți puțină îndemânare, îl puteţi 
colora, fie ca la noi în revistă, fie 
oricum vă este pe plac. 


mici sunt făcute numai din câte un 
singur mosor, ca în figura no. 3. 
Picioarele pe care le Ip jos, le 
tăiați din hârtie mai groscioară, 
colorată, iar capetele le faceţi din 
plastilină. Imbrăcămintea păpuşii 
mai mari, face- 
ţi-o din foiţă 
creponată. 
Luaţi două 
scândurele sub- 
țiri şi bateţile în 
cruce, aşa cum 
se vede în fi- 
gura no. 1, iar 
exact la mijloc 
lipiţi, pe partea 
de dedesubt, o 
pilă mică făcută 
din măduvă de 
soc sau treceţi 
un ac prin acel 
punct. Fixaţi 
păpuşile, fiecare 


Nna 17007 


Luaţi însă seama să nu faceți calul 
verde, sau fața clovnului albastră. 

Jucăriile pot să vă fie vouă de 
folos, sau dacă vreţi, faceți un codou 
mămichii voastre spre a le expune 
în vitrină. 


UN CĂLUŞEI 


Este drept c'a trecut vremea Mo- 
şilor. Cu toate acestea, vreau să vă 
învăţ cum să vă faceți un căluşei, 
cu care să vă distraţi când nu aveți 
altceva de făcut. In primul rând 
aveți nevoe de mai multe mosoare 
vechi, din care să faceți păpuşile. Pă- 


ZA 2 S ip 


UD, LOVIT, NU ARE A 


GC 


DIMINEAȚA 


DISTRACȚII PENTRU kan? 


STRIGA BICA : 


7 OLEU 
SARACUT DE CAPUL MEU! 


FACE, 
RAZBUNAREA EL ȘI-O COACE 


la locul lor, aşa cum 
se vede din ilustra- 
ţia noastră, şi apoi fa- 
cet vânt căluşei-ului. 
Se va roti, iar ro- 
chiile colorate ale pă- 
puşilor îi va da un 
aspect foarte frumos. 
Petrecere bună! 


BÄETASUL ASI 
NAZDRAVAN. $ 


eer + 
FA 


CITIND, VAL,BIETUL BAIAT, 
PESTE CE SA ASEZAT! 


„NICI NU MERITI $ 
PLEC, SA NU TE må 


Ka 


SE wNDE 


a 
ScĂRPINAT 


„BRAVO 'ANUNTU-I MINUNAT ! 
ASTA-I TOT CE-AM ASTEPTATI” 


VĂNIILE 
2 


A-I BICA, 
I FARA FRICA 


Mulţi dintre voi 
cred desigur, că este 
destul să încui seara 
uşa cu cheia şi să laşi 
cheia în broască, pen- 
tru a fi sigur că nu 


mai poate intra cine- - 


va în casă. 


„CINE-O FI FAPTASUL OARE d 


E ZARESC! 


|| 
H 


ZC 
IUTE INAPOI 


-EN e: dr 
ER DE Er dA 


A-T/ VORBESC! „DACAI zit ESTI MINUNAT, 
BICA ZAU!YN PRUNC SCALDATI' practică. 


VENI, 
CV-UN PACHET IN MÂNĂ ŞI 


Le 
Ak 


„PENTRU TOT CE-AM INDURAT, 
TINE, PRAF DE SCARPINAT] 


ILE DE VACANȚĂ 


Sunt însă hoți, cari au instrumente 
speciale, cu care pot să scoată cheia 
din broască cu mare uşurinţă şi apoi 
cu un şperaclu deschid şi broaştele 
cel mai complicate. 

Să vă învăţ eu ce să faceți spre a 
nu mai risca să vi se 
descuie uşa de către 
nechemați. 

Luaţi un ac de cap 
mai lung, sau faceți 
din sârmă un fel de 
ac de cap aşa cum se 
vede în ilustrația noa- 
stră. Incuiați uşa şi 
petreceți acul peste 
clanță şi prin gaura 
cheii, ca în imaginea 
alăturată şi vă asigur 
că nu va exista nici 
un om care să mai 
poată deschide uşa 
din afară. Este o si- 
guranță eftină şi 


MOARA DE NISIP 


Figura no. 1 ne înfăţişează moara 
de nisip. Nu are acoperiş şi nu are 
nici podea, deoarece trebue să turnațţi 
pe sus nisip fin, cernut, care să cadă 
jos, pe o bucată de _ hârtie, pe care 
să-l strângeți. Prin căderea lui, nisi- 
pul pune în mişcare roata morii. Mă- 
rimea cutiei pe care o faceți din lemn 
de traforaj, e următoarea: 20 centi- 
metri înălțime şi 10x10 lățime. 

Figura no. 2 arată cutia lipsită de 
unul din pereți. După cum vedeţi, 
sus sunt două scândurele puse pieziş, 
astfel încât n'au decât o deschizătură 
mică, la centru. Pe această deschiză- 
tură se va strecura nisipul. Punctul 
însemnat cu litera B este gaura prin 
care va trece axa pe care este fixată 
roata, 


Figura no. 3 arată cum este făcut 


mecanismul morii. E un mosor mai 
măricel, fixat pe o axă rotundă, care 
trece prin pereții morii. Intr'o parte 
fixați aripile din afară ale morii. 
Figura no. 4 arată cum trebue să 
fixați pe mosor, patru aripioare. Mai 
limpede vedeţi acest lucru din 
Figura no. 5. Pe aripioarele acestea 
va cădea nisipul, punând în mişcare 
mosorul şi deci şi aripile morii. 
Figura no. 6 este tot explicativă, ca 
să înțelegeți mai bine mecanismul. 
Cine vrea să aibă mai puțină bătaie 
de cap şi să nu-şi construiască singur 
cutia, n'are decât să întrebuințeze o 
cutie de țigări, mare, de care nu mai 
are nevoie. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


_ 


E ACIULIT A" 


D 


OERII Rădvan erau îndeajuns de cunos- 
euni prin locurile acelea de munte, unde 
gospodăria lor era pildă de bună rându- 
ială şi unde bunătatea lor 
îi -făcuse de mult iubiți de toți 

——__ sătenii din împrejurimi. Conacul lor se 

înălța mândru şi strălucitor de albeață printre brazii 

înalți şi verzi. De jos, din vale, casa se vedea ca un 
castel din poveste. 

„Acolo, arătau sătenii străinilor, acolo şade Boierul, 
să-i dea Domnul sănătate !“. 

Boierii nu erau bătrâni. Vasile Rădvan era înalt 
şi bine legat şi Doamna Anicuţa era tânără şi fru- 
moasă. Dar, în afară de binele ce-l făceau tuturora, 
fericirea traiului lor era Titel, un băieţel de opt ani- 
şori, bucălat, cu părul negru şi ochii ca mura. 

Titel crescuse de mic aici, printre coamele munți- 
lor, în mijlocul pădurii, în curtea conacului, printre 
găini şi bibilici. Toată lumea eraa lui; fugea râzând 
după Gut, se certa cu gânsacul şi alerga cu ochii 
plini de lacrimi în poala mamei, când Maca-Mac, ră- 
ţoiul cu ciocul galben, îl apuca de deget când încer- 
ca să-l mângăie pe cap. Titel iubea toată lumea asta 
mică, a sa; pe unul singur nu-l putea suferi însă,pe 
unul singur îl duşmănea: pe Căciuliţă. 

Căciuliţă se pripăşise de mult la conacul Rădva- 
nilor. Era un ţânc de doi anişori când l-adusese o 
bătrână din sat. Boierii îl luaseră la ei, îl crescuseră 
şi Căciuliță se făcuse mare. Numele lui adevărat nu 
era Căciuliţă. Il căpătase însă dela argații din curte, 
îl întrebuințau şi boierii şi chiar el se învățase să 
se audă strigat aşa. Era un copil cuminte, de aceeaşi 
vârstă cu Titel. Şi, deşi s'ar fi cuvenit poate ca cei 
doi copii să fie prieteni, totuşi nu era aşa. Titel îl 
disprețuia pe Căciuliță. Iarna, când mergeau la şcoală, 
Căciuliţă buchisea din zori şi până'n seară în abece- 
dare. Titel trecea mai repede peste astea. Ii plăcea 
mai curând jocul de-a soldaţii. De-aceea, la sfârşit de 
an, Căciuliţă era acela care lua premiul şi nu Titel, 
deşi era al Rădva- 
nilor. 

„Vezi, Titel, îi spu- 
neau părinţii, Căciuli- 
tă se sileşte mai mult. 
Ia pildă dela el. E 
muncitor !“. 

Vara, Căciuliță, 
desculț, cu cămaşa 
descheiată pe piept, 
pornea în urma stâ- 
nii, sus, pe vârfurile 
munților. Venea une- 
ori în sat şi atunci 
toată curtea, tot co- 
nacul uita de Titel 
şi-i ieşea lui Căciuli- 
ță înainte. 

Titel nu-l putea 
suferi pe  Căciuliţă. 
Uite-aşa ! Deoarece 
Căciuliță prea e”bun 
cu toții, prea e dar- 
nic din ce n'are nici 
el. Titel e mai eco- 
nom. El păstrează ju- 
căriile din toţi anii şi 
nu dă nimic nimănui. 


Gazul de luminat e de treispre- 


zece ori mai uşor decât aerul. 


Sei 
ice ebe 


de LICĂ HORIA 


Odată, când Titel aranja un tren electric, Căciuliţă 
se apropiase sfios şi privind cu jind, îi spusese: 

„Mă laşi, Titel, să mă joc şi eu?“. 

„Nu!“ —îl repezise Titel şi-i întoarse spatele. 

Căciuliță înghițise o lacrimă şi se întorsese la Gri- 
vei al său. De ce era Titel aşa rău cu el? Ce-i făcuse? 
Fiindcă muncea mai mult ca el? Fiindcă-l iubeau 
mai mult animalele pe el? 

Şi Căciuliță adormea cu capul în blana câinelui, 
visându-l pe Titel bun, prieten cu el. 

Treceau anii. Cei doi copii creşteau. La treispre- 
zece ani, Titel era un băiat frumos; dar era atât de 
mândru, încât toți îl priveau cu teamă, ferindu-se 
din calea lui. Căciuliță se înzdrevenise şi el. Era un 
flăcău voinic, pe care-l îndrăgeau toți. Poate deaceea 
îl privea Titel şi-acum cu atâta dispreţ. Ii 
privea opincile prăfuite, ițarii strâmți şi cămaşa de 
in, fără guler, şi strâmba buzele. Iată cine lua pre- 
miul întâi la liceu, în oraş, înaintea sa. Şi el, el să 
vorbească cu aşa un băiat? Odată cu capul! 


e Za 


Era o vară caldă chiar acolo sus, pe munte, la co- 
nac. Cei doi băieți isprăviseră clasa a treia liceală. 
Erau în vacanța mare. Titel, îmbrăcat plin de grije, 
pieptănat, umbla țanțoş de colo-colo, să-l vadă slugile 
cum arată. Căciuliță, în hambar, se pregătea de ple- 
cat la stână. Il vedea pe Titel şi i se strângea inima. 
Cât ar fi vrut să fie prieten cu el. Ținea la el pen- 
trucă ştia că de vină era numai mândria; căci Titel 
nu era un copil rău. 

Se oprise din treabă. Titel venea spre hambar. Se 
opri o clipă şi-l privi cercetător. Căciuliță tresări. 
Poate că se'mpacă cu el. 

„Nu mergi şi d-ta, Titel, la stână?“ — îndrăzni el. 

Titel îl privise scrutător şi spuse: 

„Eu nu merg cu slugile!“ 

Și plecase. 

Lui Căciuliță i se 
oprise inima în loc. 
Lacrimile îi năvăliră 
în ochi şi lăsând lu- 
crul neterminat, fugi 
în odăița lui şi se 
trânti pe pat, plân- 
gând. 

Zarvă mare la co- 
nac. Boierii pleacă 
la stână. 

Era o dimineață 
minunată. O  boare 
răcoroasă făcea să 
foşnească crengile 
brazilor. De după coa- 
mele munților cerul 
se împurpurase şi 
prima rază de soare 
străluci, atingând 
vârfurile copacilor. 
Cerul era trandafi- 
riu. Iarba umedă era 
călcată de picioarele 
măgăruşilor care du- 
ceau în spate pe 
Conu' Vasilică şi pe 

(cont. în pag. 15) 


10 


0 VÂNĂTOARE DE MUSTE 


Fotograful revistei noastre, este un om 
foarte hazliu. Fotografiază toate cele ce-i es în 
cale şi de multe ori, lucrurile prinse pe fo- 
tografie sunt cât se poate de interesante. 
Spre exemplu zilele trecute a fost la o vâ- 
nătoare de muşte şi a fotografiat un came- 
leon, în timp ce vâna. Cameleonul este un 
animal, care poate să ia culoarea locului 
înconjurător, fără nici o greutate. Intre 
frunze verzi, e verde, pe pământ este cafe- 
niu, roşcat, în fine oricum are nevoie să 
fie. Ochii lui se pot mişca în toate direc- 
țiile, adică poate privi cu unul la dreapta 
şi celălalt la stânga sau în sus, sau în fine 
cum vrea şi aceasta fără să se mişte din 
loc.: Limba cameleonului nu este prinsă în 
fundul gâtului, ci în spatele buzei de jos 
şi este grozav de lungă. De vreo câteva 
ori mai lungă decât întregul animal. In 
figura 1 cameleonul stă la pândă şi vede 
pe o creangă din față o muscă. Fig. 2: 
Trupul cameleonului se întinde. Işi încor- 
dează limba, pe care o va arunca, întocmai 
ca pe o săgeată, asupra vânatului. Fig. 3: 
Acu-i acu. Cameleonul stă gata de atac. 
Incă o clipă şi musca va fi lovită de limbă 
întocmai ca de o măciucă. Fig. 4: Limba a 
sbucnit ca un fulger spre muscă. Aceasta 
nu mai are timp să fugă, căci s'a şi prins 
de cleiul din vârful limbii. In fine în fi- 

A ei . 
gura 5, d. cameleon îşi ia masa, care este 


compusă din bunătăţi: 
muscă proaspăt vânată. 
Poftă bună, domnule ca- 
meleon. 

Fotografiile acestea au 
fost făcute de un repor- 
ter, care s'a specializat 
în asemenea lucrări. 


IMINEA 


POVESTEA UNUI PUI DE NEGRU 


de MĂTUȘICA 


fost odată un 
pui de negru... 
Dacă n'ar fi 
fost atât de 
de negru pe 
cât ştiu eu, 
cu siguranță că n'aş fi 
fi avut ce să vă povestesc... 


Puiul de negru, care 
este eroul întâmplării 
noastre, se numia Lubi- 


Nubi, era de pâslă, purta 
pe cap o pălărie albastră 
şi nişte pantaloni de ace- 
iaşi culoare, care-i erau 
prinşi de umeri, cu, bre- 
tele. 


In Africa, de unde ar 
fi trebuit el să fie, negrii 
nu umblă chiar atât de 
îmbrăcați. Se mulțumesc 
cu un şorțuleț, iar părul 
lor creţ, des şi unsuros, 
îi fereşte mai bine de 
soare şi de ploaie, decât 
cea mai bună pălărie, de 
prin meleagurile noastre. 


Lubi-Nubi nu era însă 
un negru din Africa, ci 
un negru dintr'o vitrină 
de jucării. Cu siguranță 
că deşi avea chipul ca tă- 
ciunele, nici nu ştia unde 
se află Africa, şi poate 
nici el nu ştia că e negru. 


Il făcuse un meşter fău- 
ritor de jucării, care l-a 
vândut negustorului. Ne- 
gustorul l-a îndrăgit de 
îndată, l-a periat cu peria 
de haine, fiindcă prinsese 
scamă, şi l-a aşezat în 
vitrină. 

— Uliu, mămico! Uite 
un arab!— a strigat într'o 
zi un copilaş cu zulufii 
bălai, fixându-şi ochii al- 
baştri ca viorelele, de chi- 
pul întunecat al lui Lubi- 
Nubi.— Il vreau eu! 


— Nu se poate, Puişor! 
In primul rând, nu este 


Muncitorii din 


un arab, căci arabii nu 
sunt atât de negri la chip, 
nu au buze groase şi pă- 
rul creț, ca păpuşa aceas- 
ta. E un negru din Africa. 

— Vreau un negru din 
Africa, a strigat atunci 
Puişor, încântat, şi a bă- 
tut cu degetul lui mic, ca 
o acadea, în cristalul vi- 
trinei. 

Acuma e acuma. S'a în- 
tâmplat ceva de necrezut. 
Lubi-Nubi, care este nu- 
mai o simplă păpuşă de 
pâslă, a zâmbit şi a dat 
din cap. Eu nu l-am vă- 
zut, dar Puişor, care este 
un copil, foarte cuminte 
şi care nu spune minciuni 
şi-a dat cuvântul că aşaa 
fost. Eu îl cred, chiar 
dacă Lubi-Nubi n'a dat 
din cap... poate i s'a părut 
numai. 

Adevărul este că măi- 
cuța, bună ca toate măi- 
cuțele, sa gândit că nu 
se va face gaură în cer 
dacă va da câţiva lei pe 
un păpuşoi negru şi a in- 
trat în magazin. 

— Bună ziua. 

— Bună ziua doamnă, 


"A 


SET EE iata ` 
aa Š 


ai 
ye, 
ut 


minele de sare nu 


suferă decât foarte rar de răceală. 


ai fa, 
jjiimei iurar. enee erg HEN RE EE tee o 


a răspuns negustorul. Cu 
ce vă pot servi. 

— Aşi dori o jucărie 
pentru  băețaşul meu, a 
spus măicuța. 

— Care jucărie o do- 
reşti micuțele? 

— Il vreau pe Lubi- 
Nubi. 

Negustorul a făcut ochi 
mari, căci nu mai auzise 
nici odată în vieață nume- 
le acesta. 

— Hm, hm, făcu el, 
poate că glumeşti. Nu 
avem jucării din acestea. 

— Ba aveţi în vitrină. 
E negrul din Africa, pe 
care-l cheamă Lubi-Nubi. 
Are pălărie albastră şi 
pantalonaşi cu bretele. 

— Hahaha, râse gros ne- 
gustorul, ia auzi cum îi 
spune... de unde ştii că-l 
cheamă aşa? 

Puişor făcu ochii mari, 
ca două panseluțe şi des- 
chise gurița încât fragii 
buzelor lăsară să se stră- 
vadă dinții albi. De unde 
ştia? Nici el nu ştia de 
unde ştia, dar ştia că ştie 
că pe păpuşoi îl chiamă 
Lubi - Nubi. Şi dacă nu-l 


/ 


chema chiar aşa, atunci îl 
botezase el şi tot aia era. 


Negustorul îl scoase aşa 
dar pe Lubi-Nubi din vi- 
trină, mămica îl plăti, îl 
făcură pachet şi-l luară 
acasă. 


Puişor l-a dosit bine în 
haină, fiindcă auzise că 
în Africa sunt călduri 


atât de mari, încât negri- 
lor depe acolo li se pare 
că vara noastră este iarnă 
cruntă şi se miră că nu 
există patinaj. De fapt, 
nu prea spun eu adevărul, 
căci negrii nici nu ştiu 
că există ghiață şi dacă 
ar pune mâna pe un bul- 
găre de nea, ar striga 
„frige“, fiindcă nu ştiu 
să spuie „e rece ca ghiața“. 


De îndată ce a ajuns a- 
casă, Puişor l-a luat pe 
Lubi-Nubi şi l-a aranjat 
într'o cutie de carton, în 
care mai locuiau şi alte 
jucării. Apoi s'a spălat pe 
mâini, a luat masa de 
seară, s'a mai spălat odată 
bine pe tot corpul, a spus 
rugăciunea şi s'a culcat 
fericit. 

Hei, dar abea acum în- 
cepe povestea cu puiul de 
negru, fiindcă tot ce a 
fost până acum, n'a fost 
poveste, ci o întâmplare 
oarecare. Poveştile ade- 
vărate încep abea dela 
miezul nopții încolo. 


Cucul, care stă ascuns 
în căsuţa de lemn a cea- 
sului, a eşit afară în prag 
şi din cauza întunericului, 
îi fu teamă că s'a pierdut 
şi începu să se strige pe 


12 


—- Cucu... cucu... cucu... 
cucu... CUCU... 

Şi ce să vezi, fiindcă 
strigă de douăsprezece ori 
în şir, toată lumea crezu 
că este miezul nopții şi 
atunci începu povestea. 

Lubi - Nubi se întinse 
de-i trozniră încheeturile... 
Au troznit însă încet, 
fiindcă erau de pâslă şi 
de teamă să nu-l trezească 
pe Puişor. 

— Alt bucluc, mormâi 
el pe limba lui de negru. 
Vai de mine ce am ajuns 
să fiu purtat din mână în 
mână şi să n'am şi eu pu- 
țină linişte. Te pomeneşti 
că prin meleagurile astea 
pe unde mă aflu, trăesc 
lei şi tigrii cari mă vor 
mânca. Poftim matale: să 
laşi singur în toiul nopții 
un pui de negru. Aţi mai 
pomenit aşa ceva? 

— Am mai pomenit, se 
auzi un glas gros. 

— Ai mai pomenit? Dar 
cine eşti mă rog dumnea- 
ta, care spui că ai pome- 
nit toate astea. 


— Eu sunt un urs... 

— Un... ce? Cine? Care? 
Aaaaah! şi bietul Lubi- 
Nubi dădu ochii peste cap 
de spaimă, iar inima lui 
de tărâțe se opri într'un 
sughiț. 

— Hei domnule, strigă 
ursulache, pe care-l chema 
Martin, aşa cum stă bine 
tuturor urşilor din lume.— 
Hei domnule, scoală-te te 
rog şi nu mai face pe 
mortul, că-mi vine şi mie 
să mor de frică. 

Lubi-Nubi, care nu era 
de fapt mort, ci-l făcea 
numai pe mortul în cutie, 
deschise binişor un ochiu, 
privi spre colţul de unde 
venia glasul şi-l văzu pe 
bietul Ursulache frângân- 
du-şi mâinile de disperare. 

— Hâc! se prefăcu că-şi 
vine în fire puiul de ne- 
gru. Hâc... ce a fost cu 
mine? 

— Vai de mine domnu- 
le Cutare, spuse Martin, 
ce bine-mi pare că vă sim- 
țiți mai bine. Nici nu ştiţi 
ce spaimă am tras... 

— Spaimă? se minună 


Lubi-Nubi. Şi de ce mă 
rog, de mine? 
— Cum aşa... 


— Se poate domnule 
urs? In vieata mea n'am 
mâncat urşi şi nici n'aş 
mânca... dar hm, ia spu- 
ne-mi dumneata n'ai mân- 
cat nici odată pui de 
negri? 


D 


e 
A 


— Ferească Dumnezeu. 
Eu sunt vegetarian, adică 
mănânc numai legume, 
fiindcă a uitat fabrican- 
tul să-mi puie dinți în 
gură şi nam bani să mă 
duc la dentist. 

— Cred atunci că ne 
vom înțelege, spuse Lubi- 
Nubi. N’ai putea să mă 
lămureşti unde ne aflăm? 

— Ba da. In cutie. 

— Tare-i întuneric, 

— Păi dacă-i pus ca- 
pacul. 


— Să-l dăm de o parte. 

— Nu se poate că-i 
prea sus. S'o rugăm însă 
pe girafă. 

— Cine e aia? 

— Se poate să nu ştii? 
E o compatrioată de a du- 
mitale, din Africa şi care 
are un gât lung, lung de 
tot, de par'că ar fi un 
turn, pe care cineva a pus 
în loc de acoperiş un cap. 

— Hm, şi muşcă? 

— Cine să muşte? 


— Girafa. 
— Nu, că şi ea e vege- 
tariană, chiar dacă are 


dinți. Mie mi-a povestit 
într'o zi, că şi-a cumpă- 
rat un gât atât de lung, 
deoarece în ţara ei pomii 
sunt înalți, iar frunzele 
cresc numai spre vârf. Dacă 
n'ar avea gâtul atât de lung, 


n'ar ajunge la frunze şi 
ar muri de foame. 

— Teribil de interesant. 

— S'o auzi pe ea po- 
vestind. Ştie o mulțime 
de lucruri de prin Africa, 
de unde sunteţi amândoi. 

— Pardon, eu sunt un 
negru născut în străină- 
tate.... 

— Nu face nimic, dar 
tot negru eşti. Nimeni 
nu-şi poate uita patria, 


D 


Län af 


BE ţi 


. 
4 
= 
` 

> 
ʻi 
D 
d 


Anwen 


DAAT IRCH 


bé 
GON 


ADE LA 
` bn 


chiar dacă stă o vieață în- 
treagă printre străini. Ar 
fi ruşinos să fie altfel..... 

Lubi-Nubi rămase gân- 
ditor, S 

Hei, tare ar fi vrut el 
să ajungă în Africa... Dar 
cum? N'avea nici măcar 
bani de tramvai şi Africa 
era desigur mai departe 
decât capătul liniei. 


— Doamna Girafă a fost 
în Africa? întrebă puiul 
de negru. 

— Nu, 

Atunci de unde ştie 
toate câte le povesteşte? 

— Ia auzi vorbă: din 
cartea de geografie. 


Intre timp girafa, care 
auzi atâta vorbărie se trezi 
şi numai ce se ridică în 
picioare, de aruncă hât 
departe capacul cutiei. 


DIMINEAŢA | 
e 


COP 


Era o girafă pe rotițe, 
cum nu se poate mai dră- 
gălaşă. 

Lubi-Nubi se prezentă, 
spunându-şi numele în- 
treg şi se înclină respec- 
tuos şi apoi începură să 
vorbească despre țara lor 
îndepărtată. Deveniră re- 
pede prieteni buni, fiindcă 
atunci când se întâlnesc 
în străinătăți doi compa- 
trioți, adică doi din aceeaşi 
țară, ei trebue să ție 
între ei şi să se sprijine. 

Și din vorbă în vorbă, 
li se făcu amândorura un 
dor năpraznic de patrie. 


Și cum dorului acesta nu-i 
poate sta nimic în cale, 
Lubi-Nubi a încălecat pe 
Girafă şi-a luat rămas-bun 
dela ursulache şi duşi au 
fost 


Dar de ce mă priviţi atât 
de încruntaţi? 

Vreţi să auziți povestea? 

Păcatele mele, de unde 
să v'o spun... dacă a ple- 
cat Lubi-Nubi călare pe 
girafă n'a mai avut cine 


"să mi-o povestească... 


MĂTUŞICA 


KEEN 


0 PREMIANTĂ 


IILOR 


WA 


H 
at Tea PETRE ke 


JACKSON, PRIETENUL JUNGLEI 


(Urmare din pagina 3-a). 


lui, căuta deci să împiedice lucrul companiei. Jumbo, 
care alergase la sunetul vocilor, se împăcă iute cu 
Red Halley şi acesta se sfătui apoi cu Jackson asu- 
pra măsurilor care trebuiau luate. 

— Mai întâi, ştiu că Matabi va ataca la noapte, 
zise Jackson. 

— De unde ştii? întrebă Red Halley. 

— Jumbo, când l-a aruncat în râu, a doborît la 
pământ şi unul din tovarăşii lui. Acesta nu era mort 
şi după fuga celorlalți m'am apropiat să văd dacă 
pot face ceva pentru el. Işi deschise ochii, mă privi 
cu furie şi scrâşni : 

— Râzi om alb, râzi! Dar niciunul dintre voi nu 
va mai rămâne să râdă mâine dimineaţă. 

— Ce însemnează asta? 

Ce-ar putea să însemneze dacă nu că Matabi va a- 
taca la noapte. A socotit probabil că se va descoto- 
rosi de o parte din voi cu ajutorul podului şi că va 
omori pe ceilalți într'un atac nocturn. Aşa că trebue 
să ne pregătim. 

— Da, dar cum? Lucrătorii mei nu prea ştiu să 
se lupte şi dacă le-aş spune că-i atacă Matabi, ar lua-o 
cu toţii la fugă. 

— Nici nu vor avea nevoe să lupte, îl linişti Jack- 
son, Jumbo şi cu mine vom fi de ajuns. Trebue nu- 
mai să lucraţi la pod şi să-l proptiți aşa ca să poată 
suporta greutatea tăvălugului vostru. 

— Nimic mai uşor. 

— Apoi veţi trece de mai multe ori încoace şi'ncolo 
cu tăvălugul peste pod. Eu voiu păzi să nu fiţi ata- 
eat în timpul acesta, căci mai mult ca sigur că sun- 
tem supraveghiați. Ai înţeles? 

— Desigur. 

După aceasta scoateţi proptelele şi 
slăbiți podul şi mai mult, dacă se poate. 

— Bine, dar nu înțeleg ce nevoe, ripostă Red în- 
curcat. 

— Nici nu-i nevoe să înţelegi. După ce terminațţi, 
vă puteţi întoarce în tabără. 

Red Halley n'avea altceva de făcut, decât să asculte 
orbeşte. Dealtfel, oricine-l întâlnea pe Jackson era 
nevoit să-l asculte mai curând sau mai târziu. 

Muncitorii se apucară cu voioşie de lucru. Ei prop- 
tiră podul, trecură de câteva ori cu tăvălugul peste 
el şi lucrară mai departe la şoseaua pe care-o con- 
struiau pe malul celălalt. Dar seara luară jos propte- 
lele şi o cercetare mai amănunțită ar fi arătat că po- 
dul era extrem de slăbit, mult mai mult ca până a- 
tunci. 


încercați să 


Cântând, lucrătorii se reîntoarseră în tabără. Ince- 
tul cu încetul, toate luminile fură stinse şi tăcerea 
se aşternu în junglă; pe cer, se iviră primele stele. 

Aproape de miezul nopții, o figură sălbatecă, ori- 
bil vopsită se ivi din tufişuri. Matabi, căci el era, se 
întoarse către însoțitorii care ajungeau unul câte 
unul lângă el. 

— Linişte pretutindeni, albii dorm fără grije. O 
să-i omorîm cu cea mai mare uşurinţă, spuse el. 

Incepu apoi să meargă pe pod şi ceilalți îl urmară. 
Dar cum râul era larg tare, ultimul negru păşi pe 
scândurile podului înainte ca Matabi să fi ajuns pe 
țărmul celălalt. Atunci, un sunet neaşteptat răsună 
în junglă. ei 

— Hai Jumbo, trage băete, trage! strigă Jackson. 

O frânghie legată de unul din stâlpii podului, şi 
care fusese ascunsă până atunci în apă, se ridică în 
aer, trasă de elefantul ascuns în întuneric. Strigăte 
de spaimă răsunară atunci şi bandiții începură să 
alerge care încotro, căutând să se dea jos de pe pod. 
Dar niciunul nu ajunse pe țărm. Trasă de Jumbo, 
frânghia smulse stâlpul podului şi aşa destul de slă- 
bit. Cu un sgomot ca de tunet acesta se prăbuşi, 
aruncând negrii în mijlocul apelor turburate. 

Când ajunse Jackson pe malul râului, o singură 
figură se mai vedea în apă, o faţă pictată oribil, care 
se lupta din greu cu valurile. Fără şovăială doctorul 
se aruncă în râu şi-l aduse pe Matabi la țărm. Im- 
preună cu Jumbo se întoarse apoi în tabără unde Red 
Halley îi aşteptă plin de nerăbdare. 

— Uite-l pe Matabi, şopti Jackson, arătându-i ne- 
grul care leşinase de spaimă. Mi se pare că poliția a 
pus un preț destul de mare pe capul lui. Suma 
aceasta vă va despăgubi, pe dumneata şi oamenii du- 
mitale, de osteneala pe care-o veți avea cu clăditul 
unui pod nou. 

— Dar—dar—, bâlbâi Red Halley. 

— N’avea nici-o grije, îl întrerupse Jackson, cei- 
Lait bandiți vor fi atât de dezorientaţi în lipsa şe- 
fului lor, încât vor fi prinşi cu uşurinţă de poliţie. 

— Dar mie îmi pare că n'am fost prea politicos 
cu dumneata. Mi-ai salvat un elefant prețios, mi-ai 
salvat vieața şi acum ai zădărnicit opera celor ce voiau 
să-mi oprească activitatea. Ți se cuvine răsplata, şi... 

— Sunt prea răsplătit dacă îmi fac datoria, îl în- 
trerupse Jackson zâmbind. 


Adaptare de ELVIRA CALAN. 


PRINȚESA RADE-PLÂNGE 


Urmare din pag. 6-a). 


în barcă şi dispărură, în vreme ce prinţul se aşeză în 
fața Asuntei şi apucă lopeţile. Clătinându-se pe ape, 
se îndreptară către un loc ascuns într'o ceață deasă. 

Pe măsură ce se apropiau începea să se desluşească 
mai bine. In locul acela se deschidea o gaură uriaşe 
în cer şi de acolo se revărsa sbuciumat şi plin de 
spume, dar tăcut, râul pe care veniseră. Căci toate 
erau tăcute în țara aceasta ciudată ; iarba şi ramurile 
de pe maluri se îndoiau în toate felurile sub suflarea 
vântului, dar nici-un foşnet nu se auzea. Şi măcar că 
apa era mişcată puternic de lopeţile bărcii, niciun 
clipocit de unde nu răsuna în aer. 

Când ajunseră în dreptul cascadei, barca începu să 
se urce, plutind uşor prin văzduh, până trecu de gaura 
din cer... şi ei se aflară în mijlocul unui râu din 


TREIZECI DE PODURI TREC 
PESTE SENA, NUMAI IN PARIS. 


BT? BZ 


lumea oamenilor. Aci totul foşnea, ciripea, zumzăia 
apa sărea veselă, stropindu-i cu o boare caldă. Țara 
tăcerii şi a farmecelor rămăsese de mult în urmă, 
înecată, în umbra uitării. Şi domnița Râde-Plânge 
deschise ochii în mijlocul veseliei prietenoase şi fără 
griji. 

— Unde suntem, întrebă ea, cine eşti? 

— Suntem în lumea oamenilor, domniţă, răspunse 
el. Eu sunt regele zânelor. Odată, de mult, am jignit 
din nebăgare de seamă, broscoiul vrăjitoarei Fradi, 
din inima pământului. Furioasă, ea m'a blestemat să 
fiu stană de piatră cu voce de om, până când va 
ajunge lângă mine o ființă omenească. Tu m'ai scă- 
pat de vraje, domniță. Dar cum ai ajuns în împărăția 
Fradiei? 


14 ` | 


sët, LEN EA mr AE 


La auzul acestor cuvinte, Râde-Plânge îşi aduse 
aminte de nenorocirea ei şi începu să plângă, adică 
să râdă cu lacrimi în ochi. 

— Veselă trebue să-ți fie amintirea celor petrecute, 
spuse atunci prințul. * 

— Vai, nu! rosti domniţa şi începu să-i povestească 
tot ce i se întâmplase. 

— După câte înțeleg, zânişoarele mele te-au atras 
în pădure şi în lac, spuse voevodul, au vrut să-mi 
ajute mie. La rândul meu, însă, am să-ți ajut să scapi. 
Și zicând aceasta, căzu pe gânduri. 

— Altă cale nu văd, spuse el într'un târziu, decât 
să-i înviem broscoiul Fradiei. Ca să-mi mulțumească, 
te vă deslega la sigur de vraje. 

Făcu apoi un semn şi zânişoarele se aratară voioase 
în jurul lui. 

— Voi, porunci el, veți conduce domniţa în caste- 
lul nostru de cristal, din vârful muntelui Adânc. Eu 
mă întorc în împărăţia vrăjitoarei Fradi. 

Bocete lungi jeleau broscoiul mort şi fumul far- 
mecelor se ridica spre cer în toată împărăția. Fradi 
însăşi, îmbrăcată în aur şi sânge, ducea la groapa de 
veci, pe credinciosul ei slujitor. Pitici în haine albe 
purtau pe umeri coşciugul de aur şi groapa de piatră 
era pregătită cu grije. In clipa aceasta se auzi un 
glas poruncitor : 

— Stan! 


RC ACI ULI 7 "E 


| 


Şi regele zânelor apăru în fața lor. 

— Ce vrei? răcni Fradi. Spune ce vrei, că fumul 
jertfelor te va ucide într'o clipă. 

— Tu Fradi, începu regele, ai vrăjit nu de mult 
o domniță. 

— Adevărat, strigă vrăjitoarea şi aşi blestema-o 
încă odată dac'ar fi nevoe. A râs la moartea broscoiului! 

— Dacă ți-aşi învia tovarăşul, ai face ceva pentru mine? 

— Orice, gâfâi Fradi, orice. 

— Atunci o vei deslega pe Râde-Plânge. Şi apro- 
piindu-se de broscoiu, regele îi luă capul între mâni 
şi rămase aşa. 

Au trecut... cât? O clipă sau un veac? Și mortul 
începu să se mişte întâi încet, apoi mai puternic, 
până sări jos din cosciug şi cu un „Oaaac!“ răsună- 
tor se întinse de-i trozniră încheieturile. 

— Ce zici Fradi? 

— la stropul de ceară picurat din lumânarea de 
colo, şi dă-l domniței să-l miroase. Tot farmecul se 
va risipi ca un nour. 

In seara aceea, domnița îşi recăpătă zâmbetul feri- 
cit de odinioară şi vesele o întovărăşiră zânişoarele 
dela muntele Adânc până la castelul tatălui ei. De 
atunci domnița nu mai pleacă singură prin păduri 
necunoscute. Și tot de atunci, s'a încheiat pace între 
veselul rege al zânelor şi întunecata împărăție sub- 
pământeană. ELVIRA CALAN. 


b 


(Urmare din pagina 10-a) 


Doamna Anicuţa. In capul şirului de asini care pur- 
tau bagajele stătea Căciuliţă. Era trist, nespus de 
trist. Titel venea în urmă. Era furios că „sluga“ — 
cum îi spunea el lui Căciuliță, —- nu se uita la el. 
Drumul era minunat. Dar nici Căciuliță şi nici Titel 
nu văzură frumusețile acelei dimineți de vară. 

* 


gd N ` 

Erau de o săptămână la stână. De dimineață, Că- 
ciuliță pornea cu oile la păscut. Stătea tolănit pe 
iarba măruntă, pe vreun colț de stâncă, cu fața la 
soare, cu ochii închişi, gândindu-se. Pe Titel îl plic- 
tisea vieața asta. Cât se schimbase! Acum îi plăcea 
oraşul cu petrecerile, nu frumusețile de neînchipuit 
ale naturii. Se plictisea. Și cu Căciuliță n'ar fi vor- 
bit în ruptul capului. El, desigur, era de vină de 
plecarea asta. El, Căciuliţă, îi vrea lui tot răul. Ah, 
cât îl ura. 

Intr'o dimineață, Titel pornise singur peste munți. 
Căciuliță aţipise o clipită. Când se trezise, Titel nu 
mai era. Cât vedeai cu ochii, nimeni. Stânci, iarbă şi 
cer senin. Căciuliță simţi că i se strânge inima. Dacă 
se rătăcea Titel? Dacă i-ar fi venit poftă să facă 
baie în râulețul din, vale care se prăvăleşte peste 
pietre, în spume, fărămând tot ce găseşte în cale? 
Titel nu ştia ce-l aşteaptă, desigur. 

Căciuliță se ridică. Incepu să strige. Nimic. Apoi 
porni şi el pe urma ne'nțelegătorului. 

Titel auzise strigătele. Dar strânsese buzele şi o luase 
la goană, mai departe. Nu voia să se 'ntoarcă, să as- 
culte spusele unei slugi. Sări peste pietre, trecu pe 
deasupra unui izvor, se cățără râzând nebuneşte în- 
tr'un copac, apoi cobori şi fugi iar. Iar stânci, iar 
copaci, iată şi un râu. Limpede şi răcoros. „O baie! 
O baie! ce ideie minunată!“. 


„Titel... Titel...“ — se auzea de departe glasul lui 
Căciuliţă. 
„Urlă prostul!“ — râse Titel lepădându-şi hainele. 


Sări în râul rece. Ce bine era şi cum îl ducea apa. 
Nici nu trebuia să dea din mâini măcar. Sbura, dus 
de valuri, într'o goană ameţitoare, printre stropi, îm- 
proşcat de valurile înspumate. 

„Titel... înoată... ieşi! Te duce spre prăpastie...“ 

„Prostul!'“* — gândea Titel. 


15 


A 
Zig at ADN dree 


Schaber toacă Ai a ae tatuat e 


Ridică capul. Apa fierbea. Se spărgea de stâncile 
înalte, iar colo, în clocote, sărea în mii de stropi în 
prăpastia fără sfârştit. Titel îşi înăbuşi cu greu un 
țipăt. Incepu să dea din mâini, să se sbată. Incetini 
goana. Dar apa era tot mai puternică. Se lovi cu ca- 
pul de ceva tare şi amer, Se simțea ridicat ca de 
zeci de mâini, apai îi intră în ochi, în gură, nu mai 
văzu nimic, nu mai putu să facă nimic. Se sbătea, 
dus spre clocotul înspumat. 

» Titel... Titel- aici. 

„Căciuliță !“ — gâfâi Titel. Prin puhoiul de ape 
simți o mână apucându-l. Căciuliță era aici, lângă el. 

„Se îneacă... prostul! — gândi el — Un val îl trimise 
într'o stâncă. Se lovi la cap şi leşină. Mai simți cum 
e ridicat în sus, auzi un zgomot mare şi i se păru 
că a murit, 

Se trezi în patul lui, în cearceafuri albe, veghiat la 
căpătâi de Doamna Anicuţa. Și pentru prima dată în 
vieața sa, gândul îl duse la Căciuliţă. 

„Mamă, cum s'a întâmplat?“ Unde-i Căciuliță?“. 

„Dormi, Titel, dormi! Căciuliţă s'a îmbolnăvit, 
scăpându-te de la moarte. Dar o să se însănătoşească... 
Și o să fiți iar împreună!“. 


E? 
ee 


Trecuse o lună. Căciuliță se sbătuse între vieatä şi 
moarte. O răceală îl doborâse la pat. Zi de zi Titel 
sta la căpătâiul său, aşteptându-l să deschidă ochii, 
să-i spună cât ţine la. el, să-l roage să-l ierte pentru 
tot ce-i făcuse până atunci. 

Și într'o zi, minunea, se înfăptui. 

„Titel... tu?“ — şoptise Căciuliţă. 

„Da, Căciuliţă, eu! Sărută-mă, frățioare!“. 

Mâna lui Titel cuprinse palma caldă a lui Căciu- 
liță, sluga de eri. 

„Cât îți mulțumesc că mi-ai scăpat vieatal Nu-i 
aşa că nu eşti supărat pe mine, Căciuliță? Că mai 
iertat de tot răul ce ţi-am făcut? Că o să te faci 
bine ca să ne jucăm mereu împreună?“. 

„Da, Titel, zâmbi Căciuliță. Cât de fericit sunt!“. 

Afară era soare şi flori şi Grivei lătra vesel. 

Cei doi prieteni se regăsiseră. 

LICĂ HORIA 


Dacă revista ţi-a plăcut 
citeşte-o iar dela 'nceput 


— Mäe 


IZ 


ROATA MIRACULOASĂ 
(PENTRU CONCURS) 


INSTRUCȚIUNI 


Aveţi scrise în această roată de bicicletă trei rân- 
duri (cercuri) de litere — A şi X, E şi U, R şi T,— 
care se succed fiecare de cinci ori în jurul roții, în 
centru fiind litera O. 

Invârtind cât cuprinsul unei litere cercul al II-lea, 
în orice sens, — se va forma în roata noastră, de la o 
margine la alta trecând prin centru, — 10 cuvinte uşor 
de citit şi cu acelaşi înțeles. 

Aceste cuvinte exprimă denumirea celui mai mare 
magazin de biciclete, triciclete, trotinete și alte ase- 
menea obiecte — mult căutate de copiii mici și mari 


— atât în Capitală cât și în toată tara. 


PX rr gr rr pr rr rr a E RR 


mm gg rr rr rr pr "rr e rr rr rr rr rr E 


(RĂSPLATA 


unui an de muncă 
să vă fie 


10 BICICLETĂ 


Rugați părinții să 
vi-o cumpere dela 


AUTOREX 


STRADA DOAMNEI No. 14 


Magazinul care 
garantează calitatea 


4 


“PREŢUL 5 LEI. 


- vn tagl Sr A 
Sihilotena Univers A ve D: irina BECH 


| CONDIȚIILE DE PARTICIPARE LA 


MARELE CONCURS DISTRACTIV 


Revista noastră organizează un mare concurs de jocuri 

distractive, pentru careau fost stabilite 35 de premii. 

PREMIUL 1; o bicicletă de băiat sau fată până 
la 12 ani. 

PREMIUL 2; o bicicletă de băiat sau fată până 

la 8 ani, 

PREMIUL 3; o tricicletă 

PREMIUL 4i» » 

PREMIUL 5i» » 

PREMIUL 6-10; cinci trotinete; PREMIUL 11-15; 
câte un abonament pe 1 an; PREMIUL 16-20: câte 
un abonament pe 6 luni; PREMIUL 21-25: câte un 
abonament pe 3 luni; PREMIUL 25-35: cărți lite- 
rare din editura noastră. : 

La concurs poate participa oricare cititor al 
revistei, care desleagă jocurile, adăugând atâtea 
bonuri câte jocuri a deslegat. Jocurile fără bonuri 
nu sunt luate în considerație. Toate deslegările se 
trimit deodată la sfârşitul concursului, care va fi 
anunțat prin revistă. Nu trimiteţi jocurile separat, 
căci nu sunt ținute în seamă. La tragerea premiilor 
participă toți cititorii, cu atâtea bonuri, câte jocuri 
au des'egat fără gregală. 

Premiile au fost oferite de magazinele „Autorex“ 
din strada Doamnei 14, în ale căror vitrine sunt expuse. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele şi pronumele „nummum 
eg 


Luna lulie 


Nr. 5 


imprimeriile Adevărul S. A. Bucureşti 


ëm: 


EW x să 


IMINEATA COPIILOR 


SUIS RSS“ ADI CE CI EROU ETA, 


tevista ilustrat à Pentru tineret _807_ 


Teen 


Părul a, 
Ee Ger. 


D e pu: sor 


GT aleaga 
Nu-i V50r, 
Inbhe mar 51 


viermuSor ~ 


NPN, om 50./ 
bat cu E 
2i- Oper. „cum 


I-a câzul.. Vai, 
Ge cucul, KR 
O sau creasca 
runie bi. | 


CONCURSUL DE JOCURI S'A TERMINAT 


o altă corespondenţă, căci 
riscați să rămâie fără răs- 
puns. Prin urmare, nu tri- 


Dragii mei, 


In revista aceasta apare 
ultimul joc care contează 
pentru matele concurs din 
vara aceasta. Am căutat, 
cei dela redacție, să căpă- 
tăm premii cât mai valo- 
roase pentru voi, şi sunt 
sigur că bicicletele şi toate 
celelalte jucării vă sunt 
pe plac. Acuma rămâne să 
vedem care dintre voi vor 
fi fericiţii câştigători. 

Domnul director al re- 
vistei, m'a rugat să vă co- 
munic prin rubrica mea 
în ce fel trebue să trimi- 
teți răspunsurile, adică 
deslegările jocurilor. 

In primul rând, pentru 
concursul nostru, contează 
6 (şase) jocuri, care au 
apărut în revistele cu 
numărul: 802, 803, 804, 
805, 806 şi 807. 

Jocurile care trebuesc 
să fie deslegate sunt: 


1. Jocul de pe coperta re- 
vistei cu nr. 802 (cu- 
vinte încrucişate). 

2. Jocul depe coperta re- 
vistei 803 (labirintul). 

3. Jocul din pagina a 16-a, 
revista nr. 804, intitulat 
ATENȚIUNE. 

4. Jocul din pagina a 10-a, 
revista nr. 805, intitulat 
GEMENII 

5. Jocul din pagina a 16-a, 
revista nr. 806, intitulat 
ROATA MIRACU- 
LOASĂ. 


DUMITRAN ELENA 


6. Jocul din pagina a 15-a, 
revista nr. 807, intitulat 
CIFRELE MAGICE, 
adică jocul care a apă- 
rut în această revistă. 


Prin urmare să fim în- 
țeleşi: NU TRIMETEȚI 
DECÂT JOCURILE 
AMINTITE MAI SUS, 
NU ŞI ALTELE. 

Cum să fie trimise jo- 
curile: jocurile pot fi tri- 
mise rupându-se pagina 
din revistă, sau copiind 
jocul pe o altă hârtie. LA- 
BIRINTUL şi GEMENII, 
trebuesc să fie trimise 
deslegările chiar pe jocul 
apărut în revistă. 

In fiecare revistă a apă- 
rut şi un cupon. Aceste 
cupoane trebuesc să fie 
completate exact şi 
CITEŢ. De fiecare joc 
trebue să fie şi un cupon. 
Jocurile fără cupon nu se 
primesc la concurs. 


Jocurile trebuesc să fie 
trimise toate deodată în 
acelaş plic. Puneţi mărci 
suficiente, ca să nu fie 
refuzate plicurile la poştă. 

DESLEGĂRILE SE 
PRIMESC PÂNĂ IN 
ZIUA DE 8 AUGUST, la 
redacția noastră. Adresa 
noastră este: DIMINEA- 
TA COPIILOR. STR. 
CONST. MILLE 9—11 
BUCUREŞTI. 


In plicurile cu desle- 
gări, nu mai puneţi nici 


G. şi E. REINHORN 


In fiecare an se găsesc în 


NI 


Berlin 12.000 pisici fără stăpân. 


to 


meteți în acelaşi plic 
colaborări, scrisori pentru 
mine, sau alte întrebări. 


REZULTATUL CON- 
CURSULUI VA FI DAT 
în ziua de 15 AUGUST 
crt. Adică în această zi 
vor fi expediate premiile, 
către cei cari vor fi câş- 
tigat. In aceeaşi zi vor 
apărea rezultatele şi în 
revista noastră. 


Incă odată dragii mei: 
respectați întocmai regu- 
lele concursului, căci ră- 
mâneți altfel pe dinafară. 


Şi acum câteva răspun- 
suri: 


FLORIN STOENES- 
CU. — Imediat după pu- 
blicarea rezultatului 
concursului de jocuri vom 
da şi rezultatul concursu- 
lui lui Bică, precum şi pe 
acela intitulat „Oraşul 
meu“. 


NINA STÂNCULES- 
CU. — Draga mea, scri- 
sorile tale mă bucură 
foarte mult. Regret că nu 
pot răspunde fiecărei scri- 
sori în parte. Tu eşti însă 
fată bună şi înțelegătoare 
şi o ierți pe bătrâna ta 
Mătuşică, pe care unii o 
cred „unchiu“. O să pu- 
blic fotografia mea peste 
puţin, iar la toamnă, când 
voi veni la Bucureşti, voi 


8 


V. GH. DOBRES 


face astfel ca să ne întâl- 
nim cu toții. 

LIZETA SVAIȚER. — 
Trimite o fotografie. O 
voi publica în mod excep- 
țional, căci direcția a ho- 
tărât să nu mai publicăm 
decât portretele premian- 
ților. 

I. ALTMAN — Poezia 
ta nu mi-a plăcut, deşi 
tu eşti convins că este 
foarte frumoasă. Nu te su- 


păra, când ți se spune 
adevărul. 

CĂLUGĂRU C. ŞTE- 
FAN. — Ai fost puțin 


cam nedreptăţit, dar îți 
vei primi răsplata pentru 
amabilitatea ta. Voi avea 
în vedere toate colaboră- 
rile trimise. 


NICULESCU GEOR- 
GE. — Desenele tale sunt 
drăguțe, dar nu pot fi 
publicate, deoarece sunt 
fäcute cu creionul colorat. 


HAROLD GORODEŢ- 
CHI. — Desenele sunt 
destul de bine făcute şi 
vor apărea. Trebue însă 


răbdare, căci am foarte 
multe. 

ILEANA şi RODICA 
IONESCU. — Cred că 


acuma ştiţi cum trebuesc 
să fie trimise deslegările, 
aşa că răspunsul meu nu 
mai are rost. È 


MĂTUŞICA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Inserisă sub No. 238 in Regist. Publicaţi. |— Director : TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE "—| edituro „Ziarul”, S. A. Ra Bucureşti 


unilor Periodice la Trib. Ilfov S.L Com. |— 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR" —in țară: en Lei 209; 6 tuni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: l. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia şi Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lel 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


25 IULIE 1939 


Bunică,dac'ai şti cât mi-eşti de dragă! 


Bunică, dacai şti cât 
mi-eşti de dragă! 

Nu mi-ar ajunge cerul 
înstelat 

De-aşi vrea să-ți fac un dar, 
pe o măsură 

Cu dragostea Cen vieatä 
tu mi-ai dat 


In glasul tău e farmec 
fără nume 

ți-se adună, 
legănat, 

Tot lanul cu podoaba 
prinsă'n spice 

Privirea ta e vis neîntinat. 


In gânduri 


Să fiu acu'ntrebată: Știu 
eu cine 

O fi cea mai iubită ființă'n 
lume ? 

O clipă naş mai sta la 
îndoială, 

Aş spune fericită, scumpul 
nume: 


Bunica mea: blândeţe fără 
margini, 

Poveşti şoptite'n ceasuri 
e de amurg, 

Şi sfaturi înțelepte când 
necazul, 

Mă turbură şi lacrimile 
curg. 


Mi-aduc aminte de o seară 
caldă. 

Stăteam tăcute -afară în 
pridvor. 


Apusul, cerul roşu aprin- 
sese, 

Din văi venea un cântec 
plin de dor. 


Şi-o pasăre cu aripi 
obosite, 

S'a odihnit o clipă lângă 
noi. 

Când m'am mişcat, sa 
avântat — săgeată 

Spre umbra coborâtă în 
zăvoi 


Mi-ai pus atunci o mână 
caldă'n creştet, 

Și-ai spus încet în vreme 
ce'nserarea, 

Ne'nconjura cu pacea ei 
albastră: 

„In vieaţă de-ai să-ți pierzi, 
cândva, cărarea, 


Copilă, şi necazul de vreo- 
dată 

încerca avan când 
n'oiu mai fi, 


Te-o 


Cu jalea grea, tu vino să 


te-aline, 
Pădurea şi voioasele câm- 
pii. 


Cu floarea ce se oglin- 
deşte'n rouă, 

Să stai alături, ca o cio- 
` cârlie, 

amarul jos, în 
glodul rece, 

Şi sufletul să-l urci spre 
bucurie. 


Să laşi 


ET Te EE SE 


de ELVIRA CALAN 


Să-ţi fie dragă lunca, drag 
zăvoiul, 

Și dragi să fie păsările lui. 

Și să încerci să fi şi tu 
ca ele. 

Căci ele dau lumină orişi- 
cui“, 

Tăcuşi apoi. Te-a chemat 
din casă, 

Un glas şi m'ai lăsat cu 
gândul meu. 

Era atâta pace, par'că'n 
lume, 

Se pogorâse iarăş 
Dumnezeu 


jurat atunci că 
totdeauna, 

Cuvântu-ți am s'ascult. In 

+ lumea'ntreagă. 2 

N'am mai găsit atâta bu- 
nătate! 

Bunico, dac'ai şti cât mi- 

eşti de dragă. 


Şi am 


IASOMIA A FOST DEMASCATĂ 


Desigur că nu ştiați că până acum chimiştii nu au 
parvenit să descopere compoziția exactă a iasomiei, 

Mulțumită a doi chimişti francezi, acum se cunoaşte 
compoziția acestei esențe de parfum. Ea conține un 
produs numit eugenol care se întâlneşte foarte rar în 
esențele florilor. Ori esența iasomiei conține 3 la sută 
din acest produs. Se pare că aceasta este foarte mult. 


PENTRU CELE CE MERG LA PESCUIT... 


Vă dau astăzi, dragele mele, o mică jupă studiată 
special pentru amatoarele de 
pescuit. 

Este o ţinută practică, 
care vă permite să traversaţi 
frumos îmbrăcate străzile 
localității pe unde treceţi, 
îmbrăcând această fustă peste 
costumul de bae. 

Bine înțeles că acesta nu 
trebue să fie prea decoltat. 

Fusta din ilustrația noastră 
este din olandă albastră, o 
nuanță nu prea deschisă, cu un buzunar aplicat şi un 
săculeț fixat la centură, care se prinde cu nasturi, 
lăsând jupa deschisă. 

Atât buzunarul cât şi săculețul sunt ornamentate 
de un rac pe care-l brodați în puncte de feston, 
după cum vă lămureşte şi ilustrația noastră. 

Se înțelege că această broderie o veți executa 


într'o culoare contrastantă, 


M 
el 


7 


IN INSULA GUERNSEY SE GĂSEȘTE O BISERICĂ, 
IN CARE: POT INCĂPEA NUMAI ŞASE PERSOANE. 


7 gen 


SE 2 GA 


BUCĂTĂRIE AERIANĂ... 


ţ Nu de mult hidroavionul Yankee Clipper, un mare 
avion american de transporturi, a părăsit Statele 
Unite şi s'a lansat deasupra Oceanului. 

A fost prima traversare aeriană a acestei părți a 
Oceanului în anul 1939. Echipajul acestui avion era 
format din treisprezece oameni şi printre ei se afla 
şi un bucătar. 

Căci nu este mai puțin adevărat că chiar dacă eşti 
în avion sau hidroavion, tot trebue să te gândeşti la 
mâncare. 

Probabil însă că era pentru prima oară că acest 
bucătar îşi exercita meseria în cer, căci a avut de 
întâmpinat greutăți, după cum veți vedea din cele 
de mai jos. 

Posturile de radio americane care au rămas tot 
timpul în contact cu aparatul, au primit în curând 
un mesagiu foarte curios. Bucătarul prin glasul 
undelor cerea ajutor în următorii termeni: 

— Cât timp trebue să fierb ouăle la o altitudine 
de 2.468 de metri? 

Trebue să vă spun, dragele mele, ca să înţelegeți 
mai bine întrebarea bucătarului, că gradul de fier- 
bere al apei variază după presiunea atmosferică, deci 
după altitudine. 

Dacă apa fierbe în mod obişnuit la 100 de grade, 
lucrul nu este la fel în munții înalți şi în aer. Astfel 
pe vârful muntelui Mont Blanc, apa fierbe la 84 de 
grade. Din această cauză, dacă bucătarul ar fi lăsat 
să fiarbă ouăle două-trei minute pentru a le face moi 
şi cleioase ar fi stricat mâncarea. Posturile de radio 
din America au vrut să evite bucătarului sburător să 
se facă de râs cu mâncarea, şi cerând informaţiuni şi 
precizări în foarte scurt timp i-au transmis bucătarului 
următorul mesagiu: 

— Timpul necesar fierberii ouălor la o altitudine 
de 2.468 de metri este de 12 minute. 

Dacă veți găti vreodată în aer la altitudine mare, 
dragele mele, să nu spuneți că nu aţi fost prevenite... 


ŞTIAŢI CĂ... 


S'a inventat de curând un aparat practic pentru 
curățirea mazării. Este o mică maşină care separă 
perfect micile legume de coaje. Cu ajutorul unei 
manivele totul merge rapid şi foarte curat. Maşina 
are doi cilindri între care se pune leguma. 


STRĂJERI 


ŞI ELEVI 
CITIŢI CU TOŢII 


INSULA 
FANTOMELOR 


pai” a -À 


CAMIONUL CU STICLE 


RA un cal obiş- 
GA nuit, nici mai 
f frumos, nici 
„mai urît decât 
ceilalţi. Se 
= deosebea poate 
prin aerul său obosit. Dar 
nu-i lucru de glumă să 
cari atâta povară pe o 
căldură ca aceea. Cu toate 
că era voinic şi nu fugea 
de muncă, o lăsa din când 
în când mai moale. Atunci 
biciul stăpânului i se li- 
pea de spate, lăsându-i o 
urmă de mustrătoare us- 
turime. 

Era un om necăjit, cu 
spatele încovoiat şi cu pri- 
virea întunecată de sprân- 
cenele stufoase şi sure. 
Toropit de căldură stătea 
nemişcat; din când în când 
numai, îşi mişca picioarele 
stropite de noroi ca să 
alunge o muscă mai obraz- 
nică. Sau, apuca cu un 
gest brusc hățurile, şi mai 
repezea odată biciul spre 
calul ostenit şi el. 


Era un camion bătrân, 
cu roțile pline de humă, 
cu scândurile roase de vre- 
me. Mergea cuminte după 
cal, şi uneori când nime- 
rea în drum o piatră mai 
poznaşe se hurduca plin 
de mustrare şi huruia o 
dojană părintească. 

Și apoi erau sticlele. 
Mari şi mici, verzi şi gal- 
bene, cu dopurile albe şi 
“strălucitoare, se înşirau 
una lângă alta în pânte- 
cele camionului. Niciuna 
nu era atât de mândră ca 
sticla de sifon aşezată 
chiar la mijloc. Inaltă şi 
grasă, ea privea cu un aer 
superior la celelalte sticle 
care-o ascultau cu respect. 

— Da, da, spunea dânsa, 
nu mai încape îndoială că 
toată călătoria e în cinstea 
mea. Voi fi dusă la masa 
unui prinț, şi cele mai 
„frumoase doamne vor gus- 
ta din sifonul meu. La 
care o gărgăriță cocoțată 
pe marginea camionului, 
fu gata să-şi piardă echi- 
librul de admiraţie. 

— Voi trona pe o tavă 


de argint, între pahare de : | 


cristal. O, cât vă plâng 
că nu mă veți vedea şi voi. 


— Dar după aceea, ce- 
ai să faci? întrebă un dop 
care se rostogolea pe jos. 

— Nu vorbesc cu hai- 
manalele, replică sticla în- 
ţepată, iar dopul râse şi 
se rostogoli mai departe. 

— Hi-hop! strigă el, 
acuma merg în China, şi 
profitând de o sguduitură 
a camionului sări afară şi 
nimeri într'o băltoacă. 
Ceeace dovedeşte că dacă 
eşti dop fără minte, mai e 
bine să stai pe loc. 

In timpul acesta, o sti- 
cluță de limonadă, foarte 
mândră de lucirile pe care 
le scoate soarele din ea, 
îndrăzni să întrebe: 

— Dacă nu vă supăraţi, 
de unde veniți printre noi? 

— La drept vorbind, 
nici eu nu prea ştiu, răs- 
punse sticla gânditoare. 
Judecând după luciul meu, 
cred că m'am născut în 
palatul regelui. Dar asta 
nu puteți înțelege voi, şi 
de altfel n'are importanță. 

— Sigur interveni un 
glas subțire, lucrul cel 
mai important e să rămâ- 
neți întregi. 

— Cine a vorbit? se in- 
teresară sticlele. 

— Eu, ciobul dela pi- 
cioarele voastre. Vă spun 
că îndată ce te-ai spart, 
nu mai valorezi doi bani. 
Puteţi să mă credeți, căci 


sunt ciobul cel mai învă- 
țat din Bucureşti şi fără 
mine n'ar putea camionul 
să facă niciun pas. 

— Ba să avem iertare, 
răsună glasul paiului din- 
tre sticle, eu sunt persoa- 
na cea mai importantă. 
Fără mine v'ați sparge 
toate. = 

— Adevărat? se miră 
sticluța de limonadă şi 
râse. De fapt, ea nici nu 
ştia ce se vorbise mai îna- 
inte, fiind tot timpul ocu- 
pată să se admire. Dar cum 
admira cu aceiaşi uşurin- 
ță pe oricare altul, nimeni 
nu i-o lua în nume de rău. 
Era o sticluță cu ochi ro- 
tunzi, care se mira de ori- 
ce, şi râdea la fiecare cu- 
vânt, ceeace nu era prea 
inteligent din partea ei. 

In vremea aceasta, ca- 
mionul se oprise în fața 
unei cârciumi. De acolo 
venea miros de vin şi 
crâmpeie de cântec. Pa- 
tronul, gras, cu un ochiu 


veşnic închis, se apropie 


de ei. 

— Bună ziua Gheorghe, 
zise el prietenos.Mi-ai adus 
tot ce-am comandat? + 

— Adus, cocoane, adus, 
răspunse Gheorghe încet, 
netezindu-şi mustața. Dar 
numai eu ştiu ce chin e 
să vii prin arşița asta. 

— Ia te uită, par'c'ar 


de ELVIRA CALAN 


fi tras el căruța, nu eu, 
gândi calul. Şi plictisit de 
nevolnicia omului, întoarse 
capul privind încolo. O boa- 
re de vânt îi mângâe nările 
şi el închise ochii, fericit. 

— Hai Năică, fuga, până 
nu te cârpesc! 

— Acuşi jupâne; să spăl 
un pahar şi gata. 

„Şi de vrei s'o uiţi pe 
Marioaraaaa! 

— Hai Năică, n'auzi? 

— Da lasă copilul, co- 
coane, intervine Gheorghe 
blajin. O veni el, n'ai grije. 

Jupânul a intrat în câr- 
ciumă. Se aude glas răstit, 
o pereche de palme răsu- 
nă mânioase şi Năică iese 


însfârşit, cu cinci degete! 


roşii pe fiecare obraz. 


— Care's? întreabă el, 
jumătate răstit, jumătate 
plângând. 

— Astea, Năică taică, 
răspunde bătrânul, cu un 
glas de par'c'ar vrea să-i 
şteargă durerea. Şi băeța- 
şul ia în spate o lădiță cu 
sticle, care mai, mai îl 
doboară jos. 

— La revedere, s'auzim 
de bine, strigă sticlele 
emoționate. 

— La revedere, la re- 
vedere, răspund celelalte. 

Numai că oamenii n'aud 
aşa. Lor li se pare că 
sticlele răsună lovindu-se 
una de alta în lădiţe. 

Năică a găsit ciobul în 
camion şi-l aruncă înciu- 
dat. Iac'aşa, să-şi răzbune 
şi el necazul. 

— Hip, unde-i mama 
să mă vadă, strigă ciobul 
mândru şi aterizează pe 
un acoperiş. A rămas în- 
treg ca prin minune. 
Numai un bob de sticlă 
a sărit din el drept în 
capul unei băbuțe care-şi 
face cruce şi grăbeşte pa- 
sul, în vreme ce el se 
strică de râs. Asta zic şi 
eu vieață! Toate vrăbiile 
s'au adunat în jurul -lui 
să-l admire. Una îl pri- 
veşte aşa, dintr'o parte, 
alta îl încearcă cu ciocul. 

— Bagă de seamă co- 
coană, mă gâdili, se su- 
pără el. 


DIMINEAŢA SE 
G COPIILOR 


— Pip-cip, nu-i bun de 
mâncare, se miră vrabia şi 
sboară în curtea de alături. 

Jos, Năică poartă har- 
nic lăzile cu sticle, una 
după alta. Doi ştrengari 
s'au oprit să privească. 
Unul din eiia o mână de 
pae din camion ai le în- 
tinde calului. Paele uscate 
îl înțeapă în nări şi el 
sforăe, întorcând capul. 

— Niee, boală, strigă 
Gheorghe supărat. 

Puştiul scoate limba şi 
dă din umeri cu mare ne- 
dumerire. 

— Hai mă! îl împinge 
tovarăşul şi pleacă amân- 
doi, lipăind cu picioarele 
goale pe asfaltul fierbinte. 

In camion, sticla cea 
mândră se află la largul 
ei, căci băețaşul luase 
tocmai paele din jurul ei, 
care-o împiedecau să se 
mişte. Acum, Năică se 
apropie de ea şi-i luă lă- 
dra în spate. Trosc! Lip- 
sită de paiul protector 
sticla se lovise de pereții 
lădiţei şi o crăpătură des- 
tul de mare i se ivi în 
coaste. Pic, pic, pic, se 
ducea sifonul din ea, pic, 
pic, pic, şi inima începu 
să-i bată nebuneşte. Pic, 
pic, pic, de-acum niciun 
prinț n'o să o mai admire, 
pic, pic, pic! Dar îndată 
îşi luă seama. 

— Ce, o să-mi pierd eu 
cumpătul pentru un pic 
de sifon, căruia i-am făcut 
o cinste că l-am păstrat 
în mine? Şi cu gândurile 
astea, nici nu băgă de 
seamă că Năică se pregă- 
tea să intre în pivnița 
cârciumei. 

— Acum intru într'un 
palat, se gândi ea mulțu- 
mită. 

Dar ce palat ciudat! In- 
tunecos, umed, plin de 
pânze de păianjen! 

— Fără îndoială că-i o 


greşeală, se mângâe sticla, 
locul meu nu poate fi aici, 
şi privi înseninată în jur. 


Intr'un colț al tavanului 
se legăna un păianjen 
uriaş. 

— Ho-ho-ho, râse el, ce 


sticla 


musafiri aleşi, şi 
râse şi ea măgulită. 

— Spune-mi te rog, în 
ce loc ne aflăm? între- 
bă ea. 

Păianjenul îşi încrucişă 
picioruşele şi răspunse: 

— Vă aflați sub dome- 
niile mele. 

— Urâte domenii, gândi 
sticluța de limonadă, dar 
tare spuse: Interesant, şi 
râse ca de obicei. 

— Eu, zise păianjenul 
îngâmfat, sunt singurul 
supraviețuitor din marea 
bătălie gongi-păianjeni de 
acum trei zile. Tot tava- 


Intr'un singur an s'au furat 
în Londra 6000 automobile. 


5 


ei d EE 


nul e în stăpânirea mea. 
Dacă vreți, vă pot face 
fiecăreia câte un guler de 
mătase. 


Ce ZI, 


e 4 


— Prea mulțumim, răs- 
punseră sticlele şi strâm- 
bară din nas. 

— Chiţ, chiţ, chiţ, vă 
urăm bun venit în împă- 
răția noastră, se auziră 
atunci două: glăscioare şi 
în fața lor se iviră doi 
şoricei. Ghiceai numaide- 
cât că sunt frați gemeni. 

— Cine sunteți voi şi 
cum îndrăzniți să vorbiți 
neîntrebați? se'ncruntă 
sticla. 

Șoriceii înghițiră în sec 
şi răspunseră într'un glas: 

— Tatăl nostru e mare- 


le Codiţă-fără-frică. Noi... 


Dar îndată o luară la 
fugă, dispărând într'o 
gaură. 

Pe fereastra pivniţei 
apăruse un motan negru 
cu ochi scânteietori. Trecu 
încet pe lângă ele, zâmbi 
disprețuitor la adresa şo- 
riceilor şi se pierdu în 
întunericul din fund. 

Uşa pivniţei se deschise 
şi Năică se ivi din nou. 
Oprindu-se lângă sticle el 
luă câteva în braţe între 
care şi sticla cea mândră. 

— Acum e acum, gândi 
ea fericită. 

Miros de vin şi sgomot 
de pahare îi întâmpinară 
când intrară în cârciumă. 

— Aici Năică, un sifon. 

— Mult am să-mi mai 
aştept vinul? 

— Te cheamă jupânul, 


EW 


Năică. 


„„Tu să stai cu nasu'n 
floriceleee... 

— Vinee, sifonul! 

— Aşa băete, şi mai 
adu trei pahare. 

— Cine serveşte aici? 

— Daţi-mi de doi lei 
ţuică pentru tata. 

— Şi nu uita, să fie dela 
ghiaţă sticlele. 


Ameţită, zăpăcită de 


potopul de cuvinte, sticla 
n'a ştiut niciodată cum de 
a ajuns pe masa aceea de 
lemn, lângă doi oameni 
îmbrăcaţi sărăcăcios. 

— Ia te uită unde-au 
îndrăznit să mă ducă. Da- 
ți-vă la o parte, nespăla- 
ților, se răsti ea către 
pahare. 


In clipa aceea, o mână 


o ridică în sus şi un glas 


supărat se auzi: 

— Uite ce sticlă stri- 
cată. 

— Stricată?  Stricată? 
repetă ea. Nu, a zis mi- 
nunată, dar e aşa un sgo- 
mot că nu se mai aude 
nimic. 

— Ia vino'ncoace Năică. 
Ce însemnează asta? 

— Vă aduc alta numai- 
decât, se scuză băețaşul. 

El apucă sticla spartă 
şi ieşind în curte o arun- 
că cu toată puterea drept 
în fața unui pisoi care 
dormea liniştit. La sgo- 
motul pe care-l făcu ea, 
motănaşul sări în picioare 
şi fugi cu coada înfoiată. 

— Ştiam bine cam să 
fac senzaţie, strigă sticla 
spărgându-se în mii de 
bucățele, 


6 


D 


Ze, 


NE SCRIU 


E, 


Aspecte din viața de la țară 


Cel mai prețios lucru 
al omului este patria lui. 

Acolo se naşte, creşte, 
cunoaşte toate bucuriile 
copilăriei, toate necazu- 
rile şi suferințele pe care 
le are fiecare ființă de pe 
acest pământ. 

In patria mea toate mi 
se par minunate. 

Vă voiu povesti o zi 
petrecută la țară. 


Dimineața mă deştept 
în ciripitul păsărelor, care 
mă îndeamnă să mă scol 
cât mai iute. 

les. afară în grădina 
înflorită. 

După ce mă plimb câtva 
timp prin grădină, par'că 
aerul proaspăt şi răcoros 
al dimineţii, mă îndeamnă 
să ies, pe poarta mică, 
sculptată în lemn, spre 
întinsele păduri ce se gă- 
sesc în apropiere. 

Pădurea şi poenile sunt 
presărate cu roua ce sti- 
cleşte la lumina soarelui 
ca cele mai frumoase măr- 
gele. 

Prin arborii înalți vezi 
veverițele cu coada stu- 
foasă, ce sar dintr'un pom 
într'altul. Jos pe pământ 
sunt iepurii, cari cum aud 
cel mai mic sgomot, ciu- 
lesc urechile, dau alarma 
şi după ce cred că şi-au 
îndeplinit datoria o iau 
la goană prin tufele de 
ierburi sălbatice, şi fug 
până ce ajung la vă- 


Pen ieri d 


găunile lor, căptuşite cu 
frunze. 

Izvorul limpede, în care 
sticleşte soarele, şopteşte 
încet povestea lui nesfâr- 
şită, pe care pădurea o 
ascultă cu băgare de 
seamă, iar seara când poate 
este obosită, adoarme ca 
un copil în poala bunichii, 
auzind încă prin vis cum 
izvorul acesta a cunoscut 
toți împărații, Tei fru- 
moşi, piticii şi zânele din 
basme. 

Infine se aşterne amur- 
gul. Soarele cată spre 
apus. Aproape nu se mai 
vede. Totuşi razele lui 
stinse se mai zăresc pe 
cerul senin. Această pri- 
velişte minunată ține câ- 
teva ore. 

In acest timp toți lu- 
crătorii se întorc dela 
muncă, iar carele încăr- 


cate cu grâul auriu, scâr- 
țâie sub povara recoltei 
îmbelşu gate. 

După ce s'au întors toți 
la vatra lor, poți zări la 


lumina opaiţelor, pe bu- 
nica cea cu părul de ar- 
gint, ce are nepoții roată'n 
juru-i şi cărora le po- 
vesteşte basme în timp ce 
fusul sfârâie necontenit. 

Toată lumea s'a culcat. 
Prin pădure nu se mai 
mişcă nimic afară de licu- 
ricii ce sar încoace şi în- 
colo, răspândind lumina 
lor verzuie, ca nişte mici 
becuri prin pădurea ador- 
mită. 

Pe malul lacului, tre- 
stiile îşi şoptesc una al- 
teia: „noapte bună“. 

Pe pământ lumina licu- 
ricilor, pe cer stelele, 
acestea sunt singurele lu- 
mini în noaptea întune- 
cată. Totuşi pe cerul pre- 
sărat cu nenumărate lu“ 
mănărele, se ridică luna, 
ca o mamă blândă ce ve- 
ghiază lângă copiii ei. 
Peste tot e pace. 


MICKY O'KELLY. 


*) CITITORII ` 


; teg 


LUCRURI MIGI... 


III IZEI SSE === 


CO METELE 


Din cele mai vechi timpuri, omul a căutat să cerceteze 
tainele care-l înconjoară în natură. Era firesc să-şi îndrepte 
privirea şi asupra cerului. Aci, cometele i-au atras atenția 
în mod deosebit. 

S'a părăsit de mult credința că o cometă prevesteşte ne- 
norociri însemnate. Aceste corpuri cereşti, aceste nebulosități 
(substanțe asemănătoare aburilor) nu sunt de loc vinovate de 
întâmplările oamenilor. Şi 
chiar înfăţişarea lor, nu 
seamănă, cum se spunea 
înainte, cu un pumnal, 
capete tăiate, şi alte lu- 
cruri înfiorătoare. Dar 
unele din ele sunt cu ade- 
vărat impresionante prin 
frumusețea lor. 

O cometă e alcătuită 
din gaze atât de uşoare, 
încât dacă trece prin fața 
unei stele, aceasta conti- 
nuă să strălucească. Ga- 
zele acestea, încălzite de 
soare, se dilată, se elec- 
trizează, şi dau naştere 
acelor cozi fantastice, a- 
vând o lungime de mai 
multe milioane de leghe. 
Cozile acestea au o pozi- 
ţie opusă soarelui şi din 
această cauză sunt unele 
comete cu coada înaintea 
lor. Forma acestor „trene“ 
e curbă, câte odată însă 
poate fi şi dreaptă. 

Cometele vin din toate 
direcţiile şi de multe ori 
au prezis astronomii cioc- 
nirea pământului cu una 
din ele. Dar ca să se în- 
tâmple lucrul acesta ar 
trebui ca astrul vagabond 
să tae drumul pământului, 
chiar în clipa trecerii lui. 
Care ar fi urmările ? 

La 30 Iunie 1861, pă- 
mântul a întâlnit capătul 
cozii cometei din acel an. 
Nimeni n'a observat acest 
fapt. Dar pu era decât 
capătul cozii. 

La 27 Noembrie 1872, 
cometa lui Biela trebuia 
să întâlnească pământul. 
In locul ei. au căzut a- 
proape o sută şaizeci de 
mii de stele căzătoare. 


ARARRAARARARAARAAARRA 

1. Iată un epure care nu fuge de apă, ci care se simte foarte 
bine înnotând. Animalul acesta trăeşte în sud-estul Statelor 
„Unite. 

2. Indigenii din Kafir, se joacă cu cercul, rostogolindu-se 
înăuntrul lui, dealungul drumurilor. 

3. Berlinezii au construit în 1909 nişte aparate de alunecat 
pe ghiață care aduc cu vechile biciclete. Numai că aveau o 
singură roată. 

4. Unele anemone depe fundul mărilor, nu sunt flori cum ar 
crede unii, ci nişte animale micuţe sau mai mari, cari duc 
un trai la fel cu al peştilor. 


Il y 
Iil 


DIMINEATA 


COPIILOR 


Când se vred 
Broscule/e pe 
copaci, Ke pra 
peste zi 


De 
pescar 
shoari 


fea/ă 


Come co? 
agita croi 
'sbuchi 


Ze 


Când cocosul sălba- 
lec cântă în vârful 
unui pom, vo Ý vrem 
Don es aca 
e plimba pe pă-, 


„E vremea se SfricâN a 


...DIN LUMEA MARE 


o oo E d 


CULTUL MUNCII IN AMERICA 


Se vorbeşte adesea de democraţia Americanilor, care e în- 
rădăcinată nu în politică ci în obiceiuri. Intr'o Universitate, 
de pildă, un student sărac nu riscă niciodată să fie umilit. 
Căci el munceşte ca să se întrețină, fie că-şi serveşte cole- 
gii la masă, venind apoi fără ruşine între ei, fie că-şi oferă 
munca prin împrejurimi. Soția unui profesor luă un student 
ca să-i spele podeaua, altul ca să-i-ceruiască parchetul, 
O doamnă din vecinătate, 
găsise un student care-i 
păzea copiii în fiecare 
seară. Serviciile acestea 
sunt plătite cu zece fran- 
ci ora. 


Munca le este atât de 


dragă, încât toată lumea 


d : ă ii d voe, 
ca lucrează, unii de nevoe 


uşii 
€ cv ru = 
spre rc 
incepe LU = = 


sulle vânt puli n ao pe care o găseau vânzând 
-m 


ciorapi, de exemplu, sau 


alții de plăcere. Aproape 
toți studenții îşi caută 


câte o meserie în timpul 


vacanței. Apoi povestesc 


cu mândrie mulțumirea 


wii el : “A muncind pe cheiuri. Ex- 
Daca wermele rasa 


aih vie e? e sem 
co zë va strica LO 
vremea. dë 


perientcle acestea le îm- 
bogățesc cunoştinţele şi 
le ajută să-şi cunoască 


țara. 

— Se Aproape toți consideră 

` T i ca o ruşine faptul de a-şi 
plăti biletul de vapor, în 

cazul unei călătorii în Eu- 

ropa. De cele mai multe 


"na A ori, se angajează între oa- 
îndunierle menii echipajului, şi trec 
! oceanul ca marinari. Câte 
roar aproa: odată se unesc 4-5 prie- 
2 de teni şi formează o orches- ; 
ămant; tră, călătorind aşa. Unul AN 
loua din ei spunea cu mân- CA, WU 
E : drie: aae 
; Ca să pot vizita Euro- i e E 


Ari se 
ncânina, va 
furtun. ma 


pa, am spălat cincizeci de 
mii de farfurii şi cas- 
troane. 

RAAPPS UAPR PUN UPA 


5. Desigur că nu ştiţi ce să fie turnul acesta care are origi- 
nala formă a fructului de ananas. Să vă spun eu: este un 
rezervor de apă. Americanii, cari caută totdeauna să-i ulu- 


D 
S Le A Le + w .. D e e 
F TER 50 înceopkă sa iască pe semenii lor cu tot felul de lucruri originale, au 
phut cG/»e Je se cula construit acest rezervor, în Honolulu (Havai). 
7 6. Corabi i fai ă di ără ială 
) dupa ce o meercoaT sa ai ge Be aimoas in SC séi fără îndoială 
je una” oase SL Bee 7 „Santa arla ` cu. care a traversat Cristofor Columb ocea- 
F a rF Mani. nul Atlantic. După părerea marinarilor a fost o adevărată 


minune că nu s'a scufundat. 


DIMINEAŢA 


9 | + COPIILOR 


S 4 te D SS Ave D E en 
ZER ine EE we 
= BECHET ` 


GEL“ 


de LICĂ HORIA 


“JUCĂRIILE Lui GI 


E ziua sa Gigel primise multe jucării. 
Atât de multe, că toată odaia lui era 
plină de soldați de stofă, de animale 
— care de care mai fioroase — de piei 
roşii, îmbrăcați cu pene de toate colorile, 
Wës de cai şi multe alte lighioane, toate îm- 
brăcate frumos, ca de sărbătoare. 

Le aranjase Gigel cu multă trudă. O piele roşie 
sta călare pe pătuțul său şi la picioarele lui, alți 
cinci tovarăşi — la fel de fioroşi —- îi dădeau roată. 
Alături stătea Bimbo, elefantul cu trompa de cauciuc 
şi ceva mai 'ncolo toată menageria de maimuțe şi 
cai. Pe podea, cărucioare şi soldați de plumb, cu 
cetăți înegrite şi încolo, în colț, un ofițer de cava- 
lerie, mândru şi fericit, ținea brațul singurei păpuşi 
ce o primise Gigel. O păpuşe mare, frumoasă, cu 
părul ca aurul şi buzele roşii, ca fraga. 

Se înoptase şi Gigel fusese trimis la culcare. Din 


CA 


CEA Een 


pătuțul lui, poleit cu îngeraşi, privea împrejur. O 
rază palidă de lumină străbătea prin fereastra des- 
chisă şi făcea să strălucească coiful ofițerului în 
tunică albastră. Era târziu. Gigel se lupta cu somnul 
când auzi o şoaptă. 

„Sst! — spunea vocea. Stăpânul nostru a adormit. 
Ne putem începe şi noi vieața!“. 

Gigel era mirat. In odaie nu erau decât păpuşile ; 
totuşi vorbise cineva. Si atunci, printre genele între- 
deschise, Gigel văzu ceva care-l minună. 

Vulpe-Roşie, indianul care şedea călare pe tăblia 
patului, sări în picioare, apoi se lăsă iute jos, până 
pe podea. Celelalte piei roşii îl urmară. 

„lată, îşi zise Gigel, şi păpuşile trăesc, aşadar!“ 

Se gândi o clipă să se scoale, să se joace cu ele, 
dar apoi îşi aminti că auzise că ele nu trăesc decât 
atunci când toată lumea doarme, când nimeni nu le 
vede. Şi se hotărî să le privească numai. 

In jurul unui picior al patului, ferindu-se de lu- 
mină, pieile-roşii tăinuiau. 

„Lumea doarme, şopti iar Vulpe-Roşie. Nimeni nu 
ştie. Putem so furăm însfârşit pe Liliana!“ 

Priviră cu toţii în depărtare. Se auzeau tropote de 
cai. Intr'o diligență argintată, trasă de doi cai de 
mătase, frumoasa Liliana surâdea fericită ofițerului 


Un dulgher din Los Angeles, St. U., a gravat 
o Biblie care cântărește o jumătate de ‘tonă. 


E Š 


PLX rr ër rr rr rr rr 


de cavalerie. In urma lor, într'un alaiu măreț, veneau 
trupele de soldați de plumb, călări şi pedeştri. 

Vulpe-Roşie tuna şi fulgera. 

„Priviţi-l! Ce caraghios! De îndată ce alaiul va 
ajunge la castel şi toți se vor odihni, nesimţiți de 
cineva măcar, ne vom furişa spre ei. Eu o voi lua 
pe Liliana şi-o voi urca pe Bimbo, iar voi veţi aco- 
peri fuga mea. Ne vom întâlni cu toţii la palatul de 
cristal!“ 

Alaiul se depărtase.. Castelul, minunat colorat, se 
înălța măreț într'un colț al odăii. Opriră cu toții în 
fața sa şi, în timp ce soldații prezentau armele şi 
muzica intona un marş triumfal — cu sunete sub- 
țirele — Florin întinse mâna Lilianei. Ea coborî 
uşoară şi surâzând tuturor, intră pe poarta mare a 
castelului. 

„Toţi au fost, numai Vulpe-Roşie şi tovarăşii săi, 
nu!“ — îi zise ea lui Florin. „De ce oare?“ 

„Şi nici Bimbo, cu animalele!“ — spuse ofițeraşul. 

„Poate vor veni mâine!“ — râse ea. 

„Poate!“ — zâmbi şi el. 

Se făcuse linişte. In odaia mare totul fusese cu- 
prins de vraja lui moş Ene. Doar raza de lumină se 
mai strecura, palidă, pe podeaua acoperită cu covoare. 
Apoi uşoară şi neauzită, o umbră se ivi. Și iar una, 
şi alta, şi alta... Păşeau hoțeşte, în genunchi, ferin- 
du-se de lumină, ferindu-se de a face vreun sgomot. 

„Sst! — şopti Vulpe-Roşie, care era în cap. Bimbo, 
eşti aci?“ 

Elefantul îl mângâie cu trompa pe spinare. 

„Bravo! — mai zise Vulpe-Roşie şi porni tiptil 
mai departe. 

Ajunseră în fața castelului. Vulpe - Roşie privi 
împrejur. 

„Voi aşteptaţi aci!“ — le şopti el tovarăşilor săi, 
când văzu că nu-i paşte vreo primejdie. Şi se avântă 
înainte, cu curaj. 

O găsi pe Liliana la o fereastră a castelului, pri- 
vindu-şi chipul minunat într'o oglinjioară cât o frun- 
ză de trifoi. 

„Prinţesă, şopti el, iartă-mă că n'am putut veni la 
serbarea ta. Dar ţi-am pregătit un dar minunat. Il 
am afară. Vrei să-l vezi?“ 

„Vai, Vulpe-Roşie, zise ea, dar mă aşteaptă Florin!“ 

„Te vei întoarce într'o clipită şi se va bucura şi 
el apoi!“ 

Liliana şovăia. Apoi cobori repede, cu paşi mici, 
şi întinse mâna către vicleanul cu pene în jurul 
capului. 

„Pe-aici, prințesa mea!“ — zise el. 

Și porniră spre poartă. 

Dar abea păşi Liliana pragul castelului, că deo- 
dată se repezi Vulpe-Roşie, o ridică pe brațe şi sări 
în spinarea lui Bimbo. Elefantul atâta aştepta. Pufăi 
mulțumit din trompă şi o luă la picior, cu prada în 
spate. 

Liliana țipase, se. sbătuse, dar în zadar. Când Flo- 
rin alergă afară, nici urmă de răpitori şi de prințesă 
nu mai era. Mult se mai omori şi plânse ofițeraşul. 
Dar apoi se hotărî să-şi caute iubita în lumea mare 
— adică în întreaga odaie — şi să nu se dea bătut 
până ce n'o va găsi. 


Vulpe-Roşie îşi întinse tabăra la adăpostul unui 
dulăpior de cristal, care în timp de şcoală adăpostea 
abecedarele şi tăblița lui Gigel. Acum însă, în vacan- 
ță, dulăpiorul era gol şi Vulpe-Roşie îl botezase 


„palatul de cleştar“. Acolo, în umbra lui, tâlharul se 
sfătuia cu tovarăşii săi. 

„Dar dacă Florin vine după noi? — întrebă cu 
teamă unul dintre ei. 

„Ha! — râse Vulpe-Roşie. Il prindem şi-l închidem 
în „palat“. Apoi îl lăsăm acolo, să-i mănânce moliile 
tunica de mătase şi tărâțele din cap!“ 

„Aşa-i, se minunară cu toţii. Ce deştept şef avem!“ 

„Dar nouă, ridică Bimbo trompa, nouă ce ne dai 
pentrucă te ajutăm?“ 


„Vouă? — aci Vulpe-Roşie se scărpină în cap în- 
curcat. Vouă? Ei bine, o să vă dau zahăr!“ 
„Ura! — izbucniră animalele înveselite. Trăiască 


Vulpe-Roşie!'“ 


Păzită de două maimuțe, Liliana plângea. Din când 
în când, înduioşați, îşi ştergeau şi păzitorii câte-o 
lacrimă; dar apoi priveau crunt, vrând să se arate 
neînduplecați. 

Florin era pe aproape. O vedea şi pe frumoasa sa 
Liliana păzită şi le vedea şi pe cele şase piei roşii, 
înconjurate de animalele lor. Se hotărî totuşi s'o scape 
pe nefericita prințesă. Plecase fără soldați. Era singur 
şi ei atâția. Dar îşi scoase cu vitejie sabia dela brâu 
şi când ceilalți se aşteptau mai puțin, el sări în mij- 
locul lor. Până ce ei să se desmeticească, o apucă de mij- 
loc pe Liliana, îl trânti pe Vulpe-Roşie cu spada şi 
vru să sară din cerc. Dar atunci, ca o mână uriaşe 
trompa lui Bimbo se întinse şi, ca pe un fulg, îl ri- 
dică pe fugar în aer, 

„Bravo, Bimbo!“ — strigă Vulpe-Roşie. 

„In închisoarea de cleştar!“* — urlară ceilalți. Şi 
cu toții se repeziră să împingă geamul dulăpiorului. 

Florin era prizonier. Fusese aşezat pe raftul cel 
mai de sus al dulăpiorului de sticlă şi de acolo pri- 
vea trist în jos, unde Liliana plângea în hohote şi 
unde ceilalți dansau în jurul ei, răcnind nebuneşte. 

Vulpe-Roşie pufăia mulțumit la o parte, privindu-i 
pe ceilalți. Cele două maimuțe începuseră să plângă 
deabinelea, împreună cu biata Liliana. Bimbo stătea 
nemulțumit, într'un colț. Zahărul promis de Vulpe- 
Roşie nu mai venea. Şi apoi Liliana era aşa de tristă 
şi de frumoasă. Ce rău făcuse de o răpise Vulpe- 
Roşie? Şi Florin ce rău făcuse? Nu, hotărât: Vulpe- 
Roşie era un rău! Bimbo îşi dădea seama ce rău 
făcuse, ascultându-l pe Vulpe-Roşie. Pufăi din trompă 
şi-şi chemă maimuțele lângă el. 

„Ascultaţi, le şopti el. Vouă vă place Vulpe-Roşie?“ 

„Nu, sughițară animalele, cu ochii 'n lacrimi. Nouă 
ne place Liliana... Plânge atâta după bietul Florin!“ 

Bimbo era înduioşat deabinelea. 

„Aşa e, zise el. Ce să facem atunci?“ 

Se priviră încurcațţi. 

„Ştiţi ce? — sări o maimuţică. Să-i dăm drumul 
lui Florin!“. 

„Dar ne vede Vulpe-Roşie!“. 

„Să aşteptăm să adoarmă!“ — mai şopti tainic 
maimuțica. 

Şi se întoarseră lângă Liliana. 

Intr'un târziu, obosiţi de atâta joc, pieile roşii se 
opriră. Vulpe-Roşie, începuse să sforăie chiar. Bimbo 
râdea. 

„Acum“, zise el. 

Cu trompa prinse marginea geamului ce închidea 
„palatul de cristal“ şi împingându-l la o parte, strigă: 
„Cobori, Florine! Liliana te aşteaptă, să fugiţi!“ 

O clipă mai târziu, Florin şi Liliana se îmbrățişau 
cu dragoste. 

„Să fugim!“ — zise ea. 

Bimbo abea aştepta. Se urcară plini de fericire pe 
spatele lui înalt şi porniră încet, spre castelul lor 
minunat. 


„Vulpe-Roşie! Au dispărut prizonierii!“ 


Intr'o clipă erau toţi în picioare. Unul dintre pieile 
roşii, trezit, dăduse alarma. 


11 


„Au fugit cu Bimbo“! — strigă un altul. 

„Şi cu maimuțele fr 

Vulpe-Roşie privi furios în jur. Doar ei şase. 

„La luptă, strigă el. Până nu ajung la castelul lor!“ 

Bătălia ce se dădu fu grozavă. Florin lupta cu doi 
dintr'o dată. Bimbo îl luase pe unul în trompă şi-l 
svârlise în sus, de se dusese indianul de-a'nvârtitelea 
de câteva ori în aer, apoi rămăsese lat, undeva, în- 
trun colț. Pe alți doi îi apucaseră maimuțoii 
şi-i loveau cap în cap. Doar Vulpe-Roşie sări în spa- 
tele lui Bimbo, o apucă pe Liliana din sbor şi vru 
să sară jos, pe partea cealaltă. Se împiedică însă şi 
veni deadura. Deajuns însă lui Florin să isprăvească 
cu cei doi şi să se repeadă pe urmele lui Vulpe-Roşie 
care fugea acum de rupea pământul. Florin mai-mai 
îl ajunsese. Dar indianul ajunsese la perdea şi, ca o 
pisică, se cățără în sus. Sus, sus, tot mai sus, apoi 
— fără veste — perdeaua se rupse. Vulpe-Roşie se 
clătină puţin, mai mult, şi deodată veni val-vârtej, 
rostogolindu-se, până în podea, unde rămase nemişcat 
cu brațele cruce. 

Bimbo clătină capul. 

„L'a pedepsit zâna păpuşilor, pentru c'a fost rău!“. 

„Bietul Vulpe-Roşie!“' — mai zise Liliana. 

Şi cu povara lui pe spinare, Bimbo porni clătinân- 
du-se spre castelul celor doi. In urma lor, raza de 
lumină se făcea tot mai mare şi mai strălucitoare. 


Gigel deschise ochii surâzând. Ce minunat fusese! 
Privi în jur. Soarele zâmbea strălucitor, în odaie. Pe 
tăblia patului, Vulpe-Roşie sta răsturnat, cu picioarele 
în sus. Iar în colțul odăii, Liliana surâdea fericită 
la brațul lui Florin, ofițeraşul în tunică albastră. 


JOC DE COLORATURĂ 


Coloraţi cu o culoare toate părțile punctate şi cu 
altă culoare pe celelalte. 
Veţi avea astfel un frumos peisagiu marin. 


e A 


+ 


NDEV A, pe fun- 
dul mării, pe 
acolo pe unde 
apa ţine loc de 
aer, pe unde nu 
EA există şosele, ci 
numai râuri şi fluvii, se 
plimba într'o zi o mică 
sirenă. 

Nu ştiţi ce este o sirenă? 

Să vă spun, deşi nici eu 
n'am văzut vreuna în vieața 
mea. Bunicii mei, cari mi-au 
povestit cele de mai jos, 
mi-au spus că nici ei nau 
văzut vreodată o sirenă, dar 
că au auzit şi ei dela buni- 
cii lor, că ar fi existat pe 
vremuri ființe din acestea, 
căci şi bunicii lor ştiau dela 
alți bunici, că sirena mică, 
despre care scriu mai jos, 
se plictisea. 

M'am luat însă cu vorba 
şi nu v'am spus ce este o 
sirenă, 


0 sirenă se plictiseşte 


începuse să se înalțe spre suprafața apei, pe care ea o credea 
că este cerul. 

Işi pusese în părul roşu ca focul o fundă dintre cele mai 
frumoase, îşi puse la gât şi la brațe colierele de mărgean 
şi chemând pe nişte peştişori, care-i serveau drept slugi, 
porni cu ei în sus., 

A urcat, cât a urcat şi unde se pomeni deodată la supra- 
fața apei. Era noapte. Cerul era acoperit de stele şi părea 
atât de albastru, încât sirena crezu că peste ea este o altă 
mare şi ar fi voit să înoate spre ea. Dar de îndată ce pluti 
puțin deasupra apei, simți că i se face rău, căci nu mai avea 
ce respira. 

— Apă, apă, striga ea. Imi vine să mă sufoc. 

Cerea biata fetiţă apă, căci ea nu respira aer aşa ca noi, 
ci apă ca peştii. Un peştişor o trase atunci sub valuri şi 
micuța îşi reveni în fire. 

— Uf, oftă ea. Bine că am mai prins puțin suflet, 

— Stăpână, îi spuse atunci un peştişor, n'ar fi mai bine 
să ne întoarcem la palatul domniei voastre? 

(Peştişorul spunea toate 
acestea în gând, fiindcă nu 
ştia să vorbească altfel). 

— Nici nu-mi trece prin 
minte, peştişor prost, răs- 
punse Mirela. Ce să mai 
“caut eu în fundul mării. Iată 
cât de frumos este aici şi 
câtă lumină. La noi este în- 
tuneric, căci razele soarelui 
nu ajung până la fund, e 
frig şi mă plictisesc. 

— Măria Ta, spuse peşti- 
şorul tot în gând, trebue să 
trăim fiecare acolo unde ne 
este scris şi să ne mulțumim 
cu ce ne-a dat Dumnezeu. 
Ce să cauţi în țară străină. 
Cine ştie ce te mai aşteaptă. 

— Nu mai spune nimic. O 
să aduc palatul de cleştar 
la suprafața apei şi voi“ trăi 
în el şi voi fi fericită. Noap- 
tea voi privi cerul şi stelele, 
ziua voi privi soarele, îmi 
va fi cald şi bine. 


O sirenă, este o fetiță, 
care în loc de picioare are o coadă de peşte şi care trăeşte 
numai în apele mărilor, undeva la fund, aşa ca să nu poată 
fi văzută nici odată de oameni. Cu toate acestea, pe vremuri, 
a fost cineva, care a văzut o sirenă. Şi de atunci, din gură 
în gură, a mers vestea despre fetele care trăesc în fundul 
mării. 

Sirena noastră, pe care o chiamă Mirela, se plimba într'o 
zi plictisită prin odăile palatului de cleştar al tatălui ei şi 
nu ştia ce să facă. Se jucase deaprinselea cu nişte peştişori, 
îşi pusese coliere de mărgean la gât, s'a plimbat prin pădu- 
rile de plante care unduiau în bătaia valurilor, dar în cele 
din urmă n'a mai avut ce face şi s'a aşezat pe un colț de 
stâncă şi a rămas gânditoare. 3 

— Ce mă fac? se întreba ea. Mare plictiseală mai este pe 
aici. N'am măcar cu cine să mă joc deaprinselea. Peştişorii 
ăştia sunt prea proşti şi nu sunt în stare nici să vorbească. 

Cam avea dreptate. 

— Hei, continuă Mirela — tare ar fi bine să mă pot urca 
până sus la cer. Acolo da, mai zic. şi eu că este frumos. 

Să ne înțelegem. De fapt, sirena noastră nu văzuse nici- 
odată cerul ci numai apa care plutea peste capul ei. Dar în 
mintea ei de fată cu coada de peşte, credea că apa de dea- 
supra ei este cerul. 

Numai ce-i trecu gândul acesta prin minte, că sirena "ei 


13 


DIMINEAŢA 


Nici nu mai apucă bietul 
peştişor să se gândească la 
ceva, că stăpâna lui se dădu 
la fund, ca să-şi aducă pla- 
nul la îndeplinire. 

Credeţi voi că a mers 
lucrurile atât de uşor cât 
voia ea? In primul rând tatăl 
ei se supără foc, când auzi 
de pozna pe care a făcut-o 
şi a pus-o la colț. 

— Fetiţele bine crescute, 
spunea el, trebue să ceară 
voie când pleacă de acasă 
nu să umble haimana fără 
să ştie nimeni de urma lor. 
Şi apoi ce mai gând năstruş- 
nic este şi ăsta să ne mutăm 
din ţara noastră în țară stră- 
ină? Fiecare să-şi vadă de 
treburile lui unde l-a lăsat 
Dumnezeu. 

Avea dreptate tatăl micu- 
Lei sirene, dar ea nu voia 
să-l asculte. După masă, când 
tatăl ei dormia liniştit a 
chemat nişte peşti cu feres- 
trău, cu care ea era bună prietenă şi i-a pus să taie 
stâlpii cari ţineau casa în fundul mării. Şi fiindcă 
tăiau lemn udat cu apă, nu s'a auzit nici un sgomot, 
iar tatăl a continuat să doar- 
mă liniştit. 

Când a fost tăiat şi ulti- 
mul stâlp, casa a început 
să plutească în voe prin apă, 
de-ți era mai mare dragul. 
Nimeni nu era fericită ca 
micuța Mirela, care înnota în 
jurul casei, cânta şi striga: 

— Vai cât este de fru- 
mos, cât este de frumos. 
Casa noastră sboară ca un 
balon. Ce bine o să-i pară 
lui tata, când se va pomeni 
sus pe cer. 

Peştii-ferestrău, care făcu- 
seră isprava, au socotit că 
este mai bine să şteargă 
putina şi au luat-o repede 
la vale pe un râu şi s'au 
ascuns în pădurea de măr- 
gean, căci ştiau ei ce o să 
pățească, dacă-i prinde tatăl 
Mirelei. 

Casa se ridica între timp 
mereu mai sus, mereu mai 
sus, până ce a ajuns la su- 


prafața apelor. Adică, n'a ajuns chiar la suprafaţă, 
ci aproape, aşa că acoperişul să mai fie tocmai 


E 


€ 
REY 


- ov 
Ge Aa; 


Dr Ae EA 


Fr 


o EN 


BENETATOS ELENA RAUL 


In Londra se găseşte Clubul Bunici- 
lor, care numără 480 membri. 


| 


P 
R 
E 
M 
I 
A 
N 
T 
i 


se apropia mereu mai mult de mal. 
tocmai să fie trasă afară din apă, se lovi de o stâncă 
şi se sfărâmă, astfel încât tatăl Mirelei căzu din pat 


bine acoperit de valuri. 

Mirela sburda prin apă şi 
era fericită şi abea aştepta 
să se scoale tatăl ei, ca să 
vadă ce va spune. 

Dar de data aceasta lucru- 
rile s'au petrecut altfel 
decât i-ar fi fost pe plac 
micuței sirene. De data 
aceasta era ziua, iar pescarii 
eşiseră cu uneltele la pescuit. 
Şi o plasă înconjură casa şi 
începu s'o tragă spre mal. 
Sirena încercă să scape din 
plasă şi tot sbătându-se, s'a 
lovit sdravăn cu capul de 
fundul bărcii, atât de tare, 
încât a ament şi a căzut la 
fund. Mare noroc a avut că 
respira apă, căci altfel s'ar 
fi înnecat. 
casa sirenei 
Şi când fu 


Intre timp, 


şi când văzu pericolul în 
care era fugi repede de 
tot pe fundul apei, unde-şi 
prinse odrasla năzdrăvană 
şi-i dădu câte ceva de 
cheltuială, aşa cum merită 
toți copiii cari n'ascultă. de 
părinți. 

Numai pescarul rămase 
nedumerit când a ajuns la 
mal. Simțise că a prins 
ceva şi credea că este un 
peşte mare, cum nu s'a mai 
pomenit, când colo erau nu- 
mai nişte scânduri rupte. 

Dacă s'ar fi uitat însă cu 
mai multă atenţie, ar fi 
văzut că pe una din scânduri 
era scris numele străzii depe 
fundul mării. 


Calea Balenei. 
Casa Sirenei. 


şi ar fi înţeles poate, că nu toate istorisirile cu 
CESARINA LUPAȘCU 


sirene sunt poveşti. 


„d 


GHEORGHIU LUCIA 


I. MAGDALENA 


14 


CIFRELE MAGICE 


(PENTRU CONCURS) 


A 
sees 
44 40) 9 [446]8|544|5 
4)40[5 43]6]8|5 
4440/613 |61317|5)4|5 


Acesta este un ARITMOGRAF, un joc ca toate JOCURILE DIS- 
TRACTIVE. Dacă înlocueşti fiecare număr din pătrăţele cu câte o literă 
din alfabet, de ex.: pe 1 cu A, pe 2 cu B, pe 3 cu C şi aşa mai departe, 
vei căpăta de fiecare rând câte un cuvânt cu înțeles deplin..... 

Aşa, ne dă şi aci: Rândurile orizontale, ŞAPTE TRĂSURELE cu 
două sau mai multe roate, de cea mai mare utilitate şi din toate câte le 
poți găsi numai la A — X din verticală şi din strada Doamnei 14 Buc. 


Coloraţi locurile însemnate cu 0 
în albastru deschis; 1 albastru închis; 


2 roşu închis; 3 galben; 4 cafeniu; 
5 cenuşiu;'6 mov; 7' verde; 8 violet. 


CONDIȚIILE DE PARTICIPARE LA 
MARELE CONCURS DISTRACTIV 


Revista noastră organizează un mare concurs de jocuri 

distractive, pentru careau fost stabilite 35 de premii. 

PREMIUL 1; o bicicletă de băiat sau fată până 
la 12 ani. 

PREMIUL 2; o bicicletă de băiat sau fată până 

la 8 ani. 

PREMIUL 3; o tricicletă 

PREMIUL 4;,„ » 

PREMIUL 5i» » 

PREMIUL 6-10; cinci trotinete; PREMIUL 11-15; 
câte un abonament pe 1 an; PREMIUL 16-20: câte 
un abonament pe 6 luni; PREMIUL 21-25: câte un 
abonament pe 3 luni; PREMIUL 25-35; cărți lite- 
rare din editura noastră. 

La concurs poate participa oricare cititor al 
revistei, care desleagă jocurile, adăugând atâtea 
bonuri câte jocuri a deslegat. Jocurile fără bonuri 
nu sunt luate în considerație. Toate deslegările se 
trimit deodată la sfârşitul concursului, care va fi 
anunțat prin revistă. Nu trimiteţi jocurile separat, 
căci nu sunt ținute în scamă. La tragerea premiilor 
participă toți cititorii, cu atâtea bonuri, câte jocuri 
au des'egat fără greşală. 

Premiile au fost oferite de magazinele „Autorex“ 
din atrada Doamnei 14, în ale căror vitrine sunt expuse. 


CONCURSUL DE JOCURI 


Mumsla și pronumele ........ 


Adresa 


Luna lulie Nr. 6 


15 


+ atei tie af 


~ 


"ër a e i 


RĂSPLATA 


unui an de muncă 
să vă fie 


0 BICICLETĂ 


Rugați părinții să 


vi-o cumpere dela 


AUTOREX 


STRADA DOAMNEI No. 14 


Magazinul care 
garantează calitatea 


Dacă revista ţi-a plăcut 
citeşte-o iar dela'nceput 


ANĂZB 


S'a rătăcit 

Marioara fusese despărțită de fră- 
țiorul ei, într'o mare îmbulzeală, pe 
Calea Victoriei, la o paradă. Necă- 
jită, întreabă pe un domn care toc- 
mai venia spre ea: 

-— Domnule, vă rog, Datt văzut 
un băețel fără surioara lui? 


Noroc 


Tică sparge o farfurie, şi este 
foarte amărât. Atunci, mămica, pen- 
tru a-l îmbuna, îi spune: 

— Lasă, Ticule, nu te mai supăra, 
cioburile aduc noroc! 

Peste câteva zile, Tică vine foarte 
vesel la mămica lui, zicând: 

— Să ştii mămico, că o să avem 
mare noroc, chiar acum un minut 
am spart şase farfurii mari! 


Cine e cel mai prost 


Marița, servitoarea e bolnavă şi 
doctorul i-a spus să se distreze. A- 
tunci, stăpână-sa, o femeie bună, îi 
dădu bani să se ducă la circ. 

— A, nu, coniţă, nu mă duc, mi 
s'a spus că la circ este un cal sa- 
vant, care la comandă se opreşte în 
fața celei mai proaste persoane din 
public. 


Invenţie 


— Am făcut o inven- 
ție care cred că o să 
mă facă celebru. 

— Ce invenţie? 

— Am găsit un mijloc 
contra pungaşilor de bu- 
zunare. 


— Cum asta? 


— Foarte simplu. In 
faci haina fără buzunare. 


Ce pățeşti 
când te grăbești 


Profesorul:— Popescu 
Dumitru, ia spune-mi, 
de ce gen e substanti- 
vul „țar“? 

Elevul: — Un țar, doi 
țari. E de genul mas- 
culin. 

$ Profesorul: — Bine! 
Acum să-mi spui cum 
face la femenin substan- 
tivul „țar“? 

Elevul (grăbit): — 
„Țar“ e masculin şi „ța- 
ră“ femenin, domnule 
profesor! 


PREȚUL 5 LEI 


nai 


— Când vei veni la mine, să nu 
te urci în ascensor. 

— De ce? E periculos? 

— Nu, dar locuesc la parter. 


La restaurantul dela Băneasa 


Clientul: — Asculă, Jupâne, cât 
timp o să mai fiu nevoit să aştept 
până o să binevoiți să-mi aduci ju- 
mătatea de rață comandată? 

— Restauratorul: — Până o veni 
cineva să comande şi cealaltă ju- 
mătate. 


GEORGICĂ LA PESCUIT 


ge 


imprimeriile — Adevirul 


Nu doarme 


Doi copii stăteau de vorbă, într'un 
colț. 
— Tăticul meu nu doarme noap- 
tea de fel. 
— Păi de ce nu se duce 
doctor? i 
— S'a dus dar nu are ce-i face, 
că-i sergent de noapte. 


la un 


Mitică... 


Fiul lui Păcală îi spune lui taică- 
său: 
— Tăticule, m'am făcut ghicitor; 
m'a învățat un băiat să ghicesc vâr- 
sta cuiva, dacă-mi spune anul în 
care s'a născut! 


Primul gând 


Tatăl: — Mitică, barza ţi-a adus 
un frățior! 
Mitică: — Bravo, de azi încolo 


voi căpăta numai jumătate din por- 
ţia de bătae zilnică!... 


Neînțelegere 


— Cum? Mănânci un măr pe sto- 
macul gol? < 

— Dar nu e gol deloc, am mai 
mâncat încă patru mere, înaintea 
ăstuia! 


La școală 


Profesorul: — Multe 
animale şi multe păsări 
sunt foarte inteligente. 
Daţi-mi un exemplu! 

Petrică: — Găina, de 
exemplu, este atât de 
deşteaptă încât face 
ouăle pe mărimea paha- 
relor de ouăl.., 


Prea târziu 


— Bine că te'ntâlni, 
moş Ioane, ca să-ți dau 
înapoi banii pe cari mi 
i-ai împrumutat. 

— Bine zici, măi ve- 
cine, că eu şi uitasem. 

— Tiii... cum nu-ţi 
dete prin gând să-mi 
spui asta mai dinainte? 


In tren 


Şeful de tren: — De 
ce n'ai strigat, când ho- 
țul ţi-a scos ceasul din 
buzunar? 

Călătorul: — M'am 
temut să, strig fiindcă 
am dinți de aur, care 
m'au costat 10.000 lei! 


S. A., Bucureşti 


= ADE, 


e: 


Aeurbien 


E 
a 


i 

G 
Dës 
Peny 
$ 
Gë 
să. 


v 


/ C 
/ d Tale Pp îi > d'Zes 
Doomne, la sa creosta naite 


fe ogoare spicele 
d 
Catura ai ocroTesle 


Fugi rândunrcile. 


Adu ploaie, Lee? Su soare 


Florit pe COMI e 
d / d 


E 
Ai In Orice Su7/e1, Doamne, 


Adu veselie. 


| S ù e 
Bire cuvinlează DOJL 


Cna pe Cor Sse- APUNA. 


Pi a a Lë > La 
Qi pe mine ma ajuta 


Zei y bun OAA 


Eha ra Cale 


p 


De 


Dragii mei, 


Zilele trecute am primit 
vizita unuia dintre voi, 
care mi-a adus deslegările 
la jocurile ultimului nostru 
concurs. Fiindcă tot era 
la redacție şi puteam sta 
de vorbă cu nepoţelul meu 
prin viu grai şi nu numai 
prin scris, am deschis pli- 
cul, ca să văd cum a făcut 
cele câteva deslegări. 

Rău deslegate nu erau 
jocurile. Cu toate acestea 
nu erau nici bine şi iată 
de ce: în primul rând, 
direcția revistei a hotărât, 
ca numai câteva jocuri să 
fie trimise la concurs şi 
s'a arătat anume care. Ori 
cititorul nostru a deslegat 
toate jocurile şi a trimis 
toate deslegările. Am tre- 
buit să stau să le aleg 
jocurile pentru concurs, 
de cele care le-am aruncat 
la coş. A fost o pierdere 
de vreme, pricinuită de 
nerespectarea regulamen- 
tului concursului. Vă rog 
foarte mult, să fiți atenți 
şi să faceţi aşa cum scriem 
noi în revistă, iar nu cum 
vreți voi. Cine nu respectă 
regulamentul, va fi exclus 


POPLANSCHI C. 


sh 


tragerea premiilor. 


revista nr. 807, dacă nu 
vreți să aveți surprize 
neplăcute. 

MICHAELA IONESCU. 
Cred, drăguță, că acuma 
eşti lămurită în tot ceea 
ce priveşte concursul, aşa 
că răspunsul meu ,m’are 
rost. Imi pare rău că nu 
te cunosc şi că nu eşti tu 
aceea care m'ai vizitat. 
Sper că la toamnă, când 
voi veni la Bucureşti, îmi 
vei face o vizită. Până 
atunci primeşte o sărutare 
din partea mea. 

STELIAN MICȘUNES- 
CU.—Te plângi că n'ai ce 
citi la băi. Citeşte cartea 
INTÂMPLĂRILE UNUI 
COPIL NEASTÂMPĂ- 
RAT, care cuprinde po- 
veşti'frumoase, scrise anu- 
me pentru voi. Mai poţi 
citi FLOAREA INGERU- 
LUI, o cărțulie cu poveşti 
tălmăcite de mine şi care 
costă numai 5 lei. O gă- 
seşti la chioşcarii din toate 
localităţile balneare. 

MANDEL MAX.—Ches- 
tiunea concursului s'a ter- 
minat. Versurile pe care 


BULEM AURORA 


In apropierea Berlinului se gă- 


seste un spital pentru pești 


La 
a e de Zeg 


së 


La terminarea concursului 


dela 
Prin urmare, citiți încă o- 
dată cele ce am scris în 


mi le-ai trimis sunt buni- 
cele, dar am primit şi 
versuri mai bune. Poate 
că data viitoare să ai mai 
mult noroc. 
FORTUNESCU MADE- 
LEINE. — La primele în- 
trebări am răspuns în 
numărul trecut aşa că sper 
că eşti lămurită. M'ar in- 
teresa să citesc o compu- 
nere scrisă de tine. Dacă 
este bună o vom publica 
la „Ne scriu cititorii“. Ai 
foarte mare dreptate că 
pentru a fi scriitoare tre- 
bue să citeşti mult. O 
compunere şcolară bună, 
poate apărea însă în re- 
vista noastră, ca o răs- 
plată. Când îmi trimiţi 
compunerea, pune în plic 
şi o fotografie de a ta. 
MIRCEA VOICU. — 
Cred că acuma ştii foarte 
bine ce trebue să faci 
pentru a participa la con- 
curs. Pentru concursul lui 
Bică nu se mai primesc 
răspunsuri. Rezultatul va 
fi dat imediat după pu- 
blicarea rezultatului con- 
„cursului de jocuri. Sănă- 
tate! 
COMOARA LUI PUC.— 
Cine mi-a trimis desenul, 


MEDIGRECEANU R. 


PREMIANȚ 


Se 


să afle că nu pot să-l 
public, deoarece este făcut 
cu creion colorat. 

GABRIEL şi FLORINA 
POPESCU .— Sunt nespus 
de bucuroasă că am ase- 
menea nepoți. Scrisoarea 
voastră merită nota 10 
atât ca formă exterioară, 
cât şi cuprins. Bravo! 

STANCIU PETRE. — 
Poezia ,„Indemn“, am mai 
citit-o undeva. O iscălia 
atunci un alt scriitor. De- 
ce cauţi să ne înşeli? E 
ruşinos! 

L. şi R. SLATINA. — 
De ce nu iscăliți cu numele 
întreg. Nu este politicos 
să scrii anonim. Vă răs- 
pund numai fiindcă îmi 
puneţi o întrebare care 
dovedeşte că aveți suflet 
bun. De bună seamă că 
trebue să plătiți aceluia 
care a ţinut câinele atâta 
vreme. Cere cam mult, dar 
sper că va fi om de înțe- 
les şi că în cele din urmă 
va primi şi mai puţin. 
N'aveţi ce-i face, căci are 
dreptate. 

TRIMEI IOAN. — De- 
senul este foarte frumos 
şi va apărea. 

MĂTUȘICA 


DUCULESCU V. V. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


ema de ege, pet KE Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE Edituro ere, S. A. E. Bucureşti 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR”, —ina țară: 1 an Lei 200; 6 tuni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovasia, Grecia, Jugoslavia şi Turcia: ! an Lei 300 şi 6 luni Lel 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi & luni Lei 175, 


Cont sec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCAŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


2 AUGUST 1939 


LEGENDA VIOLETELOR 


multă vreme de când toată lumea recu- 
noaşte în violete „simbolul modestiei“. Ei 
bine, floricica aceasta se ascunde prin 
locuri umbroase, nu din modestie, ci de 
frică. Da, da, de frică. De unde să ştie 
ea că Smeul şi Pic-Pitic de mult nu mai 
sălăşluesc prin meleagurile noastre? Căci, după cum 
ştiţi, trăeşte foarte retrasă şi nu e abonată la niciun 
ziar care să-i vestească ce se mai întâmplă prin 
lumea largă. 

Demult, atunci când a furat-o Smeul pe Ileana 
Cosinzeana, Făt-Frumos, a vrut să pornească după 
ea, dar era tocmai încurcat într'un războiu cu neobo- 
siții săi duşmani. Lia trimis deci, în locul lui, pe 
bunul său prieten Pic-Pitic. Ei, dar ce te faci că 
drumu-i lung şi picioarele puştiului, de! obosesc, mai 
ales că se grăbea. Şi până ajunge la castelul Smeului 
a fost piticul mort de 
oboseală. 

Când s'a văzut cu Ileana 
afară din castel, a dat să 
pornească înapoi dar s'a 
gândit: 

— Stai frate! Eu ca 
eu, nu-mi pasă, dar dom- 
nița cum o să meargă 
atâta amar de drum? 

Noroc de un greer care-i 
era prieten şi care-l 
scoase din încurcătură 
arătându-i drumul către 
cizmele fermecate ale 
Smeului. 

Trebue să ştiţi că Smeul 
acesta avea o pereche de 
cizme rămase din moşi- : 
strămoşi. Erau mari şi late, ca pe măsura lui, dar 
fiind fermecate se puteau mări şi micşora după pi- 
ciorul celui care le încălța. 

După cum v'am spus, sa furişat Pic-Pitic către 
cizmele adormite lângă patul Smeului, care şi el, sfo- 
răia de prăpădca pământul. Le-a luat binişor, le-a în- 
călțat şi pe aci ţi-i drumul. Numai că ele, buimăcite 
de somn cum erau, nu sau ostenit prea tare şi în 
loc să se facă pe măsura lui, i-au rămas ceva cam 
largi. Cum nu avea timp de pierdut, nu s'a sinchi- 
sit prea mult de asta, şi, luând-o pe Cosinzeana în 
braţe (era voinic Pic-Pitic) a început să fugă înapoi. 
Niciodată nu l-a mai ajuns Smeul. Căci minunăția 
cizmelor stătea mai ales în faptul că puteau 


3 


adaptare de ELVIRA CALAN 


să păşească mii de km. într'o singură clipă. 

Pe la jumătatea drumului le-a ieşit înainte Făt- 
Frumos care terminase cu bine războiul. Plin de 
veselie a pornit înainte, cu Ileana. Iar piticul se 
aşeză pe un pietroiu să-şi examineze picioarele care-l 
dureau îngrozitor. Ghetele prea mari îi roseseră tăl- 
pile, îi băşicaseră călcâele! Ce era de făcut? 

Norocul lui a fost că de jur împrejurul bolovanului 
creşteau numai violete. Pe vremea aceea însă, violeta 
era înaltă şi mândră şi n'avea niciun parfum. Nu de 
altceva, dar îi era lene să se ostenească. E foarte 
greu pentru o floare să aleagă parfumul care-i trebue 
şi să-l culeagă din apă şi din soare. 

Văzând Pic-Pitic toate violetele acelea mari şi 
înalte din jurul lui, începu să le culeagă, să-şi căp- 
tuşească cizmele. Şi speriate de întâmplarea 
aceasta, florile se pitiră bine, bine în iarbă, ca să 

scape de prăpăd. De atunci 
se ascund violetele prin 
SE locuri umbroase. 

Dela un timp, piticul 
îşi încălță din nou ghetele 
ca să pornească pe urma 
lui Făt-Frumos. Ce chin 
pe florile băgate în cizme! 
Era aşa de cald acolo şi 
de întuneric că, fără în- 

N doială ca să înlocuiască 
soarele care le lipsea, în- 
cepură să fabrice parfum 
din toate puterile. Şi de 
atunci au rămas violetele 
cu un miros atât de 


RA o seară liniştită şi caldă ca toate se- 
rile din Mexic. Pământul răspândia în 
valuri căldura pe care o primise în 
timpul zilei şi apele lacului se legănau 
domol. Era un lac destul de mare, din 

/ valurile căruia se ridica o insulă şi în 

mijlocul ei, o grămadă de ruine. Cu secole şi secole 
înainte, fusese acolo un oraş al Aztecilor. 
In depărtatele vremuri ale descoperirii Americii, nu 
puțini au fost aceia, cari lăsându-şi familiile şi ave- 
rile în Europa, porneau să se îmbogăţească în Lumea 
Nouă. Cele mai adesea,ei erau indivizi fără inimă şi 
conştiinţă, pentru cari un jaf sau un omor mnai mult, 
nu însemna nimic. Ca un roi de lăcuste se abătură 
asupra ținuturi!or înfloritoare şi băştinaşii fură ne- 
voiți să se plece înaintea lor. Triburile de Piei-Ro- 
şii, Incaşi, Azteci, îşi văzură copiii luaţi în robie, 
averile furate, oraşele dărâmate. S'au retras atunci 
în ţinuturi sălbatece unde nu-i puteau ajunge năvăli- 
torii şi aşa au ajuns până în zilele noastre. Din 
tată 'n fiu au moştenit însă ura contra albilor şi con- 
vingerea că aceştia le-au furat bunul lor, pământul 
strămoşilor lor. 

Şi acum, ura Aztecilor se împotrivia marii opere 
de civilizaţie întreprinsă de guvern. 

Cu câteva zile înainte, sosise în locurile acestea 
inginerul Burt Bradman, cu misiunea specială de a 
construi o şosea. Cu el venise şi prietenul său Fred 
Harris împreună cu banda lui de oameni neînfrico- 
satt, Erau aproape douăzeci, cu toţii plini de curaj 
şi veselie. Se uniseră sub conducerea lui Harris într'o 
clipă de entuziasm şi cutreerau Mexicul ajutând, 
răsplătind şi pedepsind. Erau o adevărată binecu- 
vântare pentru ţinuturile în care roesc mai mulți 
bandiți şi mâna e mai aproape de revolver ca oriunde. 

Fred Harris, conducătorul lor era cunoscut în toată 
America. Ochii lui cenuşii erau ageri şi pătrunzători 
şi la nevoe îşi putea întrebuința pistoalele cu iuțeala 
fulgerului. Prietenul său cel mai apropiat era Windy 
Waters, peste capul căruia trecuseră destule primă- 
veri şi a cărui față era brăzdată de mii de cute sub- 
țiri. Era un vechiu tovarăş de-al lui Harris cu care 
călătorise de multe ori, împărțind bucuriile şi înfrân- 
gerile. Din bandă mai făceau parte: Dan Silva, spa- 
niolul, cu ochi negrii şi minte luminată; Slash Dal- 
ton cu umeri largi, mâini puternice şi curaj de ne- 


O găină italienească a ouat 


122 de ouă in 40 de zile 


înfrânt ; gemenii Ted şi Buch Hartley, pe care ni- 
meni nu mai încerca să-i deosebească, atât de mult 
se asemănau; Looparoo Larrigan, care purta pe umeri 
un lasso vestit: nimeni nu-l putea mânui mai bine 
decât el. Era apoi Dac Milligan, cel mai bun doctor 
din ţinut şi cel mai îndrăzneț, deasemenea. 

Aceştia şi încă alții veniseră cu Burt Bradman 
căci se svonise că Aztecii, prin ţinuturile cărora tre- 
buia să treacă şoseaua, se adună în număr mare, in- 
tonând cântece războinice. 

In ajun, inginerul se afla singur pe o colină la 
poalele căreia era lacul cu insula Aztecilor. De când 
sosiseră acolo, nu se auzise niciun sgomot din spre 
fantastica îngrămădire de ruini, aşa încât cu. toţii 
credeau că sunt pustii şi nelocuite. 

Burt Bradman se afla aşadar în vârful colinei so- 
cotind şi însemnând într'un carnet toate datele tre- 
buincioase la construirea şoselei. In câteva zile tre- 
buia să sosească lucrătorii din oraşul alăturat, unde 
fuseseră reținuți fără voia lor: o fabrică întârziase 
livrarea unei maşini de care aveau nevoe şi ingine- 
rul îşi lăsase, oamenii sub conducerea unui lucrător 
mai vechiu în care avea încredere. Era mai uşor pen- 
tru ei să stea în oraş decât pe câmp, dacă tot nu 
munceau. Şi el pornise înainte cu Harris şi ceilalți 
prieteni; mersul lor semăna mai mult a plimbare şi 
Burt găsea în societatea lor o vacanță plăcută, îna-) 
intea muncii care-l aştepta. Dar nu-şi uita datoria şi 
în fiecare zi îşi însemna tot ce observa interesant în 
legătură cu şoseaua. 

Aşa făcea şi acum, depărtându-se fără să-şi dea 
seama de tabăra prietenilor săi, şi apropiindu-se de 
malul lacului, în care părea că doarme cetatea soco- 
tită pustie a Aztecilor. 

Se dovedi însă că făcuseră o mare greşală. Oraşul 
era locuit — şi era locuit de războinici care înţele- 
geau să se împotrivească înaintării oamenilor albi. 
Fără veste, fără sgomot,au răsărit duşmanii în jurul 
inginerului pe care iute ca fulgerul îl purtară către 
cetatea lor. Un singur strigăt a putut el scoate şi 
gura i-a fost astupată de mâini duşmane. Dar stri- 
gătul acela ajunsese până în tabăra în care stăteau 
fără grije Harris şi oamenii lui. Intr'o clipă ieşiseră 
cu toții din corturi şi alergară către Bradman. Intr'o 
clipă — dar era o clipă prea târziu. Aztecii erau de- 
acum prea departe ca să mai fie atinşi de gloanţe şi 


4 


se îndepărtau mereu până dispărură între ruinile ce- 


tății lor. 

Harris îşi adună oamenii să se sfătuească. Sub ni- 
ciun motiv nu-şi putea lăsa prietenul în mâinile duş- 
manului. Şi un atac al insulei ar fi fost primejdios 
câtă vreme nu ştiau puterea adversarilor şi locul unde 
era închis Burt. 

In cele din urmă Fred se hotărî să înnoate până 
la insulă şi acolo, bine ascuns, să cerceteze mişcările 
inamicului. Hotărâră ce semnale să schimbe şi prie- 
tenii săi îl urmăriră cu privirea până dispăru între 
clădirile oraşului. ` 

Şi acum se făcuse seară, o seară caldă ca totdeaun 
în Mexic şi ei încă mai erau pe malul lacului, aştep- 
tând un semn de viață dela cei doi. 

Semnul acesta veni într'un mod cu totul neaştep- 
tat : vântul le aduse întâi strigăte înfuriate şi sgo- 
motul câtorva focuri de puşcă. O batistă albă flutură 
o clipă în aer şi dispăru. Apoi totul se liniştise ca 
prin farmec. 

Pentru oamenii de pe țărm, totul 
lumina zilei. Aztecii îl descoperiseră pe Harris — 
aceasta explica strigătele auzite. Că şeful lor încer- 
case să se apere o dovedeau focurile de puşcă. Cuo 
ultimă sforțare Fred îşi fluturase batista, ca să cadă 
apoi în mâinile Aztecilor. Dar semnalul său fusese 
văzut şi înțeles: Harris le cerea să vină în ajuto- 
rul său. 

Marea întrebare era: cum vor trece lacul? Căci de 
trecut, trebuiau să-l treacă. Numai 3-4 dintre ei ştiau 
să înnoate şi încă aceia nu erau prea siguri pe miş- 
cările lor. 

Rawhide Smith, un flăcău cu fața pârlită de vânt, 
sări deodată în sus, ca unul care-şi aduce aminte de 
ceva. 

— Ascultă Windy, zise el. In vâlceaua din veci- 
nătate se află o turmă de vite cornute. Le-am văzut 
azi dimineață şi socotesc că... 

Windy Waters scoase un strigăt de bucurie. El 
fusese în tinerețe crescător de vite şi le cunoştea 
toate obiceiurile. 

— Am înţeles, Rawhide, strigă el. Măi, ce idee 
minunată! Hai s'o punem în aplicare. Vom trimite 
înainte un număr mai mare şi noi vom veni cu cei- 
lalți. Aztecii vor căuta să-i prindă pe cei dintâi şi 
în învălmăşeală, cred că vom putea debarca Inter, 

Tovarăşii aprobară cu toţii, căci deşi cuvintele bă- 
trânului păreau fără înțeles, fiecare pricepuse despre 
Ce era vorba. 

— Veniţi după mine, adăogă Windy. Şi nu uitaţi 
să vă feriţi revolverele de apă. 

Indată porniră cu toții către valea ce părea o 
simplă crăpătură în malul râpos al lacului. Zece mi- 
nute mai târziu păzi- 
torul turmelor fugea 
înciudat şi arătân- 
du-le pumnul. Dar ei 
nu se osteniră să-i 
explice că într'o ju- = 
mătate de oră, cel E 
mult, vitele vor fi 
înapoi. Nici n'aveau 
vreme pentru asta. 
Păstorul care se 
oprise să-i privească 
din vârful colinei îi 
văzu despărțind tur- 
ma în două grupe, 
De care le conduseră 
spre lac. Lucrul 
acesta producea mult 
sgomot, totuşi ei 
căutară să-l îndepli- 
nească cât se putea 
de încet. 


— Să nu le gră- 


era limpede ca. 


A mia 


biți, ordonă Windy. Mânaţi-le încet şi nu vor face sgo- 
mot. Ar fi primejdios să facem prea multă zarvă, 
căci am fi cu siguranţă auziţi în insulă. x 

Ei mânară deci vitele cu cea mai mare băgare de 
seamă. Cireada se opri şovăind la malul apei; dar 
din urmă veneau oamenii, aşa încât un juncan se 
aruncă în valuri mugind de spaimă şi celelalte vite 
îl urmară, începând să înnoate cu repeziciune. 

— Bun, zise Windy, acum e rândul nostru. Spu- 
nând acestea sări în spatele juncanului de lângă el 
şi se prinse de coarne. Inspăimântat, animalul sări 
în apă şi începu să înnoate, târându-l pe Windy cu 
el. Toți ceilalți îi urmară exemplul. 

La o mică distanță în fața lor se vedea cealaltă 
grupă de animale care însă îşi schimbaseră direcţia: 
în loc să înnoate spre insulă, se îndreptau către ce- 
lălalt mal al lacului. 

Pe măsură ce se apropiau, cetatea Aztecilor se des- 
luşea mai bine, cu turnurile ei mărețe şi cu treptele 
care scoborau până la nivelul apelor. -Pe treptele 
acestea apărură deodată doi Azteci bronzați, cari pri- 
viră uimiţi turma ce străbătea valurile. Unul din ei 
scoase un strigăt pătrunzător şi într'o clipă se adu- 
nară în jurul lui o ceată de sălbateci ieşind din clă- 
dirile ruinate, dar încă impunătoare. 

Un minut sau două ei discutară cu însuflețire, 
apoi se aruncară în apă, înnotând către cireadă. 
Scopul lor era să le întoarcă din nou către malul 
dela care porniseră. Căci vitele aparțineau indienilor 
din împrejurimi care dădea oricând ajutor Aztecilor. 
Iar aceştia înțelegeau să le ajute şi ei. 

In timpul acesta, cireada a doua în care se aflau 
oamenii lui Harris, se apropia neobservată de țărm. 
Picioarele lui Windy, care pluteau în apă, se isbiră 
brusc de fundul lacului şi smucitura îl făcu pe bă- 
trân să cadă în apă. Tuşind şi strănutând se urcă pe 
mal, unde fu urmat de toți tovarăşii săi. 

"Se găseau acum, nu departe de oraş, între nişte 
stânci care îi ascundeau de minune. Looparoo Larri- 
gan se urcă în vârful uneia din ele şi-şi înştiința 
prietenii de mişcările Aztecilor. 

— Au tăiat drumul cirezii şi o conduc înapoi. Ha- 
lal să le fie, înnoată ca nişte peşti! 

Puțin mai târziu anunţă că vitele au ajuns la țărm 
şi înnotătorii se întorc spre insulă. 

— Cred că ar trebui să mai stăm putin aici, să le 
dăm timp să se liniştească, zise Windy. 

— Nu prea avem timp de pierdut, mormăi Slash 
Dalton. 

— Sigur că n'avem, replică Windy, dar ce vrei să 
facem? Nu ştim cum e ținut Fred, nu ştim nici mă- 
car unde e. Nu-i nevoe să alarmăm Indienii mişcân- 
du-ne prea repede. 

— Am o idee, zise 
atunci Dan Silva. 

— Spune-o repede, 
îl grăbiră ceilalți. 

— Uite ce, eu pro- 
pun să trimetem un 
cercetaş să vadă lo- 
curile. Un singur om 
e mult mai greu de 
auzit de cât o trupă 
întreagă. 

— Bună idee, zise 
Slash Dalton, dar 
cine să se ducă? 

— Cred că Con- 
klin Şobolanul este 
cel mai potrivit, o- 
pină Ted Hartley. 

Conklin Şobolanul 
era cel mai mic din- 
tre ei şi semăna atât 
de bine cu un şoa- 

(Con. în pag. 13-a). 


DIMINEAŢA 


* COPIILOR 


NE SCRIU 


Zi călduroasă de Iunie. 
In curtea şcoalei primare 
gălăgie, zarvă, căci în acea 
zi era serbarea de sfârşit 
de an. Copiii veniseră în- 
soțiți de părinții lor, cari 
se bucurau de veselia 
odraslelor. Fiecare era ne- 
răbdător să afle rezultatul. 
Aproape toți doriau să 
primească un premiu care 
li se părea adus din țara 
minunată a poveştilor. 

Numai un băețaş sta la 
o parte gânditor, prea li- 
niştit pentru vârsta lui. 
Ştefan, căci aşa îl chema 
nu doria premiul atât de 
aşteptat de alții. Era orfan, 
locuia la bunica, care 
abia îşi ducea zilele. 

Ștefănel se gândea la 
alţi copii care aveau ju- 
cării, erau alintați de 
părinţii lor. Iar el... 

Incepuse serbarea, cân- 
tece, recitări, dansuri, o 
mică piesă şi punctul 
culminant: împărțirea pre- 
miilor. 

O uşoară emoție stă.-- 
nea sufletul copiilor. 

Micii străjeri, cu feri- 
cirea întrezărită la feres- 
trele ochilor, primeau 


e 
Li 


răsplata hărniciei lor. 
Ștefan se uita la toți, dar 
cu gândul departe. Deo- 
dată tresări, auzind glasul 
limpede al învățătorului: 

„Cl. III-a premiul I 
Ştefan Ionescu“. 

Modest catotdeauna, 
primi cărțile şi coroniţa 
împletită din flori albe. 

Colegii îl invidiau, se 
întrebau pentru ce îi dă- 
duseră premiul Ilui, unui 
biet orfan. Serbarea se 
sfârşi. 

Copiii se împrăştiau pe 
la casele lor, veseli şi 
sgomotoşi. Numai Ştefă- 
nel rămase ultimul. 

Stătu o clipă pe gân- 
duri şi apoi cu paşi repezi 
se îndreptă spre cimitirul 
satului. Acolo, merse la 
mormântul mamei sale, 
căzu în genunchi şi aşeză 
coroana sa de premiant 
murmurând duios: 

„E pentru tine, mamă“. 

Din umbra codrilor, se 
lăsa negura înserării. Soa- 
rele asfinţea. Razele lui 
trandafirii învăluiră copi- 
lul,florile albe,iarba verde. 
Şi în liniştita simfonie a 


PREMIANȚŢI 


S Ké Leg: 3 
Kä KE ege =] 


CALMANOVICI NICU 


In unele părţi ale Americei de Sud, se 
intrebuinţează şerpi in locul dulăilor de pază 


înserării, băiatul ridică 
încet căpşorul bălai şi o 
lacrimă străluci în 'ochii 
albaştri, ochii care pier- 


duseră cea mai sfântă 
iubire, iubirea mamei. 

R. A. TUHOVSCHU 
elevă -străjeră. 


MEA PE Îi 


Se întunecase deabine- 
lea... 

Soarele, se culcase de 
mult în făgetul umbros al 
pădurii, iar păsărelele tru- 
dite de atâta cânt şi joacă, 
abea mai ciripeau în răs- 
timpuri rare. 

Mă pregăteam să mă'n- 
torc dela vânătoare, când 
lângă un copac am zărit 
un pui micuț de vrabie. 
Era atât de gingaş micu- 
țul, şi ochişorii lui negri 
şi mici ca două mărgele 
erau atât de trişti... Pe 
semne căzuse din cuibu- 
şorul măicuţii sale şi 
aripioarele lui plăpânde 
şi moi n'aveau putere să-l 
înalțe. 

Dulău, îndată ce-l văzu 
se aruncă asupra lui, şi 
cu trudă mare izbuti să-l 
prindă în gură. Vai cum 
se mai sbătea atunci săr- 
manul cu aripioarele lui... 


O vrabie, desigur mama 
micuței victime apăru din 
desiş şi văzând suferința 
puişorului, dădea neliniş- 
tită târcoale lui Dulău. 

Puteam s'o prind cu 
mâna, atât de aproape era 
de mine. 


Se aruncase înaintea 
primejdiei pentru puişo- 
rul ei, şi nu numai atât, 
voia să pedepsească 
botul acela înfiorător al 
lui Dulău, cu colții cei 
înspăimântători, pentrucă 
făceau să supere trupşo- 
rul nevinovat al puiului. 
Cu ciocul ei mic lovea 
pe Dulău, l-ar fi sfâşiat 
desigur, dacă i-ar fi fost 
în putere. 

Am şters pe furiş o 
lacrimă, ce-mi izvorise în 
ochi. 


— Biată mamă, nu mă 
crede atât de cain... N'am 
inimă de piatră, să stau 
nepăsător înaintea sufe- 
rinții tale! In voi scăpa 
odorul. 

Și aplecându-mă înde- 
părtez pe Dulău, ridic 
puişorul, îl sărut, şi-l aşez 
în nişte frunze. 

Vai, cum mai bătea ini- 
mioara cea mică şi firavă 
când s'a simțit în mâna 
mea. Lovea atât de puter- 
nic inimioara în piept în- 
cât credeam că-l va sparge. 

Şi măicuţei sale ce lungi 
i s'au părut clipele acelea. 

Căci, dragi copii, nimic 
nu e mai sfânt, mai scump 
pe lume ca iubirea de 
mamă. 

Dragostea sărmanei 
vrăbii e o mărturie a iu- 
birii ce v'o poartă vouă 
mama voastră. 

Aţi văzut cât a luptat 
să-şi scape putul? şi cum 
s'a aruncat în ghiarele pri- 
mejdiei, fiindcă-l iubea? 

O biată pasăre cu o dra- 
goste atât de mare pentru 
copilaşul ei... 

Dar mămica voastră cât 
vă mai iubeşte! Şi de, fie 
vorba între noi, voi o mai 
necăjiţi câte odată. 


ERWINT ROZEANU 


NËMMEN 
CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


cel mai frumos roman 


pentru copii şi tineret 


6 


Marioara. 


Marioara a primit o păpuşe pe 
spatele căreia stă scris „Made in 
England“. Aceasta dovedeşte că pă- 
puşica este engleză. 

Fetiţa se supără întâi, dar apoi 
gândeşte: 

— Nu face nimic. O învăţ eu să 
vorbească româneşte. 


Ştie 


— Mamă, mamă, ştii scara pe care 
a proptit-o tata de fereastra etaju- 
lui III? Am răsturnat-o eu. 

— Du-te repede şi spunei lui tata. 

— Nu-i nevoe, că ştie. A rămas 
agăţat de fereastră. 


Nerecunoscătorul 


ESCH, ce „ai 
care a fost bună şi ţi-a dat o go- 
goaşă, cu o piatră în cap? 

— Nu era o piatră, era chiar go- 
goaşa. 


aruncat doamnei, 


Răspuns rotrivit 


— Ionescule Gau înghețat mâi- 
nile? 

— Nu, domnule învăţător. 

— Scoate-le atunci din buzunar. 

— Păi o să-mi îngheţe! 


Tot așa 


— Câţi ani ai, Andrei? 

— Cinci ani, bunicule. 

— Ia te uită! Şi eşti tot atât de 
mare ca umbrela mea. 

— Păi ea câți ani are? 


De când? 


— Nu ţi-e ruşine să minţi în ha- 
lul ăsta? Eu la vârsta ta nu mințeam 
niciodată. 

— Dar la ce vârstă ai început să 
minți? 


PIC ŞI PUC PE PLOAIE 


Simțurile 


Elena învață cele cinci simțuri. 

— La ce servesc ochii? întreabă 
mama. 

— La văzut. 

— Şi nasul? 

— La mirosit. 

— Dar urechile? 

— La auzit şi pipăit. 

— La auzit, da, dar când servesc 
la pipăit? 

Când mi le tragi, mămico. 


Coincidenţă 


— Când m'am născut eu? 
— La 12 August. 
— Ce curios, tocmai de ziua mea. 


Ce înseamnă 


— Popescule, ce înseamnă când 
cade barometrul? 

— Că sa desprins din cui, dom- 
nule profesor. 


` e 

E 

Be Eë. 
EN d e, 
gE SE- 
5 


AN 
S- CS = N 
Ed 
E el 4 


RS au 


Lë 


= D 
> 
0 
Ma 


WEE 


EN 
SE 
SG 

KE 


LA TARGUTALA 


ORIZONTAL : 1. Mie... 4. E mic mititel şi înțeapă fru- 
muşel. 7. Ordin dat de Inalta Poartă (Sultan). 9. Floare albă 
ce creşte în apa lacurilor. 12. Trăsura ţăranului. 13. Ionică. 
14. Tot ce ne înconjoară. 16. D aduni la tinerețe ca să-i ai 
la bătrânețe. 18. Om de statură mică şi cu barbă mare. 19. 
De nici o valoare. 20. Şiret împletit. 22. Dintr'un basc. 23. 
Pasăre cântătoare originară din ins. Canare. 24. Provincie 
în Nordul României. 28. Atârnat. 29. Rece. 31. Dud încurcat. 
33. A da cu tunul. 34. Rotocol de sticlă sau carton în jurul 


MOMMMMMMNMMNMMMMVMNMVMVMMMMMMNMMMMMMMMMMMMMNMMMMMMMMMMN 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele şi pronumele ee 


pe Ta RES Me apte CL Cai SR OT TEE 


Luna August Nr. 1 


Aţi mai des- 
legat aseme- 
nea jocuri. 
Incercați şi 
de data acea- 
sta să găsiți 
calea care 
duce prin a- 
cest labirint, 
dela intrare 
până la ţintă. 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


unei lămpi. 35. A trage brazde cu plugul. 
36. In ce fel? 37. Vârf în munții Făgăra- 
raşului. 40. Aşez într'un loc. 42. Acţiunea 
plugarului. 43. Peşte de râu. 43. Plantă 
sălbatecă ce creşte mai mult prin o grâne. 
44. Tuns la piele. 45. Scăldătoare de casă. 


46. Nerod (popular). 


VERTICAL: 1. Pronume personal. 2. 
Unsoare. 3. Hrană de primă necesitate. 4. ` 
Dela vară la vară. 5. Impreună. 6. Să ne 
vedem cu bine! 7. Fetiţă mai mărişoară. 
11. Ric-Rac, revistă franceză. 14. Mie. 15. 
Propoziție. 16. Aşa cum este orice mamă 
față de copii. 17. Pom ce face alune. 20. 
Gaură într'un copac. 21. Păsărică neagră şi 
cu o pată albă ce pleacă iarna dela noi. 
22... mică, răstoarnă carul mare. 24. Cio- 
măgeală. 25. Asa-preot italian. 26. Anotimp 
în care suntem acum. 27. Popor locuitor 
al peninsulei Italice. 30. Restul unei scă- 
deri. 32. Repară. 34. Degetar de ace. 38. 
Țipătul de ear, 40. Brad. 41. Prima. 
43. Ce be. 


JOC ŞI 


CE REPREZINTĂ? 


De data aceasta vrem să vedem dacă 
aveți talent la colorat, dar şi perspicaci- 
tate. Coloraţi acest joc în aşa fel, încât 
fiecărei cifre săi corespundă o anumită 
coloare. Adică: pentru 0 să spunem că att 
pune albastru, pentru 1 negru, etc. Veţi 
obține anumite figuri. Aveţi însă grijă ca 
fețele oamenilor — dacă există în desen— 
să nu fie albastre sau negre. Colorile să 
fie potrivite desenului. 


feed E 


CH 


ZI 


e 


Sa. 


d 


K 


Gprs 


s wn 


EI 
Ce 

? 

/ + 5 


NI 
d 
NISS 
= 


KSE 


dai 


zm 


d 


Ei 


GEMENII 


lată un joc 


foarte potrivit 
pentru zilele de 
vacanță. Jucăto- 
rii trebue să fie 
perechi. Potri- 
viţi-vă astfel în- 
cât să aveți 
aproape aceeaşi 
înălțime cu to- 
varăşul vostru. 
Vă  cuprindeţi 
cu mâinile de 
talie şi vă legați picioarele (dreptul unuia de 
stângul altuia) cu ajutorul unei batiste sau 
' sfori. Apoi perechile se iau la întrecere între 
ele, pornind deodată spre aceeaşi țintă. Perechea 


care ajunge prima, a câştigat. 


O AC A 


INTREGEREA cu BATISTA 


In fine să vă mai dau un joc.E tot o între- 


cere. Fixaţi distanța pe care vă veți întrece. 
Vă aşezaţi în rând pe linia de plecare, iar 
judecătorul cursei vă leagă mâinile la spate. 
La mijlocul drumului sunt puse pe jos atâtea 
batiste, câți jucători. Ajunşi în fața batistei, ju- 
cătorii trebue să 
îngenunchieze, 
să apuce cu din- 
ţii batista şi să 
continue cursa 
pe genunchi, 
până la. capăt. 
Câştigă cel care 
ajunge pri- 
mul. 

Cursa aceasta ar 
fi bine să aibă 
loc pe plajă sau 
pe iarbă. 


DIMINEAŢA 


O SOCOTEALA 


Intr'o cetate de 
forma alăturată 
(vedere de  deasu- 
pra) — erau asediați 
300 soldați. 

Comandantul, 
după multă chibzu- 
inţă, orândui astfel 


ostaşii ca să fie câte 


100 de inşi pe fiecare 
latură a cetății şi să poată rezista până la venirea ajutoarelor. 


Cum credeți că a aranjat soldații? 


— Ai făcut ochi, draga mamei 3 

— Da mamă. Cum e vremea? 

— Frumoasă, dar mai dormi, de 
abea a răsărit soarele şi azi e 
Duminică. 

— Ba mi-oi pune pofta în cui; 
am visat că unchiul şi tuşica sunt 
supăraţi. Nu i-am văzut de două 
săptămâni, aşa că chiar acum, cu 
voia matale, îmi iau tălpăşița spre 
Lu peasca. 


— Du-te draga mamei. Puterea 
dorului e mare, când se coc cireşele. 


Când intrai pe poartă, unchiul 
trebăluia în grădină printre brazdele 
cu flori. Smulgea de ici o buruiană, 
netezea dincolo pământul răscolit 
de pisici dându-le răilor cu glas tare, 
sau sprijinea garoafele şi cerceluşii 
aplecați de vânt. Mam strecurat 
hoţeşte până la spatele lui şi deodată 
îi pun mâinele pe ochi. 

— Cucu! Cucu! 

„— Ptiu, bată-te norocul, m'ai spe- 
riat. 

— Ghici cine e. 

— Da ce, eu sunt ghicitor? 

— Altfel nu-ți dau drumul. 

— Dacă e aşa, o să încerc. Pupăza ? 

==" Nu, 

— Maimuţa care-a fugit dela Moşi? 

— Nu. 

— Stai, — acuma ştiu. Eşti spaima 
pomilor. Săracul cireş, până azi i-a 
fost. 


— Vezi c'ai ghicit, zic eu şi-i dau 
drumul. Mă ia de urechi, mă sărută 


BIRUITORUL 


pe amândoi obrajii şi hai la tuşica. 

— Ce noutăți ne-aduci? Pe la 
şcoală ce se aude? Augurii grăit'au ? 
Luăm desigur coroana şi anul acesta? 

— Trag nădejde. Dar moi mul- 
țumi şi cu al II-lea sau al III-lea, 
de nu s'o putea altfel. 

— Nu mai spune ! şi te-ai resem- 
nat mătăluță aşa de uşor? Vai de 
mine, ce generație perpelită. Par'că 
altfel de copii am fost noi ăştia, 
bătrânii. 

Mi-aduc aminte,... ar fi 
de ani de atunci... 

. Pe la începutul lui Septembrie, 
în cancelaria şcoalei No. 10 dintr'o 
urbe de pe malul Dunării... 

— Iar ai prins a depăna la bra- 
şoave ? Adu copila încoace. Poveştile 
nu ţin de foame, auzirăm de după 
zăplaz. 

— Are dreptate, hai să mănânci 
şi deschizând portiţa, mă aruncă în 
brațele tuşicăi, care mă văzuse in- 
trând şi-mi pregătise o samă de 
bunătăţi, pe masa cu față albă ca 
zăpada, sub caisul cel bătrân. 

— Mănâncă maică; uite şi dulceaţă 
de caise verzi, proaspătă, mă în- 
deamnă tuşica, văzând că fălcile 
mele dau semne de oboseală. 

— Iată şi cele mai frumoase ci- 
reşe din pom, îi luă vorba unchiul 
aducând un coşuleț plin. 

— Am să mănânc de toate, cât un 
popă, ba chiar cât doi, dar să-mi 
ţineţi de urât; iar mata moule să 


vre-o 40 


Ultima invenție japoneză sunt 


tălpi de mătase pentru pantof 


de BEATRICE G. C. 


continui istorisirea ce 
grădină. 

— Ne-am înțeles, dacă pui şi tu 
o vorbă bună să capăt o cafea şi 
vre-o două țigări, (unchiul ține regim 
şi tuşica îl păzeşte cu străşnicie). 

Am privit'o rugător şi cât ai clipi, 
un felegean cu cafea ce împrăştia 
aburi mirositori şi o cutie cu țigări, 
se ivi pe masă. 

— Phi! Să vezi cu ochii şi să nu 
crezi, glumi unchiul. 

— Ai protectori cu trecere. Acu 
ţineţi făgăduiala şi deschide tolba 
cu amintiri. 

— Bucuros, am uitat însă unde 
m'am oprit. 

— Ştiu eu, şi spun repede cu gura 
plină de cireşe: „Prin Sept., în 
cancelaria unei şcoale dintr'un oraş 
de pe malul Dunării... 

Unchiul aprinde o (gare, gustă 
din cafea, stă niţel pe gânduri, apoi 
începe : 

„Un domn stăruia să înscrie, deşi 
fără vârsta legiuită, un prichindel 
de o şchioapă, tuns chilug. 

Directorul mângâe băețaşul care 
i se pare prea mic şi e de părere 
să mai stea un an acasă. 

— Dar ce să mai fac eu acasă? 
intervine cu îndrăzneală piciul; toți 
prietenii mei nerg la şcoală şi eu 
nu vreau să fie ei mai deştepţi. 

— De o lună de zile, aşa o ține 
într'una; ne-a împuiat capul, adaogă 
tatăl său. 

Profesorii zâmbiră cu bunătate şi 
Stănică fu înscris al 60-lea şi ulti- 
mul în cl. I. 

După puţin timp se dovedi că 
este înzestrat cu inteligență şi me- 
morie şi cum era şi ambițios se 
distinse. „Domnul“ îl îndrăgi, iar 
colegii îi recunoscură superioritatea. 
La sfârşitul anului fu singurul în- 
coronat din clasă. In a Il-a şi a 
III-a, îşi menținu cu uşurinţă situația 
şi coroana nedisputată, i se cuveni 
iarăşi. Sub aceleaşi fericite auspicii, 
părea că începe şi cl. IV-a. Dar 
cum situația câştigată şi cunoaşterea 
colegilor îi dădea siguranța că nu 
poate fi ajuns, necum întrecut, se 
cam lăsă pe tânjală. Mai lipsi dela 
şcoală pe motive neserioase, ba chiar 
mincinoase, așa că se înțelege dela 
sine, notele sale nu se mai aflau la 
nivelul celor din anii precedenţi. 
La sfârşitul primului trimestru în 
ziua notelor, „Domnul“ răsfoind ca- 
talogul, se adresă băieților : 

— Se pare că anul acesta, Sf-tul 
Petre va încorona doi elevi din cl. 
noastră. 

Galben ca şofranul se ridicase 

(Continuare în pag. 14) 


10 


începuşi în 


Bonboane 
de şocolată 


Nu aruncați resturile de 
tortă de şocolată. Deobi- 
ceiu rămân pe farfuria 
mare pe care serviţi torta, 
resturi de şocolată, care 
sunt aruncate. Să vă In: 
văț însă să faceți bon- 
boane de şocolată, foarte 
gustoase, care nu vă vor 
costa mai nimic. Luaţi 
resturile de tortă, ameste- 
cațile cu 80 de grame de 
unt, un ou, 80 de grame 
de şocolată muiată la foc 
şi mai adăugaţi şi 60 gra- 
me de zahăr pudră. Toate 
acestea le frecaţi bine 
împreună, până se fac o 
pastă, din care faceți bile 
pe care le tăvăliți în praf 
de şocolată şi bonboanele 
sunt gata. 


Incă o prăjitură 


Fiindcă sunteți în va- 
canță şi fiindcă att învă- 
țat bine tot timpul anu- 
lui, vă voi da încă o re- 
ţetă de prăjitură, pe care 
o poate face oricare din- 
tre voi. Luaţi 200 de gra- 
me de alune, pe care le 
fărămițaţi, 125 grame de 
zahăr pudră, 150 grame 
făină, 120 grame stafide, 
două ouă şi un vârf de 
cuțit de sare. 

Frecați ouăle cu zahă- 
rul pe care-l aveți şi apoi 
adăugați toate celelalte, 
până ce se formează o 
cocă, pe care o frământaţi 
o vreme. O puneţi apoi 
într'o tăviță bine unsă, la 
cuptor şi lăsați să se 
coacă totul. Când prăji- 
tura este rumenită, e gata. 
Lăsaţi-o să se răcească, 
tăiați-o în felii şi serviţi. 

Va fi delicioasă. 


11 


UN SAC PENTRU PLAJE ŞI VOIAJ 


Vă dau de data aceasta, 
dragele mele, un model 


atât de bine şi în călă- 
torie. 


če sac pentru plajă care 
poa e fi întrebuințat tot 


E vorba de un ag care 
poate fi Gut din orice 


material, de o singură cu- 
loare, de preferință însă 
azuriu, pe care veți broda 
cu coton-perle roşu, mo- 
delul trenuşorului pe ca- 
re-l vedeți alăturat. 

Sacurile acestea de 
pânză le găsiți gata în 
comerț. Dacă vreți îl pu- 
Lett confecționa singure, 
croind din pânză un drept- 
unghiu de mărimea dori- 
tă. Exact la mijloc puneţi 
o bucată de carton, care 
să formeze fundul, apoi 
coaseți marginile dreptun- 
ghiului la maşină şi sacul 
este gata. 

Nu uitaţi să lăsați loc 
pentru trecerea şnurului 
de care veţi ține sacul. 
Felul în care trebue făcut 


acest lucru se vede clar 
din imaginile alăturate, ca 
şi punctul în care trebue 
lucrat trenuşorul şi va- 
goanele. 


Petele de cerneală 
roşie... 


se îndepărtează depe 
pânză, spălând locul pă- 
tat cu puțină apă de clor 
călduță. Un alt mijloc 
este acesta: luați puțină 
pucioasă, aprindeți-o pe 
o farfurie de tinichea şi 
acoperiți-o cu un pahar 
pe care nu-l mai între- 
buinţaţi. Luaţi pânza pă- 
tată, udaţi-o, ridicați pa- 
harul şi țineţi-o peste abu- 
rii de pucioasă. E un 
mijloc bun, dar incomod. 


| AM DE VÂNZARE UN COPIL... 


de MĂTUȘICA 


HO BEE ORE BA EEE PE CMAS A OWEN ES BBEADANNRMEABA LAN SUBENILOIRRAEIINBRREGROADANENSMD II 
d 


aOVESTEA asta nu este o poveste, ci o 
întâmplare adevărată. 

De ce faceţi ochii mari? Credeţi poate 
cu adevărat că eu am. de vânzare vreun 
copil, sau că lam şi vândut? 

Nimic din toate acestea. Totuşi este foarte 
adevărat, că mai acum câteva zile, am cumpărat- un 
copil, un băețel ca de vreo şase anişori, cu păr casta- 
niu şi ochi verzi, ca iarba proaspătă. 

Mi l'a vândut tatăl lui. 

Ne-am întâlnit pe stradă. Eu mergeam agale către 
casă, căci se apropia întunecimea şi eram obosită de 
abia mai mă târam pe străzi. Omul cu copilul veniau 
din partea dimpotrivă şi păreau că nici nu simt văpaia 
soarelui în asfințit. Ba mai mult, omul nostru era 
foarte bine dispus şi cânta cât îl ținea gura, păşind 
când pe lângă ziduri, când pe la marginea trotuarului, 
ca şi cum ar fi fost un echilibrist, care se pleacă de 
o parte şi de alta ca nu cumva să cadă depe sârmă. 

Cred că m'ați înțeles că nu era vorba de un echi- 
librist, ci de un om care se îmbătase şi care nu putea 
să se ție drept, făcându-se de râsul trecătorilor depe 
stradă. 

— Nică, — spunea el unui băețel, care-l ţinea de 
mână, — Nică, ia te uită câte trotuare sunt pe 
aici.: pe care din ele trebue să mergem? 

— Nu e decât un singur trotuar tăticule,—răspundea 
copilul. 

— Taci, mă prostule, — se supăra betieul, — tu 
nu vezi aici un trotuar, alături altul şi altul şi toate 
se încolăcesceca şerpii numai ca să mă încurce pe 
mine, ca să nu ştiu pe care să umblu... 

Şi cum spunea cuvintele aces- 
tea, bețivul o pornia repede, 
repede, spre zidurile caselor, 
mai-mai să-şi spargă capul de 
ele, de n'ar fi fost copilul care 
să-l ție de mână. 

Urît lucru beţia, mă gân- 
deam eu. „late uită ce cara- 
ghios este omul acesta şi vai 
de copilaşul care trebue să-şi 
ducă tatăl de mână acasă. Cum 
să-l ajut?“ 

Tot gândindu- mă aşa, cei doi 
se apropiau de mine. Şi atunci 
mi-a venit o idee năstruşnică. 

Ce ar fi să-l iau pe copila- 
şul ăsta cu mine, sî-i dau de 
mâncare şi să-l duc pentru câ- 
tăva vreme între copii cuminţi 
şi fără griji? Hei, dar cum să-l 
iau... par'că'l va lăsa tatăl său... 

Mi-am luat inima în dinți şi 
m'am oprit în dreptul celor doi. 

— Bună seara! 

— „un'-siaia..., mi-a răspuns 
omul cu limba împleticită. 

— Domnule, i-am spus eu 
prietenoasă, n'ai vrea să-l laşi 
pe copilaşul dumitale să mear- 
gă cu mine? Vreau să-i fac 
nişte daruri şi să-l duc într'o 
casă unde sunt copii mulți şi 
buni? 

— S'faşe? (adică: 
se oțărî beţțivul. 


ce face?) 
Io'sdau, 


Lumina soarelui e de 618.000 de ori 


mai puternică decât Jumina lunei 


Nic’? (eu să-l dau pe Nică). N'poate! (nu se poate). 
Vai de lume cum îl mai înțelegeam, dar tot mai 
pricepeam ce spune şi deaceea am continuat. 
— Nu avea nici o teamă. Sunt o persoană serioasă 
şi în toată firea. Vreau să fac numai un bine copilului. 


— N'vreau (nu vreau), strigă bețivul. Cin'eşti, 
mneata? 
— Hei, asta mai e bună. Eu sunt Cutare Cutărică, 


i-am explicat eu arătându-i cine.sunt, care mi-e nu- 
mele, aşa ca omul să n'aibă nici o grijă cu copilul. 

— Tot'n'vreau, (tot nu vreau), se răsti omul. Dac’ 
vrei, îl cumperi pe Nică... 

Am căscat mari ochii, căci în vieața mea nu mai 
pomenisem ca cineva să vândă un copil. 

— Cumperi, sau nu cumperi, întrebă bețivul, 
copilul de vânzare pe un pol. 

M'am uitat la copil. Acesta îşi privea tatăl şi se 
vedea bine în ochişorii lui, că-i este teamă ca nu 
cumva să scot banii şi să'l iau cu mine. Nu spunea 
însă nimic. 

— Cum te chiamă, puişorule? 

— Nică... 

— Nu vrei să vii cu mine? 

— Cum vrea tata... 

— Te aduc încă astăseară înapoi... vreau numai 
să-ți dau nişte hăinuțe şi să te duc la nişte copii... 

— Cum vrea tata... răspunse copilul. 

— Vând pe Nică cu un pol, striga bețivul cât îl 
ținea gura. 

Deşi eram nespus de tristă văzând cât îşi poate 
pierde un om minţile din cauza alcoolului, tot îmi 
venia să râd. Am scos douăzeci de lei din geantă şi 
i-am dat. 

— L'am cumpărat eu pe Nică. 

Beţivul mi-a dat mâna şi apoi 
adresându-se copilului îi spuse: 

— Nică, te-am vândut pe un 
pol. Te duci acuma cu cocoana. ` 

Copilul n'a răspuns nimic, 
dar la privit cu ochi trişti. 

— Nu vrei să mergi cu mine 
Nică, am întrebat eu? 

— Ba da. Dar cum ajunge 
tata până acasă. Stăm departe 
şi cum e dumnealui acum, mai 
dă o căruță peste el... 

— Stați departe? 

Mi-a spus adresa şi era în- 
tr'adevăr foarte departe. Am 
oprit atunci o trăsură şi l'am 
urcat pe tatăl lui Nică în ea, 
am plătit birjarului şi i-am spus 
unde să-l ducă. 

Mai liniştit, Nică a mers 
atunci cu mine. Liam dus la 
mine acasă şi i-am dat haine 
şi mâncare şi apoi ne-am dus 
împreună la nişte nepoți de ai 
mei, cari lau primit cu toată 
dragostea şi s'au jucat cu el. 
Când s'a făcut noapte deabi- 
nelea, m'am gândit că trebue 
să-l duc pe Nică acasă. 

După vreo jumătate de oră 
de mers cu tramvaiul, ne-am 
dat jos şi am luat-o -pe nişte 
străduțe înguste şi pline de 


12 


am 


praf. In cele din urmă, după alte douăzeci de minute 
de mers pe jos, Nică îmi spuse: 

— Noi stăm în casa de colo şi-mi arătă o căsuță 
mică, dar curată, în fața porţii căreia se strânsese 
toată mahalaua. 

Bietul copil era speriat. 

— Numai să nu-i fi făcut ceva mămichii, spuse el 
cu glas stins. 

Ne-am apropiat în grabă şi când colo ce să vezi: 

In mijlocul curţii, urcat pe o masă pe care pusese 
un scaun, şedea omul meu şi se bălăbănia de te apuca 
amețelile. Biata nevastă-sa îl privia plângând şi-l ruga 
să se dea jos şi să intre în casă. Dar bețivul nici nu 
voia s'audă, ci striga şi vorbia cu lumea care se adu- 
nase pe la poartă şi râdea de el. 

— Măă, striga beţivul, eu l-am vândut pe Nică, mă, 
pentru un pol. 


— Taci din gură Ioane, se ruga mama lui Nică 


plângând, şi spune-mi unde ai lăsat copilul. 

— N'auzi femeie, lam vândut pentru un pol unei 
cocoane depe stradă. Dacă vrei 
să-ți spun unde e dă-mi sticla 
cu ţuică. 

Ce să facă sărmana, mama 
lui Nică. Ii aduse omului sticla 
cu ţuică. Acesta o duse la gură, 
dar de beat ce era îşi vârsă 
lichidul pe haine, gâlgăia şi 
se înneca, de se strâmbau de 
râs oamenii. 

— Unde-i Nică, Ioane, hai 
spune-mi. 

— Vândut. 

— Cui? 

— Cocoană. 

— Care cocoană? 

— Pe stradă. 

Şi vesel că a păcălit'o pe 
nevastă-sa, bețivul hohotia gros 
şi caraghios. 

M'am apropiat atunci de o 
femeie, care sta de o parte şi 
privea fără să râdă şi am în- 
trebat-o: 

— Ce s'a întâmplat aicea 
leliță? 

— Ia, omul ăsta păcătos, mi-a 
răspuns femeia, — se face de 
râsul mahalalei. Când e treaz, e om de treabă, mun- 
citor şi liniştit. Dar de îndată ce dă de ţuică îşi 
pierde minţile şi cheltueşte tot cât câştigă într'o sin- 


gură zi. Vai de sufletul femeii ăsteia şi a copilului. 

Nu m'a mai răbdat inima să privesc la toate astea 
şi i-am spus femeii: 

— Eu am cumpărat copilul, dar după cum vezi 
lam adus înapoi. Nici ca fost vorba să rămâie la 
mine. Cheamă te rog pe mama lui Nică dar încet să 
n'audă nimeni căci am să-i spun ceva. 

Femeia m'a ascultat şi a chemat-o pe mama lui 
Nică: 

— 'Ţi-am adus copilul acasă, i-am spus eu. Trebue 
însă să-l desbărăm pe soțul dumitale de urâtul nărav 
al băutului. Uite ce zic eu: Nică să vie să stea la 
mine câteva zile, aşa ca el să creadă că la vândut 
chiar şi că n'o să-l mai vadă niciodată. Poate o să-i 
prindă bine lecţia asta. 

Zis şi făcut. Nică a stat la mine câteva zile. Intre 
timp, tatăl lui, care se trezise din beție, plângea toată 
ziua, căci îi părea rău de cele ce făcuse. Ii era frică 
să meargă la poliție, căci legea pedepseşte asemenea 
fapte, aşa că se da de ceasul morţii de durere. 

După câteva zile m'am dus să- A 
văd. Era tras la față, cu ochii 
duşi în fundul capului. M'a 
privit fără să-şi amintească de 
mine. 

— Am un copil de vânzare, 
i-am spus eu. 

A tresărit şi m'a privit lung: 

— Nu-ţi mai bate joc de 
mine, cocoană. 

— Nu râd de loc. Am un 
copil de vânzare, dar cer preţ 
scump pe el. Il chiamă Nică 
şi l'am cumpărat pe un pol 
dela tatăl său, când acesta era 
beat şi se bălăbânia fără rost 
pe străzi. 

Ochii omului s'au 
de lacrimi. 

— Cât vreți pe copil? 

— Jurământul că nu vei mai 
bea niciodată ţuică sau alt 
alcool. 

— Jur că aşa voi face, spuse 
omul înviorându-se. 

Atunci a intrat Nică în odae. 
L'a sărutat pe tatăl său şi s'au 
îmbrățişat, 

lar eu am aflat, că omul sa lăsat cu geren de 
urâtul lui nărav. 

Să-l ție Dumnezeu pe calea cea bună. 


umplut 


FRED HARRIS IN CETATEA AZTECILOR 


(Urmare din pagina 5-a). 


rece, încât nimeni nu se gândea să-l numească altfel. 

— Ei bine, îi zise Windy, cred că e mai bine să 
pleci chiar acum. Noi te aşteptăm ascunşi aici. Şi nu 
uita că vieata lui Fred depinde poate de tine. 

Şobolanul ieşi încet dintre stânci şi pieri în curând 
între ruinile cetății. 

Nu era uşor de aşteptat. Plutea ceva primejdios în 
tăcerea insulei: ai fi zis un oraş populat de morți. 
Şi când te gândeai că ruinile ascund şi adăpostesc 
ultimii urmaşi ai puternicei rase care le clădise! 

Timpul trecea încet, prea încet pentru nerăbdarea 
lor. Dar, însfârşit, Conklin ar fi putut să se întoarcă. 

— Nu mai pot aştepta, izbucni Rawhide Smith. 
Cred că doi cercetaşi pot face mai mult decât unul, 
şi sunt gata să mă duc după Şobolan. 

— Du-te, spuse Windy, dar întoarce-te cât mai 
curând. 

Din nou începu aşteptarea. Minutele se scurgeau 
unul după altul şi Conklin tot nu se întoarcea. 
Odată se auzi un strigăt — dar atât de slab, atât de 


îndepărtat! Şi urmat de o tăcere atât de grea! Feţele 
lor se întunecară din ce în ce mai mult şi unul nu 
mai spuse o vorbă. Ceva neaşteptat pătrunsese între 
ei — frica. 

— Cred, zise Windy în fine, că tot ce avem mai 
bun de făcut e să plecăm pe urmele celor doi. Sunt 
şi eu de părere că nu mai putem aştepta. 

Mergeau de câteva clipe printre casele oraşului 
adormit. Şi deodată : 

— Ia uitaţi-vă, zise Slash Dalton, nu-i ăsta Raw- 
hide Smith? 

In fața lor zăcea un om pe podeaua crăpată de 
granit. Zăcea liniştit, cu un picior îndoit sub celă- 
lalt şi mâinile ridicate la frunte. Windy Waters în- 
genunchiă lângă el şi-i ridică binişor capul. Era 
Smith. O vânătae albăstrue îi păta tâmpla stângă şi 
o rană îi desfigura obrazul drept. 

— Nu-i — nu e — începu Buck Hartley. 

Windy clătină capul. 

(Va urma). 


eicht A 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


BEIR: iz tes Lä d | 
ALE O ERSA REIN AE TT eege BE 


ZC? 
Se Au 
Cusa ui 3 


EEN EE? 


EES CAT 


BIRUITORUL 


l 


(Urmare din pagina 10) 


Stănică şi nu-i venea să-şi creadă urechilor. Se întoarse 
şi privi şi el ca toţi colegii spre o bancă din fund, 
unde un bäetag firav, îndoit dela mijloc, aproape 
cocoşat, sta în picioare, roşu şi mai mai să leşine de 
emoție la strigătul „Andrei“, ce izbucnise din pieptul 
băieţilor. 

— Da Andrei, cuvântă profesorul, Andrei pe care 
voi nici nu-l cunoaşteţi bine şi despre care ştiţi doar 
că este un camarad ce n'a urmat regulat la şcoală. 
Boala de care a suferit, l'a țintuit în corset de ghips 
aproape tot timpul ce-l datora şcoalei. Cu toată sufe- 
rința, el a învățat într'una şi a trecut cu cinste, 
examenele celor 3 clase. Insfârşit, i-a ajutat D-zeu 
de s'a însănătoşit şi trimestrul acesta mi-a dovedit, 
cred că şi vouă că este un elev vrednic. 


Unchiul tace şi urmăreşte cu ochii o pisică neagră, 
ce umbla prin grădină şi pare să aibă intenții necurate. 
— Zât, faraoanco! vedea-te-aşi la Barbu'n galantar, (blă- 
nar) ocărâşte el şi când pisica se îndreaptă spre 
brazda aleasă, ridică o piatră şi svârr... după ea. 

„Faraoanca“ şi mai mult piatra aruncată, făcuseră 
oarecari stricăciuni printre flori, deaceea plecăm în 
grădină. Unchiul se ia cu lucrul şi nici gând să mai 
înoade firul povestirii. Ii dau pace până reface brazda 
cu pricina, apoi îl întreb: 

— Dar cu Stănică cum a rămas, moşule? 

— Cu Stănică? a da. Păi cum să rămâe; a plecat 
acasă cu un nod în gât, care l'a împiedecat în ziua 
aceia să vorbească şi să mănânce. Toată noaptea n'a 
dormit; se svârcolea în pat ca un peşte pe grătar. 
De abea spre ziuă şi-a găsit liniştea. Işi aminteşte 
că dela începutul anului nu citise prin cărţi şi cuge- 
tase că dacă va munci cu sârg, Andrei nu se va mai 
putea ține de el. Zis şi făcut. Adio capră, arman, 
chioc, poarcă, ţurcă şi minge. Dela şcoala venea drept 
acasă şi dăi cu aritmetica şi tragei cu ştiinţele, isto- 
ria şi celelalte, de se minunau şi vecinii. In clasă 
mereu era cu mâna ridicată, avea răspunsuri potri- 
vite la orice întrebare, îi mergea gura ca o moară 
când era întrebat, dar... par'că era un făcut; nici Andrei 
nu se lăsa mai prejos. O luptă surdă se încinse între 
inteligențele celor doi copii, luptă, care la sfârşitul 
trimestrului II le aduse laude şi... note egale. 

Dacă rezultatul acesta încântase pe Andrei, care 
modest nu pierdea nici o ocazie să afirme că „Stănică 
ştie mai bine“, pe acesta îl scoase cu totul din sărite. 


TOATĂ POLIȚIA RUTLANDEI 
CONSTĂ IN 18 OAMENI 


Incet, încet se strecura în suiletul lui un sentiment 
josnic; ura, pe care o manifesta în felurite chipuri. 
Odată „Domnul“ intră în clasa cu întârziere. Ca de 
obicei Stănică îşi îndeplinise îndatoririle de monitor 
cu zel, dar când prezentă lista cu „,neascultători“ în 
frunte era scris Andrei. 

Profesorul înțelese urâciunea faptei şi adâncindu-şi 
privirea în ochii lui, cu glas mâhnit îl întrebă încet. 

— Să-l pedepsesc? 

— Nu! de-abea putu răspunde şi cobori privirea. 

Mândria şi ura îi pustiau sufletul zi de zi, tot mai 
mult şi cine ştie ce sar fi ales de mintea lui, dacă 
vrerea lui Dumnezeu n'ar fi fost alta; „Căile Domnului 
sunt nepătrunse“, scrie unde-va în Biblie. 


Luni şi Marţi din săptămâna premergătoare celei 
a patimilor, Andrei nu veni la şcoală. Miercuri un 
elev aduse vestea că e bolnav greu. Sforțările făcute 
cu învățătura îi slăbiseră trupul şubred şi chinuit, 
dându-l iarăşi pradă bolii, 

Vineri dimineaţă aflară că s'a săvârşit din vieatä: 
că „gingaşul lui suflet, a părăsit învelişul pământesc 
şi a sburat la cer, luându-şi locul printre heruvimi“ 
spunea „Domnul“. 

Tristeţea copleşise sufletele şi în ziua ceia nu se 
mai făcură lecții. 

Totuşi era printre acei copii, unul, care la auzul 
cuvintelor vestitoare de moarte, a simțit o uşurare; 
a simțit cum bucuria îi cuprinde toate mădularele. 
Respira sgomotos şi părea că mai crescuse. Era Stănică 
care... îşi biruise concurentul. 

In după amiaza Floriilor, clasa întreagă sub con- 
ducerea profesorului, în rânduri strânse câte patru, 
cu flori şi lumânări în mâini, mergea în urma dricu- 
lui cântând în cor „Sfinte Dumnezeule“. Jalea topea 
inimioarele copiilor şi se răsfrângea sfâşietor în su- 
netele melodiei, impresionând asistența până la lacrimi. 
— In cimitir, lângă groapă, înainte de a se ţintui 
capacul, sicriul fu descoperit. Andrei părea că doarme 
şi că zâmbeşte blând celor din jur. Hohotele se înte- 
ţesc şi un copil se prăbuşeşte lângă sicriu răcnind, 
„Iartă-mă Andrei“! 

Era Stănică care se desmetecise în fața morții. 
Stănică, în care tot ce era copilăresc, sfânt, se revol- 
tase şi reacționase împotriva atitudinei lui de până 
atunci. Fu luat pe braţe, urcat într'o trăsură şi trimis 
acasă. Trei zile şi trei nopţi s'a luptat cu moartea, 
strigând neîncetat „iartă-mă Andrei“, 

Vartoşenia trupului învinse repede boala şi în Joia 
Mare ceru să fie dus la biserică, să se mărturisească. 

Duhovnicul căruia nu-i ascunse nimic din sbuciu- 
mul său lăuntric, îl mustră cu blândeţe, îi dete câte-va 
pedepse uşoare, îl povățui să se lepede de mândria 
lui deşartă şi să vie în fie-care săptămână la biserică. 


Trecuse Paştele şi după Duminica Tomei, Stănică 
restabilit oarecum, veni la şcoală. Dar câtă schimbare” 
în înfăţişarea lui. O greutate pare că-i apasă pe ceafă, 
îi ține capul plecat şi privirea fixată întrun punct. 
Colegii au intuiţia că o suferință ascunsă îl macină 
şi-i respectă durerea. 

Trece astfel câte-va vreme, până ce într'o zi la 
spovedanie, părintele, pricepând că cu mijloace obiş- 
nuite nu va putea vindeca băiatul, are o inspiraţie 
fericită pe care i-o împărtăşeşte şi i-o dă ca pedeapsă 
canonică. 

— Nu voi putea părinte. 

— Dumnezeu te va întări. 

Chiar a doua zi în ora de religie, Stănică iese din 


14