Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages351-400

SERVETELE DE HÂRTIEI ——* E 


lată un lucru maž 
nual care cere foarte > | 
multă îndemânare, dar 3 
care credem că vă vd 2 
disira mult. De mull 
ori doriți să vá impo 
dobifi masa de lucru şi n aveţi cu ce. Să vă dau o idee. Luaţi o 
coală de hàrtie de orice mărime vreţi, colorată sau albă şi împă- 
turifi-o aşa cum se arată în figurile 1, 2, 3. Luaţi apoi o foarfecá 
si tăiaţi marg'nea aşa cum se vede in figura patru. După aceez 
continuaţi să crestati hârtia ca în figura 5. Fiţi vă rog foarte 
atenți sá nu vă tăiaţi la mână. » 
După ce ati terminat această lucrare, despăturiţi háriia şi 
veţi obţine servetelele care sá vid in figura alăturată. Le puteţi 
pune pe masa de lucru şi vor arăta foarte frumos. 


Ps 


aaa 


EciTa FaLia 
a F LS A TALL) 


———— ona 


VANÁTOARE DE ELEFANȚI 


N inima pădurilor virgine din centrul A- 
fricei a pátruns,nu de mult, o expediţie 
condusă de un român. Anton Volbur, era 
cel mai bun ajutor al guvernatorului 
englez din acel district. 

nds Plecat incà din tinerete din tarà, rà- 
tàcise pe intreg pàmàntul si se stabilise insfàrsit in 

Africa Centralà unde curajul si hotàràrea lui, unità 

cu priceperea de care da dovadà, il fàcuse repede 

prețuit şi iubit. Acum pornise în junglă însărcinat 
fiind să prindă elefanți, deşteptele animale erau să 
fie întrebuințate la construirea unei căi ferate. 

In răcoarea serii o turmă de elefanţi se oprise pe 
malurile unui lac. Strigătele 
lor se auzeau până departe 
în junglă; cu toţii se sben- 
guiau în apă, stropindu-se 
cu putere. 

Insă chiar în această li- 
nişte şi pace, duşmanul 
pândea ascuns în tufişuri. 


ay -soe 


Anton Volbur sosise şi era 
gata să-şi înceapă activi- 
tatea. 

Nimeni nu l'ar fi recu- 
noscut pe ingrijitul romàn 
în arătarea ce se furiga pe 
pàntece in spre turma ele- EN E 
fantilor. Din cap pànà'n pi- AR 
cioare era acoperit cu un Hi 
strat gros de noroi si la dl 
fiecare mişcare impràstia un | IAIA A 
miros oribil. Abea dacă mai li N | 
arăta ca om; dar avea drep- (t1 1M ji | 
tate să se poarte aşa. 

După cum ştie orice vânător, elefantul are vederea 
atât de slabă, încât aproape nu-şi poate zări dugma- 
nul. Dar dacă ochii nu-i servesc la mare lucru, are 
în schimb un miros fin cum nu se găseşte la niciun 
alt animal al junglei. 

„De aceea Anton càutase pe cât posibil să-şi îndepăr- 
teze mirosul de om, să-l înlocuiască prin acel al 
noroiului murdar în care se scaldă elefanții. 

Incet vânătorul se tàri aproape, tot mai aproape, 
îndreptându-se către un pui care stătea cuminte 
lângă mama sa. Niciunul din animale nu mirosise 
omul. 

Mai aproape, şi mai aproape veni vânătorul, până 
când ajunse chiar lângă micul elefant. Pericolul în 
care se găsea era groaznic şi putea izbucnii din 
clipà'n clipă. Dar nimeni nu-l simtise, nici chiar 
puiul căruia îi legă un lant solid de picior. Anima- 
lul n'ar fi putut deosebi atingerea aceasta uşoară, 
de ierburile care-l loveau la orice mişcare. Astfel, 
fără să bage nimeni de seamă, el rămase prizonierul 
unui lant care la câțiva paşi mai încolo era prins 
de un copac solid. 

Apoi Anton se întoarse. El îşi luă carabina şi 
punând:o la umăr începu să tragă în aer. Focurile 
de armă semănară spaimă între elefanți cari iegirà 
din lac şi fugiră care încotro, fără să înțeleagă de 
unde vine pericolul. 

Mama încercase să-şi îndemne puiul la fugă, dar 
cuprinsă de spaimă se afundase în junglă fără să-şi 
dea seama că el rămăsese în urmă. 


DIMINEAŢA 


NU j Es ¿CA I 4 
Wi >. Fr die i | 
AT i 


DDD DD Dto mmm 


/ 


Adaptare de ELVIRA CALAN. 


Atunci vânătorul se apropie şi dându-şi două de- 
gete la gură, flueră prelung. Ramurile şi tufişurile 
trosniseră, semn că se apropia alt elefant. De data 
aceasta era unul domesticit, condus de un cornac, 
conducător de elefanţi, cățărat ca o maimuţă pe spa- 
tele animalului. 

— Repede, să nu se întoarcă mama, că ne omoară 
pe amândoi, spuse Volbur. Fă-i semn elefantului să 
îngenunche aici. 

— La comanda conducătorului său, animalul se 
aşeză pe jos pe lângă puiul ce se sbătea înspăimân- 
tat. Repede, Anton si cornacul trecură câteva funii 
de piele peste corpurile patrupedelor, legându-le una 
de alta.La un semn, elefan- 
tul se ridică în picioare, 
luând cu el şi puiul, care 
părea acum mai uşor cao 
pană. 

Fără întârziere cornacul 
îşi îndemnă animalul să plece, 
căci ştia şi el ce înseamnă 
caomamă să nu-şi mai găsea- 
scă puiul. Peste puțin, dispà- 
ruseră cu toții după perdeaua 


= ri g 4: i e 4 
o ¡A Vf TA 

data. i MN 4 

f e A y se hi Z 


H 


pe E de frunze. Singur Anton 
` SS rámase pe loc. 
` ZE > Mamei nu-i mai trebui 


mult timp ca să-şi dea seama 
de lipsa puiului său. 

Abea se îndepărtase acesta, 
dus de celălalt elefant, când 
un strigăt groaznic de furie 
răsună în.junglă. Vânătorul 
se ascunse într'un tufiş şi 
rămase nemişcat când sosi 


NW dl iy 
=) Al j 


| mama furioasă, rupând gi dărâmând totul în cale. 


Patrupedul se opri la malul lacului gi ridicându-şi 
trompa în aer îşi desfàcu urechile căutând să prindă 
un strigăt cât de slab dela copilul ei. Şi deodată 
plânsetele lui fi isbirá auzul. Cu un muget de furie, 
ea porni-pe urmele răpitorilor. 

Aceasta însă nu-i convenea lui Anton. E! sări din 
ascunziş drept în drumul elefantului, îşi puse cara- 
bina la umăr gi trase un foc fa aer. 

Săritura si sgomotul glontului opriră animalul o 
clipă — dar numai o clipă. El strigà din nou furios 
şi se pregăti să plece mai departe. Ca să-i atragă 
atenția Volbur se văzu nevoit să-l lovească. Un alt 
glonte răni uşor la ureche elefantul a cărui furiese 
întoarse acum asupra omului. Acesta mulțumit de 
rezultat, începu să fugă spre un pom enorm, pe ca- 
re-l atinse în ultima secundă. Fără să-şi piardă vre- 
mea el se agàtà de scoarță şi săltându-se până la 
ramuri se aşeză între ele. 

Dar nu cunoştea încă forta elefantului cu care 
avea a face. Bruta înfuriată se aruncă cu toată pu- 
terea asupra arborelui care începu să se clatine şi 
să scártáie. Nelinigtit Anton càutà cu privirea un loc 
unde ar putea sări. Dar pomii ceilalți erau departe 
şi sub el spatele animalului se cutremura puternic 
la fiecare isbitură. In clipa când mama se repezea 
din nou cu putere, Volbur alunecă pe o ramură 
joasă şi sări cu sprinteneală drept în spatele animalului. 
Nu multi oameni ar fi egit teferi din săritura aceasta; 
muşchii săi de oțel îi serviseră acum ca şi altădată. 


10 


Dar spatele brutei 
nu era un loc chiar 
atàt de sigur. El se 
aplecă puţin si fă- 
cându-şi vânt sări în $ 
alt pom, tocmai când 


fostul lui adăpost 
cădea sub loviturile 
duşmanului.  Sforă- 


ind mânios elefantul 
îl căută printre ramu- 
rile pomului doborât 
şi negásindu-1, în- 
cepu sá miroase 
aerul ca sá-gi dea 
seama în care parte 
a fugit. Intr'o clipá 
îl găsi şi se repezi CN 

spre el. AA i IA 

In clipa acea, o $A | UNAS au AN A 
flueráturá lungă si PLUMAS 
ascuțită rásuná în 
junglă. Era semnalul mult aşteptat, care-i vestea lui 
Anton că puiul de elefant fusese închis într'o îngră- 
ditură de unde nimic nu-l mai putea scoate. 

O uşurare adâncă se ivi pe fața lui, descretindu-i 
fruntea şi înseninându-i privirea. El îşi duse două 
degete la gură şi scoase un sunet plângător, un sunet 
care semăna perfect cu geamătul unui pui de elefant. 
Imediat mama nu-i mai dete nici-o atenţie, căci îşi 
adusese imediat aminte de copil. Infoindu-şi urechile, 
ea căuta să prindă un sgomot venind dela puiul său. 
Si cu toate că Anton nu auzea nimic, mama nelinig- 
tită auzi plânsul covilului drag. Intr'o clipă se fà- 
cuse nevăzută, alergând în direcția de unde o 
chema el. 

In urma ei Volbur cobori din copac. 

— Până aici, toate bune, gopti el ştergându-şi 
fruntea şi pornind pe urmele elefantului. 

Puiul fusese închis într'o îngrăditură făcută din 
stâlpi puternici, încercate de însuşi Volbur. El fu- 
sese deslegat şi putea acum să fugă în lung şi în 
lat, împreună cu doi elefanți domesticiti. 


AM je (a 


Cànd ajunse An- 
ton acolo, dupà jocul 
de.a v'ati ascunselea 
cu mama furioasă, 
aceasta se invártea 
de mult în jurul 
îngrădirii. Apucànd 
pe rând stâlpii bari- 
erei încerca să-i 
smulgă, sau se prop- 
tea de ei cu toată 
puterea, vrând să-i 
dărâme. Dar nici-o 
putere n'ar fi putut 
face lucrul acesta, 
şi jungla răsuna de 
strigătele ei. 

Inăuntru, puiul 
alerga de jur impre- 
jur, urmând mişcările 
mamei sale, şi încer- 
când să se strecoare 
prin gard, în vreme ce elefanții ceilalți priveau linig- 
titi la el. 

In cele din urmă însă, furia elefantului începu să 
se potolească. Ea îşi dădu seama că îngrădirea era 
prea puternică pentru ea, şi tristă se apropie lipin- 
du-gi prin gard trupul, de trupul fiului său. 

Asta aştepta şi Anton. Imediat deschise poarta 
şi scoase un strigăt ascuțit pentru a atrage atenția 
mamei. Aceasta recunoscându-l, fugii furioasă după 
el. 

Volbur aştepta liniştit la poarta gardului. In clipa 
când elefantul era gata să-l atingă el întră în îngră- 
ditură, pentru a eşi îndată strecurându-se printre 
stâlpi. Pachidermul care urmărindu-l intrase 
şi el înăuntru, nu mai avu vreme să se întoarcă. 


a $ 
cle GS A 


is 


Anton îachise poarta; mama şi puiul erau prizo-- - 


nierii lui. 
Obosit dar mândru, românul se apropie de gard. 
— Te-am tras pe sfoară, Madam Elefant, spuse el 
râzând. De-acum va trebui să munceşti, vrând ne- 
vrând, pentru mine. 


DE-ALE LUI BICĂ 


SA INTÂMPLAT O MINUNE! 


Deşi sunt tare grăbit 
Trebuind sà plec indat' 
Stau puțin, doar ca să spun 
Ce minune s'a'ntâmplat. 


Bică s'a jucat în curte 
Cu prietenii lui dragi, 
Când de-odatà'ncepe-o ceartă 
Si, deh! seamă de nu bagi ! — 


Unul îi arunc'o piatră 
Ce'n cap, îl nimereşte. 
Tipà Bică disperat 
Şi'nspre casă se grăbeşte. 


Din dulapul cu flacoane 

Iodul dânsul vrea să-l ia 

Dar cum face, nu-şi dă seama 
Că ia, ah vai! altceva. 


Cu soluţia din sticlă 

Capul tot Bică şi-l unge 
Şi din uns nu se opreşte 
Doar când crede el c'ajunge. 


Dar nici n'a trecut o clipă, 
Când de-odat' se pomeneşte 
Că pe capul lui cel chel 
Páru'ncepe'ndat' a creşte. 


In oglindă se tot uită 
,»De-unde-aga minunăţie?“, 
In sticlutà era leac 

S'aibe păr cei ce-au chelie. 


Aşa dar, vi-am spus în grabă 
Ce pàti ăst bàetel, 

Càci din numàrul de fatà 
Bică nu mai este chel. 


MOSU-LICA 


DIMINEAŢA 


+ COPIILOR 


O oglinda n drum zòresfe 
Dirncrezul în ea priveste. 


fa Ce S-or pune poze'n cui! 


r f Dar nu ore bon, destui. 


ARAS 
2 NAZORÀVÀNILE "ò 
Pica. 


hha dor o so figuró 
A esit în miniatura” 


$, ca ndgdrdvan de seoma; 
Bne-o lepá peste romă. 


12 


À > ? $ n ASIA EE: Es 
ds IRI 1 Tin HA SA A E 


M un nepotel 
năzdravăn. Il 
cheamă Mitică. 
Desigur că ați mai citit cândva poznele pe 
care mi le face. Norocul meu este că nu 
locuesc împreună cu el şi cu părinţii săi, 
căci altfel mi s'ar înnegri părul de atâtea necazuri. 

De fapt, nici n'am dreptul să mă plâng. Mi-a fă- 
cut el mie, nu-i vorbă, destule trăznaie, darnu chiar 
atât de mari, încât să mă supăr şi să nu vorbesc cu 
el. Pe sora mea, Lina, a supărat-o însă amarnic. La 
urma urmei, vina n'a prea fost a lui Mitică. 

Dar ce să vă mai spun eu? Să-l lăsăm mai bine 
pe el să povestească singur. Zilele trecute am pri- 
mit următoarea scrisoare: 

Dragă Màtusicà, 

Trebue să-ți scriu matale, fiindcă sunt sigur că má 
vei înțelege. Iată ce mi s'a întâmplat: 

Acum câteva zile am primit o scrisoare dela Zgă- 
eşti, unde şti şi matale că locueşte mătuşa Lina. Ne 
anunță mătuşa că va veni la Bucureşti, ca să pe- 
treacă vacanța şi cum n'are alt frate ca pe tàticu, a 
spus c'o să tragă la noi. 

Tăticu a citit scrisoarea gi apoi m'a chemat 
lângă el. 

— Mitică, află că mătuşa Lina va veni să locuiască 
la noi. Sá fii cuminte, sà te porti frumos, să nu faci 
simot pentrucă... 

— Ştiu — am sărit eu cu gura. Pentrucă mătuşa 
Lina e bogată si are bani la bancă. 

— Obraznicule! — mi-a spus tăticu. — Nu ţi-e 
ruşine să vorbeşti aşa! Ce-i treaba ta dacă mătuşa 
Lina are bani la bancă. Trebue să fii cuminte fiindcă 
aşa se cuvine unui copil bine crescut. 

— Am înțeles, tăticule. O să fiu respectuos. Dar 
mătuşa vine şi cu papagalul? 

— De bună seamă. 

— Şi trebue să fiu respectuos şi cu el? 

— Prostule! Incurci totdeauna lucrurile. Te rog 
numai să nu chinuesti pa- 
pagalul. 

— Ifi făgăduesc. Mai ales 
cá mie-mi plac papagalii. 

După câteva zile, în poarta 
casei noastre s'a oprit o 
brişcă hodorogită, din care 
a coborât tuşa Lina. Intr'o 
mână avea o umbrelă verzuie, 
iar în cealaltă colivia cu 
papapalul. Dupăce ne-am să- 
rutat şi i-am urat bun venit, 
tata a poftit-o să ia loc şi 
a început să vorbească cu 
ea. 

— Sti dragă că Mitică o 
să fie cuminte, n'o să tipe 
şi nici n'o că facă vreo stri- 
căciune, că altfel îl omor în bătăi. 

— Ce face? Să-l omori în bătăi pe Mitică? Dar 
ai mai pomenit ființă drăgălaşă gi mai cuminte ca 
el? Dacă începi aşa, să şti că plec. 

— Vai de mine, dece te superi? 

— Să-mi omori mie bunătatea de papagal? 

— Ce papagal, soro? Mitică al meul 

— Aşa da. Uitai că am pus numele papagalului, 
după nepotu-meu. 


de MĂTUȘICA E 


Când am auzit ce onoare 
mi s'a făcut, am văzut roşu 
în fața ochilor. Mă gândi 
însă să nu supăr pe tata şi să încerc să mă portbine. 
Mă bucurai nespus de mult când am primit în dar 
o carte şi mi-am făgăduit să încerc să mă împriete- 


. nesc cu Mitică al doilea, adică cu papagalul. 


Dar ce să vezi? Mi-am umplut buzunarele cu zahăr 
şi alune, şi m'am apropiat de pasărea non ca o 
ramurá de copac. 

— Pleacá de aici, urátule! Mars! rácni papagalul 
la mine, de îndată ce mă văzu. 

— Mitică, Miticelule, Miticutà — încercai eu să-l 
îmbun. — Hai, papă puțin zahăr şi nişte alune. 

— Marrrrş! râcni papagalul. 

Imi pierise graiul. Incercai să-l mângâi, des uràtul 
îşi repezi ciocul încovoiat ca o ghiară, spre mâna 
mea. In clipa aceea intră în odae şi mătuşa Lina. Se 
încruntă la mine, prin ochelarii prinşi cu sârmă după 
urechi, apoi se apropie de urăciunea verzuie, care 
îndată ce o văzu, începu să se înfoiască întocmai ca 
un păun şi să cârâie. 

Mitică! Amorrrrulel Drrrrragoste ! Bravo Mitică! 

— Mànca-l-ar mama de papagal cuminte! — spuse 


tuşa Lina, sărutându-i penele lustruite. — Ia te uită- 


la ell Să cauţi să fi şi tu un copil tot atât de bun, 
ca papagalul meu scump! Sunt sigură că o să fiţi 
buni prieteni. 

La drept vorbind aş fi dorit şi eu acelaş lucru. 
Dar cum să te pui bine cu pasărea aceea încăpățânată, 
care de îndată ca mă vedea apropiindu-mà, râcnea 
cât îi ţinea ciocul: 

— Marrrrrg, urrrátule! 

Simteam cum mi se pune un nod ín gát gi dupá 
cáteva zile, tare ag fi avut poftá sá trag vreo càtiva 
ghionti incápátánatului. 

— Mi-era însă teamă, căci Mitică devenise drag 
tuturor. Prinsese o sumedenie de cuvinte noui, pe 
care le striga cât se poate de tare, spre marea bucurie 
a tuturor din casă. Lângă 
noi locueşte un covrigar, 
care vinde covrigii doi la 
leu. De îndată ce se lumina 
de zi, Mitică al doilea în- 
cepea: 

— Covrrriigil Doi la leul 
Unu, doi, unu doil Cine 
mai ia? 

După acea se liniştea puţin 
şi reîncepea să strige: 

— Cafea, cafea! 


noi cât am râs, pe urmă 
însă începuse să ne supere, 
căci sgomotul ne trezia din 
somn şi impielitatul nu tă- 
cea până mătuşa Lina nu-i 
aducea o ceşcuță cu cafea pe Care o sorbea pe în- 
delete. 

— Ebunà catene Mitică? — întreabă mătuşa Lina. 

— Brrrravo! — răspundea Mitică. — Brrravol 

Nu ştiu de ce, dar papagalul nu mă putea suferi. 
In cele din urmă, prinsei pică pe el giag fi voit să-i 


sucesc gâtul. Màtuga Lina îmi spusese că papagalul 
ti povesteşte totul ce fac gi că deci trebue să fiu 


cuminte şi ascultător. 


DIMINEATA 


In primele zile, am râs 


Intro după amiază, când toată lumea credea cà 
dorm, am auzit prin uşa întredeschisă, ce vorbea 
mătuşa Lina cu tata. 

— Dragă Gică, spunea mătuşa Lina — ştiu cà n'ai 
bani ca să-l dai pe Mitică la internat. Iată, îi voiu 
plăti eu taxele. La toamnă va intra la internat şi va 
învăța tot liceul pe socoteala mea. 

Mi Sau tăiat picioarele, de groază. Credeam cà la 
internat copiii stau ca la închisoare şi prinsesem 
atâta ciudă pe mătuşa Lina, încât nu ştiam ce să fac 
ca să mă răsbun. M'am frământat o vreme, până ce 
luai o hotărâre. Ştiam din cartea mea de şcoală că 
cucuta e o plantă otrăvitoare. Mă hotàrii să cumpăr 
cucută şi să-l otrăvesc pe Mitică. Dar de unde să 
iau cucută? Mă gândi c'o s'o pot cumpăra la zarza- 
vagioaica din colț. Am luat cinci lei, m'am furigat 
până acolo şi după ce am dat bunăziua, am spus: 

— Eşti buni să-mi dai de cinci lei cucutá? 

— Cucută? Ce să faci tu puiule, cu cucută? 

— Vreau să fac o salată. 

Femeea, care cunoştea foarte bine pe tatăl meu, 
mi se uită drept în ochi şi-mi spuse: 

— Imi pare că ai de gând să faci o nouă năzdră- 
vănie. Nu cumva ai pus gând rău papagalului mă- 
tuşii Lina? 

M'am roşit şi am plecat privirile. 

— Să nu mă spui. 

— Nu te spun, dar să fii 
cuminte. 

Zilele următoare m'am în- 
vârtit în jurul papagalului, 
doar, doar, voi putea să-i dau 
unpumn. Mătuşa Lina îl păzea 
însă cu înverşunare. Intr'o 
zi, intrând în casă, am au- 
zit-o pe mătuşa Lina cer- 
tându-se cu tata. 

— N'am mai pomenit co- 
pil atât de rău ca Miticăal 
vostru. l'auzi să vrea să-mi 
otrăvească papagalul, cu cu- 
cută, mi-a spus  zarzava- 
gioaica din colț. 

'Má trădase. Să-i fie ruşine. 
Nu-i aşa că nu există nimic 
mai ruginos decât sà făgădueşti un lucru şi să nu 
te tii de cuvânt? Acuma însă se întâmplase şi tre- 
buiam să mă pregătesc să primesc o chelfăneală bună 
dela tata. 

— Să ştii cà.nu-ti mai dau nici un ban, pentru in- 
ternatul lui Mitică. N'ai decât să-l dai la gcoala la 
care vrei. 

Abia m'am stăpânit să nu strig: 


— Trăiască papagalul Mitică! 
Mă salvase de internat. 


Toată ciuda mea pierise. I-aş fi dat zahăr, alune şi 
tot ce-ar fi vrut, fără să-i cer să-mi spuie: 

— Brrrravol 

Tata m'a urechiat şi mi-a făgăduit că vreme de zece 
zile n'o să mai capăt prăjitură la masă. 

Ei şi? In schimb, aveam să fiu liber tot anul, să 
mănânc acasă, cu tata şi cu mama şi după masă să 
mă joc în curte cu prietenii mei. 


Zilele cari au urmat, am fost cuminte. Papagalul 
se mutase din antreul casei, în odaia mătuşii Lina. 
Am tot dat târcoale, să pot intra înăuntru, să-i mul- 
tumesc lui Mitică al doilea pentru serviciul pe care 
mi l'a făcut. Aveam buzunarele pline cu tot felul de 
bunătăți, ba chiar şi cu câteva bucățele de ciocolată, 
de care mă lipsisem, numai spre ai dovedi prietenia 
mea. In cele din urmă, într'o clipă când mătuşa era 
în grădină am intrat în odae şi m'am apropiat de 
colțul unde se odihnea Mitică. 


DIMINEAŢA 


> COPIILOR 


— Buná ziua, Miticàl i-am spus eu, temátor. 

Mă aşteptam să-l aud ràcnind: Marrrrş! Când colo, 
papagalul îşi plecă capul, într'o parte cu creasta de 
pene verzi, mă privi pieziş, deschise ciocul şi strigă: 

— Brrravo Mitică! Brrrravo! 

Am rămăs gură cască. De unde până unde schim- 
barea papagalului care până mai eri nu mă putea 
suferi ? 

Drept să-ți spun îmi venea să-l iau în braţe, să-l 
strâng la piept şi să-l sărut. Era cel mai bun şi mai 
frumos papagal din lume. Nu ştiam cum să-i multu- 
mesc. Am scos din buzunare toate bunàtàtile gi i le- 
am dat. Le primia cu multă bunăvoință şi după ce 
Inghitea, striga de fiecare dată, entuziasmat: 

— Brrrrravo Mitică! 


Hei, dar să vezi acum. Mătuşa Lina auzind din 
grădină sgomotul dragului de papagal, s'a repezit în 
casă, convinsă că-i sucesc gâtul. Mare i-a fost mi- 
rarea când văzu că suntem buni prieteni şi că Mitică 
al doilea nu mai poate de bucurie că mă vede. 


— Aşa îmi place, spuse ea. Vezi că Mitică esteun 
papagal de treabă? Dacă eşti cuminte te iubeşte aşa 
cum mă iubeşte şi pe mine. 


Şi spunând aceste cuvinte se apropie de Mitică, 
voind să-l mângâe. Dar acum să vezi minunea, de 
unde mi se înfoiă Mitică şi 


cârâind supărat începu să 
strige: 

— Marrrrşi Marrrrg! 
Urátule! r 

Mătuşa Lina a rămas cu 
gura càscatà şi cred că nici 
acuma nu şi-a mai închis-o, 
atât de uimită era. 

Măi, măi, m'am gândit eu. 
Ce mă fac acum, dacă mă- 
tuşa, ca să-mi arate că-i 
mulțumită de mine,mă iartă 
şi mă trimite la internat? 

Dar n'a fost aşa. Mătuşa 
Lina nui-a dat tatii banii pentru şcoala mea şi după 
ce a stat o lună la noi, a plecat înapoi la Zgàesti. 
Eu am rămas însă bun prieten cu Mitică papagalul. 


La aa aaa aa 


DOUĂ 
SURORI 


GEMENE 


BUCURESTI 


Nicolescu M. Daniel 5, Marian Albescu, Nichmus I. 
Saby 6. Eduard A. 8, Florin B. 9, Spoealà Ion 9, 
Toma Nicolae 4, Horner Ginte 6, H. gi G. Cantor 6, 
V. Constanta 7, Sandu Brener 6, Georgescu Alexan- 
drina 6, Aprozeanu Virgil 6, Viad Gh. 4, Ligia V. 
Ogarensanu 6, Alesu Constantin 8. 


PROVINCIE 


Ilin Hortenzia 10, Lugoj; Dragomir Mihaiu 10, Galaţi; 
Ulieru Eugenia 12, Ploeşti; Kasiel Roşca 12, Balş- 
Romanați; Ganea C-tin 13, Olteniţa; Nold. Artenie 
13, Năsăud; Trutescu Adina 10, Cahul; Roman Re- 
ghina 10, Sibiu; Emil Dumitrescu 12, Com. Cimişlia ; 
Zetea Vasile 10, Com. Ferneziu; Dinu I. Anufa 12, 
Duţeşti; Micu Ana 12, Cahul; Klarmann Andrei 11, 
Someş; Nicolae Antohi 11, Letea-Bacău; Tanta Emil 
11, Cluj; Toma Marian 11, Caracal; Revencu Ioan 
9, Hotin; Vasile Zait 9, Bicaz-Neamt, Gurgău loan 
9, Sibiu; Nelu Traian 8, Ploeşti; Trăilă Petre 8, T.- 
Severin; M. Seibel 7, Storojineţ; Bogoroclità Anton 
6, T.-Severin; B. Petre 4, Com. Băicoi; Teoharescu 
Elena 4, Timişoara; Stănculescu Marin 4, Craiova; 
Policsek Toni 4, Aradul-nou; Ghiculescu Sabina 6, 
Ploeşti; Valeriu Alexei 9, Orhei; Stanislav Pytovski 
8, Piteşti; Neaga Valeriu 6, Chişinău; Sandu Iosif 4, 
Câmpulung-Bucovina, Stoica Leonard 6.— Ploeşti, 
Sara Heller 13.— Craiova, Stavarche Anghel 12. — 
Slatina Olt, Nicolae Stoiescu 11.— Ploeşti, Cricevschi 
Ela 10. — Bolgrad, Nuţa Nicolescu 10. — Ploegti. 
Gascu Gheorghe 10.— Bacău, Ricuta Cişmaşiu 10. — 
Turda, Ana Maftei 8.— Botoşani, Constantin Stă- 
nescu 9.— Buzău, Madi Schoffer 6.— Galaţi, Sosman 
Ester 12. — Sibiu, Flegontoleg 11. — Hotin, Katz 
Robert 10.— Cluj. Alexaci P. Addym 9. — Cahul, Ro- 
mulus Vasilescu 11.— Călăraşi. Emeric Orban 13.— 
Nădrag, Dumitrescu Th. Tudor 13.— Dolj, Busea 
Clicman 4. — Bolgrad, Sara Heller 11.— Craiova, 
Bogalschi Eugen 12. — Botoşani, Gahrib Alice 12.— 
Tecuci, Stănculescu Marin 10, — Craiova, Sergiu 
Silvian 8. — Bârlad, Dumitrescu I. 10.— Com. Sco- 
rica, Manea Florea 9. — Dolj, Luzer Herenberg 10.— 
Soroca, Nelu Herşcovici 10.— Focşani, Dumitrescu 


EES $ > 


15 


Stràjerile sc. nr, 28 fete București, învaţă munca părinților lor 


Deslegătorii jocurilor pe lunile lanuarie si Februarie 


Georgescu 9.— Brăila, Molla Nicolae 13.— Tighina, 
Teodorescu Savel 12. — Craiova, Ghimboasa Tiberiu 
12. — Caransebeş, Bàcilà Carolina 10.— Sibiu. Suciu 
Nicolae 12. — Severin, Septimiu Raniloiu 12.— Cluj, 
Simion Victor 10.— Călăraşi, Petre Nicolae 10.— 
Olteniţa, Sand Iosef 10.— Câmp. Buc. Căpraru Emil 
10. — Craiova, Bilca Vofronic 10.— Focşani, Ioniţă 
Anton 12 — Tg. Jiu, Petrugu Costăchescu 13.— 
Breaza, Boarna Boris 12. — Mediaş, Dumitru Rodica 
10.— Sălaj, Brătulescu Pantelimon 12.— Timişoara, 
Gicu Virgil 13.— Pitești, Mihăescu Maria 12. — Cluj, 
Revetz Stelian 10.— Sighet, Ștefănescu Crişan 12. — 
Galaţi, Lupu Bogdan, Stoenescu Niculcea, Simionescu 
Ioan, Dumitraşcu Stefan, Lucaci Grecu, Hamciuc 
Vasile, Enache Neagu şi Cristea Perian 13. — elevi 
în clasa III a şcolii Normale Galaţi, Badicescu 
Giulea 13.— Bârlad, Moldoveanu Gabriel 11.— C. 
Lung, Stelian Drogaica 12.— Odobeşti, Sandu Po- 
roinean 13.—Urlati, Radu Tache 13.— Biliesti (Putna), 
Mateescu Aluneanu 10.— Ploeşti, Petrini Letiţia 12 
— Buşteni, Ştefan Ştefănescu 13.— Timiş Torontal, 
Totaru Lipovici 13. — Bihor, Sergiu Dumitrescu 
10. — Giurgiu, Maior Titu 13.— Iaşi, Schaechter Al- 
fred 7.— Iţcani, Kostel Roşca 7.— Balş, Ana Maftei 


5. — Botoşani. ARO. 
PREMIANTII 


Prin tragere la sorfi au cágtigat, urmátorii desle- 
gátori: 

PREMIUL I: Apostol Marin— Bucureşti; Stán- 
culescu Marin — Craiova. 

PREMIUL II: Moldoveanu Gabriel— C. Lung; 
Sachelarie Sergiu — Bucureşti. 

PREMIUL III: Popescu Mihai — Bucureşti; Gicu 
Virgil — Piteşti. 

MENȚIUNEA I: Spoială Ion — Bucureşti; Dumi- 
trescu Dan — Bucureşti. 

MENȚIUNEA II: Donose Constanța — Bucureşti; 
Swick Giordano — Giurgiu, 

MENȚIUNEA III: Blănaru Dragos— Com. Pa- 
jorâta; Lascăr Motea — Galaţi. 

Premiantii din provincie sunt rugați a-şi trimite 
adresele exacte pentru a li se expedia premiile 
cuvenite. R. 


O CITITOARE 


me 


ANĂ ZBATII 


Mai tare 


— Răutăciosule, iar 
te-ai bătut cu Ionel; o să 
trebuească să-ți cumpăr 
alte haine noui. 

— Zău, mamă, dacă l-ai 
vedea pe Ionel! Mama 
lui va trebui să-şi cum- 
pere un alt bàetel. 


Straşnic polițist 


— Domnule şef, v'am 
anunțat eri că mi s'a 
furat portofelul. A fost 
o greşală, l-am găsit. 

— Prea târziu, domnule. 
Veniti prea târziu. Hoţul 
a fost prins. 


Răspuns 


— Da, ce caută peştele 
ăsta în lapte? 

— L'o fi înghiţit vaca 
atunci când a băut apă 
la râu. 

(Trimisă de Sorel Avramescu) 


A schimbat metoda 


— Ce faci acolo? 

— Mă spânzur. 

— Bine, dar trebue 
să-ți pui frànghia de gât. 

— Mi-am pus-o mai 
adineauri, dar nu puteam 
să rásuflu. 


Din contra 


— Când beau cafea, nu 
mai pot să dorm. 

— Cu mine-i tocmai 
pe dos. Cànd dorm nu 
mai pot bea cafea. 


(Trimise de Nitescu Aristotel) 


Puterea obisnuintei 


Un client scria o scri- 
soare pe masa unui 
restaurant. Nu-şi putea 
însă aminti data din ziua 
aceia. Intrebă atunci pe 
chelner: 

— Băete, nu ştii ce 
avem astăzi? 

— Cum să nu! Supă, 
cartofi cu unt gi gnitel 
cu 805. 


De ce ai luat... 


Un țigan furase peste 
noapte curcanul preotului 
şi fusese prins. Dus în 
fața judecătorului, fu în- 
trebat: 

— De ce ai luat omule, 
curcanul preotului? 

— De coadă, domnule 
judecător, răspunse tiga- 
nul sincer. 


Bunătate 


— E bună pisica du- 
mitale? 

— Foarte bună. De 
câte ori vede un şoarece 
fuge... ca să nu-i facă 
vre-un rău. 


La zoologie 


— Animalelor le mân- 
căm carnea. Dar cu oasele 
ce facem? 

— Le punem la mar- 
ginea farfuriei. 


De-ale lui Miticá 


In tren. 
cere biletele. 
— Biletele, vá rog. 

Atunci Miticá fi spune 
tatálui sáu: 

— Nu i-1 da, táticule, 
că ţi-l gàureste. 


Conductorul 


Mitică la farmacie. 


— Dati-mi un praf de 
chinină, dar să nu fie 
amar de loc. 


— De ce este apa mării 
sărată? > 

— Fiindcă este plină 
cu scrumbii. 


Nu se poate 


— Citesc în ochii tăi 
că vrei să spui o min- 
ciună. 

— Imposibil, tăticufe, 
Tu nu poţi citi fără 
ochelari, 


L-a păcălit 


— Puico, ce pàpuge 
vrei: un băiat sau o fetiță? 
— Doi gemeni, tăticule. 


Proverbe 


Cui fi este foame codri 
visează. 

Lăcomia curmă vieata. 

Omul după fapte se 
cunoaşte. 

Prostul tae copacul ca 
să-i mănânce fructele. 


— MINUNEA 


PREŢUL 5 LEI. 


Tant 
Ai O 


Ghicitori 


Ce zici gi nu zici 

Ce faci gi nu faci 

Ce vezi gi nu vezi 

Si ori ce ar fi, zàu, nu 
este. 


(InstA) 


Cine stă mereu împre- 
jurul casei şi nu poate 
intra? 

(9191389191) 


Eri nu eram náscut, 
máine voi fi mort. Cine 
sunt? 


(1zg38€ əp eniz) 


Càtelugà gargá, tot cám- 
pul aleargà2 
(eseo) 


Fumul dracului în ca- 
pul omului. 


(er42q) 


La dreapta poartă, la 
stânga poartă iar la mij- 
loc carne moartă? 

(891098) 


Aşa a făcut. 


—. Ioane, uite cinci lei 
şi du-te de ia o înghețată. 

Trece o jumătate de 
oră şi Ion nu se vede. 
Stăpânul sună la sonerie 
şi Ion apare. 

— Păi ce faci, măi 
Ioane? Ai luat înghețata? 

— Am luat-o cucoane? 
Mmm, ce bună a fost! 


NEA VOEBUNĂ 


Imprimeriile Adevărul S.A. București 


CONCURSUL LUÍ BICÀ 


DRAGII MEI, 


Prietenul nostru, năzdrăvanul Bică 
a sosit de curând la Bucureşti. A 
tras la Mogu Lică şi aud că bietul 
om a avut foarte multe de pătimit 


din cauza lui Bică. Il ştiţi voi 
cum este: face toate pe dos ca 
Păcală. 

De data aceasta a avut însă o 
idee bună. M'a întâlnit zilele trecute 
pe stradă şi mi-a spus: 

— Mătuşico, am citit in ,,Dimi- 
neata Copiilor“, că aveți de gând 
să faceți un mare concurs pentru 
cititori. Nu zic că nu este idee 
bună, dar acuma elevii au mai toţi 
examene, sunt ocupați cu învățătura, 
aşa că nu vor avea răgaz să deslege 
jocurile pe care vreți sà le dați. 
Ştii ce, fă un alt concurs, la care 
să poată lua cu toții parte. 

— Şi ce concurs Bică? 

— Uite, eu o să fac o nàzdràvànie... 

— Auleu, alta? 

— Stai puţin: o nàzdràvànie 
numai pe hârtie şi nici Mic-Mac şi 
nici Mogu Lică nu trebue să scrie 
versurile la năzdrăvănia aceea. 

— Păi cine să le scrie atunci? 

— Cititoriil Ei să privească cu 
atenție pozele şi să scrie versuri 
sub ele, asa cum se pricep ei. 

— Ei gi? 

— Cum ei gi? Aceia cari vor fi 
scris cele mai frumoase versuri, sá 
capete premii, Eu sunt de párere, 
cá acela care. va cápáta premiul 


TA 


întâiu, sà primească cărți literare 
în valoare de 80 lei din editura 
„Adeverul“ sau un abonament pe 
trei luni la revistă. Premiul al 
doilea şi al treilea vor fi cărți din 
cele mai frumoase. RASPUNSU: 
RILE LA CONCURSUL MEU, 
TREBUESC SA FIE TRIMISE 
CEL MAI TÂRZIU PÂNĂ IN 
ZIUA DE 1 IULIE 1939. Să fie 
scrise citet, pe o singură față a 
hârtiei şi să fie trimise în plic 
separat, pe care să scrie „pentru 
Bică“. 

Dragii -mei, eu sunt de aceeaşi 
părere cu Bică. Prin urmare, con- 
cursul a început. Imaginile cu pozna 
lui Bică sunt pe copertă. Scrieţi 
versurile gi trimiteti-le la timp. 
Succes. 

SOREL AVRAMESCU. — Jo- 
curile au fost predate celor de 
cuviință. Poezia nu merge. Trebue 
să recunosc însă că ai talent la 
versificatie gi că ai putea face 
lucruri bune muncind mai mult şi 
mai ales citind operele scriitorilor 
mari. . 

HANA BATO. — Zău cà má 
mir şi eu cum se poate ca prietenul 
tău să capete revista mai devreme. 
Nu depinde de noi cei dela revistă, 
ci de poştă. Reclamă pogtarului. 


d 


Mel 
EA 


Rodica Hercseg 


"WD DDD ma aa a aa a ea a a a a ao 


ALEXEI LEONEA. — Ce este 
cu tine? De ce nu mai scrii nimic? 

SVARTMAN D. — Hazurile sunt 
bune. Vor fi publicate. 

SĂNDULESCU N. VALERIU.— 


Mătuşica ar fi foarte bucuroasă sá 
poată publica poezia. Nu e rea,dar 
nici destul de bună spre a fi pu- 
blicată. Mai încearcă să scrii, căci 
ai talent. 


Primii ghiocei 


Pop> Margareta | 


NICOLESCU NUTA. — Desenele 
sunt bunicele. Clubul de care má 
întrebi nu mai există. Ccmpunerea, 
am primit-o gi am înaintat-o co- 
misiei. 

PETRIA M. PETRE.— Bunicele 
ambele poezii. Cu toate acestea: 
mai au încă greşeli. De exemplu: 
„cucurigii“ nu rimeazá cu „ghiocei“ 
şi nici „dealuri“ cu „toporaşii“. 
Mai ai de învăţat câteva. 

PAUL DRĂGĂNESCU. — Ai un 
fel de a povesti foarte simpatic. 
Subiectul nu este însă prea fericit 
ales. Trimite-mi ceva despre şcoală, 
dar nu cu bătaie şi mai ales să fie 
o istorisire închegată, sau „cu cap 
şi coadă“ cum se mai spune. Iar pe 
viitor, scrie numai pe o singură 
față a hârtiei. 

ROBERT KAHANE. — Imi pare 
rău, dar nu pot publica povestirea 
aceea. Nu-i bună, iar eroul tău are 
un nume urât. 

VULMAN ARONCIC. — Dese- 
nul nu poate apărea. Mai încearcă. 


MARIUS SI OCTAV. — Dragii 
mei, moscheele nu au cruci pe turle. 


„Totuşi desenul e bunicel şi va 


apărea. . 

STEFANICA I. GHEORGHE.— 
Desenele sunt foarte bune gi le voi 
publica. Ràspunsul la concurs l-ai 
trimis puțin prea târziu. Să vedem 
ce este de făcut. Poate că mai poţi 


lua parte la el. 


A COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE |— | Editura „Ziarul, $. A. Ra Bucuresti | 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR" — in tarà: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 


st, 2 


In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—II. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON -3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 7 IUNIE 1939 No. 800 
Sunt nouă ani de când se află în fruntea poporului reful Rege vrea să facă noua gi puternica temelie 
român mândrul càrmuitor, M. S. Regele Carol II- a României Mari. 
Venind din albastre zări spre pământul românesc: Copii, străjeri de pretutindeni, în fruntea voastră, 
care i se lăsase sfântă moştenire, M. S. Regele aducea Comandant Suprem, se află însuşi Regele nostru 


cu El, pacea gi lini- 
gtea înălțimilor 
din cari cobora. 

Si a venit ín zi 
de 8 Iunie, aidoma 
unui prinţ din basme 
în fața căruia se 
închină toți duşmanii 
şi sub a cărui fnfe- 
leaptă judecată si 
milos suflet, lanuri 
cu buruiene se pre- 
schimbă în grădini 
înflorite, bălțile în 
lacuri cu apă cris- 
talină şi  ogoarele 


prind a da rod. 


îmbelşugat. 

8 Iunie, màreata zi 
a Neamului Româ- 
nesc, simbol al mun- 
cii si destoiniciei, 
s'a intipàrit în su- 
fletul poporului nos- 
tru, ca o sfàntà 
sărbătoare a tot ce 
este nădejde româ- 
nească. 


Deaceia în această 


zi vázduhul se cutre- 
mură de iureşul 


străjerilor din tara 


intreagà, de uralele 
acelora din cari, Mà- 


3 


Faptul acesta să fie 
pentru voi un semn 
al marei meniri pe 
care o aveți în noua 
Românie restaurată. 
Voi sunteţi fragedele 
vlăstare pe cari 
Majestatea Sa vrea 
să le sădească în 
pământul țării. Din 
voi să crească 
„voinicii mândri ca 
stejarii“. cu cari 
Neamul nostru a 
biruit miile de pie- 
dici întâlnite în 
drumul care-l strá- 
bătuse până la acest 
loc de lumină unde 
se află astăzi. 
Strigati din toată 
inima, în această 
sfântă zi, Trăiască 
M. S. Regele Carol 
II! Trăiască Măria 
Sa Marele Voevod 
Mihai! Trăiască Ro- 
mânia Mare! Inti- 
pàriti-vé, pentru 
vegnicie în minte, 
această mândră de- 
viză: Credinţă şi 
muncă pentru Țară 
şi Rege şi fiți 
siguri că ați rostit 
cuvintele gloriei 
Neamului Românesc. 


Vreti ca plantele 
voastre d.n ghiveci 
să fie sănătoase? 


Vă dau un remediu 
ugor pentru întreținerea 
acelor plante cari învese- 
lesc gi împodobesc atât 
de frumos casa voastră. 
Procedeul este foarte 
simplu, răspândiți la su- 
prafata plentei zaț de cafea 
proaspăt şi fng1ijifi ca de 
obiceiu. Din când în când 
reînoiți procedeul cu 
cafea. Veţi feri astfel 
plantele voastre de boli 
şi le veți da vigoare. 
Faceţi la fel dacă aveți 
flori în grădină. Puneti 
la rădăcină zat de cafea, 
florile voastre vor fi mult 
mai frumoase ca de 
obiceiu. 


Origina jocului de 
domino 


Cunoastefi cu toate 
jocul de domino. Este 
- un joc cam părăsit în 
zilele noastre, dar care 
a înveselit foarte mult 
nopțile lungi de iarnă 
ale bunicilor noştri. 
Ştiţi cine a inventat 
acest joe? Doi călugări 
cari au fost pedepsiţi 
pentru o abatere. Ca 
să le treacă vremea mai 
repede, cei doi călugări 
wau gândit să taie mici 
pietre albe pe care au 
gravat mici puncte 
negre în număr variabil 
pe fiecare. 

După ce au făcut 
pietrele au început să 
se amuze făcând fel de 
fel de combinaţii după 
felul cum le asezau. 
Călugării au găsit a- 
ceastă distracţie atât 
de plăcută, încât atunci 
când au fost liberati 
din celulă au arătat 
jocul şi celorlalți că- 
lugări din mânăstire. 

In curând toți au 
început să se pasioneze 
pentru acest joc. Acela 
care ieşea primul reu- 
şind să plaseze toate 
pietrele striga: „Bene- 
dicamus Domino (Să 


DIMINEATA 
A OR COPIILOR 


EI 
dă 
Ei 
Et 
EE 
El 
ES 
a 
e 
E 
al 
i 
gi: 
x 
y: 
E 
El 
sl 


Binecuvàntàm Domnul)“. 
De atunci cuvântul ,,Do- 
mino“ care revenea de 
fiecare dată când se juca 
o partidă, a rămas numele 
jocului. 


Pentru cele ce 
iubesc florile... 


In grădină, floarea 
hortensiei este albă sau 
roz. Lucrul acesta vă 
plictiseşte de multe ori, 
ați crezut poate că vor 
înflori albastru cum ați 
văzut la florar. Nu fiți” 
triste, lucrul acesta este 
uşor de obţinut. 

Dacă mai aveţi o plantă 
care nu a început încă să 
înflorească şi este numai 
îmbobocită, încercaţi pro- 
cedeul pe care-l dau mai 
jos. Nu este nevoe pentru 
el decât de circa zece: 
până la cincisprezece zile. 

Adunați de prin poduri 


CL 2060 E 8 TEE IEI Si 


obiecte vechi ruginite, 
lucruri aruncate şi neuti- 
lizabile, cum sunt de 
pildă chei, lacăte vechi, 
înfine obiecte de metal 
ruginite tare. 

Le puneţi cât mai multe 
într'o càldare mare cu 
apă. Veţi uda în fiecare 
zi hortensia cu apă din 


CE GATIM AZIL.. 


Cremă de 

Astăzi, dragele mele, 
vom face un desert bun 
şi uşor de făcut. Fierbeti 
o jumătate chilogram de 
lapte cu o sută de grame 
de zahăr şi puțină vanilie. 
După cea fiert laptele, 
îl puneţi de o parte să 
rămână càldut. Luaţi trei 
ouă mari, frumoase şi 
proaspete, le spargefi 
într'un castron şi le ba- 
teti bine, astfel ca să se 


UN LUCRU DE MÂNĂ 


Vă dau azi, dragele mele, un model de lucru de mână 
care va putea fi executat de cele mai mici dintre voi. 
Luaţi o bucată de canava pe care desenati în culori 
modelul ce-l dăm în ilustratia noastră, şi brodati cu lână în 
culorile date aci. 
Veţi obţine un lucru frumos, pe care îl puteţi utiliza în 
toate felurile în camera păpuşii voastre. 


CLLETEEEE EE 
E 0 E EQ RA 
10540 EE Ei ES i a ES 
2020020878 
A EA ESD E IRI ASS EES sa 


această căldare pe care o 
veți împrospăta după 
trebuintà. Veţi obţine 
flori albastre cum este 
cerul, dar nu trebue să 
uitaţi că şi în timpul 
înfloritului trebue să 
continuaţi să udati planta 
cu această apă. 


zahăr ars. 


poată amesteca bine, şi 
re încet laptele 
bătând bine cu furculita 
sau telul de bătut albuşul. 
Intr'o formă puneţi 
puțin zahăr pe fund pe 
care îl lăsați să se to- 
peascà gi rumenească după 
gust. Trebue să bàgati de 
seamă ca forma să fie 
complet unsă pe fund şi 
pe pereţii laterali cu zahăr 
topit. In această formă 
vàrsati compoziția şi o 
puneţi  într'o cratiţă 
mai mare cu apă fier- 
binte. Apa trebue să 
ajungă până la jumă- 
tatea formei cu cremă. 

Cratita o puneţi pe 
foc ca apa să fiarbă 
încet. Când s'a înche- 
gat crema, scoateţi 
forma, cu băgare de 
seamă ca să nu vă 
opàriti, şi puneţi la 
răcit. 

Crema mai poate fi 
fiartă tot într'o cratiţă 
cu apă, dar la cuptor, 
dacă focul nu este 
prea mare astfel ca să 
nu fiarbă crema ci să 
se închege numai. După 
ce s'a răcit ràsturnati 
cu băgare de seamă pe 
o farfurie. 


WMARARAARARAAARANALAL 
STRĂJERI 


ȘI ELEVI 
: Citiţi cu toții 


INSULA 
FANTOMELOR 


Cànd stea necunoscutà cu gapte raze albe, 
Va răsări în noapte şi 'n sgomot de furtună, 
Atunci nenorocirea sosi-va în pădure, 

Pe frunte cu o coroană din razele de lună. 


Eşti trist, te-a mâhnit cineva? Vino s'asculfi o po- 
veste. Si 'ncearcà să-ți potriveşti şi tu gândurile în 
ritmul cuvintelor vrăjite. 

E mult de atunci — dar ce însemnătate are timpul? 
Căci una sunt în fața basmului un an, o clipă sau un 
veac. Destul să ştiţi cà pe vremea aceea pădurile 
erau pline de drácugori istefi şi zâne máestre imple- 
teau visuri pe razele lunei. Şi toate potecile care par 
acum atât de pustii, erau presărate cu paşi de vră- 
jitoare. 

Pe atunci trăia într'un sat un băețaş ce asculta ca 
şi voi poveştile cu întâmplări fermecate. Dar când 
privea pădurea ochii lui zăreau chiar ființele despre 
care vouă vi se povesteşte doar astăzi. De câte ori 
n'au urmărit privirile sale joaca spiriduşilor printre 
ramurile copacilor! 


Mult ar fi vrut micul Mado să ia parte la fantas- 
ticele lor aventuri. Dar la apropierea lui, pădurea 
devenea pustie; doar de departe se mai auzea un 
strigăt ascuţit ca o chemare sau o bátae de joc. 

In noaptea aceea, bătrâna vrăjitoare, se deşteptă 
din somn lovită de o spaimă neinfeleasá. Zadarnic îşi 
spunea că liniştea şi pacea domnesc în pădure, inima 
îi bătea tot mai repede şi ochii ei aruncau priviri 
neliniştite. Atunci se ridică şi 
porni în noapte. 

Din spre miază-zi se vedea 


sosind o lumină — o boare plu- | AT 
tind prin negura pàdurii. Era sZ 
ca un nor alb făcut din mii m 


de puncte, ca nişte petale de 
trandafir purtate de vânt. Iar 
în mijlocul lor o formă înaltă 
şi subțire ca o tulpină de crin. 
Pe măsură ce se apropia se 
deslugeau mai bine; acum era 
o armată de fluturi purtând 
în mijlocul lor o regină cu 
buze albe şi o coroană din raze 
de lună. Ochii bătrânei se în- 
dreptară spre cer şi încreme- 
niră de spaimă: în albastrul 
nopţii plutea o stea necunos- 
cută. Atunci înțelese Andana 
vrăjitoarea, că fusese destep- 
tată de o bubuitură de tunet 
şi desnădejdea pătrunse în su- 
fletul ei. - 

O legendá mai veche poate 
gi decát pámántul, mai tristá 
decât ochii Duhului Rău, ră- 
tăcea prin ținut prevestind o 
nenorocire. Copii, bătrâni, o 
căutau unii nepăsători, alții 
ingàndurati şi cuvintele ei ră- 
sunau în palate gi colibe. 


Când ' stea necunoscută cu 
şapte raze albe, 


5 


Va răsări în noapte şi 'n sgomot de furtună, 
Atunci nenorocirea sosi-va în pădure, 
Pe frunte cu o coroană din razele de lună. 


O zicătoare veche adaogă că nenorocirea atât de 
temută va fi Fata Aburilor. 

Şi acum venea, venea Fata Aburilor, privind tri- : 
umfătoare ţinutul pe care spera să-l cucerească. 


Soapte furige alergaserà prin noapte şi armata 
Andanei se pregătise în linişte şi întuneric. Pe fie- 
care ramură aştepta un duh mohoràt şi zăne vràsmage 
încinseră hora farmecelor. Nu, nu vor scăpa nepe- 
depsiti indràznetii ce sosesc pe căi dusmanel 

Incet, încet pătrunse în pădure oastea cea albă. 
Chiotele vrăjite erau gata să izbucnească din desi- 
şuri şi ochii zânelor ardeau — când fata aburilor în- 
cepu să cânte. Dreaptă, cu mâinele ridicate spre cer, 
lăsa să-i alunece printre buzele-i palide glasuri de 
bucurie şi de moarte. Părea ca şi cum toată veselia 
zilelor senine şi toată amărăciunea nopţilor furtu- 
noase s'ar fi topit într'un vârtej de aur şi nimicire. 
Nemişcată cânta regina si în jurul ei fluturi fâlfâiau 
domol. 


Deodată glasul ei deveni mai aspru, chemarea mai 
aprinsă. De mult încetase jocul zânelor în umbra 
pădurii. Si ca o poruncă necruțătoare începură cu 
toate să înainteze spre ea. Când ajungeau aproape, 
când erau tintuite de cântec, atunci porneau f.uturii 
încet gi li se aşezau pe frunte; într'o clipă le plerea 
orice putere. De acum nu mai 
erau decât supusele Fetei 
Aburilor. 


Si singură a rămas Andana, 
Şi nenorocirea domni în 
pădure de atunci. 


Repede şi-au dat cu toți 
seama că Fata Aburilor avea 
suflet tot atât de rău pe cât 
de frumos îi era glasul. In a- 
fară de fluturii ei,nimeni n'o 
iubea; dar cu toţii gi-ar fi dat 
bucuros vieata ca s'o mai audă 
odată cântând. 

Iar ea trecea pe lângă zâne 
cu un aer mândru şi râu, spi- 
ridugii obosiserà de moarte 
tot alergând să-i împlinească 
poruncile. Numai Andanei nu-i 
putea face nimic. Ea se ascun- 
se în inima frunzigului des gi 
de acolo răspândea valuri de 
ură care turburau, oh, foarte 
puțin, cântecul limpede al 
uzurpatoarei. 

Nici oamenii nu erau mai 
mulțumiți. Fata Aburilor le 
arunca vrăji peste semănături, 
le Imbolnávea vitele, le sperta 
copiii. Cine auzea — când mer- 
gea noaptea pe drum pustiu— 
un strigăt batjocoritor sau 
fioros, un suspin care-i îngheţa 
sângele, era sigur că va întâlni 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


. 


Fata Aburilor. Si cei ce-o întâlneau, nu se mai în- 
torceau acasă. 

Ca toată lumea, micuțul Mado a tremurat la veni- 
rea străinei. Dar singur el s'a întrebat ce-a devenit 
Andana. Când află ura de care e înconjurată, un 
singur gând i:a apărut în minte: 

— Sármana | 

De atunci noptile copilului au fost pline de ve- 
denii. Soarta vràjitoarei îi rupea sufletul. Si plin de 
milă se hotărî să se ducă la ea. 

Când ajunse Mado în inima pădurii, vrăjitoarea 
sta întinsă pe frunze şi gemea. Puteai să vezi cu 
ochii aproape cum ieşeau valuri, valuri de ură nea- 
gră din ochii şi gândurile ei. Când zări copilul se 
ridică şi întrebă cu o privire rea: 

— Ce cauţi aici? i 

— Ti-am adus puțin lapte, răspunse micuțul cu 
blàndete. 

— Cine te-a rugat? N'am nevoie de nimica, zise 
bătrâna mohoràtà. 

— M'am gândit că prea eşti singură şi părăsită, 
rosti Mado încet. N'aş putea să te ajut cu ceva? 

Vrăjitoarea îl privi cu o uimire amestecată cu 
bucurie. 

— Aşadar... aşadar ţi-e 
milă de mine? întrebă ea 
gâfâind, şi Mado clătină 
încet capul. 

Atunci o lacrimă cobori 
încet din ochii Andanei 
şi ca şi cum tot sufletul 
i sar fi sfâşiat, izbucni 
în cuvinte amare. Nu, ni- 
meni până atunci nu-i 
spusese aşa ceva. Singură 
şi părăsită fusese, urâtă 
de oameni şi temută de 
poporul ei. Acum ce rost 
mai avea să mai trăiască? 
Până şi lui Mado îi va 
părea rău că a ajutat-o, 
şi el îşi va retrage mâi- 
nile dela ea. Cine ar vrea 
să vorbească măcar cu 
vrăjitoarea cea real Dar 
mànuta copilului i se aşeză cu blàndete pe frunte şi 
Andana închise ochii obosită. Incet ghiata se topi 
în inima ei şi lacrimi multe, multe, prinseră să-i 
alunece pe obrajii scofàlciti. Când se mai linişti, în- 
cepu să-i povestească vieata ei. El era primul care-o 
auzea, dar cine altul se apropiase vreodată de An- 
dana? Şi din nou flăcări i se aprinseră în ochi. Pri- 
virea copilului era însă atât de limpede gi dulce 
încât flacăra aceasta rea se stinse dela sine şi bătrâna 
începu să povestească. 

Mama ei fusese o vrăjitoare puternică din munţii 
nordului. Dela ea învățase Andana toate meşteşugu- 
rile vrăjitoriei, cele bune ca şi cele rele, căci cine 
a spus că ea poate să strice doar? O nu, ştie foarte 
bine ce trebue făcut când se îmbolnăveşte un copil, 
sau când se usucă semănăturile. Dar când a venit 
aici tânără şi plină de speranţe, oamenii n'au lăsat-o 
să-i ajute. In zadar le spunea că totul e spre binele 
lor, ei o alungau cu pietre. Huo, vrăjitoare cea real 
Si ea a plâns, nopţi întregi le-a petrecut plângând. 
Dar lacrimile acestea iscodiră o ură pe care râuri 
întregi n'o putură stinge... a stins-o Mado cu o sin- 
gură privire. 

In clipa aceea se auzi glasul mândru al Fetei 
Aburilor. 

— Auzi? O auzi? strigă vrăjitoarea, cântecul ei, 
de-aş putea să-i iau cântecul. Pe ea o urăsc mai mult 
decât orice, ea mi-a furat supuşii, singurile ființe 
care îmi mai erau apropiate. 

Mando tàcu turburat. Ce putea spune el în fața 
jalei şi durerei acesteia? Sumedenie de gânduri fru- 


moase i se îmbulztau în minte, dar tare greu era 
să le spună tare. Insfârşit îşi luă inima 'n dinți. 

— N'ai vrea... n'ai vrea să vii cu mine 'n sat? 

Vrăjitoarea îşi ridică privirile. 

— Ce să fac acolo? spuse ea scurt. 

— Să ne ajuţi, strigă Mado, noi toți avem nevoe 
de ajutorul tău. Spui că ştii să tămădueşti bolnavi, 
să deslegi farmece? Fata Aburilor a aruncat atâtea 
asupra noastră! Vino să ne ajuţi! Ogoarele noastre 
nu mai rodesc, vitele ne sunt bolnave, am sărăcit 
toţi şi tata a căzut la pat. Vino să-mi ajuţi, să ne 
ajuţi | 

— Şi iar să fiu izgonită cu pietre? lar să mă 
batjocorească toţi? 

— Nimeni n'o să se atingă de tine dacă vor vedea 
că eşti bună într'adevăr. 

— Eu bună! Când am mai fost pentru ei? 

— Vei fi de acum înainte. La ce ţi-a folosit să 
fii rea? 

In seara aceea Mado se înapoie însoţit de Andana 
care părea foarte stânjenită. El îşi convinse màicuta 
s'o lase să doarmă la ei. 

— Dar sá gti Mado, un singur rău să ne facă gi 
o dau afară! 

La început Andanei îi 
veni foarte greu să se 
obişnuiască din nou cu 
haine întregi şi curate, 
cu masa la timp şi dor- 
mitul într'un pat ca lu- 
mea. Când o întâlneau 
oamenii mormăiau şi se 
dădeau în lături făcân- 
du-şi cruce. Dar ea îşi 
vedea de treabă ajutând 
ici colo, mângâind copiii 
şi povestindu-le despre 
minunile pădurii. Mado 
era nedespàrtit de ea şi 
nimeni nu se plàngea de 
lucrul acesta. 

Intr'o seară,un copil sosi 
alergând în sat. Avea pri- 
virile rătăcite şi obrajii în 

> lacrimi. Ce se întâmplase? 

Intârziase după fragi în pădure şi întâlnise Fata 
Aburilor. Dar de data aceasta ea era în toane bune: 
în loc să-l omoare, se multumise să-l privească drept 
în ochi şi să-i fure mințile. 

O noapte întreagă a stat micuțul întins în cear- 
ceafuri reci şi obrajii lui ardeau ca focul şi ochii 
lui erau orbi pentru cei din jur. O noapte întreagă 
s'a svârcolit gemând şi mama sa îşi frângea mâinele 
şi tatăl său rătăcea năuc prin sat să nu-l vadă, să 
nu-l vadă suferind. 

In drumul său se ivi o umbră: era un spiridug 
mâhnit şi el. 

— Ascultă omule, sopti drăcuşorul, cheamă pe stà- 
pâna noastră, pe Andana gi roag'o să-ți vindece co- 
pilul. Fata Aburilor s'a lăudat atât cu fapta ei rea, 
încât noi cu toți ne-am indignat şi suntem gata să 
ne revoltăm. Spune-i Andanei să ne scape, să ne 
scape de robia cântecului. 

Şi dispăru. 

- lar tatăl nu aşteptă mai mult. Ca fulgerul se repezi 
la vrăjitoare şi o duse la căpătâiul puişorului său. 
Sosise însfârşit prilejul să arate că e şi ea bună 
la ceva. 

Când intră în odaia copilului, acesta zăcea cu 
ochii închişi, cu fața palidă. Andana îi atinse frun- 
tea — şi el deschise ochii. li zâmbi — şi el începu 
să plângă. 

Mama ţipă înspăimântată, dar bătrâna fi făcu semn 
să tacă. Si cu privirea îndemna copilul care plângea 
din ce în ce mai tare în vreme ce ea şoptea cuvinte 
vrăjite. (Continuare în pag. 11) 


6 


DELA STÂNGA SPRE DREAPTA. 2. Scrisorică 
hazlie ce se pune în plăcinta de Anul Nou; 7. Blând 
şi ascultător; 9. Localitate cu multe case gi multi 
locuitori, cum e Bucureştiul; 10. Viteaz mort la 
datorie; 12. Trec peste ulucă; 13. Odaie în care 
d-l Profesor ne învață să scrim gi să citim; 14; Ar- 
ticol; 15. La revederel, 16. Aga estel, 17. Animale 
din tara negrilor; 19. Viteazul din poveste nu ştie 
ce-i... (pr.); 22. Jumătate de pará; 23. Notă rea; 
24. ..Frumos, ucigătorul de balauri; 25. Prieten bun; 
26. Nici a mea, nici a ta; 27. Tot la început; 28. 
Tinel: 30. Ulcică de băut apă; 32. A 17-a, a 3-a gi 
prima literă a alfabetului; 34. Parte din pieptarul 
de oțel al lui Făt-Frumos; 35. Tic-tac, tic-tac; aga 
bate'n pieptul meu; 38; Curelugá unsă, prin buruieni 
ascunsă; 39. Locuinţă împărătească. 

DE SUS IN JOS. 1. Locuinta cavalerilor; 2. Nu-i 
comună urbană; 3. Gust neplăcut, ca chinina; 4. Vieata 
din basm o trăim gi noi câte-odată, noaptea în...; 
5. 365 zile la un loc; 6. După noapte vine...; 7. Aga 
o mai cheamă pe Ileana; 8. Epocă; 11. Din el se 
ospătează Azor; 13. La fel cu; 15. Salutare de plecare; 
16. Se zice fetei de împărat; 18. Jumătate de oaie; 
19. Supàrat, 20. Bună înţelegere; 21. A lovi pe neag- 
teptate; 29. Paloşul e singura lui... de apărare, în 
loc de puşcă; 30. Càrutà, 31. O parte din vârstă; 
33. Al lui Făt-Frumos e înaripat; 34. Zale; 36. Din 
„ipsos prescurtat; 37. Càlutul lui Făt-Frumos. 


7 


N 
NN 


RA 
Mo 
MIOS 
Aa 


E g- 


ORIZONTAL: 1. Viteaz ca orice străjer; 5. Bijul 


străjerului; 7. Loc ferit de orice primejdie; 10. Poe- 
zie; 11. Cursă de întrecere, pe care o fac Si străjerii 
prin Țară în săptămâna aceasta; 11. Sare... cu gust 
neplăcut; 13. E tot ce simte şi vorbeşte româneşte; 
14. Apă stătătoare; 17. Capela străjerilor: 18. Cam- 
pion; 20. Locuinţă; 21. Să ne vedem cu bine! 22. 
Prinţ arab; 23. Dau ajutor; 24. Locuiegte; 25. Tine! 
26. Poftim!; 27; Ua; 28. In această săptămână se 
sărbătoreşte urcarea M. S. Regelui Carol al II-lea, 
pe tronul României; 24. Mă doarel, 33. Ceea ce ține 
de legendă; 35. Acolo e stăpân ciobanul: 


VERTICAL: 1. Acelaş ca la 5 oriz.; 2. R. S.: 
3. Cea mai mică parte din materie, care nu se vede 
cu ochiul liber; 4. Domnitor; 5. Basm încurcat; 6. 
Nară; 7. Cal frumos; 8. Aşa este; 9. Din Praf; 10. 
Fiecare om formează un individ în societate; 11. 
Membru activ al Străjii Țării, — aga cum eşti gi tu; 
11. Nume de fată; 12. Cu o zi mai înainte de eri; 
15. Cel fai mare continent; 16. Precum; 19. Cel ce 
nu-şi cunoaşte Tara; 20. A uri; 21. La fel ca la oriz.; 
25; Sală de conferinţe de înalte studii; 26. Fire de 
tort; 29. Nici a mea nici a ta; 30. Cerneală neagră; 
31. Animal nordic;32. Cápitan turc; 33. Stropit cu apá. 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele 


Adresa 


Luna lunie Seria 1 


DIMINEATA. 


A A A AAA 


CONSTRUIȚI UN TRANSATLANTIC 


Pentru a construi 
acest transatlantic, 
aveți nevoe de înde- 
mânare şi de două bu- 
căți de lemn, una mai 
lungă şi alta mai scurtă 
(A şi B), de două mo- 
soare (2 C) al căror 
capăt îl- tăiați, patru 
betigase rotunde (E, F) 
câteva cuie mici şi 
sfoară. Dăm lemnului 
mai lung forma indicată 
în desemn la A, iar 
lemnul mai mic ca B. 
Din desemn se vede clar 
cum trebue să lucraţi 
spre a face un vapor 
straşnic ca cel din 
ilustratia cu nr. 3. 


UN JOC DE 


SOCIETATE 


Iată un nou joc de 
societate. Luaţi imagi- DESENE AZĂ ŞI TU 
nea si lipiti-o pe un 
carton potrivit, apoi AAA 
tăiați-o îngrijit, urmând 
liniile care acoperă 
desemnul. După aceasta, 
amestecați bucățile 
astfel obținute. La joc 
pot lua parte două 
persoane. Fiecare ia 
căte o bucată din mal- 
dăr şi încearcă să re- 
constitue unul din 
cele două desemne (fie- 
care jucător îşi alege 
dela început desemnul 
pe care vrea să-l recon- 
stitue). Dacă un jucă- 
tor ia o bucată de 
desemn care nu-i aparti- 


ne, trebue să aştepte să-i 
vie din nou rândul 
spre a o schimba cu 
una bună. Cel care 
termină primul recon- 
stituirea, a câgtigat. 


CLOVNUL 


ee 


Lipeşte tot desemnul 
pe o bucată de carton 
nu prea gros şi decu- 
pează fiecare bucată în 
parte, apoi găureşte 
cartonul în punctele 
însemnate cu literile 
A, B, C, D, E gi F. 
Prinde fiecare parte la 
locul cuvenit cu ajuto- 
rul unor agrafe de 
birou, aşa cum se vede 
una în ilustratia noas- 
stră. Prin urmare mâna 
dreaptă e RA, cea 
stângă LA, pulpa 
dreaptă partea de sus 
e RO, cea stângă LO, 
piciorul din dreapta e 
RU, iar din stânga LU. 
Fiecare parte să fie 
prinsă în aşa fel, încât 
să se migte cu uşurinţă. 
Prinde de o bucăţică 
de lemn două sârme 


mai tari de vreo 30 cm. 


lungime, între ele fiind 
3 centimetri distanţă. 
Capetele sérmelor le 
prindeti în spatele 
clovnului, acolo unde 
se vede însemnat cu 
X. Punefi acuma clov- 
nul pe masă, luați 
mânerul în mâna 


dreaptă şi migcafi încet, 
iar clovnul va începe 
să danseze. 


HAI SĂ NE JUCĂM 


Hai să ne jucăm! Dar dea 
ce? Asta-i acum! Desigur că 
v'ati plictisit de toate jocu- 
rile pe care le știți de când 
erati mititei. Ne-am gândit 
atunci să facem câteva jo- 
curi noui, care să ceară si 
puțină îndemânare. Pentru 
aceasta am făcut aceste 
două pagini, în care suntem 
siguri că fiecare dintre voi 
va găsi ceva pe plac., 

Distracţie bună ! 


EL A A EZ SU 


O PROBLEMÁ DE INTELIGENTÀ 


Privifi ilustratia 
noastrá gi aveti timp 
trei minute spre a re- 
zolva problema. 

Este posibil ca por- 
nind dela A, sá ajungi 
ofiunde pe partea 
dreaptă, în afară 
de J, fără să utilizezi 
o linie care merge spre 
stânga. Prin urmare 


DIMINEAŢA co gen 
s COPIILOR 


ràspundeti la urmàtoa- 
rele întrebări: N 


MO qq, >» 
x q 


1. Existá vreun punct 

pe partea stángá, dela 
care pornind sá fie cu 
neputintà sá ajungi pe 
partea dreaptă fără să 
revii odată pe acelaş 
drum ? 
2. Care este soluția să 
treci dela A la J, fà- 
cànd de cele mai putine 
ori drumul înapoi pe 
aceeaşi cale? De câte 
ori repetati drumul 2 

3. Există vreun punct 
pe stânga dela care să 
poți porni spre H, fără 
să revii pe o cale făcută? 

4. Câte drumuri duc 
dela E la F, nereve- 
nind decât o singură 
dată pe aceeaşi cale? 


Soluţia: la întrebarea 
nr. 1; D si E. nr. 2; 
trei, nr. 3: C, D, sau 
E. nr. 4; două. 


dE cutremurà pământul de mânia Dumne- 
zeească atunci, când se abătuse războiul 
cel mare peste tihnitele noastre me- 
leaguri. 

Cumplită urgie a fost şi fără uitare 
va fi 

Se risipeau ostaşii morți pe câmpii, neîngropați 
şi anevoe se afla om să ridice leşul, să-l ageze în 
lut şi să-i înfigă în táráná— cregtinegte — cruce la 
cap. 

Neîmpăcaţi se arătau duşmanii şi cruzi. 

Cotropiseră aproape toată țara şi se întăriseră, nu 
glumă, pe locurile luate prin luptă câinească. 

Zi şi noapte— fără odih- 
nă — tunurile lor scuipau 
moartea pe ţevile lungi şi 
împrăştiau prăpăd. 

Se pitulau femeile cu 
copiii la sân şi bătrânii, prin 
beciurile reci şi nu rareori 
dormeau pe câmpuri de 
spaimă! Clădirile nu se a- 
rătau trainice, sigure, ferite. 

Adâncă jale se abàtuse 
peste sufletele bietilor oa- 
meni... , 


Spre partea de ràsàrit a 
satului, neclătinată de furia 
ghiulelelor, se ridica o căs- 
cioară umilă, în care se 
adăpostea o femeie nu tocmai 
tânără, cu cei şase copii ai 
ei, crescuți anevoie, Dumne- 
zeu ştie cum, din munca 
braţelor si din mila vecinilor mai avutil 

Bărbatul ei era plecat pe câmpul de rázboiu, de 
luni întregi. Iar veştile dela el, ajungeau tot mai rar. 

Dar într'un miez de noapte înourată, prin beznă, 
cineva se prelinse pe lângă ziduri şi, bătăi uşoare, 
repezi, se desluşiră în geamurile ferestrelor. Intre- 
bându-se cam cine ar putea fi, femeia speriată, bui- 
măcită, sări din aşternut. Dete perdeaua la o parte, 
căutând printre genele greoaie de somn, să vadă 
chipul celui de afară, care bătea. 

Soptit, un glas care se arăta cunoscut, strecură 
un cuvânt către ea] 

— „Deschide!“ 

Se supuse, mânată de o pornire lăuntrică. Trase 
zăvorul. Dete uşa în lături: 

— „Cine eşti?“ 

— „Taci!“ 

Inima svâcnea în piept, par'că ar fi vrut să i-l 
spargă. 

Un ostaş român, trecu pragul şi trase uşa la loc, 
împingând zăvorul. Se vedea bine, că îndeajuns cu- 
noştea rosturile casei. 


Ea dete să aprindă lampa, dar mâna lui îi stăvili 
pornirea: 
— „Nu aprinde! Lumina trezeşte bănuiala nemti- 


lor... Nici o casă nu are luminată fereastra la ceasu- 
rile acestea! 


— „Dar cine eşti?“ 
— „Taci!“ 

— „Ce cauţi?“ 

— „Taci!“ 


DIMINEAŢA 
g COPIILOR 


NENICU MARIN 


Obişnuindu-i-se ochii cu întunericul, femeia pă- 
trunse besna şi scoase un țipăt ugor, stăpânit: 

— ,Tu?... bánuiam!“... Mare bucurie se revărsa în 
tainitele sufletului ei. 

„Ai fugit de pe front sau... cum ai venit?“ 

— ,N'am fugit. Am o mare însărcinare. Colonelul 
m'a trimis...“ 

Chipul femeii se însenină şi brațele i se aninară 
de gâtul ostagului. Era bărbatul ei, tatăl copiilor ei, 
care venise acasă pe negândite. 

Vorbiră între ei, potolit, să nu trezească din somn 
copiii. 

Dar Marin — cel mai răsărit dintre copiii lor — 
abea eşit de pe băncile 
şcoalei primare, deschisese 
ochii. Somnul i se împrăş- 
tiase, ca luat de o mână 
nevăzută. 

Auzise vorbă. Necutezând 
să se scoale, rămase întins 
locului şi, astfel, ascultă 
spovedania tatălui său. 

Asculta şi nu-i venea să 
creadă că e treaz şi că auzea 
bine tot ce se vorbea. Ma- 
mă-sa întreba, nerăbdătoare, 
să afle cât mai multe: 

— „Spune-mi rostul ve- 
nirii tale? E primejdie, dacă 
te-or afla aici nemții! Mi- 
şună prin sat toată ziulical" 

— „Nu-ţi face spaimă 
nevastă. Nu pun ei aşa 
lesne mâna pe ostaş învățat 
cu binele şi cu răul! Sunt 
leat vechiu. Uite despre ce este vorba: sunt trimis 
de colonelul meu să fac o ispravă fără seamă. Aici 
în apropierea satului, la marginea păduricii de ste- 
jar, nemții au magazia cu muniții. Toate bombele, 


toată iarba de puşcă şi gloantele lor, se găsesc acolo 
strânse!“ 


— „Am aflat despre asta si eul“ 

— „Ei bine, eu trebue să mă strecor până acolo, 
gi — dacă nu mă vor prinde — să-i dau foc! S'o arunc 
în slava cerului! Bun este Dumnezeu şi mi-o ajuta 
să scap de primejdia asta“, 

„Ajută Doamne!“ 

„Copiii ce fac?“ 

„Sănătoşil“ 

„Mititeii“... 

„Necontenit întreabă de tine.“ 

„Să-i aibă Maica Domnului în baza ei.“ 
„N'avem de niciunelel'“ 

„Vom avea... Ca mâine se isprăveşte şi cu 
războiul“. 

— „Par'că n'o să mai am zile să văd asemenea 
minune!“ 

— „Răbdare!“ 

Femeia murmură între buze, mâhnită, o rugăciune 
si... tăinuiră până în revàrsatul zorilor. 

Marin însă adormise iar, furat de somn, cu vor- 
bele tatălui său închise în gânduri gi se frământa 
în visuri. 


EE 1551 


Se scursese ziua ca o apă liniştită, pe nebăgare 
de seamă. Seara caldă, acoperea cu pânze fumurii 


10 


întinderile apăsate de somn. Numai ostaşii nu-şi 
mai găsea tihnă. Rămâneau trezi, roşi de neajunsuri 
şi hàrtuiti in ganturile de luptă. 

Odată cu lăsarea serii, Marin se furigá din casă, 
lăsându-şi părinții si fràtiorii, strânşi roată în jurul 
mesei. 

Apucă voiniceşte la drum. Prin colbul şoselei se 
îndruma spre tabăra nemteascá, fiindcă mintea lui 
de copil, iubitor de părinți gi ştiutor de carte sănă- 
toasă, judecase drept, bărbăteşte. Se gândise el cà: 
taică-său avea datoria să crească pe ceilalți copii 
mai mici, să îngrijească de casă şi de mamă-sa, iar 
nu să piară! El însă nu avea, deocamdată, niciun 
legământ mai trainic cu vieata pe care nu o cunoştea 
mai bine. Si apoi ardea de dor să săvârgească şi el 
ceva care să-l înalțe în rândul celor viteji. Aga cum 
citise, la şcoală, în cartea de citire. 

Deaceea pornise de acasă, fără gtirea cuiva, să 
apuce înaintea tatălui său... Cu dibăcie, istet ca un 
ostaş bătrân, înainta printre ierburile crescute înalt 
pe marginea şoselei. Se apropie de magazia în care 
nemții aveau uneltele de războiu. 

Luase de acasă un gomoiog de càrpe muiate în 
gaz şi o cutie de chibrituri. 

Aşa de bine îl tăiase capul, că oricine s'ar fi mi- 
nunat de atâta minte ageră. Norocul i se arăta bi- 
nevoitor, căci sentinela care păzea magazia, moflia 
— frântă de oboseală — lângă zid. 

Marin —ca o umbrà — se strecură spre. ferestruica 
de din dos, pe care o văzuse deschisă de vânt. Nici 
că se putea nimeri mai bine. Drumul pornirilor sale 
era fără piedică. 

Se trase mai în umbră şi — socotind că nu-l vedea 
nimeni — scoase şomoiogul de cârpe. Trase un chi- 
brit, şi, aprinzându-l ca pe o făclie, repede îl asvârli 
pe ferestruică în magazie. Multumit de aşa ispravă, 
nu mai zăbovi nici o clipă. O întinse la fugă, de-a- 
dreptul, fără să se mai ascundă. Si rău a făcut. Căci 
caporalul de schimb, venind cu grupa să înlocuiască 
sentinelele, îl zări alergând sprinten. 11 zări si gán- 
duri amarnice, întunecate, îl năpădiră ca o apă 
fierbinte. Răcnind, se întoarse spre soldaţi şi porunci 
să tragă. ~ ; 

O comandá scurtá gi armele — multe — scuipará 
sunátor pe tevile lungi, gloante blestemate, care 
sdreliră trupul fraged al micului Marin, încovoin- 
du-l sub dureri. 

Insă în momentul în care Marin se svârcolea în 
iarbă, dându-şi sfárgitul ca un erou, bubuitul unei 


groaznice explozii, sparse liniştea şi sgudui pămân- 
tul. Magazia cu iarbă de puşcă a nemților, sárise în 
aer ca împinsă din loc de o forță nemaipomenită! 

Tatăl lui Marin tocmai apucase la drum, să-şi în- 
deplinească porunca „primită când se sgudui pămân- 
tul din pricina exploziei! Limbile de foc colorarà 
cerul roşu. Se opri locului. Intelese atunci, că altci- 
neva i-o luase înainte şi că el nu mai avea nici un 
rost să se mai ducă acolo, Dar-cine se jertfise acolo, 
nici nu-i trecea prin gând! 

Liniştit, întoarse drumul spre şanțurile unde os- 
taşii români îl aşteptau. In vreme ce în sufletul său 
se pogora o mulțumire mare, împlinită. 

Iar acasă nevastá-sa trebáluia harnică... 


| 
ir 


N 


fn 


` 


DN == 
DS Na 
ADA, Y Y VE. 


Cu privirile nedumerite, copilaşii picoteau pe 
lavità, aşteptându-l pe nenicu'Marin care plecase 
de cu seară pe poteci necunoscute. Si nici unul 
dintre ei nu bănuia, că acolo, departe, unde limbile : 
de foc nimiceau puterea duşmanului, cu trupul ciu- 
ruit de gloanţe, nenicu'Marin dormea somnul. 
de veci, Mitralierele îi câritau cântecul de îngropare, 
iar obuze rátácitoare, răscoleau fioros pământul, 
schimbând locul mormântului celui aşteptat cu la- 
erimi aninate pe geana sufletelor. : 


ZAHARIA G. BURUIANA 


F A T A A B U R I L O R (Urmare din pagina 6) 


In plâns copilul îşi descărca toată frica gi dure- 
rea. Tipetele, gemetele, suspinele, se duceau odată 
cu plânsul. Lacrimile-i spălau bietul suflet gi luau 
cu ele spaima şi farmecul întreg. 

In spre ziuă, copilul adormi. Andona îi mai atinse 
odată fruntea şi se întoarse spre mamă. 

— A scăpat, spuse ea. 

Iar săteanca, plângând şi râzând totodată, îi apucă 
amândouă mâinile să le sărute. 

— O, cum aş putea să-ți mulțumesc! 

— Dar nu e nevoe, zâmbi Andona. 

— Nu, răspunse mama clătinând din cap, nu-i de 
ajuns atâta. Mă voi ruga pentru tine. 

Cuvintele acestea o lăsară gânditoare. Se va ruga 
pentru mine, îşi repetă ea, oare el va voi să mă as- 
culte, acum când m'am făcut mai bună? 

In noaptea următoare însă Andana fu trezită din 
somn de o zânişoară speriată: 

— Repede stăpână, şopti ea, soseşte Fata Aburilor. 
E furioasă că i-ai rupt farmecul. 

Afară, vântul şi ploaia îşi prinseră mâinele pe 
deasupra caselor. Intunericul era de nepătruns. De 


11 


departe se vedea sosind o luminá: Fata Aburilor. 
Sosea regina cântând, cu fluturii în jurul ei gi 
ploaia se dădea la o parte din cale-i şi vântul se 
ferea s'o atingă. Dar Andona era acum sigură de 
izbândă, nu avea oare cu ea rugăciunele unei mame? 
Dreaptă şi nemişcată aşteptă să se apropie duşmana 
şi-şi afinti privirile în ochii ei. Era atâta ură, atâta 
vrăşmăşie între ele! Dar ochii bătrânei străluceau 
cu foc de păcură gi'n ei ardea toată răutatea pámán- 
tului, în ei se svárcoleau gemetele oropsitilor gi 


strigătele biruitorilor, Incet, încet, cântecul începu 


să pălească pe buzele Fetei Aburilor. Era acum mai 
mult o rugă, un suspin. Capul îi căzu pe spate şi 
trupul începu sà i se risipească în aer. Infiorati fâl- 
fâiau fluturii în jurul ei, dar în zàdar. Arsă de ochii 
Andanei, ea se stingea, se desfăcea în guvite alburii 
pe care vântul şi ploaia le răspândeau în noapte. Flu- 
turii se prefăcură în grele picături de ploaie care 
se sdrobiră cu desăvârşire de pământ. 

A mai rămas ceva din Fata Aburilor, a rămas cân- 
tecul ei dulce. Ca o rază argintie rătăci el pe spatele 
vântului, până căzu în mâinile întinse ale-vrájitoarei. - 


CUM TRECEA LÂNGA MAIDAN, CA UN ACROBAT. SADEA, 
Îi PICA IN CAP CATRAN CAPU SĂ SIA STEARGA VREA 


SE MUNCESTE, SE SUCESTE. S/ ATUNCIA DISPERAT, 
DAR DEFEL Muy REVSES TE. IN SPRE CASA SA NDREPTAT 


IN OGLINDĂ EL CONSTATA, S/ CUM SADE NECA JIT, 
CA FRUMOS NU PREA ARATĂ, - O IDEE I-A VENIT 


BAEȚAŞV ASTA BICA 
NĂZDRAVAN Si FĂRĂ FRICĂ ŞI CUPRINS DE BUCURIE, JAR > MEGRESA- CAMP DE SMOALA: E 


FUGE LA SPALATORIE. CA REO RUFA CAPV SPALĂ 


SUI UIC. 


12 


I. SOSIREA. 


Mii nepotei, am alergat cinci zile în gir la gară 
şi, de dimineață pînă seară, am aşteptat toate tre- 
nurile. Incepuseră să mă cunoască şi hamalii de pe 
peron. Ba unii începuseră chiar să mă salute, cre- 
zâni că mai sunt cine ştie ce inspector sau controlor 
că, păcatele mele, este ceva să te tot plimbi cinci 
zile de-alungul peroanelor, nu 2 

Auleu, bătrânețe, bătrânețe l Iacă, mă apucai 
să má vait de necazurile mele si nu vă spusei 
nici-o vorbulità de unde se trag toate gi ce tot caut 
pe la gară. 

Păi, să vedeți! Acum câteva zile, tocmai când stă- 
team la masă, mă pomenesc cu poştaşul că-mi aduce 
o telegramă. Mirat, o desfac gi ce credeţi că citesc? 

„Sosesc. Bicà.'" 

Asta scria! 

Auzi nazdrăvănie! Nici tu zi, nici. tu oră! Pe 
semne că, dacă mi-a trimis telegrama, vrea să-l aş- 
tept la gară, îmi spusei. Dar la ce tren să mă duc 
să-i ies în întâmpinare? 

Mă uitai la data în care fusesetrimisă telegrama. 
Azi, 1 Iunie. Să ştii cà vine azi, îmi făcui socoteala, 
şi, ce mai încolo, mă dusei direct la gară. 

Ei bine, cinci zile, zi de zi, oră de oră, am stat 
în gară să văd din ce tren coboară. Trenuri da, dar 
Bică ba. 


Sigur că am stat atâtea zile să-l aştept, căci vă 


dați toți seama ce frică aveam să-mi las nàzdravanul 
să vie singur acasă de la gară, în Bucureştiul acesta 
plin de maşini. 

Şi ce-mi era mai mult necaz era că îi trimisei şi 
eu o telegramă în care-l rugam să-mi scrie precis 
când vine, dar nu primii nici-un răspuns. 

A şasea zi nu má mai dusei la gară. Ce era să fac? 
Spune-ti şi voi: mai poți veni la gară, când după a- 
tâtea zile de aşteptare, mà salutau covrigarii gi bă- 
etii cu limonadă ca pe unul de-al 
lor 2 

Gata, îmi zisei. Mi-o fi drag Bică, 
cum îmi sunt dragi ochii din cap, 
dar să stau pe la gară mai dihai 
ca un ceferist, nu se poate. Si nu 
mă mai dusei. 

lată, însă, că alaltăeri, tocmai 
când, întins în fotoliu, trăgeam cu 
nesat din pipa mea dragă, hop cà 
aud de-odată: ; 

— Cucu! Cucu! 

Mă uitai la pendulă să văd cât 
arătase cucul ora, dar îmi adusei 
aminte că nici nu aveam pendulă 
cu cuc. 

— Cucu! Am sosit, Moşulică! 

Ca ars pe foc, sării din fotoliu 
gi mă fntorsei către uşă. Ce să ve- 
deţi: uga era deschisă iar în prag: 
domnişorul Bică cu braţele desfă- 
cute, în aşteptarea tmbràtisúrii. 

Ce să mai umblu cu siretlicuri I 
Pe loc uitai de supărare, alergai 
spre el şi, luându-l în braţe, în- 
cepui să-l strâng la piept. 

— Unde ai fost, dragule şi năz- 


dràvanule, de ai venit tocmai după gase zile dela 
trimiterea telegramei 2, îl întrebai eu mort de cu- 
riozitate. 

— Auleu, Mog-Licutule, dacă ai şti câte am păti- 
mit! Păi de patru zile trebuiam să fiu ací. Zău, 
Moş-Licuţulică dragă. Aşa, cu-el în brațe, má agezai 
în fotoliu, unde începui din nou cu întrebările; 

-— Inainte de a-mi povesti ce tis'a întâmplat, spu- 
ne-mi mătăluță unde ai învățat să trimiti astfel de 
telegrame, fără data şi ora când sosesti2 

— Vai de mine, Mos-Licuticà dragă, păi eu am 
vrut să dau telegrama şi cu data şi cuora când viu, 
dar să vezi; costa telegrama mai mult decât câte 
parale aveam eu şi atunci am trebuit să şterg din 
cuvinte... 

— Şi, năzdravăn cum eşti, ai şters tocmai ce era 
mai principal, ca să ajung eu, la bàtrànetile mele, 
să bat pietrele peroanelor în căutarea domnisorului 
Bică? Frumos am mai ajuns! 

— Vai, te-ai supărat Mos-Licuticutulagule2 mă fn- 
trebă Bică mângâindu-mi linguşitor barba. Vai, dacă 
ai şti câte am mai pătimit, nu mi-ai mai face obser- 
vatiil 

Dar ce fi s'a întâmplat cà te tot vaiti aşa? 

— Păi să-ţi spun ca să gti şi matale, începu el. 
Acum o săptămână tocmai eram cu ,,Dimineata Co- 
piilor" în mână, când observai că numărul la care 
apăruse era 799. Luai atunci imediat un creion şi 
hârtie şi făcui imediat socoteala că numărul viitor 
va fi numărul 800. 

Mă pufni râsul: 

—Cum măi Bică? Dacă ai vrut sá gti ce număr din 
revistă apare săptămâna viitoare, ai luat creion şi 
hârtie. Păi, ce judecată ţi-ai făcut? 

— Foarte simplu: Imi zisei: Dacă acum citesc no. 
799, după 799, vine 800. Apoi am scăzut din 800 pe 
799 şi mi-a dat 1. Adică un număr din revistă. Cum 
un număr apare după o săptămână, înseamnă că 


DIMINEAŢA 
+ 


COPIILOR — 


săptămâna următoare va apare numărul 800. Tocmai 
ceea ce vroiam să aflu. Foarte simplu, nu-i aşa? 

Să vă mai spun că la toată socoteala asta mi se 
umplu ochii de lacrimi, de atâta ce am râs? De pri: 
808, nu-i aşa? 

— Ei bine, după aceasta ce s'a mai întâmplat? 

— Când am văzut că va apare No. 800, îmi zisei: 
ăsta-i număr jubiliar, nu ca oricare altul. Atunci ia 
să-i fac lui Moşu-Lică al meu un dar cu această 
ocazie. Şi ţi-am făcut, dar îmi -făcui şi socoteala cà 
atât cât m'ar costa expediatul coletului, m'ar costa 
drumul până aici. Si pe loc mă hotărti să viu să-ți 
fac o vizită. Bine făcui? 

— Mai întrebi, puişorule?, îi spusei sărutându-l pe 
frunte. Dar tot nu mi-ai spus cum deai venit tocmai 
astăzi. 

— Ştii ce spaimă am tras? Credeam că ti s'a în- 
tâmplat ceva. 

— Vai ce bun esti Moş-Licuţişor! Dar să ştii cà 
mi se întâmplase ceva, cum ai spune mata no. 1. Ia 
să-ți povestesc. Má suisem în tren si prima grijă a 
mea fu să-mi ocup un loc lângă fereastră. Il găsii 
şi mă aşezai acolo. Trenul porni. Eu, la fereastră, 
nu mă săturam privind câmpul. Deodată văzui că 
toți copacii de pe drum aleargă. Speriat îi spusei 
unui domn: 

— Domnule Cumvăcheamă, ia priviți afară, au în- 
ceput să meargă pomii. 

El începu să râdă şi-mi spuse: 

— Nu, drágufule, fi se pare numai. Trenul merge, 
nu pomii. 

Să-ţi spui, drept, dragă 
Mogu-Licá, nu-mi venia 
să cred. Şi-mi spusei că 
domnul acela mă păcă- 
leşte. Dar, pe de altă 
parte, muriam de curiozi- 
tate să ştiu cine merge: 
trenul sau pomii? Cum 
gândeam aşa, trenul se 
opri în staţie. 

Atunci îmi spusei: 

— Domnul acela a spus 
că mie mi se pare că po- 
- mii merg, din cauză că 
merge trenul. Foarte bine. 
Iată însă că acum stă 
trenul, dar stau şi pomii. 
Dacă ar fi fugit pomii, 
ar fi trebuit să fugă şi 
acum când stă trenul. 

Și era cât p'aci să mă 
conving, când făcui altă 
socoteală: bine, dar dacà pomii stau când stă trenul, 
de ce -stă trenul când stau pomii? Si uite aşa nu 
puteam să ies la socoteală. Cum mă frámántam însă, 
pe loc îmi veni o idee cum de aş putea să rezolv 
această problemă. 

Trenul plecă din staţie şi tocmai când era în goana 
mare şi pomii fugiau mai repede chiar decât trenul 
trăsei deodată de semnalul de alarmă. Trenul se opri 
şi să vezi, ghinion mare, se oprirà şi copacii. Si eu 
care crezusem că dacă va sta trenul, voi vedea cum 
fug pomii! È 

— Ei, gi mai departe? fàcui eu, deabia stăpânin- 
du-mi râsul. Mai departe ce s'a întâmplat? 

— Mai departe? M'au dat jos din tren şi m'au 
dus la şeful de gară ca să mi amendeze. M'au între- 
bat acolo cine sunt, de unde viu, dar n'am vrut să 
le spun, de teamă să nu mă dea la gazetă şi să afli 
dumneata şi să te superi pe mine. 

Şeful de gară se'nfurie pe mine şi-mi spuse că 
nu-mi dă drumul până nu-i spun cine sunt. Și timp 
de două zile nu i-am spus, stând la el în casă. A 
vrut să mă ia cu binigorul, dar eu nu am vrut să-i 
spun nici-o vorbă. 


E =% S A Ni 
+ COPIILOR 


Iată însă că a treia zi apăru acolo în stație un 
copil cu „Dimineața Copiilor“ în mână. Când îl vă- 
zui, negru mi se făcu înaintea ochilor, căci mă gândi 
că dacă şeful dă peste revistă, cu sigur că mă vede 
desemnat - înăuntru şi află astfel cine sunt. Numai 
decât mă apropiai de copil şi, tocmai când vrui să-i 
smulg revista din mână, el mă recunoscu şi începu 
să strige în gura mare: Bàetagul àsta-i Bicà, nàzdra- 
van şi fără frică! Bàetagul ăstă-i Bică, năzdravan şi 
fără frică! 

Mă aruncai îndată supra lui şi-i astupai gura cu 
mâna. Dar era prea târziu: şeful de gară auzise şi 
veni fuga la noi. 

— Aha, că bine zici: domnişorul ăsta-i Bică! Imi 
părea mie cunoscut de undeva, dar par'că ştiam că 
era chel. Să ştii că poartă perucàl 

Şi cum spuse asta, mă trase de păr, neştiind că 
mie de mult îmi crescuse părul, de când, din gre- 
şeală, îmi dădusem cu alifia de păr a marinarului 
Bortosel. Zbierai, de credea lumea cà se adunaseră 
toate trenurile din lume în acea gară. 

— Ei, gi care a fost urmarea?, întrebai eu, din ce 
în ce mai curios. 

— Dacă află cum mă chiamă, îmi dădu numaide- 
cât drumul, bineînțeles după ce dădui adresa dumi- 
tale, ca să ştie de unde să ridice amenda. 

— Ce face? Cum, mă pui pe mine să plătesc a- 
menda? Ei, da şti că asta-i bună! 

— Vai, Mogulicutulicutigorule, dar cum te superi 
aşa 1? Păi dacă nu mai aveam bani, căci îi cheltuisem 
pe toți pentru cadoul dumitale, îmi spuse el, strân- 
gându-mă  drăgăstos la 
piept. 

— Bine, fie. Plátesc 
amenda. Ce să fac, dacă 
îmi cunoşti slăbiciunea 
că sunt atât de iertător. 
Dar poţi să-mi spui mata 
ce fel de cadou mi-ai 
adus? 

Atunci Bică sări numai- 
decât din brațele mele, 
se îndreptă spre micul 
său geamantan, îl deschise 
şi scoase afară un fel de 
sàculet. 

— Este cu bomboane?, 
îl întrebai, privind mirat 
la punguta pe care ofinea 
în mână. 

— Ce vorbă este aia: 
cu bomboane? Păi asta 
este o pungutà de ţinut 
barba. Seara când te culci, ca să nu te aşezi, în tim- 
pul somnului pe barbă şi dimineaţa să stai două ore 
până când ţi-o piepteni la loc, o pui de cu seară, 
înainte de culcare, în această pungulità, ca într'o 
plasă de păr, şi să vezi ce barbă frumoasă ai dimi- 
neata. Ce spui de minunea aceasta? 

Il privi ca pe nu ştiu cine. Ia te uită la ce dar 
se gândise năzdravănul! Ptiu, bàtu-l'ar norocul! 

Ce putui să fac? Luai darul, fi mulțumi foarte 
frumos şi îi spusei să-şi ia lucrurile ca să le ducă 
în camera sa. 

Se îndreptă spre geamantan, dar când să-l ridice 
îmi spuse: 

— Vai, Moşu-Lică, dacă ai şti ce carte frumoasă 
am citit în tren! Era vorba de un copil, aşa ca mine, 
care venise în vizită la nişte oameni foarte primi- 
tori şi nici nu intră bine pe uşă că îi dădu nişte 
dulceaţă cu apă rece... 

Când auzi şi drăcovenia asta mă pufni un râs ca 
de zile mari: 

— Vrasăzică, vrei o dulceaţă cu apă rece, cu alte 
cuvinte ? 

La auzul acestor cuvinte, făcu o figură de nevi- 


14 


AZBATII 


Ghicitori 


S'a mărit 

Câte ore are ziua, Ionescule 2 
25. 

Cine te-a învățat aşa? 
Dumneavoastră. Doar eri ne- 
ați spus că ziua s'a mărit cu o oră. 


De ale lui Mitică 


în stânga nu? 


niciodată? 


în față? 


Mitică nu şi-a făcut lecţiile acasă 


Ce poţi fine în mâna dreaptă şi 


Ce se udă mereu şi nu se usucă 


Cine ştie toate limbile? 
Ce nu poate povesti niciun om? 


Sunt cercel cu toartă, dar om nu 
mă poartă, ci numai m'agatà, la case 


Care cal vede tot aşa de bine pe 
la coadă ca şi la cap? 


Una cu Mitică 


— Mitică, vii la înmormântarea 
lui Năică? 

— As! Par'că el va veni la în- 
mormántarea mea 2 


:2ue38 ¡n30) 


(equyT) 
(noa) 


(gran e 29) 


(Inagoe1) 


(qzo pneg) 


şi le-a scris la şcoală în timpul d Tate au crescut cele dintâi 

pauzei. Profesorul intră în clasă,fi titori Mecanicul de 1 ivă 

vede caetul şi vede că scrisul e (ugmed ur) pre ia: a pari o Tu, 

tâcă ud plimbă cu întreaga lui familie. 
Profesorul: De ce este ud încă La scoală 

scrisul? ? La lecţia de electricitate 


Mitică: Fiindcă... fiindcă n'am 
avut acasă sugativă, domnule pro- 
fesor. 


mic: 


Adam si Eva 


— Mămico, 
Adam gi Eva? 


tu ai cunoscut pe 


— Nu, dragul meu, căci este mult aràtàtorul2 
de atunci. 

— Atunci mă duc să-l întreb pe 
bunicu. în nas. 


— Cum se numeşte degetul acesta? 

Nimeni nu răspunde. 

— Auricularul, zise profesorul, 
pentru că se pune uneori în urechi. 
Dar acesta, mai spuse el, arătând 


— Nasicularul — sări Mitică — 
fiindcă acesta se bagă de multe ori 


— Profesorul arătând degetulcel 


— Pe vreme de furtună, dacă iei 
o pisică şi îi freci cu mâna blana 
în răspăr, ce vezi sărind? 

— Pisica în obrazul nostru. 


De-ale lui Mitică 


— lar ai spart un pahar, Mitică! 
Sti ce merifi? O bátae. 
— Mulţumesc. Nu cer nimic. 


novat, aga cum gtie el sá facá atunci cánd este vi- 
novat de ceva: 

— Vaaai! Cum crezi aga cevaaa? Vai, Mos-Licàl 
Dar nici prin gánd nu mi-a trecut. 

Dar imediat, holbánd ochii, mă întrebă: 

— Dar ai dulceaţă de caise verzi? 

— Am, dumnişorule, am de toate. Că dacă nu ve- 
neai la Bucureşti îţi trimiteam eu singur acasă vreo 
cinci borcane, căci ştiu ce mult îţi place! Dar dacă 
eşti atât de bun, ia arată-mi şi mie cartea care zici 
că ai citit-o în tren. 

La această cerere a mea, Bică o sfeclise. 

— Cartea o vrei? Cartea care... Aia din... Cărti- 
cica, nu-i aşa?- Păi cum sá nu... Vai, am scăpat-ope 
fereastra vagonului fără să vreau, găsi elo minciună 
numai decât. 

Eu însă de mult. intelesesem că povestea cu cartea 
fusese o nàscocire ca să-mi atragă atenția că era timpul 
să-i dau o dulceaţă. 

Fără să mai zăbovesc — doar şi eu îmi dădeam 


15 


seama că bietul copilaş trebuia să fie foarte în teie 
— mă dusei şi adusei borcanul cu dulceaţă. 

— Stai, Bică puiule, niţel aci la masă, până când 
mă duc să aduc din curte nişte apă rece. 

Mă dusei în curte, la cişmea, şi dădui peste uşa 
cotefului deschisă si toți puişorii umblând razna 
prin curte. Numaidecât mă apucai să-i adun de prin 
toată curtea gi îi băgai înapoi în cotef. Luai apoi 
apă rece în cană şi intrai în casă. 

Când să intru, ce să vezi; Bică-se ținea cu mâinile 
de burtă şi la față era tare roşu. 

Ah, Moşu-Lică, arată-mi te rog, repede, să... acolo... 
undeva... ca să... 

— Dar ce s'a întâmplat cu tine, măi bàiatule, îl 
întrebai speriat. 

— Arată-mi dumneata mai întâi unde pot să..., 
cá-fi povestesc eu în numărul viitor ce mi s'a în- 
tàmplat. 

MOSU-LICA. 
(Va urma.) 


Ser 


DIMINEATA 


A 
A 
X 


Se spune adesea: rău ca un câine! Cine o spune, n'are dreptate. Câinele este un animal bun, 
iubitor și sincer și nu mușcă dacă nu e supărat de un om rău. lată câteva fotografii ale unui câine 
eschimos, cel mai bun tovarăș al omului în deserturile de ghiatà. Nu-i așa că e simpatic? 


[DIMINEATA COPIILOR 


Li evista ! re Pentru tineret 201 


O SCRISOARE A LUI BICĂ 


Când am venit “azi dimineaţă la 
revistă, am găsit pe masa mea de 
lucru o scriaoare din partea lui Bică. 
In acea scrisoare mă ruga să public 
în revistă câteva rânduri pe care 
le-a scris pentru voi. Ii împlinesc 
dorinţa. Iată scrisoarea pentru voi; 

DRAGI COPII, 

V'am făcut şi vouă o poznă. Sic! 
Ce credeafi voi cà o să scàpati ? 
Prea vá credeati mari şi tari. Tot 
eu sunt mai mare ghidusar. Aţi 
căutat în revista trecută, adică în 
nr. 800 pozna mea fără cuvinte şi 
n'ati găsit-o, fiindcă eu am ascuns-o 
în numărul 801. Voiam să văd care 
dintre voi este mai deştept. Poate 
că unii dintre voi v'ati şi apucat de 
scris. Dar ce năzdrăvănie ati văzut 
voi pe coperta revistei nr. 800? 
Nici una, fiindcă am făcut o năzdră- 
vănie dintre acelea care nu se văd. 
De data asta însă, am făcut o 
năzdrăvănie adevărată. E chiar pe 
coperta acestei reviste. Apucati-và 
de lucru, ca să văd care dintre voi 
ştie să facă versuri despre mine. 
Premiile le ştiţi. 

Acuma trebue să termin scrisoarea, 
căci o aud venind pe Màtugica. 
Dacă mă prinde aici, îmi trage o 
urecheală de s'o tin minte, fiindcă 
am păcălit-o şi pe ea ca pe voi. 

Sănătate | 

BICĂ 


Ei, ce spuneți de domnul Bică? 


Ne-a păcălit.. Are mare noroc, că | 


mi-e drag şi că-l protejează Moşul 
Lică şi Mic-Mac, altfel. i-ag arăta 
eu lui. Până una alta, cred că cel 
mai bun lucru pe care-l aveți de 
făcut, e sá vă apucati de lucru. Nu 
uitaţi, că răspunsurile la concurs 
se primesc numai până în ziua de 
1 Iulie. Scrieţi citet, pe o singură 
față a hârtiei. Priviţi cu atenție 
imaginile depe copertă şi faceți 
pentru fiecare din ele câte două 
versuri. Să vedem cine are mai mult 
talent. 


SVAITER LIZICA. — 


Premii 


nu de dau decât acelor cari desleagá 


toate jocurile fără greşală. 


MADY SCHAEFFER. — Cum o 
mai duci cu sănătatea? 

PEPI S. — Revista noastră este 
mai ales pentru elevii de liceu. * 

CORALIA CINCA. — Probabil 
că garada n'a fost pe placul d-lui 
redactor. Nu trebue să te superi, 
ci să încerci să faci una mai bună. 
Sărutări. 


DIMINEAŢA 


FLORICA SAULESCU. — Am 
încercat să public. desenul, dar nu 
s'a putut, fiindcă era în culori prea 
slabe. Pentru vârata ta, desenezi 
însă foarte bine. 


- PETRE SI NICULAE OBILI- 
STEANU. — Premiile acelea se 
mai dau. Ai puțină răbdare. In 
ceea ce priveşte jocurile, urmăreşte 
rubrica cu atenție. 


ȘTEFAN C. PAUL. — Nu pot 
publica toate desenele pe care mi 
le-ai trimis. Unele dintre ele sunt 
bune. Voi publica două din ele. 


LYA SZMUK. — Pieseta despre 
frumusețile străjeriei este frumoasă, 


“dar. e prea mare pentru revista 


noastră. Glumele nu prea sunt la 


înălțime. 


ANTON TH. LUDOVIC. — După 
cum ai constatat, nu te uit. Voj 
publica traducerea pe care mi-a, 
trimis-o. Sárutári. 


MIRILĂ SAU CHIRILĂ LU- 
CIAN. — Povestea este bunicicà. 
Cred că ţi-am mai scris asta. Trebue 
însă să ai răbdare, căci sunteți 
foarte multi aceia cari aveţi bucăţi 
bune de publicat în revistă. 


MICSU CORNELIU, ALEXAN- 
DRU MOLNAR, TONEL HOLDER. 
— Mai încercaţi. Poate că desenele pe 
care vreți să mi le trimetefi sunt 
mai bune. Nu luaţi subiecte prea 
grele, ci din acelea pe care le găsiţi 
-în caetele voastre de desen. 


_MĂTUŞICA 


PENTRU PREMII ŞCOLARE: 


Cele mai frumoase şi 


distractive cărți pentru copii: 


Aventurile lui Gugulică 25 Suflet de părinte 40 
Emil si detectivii 50 || Ultimul Mohican 50 
Cartea celor 7 basme 60 Cu Jap Cotoiul in jurul 
O călătorie in lumea lumii 60 
basmelor - 80 Pasărea norocoasă 50 
A doua călătorie în lumea Meşterul Strică 50 
| er = 80 Povestiri pentru Copii 40 
e unda fermecatà 60 : A iA 
Zâna Izvorului Sănătăţii 40 || Nelutu si Florica 40 
Bill-Gazon 60 Piticii cei Buni 30 
Emil si cei trei gemeni 60 Insula Fantomelor 50 
De vànzare la toate libràriile Editura „Adeverul” S. A. 
Oferiti copiilor cea mai folositoare lectură. 
BIBLIOTECA ȘCOLARĂ 
Opere Alese C. Negruzzi 
` Amintiri dela Junimea din laşi G. Panu 
Versuri si Proză M. Eminescu 
Antologia umorului românese 
Pagini de critică literară 
Antologie G. Coșbuc 
Nuvele si- sebile G. Galaction 
Antologia umorului românesc 
Amintiri din copilărie 
Scrisori către V. Alecsandri lon, Ghica 
Basme P. Ispirescu 
Opere alese Odobescu 
l. Creangă 
Antologie Gr. Alexandrescu 
Versuri M. Eminescu 
Poezii populare Alecsandri 
Fiecare volum cuprinde 120 pagini si costă numai Lei 20.— 
De vânzare pretutindeni. Editura ,Adeverul" S. A. 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTÀ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


| |=] Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE || Editura „Ziarul”, S. A. R., Bucureşti 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR" — in tarà: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 
In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—II. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA $I ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7-—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


14 IUNIE 1939 


PRINȚESA AURA 


Prinţesa Aura nu a existat niciodată. A existat 
însă o fetiță săracă, pe nume Aura. Cu un păr auriu, 
ca lanul de grâu în bătaia soarelui, cu ochii albaştri 
ca cerul de vară, cu privirea blândă, ca de zână, am 
întâlnit-o, la un colț de stradă, cersind. 

Nu este mult de atunci. Veniam dela treburi, când 
deodată zării, sprijinită de un burlan, pe micuța 
cergetoare. M'am oprit numaidecât, căci nu cred că 
cineva ar fi putut trece pe lângă această sărmană 
copilă care cerea trecătorilor pomană şi totuşi avea 
un chip de prințesă. I-am dat 
doi lei şi mi-a mulțumit. Am 
vrut să o întreb ceva, dar 
m'am răzgândit, căci îmi închi- 
puiam că mi-ar fi spus lucruri 
cari i-ar fi răscolit o durere. 


Dar iată că tocmai în acea 
clipă se auzi un schelălăit 
îngrozitor de câine. Intorsei 
numaidecât capul în direcția 
de unde mi se păruse că venise 
zgomotul. Se întâmplase un 
lucru îngrozitor: un càtelus 
de toată frumusețea fusese 
surprins de un automobil care-i 
strivise un picior. Bietul căţel 
urla de durere, iar ce era şi 
mai îngrozitor era că lumea 
trecea nepăsătoare, multumin- 
du-se să privească doar la 
nenorocitul animal. 


Deodată însă, mica cergetoare 
se sculă din colțul ei şi dădu 
fuga spre cáfelugul care se 
întinse de durere la marginea 
drumului. Fetiţa îl luă în braţe 
şi începu să-l mângâie. Càtelul, 
care stătuse până atunci cu 
ochii închişi, o privii atât de 
rugător, dar în acelaş timp cu 
atâta recunoştinţă, încât putui 
să văd cum fetiţei începură să-i pice lacrimile. 

Un copil trecea tocmai prin acel loc. Micuța cer- 
şetoare îl rugă să ție puțin cățelul şi copilul primi. 
Apoi fetiţa se repezi la farmacia de peste drum şi 
se întoarse cu o bucată de tifon. Cu o îndemânare 
care mă uimi legă piciorul càtelugului. 

Mă uitai la fetiță. Nu-mi veni a crede că această 
micuță nevoiaşă scosese banii cu cari pe semne ar 
fi trebuit să mănânce seara pi-i cheltuise pentru 
pansamentul câinelui. 


De abea acum, dupà ce atât timp stătusem neputin- 
cios, privind la sufletul atât de bogat al aces ui copil 
sărac, mă apropiai de ea. t 

— Hai, fetito, fuga sá ne suim intro maşină şi 
să-l ducem la spitalul veterinar. 

Am luat un taxi, am dus câinele la spital şi l-am 
rugat pe doctor să-l îngrijească până a doua zi, când 
voi veni să-l iau, 

Si m'am întors pe jos, cu fetița. Imi spuse că o 
chiamă Aura, că rămăsese de mică de tot orfană gi o 
îngrijea acum nişte rude care 
o trimit să cerşească. 

Pe drum i-am cumpărat câ- 
teva zaharicale şi i-am vârât 
în buzunar càtiva bani. 


Am întrebat curios să ştiu 
ce-şi poate dori un astfel de 
copil, ce îşi doreşte ea, la ce 
visează. 

Aşi vrea sá mi se împlinească 
un vis, care l-am avut nu de 
mult, îmi spuse ea. Se făcuse 
că eram intro pădure mare, 
îmbrăcată în haine de prințesă. 
Rudele mele mă îmbrăcaseră 
aşa ca să cred că mă vor duce 
la un bal, dar mă aduseră într'o 
pădure, unde mă lăsară singură, 


Cum rătăceam aşa prin pă- 
dure, deodată un tigru, şi un 
şarpe, se repezirà, în acelag 


dar în loc sá tip începui să 
cânt. In clipa aceia şi tigrul 
şi şarpele se retraserá, iar apoi 
se apropiară blânzi de mine 
şi-mi spuseră: 

— Cântă, printeso, căci noi, 
dacă auzim un cântec sau o 
vorbă bună, nu facem nimănui 
niciun rău. Toţi oamenii ne 
cred fiorogi, dar nimeni nu încearcă să se poarte 
blând cu noi. 

Am început să vorbesc cu ei şi într'adevăr, în jurul 
nostru se adunaseră toate animalele pădurii cari mă 
ascultară liniştite. 

Mă trezii şi din acea zi îmi dorese să fiu acea 
prințesă din vis care să se poarte blândă cu animalele 
şi să'nvețe oamenii că şi cea din urmă fiară are su- 
flet în ea şi că orişice animal ştie să facă deosebire 
între o mângâiere şi o lovitură. (Cont. în pag. 15) 


DIMA Ta. 


timp la mine. Nu ştiu de ce, * 


JACKSON, PRIETENUL JUNGLE! 


Adaptare de ELVIRA CALAN 


A fost odată un bíiat inimos gi vesel, care nu se 
prea multumea cu vieata monotoná pe care-o ducea 
în oraşul său. El începu să înveţe medicina gi deveni 
în curând, cel mai bun doctor veterinar din lume. 
Găsind o slujbă într'un circ, colindă cu acesta sate 
şi oraşe, îngrijind animalele şi împrietenindu-se cu 
toţi actorii. Intr'o bună zi însă, se plictisi gi de vieata 
aceasta. Şi părăsind circul, se afundă în Africa Cen- 
trală unde faima lui se răspândi în curând printre 
superstițioasele triburi de negrii. Numele său nu 
l-ați ghicit încă? E Jackson, prietenul junglei. 

De câteva ori Jackson începuse să simtă primejdia. 
Jungla era tăcută ca şi mai înainte, dar cine ar fi 
putut jura că ochi necunoscuți nu-l urmăresc din 
frunziş? Fără să fugă, începuse să grăbească pasul, 
când izbucni deodată atacul pregătit în umbră de 
atâta timp. Mâini neaşteptate se întinseră spre el, 
chiote de victorie răsunară în pădure şi el îşi pierdu 
cunoştinţa. 

Când îşi veni în fire, era culcat pe o platformă 
de lemn ridicată în mijlocul unei mlaştini. Jur îm- 
prejur se vedeau căsuțe de lemn, ridicate pe prăji- 
nile tntepenite puternic în noroiu. 

Dar nu asta era pricina uimirii sale. Ci oamenii 
care trăiau în oraşul acesta ciudat. 

Cu toții erau pigmei. Mici şi iuți se învârtiau în 
jurul lui, pe picioarele Jor scurte ale căror degete 
erau unite printr'o pielità ca de rață. 

Deodată un omulet se desprinse dintre tovaràgii 
săi şi se apropie de alb ţinându-şi mâinile ridicate 
la frunte; judecând după podoabele care-i atârnau 
la gât, trebuia să fie o persoană importantă. 

— O, Jacka Zan, te salut, strigă el. Slavă vrăjito- 
rului care ştie vorbi limbile tuturor animale'or 

— Jacka Zan? Cum îmi mai schimonoseşti numele! 
Eu sunt Jackson. Dar de ce m'ati adus aici? 

— O, Jaska Zan, vegtile pătrund repede prin în- 
tunericul junglei şi noi toți am auzit de faptele tale. 
Fiincă ne era frică că nu vrei să vii, te-am luat pe 
neaşteptate ca să te aducem aici. 

— Dar cine sun- 
teţi voi? 

— Eu sunt Cham. 
şeful Pigmeilor din 
baltă. Acum mulți, 
mulți ani. strămoşii 
noştri au fost învin- 
şi de duşmanii lor; 
fugind, au ajuns pâ- 
nă la marginile aces- 
tei mocirle. Noroiul | 
fi oprea în loc, si 
duşmanii se apropiau 
mereu. Deodată însă 
răsări din băltoacă 
Marele Sarpe, care 
le arătă printre va- 
luri, drumul până 
aici unde ne-am fă- 
cut locvintele. De 
atunci Şarpele a ră- 
mas cu noi şi Ínte- 
lepciunea lui ne-a 
călăuzit de-alungul 
anilor. 


DIMINEAȚA 


— Ce amestec de superstiție şi adevăr, murmură 
albul, adăugând tare: Dar dacă Marele Șarpe vá în- 
drumează, pentru ce m'ati mai adus pe mine? 

O lucire de spaimă scăpără în ochii pigmeului. 

— Marele Şarpe e bolnav, O Jacka Zan. Nu mai 
mănâncă şi e furios pe noi, poporul său; dacă 
moare el, vom fi nimicifi de duşmani. Te-am adus 
să ni-l vindeci, să ni-l redai nouă. Ai vindecat atâția 
— vindecă şi zeul nostru. 

Fu întrerupt deodată de glasul unui om furios. 
După toate aparențele, acesta era medicul-vrăjitor 
al negrilor Smocuri de păr de maimuţă îi atârnau 
la încheeturi, gi pe trupul său era tatuat un garpe 
încolăcit. 

— Nebuni, nebuni ce sunteţi, strigă el. Ascultati- 
mă până nu-i prea târziu, ascultați glasul lui Sat 
care vorbeşte cu Marele Șarpe. Nu vá înduplecaţi la 
cuvintele omului alb. Să ne arate dacă e cu adevă- 
rat vrăjitor sau nu. 

In clipa aceasta grea, Jackson îşi aminti că în 
timpul când stătuse la circ, un indian îl învățase 
jonglerii. Indată începu să se „producă“ în faţa pig- 
meilor uimiti şi încântați. Rând pe rând el făcu să 
dispară şi să apară din nou, diferite obiecte; la sfâr- 
şit luă un cartof pictat care se afla pe un altar şi 
chemă spre el un báetas care din întâmplare era chiar 
fiul şefului. Incet, Jackson începu să frece cartoful 
pe stomacul negrului şi pigmeii văzură cu surprin- 
dere cum dispărea leguma bucată cu bucată. La sfâr- 
git, cartoful se făcu nevăzut, lăsându-i pe toți sub 
impresia că flăcăul îl absorbise în trupul său. 

— Poveştile pe care le-am auzit despre tine sunt 
adevărate, O Jacka Zan, strigă şeful. Vindecă Ma- 
rele Sarpe gi numele tău va fi preaslăvit de copiii 
copiilor noştri. 

Ca la un semnal, tam-tam-urile începură să sune 
şi negrii se strânseră într'o procesiune condusă de 
Cham şi Jackson. In timp ce mergeau pe o cărare 
îngustă de-a curmezişu! mlastinei, Sat, doctorul vrà- 
jitor, fi copleşea sub privirile şi vorbele lui mâni- 
oase. 

— Marele Sarpe 
cere sânge, sânge o- 
menesc, strigă el. 
Dati-i ca victimă pe 
omul alb şi el se va 
linişti şi pacea se va 
întoarce la noi. 

Dar nimeni nu-i 
dădea atenție, deşi 
în privirile multora 
din pigmei se citea 
spaima. 

— Sat e un vrăji- 
tor puternic, îşi spu- 
neau el, părinții 
noştri i-au urmat 
totdeauna sfaturile. 
Ce ne vom face dacă 
magia celui alb nu 
este de ajuns pentru 
zeul nostru? 

Dar cu toţii mer- 
geau înainte, spre o 
clădire rotundă, în- 


de 


fiptă în mlaştină la o oarecare depărtare de sat. De 
jur împrejuru ei erau desenati doi şerpi încăeraţi. 
In totul era un put, înalt şi adânc, cu o singură deschi- 
zătură sus. 

Când ajunseră aci, o tăcere respectoasă cobori asupra 
mulțimii. Doar tam-tam-urile continuau sa sune în 
vreme ce singuri Chan gi Jackson înaintau. Ajunşi 
lângă clădire, doctorul observă că deşi era infundata 
adânc în mocirlă, pereții de lemn erau atât de bine 
uniți încât nici-o picătură de noroiu nu putea trece 
înăuntru. Un miros greu venea de acolo, dar Cham 
părea că nu-l observă. 

— Aci, spuse el solemn, aci e locuința marelui 
Șarpe. $ 

Din fundul groapei venea un sgomot puternic ca 
făcut de o fiară ce ar fi încercat să iasă. Jackson 
îşi scoase lampa de buzunar şi îndreptând lumina în 
direcția aceasta, înţelese cauza bufniturilor. Un şarpe 
galben-verde, enorm de lung, cu capul mic şi ochii 
tulburi se svârcolea acolo turbat, ca şi cum ar fi 
suferit de ceva. Se opri însă deodată şi rămase li- 
niştit privind ţintă lumi- 
na electrică. Albul îl 
examină un timp, apoise 
întoarse spre gef. 

— Şarpele e bolnav, 
dar sper că voiu putea 
să-l vindec. Pentru aceas- 
ta trebue însă să mă as- 
cultati orbeşte. Aduceti- 
mi caseta cu instrumente 
şi o frânghie groasă. 

Cham dădu câteva or- 
dine şi într'o clipă fură 
aduse caseta şi coarda 
cerută. Doctorul o luă pe 
cea din urmă şi făcând 
cu îndemânare un lat la 
unul din capete, şi-o pre- 
găti bine în mâna dreap- 
tă în timp ce cu stânga 
îndrepta din nou lumina 
către şarpe. Legănându-se 
zeul pigmeiior se ridică 
spre fâşia de raze albe, 
care-l atrăgea atât de 
mult. Atunci cu o singură 
mişcare, repede şi precisă, 
Jackson aruncă latul care se intepeni de gâtul reptilei. 

Apucă de frânghie, strigă el către pigmeu. Apucă 
de frânghie şi trage. 

Tinta lui era să ridice şarpele şi să-l lege de mar- 
ginea putului ca să-l poată examina în voe. Dar lu- 
crurile au mers tocmai pe dos In clipa când anima- 
lui înfuriat era cât pe-aci să iasă, Cham, nelimştit 
şi nepriceput ca o gàinà bătrână, alunecă şi se lovi 
de cutia cu instrumente; aceasta fireşte, cazu drept 
în groapă, deşi Jackson încercase s'o oprească arun- 
cându-se înspre ea. Mişcarea aceasta îi fu fatală. 
Cum marginea putului era alunecoasă, el nu putea 
găsi nici-un punct de sprijin gi tras de greutatea 
şarpelui căzu neputincios înăvntru. 

Un strigăt de groază porni din rândurile sălbati- 
cilor. Pe deasupra tuturor se auzea vocea triumfà- 
toare a doctorului-vrájitor. 

— O, nebuni, nebuni ce v'ati bizuit pe magia 
omului alb, striga el. Nu v'am spus oare cá Sarpele 
cere un sacrificiu? Jacka Zan plátegte acum cu viea- 
fa indrázneala lui. 

Intr'o clipá prestigiul lui Sat crescu iar ca mai 
înainte. Inlemniti de groază pigmeii îi ascultau cu- 
vintele: 

— Marele Sarpe vorbeşte mereu urechilor mele de 
când a venit Jacka Zan. Lasă nebunul sá vie la 
mine, spunea el, îi voi arăta eu că nu trebue să-şi 
bată joc de zei. 


5 


Jos, în fundul groapei, Jackson se simtia ca prins 
în mijlocul unui cutremur. Șarpele se sbucivma fu- 
rios gi odată sau de două ori coada lui îl lovi pro- 
ducándu-1 o durere oribilà. 

Deodată insă animalul se linişti şi Jackson văzu 
cu bucurie că era fascinat de lanterna sa. Aceasta 
căzuse odată cu el şi zăcea aprinsă intrun colț al 
pufului, catre care se întindea acum capul nemișcat 
al reptilei. Frànghia îi mai era încă legată de gât 
dar laful se lárgise peste măsură gi o parte din el 
căzuse peste coada încolăcită a şarpelui. Incet, abea 
îndrăznind să respire, Jackson se apropie cu mişcări 
furişe, îi strecură frânghia lafului sub coadă. Cu 
privirea atintità spre lumină, şarpele nu simți nimic" 
Atunci doctorul apucă sfoara de un capăt şi prop- 
tindu-şi un picior de trupul reptilei trase cu putere 
de lat. Toate mişcările acestea tură făcute cu iuteala 
fulgerului şi înainte de a-şi da seama ce se întâmplă 
şarpele se pomeni legat; toată forta lui nu-i mai 
folosi acum la nimic, deşi se svârcoli încordându-se 
şi încercând să rupă legătura. Cu cât însă se sbătea 
mai tare, cu atât latul 
se strângea mai mult gi 
puterile lui slăbeau. La 
urmă rămase liniştit, în- 
tins pe jos obosit şi în- 
fricoşat totdeodată. 

Jackson îndreptă lumi- 
na lanternei către caseta 
lui şi începu să scotoceas- 
că înăuntru. Găsind în- 
sfârşit ce-i trebuia, scoase 
o sticlutà cu un medica- 
ment puternic. Apropi- 
ind-o de capul garpelui, 
lăsă să cadă pe nasul 
acestuia câteva picături 
din ea, animalul adormi 
imediat. 

Atunci începu cea mai 
stranie operație de chiru- 
gie pe care-o încercase 
vreodată. Examinarea gar- 
pelui îi arâtă că avea un 
ochi bolnav; o umfiàturà 
ciudată crescuse la baza 
lui şi trebue să-i fi pri- 
cinuit multă durere. 

— Ochiul acesta trebue scos, hotari el şi începu 
să lucreze. Dar cunoscând primejdia în care ar fi 
căzut dac'ar fi omorît zeul pigmeilor, procedă cu cea 
mai mare bâgare de seamă. Când termină, strigă către 
mulțimea ce încă mai statea în jurul pujului : 

— Aduceti o frânghie ca sá mă trageţi sus. 

Oribilà tu groaza pigmeiior când auziră vocea ace- 
luia pe care-l credeau mort de mult. Unii căzură la 
pământ, ascunzandu-si fața în mâini, alții o luară la 
tugă spre case; însuşi Sat simți cum fi tremură ge- 
nunchii. Dar nimeni nu se gândi să-i ajute aibuiui. 

Inciudat, acesta înțelese cà tot pe sine însuşi tre- 
buia să se bizue. Repede el deslegă şarpele gi între- 
buinfánd funia ca un lasso, începu 8'o arunce în sus. 
După câteva încercări neizbutite laful se intepeni gi 
Jackson începu să se catere pe frànghie. Ch ar în 
clipa când ieşi din put se trezi gi şarpele începând 
din nou să se svàrcoleascé. 

— Marele Şarpe se va vindeca în câteva zile, spuse 
albul şefului care nu-şi putea crede ochilor. Am 
vorbit mult timp cu el şi mi-a spus că dacă vreţi 
să fie mulțumit, să nu-i mai aduceți sacrificii o- 
menesti. 

A trecut multă vreme până au înțeles pigmeii că 
Jacson e chiar el în carne şi oase, atât de încredin- 
tati fuseseră că a murit. Dar până la siárgit s'au con- 
vins şi seara s'a terminat cu un banchet minunat, 

(Continuare în pag. 14) 


DIMINEAŢA ace A 
* COPIILOR 


H 


TURNURILE APLECATE 


Turnul aplecat din Gamarkand se adaogă la lista 
turnurilor care se apleacă, dintre care cel mai celebru 
e cel din Pisa. Acest splendid monument, care domină 
fermecătoarea cetate a Toscanei, a fost construit 
de arhitecții Romano din Pisa şi Wilhelm din In- 
nsbruk, 


Prima piatră a vestitului turn eplccat din Pisa a 
fost pusă în 1174, dar abia în 1370 acest turn care 
se înclină atât de tare spre sud, a fost terminat sub 
direcţia arhitectului Thomas, fiul lui André Pisano. 
Intreg din marmură albă, a căpătat de secole o patină 
frumoasă de fildeş îngălbenit; înalt de 54 metri, 
înclinarea lui exterioară e de 4 m. 319. înclinarea 
acestui faimos turn a servit lui Galileu pentru a 
face experienţele sale cele mai interesante asupra 
legilor gravitàtii. 

Abia acum câțiva ani s'a hotărît, din prudenţă, să 
nu se mai pună în mişcare cele şapte mari clopote, 
două dintre ele cântărind 40 chintale. 


Şi cele două turnuri aplecate din Bolonia se de- 
părtează considerabil de perpendiculară: ele sunt 
— cel puţin primul — opera arhitecților bolonezi 
frații Asinelli. Dovre degli Asinelli se înalță la 83 
m. 35 şi a fost ridicat în 1109. Abaterea dela verti- 
cală e de 1 m. 60. Vecinul său, turnul Garisenda, are 
numai 41 m., dar deviația lui e de 2 m. 60. Vederea 
acestui turn a furnizat lui Dante una din imaginile 
sale cele mai pitoreşti. Una din atracțiile centrului 
sportiv din Saint-Moritz este turnul aplecat, vechea 
clopotniță care a supraviețuit bisericei dărâmate. In 
această privelişte a Alpilor, la 1500 m. înălțime în- 
clinarea lui e într'adevăr neliniştitoare. La Ulm, 
Turnul Măcelarilor, care şi-a pierdut echilibrul, e o 
atracție pentru turişti. 


Valea Rinului posedă şi ea, la Ems, u n turn aplecat 


DRUIZII 


In Galia de altàdatà (Franta de azi) preotii erau 
ținuți în mare cinste. Ei se numeau Druizi. 

Druizii îngrijeau de jertfele publice şi particulare; 
ei aveau ultimul cuvânt la procese şi fixau pedep- 
sele în cazul unui asasinat. 

Dacă cineva din popor nu se supunea hotărârii lor. 
era împiedicat să ia parte la sacrificii. Aceasta era 
o pedeapsă foarte gravă. Cei cărora le era aplicată, 
erau socotiți în rândul tâlharilor şi nimeni nu le mai 
adresa cuvântul. 

In fruntea Druizilor era unul care avea cea mai 
mare autoritate. După moartea lui, se alegea Druidul 
care se distinsese mai mult dintre ceilalți. Dar dacă 
erau mai mulți cu drepturi egale, se hotăra succe- 
siunea prin vot. 

Druizii nu luau parte la războae şi nu plăteau 
impozite. 

Mulţi tineri veneau la ei ca să înveţe. Druizii în- 
vățau despre nemurirea sufletului şi discutau despre 
stele şi mişcarea lor, despre natura lucrurilor şi des- 
pre puterea zeilor nemuritori. 


DIMINEAŢA 


CRUSTACEI FĂRĂ COAJE 


Se ştie că racii, langustele şi toți crustaceii, îşi 
poartă scheletul „pe d'inafară“ sub forma unei coji 
sau cruste calcaroase. Ca şi scheletul omului, coaja 
crustaceilor e formată din calcar. Dar spre deosebire 
de om care-şi ia calcarul trebuincics din alimente, 
racii şi-l găresc în apa de mare. Un mare naturalist 
francez, D. Drach, a avut ideea unei experiențe nàs" 
trugnice. El a luat câțiva ràcugori tineri de tot gi 
i-a pus într'un bazin cu apă de mare. Apa aceasta 
era aerisità regulat, dar n'a fost schimbată niciodată. 

Răcuşorii au crescut fireşte, şi pe măsură ce se 
măreau, le trebuia mai mult calcar pentru coaje. 
Insă abea îşi fabricaseră câte o pojghijá subțire gi 
s'au oprit. Tot calcarul care se găsea în bazin fusese 


întrebuințat. D. Drach a obținut astfel crustacei moi. 


Dar din fericire pentru raci, ei găsesc, atunci când 
savanții nu se ocupà de ei, destul calcar în apă. Căci 
moi fiind, ar constitui o pradă uşoară pentru duş” 
manii lor. 


| Lord, e un bun prieten al copiilor. Deşi fața fi e 
| sbârcită, ca a unui moş, nu are mai mult de un an. 


il 


Làudàrosul 


— Eu pot imita toate animalele: 
câinii, porcii, caii, etc. 
— Imită atunci un crap! - 


Polițistul zăpăcit 


ma 


— Spune-mi domnule, n'ai văzut 
cumva trecând pe aici un ofițer 
de marină îmbrăcat cu haine civile? 


Ce ai vrea să fii? 


— Ce ai vrea să fii Marioaro? 

— O rândunică. 

— Ce gust. Să mănânci în fiecare 
zi musculite2 


N'a înțeles 


Mitică se duce la gară, ca să ia 
trenul de Ploesti. El întreabă pe 
un ceferist: 

— Când pleacă trenul următor 
spre Ploeşti? 

— 19. 40, răspunde ceferistul. 

— Ce face? Să aştept eu până în 
anul 1940, se miră Mitică. 


000/00000/0/000000000000900000900004- aut. tm ttm mmm 


ĂZBATII 


Desteptul 


Ionică s'a sculat dimineaţa, se uită 
la ceas şi vede că trebue să se îm- 
brace dacă nu vrea să întârzie la 
şcoală. Ştiţi ce spune însă Ionică? 

— Vai ce târziu e. Dacă nu vine 
mămica să mă scoale, cu siguranță 
că voi întârzia la şcoală. 


Cine a adormit 

Trică a fcst în excursiune. Când 
vine acasă; spune că e mort de oste- 
neală şi se culcă. După câtăva vreme 
o strigă pe mămica lui: 


— Mămico, dá-mi un măr te rog. 


— N'ai spus că eşti obosit şi vrei 
să dormi? 

— Ba da mămico, dar vezi tu, au 
adormit numai picioarele. Stomacul 
mai e treaz. d 


Minte 2 

— Aga-i, Ionel, tu ai numai un 
fràtior ? 

— Da. i 


— Curios! Eri am întrebat pe 
sora ta şi mi-a spus că are doi 
fràtiori. 


Ce 


idee ! 


— Nu pot înțelege, ce i-a trăznit 
prin cap unui om, să planteze pomul 
tocmai aici, la marginea şoselii. 


Ce vârstă are? 


— Florico, ce vârstă are bunicul 
tău? 

— Nu ştiu, dar noi îl avem de 
multă vreme. 


— Mitică, nu te apropia de 
aparatul de radio. Domnul care 
vorbeşte acum are gripă. 


Darul de onomastică 


Marți a fost ziua onomastică a 
Irinei. 

— Ce ai căpătat de ziua ta Trino, 
o întreabă o prietenă, 

— Dureri de stomac, răspunde 
Irina. 


Ghicitori 
Sunt cercel cu toartá, dar om nu 
mă poartă, ci numai m'agatà, la 
case în față? 
(11389€1) 


Care cal vede tot aşa de bine pe. 
la coadă ca şi la cap? 
(qzo ¡n1ep) 


„TRICĂ ISI FACE UN FLUER 


Stiti să faceți o 
pereche de mánugi? 


Vă dau azi, dragele mele, 
un model, cum să faceţi 
_o pereche de mànugi. 


Lucrul nu este atât de 
grozav pe cât vi se pare. 
Punefi mâna stângă pe 


(es 


un carton gi ţineţi dege- 
tele ràsfirate. Trageti cu 
un creion conturul màinii. 
Tàiati apoi cartonul după 
conturul desenat. Acest 
tipar îl tăiați de două ori 
cu degetul mare în partea 
stângă, de două ori cu 
degetul mare îa partea 
dreaptă, din materialul 
din care vreți să faceţi 
mànugile. Bucàtile le veți 
cuase cu puncte foarte 
mici pe dos împreunându- 
le la degete gi în părțile 
laterale. Marginea de jos 
o tiviti gi o incheiati cu 
un buton sau nasture. 


Intoarce-ti totul pe față 
cu multă băgare de seamă 
şi brodati pe mânuşi trei 
linii şi mánugile sunt 
gata. 


Ce lucrăm azi... 


Cred, iubitele mele, că 
vă cregteti păpuşile bine, 
şi aveți grijă ca ele să 
facă ca şi voi gimnastică. 
Exerciţiile de gimnastică 
sunt mult mai plăcute 
dacă sunt făcute cu un 
costumaş drăguţ. Astăzi 
am să vă învăţ cum să-l 
faceți: 

Dintr'o bucată de creton 
înflorat tăiați o bucată 
de lățimea goldurilor pă- 
puşii voastre pe care o 
coaseti în părți ca o ro- 
chie, iar sus o încrețiți. 
La spate, cam la trei 
centimetri de marginea 
dinăuntru, puneţi o ben- 
tità îngustă pe care o 
închideți în faţă cu 
nasturi. Ca pantalonii să 


stea bine pe corp îi mai 
coasefi două bretele pe 
care le legaţi la spate 
făcând o fundă. Costumul 
a ieşit atât de drăguţ cà 
păpuşa voastră care până 
acum nu făcea cu plăcere 


gimnastică, abea agieaptá' 


să facă în fiecare zi exer- 
citiile de dragul costu- 
mului. 


0 PÁPUSE DIN CARPE 


De buná seamà cà aveti pe acasá 
bucăți de pânză cu care nu ştiţi ce 
să faceți. Sá vă învăţ eu. 


Luaţi o bucată de pânză albă şi 
o mână de talas. Talagul îl puneţi 
în mijlocul pânzei, adunați tot la 
un loc, ridicați colțurile şi legaţi 
pânza strâns, aşa ca talagul să for- 
meze un ghemotoc rotund şi mai 
tare. Ca să reugiti, ràsuciti capetele 
pânzei aşa cum se vede în imaginea 
noastră. Capul pápugii e gata. 
Pictati-l. 

Trupul îl faceți din pânza rămasă. 
Tàiati mai întâi două găuri unde 
trebue să treceţi brațele, pe care le 
faceţi tot din pânză, cum se vede 
În ilustrație, apoi rásucifi pânza 
trupului. Din materialul colorat 
faceți rochia păpuşii. E simplu. 
Tàiati în mijlocul panzei de rochie 
o gaură prin care treceţi capul 
păpuşii, apoi legaţi totul la mijloc. 
Pe cap punefi-1 un tulpan, iar la 
rochie un gort alb. Pápuyica e gata. 


LILI, 


Iată unfnou luci 
micutele noastre 
aceasta frumoasă 
Luaţi imaginile gi " 
nu prea gros şi api 
aşa cum ați mai 
Pe Liliana o put 
rochie doriți. După 
rochii şi un parde! 
elegante. Lucrul n 
numai puțină inde 


CE GÁTIM... 
Biscuiti săraţi... 
El Pentru ca sà facem acesti 


i “biscuiţi a căror rețetă ne 
| Wine din Anglia, trebue sá 
| aţi pe răzătoare două sute 


—— .. 


ANA 


u de mână pentru 
sititoare. Pe fata 
o cheamă Liliana. 
ipitile pe un carton 
i decupati figurile, 
tăcut şi altă dată. 


efi îmbrăca cu ce 
¡um vedeţi are două 
iu, dintre cele mai 
1 este greu. Trebue 
nânare. 


de grame de brânză chester. 


Această brânză o veți ames- 


0 MUZICUTÁ ORIGINALĂ 


o cutie de lemn subțire, 
o cutie de tutun 

şi lipiti 
în capac, 


Luaţi 
de preferință 
sau de țigări de foi, 
capacul. Infigefi apoi 
la distanțe egale, ace cu gămâlie. 
Acele să fie de oțel. Cele mai 


bune sunt acelea cu gămălia de 
sticlă. Acele să fie de lungimi 
diferite aga cum se vede în ilus- 
tratia noastră. 

Trăgând de fiecare ac, 
fine un ,ton diferit. Cu puţină 
atenție puteji face o gamă şi chiar 


se ob- 


executa melodii uşoare. 


teca cu două sute 
de grame de unt 
proaspăt şi trei 
sute de grame de 
făină. Coca o fră- 
màntati bine, gi o 
Intindefi pe scán- 
durá de o grosime 
de circa trei sau 
patru milimetri. 
Veţi tăia bețe lungi 
pe care le veţi 
coace pe o tavă 
unsă cu unt. Tim- 
pul de coacere 
este de vreo jumă- 
tate de oră. 


Pâine cu unt. 


Pâine cu unt 
se numeşte noua 
prăjitura pe care 
o dăm mai jos, şi 
care sperăm să vă 
placă. Pentru 
„pâine“ aveți ne- 
voe de 70 de grame 
de făină 70 de 
grame zahàr, 90 
de grame unt, 
110 gr. nuci date 
prin maşină, 30 de 
grame ciocolată 
rasă gi un gàlbenug 
de ou. Din toate 
cele ingirate mai 
sus faceți o cocă, 
pe care o intindeti 
de grosimea unui 
deget. Din această 
coca tăiați bucàti 
ovale. Aceste mici 
pâinişoare le coa- 
cefi la cuptor. 
„Untul'“ pe care îl 
veţi unge pe pâine 
după ce aceasta a 
fost coaptă şi ră- 
cită se compune 
din două gălbenu- 
şuri de ouă fre- 


CÂTEVA JUCĂRII SIMPATICE 


Vreti să faceţi un dar frátiorului 
sau surivarei voastre si nu aveţi 
destui bani. E într'adevăr foarte 
neplăcut. Cu toate acestea vá voi 
ajuta ca să ieşiţi din încurcătură. 

Luaţi câteva dopuri de plută. 
Unele le tăiaţi în două dealungul, 
altele le lăsaţi întregi. Copiati pe 
hârtie capetele de cocosi si gàini 


cate cu 120 de 
grame de zahàr | din imaginea noastră si apoi tăia- 
pudră. file dint:’un carton mai groscior. 
Colorati-le după model. Crestati 
vera | cu un cuţit dopurile, aşa cum se 
> vede în ilustrație si fixafi capul 
Cel mai | si coada păsărilor. Picioarele le 
frumos | faceți din două bețe de chibrituri, 
premiu e fixate şi ele ca în imagine, In 


INSULA 
FANTOMELOR 


DIMINEATA 


0 


felul acesta puteţi confectiona ne- 
numărate jucării, care vor fi un 
cadou plăcut şi b'nevenit pentru 
frátiorii voştri mai mici. 
Apucati-và de treabă. 
Vă ştiu îndemânatece. 


COPIILOR 


COL a a a ai 


Îsi 


Tara despre care vá voi povesti acum, dragi copii, 
nu seamănă cu niciuna din țările pe care le cunoag- 
tefi voi. Este o tarà minunată, în care pe pajişti se 
leagănă lalele şi zambile, în care păduricea răsună 
de cântecele păsărelelor gi îşi duc de veacuri traiul, 
spiridusi şi pitici poznaşi, zâne mici şi prinți frumoşi. 

In toată tàrigoara nu există un om rău gi păsările 
ciugulesc gráunfele aurii din palmele trandafirii ale 
micutelor prințese. Càsutele sunt mici şi umbrite 
de copacii bătrânei păduri. Dealtfel toată tàrigoara 
nu e mai mare decât pădurea; şi aceasta se numeşte 
„Pădurea Fermecatà". 


. In +„Pădurea Fermecată“' domnea pacea gi voia 
bună. Picior de muritor nu călcase vreodată melea- 
gurile acelea şi singura străină care se nimerise pe 
acolo era o bătrână vrăjitoare, bătrână de-şi uitase 
şirul anilor şi care toată ziua nu făcea altceva decât 
să mormăie cuvinte meşteşugite şi să amestece fier- 
turi, care de care mai mirositoare. 

Dealtfel bătrâna nu făcuse vreun rău nimănui şi 
la glumele sau pozrele spiriduşilor şi piticilor, da 
din umeri şi tăcea. 

Acum, în lad se láfise vestea că undeva, în lume, 
se află o țară minunată care nu ştie ce-i neintele- 
gerea. Şi se mai nimerise ca în acel timp, Aghiutà 
să facă o poznă pe care nu i-o iertă deloc Tartorul 
Dracilor: scăpase din ghiare un sufletelde calic şi, 
când auzise de asta Talpa Iadului, cràpase pe loc 
de necaz. Deci de două ori vinovat. Aşa se făcu cà, 
într'o bună zi, Aghiufá fu chemat la Marele Tartor. 
Bătrânul drac îl privise lung, îşi trecuse ghiarele 
prin barba rară şi-i şoptise: 5 

»Aghiuti... copil neascultátor! Ai auzit de un loc 
numit ,,P durea Fermecatá?“ 

„Da, Ir.tunecimea Ta“ —in- 
gàimase Aghiutá. 

„Ei bine, şoptise Tartorul 
străpungândul cu privirile, 
vreau să nu mai fie fericită... 
şi apoi... vezi, Aghiutào — 
n'avem o Talpá a Iadului! Iţi 
aminteşti de prostia ta, 
Aghiutà2 

„Da, bâlbâi drácugorul, am 
înțeles... să aduc o Talpă a 
Iadului... hm... hm... O să fie 
cam greu... dar... 

»Piei!“ mai ràcnise Tartorul. 

Și drăcuşorul a văzut negru, 
roşu, apoi n'a mai văzut nimic 
şi când a deschis ochii, era un 
pitic mic, cu càciulita tuguiatà 
şi cizmulite de lac, negre, 
lucind ca oglinda lacurilor. 

Ei, dar acu'-i acu’, Aghiutàl 
Cum bagi zâzanie între sufle- 
tele astea vesele gi neştiutoare, 
care culeg flori şi cântă cu 
glasuri subtirele, în tonul pri- 
vighetorilor şi pitulicelor din 
„Copaci? Si stătu Aghiutà să 
cugete. Cât státu, nu ştiu nici 
el. Se trezi înconjurat de-o 
ceată de spiriduşi care! încin- 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Vb DM DM MM 


PĂDUREA FERMECATĂ 


de LICĂ HORIA 


seră o horă în jurul său şi-l traserá cu dânşii! 

„Hai cu noi în poenite, la culesul florilor! 

„Hai s'auzi cântecul mierlei şi-al privighetorilor...“ 

Vocile lor răsunau sglobii şi, vrând nevrând, tras 
de bàrbuta-i albă şi de mânecile largi, Aghiutà fi 
urmă. Se gândea că, chiar de o mânca o bătăiță 
când s'o infàtisa Tartorului, măcar cu un chefulet 
să se-aleagă în această scurtă vieatà pământească. 

Si aşa, cum mergea el dus cu alai, se opri în faţa 
unei case mici şi urâte, cu gemuletele sparte şi 
coşul strâmb. 

„Aici şade Cloanta-Cotoroanta, sopti un spiridug 
şi o tuli pe dată. é 

„E bătrână...“ — sopti altul. 

„Şi rea...“ 

„Și urâtă...“ 

„Face vrăji...“ 

Leagă apele...“ 

„E vândută Necuratului...“* 

Aci, Aghiutà ciuli urechile. Apoi se puse pe râs 
şi râse, şi râse, de-i dădură lacrimile. Și ceilalţi 
spiriduşi râseră de râsul lui, şi păsărelele râseră de 
ei, şi râdea pădurea, şi râdea, de-şi ieşi din sărite 
şi Cloanta-Cotoranta. leşi în prag, mânioasă, cu un 
măturoi în mână gi se ràsti, de le inghetarà prichin- 
deilor râsul pe buze; 

„la mai tacă-vă gura, brotàceilor, cà v'au ajuns 
bàtrànetile si tot minte de copii aveți!“ 

Spiriduşii plecară capetele şi se furişară care'ncotro. 
Dar lui Aghiutà i se aprinseră ochii. 

„Da' matale cine mai esti, împieliţatule?“ ţipă 
bătrâna. 

Drácugorul se apropie de ea, o măsură lung şi-i 
zise tainic; 


10 


Pu 


La 


as puterea ta stă în vârful degetului meu ăl 
m c Å“ J 

Atáta-i trebui babei. Că unde mi se otàri odată şi 
ridicând măturoiul— fstl cu el încolo. Il miturase 
ca pe un fir de praf, de se trezise Aghiutà peste 
şapte poşti. Roşu se făcu ímpielitatul. Işi îndesă 
pălăria pe cap şi cât ai clipi, fu iar în fața babei. 

plar?” 

„Ilar!“ 

„Bun!“ 

Si fgtl—iar o mătureală. Dar acum 
Aghiutà nu se mai întoarse prin față. 
Intră drept în cocioaba babei gi începu 
un tărăboi, de sări Cloanta-Cotoroanta 
ca arsă. Aghiuță sta în mijlocul odăii. 

„lar, nepricopsi- 
tule?“ I 

„lar!“ — Şi Aghi- 
utà aşteptă mătureala 

Dar baba nu făcu 
nimic. Il privi niţel 
chiorâş şi, până a 
prinde el de veste, 
fi apucă barba şi-l 
trase afară. Aghiutà 
se smuci odată, de 
două ori, dar nu-i 
merse. Baba îl ținea 
zdravăn. Ea ridică 
un satâr cu o mână, 
crăpă un trunchiu 
retezat apoi, nici 
una, nici două, prin- 
se barba necuratului 
în crăpătură. Si se puse Cotoroanta pe râs, şi ráse 
de se cutremură pădurea şi se încovoiau copacii gi 
a ha speriate păsările şi se acoperise cerul de 
nori. 

Tocmai la celălalt capăt al pădurii, Prinţul Zorilor ie- 
şise la vânat. Cutreiera, Pădurea Fermecată“ pe càlutul 
său alb, sunánd din corn şi cântând cântece de laudă 
frumoasei Zâne a Diminetii. Străbătuse poenitele 
însorite şi presărate de minunàtia florilor, trecuse 
pe sub boltele umbrite ale copacilor, în care cucul 
îşi chema vesel numele şi se pregătea să. vestească 
Zânei sosirea sa, sunând din corn, când un scâncet 
îi atrase luarea aminte. Privi într'acolo gi surâse 
nedumerit. 

„Dar cum páfigi asta, Statu-Palmá?“ 

„Mai bine m'ai scăpa de-aci, decât ai râde!“ mor- 
măi furios Aghiutà. 

Prinţul râse iar. 

„Dacă spui tu..." — şi cu o lovitură de palog reteză 
barba tmpielitatului. Aghiutà privi încruntat. Apoi, 
fără a mulțumi măcar, întoarse spatele şi se făcu 
nevăzut. 

Că se făcu nevăzut, vorbă să fiel Răsări pe aco- 
perigul cocioabei Cloantei-Cotoroanta, să vadă ce s'o 
mai întâmpla. Vezi că prinsese drag de băbuşca asta 
năzdrăvană şi gândurile-l duceau departe, la planuri 
mari şi fericite. Vorba ceia: Să te ferească Domnul 
de ce poate Dracul. 

Aghiutà văzu baba ieşind. Cloanţa fierbea. Pozna- 
şul acela dispăruse. Se năpusti vulvoiu în casă, trânti 


: uga, răsturnă străchinile gi se opri la fiertura ce 


clocotea pe vatră. Baba mormăi ceva. Fiertura se 
limpezi gi baba grăi. 

„Spune-mi, apă a munților ce clocotesc gi se bat 
în cregtete, spune-mi cine-a făcut asta?“ 

Fiertura se turbură. Apoi chipul senin şi frumos 
al prințului Zorilor se ivi o clipă în oglinda apei 
şi totul se întunecă iar. 

„Ha-ha! Ell Pocitania! El dă drumul robilor mei 
şi-şi vâră nasul în treburile mele! Prinţul Zorilor... 
Lasă, printisorule, că ţi-o coc eul Hi-hi-hil" 


Sus pe-acoperig, Aghiuţă îşi freca mâinile şi topèia 
de: unul singur. 
„Ce mai treabă, ce mai treabă... Cum nici nu visam!“ 


4 
+ * 


Mare tristețe domnea în ,Pàdurea fermecată“. 
Frumoasa Zână a 
Diminetii fusese ră- 
pită de pocitul 
Ghimpe-Vodă. Ghim- 
pe-Vodă era un pitic 
urât, cu fața numai 
ţepi. O voia el de 
mult pe Zána Dimi- 
nefii, dar nu gásise 

„încă prilej so ră- 
pească. Acum însă, 
Cloanta - Cotoroanta 
fi venise intr'ajutor. 
Cu vràjile ei descu- 
iase lacàtele castelu- 
lui de sidef in care 
dormea Zâna gi acum 
râdea, râdea că se 
răzbunase pe Prinţul 
Zorilor. 

Printigorul nu mai 
ştia unde-i e capul 
de supărare. Odată 
vrură să şi ducă 
răztoiu cu Ghimpe- 
Vodă. Dar atunci 
apăruse uu pitic, cu 

càciulita roşie şi cizmele de lac lucitor, care ridicase 

un deget şi zisese: > 

»Stafil Ce-mi dați dacă eu v'o aduc pe Zâna Di- 
minefii?“ 

Státurá pe gánduri piticii. 

„Vrei nestemate? Aur? Apa vieţii şi a morţii? 

Nu? Dar ce atunci?“ 

„Să-mi dați sacul ce-l veți găsi pe ,Pajigtea Flu- 
turilor", când ne vom întoarce!“ 

„Un sac? Numai un sac? Ha-ha! Nimic mai simplul“ 

Şi porni piticul năzdrăvan spre castelui lui Ghimpe- 

Vodă, ferecat cu 99 de lacăte. Acolo, sub ferestrele 

de cleştar, vindea salbe de nestemate încrustate în 

aur, salbe poleite şi inele, din smaragde şi rubine 
şi topaze, cu străluciri cereşti. Trecu şi Ghimpe- 


| -Vodă în caleagca -lui. de aur, cu Zâna Diminetii 


alături de el. Zâna era frumoasă, dar atât de tristă! 
Ghimpe chemă piticul-negustor şi-i porunci o salbă 
cum nu se mai văzuse. 

„S'o faci pentru Zâna Dimineţii, s'o aibe la nunta 
el. Să aibă într'însa licăritul stelelor, sclipirile ape- 
lor, adâncimea lacurilor şi coloritul florilor. Clin- 
chetul ei să fie mai dulce decât ciripitul păsărilor 
şi mângăierea ei mai gingaşe decât adierea vântului... 

lar când piticul îi prinse salba de gât, fi şopti 
repede: 

„Nu plânge, Zână! Prinţul Florilor te aşteaptă. In 
salba aceasta se află cheia palatului de cleştar. Fugi 
la noapte! Prinţul te aşteaptă la marginea „Pădurii 
Fermecate“. 

Noaptea se coborâse, învăluind în întuneric casa 
Cloantei-Cotoroanta. Bătrâna hohotea de păcăleala 
ce i-o trăsese prințului Zorilor. 

„Ce-o fi făcând acum, păsărica!'“' — scrâşni ea. 

Fiertura se limpezise. Văzu cum Zâna deschisese 
ultima poartă a palatului de cleştar, văzu cum paşii 
ei mici străbat repede poenita gi o văzu căzând la 
pieptul prințului. i 

Bàbusca holbă ochii. Incălecă, màturoiul şi, cât ai 
bate din palme, fu pe poenita palatului de cleştar. 


(Continuare în pag. 15) 


Mia. e 


> 


II 
Și tocmai vă spuneam, că Bică se ținea cu mâinile 
de burtă şi la față se rogise ca o sfeclă. Zău, má 
îngălbenisem de cât se rogise. 


Dacă am văzut cum stau lucrurile, nu l-am mai 
ținut de vorbă şi l-am dus unde a vrut. 

Apoi s'a întors, gata să înceapă scuzele. 

— Lasă, Bică, am înţeles eu ce s'a întâmplat. Ai 
mâncat toată dulceata.... 

— Vai, Mogu-Licá, cnm mă poți crede aşa de la- 
com, tocmai pe mine? se supără el, ca şi cum nu 
l-ar fi chemat Bică, năzdrăvan şi fără frică. 

— Păi nu eşti lacom, puişorul mogului— spusei — 
numai că aşa, delicat cum esti, ai mâncat tot bor- 
canul cu dulceaţă. 
Sau poate era găurit 
fundul borcanului şi 
s'a scurs toată dul- 
ceața pe jos.... 

— Tocmai aşa, 
tocmai aga, făcu 
Bică bucuros. 

— Stai, domnigo- 
rule, că nu am ter- 
minat. Dulceata s'a 
scurs pe jos, iar 
dumneata, din întâm- 
plare, erai acolo pe 
scândură cu gura 
deschisă şi ţi-a in- 
trat dulceata pe gu- 
ră fără să vrei? 
Nu-i aşa? 

Bică mă tot pri: 
vea în ochi, căci nu 
înțelegea dacă îl iau 
sau nu peste picior. 
Apoi, pàràndu-i-se 
ceva suspect în zâm- 
betul meu, spuse; 

— Nu, nu-i aşa. A căzut pe jos. 

— Vrasăzică a căzut dulceata pe dugumea cu atâta 
putere încât te-a apucat burta de durere? Mă, Bicutà, 
nu mai umbla cu goalda că nu vezi cà nu se prinde: 
cade dulceata pe jos, când borcanul nu este găurit 
şi când nici urmă de dulceaţă nu se vede pe duşu- 
mea? Mai bine spune drept cum a fost. 

Bică făcu puțin pe supăratul, adică lăsă privirea 
în jos, îndoi buza de jos în afară şi puse mâinile la 
spate, dar văzând că mie-mi vine a râde, se apropie 
de mine, ca un càtelus, iar când ajunse aproape li- 
pit de haina mea, îşi ridică privirea spre mine gi, 
spuse : 

— Spui, Mogu-Licá, spui cum s'a întâmplat. Când 
te-ai dus afară după apă, vântul a luat capacul de 
pe borcan.... 

— Care vânt, măi Bică? Nu-i afară nici un pic 
de vânt. Şi apoi chiar dacă ar fi fost, cum putea să 
răstoarne capacul care era legat cu sfoară? Ascultă, 
Bică taică, ori ai de gând să nu-mi mai umbli cu 
şoalda, ori lasă-te de povestit, că eutot fără dulceaţă 
rămâi, 

Bică se scărpină în bărbie, ca şi cum nu era sigur 
pe ceva, şi în cele din urmă, se hotărî: 

— Gata, Moşu-Licuţucuţule, acum spun chiar cum 
a fost. A fost aşa; Nu s'a deschis nici-o ugà gi nu a 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


fost nici-un vânt. A fost numai... pofta mea de dul- 
ceață. Am desfăcut frumos sfoara şi am ridicat ca- 
pacul, cu gândul ca sà mă uit numai înăuntru. Mmm, 
dar mi se făcuse poftă şi am scos o caisă. Dar 
era prea mare şi nu am îndrăznit să o mănânc, căci 
ştii doar că nu sunt lacom de fel... 

— Vai de mine, puiule, se poate... cum să cred 
aşa ceva făcui eu, ascunzàndu-mi râsul în barbă. 

— Atunci mă gândii să pun caisa la loc. Dar îmi 
dădui seama că nu ar fi fost frumos să pun la loc, 
în borcan, o caisă pe care pusesem mâna, mai alescă 
de acolo vor mânca şi alții. Si atunci am máncat-o, 
dacă nu am avut încotro, că de aruncat pe jos nu 
făcea, că prea era curat în casă. După asta am luat 
alta, dar şi asta era 
mare. Am trebuit să 
o mănânc, ca să nu 
trebuiască să o pun 
la loc. A treia, să 
vezi ghinion, era şi 
mai mare. Si 
uite aşa; Moş Licu- 
tulicutigorule, am 
trebuit să le mănânc 
pe toate, căci una 
mică, aşa cum vroiam 
eu să mănânc, nu am 
gàsit decàt la fundul 
borcanului. 

— Ei, Bicuté, păi 
nu te necàji gi zi 
bogdaproste cà ai a- 
vut norocul să gă- 
seşti una mică, că 
alminteri ti-ar fi fost 
truda zadarnică,. 
spusei eu privindu- 
mi năzdrăvanul ne- 
potel, care mă lăsase 
fără de dulceaţă. 
Acum să lăsăm toate, treci de te spală că mergem să 
ne plimbăm puțin, până se face seară, apoi ne fn- 
toarcem acasă, ne culcăm şi mâine mergem pe la 
revistă, să te vadă şi Màcugica. 

Când auzi Bică de plimbare mă luă în braţe gi în- 
cepu să se învârtească cu mine prin odae, de mă 
apucă ametelile, ca pe vremea când mă dădeam, la 
Moş, în cálugei. 

Şi s'a dus Bică numai decât în bae să se spele, 
dar, ce să vă spun, în două minute, ieşise afară. 

— Gata, Bică, te-ai spălat? 

— Int. 

— Aga... cu săpun, în toată regula? 

— Cu săpun, în toată regula. 

— Bine, spusei, şi mă dusei în bae. 

Aveam un singur săpun şi când pusei mâna pe el, 
era uscat. Aga că, domnisorul nici nu-l atinsese. 

— Cum te-ai spălat cu săpun, când nici strop de 
apă nu-i pe el? 

— Bică lăsă privirea în jos, dar apoi o ridică din 
nou spre mine şi spuse: 

— N'am vrut să mà spăl cu săpun, de teamă să 
nu-mi intre săpun în ochi şi să 'ncep a lăcrăma. 

— Ei, şi dacă lăcrămai? 

— Ar fi crezut lumea depe stradă că cine ştie ce 
bătae am mai mâncat şi toată reclama mea de copil 


12 


cuminte s'ar fi dus pe copcà. N'am dreptate, Moşu- 
Lică? 

— Sigur că ai, cumintenia moşului, numai că dacă 
te ai fi spălat măcar pe mâini cu săpun, nu-ți ar fi 
lăcrămat... degetele. Insfârşit, eşti gata? 

— Gata. 

Mă uitai cu atenţie la el, îl privii din cap până 
în picioare, îl găsi îmbrăcat ca lumea, numai pan- 
tofii nu prea erau curafi. 

— la vino încoa să-ți dau nişte cremă să-ți faci 


pantofii îi spusei, adăugând: să fi-i faci bine gi re- 


pede, până îmi schimb hainele 

Cinci minute îmi trebuirà ca să má îmbrac cu 
costumul cel nou, pe care îl îmbrăcam pen- 
tru prima oară de când îl scosesem dela croitor. 

Când mă întorsei din sufragerie, Bică avea nişte 
pantofi strălucitori. 

— Asa mai zic gi eu, tàiculità, îl admirai sincer. 
Bravo Bicàl 

— Ah, dacă'ai gti ce bine îmi pare cà esti mulfu- 
mit, Mogu-Licá, îmbrățişează-mă! 

Si-1 luai în braţe, căci tare drag îmi este omul 
curat. 

Inchisei apoi frumugel casa şi plecaràm la plimbare. 

Dar nu mă depărtai nici cincizeci de metri de casă 
că începui să-mi dau seama că cine trecea pe lângă 
noi, venind din urma noastră, râdea ca la pomană. 

— Mă, da tare cunoscut mai este Bică, dacă toată 
lumea care trece râde atât... de prietenos, îmi spusei. 

Dar ceva mi se părea curios: de râs, râdea numai 
lumea care venea din spatele nostru, iar cei ce ve- 
niau din față, râdeau numai când ajungeau în spa- 
tele nostru. Iar în cele din urmă îmi mai dădui 
seama, că toți cei cari râdeau, nu se uitau la Bicà, 
ci la mine. 

In clipa aceia, când mă tot frământam de ce ar 
râde lumea, ajunsei în fața unui magazin care avea 
o oglindă mare afară. Mă privii în ea. N'aveam ni- 
mic de râs. Imi întorsei însă spatele. Ei bine, dacă 
nu aş fi ştiut că pietrele de pe trotuar erau prea 
tari, nu ag mai fi stat la îndoială şi as fi leginat, 
căci pe spatele hainei erau imprimate zece degete. 

— la arată-mi puţin mâinile, Bică. 

Mi le arată. Erau două mâini de negru. Adică 
două mâini de alb pline de cremă. 

Vă dați seama ce se întâmplase: când ne apucarám 
să ne imbráfigám, îmi puse cele două mànute cu 
cremă pe spate şi îmi desemnase pe bunătate de 
haină albă, zece degete poznage. 

Mà uitai urât la el, el se uită în jos, se uită el 
la mine şi mă uitai eu în jos gi... ne întoarserăm 
acasă să-mi schimb hainele. 

Pe drum nu scosesem nici o vorbă. Il tineam de 
mână. atâta tot. După o vreme. auzi! un mormăit: 

— Màierti, Mogu-Licà2 

Mà făcui că nu aud. 
Dar el nu se lăsă: 

— Má erfi, Moşu-Lică? 

Má vitai atunci la el 
si ce sá vá spun, ochii 
fi erau plini de lacrimi. 
Mi se muie inima pe loc 
gi fi sousei: 

— Sigur, măi Bicutà, 
cà te iert. 

— Atunci, dacà mà 
ierti, începi iar sà vor- 
beşti cu mine? Mă în- 
trebă el. 

— Sigur că da. 

— Şi dacă vorbeşti cu 
mine, înseamnă că dacă 
te rog ceva, îmi faci pe 
plac? 

— Sigur că da. 

— Atunci, te rog, ia 


13 


E aiii DAA 


vezi ce mi-a intrat în ochi, că-mi dau şi lacrimile. 

la te uită! Si eu care credeam că plânge! Ce fel 
de fire este şi Bică ăsta, domnule! Chiar nici atunci 
când nu face nimic este poznagl Am scos batista 
din buzunar şi frumuşel i-am scos din ochi două 
musculite cari se cuibăriseră sub pleoape. 

Insfârşit, iată-ne în Cişmigiu, tinta de plimbare. 
Când văzu Bicà frumusețea de grădină, ochii îi strà- 
luciră de bucurie! 

— Vai ce frumosi, exclamă el. 

— Iti place, Bică puiule? Ei bine, îţi va place şi 
mai mult căci ne vom plimba cu barca. 

— Uraral, strigă el deodată, de se uită toată lu- 
mea la noi. Ne îndreptăm spre debarcader. Pe drum, 
întâlni un covrigar şi-i luai un covrig cu susan. 
Ajunşi la debarcader, închiriai o barcă pe o oră şi 
pornirăm pe apa liniştită a lacului. Era întradevăr 
foarte plăcut şi nu mai mă săturam privind în ochii 
mulțumiți ai lui Bică. 

— Ascultă, Bică, fiindcă eu sunt cu spatele, de 
câte ori vezi o barcă venind spre noi să-mi spui ca 
să ştiu în ce parte să vâslesc, ca nu cumva să ne 
ciocnim şi să mai rup vreo ramă. 

— Bine, Moşu-Lică. 

Dac'ati gti voi, dragi nepotei, ce „bine“ a fost! 
Era deajuns să vadă o barcă tocmai la celălalt capăt 
al lacului, ca să-mi spună: 

— Vine o barcàl 

— Din ce direcție? 

— Din spre dreapta. 

Vâsleam spre stânga, dar barca nu venia, iar când 
venea el nu-mi spunea, şi aşa, mă treceau sudorile, 
căci mai tot timpul mergeam în spirală şi mă loveam 
de fiecare barcă. 

La un moment dat ajunsesem prin dreptul resta- 
urantului depe lac, când o lebădă minunată îşi făcu 
apariția pe apă. 

In acest timp eram cu gândul la clipa când se va 
sfârşi ora, fără să mai observ la tot ce făcea Bică. 

lar Bică, bine înţeles, cà pregátia o nàzdràvànie. 
Ajunsesem în dreptul lebedei. Bică, având covrigul 
pe care i-l cumpărasem în mână, căuta să-l petreacă 
pe după gâtul lebedei. 

— Nu te mai întinde, Bică, aşa că ne răsturnăm. 
Nu vezi că se apleacă barca într'o parte? 

— N'avea nici-o grije, Mogu-Licàl Aşa ceva am 
mai făcut la noi la bâlci gi nu s'a întâmplat nimic. 

— Bine, mă băiatule, lebedele alea erau de lemn, 
şi tu nu erai cu barea pe apă. la lasă covrigul în 
pace şi mai bine apucă-te de-l mănâncă. 

Se făcu doar că muşcă. Căci să vezi, dràciel Părea 
că lebăda era înțeleasă cu el, aşa se ținea după noi. 
Si începu Bică lucrarea cu pusul covrigului pe gâtul 
lebedei. Dar tocmai în clipa când credea că va alu- 
neca, fnsfárgit covrigul 
pe gâtul păsării, tocmai 
atunci lebăda se depărta 
ugor, 

Iată acum, din nou, 
lebăda lângă noi, Bică 
se întinde după ea, cu 
covrigul în mână. 

— Stai, bine, tmpielita- 
tule, că ne răsturnăm, îi 
atrigai eu, văzând barca 
aplecându-se într'o parte. 

— N'avea grijă, Mogu- 
Lică, îmi spuse el, cu 
spatele la mine şi întins 
grozav ca să ajungă gâtul 
păsării. Dar se întinsese 
atât de mult, încât barca 
se aplecă atât de tare gi 
amândoi căzurăm în apă. 


Continuare în pag. 14 


DIMINEAŢA 


+ COPIILOR 


JACKSON, PRIETENUL J 


(Urmare din pagina 5-a) 


deşi puţin cam primitiv. Numai Sat privea cu ură 
spre vrăjitorul alb, pregătindu-şi răzbunarea dorită. 

A doua zi, doctorul fu trezit în zori de sgomotul 
mulțimii furioase. Prin întunericul colibei în care 
fusese găzduit ajungeau până la el cuvintele vrágmage 
ale lui Sat. 

— Omul alb e un spirit rău trimis să ne aducă 
nenorocire, striga el. 

„Care om muritor s'a mai întors viu dela Marele 
Șarpe? Ascultafi-má pe mine, omoràti-l pe Jacka Zan 
şi trupul aruncafi-1 în mlaştină. 

— Moarte, moarte lui, urla mulțimea. 

Jackson sări din culcuş şi ieşi afară. Statura lui 
măreață domină gloata care tăcu intimidată. Dar 
Cham continua să se vaite, legănându-se încoace şi 
încolo. 

— Ce insemneazà asta? strigă albul. Oare n'am 
vindecat Marele Șarpe? 

Sat înainta mândru. 

— Mai întrebi încă, spirit rău ce eşti? Din cauza 
ta s'a îmbolnăvit fiul şefului şi din cauza ta va muri. 

— E bolnav fiul şefului? i 

— Pretinzi că nu ştii? Nu vă lăsați fngelafi fra- 
filor. Cum poate spune că n'a băgat un cartof în 
stomacul fiului lui Cham? 

— Ba am făcut aceasta, răspunse albul, nu tăgă- 
duesc. 

— Aha! şi mai să tăgădueşti nici că pe cartof 
era pictat un ochiu? 

— Tot ce se poate. N'am băgat de seamă. 

— Ei bine, acela era ochiul spiritului rău, strigă 
Sat, şi cartoful creşte acum în stomacul bietului 
băiat care zace pe moarte. Numai eu, Sat, ştiu cum 
trebuie să fie vindecat. Dar dacă vrăjitorul alb nu 
poate îndepărta farmecul pe care l-a adus, va fi 
omorât. Vino Jacka Zan şi scoate cartoful din el. 

Intr'o secundă Jackson înțelese tot planul bătrâ- 
nului. Desi acesta nu pricepuse că asistase doar la 
o înşslăciune, ştia totuş că era ceva imposibil sà 
mai scoată cartoful din stomacul copilului. In mij- 
locul multimei care-i urmărea toate mişcările, cum 
ar fi putut să gáseascá un cartof pictat cu care să 
încerce altă jonglerie? Spusele lui Sat făcuseră co- 

ilul să se creadă chiar bolnav. Doctorul ştia că 

egrii sunt extrem de nervoşi şi superatitiogi. Cu- 
intele vrăjitorului înduplecaseră cu uşurinţă băiatul 
să se simtă rău. 


BICĂ LA 


— Ce-ai făcut, mă poznagule, strigai eu înotând 
spre el şi luându-l de guler. 

— Am vrrrrut.... să... pu... pu... pui... COO... CO... 
vrigul, bolborosi năzdrăvanul, inghitànd din când în 
când câte-o duscá de apă. 

Cu chiu cu vai ajunsesem la mal, unde lumea era 
strânsă ca la urs. Dârdâiam amândoi de frig, spre 
hazul tuturor. Tocmai când să pornim pe alee, se 
sauzi vocea unui domn; 

— lată o lebădă cu un covrig pe gât. 

“Atunci Bică se întoarse gi se adresă cu mândrie 
domnului care vorbise: 

—. Eu am pus covrigul! 

Domnul se uită la el şi, pufnind în râs, spuse; 

. — Se vede, se vede! 


DIMINEAŢA 


UNGLEI - 


Dar el nu-şi pierdea chiar atât de uşor prezența 
de spirit. 

— Aduceti-mi băiatul, ordonă el, şi dacă e aşa cum 
spuneți, atunci poate fi uşor vindecat. 

Doi pigmei îi aduseră copilul. O singură privire 
îi arătă lui Jackson că era cu adevărat bolnav. Cauza 
nu era greu de ghicit. Banchetul din ajun fusese 
îmbietor şi copilul mâncase cu mult peste măsură. 
Dar nu putea spune aşa ceva negrilor intàritati. 

Se aplecă asupra băiatului. 

— Ascultă, spuse el, nu cartoful e cauza boalei 
tale, ci altceva cu mult mai grav şi mai serios. As- 
cultă bine şi spune şi celorlalți ce vei auzi. 

Copilul încetă plânsul. 

— Aud tic-tac, tic-tac, spuse el după câtva timp. 

— Sefule Cham, vino să asculti şi tu. 

Şeful se apropie şi-şi aplecă urechea spre băiat. 

— Şi eu aud tic-tac, tic-tac, zise el. 

— Oare un cartof poate să facă tic-tac? întrebă 
Jackaon. Nu, fireşte, deci nu cartoful îi face rău. 
Poate Sat: să vindece fiul lui Cham? 

Vrăjitorul începu să dea înapoi, înspăimântat. De 
unde să ştie el că Jackson avea la mână un ceas 
enorm cu un tic-tac extrem de puternic? 

— Ei bine, dacă Sat nu poate, pot eu, zise el după 
câtva timp. Priviţi numai cum vindec copilul. 

Şi frecând cu mâna stomacul băiatului începu să 
cânte cu o intonatie foarte misterioasă; 


Frunză lungă de măslin 
Eu te scap acum de chin 
Frunză mică de mohor 
Deşi nu e prea uşor. 


In timp ce cânta, ceasul începuse să apară printre 
degetele sale. Când fu scos de tot, Jackson se opri 
şi spuse: 

— Iată, acum eşti vindecat. Te mai doare ceva? 

— Nu, strigă copilul sărind în sus, nu mă mai 
doare nimic. 

— Cred că pot pleca, spuse atunci albul, îmi veți 
arăta drumul, nu? 

Cham se închină umil în fața lui. 

— Tot ce-mi vei comanda se va îndeplini, O Jacka 
Zan, spuse el. Poveştile pe care le-am auzit despre 
tine sunt mult mai prejos de adevăr. 


(Va urma) 


RSS i n Tate Res a RIES RI Ea 


BUCUREŞTI 


Urmare din pag. 13 


Supărat, Bică îl privi furios, dar când vru să 
spună ceva, îl apucă un strănutat grozav. 

— Hapciul 

— Să tráegti, piciulel strigará toți cari erau în 
în jurul nostru. 

— Hai acasă, că mai răcim pe aci şi tocmai mâine 
când trebue să mergem pe la Mătuşica, tocmai atunci 
vom sta în pat, spusei eu, luându-l de mână. 

Ajunşi în bulevard, bine înțeles, după ce toată 
lumea se uitase la noi ca la nişte paparude, ne 
suirăm într'o trăsură. 

— La Mogu-Licá acasă, strigă Bicá birjarului. 


MOSU-LICA 


14 


PĂDUREA FERMECATÀ 


(Urmare din pag. 11) 


Dar n'apucà a pune bine piciorul pe pàmànt cànd, __Şi petrecerea începu. Ràdeau toţii, cei mici făceau 
hârşt! — simți cum cade într'o groapă săpată meşte- giumbuslucuri şi Zâna Dimineţii râdea şi ea, desve- 
gugit sub iarbă şi, clac! — se închide capcana deasu- lind dintigorii mici şi frumoşi, ca mărgăritarele. Iar 
pra ei. = la urmă, Statu-Palmă zâmbi şi spuse încet: 
Pita ha „Şi acum, Printe, să vezi ce mai diavol am aici!“ 

Ce minunată a fost nunta prințului cu Zâna Di- Şi, deschizând cu o mână sacul, înşfăcă cu ceala- 
minetiil Toată „Pădurea fermecată“ foia de oaspeţii laltă ceva şi trase afară ghemul negru si sbàrcit. 
veniți de pretutindeni. Erau acolo gi păsări care | „Dar e baba Cloanta-Cotoroantal"-—strigarà toţii. 
încântau cu ciripitul lor, şi licurici strălucitori şi „Aşi! E Talpa-ladului“' — râse Statu-Palmă. 
spiridugi nebunateci şi pitici cu bărbile albe şi frun- Si cât y SRi Ke bata în sac, o pusese în 
i i d'el spinare şi o tuli p'aci încolo. 
tile increfite de vreme; gi la urmá de tot veni gi Pr Hei, Cata PAALI Unde fugi?“ 
un pitic mai răsărit ca ceilalți. Purta un sac mare Dar Aghiuță era departe. Departe şi fericit că un 
în spate gi ofta din tot sufletul sub greutatea poverii, | drac făcuse odată o faptă bună şi că purta în spinare 


mai faci bătrâne înţelept?“ vreodată. 
„Cu bàtrànetelel" — spuse piticul. Veni şi eu să 
má veselesc cu toţii la olaltàl'' 


»latá-1 pe Statu-Palmá! — strigă prințul, vesel. Ce cea mai înfricoşetoare Talpà a Iadului ce o văzuse 


LICĂ HORIA 


CĂ ÅÅ aaa La a ad 
E e e e e aul 


Oo ...VWIOW..V0W%WVOVWVOVO0NV.o DA 


PR IN T E S A AURA 


(Urmare din pagina 3-a) chip atât de frumos îmbrăcat în astfel de zdrente. 
E Chipul ei era sufletul ei. 
A DO es lr de O ES E O a Sărmana Aura! Ea se dorea să fie prinicsà gi nu 
ti i i A di 
Cobora seara. Fetiţa trebui să-şi schimbe drumul. rie Drac o ei Pla) Aek apa ALS 


Acum nu má mai miram de ce putea sá existe un RADU NICOARA 


A .oo.o.o.o.o.soe.o.o.o.o..o.o.oossae.o...e.e..e..oa... a... 4. 4v%41%%%%%%%%%%%%%%% oa 


ar ...o...o.....o.e..o.o...o.n.a..o..o..o..ro a a a a 


MTARA-MEALNn 


De Lt. rez. ALEXANDRU I. MITRA 


România e Țara mea scumpă România e Tara mea dulce 
Deasupra-i cerul e cununá Peste care ráu de aur curge, 
Impletitá din flori mici de stele Din izvoare in veci nesecate, 
Ce's eroii națiunii mele! Pline de vlagă de sănătate. 
România e Țara mea dragă Românie Tara mea de visuri, 
De Dumnezeu binecuvântată Fii binecuvântată de-a pururi, 
Cu feciori voinici, înalți ca brazii PARADIS să fii şi noi în el, 
de Ce'mpodobesc munții si Carpaţii. Să păzim COROANA DE OȚEL! 


DIMINEATA 


a ui da “tosritoi 


BA 
fi 


-l 


E JE a 

JANMA JEEE 

JEE JEE 2302 
E Jun 


— 


ORIZONTAL: 1) Fluviu în Italia, care se varsă 
în Marea Adriatică. 4) Un fel de vâslă, mare, cu 
care se... cármueste vaporul. 6) Mări întinse de tot 
pe care un vapor pare o jucărie. 6) Ziua cea mai 
căutată. 8) Notă muzicală sau insulă în Oc. Atlantic. 
9) ? 11) Continentul de care ne desparte M. Medi- 
terană. 13) Miez de „nucă“! 15) Fluviu în Siberia. 
16) A se întâmpla un naufragiv, o nenorocire pe 
mare. 21) Pe loc. 23) Cu ajutorul ei, mână lopăta- 
rul barca. 24) Măsură de suprafeţe. 25) Cercul negru 
din ochi. 26) Mare... de culoarea sângelui. 29) Se 
întrebuințează la pansat. 30) Mie, mi. 31) Ziua care, 
eri, a fost „mâine“, 32) Fir. 34) Fluviu în Egipt 


VERTICAL: 1) Cel mai mare şi totodată, şi cel 
mai „liniştit“ ocean din lume. 3) Parte a hainei, sau 
Marea dintre Franţa şi Anglia. 4) Stăpâni ai coră- 
biilor. 5) Soldaţii depe vapoarele de războiu. 10) 
Continentul despărțit de America prin Oc. Atlantic. 
12) Nu duce grija de banil... 14) Comandantul unui 
vapor. 15) Diftongul din „soare“. 17) Apă curgă- 
toare ce se varsă într'o mare. 18) Port fluvial din 
România unde vin vapoare din toată lumea. 19) Atà. 
20) Fluviu în Franţa. 22) Oraş în România, aşezat 
pe Bahlui. 27) Fiinţa care a născocit vapoarele!... 
28) Dânsa. 33) Articol. 

LEOVA DIN GALAȚI ' 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele 


Adresa 


Luna lunie Seria Il 


e 9 eooooooootosopoos 
PREȚUL 5 LEI. 


Joc in triunghiu 


Orizontal şi Vertical 
1. In casă 

2. Ştrengar 

3. Băutură sănătoasă 


4. Mic si Infepátor 


5. Mirare 


ANAGRAMĂ 


In formă directă 

Eu sunt o uneltă; 
Invers de mă luați 
Un sgomot aflați... 


SOREL AVRAMESCU 


REBUS 


(2—1, 2, 4, 2,— l, 8) 


Deslegând rebusul acesta, veți afla un cunoscut 
proverb românesc. Cifrele din paranteză de sub titlu, 
arată de câte litere sunt formate cele şapte cuvinte 
ale proverbului. 

LEOVA L. 


DESENE 
TRIMISE DE 


CITITORI 


Imprimeriile Adevărul S. A., Bucureşti 


e 


(4 
Es 


Y 
F 


| 


Y 


A 


Ny 
Le 


PER 


4 


o 
ls 
SAD B 
MODA 
EES Ull 
ALL 
RN | 


Y 


y Pl 


/ 
Le DN SRA 


| 
A | / 
ISTRATI 


dE 


| 
Ll pe 


ts 


NTRU TINERE 


A 
A 
a 


— 


Pa CSS 
A, e 


Aaaa, 
MSN — 


OA IU LL — 


Pa dP 
Uni) Ca 
f SEAS i dA IM 
O 
(Ds 


"A 


MPLICATIA ACESTULILOC O GASITI IN DEVICTA 


LUAŢI PARTE LA CONCURSUL REVISTEI 


DRAGII MEI, 

Direcţia revistei noastre a reuşit 
să strângă pentru voi o serie de 
premii dintre cele mai înteresante. 
In primul rând a obținut două 
biciclete, foarte frumoase, trei tri- 
ciclete şi cinci trotinete, toate dela 
marile magazine „Autorex“ depe 
strada Doamnei 14. In afară de 
acestea vom mai acorda cinci abona- 
mente pe un an, cinci pe gase luni, 
cinci pe trei luni, precum şi zece 
premii în cărți literare din editura 
noastră. 

Vedeţi prin urmare că este vorba 
de 35 de premii, care vă sunt 
destinate acelora cari ati învățat 
bine la şcoală gi cari meritati o 
răsplată. Concursul eşte uşor, aşa 
ca să puteți lua parte cât mai multi 
la el. Acum, când începe vacanţa, 
aveți toată vremea. Premiile sunt 
expuse în vitrina magazinului 
„Autorex*“ aşa că le puteți vedea 
oricând vreţi. 

Nu uitaţi, ca acum la începutul 
vacanței, să cumpăraţi „Floarea 
Ingerului“ şi „Isprăvile unui copil 
neastâmpărat“*, două cărți scrise de 
mine special pentru voi. 


Apucati-và de lucru şi noroc la 
concurs. 

Citiţi conditiunile în pagina a 
11-a şi respectafi-le. 


MARCULESCU MIHAELA. — 
Bravo, ai foarte mare talent. Esta 
unul dintre cele mai frumoase de- 
sene pe care le-am primit. Ai luat 
lecții de desen şi acasă, în afară 
de ce înveți la şcoală? Poezia „8 
Iunie“ apare în numărul acesta. E 
frumoasă. 


MADELEINE PERETZ. — Un 


desen se face sau în tuş sau în 
creion. Cred că de data aceasta ai 
neglijat să ştergi partea cu creion, 
iar eu voi neglija şi nu voi publica 
desenul. Fără supărare. 


TURTUREANU STELIAN. — 


Nu am găsit nici un desen. Sau te 
pomenesti că a fost neiscălit şi s'a 
amestecat cu altele? In orice caz 


mai trimite-mi unul, dar" de data 
aceasta iscàlit. 


MOLDOVEANU GETTA. — 
Bine Geto, aştept colaborarea atât 
de frumos anunțată. Desenul este 
foarte frumos, numai că nu ştiu 
dacă-l voi putea publica, deoarece 
este în creion. 


DAVID LEON. — Am primit 
desenele. 


MANFRED FINDFR, MAN- 
FRED ROLL. — Povestirile sunt 
bune. La prima ocazie le voi pu- 
blica. Daţi însă mai multă atenție 
ortografiei. 


HARITONOV EVA. —* Sunt 
foarte fericită că eşti o cititoare 
atât de fidelă a revistei noastre. 
Cine e Bică? Bică e Bicá. Un 
copil ca voi, care este însă foarte 
năzdrăvan. Nici nu mai e nevoie 
s'o spun. O vedeţi şi voi. Sănătate 


DUMITRESCU SCIPIONE. — 
V'am rugat de atâtea ori să nu 
mai faceți desenele în culori. De ce 
nu mă ascultați? Tusul în culori 
nu merge la tipar. 

HONIG BERNHARD. — Povestea 
ta mare nici cap, nici coadă. 

COLMAN JULIETA.— Dă bros- 
cutei tale țestoase iarbă fragedă 
de lac. 

NEATÁ TRAIAN. — Povestea 
pe care mi-ai trimis-o, ai auzit-o 
dela un bătrân, sau ai inventat-o 
tu ? 

MATUSICA 


STRÀJERI 
ŞI ELEVI 


CITIŢI CU TOŢII 


INSULA 
FANTOMELOR 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Tariful abonamentelor la revista 


—I Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE (—) Editura „Ziarul", S. A. R., București 


„DIMINEAȚA COPIILOR" —in tarà: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. 


In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—II. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 


BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


21 IUNIE 1939 


No. 802 


FIŢI BUNI CU ANIMALELE 


Am primit zilele trecute fotografia aceasta tocmai 
dela Londra. A fost făcută în grădina zoologică, 
adică un parc, în care sunt adăpostite toate anima- 
lele care există pe fața pământului. Cum să vă explic; 
un fel de corabia lui Noe despre care ați auzit la 
ora de religie, numai că nu există corabia, ci numai 
animalele care au călătorit cu ea. 

Stam şi priveam această fotografie, care arată pe 
nişte dràgute fete jucându-se cu puii animalelor 
care locuiesc în grădina zoologică. Vedeţi şi voi cu 
câtă dragoste fi tin în brațe. Și mi-am amintit de o 
întâmplare, nu prea de demult. 

Nişte copii, — nu erau străjeri — prinseră un 
biet pui de vrabie şi-l chinuiau, de mi se rupea inima 
de milă. Am trebuit să strig la ei gi să-i cert, casă 
lase biata păsăruică. Mi se încrețise pielea de atâta 
grozăvie. 

— E foarte ruşinos ce au făcut copiii aceia, am 
auzit un glas cristalin lângă mine. 

Când îmi întorsei privirile, văzui o pitcoace, cât o 
gchioapá, imbrácatá 
in mándra uniformá 
strájereascá. 

— Imi pare bine, 
că v'ati găsit dum- 
neavoastrá sá le fa- 
ceti observatie, — a 
mai spus copila. — 
Pe mine nu m'ar fi 
ascultat. 

— Tie atât de 
milá de animale? i 

— Desigur. Numai . 
un om rău la suflet 
nu are milă de ani- 
male. E datoria fie- 
cărui străjer să se 
poarte bine cu ani- 
malele, care, ne sunt 
devotate gi adesea se 
sacrifică pentru noi. 


3 


A avut dreptate micuța. Ați potrivit vreodată ochii 
unui càtel, ca să vedeți câtă bunătate si cât devo- 
tament este în ei? Nu ați aflat de atâtea întâmplări, 


când câinele de pază gi-a sacrificat viesta spre a o 
salva pe aceea a stăpânului? Câţi câini n'au sărit în 
apă spre a trage la mal copii ce erau să se înnece? 
N'ati citit niciodată de câinii dela mànàstirea St. 
Bernhard din Elveţia, cari cutreeră munții salvând 


pe drumeții ce se află în pericol? N'ati auzit nici 
de câinii sanitari din timpul războiului sau de aceea 


cari alergau sub ploaia de gloanțe, ducând ordinele 
dintr'un loc la altul? 


Nu pot să vă înşir aci nenumăratele fapte bune 
ale animalelor. Nu uitaţi că si ele au un suflet, că 


suferă întocmai ca noi durerea şi că simt, sunt triste 
sau vesele, bune sau frumoase, după cum ne purtăm 
şi noi. 

Fac apel la toți cititorii acestor rânduri, ca să 
se străduiască să împiedice actele de răutate față 
de animale. E o 
poruncă a bisericii 
şi a omeniri, care 
trebue să fie respec- 
tată de toți. 

Cine chinueşte 
un animal fără apă- 
rare, are un caracter 
josnic. 

Fiţi buni. Dacă 
vedeți un câine 
flămând, sau alt 
animal rănit sau 
nevoias, ajutaţi-l. 
E o datorie de om 
şi mai ales de 
străjer. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


O garnitură pentru 
rochita ta si a pápusil 

Dintr'o bucatá de olandá 
coloratá, care se potriveste 
la culoarea rochiei tale, 
sau a pàpusii, tai trei sau 


patru cercuri. Fiecare cerc 
este cu doi centimetri mai 
mic decâtcelălalt. Celmare 
il faceţi după gustul vo- 
stru cât vreți să fie de 
mare floarea. Aceste cer- 
curi le tiviti bine şi des, 
lăsând o margine de un 
centimetru. Până la cu- 
sătură scoateţi firele ori- 
zontale, lăsând numai 
firele urzelii din olandă, 
care vor forma nişte fran- 
juri frumoase. Când sunt 
gata cercurile, le puneţi 
unul peste sltul după 
mărime, cel mai mic dea- 
supra. Le coaseti la mijloc, 
gi ca să mascati cusătura 
coaseti la mijloc un nas- 
ture făcut din vatà îmbră- 
cată în olandà de altă 
culoare. 


O fundă frumoasă 


O altă garnitură fru- 
moasă pentru rochitele de 


10.3. Greas 


DIMINEAȚA cd a 
| „COPIILOR 


vară este funda din ilus- 
trafia noastră. Luaţi o 
fâşie de olandă colorată 
de 40 de centimetri lun- 
gime şi de 6 centimetri 
lățime. O puneţi în trei 
cum arată ilustratia noa- 
stră. Una din părți o 
tăiaţi şi lucraţi cu franjuri 
la fel ca floarea. Partea 
cealaltă o coaseti în părţi, 
iar partea cu franjuri o 
puneţi deasupra la mijloc, 
o încrețiți şi puneţi o 
bucată subţire de olandă. 
Funda o purtați cu un 
cordon din acelag mate- 
rial şi aceiaşi culoare. 


O geantă pentru plaje 


Pentru această geantă 
aveți nevoe de trei bobine 
de rafie şi o crogetá de 
grosime potrivită. Geanta 
o incepeti cu trei ochiuri 


de lant şi lucraţi în rotund, 
cu picioruge simple, cres- 
când la fiecare rând, până 
ce obţineţi o farfurie cu 
un diametru de 15 centi- 
metri. Veţi face două 
bucăţi la fel. 

Separat faceti un gir de 
ochiuri de lant putin mai 
mic decât înconjurul unei 
farfurii din cele lucrate. 
Lucrati pe acest lant trei 
centimetri de picioruge. 
Cu un ac şi un fir de 
rafie uniți părțile cu 
fágia de 3 centimetri 
înălțime. Sus coasefi un 
fermoar, faceți trei ciucuri. 
Unul îl veţi coase de 
mânerul fermoarului, iar 
ceilalți fi coaseti în mij- 
locul farfuriiler. Faceţi 
două gnururi mai groase 


din rafie răsucită pe care 
le veți coase în părți ca 
să servească de mânere. 

Geanta o puteţi executa 
şi în două culori diferite. 


CE LUCRĂM AZI 
Bluză tricotată 


Bluza pe care o arată 
ilustrafia noastră este 
tricotată gi poate fi pur- 
tatá de o fetifá de 13 
până la 16 ani. Veţi modi- 
fica proportiile dupà 
vârstă şi talia voastră. 

Alegeţi pentru execu- 
tarea ei o lână fină, şi 
ace Nr. 2 ?/,. 

Punctul lucráturii este 
foarte simplu: un punct 
pe față unul pe dos. 

Spatele îl Incepeti mă- 
surând o bluză care vă 
vine bine, faceți o bucată 
de tricou şi màsurati câte 
puncte vin la centimetru 
şi apoi màsurati bluza, şi 


montați spatele pe atâtea 


ochiuri cât măsoară bluza 
veche. Lucrafi un punct 
pe față unul pe dos până 
ajungeţi la 22 de cm. 


Aveţi însă grije să înmul- 
fifi în fiecare parte cu 
un ochiu cam la fiecare 
sapte rànduri. 

De aci incepeti sà sca- 
deti pentru a forma ra- 
glanul mánecii. Scădeţi 
în fiecare parte un punct 
cam la două rânduri pe 
o înălțime de 18 centi- 
metri. La patruzeci de 
centimetri incheiati ochiu- 
rile rămase pe ac. . 

Faţa o faceţi din două 
părți. Montati jumătate 
din punctele întrebuințate 
pentru spate plus două, 
lucraţi la fel ca gi la 
spate, numai că partea 
dreaptă o faceţi cu buto- 
niere, în ilustratia noastră 
sunt patru. Butonierele le 
faceți încheiând două, trei 
puncte, iar la rândul ur- 
mător le puneţi iar pe ac. 
Le veți faze la intervale 
regulate. 


Mânecile; Le faceţi 
montând ochiuri pe o 
lățime de circa 25 de cm. 


Tricotati circa patruzeci 
de rânduri înmulțind în 
fiecare parte cu un punct 
la fiecare trei rânduri, 
până la cea mai raare 
lățime a mânecii. 

De aci incepeti sá scă- 
deti în fiecare parte cu 
un punct la fiecare douà 
rânduri. Când raglanul 
are aceiag lungime ca gi 
aceia a fetelor gi spatelui 
incheiati ochiurile drept. 

Càlcati bine cu o cârpă 
udă bucățile lucrate şi 
coaseti-le pe dos cu fir de 
màtase, càci tine mult mai 
bine decât cu lână. Nas- 
turii din părți sunt cusuti 
pe deasupra căci sunt 
numai de garnitură. Bluza 


En 
Ra QP. 

3 

È 
Li 
e 
MS 
Za y 


4 


Ki 


Y 
d 
P, 
Br, 
pp $ 
ls 
KKR 
A 
K 
K s 


y 
£ 


A 
UI: 


va fi purtatà cu un guler 


de pichet gi o cravată de 
tafta. ; 


(IN VIZITĂ LA „DIMINEAȚA COPIILOR“) , 


Ca să vă spun, nepoteii moşului? Mi-am scos fru- 
mugel hainele, îndată ce am sosit acasă, le-am pus 
pe un scaun, m'am aşezat pe alt scaun, în fața lor, 
şi am început să mă vait, ca un om care boceşte 
un mort. 

— Hainele, hàinutele mele! Hainele, hăinişoarele 
mele! Frumuseţe de costum! Cine ar fi crezut că-mi 
va folosi, în loc de îmbrăcăminte de stradă, tocmai 
de costum de bae? Of, hàinutele mele! 

In timpul acesta, Bică se agezase în colțul odăii, 
aşa cum face Azorică când ştie că are de primit o 
chelfăneală fiindcă a băut laptele cu care trebuia să 
să hrănească o familie întreagă. 

Mă uitai cu coada ochiului la el. Il surprinsei că 
se uita şi el la mine, dar aşa, mai cu economie ca 
să nu-l văd. 

Niciunul nu scoteam o vorbă. Deodată începu să 
strănute. 3 

— Să ştii că a răcit, îmi spusei speriat în gând. 
Dar chibzui puțin şi nici nu mà sculai de pe scaun. 

Strănută din nou. Si mai strănută odată. Mie nici 
prin gând nu-mi trecea să mă uit la el. Iarstrànutà. 
Aga pe furig, mă uitai la el. Incepuse să tremure. 
Atunci sării speriat de pe scaun, uitai şi de haine 
şi de bocit şi alergai spre el. 

— Ce este, Bicutà taicá? Ai răcit? Nu ţi-e bine, 
puiule? 

— Nu-nu-nuuuu, răspunse el, clántánind din gurè. 

Il luai numai decât în braţe gi-l strànsei la piept, 
ca să-l mai încălzesc puțin. Aga, cu el în brațe, mă 
agezai pe fotoliu. 

— Nu-i nimic, puiul mogului — fi spusei — Te 
desbrac numai decât, te bag sub plapomă, îţi fac un 
ceai, îţi dau o aspirină şi până mâine n'ai nimic. 
Hai, fii curagios, că dacă eşti cu Mogu-Licà al tău 
nu ti se întâmplă nimic. 

Nu ştiam ce să-i mai spun, căci frică mare mi se 
strecurase în suflet ca nu cumva bietul bàetag sà se 
fi îmbolnăvit. 

— Vezi, măi Bică, dacă te apuci să pui covrigi 


areas 


pe gâtul lebedelor? Eu îţi cumpăr covrigul să-l mă- 
nânci şi tu faci din el colac de salvare şi mă bagi 
pe mine, cogeamite omul, să mă scald în apaCişmi- 
giului, mai dihai ca pestigorii2l Vorbaaia: Bàetagul 
ăsta Bică, a făcut o bae mică. 

— Hi-hi, începu să râdă Bică. Zău, ce bun esti 
Moşu-Lică! După ce ţi-am făcut ce ţi-am făcut 
— vorba aia: Domnu-acesta Mosu-Licà a făcut o 
bae mică — nu eşti supărat pe mine şi glumesti. 
Vino să te pup pe vârful năsucului, Mosu-Licàl 

Când auzi vorbele astea, dădui numai decât capul 
în lături şi-i spusei: 

— Nu te supăra, Bicutà neică, dar nu mă săruta 
căci ai guturai. 

— Cine ţi-a spus, Moş- Licutuletule, aşa ceva? 

— Păi, nu strànuti una după alta?! 

— Aş, m'am prefăcut doar că strănut şi tremur 
ca să ti se facă dumitale milă de mine şi să te 'mpaci 
că ţi-am făcut bae. 

Să vá mai spun cà la năzdrăvănia asta m'am ridicat 
de pe fotoliu, cu el cu tot şi l-am dus în patul său, 
după ce l-am dezbrăcat gi-l-am îmbrăcat cu două 
rânduri de pijamale? 

Am stins lumina si îi spusei să se culce. Apoi am 
eşit afară din odae şi am închis uga. Bine înțeles 
că rămas singur ma pufnit râsul, gândindu-mă la 
păcăleală ce mi-o trase. Imi adusei aminte însă că 
nu-i dădusem nimic de mâncare. Cu gândul să-l în- 
treb ce ar vrea să mănânce, mă îndreptai spre el şi 
deschisei încetişor uga. Vàrti înăuntru doar capul 
dar îmi fu dat să văd o scenă care îmi muie sufle- 
tul ca pe un burete: Bică se dăduse jos din pat şi 
îngenunchiase în fața icoanei, rugându-se: 

— Doamne Sfinte, iartă mă că l-am pus pe Moşu- 
Lică cel bun să facă o bae gi că i-am murdărit hai- 
nele. Te rog, Doamne, ca de Crăciun să-i spui lui 

os Crăciun să nu-mi mai aducă mie nimic şi în 
schimb să-i dea lui Moşu- Lică un alt costum, căci 
la urma urmei Moşu-Lică este mai cuminte ca mine 
şi -merită şi el un dar. Nu-i aşa?“ 

Apoi se ridică şi se culcă înapoi. Dar deasupra 
patului era o fotografie de a mea. Când o văzu, se 
ridică în genunchi şi-mi sărută tabloul, spunând: 

— Aşa pot să te sărut, Mosu-Licà, că nu-ți dau guturai. 


h 


— Ba poţi să mă sàruti gi aşa, strigai eu atunci, 
de la uşă, venind spre el şi adăogând: 

— Hai, Bicutà, să batem palma, că ne-am împăcat. 

— Să batem, Moşu-Lică, spuse el. Că am putere, 
cu toate că mi-e foame de nu mai văd cu ochii. 


A mâncat Bică în seara aia împărăteşte şi a ador- | 


mit buştean. 

A doua zi de dimineață, cam pe la orele zece veni 
la mine şi îmi spuse: 

— Gata, Mogu-Licutigoruletulel Hai să mergem la 
Mătuşica, că nu mai am răbdare. 

— Să mergem, spusei eu, luându-mi pălăria si 
bastonul. Dar ia să te pri- 
vesc mai întâi dacă eşti 
îmbrăcat ca lumea, ca nu 
cumva s'o superi pe Mă- 
tuşica. 

Mă uitai la el şi 'ntr'ade- 
văr nu i-am găsit nici o 
greşeală. 

— Bravo, Bică, aga-mi 
placi. Hai acum să mergem! 

Cu el de mână, o luai pe 
străzile mai principale ca 
să-i arăt Bucureştiul. Tot 
mergând aga, ajunserăm în 
Calea Victoriei, acolo unde 
se întretae cu Bulevardul 
Elisabeta. 

Bică, grăbit să ajungă 
la Mătuşica, vru să treacă 
drumul. 

— Nu este voe, îi spuse 
sergentul. Asteaptà să sune 
soneria şi să se schimbe 
lumina la stop. 

Bică nu ştia că la Bucu- 
reşti, unde este atâta lume 
şi atâtea maşini şi tramvaie, 
nu se poate trece aşa fără 
socoteală şi cà deaceia s'a 
făcut un anumit plan de 
circulație. 

— Da, dar oamenii cei- 
lalti cum trec?, întrebă 
Bică, arătând la pietonii cari 
traversau drumul pe partea 
îngăduită. 

— Aceia au voe, spuse 
sergentul, cà pe acolo este permis. 

— Bine, dar eu vreau să ajung mai repede la Mă- 
tuşica, spuse Bică gi căută să treacă drumul. 

Sergentul puse mâna pe el şi-i spuses 

— Măi, bàetagule, n'auzi că nu este voe? Ai ràb- 
dare să sune soneria. 

— Dar dacă soneria este stricată, întrebă Bică, eu 
să nu mai merg la Màtugica2 

Iu timpul acesta eu priveam la sergentul care se 
înfuriase de atâtea întrebări şi mă făceam că nici 
nu-l cunosc pe năzdrăvan. 

Sergentul întoarse capul. Bică, profită de această 
clipă şi trecu iarăşi drumul. 

— Pune mâna pe el, domnule sergent, îi şopti 
vardistului, dar nu-i face nimic căci este cu mine. 
De speriat însă, îl poți speria. 

Auzind acestea, sergentul puse mâna pe el, îl aduse 
înapoi şi strigă: / 

— la să mergi la poliție să te judecăm pe loc. 
Cum te chiamă? 

— Bicá. 

— Şi mai cum? 

— Numai Bică. Dar de ce să mă duci la poliție, 
începu el să se vaite. Eu sunt cu dumnealui, adiogá 
el, arătând la mine. 

— Nu mă interesează, strigă sergentul. la legi- 
timează-te? 


DIMINEAȚA 
> COPIILOR 


— Ce să fac? 

— Să arăţi legitimatia, actele, ca să ştiu cine esti. 

— N'am acte, spuse el, că eu sunt mic. 

— Dacă n'ai acte atunci mergi la poliţie. 

— Vai de mine, vai de mine, începu să se vaite 
Bică, privind disperat la mine. Ce mă fac, Moşu-Lică? 

— N'am ce-ţi face! Dacă ai călcat legea, eu nu 
mă pot amesteca. 

— Imprumutá-mi legitimatia dumitale, că eu n'am. 
. Sergentul când auzi aceasta îl puíni râsul. 

— Hai, bàetagule, nu arăţi legitimatia2 

Atunci îi veni lui Bică o idee. Se duse cu ser- 
gentul la primul chiogc şi 
ceru chioşcarului,, Dimineaţa 
Copiilor“. 

Când îl văzu chioscarul, 
îl recunoscu numaidecât şi-i 
spuse: 

— Cu cea mai mare plă- 
cere, domnule Bică. Se poate 
să nu vă servesc. 

li întinse un număr din 
revistă şi mândru, Bică i-o 
arătă sergentului, spunând: 
Bàetagul ăsta Bicá, năzdră- 
van şi fără frică sunt eu, 
domnule Mitică. Şi dumnea- 
lui este Moşu-Lică care se 
iscăleşte aici jos. Acum am 
voe să trec? 

_— Vai de mine! Cu cea 
mai mare plácere! Chiar 
acum, spuse sergentul, mai 
ales cá sunase soneria. 

Cu máinile la spate, Bicá 
trecu drumul, iar eu în urma 
lui de abea îmi tineam râsul. 

— Erai să faci puşcărie, 
Bică? 

— O cam sfeclisem, Moşu- 
Lică dragă, că nu aveam 
legitimatie. Să mergi şi să- 
mi cumperi şi mie două le- 
gitimatii ca sá am Ja mine 
la nevoe. 

— Igi cumpăr şi trei, nu- 
mai grăbeşte pasul, căci 
Mătuşica ne aşteaptă de ju- 
mătate oră, spusei eu. 


In fața revistei gásirám o figancá cu flori. 

— Mogu-Licà, Imprumutá-má, te rog, patruzeci de 
lei să-i iau Mătuşicăi nişte flori, îmi spuse el. 

Şi alese un buchet din cele mai frumoase. Suirăm 
scările redacţiei, când la uge Bicà îmi spuse: 

— Mogu-Licà intră numai dumneata şi eu intru 
la urmă ca să-i fac Mátugicái o surpriză. 


Făcui cum spuse el. Intrai în biroul revistei. Am 
găsit-o pe Mátugica stând şi scriind la birou. Când 
mă văzu, îşi scoase -ochelarii şi mă privi cam uimită: 

— Dar Bică unde este? 

— N'a venit încă, fi spusei eu, făcându-i semn cu 
ochiul. Mătuşica înțelese gi zâmbi. 

— Prea îl laşi să facă năzdrăvănii, Moşu-Lică, 
îmi spuse ea. 

Dar n'apucai să răspund că se deschise uşa şi Bică 
începu să strige: 

— Ura, Màtusico, am venit! 

Şi cu florile în mână veni fuga spre noi, ocoli 
biroul şi se aruncă în brațele Mătuşicăi, începând 
să o sărute. 

— Stai, măi năzdrăvanule, că-mi strici coafura, 
spuse dânsa zâmbind. 

Atunci Bicá puse florile pe mată, uitând să i le 
mai dea, şi cu mâinile amândouă îi agezá Mátugicái 
părul deranjat. (Continuare în pag. 14) 


6 


VÂSTA PĂMÂNTULUI 


Din când în când se svo- 
neşte că un număr Oarecare 
de savanți au început să 
studieze vârsta pământului. 
Nu vă vom descrie aici me- 
todele complicate cu care 
săvârşesc aceste calcule, fie 
cercetând formarea diferi- 
telor pături geologice, fie 
studiind constituția apei o- 
ceanelor, sau bazându-se pe 
fenomene radioactive. 

In schimb e interesant de 
ştiut rezultatele acestor o- 
peratiuni. 

Dupà pàrerea savantilor 
americani, pământul are 
între 1 miliard 430 milioane 
şi 1 miliard 500 mil. de ani. 

Insă alți savanți, fără în- 
doială mai bine informați, 
spun că s'a făcut desiguro 
greşeală în socoteli şi că 
pământul e mai bătrân cu 
câteva milioane de secole. 

Cum nimeni nu trăia la 
naşterea lui, ca să ne spună, 
este greu sá hotărâgti cine 
are dreptate. Insă putem a- 
firma cu siguranță, că dacă 
pământul este chiar atât de 
bătrân cum se spune, atunci 
a ştiut să se mențină foarte 
bine. 


Politetea din 
Tchong-King 


Unul din consulii fran- 
cezi din China, trebuise oda- 
tă să părăsească Nankingul, 
gi se stabilise la Tchong- 
King. Insă în fiecare noapte 
era trezit la orele 3, de o 
muzică drăcească. Aceasta 
din cauză că locuința aces- 
tui consul se găsea în imediata 
vecinătate a unei cazărmi, 
soldaţii învățau să cânte din 
tràmbite, şi-şi luau lecţiile 
tocmai la această oră nepo- 
trivită. Necăjit, consulul se 
duse să se plângă ofițerului 
comandant. Dar fu nevoit 
să se plângă chinezeşte. 

— Excelenţă, spuse el cu 
cea mai mare politeţe, eroii 
care au nemărginita fericire 
de a fi sub ordinele voastre, 


7 


farmecă regulat liniştea nopţilor cu 
sunete melodioase ce-ar putea rivaliza 
până şi cu cântecele broaştelor, legă- 
nând în cea mai desăvârşită armonie 
somnul meu şi al umilei mele familii. 

Cu tot farmecul pe care-l are mu- 
zica aceasta nocturnă pentru urechile 
noastre barbare, noi ne simțim cu toții 
indignati de această favoare ce nu ni 
se cuvine. Aga încât îndrăznesc sà 
sugerez Excelenței voastre, să ordo- 
nati ca elevii să cânte din tràmbite 
mai târziu, aşa încât să nu profităm 
pe nedrept de binefacerile lor ines- 
timabile. 

După aceasta se înclină gi aşteptă 
răspunsul. 

— Excelenţă, zise generalul, nimic 
nu-mi putea face o bucurie mai mare 
decât cuvintele voastre despre eroii 
pe Care am negrăita onoare de ai co- 
manda. 

Inalta apreciere pe care o aveți 
pentru talentul lor, pe care n'ati ezi- 
tat sú-l comparati cu fermecàtorul 
cântec al broaştelor, îmi face o plăcere 
ntegalată decât de aceea cauzată de su- 


netul vocii voastre. Or, Excelenţa 
Voastră ştie foarte bine că limpezi- 
mea aerului la orele 3, face încă şi 
mai dulci sunetele tràmbitelor. Aşa 
încât veți înțelege că nu pot schimba 
această oră, deoarece aşi risca să mic- 
şorez plăcerea pe pe o aveţi ascultând 
cântecele soldaților mei. 


VEZUVIUL ŞI NIAGARA 


Despre un general american se po- 
veateşte următoarea anecdotă: 

Generalul Jackson, se zice că vizi- 
tând odată lucrurile vrednice de văzut 
în Neapole, Insotitorul său l-a făcut 
atent într'o seară asupra Vezuviului, 
care arunca foc. 

— la te uită, i-a zis insotitorul, 
aşa ceva nu aveţi d-le general în A- 
merica dv. de nord. 

— Nu, răspunse Generalul, dar a- 
vem cataractele Niagarei, cari ar fi 
în stare să stingă în mai puţin de 
cinci minute Vezuviul vostru |]... 


1. Inul este o 
plantă care face o 
frumoasă floare 
albăstruie. E cul- 
tivat foarte mult 
în tara noastră. 


5. Inul e scos din 


apă, deslegat şi 
întins la soare 
spre a se usca. 
In acelag timp se 
albeşte. 


2. Pe la sfârşitul 
lui Iunie, inul în- 
gălbeneşte, iar 
frunzele încep să 
cadă. Atunci tre- 
bue cules. 


6. După aceea este 
pus în nişte apara- 
te speciale, mişca- 
te cu mâna sau cu 


3. E cules atunci, 
legat în snopi şi 
cufundat într'o 
apă curgătoare, ca- 
re trece prin a- 
propierea casei. 


7. Nu mai rămân 
decât firele dinà- 
untrul tulpinei ca- 
re sunt pieptănate 


motorul, care-l cu unpieptăne de 
curăță de lemn. fier. 
DIMINEAŢA 


COPIILOR 


4. Inul este ținut 
astfel în apă vreme 
de vreo zece zile, 
până ce partea din 
afară a tulpinei 
ge desprinde. 


8. Firele sunt toar- 
se şi dau cunoscu- 
tul fir de in, din 
care se fac la tarà 
pânzeturi atât de 
frumoase. 


FOST odată 
ca niciodată... 
Toate poveş- 
tile încep la 
fel. A fost 
S odată un fm- 
părat, care avea trei fii. 
Toţi trei erau viteji, fru- 
moşi şi ascultători. Dar 
cel mai mic era mai fru- 
mos, mai viteaz şi mai 
istet decât frații săi. 
Intr'o bună zi, împăra- 
tul se îmbolnăvii de o 
boală, pe care n'o aflaseră 
încă. vracii depe acele 
timpuri. Au venit vrăji- 
tori din toate colțurile 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


lumii, învățați cari ştiau 
pe de rost toate câte se 
află sub soare, dar nici 
unul n'a fost în stare să 
dea de leacul pe care-l 
cerea boala împăratului. 
lar acesta slăbia pe zi ce 
trecea, iar oamenii împă- 
ràtiei au înţeles că de va 
fi să tot meargă astfel, 
vor trebui să pregătească 
înmormântarea celui care 
le-a fost Domn. 

Mai trişti şi mai amă- 
ràti de nenorocirea aceasta 
erau însă cei trei fii. Igi 
iubeau mult tàicutul şi 
ar fi făcut orice, numai 
ca să-l ştie sănătos şi 
voios cum fusese până 
atunci. 

Intr'o zi, când împăra- 
tului îi era mai rău 
decât oricând şi când 
lumea nici nu mai credea 
că se va însănătoşi vreo- 


dată, apăru la curte un 
moşneag, a cărui barbă 
mătura pământul şi ai 
cărui ochi erau atât de 
albaştri, că de te uitai 
mult la-ei, nu mai stiai 
dacă priveşti cerul sau 
adâncul apelor mării. 
Avea mogneagul acesta 
un glas plăcut şi odihni- 
tor, iar în juru-i era atâta 
bunătate, încât copiii îşi 
curmau plânsul când se 
apropia el şi adormiau 
cu zâmbetul pe buze. 

Toc! Toc! Toc! 

— Cine sá batá oare la 
poarta castelului? 

Toc! Toc! Toc! 

— la te du, má flăcău, 
de vezi cine el 

Un copil de casá se sui 
pe un scaun gi deschise 
fereastra, gi-l vázu pe 
mogul nostru cum bátea 
cu toiagul ín stejarul 
porţii. 

— E un moş, spuse co- 
pilul. 


A °, Mandra sS; rex; A 
j so FA 3 y, A a 
E ` Cog Or'ci/ne. ex 


— Si ce vrea 2 

— Ce vrei moşule? 

De afară se auzi glasul 
odihnitor ca- dangăte de 
clopot: 

— Aduc leac împăra- 
tului vostru. 

Treosc! 

Copilul de casá cázu 
de spaimá jos depe scau- 
nul pe care se urcase, 
iar mai marele ogtilor, 
care-l pusese să întrebe, 
începu să sughită de 
uimire. 

- Fuga mă tontule de 
deschide poarta. 
Uşa scàrtài în țăţâni. 


— Intră! 

De abia acum începe 
povestea. 

Moşul nu avea leacul 
la el, dar îl ştia. 

Departe, peste imári gi 
țări, acolo unde se începe 
sfârşitul, unde nu mai 
este nimic, dar unde se 
află tot ce se mai poate 


găsi, se află un palat, ca 
în basme. In palatul 
acesta este o odaie cu 
pàretii de diamant, iar 
în odaia aceea locuegte 
frumoasa frumoaselor, 
Ileana Cosinzeana. Ileana 
are o cutie de aur, fere- 
cată cu şapte lacăte, iar 
în cutia aceea se află o 
floare minunată, pe care 
dacă ar mirosi-o împăra- 
tul, pe loc s'ar face bine. 
Trebue să plece numai 
cineva ca s'o aducă. 

Când a auzit fiul mai 
mare al împăratului de 
minunea aceasta, a sărit 
ca ars depe scaun, stri- 
gând: 

— Plec eu taică. 

— Numai că palatul 
Cosinzenii este păzit de 
un balaur care scuipá 
foc, — spuse mogul. — 
Drumul până acolo este 


DIMINEAŢA 


> COPI 


lung şi greu şi pe cât 
ştiu eu, vieata unui om 
nu-i timp destul sà ajungi 
până acolo. 

Prinţul a rămas pe 
gânduri şi apoi a spus: 

— Eu nu mai sunt tå- 
năr, când va fi să ajung 
la mijlocul drumului nu 
voi mai avea desigur pu- 
tere să merg mai departe. 
Mai bine să plece fratele 
meu. 

— Eu, — spuse acesta 
— nu sunt bătrân, dar 
te pomeneşti că tocmai 
atunci când va fi să fiu 
în fața balaurului nu voi 


ş 
RS 


ILO 


mai avea putere şi voi fi înfrânt. La ce bun toată- 


cazna mea? Să plece mai bine fratele nostru cel 
mic. 

Prâslea, căruia toată lumea îi spunea Făt-Frumos, 
nu spuse nimic. Igi luă desaga şi ce mai avea tre- 
buintá şi porni la drum fără sá mai întrebe încotro 
s'o ia, fiindcă inima sa era aceea care-i arăta calea. 

A mers la început printre oameni, dar aceştia îl 
priveau pieziş fiindcă nu credeau în glasul inimii, 
iar pe bietul Prâslea îl socotiau şui şi visător fără 
rost. Degeaba le spunea bietul băiat, că floarea mi- 
nunată le va fi leac tuturor amărăciunilor vieţii. 

A trecut Prâslea prin pădurea deasă a nepăsării, 
s'a strecurat printre munții prostiei omeneşti, cari 
se băteau în capete şi sdrobiau pe cei cari îi înfrun- 
tau, a băut apă nefnceputá din izvorul vieții veşnice, 
care i-a dat putere credinţei şi visării sale, Si într'un 
înserat, după ce umblase vreme de ani de zile mereu 
înainte fără să mai înainteze, fiindcă acolo unde 
se afla se sfârşia totul, se culcă la umbra unui co- 
pac stufos şi adormi. 

Şi din somnul lui, se trezi din nebăgare de seamă 
tocmai în mijlocul unui vis şi fiindcă nu avea în- 
cotro, trebui să-l viseze până la capăt. 


* 
* * 


Se afla în fața palatului Ilenei Cosinzene. Si 
deşi plecase de zeci de ani dintre oameni, rămăsese 
totuşi tânăr, fiindcă credința gi dorința lui erau vii 
ca odinioară, când pornise la drum. 

(Bine, bine, îmi spuneți voi cari mă ascultați: la 
ce bun toate acestea. Prâslea visa doar, aşa ne-ai 
spus cu câteva rânduri mai sus. Nici eu nu mai 
ştiu dacă visa sau nu. Uneori visurile sunt mai ade- 
vărate decât trăirea aevea şi poate că de data aceasta 
Prâslea se trezise cu adevărat şi tot ceeace i se 
întâmplase mai înainte fusese vie. Ştiţi ceva? S'o 
lăsăm mai bine încurcată). 

— Am ajuns, îşi spuse 
Făt-Frumos bucuros. 

— De ajuns ai ajuns 
flăcăule, dar m'ai uitat 
pe mine, se auzi un glas 
răutăcios. 

— Cine eşti? Aratà-tel 

Si atunci se arătă ba- 
Jaurul cel fioros. Ce să 
vă mai spun cum arăta. 
Mi-e că o să vă speriu. 

— Nu mă cunoşti flă- 
căule, — întrebă dihania 
—,eu sunt îngerul Indo- 
ielii. Nimic nu este pe 
lume, dacă nu spun eu 
că e şi eu n'o spun nici 
odată. Te văd uluit. Am 
să-ți spun un secret: de 
fapt nu ştiu nici eu ni- 
mic şi mă îndoesc de 
toate cele câte le aflu. 
. Prâslea rămase uluit 
auzind balaurul vorbind 
ca un om: 

— Ştiam că eşti fioros 
şi că ucizi oameni, — 
spuse el—,iar nu că stai 
de vorbă cu ei. 

— E o minciună, — 
răspunse balaurul râzând. 
— Eu stau dela începu- 
tul lumii în acest loc şi 
de fiecare dată, când vine 
unul ca tine care vrea să 
intre în castel. stau de 
vorbă cu el şi devenim 
prieteni buni. 


DIMINEAŢA 
0 


COPIILOR 


— Si vin mulți? 

— Nu prea, dar tot vin. 

— Şi unde sunt toți aceia cari au fost înaintea 
mea? 

— Ştiu şi eu unde'or fi? Au murit desigur pe 
drum. Când ajungeau la mine erau tineri şi voioşi 
fiindcă se ştiau aproape de izbândă, dar de îndată 
ce mà apucam de vorbă cu ei, îmbătrâniau, îmbătrâ- 
niau, de mă fnfiorau şi pe mine. Si apoi plecau 
înapoi, voiau să se ducă între oameni, dar pe semne 
că nu mai apucau că facă calea întoarsă. 

Prâslea rămase gânditor. ; 

— Nu vrei să-mi dai voe să intru în castel, s'o 
văd pe Ileana Cosinzeana gi să miros floarea minu- 
nată. E 

— Ho-ho-ho! râse gros balaurul, de se încreți 
carnea de groază pe Făt-Frumos. 

— De ce râzi? 

— Fiindcă îmi ceri şi tu sărmane, tot ce mi-au 
cerut gi cei cari au venit înaintea ta. Nu am ce 
să-ţi fac, vei îmbătrâni gi vei pieri şi tu ca ei. 

— Nu mi-e teamă. 

— Nici n'ai de ce. Află numai, că Ileana Cosin- 
zeana nu există, iar floarea minunată este numai 
închipuire. 

— Atunci ce păzeşti? Ce este castelul acesta? 

— E castelul visurilor, iar eu nu păzesc nimic. 
Sunt pus aci să fac bine şi nu rău. Dacă nu aşi fi 
stat aci dela începutul lumii, ai fi aflat dela ceilalți 
Feti-Frumogi, toate câte fi le-am spus acum gi te-ai 
fi simțit nenorocit gi n'ai fi avut la ce să visezi. 
Gândul Ja Ileana gi la floarea minunată, te-a purtat 
tânăr prin vieatà,te-a ajutat să treci prin cele mai 
grele impasuri. Dacă ai fi ştiut că la capătul stră- 
daniilor tale nu se află nimic, spune drept, ai mai 
fi venit până aci? Floarea minunată pe care o cauţi 
a fost până acum în tine; a fost credința ta nestrá- 
mutată în izbândă şi în 
frumos. Acum ai pierdut-o 
sărmane Făt-Frumos. 


put să plângă şi a ajuns 
la capătul visului. Când 
s'a trezit. în jurul său nu 
se mai afla nici castel şi 
nici balaur. Era singur, 
singurel şi bătrân: un 
moş cu barba albă şi pas 
şovăitor. 

S'a ridicat atunci, ho- 
tărât să vie înapoi între 
oameni şi să le spuie câte 
a aflat dela balaur, ca nu 
cumva să mai pătimească 
cineva ca el. Dar nu mai 
avea putere şi când a 
ajuns acolo pe unde nu- 
mai din când în când se 
avântă vreun om îndrăz- 
net. a căzut sfârşit şi a 
murit. 

Si întradevăr, trecu pe 
acolo un îndrăzneț, care-l 
văzu pe bietul moşneag 
mort Ja margine de drum 
şi crezu că l-a ucis balau- 
rul păzitor al florii mi- 
nunate, despre care aflase 
că ar trăi hât departe, 
dincolo de zare. I s'a 
făcut milă, l-a îngropat 
creştineşte şi i-a pus la 
cap o cruce. Apoi a venit 
în graba mare înapoi în- 
tre ai lui gi le-a povestit, 


10