Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
AJ 43 \ Asta-i altceva -- Ah, Ionele spune profesoara, eşti atât de murdar pe faţă, încât îţi pot spune ce ai mâncat de dimineață. — Ce am mâncat, dom- nişoară ? — Cacao! — Nu e adevărat. Asta am mâncat eri dimineața, aşa că semnul acesta e mai vechiu. Tot la școală — Crocodilul are 128 de dinți... — Auleu, ce trebue să aibe dentistul -de lucru cu ei, oftează din fund Georgică. Mitică în tren — Dati-mi un bilet de clasa III-a. — Dar unde mergeţi?, întreabă casierul. — N'am să-ți dau eu socoteală unde merg, răs- punde Mitică înțepat. Soluția — Coniţă, domnişorul a înghițit o sută de lei. Să mă duc după doctor? — Lasă cănu e nevoie. Adu-mi magnetul c'o scot singură. Profesoara care nu știe lecţia — Mămico, profesoara noastră nu ştia azi lecţia! - = Dece? — A scris pe tablă 2X2 şi ne-a întrebat? pe noi cât face! Cifra 13 — E imposibil să fim treisprezece la masă... — Sunteţi supersti- țoasă? — Nu, dar eu ştiu că am invitat numai douăs- prezece persoane. BUTOR] Biciclistul <` ` sað R — Nu-i înțeleg pe unii biciclişti, de ce se apleacă atât de tare pe ghidon! Radiofonistul — Ce om necinstit a fost negustorul care mi-a vândut aparatul de radio. I-am cerut un aparat ro- mânesc şi el mi-a dat unul care vorbeşte ger- mana! Proverbe Dacă de sărbători faci, nu vei avea ce să îmbraci. Cel ce începe multe, nu isprăveşte nimic. Cine pe sine se laudă, acel mai tare se umileşte, ute! Í hargar: '“Inceputu-i anevoie, urma vine de la sine. Bate seaua Clientul: Cum o mai duceti cu sănătatea? Restauratorul: Bine. Numai cu ochii o duc cam rău. De două luni n'am mai văzut un ban dela dumneata. La restaurant — Nu primesc supa asta! Are o muscă în ea! — Scuzaţi domnule, nu ştiam că nu vă place carnea! — Plângi fiindcă te-a dat afară din serviciu? — Nu, fiindcă mă gân- desc la nenorocita care va veni în slujba asta după mine. Proverbe Limba îndulceşte, limba amàràgte. E mai bine să întrebi de două ori, decât să greşeşti odată. Inegrind pe altul, nu te albeşti pe tine. Lenea este răutăţilor. începutul Mitică soldat Un maior făcea revizie la soldați şi găsi pe unul cu pantalonii murdari. Maiorul îl întrebă sever dacă nu are alții. — Am, s'trăițil — Atunci unde sunt? — In ladă. — Da lada unde-i? — Sub pat. — Atunci deschide-o şi arată pantalonii! — Nu pot. — Cum nu poți, când eu îți ordon? — N'am... n'am cheie, domnule maior. — Dar cheia unde e? — In pantalonii din ladă. Ghicitori cu păcăleli Ce vezi dimineața de două ori, la amiază odată şi seara niciodată? (1 12311) Ce e verde şi face dungi roşii ? (enemy) Ce se află între munte şi deal? (1$) Ce este mare cât o bi- serică şi nu valorează cât o cireaşă? (eiqui n) Cine mânâncă până ce moare si tot nu se sa- tură? (Ined) Un om uituc - Unchiul meu a murit ín timpul unui naufragiu, fiindcă a fost uituc. — Cum asta? — Bine. Când a văzut că se scufundă vaporul şi-a pus colacul de sal- vare, dar a uitat să se arunce în apă. ROMAN PENTRU Rezumatul capitolelor precedente: Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe o educatoare a micuţei, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu tiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetiţa să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la București, unde se intâl- neste cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde frate iui ei adevărul asupra celor în- tâmplate cu puțin mai înainte şi printrun fals, intră în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnișoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul şi o amenință cu denun- farea, dacă nu-i dă si lui jumătate din avere. . Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. 9. Gică sări în picioare si scutură, spunând: — Hai scoală-te repede! Te strigă tata. Copila deschise în cele din urmă ochii. — Venim îndată, răspunse Gică tatălui său. Dând deoparte perdeaua care despărţea în două vagonul, Gică puse apa la fiert, ca să prepare ca- feaua. apucând braţul -fetiţii îl fa = UA UW DIMINEAȚA =Ò $ COPIILOR n aaa > = >> RICHII COPII $I TINERET de MĂTUŞICA Dela moartea mamei lui Gică, copiii trebuiau să gătească. Erau însă neîndemânateci, iar mâinile lor erau adesea arse din această cauză. După ce a mâncat, saltimbancul spuse: — Florico, să-mi speli flanela, iar tu Gică să ungi hamurile cu ceară? Moacă plecă, în timp ce copiii se apucară fiecare de treabă. Florica îngenunchiase în fata unui lighian şi freca de zor flanela, în timp ce Gică lustruia hamu- rile. Pe obrajii copilei curgeau însă lacrimi şiroaie. — Ce-i cu tine Floricico? întrebă Gică lăsându-și lucrul. — Mă dor mâinile, căci nu ştiu să spăl, răspunse ca. — Lasă atunci spălatul. Vino lângă mine. O să spăl eu flanela, după ce îmi termin treaba. După ce lustrui hamurile, Gică luă lighianul și voi să se apuce de spălat. In clipa aceea îi scăpă însă un strigăt de frică. Flanela se rupsese din cauza felului neîndemânatec în care voise s'o spele Florica. — Sa rupt flanela, spuse Gică temător privind în direcţia în care plecase tatăl său. — Nam făcut-o dinadins, oftă Florica. — Lasă, nu plânge Florico. O să încercăm s'o dre- gem şi tata n'o să vadă. Băiatul spălă cum putu mai bine flanela şi o puse la uscat pe o frânghie. Timpul trecea cu repeziciune. Către amiază, Moacă sosi acasă cu un coș încărcat sub braţ. — N'a prea băut astăzi, spuse Gică. Privind flanela adăugă: — Cu atât mai bine. Moacă părea să fie bine dispus. — Hei copii, strigă el — astăzi o să petrecem. Scoase din coşul ce-l avea atârnat de brat o şuncă, niște pâine si trei sticle de vin. Se așeză pe treptele “are duceau în interiorul vagonului, când vântul, bă- tând mai tare, ridică în sus flanela, astfel că se văzu ruptura. — Florico! urlă tiganul. Mi-ai rupt flanela. Aşa ştii să faci treabă? Ce, crezi poate că sunt milionar, ca să-mi pot cumpăra în fiecare zi o flanelă? Se repezi să o lovească pe biata fată, care tremura de frică. In clipa aceea, Gică se strecură între Flo- rica si tatăl său, spunând: — Nu a rupt ea flanela. Eu am rupt-o! — Aşa, tu ai rupt-o? întrebă Moacă furios. — Ei bine, tine plata! | Palma grea a omului lovi obrazul bietului copil. Şi ca să vă învăţ minte, astăzi nu o să căpătațţi de mâncare altceva decât pâine şi apă. Cine nu ştie să muncească nu are dreptul să mănânce! Le dădu copiilor o bucată de pâine uscată, iar el se urcă în vagon cu coşul plin de mâncare şi cu vinul. Florica, înțelegând gestul frumos pe care-l făcuse Gică, se apropie de el şi îmbrăţișşându-l, îl sărută pe obrazul rosit de lovitură. Cu ochii înlăcrămaţi, dar fc- ricit că a scăpat-o pe fetiţă, Gică spuse: — Ştii tu Florico... nu mă mai doare lovitura de când m'ai sărutat. Acuma, de o fi să mai mănânc bă- taie, o să te rog să mă săruţi și o să-mi treacă. 10 “După amiaza trecu încet. Spre seară, cerul se intu- necă, iar o furtună însoţită de o ploaie rece, începu să cadă. Copiii nu aveau curaj să se apropie de vago- nul în care se închisese Moacă. Tiganul băuse tot vi- nul si se culcase, fără se se mai intereseze de cei doi sărmani. Florica începu să tremure. — Mi-e frig, Gică, şopti ea. Plânsul fetiţii îl îndureră nespus de mult pe băiat. Nu ştia ce să facă, ca să-i ajute. Moacă se trezi întrun târziu si deschise usa vagonului. Copiii se strecurară la adăpost. — Culeă-te Florico, spuse băiatul. O să-ţi fac un ceaiu de teiu. Dinţii fetiţii clănțăniau. Florica se băgă sub o haină groasă a lui Moacă si bău ceaiul fierbinte. - Ti-e mai bine acuma? Ti-e cald? Copila dădu din cap. Abea atunci îndrăzni si Gică să se culce. In timpul noptii tresări însă din somn, căci i se păru că o aude plângând. Intr'adevăr, Florica se ridicase în capul oaselor si striga: Ajutor, ajutor... mă bate... vai cum mă bate... a- jutor! Mămico! CAPITOLUL IX. SĂRMANA LILIANA Gică rămăsese împietrit de spaimă. Nu stia ce este cu Florica. O strigă încetişor pe nume și văzând că nu-l aude, îi puse mâna .pe braţ: — Florico! Floricico, trezește-te! Sărmana copilă era însă greu bolnavă si nu-l auzia. In mintea ei înfierbântată Gică lua chipurile cele mai ciudate, care o speriau. Il îndepărtă pe băiatul care încerca să o acopere din nou cu pătura si începu să strige : — Mămico, tăticule, nu mă lăsaţi aici! Nu vedeţi cum mă chinuesc? Gică o îmbrăţișă, dar Florica îl împinse speriată: - Tată, tată, unde eşti?! Ploaia rece de cu o seară înainte fusese fatală pen- tru sănătatea șubredă a copilei. Răcise, iar căldurile bolii o făceau să aibe tot felul de vedenii, care o în- spăimântau. — Nu mă bate domnule, se ruga ea, nu mă mai lovi. Voi spune că esti unchiul meu... că eu sunt Florica Moacă... nu mă bătea. Intre timp se trezise si Moacă. Auzind cuvintele ro- stite de fetiţă, se repezi spre ea. Gică îi sări în cale spunând: — Florica este bolnavă. Ar trebui să chemăm doc- torul din sat. 4 — Ertare, ertare, gemea fetiţa văzându-l pe Moa- că. — Nu o să mai fac niciodată așa. Nu o să mai rup flanela... să nu mă bati... Gică se apropiă de tatăl său și-i spuse cu glas ru- gàtor : — Ce ar fi să chemăm doctorul... bolnavă. — Eşti nebun, răcni Moacă. Nu auzi ce tot vorbește. Vrei să mă bage la închisoare? Nici nu-mi trece prin minte... — Ce ne facem atunci gemu copilul. Dacă ar fi trăit mămica, ar fi îngrijit-o dânsa. Dar asa... Moacă își privi incruntat băiatul şi ar fi voit să-i spuie o vorbă urâtă. Nu-i plăcea să i se amintească de moartea soției lui. Se stăpâni totuși, si prin minte ii trecu o idee fericită. - Ştii ceva, Gică? Av em niște oțet aromatic. Ia şi-i fă comprese pe care să i le pui pe frunte. Mama ta a făcut la fel acum vreo doi ani, când ai fost bolnav si ai avut călduri. După vreo câteva minute, fruntea fetiții era incon- jurată de o compresă umedă. Nu fusese lucru prea 11 sărmana e foarte 2 An alui tale > => şor, deoarece Florica se sbătea si nu voia să-l lase pe Gică să se apropie de dânsa. Sărmanul băiat era grozav de trist. li venia să plângă. Luă mâinile fetiţii într'ale sale și-i spuse cu glas tremurător: — Ce este cu tine Florico? Nu mă recunoști? Eu sunt Gică... o să te faci bine şi o să ne jucăm iarăși pe afară. Trebue să fii însă cuminte... Glasul mulcom al băiatului păru s'o liniştească pe Florica. Fără să mai opuie vreo rezistență, îl lăsă pe Gică să-i puie compresele. Nu mai aiura. Cu toate a- cestea nu recunoștea pe nimeni. Căldurile erau tot atât de mari. Moacă se culcase din nou. Lui Gică i se păru că Florica se făcuse bine. Dar spre dimineaţă biata copilă începu să aiureze din nou. De data aceasta, speriat si fără să-l mai întrebe pe ta- tàl său, Gică se strecură fără să facă sgomot afară din vagon si porni în goana mare spre satul apropiat. Spre marele lui noroc îl întâlni îndată pe paznic, ca- re-i arătă casa doctorului. Mulţumind în grabă omu- lui, Gică porni din nou grăbit. Curând fu în pragul ca- sei. Bătu cu putere la uşă. Doctorul scoase capul pe fereastră şi-l întrebă ce vrea. Gică își spuse în câteva cuvinte păsul. — Bine! Aşteaptă puțin, că vin cu tine, spuse me- dicul. — Dar, domnule doctor... începu să spuie Gică Bietul băiat nu stia cum să spuie omului, că tatăl său nu doreşte ca să vie la ei si se teme gândindu-se la ceea ce avea să se întâmple. — Domnule doctor... poate că-mi puteţi da un me- dicament pe care să-l duc verișoarei mele, — spuse - el - stră. - Nu se poate băeţele, spuse doctorul. Trebue să o văd întâi pe bolnavă si numai după aceea pot să-i dau un medicament. Mi-ai spus apoi, că vagonul vos- tru nu este departe. Las'că viu... — Vedeți’ dumneavoastră... mai încercă să Gică, ... tata... Ê == H lasà... dacà este vorba de bani, nu avea nici o grijă. Băiatul se rosi ca focul. — Nu, nu-i asta... tata nu vrea să vie vreun doctor la noi... ar fi furios... eu am venit fără știrea lui... Pe Gică îl podidiră lacrimile. „ fără să mai trebue să vă deranjaţi dumneavoa- spuie (Va urma) DIMINEATA; TI SR Z COPIILOR t -A O ` w 5 2 7 4 = z ESI PE: Ti D 7 IEI A z i JACKSON, PRIETENUL VUNBLEN TRAD. DE ELVIRA CALAN EPARTE de noi si de ținuturile noastre, peste mări si tàri se află un continent numit Africa. Aci e patria celor mai săłbatice fiare, celor mai încâlcite pă- duri, celor mai ciudati oameni. Negrii oao băştinaşi nu se împacă decât foarte greu cu Tegilé care propováduesc pacea, linistea si drep- tatea. Ei trebue opriti cu forta dela jocurile lor sân- geroase. In pàdurile dese gi incâlcite, numite jungle, se petrec cele mai ciudate întâmplări. Albii cari trăesc acolo duc o luptă continuă cu răutatea, ura şi viclenia negrilor. LUPTA LEOPARDULUI Chekedi, şeful unuia din triburile de negrii din Africa centrală, era fericit. Mai de mult, înainte ca Guvernul Englez să fi prefăcut teritoriul său într'o parte din marea Rezervă de Animale, el petrecea cum fi poftea inima. Dar nu-i mai era îngăduit să arunce sacrificii omeneşti crocodilului sfânt. Dacă ar fi fost prins făcând aceasta, oamenii. albi l-ar fi spânzurat de po- mul cel mai apropiat. In multe feluri se distra Chekedi înainte, dar acestea erau oprite acum. Aşa era trimiterea oame- nilor săi la jaf, pe teritoriul inamic, sau vechiul obiceiu al tăerii mâinilor, celui care l-ar fi jignit. Cu toate acestea, aşa bătrân cum era, tot mai găsea cum să-şi petrecă vremea. Gemetele care răsunau în junglă, arătau că se distra tocmai în felul său. Aşezat pe o buturugă în mijlocul kraalului, încon- jurat de gloata sgomotoasă a negrilor, Chekedi pri- vea la un spectacol plăcut. Acesta era o luptă în care lui nu i se putea întâmpla nimic. Se băteau un leopard şi un câine. Intr'o luptă cinstită, câinele n'ar fi avut sorți de câştig; dar nu era o bătălie cinstită. Picioarele dinapoi ale leopar- dului, erau legate de un copac din mijlocul satului. Putea să se mişte numai cât îl lăsau frânghiile şi-şi putea întrebuința doar botul şi labele dinainte. Dar chiar şi acestea îi fuseseră împiedecate. Câinele era o corcitură, din aceia care abundă în satele africane, jumătate sălbatici şi totdeauna morti de foame. Târându-se şi mugind, leopardul aştepta câinele care se învârtea împrejur. Era prevăzător, dar se încredea prea multiîn legăturile duşmanului său. El sări exact cu o fracțiune de milimetru prea aproape. Leopardul se repezi cu un muget năpraznic. Se aruncă mai mult decât îl lăsau frânghiile şi fu smucit înapoi. Dar săritura îl dusese destul de departe. Când căzu, ghiarele sale înconvoiate traseră câinele lângă e]. Il muşcă, până când acesta muri cu sira spinării sdrobită. Leopardul aruncă trupul neînsuflețit cu o mişcare disprețuitoare a capului şi se târâ lângă pom aştep- tând alt duşman. Chekedi aplaudă mulțumit; fața sa răutăcioasă se sbârcea într'un râs oribil. Cercul de privitori, bărbaţi, femei şi copii, strigau şi săreau de bucurie. „Altul, altul, ceru şeful. Cu adevărat că n'am mai văzut de multe luni aşa ceva. Leopardul acesta se luptă straşnic“. „Ăsta-i va veni de leac!“ strigă gloata când fu adus alt câine, mai mare şi mai sălbatic decât celălalt. Leopardul înțelese că i-a sosit sfârşitul. Nu mai putea fi nici-o scăpare. Opt câini fuseseră aruncați asupra lui şi-i bătuse pe toţi; dar acum se simțea rău. Il durea pieptul şi i se tăiaseră labele în zadar- nicele-i încercări de a-şi rupe legăturile. Blana lui fru- moasă era ruptă şi însângerată şi una din urechi îi ` fusese sfâșiată. Insă nici gând de renunțare în inima lui sălbatică. Va lupta până la sfârşit. Când apăru câinele el scrâşni din dinți şi-şi încleştă ghiarele în pământ. Apoi mugi şi sări. Câinele se dădu înapoi. Legăturiie traseră leopar- dul care începu să se sbată. Indată câinele îi sări în spate şi ghiarele lui ascuţite ca un briciu tăiară cu cruzime blana duşmanului, înainte ca acesta să poată să se apere. El încercă să se întoarcă, dar câinele încleştă colții, ca o capcană de oţel, în gâtul său, aplecându-l la pământ. Pentru leopard aceasta însemna sfârşitul. Intr'o clipă i-ar fi fost rupt gâtul dacă nu i-ar fi sositun om alb în ajutor. Acesta îşi făcu loc prin gloata pri- vitorilor, împingându-i încoace şi'ncolo. El tăbărt peste animalele care se luptau şi două mâini de fier se încleştară pe gâtul câinelui, silindu-l să se dea la o parte. Apoi omul se îndreptă. El ridică în aer câinele şi cu o mişcare a umerilor, îl aruncă peste capetele negrilor; câinele căzu lângă peretele unei colibe, la marginea satului. Iar străinul sări la o parte, tocmai TERTI TOP PETERO ki când se repezea leopardul la el, lăsând în colții fiarei, o fâşie din pantalonii săi kaki. Ei privi drept în fața lui Chekedi, cu ochii albaştri scânteetori. „Laşilor! Ce joc e ăsta, să aruncați câinii voştri păcătoşi împotriva unui animal care ar lupta cu o sută din ei, dacă ar fi liber? strigă el. Nu vă este ruşine? Nu cunoaşteţi ordinul Guvernului — că în ținutul acesta animalele trebue să trăiască în pace?" Şeful sări furios în picioare. „Cine eşti tu, omule alb?“ întrebă el. „Cine sunt? Un slujitor al Guvernului. Datoria mea e să priveghez asupra animalelor din departa- mentul acesta. Oamenii mă numesc Jackson, prietenul junglei“. Jackson, prietenul junglei! La numele acesta, toată lumea se trase cu un pas înapoi. Faima acestui om se răspândise în lungul şi'n latul ținutului. In satele singuratice, tobele sunau ca să vestească isprăvile sale. Superstițioşii localnici povesteau, că înțelege limba tuturor animalelor şi le face să-i asculte po- runcile. Adevărul este că Jackson nu era decât un strălucit doctor al fiarelor, Işi începuse cariera de chirurg veterinar într'un orăşel din Anglia. Insă găsise că slujba sa era plictisitoare şi sealipise unei menajerii călătoare. Aci descoperise că ştie cum să se poarte cu fiarele, şi plecase în cea mai mare rezervă, de animale din lume, căutând să fie folositor superiorilor săi, şi mai ales, prietenilor săi, animalele. CURSA DE ELEFANȚI Jackson privea înflăcărat gloata negrilor. Dacă era ceva ce nu putea suferi, aceasta era cruzimea față de animale. In timp ce Chekedi tăcea, neştiind ce să răspundă, unul din războinicii săi se desprinse din mulțime, legânându-şi lancea. Era un luptător înalt, cu o figură ca de gorilă şi atât de tare ca şi o stâncă. „Nu ne trebue oameni albi aici”, n'au nici-un drept!“ Ba fu mai îndrăzneț. Isi aruncă lancea şi dădu lui Jackson o lovitură dureroasă în brațul drept. Era destul. Singur în mijlocul negrilor el înţelese că, dacă nu va da un exemplu, cu toții vor tăbărâ asupra lui. Aşa că sări ca un tigru, şi pe când cu dreapta înlătura lancea, pumnul stâng se repezea cu o putere teribilă, în fața războinicului. Acesta căzu ca o cârpă udă şi începu să găfâe. Inainte să-şi vină în fire, Jackson îl aruncă la picioarele privitorilor unde rămase nemişcat, ca un bolovan. Apoi doctorul privi gloata înfricoşată şi cu o miş- care disprețuitoare a umerilor se întoarse către leopard. Oricine putea să-şi dea seama că sărmanul animal era pe moarte, căci zăcea atârnat de frânghii şi gâfâia din greu. Din rănile sale curgea sângele. Lungul şir de bătălii îl sfârşiseră, ochii lui scân- teetori, priveau cu ură spre călăii săi. Jackson scoase din ranita pe care o purta,o sticlă şi un burete. El vărsă pe acesta conținutul sticlei. Mirosul greu al cloroformului ajunse până la nasurile negrilor. Un sunet uşor eşi dintre buzele omului alb, când se apropie de leopard. Sunetul acesta părea căliniş- teşte animalul care nu făcu nici-o mişcare. Repede, doctorul apropie buretele de nările fiarei, silind-o să respire doctoria In câteva minute, suferințele sale se sfârşiseră. Apoi se ridică, privind pe şef cu înverşunare. „Dacă este o dreptate pe lume, sufletul acestui leopard te va duce în mormânt, strigă el. Sufletele (Continuare în pag. 14) strigă el. „Ei 7 R Gia! IATĂ-L GATA DE BOXAT CU MÂNUSILE'MBRACAȚ EL SĂ DEA SE PREGĂTEȘTE, ÎNSĂ MINGEA ÏL Pate NU E GREU DUPĂ WM VEL > NU VREI Si Tu $ Că (Aa 28 RADE BOXERUL DE EL: | - HALAL DE-AŞA VOINICEL. met si CAND TRASE INCO DAT! Œœ > 'IATÀ CE SA ÎNTÂMPLAT . "iN TONOGLOBINE DA VOIOSIE SI SĂNĂTATE azi rar ème JACKSON, PRIETENUL JUNGLEI AAARAARAAAAAA ARE VP RA NARA IAA AAA AAA ESEE EEEIEE EEEN (Urmare din pagina 13) tuturor leoparzilor îţi vor turbura visurile şi-ţi vor face o povară din viațâ“, Apucăturile lui Chekedi se schimbaseră. Felul în care Jickson invinsese cu mâinile goale, cel mai pu- teraic sapus de-al său, şi uşurinţa cu care sfârşise suferințeie leopardului, îl impresionaseră. Pe de altă parte, ştia că făcuse o crimă. Văzuse unul din războinicii săi spânzurat pentru ucidere de Gavernatorul alb al districtului. Teama de a nu pâţi la fel, îl făcu prevăzător şi umil. „Văd acum ce greş=ală mare am făcut, spuse el. Văd acum că înțelepciunea ta e mai mare ca a mea, după cum lumina soarelui e mai mare ca a lunei. Poveştile pe care le-am auzit despre tine, sunt ade- vărate.“ „Destul cu linguşiriie, îl intrerupse albul. Te cu- nosc destul debine, şi tot ce-am sá ti spun, e aceasta: dacă aud că mai chinueşti animalele te duc la Mgoni. Ştii ce o să-ți facâ? O să te trimită la închi- Soare pentru o lună sau două şi o să-ți dea doar pâine şi apă. Ti-ar place?“ Miatea vicleană a lui Chekedi lucra cu repeziciune. Avea un respect puternic față de legile şi pedepsele oamenilor albi, cu toate că nu le înțelegea. N'ar fi vrut ca Jackson să raporteze ce văzuse în kraalul său. Pe de altă parte mar fi vrut nici să-l omoare. Ar fi fost prea primejdios. Dar ce-ar fi dacă i s'ar întâmpla un „accident?“ Iatr'o clipă îşi făcuse planul. „Animalele sălbatece vor fi de acum frații şi su- rorile mele“, spuse el. „Foarte migulitor pentru ele“ murmură doctorul. „De acum îmi vor tine loc de tată şi de mamă, de unchiu şi de vár, urmă şeful. Ca să-ți dovedesc că spun adevărul, am să-ți povestesc ceva care face să-ți sâng:re inima. Acum o oră, unul dintre băeţi veni în sat cu o veste rea. Gisise în junglă o biată miimaţă care îşi rupsese picioarele şi zăcea fără ajutor așteptând să moară de foame sau să fie mân- cată de fiarele sălbatece.“ „Unde era?“ întrebă Jackson repede, căci orice animal rănit era sigur de ajutorul său. „La câţiva paşi de aici. Prin vrăjile tale, poate ai putea sâ-l vindeci.' „Oricum, ceva tot voiu putea să-i fac. Unde e băia- tul care cunoaşte locul?“ Chckedi chemă unul dintre negrii. Era un tânăr cu o bucată de stofă murdară în jurul coapselor, cu brățari de alamă şi cu picioarele mari şi late. Șeful îi vorbi într'un dialect pe care albul nu-l înțelegea. Rinjind, băiatul dădu din cap. „Urmează-l pe Ngani, îl sfătui şeful pe Jackson. El te va conduce pană la locul unde zăcea maimuța rănită.“ „Mergi înainte Ngani“ ordonă doctorul, şi cum negrii se dădeau la o parte ca să-i lase să treacă, el urmă biiatul afară din sat. Ei apucară pe o cărare care ducea spre apus şi o urmară ap'oape un sfert de oră. Apoi cotiiă pe alt drum care s: ramifica în unghiu drept şi al cărui capăt era ascuns de frunzişul des. Aci băiatul se opri. „Maimuţa e acolo“ spuse el dându-se înapoi ca să-i facă loc albului. Acesta dădu cu mâna dreaptă ramurile la o parte şi păşi înainte. Dar călcă în gol. Piciorul său stră- bătuse o pătură subțire de iarbă şi spini şi el căzu înainte, pierzându-şi echilibrul. Pamântul fărămicios pe care-i rămăsese piciorul stâng nu-i dădu nici-un punct de reazim. El rupse pătura de iarbă şi spini, cu tot corpul, şi căzu într'o cursă de elefanți. Noroc că fundul gropii era acoperit cu noroiu şi apă; altfel şi-ar fi rupt un picior sau o mână. Totuşi, lovitura fusese prea tare. Câteva clipe Jackson se sbătu în noroiu pe jumătate înecat şi ameţit. Prin întuneric auzi un râs batjocoritor, apoi totul se linişti din nou. In kraalul său, Chekedi şoptea cu răutate: „Cine ar putea să ne învinovățească de moartea omului alb? Nimeni nu va fi în stare s'o dovedească. El va fi strivit de un elefant sau alt animal sălbatec, ori va muri de foame. Dacă totuşi i se vor desco- peri rămăşiţele, vor crede cu toții că a căzut în groapă din întâmplare. De acum nu ne va mai strica jocurile. (Va urma.) Leopard=fiară sălbatică din clasa pisicilor, are forma unui tigru, trăeşte în Asia şi Africa. Kraal=—sat de negrii. Cloroform= substanţă lichidă care se întrebuințează în medicină la adormirea bolnavilor; în cantitate mai mare provoacă moartea. Mgoni=—numele dat de negrii guvernatorului alb. ~ A i LUNA ABONAMENTELOR EFTINE Toţi copiii cari se abonează până în ziua de 31 Martie 1939 la revista noastră, trimițând banii prin CEC, mandat postal sau plătind direct la administrație se bucură de următoarele reduceri . lei 150 în loc de 200 1⁄4 an. 3 13:25 ` A GRABITI-VÀ! D TOMT ETEA TA CO R ITE 10 R S ë d d 4 , M Abonament : ? ? è a h. bee — g trada Constantin Mille 9—11, — Bucuresti ° aa e a a a a a rr a 14 AVENTURI T RÁITE nea drumului, asteptând desfăşura- rea evenimentelor. Insfârsit, iată cabina albă de ciment: stațiunea electrică, pe pe- retele càreia stātea scris, alāturi de un craniu: PERICOL DE MOARTE! Cáutai cheia în buzunar. Dezas- tru! O uitasem acasă. Si timpul trecea... In douăsprezece minute trenurile vor sosi, vor intra amân- două pe aceias linie, într'un sgomot asurzitor de maşini ciocnite. Din fericire privirea îmi căzu pe o rangă de fier, azvârlită la doi pasi de mine. O ridicai. Un efort si usa fu des- chisá. In clipa aceia un fum gros năvăli în afəră. Cabina luase foc. Acesta era cauza dezastrului. Tu- burile de cauciuc izolator ardeau pe o lungime de câțiva metri. — Să chemăm pompierii! — Da. Du-te imediat! Tovarăşul fugi. După câteva cli- pe îmi dădui seama că toată stră- dania va fi] de pomană. Pompierii vor veni prea târziu. Nu rămânea decât o singură soluție: să sting eu însumi incendiul. (Urmarea din pagina a 3-a) Făcui un pas. Incă unul. Avui prea multă încredere în puterile mele. Fumul era de nestrabătut. Fiăcâri albastre însă începură să-mi joace înaintea ochilor. Păreau că se întind dealungul firului principal. Fără niciun moment de zâbavă îmi scosei haina. Mă sprijinii de o bară de fier. Aşa înaintai prin fum. Aruncai haina peste flăcări. Dispărură nu- maidecât. Asta a fost tot. Eram bucuros. Dar simții că mă sufoc. Trebuiam acum să mă îndrept spre manivela de semnalizare. Făcui doi paşi. Nu mai puteam să respir. Mai făcui unul. Dar încă unul era peste putință. Mă sufocam. Fumul mă înăbuşea. Căzui jos în nesimţire. Se auziră sgomote. Oh! Câţiva to- varăşi sosiră în această clipă. Erau înarmați cu lâmpi electrice. Mă ri- dicai repede şi, cu ei împreună, căutai tabloul disjunctoarelor. Erau în regulă. Numai un cauciuc, care arsese, alunecase, oprind tot meca- nismul. In două secunde, cu ajutorul unui cleştişor, totul fu în regulă. Micile ace se puseră numaidecât in miş- care. Curentul fusese restabilit. leşirăm afară. Nu va puteţi închi- pui uriaşa bucurie care ne năpădi când văzurem semnalele din nou luminoase. Ochii tuturora erau plini de lacrimi. Incepurim să sàrim de bucurie şi să ne îmbrățişăm ca nişte copii. decundele trec. Apare o lumină roşie. Expresul de Lille. Lumina creşte. Creşte. Creşte. Trenul trece prin gară ca un fulger. Incă două clipe. Exyresul de Epinay. Trece şi el, fără să bage în seamă gara. Gara în care un simplu fir de cau- ciuc ar fi putut provoca moartea tuturor acelora cari se aflau în cele două trenuri, petrecându-şi acum vremea cetind vre-un jurnal sau ascultând glumele vre-unui tovărăş de drum cam guraliv. Şi acum, domnule reporter, ascul- tă-mă — îşi încheie povestirea bravul erou Emile Baudour — aceste două trenuri îmi apar în fiecare zi, chiar şi în vis... ŞTIETOT PP PAGINA FETIŢELOR (Urmarea din pagina a 4-a) COLȚUL PĂPUȘILOR O BIBLIOTECĂ Intr'unul din numerile trecute ale revistei noastre am dat un frumos model pentru un birou de păpuşe astăzi continuăm mobilatul odăii cu o bibliotecă, care va fi şi ea executată cu aceeaşi hârtie cu care a fost făcut şi biroul. Partea de jos a bibliotecii nu are nevoe de multe explicaţii, căci ar fi să repetim cele spuse pentru biroul de data trecută, căci şi aceasta este făcută ca şi aceea a biroului din cutii de chibrituri; vedeti însă că biblioteca are în fiecare parte numai trei sertare | Să trecem acum la partea de sus a mobilei. Procu- rați-vă o cutie atât de mare ca să poată acoperi ser- tarele b.b iotecii şi să aibe o înălțime de aproape doisprezece centimetri. Adâncimea trebue să fie de cel puțin doi centimetri. Căptuşiţi cutia cu hârtia cu care veți acoperi apoi toată mobila. Inăuntrul cutiei faceți cele două despărțituri verti- cale pe care le vedeti în ilustrația noastră şi care vor fi din carton acoperit cu aceeaşi hârtie cu care este îmbrăcată toată biblioteca. Aveţi astfel trei spaţii. Spaţiul din mijloc va fi pentru cărţi, iar cele de o parte şi alta vor fi între- buințate pentru mici bibelouri. Mai faceți câteva rafturi pentru cărți tot din carton. După ce ati terminat partea de sus a bibliotecii o lipiţi- pe partea de jos, şi mobila este gata. Pentru a asigura o rezistență mai mare acestei 15 mobile, vă sfătuesc să lipiţi pe partea din dosul mobilei un carton de sus până jos. FLOAREA INGERULUI No See M PITICI CEI Buni Sa 27% HÍ Í DIMINEATA copmor Acum câteva cărți pentru bibliotecă. Tüáiati din carton atâtea dreptunghiuri câte cărți aveti nevoe, bineînțeles că mărimea trebue să corespundă înălpmii rafturilor bibliotecii, căptuşiți aceste cartoane cu hârtie colorată şi îndoiţi-le în ferma unei cărți. Când îndoiți trebue să aveti grije să 'ăsați la spatele căr- tii un loc pe care să puteți pune o etichetă cu titlul cărților. Cu puțină răbdare şi atenție veţi putea face această mobilă frumoasă cu care veți uimi pe toți. DIMINEAŢA COPIILOR re IN NOAPTE... 59--009--099--099- ORIZONTAL: 2) Arma cu care se apără albina. 4) Apăru de după colţ. 5) Zeul soarelui la vechii Egipteni: 7) Proverbul spune că în cel fără câini poți să te plimbi fără băț. 8) Mobilă, un fel de dulap. 10) Mân- gâiere dulce a necazurilor. 15) Tim- pul când sboară liliecii, ies bufniţele din ruine şi câinii urlă înfiorător la lună. 18) Linişte, linişte can mormânt... şi nu-i nimeni pe aproape. 20) Posed. 22) Dumnealui de colo. 23) Jaf... la borcanul cu dulceaţă. 25) Copilul botezat de nas. 26) Zece... dar pe jumătate. 27) Cântecul lui Griveiu la lună. 30) Apare noaptea ca un disc de aur pe cerul presărat cu stele (ca o regină între ele). 31) Un fel de polițaiu înainte vreme. 32) Răstorn pământul cu plugul. 33) Notă cu care începe cântecul motanului noaptea. VERTICAL: 1) Când nu-i nimeni noaptea, ei latră la lună. 3) La re- vedere. 4) Jumătate din „Irod“. 5) Urli ca vitele. 6) Pom în care cresc alune. 7) Iti vine odată cu foamea. 8) Răspund când mă scoate la lecţie. 9) E fabricată de albine şi din ea se fac lumânări. 11) Ca la 4 vertical. 12) Instrument de suflat, un fel de flaut. 13) „Ata fără sfârşit. 14) O şuviță luminoasă venită din lună în casă. 16) Casă de filmegermană. 17) Un fel de balaur în basmele olte- neşti. 19) Navigaţia Fluvială Ro- mână. 20) Metal de culoarea lunii. 21) In noaptea Sfântă ei au -găsit pe Isus, călăuziți fiind de o stea luminoasă. 24) Fruct bun de mâncat. 28) „Tap fără coadă! 29) Dumneata. Luna Martie ~- PREȚUL 5 LEI. E eA AE i CUPON DE JOCURI Numele şi pronumele ..................... Seria |! imprimeriii PAN Yj P LO RES DERA N Ld L ; 2 idle E ER. VRETI SÁ DESENATI?... „dacă da, atunci innegriti cu cre- ionul spaţiile însemnate cu un punct negru şi veţi obține o poză frumoasă. (Labirint) Cocoşelul de sus tare-ar vrea să-l ia de creastă pe celălalt... Insă prea e drumul încurcat... Cum va ajunge totuşi la el? 7 SŞSARADĂ Partea primă e la țară Pretuit iarnă si vară ; Cea de-a doua-i mititică O literă singurică ; Cea de-a treia v'aş dori Să n'aveti de ce-o rosti ; Totul e bun de mâncare „ Copt, prăjit cum vrea oricare. x A. R. ma â S muma O lòXutàë o ò si t 9 pe 20 O ŞI sòri T an ciocul le-a'ncercat Sthunele ov r&sun at d cu nel <S 1) A ric e puisor istet Droga las 5 indròznet /ncivaoT de-asa minune, Dor oceosTa a plesni t Dânsul Trage-acurn de shtune. Si in fofa t-a Tovit ~ è _ AS M DRAGII MEI, O veste tristá a strábátut cu o săptămână înainte întreaga țară. Păstorul sufletesc al României, Inalt Prea Sfinția Sa Patriarhul Miron Cristea a fost chemat de bunul Dumnezeu la dreapta Sa. Pentru întreaga suflare românea- scă, dispariția Păstorului sufletesc este o mare pierdere, căci în afară de faptul că a fost un om sfânt, acela care a fost Patriarhul țării a fost şi un patriot luminat, un om carea luptat întreaga sa viață pentru binele poporului nostru. A fost fecior de țărani din Ardeal, dar a învăţat mult, s'a străduit şi a dus o viaţă fără de prihană astfel că Dumnezeu l-a ajutat să urce cea mai însemnată treaptă care este hărăzită slujitorilor săi. Pe vremea când Ardealul nu era alipit de Patria Mumă, Patriarhul Miron Cristea a fost cel carea îmbărbătat poporul şi peconducătorii lui, ——. i că Dumnezeu este DIMINEAŢA IRI Ppa COPIILOR _ de partea dreptății şi că fără îndo- ială ei vor fi aceia cari vor izbândi. ?,După Unirea cea mare, urcându-se pe tronul Patriarhal, tot el a fost conducătorul sufletesc al neamului. Nu a existat imbold patriotic, nu a existat faptă mare şi bună, la care să nu fi luat şi el parte. In ultimul an, luminatul condu- cător al țării noastre, Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, L-a chemat alături de Dânsul, ca să-L âjute la conducerea trebilor țării. Fără să tie seama de vârstă şi bătrâneţe, I.P.S.S. a muncit cu râvnă, luând parte la cele mai de seamă fapte pe care le-a cunoscut istoria țării. I.P.S.S. Patriarhul Miron Cristea al României, a murit aşa cum se cuvine unui om iubitor de patrie, la datorie. Seara, când vă culcați şi vă spu- neti rugăciunea, nuuitați dragii mei, să-L rugați pe bunul Dumnezeu să-l odihnească în paza Lui, pe celcare a fost un sfânt şi un bun român, pe Primul Patriarh al României. CEE 7 DIMINEAȚA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicaţi- unilor Periodice la Trib. Hfov S. 1. Com. =| Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE = Editura „Ziarul", S. A. R., Bucuresti Tariful abonamentelor la revista „DIMINEATA COPIIL O R". — in țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. In străinătate: I. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—Il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. ANUL XV 15 MARTIE 1939 No. 788 TUT UN U L de GRIGORE BAZ, preot si învățător A unul ce nu mai călătorisem pe locurile acele, ob:ervam tot cuprinsul. Cáruta care mă ducea, coborîse o vale mare, trecuse un pod vechi de piatră gi acum urca dealul lung si greu. Stăpânul, un dascăl bătrân de la o biserică, lăsase caii în voie la deal şi se dădu pe jos. Nu departe de drum în miriştea lanului răsăria din pământ o piatră mare cubică, roasă şi înegrită de vremi. Era un motiv de a lega o vorbă: — Ce-i piatra asta, moş dascăle? Intrebarea mea îl făcu să-şi aducă aminte de piatră, pe care altfel n'o observase şi îşi făcu îndată semnul crucii: — Aici, zise el, a fost o mânăstire, da de mult, tare demult. Azi nu se mai ştie nici veleatul ei. A rămas doar prestolul, piatra asta mare, care pe cât se vede, e lucrată pe de-a'ntregul. Noi îi zicem aici: „unde-a crăpat dracu“. — De ce-i zice aşa? — Apoi, să vezi: lumea vor- beşte, dar că-i aşa, că nu-i aşa, numai Dumnezeu ştie ; eu ce-am cumpărat, aceea vând. Zice că aici a fost o mânăstire cu mai mulți călugări. Unul dintre ei, cine ştie cum l-o fi chemat, era rânduit de starețul să umble cu milostenia prin lume. Se ducea într'un sat, aduna ce-i dădeau credincioşii şi trecea în altul. Da odată înoptase pe drum şi se oploşi la o moară de apă. A intrat el acolo şi n'a găsit pe nimeni: era o moară părăsită. S'a gândit omul: de trudit, sunt trudit; de 'ntuneric e 'ntuneric ce să mai umblu? Mă liniştesc aici până 'n ziuă şi pe urmă plec înainte. Aşa a chipuluit el unde-ar fi mai bine să se culce. Si s'a grămădit în coşul morii cu traista lângă dânsul; în traistă avea şi el un cocoș. Şi a aţipit un răstimp. Dar de la o vreme — poate era” miezul nopții sau poate mai târziu, aude el dupăind pe punte, pe urmă a scârțiit uşa... intrase cineva. Cine să fie, se gândia călugărul. Dar în scurt mai intră unul, şi iar mai intră,şi iar, şi iar, intrau dupăind pe scândurile punţii unul după. altul. Trebue să fie nişte hoți, se gândia călugărul, şi nici nu sufla din ascunzătoarea lui. Acum se făcea mişcare se dădeau toti la o parte, se cunoştea că a intrat cineva mai mare peste adunarea asta. Și s'a făcut îndată linişte. Un glas răsună: — Tu, cutare — şi-l cheamă pe un nume ciudat, care nu-i pe lume — ce-ai făcut azi? — Eu, zice, am fost în iarmarocul din târgul cutare; am pus la cale o tâlhărie de buzunar, am potrivit ca păgubaşul să-l prindă pe hot şi s'au bătut, de n'or mai fi oameni. După ce lumea i-a despărțit, şi-au făgăduit cu jurământ să se omoare unul pe altul. — Bine; să stai de dânşii, ca să-i căpătăm. Dar tu? Si strigă pe altul. — Eu am umblat printre plu- gari. Am îndemnat pe unul să „taie o brazdă din ogorul veci- nului; vecinul s'a mâniat, a înjurat, a blestemat, apoi l-a: dat în judecată. Incă n'am is- prăvit cu ei: am să durez un proces de zeci de ani, cu mar- turi mincinoşi, cu cheltueli mari, cu răzbunări, până ce-oi căpăta de aci mai multe suflete. — Bun. Să-i tii din scurt, să nu fii leneş. Să vie altul. Tu ce lucrezi? — Eu deo lună de când stau de o femeie să-şi lase bărbatul şi să fugă cu altul. Nu puteam singur; am luat în ajutor şi o babă, şi aşa azi i-am pornit pe drum. L-am pornit şi pe pă- gubaş pe urma lor şi mi-a fă- găduit cu afurisenie că le face felul amândorura. Dac'a fi el om de ispravă, căpătăm trei dintr'o dată şi cu baba patru. — Bine. Să te tii de treabă. Ia seama, că femeile se capătă uşor, dar şi mai uşor le pierzi, pentrucă ; după orice păca} COPIILOR > aa ALE noT œC - IS r. alergá îndată la biserică. Călugărul a înţeles bine acum, că se află în moara dcacuior, cari veniseră „la poruncă“; a scos încetişor mâna dreaptă şi şi-a făcut cruce. Asta-i dâdu curaj şi ascultă mai departe: — Dar tu de colo? — Eu am pe azi un suflet: un mort din beţie, fost client la crâşma dată în sama mea. — Bine; tu? — Eu aduc pe azi un boier mare: a pierdut totul în cărți şi şi-a sburat creerii. Şi tot aşa le-a luat sama Scaraoschi cel mare la fiecare drac, pe unii lăudându-i pentru isprăvile lor, pe alții îndemnându-i şi dându-le sfaturi. Care cum îşi da sama, pleca. — Dar tu, îl întrebă iar pe unul: de ce n'ai venit la poruncă de atâtea zile? Ce lucrezi? — Eu, sunt călugăr. — Ei, are haz că ti-i face şi mânăstire. — Nu-i nevoie. De două săptămâni m'am lipit pe lângă mânăstirea cutare — şi numi mânăstirea călu- gărului din coş. Le-am spus la toti că sunt călugăr şi m'am împrietenit repede cu toţi. Am început a-i învăța cum se poate trăi bine şi în mânăstire. La început unii se uitau chio- râş, dar acum mă ascultă aproape toti. In scurtă vreme cred c'or fi ai noştri. — Bine, bine, toate bune, dar ce te faci tu când se cântă „Heruvicul'“? — Imi fac de lucru ceva pe afară şi pe urmă intru iarăşi. Şi deodată cocoşul călu- gărului face: cucuriguuul căci se apropiau zorile. Atunci drăcăritul, care mai era în moară, s'a năpustit buluc afară; pe urmă nu s'a mai auzit ni- mic. In ziuă călugărul îşi luă traista şi plecă deadreptul la mânăstire, cutremurat în suflet de cele ce aflase. Acolo a spus totul starețului, iar acesta a chemat la sfat în taină pe toti părinţii şi au hotărît, ca la fn- ceputul sfintei leturghii, fiind şi oaspele lor în biseri: ă, să se pecetluiască toate uşile şi ferestrele cu sfântul mir. Dacă în adevăr, el era un diavol, la vremea cân- tării heruvicului va căuta după obiceiul său să iasă din biserică, dar nu va mai putea; dacă nu, atunci de bună seamă că cuviosul cu pantahuza a avut nu- mai un vis urât. Deci cu multă pază au pecetluit din vreme mai întâi ferestrele turnului celui mare din mijlocul bi- sericii, apoi celelalte ferestre şi uşi, de a rămas numai uşa dela intrare. A doua zi la slujbă, fiind în biserică toți fraţii şi începându-se sfânta leturghie, însuşi starețul a pecetluit în ascuns şi uşa de la intrare. Aşteptau cu nerăbdare, dar şi cu multă frică să vadă ce se va întâmpla. Si iată că în preajma Ingereştii Cântări numai ce observă ei că monahul cel nou în- cepe a se trage spre uşă, chipurile nebăgat în samă. Dar la uşă rămase ca trăsnit: el nu avea putere să treacă pe acolo. Se repezi apoi la cea mai apropiată fereastră, dar plecă şi de-acolo, ca respins de o putere nevăzută. Părinţii au văzut atunci, că fratele cel cu pantahuza avusese dreptate; stranele cântau cu duh Heruvicul. Satana, dacă a văzut, că nu poate eşi prin nici o fereastră, s'a aruncat disperat în sus la turn, dar într'o clipă a văzut că nici pe acolo nu poate trece. Si atunci, doborît de cântarea, pe care nici- odată n'a putut-o suferi, s'a prăbuşit jos în mijlocul bisericii. Şi din căderea asta atât a rămas din el: ca o căldare de păcură vărsată prin biserică. Soborul părinților a sfârşit fără turburare liturghia, apoi au scos păcura din bise- rică şi au aruncat-o într'un dos mai departe. Din păcura asta a cre- scut pe urmă o buruiană drăcească: tutunul,cu care o sumă de oameni îşi otră- vesc o viață 'ntreagă su- fletul. Trebue să fie tare de mult de atunci, dacă din mânăstire n'a mai rămas azi decât piatra prestolu- lui. Locul însă îşi păs- trează numele din moşi strămoşi: „unde-a crăpat dracul“. Când moş dascăl isprăvi legenda, ajunserăm în deal. Se urcă şi el în căruţă, continuându-şi tăcerea de mai înainte. O clipă îmi veni în memorie numele lui Jean Nicot cel care a introdus tutunul în Europa, apoi mă stăpâni o cu- riozitate, pe care nu mi-o puteam satisface: poate că oare-care săpături împrejurul pietrei de „unde a crăpat dracul“ ne-ar spune mai bine dacă în adevăr acolo a fost mânăstire, şi cine ştie: poate că s'ar afla chiar ceva din istoricul ei. DESENE TRIMISE -_ = _ 7 L Re: ` [9 2 P | a ta DIMINEAŢA " COPIILOR DE CITITORII NOŞTRI Al Ai g lj =: PE | Et Specia dn dap P D A Coca m 4 3 A. PP "S f | Băieţaşul àsta-i Bicà, Titlul ăsta-l pasionesză: Azi în port“. Bică grăbit, t > Apoi, tare 'ngândurat, Năzdrăvan şi fără frică. „O corabie se botează, Să privească a venit. De aco o a plecat. O |I] O 3 r A m S j > Şi-a ajuns acuma Bică, „Uite, ca să-ți fiu pe plac, Marinarul priceput, Plin de răvnă a muncit, > Drept la marinarul Trică. O corabie-am să-ți fac“. Să lucreze a'ncevut. Până când a isprăvit. CORABIA ESTE GATA, BICA”, ACUM . TREBVE S'O BOTEZI 4YO11I1dOI „Şi acun a, spune Tuca, Baeţaşul imediat, Şi, în port cum a văzut, Trică plânge disperat, Ai să o botezi tu, Bică“. Sticla lui de vin a luat, O botează la minut. Vasul a naufragiat. MIC-MAC. CIO-F ORIZONTAL: 1) Capitala tárii în care oamenii poartă coadă la cap, au ochii ca migdalele şi fata galbenă ca ceara. 6) Plin de ate multe. 10) Aşa cum este la lecţie orice şcolar care n'a văzut cartea deloc sau locuitor din tara viermi- lor de mătase. 16) Mâncarea care place cel mai mult lui Cio-Fung- Sen şi întregului lui neam (se mă- nâncă cu scobitorile...) 17) Ca nişte pantofi cari te strâng în părţi sau ca ochii lui Cio-Fung-Sen. 20) Alea de colo. 21) Primele litere din al- -SEN, fabet. 22) Inele făcute în păr. 23) Numele adevărat al lui Milică. 25) Salut la Romani sau Eva citită dela dreapta spre stânga. 26) Au foarfeci dar nu sunt croitori şi merg dean- doaselea. 28) De culoarea lămâilor, aşa cum sunt fețele chinezilor. 29) E urmat de „,pleosc“ şi arată sgo- motul produs de o pereche de palme. 31) Plin de apă. 32) Tiná calea cuiva. 33) Tânăr (cu) termen redus (prescurtat). 35) De şapte ori cinci, fără douzeci şi cinci... 37) Metal gal- ben şi de mare preț. 39) Cămăşuţa cu- Numele şi pronumele Adresa Luna Martie CUPON DE JOCURI Seria lll DIMINEAȚA Prin Er =E = * C a OPIILOR a t> ATAD AD, Para PA sută cu flori. 40) Câmpu-i alb şi ele-s negre. 41) Partea carese vede _din corpul lui Cio-Fung-Sen. 42) Perete tencuit; chinezii au unul lung care le desparte tara de a al- tora. 43) De aici luăm trenul (spre China...) VERTICAL: 1) Uşa pe care se iese din curte. 2) Un fel de caiet în care se strâng tot felul de bu- ruieni. 3) Primele litere din Kemal. 4) Lovise cu forța. 5) Numele alin- tat al lui George. 6) Un fel de ca- lendar de buzunar pentru însemnări. 7) Dumneata. 8) Mâncarea prefe- rată de Griveiu. 9) Purtătorii dra- pelelor în timp derăzboiu. 11) Mă- suri de bere, mai mari decât tapii. 12) Mic şi fără cap! 13) Un cuvânt cam greu şi care înseamnă „nimic“, 14) Ţară în Europa, înconjurată de munți, cu capitala Berna. 15) Zeitá. 18) Consoanele lui Ionel. 19) Plin de „im“ (noroiu, în Tran- silvania). 24) Sfântul care merge cu căsuţa prin cer şi hodorogeşte... 27) Le au animalele, dar le au şi chi- nezii şi încă la cap... 30) De trei ori a treia literă din alfabet. 34) Notă în muzică. 36) Dumneaei. 38) Obiceiu des întrebuințat. 38) O ju- mătate de față. ENIGMA PIRAMIDEI 1) Un covrig! 2) Chiar dumneaei. 3) Prin ele se intră şi prin ele se iese. 4) Il are orice bun şcolar în perete. 5) Sboară, dar nu se mă- nâncă! 6) Fir întins pe casă între două bete, spre a ajuta să se audă mai bine aparatul de radio 7) Timp de odihnă dat şcolarului de sărbă- tori, spre a-şi împrospăta mintea şi-a o reîncepe apoi mai cu poftă şcoala. 8) Plantă de primăvară, numită şi micşunele. 9). Oraşul, unde în ziua de 15 Oct. 1922, Ferdinand I fu încoronat rege al României întregite. MARUNTISURI POVESTEA FOCULUI Ati ascultat vreodatá copii poveg- tile focului? Când vântul aleargá pe străzi lovindu-se de toate feli- narele, sau când cade ploaie susu- rând molcom, ce bine e sà stai la gura sobei, sá desluşeşti poveştile ce se desfăşoară din freamătul flăcărilor. Grămada de jăratec închipue un palat cu turnuri şi grădini. La fe- reastră stă o fată şi plânge. Făt- Frumos a fost prins de o vrăjitoare. Flăcările s'au ridicat dărâmând castelul; ele arată acum o colibă. Făt-Frumos zace în lanțuri. Glasul vrăjitoarei se aude limpede din trosnetul jucăuş al limbilor de foc: „Să-mi aduci, să-mi aduci, să-mi aduci! Vreau roua fermecată amun- ţilor, vreau plânsul privighetoartei, vreau... Aci focul se "'nvolbură sălbatec, glasul ei se aude tot mai încet. In turnul castelului, Ileana Co- sinzeana plânge. Jarul închipue un munte. Sihas- trul ascultă povestea Ilenei şi apoi cu glas liniştit, o sfătueşte. Să faci aşa, şi-aşa, şi-aşa. Şi din vârtejul ce se 'ncinge in sobă abea mai am timp să văd Domnița descântând apă ne'ncepută, adunând bani de argint şi arun- cându-i peste coliba vrăjitoarei, care se dărâmă trosnind. Şi iar înalță jăratecul palatul cel mândru. Făt-Frumos se însoară cu Ileana Cosinzeana. Ce s'a întâmplat? S'a dărâmat palatul? A murit Făt-Frumos ? Nu; s'a stins focul. PISI, PISU, PUSU de JACQUES FRENEUSE Pisi, Pisu şi Pusu erau trei pisi- cute albe pe care mama lor, madam Tor-Tor le răsfăța foarte mult. Dar ea ştia să le şi pedepsească atunci când trebuia. Pentru a serba aniversarea nag- terii lor, ea le dărui fiecăreia câte o pereche de mănuşi şi le promise o plăcintă de şoricei. Pisi, Pisu, Pusu îşi puseră mă- nuşile pe lăbuțele de catifea, apoi, se duseră în grădină, mirosind în trecere parfumul de plă- cintă care venea din bucătărie. A, ce bine era să te joci în gră- dina măicuţei Tor-Tor, printre flori lângă izvorul care murmură încet! Pisicuțele se jucară de-a v'ați as- cunselea, pe după pomii cei mari. Apoi se odihniră pe iarbă. Dar când se pregătiră să se întoarcă în casă, fură tare speriate văzând că-şi pier- duseră mănuşile. Ce va zice mama Tor-Tor? Pisi, Pisu şi Pusu, căutară, cău- tară, dar nu găsiră nimic. Insfârşit, cu ochii plini de lacrimi, se duseră să spună totul mamei lor. Aceasta - se mânie foarte tare: „Copii răi ce sunteți, nu veţi căpăta nici-o bucăţică de plăcintă, dacă nu vă găsiți mănuşile.“ Pisi întâlni din fericire pe ma- dam Gâsca ce se plimba prin iarbă. Se apropie de ea, deşi murea de frică, şi întrebă bâlbâindu-se: „Miau! Doamnă Gâscă, n'ati vă- zut din întâmplare mănuşile noastre, pe care le-am pierdut?“ „Ga, gal. Copila mea, cred c'am zărit hoțoaica de coțofană care le ducea în cioc.“ Răspunsul aceste îl făcu pe Pisi să-şi ridice în sus, botişorul tran- dafiriu. Şi care nu fu mirarea, apoi ELVIRA CALAN bucuria lui, când văzu mănuşile agățate de ramurile unui pom. In- tr'o clipă se cățără în pom, chemă pe Pisu şi Pusu şi le aruncă mă- nuşile. Aşa încât mama Tor-Tor îşi luă cuțitul cel mare şi le împărți plă- cinta de şoricei; iar pisicuțele au mâncat de şi-au lins vârfurile lă- buțelor. CEL MAI MIC OM DIN LUME Acum 200 de ani, 1738 s'a născut în Harlicz, în Polonia cel mai mic om din lume. El a locuit la Durhan, în Anglia, unde era numit contele polonez. Numele său era Barus- ` lawski, avea 62 cm. h i In 1789 contele polonez îşi scrise memoriile care fură publicate în engleză, franceză şi germană. El povestea că s'a luptat pentru Po- lonia şi că a venit în Anglia după împărțirea țării sale. Aci se îmbo- găți, fu primit la curtea regală şi îşi clădi o casă pe care puse urmă- toarea inscripție: Polonia e al meu leagăn Anglia e cuibul meu. In liniştitul Durham, Voi locui mereu. Muri la 98 de ani şi fu înmor- mântat la biserica Sfânta-Maria din Durham. El se căsătorise cu o femee obiş- nuit de înaltă; aceasta, când se plimba cu soțul ei îl învelea în . pardesiul său ca să nu-l sufle vântul. COPIIL OR -m CTC. Matchul care a avut loc între domnul pă- ianjen negru şi doamna lăcustă n'a fost po- vestit de nici o revistă. Cu toate acestea, după cum vedeti din fotografiile de mai jos — ce-i drept foarte mărite — lupta a avut totuşi loc, ba mai mult, de față a fost şi un domn fotograf, care a avut năstruşnica idee să fotografieze toată întâmplarea. Acest domn fotograf, ne-a trimis nouă la redacție fotografiile, rugându-ne să le publi- căm dacă le găsim interesante. Drept să vă spun, noi cei dela redacție n'am prea ştiut ce să facem cu ele. La început am voit să le aruncăm la coş. — Ia auzi! Desigur că cititorii noştri nici nu se interesează de un asemenea match. Zic şi eu dacă ar fi fost cu Joe Louis sau cu Schmelling, spunea un domn redactor. — Ba n'ai de loc dreptate, a sărit cu gura altcineva. Eu cred că este o întâmplare foarte interesantă. Eu n'am văzut un match între două insecte de când mă ştiu. Eu zic să pu- blicăm fotografiile şi să povestim toată în- tâmplarea. Pentru prima dată de când există tiparul, s'a fotografiat şi s'a publicat o ase- menea luptă în toate amănuntele ei. Şi fiindcă cei mai mulți dintre cei de față au gândit la fel cu domnul de mai sus, s'a hotărât să se publice lupta dintre păianjenul negru şi lăcustă. Să vă prezentăm pe luptători. Pâianjenul negru este o insectă pe care o ştiţi desigur cu toții. E măricel, cam uricios la înfăţişare şi are un ac veninos de care se tem toti duş- manii lui, ba chiar şi omul, căci înțepătura provoacă dureri destul de mari. Lăcusta cu care s'a luptat pâianjenul negrv, nu este o lăcustă obişnuită, ci trăeşte mai ales prin țările din sudul Europei. Are capul mai mic decât al lăcustei depe la noi, picioa- rele din față au ghiare solide şi atunci când stă la pândă, insecta aceasta pare că se roagă. Deaceea i se mai spune în unele tàri, „că- lugărița“. Lăcusta este mai mare ca pâianje- PĂIANJENUL NEGRU R sii boi au, O INCAERARE INTRE DOUA LN: S: E X TE 1 z Gré bith r; pa xus HR Negru, ` nul negru si mai voinică. Hrana ei sunt deo- biceiu insectele mai mici care-i cad în ghiare. Incepe lupta. FOTOGRAFIA Nr. 1. —: Pâianjenul negru şi lăcusta s'au întâlnit pe tulpina unei flori. Ce s'a întâmplat între ele nu ştim. Dar lă- custa s'a supărat tare şi nu mai vrea să dea drumul pâianjenului să coboare. Stă gata de luptă. Picioarele din față le-a unit de parcă s'ar ruga. Pâianjenul negru nu este fricos, dar e pru- dent. El coboară ugurel, doar, doar se va pu- tea strecura. Acul veninos este gata să înțepe. i > = E n x + FOTOGRAFIA Nr. 2. —: Gluma se în- groaşe. Lăcusta se dă puțin înapoi, căci vrea să lovească mai cu putere. Dar pâianjenul este îndemănatec şi se ascunde în dosul unei tul- pinițe. Lăcusta trebue să bage de seamă, dacă nu vrea să se pomenească cu acul de venin înfipt în trup. Ar fi foarte rău, căci ar muri, deoarece nu există încă spitale pentru insecte. FOTOGRAFIA Nr. 3. —: Domnul pâian- jen a prins pe neaşteptate curaj şi se repede. Dar lăcusta este gata de luptă şi când nici nu se gândeşte adversarul, îi înfige ghiarele în trup. Pâianjenul se sbate gi încearcă încăodată să înfigă acul în lăcustă, dar aceasta se fe- reşte cu îndemânare. FOTOGRAFIA Nr. 4. —: Soarta luptei este hotărâtă. Pâianjenul este pierdut. Ghiara lăcustei s'a înfipt adânc în trupul lui. Mai are numai câteva clipe de trăit, după care învingătorul îl va mânca. Se vede că lupta i-a făcut poftă de mâncare. Iat-o pe lăcustă cum se făleşte că şi-a în- vins adversarul. Desigur că a uitat în clipele acestea că există o pasăre care se numeşte lăcustar şi care-i va veni şi ei de hac. DIMINEAŢA ROMAN PENTRU COPII ŞI TINERET ` Rezumatul capitolelor precedente: Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia si pe o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului si în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu tiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la București, unde se intâl- nește cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde frate lui ei adevărul asupra celor în- tâmplate cu puțin mai înainte şi printr'un fals, intră în stăpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnişoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul și o amenință cu denun- farea, dacă nu-i dă și lui jumătate din avere. Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a . cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. Florica sa îmbolnăvit grav, iar Moacă nu să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. 10. vrea Doctorului i se făcu milă de băiatul acesta inimos. — Nu te îngrijora. O să-l lăsăm să-și verse focul, iar noi o să ne vedem de treabă. Stai să-mi iau geanta cu medicamente... Câteva minute mai târziu, Gică şi doctorul intrau încet în vagon. La sgomotul ușii, Moacă se trezi şi în- trebă furios: — Cine a intrat aci fără voia mea? Doctorul nu-i dădu nici un răspuns si se apropiá de patul Florichii. Copila era iarăşi în prada vedeniilor. Gemea si plângea necontenit, rugându-se să nu fie bătută. — Gică, Gică ajută-mă, plângea ea. Scăpând din strânsoarea tatălui său, care se dăduse intre timp jos din pat, Gică se apropiá de pat. Dar fe- tita nu-l recunoștea si căuta să se ferească de el. — Vai cât îmi este de frig, se văita Florica. — M'a udat ploaia si am amortit. Gică ajută-mă, aceperă-mă cu ceva... După aceea îşi aminti de cele întâmplate cu o zi mai înainte. — Iartă-mă unchiule, iartă-mă. Nu o să mai rup flanela... mămico, sărmana mea mămică... Strigătul sfâșietor al copilei bolnave aduse lacrimi în ochii doctorului. Numai Moacă privia încruntat scena și aștepta cu teamă, ca nu cumva Florica să scape vreun cuvânt despre fărădelegea la care luase şi el parte. — Dar ce i sa întâmplat copilei acestea? doctorul. DIMINEAŢA _ L + COPIILOR întrebă de MĂTUŞICA Gică stătu o clipă pe gânduri, apoi spuse: — Am întârziat eri pe câmp şi ne-a apucat ploaia. Până să ajungem acasă, Florica a răcit... Moacă oftă ușurat, auzind minciuna curagioasă a băiatului. Doctorul puse termometrul sub brațul fetiţii. Când îl luă în mână, privi încruntat. — 39 de grade, spuse el, e foarte greu bolnavă. Ar trebui să o duceţi la spitalul cel mai apropiat. — Nu dau voie ca nepoata mea să fie scoasă de aici, strigă furios Moacă, punând mâna pe speteaza unui scaun. — Probabil că vrei să moară, îi răspunse doctorul cu glas tăios. — Oh, nu, domnule doctor, sări Gică cu vorba. O vom îngriji cât se poate de bine. Vă făgăduesc! Doctorul îl privi drept în ochi: — Nu se poate băeţele. Verişoara ta nu se poate în- sănătoşi fără o îngrijire foarte bună. Nu ştiu încă de ce boală suferă, dar pe cât mi se pare, va fi o boală care va dura multă vreme. — Vai! — Da, da! lată, acuma ar trebui să-i punem pe frunte ghiaţă. Aveţi de unde lua? Trebuesc medica- mente costisitoare si voi n'aveţi bani. — Dar tata nu vrea să o ducă la spital! gemu Gică. — Văd că-ţi iubeşti verișoara. Fă-l pe tatăl tău să o lase. Spre zori voi trimite ambulanţța să o ia. Doctorul îl bătu uşor pe umeri pe Gică şi plecă. Tiganul rămase furios întrun colț al vagonului şi-l privia încruntat pe fiul său. — Va să zică, vrei să mă trimiţi la închisoare. Las” că te învăţ eu minte |! — Nu tată. Dar nu vreau nici ca Florica să pă- țească ceva rău. — O iubeşti mai mult decât pe mine? Copilul nu răspunse nimic şi privi în pământ. Deşi Moacă era un om rău si violent, Gică nu uita că este tatăl său şi căuta să-i uite, pe cât se putea răulă- tile. In sufletul lui se dădea însă o luptă grea. O ve- dea chinuindu-se pe biata Florica si ar fi voit să-i fie de folos, iar cuvintele doctorului îi sunau necontenit în urechi. i — Aşadar, ne-am înțeles, spuse Moacă. Florica ră- mâne aici si o vei îngriji tu. Ai sà vezi că se face bine. — Nu se poate, tată, Florica se va duce la spital. N'ai auzit ce-a spus doctorul ? Dacă rămâne aici, moare. ” — Ei şi? răspunse Moacă, râzând cu răutate. — Ştiu că ti-ar conveni. In felul acesta nu va mai trebui să explici nimănui cum a pierit adevărata ta nepoată. Auzind cuvintele acestea, Moacă se făcu galben si ridicându-se, esi din vagon trântind cu putere ușa. Ochii lui Gică se umplură de lacrimi. Intre timp, fetița păru că sa mai liniştit, desi gemea încetinel. Băiatul se apropie de patul de suferinţă şi-i mângâie fruntea întierbântată. — Lasă că ai să te faci bine, Florico, spunea Gi- 10 Err J S LA FLORICHII \ t 4 $ + EA d că. Ai să fii iarăși sănătoasă şi atunci vom pleca să căutăm pe aceia care te-a părăsit. Dar Florica nu înțelegea nimic din cuvintele de îmbărbătare ale lui Gică si se ferea de el, ca şi cum i-ar fi fost cel mai mare dușman. ` Doctotul se tinuse de cuvânt şi pe la ora 7 dimi- neata o ambulantà a spitalului se opri in fata vagonu- lui ţiganului. Doctorul venise si el. Gică dău o mână de ajutor celor doi infirmieri, cari o aşezară pe Flo- rica pe o targă si o urcară în ambulanţă. — Nu pot veni si eu la spital, domnule întrebă Gică. - — Nu, nu se poate, băete. Vei putea însă să te interesezi în fiecare zi de starea verișoarei tale, iar în fiecare Duminică la ora 10 dimineața, o.vei putea vizita. Gică începu să plângă. Se urcă în ambulanță si ingenunchind lângă brancarda pe care se afla întin- să Florica, o sărută pe obrajii infierbântati. — Să te întorci sănătoasă, Florico! spus el între sughituri. Unul dintre infirmieri îl mângăie pe frunte, du- pă care băiatul cobori. Ambulanţa se depărtă în gra- bă. Gică se aşeză pe scara vagonului. Spre amiază sosi acasă şi Moacă. Era beat. Când văzu că fetița fusese luată, începu să strige furios şi să arunce cu tot ce-i cădea în mână, după Gică. Bă- iatul era speriat, căci stia că tatăl său nu mai ştie de nimic atunci când vine dela cârciumă. Beţivul se ur- că în cele din urmă în vagon şi se culcă. Pe înserat se trezi si porunci, încruntat, lui Gică să înhame caii. După aceea porniră într'o direcţie necunoscută. doctor? CAPITOLUL X. IN SPITAL După o zi de așteptare, în timpul căreia medicii nu se depărtară de lângă patul fetiţei, boala isbucni deabia cu cea mai mare violență. In timpul călduri- lor, Florica nu încetă să strige : — Mămico, mămico | Infirmiera care o îngrijea, o iubia foarte mult şi căuta s'o îmbune, dar era zadarnic. Atădată Florica striga : — Gică, unde eşti, Gică? Vai cât de frig îmi este ! Dar de cele mai multe ori, avea clipe de spaimă şi atunci căuta să sară jos din pat, chemând într'aju- tor. In alte rânduri, se ascundea în plapumă, stri- gând : — lartă-mă, unchiule, iartă-mi n'o să mai spun, o să uit totul. Nu mă bate! Vaetele ei strângea inimile celor din jur. Cu toată opreliştea tatălui său, Gică fugea când putea, până la spitalul unde era internată Florica, spre a o vedea. Deobiceiu vizitele lui o linişteau. Se întâmpla însă ca micuța să nu-l recunoască si atunci striga sfâșietor, casi cum i-ar fi fost cel mai mare duşman. In felul acesta, trecură câteva zile, fără nici o o schimbare în starea bolnavei. Trupul îi ardea ca un jăratec, iar în jurul frunţii, infirmierele îi puneau bucăţi de ghiaţă ca s'o răcorească. Când încetau cri- zele de spaimă, copila era liniştită, dar nu spunea niciun cuvânt. Părea că doarme cu ochii deschişi. Era ca o cârpă în mâinile infirmierelor. Cu toate acestea, doctorul nu-și pierduse speran. ta. Venea de trei ori pe zi s'o vadă, iar adesea reve- nia si noaptea, atunci când starea micutei o cerea. Datorită ingrijirilor bune, după săptămâni de neli- niste, temperatura începu să scadă, iar boala dădu înapoi. Fetiţa izbuti să doarmă o noapte întreagă un somn liniștit si aducător de sănătate. A doua zi, de îndată ce deschise ochii, Florica îl strigă pe Gică. 11 Na D—.—————— — 2o In mintea ei, ostenită de chinurile bolii, nu exista decât un singur gând : să-l vadă pe Gică, tovarășul si tibie e ei din utimele zile. — Vărul tău vine în fiecare zi să te vadă — spuse infirmiera, ca s'o îmbuneze. Fără îndoială s că va veni şi azi dimineață si se va bucura mult ca să poată sta de vorbă cu tine. De câte ori a fost aci, nici n'ai voit să te uiţi la el. Dar vremea trecea fără ca Gică să vie. — Cu siguranță că i-am spus lucruri neplăcute și sa supărat pe mine — spuse Forica — Mă mir cum am făcut asa ceva. Gică a fost totdeauna bun cu mine. Ziua trecea fără ca cel aşteptat să se ivească. Ne- liniştea înrăutăţia starea Floricăi, iar pe înserat, îm- bunătăţirile dispărură cu totul, astfel că doctorul se hotări să trimită pe cineva în căutarea lui Gică, spre a-i spune acestuia că Florica vrea să-i vorbească. In cele din urmă, bonava adormi. A doua zi di- LL — pe. mes mineaţă, Gică batu la poarta spitalului. Era murdar şi ostenit. — Ce este cu tine, băete? — întrebă doctorul. — Tata a hotărît să plecăm cât mai departe de aci — spuse băiatul. Nu vrea să aştepte ca Forica să se însănătoşească. L-am rugat mult, dar zadarnic. Doctorul înţelese durerea băiatului şi-i făgădui că va căuta să-i scrie ca să afle ce mai face verişoara sa. Neştiind cum să mulţumească bunului om, Gică îi luă mâna si i-o sărută. După aceea v îmbrăţișă pe Florica şi plecă fugind. Fetiţa reîncepuse să delireze. Intro după amiază, spitalul fu vizitat de mai multe doamne. Florica a cărui boală se agravase, stri- ga necontenit: „Mămico, mămico!” Una dintre doamne, mișcată de chinul copilului, se apropie de patul ei şi spuse : — Cât de frumoasă este fetiţa aceasta! O să cer informații despre ea. Poate că o voi ajuta, după ce a părăsi spitalul. Aceea care spuse aceste cuvinte, era d-na Drianu, Intirmiera comunică bunei doamne că Florica este fetița unor saltimbanci, care au părăsit-o de câteva de zile. Lucrul acesta n'o impresionă însă în rău pe doamna Drianu, care făgădui că va reveni în fiecare zi, spre a se îngriji de bolnavă. In felul acesta, Forica văzu în fiecare zi chipul frumoasei femei, plecându-se peste patul ei, iar o mâ- nà drăgăstoasă îi mângâia fruntea. In mintea-i turbu- rată de boală, doamna Drianu luase chipul mamei ei, astfel că de câte ori o vedea apărând lângă pat, co- pila îi spunea „mamă”. (Va urma) DIMINEAŢA = SR e cu COPIILOR BRODERIE SIMPLĂ (POINT LANCE) Dăm pentru micutele noastre cititoare o bro- derie simplă, amuzantă şi uşor de executat. Felul cum trebue să o lucraţi se vede din ilustrația noa- stră, care arată exact cum trebue împuns cu acul. Modelul pe care-l dăm mai jos este o parte a unei feţe de masă mici şi-l veţi putea lucrarepede. Luaţi olandină colorată şi brodati cu culori vii. Veţi fi mulțumite de rezultat. UN ȘERVEȚEL PENTRU COSULETUL DE PÂINE Tăiaţi dintr'o bucată de olandă, batist sau dintr'un şervet vechi un cerc de mărimea coşulețului de pâine. Pe marginea acestui cerc faceți cu un ac găuri la distanță egală de ju- mătate centimetru sau un centimetru. In aceste găuri faceţi picioruşe cu croseta. Intre fiecare picioruş croşetaţi cinci ochiuri de lanţ. Prin aceasta veţi obține nişte ochiuri mari cari leagă găurile făcute cu acul. Pentru a lucra rândul al doilea faceţi picioruşele în aceste ochiuri mari ob- ţinute în primul rând. In acelaş fel veți face şi rân- dul al treilea şi al patrulea, trebue numai să sporiți cu fiecare rând numărul ochiurilor de lanţ cu două, adică în loc de cinci ochiuri de lant şapte, şi în loc de şapte la rândul următor veţi face nouă ochiuri de lanț. Cu cât veți lucra mai multe rân- duri cu atât va fi şerve- țelul mai frumos. In mijlocul şerveţelului puteţi broda un motiv cu puncte în cruci în culori. C'1:U-PE.:R-C A PERNĂ DE ACE Á NS 4 ZE lată o surpriză plăcută pentru ziua onomastică a mămichii sau a unei prie- tene. Iei mai întâi două bucăți de stofă, cam de opt centimetri una roşie şi una galbenă. Le tăiați şi le coaseți împreu- nà, le umpleţi cu vată şi închi- deti. Piciorul ciu- percii, îl faceţi din stofă albă, de o lungime de unsprezece centimetri şi-l umpleți şi peel cuvată. Piciorul şi capul ciuper- cii îl coaseți împreună şi le lipiti pe o bu- catá de cartof verde. Partea rosie de sus a ciu- percii o veți Cont. în pag. 15-a 12 JACKSON, PRIETENUL JUNGLEI | APARE RINOCERUL Venindu-şi în fire, Jakson sări în sus. Era acoperit din cap până'n picioare cu un noroiu lipicios. Mâzga îi umpluse ochii şi urechile, nasul şi gura. Tuşind şi strănutând, el începu să-şi curețe fața. Lampa sa de buzunar nu se stricase. Aprinzând-o, îşi examină închisoarea. 2 Era o groapă de elefanți săpată adânc în argilă moale şi murdară. Multe animale fuseseră prinse aci pe timpuri şi mirosul care rămăsese era desgustător. Nici-o suflare de aer curat nu pătrundea în adâncime. Iatunericul era de nepătruns şi căldura înăbugitoare Jackson începu să amețească. Disperat începu să se catere în sus. Dar era o muncă fără nădejde. Oricât se căznea, nu găsea niciun sprijin tare pentru mână sau picioare. Pereţii groa- pei se surpau imediat ce încerca să se urce. Ca un şoarec în capcană, aşa se învârtea încoace şi încolo, negăsind niciun mijloc de scăpare. Indrep- tând lumina în sus, căută cu ochii ceva solid, ramura unui copac de exemplu; dacă ar fi găsit aşa ceva,ar fi făcut un lasso din fâşii rupte din hainele sale şi poate ar fi putut scăpa. Dar nu zări nimic solid, nimic care să-i poată suporta greutatea. Deodată fu înspăimântat de alt gând. Ce-ar fi să cadă un elefant în groapă? Greutatea animalului l-ar fi sdrobit în noroiu ca pe o pătlăgea. Incepu să sape grăbit, făcând în perete o gură în care să se poată furişa la nevoe. Sudoarea îi cădea în picături mari depe frunte, în vreme ce scobea, scobea mereu, ca un iepure care îşi face vizuina. In curând făcuse un tunel destul de mare ca să-i încapă tot trupul. Norocul său a fost că s'a gândit la aceasta. Tocmai terminase, când unul din cei mai urâţi locuitori ai junglei, veni liniştit pe drum. Era un rinocer prost dispus, care se mişca aidoma unui tanc. La răscrucea celor două drumuri, se opri, cu nările tremurătoare:mirosise urma unui om. Era destul. Dupăcum ştie orice vânător, rino- cerul nu se retrage nicio- dată. Când simte omul, se aruncă orbeşte, ca un tren în mare viteză. Se opri şi privi pe dru- mul lăturalnic, răsufiând cu putere ca să prindă mai bine urma. Apoi aple- cându-şi capul, se repezi înainte. Jos, în fundul groapei, Jackton avu un răgaz de o secundă. Se strecură cu capul înainte în gaura pe care o săpase tocmai când se păru că se surpă cerul. Animalul căzu în întu- neric, se răsuci, făcu o tumbá în aer, şi se po- ijf meni în groapă, culcat pe [HNI spate. Zăcu aşa câteva cli- pe, dând din picioare, mugind şi sforăind cu 13 TRAD. DE ELVIRA CALAN 3 CERTE EET Ma furie. Apoi se întoarse sprijinindu-se de pereţi şi sur- pând o bună parte din ei. Insfârşit re ridică în pi- cioare şi se aşeză cu capul şi cele două coarne, drepte la intrarea tunelului lui Jackson. Acesta mai fusese şi altădată la strâmtoare, dar niciodată ca acum. Rinocerul îl simţise pe dată şi se îndesă spre el, căutând singurul duşman pe care putea să-şi verse mânia. Din fericire pentru Jackson, intrarea tunelului era îngustă. Coarnele monstrului pătrunseră înăuntru şi, mişcându-se cu putere, surpară o parte din zid. Masa de pământ închise aproape intrarea, amenințându-l pe Jackson cu moartea prin sufocare. Pe fiecare clipă se aştepta ca rinocerul să se re- peadă şi să-l îngroape cu totul în pământ, Dar spaima sa tinu doar o clipă. Chiar în situația aceasta dis- perată, nu-şi pierduse prezența de spirit. Tocmai când se pregătea animalul să se arunce din nou asu- pra lui, el se întoarse cu fața spre ieşire şi scobi o gaură în grămada de noroiu pe care o dărâmase ri- nocerul. Isi strecură brațul prin ea şi aprinse lan- terna drept în ochii rinocerului. Acesta fu orbit de flacăra neaşteptată a lămpii. Puţine animale pot privi o lumină în întuneric. Ri- nocerul se întoarse şi, ca înebunit, îşi înfundă capul tătr'unul din pereții groapei. Rămase aci, tremurând din tot corpul. Doctorul prinse ocazia. Abea îndrăznind să respire de teamă ca monstrul să nu se întoarcă, se furişă afară din tunel. Se ridică în picioare, ținând tot timpul lumina în- dreptată spre capul animalului. Apoi sări, încercând să i se urce în spate, dar alunecă în noroiu şi căzu lângă fiară, neputând să-şi păstreze echilibrul. Imediat ce fu mişcată lumina, rinocerul se ridică şi se întoarse. Jackson fu împins în perete, fără să poată să se împotrivească. Din fericire pentru el, lutul era moale. Altfel n'ar mai fi rămas în viaţă. Şi chiar aşa, fu apăsat cu atâta putere, încât, când se desprinse, conturul corpului său rămase în- tipărit în argilă, In zadar încercă să îm- pingă mai încolo grămada de carne şi oase. Se vede că rinocerul nici nu-i simțea apăsarea. Pielea lui era tare ca o armură. Dar nici animalului nu-i plăcea situația în care se găsea. Iarăşi îl cuprinse frica. El se aruncă din nou asupra pereţilor ca să-şi croiască drum, aceasta fiind singura mo- dalitate pe care o cunoş- tea el ca să iasă dintr'o primejdie. Repezindu-se, îl eliberă pe Jackson. Acesta se desprinse cu greutate din perete, căci îl durea tot corpul. Se strecură în spatele rinocerului, înainte ca (Continuare în pag. 14) acesta să poată înțelege ce se întâmplă. A ci nu se mai temea de coarne, căci groapa era atât de îngustă încât monstrul nu se putea întoarce fără a dărâma pereţii. Când se strecură pe lângă animal, se împiedecă de ceva şi căzu cu față în noroiu, Pentru o clipă fu în primejdie să fie călcat în picioare. Dar căderea aceasta era o adevărată binecuvântare, căci lucrul de care se împiedecase era o prăjină. Ea susținuse camuflajul cursei şi câzuse jos odată cu rinocerul. Jackson apucă prăjina şi o puse la o parte. El sări în spatele animalului şi, într'un fel sau altul, se aşeză călare pe el. Apoi, deschise caseta cu instrumente pe care o purta mereu asupra lui. In vreme ce rinoce- rul începea să-l simtă şi să se miste, doctorul alese o lanțetă ascuţită ca un briciu. Aplecându-se înainte el se sprijini cu o mână de spatele animalului şi cu cealaltă îi făcu repede o tăetură în piele drept îndă- rătul urechii drepte. Cunoştinţele sale de veterinar îl salvaseră încăodată Singura lui lumină era lanterna electrică pe care o ţinea între dinți. Animalul se clătina ca o corabie pe o mare furtunoasă. Insă nimeri cu lanțeta exact unde trebuia. Tâie pielea cea tare uşor ca untul şi despărți unul din nervii principali care merge la creerul animalului. Efectul fu brusc şi complect. Nervul tăiat răpi rinocerului putinţa de a se mişca Putea numai să stea ca o statue. Corpul îi căzu lângă perete, şi rămase aşa, sprijinit de picioare şi de mar- ginea gropii. RĂZBUNAREA LEOPARDULUI Jackson suspină uşurat. „Vei fi destul de liniştit până se vindecă nervul. Cred că vor trece 24 de ore până să te poti mişca iarăş“. Apoi apucă prăjina, se sui pe spatele rinocerului, şi o înfipse cu toată puterea în peretele groapei. In ranița sa avea întotdeauna o secure mică. In- trebuințând-o ca pe un topor, el lovi capătul prăjinii, DIMINEAȚA tă Soia EDA = pr diri căi până când aceasta pătrunse destul în pământ şi se înțepeni cu putere apucând-o cu amândouă mâinile se sâltă în sus şi-şi aduse astfel pieptul la nivelul ei. Apoi îşi îndoi genunchii şi sări din nou Dsgetele sale se încleştară de marginea groapei şi în curând se găsi afară din cursă. Pe lângă duhoarea pe care o înghiţise până acum aerul junglei părea dulce, Fiecare respirație îi dădea noi puteri. „Şi acum am să mă ocup de Chekedi, pungaşul acela bătrân!“ murmură el înverşunat. Işi flutură o mână spre rinocer. „La revedere, prietene“ strigă el. „N'am să uit aju- torul pe care mi l-ai dat. Să nu crezi că am să te las să mori aici de foame, sau să fii săgetat de negrii. Mă întorc eu, n'ai grijel“. Plecând spre satul lui Chekedi, cuvintele pe care le spusese mai înainte, îi reveniră în minte: „Dacă este o dreptate pe lume, sufletul acestui leopard te va duce în mormânt Sufletele tuturor leoparzilor îți vor turbura visurile şi-ţi vor face o povară din viață“. Deodată Jackson începu să râdă. El se opri în mij- locul drumuiui, îşi desfăcu ranița şi scoase din ea o sticluță umplută cu un lichid galben-verziu. Ştergându-şi tălpile ghetelor cu o mână de iarbă, le unse cu lichidul din sticlă. Apoi merse înainte spre sat. Era în toiul nopții şi întreg satul dormea. Nu era: nimeni care să-l oprească în timp ce se furişa fără sgomot spre colba şefului. Aci el stropi tot lichidul din sticlă pe pereții colhbei, pe acoperiş şi pe jos în jurul ei. „Dacă este un leopord în apropiere, va fi aici ime- diat“, şopti el. Avea dreptate. Lichidului pe care-l răspândise, nu-i putea rezista nici-o felină. Era făcut din seva unei plante din junglă şi el îl întrebuința adeseori în slujba meseriei sale. Avea mult mai multă dreptate decât credea. Abea golse sticla şi voia să treacă de colțul colibei, când un muget sâlbatec îl făcu să se oprească'n loc. Din direcția opusă venea un leopard enorm, cu nasul la pământ, lingând cu lăcomie licoarea pe care o răs- pândise doctorul. Ar fi fost greu de spus care din doi era mai mirat. Niciodată n'ar fi crezut Jackson că un leopard poate găsi atât de repede drumul. Un fior rece îi trecu pe şira spinării când îşi dădu seama că fiara trebue să-l fi urmărit tot timpul şi că i-ar fi putut sări în spate în orice clipă. Câteva momente, omul şi animalul rămaseră îne- buniți pe loc, uitându-se unul la celălalt. In aceeaş clipă săriră amândoi înapoi pe unde ve- niseră. Ei înconjurară coliba şi se întâlniră din nou față în față. Poate că nici nu era acelaş leopard. Intâmplările se succedaseră atât de repede, încât Jackson n'ar fi putut spune dacă era acelaş sau altul care sosise între timp. Dar oricare ar fi fost, nu încăpea nicio îndoială asupra intențiilor sale, şi doctorul trebuia să se scape de el cât mai repede posibil. (Va urma) Lasso—un lat făcut din frângii, de care se servesc păstorii din America pentru a prinde animalele. Rinocer—mare animal sălbatec, cu unul sau două coarne pe nas. A camufla=—a ascunde. Lanţetă— instrument de chirurgie. Feline=toate animalele din familia pisicii: Leul (Africa, Asia), Tigrul (Asia), Pantera (Africa), Jaguarul (America), Leopardul (Africa, India). Massă—corp solid şi compact. n > EB — ati 14 PAGINA FETITELOR (Urmare din pag. 12) CIUPERCĂ PERNA DE ACE. picta cu câteva buline albe si ciuperca este gata. Va fi un cadou util şi drăguţ care va bucura desigur foarte mult pe mămica sau prietena ta. O GEANTĂ PENTRU PĂPUȘA VOAST.Ă LL LA UITI T TT Această geantă drăguță, trebue să o confecționați din postăvior alb şi o veţi garnisi cu muşama neagră. Tăiaţi din postăvior, după modelul alăturat, două bucăți egale, pe care le veți uni cum arată foto- grafia. Tăiaţi două fâşii fiecare de zece centimetri, care vor servi de mânere şi aplicaţi-le la locul cu- venit. Desenaţi modelul alătu- rat pe muşama neagră, şi “tăiați atente cu foarfeci mici, cu foarte multă pre- cizie, modelul. Lipiţi cu guma-arabică pe geantă ca în fotografia noastră. Lăsaţi puțin să se usuce sub o greutate. Geanta elegantă este gata. Este frumoasă nu-i aşa? Păpu- şica voastră avea de mult nevoe de acest obiect elegant şi se va bucura foarte mult de acest dar frumos. DESENE TRIMISE DE GITITORI SEP EEE INA e îi Aa Sta mizat S CAE a = Toţi copiii cari se abonează până în ziua de 31 Martie 1939 la revista noastră, trimițând banii prin CEC, mandat postal sau plătind direct la administrație se bucură de următoarele reduceri Abonament: pe 1 an. . lei 150 în loc de 200 1⁄9 an. . ,, 75 » » » 100 GRĂBIŢI-VĂ! DERAM IN RA: TA e a A ES 7 17018 strada Constantin Mille 9—11, — Bucuresti KE = LUNA ABONAMENTELOR EFTINE Dacă revista ţi-a plăcut, Citeşte-o iar, dela început. FL... "PV a A Dă `w La școală — Cunoşti toate literele alfabe- tului? — Da. — Atunci ce literă vine după C? — Toate celelalte. La poștă — E prea grea scrisoarea dumitale. Mai trebue o marcă de un leu. — Asta-i bună. Pái atunci nu se face mai prea ? — Ionel, ia spune-mi dacă şti de ce te-am bătut, întreabă tatăl. — Fiindcă eşti mai tare ca mine, răspunde Ionel. Cu musca pe căciulă — Ia uite, bărbate, se ține un câine după tine, spune lăptăreasa soţului ei. — Auleu, goneşte-l nevastă să nu fie cumva un câine poliţist şi să vadă că punem apă în lapte. La ora de aritmetică. — Popescule, ce ti-ar conveni tie: să iei un măr întreg sau două jumătăţi, întreabă profesorul expli- când fracțiile. — Sigur că două jumătăţi. — Păi de ce? — Fiindcă aşa pot vedea dacă are viermi înăuntru. Ştie el dece — Bunico, ce cadou îmi faci? — Să vedem întâi dacă eşti cuminte. — Da,dar spunem ce cadou îmi dai ca să ştiu dacă merită să fiu cuminte. Și de-ale lui Mitică — Ultima dată când am eşit cu bicicleta, mă apucă o durere mare de cap. Mă dau jos în fața unei farmacii, intru şi iau un piramidon, Domnule, nici n'am ieşit bine în stradă şi dispăruse... — Durerea de cap? — Nu, bicicleta. PREȚUL 5 LEI. Bobby Căţelul de mai jos, care are două capete, nu există în realitate. Cu toate acestea, nimic nu va împiedeca să vă distrați cu el, în felul urmă- tor: tăiați din revistă imaginea cățelului, lipiţi-o pe un carton nu prea gros şi îndoiți dealungulliniilor punctate. Pe cățelul nostru cu două capete îl cheamă Bobby. Aşezaţi-l pe masa de lucru şi când sunteţi plictisiți uitaţi-vă la el. Cu sigu- rintá că vă veți distra. Tot cu Mitică — Mitică stă şi cugetă: Pământul se învârteşte pentrucă îl bate vântul. Are dreptate — Puiule, dacă noi trei îți dăm câte o prăjitură câte o să ai? — O să am... o să am... încă nu destule. Mitică vânător — Intr'o zi plecai la vânătoare, Hop o prepeliță. Ochesc dar nu putui să trag. — Se rupsese pusca? - — Nu,o uitasem acasă. Nu știe — Eşi, domnule, afară din lac căci aci nu e văe să inoti. — Păi, eu nici nu ştiu să înot. Proverbe Cine bea apă din pumn străin, nu se satură niciodată. Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce bani. Nu e bună coada care a mai slujit la un topor. Mugştele se prind cu miere, nu cu fiere. Pildele rele strică chiar şi obiceiurile bune, „Cine cere nu piere, dar nici nume mare n'are, Ghicitoare Dacă o ai, nu eşti mulțu- mit. Dacă nu o ai, eşti şi mai nemulțumit? PIUIEOA NEA VOEBUNĂ "34 imprimerijle Adavirul S, A. Bucureşti ` rO" n = + a Many vanas" RT >> - > a cae gre i J 789 === / RESET REVISTA ILUSTRATA PENTRU. TINERET PRINTISORUL VOINICEL CE RĂSPUNSURI AM PRIMIT: La concursul nostru cu „Prinţişorul Voinicel'“ am primit multe, foarte multe răspunsuri. Co- VICTOR M. PETRESCU normalist din Deva, ne scrie: misiunea mai are de citit vreo câteva sute de cărți poştale. Ca să nu vă pierdeţi răbdarea, începem cu publicarea răspunsurilor mai bune pe care le-am primit. Din povestea ,„Printi- şorul Voinicel tragem următoarele învățături: |. Să ajutăm la nevoie pe aproapele nostru Il. Binele este totdeauna răs- plătit. III. Orice boală-ți stă în cale, Orice piedici ti s'ar pune, Tonoglobina învinge, lar tu fericit poți spune: Cire vrea să ducă viață, Liniştită si senină, Să 'ntrebuințeze 'n dată, Sticla cu TONOGLOBIN, SEVER CERCHEZ din comuna Ceahor- Cernăuţi, scrie: Poftă de mâncare şi putere, numai prin siropul TONOGLOBINE! BUCH EUGEN din laşi, a tras următoarea învățătură : Pentru ca noi copiii să fim să- nătoși, voioşi si voinici, trebue să bem zilnic câte o înghițitură din siropul TO.+OGLOBINE, căci numai după ce vom bea acest sirop vom fi mari si tari. STRĂJERUL VIERU TEODOR, a răspuns cu o poezioară: UN SIROP MIRACULOS TONOGLOBINE: De eşti mic te face mare, De eşti slab te face tare, Iti dă poftă de mâncare, Sănătate şi vigoare. Vom continua să publicăm trep- tat răspunsurile trimise de cititorii noştri. Darurile făgăduite vor fi trimise participanților la concurs, încă în cursul săptămânii acestea. De vorbă cu cititorii CE ŞTII DESPRE ORAȘUL TĂU? Dragii mei, Zilele trecute am primit vizita unui cititor, cu care am stat mai mult de vorbă. Din una în alta, l-am întrebat dacă ştie ceva despre oraşul în care s'a născut şi în care locuegte. Spre marea mea mirare am consta- tat, că prietenul meu nu prea ştie să-mi spuie nimic, despre cine a pus temeliile oraşului, sau mă rog ceva mai însemnat în legătură cu el. Fiindcă nu cred să existe loc în România Mare, care să aibe poves- tea lui. Trebue să fie vreo legendă sau vreo faptă de seamă a strămo- şilor, care să vorbească despre acel loc. Aproape fiecare sat are poves- tea lui, un basm în legătură cu un lac, o pădure sau o moară ferme- cată, sau mai ştiu eu ce. M'am gândit atunci să fac un concurs pentru cititorii noştri, şi să-i pun să-mi scrie, ce ştiu ei despre oraşul sau satul lor. Acest concurs, ale cărui condițiuni le voi tipări în numărul viitor, va tine numai o lună de zile, iar cele mai bune compuneri vor fi premiate. Fiindcă n'am loc de data aceasta, citiți numărul viitor al revistei noastre, în care veți găsi tot ceea ce vă interesează. STANCIU MARIN. — Desenele sunt foarte bune. Le voi publica cât mai curând posibil. Mai aştept şi altele. ALEXEI L. — Mai bine mai târziu, decât niciodată! Sper că de azi vei fi un cititor fidel al revis- tei. INSULA FANTOMELOR a apărut în volum şi poate fi cumpă- rată dela orice librărie din țară. Din glumele pe care mi le-ai trimis voi alege câteva şi le voi publica. Dar trebue să ai răbdare. BLĂNARU DRAGOŞ. — Am pri- mit tot ce mi-ai trimis şi voi pu- blica câteceva. Jocurile de cuvinte încrucişate ilustrate, vor mai apărea în revistă. Imi pare bine că-ți sunt pe plac. `+. aa aaa `ò aaa aaa i Ultima erupție a vulcanului Etna a fost în 1892. STEINIC Z. — Nu toate glumele pe care mi le-ai trimis sunt pentru copii. Trebue să le alegi cu mai multă îngrijire şi mai ales să cauţi să scrii cât mai corect gramatical. Eu dau cea mai mare atenție, ca aceia cari îmi scriu să nu facă gre- şeli de gramatică, stil sau ortogra- fie. Mai încearcă şi mai ales, mai învață. | ALEXANDRA SOLLVIOV. — Scrisoarea ta m'a bucurat foarte mult, căci este scrisă cu inimă. Am dat povestea să fie citită de cineva şi corectată, astfel ca să poată apărea în revistă. Trebue să ai însă răbdare, căci avem foarte multe de publicat. Acuma că te-ai însănătăşit, aştept să-mi scrii mai des. NEGULESCU MARIN. — Am primit jocurile. Noi nu recompensăm însă lucrul acesta, ci premiăm pe aceia dintre deslegători cari au deslegat toate jocurile fără greşală. Dintre aceştia se trag la sorți pre- mianţii. Suntem înţeleşi? TRĂILĂ D. PETRE. — Aştept să-mi trimiți fotografia promisă, şi-ţi mulțumesc pentru gândurile bune pe care le ai pentru mine. EUGFNIA VEGH. — In privința premiilor, citeşte răspunsul dat lui Negulescu Marin. Fotografiile noastre nu pot apărea în revistă, aşa că-mi pare rău că nu-ți pot satisface dorinţa. FERARU CORINA. — Am primit desenul şi l-am dat cui trebue. Să sperăm că vei avea succes. Dece nu scrii mai des? PETRESCU ALEXANDRU. — Nu pot să ştiu dacă desenul va fi premiat. Direcția revistei noastre socoate că mai trebue să aşteptăm cu premierea, deoarece se pri- mesc în fiecare zi foarte multe desene şi ar fi o nedreptate ca unii să ia parte la tragere şi alții nu. Mă iartă că am întârziat cu răs- punsul,. SIMION D. VICTOR. — In ches- tiunea jocurilor, cred că te-ai lămurit din lista deslegătorilor. Toate câte mi le-ai trimis, le-am primit. (Continuare în pag. 14) 2 DIMINEATA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET oa idea Sri Dei a e Aupair să = Director : TUDOR TEODORESCU-BRANISTE [zi Editura „Ziarul', S. A. R., Bucureşti Tariful abonamentelor la revista „DIMINEATA COPIILO R". — in țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. In străinătate: |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—Il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926. REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI. STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. = TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. ANUL XV 22 MARTIE 1939 No. 789 O FLOARE, O BROASCĂ, RESCUSE pe malul râului, stingheră, ră- tăcită printre ierburi şi buruieni: o floricică parfumată. Si Pe lujerul ei plăpând, se legănau flori drăgălaşe, aidoma unor clopoței. Sfioasă, parcă surâdea tuturor vietăților de teamă să nu-i se pri- cinuiască vreun rău, nădăjduind să îmbuneze pe oricine cu gingăşia ei. O broască verde, cu ochii bulbu- cati, sburdalnică, singură şi ea în întinderea de apă limpede, sări pe mal, la soare şi se apropie de flo- ricică. Şi amândouă s'au împrietenit re- pede, şi până târziu au stat de taifas, cu vorbe frumoase, cu şoapte mân- gâitoare, Prietenia lor a prins rădăcini din zi în zi şi nu era seară în care broasca să nu vie pe mal, la floare, să-i spuie poveşti şi să se joace cu ea. Ba de multe ori dormea noaptea, sub frunzele şi floricelele ei. Visau acelaş vis şi nu se mai temeau de singurătatea apăsătoare. Insă un copil cu ochii mari şi pă- rul mătăsos, un copil care iubea florile se plimba, si trecând pe malul râului, zări floarea. Plăcân- du-i mult, a îngenunchiat binişor, a scos briceagul din buzunar, a să- pat pământul uşor în jurul ei şi-a scos-o cu rădăcina întreagă, s'o ducă vrând acasă la el şi s'o răsădească într'un ghiveciu ales. Broasca sări din undele reci ale apei şi — ne- dumerită — urmări cu luare aminte lucrul covilaşului. Lacrimi de tris- tete îi încețoşară văzul ochilor mici bulbucaţi. Nu se gândise şi nu se aştevtase ca cineva s'o desvartă de prietena sa aşa pe negândite. Iar când copilul porni la drum, cu floarea în mână, broasca se luă grăbit după el, îngrijorată, să afle unde-i duce tovarăsa de joc. 3 UN COPIL Ajuns acasă, când să urce trep- tele de piatră dela uşe, copilul se opri în loc, fiindcă în urma lui auzi un plescăit uşor, un plescăit aşa cum l-ar face o mână udă ce-ar lovi pe scară. O pliciuială. Intorcând căpşorul, zări broasca verde căsnindu-se neputincioasă să urce şi ea treptele de piatră, prea înalte însă pentru micimea ei. Copilul zise: — „Aşteaptă puțin; te voi lua şi pe tine în casă, pentrucă îmi vei fi de folos.“ Și intr adevăr, broasca fuse aşe- zată, într'o locuință nouă; un bor- can mare de sticlă, cu pereții pic- tati în diferite culori. Inăuntru avea apă multă, mâncare şi o scăriță, pe care putea să urce, să iasă la suprafață gi să vorbească. la nevoie, cu floarea aşezată într'un ghiveciu, alături de borcan. Și copilul se bucura mult. Se bucura fiindcă broasca îi arăta starea timpului, în fiecare zi; când soarele răsărea şi era cald, broasca ieşea la suprafață să soarbă lumina cu ochii, iar când se apropia ploaia, prevestea, afundându-se şi jucân- du-se numai pe fundul borcanului, Truda aceasta îi era răsplătită cu îndestulătoare hrană, alcătuită din muşte, viermişori şi râmuliţe adu- nate cu răbdare de copil. Ei, dar par'că tot floarea îi fura întreaga lui privire şi grija pe care şi-o revărsase cu prisosintá pe fră- gezimea clopoţeilor înfloriți. Astfel, fără să bănuiască măcar, copilul a păstrat şi a îngrijit trai- nica legătură de prietenie făurită între broască şi floare. Vezi micuţule, câtă dragoste cu- rată e în sufletul unor ființe mai mici ca noi? ZAHARIE G. BURUIANĂ Curiozitatea englczului. Un englez, care avea patimă dea căuta oameni mai mari de optzeci de ani, întâlneşte, într'o zi, un bătrân. — Ce etate ai d-ta? îl întrebă el. 82 de ani. — Frumoasă vârstă. Dar pentru ce eşti trist? — Adineaori mă certase tata. — Cum? mai trăieşte tatăl d-tale? — Da. Are 130 de ani. — Extraordinar. Dar pentru ce te-a certat? Bunicul este bolnav şi eu am uitat să-i aduc doctoria pe care mi-a dat doctorul să i-o aduc. Şi bunicul trăeşte?, în- trebă englezul mirat la culme. — Dar ce etate are? — Nu ştiu, dar aştep- tati un moment să întreb -pe preotul care l-a botezat. Accident — Eri am căzut depe o scară de 10 metri. — Si n'ai pățit nimic? — Nu, fiindcă am căzut depe prima treaptă. Grija lui. — Bunicul lui Săndel nu are niciun dinte în gură. p = Ah, bunicule, ce n'as da să fiu ca dumneata! — De ce, puiule? — Ca să nu maiam nici- ` odată dureri de dinți. A brodit-o. — Ştii să innoti Vic- tore? — Cum de nu. — Unde ai învățat? — In api. Socoteala lui. — Tatăl tău e cismar şi te lasă să mergi cu ghe- tele rupte? — Din contră, merg cu ele rupte, ca să aibe tata un client. Intre țăran si orăşan. — Dacă nu am fi noi agricultorii, cari lucrăm pământul să crească grâul, ce v'aţi face voi dela oraş? — Cum ce ne-am face? Am lua pâinea dela brutar. Proverbele. Cu un ac, tot sărac. O mie de vorbe unban nu fac. Mai bine un ban în pungă, decât făgăduială lungă. Fapta bună nu cere laudă. Satului care se vede nu-i trebue călăuză. Cel cu laude mari face isprava mică. NEA VOEBUNĂ. Eteria a fosto societate REL tă. a Giegilor. “Dragoste. Albul: Voi nu vă iubiţi copiii ca noi. Negrul: Ba da şi dacă vrei dovadă, iat'o: voi spuneţi copilului vostru: „Mân-ca-te-ar mama“ şi nu-l mâncaţi, pe când noi nu-i spunem aşa, dar îl mâncăm. Proverbe Din gura prostului afli adevărul. Cu răbdare şi tăcere, se face agurida miere. La bărbier. Un om, sărac cu barba lung crescută, intră la bărbier. — In loc de o bucată de păine, fii te rog bun, domnule bărbier, de mă rade îl rugă el pe bărbier. Bărbierul nu avu înco- tr'o şi se puse să-l radă, luând însă un briciu prost, de-l sgârie pe bietul om fără milă. In acest timps un câine începu să urle. — Ce are câinele de. urlă? întrebă bărbierul. — Desigur că-l bărbie- regte şi pe el, se grăbi să-i spună. Ghicitori. Cine-l ia, nu-l cunoaşte, cine-l cunoaşte nu-l ia. (šie; [nueg] Când poți duce apă 'n sită? (pyejog2uy ə pugo) Când are omul atâtea degete la mână câte zile sunt în an? (əpenuer 01 eT) Care fum miroase bine? (i1nunyz-Ieq) Care e casa pe care nu o poți cumpăra nici cu aur? (in[nsjawu esez) Cine merge totdeauna la culcare, dar nu se culcă niciodată? (o[2ae0ş) Care e gheata care se rupe mai încet? (aie) pew ea) Cine- te bate, fără să-i faci nimic? (muga) E sărbătoare era în satul meu de câte ori venia primăvara! Bucurie ca de oaspete mare şi iubit. Iti era mai mare dragul să priveşti fețele mulțumite ale sătenilor şi chipurile vesele ale copiilor! Darceeace — A era mai plăcut, era cum fiecare venia să povestească în ce fel a întâmpinat el primăvara. Aveam noi obiceiul să ne adunăm, în fiecare Joi după amiază, la conu Sănducu, notarul satului. Ce mai om şi dânsul! La zece vorbe, opt erau de glumă. Si ţine-te râs când începea cu una dintr'ale lui. Tot aşa era şi acum, o Joi. Toată lumea adunată şi cu dulceața gata mâncată. Adică toată lumea era pregătită să înceapă vorbăria. - Măi oameni, păi dacă mi-ați mâncat dulceața, eu zic să mi-o şi plătiţi...., începu conu Sănducu. — Auleu, bărbate, ce-ţi veni?, făcu speriată coana Florica, nevastă-sa. ` — Lasă femee, nu te speria, că ce parale cer eu, are de dat toată lumea. Mă, oameni buni, plătiți sau nu plătiți? — Plătim, răspunse unul dintre noi, dar să vedem cât ceri? Noi toți râdeam, că ştiam cam ce fel de „plată“ cere poznaşul de Conu Sánducu. — Aşa e, fraților, aveți dreptate. Păi vă cer cam două mii..... de vorbe de fiecare, ca să ne apuce noaptea vorbind. — Eftin coane, eftin coane, răspunserăm noi zâm- bind. Mai dăm şi pe deasupra. — Ei, dacă am făcut târgul... Adică ce mai târg prost pentru mine! Intâi mi-ați mâncat dulceata şi apoi m'am tocmit. Dar dacă m'am păcălit, m'am pă- călit. Altădată să-mi fie învățătură de minte... Dragă moş Toader ia să faci bine şi să începi mata cu plata, spuse Sănducu, privind spre cel mai bătrân dintre noi. — Auleu, păcatele mele, păi tocmai eu, cel mai sărac, să fiu primul? Drept este? — Drept este, moşule. Fiindcă vorbele nu le scoţi din buzunar, le scoţi din cap şi din suflet şi acolo nu-i nimeni mai bogat ca matale, spuse deodată conu Vintilă, spițerul. Toţi privirăm zâmbind către moş Toader, care pe drept cuvânt era poreclit „înțeleptul satului“. — Hai moş Toa- dere, hai moş Toa- dere, îl îndemnarăm în cor. — Bine, bine, iacă plătesc. Cât a fost vorba să dau? — Două mii de vorbulițe... — Uite ce e, mai dau o mie dela mine, numai că, dă-mi încă o dulceață,cătare bună a fost. Ce să spun, se porni un râs, care nu se termină decât când moş Toader ter- mină dulceața şi în- cepu să povestească: — Măi, oameni buni, dacă vorbim, eu spun să vorbim des- pre primăvara asta dumnezeească ce a [AMINTIRI DE PRIMĂVARĂ] | venit aşa, pe neaşteptat, azi dimineaţă. Aveţi ceva împotrivă? — Sá vorbim, moş Toadere, furăm noi de aceias părere. — Nu de alta, dar la bătrânețile mele când mai văd că prind o primăvară nu mai pot de bucurie. Imi pare de fiecare dată că am să trăiesc o veșnicie. Nu mai câad primeam o jucărie, mă bucuram ca acum. Mi-e dragă primăvara ca un copil iubit. Si să mai vezi ciudâţenie! N'o să credeți, dar eu tot vă spun. Eu simt când vine primăvara, chiar dacă în ziua aceea ar ninge sau ar ploua. — Păi cum asta, moş Toadere, că mare lucru ne spui, zău aşa, făcu Sănducu. — Uite, dragii mei, de mic aveam obicei să spui lumii că a doua zi vine primăvara. De unde ştiu nici eu nu ştiu. Pe semne că ştie că mi-e dragă, şi nu vrea să mă dea de gol şi vine când spui eu. Iaca, eri noapte. Mă culcai de vreme. Cam pe la opt. De- odată, nu trecuse nici două ore, mă trezii, parcă strigat de cineva. Deschisei uşa. Afară nimeni. Mi s'a năzărit pe semne ceva în somn, îmi spusei. Dădui să mă culc, dar nu fu chip să mai adorm. Ce era de făcut? Să-mi iau doctoria: şi luai luleaua ducându-mă să stau pe prispă. Era cam răcoare, dar îmi pusei sumanul pe mine, că, de altfel nu prea mă speriu eu de frig. Și aşa, pune-te moşule şi pufăie de zor. Cum trageam din lulea, nu ştiu ce îmi venii să privesc spre cer. Era totul acoperit de nouri. Deodată zării întrun loc o stea. Numai una pe tot cerul, ca un ochi de îngeraş. — Să ştii că asta-i un semn ceresc, îmi spusei, privind într'una la steaua care strălucia foarte tare. Nu terminai bine vorba că, în clipa aceia chiar, nourii, cari erau spintecați de stea, începură să se dea în lături, ca nişte porţi grele şi, încet-încet, cerul senin se ivi înaintea ochilor. In zare mai rămăsese un nour alb. Era ca un deal. Curat deal, căci, în vârful lui mi se păru că văd o ființă mică. O ființă care îşi dă drumul din vârf, parcă pe o sanie nevă- zută, şi nici nu trecură două clipe, o boare caldă începu să cutreere satul. = Zefirul, îmi spusei, trăgând adânc în piept aerul curat al nopţii, a venit să anunțe so- sirea primăverii. Of, ce mult mă bu- curai! Aga de tare, încât mi se păru că arborii începură să vorbească între ei. — S'a dus cu iarna, liliacule dragă, şopti mărul liliacului care creştea lângă el. E timpul să ne scoatem vestmintele înflorate — Mai e vorbă? De când aştept. Eu cred că ne putem îmbrăca fără de nici-o grijă. — Sigur că da, Jarna e bună dusă. Nu mai vine. — Nu mai vine, nu mai vine, spuse şi liliacul. A COPIILOR D OP —.— Et e Al: Mi se pàrea cà visez. Cá totul nu era decât basm. Intrai în casă şi mă întinsei în pat. Cu ochii aşa, privind tavanul rămăsei până dimineaţa. Pe la orele şase ieşii în drum. Mă întâlnii nas în nas cu Floare Păun. — Mă, Floare, a venit primăvara, îi spusei. — Unde o ai, moşule mă întrebă el. Sub pălărie? — Râzi tu, băiatule, da stai numai să răsară soa- rele şi vorbim noi. — Păi să vorbim, spuse el privind la mine ca la un eşit din minți. — Nu te uita, Floare aşa, că-ți spun drept. Am stat de vorbă azi noapte cu Zefirul şi am auzit şi copacii vorbind între ei... — Ce vorbeşti, moş Toadere, ai auzit copacii vor- bind? Atunci vinde-mi mie „gramofonul“ care-l ai în casă, că, deh!, vezi că numai ai nevoie de el. Și a plecat aşa, răzând de mine. Dar pe la ora prânzului nu m'am întâlnit cu el? — Mai cumperi „gramofonul'“, Floare?, îl luai peste picior, căci afară era un soare cald şi copii zburdau în cămăşuţe. — Ptiu, dar cum ai nimerit-o, moşule! Cine credea că după ziua de eri, cu burniță şi frig, o să fie atât de cald? In urma lui zâmbiam mulțumit. Aşa cum aş zâmbi acuma dacă mi-ați da un pahar cu apă, că mi s'a uscat gâtlejul povestind. Dar, zău numai apă, fără dulceaţă dintr'aceia bună din care aş mânca un borcan întreg de minunată ce e, îşi termină moş Toader vorba, spre hazul tuturora şi înțelesul coanei Florica, grăbită să ne mai aducă un rând de dulcețuri. — Păi, dacă e vorba de primăvară să vă spun şi eu una, spuse conu Sănducu. — Păi, de ce să spui, că dumneata nu trebue să plăteşti dulceața că eşti la mata în casă. — Casă, necasă, dacă mi-a venit pofta să plătesc, iacă plătesc, că aşa sunt eu mare cheltuitor. — Plăteşte sănătos, coane, că te încasăm cu cea mai mare plăcere, strigarăm noi. Și Conu Sănducu se porni: — Dragii mei, -eu îs tocmai pe dos cum e moş Toader. Eu habar nu am când vine primăvara. Si habar nu aveam niciodată. Dacă mă întrebaţi dece eu am să vă răspund că răposata mamă-mea, fiei-i țărâna uşoară, mă tinea înfofolit cu o sumedenie de boarfe până când sfârşia luna Aprilie. Aga că eu, cu îmbrăcămintea mea de om ce pleacă la Polul Nord, eram totdeauna ca o sobă caldă. Aşa era maică-mea grijulivă. La 21 Decembrie, când ştia că începe iarna, începea să mă îmbrace cu cămaşă groasă, cu flanea de lână, cu o vestă de ştofă, cu o hăinuță de lână şi şi pe deasupra cu vn sort, şi el destul de gros. Nu mai vorbesc că mă îmbrăca cu trei perechi de pantaloni. Putea să fie viscol afară, că eu cu hainele alea pe mine, simțeam că duceam primăvara, ba chiar vara, în buzunare. Intr'o zi de Ianuarie, mi-aduc aminte, un unchiu Malaia este numele unui vârf în jud. Vâlcea (10 9 5m.) de al meu, care petrecuse sărbătorile la noi, nu ştiu cum, tocmai cu o jumătate de oră înainte de plecarea la gară, îşi aduse aminte că mătuga-mea îi dăduse un medalion să mi-l dea să-l port la gât. Eu eram îm- brăcat ca de plecare, căci urma să merg şi eu la gară. Imbrăcat aşa, cum ştia numai mama! Unchiu scoate medalionul, eu scot fularul, să-l las să mi-l pună pe gât. Dar tocmai când era gata pus, se desface şi îmi alunecă înăuntru, pe gât. Cată un- chiul să bage mâna prin guler să-mi scoată medalionul, dar nici chip. Incearcă soră-mea, că avea mână mai subțire, dar nici ea nu dă de el. Incearcă şi mama, încearcă şi tata, dar fără nici un folos. De pe mine curgea apa, ca depe un acoperiş depe care se topise zăpada. Păi, închipuiţi-vă: aşa înfofolit şi cu atâtea mâini cari mă răscoleau ca pe un sac cu fasole! M'sm mai scuturat şi eu să văd dacă nu o cădea medalionul, dar nici eu nu făcui ispravă mare. — Lasă, Mişule, că-l găsim noi, vezi-ți de drum că pierzi trenul, spuse mama. — Lasă că mai am timp. Am ambiţie să i-l pui eu pe gât. Ia, Sănducule, scoate-ți hăinuța. „Scoate, hăinuța?“ Ei, aflaţi, că scoaterea „hăinu- telor" a ținut douăzeci de minute. — Pleacă, Mişule, că pierzi trenul... — Lasă, am ambiţie..., spunea unchiu Mişu, mun- cindu-se cu nasturii unui nou rând de hăinuţe. — Lasă, Mişule.... — Nu las, am ambiţie... — Lasă, măi, că pierzi.... — Nu las, am ambiţie.... Ce să vă spun, a avut ambiţie, dar tren nu a mai avut. Il pierduse, că până mă desbrăcase durase o grămadă de vreme. Insfârşit a găsit medalionul, după ce îmi desbrăcase şi două rânduri de ciorapi, căci căzuse, nici eu nu ştiu cum, în pantof. Când a plecat a doua zi, se agezase la fereastra vagonului şi când trenul începu să pufuie, îi strigă mamei : — Alexandrino, pentru numele lui Dumnezeu, nu-l mai îmbrăca ca pentru patru copii deodată, că o să rămâi fără de copil, o să ți se topească odrasla în atâtea haine. Când a venit primăvara, pentru prima oară, mama mi-a scos tot „împachetajul“ încă de prin Martie. Ei bine, când am rămas numai într'o pereche de pantaloni, o pereche de ciorapi şi o singură hăinuţă, mă simțeam uşor ca un fulg, încât trebuiam să merg ținându-mă de scaun. Mă simțeam balon de săpun. GEORGE MANOIL Ca d . LUNA ABONAMENTELOR EFTINE Toti copiii cari se abonează până în ziua de 31 Martie 1939 la revista noastră, trimițând banii prin CEC, mandat postal sau plătind direct la administrație se bucură de următoarele reduceri Abonament: pe 1 an. . lei 150 în loc de 200 1⁄2 an 4 di 75 » » » 100 GRĂBIŢI-VĂ! DET MIENE ATTA C€ 0—P? IILOR Strada Constantin Mille 9—11, — Bucuresti 6 C căruia sburau Pteranodonii. Se gă- sesc din când în când rămăşiţele acestor animale în pământurile care formau odinioară fundul mării. O REPTILĂ SBURĂTOARE India se deosebesc de celelalte prin aripile formate din piele. Ei se servesc de aceste aripi ca de nişte D A Imaginaţia putţi.or a po- pulat Iadul cu animale îngro- zitoare, create pentru a răs- pândi groaza. Aproape toate aparțin categoriei reptilelor sburătoare pe care pictorii şi sculptorii ni le-au înfăți- gat sub forma balaurilor. Se ştie fără îndoială că în epocile preistorice, înain- te de apariția omului pe pământ, acesta era populat de monştrii de temut. A- proape toti erau reptile. Se numesc reptile anima- lele cu corpul alungit, cuo piele groasă, cu sângele rece. Ele se înmulțesc prin ouă. Reptilele preistorice erau de mărimi colosale. Atlantosaurus din Munţii Stâncoşi măsura 30 m. lun- gime, Apatosaurus 20 m; Diplodocus nu era mai mic decât ei. Aceste reptile nu sburau. Insă erau altele, Pterodac- tylele care puteau să se ri- dice în aer. Mărimea lor varia dela talia unui porum- bel până la aceea a unui vultur. Câteodată, erau chiar mai mari. Dacă Pterodacty- lus Longirostris găsit în Ba- vière are o lungime de 30 cm. la Muzeul Zoologic din New-York, este un Pterano- don fosil care are între aripile întinse 8 m... A- proape cât un aeroplan. Reptila acesta care sbura acum un milion de ani a fost găsită în Statul Kansas (Statele Unite). Kansasul a fost odinioară acoperit de apele oceanului, deasupra 7 Astăzi nu mai există reptilelor gonii. Aceste reptile care se găsesc în 4 WA 7 44 A 7 1. Gazul de ilu- minat este obtinut prin distilarea hui- lei (cărbune de pământ) pusă în vase speciale de pământ refractar (care rezistă ac- țiunii focului) care sunt încălzite până la o tempe- ratură de 800-1300 grade. 5. Apoi gazul este aspirat de o pom- pă şi comprimat cu putere. El e trimis într'un fil- tru unde trece sub presiune, printr'o tablă de fier, gău- rită mărunt: aci lasă ultimele părți de gudron pe care le mai conține. sburătoare decât 2. Gazul carc se degajă aci conține gudron (substanță negricioasă, se în- trebuințează ca unsoare) apă şi amoniac (gaz in- color, amestecat cu apa se între- buințea.ă la cură- țirea argintăriilor şi petelor de gră- sime). El se cură- tá făcându-l să treacă printr'un recipient pe ju- mătate umplut cu apă, butoiaşul. 6. După diferitele curățiri mecanice, gazul trece prin- tr'un anumit nu- măr de cutii con- ținând amestecuri chimice, care o- presc rămăşiţele de amoniac, acid carbonic (substan- tà cu gust acrişor) şi hidrogen sulfu- rat (substanţă rău mirositoare). din clasa dra- paraşute ca să se susțină în aer când sar printre ramuri. Dar nu pot să le mişte cu destulă putere ca să sboare ca un liliac sau o pasăre. 3. El trece apoi printr'o serie de tuburi verticale răcite prin cu- renți de aer, unde se condensează toți vaporii de a- moniac. 7. Gazul curațit definitiv, ajunge apoi într'un rezer- voriu format de un clopot de fier, care intră într'un vas plin cu apă: gazometrul. Aces- ra furniza consu- matorilor gazul, sub o presiune re- gulată. DIMINEAŢA o 4. De aci, gazul este îndreptat spre „turnul cu coks“. Acesta este un ci- lindru plin cu coks fărâmat, care opreşte o bună parte din gudro- nul conținut în gaz. 8. Câci pe măsură ce se consumă gazul (la bucătă- rii, băi, etc.), clo- potul mobil (care se mişcă) al re- zervoriului, se a- fundă în vasul cu apă, aşa încât pre- siunea gazului din interior rămâne mereu aceias. COPIILOR 1. John Roland şi Tom Murfy erau prieteni buni. Amândoi erau doi sportivi merituoşi. Ei alergau în cursele de automobile şi erau tot atât de valoroşi. 7. Totuşi, în ultima clipă, Murfy, printr'o sforțare, reuşi să-l întreacă pe prietenul său Roland şi prin urmare să încaseze importantul premiu, hărăzit învingătorului. 2. In timpul unei curse impor- tante, Roland observă că Murfy nu este atent la drum şi că nu face tot posibilul ca să câştige. De data aceea Roland fu acela care luă premiul. 8. Putin timp după aceea, amân- doi prietenii fură angajați de statul englez să ia parte la o expediţie în Africa, unde nişte triburi negre se răsculaseră împotriva stăpânirii. 3. După cursă, Roland îşi întrebă prietenul care este cauza supărării lui, dar acesta nici nu se gândi să i se destăinuiască, din motive pe care le veți înțelege îndată. 9. Intr'o zi Roland trebui să facă o recunoaştere periculoasă cu avio- nul său. El plecă în zori, dar până spre seară el nu mai reveni pe aeroport. 13. Totuşi, băgând la un moment dat de seamă că paza în jurul colibei mai slăbise, deschise uga şi se năpusti afară, către liber- tate. 7 - = 2 | ^ # a <z ws | IN Să ci 19. Minunea se întâmplă. Avioa- nele engleze, observând mişcare în pădure, au lansat bombe asupra trupelor de negri, punându-i pe fugă. = 14. Santinela era un negru urât, înarmat cu o puşcă. Cu o puternică lovitură de pumn, negrul fu dat peste cap, iar Roland porni în goană spre pădurea apropiată. 20. Dar Roland era rănit grav, Murfy avea brațul sdrelit, iar săr- manul mecanic murise în urma răni- lor primite. Murfy îl luă pe Roland în spinare şi porni spre tabăra engleză. 15. Spre marele lui noroc, negrii nu observară evadarea de- cât mult mai târziu astfel că avu vreme să se ascundă în desig, în aşteptarea salvării. 21. Vreme de trei zile a durat drumul acesta greu, în care timp Murfy, mai uşor rănit, l-a îngrijit cu devotament pe prietenul său, legându-i spinare, rănile şi cărându-l în 4. Mama lui Murfy era grav bol- navă. iar bietul băiat avea nevoie de bani mulți pentru medicamente. Dacă Roland ar fi ştiut lucrul a- cesta, l-ar fi lăsat pe Murfy să câştige cursa, ceea ce acesta nu voia. 5. Roland află totuşi adevărul în timpul unei discuții pe care a avut-o cu un prieten al amândorura. Cum se pregătia o cursă la care premiul era foarte valoros, el luă o hotărâre minunată. 6. Cursa avu loc. La început, amândouă automobilele alergau pe aceeaş linie. Mai târziu însă, auto- mobilul lui Roland porni cu mare viteză, întrecându-şi concurentul. 10. Murfy ceru imediat coman- dantului să-l lase să plece în cău- tarea celui dispărut, căci el aflase între timp din întâmplare, cum de câştigase premiul, cu care-şi salvase mama. 16. Intr'o poiană văzu un avion englez, înconjurat de negrii, cari încercau să ucidă cu focuri de armă pe aviatori. Era Murfy şi mecani- cul său. 22. Intre timp trupele răsculate ale negrilor fură înfrânte de englezi. Inspăimântați negrii fugiau care încotro de teama pedepsei autori- tăților. 11. Roland, avusese un accident de motor. Avionul luase foc, iar el se salvase cu paraşuta, dar căzuse în mâinile răsculaților, cari l-au făcut prizoner. 17. Roland le fugi în ajutor. So- sirea sa speriă pe negri pentru o o clipă. Mai apoi, reveniră însă cu mai multă furie la atac. Mitraliera ţăcânea. 23. Murfy eşi în calea soldaților coloniali englezi, cărora le arătă locul unde zăcea rănit prietenul său Roland. Acesta fu ridicatpeo targă şi dus la spital. 12. Inchis într'o colibă şi păzit cu multă străşnicie, el auzia avioa- nele trimise în căutarea sa, dar nu putea să dea de ştire că se află acolo. Se st; Se a i 18. Păreau pierduţi, căci numărul duşmanilor creştea în fiecare clipă. Muniţiile erau pe terminate şi numai o minune îi mai putea a- juta. 24. Prietenii zâceau amândoi ală- turi. Roland voi să-i mulțumească lui Murfy, dar acesta îi aminti de faptul că şi el s'a sacrificat, lăsân- du-l pe el să câştige cursa, când era la ananghie. ROMAN PENTRU Rezumatul capitolelor precedente: Un vapor naufragiază intro seară de loamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiţă, pe mama acesteia si pe o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului şi în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educaloarea a intrat în vorbă cu tiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la București, unde se întål- neste cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor in- tâmplate cu puţin mai înainte și printr'un fals, intră în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnişoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul si o amenință cu denun- (area, dacă nu-i dă şi lui jumătate din avere. Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. Florica sa îmbolnăvit grav, iar Moacă să-l lase pe Gică so ducă la spital. La spital, Florica face cunoștiință cu o doamnă foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă si o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. nu vrea 11. După un alt răstimp de luptă cu boala, Florica păşii pe calea însănătoșirii. Intra în convalescenţă. Deabia acum îşi dădu seama cine este binetăcătoarea ci, Când doamna Drianu o sărută pentru prima dată pe frunte, copila isbucni în plâns. Urmară zile însorite. Răstfăţată de doamna Dria- nu şi de prietenele ei, ca şi de medicul spitalului, Flo- rica se întrema pe zi ce trecea. In fine, sosi clipa când ajutată de infirmieră si de binefăcătoarea ei, putu să se dea jos din pat. Trebuia să părăsească spi- talul. Doctorul nu mai aflase nimic nici dela Gică si nici dela tatăl acestuia, astfel că a făcut tot posibilul ca Florica să fie primită întrun orfelinat. Doamna Drianu aflând acest lucru. interveni în grabă si ceru ‘a Florica să-i fic lăsată ci până ce se vor ivi rudele care au părăsit-o. In aceiaşi seară, doamna Drianu sosi cu automobilul ei si o luă pe Florica. Aveau să se stabilească în vila elegantă pe care o avea bogata doamnă, în oraşul apropiat. Forica ceru în primele zile să-l vadă pe Gică. Dar bunătatea si felul drăgăstos de a se purta al bi- nefăcătoarei ei, o făcu să nu mai pomenească atât de des numele băiatului, care-i făcuse atâta bine. . Ceeace-i păru curios doamnei Drianu a fost că Florica, deşi crescuse aşa credea ea in vagonul Greierul face parte din categoria insectelor ortoptere. RICHII COPII şi TINERET de MĂTUŞICA unor saltimbanci, nu se impresionă deloc la vederea elegantei vile: şi se simţi chiar foarte bine în mijlocul luxului. Purta cu foarte mare îndemânare rochiile frumoase pe care i le cumpărase doamna Drianu, iar la masă mânca frumos, fără să se încuree în multi- mea furculițelor si cuţitelor. In fine, părea o fetiţă de cea mai bună familie. Intro zi, doamna Driunu o înștiinţă pe Florica, cum că i-a angajat o profesoară care s'o învețe să scrie şi să citească. Spre uluirea ei, află însă că Flori- a citeşte si serie foarte frumos, ba mai mult chiar, >à vorbeşte destul de bine limba franceză. Se întâmpă ca în aceiaşi zi să sosească la oras doctorul care a îngrijil-o pe copilă în timpul bolii. Cred că unchiul Florichii este foarte multumit că a scăpat de povara copilei, spuse doamna Drianu doctorului. - Ar fi cât se poate de bine stimată doamnă, răs- punse acesta, că îmi pare că o îndrăgiţi pe Florica. — Da este foarte adevărat, doctore. O iubesc, şi imi este tot atât de dragă pe cât mi-a fost şi propria mea copilă pe care am pierdut-o acum un an. Dealt- fel şi Florica mă iubeşte foarte mult. Nu am ce să mă plâng. In felul acesta au trecut luni de zile. Iarna reve- ni. Into seară Florica si binefăcătoarea ei se aflau în salonul bine încălzit al vilei. Doamna Drianu cro- scta iar Florica se aşezase în fata pianului deschis. Fără vrere mâinile ei alunecară peste clape. Se căs- nia să-şi amintească o melodie pe care o auzise de mult. Nu mai știa nici unde si nici când căci boala o făcuse să-și piardă memoria. Doamna Drianu ascul- tă uluită apoi apropiindu-se de Florica o strânse la pieptul ci întrebând-o sugrumată de emoție : - Florico, Floricico tu nu eşti nepoata aceelui li- gan. Spune-mi cine eşti. In clipa aceea copila isbucni în lacrimi. Dar Florica nu-și amintea nimic. Nu mai stia că o chemase odată Liliana Ocoveanu si spunea că tiganul Moacă era unchiul ei, iar Gică, văr. Dar doamna Dria- nu isi dădea seama că este cu neputinţă ca Florica să fie nepoata saltimbancului şi încerca cu orice preţ să afle adevărul. Copila isi trecu mâna peste frunte, ca şi cum ar fi voit să alunge un văl. Doamna Drianu speră, că în cele din urmă va afla adevărul. - Cine esti tu Florico? spuse ca. E cu neputinţă ca lu să fii nepoata lui Moacă. Unde ai învățat să citeşti, să cânţi la pian? E ceva în viaţa ta, un mister pe care as vrea să-l lămuresc. Doamna Drianu credea — şi nici ea nu stia cât de adevărat cra totul `à a descoperit un copil furat de ligani, un copil de familie bună. Ea voia să lupte pen- tru ca adevărul să iasă la lumină, ca dreptatea să în- vingă. Era hotărită la orice. Dar Florica rămase tăcută, căci nu-și amintea nimic. - Cât ai fost bolnavă, continuă doamna Drianu, ai chemat-o de multe ori pe mămica ta. Cine a fost ea? Cum o chema? Copila se străduia zadarnic. In cele din urmă is- bucni în lacrimi, căci desi nu-și mai amintia nimic despre aceea care-i a fost mamă, cu toate acestea o năpădea tristeţea oridecâte ori se pomenea acest nume. — Nu știu nășico, spuse ea printre lacrimi. Nu-mi amintesc! Doamna Drianu o mângăie şi o linişti, apoi o rugă să se ducă să cânte la pian. Fata o ascultă si spre ma- rea mirare a bunei doamne, începu să cânte o fru- moasă melodie de Schumann, cu atâta talent, încât doamna Drianu simţi cum i se umezesc ochii. De unde avea să știe binefăcătoarea Florichii, că aceasta învățase să cânte la pian din fragedă copilărie şi că bucata pe care o executa era ultima pe care o învățase? A doua zi dimineaţă, doamna Drianu trimise să fie chemat medicul casei, căruia îi povesti întreaga în- tâmplare. Acesta răspunse, că după boala grea de care suferise Florica, nu era de mirare că-și pierduse me- moria, dar că era foarte posibil ca fata să se refacă încetul cu încetul. Doamna Drianu cra mai decisă decât oricând să là- murească misterul vieții Florichii. Deaceea nu mai o lăsa pe fetiță nici o clipă singură. După câteva zile de la întâmplarea de mai sus, doamna Drianu invită nişte prieteni la masă. Inainte de sosirea invitatilor, voi să aranjeze flori în glastre. Florica era lângă ea. La un moment dat copila se duse spre masa care era aranjată şi schimbă felul florilor, le puse altfel, atât de frumos, încât buna doamnă rămase mirată. Nu, era cu neputinţă ca mititica aceasta să fi cres- cut în vagonul saltimbancilor. Cine era însă? După câteva zile, doamna Drianu încercă iarăși să puie unele întrebări Florichii, dar aceasta tot nu stia ce să răspundă. Chemase o croitoreasă spre a face ro- chițe copilei si buna cuviință a Florichii o uimi. Se mai întâmplă însă un lucru. Printre jurnalele de modă se afla şi unul franțuzesc. Florica îl luă în mână si începu să citească. -- Ştii franţuzeşte? o întrebă doamna Drianu. - Da, năşico. De unde, cine te-a învățat? Nu ştiu, nu-mi amintesc. Mereu acelaş răspuns. Doamna Drianu nu sc lăsă însă si în aceeaș zi chemă o profesoară de limba fran- ceză, care după ce discută o vreme cu Florica spuse: - Domnișoara ştie franceza mai bine decât o ştiu cu care sunt profesoară. Nu am ce s'o mai învăţ, Uimirea doamnei Drianu nu mai cunoştea margini. Era fericită că o întâlnise pe micuța aceasta si se te- mea amarnic, că va veni ziua în care va trebui să se despartă de ea. Si copila se simtia bine. Expresia de frică îi dispăruse din ochi, era mai vioaie, cânta și dansa toată ziua. Un lucru nu înţelegea doamna Drianu. Desi îi dădea Florichii bani mulţi, aceasta avea mai totdeauna pun- ga goală. Intr'o zi, pe când Florica se plimba singură pe trotuarul din faţa casei, doamna Drianu o urmări și văzu cum copila se opria în dreptul tuturor cerșe- torilor, cărora le dădea câţiva lei. A doua zi, doamna Drianu îi dădu douăzeci de lei, spunându-i că sunt bani pentru săraci. - Mulţumesc năşico, spuse copila. Eşti foarte bună. Iti dau banii aceştia, ca să nu mai dai din banii tăi săracilor. Tu n'ai nevoie de bani? — Nu! Nu-mi dai oare dumneata tot ce am nevoie? Sunt atât de fericită, că stau la dumneata, năşica mea dragă. Si apoi, dau banii aceştia cu plăcere, căci îmi amintesc de Gică si de vremea când locuiam cu el. De câte ori eram înfometați și nu căpătam nimic de mâncare, Gică se ducea si cerşea, ca să am ce mânca. - Sărmana de tine, spuse doamna Drianu cu la- crimi în ochi. Acuma nu mai trebue să te temi de așa ceva. S'a terminat cu zilele negre. Florica se apropiă de binefăcătoarea ei şi-i mângăie mâna. Uitase de viața pe care o dusese în casa părin- ților ei, dar si lunile petrecute în vagonul saltimban- 11 R ` ——.— Eagen >| > A e Se <. => > Ye cilor îi dispăreau cu încetul din memorie, ca un vis urât. Intro seară, înainte de să se culce, Florica începu să tuşească. Doamna Drianu trimise imediat după doctor, care constată că micuța se îmbolnăvise din nou de bronșită si cum mai era încă slăbită de ultima boală, trebuia să fie îngrijită cu cea mai mare atenţie. Micuța fu imediat culcată în pat. — După părerea mea doamnă, spuse doctorul, Flo- rica are nevoie de aer de munte. N'ar strica să vă du- ceti cu ea la Sinaia sau la Braşov pentru câteva luni. Doamna Drianu, care o îndrăgia peste măsură pe Florica, puse imediat să se facă bagajele si după ce cumpără diferite lucruri de care aveau să aibă nevoie la Sinaia, nu aşteptă decât ziua însănătoşirii micuţei. După vreo două săptămâni, Florica se refăcu. Se ho- tări pentru a doua zi în zori plecarea spre noua lo- cuinţă. Florica cra în culmea fericirii când se întâm- plă, un fapt, care avea să strice planurile bunei doamne. Cu o zi înaintea plecării, doamna Drianu si Flo- rica se plimbau pe terasa din fata casei. Ele obser- ară la un moment dat pe o femee prost îmbrăcată, care suna furioasă la poartă. Servitoarea, care veni în grabă, spuse: Doamnă, a venit o femee care vrea să o ia pe domnişoara Florica. Florica ridică speriată ochii spre binefăcătoarea ei: — Dar eu n'am văzut-o niciodată pe femeea asta. Nu ştiu cine c. — Nu te speria micuţo, spuse doamna Drianu. S'o lăsăm să intre si să vedem ce vrea dela noi. — Oh, doamnă, spuse servitoarea, lemeea aceea este o țigancă. — Mi-e frică nàásico, spuse Florica cu glas sugrumat. — N'ai ce te teme. Dacă nu o cunoşti pe femeea a- ceasta, cu siguranţă că mare nici un drept asupra ta. Trebue să fie vreo ţigancă prietenă cu unchiul tău, care încearcă să-mi sloarcă bani. Dar las! că-i arăt eu. Spunând aceste cuvinte buna doamnă se îndreptă spre femeea care se apropia de terasă. Florica intră în casă și se trânti pe o canapea plângând de ti se ru- pea inima. Va să zică tot visul ei de fericire se spulbera. Trebuia să revie în vagonul murdar, să îndure iarăşi frigul si foamea, ba chiar şi loviturile lui Moacă. Cu toate acestea n'a dus totdeauna viaţa asta de mi- zerie. Inainte... da ce fusese înainte? Isi amintea ca prin vis de o tânără doamnă, frumoasă şi bună, pe care o iubia si căreia-i spunea mamă.., îşi amintea de o casă elegantă, de o viaţă fără griji... atunci ce era cu Moacă, Gică... vagonul saltimbancilor? (Va urma) DIMINEAŢA + COPIILOR UN TABLOU DRAGUT Pentru lucrul din fo- tografia noastră aveti nevoe de un pătrat din stră, dar care sunt fiecare de altă culoare. Partea însemnată” cu S este ciocul şi trebue să $ fie de culoare roşie. Par- (= tea însemnată cu litera K este corpul si va fi dintr'o bucată de ştofă galbenă, partea însemnată cu litera A este partea ochiului şi va fi albă. Litera F va fi tăiată de două ori căci reprezintă piciorul şi avem nevoe de două. Şi un cap negru. Pentru flori avem nevoe de material albastru. După ce ati tăiat bucățile le coaseți împreună ca să dea tabloul de mai sus. Dacă puteţi tăia părțile mărite veți putea face o pernă de canapea frumoasă la alai NS VÀ ştofă verde, de mărimea celui de sus şi de bucățile arătate în fotografia noa- UN SEMA = CARTE FOARTE USOR DE EXECUTAT Un lucru uşor, foarte practic - şi frumos este modelul de semn de carte pe care-l dăm în ilu- strația noastră. După cum vedeţi din mărgele şi nasturi şi puțină sârmă faceți figurile alăturate. Legaţi-le cu fire de mătase sau panglici colorate şi aveți un semn de carte. Nu uitaţi ca mărgeaua pe care o întrebuințați pentru capul figurii să o pictați cu un obraz simpatic. şi originală, care va stârni admirația tuturor priete- nelor voastre. Etiopia e o ţară in Africa pe țărmul Mării Roşii. a => AR A r> 1 PUŢINĂ GIMNASTICĂ... Ati admirat desigur de multe ori păunul care se umflă în pene prin parcuri, L-aţi observat cu atenție? Cum se umflă, şi-şi des- face penele făcând o roată. Fără îndoială că el o face din mândrie şi or- goliu. Voi nu aveti acest defect, dar puteți fi mân- dre că vă place să faceți puțină gimnastică în fie- care zi, căci astăzi toată lumea ştie cât este de să- nătoasă şi utilă. Astăzi veți imitapăunul. Dacă veţi repeta în fie- care zi acest exercițiu veți face umeri şi brațe frumoase. Nr. 1 POZIȚIA DE PLECARE.—Staţi drepte, = d é - ] C) XW s UAA \ 4 > J / | SA cu brațele ridicate în aer şi mâinile încrucişate. Nr. 2 PRIMA PARTE A MIȘCAĂRIL.—Desfaceţi ~ brațele, cu o mişcare foarte largă formând un început de cerc. aai Nr.3 A DOUA PARTE A MIŞCĂRII. — Termi- nând cercul pe care ați început să-l faceți ajun- geți cu mâinile în dreptul corpului, şi fncepeți să faceți exercițiul invers, pentru a duce brațele în poziția de plecare. Reîncepeţi exerciţiul de zece ori. Inspiraţi profund când ridicați brațele şi expirați când le coboriti. ï ACUM PUŢINĂ BUCĂTĂRIE... La făcutul cozonacilor se întâmplă foarte des ca să rămâe lipită de mână coca. Pentru a împiedica acest lucru este suficient dacă muiați din când în când mâna în puțină făină. PRĂJITURĂ CU NUCI Putin albus de ou bătut îl amestecați cu zahăr pudră, adăogați 10 grame de alune şi 5 grame de migdale, date toate prin „maşină. După ce ați ame- stecat bine compoziția puneţi într'o formă bine unsă şi coaceti la foc potrivit. Coaptă, tăiați prăjitura în pătrăţele şi serviţi păpuşilor şi prie- tenelor lor. 12 DP, = i Ip Lr SEE JACKSON, PRIETENUL JUNGLEI TRAD. DE ELVIRA CALAN ` (Urmare şi sfârşit) Iute ca gândul, trase Jackson impermeabilul care atârna între curelele raniței sale şi îl aruncă spre leopard, tocmai când acesta se pregătea să sară asupra lui. In timp ce fiara se silea să-şi descurce ghiarele din haină, Jackson se cățără întrun pom din mijlocul satului şi ca o maimuţă se strecură printre crengi. Nici acolo nu era în deplină siguranță, căci leoparzii pot să se caţăre Ja fel ca oricare pisică. Dar dacă trebuia să lupte fără arme, voia cel puţin să aibă o poziţie mai prielnică. N'a fost însă nevoesă lupte. Jur împrejurul colibei se adunau leoparzii. Părea că toată jungla e plină de ei, căci strigătele lor se auzeau de pretutindeni. Unul câte unul se iveau din tufişuri şi păşeau fără sgomot spre coliba şefului, căreia îi dădeautârcoale. Unii se urcară şi pe acoperig. Şi deodată doi,venind din direcții opuse, înce- pură să se lupte. Ca la un semnal, se ameste- cară cu toţii într'o bătălie groaznică. Nicio- dată în viață nu mai auzise Jackson un cor de ragete ca acela care umplu atunci aerul. Pereții colibei şefului se clătinau sub greu- tatea animalelor încăerate. Tăria luptei depeacoperişuri scutura bucăţi din paele din care erau făcute, peste capetele locuitorilor. La sgomotul încăe- rării se adăogară tân- guirile şi. urletele de spaimă ale negrilor: iar Chekedi se tânguia mai tare ca toti ceilalți. Jackson prinse ocazia. El îşi întări vocea şi se adresă şefului din toată puterea plămânilor. Cuvintele sale se auzeau clar deasupra sgomotului. „Ascultă-mă, o şefule! Sunt Jackson, prietenul jungliei, pe care l-ai trimis la moarte, în groapa elefanților. Nu te-am înştiințat oare ce-o să se întâmple? Nu ţi-am spus că sufletele leoparzilor îți vor turbura visele? Vezi acum unde te-a adus răutatea ta. Sufletele morţilor s'au deşteptat; leoparzii care au murit se învârtesc în jurul colibei tale, căutând o intrare“, O tăcere de moarte urmă strigătului său. Chekedi zăcea tremurând în întuneric. Mintea sa superstițioasă, primea fără şovăire spusele doctorului. Credea cu adevărat că sgomotul de afară era făcut de năluci şi nu de leoparzi adevărați; căci cine mai auzise vreodată aşa gălăgie în jurul colibei sale? Credea deasemenea, că vocea lui Jackson era scoasă de o fantomă; căci niciun om nu mai scăpase cu viață din groapa elefanților. „Ascultă-mă, o gefule, strigă albul din nou. Nu există decât o singură cale de scăpare din blestemul pe care singur l-ai adus asupra ta. Când te vor părăsi sufletele leoparzilor, în zori, pleacă din kraal şi du-te departe de poporul tău. Mergi la Mgoni, la guvernatorul alb şi mărturiseşte-ţi crimele. Dacă nu, fantomele leoparzilor îţi vor intra în colibă şi te vor lua cu ele. Acolo unde te vor duce, vei suferi tortura pe care tu însuți le-ai aplicat-o lor. Ai înțeles“? Prea îngrozit ca să poată vorbi, Chekedi nu răs- punse. Aşa că Jacson se adresă către satul întreg. „Ascultaţi-mă, voi ceilalți — strigă el. — Bàgati de seamă ca Chekedi să asculte de vocea fantomelor. Dacă nu, veți împărtăşi cu toţii soarta lui. Cât timp va rămâne el aci, va fi turburat satul de năluci şi nenorociri mari vor cădea asupra copiilor voştri. Băgaţi de seamă să plece în zori la Mgoni şi să-şi mărturisească toate crimele“. Doctorul tăcu. „Nu-i nevoe să mai adaug ceva“ îşi spuse el şi se aşeză în voe, să aştepte dimineața. Lupta leoparzilor continuă toată noaptea. Dar la ivirea zorilor ei se îndreptară către viziune, lăsând patru dintre ei, morţi, în fața coliviei lui Chekedi. Jackson cobori din pom, la ieşirea din sat găsi o secure aruncată lângă o colibă, şi o luă cu el. „Ilmi place să-mi plătesc datoriile“ îşi spuse el apucând pe drumul care ducea la groapa elefanților. Când ajunse acolo, planul său era gata. Mai întâiu taie un număr mai mare de liane, şi le împleti până capătă o frânghie care ar fi putut să susțină greutatea unui tren cu şine cu tot. Rinocerul tot mai era în groapă şi nu putea să se mişte. Işi clătina doar capul încoace şi'ncolo. Jackson coborî în groapă şi legă cu putere funia în jurul animalului. Ieşind afară, se urcă pe un copac uriaş şi înțepeni celălalt capăt al frânghiei în vârful lui. Coborând, începu să lucreze cu securea. Lovituri puternice cădeau asupra pomului şi aşchiile sburau în toate părțile. Securea ascuțită pătrundea adânc în lemn; ea taie adânc, şi mai adânc, până când copacul începu să troznească şi să se clatine. Securea mai căzu odată. Arborele se cutremură şi se prăbuşi cu un sgomot puternic, sdrobind pomii mai mici şi sfărâmând ramurile, Frânghia îşi îndeplini datoria. Pe lângă greutatea capacului enorm, rinocerul nu mai însemna nimic. El fu tras din groapă ca un dop dintr'o sticlă şi se pomeni aşezat într'o tufă de mărăcini. Jockson îşi şterse sudoarea depe frunte, el tăie frânghia care lega animalul de pom. Apoi murmură: „La revedere prietene. Cred că diseară ai să te poţi mişca. Iti urez noroc“. Işi săltă ranița în spate şi se pierdu în desiş. SFÂRȘIT Peste o lună Jackson veni la Mgoni, ca să facă un raport. Când îi zări guvernatorul sări în picioare, şi neputând să-şi creadă ochilor, îl pipăi ca să se convingă că e viu. „Mare Dumnezeule! strigă el. Eşti chiar tu, sau năluca ta“? „Ce nălucă?“ întrebă doctorul, căci îl uitase cu totul pe şeful Chekedi. „Păi cred că e o lună de când ticălosul acela de Chekedi a fost adus aci de oamenii săi. Nu prea voia să vină aaa èY +> Í> Ym singur, căci era aproape înebunit de frică. Negrii l-au silit să mărturisească uciderea ta, şi mi-a spus o poveste întreagă despre spiritele leoparzilor şi cum năluca ta i-a poruncit să vină să-şi spună crimele. Povestea lui n'avea nici cap nici coadă. Am trimis fireşte pe cineva în satul lui Chekedi ca să examineze o groapă de elefanți în care spuneau că ai murit. Dar n'a găsit nimic, aşa că n'am putut să-l condam- năm pentru crimă fără să avem dovezi“. Jackson îşi dete capul pe spate şi izbucni într'un hohot de râs. „Şi ce-aţi făcut cu el“? „N'a mai vrut pentru nimic în lume să se întoarcă în satul său. Aşa că am numit alt şef şi el a rămas aici. Dar n'a mai dus-o mult. Si nu ştiu dacă ai să mă crezi, dar pe patul de moarte, avea şase oameni lângă el, ca să gonească leoparzii — credea că vin să-l ia“. „Hm!“ „Ştii ceva despre asta“? întrebă guvernatorul. „Nimic“ răspunse Jackson. Liană = plantă cățărătoare din pădurile din tinu- turile calde. ^>>>>rmX>>m.1. DE VORBĂ CU CITITORII (Urmare din pagina a 2-a) GOJNETE P. BARTOLOMEU. — Rezultatul concursului l-ai văzut desigur în revistă. Mulţumesc în numele tuturor colegilor mei pentru urările pe care mi le faci. Traducerea din limba latină este foarte frumoasă, dar nu are rost s'o publicăm fiindcă este cunoscută fără îndoială de toti copiii cari citesc revista noastră. Aştept alte lucruri mai interesante. In orice caz îți mulțumesc. În e e e e e e e es GHIMBOAȘA TIBERIU. — In privința jocurilor va trebui să dăm lămuriri pentru toată lumea. Trimite numai jocurile de cuvinte încruci- sate şi toate celelalte în acelaş gen. Nu trebue să trimiți jocurile de atenţie, desenele de colorat, desenele de făcut dintr'o singură trăsătură de condei sau reconstituirile. Vom avea grijă ca pe viitor să precizăm care jocuri intră în concurs şi care nu. i e a 2 e >n SCHWARTZ IOSIF. — Imi pare bine câ ai intrat în rândul desle- gătorilor. Deslegările pot fi scrise pe o foaie de matematică, fără să tai revista. Să fie scrise însă foarte citeț. Astfel nu se iau în conside- ratie. +4+1414.1.+115125212212020#287r + mX>V 2 W> BILCIURESCU RODICA. -- De- senele nu trebue să fie colorate, ci făcute numai în tuş sau cerneală. Trimite-le pe adresa mea Ja revistă. PLX XXXX3xxxaaoxaaoeae Joldea afostun domn al Moldovei care a domnit câteva zile. FRIDEL. — Nu face nimic că nu te poţi abona. Cumpără însă regulat revista şi ne vom bucura să avem un cititor atât de credincios. VLAD I. GHEORGHE. — Anec- dotele pe care le-ai trimisnu le pot publica fiindcă sunt puțin prea grele pentru revista noastră. Incearcă-ți norocul cu altele. MĂTUŞICA 14 Departe, în țaraSoarelui Răâsare, a văzut pentru prima dată lumina soarelui o fică de împărat. La botez toată firea fi dădu câte un dar. Soarele o înzestră cu zâmbetul care semăna cu el, crinii îi dădură polenul lor spre a-i face să strălucească buclele blonde ce-i cădeau în cascade pe umeri. Bujorii îi dădură culoa- rea lor cea minunată spre a-i împodobi obrajii iar ochii ei albaştri, ea cicorile străluceau. O zână coborâtă din slava cerească îi fu moaşă aducându-i ce avea mai de preţ, o rochiţă în ale cărei țesături, erau prinse stele şi îi mai spuse să nu se despartă niciodată de rochița-i iubită. Iar viorelele pe o tavă de argint îi aduseră numele. In palatul tatălui ei trăia lipsită de griji şi ferită pe necazuri şi tot ce visa noaptea bunul ei tată putea să i le împli- nească ziua. Intr'o seară, 15 plimbân- du-se prin parc frumoasa copilă văzu cum dormeau frunzele şi vântul, albina moțăia ascunsă în petalele unei albăstrele, iar licuri- cii de tot felul îi luminau calea. Barza cea de spumă stătea într'un picior cu capul băgat sub aripă visând crâmpeie din viața ei în alte țări. O privighetoare cânta o melodie duioasă, iar lebăda majestoasă plutea pe întinsul apei, când văzu pe copila cu păr de aur coborând cu paşi de fluture spre lac. Poznaşul Zefir trimise un val amă- gitorcare înfierbântă fruntea domniței. Fără a mai sta mult pe gânduri Viorica îşi aruncă rochița depe ea, lăsându-se uşor în unda fermecată. Dantela de argint a valurilor se potrivea de minune cu trupul ei fru- mos, iar ea uitând de tot ce-o înconjoară înainte dezmierdată deundelereci. In fața acestei minuni chiar luna şi stelele o priveau cu nesaţ, întreaga fire cânta slăvind frumu- sețea domniţei. Tot jucându-se cu picăturile de apă care în lumina fermecată a gră- dinei se prefăceau în mărgăritare, ajunse pe malul celălalt. Viorica îşi aduse aminte că îşi lăsase rochița pe malul celălalt. Atunci începu să alerge prin grădină căutându-şi ro- chita iar din ochii ei picurau lacrámi. A alergat biata domniță, dar când ajunse să pue mâna pe rochitàá un vârtej i-o smulse din. mâini şio înălță la ceruri. Biata Viorică cu durerea în suflet îngenuchie şi se rugă lui Dumnezeu să-şi capete vestmântul atât de prețios. [7 LEGENDA RÂNDUNICĂI >: "ȘI A ROCHITEI E +a Atot Puternicul ascultă ruga gingaşei copile şi o prefăcu în rândunică, iar ea voioasă îşi întinse aripile şi zbură pe urma rochiei. Acestea erau lacrimile domniței, care se prefă- cuse în plăpânda ifloare „Rochița rândunicii'”. Deasupra lor ciripeavoioa- să Domnița Viorica pre- Când se deşteptă lumea făcută în rândunică. din castel toată grădina era numai un covor alb. IOAN N. NICOLETTE Lâng'un stejar, pe iarba verde-odată, O nevăstuică'n linişte dormea, Când iată că o ghindă (era poate stricată) Din pom, pe negândite, căzu drept peste ea. Se deşteptă îndată si'n grabă, tremurând, Fugi, strigând cu groază spre-un şoarece din „Acolo jos, acuma, eu am simțit căzând, O ramură, pe mine, din pomul cel din vale“. Iar şoarecele iute să vadă, nu s'a dus. Dar iepurilor dânsul îndat'a povestit, Că nevăstuica astăzi ceva grozav i-a spus: Stejarul cel din vale pe ea s'a prăvălit. Iar ei vestiră faptele lumii adunate, Amestecându-le'nsă cu fulgere şi vânt. cale: Trei veverițe care i-au auzit, speriate, Adăogară'n grabă-un cutremur de pământ. Pe scurt, faptele, una de cealaltă'ntărite, Au fost, în ziua-a doua, atât de înmulțite, Că împrejur cât ochiul uimit abea cuprinde, De povestire toate-animalele'ngrozite. Vedeau sfârşitul lumii'n căderea unei ghinde. VIENNET DIMINEAŢA COPIILOR PLOUA... (Se trimite la concurs) ORIZONTAL: 1) Găsiţi destulăcând plouă afară, sau la canal şi 'n orice baltă. 4) Invelitoarea în care se pune scrisoarea. 6) Cuvânt mic, dar care arată o durere mare. 8) Ploaia pe care natura o cerne dimi- neata pe flori. 9) Tap fără coadă! 10) Pune mâna şi te serveşte! 11) Petec cenuşiu pe bolta albastră ca sineala, din care în curând vor începe să curgă picuri dese 12) Nume de băiat. 14) Când numeri şi ajungi la el, drăcuşorii de copii îți spun numaidecât: „mânca- l-ai copt!“. 15) Nici tu, nici el, nici noi, nici voi, nici ei. 17) „Nene“ dar numai pe jumătate. 18) Nume foarte cunoscut de turc. 20) A gasea din cele şapte note muzicale. 21 Inițiala lui Radu şi finala lui Nelu. 23) Cu ea se măsura vinul pe timpul lui Cuza. 25) Punte peste o apă mai măricică. 26) Picături de ploaie picate din cer. 28) La fel ca la 10 orizontal 29) Apăru, răsări. 30) Râu în România, care desparte Moldova de Basarabia. VERTICAL: 1) Stragşnic de tare (ca un vânt sau ca un ger.) 2) Revărsarea apei din nouri. 3) Un fel de usturoiu sălbatec. 3.a) ploaie care a durat 40 de zile şi 40 de nopți şi din care nu a scăpat decât Noe şi corabia lui. 5) Alunec pe trotuar. 7) Din ea fac copiii bărcuţe şi — după ploaie — le mână pe şuvoaiele care vuesc pe lângă trotuar. 11) Lucru proaspăt cumpărat şi bun de udat. 13) Prima zi a săptămânii. 16) Ii încălțăm când plouă afară şi nu e bine când luăm apă la ei... 17) Pământ amestecat cu apă, care ne murdăreşte pe ghete când plouă. 19) Intindere mare de apă stătătoare. 22) Făcut ledarcă, fiindcă a ieşit fără umbrelă. 24) Campioni. 27) Iniţialele poe- tului Ion Pilat. “PREŢUL 5. LEI. =a 81h X691 Tesi = a n PÔ SCARA MÂȚEI. (Se trimite la concurs) Incepând dela numărul 1, adáogati la sfârşitul fie- cărui cuvânt încă o literă şi veţi găsi cuvântul ur- mător,. 1) A treisprezecea literă a alfabetului. 2) Aga strigi pe un prieten când vrei să-l chemi. 3) Pom care face fructe rotunde şi gustoase. 4). La jocul de table în- seamnă că ai câştigat deodată două linii. 5) Ziua săptămânii, în care se spune că nu-ți merge prea bine. 6) Luna care a venit şi dela care aşteptăm ghiocei, muguri şi soare mult de tot. CARE SEAMANA? Din cele opt figuri D două sunt perfect ase- mănătoare. Ghiciti-le! Numele şi pronumele ............................... Adresa | Seria IV kmprimeriil Adevieul S. A. Bucureşti Luna Martie ` ao a DIMINEATA COPIILOR cevistă ilustrat ô pentru tineret DRAGI COPI] VENITI CU NOL INTR'UN TEATRU PLIN DE GLUME, CU POVE STI ŞI JOCURI NOI S/ CU FETI FRUMOŞI, MINUNE. A GASI INTRAND IN TEATRU, O SIRPA MINUNATA USICA VA“ VORBESTE: MAI DEPARTE SE ARATA“ O DOVES TE MAI STRA NA VETI GASI CEVA, FRUMOS: VÀ AŞTEAPTĂ. SIGUR CAY PE VARTEJ FLÀCÀUL CARE VA" Á PLACE. FESTE INGA E DESTEPT ȘI INIMOS 3 NWEFBÈÀDA SALBATECA: 3/ APOI... CUM NU MAL ŞIIŢI E: (A URMA: 0 SÀ GÀSITI ? „NAZBAT/! ŞI GHIDUŞII * SE E/ ACUMA, DRAGI COPH, 5A SFARSIT PENTRU AZI g A ÎN 5/ ACUM VA NVESE LITI TEATRUL V] FE TH EL ici A, PA, RU A) f “a | Lee La JOACA: VOI GÀ SITI CU POVE STI DENECREZUT CA CI INTRÂM HAMI N beer USA ) RER ` E eE MAI VENITI ŞI ALTA DATA.) |!N PAGINA FETITELOR.. i LIN, CORTINA A CAZUT. é "a DRAGII MEI, V'am scris data trecută, că vă voi da amănunte în legătură cu noul nostru concurs: CE ŞTII DESPRE ORAȘUL TĂU? Iată despre ce este vorba: Spre marea meauimire am constatat că sunt foarte mulți dintre voi cari nu prea cunosc nimic din istoria locului lor natal, adică a localităţii unde s'au născut. Şi atunci m'am gândit, spre a vă face să vă inte- resați de acest lucru, să fac un mic concurs numai între noi şi să vă dau câteva premii, atât cât mi-e mie cu putință, spre a vă răsplăti, de-mi veți da răspunsuri frumoase. La concursul nostru poate lua parte oricare cititori. Acela care ia parte la concurs, trebue să scrie pe cel mult două pagini de caet de dictando tot ce ştie despre locul său de naştere, fie că este vorba de date istorice, fie întâmplări de sea- mă, sau legende mai interesante. Să vă dau un exemplu: un elev din Bucureşti ne-ar putea scrie ce şti e desprelegenda ciobanului Bucur care se spune că a pus temeliile Capitalei. Unul din Ploeşti ar pu- tea să ne scrie ceva în legătură cu fondarea oraşului său de către Mi- DIMINEAȚA DE VORBĂ CU CITITORII j CONCURSUL: GE ŞTII DESPRE ORAŞUL TAU? hai Viteazul, în fine unaltul ne-ar putea scrie ceva despre o luptă care se va fi dat în apropierea lo- cului său de naştere şi aşa mai de- parte. Dar mai există şi legende în legătură cu diferitele sate din tara noastră. Şi aceste legende ne inte- resează. Prin urmare apucaţi-vă de lucru! Dar nu scrieți mai mult de două pagini de caet. Compunerile care vor fi socotite bune, vor fi publi- cate în revistă, iar tot voi veţi fi aceia cari le veți alege pe cele mai bune, deoarece voi publica un bule- tin de vot, iar voi veți vota poves- tirile care v'au plăcut mai mult. Premiile sunt următoarele.: PREMIUL I:Un Abonament pe un an la revista noastră. PREMIUL II: Un abonament pe jumătate an. PREMIUL III: Un abonament pe trei luni. PREMIUL IV: Cărţi învaloare de 150 lei. PREMIUL V: Cărţi în valoare de 80 lei. La lucru copii, şi SUCCES! SUZANA SELTZER. — Rău îmi pare, dar nu pot publica glumele. Nu sunt destul de limpezi pentru a fi înțelese de toată lumea. Mai încearcă. sa PRA `a : ] NICOLAE C. MARIN. -- Dragul meu, poeziile nu sunt chiar atât de uşor de făcut. Trebue să mai ai răbdare. Mi-a plăcut portretul tată- lui tău şi mai ales frumoasele sen- timente patriotice pe care le do- vedeşti. Sănătate! 227 ASE te Suie CI i ia VASILE ZAIT. — Dragul meu se poate întâmpla ca cele trimise de tine să se fi rătăcit. Nu te su- păra. Voi avea grijă să-ți apară în schimb glumele trimise. BĂDILĂ GHEORGHE. Mă Gheorghiţă, la ce bun ai copiat din Almanahul Școlarilor poezia Tă- cerea e de aur? E drept că ai scris mai jos, că ai luat-o din almanah, dar pentru asta tot nu pot s'o mai public odată şi în revistă. Si apoi, care este meritul tău? Numai fiind- că ai copiat? Nu drăguță, o poezie trebue să fie compusă chiar de acela care o scrie. Nu poţi iscăli cu numele tău poeziile altora. PROPPER NUTI. — Cred că citind răspunsurile de mai sus, ai aflat şi tu ce trebue să faci spre a trimite deslegările jocurilor. TRUȚESCU A. — Este prima scrisoare pe care o primesc în ches- tia asta. Am luat măsuri să ti se facă dreptate. MĂTUŞICA. DIMINEAȚA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET Tariful abonamentelor la revista Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicati- unilor Periodice la Trib. Ilfov S. 1. Com. =| Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE || Editura „Ziarut*, S. A. R., Bucuresti „DIMINEAȚA COPIILOR". — in țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 si 3 luni Lei 50. In străinătate + |. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—Il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 și 6 luni Lei 175. Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poștale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. = TELEFON 3.84.30. = EXEMPLARUL 5 LEI. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SEINAPOIAZĂ. 29 MARTIE 1939 UN INDIAN PIELE-ROŞIE, VOIA SĂ DEVINĂ REGELE FRANȚEI F= EEE = Dispariţia Delfinului (fratele Regelui Franţei) din turnul Temple unde fusese închis cu familia sa în timpul revoluției, este înconjurată de cel mai adânc mister. Istoricii sunt proe toti de acord în a declara că a murit în închisoare la 8 Iunie 1795. Dacă ar fi-trăit, ar fi devenit Ludovic XVII. Dar dispariția Delfinu- lui a dat prilej mai multor aventurieri să se pretindă urmaşi ai familiei regale. Ei întrebuinţțară orice mijloace: documente fal- şificate, asemănare fizică, (| ES: 4 mărturii neadevărate, etc. Puteau să inventeze cu „atât mai multe cu cât nimeni nu putea să-i con- troleze. Cel mai extraordinar pretendent la coroană sau, cel puţin, cel mai neag- teptat a fost un indian Piele-Roşie din tribul această asemănare curioasă. Ei îl învățară ce să spună şi Eleazar începu să povestească tu- turor necazurile „tatălui“ Iroquiezilor care se numea Eleazar Thorakwaneken. Faptul care îi permise să-şi pună candidatura la tronul Franţei fu confor- matia nasului său; acesta era foarte coroiat, parti- cularitate comună mem- brilor familiei Bourbon din care făcea parte Del- finul. Odată, într'o călătorei la Chicago, întâlni nişte Americani care observară său Ludovic XVII după, cea a scăpat din temniţă. Dar nimeni nu se gândea c'ar putea să-i schimbe într'o bună zi podoaba de pene pe coroana regală. Totuşi Francezii începură să ia seama la pretenden- tul acesta cu pielea roşie. Regele Ludovic-Filip căută să îndepărteze pri- mejdia; prințul de Join- viile se duse drept la Eleazar când vizită Ame- DIMINEAŢA rica în 1841. Rezultatu acestei întrevederi se văzu imediat. Indianul renunță la „drepturile“ sale, pri- mind în schimb o pensie care-i fu plătită până la moarte din caseta parti- culară a regelui. Apoi îşi schimbă luleaua sa primitivă cu o pipă, cortul cu o clădire solidă şi se căsători cu o fată care n'avea nimic comun cu indienele. Işi schimbă şi limba, căci învăță engleza. Işi schimbă până şi religia şi părăsi Marele Spirit ca să devină pastor protestant. Scurt, trăi vreme în- delungată bogat, tată de familie, şi înconjurat de tot respectul datorit unui preot, mai ales dacă era şi moştenitorul tronului Francez. Báietagu-acesta-i Bicá El trecea prin casă-odat’ „E un domn cam răguşit Năzdrăvan şi fără frică. Telefonul a sunat. Să-ţi vorbească te-a poftit“. Tata iute, încântat, Şi vorbind — să se distreze, Când termină de vorbit Receptoru'n mână-a luat, A "'nceput să deseneze. _ Zidul tot a mâsgălit. Insă mama când zăreşte Şi băiatul necăjit După-o vreme sună iată, Tot pe Bică'l bănueşte, Zidul tot a curăţit. Telefonul înc'odată. „Tăticule-o doamnă vrea Bică bine inspirat Şi-a adus apoi grăbit Să vorbeşti puțin cu ea“. Repede a alergat. O „tablă de mâsgălit“. MIC-MAC „DIMINEAȚA d — Pia -~ COPIILOR ` | | 4 a Sf. x 3 i ci: P ETA AU NTR'O ţară de basm, trăia odată un uriaş — pe care locuitorii îl numeau „Fără Suflet“. — Că era uriaş aceasta nu ar fi fost nimic deosebit, dar alta era gro- zăvia. Fără-Suflet mânca oameni, adică mai bine zis, copii. Apăruse, într'o bună zi, în mijlocul oraşului şi strigase: „Sunt Fără-Suflet, locuesc în turnul din mijlocul pădurii. Fiecare dintre voi să-mi trimiteţi câte un copil, ca să am cu ce mă hrăni.“ Atâta tot spusese. Dar era atât de fioros la statură iar glasul său răsunase atât de puternic, încât fiecare locuitor îşi dădu seama că va fi peste putință să se împotrivească acestei namile. Şi din clipa aceia începu nenorocirea în tara din basm. Zi după zi, câte un copil era trimis la coliba uriaşului să-i fie hrană pentru acea zi. Sărac, bogat, fiecare îşi trimitea tributul atât de dureros şi nimeni nu crăcnea. Și aşa, tot ducându-se câte un copil, veni şi rândul fiicei împăratului. Indurerat peste măsură, împăratul îi trimise vorbă lui Fără-Suflet că îi va da jumătate din împărăție dacă îi va lăsa fata. — Să-mi trimită fata, nu am nevoie de averi! fu răspunsul uriaşului. Nu fac nici o deosebire. S Si a trebuit împăratul să-şi trimeată fata. Dar imediat după plecarea ei, a dat de veste în împărăție că va da jumătate din avuţia lui aceluia care va ucide uriaşul sau cel puțin, îl va îndupleca să-i dea fata înapoi. Nimeni însă nu îndrăzni să-şi ia o astfel de sar- cină. Totuşi, iată, că veni înaintea împăratului un soldat din oastea curții, care-i spuse: — Cucernice împărat, mă numesc Vârtej. Sunt os- tag în oastea Ta de ani de zile şi-Ți-am slujit cu smerenie. Văd că eşti acum în mare impas, vreau să-Ți fiu de folos şi deaceia veni a-Ți spune că m'am hotărît să merg să 'nfrunt uriaşul şi să 'ncerc a aduce înapoi pe frumoasa noastră prințesă. Regele fu nespus de bucuros că, însfârşit, se găsi un viteaz şi îi dădu o pungă cu aur, urându-i drum bun şi izbândire în încercarea sa. Vârtej îşi strânse câteva lucruri, luă cu el o traistă şi plecă la drum. Cum mergea aşa, ajunse deo- dată pe un câmp întins; în mijlocul lui zăcea un măgar mort. In jurul ca- davrului se aflau un urs, un leu, un vultur iar pe nasul măgarului, o muscă mare. Fiecare dintre ei vroia să-şi ia o parte, în- să niciunul nu se pricepea să împartă. Zărindu-l pe Vârtej, îl rugară să facă el împărțeală. — Cu plăcere — răs- punse acesta, voi da fie- E căruia tocmai ce i se cu- Po vine, Scoase un cuţit mare, pe care îl purta deobi- cei la brâu — şi începu: — Tie, leule, îţi dau capul măgarului, fiindcă eşti căpetenia animalelor. IVÂRTEJ VOINICUL | | Iti mai dau pieptul, o coastă şi o pulpă. Tie, vulture falnic, îţi dau inima, limba, ficatul şi rinichii. Ursule, tu vei căpăta spinarea, o pulpă şi măruntaele toate. Iar tu, musco, veilua coada, oasele şi tot ceea ce mai rămâne dela ceilalți, căci tu, deobiceiu, nu mânânci carne şi acum, oricât ai căpăta îți va fi destul. Animalele fură mulțumite de această împărțeală şi fiecare se grăbi să-l răsplătească. Musca i se aşeză pe mână, o sărută şi grăi: — De câte ori vei atinge acest loc cu mâna, te vei putea preschimba într'o muscă aşa ca mine. — Ia această pană, spuse vulturul, e de ajuns să „o scoţi din buzunar şi pe loc te vei preface în vultur. — Eu te îmbrăţişez — spuse leul la rândul său — iar această îmbrățişare îţi dă puteri ca ale mele. Când veni şi rândul ursului, Moş Martin spuse: — De vei avea nevoe vreodată de ajutorul meu, spune-ți în gând: „hai, urs!“ şi pe loc voi fi lângă tine. Vârtej mulțumi animalelor şi îşi văzu mai departe de drum. Dar mergând şi văzând că noaptea se apropia, A N “L-a Di p-+ pP% COPIILOR ~ iii îşi puse în gând să se folosească numaidecât de da- rurile căpătate. Scoase din buzunar pana vulturului şi pe loc se prefâcu într'un vultur falnic, care îşi luă zborul înspre turnul lui Fără-Suflet. Ajuns acolo, Vârtej îşi luă din nou chipul de om şi începu să dea târcol împrejmuirii, spre a-şi da seama cum ar fi mai bine să se strecoare înăuntru. Isi aduse aminte de sărutarea muştei şi atinse locul acela. Iată-l pres- chimbat în muscă. Işi luă zborul spre o fereastră pe care o zări deschisă. Intră într'o cameră în care găsi pe Crina, fata împăratului, plângând cu hohote. Era atât de frumoasă prințesa! Un păr auriu — făcut parcă din fire fine de aur — îi cădea în bucle mă- tăsoase pe umeri, iar ochii, deşi scăldați în lacrimi, te fermecau cu seninul lor. Vârtej îşi luă numaidecât chip de om şi se apro- pie de Crina, care la vederea lui tresări speriată — O nu te speria, dumnezeescule chip, îi spuse dânsul. Sunt trimis de tatăl tău să te readuc la pa- latul unde te aşteaptă cu atâta dor. La auzul acestor vorbe, prințesa se lumină la față. — O, doamne, de ai putea să mă salvezi!, putu să spună dânsa, adânc turburată. — Voi încerca, dar mai întâi, spunem cum se face că mai eşti încă în viață? — Mai sunt în viaţă, dar nu mai am decâtozi de trăit. M'a ținut până acuma ca să mă hrănească şi să fiu mai grasă, iar mâine e ziua în care voi trebui să-i servesc de hrană. — Nu te înfricoşa, fru- moasă domniță — o îmbăr- bătă Vârtej, văzând-o pă- lind la gândul soartei ce `o aştepta. Va fi totul bine, însă de un lucru am nevoie: caută să afli taina vieții acestui Fără-Suflet, Cu el trebue să se fi în- tâmplat ceva deosebit şi cred, că aflând taina a- ceasta, îmi va fi mai uşor să te scot de aci. Nu sfârşi bine cu aceste vorbe, că paşi greoi se auziră îndreptându-se spre camera prințesei. — Fugi repede, vine Fără-Suflet, spuse speriată Crina. — Mă duc, dar nu uita să-i afli taina, căci nu avem timp de pierdut. Vârtej atinse locul unde îl sărutase musca gi luă ma 204 înfăţişarea acesteia, rămânând pitit în colțul odăii. Uşa cea mare a încăperii se deschise şi un uriaş cu o înfăţişare groaznică intră înăuntru. — Ei, cum se simte tânăra domniţă? S'a hotărît să mânânce? întrebă el în batjocură. — Voi mânca — făcu prințesa — dar cu o sin- gură condiție: să-mi povesteşti taina vieții tale. — Dar ce-ţi veni, gingaşă făptură, cu o astfel de întrebare?, făcu mirat Fâră-Suflet. — Mâine voi muri şi mult aş vrea să ştiu măcar "a è despre omul care m'a ținut şapte zile în turnul ui. — Păi să-ți spun, mai ales că-mi promiți că vei mânca. Taina mea, începu-uriaşul, nu este atât de grozavă. Acum câțiva ani o vrăjitoare, în urma unui blestem, mi-a luat sufletul, l-a închis într'o casetă pe care a aruncat-o în fundul Mării Rele. Eram până atunci un om cu o înfăţişare obişnuită şi bun, dar de atunci am luat această înfăţişare de uriaş şi mâ- nânc copii, căci şi aceasta făcea parte din blestem. Am DIMINEAŢA = ? COPIILOR pe pr a Em meu \ YY PAIN eg par aat 5 BANO 02077 ISARN Deta pna aea taon DITA Y. y, A MR AD MDA na q fom A A T ` S 4 satiră căutat să pot pune mâna pe caseta şi să-mi iau su- fletul înapoi, dar nu a fost chip. Aga că soarta mea rămâne aceasta. Ei, acum dacă-mi cunoşti taina, hai de mânâncă, fiindcă mâine e ultima ta zi de viață. Când sfârşi aceste cuvinte, se auzi un bâzâit pu- ternic. Era Vârtej, care sub chip de muscă, ascul- tase toată convorbirea şi sbura numaidecât pe fe- reastră. Ajuns în câmp, se prefăcu în om, ca apoi să-şi ia chip de vultur. Sub această înfăţişare se în- dreptă spre Mama Vânturilor. — Ce te aduce aci, vulture măreț? îl întrebă bă- trâna mamă a vânturilor, când Vârtej sosi la dânsa. — Viu să-mi dai pe unul din fiii tăi care să mă ducă — iute ca fulgerul — spre Marea Rea, în al cărei fund se află o cutiuţă cu care pot salva o viață de om, — Ti-1 dau din toată inima, dar aşteaptă doar c clipă căci mi se pare că vine feciorul dela Apus. Intr'adevăr, se auzi un fluerat şi pe uşă intră vântul de la Apus. — Bine că ai venit, fiule, Nu te aşeza, căci ai de făcut un drum. Ia în spinare ta acest vultur şi du-l cât de iute poti spre Marea Rea. — Prea bine, maică, răspunse supus vântul de Apus, ieşind numaidecât pe uşă şi luând în spinare pe Vârtej, rămas tot cu chipul de vultur. Mai iute decât îşi în- chipuise viteazul, ajunse- ră la Marea Rea. Un peşte mare se află tocmai lângă târm. Vârtej se repezi asupra lui şi îl prinse în ghiare. Peştele începu să se vaite şi să-l roage să-i dea drumul. — ţi dau drumul, cu o singură condiție; caută şi adu-mi din fundul mării o casetă pe care o vrăji- toare o aruncase acolo. — Ti-o aduc, jur că ţi-o aduc, vulture, spuse peştele. Vârtej îi dete drumul şi peştele se scufundă, pornind în căutarea ca- setei. O găsi ascunsă în ni- sip. Chemă la el alti câţiva peşti şi aduse caseta la suprafață. Vârtej cum o văzu, o luă în cioc şi porni, tot călare pe spinarea vântului de Apus, spre turnul lui Fără-Suflet. Ajuns acolo mulțumită vântului, care se întoarse la casa lui şi îşi luă numaidecât chipul de om. Cu a- ceastă înfăţişare intră înauntru. Un servitor, crunt la înfăţişare ca şi stăpânul său, îl întrebă ce caută, — Spune-i stăpânului tău că un drumet vrea să-i vândă un lucru de pret. Servitorul plecă şi se întoarse lăsând viteazul să intre în turn. Ajuns înaintea lui Fără-Suflet, îi spuse: — Viu de departe şi am la mine un lucru de pret la care, sunt sigur, tii foarte mult. Vrei să-l iei, căci prețul care îl cer este fiica de împărat pe care o ti la tine? — Ei, dar ştii că eşti îndrăzneţ, voinice?, spuse hohotind uriaşul. Dar ce ai de vânzare, de crezi că poți avea îndrăzneala să-mi ceri un astfel de pret? — Am o casetă în care este ascuns sufletul tău ! La auzul acestor vorbe, Fără-Suflet se sculă în picioare: — E adevărat ce spui, voinice? întrebă cu voce sugrumată de emoție. — E adevărat, dar nu ţi-o dau până ce nu-mi dai în scris că în schimb îmi vei da pe fata de îm- părat. (Continuare în pag. 15) 6 Òf H) MIC QUÒS 190 1000.28.00 g 0 10.051 18) OLARU COR A) A) VĂ AU e Ï = Chan Hsien, care s'a proclamat Impărat al Vestului şi a domnit în timpul revoluției împotriva Impă- ratului Nanchu va rămâne pe veci neegalat în ceea ce priveşte cruzimea. El a stăpânit provincia Sechuan vreme de cinci ani (1644—1649). Dar în acest scurt timp, a reuşit să prefacă cea mai populată provincie într'un adevărat deşert. Numărul victimelor sale se ridică la 40.000.000. Niciunul dintre locui: torii Sechuamului n'a supravieţuit domniei sale. A ucis dintr'odată 2.310 învățați pe care-i ura cu ura analfabetului. A măcelărit 27.000 de preoți pentrucă întâlnise pe stradă un preot care părea trist. A executat apoi 3.000 de servitori din castelul său, pentrucă unul din- tre ei vorbind despre el, îi pomenise 7 numele civil. Într'un acces de mânie deslănțuit de greşala unuia dintre generalii săi, el condamnă întreaga provincie la moarte, exterminând populația în execuții de câte 600.000 capete pe zi. Cei 200.000 de oameni din armata sa erau însoțiți de patru sute de mii de femei împreună cu 280 dintre soțiile sale. A ras la pământ toate clădirile dela cea mai mare până la cea mai mică. Furia acestui „măcelar“ s'a revărsat chiar asupra cailor, vitelor şi oilor. In cele din urmă a ordonat executarea a două mii de soldaţi, pentrucă văzuse pe unul călcând în nişte urzici. Este cea mai sân- geroasă figură din istoria Chinei şi a fost ucis întâmpinând singur armata lui Manchu. (Prelucare de ADRIAN R.) Conserve de... trandafiri După experiențe adânci, florarii din Australia s'au decis să fondeze o industrie care — evident — poate să devină... înfloritoare; aceea de a face conserve de trandafiri. Desigur nu e vorba de o conservă alimentară. Florile îşi vor păsrta rolul lor estetic. Dar pe baza unor experienţe făcute de mult timp în Anglia, se va comercializa conser- varea trandafirilor, în scopul de a putea fi transportate, fără ca ele să se veştejească, din Australia, în toate colțurile lumii. Emisiuni pentru filatelişti Filateliştii sunt numeroşi prin toate colțurile globului. Există chiar o adevărătă bursă a timbrelor poş- tale, cu speculanții de urcări şi scăderi. Totuşi până acum numai o singură emisiune radiofonică, se adresa colecționarilor de timbre; aceea a postului american din She- nertady, odată pe săptămână. De curând însă, postul francez Radio-Cit€ a introdus o emisiune specială pentru filatelişti care are loc în fiecare Joi la ora 12,45 (ora românească). In cadrul acestei emisiuni, se dă sub o formă dialogată, prin între- bări şi răspunsuri, o serie de sfaturi, atât pentru începători, cât şi pentru amatorii mai înaintați în filatelie. Foto-telegrame colorate Serviciul de telegraf din Moscova va începe peste puțin timp să pună în serviciul său aparate cari vor transmite texte şi desene, executate în culori sau cerneluri colorate. Până acum erau acceptate şi re- mise foto-telegrame, scrise numai cu tuş negru. R.miterea de figuri colorate pen- tru fotografie a fost realizată pe cale simplă, pe baza unei metode prelucrată în laboratorul de cerce- tări ştiinţifice şi tehnice din comi- sariatul de comunicaţii al Uniunii Sovietice. In loc de plăci fotografice obişnuite sunt folosite acum plăci noi, cari au o sensibilitate specială. Remiterile de reproduceri artis- tice multicolore, de hărți geografice şi alte figuri şi tablouri colorate, au dat rezultate bune.. e |v [ru pipe [i [ep 3 9 23433 7 GAR Me E] o E = ^? kE 4 [i Pe ME |$ sep Di, 2 ; Bayr- | FAN i ORIZONTAL: 1) Se fumează şi e făcut din frun- zele uscate ale unei plante. 4) Un fel de țigaretă groasă la un capăt, cu care fumează englezii şi ma- rinarii. 8) Un os mai mititel. 9) Sunetul pe care îl scoate gâsca. 10) Nor alb-cenugiu care iese din țigară şi se risipeşte în vânt. 12) O jumătate de „teză“. 13) Băutură spirtoasă făcută din struguri sau prune, 15) Cal fără coadă! 16) Animal cu coarne, rudă cu căprioara. 18) Nota traducătorului. 20) „Cea din urmă“ țigară. 22) „Muc“ fără sfârşit... 23) Culoarea varului sau a fumului. 24) La revedere! 25) Ca la 12 ori- zontal. 27) Se zice că sunt tot animale, însă cu două picioare şi cu judecată. 29) „Ursii fără coadă! 30) Deschid uşa şi plec. 32) Acela. 33) Atrage din ţigară. VERTICAL: 1) Sul de foiţă umplut cu tutun. 2) „Tutun“ fără „tun“! 3) „Nou — ...“ pantalonii fumătorului nostru. aşa cum sunt 4) O jumătate de „pipă“. 5) O literă ca un băț şi una ca un şarpe. 6) Pod nesfârşit sau fluviu italian. 7) Sap cu plugul cu boi. 8a) Duşmanul din poveste al lui Făt-Frumos. 11) Apăsare pe o anumită literă sau pe un anumit ton. 14) Când n'au foiţă fumătorii mai fac țigară şi din ea. 17) Oameni cari nu se pot desvăța de tutun şi cari fumează de zor. 19) Se poartă în cap şi n'o are ştrengarul nostru. 21) Tot un fel de pipă. 26) Si le dau copiii când se pomenesc cu ţigara în gură şi se cred oameni mari... 28) Ceea ce rămâne dintr'o țigară. 31) Sfânt, prescurtat. DIMINEAȚA = = COPIILOR „aut He e OSE _ O problemă de observaţie Innegr Innegriţi cu cr locurile însemnate cu şi veţi vedea că ați + să vreți o figură... Skiurile de mai sus şi-au pierdut stăpânul... Incercaţi să-l găsiţi! RO E IP DN RPG L ia 13 UN JOC Oi lată de deta aceasta un joc cum n'a mai fost. E va revistă cele patru figuri caraghioase, lipiți totul pe un ¢ parte, mai tăiați odată dealungul liniilor punctate — foarte aveți 12 bucăți de desen. Combinaţi-le cum vă place, punân sau înlocuiți-i acestuia haina cu aceea a domnului cu oche! binații, iar figurile care vor eşi, vor fi cât se poate de con Distracţie bună. :ionul toate un punct lesenat fără ORIZONTAL: 1) Grădină cu alei. 2) Rău la gust. 3) A se îmbolnăvi. 4) Floare de primăvară. VERTICAL la fel. ARO RIGINAL rba şi de îndemânare şi de imaginație. Tăiaţi din arton nu prea gros, apoi tăiați fiecare figură în exact — şi acuma începe jocul: după cum vedeti d căciula clovnului, domnului care poartă şapcă, ari. In felul acesta puteți face nenumărate com- ice. E un joc care nu se termină niciodată. ' | PROBLEME ~ INTELIGENȚĂ Jocurile de mai jos nu sunt fàcute, ca sá le trimiteti des- legarea la concursul nostru lunar. Este mai degrabă o în- cercare a inteligenţii voastre, spre a vedea cât de repede ştiţi să judecaţi. Citiţi între- bările noastre şi răspundeţi în răstimpul acordat pentru fie- care problemă. Incăodată: căutați să respec- tati timpul prescris de noi. Nu vă înşelați singuri. PROBLEMA Nr. 1 In imaginea de mai jos sunt mai multe obiecte pe care le cunoaşteţi foarte bine. Răs- pundeţi la toate întrebările de mai jos, în legătură cu aceste obiecte. Nu aveţi timp de gân- dire decât două minute. 1. — Care obiecte folosesc la împreunat sau la fixat? 2. — Dintre obiectele la care se referă întrebarea nr. 1, care este acela care lipeşte mai repede? 3, — Care din obiecte nu poate fi întrebuințat decât cu ajutorul unui instrument? 4, — Care dintre ele are vârf? 5. — Care este cel mai fragil? Soluția în pag. 15 PROBLEMA Nr. 2 Ilustrația noastră reprezintă o păpuşe, o umbrelă şi o ra- chetă de tenis. Răspundeţi 11 întrebările de mai jos în cea mult două minute. 1. — Care sunt ființele vii în ilustrație? 2. — Care sunt obiectele în- trebuințate pentru distracție? 3, — Care sunt acelea care imită ceva? 4. — Care din ele sunt elas- tice? 5. — Care obiect este pri- mul inventat? Soluţia în pag. 15 PROBLEMA Nr. 3 Cele patru figuri din ilus- trația noastră sunt formate din linii curbe. Răspundeţi la în- trebările noastre privitoare la figurile de mai jos, dintre care fiecare este însemnată cu o literă deosebită. Aveţi timp trei minute. 1. — Care este figura cea mai regulată? 2. — Există vreo figură concavă? care este aceea? G) 1a Ca R 3. — Care din figuri poate fi făcută dintr'o singură trăsă- tură de creion? 4. — Care figură poate fi făcută dintr'o singură trăsătură de creion, dar dela stânga la dreapta? 5. — Care este figura cea mai deosebită de celelalte? Incercați să răspundeți la aceste întrebări. Cu cât veți răspunde la mai multe, respec- tând regulele noastre, cu atât sunteți mai inteligenți. CUPON DE JOCURI Numele și pronumele aan Adresa Luna Martie Seria V DIMINEATA _ 9 Ca Fr=m[Erurm = E = s|=]Y]-YM a. au + COPIILOR E Lita FLORICHII ROMAN PENTRU COPII $I TINERET Rezumatul capitolelor precedente: Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în dreptul satului de pescari Două Mai, depe ţărmul Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia şi pe o educatoare a micuței, aducându-le la mal. Tatăl fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- rilor în mare. Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu țiganca, spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița să nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- brăcată elegant, a ajuns la București, unde se întâl- neste cu fratele ei Andrei. Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- tâmplate cu puțin mai înainte și printr'un fals, intră în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, luând numele de domnișoara Cotnărescu. Fratele rău- făcătoarei află însă adevărul si o amenință cu denun- farea, dacă nu-i dă şi lui jumătate din avere. Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe din cauza răutății ţiganului. Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. La spital, Florica face cunoștiință cu o doamnă foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă si o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. 12. In mintea ostenită a bietei fetițe se înfiripau amin- tiri din trecut. Cu toate acestea nu putea încă să-şi dea seama de adevăr. In timp ce se sbuciuma astfel, ușa se deschise brusc, iar doamna Drianu intră foarte agi- tată în cameră. — Femeea care a venit este mătușa ta, Florico, spu- se ea. A adus toate hârtiile necesare. Este căsătorită de MĂTUŞICA cu unchiul tău şi trebue să te duci cu ea. Imi pare foarte rău. — Atunci trebue să plec, spuse fetiţa cu glas su- grumat. Doamna Drianu înţelese că este de datoria ei să facă tot posibilul ca despărțirea să-i vie cât mai u- şoară Florichii, astfel că spuse: p -- Nu plânge Florico. Vei veni să mă vezi oridecâte ori vei voi. Să-l aduci si pe Gică cu tine... — Năşico, nășşico..., plângea Florica. Servitoarea intră în acea clipă în odaie. — Doamnă, spuse ea, femeea de afară spune că este grăbită. Doamna Drianu luă atunci o broboadă frumoasă care se afla pe un scaun, o puse pe umerii Floricăi şi luând-o de mână o duse spre femeea necunoscută. Când o văzu pe Florica, ochii ei scăpărară de răutate. — Va să zică asta e iubita mea nepoţică, spuse ea. Vai, cât e de drăguță. Cu siguranţă că o să ne iubim foarte mult. Vino de mă îmbrățișează... Copila se dădu însă puţin înapoi. — Gică se va bucura nespus de mult văzându-te... Când auzi numele lui Gică, Florica se mai însenină. Folosind acest prilej, necunoscuta o îmbrăţișă si o să- rută pe amândoi obraji. — Acuma spune la revedere doamnei, mai spuse femeea. Trebue să plecăm. Grăbește-te, Florico. Copila se aruncă în braţele doamnei Drianu, în timp ce necunoscuta ofta prefăcută: — Vai cât de nerecunoscători mai sunt si copiii ăş- tia! După câteva zile petrecute în casa bogaţilor, uită de aceia cari s'au sacrificat, ca să-i crească. Privirile femeii se luminară însă atunci când o auzi pe doamna Drianu spunând: — As vrea să te rog ceva. Dacă tot mai staţi câteva zile prin preajma orașului, lasă copiii să vie la mine. Le voi da câte ceva de îmbrăcat.Mai ales băiatul n'are nimic, iar rochiţele Florichii sunt împachetate. Mătușa Florichii spuse că mare nimic împotrivă şi apucând-o de mână pe fetiţă voi să plece. — Năşico, strigă în acel moment cu glas sfâșietor co- pila, încercând să se smulgă din strânsoarea ţigăncii. Aceasta îi ţinea însă mâna ca într'o menghină şi trebui s'o urmeze pe necunoscuta ei mătușă. Doamna Drianu privia cu ochii plini de lacrimi pe urmele Floricăi. După aceea se duse în odaia pe care o ocupase copila si scoase din geamantanele gata fă- cute, câteva rochiţe și lucruri care ar fi putut să-i fie folositoare, mai ales că vara trecuse, iar toamna se anunța răcoroasă. 3 Intre timp Florica, ținută de mână de mătuşa ei, traversa în grabă oraşul. La câteva sute de metri de- părtare de ultima casă se vedea vagonul saltimban- cilor. Gică asteptase tot timpul in usa vagonului, asa că o văzu din prima clipă pe Florica. El se repezi înaintea ei, strigând-o pe nume. Copiii se îmbrăţișară. — Vai cât de mare te-ai făcut, spuse Gică. Și ce frumoasă ești. Par'că ai fi o prinţesă, — Vei merge cu mine la nașa mea, îi spuse Florica, şi-ţi va da si tie un costum și încălțăminte.