Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages301-350

mA 


: Odată, demult, trăia într'un 
sat din Belgia un fierar care 
se numea Houilloz. Era un 
om foarte harnic şi citit, 
care rămăsese totuş sărac. 
Din munca lui, abia îi ajun- 
gea cu ce să trăiască de azi 
pe mâine, el cu nevasta sa. 
Intr'o zi, tocmai se întreba 
ce se face dacă i se isprăvesc 
cărbunii, căci n'avea bani să 
cumpere alții. Cum sta el şi 
se frământa, sosi un călăreț 
necunoscut; acesta îi ceru 
să-i potcovească repede calul 
căci era grăbit. 

— Domnul fie lăudat, ex- 
clamă Houilloz, sunteți pri- 
mul muşteriu pe ziua de azi. 

— Cum, nu-ţi merge bine 
cu fierăria? întrebă necuno- 
scutul. 

— Ba ar merge foarte bine 
domnule, dacă nu mi s'ar 
duce tot câştigul pe cărbuni. 
Sunt tare scumpi şi n'ajung 
niciodată să am cât îmi trebue. 

Vorbind astfel potcovi ca- 
lul şi cáláreful se arătă foarte 
mulțumit de lucrare. Dar la 
plată, fierarul nu găsi bani 
să-i dea restul. 

— Păstrează totul prietene, 
spuse atunci celălalt. Ştiu 
că eşti sărac, şi totuşai ajutat 
adesea pe alții mai săraci 
ca tine. Vreau să te răsplă- 
tesc. la o cazma, sapă în 
vârful colinei aceleia, şi vei 
găsi o comoară. Rămâi cu 
bine, prietene, mai spuse 
câlâretul şi dispăru. 

Fierarul uimit, povesti 
toată întâmplarea, nevestei 
sale. 

— Şi te-ai dus? întrebă ea. 

— Nu, cred că a vrut să-şi 
râdă de mine. 

— Ce-are a face, 

“dacă ţi-a spus. 

Insfârşit, înduplecat de 
cuvintele soției sale, Houil- 
loz se urcă pe colină, chiar 


7 


du te, 


N D 


A 


în acecaş seară. Incepând să sape, găsi 
după câtva timp, o mulțime de pietre 
negre şi lucioase. El le aduse acasă, le 
puse pe foc şi care nu-i fu bucuria, 
când văzu că pietrele acelea ard şi 
dau o căldură minunată. 

— Cu adevărat c'ai găsit o comoară! 
strigă fericită nevasta sa. 


HUI 


E 


De atunci fierarul n'a mai dus nici- 
odatá lipsá de combustibil. Descope- 
rirea lui se râspândi in tot finutul gi 


in imprejurimi. 


Incetul cu 


incetul 


„cărbunii de pământ“ se răspândiră în 
toată lumea. Le-a rămas însă şi denu- 
mirea de huilă, în amintirea descope- 
ritorului lor, fierarul Houilloz. 


E 


1. Buretele este 
un animal-plantá 
care trăeşte în fun- 
dul mării. Schele- 
tul lui care e făcut 
dintr'o materie 


flexibilă ,,spon- 
gina“, este foarte 
ramificat şi ciuruit 
de găuri şi canale 
de toate mărimile, 
în care sunt adă- 
postite ființe vii, 
adică celulele. 


2. Burefii au un 
picior care leajută 
să se fixeze pe 
stânci. Ei au forma 
unei bile sau aunei 
cupe şi au, de obi- 
ceiu, culoarea ca- 


feniu închis. 


3. Burefii se gă- 
sesc în toate mă- 
rile golfului. Din 
cele mai vechi tim- 
puri se culeg în 
Marea Mediterană, 
aceasta furnizează 
încă aproape ju- 
mătate din canti- 
tatea de burefi 
întrebuințată in 
lume. 


4. Ei erau pescuifi 
odinioará de scu- 
fundátori. Aceştia 
se afundau ín apá, 
inarmafi cu un 
cufit şi un sac, si 
rámáneau acolo 
aproape douá mi- 
nute. Puteau sá se 
scufunde páná la 
50 m. 


5. Astăzi, pescui- 
tul se face cu aju- 
torul unei grape 
care râcâe fundul 
mării, dar care 
strică o mulțime 
de bureti. Sau, se 


recurge la scafan- 
drii. Sau, dacă apa 
e prea adâncă... 


6. ....se intrebuin- 
feazá tridentul gi 
„oglinda de apă“. 
Aceasta din urmă 
e formată dintr'o 
cutie al cărei fund 
e prevăzut cu un 
geam care este pus 
pe apă. Graţie ace- 
stui aparat, pescui- 
torul zăreşte fun- 
dul mării şi culege 
burefii cu un tri- 
dent cu mâner 
lung. 


7. Dupâ ce-au fost 
aduşi pe uscat bu- 
refii sunt lăsați sá 
putrezeascá la aer 
şi apoi sunt fră- 
mántafi sub apă ca 
să fie curăţaţi de 
lichidul negru şi 
vârtos pe care-l 
conțin. Apoi sunt 
uscați la aer şi 
predafi astfel in- 
dustriei. 


8. Apoi sunt bătuți 
şi curăţaţi din nou, 
pentru ca schele- 
tul să fie desco- 
torosit de toatema- 
teriile organice 
sau calcaroase. 
Apoi sunt albifi 
cu leşii diferite, 
tăiați regulat şi 
predati İnsfârşit 


„consumatorilor“. 


ANĂZBĂ TII GHI 


DE CE? 


— Bine Ionică, de ce nu mă chiamă 
profesorul tău şi pe mine la şcoală. 

— Pâi să vezi tăticule, i-am dat 
o adresă greşită, pentru orice 
eventualitate. 


Incă o întrebare 


— Tăticule.... 

— Iar vrei să mă întrebi ceva? 

— E ultima întrebare pe care ti-o 
pun. 
— Ei, ce-i? 

— Tăticule, îmi dai voie să te 
întreb orice, când voi vrea să ştiu 
ceva. 


HIPOPOTAMUL 


— Vezi ce urât este când un 
copil nu-şi duce mina la gură 
când cască ? 


Ce face? 


— Ce face un morar, atunci când 
cade în apă? 
— Strigă după ajutor. 


Compunere scurtă 


Profesorul dâ,ca temă de compu- 
nere „Vânătoarea de tigrii“. Iată ce 
a scris Ionel: 

„Doi vânători... un tigru. 

Un tigru... un vânător. 

Un tigru...“ 

Restul cred că se înțelege ce s'a 
întâmplat. 


LA ȘCOALĂ 


ce se întâmplă 


— Jonescule, 
când cade barometrul? 
— Se sparge, domnule profesor. 


Puțină știință 


— Când mănâncă mai mult şeful 
unui trib de sălbateci? 
— Când îi este foame. 


O întrebare 


— Câţi cartofi întră într'o cratiţă? 

— ?1 

— Niciunul. 
picioare. 


Fiindă cartofii n'au 


Nu înțelege 


— Ticule, vezi pomii ăştia groşi? 
Au fost plantați de tatăl meu, când 
avea doisprezece ani. 

— Asta-i bună! Cum putea un 
copil de doisprezece ani să planteze 
pomi atât de groşi? 


lată un nou joc pentru voi. La el pot 


alege un nasture de culoare deosebită 
rândului de jos al piramidei. Apoi fiecar 
care-i aparține, cu câte un pâtrâlel, spre 
stau arabi trebuese să fie ocolite. Numai 
deci fără o mână, un turban sau un pic 
Cine ajunge primul in vârf-a câștigat pi 
toți 


de acord cu jucătorii. 


DIMINEATA — ç 
COPIILOR 


lua parte oricáti jucători. Fiecare își 
, pe care-l pune întrun pâtrâjel al 
e jucátor mutâ la rândul sâu nasturele 
vârful piramidei. Pâtrâjelele pe care 
dacă pâtrâjelul este absolut curat, 
este liber. 


ior de arab pe el, atunci 


wtida. Premiul se fixeazá dela început, 


DIMINEAȚA 
0 


ORIZONTAL: 1) Obi al no- 
canilor. 8) Pástori la of. 9) Il pre- 
pará ciobanii din lapte. Pose zi 
12) Undrea ciobincască.*14) Fruct 
format din prima literă a alfabetului 
şi satelitul pâmântului. 17) Ungu- 
rean cu 2 oi mutá-fi..... lângă noi! 
19) Tipul ciobanului národ. 10) 
Prieten. 21) Fibre textile din care 
scoate fuiorul. 22) Imitá strigátul 
corbului. 23) Adápost pentru vite. 
24) Aga sunt cáinii ciobánesti. 25) 
Pronume. 26) Fire pentru cusut 
28) Om sărac. 


VERTICAL: 1) Pástor din Car- 
pati. 2) Ciobănaş cu 300 de... 3) 
Cáldare de tuciu in care ciobanii 
prepară delicioasa lor mămăligă. 4) 


Anin pe limba moldoveanului. 5) 
Interjectie cu care ciobanii alungă 
dulăii dela târlă. 6) Ciobanul care 
conduce târla sau în vechime ducea 
scutul Domnului. 7) Fluer mare cio- 
ibânesc, cu versul duios. 10) Hainá 
bátoasá a păstorilor din Carpaţi. 13) 
Limpezi. 15) Il strâng ciobanii seara 
dela oi. 16) Lac în Asia. 18) Cu ea 
coşi. 21) Unul din apostoli. 23) A 
rămâne târla în acelaş loc vara. 24) 
Singura vită a laponilor. 26) Posed 


o oaie. 27) Pronume. 
CIO-BAN 


Numele și pronumele .........- 


Adrete | — 


Luna Maiu 


AN 


COPIILOR 


CUPON DE JOCURI 


|] 


Iată un porc făcut din bețe de 
chibrituri. Mutati trei bețe, astfel 
ca să se formeze trei triunghiuri, 
două pătrate şi un dreptunghiu. 


Soluţia e cea de mai jos. 


AU SCĂPAT CÂINII 
Au scăpat câinii din curte. Dar 
doi servitori i-au şi ajuns. Unde 
sunt ? 


Seria Il 


A 


O 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiazá intro searâ de toamná in 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe ţărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia şi pe 
o educatoare a micufei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puțin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 


Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 


pescarului și în zorii zilei întâlnesc în cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu figanca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii, pentru ca fetița sá 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, im- 
brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se întâl- 
neşte cu fratele ei Andrei. 

Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- 
tâmplate cu puţin mai înainte şi printr'un fals, intră 
în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, 
luând numele de domnişoara Cotnărescu. Fratele rău- 
făcătoarei află însă adevărul și o ameninţă cu denun- 
farea, dacă nu-i dă și lui jumătate din avere. 

Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a 
cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe 
din cauza râutâfü ţiganului. 

Florica sa îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea 
să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. 

La spital, Florica face cunoştünfâ cu o doamnă 
foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă şi 
o îngrijeşte ca şi cum ar fi mama ei. 

Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi îngri- 
jită. După câteva luni de fericire, sosește însă noua 
soție a lui Moacă, Zoe, care o ia și o duce înapoi în- 
tre țigani. 

Gică şi Florica, speriaţi de răutatea celui de a doua 
soții a lui Moacă, fug de acasă, spre a se duce la 
doamna Drianu. 


18. 


Glasul lui era ameninlâtor. Cu toate acestea, nu do- 
ria s'o supere pe Florica, aşa că-i zâmbi prieteneste. 
Intre timp, Andrei şi necunoscutul își continuau dis- 
cutia. 

— Crezi, prin urmare, cá vei reusi? — intrebá ne- 
cunoscutul. 

- Sunt sigur, dragul meu, micufa va juca bine co- 
media, iar Gică, ştiind că va căpăta bani, va face 
ceeace-i cer eu. 

— Bravo băiat — spuse necunosciitul, batjocoritor. 

- li vei lua dealtfel cu tine, şi iti vei da seama cât 
le poate pielea. La urma urmei, poate să mai dea și 
o sfântă de bătaie fetiţei, ca să-și înveţe bine lecţia. 
Hai acuma să ti-i predau. 

— O clipă, dragă Andrei. Mi-e teribil de foame, 
căci n'am mâncat de eri dela prânz. 

— Foarte bine, hai atunci la bucătărie să mănânci 
ceva, şi după aceea ili voi trimite viitorii elevi. 

Necunoscutul se aşezâ la masă, ascultând între timp 
explicaţiile lui Andrei. In cele din urmă, termină cu 
masa, spuse tovarăşului său: 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


“Nici nu se 


FLORICHII 


ROMAN PENTRU COPII 


ŞI TINERET 


de MATUSICA 


— Se pare cá sunt foarte cuminţi micii tăi prieteni. 
aud. Bravo de aşa copii. 

— Hai mai bine să-i vezi şi să-mi spui pe urmă «ce 
crezi. 

In aştepta însă o mare supărare. Camera copiilor 
era goală. Pe masă se mai afla o carte, aceea pe care 
o citise Florica, ori era neîndoios că cei doi copii pă- 


Trâsiserâ în grabă încăperea, căci fata era foarte or- 


donată şi nu şi-ar fi lăsat lucrurile risipite. 
Te pomeneşti că sunt în grădină sau că s'au dus 
în pare cu servitoarea, spuse Andrei neliniștit. 

Servitoarea se afla însă în casă. 

— Copiii au eşit acum vreo zece minute pe poarta 
vilei, spuse eà lui Andrei. Nam băgat de seamă în- 
cotro au luat-o. 

Lui Andrei îi scăpă un strigăt de furie. 

- Ah, ştiu eu unde sau dus. Probabil că au plecat 
spre Buşteni căci doamna Drianu, are acolo vila ei 
şi cei doi speră că va fi revenit la Sinaia. Numai tâl- 
harul acela de Gică mi-a făcut toate astea. Dar va fi 

rai de el, dacă îl prind. li sucesc gâtul. 


* 

De indatâ ce-au ieşit pe poarta vilei, Gicâ şi Flo- 
rica au luat-o in directia Bustenilor, cáci ştiau cá pe 
acolo e vila doamnei Drianu, unde mai fuseserá, cu 
câteva zile înainte. 

Andrei şi tovarășul său de rele opriră primul au- 
tomobil care trecu pe bulevard si dădură ordin şo- 
ferului să meargă încet, astfel ca să poată vedea 
bine lacâ micuţii fugari nu se aflau prin apro- 
piere. 

Dar pe cât de viclean era Andrei, tot pe atât de vi- 
clean era şi Gică. Bănuind că răufăcătorii vor porni 
imediat pe urmele lor, spre vila doamnei Drianu, 
Gică şi Florica o luară pe o strádutá laterală, care 
urca în sus spre munte, ocoliră pe alte câteva ulite 
mai neînsemnate şi coboriră pe bulevard, în apro- 
pierea casinoului. 

Spre marele lor nenoroc, fiind încă devreme, stra- 
da era pustie. Gică privia temător în dreapta și în 
stângă, căutând în aceiai vreme. un loc de adăpost, 
dacă aveau să fie ajunşi din urmă de Andrei. 

— Ce-i cu tine; Gicule ? — întrebă Florica. 

— Mâ întreb ce-o să ne facem dacă doamna Dria- 
nu nu a revenit încă la Sinaia — spuse îngrijorat 
micul saltimbane. 

Se auzi sueratul unei locomotive. Un tren intrase 
în gară. După puţin timp, bulevardul se mai însu- 
fleti, deoarece trăsurile începură să treacă, cu pu- 
tinii vizitatori cari sosiserâ în această toamnă tár- 
zie, la Sinaia. Ajunşi în faţa unui mare hotel, Flo- 
rica îl apucă deodată speriată de mână pe Gică şi 

galbenă ca ceara, îi spuse : 

— Gică, repede, ascunde-má, mi-e frică ! 

— Dece ? Ce sa întâmplat ? — spuse Gică îngri- 
jorat, căci el nu văzu pe o tânără femee blondă, care 
coborise tocmai dintr'o trăsură şi intra în elegantul 
hotel. 

Florica era atât de speriată, încât nu putu răs- 
punde. Intinse insá mâna şi arátá in directia hote- 
lului. Pârea c'a incremenit locului, tremura, iar ochii 


ei priveau sticlogi şi inspáimántati. 


Gicá privi zadarnic in directia arâtatâ de Florica, 
Blonda necunoscutá intrase in hotel, iar trotuarul 
era pustiu. Bánuind o spaimá fárá rost, Gicá apucá 
mâna Florichii şi pornirá din nou la drum. 

In aceiai clipá se auzi in urma lor sgomotul unui 
automobil. Báiatul recunoscu pe cei doi pasageri, 
cari se aflau in ca. Era Andrei şi tovarâşul său. 

— Repede, Florico, ce noroc cá ne aflám aici. Hai 
sá intrám in hotel ! 

Copiii intrará ináuntru, fiind intâmpinafi de por- 
tar. 

— Pe cine căutaţi ? — îi întrebă acesta. 

— Pe doamna Drianu — răspunse repede Gică. 
fără să-şi piardă cumpătul. 

— Doamna Drianu nu locuieşte aici. Vila ei e la 
câțiva paşi mai încolo. : 

— Nu se poate sà iesim prin altâ parte, şi nu prin 
bulevard, ca sá mergem acolo ? — intrebà Gicà. — 
Suntem râu imbrâcafi si ne e rusine. 

-— Nu, nu se poate báetele ! Nu există altă esirc. 

Intre timp, Andrei şi tovarâşul sâu se plimbau 
prin fafa uşii hotelului, asteptánd clipa spre a pune 
mána pe cei doi copii. 

— Nu am putea atunci, sá ne odihnim pufin, dom- 
nule portar ? intrehâ cuviincios, Gicá. 

- Ba da, báete. Sedeti aici pe scaun. 

Copiii nu ateptará sá li se spuie de douá ori. Stiau 
câ cei doi se vor plictisi de atáta aşteptare, sau vor 
crede câ au intâlnit pe cineva in hotel, astfel câ se 
vor grábi sá dispará. š 

Florica observase şi ea pe cei doi răufăcători si 
cra îngrijorată. 

— Nu te teme, Flurico — îi spuse Gică. Le vom 
scăpa printre degete. Andrei şi tovarășul său nu vor 
îndrăzni să intre în hotel, iar aici avem voie să stăm 
oricât. 

Intrradevár, după o vreme, Andrei şi tovarășul său 
dispărură. Gică se furişâ în usa hotelului şi cercetá 
cu atenţie împrejurimea. Nu se vedea picior de om. 
Crezu cau scăpat. Se bucura mai ales că pleacă din 
hotel, deoarece îi venise în minte că femeca blondă 
de care se speriase Florica, nu era alta decât cruda 
ci aducatoare, care o părăsise fără milă, în noaptea 
nenorocirii. 

Reintră în hotel şi o chemă pe Florica, apoi luân- 
du-şi rămas bun dela portar, eşirâ în stradă. Nu au 
făcut nici cinci paşi, când din dosul unui pom apăru 
Andrei şi tovarășul său. Gică înțelese că erau pier- 
duţi. 

Dumnezeu ajută însă totdeauna pe copiii cuminţi. 
Băiatul apucă mâna Florichii iş amândoi se retrâ- 
geau de-andaratelea, spre hotel. Andrei mări pasul, 
astfel încât între el și cei doi copii nu mai era dis- 
tanfá mare. 

Atunci se opri in faţa hotelului un automobil ele- 
gant, din care cobori un domn de vreo 45 de ani, cu 
părul înălbit pe la tâmple. Florica îl privi o clipă 
pe necunoscut, apoi scoțând un strigăt de bucurie, 
sări în braţele lui, amândoi începând să vorbească 
într'o limbă pe care n'o cunoștea Gică. 

Ca la teatru se deschise în acea clipă şi uşa hote- 
lului, iar în pragul ei apăru femeca blondă, de care 
se speriase puţin mai înainte Florica. Aceasta vă- 
zându-l pe necunoscutul care o ţinea imbrâtişatâ pe 
copilă, se îngălbeni şi înspăimântată fugi înăuntru. 

Gică nu mai contenea sá se minuneze. Florica, li- 
niştita Florica, îl sărută necontenit pe domnul străin 
iar lacrimi îi curgeau pe obraji. 

— Mámica mea, unde e mámica mea ? 

Necunoscutul continuă să vorbească fetitii, dar 
Gică nu înțelegea nimic. Andrei, care observase si 
el scena, se strecură neobservat în hotel, apoi eşi în- 
tovârâşit de femeea blondă. Amândoi săriră într'un 
automobil, voind să dispară. 


11 


— Oprifi-o, opriti-o ! — începu să strige Gică. A- 
ceasta este educatoarca Liliancı, Pentru prima dată 
de când copila fusese dată pe mâna saltimbancilor, 
Gică îi spunea pe adevăratul ei nume. 

Strigătul lui Gică o aduse in fire pe Liliana. In- 
torcându-se spre bunul băiat, care i-a fost tovarăș 
în clipe atât de grele, îi spuse: ri 

— Acesta este tatăl meu, Gică. Mi-a spus că mă- 
mica mea a murit. 

Dar báetelul nu luă bine seama la spusele copilei 
El se temea ca cei doi răufăcători să nu scape. 

— Liliano, ia uite-o pe domnişoara care te-a vân- 
dut, şi pe fratele ei! Trebuie să-i urmărim ! 

— Nu te îngrijora, băete! — spuse în acea clipă, 
pe româneşte, dl. Ocoveanu, tatăl Lilianei. — Vor 
fi arestaţi, înainte de a ajunge la gară ! 

După câteva minute, Liliana, tatăl ei şi Gică se 
aflau întrun luxos apartament al hotelului. D. Oco- 
veanu povesti micutilor, cum sa întâmplat de a so- 
sit tocmai în clipa trebuincioasă, spre a-i salva de 
urmărirea răufăcătorilor. Pe Liliana a podidit-o 
lacrimile ascultând povestirea tatălui ei. 

In noaptea de pomină, când vaporul pe care se 
înapoia familia Ocoveanu în țară se scufundase în 
apropierea satului Două Mai de pe coasta mării Ne- 
gre, d. Öcoveanu eşise după cum ştim pe puntea va- 
sului spre a îmbărbăta pe marinari, Un val uriaș 
l-a tras însă la fund, sub ochii ingroziti ai soției sale, 
care căzu pe jos, pierzându-și cunoștința. Pieirea 
soțului ei o ucise puţin după aceea. 


Dar domnul Ocoveanu era un foarte bun înotă- 
tor. In prima clipă se dădu la fund, dar revenindu-si 
repede în fire, începu să înoate spre a ajunge la mal. 
Era o muncă grea, căci marea era furioasă, iar cu- 
rentii îl trăgeau în larg, 

Spre marele său noroc, în rătăcirea sa pe ape, îi 
eşi în cale o bucată din catargul vaporului. Se agá- 
tá de el, astfel că putu să se mentie la suprafaţă vre- 
me de aproape treizeci şi șase de ore. Frigul era însă 
puternic, iar nemáncarea îl slâbise peste măsură. 
Se credea pierdut, când simţi mâini voinice care-l 


` scoteau din valuri. 


Părea că visează. Totuşi erau glasuri omeneşti care 
răsunau în jurul său. Nu putea ţine însă ochii des- 
chişi. Adormi. 

După câteva zile se trezi în spitalul unui vapor de 
comerţ, care se afla în drum spre Spania. Fusese 
descoperit de un marinar, în timp ce plutea lipsit 
de cunoştinţă pe valuri. 

Naufragiatul se identifică în faţa căpitanului, ca- 
re-i oferi cea mai bună cabină pe care o avea si în- 
tretinerea completă până la reîntoarcerea în țară. 


(Va urma). 


COPIILOR 


"pa a 


DIMINEATA 


` 


— 


KIP 


fost cândva, in evul 
mediu. Micul si dolo- 
.fanul cavaler Kip din 
Kipunda gi înaltul şi 
slâbânogul cavaler Kap 
imi din Kapunda trăiau în- 
tr'o veşnică ceartă. Se duşmăneau 
de moarte, căci fiecare vroia să fie 
mai viteaz gi mai vestit în tot ți- 
nutul şi despre el să se vorbească 
mai mult. Dar de fiecare dată, când, 
de exemplu, Kip din Kipunda cre- 
dea că a făcut o faptă nemaipome- 
nită, nu trecea o zi şi Kap din 
Kapunda făcea o ispravă şi mai 
vestită. 


S | 


seama imediat, s'ar fi retras fru- 
muşel pe moşia lui. Dar asta a fost: 
mândrul amator de fluturi era cu 
gândul la insecta lui dragă, iar duş- 
manul său se afla, tocmai în acea 
clipă, pe marginea părăiaşului care 
curgea prin mijlocul păduricii în 
care rătăcise Kap din Kapunda. 
lar altă mare nenorocire era că 
exista o lege care spunea că, dacă 
un cavaler intră pe moşia altui ca- 
valer, fără voia acestuia, stăpânul 
moşiei are dreptul de a-l prinde şi 
a-l fine legat nu ştiu câtă vreme. 

— Aha, mi-ai căzut în mână, iu- 
bitule şi nesuferitule, slabule şi 


Aşa câ era deajuns sá se záreasc4 
unul pe altul, incâ dela mare de- 
pârtare, si sângele lise suia in cap, 
mâinile incepeau sá le tremure şi 
gurile státeau sá fie izvor sudâl- 
milor. 


— Ce faci pe grozavul, incepea 
Kip din Kipunda, şi te uifi aşa 
mândru la mine, cavalere Scobi- 
toare? Nu vezi că eşti slab, încât 
hainele parcă iti stau pe cuier, nu 
pe trup de om. 

— la mai taci, viteazule, că acum 
iti spun şi eu că până azi ştiam că 
butoaiele se îmbracă în cercuri, nu 
cu armură, îi răspundea Kap din 
Kapunda. 


Şi aşa de fiecare dată, de câte 
ori se întâlniau. Iată că într'o zi 
Kap din Kapunda, care era un 
mare amator de fluturi, tot fugind 
cu plasa după un fluturaş de toată 
frumuseţea, trecu, fără să vrea, pe 
pământul duşmanului său de moarte. 

Dacă n'ar fi avut ghinion cava- 
lerul nostru, acest fapt nu ar fi 
fost o prea mare nenorocire, căci 
Kap din Kapunda, de şi-ar fi dat 


lungule!, începu să strige Kip. Te 
voi aresta, căci ai călcat, fâră voe, 
pe moşia mea. Te sfătuesc să te 
predai! 

— Ce vorbeşti, şi mai iubitule şi 
mai nesuferitule?, îi răspunse Kap, 
şi apoi adăugă, cu o voce ca de 
copil: Prinde-mă, dacă poti! 

Spunând aceste vorbe iubitorul 
de fluturi şi de ceartă o luă la 
fugă spre moşia sa. 

Kip se luă după el, dar fugi re- 
pede dacă poti când ai aşa oburti- 
cică! Norocul lui şi ghinionul ce- 
luilalt: nişte ostaşi de-ai cavalerului 
Kip apărură de după o movilă şi, 
în două clipe, o luptă se încinse 
între oamenii lui Kip şi cavalerul 
„Kap, disperat de ceea ce se întâmpla 
cu el. 

— Nu-l lăsați! Tineti-1 bine! Vă 
ucid dacă vă scapă! striga şi ame- 
ninfa Kip, venind, găfăind, spre 
locul „bătăliei“. 

Şi l-au prins pe bietul Kap, iar 
veselul Kip l-a încuiat într'una din 
camerele sale. 


DIMINEAȚA 4 SA 


4 


COPIILOR 


KAP 


— „Prinde-mă dacă poti?“ se 
strâmbâ cavalerul cel gras dupâ 
cavalerul cel slab. Ej, iacá, te-am 
prins, şi te fiu până ti se va părea 
că vezi iarna fluturi sburând printre 
fulgii de zăpadă. 

— Ce faci pe grozavul, viteazule? 
Dacă era vorba să mă prinzi tu 
singuri, nu „vitejii“ tăi soldați, cari 
au sărit pe un singur om află că 
de mult te răcoreai în apa părăia- 
şului în care te-aş fi azvârlit cu un 
singur deget. 

— Eşti prizonierul meu şi în- 
drăzneşti să vorbeşti aşa? Ei bine, 
nu îți voi mai da drumul decât 
atunci când o putere supranaturală 
te va salva, strigă mânios Kip. 

— Să te ia dracul!, îi răspunse 
enervat Kap. 

— Dracul? Ei, domnul meu, să 
ştii că numai dracul te va putea 
scoate de aci. M'auzi: nu-mai dra- 
cul, strigă răspicat Kip. 

Şi astfel grăi Kip din Kipunda 
şi astfel o pâti Kap din Kapunda. 
Ce să-i faci când aşa suna legea!? 

In acest timp, sofia lui Kap din 
Kapunda află de întâmplarea sofu- 
lui său şi de tot ceeace ei doi 
vorbiseră când se certaseră, căci 
servitorii ascultaseră cearta şi, seara 
la cârciumă, începuseră să poves- 
tească în gura mare întâmplarea. 
Un servitor de-al lui Kap, auzind 
cele petrecute, se duse să poves- 
tească soţiei cavalerului ceea ce pă- 
timise mândrul său stăpân. 

— Numai dracul îl va scăpa?, 
spuse Kapa, soția lui Kap.Ei bine, 
voi trimite pe dracul să-l scape! 

Servitorul Kup, care auzi aceste 
vorbe ale Kapei, soția lui Kap, 
făcu ochi mari, şi întrebă: 

— Păi cum îl vei trimite pe 
dracul? 

— Foarte simplu, căci tu eşti 
dracul! Bine înţeles că nu am de 
unde să-l iau pe Aghiutá, dar să 
fabric unul esta foarte uşor. Te 
voi îmbrăca astfel, ca să arăţi ca 
un Necurat adevărat. Aşează-te aci 
pe scaun, căci nu avem timp de 
pierdut | 


Si, în două clipe, Kapa, soția lui 
Kap, îl făcu pe Kup ca un drac 
adevărat: îl unse cu vopsea roşie 
pe față, îi făcu sprâncene subțiri 
şi ridicate, cu nişte cocă,îi făcu un 
nas lung şi coroiat, îi puse în cap 
o pălărie ca de vânător, în picioare 
nişte cisme roşii iar trupul i-l în- 
veli într'o mantie neagră şi lungă. 

— Te vei duce chiar în noaptea 


4 


aceasta la casa lui Kip sub acest 
chip şi vei căuta în toate chipurile 
să intri înăuntru şi să dai de stă- 
pânul tău. 

— Dar dacă mă prinde cineva? 

— Ei şi? Cine va avea curajul 
să se pună cu „dracul“? Nu vezi 
că însuşi Kip mi-a arătat mie Kapa, 
soția lui Kap, în ce chip să-l sal- 
vezi pe duşmanul său de moarte? 
Hai, nu mai sta de vorbă şi pleacă 
numaidecát. 

Kup, servitorul lui Kap, ascultá 
de porunca stápánei sale Kapa gi 
se indreptá spre castelul lui Kip. 

Prea deştept nu era acest Kup, 
servitorul lui Kap, cáci, in loc sá 
o ia pe drumuri láturalnice, o luá 
pe drumul principal, uitánd de 
masca sa de diavol gi bágánd, astfel 
în sperieti pe toți acei cari îl intâl- 
niau ín cale. 

— Uite pe dracu?! 

— L-am vázut pe dracul! 

— Am dat de dracul! 

— Era sá má ia dracul, etc., 
etc. Aşa se auzia în urma lui iar el, 
care, la drept vorbind, nu prea se 
omora cu desteptáciune, parcá nici 
nu auzia, cáci tot timpul se gándia 
la „planul de răpire“. 

Insfársit ajunse la castelul lui 
Kip. Nu este nevoie sá vá mai spun 
că paznicii dela uşă când l-au zá- 
rit, au lăsat şi lance şi armură şi o 
luară la goană. Astfel că intrarea 
în castel fu foarte simplă. 

Kup începu să ia toate încăperile 
la rând, în căutarea stăpânului său. 
Iată că, într'o încăpere, auzi deo- 
dată un sforăit puternic. 


— Aici este stăpânul, căci ii cu- 
nosc sforăitul, îşi spuse Kup. 

Și fără să mai stea pe gânduri, 
îşi scoase mantaua şi, pe întunericul 
care plutia în odaie, se îndreptă, 
pe vârfuri spre pat, iar în clipa în 
care ajunsese acolo, îşi înfişură nu- 
maidecât stăpânul în manta, şi cu 
el în brațe, o luă la fugă, să nu 
fie cumva prins. 

Alergă, alergă până... obosi. De 
abia atunci îşi lăsă stăpânul jos. Il 
desveli din mantie, căci îl finuse 
ca pe un pachet, dar ce să vezi: 
cel care sforâise era Kip nu Kap. 

Ce mutrâ a făcut Kup, dar ce 
mutră a făcut Kip, când s'a văzut 
cu „dracul“ în față! 

Se sbătuse el tot timpul în man- 
tie, căci simtise că se sufocă, şi se 
făcuse numai o apă, din cauza 
strânsurii şi spaimei — doar nu 
era aşa lucru simplu să te pome- 
neşti „sburând“! — ar fi vrut acum 
să tipe, dar vorbele i se făcură 
plumb. şi îi rămăseseră în gât. 

— Ciiiinene e...ee...ee...eesti, dra- 
ce?, putu Kip de abia sá intrebe. 

— Nu vezi? Sunt dracul pe care 
l-ai chemat sá-1 salveze pe Kap! 

— Auleu, atunci de ce m-ai luat 
pe mine? 

— Fiindcă... fiindcă... 


13 


Pas Y 


Kup se bâlbăi, căci nu ar fi vrut 
să-i spună adevăratul motiv. 

— Fiindcă... meritai de mult să 
te ia dracul şi pe tine, găsi el în 
sfârşit o scăpare. 


Şi începu Kip din Kipunda să 
tremure şi -să se vaite. 

— Auleu, auleu, au pus mâna 
duhurile necurate pe mine. Ce sâ 
má fac, ce sá má fac? 

— Ce sá te faci? Sá-i dai dru- 
mul stápánului meu... 

— Cum stápánul táu?, fácu Kip 
în fața bălbăieli „draculuii“. 

— Adică... da: „stăpânul meu, 
căci el are puteri supranaturale şi 
mă cheamă oricând are poftă. Aga 
că dacă vrei să scapi de mine, dă-i 
drumul lui Kap din Kapunda. 

— Dar dacă nu-i dau drumul? 

— Vei dormi diseară în iad, unde 


ţi-am pregătit un pat din smoalá 
fierbinte. 


Când auzi Kip de smoală fier- 
binte...... inghetá. 


— li dau drumul, îi dau drumul! 

In clipa aceia se auzi un râs 
sgomotos şi de după un tufiş apăru 
Kap. Când îl văzu Kip, se aruncă 
în brațele lui? 


— Salvează-mă, prietene, de acest 
duh necurat, căci iti voi reda li- 
bertatea numaidecât, începu să se 
roage Kip, numindu-l prieten pe 
acel căruia îi spusese cu o ziînain- . 
te: „iubitule şi nesuferitule“. 

— Mă laşi în libertate, acum 
când sunt liber? Este prea târziu. 

— la-1 pe dracu de aci, că... mâ 
ia dracul de spaimă, iar în schimb 
içi jur cá-fi voi fi cel mai bun 
prieten. 

— Şi vei recunoaşte că sunt mai 
viteaz ca tine? 

— Asta nu. 

— Nu? Atunci, drace, inhafâ-l! 

— Recunosc, recunosc, strigâ Kip 
când văzu diavolul gata să-l inhafe. 

— Şi vei mai recunoaşte că sunt 
cel mai puternic dintre toți cava- 
lerii? 

— Şi asta... şi asta, şi toate câte 
mai vrei, căci mă ai în mână. 

Atunci Kap ridică o mânâ şi 
spuse, de abia ținându-şi râsul: 

— Prasi Lasi Fisi, Fasi, Fasi, 
Fisi, Lasi, Prasi, piei drace! 

Şi „dracul“ Kup o luă la fugă 
prin pădure. Iar Kip când îl văzu 
fugind, făcu şi el ce făcu dracul 
şi... fugi înapoi spre casă. 
` La masa de seară, Kap îi poves- 
tea Kapei: 

— Auzii deodată un sgomot în 
odaia lui Kip. Am eşit numaidecât 
afară şi văzui pe cineva fugind cu 
un pachet în brațe. Uşile erau des- 
chise. Am evadat numaidecât. Am 
luat-o la fugă şi în pădure auzii 
deodată discuția dintre Kip şi „dra- 
cul“. Am recunoscut numaidecât 
vocea lui Kup şi nu mi-a fost greu 
să ghicesc toată viclenia. 

Şi amândoi, Kap şi Kapa, se por- 
niră pe râs. 

— Ce-o fi făcând acuma Kip!, 
întrebă Kapa. 

— Ce să facă? Face pe dracu'n în 
patru să mai dea de mine odată. 

Dar mie nici nu-mi pasă de Kip 
din Kipunda, căci eu Kap din Ka- 
punda, am o soție Kapa tare is- 
teață şi un servitor Kup, gata aă-i 


fie de folos lui Kip, Kap şi Kapei. 
GEORGE MANOIL. 


STRĂJERI 
ŞI ELEVI 


CITITI CU TOȚII 


INSULA 
FANTOMELOR 


DIMINEAȚA 


* 


COPIILOR 


TREI MI 


CI EROI 


(Urmare din pag. 6) 


prin pământ un tunel îngust. Sgomotul se auzea mai 
tare. 

Copiii lăsară barca acolo şi porniră înainte. Emma 
legase de barcă un capăt al ghemului de aţă adus şi 
mergând, îl desfăşura mereu. Aşa nu riscau să se 
rătăcească în' galeriile care se deschideau în toate 
părţile. 

Au mers o vreme copiii şi sgomotul se auzea din 
ce în ce mai tare. La o cotitură Giovanni care mer- 
gea înainte, strigă; 

Veniti să vedeţi şi voi cine făcea gálágia asta: 

Ei alergară şi se gásirá în fața unui râuşor. Era 
un curs adevărat de apă subterană venită de cine 
ştie unde, şi care umplea tunelul de umezeală şi 
sgomot. 

— Ce credeam noi şi ce e, spuse Sandro râzând. 

— Mai ales Emma, era gata să creadă că o aşteaptă 
un balaur, adăugă Giovanni. 

— Lasă că si voi... începu Emma, dar se opri 
deodată. De după cotitură apăruse un om cu hainele 
sdrenfuite, care abea se ținea pe picioare. 

— Aţi... ati sosit insfárgit, sopti el. Veniti repede... 
profesorul..., şi câzu leşinat. 

Fârâ sâ spunâ o vorbâ, Sandro se repezi şi luând 
cu amándouá máinile apâ din pârâu, İl stropi pe fafâ. 
Când văzu că începe să-şi revină îi strecurá între 
buze puțin rom dintr'o sticlă pe care o aduseseră cu 
ei. Ii dădu apoi o tabletă de şocolată pe care omul 
începu s'o ronfâe cu lăcomie. Era pe jumătate mort 
de foame. 

Apoi báetagul îl lăsă în grija prietenilor săi gi 
porni înainte prin tunel. Nu merse mult şi fu gata 
să se împiedice de un corp omenesc, trântit jos. Era 
profesorul. Adunându-şi toate puterile, Sandro îl 
apucă şi, mai mult târându-se, se întoarse la ceilalți. 
Cum îl văzu Giovanni se repezi să-i ajute. In curând 
amândoi savanții erau pe deplin restabiliți. Socolata, 
pâinea, şi mai ales conştiinţa că sunt salvați, făcu- 
seră minuni. 

Porniră apoi cu toții înapoi, călăuzindu-se după 
firul Emmei. In drum, Sergio povesti copiilorce li se 
întâmplass: 


— Eram la sud de Maiori şi-i arătam profesorului 
o monedă veche, când o bubuitură grozavă se auzi 
şi mi se păru că se surpă terenul cu mine. Intr'o 
clipă ne fugi pământul de sub picioare şi ne rosto- 
golirăm într'o gaură enormă. Tot ce fin minte e că 
am alunecat pe o pântă nisipoasă, în vreme ce în 
urma noastră, pământul se prăbuşea cu furie şi astupa 
gaura prin care căzusem. In cădere m'am izbit de 
de ceva tare şi am căzut leşinat. 

Când m'am deşteptat, profesorul mâ veghia în în- 
tuneric. Capul mi-era înfăşurat într'o batistă udă, şi 
mă durea cumplit. Mai târziu mi-am dat seama că 
eram lungit alături de un pârâiaş de apă subterană, 
chiar acela pe lângă care ne-ati găsit. 

Indată ce m'am simțit mai bine, am început să 
mergem dealungul -pârâului, sperând să găsim o ieşire 
din subteranele acestea. Acum însă trebuia să-l spri- 
jin eu pe profesor căci nemâncarea îl slăbea pe fie- 
care clipă. Vă inchipuiti însă că mergeam extrem de 
încet şi că ne opream mereu. De când v'am auzit 
glasurile am rămas pe loc să vă aşteptăm, căci eram 
slábifi amândoi. Şi când v'am ştiut atât de aproape, 
n'am mai putut rezista şi v'am venit în întâmpinare. 

— Un lucru mă uimeşte, interveni profesorul. Cum 
de ati venit voi singuri fără nimeni care să vă înto- 
vărăşească? 

— Păi, domnule profesor, primarul n'a vrut să mă 
creadă când i-am spus că v'am auzit vocea. Aşa că 
am venit singuri. , 

— Bravi copii! exclamâ Sergio, fârâ voi am fi 
fost pierduţi. 

In clipa aceea ajunseră la locul unde aştepta băr- 
cuta lor. 

Apele întunecate li s'au deschis din nou în cale, 
şi-când ieş'râ din peşteră se făcuse noapte a doua 
oară. O zi întreagă rătăciseră copiii sub pământ că- 
utând doi oameni pierduţi. 

Apoi focuri mari s'auaprins în seara albastră; o 
noapte întreagă a stat satul să asculte povestea celor 
trei viteji. Şi zău, aproape n'ai fi putut deosebi între 
ele chipurile scăldate în lumină, dacă Giovanni n'ar 
fi avut ochi atât de albaştri, Sandro dinți atât de 
albi, şi Emma bucle atât de lungi şi de blonde. 


DORUL 


Dorul mamei e curat, 
Cu nimic asemănat — 
Dorul mamei e mai sfânt 


Decât orice pe pământ. 


Trece lesne ape, munti, 
Cu nimica n'o infrunfi, — 
Stă de veghe ne'ncetat 


Zi şi noapte lângă pat. 


DIMINEAŢA 


E COPIILOR 


Din al lacrimilor şir 
Toarce'n tainá fir cu fir; — 
Sá te scape gi-ar scurta 


Viata ei pentru a ta. 


Tot ce ai — e munca ei, — 
Dăruieşte — tot ce vrei; 
Viaţa ei e fără seamă 


Când îi spui cuvântul: mamă! 


MAMEI 


Cu o floare-o fericesti, 
C'o greşealâ i amăreşti 
Jalea, sufletul mâhait, 


Dorul ei ncmărginit, — 


Căci al mamei dor curat 
Nimeni nu l-a măsurat, 
E duios, adânc, sfințit — 
Cine-l ştie-i fericit... 


PAULINA TALANGESCU 


14 


AI sá facem o 
A excursiune! 
De ce má pri- 
viti atât de 
mirati?Chiar 
imo; dacă suntem 
departe unii de altii, tot 
putem porni impreuná la 
drum. Mai mult cu vorba 
decát cu fapta, iar voi 
numai cu imaginafia. 

Să fim prin urmare în- 
felegi. Mâine dimineață 
vom urca în munţii Bu- 
cegi, mai bine zis pe Jepii 
Mari. Vă rog foarte mult, 
să aveţi grijă ca să vă 
pregătiți toate cele tre- 
buincioase. 

Prin urmare, înainte de 
toate vă trebue echipa- 
mentul. Aveţi o ranitâ? 
Să nu fie prea mică, spre 
a putea pune în ea în afară 
de mâncare şi un schimb 
de rufe. La munte vremea 
e schimbăcioasă. Ar fi 
bine să aveţi nişte bocanci 
solizi sau ghete cu ținte 


de munte, pe care le un-: 
geti bine cu uleiu de ri- 


cină sau ceară, aşa ca să 
nu pătrundă umezeala în 
ele. Imbrăcămintea trebue 
să fie dintr'o stofă rezis- 
tentă, dar nu prea scumpă. 
Haina să fie de dril prin 
care să nu pătrundă ploaia, 
iar spre mai mare sigu- 
rantá, luaţi cu voi o fla- 
nelă de lână călduroasă. 
De bună seamă că în pi- 
cioare puneţi tot ciorapi 
de lână mai groşi, deşi 
s'a făcut cald. 

Bastonul de munte nu 
este chiar atât de trebuin- 
cios, pentru drumurile mai 
uşoare e chiar fudulie. 

Dar de mâncare ce luaţi? 

Să vă spun cu: 

In primul rând să aveţi 
la voi zahăr bucăți, puțină 
ciocolată şi dacă pe munte 
e încă frig, puțin coniac 
sau rom. Zahărul şi cio- 
colata îţi dau putere când 
eşti ostenit şi nu-ţi încarcă 
stomacul.. Alcoolul la 
munte nu e sănătos. Nu- 
mai dacă te pătrunde fri- 
gul şi osteneala mare, 
atunci picuri pe o bucată 
de zahăr coniac sau rom 
şi mănânci apoi zahărul. 
E înviorător. Dacă bei mai 


15 


. drumuri 


mult, te moleşeşti. Multe 
nenorociri s'au întâmplat 
fiindcă oameni necumpă- 
taţi au băut alcool la 
munte. S'au moleşit, au 
căzut prin prăpăstii sau 
au îngheţat în drum. 

Zahărul, ciocolata şi co- 
niacul trebuesc să fie în- 
trun buzunar din afara 
ranifei, ca să umbli cu 
uşurinţă la ele. 

Unii drumefi iau cu ei 
în ranitá conserve, spre 
a avea de mâncare. E o 


i Z Ú 
Lunile 


A 
y pa AN 
⁄“ 


pute pe ph. 
> 
ad pro" 
gi 


- - 


si d A 
Ë 


E 
mare greşalâ, fiindcă din 
cauza conservelor se im- 
bolnâvesc de stomac, iar 
máncarea pástratá vreme 
indelungatâ in cutii, nu 
este hránitoare. 


Máncarea cea mai buná 
pentru cel care merge pe 
de munte este 
slánina sau costifa de porc 
afumatá. In primul ránd 
ia loc pufin in ranitá gi 
apoi e foarte hránitoare. 
Cu câteva felii şi puţină 


pâine, te-ai săturat. Apoi, 
din slănină şi costifâ îţi 
mai poţi găti unele mân- 
cări cu ouă, sau o poti 
mânca prâjind-o într'o fri- 
gare peste flacără. 
Luafi-vâ pâine cu voi, 
de se poate pâine de se- 
cară. E bună chiar dacă 
e mai veche, e hrănitoare 
şi nu te îndoapă. Fiindcă 
e bine să ştiţi, că nu-i 
bine să mănânci pâine 
multă sau să bei multă 
apă, când porneşti la 


> d 
WD. 


munte. Dacá ai stomacul 
incárcat, urci greu si obo- 
sesti repede. 


Mâncaţi înainte de por- 
niti la drum, nu însă prea 
mult, ci hránitor. N'ar 
strica să befi o ceşcufâ 
de cafea neagrá. Potrivi- 
ti-vá bine ranita, aşa ca 
sá nu fie mai grea într'o 
parte sau alta, controla- 
ti-vâ bine curelele sá nu 
se rupă in drum, aveți 
grijă să aveţi şireturi de 


INEATA 


PE DRUMURI DE MUNTE 


de MĂTUȘICA 


rezervă pentru bocanci şi 
„Cu Dumnezeu înainte“. 

Fiecare excursiune e 
bine sá aibe uri conducátor, 
de care sá asculte toatá 
lumea fárá cártire. El sta- 
bileste drumul gi odihnele. 
Pornifi cu pas másurat» 
ba chiar incet, cáci dru- 
mul de munte este İnşe- 
látor gi de unde ai pornit-o 
la inceput voiniceşte, obo- 
seşti curánd şi nu mai 
poti face un pas. 

In timpul urcuşului nu 
vorbi niciun cuvánt. Res- 
pirá adánc gi foarte re- 
gulat, cáci de respirafie 
depinde rezistenta ta la 
drum. Nu te apropia fârâ 
nevoie de marginea prá- 
pastiei, nu privi spre fund, 
nu face glume nelalocul 
lor cu tovarágii cari pá- 
şesc İnaintea ta. Se pot 
intámpla nenorociri. 

Odihneste-te numai la 
etape. De simți însă că 
oboseşti mai curând cere 
şefului odihnă mai deasă. 
Nu-ţi încorda puterile 
peste măsură, căci te poţi 
îmbolnăvi. Mergi mai în- 
cet şi opreşte-te oridecâte 
ori simți că inima-fi bate 
prea repede sau gâfâi. Nu 
e nici o ştiinţă să goneşti 
pe potecile muntelui. Eşti 
drumef şi nu cal de curse. 
Dacá simti câ drumul e 
prea greu pentru tine, 
inapoiazá-tesauopreste-te 
la prima casá de adápost. 
Nu e rugine. Multi oameni 
au pierit pe munte, fiindcá 
au încercat să facă dru- 
muri peste puterile lor. 

Dacă veţi asculta de 
aceste sfaturi, drumul la 


-munte vă va fi plăcut şi 


folositor. Mai sunt multe 
alte învățături de care va 
trebui să ţineţi seama, dar 
despre care vă voi scrie 
altă dată. 

Sănătate! 


Bâefaşu-âsta-i Bicá, Tare-ar vrea sá se mai joace. Vezi, de-aceea a fugit, 
Názdrávan gi fárá fricá. Fárá bile, n'ai ce face. Sá le caute grábit. 


Prin sertare scotoceste, S'a uitat, pe drept vá spui, Unde n'a cotrobáit? 
Bilele nu le gáseste. Pán'gi sub dulapuri. Nu-i! Bilele nu-s de gásit! 


Si se'ntreabá indispus: Dar deodat' ce-a auzit? Şi îl cheamă: „Bică, of! 
„Unde oare le-oiu fi pus?" Tata-i tare necăjit, Ce mi-ai pus drace'n pantof?!“ 


Bică'n fine dumirit, Şi din gheată — uite frate! După tot ce-a pătimit, 
Mi l-a descáltat grăbit, Toate bilele le scoate! ` Joacă'n fine liniştit. 


PREŢUL 5 LEI. primero Amira S.A. Beret 


vine ilm, '— 


ONE, Ç 
bool alo. 


e 7 
il, / 
Ye 


Sa SS 
= NE 
Q 


ms v 
< 


versuri de 
Mic. Mac 


-000--000--000 000-000 --009- 
) : 
"099--009--009--009--009--009- 


Dragii mei, 

V'am scris săptămâna trecută 
câteceva despre Ziua Eroilor. Sunt 
sigură că nici unul dintre voi n'a 
uitat sfaturile pe care le-am dat. 
Mâine e una dintre cele mai însem- 
nate sărbători pentru neamul nostru. 
Luaţi parte cu toții la sărbătorirea 
care are loc la şcolile voastre, 
mergeţi împreună cu colegii şi pro- 
fesorii voştri la cimitirele unde 
sunt îngropaţi cei cari s'au jertfit 
pentru Patrie şi spuneţi o rugăciune 
pentru odihna sufletului lor. 


* 
* * 


Dragii mei, şcoala este pe ter- 
minate, iar vacanța bate la ugă. 
Fiindcă mă întrebaţi mereu dacă nu 
am cărți scrise de mine, iată două 
pe care vă recomand să le citiți şi 
să-mi scrieți şi mie dacă vă plac. 


Prima este „FLOAREA INGERU- 
LUI“ o carte mică şi eftină, care 
costă numai cinci lei. Sper cá o veţi 
citi-o cu toții. Am trimis o seamă 
de volume şi în provincie. Prin 
urmare cereti cárfulia şi citiți-o. 
O altă carte, scrisă tot de mine 
este „ISPRĂVILE UNUI COPIL 
NEASTAMPĂRAT“. Este o carte 
cu povestiri hazlii şi duioase, care 
aş vrea să vă fie pe plac. 

Acum iată şi câteva răspunsuri 
pentru voi: 


GHIMBOASA TIBERIU — Dra- 
gul meu, am trimis mii de cârtulii 
cu isprăvile lui Gigi, aşa că din 
nenorocire nu mai avem în depozit 
nici una. Jocurile le-am primit şi 
le-am dat domnului redactor. Ur- 
măreşte poşta jocurilor şi vezi dacă 
nu este ceva pentru tine. 

GALPERIN RUZI. — Poezioara 
ta nu se poate publica. Eşti încă 


DIMINEAT 


prea micâ spre a scrie poezii. Mai 
ai răbdare şi citeşte revista noastră. 
Intr'o zi vei fi şi tu colaboratoare. 


MANDEL MAX. — Drăguţule,a 
venit vară aşa că fulgii tăi de ză- 
padă s'au topit. Ai răbdare şi ci- 
teşte mai mult. Meseria scrisului 
este añlevoioasá. 

IRA IAMPOLSCHI. — Am pri- 
mit desenul. Mă bucur că ţi-a plăcut 
atât de mult „Floarea Ingerului“. 
Recomand-o şi colegilor tăi. 

BEHAR HERMINA. — Draga 
mea, îmi pare foarte rău, dar nu-ți 
pot fi de nici un folos în chesti- 
unea jucăriilor. Dacă ar fi să rog 
pe micuţii mei prieteni câteceva, 


i-aş ruga să-i ajute pe cei nevoiaşi 
cu banii pe care-i au de prisos, iar 
nu să-şi cumpere jucării. 


NU UITAŢI! ===: 


TUDOR I. VASILE. — Bravo! 
Povestea este interesantă. Dreptu-i 
că-i prea lungă ca s'o pun în re- 
vista mea. Dar eşti un flăcău inimos 
şi merifi toată lauda. Dacă ştii ceva 
proverbe frumoase de pe la voi: 
trimite-mi-le. Le voi publica cu 
plăcere. Sănătate! 


JANINA. — Draga mea scrisorile 
tale mă bucură totdeauna. Sunt fe- 
ricită că urarea mea s'a împlinit şi 
ai avut succes la teze. Sper că vei 
avea acelaş succes şi la examenul 
de sfârşit de an. Dă-i complimente 
Monicăi, deşi n'o cunosc şi spune-i 
că m'ar bucura să o găsesc şi pe 
dânsa printre nepoatele mele. Sau 


Le aa m e e . e ei 


poate se socoate prea „mare“ ca să 
citească revista noastră? 


IONESCU M. SEBASTIAN. — 
Frumos desen. N'am ce zice. Păcat 
că este în culori. Voi încerca să-l 
public. Dar fără supărare dacă nu 
reugesc. 


NICULESCU GHEORGHE. — 
lacá aşa mă Gheorghiţă, nu-mi place 
mie să zic „Georges“ adică citit pe 
franţuzeşte „Jorj“. Ce mai pocitanie 
de nume. Zău că Gheorghe e mai 
frumos. Desenele sunt foarte bune. 
Dar ca şi la Niculescu, păcat că 
sunt în culori. Dece nu mă ascul- 


tati? 
MATUŞICA 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


unllor Perlodice la Trib. lifov S. 1. Com. pam Director : TUDOR TEODORESCU-BRANISTE Z| Editura ,Ziarul", S. A. R. Bucuresti 


Tariful abonamentelor la revista ,DIMINEA TA COPIILOR" —in țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: l. Cehoslovacia, Grecia. Jugoslavia şi Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plátitá in numerar conform aprobárii Directiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


17 MAI 1939 


No. 797 


NESOCOTINTA 


Moş Gheorghe priceput şi harnic 
gospodar — oprise dela cloşcâ un 
cocogel frumos, pintenat şi cu gátul 
gol, şi-l îngrijea cu trudă, sá crească 
şi să-i împodobească ograda. 

Sta bătrânul ceasuri întregi şi-şi 
privea pasărea cum se îmbulzea 
peste celelalte, vioaie, să apuce cât 
mai multe gráunte: şi-i creştea 
inima — îl sorbea din ochi, când 
se învârtea printre orătăniile ogră- 
zii, mândru, îngâmfându-se în fața 
boboceilor aurii de rață. 

Nu se mai afla în toată mahalaua 
altul tot la fel de drăguţ şi sprinten. 

Cucurigul lui răsbătea limpede 
până departe şi însenina viața bă- 
trânului gospodar. Dar — giret — 
cocoşelul băgase de seamă că Moş 
Gheorghe nu mai putea după el, şi 
începuse să-şi cam de-a aere. 

Alerga rațele, se lua la harță cu 
gâscanii, lovea cu ciocul în creşte- 
tul capului pe bieții boboci şi aproape 
toate păsările îi luară frica sau îl 
ocoleau, numai să nu aibă de-a 
face cu el. 

lasă i se urâse cu binele. 

Gândea în căpşorul lui cu mintea, 
necoaptă, că de vreme ce era atât 
de prețuit de Mos Gheorghe, putea 
să fie la fel de prețuit în orice 
altă parte. 

Dealtminteri dorea să cunoască 
şi altă lume. 

Se cam plictisia şi gândul ple- 
cării începuse să-l muncească zi şi 
noapte... 

— „Poate — îşi spunea în sine— 
aiurea mă aşteaptă cine ştie ce 
noroc''?... 

Si într'o dimineață când Moş 
Gheorghe plecase la târg, de cu 
noapte, cocoşelul trufaş strânse 
toate găinele, rațele, gâştele, porum- 
beli şi bibilicele din ogradâ, le 
fâcu semn cu aripa sâ facâ tâcere 
şi le vorbi pe limba lor păsărească, 
despre amărăciunea care-l frământă 
şi care nu se putea stinge, decât 


E AN 


cu pribegirea lui spre necunoscut. 
Sugrumat de máhnirea despărțirii, 
işi luá rámas bun dela tovarágii sái 
gi le promise, cu juráminte, câ 
necontenit va fi cu gándul numai 
la ei gi le va trimite veşti de pe 
unde va ajunge. 

Atáta le-a spus. 

Zadarnic se ridicará máciieli, 
gágáieli gi tánguite suspine de 
bibilicirugându-l să rămână printre 
ei. 


Zadarnic lăcrămară ochişorii gái- 
nilor, 

N'a vrut sá asculte nimic. 

Şi-a rotit privirile intr'o parte 
gi İntr'alta, sá se dumireascá pe 
care drum sá apuce, gi... a pornit. 

Incotro ? 

Nu stia. 

Hoinárea fără țintă. 

Şoseaua largă, străjuită de salcâmi 
pe margini, l-a ispitit. Prin colb 
gros, a călcat mândru, hotărât! 

El mergea şi cu el odată şi soa- 
rele mergea spre asfinfit. j 

Se arătase câtva timp, neobosit, 
dar spre seară, oboseala îi incátugá 
picioruşele şi trupul #'a dovedit 
greu, ca de pumb, fârâ putinta sâ 
şi-l mai poate. S'a ghemuit lângâ 
tulpina unui pomigor, istovit, sá-gi 
caute odihna, apoi s'o pornească 
mai departe... tot mai departe, 


AA AA til it - 


DIMINEAŢA 


spre necunoscutul în care nădăjduia 
să afle norocul. Ploapele ochişorilor 
ca două mărgele negre, peste pri- 
viri i se lăsară. 

Acolo, în drum deschis, pe 
marginea ganfului, se lăsă cotropit 
de somn... 

Un sătean cu coasa pe umeri, 
trecând pe acolo şi zărind lângă 
pomigorul subțire], cocoşul dormind 
tun, se apropie tiptil, îl prinse 
vârtos de aripi, să nu sboare, şi-cu 
el Ja subfioarâ, porni mai înainte, 
râzând în mustață de aşa berechet 
neaşteptat. Cocoşelul se trezise şi 
nu ştia ce se petrece cu el. 

Un fel de teamă începuse să-i 
furnice prin piele. 

Şi teama i se dovedi adevărată, 
când sâteanul, din poartă încă, 
strigă către nevastă-sa : 

— „la ieşi Smarandă, să vezi 
colea ce mai cocoşel ţi-am adus“. 

Femeia i l-a luat din mână şi-a 
râs când omul i-a istorisit cum îl 
găsise ghemuit, pe şosea, lângă 
pomişor. 

— „Ei ce facem bărbate cu el?“, 

— „Păi ce sá facem nevastă... 
Adă-l încoace, să-l tai... Să-mi 
faci o ciorbulitá acră şi o friptură, 
să mă ling pe buze!“ 

— „Bine“ 

Şi tot aşa s'a întâmplat chiar. 

Neascultătorul... 

S'a lăsat mânat de mândrie şi- 
orb-a pornit din belşug, din curtea 
lui Moş Gheorghe care-i prefuia 
frumusețea, să îşi caute singur 
pieirea. 


ZAHARIA G. BURUIANĂ 


Á 


COPII! 


Citiţi „FLOAREA INGERULUI" 
de MATUŞICA 


COPIILOR 


Copiii 
Un doctor povestea odatá cum a 
luat parte la o vánátoare de tigri. 
— Eu am omorât prima fiará, 
spuse el cu mándrie. 
In clipa aceea se aude vocea unei 
fetițe care întreabă: 
— Spune-mi mamă, tigrul, era un 
client al doctorului? 


Părerea 


Doctorul: Dacă aş fi de părere 
că vă trebue o intervenție chirur- 
gicală, ati fi în stare să-mi plătiți 
nota? 

Pacienta: Dar dacă n'aş putea să 
vă plătesc nota, ati mai fi de pă- 
rere că-mi trebue o intervenţie 
chirurgicală? 


Nimic nou 


Doamna: Ce mai e nou în jurnal? 
Domnul: Nimica toată. 
Mereu aceleaşi accidente, 
numai victimele se schimibă. 


Aşa e 

— Dragă, spune Mitică, 
ţi-ai fi patut închipui ca o 
cafea neagră să coste 6.000 
lei? 

— Ce idee! răspunde pri- 
etenul, în orice cafenea îţi 
ia 12 lei. 

— Da, dar cum aş putea 
să intru într'o cafenea cu 
hainele astea vechi! 


Nu se știe 
— Mariţo, e acasă conifa? 
— Nu doamnă. 
— Şi când se întoarce? 
— Asta nu ştiu; când co- 
nita dă ordin să spunem că 
nu-i acasă, nimeni nu ştie 
când se va întoarce. 


GHICITORI 


Cine are un gât fără cap, 
două mâini, şi n'are picioare? 
(esemg9) 


Prefuesc mai mult decât 
aurul. Oamenii îmi tae pi- 
cioarele şi-mi sdrobesc tru- 
pul; iar eu dau viață celor 
care mă omoară. Cine sunt? 

(1ng1D) 

Uite-o, nu-i. Ce e? 

(epa3ugos) 
Márgea înainte, mârgicâ 


inapoi. Ce e? 
(estuna) 


— Gigel, du-te la domnul de 
acolo şi spune-i că o să-i plăteşti 
geamul pe care i l-ai spart, când 
vei fi mare. Aşa face un copil 
cuminte. 


BOBBY, cătelul nostru năzdrăvan vrea să ne sperie. 
lată ce mai costum original şi-a îmbrăcat. Táiati afară 
imaginea din revistă, lipifi-o pe carton, nu prea gros, si 
indoiti dealungul liniilor punctate. După aceea, asezati-l 
pe Bobby pe biroul vostru şi vă va distra, 


DIMINEAŢA — ÇA 
ç COPIILOR 


De-ale lui Miticâ 


— Bine mâi Miticâ,de ce nu te-ai 
pieptânat astâzi? 

— Din cauza frigului. 

— Cum asta? 

— Când am voit sâ mâ pieptân, 
J m dinții pieptenului de 
rig. 


Simplu 


Dragâ, spune Miticâ, am inventat 
ceva formidabil. O sá revolutionez 
omenirea întreagă. 

— Cum aşa? 

— Am găsit mijlocul să înlocuesc 
toate cheile din muzică, cheia de 
sol, de fa, de la, insfárgit toate, cu 
o singură cheie. 

— Imposibil! Ce fel de cheie e 
asta? A 

— O cheie passe-partout. 


Concursul de pictură 


Zeuxis, unul din cei mai 
mari pictori ai Greciei, s'a 
născut la Heraclea, în anul 
467 înainte de Christos. Ri- 
valii săi cei mai de temut 
erau Timanthe şi Parrhasios. 
Acesta din urmă,originar din 
Ephesa, nu se temea să se ia 
la întrecere cu celebrul Zeu- 
xis, pentru premiul con- 
cursului de pictură. 


Zeuxis pictase nişte stru- 
guri în chip atât de măestrit, 
încât până şi păsările cerului 
se apropiară să le ciugu- 
lească. Incredintat fiind că 
rivalul său nu putea să a- 
jungă la aceeaş perfecțiune, 
îl chemă să-şi arate şi el 
tabloul. Parrhasios se pre- 
făcu mai întâi că-i este frică. 
Else socotea învins,şi se plán- 
gea dinainte prietenilor săi. 

Cedând însfârşit cererii lui 
Zeuxis, Parrhasios se pre- 
zentă juriului cu un tablou 
acoperit, după cât se părea, 
cu o perdea de pânză. 


— Haide, spuse Zeuxis, dă 
la o parte perdeaua, ca să-ți 
admirăm şi noi tabloul. 

Perdeaua, era tabloul în- 
suşi. 

Atunci Zeuxis se declară 
învins. „Căci, spuse el, eu 
n'am înşelat decât păsările 
cerului, pe când Parrhasios 
m'a înşelat chiar pe mine“. 


4 


CREDINTE NU-I STĂ NIMIC IN CALE! 


de ELVIRA CALAN - 


EPARTE, acolo unde brazii sunt mai înalţi 
şi şoapta undelor mai tainică, acolo unde 
iezii sunt mai sglobii şi livezile mai ín- 
florite ca oriunde, se afla,. nu de mult, 
un castel măreț. ledera îl acoperise în 

š buná parte, şi rândunıcıle işi cládiserá 
preen zi fiecare streaşină. Lemnul ferestrelor era 
scorojit de ploi, grădina neîngrijită... 

Dar cât de frumos era castelul când ploaia agăța 
mărgăritare printre frunze, sau când seara cobora spre 
el, aruncând focuri în ferestrele închise! 

Stăpânul lui venea arareori să se odihnească la 
umbra copacilor bătrâni. Era un om de afaceri şi 
n'avea timp să se ocupe de un castel părăginit, rămas 
dela cine ştie ce strămoş îndepărtat. Dar în fiecare 
vară sosea cu nerăbdare în suflet şi'n priviri, copilul 
stăpânului, Adrian. 

Trei luni de zile, castelul era al lui. Putea atunci 
să rătăcească fără grije în odâile mari, să stârnească 
praful în pod, sau să alerge prin aleile inverzite. 
Din prima zi când sosea acolo, dispărea cu desăvâr- 
şire Adrian, copilul bine crescut şi silitor. In locul 
lui apărea micul sălbatec Adrian, care vorbea cu 
florile şi se lua la întrecere cu fluturii. Putea să 
stea zile întregi prin háfigurile parcului, unde se 
desfăşurau cele mai minunate basme. Atunci, fiecare 
pom era un print vrăjit, fiecare floare era o zânâ 
din poveste. lepurii care fugeau la apropierea lui erau 
vrăjitori răutăcioşi şi grădina întreagă era fermecată. 

Părea că în clipa când paşii mici răsunau în odăi, 
umbre furişate se ascundeau în unghere. Şi în Be- 
rile când cădea ploaia ciocănind în ferestre, tablou- 
rile vechi îi vorbeau în 
cuvinte vrăjite. Din toate, 
cel mai iubit era tabloul 
care infâfişa o Nereidá, 
adică o frumoasă zână a 
apelor, care avea cosife 
bălaie şi copilul stătea 
ceasuri întregi cu privi- 
rea afintitá spre ea. 

Au trecut aşa..... câți 
ani? Şi Adrian deveni un 
flăcău voinic, ce rareori 
îşi mai amintea de cas- 
telul fermecat al copi- 
lăriei. Studiile pe care le 
urmă în străinătate, îl în- 
depărtară cu totul de fara 
lui. 


* 
* > 


Intr'o bună zi, era zarvá 
mare la castel. Stápánul , 
trebuia sá vină pentru 
câteva săptămâni, İnsotin- 
du-gi fiul întors însfârşit 
acasă. Servitori alergau 
de colo până colo, uşile 
se trânteau, grădina se 
înviorase. Toată casa era 
străbătută de o viaţă nouă. 

Și când maşina proprie- 
tarului se opri la scară, 
nimeni mar fi recunoscut 
castelul înnoit, proaspăt 


Í < | Vai 


| 


vopsit, cu grâdinı aranjată şi potrivită. Dar aerul 
vechiu îi rămăsese, aerul acela de bătrânețe pe care 
nu i-l putuse lua nimeni. Și tânărul Adrian simți 
coborându-i-se în suflet, farmecul castelului rămas 
totuşi fermecat. 

In seara aceea, 
viitor. 

— Vom mări întreprinderea, spunea el, ne vom 
distruge concurenții de aici şi din străinătate. Re- 
prezentantul nostru din Kopenhaga nu face doi bani, 
ai să-l îniocueşti tu. Vei avea o leafă respectabilă, 
dar va trebui să munceşti dârz. 

Se ridică şi-i puse mâinile pe umeri. 

— N'ai să mă dai de ruşine fiule, nu-i aşa? 

Adrian tăcu şi-i ocoli privirea. 

— Ei, ce zici? insistă bătrânul. 

— Imi pare rău tată, dar cred că trebue să te 
refuz. Nu sunt eu făcut pentru viața asta. 

— Dar ce are mă rog, viața asta se îndârji tatăl său. 

— Ar trebui să stau toată ziua la un birou, să 
adun şi să scad cifre, să mâ İngrop în hârtii, să 
ajung o maşină de calculat. Cum aş putea eu să termin 
socotelile când ar începe să-mi ciripească rânduni- 
cile la geam? Şi cum aşputea încheia contracte fără 
să scriu versuri pe marginea lor. 

— Da ştiu, am auzit şi eu de asta, vrei să te faci 
poet, scriitor, mai ştiu cu ce. Dragă băete, ascultă-mă 
pe mine. Neam de neamul tău n'a fost poet şi nici 
tu nu vei fi. Destul te-am lăsat să te joci, destul 


bătrânul începu să-i vorbească de 


ţi-am îngăduit copilăria asta. De acum nu mai vreau 
să aud nici un vers de-al tău. Vei primi slujba asta; 
şi dacâ-ti ciripesc ciocárliile la geam alungá-le. 


" rămâne poate nimic. Pe când 


Adrian tăcu. 

— Atunci, reluă tăios bă- 
trânul, nu mai ai ce căuta în 
casa mea. Nu mai eşti fiul meu. 
Părinţii noştri au muncitpen- 
tru tine, gi tu îți datorezi tie, 
“lor şi urmaşilor tăi, să nu dai 
neamul nostru de ruşine. Auzi! 
Poet! 

— Te inşeli tată, strigă 
atunci băiatul cu obrajii în 
flăcări, nu vreau să dau nu- 
mele nostru de ruşine, dimpo- 
trivă vreau să-l înalț. Vreau 
să se vorbească de noi cu un 
alt respect decât cel al bani- 
lor. Peste o sută de ani din 
toată afacerea ta nu va mai 


dacă reuşesc cu să ajung la 
ce năzuesc, şi peste o mie de 
ani se va vorbi de noi. 

— Prostii, il întrerupse 
tatăl, tu refuzi o ocupaţie ono- 
rabilă şi bănoasă, ca să alergi 
după visuri. Dar cine s'a hră- 
nit vreodată din visuri? Tot 
aşa ai vorbi şi dacă fi-aş tăia 
orice ajutor? 

— Mă pui deci să aleg în- 
tre slujba asta şi mizeria? 

— Intocmai, strigă bătrânul 
sigur de izbândă. 

— Ei bine tată, îmi va părea 
foarte rău după grădină. 

— Pleci aşadar? 

— Plec după visurile mele, 
plec să-mi mângâi iluziile şi să-michem fantomele. 
Vei auzi de mine, tată. 

Bătrânul nu răspunse. O uşe se trânti departe, ni- 
sipul aleii scârțâi sub paşii cuiva şi portifa grá- 
dinii căzu cu sgomot. Plecase. 

Plecase Adrian şi castelul fermecat începu să-l 
plângă. Jalea rătăcea sub copaci, bătea la ferestre, 
se cátára pe iederă. Tristefea îşi răspândea lacrimile 
pe iarbă şi rătăcea prin castel. Din toţi, cel mai mult 
se întunecase frumoasa Nereidá. Ochii ei stráluceau 
acum par'car fi fost plini de lacrimi. Și bătrânul 
plecă şi el mohorât din încăperile unde totul i 
amintea fiul pierdut. 


E vară. Soarele e aproape de asfințit. Pe drumul 
nisipos merge fără grabă un om. Are fața deschisă 
şi ochii negrii. Hainele sunt sdrenfuite, e drept, dar 
portul îi e mândru şi mlădios. lar dacă picioarele fi 
sunt goale, cu câtă voioşie calcă! 

Nu se îngrijeşte de primirea care i se va face în 
sat. Cine n'a auzit de cântărețul Adrian ? Cine nu 
cunoaşte poetul rătăcitor care-şi risipeşte rimele 
peste dealuri şi câmpii, atât de bogat şi de sărac în 
acelaş timp. Cine i-ar putea refuza adăpostul lui 
Adrian, inima petrecerilor câmpeneşti ? S'ar putea 
închipui o sărbătoare fără el? De aceea a fost primit 
cu bucurie în prima casă la care s'a oprit. Seara, 
satul întreg sa adunat în jurul lui să-i asculte glu- 
mele, poveştile şi poeziile. Târziu, noaptea, tot mai 
arde lumina İn camera lui. Singur în fața opaifului, 
poetul aşternea strofă după strofă pe hârtia din fața 
lui. Nimeni nu cunoştea poeziile închegate în noapte şi 
linişte. Pe acestea le păstra pentru el, erau comoara 
cea mai de preț, singura lui avere. ° 

Ce se întâmplase in satul acela, se întâmpla pre- 
tutindeni. Adrian era fericit. Numai câteodată îl în- 
trista gândul castelului fermecat şi amintirea fru- 
moasei Nereide. 

Intr'o zi când lua parte ca de obiceiu la o petre- 


DIMINEAŢA O 
+ COPIILOR 


cere, sosi un fost slujitor al 
său. 

— Bine că vam găsit cona- 
şule. Vă caut de câteva zile. 

— Dar ce s'a întâmplat? în- 
trebă repede Adrian. 

— E tare bolnav tatăl dum- 
neavoastră, spuse încet servi- 
torul. Vrea să vă vadă. 

— Viu! răspunse băiatul şi 
în aceeag seară bătea la uşa 
castelului. 

Era întuneric în odaia bol- 

_navului. Prin ferestrele des- 
chise se vedeau dealurile de- 
părtate. Pe câmpie, un grup 
de țărani, İncinseserâ o horă. 
Focurile străluceau ciudat, şi 
strigăte de voioşie se auzeau 
până acolo. 

Când intră, tatăl său îşi mişcă 
puțin capul pe perină şi făcu 
semn doctorului să-i lase sin- 
guri. 

— Ştii băiete, începu el, că 
mi-am cam schimbat părerile 
dela ultima noastră convorbire. 
Numele nostru se va şterge 
mai curând decât credeam. Sunt 
ruinat. 

Băiatul nu-şi putu stăpâni 
o mişcare de surprindere. Bă- 
tránul reluă: 

— Te miră, văd, dar aşa e. 
După plecarea ta am vrut să 
mă răzbun, să-mi dovedesc mie 
că n'ai dreptate. M'am aruncat 

în combinaţiile cele mai primejdioase, şi am avut 
pierderi după pierderi. Acum nu mai am nimic. Prie- 

tenia şi dragostea şi-au întors fața dela mine. 

— Tată, strigă Adrian, ştii bine că eu te-am iubit 
şi te iubesc încă din toată inima. 

— Ştiu fiule,,dar asta nu-mi mai foloseşte la ni- 
mic. Mâine poate nici nu voi mai fi aici! 

Tácurá amândoi. In odae se întuneca se de tot. 

—Te-am chemat, urma bătrânul mai încet, ca să-ți 
vorbesc despre castelul acesta. Atáta timp nu l-am 
luat în seamă şi l-am socotit prea vechi şi demodat. 
Acum, după ce-am locuit puțin aici, l-am îndrăgit. 
Il iubesc tocmai fiindcă e vechi, fiindcă e ca şi mine. 
Să nu laşi să ţi-l ia. Să nu-l vinzi. E tot ce ne-a 
mai rămas. Să nu-l părăseşti fiule. 

— Niciodată răspunse Adrian. 

— Tu, ştiu că aproape ai izbutit. Țăranii te iubesc 
şi cântecele tale sunt cunoscute peste tot. De cenu 
încerci să scrii serios? Vezi, continuă el zâmbind, 
acum s'a schimbat situația: acum te îndemn ev sin- 
gur să scrii. 

Se întrerupse deodată şi începu să gâfâe. 

— Tată, tată, strigă Adrian speriat. 

Uşa se deschise şi doctorul alergă. El se aplecă 
deasupra patului. 

— S'a sfârşit rosti el după o clipă, şi-i acoperi 
faţa. Apoi ieşi. In odaie nu mai rămăsese decât fiul 
sdrobit de durere. 

O, cât iubea el castelul, şi cât ar fi vrut să nu-l 
vândă! Dar atâtea datorii lăsase tatăl în urmă, încât 
era cu neputinţă să le plătească pe toate. Creditorii 
stârniră proces peste proces şi ultima sentință fu: 
ori plăteşte totul într'un termen anumit, ori cedează 
castelul. 

Cu inima frântă s'a întors Adrian să petreacă o 
ultimă noapte în castelul său. Cutreeră grădina 
luându-şi rămas bun dela fiecare pom; cutreerâ odăile 
mângâind cu privirea fiecare lucru; însfârşit se aşezâ 
(Continuare în pagina 15) 


6 


i 
; 
; 
Í 
Y 
/ 
Y 


VEGETARIANISMUL 


Se vorbeşte adesea de ,,vegeta- 
rieni“. Cine sunt ei? Oameni care 
nu vor să mănânce carne? Dece 
să țină regimul acesta, şi în ce 
scop ? 

Vegetarianismul este aproape o 
religie, o filosofie; este un număr 
de principii care tind să schimbe 
natura omenească, să ne facă să 
trăim mai bine, să putem combate 
bolile. Toate acestea printr'o alimen- 
tație rațională. 

Dacă e să credem vegetarienii, 
viața civilizată face din noi, pro- 
prii noştri asasini. Bolile nici n'ar 
trebui să existe. Ele sunt cauzate 
de alimentația noastră care nu e 
altceva decât o otrăvire înceată. 

Mâncăm prea mult: aceasta 
înseamnă că organismul nostru 
elimină 60% din alimentele pe care 
le Inghifim. 

Mai întâiu, noi nici nu suntem 
făcuți să mâncăm carne. Omul, spun 
vegetarienii, nu este carnivor, 
caninii şi intestinele noastre sunt 
ca ai ființelor ce trăesc doar cu 
ierburi şi fructe. Migrenele, nevral- 
giile, obezitatea, bâtrânefea pre- 
matură, etc., nu sunt decât rezul- 
tatele unei alimentafii carnate. 

Aşadar, în lături cârnafii, mai 
puține muşchiuri la grătar şi pui 
fripti. In locul lor vom mânca 
fructe crude sau coapte, fructe 
uscate, legume. Acestea din urmă 
vor fi pregătite în cratife speciale, 
care concentrează sărurile lor 
nutritive ce se pierd adesea prin 
evaporare. La gătit se va întrebuința 
doar apa fructului sau a legumei. 

Acestea sunt principiile funda- 
mentale a nouei evanghelii, care a 
câştigat până acum o mulțime de 
adepți. In multe oraşe se pot găsi 
restaurante şi hoteluri „strict 
vegetariene“, 


UN BUCIUM URIAŞ 


Cine a cutreerat munții Elveţiei, 
nu se poate să nu-şi amintească 
bucuros câmpeneasca melodie 
,ranzul vacilor“. 

Sub numele acesta elvețian se 
înțeleg cântecele păstoreşti cântate 
la cornul Alpilor de oieri sau de 
ciobani. Cornul acesta e un instru- 
ment făcut din lemn de brad. Are 
o sonoritate nemărginită şi ciobanii 
îşi adună cu ajutorul lui, oile 
rătăcite İn munti. 


Unii hangii elvețieni au început 
să-şi asemene clientela cu o turmă. 
Nutrind pentru ea aceleaşi senti- 
mente pârinteşti ca ciobanii față 
de oifele lor ascultătoare, au înlocuit 
clopotul de prânz cu un buciumaş 


care anunţă „domnii şi doamnele“ 
că masa e gata. 

Admirafi forma unuia din aceste 
buciume: sar crede într'adevăr că 


e vorba de o pipă uriaşe! El 
măsoară aproape trei metri lun- 
gime şi cere un suflu puternic şi 
braţe tari ca să-l mânuiască. 


HIDROCICLISMUL 


Ideea de a adapta bărcilor de 
plăcere, roți mişcate cu mâinile sau 
cu picioarele, nu e nouă. Am văzut 
cu toții unele încercări, fără succes 
dealtfel, de a înlocui nobila vâslă 
printr'un mijloc mecanic de înain- 
tare, altul decât aburul sau moto- 
rul cu explozie. 

Iată pentru ce hidrociclul lui 
Cooper, făcut pentru trei persoane, 
ar fi fost întâmpinat cu aceeaş 
neîncredere, dacă rezultatul n'ar fi 


fos: surprinzător. Jude.afı şi voi: 
în numai 15 ore, a parcurs 153 km, 
pe Tamisa, între Oxford şi Putney. 
Cărui fapt se datoreşte aceasta ? 
Vă va spune-o însuşi hidrociclul. 
El este o luntre de curse, uşoară, 


DIMINEA 


făcută toată din acelaş lemn. Ë 
echilibrat cu ajutorul a două flo- 
toare de aramă, aşezate lateral la 
nivelul cicliştilor. Aceştia pedaleazâ 
sprijinindu-se pe ghidoane, dintre 
care unul singur conduce. Mişcarea 


pedalelor este transmisă helicei 
printr'un fus. După cum vedeţi e 
un fel de barcá-automobil, fără 
motor. 


CUIBUL PĂSĂRILOR 


Nu toate păsările îşi fac cuibul 
In acelaş fel. Unele îl cos, altele 
îl tes, altele il clădesc. 

Păsările care îşi clădesc cuibul 
sunt: rândunica, furnicarul, cocoşul 
de munte şi altele. 

Cel mai remarcabil este cuibul 
rândunicii numită salaugană, sau 
alcion. Se găseşte în Cochinchina, 
în insulele Sonde şi în Moluce, 

Această rândunică se aşeazâ în 
peşterile coastelor. Se ştie -că e 
foarte căutat cuibul ei, de Chinezi. 
E construit cu ajutorul unui lichid 
vâscos pe care salauganele îl secretă 
în cioc; acesta uscându-se formează 
mortarul cu puțin pământ şi ier- 
buri de mare. 

Cuibul furnicarului e o casă 
adevărată, compunându-se din două 
încăperi: în cea din fund, pasărea 
îşi pune ouăle, cealaltă serveşte 
ca vestibul. 

Cât despre cuibul cocogului de 
munte, el e câptuşit cu o substanță 
care nu lasă căldura sá se împrăştie. 


STRĂJERI 
ŞI ELEVI 


CITIŢI CU TOŢII 


NS UL AA 
FANTOMELOR 


LA 


pil 


EN | globo x 
Gang 
| Dicc 


VORONIN s LOVE 
u tried” 


248 Se limbo-) 
/ ORLA în: 


“2 e h 
07 MO 


£lata ce humos act 
y Ocol Groapa on c 
-Fns tors D 
Jin CON aq 


— 


A N 
`. 
I NNN 
ZİN ! Ñ 
LİLY) 
/⁄ £ Z İİ 


/ 


p= 


a 


< c — 

Z 2“o7poeg necdji 
o 0010 W2-0 potrivi 

` Oo š ç : n 

Ye masına boorească , Z pa cón 
Ce Std gata sd pornească Pisperat m, 
“A Pogor Bica de sear 
Că masına! Se destre 


Sos 
Piia ‘deia r AS (c coro W 


DIMINEATA . 


° COPIILOR 8 


7 3 
MN ağın e LAOS uo baa + PR 


MWE 2Autom o ai 
yi E com vechiu JO LA 


ye ca UN SMEL 
Orul COSTA” UN 


1 CUM burta / opri 
MofUnelasyör/. 


degeaba se #woeste 
-/ SEOMİ ño i3buresta 


FLORICHII 


ROMAN PENTRU COPII ŞI TINERET 


Rezumatul capitolelor precedente: 


Un vapor naufragiază într'o seară de toamnă în 
dreptul satului de pescari Două Mai, depe țărmul 
Mării Negre. Pescarii având în fruntea lor pe Badea 
Niculae, salvează o fetiță, pe mama acesteia şi pe 
o educatoare a micujei, aducându-le la mal. Tatăl 
fetiţei căzuse cu puţin mai înainte de sosirea pesca- 
rilor în mare. 


Educatoarea pleacă noaptea cu Liliana din casa 
pescarului şi în zorii zilei întâlnesc în cale căruța 
unor țigani. Educatoarea a intrat în vorbă cu figanca, 
spre a o lăsa pe Liliana pe seama lor. 

Gică a luat apărarea Florichii. pentru ca fetița să 
nu fie chinuită de Moacă. Intre timp, educatoarea, îm- 
brăcată elegant, a ajuns la Bucureşti, unde se întâl- 
neşte cu fratele ei Andrei. 

Ea îi ascunde fratelui ei adevărul asupra celor în- 
tâmplate cu puțin mai înainte şi printr un fals, intră 
în stâpânirea averii care i se cuvenia mamei Lilianei, 
luând numele de domnişoara Cotnărescu. Fratele rău- 
făcătoarei află însă adevărul şi o ameninţă cu denun- 
farea, dacă nu-i dá şi lui jumătate din avere. 

Mama lui Gică a murit în urma unui accident, a 
cărui vină o poartă Moacă. Cei doi copii îndură multe 
din cauza râutâfü ţiganului. 

Florica s'a îmbolnăvit grav, iar Moacă nu vrea 
să-l lase pe Gică s'o ducă la spital. 

La spital, Florica face cunogtiinfá cu o doamnă 

foarte bogată, anume Drianu, care o ia la ea acasă şi 
o îngrijește ca şi cum ar fi mama ei. 
„Florica a fost luată de d-na Drianu spre a fi ingri- 
jită. După câteva luni de fericire, sosește însă noua 
soție a lui Moacă, Zoe, care o ia şi o duce înapoi în- 
tre țigani. 

Gică şi Florica, speriaţi de răutatea celui de a doua 


soții a lui Moacă, fug de acasă, spre a se duce la 
doamna Drianu. 


19. 


După o lună de drum sosiră în portul Constanţa. 
Domnul Ocoveanu plăti omenosului căpitan preţul 
călătoriei, apoi porni în grabă spre satul Două Mai, 
în căutarea soției şi fiicei lui. Aci nu putu să afle 
însă prea multe, căci după cum știm, educatoarea 
şi Liliana dispăruseră fără urmă chiar în noaptea 
naufragiului. iar despre moartă nu știa nimeni nici 
un cuvânt, : 

— Una din cele două călătoare a murit, îi spuse 
primarul, dar nu știm cum o chema. 

—- Ba eu ştiu cine era, spuse fata primarului, de- 
oarece fetița o striga mamă. 

In clipa aceea tatăl Florichii înţelese că moarta era 
soția sa. Ochii i se umplură de lacrimi. 

Sunteţi din familie, întrebă primarul. 

— Era sofia mea, răspunse domnul Ocoveanu. 

Primarul satului rămase tăcut, căci omul acesta sim- 
plu ştia să respecte, durerea aproapelui. Domnul Oco- 
veanu nu întârzie să sosească la București, spre a cere 
poliţiei să facă cercetările de rigoare pentru găsirea fe- 
tiţii. Dar spre disperarea tatălui, copila nu era de găsit. 


DIMINEAŢA 


_COPIILO 


de MATUŞICA 


Mai avea o singură speranţă. Se duse la avocatul fa- 
miliei soţiei sale şi află spre surprinderea sa, că soţia 
sa scăpase şi că intrase în posesia moştenirii. Incepu 
din nou să spere. Prin urmare pescarii se inselaserá 
crezând că aceea care a murit era mama fetitii. 

Incurajat de această speranţă plecă la moşia fami- 
liei, dar aci nu găsi pe nimeni, iar servitorii îi aduseră 
imediat la cunostiintá, că proprietara venise fără nici 
un copil şi că plecase imediat după aceea înapoi la Bu- 
curesti. 

Un lucru íl puse insá pe gánduri pe bunul domn 
Ocoveanu. Servitorii 1i descriserá o persoaná care nu 
semána de loc eu sotia sa, ci mai de grabá cu educa- 
toarea Lilianei. Incepu sá bánuiascá adevárul. 

Poliţia fu pusă pe urmele răufăcătoarei, dar acea- 
sta se ascundea cu cea mai mare grijă, astfel că nu i 
se dădu de urmă decât atunci când porni spre Si- 
naia.. Domnul Ocoveanu şi un agent de poliție au 
plecat cu maşina într'acolo şi sosiră tocmai la timp 
spre ai feri pe cei doi copii de Andrei şi tovară- 
şul său. 

Domnul Ocoveanu ştia foarte bine că nu va trece 
multă vreme şi cei cari făcuseră asemenea fapte 
rele işi vor primi dreapta răsplată, căci agentul de 
poliție le luase urma şi nu avea să întârzie prinde- 
rea lor. 

— Aş vrea să ştiu, spuse în cele din urmă tatăl Li- 
lianei, la ce pension ai fost internată de educatoarea 
ta după nenorocire. 

— N'am fost internată la nici un pension. Domni- 
şoara m'a dat... ma pus să merg... să fiu... 

Liliana îl privia foarte stingherită pe Gică. Acesta 
înțelese situaţia şi spuse cu glas sigur: 

— Domnișoara a dat-o tatălui meu, care era artist 
saltimbanc. 

Cu. lacrimile în ochi, domnul Ocoveanu află greaua 
soartă a copilei lui, care a trebuit să cerşească şi a 
tremurat de frig, nemâncată, zile întregi. Află de 
boala Lilianei şi era furios împotriva neomeniei e- 
ducatoarei. 

— Cred că aş fi murit de durere tăticule, dacă n'ar 
fi fost Gică. El m'a ajutat şi m'a încurajat totdeauna. 

— Dar ce boală ai avut? 

Gică îi dădu toate explicaţiile. 

— La fost foarte rău Florichii, spuse el. 

— Florica? Care Florica, întrebă domnul Oco- 
veanu, 

— Noi am poreclit-o aşa pe Liliana, spuse Gică. 
Era numele ei de artistă. 

— Ce nume frumos, spuse tatăl copilei. Dar mi se 
rupe inima când mă gândesc la câte ai suferit buna 
mea copilá. 

— Lasá tâticule, Totul a trecut. Voi uita, Nu trebue 
insá sá uiti cá in zilele acele grele am avut un pro- 
tector inimos, pe Gicá. 

Domnul Ocoveanu era emoţionat. 

— Unde sunt părinţii tài báete, întrebă el. Un frate 
nu trebue să-şi părăsească niciodată sora. Vreau sá 
fac tot ce-mi stă în putinţă, ca tatăl tău să-mi dea voie 
să te cresc. Unde e el? 

Faţa lui Gică se intunecá. li era ruşine să spuie că 


10 


e” ra Ap, KE. Bö w 
Ey Iİ İY r. r > = 


d y i i Ç s y yx 


tatál sâu se aflá la inchisoare. In ochi ii venirá la- 
crimi, Liliana se apropiá atunci de tatăl ei şi-i sopti 
cáteva cuvinte la ureche. ; 

— Lasá báete, nu fi trist. O sá fac astfel ca toate 
sá se aranjeze cát mai bine cu putintá. 

— Mulţumesc tâticule, spuse Liliana cu bucurie. 


Domnul Ocoveanu cumpárá copiilor tot ce aveau 
nevoie spre a fi bine imbrâcafi şi-i puse sâ-i mai po- 
vestească odată nenorocirile lor. Se gândea la educa- 
toare şi la fratele ei şi abea'şi putea stăpâni furia. 

A doua zi dimineaţă se duse la poliţie spre a se in- 
teresa de mersul cercetărilor. Dar ceeace-i fu dat să 
afle îl sgudui. 

Şeful comisar deschise un dosar, întrebă încăodată 
de numele celor pe cari îi urmăria, apoi spuse: 

— Ce curios. leri s'a întâmplat un accident de au- 
tomobil. O maşină în care se aflau trei persoane sa 
prăbuşit în prăpastie. Toti trei pasagerii au murit. 
E vorba de cei cari vă interesează domnule Oco- 
veanu. O adevărată pedeapsă dumnezeiască. | 

a 

Câteva zile după această întâmplare, o elegantă 
maşină se opria în faţa vilei doamnei Drianu. O fe- 
titá elegantă cobori şi sună la uşă. 

— Pe cine caută domnişoara, întrebă servitoarea 
care venise să deschidă. 

— Doamna Drianu a revenit la Sinaia? 
copila. 

— Doamna a sosit aseară, spuse respectuoasă ser- 
vitoarea, Pe cine să anunţ? 

— Domnişoara Ocoveanu. 

— După o clipă se auzi glasul bunei doamne Dria- 
nu, care spunea: 

— Domnișoara Ocoveanu? Nu o cunosc. 

Dar spre marea ei uimire auzi în acea clipă un 
glas cristalin şi bine cunoscut care spunea: H 

— Cum se poate sá nu mâ cunoşti nâşico? Nu o 
mai cunoşti pe mica ta Florica? 

— Doamne Dumnezeule, strigâ doamna Drianu re- 
pezindu-se in hallul casei. Draga mea copilá, unde ai 
fost páná acum. Unde este várul táu Gicá? 

In clipa aceea intrá in hall şoferul, care finánd res- 
pectuos şapca in mânâ, intrebá: 


intrebá 


Ss 
` ` sN 

LA «SE 

SS SASS 


N 
y Ns a 
Ņ 


TR. 
— NM 


MENS 


— Domnişoara imi dá voie sá mai fac un drum, 
pentru domnul? 

— Ce face, se minuná doamna Drianu. Ai venit 
cu automobilul. Si incá eu automobilul táu? Esti im- 
brácatá ca o printesá. Nu-i aşa cá nu erai nepoata 
lui Moacâ? Ti-ai regásit familia? Cum te cheamá? 

— Ai dreptate nâşico, mi-am regásit familia, iar 
pe mine má chiamá Liliana Ocoveanu. 


Doamna Drianu se bucurá cà a avut dreptate si ii 
veni sá plángá ascultánd nenorocirile pe care a tre- 
buit sá le indure biata fatá. 

— Acuma trebue sá plec nágico. Táticul meu te 
roagá sá-i spui, cánd poate veni sá te viziteze, spre 
a-ţi mulţumi pentru tot binele pe care mi l-ai făcut. 

— Ah, nu pleca încă. Mai am atâtea să te întreb. 
Spune-mi ce este. cu Gică? 


— Nágico, eu ştiu ce trebue să fac spre a-ţi răs- 
punde la toate deodată. Iată că maşina sa reîntors. 
Hai cu mine. 

Doamna Drianu nu aşteptă să fie invitată încă- 
odată. Se îmbrăcă şi eşi în stradă. In maşină aștepta 
tatăl Lilianei, care deindatâ ce o văzu pe binefăcă- 
toarea copilei sale, se ridică în picioare, îi sărută 
mâna şi-i spuse: 

— Nu ştiu cum să vă mulțumesc buna mea doam- 
ná. Imi pare rău că n'am putut veni mai curând la 
dumneavoastră, dar am trebuit să mă interesez de 
soarta lui Gică. 

Liliana observă abea atunci că Gică işi 'ştergea la- 
crimile. 

— Ce s'a intámplat intrebá copila. 

Se apropiâ de Gică și-i șterse lacrimile cu ba- 
tista ei. 

— Tatăl lui Gică a murit in urma rănilor primite. 
Sármanul bâiat a rámas singur pe lume. Am declarat 
la politie cá má voi ocupa eu de educafia lui. Cred 
dragá Gicá, cá vei fi fericit sá fii fratele Lilianci 
mele, 

— Spune da, Gicâ dragá, spuse şi Liliana. 

— Stii bine Florico... 

Dar doamna Drianu se uită incruntatá la el. + 

— Má ertati doamná, dar Liliana va rámáne tot- 
deauna pentru mine, buna mea Florica din zilele 
grele. 

— Mă bucur că va fi aşa, spuse și Liliana. 

— Şi eu mă bucur, spuse domnul Ocoveanu. Li- 
liana sau Florica, tu vei fi floarea de totdeauna a 
vieţii mele. 

SFARŞIT 
AI AI 


O SCRISOARE A MĂTUȘICHII 


Dragii mei nepotei, 

Romanul nenorocirilor Florichii s'a terminat. M'am 
gândit să scot pentru voi o carte frumos ilustrată şi 
eftinâ, care să cuprindă povestirea aceasta pe care 
ali urmărit-o în revistă şi despre care mi-ati seris în 
nenumărate rânduri că vă place foarte mult. 

Vă rog de data aceasta foarte mult, să-mi scrieți pe 
o carte poștală, davă vreţi să aveţi în biblioteca voa- 
stră romanul „Nenorocirile Florichii”. Răspunsurile 
trimitefi-le pe adresa revistei noastre, imediat ce veli 
citi rândurile mele. Vreau să văd cine mă iubeşte cu 
adevărat. 


MATUŞICA 


DIMINEATA 


COPIILOR 


CE GĂTIM ASTĂZI? 


Orice mică gospodină 
trebue să ştie cum să facă 
o supă de vacă. Astăzi 
veți învăța dragele mele 
cum se face o supă bună 
de vacă. Mai bine zis vă 
învăţ cum sá o puneţi la 
foc, căci după ce i-afi 
luat spuma, supa se face 
singură şi nu este nevoe 
- decât să supraveghiati 
focul... 


Luaţi carnea care a 
cumpărat-o mămica pentru 
supă, o curăţaţi bine şi 
dacă măcelarul a pus în 
- pachet şi un os bun cu 
măduvă, nu trebue să 
uitaţi să luați două felii 
de morcovi tăiate rotund 
pe care le legaţi în fiecare 
parte a osului astfel ca 
măduva să nu se risipească 
în timpul fiertului prin 
supă şi nu o mai puteţi 

servi separat. 

Puneţi carnea în oala 
de supă, puneţi cantitatea 
de apă pe care mămica 
voastră o crede suficientă 
şi aşezaţi pe foc potrivit. 
In timp ce supa trebue 
să înceapă să fiarbă cu- 
rátati zarzavatul de supă, 
morcovi, teliná, pâstârnac, 
pâtrunjel, putin praz si o 
ceapá. Dupá ce le-ati cu- 
râfat le spálafi cu grije. 
Când lichidul incepe sá 
fiarbâ, face o spumâ la 
suprafață. Această spumâ 
trebue luată cu atenție cu 
o lingură cu găuri. Când 
nu mai face spumă supa 
atunci puneţi sare, piper 
şi aruncați zarzavatul 
înăuntru. Acoperiti şi 
puneţi la foc mai încet, 
cáci acum supa nu mai 
trebue sá fiarbă decât 
foarte încet, timp de trei 
până la patru ore. 


După acest timp scoa- 
tefi carnea, luați grăsimea 
de deasupra dacă supa 
este prea grasă, fiți însă 
atente sá nu vă frigeti, 


DIMINEAŢA 
` = KX-ILZUN:I 


Ln lr A e < 


gi strecurati supa inainte 
de a o servi. 

Carnea o puneţi intr'o 
farfurie de servit lamasâ, 


legumele le aşezati în 
jurul cárnii şi serviti totul 
cu salatâ verde, muştar 
sau cu castraveți.. 


CELE DOUĂ PERECHI 
DE MÂNUȘI 


Reginei Wilhelmina a 
Olandei, îi place foarte 
mult să se plimbe singură 
prin străzile oraşelor si 
satele țării sale. 


FIII SIP Ie he A) 


FETITELOR 


De curánd la Haga a 
văzut în fața unei mo- 
deste căsuțe o fetiță ce 
tricota o pereche de mă- 
nuşi. Regina s'a apropiat 
de ea, i-a vorbit şi înainte 
să plece a imbrâtişat-o! 
Fetiţa migcatá de acest 
gest regesc, a tricotat 
o pereche de mânuşi şi 
le-a adus la palatul regal. 

La rândul ei regina a 
trimis fetitii o pereche de 
mănuşi de piele. Mănuşa 
mânei drepte era umplută 


cu bomboane, iar cealaltă 
era plină cu piese de aur. 
Odată cu cadoul fetița a 
primit şi o scrisoare: „Te 
rog să-mi scri care din 
cele două mânuşi ţi-a făcut 
mai multă plăcere“. 

Răspunsul sosi foarte 
repede: „„Fratele meu mi-a 
luat mănuşa dreaptă, iar 
tatăl meu cea stângă cu 
piesele de aur“. 

Regina Wilhelmina a 
trimes atunci o altă pe- 
reche de mánugi identică, 
dând ordin ca să nu se 
atingă nimeni de acest 
dar. ` 


UN SORT PENTRU 
CITITOARELE NOASTRE 


Vâ dau astâzi, dragele mele, un 
model de şort pentru grădină şi 


bucátárie. 


Modelul pe care 11 dám, este din 
creton galben, bleu sau roz gi este 


garnisit cu douá plicuri, pe care 
sunt puse buzunarele. s 
Buzunarele, dacă vreți să fie 


mai elegante, le 
brodati cu bro- 
deria pe care 
o dăm în ilus- 
tratia noastră, 
şi care repre- . 
zintă o legătură 
de ridichi. 
Bineînțeles că 
ridichile le lu- 


crafi cu aţă roşie, iar 
frunzele cu verde. 
Broderia se exe- 
cutá cu puncte sim- 
ple, care sunt íntre- 
buințate şi pentru 
umplutura frunzelor 
- şi a ridichilor. Expli- 
cația punctului am 
dat-o într'unul din 
numerile trecute. 


- 
SFE 


“să părăsească pădu- 


[BUCĂTŢICĂ! 


E mult de tot, de pe când începuseră a 
fi se naşte basmele, trăia într'o ţară depár- 
tată din Orient, un om cu mare vază, dar 
sărac, pe nume Muhadim. 

Ar fi putut acest Muhadim să fie un om 
si mai însemnat şi bogat chiar, dacă, după 
moartea soției sale, nu ar fi rămas cu un copil. Să 
rămâi cu un copil, nu înseamnă nimic. Dar cu un 
copil ca acesta al lui Muhadim, însemna ceva. Căci 
era acest fiu al lui foarte mic de statură, ca un 
pitic, deşi avea şasesprezece ani. Iar pe lângă aceasta, 
băiatul avea un cap 
fcarte mare în raport 
cu trupul său, aşa 
încât înfăţişarea lui 
era tare caraghicasă. 

Din această pricină 
Muhadim trăia în- 
tr'un fund de pădure, 
căci nu îndrăznia să 
se arate cu fiul său 
printre oameni. Iar 
pe deasupra nici co- 
pilul nu-i îngăduia 


Nİ 


ricea, aşa câ bietul 
băiat creştea, in mij- 
locul pâdurii, ca un 
sálbatec. r 

Intr'o zi iată că 
Muhadim muri şi 
creditorii, cărora bă- 
trânul le fusese da- 
tor o grămadă de 
bani, veniră să pună 
mâna pe casă spre a 
o vinde. 

Când veniră la casa : 
din pădure şi dădură peste copil ti pufniră râsul şi, 
pe loc, unul fi dete numele de Bucâficâ, fiindcă îl 
socoti ca o „bucăţică de om“. 

Creditorii strânseră lucrurile din casă, deteră co- 
pilul afară şi închiseră uşa cu un lacăt şi peceti, 
semn că este pusă pentru vânzare. 

Când dádurá să plece, Bucăţică se apropie de unul 
din ei şi îi spuse: i 

— Mă lăsați singur. Nu-i nimic. Imi voi găsi un 
rost, dar, te rog, să-mi “dai hainele cu cari era tata 
îmbrăcat la moartea sa. 

Creditorul îl privi ciudat şi ii făcu pe plac. Ră- 
mas singur, Bucšticš se îmbrăcă în hainele primite, 
dar, bine înțeles, toate erau mari. Leacul însă îl 
găsi pe loc. Cu un cuțit mare, pe care İl primise 
odată cu vestmintele, le tăie în lungime, lăsându-le 
însă largi cum erau. 

Vă puteți da seama cât de caraghios era acum: cu 
un turban mare în cap, cu un brâu larg, pantaloni 
largi, cu papuci mari şi, în plus, cu un cuțit în brâu 
mare cât el. 

Şi astfel îmbrăcat, vesel şi mândru de podoaba 
lui, plecă să-şi găsească un post în lume. Rátáci el 
cât rătăci prin pădure, hrănindu-se doar cu smeura 
şi fragii pe cari fi găsia ici pe colo, până când 


` ajunse în vârful unui deal, de unde zări, în vale, un 


mic orăşel. 

— , Aci va fi norocul meu“, işi spuse el. 

Işi şterse papucii, îşi aranjâ turbanul şi porni 
spre vale. I se păruse aproape orăşelul, -dar cu pi- 


B . 


EE PGR pi - 
KE SS abea Ai AA 


cioarele lui mititele merse multă vreme. Ajuns acolo 
străbătând străzile, toată lumea întorcea capul după 
el şi-l privea râzând. Se adunaseră copiii după el, 
fopáind într'un picior şi făcându-i cu tifla, dar Bu- 
câticâ merga tantos înainte şi nici nu-i păsa de ni- 
mic. li păsa doar de foamea cea mare pe care o avea 
şi pe care nu ştia cum şi cu ce să o potolească. 
Tot gándind la stomacul lui cel gol, ajunse 
în dreptul unei case, de la marginea oraşului. Deo- 
dată o fereastră se deschise şi o bătrânică, scoțând 
capul începu să strige: 
` Veniti, veniti, 
Vecini iubiti, 
Veniti sâ mâncafi 
Sâ vâ sâturafi 
Venifi, veniţi, 
Vecini iubiţi. 


Usa casei se des- 
chise şi începură să 
intre o sumedenie 
de pisici. Bucăţică 
stătu puțin pe gân- 
duri dacă să urmeze 
invitația la masă, iar 
cum foamea nu îl 
lăsă să gândească 
prea mult, intră nu- 
maidecât pe uşă. 

— Ai chemat ve- 
cinii la masă gi cum 
mă aflam prin apro- 
piere am intrat şi eu 
în casă, spuse el, 
când bătrâna îl în- 
trebă ce caută la ea. 

— Bine, mă omu- 
letule, dar masa mea 
este numai pentru pisici, spuse bábuta râzând. 

Bucăţică însă o rugă să-l lase să mănânce şi fe- 
meia nu avu încotro şi-l aşeză la masa pisicilor. 
După masă, el ii povesti întreaga lui pățanie şi bă- 
trânica, înduioşată de suferințele lui, grăi: 

— Uite, dacă vrei, poti rămâne la mine în slujbă. 
Am trei cotoi şi patru pisici pe cari vreau să-i în- 
grijeşti, făcându-le bae şi pieptănându-i. Atâta tot. 
In schimb te voi hrăni şi te voi plăti bine. Bucâficâ 
primi cu multă bucurie. 

Și merse treaba aşa, o zi, o săptămână, două, trei, 
o lună. Iată însă că, într'o zi, pe când baba era ple- 
cată, aşa, din senin, pisicile şi cotoii începură să se 
ia la bătae şi făcură praf din toate lucrurile din 
casă, spărgând şi un vas mare din cristal la care 
bătrâna ţinea foarte mult. 

Când veni dânsa acasă şi văzu în ce hal era cata 
se supără foc şi-i spuse lui Bucáticá şă-şi ia lucru- 
rile şi să plece. O rugă el să-l ierte, dar văzând că 
dânsa tot nefnduplecatâ rămâne, îi ceru banii pentru 
munca sa. 

— Nu-ţi dau nimic căci mi-ai spart un vas atât 
de scump. Acum plec şi până mă'ntorc, într'o oră, 
să nu te mai găsesc pe aci. 

Rămas singur, Bucáficá oftă adânc şi nu vru să 
plece. Dar în clipa aceia un cotoi, pe care el îl în- 
grijise mai bine decât pe ceilalți, se apropie de el 
şi-i făcu nişte semne, din care el înțelese că trebue 
să-l urmeze. 

Şi într'adevăr, motanul se îndreptă spre o uşe pe 


DIMINEAȚA 


| 


care de mult Bucăţică pusese ochii, dar prin care 
nu İndrâznise să intre niciodată, De data aceasta 
însă o făcu şi intră într'o cămăruță cu lucruri de 
pref. 

— De aci imi voi lua simbria, spuse el. Cáutá re- 
pede din ochi cam ce sá ia, puse mána pe o pereche 
de pantofi foarte frumogi şi pe un baston cu un cap 
frumos de leu drept máner gi plecá imediat la drum. 

Afară se incâlfâ cu pantofii, gi îi aruncă pe cei 
vechi, grăbindu-se sá ajungă în alt oras. 

Dar mare fi fu mirarea când simți că pantofii îl 
duceau singur.gi foarte repede, încât ajunse în ora- 
şul vecin cât ai clipi din ochi. 

— Sunt pantofi vrâjiti, îşi spuse el. Bună simbrie 
mi-am ales!“, Vese], plecă la drum. Deodată,iată că 
ajunse pe o câmpie mare unde zări adunați pe regele 
ținutului şi pe curtenii lui, aşezaţi cu toţi la o masă 
mare, privind la nişte atleți cari se pregăteau să 
fugă luându-se la întrecere. 

Numai decât Bucăţică se înfățişe înaintea regelui 
şi ti spuse: 

— Stăpâne, dacă mai e timp, să mă lăsați şi pe 
mine să iau parte la cursă. 

La aceste vorbe, toţi pufnirá în râs. 

— Măi omuletule, cum vrei să te iei la întrecere 
cu voinicii aceştia? întrebă regele. 

— Fiindcă sunt şi eu voinic ca ei, răspunse Bu- 
cățică. 

Regele, care era un om vesel, primi să-l lase să 
Apă, gândind că nu va avea decât să râdă din această 
cursă. 

Şi se dădu plecarea. Ce să mă mai întind la vorbă, 
Bucăţică, cu pantofii lui, îi lăsă pe toți în urmă. 

Lumea toată rămase uimită şi începu să aplaude 
pe micul învingător. 

— De azi înainte, Bucáticá, nu vei mai pleca de 
a ia mine, spuse regele. Vei fi ştafeta mea perso- 
nală. 

Noaptea în “pat, Bucâficâ nu dormi, gândind la 
norocul care dăduse peste el. 

Toate erau bune, numai că ceilalți curteni ai re- 
gelui prinserâ mare ură 
pe el, deoarece el le fu- 
rase dragostea stăpânului 
lor. Şi toată ziua se gân- 
deau cum să-l piardă. 

Intr'o zi, pe când ador- 
mise la umbra unui copac 
din grădina palatului, Bu- 
cățică visâ motanul care 
îl dusese în camera de 
unde îşi luase pantofii 
şi bastonul. Motanul îi 
apăru spunându-i: 

Să ştii că bastonul care 
l-ai luat are darul de a 
afla locurile unde e ascuns 
aur. Este deajuns să-l pui 
pe pământ şi, dacă în lo- 
cul acela va fi aur, el va 
sălta de trei ori. 

Bucificâ se trezi gi tot 
gândind la visul său, în- 
cepu să se plimbe prin 
grădină. Deodată simți 
cum bastonul, pe care îl 
sprijinise în pământ, săltă 
de trei ori. 

— Auleu, aici e aurl, 
strigă el. 

Fuga însemnă copacul 
lângă care se afla iar la 
miezul nopţii veni acolo 
cu o lopată mare, săpă şi 
găsi o oală plină cu mo- 
nezi de aur. O înveli în 


© CO 


pe 


0 ŞA 
PIILOR 


„re l d 


ap A a 


mantie şi o duse în camera lui, ascunzând.o sub pat 

Dar nenorocirea făcu să fie văzut de Marele Vis 
tiernic, care tocmai se afla la fereastra camerii lui 
şi-l văzu pe Bucăţică intrând cu comoara în casă. 

Cum îi purta mare pică, Vistiernicul veni a doua 
zi în faţa regelui şi îi spuse: 

Majestate, am aflat acum cine fură banii din vis- 
terie. Nu este nimeni altul decât Bucăţică. 

— Cum poţi să mi-o dovedeşti?, întrebă regele 
neîncrezător. 

— Să mergem în camera lui. 

Ajunşi acolo, Vistiernicul scoase de sub pat oala 
cea plină cu monezi de aur. 

Regele dădu numaidecât ordin să fie închis Bu- 
câticâ, 

Bietul om ar fi vrut sá se desvinováteascá, der 
gândindu-se că ar trebui să mărturisească taina pan- 
tofilor şi bastonului şi temându-se să nu îi ia, tăcu 
din gură, aşteptând ca soarta să-l ajute şi de data 
aceasta. Spuse numai că a găsit comoara în grădină. 

Dar văzând că pedeapsa se îngroaşe şi că nu mai 
au de gând să-l scoată, Bucáticá se gândi să mărtu- 
risească taina bastonului, căci mai bine viu fără bas- 
ton, decât mort cu baston. 

Ceru să fie adus regelui şi, în fața lui, spuse a- 
devărata întâmplare. 

— Aha, va să zică eşti un vraciu. Atunci şi pan- 
tofii cari îi porți sunt vrájifi. Dacă nu-mi spui taina 
lor, atunci oasele îți vor putrezi în celulele mele. 

Şi a spus Bucăţică şi taina pantofilor. Aşa cum 
se aşteptase şi el, regele îi luă bastonul şi pantofii, 
gonindu-l afară din palat. 

Bietul omuleţ luă din nou drumul pribegiei, gă- 
sindu-şi hrana prin desimea pădurilor. 

Intr'o zi se opri să guste din nişte mure. Luă una 
şi o mâncă. Dar ce să vezi: dintr'odată nasul şi ure- 
chile i se lungiră. 

Incepu să tremure de groază. Vrând să mai ia o 
mură, luă una dintr'un tufiş alăturat. De data aceasta 
nasul şi urechile i se făcură mici la loc. 

Atunci o ideie nâstruşnicâ îi veni. Fâcu din ramuri 
două cogulete, puse în 
fiecare mure de câte un 
fel şi cu ele se duse la 
palat. 

Tocmai atunci bucăta- 
rul palatului se ducea în 
piață după târguit. 

Bucâticâ făcu ce făcu 
şi-i vându un coş cu mure. 
La sfârşitul mesei, bucă- 
tarul aduse pe masă mu- 
rele cumpărate. 

— Ah, mure! De când 
poftiam după ele! spuse 
regele. 

Şi regele şi curtenii 
luară mure. Cum luară, 
nasul şi urechile se lun- 
girâ, încât toți începură 
să tipe de groază. 

Chemară pe toţi doctorii 
dar nici-un leac nu se 
putu găsi. Bucâticâ însă 
se İnfiintâ a doua zi la 
palat şi spuse regelui: 

— Stăpâne, eu îţi voi 
da tie şi curtenilor tăi, 
leacul pe care-1 doregti. 
Nu-ti cer ín schimb decát 
sá crezi cá nu eu te-am 
furat, ci alții în care te 


alsi 


ağ 


Bucâficâ le dădu câte o murâ © 
din coşul al doilea şi toți căpătară 
la loc nasul şi urechile de mai îna- 
inte. 


Şi povestea se sfârşeşte aşa cum 
trebue să sfârşeascâ. Bucáficá ră- 
mase mai departe la palat ca sfet- 
nic al regelui, iar Vistiernicul care 
mâncase şi el din mure, fu lăsat 


aşa, cu nasul şi urechile lungi, şi 
închis într'un turn, drept pedeaps 
pentru sufletul lui hain. ` s 


GEORGE MANOIL 


o 


CREDINȚEI NU-I STĂ NIMIC IN CALE 


(Urmare din pagina 6) 


în fața Nereidei s'o mai privească odată ca atunci 
când era copil. 

Iată că o răcoare ciudată se răspândi în odae; ni- 
ciun suflu de vând nu era împrejur şi totuş hainele 
zeiței fâlfâiau. Cu capul greu, cu mâinile de plumb 
Adrian nu mai ştia dacă visează ori nu. Incet, încet, 
Nereida păşi afară din ramă şi se opri în fața lui. 

Alge marine i se încurcaseră în cosife şi picături 
de apă rămăseseră în cutele rochiei. 

— Am venit, zise ea, fiindcă ştiu că e ultima 
noapte, am venit să stăm putin de vorbă. 

Adrian voi să răspundă ceva, dar niciun sunet nu 
eşi din gâtul său înclegtat. 

— Dacă nu ai nimic împotrivă, urmă ca, îţi voi 
povesti viața mea. 

Deodată se făcu întuneric şi apele tabloului se 
tulburară. Zeița vorbea şi Adrian vedea pe tablou 
tot ce-i spunea ea. In fața ochilor săi vrájiti se 
desfâşurâ viața zânelor din vechea Grecie. Vedea 
cum se joacă Nereidele între valurile mării, vedea 
peştii adunându-se roată în juru-le, vedea oameni 
aducându-le ofrande. Şi mai văzu un pictor venind 
plin de nădejdi să prindă pe tablou o Nereidă. Pe 
mare, trăsăturile zeiţei se ştergeau pe măsură ce 
apăreau pe pânză. Când termină pictorul frumoasa 
Nereidă dispăruse, viața ei toată trecuse într'un 
tablou. 

Urmară apoi lupte crâncene, oamenii îşi furară 
unul altuia tabloul, biata zână obosise în atâtea schim- 
bări de stăpân. Când, un strâmoş de-al lui Adrian o 
cumpără. 

— De atunci, urmă zâna, am trăit aici linişită; 
uitasem de oameni şi certurile lor. Şi îndrăgisemun 
copil ce mă iubea şi el. 

Copilul a crescut, a ajuns un poet mare. Dar jatá! 
Nu are destulă încredere în el, nu ştie că şi-ar putea 
păstra castelul prin munca lui de scriitor. 


De ce, de ce să vinzi moştenirea rămasă dela pă- 
rinți? Dece să nesocoteşti darul lor, să-ţi nesoco- 
teşti menirea? E singura legătură cu trecutul. De ce 
s'o rupi? Să fii iar un vagabond fără casă şi patrie? 

Dacă nu pentru altceva, atunci pentru mine, în- 
cearcă să-l păstrezi. Căci poti, trebue doar să vrei. 
Şi dacă în munca ta vei fi prea amărât, prea des- 
nădăjduit, vino să stai de vorbă cu mine. Vei vedea 
atunci cum din privirile mele vei afla puterea ne- 
cesară izbândei. O, nu degeaba sunt eu o zână făcă- 
toare de minuni. E 

A tácut apoi Nereida, gi-a stráns cu o mânâ fal- 
durile rochiei şi s'a întors în ramă. Ultima ei şoaptâ 
a fost: 

— Sá nu vinzi moştenirea dela părinți. 

Când s'a trezit Adrian din visul acesta ciudat, era 
ziuă bine. Din cadrul ei zeița îi zâmbea. 

Şi plin de curaj a purces poetul la muncă. 

A doua zi, când au sosit creditorii, lau găsit în- 
fierbântat, în mijlocul unui maldăr de hártii. Au 
aşteptat atunci să vadă cum le-ar putea plăti. 

Scria poetul mereu, şi din tocul lui se İnşirau cu- 
vinte vesele şi duioase, una după alta, una ca gl alta. 
Scria mereu şi'n scrisul lui reînviase trecuta lume a 
zeilor şi Nereidelor. Scria mereu şi zâmbetul zânei 
tl încuraja. 

Când sfârşită fu cartea, din lumea întreagă s'a înălțat 
un singur strigăt de admirație pentru poetul, csre 
atât de bine ştiuse să evoce o viață de zână. 

Povestea frumoasei Nereide se găseşte acum pre- 
tutindeni. Adrian a îmbătrânit, dar versul lui are 
aceeaş voiciune şi frumusețe, ca pe vremea când co- 
linda satele cântând. Iar Nereida şi-a păstrat în ciuda 
anilor, zâmbetul ei fericit. O, nu degeaba e ea o 
zână făcătoare de minuni. 


ELVIRA CALAN 


UNDE SUNT CÂINELE, JOC DE PERSPICACITATE 


CIOBANITA ȘI OILE 


j 
EII AS AS yağ > 


A ma Ci i — = _ 


Desenatorul care a fâcut 
figura de mai jos a 
comis unele greşeli. Sá 
vedem le descoperiti. 


pa PEE 3 < 


DIMINEATA 
3 COPIILOR 


- a 


DELA STÂNGA LA DREAPTA (orizontal); 


1. Băiatul nostru este un „mic ciobănaş“ (art): 
10. Cum „apăru'“ ziua, hop şi ciobánagul cu oifele; 
11. „Acesta“, de la ţară; 12. Exclamaţie; 14. Vârful 
şi rădăcina unui pin; 15. 365 zile la un loc; 17. 
Nota redacției; 19. ad; 20. Alteța Sa Regală; 21. 
Poftim! 22. Pronume; 23. Oraş în Brazilia; 24. Ex- 
clamafie; 25. Dumnezeul păgânilor; 26. Monedă; 27. 
A-şi veni în fire; 28. Lână ce se tunde de pe miei; 
29. Fir; 30. Fundul unei văi; 32. Mugetul unei vaci; 
33. Voinic; 37. Plantă din care-şi fac țăranii haine; 
38. Dintr'o rámurea; 39. Şi la francezi; 40. Bátul..... 
povestire de Petre Dulfu; 41. Articol. . 


VERTICAL sau de sus în jos; 


1. Când inviti pe un cioban se zice că faci ceva.....; 
2. Directie; 3. Animale blânde şi fricoase de care 
este vorba aci; 6. Tine! 7. Pitit; 8. Liniştel; 9. Poe- 
zie de V. Alecsandri; 14. Lângâ ciobânaşul nostru 
este şi o fetifá care se numeste.....; 16. Fluer ciobá- 
nesc; 18. Deşi e singur, İn mijlocul naturii lui dragi, 
ciobănaşul se simte ca în „paradis“; 20. Mai ales 
când îi zice o doină din fluer, gândurile lui sunt 
„aiurea“; 21. Protectorul oitelor; 32. Sburdalnicul 
copilaş al d-nei oaie; 34. Pe vreme..... nu ies la păs- 
cut; 35. Cu urechea trag, şi-ascult; 36. Locul mai 
puțin adânc al unei ape, unde se adapă oițele. 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele 


Adresa 
Luna Maiu Seria lil 
PREŢUL, 5 LEI. 


Enigmă 
Care oraş din România este de forma unei luntre? 


Y 


Saradá 


Báefi, fete, pe'ntrecute 
Din douá note muzicale 
Sâ-mi compunefi o virtute. 


Cine..... 


A fost poreclit „Gură de aur“? 
„Ferdinand cel Leal“? 


1. 
2. ” ” ” 
3. „Carmen Sylva? 


dd A AAA AA AAA AA 


Atentiune 


In curánd, vom deschide pentru toţi cititorii re- 
vistei noastre un mare concurs de campionat, dotat 
cu numeroase premii. 

Urmăriţi deci, cu mare atenție, revista şi dafi-o şi 
la alții: prieteni şi colegi. | 


YARA IU 


VIERMELE DE MĂTASE 


In celulele acestei omide, introduceți silabe în aşa 
fel ca să vă dea cuvinte cu semnificațiile următoare: 


1—2 Cu ea se hrăneşte acest vierme; 
2—3 E dulceintotdeauna; 

3—4 Viţă sălbatică; 

4—5 Locul unde arde focul (la țară); 
5—6 Fir de aţă care se bagă în suveicá; 
6—7 Slab, fără grăsime; 

7—8 Semn de rugăciune; 

8—9 Peşte foarte gustos. 


imprimerie Adevérul S. A. București 


23 


vp Ai 


— 
<s 


y Chiar acum din crâng venii 
Şi c'o veste bună! 
larăşi e concert copii: 
E Merg şi eu, şi tu să vii, 
: Mergem impreunà. 


4 Vrei programá, lâmurit ? 
| Stâl putin sà caut 
Cucul, un solist vestit, 

: SW De printr'alte ţări venit, 


ENS 


W/ 

Py Cântăreaţa dulce 'n grai 
- Cea numitâ ,perla 
“A Cântăreţilor din Mai" 


s Dulce va doini din nai 
Multe doine mierla 


Va 'ntona apoi un psalt: 
„Imnul veseliei*, 

Corul dintr'un fag înalt 

Vor cânta 'n sopran şi 'n alt 
Grauríl câmpiei, 


il 

QS 

N Ur 
TELE 

Turturelele 'n tenor; 


Si-alte voci máestre, B 
Toate dupá glasul lor. 
Vor urma dup' acest cor 
Fel de fel de-orchestre 


w. a; 


A www 


Concertul primâvVe///s...... 


Voci de gaite cari fac" 
Sá scoboare ploaia, 
Şi 'ntro scoarță de copac 
O sâ batâ tica-tac 
Tactul gheunoaia 


ZA 
e 


Y/ 


T xx= 


Se vor pune-apoi pe joc 
Pânâ chiar şi surzil, 


Când vor prinde dintr'un loc 


Sâ ne cânte hori cu foc 
Din tilincâ sturzii. 


Vom cánta şi noi ce-om gti 
Cántece din carte. 
i de va putea veni, 
Vântul, şi el va doini, 
Câ e dus departe. 


SUCCES LA 


DRAGII MEI, 

Sunteţi înainte de examene si am 
socotit, cá fel mai bun lucru din 
partea mea este sá vá urez din toatá 
inima succes. De buná seamá cá 
acei dintre voi, cari ati invátat tot 
timpul anului şi ati fost cuminfi 
ascultându-vă părinții şi profesorii, 
nu sunteți prea temători față de 
această ultimă încercare. Dacă se 
află printre voi şi dintre aceia cari 
au sburdat tot anul, lăsând în plata 
Domnului învățătura, îmi pare rău. 
Desigur că aceştia se tem de exa- 
mene şi nu speră decât în noroc 
spre a trece clasa. Dar aflați dela 
mine: noroc are numai omul vred- 
nic. 

Să dea Dumnezeu să treceţi cu 


succes clasa, să vá odihnifi în tim- . 


pul vacanței, pantru ca în toamnă 
să vă reluafi munca cu sârg. Citiţi 
regulat revista, căci o odihnă de 
câteva ore pe săptămână este bună 
gi mai ales recomandafi-o prietenilor 
voştri, dar numai celor silitori. 
ANA MAFTEI. — Draga mea, 
noi nu putem interveni la poştă ca 
să eftinească prețul francării scri- 
sorilor. Pe semne că acuma sunt 
reguli noi şi trebue să pui mărci 
de 7 lei. In orice caz, ca sá nu 
cheltueşti prea mult, trimite toate 
deslegările pe o lună deodată. 


Deslegările jocurilor pe luna Apri- 
lie se primesc până la 30 Mai. Cele 
pe luna Mai numai până la 15 Iu- 
nie, cele pe Iunie până la 15 Iulie 
şi aşa mai departe. 


ALIA VAINER. — Voi publica 
două desene care sunt mai bune. 
Mă bucură faptul câ-ti place re- 
vista. 


ANTON LUDOVIC. — Fotogra- 
fia a apărut. Din materialul pe 
care mi l-ai trimis voi publica ce e 
mai bun, încetul cu încetul. Aştept 
însă descrierea insulei Ada-Kaleh. 


Trimite şi fotografii depe insulă. 
Sărutări. 


MARCIAPIEDI ILEANA. — 
M'am mirat şi eu că nu mi-ai scris 
atâta vreme şi regret mult că ai 
fost bolnavă. Ce ai avut? Desenele 
vor apărea. Mulţumesc pentru feli- 
citările privitoare la pagina fetițe- 
lor. Sper că ne-am împăcat! 


SELEGIANU STELLA.— Foarte 
frumos desen. Felicitările mele. Mai 
trimite. 


MLADIN CORNEL. — Desenul 
cu câinele şi lupul nu este prea 
reuşit. Este făcut numai cu creionul 
şi nu poate să fie tipărit. Mai 
încearcă şi mai ales citeşte cu 
atenție sfaturile noastre. 


CĂLUGĂRU ȘTEFAN. — Dese- 
nele trebue să fie mai ales în tuş 
negru. Publicăm cu plăcere isto- 
rioare scurte... dacă sunt bune. 
Incearcă şi trimite. 


EXAMEN! 


FERNANDA ȘI RODICA HER- 
CZEG. — Am primit rândurile voa- 
stre. Compunerea va fi citită de 
doamnele şi domnii din comisiune, 
numai ei având dreptul să spuie 
dacă e bună sau nu. Am ales unele 
desene care vor apărea la timpul 
lor. De ce nu mai scrieţi nimic? 

CRAITMAN?. — Aşa te numeşti 
domnule pictor care nu gtii să 
scrii citef? Drept să-ți spun: cre- 
deam că un pictor trebue mai întâi 
de toate să aibe un scris caligrafic. 
Unde sunt desenele acelea teribile 
pe care le-ai anunţat? 

GHEORGHE VALENTIN. — La 
prima întrebare nu-ți pot răspunde. 
Citeşte ce am scris mai sus Fernandei 
şi  Rodicăi. Poezia nu o găsesc 
însă bună, aşa că nu o pot publica. 
Mai eşti încă mică. Aibi răbdare. 

ŞERBANESCU PAULICA. — 
Bine Paulicá, îți voi publica dese- 
nul. Dacâ m'ai rugat atât de fru- 
mos | 

MEHMET HALIL MESUF. — 
Dragul meu, scrisoarea ta atât de 
frumoasá m'a bucurat foarte mult. 
Cartea pe care mi-o ceri nu o pot 
trimite. Cere unui librar din loca- 
litate sá o comande la Bucureşti. 
Sănătate. 

NITESCU ARISTOTEL. — Am 
ales vreo două glume dintre acelea 
pe care le-ai trimis şi vor apărea. 
Dacă mai ştii vreo glumă bună, 
scrie-ne. 


” ` 
ir ASA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Tariful abonamentelor la revista 


In străinătate: 


` |) Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE — 


„DIMINEAȚA COPIILOR" — in țară: 
|. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: 


Editura „Ziarul", 


S. A. R., București 


1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 


1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 


BUCUREŞTI, 


STRADA CONSTANTIN MİLLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


24 MAI 1939 


No. 798 


AMINTIRILE UNEI MAME 


STĂZI am des- 
coperit într'un 
colț un caet 
necunoscut, 
cel care-l scri- 

e sese fácuse 
pete. "destule şi zgâriase 
hârtia foarte curios. Am 
încercat să-l citesc gi 
ghiciţi numai ce-am găsit: 
amintirile pisicii mele. 

Jurnalul începe în ziua 
când a deschis ochii pisi- 
cuful ei: 

„3 Aprilie“, 

Doamne, ce ochi fru- 
moşi are pisicutul meu ! 
Ar trebui sá fi prost ca 
Grivei ca sá nu vezi asta. 
Şi ce drăgălaş se întinde 
lângă mine! Nu, puiule, 
nu te speria, nu se dărâmă 
pământul, e doar stăpâna 
noastră care ne-a tras lă- 
dița la soare. Când vei fi 
mai mare ai să înţelegi 


că somnul în soare e tot 
ce poate fi mai plăcut. 

Nu te supăra, aşa sunt 
muştele obraznice ; mai 
târziu vei putea să le 
goneşti şi tu. 

Miau, puiule, miau. 
Mama iti păzeşte somnul. 

5 Aprilie. 

Incă putin şi vei putea 
să alergi în voe. E chiar 
de necrezut cât de repede 
ai învățat să mergi. Numai 
că e urât să-ți târăşti aşa 
codita; şi bagă de seamă 
să nu cazi, Grivei ar fi 
în stare să râdă de tine. 

6 Aprilie 

Unde-ai fost? Cine te-a 
murdárit aşa? O, înțeleg, 
stâpâna noastrâ s'a jucat 
cu tine in lipsa mea. Bie- 
tul micut! De unde sá gti 
cá dacá te atingi de cár- 
buni te inegreşti? Vino, 
vino sá te spál. Ce frumos 
îţi pleci capul lângă mine 
şi te laşi alintat. Doamne, 
cum mai semeni cu tatăl 
tău ! 

Fără îndoială vei fi tot 
atât de voinic ca şi el. 

Dar unde vrei să pleci? 
Stai să te spăl. Botişorul 
tău e încă negru. Nu, nu 
fugi, e numai o umbră. 
Când ai să deosebeşti şi 
tu muştele de umbra lor? 

13 Aprilie. 

Acum, hai cu mine să 
ne plimbăm în grădină. 
Incet, încet, vei învăța sá 
cobori singur scările. Și 
afară vei găsi tot felul 
de păsărele care se pot 
mânca. Aga cá sá nu fi 
supărat când nu fi se va 
da de máncare. La nevoe, 
poti sá te serveşti singur 


s simi ma ie 


din dulapurile uitate des- 
chise. 

19 Aprilie. 

Ce idei mai are gi 
stăpâna noastră! Cine ar 
fi crezut câ o sá-mi ia 
pisicul sâ-l punâ pe masâ. 
Ce fricâi-e şi cum plânge, 
sárácufull Taci, puiule, 
taci, mama e lángá tine. 

Nu-ţi fie frică de oa- 
meni, ai doar şi tu ghiare 
ascuțite pe care le tii 
ascunse. O, stăpâna s'a 
îndurat şi te-a pus jos. 
Puiul mamei ! Ce frică 
mi-a fost! 

20 Aprilie. 

Astăzi stăpâna cea tâ- 
nără mi-a luat pisoiul 
din nou. Unde îl duci? 
Ce vrei să faci cu el? 

A intrat în bae. Uşa 
e grea, dar pot s'o împing 
şi eu. Cum? Pisoiul meu 
e acolo? Intr'o cutie în 
baia plină, şi apa îl lea- 
gănă şi el plânge. Puiul 
meu, pisicul meu drag, nu 
plânge mamă, taci că eu 
mă'nvârtesc în jurul tău! 
O, de ce nu pot să sorb 
toată apa asta care-mi 
amenință fiul! Sau sá 
sgâriu stăpâna, să mi-l 
dea? 

Şi stăpâna râde, şi spu- 
ne: „Uite cum plânge, 
fricosul!“* 

Fricos! Mai bine sá se 
uite la copilul ei, care 
are un an gi nu ştie İncâ 
să meargă! Şi care n'are 
niciun fir de mustață, 
sau un capát de codifá ! 

O, insfárgit mi l-au dat! 
Pui, mititel, pui! 

26 Aprilie. 

Plouâ şi e frig. Stai 


DIMINEATA 


ES 
- AJA e 


lângâ mine puişorule. Nu 
te nelinişti dacâ vorbesc 
oamenii in jur. Ei nu 
spun nimic interesant. 

28 Aprilie. 

O, simti oare mirosul 
ce vine din bucătărie? 
Acum se curăță carnea. 
Trebue sá má duc şi eu. 
De când mă ştiu, nu sa 
curățat carnea niciodată, 
fără să fiu şi eu de față. 
Mai târziu vei şti şi tu 
că aceasta e una din 
bucuriile vieţii. Acum 
alerg puiule. Să te găsesc 
tot aici când mă întorc. 

Pa! Miau! 


Aici se sfârşeşte ma- 
nus:risul pisicii. 


COPIILOR 


Putiná gimnastica... 


Vă plac serbările aviatice? Ati 
văzut desigur de multe ori cum fac 
avioanele fel de fel de acrobatii în 
aer. Astăzi vreau să vá invât cum 
se face un „Looping“. Este un 
exercițiu pe care îl admirăm mult 
la avioane. Astăzi corpul vostru va 
fi avionul. După ce veți face acest 
exercițiu vă veți simţi mai bine 
mai uşoare şi mult mai suple. 


1) Poziția de plecare: Lungiti-vá 
pe podea, picioarele întinse, brațele 
alăturate de corp dealungul bus- 
tului. 


2) Prima parte a mişcării: Fără 
să ridicați umerii, nici capul nici 
gâtul de pe podea, ridicaţi picioa- 
rele în sus drept până ce vârful 
picioarelor se găseşte în dreptul 
plafonului. Bineînţeles că brațele 
rămân la poziția de plecare, după 
cum vedeți şi în ilustratia noastră. 


3. A doua partea mişcării: Mer- 
gând mai departe cu efortul vostru 


DIMINEAŢA 


faceţi ca picioarele voastre sá trea- 
că deasupra capului, astfel că ex- 
tremitatea picioarelor voastre să 
atingă podeaua deasupra capului, 
cum arată figura cu numărul 3. 


Primele zile faceţi acest exercițiu 
de cinci ori pe zi, executându-l cât 
se poate de exact. In fiecare zi 


măriți numărul exerciţiilor până ce 
ajungeţi la zece şi cincisprezece 
ori pe zi. 

Trebue să fiți atente să faceţi 
loopingul în linie dreaptă, trebue să ` 
dirijaţi bine picioarele şi corpul 
vostru. 


PUTIN LUCRU DE MÂNĂ... 


Dragele mele, vă dau astăzi trei 
modele de broderie pentru plicuri 
şi ţinut gervefele de masă. 

Puteţi alege care model vă place 
mai mult, 

Modelele de mai jos le puteţi 
întrebuința şi ca o bordură la fețe 
de masă şi gerve:te de grădină. 


Unul din modele este un buchet 
de cireşi, celălalt un buchet de 
flori de alune, iar cel din urmă 
flori de portocale. Le colorați casă 
pară cât mai naturale. Lucrătura a- 
cestei broderii este la fel cu aceia 
pe care am dat-o în numărul trecut 
cu explicaţie. 


RĂZBUNAREA ZÂNEI 


IMENI nu se mai mişca in noaptea care 
învăluise pământul. Pomii îşi țineau res- 
pirația ca să nu tulbure liniştea şi luna 
poleia fiecare firigor de iarbă. Roua 
strălucea pe câmpie şi şoapta vântului 
w era mai slabă ca o adiere. 

La marginea pădurii, un fag îşi întinde mândru 
crengile. Pe fiecare frunză se sbengue câte un spi- 
ridaş. Jocul lor e mai tăcut ca de obiceiu. Zâna 
Lethe, zâna fagului, dormea în trunchiul pomului şi 
nu trebuia deşteptată. 

Deodatâ o frunză de stejar căzu între frunzele fa- 
gului. Pe ea era călare un spiriduş cu haine cernite 
şi ochii plânşi. 

— Nenorocire, nenorocire! a 
strigă el. Un om nelegiuit 
îndrăzneşte să doboare po- 
mul zânei Livona. 

Freamăt nedeslugit râs- 
punse acestor cuvinte. Spi- 
riduşul plecâ apoi sâ ducâ 
vestea mai departe. In urma 
lui douâ din frunzele fagu- 
lui se coborârâ fâlfâind la 
pâmânt. Când atinserâ iarba, 
spiriduşii cálare pe ele sá- 
rirá sprinten jos gi ciocánirá 
in tulpina fagului. O voce 
blándá rispunse: 

— Dece má desteptafi din 
somn, spiridugi ai verzilor 
frunze ? Au nu de somnul 
meu e legatâ odihna fagu- 
lui ? 

— Máritá záná, cumplitá 
veste rosti-vor buzele noastre 
răspunseră într'un glas gpi- 
riduşii. Un om tae pomul 
zánei Livona. 

Scoarța copacului se în- 
depărtă cu putere şi în fața 
lor apâru Lethe. La ivirea 
ei copacii îşi plecară cren- 
gile şi spiridugii toţi încre- 
meniră pe loc. 

In lumina lunei, zâna plutea ca o boare fermecată. 
Avea părul cenuşiu ca scoarța fagului, iar ochii îi 
erau verzi ca frunzele lui. 

— Cine... cine v'a spus? De unde ştiţi? 

— O frunză a trecut pe aici. 

— In goană cu toții după mine, strigă Lethe şi se 
avântă în albastrul cerului. 

In urma ei pădurea rămase tristă şi golitâ de viaţă. 

Livona, zâna stejarului, adormise tocmai, când o 
durere năpraznică o trezi deodată. In jurul ei, frun- 
zele tremurau şi plângeau de spaimă. Ce era, ce se 
întâmplase ? 

Nw'i fu greu să înţeleagă. Un om era acolo, un om 
_ care în fiecare clipă îi înfingea securea mai adânc 
în trup. Sărmana zână îndura chinuri sfâşietoare şi 
lacrimi mari curgeau dealungul tăeturilor. In jurul 
ei se adunaseră spiriduşii cerniți. 

— Chemafi-o pe Lethe, îngână ea. Să mă răzbune. 

Cind ajunse zâna la stejarul Livanei, acesta zăcea 
de mult fără viață. Sângele care tágnise din rănile 
ei, acoperea pământul ca o spumă argintie. Dar ochii 


LETHE 


de ELVIRA CALAN 


omului n'o puteau vedea; el privea mulfumit la 
trunchiul doborát al stejarului. 

Deodată însă fu înspăimântat de o lumină orbitoare. 
In fața lui se oprise Lethe, spumegând de furie. 

— Cum îndrăznit-ai tu, om nevrednic, să te atingi 
de sfântul pom al Livanei? şueră zâna. Cum de nu 
te-ai gândit că răzbunarea mare şi groaznică va fi? 
Spune, cum te-ai putea apăra ? 

Omul căzu în genunchi. Nu seaşteptase la sosirea 
zeiței. El tăiase pomul tocmai ca să râdă de sătenii 
care-l credeau sfânt. De unde să ştie că zânele se 
vor năpusti asupra lui? 

— N'ai ce răspunde, nu-i aşa? urmă Lethe tot mai 
mânioasă, dar deodată însă 
ochii i se întunecară de la- 
crimi. 

— Ascultá-má bine, omule. 
Rázbunarea mea te va ur- 
mári de acum pretutindeni. 
Oriunde ai fugi, blestemul 
meu te va İnconjura. Si ier- 
tare nu vei avea páná..... 
pânâ nu va cregte viatá nouâ 
din trupul sorei mele moarte! 
Si Lethe se fácu nevázutá. 

In noaptea aceea omul care 
se numea Hagan, se întoarse 
acısâ abătut. Pe fiecare cli- 
pă se aştepta să-i răsară un 
spiriduş înainte, sau să-l lo- 
veascâ vre-o zână. Dar nu 
se întâmplă nimic până trecu 
pragul locuinţei sale. Când 
deschise usa, nápraznicá lu- 
mină răsări in fatá-i gi chi- 
oteinfricoşate răsunară peste 
tot. Năluci înspăimântătoare 
ieşiră prin ferestre şi înce- 
pură să-l fugărească în tot 
satul. Ceilalţi oameni se în- 
chiseră speriați in casele 
lor. Strigând şi gemând de 
frică fugea Hagan urmărit 
de nălucile răzbunătoare. In 
zorii zilei fu găsit leşinat 
la marginea satului. lar oamenii socotindu-l vrăjit 
l-au alungat din mijlocul lor. 


A rătăcit apoi Hagan prin toatălumea. S'a strecu- 
rat prin tufişuri, s'a ascuns de oameni şi s'a speriat 
la cel mai mic sgomot. Párul lui care cădea înainte 
în bucle mici, s'a încurcat şi s'a umplut de spini. 
Faţa i sa stropit cu noroiu, hainele i s'au făcut 
sdrenfe. 

Intr'o dimineață ajunse într'o vale adâncă. Obosit 
de drum, se aşezâ pe un bolovan şi gândindu-se la 
soarta lui nenorocită, începu să plângă. Lacrimile 
lunecau pe fața pârlită de vânt şi cădeau pe o pie- 
tricică cenuşie de lângă el. La a şaptea lacrimă care 
o udă, pietricica începu să se umfle, să crească şi 
încet, încet se prefăcu într'o statue minunată: o fată 
atât de măestrit făcută încât: ai fi putut crede că e 
vie. Era îmbrăcată în haine domneşti şi pe cap purta 
o coroană. 

Uimit Hagan o privi căutând să-i afle taina. Dar 
statuia rămânea albă şi nemişcată, soarele zâmbea la 


DIMINEAȚA 


fel şi valea era mutâ. Atunci se hotâri sá plece mai 
departe, luând şi statuia cu el. 

In primul oras İn care ajunse, incearcá s'o vándá. 
Oamenii veneau atraşi de frumusețea fetii, dar a- 
ceasta, cánd auzi cuvintele: 

— De vánzare!, 

se încruntă atât de fioros încât toată lumea se ín- 
depărtă. Oftând, Hagan porni mai departe. 

leşind din oraş, apucă pe o câmpie întinsă. Merse 
ce merse când deodată apărură în zare zidurile al- 
tui oraş. Hagan grăbi pasul, socotind că ar putea 
vinde acolo statuia ce începuse să-i fie o povară, 
Dar cum era târziu şi el obosise, se culcă afară din 
oraş, cu fata alături. 

Era o seară răcoroasă. Hagan se înfăşura tocmai 
în haină, când îi veniîn minte fata de piatră culcată 
pe iarba rece. Atunci îşi scoase haina şi aproape 
fără să-şi dea seama ce face, acoperi statuia ce părea 
albastră în lumina lunei. 


Mult timp stătu fără să adoarmá; vitregia ursitei 
sale fi apáru din nou în minte, dar acuma se întreba 
de ce oare îl lasă Lethe să rătăcească aşa prin lume, 
fără să-l urmărească prin năluci şi vedenii. 

Dimineaţa se trezi într'o gălăgie de oameni în- 
vergunafi. Buimăcit, nici nu le putu înţelege cuvin- 
tele. Când pricepu însfârşit, rămase împietrit de 
spaimă: era învinuit de omor. 

Lângă el pe iarbă stătea... dar cine ar putea să-i 
descrie groaza când văzu că statuia se prefăcuse 
într'o fată adevărată, într'o fată moartă! Genele lă- 
sate aruncau umbre pe obrajii palizi şi părul de aur 
era resfirat pe pământ. Deja femeile o ridicau, je- 
lind-o în bocete prelungi. lar Hagan fu dus Ja in- 
chisoare, cu toate protestările sale; a doua zi era să 
fie judecat. 

Toată noaptea a răsunat oraşul de cântece de jale. 
Moarta fu pusă pe o masă în mijlocul unei piefi. 
Părul îi fusese aranjat în bucle mătăsoase, iar hai- 
nele îi erau acoperite cu flori. Când fu adus Hagan 
în fața ei, primarul cuvántá. 

— Omul acesta a omorât o domnitá. Ce pedeapsá-i 
vom da? 

— Moartea! strigă mulțimea. 


Soldaţii se repeziră să-l ducă la spânzurătoare. In 
clipa aceea, Hagan oftă disperat. Vântul duse gea- 
mătul până la urechile fetei, care... o! minune!... 
începu să se rumeneascá la față. Pleoapele îi bâturâ 
de câteva ori şi domnifa 
se ridică, privind mirată 
în jur. A 

Chiote de bucurie iz- 
bucnirâ atunci, şi intr'o 
clipâ se lâmurirâ toate 
neînțelegerile. Domnița 
Egle, aşa se numea sta- 
tuia, era stápána unui fi- 
nut indepártat. Un vráji- 
tor duşman o atacase gi 
fusese învins. In lupta 
încinsă atunci vrăjitorul 
fusese omorât. lar mama 
lui, o ursise să fie piatră 
şi să nuredeviná domnitá 
decât atunci când un om 
o va uda cu lacrimile lui, 
o va înveli cu haina lui, 
şi va fi gata să-şi dea 
viaţa pentru ca. Mult 
timp aşteptase domnitfa, ACE (FE 
mult timp suspinase în EN 


DIMINEATA Po 
+ COPII 


E Pan 


LOR 


(um 


S PET AR = A A 


Rn 


vâlceaua uitată. Dar veni Hagan, şi ea ajunse din 
nou frumoasa Egle. 

Cu surle şi trompete îi însoți poporul când ple- 
cară spre fara ei. Cu surle şi trâmbife fură primiți 
acolo. 

Trecurá ani. Pe tot pământul n'ai fi găsit doi sofi 
mai fericiți ca Hagan şi Egle, mai fi găsit un copil 
mai cuminte ca al lor. Nicăeri nu se afla un rege 
atât de drept şi o țară atât de fericită. 


Intro dimineață însă Hagan se trezi abătut şi trist. 
Se simțea slab, fără putere, ca şi cum toată bâtrâ- 
netea pământului ar fi apăsat asupra lui. Abea putu 
să se târască afară din odaia sa şi fa întâmpinat de 
slugi Ingrozite: Domnița Egle fusese furată de un 
smeu. İn acecaş clipă sosiră doi curieri fndoliați. 
Unul anunță răscoala poporului; celălalt vestea boala 
printişorului lor. 

Copleşit, ceru bietul Hagan, sâ vie sfetnicul sâu 
cel mai apropiat, ca să se sfătuiască. Dar ministrul 
fugise la duşmani, întorcându-se împotriva țării sale. 

Nenorocirile ce se abătuseră asupra lui îi amintiră 
deodată de Lethe. Aşadar, de aceea îi ajutase ea până 
atunci, ca să-l poată lovi şi mai crunt la urmă | Isi 
îngropa fața în palme, plângând amar. 


O lumină orbitoare răsări în odae şi în fața lui 
apăru Lethe, mândră şi răzbunătoare. 

— Plângi acum, plângi, om ce te-ai încrezut în 
soartă, strigă ea. Cine te-a făcut să mă uiţi dacă nu 
eu? Cine te-a făcut rege? Eu! Şi acum tot eu te do- 
bor. Acum poate fi fericită biata mea soră Livona, 
căci e răzbunată însfârşit. Simfi şi tu chinurile prin 
care am trecut când a murit ea? Nenorocit rege, cu 
şubredă coroană, care nu mai e sigur nici de viața 
lui, nici de a soției gi copiilor săi. 

— Taci! răcni Hagan sărind în picioare. 

— Deşartă ţi-e speranța, om nebun ce eşti, ráse 
batjocoritoare zâna. Nenorocirea te va urmări până 


când viață nouă va creşte din trupul sorei mele 
moarte. 


Plecă apoi şi regele rămase îngândurat. Deodată 
se ridică, îşi adună toți căpitanii, şi le spuse; 

— Las în grija voastră cetatea, poporul şi copilul 
meu. Plec într'o călătorie lungă. Dacă nu má mai 
întorc, să-mi urmeze la tron cel mai viteaz dintre 
vol. 

Işi scoase apoi hainele de purpură, se îmbrăcă în 
sdrente, luă un toiag şi-şi părăsi palatul. 

Zile şi nopţi întregi 
merse apoi şi spinii îiră- 
neau picioare e şi praful 
îi intra în ochi. Vântul 
îi spulbera pletele, soa- 
rele îi ardea fața. Pe 
drumuri pustii, pe poteci 
neştiute mergea regele, 
către locul unde se înăl- 
fase odată mândrul stejar 
al Livonei. 

Ajunse. Aci totul era 
tăcut şi'n locul pomului 
se vedea o gaură neagră. 
Hagan îngenunche şi zise: 


— Odată am făcut o 
greşeală cumplită. E mult 
de atunci. Pot oare fi 
iertat ? 

Nici-un răspuns. 

— Amar m'am căit şi 

(Cont. în pag. 15-a) 


A 


N A 


ii 


INTERIOARE 
PREISTORICE 


La Skara Brae, la vest de 
Otkney (Statele Unite), s'a 
descoperit un sat datánd 
din era de piatrá. 

Localitatea aceasta mo- 
destá se compune din nouá 
locuinţe şi un atelier, acesta 
din urmâ situat dincolo de 
marea lespede de piatrá ca- 
re proteja, noaptea, locali- 
tatea împotriva vagabonzilor 
— fiare sau oameni. Locu- 
infele sunt legate între ele 
printr'un pasaj îngust; a- 
ceastă „stradă principală“, 
îşi schimbă direcția când în 
dreapta, când în stânga, 
desigur spre a zăpăci pe 
urmăritori. 

Cele nouă odăi au fost 


construite acum vreo patru 


mii de ani. Intr'un coşciug 
de piatră s'au găsit două 
schelete de femei îmbrăcate 
cu piei de fiare. 

Eşirile spre stradă sunt 
şi ele închise cu lespezi. Pa- 
turile sunt din piatră. S'a 
găsit, tot din piatră, un bu- 
fet, un cămin, un rezervor 
de conservat peşte viu şiun 
fel de casă de bani cu peste 
trei mii de boabe de colier 
şi „bijuterii“ făcute din 
oase de animale, din colfi 
de mistreț, din dinți de cal 
şi de foci. 

Prelucrare de A. R. 


Insula serpilor 


Insula ş:rpilor este unica 
noastră insulă din Marea 
Neagră, situată la 40 km. 
est de Sulina. 

Vara e cı un deşerttrist, 
un bloc de stâncâ şi ierburi 
uscate, având doar farul 
său paternic pentru orien- 
tarea navigatiei. 

Primăvara insá,are o vicafâ 
imbelgugatá ; o stepâ de 
ierburi verzi cu mii de pá- 
sári pescari şi cormorani, 
gerpi negri mari, tráind 
printre pietrele țărmului. 

Geologii spun că insula 
este un horst rămas din 
vechiul uscat ce se întindea 
din Dobrogea până în Cau- 


caz. 


7 


MAS Z Ti Q SU alia pi a NI sent 


Biologii cer fireşte ca şi această 
insulă să fie păstrată pe drept ca o 
rezervație naturală pentru studiile 
ştiinţifice. 


Un general polonez care a luptat 
sub Napoleon 


Săptămâna trecută, au fost deshu- 
mate, din cimitirul Pere- Lachaise 
unde odihneau din 1852, pentru a fi 
transportate în Polonia, tara sa natală, 
— osemintele generalului Tyszki- 


Ceremonia s'a desfăşurat emotionant 
sub ninsoare. Scheletul, purtând încă 
bucăți din vechea uniformă, a fost 
pus într'un sicriu nou, şi dus de ofi- 
teri, până la impunătorul catafalc ri- 
dicat în fața porții principale. 

Onorurile militare au fost impună- 
toare. 

Franța a ținut să-şi manifeste în 
felul acesta dragostea sa pentru amin- 
tirea generalului care a luptat cre- 
dincios în glorioasa armată a lui 


ewiecz. 


Napoleon. 


1. Cárámida e 
cunoscutá din tim- 


purile cele mai 
vechi. Unele po- 
poare din antichi- 
tate, ca Asirienii 
gi Chaldeenii, nici 
nu cunoşteau alt 
material de cons- 
tructie. 


5. Pâmântul a- 
cesta trece apoi 
printr'o maşină 
care îl toarnă în 
forma unei pan- 
glici de o mărime 
şi lățime voită. Un 
fir metalic tae a- 
poi panglica a- 
ceasta, în bucăți 
de o anumită lun- 
gime. 


2. Astăzi inca 
se mai întrebuin- 
teazâ cărămida, 
peste tot unde nu 
se găseşte piatră 
de construcție. 
Chiar în casele de 
piatră se întrebu- 
infeazá cărămida 
la ridicarea pere- 
tilor dintre odăi, 
la construirea că- 
minelor, etc. 


6. Bucátile de 
aluat obtinute ast- 
fel sunt puse la 


uscat in aer liber, 
deobiceiu la soare. 
Astfel se preparâ 
cărămizile crude“ 
formate doar din 
argilă uscată. 


3. Caramızıle 
sunt adevărate pie- 
tre artificiale. Ele 
sunt făcute din- 
tr'un amestec de 
nisip şi argilă nu- 
mit „pământ de 
cărămizi“, care se 
întăreşte încălzit 
la o temperatură 
foarte ridicată. 


7. Ca să se în- 


târeascâ şi mai 
mult, sunt puse in 
cuptoare speciale 
incâlzite cu câr- 
buni. Coptul tine 
10-12 zile; apoi 
cârâmizile sunt lâ- 
sate 5-6 zile sá se 


răcească. 


AAA e 


4. Ma înta se 
frământă îndelung 
argila cu nisip. 
Apoi e lăsată câ- 
teva săptămâni în 


aer liber, ca să 


devină mai tare. 


8. Astăzi se în- 
trebuinfeazâ în lo- 


cul cârâmizilor 
„pline“ cărămizile 
„găurite“. Aluatul 
din care sunt fă- 
cute acestea din 
urmă e turnat, în 
loc să fie tăiat în 


bucăți. 


ILOR 


x ADAMO 7 tdo. a 


NĂZBATII 


In așteptare. 


— 


încetezi 


— Câad ai să 
cu urlatul că nu am dat 
să te doară? 


— Nu má doare, dar 
nu mi-ai dat încă cei 2 
lei, care mi-i dai să nu 
mai plâng. 


Colacul ţiganului. 


Un figan face prinsoare 
cu un român ca el poate 
mánca 20 de colaci. Mâ- 
nâncâ tiganul 15, se mai 
chinueşte cu încă patru, 
dar pe al 20-lea nu-l pu- 
tea mânca de fel. Atunci 
începe să blesteme: 

— Hauleu, fir-ai al dra- 
cului de colac! Dacă ştiam 
că pentru tine pierd te 
mâncam dela început şi 
nu pierdeam prinsoarea! 


La mare. 


— Dacă ne laşi să ne ju ` 
cám gi noi cu mingea, fa- 
cem tot ce vrei tu. 

— Da? Atunci facefi-mi 
un om de západá. 


DATA 


Tot ála este. 


— De ce miroase peş- 
tele, domnule, cáci peştele 
de sáptámána trecutá a 
fost mai bun? 

— A fost mai bun!? 
Nu vezi cá nu te pricepi: 
ásta-i tot ăla de Sâmbătă. 


La tribunal. 


Un cismar fu chemat 
ca martor la un proces. 
Dornic să afle cât mai 
multe dovezi, judecătorul 
îl întreabă: 

— Dar 
ştii? 

— Să fac ghetele, răs- 
punse el, neinfelegánd 
intrebarea. 


dumneata ce 


Politico sul. 


— lar ai venit in clasâ 
in urma mea? 

— Agam'a învăţat tata: 
sá las pe cei mari sá in- 
tre întâi. 


Singur pe lume. 


— Primii oameni erau 
singuri pe lume, zise pro- 
fesorul. Ei bine, lones- 
cule, dacă ai fi fost sin- 
gur pe lume ce ai fi 
făcut? 

— M'aş fi dus la Cra- 
iova unde am o mâtuşâ. 


Om deştept. 


Un cârciumar dorind si 
toarne apâ in vin şi a- 
vând teamă sá nu fie 
surprins, închise cârciuma 
şi puse pe oblon următo- 
rul bilet: 

— Inchis din cauză de... 
botez, 


| AU 2 
stra 
Fa $ 


PIZ PE = 


HAI LA FLORI, FLOF 


(PENTRU CONCURS) 


DELA STÂNGA SPRE DREAPTA: 27. Dacă faci rău 
29. Acolo stă „TI. 


1. Floare roşie de primăvară; DE SUS 
4. Pom ce înfloreşte primăvara; 1; Luna curentă 
8. Toti sătenii plugăresc acum; 3. Astfel: E 

11. Plantă din care se fac cămăşile 4. Aşa estel; ` 

de strájer; 6. Cadou; | 
14. Sap cu plugul; 9. Notâ muzicali 
15. Sunt bogat; 12. Fluer ciobâne 
17. Ce nu pofi pune ín cui? 14, Metal galben 
18. Strigátul puişorilor; 18, Micutul copil 
20. Zeul soarelui la Egipteni; 19. Notă muzicali 


23. In el pui florile; 21. Il respirăm şi 


JOC ILUSTRAT DE CUVINTE INCR 


(PENTRU CONCURS) 


Eg Sear R 


= VERT- 


15 VERT 


| introduceţi in pátrátelele numerotate, cuvintele ce 
figurile de lângă ele, ținând cont de numărul fiecărui: 


mergi la...; 
ıtâl Nostru“. 
IN JOS: 


i; 

sc: 

şi foarte prețios; 
aş al găinei; 

i; 
e foarte sánštos; 


UGIŞATE 


ar putea exprima 


~ 


Unde e fetita 


Căutați fetița care păzeşte gâştele 


GHICITOARE 


Nimeni şi cu cineva, 
Au intrat într'o casă. 
Nimeni a eşit pe geam, 
Cineva pe uşă. 

Cine a rămas în casă ? 


Problemă 


Cum puteţi face acest teren de 
două ori mai mare, în aşa fel ca 
să fie tot patrat şi copacii la locul 
lor. (?) 


ON 
CUPON DE JOCURI 


Numéle şi pronumele 


Adresa 


Seria IV 


Luna Maiu 


b mm e 4 


Proverbe. E 


Ma 


Omul trage la om şi 
dobitocul la dobitoc. 


Doctorul cel mai bun 
este cumpătul. 


Nu e după cum vrea 
omul, ci după cum vrea 
Domnul. 


Cine doarme mult, tră- 
este puțin. 


Trăsnetul 
munții înalți. 


loveşte în 


Cel ce vrea binele tre- 
bue să fie el însuşi bun. 


A 


Nu'ntelege. 


— lar ai cápátat o su- 
rioarál Cum o chiamá? 

— De unde vreti sá 
ştiu ? Nu se înțelege ni- 
mic din ce spune. 


Ghicitori. 
Cine arde gi fum nu 


face? 


Cine se ascunde sub 
pat, când întri cu lampa 
în odae? 


Am patru surori cari 
nu mai mor? 


Care-i animalul bogat 
în bani? 


Ce cuvânt nu se poate 
ceti niciodată exact? 
Ce nu poţi urca în pod? 


Merg cu oamenii la pia- 
tâ, cresc la unii chiar 
pe față şi pe case măgă- 
sifi, pe afară de priviţi? 


DIMINEAŢA 


Uite, draga mea, ţi-am 
adus o broscufâ ca să nu 
te simți prea singuricá 
când nu sunt acasă. 


Vin la masă! 


Un boer având invitați 
la masă se apucă, înainte 
de venirea oaspeţilor, să 
vadă dacă totul este pre- 
gătit. Intr'adevăr, mânca- 
rea era toată pusă, numai 
că feciorul uitase să pu- 
nă vin la masă. 


— Vin la masá! îi spuse 
boerul. 


— Nu vin, câ máncai 
adineori la bucátárie, rás- 
punse aceasta sfios. 


Ora exactă. 


— Crezi că voi fi mul- 
fumit de ceasul dumitale? 

— Cum să nu! Numai 
să ştiţi că atunci când 
bate o anumită oră este 
mai putin cu o bátae, 
minus câte minute aratâ 
minutarul, 


WTITI ce este aceea un 
Y cântar? 

De buná seamá cá nu 
este vorba de o ghici- 
toare şi ştiam dinainte 
cá ati vázut fiecare 
din voi un asemenea obiect. Cu 
toate acestea voi ştifi numai, cá un 
cântar foloseşte la aflarea greutăţii 
diferitelor lucruri. Vrei să cumperi 
brânză? Te duci la negustor şi 
acesta îți cântăreşte marfa cerută, 
îi dai banii şi pace bună. 

Dar faptele voastre le-aţi cântărit 
vreodată? 

Nu! 

Vedeti voi, eu vreau sá vá vor- 
besc despre un cântar cu care se 
cántáresc faptele oamenilor gi cele 
bune gi mai ales cele rele. Cá sá 
nu credefi voi, câ putefi face tot 
felul de şotii fără să ție seama ni- 
meni de ele. Fiecare faptá capátá 
o etichetá gi este pusá bine deo- 
parte. 

Ce fel de cántar este acela cu 
care se cântâresc faptele oamenilor? 

Cántar ca toate cántarele. Numai 
câ in loc sá fie de fer, este de aur 
curat. Fiecare dintre voi trebue sá 
aibe un asemenea cántar, spre a 
face numai fapte bune. 

Cum de am ajuns sá vá spun po- 
vestea asta? 

Aveti dreptate câ má intrebafi. 

O ştiţi pe Lia, fetița cu ochi al- 
baştri şi părul bălaiu? E o copilă 
simpatică şi prietenă bună. Intr'o 
zi, Lia se plimba prin codrul care 
se află în apropierea satului. Nu 
era singură. In brațe purta un co- 
toşman de toată frumusețea, cu 
fundă roşie la gât şi blana mătă- 
soasă. 

— Dragă Motănel, spunea fetița, 
tu eşti cel mai dulce cotoşman din 
lume. Ai blana cea mai frumoasă 
şi ochii cei mai strălucitori şi te 
iubesc mai mult decit orice pe 
lume. 

Fetiţa spunea toate acestea cu 
glas tare, crezând că nu este nimeni 
pe acolo s'o asculte. Se înşela însă. 
Printre crengile unui copac stufos 


INDİ 


DIMINEAȚA 


stăteau ascunşi doi spiriduşi, cari 
se minunau mult văzând o fetiță 
singură în codru. 

— Ce zici tu Lip de fetița asta? 
întrebă primul spiriduş. 

— Ce să zic măi Trip, răspunse 
cel de al doilea spiriduş. 

— Ce o fi căutând în codru sin- 
gură, singurică? 

— Prostule, a venit să se plimbe. 

— la auzi vorbă, crezi tu că mă- 
mica ei îi dă voie să se plimbe 
singură prin pădure. 

— Să ascultăm mai bine ce spune, 
căci îmi pare că stă de vorbă cu 
cotoşmanu: pe care-l are în braţe. 

Şi sărind din creangă în creangă 
cei doi spiriduşi s'au apropiat de 
Lia, care habar n'avea că se mai 
află cineva prin apropiere, care-i 
ascultă cuvintele. 

— Ce spune? întrebă Lip. 


/ 


— Spune câ cel mai mult pe 
lume iubeşte pe cotoşmanul pe care-l 
are în brațe. 

— Cum se poate asta? 

— Hei, spuse Trip făcând pe 
savantul. Lia e o fetiță foarte bună 
care iubeşte animalele şi nu le chi- 
nueşte. Nu ştii tu că toţi copiii 
trebue să se gândească că fiecare 
animal are şi el un suflet şi că nu 
trebue chinuit, că suferă şi bietele 
ființe necuvântătoare întocmai ca 
şi oamenii? Şi cât priveşte since- 
ritatea, află dela mine că animalele 
sunt mult mai sincere decât oame- 
nii, care se laudă că au suflet şi 
deşteptâciune. Crede-mă, că eu sunt 
spiriduş bătrân. 

— Prea bine Trip, răspunse Lip: 
Desigur că ai dreptate. Dar dacă 
fetița asta este atît de cuminte, n'ar 
fi bine să ne ținem după ea, să 
vedem ce fapte bune mai face şi 
ce cuvinte frumoase mai spune? 

— Măi Lip, să ştii că nu esti 
chiar atât de prost pe cât te arăţi, 
Hai să ne ținem după Lia şi să 
vedem ce o să facă. Desigur că vor- 
beşte cum nu se poate mai frumos 
cu mămica şi cu frățiorul ei. Mai 
mare plăcerea s'o asculti. 

Cánd Lia porni spre sat, spiri- 
duşii s'au ținut nevâzufi după ea. 
Pâşind pe ulițele satului, copila se 
întâlni cu Marioara, care-i era co- 
legă de şcoală. 

Dragă Marioaro, spuse ea. Nici 
nu ştii ce bine îmi pare că te în- 
tâlnesc. Tu eşti cea mai dragă prie- 
tenă a mea. Să vii la mine după 
amiază ca să ne jucăm. 

— Vezi tu, spuse Lip. Ce bine 
am făcut că ne-am luat după Lia! 
Cât de frumos vorbeşte ea cu prie- 
tenele ei. 


Taci din gură Lip, spuse atunci 
Trip încruntat. Tu nu ştii că Ma- 
rioara este o fetiță rea şi prefăcută? 
Mă mir cum poate fi Lia prietenă 
cu ea. Eu ştiu un proverb care 
spune: Spune-mi cu cine te întru- 
neşti, ca să-ți spun cine eşti. Tare 
mi-e teamă sá nu ne fi înşelat. 

Au mai mers ei ce au mai mers 
pe urmele Liei şi au ajuns la casa 
acesteia. Se apropiase amiaza, iar 
mama copilei trebăluia prin gospo- 
dărie ca să pregătească masa. 

Lia intră ia casă fără să dea 
bună ziua şi se aşează pe o lavitá. 

— Gata masa? strigă morăcă- 
noasă. 

— Bună ziua Lio, spusemama ei 
prietenoasă. 

— Mi-e foame, spuse Lia fără să 
tie seamă de ce-i spune mama ei. 

— De ce nu dai bună-ziua când 
intri în casă, sau socoti că maica 
ta nu merită acest lucru? întrebă 
femeia cu blândefe. 

— Mai lasă-mă în pace cu pre- 
dicile tale şi dă-mi de mâncare, că 
mi-e foame, răspunse mojică Lia. 

— Imi pare rău Lio, dar masa 
nu e gata, îi răspunse tristă mama 


10 


ei, Am avut foarte multâ treabâ azi 
dimineatá. Mai bine dá-mi şi tu o 
mână de ajutor până vine acasă 
Aurică. 

Aurică e fratele Liei. 

— Dar unde e prostul acela? în- 
trebă Lia răstită. Ce tot hoinăreşte 
pe drumuri ca un câine flămând. 

— De ce vorbeşti aşa? Aurică s'a 
dus să te caute, ca să te cheme la 
masă. N'a voit să mănânce fără tine. 

— Uf, ce mai oameni plicticoşi 
mai sunteți, spuse Lia şi eşi în 
curte trântind uşa. 

Intre timp cei doi spiriduşi o 
urmăreau şi drept să vă spun, au 
rămas gură cască, căci nu se aştep- 
tau la atâta răutate din partea unei 
fetițe. 

— Ar trebui s'o pedepsim, spuse 
Lip. 
— Măi Lip, tu nu eşti atât de 
deştept pe cât vrei să pari. De ce 
să pedepseşti un copil care n'are 
măsura lucrurilor. Cred că de ar 
putea cumpăni dragostea pe care 
i-o poartă mama şi fratele ei şi 
prefăcătoria prietenei false care este 
Marioara şi prietenia unui animal, 
cu siguranță că s'ar schimba. 

Ai dreptate Trip. Ce ar fi să-i 
dăm cântarul de aur al faptelor. 

— Chiar aşa am de gând să fac. 

— Cum să-i vorbim însă. Să nu 
se sperie. 

— O să ne facem nevázufi şi o 
să-i spunem ce credem despre pur- 
tarea ei. La nevoie o săi împru- 
mutăm cântarul fermecat. 

Zis şi făcut. 

După amiază, Lia se culcă în 
pătuceanul ei ca să se odihnească. 
Dar n'apucá să închidă bine ochii, 
că se şi auzi strigată pe nume. 

— Cine mă chiamă? 

— Noi. 

— Cine sunteți voi? 

— Spiriduşii Lip şi Trip. 

— Şi ce vrefi? - 

— Să-ţi facem un dar. Un cântar 
de aur cum n'ai mai pomenit. 

Şi iată că pe cuvertura patului 
apăru o minune de cântar, totul 
din aurul cel mai curat. 

— Dar ce să cântăresc cu el? 

— Faptele tale şi ale celor din 
jurul tău. Numai atunci vei afla 
pe cine trebue să iubeşti cu adevă- 
rat gi cum să te porfi cu fiecare 
în parte. 

— Dar nu ştiu cum se pot cân- 
tări oameni cu un lucru atât de mic. 

— Vei afla cu uşurinţă, mai spu- 
seră spiriduşii şi au dispărut. 

Lia se dădu în grabă jos din pat 
şi eşi în curte. Cotoşmanul Motănel 
era acolo şi se lenevea la soare. 

— Vino la mine Motănel puiule, 
spuse Lia. 

Cotoiul se întinse alene şi veni 
spre ca. Aurică văzându-şi sora îi 
spuse prietenos: 

Nu vrei sá te joci şi cu mine, Lio? 

— Nu, că nu te iubesc, răspunse 
copila. 

In clipa aceea îi veni însă în 


11 


ÉS rin: Zittau ac ili sem a (¿206-107 ATRAÍA a ——F 


minte să puie în cumpănă dragostea 
fratelui ei şi a lui Motănel, să vadă 
care merită să fie mai iubit. Dea- 
bea îi trecu prin minte lucrul ace- 
sta şi ce să vezi, pe talgere se ivi 
un motan mic, care era aidoma cu 
Motănel cel adevărat şi un băiat 
tot mic, dar care era bucată tăiată 
din Aurică. 

Hei, dar aici începe minunea. De 
unde talgerul în care se afla Motă- 
nel se ridică în sus, sus de tot, cel 
cu Aurică se lăsă jos, arătând că 
dragostea fratelui este mai grea şi 
mai curată. Fi 

Când văzu Lia lucrul ăsta se a- 
propie de Aurică şi-l sărută drăgă- 
stoasă. Porni pe stradă şi ce să 


L 


usas Faceți economie] 


vezi: o întâmpină Marioara. O puse 
şi pe ea în cumpănă şi tot drago- 
stea fratelui era mai mare, 
In cele din urmă intră înapoi în 
casă. Mama ei cosea la fereastră. 
— Ai venit copila mea? întrebă ea. 
Lia era gata, gata să-i răspundă 


obraznic. Se gândi însă că n'ar fi 
rău s'o puie şi pe mama în cum- 
pănă să vadă dacă o iubeşte. 

Când îi trecu lucrul acesta 
prin minte, cumpăna începu să se 
sbată şi să geamă de par'că ar fi 
stat să se rupă. 

— Ce să fie asta, se nedumeri 
Lia. Se poate ca mămica mea să 
nu mă iubească. 

— Copil prost, se auzi atunci 
glasul unuia dintre spiriduşi. Cum 
te poți gândi măcar la un asemenea 
lucru? Află dar: cumpăna s'a sbă- 
tut astfel, fiindcă oricât ar fi ea 
de tare, tot nu poate să ducă dra- 
gostea unei mame pentru copilul 
ei, atât de mare e aceasta. Nu exi- 
stă nimic pe lume care să se poată 
compara cu iubirea pe care o are 
orice mamă pentru copii. Invafâ 
acest lucru şi fi cuminte pe viitor. 

Ce să vă mai spun. Lia a rămas 
uluită şi nu ştiu ce să facă. Voi 
să se uite la cumpănă, dar aceasta 
dispăruse, ca şi cum n'ar fi existat. 
li veni să plângă, căci înţelese cât 
de nedreaptă i-a fost până atunci 
purtarea. Dar fiindcă era o fetiță 
cuminte se hotărî să se îndrepte. 
Se apropie de mămica ei, îi luă 
mâna şi i-o sărută cu dragoste ade- 
vărată. Şi fiindcă mămica ei o iu- 
bea foarte, foarte mult, o luă în 
brațe şi o culcă în pătucelul aşter- 
nut frumos, unde se trezi a doua 
zi dimineaţa, când mi-a povestit 
mie toate cele pe care le-aţi citit, 


2 în toată tara imediat contra ramburs de Lei 100, 


Datorită unui nou patent s'a pus în vânzare 
o casetă mecanică automată, care are avan- 
tajul de a nu se mai putea deschide, până 
nu s'a complectat suma de 1000 lei: 
Fiecare monedá de 10 lei introdusá este 
marcatá de un dispozitiv special asa cá in 
ori ce moment puteti cunoaste totalul su- 
melor economisite. 

Este dovedit cá cel mai lesne se poate 
stránge ban cu ban si asa incet, incet vá 
pomeniti cu o sumá importantá. 

Pentru a fi la indemána tuturor se vinde 


numai cu lei 100 bucata, ç 
Adresati comenzile Dvs. prin carte postalâ 
Depozitarului Generali: M. & M. KESTENBAND 
BUCUREȘTI] STR. ŞELARI 9, care expediazâ 


plus Lei 30 speze de transport. 


Mn? 


R 


ve 
Ip 


a 1: 


- 


mama 


'A fostodatâcaniciodatğ. 
N'a fost nici când. 
Pâi cum sâ se 
fi intâmplat cu adevâ- 
vărat ceia ce începavă 

ES povesti acum, când tot 

ceea ce se petrece în basmul meu 

s'a întâmplat, în Sticlunda, tara 

sticlelor, sub dorania lui Păhărel. 

Ce mai domnitor era Păhărel! 
Cât a muncit el până a ajuns lao 
treaptă atât de înaltă! 

Mama lui fusese halbă de bere 
într'un restaurant de mâna doua, 
iar tatăl său un modest pahar de 
limonadă. Cât au muncit pentru 
educația fiului lor, Păhărel! Din 
prima clipă, tatăl său se gândi să 
nu-l lase să-şi trăiască viața în 
cârciumi cu clienți murdari şi be- 
fivi. Deaceia, cea dintâi grijă a fost 
ca Păhărel să nu fie niciodată um- 
plut cu băuturi spirtoase, ci numai 
cu lapte şi sirop. 

Sá fii crescut numai în lapte si 
sirop este ceva, nu-i aşa? Vă puteți 
da uşor seama cât de delicat şi gin- 
gaş crescuse băiatul. Orice sticlă 
care îl întâlnea pe masă sau în raft, 
nu putea să se abțină şi să nu spună: 
la te uită la băiatul Halbei! 
Este frumos ca un pahar de şam- 
panie. 

Şi iatr'adevâr, Păhărel crescuse 
ca... un cristal. Dar iată că într'o 
zi, pe când părinţii lui erau pe 
masa unor cheflii, aceştia se luară 
la bătaie, răsturnară masa şi... din 
mama şi tatăl lui Păhărelnu rămase 
decât cioburi. 

Li se făcu o înmormântare clasa 
I-a. Römöşitele de sticlă fură puse 
pe o tavă de argint trasă de cinci 
tapi... de bere. Apoi fură puse în- 
trun sicriu făcut dintr'o ladă de 
sifoane şi îngropate în pivniță, 
alături de butoaiele de vin, drept 
omagiu că atât timp cât au fost 
pline cu băutură nu se răsturnaseră 
niciodată. 


MENA ste 


YES Ë 
iign ANT i 


IILO 


7 7 Ne, e ie 


TARA LUI PĂHĂREL 


+ Rămas orfan, bietul băiat, porni 
în lumea largă. Cu toate că dorința 
tatălui său era alta, el intră totuşi 
în slujba unui biet bragagiu, stând 
toată ziua plin cu bragă rece. Braga 
rece, prea rece, era cât p'aci să-l 
îmbolnăvească. De altfel, bragagiul 
nu-l prea spăla şi sărmanul Păhărel 
ajunsese de nerecunoscut. Intr'o 
noapte, profitând că băiatul braga- 
giului se jucase cu el şi-l lăsase în 
curte, fugi, de-a dura, până când 
nimeri într'o livadă. Acolo îl găsiră 
nişte excursionişti, cărora tocmai 
le lipsea un pahar. De fapt îl gă- 
sise un şofer care, fără ştiinţa 
stăpânilor, îl ridicase din iarbă, îl 
spâlase bine şi-l umpluse cu şampanie. 

Şampania! Visul răposatului său 
tată, fie-i sticla uşoară! 


Intr'adevăr acesta fu norocul lui 
Păhărel: fu luat de excursionişti, 
cari erau oameni foarte bogați, dus a- 
casă la ei, pus printre paharele cele 
mai fine şi îngrijit cum nu se poate 
mai bine. 

Vâ'nchipuiti cât de uşor i-a fost 
lui Păhărel să ajungă stăpân peste 
împărăţia sticlelor cari toată viața 
lor nu făcuseră nimic, decât să stea 
în rafturi sau în vitrine! Cu edu- 
catia care o primise şi cu experien- 
tele trase din intámplárile pe cari 
a trebuit sá le indure in vieafá, 
ajunsese un om energic şi deştept 
pe cari tot ce era sticlá se grábise 
sâ-l numeascá stápánul lui. 

Au trecut ani, ani multi. Páhárel 
se İngrâşase şi sticla lui cea finá 
se İngroşase, căpătând zbárcituri 
pe tot intinsul ej. Dar, de cánd se 
ştiau, sticlele nu avuseserá un rege 
mai bun ca el, iar el, la rândul său, 
de când se ştia, nu se simtise mai 
fericit. Cu atât mai mult era fericit, 


re 
Sa 


cu cát Dumnezeu fi ajutase sá aibe 
o fatá, nespus de frumoasá gi finá, 
pe nume Cristalinda. Si avea Cris- 
talinda, un glas cum numai unele 
cântărețe mari de operă pot avea. 
Cánd egia la geamul vitrinei si 
începea sá cânte, nu era supus care 
să nu se aburească de mândrie şi 
plăcere. Glasul ei dulce făcea ca şi 
cel mai umil pahar din împărăție 
să se simtă plin... cu sirop. 

Dar la atâta bucurie trebuia ca, 
într'o zi, să se strecoare şi un pic 
de nenorocire. Iată ce se întâmplase: 

Nu departe de Sticlunda se în- 
tindea Cratiţunda, țara vaselor de 
bucâtârie, peste cari stăpânia Cra- 
titian al III-lea. Duşmönia dintre 
Pâhărel şi Cratitian era fără de 
pereche. Bine înțeles că această 
ură nu pornea dela regele sticlelor, 
ci dela cel al cratifelor şi oalelor, 
care îl socotea pe Păhărel un fan- 
dosit şi unul care face pe finul. 

De mult dorise Cratifian să por- 
nească războiu contra lui Păhărel, 
dar nu-l lăsase împrejurările. Iată 
de ce: în timp ce regele sticlelor 
avea întotdeauna o armată de re- 
zervă, care stătea săptămâni întregi 
în dulapuri fâră să facă nimic, 
decât când veniau mosafiri, în ca- 
sele oamenilor, Cratiţian avea mai 
toți supuşii ocupați în bucătărie, 
unde zi şi noapte trebuiau să stea 
pe sobă. Aşa că, simțindu-se fără 
armată destulă, nu pornise încă Ja 
războiu contra nesuferitului său 
vecin. 


Iată însă că într'o vară, când 
mai toți oamenii se duc la băi şi 
lasă cratitele acasă, Cratitian, vă- 
zându-se cu atâti supuşi liberi, se 
gândi că e momentul marei răfueli. 
Trebuia găsit doar motiv de ceartă. 


Şi cum se ştie câ atunci când cineva 
are poftâ de ceartâ nu se poate sâ 
nu o găsească, prilejul veni. 

Cratitian avea un sfetnic la care 
ținea foarte mult: contele Ibric de 
Cafea, din dinastia Tinichea. Acest 
conte se îndrăgostise de Cristalinda, 
fiica lui Păhărel. 

Frumoasa fată însă nu-l putea 
suferi, fiindă avea un nas prea lung 
şi era negru la suflet. Ifosele cari 
acest conte şi le dădea când era 
umplut cu cafea turcească erau ne- 
suferite gingaşei prințese. Cu toate 
acestea contele Ibric de Cafea nu 
descurajase şi, decâte ori o întâlnea 
în calea sa pe Cristalinda, îi măr- 
turisea marea lui dragoste: 

— Fierbe cafeaua în mine de 
atâta dor, printeso! De ce nu vrei 
sâ-ti fiu tovarág de viatá? Vei duce 
aláturi de mine o viatá fârâ de griji, 
te voi umple cu cele mai fine si 
scumpe báuturi gi te voi purta 
numai pe távi de argint! 

Totul era însă în zadar. lar dacă 
Ibric văzu că prințesa nu-l vrea se 
hotărî să o răpească. 

Intr'o zi, pe când Cristalinda se 
ducea la marginea unei ape să se spele 
de liqueurul care îi rămase din ajun, 
contele Ibric apăru pe un cal, şi 
aşa, din fuga mare, puse mâna pe 
prințesă şi o adus: cu el în Crati- 
funda. 

Bucuria lui Cratifian fu nespus 
de mare, cánd se gándi cá, in urma 
acestei intámplári, nu se va putea 
ca Pâhârel sá nu porneascá la luptá 
si astfel visul lui cel mare se va 
indeplini, sfársind odatá cu acest 
rege al sticlelor. De bucurie 11 
decorá pe Ibric de Cafea cu marea 
şi rara decorație: Ordinul Tablei. 

Si într'adevăr, pentru această mare 
îndrăzneală, Păhărel porni cu războiu 
împotriva lui Cratifian. 

Păhărel îndată ce auzi trista 
veste, se sui pe bufet şi adunándu-si 
supuşii le spuse: 

„Iubit popor! Mândria noastră, 
podoaba noastră, frumusețea noastră 
a tuturor, prinţesa Cristalinda, 
draga mea copilă, a fost răpită de 
neruşinatul conte Ibric de Cafea. 
Ştiu prea bine că aceasta a făcut-o 
din îndemnul lui Cratitian al III-lea 
care mă duşmăneşte de moarte şi 
caută prilej de războiu. Aş fi vrut 
să calc peste mândria mea şi să-i 
scriu un răvaş în care să-l rog să 
aibe milă de bitrânetele mele, dar 
ştiu prea bine că în afară că ar 
fi râs de mine că mă umilesc 
înaintea sa, altceva nu ar fi făcut 
nimic. Deaceia, şi nu fără mare 
chibzuinţă, m'am hotărît să pornesc 
la războiu. Oastea va fi formată din 
servicii: în rândul întâi va fi ser- 
viciul de ceai, apoi vor urma la 
rând: serviciile de lapte, de cafea, 
de vin, de toaletă iar la urmă ser- 


viciile de cristal. Inainte, ca cerce- | 


taşi, fiindcă sunt mai mici şi nu 
vor fi observate, vor merge păhă- 


dd... 


e MN 


relele de liqueur. In fruntea voastrá 
voi merge eu. Plecarea va fi peste 
o orá. Mergeti, vitejii mei supusi, 
la luptá cu cel mai mare curaj iar 
cioburile voastre vor fi puse la 
locul de cinste! 

Şi lupta incepu. Sticlele toate se 
umplurá cu apá ca nu cumva din 
cauza setei sá fie impiedicate 
in marş. Cu toti credeau cá lupta 
va fi uşoară. Aga ar fi fost dacă o 
tigae de ochiuri, care fusese pusá 
pándar de cátre Cratifian, nu ar fi 
zárit apropierea inamicului. 

— Ateatiune! Se apropie inami- 
cul!! strigá tigaia. Intr'o clipá se 
sunâ alarma gi toatá oastea de oale 
şi cratife se adună in jurul lui 
Cratiţian. 

— Nici un soldat nu are voe să 
lupte gol. Umpleţi-vă cu apă fier- 
binte, ceai, ciorbă sau cafea caldă. 
Suiţi-vă pe zidurile cetății şi vărsa- 
ti-vá conținutul în capul duşmanului, 
ca să-i treacă pofta de războiu. 

Oalele ascultară sfatul lui Crati- 
tian şi aşteptară, pitite, apropierea 
duşmanului; iar când acesta sosi 
făcură întocmai cum fuseseră în- 
váfate. 

In fata acestui atac neagteptat, 
oastea lui Păhărel opărită dădu 
înapoi. 


DIMINEAŢA 


— Nu vá lăsaţi ostaşi! strigă 
Păhărel. Dacă am distrus porțile 
cetății victoria este a noastră. 

Dar în clipa aceia când viteazul 
rege al sticlelor îşi îndemna ostaşii 
o oală mare de ciorbă apăru pe zi- 
durile cetății şi se vărsă peste 
capetele inamicilor. 

— Na-vă, strigă ea, clocotind de 
mânie, dacă vá place sá vá bögafi 
nasul unde nu vă fierb eu! 

Şi aşa într'una, oastea lui Păhă- 
rel nu putea înainta din cauza 
acestui atac... fierbinte. 

Pulverizatoarele de cristal împrăg- 
tiau gaze lacrimogene şi strănută- 
toare, dar crat.fele parcă nici nu 
simțeau. 

— Ce este de făcut? întrebă Pă- 
hărel pe Sticlutâ, sfetnicul său. 

— Eu spun, Majestate, să aştep- 
tăm până când li se termină apa 
fierbinte, iar apoi vom ataca din două 
părți cu regimentul de sticle de 
limonadă, cari fiind format din 
ostaşi mai bine făcuți, vor rezista 
mai bine, iar spre poartă vom pune 
să atace sticlele de sifon, cari, 
stropind cu presiune mare în poartă, 
vor distruge intrarea şi după aceea 
totul va merge uşor. 

Planul căpitanului Sticlutâ fu 
minunat, căci la un moment dat 
oalele nu mai avură apă fierbinte: 
Atunci sifoanele distruseră uşile şi 
năvăliră în cetate. Din clipa aceasta, 
oastea lui Cratitian fu distrusă. 
Cratiţele, mari şi grase, d'ab'a se 
puteau mişca,pe când ostaşii sprin- 
teni şi slábufi ai lui Păhărel aler- 
gau ca o sfârlează. 

In spre seară, Cratitian fu nevoit 
să se predea, după ce se adunase 
cu miniştrii săi pe soba rece şi se 
sfătuiră ce au de făcut. 

— Am făcut'o fiartă, luminate 
stăpâne, spuse oala de ciorbă. Nu 
avem altceva de făcut decât să ne 
predăm, dacă vrem să scăpim cu 
zmaltul curat. 

Şi se predară, iar Pâhârel porunci 
să i se aducă numaidecât fata lui 
dragă. k 

Când îşi văzu părintele, Crista- 
linda scoase un țipăt de bucurie 
iar ochii ii sticliră a fericire. 

A urmat apoi sfânta pace. Crati- 
tian şi Pâhârel iscâlirâ un tratat 
de pace veşnică, iar Páhárel, ca 
semn de İmpâcare, îl invită la nunta 
Cristalindei, care luă de bărbat pe 
viteazul căpitan Sticlufâ. 

Se zice că în ziua nunții, în toată 
lumea fură toți oamenii inset:ti şi 
înfometați, căci nu avură din ce să 
bea şi să mănânce, deoarece toate 
sticlele şi toate oalele plecaseră la 
nuntă. 

GEORGE MANOIL 


en 


NE SCRIU CITITORII 


OAMENI CELEBRI: THOMAS ALVA EDISON 


(1847-1931) 


Azi, vă voiu povesti, dragi cititori, vieafa unuia 
dintre cei mai mari inventatori ai lumii: Thomas 
Alva Edison. Sunt încredințat că voi, veți citi cu 


plăcere şi folos tot ce este mai însemnat din vieata 
şi faptele lui Edison. 

Thomas Edison, se trăgea dintr'o familie albaneză 
care emigrase în Statele Unite prin 1730. Tatăl lui 
Edison, Samuel Edison, a avut o vieatá plină de 
griji. In orăşelul Milan, din statul Ohio, unde s'a 
născut marele inventator în 1847, Samuel Edison se 
îndeletnicea cu facerea şindrilei. 


De mic copil Edison, a dat mult de lucru părinți- 
lor săi. Sănătatea îi era foarte şubredă, şi medicii 
spuneau că are turburări celebrale. 


Primele clase primare le-a făcut în orăşelul Port- 
Huron. In şcoală însă, era considerat ca un elev 
prost, şi fără aplicaţii pentru învățătură. Intr'o scri- 
soare — pe care mai târziu Edison a publicat-o în 
memoriile sale — învățătorul îi scria mamei sale: 

„Cu părere de rău, vă comunic că nu-l pot tine 
pe băiatul D-vs. în şcoală fiind un element obraznic, 


rău, leneş şi prost. A-fi face mult mai bine să-l tri- 
meteti la o crescătorie de porci, deoarece n'are sá 
iasă nimic bun din el“. 


Mama sa l-a retras de la şcoală şi micul Thomas» 
învăța singur acasă. Insă neastâmpărul lui continuă. 
Intr'o zi, — vrând să afle cum merge o maşină, ro- 
tile maşinei, erau cât p'aci să-i taie mâna. — Dar 
alte gânduri şi mai nástrugnice incepuserá a se în- 
firipa în mintea micului Edison. Chimia cu tainele 
ei, îl interesau din ce în ce mai mult. Și-a cumpă- 
rat chiar şi un manual cu experienţe de .Chimie, pe 
cari Edison le făcea cu multă răbdare. 


Era de 11 ani când şi-a instalat în pivnita casei 
un mic laborator cu borcânaşe şi sticlufe, pline cu 
tot soiul de substanțe. Ca să nu se atingă nimeni de 
ele, lipise pe fiecare etichete: otravă. 

Dar ocupaţia pe care o avea, nu ii aducea niciun 
câştig, şi pentrucă părinţii săi nu mai puteau să-l 
întrețină fiind prea săraci, Edison a hotărât să-şi 
câştige singur existența. Vindea în trenul de călă- 
tori pe linia Milan-Detroit, ziare, țigări şi bomboane. 
Vânzarea fi mergea de minune. Dar Edison, nu re. 
nunfa la experiențele sale. Cu învoirea conductorului 
de tren İşi instalá într'un vagon de bagaje un labo- 
rator. Mai târziu, ivindu-i-se prilejul de a cumpăra 
o tipografie veche pe un preț de nimic, tipări singur 
o gazetă. Tocmai împlinise 13 ani când scoase pri- 
mul număr al ziarului său în patru sute de exem- 
plare. Ziarul era destul de bun, şi Edison îl tot 
îmbunătățea mereu. Numele pe care Edison îl dăduse 
ziarului era „Grand Raibroad Trunk Ilerald“ în tra- 
ducere, — „Curierul căilor ferate“. 


Dar într'o zi se întâmplă ceva neprevăzut: mai 
multe substanțe imflamabile, au luat foc. Şeful tre- 
nului speriat, pedepsi pe micul inventator şi ziarist 
cu o brutalitate grozavă. Pe lângă că îl dădu afară 
din vagon, îl mai bătu atât de crunt încât îi sparse 
timpanul asurzindu-l pentru toată viezta. 

După întâmplarea din tren, Edison fu nevoit să-şi 
caute altă ocupaţie. 

Intr'o zi, în timp ce un tren pornea din staţie, şi 


DIMINEAŢA 


+ o COPIILOR . 


Edison privea trist cum se depărtează, şuerâturile 
unei locomotive, îl'iicură să ridice capul. In faţa lui 
zări un copil jucându-se pe sine. Intr'o clipă Edison 
sări între linii şi scăpă copilaşul de la o moarte 


sigurá. 
Tatăl copilului, un telegrafist din staţie, îl întrebă 
cu ce îl poate răsplăti. Edison, răspunse: — Dân- 


du-mi câteva lecţii de telegrafie. Acesta a fost 
primul pas în ştiinţa pe care avea s'o perfecționeze 
mai târziu cu atâtea şi atâtea descoperiri. 

După ce invâfâ aci telegrafia, Edison trecu din- 
tr'un loc în altul până când în 1869, intră la „Gold- 
Company“ un fel de bursă de unde se transmitea 
zilnic prin telegraf cota aurului la New-York. După 
câteva zile dela intrarea lui Edison ca telegrafist, 
un aparat se defectă, fără ca nimeni, nici chiar me- 
canicul societății să-l poată pune la punct. Atunci 
interveni Edison, care în mai puţin de două ore găsi 
defectul şi repară aparatul. 

Directorul Companiei Jack Lawos, drept recom- 
pensă, îl numi Inspector General în secția technică, 
cu o leafă fabuloasă. 7 

Tânărul inventator, putea acum să-şi desâvârşeascâ 
planurile. In scurtă vreme izbuti să construiască mai 
multe aparate telegrafice perfecționate, pe cari ge- 
neralul George Lefferto i le cumpără cu 50.000 de 
dolari. Apoi a perfecționat invenția lui Graham Bell, 
telefonul. Această invenție odată brevetată, a fost 
cumpărată de către o mare societate din Chicago cu 
120.000 dolari! 

Tot Edison a pus bazele fonografului, izbutind 
să-l facă să reproducă vorbele şi melodiile ce le ros- 
tea el. In 1878 ducându-se la Philadelphia şi vizitând 
pe profesorul John Barter, acesta îi arătă o lampă 
cu arc, prima pe care o văzuse. Dar această lampă 
era foarte dificilă, din pricina luminii prea mari pe 
care o dădea, şi în acelaş timpera prea costisitoare. 

După o muncă titanicâ de mai bine de un an, 
Edison construi prima lampă electrică. El întocmi 
arcul cu un fier incandescent, desăvârşind astfel ma- 
rea sa invenție. 

Doi ani în urmă, se infiinfá „Edison Electric Ilu- 
minating Company“ care instalá uzine electrice în 
toate oraşele mari. 

Acestei invenții fi urmară multe altele, printre 
cari cele mai cunoscute sunt tramway-ul electric şi 
cinematograful. In timpul războiului Edison a dat 
Ministerului de Rázboiu peste 40 de aparate. 

După o muncă rodnică de trei sferturi de veac 


închinată ştiinţei, Edison moare la 18 Octombrie 
1931 în oraşul West-Orange din statul New-Yersei. 
Moartea lui i-a dat răgaz să facă încă o descor erire: 
o plantă care să înlocuiască cauciucul. 


IRIS ERWINT ROZEANU. 


14 


- TARA MEA &- 


Multe veacuri, Tara mea, 
Tu ai fost legatâ'n lanţuri, 
Şi-a curs sânge mult prin şanţuri 


Pentru desrobirea ta. 


Cu avânt dragi-ti flăcăi 


Au plecat să se jertfească, 


Ei pe-al Patriei altar 
Sau jertfit cu bucurie, 
Ca să ni te lase dar 


Scumpă Mare Românie! 


Insă jertfa lor măreaţă 
Noi ştim să o prefuim : 


Pe tine şi-al nostru hege 


y. .. we . . . ` v . . [i 
Şi-au supus duşmanii tăi, Din inimă vă iubim ! 


Voind să ni te mărească. I. Eugeniu. 


MM 


A ......... e O bobo oa.» 


RĂZBUNAREA ZÁNEI LETHE 


(Urmare din pag. 6-a) 


mă căesc încă. Zilele de nenorocire şi mizerie, zi- 
lele de spaimă şi lipsuri, nu-mi pot oare ierta 
crima ? 

Câmpia rămase nepăsătoare. 

— Văd, şopti Hagan, că în zadar am venit până 
aci. Blestemat voi rămânea, nenorocirea va fi tova- 
rágul meu ! Şi lacrimile îl podidiră. 

Dar iată ! In clipa când prima lacrimă atinse pă- 
mântul negru, acesta se acoperi cu iarbă. Şi răzbind 
la lumină se ivi un vlăstar, un pui de stejar, care 
îndată începu să-şi legene frunzele în soare. 


Gör yr >, 
e 7, 


A. 3 
Ana X SE ES 


N 
D Nes SA 


— latá, zise Lethe apârând in faţă-i, Livona tri- 
mite semn că te iartă. lertat vei fi de-acum şi de 


mine, 


Se'intoarse inapoi Hagan şi-şi aflâ tara fericitâ şi 
copilul sănătos. Iar domnita Egle scăpată din robie, 
îl aştepta mai frumoasă ca oricând, în poarta cas- 


telului lor. 
ELVIRA CALAN. 


YU 


—— DESENE e on 


DE 
S ” Na | CITITORI 


-000--089--089- 
-080--000--090--000- 
-000-000-000 


Alaa, Zana, 
IŞ 


_ . - ` 4 4 
4 . Azi SE PLIMBA, HOJNAREŞTE , „ “AVU, 
i BICA y RIP PRIN ORAS SE INVARTESTE “A UN mA 
A“ FA y 
si agi 


A 
MERGE DOMNUL ȘI FUMEAZA DAR pp, 


MB Weg, 
/Ce A 
: A A Os - Ur 


| PLOAIA, U 
SOARELE 


LA USCĂTORIE-0 DUCE 


DE 
Mic MAC 


PRETUL 5 LEI. Imprimeriile Ağeyvörul.. $. A... București 


Je 
© 


Y 
ie îi 


Pic e 


i PUSO, J == = 
Drógdas © Tef 


= 7 

y 7 ESA 
x a y 
74 yt 
"y 


3 


E 

Azi O musca o ZOrI 
G; S'0 prinda 5'0 grob 

= = . 


reo SO rindo D, sh 
7 renQo 
Dar Se clot; ; goru/ 


no P oh orul, 


De = 


mİ 
PE, lamp I 
ucum 50MM, 7 | 


Z uscu// 


— O oO [N  [<——n Q_>_o________  P[[[""<"Sy<s>&sss.  b.ə,.. u . -1,.  "-Dll..l"` 


UN MARE CAMPIONAT 


DRAGII MEI, 

Veţi termina peste câteva zile 
şcoala. Aţi fost vrednici şi desigur 
că ați trecut cu toţii în clasa ur- 
mătoare, cu note mari. Dacă v'ar 
cere părinţii voştri să le spuneţi 
ce cadou ati dori drept răsplată a 
strădaniilor voastre, v'aşi sfătui să 
le cereti un abonament pe un an 
la revista noastră. In felul acesta, 
ne veţi da şi nouă posibilitatea sá 
facem reviste mereu mai frumoase 
şi mai interesante. 

Pentru vacanţă vă recomand să 
citiţi neapărat INSULA FANTO- 
MELOR, romanul de aventuri al 
domnului Radu Turcan. E cartea 
cea mai potrivită pentru un străjer. 
Apoi mai citiți FLOAREA 
INGERULUI, o carte care costă 
numai cinci lei, tălmăcită de mine, 
precum şi ,Isprâvile unui copil 
neastâmpărat“ o carte cu pozne şi 
poveşti duioase pe care le-am scris 
tot pentru voi. Mi-ar părea foarte 
rău să ştiu că din mulțimea celor 
cari îmi scriu la revistă, ar exista 
cineva care să nu fi citit aceste 
cărți. 

Acuma să vă spun ce este cu 
campionatul. Am hotărât să orga- 
nizăm CAMPIONATUL JOCURI- 
LOR DISTRACTIVE PE ANUL 
1939 al cititorilor revistei noastre. 
Vom publica o serie de jocuri, iar 
aceia cari le vor deslega, vor parti- 
cipa la o mare tragere de premii. 
İm DD DM mm mm 


DIMIN 


Campionul deslegátorilor de jocuri 
pe anul 1939 va primi un cadou 
foarte frumos, ca şi ceilalti desle- 
gători. Urmăriţi revista, căci vom 
da în curând regulamentul cam- 
pionatului şi ar fi păcat să pierdeţi 
ocazia gi să nu luați parte gi voi 
la el. 

Să vă mai dau o ultimă veste: 
săptămâna viitoare va apărea al 
800-lea număr al revistei noastre. 
Va fi o revistă minunat colorată şi 
scrisă de George Manoil, Zaharia G. 
Buruiană, Elvira Calan,El. Theodo- 
rescu, Cesarina Lupaşcu, Radu 
Turcan, precum şi de Mâtuşica. 
Aveţi grijă şi cereti din timp 
chioşcarului să vi-l păstreze, ca să 
nu râmâneti fără el. V'aş mai ruga 
să recomandafi revista şi prietenilor 
voştri cari n'o citesc încă. Veţi 
face un gest prietenesc față de 
noi şi faţă de ei. 

SIMONA. — Pe semne să eşti 
încă mică. Scurta ta povestire nu 
este scrisă prea bine. Ai greşeli 
gramaticale, ori noi ținem foarte 
mult, ca o compunere să fie scrisă 
fără greşeli. Mai ai răbdare. 

VLAD I. GHEORGHE. — Măi 
Vlăduț, măi, ce-ţi veni să desenezi 
năzbâtiile zcelea? Mai bine făceai 
o floare, un vas, sau mai stiu eu 
ce asemănător şi până acum apărea 
desenul în revistă. Aga, am pus 
desenele Ja coş. 

VASILE VASILESCU. — Bine, 


nu vom lua in considerare acele 
greşeli. Dar altâ datâ sâ fii atent, 

BOCARNEA ION. — Dragul 
meu, te rog sá ici seama cá nu esti 
singurul cititor al revistei noastre 
care agteaptá ráspuns. Dacá ar fi 
sá ráspundem tuturor deodatá, n'am 
mai avea loc pentru alte lucruri. 
Prin urmare, sá ai rábdare ca tofi 
ceilalți. Compunerile le-am primit 
şi vor fi citite de comisiune. Dar 
desenul acela cu moscheea m'a 
uimit. Văzut-ai vreodată o moschee, 
că ce mi-ai trimis tu nici nu sea- 
mănă nici nu răsare. 

IACOBLEV NICULAIE. — Bine 
ai venit printre nepofeii mei. Am 
primit compunerea pe care am 
citit-o cu cea mai mare atenfie gi 
drept sâ-ti spun mi-a plácut. In 
revistá nu avem İnsâ prea mult loc, 
astfel cá domnul director a fost de 
părere, să te rugăm sá nu te superi 
şi să ne mai trimiți ceva, dar nu 
aşa lung. Desenul nu prea merge 
de loc. 

SOLOVIOV ALEXANDRA. — 
Pe semne că eşti putin supărată. 
lacá vin eu. Mătugica voastră, şi te 
rog să nu fii supărată. Revista noa- 
stră este mică şi numărul colabora- 
torilor e mare. Voi face tot posibilul 
ca povestea ta să apară cât mai 
curând. Te sărut şi aştept o scri- 
soare. MATUŞICA 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Tariful abonamentelor la revista 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE || Editura „Ziarul, S. A. R., Bucureşti 


„DIMINEAȚA COPIILOR" — in ţară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 


In străinătate: l. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia şi Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA : 


BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MİLLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


31 MAI 1939 


No. 799 


SOARELE 


NTELEPTII mari ai lumii s'au străduit 
totdeauna să afle cum de sa ivit 
pământul, soarele şi luna, cine a făcut 
stelele, ploaia, ziua şi noaptea. De aflat 
nu au prea aflat ei multe, căci nu aveau 
de unde. Un lucru este sigur şi anume 

că toți savanții, din orice colț al lumii, au trebuit sá 

recunoască că toate cele care există au fost făcute 
de Dumnezeu. Şi asta este foarte adevărat. 

Când au văzut intelepfii că nu mai au la ce să se 
gândească, de teamă să nu adoarmă deanpicioarelea, 
au început să cerceteze, cum a făcut Dumnezeu 
lumea. Şi fiindcă lucrul acesta nu va fi aflat de 
nimeni niciodată, infelep- 
ţii sunt foarte mulțumiți, 
că vor avea la ce să se 
gândească toată vremea. 

Ba ce să vá mai spun: 
unii dintre- ei socot că 
nu au timp destul pentru 
treaba asta şi atunci, când 
vine Duminica, mănâncă 
cât pentru şapte zile, aşa 
că tot timpul săptămânii 
să nu mai trebue să se 
ridice dela masa de lucru, 
ca să prânzească. 

Să vă spun cu o po- 
veste, pe care mi-a spus-o 
un înțelept din aceştia: 
cică a fost odată o mamă, 
pe care o chema Noaptea 
şi care avea o fată şi 
un băiat pe care-i chema 
Luna şi Soare. Luna era 
bălaie şi grasă şi avea pete pe obraz. Soare era 
frumos şi vioi, dar nu era iubit de mama lui, în 
timp ce rotofeia Lună era răsfăţată şi căpăta toate 
bunátátile. Aşa au mers lucrurile o vreme. 

Intr'un rând, noaptea plictisită de fiul ei se 
hotărî să-l omoare. Ea o chemâ pe Lună şi-i spuse 
care-i este gândul. Dar Luna nu era atât de rea ca 
Noaptea şi-i spuse Soarelui să fugă. 

Băiatul speriat se duse la Stăpânul Lumii şi-i ceru 
un car şi doi cai. Stăpânul Lumii îi dădu un car 
de aur şi doi cai de foc, iar Soare fugi de acasă. 


3 


ŞI LUNA 


Pe unde trecea el, locurile se luminau şi se încălziau' 
bucuria domnia, iar vietâfile îşi înălțau privirile 
către cer. 


Când auzi Noaptea că Soarele a fugit, a dat 
poruncă Lunii să-l urmărească. Luna luă un cal 
slab ca vai de lume, îl înhămă la o căruță şi 
porni pe urmele Soarelui. Dar zadarnic, căci nu-l 
putea ajunge. Luna nu putea călători decât in tim- 
pul nopţii, când Soarele era ascuns. 


Intre timp, duhurile care se aflau în cer, priviau 
la goana Lunii după Soare şi râdeau de se țineau 
de pântece. Noaptea supărată s'a dus la Stăpânul 
Lumii şi s'a plâns, iar 
acesta vrăji duhurile şi 
le făcu statui de aur, 
care lucesc noaptea. Aces- 
tea sunt stelele. 

Stăpânul Lumii, rămas 
singur în cer, se plictisi 
şi se hotărî să se culce. 
Dar credeți voi că a 
putut dormi? 

Când îi era 
trecea ba 


somnul 
mai plăcut, 
Soarele, ba Luna cu că- 
ruțele lor şi făceau un 
sgomot asurzitor. Stă- 
pânul Lumii se sculă 
atunci şi strigă la ei, iar glasul i se auzia pe pă- 
mânt ca tunetul. Iar dacă vedea că strigătele lui 
nu sunt de nici un folos, începea să plângă, iar 
lacrimile lui picau în chip de ploaie sau ninsoare, 
sau chiar de grindină. 

Numai iarna este ceva mai multă linişte. Atunci 
Soarele speriat se depărtează de pământ, zilele sunt 
mai friguroase, iar Stăpânul Lumii. plânge cu 
lacrimi de ninsoare, cari curg uşurel, uşurel, ca nu 
cumva să se spargă. 

RADU TURCAN 


DIMINSALA 


CE 


DIMINEAŢA 
> 


Vá dau un model de 
câmaşe de noapte fárá mâ- 
neci, care poate fi İntre- 
buinfat atât pentru voi, cât 
şi pentru păpuşa voastră. 

După cum arată schema 
noastră cămaşa este tăiată 
dintr'o singură bucată. La 
mijloc are o gaură şi un 
glif pentru ca să puteți 
trece capul uşor. 

In ambele părți ale decol- 
teului faceţi câte cinci cer- 
culete după cum vă arată ilus- 


L U `C R ÁM... 


tratia noastră. Incheiati în părți 
cămaşa după cum arată figura 
dela A la B gi dela A'la P’! 

Nu mai trebue decât să 
coaseți colțurile colorate pe 
care le cumpăraţi cu metru 
şi le coasefi după cum arată 
ilustrafia noastră făcând un 
punct foarte mic la fiecare 
colț. Faceţi o butonieră în 
fiecare parte a şlitului şi că- 
máguta este gata. 

Cu acelaşi tipar puteţi 
face păpuşei voastre şi 
un şortulef. Bineînţeles 
că atunci numai faceți 
cusăturile în părți, ci 
tiviti foile frumos şi le 
legaţi în părți cu'două 
funde făcute din acelaş 
material. 


COPIILOR 


FLORILE CARI TIN MAI MULT... 


Ştiţi desigur cu toate, că timpul 
înfloririi nu durează decât foarte puțin. 
Cum s'a deschis floarea, ea nu mai con- 
tează pentru plantă. Căci planta începe 
imediat după ce a înflorit să se ocupe 
de fruct sau de sămânță, iar floarea se 
usucă şi cade. 

N'o atingeti niciodată, dragele mele, 
floarea menită să dea fructe sau aceia 
dela care aşteptaţi sămânța. Există însă 
multe flori frumoase cum sunt de pildă 
toate categoriile de crini, cari nu mai 
servesc la nimic după înflorirea lor. 
Trebue să facem ca aceasta să dureze 
pe cât se poate de mult. Dacă putem 
realiza miracolul ca seva să meargă la 
floare în loc să formeze sămânța, atunci 
floarea va dura cu mult mai mult decât 
deobiceiu. 

Pentru această minune este destul 
dacă cu ajutorul unor foarfeci subțiri 
tăiați vârful pistilului. Seva nemai având 
nevoe să se ocupe de formatul sămânței 
se va duce numai la floare, care va trăi 
astfel mult mai mult. 


UN 
SEMN DE 
CARTE... 


Din resturi de lână tăiem zece fire 
de lungime egală şi le îndoim la 
jumătate. Acesta este corpul semnului 
nostru de carte. Sus legăm o bucată 
pentru cap şi jos legăm pentru picioare. 
Acelaş lucru îl facem cu alte opt fire 
pe care le trecem prin mijlocul corpului, 
acestea sunt braţe: e păpuşii noastre. Mai 
luaţi câteva resturi de lână de altă culoare 
cu care veţi confectiona rochia pâpuşii 
voastre. Rochia se compune din multe 
fire pe carele legaţi în jurul taliei păpuşii. 
Cine este foarte îndemănatecă poate să 
brodeze şi un obraz simpatic şi părul 
păpuşii. 

După ce ati terminat păpuşa o coasefi 
cu câteva fire de o fundă colorată şi 
semnul de carte este terminat. 


„HALIMAUA" 


UL DE PESTE 


RĂIA de mult, în Damasc, un croitoraş 
cu numele de Selim. Era acest Selim 


cu care ştia să croiască hainele, dar, 
„mai ales, pentru sufletul lui bun. š 

e Cum stătea, într'o zi coco;at pe taraba 
sa şi cosea nasturi la o haină, apăru, înaintea maga- 
zinului, un cerşetor sdrentuit, care începu să se 
tânguiască; 

— Indurá-te, milostive Selim, şi dă-mi o bucăţică 
de pâine, căci de patru zile umblu nemâncat. O. 

Cum era şi firesc, lui Selim i se făcu milă de 
suferința omului îi mi-l pofti numaidecât în prăvălie. 

— Stai, omule, puţin pe scaun şi îți aduc îndată 
ceva de ale mâncării. 

Croitorul se repezi în bucătărie şi se întoarse 
curând, spunând cerşetorului: 

— Tocmai bine picaşi, omule. Iată, peste două 
minute este prânzul gata, aşa că vei sta cu noi la 
masă şi vei mânca mai mult decât o bucată de pâine. 

Cerşetorul îi mulțumi cu lacrimi în ochi, în timp 
ce gura lui părea a rosti o rugă. > 

Nu trecu nici cinci minute şi femeea lui Selim fi 
pofti la masă. 

— Haideţi, oameni buni, 
că peştele numai când 
este cald e bun. 

— Iti place peştele?, 
il întrebă Selim pe cerşe- 
tor, İn timp ce se agezau 
la masă. 

' Ochii cerşetorului strá- 
luciră de bucurie: 

— Nu-i vorbă că mănânce 
peşte din an în paşte, 
dar este mâncarea care'mi 
place cel mai mult, spuse 
el, lingându-şi buzele. 

— Vrasăzică am nime- 
rit-o bine, spuse Selim. 
Atunci: poftă bună şi... 
hai, peel! 

Si au început sá mă- 
nânce cu poftă. Bun mai 
era! Cergetorul îşi lingea 
degetele după fiecare 
oscior. Dar iată, cum 
stăteau ei aga şi înfulecau 
din mâncarea cea bună, 
cerşetorul începu a se 
invinefi la față, începu 
să facă din mâini nişte 
semne disperate şi apoi 
se prăbuşi la pământ. 

Mortul se învinețise iar Selim şi nevastá-sa... în- 
gălbeniseră. 

— Auleu, a murit! Toată lumea va crede că noi 
l-am ucis, începu să se vaite femeia. 

— Legea este atât de aspră dela o vreme! Suntem 
nenorocifi! spuse Selim la rândul său. 

— Ce ne facem, ce ne facem? se tânguia femeia 
într'una. 

Și unul privind mereu la mort, iar altul tot învâr- 
tindu-se prin odae, oftară fără întrerupere zece 
minute. Deodată Selim spuse: 


| ee 


cunoscut în tot Oraşul pentru măestria 


ie. 


İN 
MAH, (A, 
ALIM 


UN 
nu f 
l 


Bali. ii DA OO A += — 


— Am o idee! Sá aşteptăm căderea nopţii. Ba 
mai mult: să aşteptăm să adoarmă tot oraşul. După 
aceia vom lua mortul cu noi, ca şi cum ar fi un 
bolnav, îl vom duce până la uşa doctorului Fadim, 
îl vom sprijini pe uşă, vom trage de clopotul dela 
intrare şi apoi vom fugi. Doctorul va veni să des- 
chidă uşa, mortul se va prâbuşi pe podea iar Fadim 
va crede că el l-a ucis, iar noi, astfel, vom scăpa de 
o grijă, mai ales că el nu va şti cum de a ajuns 
mortul acolo. 

Și cum plănuiseră, aşa făcură. 

— Of, nu mi-e dat să dorm nici-o noapte liniştit, 
mormăi doctorul Fadim, trezindu-se din somn când 
auzi clopotul sunând. Fir'ar sănătoşi toți oamenii, 
ca să mă mai lase şi pe mine să dorm! 

Spunând aceste vorbe, doctorul îşi îmbrăcă grăbit 
halatul, luă o lumânare în mână şi coborî scările, 
mormăind într'una, mai ales că i se stinse de vreo 
două ori lumânarea. Când ajunse jos era peste mă- 
sură de furios şi trase uşa cu putere. 

Se întâmplă tocmai aşa cum prevăzuse Selim. 
Mortul se prăbuşi pe podea, iar Fadim începusă se 
vaite: 

— Auleu, uite ce am 
fácut cu furia mea: am 
ucis un om. Vai de capul 
meu! Ce sá má fac, ce sá 
má fac? 

— Am o idee! işi 
spuse el deodată, şi, în- 
chizând uşa din stradă 
îşi strigă nevasta. 

Când aceasta veni şi 
văzu mortul fu cât p'aci 
să leşine. 

— Na, că de asta te-am 
chemat, să-mi leşini! Hai 
mai bine să luăm mortul 
ăsta, să-l suim pe casă şi 
apoi prin coş să-l aruncăm 
în casa vecinului nostru 
Halem. 

Femeia se supuse şi 
amândoi, cu chiu cu vai, 
suiră mortul pe casă şi, 
frumuşel, îl aruncară în 
casa lui Halem. 

— Acest Halem era 
slujitor la curtea Sulta- 
nului şi misiunea lui era 
să îngrijească de masa 
acestuia, ocupându-se cu 
conducerea bucătăriei şi 
aranjarea felurilor de 


mâncare. 

Din această pricină, vă puteți închipui cât de 
multe bunátáfi îşi aducea Halem acasă, bunătăţi cari 
rămâneau dela masa Sultanului, cari mânca singur 
la o masă pregătită ca pentru zece oameni. 

Halem acesta era însă şi un mare zgârcit. Deaceia, 
în toată casa nu locuia decât el singur, nimeni nu-i 
făcea curățenie, iar şoarecii erau acolo ca la ei acasă. 
Din această pricină, el nici n'avea parte de toate 
bunătățile cari şi le aducea acasă, căci guzganii, cât 


erau ci de guzgani sau tocmai pentrucă erau guz- 


@ 


COPIILOR 


DIMINEATA 


XI +: A 


gani, nu erau atât de 
proşti sâ nu se İnfrupte 
din regeştile bucate. Ha- 
lem, care observa mereu, 
spre disperarea sa, lipsa 
bucatelor, o clipá nu s'a 
gándit cá lipsa aceasta 
sar putea datori şobola- 
nilor, ci, din contră, îşi 
spunea că un hot dibaciu 
ge strecoară mereu în casă 
şi se İnfruptâ din ospăț. 

Deaceia, în seara cu 
pricina,se întâmplă ceea ce 
se întâmplă. 

Cadavrul aruncat de 
doctorul Fadim pe coş, 
alunecă pe horn dar, nu ştiu cum, în loc să cadă 
până jos, rămase agăţat, aproape de gura căminului. 
Aşa că din el nu se vedea decât picioarele cari 
atârnau şi se bălăbăniau deasupra lemnelor stinse. 

In seara aceia, Halem tocmai se întorcea dela 
palat, încărcat, ca de obiceiu, cu pachetele de mân- 
care. Intră în casă, întinse bucatele pe masă, când 
deodată, zări picioarele mortului atârnănd deasupra 
căminului. 

— Aha, iată insfárgit pe acela care-mi tot fură 
bucatele, îşi spuse el în gând. S'a dus cu el; îl 
prind şi-l duc imediat la poliție! 

In vârful picioarelor, ca să nu fie simțit, se apro- 
pie de cămin şi, deodată, se aruncă asupra picioare- 
lor mortului şi trase de ele cu putere, încât -căzu 
cu mort cu tot. Când se ridică şi văzu fața îngălbe- 
nită a ,,hofului“, mai, mai să i se facă rău. 

— M'am dus pe copcá!, îngână el, sufocat de 
emoție. L-am omorît şi acum moartea mă aşteaptă. 
Of, Alah, Alah, ce m'ai făcut atât de iute la mânie! 

Şi a stat şi el de s'a văitat vreo zece minute şi 
apoi şi-a spus şi el, ca toți ceilalți: 

— Am o idee ! 

A luat numaidecăt mortul, a deschis poarta casei, 
S'a uitat în stradă, dacă nu cumva trece cineva, a 
pus mortul în spinare, l-a dus până în colțul străzii 
şi l-a lăsat acolo, sprijinit de un zid, aşa, ca şi cum 
ar fi fost un befiv adormit într'acel loc. 

Mortul stătu acolo aproape până în zori, când 
trecu pe acea stradă un scriilor pe nume Museim, 
cunoscut în tot Damascul pentru poeziile lui, dar 
mai ales pentru obiceiul său ciudat de a se scula 
în zori şi a cutreera străzile, declamând, în gura 
mare, versurile cari le făcea pe loc. 

Tocmai trecea în zorii acelei zile buclucaşe pe 
strada unde Halem aşezase mortul, declamând, ca de 
obiceiu, versurile: 

O, dimineață minunată, 

Ce semeni c'o cafea cu lapte 
Eşti hrana binecuvântată 

Care o sorb când vii în şoapte. 
Eşti o... 

Şi când zise „Eşti o...“, simții că cineva îi puse 
o piedică şi veni de-a berbeleacul, tocmai cu nasul 
în fáráná. 

Când se ridică şi întoarse capul văzu mortul. 
Bineînţeles că-l luă drept un betiv care îi făcuse o 
piedică şi, înfuriat peste măsură, Se ridică şi-i trase 
un picior în cap. Mortul şe întinse dealungul tro- 
tuarului. 

— L-am omorit!, înghiți Museim în sec. Auleu, 
auleu! 

Și se văită şi el zece minute, şi după zece minute 
vroi să spună şi dânsul: „Am o ideie!, dar nu fi 
merse, căci, în clipa aceia apărură doi poliţişti cari 
îl inhâfarâ şi-l duserâ în fața judecáfii,cu mort cu 
tot. 

Legea era aspră şi Museim fu condamnat Ja spân- 
zurátoare. 


DIMINEAȚA 


Când era vreo spânzu- 
rătoare — şi nu este vorbă 
că era destul de des—se 
aduna lumea în mijlocul 
piefii — unde era locul 
de ispăşire — de ziceai că 
joacă ursul. 

Aşa se întâmplă şi în 
ziua aceia când fu data 
spânzurătorii lui Museim. 

Cu fața galbenă ca o 
lămâie, cu picioarele tre- 
murânde şi cu privirea 
holbată, bietul Museim 
lăsă să i se pue ştreangul 
în jurul gâtului. Călăul, 
un om voinic de vreo 
sută de kilograme, tocmai se pregătia să tragă de 
frânghie, când deodată se auzi o voce: 

— Oprifi-vá! Nu este el ucigaşul, ci eu. Eu, Ha- 
lem, l-am ucis. 

Şi veni Halem să-i ia locul la funie, în timp ce 
Museim, de emoția salvării, leşinâ pe loc. 

Se pregăti călăul să tragă funia pentru gâtul cel 
nou, când se auzi deodată: 

— Opriţi-vă! Nu este el ucigaşul, ci eu. Eu, doc- 
torul Fadim, l-am ucis. 

Și trecu acum Fadim să-şi vâre gâtul în inelul 
funiei. Iar când călăul, înfuriat că încă nu poate 
vedea o limbă de condamnat scoasă, vru de data 
aceasta să tragă şi cu mai multă putere, se auzi o 
altă voce: 

— Oprifi-vâ! Nu este el ucigaşul, ci eul Eu, cro- 
itorul Selim, l-am ucis! Dar nu sunt vinovat, v'o jur! 

Si povesti İntreaga intámplare. Judecátorul, care 
venise să ia parte la execuţie, hotărî numaidecát să 
fie adunaţi toți cei cari îşi băgaseră capul pe ştreang 
şi, împreună cu mort cu tot, să fie aduşi în fața 
Sultanului, căci el personal înebunise de atâtea 
schimbări. 

Aşezat mortul pe o targá şi, însoțiți de tot popo- 
rul, plecară la curtea Sultanului. 

Sultanul îi ascultă pe toţi şi, numai decât îşi dădu 
seama că bietul Selim nu este vinovat. 

— Dar dacă totuşi, de teama pedepsei, mă minți, 
croitorule, ce să-ți fac?, spuse Sultanul. 

In clipa aceia, doctorul Fadim se apropie uşor de 
mort şi-l privi cu atențiune. Deodată fața i se lu- 
mină şi-i trase mortului două palme zdravene. 

Ce să vezi? Faţa mortului prinse a se roşi, încet- 
încet vinefeala dispăru şi cerşetorul se ridică tuşind 
de câteva ori şi scuipând afară un os de peşte. 

— Asta a fost cauza, strigă Fadim. Inghifise un 
os de peşte şi se sufocase numai! ` 

Bucuria tuturor fu mare. Şi a acelora cari scâparâ 
cu vieafá şi a acelora cari gtiurá că ar fi putut pe- 
depsi un nevinovat. 

In mijlocul bucuriei generale, cergetorul — fostul 
mort — se ridică În picioare, privi în jurul său, ca 
şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat cu el, şi dând cu 
ochii de Selim, îi spuse pe un ton rugător: 

— Nu mai ai puțin peşte, că tare bun a mai fost! 


GEORGE MANOIL 


6 


Am un aparat fotografic mic, mic de tot, care poate fotografia chiar şi cele mai mici animale, Zilele trecute 
am stat la pândă, să văd ce face broscufa Oac-Oac, atunci când e singură. In poza nr. 1, a văzut sus pe 
scărița ei o muscă. Se încălzia sármana la soare. Oac-Oac a început sá se cafere încet, ca s'o prindă, aga 
cum se vede İn figura nr. 2. Trebue sá recünoaştem cá este o broascá acrobatá. In figura nr. 3 a ajuns 
aproape şi se pregăteşte de salt. Musca nici nu bagă de seamă. In figura nr. 4 Oac-Oac a rămas singură. 
Musca n'a fugit, ci a fost înghițită. Oac-Oac e mulțumit. Par'că surâde. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Ce reprezintă oare desenul nostru? Unifi punctele in 
ordinea lor numerică, adică dela 1 la 2, dela 2 la 3, dela 
3 la 4 gi aşa mai departe şi atunci veți afla. Trebue 
numai puţină îndemânare. 


CAINE SAU LUP? 


ORIZONTAL; 1. Ce este acest animal? 4. Blânde ani- 
male ce sunt des prădate de acest animal; 6. Armă veche 
de vânat; 8. Seamănă, dar nu rásare!; ci apără oitele: 10. 
Crustacei; 12. Lup de mare; 14. Bastisment; 17. Când 
pleci iarna prin pădure trebue să fii bine.....; 22. Drug 
de fier; 24. In 
loc de cânepă; 
25. Preocupári 
efectuate ; 27. 
Livadă; 28. Lu- 
pul e foarte 
„ăctiv'“' iarna; 
29. Pronume de 
sosire; 30. 
Bogâtaşi; 31. 
Pronumele lui 
Pitpalac; 32. 
Dragoste ade- 
vărată; 34. A 
amefi în bătaie; 
36. Lupul îşi 
schimbă părul, 
dar..... ba ; 38. 
Primul aviator; 
40. Negru. 

VERTICAL: 
2. Prada Lupu- 
pului ca şi a 
vânătorului; 3. 


Y 


E 
EEE 
E: 


ET] 
2) 


m 
e 


EEES | LE 


vw 
€ 


DIMINEAŢA 


Teapâ; 4; Dialect francez; 5. Tinel; 7. Cei mai 


cruzi Lupi de mare; 9. Alifie; 11. Botezătorul 
Domnului; 13. Obiceiu; 15. Proptele de viţă; 16. 
Salt mai mare; 18. Notă muzicală; 19. După ce 
l-ai rănit „de moarte“ poţi sá te apropii de lup; 
20. Bold mai mare sau undrea; 21. Furtun de metal 
lemn, etc.; 23. Când e lumină; 24. Când vezi un 
Lup, că se face cât un „purice“ de frică; 26. Când 
intră Lupii 'n sat se produce zarvă mare; 29. Ac- 
tiunea de a vâna; 33. Oră neterminată; 35. Negoţie 
37. Poate fu omul şi lupul; 39. Cu puşcă; 41 Bun 
trăgător cu puşca. 


MELC, MELC, CODOBELC 


ORIZONTAL: 1) Melc, Melc, Codobelc scoate 
coarne boiereşti şi te du la Dunăre şi bea..... tur- 
bure. 4) Raze. 5) Personagiu Biblic. 7) Zeu Grec. 
9)..... Codobelc. 11) Măsură Chinezească. 13) Rege 
al Ungariei (1041-1044). 14) Provincie în Japonia. 
15) Crustaceu. 16) Geu de moluşte din care face 
parte melcul. 26) Melc, Melc....... 34) Pronume 
reflexiv. 35) Din cele Gasteropode face parte şi 
melcul. 36) Coarnele melcului. 37) Incaeator. 


sii 
14 


VERTICAL: 2) Rege al Troiei. 3) Insule in 
Oceanul Pacific. 6) Zeu suprem al Babilonienilor. 
8) Insigná Studenfeascâ. 10) Melc. 12) Na. 13) 
Rege al Iudeei (sec. X in Cr.) 14) Alifie. 17) 
Monedá romanâ. 18) Gol. 19) Localitate balneará 
celebrá in Prusia. 20) Multime de a'bine. 21) 
Dans spaniol. 22) Usturoi sălbatic. 23) Sinecură.- 
24) Dete. 25) Bis E. 27) Hof. 28) Pronume re- 
flexiv. 29) Oficiul Naţional. 30) Nu. 31) La jocul 
de table. 32) Simbolul chimic al luteiciului. 33) 
Cele. 

NICULESCU ALEXANDRU 


Târgovişte 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele -.......... U. 


Luna Maiu 


Seria V 


ği