Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages151-200

să stea de pază, ca să nu lase focul să se stingă. Vedeţi, 
prin urmare, îşi încheie Moș Barbu vorba, că nu va fi aşa 
de greu să petrecem noaptea, mai cu seamă că cerul este 
așa de senin şi căldura așa de plăcută”. 

. Insă Marioara, scoțând un suspin de mâhnire și si- 
lindu-se să oprească lăcrămile. care se porniseră să-i 
curgă, zise amărâtă: „Dacă ar fi fost cu noi și iubitul 
nostru Costea, treaba ar fi fost mai uşoară ne-ar fi mers 
mult mai bine. Costea este doar așa de priceput și în- 
demânatic!”. 

— Ai dreptate, copila mea, răspunse Moş Barbu, of- 
tând îndurerat. Iubitul şi sărmanul nostru Costea ne-ar 
fi fost de un ajutor nepreţuit. Să ne rugăm însă lui Dum- 
nezeu pentru dânsul și să sperăm că nu este îndepărta- 
tă ziua, când îl vom avea din nou în mijlocul nostru. 
Dar în așteptarea acelei zile fericite, nu trebue şi nici 
nu е bine să ne pierdem curajul şi să ne lăsăm în pra- 
da disperării. Să avem credinţa că Tatăl ceresc, care ve- 
ghiază asupra noastră, ne va da puterea şi mijloacele tre- 
buincioase ca, puţin câte puţin, să putem eşi din starea 
de lipsuri şi de sărăcie în care ne găsim acum. 


„Insă, vorbi mai departe Moş Barbu, după се stăiu . 


puțin să se gândească, putem chiar pentru noaptea aceasta 
să ne facem un adăpost.” 

Apoi, adresându-se fiului său Vlad, îi zise: „Vlad, 
ştiu că tu te poţi cățăra foarte uşor în arbori. la secu- 
геа aceasta. suie-te în teiul acesta şi taie mai multe crăci 
şi ramuri. Cu aceste crăci şi ramuri vom face, până 
ce se înoptează deabinelea, o colibă, în care se putem în- 
căpea tuspatru. Vom aşterne pe jos muşchiu și iarbă ре 
care ne vom culca — şi cred că ne vom simţi bine. Voi, 
Marioară și Anişoară, nu mai staţi, ci strângeţi mușchiu, 
ierburi uscate și frunze. Strângeţi şi puneţi-le la locul 
acesta. Ре când voi veţi face “aceasta, eu am să зар gă- 
uri în pământ, în care să băgăm crăcile ce va tăia Vlad 
cu securea. Vom face repede de tot palatul nostru pentru 
o noapte, apoi vom sta la masă. Muncind puţin, ni se 
va deschide mai bine pofta, iar cât despre ale mân- 
cării, deocamdată, nu ducem lipsă. Avem merindele 
cumpărate de noi şi avem bunătăţile ce ne-a dat bunul 
şi drăguţul marinar. De asemenea, n'o să ne plângem 
vreodată că vom suferi de sete. Vedeţi ce limpede e apa 
fluviului, care udă proprietatea noastră. De aceea, să nu 
mai zăbovim, ci să ne putem cu toţi la muncă”. 

De lungul drum ce făcuseră până acolo şi de multe 
necazuri ce înduraseră, bieții oameni se simțeau obosiţi. 
Totuşi, făcându-şi curaj, sau apucat fiecare de treaba 
ce avea de făcut. 

Аза, cu o sprintenie de maimuţă, Vlad se sui în te- 
iul cel mai mare şi mai înalt ce se găsea prin aproprie- 
ге. La vederea lui, o veveriță dând un țipăt ascuţit, sări 
în alt teiu, de acolo în altul şi așa mai departe, până се 
pieri іп deşişul pădurii. 


Vlad râse de spaima veveriței şi începu să tae сгӣсі · 


şi ramuri. Marioara şi Апіѕоага strânseră în câteva mi- 
nute o grămadă mare de muşchiu, de ierburi uscate şi 
de frunze. 

La rândul său, Moş Barbu, după ce măsură cu pașii 
săi întinderea ce trebuia să aibă coliba şi după ce se 
gândi puţin, ca să vadă cum şi unde e mai bine să se 
aşeze, se porni să sape şi să facă găuri lângă un teiu 
umbros. 

In mai puţin de o oră, coliba, al cărei acoperiș era 
din ramuri şi frunze, a fost gata făcută, spre marea mul- 
țumire a ziditorilor ei. lar când se lăsă, în sfârșit, поар- 
tea, se grăbiră cu toţii să aprindă un foc mai mare, ca 
să îndepărteze fiarele sălbatice. In jurul acestui foc se 
aşezară tuspatru şi la lumina lui luară masa de seara. 

Insă, adevărul este că, în loc de. patru, erau cinci, 
care stăteau în jurul focului din apropierea colibei. A- 
cest al cincilea e cineva, despre care am uitat să vor- 
besc până acum. Nu era om, ci un câine, câinele Ursei, un 
adevărat dulău ciobănesc. Р 

Ursei era un câine сат bătrân, ре care familia lui 
Moș Barbu ЇЇ avea de mai mulţi ani. Când Moş Barbu 
hotărîse plecarea în Brazilia, se gândi să dea ре Ursei 
vreunui vecin din comuna sa din Ardeal. Şi în adevăr, 


5 


îl și dete în ajunul plecării. Noul stăpân îl legă cu un 
lanţ mai gros, ca să nu fugă. şi să se întoarcă la Moş 
Barbu. In noaptea aceea, Ursei plânse și urlă. fără să 
tacă o singură clipă. La fel făcu și toată ziua următoare. 

Degeaba îl luă omul cu binele și degeaba îi dădea să 
mănânce carne şi oase. Ursei nici nu-şi arunca privirile 
la mâncare, ci plângea și urla înainte. Atunci omul, plic- 
tisit și supărat, îl deslegă și îi dădu drumul. Văzându-se 
liber, Ursei fugi glonț drept la casa lui Moș.Barbu, dar 
acolo nu găsi pe nimeni, deoarece Moş Barbu şi familia 
plecaseră cu o zi mai înainte. 

Ursei nu se lăsă, ci cu mirosul fin şi neîntrecut ce-l 
au câinii, porni după urmele stăpânilor săi. In după a- 
miaza celei de a treia zi dela plecare, ре când Moş Bar- 
bu şi copiii săi mergeau pe drumul mare, îndreptându-se 
spre Hamburg, Moş Barbu se simţi deodată atacat pe 
la spate. Speriat o clipă, întoarse capul, ca'să vadă cine 
îl atacă în felul acesta. Când... ce să vadă? Era Ursei, 
slăbit de mâhnire și de zilele în care stătuse flămând, 
dar nebun de bucuria că şi-a găsit din nou pe iubiții săi 
stăpâni. 

„De unde ai răsărit, măi Ursei? Cum ai putut să ne 
găseşti? Cum ai știut drumul pe care am plecat?” 

Așa îl întrebau, mângâindu-l fiecare, fiindcă ţineau cu 
toţii la el. 

S'au oprit din drum, mai întâiu, ca să-i dea ceva să 
mânânce. lar Ursei, care la omul căruia îl dăduse Moş 
Barbu nu vroia să se atingă nici de carne, nici de oase, 
mâncă și înghiţi си cea mai mare poftă o bucată de pâi- 
ne neagră şi uscată. 

Insă acum se puse întrebarea: ce era de făcut cu el? 
De lăsat, nu mai era chip să-l lase, mai ales că Ursei 
nu s'ar fi lăsat de dânșii. „Ce аг fi să-l luăm cu noi în 
Brazilia ? întrebă Moş Barbu pe copiii săi. 

— Da, tată, să-l luăm, fiindcă Ursei, care ne iubeşte 
așa de mult pe noi, ne poate fi şi acolo de folos”. Аза 
răspunseră cu toţii întru'un glas. 

$1 iată cum Ursei, un dulău ciobănesc din munții 
Ardealului, şedea în noaptea aceia lângă focul ce ardea 
întrun ținut îndepărtat și pustiu din {ага Braziliei. Şe- 
dea credinciosul Ursei ca o santinelă curagioasă, păzin- 
du-şi pe stăpânii săi şi fiind în orice moment gata să-şi 
dea viaţa pentru dânșii. 

„Acum, copii, zise Moș Barbu, după ce isprăviră cu 
masa, este vremea de culcare. Să ne facem mai întâiu 
rugăciunea și după aceea, voi vă culcaţi, iar eu cu prie- 
tenul Ursei vom sta de pază. După două ore, te voi tre- 
zi pe tine Vlad, ca să stai de pază, iar eu mă voi culca. După 
cele două ore ale tale, vei trezi pe Marioara, care, după ce 


„va sta două ore, de pază, va trezi pe Anișoara. Aşa, fiecare 


din noi vom dormi și vom păzi rând pe rând”. 

Vlad, Marioara şi Anişoara se culcară în colibă și 
fiind tare obosiţi, adormiră numai decât, pe când Moș 
Barbu, având lângă dânsul o pușcă şi pe credinciosul 
Ursei, stătu să păzească, 

Trecură două ore, ba trecură trei ore, de când se cul- 
caseră cei din colibă și de când Moş Barbu se pusese să 
stea de pază. 

Insă bunul și mult răbdătorul Moş Barbu nici nu se 
gândea să-i trezească și să meargă să mai adoarmă şi el 
Din potrivă, își îndrepta din când în când privirile spre 
colibă şi simţea o adevărată mulţumire că dorm şi se. 
odihnesc iubiți săi copii, singura sa mângâiere şi speran- 
{а în nenorocirile ce se abătuseră asupra lui. 

In gândul său curat, Moș Barbu se ruga lui Dumne- 
zeu, zicându-i: „Părinte ceresc, dă copiilor mei odihna 
trebuincioasă, pentru ca mâine dimineaţă să se scoale cu 
-puteri noui 9? să -Te binecuvânteze! Табрде aripa Та 
ocrotitoare şi asupra sărmanului meu copil Costea, care 
e departe de aici și, din dragoste pentru nui, îndură chi- 
nurile cele mai -cumplite” 


Zorile zilei următoare se iviră, găsind pe Ж Barbu 
așezat lângă focul din apropierea colibei. 


(Va urma) 
Iri numărul viitor: CUM TRĂIA COSTEA IN ROBIE 


mu 


Mi se scrie dela Нар!е5ї 


Poșta mi-a adus aseară două scrisori dela Hăpleşti. 
După scrisul depe plic, am înţeles numai decât dela cine 
sunt. Insă, mai înainte de a le deschide şi de а citi cuprin- 
sul, am simţit o bucurie : bucuria de a primi scrisori dela 
Hăplești. 

Vedeţi unde am ajuns eu care, câtă vreme a stat la 
mine coana .Егоѕа, mă credeam nenorocit şi îmi închi- 
puiam că n'am să pot fi din nou vesel și mulţumit decât 
atunci când am să mă scap de dânsa. Acum ea a plecat, 
iar eu încep să-i duc dorul şi să fiu doritor să aflu tot 
ce se petrece la Hăpleşti. 

„Moș Nae, ma întrebat aseară drăguţa cititoare Silvia, 
nu-i aşa că te-ai bucura, dacă ar veni din nou coana 
Frosa?” 

Mi-a pus această întrebare, fiindcă m'a văzut că sunt 
trist şi că stau dus pe gânduri. Nu cred că mi-ar face 
plăcere o nouă vizită şi o nouă ședere mai lungă a coa- 
nei Frosa. Spun însă adevărul, adică spun ceeace simt în 
aceste zile, că dacă ar veni аза pe neașteptate, n'aș goni-o 
şi nici nu m'aș supăra, cum îmi închhipuiam că am să mă 
supăr. 

Totuşi, nici gând să-i scriu şi să o poftesc, pentrucă 
dacă fac aşa ceva, sunt sigur că ea se va grăbi să vie 
şi că nu va mai pleca niciodată. Insă nici aşa nu-mi vi- 
ae la socoteală. Nu-mi place са ea să vie și să stea la 
mine toată viaţa traiului ei. De aceea, deocamdată, scriu 
numai pentru mine însumi că încep să-i duc coanei Fro- 
sa dorul. Ei nu-i scriu nimic și nu-i scriu nici un cuvinţel, 
mai ales că sper să mă vindec de dorul acesta și să 
ajung să mă simt din nou liniştit și mulțumit că îmi tră- 
ese viaţa singur, așa cum mi-am trăit-o atâţia şi atâția 
ani de zile. 

Pentru moment să deschidem cele două scrisori tri- 
mise dela Hăpleşti şi să vedem се ni se scrie de acolo. 
Am desehis la întâmplare una din ele și am văzut — așa 
cum, de altfel, bănuisem după scrisul de pe plic — că 
este dela Haplea. lată ce-mi scrie prietenul Haplea. 


„Moș Nae, Moş Nae, mi-ai făcut-o! Ai sucit şi ai în- 
уйг lucrurile în așa fel, că mi-ai trimis-o plocon pe 
capul meu pe Frosa, care sa întors mai proastă şi mai 
tâmpită de cum era când plecase dela Hăpleşti. S'a pros- 
tit mai mult și a ajuns să бе о 1епеѕе fără pereche. 
Stă îngâmfată са un curcan și nu pune mâna pe nimic 
ca să facă şi ea prin casă o treabă cât de mică. Cu mine 
nu vorbeşte aproape deloc, dar aceasta nu mă supără, ci 
dimpotrivă. Nam пісі о poftă să-i aud guriţa. 

„Insă se face şi mă face și pe mine de râs şi de ru- 
şine аза cum vorbește cu lumea din sat și mai ales așa 
cum se poartă. Se laudă și trăncănește mereu că еа la 
Bucureşti a fost cea mai aligantă, cea mai  potilicoasă, 
cea mai faină cucoană şi că „subţirică şi delicată”, cum 
îşi închipue proasta de ea că este, toate cucoanele cră- 
pau de necaz, când o vedeau că trece ре stradă, şi că 
toți bărbaţii se opriau să o privească şi se sileau care 
de care să o cunoască şi să stea de vorbă cu dânsa. Zău, 
Moş Nae. că е o proastă şi tâmpită. 

„Ba se mai laudă — nu-i aşa că minte ca o neruși- 
nată? — că a cântat la dario, de au auzit-o toți oamenii 
din țară şi din toate țările depe pământ, că Bucureştenii 
au rămas tâmpiţi, când au văzut ce glas de înger are şi 
că, dacă- ar mai fi stat la Bucureşti, ajungea artistă la 
Operă. 

„Apoi, tot îi dă cu tapinajul în Cişmigiu, cu tango- 
gouri, mangouri, cu toate că Prostilă mi-a spus că sa fă- 
cut de râs, când a căzut jos şi te-a trântit și pe tine. 

„Dar să-ţi povestesc ce a făcut ieri şi să-mi zici apoi 
că n'am dreptate, când spun că este o proastă și o tâm- 
pită. Sa sculat de dimineaţă şi după ce a luat „gustărica”, 
vreau să zic, după ce sa îndopat cu două străchini de 
ciorbă de fasole, cu două bucăţi de pastramă friptă şi 


o strachină mare de varză călită, a început să-şi facă toa- 
leta. A stat cu toaleta ei vreo două ceasuri. 

„Щі mai spun că nesuferitul acela de Blegilă o aştepta 
afară în stradă. Nu îndrăznea să intre în casă, fiindcă ştia 
ce-l aşteaptă: îl desnodam în bătae şi-i înmuiam toate oa- 
sele. În sfârșit, după ce au trecut două ceasuri, iată că și 
tâmpita mea de Frosa, care, de când sa întors, nu vrea să 
i se spună într'altfel decât Madame Eufrosine de Hăpleşti, 
era gata să iasă și să se plimbe prin comună braț la braț 
cu Blegilă. 

„Când am văzut-o cum este gătită, m'am luat de păr. 
Аза sperietoare de ciori nu văzusem până atunci. Pe obraz, 
pe buze şi pe ochi era vopsită şi unsă, de nu mai știai ce 
dihanie este. Sprâncenele, de asemenea, аза de unse și vop- 
site în negru, de îi treceau de urechi. lar pe cap... Doamne. 
Doamne! să ştii, Moş Nae, că o trmit la balamuc. Pe cap 
avea o pălărie..., dar ce pălărie? Cât о tipsie din cele mari 
şi încărcată cu vreo zece chilograme de tot felul de zarza- 
vaturi. Işi mai trecuse la braţ o poşetă cât un cufăr de ma- 
re, ţinea într'o mână evantaliul, iar în' mâna cealaltă um- 
brela ei cu cap de gâscă. 

— Fă, muiere, i-am zis eu, 
copiii. 

— Eşti un mojic şi mai пісі o ecudaţie!” îmi trânti ea 
în nas și о sbughi pe ușă afară, plecând la braţ cu nesufe- 
ritul acela de Blegilă. 

„După vre-un sfert de oră, am eşit şi eu să mai văd ce 
este prin comună. Insă, când să mă apropiu de cârciuma 
lui Stroe Pocitu, aud strigăte, gălăgie, lătrat de câini. Ştii 
ce se întâmplase ? Toţi copiii se luaseră după Frosa, oa- 
menii mari dedeau cu huideo! iar câinii din sat lătrau și 
alergau după ea, vrând să o sfâșie. Să-i fie de bine, că аза 
i se cădea ! 

„Sa întors acasă, sa trântit în pat şi a plâns şi a ocărit 
până noaptea târziu. Acum, când îţi scriu această scri- 
soare, ea tot bombăne prin casă şi merge de colo până colo. 

„Iubite Moş Nae, scapă-mă de ea! la-o din nou la Bu- 
cureşti, ori scrie-mi să viu eu şi să trăim împreună departe 
de dânsa. Aştept răspunsul tău și te îmbrăţișez. Al tău pri- 
eten până la moarte, Haplea”. 


lată acum și scrisoarea ce mi-a trimis coana Frosa: 

„Dragă Moş Nae, wai fost geanti! şi potilicos, când 
mai lăsat să plec şi să viu aici, la Hăplești, unde toți este 
proști și rău ecudați. Ei nu ştiu ce va să zică о cucoană cifi- 
lizată şi aligantă, așa cum sunt eu. 

„Când le-am spus că pe mine mă cheamă Madame Eu- 
frosine de Hăpleşti, au газ cu toţii, ca niște proşti şi tâm- 
рїї ce este. Când am eşit pe stradă braț la braţ cu drăgu- 
{ші де Blegilă și având ре cap pălăria mea cea mare — știi, 
pălăria care nu-ţi plăcea пісі ție — sau porni! să alerge 
după mine, să urle ca sălbatici şi să asmută câinii. 

„Мат întors acasă cu осһіѕогіі plini de lacrimi, am 
plâns o zi şi o noapte şi plâng şi acum când îţi scriu această 
scrisorică. Dragă Moş Nae, pentru mine, care am cântat 
la dario, аза că se cheamă că am ajuns artistă, şi care am 
învățat să tapinez şi să dansez tango, nu mai e de trăit la 
Hăpleşti şi cu proştii de aicea. 

‚Ма jur şi zic zău, că dacă nu era drăguțul de Blegilă, 
m'aș fi stat aci nici două zile. Luam „Rapidul” şi veneam 
din nou la București. 

„Nu-ţi scriu multe despre Haplea. Ці spun numai că 
l-am găsit mai prost şi mai mojic de cum era, când 1 vă- 
zusem pentru cea din urmă oară. Şi mai află, Moş Nae, că 
am început să slăbesc şi să mă prăpădese. Sunt sigură că 
în câteva zile am să ajung să fiu ca un ţâr. Şi mă ştii cât 
eram de subțirică şi delicată, că ajunsesem să nu cântă- 
resc decât 93 de chilograme. De aceea, scrie-mi să mă în- 
tore mai repede, dar dă-mi voe să viu însoţită de Blegilă. 

„Pa, Moş Nae! А ta nenorocită, Madame Eufrosine 


de Hăplești”. 
MOŞ NAE 


nu eşi așa, că se sperie 


(oma 


е 


= i i Pr E СЕ" А Pine “оү 


AND mămica lui Titel intră în cameră, ca să-i 
dea cafeaua cu lapte, micul Titel dormea încă. 
Totuşi, era târziu şi Titel p'avea obiceiul să 
doarmă până la ora aceea. Acum însă, dormea, 
dormea dus! 

Mămică-sa trebui 
pentru ca Titel să deschidă ochii. „Drăguţule leneş, îi zise 
ea, nu te-ai trezit încă? : 

— Mămico, răspunse Titel, sunt aşa de obosit! 

— Obosit, pentrucă ai dormit prea mult? 

— Nu pentrucă am dormit, ci pentrucă m'am jucat 
prea mult astă noapte. 

— Şi cu cine te-ai jucat? îl întrebă mămica-sa mirată. 

— Си їпсегаѕіі din cer. Ascultă, mămico, să-ți pove- 
stesc”. Şi Titel începu să povestească în felul ce urmează: 

„Dormeam bine, când iată că o rază de lună, strecu- 
rându-se pe fereastră, veni să-mi gâdile vârful nasului. 
M'am întors pe partea cealaltă, nevoind să mă trezesc, însă 
raza de lună veni după mine şi mă gâdilă încă, așa că am 
fost nevoit să deschid ochii. Şi era аза de frumos ceeace 
- am văzut! Aşa de frumos! 

„Ascultă, mămico! Era noapte, dar se luminase aşa de 
bine, că se vedea, par'că ar fi fost ziua. Pe cer era o lună 
mare, mare. Era luna, care îmi trimitea o rază de aur toc- 
mai în vârful nasului. Pe raza aceasta de aur erau mulți, 
foarte mulți îngerași, îmbrăcaţi în rochiţe albe şi cu ari- 
pioare de aur. Toţi îngerașii aceștia porneau dela lună că- 
lări ре raza de aur şi... furrt! se lăsau în jos, venind până 
la mine. 

„Mai întâiu, m'am speriat tare mult, mămico. Imi era 
teamă că o să-mi strivească nasul. Ei însă, îndată ce ve- 
neau în pătuc la mine, dedeau din aripi şi... firrrt! sburau 
din nou, râzând de spaima mea. Sburau până la lună, apoi 
se așezau călări pe raza de aur şi se lăsau în jos, venind ia- 
răși până la mine» Şi mereu, mereu făceau așa. Imi trecuse 
şi mie frica. Incepuse să-mi placă să-i văd cum vin în jos şi 
cum sboară ca niște păsări de aur. Insă doream să mă joc 
şi еп, аза cum se jucau şi еі. 

„Atunci, un îngeraș frumos, cel mai frumos dintre toți 
Îngeraşii, se apropie de mine şi mă întrebă : „Drăguţule co- 
plaș, vrei să te joci cu noi? 

— Vreau, vreau mult, frumosule îngeraș, i-am răspuns 
eu, însă eu n'am aripi, ca să mă pot sui până la lună. 

— Aripi?! Așteaptă puţintel, merg să-ți găsesc o pe- 
reche.” 

„Abia am avut timpul să clipesc odată din ochi, că în- 
gerașul mi-a şi adus o frumoasă pereche de aripi şi mi 
le-a lipit în spate. Apoi, m'a luat de mână şi am sburat 
cu el până la lună. Când am ajuns acolo, m'am aşezat că- 
lare pe raza de aur şi m'am lăsat în jos până la pătucul 
meu. Și mă amuzam, mămico, mă amuzam așa de mult! 
Niciodată nu m'am amuzat atâta. Mă pregăteam să plec 
pentru a treizecea oară, când am auzit o voce groasă, care 
striga răstită: „Cine a luat o pereche de aripi din maga- 
zie? Cine? Cine? Dacă nu-mi spuneţi, vă pedepsesc pe to- 

„ţi, pe toţi!” 

M'am uitat să văd cine vorbeşte în felul acesta și am 
văzut că este Sfântul Petru, pe care l-am recunoscut du- 
pă barba sa albă şi după legătura cu cheile raiului. Sfân- 
tul Petru arăta tare supărat. Atunci un înger îi zise: „Le-a 
luat micul heruvim Frițail. 

— Friţail, strigă atunci sfântul Petru, vino numai de- 
cât încoace!” 

„Speriat şi ţinând ochii plecaţi în jos, îngerașul, care 
îmi împrumutase aripile, 'se apropie. Sfântul Petru îl a- 
pucă ușor de o ureche și-i zise supărat: „Dece ai luat de 


să-l apuce de braţ şi să-l zgudue,: 


САКЕ SA JUCAT 
CU 


ÎNGERII 


la magazie o pereche de aripi? Ce-ai făcut cu ele? Cui 
le-ai dat? 

— Le-am împrumutat unui copil, răspunse Friţail. 

— Unui copil?! Aripi de ale îngerilor din сег să le dai 
unui copil de pe pământ?! Şi, de sigur, copilul acesta tre- 
bue să fie un ștrengar, o haimana”. 

„Atunci eu n'am mai putut răbda, ci m'am apropiat 
de sfânt şi i-am zis: „Sfinte Petre, nu sunt nici ștrengar. 
nici haimana. Sunt un băețaş cuminte şi fac tot ce-mi spu- 
пе mămica”. 

„Dar Sfântul Petru îmi răspunse supărat: „Ти să taci 
din gură, fiindcă nu vorbesc cu tine!” 

„Se întoarse apoi spre îngeraș şi îi zise: „Friţaile, fi- 
indcă ai luat fără voe aripi dela magazie și fiindcă le-ai 
împrumutat unui copil de pe pământ, ai să-ţi primeşti pe- 
deapsa. Mai întâi, stai în genunchi pe acest nour trandafi- 
riu. Ai să şezi 57 de minute şi 37 de secunde, cu ceasorni- 
cul în mână, apoi astăzi mai să capeţi пісі o prăjitură şi 
nici o bonboană. Ai auzit? Repede pe genunchi!” 

„Ingeraşul Friţail a stat în genunchi pe nourul tran- 
dafiriu. Când se uita la Sfântul Petru, se părea că este trist 
şi pocăit. Dar când se uita la mine, râdea cu ochii lui așa 
de frumoși, şi părea că-mi zice: „Nu e chiar așa de grea 
pedeapsa ce mi-a dat!” 

„Insă Sfântul Petru se întoarse spre mine şi îmi zise: 
„Dă-mi îndărăt aripile!” Mi le smulse dintr'odată, mă pu- 
se călare pe raza de lună şi mă împinse aşa de tare, că 
am venit iute ca fulgerul şi am căzut în pătucul meu, un- 
de am şi adormit numai decât. lată, mămico, dece eram 
așa de obosit”. 

Mămică-sa îl îmbrăţişe și-i zise: „Drăguţul meu înge- 
газ, ai visat tot ce mi-ai povestit”. 


In româneşte de MARIA SOREL 


1) „Frusinico, zice Haplea, 2) „Sunt deştept cum nu e altul, 3) „Când venim la podul mare, 


Să te rogi lui Dumnezeu -. Na să vezi ce-am învârtit Văd douăzeci de lei pe jos, 
Că norocul tău fu mare, Cu doi d'ăia, doi Tănase, „Bogdaproste”, îmi zic eu singur, 
Ca bărbatu-ţi să fiu eu. Azi la drum când am pornit. Uite omul norocos. 


4) „Dar amicii, hop cu gura! 5) „Să nu zici doar că mi-e frică. 6) „Dar îmi zic în gându-mi singur: 
Ba că-i asta, ba că-i aia, Unu-i Haplea cel vestit. Stai, le trag o păcăleală. 
Că văzură și ei banii... De-ar fi vorba de bătaie, Să mă ție minte bine, 
Gata сна йлы. І-аў fi stins și prăpădit. Să-i înşel la socoteală. 


7) „Ce vreţi măi, le strig la dânșii, 8) „Ştii ce fac atunci, Frusino? 9) „lar hârtia ce găsit-am 
— „Uite parte vrem şi noi, O, prea greu e de ghicit! Pentru mine o-am ţinut. 
Căci hârtia ce-ai luat-o, Câte zece lei din bani-mi Zi acum că Hăplișoru-ți 
O văzurăm şi noi doi”. La cei doi le-am împărțit. Nuw-i deștept şi priceput”. 


Ж DIPOINEATA 


1) Ese'n curte Leana noastră, 
Vrea cu cercul să se joace. 


Mama-i zice: „Leano dragă, 
Puișorii lasă'n pace!” 


2) Insă Leana nu-i cuminte, 
Drept la pui s'a repezit, 
li alungă, vrea să-i prindă... 
Dar răsplata şi-a primit. 


3) Vine glonţ asupra Leanei 
Mama cloşcă'nfuriată, 
Dă din aripi, ţipă, urlă — 
Leana tare-i speriată. 


4) De un deget a mușcat-o, 
Leana plânge și-l priveşte. 
De purtarea-i fără minte 
Cam târziu se pocăeşte. 


= Un cavaler 
ca in romane 


1) Lili stă şi tot mănâncă 
La covrigi din coșuleţ, 
In galop aleargă” juru-i 
Cavalerul cel semet. 


2) Dar o broască se ivește, 
Тіра Lili: „Ajutor! 

Broasca vine să mă pape, 

Mai de grabă, cam să mor!” 


— 4) Drept răsplată-i dete Lili 
— Un covrig — о, ce gustos! - 
In genuchi îi mulţumeşte 
Cavalerul curagios. 


3) Cavalerul vine'ndată 
Şi cu spada-i ascuţită ^ 
Trage'n broască, o străpunge — 
Broasca-i moartă și strivită. 


MOȘULEȚ 


CEARTA 


ULORILE, întocmai ca şi oamenii, se luară în- 
tro zi la ceartă. Fiecare susţinea іп parte că e 
cea mai însemnată. 
După multă chibzuială însă, ajunseră la pă- 
rerea că totuşi 
cele mai importante. 
Nemulţumite că trebue să-şi împartă biruinţa între ele, 
ultimele trei culori începură să se certe iar, voind fiecare 
să devie „regina culorilor”. 
Galbenul zise: „Cum vă puteţi compara voi cu mine? 
Soarele, care încălzeşte pământul, care coace grânele şi dă 
lumină, are culoarea galbenă. Deci cu sunt cea mai în- 


шш 


semnată”. 


Dar verdele răspunse: „Primăvara, când natura învie, 
ce culoare îmbracă ? Verdele se întinde peste tot. Copacii 
plini de frunze, iarba proaspătă, totul renaşte în culoarea 
mea. Deci, cred că e nimenit să mă faceți pe mine regina 
voastră”. 


Auzind aceste vorbe, roşul se îmbujoră de mânie şi 
zişe: „Oare, aţi uitat că focul încălzește oamenii. făcân- 
du-i să rabde cu ușurință lipsa soarelui? Си ajutorul cui 
gătesc ei mâncărurile? Şi care este culoarea focului? Nu 
mai încape vorbă că eu rămân regina”. 


AMURG 


I 


Stinsă-i ziua călduroasă 
Și treptat, treptat se lasă 
larăşi tainicul amurg 
Din păşune, mici mioare 
Prins-au dealul să coboare 
i-aurii уараі de soare 
upă culmi încet se scurg... 


II 


Printre miile de stele 

— Scumpe salbe de mărgele — 
Luna-şi taie cale'n larg 

Si-un copil cu voe bună 
Pe-apă 'n şanţ porni să pună 
Vaporaşe cu catarg... 


Sprintenă ca şi şopârla 
Clipeşte într'una gârla 
Ce aduce "п dulce vers 

tire dela ѕійпа "п care 

acii-și spun istorioare 
Sau vre-o mică întâmpiare 
Ce-au avut-o pe -unde-au mers. 


LELIA D. RĂDULESCU 
Elevă-Diţeşti 


Sfătuim i wau citit i 
torul roman „RĂFIREA” CELOR" DOUA E- 
pă „ma Moş n ae fiind ho- 
zi i ч i poe unui volum 
vânzare la librării. 


tărit să nu scoată altă 
format mare 
traţii, lei 60. 


galbenul, verdele şi roșul sunt - 


$1 se certară culorile, supărate că nu-și pot găsi un 
judecător. 

Dar iată că un fluturaş дїпдаз se apropie și zise zâm- 
bind: „Dece vă certaţi? Nu vedeţi că nici una din voi nare 
dreptate? Şi iată de ce: Galbenul reprezintă întradevăr 
culoarea minunată a soarelui, dar frunzele veştejite, nau 
tot aceeași culoare? Verdele împodobeşte natura, dar mu- 
cegaiul nu este tot verde ? Roșul cel mândru reprezintă fo- 
cul. Dar sângele ce culoare are? Şi câte crime nu se să- 
уйгзеве?” 

Ruşinate, culorile tăcură posomorite... 

Dar după ce fluturaşul îşi luă din nou sborul, cearta 
întreruptă începu iarăşi. 

Şi pentrucă se aflară în paleta unui pictor, au hotărit 
să fie aleasă regină culoarea pe care pictorul o va întinde 
întâiu pe pânza albă. 

Nerăbdătoare, așteptară... 

Tacticos, pictorul luă puţin din galben... roşu şi negru, 
care, amestecate şi întinse pe pânză, trebuiau să reprezinte 
un cer plumburiu de toamnă. 

Astfel am aflat din nou că fiecare іп parte prețueşte 
puțin, даг adunându-ne puterile putem obține rezultate 
bune, aducând foloase semehilor noştri. 

ADRIANA BUCȘA 


г) 


ААЛАМЫМ 


O scrisoare drăguță 
Dragă Moş Nae! 


De când aveam trei anișori, ceream mamei cinci lei şi 
alergam 1а chioşcul din colţ, ca să cumpăr „Dimineaţa Co- 
piilor”. Uite, nu pot să uit, cum într'o zi de Marţi, alergând 
din nou la chioșc, femeia de acolo îmi spuse că nu а sosit 
„Dimineaţa Copiilor”. Doamne! Doamne!, bine că nu aţi 
fost acolo să fi văzut ce scandal am făcut!..: „Cum să nu 
sosească „Dimineaţa Copiilor”?” tot astfel mă întrebam... 
când iată că sosește poșta cu... ia ghiciţi, cu cine? cu „Di- 
mineaţa Copiilor”!!! Oh! Doamne, să fi văzut cum au 
dat buzna atunci toţi copiii plânși de adineaori, printre 
care bine'nţeles şi eu. 

La revedere, dragă Moş Nae, şi fii liniștit, că „Dimi- 
neaţa Copilor” este foarte drăguță şi-mi place foarte mult. 


GEORGETA POPOVICIU, cl. IV prim. — Cluj 


O mamă fericită 


Prinţul 
Ionică 
w 
— Poveste engleză — 
гіпіші lonică. cunoscut peste mări şi ţări. a- 
vea, pe când era mai mic, niște obiceiuri cum 
nu se mai văzuseră la un prinţ. El nu umbla са 
tine şi ca mine decât rareori, pentrucă plăcerea 
lui cea mai mare ега să se са{еге din pom în 
pom, ușurel са o pisică. Numai câte odată îl vedeai pe jos 
cu semenii lui, ceeace făcea pe maică-sa să fie tare necăji- 
tă, crezând, biata de ea, că — neastâmpărat cum este — i 
se va întâmpla ceva rău. | 

La şcoală, cea mai mare parte din timp şi-o petrecea 
arătând şi altora cum trebue să te са{егі în pomi, cu toate 
că ceilalţi nu prea îndrăzneau să-l urmeze de frică să nu 
cumva să-și sfâșie pantalonii. Dar lui lonică ce-i păsa, el, 
ca orice fiu de domn, putea căpăta oricând o altă pereche 
nouă de pantaloni. ; 

Când termină școala. credeţi oare са se lăsă de obi- 
ceiurile acestea? De unde! In loc să-şi treacă timpul cu su- 
rorile lui la joacă afară, el se urca pe orișice zid sau turn, 
lucru care nu plăcea deloc fetelor şi într'o zi se urcă chiar 
în turla unei biserici, de unde putea să vadă în depărtare 
o mulțime de lucruri frumoase, în timp ce jos poporul zi- 
cea: „De! astea nu prea sunt fapte de prinţ!” 

In acest timp veni vestea că un oaspe de seamă va 
sosi şi, de bucurie, toată curtea regească se îmbrăcă cu hai- 
nele cele mai frumoase şi toată lumea râdea şi era foarte 
fericită, pentrucă un voevod era pe drum încoace. Un steag 
a fost ridicat în piaţă, fiecare copil era cu faţa spălată tare 
curat şi fiecare, cu mic cu mare, eşi în calea oaspelui de 
seamă, ca să strige: ura! 

Dar lonică, ale cărui obiceiuri le cunoaștem, se așezase 
ca o păsărică pe stâlpul cu steag şi de acolo privea cum 
trecea Înălțimea sa Voevodul, întâmpinat de urale nesfâr- 
şite. Trebue să vă spun că acest voevod de seamă ve- 
nise din {ага lui cu trenul. El era cea mai apropia- 
tă şi mai bogată rudă a regelui, de aceea sau dus cu toţii 
să-l primească la gară și aveau de gând să facă tot ce e 
mai frumos ca să бе pe placul acestui oaspe aşa de sea- 
mă, mai ales că se ştia foarte bine că avea o fire cam аг{а- 
goasă. Deci, toţi curtenii, în haine de sărbătoare, se înghe- 
suiau la изе să-l vadă în sala ипде ѕе dădea о masă foarte 
mare. Cu toţii vorbeau în dreapta și'n stânga cât se poate 
mai curtenitor, mâncările păreau să fie foarte bune, Voe- 
vodul făcea o mulțime de glume nostime când, deodată, el 
păru ca bolnav. Toată гоза{а din obraji îi dispăru, vocea 
îi se făcu aspră şi, frângându-şi mâinile, zise: „Vai ! ce am 
făcut cu maimuța mea cea albă ?” ; 

Dar fiecare stătea foarte mirat, pentrucă nimeni nu 
văzuse până acum în palat vre-un animal iubit de al Voe- 
vodului. Când se desmeticiră, fiecare începu să alerge ca- 
re'n cotro, crezând că maimuța se va găsi. Dar Voevodul. 
tare nenorocit, striga în gura mare: „Trebue să-mi găsiţi 
maimuța! Nu numai că este un animal де mare preţ, dar 
trebue să vă spum, este și prietenul în care am cea mai 
mare încredere. i strecor toate secretele mele la ureche şi 
niciodată nu spune mai departe ceeace a auzit, lucru de 
cea mai mare însemnătate în lumea aceasta plină de bâr- 
fitori”. 

Regele se sculă depe tronul lui de aur şi, de supărare, 
işi uită coroana acolo. Regina umbla încoace şi încolo, fă- 
ră nici un spor şi mormăia: „Vai! Vai! de unde s'o găsim!” 

Şi, ce să vă mai spun, toată curtea era prăpădită, tre- 
murau cu toții și li se umpluseră ochii de lacrimi. 


‚-# ж: Ma 


„Să știți, strigă Voevodul, dau попа sute de galbeni 
răsplată, cui îmi va aduce maimuța. Маі mult nu pot”. Şi 


regele adăugă: „Mai pun eu o sută, dacă o găsiţi!” 

Numai lonică singur tăcu chitic, părăsi numai . decât 
palatul. mergând agale şi gândindu-se tare adânc, cum va 
cheltui el cei o mie de galbeni. Eşi rin palat. pe din dos, са 
nu cumva mulţimea să se ia după urmele lui. Se urcă pe 
un stâlp înalt, de . unde tot oraşul se vedea ca în palmă şi 
numaidecât zări maimuța buclucașe, agățată de niște co- 
șuri depe o casă, așteptând să o scoată cineva de acolo. Şi, 
pentrucă prinţul se putea urca uşor acolo, o aduse jos cât 
ai clipi din ochi. Intre timp, şi lumea din oraș auzise de 
povestea cu maimuța și, vezi bine, fiecare se grăbi s'o cau- 
te în fiecare соЦіѕог, neștiind că ceeace fusese pierdut, se 
găsise. 

Printre curteni zăpăceala ега din ce în ce mai mare şi 
toți erau tare necăjiţi. Voevodul era tocmai gata să trimea- 
tă după voal de doliu, când, iacă, lonică apăru cu maimu- 
ţa. Regina dădu un țipăt: „Ah! Copilașul meu”. 

Voevodul zise: „Bravo! Asta ai făcut-o frumos!” Re- 
gele nu zise nimic şi, căzând pe tron în grabă, îşi făcu co- 
roana praf. Maimuta dădu peste un os de miel, pe care în- 
cepu să-l mestece în liniște. După aceea Voevodul plăti su- 
ma de bani, părându-i tare rău acuma că promisese atât 
de mult. Regele scoase şi el punga şi descoperi că de abia 
avea să plătească suta, în timp ce Voevodul făcu o glumă, 
despre asta (care, după zisa celor ce-l cunosc, a fost mai 
hazlie din viaţa sa), şi toată lumea răsuflă ușurată și se în- 
veseli. 

lonică, după aceea, cu punga lui plină de bani, cum- 
pără o bucată de pământ pe care clădi un turn așa de ma- 
re că nu i se vedea vârful, care pierea în nori. Acolo locui 
el singur, având legături cu palatul numai prin telefon. 


Drept dar pentru surorile lui, mai puse să se facă un as- 
censor foarte minunat și chiar şi regina era foarte încân- 
tată când toate au fost gata şi încetă de a se mai îngriji de 


soarta fiului său. 
“Toată lumea, în tot orașul, era mulțumită că totul se 


sfârșise cu bine. 


Din limba engleză de LELIA BĂRBULESCU 


МеСесзог. 


A POLUL NORD ! 


O nenorocire 
Do ei 
Dragă Moș Nae, 


Sunt cea mai nenorocită fiinţă depe toată suprafaţa 
pământului. Ştiu că ai să te miri când ai să citeşti rându- 
rile mele. 

. „Ce-o fi vrând să zică Mikişor cu asta? Auzi, dom- 
nule! El nenorocit. Dar e de necrezut!” 

Eu îţi răspund că lucrul este foarte de crezut şi iată 
de се. In primul rând, pentru că e adevărat. Dar să-ţi 
spun de ce sunt nenorocit. Ei bine! Sunt nenorocit pen- 
tru..că... pentru..că (ce greu îmi vine să spun!) am pier- 
dut... o bucăţică... din... (îmi vine să plâng de durere)... 
din сода mea cea lungă, subțire și frumoasă... 

Dragă Moş Nae, nu e așa că-i trist de tot? Tocmai 
сода mea, соіа aceasta care e toată mândria, toată 
fala mea! Şi dacă ai ști cum s'a întâmplat această groaz- 
nică nenorocire! Mă cutremur, când mă gândese la ea. Ці 
povestesc şi matale, ca să-mi descare inima, poate, vei 
găsi un cuvânt bun de mângâere pentru mine. lată cum 
sa întâmplat. 

După се am scăpat de пеѕиѓегі{іі de urşi, ne-am gân- 
dit cum să ne adăpostim peste noapte. Se ntunecase și 
nu ne-ar fi făcut plăcere să ne culcăm în zăpadă, nu 
de alta, dar ne-ar fi acoperit ninsoarea care cădea de zor. 
După puţină chibzuire, facem noi o groapă mare în ză- 
рада, dar ştii, mare cam așa cât să ne cuprindă pe toţi, 
punem corturile deasupra și iată-ne adăpostiţi. Aducem 
săniile înăuntru, ca să nu se acopere cu zăpadă, aşter- 
nem pe ele nişte blănuri de urs din care aveam multe, 
punem săniile așa acoperite de jur împrejurul cortului 
şi ne pregătim de culcare pe ele. Dar nu ne puteam cul- 
ca nemâncaţi. Mă întrebam ce mâncare îmi vor da mie 
acești oameni. Hei! Dragă Moş Nae, cu câtă plăcere ași 
fi înfulecat niște sărmăluțe din acelea cu varză, şi cu 
o felie de mămăligă, sau ceva slănină afumată, dar vezi 
că nici verze nu sunt pe aici, nici mălai n'ai de unde să 
iei, iar de slănină, nici pomeneală. In timp ce eu mă 
gândeam la toate bunătăţile de pe la noi, văd că doi din 
vânătorii noștri se apucă de jupuit focele care le vâna- 
ră în timpul zilei. Jupuitul a durat puțin și când au is- 
prăvit treaba, numai că aprind ei nişte uscături, buru- 
ieni găsite nu ştiu ре unde şi încep să frigă carnea de 
focă. Am înţeles că asta ne va fi mâncarea din seara 
aceia, și, се să-ţi spun, mi s'a sburlit părul pe mine. E 
cu stomacul meu cel delicat, să mănânc asemenea mân- 
care ? Brrr! Imi venea атеќеаіа, mă lua aşa. ştii... cu 
greață şi eram gata să leșin. Unde pui că începuse car- 
nea aceia să împrăștie un miros de îţi venea să fugi. In 
sfârşit se frige carnea şi mă trezesc că îmi dau şi mie 
о рогіе din еа, spunându-mi că e cea mai fină mån- 
care a lor. (Mă gândeam atunci la icrele negre dela noi 
şi nu prea găseam că mâncarea lor de focă este aşa de 
bună). N'aveam încotro, trebuia să mănânce dacă nu vó- 
iam să mă prăpădese de foame în noaptea aceia. Mai 
înghițind cu deasila, cum se zice la noi, mai de voie 
de nevoie, am mâncat-o cum am putut. Obosiţi, după o 
zi de muncă, ne culcăm noi pe sănii şi în curând se pu- 
tea trage cu tunul lângă noi că tot n'am fi auzit. Cât 
am dormit așa, nu știu nici eu și n'o ştiu nici . ceilalți, 
pentrucă noi nu aveam nici ceasornice, nici orologii pe 
aici. Ceia ce ştiu e însă că m'a trezit deodată' un zgo- 
mot asurzitor. Inchipueşte-ţi că era așa ceva ca şi cum 
sar fi prăvălit pământul, sau vre-un munte, şi zgomotul 
acesta se amesteca cu țipetele desperate ale oamenilor şi 
cu urletele câinilor. Toţi am năvălit pe uşa cortului. 
Cum sunt mic, şi pe lângă asta mai eram şi buimăcit de 
somn, am rămas сат la urmă. Când dau să ies şi eu, nu- 
mai că sc prăbușește cortul, și îmi prinde codiţa. 

Desperat, caut să mă scap, dar nu pot, şi cum nu 
era să rămân acolo să-mi găsesc moartea, am tras şi eu 
cu putere şi iată că mi-a rămas acolo o bucăţică din 
codiţă. 


de Zinca Milcovici 

O UER + з= ANII, A ИЕМ: 

Dacă пи mi-ar fi fost rușine de ceilalți, ași fi țipat 

de durere, dar mai ales de ruşine. Așa, mi-au venit doar 
lacrimile în ochi. leşit din cortul prăbuşit, privesc іпа- 
poi să văd unde este mormântul vârfului codiţei mele. 
Şi ceeace am văzut пва făcut să mă cutremur de spai- 
mă. De unde la culcare пе așezasem cortul în zăpadă, 


'şi cât cuprindeai cu ochii nu vedeai decât covorul de 


nea acoperind toată întinderea netedă ca palma, acuma 
vedeam ridicându-se pe cortul nostru un munte de ghia- 
tă mare şi înalt deabia îi zăreai vârful. Se înseninase, 
răsărise luna, plină şi frumoasă care lumina muntele 
făcându-l să străluciască ca argintul și să-și întindă um- 
bra departe, atât de departe, că abia o puteai urmări cu 
ochii. Era аза de frumos muntele acesta strălucitor în 
razele de lună, încât am uitat şi de содца şi de durere. 
Şi aşi fi vrut să fie mereu noapte, mereu lună, ca să 
stau într'una să-privesc. 

Nu știam însă ce este cu acest munte cu care pe ne- 
pusă masă ne-am trezit în spinare. 

Vânătorii se uitau şi ei la munte, dar se uitau mai 
mult la cortul pe jumătate dărâmat, care stătea trist 
culcat ре o parte îngropând sub el și sănii şi blănurile 


“şi mâncare şi tot- Am întrebat ce înseamnă năvala asta 


a unui munte care nu ştie de unde a răsărit așa deodată. 

Atunci ат aflat o adevărată minunăţie, și anume: 
că din cauza zăpezii care se adună într'una, în unele 
locuri mai ridicate, se formează asemenea munţi uriaşi 
de zăpadă ce se chiamă ghețari, și din cauza mărimii 
lor, lunecă depe ridicăturile unde sau format şi prăpă- 
desc tot ce întâlnesc în cale. Norocul a făcut să dea pes- 
te noi un asemenea ghețar, dacă desigur noroc se chema 
asta. Şi iată-mă, dragă Moş Nae, lipsit de cea mai frumoa- 
să podoabă a mea, vârful codiţei. Nu-i așa că e un lucru 
cât se poate de trist ? 
Al dumitale nenorocit 

MIKIȘOR 


ее 
Boii şi carul 
TAARE 

Pe drumul cel mare, trecea într'o zi un car tras de о 
pereche de boi. Drumul era plin de pietre şi de gropi. In 
afară de aceasta, începea acum un suiș. 

„Сгіс-сгас! іра carul. Grea muncă mai am de făcut!” 

Саги! {іра şi scârţia, iar boii nu ziceau nimic, ci se o- 
pinteau și trăgeau cât puteau mai tare. Carul însă îi dădea 
înainte, țipând, scârţâind, oftând şi gemând. „Of, zicea în 
graiul său, cât este de greu să urci la deal!” 

Boii nu spuneau nimic, deși drumul era din ce în ce 
mai rău și suișul mai ascuţit. Insă carul nu tăcea o clipă. 
Văzând aceasta, boii îşi pierdură răbdarea. Se întoarseră 
spre car şi îi ziseră: „lan ascultă, carule, dece faci atâta 
gălăgie? Tu pai nici un drept să te plângi, fiindcă nu faci 
altceva decât să ne lași ре noi să te tragem, аза că, dacă 
are cineva dreptul să se plângă, dreptul acesta îl avem nu- 
mai noi, fiindcă noi înădușim şi obosim, ca să te tragem 
pe tine”. 7 
‚Саги s'a ruşinat, de oarece a văzut că boii aveau 
dreptate şi n'a mai spus nimic. 


ST. PR. 


ье 


Intruna din zile, iată că veni la marginea eleșteului 
un cocostâre și intră în vorbă cu peștişorul cu solzii de aur. 

„О, cât ești de frumos!” îi zise cocostârceul. Peştişorul 
se bucură de aceste cuvinte de laudă, fiindcă îi plăcea mult 
să fie lăudat. 

„Eşi mai mult la suprafaţa apei, îi zise din nou coco- 
stârcul, ca să te pot vedea mai bine”. Peştișorul eşi la su- 
prafaţa apei. 

„Fii cu băgare de seamă, îl povăţuiau părinţii săi. Co- 
costârcul e un prieten falș și umblă cu gânduri rele”. 

Insă peştișorul nu vru să asculte de aceste poveţe. Din 
potrivă, era încredințat că cocostârcul este un prieten bun. 

„Poţi sări? îl întrebă cocostârcul. Trebue să arăţi mult 
mai frumos, când ai eși sărind din apă”. 

Peștișorul vru să fac ре placul cocostârcului şi de a- 
ceea sări din apă. Solzii săi străluceau puternic la razele 
soarelui. 

Cocostârcul clepăi din cioc, merse drept la peştișor, îl 
prinse şi îl înghiţi, zicându-și mulțumit: „Bine că se mai 
găsesc proști, care se lasă înșelaţi de lingușiri!”. 

ST. PR. 


Peștişorul fără minte 
A fost odată un peştișor de toată frumuseţea: avea KARAKARA SA a KAN , 


doar solzii de aur. Peştișorul acesta trăia liniştit și fericit 
cu fraţii şi părinţii săi într'un eleşteu mare şi frumos. 


UN VIS 


о ро ante decan aa ierra Un copil, eänd уа ешеш, 
Şcol Ce vis rău a mai visat: 
arilor ord ORS” z Р „Mamă, strigă speriat 
Vroiţi să aveţi o lectură amuzantă, instructi- "Mamă, mamă, m'an păpat”. 
vă şi atractivă? Citiţi „Almanahul Şcolarilor ре 7 ч 
anul 1935”. 4 2 Н х Еа se'ntoarce drăgăstoasă 
_ Ма plac jocurile şi problemele distractive? Aplecându-se duioasă, 
Citiţi „Almanahul Şcolarilor pe 1935”. Ec Ca o umbră prea frumoasă 
Sunteţi doritori de a şti despre marile in- li şoptește : 
venţii şi descoperiri şi despre autorii lor? Citiţi „Ai visat!” 
„Almanahul Şcolarilor ре 1935”. 
MIOARA GOREA 


ж —=——————Є—ЄЄ————=—“=— 

si UNCHIUL MEU ADAM” de Moş Nae (N. Ba- 
tzaria) este cel mai frumos roman de aventuri 
5 ce a fost scris pentru copii şi tineret. De vân- 
Martinică şi Puky ? zare la librării. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


N. D. MIH.-Arad. — „Mama”,. „Concursuri”. — Am ci- 
tit, dragul meu, aceste două manuscrise ale d-tale. lată ce 
sfaturi ținem să-ţi dăm: fereşte-te de cuvinte mari şi răsu- 
nătoare, cuvinte de umplutură, care îngreunează cititul 
unei bucăţi, fără să-i adauge ceva frumuseţii ei. Din po- 
trivă. Scrie deci cât mai simplu. 

Al doilea. Nu serie toată bucata dela început până la 
sfârșit, fără să începi măcar odată dela începutul rândului. 

Al treilea. Lasă mai mult spaţiu între rânduri, pentru 
a putea face îndreptările ce socotim necesare. 

CL. W.Loco. — Slăbuțe, drăguță domnişoară, cele 
două poezii — „Eroii” şi „Cerşetorul” — trimise de d-ta. 
Apoi, ţi-ai ales şi subiecte, care se reușesc foarte greu. Te 
sfătuim să lași pentru mai târziu îndeplinirea dorinţei de 
a scrie versuri. 

N. L L. şi Al. Slatina, — Mai întăiu о lămurire. Bu- 
căţile mai lungi din „Dimineaţa Copiilor” sunt scrise de 
scriitori cu experienţă, iar nu de începători. Incepătorilor 
li se publică schiţe şi poezii scurte, bine înțeles, atunci 
când sunt scrise în mod mulţumitor. Venind la cele două 
bucăţi ale voastre, vedem că în bucata „Moş Mihalache” 
sunt mai multe descrieri şi impresiuni, fără să se poves- 
tească anume ceva. Apoi, expresiuni ca lugubru, noian 
de amintiri etc., nu sunt la locul lor în genul literaturii, 
pentru copii. Şi povestea „О faptă care schimbă...” este 
prea lungă, pentru ceeace se povestește. Fiţi mai concișşi. 
mai simpli, evitând cuvinte $1 expresiuni greu de înţeles 
pentru copii. Feriţi-vă, de asemenea, de subiecte cu amin- 
tiri personale. 

T. L. EM.-Loco. — Drăguţă cititoare, istorioara „Cele 
trei întrebări...”, сате ni se trimite mereu de ani şi апі 
de zile, a fost publicată şi răspublicată de atâtea ori, încât 
aproape nu este cititor, care să n'o cunoască. Atunci când 
vrei să trimiţi vreo istorioară scurtă în traducere, te sfă- 
tuim să nu traduci din cărţile de școală, deoarece bucăţile 
din aceste cărţi sunt. în genere, cunoscute. 


М. К. — RADAĂUŢ. — Din cele două bucăţi trimise de 
d-ta, îți publicăm traducerea. Subiectul din schiţa „Şi unde 
sunt eu ?” a fost publicat de mult şi chiar în versuri cu Ha- 
plea. Ai răbdare, căci se vor publica din nou povești cu 
piesele lui Shakespeare și povești cu subiecte istorice, însă 
le-am lăsat câtăva vreme, vrând să împăcăm toate gustu- 
rile cititorilor. 

POPA EL. — LOCO. — Micuţă şi drăguță domnişoară, 
anecdota cu acelaş subiect — „Măgarul vrăjit” a fost publi- 
cată în versuri Încă din primul an al „Dimineţii Copiilor”, 
aşa că este cunoscută de cititori, mai ales că a apărut şi în 
primul volum cu „Haplea”. Așa dar, ne pare rău că nu-ţi 
putem face plăcerea de a o publica. 

AURORA DOMILESCU.— LOCO.— Am arătat -coanei 
Frosa desenul tău și i-anispus şi complimentele ce i-ai tri- 


mis. Coana Frosa îți mulțumește și, poate, îţi va scrie de 


la Hăpleşti. 

VI. NIT. — IAŞI. — Drăguţă cititoare, am citit cu 
atenţie şi plăcere legenda trimisă de d-ta — o legendă саге 
ar putea fi intitulată „un sâmbure de epopee”. Te felicităm 
pentru promiţătorul tău talent literar şi așteptăm ca mata 
să fii o bună colaboratoare a revistei noastre. Totuşi, 
nu-ţi publicăm legenda trimisă. Motivele? Sunt câteva. E 
cam greu de înţeles pentru marea majoritate a cititorilor 
noştri. Se îndepărtează prea mult de adevărul istoric: Na- 
poleon a fost doar din Corsica $і de origină italiană, ne- 
având ceva comun cu neamul Francilor. E prea scurtă pen- 
tru subiectul ce ai vrut să tratezi. Intrebuinţezi neologisme, 
de care trebue să ne ferim, când scriem în genul literaturii 
pentru copii. 2 

Incă ceva. Cu talentul d-tale, dece să nu încerci legen- 
de cu subiecte din trecutul poporului român? 

LI. A. Т. — STULPINENI. — Moş Nae, ca să-ţi facă 
plăcere, publică povestea „Fiul de împărat”. Insă, te sfă- 
tueşte să nu te grăbeşti a scrie pentru publicat, сі să con- 
tinui a fi drăguța noastră cititoare. Acum ești încă mică, 
aşa că mai ai multe de învăţat. 


Ба 


IZ. ВА. — LOCO. — Drăguţule cititor. lasă-ne ре noi 
cei mai bătrâni să scriem ce trebue pentru „Dimineața Co- 
piilor”, iar d-ta mulțumește-te. până се crești mare, să fii 
bunul nostru cititor. Cele două poezii trimise sunt prea slă- 
buţe. ; 

D. V. AU. — LOCO. — Pastelul „Vestitorii primăverii” 
va apare la rubrica,„De-ale începătorilor”. Ne pare rău că 
nu-ți putem publica şi schiţa în proză. Află, dragul meu, 
că o bucată de amintiri şi impresii personale, mai ales când 
aceste amintiri şi impresii n'au ceva deosebit, nu intere- 
sează decât prea puţin pe cititori. Te sfătuim, aşa dar, să 
eviţi subiecte în care este vorba despre persoana d-tale. 

MUNT. S. VAS. — CERNAVODA. — Moş Nae a citit cu 
toată buna voinţa scrisoarea şi povestea „Băiatul cel vi- 
teaz”. Jocurile sunt cercetate de Cinel, deoarece Moş Nae 
este foarte ocupat şi nici nu se pricepe la jocuri. Ці dă sfa- 
tul să nu scrii de acum povești lungi. Eşti prea mic, așa că 
e mai bine să citești poveştile scrise de oameni mai bă- 
trâni şi care au mai multă experienţă și învățătură de 
carte. А 

СОЈ. Е. — CETATEA-ALBĂ. — „Inelul de aramă”. 
Dragul meu, poveştile populare se scriu într'o limbă şi 
într'o formă, pe care mata nu le cunoşti încă îndeajuns. 
Apoi, este oare bine să lăsăm de o parte poveşti scrise fru- 
mos de vechii noştri colaboratori ca: Ali Baba. Vasile Stă- 
noiu, D. Мегеапи, Dinu Pivniceru, Vintilă Bratu. Maria So- 
rel, etc. și să umplem revista noastră cu încercări de-ale 
începătorilor? і ' 

PICU PAPADISEA. — LEHLIU. — Moş Nae îţi mul- 
țumeșşte și mulţumeşte tutulor colegilor tăi pentru urările 
ce faceţi revistei „Dimineaţa Copiilor”. 

SACH. DIM. — LOCO. — „larnă albă”. Incepi așa: 
„Ninge, ninge...”, iar noi, când scriem aceste rânduri. ve- 
dem că afară e frumos şi că miroase a primăvară. Vezi, 
prin urmare, că nu se mai potriveşte. 

AL. УҢ. — LOCO. — Ці preţuim stăruința d-tale, dar 
te rugăm să ne crezi că versurile ce пе trimiţi, nu sunt reu- 
şite, aşa că пи pot fi publicate. Ne pare rău că trebue să-ţi 
răspundem în felul acesta, însă nu е bine să te inducem în 
eroare. În afară de aceasta, avem datoria de a îngriji ca 
revista să apară cât mai frumos. 


AL. AX. — RĂȘCANI. — Dragul meu, fabula cu căru- 
{а ţăranului este cunoscută, mai ales că se găseşte publicată 
și în cărţile de şcoală. 

JUN. M. — LOCO. — „Vine primăvara” se va publica 
la rubrica „De-ale începătorilor”. Te sfătuim însă să nu te 
grăbeşti a mai trimite, ci să continui a fi drăguța noastră 
cititoare. 

MAN. LAN. — LOCO. — Ca să-ți facă plăcere, Moş 
Nae îţi publică versurile ce ai scris pentru dânsul, dar nu-ţi 
poate face şi plăcerea de a-și lăsa barbă şi de a purta toiag. 

CR. MAR. — LOCO. — „Devotamentul Mariei” se pu- 
blică. Ne pare bine când vedem că d-ta ai talent pro- 
miţător. 

AL. DEL. — R.VALCII. — Ті-ап fi publicat poezia 
„Rugă”, dacă în strofa a doua n'ai fi făcut să rimeze „laşi” 
(verbul) „laşi” (adjectivul). Rima nu e nimerită, iar cali- 
ficativul „laşi” e foarte jignitor. De asemenea, în strofa fi- 
nală cuvântul lume” nu poate rima cu „înţelepciune”. 


CITIŢI 


Ă,,BA SMELE“ 


LUI ISPIRESCU 
APĂRUTE IN MINUNATA COLECŢIE 


BIBLIOTECA ŞȘCOLARA 


120 PAGINI — Au apărut până azi zece volume — 20 LEI 


14 


„Concursul de jocuri pe luna Martie 


SERIA ! = 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abobament pe 1an $ 
- abonamente ре 6 luni $ї 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața Copiilor“ 


GANE о 
Să 
Шис ТЕШЕ 


ORIZUNTAL: 1) Cel mai frumos arbore din {ага noastră. 6) 
Arbore înrudit cu paltinul. 9) Arbore. 10: Copăcel care face alune. 
12) Notă. 14) Mă uimesc. 18) Pictor român î. 19) Mărunţică. 21) 
Mărăcini. 23) Arbore, florile lui sunt întrebuințate ca leac. 26) 
Obiect casnic. 27) A pijresăra cu sare. 29) Albanez. 31) Armă ve- 
che. 34) Се vine după coajă, la pâine? 39) Pom fructifer. 40) 
Munţi în Asia centrală. 43) Ca la 23 oriz. 44) Acei. 45) Numeral, 
Arbore саге de Crăciun е pom. 48-а) Se mistue prin foc. 49-a) 
Pom cu fructe cărnoase. 50) Campion. 

VERTICAL: 1) Arbore cu flori albe. 2) Tărit. 3) Pronume. 4) 
Arbori mici, li se zice şi jnepi. 5) Stau pe loc. 6) Metal preţios. 8) 
Măsură. 11) Tăcere. 15) Brutar. 16) Pom înrudit cu cel dela 49-a. 
18-a) Mărunt. 20) Intrebare. 25) Arbore. 28) Zeul soarelui. 30) 
Acum (Mold.). 32) Strigătul către boi ca să apuce la dreapta. G-33) 
Pom fructifer. 35) Sunt bolnav. 37) Pom fructifer. 39) Semh în 
matematică. 41) Medicament. 42) Tragere la țintă. 47) Notă. 48) 


Măsură. 49) Afirmaţie. 
NICOLAE S. GHEORGHE-Focşani. 
Joc matematic 


Să se completeze figura de mai jos cu numere dela 1 până la 
25 astfel ca să obținem pe fiecare rând orizontal și vertical suma 


de 65. 
EDY BRODMANN, 


Rilă lepurilă ? 


Aritmogrif |. Intra 


ё 


be Sea 
оо» Аз» = 


DONN О АА 


кч 


Rândurile orizontale=scriitor români. 

Dela А la В=ѕсгійог român, 

Se va înlocui fiecare număr cu câte o literă. Unde se repetă 
numărul se repetă și litera. Spre ușurință: С—10, У=4, Р—7. 


de MARTIN N. NICOLAE-Constanţa 


Intrebare cu tâlc 


Câte turnuri avem în ţară? 
DABA PETRU -Şag. 


Poşta jocurilor 


SANDY FLIEZER: Sunteţi rugat să trimiteţi fotografia Dvs. 
fiind proclamat campion în calitate de deslegător. 


CONST. SARBU. Cam slăbuţe. 

MART. NIC. — Publicăm artimogriful scriitorilor. 

NARBALED. Jocurile dvs. promit un viitor colaborator. 
Mai плге însă lucruri mai uşoare. 

C. G. A g — Publicăm un joc. 

BALAN V. Prea grele. 


BRIEG. H. гэй Foc. — Publicăm un joc. 


BABY. MAY. Aţi trimis o sumedenie de jocuri, şi tot ce-i 
mult пи-1....... 
A.-Huşi. — Publicăm ambele jocuri. 
DABA P FRU. — Publicăm do jocuri, 
IDE. GROZ. — Publicăm un joc. 


NIC. S. Gh. 1) Am spus, poate, că e deajuns soluția unui sin- 
gur cititor, dar nicidecum n'am crezut să trimiteţi numai cupoa- 
nele. 2) Necesare asociației sunt: râvnă, unire şi stăruință, mai pre- 
sus decât stampilă şi cotizație. 3) Biblioteca poate purta orice nu- 
me doriți. 4) Publicăm jocurile „Metale” şi poate „Judeţe”. 5) Ar fi 
mai bine să trimită toţi solujiile în acelaş plic. 

ŞERB. CORACIU. 1) Vom alege ceva. 2) Jocurile dv. sunt 
bune, nu însă pentru revista noastră. 

JACK. —Unele sunt prea grele, iar altele prea simple, 

CAROL L. COV. — Publicăm un joc. 

ALLSENY. — Publicăm „figura magică”. 

GRUNh SIL. — Publicăm „adunarea”. 

HACEBAR şi PAV. — Jocurile dvs. s'au mai publicat odată. 

COLABORATORI. Vă rog să nu mai trimiteţi mai mult decât 
un joc. 


Aşteptaţi să se publice și apoi trimiteţi altul. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MARTIE 


Numele și pronumele 


1 SERIA I 


Adresa: 


ка 
р» 
Б 
Ф 
о 
«ыў 
б 
РА 


noștri 


dela 
cititorii 


De-ale Incepătorilor 


Fapta cea mai bună 


— Poveste — 


Un bătrân, simțind, căi se apropie ceasul morţii, 
strânse în juru-i pe cei trei fii ai săi pentru a le împărți 
avutul său. După ce dete fiecăruia partea, ce i se cuvenea 
le zise: „Imi mai rămâne un giuvaăer de mare preţ. П voiu 
da însă aceluia dintre voi, care va săvârşi în scurt timp 
fapta cea mai nobilă şi mai generoasă. Plecaţi, dar nu vă 
depărtaţi prea mult: întoarceţi-vă peste o lună de zile. 
Imi veţi povesti atunci ce aţi făcut fiecare”. 

Cei trei fii ai bătrânului îiș luară rămas bun şi por- 
niră care încotro. 

După о lună se întoarseră câteşi trei la casa părin- 
tească. Povestind tatălui lor cum au călătorit; cel mai mare 
ii zise: „Tată, în călătoria mea un străin mi-a încredinţat 
toată averea lui; nu-i dădusem nici o adeverinţă şi ni- 
meni nu văzuse când îmi înmânase banii. Puteam pres 
bine să-i păstrez, dar mă gândeam la cinstea mea; şi când 
străinul a venit să-mi ceară banii, i-am înapoiat îndată. 
Spune, tată, nu e vrednică de laudă această faptă a mea? 

—Ai făcut, fiule, ceeace trebuia să taci, îi răspunse 
bătrânul, iş acela care se poartă ае], e un hoţ. căci cins- 
tea este o datoric; fapta ta e un act de dreptate, dar nu, de 
generozitate”. 

Atunci se apropie şi fiul cel mijlociu şi zise: „In că- 
lătoria mea am trecut într'o zi pe lângă marginea unei 
bălți; un biet copil căzuse înăuntru şi ега să se înece; 
m'am aruncat iute în apă şi cu primejdia vieţii mele, l-am 
scos viu nevătămat şi l-am dus la părinţii lui. Nam să- 
vârşit oare o faptă bună? 

— Să trăești. dragul meu. îi zise bătrânul tată strân- 
gându-i mâinile cu dragoste; te-ai devotat pentru aproa- 
pele tău și te telicit. Dar în fapta ta nu văd nici o noblețe, 
ci numai omenie; ai făcut ceeace toți oamenii sunt datori 
să facă pentru semenii lor. 

In cele din urmă se apropie şi cel mai mic dintre frați 
şi zise: „Intro zi, văzui pe duşmanul meu de moarte dor- 
mind la marginea unei râpe; cea mai mică mişcare pe 
care ar fi făcut-o în somn sau deşteptându-se, l-ar fi ros- 
togolit în fundul prăpăstiei. Insă m'am apropiat binişor de 
dânsul, l-am deșteptat și l-am scăpat din- primejdie. 

— О scumpul meu fiu, zise atunci părintele privin- 
du-l cu duioşic, vino în brațele mele; giuvaerul e al tău, 
ţi-l dau din toată inima. Ce faptă mai nobilă şi mai mă- 
геаіа decât aceea de a face bine chiar ргајтаѕйог noştri?” 


ENACHE VIRGIL-Sibiu 


Vestitorii primăverii 


Cine stă întrun picior pe casa coanei preotese? Ne- 
greşit cocostârcul. Stă grav şi se uită la lumea dinprejur. 
Deodată їїз ia sborul spre baltă. Când ajunge 
cepe să vorbească cu prietena sa vrabia. 


DIMINEAȚA 


COP 1.1 LO 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 __PAGINI 


SL сой 
a 


acolo, în- 


Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TECE En FECOnN 


„Bine-ai venit! îi zise ea. 

Bine te-am găsit, cumătră! răspunse el. Dar е cam 
şi bine, cer senin, flori, cântec... 

— Da, e adevărat! Dacă ai şti cât am îndurat iarna 
aceasta !!.... 

— Ascultă, cumătră ceva, ştii că mâine vine Primă- 
vara cu suita sa!? 

- Da? Ce fericire, ce bucurie! Mă duc şi eu să-i ies 
în cale”. 

Apoi, luându-și sborul, merse sprintenă spre cuib să 
împărtășească și tovarăşului ei vrăbioiul, vestea сеа îm- 
bucurătoare. A doua zi dimineaţa, gătiți frumos, vrăbiviul 
și vrăbiuţa, stând pe marginea cuibului, îşi iau gustarea. 
Deodată cioara strigă: 

„Uite, vine Primăvara! Uite. uite!” 

Un stol de păsărele se văd și odată cu ele vine Pri- 
măvara frumos gătită. Pe unde trece, zăpada se topeşte, 
iar ghiocelul își clatină căpşorul strigându-i bună dimi- 
neaţa. Soarele îi zâmbeşte prietenos şi-i aruncă razele în 
părul ci de aur. 

Plugarii harnici cântă, copii aleargă voioşi înălţân- 
du-i cântece de slavă. Peste tot adie un vânticel călduţ, 
aducând dor de viață, de muncă. Sorele străluceşte mai 
cu putere, mai arzător, grânele încep să crească, 
fiindcă e în frumoasa lună Maiu! Trei luni au trecut ca 
un vis, iar Primăvara îşi arată ultimul ei zâmbet şi îți 
aruncă frumoasa floare albastră 51-11 zice: „Nu mă uita!” 

Şi copila capricioasă, care e Primăvara, pleacă tot 
mai departe purtată pe aripi de zefir. 

R. SCHIP 


Sosirea primăverii 
e m. — шшш сз 


Pe bolta cerească sub frumosul soare, 

Un şir lung se vede de păsări călătoare, 
Și de-acolo de sus, de sub un negru nor, 
Coboară cântând încet la cuiburile lor. 


lată cum iubita noastră rândunică, 
Pasăre frumoasă pe cât este de mică, 
Nu şi-a uitat cuibul de la noi din ţară 
Şi astăzi a venit să-l locuiască iară. 


Colo mai departe lângă o mică baltă, 

Ciocul din apă un сосоѕіаге şi-l saltă, 

lar pe acoperișul unei case de plugar 

С barză gânditoare își face un cuibar. 

Şi vin şi vin cu toate din ţările străine, 

Intunecând bolta cu trupurile fine, 

lar copilaşii veseli pe câmpul înverzit 

Le ies cu toţin cale zicând: Binc-aţi sosit! 

DELIO V. AUREL 
Elev cl. IV Lic. Cantemir, 

Bucureşti 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
Тоо 
go 


Pe un ат . . . . 
Pe şase luni 
Pe trei luni . . . . se 


ADMINISTRAŢIA 


REDACŢIA $1 


3 — 84 — 30 


REDACȚIA ŞI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 


ABONAMENTE. 
100 „ 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARI 


13 Martie 1935 No. 


N 
В 
| 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


'a pierdut Uitucilă 


Se prea poate ca printre cititori să fie unii care să nu 
creadă că sa putut întâmpla ceeace am să povestesc as- 
tăzi despre prietenul! meu Uitucilă. In adevăr, întâmpla- 
rea pare boacănă din cale afară. Cu toate acestea, îi rog 
să creadă că tot ce voi povesti, sa întâmplat întocmai. 
Acum, să ascultăm. 

Uitucilă are somnul greu, însă, cum greu? Vorba 
ceea: poţi da cu tunul, poți bate cu toba mare la capul 
lui, că până nu-și face el orele de somn, nu e chip să se 
trezească. In afară de aceasta, adoarme aşa de repede, 
că este deajuns să-i spui: „Inchide ochii şi dormi” că el, 
îndată ce a închis ochii, a şi început să sforăe. Din pri- 
cina aceasta i sa întâmplat ceva ce merită să fie povestit. 

Acum două zile, Uitucilă mersese în vizită la un văr 
cam îndepărtat. Adevărul este că nu mersese să-i facă 
o vizită de plăcere, ci nevastă-sa îl rugase să ceară soţiei 
acestui văr un model de broderie. Insă, Uitucilă nici nu 
eşise bine de acasă, că uitase tot ce i-a spus nevastă-sa 
despre broderie. Dar nu uită să meargă la vărul său. 

„Ai venit aşa ca să mă vezi? îl întrebă acesta cam 
mirat de vizită. 

— Da, îi întoarse Uitucilă vorba. am venit să te văd”. 

Dar după vreun sfert de oră. Uitucilă sa pornit să 
caşte. „Mi-e somn, zise el. 

—Culcă-te şi trage-i un puişor de 
pea”, îi răspunse vărul său. 

Uitucilă nici n'aşteptă să i se spună а doua oară. Se 
trânti pe canapea şi cum închise ochii, cum adormi. 

După puţin, au venit la vărul său аці câţiva prie- 
teni. Aceştia au început să vorbească tare, ba chiar, ca 
să vadă cât de greu este somnul lui Uitucilă, sau strâns 
în jurul! lui şi au început să cânte. Таса, așa cum am spus, 
puteau ei să bată cu tobele şi să dea şi cu tunul, că Uitu- 
cilă tot nu sar fi trezit. 

Atunci, sunul din vizitatori, om căruia ii plac far- 
sele, propuse celorlalți: „Hai să ne distrăm puţin pe so- 
coteala prietenului Uitucilă”. 

Ştiţi cum se distrară? Făcură o barbă falşă și o pe- 
reche de mustăţi false şi le puseră lui Uitucilă, potrivindu- 
le аза de bine, că unul, care nu l-ar fi cunoscut de mai 
inainte pe Uitucilă, ar fi crezut că poartă din totdeauna 
mustăţi şi barbă. 

Dar nu se mulțumiră cu atâta. li scoaseră hainele 
cu care ега îmbrăcat şi îl îmbrăcară cu nişte haine ţără- 


somn aici pe cana- 


nești. Apoi plecară cu toţii lăsându-l singur pe canapea. 

Uitucilă dormea înainte. In sfârşit, când după două 
sau trei оге s'a deşteptat şi, sculându-se, s'a privit în oglin- 
dă, a dat un țipăt. „Aoleu! ţipă el, mam pierdut!” 

$1 fără să se mai gândească şi să mai spună ceva. 
єзї din casa vărului său şi porni într'o fugă la mine. „Vin- 
Ша. îmi strigă el dela uşă, am păţit o nenorocire mare, 
m'am pierdut!” 

Vă spun drept, că dacă n'ar fi spus aceste cuvinte, 
adică, dacă n'ar fi vorbit, naș fi bănuit că țăranul acela 
cu barbă şi mustăţi era prietenul meu Uitucilă. 

„Ce te-ai făcut în halul acesta? l-am întrebat mirat. 

` — Nu m'am făcut în niciun hal, îmi răspunse el, dar 
m'am pierdut. Nu vezi că nu mai sunt eu?” 

А trebuit să-i smulg și barbă şi mustăţi şi să-l fac 


să se uite din nou în oglindă. Acum, văzându-şi din nou 


chipul său adevărat, zise vesel: „Mam găsit iarăși! Ці 
mulțumesc prietene Vintilă, pentru serviciul ce mi-ai 
făcut”. 


VINTILA BRATU 


In curtea de păsări 


Roman de mari aventuri și suferințe 


In căutarea norocului 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


9) Cum trăia Costea în robie 


Cred că e bine să пе intoarcem la Costea şi să vedem 
ce sa petrecut cu sărmanul tânăr. 

Când directorul grădinilor împărăteşti l-a luat din 
târgul sclavilor, unde îl cumpărase, şi l-a dus acasă la dân- 
sul, Costea işi dădu abia atunci mai bine seamă de gro- 
zăvia soartei ce-l aştepta, ce viaţă nenorocită ега osândit 
să trăiască. Atunci înțelese, cât de mare. cât de dureroasă 
ега jertfa ce făcuse de bună voe, vânzându-se pe sine În- 
suşi, pentru а întesni familiei sale plecarea în Brazilia. 

Văzu bietul Costea că de acum încolo nu mai era so- 
cotit cu un om, ci mai de grabă ca o vită. O vită, pe care 
o poţi lăsa flămândă, pe care o poţi bate şi chinui, pe care 
о poți chiar omori. fără ca pentru fapta aceasta să ţi se 
dea o pedeapsă ori să ai vreo altă supărare, fie cât de 
mică. 

El mavea nici un drept. ci numai datorii. Marea şi 
unica datorie era să se supună orbește, să se supună fără 
măcar să murmure, nu numai poruncilor chibzuite, ci mai 
ales capriciilor nechibzuite ale stăpânilor săi. Мауеа voie 
să întrebuinţeze, aşa cum ar fi vrut, nici cinci minute din 
timpul său. Ai stăpânului erau şi timpul său şi pricepe- 
perea și inteligenţa sa. 

Tot. dar absolut tot ce ar fi produs prin munca sa, 
era numai pentru stăpânul său. El n'avea voie să-şi opre- 
ască nimic, п’ауеа voie să mănânce, bunăoară, о cireaşă 
din cireşul pe care l-ar fi sădit şi l-ar fi îngrijit. 

Cerea mai mult, ceva care întrece în grozăvie orice 
închipuire. Dacă, să zicem, s'ar fi căsătorit — şi nu putea 
lua în căsătorie decât tot o sclavă copiii ce ar fi avut, 
erau de asemenea sclavi. Aşa dar. ar fi aparținut stăpânu- 
lui său. La fel, de pildă, cum pisoii sau puii de găină nu 
sunt ai pisicii şi găinei, ci ai stăpânilor acestor animale. 

lată soarta ce-şi croise Costea de bună voe din marea 
dragoste pentru fámitia sa. Sa nenorocit pe sine însuşi, 
ca să scape pe ai săi dela mizerie. Şi adevărul este că nu- 
mai gândul de a şti că bătrânul său tată, că fratele său 
şi surorile sale sunt la adăpost de sărăcie îi dădea putere 
«de a indura chinurile nouci vieţi. precum îi servea şi ca 
е mângăere că jertfa sa a putut fi de folos. 

İşi mai găsea putere şi mângâere şi în altceva: іп cre- 
Опа ce acest suflet curat avea în Dumnezeu şi în bunăta- 
tca Dumnezeiaseă. Era ineredințat că mai curând sau mai 
tarziu Dumnezeu va întinde mâna Sa ocrotitoare şi-l va 
scoate din nenorocirea şi prăpădul. în care căzuse. 

Să urmărim acum pas cu pas prima zi ca rob a săr- 
manului. Costea. 

Când directorul, care îl cumpărase, şi ef sosiră la gră- 
dinile împărăteşti. mai mulţi negri — selavi cu toţii — ve- 
niseră alergând la chemarea stăpânului lor. care le vorbi 
în limba portugheză си un ton nu numai poruncitor. ci de 
o asprime neobişnuită. Apoi. dete pe Costea pe mâinile a- 
cestor negri. 

Unul din negri luă pe Costea de mână şi începu să-i 
vorbească, de asemenea în limba portugheză, limbă pe 
care nici negrul nu o cunoştea bine, aşa că o vorbea foarte 
stricat. De altfel, chiar dacă ar fi vorbit-o ibne, Costea tot 
nu l-ar fi înţeles. afară de cuvintele, care seamănă cu cu- 
vintele românești. de oarece. precum știm. limba română 
şi limba portugheză sunt limbi surori. ambele fiind de 
origină lutină. 

Şi aşa. Negrul luă pe Costea de mână şi ii zise. vor- 
bindu-i cu un sentiment de bunătate şi chiar de milă „Ти 
nu vorbeşti portughez? Tu, camarad alb. veni cu mine. Eu 
arată la tine unde locui şi unde dormi. Apoi eu dela tine 
altă haină, aci cald, haina ta de lână ealdă mult. nu poa- 
te purta. Tu camarad alb. veni cu mine”. 

Costea înţelese câteva cuvinte, dar prea puţine. ca să 
priceapă ce anume vroia să-i spună selavul negru. Pri- 


cepu însă după semnele ce-i făcea Negrul, aşa că merse 
cu dânsul. fără să deschidă măcar gura. Şi dacă ar fi vor- 
bii, ce ar fi înţeles Negrul din limba română? 

Negrul îi duse la o baracă de scânduri vechi, putrede 
şi printre care erau multe găuri. Din cele spuse şi mai cu 
seamă din semnele făcute de Negru, Costea înţelese că ba- 
raca aceia era locuinţa sa. 

Poarta bărăcii era așa de joasă, că nu puteai intra de- 
cât încovoindu-te până la pământ. Inlăuntrul ei nu era ni- 
ci un scaun, nici o masă, пісі о laviţă şi nici un fel de al- 
te mobile. Era mică şi îngustă. Culcându-se, Costea trebu- 
ia să lase uşa deschisă, ca să se poată întinde în toată lun- 


- gimea corpului său. Pe jos, era o rogojină veche, ruptă şi 


mucegăită. Rogojina aceasta de paie era tot aşternutul. 
Incolo, nici umbra unei perne sau unei pături. 
Costea puse jos legătura în care îşi avea lucrurile. 


apoi şezu şi el pe rogojină. Plecă їп jos capul şi începu să 
ofteze din adâncul inimei. Ba şi două lacrimi i se prelinse- 
seră pe obraz. 

„Ти camarad alb, tare trist, ii zise Negrul, privindu-l 
cu milă. Şi Conyo (aşa ЇЇ chema pe Negrul acesta) tare 
trist, când gândești la ţara sa. Şi Сопуо plânge, când gån- 
deşte la tata dela Africa. Dar nu bine a arăta trist. La stă- 
pân nu place sclavi când vede trist. Stăpânul, când vede 
trist, ia biciul mare şi loveşte ѕі bate mult, mult. Stăpânul 
rău. tare rău. Stăpânul bate pe Conyo şi când Сопуо nu 
este vinovat. Aci selavi trebuc munci mult şi тапса pu- 
țin. Aci selavii mânca numai Бае multă”. 

Аза vorbea Conyo. Costea prindea p'aici, p'acolo, cà- 
te un cuvânt, însă înţelegea mai bine din semnele şi ges- 
turile lui Сопуо despre ce este vorba. Adică, înțelegea că 
îl aşteaptă zile negre şi amare. 


l'n viitor campion de foot-ball 


Tana 


tn 


Insă Costea a început să fie chinuit şi de іоате. În 
ziua aceea nu mâncase încă nimic şi nimeni nu se gândise 
să-i dea ceva să mănânce. Aruncându-și privirile în gră- 
dină. văzu un pom încărcat de banane coapte. Făcu. așa 
сат, lui Conyo semn că ar dori să rupă şi să mănânce o 
banană. Când a înţeles la ce anume sa gândit Costea. lui 
Conyo să-i vie să leşine şi mai multe nu. Fu cuprins de o 
groază, par'că sar fi găsit dintr'o dată înaintea a zece 
lei din pustiul Africei. Işi făcu de câteva ori semnul crucii 
şi strigă: 

„Isuse Cristoase! Maica Domnului! Camarad alb vrea 
mânca banană! Dacă tu mânca banană, tu muri! Stăpânul 
omori cu biciul mare pe sclavii care lua o banană. Aici 
nu voe a pune mâna pe ceva și а mânca nimic. Tu aştepta 
mănânci o strachină cu orez dimineaţa, o strachină си 
orez prânz, o strachină cu orez seara. Asta tot mânca scla- 
vii. Stăpânul ştie câte fructe sunt la grădină” 

Atunci Costea făcu lui Conyo semn că vrea să bea pu- 
țină apă. ca să se mai răcorească. 

„А. da! zise Сопуо. Apă tu poate bea cât dorește”. 

Zicând acestea, luă o tidvă, dete fuga la bazin, o um- 
plu cu apă, apoi o aduse lui Costea, care o bău fără să 
răsufle. 

„Bun! zise іагаѕ Conyo. Tu băut apă. Acum tu, ca- 
marad alb. haide. scos haina ta de lână şi pus o cămaşe 
de bumbac. (Spunând acestea, îi şi aduse o cămaşă de 
bumbac veche, cârpită şi murdară). Apoi haide plecat nu- 
mai decât muncă. Stăpânul nu iubeşte şi bate sclavii le- 
пеѕі şi саге nu place munci”. 

Costea se desbrăcă de hainele sale, îşi trecu repede 
cămaşa de bumbac. adusă de Negru, după aceia merse du- 
pă el la locul unde avea de muncit. 

Tre аһа ce avea de făcut, nu cra pentru e! o treabă la 
care nu sar fi priceput. Avea de săpat pământul, de cul- 
tivat florile. de îngrijit pomii roditori, de cules fructe, de 
curăţat cărările şi aleile din grădină. pe care trebuia a- 
poi să le aştearnă cu nisip—într'un cuvânt. de făcut toate 
treburile în legătură cu grădinăritul. Pentru a putea face 
munca aceasta, і se dete o sapă, o greblă. un cosoraș şi 
alte câteva scule de grădină. Apoi, Negrul Сопуо îi arătă. 
parte prin vorbe, parte prin semne, ce anume avea de 
facut în ziua aceea. 

Pentru Costea astfel de muncă n'ar fi fost nici grea, 
nici plictisitoare, deoarece ега o muncă ре саге o cunoştea 
bine de acasă. din Ardeal, așa că nu sar fi plâns, dacă 
n'ar fi văzul că aproape de el stă mereu un paznic fără 
milă. un Negru — altul decât Conyo — desgustător la 
înfăţişare. Câtă era ziua de mare, Negrul acesta nu se miş- 
ca din grădină şi în tot momentul împărțea lovituri de bi- 
ciu la dreapta şi la stânga, ori de câte ori i se părea că 
vreun biet sclav. zdrobit de oboseală şi istovit de căldură, 
se opreşte din muncă ori munceşte ceva mai încet. 

Deseori se întâmpla că acest paznic sălbatic. în loc să 
nimerească în sclavul în care voia să dea. să lovească pe 
vecinul acelui sclav. În cazul acesta, plângerea cea mai 
mică, gestul cel mai simplu de apărare al sclavului lovit 
pe nedrept, se pedepsea cu o cruzime de neinchipuit. 

lată cum în veacurile trecute se purtau oamenii din 
cele mai multe {агі din America faţă de semenii lor. lată 
ce suferinţe groaznice trebuiau să indure nenorociţii de 
oameni. luaţi şi vânduți ca sclavi. 

In vremea când sau petrecut cele ce povestim aici, 
selăvia nu exista în țările din Europa. In Europa пісі un 
om nu putea fi vândut sau cumpărai ca sclav. Cu toate 
astea, nici în Europa oamenii nu erau cu toţii liberi. aşa 
cum suni în zilele noastre, de oarece ţăranii erau în сеа 
mai таге parle iobagi, adică robi ai pământului, ai mo- 
şiilor pe саге locuiau şi unde munceau pentru stăpânii a- 
celor moşii. Un ţăran iobag mavea voe să plece fie sin- 
виг. fie cu familia за. și să meargă să locuiască sau să 
muncească pe altă moşie. El era socotit ca lipsit de pă- 
mâni. са o mobilă a moşiei. 

Сапа se vindea о moşie, noul ei stăpân о cumpăra 
impreună cu vitele şi cu ţăranii depe moşie. Târziu de 
tot ţăranii din Europa au fost Шегаћ de această robie a 
pământului. 

La поі în ţară,robi au fost ţiganii: robi pe moşiile 
Domnilor, boerilor sau pe moşiile mânăstirilor. Din a- 


PI PIE PE EP d А. 


ceastă stare de гођіе ei au fost Шһегай sub domnia lui Cu- 
za-Vodă. 

Insă, sclavi. așa cum am arătat că erau în ţările din 
America. nu existau în Europa. Ceva mai mult. Guver- 
nele statelor europene pedepscau cu pedepse foarte as- 
рге pe toţi pe cari îi prindeau că fac negoțul cu negri. 
Corăbiile şi celelalte vase, care transportau astfel де scla- 
vi, erau urmărite cu toată străşnicia. Totuşi, mii şi mii 
de negri erau răpiți, erau luaţi cu deasila de pe coastele 
Africei şi duşi pe ascuns în America. unde erau vânduți 
ca nişte vite la târgurile de sclavi. 

Din amintirea acestor vremuri de sălbăticie să se 
nască în fiecare din noi sentimentul de milă pentru se- 
menii noştri, care sunt în nenorocire. precum şi dorinţa 
de a le veni în ajutor şi de a le alina, atât cât ne stă în 
putere, suferinţele și necazurile. 

Costea şi ceilalţi sclavi au muncit de zor până seara 
târziu. Abia când începură se se lase umbrele nopții. su- 
netul unui clopot vesti sfârșitul lucrului. Toţi sclavii 1а- 
sară sculele cu care munceau şi deteră fuga la bărăcile 
lor, ca să-și ia de acolo câte o strachină de lemn. Ţinând 
fiecare strachina în mână. merseră la o căsuţă clădită la 
marginea grădinii. Acolo sc dete fiecăruia câte o porţie 
de orez fiert іп apă. Aceasta a fost toată mâncarea ce 
au căpătat. 

Costea nu căpătase încă о strachină cum aveau ccl- 
lalţi sclavi. iar nimeni — nici măcar Conyo nu se gån- 
dise să-i dea şi lui una. Vedea sărmanul de el cu un sen- 
timent de таһпіге, înăsprită de foamea ce-l chinuia, cum 
tovarășii săi de robie vencau dela căruță şi se întorceau 
la bărăcile lor, unde înghiţiau cu lăcomie рога de orez. 

Abia atunci Conyo văzu că bietul Costea se uită trist 
cum mănâncă sclavii ceilalți. De aceia îl întrebă: „lu. 
camarad alb. bolnav? Tu nu voeşti mâncă orez”. 

Drept răspuns, Costea îi dete să înţeleagă prin semne 
că nu are şi cl о strachină, aşa că lui nu i se dăduse por- 
Па de mâncare. 

Văzând aceasta. Сопуо, om bun la suflet, se grăbi să- 
şi mănânce porţia şi dete lui Costea strachina sa. Cu stra- 
china lui Сопуо, Costea dete fuga la căsuță. ca să-şi ceară 
рога. Însă, era prima zi. când el venea la muncă, aşa 
că paznicul nu-l trecuse la socoteală, iar porţile de orez 
erau măsurate cu atâta sgârcenic. încât nu prisosise nici 
un bob de orez. Aşa dar, nenorocitul de Costea trebuia să 
se culce în seara aceea, fără să mănânce. 

Se culcă, dar nu putu să adoarmă, ci plânse toată no- 
aptea pe rogojina din baracă. 

In dimineaţa următoare, mai inainte de a se lumina 
bine de ziuă. sună din nou clopotul. chemând pe sclavi 
la muncă. Аза cum se făcuse în aiun, se dete şi acuma 
fiecăruia câte o portie de orez fiert în apă. Am spus doar 
că aceasta era toată hrana lor. În dimineaţa aceea. Сопуо 
făcuse şi pentru Costea rost de o strachină de lemn. aşa 
că şi Costea primi acum partea de orez. 

Viaţa în zilele următoare a fost la fel de grea şi chi- 
nuită. Costea muncea de zor. tot gândindu-se la familia sa 
şi rugându-se lui Dumnezeu să nu-l părăsească. 


(Va urma) 


Vroiţi să aflaţi date despre marii noştri scrii- 
tori şi despre scrierile lor? Citiţi „Almanahul 
zoo pe 1935". 


гоі să aveţi o lectură amuzantă, instructi- 
vă şi и Citiţi Almanahul Şcolarilor ре 
anul 1935”. 


Vă plac jocurile şi problemele distractive? 
Citiţi Almanahul Şcolarilor pe 1935". 
doritori de a şti 


descoperiri şi în mi 
sa Almanahul Scolarilor ре 1935". 
Acest „Almanah” are 


„Mărțişoarele“ coanei Frosa 


Tocmai când mă pregăteam să răspund la cele două 
scrisori primite dela Hăplești, — una dela Haplea, iar 
cealaltă dela coana Frosa—aud că cineva bate în poarta 
de atară a locuinţei mele. Mi-a trecut numai decât o bă- 
nuială, ba chiar am simţit că mă cuprinde și un fel de 
teamă. Ştiam că atunci când cineva din Bucureşti vine 
să-mi facă vizită, nu bate în poartă, ci apasă pe butonul 
sonerici. Aşa fac atât persoanele mari, cât şi copiii, care 
vin destul de des pe la mine. Știm cu toţii ce este o sone- 
rie şi cum trebue să apeşi pe ea. 

Insă, de îndată ce, în loc de sonerie, aud bătăi în 
poartă, bănuese că vizitatorul trebue să fie vreun prie- 
ten dela Hăpleşti, comună locuită, precum ştim de oa- 
meni foarte inteligenţi, dar саге n'au pus încă sonerii la 
casele lor. 

M'am uitat, aşa dar, pe fereastră şi am văzut că nu 
mă înşelasem în bănuelile mele. Vizitatoru! — se cunoş- 
tea şi după port — era un Hăpleştean, era fratele lui Stroe 
Pocitu, proprietarul vestitei cârciumi dela Hăpleşti, cu 
firma „La barza şchioapă”. li ştiam chiar numele: îl chea- 
mă Neaţă, dar nu ştiu din ce pricină, toată lumea nu-i 
spune altfel decât Маѓгеса. 

Am văzut că acest Mătreaţă avea într'o mână un pa- 
chet, iar în mâna cealaltă ținea două scrisori cu plicuri 
galbene. Spun асі că scrisori cu plicuri galbene nu pri- 
теат decât dela Hăpleşti. 

Am mers să-i deschid şi l-am роѓ în casă. „Ce veste 
bună îmi aduci prietene Mătreaţă?” l-am întrebat eu. 

Mătreaţă care este cam scump la vorbă, îmi dete 
scrisorile ce avea în mână, zicându-mi: „Citeşte-le! ”Des- 
făcu după aceea pachetul şi mi zise din nou: „Priveşte 
ce ţi-a trimis coana Frosa!” 

„Баг mai întâiu să citim scrisorile, despre care am 
spus că erau două. L-am роѓ, aşa dar. pe Mătreaţă să 
ia loc ре un scaun, i-am spus fetei noastre din casă să-i 


aducă un pahar de vin şi să-i dea să guste, iar eu am rupt . 


unul din cele două plicuri. Scrisoarea din plicul acesta 
era dela coana Frosa. 

la să vedem ce ne mai scrie Madame Eufrosine de 
Hăpleşti, cum continua coana Frosa să semneze. 

„Moş Nae, Nae, care va să zică e adevărat că ochii 
care nu se văd se uită. Îndată ce am plecat, ai și uitat 
de mine. Până acum n'am primit din partea ta nici o te- 
iegramă, ca să mă întrebi cum îmi merge printre proştii 
şi tâmpiţii ăştia dela Hăpleşti. $1 nici o scrisoare în саге 
să-mi scrii că te gândeşti la mine şi că ţi-e dor să mă 
vezi din nou. lar eu, sărmana, gândindu-mă la viaţa tra- 
iului ce duceam la București, mă prăpădesc şi mă topesc, 
de am să ajung să fiu ca o umbră, ca o stafie. 

„De aceea „Moş Nae, să-mi dai voe să te cert. N'ai 
ştiut că a fost ziua de 1 Martie şi că trebuie să-mi tri- 
miţi un mărțişor! Așteptam mărțişorul cu toată nerăbda- 
rea. Imi ziceam singură: „Moş Nae îmi va trimite un măr- 
țișor şi-l va alege roşu, ca să mi-l trec de gât şi să nu 
mă deochiu. Са, de! ştie el că nu numai aici, la Hăpleşti, 
dar nici la București nu se găseste o cucoană mai aligantă, 
mai faină, mai subţirică şi mai delicată decât mine, aşa 
că toți bărbaţii şi toate cucoanele numai la mine se uită. 
atunci când mă văd că trec pe stradă”. 

„Zău, Moş Nae, aşteptam negreşit să primesc un măr- 
tişor din partea ta. Uite, acum trei zile, îmi bătea tare 
cchiul stâng şi mă mânca palma dreaptă. „E semn că am, 
să primesc vetşi şi cadouri dela Moş Nae”, mi-am zis eu. 
Când colo, văd că mai uitat cu totul. Poate, primeşti vi- 
zitele cucoanelor acelora, pe care. când eram eu acolo. 
le dedeam afară. Ascultă, Moş Nae: să ştii că nu-ți mai 
vorbesc toată viaţa traiului meu şi nu mai viu nici o dată 
la Bucureşti, dacă aflu că primeşti vizite de cucoane acasă 
sau la rivistă. Să nu primeşti decât bărbaţi şi copii. Atât! 
M'ai înțeles? Altfel, mă supăr şi mă fac foc! 

„Acum îţi trimit cu Маігеа{а această scrisoare, des- 
pre care doresc să te găsească în momentele cele mai fe- 


de Moş Nae 


ricite ale vieţii tale -— cu toate că, dacă nu sunt eu lângă 

line, tu nu poți şi nici n'ai voe să fii mulțumit. Tot cu 

Mătreaţă, îţi trimit eu, ceeace mă aşteptam să-mi trimiţi 
tu mie: îţi trimit un mărțişor. Să nu râzi de mine şi să nu-l ` 
arunci, văzând că mărţişorul acesta este o potcoavă ve- 

che ruptă. і spun că potcoava am găsit-o acum trei zile 

lângă groapa broaştelor „ceeace înseamnq că îiț va aduce 
de două ori noroc. Am legat-o de o sfoară roşie şi albă 

şi am ales-o mai groasă, ca să nu se rupă. 

„Eu îţi zic să o porţi 15 zile trecută de gât, fiindcă 
îți spun încă odată că îți va aduce mare noroc. Poate, 
norocul să mă vezi pe mine la Bucureşti mai curând de- 
cât te aştepţi. lar dacă ţi-e ruşine s йо porţi, aşa. ca să se 
vadă, o poţi pune sub haină. 

„Spune-mi acum că nu {їп la tine şi nu mă gândesc 
la tine, cu toate că nu meriţi. Dar eu sunt geantilă şi bi- 
ne ecudată. Pa! Moş Nae, şi să ne vedem iarăşi cât mai 
curând. Aceia care nu te uită, Madame Eufrosine de Hă- 
plești”. 


Aceasta a fost scrisoarea dela coana Frosa şi aţi vă- 
zut şi ce mărțişor mi-a trimis... Dar staţi că mai serie 
ceva. „Să nu uiţi să dai din partea mea multe compli- 
mente la cei dela dario şi să le spui că îndată се viu 
la Bucureşti, am să le cânt din nou, aşa, ca să le Гас 
plăcere. $$$ să nu uiţi să vorbeşti cu cei dela tepafon, 
ca să pregătească de pe acum plăci pentru cântecele 
mele”. 


Să vedem acum ce-i cu a doua scrisoare. Precum les- 
ne ghiciţi, este dela Haplea. lată ce-mi serie bunul meu 
prieten: 

„Mos Nae, am râs și încă nu mă pot ţine de râs. In- 
țelegi că nu mia făcut să râd cu atâta poftă decât proa- 


sta şi scrântita mea de Frosa . A aşteptat ca până în 
ajunul zilei de 1 Martie să primească din partea ta un 
mărţişor. Nu se poate ca Moş Nae să nu-mi trimeată un 


mărțişor”, îmi zicea ea. Dar când a văzut că tu nu-i tri- 
meţi nimic, — şi ce bine ai făcut! — l-a chemat pe nesu- 
feritul acela de Blegilă şi sa dus cu el la „Grand Bazarul 
dela Hăpleşti”. Acolo Blegilă i-a cumpărat un cadou din 
partea sa, ип mărțişor. 

„Dar се mărţişor? De o sfoară, groasă cât o fringhie. 
atârnau о broasă, un şoarece şi o şopârlă, făcute din tablă 
de fier şi vopsite. Cică dihăniile acestea sunt aducătoare 
de noroc. Apoi Frosa şi-a cumpărat douăsprezece brățări 
de sticlă şi de fiecare brățară era legată câte o aţă roşie 
şi albă. 

„A doua zi, adică în ziua de 1 Martie, Frosa sa gătit 
cu mărțişoarele. Și-a îmbrăcat rochia cu picățele, sa vop- 
sit pe față, ре buze şi pe sprâncene, şi-a trecut la braţul 
stâng evantaiul, iar în mână şi-a luat umbrela cu cap de 
gâscă. Vroia să-și pună şi pălăria cea mare, dar i-a fost 
teamă că о pățește, cum o mai ра{їзе acum o săptămână. 
De aceia, şi-a pus pe сар о beretă de școlăriţă. „Parcă aș 
fi o fetiță de 13 апі”, am auzit-o zicându-şi singură. 

„Aşa eşit, pe când Blegilă o aştepta, ca de obiceiu, 
afară în stradă. Dar пісі cu bereta de şcolăriţă nu i-a mers 
mai bine, fiindcă iarăși s'au luat copii după ea, iar оате- 
nii mai mari au început să o huiduiască. Sa întors acasă 
plângând și plânge și acuma, când îţi scriu această scri- 
soare. 

„Ştii ce m'am gândit, Moș Nae? Că ar fi mai bine să 
с închidem la vreun balamuc, fiindcă nu mai e nădejde 
să-i mai vie minţile în cap. Al tău prieten până la moarte, 
Haplea.” 


In curând sosește 


BILL GAZON 


BUCLE 
DE AUR 


— Poveste — 


In îndepărtata și recea {ага a Norvegiei, a fost o 
dată un oraş, al cărui nume era, pare-mi-se, Woro, un 
oraş trist, cum nu-i găseai nicăeri perechea. Cerul nu 
ега mai niciodată albastru, fiind zi şi noapte acoperit de 
nouri cenușii. Şi totul era cenușiu şi mohorât în orașul 
Woro. In grădini nu răsărea nici o floare, în păduri nu 
se auzea nici un cântec de păsări. Și ploua, ploua aproa- 
pe fără încetare. 

Nimeni nu râdea și nu era vesel în oraşul acela. Până 
şi nunțile erau triste, fiindcă erau nunţi fără lăutari 51 fă- 
ră cântece. Doar — ceeace se întâmplă o dată, sau cel mult 
de două ori pe ап —când soarele izbutea să străpungă 
perdeaua groasă de nouri cenușii şi să se ivească în stră- 
lucirea sa pe un соц de cer albastru, era pentru locuitorii 
orașului sărbătoarea cea mai mare. Atunci li se înseninau 
şi lor feţele şi mai vedeai câte un zâmbet, fluturându-le 
pe buze. Numai că aşa cum am spus. astfel de zile erau 
foarte rare. Incolo, tot timpul locuitorii din Wero erau 
trişti ca о zi ploioasă de toamnă. Тгіѕіі şi îmbrăcaţi în 
haine cenuşii, aşa cum era și culoarea cerului cenușiu, 
ce apăsa asupra orașului. 

Numai Cristina, o femeie tânără, se deosebea şi ca 
îmbrăcăminte şi ca purtare de toate femeile şi de toți 
bărbaţii din oraşul Woro. Numai Cristina nu era tristă, 
ci pururi veselă și zâmbitoare. In loc de haine cenușii, ea 
sc îmbrăca toamna în rochii de culoare deschisă. Când 
ploua, mergea încet pe stradă, şi adăpostindu-se sub о 
umbreluță roşie şi galbenă. 

Şi iată că într'o zi, Cristina născu o fetiţă, care i se pă- 
rea Cristinei că este copilul cel mai frumos din tot orașul. 
Insă Cristina dorea ca fetița ei să fie pe întregul pământ 
fetiţa cea mai frumoasă. Pentru acesta, două zile şi două 
nopţi nu se culcă şi nici nu mâncă. Stătu să se gândească. 
Se gândea ce să ceară berzei. 

Barza aceasta era o barză bătrână, bătrână şi care adu- 
cea câte un dar fiecărui copil nou născut. Aducea darul, 
pe care îl cereau părinţii copilului. Unii îi cereau pentru 


copiii lor sănătate, alţii noroc, alţii viaţă lungă, alţii bo- 
баце. 
„Nu vreau nimic din toate acestea, îşi zise Cristina 


vorbindu-şi singură. Dar ce să cer, pentru ca fetița mea să 
fie cea mai frumoasă de pe pământ?” 

In sfârşit, după ce se frământă cu gândul două zile şi 
două nopţi, zise sărind de bucurie prin odaie: „Am găsit! 
Am găsit!”. 

51 aşa, când veni barza, Cristina îi zise: „Doresc să dai 
fetitei mele păr de aur adevărat şi care să fie tot atât de 
strălucitor, ca şi aurul adevărat”. М 

Barza fu nemulțumită de cererea Cristinei. Totuşi. îi 
făcu іп voe. Deasupra leagănului fetiţei desfășură aripile 
sale mari, făcu de câteva ori cu ciocul niște semne tainice 


ы 


É 
f 
RAZA 3 


în acer. apoi zise Cristinei: „Dorinţa ta sa îndeplinit. Să ştii 
însă cé ai fost nesocotită. Va veni ziua în care te vei căi și 
vei plânge că ui cerut pentru copitlul tău păr de aur ade- 
vărat. E uacum te las, dar mai ţine minte ceva: să ştii că 
fetiţa va muri în clipa în care îi vei tăia sau îi vei smulge 
măcar un fir din părul ei”. 

Barza plecă, sburând pe fereastra deschisă, iar Cristi- 
na rămase câteva minute zăpăcită şi uluită de cuvintele 
auzite. Când își veni din nou în fire şi se plecă asupra lea- 
gănului fetiţei, dete un strigăt de bucurie: capul fetiţei stră- 
lucea ca soarele, buclele de păr răspândeau raze de lumi- 
па, fiind de aur adevărat. Ca să se încredințeze şi mai bi- 
ne, Cristina puse mâna în păr și văzu că fiecare fir era 
de aur adevărat. 

In bucuria sa uită de ameninţarea berzei și eşi din ca- 
să, mergând să ducă vestea la femeile din vecini. In cu- 
rând, vestea aceasta se răspândi în tot oraşul şi în celelal- 
te orașe şi sate. Câtă era ziua de mare, venea mulțime de 
oameni din toate părțile țării, ca să vadă minunea ne mai 
văzută: o fetiţă cu păr de aur adevărat. Fetiţei i sa dat 
numele de Bucle de aur și numele acesta i-a rămas. 

Au trecut anii, „Bucle de aur” a crescut, devenind din 
ce în ce mai frumoasă. Ajunsese să fie іп adevăr cea mai 
frumoasă de pe pământ. 

In acelaş timp însă, îi creştea părul, iar pe măsură ce 
creştea, se făcu, cum lesne se înțelege, mai greu. tot mai 
greu. Era doar păr de aur adevărat. Greutatea părului o 
silea ре „Bucle de aur” să meargă ținând capul plecat în 
jos, ba chiar încovoiată. Din pricina aceasta se ferea să 
umble şi sătea mai toată ziua cu capul pe pernă. 

In loc să fie veselă şi mulțumită, era, din 
tristă şi amărâtă și plângea în ascuns de mamă-sa. 

Nici mamă-sa, adică Cristina nu era mulțumită. Işi 
dădea seama de greşala ce făcuse şi ве căia amar, decât 
ега o pocăință târzie și fără folos. Cât despre tăiat părul, 
nu putea fi nici vorbă: ştia doar că în aceiaşi clipă „Bucle 
de aur” ar fi murit. 

Intr'o dimineaţă, Cristina intră în camera in саге dor- 
mea fata ei. „Bucle de aur” visa şi vorbea în somn, zicând: 
„О, cât sunt de mulţumită şi fericită că nu mai am păr de 
aur adevărat şi că părul meu este acum uşor, aşa că pot să 
umblu, pot să sar și să alerg în voe!”. 

Auzind aceste vorbe, ochii Cristinei se umplură de la- 
crimi, care începuseră să cadă în părul fetiţei... Dar, mi- 
nune! Îndată ce lacrimile atinseră părul frumoasei „Bucle 
de aur”, se formă în jurul capului un fel de nour auriu. 
Nourul acesta se ridică în sus, еѕі pe fereastră si se înălță 
în văzduh.. Puțin după aceea, se trezi şi „Bucle de aur” și 
pipăindu-și părul, simți că nu mai este de aur, ci e un 
păr ușor şi mătăsos. Mişcă de câteva ori capul și văzu că 
nu simte nici o greutate. 

Nebună de bucurie, sări din pat şi se imbrăţişă cu 
mamă-sa, vărsând amândouă ѕігоаје de lacrimi, numai că 
lacrimile acestea erau lacrimi de fericire. Privind apoi pe 
fereastră, văzură cum barza luă în cioc nourul de aur şi 
sbură cu el, pierind în înălțimile văzduhului. 


VASILE STĂNOIU 


potrivă, 


Suntsaunu sunt Haplea? 


la'n priviţi, mă rog, la Haplea Dar nu trec nici trei minute Când văd boii că stăpânul 
Stând în carul său culcat, Că Hăptiţă-a și dormit. Nici nu mișcă. nici nu-i mână. 
Din popasuri pe la cârciumi, „Noapte bună, scump prietes Se opresc în drumul mare. 
Omui е cam afumat. Fie-ţi somnul liniştit!” 


Şi se culcă pe o rână. 


Doi pungaşi, doi hoți de vite, Cam tărziu. сат pe "nserate, „Mai acum vro patru ceasuri 
Pe acolo-atunci lrecură, Hop şi Haplea se trezeşte. Dela târg când am plecat. 
lute boii mi-i dejugă, Vede carul, dar nu-s boii, Carul singur nu pornise, 
Nevăzuţi mi se făcură. Stă pe loc şi socoteşte: Eu şi boi am înhămat. 


„Va să zică, asta-i sigur, „Dar e vorba: sunt eu Haplea? Insă dacă am norocul, 
[ата ochii nu mă "'nşeală Dacă-s Haplea, mam pârlit, Și nu-s Haplea — am câștigat 
Vitel carul. dar nu-s boii Mi-am pierdut cu boişorii. Câstigal-am carul, nene, 


Nu "nţeleg ce socoteală. Astai- lueru chiar vădit. Ce din cer parca picat”. 


ж Miky-Maus şi brânza ж 


A Tot umblând după mâncare, 
Miky Maus a găsit, 
Două roţi de brânză bună, — 
Dă din limbă mulțumit. 


2 Un cuţit ia şi-l ascute, 
Ca să-şi taie o bucată 
Cât mai mare şi so pape, 

Să se sature-o dată. 


З Dar vedeţi cam ce se'ntâmplă, 
Nimeni n'ar fi bănuit: 
Că un şoarece din brânză 
Rasărit-a nepoftit. 


Ba eşi de sus și altul. 
Ce pe Miky l-a stropit. 
Fuge bietul Miky Maus, 
Fuge iute şi'ngrozit. 


MOȘULEȚ 


4 Miky-Maus, mort de foame, 
Intrun arbore zărește 
Că-i un cuib cu nişte ouă, 
Миті e şi zâmbeşte. 


2 Pânzici trei, luă el cuibul 
Sin livede şade jos. 
„Ce mai prânz! își zise singur, 
Zău. e bun şi e gustos!” 


3 Dar vedeţi nenorocire: 
Vine pasărea isteaţă 
Şi pe bietul Miki Maus. 
Furioasă, mi-l înhaţă. 


5 Peste o baltă îl ridică 
Şi în apă-i dete drum: 
„Hoţ de ouă. vrei mâncare? 
Apă poţi să bei acum”. 


Darul cel mai frumos 


P oveste 


frumoasă domniţa 
începutul po- 


A fost odată о domniţă. „Si era 
aceasta?” mă întreabă Mirciulică încă dela 
vestici. 

lată ce n'aş putea spune şi cu. Unii mi-au spus că 
cra foarte frumoasă, dar alți mi-au zis că nu ега chiar 
aşa de frumoasă. Aceasta atârna de ochii care o priveau. 
Dacă aş fi privit-o cu ochii mei. aș fi zis negreşit că este 
foarte trumosă, de orece domnila aceasta avea ochii 
mari și albaștri, gurița mică, şi roşie „iar părul de un gal- 
ben mai curat decât aurul cel mai curat. 

„Insă, rog să nu mă mai întrebaţi şi să nu-mi mai 
tăiaţi vorba. fiindcă îmi pierd işrul. 

Aşa dar, a fost odată o domniţă. Domnița aceasta 
era singură pe lume, fiindcă îi muriseră părinții iar frați 
şi surori n'avusese. Domnița numele ei era Alina 
crescu şi ajunse în vârstă de a se mărita. Sfetnici îm- 
рага [іеі şi ceilalți curteni о tot sfătuiau şi îndemnau să-şi 
aleagă un soţ, pentrucă după legea acelei țări trebuia ne- 
greşit ca pe scaunul împărătesc să fie și un bărbat. 

Dar vezi că tocmai de măritiș nu-i ardea domniţei 
Alina. Nu spunea fățiș că nu-i place să se mărite, сі fie- 
cărui tânăr care venea să о ceară în căsătorie, îi găsea 
câte un cusur. Ba că unul e prea înalt, ba că altul e prea 
scund. ba că unul are nasul prea lung, ba că unul are 
nasul “prea scurt, ba că unul are ochii negri. iar altul îi 
are albaştri. Pe unul — şi acesta era fiul unui împărat 
puternic — îl respinsese, pentrucă.... pentrucă venise că- 
lare pe un cal alb. 

„Și calul pe care călăresc eu este alb, zise ea, aşa 


că nu vreau să avem doi cai la fel”. 
Ziua următoare tânărul voevod veni călare pe un 
al negru, închipuindu-şi că acum domnița nu уа mai 


avea pricină să-i respingă cererea în căsătorie. Însă acum 
domnița zău, că era cam sucită! găsi altă vorbă. 
„Un tânăr, zise ea, care își schimbă calul şi gusturile d- la 
o zi la alta, nu poate fi un soţ bun și statornic. De aceia, 
nici nu vreau să mai aud de dânsul”. 

51 “aşa, unul după altul. domniţa Alina respinse şi 
îndepărtă pe toţi tinerii, care o ceruseră în căsătorie. 

Sfetnicii împărăției şi ceilalţi curteni se luară de gân- 
duri. Се fel de ţară va fi a lor, peste care să domneasă 
o femeie singură? Şi pe cine să pună în scaunul împără- 
tesc după moartea domniţei? gândindu-se la aceste lu- 
cruri, stăteau toată ziua trişti 5і amărâţi, parcă fiecărui 
dintr'înșii i sar fi întâmplat cine ştie ce nenorocire. 

Insă domniţa Alina nu se gândea de loc şi nu-şi făcea 
sânge rău. Veselă şi zâmbitoare, se plimba prin grădi- 
nile palatului sau mergea călare departe. departe. până 


10 


la marginea mării. Dar când se înapoia la palat, nu ve- 
dea în jurul ci decât oameni cu chipurile posomorâle. 
Ca să scape de această vedere, care о apăsa; domnița 
Alina se gândi o zi şi o noapte, apoi porunci să se strângă 
statul împărătesc în sala cea mare a tronului. 

Când se strânse sfatul. domniţa vorbi precum urmea- 
ză: „lată că m'am hotărît să vă fac în voe şi să mă că- 
sătoresc. Să ştiţi însă că nu voi lua de bărbat decât ре 
tânărul care îmi va face darul cel mai frumos. Tânărul, 
care va izbuti să-mi facă acest dar, poate să nu fie de viţă 
împărătească, ba îl primesc, chiar dacă ar fi sărac lipit. 
Puteţi, aşa dar; să trimeteți crainici în toată împărăția şi 
în împărăția vecină, spunându-le că hotărârea mea va fi 
luată cel mai târziu după şase luni cu începere de astăzi”. 

Se bucurară sfetnicii împărăteşti, se bucurară. cei- 
lalți curteni şi se bucură tot poporul de vestea aceasta, 
саге ajunse până în împărăţiile cele mai depărtate. Și dom 
па Alina era acum mai veselă şi mai zâmbitoare decât 
oricând. Când se plimba prin grădinile palatului, florile 
îi zâmbeau şi se închinau. Când cutreera poienile şi pă- 
durile, păsările îi cântau cântece de nuntă. Când se oprea 
să se odihnească la țărmul lacului, apa din lac se făcea 
limpede de tot, pentru ca domniţa să-şi poată vedea cât 
mai curat frumosul său chip. 

In sfârşit, sosi şi ziua cea mare, ziua în care toţi voe- 
vozii şi fiii de împărați, veniţi să-și încerce norocul şi 
cu darurile lor să câştige inima domniţei, trebuiau să i se 
înfăţişeze. Incă de dimineaţă, domnița Alina. îmbrăca- 
tă în haine strălucitoare, se aşeză în scaunul împărătesc 
din sala cea mare a tronului. Porunci apoi ca trâmbitaşii 
să sufle în trâmbiţele lor de argint, vestind în chipul aces- 
ta că voevozii, fii de împărați şi alți tineri се or mai fi 
venit, pot să intre în sală. 

Au început să intre, înșirându-se unul după altul. 
Erau tineri chipeşi şi viteji. Veniseră din {агі îndepăr- 
tate, unii călări pe armăsari iuți şi sprinteni, alți ре cămi- 
lele pustiului. iar alţii pe elefanți, al căror nas le ţine loc 
de mână. Ba la urmă a venit un voevod într'o sanie trasă 
de reni, ceiace înseamnă că voevodul acesta venise tocmai 
dintr'o {ага înghețată dela Miazănoapte. 

Voevodul, care intrase cel dintâi, se apropie de dom- 
пца Alina, făcu. o plecăciune adâncă, apoi arătă darul 
ce adusese. Era întradevăr un dar minunat: o rochie de 
mireasă, rochie pe care piticii din {ага voevodului о {е- 
suseră dir razele lunei. 

Domnița Alina întinse rochia, apoi zise voevodului: 
„Се rece este rochia ce mi-ai adus! Nu, nu-mi place!” 

Auzind aceste vorbe, voevodul suspină și părăsi sala 
zdrobit de durere. 

Darul celui de al doilea voevod nu era mai puţin 
minunat, Zânele din {ага acestui voevod strânseră picătu- 
rile de rouă întrun colan de argint, care, pus la gâtul 
miresei, trebuia să străluciască în cele mai frumoase cu- 
lori ale curcubeului. 

„Sărmane picături de rouă! zise domniţa. Ce soartă 


tristă aţi avut, ca să staţi mereu închise! „Şi făcu un 
semn, prin care arăta că nu este mulţumită nici de darul 
acesta. 

„„Insă, се dar preţios ascunde sub mantaua-i de cu- 
loare roşie voevodul care venise dintr'o ţară îndepărtată 
dela Răsărit? 

lată-l, se apropie de domniţă, pune un genunchiu la 
pământ, apoi scoate de sub manta o lampă, la care nici 
nu puteai să te uiţi, aşa de puternic strălucia. 

„Frumoasă domniţă, zise acest voevod, care avea ochii 
negri şi strălucitori, vrăjitorii din împărăţia tatălui meu 
au făcut această lampă, care se numește lampa gândurilor. 
li spune aşa, fiindcă, îndată ce o aprinzi, poți citi mai 
bine decât într'o carte gândurile tuturor şi poţi afla se- 
cretele lor cele mai ascunse. 

— Nu-mi place de loc lampa aceasta! strigă domnița 
Alina. Insemnă să n'am linişte пісі o clipă şi să nu fac 
altceva decât: să urmăresc secretele şi gândurile oameni- 
lor din jurul meu”. 

Şi aşa, în toată ziua aceia şi în zilele următoare, vo- 
evozii şi fiii de împărați se înfățişară domniţei Alina, a- 
ducându-i fiecare daruri din cele mai minunate. Unul, 


bunăoară, îi adusese un cal cu aripi, altul nişte muzici, 
care cântau singure cântece nemai pomenit de frumoase, 


altul, bogății fără număr. 

Insă domnița Alina îi îndepărta pe toți. „Nu-mi pla- 
ce darul!” Aceste cuvinte le spunea ea de dimineaţă până 
seara. 

Trecuseră şapte zile. Veniseră câteva sute de voevozi 
şi fii de împărați, aducând tot atâtea daruri. Fiecare ve- 


DUMNEZEU 


E singura putere 

Care etern domnește, 
Pe care la durere 
Rugându-L, te "'ntărește. 


Acel fără credință 
Credul pe a a sa gândire, 
Se vede în neputinţă 

La o nenorocire. 


Chiar şi savantul care 
Sfidează lumea întreagă 
Neputincios apare 

Când viața îi e mai dragă. 


Zadarnic se revoltă 
Sârmana omenire. 
Cerescul, de pe boltă, 
In veci nare pieire. 


Ing. MONTEROSI-Galaţi 


11 


nise plin de încredere са el şi numai el va câştiga inima 
şi mâna frumoasei domniţe. Acum însă plecau cu toții 
mâhniţi şi атаган. 

Tot atât de mâhniiț şi атага erau şi sfetnicii dom- 
niţei. Vroiau să spună şi ei o vorbă şi să sfătuiască pe 
domniţa să aleagă ре unul din numeroșii tineri. însă nu 
îindrăzneau. Știau că аотпі{а Alina Sar fi supărat și n'ar 
fi ţinut seamă de sfatul lor. 

Dar iată că în ziua a şaptea, târziu, când era să se 
însereze, veni un tânăr foarte chipeş la înfăţişare. Fru- 
mos era tânărul acesta, numai că după îmbrăcămintea 
lui simplă, se vedea că nu este de viță împărătească și 
nici măcar din vreun neam mare. In afară de aceasta, 
tânărul venise cu mâinile goale, fiindcă nu se vedea să 
ti adus şi el vreun dar, așa cum ceruse domnița Alina. 

De aceia, domniţa 1 întrebă mirată: „Ce dar ai adus 
tinere?” 

In loc de răspuns, tânărul îndreptă asupra domniţei 
privirile înflăcărate. Domnița îl întrebă din nou: „Ce 
dar ai adus, tinere?” 

Atunci, tânărul îi răspunse, zicând: „Ţi-am adus ini- 
ma mea, ţi-am adus dragostea mea şi credința mea veci- 
nică”. 

La auzul acestui răspuns, domnița se dete jos din scau- 
unul împărătesc, întinse tânărului necunoscut mâna şi îi 
zise cuprinsă de bucurie şi fericire: „Tu ești alesul meu. 
pentrucă tu mi-ai adus darurile cele mai preţioase”. 

ALI ВАВА 
AN 
s N 


Ф 


Va 


Ce să citim ? 
Vom citi cu toții frumoasele romane de MOŞ 
NAE (N. Ва?гатіа) şi anume: 


„RĂPIREA CELOR DOUĂ FETIȚE” şi „UN- 
CHIUL MEU ADAM”, precum şi minunatul „AL- 
МАМАН AL ŞCOLARILOR PE ANUL 1935”. 

Aceste trei cărţi trebue să fie citite de toţi 
copiii şi de întreg tineretul şcolar. 

Vor fi încântați de cuprinsul lor. De vân- 
zare la toate librăriile. 

Romanul a cărui citire stoarece lacrimi de 
înduioşare este fără nici o îndoială noul roman 
„RĂPIREA CELOR DOUĂ FETIȚE” de MOȘ 
МАЕ (VN. Batzaria) iar „UNCHIUL MEU ADAM” 
este cel mai frumos roman de aventuri се 5а 
scris pentru copii şi tineret. De vânzare la toate 
librăriile. 


Rilă lepurilă ? 


ui 


oi nu cunoaşteţi poligonul de tragere. 
Poligonul de tragere е ua câmp întins. la mar- 
ginea orașului. unde fac exerciții soldaţii, unde 
se lasă avioanele din zbor și unde ţin sfal Pa- 
vel cu ui lui. 

Dar voi nu-l ситоаѕісі пісі pe Pavel. Dacă nu cunoa- 
şteţi poligonul, maveţi cum să-l întâlniți pe dânsul. Nu 
mai dacă a-ţi fi acolo. dimineaţa sau după masă. i-aţi afla 
numaidecât faţa rotundă și sănătoasă. i-aţi vedea buzu- 
narele umflate de castane. gata să plesnească. şi un și- 
rag таге la gât. cu bănuţi de câte ciuci şi de zece, câş- 
tigaţi la rişcă sau la perete. El nu joacă în nasturi; nu- 
mai în bani de cinci şi de zece. pe cari îi vinde apoi al- 
tor băieți. când a strâns mai mulți. Ре optzeci de bani de 
nichel. ia un leu „fără de gaură”. Nu şi-a strâns el aşa 
cincisprezece lei, cu care a cumpărat o minge? Mai joacă 
opinca: dar pietrele le ţine în buzunarul pantalonilor. 
pentrucă în haină nu mai încap. 

Aşa fiind. cred că l-aţi recunoscut îndată. Ăsta e Pa- 
vel și tovarăşii lui, tot cam de un soiu. Dar el е mai nalt 
cu un cap și mai gras си mult, aşa са toţi îl ascultă. Аге 
о mână grea şi nu se sfieşte uneori să ghiontească. 

„Hai. mă. că nu-i nimeni. Ne suim şi zburăm. 

Nu, că mi-e frică. nu, că ne bate, mă caută mă- 
mica şi plânge. mă bate tata și doare”... Fiecare se teme 
іп alt fel. Numai Pavel nn şovăie. 

„Măi, nu fiți proști. Ne plimbăm... şi gata. Venim jos 
şi nimeni nu ştie”. 4 

Се mai multă vorbă! Avionul e singur în câmp 5 
ceata de copii în jur. Pavel îi îndeamnă să se urce în el. 
Stau toţi şi-l privesc, fără să-l atingă. Știu еі că nu е voie 
şi că e pericol mare. Dar dacă Pavel îi tot îndeamnă... 


„Tu stai aici. Tu pândeşti în dos. dacă nu se apro- 
pic cineva. Voi şedeţi, că sunteţi prea mici; şi eu 1а co- 
mandă”. 

Toţi în avion cu Pavel la comandă. A făcut ce a fă- 
cut, de a început să se miște pe roate, a făcut un ocol 
în poligonul de tragere şi încet sa înălțat. Intâi tac toți. 
până se desmeticesc. 

„Ма. să știi că пе vede. Uite casa noastră!” Trec ре 
deasupra casei lui Pavel. 

„Aoleu. măi băieţi. Să ştiţi că ne-am dus... Cădem ре 
casa noastră şi se strică acoperişul. ne vede şi mama”. 

Dar nu sua stricat acoperişul şi nu i-a văzut mama. 
Sau іпаЦаї tocmai sus şi nu mai şitau unde sunt. Băic- 
ţii se uită pe furiș unul la altul. se reped la fereastră şi 
pălesc. Petrică își face smerit cruce şi ceilalţi la fel după 


ci. Doi strâmbă din nas și schimonosese fața; gata să 
piângă. 

„Nu plângeţi. mă! Се vi-i frică? Nu vă conduc eu! 
Cum ne-am urcat, aşa ne şi lăsăm î njos”. îi încurajă Pa- 
vel. Dar frica o simte şi el. 

Cum se vor cobori şi unde vor ajunge? Avionul ж 
mișcă şi pare că se tot înalţă. Cât se va mai înălța? Va 
mai merge el cât merge. ре urmă... gata! Se isprăveşte 
cu înălțatul. Nu se poate mai sus; că doar se sfârseşte 
odată. Mai târziu sau mai devreme. dar de sfârşit. tot se 
sfârseşte. Nu se poate altfel. i Ѕаќипсі? Се va fi? Ce va 
fi acolo, când se sfârseşte şi nu se mai poate mai sus. 
pentrucă nu există, nu este mai sus? Se lasă jos? Dar cum 
să se lase? El nu ştie ce să facă. pentruca avionul să co- 
boare. Ori se izbesc de ceva, căci trebue să fie acolo о 
slavilă — şi atunci cad jos... 

Nu e bine аза să cadă fără voia lor. la foc avionul. 
A văzut el în film .Dar se mai poate ceva. E, bine că i-a 
venit mintea la cap. Nici nu e de crezut altfel: ajung la 
Dumnezeu ! 

Dar Dumnezeu îi va pedepsi. Vedeţi, de asta îi e 
teamă lui. Altfel. mar fi nimic. Zboară ei cât zboară şi 
undeva trebue să ajungă odată. nu se poate altfel. Dar 
dacă nu ştiu cum să coboare şi tot urcă, de ajung la Dum- 
nezeu? Atunci îi trimite în iad, fără îndoială. Mai întâi. 
pentrucă n'ai voie s ăte urci la Dumnezeu... nu i-a pedep- 
sit Dumnezeu pe oameni, când au vrut să zidească tur- 
nul Babel? Al doilea. chiar de ar fi veie acum. tot în iad 
îi trimite, pentrucă au lost neastâmpăraţi. Dar nici nu e 
voie, ce să mai vorbim! 

Ori, poate să se coboară singur avionul şi nu sc înalţă 
mereu! Dealtfel şi în cărţi scrie că nimeni nu poate 
ajunge la Dumnezeu. Gândul acesta îl mai bucură pe 
Pavel. Dar atunci, unde vor ajunge, când coboară? Poate 
ajung în alt oraş. sau chiar în altă țară. Nu-i nimic. Spune 
el al cui este, că e al cizmarului Marnăilă din catierul gă- 
rii şi o să-l ajute numai decât; tata e cunoscut și respec- 
tat de toată lumea. cum zice mama. 

Dar dacă ar cădea în apă? li iau marinarii pe un 
vapor şi tot vroiau ei să plece cu vaporul. Ba ar fi chiar 
bine să se întâmple așa. Acum, se gândeşte el. că sar pu- 
tea să-i sperie şi vreo balenă mai mare ori mai mică. dar 
uită de asta, pentrucă îi aude pe tovarăși. grijulii: 

„Ce facem. Păvălucă? Unde mergem? 

— Mi-e frică, şopteşte cineva. 

— Unde mergem? — altul. 

—- Nu ştiu, nu ştiu. Stai să vedem... Stai să văd unde 
mergem şi vă spun”. 


Când să le spună, зе aude un pocnet, simţit mai ales 
de Pavel. Ce se întâmplase? „Sa spart cauciucul!” spune 
Pavel îndată. Ştie el cum роспеѕќе, că a mai spart multe, 
cu acul. Numai că acum n'a pus nici un ac. Aici e mi- 
пипеа ! 

Dar se întoarce el la prieteni şi îi vede veseli, că fac 
haz de dânsul. Acum se desmeticește şi el. Ce cauciuc să 
se spargă? Avionul are cauciucuri ?... 

Prietenii lui stau la câțiva paşi de avion și aşteaptă. 
grămadă. Nici prin gând nu le trece că аг fi zburat. Nu- 
mai mintea lui Păvălucă e fulgerată de temeri şi de ve- 
denii până în înaltul cerului. A zburat pe aripa inchi- 
puirii, pe când ceilalți nu îndrăzucau nici să se apropie 
de pasărea de metal. Singur el, când a spus „să văd unde 
mergem”, sa repezit la avion, ispitit deodată. Din spate 
“a ivit pilotul şi i-a lipit o palmă zdravănă. Pocnitura! 
Lui Pavel i se părea că pică din cer. 

„Bine că e numai atât”, vorbi el, palid, văzându-se 
teafăr între băieţi, pe poligon. 

El credea că se prăbuşește cu avionul în flăcări sau 
se izbeşte de poarta iadului. 

„A naibii maşină! Nu mai zbor niciodată. Hai, mă, 
să batem mingea...” PRIETENUL COPIILOR 


VÂRSTA OMULUI 


de Adrian Zahareanu 


După ce Dumnezeu creiase omul şi toate fiinţele după 
pământ le chemă la el ‚са să le întocmească durata vieţii. 

Astfel, omului îi zise: 

„Fu să fii regele pământului. să stăpâneşti toate bu- 
nătăți!e lui, să te foloseşti de mintea cea mai înțeleaptă 
şi să trăieşti 30 de uni”. 

Omul răspunse: „Bine. Doamne „mă faci regele pă- 
mântului. stăpânni tuturor bunătăţilor. imi dai mintea 
cea mai înțeleaptă și să trăiesc numai 30 de апі?” : 

Dumnezeu nu-i răspunse nimie și спета pe тараг: 

„Tu să fii cel mai prost dintre animale, să te încarce 
slugile cu greutăţile cele mai mari, să suferi ocara şi 
ghionturile lor şi să trăieşti 50 de ani”. 

Măgarul plecă trist şi abătut. Omul îi eşi înainte şi îi 
zise: „Dacă nu eşti mulţumit cu са! ţi-a dat Domnul, dă- 
mi mie din anii tăi”. 

Şi măgarul, bucurându-se că va mai scăpa de chinu- 
rile cu care îl hărăzise Dumnezeu, îi dădu 20 de ani din 
viața lui. > 

După măgar, veni câinele, căruia Dumnezeu îi zise: 
„Lu să latri toată viața ta după un os, să-ți păzești stă- 
pânii de duşmani, să te рі şi să te răneşti pentru ei şi 
să trăieşti 30 de ani”. 

Câinele plecă şi el nemulțumit de hotărirea Domnu- 
lui, care îi dăduse 30 de арі, numai pentruca să latre şi 
să-şi păzească stăpânii. Dar omul îi ieşi şi hri înainte şi 
câinele bucuros îi dădu şi el 20 de ani din viaţă. 

După câine, Dumnezeu  chemă maimuța, căreia îi 
zise: „Ги să nu fii decât o umbră o omului, să semeni cu 
ci. fără să ai puterea şi înțelepciunea lui şi să te sechimo- 
noseşti după tot ce vezi că face el. lar viaţa ta. să fie de 
de ani. 

Maimuţa nemulțumită. răspunse: „Doamne, dacă toa- 
tă viaţa mea să nu fac altceva, decât să mă strâmb după 
cm, de ce mi-ai dat 50 de ani de trai? Те rog din suflet, 
să-mi mai scazi”. 

„Dumnezeu nu-i răspunse şi chemă alt animal. Omul 
însă se apropie de maimuţă зї îi șopti să-i dea lui 20 de 
ani din viaţa еі. Maimuţa se bucură de-aşa chilipir şi fără 
să stea mult pe gânduri. îi dadu și са omului 20 de ani 
din viaţă. 

De-atunei. omul trăeşte întâi cei 30 de ani fericiţi, 
pe care i-a dat Dumnezeu. Apoi. până la vârsta de 50 
ani, trăieşte anii măgarului. Munceşte din greu și suferă 
mult. că să-şi câștige existenţa şi să întreţie nevoie fami- 
liei lui. Dacă trece de 50 ani, trăieşte anii câinelui. unde 
mai îmbătrânit şi mai experimentat. îşi îngrijeşte să nu-i 
lipsească ciolanul de ros şi să vegheze lângă familia lui. 
care îi sunt stăpânii. Şi dacă sentâmplă să treacă şi де 
70 de ani. atunci trăeşte anii maimuţei. Bătrân şi gârbo- 
vit. nu e decât o umbră a omului, face tot ce vede că fac 
еа şi nu mai are puterea iş înțelepciunea de altădată. 


De vorbă cu cititorii 


CU. D. FL. — CARACAL. — „Floarea Soarelui” e mai 
lungă decât ar fi fost nevoe, iar spațiul ce avem la revistă 
este aşa de restrâns. Te sfătuim să fii mai atent la ortogra- 
fie şi la punctuație şi să nu scrii în şir, fără să începi şi de 
la capul rândului. In afară de aceasta, legende despre cum 
a fost făcută „floarea soarelui” sau publicat destule. 

A. GOL. -laşi. — „Aurora” se publică nu însă şi de- 
senul, care, fiind făcut cu creionul, şi foarte slab. nu poate 
fi reprodus. „Șarada” a fost dată lui Cinel spre cercetare. 

MOR. H. — LOCO. — „Putty”. Dragul meu, scriem mé- 
reu la rubrica aceasta că bucăţile în care vorbim despre 
propria noastră persoană. despre amintirile iş gusturile 
noastre, nu plac cititorilor. lată motivul pentru care nu-ţi 
putem publica schița trimisă. 

AD. BUC. — LOCO. — Precum ai văzut. „Cearta culo- 
rilor” s'a publicat. Nici noi nu mai ştim ce sa întâmplat си 
povestea „Ciobănaşul”. Dacă aveţi o copie. rugăm să о tri- 
miteţi din nou. 

NARCISA ȘI CRIN TEODORESCU. — CORABIA. — 
Moş Nae sa bucurat de drăguţele rânduri ce i-aţi scris şi 
dacă se va întâmpla să vie vreodată la Corabia. va саша să 
vă vadă şi să vă cunoască. 

SAB. M. A. — LOCO. — „Omulețul de zăpadă”. Sa 
topit, drăguță cititoare. S'a topit şi nu credem să mai ningă 
aşa de mult, ca să facem altul. De aceca, să ne pregătim 
„ai bine pentru a întâmpina frumoasa primăvară. 

М. EM.-Bolgrad. — „Cercetaşul”. Slăbuţă, dragui meu, 
incercarea d-tale în versuri. Pe urmă, nu uita că un cerce- 
taş nu e soldat, care să taie şi să verse sânge. Te sfătuim să 
continui a fi cititorul nostru şi a nu scrie versuri în genul 
acesta. 

D. POP.-Craiova..— „Vulturul şi vulpea” таг fi o bu- 
cată prea proastă. dar ai încă multe greşeli de exprimare 
şi apoi ar fi fost par'că mai bine venită o povestire din care 
să se vadă noblețea prieteniei decât una în care eroii nu 
fac altceva decât să se gândească în cel fel să se inşele 
unul pe celălalt. 

І. ST. Craiova. — Orice colaborare o primim cu plă- 
cere, dar revista noastră urmăreşte să le dea copiilor o li- 
teratură mai mult sau mai puţin deosebită de сеа care cir- 
culă în toate cărțile de şcoală. Ori, „Mintea şi norocul” 
chiar modificat, e un subiect prea cunoscut ca să mai poa- 
tă să intereseze. Nici poezia „Pesearul” nu-i potrivită pen- 
tru revista noastră. 

М. GEORG. Basmului versificat „Taina împărăte- 
sei” i se potrivesc observaţiile de mai sus. Prea seamănă 
са toate basmele cu împărați şi îimpărătese. Şi, în afară de 
asta. păcâtueşte şi printr'o formă foarte greoae. 

D. SIBR.-Constanţa. — Iti atragem atenţia că subiectul 
pe care l-ai ales, cu mamă săracă şi copiii bolnavi, nu-i 
prea nou. Poate ai să reuşeşti mai bine. Și fii cât mai scurt. 

М. AVR.-laşi. Aceleaşi observaţii ca mai sus, în 
ceeace priveşte zânele şi copiii, care nu învaţă. Acelaş sfat. 
Noi nu putem decât să ne bucurăm. când primim dela citi- 
tori lucrări bune. 

ERNST. GR.-Storojineţ.— Povestea regelui prefăcut în 
leu е slabă. Asta pentrucă eşti încă prea mic, Citește deo- 
camdată cu atenție poveşti serise de alții, iar peste doi, trei 
ani, când vei fi mai mare, desigur ai să poţi serie şi lu- 
cruri mai bune. 29 

М. SP. — Prima oară la teatru se publică. Genul асеѕ- 
ta de literatură ne interesează. dar te rugăm să eviţi în vii- 
toarele producții unele greşeli de limbă (de ех. „suna 
par'că nu o fiinţă omenească”). Deasemenea, evită cuvin- 
tele pe саге nu toţi copiii le pricep (ex. cedând). 

SP. IULIU, cl. IV prim. — „Domnița răpită de balaur” 
e slabă, pentrucă eşti încă mic şi nu ştii să scrii poveşti. Aş- 
teaptă să te faci mai mare şi trimite-ne atunci. Una din 
glume se publică. Deasemenea. să nu te mai adresezi admi- 
nistrației ci redacției „Dimineţii Copiilor”. Cere cuiva mai 
mare să-ți explice dece. 

Е. MAG.Moineşti. — Se publică. 

_ ЕМ. K.-Loco. — Din cele două bucăţi trimise de d-ta, 
îţi publicăm una. 


Pia 09-8. 


Mikişor la 


Când Mikişor vrea să facă scky 


Mikişor e bolnav. e grav bolnav chiar. Ştiţi dece? Pen- 
trucă a vrut să facă sky. De sigur că cineva mă poale 
întreba: — „Ei și dacă а vrut să facă sky trebuia numai 
decât să se înbolnăvească? Toată lumea face sky, asta 
nu înseamnă că toată lumea se înbolnăveşte”. Şi cine ar 
pune întrebarea asta, ar avea foarte mare dreptate, pen- 
trucă în adevăr sunt foarte mulţi oameni, care fac sky 
şi nimeni nu cade bolnav din cauza asta. Ei, dar toată 
lumea e toată lumea şi Mikişor al nostru e Mikişor саге 
face cum îl tae capul şi capul lui îl tae prost şi iată-l că 
face prostii. 

Intocmai cum sa întâmplat acuma. l-a trecut аза de 
odată în minte să se urce sus pe ghețar și de-acolo să-și 
dea drumul în jos, să lunece uşor aşa cum se face la 
sky. Numai un singur lucru îi lipsea lui Mikişor al nos- 
tru şi anume: sky-urile. i$ să vedeţi acum ce a făcut. 

A aşteptat frumușel să se coboare noaptea şi când 
sa întunecat de tot că nu se mai zărea la doi paşi, iar 
vânătorii sau culcat, se apropie uşurel de sănii, desface 
tălpile de la una, le ia frumuşel la spinare şi începe să 
urce pe muntele de zăpadă. Vezi că a doua zi vânătorii 


vroiau să plece și Mikişor ținea neapărat să facă aci sky 
inainte de a pleca. Apoi mai vroia să facă sportul acesta 
noaptea, mai ales că se înseninase şi eşise luna din nori. 
Zis şi făcut. Incepe el să urce muntele. La început mai 
iute şi mai ușor, apoi din ce în ce mai greu până începu 
să gâfâe. Cum prietenul nostru este cam slab din fire, sa 
aşezat ре un puigăre de zăpadă să se odihnească. Dar 


Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


cum s'a făcut, cum sa dres, că l-a furat somnul, iar când 
sa trezit, era de acum ziuă. Inspăimântat de întârziere, 
mai ales ştiind că vânătorii vor căuta tălpile sănici şi nu 
vor putea pleca la timp din cauza asta, Mikişor al nos- 
tru îşi băgă aceste feluri de „„sky” de picioare 51 151 dă 
drumul în jos cu gândul să ajungă mai repede. Luneca 
el, dar pe drum simţea parcă îl lua cu cald şi cu frig, să 
juri că a răcit şi mai multe nu. Ba mai începu şi să stră- 
nute. 

Ca şi cum beleaua asta nu era destul, iată că îi se 
mai desprind ski-urile, care fuseseră legate în grabă, şi 
împiedecându-se de ele, sportivul nostru Mikişor cade jos 
şi se rostogolește са o minge ce vine deaberbeleacul. Că 
s'a lovit rău de tot, asta înţelege ori cine. dar răul mai 
mare avea să i se întâmple la sosirea în vale. Vânătorii 
nici nu voiau să ştie de gustul deosebit ce-l avea Mikişor 
pentru sport, după cum nu-i interesa nici guturaiul 51 
nici rostogoleala lui. Ei una știau, că voiau să plece de 
dimineaţă şi Mikişor i-a împiedicat, stricându-le o sanie 
care acum nu se mai putea repara. De aceia l-au'primit 
pe Mikişor al nostru cu mare alai, i-au tras o sfântă de 
Һаќае, de l-au lăsat mai mult mort decât viu. Acum Mi- 
kişor e şi răcit, ba are o gripă rea de tot, apoi dela căză- 
tură îl doare tot corpușorul lui cel plăpând, iar despre 
urmările bătăii... hai să nu mai vorbim. Mikişor e însă 
nenorocit, că nu poate scrie el lui Moş Nae. 


ZINCA MILCOVICI 


к} 
s 8 тайын. неа 
Concursul de jocuri ре luna Martie 
SERIA || ZEEE CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor 


киреери. пога ыи pe luna lanuarie 


с» өс, 


ROMB SILABIC 


l. LAZAR 


ре 
йй 
га 


ORIZONTAL. 1) Fraţii mamei. 5) Mama soției mele. 9) Pro- 
nume. 10) Cu multă apă. 12) Sau. 13) „Cap” fără cap. 15) Notă. 
16) Lacom. 18) Neam. 21) Băiatul mamei! 22) Fir. 22a) Notă. 22b) 
Notă. 23) Podiș în Asia. 24) Lipsit de ochi. 28) Judecător în iad. 
30) Omenesc. 33) Parte a corpului. 36) Soţia fratelui meu. 37) Pof- Revista „Dimineaţa Copiilor” urează cititorilor şi cititoarelor 
tim! 38) Munţi în Europa. 39) Loc de păscut. 40) Rege al Iudeii. 42) sărbători fericite. 

„Car” încurcat. 43) Sala unde rulează filme. 44) Râu în Franţa. NICOLAE S. GHEORGHE 
45) Animale. Saradă 
VERTICAL. 2) Copiii iubiţi de bunica lor. 3) Conjuncţie. Pascal 
4) Apucă! 5) Bărbat. 6) Ciolan. 7) Dat năvală (Despre albine). 8) > , тест ci D 
p І. б. RĂDULESCU şi Р. I., 

lantă întrebuințată ca aliment sau să dea gust unor alimente. 11) 23 
Copiii animalelor. 13) A lucra pământul. 14) Anotimp, rudă. 16) Saradă 
Măsură. 17) Copilul mătușii mele. 19) Nume de fată. 20) Titlu ce Cerneală арх i 97 
se dă unui frate mai таге (la ţară). 21) Turn luminător pe coasta de PETRU MAXIMOVICI 
` mării. 22b) Incendiu (art.). 25) Mama lui tata. 26) Sunt fiul lui. R ; > 
27) Soţul lui 25 vertical. 29) А agăța. 31) Sunt şi fiul ei. 32) Mar- Morteu Logogrit Enigmă 
torii botezului, 34) Ape stătătoare. 35) Rubedenii. 41) „Ron” fără Е де SARFŞTEIN IZRAIL 
izvor. 42) Zeul soarelui. 24 ianuarie 


Hai să dăm mână cu mână 
т . э 1 Cei cu inima română 
riunghiu Să 'nvârtim hora frăţiei 


Pe pământul României. 


IACOB I. LAZĂR-Campion 


VALERIU MARINESCU 


Poşta jocurilor 


MIN. TEOD. — Publicăm o metagramă. 

IACOB 1. LAZ. Publicăm un singur joc. 

VELLO AUREL. Aveţi talent, dar lăsați- 1 pe Hitler în pace, 

SILI LEIBU. Vă primim cu bucurie în asociația noastră. 
Mai întâi trebue să se formeze o asociație în localitatea unde vă a- 
flați. 

VOL. POLADE. Publicăm „cinci pătrate”. 

C. SÂRBU. — Publicăm un joc. 

РАР. SCRIP, — Se publică. 

V. ALB. Publicăm enigma. 


EUG. PAR. Ne miră foarte mult reclamația dvs. Vom lua 
măsuri. $ 
NIC. SL.-Câmpina. Colaborarea dvs. ne produce o deosebită 


cinste, Dispoziţia dată colaboratorilor de а nu trimite mai mult 


1) Bălaie. 2) Conducătorul Hunilor. 3) Instrument muzical. 4) decât un singur joc, se referă la compunătorii mai micuți 
S o у 55 © Li . 


Balaur (Olt). 5) Poftim! 6) Vocală. 
MYRA CLEJAN-Loco. Au uitat să trimită cupoanele. 

Caragani M. Florina, Eugenia Jugureanu, Ionică lurău, Mieczy- 

slav Szwarc, Roger Abramovici, Rodica б. Dorobanţu, Silviu şi 


A 
Intrebare cu talc Harry Sehaffer, Constantineseu D., Mircea, Margareta Johoda, Co- 


loian P. Jeanne, Simon Stefi, Brănză Ştefania, Georgeta Georgescu. 
Câte târguri avem în țară? ыб = 
DABA PETRU-Şag. CUPON DE JOCURISERIA [] 
PE LUNA MARTIE 


Numele și pronumele 


Enigmă 


In care animal se айа un ou? 


L. SOCOLIR şi E. MEILICH 
Adresa: 


Deslegările acestor jocuri se primesc la sfârșitul concursului. ' 


ZOE P EFO Desene făcute de 
meae cititorii noştri 


Ingerul 


i Rugăciunea | 


Preţul 5 lei 


Cu ochelarii ăștia pot să citesc „Dimineața Copiilor"! | 


+ 


De-ale Incepătorilo 


Prima oară la teatru 
e e ouă 


Afară de clădirea teatrului а mai fost în aceiași curte 
şi o casă de locuit. Intr'una din locuinţe stăteam noi. 

Intendentul întregului imobil era un om foarte iubitor 
de copii. Intro zi a venit ре la noi şi a cerut voie mamei 
să та іа la teatru, la matineu 

Aveam şase ani. Cu toată împotrivirea mea m'a luat 
in braţe „ca pe un copil mic” şi m'a dus la teatru, sus la 
balcon. 

Când mă uitam jos, vedeam numai capete de oameni. 
atâta lume era. 

Imi bătea inima de bucurie, de spaimă (căci înainte 
de începerea spectacolului se stinse lumina) şi de misterul, 
care mă aștepta de dincolo de cortină. 

Cortina însăşi era de o frumuseţe mare. Reprezenta nişte 
nouri spumoşi pe un cer albastru, între cari se vedeau în- 
geraşi mici şi mari, blonzi şi frumoși, de nu-mi venea să 
iau ochii dela ei. 

Deodată sa ridicat cortina cea fermecătoare, lăsând 
locul unei păduri, în mijlocul căreia stătea o mică colibă, 
unde locuia o bătrână vrăjitoare. Ea tot vorbea cu cine- 
va, dar nu se vedea nimeni şi vocea ei suna, parcă nu era 
de ființă omenească. Era adâncă, înceată și îmi dădea 
fiori de spaimă. Săracii aceia, cari se găsesc în aproprie- 
rea acestei vrăjitoare! 

lar când, spre marea mea mirare, a apărut о fetiță cu 

părul auriu acoperind-o până jos şi frumoasă ca o zână, 
care a început să vorbească cu vrăjitoarea fără nici о 
teamă, cu un glas aşa de dulce ca un cântec, săltând de pe 
o piatră pe alta. Atunci mam gândit că poate nici bătrâna 
vrăjitoare nu e atât de rea cum pare şi mi-se făcuse chiar 
milă de ea. căci stătea. sărmana. singură-singurică în pă- 
dure, unde o puteau mânca și lupii. 

Când piesa sa terminat şi bunul nostru intendent 
m'a adus acasă, am fost aşa de ni de tot ve văzusem, 
încât nici nu puteam spune cum era. Inaintea ochilor mei 
stătea mereu această fetiţă cu җе dia de aur şi auzeam 
vocea ei cristalină ca un cântec 

Mulţi ani vedeniile acestea, de prima mea vizită la {ег 
tru, mă urmăreau până când, făcându-mă mare, am vasul 
и doua oară aceiaşi piesă minunată, care se numea „Clo- 
potul scufundat”. 

Insă atunci am fost mare și am înţeles altfel... 


M. SPIRU 


Oraș și sat 


lonel este în vizită la mama mare. Deaceia este acolo 

ca să se ingraşe. Dar lapte nu vrea să bea nici în ruptul ca- 

puls „Dar şi acasă tot lapte ai băut, îi zise bunică-sa. 

Asta e adevărat, răspunse Ionel, dar la oraş cumpărăm 
lapte dela lăptărie şi nu de la o vacă murdară” 


SZABO IULIU 


СОРТЕ ОИЕ 


Revistă săptămânală pentru copii și tineret 


PAGINI 5 LEI 
smen 


REDACȚIA ŞI 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEF OWN 


Minunile muncii 
а а 


In satul leneşilor se chema că e secetă, căci nu ploua 
decât de vre-o două ori pe săptămână. Din această pricină 
locuitorii satului, ale căror mâini nu vroiau să muncvasă 
şi ale căror picioare nu vroiau să înainteze, lăsau lanurile 
de grâu şi de porumb în părăsire, căci la се bun să mun- 
cim, ziceau еі, căci oricum au să se usuce. In această vre- 
me se pripăşise prin ținuturile acestea un om bătrân, care 
îşi înjghebase o căsuţă la marginea satului. Această căsuţă 
avea o grădiniţă de toată frumuseţea, smălțată cu flori de 
toate.. culorile. mai încolo, avea o bucăţică de pământ pe 
care snopii mari şi grei se legănau în voie la cele mai mici 
adieri. Toată lumea se minuna cum în așa vreme pă- 
mântul moşului dă rod. Sătenii se adunară într'o zi la casa 


bătrânului, care le spuse așa: 
„Voi credeți că am făcut vre-o vrăjitorie sau vre-o 
minune? Eu nam făcut altceva decât să mă scol dimi- 


neaţa şi să ar, să semăn, căci eu văd că nu e secetă când 
plouă de câteva ori ре lună” 

Ruşinaţi peste măsură de lenevia lor, locuitorii satu- 
lui începură a lucra de zor. Lucrul sporea zi cu zi şi omul 
acel bătrân muri, gândind că a putut face să muncească 
şi „Satul leneșilor”. 

FERERA MAGURĂ-MOINEȘTI 


Moş Nae 


Moș-Nae, Моѕ-М№ас 

O oaie bălaie 

Imi suflă'n ureche, 
Că barbă nu ai! 
Văzut-ai tu oare 
Fără barbă moșneag, 
Fără sac în spinare 
Și fără toiag? 


De mult eu dorit-am 
Să scriu o poveste, 
Frumoasă cum alta. 
Moş-Nae, nu este. 


Hârtie mi-a dat mama 
Și tata creion. 

Pusu m'am pe lucru fără de popas 
Dar din păcate 

Cea mai frumoasă poveste 

Tot nescrisă a rămas. 


MANUELA LANDAU — Loco 


———— 


Rilă lepurilă ? 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an „ Lei 200 


Pe şase luni 
Pe trei luni 


ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


ANUL 12 


REDACȚIA $1 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE. 100 „ 


DIMINEATA | 
COPIL 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


20 Martie 1935 No. 580 


(Э 


=“ 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Bicicleta lui Uitucilă 


CUM trei zile, mergeam să văd pe un prieten, 

care locueșşte în strada Buzești. Tocmai mă a- 

propiasem de casa prietenului meu, când văd 

o îngrămădeală de lume şi aud sgomot şi ţipete. 

„О fi, mi-am 215 în gând vreun scandal” — şi 

am vrut să-mi caut înainte de drum. Insă, ce mi-a fost dat 

să văd? Din mulțime se desprinse cineva, adică se desprin- 

se fără voia sa, fiindcă doi sergenţi îl ţineau fiecare de câte 

un braţ, ceeace nu-i împiedeca să-i mai care și niște pumni 
zdraveni. 

Acel „cineva”, ținut şi bătut de cei doi sergenţi, nu ега 
altul decât prietenul nostru Uitucilă — Uitucilă, саге, pe 
lângă asta, mai ега sgâriat pe obraz, era cu capul gol şi 
avea hainele pline de noroiu. Am mai observat că era îm- 
brăcat în pantaloni scurţi până la genunchi și încălțat în 
pantofi. 

M'am repezit numai decât ca să-i întreb pe sergenţi 
ce este cu prietenul meu și să încerc să-l scap din mâinile 
lor. La întrebările mele, sergenţii mi-au răspuns, zicând: 
„A fost prins că a furat o bicicletă, iar acum l-am luat să-l 
ducem la secţie”. 

Am socotit ca o datorie să le spun că îl cunosc bine pe 
Uitucilă, că mi-e prieten vechiu şi са pun mâna ’n foc pen- 
tru el şi pentru cinstea lui. „Vă înşelaţi, domnilor sergenţi; 
le-am zis eu, Uitucilă nu este hoţ. Fiind însă cam distrat, 
trebue să fi făcut vreo încurcătură, dar puteţi fi siguri că 
nu e om, care să fure ceva — fie şi o bicicletă”. 

Aceste spuse ale mele au folosit la ceva: sergenţii s'au 
oprit din a-i căra pumni. Insă, când mă rugam de ei să-i 
dea drumul, iată că între noi se amestecă un tânăr aprins 
la faţă şi care părea foarte supărat. Până atunci, nu-l cu- 
noscusem şi nici nu-l văzusem. Totuşi, fără să se recoman- 
de ori să-mi spună măcar cum îl cheamă, tânărul se în- 
desă în mine şi îmi zise pe un ton răstit: „Cum zici, domnu- 
le, că nu este hoţ, când nu sunt nici zece minute de 
când l-am prins că-mi furase bicicleta ? L-am prins şi — 
nu-i vorba — i-am tras o bătae bunicică. Să spună şi el, 
dacă nu l-am prins când fugea cu bicicleta mea, o bicicletă 
nouă-nouţă”. 

Cu toate acestea, eu unul n'am vrut să cred că Uitucilă 
ar fi fost în stare să facă aşa ceva, adică să fure o bici- 
cletă, apoi să caute să scape prin fugă. De aceea, l-am în- 
trebat: „Spune, măi Uitucilă, cum sa întâmplat? 

— Ма întorceam, zise el, dintr'o excursie ce făcusem 
cu bicicleta mea — ce-i drept, o bicicletă cam veche. Fiind 
cam obosit şi făcându-mi-se şi foame, m'am oprit la o bo- 
degă din Piaţa Victoriei. Bicicleta am lăsat-o afară. După 
се am stat în bodegă vreun sfert de oră, am eşit, am luat 


bicicleta și am plecat mai departe, vrând să mă іпароісх 
acasă. Dar nu făcusem decât о bucată de drum, când mă 
pomenesc că mă prinde cineva dela spate. mă trânteşte 
jos şi începe să mă lovească şi să mă calce cu picioarele. 
Era domnul acesta!” adăugă Uitucilă, arătând cu mâna 
spre tânăr. 

„Şi bicicleta cu care ai plecat dela bodegă, era bicicleta 
ta?” îl întrebă tânărul supărat şi pregătindu-se să se re- 
peadă din nou asupra lui. 

„Se poate, răspunse Uitucilă, să mă fi înşelat și din 
greşală, să fi luat o bicicletă străină. 

— Din greşeală?! făcu tânărul serâşnind din dinţi. 
Mi-ai luat bicicleta mea, pe care o cumpărasem abia acum 
o săptămână, şi în locul ei mi-ai lăsat hodoroaga ta, pe 
care n'ar da nimeni о ceapă degerată”. 

Acum înțelesesem şi eu ce se întâmplase: Uitucilă fă- 
cuse, aşa сит îi este obiceiul, încă una boacănă. Luase о 
bicicletă străină, fără să fi bănuit măcar că făcuse o faptă 
care se numeşte hoţie. 

Sergenţii însă n'au vrut să-i dea drumul, ci l-au dus la 
secţie, unde a trebuit să-l însoțesc. Am avut aci norocul să 
dau de un comisar, pe care îl cunoșteam şi care, la rândul 
său, ştia despre“ isprăvile lui Uitucilă. Aşa a putut scăpa 
Uitucilă, fără să stea închis. Sa ales doar cu o bătac și cu 
pumnii sergentului. 


VINTILA BRATU 


Scolăriţe la vitrine 


ттш 


In сашагеапогоси!ш 


Roman de mari aventuri și suferințe 


10) Casa de sub 


Ne aducem aminte cum Moş Barbu şi cei trei copii ai 
săi au petrecut prima noapte pe proprietatea lor dela ţăr- 
mul fluviului Gigitonhonha. Știm că Moş Barbu nu sa în- 
durat să trezească pe copiii săi, care dormeau duşi sub a- 
dăpostul făcut din frunze şi ramuri, ci a stat el singur să 
păzească, având grije să nu lase focul să se stingă. Mai 
ştim că acest foc servea să sperie şi să îndepărteze ceva 
fiare sălbatice, care ar fi trecut pe acolo. 

Insă, cam spre zori de zi, somnul începu să birue şi 
pe Moş Barbu. Lăsă, aşa dar, focul să se stingă puţin câte 
puţin, iar el se culcă, vrând să guste o odihnă de саге 
avea о nevoe aşa de mare. 

Soarele răsărise de câteva ore, învăluind pământul în 


lumină și în căldură şi făcând să strălucească apa fluviului 


Gigitonhonha. Şi iată că se treziră cei ce dormeau în coliba 
cea mică. Fură (геа mai ales de concertul а o mulțime de 
păsări, care zburau vesele în văzduh și salutau frumuseţea 
acelei zile. 

Aşa dar, Marioara, Anișoara şi Vlad se seculară şi eşiră 
din colibă, simțindu-se pe deplin odihniţi. Se trezi şi se 
sculă şi Moş Barbu, căruia puţinele ore de somn îi fură de 
ajuns să-i dea puteri noui pentru munca din ziua aceea. 
După ce s'au spălat și sau răcorit cu toții în apa fluviului, 
cel dintâiu gând al lor a fost să-și facă rugăciunea de di- 
mineaţă şi să mulţumească lui Dumnezeu că le dăduse о 
noapte aşa de liniştită. 1 

Luară apoi о mică gustare şi se puseră ре muncă. 
Munca lor din ziua aceea era să-și clădească o colibă mai 
mare, mai solidă şi mai încăpătoare, adică o colibă, care 
să le ţină loc de casă până în ziua în care ar putea să clă- 
dească o casă aşa cum о doreau şi o visau. Au început, аза 
dar, să lucreze cu toţii, pregătind materialele trebuincioase 
pentru clădirea colibei. ' 

Se înţelege că partea cea mai grea a lucrului căzu în 
sarcina lui Moş Barbu şi a fiului său Vlad. Ei doi tăiară şi 
prăvăliră mai mulţi arbori, îi despuiară фе coaje şi îi înfip- 
seră adânc în pământ, după ce subţiară şi ascuţiră mar- 
ginea de jos a acestor arbori. 

Locul ce aleseră pentru clădirea nouei colibe, nu era 
chiar la ţărmul fluviului, ci mai departe cam la o bătaie 
de puşcă între patru tei foarte mari. Teii aceştia crescu- 
seră la o egală depărtare unul de altul şi formau un fel de 
pătrat. Ei au fost stâlpii naturali ai zidurilor nouei colibe. 

Dorinţa lui Moş Barbu şi a familiei sale era, cum lesne se 
înţelege, ca noua lor locuinţă să fie clădită cât mai solid. 
Insă, pe acola nu se găseau pietre şi nici material de ten- 
cuit, aşa că nu ега cu putinţă să facă ziduri mai groase. Se 
mulțumiră, prin urmare, să facă pereţii, împletind ramuri 
şi o trestie foarte flexibilă şi rezistentă. Intăriră această îm- 
pletitură cu un strat de pământ moale găsit la țărmul flu- 
viului şi cu muşchiu de pe arbori. Pentru acoperiş, între- 


buinţară foi largi din arborii care produc banane. In afară. 


de aceasta, noua clădire era apărată și umbrită de crăcile 
mari şi întinse ale celor patru tei. 

Precum vedem, noua locuinţă, în care urma să se adă- 
postească de acum încolo Moș Barbu și familia sa, ега des- 
tul de ușor făcută. Totuşi, Moş Barbu era încredințat că 
poziţia ei, așa de bine adăpostită, îi asigura о  trăinicie 
lungă și o făcea să nu sufere depe urma schimbărilor de 
timp, depe urma ploilor, vânturilor și furtunilor. 

Marioara şi Anişoara nu putuseră fie de un mare folos 
la clădirea căsuţei. Aceasta însă nu înseamnă că ele se mul- 
țumiră să stea numai şi să privească. Işi avură şi ele par- 
tea lor de muncă. Așa, împrejurul clădirei au făcut săpă- 
turi în forma unui pătrat, care trebuia să fie loc de grădină 
După aceea, pe marginile acestui pătrat sădiră un gard 
de spini și mărăcini, pentru a opri intrarea în grădină а 
animalelor rău făcătoare. Săpară apoi pământul, care era 
foarte ușor şi cam nisipos, și-l împărţiră în mai multe braz- 


“ерл 


Adaptat de DINU PIVNICERU 
tei 


de, în саге semănară porumb, ceapă, tutun și alte plante 
din care Moş Barbu cumpărase seminţe la Rio de Janeiro. 

О întindere mai таге fu despărțită pentru sădireu 
cartofilor, iar partea cea mai umedă, a cărei umezeală era 
întreținută mereu de o apă ce curgea pe acolo, a fost se- 
mănată cu orez, de oarece, precum ве ştie, orezului nu-i 
prieşte decât în locuri umede. 

Pământul Braziliei, în genere, dar mai ales pământul 
unde era proprietatea familiei lui Moş Barbu, era așa de 
roditor şi bun pentru cultură, iar clima era așa de potri- 
vită, încât după trecere de puține zile semințele sădite în- 
cepură să răsară. Plantelor, cărora în cele mai multe tări 
din Europa le trebue luni de zile, ca să răsară şi să crească, 
în Brazilia cresc și se coc în câteva săptămâni, ba chiar 
cresc mult mai mari decât în Europa şi sunt foarte plăcute 
la gust. . 

Printre lucrurile aduse de acasă, adică dela casa din: 
comuna din Ardeal,-Anişoara-păsise-şi câteva seminţe de. 
pepene. „Ce ar fi, îşi zise ea, dacă 1е-аѕ pune în pământ?” 
Şi le semănă întrun colţ al grădinei.:Le semănă, pentru са 
după vreo trei săptămâni să înceapă a crește pepeni, ceea 
ce depăși toate speranţele Anișoarei și-i făcu o nespusă bu- 
curie. 

Toate acestea erau semne bune, semne că ре prietenii 
noștri îi așteaptă acolo un viitor frumos. Moş Barbu, care, 
ce-i drept, nu prea învățase carte, așa că abia știa să ci- 
tească, dar avea mult bun simţ şi se pricepea de minune la 
cultivarea şi îngrijirea pământului, simţea și vedea că fu- 
seseră ajutaţi de noroc în ceeace privește partea de pă- 


N O mică marchiză 


7 


mânt ce li se dăduse ca proprietate de veci de către guver- 
nul brazilian. 

- De aceea, atrăgea mereu atenţia copiilor săi asupra bo- 
găţiei şi rodniciei acestui pământ, unde totul creştea așa de 
repede şi fără ca omul să fie nevoit să muncească, аза cum 
muncea în ţările din Europa. 

Insă, în acelaş timp Moş Barbu vedea în bogăţia şi 
prea marea rodnicie a pământului o cauză principală de 
sărăcie a multora din locuitorii Braziliei. 

„Prea marele belşug, zicea el, belşug a cărui urmare 
este că lucrurile trebuincioase traiului se vând pe prețuri 
aproape de nimic, sunt o pricină de lenevie pentru locuito- 
rii Braziliei. Ei văd că n'au nevoe să muncească și să se os- 
tenească prea mult, pentru a smulge pământului hrana lor 
de toate zilele, de oarece pământul dă totul, fără să fie cul- 
tivat. Brazilienii, nu se gândesc, аза cum sunt nevoiţi să se 
gândească locuitorii din țările Europei, la ziua de mâine. 
Ei ştiu şi sunt siguri că vor găsi totdeauna atâta cât le tre- 
bue pentru a-și potoli foamea. In Europa însă, omul leneş 
cade repede în mizerie şi sfârșește de cele mai multe ori 
în mod trist și rușinos.” 

Аза vorbea Moș Barbu în orele de odihnă, numai că în 
primele zile ale aşezării lor aceste ore erau scurte și rare. 
EI şi Vlad munceau de zor la clădirea căsuţei, pe când Ma- 
rioara și Anişoara nu munceau mai puţin la orânduitul şi 
semănatul grădinei. 

După câteva zile de astfel de muncă, iată că, în sfâr- 
şit, clădirea era terminată. Cu ajutorul sculelor, pe care 
Moş Barbu le cumpărase la Rio de Janeiro, treaba mergea 
lesne şi căsuţa se făcea așa, ca şi cum ar fi fost clădită de 
meșteri zidari. 

E drept că pe când puneau bârnele pe acoperiș, se în- 
tâmplă ceva, care întristă întreaga familie și anume: Mari- 
oara cumpărase de la Rio de Janeiro câteva oale, crătiţi și 
străchini de pământ, pentru а găti și servi mâncarea. Cu 
gândul de a le feri să nu fie cumva sparte în timpul când 
Moş Barbu şi Vlad lucrau la clădire, le pusese la oarecare 
distanţă în căruţă. Insă, o întâmplare nenorocită a făcut ca 
Vlad, pe când căra în spinare o bârnă groasă de teiu, să a- 
lunece şi să scape bârna, care căzu tocmai peste vasele de 
bucătărie, prefăcându-le în ţăndări. 

Marioara nu-și mai găsea mângâiere, văzând paguba 
aceasta. Cu ochii plini de lacrimi, privea la cioburile vase- 
lor sparte. 

„Ce ne vom face acum ? se plângea ea. De unde vom 
putea găsi alte vase de pământ, ca să fierbem legumele şi 
să gătim mâncarea ? 

— Copila mea, îi răspunse Moş Barbu, e adevărat că 
pierderea este destul de mare; totuși, nu înseamnă că din 
pricina aceasta să ne facem prea multă inimă rea şi să пе 
întristăm mai mult decât trebue. S'ar fi putut întâmpla o 
nenorocire mult mai mare decât spargerea vaselor de pă- 
mânt. S'ar fi putut întâmpla — lucru de care ne-a ferit 
Dumnezeu — ca bârna pe care a scăpat-o Vlad, să cadă 
peste tine sau peste soră-ta şi să vă rănească grav pe una 
din voi două. 

In singurătatea în care trăim, cine var fi putut îngriji. 
unde am fi găsit noi un medic şi medicamente ? De aceea, 
nu face să plângem pentru câteva vase de pământ de un 
preţ de nimic. Lasă că vom găsi noi un mijloc oarecare, ca 
să le înlocuim. Șterge-ţi, prin urmare, ochii şi să mulțumim 
lui Dumnezeu că ne-a ferit de o nenorocire mult mai 
таге”. : 

Zicând acestea, Moş Barbu, om obișnuit să întâmpine 
cu resemnare şi curaj toate loviturile soartei, toate neplă- 
cerile şi nenorocirile ce se abăteau pe capul lui şi al fami- 
liei lui, se întoarse liniștit la munca sa. Acest ţăran dârz, a- 
cest om simplu, dar înţelept, socotea nu numai că e fără vre 
un folos. dar că este chiar o greşală şi o vină să te mâh- 
nesti prea mult din pricina unor nenorociri, care n'aveau 
cum să fie indreptate şi reparate. 

Insă, cu toate cuvintele liniștitoare ce-i spusese tatăl 
ei. Marioara nu se mai potolea, ci plângea mereu pe urma 
vaselor sparte. Lua rând pe rând cioburile împrăștiate ре 
jos şi le cerceta cu băgare de seamă, vrând să vadă şi să se 
convingă, dacă n'ar fi cu putinţă să le mai întrebuinţeze. 
Fratelui ei Vlad îi părea nespus de rău, văzând că Marioa- 
ra este aşa de атагаіа. 

„Pentru Dumnezeu, liniştește-te, surioară dragă ! îi 


zise el la sfârşit. Ce câştigi, plângând și văctându-te fără 
rost şi fără folos ? Rabdă puţin, şi ai să vezi că cu am să 
fac ceva, care o să-ți placă. Merg să caut prin împreju- 
rimi, până ce găsesc dealungul fluviului vreun strat de pă- 
mânt argilos. Ştii, că, acasă aveam ca vecin ре Ghiţă ola- 
rul. Şi mai știi că, atunci când avea mult de lucru. mă che- 
ma şi ре mine, ca să-i dau o mână de ajutor. Tot ajutân- 
du-l şi privindu-l cum lucrează, prinsesem şi eu meşteşu- 
gul de a face oale, crătiţi şi alte vase de pământ. De aceca, 
nu te văita de pomană. Ці spun că îndată се dau de un pă- 
mânt bun, îţi fac atâtea oale, crătiţi, străchini și ulcioare. 
încât să nu mai ştii unde să le pui”. 

Adevărul este că Vlad sa ținut de cuvânt. După ce sa 
isprăvit cu clădirea locuinţei, Vlad făcu cercetări în mai 
multe locuri şi, la urmă, izbuti să găsească un strat mare 
şi adânc de pământ argilos. La descoperirea aceasta sări în 
sus de bucurie și dete fuga să împărtășească Marioarei ves- 
lea cea bună. Umplu apoi un coş mare cu acest pământ 
preţios, după ce scoase din el cu toată grija pietricelele, ni- 
sipul și orice alte corpuri străine. 

Vlad luă coşul în spinare şi se întoarse acasă. Așezân- 
du-se înaintea porții, se apucă să frământe lutul, înmuin- 
du-l cu apă. După ce îl frământă îndeajuns, făcu mai mul- 
te oale, crătiţi şi alte vase. Le nimeri bine, dându-le о for- 
mă și o înfățișare destul de plăcută. 

De sigur că vasele făcute de Vlad nu puteau fi între- 
buinţate numai decât. Era nevoe şi de alte operaţii până să 
ajungă în stare de a putea fi întrebuințate. Aşa, Vlad le 
puse la soare, ca să se usuce, apoi, cu lutul ce-i ргіѕоѕіѕе, 
făcu un cuptor, pe care îl aprinse şi-l încinse cât mai tare. 
In cuptorul acesta așa de încins puse toate vasele şi le lăsă 
o zi întreagă. Insă, când să le scoată din cuptor la sfârşitul 
zilei, Vlad văzu că multe din aceste vase se spărseseră din 
pricina căldurei. Insă, întâmplarea aceasta a fost pentru 
Vlad са o adevărată ucenicie în meșteșugul olăriei. Nu nu- 
mai că harnicul nostru tânăr nu-și pierdu curajul, ci căută 
cu băgare de seamă să găsească toate greşelile ce făcuse. 
Aşa văzu, de pildă, că era о greșală să încingă dintr'odată 
şi prea tare cuptorul. 

După ce îşi dete seama de această greşală şi de alte 
greşeli mai mici ce făcuse la fabricatul vaselor, Vlad cără 
un alt coş cu pământ argilos şi făcu un alt rând de vase. 
Le puse în cuptor, având însă grija să-l încălzească și să-l 
încingă, treptat, treptat. Acum totul merse bine, iar va- 
sele erau cum nu se poate mai bune. 

Fiind în culmea bucuriei, Marioara nu mai contenea 
cu felicitările şi nu ştia cum să-i arate mai bine lui Vlad 
întreaga ei mulțumire. 

„Acum, îi zicea Marioarei Moş Barbu, ai prilejul să 
vezi că nu este pe lume un rău, din care să nu poată eși un 
bine. Dacă Vlad таг fi spart vasele tale, e aproape sigur 
că nu gar fi ostenit să caute stratul de pământ argilos, așa 
că noi n'am fi avut putinţa să avem alte vase şi să înlo- 
cuim vasele tale ce s'ar fi spart ori stricat. Deci, tot ce se 
întâmplă în lumea aceasta este spre binele nostru, așa că 
nouă, oamenilor, nu ni-e îngăduit să ne pierdem curajul. 
'Trebue să ştiţi, copiii mei, că nu e rău fără leac, iar leacul 
ni-l dă bunul Dumnezeu”. 

Noua lor locuinţă era acum gata cu totul. Nu semăna 
de loc a colibă şi nici nu se putea spune că este o căsuţă. 
Mare şi încăpătoare, înfăţişarea ei era foarte plăcută. 

„Ei copii, zise Moş Barbu într'o zi, când soarele se pre- 
gătea să se culce. Nu credeţi că e bine să dăm palatului 
nostru un nume ? 

— Să-i zicem Casa de sub tei, se grăbi să răspundă 
Marioara, adăogând: Numele acesta se potriveşte, pentru 
că este în adevăr sub tei şi se mai potriveşte, pentru că re- 
aminteşte pe teii ce am lăsat în comuna noastră”. 

Au fost cu toţii de aceiași părere, așa că numele casei 
a rămas „Casa de sub tei”. 

(Va urma) 


In n-rul viitor:: UN VIȚEL PRINS IN GROAPA DE 
LUP”. 


Martinică şi Puky ? 


Qera 


= 


Teatru şi Operă la Наріеѕн 


АТ întâiu trebue să spun că prietenii şi cunoscu- 

ţii dela Hăpleşti au început să-mi facă vizite din 

ce în ce mai dese. În lunile în care aveam pe 

coana Frosa şi mă tot gândeam cum m'aș fi pu- 

tut scăpa de dânsa, astfel de vizite de Hăpleşteni 
nu-ini făceau nici о plăcere. Acum însă — десе naş spune 
adevărul ? -—- în loc să mă supere, vizitele acestea mă bu- 
cură. Nu pentru altceva, dar așa pot să aflu veşti mai a- 
mănunţite despre Haplea, despre coana Frosa, despre Hă- 
plișor, despre drăguța mea fină Hăplina — să nu-i fie de 
deochi, că tare frumușşică se mai face! O să ajungă în fru- 
museţe şi pe coana Frosa. 

Şi aşa, după ce săptămâna trecută venise să mă vadă 
Neaţă zis Mătreaţă şi să-mi aducă o scrisorică şi un mărți- 
şor — vam povestit ce mai „mărţișor” a fost — de la 
coana Frosa, precum și o scrisoare dela Haplea, acum trei 
zile mam pomenit cu vizita lui Jon Vifel.-Ştiţi că Ion Viţel 
este de câțiva ani încoace primarul comunei Hăplești. Au 
umblat unii să-l scoată şi să pună în locul lui pe Stan Nă- 
tângul, dar Wau izbutit. Tot Ion Уе] este mai tare și mai 
iubit de Hăpleşteni decât Nătângul acesta. 

L-am primit pe noul musafir cu toată plăcerea, l-am 
oprit la masă, ba chiar i-am spus să nu meargă la otel, ci 
să stea la mine, câte zile ar fi avut de stat la București. Ve- 
Чеп unde am ajuns ! 

Se înțelege, Ion Viţel primi cu bucurie invitaţia la 
masă, precum și invitaţia să locuiască la mine. „Așa mă 
costă mai eftin, îmi zise cl, şi p'urmă, putem umbla mai 
bine împreună după trebile ce am. 

— Dar cam ce treburi ai pe la noi ? l-am întrebat eu. 

— Am treburi mari de tot, îmi răspunse domnul Viţel. 
Mi-am pus în gând să fac din Hăpleşti cea mai frumoasă 
comună din toată Тага Românească. 

— Dar este şi acum destul de frumoasă, 
răzând. 

— Da, este destul de frumoasă, îmi întoarse el vorba. 
Avem, ceeace maveţi voi aici, „Groapa broaştelor”, „Grand 
Bazarul de la Hăpleşti”, „Cârciuma lui Stroe Pocitu” şi alte 
frumuseți. Dar tot mai lipseşte ceva. Străzile sunt cam 
strâmbe şi n'au fost niciodată pavate, aşa că în zilele de 
ploaie se face noroiu până la genunchi, noaptea comuna 
nu e luminată nici măcar cu o lampă de petrol, n'avem 
nici un teatru, n'avem Operă. 

— Şi vreţi să faceți la Hăpleşti o Operă ? l-am întrebat 
eu râzând. 

— Da, îmi zise Ion Viţel, vorbind foarte serios. Coana 
Frosa, care de când sa întors, îşi zice numai Madame Eu- 
frosine de Hăpleşti, ne-a promis că o să fie prima noastră 
artistă. O să facem apoi un cor cu mine, cu Haplea, cu Tă- 
nase, cu Prostilă, cu notarul Tâmpilă şi cu nevestele noas- 
tre. Am și găsit sala. O să fie la cârciuma „La Barza 
ҳсһіоара” а lui Stroe Pocitu. 

— Şi l-am mai întrebat eu — coana Frosa primeşte 
să cânte şi să joace cu voi ? 

— La început. îmi răspunse Топ Viţel, nu vroia să pri- 
mească. Zicea că la Hăpleşti oamenii este proști şi nu este 
cilifizaţi şi că numai еа e faină şi bine ecudată. Dar p'ur- 
mă a primit, însă cu învoiala ca Blegilă să joace toată vre- 
mea cu dânsa. Ea să facă pe arimozata şi el să facă pe ari- 
mozatul”. 

Nu ştiam се а vroit să înțeleagă don primar Ion Viţel 
prin cuvintele arimozată şi arimozal. El însă mi-a expli- 
cat că arimozată înseamnă îndrăgostită, iar arimozat în- 
seamnă îndrăgostit. 

„Și aşa, zise mai departe d. Viţel, am hotărît la Hă- 
pleşti să facem un teatru şi o Operă. Ajutaţi de coana Fro- 
sa şi de Blegilă, care fuseseră aici la Bucureşti şi la teatru 
şi la Operă, am făcut о scenă și am împărţit sala dela câr- 
ciumă după locuri şi după prețuri. Bună oară, pe scenă au 
să fie trei rânduri de bănci — de bănci de lemn, făcute de 
noi, fiindcă scaune nu prea se găsesc la Hăpleşti. Locurile 
de pe scenă au să Пе cele mai scumpe. Cine vrea să şadă 
acolo, trebue să plătească cinci lei locul. 

Cinci lei locul ! Nu crezi că e preu scump ? 
(геВа{ eu, făcând mare haz de povestea aceasta. 


i-am zis eu 


l-am în- 


‘se vor sui aceia care 


- Şi cu am zis că e prea scump cinci lei. mă lămuri 
Jon у це, însă coana Frosa şi Blegilă mi-au spus că aici, la 
Bucureşti, se plăteşte mai mult. Imi spuneau că aici, 1а tea- 
tru ori la Operă, dacă vrei să stai mai aproape de scenă, 
trebuc să plăteşti douăzeci de lei locul, dar eu nu i-am cre- 
zut. Cine să dea atâţia bani pentru două, trei оге ?” 

Am râs cu poftă de spusele lui Ion Уйе]. Nu ştia că 
nici la galerie nu te primește pentru douăzeci de lei... Dar 
să-l lăsăm să povestească mai departe, fiindcă с interesan- 
tă povestirea sa. 

„Va să zică, povesti el mai departe, locurile de pe sec- 


па au să fie cinci lei. In sală au să fie trei feluri de locuri - 


şi, prin urmare, trei feluri de prețuri. Маі în faţă. trei lei 
locul, la mijlocul sălii, doi lei, iar mai în fund, ир leu lo- 
cul. 

— Cam scumpe |! i-am zis eu în glumă. 

— Da, este cam scumpe, îmi întări el vorba, dar vroim 
să ne rămână şi nouă ceva bani. Insă, avem şi locuri mai 
eftine. 

— Mai eftine decât un leu ? l-am întrebat cu mirare. 

— Da, îmi răspunse Іор Viţel, o să fie locuri de trei la 
un leu. 

— Trei locuri la un leu ?! Dar cum vine asta ? 

— lată cum, mă lămuri el. Sala în care vom face tea- 
tru sau o Operă, pare tavan cu scânduri, ci numai câteva 
rânduri de grinzi. Pe grinzile acestea se poate sta foarte 
bine călare, numai că trebue să fii cu băgare de seamă, ca 
să n'aluneci şi să nu cazi jos peste oamenii din sală. Am in- 
cercat eu şi am stat ре una din grinzile acestea şi am vă- 
zut că se poate sta. Nu-i vorba, te cam supără şi te cam 
doare, de oarece grinzile sunt соЦигоаѕе şi aspre, fiindcă 
wau fost cioplite. Dar dacă îţi aduci de acasă o pernă sau 
o pătură, poți sta foarte bine. E drept că trebue să ţii capul 
plecat, ca să nu te loveşti de acoperiş, decât asta e lesne, 
Apoi, chiar dacă ar fi să te loveşti o dată, nu e moarte «le 
om. 

— $1 ce vreţi să faceţi cu grinzile acestea ? l-am in- 
trebat eu. 

— Cum, pai înţeles ? mă întrebă mirat la rândul său 
Ion Уі{е]. Pe aceste grinzi au să fie trei locuri la un leu. În 
cele patru colţuri ale sălii o să punem câte o scară, pe care 
vor cumpăra locuri pe grinzi. Se 
strâng trei, plătesc un leu şi li se dă drumul pe scară. Nu-i 
aşa că ne-am gândit bine ? 

— W'aţi gândit foarte bine, i-am răspuns eu. O să fie 
frumos! О să fie ceva се nu sa văzut până acum!” 

Ion Viţel era foarte mulțumit de răspunsul meu. 
„Vezi, îmi zise el, că noi. Hăpleştenii, nu suntem aşa de 
proşti, cum ne-a mers vestea. Ne taie și pe noi capul la lu- 
cruri bune. 

— Ba sunteţi deştepţi, sunteți cei mai deştepţi !” i-am 
întors eu vorba, ținându-mă să nu mă pufnească râsul. Du- 
pă aceea, l-am întrebat din nou: „Și de câte ori pe săptă- 
mână veţi face teatru şi Operă ? 

— In fiecare Duminică, îmi răspunse el. O Duminică 
vom da teatru, iar Duminica următoare vom da Operă. 
Aşa, rând pe rând, vom face în toate Duminicile. 

— Dar veţi strânge o groază de bani, i-am zis eu, mai 
ales că aţi pus prețuri aşa de scumpe. 

— $1 noi sperăm să strângem bani mulţi, îmi răspunse 
d. Vitel mulțumit. Insă avem şi nevoe de bani. Cu ce vom 
câștiga dela teatru şi dela Operă, vroim mai întâiu să clă- 
dim un teatru și o Operă, care să fie mai mari şi mai fru- 
moase decât teatrele și Opera voastră din București. 
Vroim apoi să clădim un nou local de Primărie. aşa, о Pri- 
mărie cum să nu fie alta. Tot cu banii ce vom câștiga dela 
teatru şi de la Operă, vroim să facem un gard fru- 
mos în jurul „Goapei broaştelor”, ca să nu mai cadă 
oameni, când se întore dela cărciumă. Apoi. la intrarea și 
la eşirea din Hăpleşti, avem de gând să clădim câte un otel 
mare, mai mare decàt cele mai mari oteluri din București. 
Vom mai facc un nou local de poştă şi telegraf. Vom aduce 
în comună lumină electrică. Vom...”.... dar văzând că pe 
mine mă риѓпіѕе râsul, Ion Viţel s'a oprit din vorbă. pri- 
vinulu-mă foarte mirat. MOŞ NAE 


AMHA 


Diavolul şi băetaşul său 


fost odată un băcţaș rău, care era aşa de rău, că 

într'o zi mamă-sa îi spuse: „Ascultă, băețașule 

rău, aş vrea să te ia diavolul”. Ori, tocmai în 

momentul acela diavolul -trecea pe acolo: îl luă 

pe băețaş, îl vâri în sacul lui şi-l duse. Şi mămi- 
ca băeţașului fu foarte mulţumită. 

Dar băețașul cel rău era așa de rău, că în timp ce dia- 
volul îl ducea, îi dădea niște lovituri cu picioarele şi cu 
pumnii așa de tari, că diavolul spuse: „Ei, băeţașul acesta 
mă plictiseşte. Am să-l arunc în apă”. 

Și cobori pe malul râului. Acolo, apucă sacul cu amân- 
două mâinile șiînvârtindu-l în aer, numără: unu, doi... 
şi era cât p'aci să zică trei şi să-l arunce cu băețaş, cu tot 
în mijlocul valurilor, când trei domni сођогіга şi ei ре ma- 
lul răului şi se așezară pe iarbă. Diavolul văzându-i, zise : 
„Stai, am să le dau lor băețaşul”; şi după ce şi-a pus jos 
sacul, se аѕеха dângă еі. 

Diavolul. care e foarte politicos, le dete întâi bună ziua 
celor trei domni şi le іпи următoarea cuvântare: „Dom- 
nilor, în sacul acesta — $1 își arătă sacul — se află un băe- 
taş. саге e cel mai drăguţ băeţaş din lumea întreagă. Ei 
bine, pe băeţaşul acesta care-i aşa de drăgul, o să-l dau a- 
celuia dintre d-voastră care iubeşte cel mai mult copiii. Să 
vedem, domnule, dumneata care ai o barbă albă şi lungă, 
iubeşti mult copiii ? 

— Dacă iubese copiii! răspunse domnul. Domnule, îi 
iubesc așa de mult, încât le dau în toate zilele jucării, şi la 
toţi. s 


— Cum ? spuse diavolul, privindu-l chiorâş pe domnul 
cu barbă albă, în toate zilele, la toţi copilașii le dai dum- 
neata jucării ? 

— Exact, domnule, la toţi copilașii $1 în toate zilele. 

— Dar cine eşti dumneata, domnule ? întrebă atunci 
diavolul. 

— Cine sunt ? Sunt Moş Crăciun. 

— Ah, prin urmare, d-ta eşti Moş Crăciun ! exclamă 
diavolul. Ei bine, Moş Crăciun, eşti un idiot !” Şi diavolul 
luă o piatră şi o aruncă în obrazul lui Moș Crăciun, stri- 
gând: „Du-te la diavol ! Moş Crăciun! Du-te la diavol!” Și 
săracul Moş Crăciun plecă plângând. 

Diavolul se adresă atunci celui de-al doilea domn și-i 
spuse: „Dar d-ta, domnule, iubeşti copiii ?” 

— Dacă-i iubesc ? răspunse domnul ! Ba bine că пи! 
Şi iată cum îi iubesc: în fiecare dimineaţă îmi iau coșul şi 
străbat străzile satului cântând: 


Ascultaļi, таписі 
Cu copii răi şi mici, 
Pan ! рап! рап! 
Daţi-i toate-aici 
La tăticul Bici 
Рап! pan! рап! 
Care-o să vi-i dea ‘пародії, 
Blânzi ca nişte oi, 

Pan ! рап! рап! 


„Şi mămicile îmi dau copiii răi, eu îi pun în coşul meu, 
mă'n orc cu ei acasă, îi pun în şir cu fața la perete, 
iau o pereche de nuiele şi le dau la spate până când li se 
înroşeşte ca niște pătlăgele. După aceea îi pun din nou în 
sac, străbat din nou străzile satului şi-i dau înapoi mame- 
lor pe copilașii, care rămân cuminţi timp de opt zile. lată, 
domnule, сит iubesc cu copilaşii. 

- Ei, ce să spun, tată Bici, trebue să recunosc că-i iu- 
beşti întradevăr. Aşa că, sar prea putea să ţi-l dau şi ре 
acesta şi diavolul bătu sacul cu palma — pentru că 
i-ar cam trebui să fie biciuit. „Dar, să trecem la al treilea 
domn ! „Dar d-ta, domnule, iubeşti copiii ?” 

Auzind întrebarea asta, al treilea domn, care avea o- 
brajii grăsulii și roşii, trei rânduri de bărbie şi aerul foarte 
vesel, începu să râdă cu hohote bălăbăninduse ре ge- 
nunchi, deschizând о gură mare cât o şură şi arătând nişte 
dinți de lup, după aceea zise : „Dacă-mi plac copiii ! Oh, 
desigur ! Si încă cum îi mai iubesc ! şi pe băeţaşi şi pe fe- 
tite ! Şi-i iubesc mai mult decât pe miei, decât pe pui, de 
cât pe căprioare ! li iubesc mai mult decât prăjiturile, bom- 
boanele și plăcintele ! Şi-i iubesc în toate felurile: fripţi са 
pe vrăbii, rumeniți ca pe curcani şi afumaţi ca şuncile! 5) 
ca să vezi cât îi iubesc, pot să-ți spun са îi iubesc așa de 
mult, că-mi plac chiar cruzi ! 

— Cum, zise dracul, făcând ochi mari și rotunzi de mi- 
rare, îți plac copiii cruzi ? Dar ce eşti d-ta, domnule ! 

— Cine sunt, domnule, doar eu sunt căpcăunul! Eu 
sunt căpcăunul ! Eu sunt cel care mănâncă copilaşii. 

`— Ei bine, domnule căpcăun, desigur d-ta eşti acela 
care iubeşti cel mai mult copilaşii. Când îţi place mult un 
lucru îl mănânci ! Aşa că, ia băețaşul acesta, du-l şi mă- 


nâncă-l”. Şi căpcăunul îl luă pe băețaşul rău, îl duse și-l 
mâncă. 


Din l. franceză de А. B. . 


“6 


IN 


2 


lan priviţi ce face Haplea: „Eşti nebun?” îi strigă unul Haplea-i zice: „Lacă-ţi gura, 
In copac sus cocoţat „Fugi de-acolo, nu tăia. Şi să-ți vezi de drum frumos”... 
Taie ramura pe care Cazi, măi Hapleo, şi-ţi rupi gâtul „Dar 'ndat se гире craca 
Domnu Haplea-i aşezat. De n'ai să ie poți scula.” Buf! și Haplea pică jos. 


Hiit 


Ny 


M 


fèi 


Când se scoală-i vai de dânsul, Fuge Haplea să-l ajungă, Ca să-şi râdă, omul zice: 
Plin de sânge şi zdrobit. Şi-i grăeșşte: „Să-mi ghiceşti „Asta nu-i greu de ghicit. 
„Maică dragă, dar drumeţul Ziua, ceasul când muri-voi Azi e Marţi, iar până Vineri, 
E proroc ori sfânt vestit”. Tu ce şti să proroceşti”. Tu te-ai dus, ai şi murit”. 


давот пареа lâng'o apă Cam pe seară vin p'acolo Dih mormânt le strigă Haplea: 
>a а 1 4 7й)4 і ălări 2 7E — А we ij 
1 р pm, ct БАРУ. spite pare zece т „Eu sunt тогі, dar când trăiam. 
ntr'o pânză se 'nfăşoară „Unde-i podul”? ei se "'ntreabă, Podul cum mi-aduc aminte 

Şi se culcă în pământ. „Căci prin apă nu se trece”. Mai la dreapta îl ştiam”. 


Azm TAIA 


O surpriză neplăcută 


Dar din urmă-i vine Nelu, 
Un ўігепдаг neastâmpărat. 
E şi dânsul си un câine, 
Insă câine-adevărat. 


Marioara la plimbare. 
E Duminică şi este 
Zi frumoasă şi cu soare 


Marioara tot priveşte 
Pe la florile frumoase. 
Nici nu simte ea că Nelu 
Căţelusul îi schimbase. 


Când să plece şi se 'ntoarce. 
Vede câine adevărat. 

Stă mirată şi se treabă: 
„Oare, сит а înviat?” 


БА /, Я Dar o viespe tot se 'пуагїе 
Și să doarmă nu-i dă расе, 
Vrea să-l pişte — Tăgăneaţă 


? ќісе: „Asta chiar nu-mi place!” 
еге 


Domnul pictor Тадапеа{а 
De pictat a obosit, 

Ochii închide şi pe scaun 
Domnul pictor a dormit. 


Dar deştept cum e de felu-i, 
Drept ре frunte-și zugrăvește 
Un păianjen — şi cu asta 

El pe viespe păcălește. 


Căci crezu prostuța viespe. 
Că păianjenul e viu. 

„Hai să fug, să sbor departe. 
Prinsă'n pânza-i să nu fiu”. 


Cum a intrat un _ 
oldat în Rai 


Poveste 
De ui 


n soldat, se întoarse acasă, — venind dela un răz- 
boiu, care {іпиѕе 100 de ani. Când fusese luat 
la războiu, nu avea nici douăzeci de ani împli- 
піці, însă acum la înapoere, se apropia de şapte- 
- zeci de ani, fiindcă servise nu mai puţin de cinci- 
zeci de ani. 

Cu toate acestea, când, în ziua liberării din armată, a 
cerut să i se dea o pensioară, cu care să-şi poată trăi anii 
ce mai avea de trăit, i sa răspuns: „Nu, nu ţi se poate da 
pensie, fiindcă mai servit 100 de ani, cât a ţinut războiul. 
lată, vezi că aşa stă scris la lege”. 

Când i s'a spus că aşa stă seris la lege, soldatul n'a mai 
zis nimic. A făcut salutul militar şi s'a pregătit să plece. 
Totuşi, fiindcă luase parte la o sută douăzeci de lupte şi fu- 
sese rănit de patruzeci şi trei de ori, i sa lăsat pușca, uni- 
forma şi i s'a dat câţiva bani de cheltuială pe drum. 

Mulţumit şi cu atâta, soldatul porni pe jos. Până acasă 


ìa el, avea de făcut un drum de aproape o lună de zile, 
ceeace nu-l sperie de loc, de oarece era obișnuit cu oboseala 
drumurilor lungi. 

lată însă că în ziua a treia, tocmai când să intre într'o 
pădure, îi eşi înainte cineva, care îi zise: „Prost mai eşti, 
omule, când ai primit ca după cincizeci de ani de serviciu, 
să te întorci acasă fără un Бап în buzunar şi fără să {і se 
dea o pensie! 

— Şi ce puteam face, dacă nu mi sa dat? îl întrebă 
soldatul. 

— Ce puteai face?! îi întoarse omul vorba. Ceeace tre- 
bue să faci şi acum: să-ți găseşti şi alţi tovarăşi şi să vă 
răsculați cu toţii împotriva regelui. 

— Un soldat nu se răscoală nici o dată împotriva re- 
gelui!” strigă soldatul supărat. Apoi adăugă: „Trebue să fii 
diavolul, care ai vrut să mă împingi la fapte rele. Fugi 
încolo!” 

Necunoscutul fugi, ba chiar pieri într'o clipă, fiindcă. 
în adevăr, nu era altul decât Aghiuță — departe de noi şi 
de casele noastre! 


de Ali Baba 


Soldatul își văzu înainte de drum. După ce eşi din pă- 
dure, fu întâmpinat de un cerșetor, care îi se rugă, zicân- 
du-i: „Fie-ţi milă şi ajută-mă cu се te lasă inima! 

— Prietene, îi întoarse soldatul vorba, ai nimerit cam 
prost. Sunt şi eu aproape tot aşa de sărac. Insă, am o bu- 
cată de pâine şi o felie de brânză. Poftim să le mâncăm 
împreună frățeşte.” 

Mâncară și îşi potoliră şi setea cu apă dela un izvor din 
apropiere. Dar când să-și ia rămas bun unul dela celălalt, 
iată că cerşetorul se schimbă cât ai clipi din ochi şi la chip 
şi la îmbrăcăminte. Inaintea soldatului apăru acum sfântul 
Petru, paznicul Raiului. 

„Vreau, îi zise el soldatului, să te răsplătese pentru 
inima ta cea bună. Să ştii că orice doreşti, va intra în ra- 
пі{а се porţi în spate. Şi acum, să ne vedem cu bine sus 
în cer. 

— Cât mai târziu!” îi răspunse soldatul râzând. 

Fiecare plecă apoi în drumul său, adică sfântul Petru 
se sui la сег, pe când soldatul merse drept înaintea sa. În 
seara aceleiași zile, soldatul intră la o cârciumă, puse pe 
masă puţinii bani ce avea, apoi zise cârciumarului: „Fii 
bun şi dă-mi de mâncare şi de băut şi arată-mi şi un loc 
unde să mă pot odihni la noapte”. 

Cârciumarul se uită la bani şi văzu că sunt prea pu- 
tini. De aceea, îi răspunse: „Pentru atâţia bani nu pot să-ţi 
dau decât pâine, brânză și apă dela fântână, iar de dor- 
mit, te poţi culca în fânul din şopron. 

— Bine, zise soldatul, mă mulţumesc și cu atâta”. 

Dar soldatul văzu că la o masă vecină erau așezați 
cinci bărbaţi care, după îmbrăcăminte, păreau a fi ne- 
gustori. Se vede treaba că erau negustori bogaţi, de oarece 
masa lor era încărcată cu pui fripţi, cu alte bunătăţi şi cu 
vinuri din cele mai alese. La vederea acestor bunătăţi, bie- 
tului soldat începu să-i lase gura apă. Ne mai putând răbda 
să vadă cum alţii se îndoapă așa de bine, își luă pâinea și 
brânza şi merse să mănânce în şopron. 

Dar şi până acolo ajungea mirosul dela puii (гірці şi 
râsetele de veselie ale celor cinci negustori. Atunci soldatul 
își aminti de cele ce îi spusese sfântul Petru și ca să facă 
o încercare, zise: „Vreau ca puii fripţi, celelalte mâncări și 
sticlele de vin de pe masa negustorilor să intre mai întâiu 
în raniţă, apoi să le văd aci, înaintea mea”. 

Se făcu întocmai cum dorise. Soldatul nu mai putea 
de bucurie. Se porni să mănânce, să bea și să-și ureze sin- 
gur: „Hai, noroc şi binecuvântat să fie sfântul Petru!” 

Insă negustorii din cârciumă rămaseră са trăzniți, 
când văzură că mâncarea şi băutura de ре masa lor pie- 


гл 


riseră într'o clipă și fără urmă. „Ni le o fi furat soldatul! 
ziseră еі, când își mai veniră în fire. Haidem să punem 
mâna pe el şi să-l svântăm în bătae”. 

Se seculară dela masă şi porniră grăbiţi şi furioși. Dar... 
mirare! Aveau cu toții câte o coadă. Semn că erau câteşi 
cinci niște diavoli veniţi din fundul iadului. Urlând şi răc- 
nind, intrară în şopronul, unde se ospăta soldatul. Acesta, 
îndată ce le zări cozile, înţelese cine sunt. 

„Blestemaţilor, le strigă el, haideţi си toții în гапа 
теа!” Și până să clipești odată din ochi, intrară în гапа 
pe care soldatul o legă şi o strânse cât mai bine. Apoi › 
făcu din ea pernă și-i trase până a doua zi un pui de somn, 
fără să se întoarcă măcar o dată pe partea cealaltă. După 
aceea, își trecu în spate raniţa în care cei cinci diavoli se 
sbăteau de mama focului şi porni iarăși la drum, cu toate 
că гапа era acum foarte greu de purtat. 

După ce merse cât merse, iată că întâlni pe un spăr- 
gător de pietre. Acesta ţinea în mâini un ciocan mare şi 
greu. Insă, în loc de a sparge cu ciocanul pietre, se pre- 
gătea să-şi dea cu ciocanul în cap. 

Soldatul îl apucă de mâini și îi zise: „Ce vrei să faci, 
omul lui Dumnezeu? 

— Vreau, îi răspunse spărgătorul de pietre, să-mi sparg 
capul, fiindcă mi s'a vârit în cap un diavol şi mă chinueşte 
rău de tot. 

Stai, opreşte-te! îi strigă soldatul. Nu е nici о nevoe 
să-ţi spargi capul. Te scap eu lesne de diavolul tău, dar pe 
urmă săimă seapi şi tu de diavolii mei. 

Și unde sunt diavolii tăi? îl întrebă spărgătorul de 


pietre. 

— Aici, în гапі{а”. Apoi soldatul zise diavolului, care 
era în capul spărgătorului de pietre: „Haide, intră în ra- 
niță lângă tovarășii tăi!” 

Și diavolul acela intră, aşa că se strânseră în гарі{а 
şase diavoli. „Acum, zise spărgătorului de pietre soldatul, 
dă şi trage cu ciocanul în raniță, până să-i faci piftie pe 
toți blestemaţii”. 

Spărgătorul de pietre era un tânăr voinic. Dete şi trase 
până ce, din şase diavoli, cinci muriră. Numai unul a putut 
scăpa cu viață. Când soldatul a deschis гапа, acest dia- 
vol a izbutit să iasă şi să fugă drept la iad, unde a chemat 
pe medicii diavoleşti, ca să-l vindece de multele lovituri 
de ciocan ce primise. 

Dar mai înainte de a se despărţi de spărgătorul de 
pietre, soldatul zise: „Vreau ca în гапі{а mea să intre о 
mie de galbeni!” Și iată că în aceiași clipă în гапа erau 
tocmai o mie de galbeni. Soldatul îi scoase și îi dete pe toţi 
spărgătorului de pietre, care, în chipul acesta, se pomeni 
dintro dată om bogat, el care, până atunci, fusese sărac 

lipit pământului. 
| Soldatul plecă înainte, dar văzând că i se îndeplinește 
orice dorinţă, își zise în gând: „Am să îmbogăţese pe toţi 
oamenii, asa ca să nu mai fie săraci și nevoiaşi”. In ade- 
văr, începu să cutreere oraşele şi satele și să împartă gal- 
beni cu sutele și cu miile la toți săracii. 

In curând. nu rămăsese în toată împărăţia nici un om 
sărac. Dar din pricina aceasta, se întâmplă ceva foarte ne- 


plăcut: nimeni nu mai muncea, fiindcă nimeni nu mai 
avea nevoe să muncească şi să câștige. Ţăranii nu mui lu- 
creau pământul, теѕегіаѕіі nu-și mai vedeau de meseria 
lor şi nici negustorii nu mai aveau nevoe să facă педо!. 
Erau doar cu toţii bogaţi. 

Insă, când nu munceşte nimeni, e prăpăd pentru toată 
lumea. Poţi să ai bani câţi pofteşti, dar nu te poţi folosi de 
ei, atunci când nu e cine să-ți vândă de-ale mâncării, a- 
tunci când cizmarul nu mai vrea să-ţi vândă încălțăminte. 
iar croitorul nu mai vrea să-ți coasă haine. 

De aceea, în loc de fericire, dărnicia fără socoteală u 
soldatului adusese nenorocirea tutulor. 

Aflând despre aceasta, împăratul ţării chemă pe sol- 
dat şi îi zise răstit: „Să piei din împărăţia mea şi să te duci 
tocmai în fundul iadului! _ 

— Voi face aşa cum porunciţi”, răspunse soldatul 
stând simirna. 

Cu гапа în spinare, soldatul porni drept pe drumul. 
care ducea la iad. Dar poarta iadului era păzită de diavo- 
lul, care abia scăpase cu zile din гапіца. Indată ce Aghiuţă 
acesta văzu pe soldat, îi strigă cuprins de groază: „Nu, nu 
te primim în iad! 

— Nu e nici o supărare, dacă nu mă primiţi. îi întoarse 
soldatul vorba, mai ales că n'ar fi fost tocmai plăcut să 
fierb în vecii vecilor în cazanul vostru diavolesc. Merg mai 
bine în raiul lui Dumnezeu. Tot mi-a zis sfântul Petru, 
când ne întâlnisem pe pământ, ca să ne vedem cu bine 
în cer.” 

Soldatul se îndreptă spre raiu. Când ajunse la poarta 
raiului, văzu înlăuntru pe sfântul Petru şi îi strigă: „Am 
venit, sfinte Petre, aşa cum ne-a fost vorba. Fii bun şi des- 
chide-mi poarta. 

— Fugi încolo, că nici nu vreau să aud de tine! îi zise 
sfântul supărat. 

— Dece? întrebă soldatul mirat. Nu mi-ai spus, când 
m'ai întâlnit pe pământ. să ne vedem cu bine în cer? lar 
eu, până să viu aici, n'am făcut decât fapte bune. Am îm- 
bogăţit pe toţi săracii. 

— Da, ştiu, îi răspunse sfântul Petru nemulțumit. Ai 
dat bani ca un nesocotit la dreapta şi la stânga şi ai făcut 
din toţi oamenii nişte leneşi şi nişte trântori, așa că nimeni 
nu mai vrea să muncească. Du-te, du-te, că pentru tine nu 
e loc în raiu! 

— Mă căesc, sfinte Petre, zise soldatul cu un aer sme- 
rit. Dar ca să nu mai cad în greşală şi în ispită, dă-mi cel 
puţin voe să arunc în raiu гапі(а. ? 

— Bine, aruncă-o şi du-te!” 

Raniţa căzu în raiu, dar soldatul nu se mai vedea Ја 
locul de unde о aruncase. Ştiţi ce :Ғасиѕе? Mai înainte de 
arunca raniţa, zisese încet: „Vreau să intru şi eu în raniti”. 
In chipul acesta, intrase şi el în raiu pe furiș. 

„Mi-ai făcut-o! îi zise râzând sfântul Petru, când l-a 
văzut еѕіпа din гапі{а. Dar te iert şi te las să stai în raiu, 
fiindcă ai dovedit că eşti mai puţin prost decât te cre- 
deam”. 


ALI BABA 


тнл 


— 'Povestaa duioasă a unui câine pere: — 


inci erau toți: doi negri, doi grivi şi unul bălan. 

Şi frumoşi, cum puțini mai erau în satul acela. 

Dar nimeni nu se bucură de venirea lor pe lume: 

In afară de mama lor, credincioasa Ciorica. Se 

cunoştea asta, după bucuria cu care-i alăpta, 
după grija cu care-i păzia de primejdii. Aveau ochii negri, 
părul bogat, piciorușele făcute pentru joacă, în zilele când 
copiii stăpânului vor veni lângă prispă şi — vârîndu-şi 
capul prin spărtura de scânduri — vor striga vre-unuia 
dintre dânşii: . 

— Cuţu, cuţu! Eşi afară la joacă... 

Intr'o zi, însă, stăpânul casei, omul cu mustăţi lungi şi 
cu privirea plină de răutate, trecu pe lângă culcușul lor 
şi văzându-i atât de mulţi şi de dolofani, se necăji amarnic, 
strigând către argatul ce robotia în cealaltă parte a curții: 

— loane, ia s'aduci un sac şi să cari jigodiile astea! Ce 
să fac eu cu atâta cireadă? Stână? 

Argatul încercă să spună ceva, dar stăpânul plecase 
înjurând. Şi argatul n'a avut ce face. А momit pe Ciorica 
cu un boţ de mămăligă, a vârât căţeluşii în sac şi a plecat 
să-i omoare unul câte unul în plopii din fundul grădinei, 
zdrobindu-le căpşoarele de acelaş trunchi de care se zdro- 
biseră vieţile tuturor puilor de până aci ai Cioricăi... 

Căţeaua a urlat multă vreme, са o mamă neputincioasă 
care şi-a pierdut toţi copiii. Apoi, fără să vrea, a uitat tris- 
{е{еа şi zilele s'au scurs cu асеіаѕ încetineală de mai îna- 
inte. 

Dar într'o zi a apărut în curte puiul bălan. Cio- 
rica l-a privit curioasă, l-a mirosit, apoi sa pornit 
să-l latre. Nu l-a mai cunoscut... Era slab, lung, se cu- 
noştea că îndurase mizerie. Căţelul a vrut să-i spună ceva, 
poate că е fiul ei. Dar n'a avut putere. Sa retras umil 
într'un colţ al ogrăzii, unde Ciorica l-a lătrat până seara. 
Atunci, au chemat-o la masă şi pe el l-au uitat... Ca și 
când nu era de-ai lor... Voiau să-l ucidă a doua oară... 

Aşa l-au ţinut mult timp. Până când unul din copiii 
stăpânului observă existenţa lui. 

— Ia uitaţi-vă! Asta nu e bălanul? 

— Ehei, bălanul o fi acum pe ceia lume... răspunse 
sluga. 

— Săracu! suspină copilul. Pare foarte necăjit! War 
fi bine să-i dăm ceva de mâncare? 

Şi i-a aruncat o coajă de pâine. El a luat-o cu teamă, 
a strâns-o bine în gură şi — ducându-se mai încolo — a 
început s'o roadă. Erau atât de trişti ochii lui!... Parcă 
plângea... 

— Să ai grijă de el, Ioane, să-i dai să mănânce în 
fiecare zi, mai spuse copilul. 

Din ziua aceia, Lăbuş — așa l-a botezat băețelul — 
sa împământenit. Destul fusese prizărit. Ba chiar ucis. 
Şi acum, găsise printre oamenii răi, un suflet cald — de 
copil — care-l proteja. 

Dar mizeria tot n'a vrut să se desfacă de ființa lui. 


Perii albi s'au făcut roşii şi lungi. Numai ochii rămăseseră 
tot frumoşi, cu toată tristețea dintr'înșii. Aveau ceva ome- 
nesc în adâncul lor, o suferință fără nume. Din această 
cauză, nimeni nu-i căuta tovărășie, chiar copilul care-l 
protejase, îl ocolia. Fiindcă încercând odată să-l mângâe, 
el se Ғегіѕе... Şi Lăbuş simţia că toţi îl urăsc... 

Dela un timp, nu se mai văzu. Venea doar seara, când 
argatul de pe prispă îi azvârlia codrul de mămăligă. Căl- 
durile îl ţineau toată ziua la umbră, în şura de nutreţ sau 
în bozii din grădină. 

In felul acesta trecu vara. Verdeaţa se duse încetul си 
încetul. Prin copaci începu să bată vânt de toamnă. Și că- 
zură ploi nesfârşit de lungi şi cu picături mărunte... 

Intr'o seară, ascuns în șura de paie, unde era cald și 
bine de iernat, Lăbuş aşteptă zadarnic saudă glasul ar- 
gatului. Ceva nebănuit îl pătrunse deodată. Se sculă și 
porni prin bura de ploaie. In casă era lumină şi prin fe- 
reastră se zăreau trecând din timp în timp, umbre. Era 
ceva agitat acolo. Poate că era atât de important ceiace se 
petrecea, încât făcuse са el să fie lăsat fără porţie. Pă- 
truns de ploaie, se ridică în două picioare, să vadă mai 
bine. Dar nu văzu decât cu un lat de mână mai mult. 
Atunci începu să urle... Umbrele se zăriau din ce în cei mai 
agitate... Se auzi un țipăt, ţipătul stăpânei, aşa crezu Lăbuş. 
Apoi plânsul potolit al omului cu mustăţi lungi şi cu pri- 
virile pline de răutate. 

Lăbuş continua să urle. II zgâria ceva pe inimă, о pre- 
simţire urâtă. Тіпи așa mult timp. Până când ușa se des- 
chise şi un om păşi afară. Apoi altul. Lăbuș îi privi o clipă 
şi se porni să urle din nou, mai jalnic ca înainte... Unul 
din oameni scânci înăbușit. Plângea... Omul cu mustăţi 
lungi şi cu ochii plini altădată de ură. Cobori dupe prispă. 
Câinele tăcu. 

— Vin 'aici, Lăbuș! 

Il chema blând. Dar animalul prea îndelung prigonit, 
nu se apropie. 

— YVin'aici, Lăbuș! Ori îți mai este frică şi acum? 

Lăbuş nu ştiu ce simte. I se păru că cineva l-a lăsat sin- 
gur şi că omul cu mustăli se simte dator să-i țină de azi 
inainte tovărășie... 

— Ce-o fi vrând? Ce s'o fi întâmplat? 

Şi nu ghici că murise protectorul lui, copilul cel mai 
bun al omului cu mustăţi. 

—  Vin'aici, Lăbuș! 

Porni sfios şi linse mâna care se întindea să-l mângâie. 
In ochii lui de câine urgisit, sclipiră două boabe de rouă... 
Mâna uriașă îl mângâie pe blană, apoi se retrase. Lăbuș 
simţi că într'adevăr а fost ceva însemnat în seara aceia. 

De când murise Prâslea, toți începură să se teamă de 


(Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


тит 


A 
“^^” 


ovcsica bradului argintiu 


eparte, departe de {ага noastră se găsea un ți- 
nut neștiut de noi şi anume, Тага brazilor. I se 
spunea astfel, pentrucă era acoperită cu brazi 
de toate soiurile, unul mai frumos decât altul. 

Peste {ага aceasta domnea Mavropolis, un bătrân cu 
barba lungă şi'albă şi cu bogății nenumărate. Dar ar fi dat 
toate comorile şi bogăţiile lui aceluia, care ar fi adus din 
nou surâsul ре gingaşele buze ale fetei sale. Căci bătrânul 
împărat avea o fată, Valderez, de o frumusete rară. In ochii 
еі umbriţi de gene lungi şi negre se oglindeau tot deodată 
adâncimile oceanelor şi albastrul cerului. Părul ei era însă 
de о culoare cum nu se mai văzuse până atunci, ега ar- 
gintiu iar obrajii săi albi ca zăpada. 

De zăpadă era chiar și inima sa. La moartea mamei 
sale, Isoldina, nu vărsase nici o lacrimă, nu spusese nici un 
cuvânt. Dar de atunci nimeni n'o mai văzuse şi tot de a- 
tunci culorile obrajilor ei pieriseră, păru-i devenise argin- 
tiu iar inima, sloiu de ghiaţă. 

Mulţi feţi de împărați şi viteji vestiți încercară prin di- 
ferite mijloace să aducă din nou surâsul pe buzele fru- 
moasei Valderez. Toţi plecau fără să izbutească, dar în ini- 
mele lor ardea un foc tainic. Căci cine se uita o singură 
dată în misterioșşii ochi ai fiicei lui Mavropolis, nu se putea 
opri de a o iubi nebuneşte, cum doar în poveşti se iubeşte. 
Insă ea, palidă şi rece, nu voia să audă de nimic. 

Impăraţii clocoteau de mânie, când îşi vedeau fii ve- 
nind rând pe rând acasă cu totul schimbaţi, de nerecu- 
noscut, fiindcă nu mai aveau puterea şi veselia de înainte. 
Obrajii lor se ofileau, pârul odinioară căzând în mândre 
plete negre sau bălae pe umerii puetrnici se presăra din 
zi în zi cu fire albe, lucitoare ca argintul. Inimile lor nu 
mai băteau atât de tare pentru fiinţele iubite şi nimic nu-i 
mai mișca. Căutau singurătatea. 

Luptele pe care altădată de abia le așteptau, acum її 
lăsau reci şi până la urmă ajunseseră a trăi ca nişte săl- 
bateci retrași, ascultând veselul ciripit al păsărelelor си un 


aer obosit și cu gândul la Valderez. Nu mai vorbeau си 
nimeni, toate glumele făcute într'adins pentru a face să în- 
florească un zâmbet pe buzele lor amărâte nici nu erau as- 
cultate, pe când părinţii îngrijoraţi căutatu toate leacurile 
ce ar putea să-i vindece, să-i reîntinerească. Totul însă era 
în zadar! Împărații se uitau cu jale la suferințele şi chi- 
nurile fiilor lor. Râsetele nu mai răsunau în palatele îndo- 
liate, iar mamele îndurerate plângeau neputincioase. 

Toţi aceşti părinţi mânioşi se uniră împotriva bătrâ- 
nului Mavropolis. -Sute de mii de oameni înaintau spre 
Тага brazilor. lată-i ajunşi. Dar o minune! Brazii începură 
a vorbi. Glasul lor părea venit din adâncurile pământului, 
din mormânt. Cetele іпѓгісоѕаіе se opriră din mers şi os- 
tașii uimiţi auziră următoarele: „Cine va mai face un pas, 
a cădea străfulgerat de focul ceresc. Ce căutaţi? Pe cine 
vreți? Pe Valderez? Inapoi, nemercinicilor! Credeţi că veţi 
avea pe ea şi pe bătrânul său tată? Nici odată. Credeţi co 
să-i găsiţi singuri, fără ajutor, dar vă loviți de noi, frații 
ei, cari, cu ajutorul puterilor cereşti vă vom nimici. 

— Valderez e sora voastră? îngână bâlbâind de frică 
unul din capii cetei. 

— „Da, e sora noastră. Vedeţi bradul acesta de un nou 
fel? Este Valderez”. 

Intr'adevăr, în mijlocul lor se afla falnic şi drept un 
brad argintiu ca părul fiicei lui Mavropolis. Un râs dulce, 
drăgălaş, cu sunet cristalin răsună înveselind pădurea şi 
împărații, din се în ce mai mirațţi, auziră glasul lui Val- 
derez: „Intoarceţi-vă acasă, oameni buni. Vă veţi găsi fe- 
ciorii veseli, aşa cum sunt eu acum”. 

Impăraţii se întoarseră grăbiţi să vadă fii sănătoşi. Pa- 
latele îşi recăpătară voioşia de odinioară, petrecerile reîn- 
cepură „iar domnițele care văzând că nimeni nu le mai 
bagă în seamă, se temeau să nu rămână fete bătrâne, erau 
acum pe deplin mulțumite şi nimeni nu se mai gândi la 
minunatul brad argintiu unic printre semenii săi. 


E. KALIANY 


ттт 


Mikişor la Polul Nord 


Când Mikișor vrea să facă ziua, ceeace visează noaptea 


Zgribulit de frig, de durere după bătaia mâncată, de 
ruşine, Mikişor al nostru şi-a pus în gând să se mai cumin- 
{еаѕса puţin. lată-l acuma stând culcat pe o blană groasă 
de urs, învelit până la bărbie şi gata să adoarmă. După 
sportul din noaptea trecută când ajunsese jos mai mult 
mort decât viu, acum îi se părea că e în al șaptelea cer de 
fericire că stă la căldură. 

„De acum nu mai fac sport — gândea МіКкіѕог — mă 
voi duce cu Eschimoşii la vânătoare. Tot vor ei să meargă 
la vânătoare de urși albi şi de reni. Merg mai bine cu dân- 
şii. Până atunci am să fiu cel mai cuminte depe lume”. 

Cu gândurile acestea adormi Mikişor. Si numai iată 
că îi раги că se găseşte pe o ghiaţă mare de tot şi lucioasă 
ca sticla. De jur împrejur erau mulţime de Eschimoşi care 
de care mai urât îmbrăcat. Ba Mikișor mai zări şi pe câți- 
va bine cunoscuţi şi iubiţi prieteni dela Dimineaţa Copii- 
lor. П vedea pe Moş Nae care se uita drăgăstos la el, Ma- 
dame Eufrosine de Hăpleşti, micuță, subțirică şi gingaşă 
ca un elefant, Haplea ţinând pe Hăplişor de mână să nu se 
piardă în mulţime, într'un cuvânt toţi erau acolo. Stiţi ce 
făceau? Strânşi în jurul gheței priveau cu admiraţie cum 
el Mikişor patina. Şi Mikişor se vedea alunecând pe ghiaţă 
netedă şi lucie uşor ca un fulg de zăpadă asemenea celor 
care cădeau atunci din belşug. 

Se vedea admirat de toţi, pentru frumuseţea figurilor 
cari le făcea pe ghiață. Dar nu era numai atâta. Lui Miki- 
şor îi se mai părea în visul lui minunat că aude un cântec 
cum nu mai auzise niciodată, atunci îi veni în minte să pa- 
tineze după cântec. Şi iată-l pe Mikişor dansând în vis ре 
ghiaţă. O! Dar ce dans minunat era! Nici el singur nu şi-ar 
fi închipuit vreodată că poate dansa atât de frumos. lar 
în jurul lui toţi îl priveau cu gurile căscate. Haplea ar fi 
putut înghiţi un regiment întreg de muște atât de larg des- 
chisă îi ега gura din cauza admiratiei. 

Noroc că la Polul Nord din cauza frigului nu sunt 
muște. Madame Eufrosine de  Hăpleşti se învineţea de 
necaz, când îl vedea pe Mikişor patinând atât de frumos 
şi gândindu-se la ruşinea ce-o păţise ea vroind să „tapi- 
neze”. Numai Moş Nae era aşa de mândru de Mikişor al 
lui de parcă vroia să-l îmbrățişeze acolo pe loc. 

Ce să mai spunem de Mikişor. El era în culmea fericirii. 
Continua să danseze uşor, uşor de tot zburând parcă, când 
deodată îi se păru că a căzut jos. Ce ruşine. tocmai când 


de Zinca Milcovici 


Ғасса figurile cele mai frumoase. Ba căzând se mai şi lovi- 


„se niţel. Se frecă Mikişor la ochi şi ce-i fu dat să vadă? 


De unde se credea pe ghiaţă, acum se vede pe jos în ză- 
padă, acoperit doar cu o blană subţire. Era uşor de ghicit 
ceia ce se întâmplase. Vânătorii plecaseră în timp ce Mi- 
kişor dormia şi, cu toate că l-au luat cu ei, din cauza ne- 
astâmpărului din timpul somnului, Mikişor căzuse jos din 
sanie — din fericire cu blana ce-l acoperea. 

In căzătură se trezise din somn, din visul lui cel fru- 
mos şi acum zăcea în zăpadă. Vânătorii erau departe dea- 
cuma, fără să-şi dea seama că Mikișor căzuse din sanie. 
lar acuma când el se desmetici şi vru să-i strige, vânăto- 
rii erau tare departe. Se făcuse ziuă. Mikișor se sculă 
din zăpadă ‚ dar nu-şi pierdu cumpătul văzându-se singur. 
Ştia el să se descurce. De un singur lucru îi părea rău şi 
anume, de faptul că el trebuia să renunţe la patinaj. Era 
așa de frumos în timpul somnului!!... Şi o idee năstruşnică 
îi vine în minte. Ce-ar fi să patineze acuma. Patinajul nu 
este un lucru aşa de periculos ca skiurile. Nici nu se urcă 
pe înălțimi, nici nu poate cădea jos. Nu va patina mult, 
numai aşa, puţin... dar trebue să patineze. 

Stă el cu mâinile în şold şi se gândeşte. Cum să facă? 
A! lată a găsit. Colo în apropiere tot este un râu îngheţat. 
Acolo va patina dânsul. Desigur că acuma nu va avea în 
jurul lui nici Eschimoși, nici pe Moş Nae, пісі pe Haplea. 
dar... nu-i nimic. Va patina oricum. Dar patine de unde 
să ia? In cele din urmă văzând că mare nici patine, Mi- 
kişor se gândi să se dea numai așa de câteva ori pe ghiaţă, 
să-şi prindă gustul numai. 


Cu paşi repezi se îndre: aptă el spre ghiaţa care parcă 
îi făcea cu ochiul, şi fără nici o frică începu să se dea 
pe ghiaţă. Odată, de două ori. Tiii! ce bine mergea! Anume 
așa cum vroia el. A treia oară numai că aude un „crrrac” 
ca şi cum Sar fi spart ceva,.şi înainte ca să bage bine de 
seamă ce s'a întâmplat, se şi pomeni în apă până la gât. 

Cum a scăpat el de acolo, şi cum a scăpat mai ales 
dela înnec, asta nici el nu ştie prin ce minune. 

Una ştie însă şi anume: ce e Stan păţitu şi niciodată 
nu va mai face ziua ceia ce visează noaptea. Dar ştim noi 
mai bine cum stau lucrurile. 

Mikişor când se hotărăşte la ceva. putem fi siguri că 
va face tocmai ре dos. П cunoaştem noi doară. 


Urmare din pag. 13-a la povestea: (LĂBU $) 


el. Li se părea o cobe, care le doreşte doar răul. Aşa trecu 
iarna, toată iarna învăluită în tristeţe, pustiu şi frig... 

Apoi, vara veni iarăşi cu căldurile ei. 

Intro bună zi, Lăbuş nu se mai văzu. Dăduse gin- 
giile la păpuşoi. Gemeau grădinile de rod, țară bogată, oa- 
meni mulțumiți. a. 

— Măi, da n'am mai văzut câinele cela pe-aici, spuse 
într'o zi stăpânul. 

O fi turbat. își dădu си părere cineva. 
Ba l-o fi împuşcat din păpuşoi că prea nu stă acasă, 
уйган sluga. 

Deodată un geamăt slab se auzi apropiindu-se. 
spărtura gardului, Lăbuş se târî neputincios. 

— Ce are, frate? întrebă stăpâna. 

Lăbuş dădu din coadă în semn de prietenie şi recu- 
noştinţă. O privi, supus, o clipă, două... Apoi nu mai putu. 

— Ce e, mă, ha? Ce-ai раі tu. Lăbuş? 

Câinele continua să geamă. іп blana cu păr lung roş- 
cat, se zărea mustind sânge. 

— Ce e, mă ha? Ce-ai păţit tu, Lăbuş? 

Ce bine-i păru lui acum, când mâna stăpânei îi atinse 
blana! 


Prin 


„buș nu înţelese... 


14 


Ei, dac'ar putea el să povestească tot ce i sa întâm- 
plat! Vecinul l-a prins în păpuşoi... Dar nu stricase nimic, 
se vârise numai la umbră... Şi a venit cu furca de fier... 

— Ce e, bre, Lăbuş? Săracul Lăbuș! 

— la sfârşeşte, femeie, că ne-apucă noaptea си văică- 
relile tale. Ioane, să іеі un lanţ şi să-l сагі în гара... 

Câinele zvâcni ciudat. Stăpânul spusese ceva. Ce? Lă- 
Nu mai putea înţelege... Aşa dar. 

— Bre, bre! Câinoşi sunt oamenii! Pentru un ştiulete 
de păpuşoi... 

Lăbuş auzi ca prin vis vorbele stăpânei. Apoi totul îi 
pieri din ochi, deşi îi mai tinea încă deschişi... Işi dăduse 
sufletul în mijlocul curții în care se născuse, trăise, slu- 
jise şi suferise. 

O găină trecu pe lângă el. îl privi mirată și plecă mai 
departe. In salcâmi, deasupra. un stol de vrăbii ciripi ne- 
bunatic. 

Dar Lăbuş nu văzu, nu auzi nimic... El murise în braţe 
cu pământul.... 


MARIN RADU VOINEA 


бтк 


Concursul de jocuri pe luna Martie 


SERIA 111 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


CINEL 


10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament ре 1 an, 3 


abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


De-ale Frosei 


ши ыш ANII S 
CCA CEA E Ca оиши 
RERA „йыш 


E шиш шшш 
PL LE? 
ша ошиш ои 
*| | | ЖШ 


ORIZONTAL: 1) Lore unde se patinează, în зе cum spune 

ana Frosa. 7) A stârni. 10) Ţiglă. 11) Suleră toate năzdrăvăniile 

: rosei (2 cuv.). 13) Notă. 14) Vieţuit. 15) Animal. 17) Oameni сагі 

fac oale, 18) Frosa nu-l mai poate. suteri. 20) 365 zile. 21) Ca la 

20. 22) Unsoare. 23) Capitala Olandei. 26) Inaintea lecţiei de fran- 

ceză, coana Frosa i-a cerut una lui Moş Nae, ca să fumeze. 29) Ră- 

sunet. 30) Joc cu piese de table; 31) Arbore. 31) Râu în Elveţia. 

33) Prieten al Frosei, invitat la ceaiul „snadant”. 38) Ceai dat de 

Moş Nae (cum spune Frosa). 41) Noroiu. 43) Pronume. 44) Prevă- 
zut cu tiv. 16) Pădurice în deşert, 47) Mină de sare. 

VERTICAL: 1) Zahăr pisat. 2) Aşa cum își zice coana Frosa că 
este. 3) Acest salut se găsește des în scrisorile Frosei către Blegilă. 
4) Deşteaptă (cum îşi zice Frosa). 8) Interjecţie. 6) Zi. 7) Рі, tex- 
tilā. 8) Soţia 'lui Abraham. 9) Produs al albinelor. 12) Postav. 16) 
Luau masa de seară. 18) Interjecţie. 19) Epocă. 23) Planul-unei 
țări. 24) Drăguţ, binevoitor, în limba coanei Frosa. 25) Gust ne- 
plăcut (fim). 27) Loc de păscut. 28) Zeul soarelui. 30) Faimosul 
„radio” al coanei Frosa. 32) Nume de fată. 34) Paradis. 36) Mără- 
cine. 37) A trece cu vederea, o greşală. 39) Prepoziţie. 49) Pronu- 
me. 45) „Vis” fără sfârşit. 


BABY NAVON-Constanţa 


Aritmogrif 
panza?” Ааа 
5 
PEGS ED 
8 
ee ЖА арр i (003) AE A 
| 10.2 19211.45: 73 
TE 4:12:6.:16:45 
13-47143 
В 
Rândurile orizontale: oraşe dintr'o provincie românească. 


Rândul vertical A—B=Provincia românească din care fac 
parte orașele. 


4 
N 
4 


PUICA MARGARETA С, DOLINESCU 


Deslegările acestor jocuri se primesc la sfârşitul concursului. 


15 


v Е 
Ѕагааа ,. 
„REGELE FERDINAND 1” TASI 
Prima parte е un n me i 
De poet cu multe rejuriitiră. 4 !а Bibliotecă 
Din poveştile lăsa 29.1 ні о E 


Cunoscut şi ре la saté! 
La mijloc е o vocală ” 
De o formă rotocoală 
Partea treia de ghiciţi 
La tablouri o găsiţi 
Tot cuvântul îl aflaţi 5 
Ре la Moşi de vă plimbaţi. 

CRISTINA ȘI PETRE CERNEA 


= - 


Deslegătorii concursului pe luna lanuarie 
CA PI A BA 


Nelu D. Berbec (11); ВаЬі{ I. Ion (11); Lidia Dimiu (2); Pui- 
ca Pribeagu (11); Ionescu M. Liviu (1); Davidov I. Dolly (11); 
Siela şi Mihail Trandafir (1); Cohen E. loseph (3); Robu lon (5); 
Nichitescu Cristea (11); Zelingher I. Сһегѕеп (11); Radu I. Barbu 
(1); Nuşa Maria Teodorescu (4); Leonida Loebel (11); Miron lo- 
sei Rosenzweig (8); Sofica Niculescu (11); Nedelcu M. Emil (11); 
Lorica şi Săndel Cpt. S. Dinu (11); Marcel Goldenberg (4); Jose 
Gătlan (4); Cohen A. Ionel (3): Edmond Moser (1); Bender Cor- 
nelia (4); Mircea Bărbulescu (11); Cica Georgescu (11); Constanti- 
nescu Lidia (3); Eliza Finkelstein (2); Georgescu Elena (7); Weiss 
Alfred (10); Broder Mary (5); Cherie Silberman (1); George-Va- 
lentin Albulescu (11); Gripescu Eug. (1); Dobrescu Alexandru 
(11); Corina Perlmann (11); Mihail Zilberstein (11); Cristian şi 
Victoria Tomescu (11); Dumitru Dimopol (10); Mircea Teodores- 
cu-Zig (11); Rubinştein S. Hary (7); Vello Aurel (11); Ionescu Ma- 
rieta (10); Avram Cehar (10); Ghica L. Aneta (7); Bendu Gh. 
Gheorghe (11); Iliescu R. Pascal (9); Mihăilescu P. Petre (4); 
Ostfeld E. Stela (8); Mihail Constantinescu (1); Creţu I. George 
(11); Elena Paliţa (10); Streiff A. Sem (11); Paulette Blanc (10); 
Felicia Laslo (1); Alma şi Bruno Lax (9); Cohn Paul 11); Jenny 
Weissman (10); Vechi Arsene (11); Ciofu Elena (11); Natalia şi 
Bazilia Neumann (8); Vişan І. Petruţa (8); Wanda Biegansky (11); 
Tudoran Lidia (11); Pădureanu C. Elena (4); Bujor Rodia 1); 
Clejan Liviu (5); Maria Dragomirescu (2); M. Ardeleanu (1); Jur- 
chescu 1. şi Grămadă Gh. (4); Ciucu Elena (2); Despina Nicolaide 
(1); Blumenfeld Pepi (1); Finckelstein Lily (1); Baby şi Sacha 
Mayer (11); Popa G. Florian (3); Cornelia Michelstein (2); Mar- 
gareta Miereanu (5); Ochi-Albi Paul (2); Sorinel Octave Gottes- 
mann (11); Ionel Gottesmann (11); Drăguşin F. Petre (6); Stă- 
nescu N. Gabriela (11); Bădulescu Апу (11); Dobrescu Nicolae 
(11); Balabaş Maria (8); Corneliu Dragomirescu (9); Orman C. 
Virginia (10); Stern Mişu (11); Marcu Lazăr (11); Petrişor Teo- 
doru (11); Emil T. Pantazopol (9); Merv Cagan (11); Halpern S. 
Fedora (11); Narbabed Lutelub Sar (11); Marinescu Viorel (11); 
Bombonica ү. Fussu (10); Nicolae Alexiu (11); Adalbert Balda- 
sici (5). 

Andrei N. 
Cohn Moscovici (10); 


Iulian (11); Țăranu Emilia (6); Ella Lucia (10); 
Muşetescu D. Ionel (11); Iacob Solo (11); 
Sandrin şi Sabina. Bergheanu (9); Mioara Popescu (10); Rădules- 
cu Niculina-Verona (10); Vintilescu Gheorghe (10); Natalia Ra- 
dovici (11); Iosef Steinberg (10); Zizi Szabo (11); D. D. şi Hacerab 
(11); Silvia Gruenhaus (10); Epureanu Traian (11); Zoe V. Teo- 
derescu (4); Baier Michel (10); Anişoara  Benţianu Weiss (10); 
Carolina Liber (11); Bădulescu P. Niculae (9); Мегоуісі Clara 
(10); Constantinescu У. Dragoş (10); Kleckner Carola (11); Judita 
Goldştein (11); Didi Gherber (11); Rente Schuller (10); Mircea 
şi Serghiu Blaunştein (11); Rudolf Braunştein (11); Nelica Petra- 
ru (10); Săndulescu D. Maria (7); Toto Aragon (11); Lulu Soltescu 
(11); Ricuşor Adler (11); Caragani Florica (10); Taubman Silvia 


(11); Abişor Rivenzon (10); Jeana Biener (10; Kleiman Goldiţa 
(10); Lelia V. Del Dellio (11); Lupei Eugenia (7); Ше Z. Dinu 
(11); Simona Adonia (8); Bella Nussen 11); Teodorescu Pompilia 
(3): Vicol P. Ion (11); Strothmann Egon (11); Aurian Sideriu 
(11); Alfred Vrany (11); Chicoș Mariana (11); Ana Judele (11); 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MARTIE 


Numele și pronumele 


SERIA III 


TI a 


P 


FOTOGRAFII 


DELA 
CITITORII NOSTR! 


1. 


| - 


| 


ш, 
O 
—- 
8. 
e; 
е. 


оер" eat, 


Preţul 5 lei 


ic de somn 


р 


Uf 


De-ale Incepătorilo 


Cozonac 


Se apropie vacanţa Paștelui. O lume întreagă de вале. 
mici şi mari, zumzue prin aer. Mugurii se desfac, iar flo- 
rile îşi deschid potirele în bătaia soarelui. 

In clasă, elevii așteaptă cu nerăbdare sfârşitul orii. 
Afară e cald, iar prin fereastra larg deschisă pătrunde 
mireasma florilor. Școlarii sunt neatenţi şi profesorul se 
strădue să explice, luptându-se cu moleşeala ce-l cuprin- 
de. Din când în când, se întrerupe din explicaţie. ca să 
trezească pe-un visător din toropeală. Mai ales, pe acela 
mic şi brunet din соц din banca 'ntâia, саге cu ochii spre 
fereastră stă dus pe gânduri. 

E un elev silitor, venit dela ţară, copil învățat cu na- 
tura, саге la gândul că nu е liber în curte, oftează prelung. 

Peste o săptămână e vacanța Paștelui. Se gândeşte 
la satul lui, pitit într'o văgăună de munte, departe de sgo- 
motul orașului; la biserica din sat, la dascălul Ше, care 
cântă aşa frumos, la serile sfinte de Denii. Pe urmă In- 
vierea, ouăle roşii, cozonacii... şi mai ales cozonacii... 

Un bondar negru a intrat pe fereastră şi umple clasa 
cu zumzetul lui subţire... Вал... Бал... 

„. Mai ales cozonacii, gândeşte mai departe elevul. 

— Vasile loan, sună glasul sever al profesorului, căci 
de mult observase neatenţia elevului. 

Băiatul sări buimac îf picioare. 

— Се... ?... ce |... cozonac! spuse el zăpăcit. 

Clasa isbucni în râs şi tocmai atunci sună clopoţelul 
anunțând copiiilor terminarea lecţilor. 

— Şcolarii іеѕіга râzând pe seama lui „Cozonac” (așa-i 
rămase porecla) şi bucurându-se de libertate. 

Numai în colțul din banca ’ntâia stătea un copil bru- 
net, buimac încă, neștiind ce s'a întâmplat cu el. Şi bon- 
darul, care o clipă amuţise, îşi reîncepu bâzâitul, aducân- 
du-i iar aminte de Paşti, ouă roșii şi cozonac — mai ales de 
cozonac. 

LYDIE BAER 


Aurora, zeiţa dimineţii 


Aceasta este povestea unei zeițe, care s'a căsătorit cu 
un muritor. Aurora zeița dimineţei, era una din cele mai 
vechi şi mai fermecătoare zeițe ale Grecilor. Când vechii 
Greci priveau culorile răsăritului, pe un cer-roș aprins 
şi roz, își închipuiau о tânără fată, frumoasă într'o ca- 
leașcă de aur, deschizând cu mâinile sale mici porţile ră- 
săritului, pentru a vesti venirea zilei. 

Rochia sa era strălucitoare; avea o stea în frunte și 
o-torță în mână. Palatul ei se găsea într'o insulă, departe, 
la răsărit. Erau numai grădini şi câmpii minunate, și aici 
Aurora se odihnea în timpul zilei. Câte odată însă, în loc 
să treacă prin сег, ea se scobora pe un drum strălucitor 
până la pământ, unde era foarte iubită. Aci împrăștia 
roua pe ierburi și pe flori, dădea oamenilor un „bună 
ziua” voios şi trezea toate păsărelele în drumul său. 


DIMINEAȚA 


C O P IILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
ÎN a eee 


16 PAGINI 5 LEI 
й aaea узимао 


REDACŢIA $1 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
T Eok E. FO 


Deşi era iubită de mulţi, inima еі nu bătuse încă pen- 
tru nici un muritor, când îl întâlni pe Titon, fiul regelui 
Troiei. Acesta era foarte frumos, îi plăceau jocurile atle- 
tice şi era foarte adorat la palatul tatălui său. Ei se plă- 
cură amândoi. Atunci zeița ceru pentru el nemurirea 
Zeus, stăpânul tuturor zeilor, i-o acordă. 

Titon plecă la palatul Aurorei, unde se căsătoriră. Şi 
fu o nuntă dumnezeiască. Trăiră fericiţi mulţi ani. Dar 
timpul trece repede. Aurora ceruse lui Zeus pentru soțul 
ei numai nemurirea, dar nu şi tinereţea veşnică. Titon 
îmbătrânea, corpul său slăbea, părul îi era complect înăl- 
bit. In schimb, soția sa era tot tânără şi frumoasă, ca 51 
înainte. Zeița nu-l mai iubea pe soţul еі, nu era decât о 
sinceră compătimire, în îngrijirile pe care i le da. De- 
geaba îi ceru lui Zeus să-l lase să moară. Zeus nu-şi mai 
retrăgea darul său, care acum devenise o povară. Nu era 
decât un singur mijloc ca bătrânul ei soţ să fie schimbat 
întrun animal pe pământ. 

Şi astfel se născu într'o dimineață de vară greierele. 

Când veţi vedea nourașii azurii ai dimineţii, gândi- 
ți-vă la Aurora, trecând în carul ei de aur, iar când veţi 
auzi cri-criul greierului, aduceţi-vă aminte de Titon, so- 
tul ei. : 

ANA GOLDNER 
СЛ. Ill-a sec. 
Liceul „Oltea Doamna” 
laşi. 


Vine Primăvara! 


Pe pământul adormit 
Rândunica a sosit, 

A sosit la noi în {ага 
Şi drăguţa primăvară. 


Ghioceii albi răsar 

In pădurea de stejar 

Albi şi mici... şi ei acum 
Merg pe-al primăverei drum. 


Cald afară, cald în casă, 
Iar copiii es la drum, 
Ca să vadă primăvara 
Cea frumoasă de acum. 
GUNEŞ М. — elevă la liceul Sft. Elena 


LOCO 


ж=—=—=—=—=—————————————— 


„UNCHIUL MEU ADAM” de Hoş Nae (N. Ba- 
tzaria) este cel mai frumos roman de aventuri 
ce a fost scris pentru copii şi tineret. De vân- 
zare la librării. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


+ n „ „ Lei 200 
Тоо 


Pe ип ап 
Pe şase iuni л = Г a Уз 
Pe trei luni 


ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


ANUL 12 


27 Martie 1935 No. 581 


7 REDACȚIA ȘI 
1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE : 
100 „ 


А DIMINEATA 4 
COPIILOR; 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 
200 LEI 


Director: N. BATZARI 


ХО 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Indată ce începe să miroasă a primăvară, în Uitucilă 
al nostru începe a se trezi dorul de sporturi, de tot felul 
„de sporturi. 

Aşa, am văzut, bunăoară, că săptămâna trecută se a- 
pucase să. facă sport cu bicicleta. Că excursia cu bicicletă 
s'a sfârşit aşa cum lui Uitukcilă nu i-a plăcut de loc, nu este 
lucru de mirare. 

Știm că regula e să-i iasă totul pe dos. 

Acum două zile s'a apucat de alt sport: 
țintă cu риѕса 

Noua locuinţă a lui Uitucilă este o casă joasă, având 
numai parter şi cu zidurile nu tocmai groase. Аге în 
schimb o grădină mărişoară. 

Prietenul nostru își luă, așa dar, pușca, luă şi un carton 
mai mare. Pe cartonul acesta făcu mai întâiu mai multe 
cercuri din ce în ce mai mari, apoi, tocmai la mijloc, făcu 
cu cerneală un punct negru. „Dacă nimeresc de trei ori la 
rând în punctul acesta negru, 151 zise el, vorbindu-şi sin- 
gur, înseamnă că sunt cel mai bun trăgaciu şi că merit să 
mi se dea premiul întâiu”. 

In grădina locuinţei lui Uitucilă — și chiar în mijlo- 
cul grădinei — este un nuc mare şi bătrân. Uitucilă agăță 
de писи] acesta cartonul în care vroia să tragă la ţintă 
apoi merse în pragul porţii dinlăuntru şi duse pușca la 
ochi. Dar deodată îi veni alt gând. „Aşa nu-i bine, își zise 
el, ci mai potrivit ar fi ca eu să trag dela nuc, iar cartonul 
să-l lipesc de zid sub fereastra`dela salon”. 

Aşa şi făcu. Insă, pe când scotea cartonul din nuc, aşa 
că era întors cu spatele spre casă, iată că le veni un mu- 
safir. Ега, mi se pare „un unchiu al nevestei lui Uitucilă. 
Uitucilă nu-l văzu și nici musafirul nu văzu pe Uitucilă. 

Omul intră în acasă și fu poftit în salon. Insă, tocmai 
іп clipa în care oferea soției lui Uitucilă un buchet de 
flori, se auzi o pocnitură de pușcă, un geam dela fereastra 
salonului se sparse în țăndări, ре când un glonte isbi în 
buchet, împrăștiind peste tot florile. 

Soţia lui Uitucilă dete un țipăt şi căzu aproape leşi- 
nată pe o canapea. Musafirul îngălbeni de spaimă şi ră- 
mase nemișcat locului. „Ce... се... este ?” putu el să spună 
cu glas tremurător. 

Dar nici n'apucă să spună, că se auzi o altă pocnitură 
de pușcă, un alt geam spart şi un alt glonte, care nimeri 
acum în lampa atârnată de tavan. Soţia lui Uitucilă leșină 
acum deabinelea, pe când musafirul abia avu puterea să se 
bage sub masă, crezând că acolo este la adăpost. 

In vremea aceasta pocniturile de puşcă răsunau іпа- 
iar gloanţele pătrundeau în salon. Un glonte nimeri 


să tragă la 


inte, 


ИР) Аткасетлтм 


întrun vas de porțelan, un altul într'o oglindă mare. Оп 
vasul de porțelan, un vas foarte scump, mau rămas деса 
cioburi, iar oglinda a fost prefăcută în ţăndări. 

Musafirul, nevasta lui Uitucilă şi servitoarea ţipau cu 
prinşi de groază și nu mai ştiau unde să se ascundă. Nici 
nu bănuiau că toate pagubele şi nenorocirile le făcea ne- 
socotitul de Uitucilă. Işi închipuiau că năvăliseră pe ne- 
așteptate bandiții. 

La rândul său, Uitucilă n'auzea și nu vedea ce se pe- 
trece în casă și unde nimeresc gloanţele. Foarte necăjit că 
nu пітегеѕќе în carton, trăgea din ce în ce mai des şi mai 
enervat. Il auzeai zicând : „Nici acum n'am nimerit! la 
să mai trag odată!” Şi a tras aşa, până ce a isprăvit toate 
gloanţele. „Să nu uit, îşi zise el, când văzu că nu mai аге 
gloanţe de tras, ca mâine să cumpăr o sută de cartușe și 
să mă apuc din nou de treabă”. 

După aceea, cu pușca pe umăr, intră în casă cu aerul 
unui om mulţumit că și-a făcut datoria. Rămase însă ne- 
spus de mirat. când văzu că în salon atâtea lucruri erau 
sparte, iar nevastă-sa, unchiul neveste-si şi servitoarea stă- 
teau pitulaţi după canapele şi tremurau de frică. 

„Ce este? Ce sa întâmplat?” întrebă Uitucilă. Insă, 
puşca de pe umăr l-a trădat. S'a înţeles că el şi numai el 
prăpădise atâtea obiecte din salon şi băgase pe bieţii oa- 
meni în toţi sperieţii. A promis să nu mai facă așa ceva, 
dar se poate avea, oare, încredere în promisiunile lui Ui- 
tucilă ? 

VINTILA BRATU 


„Căminul Sft. Nicolae” din Cheia-Prahova pentru copii 


EEE SE PE ыгыса E ei 


егт 


Іп căutarea norocului 


Roman de mari aventuri și suferințe 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


11) Un vițel prins їп groapa de Tut 


Una după alta, trecură câteva luni, de când Moş 
Barbu şi cei trei copii ai săi veniseră să se uşeze în tinu- 
tul Diamantelor. In toată vremea aceasta nimeni nu ve- 
nise să se aşeze prin locurile acelea, precum nimeni nu 
trecuse pe acolo, fie şi din întâmplare. Aşa dar Românii 
noștri wavuseseră prilej să mai vadă аці oameni şi să mai 
schimbe o vorbă cu cineva. Trăiau, prin urmare, singuri 
şi despărțiți de restul lumei. 

Se obişnuiseră cu singurătatea. Pe de altă parte, dacă 
war fi fost adânca rană din suflet, pricinuită de gândui 
că iubitul lor Costea îndură chinurile aspre ale robiei, ar 
fi avut motive să fie mulţumiţi de starea în care se gă- 
seau. Mai întâiu, pentrucă erau sănătoși cu toţii. Al doilea 
motiv de mulțmire ега că. datorită rodniciei fără seamăn 
a pământului şi а muncii lor sârguitoare, aveau din bel- 
şug legume, fructe din cele mai gustoase şi în genere, tot 
ce ега de trebuință pentru viața de: toate zilele. 

Insă, iarăşi nu e mai puţin adevărat că, dacă aveau 
din belşug legume şi fructe, aşa că nici nu mai ştiau се 
ar putea face cu ele, erau alte lucruri, de care se vedeau 
lipsiți cu desăvârşire, lucruri din care aveau îndeajuns 
la casa lor din Ardeal, 


Aşa bunăoară. n'aveau carne, căreia îi duceau mult 


dorul, iar carnea este o hrană trebuincioasă omului mun- 
citor, de oarece îi împrospătează puterile cheltuite cu 
munca. Bine înţeles, în pustietatea. în care trăiau еі, nici 


vorbă nu putea fi de a cumpăra de undeva. Nu era nimeni 
să le vândă. Insă. prin pădurile din apropiere era vânat 
din belşug. Vedeau şi еі alergând şi furişându-se printre 
arbori tot felul de animale, a căror carne trebue să fi 
tost bună de mâncare şi chiar plăcută la gust. 

Dar dacă Moş Barbu cumpărase dela Rio de . Janeiro 
tot felul de seminţe și de scule, nu-şi făcuse sau, mai- bine 
zis, nu putuse să-și facă rost de o puşcă. Se gândise, ce-i 
drept, şi la nevoia de a avea o puşcă, însă nu i se ajungeau 
banii pentru a cumpăra una. Şi aşa, neavând о puşcă, 
ba chiar nici un pistol cât de mic, mavea cu ce să vâneze 
şi să împuște animale, a căror carne le-ar fi prins aya de 
bine. 

In excursiunile şi cercetările ce făceau în jurul 
şi pământului lor, Moş Barbu şi Vlad zăriseră de mai 
multe ori vaci sălbatice şi mulţi tauri sălbatici, care rătă- 
ceau prin nesfârşitele livezi ce se găseau de ambele părţi 
ale fluviului Gigitonhonha. Insă nu era chip să pună 
тапа măcar ре unul din aceste animale sălbatice și cu 
atât mai sperioase, cu cât până atunci nu văzuseră nici 
o dată vreo făptură omenească. Așa se face că vacile și 
taurii sălbatici, îndată ce zăreau pe Moş Barbu şi pe V lad) 
despre саге îşi închipuiau, pe semne, că sunt cine ştie се 
dihănii rele şi primejdioase, o rupeau la o fugă nebună, 
mergând ва se ascundă și să dispară în desişul pădurilor, 
ре unde nu călcase încă vreun picior de om. 

i Dar într'o dimineață s'a întâmplat ceva neobişnuit. In 
dimineaţa aceea Vlad se plimba singur. Tot umblând pa 
ajunse la groapa din care scotea pământul cu care făces 
oale și vase de bucătărie. De oarece scotea cam des e 
mânt. groapa ajunsese să fie destul de adâncă. 

Vlad se apropie, aşa dar, de groapă, dar se opri locului 
nespus de mirat şi surprins. Din fundul gropii se auzea 
un muget, ce semăna a plânset. Alergă la marginea gropii 
şi ce-i fu dat să vadă? In fundul gropii era un vițel, care 
mugea, Pe semne, viţelul căzuse în timpul nopţii și se ră- 
nise la un picior. 

Văzând aceasta, Vlad n'a mai stat mult să se gân- 
dească. Se cobori numai decât în fundul gropii și puse 
mâna pe vițel. Insă vițelul, îngrozit la vederea unui om, 
adică a unei fiinţe cum nu mai văzuse рава atunci, nu 
se lăsa prins, ci se sbătea, căutând să scape. Să scape, însă 
cum şi pe unde? 

In sfârșit, Vlad putut să-l prindă și să-l ia în cârcă, 


casei 


O drăguță cititoare din America a „Dimineţii Copiilor” 


Eşi din groapă şi-l duse acasă, unde îl lăsă jos în mijlocul 
camerei. 

Apoi mulţumit şi încântat de isprava sa, Vlad povesti 
tatălui său şi surorilor sale cum l-a auzit mugind în fun- 
dul gropii de argilă, cum l-a prins și l-a adus. 

„Groapa de argilă, strigă bucuroasă Marioara, este 
pentru noi o adevărată comoară! De acolo Vlăduţul nostru 
a scos pământul cu care a umplut casa și bucătăria си 
tot felul de, vase, tot cu pământul din groapă a făcut cup- 
torul, în care coacem pâinea şi iată că tot în aceiaşi 
groapă а găsit un vițel aşa de gras şi саге, de sigur, o să 
ne prindă aşa de bine. 

Marioară, îi zise Moş Barbu, iată încă un motiv. 
ca să fii mulțumită că Vlad a scăpat, fără să vrea, bârna 
ce căra în spinare şi a spart vasele de pământ, pe care 
le-ai plâns aşa de mult. Insă mulțumirile noastre trebue 
să se îndrepte mai de grabă spre Tatăl ceresc. El ne ocro- 
teşte, El are grije de noi şi potrivește lucrurile în aşa fel, 
încât toate aceste mici întâmplări să se întoarcă aşa са 
să iasă spre binele şi folosul nostru. Trebue să vedem 
mâna dumnezeiască şi în faptul că viţelul a căzut în 
groapă în noaptea aceasta și că azi dimineață Vlad să 
treacă ре acolo şi să-l prindă. Și cu ce poftă о să mai 
mâncăm carnea fragedă a acestui vițel аза de tânăr şi 
fraged!” 

Se bucurară cu toţii de atât de plăcuta şi folositoarea 
surpriză făcută de Vlad, apoi hotăriră ca viţelul să fie 
înjunghiat, iar cea mai mare parle din carnea lui să fie 
pusă în sare, pentru а o putea păstra mai mult timp. 

„Ba și pielea vițelului ne va prinde bine, zise Moş 


Barbu. О vom tăbăci, aşa cum vom putea, şi după ce se 
usucă, vom face din ea opinci, fiindcă nu prea văd prin 
apropiere cismari, 
comandă” 

Insă Marioara se duse până la bucătărie şi de acolo 
se întoarse, având un aer neliniștit. 

„Toate bune, 


care să ne facă pantofi şi ghete după 


zise ea, dar am văzut că sarea e pe 


CURCUBEUL ŞI 


"AȘ putea spune când anume sa întâmplat po- 

vestea ce urmează. Ştiu numai că de atunci au 

trecut mai multe mii de ani. In vremea aceea, tot 

pământul era o grădină, iar-aripile tuturor flu- 

turilor erau albe, fără nici un pic de altă cu- 

loare. Ва mai ştiu ceva. Ştiu că faptul ce voi povesti sa 

petrecut după o ploaie, care ţinuse trei zile şi trei nopţi în 

şir. Depe frunzele arborilor se scurgeau încă picături mari 

de ploaie, pe când neobositele furnici alergau din toate 

părţile şi se căzneau să-și întărească adăpostul lor, răvă- 
şit de ploaie. 

Numai un biet melc stătea trist şi amărit, ținând coar- 
nele plecate în jos. „Melcule, îl întrebă o furnică ce trecea 
grăbită cu o povară în spinare, dece eşti aşa de trist şi a- 
mărit ? 

— Pentrucă nu ştiu unde a pierit neastâmpăratul meu 
copil, îi răspunse melcul. Svăpăiat, cum îl ştiu că este, pe 
semne că a căzut în vreo mocirlă. Eu am mersul aşa de 
încet, că până îl găsesc, are toată vremea să moară şi să 
se prăpădească. N j 

-—— Dece nu ceri cuiva să-ţi dea о mână de ajutor? îi 
strigă furnica îndepărtându-se. M'aş fi dus eu să-l caut, 
dar vezi că sunt aşa de ocupată. 

-— Drăguţă vrabie, se rugă atunci melcul de о vrabie, 
care tocmai sbura pe acolo. Nu vrei să fii aşa de bună şi 
să vezi unde s'a dus copilul meu? 

— Şi puişorilor mei cine să le ducă de grije? îi zise 
vrabia, Sunt uzi leoarcă de ploaie şi dacă nu-i şterg şi nu-i 
încălzesc, au să capete cu toții reumatisme. Spune-i privi- 
ghetoarei să te ajute, fiindcă еа n'are copii”. 

Insă din cuibul său pitulat în crăcile unui castan, pri- 
vighetoarea răspunse supărată: „Frumos gând, nam се 
zice! Să es pe umezeala aceasta şi să mă aleg cu o răgu- 
şală! Atunci, cine să cânte la noapte?” 

Aşa că nici privighetoarea nu vru să se 
caute pe copilul pierdut al melcului. 

Bietul melc, văzându-se părăsit de toată lumea, se 
porni să plângă, vărsând lacrimi amare. „Dece plângi?” 
îl întrebă un fluture, care stătea pe ramura unui copăcel. 

Melcul îi povesti toul. „Şterge-ţi lacrimile, îi zise a- 
tunci fluturele. Eu n'am nimic de făcut, aşa că merg să-ţi 
caut copilul”. 

Fluturele îşi luă sborul, înălțându-se în văzduh, unde 
se întindea curcubeul, frumos arcuit şi frumos colorat. 
Trebue să ştim că, așa cum credeau Grecii din vechime şi 
Romanii, curcubeul nu este alt ceva decât cingătoarea zei- 
tei Iris, zeița care făcea legătura între cer şi pământ. 

Zeița Iris ţinea foarte mult la cingătoarea sa, adică, la 
curcubeu. O spală când plouă, apoi o întinde la soare, ca 
să se usuce. $1 e vai şi amar de acela, care sar atinge de 
această cingătoare. 

Insă, precum știm, fluturii sunt făpturi cam uşuratice 
și svăpăiate. Apoi, după ploaie, aerul era așa de curat, iar 


miște şi să 


Trei cititori ai „Dimineţii Copiilor’ 


Poveste 


FLUTURELE шалата 


din pământ se înălța o aromă aşa de plăcută, că nu pu- 
tem da vina pe fluturele pornit în căutarea copilului de 
melc, că sa ridicat în sus, sburând prin văzduh. Dar ne- 
norocirea este că puţin socotitul fluture a pătruns în curcu- 
beu, adică încingătoarea zeiţei Iris. 

Curcubeul, pe al cărui capăt de jos zeiţa Iris îl legase 
de un cireş, era proaspăt văpsit. Fluturele nimeri în curcu- 
beu, se sbătu apoi să iasă şi scăpă plin de văpsea, dar după 
ce îl rupsese. 

Vai, ce ar fi pățit acum fluturele! Tremurând de spai- 
mă, găsi, în sfârşit, pe copilul melcului, îl duse la melc, 
după aceea, sbură la flori, са să le povestească tot ce păţise. 

„О, cât eşti de frumos!” îi ziseră florile, când îl văzură 
colorat cu culorile curcubeului. Dar fluturașul se gândea 
la pedeapsa grozavă ce-l aştepta din partea zeiţei Iris. Şi 
cu gândul la pedeapsă, plângea, plângea, vărsând ѕігоаіе 
de lacrimi. 

Insă vestea despre întâmplarea fluturelui se răspândi 
în pădure şi în poenile şi livezile dimprejur. O cioară sbu- 
rase până la cireşul de care era legat un capăt al curcu- 
beului şi se înapoiase povestind că un păianjen răutăcios, 
саге îşi {еѕиѕе pânza în cireș, aștepta pe zeița Iris, ca să-i 
spună ce a făcut fluturele. 

La auzul acestei vești, atât florile din livezi şi іп 
poieni, cât şi arborii pădurii, se cutremurară de necaz și 
ziseră că păianjenul este un ticălos. Insă lucrul acesta nu 
putea fi de vreun folos vinovatului fluture. 

Ceva mai târziu, curcubeul pieri de pe cer şi un freda- 
mât în pădure şi în livezi vesti sosirea zeiţei Iris. Şi în a- 
devăr, zeița sosi. Bietul fluturaş, ascuns după o ciupercă, 
o vedea cum se apropie. Văpsit cum ега, îşi dedea seama 
că nu e chip să scape, fără să fie văzut. 

Insă, pe când zeiţa Iris se pregătea să întindă mâna şi 
să-l prindă, un fluture, tot aşa de văpsit, sbură pe lângă ea. 
Văzându-l, Iris vru să-l prindă, dar în aceiaşi clipă, ea 
văzu pe un altul şi încă unul şi încă unul. 

Ce se întâmplase? Toţi fluturii din pădure merseseră 
să-și vopsească aripile în culorile curcubeului. Făcuseră a- 
ceasta în dorinţa de a scăpa pe tovarășul lor. 

Zeița Iris nu mai ştia cine este primul vinovat, așa că 
se lăsă de: gândul de pedeapsă. Ar fi fost din partea ei o 
mare cruzime să pedepsească pe toţi fluturii, a căror vină 
nu era alta, decât că își puseseră viaţa în primejdie, ca să 
scape pe tovarășul lor. Apoi, văzu că, datorită cingătoarei. 
se înfrumuseţase şi pământul şi cerul prin frumusețea cu- 
lorilor cu care erau văpsiţi fluturii. 

Și аза, fluturii au fost lăsaţi liberi, ca să împodobea- 
scă şi să înveselească verdele pădurilor şi al livezilor. Și 
de fiecare dată, după ploaie şi furtună, atunci când aerul 
e uscat şi pământul aromat, fluturii merg întru întâmpi- 
narea zeiţei Iris, care se coboară de sus, din cer, ca să-și 
întindă la uscat frumoasa cingătoare, căreia îi spunem 
curcubeu, MARIA SOREL 


, 


Doctoria lui Haplea 


„Vreţi de ploşniţe şi pureci 
Sau de muşte să scăpaţi ? 
Apa mea cea minunată 
Hai veniţi so cumpăraţi. 


„Asta-i mare născocire 
Nevăzută, neauzită, 

Am găsil-o chiar eu singur 
Din cea minte-mi iscusită”. 


Cam aşa vroește Haplea, 
Ca 54-51 vândă niște ара 
Ce de muşte şi de pureci 
Şi de ploşniţe te scapă. 


Il întreabă însă lumea : 
„Bine, Hapleo, dar ne spune, 
Cum umblăm cu doctoria 
Care face-aşa minune ?” 


- Foarte lesne, zice dânsul, 
Uite, oameni, ascultați : 
Tineţi purecele 'n mână, 
Dup’ aceea-l gâdilaţi. 


Gâdilaţi-l, dar ştiţi unde ? 
Віпіѕог la subsioară, 

Cum îl gâdili, cum el râde 
Râde, nene, ca să moară. 


lar râzând, deschide gura, 
Voi atuncea nu mai staţi. 


— Ce mai Haplea! zise unul 
Dar ce zor să mă trudesc ? 


Vorba Haplea îi întoarse ; 


„Zici că 'n mână l-ai strivit ? 
Ci îndat o picătură Dacă-l prind, să stau să-l gâdil, De, se poate, dar la asta 
Doctorie să-i turnați. Chiar în mână îl strivesc. Рап’ acum nu m'am gândit”. 
8 


SD DIMINEATA 
К: СОРА1ҺОВ