Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages201-250

isprăvite, așa că peste câteva zile rămânem fără sare. Cât 
despre a săra carnea acestui vițel, nici să nu vă gândiţi 
măcar. Dacă ar fi să punem chiar toată sarea ce avem 
şi tot nu este destulă. Şi fiindcă stăm aşa de prost cu sa- 
rea, eu zic că e mai bine să nu înjunghiem viţelul, ci 
să-l lăsăm să trăiască. Se poate să se vindece de rana dela 
picior, precum iarăși se poate că reuşim a-l domestici. 
Căci dacă îl înjunghiem, adaugă ea, nu vom putea mânca 
azi şi mâine decât o mică parte din carnea lui, iar pe 


cealaltă va trebui să o aruncăm. Se strică repede fără 
sare în această țară, unde este aşa de cald. Aşa dar, nici 
astăzi nu vom avea bucuria să gustăm şi noi puţină 


carne. 

— Păcat! zise la rându-i soră-sa Anişoara. Mă bucu- 
am aşa de mult, că după atâtea luni de zile, vom avea 
şi noi carne la masa noastră Dar dacă nu se poate, nu 
se poate şi pace bună! 

— Nu e atât vorba despre carne, grăi din nou Ma- 
rioara. Unde am răbdat atâta vreme, mai răbdăm noi fără 
carne şi de acum încolo, Insă vă spun că sarea e pe ispră- 
vite şi că după puţine zile rămânem fără un pic de sare. 
Ce ne vom face, cum vom putea trăi fără sare în pustie» 
tatea aceasta? Doamne Dumnezeule, de câte necazuri 
avem parte!” 

Pe când Marioara vorbea în felul acesta, Mos Barbu 
asculta, tăcea, mărginindu-se ca din când în când să dea 
din cap şi să zâmbească. 

Când văzu însă că Marioara vorbeşte cu atâta aope: 
rare, Moş Barbu se amestecă în vorbă şi zise: „Copila me 
prea te grăbești să vezi în orişice întâmplare partea cea 
rea şi să crezi că are să fie prăpădul. Schimbă-ţi felul a- 
cesta de a gândi, pentrucă să ştii că îi merge rău aceluia 
care se gândeşte la rău. Dece să nu te bucuri şi tu că Vlaa 
ne-a adus viţelul acesta şi că ne-a dat prile jul să mâncăm 
astăzi o carne, despre care sunt încredinţat de acum că 
are să fie foarte plăcută la gust ? Zici că n'a rămas decât 
puţină sare? Ei bine, eu îţi spun că vom găsi şi sare, aşa 
că nu ne amenință nici un prăpăd. 

— Dar cum şi de unde? întrebă mirată Marioara. In 
pustietatea aceasta... 

— In pustietatea aceasta, îi tăie Moş Barbu vorba, eu 
îţi spun încă odată că vom găsi sare. Cum şi de unde 
aceasta este o taină a mea, o taină pe care o vei şti şi tu 
chiar astăzi. Deocamdată, eu şi Vlad o să înjunghiem vi- 
țelul şi o să-l jupuim de piele. Tu şi Anișoara aveţi altceva 
de făcut: aprindeţi focul şi faceţi să se lase jăratec, pen- 
tru a putea avea o friptură de vițel la fiare, După ce 
stăm la masă şi ne ospătăm cu carne, am să vă spun taina 
mea cu sarea” 

Se făcu aşa cum hotărîse Moş Barbu. Viţelul a fost 
înjunghiat și jupuit, iar`câteva felii mai mari de carne au 
fost puse la frigare. Când carnea era bine friptă, sau aşe- 
zat cu toţii la masă. 

Era o masă de lemn de teiu, făcută de Moş Barbu 
şi Vlad şi așezată la umbra unuia din cei patru tei, pe 
care se sprijinea casa lor. 

Friptura de vițel n'a fost numai bună, ci delicioasă. 
Fiecare zicea: „De când m'am născut, nam mâncat o 
friptură aşa de dulce, aşa de gustoasă”. 

La sfârşitul mesei, Moș Barbu vorbi din nou zicând: 
„Acum să vă spun taina mea, vreau să zic, la ce mam 
gândit ca să ne facem rost de sare. Vlad şi cu mine ne 
vom apuca și vom face un cărucior de tras cu mâna. Cred 
că o să-l putem isprăvi în câteva ore. In căruciorul acesta 
vom pune legume și fructe, din care avem atâtea, vom 
pune o bună parte din carnea de vițel, ba voia pune şi 
pielea vițelului, cu toatecă vroiam să o păstrez pentru în- 
călțămintea noastră, Insă, cred că vom mai putea prinde 
noi ceva animale, fie în groapa de argilă, fie în pădure. 
Cu căruciorul încărcat cu aceste lucruri, vom porni mâine 
în zori Vlad şi eu, ca să mergem să le vindem la »atul, 
are este mai aproape de aici. 

Care sat şi cum îi spune? întrebară ceilalți. 

Nu știu nici eu cum îi spune, răspunse Moş Barbu. 
Știu numai că e un sat mărişor, prin care am trecut, când 
veneam aici. Am băgat eu atunci de seamă că satul se 
găseşte pe marginea fluviului nostru, aşa că o să ne fie 
lesne să-l nimerim fără a ne rătăci. N'avem decât să mer- 
gem mereu aproape de apa râului. Când sosim în sat, 
vindem mărfurile noastre şi cu banii ce luăm pe ele cum- 


CA PIMINIATA 


Ba cred că o 
ca să putem cumpăra şi alte lu- 
ceruri, de care avem mai multă nevoe. Vedeți, prin ur- 
mare, îşi încheie Moş Barbu vorba, că nu trebue să ne 
speriem şi să ne facem griji fără nici o pricină” 

Marioara nu mai zise nimic, ci se miră și se bucură 
de mintea ascuțită a tatălui ei, care se pricepea să 
sească leac la toate. 

Moş Barbu şi Vlad se apucară de făcut căruciorul. 
Adevărul este că la aşa ceva Vlad se pricepea mai hine 
decât tatăl său. 

A câteva ore căruciorul era făcut. 

A doua zi, tuspatru se seculară disdedimineaţă şi în- 
cărcară căruciorul cu lucrurile despre care am pomenit 
mai sus. Moş Barbu și Vlad porniră la drum. Dela sosirea 
lor era, precum ştim, cea dintâi călătorie ce făceau spre 
o localitate unde ar fi întâlnit şi alți oameni. Ba chiar Moş 
Barbu, căruia nu-i displăceau glumele, zise râzând: 
mergem şi să vedem oare mai sunt şi alţi oameni. ori anı 
rămas numai noi pe tot pământul?” 

Marioara şi Anişoara vroiau să m 
Moş Barbu le zise: 

„Voi să staţi şi să păziţi casa, căci dacă o lăsăm singu- 
ră, te pomeneşti că vin hoţii şi ne fură totul . 

„De unde să iasă hoţii în  pustietatea aceastu?”, 
răspunseră ele.. 

Insă Moş Barbu, care ştia bine că nu se află picior 
de hoţ sau de om cinstit prin locurile acelea, le zise că, 
pentru ziua aceea, vrea ca el şi Vld să faaă singuri dru- 
mul şi să vadă cum are să le meargă. dar că a doua oară 
au să le ia şi pe ele. 

Și aşa  porniră ei doi la drum, însă iată că 
un al treilea, care nici nu le ceru voie. Acest al treilea 
era credinciosul câine Ursei, care, pe de o parte, era bu- 
curos că are un drum de, făcut, iar, pe de altă parte, era 
mulţumit că se îndopase și el cu carne, căreia îi ducea, 
poate, mai mult dorul decât stăpânii săi. 

Moş Barbu și Vlad, înaintea cărora mergea Ursei, a- 
lergând şi sărind, nu'se depărtaseră mult de casă, când 
se auzisă strigaţi din urmă. Se opriră, întoarseră capetele 
şi văzură că era Anişoara, care îi chema. Anişoara ducea 
în spinare un sac; în care pusese câţiva pepeni, aleşi prin- 
tre cei mai frumoşi. 

„Luaţi şi pepenii aceştia, le 
să-i vindeţi bine, pentrucă nu cred 
să se uasească pepeni ca ai noştri” 

Pepenii fură aşezaţi în cărucior cu toată grija şi în- 
făşuraţi în frunze de banan. E adevărat că din pricina 
lor căruciorul se făcuse ceva mai greu, totuşi nu era o 
greutate, pe care Moș Barbu şi Vlad să nu o poată duce. 

Cei doi călători plecară mai departe, zicându-şi că 
Anişoara avusese un. gând foarte bun. 


părăm sare — cât mai multă sare, Marioaro. 
să ne prisosească bani, 


gă- 


y^ Să 


argă şi ele, însă 


porni şi 


zise ea; se prea poate 
sa în țara aceasta 


(Va urma) 
„UN SOLDAT ROMÂN IN BRAZILIA? 


In n-rul viitor: 


O cititoare a „Dimineții G opiiloi 
EEE E IE DE EC E SEE SEE 


Cu don primar Ion Viţel 


Pe primarul Ion Viţel dela Hăpleşti l-am avut trei zile 
ca musafir. Trei zile şi trei seri, în care timp am fost me- 
reu împreună. Aşa, am vizitat împreună tot ce-l interesa 
tot ce vroia să facă și el la Hăplești. 

Mai întâi, l-am dus să-i arăt 
mare grădină mai e şi asta! zise el. 

— Mare şi foarte frumoasă, i-am întregit eu vorba. 
lată ce var trebui să faceţi în mijlocul comunei Hăpleşti. 

— Păi, îmi răspunse el, dacă ar fi să facem în comuna 
Hăpleşti o grădină aşa de mare, va trebui să dărimăm 
toate casele şi tot nu cred că se va ajunge. Insă, zise mai 
departe d. Viţel, avem noi alte locuri frumoase de plim- 
bat. Avem „Groapa broaștelor”, avem „Balta cu lipitori”, 
avem „Râpa seacă”, aşa că este tot ce ne trebue”. 

Dar fiindcă eram în Cișmigiu, don primar Viţel dori 
să-i arăt locul unde tapina coana Frosa. (Şi el tot „tapina” 
spune). 

Ne-am dus, aşa dar, la locul de patinaj, numai că a- 
cum ghiața se topise, aşa că nu se mai putea patina. 

„Uite, i-am zis eu, arătându-i cu degetul, acolo e locul 
unde a căzut coana Frosa şi a spart ghiața, iar ea şi-a 
rupt piciorul”. 

Don Viţel se porni să râdă. Cunoșştea toată pățania de 
la tapinaj a coanei Frosa, fiindcă este şi el un cititor al 
Dimineţii Copiilor. 

De altfel, ne-am înţeles să facă o bibliotecă la Hăplești 
şi o casă de citire, iar eu i-am promis să-i trimit regulat 
„Dimineaţa Copiilor”, precum şi toate cărțile ce am scos 
până acum şi ce voi scoate de acum încolo. Insă, l-am in- 
trebat: „Dar sunt mulţi Hăpleşteni, care ştiu să citească? 

— Da, îmi răspunse el, sunt foarte mulţi. Din o mie de 
locuitori, câţi are comuna Hăpleşti, cred că se găsesc vreo 
zece, care știu să citească și chiar să scrie. E adevărat, mai 
zise d. Viţel, că nu cred că mai sunt doi, care au învăţat 
atâta carte, câtă am învăţat eu. Uite, aşa cum mă vezi, 
mi-am mâncat tinereţele cu învăţătura de carte”. 

Când mi-a spus acestea, mi-am închipuit că omul a 
făcut cel puţin liceul şi că şi-a luat bacalaureatul. De aceea 
l-am întrebat: „Unde ai făcut liceul, domnule primar ? 

— Ce e aia cileu? îmi zise el mirat. (Vedeţi că şi el 
pocea cuvintele, așa cum le poceşte coana Frosa). Eu, 
vorbi el mai departe, am umblat şapte ani la școala noas- 
tră dela Hăplești şi am isprăvit trei clase primare. Ei, ce 
zici? Nu-i așa că sunt tobă de carte ? 

— Da, i-am răspuns eu râzând, dacă în şapte ani ai 
putut să isprăveșşti trei clase primare, se cheamă că ai fost 
foarte deștept şi că ai ajuns să fii tobă, să fii chiar burduf 
de carte. 

- Păi, dacă nu eram deștept și om învăţat, puteam 
eu să ajung primar ?” 

Don Viţel avea dreptate, avea toată dreptatea. După 
deşteptăciune şi după învățătură de carte, se cunoștea că 
este dela Hăpleşti. Totuş, este acolo cineva cade îl întrece 
la învăţătură. E notarul Blegilă, care, aşa cum spune coana 
Frosa, a făcut chiar două clase de cileu, după ce isprăvise 
toată şcoala primară. 

„Dar cu vorba noastră, am văzut că am stat cam 
mult în Cişmigiu, iar don Viţel dorea să viziteze şi alte 
lucruri, ca să aibă model să le facă și la Hăpleşti. 

„Moş Nae, îmi zise el, hai să vizităm teatrul și cine- 
matograful din București. 

— Care teatru şi care cinematograf ? i-am răspuns 
eu, fiindcă avem mai multe. 

— Cum mai multe? mă întrebă el mirat. 

— Teatre avem vreo şase, şapte, iar cinematografe 
sunt vreo cincizeci şi, poate, mai multe”. 

Auzind acestea, d. Viţel mă privi nedumerit şi neîn- 
crezător. „Moş Nae, îmi zise el, nu cumva vrei să-ți râzi de 
mine? Ce să faceţi cu atâtea teatre şi cinematografe? 

— Dacă nu mă crezi, i-am întors eu vorba, vino că-ţi 
arăt numai decât vreo zece cinematografe într'o singură 
stradă”. 

Am eşit din Cişmigiu și ne-am dus în Bulevardul 
Elisabeta, acolo unde unul lângă altul sunt atâtea cine- 
matografe şi unde este atâta lume, că abia îţi poţi face 


„ta 


Cișmigiul. „Măi, da’ 


loc să treci. Când, mai înainte de a ajunge în partea unde 
sunt localurile de cinematograf, văzu mulțimea care se 
plimba pe trotuar, îmi zise: 

„Trebue să fie vreo nuntă a vreunui om mare, de s'au 
strâns atâţia nuntaşi. Hai să mergem să vedem pe mire 
şi pe mireasa. 

—- Dar nu-i nici o nuntă, i-am răspuns eu râzând. Sunt 
oameni care se plimbă şi se mai uită la cinematografe. 

— Ce de trântori sunt p'aici, la Bucureşti! făcu d. Vi- 
ţel. Dar oamenii ăştia nu muncesc, n'au nici o treabă ? 

Vă spun drept, întrebările acestea mau cam pus și 
pe mine în încurcătură. Ştiam eu doar că toţi aceia, tineri 
şi bătrâni, bărbaţi şi femei, care de dimineaţă şi până 
seara târziu, hoinăresc fără vreun rost pe bulevarde şi pe 
alte străzi din Bucureşti, nu sunt, cum își închipuise d. 
Vitel, „boeri mari”, adică oameni, care să n'aibă nevoe 
de a munci. De aceea, n'am putut să-l lămurese bine cum 
se face că au atâta vreme de pierdut. 

„Dar iată că, mai dând din coate, mai spunând „par- 
don” la dreapta și la stânga, am izbutit să ne facem loc 
printre mulțimea de trecători şi să ajungem înaintea unui 
local de cinematograf. „lată, i-am zis eu domnului primar 
dela Hăpleşti, aicea este un cinematograf şi dacă te uiţi 
înaintea ta şi de o parte şi de alta a Bulevardului, ai să 
vezi şi alte multe. 

— Ştii cum e mai bine să facem? îmi zise el. Să in- 
trăm în fiecare cinematograf şi să-l cercetăm cu deamă- 
nuntul. După ce le cercetăm pe toate, alegem pe acela 
care ni s'o părea mai frumos, ca să facem şi la Hăpleşti”. 

D. Viţel o şi porni să intre în cinematograf. ..Stai, 
i-am zis eu apuncându-l de braț şi oprindu-l, aicea nu se 
intră ca la moară. Până nu plătim şi nu scoatem bilete 
nu ne dă voe să intrăm. 

— Păi, hai să le dăm câte cinci lei de căciulă, îmi 
răspunse el, că zece lei nu sunt bani puţini. 

— W'o fi la Hăpleşti, i-am întors eu vorba râzând, 
însă aci ne costă câte cincizeci de lei de fiecare. 

— Sfinte Dumnezeule! făcu bietul Viţel crucindu-se. 
Se vede treaba că aci, la Bucureşti, toată lumea are fa- 
brică de bani”. Şi oarecum speriat, făcu stânga împrejur 
şi eşi repede în stradă. Bine înţeles, am eşit şi eu. 

„Moș Nae, îmi zise el, nai vrea să intrăm în vreo câr- 
ciumă şi să luăm ceva?”. 

Am intrat într'o bodegă şi am comandat câte o- gus- 
tare şi câte un pahar de vin. Insă, prietenul meu stătea 
dus pe gânduri. Vedeam că socotește şi că spune încet 
nişte cifre. Apoi îmi zise: „N'ai o bucată de hârtie şi un 
creion, că vreau să fac o socoteală ?” 

I-am dat şi hârtie şi creion, iar el ma întrebat: „Câte 
cinematografe ai spus că aveţi la Bucureşti? 

— Cel puţin cincizeci. 

Don Viţel a scris pe hârtie cifra 50, sub ea a scris 
încă odată 50 şi a început să facă o înmulţire. Il auzeam 
zicând: „5 ori 0,5: 5 ori 5, 25 şi cu 5 face 30. Dacă adăogăm 
un zero, face 300. Avem, va să zică, 300. Acum: 0ori 5.5 
şi cu 300 fac 350. 350 înmulţit cu 5 face... face...” şi aici 
se opri, nemai putând să-i dea înmulțirei de capăt. De 
altfel, s'a văzut cât de greșit înmulțea d. primar. 

Vrând să-l ajut, l-am întrebat: „Dar ce 
faci?”. 

— Uite ce: dacă aveţi la Bucureşti 50 de cinematografe 
şi dacă plătiţi pentru fiecare câte 50 de lei, câţi lei plătiți 
pentru toate ? Iată ce vreau să găsesc, dar nu-i uşor. 
mai uşor. 

— Ba e foarte uşor, i-am răspuns eu. Inmulţește 50 cu 
50, adică, spui aşa: 5 ori egal 25, apoi adaugă şi cele două 
zero şi vezi că-ţi 2500. 

— Prin urmare, zise el, trebue să plătești 2500 de lei, 
ca să te duci la toate cinematografele din Bucureşti. Nu 
mai încape vorbă, că aici aveţi fiecare câte o fabrică 
de bani. Păi. veniturile comunei Hăpleşti nu sunt nici 
două mii de lei pe an și de! comuna Hăpleşti e comuna 
Hăpleşti! Multe ca ea nu găseşti în ţară. 

— Mai luăm câte un pahar de vin?” l-am întrebat eu, 
vrând să mai schimb vorba. 


MOŞ NAE 


socoteală 


(N PTA 


— Vreau, îi răspunse împaratul, să meargă şi să scape 
pe fiică-mea Frumuşica din mâinile blestematului de vră- 
Jitor Grozalin. Dacă izbutește să mi-o aducă înapoi, am 
să-i încarce de bogății şi am să le dau slujbe din cele mai 
mari. 

— „Dacă-i aşa, să ştii că fiii mei vor fi mâine aici, 
așteptând poruncile Măriei Voastre”. 

In adevăr, în ziua următoare cei şapte fraţi veniră 
la palat și se înfăţișară împăratului, care îi întrebă pe 
rând ce știe să facă fiecare dintr'înşii. 

„Eu, zise cel mai mare din fraţi, îmi lipesc urechia 
de pământ şi aud tot ce se petrece în lumea întreagă”. 

— Eu, zise al doilea frate, scuip o dată pe pământ şi 
în locul acela răsare numai/ decât ori un râu ori un lac, 
după cum cred că este nevoe. 

— Eu, zise fratele al treilea, pot să iau de sub o pa- 
săre un ou, fără ca pasărea să mă simtă. 

— Eu, zise al patrulea, pot sări de pe un zid sau chiar 
din vârful turnului cel mai înalt și să cad în picioare, 
fără să mă lovesc şi fără să mi se întâmple ceva neplăcut. 

— Eu, zise al cincilea, pot prinde în mână, fără să 
mi se pară mai grea decât un fulg, chiar şi o piatră de 
moară, care ar cădea de sus, din aer. 

— Eu, zise al şaselea, când trag cu pușca, fie în oa- 
meni, fie în păsări, fie în orice alte vietăţi, nu nimeresc 
decât numai bărbatul. 

— Eu, zise în sfârşit, al șaptelea frate, este deajuns 
să lovesc odată cu piciorul în pământ, ca în aceiași clipă 
să răsară un palat”. 

Impăratul, mulțumit de tot ce i-au spus cei șapte 
fraţi, le dete un sac de galbeni, ca să aibă ca cheltuială 
de drum, şi le zise: „Ceeace vă dau acum, e prea puţin; 
după ce îmi aduceţi pe fiică-mea, vă voi da la fiecare câte 
doi saci de galbeni”. 

Cei şapte fraţi porniră la drum, dar, îndată ce eşiră din 
oraş, fratele cel mai mare îşi lipi urechi de pământ şi 
înțelese în care parte anume se gaseşu _ latul vrăjito- 
rului Grozalin. După mai multe zile de mers, sosiră, în 
sfârşit, la palatul acesta şi chiar sub turnul în vârful că- 
ruia era ținută închisă domnița Frumușica. 

Tot fratele mai mare, ca unul care mai avea darul să 
poată vedea tot ce se petrece pe pământ, se uită în palatul 
vrăjitorului și zise: „Vrăjitorul Grozalin doarme”. 

Atunci fraţii ziseră celui de-al şaselea frate: „Tu, care 
poți sări depe zidul cel mai înalt și să cazi tot în picioare, 
suie-te în turnul unde e închisă domniţa şi ia în cârcă pe 


11 


fratele nostru, care poate fura ouăle de sub o pasăre, fără 
ca pasărea să-l simtă”. 

Aşa se şi făcut. Când cei doi frați pătrunseră în turn, 
fratele al treilea luă pe domnița Frumușica și o aruncă 
din vârful turnului, ca să fie prinsă de al cincilea frate, 
adică de acela căruia, orice-i cădea de sus, i se părea 
uşor ca fulgul. Apoi se coboriră ei doi. 

— „Fraţilor, le zise atunci fratele cel mare, văd că 
vrăjitorul Grozalin sa trezit din somn, a simţit totul, aşa 
că acum se pregăteşte să vie după noi”. 

Cei șapte fraţi o porniră la fugă, ducând fiecare 
rând pe rând pe domniţa în brațe. Văzură însă că vră- 
jitorul, care alerga mai iute decât dânșii, era aproape 
să-i ajungă. 

Atunci, al doilea frate scuipă odată pe pământ și în 
locul acela răsări un râu destul de mare. Lui Grozalin 
nu-i plăcea să treacă prin apă. Cu toate acestea, fiindcă 
ținea cu orice chip să pună din nou mâna pe domniţă şi 
să o ducă iarăşi la palatul său, nu mai stătu pe gânduri, 
ci trecu prin apa râului. Al doilea frate scuipă din nou 
şi făcu să răsară un râu și mai mare, dar Grozalin îl trecu 
și pe acesta. 

„Tu, care, dacă lovești odată cu piciorul în pământ, 
poţi face să răsară un palat, fă numai decât să răsară 
unul la fel cu palatul împăratului”. Aşa îi ziseră celui 
de-al şaptelea frate al lor şi aşa făcu şi acesta. Inchiseră 
în palat pe domniţa şi-i ziseră: „Bagă bine de seamă la 
tot ce faci, Să nu te arăţi dela fereastră şi să nu vorbeşti 
cu nimeni. Să știi că Grozalin este un vrăjitor foarte şiret, 
așa că o să încerce să le răpească din nou”. 

Insă, aşa era puterea lui Grozalin, că mar fi putut pă- 
trunde în palat, dacă nu l-ar fi atins domnița. Atunci, ce 
făcu el ? Se preschimbă într'un canar şi începu să sboare 
în fața ferestrei la care şedea domnița Frumușica. Dom- 
niţa se bucură, văzând un canar așa de frumos și se grăbi 
să-i deschidă fereastra. 

Canarul intră şi merse să se aşeze aproape de dom- 
niță, care întinse mâna să-l prindă, vrând să-l desmierde. 
Dar în clipa în care îl atinse, canarul se prefăcu din nou 
în vrăjitorul Grozalin, care, luând-o în braţe, porni să 
fugă cu dânsa și să o ducă iarăși în turnul în care 
fusese închisă. Dar de rândul acesta nu-i merse, fiindcă 
acela dintre fraţi, care, atunci când. trăgea cu pușca, ni- 
merea numai pe bărbat, duse pușca la achi, trase și lovi 
pe vrăjitor drept în cap. Vrăjitorul căzu mort la pământ. 

Aşa dar, cei șapte fraţi duseră acum teafără pe dom- 
nița Frumușica la tatăl ei împăratul, care, așa cum își 
dăduse cuvântul, dete fiecăruia dintr'înşii câte doi saci 
plini de galbeni şi îi puse în slujbe mari. Insă, fratele mai 
mic fu cel mai norocos, de oarece domnița Frumușica se 
mărită cu el și dacă mau murit, amândoi trăese și în 
ziua de astăzi. 


Citiţi azi 


CĂLĂTORIILE FANTASTICE ALE LUI 


BILLE 
GAZON 


— CERȘETORUL 


40 ini 
coperta In trel culori 3 LEL 


Oferă premii de valoare cititorilor 
La toţi chioşcarii, librarii şi vânzătorii de zigre 
„RE E ar e et ee 


ifi Fofonel 


Pe strada Păcii, — dar mai bine sar îi numit strada 
Revoluţiei, la marginea unui oraş de provincie, se afla 
o casă făcută din cărămizi înconjurată de o curte mare. In 
acest loc trăia familia Mateescu. 

Cine ar fi văzul pe domnul şi doamna Mateescu, mar 
fi crezut că ei sunt părinţii lui Gică, Sandu şi Matei. 
Doamna şi domnul Mateescu erau un exemplu de oameni 
buni şi cuminţi, dar copiii lor erau aşa de răi încât n'aveau 
pereche în tot orașul. 

De dimineaţă şi până seara toată strada răsuna de ți- 
pelele, strigătele şi plânsetele lor. 

Bieţii vecini, în cele din urmă, au trebuit să se obiş- 
nuiască cu primul lor strigăt, cum se obişnuiseră cu cân- 
tatul cocoşilor din miezul nopţii. Işi puteau chiar potrivi, 
dimineața, ceasurile, după primul lor strigăt, căci era un 
făcut, ca toţi trei să se scoale la aceiaşi oră și să iasă în 
curte la aceeaşi oră, unde ţipau cât fi ținea gura. Pentru 
nimica toată se luau la ceartă, iar palmele începeau să 
curgă repede, una după alta, cum curg picăturile mari de 
ploaie într'o zi de vară. Gică bătea pe Sanda, Sanda pe 
fratele ei mai mic Matei, iar mama ca să-i mai potolească, 
pe toţi trei. In zadar, biata, le spunea că e ruşine să se 
certe, că sau făcut de râsul vecinilor, că nici unul nu-și 
mai lasă copiii să se joace cu ei, că ar trebui să se-poarte 
bine unul cu altul şi să se iubească — doar fraţi sunt. Cu 
cât timpul trecea, ei tot maj rău trăiau unul cu altul, iar 
sfaturile bune şi înțelepte ale mamei şi tatălui lor, le in- 
trau pe o ureche şi le ieşeau pe cealaltă. 

Dar iată că, într'o dimineață vecinii se mirară! Din 
curtea de peste drum, din casa cu cărămizi roşii nu se 
mai auzea nici măcar o şoaptă. „Ce să fie?” se întrebau 
ei. „Poate că dorm încă!” spuneau unii. „Nu, sau mutat”, 
ziceau alţii. Dar această liniște era un semn de întrebare 
pentru toţi. 

Aşa au trecut ore după ore, când iată, după masă ve- 
cinii uimiţi văzură pe Gică, Sanda şi Matei. trecând prin 
faţa casei lor, veseli şi ținându-se toţi trei de mână. Se ui- 
tau şi nu le venea să creadă! Unii chiar închideau ochii şi 
apoi îi deschideau crezând că nu văd bine. Dar, aşa era! 
Gică, Sanda și Matei treceau pe stradă îmbrăcaţi în haine 
de sărbătoare, veseli şi ţinându-se de mână. Niciodată nu 
se întâmplase așa ceva. Dar iată că şi în zilele următoare 
nici o şoaptă nu se mai auzea din casa cu cărămizi roşii, 
iar cei trei fraţi treceau din când în când prin faţa veci- 
nilor tot veseli. Târziu aflară ce se întâmplase. 

Sanda primise dela mătușa ci uu pisoi mie de tot, alb, 
pufos şi cu ochii albaştri. In acelaș timp, tata adusese în 
casă un cățeluş maron cu urechile mici şi botul roşu, pe 
care îl găsise aruncat de cineva, pe stradă, iar o cloșcă 
din curte, scoase zece pui galbeni şi un pui negru. Mama 
copiilor, ca să înlăture o nouă ceartă, dădu câinele lui 
Gică, pisica o lăsă Sandei „iar puiul cel negru, — căci, tre- 
buia să spun, cloşca nu-l iubea de loc, fiindcă era așa de 
negru — lui Matei. i 

Câinele fu botezat cu numele de Fonfonel, pisica Fifi. 
iar puiul căpătă numele de Frac, după hainele negre ale 
lui tata. 

Intro zi, după o nouă ceartă, obosiţi, cu hainele rupte 
şi plini de sgârieturi pe faţă, copiii stăteau în câte un colţ 
al curţii, uitându-se cu ură unul la altul, gata să înceapă 
din nou. Dar iată că de sub scara casei iese Frac, aler- 
gând cât îl ţineau picioarele spre mijlocul curţii. In urma 
lui venea Fifi. Acesta îl ajunse, îl luă în labe și începu să 
se joace cu el cum se joacă pisica cu şoarecii. Puiul săr- 
manul țipa, încerca să fugă, dar labele lui Fifi îl ajungeau 
îndată. Fontonel îşi scoas » și el capul de sub scară şi se 
uită cu ochii lui rotunzi şi blânzi. în mijlocul curţii la Fifi 
şi Frac. Credea că aceştia se joacă. Dar Fifi începu să 
muște şi să lovească cu labele din spate pe Frac, iar bietul 
Frac țipa şi mai tare. Atunci, Fonfonel se repezi la ei şi 
începu la rândul său să muşte şi să tragă de coadă pe Fifi. 
Pisica de durere miună, dar cum Fonfonel o trăgea mereu 
de coadă înțelese că acestuia nu-i plăcea cearta şi atunci 
dădu drumul puiului. Puiul se sculă ametit, se sculă și 


12 


DIMINEA 
copi TLOD 


i Fra 


pisicuța, şi ca semn de iertare, începu să-l lingă, iar Fon- 
fonel se uita la ei mulţumit, cu coada în vânt. Imediate, cei 
trei buni prieteni, o porniră la plimbare prin curte: Fon- 
fonel în cap, Fifi după el, iar în urma lor venea puiul cel 
negru. 

Gică, Sanda şi Matei, care urmăriseră lupta, se migară. 
Toţi trei au înţeles ceeace mama lor le spunea de atâta 
vreme. Ce ruşine! Aceste trei fiinţe, un pui, o pisică şi un 
câine se iubesc, iar ei trei fraţi buni se ceartă şi se bat toa- 
tă ziua. Deodată toţi trei înaintară şi se întâlniră în mijlo- 
cul curţii, ruşinaţi îşi dădură mâna, jurând că niciodată 
nau să se mai certe. 

De atunci, au trecut ani, Gică Sanda şi Matei au cres- 
cut mari, dar şi acum în amintirea zilei aceleia, atât de în- 
semnată pentru ei, Gică se numeşte „Fonfonel”, Sanda 
„Fifi”. iar Matei .„Frac”. 

ANA CIUMETTI 


Zece porunci pentru cei mici 


Lui Mihăiță May nepotul meu. — de MEREANU 
De vrei să fii îni viaţă bine, 
Copile drag,*urmeaz atunci 
Cu fiecare gand din tine 
Aceste zece mari porunci : 


Nu sta ursuz, lipsit de joacă, 

Jocul e tot ce-i mai frumos 

Copile, trebue să-ţi placă ! 
Deci totdeauna „fii voios”. 

Și dacă vrei ca să ai parte 

Pe lume de bun viitor ; 

lubeşte școala 'nvaţă carte, 

„Fii totdeauna silitor”. 

De vrei să fii ceva în vială 

Și bucurie la părinți, 

Ascultă de-această povață : 

„Tu niciodată să nu minţi”. 

De vrei să simţi o fericire 

In inimă, copile, sau 

Să ai în suflet mulțumire, 
„Fii darnic cu acei ce nau”. 


Să nu fii trist, căci întristarea 

Nu este de nici un folos. 

Nu lua în seamă supărarea, 

„Nu plânge, că nu e frumos”? A 
Să te gândești că în viaţă d 
Vei fi şi tu un om ca mâini ; 

Dela cei mari să iei povaţă 

„Si să respecţi pe cei bătrâni”. 


In jurul tău caută, privește 
Cum toți ai tăi binele-ţi vrea 
„Respectă deci şi îi iubește”. 
Pe tatăl tău şi mama ta”. 

Să fii mereu bun şi cuminte, 
Să te ferești de orice rău, 
Gândeşte-te la cele sfinte 

Și „roagă-te lui Dumnezeu”. 
Fii sănătos la trup şi minte, 
Pe drumul drept dârz să păşești, 
Fii cu blândele 'n cuvinte: 

„Pe cei slabi să nu-i umileşti”. 
lubeşte-ţi ţara ta și neamul 
Depururea pe ea stăpân, 

Și fată n față cu dușmanud 
„Mândru să fii că eşti Român.” 
Urmează pe a vieţii cale 
Poruncile ce sau grăit 

Și fi-va drumul vieţii tale 

Plin de lumină, fericit ! 


CE 


Suflă Michi, 'năduşeşte, 
Dar de loc chiar n’a simțit, 
Că un şarpe dintr'odată 
Cea găină a înghiţit. 


Michi Maus — ce ruşine ! 
O găină a furat 
Face focul ca s'o frigă, 


Căci de mult stă nemâăcalt. A SR 


a € ta r n - 
Hp Când se-aprinse focul bine. 


Michi stă nedumerit: 
„O găină înjunghiată 
Oare cum a şi fugit ?” 


Dar cu groază vede Michi, 
Vede cine o mâncase. 
„Mamă, mamă ! strigă bietul 


Au pe mine-o să mă lase ?” 


Merge Michi tare mândru 
Și îşi zice "n sinea sa : 

„Lupi şi urşi, chiar lei şi tigri 
Praf îi fac cu puşea mea !” 


Ce noroc pe Michi Maus ! 
In livede a găsit 

Puşcă mare, puşcă bună/ 
O, ce mult s'a'nveselit ! 


Pe un trunchiu de brad zăreşte 
Stând o pasăre frumoasă. 
„Ce friptură, zice Michi, 

O să am éu azi la masă !” 


Trage Michi, însă pușca 
N'are gloanţe, ci un dop. 
Râde pasărea în hohot, 
Fuge Michi în galop. 


FLORICA 


Qena 


CEI 7 FRATI 


Poveste 
EEA $ 

Un împărat, care era om bătrân şi văduv de mai 
mulţi ani, avea un singur copil: pe domnița Frumușica. 
] se dăduse acest nume, fiindcă în adevăr domniţa era 
nespus de frumoasă. De altfel, se ştie că mai toate dom- 
nițele din basme sunt foarte frumoase. Despre toate 
se spune că aveau părul rupt din razele soarelui, că ochii 
le erau mai albaştri decât albastrul cel mai frumos al ce- 
rului şi că trandafirii şi crinii se luaseră la întrecere să le 
impodobească obrajii, pe când trestiile se uitau cu pizmă 
şi necaz la trupul mlădios al acestor domniţe. Insă Frumu- 
şica întrecea în frumuseţe pe toate celelalte domniţe. 

Impăratul trebuia să fie mândru şi fericit că are o 
astfel de fiică, despre a cărei frumuseţe mersese vestea 
peste mări şi peste ţări. > 

Dar vezi că un nor de mâhnire întuneca bucuria şi 
fericirea acestui împărat: domnița Frumuşica nu voia să 
se mărite, cu toate că nu era zi dela Dumnezeu în care 
să nu vină mulțime de prinți şi voevozi, ca să o ceară în 
căsătorie. Ar fi, poate, unii cititori, care ar spune: „Răul 
nu era chiar aşa de mare, dacă domniţa aceasta rămânea 
nemăritată”, 

Acestora le spun că după legea acelei ţări, nu putea 
să moștenească scaunul împărătesc o domniţă, care n'ar 
fi fost măritată. Vedem, prin urmare, că răul nu era mic, 
aşa că tatăl Frumuşicăi avea dreptate să fie îngrijorat şi 
amărit, mai ales că, fiind bătrân, se aştepta, dela o zi la 
alta să închidă ochii şi să moară. 

De aceea, în ziua în care fiul unui împărat puternic 
dintr'o țară îndepărtată venise şi ceruse pe Frumuşica în 
căsătorie, iar domnița vroise să-l respingă, aşa cum făcuse 
cu toţi ceilalţi, împăratul o chemă la dânsul şi îi zise: 
„Ascultă, Frumuşico! Ori te căsătoreşti cu voevodul ace- 
sta, ori, de unde nu, să ştii că te trimit chiar astăzi la mâ- 
năstire, de unde n'ai să mai eşi toată viaţa”. 

Frumușica se sperie de această emeninţare şi con- 
simţi, în sfârșit, să se mărite cu acel voevod, care era un 
tânăr chipeş şi voinic. 

După nuntă, nouii căsătoriţi plecară, pentru ca voe- 
vodul să arate tatălui său pe frumoasa domniţă. Plecară 
cu învoiala să se înapoieze după scurtă vreme. Dar când 
treceau printr'o pădure, urmaţi, bine înțeles, de o mul- 
time de oşteni de pază, iată că, pe neaşteptate, soarele se 
întunecă, iar o ceaţă groasă învălui pe cei doi tineri, pre- 
cum şi pe toţi oștenii de pază. 

Când, după câteva minute, ceața pieri, iar soarele 
se ivi din nou în toată strălucirea, domniţa Frumușica ră- 
mase înmărmurită de ceeace îi fu dat să vadă. Soţul ei 
pierise fără urmă şi pieriseră tot așa şi oștenii de pază. 
Domnița se pomeni singură şi părăsită în mijlocul pă- 
durii... Ba nu, căci deodată, par'că ar fi eşit din pământ, 
se ivi înaintea ei un moșneag urât, ba chiar groaznic. la 
înfățișare. Avea un chip, care era mai mult chip de mai- 
muţă, decât de om, ochii strâmbi, nasul mare și plin de 
bube, în loc de dinţi, niște colți lungi, care îi eşeau din gu- 
ra-i pocită. 

Pocitania aceasta, rânjind de bucurie, zise domniţei: 
„Sunt Grozalin, vrăjitorul cel mai puternic şi dușman 
de moarte al tatălui tău. Am pus mâna pe tine, pe care te 
urmăream de multă vreme. Te voi duce la palatul meu şi 
te voi închide într'un turn, de unde nimeni nu va putea 
să te scape”. 

Grozalin făcut numai decât așa cum spusese. Luă pe 
domnița Frumușica şi o închise în turnul cel mal înalt 
al palatului său, care era clădit în vârful unui munte 
stâncos. 

Trecură mai multe luni la mijloc. Intr'o dimineaţă 


10 


de Ali Baba 


un porumbel alb veni să bată la ferestruica turnului în 
care Frumușica plângea și ziua şi noaptea. „Frumoasă 
domniţă, îi zise porumbelul, am venit să-ţi dau o mână 
de ajutor şi să-ţi spun că poţi scăpa de aici, însă numai 
dacă vin să te scoată şapte fraţi, care au fiecare dintr'înșii 
altă meserie. Scrie aceasta tatălui tău”. 

Dar cum pot scrie, îi întoarse vorba domniţa, când 
n'am nici un condeiu şi nici o picătură de cerneală ?” 

Porumbelul îi răspunse, zicând: „Smulge o pană din- 
tro aripă a mea, apoi înţeapă-te la un braţ și serie cu 
sângele tău pe o bucată din cămaşa ta”. 

Aşa făcu domniţa, care legă apoi scrisoarea sub aripa 
dreaptă a porumbelului. Porumbelul îşi luă îndată sborul 
şi merse drept la împărat, pe care îl găsi plângând din 
pricina că mare nici o veste despre fiică-sa Frumușica. 
| se aşeză pe o mână şi ridică aripa, pentru ca împăratul 
să vadă scrisoarea. 

Citind cele ce-i scria Frumușica, împăratul trimise 
în toată ţara crainici, care vestiră că oriunde ar fi şapte 
fraţi, având fiecare dintr'înşii altă meserie, să meargă în- 
dată la Curtea împărătească. 

Au trecut câteva zile la mijloc şi iată că un om bă- 
trân se înfăţișă împăratului. 

„Eu, zise moşneagul, am șapte băeţi, fiecare cu altă 
meserie. Rog însă cu toată plecăciunea pe Măria Voastră 
să-mi spună ce nevoe are de dânşii”. 

w 


Mr 


Miesor. LA POLUL NORD 


Mikişor vrea să se facă vânător 


RIETENUL nostru o duse prost de tot în țara 
cu zăpadă ce nu se mai topeşte. Frigul grozav a 
cam început să-i pătrundă până la oase. Ninge 
şi ninge într'una. Ce să facă Mikişor ? știe sigur 
că mai are multe de văzut aici. 

In primul rând cl a aflat că dacă mergi mereu tot me- 
reu spre miază noapte, ajungi la un loc unnde pământul 
se învărtește atât de repede încât amețeşti. 

Acolo vrea să ajungă dânsul. 

Dar până acolo era departe, și încă mult drum mai a- 
vea de făcut. Apoi mai auzise că este un anotimp ce se nu- 
mește vară, dar nu e vara ca la noi. E drept, zăpada începe 
să se topească, dar cald ca l noai nu e niciodată. 

Numai că Mikişor vroia să vadă şi cum e vara la Polul 
Nord. In aşteptarea acestui timp însă el nu putea să stea 
cu mâinile încrucişate. S'a hotărît atunci să se facă vå- 
nător. 

Dar vânător mare nu glumă. 

Şi-a pus în gând să-şi facă o puşcă bună, să-şi găsiască 
niște câini voinici şi să pornească cu ei la vânătoare. Mi- 
kișor al nostru se vedea de-acum stăpân pe un cort fru- 
mos, înăuntru aşternut cu piei de lupi vânaţi de el, auzia 
cainii lătrând în jurul cortului, păzindu-l pe el şi vâna- 
tul lui. 

Gândind la toate acestea, pe Mikişor îl prinse somnul 
Dar gândul lui îl urmărea şi în somn. Abia adormi şi avu 
un vis grozav, dar aşa de grozav că îl lecui pentru totdea- 
una de vânătoare. Visă că era om ca toți oamenii, şi îm- 
preună cu un prieten al lui stăteau într'un cort în mijlocul 
unei păduri mari. 

Lângă cort erau legaţi câinii lor, vr'o şase la număr. 
Tocmai se întorseseră dela o vânătoare de lupi unde cu 
toată dibăcia lor waw putut vâna mai mult de un singur 
lup, mare şi voinic, şi chiar pe acela l-au vânat cu atâta 
trudă şi osteneală că erau să se lase păgubaşi de vjnat. 

Dar însfârşit au terminat cu bine această aventură şi 
acuma iată-i întorși din nou în cortul lor, cu vânatul ală- 
turi grăbindu-se să-şi facă de mâncare. L'au jupuit, pu- 
nând pielea lângă a altora, și au tăiat o bucată de carne 
punând-o la fript. 

După ce au mâncat bine, s'au culcat cu gândul că a 
doua zi să se scoale amândoi în zori să-și încerce din nou 
norocul la vânat. 


de Zinca Milcovici 


Rupţi de oboseală, adorm ei tun, când deodată, Miki- 
şor se trezeşte din somn din cauza hămăitului unui câine 
Toate acestea le visa Mikişor, asta nu trebue s'o uităm. Și 
cum spuneam, auzind hămăitul câinilor, deschide el ochii 
şi se vede deodată sub cerul liber, iar în jurul lui nişte 
puncte de foc. 

Când se desmetici el mai bine, vede că sunt nici mai 
mult nici mai puţin decât o haită de lupi ce se uitau la el 
cu ochii hămesiţi de foame. Erau vre-o nouă sau zece cari 
nu îndrăzneau să se apropie de el din cauza jăratecului 
are mai ardea alături de dânsul şi, după cum știm, lupii 
fug de foc. 

Când văzu Mikişor asta, îl trecură fiorii de frică. 

Se sculă repede şi îşi trezi şi tovarășul care sări în sus 
înspăimântat. Lupii se apropiară parcă mai mult de ei şi 
când nici nu se așteptau cei doi prieteni, unul dintre lupi 
începu să vorbească spunându-le: 

„Voi aţi omorât tocmai pe regele nostru, iar pe noi nu 
mai are cine să ne conducă acuma. Drept răzbunare tre- 
bue să vă mâncăm ”. 

Când Mikişor şi tovarășul său auziră una ca asta, o 
stecliră de tot. Se gândesc ei ce să facă, cum să scape, 
când deodată îi veni lui Mikişor o idee năstruşnică. 

Aprinse focul mai tare şi aşteptă să se facă ziuă ştiind 
că atunci se vor risipi lupii. Dar nici gând parcă să se lu- 
mineze. Aşteaptă ei cât aşteaptă, văd că nici ziuă nu se 
face — era încă tare de vreme — şi focul începe să se stin- 
gă, iar viteazul Mikişor, ia cărbuni aprinși şi îi azvărle în 
lupi, doar i-ar putea goni. 

Dar lupii nu se lasă speriaţi de asta şi tocmai când se 
aştepta Mikişor mai puţin, iată că un lup voinic se repede 
şi îl apucă de braț gata să-l sfâşie zicându-i: 

-— „Pentru că ai omorât pe regele nostru tot trebue să 
mori tu”. 

Mikişor crezând că i-a sunat ceasul din urmă, a început 
să ţipe cât îl luă gura, Nu vroia să moară. Tocmai atunci se 
pregătia lupul să-şi înfigă colții în braţul lui. 

Un lătrat lung şi totul dispare. Mikișor deschide ochii. 

Nici cort nici lupi cari să-l sfâșie, doar cerul albastru 
deasupra capului. 

Mikişor căscă mulţumit. Bine că n'a fost decât un vis. 
Dar asta l-a lecuit de dorința de a mai fi vânător. 


De vorbă-c 


R. P.-Loco. — Nu publicăm bucăţi cu împărați și împă- 
rătese, decât foarte rar, când găsim eâte una care să nu se- 
mene cu cele pe care le-au mai citit copiii şi altă parte. 
Serie mai bine întâmplări trăite de d-ta. Și nu prea lungi. 

T. J. G.-laşi. — Poezia e drăguță, dar acum vine pri- 
măvara. Aşa că se păstrează pentru iarna viitoare. 

E. D-Loco. — Nu-i prea originală „Sburdălnicia pe- 
depsită”, nu-i aşa ? Parcă seamănă cu o poezie franţu- 
zească. In asemenea cazuri, se menţionează după cum e 
„localizare” sau „traducere”. A doua e prea tristă pentru 
copii. Și parcă eşti cam certată cu rimele. Iţi atragem a- 
tenția asupra unor greşeli de limbă, Nu se zice „şupred” ci 
„şubred”, nici „jmecher” ci „şmecher”. 

S. B.-Focşani. — „Legenda mărţişortlui” n'o publicăm, 
pentrucă s'au publicat prea multe poveşti cu moși şi babe 
care voiau să aibe câte un copil. Și apoi, cum nu ești lipsit 
de talent, aşteaptă să crești mai mare şi desigur ai să ne 
poti trimite atunci şi bucăţi care să se poată publica. 

A. M. A Slatina. — Poezia „Neaua” pe lângă că nu mai 
e actuală, e şi foarte slabă. Cuvinte ca „paraua” nu sunt 
poetice iar „pământul” nu rimează cu „ursitul”. 7 

P. F.-Loco. — „Viața unei păpuşi” începe bine, dar se 
sfârşeşte prea trist. In bucăţile literare de obicei numerele 
se scriu cu litere nu cu cifre (ex. „doi” nu ..2”). 


u cititorii 

L. M. -Dorohoi „Primii fulgi de zăpadă” poate să 
fie o bună compoziție la limba română, dar nu pentru o re- 
vistă de copii. Copiii preferă bucățile cu acțiune multă ce- 
lor descriptive. 

B. L.-Loco. — „Păţania unui pescar” e slab tradusă. Să 
te desveți de obiceiul foarte rău de a nu mai pune punctele 
şi căciulițele la „i” şi „ă”. Neglijența asta îți face scrisul 
foarte puțin atrăgător la citit. 

A. Ş. — „Cântec de Leagăn” nu e în genul poeziilor pe 
care le publicăm noi deobiceiu. Pe copii nu poate să-i in- 
tereseze un asemenea subiect. 

I.-Bucureșşti. — („Bătălia uriaşului cu piticii”). Dacă ai 
fi citit recomandațţiile noastre de a nu ni se trimite bucăţi 
prea lungi, te-ai fi scutit de o muncă zadarnică. 

K. L.-Loco. — Poeziile „Singură” şi „Primăvara” sunt 
slăbuţe. Şi apoi, se-scrie pe o singură faţă a hârtiei, altfel 
nu se pot da la cules. 

L. I.-Loco. — („Mândria Linei”). Nu se scrie pe amân- 
două feţele hârtiei, când trimiteţi ceva la o revistă. Nu se 
spune „vrajba” acolo unde ai întrebuințat acest cuvânt. 
Voiai să spui „vrajă”. „„Vrajbă” însemnează „duşmănie” 
între doi oameni sau două popoare sau doi împărați etc... 
(ex. trăiau în mare vrajbă). 


13 


DIMINEATA 


CI COPLILOR 


Inverzise câmpia. Pădurea înfrunzise și dela munți, 
cobora, seara, un aer cald şi dulce. 

Baciul Ungureanu trimisese pe un mocănașş în cerce- 
tare pe muntele Buciumului şi acesta se întorsese cu vesela 
ştire că primăvara caldă sosise şi pe acolo și că puteau 
pleca. Auzind aşa, baciul stricase stâna, suise lucrurile pe 
cai, adunase oile şi pornise spre munte la pășunat. 

Cu rare popasuri și drumuri lungi, turma cea voioa- 
să ajunsese într'un sat dela poalele munţilor. Ce nerăbdare 
pe miei! Auziseră dela mamele lor că în munte e frumos 
ca în poveşti, că au apă multă, că au iarbă multă şi apă 
rece de băut și deaceea, acum, cei mai neastâmpăraţi nu 
mai știau de nimic:. săreau, se fugăreau, treceau înainte, 
rămâneau în urmă ori se coborau prin şanţuri. Căpetenia 
lor era unul poreclit Ciontul, din pricina că nu avea coa- 
dă, fiindcă i-o rupseseră niște câini într'un sat unde fu- 
sese tot așa de neascultător. Erau însă și miei mai cu- 
minţi, care nu se luau după sfaturile celor răi. Dar cea 
mai ascultătoare dintre toţi era Mioriţa cea albă ca lap- 
tele şi cu ochii frumoși şi blânzi ca de fetiţă. Ea singură 
mergea alături de maică-sa, vorbind despre munţi. 

— Şi cum e, mamă, sus la munte ? 

— 0, ce frumos e acolo, fetiţa mamei cuminte! larba 
creşte mai dulce, apa iese mai rece din pământ, aerul e 
mai curat și cântecele, mai duioase! 

— Şi mai e mult, până acolo, mamă? întrebă Mioriţa 
însetată şi obosită de atâta drum. 

— Nu mai e mult, draga mamei. Cu voia lui Dumne- 
zeu, mâine pe la prânz, vezi muntele. 

Acum era seară, ciobanii opriseră oile într'o poeniţă 
din marginea satului, ca să le mulgă. Mieii, fiind despărțiți 
de mamele lor, se jucau liberi pe poeniţă. 

— Măi, zise Ciontu către ceilalți neastâmpăraţi, nu 
simţiți voi nimic, când toată lumea ne vorbeşte pe noi 
numai de rău şi pe Mioriţa, numai de bine ? 

— Ba da, dar poţi să-i faci ceva? Ea nu se împreună 
cu noi. i i 

— Să vedeţi voi că astăzi se va împreuna. Și dacă o 
vrea Dumnezeu, ne vom scăpa cu totul de ea; căci știți voi 
ce m'am gândit? S'o chemăm cu noi să bea apă dela fân- 
tâna omului acolo de peste drum. O vedeţi? 

— Da. 

— Acum, haideţi la Mioriţa. 

Când au ajuns la ea, Mioriţa era culcată în iarbă şi 
aștepta pe maică-sa. 


PI / (74 7/j 


— Mioriţo, îi zise Ciontu, ţi-e sete? Hai cu noi să bem 
apă: 
— De unde ? îl întrebă Mioriţa, sculându-se repede. 
— Dela fântâna omului acela de peste drum. 
Mioriţa se culcă încet şi tristă în iarbă. 

— Credeam că ştiţi voi apă altundeva... 


Acolo nu 


„merg, fiindcă are să ne prindă cineva. E 


— Ha-ha-ha-ha! Dar, ştiţi că ai haz, verișoară? Auzi 
c'o să ne prindă cineva! Dar cine, Doamne Sfinte, să ne 
prindă, că doar navem lâna de aur? Cine ar fi prostul 
acela care să se mai uite şi la al-de-noi? Zău, dacă am fi 
crezut că eşti așa de fricoasă şi.... prostuţă ! 

Mioriţei i se făcu ruşine şi se sculă: 

— Bine le zise ea încet, dacă intraţi voi întâiu, intru 
şi eu pe urmă. 

Și au trecut drumul. In dreptul casei cu fântâna, sau 
oprit. Portiţa era deschisă şi jgheabul plin cu apă. Cel din- 
tâiu intră Ciontu. Bău apă în tihnă, se 'învârti odată prin 
curtea omului, ca să dea curaj Mioriţei şi se întoarse Je- 
posul intră al doilea. Acesta era un miel murdar ca un 
purcel jepat. Al treilea intră Urdoarea cu nişte ochi mici 
şi urâţi. Al patrulea intră şchiopul şi al cincilea Băncălău 
cel cu capul mare. 

— Ei, acum intră şi tu ! ziseră ei Mioriţei. 

— Singură tot nu intru. Să meargă Ciontu cu mine. 

— Merg! se repezi Ciontu bucuros. 

Dar abia intrară şi portiţa tranc! se închise în urma 
lor. Cei doi băeţi, care stătuseră ascunși după ea, ieşiră 
la lumină şi-i prinseră numaidecât. 

— Li ţinem pe amândoi? întrebă unul. 

Aş, ce să facem cu urîtul ăsta? Să-i dăm drumul, că 
n'are nici coadă ! 


Și-l aruncară peste gard. Pe Mioriţa o duseră în dosul 
casei, îi astupară gura cu iarbă, ca să nu mai poată sbiera, 
şi o ascunseră într'o ladă. 

Ciobanii, după ce au muls oile și sau mai odihnit pu- 
țin, au plecat. Mamele își strigau mieii pe nume, clopotele 
sunau, ciobanii fluerau şi le mânau din urmă. In gălăgia 
şi mişcarea aceea, cine mai putea să vadă că lipsea Mio- 
riţa ? 

Ea a rămas singură în satul acela dela poalele mun- 
ților. După.plecarea oilor, băeţii o duseră într'o livadă, o 
legară cu o sfoară de un par şi o lăsară acolo să pască. 
Ea nu mânca însă nimic, ci sbiera mereu şi aştepta să vină 
cineva s'o caute, s'o scape şi s'o ducă şi pe ea în munte. 

Dar n'a venit nimeni... 

In fiecare zi treceau turme de oi spre munţi şi în fie- 
care zi le privea Mioriţa până se pierdeau departe în co- 
dri şi le asculta falanga pânăce amuţea pe văi adânci. lar 
când nici turme n'au mai trecut, nici clopote nu s'au mai 
auzit, când drumul a rămas tăcut şi pustiu, Mioriţa a mu- 
rit de dor şi de părere de rău că supărase pe maică-sa. 


De GEORGE AMAN 


Concursul de jocuri pel 


SERIA IV 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Dublu pătrat 


1) Măcelar. 2) Cu gust neplăcut (feru). 3) Un fel de 
«âine sălbatec. 4) Locuitoarele unei țări din Asia. 5) Ţară în Asia. 
6) Sătean. 7) Superi, enervezi. 8) Profet evreu. 9) Localitate indus- 
trială în Banat. 

Vertical la fel. 

S. ITCHIS 


Epenteză 


Să se afle nouă cuvinte de câte 4 litere cu următoarele sem- 
nificaţii: 

1) Urmă de cerneală. 2) Dibăcie. 3) Anotimp. 4) Gârlă de che- 
fali. 5) A face o rană. 6) Plante cari trăesc în ape sărate. 7) Puşcă. 
8) A căuta. 9) Puternici. 

Introducând câte o literă în mijlocul fiecărui cuvânt se vor ob- 
tne alte 9 cuvinte cu următoarele semnificaţii: 

1) Cu ea ne curăţim dinţii. 2) Indică. 3) Măsură de capacita- 
te. 4) Vitejesc 5) A dori ceva cu înfocare. 6) A lua un lucru sau o 
persoană din mai multe. 7) Metal. 8) A „povesti” un cântec. 9) A- 
nimale înrudite cu boul. A 

Literele introduse, citite de sus în jos, vor da numele unui cu- 


noscut scriitor român, în viaţă. ' 
DIMITRIE A. ARDELEANU 


Şaradă 


Sarada ce o propun 
In două eu, o descompun 
Prima parte de ghicești 
Printre fructe o găsești 
Partea doua, ce rămâne 
O găsești şi pe la stâne. _ 
Tot cuvântul de-l uneşti 
„Mititel” ai să găsești. 
CERKEZ T. D.-Locv 


Garte de vizită 
VASILE D. MICU 


Aranjați literele din această carte de vizită, aşa fel, încât să ob- 
ţineţi profesia d-lui de mai sus și localitatea unde o exercită. 


MANDY DOIBAN 


Anunţăm premii frumoase! 


1) Soluțiile acestui concurs se primesc 19 zile dela apariția nu- 
mărului de față, având mențiunea: „pentru Moş Cinel”. 

2) Fiecare cititor e rugat să ne spună ce părere are despre jo- 
curi, ce joc e mai greu şi cum dorește să apară rubrica jocurilor. 

Vom publica în curând numele deslegătorilor din „Almanahul 
Şcolarilor”. 


15 


Deslegătorii jocurilor pe luna Ianuarie 
CAPITALA 


, (Continuare) 
Mircea Leibovici (11); Victor Schwartz (10); Daniel Grunberg (4); 
Tity şi Gigi Florescu (8); Mihăilescu P. Petre (4); Solomonescu 
Ştefania (5); Maria Antoneta Negrescu (5); Cora Schmilovici (3); 
Harry Wasserman (7); Georgescu L. Eugen (10); Pârvulescu Elena 
(6); Niescu T. Mihail (10); Vera Eugenia Chirnoagă, Cerchez T. 
Dumitru (11); Antoinette Klarrcis (2);  Bombonel Frâncu (10); 
Aana anie (11); Titus Popp (11); Alfred Stotz (11); Aurelia 
xujbă Š 


PROVINCIE 


Abrud: Ileana şi Emil C. Bellu (11); Arad: Gabriela Jana Geor- 
gescu (11); Florea Cornela. Alba-Iulia: Puiu C. Sava (11). Alexan- 
dria: Viorica Soare Duca (10); Bacău: Costea Constantin (11); Io- 
nel şi Nicolae Turcu (11); Violeta C. I. Constantinescu (11); Bea- 
trice Sclavu (11); Aurica Filipescu (1); Catz Herman (2); Mircea 
şi Erna Rosenthal (1). Băicoi: Madia ing. Lupescu (11). Băileşti: 
Elvira Pellea și Tiişoara Crăciunescu (18). Bălţi: Marc Broitman 
(7); Mihai Pătraşcu (2); Ralley (9); Billa Gherșenzoh (11); Toth 
Victor (4). Balotina: Larys Albot (9). Bârlad: loan Roşca (11); 
Jitariu Florica- (8); Nistor Gheorghe şi Hogaş Vasile (4); Victoria 
Ionescu (8); Sergiu Maloman (11); Abramovici Lily şi Nataliţa Fai- 
beş (10); Spanache Petru (11); Ghema Florian (1). Borănești: Mi- 
hai V. Sintescu (11). Botoșani: Lucreția Pilat (11); Michaela C. 
Ciulei (11); Brânduşa Zaharia (9). Brăila: Nora Halpern (10) ; 
Mircea Papişcă (1); Rodica D. Ionescu (1); Paul Clony (1); Marcu 
Constantin (11); Banu Renée (11); Sofonea Mihail şi Maria (8); 
Elisabeta Boancă (8); Travlos N. Panaghi (11); Singer M. David 
(1i); Marioara C. Sulyok (11). Brașov: Maria şi Corneliu Cristom 
(1); Valeria Anitei (11); Valentina Crăciunescu (11); Sânziana Că- 
liman (i1). Brezoi: Aurelia Baboși (1). Buzău: Eugenia şi George 
Paraschiv (11); Elena Glodeanu (11); Ricuşor Adler (11); Lăcătu- 
tuşu Virgil (9); Costel M. Vlădescu şi Rudich Iosef (19). Călărași: 
Mihai N. Apostolescu (19). Camcic: Vasile P. Russu (11). C. Turzii: 
Radu Roşiu (9). Câmpina: Marcel Mihalovici (4); Nicu Slavu 
Sfinx (11). Caracal: Dinu Mihăilescu (11). Câmpulung-Muscel : 
Vrăbiescu Iosef (2); Iacob C. Marius (11). Caragacii-Vechi: Nico- 
lae I. Cristea (10). Cartojani-Vida: Victoria Iulia Contantinovici 
(10). Cavarna: Elena M. Sutiloz (11). Ceadar-Lunga: Leonid An- 
dreici Cabrovschi (11). Ceptura: Constantin şi Vasile Miescu (11). 
Cernat: Sanda Râmniceanu (11). Cernăuţi: Leon Betten şi Martin 
Forster (5); Beatrice Blum (1); Marcel Juster (11); Arabin Fran- 
cisca (10); Ionescu Natalia 11). Cetate: Tufi Grămescu (4). Cerna- 
Vodă: Munteanu Vasile (4). C.Albă: Fany Moscovici (11); Nora 
Ţipruş (11); G. Rădulescu (1). Chişinău: Asociaţia Cinel. Li- 
ceul „A Donici” Dagobert Nacht, Popovici Leonid, Bernstein A- 
bram, Melich Eugen, Suhoi Aron, Corin Siune, Fradis Alexandru, 
Grossman lacob, Lew Socolik, Gondelman Louis, Finn Emanoil, 
Sadovici Sergiu, Tarnoschi Moise, Goncearink lulian,  Maznicher 
David, Leagul Valentin, Cuşnarenco Eugen, Melneciuc Dimitriu, 
Chiriţescu Pandele, Abadjer Nicola, S. Mironescu au deslegat 10 
jocuri). Asociaţia Cinel-— Liceul de f „Principesa Dadiani” Sa- 
chelarie Margareta-preşedinte (11); Lidmila Bartnowsky (1); Nel- 
ly Bresniceanu (2); Ancuţa lonescu-Dârzeu (11); Oghinschi Liud- 
mila (11); S. Itehis (11). Chitila: Otilia şi Gh. Miron loan (10). 
(Ini- Ileana Petrovici (11); Câmpian Elena (9); Jumanca Zoica 

Lucica M. Vlad (11). Cocorozeni: Constantin Sârbu (11). Co- 

„ Smeu Maria (11); Cristiana V. Gheorghiu (11); Bărbulescu 
tavua (11). (11). Constanţa: Lucia Gh. Stănescu (11); Marin A. Ni- 
colae (1); Dumitriu I. Silvestru (11); Baby şi Tuţu Navon (11); 
Ion Petrescu (1); Mioara Neculce (11); Tiberiu Anastasescu (11). 
Corabia: Crin şi Narcisa Teodorescu (10). Covasna: Justin Papado- 
pol (11). Craiova: Sandy Eliezer (11); Mariana şi Mirela Cpt. Că- 
pitănescu (11); Radu Kiriacescu (11); Darius Vicenţiu şi Nicoleta 
Gh. Popescu (11); Mircea Clain (9); Zidăroiu N. Petrişor (1); 
Elena Rezeanu (11); Lazăr Filip (11); P. M. 10; Tinica Lewy (11); 
Octavian Popescu (11); Ciobanu Eugenia (10); Samy Alexandru 
Neumann (8); Suzette Popescu (11); Tity Constantinescu (10) ; 


COPII, a apărut urmarea Aventurilor lui 
Gugulică, „Noile Aventuri ale lui Gugulică” 


SERIA IV 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MARTIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


(N PIINIATA 


FACUTE DE + 


CITITORII 


N 


TRI 


$ 


>, 


e BEE | 
lea Î 
eý x Sa i 4 


rep e DEI) Faza 


% aa i 


ià Mari s 4 A Ș $ ag Nae 4 Sea Di E a > Conun 7 
ae ÈT e 30-a e aa MĂ PE m aa A 
Prețul 5 lei 


S'a dus smeul, trăiască aeroplanul ! 
[E E i eu 


(6 ci 


-ine 


De-ale Incepătorilor 


JAPONEZUL 


La vârsta când trebuia să intru în şcoala primară, în 
naivitatea mea copilărească, nu puteam să înţeleg dece 
statuia de porțelan „pe care o aveam în sufragerie, nu pu- 
tea să se miște și să vorbească la fel ca toţi oamenii. Sta- 
tuia aceasta pe care noi copiii o priviam cu nepăsare, re- 
prezenta un Japones bătrân, cu ochii de faianță, părând 
adevărați. sis 

Intr'o zi vifaionaă de iarnă, fiind invitaţi undeva, am 
luat o sanie, care porni cu o repeciziune uimitoare pe gro- 
zava carapace de ghiaţă ce acoperea pământul. 

Când am ajuns la destinaţie, am avut o plăcută sur- 
prindere, auzind că vom merge la teatru. 

Nu ne păsa ce piesă se va da, deoarece noi credeam 
că înțelegem şi ne plac toate piesele, oricare ar fi. Mătuşa 
cu care mergeam avea un băiat, cam de aceiași vârstă cu 
mine. 

Veţi înţelege uşor, deci, că, în tovărăşia unui astfel 
de prieten, trebuia să treacă nebăgat în seamă şi mult, pu- 
ținul, pe care nu-l puteam înțelege. 

In faţa teatrului se aflau afișe mari, cu nişte cuvinte 
pe care eu, „studentul' din clasa I primară nu puteam să 
le pricep. Doar trei vorbe, scrise cu litere mari de-o șchioa- 
pă am putut să le silabisesc cu greu: Tra-ge-di-a de-la 
To-kio. Habar n'aveam ce  însemnează tragedie, cu atât 
mai puţin Tokio. M'am obişnuit însă repede cu acest gând, 
închipuindu-mi că cel puţin voi avea de văzut podoabe 
frumoase. Și, într'adevăr, nu mă înşelasem. Piesa era toc- 
mai pe înţelesul meu, iar costumele mi-au rămas multă 
vreme în minte. Nu vă voiu spune multe lucruri, căci a- 
ceasta ar însemna să ne depărtăm de poveste. Știu doar că 
era vorba despre o ceartă, unde e ucis un tânăr japonez. 
Pentru noi copiii, toate lucrurile acestea erau o grozăvie 
şi totdeauna mi-am adus aminte de chipul japonezului o- 
morît. 

Insfârşit, am ajuns acasă, înghețați, cu obrajii arzând 
şi cu nasul roșu, ca o... pătlăgică roșie. 

Mâncăm şi ne trântim obosiţi în pat. Toată lumea e 
plecată de acasă. Liniște. 

Deodată soneria zbârnâe puternic. Mă îmbrac în gra- 
bă şi fug spre uşă. Trecând prin sufragerie, mă uit din în- 
tâmplare la statuia de porțelan. Ochii de faianță strălu- 
cesc ca niciodată. Se uită la mine, cum se uită un tigru la 
prada sa. Un fior rece îmi scutură trupul. Simt că nu mai 
pot. Ceva grozav îmi apasă pleoapele şi nu mai ştiu nimic. 

Când m'am trezit, peste o săptămână, mama stătea a- 
plecată peste mine, împreună cu un domn bărbos, care 
tocmai scutura un termometru. — „E mai bine, e mai 
bine”! şopti el, încet. s 

— „Slavă Domnului!” răspunse mama. Văzui că sunt 
în pat, iar. lângă mine era masa încărcată de doctorii. Apoi 
` mă cuprinse un somn uşor, fără vise, iar a doua zi, eram 
atât de odihnit, încât mă încumetai să umblu prin casă. 

Ca să-mi facă bucurie, mama îmi cumpără un abece- 
dar nou. Fericit, trecui din odae în odae, până când ajun- 
sei în sufragerie. 


DIMINEAȚA 


C: O- PEELO R 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 _ PAGINI ANR E 


Am şovăit puțin, inainte de a intra, dar prinzând cu- 
raj, împinsei ușa şi o închisei iarăşi în urma mea. Primul 
meu gând fu la japonezul de porțelan. Cu bărbia ridicată 
se uita la mine, atât de batjocoritor, încât, cuprins de mâ- 
nie, pusei mâna pe un scaun, uitând orice frică. Il ridic, 
dar ușa se deschide tocmai în acel moment. Mama intră şi 
voi să mă oprească, dar era prea târziu. Japonezul sbu- 
rase în țăndări. Mama crezând că sunt încă bolnav, mă 
luă în braţe și mă duse în pat. Acolo stătui până seara, 
ca să se vadă că mi-e rău. In felul acesta, voiam să scap 
de pedeapsă. Mă cuprinse remușcarea. 

A doua zi luai cioburile, mă îmbrăcai pe furiș şi, 
iată-mă în stradă. Cât un ușurat m'am simţit, în aerul 
proaspăt al iernii! Intrai într'un atelier care se ocupa cu 
lipitul a tot felul de lucruri. Insă mă aştepta o dezamăgire. 
cumplită. Statuia nu mai era de lipit! 

Mă întorsei plângând acasă.. Mam uitat pentru ulti- 
ma dată la japonez şi hohotii în lacrimi de desnădejde. 
Peste o săptămână uitasem totul şi mă jucam voios cu 
strada. In timpul acesta, undeva la marginea oraşului, o 
căruță de gunoi se deşerta, iar peste un sfert de oră, două 
fetiţe se distrau, jucându-se cu niște rămăşiţe de porțelan. 


ERWIN KREID 
cl. IV liceală 


Vulturul 


Pe un munte îşi făcuse cuibul un vultur. El avea un 
puișor. Intro zi vulturul. întorcându-se dela vânătoare se 
uită în cuibul său și dădu un țipăt de disperare. El văzu 
că-i lipseşte puiul. Atunci începu să sboare turburat dea- 
supra pământului. Peste puţin timp vulturul văzu eşind 
din pădure un vânător care se întorcea acasă cu puiul lui. 
Toată noaptea vulturul sbura ţipând deasupra casei vână- 
torului. A doua zi copiii vânătorului au eşit afară împre- 
ună cu cuşca în care era ascuns puiul de vultur. Soţia pă- 
durarului a eşit şi ea împreună cu copilul ei de câteva 
luni afară ca să albească pânza. De îndată în aer se auzi 
un sgomot şi un fâlfâit de aripi. Soţia vânătorului nici 
wavu timp să se întoarcă şi iată că zări cum vulturul se ri- 
dică împreună cu copilul ei în sus. 

Atunci repede alergă la cuşca în care era ascuns puiul 
de vultur, îl scoase de acolo, îl ridică în sus fără nici un 
țipăt, măcar că puiul de vultur o isbea cu ciocul în față 
până la sânge. Vulturul, când văzu puiul, puse încetișor pe 
pământ copilul și atunci puiul ca prin minune prinse pu- 
teri şi sbură împreună cu mama la cuibul său unde trăiră 
în fericire toate zilele vieţii lor. 


Din rusește de TAMARA MODVAL 


„UNCHIUL MEU ADAM” de Hoş Nae (N. Ba- 
tzaria) este cel mai frumos roman de aventuri 
ce a fost scris pentru copii şi tineret. De vân. 
zare la librării. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an Lei 200 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE CE- F OcnN 3 — 84 — 30 


Arrman 


REDACȚIA ȘI 


582 


3 Aprilie 1935 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430. 


ABONAMENTE: 1am 


200 LEI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


100 ,„ 


Director: N. BATZARI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


UIIUCILA 


J mai știu nici eu prin ce întâmplare, Uitucilă 
dosar păi o invitaţie la un bal costumat şi mas- 
cat. La balul acesta, dat de către o societate de 
binefacere, nu putea merge oricine ar fi vroit, 
ci numai persoanele, cărora li se trimiseseră 

invitaţii. 

Mulţumit și chiar măgulit că și el a fost printre invitaţi, 
Uitucilă al nostru se hotări să meargă. Insă, se tot gândea 
şi frământa cum să se costumeze mai bine. Dar iată că 
în curtea locuinţei sale văzu pe un tăetor de lemne, îm- 
brăcat în haine așa de murdare și zdrenţeroase, că arăta 
mai rău decât un cerşetor. 

„De minune! îşi zise Uitucilă, frecându-și mâinile de 
bucurie. Mă duc la bal, îmbrăcat în zdrențele acestui 
tăietor de lemne”. 

Eşi, aşa dar, în curte și îi zise omului: „Iți dau o sută 
de lei pentru hainele tale”. 

Tăetorul rămase mirat, auzind această propunere. „V'a 
plăcut, îi răspunse el, bunătatea mea de haine? Ştiu că nu 
fac mai mult decât o sută de lei, dar nu vi le vând, pen- 
trucă eu nu pot merge în pielea goală. 

— Nu-ţi dau o sută de lei, ca să ți le cumpăr pentru tot- 
deauna, îl lămuri Uitucilă, dar numai ca să le îmbrac în 
seara aceasta la balul costumat și mascat, unde am fost 
poftit.” 

Tăetorul de lemne deschise ochii mari de tot, când auzi 
că Uitucilă îi dă atâţia bani pe zdrenţele lui, numai ca să 
le îmbrace o singură seară. „Omul acesta n'o fi în toate 
minţile”, îşi zise în gând. După aceea, vorbi cu glas ta- 
re, zicând: „Bine, boerule, vi le dau cu plăcere, dar e 
vorba cum să stau eu desbrăcat toată vremea cât veți fi la 
balul la care spuneţi că sunteţi poftit? 

— Imbraci hainele mele”, îi răspunse Uitucilă. 

In adevăr, când seara veni ora ca Uitucilă să meargă la 
bal, intră cu lemnarul în magazia din curte și acolo, 
tăetorul de lemne îmbrăcă hainele lui Uitucilă, iar acesta 
zdrențele omului. 

„Boerule, îi zise tăetorul de lemne, când îl văzu pe Ui- 
tucilă îmbrăcat în zdrențe, dar nu cred să vă primească 
în casa boerilor, care v'au poftit. 

— Ei, lasă, îi răspunse Uitucilă, tu nu ştii ce este un bal 
costumat. Sunt sigur că vor rămâne tâmpiţi şi că eu am să 
fiu mai bine decat toţi” 

Uitucilă plecă la bal, însă — ceeace nu-i de mirare 
uită să ia invitaţia, care trebuia arătată la intrare. Ba, 


LA BAL 
MASCAT 


dacă nu-i amintea tăetorul de lemn, ar fi uitat el să-și 
scoată din buzunarele hainelor sale şi portofelul cu bani, 
şi ceasornicul şi ce lucruri mai avea. 

Mândru de impresia ce ar fi produs cu zdrențele în care 
era îmbrăcat, Uitucilă merse ţanţoş la bal şi vru să intre 
în sală. 

Dar uşierii îl opriră, zicându-i: „Cerşetorii nu sunt pri- 
miţi. Hai, te cară de aici! 

— Nu sunt cerșetor, ci sunt Uitucilă, răspunse el. 

— Ba mai de grabă noi vedem că ești zdrentărilă, îi zise- 
ră ușierii îmbrâncindu-l. 
— Dar sunt invitat!” strigă Uitucilă supărat. Insă, când 
să arate invitaţia, vorba ceea: ia-o de unde nu-i. Totuşi 
sa încăpățânat să intre. Urmarea a fost că ușierii au adus 
doi sergenţi, care l-au luat pe sus și l-au dus să-l închidă, 
acolo sunt închiși vagabonzii. 

Trecuse de miezul nopții, iar tăetorul de lemne aștepta 
în zadar în magazie întoarcerea lui Uitucilă. Insă, fiind- 
că în buzunarul lui Uitucilă găsise invitaţia, își zise: „Merg 
la bal să văd ce-i cu boerul. Aşa cum sunt îmbrăcat a- 
cum, sunt sigur că au să-mi dea drumul.” 

Se duse, arătă invitația, iar ușierii, făcându-i și o ple- 
căciune, îl poftiră în sala de dans. Tăetorul de lemne a 
dansat şi a petrecut toată noaptea, pe când nenorocitul 
Uitucilă a stat inchis împreună cu mai mulţi vagabonzi şi 
cerşetori. A doua zi cam pe la ora prânzului, am aflat 
şi eu de noua lui  pățanie şi m'am dus să-l scap, spu- 
nând cine este. Apoi, într'o maşină închisă l-am dus a- 
casă, unde îl aştepta tăetorul de lemne. 


VINTILĂ BRATU 


„Stop! E sens unte 


In căutarea norocului 


Roman de mari aventuri și suferinţe 


Adaptat de DINU PIVNICERU 
RE PRAI EDER Pi EI ră E 


12) Un soldat român în Brazilia 


Moş Barbu şi Vlad, însoţiţi de credinciosul lor câine 
Ursei, mergeau pe-un drum natural ce se făcea dealungul 
fluviului Gigitonhonha. Au mers așa câteva ore, fără să 
întâlnească. țipenie de om, fără să audă un glas omenesc. 
Oricât puteau ei să cuprindă cu ochiul, de jur, împrejur 
nu se zărea nici o urmă de locuință omenească. De aceea, 
ar fi avut dreptate să-și închipue că vreun prăpăd de-al 
lui Dumnezeu ar fi făcut să piară omenirea şi că ei-cu Ma- 
rioara şi Anișoara, ar fi rămas singurii oameni în -viaţă 
în țara întinsă a Braziliei. . 


In fața acestei singurătăți, tânărului Vlad nu-i era loc: 


mai la îndemână. Simţea ca și cum l-ar ameninţa vreo 
primejdie mare, ca şi cum îl urmăreşte cineva. Căută să 
alunge această teamă -de. necunoscut, ori vorbind cât. mai 
mult cu tatăl său și punându-i tot. felul de” întrebări, ori 
fluerând sau cântând vreo doină din, Ardeal. ; 

Insă, singurătatea și tăcerea ce-i înconjurau pe călă- 
torii noştri erau întrerupte de lătraiul lui Ursei și de ţipă- 
tul păsărilor speriate de Ursei. In adevăr, credinciosul și 
viteazul dulău se simțea în culmea bucuriei: era doar pri- 
ma călătorie mai lungă, pe care o făcea cu stăpânii săi de 
la venirea lor lå casa cu tei. De aceea, Ursei alerga şi 
sburda ca un nebun şi făcea de trei ori acelaş drum. Aşa, 
fugea mai întâiu drept îmaintea sa, apoi se întorcea la stă- 
pânii săi, când vedea că se cam depărtase, după aceea, fu- 
gea din nou, abătându-se la dreapta. şi la stânga drumu- 
lui răscolind tufişurile şi păpurişul de lângă fluviu. 

Indată ce descoperea ceva păsări, se pornea să latre 
şi să alerge după ele, vrând să le prindă. Speriate de Ursei. 
care, pe semne, li se părea că este cine ştie ce dihanie. pă- 
sările țipau şi sburau departe. lar când nu mai erau pă- 
sări, după care să latre şi să alerge Ursei, se auzea mur- 
murul neîntrerupt al marelui fluviu. 

Acest murmur-semăna cu un cântec lung, nesfârşit de 
lung, şi trist, nesfârşit de trist. Şi ce bine se potrivea cu 
aria tristă şi îndurerată a doinei, pe care Vlad o fluera 
ori o cânta! 

Moş Barbu şi Vlad mergeau mereu înainte în spre par- 
tea în care curgea apa fluviului Gigitonhonha. In afară de 
singurătate, ceeace îi făcea. ca drumul să li se pară mai 
lung şi mai obositor, esțe că'nici ei nu ştiau tocmai bine la 
ce depărtare se găseşte satul unde vroiau să vândă marfa 
cărată în cărucior, pe care îl trăgeau cu rândul. Și aşa cum 
am spus în capitolul de mai înainte, nu ştiau măcar nu- 
mele satului, ca să întrebe pe cineva, dacă sar fi întâmplat 
să întâlnească vreun drumeţ. 


Dar cam cu o oră mai înainte dz a amiazi, cei doi călă- 


tori au trebuit să se oprească. Nu atât din pricina oboselii, 
cât din- pricina căldurii, care devenise în adevăr nesufe- 
rită. La amândoi, sudoarea le curgea în şiroaie de pe o- 
braji, iar hainele de pe dânșii par'că fuseseră înmuiate şi 
: ținute în apă. 

„Uf, cald mai e în ţara aceasta!” zise Vlad, căutând 
să-şi șteargă sudoarea cu mâneca dela cămaşă. 

Spre norocul lor,.iată că întâlniră o pădurice de tei. 
S'au așezat jos la umbra acestor tei și după ce au stat să 
mai răsufle şi să le mai treacă puțin năduşeala, în care 
întâi şi-au scos merindele și au luat masa dela prânz, 

vând ca oaspete pe Ursei, iar ca muzică, murmurul flu- 
viului şi cântecul ascuţit al unor rase care îşi aveau 
cuiburile în pădurea aceea. 

Dar nici după ce au terminat cu masa aşa de simplă 
şi după ce sau simţit odihniţi, Pau putut să pornească la 
drum. Căldură “sporea, în loc de a se potoli. Din pământ 
eşea o căldură ca din cuptor; tot văzduhul de asemenea 
„părea că este încins. 

„Dar cald mai e în tara aceasta!” zise din nou Vlad, 
pe când Urşei stătea cu limba scoasă afară de un cot şi 
respira din greu. 


„Cred că o baie în râu o să mă răcorească”, zise Vlad 
Se desbrăcă de haine şi merse la fluviu, urmat de Ursei, 
pe când Moş Barbu îi privea, zâmbind-cu șiretenie. Ştia 
moșul de ce zâmbește şi de ce el stă nemișcat locului. In 


‘adevăr, nici nu intrară bine în apă, că Vlad și Ursei se gră- 


biră să iasă și să alerge spre locul dela umbra teilor. Apa 
fluviului era caldă..., dar ce zic eu caldă? că era aproape 
fierbinte. 


„Par'că în fundul râului aide un foc mare”, zise Vlad. 

N'ardea; de sigur, nici un foc, ci eri încălzită de soa- 
rele dogoritor al Braziliei. In sfârșit, când mărețul şi atât 
de caldul soare se pregătea să se culce, căldura par'că în- 
cepuse să se mai potolească. „Hai, băete, să ne vedem îna- 
inte de drum”, zise lui Vlad Moş Barbu. 

Porniră. Noaptea îi apucă pe drum. Ea o noapte cu 
lună plină și fără seamăn de frumoasă. Se vedea aproape 
ca și ziua. Un vânt uşor, care cine ştie în ce văi şi în vă- 
găuni stătuse ascuns toată ziua, îşi părăsi ascunzătoarea şi 
începu să sufle lin, răcorind văzduhul şi frunţile celor doi 
călători, care hotăriră să se folosească de o vreme aşa de 
plăcută şi să-și vadă înainte de drum. 

De rătăcit, n'aveau cum să se rătăcească, de oarece 
drumul, luminat aşa de bine de lumina lunei, ducea me- 
reu dealungul fluviului. Umblară toată noaptea, iar când 
începură să se ivească zorile zilei următoare, zăriră casele 
satului, care era ţinta călătoriei lor. Dela cineva, despre 
care va fi vorba ceva mai jos, aflară că numele satului era 


Tejuco. 
E E i 


O i broască festoasă care ia pit la alergările wi cai 


ormen 


Răcoarea de peste noapte îi ţinuse în puteri, aşa că, 
deși nu dormiseră, nu se simţiau chiar aşa de obosiţi. In- 
trară în sat, mergând la locul unde era piaţa şi se ţinea 
târgul. Credeau că ar fi printre cei dintâi, care veniseră 
la târg, însă, spre mirarea lor, văzură că târgul era plin 
de lume. 

De altfel, din pricina căldurii, locuitorii din Tejuco 
şi din împrejurimi trebuiau să înceapă munca mai înain- 
te de a se lumina de zi, de oarece în cursul zilei nu era 
chip de stat şi de mers afară: i-ar fi doborit la pământ ar- 
şița soarelui. Așa se face că dela orele 11 dimineaţa și 
până la orele 6 de după amiază, locuitorii din Tejuco stă- 
teau închiși în casă, tot așa cum căutau să stea la adăpost 
şi la umbră oamenii veniţi de prin împrejurimi. Intre o- 
rele 11 şi 6 se părea că satul este cu desăvârșire pustiu şi 
că nu se găsește în el nici un suflet viu. 

Insă, așa cum am spus, la ora când Moș Barbu și Vlad 
au sosit în satul acesta, târgul era plin de lume. Erau lo- 
cuitorii satului și erau mulţi cultivatori veniţi din împre- 
jurimi, ca să-vândă acolo diferite cereale și legume, găini 
şi alte păsări. 

Moş Barbu şi Vlad se așezară şi ei într'un loc cu căru- 
ciorul, din care scoaseră lucrurile ce aduseseră spre vân- 
zare, orânduindu-le cât mai frumos. Numai decât veniră 
oameni, doritori să cumpere şi întrebară de preț. Mai ales 
îi întrebau de preţul cu care vând pepenii, fiindcă pepenii 
aceştia nu numai că erau foarte mari şi frumoşi, dar ni- 
meni altul, afară de dânșii, n'adusese pepeni spre vânzare. 

Ce te faci însă că toţi clienţii vorbeau în limba portu- 
gheză, iar Moș Barbu și Vlad nu înțelegeau ce li se spune? 
De aceea, stăteau rău încurcaţi, neștiind cum să răspundă, 
şi nu puteau vinde nimic. 

Dar iată că le veni în ajutor norocul — un noroc la 
care nu s'ar fi așteptat câtuși de puţin. 

Printre clienţii, veniţi să-i întrebe de pre, şi să cum- 
pere, veni şi un soldat din armata Braziliei. Soldatul se 
uită o clipă la Moş Barbu şi la Vlad, apoi îi întrebă foarte 
mirat şi mişcat, vorbindu-le româneşte: „Nu sunteţi voi 
Români?” Le făcu această întrebare, pentrucă îi văzuse 
îmbrăcaţi în haine de țărani români. 

Când au auzit că soldatul brazilian le vorbeşte în 
graiul lor, Moș Barbu și Vlad au rămos câteva clipe uluiţi 
şi fără să poată spune o vorbă. La orice sar fi așteptat, 
dar nu la o asemenea surpriză. Să audă românește în sa- 
tul acela pierdut în întinderea Braziliei! 

Moş Barbu îşi reveni cel dintâiu din nedumerirea sa și 
întinzând soldatului mâna şi strângând înduioşat mâna 
întinsă de soldat, răspunse, zicând: „Da, suntem Români 
din Ardeal dela Săliște. Pe mine mă cheamă Barbu Ga- 
vrilă, dar în comuna noastră nu mi se spunea decât Moș 
Barbu; băiatul acesta este fiul meu Vlad. Dar și domniata 
ești Român — nu-i aşa? 

— Da , răspunse soldatul, ai cărui ochi se umplură de 
lacrimi. Şi eu sunt Român, născut în Oltenia într'o comună 
din judetul Gorj. 

— Şi cum de ai ajuns să fii soldat în țara aceasta? îl 
mai întrebă Moș Barbu. 

— Despre asta, zise soldatul, vom sta de vorbă ceva 
mai târziu, după ce vindeţi marfa ce aţi adus. Acum, fiind 
că văd că nu înțelegeți limba țării, lăsaţi-mă să vă dau o 
mână de ajutor şi să vorbesc eu cu clienţii”. 

Moş Barbu şi Vlad nu numai că primiră, dar nu ştiau 
cum să-i mulțumească mai bine pentru marele serviciu ce 
vroia să le facă. 

Cu ajutorul soldatului, pepenii, carnea de vițel săl- 
batic, legumele şi ce mai aduseseră Moş Barbu și Vlad în 
cărucior au fost vândute foarte repede și pe un preţ, la 
care ei nu se aşteptau. Cu banii căpătaţi, cumpărară cât 
mai multă sare şi mai multe obiecte mărunte, de care 
aveau nevoie pentru munca şi gospodăria lor. 

Totuşi, păstrară câţiva bani, ca să aibă, dacă ar fi 
fost să cheltuiască ceva în satul acela. După ce isprăviră 
cu toate treburile, soldatul le zise: „Peste o oră, cel mult 
peste două ore, se lasă căldura, așa că nici gând să puteti 
pleca la drum, până ce nu apune soarele. 

De aceea, zic că e mai bine să mergem de acum la o 
cârciumă, unde luăm câte ceva şi mai stăm de vorbă. Să 
ştiţi însă că “astăzi sunteţi oaspeţii mei”. 

Moş Barbu şi Vlad nu vroiră să consimtă ca soldatul 
să le plătească cheltuiala ce ar fi făcut la cârciumă, dar 


văzând stăruința lui, n'avură încotro. Işi ziseră numai să 
facă o cheltuială cât mai mică. 

La cârciumă, soldatul vorbi, zicând: „Mi-aţi spus nu- 
mele vostru, iar eu nu vam spus încă nici cum mă chea- 
mă, nici cum se face că mă vedeţi soldat în armata unei 
țări străine. Vă spun, aşa dar, că numele meu este Traian 
Nicoară. Sunt aproapte opt ani, de când am plecat din co- 
muna mea din Gorj, ca să viu aici în Brazilia. Mă învoi- 
sem cu oamenii unei societăți şi oamenii aceștia îmi pro- 
miseseră că aicea mă așteaptă belșugul şi toate bunătăţile. 

„Mi-au plătit cheltuiala drumului, fiindcă eu eram un 
tânăr sărac, cerându-mi, în schimb, să iscălese o hârtie 
scrisă în limba portugheză , limbă din care nu înţelegeam 
atunci nici un cuvânt. Intrebând însă ce este, mi-au spus 
că e un simplu contract, prin care mă recunoșteam dator 
pentru suma ce ar fi cheltuit cu mine și mă legam să le o 
plătesc cu o dobândă oarecare din ceeace ar fi urmat să 
câștig în Brazilia. 

— In câteva luni, mi-au zis ei, ai să câştigi așa de 
mult și așa de ușor, că îţi va fi foarte uşor să te plăteşti de 
datorie.” 

„Insă, mă minţiseră cu nerușinare. Am văzut aceasta, 
îndată ce am pus piciorul pe pământul Braziliei. Când am 
debarcat la Rio de Janeiro și le-am cerut să-mi arate cum 
aș găsi de muncit și de “câștigat, ei mi-au râs în nas și 
mi-au zis: „Nu e nici o nevoie să cauţi ceva, fiindcă, potri- 
vit contractului ce ai semnat, tu vei munci trei ani de zile 
în minele noastre. Cu această muncă te vei plăti de da- 
toria ce ai la societatea noastră”. 

„Când am auzit aceasta, am rămas încremenit, dar nu 
era nimic de făcut: autorităţile Braziliei țineau cu dânşii, 
iar eu n'aveam pe nimeni şi nu mă puteam înțelege cu 
nimeni. 

„A trebuit, aşa dar, să muncesc mai rău decât un rob 
trei ani de zile în fundul unor mine întunecoase. După | 
împlinirea celor trei ani, mi-au dat drumul, dar fără să-mi 
dea măcar un ban de cheltuială. Tot ce am câștigat din 
blestematele acelea de mine, este că am învăţat limba 
portugheză. 

„Văzându-mă asvârlit pe stradă şi muritor de foame, 
am fost povățuit de cineva să intru ca soldat în armata 
Braziliei, fiindcă în ţara aceasta soldații sunt plătiţi des- 
tul de bine. Am intrat cu învoiala să stau cinci ani de zile. 
Peste șase luni se împlinesc aceşti cinci ani, aşa că atunci 
am să fiu liber şi am să cer să mi se dea pământ, mai ales 
că sunt plugar de felul meu şi am ceva bani puşi de o 
parte. 

— Cere să-ţi dea lângă. pământul nostru, ca să fim 
vecini”, se grăbi să-i zică Moș Barbu. 

Soldatul întrebă unde au ei pământ, iar când i se lă- 
muri. unde vine pământul acesta, răspunse, zicând: „De 
minune! Cunosc partea aceea şi ştiu că acolo pământul 
este foarte bun şi roditor. Vom fi, aşa dar, vecini și prie- 
teni. 

— Şi cât mai buni prieteni!” îi răspunse Moş Barbu şi 
Vlad, strângându-i mâna cu toată dragostea. 

„Nu mai ai alți copii, afară de flăcăul acesta?” întrebă 
apoi soldatul pe Moş Barbu. 

Moş Barbu răspunse oftând: „Mai am două fete, care 
sunt acasă, adică la casa noastră de aici, şi mai am un 
băiat, băiatul meu mai mare, numai că el — şi aci ochii 
bătrânului se umplură de lacrimi — nu stă cu noi, fiindcă 
este rob. Şi Moş Barbu povesti soldatului tot ceeace știm 
despre marea jertfă a lui Costea și despre soarta nenoro- 
cită de care avusese parte. 

Soldatul Traian Nicoară fu mișcat şi el până la la- 
crimi la auzul acestei întâmplări dureroase. „Dumnezeu, 
zise el, va avea milă de dânsul, iar când vom fi vecini, 
vom căuta împreună mijlocul să-l scăpăm. Moș Barbule, 
te rog să vezi în mine mai mult decât un prieten; te rog 
să mă socoteşti ca pe un fiu al tău, căci sunt singur pe lu- 
mea aceasta.” = 

Se îmbrăţişară câteși trei şi stătură la cârciumă, până 
ce soarele începu să apună. Moş Barbu şi Vlad luară dru- 
mul înapoi spre casa lor, iar soldatul Traian Nicoară îi 
petrecu până departe de satul Tejuco. 

(Va urma) 


In numărul viitor: „INAPOIEREA LUI MOŞ BARBU 
ŞI A LUI VLAD.” 


OEREN 


rimarul Ion Viţel dela Hăpleşti a plecat, cu toate 
că, în loc de trei zile, câte a stat ca musafir la 
mine, i-ar fi plăcut să stea cel puţin douăzeci. 
„Câna am pornit să viu încoace, îmi zise el, 
îmi spuneau Hăpleștenii mei că trebue să iau o 
pungă plină cu bani, aşa de mult se cheltueşte aici, la Bu- 
curești. Acum însă văd că oamenii nu ştiau ce spun. Am 
venit cu bani puțini de tot şi nici pe aceştia nu i-am chel- 
tuit. Şi am fost doar peste tot: la cinematografe, la teatru, 
la cafenea.” 

E adevărat, că atâta cât a stat la Bucureşti, d. Viţel n'a 
cheltuit. un ban, în schimb însă, a trebuit ca eu să-mi chel- 
tuesc toți banii, așa că, dacă ar mai fi stat douăzeci de zile, 
trebuia să fac datorii, ca să-l plimb şi să-i arăt tot ce este 
de văzut la Bucureşti. 

El însă nu se gândea la mine şi la banii pe care tre- 
buia să-i chletuesc, ci îşi zicea mulțumit că stă la Bucu- 
rești, că petrece, că vede atâtea lucruri şi că nu-l costă nici 
un ban. Și ar fi stat bucuros douăzeci de zile — poate, și 
mai multe, dacă nu sar fi temut de ceva. Greu de ghicit ce 
a fost acest „ceva”, care l-a hotărît să plece. 

A primit anume, încă pe când era aici, o scrisoare de 
la nevastă-sa, care îi scria că Stan Nătângul umblă din nou 
să se facă primar şi că îl vorbeşte peste tot de rău, spu- 
nând că a luat toți banii Primăriei şi s'a dus să-i cheltuias- 
că la Bucureşti. De aceea, îi mai scria nevastă-sa, să se gră- 
bească să se întoarcă, fiindcă altfel, pierde slujba de pri- 
mar la Hăpleşti. 

Scrisoarea aceasta l-a pus pe gânduri pe.d. Ion Viţel. 
„Păcătosul şi blestematul de Nătângul! zise el furios. Să 
umble să mă lucreze şi.să zică de mine că am fugit cu 
banii primăriei! Dar la plecarea mea de acasă nu 
erau în cassa primăriei dela Hăplești deeât şaptezeci şi 
doi lei. Aceşti bani nu mi-au ajuns nici să-mi plătesc dru- 
mul până la București. Las'că îi arăt eu lui! 

— Prietene Viţel, i-am întors eu vorba, să ştii că e foc. 
Dacă mai stai aici, te pomenești-că locuitorii din Hăpleşti, 
oricât sunt ei de deştepţi, se poate că se lasă înşelaţi de 
păcătosul acela de Stan Nătângul şi-l aleg pe el ca primar. 
De aceea şi cu toată dorinţa mea de a te avea cât mai mult 
ca musafir, te sfătuesc pentru binele tău să te întorci mai 
de grabă la Hăpleşti. | 

—Da, trebue să plec! zise şi d. Viţel. Plec dacă îmi dai 
cuvântul că îmi vei îndeplini o mare rugăminte: rugămin- 
tea de a veni la Hăpleşti, când vom juca teatru întâia oară. 

— Viu cu plăcere”, mam grăbit eu să-i răspund. 

Ziua următoare, d. Viţel a plecat. L-am petrecut până 
la gară și ca amintire, i-am dat o sticlă de ţuică, lucru care 
i-a făcut o deosebită bucurie. După ce trenul sa pus în 
mișcare, eu îl salutam, făcându-i semne cu batista, iar el, 
fiindcă n'avea batistă, îmi făcea semne cu cămaşa, pe care 
o purta scoasă afară din pantaloni. 

Trei zile după plecarea lui, m'am pomenit că factorul 
îmi aduce în aceeaşi zi trei scrisori dela Hăpleşti. (Am mai 
spus că scrisorile dela Hăplești se cunosc nu numai după 
scrisul de pe plic, ci şi după culoarea plicurilor, care sunt 
galbene). 

Tot după scrisul de pe plic am înțeles că aceste scri- 
sori erau — una, dela coana Frosa, a doua dela Haplea, 
iar a treia, dela don primar Ion Viţel. Să le deschidem şi 
să le citim, începând cu scrisoarea trimisă de coana Frosa. 


„Dragă Moş Nae, îmi scria aliganta, subțirica şi deli- 
cata coana Frosa, nu ştii cât sunt de supărată şi cât -de 
mult îmi pare rău că n'am să mă pot ţine de cuvântul ce 
ţi-am dat la plecare, ca să mă întorc la Bucureşti cel mai 
târziu după două luni de zile. Dar nu pot, jur pe ochişorii 
mei, dragă Moş Nae, că nu pot să viu la timp, ci va trebui 
să mai întârziu două sau chiar trei săptămâni. 

„Știu bine că această veste o să te mâhnească mult de 
tot, fiindcă tu aşteptai cu nerăbdare ziua când voi fi ia- 
răși la tine, ca să te îngrijesc, aşa cum te-am îngrijit. Poate 


După plecarea lui Ion Vitel 


6 


gazeta 


de MOŞ NAE 


chiar că plângi, citind aceste rânduri. Insă, dacă ţii la mi- 
ne, te rog să-ți ștergi lacrimile şi să nu te prăpădești cu 
firea. Cum au trecut două luni, au să treacă încă două sau 
trei săptămâni şi eu tot am să viu la tine, ca să nu mai 
plec, ci să-mi trăesc acolo toată viața traiului meu. 

„Ţi-a spus, cred, primarul Viţel pentru ce trebue să 
mai stau la Hăpleşti, unde oamenii este aşa de proşti şi 
tâmpiţi. Ţi-a spus că facem aicea și teatru şi Operă, iar 
dacă nu sunt eu să cânt cu vocea mea de păsărică şi să joc 
teatru ca o mare aritistă ce sunt, proștii și tâmpiţii de Hă- 
pleșteni rămân de râs şi de ruşine. 

„Să-ţi dau şi o veste, despre care am aflat că tu o ştiai, 
dar nai vrut să mi-o spui, cât am fost la Bucureşti. lată 
care e vestea: Blegilă, drăguțul Blegilă, mi-a spus acum 
două zile că doreşte să ia în căsătorie pe nepoţica mea Pă- 
tlăgica, fata sorei mele dela Blegeşti. Vai văzut-o vreodată 
pe Pătlăgica. Iţi spun numai că seamănă cu mine, aşa că 
este foarte frumoasă şi mai este subțirică şi delicată, aşa 
cum sunt şi eu. 

„l-am răspuns lui Blegilă că aştept să vii şi tu aici, 
când vom juca teatru, apoi o să mergem cu toţii la Ble- 
geşti, ca să facem acolo logodna. Pa! dragă Moş Nae. A ta 
divotată, MADAME EUFROSINE DE HĂPLEȘTI.” 


Să citim acum scrisoarea dela Haplea. 

„Moş Nae, iubitul meu prieten! Doresc mai întâiu ca 
această scrisorică să te găsească în momentele cele mai fe- 
ricite ale vieţii tale. Iar dacă întrebi despre noi, află că 
aici au înebunit cu toţii. Nu mai spun de Frosa mea, că ea 
e bună de pus în lanţuri. Să-ţi povestesc ce scrânteală i-a 
apucat pe primarul nostru lon Viţel, pe Blegilă şi pe alţi 
câțiva Hăpleşteni. Ci-că la Hăpleşti trebue să facă negre- 
şit un teatru şi o Operă, ca să vie şi Bucureştenii să vadă 
şi să asculte. 

„Și ca să înţelegi ce de rău s'au scrântit oamenii de 
aici, îţi spun că toată nădejdea lor este în Frosa mea. Ma- 
dame Eufrosine de Hăplești încoace, Madame Eufrosine 
de Hăpleşti încolo, din Madame Eufrosine de Hăpleşti nu 
o mai slăbesc. Ce mai „Madame” şi ce mai „Eufronise!” O 
nebună şi o smintită. 

„Mai vor să facă şi cor şi orchestră. Mam prefăcut că 
primesc. Nesuferitul acela de Blegilă a spus de mine cică 
am voce de batiron, baretin sau aşa ceva. La orchestră, eu 
am să bat toba mare, Prostilă o să cânte din cimpoiu, iar 
Tănase o să cânte din gură. Frosa mea o să joace teatru 
şi o să facă pe arimozata, iar nesuferitul de Blegilă pe ari- 
mozatul. O să fie ceva, ca să râdă şi curcile. 

„Moş Noe, vino şi tu, când o să jucăm teatru. Vino, 
zău, ca să mai râdem şi să facem haz împreună. Al tău 
prieten până la moarte, HAPLEA”. 


lată şi scrisoarea primită dela primarul Ion Viţel. 

„Domnule Moş Nae! Prin aceasta îți aduc mai întâiu 
la cunoştinţă că eu, primarul comunei Hăpleşti, am sosit 
bine şi sănătos la Hăplești, aşa că despre partea aceasta, 
să n'ai nici o grije. : 

„Iti mai scriu că păcătosul de Stan Nătângul a fost dus 
pe targă acasă. L-am prins în comună, l-am adus la mine 
la primărie şi i-am o tras o bătae, pe care să n'o uite câte 
zile are de trăit. Să mai poftească el să mă lucreze, ca 
să-mi ia locul de primar. 

„Aicea totul e bine. Ne-am pus pe treabă şi muncim 
toată ziua pentru teatru. Coana Frosa nu-şi mai vede de 
gospodărie şi de copii, ci lucrează mereu cu Blegilă și cu 
noi toţi, ca teatrul nostru să iasă cât mai frumos. Şi sunt 
sigur că o să fie ceva fain de tot. 

„Când vom fi gata, o să-ți dăm o telegramă, ca să vii 
şi să vezi ce am făcut. Apoi să serii la revistă şi așa să afle 
toată lumea despre isprăvile noastre. S ănu uiţi ca la so- 
sire să aduci câteva fotografii de teatre şi de  cinemato- 
grafe dela Bucureşti. 

„Te salut cu toată stima, eu, ION VIȚEL, primarul co- 
munei Hăpleşti”. 


RA în timpul războiului cel mare. Intr'o căsu- 

ță situată aproape de Balcic trăia o bătrână ță- 

rancă româncă cu cei doi nepoți ai săi: Vasile, 

de 7 ani şi Maria de 13—14 ani. 

Intro zi, niște tropote iuți se auziră afară. Buni- 

ca şi nepoţii ieşiră în drum și văzură o patrulă 
de soldați români, care se retrăgeau cu repeziciune, evi- 
tând astfel întâlnirea unei companii dușmane mult supe- 
rioară la număr. 

„Dacă inamicul vine, să nu spuneţi că am trecut p'aici”, 
ziseră ei şi se întoarseră la dreapta, spre Balcic. 

Doar douăzeci de minute trecură, când o nouă trupă se 
arată. 

De astă dată erau inamicii. Seful trupei dete o lovitură 
tare de picior în uşă şi întrebă pe bătrână: 

— Incotro au luat-o soldaţii? 

— Nu ştiu nimic, răspunse ea.. 

— Minţi! strigă răstit comandantul trupei dușmane. 
Ştii foarte bine și fiindcă nu vrei să-mi spui, vei fi împuș- 
cată! 

— Nu ştiu nimic, răspunse eroic bătrâna. 

Ofiţerul scoase ceasul şi arătându-i-l zise: 

„ţi dau cinci minute de gândire şi dacă nici după acest 
timp nu vei spune, vei muri!” 

Atunci Maria trase într'un colț pe fratele său Vasile şi 
îi zise: 

„Vreau să-l îndrept eu pe comandant, ca să scap pe ma- 
ma mare. Când voiu pleca eu, să plecați şi voi şi să vă as- 
cundeţi în satul vecin”. 

După asta se apropie de comandant şi aruncându-se la 
picioarele lui, zise: 

„Domnule, te rog, nu-i făcea nici un rău bunicii mele! 
Te voiu îndrepta eu încotro sunt soldaţii, eu ştiu bine. 

„Mario, nu trăda p'ai noştri!” strigă bătrâna care nu 
ştia gândul fetiţei. 

Ofițerul zise cu un zâmbet batjocoritor: 

„Taci tu, bătrâno! Micuța e mai deşteaptă ca tine!” 
Apoi întorcându-se spre Maria îi zise : „Haide repede, la 
drum!” 

Fetiţa se reculese o clipă și o luă în fruntea trupei. Ea 
îndreptă pe inamic în partea opusă celei care o luase pa- 
trula română, printr'o pădurice întunecoasă și mlăștinoa- 
să, unde cunoştea toate -colțurile pân'la un eleșteu a- 
dânc, unde malurile erau acoperite cu trestii înalte şi pa- 
pură. Ajunsă aici, la un moment dat se prefăcu că face 
un pas greşit şi dând un țipăt ascuţit, ca şi când i sar fi 
întâmplat o nenorocire, se aruncă în eleşteu. 


EVOTAMENTYR = 


MEI! 


Cum ştia foarte bine să înnoate şi să se scufunde în 
apă, trecu de partea cealaltă. Inamicii o căutară încotro 
dispăruse, însă negăsind nimic, crezură că fetiţa sa îne- 
cat, ceeace pe ei. nu-i mişcă de loc, fiind călăuză duş- 
mană. 

Apoi, ocărând, fură nevoiţi să rătăcească drumul, ie- 
şind din pădure în partea opusă de unde intrară. 

Maria părăsi ascunzătoarea ei şi uscându-și hainele-i 
ude, dădu fuga, printre tufe, ieşind printr'un drum încur- 
cat drept în satul vecin unde-i spusese fratelui ei Vasile. 

Cum intră în sat, Maria se-aruacă în brațele bunicii și-i 
povesti cum a putut păcăli pe inamic, ca s'o scape dela o 
moarte sigură. 

Populaţia acelui sat află numai decât de purtarea erol- 
că a Mariei, o felicită călduros şi-i lăudă curajul şi devo- 


` tamentul, iar comandantul trupei ceru decorarea ei. 


Să ne servească de pildă fapta acestei mici eroine. 


CREŢEANU MARGARETTA 
clasa II sec. „Liceul Regina Maria 


O viitoare cititoare a „Dimineţii Copiilor” 


Haplea doarme, deci, tăcere, 
Rog umblaţi mai binișor, 
Nici un sgomot, nici o vorbă, 
Că-l treziţi pe Hăplişor. 


— Ba mai dăâ-mi.—Ba nu se poate 


Fii cu nouă mulțumit. 
— Aide, sfinte, încă unul, 
Văd că rău te-ai calicil. 


lui Haplea 


PER i A A 2 
Doarme Haplea şi visează, fer: prea p eii sfântul 
Ca și vrabia mălai, pă h ST ape 

e ardă S k „Mai dă unul, zice Haplea, 
Că din cer veni la dânsul Zece sunt mai potriviti” 
Sfântul Petre cel din rai. re > P PIN 


Dar vorbind așa cu sfântul, 
Haplea somnul își goneşte. 
Si la mână când se uită 
Nici un galben nu lucește. 


„Ce făcui”, se vaită bietul, 
„Eu pe sfânt lam supărat, 
Văd mi-a şters din mână banii 
Poute chiar o fi plecat. 


, 


„Stai că-l fac să vie iarăşi 
Las mai eflin, ne 'mpăcăm, 
Nu e moarte pentrun galben 
Nu vreau târgul să-l stricăm”. 


Strâns închide ochii Haplea. 


i l | „Adă, sfinte banii "'ncoace 
Si se face ca dormit, 


Și se fa or Nouă fie, nu-i nimic, 
Mâna "'ntinde-apoi începe, Treacă unul de la mine, 
Să vorbească mai smerit, Să nu zici că sunt calic” 
g 


ARTUA 


Când doi 


se cearta... 


„Este a mea! strigat-a Nina, 
C'am văzut-o de departe. 

— Să mă ierti, îi zice Nelu, 
O iau şi nu-ți fac nici parte. 


Nina şi cu frățiorul 
Să se plimbe au pornit, 
lată că pe camp afară, 
Ei o nucă au zăril. 


—Ba-i a mea! — Ba că nu este” 
Ceartă mare sa pornit, 

Cand ştrengarul de Fănică 

Să-i împace a venit. 


„Stai cămpart eu nuca bine 
Si vă fac să vă mpăcați. 

Eu iau miezul, iară vouă 

Vă dau coaja să mâncaţi”. 


MOȘULET 


A primit cadou Mitică 
Chiar o spadă de oțel. 
Stă, se uită în oglindă, 
Crede nimeni nu-i ca el. 


NAS „General sunt — şi chiar mare!” 


$ð Mitică singur îşi zicea. 
E Şi drept cal având un scaun, 


Ce mai tanțoș se ținea. 


| 


NS 


In grădină-apoi se duce. 
„Măi Dorel, frumos să stai ! 
Că de nu, să ştii că 'ndată, 
Eu cu sabia te tai”. 


Scoate sabia, o 'nvăârte, 
Dar priviţi-l ce-a făcut: 
A tăiat dovleacul care 
Drept în capu-i a căzul. 


FLORICA 


Poveste 


E ai, odorul nostru? Spune-ne ce-ţi lipseşte şi ce 
doreşti?” Aşa întrebau împăratul şi împărătea- 
sa de câteva ori pe zi pe fiul lor Cătălin, care 
era singurul lor fiu şi urmaș la scaunul împă- 
rătesc. 

Cătălin împlinise vârsta de douăzeci și unu de ani. Pă- 
rinţii săi se gândeau să-l căsătorească. Insă, dela o vreme 
încoace, Călin se făcea zi de zi mai trist şi mai tăcut. 
Slăbise, îngălbenise, iar zâmbetul pierise cu totul de pe 
buzele sale. i 

„Ce ai, odorul nostru? Spune-ne ce-ţi lipsește şi ce do- 
reşti?” La aceste întrebări ale părinţilor săi, Cătălin întor- 
cea capul într'altă parte și nu răspundea. In sfârşit, în- 
tr'o zi, deschise gura şi zise: „Ceeace doresc eu, voi nu pu- 
teţi să-mi îndepliniţi”. 

lată care era dorinţa lui Cătălin şi dorul, care îl mistuia. 

Intr'o frumoasă după amiazi de primăvară, Călin se 
uita de pe un balcon al palatului la soarele, care se pre- 
gătea să se culce. Era insă un apus «de soare, cum Cătălin 
nu văzuse până atunci. Grămezi de nouri albi se întin- 
deau pe o bună parte din bolta cerească. Asupra acestor 
nouri, soarele își vărsa razele sale de aur şi făcea ca ve- 
derea lor să fie neînchipuit de măreaţă. Albul nourilor, 
galbenul soarelui și albastrul cerului se împreunau așa de 
frumos. că înfățișau un tablou, pe care nici pictorul cel 
mai iscusit n'ar fi putut să-l picteze, ba nici măcar să-l co- 
pieze. 

Tot privind ţintă spre tabloul acesta, lui Cătălin i se 
păru că în mijlocul tabloului vede un palat în fața căruia 
palatul împărătesc al tatălui său arăta ca o colibă veche şi 
dărăpăânată. 

„lată palatul în care doresc a locui! strigă Cătălin. cu- 
prins de admiraţie. Numai acolo mă pot simţi fericit!” 

Precum vedem, ceeace dorea Cătălin, era un palat de 
nouri şi în mijlocul nourilor. Când aflară 'de această do- 
rinţă, părinţii săi zâmbiră, ba chiar tatăl său zise : „Fiul 
nostru este încă un copil, când cere ceeace nu se află 
nicăeri” 

Totuşi, crezură că voevodul Cătălin va fi multumit, dacă 
i se dă să-și aleagă unul din numeroasele palate ce se gă- 
seau în mai multe părți ale împărăției. De aceea, îi deteră 
doi sfetnici şi numeroşi oșteni de pază şi-l trimiseră că co- 
linde împărăţia şi să cerceteze palatele. 

Cum am spus, palate erau destule şi care de care mai 
frumoase. Unele sc ridicau în vreun vârf de munte, la poa- 
lele căruia, curgea un râu, altele în mijlocul unei poieni 
înflorite.altele la marginea unui lac, în ale cărui ape se o- 
glindeau. Decât Cătălin se mulțumea să arunce asupra 
acestor palate o privire, apoi zicea: „Nu, nu-mi place! să 
mergem mai departe!” 

După mai multe luni de colindări prin ţară, Cătălin se 
intoarse acasă tot aşa de trist și posomorât, cum fusese la 
plecare. Împăratul şi împărăteasa căzură pe gânduri gre- 
le. Vedeau că singurul şi iubitul lor fiu se prăpădeşte 
văzând cu ochii. Atunci împărătesei îi veni un gând, care 


elul ao NOURI 


de Ali Baba 


i se păru că este minunat de bun. „Să chemăm, zise ea 
împăratului, pe arhitecţii cei mai iscusiţi şi să le cerem 
să facă fiecare dintr'înşii câte un plan de palat, așa cum 
îl doreşte Cătălin al nostru. Despre care plan va spune 
el că este mai frumos, pe acela să-l clădim.” 

Arhitecţii făcură planuri de palate măreţțe. Câteva din 
aceste planuri îi plăcură lui Cătălin. Văzând aceasta, îm- 
păratul care, pentru a-l vedea pe Cătălin din nou vesel 
şi sănătos, era hotărît să dea şi cel din urmă galben din 
visteria împărătească, porunci să se înceapă în acelaș 
timp clădirea tutulor palatelor, ale căror planuri plăcu- 
seră lui Cătălin. 

Și aşa, mii şi mii de meşteri zidari au început să clă- 
dească palate. Insă, atunci când fiecare din palatele a- 
cestea erau clădite până la "acoperiş, Cătălin clătina din 
cap şi zicea: „Nu, nu-mi place! Nu seamănă cu palatul de 
nouri ce am văzut eu în după amiaza frumoasei zile de 
primăvară.” 

Ba chiar gândindu-se zi şi noapte la palatul acela, Cătă- 
lin căzu bolnav la pat. Au fost chemaţi de grabă medicii 
cei mai buni, dar n'au putut să-l facă bine. 

Insă, într'o colibă dintr'o pădure puţin călcată. de pi- 
cior omenesc, trăia, singur și desparțit de toată lumea, un 
înţelept, despre care mersese vestea că știe totul și cunoaş- 
te tainele tutulor bolilor. 

După sfatul dat de sfetnici, împăratul se hoătri să che- 
me la palat pe înțeleptul acesta. Inţeleptul, care mai era 
şi un bun cititor n stele, cercetă mai întâiu pe Cătălin, a- 
poi în seara aceleiaşi zile se uită lung la stele. urmărind 
cu toată hăgarea de seamă mișcările şi selipirea lor. după 
aceea, vorbi zicând: „Stelele spun în graiul lor că voevo- 
dul Cătălin nu vu fi din nou sănătos, vesel şi fericit, de 
cât în ziua în care va clădi ceva pe experiența sa şi pe 
necazurile sale.” 

Impăratul şi împărăteasa nu pricepură tâlcul acestor cu- 
vinte, iar înțeleptul plecă dela palat şi se înapoiă la coliba 
su din pădure, fără să dea alte lămuriri. i 


ATUA 


X 


tav, 


CIC 


Cătălin se sculase din pat, dar nu se făcuse bine. Mai 
ales, nu-și căpătase din nou, veselia şi voia bună. Venise- 
ră iarăși frumoasele zile de primăvară. In aceste zile, Că- 
tălin aștepta cu nerăbdare vremea de după amiazi, când 
soarele se pregătea de culcare. Şi vedea iarăş cum ra- 
zele soarelui înfășurau nourii într'o mantie de aur strălu- 
citoare. Şi îi se părea iarăși că vede în mijlocul nouri- 
lor, ridicându-se un palat de toată frumuseţea şi măreția. 

„Vreau să merg acolo! Vreau să merg acolo sus!” zi- 
cea el vărsând lacrimi de dorul ce-l cuprindea. 

„Fiule, îi ziceau părinţii săi, dar nimeni, nici un om 
nu poate merge până sus în nouri, Nici măcar zânele, care 
umblă prin văzduh în trăsuri de cai înaripaţi”. 

Dar iată că într'o zi veni la palat un om negru, mai ne- 
gru decât păcura și decât întunerecul cel mai des al nop- 
ţii. Omul acesta se plecă până la pământ înaintea împă- 
ratului și împărătesei şi le zise: „Eu am un 'cal înaripat, 
singurul cal înaripat, care se găsește pe pământ. Cu ca- 
lul acesta pot duce pe voevodul Cătălin oricât de sus do- 
reşte”, 

Cătălin, care era de faţă, auzi ce spusese omul negru. 
Din clipa aceea, nu-și mai găsea astâmpăr, ci vroia să 
să plece numai decât şi să se urce sus, sus, până la pa- 
latul din mijlocul  nourilor. Insă omul negru îi zise: 
„Vom porni la drum, de îndată ce vezi din nou palutul 
la care dorești să mergi”. 

In după amiaza zilei următoare, Cătălin văzu palatul 


pe care îl dorea aşa .de mult. Atunci, omul negru îi 
zise: „Dacă l-ai văzut, haidem să pornim!” Şi omul negru 


aduse în curtea palatului împărătesc un cal cu aripi, dar 
care era mai negru decât stăpânul său. „Sus pe el!” 
strigă lui Cătălin omul cel negru. 

Cătălin sări în spinarea calului înaripat, după el, sări 
şi omul cel negru, iar calul, desfăşurându-şi aripile, îşi luă 
sborul, înălțându-se în văzduh şi îndreptându-se spre pa- 
latul pe care Cătălin îl văzuse în mijlocul nourilor. 

Cătălin era în culmea fericirii şi nu-şi mai lua ochii de 
la grămada de nouri, luminaţi de soare, şi dela palatul 
din mijlocul lor. „O, ce frumuseţe! O, ce măreție!” zicea el 
mereu. 


Calul se înălța, se înălța într'una. Insă, când ajunse la 
jumătatea drumului, vederea începu să se schimbe. Pala- 
tul din nouri, pe care Cătălin îl vedea aşa de frumos de 
pe pământ, nu mai arăta a fi auriu, ci mai mult de un 
cenușiu închis și mohorit. Şi la fel arătau și nourii, care 
îl înconjurau. La această vedere, Cătălin se posomori. Dar 
Cătălin mai simţi că-l strângea ceva în spate şi zise: „E 
cam frig pe-aici. 

— Așteaptă puţintel şi ai să vezi”, îi răspunse omul cel 
negru. Şi deodată se stârni un vânt şi o furtună, de cre- 
deai că e prăpăd şi mai multe nu. 

Tocmai atunci calul înaripat se apropia de palatul din 
nouri. Insă vântul împrăștie acest palat, făcând să nu ră- 
mână o urmă. 

„Ce este? Ce sa întâmplat? întrebă Cătălin, căruia îi 
clănțăneau dinţii și de frig şi de spaimă. 

Nimic neobișnuit, îi răspunse omul cel negru. Sunt 
nouri de furtună. 

— Dar unde-i palatul? 

— Sunt nourii aceştia negri”. 

Dar Cătălin nici nu mai avu vreme să întrebe ceva. 
Vântul, care se prefăcu într'o groaznică vijelie, luă calul 
cu cei doi călăreţi, prinzându-i întrun vârtej nebun. li as- 
vârli încoace și încolo prin înălțimile văzduhului ca o ju- 
cărie, ca un fulg. Puțin după aceasta; se porni să cadă o 
grindină — o grindină îngheţată şi mare. Grindina lovea 
pe Cătălin şi pe omul negru, făcându-i să urle de du- 
rere. 

La rândul său, vântul sufla din ce în ce mai puternic şi 
părea că zice cu o voce sălbatică: „O, ce frumos e palatul 
din nouri! O, ce frumos e palatul din nouri! 

— Să ne întoarcem, să ne întoarcem acasă!” putu să 
zică sărmanul Cătălin. 

Dar ma fost tocmai așa rle lesne să i se îndeplinească a- 
ceastă dorinţă. Se înoptase, lăsându-se o noapte neagră ca 
fundul iadului. Calul înaripat pornise să se coboare, însă 
vântul părea hotărît să nu-l lase. Il ridica din nou în sus, 
apoi îl asvârlea încoace şi încolo. 

In sfârşit, după multă caznă, calul izbuli- să se coboare 
tocmai la miezul nopţii și să-l lase pe Cătălin înaintea 
porții palatului împărătesc. 

Impăratul şi împărăteasa îl găsiră înghețat de frig, tre- 
murând de spaima prin care trecuse şi văitandu-se de 
durerea pricinuită de grindina, care îl lovise. A fost luat 
pe braţe, culeat în patul său și. îngrijit cu toată dra- 
gostea. 

Când, după trecere de două; trei zile, sa simțit mai 
bine, primele cuvinte, pe care le-a spus Cătălin, au fost 
cele ce urmează: „O, nicăieri nu è mai bine decât acasă! 
Cum de nu-mi dădeam seamă de fericirea aceasta?” 

De atunci, Cătălin nu-şi arunca măcar o privire asupra 
palatelor din nouri. Ştia acum că aceste palate sunt o 
simplă închipuire şi că fericirea adevărată era pe pă- 
mânt şi în mijlocul a lor săi. 

ALI BABA 


Ce frumos căluț au. 


Un drăgui skior 


. 


O drăguță cititoare 


MOTANUL 


/ | \ | | P | EEN japoneză mmm 


N 'TR'O grădină înflorită din Japonia, se plimbau 

întrun amurg frumos de primăvară, prinţul de 

Hizen Naveshima, cu principesa lui favorită, O 

Toyo. Tineri şi frumoși, cum își făceau loc pe 

cărările grădinii, ridicând ramurile lungi de 

gliscine înflorite, în cântecul dulce al păsărilor voioase, ți 

se părea cu drept cuvânt că nu există pe toată faţa pămân- 

tului pereche mai fericită decât ei. Nici prinţul Hizen Na- 

veshima, nici mica şi graţioasa principesă O Toyo, mau 

prins de veste că, pe când treceau'ei, în mijlocul unui tu- 

fiş sa ascuns, ca să nu fie văzut, un mare motan negru. 

Numai ochii îi mai străluceau acum ca două lampioane 
verzi printre flori şi ierburi. 

Şi nici prințul Hizen Naveshima nici prinţesa O Toyo, 
pau văzut că seara, când cerul era mai albastru și cântece 
îndepărtate se amestecau cu foşnetul apei din micile cas- 
cade din grădină şi cu fâlfâitul aripelor paserilor, motanul 
negru a urmat-o, cu paşi neauziţi, pe principesa O Toyo. 

E noapte. Principesa O Toyo şi-a scos lungul şi largul 
kimono alb şi subțire ca ţesut din raze de stele şi, culcân- 
du-se după un paravan pictat cu flori şi cu păsări a ador- 
mit curând. N 

Afară noaptea era plină de stele, de miros de flori și 
de cântece. Luna lumina ca ziua şi prin geamul deschis 
veneau valuri călduţe de aer parfumat. Legănată de vi- 
suri, frumoasa principesă O Toyo n'a avut cum să prindă 
de veste că în cadrul ferestrii, a apărut înfiorător de ne- 
gru, cu ochii lui verzi de drac, motanul din grădină. Abea 
când, dintr'un salt rotund motanul a ajuns pe patul ei, 
principesa O Toyo sa trezit şi a sărit în sus speriată. Dar 
era prea târziu. Labele cu ghiare ascuţite ale motanului, 
au pătruns în gâtul fin al principesei O Toyo — şi mai re- 
pede decât s'ar fi aşteptat, sufletul principesei ca un nou- 
raş alb, a părăsit trupul şi s'a amestecat printre florile 
grădinii. 

Fără să stea pe gânduri, motanul-vampir, care era 
foarte mare şi puternic, a apucat cu dinţii mâneca kimo- 
noului și a sărit pe fereastră, târând trupul după el. Un- 
deva, lângă o casă părăsită, i-a săpat cu ghiarele o groapă 
şi, după ce l-a aruncat în fundul ei, a închis-o la loc şi a 
netezit-o în așa fel că nimic nu se mai cunoștea. 

Dar nu sa mulţumit cu atât. Dacă cineva ar fi trecut 
atunci pe acolo, ar fi văzut-o cu mirare chiar pe princi- 
pesa O Toyo venind liniştită spre palat. Ce era ? Motanul 
negru şi-a luat chipul principesei. li semăna atât de mult, 
că nimeni n'ar fi putut să-şi dea seama de ce s'a întâmplat. 

Nici măcar prințul de Hizen Naveshina n'a simţit că 
frumoasa femee, care tot ca mai înainte se plimba cu el pe 
cărările grădinii înflorite, nu e tot draga lui principesă O 
Toyo. 

In schimb, toți curtenii în frunte cu prințul au observat 
un lucru curios. Fără să sufere de nici o boală, puterile 
prințului slăbeau din zi în zi mai mult. Sau adunat tot 
felul de doctori şi de vraci, dar nimeni n’a ştiut să lămu- 
rească boala stăpânului lor. Atunci, curtenii au ajuns să 
creadă că desigur cineva în timpul nopții, suge viața prin- 
tului şi au hotărît să stea să-l păzească. Dar cum se apro- 
pia miezul nopții, un somn greu le dobora pleoapele şi nici 
unul nu putea să rămână treaz. A doua zi dimineața, prin- 
tul se trezea şi mai slăbit. Toată lumea se aștepta să audă 
că a murit. 

A ajuns vestea şi în popor. Cum prințul era foarte iu- 
bit, tot poporul era trist şi îngândurat şi toți făceau rugă- 
ciuni, ca să-l scape. 

lată, că într'un amurg, când tristețea era mai mare la 
curte ca oricând, un tânăr soldat bate la poarta mare a pa- 
latului. Il întâmpină câțiva paznici încruntaţi şi numai cu 
greu, fiind zărit de unul din curteni, e lăsat să intre. E a- 
dus în faţa sfatului de curteni: 

„Am venit şi eu Să-i ajut prințului nostru mult iubit. 
Nu cer nimic în schimb şi sunt gata să-mi jertfesc viaţa”, 
a spus soldatul. 


Altă dată, un om de rând ar fi fost gonit din apropie- 
rea stăpânitorului, dar pentrucă nimeni nu mai avea nici 
o nădejde, a fost lăsat şi tânărul soldat să-și arate iscu- 
sința. 

Vine noaptea. Se apropie ceasurile 12. lar adorm toți 
cei ce-l păzesc pe prinţul bolnav. Cu groază, tânărul soldat 
vede cum îl părăsesc şi pe el puterile. Atunci, fără să stea 
mult pe gânduri, ia pumnalul pe care îl purta la el şi şi-le 
împlântă în genunchi. Sângele ţâşneşte şi durerea rănii îl 
ține treaz. Nu face nici o mişcare. Stă cu pumnalul îm- 
plântat în genunchi şi aşteaptă. 

Noaptea afară e liniştită şi dulce. Cântecele păsărilor 
ajung până aici. Nu așteaptă mult, căci, în liniște, paşi ca- 
tifelaţi se aud apropiindu-se de uşă. Uşa se deschise şi în 
pragul ei apare minunata principesă O Toyo, favorita 
prințului. Se uită în jur, ca să se convingă dacă toată lu- 
mea dogrme, apoi — cu paşi de pisică — se apropie de pa- 
tul prinţului. E gata să-i descopere inima, pe unde mota- 
nul vampir preschimbat în prinţesa O Toyo (căci aţi ghicit 
că el este) îi sugea în fiecare noapte viața prinţului. 

Dar dintr'un salt, tânărul soldat care nu dormea, a 
fost în picioare. Văzându-se descoperit, motanul vampir 
a încercat să fugă, dar tânărul soldat i-a împlântat mâna 
în păr şi, dintr'o lovitură, i-a retezat capul. 

Când colo, ce a văzut ? In locul principesei, pe care se 
aştepta s'o vadă întinsă pe covor, stătea, cu capul tăiat, un 
mare motan negru. 

Scăpaţi de vraja motanului, prinţul şi cu toată curtea 
s'au trezit şi au văzut şi ei acelaş lucru. 

De atunci prinţului Hizen Naveshima a început să-i 
meargă din zi în zi mai bine, iar soldatul care i-a scăpat 
viaţa, a fost răsplătit cu mari onoruri şi averi. 

Taina motanului însă, n'a fost deslegată niciodată. 

C D: 

TITU i | 


ie-Pic era un puişor de găină, care nu împlinise 
nici o lună de când eşise din găoace. Cu toate 
acestea, era un puişor, care nu-și găsea astâm- 
păr. 

Așa, într'o dimineaţă frumoasă de primă- 
vară, Pic-Pic abia se trezi din somn şi îşi zise: „Mam 
plictisit, stând mereu aci, în curte. Mai bine merg să călă- 
toresc prin lumea largă şi să văd cum este această lume”. 

Plecă deci pe furiș de lângă mamă-sa, eşi din curte şi 
o porni drept înainte. Aproape de eleşteu întâlni pe prie- 
tenul său Mac-Mac, un bobocel de rață. 

„Bună dimineaţa, Pic-Pic, îi zise Mac-Mac. Incotro ai 
pornit-o?” 

Pic-Pic îi răspunse: „M'am plictisit, stând mereu în 
aceiaşi curte. Merg să vadă lumea largă. 

— Şi mie îmi place să văd cum este făcută lumea, îi 
zise Mac-Mac. ' 

— „Dacă-i aşa, vino cu mine”, îi zise Pic-Pic. 

Porniră împreună — Pic-Pic mergând înainte. La lăp- 
tărie, întâlniră pe pisoiul Miţu Miţişor. „Bună dimineața, 
le zise Mițu Miţişor. Incotro ați pornit-o? 

— Ne-am plictisit să stăm mereu în acelaş loc, îi răs- 
punse Pic-Pic. Mergem să vedem lumea largă. 

— Lumea largă trebue să fie ceva foarte frumos de 
văzut, zise Miţu Miţişor. 

— Dacă vrei să o vezi şi tu, vino cu noi”, 
Pic-Pic: 
Aşa se făcură acum trei, iar Pic-Pic mergea în frunte. 
Când trecură pe la curtea în care locuia cățelul Bob, a- 


as 


îi răspunse 


cesta le sări înainte. 
„Bună dimineaţa, le zise Bob. Incotro aţi pornit-o? 


— Ne-am plictisit stând mereu în acelaş lac, îi răs- 


punse Pic-Pic, şi mergem să vedem lumea largă, fiindcă 
trebue să fie foarte frumoasă de văzut. 

— Şi eu doresc să văd lumea largă, zise Bob. 

— Dacă doreşti să o vezi, vino cu noi”, îi zise Pic-Pic. 

Bob merse cu dânşii. Aşa se făcură patru tovarăşi de 
drum, iar Pic-Pic mergea înaintea tutulor. 

Ceva mai încolo de staulul vacilor, întâlniră pe vițelul 
Mugeţel. 

„Muu-muu! le zise Mugeţel. încotro ați pornit-o aşa de 
vreme ? 


ta g 


wy 


“7 


E 
4 


J 


N 


/ 
Xj 
mi 


— Ne-am plictisit, stând mereu în acelaş loc, îi răs- 
punse; Pic-Pic, şi mergem să vedem lumea largă. lumea 
cea frumoasă şi minunată. 

Muu-muu! trebue să fie în adevăr frumoasă şi mi- 
nunată. 

— Dacă vrei să o vezi şi tu, n'ai decât să vii cu noi”. 

Şi aşa, vițelul Mugeţel porni cu ceilalți. Prin urmare. 
acum se făcuseră cinci, iar Pic-Pic mergea înaintea tu- 
tulor. 

Merseră ei cât merseră, adică, nu merseră chiar aşa 
departe. Străbătură doar o livede şi ajunseră la o răspân- 
tie, de unde se făceau două drumuri: unul la dreapta şi 
unul la stânga. Aci se opriră, fiindcă nu ştiau pe care 
drum să apuce: pe cel din dreapta sau pe cel din stânga. 

Cum am spus, în fruntea tutulor era Pic-Pic, după el 
venea bobocul de rață Mac-Mac, apoi pisoiul Miţu Miţişor, 
după el, cățelul Bob, iar la coadă. viţelul Mugeţel. 

Au stat cu toţii locului, așteptând să treacă pe acolo 
cineva, care să le arate drumul ce ducea în lumea largă. 
Tocmai atunci auziră mai multe voci, strigând puternic: 

„Muu-muu ! unde este copilul meu, unde este Muge- 
țelul meu ? striga din staul mama vaca. 

— Ham! Ham! unde este drăguțul meu Bob? strigă în 
curte mama lui Bob. 

— Coac! Coac! unde este iubitul meu bobocel Mac- 
Mac? strigă lângă eleşteu mama lui Mac-Mac. 

— Clu! Clu! unde este frumosul meu puişor?” striga 
în curte mama lui Pic-Pic, 

Aşa, toate mamele îşi chemau pe copiii, care fugiseră 
dela. ele. 


de 
drum. Trebue să fie ora, când ne luăm gustarea de dimi- 
peată”. Zicând acestea, Pic-Pic făcu calea întoarsă şi alergă 
atât cât îl țineau picioruşele, drept la mamă-sa în curtea 


„Staţi să ascultăm! zise Pic-Pic prietenilor săi 


de unde fugise. 
„Trebue să fie ora, când ne luăm gustarea de dimi- 
ncață”, ziseră și ceilalți şi se întgarseră cu toţii, alergând 
fiecare cât mai iute drept la locuinţa sa. 
Va să zică, o livede mică a fost toată lumea largă, lu- 
mea mare, frumoasă şi minunată, pe care au văzut-o Pic- 


Pic și prietenii lui. i 
MARIA SOREL : 
13 4 


PE + 


Mikisor la 


Dragă Moș Nae, 


După cum cred că ai aflat mai dinainte, mi-a trecut o- 
dată prin minte să mă fac vânător. Un vis groaznic însă 
m'a lecuit de această dorinţă. 

De aceia, mă hotărâsem să mă las de asemenea năzdră- 
vănii, să nu mai caut să mă dau pe ghiață ca să-mi frâng 
gâtul sau să mă înec, nici să mai fac sport ca să mânăne 
bătaie, ci ca un băiat cuminte să mă duc mai departe spre 
Polul Nord, aşa cum hotărisem plecând de acasă. 

Nu știam unde sunt, și cam încotro s'o iau spre a ajunge 
la Pol. Mam rătăcit cu totul în marea câmpie de zăpadă. 
M'am gândit atunci să merg în voia întâmplării, încotro 
mă vor duce ochii şi picioarele. Am pornit înaintea mea 
mergând fără să ştiu unde. Vedeam numai că pe măsură 
ce înaintam, parcă totul se schimba în jurul meu. Sim- 
(iam, că zăpada se împutinează din ce în ce. Nu mai 
ştiam dacă mă apropiu sau mă depărtez de Polul Nord. 

Cum eram aşa în nedumerire, zării deodată de departe 
aşa ca niște oameni ce se mișcau. Mă îndrept spre ei și du- 
pă o bună bucată de drum îi ajung. 

Inchipuie-ţi, dragă Moş Nae, că erau niște oameni albi, 
aşa cum suntem noi. Am fost foarte mirat, întâlnindu-i pe 
aceste meleaguri. 

Erau vre-o şase la număr, înconjurați de câţiva reni 
(niște animale care seamănă cu cerbii dela noi) şi de niş- 
te câini, care hămăiau încet la mine. Când m'am apropiat 
de dânşii, am văzut că şi ei erau la fel de miraţi, întâlnin- 
du-mă aici. M'au întrebat cine sunt, de unde viu şi ce. caut 
prin aceste țări. Le-am răspuns că am pornit dintr'o ţară 
frumoasă şi îndepărtată ce se chiamă România şi vreau 
să cunosc Polul Nord, pentrucă am auzit povestindu-se lu- 
cruri minunate despre el. Ştiu că este un ţinut, cum nu e 
altul pe pământ şi am vrut să-l văd şi eu. „Ah! da! Polul 
Nord — răspunse unul dintre ei. Polul Nord este un ţinut 
vrăjit, care atrage mulţi oameni”. 

Ochii îi se umplură de lacrimi și cu vocea înceată de 
durere continuă să vorbească: „Dacă aş putea, aş blestema 
acest Pol Nord să piară undeva în mare, în ocean, să nu 
mai existe pe faţa pământului”. 

In culmea mirării şi ne mai putându-mă stăpâni, îl în- 
trebai: 

„Dar ce ai cu Polul Nord? ce ţi-a făcut, ca să-l urăști 
așa de tare? 


oo a => 
> 
o yġġġ ġġ Ü D 


Polul Nord 


de Zinca Milcovici 


„Ce mi-a făcut? răspunse el. Mi-a făcut că mi-am pără- 


sit țara, nu numai eu, dar şi fratele meu. El a plecat 
înaintea mea, părăsind casa părintească, lăsând-o pe ma- 
ma şi pe noi toți îndureraţi şi...” 

Nu mai putu să urmeze povestirea. Lacrimile îl podidi- 
ră şi începu să plângă cu hohote. 

Tovarăşii săi căutară să-l mângâie, dar nu fu chip. A- 
tunci îl siliră să meargă spre locul unde se adăposteau și 
îmi făcură semn să merg cu ei. 

l-ăm urmat în tăcere, mișcat de cele întâmplate. Mă în- 
trebam încotro mergem, când zării în depărtare un vapor. 
Nu puteam înţelege ce caută vaporul în zăpadă, de oare- 
ce el ar fi trebuit să se afle undeva în largul mării sau al 
oceanului. 

Totuşi era un vapor adevărat. Ne-am urcat noi cu toții 
şi intrând în cabina căpitanului, cel care plângea, se mai 
potoli puţin și uitându-se ţintă în ochii mei îmi zise: 

„Ai dreptate să vrei să cunoşti Polul Nord şi să te asiguri 
că toate ce sau spus despre aceste locuri minunate sunt 
adevărate. Apoi cine ştie! Poate tu vei avea mai mult no- 
roc decât mine sau decât sărmanul meu frate”. 

Când l-am auzit vorbind iar de fratele lui, nu m'am mai 
putut opri de a-l întreba: 

„Dacă vrei şi nu te superi, spune-mi şi mie, te rog, ce 
s'a întâmplat cu fratele dumitale, de ai vorbit iarăși de 
el?” 

Atunci cu un oftat trist de tot îmi răspunse: 

„Dacă ţii neapărat să cunoşti dureroasa poveste a fra- 
telui meu și, din cauza lui, a întregii noastre familii, a- 
tunci ţi-o voi povesti”. 

Şi astfel, dragă Moş Nae, aflai o întâmplare despre care 
n’aş fi crezut nici-odată că poate fi adevărată. 

Dar pentrucă am auzit-o cu urechile mele, nu mă mai 
pot îndoi de adevăr. Incepând cu număruł viitor al re- 
vistei, sau mai curând în scrisoarea ce ţi-o voi trimite-o 
data viitoare, îți voi istorisi toată întâmplarea — un ade- 
vărat roman — nespus de mişcător. Deocamdată, mă o- 
presc aici, dragă Moş Nae, căci vreau să mă reculeg şi eu 
să-ți pot aşterne frumos pe hârtie cele ce am auzit. 


A] dumitale credincios 
MIKIŞOR 


, 


Concursul de jocuri pe lù 


gi ERDWAND |” IAŞI 

| Intrati ia Bibliotecă 

Zing% Luta Ju.. 
n 


SERIA | 


Triplu pătrat 


1) Casă boerească. 2) Ucidea. 3) Funcţionar la primărie. 4) 
Indică. 5)Scriitor român. 6) Dormitor (Mold.). 7) A începe lupta. 
8) La uşă. 9) Nume de fată. 10) Popor. 11) A face ceva ca un al- 
tul. 12) Privitor la locul naşterii. 10) Reviste anuale. 

Vertical la fel. 

losef Steinberg 


Romb silabic 


1) Conjuncţie. 2) Ne vine dela soare. 3) Ghicitoare. 4) Fire, 
ist ce a creat Dumnezeu. 5) Zeul soarelui. 
Vertical la fel. 
George Vasilievici 


Saradă 


Şarada, acum propusă, 
Din trei părți e compusă 
Prima parte de gândiţi 
Un peşte o să găsiţi 

lar a doua de-o aflați, 
De frig mare o să dați 
Iar a treia ce-i finală 

E cămaşă naţională 
Toate de le veţi uni 
Rufărie veţi găsi. 


Beatrice Livadario 


Complectaţi careul de mai sus cu cifre, aşa fel ca să obţineţi 
pe rândurile orizontale şi verticale suma de 24 fără ca numerele să 
se repete. ` 

Miorica Goldenberg-Huși 
„Soluţiile acestei serii se primesc la sfârşitul concursului. Cola- 
borării pentru „Paşte” se primesc cu trei săptămâni înainte. 

RECTIFICARE. — Jocul iscălit sub S: Itchis, aparține cititoru- 
lui Brigher H. A.-Focșani. 


| DESLEGĂTORII DIN CAPITALĂ 


Fred Weis (1); Bărbulescu D. Mircea (10); Balaban Nicolae 
(10); Elena Doctor Chrisopol (1). 


Deslegătorii jocurilor pe luna lanuarie 
PROVINCIE 


Ă (continuare) 

Craiova: Şerban Corâciu-Sfinx şi Beşteley Mihai (11). Criuleni: 
Braun Crasnovici (11). Curtea-de-Argeș, Moga S. loana (1).Darabani 
Constantin Faur (11). Elie-Radu: Şili şi Avram Leibu (7). Fălticeni: 
Ruși Bredicevschi (11); Păpuşa Scripcariu (11); loan şi Alice Gro- 
hølschi (11); Rica Huttman (10). Focşani. Aso ‘atia Cinel: Nicolae 
S. Gheorghiu și Niculescu Ştefan (11); Puiu I.  “ănfeld (11); Con- 
stantinescu D. Petru (11); Mircea Leibovici (11); Ionescu I. Alex. 
Spiridon (11); Vasiliu Eugen (5); Sorin Şt. Balaban (11); Aurel 
D. Petrescu (11); Hornstein I. Avram (11); Suzane Georgescu-Vul- 
pe (11). Fundeni: Neluţu I. Popescu (11). Galaţi: Mondy Wasser- 
man (11) Mioara Marinaş (11); Zizica Sverdlic (1); Valentin Săpu- 
na (11); Reta şi Zizica Goldfracht (11); Daniel Griinberg. (10); 
Iancu Maneş (11); Dora Goldenberg (10); Popovici Dè Georgică 
(11); Jean şi Mitică Doliş (1); Semo Kanner (1); Marcela şi Virgi- 
nia Ionescu (11). Giurgiu: Lucia Sclagianu (11). Gherla: Ungur 
Amil (11). Ghimbau: Tibi Coman (6); loan Suraru (10). Giur- 
giu: Nicolau A. Corneliu (11). Hlipiceni: Mondi Dobian (11). 

Restul deslegătorilor în numărul viitor. 


Premii acordate cititorilor noştri cu prilejul 
concursului pe luna Aprilie 


1. Un acordeon dela marele magazin de articole mu- 
zicale „N. Mischonznieky” str. Colţei No. 12. 
2. Un serviciu de pingpong. 
3. O minge de foot-baal. 
4. Două aparate de radio cu galenă. 
5. Un aparat de radio cu lămpi. 
6: Două premii a câte 500 lei în cărți, 
„Adeverul”. 
7. Două trotinete. 
8. Un costumaș tricotat „Monica” 
9. O vioară pentru copii. 
10. O bicicletă. 
11. Un pupitru elegant. 
12. Două costume pentru copii. 
13. O minge de plajă. 
14. Două jocuri distractive, 
15. Două ceasornice de mână „Lelus”. 


CUPON DE JOCURI SERIA | 


PE LUNA APRILIE 


Numele și pronumele 


din editura 


Adresa: 


(O PImNTATA 


Heliogravură „„Adeverul" S. A. 


NEATA 
ez 


isi! 
OPII 


4 NS 


In diirit a venit ETIEN Pretul. STA 
; Eao iaa n 


De-ale Incepătorilor 


Stelele căzătoare 


A fost odată o femeie săracă. 

Ea avea o fată foarte frumoasă pe care o chema Aura. 
Dela un timp femeia se îmbolnăvise. 

Când era pe patul de moarte, chemă pe unica sa fiică 
şi-i dete sfaturi. După aceea, închise ochii pe vecie. 

Aura, după ce plânse după mama sa, își strânse lu- 
cruşoarele și porni spre alt sat. 

Pe drum o întâlni un moşneag care-i zise: „Tare îmi 
este foame, fiica mea”. Atunci ea îi dete codrul de pâine 
pe care-l avea. In sat o întâlni o fetiţă care-i zise: „Imi este 
frig, sora mea”. Ea îi dete pieptărașşul ei. Au văzut stelele 
din cer pe Aura cea bună, şi şi-au zis una alteia: „Trebue 
s'o răsplătim pe fetiţa cea bună”. 


Stelele au căzut la picioarele fetiţei și fiecare stea ce" 


a căzut, s'a prefăcut în aur şi argint. 


G. MARCOVICI cl. l-a S. C. 
Brăila 


Tigrul me 


Tigrul meu e un motan 
Mare cât un şobolan 
Şi-i născut numai d'un an. 


El e cenușiu vărgat, 
Cu cap mare, păr bogat, 
Mustăcios ca un magnat. 


Somnoros ca un cotoi, 
Leneş ca un vistavoi, 
Doarme ’°n puf şi perini moi 


Omenos ca un netot 
Taren unghii şi în bot 
Din dulap ciupeşte tot, 


După fiece dejun 
Zilnic ca şi în ajun 
Doarme ca un Moş Crăciun. 


Seara după ce-a mâncat, 
La fereastră cocoţat 
Cere să se ducă în sat. 


Dimineaţa până'n zori 
Miaună d'atâtea ori 

Până'l iau de subţiori 

Și îl duc la locul său, — 
Ascultând iar de Morfeu 
Din nou doarme tigrul meu. 


TASO SIMIONIDES-Galaţi 


DIMINEAȚA 


C OP 14: LL O:R 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI Soo GEI 
a 


(PIATA 


O durere neașteptată 


ICA, pisica noastră cea bătrână, a născut anul 
trecut trei pisoi, dintre care am oprit numai u- 
nul singur, o pisicuţă albă cu pete negre. l-am 
pus numele de Micichi. 

Era deşteaptă şi mă însoțea în tot locul. Când 
veneam dela şcoală, îmi ieșea înainte. Eu mă aşezam să-mi 
scriu lecţia ca de obicei. Ea venea cu sfială şi se culca lân- 
vă mine; iar dacă eu îi ziceam, prefăcându-mă că o cert: 
„„Micichi, lasă-mă în pace !” atunci se scula încet şi se da 
jos de pe scaun, așteptând par'că să fie pedepsită. Adese- 
ori când eu eram mâhnită de ceva, ea se retrăgea liniştită 
şi nu mă supăra cu nimic; iar când îmi trecea supărarea, 
venea încet şi începea să se bucure. 

Când o certam, începea să miaune; parcă îmi spunea 
s'o iert. Dacă vreodată o lăsam afară, ea se suia pe clanţa 
uşii şi începea să miaune prelung şi rugător. Eu îi dădeam 
numai decât drumul. Am îngrijit-o mult şi ea a crescut 
mare şi frumoasă. 

In ziua de 13 Februarie, m'am sculat de dimineaţă. 
Şedeam încă în pat. Deodată văd pe Micichi că vine spre 
mine. Dar nu mai venea ca în alte dăți bucuroasă ; ci a- 
cum abia se mișca. 

Şa urcat în patul meu şi sa culcat. Am strigat-o de 
câteva ori, dar ea n'a mai întors capul, ca altă dată, Am 
înţeles atunci că e bolnavă. 

M'am sculat repede. Afară era frig şi ningea într'una. 
Fulgii de zăpadă cădeau pe pământul înghețat. I-am făcut 
numai decât patul şi am culcat-o în el. 

Am îngrijit-o, dându-i lapte călduţ, dar n’a vrut să se 
atingă de el. La prânz îi era şi mai rău. Toată ziua am 
veghiat lângă ea, fără nici o nădejde. Seara îi era cum nu 
se poate mai rău. Mam culcat tot cu gândul la ca. 

Mama spunea că nare să mai trăiască mult. Gândul 
acesta mă frământa în orice clipă. Mam culcat, dar n'am 
putut dormi. Mă gândeam la scenele din viaţa acestei pisi- 
cuţe, căreia i-am împărțit întotdeauna bucuria şi durerea. 
N'a mâncat nimic toată ziua, A doua zi de dimineaţă când 
m'am sculat, primul lucru ce l-am făcut, a fost ca să întreb 
pe mămica, dacă Micichi trăeşte. Mama mi-a spus că a 
murit peste noapte. 

Atunci eu am rămas locului fără să spun o vorbă. O- 
chii îmi erau plini de lacrimi. Imi închipuiam ce greu o 
să-mi fie fără Micichi. Ştiu că nici un pisoi nu va fi ca ea. 
Câte amintiri nu-mi aducea această piscuţă! 

Imi părea atât de rău, încât zile întregi am fost tristă. 
Din ce cauză a murit, nu ştiu. Dimineaţa, când m'am scu- 
lat, am văzut-o pentru cea din urmă oară. Mi-era milă şi 
mă gândeam cu durere cum alți oameni omoară aceste a- 
nimale atât de nevinovate. Sărmană Micichi, îţi voi păstra 
o amintire neştearsă. FLORICA MAR. CANTORICHI 


„UNCHIUL MEU ADAM” de Moş Nae (N. Ba- 
tzaria) este cel mai frumos roman de aventuri 
ce a fost scris pentru copii şi tineret. De vân- 
zare la librării. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an - Lei 200 


Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA | 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
Ti E FO N 3 — 84 — 30 


ANUL 12 


10 Aprilie 1935 No. 583 


REDACŢIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 


ABONAMENTE: 100 „ 


Director: N. BATZARI 


UIEUCIL 


DIMINEATA 
COP111 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


SE PAZEȘTE DE HOȚI 


Nişte hoţi intraseră într'o noapte la o casă din apro- 
pierea locuinţei lui Vitucilă. Intraseră, fără să poată fura 
ceva, de oarece fuseseră sirhţiţi de cei din casă şi puși pe 
fugă. Ba chiar a doua zi, doi din hoţii aceştia fuseseră 
prinşi de poliţie şi duşi la închisoare, unde se găsesc şi as- 
tăzi. 

Dela întâmplarea aceasta, a trecut vreme de o lună şi 
mai bine. Toată lumea a uitat de ea, iar Uitucilă al nostru 
nostru uitase chiar în seara aceea. Insă, nu mică mi-a fost 
mirarea, când, acum trei zile, am mers să-i fac o vizită. 
Am rămas foarte mirat, văzând că Uitucilă muncește de 
zor. Muncea cu atâta râvnă, încât nici nu băgase de seamă, 

rând am intrat în cameră la el, și nici n'auzise, când i-am 
dat „bună ziua” 

L-am văzut că se căzneşte să scoală broasca cheiei 
dela ușă. Pe o măsuţă, avea tot felul de chei şi lacăte, şu- 
ruburi, ciocane, cleşte, întrun cuvânt, un întreg atelier. 

„Ce te-ai apucat să faci pe meşterul lăcâtuş? l-am în- 
trebat eu. 

— A, tu eşti, Vintilă, binevoi el să-mi răspundă şi să 
bage de seamă că mă găseam în fața lui. Uite ce este, mă 
lămuri mai departe Uitucilă. Ai aflat, poate, că au intrat 
hoţii într'o casă din vecini. 

— Dar de când au intrat hoţii în casa din vecini, a 
trecut mai bine de o lună, i-am întors eu vorba. Ce, abia 
acum ai prins tu de veste? 

Aflasem eu încă de atunci, îmi răspunse Uitucilă, 
însă nu știu cum se face că am uitat — ceeace nu mi se 
întâmplă mai nici odată. 

— Da, i-am zis eu râzând, ţie nu ţi se întâmplă nici 
odată să uiţi ceva, De-aia ţi-ai uitat şi numele tău adevărat 
şi nu-ţi spune altfel decât Uitucilă. 

Lasă astea, făcu el, ascultă-mă să-ţi spun ce fac 
eu în momentul de faţă”. Şi Uitucilă îmi povesti, pre- 
cum urmează: 

„Dacă au intrat hoţii la vecini, asta înseamnă că în- 
tro noapte pot să mă calce şi pe mine. Eu însă am som- 
nul cam greu, aşa că se poate întâmpla să nu-i aud şi să 
nu-i simt. De aceea, lucrul mai cuminte este să iau mă- 
suri de pază. Ce măsuri? Schimb toate cheile şi toată lacă- 
tele dela uși şi dela dulapuri. Cheile și lacătele ce am a- 
cum sunt vechi, şi aşa că hoţii ar găsi mijlocul să le des- 
chidă mai lesne. Eu însă le schimb pe toate şi în locul lor 
pun latele despre care încă n'au aflat cum se umblă la ele. 

„Acum, să zicem că la noapte vin hoţii să ne calce. Vor 
să deschidă uşa, dar nu pot. Vor să o descuie, dar cheile 
lor nu se potrivesc. 

„Hai să zicem că au spart ușa sau că au putut să o 
deschidă într'un fel. Au intrat în cameră, dar văd că toate 
lucrurile bune de furat sunt încuiate în dulapuri.. Vor să 


descuie dulapurile, dar cheile lor nu se potrivesc. Vor să 
spargă dulapurile, dar atunci trebue să facă atâta sgomot, 
că mă trezesc şi eu, sar la dânșii... 

— Şi îi legi. pe toţi cobză, i-am întregit eu vorba rå- 
zând, 

— Da, îi leg pe toţi cobză şi îi duc la poliţie”, zise el 
mulțumit. 

Am plecat dela Uitucilă, lăsându-l să-şi vadă înainte 
de treaba de care se apucase. Ba la despărţire i-am zis în 
glumă: „Se poate ca într'una din zilele acestea să te rog 
să-mi schimbi şi mie broaștele şi lacătele dela uși şi dela 
dulapuri. 

— Cu toată plăcerea!” imi răspunse Uitucilă. 

In seara aceleiași zile, mam culcat cam târziu, 
având “ceva de citit şi de scris. Cred că trecuse de miezul 
nopții, când aud bătăi puternice în poartă. Cam speriat, 
m'am dus să văd cine bate la o oră așa de înaintată. 

Ştiţi cine era? Uitucilă cu -nevastă-sa și cu servitoa- 
rea lor. 

„Ce-i cu voi, de veniţi pe vremea aceasta? i-am între- 
bat eu. 

— Să-ţi spună el”, mi-a răspuns soția lui Uitucilă. 

Uitucilă îmi spuse foarte încurcat că nu mai poate să 
deschidă nici poarta, nici ușa dela locuința sa, pentrucă 
nouile chei nu se potriveau în broaștele ce pusese el în 
timpul zilei. M'au rugat, așa dar, să-i găzduesc pentru 
noaptea accea la mine. A doua zi, au adus un meșter lă- 
cătuș, care le-a descuit poartă și uși și a dres tot ce stri- 
case Uitucilă. 


VINTILĂ BRATU 


Un cititor și un viitor citilor ma 


A 


in căutarea norocului 


Roman de mari aventuri şi suferințe 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


13) Inapoiera lui Moş Barbu şi a lui Vlad 


Moş Barbu şi Vlad făceau drumul înapoi cu o sigu- 
ranță mare şi mai mulţumiţi. Când plecaseră de acasă, 
mergeau oarecum la întâmplare. Moș Barbu își amintea 
doar de satul Tejuco, prin care trecuse în ziua când pen- 
tru întâia oară mergea cu ai săi, ca să ia în stăpânire pă- 
mântul ce le dăduse guvernul brazilian. De aceea, dru- 
mul lor dela „Casa cu tei” până la Tejuco fusese mai de 
grabă o călătorie de descoperire. Descopereau un drum, pe 
care măcar odată pe an nu trecea vreun călător, un drum 
în jurul căruia nu se putea zări nici o urmă de locuinţă o- 
menească. 

Acum însă mergeau pe un drum cunoscut pentru dân- 
şii şi mergeau întorcându-se acasă, unde erau așteptați de 
Marioara şi de Anișoara, pe care le lăsaseră singure. Gră- 
beau amândoi pasul, vroind să ajungă mai repede. | 

Insă, nu trebue să uităm că se găseau într'o ţară cu 


clima caldă, Peste zi căldura era nesuferită, ceeace nu în-, 


seamnă că îndată ce începea să se însereze, se lăsa o ră- 
coare plăcută. Deseori, erau și nopți foarte calde. De a- 
ceea, mai mult moleșşiţi de căldură, decât obosiţi de drum, 
Moș Barbu şi Vlad se abătură puţin din drum şi merseră să 
se mai odihnească la umbra unor arbori numiţi tamarinzi, 
arbori care crese în țările calde. 

Ștergându-și năduşala care le curgea în şiroaie pe o- 
braji, şezură jos la umbra tamarinzilor. La câţiva paşi de 
dânșii, se lungi câinele lor Ursei, care ţinea limba scoasă 
afară şi răsufla din greu. Vlad îl chemă lângă el. Ursei își 
puse capul pe genunchii lui Vlad, iar acesta îl mângâie 
prietenește, zicându-i: „Ți-e cald, prietene! Aici nu e cum 
a fost în Ardealul nostru. Aici soarele își descarcă toată 
puterea şi te coace bine până în măduva oaselor. Dar lasă 
că ne învăţăm noi şi cu căldura aceasta. Numai să ne 
meargă bine. 

— Cu ajutorul lui Dumnezeu, o să ne meargă destul 

de bine îi răspunse Moş Barbu. Drumul ce am făcut acum 
pentru întâia oară până la Tejuco a fost pentru noi un 
drum norocos, mai ales că Dumnezeu ne-a scos înainte pe 
soldatul român Traian Nicoară, fără ajutorul căruia nu 
ne-am fi descurcat așa de lesne. Şi mi sa părut a fi un 
băiat foarte cum se cade şi om în care se poate pune nă- 
dej de și încredere. 
Și mie așa mi sa părut, îi întări vorba Vlad, adău- 
gând: A spus că după ce isprăveşte cu serviciul militar, va 
cere să i se dea pământ în vecinătatea pământului nos- 
tru. Atunci ne vom vedea mai des şi ne vom înprieteni 
mai bine. 

— Da, zise și Moş Barbu, ne vom împrieteni mai bine 
şi ne vom ajuta unii pe alţii. Mai ales, el ne poate fi de 
mare folos, de oarete cunoaşte limba care se vorbeşte în 
țara aceasta, Şi cine ştie, poate că...” dar Moş Barbu se 
opri din vorbă, nevroind să-şi spună un gând, care ince- 
puse să-l frământe. 

După ce se odihniră bine, tatăl şi fiul porniră din nou 
la drum, fiecare dintr'inșii trăgând căruciorul cu rândul. 

Pe când ei mergeau înainte pe drumul făcut de Dum- 
nezeu, pentrucă nu era nici o urmă de şosea, Marioara și 
Anişoara nu mai puteau de nerăbdare, așteptând înapoie- 
rea lor. Erau ele destul de curagioase şi ştiau că în singu- 
rătatea aceea nu le ameninţă vreo primejdie din partea 
a ceva oameni răufăcători. E adevărat. că nu se găsea pe 
acolo niciun alt om cinstit, dar nici hoţi nu se găseau. A- 
ceasta pentru motivyl că nu se găseau de loc oameni. De 
jur împrejud casei cu tei puteai merge și o zi întreagă, 
fără să dai de o singură ființă omenească. 

In ceeace privește fiarele sălbatice, până atunci nu se 
ivise vreo fiară periculoasă, E drept că prin apropiere, 
păşteau în livezile fără sfârşit cirezi de vaci şi de tauri 
sălbatici. Taurii aceștia erau primejdioşi, însă numai când 
îi supărai. 


Aşa fiind, cele două surori n'aveau de ce se teme, pen- 
trucă tatăl şi fratele lor le lăsaseră singure pentru o zi, 
două. Totuși, chiar singurătatea le apăsa, le făcea să simtă 
un fel de frică — frica de necunoscut, frica de a se ști 
singure pe o întindere așa de mare de pământ. Tăcerea 
ce le copleşea nu era întreruptă decât de murmurul de zi 
şi de noapte al fluviului Gigitonhonha și de ţipetele as- 
otite ale păsărilor, care îşi aveau cuiburile în pădurea 

tei. > 

De aceea, Marioara şi Anişoara așteptau cu nerăbdare 
înapoierea lui Moş Barbu și a lui Vlad. Câtă era ziua de 
mare, privirile lor nu erau îndreptate decât în spre partea 
pe unde trebuiau să vină cei doi drumeţi. Ei însă întârziau 
să se întoarcă sau, cel puţin, așa li se părea celor două su- 
rori. - 

Amândouă începuseră să intre la griji, să nu-și mai 
găsească liniște şi astâmpăr. „Oare, nu li so fi întâmplat 
ceva pe drum? Oare, nu s'or fi rătăcit?” Aşa se întrebau 
între ele. Şi întrun gând, plecară de acasă, mergând pe 
drumul pe care porniseră Moş Barbu şi Vlad. 

Incepeau să se lase umbrele serii, când ele auziră în 
depărtare un lătrat de câine. „Ursei!” strigară amândouă 
întrun glas. In mai puţin de două minute, văzură pe Ur- 
sei venind într'o fugă nebună şi lătrând și mai tare. Lătra 
de bucurie că le întâlnește. Lătra și sărea când la una, 
când la cealaltă. 

„Semn bun, zise Marioara şi Anişoara, prinzând cu- 
raj şi înseninându-se la faţă. Dacă a venit Ursei, înseamnă 


O cititoare a „Dimineţii Copiilor 


(Ioa 


că nici tata și Vlad nu trebue să fie departe.” Şi merseră 
înainte întru întâmpinarea lor, însoțite de Ursei, care, când 
mergea pe drum. când o lua razna de o parte şi de alta 
a drumului, făcând să răsune văzduhul cu lătratul său. 

Nu trecu mult și iată că sc iviră şi Moş Barbu cu Vlad. 
Se îmbrăţişară cu Marioara şi cu Anişoara, ca şi cum nu 
sar fi văzut de ani de zile. Tuspatru se simțeau nespus de 
mulţumiţi şi veseli, iar bunul și credinciosul Ursei sărea 
mereu în jurul lor. 

Și au început să se întrebe unii pe alţii, întrebările 
lor încrucişându-se: „Cum va mers cât am lipsit noi de 
acasă? V'a fost frică? Aţi întâlnit ceva fiare sălbatice? Aţi 
vândut bine pepenii şi legumele? Aţi adus sare? Ce aţi mai 
cumpărat? Cum v'aţi putut înţelege cu oamenii din satul 
acela ?” 

Aşa curgeau întrebările, fără să lase timp celor între- 
baţi să poată răspunde. : 

Insă Anișoara, care se apucă să tragă ca căruciorul, 
văzu că în cărucior este ceva, care o făcu foarte curioasă. 
Văzu anume că În cărucior era un coșuleţ, învelit cu toată 
grija cu un strat des de frunze. 

„Oare, ce o fi în coţuleţul acesta?” îşi zise ea şi căută 
să dea la o parte frunzele. Dar Vlad o opri şi-i zise zâm- 
bind: 
„Surioară, în coșuleţ este o surpriză ce am vrut să-ţi 
fac. Insă nu-ţi spun, ci te las pe tine să ghiceşti. Dacă nu 
ghiceşti, n'ai voe să dai la o parte frunzele.” 

Anişoara se gândi puţin, apoi răspunse zicând: „Ei, 
şi tu, cum vrei să ghicesc? De unde să ştiu eu ce ai pus 
în coşuleţ. Te pomeneşti că ai găsit pe drum vreun cuib 
de şoareci de câmp şi l-ai luat să mi-l aduci mie, ca să mă 
sperii, fiindcă tu ştii că mi-e frică de şoareci. Haide, Vlad, 
spune mai repede şi mai ales nu-ţi bate joc de mine. 

— Drăguţă surioară, îi întoarse vorba Vlad, nici prin 
gând nu mi-a trecut să-mi bat joc de tine, tot aşa-cum nu 
m'am gândit de loc să-ți aduc șoareci ori altceva, care să 
te sperie şi să te supere. Din potrivă, cu totul din potrivă. 
Ceeace ţi-am adus, e ceva frumos, ceva foarte gingaș şi 
plăcut. Insă, nu spun şi nu descopăr coșoleţul, fiindcă 
vreau să-ţi baţi puţinel capul şi să ghiceşti.” 

Anişoara stătu din nou să se gândească, apoi răspun- 
se: „De un lucru sunt sigură că am ghicit drept: în coşuleţ 


este un cuib, pentrucă aud că se mişcă şi sgârie ceva în 


fund. Nu cumva mi-ai adus un cuib de vrăbii? 

— Nici nu m'am gândit la așa ceva, îi zise Vlad. Apoi, 
de unde aş fi putut găsi vrăbii? Până astăzi, n'am zărit nici 
o vrabie. Nam văzut sburând nici una din aceste hoaţe, 
care ne ciuguleau și ne mâncau cireșile din cireşii noştri 
din Ardeal. Așa dar, tot wai ghicit. Dă-i înainte, gândeş- 
te-te bine şi nu te grăbi să răspunzi. 

— Dacă nu sunt vrăbii, zise Anişoara după puţină gân- 
dire, trebue să fie un cuib de porumbei. Ori, poate, un cuib 
de privighetori. lar dacă nu sunt nici porumbei, nici pri- 
vighetori, atunci cred că mi-ai adus un cuib de turturele, 
fiindcă îmi place foarte mult să am câteva turturele. 

— Ți-or fi plăcând, îi întoarse vorba Vlad, dar vezi 
că n'am văzut nici o turturică, tot aşa cum n'am văzut nici 
o vrabie. Iți mai spun că în coșuleț nu sunt nici porumbei, 
nici privighetori. Dar văd, dragă surioară, că nu ești tare 
la ghicit. De aceea, nu vreau să te mai chinueşti de po- 
mană şi am să-ţi arăt care este surpriza mea”. 

Zicând acestea, Vlad dete la o parte frunzele, care aco- 
pereau coşuleţul. In fund, se mişcau patru -păsărele fru- 
moase, dar de un neam din care Anişoara nu văzuse până 
atunci. Intrebă, aşa dar, pe fratele său Vlad: „Ce păsări 
sunt acestea? 

— Sunt papagali. sunt cei mai frumoși puişori de pa- 
pagali ce am văzut. Şi vezi că nu sunt chiar așa de mici, 
ca să nu poată trăi, fără să fie îngrijiţi şi hrăniţi de pă- 
rinţii lor. Uite, au început sq le crească penele, iar pe drum 
le-am dat de mâncare și am văzut că știu să mănânce 
singuri. 

„Puişorii aceştia de papagali, zise mai departe Vlad, 
i-am adus pentru tine, scumpa mea surioară. Știam că o 
să-ţi facă plăcere. Dar acum să te învăţ cum să îngrijești 
de dânşii. Câteva zile la rând, nu trebue să le dai altceva 
ca mâncare decât orez fiert în apă. P'urmă, după ce se o- 
bişnuesc cu noi şi la casa noastră, le poţi da drumul, lă- 


sându-i liberi. Să ştii că nu fug. mai ales că nici nu e cine 
să-i ademenească şi să-i prindă. Cred că, dacă le duci de 
grije, vom izbuti să-i creștem lesne”. 

Anişoara era încântată de surpriza plăcută a lui Vlad. 

„Iubitul meu frăţior, zise ea, nu-ți poţi închipui ce bu- 
curie mi-ai făcut şi nu știu cum să-ți: mulțumesc! Eşti cel 
mai drăguţ dintre frăţiori, fiindcă te-ai gândit la mine şi 
mi-ai făcut un cadou aşa de frumos. Și văd după culorile 
penelor, care unele sunt verzi, iar altele sunt roșii. că pa- 
pagalii aceştia trebue să fie în adevăr din neamul cel mai 
bun. Dacă am fi fost în Europa, i-am fi putut vinde destul 
de scump. Insă aici îi vom păstra pentru noi şi pentru plă- 
cerea noastră. Iți promit că îi voi îngriji, aşa cum nimeni 
nu-i poate îngriji mai bine şi că, încet, încet, îmi voi da 
silinţele să-i îmblânzesc. Ii voi învăţa să se obișnuiască cu 
noi, așa ca să nu avem nevoe să-i ținem în colivie. Și am 
să-i itibesc — am să-i iubesc foarte mult.” 

In bucuria de care fusese cuprinsă, Anișoara îi dedea 
înainte cu vorba, zicând: „Ai să vezi ce mamă bună și ce 
profesoară bună am să fiu pentru dânşii! Am să-i învăţ să 
vorbească şi în fiecare dimineață să ne salute şi să zică: 
„Bună dimineața,  Anișoara! Bună dimineaţa, tăticule! 
Bună dimineaţa, Vlăduţule! Bună dimineaţa, Marioară!” 

După ce sau întors cu toţii acasă, Moş Barbu a scos 
din căruciăr tot ce cumpăraseră din satul Tejuco şi a po- 
vestit cu deamănuntul Marioarei şi Anişoarei tot ce făcuse 
Bine înţeles, n'a uitat pe soldatul român Traian Nicoară, 
vorbind despre el cu cuvinte de laudă şi mulţumire şi dân- 
du-le vestea că Românașul acestu va veni după câteva luni 
să ia pământ şi să se așeze aproape de dânșii. 

„O să avem, zise Moş Barbu, un vecin bun şi harnic... 
şi, poate, mai mult decât un vecin”, adăugă el vorbind în- 
cet şi ca pentru sine însuși. 

Această familie de Români cinstiţi şi muncitori, ve- 
niți din îndepărtatul Ardeal, avea dece să fie mulţumită 
şi să se aştepte la zile mai bune pentru viitor. Totul ar fi 
fost bine,... dacă, dacă nu era nourul ce le întuneca bucuria 
şi le alunga mulţumirea. Totul ar fi fost chiar minunat de 
bine, dacă ar fi avut cu dânșii și pe iubitul lor Costea. 
Când se gândeau la Costea, la viaţa nenorocită pe care o 
ducea ca rob, ochii tutulor se umpleau de lacrimi. 

„Fiul meu iubit! îşi zicea în sinea sa Moş Barbu, dece 
nu ești și tu liber şi lângă noi? Dacă te-aș fi avut și pe 
tine, fericirea mea ar fi fost desăvârșită și naș mai fi 
avut nici o altă dorinţă”. 

Copiilor săi, Moş Barbu se ferea să le vorbească 
despre Costea, fiindcă nu vroia să le amărască și mai rău 
sufletele. El însă, nu lăsa să treacă o singură zi, fără să 
se gândească la Costea cu un sentiment de nemângăiată 
durere. Se ruga lui Dumnezeu în toate dimineţile și în 
toate serile, ca să se îndure şi să facă așa, încât Costea 
să-şi capete din nou libertatea și să se întoarcă în sânul 
familiei, care sar fi silit să-i plătească lui Costea pentru 
jertfa fără seamăn, înconjurându-l de toată grija şi de 
toată dragostea. 

In așteptarea acelei zile fericite, belșugul sporea la 
casa cu tei. Din ce în ce, grădina dădea rod tot mai mult. 
Gardul, care' o împrejmuia, era încărcat de buchete de 
flori plăcut mirositoare. 

Pământul din prejur îi răsplătea însutit pentru mun- 
ca depusă. Aveau totul, aveau mai mult decât le trebuia. 
Dacă l-ar_fi avut şi pe Costea, oamenii sar fi simţit pe 
deplin fericiţi. . 


(Va urma). 


In numărul viitor: „DIAMANTUL FURAT DE SCLAVUL 
NEGRU”. 


Sfătuim pe toţi câţi mau citit încă înduieşă- 
torul roman „RĂPIREA CELOR DOUA FE- 
TiŢe” de Moş Nae să se grăbească a-l cumpăra, 
căci mai târziu nu-l vor găsi, Moş Nae fiind ho- 


tărit să nu scoată altă ediţie. 


AINUN 


ul: ae A 
t . 


opilăria mi se pare foarte îndepărtată. Prima 

mea amintire începe cu ziua în care m'am gă- 

sit alături de alţi fraţi.mai mari şi mai mici 

de-ai mei într'o casă de bani a unei bănci din 
pa > Capitală. 

Inăuntru era întuneric şi trist. Auzeam cum ceilalţi se 
tânguiau că vor să iasă la lumină, să regăsească oamenii, 
să vadă lumea. 

Din când în când se deschidea ușa grea de fier şi se 
zărea o dâră de lumină pentru câteva clipe numai. Apoi 
rămâneam iar în beznă. 

Dar iată că veni şi ziua cea fericită pentru mine, 

Impreună cu alți 3000 de fraţi (căci noi suntem foarte 
numeroşi) am fost predaţi unui domn inginer, care venise 
să ridice o sumă de bani. 

Găzduiţi într'o servietă minunată de piele, am făcut o 
preumblare cu maşina până când am ajuns într'o stradă 
largă şi curată. 

Aci se afla locuinţa domnului inginer. 

Urcarăm cu ascensorul. In casă, găsirăm doi copilaşi 
bine îmbrăcaţi şi frumoși. 

Mă uitam la dânşii şi gândeam că trebue să fie foarte 
fericiţi. Dar iată la ce conversaţie am fost martoră. 

— Mă plictisesc, zise fetiţa. 

— Şi eu, răspunse băiatul. 

Să ne jucăm. Vrei? întrebă iar fetiţa cu neîncre- 
dere. 

— Cu ce? am întrebuințat azi toate jucăriile. Le cu- 
nosc, îmi par vechi... nu mă mai distrează... 

Şi copiii rămaseră “ posomoriţi în faţa atâtor 
năţii.. 

Eram uimit! 

Deodată auzii soneria. 

— A venit dela cismar, conașule, zise servitoarea. Cere 
100 lei. A reparat 2 perechi de ghete. 

Acum avui un alt stăpân. 

La început m'am întristat când am văzut încăperile 
modeste, curate ce-i drept, dar aproape sărăcăcioase. Mă 
obișnuisem în lux. 

Dar iată că şi aci găsii două fetiţe. Erau rumene și 
vioaie. 

— Viorico, zise Mărioara, vrei să ne jucăm? 

— Desigur, răspunse Viorica. Așteaptă numai niţel 
să aduc păpuşa, 

Eram foarte curioasă să-i văd jucăriile. 

Deodată, sosi cu nişte cârpe urâte pe care le transfor- 
mă repede și cu îndemânare într'o păpuşă destul de sim- 
patică. 

O îndrăgi numaidecât, o alintă şi se 
până la ora mesei. 


minu- 


jucă aproape 

Priveau aceşti copii modești cari trăiau în fantezie şi 
vedeau poate în această umilă jucărie, o păpuşe elegantă 
cu rochiţă bleu de mătase, cu păr negru și bogat, cu faţa 
zâmbitoare. Aproape că mă simțeam bine în tovărăşia lor, 
când iată că veni un domn şi strigă: „Electrica”. 

N'am înțeles ce s'a întâmplat, dar cismarul m'a dat a- 
celui domn, şi primi în schimb 3 fraţi mai mici de-ai mei 
în valoare de 30 lei. 

Acum sunt în familia unui lucrător de la uzină. 

Când am ajuns la dânsul acasă, am găsit-o pe soția sa 
cosând la mașină. Era veselă că şi-a isprăvit lucrul. 

Munca de peste zi i-a făcut să mănânce cu poftă şi 
apoi mulţumiţi că şi-au făcut datoria, sau dus la cinema- 
tograf. 

Acum am ajuns iar printre cef avuti. 

Mă gândeam cu groază la cuvântul „plictiseală”. 

Dar m'am înşelat. 


O cititoare a Dimineţii Copiilor 


La director acasă am găsit doi liceieni care învățau. 
Nici nu ştiu cum le-a trecut vremea. 

Am auzit 'cuvinte noi pentru mine ca: algebră, gra 
matică, chimie, latină... şi aşa s'a făcut seara târziu până 
s'au culcat. 

Mă gândeam... de ce nu se joacă aceşti copii? 

Poate când voi avea experienţă voi înţelege. 

După câteva zile, îi văzui veseli şi fericiţi. 

Fluturau un carnet de note şi strigau ca scoşi din 
minţi: 9 la chimie, 8 la franceză, 10 la gramatică... şi aşa 
mai departe. 

Cu toate că n'am priceput nimic, totuşi m'am bucurat 
cu dânșii, căci am auzit vorbele mamei lor: 

— Foarte frumos, copii. Sunt mulţumită. Aţi fost re- 
compensaţi. Am speranţă în voi. 

li sărută şi văzui în ochii ei, două lacrimi ce se luptau 
să nu cadă pe obraji. 

Apoi, reluându-şi ocupațiile de gospodină, se duse în 
bucătărie şi găsind lăptăreasa, mă dărui ei spunând: 

— Acum am terminat cu contul vechiu. 

Eram foarte tristă ştiind că voi trăi de-acum întrun 
decor simplu, urît poate... 

Acasă la lăptăreasă găsii o atmosferă de țară. Locuia 
într'o comună, afară din oraș şi fiecare membru al fami- 
liei își avea ocupațiile sale. Până şi copiii mergeu cu vitele 
la păscut, îngrijeau ca să nu sufere de sete, dădeau mân- 
care la păsări şi nici unul din ei nu se plictisea. 

Deci ştiam că sunt fericiţi. 

Având o sumă mai importantă, după ani de muncă şi 
voind s'o păstreze, mă duse împreună cu alţi frați de-ai 
mei şi ne depuse pe toţi la banca de unde am pornit. 

Acum cine ştie cât voi aștepta iar ca să-mi găsesc un 
nou proprietar. 

Şi dacă mă întrebaţi care sunt impresiile culese în 
lunga mea călătorie, vă voi răspunde că cine muncește cu 
plăcere, obține roade frumoase şi cunoaşte cuvântul „feri- 
cire” care depinde numai de noi ca să știm să-l găsim. 

ADRIANA BUCȘA 


7200 


a» ARAMATSU era un om beţiv. Şi era aşa de 
beţiv, că doctorul Shiga i-a spus că are să moa- 
ră, dacă nu se lasă de beţie. Şi pentrucă Taka- 
matsu era prea obişnuit cu băutura numită 
sake, doctorul Shiga a rugat pe soţia lui Taka- 

matsu să se îngrijească de viaţa soțului ei. 

Aşa a început nenorocirea lui Takamatsu, care din 
ziua aceea n'a mai fost lăsat nici să iasă din casă și nici 
să-şi aducă sake la el. 

A răbdat el cât a răbdat, dar într'o bună zi n'a mai 
putut să rabde. Sa gândit cum să scape şi iată că i-a venit 
o idee: a chemat-o pe soţia sa la el şi i-a zis: 

„O, cât de recunoscător îţi sunt că te îngrijeşti atât de 
mult de viaţa mea! Abia au trecut două săptămâni de 
când stau în casă și nu mai beau şi par'că sunt alt om. 
Pentru aceea, am să-i mulţumesc lui Buda, care deaseme- 
nea e împotriva beţiei”. 

Dar soţiei lui Takamatsu nu-i prea venea să creadă în 
pocăinţa soţului ei. 

„Desigur, i-a zis ea, tot ce spui e pentru ca să scapi din 
casă şi să te duci iar la cârciumă. Dar nici nu mă gândesc 
să te las”. 

— 0, draga mea soţie, s'a întristat Takamatsu, nici 
prin gând nu-mi trecea să mă duc la cârciumă. Aici acasă 
voiam să-mi fac rugăciunile, In fiecare zi am să te rog să 
mă lași câteva ceasuri singur. Eu am să mă învelesc în 
pelerin:t mea cea lungă şi largă şi am să mă rog acolo”. 

Auzind aceste cuvinte, soţia lui Takamatsu l-a mân- 
gâiat pe frunte şi mulțumită de pocăinţa soțului ei, s'a dus 
din cameră și l-a lăsat singur. 

„Stai, am uitat să-ţi spun, i-a strigat Takamatsu din 


TA i 
pie 2) 


urmă, trimite-mi-l, te rog, pe servitorul nostru Manyemon, 
vreau să-l trimit cu niște daruri la templul Nishi Hong- 
wanyi.” 


Intrând Manyemon în cameră, Takamatsu a zâmbit 
încântat. L-a chemat mai aproape şi i-a zis: 

„Manyemon, i-am promis soției mele că am să rămân 
în casă, pentruca să mă rog. Uite ce te rog: rămâi tu în 
locul meu învelit în pelerina mea și stai până mă întorc. 

Când va veni soția mea, are să creadă că sunt eu. Iar când 
am să mă întorc, am să te răsplătesc pentru' serviciul tău”. 

Și, îmbrăcându-se în hainele lui de oraş, Takamatsu 
a ieşit vesel din casă. 

Toate ar fi fost bune, dacă soţiei lui Takamatsu nu 
i-ar fi venit în gând că ar fi cam curioasă această pocă- 
inţă. Şi, ca să se convingă, a bătut încet la uşa camerei lui 
Takamatsu. A auzit un mormăit. Intrând, i sa părut că 
sub lunga și larga pelerină se ascunde un om mult mai 
mic şi mai slab decât Takamatsu. Ridicându-i un colţ, a 
dat cu ochii de Manyemon. Roşie de furie, i-a tras pele- 
rina de pe el şi luând o bâtă, a început să-l croiască pe 
unde apuca. După ce l-a bătut bine de tot, l-a dat afară şi 
s'a așezat în locul lui. 

A stat ea cât a stat, 
şi a intrat Takamatsu. 

„O, bunul meu Manyemon, i-a pus el mâna pe umăr, 
am să te răsplătesc bine pentru credinţa ta. Poţi să te scoli 
acum și să pleci... Bine am mai înșelat-o pe ciuma și scor- 
pia de nevastă-mea!” a adăugat el râzând batjocoritor. 

Dar iată că Manyemon a sărit în sus, pelerina i-a că- 
zut de pe umeri şi în faţa lui Takamatsu a apărut roşie de 
mânie însăşi nevastă-sa. 

N'a mai avut vreme să-i spună nimic, căci, în acelaș 
moment soţia lui Takamatsu a luat bâta cu care îl bătuse 
pe Manyemon, a început să-i care şi lui, până când Taka- 
matsu, căzând în genunchi, a început s'o roage să-l ierte, 
că altă dată n'are să mai facă. 

Şi se spune că de atunci Takamatsu n'a mai băut și 
sa făcut un om foarte cumsecade. 


până când ușa sa deschis încet 


localizare din l. franceză de 


MAC TEODORESCU 


In volumul-album „Nouile pățanii ale lui Haplea” se 
publică isprăvile cele mai hazlii și mai interesante din via- 
ţa lui Haplea. Un volum format mare, cu toate paginile îm- 
podobite cu desene, costă 60 de lei. Se găsește de vânzare 
la librării. 


AINUN 


Haplea şi cerşetoru 


1. Sus pe-acoperişul casei 2. „Domnu Haplea”, strigă omul, 3. Cam cu greu coboară Haplea 
Haplea stând lungit la soare, „Vino "ndată mai de grabă, Pe cea scară ruptă, veche, ia. 
Auzi că jos în stradă Am o vorbă eu cu tine, Jos când vine: „Ce e, nene? 
Unu-l cheamă să coboare. Ai să vezi ce mare treabă”. Il întreabă la ureche, 


4. — Uite ce e, fie-ţi milă, — Pentru asta, zise Haplea 6. lar de-acolo-i face semne 
Sunt bătrân şi cerșetor, M'ai luat tu dela treabă? Și bătrânului grăieşte: 
Dă-mi o pâine de pomană Bine, stai puţin aşteaptă... „Moşulică, vino 'ncoace, 
Că de foame-s muritor. Şi se urcă pe cocioabă. Hai pe scară sus poi teşte”. 


7. Tremurând se urcă omul. 8. — D'apoi bine, zice moşii, 9. Ii întoarce vorba Haplea: 

Insă Haplea ştiţi ce face ? Asta jos puteai s'o spui, „Tu puteai şi mai uşor, 

„Zău, n'am pâine, că ţi-aş da-o, Ce nevoie ca la vârsta-mi Ca să-mi spui de jos cea treabă 
Du-te dar cu Domnu'n pace”. Pân' aicea să mă sui? Făr' să faci să mă cobor.” 


(2270704 


Dintr'o dată s'a oprit, 
Căci o scoică a zărit, 
lar în mijloc scoica are 
Perlă albă lucitoare. 


Căutând mereu mâncare, 

Merge Michi pân'la mare, 
Umblă, caută, tot privește. 
Dar nimica nu găsește. 


Michi-şi zice bucuros: 
„Văd că azi sunt norocos, 
Perla pot s'o vând îndată 
Si cu banii o fac lată”. 


Michi -Maus 
i perla 


Insă mâna cum a ntins, 
Toată 'n scoică i sa prins, 
Care strânge, strânge tare, — 
De durere, Michi sare. 


LORILA 


Li e 
Michi - Maus 
H i 4 A v 
prins in cursă 
Cum umbla flămând pe drumuri, 
Michi-Maus a-zărit 


Brânză bună o bucată — 
O, ce mult s'a 'nveselit ! 


Drept la brânză se repede, 
Crede foamea-și potoleşte, 
Dar căzură niște lemne 
Şi 'ncuiat se pomenește. 


Cade Michi într'o cursă 
Pentru vulpi ce-a fost întinsă. $ 
Cade bietul fără vină — 

Coana vulpe nu e prinsă, 


Ba chiar vede ea şireata 
Brânza-afară că-i lăsată, 
Deci, o ia, apoi o şterge 
S'o mănânce 'n pace toată. 

| - => 


3 


MOŞULEŢ 


AZTUA 


REVOLTA 
JUCARII LR 


BOSIȚI de prea multă joacă şi râs, Nelu și Ile- 
nuța aşezară frumos jucăriile dealungul patu- 


Poveste feerică cu cântece și jocuri 
lui, jos, pe covorul moale și cald. Apoi, făcân- 
du-şi fiecare rugăciunea. lângă pătuțul lor, se 


vâriră cuminţi sub.plapomă. 


In seara aceea, se jucaseră mai mult ca oricând cu ju- 
căriile lor frumoase. Ilenuța avea trei păpuşi care mai de 
zare mai drăguță şi mai bine îmbrăcată; una în roșu, alta 
în alb şi a treia în costum de iarnă cu blăniţă şi căciulă de 
astrahan. Fiecare păpuşe avea un nume. Pe cea în roşu o 
chema Gaby, pe cea în alb Lulu şi pe cea cu blană Pussi, 
fiindcă era cea mai mică şi mai drăgălaşe. 

Nelu avea și el destule jucării. Avea un automobil cu 
pedale, în care încăpea și el şi Ilenuța; el la volan şi llenu- 
ţa în spate, pe canapea, cu toate păpuşile în braţe. Mai avea 
Nelu şi un ursuleţ de toată frumuseţea căruia dacă-i su- 
ceai cu o cheie niște maşinării, mergea în două labe şi 
mormăia pe nas ca un urs adevărat. „„Mooor, mooor, 
moor!” Ursului îi puseseră numele Moș Martin, — aşa îi 
sfătuise unchiul Niţă să-l boteze, că zicea unchiul: „Mă 
copii, aşa se numesc toţi urşii din pădure — Moş Martin 
şi aşa să-i ziceţi și voi” 

Pe lângă aceste jucării, mai avea Nelu o păpuşe mare 
care avea chipul unui coşar. 

Era o minune acest micut coșar îmbrăcat cu haine 
negre de catifea, cu tichie la fel şi cu faţa plină de funin- 
gine. Pe umăr își purta țanțoş uneltele de lucru: o sârmă 
lungă strânsă în formă de cerc şi care avea la un capăt o 
ghiulea de fier, iar la celălalt o perie aspră făcută din 
sârmă de oţel. 


10 


de D. MEREANU 
SEEREN E VID EY 


Era aşa drăgălaş coșarul şi pe deasupra încă ce cre- 
deţi ?! Dacă-l răsuceai şi pe el cu o cheiţă, începea să se 


miște, să danseze şi să cânte parcă era viu: 
Dansa și cânta cu o voce subţire şi plăcută: 


„Eu sunt un micuț cogar, 
Tra la la, tra la, la! 

De necazuri nam habur 
Tra la la, tra la, la! 
Curăţ sobele de foc 

Și la toți v'aduc noroc. 
Căci coșarului e dat 
Tra la la, tra la, la! 

Să nu fie supărat. 

Tra la la, tra la, la! 
Totdeauna sunt voios 
De-aia sunt și norocos. 
Tra la la, tra la, la! 
Tra la la, tra la, la! 


Pe lângă aceste minunate jucării, cei doi copii mai a- 
veau şi altele: un căţel frumos, care făcea sluj şi lătra : 
„Ham, ham, ham !” Un acrobat care sta agăţat cu mâinile 
de o vergea de fer și se da peste cap ca la circ şi un puiu 
de elefant, care îşi mişca urechile mari ca nişte evanta- 
iuri şi trompa ca o pâlnie groasă. Ca să vă mai spun că 
podul era plin de alte jucării, din alţi ani, care se cam stri- 
caseră și copiilor nu le mai plăcea să se joace cu ele. 

După cum spuneam, Nelu şi Ilenuța, după ce şi-au fă- 
cut rugăciunea, se culcară fiecare în pasm lui şi curând 
adormiră. 

Zâna visurilor, coborând tainic pe aripa nopții, se 
sttagură ușoară ca un fulg în odaia copiilor. Aşezându- -se 
tăcută într'un colţ, începu să toarcă agale din caerul visu- 
rilor o pânză fină, pe care apoi o așternu deasupra copi- 
ilor adormiţi şi plecă de-acolo tainic precum venise. 

Deodată camera se lumină ca ziua şi toate jucăriile 
aşezate pe covor începură să se miște şi să vorbească. 

Păpuşile își aşezară cu mânuţele lor mici şi albe pălă- 
riile pe cap şi începură să se plimbe agitate de colo până 
colo, ținându-se de braţ. Acrobatul îşi desfăcu mâinile de 
pe vergeaua de fier şi începu să sară într'un picior prin 
casă. 

„Ce faci? întrebă micul coşar, care îşi scosese şi el de 
pe umăr sârma cu ghiuleaua şi își întindea brațele în lă- 
turi oftând. 

— Ce să fac, zise acrobatul, iacă, îmi mai desmorţese 
niţel corpul. Stau toată ziua spânzurat pe vergeaua asta 
şi mă dau mereu peste cap, ca să-i fac plăcere stăpânului 
meu Nelu. 

— Şi eu la fel, răspunse coşarul, trebue să-i cânt şi 
să-i dansez toată ziua. Simt că au început să se tocească 
şuruburile din mine, până într'o bună zi o să-mi plesneas- 
că arcurile şi atunci ştiu care mi-e soarta: sus la pod cu 
mine! La azilul invalizilor, ca şi celelalte jucării”... 

In vremea aceasta se sculă şi căţelușul și începu să a- 
lerge în patru labe prin casă. 

„Ce faci, Rin-Tin-Tin ? — îl întrebă coşarul. 

— Merg şi eu cum mi-i mersul, că toată ziua numai 
în două labe trebue să stau, să fac sluj şi să latru”. 

Numai elefantul sta deoparte, sprijinindu-şi trompa 
de capota automobilului şi ascultând la sfada celorlalţi. 
Apoi, întrun târziu, se scutură ca de-o povară și făcu semn 
cu trompa la toţi cei de față să se apropie de el, 

Păpușile,, coșarul, acrobatul și câinele Rin-Tin-Tin se 
apropiară îndată de Tom-Tom (așa îl chema pe elefant). 

„ Măi copii, le zise elefantul, sforăind grav pe trompă, 
m'am săturat ca şi voi să fac mereu pe caraghiosul la co- 


Laiu at 


piii ăștia, care ne sâcâe toată ziua după pofta lor, până 
ce — vorba coşarului — ţi se rupe un şurub și te trimite 
la pod în hala vechiturilor. Ha ! Nu mai merge! Hai să 
facem o răscoală! Vreţi ? 
— Vrem! strigară jucăriile în cor. 
— Ei, şi pentru ca să încununăm această seară mare, 
să plecăm pe-afară să petrecem. 
— Ura, ura!!! aşa să facem, dar încotro să mergem ? 
nu cunoaștem oraşul. Nam trăit decât în casa asta! 
— Staţi! zise coșarul. Dacă vreţi să petrecem cu ade- 
vărat, vă duc eu undeva. O să ne distrăm de minune și o 
să facem şi-un bine mare. Ascultaţi!” 
Micul coşar începu cu glasul lui subţirel: 

„Eu știu undeva o casă săracă 

In care stau buni și cuminţi 

In frig, ne-având lemne un foc ca să facă, 

Săraci fiind bieţii părinţi. 

O dalbă fetiţă cu-al său frățior 

Și vreau să le facem şi-un bine... 

Prin horn în odae la ei să cobor. 

De vreți Ca să mergeţi cu mine. 


hai 


Noi 


Pornim chiar acuma, senin e afar 
Şi luna lucește pe cer. 
Le ducem în taină la toți căte-un dar 
Și lemne, să scape de ger. 
Bravo, bravo ! Trăiască micul coşar! strigară toţi în 
‘Or. — Hai să pornim! 


— Staţi că nu e aşa uşor. Casa, unde vreau să vă duc. 
e foarte departe. Cu ce mergem ? 

— Cu automobilul, cu automobilul! strigară jucăriile. 

— Şi dacă nu e loc pentru toţi în automobil, mai iau 
eu pe câţiva în spate, mormăi Tom-lom. 

— Sa făcut! strigă coşarul. Acum eu şi cu Gim echi- 
libristul ne ducem la cămară să luăm provizii şi lemne”. 

In câteva minute totul era aranjat. In mașină intra- 
seră păpușile. Deasupra mașinii puseră proviziile şi lem- 
nele și... gata! : 

„Staţi ! zise Gim. Cine conduce mașina ? Eu nu ştiu. 

— Nici eu ! 

— Nici eu ! 

— Ce ne facem ? 

— Aveţi niţică răbdare, sforăi Tom-Tom. 

Să sculăm pe boerii ăştia din somn. 

Să-i luăm şi pe ei să vadă ce suntem în stare să facem. 
Nelu are să conducă maşina după porunca noastră și Ile- 
nuța să facă pe domnișoara de companie a păpușşilor. E 
bine ? 

— Biiiiineeee |!” strigară toţi ţopăind de bucurie. 

Tom-Tom se apropie de chiuvetă, Gim dădu drumul la 
cișmea şi trompa lui Tom sorbi un litru de apă, apoi în- 
dreptându-și trompa spre Nelu şi Ilenuţa, care dormeau, 
țăşti! svârrr! îi stropi bine cu apă rece, Copiii săriră spe- 
riaţi în sus şi rămaseră umiţi văzând jucăriile toate cum 
se agită, vorbesc şi se mişcă întocmai ca oamenii. 

In câteva clipe aflară dela coşar despre ce e vorba şi 
vrând-nevrând, trebuiră să se dea jos din pat şi să se îm- 
brace. 

Ilenuța se sui în mașină lângă păpuşi, Nelu la volan şi 
eşiră fără sgomot din casă. 

Afară era senin şi frumos can basme. Luna pe cer 
par'că făcuse ochi și se uita zâmbitoare la ceata lor. 

Nelu şi Ilenuţa prinseră curaj şi luau acum şi ei par- 
te la veselia jucăriilor. 

Deodată micul coşar dădu tonul şi toată ceata începu 
să cânte un cântec : 


„Pornim voioși, cântând mereu 
Un cânt de veselie, 

Să ducem celor ce-o duc greu 
Un pic de bucurie. 

Cu daruri scumpe încărcați 

Noi vom intra în casă, 

Căci cei săraci ne sunt tot frați, 
Să stea şi ei la masă! 

Până mai e noapte, 

Hai să ne grăbim, 

Ziua nu se poate 

Astfel să trăim. 

Noi sunem în lume biete jucării, 
Strânse în resorturi şi maşinării. 

— Staţi! îi opri din cântec Gim acrobatul. 

Incotro mergem ? Să nu pierdem drumul! 

— Lasă, n'avea teamă! Cunosc eu drumul şi am grijă 
să-i comand lui Nelu pe unde s'o ia, — grăi piţigăiat coşa- 
rul, Haide, daţi-i drumul”. 

Porniră mai departe, cântând şi glumind până când 
coşarul strigă odată: „Stop!” şi maşina se opri în faţa unei 
case sărăcăcioase, dar curate. 

„Aicea este ? — întrebă Tom-Tom, — o să-mi vie cam 
greu să mă strecor prin uşa asta mică, dar nu-i .nimic. 
Când vrei să faci un bine, nu mai cauţi la astfel de flea- 
curi. 

— Tăcere! Să intrăm în linişte, copii”, şopti coșarul și 


` deschise uşor uşa casei pe care era bătută o placă de fier 


cu numele străzii şi numărul casei: 


FUNDATURA SPERANȚEI 
No. 13 

Nelu şi llenuţa citiră adresa şi intrară cei dintâi în 
casă. Unul câte unul se strecurară în liniște toate jucăriile, 
Camera în care intraseră era o încăpere scundă, dar cu- 
rată şi proaspăt văruită. Lucrurile din casă toate vechi, 
spuneau dela început că acolo se lăfăe sărăcia în voe, însă 
toate erau curate şi se vedea că o mână harnică le are în 
grijă. 

Ce era însă mai prost, era că în odae se cuibărise fri- 
gul şi degeaba se înălța întrun colţ al casei o sobă mare, 


PU 


care sta cu gura deschisă gata să 'nghită frigul, dar n'avea 
dinți cu ce să-l muște; adică nu erau lemne să ardă 'n 
soba. 

Numai decât coșarul, care nu intrase în casă pe uşe, 
ci pe sus pe acoperiş, prin coș și eşise pe gura sobei drept 
în odae, aprinse cu câteva surcele un foc straşnic în sobă, 
care începu să dudue. In câteva clipe frigul o luă la fugă 
din odae, speriat de dinţii de foc ai sobei. 

Intr'un pătuţ sărac, dar curat dormeau liniștiți doi co- 
pilaşi: un băiat şi o fetiţă, cam de seama lui Nelu şi a Ile- 
nuţei. Copiii se deșteptară din somn şi priveau uimiţi la 
ceata aceca de jucării vii ce umpluse camera. Nu se du- 
mireau cum de ajunseseră acolo, dar nu le era nici frică. 
Se ridicară din pat stând rezemaţi de perne şi priveau cu- 
rioşi la acele minunate jucării. 


` Micul coşar se apropie de pat şi făcând un salut ca la 
teatru, începu să joace şi să cânte: 


„Vă rog să nu vă supăraţi, 
Dacă aici suntem veniţi 
Nitam-nisam și nechemați, 
Ca musafirii nepoftiți. 

Noi suntem jucării, vedeți, 
Cu noi să vă jucaţi, de vreți. 
Eu sunt coşar și știți ce fac 
La ger şi frig cu viu de hac. 
Prietenii ce-aicea sunt 

Sunt jucării pe-acest pământ 
Si-am venit să vă distrăm, 
In joc și cânl să vă purtăm. 
Pe gânduri nu mai staţi 
Veniţi și vă jucaţi. 

Avem aici pe „Moș Martin” 
Și pe cățelul Rin-Tin-Tin, 
Care fac sluj imbrăţișaţi 

Ca niște fraţi. 

Avem pe Gim, mare-acrobat, 
„Salto mortale” face 'ndat 
Ș'avem cu noi acuși 

Și trei mândre păpuşi. 

Pe Tom-Tom, mândru şi gigant, 
E cel mai deştept elefant. 


— Stai, măi coşarule! Ție numai de joacă îţi arde, sfo- 
răi pe trompă Tom-Tom. Mai întâi să punem masa să 
mâncăm ş'apoi să ne jucăm ! 

— Bravo, bravo !” — strigară jucăriile în cor şi în cå- 
teva clipe aşternură o masă cu loate bunătăţile luate din 
cămara tatălui lui Nelu şi-al Ilenuţei. Cei doi copii săraci 
se aşezară sfioși lângă lenuţa şi Nelu. Curând se împrie- 
teniră şi începură să vorbească, să râdă şi să petreacă. 

„Cum te cheamă ? întrebă Nelu pe băiat. 

— Cum te cheamă ? întrebă Ilenuța pe fată. 

— Nelu — răspunse băiatul. 

— Ilenuţa — răspunse fata. 

— Vai, strigară copiii în cor, ce potrivire de nume!” 
Şi se îmbrăţișară plini de veselie 

Masa a fost îmbelşugată şi au petrecut de minune. Ele- 
fantul Tom-Tom se cam întrecuse cu gluma la băutură şi 
acum își lăsase trompa în jos și-i trăgea niște sforăituri! 

Moş Martin se ţinea bine, însă cam începuse să se lau- 
de că el e de neam mare și că numai un blestem l-a făcut 
să ia înfăţişarea asta de urs. Zicea că el e fecior de popă 
şi vru să înceapă a povesti cum și ce fel ajunsese urs, dar 
coşarul îi tăe vorba cu un pahar cu vin. pe care Moş-Mar- 
tin îl sorbi cu poftă şi începu să cânte cu glasul lui mor- 
măit şi trăgănat: 


„Eu sunt ursul din pădure, 
Poreclit și Moş-Martin, 

Mult mă'ndes la fragi şi mure 
Şi mănânc ca un hapsân. 


Când dau de-un stup d-albine, 
Nu pot să mă stăpânesc, 

Ele bagă ace 'n miere, 

Dar eu nu mă sinchisesc. 


Mult imi place mierea, dară 
Albinele-mi vin de hac, 

Mă înțeapă, mă omoară, 

Eu inghit, mănânc și tac. 
Când a fost să moară tata, 
Sfatul ăsta el mi-a dat: 

Să mănânci bine și... gata 
Ortul popii el a dal. 

Și trăind singur de-atuncea, 
Am rămas cu acest crez, 
C'am jurat pe sfânta cruce, 
Sfatul tatei să urmez. 


— Bravo, Moş-Martine, halal să-ţi fie! Mai bea o duşcă 
şi mai mănâncă o găină să-i fie răposatului de pomană, 
că bune sfaturi ţi-a dat! 

— Dar ce crezi, măi coșarule, că eu sunt ca tine să mă ` 
hrănesc cu funingene și cenuşe ?” 

lacă aşa merse petrecerea, iar după ce isprăviră cu 
masa, dădură o reprezentaţie de gală, unde fiecare jucărie 
arătă ce poate face, uimind pe cei patru spectatori micuţi, 
care priveau fermecţai, neștiind ce să creadă, trăesc aevea 
un basm frumos sau sunt prinşi în vraja unui vis?! 

Cucurigu-gagu, - . 

Am înălțat steagu... 

Veniţi cot-codace 

Găinuși încoace, 

Să vă dau mărunte, 

Râme și grăunţe. 
„— A cântat cocoșul prima dată ! Hai să plecăm, co- 
pii ! Acum se face ziuă și ne-am dus pe copcă !” zise cu 
autoritate Gim acrobatul. 

Numai decât se gătiră de plecare şi luându-și rămas 
bun dela cei doi copii sărmani, lăsară acolo în casă toate 
bunătăţile aduse și porniră în goana maşinii spre casă: 

Zâna visurilor cobori tainic în odaia copiilor şi păşind 
uşoară ca un fulg, începu să strângă pânza de vis pe care 
o ţesuse deasupra copiilor adormiţi și plecă de-acolo tainic 
precum venise. 

Târziu, când soarele își aruncă razele de aur pe gea- 
mul camerei unde dormeau duşi Nelu și llenuţa, se deş- 
teptară amjndoi de odată, uitându-se curioşi în jurul lor, 

Ursul — Moş Martin, — Tom-Tom, elefantul, Rin-Tin- 
Tin căţeluşul, Gim acrobatul, micuțul coşar, Gaby, Lulu şi 
Pussi, drăgălașele păpuși, stăteau nemișcate, biete jucării, 
așa cum le așezaseră ei de cu seară jos. 

Nelu se frecă la ochi şi dumirindu-se din buimăceala 
somnului, zâmbi către Ilenuţa zicând: 

„Dac'ai şti ce vis ciudat am visat! — Și începu să-i po- 
vestească din fir a păr tot visul, i 

— Vai, Nelule! — exclamă uimită Ilenuța. Tot ce-mi 
spui tu, este aidoma cu ce am visat şi cu! Pe copiii aceia 
îi chema la fel ca pe noi, Nelu şi lenuţa, stăteau pe Fun- 
dătura Speranţei No. 13. 

— Exact ! strigă Nelu, privind cu gura căscată la Ile- 
nuța. Asta e o adevărată minune!” 

Mama copiilor intră în camera lor și îi surprinse dis- 
cutând aprins. Nelu fu nevoit să-i povestească fantasticul 
lor vis de peste noapte, iar mama lor, surprinsă şi ea, po- 
vesti tatălui dopiilor tot ce auzise. 

„Curios, zise tatăl care parcă tresărise puţin și se 
schimbase la faţă în timp ce asculta povestirea. Zici că au 
reţinut amândoi copiii adresa copiilor din vis. 

— Da ! Fundătura Speranţei No. 13. 

— Poate că e caraghios ce fac, zise tulburat tatăl, dar 
am o presimţjre că în acest vis se ascunde desvăluirea tai- 
nei familiei noastre. Haide cu mine, Melania. mașina e ga- 
ta la scară”. $ 

Şoferului îi fu uşor să găsească strada căutată și în a- 
devăr acolo era fratele tatălui lui Nelu şi al Ilenuţei. frate 
care dispăruse fără urmă în urma unei certe familiare şi nu 
mai dăduse semne de viaţă. Taina familiei e o poveste lun- 
gă și prea grea pentru voi, dragi copii. Vouă e destul să vă 
spun că fraţii sau împăcat între ei, că fratele cel care își 
pierduse urma, şi-a luat în stăpânire partea de avere ce i 
se cuvenea și pe care fratele său mai mare i-o păstrase cu 


grijă şi cinste. 
D. C. MEREANU 


QITEN i 


mărât nevoc mare era bietul Haplea. De trei 
zile îl „pierduse pe bunul lui Urechilă. Şi acum 
şedea pe marginea şoselei şi plângea ca un co- 
pil. Din întâmplare trecu pe acolo vechiul lui 
prieten Prostilă. 

„Dar bine, Haplea, ce ţi s'a întâmplat de te văicăreşti 
ca o muiere? ă 

— Cum să nu mă văicăresc dacă de trei zile nu mai 
ştiu unde o fi bietul Urechilă, îi răspunse Haplea. 

— De ce nu te duci să-l cauţi, măi omule, îl sfătui Pro- 
stilă, poate s'o fi dus la Blegeştii-de-Sus să-şi vadă neamu- 
rile. 

— L-am căutat, scumpe Prostilă, până şi în Bucureşti, 
dar tot nu l-am găsit. 

— Atunci roagă-te lui Dumnezeu și El te va ajută să-ți 
găseşti pe Urechilă, dragă Haplea, îi zise Prostilă şi se duse 
să-și vadă şi el de ale lui. 

Haplea îi ascultă sfatul şi împreunându-şi mâinile, ri- 
dică faţa spre cer. 

Dar ce fu aceasta? Crezui că Haplea înebunise din se- 
nin, Nu ştiam dacă plânge de bucurie sau râde de necaz, 
fiindcă să vă spun: Haplea îl văzu pe Urechilă în cer şi 
începu numai decât să sară în sus și să se tărască pe jos, 
chemându-l pe Urechilă şi rugând pe Dumnezeu să i-l tri- 
meată înapoi. 

Dar pe semne că Urechilă îşi băgase vată'n urechi, 
fiindcă nici nu se uita la Haplea. 

Bietul Haplea o zi întreagă îl strigase pe Urechilă, pe 
Dumnezeu şi pe toţi sfinţii, doar l-o auzi cineva şi i l-o tri- 
mite pe Urechilă. Dar mai degrabă auziră diavolii din iad, 
decât îngerii din cer. 

Diavolii începură să-i dea târcoale să vadă ce vrea Ha- 
plea dela Dumnezeu. 

Când aflară ce se întâmplase cu Urechilă, unul din dia- 
voli veni la el şi-i zise: 

— „Nu mai chema pe Dumnezeu, Hapleo, că ţi-om a- 
duce noi pe Urechilă viu şi nevătămat. 

Haplea care nu era prost — o știm cu toţii din năsdră- 
văniile descrise de Moş Nae, — îl întrebă pe diavol cât l-ar 
costa.. 

— „Aproape nimic, şi, fiindcă ştim că ştii carte, iscăle- 
şte hârtia asta, şi-i întinse o hârtie albă nescrisă. 

— Nu, de iscălit nu iscălesc, dar vă plătesc cât îmi 
cereţi, dacă-mi convine. 

— Bine, Hapleo. ne-am învoit. 

Noi îți aducem pe Urechilă şi tu ne dai cinci milioane. 

Haplea nu se sperie decât îi ceru diavolul, dar îi spuse 
acestuia: „E prea mult şi nu-mi convine. 

— Nu merge, Hapleo, ne-am învoit şi trebue să-ți ţii 


cuvântul. Uite măgaru! e aici. Şi într'adevăr Urechilă era . 


în faţa lui Haplea. Şi acum dă banii. 
— Uite cât îmi convin: să-ţi plătesc, diavole, zise Ha- 
plea, şi-i aruncă douăzeci de lei. 


19 


— Numai atât?” râse diavolul şi dispăru împreună cu 
Urechilă. 

Se suci, se învârti Haplea să vadă unde este Urechilă, 
dar intrase în pământ şi pace. 

Dumnezeu care văzuse tot ce se petrecuse între Ha- 
plea și diavol, trimise un înger să-l aducă pe Haplea în cer. 

„— Urcă-te pe aripa mea, Hapleo, îi zise îngerul, să 
te duc în cer să-ți iei măgarul. 

Dar se vede treaba, neobicinuit să meargă pe aripile 
îngerilor, când vru să se urce, rupse aripa îngerului. 

— Nu e nimica, zise Haplea, uite aici am sfoară şi o 
leg numaidecât la loc. Şi începu să lege aripa îngerului de 
o făcu mai trainică decât era înainte. 

Ingerul îl duse înaintea lui Dumnezeu. 

— „Fiindcă ai fost aşa de deştept, Hapleo, şi nu te-ai 
lăsat ispitit de diavol, îţi vei lua măgarul fără să plătești 
stricăciunile ce le-a. făcut prin rai”, zise Dumnezeu și-i 
arătă pe Urechilă- care ciulise urechile. 

Haplea nu ştia ce să răspundă de bucurie; se aplecă 
şi vru să sărute hainele dumnezeieşti, dar Dumnezeu ple- 
când îl rostogoli pe iarba din... șanțul şoselei. 

Se trezi din somn frecându-se la ochi şi mai avu tim- 
pul să vadă cum Urechilă dispărea după deal. Alergă în- 
trun suflet şi-l prinse şi se jură să nu mai adoarnă pe 


câmp. 
N. C. TEODORESCU 


i 


EE lo plimbare cu 


CINE ESTE CEL . 
MAI PUTERNIC 


RA în vremea de demult, într'o vreme când oa- 

menii, adică, strămoşii stră-strămoşilor noștri, 

locuiau în peşteri şi.trăiau din vânat. In vremea 

aceea, oamenii n'aveau alte arme decât mă- 

ciuci de lemn, un fel de securi de piatră sau, la 
nevoe, pumnii. 

Toate animalele erau atunci încă în stare sălbatică, 
iar multe din ele erau mult mai mari și mai puternice de- 
cât omul. Bunăoară, faţă de elefanți sau față de balene, 
oamenii erau cum ar fi niște pitici mici cât un deget de al 
nostru faţă de uriaşi. 

Cu toate acestea, oamenii aveau ceva, care lipsea şi 
elefanților şi balenelor şi oricăror alte animale. Așa, dacă 
erau mai puţintei la trup şi mai slabi în puteri, întreceau 
însă pe toate celelalte făpturi cu inteligenţa, cu isteţimea 
minţii. Prin inteligenţă, omul era, așa cum este şi în zilele 
noăstre, cel mai puternic şi stăpânul pământului cu tot ce 
se află în apă şi pe pământ. Ca o dovadă că inteligenţa ese 
biruitoare asupra puterei, să povestim întâmpinarea ce ur- 
mează. 

Intr'o zi — de atunci au trecut mai multe mii de ani 
— un om eşise din peştera în care își avea locuinţa şi mer- 
sese să se mai plimbe la țărmul mării. Era o zi frumoasă 
cu cer senin şi soare cald. Şi iată că aproape de ţărmul 
mării o balenă uriașă scosese capul din apă, pe când cu 
coada izbea în mare, făcând-o să se tulbure până în a- 
dâncuri. 

Când balena a zărit pe omul care se plimba, își zise 
în sinea sa: „la să mai petrec puţin pe socoteala lui!” In- 
ghiţi, aşa dar, cât mai multă apă, apoi, îndreptându-se spre 
om, îi dete drumul pe nări. Bietul om fu nu numai stropit 
şi udat din creștet până în tălpi, ci era cât p'aci să fie 
înecat de multa apă ce-l acoperise. 

Balena se strâmba de râs, deschizând o gură aşa de 
mare, că ar fi încăput şapte ca noi. Omul însă îşi stăpâni 
mânia și făcându-se că râde și èl, îi zise balenei: „Cucoană 
balenă, văd că îţi plac glumele, dar să ştii că într'o zi am 
să ţi-o fac şi mai lată.” 

Auzind răspunsul acesta, balena râse și mai tare şi de- 
schise şi mai mult gura. După ce se mai potoli, îi întoarse 
vorba zicându-i: „Ce ai putea să-mi faci mie, tu, făptură 
mică și pipernicită, pe care te dobor -doar atingându-te 
puţintel cu coada? 

Să mă ierţi, cucoană, îi zise omul, dar nu uita că 
eu sunt mai puternic decât tine, așa că te sfătuesc să nu 
te pui rău cu mine. 

— Sărmane om, îi răspunse balena, care nu'se mai 
putea opri din râs, văd că nu ești în toate minţile! 

— Dacă nu mă crezi, îi mai zise omul, hai să facem 
o prinsoare.” 

Balenelor, cel puţin, balenelor din vremea aceea, le 
plăceau foarte mult prinsorile, așa că și balena, despre 


IER 


litiu 


care este vorba în povestea de faţă, primi numai decât cu 
bucurie. „Ce fel de prinsoare vrei să facem? întrebă ea. 

— Mâine la ora prânzului, îi răspunse omul, am să viu 
aici cu o frânghie. Un capăt al frânghiei am să-l leg de 
coada ta, iar cu capătul celălalt am să mă încing, După 
aceea, când am să strig eu gata! vom începe să tragem 
amândoi. Dacă tu mă tragi pe mine, îţi dau voe să mă mă- 
nânci şi să faci cu carnea mea un ospăț bun. 

— lar dacă vei izbuti să mă tragi tu pe mine, zise ba- 
lena în bătae de joc, îţi dau voe să mă mănânci dintro 
dată, fără să laşi măcar un oscior. 

— Nu vreau să te mănânc, îi întoarse omul vorba, 
fiindcă mie nu-mi place carnea de balenă. Dacă pot să te 
trag eu pe tine, îmi vei aduce din fundul mării un chilò- 
gram de perle. 

— ţi aduc chiar două chilograme de perle, îi zise 
balena. 

— Şi mai bine, cucoană balenă! Aşa dar, la revedere 
pe mâine la ora prânzului și tot în locul acesta.” 

Cu aceste spuse, omul se îndreptă, intrând în pădurea, 
care se întindea până aproape de țărmul mării. Abia fă- 
cuse câțiva pași în pădure, că auzi un troznet groaznic. 
Un elefant ,dar un elefant de o mărime și o putere neobiş- 
nuită, se plimba prin pădure, şi se distra izbind cu trom- 
pa în arbori şi prăvălindu-i dintro singură lovitură. 

„Vecine, îi zise omul după ce îi dete „bună ziua”, văd 
că îţi place să-ţi arăţi puterea, dar te sfătuesc să nu-ţi în- 
cerci puterile cu mine, că să ştii că o păţeşti.” 

Elefantul răspunse printr'un hohot de râs, dar un ho- 
hot de râs de care se cutremură toată pădurea și răsunară 
munţii și văile dela depărtări mari. „Ha, ha, ha! continuă 
el să râdă. Indrăznești să-mi stai împotrivă tu, piticule, pe 
care te fac piftie, numai atingându-te puţintel cu trompa 
mea ? 

— Cu toate acestea, îi întoarse omul vorba, eu zic că 


sunt mai puternic decât tine. Dacă vrei şi ai curaj, hai să 
facem o prinsoare”. 

Elefanţilor din vremea aceea prinsorile le plăceau 
foarte mult, aşa că şi elefantul din povestea de faţă se 
grăbi să primească şi să întrebe: „Ce fel de prinsoare vrei 
să facem?” 

Omul îi răspunse zicându-i: „Mâine la ora prânzului 
am să viu aici, cu o frânghie. Un capăt al frânghiei am si-l 
trec de gâtul tău, iar capătul celălalt am să mi-l trec mic 
de gât. După aceea, când am să strig eu gata! vom înecpe 
să tragem amândoi. Dacă tu mă tragi pe mine, îți dau voe 
să mă mănânci şi să faci cu carnea mea un ospăț bun, 

Iar dacă vei izbuti să mă tragi tu pe mine, îi tăie 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


Deslegătorii concursului din „Almanahul $colarilor“ 
CAPITALA 


Mușceteascu D. Sofica (10); Aurian Sideriu (9); Chiriţescu 
Margareta (8); Andrei Spiner (10); George Valentin Albulescu 
(10); Harlat Teodora (10); Elena Paliţa 8); Hart I. Hella 9); A- 
lexandru C. Duinitrescu (10); Titty Florescu (9); Simon Stefi 
(2); Edmond Moser (10); Voiculescu I. Camelia 10); Teodorescu 
I. Ctin (6); Anghelescu Cezar (4); Schwammenthal Max (10); 
Dunopol (9); Nimovitz Ana (5); Laufmann Adolf (9); Bădulescu 
P. Nicolae (9); Sofi Alcalay (10); Sofica Niculescu 6); Dobrescu 
1). Nicolae (10); Alexandru Rosenberg (10); Saul şi Suly Eilen- 
berg (8); Mihăilescu Nic. Paul (10); Jugureanu Eugenia 3); Ga- 
briela Stănescu (9); Ionescu Sever Amedeu (9); Felix Scherzer 
(10); Ghica L. Aneta (6); Andrei N. Iulian (10); Arald V. Ber- 
gheanu (6); Baier Michel (6); Lazăr Marcu (10); Garfunkel Mir- 
cea (9); Corneliu Dragomirescu 10); Olguţa și Tatiana Socolik 
(10); Constantinescu V. Dragoş (10); Bonbonel Frâncu (6); Toto 
Aragon (10); Rădulescu Niculina. Verona (10); Cohn Paul şi Gol- 
denberg Marcel (6); Mignon Abramovici (3); Voinescu P. Stroe 
(9); Bombonica V. Fussu (10); Mihail M. Gujhă (9); Navrea Radu 
(7); Cincu I. Elena (10); Chirnoagă Eugenia (8); Panku P. Alexandra 
(9); ludita Goldstein (10); Farb Daniel (10); Ştefan Petcu (10); 
Nataliţa Radovici (10); Ionela Petrescu (8); Cella Gaboy (8); 
N. Grigorescu (10); Didi Wechsler (7); Tighelman Liliana (9); 
Alfred Orany (6); Traian şi Gheorghe Fusoiu (9); Mircea Teodo- 
rescu (10); Leonida Loble (9); Germaine Nachmias (9); Rudolf 
Braunstein (9); Mircea Leibovici (9); Alexandru Stotz (10); Nicu 


Alexiu (10). 
PROVINCIE 


Abrud. Ileana şi Emil C. Bellu (10). Asău. Sorin Balaban (10). 
Bacău. Graziella Sclavu (9); Ionel şi Nicolae Turcu (10). Bălteni. 
Dobre Niculescu (19). Bălţi. Dobruschin Mila (6); Vasile Gavoros- 
ciuc (8); Bădescu Teodor (8); Şarfştein Izrail (9); Bârlad. Puica 
Margareta C. Dolinescu (6); Petrică St. Spanache (10)( Bazargic. 
Cuciuc Isef (8). Borăneşli Mihai Sintescu (10). Botoşani. Michaela 
C. Ciulei (11); Lucreția Pilat (10). Brăila Singer David (8); Pegy 
Pierros (3). Braşov Tatiana şi Ovidiu Sebescu (7). Brezoi Schul- 
man Jak (10). Buzău Lăcutuşu C. Virgil (10); Eugenia și George 
Paraschiv (10). Călăraşi Mihai N. Apostolescu (8). Câmpia Turzii 
Radu Roșiu (9). Câmpina. Erika şi Monika Goritz (8). Gartoiani 
Vidu Victoria Iulia i o. tatinovici (70). Cepiura Consiirtin și Va- 
sile- Iliescu (7). Cerna Vodă Munteanu S. Vasile (8); Petrescu D. 
Paul (3). Chişinău Elvira Orza (7); Margareta Sachelarie (10); 
Ana Wexler (3); Eugen Milich (10); Leogul Valentin (10). Ciocâl- 
teni. Larisa Băltăreanu 10).  Cocorozeni Constantin Sârbu (10). 
Comana Bărbulescu Elena (10); Cristina V. Gheorghiu (18). Cons- 
tanța. Mioara Neculce (9); Martin Nicolae (8); Jean Pierre Mar- 
gulies (3); Baby şi Tuţu Navon (10); Tiberiu Anastasescu (10); 
Atanasiu I. Anton (10). Corabia Narcisa şi Crin Teodorescu (8). 
Covasna Papadopol Justin (10). Craiova Tity Constantinescu (10); 
Kiriacescu Radu (10); Sandy Eliezer (10); Suzette D. Popescu 
(10); Geormănescu Gh. Dunăre (10); Ciceiu Cosmin Cetate (6); 
Octavian Popescu (10); Ciobanu Eugenia (6); Marioana și Mirela 
Căpitănescu 7); Dorius, Vicenţiu şi Nicoletta Popescu (8). Elie 
Radu Şili Leibu (6). Fălticeni Alisa şi loan Groholschi (16); Ver- 


y: Funaa+; T 
| „neceis FERD | 
LARIA lAŞ 
| intrată la Bei 
Za. “Luna 


des Mărioara (4); Beer Frida 
(7); Grunfeld I. Puiu (10);  Mundreanu 
Ornstein Avram (5); Petrescu D. Aurel (10); Marcel 
9); Nicolae S. Gheorghe (9). Galaţi Dora Goldenberg (7); Popo- 
vici Dé Georgică (7); Harry Zilbermann (8); Ivănescu V. Fulger 
(10); Paula şi Sergiu Grunblatt (10). Giurgiu Nicolae A. Corneliu 
(10); Drăgnescu N. Florica (9); Hlipiceni Armand Doiban (10). 
Huşi Renée Z. Rubinstein (10); Zaitev Ilia (9). Iași Ionescu Elena 
(9); Aurora şi Mircea' Barbu (10). Ismail Dalila şi Letiţia Hornoiu 
(6). Iveşti Rena şi Samy Leibovici (5) Lasău Filip Marcu (7). 
Lehliu Picu Constantinidis (5). Leova Ema Smiteovschi 10); Şte- 
fan Asente (10). Lefcani Popovici Sava. Onești Iulian A. Rothen- 
berg (6). Ohei Jovmir Serghie (10). “itra-Olt. Iacob I. Lazăr (10) 
Pitești Stoica iMhail (8); Podgoreanu Gh. Franţa (4). Ploeșii Radu 
şi Simona Dimitrescu; Irena V. Mochi (10); Bălăşescu Dumitru 
Predeal Fifi Frunzeti (10). Rădăuţi  Procopovici Virgil (4). C. 
Vâlcea Menoti A. Bertuoli (8); Mirciulică Marinescu 10). R.-Sărat 
Revetiş Clasa VIl-a. Şcoala primară 7). Săveni M. Koter (3). Sf. 
Gheorghe. Năsturaş Oltea (9). Sibiu. Enache Virgil (6); Graziella 
Col. Gheorghiu (10). Siret Alfred A. Popovici (10). Slatina Estera 
şi Tonia Cpt. Hareiu (10). Ștefănești Fonciu Marcovici (4). Storo- 
jineț Marta Dienes (1); Morariu Ovidiu (9). Suceava Pohata 
Gheorghe (6). Târgoviște. Despina I. Petrescu 10); Teodorescu S. 
George (9). Tg. Neamţ Anuţa şi Carol Sechter 10). Teregova Liviu 
Fenesan (10). Tighina. Marcus Cleiman (8). Tulcea. Eugenia Di- 
mitriu (6). T. Severin. Craiu Mihail 10). V. Călugărească Eugenia 
Năstăsescu (8). Vaslui Mănescu Tiberiu (5). Ă 


Poşta jocurilor 


M. 1. lon.— Dublu pătrat are cuvinte necorecte ca Nilu şi Lul. 
Şarada nu e clară. Stil. L. Elie Radu. Posibil să publicăm aritmo- 
graful geografic. 

Asoc. „Cinel” Focşani. Publicăm numai jocul „Flori” de Nir. 
S. Gh. Celelalte jocuri sunt slăbuţe. 

Vin. lorg.  Rugămintea noastră ca să ni se trimită un singur 
joc, priveşte numai pe colaboratori noi. Jocuri pentru Paşte se 
pot trimete de pe acum. 

S. Itchis., Serg. Gropp, Miré. D. Rat., Balaban St. Sorin, Crist 
Luc. Cer, Brun, Grus, Mundi Doib al. Alb. And. lul., Gh. Scod., 
Abram L. Ios.:Ster, D. Ard. M. Gold., P. S. Grun., Sab. Zent. G 
Vas. Acestora li se publică sau li s'a publicat un singur joc 

Laris Alb. —- Trimiteţi numai banda, de abonament. 

George Cr. Vom alege ceva. 

Sing. Dav. — Mai. încercați şi altfel de jocuri. 

D. şi Vic. Pop Craiova, Florica Jit Bârlad; Andrei Spiner şi 
Mircea Garfunkel, Greceanu, Moscovici Tilucă, Luis și David Chit- 
laru Lco; Babit loan, Schuller D. Serghie F. G. Buc. Păpuşa Scrip- 
cariu, Epureanu Traian, Alexa Covici-laşi, Nic. Epureanu, I. Gluck- 
man, Ilie Titov, Monfred Winkler, Szabo Iuliu, Carmen Lantet, 
Stoenescu Dorica, Alma și Bruno Lax, Maznicker David, Sack Dim., 
Kl. Gol. şi Ben., Tamara Mod., Banu Renne-Bräila, loan M. Gh., 
Puiu Papadisea, Şerban V. Aurel, Dorina Dregan, Picu şi Marcel 
Abagiu, Sena Tenenbaum şi Alba Burda, Martinovici-Sag., Ila 
Uioreanu-Cluj, Lazăr Leibovici, Bercovici Sulica, Constanţa şi Ni- 
culaie N. Micu, Virgil N. Brădătaru, Angela Căp-Chişinău.— Mai ìn- 
cercați. $ 


MAARAARRARARANEAAARARARRARP APAR N ARARARAPARARPO RAR AEN RADE AE RENEE EEA EAEE NENNE NNE EEEE APA ARARARARARARA RA 
Urmarea la povestea din pag. 14-a: „CINE ESTE CEL MAI PUTERNIC" ? 


elefantul vorba în bătae de joc, îți dau voe să mă mănânci 
dintr'o dată, fără să laşi măcar un oscior. 

— Nu vreau să te mănânc, îi zise omul, fiindcă mie 
nu-mi place carnea de elefant. Dacă pot să te trag eu pe 
tine, nu-ţi cer altceva decât să-mi dai colții tăi de fildeș. 

— Ți-i dau bucuros, îi răspunse elefantul. 

— Foarte bine! Aşa dar, la revedere pe mâine la ora 
prânzului și tot în locul acesta.” 

Omul veni în ziua următoare, aducând o frânghie 
groasă şi foarte lungă. Balena îl aștepta aproape de țăr- 
mul mării, ținând coada scoasă din apă. Omul legă de 
coadă un capăt al frânghiei, apoi îi zise: „Acum am să 
intru în pădure şi am să mă încing cu celălalt capăt al 
frânghiei. Când am să strig gata! vei începe să tragi.” 

Omul intră în pădure, unde îl aștepta elefantul. Ii 
trecu frânghia de gât, apoi îi zise: „Acum să mă aștepți 
puțin, ca să-mi trec şi eu de mijloc capătul celălalt al frân- 
ghiei. Când am să strig gata! vei începe să tragi.” 

Şi ce făcu deşteptul om? Se sui întrun copac mai 
înalt, de unde putea să se uite și la balenă și la elefant. 
Când se cățără în craca de sus, strigă cu putere: „gata/” 

In aceiași clipă, balena din mare și elefantul din pă- 
dure au început să tragă de una și aceiași frânghie. Tră- 
gea balena cu toată puterea, dar nici elefantul nu se lăsa 
mai pre jos. 

„Nu mă aşteptam ca omul să fie așa de puternic”, își 
zicea balena mirată de împotrivirea ce întâmpină. 


„De unde a scos piticul acesta de om o putere aşa de 
mare?” se întreba elefantul nu mai puţin mirat. 

De sus, din copac, omul privea când la balenă, când 
la elefant, și își freca mâinile de bucurie, Deodată, aude 
însă crac! Frânghia se rupsese tocmai la mijloc. Balena se 
izbi cu botul într'o stâncă și rămase în nesimţire. Elefan- 
tul, de asemenea, se izbi întrun arbore mare şi căzu a- 
proape leșinat. 

Văzând aceasta, omul se dete jos din copac și merse 
întâiu la balenă. „Cucoană balenă, îi zise el, apucând-o de 
coadă şi sguduind-o cu putere. Ai văzut acum că nu te poți 
măsura cu mine? Dacă vrei să te las în viață, hai, mişcă-te 
şi adu-mi mai repede din fundul mării două chilograme 
de perle, aşa cum ne-a fost învoiala.” 

Ruşinată şi umilită, balena nu mai zise nici pis! Merse 
în fundul mării şi se întoarse cu două chilograme de perle. 

După aceea, omul intră în pădure, mergând la locul 
unde se prăbuşise elefantul. Il apucă de trompă, îl sgudui 
cu putere şi îi zise: „Lăudărosule vecin, ai văzut acum 
că nu te poţi măsura cu mine? Dacă vrei să te iert şi să te 
las în viaţă, scoate şi dă-mi mai repede colții tăi de fildeş”. 

Ruşinat şi umilit, elefantul n'avu încotro, ci îşi scoase 
colții de fildeş şi îi dete omului. Și aşa, încă din vremurile 
acelea străvechi, se făcu dovada că biruești mai mult cu 
mintea decât cu puterea. 

STAN PROTOPOPESCU 


EA 


N 


= è 
X; RA 


“Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


SERIA |! . 


CINEL 


PANA || MAN. 
Ee LETI Aan 
au CELEI g 


+ ai 


IP Iu 3 l J y 


af 


ORIZONTAL: 1) Jucărie care e făcută din lemn, ceară sau 
carton, şi care închipuye un copil. 6) El se joacă cu 1 oriz. 11) In- 
dică. 12) Faţa omului. 13) Mănânc. 14) Dafin. 16) In biserică. 18) 
A petrece cu o păpuşe. 20) Sec, sec! 22) Din nou. 23) Figură 
la șah. 24) Atmosferă. 26) Parte a balonului. 28) Oraş în. Ungaria 
29) Pr. posesiv. 30) Apă în Franţa. 31) „Ur” întors. 32) Cel ce 
face şi vinde şei: 34) Notă. 35) Largă. 37) După câteva zile de 
joacă, păpuşa. se... 39) Zeul soarelui. 41) Se pune pe cal. 43) Me- 
dalie. 48) Răsărit. 50) Poitim! 51) Jocul păpuşilor. 

VERTICAL: 1) Fabricant de păpuşi. 2) Brăzda pământul. 3) 
Tata. 4) Do. 5) Acţiunea de a sălta. 6) Terciu. 7) Inceput de „o- 
_gor”. 8) Mereu, pe veci. 9) Unsoare (Mold.) 10) Părul oilor, 12) 
Calc una din cele 10 porunci. 15) Apă în Elveţia. 17) Măsură chi- 
neză. 18) Obiect care face pe copii să petreacă. 19) Dacă-i de 
lemn, e jucărie. 21) Materia din care se fac unele păpuși. 23) Pr. 
posesiv. 25) Afluent al Nistrului. 26) Inalt (poet). 27) Balaur (Olt) 
29) Câmpie.. 33) Măsură agrară. 34) Notă. 35) Alt material din 
care se fac păpuşile. 36) Uriaş negru din basme. 38) Fuiorul gata 
de tors. 40) Ca la 27 vert. 42) Fire. 44) Pronume. 45) Două litere 
din „pi”. 46) Pronume. 49) Notă. 

„PAPUȘA SCRIPCARU-Fălticeni 


Palindrom 


Direct citit, de mă ghiciţi 
Soldat rus, voi nimeriţi, 

De vreţi să mă inversaţi, 
Acelaş cuvânt o să aflaţi? 


SABINA ŞI TANILINE ZENTNER 


Carte de vizită 


Cine e povestitorul din cartea de vizită? 
ŞERBAN CORACIU-Craiova 


COPII, a apărut urmarea Aventurilor lui 
Gugulică, „Noile Aventuri ale lui Gugulică” 


Romb silabic 


1) Indemn dat calului să meargă. 2) Restauran ofițeresc. 3) 
Animale cari trăesc în Africa. 4) Neam care a năvălit de multe ori 
in ţara noastră. 5) Notă. 

Vertical la fel . 

GEORGE VALENTIN ALBULESCU 


Soluţiile acestor jocuri. se trimit la sfârșitul concursului. 


Premianţii jocurilor pe luna lanuarie 


1 Ab. pe un an la „Dim. Cop.” a câştigat cititorul Dobrescu 
Alex., Parcul Negroponte, str. H-a B. No. 5, Loco. 

Abonameni pe 6 luni: Slivia Baron, str. Basarabilor No. 2 Plo- 
ești; Corina Perlmann str. Sub.lt. Moga Alex. No. 1 (Labirint 
101), Loco. 

Abonament pe 3 luni: Billa Gherşenzohn, 


str. Oituz No. 20, 
Ion Roşca, str. Palade 31, Bârlad; 


Bălţi; Vello Aurel str. Vasile 


Lascar 213, Loco; Sava Avramescu, Urlaţi, Prahova. 


Au câştigat cărţi în val. de 80 lei următorii: 

Mircea Teodorescu-l.oco, Eugenia şi Dumitru G. Tufcea-Slănic- 
Prahova; Nicuşor Dragomirescu str. Gării No. 13, Piteşti; Manfred 
Winkler, Putila, jud. Rădăuţi, Tudoran Lidia, Cal. Griviței 337 
bis, Loco; Bombonica V. Fussn, cal. Văcăreşti No. 151, Loco; Epu- 
reanu Traian. str. Dej No. 30 Loco; Ungur Emil str. Dragoş Vodă 
55, Gherla; Valerian Palade str. Boricianu No. 10, Sibiu; Cristea 
Lucian, dep. C. F. R. Roșiori de Vede. 


Premii acordate cititorilor noştri cu prilejul 
concursului pe luna Aprilie 


1. Un acordeon dela marele magazin de articole mu- 
zicale „N. Mischonznicky” str. Colţei No. 7. 
2. Un serviciu de pingpong. 
3. O minge de foot-baal. 
4. Două aparate de radio cu galenă. 
5. Un aparat de radio cu lămpi. 
6. Două premii a câte 500 lei în cărți, 
„Adeverul”. s 
7. Două trotinete. 
8. Un costumaș tricotat „Monica”. 
9. O vioară pentru copii. 
10. O bicicletă. 
11. Un pupitru elegant. 
12. Două costume pentru copii. 
13. O minge de plajă. 
14. Două jocuri distractive. 
15. Două ceasornice de mână „Lelus”. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA APRILIE SERIA II 


Numele şi pronumele 


din editura 


Adresa: 


E Azmun : 


Ce mult îmi place „Dimineața Copiilor" 


De-ale Incepătorilor 


O zi veselă din viața mea 


Intro dimineață bine dispus am plecat cu o maşină 
intro excursic. Trebuia să trecem prin livezi cari mişunau 
de boi şi de vaci, pe lângă grădini de zarzavaturi, pe lân- 
gă movile. pe lângă gropi până ce am ajuns la ţinta noas- 
trå. Era o pădurice foarte frumoasă în întregime de brazi, 
și fiindcă eram în luna Maiu pomii erau înfloriţi, iar iar- 
ba parcă te chema să te întinzi pe ea și toată natura parcă 
surâdea veselă oaspeţilor ei. Pomii aruncau umbre dese, la 
cari ne adăposteam, acuma, noi. In tot timpul drumului 
şi după ce am ajuns toţi săream şi glumeam fiind bine 
dispuşi. După ce ne-am odihnit am început să alergăm de 
colo până colo, parcă nu ne ţinea pământul. Fugeam, să- 
ream, ce nu făceam — mereu glumeam și râdeam. 

După două ceasuri de joc, obosiţi şi înfometați ne-am 
aşezat în iarbă şi fiecare a început să caute prin coșul său 
ceva de mâncare. După mâncare ne-am gândit să dormim 
puţin. Dar cine să poată dormi. Ba ne dădeam ghionturi, 
ba ne tăvăleam şi așa a trecut aproape o-oră fără să ați- 
pim. După aceia iarăşi au început jocurile. Eu m'am că- 
țărat pe un copac, am legat o frânghie şi am făcut un lea- 
găn minunat. După ce ne-am plictisit şi de leagăn, noi băe- 
ţii am început cu jocurile noastre, iar fetele la o parte se 
jucau după placul lor. Și neavând, în cele din urmă, ce fa- 
ce, am început să cutreerăm păduricea, ca să vedem cât de 
lungă şi de lată este. Şi așa a trecut timpul în veselie på- 
nă când soarele a început să apună. Noi ne pregătțirăm în 
grabă micile bagaje şi cu cântece am părăsit păduricea 
pornind acasă unde ne aşteptau părinții. 

Aceasta a fost o zi foarte veselă din viața mea. 


PASCAL CRUM STOIANOFF 


Păsărica și pis ca - 


In cireşul din grădină 
Sus e-un cuib de păsărică, 
Iară jos la rădăcină 

Dă târcoale o pisică, 
Păsărica ciripeşte 
Alergând din cracă "n cracă. 
Pisicuţa o ocheşte 

Și sărind o şi înșfacă. 
Puişorul în cuib plânge. 
Păsărica-i numai sânge. 
Aruncată ca o minge, 
Pisicuţa botu 'şi linge. 


MIOARA BIRENBERG 


şcoala „Clemenţa” 


DIMINEAȚA 


C O 


PI LL ON 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 __PAGINI 


REDACŢIA ŞI 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
EL. E FF. OT 


Ce așteptăm dela cititori: 


Dela drăguţele cititoare şi dela iubiții cititori aşteptăm 
să citească şi să răspândească Dimineaţa Copiilor, care 
este revista lor. Mai așteptăm să ne spună ce dorinţi mai 
au, pentru ca revista să iasă din ce în ce mai bună și să le 
placă din ce în ce mai mult. 


Pe mine mă chiamă Stanciu 
e ——— 


Un țăran veni la Bucureşti. Văzând că lumea ia tram- 
vaiul se sui şi el. Merse câtva timp şi auzi pe vatman. 

„Lazăr”, Câţiva pasageri se dădură jos. Mai merse cât 
va timp şi auzi: 

„Sft. Gheorghe”. 
va minute auzi iar: 

„Tabacu”. Vatmanul văzând că nu are de gând så se 
dea jos îl întrebă: 

„Dar mata unde mergi ?” 

„Păi pe mine mă cheamă Stanciu”. 

(Păsămite el crezuse că fiecare nume își are stația 
respectivă unde trebue să coboare. Aşa că aștepta să audă 


strigând „Stanciu”). 
VALENTIN G. PETRESCU 


lar se dădură câţiva jos. După câte- 


0 veste bună pentru cititori 
TREI CARŢI NOUI DE MOȘ NAE 


Au apărut următoarele trei cărți noui, scrise de Moș 
Nae, pentru copii: 

1) COANA FROSA LI! BUCUREŞTI, volum 
format mare de aproape 170 de pagini, carto- 
nat şi împodobit cu o mulțime de ilustraţiuni. 
Preţul, lei 60. 

2) MARTINICĂ ȘI PUKY, cu toate paginile 
împodobite cu desene şi cu o frumoasă co- 


_pertă în culori. cartonat. Preţul, lei 40. 


3) RILĂ 1EPURILĂ, cu o bogăţie de ilustra- 
țiuni în patru culori şi cu o copertă dublă în 
culori. O povestire minunată pentru copii. 

Preţul, lei 20. 

De vânzare la toate librăriile. 


= 


Nu există roman mai înduieșător decât romanul „Răpi- 
rea celor două fetiţe” de Moș Nae. Un volum format mart 
şi împodobit cu foarte multe ilustraţii costă 60 de lei, Di 
vânzare la toate librăriile. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
1oo 
£o 


Pe un an .... 
Pe şase luni . . a > y 
Pe trei luni 


ADMINISTRAȚIA 


3 — 84 — 30 


17 Aprilie.1935 No. 584 


REDACŢIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 


ABONAMENTE: 
+ 1 o o ” 


DIMINEA 
COPI LLOR 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
BATZARI NU SE INAPOIAZĂ 


om începe acum să povestim o serie de întâm- 

plări din vremea când prietenul nostru Uitucilă 

era încă un copil în vârstă mică. Se vedea încă 

de atunci că n'a greşit cine l-a botezat Uitucilă 

şi că nu sa putut un nume, care să i se potri- 
vească mai bine. 

lată, Uitucilă era în vârstă de șapte ani. De aceaa, ca 
să-l alinte, părinţii săi îi spuneau Vitucilică. 

Intr'una din zile, veni în vizită la mama lui coana 
Smaranda, căreia toată lumea nu-i spunea altfel decât 
coana Coțofana. Aceasta pentrucă coanei Smaranda nu-i 
tăcea guriţa decât doar noaptea în somn. Toţi se fereau de 
ea şi toţi fugeau de gura ei, mai ales că era o gură rea 
de tot. 

Coana Smaranda sau, ca să-i zicem şi noi așa cum îi 
spunea toată lumea, coana Coțofana, veni asa dar, în vi- 
zită la mama lui Uitucilă. Insă la ora aceea nu era acasă 
de cât tatăl lui Uitucilă, care încremeni, când văzu cine 
le-a venit în vizită. Ce să facă bietul om, ca să scape? 
Nici afară n'ar fi putut să o dea. 

Chemă, prin urmare, la o parte pe Uitucilă şi îi zise 
încet la ureche: „Uitucilică, dă fuga la tuşa Lina şi spune 
mamei tale, care este acolo, să vie numai decât. Dar fuga 
şi să nu te opreşti cumva în drum”. 

Uitucilă îzi puse şapea pe cap şi porni glonţ la tușa 
Lina. li plăcea să meargă acolo, fiindcă tuşa Lina, care 
n'avea copii, îi dădea de fiecare dată ba o bucăţică de pră- 
jitură, ba ceva bonboane. i 

Insă, abia eşi în strådă, că se opri. In adevăr, în stra- 
dă văzu pe Ticu, Picu şi Nelu, trei prieteni ai săi, care se 
„jucau cu mingea. Văzându-i, Uitucilă uită cu desăvârșire 
pentru ce plecase de acasă. „Nu mă primiți și pe mine în 
joc? întrebă el pe cei trei copii. 

— Te primim, îi răspunseră aceştia, numai că noi 
mergem să ne jucăm în Cişmigiu. 

— Viu şi eu”, Je zise Uitucilă. 

Şi aşa porniră tuspatru la Cismigiu, unde se porniră 
să se joace cu atâta foc, încât îţţ era mai mare bucuria să 
te uiţi la dânșii. 

In vremea aceasta, tatălui lui Uitucilă îi venea să îne- 
bunească şi mai multe nu. Aştepta să se întoarcă soţia sa, 
îşi arunca mereu privirile pe fereastră, pleca urechia la 
cel mai mic sgomot, dar nu venea nici soția sa, nici Uutu- 
cilă. lar coana Coțofana, care îi dăduse gurii drumul, trăn- 
cănea, trăncănea, fără măcar să se oprească o clipă, ca 
să mai răsufle. Puțin îi păsa ci că bietul om nu o asculta 
de loc. Ea era încântată că a găsit pe cineva, care să stea 
în faţa ei. 


Din copilăria lui Uitucilă 


ŞI UDAT $I BATUT 


Trecu aşa o jumătate de oră, trecu chiar o oră în- 
treagă. Tatăl lui Uitucilă ameţise, se năucise cu desăvâr- 
şire. Coana Coțofana însă îi tot dedea înainte cu guriţa. În 
loc de a se simţi obosită, se părea că din ce în cei se des- 
chide mai mult pofta de vorbă. 

La urmă, tatăl lui Uitucilă, ne mai putând răbda, îi 
zise: „Dă-mi voe, te rog, cucoană, să văd ce-i cu copilul 
ăsta al meu. 

Şi eşi glonț din casă și supărat foc pe Uitucilă. Det 
mai întâiu fuga la tuşa Lina, dar văzu că Uitucilă nici nu 
fusese pe acolo. In sfârşit, tot căutându-l şi întrebând pe 
trecători, află că s'a dus la Cişmigiu. Porni alergând în- 
tr'acolo şi, în adevăr, îl găsi, dar cum şi în ce stare ? 

Mingea cu care se juca Uitucilă şi prietenii săi, căzuse 
din întâmplare în lac, iar Uitucilă se repezise să o apuce 
şi să o scoată. Insă, alunecă şi căzu și el în apă. Ttatăl său 
veni tocmai când îl scoaseră ud leoarcă 3i tremurând de 
spaima prin care trecuse. Cu toate acestea, în mânia de 
are era cuprins, nu-i fu milă, ci îl luă așa ud cum cra și 
îi dete o bătae, de ţipa Uitucilă ca din gură de şarpe. 

Din nenorocire, această bătae nu i-a folosit la nimic. 
fiindcă în curând Uitucilă făcu alte boroboaţe şi mai mari. 


VINTILĂ BRATU 


> 
È 
È 
F 


m e mai repede benzină mammam 


Armm 


In căutarea norocului 


Roman de mari aventuri şi suferinţe 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


14) Diamantul furat de sclavul negru 


Puișorii de papagali făceau Anișoarei o deosebită plă- 
cere. Ingrijea de ei, căuta să nu ducă lipsă de mâncare și 
de apă, la fiecare cinci minute se întorcea să-i vadă şi să-i 
privească. La rândul său, fratele ei Vlad se apucă şi îm- 
pleti cu papură şi trestie o colivie destul de spațioasă, în 
care micii papagali puteau să se plimbe în voe. 

Dintru început, puii de papagali erau sălbatici și 
foarte sperioşi. Insă, încet, încet şi cu multă răbdare,- Ani- 
șoaru izbuti să-i îmblânzească. li îmblânzi într'atâta, încât 
nu era nevoe să ţină închisă uşa coliviei. Micii papgali in- 
trau şi eşeau singuri, fără să sboare din cameră. Şi ce bu- 
curie simţea Anişoara, când, după câtva timp, veneau și-i 
mâncau din palmă. 

Anişoara îşi dedea, de asemenea, silințele să-i înveţe să 
repete cuvintele pe care ea li le spunea de mai multe ori 
pe zi... Dar să lăsăm pe Anişoara la micile şi nevinova- 
tele ei plăceri şi să povestim alte fapte mai însemnate. 

Intro zi, pe când mergea din nou la marele sat Tejuco, 
Moş Barbu spusese fiului său Vlad: „Să nu ne așteptăm 
să găsim mereu viței în groapa de argilă, dacă lăsâm 
această groapă descoperită. Animalele, care trec pe acolo, 
o văd, așa că se feresc de a cădea înlăuntru. Totuşi, 
groapa ne poate folosi mult, ca să ne facem cu timpul o 
turmă. Pentru aceasta, la înapoierea noastră dela Tejuco, 
să mergem şi să o acoperim cu ierburi şi cu frunze, pe 
care le vom aşterne pe nişte prăjini subţiri, ce vom orân- 
dui deasupra gropii. In felul acesta, animalele, care trec pe 
acolo, nu vor vedea groapa, deci nu-și vor da seama de 
primejdia ce le așteaptă. Animalele mai mari, ca şi ani- 
male mai mici, vor cădea în groapă şi le vom putea prin- 
de. Vom avea, aşa dar, carne aproape în toate zilele și 
dacă ne ajută Dumnezeu, vom putea face şi o turmă mică, 
fiindcă trebue să sperăm că nu toate animalele, care vor 
cădea în groapă, îşi vor rupe picioarele. 

- tată, ai dreptate în tot ceeace spui, îi răspunse 
Vlad adăugând: Ar fi trebuit să mă gândesc eu însumi 
mai de vreme la lucrurile acestea. Am să fac aşa cum mă 
vei învăţa și cred că o să izbutim foarte bine.” 

La înapoierea dela Tejuco, Vlad, luând o sapă, mări 
groapa atât în lăţime, cât și în adâncime, apoi aşeză dea- 
supra mai multe rânduri de bârne și vergele subţiri, pe 
care le acoperi cu mușchiu, cu frunze și cu ierburi. Câteva 
zile după această muncă, merse să se plimbe prin partea 
aceea și spre marea sa bucurie, văzu că în groapă căzuse 
un mieluşel sălbatic. Se duse și chemă pe Moş Barbu, ca 
să-i ajute să intre în groapă şi să scoată mielul. 

„Mai punem mâna pe ceva, zise Vlad. In curând, cred 
că vom prinde şi oaia, adică mama acestui mieluşel. Am 
răzut cum sărmana de ea dedea târcoale în jurul gropii. 
S'a speriat însă de mine şi sa îndepărtat. Dar sunt încre- 
dințat că va veni după mine, când voi lua mielul, pe 
care zic să-l leg de un arbore cu o frânghie mai lungă.” 

Anişoara merse şi ea la groapă. Vlad'se cobori în groa- 
pă cu toată băgarea de seamă, prinse mielul, îl luă în 
braţe și după ce eşi din groapă, îl legă de un arbore. Totul 
se petrecu aşa cum spusese Vlad. Auzind behăitnl mielu- 
lui, oaia alergă în spre el. Vlad şi Anişoara îi aţinură dru- 
mul şi putură să o prindă cu uşurinţă. Aveau deci acum 
o oaie şi un miel. 

După ce sau înapoiat la casa cu tei, Vlad clădi un 
staul bine făcut şi destul de încăpător, iar Marioara aşter- 
nu pe jos mușchiu şi ierburi. Statul acesta trebuia să fie 
de acum încolo locuinţa oaiei şi mielului. 

Marioara, care îngrijea mai ales de gospodăria casei, 
era încântată. „Vom avea lapte, zicea ea bucuroasă. E așa 
de muit, de când n'am gustat măcar o picătură de lapte! 
lată încă o binefacere a lui Dumnezeu.” 

Mai târziu şi pescuitul deveni un mijloc de traiu bun 


pentru familia lui Moş Barbu. In adevăr, fluviul Gigiton- 
honho era foarte bogat în peşte. Anişoara împleti o plasă 
cu ajutorul căreia se prindea în fiecare zi mult mai mult 
peşte decât putea să mănânce această familie. 

Dar pescuitul trezi altă dorină: dorinţa de a avea o 
barcă. Cu multă caznă si grcutâte, Moş Barbu și Vlad tă- 
iară dela rădăcină o salvie foarte mare și-i scobiră trun- 
chiul, arzându-i partea dinlăuntru si întrebuinţând câteva 
piroane de fier. A trebuit ca amândoi să muncească mult 
şi din greu, însă, după o muncă şi osteneală de o lună de 
zile, izbutiseră să facă o barcă destul de bună, 

Ziua în care barca a fost pusă pe upa fluviului, a fost 
o zi Ue adevărată sărbătoare de familie. Barca putea fi de 
mare folos. Cu ajutorul ci, nu numai că puteau să meargă 
la pescuit și să prindă mai mult pește, dar puteau să se 
plimbe mai des, putea să transporte mai lesne mărfurile 
lor la târgul din satul Tejuco. 

Au făcut chiar o primă călătorie până la satul acesta 
şi norocul i-a ajutat să întâlnească din nou pe soldatul ro- 
mân Traian Nicoară. „Mai am două luni, le spuse el, până 
ce scap de serviciul militar. Atunci es din armată cu o 
mică pensie, pe care mi-o dă guvernul Braziliei. Şefii mei, 
fiindcă sunt mulţumiţi de felul cum mi-am îndeplinit dato- 
ria, mi-au promis să-mi dea o slujbă de supraveghietor la 
minele dela Mondanga; eu însă. nu m'am putut hotărît să 


Bunica și nepoata Chine zi III 


zau 


primesc slujba aceasta. Motivul este că n'aş putea să mă 
obişnuese să fiu martor la sălbăticia cu care sunt trataţi 
nenorociţii de robi, care lucrează în minele acelea. Imi 
place mult mai bine să mi se dea pământ şi să mă fac 
plugar așa cum au fost şi părinţii mei”. 

— Dar ce sunt minele dela Mondanga ? întrebă Vlad. 

— Cum, băete, îi întoarse soldatul vorba, încă nu stii 
ce sunt aceste mine? Nu știi încă despre vestitele mine, 
care se află în ţinutul diamantelor, ţinut care se află 
aproape de casa voastră şi de pământul nostru? Află, așa 
dar, că aceste mine sunt cele mai bogate din toată Bra- 
zilia. Guvernul brazilian întrebuinţează la ele cel puţin o 
mie două sute de sclavi. Sclavii aceștia fac săpături și scor- 
monesc pământul, care cuprinde în sânul său o cantitate 
mare de diamante. Când au găsit un diamant, îl iau de jos 
şi îl {in cu mâna ridicată deasupra capului, stând aşa până 
ce inpectorul minelor îi vede și vine să ia diamantul găsit. 
Toţi sclavii din minele dela Mandanga sunt obligați să 
muncească în pielea goală, aceasta de teama că dacă ar 
fi îmbrăcaţi, ar putea ascunde vreun diamant în haine. 
Şi cu toate că mau pe ci nici o haină, în fiecare seară, 
după ce au isprăvit cu munca, sunt căutaţi cu toată grija 
în părul lor creţ, în care ar putea ascunde vreo bucăţică 
de diamant. La cea mai mică bănuială, nenorociţii de 
sclavi sunt pedepsiţi în chip sălbatic. Şi e vai și amar ae 
acela la care s'ar găsi vreo fărâmă cât de mică de diamant! 
N'are de aşteptat alt ceva decât să i se dea moartea în 
chinurile cele mai groaznice. Din nenorocire, astfel de pe- 
depse cu moartea sunt destul de dese”. 

Pe când stăteau așa de vorbă, Moş Barbu, Vlad și 
soldatul Traian Nicoară ajunseseră la marginea fluviului. 
Moş Barbu și Vlad intrară mulţumiţi în barca lor, iar Tra- 
ian Nicoară le dori drum bun, făcând urări fierbinţi ca în 
curând să plece şi el cu dânşii. Ultimile sale două luni de 
serviciu militar îi păreau nesfârşit de lungi. 

„Când îmi va fi dat oare să aştept şi eu pe sărmanul 
meu fiu Costea?” îşi zicea adesea Moş Barbu. La amin- 
tirea lui Costea, care se chinuia în amara robie, Moş Barbu 
şi ceilalţi copii ai săi plângeau ore întregi. 

In sfârşit, într'o frumoasă zi de primăvară. Traian Ni- 
coară veni pe neaşteptate la casa lui Moş Barbu. Bine în- 
teles, a fost primit cu sentimente de cea mai bună prle- 
tenie. 

Cercetând cu deamănuntul locuinţa, în care trăia Moş 
Barbu cu familia, soldatul Traian Nicoară nu mai putea 
de mirare şi admiraţie. „Oameni aşa de harnici şi așa de 
muncitori, îşi zicea în sinea sa, trebue ca pe lângă dra- 
gostea de muncă să aibă şi multe alte însușiri alese. 

După ce stătură puţin de vorbă şi făcu cunoştinţă cu 
Marioara şi Anişoara, pe care le vedea atunci pentru pri- 
ma dată, Traian Nicoară chemă la o parte pe Moş Barbu 
şi îi zise: „Bucură-te, bunul meu prieten, căci îţi aduc o 


veste din cele mai fericite: am găsit mijlocul să scap din 


robie pe iubitul tău fiu Costea, pe care foarte curând îl vei 
vedea liber şi alături de ceilalți copii ai domniei tale. 

— Ce-mi spui, prietene? strigă Moș Barbu, care nu-și 
putut opri un strigăt de bucurie. Să fie oare cu putinţă ? 
Cum, îmi va fi dat oare să am parte de nespusa fericire 
de a vedea aici lângă mine şi liber pe scumpul meu fiu 
Costea ? Eşti, oare, sigur de ceeace îmi spui sau îmi dai o 
speranţă înșelătoare? Te rog, nu-mi da o veste, care sar 
putea să nu fie adevărată. Sunt om bătrân, aşa că m'ar 
omori speranța pierdută despre Costea al meu. 

— Nu ţi-aş fi vorbit despre aceasta, dacă n'aș fi fost 
sigur, zise Traian Nicoară, scoțând din traista cu care ve- 
nise o hârtie în care se vedea că este ceva înfășurat. Iată, 
vorbi el mai departe, cum ma ajutat norocul, mai înainte 
de a eşi din armată. Cunoscusem în satul Tejuco pe unul 
din nenorociţii sclavi negri, care muncesc în minele dela 
Mondonga. L-am ajutat să fugă pe ascuns și să scape. Fe- 
ricit că s'a văzut din nou liber, bietul Negru s'a ascuns în 
păduri. Intro zi, pe când eram la vânătoare, întâmplarea 
nva făcut să-l întâlnesc. Nu-ţi mai spun câtă bucurie a 
simțit, văzându-mă, iar ca un semn de recunoștință din 
partea sa, mi-a dăruit frumosul diamant înfăşurat în a- 
ceastă hârtie. Diamantul acesta nu-i putea servi lui la 
nimic, mai ales că omul duce acum o viață de sălbatic 
şi departe de societatea celorlalți oameni. Insă domniata, 
Moş Barbule, ia diamantul, caută de-l vinde pe un preţ 


cât mai bun şi cu banii ce capeţi, răscumpără liberiatea 
lui Costea. Ca răsplată à serviciului ce-ţi fac, nu cer alt 
ceva decât să mă primeşti şi pe mine ca un copil în plus 
în familia dumitale.” 

Mare a fost ispita pentru Moş Barbu. Traian Nicoară îi 
dedea ceva cu care era sigur că ar fi putut răscumpăra 
libertatea iubitului să fiu Costea. Ce fericire ar fi pen- 
tru dânsul și pentru toată familia, în ziua în care bu- 
nul şi atât de devotatul Costea ar veni liber și pentru tot- 
deauna la casa cu tei! 

Gândul acesta îl făcea pe Moș Barbu să sară de bu- 
curie. Insă vocea conştiinţei şi a onoarei făcu să amuţească 
vocea dragostei părintești. Indepărtă dela el ispita şi 
respinse propunerea lui Traian Nicoară, care rămase 
foarte mirat de acest refuz. 

„Cum, exclamă el, o așa zisă chestiune de onoare te 
face să dai cu piciorul singurului prilej bun de a scăpa 
pe fiul tău Costea, care sa jertfit pentru familie? Eu 
unul n'am săvârşit nici o crimă, pentru a căpăta acesi 
diamant. Şi crezi că nenorocitul de sclav negru, care mi 
l-a dăruit, nu l-a câștigat pe dreptate prin atâţia ani de 
suferințe şi de chinuri cumplite ? Ia-l, Moş Barbule, şi 
du-te să-l vinzi. Mai târziu te vei căi că n'ai primit pro- 
punerea mea. 

— "Tânărul meu prieten, îi răspune Moş Barbu, îţi mul- 
țumesc cu recunoștință pentru binele ce vrei să-mi faci ; 
totuşi, nu mă pot hotărî să primesc propunerea ta. Şi 
sunt încredințat că și fiul meu Costea mar consimţi să-şi 
câștige libertatea, folosindu-se de un mijloc, pe care con- 
știința mea îl respinge. De aceea, ascultă sfatul meu: 
mergi și dă primarului dela Tejuco diamantul, pentruca 
și el să-l înapoieze visteriei împărătești. Dacă nu te poţi 
hotărî să faci aşa cum îţi spun, trebue să ne despărțim 
numai decât şi pentru totdeauna, pentrucă eu nu pol 
fi prieten cu un om, care nu vrea să îndrepte un rău îi 
o greşală.” 

Traian Nicoară, care era de asemenea om cinstit şi 
cu suflet curat, stătu „puţin să se gândească. Apoi vorbi. 
zicând. 

„Ai dreptate! Acum îmi dau și eu seama că n'am fă- 
cut bine, primind acest cadou al Negrului, însă cum să 
îndreptăm greșala făcută, fără să ne compromitem noi 
amândoi? Dacă se află că un sclav a furat diamantul şi să 
eu l-am primit, este sigur că am să fiu osândit la moarte, 
ceeace nu-mi face nici o plăcere. | 

— Cred, îi întoarse vorba Moş Barbu, că am găsit un 
mijloc bun să eşim din încurcătură, fără să păţim ceva. 
Să acem amândoi o călătorie până la Rio de Janiro, unde 
cunosc pe om cum se cade şi cu trecere sunt sigur că ne va 
ajuta să dregem lucrul. 

— Fac tot ce vrei, răspunse soldatul. Chiar de ar fi 
să-mi pierd viaţa, vreau să-ți dovedesc că sunt vrednic 
de prietenia ta. De aceea, sunt gata să plecăm oricând”. 

Auzind un astfel de răspuns, Moș Barbu strânse cu 
bucurie şi înduioșare mâna lui Traian Nicoară. Apoi in- 
trară din nou în casă, unde Vlad, Marioara şi Anișoara 
își dedeau mereu cu gândul vrând a ghici cam despre ce 
vorbeau așa în taină tatăl lor și soldatul Traian Nicoară. 


(Va urma) 
In n-rul viitor: „O călătorie la Rio de Janiero” 


De vorbă cu cititorii 


MICEI ARITONOVICI îi mulţumesc pentru drăguțele 
desemne ce ne-a trimis. O sfătuim să desemneze mereu 
căci are talent. 

L. LEIB-laşi. — Dacă bucata „Cinci într'o păstae” e 
scoasă din cartea de limba română, nu înţelegem cum ai 
mai tradus-o. Voiai poate să spui că ai „transcris-o” adică 
ai copiat-o. Noi nu publicăm, dealtfel, bucăţi din cărţile de 

coală. 

; V. H.-Tg-Jiu. — Dragă domnişoară, aşteaptă să mai 
creşti. Povestirea d-tale „Odinioară şi acum” poate să fie o 
bună lucrare în ora de istorie, dar nu publicabilă într'o 
revistă pe care chiar oamenii mari se străduesc s'o facă cât 
mai bună. Mulţumim pentru drăguța fotografie. 


Dela Hăpleşti mi se cere o piesă de teatru 


Imi vine să jur că par'că e un ce făcut ca să n'am parte 
cu Hăpleșştii și cu Hăpleştenii de nici o zi liniştită. Când 
imi vin de acolo musafiri, nu mai vor să se miște şi să 
plece. Pe urmă, abia mă scap de unii, că îmi pică alţii, 
care, de asemenea, nau gând de ducă. 

In sfârşit, când, cu chiu, cu vai, izbutesc să rămân 
singur, Începe ploaia de scrisori. Aproape nu e zi de la 
Dumnezeu, în care factorul să nu-mi aducă una, două 
sau chiar mai multe scrisori dela Hăplești, scrisori pe care, 
aşa cum am mai spus, le cunosc după plicurile lor de 
coloare galbenă. 

In ce priveşte numărul scrisorilor, ziua de ieri a pus 
insă vârf la toate. lată, am orânduite în jurul meu scri- 
sorile ce am primit numai ieri dela Hăpleşti. Ştiţi câte 
sunt? Tocmai șapte în cap. Nu vă vine să credeţi? Dacă-i 
așa, să vă spun cine mi le-a trimis. Să le iau pe rând, aşa 
cum le-am deschis și citit. 

Una este dela coana Frosa, a doua e dela Haplea, a 
treia este dela primarul Ion Viţel, a patra este dela ne- 
suferitul acela de Blegilă, a cincea de la Tănase, a șasea 
dela Prostilă, iar pe a şaptea au scris'o împreună Hăpli- 
şor şi Hăplina, drăguţa fina. 

Mam mirat şi eu, ba chiar m'am crucit, când am vă- 
zut că factorul scoate din geantă una după alta șapte seri- 
sori, toate cu plicuri galbene. „Sunt de la Hăplești”, îmi 
zise el zâmbind. Aştept achiar să-i dau şi bacşiș, fiindcă 
şi-a închipuit că nu se putea pentru mine o plăcere “și o 
bucurie mai mare, de cât să primesc în aceiaşi zi şapte 
scrisori. Nu i-am dat nici un bacșiș, fiindcă n'am simţit 
nici o bucurie, văzând această ploaie de scrisori: 

Eram însă curios să știu ce i-a apucat pe prietenii de 
la Hăplești să-mi scrie toţi odată şi fiecare în plic separat. 

M'am grăbit deci să le deschid și să le citesc. Pe vreo 
patru din ele le-am ghicit după scrisul de pe plic dela cine 
sunt şi le-am citit în ordinea de mai sus. 

Acum ştiu despre ce este vorba. Mi se cere să scriu, 
dar, așa, la repezeală, o piesă de teatru, pe care ei să o 
joace în seara în care vor da prima Deprea la câr- | 
ciuma lui Stan Pocitu. 

Dacă mi s'ar fi cerut numai atâta şi m'ar fi Făsat pe 
mine să o scriu așa cum m'ar tăia capul, poate că îmi 
făceam şi eu curaj şi făceam o piesă de teatru, care să se 
fi potrivit pentru actorii dela Hăpleşti şi pentru specta- 
torii dela Hăpleşti. 

Ce te faci însă că fiecare din cei ce mi-au scris, îmi 
cere să o scriu așa după cum e gustul lui. lată, bunăoară 
ce îmi scrie coana Frosa: 

„Moş Nae, acum să te văd, dacă te taie şi pe tine ca- 
pul şi dacă ești inteligeant. In piesa ce o scriu, vreau mai 
întâiu să pui cântecele pe care le-am cântat eu la dario la 
Bucureşti. Vreau să le cânt şi la teatru, ca să rămie tâmpiţi 
proştii ăştia de Hăpleşteni. P'urmă vreau ca în piesă eu să 
fiu ca o cuconiţă subțirică şi delicată. Ba zic mai bine să 
mă faci o şcolăriță, aşa, cam ştrengăriţă. 

Și să-ţi mai spun ceva, dragă Moş Nae. Fiindcă şi 
Madame Tănase vrea să joace teatru, pe ea să o faci ca 
o servitoare sau, cel mult, ca o bucătăreasă. Să nu care 
cumva de o faci ca o cucoană, că mă supăr foc — şi apoi, 
nici nu este de nasul ei. Să nu uiţi însă ca pe mine să mă 
faci cât mai faină, cât mai aligantă şi cât mai 
coasă. Să mă faci să leșin cel puțin de trei ori, iar dră- 
guțul de Blegilă să mă prindă în brațele lui. 

„Incă ceva, dragă Moş Nae. Să-i pui pe toți ceilalți — 
dar şi pe Madame Tănase — ca să-mi spună mereu: Ma- 
dame. Eufrosine de Hăpleşti! Madame Eufrosine de Hă- 
pleşti! Dacă pui măcar o dată pe cineva să-mi spună 
coana Frosa, să ştii că îl iau numai decât la palme şi-l 
snopesc în bătae. Le fac eu un teatru să-l pomenească”. 

lată-ce îmi cere coana Fr..., pardon, Madame Eufro- 
sine de Hăpleşti. Nu-i vorbă, îmi cere ea şi multe altele, 
dar mă opresc aici, fiindcă nu e loc să copiez toată scri- 
soarea ei. 

Trec la scrisoarea ce mi-a trimis Haplea. 


„Sa isnrăvit, îmi serie el, aici, la Hăpleşti, şi-au pier- 
dut cu toţii minune, aşa că m'am serântit şi eu puţintel. 
lată că am să joc şi eu teatru. Iți dau, așa dar, de veste 
să ne scrii o piesă mai repede şi să vii şi tu, ca-să ne 
înveţi cum să jucăm mai bine. 

„Insă te rog, pentru mine să scrii în piesă că îmi bat 
joc de toţi. Aşa, să scrii că eşim cu toţii dela cârâciuma lui 
Stan Pocitu, că toţi sunt beţi și că alunecă și cad toţi 
în groapa broaştilor. Numai eu sunt treaz şi mă apuc 
şi sar şi cânt în jurul lor și îmi râd de dânşii. Nu-i așa 
că are să fie foarte frumos? 

„Mai vreau, scrie mai departe Haplea, să mă faci să 
mă supăr pe tâmpita mea Frosa şi pe nesuferitul acela de 
Blegilă şi să-i iau la bătae. Cel puţin la teatru să-mi vărs 
necazul ce port în suflet. Aşa să faci. dragă Moş Nae, dacă 
vrei ca piesa ta să iasă faină”. 

Bun, să trecem acum la scrisoarea a treia, adică la 
‘scrisoarea trimisă de primarul Ion Viţel. 

„Domnule Moş Nae, îmi serie d. primar, având în ve- 
dere că, cel mai târziu până la Paşti, să jucăm teatru la 
Hăplești, asa cum am avut onoarea să-ți comunic verbal 
şi personal atunci când mă găseam la București în inte- 
res de serviciu, am hotărât cele ce urmează: 

„Punctul întâiu. Domniata vei lăsa orice alte treburi 
şi te vei apuca să serii numai decât o piesă de teatru, care 
să fie aşa cum n'a fost până astăzi altă piesă de teatru. 

„Al doilea punct. După ce vei scrie piesa, vei veni 
cu ea aicea și vei sta, ca să ne vezi cum știm să jucăm. 
Pentru osteneala ce-ţi vei da cu scrisul piesei şi cu statul: 
aicea, vei primi în bani și numerar 2 la sută din sumele 
ce vom încasa în prima seară la teatru, bine înțeles, după 
ce vom scădea cheltuelile. Aşa că, dacă rămâne un venit 
de 1000 de lei, domniata, domnule Moş Nae, vei avea 
dreptul să primeşti 20 de lei, ceeace nu este puţin. 

„Punctul al treilea şi cel mai important. Pe mine mă 
vei pune în piesă cum mă încrunt și cum mă răstese la 
toată lumea. Toţi se sperie, tremură și îmi cad în genunchi. 
Mai ales pe păcătosul acela de Ghiţă Porcu, care umblă 
să-mi ia locul de primar, îl vei pune să-mi sărute mâinile 
şi picioarele, să-mi ceară iertâre cu lacrămile în ochi şi să 
jure că nici o dată n'o să se mai gândească în viață să fie 
primar la Hăpleşti. Aşa să o faci piesa, dacă vrei să fie 
frumoasă și să placă la toată lumea.” 

Stăm bine, nu-i aşa ? Dar până acum am scris ce do- 
resc numai trei dintre marii (?!) actori dela Peper Să-i 
ascultăm puțin şi pe ceilalți. 

Blegilă îmi cere ca în toată piesa să se plimbe pe sce- 
nă braț la braţ cu coana Frosa, iar Haplea să stea întrun 
colţ, să se uite la ei și să nu mai poată de necaz. Tănase 
vrea să-l fac să fie cl cârciumar în locul lui Stan Pocitu. 
„lar pe Madame Tănase, consoarta mea, îmi mai scrie el, 
să o faci ca în piesă să fie și mai aligantă decât coana 
Frosa. Coconei Frosa i-ar sta mai bine ca lăptăreasă. Aşa 
să faci, Moş Nae, şi ai să vezi ce piesă frumoasă o să fie.” 

Am râs cu poftă de dorinţa lui Prostilă, care îmi cere 
ca pentru el să aleg cuvintele în asa fel, încât să nu se 
bâlbâie. 

Mi-a plăcut, de asemenea, dorința lui 
drăguței Hăplina. Ştiţi ce vor ? 


Hăplişor și a 
Ca în piesă să fie cât mai 


romanti-— multe prăjituri şi bomboane, iar ei să le mănânce pe toate. 


MOŞ NAE 


PARIS" 


Str. Smârdan 30 
Cea mai mare specialitate în CONFECŢIUNI PENTRU COPII 


TOȚI COPII au un vis 


Să se îmbrace la 


6 


UTA 


„BOcATI 


CARE NU 
SEPIERDE 


ogătașul roman Seztus Lentulius, dintr'o veche 

familie patriciană, comandase o statue de mar- 

moră vestitului sculptor Caius Manlius Fave- 

rius. Statuia aceasta trebuia să înfăţişeze pe 

zeul ocrotitor al familiei, înconjurat de un grup 
de zeități mai mici. 

In atelierul său, a cărui ușă dădea în grădină, de unde 
venea parfum de flori şi cântec plăcut de păsări, Caius 
Manlius Faverius lucra. de zor şi cu tot focul dragostei ce 
nutrea pentru arta sa. Se oprea din când în când, zâm- 
bind mulţumit că statuia sa are să fie așa cum o visase 
și o dorise: cea mai frumoasă din câte făcuse până atunci. 

Aproape de el, şedea pe un scăunaș fiul său unic 
Mirtilus, un băiat de 15 ani, cu un cap de înger adevărat. 
De altfel, tatăl său îi făcuse chipul în câteva statui, care 
înfăţisau pe Apollo, frumosul zeu al Soarelui. 

Mirtilus privea cu ochi de admiraţie la tatăl său și la 
statuia cea nouă, iar privirile de dragoste şi duioşie ale 
lui Caius Manlius erau împărţite între statue şi fiul său. 
Mirtilus era toată mândria sa, iar arta era toată pasiunea 
vieţii sale. 

„„ Dar iată că uşa atelierului se deschise şi intră pe 
neaşteptate Sextus Lentulius, care, pe semene, venea să-și 
vadă statuia ce comandase. 

„Vale” Faverius!... strigă el vesel sculptorului, salutân- 
du-l după obiceiul roman. 

„Salve, Lentulius!” îi răspunse sculptorul adăogând: 
„Să faci zeii, ca să ai parte de o zi fericită!” 

— Ziua a şi început foarte bine, zise Lentulius râzând. 
Chiar acum viu dela ospăţul dat de prietenul meu Mum- 
mius. Am mâncat, între altele, niște aripi de păun, prăjite 
in untdelemn din Sicilia, şi am băut nişte vin din insula 
Chio, că nu mă mai săturma. Ce dulce e viaţa, câând bei şi 
mănânci!” 

La aceste cuvinte ale lui Lentulius, sculptorul Fave- 
rius nu-şi putut stăpâni un gest de desgus. Pentru el, 
mâncarea şi băutura erau un mijloc de a trăi, iar nu sco- 
pul vieţii. De aceea, căută să schimbe vorba și întrebă pe 
Lentulius: „Cum ţi se pare statuia ? 

Ah! făcu Lentulius, dând din umeri, pe mine să 
mă "ntrebi dacă un vin e bun ori nu e bun, dacă o mâncare 
este sau nu este gustoasă. Cât despre statui, îţi spun drept 
că nu prea mă taie capul... Dar, adăugă Lentulius, ce plă- 
cere simţi tu, Faverius, să muncești toată viaţa ca un rob? 


O poveste din vremea Romanilor — 


Avere ai destulă şi ești, ca şi mine, dintr'o familie nobilă 
de patricieni. 

— Munca este viața mea! răspunse apăsat sculptorul. 

— Dar viaţa e aşa de scurtă! îi întoarse Lentulius 
vorba. 

— După moartea mea, zise Faverius, statuile mele 
vor rămâne pe pământ și vor vorbi despre mine. Insă, tu, 
Lentulius, ce lași după tine ? 

— Eu am să las bani, am să las grămezi de aur, răs- 
punse Lentulius cu semeţie. Urmașii mei vor fi mult mai 
recunoscători, decât dacă le-ași fi lăsat grămezi de statui 
de piatră. . 

— Bagă de seamă, Lentulius! îi zise sculptorul. Bogă- 
ţia ce o dă aurul este trecătoare şi poate pieri, așa cum 
piere roua dimineţii. Arta însă este o bogăţie, care nu 
piere nici o dată. 

— Bine, bine! făcu vesel Lentulius, ridicându-se de pe 
scaun și pregătindu-se să plece. Tu păstrează-ți asta, iar 
eu îmi păstrez banii. Şi nu uita că te aştept diseară la 
masă. Am să-ți dau să bei un vin din Lucania, aşa cum n'ai 
gustat în viaţa ta.” 

Nu mult timp după întâmplarea de mai sus, Roma 
avu parte de o nenorocire îngrozitoare. Conduși de Bren- 
nus, un şef foarte viteaz, Galii şi Celţii, venind din Franţa 
de astăzi, năvăliră ca o vijelie în Italia, ocupară Roma și 
îi deteră foc, după ce o prădară de toate bogăţiile şi omo- 
râăseră o mulțime de lume. Când, în sfârşit, au putut să fie 
alungați. Roma nu era decât o grămadă de ruine. 

Sculptorul Caius Manlius Faverius, care scăpase dela 
moarte, se întoarse la Roma cu fiul său Mirtilus. Dar acolo 
unde fusese mai înainte casa lor, erau acum numai ruine 
şi cenușe. El însă nu se pierdu cu firea, ci se apucă cu tot 
curajul să muncească din nou, făcând busturi și statui de 
marmoră. Cu munca şi arta sa, izbuti ca în scurt timp să 
câştige din nou o avere destul de bună şi să-şi facă o casă 
mai frumoasă decât aceea pe care o avusese. 

Dar într'o seară de iarnă, pe când stătea la masă cu 
fiul său, un cerșetor bătrân şi îmbrăcat în zdrențe bătu la 
poarta casei. Sculptorul îi deschise și-l luă înlăuntru. „Fo- 
verius, nu mă  recunoşti? întrebă cerşetorul cu o voce 
stinsă. 

— Lentulius!” strigă sculptorul mirat şi îndurerat. 

Da, era Lentulius, căruia Galii şi Celţii îi luaseră toate 
bogăţiile şi îi nimiciseră toate proprietăţile, așa că nenoro- 
citul de el ajunsese șă fie acum un cerşetor nenorocit. 

„Cum ai putut tu, Faverius, să-ți scapi averea? întrebă 
Lentulius. 

— Averea mea este arta, îi răspunse sculptorul. Ţi-am 
spus şi altă dată că arta este o bogăţie, care nu moare şi 
nici nu poate fi furată sau nimicită.” 


ji 


Prelucrare de MARIN OPREANU 


Sărăcise bietul Haplea 
' Şi de foame să nu piară, 
Lasă totul, satul, casa, 

Ş$'o porneşte razna 'n ţară. 


lacă vine o femee: 

„Domnu Doctor, ian pofteşte, 
Căci bărbatu-mi, vai de mine! 
Rău de tot se chinueşte”. 


Cum ajunge Haplea-acasă, 
Dă-i cu vin, dă-i cu mâncare, 
Bea, mănâncă şi-şi urează: 
„ 


„Hai noroc şi la mai mare”! 


Tot gândind ce să 'nvârtească ! 
„Bravo, neică, sa făcut! 
Doctor Haplea, eu sunt doctor, 
Pentru asta-s priceput”. 


Merge Haplea şi-l întreabă, 
Cum îi vine, unde-l doare, 
lar femeiei îi şopteşte: 

„Fii pe pace că nu moare”! 


Dar bolnavul peste noapte 
'Nchise ochii pe vecie. 

„Ce mai doctor fuşi, mă, Hapleo, 
„Şi ce fu cea doctorie”? 


MA 


Şi cum intră 'ntr'o comună, 
Strigă Haplea 'n gura mare: 
„Eu sunt doctor, iar bolnavii, 
Chiar de moarte au scăpare”. 


Numai daţi-mi niște pâine, 
Vin un litru, carne, ouă, 

Ca să fac o doctorie 

Şi să-l scap într'o zi, două. 


— A murit? să-l ierte Domnul! 
Dar pe unul l-am scăpat, 
M'am scăpat pe mine însumi 
Căci de foame-așş fi crăpat”.