Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages1-50

\ 


„Ura ! Să trăiască Anul Nou!", 


i 


Pretul 5 Lei 
IELIESEDSSGRIMERTKESIAREAA 


“o 
- 


— — — —— — — HMM MP ——M—— — 9 - a -—-— 


Anul Nou cu noroc si bucurie 


Mos Nae (N. Batzaria) 


Drágute cititoare si iubiti cititori, 


»DIMINEATA COPIILOR", revista si prietena voas- 
trá dle 11 ani de zile, socoate ca o datorie foarte plácutá 
aceea de a vă face, cu prilejul Anului Nou in care in- 
trăm, cele mai bune urări de sănătate şi voe bună. 

Directorul ei, Mos Nae al vostru, făcându-vă si el 
urările cele mai sincere, vă asigură că şi de acum înain- 
te va jertfi bucuros tot timpul și toată munca, pentru za 
„Dimineaţa Copiilor” să vă fie din ce în ce mai dragă 
şi să o citiţi cu o bucurie din ce în ce mai mare. Pen- 
tru Mos Nae, care de 11 ani fără nici o întrerupere în- 
grijeşte de această revistă, maj mult decât ar îngriji de 
un copil al său, nu e răsplată mai bună decât să afle că 
revista place şi că e citită. 

Ii pare foarte bine şi lui si tuturor câţi muncesc la 
ea, când văd că „Dimineaţa Copiilor” este astăzi la noi 
singura revistă pentru copii, care iese regulat de 11 ani 
de zile. Dacă s'ar strânge în volum separat numerele 
din fiecare an dela apariţia ei, sar vedea că cele 11 vo- 
lume formează la un loc una din cele mai bogate, mai 
variate şi mai frumoase biblioteci pentru copii şi tineret. 

Acum, „Dimineaţa Copiilor” páseste întrun an nou 
cu puteri noui si cu hotărârea dea ieşi din ce in ce 
mai bine. 

Cu gândul acesta, incheiem cu urarea ce facem drá- 
gufelor cititoare si iubiţilor cititori: „Anul Nou cu no- 
roc şi bucurie!” 

Ceeace nu se poate 


Nu se poate ca vre-o cititoare sau vreun cititor să in- 
tre în Anul Nou, fără să cumpere si să citească „Almana- 
hul S$colarilor" pe anul 1935, alcătuit de d. N. Batzaria, 
precum si următoarele cărți scrise de Moș Nae pentru co- 
pii si tineret: 

1) „Răpirea celor două fetițe”, romanul cel mai în- 
duioşetor ce s'a scris la noi. 2) „Unchiul meu Adam”, ro- 
man de aventurile cele mai extraordinare. 3) ,,Nouile pă- 
tanii ale lui Haplea”, cuprinzând întâmplările cele mai 
hazlii din viaţa lui Haplea. 4) „Lir și Tibisir', romanul 
cel mai umoristic si din care n'au rămas decât puţine 
exemplare. 


Multi cititori l-au rugat pe Mos Nae să le trimită o 
fotografie de a lui. Dar fiindcă Moş Nae se fotografiază 
foarte rar şi scoate prea puţine fotografii, publică aci fo- 
tografia ce a făcut acum de curând. Vedeţi că se cam de- 
osibeşte de Moş Nae, aşa cum desenatorul îl face la re- 
vistà. 

Càt despre fotografiile unor colaboratori vechi si sta- 
tornici, ca Vasile. Stánoiu, Dinu Pivniceru, Vintild Bratu, 


| DIMINEATA 


C- P.11 E OR 


Maria Sorel, Stan Protopopescu, Vlad. Astronomul, Marin 
Opreanu, Marcu lonescu, ne pare ráu cá nu le putem pu- 
blica. Pricina? Deocamdată, o ținem secretă. Poate, mai 
târziu, vom spune dece nu putem să publicăm fotografiile 
acestor colaboratori. 

Cât despre fotografia lui Ali Baba, se stie mai de 
mult că Ali Baba, Mos Nae si N. Batzaria sunt una si a- 
ceiaşi persoană. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . Lei 200 
Pe şase luni 


Pe trei luni 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON 3—984-— 930 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI 5 LEI 
D 


Dra 


id cc ii 


ANUL 12 


a A-2 


a 


ext: 


g: 


REDACȚIA ȘI 


200 LEI 


„TAN 
ABONAMENTE, 100 , 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR : * 
ESTE STRICT IR TEREIER Director: N. BATZARI 


f 


IMUNEATA 4 
OPRLILOR) 


ADMINISTRATIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


(E = =) 


72 — a 2 lanuarie 193573 Noi 550 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZA 


ànd Vitucilă face cumpărătu 


N ajunul Crăciunului, nevastă-sa îi zise lui Uitu- 

cilă: „Ştii că de Crăciun este de făcut o mulţime 

de lucruri. In casă, eu am de făcut sarmale, co- 

zonaci, piftie de purcel si multe altele. De acea, 

trebue să-mi dai si tu o mână de ajutor. Cel pu- 
lin, să faci câteva cumpărături. 

— Ce cumpărături am de făcut? întrebă Uitucilă. 

— la o hârtie şi scrie, că altfel uiţi”, îi răspunse ne- 
. vastá-sa 

Răspunsul acesta îl supără pe prietenul nostru „Nu e 
nici o nevoe să scriu, zise el. Tu spune-mi numai ce trebue 
să cumpăr şi dacă nu fac întocmai, să-mi tai mie capul.” 

Nevastă-sa începu să-i ingire tot ce avea de cumpărat 
~ Uitucilă. 

„Să iei, îi zise ea, cinci chilograme de carne de porc şi 
şase chilograme de carne de vacă. Astea dela măcelărie, nu 
uita: dela măcelărie. 

— Ei, lasă, că ştiu atâta lucru”, îi întoarse Uitucilă vor- 
ba cam supărat. Cu toate acestea, scrise pe o hârtie: „Şase 
chilograme carne de vițel şi cinci chilograme carne de gâscă. 

„După aceea, îi zise nevastă-sa, să iei patru găini, dar 
vezi să fie grase. Pe acestea le vei cumpăra dela Hala de 
păsări. Apoi, vei lua dela băcănie zece sticle de vin, cinci 
chilograme de mere, şase chilograme de nuci, un chilogram 
de smochine, o jumătate de chilogram de stafide... 

— Stai, îi tăie Uitucilă vorba, că ai spus cam multe şi 
mi-e teamă să nu greşesc. Stai să mi le însemn pe hârtie”. 

Nevastă-sa vru să-i mai spună odată, dar Uitucilă îi 
zise : 

„Nu, nu e nevoe, că tiu bine minte ce mi-ai spus”. Si 
desteptul meu prieten scrise pe hârtia sa: „Zece chilograme 
de găini, patru bucăţi mai grase de vin, cinci chilograme de 
fragi, şase metri de struguri, un chilogram de smântână si o 
jumătate de metru de stafide. 

„Sa făcut! zise el. Spune mai departe. 

— Să mai iei dela o librărie, îi zise nevastă-sa, cărţile 
lui Moș Nae pentru copii: „Răpirea celor două fetiţe”, „Un- 
chiul meu Adam", „Nouile pá(anii ale lui Haplea”, „Lir si 
Tibisir" şi „Almanahul $colarilor". 

— Pe acestea le fiu bine minte, răspunse Uitucilă, aşa 
că n'am nevoie să le scriu.” 

După vreo jumătate de oră, Uitucilă, ţinând în mână 
hârtia, pe care îşi făcuse însemnările, porni să cumpere lu- 
crurile ce-i spusese nevastă-sa. Drept peste drum era o far- 
macie. Uitucilă intră acolo si uitându-se pe hârtia sa, îi zise 
farmacistului: 


„Să-mi dai şase chilograme de carne de vițel si cinci 
chilograme de carne de gâscă. 

— S'a vândut toată carnea, îi răspunse farmacistul, abia 
tinándu-si râsul. Dar vezi alături.” 

Alături era. un cizmar. Uitucilă intră şi la el si îi zise, 
citind însemnările sale numărul 2: „Să-mi da zece chilogra- 
me de găini, patru chilograme de struguri, un chilogram 
de smântână şi o jumătate de metru de stafide. 

— Aoleu, un nebun!” isi zise cizmarul în gând. Si ca să 
se scape de el, îi zise: „S'au isprăvit, dar găseşti la prăvălia 
de peste drum.” 

Prăvălia aceea era un atelier de tâmplărie. Uitucilà in- 
tră glonț si îi zise tàmplarului : „Să-mi dai cárflie lui 
Mos Nae. 

— Nu mai am, îi răspunse tâmplarul, care bănui că 
omului îi lipseşte o doagă, dar le găsești la vecinul meu din 
dreapta.” Š 

Vecinul din dreapta era un croitor. Acestuia Uitucilă îi 
ceru să-i vândă şase chilograme de vițel si cinci chilograme 
de carne de gâscă. Dar si croitorul îl puse pe drumuri, tri- 
mitándu-l la alt vecin, acesta la un altul si asa Uitucilă al 
nostru umblă de colo până colo toată ziua, fără să poată 
cumpăra măcar o cutie de chibrituri. 


VINTILĂ BRATU 


niutá trasă de câini 
mană 


m 


- ad a] 


NOAPTE 


N n ^ A P 
į NV UM — — 


MSS z—— 
| PU T BAAG 


In noaptea din ajunul Anului Nou, Titel se rugase 
de părinții săi: ,Dali-mi voe să nu merg la culcare în 
seara aceasta la ora la care mă culc în toate serile! Da- 
ti-mi voe să stau până după miezul nopții, ca să văd și 
eu cum începe Anul Nou!” Insă părinţii săi nu i-au as- 
cultat rugămintea. 

Mai întâiu, pentrucă de câteva zile, Titel nu se 
simțea tocmai bine. Răcise de sărbătorile Crăciunului. 
Al doilea, pentrucă nu fusese ascultător. Din ziua în care 
li se dăduse vacanță dela şcoală, Titel nu vroise măcar 
odată să deschidă o carte şi să mai citească şi el ceva. 

Pentru aceste două pricini, tatăl său şi mamă-sa n'au 
vrut să-i asculte rugămintea si să-l lase să stea până du- 
pă miezul nopţii. Tot ce i-au permis, a fost ca să stea 
o oră mai mult. Adică, să meargă la culcare la orele 
zece, în loc de orele nouă, aşa cum făcea în toate serile. 

Și aşa, când se auziră cele zece bătăi dela ceasorni- 
cul din perete, Titel a trebuit să zică „noapte bună” si 
să se culce în pătucul său. Insă, nici o dată nu era mai 
supărat, mai furios ca în seara aceia. Ştia că o să fie 
petrecere mare. Ştia că o să vină pentru „reveion” o mul- 
time de rude si prieteni. Pe masa din sala de mâncare ve- 
dea orânduite grămezi de bunătăţi: torte de ciocolată, 
prăjituri, tot felul de fructe si dulciuri si multe sticle cu 
băuturi gustoase. Toată iumea sar fi infruptat de bunătă- 


în pat. 

Titel zise, aşa dar, „noapte bună” cu o jumătate de 
gură, apoi esi din sofragerie, trântind usa şi merse bombă: 
nind în camera sa de dormit. Se desbrăcă, se culcă, du- 
pă aceea, începu să-și vorbească singur, zicând: 

„De dormit, n'am să donm. Jur să nu dorm, jur să 
nu închid ochii toată noaptea. Si iată că nici nu închid 
lumina. O las să ardă până mâine dimineaţă. Aşa, în ne- 
caz, ca să fac risipă. Auzi, să nu mă lase pe mine să 
stau până la miezul nopţii! Par'cá as fi un copil mic! 
Par'că peste trei luni n'am să împlinesc zece ani! 

„Şi ce este mâine? vorbi mai departe Titel, între- 
bându-se singur. Mâine e Anul Nou, isi răspunse tot sin- 
gur, adăugând: mai bine nu era!” 

..Insá, cine îi apasă si îi strânge pleoapele? Cine îi 
sopteste la ureche: „Titel, închide ochii?” 

— Bine, am să închid ochii, răspunse Titel, dar tot 
n'am să dorm, jur că nam să dorm!" 

Se tinu asa de bine de jurământ, că peste două mi- 
nute se auzea răsuflarea de copil, care doarme liniștit. 

Dar iată că vine cineva, îl apucă de braţ, îl trage 
incetisor si îi zice: „Titel, trezeste-te! 


— Cine esti tu?” întrebă Titel, ridicându-se puțin 
din pat. Insă. rămase înmărmurit, văzând că înaintea 


sa stă un copil cam de aceiași vârstă ca dânsul, dar de 
o înfăţişare si de o frumuseţe cum nu se văzuse la nici 
un alt copil. Era un copil blond, cu ochi albaștri, care 


file acestea, numai el trebuia să înghită în sec și să “epeo: tA M 


4 


As: ANUL NOU 


priveau cu o privire plină de bunătate. Inconjurat de o 
lumină vie, copilul îi zâmbea lui Titel cu un zâmbet în- 
geresc. e 

Titel stătu câteva clipe, fără să poată scoate o vor- 
bă. După ce îşi veni puţin în fire, întrebă cu o voce, care 
îi tremura: „Nu cumva esti îngerul meu păzitor? 

— Chiar eu”, răspunse copilul zâmbind cu toată dra- 
gostea. Se ~ 

Auzind acest răspuns, Titel vru să sară din pat si să 
ingenunche înaintea îngerului său păzitor. Insă acesta 
il opri, zicàndu-i: 

„Stai frumusel in pat, asa cum esti, si ascultá-mà". 

Titel státu în pat, iar îngerul începu să-i vorbească, 
precum urmează: „De câteva zile încoace, nu sunt mul- 
tumit de tine si de purtarea ta. Insă, în seara aceasta 
sunt si mai nemulțumit. Te-ai despărţit supărat de pă- 
rinții tăi, la eşire ai trântit usa, iar mai înainte de a te 
culca, nu ţi-ai făcut rugăciunea. Pentru toate acestea. 
m'ai supărat si mai mâhnit. 

— lartă-mă, îi zise Titel cu o voce rugătoare, dar 
dece părinţii mei nu mi-au dat voe să stau la petrecerea 
dela miezul nopţii si să văd si eu cum începe Anul Nou? 


n'ai fost cuminte, ii 


acestea 
răspunse îngerul. Ai răcit, fiindcă ai stat afară la frig, 
n'ai fost ascultător si de atâtea zile, n'ai pus o dată mâ- 
na pe carte. Părinţii tăi sunt însă aşa de buni, că au să 
vie mâine dimineață aci la tine, ca să-ţi aducă două ca- 


— Pentrucă în zilele 


douri frumoase si au să-ţi ureze un An Nou fericit. Eu 
îți fac încă de acum urarea aceasta si iti promit că si în 
anul, care vine, voi avea grije de tine şi te voi păzi, ca 
să nu ţi se întâmple vreun rău, dacă îmi promiţi si tu cá 
te porti, asa cum trebue să se poarte copiii cuminţi. 

— Promit si jur! zise Titel cu ochii în lacrimi. 

— Dacă-i aşa, închide acum ochii si dormi", îi mai 
zise îngerul, făcându-se apoi nevăzut. | 

In ziua de Anul Nou, cam pe la orele zece de dimi- 
neata, tatăl si mama lui Titel intrară în camera de dor- 
mit. Titel nu se trezise, ci dormea înainte. Ei însă ii pu- 
será pe másutá un frumos ceasornic-brátará si un toc cu 
penita de aur. 

Titel se trezi cam pe la prânz si fu încântat de aceste 
cadouri. 

MARIA SOREL 


pav MN. m OPI31L 


SFANTUL VASILE», 


L 


O femeie avea trei fete. Cea mai mare dintr'insele era 
foarte rea, a doua mult mai buná, cu toate cá avea si ea 
destule cusururi, cea mai tânără însă era cât se poate de 
bună si de drăguță. 

Mama fetelor acestora era însă așa de ciudată, că ți- 
nea tocmai la fiică-sa mai mare, pe când nu o putea su- 
feri de loc pe fiică-sa cea tânără. Din pricina aceasta o 
trimitea des pe biata fată într'o pădure deasă şi puţin 
umblată, gândindu-se că în chipul acesta se va rătăci şi nu 
se va mai întoarce acasă. Dar îngerul păzitor, aşa cum are 
fiecare copil cuminte, nu o părăsea, ci o scotea totdeauna 
pe drumul cel drept. 

Cu toate acestea, îngeraşul ocrotitor se făcu într'o zi 
că e dus undeva, asa că fetița nu mai putea să găsească 
drumul, ca să iasă din pădure. Si merse drept înaintea 
ei, până ce se lăsă noaptea, când văzu că în depărtare arde 


o luminitá. Alergă într'acolo si ajunse înaintea unei co- 
libe. 

Fetiţa bătu în poartă, poarta se deschise singură şi 
fetiţa ajunse la o a doua poartă, unde bătu de asemenea. 
li deschise un moşneag cu barba albă ca zăpada, iar mos- 
neagul acesta nu era altul de cât Sfântul Vasile, care îi 
grăi cu toată bunătatea: „Vino, copilă dragă, si te încăl- 
zeste la foc, iar eu, dacă ţi-e sete, merg să-ţi aduc apă 
proaspătă; de mâncare, n'am să- ţi dau decât niște 1 rădă- 
cini pe cari trebue să ti-le cureti şi să ti-le fierbi singură”. 
Si Sfântul Vasile îi dete fetiţei câteva rădăcini. 

Fetiţa le curáti întâiu frumos, după aceea le fierse şi 
le găti. Când erau gata, scoase din legătură turta dulce și 
bucata de pâine ce-i dăduse maicá-sa la plecarea de acasă. 

„Tare mai sunt flămând”, îi zise sfântul Vasile: 
„Dă-mi ceva din mâncarea ta!” Fetiţa îi dete mai mult de- 
cât a oprit pentru dânsa, dar aga era binecuvântarea lui 
Dumnezeu, că se sătură si ea cum nu se mai sáturase 
altădată. 

După ce au isprăvit de mâncat, sfântul Vasile îi zise 
din nou: „Acum e vremea să ne culcăm, dar fiindcă n'am 
decât un pat, culcă-te tu într'însul, iar eu mă culc pe jos 
în paie”. 

— „Nu, răspunse ea, pástreazá-(i patul, căci asternu- 
tul de paie este foarte bun pentru mine”. 

Sfântul Vasile o duse însă în pat unde fetiţa cea bu- 
nă îşi făcu rugăciunea si adormi numaidecât. ` 

A doua zi, când se sculă din somn, vru să-i zică sfân- 
tului Vasile „bună dimine afa", dar nu-l văzu. Se sculă, îl 
căută peste tot, însă nu-l găsi. In sfârșit, zări după uşă un 
sac plin cu galbeni si asa de greu, că fetiţa abia putea să-l 
poarte. Si stătea scris că sacul este pentru copilul care 
dormise acolo în noaptea aceea. Fetiţa luă sacul în spina- 
re şi se duse acasă la maică-sa, care, văzând că-i aduce a- 
tátia bani, o primi bine si fu mulțumită de dânsa. 

Ziua următoare si fata a doua fu doritoare să mear- 
gà la pădure. Maică-sa îi dete o bucată şi mai mare de 
turtă dulce si multă pâine. Ii s'a întâmplat şi fetei aces- 
teia la fel cum îi se întâmplase fetiţei celei bune. Seara 


MII . 


După Fraţii Grimm 


sosi si ea la coliba sfântului Vasile îi dete rădăcini să gá- 


tească şi care ii zise pe urmă: „Tare mai sunt flămând, 
dă-mi ceva din mâncarea ta!” Fata îi răspunse: „Mănân- 


că cu mine!” După aceea sfântul o culcă pe fată în pat, iar 
el se culcă în paie. 

A doua zi, când se sculă din pat, fata nu-l găsi pe sfân- 
tul Vasile, în schimb găsi după ușă un săculeţ cu bani, 
mult mai mic decât sacul dintâi, îl duse acasă şi-l dete ma- 
mei sale, dar după ce-și opri pe ascuns câţiva galbeni pen- 
tru dânsa. 

O zi după aceasta se duse în pădure şi fata cea mare. 
Nimeri şi ea la coliba sfântului Vasile care o primi și-i 
dete rădăcini să gătească. Par când îi ceru să-i dee şi lui 
ceva din mâncarea ei, fata îi răspunse: „Aşteaptă să mă 
satur întâiu eu si după aceea îţi dau tot ce rămâne!” Mân- 
că însă aproape totul şi nu rămase mai nimic pentru sfân- 
tul Vasile. 

Iar când sfântul Vasile îi spuse să se culce în pat, că 
el se culcă în paie, fata nu zise nimic si primi dinti^odatà, 
lăsându-l pe dânsul să se culce pe paie. A doua zi ea nici 
nu-l căută pe sfântul Vasile, ci se duse drept la ușă, unde 
știa că trebue să fie sacul cu bani. Văzu că e ceva pe jos, 
dar de oarece nu deosibea destul de lămurit, se plecă pâ- 
nă ce se izbi cu nasul de lucrul acela. 

Vai, ce grozávie! De nasul ei îi sa lipit încă un nas! 
Vru să-l smulgă: cu neputinţă! Strigă si ţipă, dar degea- 
ba: nasul, un năsoiu lung, foarte lung îi atârna înaintea o- 
chilor. Si plângând si tipànd, alerga nenorocita de fată 
până ce-l întâlni pe Sfântul Vasile căruia îi căzu la picioa- 
re, rugându-i-se până ce sfântului îi se făcu milă de dânsa 
și o scăpă de nasul cel nou. Ba îi mai dărui şi doi bani pe 
de asupra. 

Când ajunse acasă, maică-sa, care o aştepta înaintea 
porţii, o întrebă: „Ce daruri ai adus?” Fata minţi şi răs- 
unse: „Un sac mare plin cu galbeni, dar l-am pierdut pe 
drum”. , 

— jQPierdut!" strigă -maică-sa, „haidem că-l căutăm!” 

Mai întâiu fata nu vroi să meargă și se puse pe plâns. 
In sfârşit se duse, dar pe drum năvăliră asupra lor o mul- 
time de șerpi si năpârci, încât ele nu mai ştiau cum să 
scape. Fata fu mușcată si muri pe loc, iar maică-sa fu mu- 
şcată la picior ca pedeapsă că nu-i dăduse o creştere mai 


bună. 
După original de MARCU IONESCU 


- — —— 


„Vai, Mos Nae, îmi spunea mai acum câteva zile dră- 
guța mea „de coana Frosa, ce păcat, ce mare păcat aș fi 
făcut, dacă rămâneam toată viaţa la Háplesti! Si ce gând 
bun si minunat am avut să viu aici si să tráesc la tine 
toată viața traiului meu! Cine ar fi ştiut că sunt aşa de 
inteligeantă si că ştiu să cânt asa de frumos, cum am 
cântat la dario? Acum, cred că toată lumea si de aici 
din Țară si de unde or mai fi oameni prin alte ţări, nu 
vorbeşte decât despre mine. Toţi isi zic: „Bravo, coana 
Frosa! Ce glas de păsărică frumusicá! Să-i trăiască lui 
Mos Nae, cá mare noroc a avut cu ea!" 

Asa imi vorbea coana Frosa, cáreia nu-i mai tace 
gurita, din ziua in care a cántat la dario al ei, inchipu- 
indu-si că a fost auzită si ascultată de toti oamenii de pe 
fata pământului si cá de atunci ei n'au altă vorbă decât 
să strige: „Bravo, coaná Froso!" si să-i laude vocea. 

Insă, când a spus că am avut mare noroc să vie şi să 
stea la mine, eu îmi ziceam în gând: „De aşa noroc să 
aibă parte numai dușmanii mei!” 

Decât coana Frosa era încredinţată că sunt şi eu încân- 
tat și că nu mai pot de bucurie. „Hai, Moş Nae, îmi zise 
ea, luându-mă de brat, hai să eșim în oras si să mai căs- 
căm gura pe la prăvălii, ca să vedem şi să alegem ce lu- 
cruri frumoase avem de cumpărat pentru sărbătorile de 
Crăciun, Asa o să-mi aleg şi eu cadoul ce ai de gând să- 
mi faci”. 

Ce cadou? Că nici gând n'aveam de aşa ceva. Cu 
toate acestea, văzând că n'am încotro, i-am făcut şi eu în 
voe si am esit cu ea în oras. Dar pe când aşteptam tram- 
vaiul în staţie, coana Frosa mă trage puternic de haină şi 
îmi zice: „Moş Nae, privește! 

— Ce să privesc? am întrebat-o eu. 

— la te uită la nerusinata aceea cum este îmbrăcată”. 

M'am uitat si am văzut. — ceeace în timpul iernei 
vedem destul de des. Am văzut anume o domnişoară, 
îmbrăcată in pantaloni bărbătești si care mergea să pa- 
tineze. Se vedea aceasta si după perechea de ghete cu 
patine, pe care le tinea în mână. Ba chiar o cunosteam, 
fiindcă locueste în acelaş cartier, si de aceea, am şi salu- 
tat-o. 

Insă coana Frosa mi-a strigat supărată: „Nu ţi-e ru- 
şine, când saluti pe nerusinata aceea?” Vroia chiar să 
se repeadă la biata domnişoară şi să o ia la trei păzeşte, 
asa cum ştie să ia coana Frosa, atunci când îi dă guritii 
drumul. 

Bine că am putut să o opresc si să zic: „Stai, coaná 
Froso! Vrei să ne facem de râs pe stradă? Domnişoara 
e o fată cum se cade şi dintr'o familie foarte bună. Ce 
ai cu ea, mai ales că nu. ţi-a făcut nimic? 

— Dar de ce sa îmbrăcat aşa ca 0.., ca 0”... şi coa- 
na Frosa nu găsea un cuvânt, ca să spună cum era îm- 
brăcată domnisoara. 

Abia am putut să o linistesc, explicându-i cá aşa se 
îmbracă de obiceiu domnișoarele și fetiţele, care merg să 
patineze. 

„Ce e aia să tipaneze?” mă întrebă coana Frosa, ca- 
re se vede treaba, n'auzise până atunci cuvântul pati- 
naj. 

l-am dat şi pentru aceasta explicaţie, spunându-i că 
„a patina” înseamnă „a se da pe ghiaţă”. 

„Și unde merge să se dea pe ghiață domnisoara a- 
ceasta? má întrebă iarăşi coana Frosa. 

— Cred că merge în Cişmigiu, i-am răspuns eu. 

— Moş Nae, să mergem şi noi în Cişmigiu, mă zori 
ea, că vreau să văd si eu cum e fipanajul". 

Ce puteam face? Mi-am zis în gând: „Bea, Grigore, 
aghiazmá!" si am mers amândoi în Cişmigiu, acolo unde 
se patinează. Dar din pricina aceasta, am avut o nouă 
si neplăcută supărare. x 

Coanei Frosa i-a plăcut tipanajul, cum spunea ea. 
J-a plăcut aşa de mult, că má si luă la zor: „Moş Nae, 
hai să-mi cumperi numai decât si mie o pereche de ti- 
pane, pitane ori cum le mai spune. Hai, acum îndată, 
că vreau să mă dau si eu pe ghiatá, Si vreau chiar as- 
tázi. Nu-ţi cer alt cadou de sărbători”. 


Coana Frosa la patinaj 


6 


quom 


Și nu era chip să-mi dea pace. Am căutat eu să o 
fac să se lase de gândul acesta, zicându-i: „Coană Fro- 
so, nu este așa de uşor să patinezi. lli trebue cátáva 
vreme până să înveţi. Altfel, cazi dela cel dintâi pas şi 
te faci de râs şi de ruşine. 

— Lasă, că nu mă fac nici de râs, nici de rușine, 
îmi întoarse ea vorba. Cum sunt eu subliricá şi delicată, 
am să sbor pe ghiatá ca o păsărică. Apoi, când eram 
fetiţă si tráiam la părinţii mei la Blegesti, mă dęfleam 
în toate iernele cu sániuta. De aceea, despre partea asta 
n'vea nici o grije. Hai numai să mergem si să-mi cum- 
peri o pereche de tipane mai frumoase”. 

In zadar am mai vrut să-i stau împotrivă. Tinàndu- 
mă strâns de brat, coana Frosa mă trăgea, ca să-i cum- 
păr tipane, cum a apucat să le spună patinelor. 

„La urma urmelor, mi-am zis eu în gând, tot trebue 
să-i cumpăr un cadou de sărbători. Fiindcă nu-mi dă pa- 
^: îi cumpăr patine si treaba ei dacă își rupe gâtul cu 
ele”. 

Ne-am dus la un magazin din Bulevard, unde erau 
patine de vânzare, şi îndată ce am intrat, coana Frosa 
i-a zis stăpânului magazinului: „Ascultă, jupâne, să-mi 
dai cele mai bune tipane ce ai în prăvălie, pentrucá cu 
sunt coana Frosa... Ştii, coana Frosa, care a cântat şi la 
dario”. 

Spre norocul meu, omul avea un copil abonat la 
Dimineața Copiilor, aşa că o citea si el. Citise, prin ur- 
mare, despre întâmplarea de la radio. De aceea, prefă- 
cându-se că este încântat, se porni cu complimentele: 

„Stimată coaná Froso, de când vam auzit la dario 
(hoţul spunea înadins dario), mi-am zis că nu există o 
cântăreaţă mai fainá ca domniata. Să cântaţi, coană Fro- 
so, să cântaţi cât mai des. Si cât sunt de fericit, că am 
cinstea şi plăcerea să vă fac cunoştinţa!” 

Era aşa de fericit, că mi-a vândut patinele de două 
ori mai scump de cum le vindea la alţii. Insă coana 
Frosa imi dedea zor să-mi cumpăr si eu tipane, ca să 
tipanăm împreună, ţinându-ne de mâini, asa cum văzu- 
se că făceau tinerii în Cișmigiu. Bine că m'am împotri- 
vit şi că am scăpat să mă fac şi cu de râs! 

După ce negustorul ne-a arătat cum se íncaltá. am 
dát fuga în Cişmigiu. l-am trecut coanei Frosa patinele, 
iar ea — m'am mirat cât e de curagioasă — a şi por- 
nit-o pe ghiatá. Dar fiindcă în viaţa ei nu umblase cu pa- 
tine, a şi alunecat dela primii pași. Ca să nu cadă, sa 
agăţat de o domnişoară, care patina. Domnișoara, care 
nu se aştepta de loc la aceasta, a alunecat si a căzut. 

Coana Frosa a vrut să se îndrepte si să meargă mai 
departe, dar nu i-a fost cu putinţă, fiindcă nu știa cum 
să-şi tie picioarele. Insă, tocmai când să cadă din nou, :a- 
tă că pe lângă dânsa trecea patinând o pereche de ti- 
neri. Coana Frosa se apucă de dânșii si îi făcu să cadă. 

Dar acum nici ei nu-i merse bine, pentrucă... pen- 
trucă — vai, cât m'am speriat! — a căzut si fiind, cum 
o ştim, uşurică si subţirică, a spart ghiaţa si sa dus la 
fund în apă. Dacă nu alergau câţiva din ceice patinau, se 
îneca si murea. Au scos-o din apă udă leoarcă, iar eu 
am luat un automobil de piaţă si am dus-o acasă. 


S OSEN O 


„Anul 1935 cu noroc și bucurie!” 


- — M— - 


CAVALERUL si LEVI 


2) Isprăvile cavalerului Devain 


In acest timp Devain, care tocmai auzise vorbele Re- 
gelui, făcu o mișcare de uimire. Nu uitase că promisese 
cavalerului Martinet că-l va răzbuna şi fiind că Regele ho- 
tărâse să meargă în persoană la izvor, lui Devain îi era 
teamă că nu cumva Regele să aleagă pe un altul ca să răz- 
bune pe Martinet. „Nu... nu, se gândea el, aceasta nu se va 
întâmpla nici odată!” Fácándu-si, asa dar, pregătirile de 
drum, se hotări să plece chiar a doua zi. 

Devain părăsi palatul regal a doua zi la prânz ieşind 
neobservat de nimeni pe poarta din dos. 

A doua zi la prânz intră în pădura Bernasconiei, nu 
fără ca înainte să-și fi făcut o caldă rugăciune. După cele 
povestite de Martinet, îi fu ușor să găsească drumul si 
după câteva sute de pași iată-l în faţa izvorului. Minunat de 
frumusețea lui, luă si el cana de aur si vărsă câteva pi- 
cáturi de apă pe lespezi... si toate se petrecurá asa cum 
îi povestise Martinet. lată-l si pe cavalerul nostru răzbu- 
nător venind în fugă, ca să-și răzbune fântâna  páàngá- 
rită. 

— „Nemernicule, nu te-ai...” 

Dar Devain nu-l lăsă să-și termine vorba. Cu sabia 
scoasă, dintr'o săritură fu asupra lui si acum cavalerul 
răzbunător, luat pe neașteptate, căzu învins şi grav rănit. 

Abia mai ținându-şi sufletul, începu a se târî ca un 
șarpe spre un tufiş de trandafiri sălbateci ce creştea prin 
apropiere. Devain îl urmă prevăzător şi atent la orice sgo- 
mot. 

Rănitul trece tufisul de trandafiri. Inaintea ochilor 


uimiti ai lui Devain se ridică un castel de toată frumuse- 
fea. Va mai avea oare putere cavalerul învins să meargă 
până acolo? Da! ajunse la poarta cea mare a castelului, 
trase cordonul dela usa de intrare, care se deschise si se 
prăbuși mort înăuntru. Devain se luase după el, uşa se 
închide şi toate încercările lui Devain s'o deschidă fură za- 
darnice. Acum se găsea într'o splendidă sală de marmoră, 
acoperită cu o mulțime de perdele care mai de care mai 
frumoase si mai strălucitoare. Dar... ce-i aceasta? Pe cori- 
dorul ce înconjura acea sală se auzeau mai multi oameni, 
venind în grabă, pe semne atrași de sgomot. Devain abia 
avu vreme să se ascundă îndărătul unei perdele din apro- 
piere. Aruncându-și privirea printr'o crăpătură a perdelei, 
după care se ascunsese, văzu intrând în sală o cucoană 
de toată frumuseţea însoţită de o servitoare. Cum intră în 
sală, eà si servitoarea incepurá a striga pe cavalerul mort 


si a-l căuta pretutindeni. De odată, dădură peste trupul 
lui neînsufleţit. Doamna căzu asupra trupului fără viaţă 
al aceluia ce fusese soțul ei, vărsând lacrămi amare de du- 
rere si strigându-l pe nume. 

Devain privea cu durere in suflet la suferinfa castela- 
nei şi abia se mai stăpâni să nu iasă din ascunzătoare si 
să-i cgeară iertare. i 

Când cele două femei eşiră din sală, Devain vroi să 
iasă de după perdea. lată însă că servitoarea, care uitase 
ceva, se întoarse. Devain abia avu vreme să sară înapoi, 
dar era prea târziu, servitoarea îl văzuse şi dând un țipăt, 
voi să fugă. 

Atunci Devain esi si o linişti, spunându-i că el nu este 
om rău si dacă este vinovat... de durerea ce le-a făcut-o, 
atunci ea să știe că el este cavalerul - Devain și a învins 
pe stăpânul ei în luptă dreaptă, el fiind în apărare, iar 
celălalt purtând vina. 

Servitoarea, induiosatá de cele spuse de Devain, ii 
promise tot ajutorul ei si dându-i un inel de argint, îi spu- 
se că el are darul de a face nevăzut pe purtător când va 
voi. Devain îi mulţumi călduos. 

(Va urma) 
IONEL 


Urare de Anul Nou 


Dragi părinți, de Anul nou 
Vă aduc eu drept cadou 
Un sărut plin de iubire 

Si urări de fericire. 


Eu sunt mic şi deci nu ştiu 
Lungi discursuri să vă fiu, 
Ci vă spun în trei cuvinte, 
C'am să fiu cât mai cuminte. 


Jur, părinții mei iubiţi, 

Că'n orice mă sfátuifi, 

Eu să fiu ascultător, 

Harnic, bun şi silitor. i 


Pentru mine voi munciti, 
Zi şi noapte văngrijiţi. 
Cum pot să vă răsplătesc? 
Cât mai mult să vă iubesc! 


MOSULET 


7 
iiia: OKcAPUDMEMA O 


Cine i-a urat lui Haplea 


Reproducem aci, aşa cum a apărut in N-rul 47 din „Di 1925, adică, de acum zece ani, anecdota despre Haplea, 
_„mineața Copiilor” dela începutul lui Ianuarie din anul scrisă de Mos Nae şi intitulată „Urări de Anul Nou". 


„Să vedem, i;; zice Haplea, Mult nu trece șUrechilă Mi-l sărută și-i doreşte 

„Cum începe Anul Nou, Vine "n pas alergător, eu, ÎNC Clăi de fân, ovăz şi paie 
Cine-mi face "'ntâi urare, „HI-HA, HI-HA! scump stăpâne, De măgari o curte plină, 
Cine-mi dă întâiu cadou”. Şi să ai la toate spor”. lară Hăplişori o droaie. 


latacum si Frusinica: Hăplişor la rându-i zice: „Și de-aceea strig din suflet: 
„Bărbăţele, la mulli ani! „Eu, tăticul meu iubit La multi ani să ne tráesti! 
Tot frumos să fii si vesel Sunt prea mândru şi ferice, P'unde treci să râdă lumea 
Si s'avem grămezi de bani”. Cam un tatá-asa vestit. Si pe toti sá'nveselesti". 


Când sărută Haplea-al nostru Vin si dânșii, fac urare: „Veşnie vesel, vesnic Haplea, 
Pe desteptu-i báetel: »lata-Haplea, drag vecin, Fie-ti drumul numai flori, 
.Ham-ham-ham!" se-aude'n poartă: Iti urăm si noi din suflet, Iti ureazá, scump pricten, 
E Dorel cu Azorel. Ca să-ţi meargă toate'n plin. Mult iubiții cititori.” . 


Niţă zis şi Betivon, ce făcu la revelion 


1) Niţă zis si Betivon 2) Ia in mànà lumánarea 3) Zice Niţă speriat: 4) Hop! se pleacă, dar acum 
Vine dela reveion Dar priviţi, fiindcă figarea „Zău că lucrul nu-i curat! Ce urât mirose-a scrum! 
Si vrea ca la lumânare Merge-alături, iar pricina Lumânări ce-au răsărit Arde părul, luat-a foc, 
Sá-si aprindă o tigare E beţia — bat-o vina. Cine mi le-a dăruit ?" Niţă blegul stă pe loc. 


5) Tare când l-a usturat, 6) P'urmá iar curaj isi face, 7) Ba vedeți făr'explicare 8) : er k> "pe 
Vrând nevrând s'a'ndepártat. Nu se lasă, nu-și dă pace, Flacărea din lumânare T at pi unis pw vA) 
Párul ars acum priveste, Zice: „Stai tu, blestemată!” Cum în nas îi sa înfipt, — cM à ciorba sa vărsat, E 
Ba chiar râde el prosteste. Ce-a păţit, aflaţi îndată. Cum l-a ars şi cum l-a fript. iar pe nas care-a scăpat. 


9) lar castronul — ce drăcie! — 10) Sare'n sus urlând Nea Niţă, 11) In sfârșit, când izbuteste, 12) Fiind beat şi zăpăcit, 


Cade'n cap ca pălărie Căci vedeţi — o furculiţă, Ca s'o scoată, rău ţâşneşte Nici în pat n'a nimerit. 
Niţă nu se sinchiseste, Peste care s'a culcat, Din trei găuri roșul sânge, lată Niţă Beţivon 
Dar de-odată se trezeşte. Foarte 'adànc mi-l-a'ntepat. De durere Niţă plânge. Ce făcu la reveion. 


NTAMPLAREA ce urmează este din vremea 


când Haplea își făcea serviciul militar. Prin 

urmare, de atunci au trecut mai mulţi ani, 

fiindcă, precum știm, Haplea al nostru nu mai 

este așa de tinerel... Dar să-l lăsăm mai bine pe 
Haplea să ne povestească vechea lui páfanie. 

„Eram soldat, zise Haplea, dar nu ca soldaţii de as- 
tăzi, ci soldat, care am făcut armată trei ani bine împli- 
niti. 

— Si n'ai ajuns mácar caporal în toată vremea acea- 
sta? l-am întrebat cei care îi ascultam povestea. 

— Cât p'aci să ajung, răspunse el, dacă nu mi sar fi 
întâmplat cecace vreau să vă povestesc. Trecuseră vreo 
doi ani, de când făceam militărie. In aceşti doi ani n'am 
avut concediu nici de o zi, pentrucá nenorocul se (inea 
scaiu de mine. lată, imi amintesc că intr'un rând, cu câ- 
teva zile mai înainte de Paşti, mă chemă don sergent şi 
îmi zise: „Hapleo, eşti bun de cinste. 

— De ce? îl întreb eu. 

— Fiindcă am aflat cá de Paşti ti se dă concediu să 
stai două săptămâni acasă la Háplesti". 

M'am bucurat asa de mult de vestea aceasta, cá în a- 
ceiaşi zi am făcut la cârciuma de aproape de cazarmă cu 
don sergent şi cu alţi camarazi de ai mei un chef în lege. 
Am cheltuit toţi banii ce aveam si am mai rămas cárciu- 
marului dator. 

Şi în adevăr că mi s'a dat foaia de concediu. Mă pre- 
găteam să plec a doua zi, când iată că soldatul Stroe Cár- 
„nu, de fel dela Pârliţii de Baltă, vine la mine cu o tavă în 
care era un cozonac de toată frumuseţea. 

„Hapleo, îmi zice el, ştii ce-i cu cozonacul acesta? 

— Ştiu, dacă m'ei spune, i-am răspuns eu. 

— Cozonacul acesta, zise mai departe păcătosul acela 
de Stroe, a fost trimis de don maior, ca să-l mâncăm noi, 
soldaţii din plutonul nostru, fiindcă suntem ái mai de- 
stepti. 

— Dacă-i așa, zic eu, să strigăm „trăiască don ma- 
ior!" şi să-l dăm gata în trei timpi si patru mişcări”. 

Atunci Stroe mi-a dat mie cozonacul să-l fiu, iar el 
“a dus să cheme pe don sergent, pe don căprar si pe cei- 
lalti soldati din plutonul nostru. Dar până să se întoarcă 
el, eu mi-am zis: „la să vedem, cozonacule, ce gust ai”. Şi 
am tăiat o felioará, pregătindu-mă să o mănânc. Insă, toc- 


10 
dh DIMIWEZATA 


mai cánd sá o duc la gurá, iatá cá picá, aga din senin, don 
maior. 

Când m'a văzut cu felia de cozonac in mână, s'a făcut 
foc de mânie. „Cum, tu, așa şi pe dincolo, strigă el, îndrăz- 
neşti să te atingi de cozonacul ce a fost trimis pentru 
mine dela cofetărie?” 

Eu, ce să zic? Nu înţelegeam mai nimic, dar ştiu că 
m'am fâsticit rău de tot. Mă fâsticisem aşa de rău, că fă- 
ră să-mi dau seama, am trântit tava cu cozonac jos la pă- 
mânt. Cozonacul s'a sfărâmat si s'a murdărit. In ziua a- 
ceea plouase, aşa că se făcuse noroiu. 

Ştiţi cum s'a sfârșit toată treaba aceasta? Mi-am pe- 
trecut la închisoare cele două săptămâni de concediu si 
încă alte două pe deasupra. Păcătosul şi blestematul ace- 
la de Stroe Cârnu mă mintise, când mi-a spus că don ma- 
ior ne trimisese nouă cozonacul. Nici gând de așa ceva. 
Din potrivă. Don maior comandase pentru dânsul la o co- 
fetărie cozonacul, pe care îl adusese un băiat şi-l dăduse 
lui Stroe, ca să-l dea d-lui maior. Şi vedeţi cum păcătosul 
de Stroe m'a mințit, a făcut să-mi sboare concediul şi să 
stau o lună la pușcărie. 

Am încercat eu să spun lui don maior adevărul, dar 
n'a fost chip să mă creadă. După ce am esit din puşcărie, 
m'am răzbunat si eu. l-am tras lui Stroe o sfântă de bà- 
tae, pe care cred că n'a uitat-o nici astăzi. 

„Şi nu te-a închis din nou din pricina aceasta? l-am 
întrebat pe Haplea. 

— Păi nu m'a închis, pentrucă, vezi, bătia i-am tras-o 
după vreo patru ani, adică atunci când nu mai eram sol- 
pă 

— Si Stroe s'a lăsat bătut si a stat cu mâinile in sân ? 

— A dat si el in mine, răspunse Haplea, însă mi se pa- 
re că eu am dat mai multe. 

— Ei, dar ce-i cu întâmplarea de Anul Nou? 

— A, da, zise Haplea, cât p'aci să uit de ceeace am 
pátit de Anul Nou. Tot don sergent m'a chemat si mi-a zis: 
„Hapleo, să ştii că acum de Anul Nou îţi dă concediu de 20 
de zile. Hai să faci cinste!”. 

Am făcut cinste tot la cârciuma, care era aproape de 
cazarma noastră. A doua zi cam pe inserate mi s'a dat ia- 
răşi foaia, pe care stătea scris cá în adevăr am un conce- 
diu de douăzeci de zile. 

(Citiţi continuarea la pag. 11-a) 


Din lucrarea „In închisorile turcești“ 


INSFARSIT LIBER 


„Am pus pe cineva să intervină pe lângă Valiu. îmi 
zise prietenul meu, „și Valiul s'a şi interesat”. A cerut, adi- 
că, să i-se aducă dosarul afacerei tale, ca să-l cerceteze, în- 
să acest dosar s'a pierdut. .L-au căutat, chipurile, peste 
tot si nu Pau găsit. 

— Să-l mai căutaţi, zise Valiul, şi când îl găsiţi, mi-l 
aduceţi. 

— Dar dacă îl găsesc peste o lună sau nu-l găsesc de 
loc, înseamnă că trebue să stau şi să aştept în închisoare? 
Asta vine cam aşa” răspunse prietenul meu. 

Frumoasă speranţă, nu încape îndoială! Cine ştie ce 
funcționar a aruncat dosarul afacerei mele D-zeu ştie un- 
de, iar Valiul a dat ordin să-l caute! -Şi dacă nu-l găsesc 
nicăeri, mai ales că nici n'au să-și dea osteneala să-l 
caute, eu trebuiam să putrezesc în temniţă până ce Valiul 
ar fi avut putinţa să cerceteze ceeace nu se mai gásia! 
Speranţa era, fără îndoială, foarte frumoasă. 

lar biata mamă plângea acasă îngrijorată şi despe- 
rată. 

Se impunea, prin urmare, un gest mai energic, un 
demers mai hotărâtor. Incetase partea amuzantă si glu- 
meatà a lucrurilor si acum chestiunea lua 6 întorsătură, 
care numai plăcută nu putea fi. 

De aceia, m'am hotărît să încerc mijlocul la care mă 
oprisem peste noapte. 

„Ascultă, i-am zis prietenului, am aflat, că un consul 
al unei Mari Puteri are dela guvernul său instrucţiuni, 
ca să câștige pentru acea Mare Putere simpatia poulafiu- 
nilor creștine. Ştiu, că aceasta nu se face din prietenie 
pentru noi si nici de dragul frumosilor nostri ochi. Deo- 
camdată, principalul este că acest consul e dispus să inter- 
vină în favoarea creștinilor, care recurg la dânsul. 

Du-te, dar, fără întârziere la el, povesteste-i cazul 
meu și roagă-l ca chiar astăzi să ceară Valiului examina- 
rea atacerei mele sau punerea mea in libertate. 

— Ideia este foarte bună si mă duc să mă ocup numai 
decât”. 

Aţi fi, oare, doritori să ştiţi care e acea Mare Putere, 
ai cărei reprezentanţi diplomatici şi, consulari aveau in- 
structiuni să atragă pe creştini in sfera influenţei ei po- 
litice? Cititorilor din Macedonia nu le-ar fi greu să o 
ghicească. Pentru ceilalți spun că este acea fostă Mare 
Putere, care isi alese o deviză in care semetia nu era în- 
trecută de cât de ridiculul cuprins într'însa. Si anume, 
că ea ar fi fost sortită să poruncească întregului glob pă- 
mântesc. Estea acea fostă Mare Putere, din care azi n'a 
rămas decât o ruină tristă si jalnică si care inspiră milă si 
nici un sentiment de invidie ori de teamă. 

Socot că aceste preciziuni mă scutesc de a-i da şi nu- 
mele. 


^29 III IIR 


(Urmarea din pag. 10-a) 


De bucurie mare am intrat in dormitor si am început 
să sar pe paturi. Sáream si cântam zicând: 


Foaie verde de boboc, 
Aoleu, ce mai noroc!” 


„Şi norocul sa văzut numai decât. O dată aud un 
„crac” puternic si mă pomenesc jos cu patul, pe care să- 
ream, rupt în două. Al naibii pat! Se vede treaba, era 
cam subred ori cá eu săream prea tare. Ori cum, vorba 
e că patul s'a rupt din pricina mea. 

Când mă ridic de jos, iată că mă pomenesc cu don 
sergent. 

Ce să mai lungesc vorba? Si concediul acela de 20 
de zile l-am petrecut la carceră, cum i spunea închisoarei 
noastre. 

M. N. 


11 


ANNEN 


Dar dacă azi n'a rămas dintrinsa decât o umbră 
palidă si ştearsă, pe vremea când au loc cele povestite 
aicea, o bună parte din populaţiile creștine ale Mace- 
doniei vedeau in acea Mare Putere pe viitoarea lor stă- 
până. 

Iar consulii ei, oameni pricepuţi şi aleşi cu mare grije. 
desfășurau o activitate mare pentru a întări credinţa po- 
porului. 

La consulul acestei Mari Puteri s'a dus, aşa dar, prie- 
tenul meu, ca să-i ceară sprijin şi ajutor pentru punerea 
mea în libertate. 

Rezultatul demersurilor sale nu-l puteam afla decât 
a doua zi în ora de recreaţie, adică în timpul când ne 
dedea drumul si ne lăsa să ne plimbàm în curte. 

Sosi, în sfârşit, si a doua zi, pe care o aşteptam cu 
atâta nerăbdare. Prietenul meu veni, de data aceasta vesel 
și zâmbitor. Neîndoios, aducea veşti bune. 

„Am fost, se grăbi el să-mi spună, şi consulul m'a pri- 
mit si ascultat cu mare interes. M'a asigurat, că intervine 
numai decât si m'a însărcinat chiar să-ţi aduc la cunostin- 
te că speră până diseară, să reușească a obţine liberarea 
ta”; 

In adevăr, în după amiaza aceleiaşi zile, gardianul in 
tră grăbit în sala noastră şi apucându-mă de braţ, îmi zise 
vesel: „Haide afară că ţi-a venit fahlié". 

(Tahlié e un cuvânt de origină arabă şi însemnează 
liberare). „A venit tahlié" însemna, asa dar, a venit ordi- 
nul, prin care erai pus in libertate. 

„Bun, zic eu, iată, că se sfârşeşte si cu pàáfaniile mele". 

Despărțirea de tovarășii, pe care îi lăsam acolo, a fosi 
din cele mai induiosátoare. Ne-am îmbrățișat cu toţii, iar 
multora le curgeau lacrimi din ochi, că nu li-e dat şi lor 
să vadă deschizându-se înainte-le porţile închisorilor. 

Unii mă rugau, ca acum când urma să fiu si eu liber. 
să intervin la rândul meu în favoarea lor, alţii ca să nu-i, 
uit şi să-i vizitez cât mai des. 

„Nu mi-ai putea aduce un exemplar din romanul 
„Sub jug" a lui Vazoff?, mă rugă un profesor bulgar. 

După ce mi-am luat, aşa dar rămas bun dela dânșii 
si i-am încredințat, că mă voi sili să îndeplinesc însărcină- 
rile ce-mi dăduseră si după ce am strecurat — bine înţeles, 
cu toată discretia cuvenită — în mâna gardianului ultimul 
exemplar de „megidie” ce-mi rămăsese, m'am dat jos în 
curte, crezând, că drumul e liber si deschis înaintea 
mea si că pot fără nici o formalitate să dau fuga acasă. 

Am văzut, însă, îndată, că treaba nu mergea asa de 
uşor cum mi-o închipuisem eu. Punerea mea în libertate 
se datora intervenţiei unui consul strein, ceeace însemna 
pentru Turci o jignire și o umilinţă. 

Dar dacă nu puteau să mă ţină mai multă vreme în 
închisoare, mai ales că după cum am aflat mai târziu, fai- 
mosul dosar al afacerei mele n'a fost găsit nici odată, ți- 
neau însă să-mi facă eșirea cât mai amară şi mai neplă- 
cută. VON IMP 3 

De aceia, cànd m'am dat jos in curte, in loc de a-mi 
zice, cum era si logic: „Eşti liber, du-te acasă!” mi-au 
pus cátuse la mâini si escortat de patru jandarmi cu ba- 
ionetele la puşcă, m'au dus aşa ziua nămiaza mare dela 
închisoare la Noul Seraiu, adică la Conacul unde se gă- 
sea Valiul si unde urma să fie îndeplinite ultimele forma- 
litáti pentru definitiva mea punere in libertate. 

Mărturisese că nu mai puteam de ruşine si de necaz 
şi că mergeam cu ochii în pământ. Cine stie ce şi-ar fi 
închipuit lumea, văzându-mă în halul acesta! 

Dar îndărătul meu auzii o voce: „Curaj că trece şi 
asta”. 


(Citiţi continuare în pag. 12-a) 


(Citiţi urmarea din pag. 11-a) 


Intorcându-mi capul, văzui pe un necunoscut, care se 
uita la mine cu o expresie de milă şi duioşie. 

Câţiva paşi mai încolo auzii iar cuvinte de mângâiere 
şi de îmbărbătare, spuse de către trecători pe stradă. 

„Tinere, nu te speria, îmi zise unul mai înaintat în 
vârstă, că şi eu am trecut prin aceasta”. 

Imi făcu mult bine această atmosferă de simpatie ce 
simțeam în jurul meu si mă hotărâi să ridic capul în sus. 

Aveam de partea mea prietenia populaţiei. Populaţia 
nu mă judeca drept un criminal, de.care să te feresti si 
pe care trebue să-l dispreţueşti, ci ca pe o victimă, ca pe 
un om vrednic de compátimire si de ajutor. Nu eram 
nici cel dintâiu, nici cel din urmă, care era tratat asa cum 
autorităţile statului se purtau cu mine in momentul acela. 

La cotitura unei străzi înguste un hoge ture cu o barbă 
.albà se apropie de mine si cerând voie jandarmilor să-mi 
vorbească, mă întrebă zicându-mi: „Ce ai făcut si unde te 
duc acum? 

. — Nam făcut nimic si mi-a venit tahlie. Jandarmii 
mă duc la Conac, ca de acolo să-mi dea drumul. 

— Ruşine, strigă indignat bătrânul hoge. Din cauza 
nedreptàtilor si a ticăloşiei funcţionarilor are să piară Im- 
părăţia noastră”. 

O profeție, despre care 
îndeplinit. 

In sfârșit ajungem si la Conac si sunt înfățișat inain- 
tea Valiului. Inainte de a intra în sala de audienţă, mi-s'au 
luat cátusile dela mâini. 

Pentru întâia oară il vedeam pe Valiu, care sosise nu 
de mult la Bitolia. Era un militar cu gradul de general şi 
cu o figură blândă, simpatică. Un Turc, care reprezinta 
bine rasa turcească prin mişcările potolite, prin bunătatea 
şi sinceritatea care se desprindea din privirea sa de om 
cinstit, din întreaga expresiune a feţei. 

Văzând sfiala şi zăpăceala de care fusesem cuprins în 
faţa celui mai înalt si mai puternic veprezintat al Sulta- 


nu se poate spune că nu sa 


nului, Valiul mă linişti cu vorbe dulci şi blânde, mă pofti 
să iau loc pe un scaun şi căută, în sfârșit, să gonească orice 
turburare din mine. 

„Să stai şi să vorbeşti fără nici o teamă, îmi zise el, 
adăugând: eu sunt aicea, ca să ascult păsurile oamenilor 
şi să le fac dreptate, iar nu ca să-i speriu”. 

Venind apoi la chestiunea mea, Valiul îmi făcu cu- 
noscut, că sunt pus în libertate, povátuindu-má, însă, ca 
altădată să nu mai cad în astfel de greşeli si păcate. 

„Dar n'am păcătuit cu nimica, Excelenţă, i-am lămu- 
rit eu. Citiţi, và rog dosarul si o să và convingeli, că nu 
mi se poată imputa ceva. 

— Dosarul s'a pierdut, îmi răspunse el, dar se înţelege 
dela sine, că ai săvârșit vr'o faptă rea. Altfel, nu te-ar fi 
arestat Caimacanul dela Chicea”. 

Incurajat de tonul aşa de blând cu care îmi vorbea, 
nu m'am sfiit să-i povestesc totul, atrâgându-i mai ales 
atenţia asupra faptului, că n'am avut nici vremea, ca să 
fac ceva bun ori ceva rău la Chicea, unde am fost arestat 
și închis îndată după sosirea mea. 

„Să dea D-zeu să fie asa! zise guvernatorul general, 
după ce ascultă povestea arestărei mele. Mi-ar părea rău, 
ca un Român si mai cu seamă un profesor român să-şi dea 
mâna cu dușmanii nostri si să uneltească împotriva im- 
párátiei. Acum esti liber si te poti duce acasă”. 

l-am observat, însă că la uşă mă aşteaptă cei patru 
jandarmi, care mà aduseră dela închisoare -pus în lan- 
turi. 

Excelenţa Sa dădu jandarmilor ordinul să plece si să 
nu se mai ocupe de mine. 

In sfârșit, iată-mă liber! Acasă mă aştepta mama, 
care plângea şi acum, dar plângea de bucurie. 

Mă aşteptau prieteni, vecini şi cunoscuţi. 

Devenisem si eu un personagiu. 

„Am stat in închisoare!”. Era un titlu, care impunea, 
care te ridica în stima si consideratiunea celorlalţi. Era o 
dovadă, că nu eram un simplu muritor necunoscut la care 
nimeni nu se gândeşte. 


(Va urma) 


mdr inae urs 


CE 


Cum găsiți rochița mea? 


p Uu-—- 0 BE 


HANUL LA 


ARE incă nu-şi desfăcuse cununa de raze la răsă- 
rit, dar îmbrăcase geana orizontului cu lumina voioasă 
a zorilor în culori vii, înseilând marginile norilor în ar- 
gint şi purpură. 

Cerul senin-albastru părea un clopot imens de cris- 
tal sub care ciripitul sglobiu al ciocârliei, ce se înălța în 
vüzduh, rásuna armonios, de par'cá aripele ei sprintare 
isbeau marginile cerului făcându-l să răsune. 

Firea toată se destepta din odihna nopţii. Pe dru- 
muri ce suiau la deal sau coborau la vale, mergeau în 
şir care trase de boi sau telegari vànjosi. Departe, spre 
apus, se zăreau în ceața depărtării crestele înegurate ale 
munţilor. Un drum ce se 'ngusta mereu, serpuia sărind 
peste coama dealurilor si se pierdea din faţa ochilor în 
negura munţilor. 

Sus pe deal la răscrucea a două drumuri se afla | un 
han mare şi în faptul dimineţii se aflau acolo o seamă 
de drumeti, țărani şi târgoveţi poposili pentru vremea 
nopții la han si cari acum în zori se zoreau de plecare. 
Unii strigau către argati să le inhame caii, alţii ciocneau 
între ei câte un páhárel de rachiu să mai prindă puteri. 
Era o larmă si o veselie ca la nunțile cele mari, ba, unii 
trăgeau focuri de pistoale spre răsărit, de parcă ar fi 
vrut să spargă norii zărilor, să dea drumul razelor soa- 
relui care par'că adàsta somnoros în iatacul norilor dela 
orizont. 

Deodată glasul unui surugiu tăe în două larma dela 
han: 

— Uite băăă!! Şi arătă cu mâna în vale spre şosea. 

Ca la o comandă se făcu tăcere și toate privirile se 
'ndreptară încotre arăta surugiul. 


Departe pe şoseaua cca mare se zărea ceva aga ca un 
rotogol Pie praf ce venea năpraznic spre han. 

— Ce să fie? se'ntrebau oamenii între ei şi-şi ascu- 
teau privirile spre cocolosul de colb ce creseta în văzul Q- 
chilor pe măsură ce s'apropia de han. 

— [racan de mine! strigă un flăcăiandru ce se coco- 
fase intr'o droșcă să vadă mai bine. Să ştiţi că-i un zmeu 
ca acela din poveste! Hai oameni buni, să ne ascundem 
din calea lui, că de s'o abate vârtejul cu care vine pe aci, 
ne face praf şi pulbere. 

— Dar iute iti mai intră frica'n oase, măi pui de iepu- 
roaică — zise râzând hangiul care esise si el în pragul 
hanului să vadă ce-i. — la o fi vre-un drumeţ călare ce 
merge grăbit la drum. — Dar când privi- mai bine in 
vale spre tràmba de praf ce venea ca un vârtej, isi 
schimbă hangiul vorba si făcându-și o cruce mare grăi 
cam cu teamă în glas: „Văleu neică, da ştiu că vine! Sboară 
nu umblă! Să ştii că dacă nu-i zmcu cum ziseși, apăi e Ar- 
hanghelul Gavrilă, si zicând acestea, se chiti după usa ha- 
nului, mai la adăpost. 

— Te băgași în vizuină, ursule? — zise un negustor 
către hangiu. — Iti mirosi a pucioasă zmeiască si te-ai vå- 
rit in bârlog, mos Martine (Martin il chema pe hangiu). 


Toată adunarea se porni pe râs iar hangiul scoțând . 


capul pe usa hanului se rásti aspru la ei. 

— Fiecare face ce vrea în casa lui și-și apără pielea 
cum poate! — apoi trase uşa după el cu putere si se ză- 
vori pe dinăuntru. 


————À—À t 
(Citiţi continuarea in pag. 14-a) 
13 


„ARTA NCHELUL CAVPIEAT 


a n bum 


(Urmare din pagina 13-a) 


O clipă se făcu iar tăcere şi toate privirile se'ndrep- 

tase spre vale de unde venea norul de praf. 
„__— laca! — ţipă flácáiandrul — a luat-o pe drumul 
il mic. Acus o să fie sus pe coama dealului s'o să putem 
vedea ce arătare o mai fi. Sus pe deal drumul fiind mai 
neumblat, iarba creştea în voe şi ne mai fiind praf „arăta- 
rea” se limpezi încetul cu încetul si toată ceata de la han 
rămase cu ochii holhaţi spre deal unde se oprise drept în 
fata hanului o mándrete de voinic călare pe un cal alb. 

— Arhanghelul Gavrilă! strigă flăcăiandrul din că- 
ruță. — Luminează-mă, Doamne ! — si se vâri cu capul 
în fânul de la coada cárutii. 

— Apără-ne si ne mántueste — îngână pe nas para- 
cliserul dela biserica din sat care se afla si el pe acolo 
şi căzu in genunchi cu faţa spre „arhanghel”. 

Ca la un semn toti drumeţii ce se aflau la han se 
pitiră infricosafi care prin căruţe, prin ograda hanului, 
prin cosar, prin cláile cu fân, unii se grămădiseră la usa 
hanului şi băteau în ea cu disperare: 

— Deschide, bade Martine, că ne prăpădește urgia ce- 
reascá! 

Câţiva mai bătrâni se asezará in genunchi lângă pa- 
racliser şi începură să bată la cruci si la mătănii de ma- 
ma focului. 

Deodatá, voinicul care se oprise din drum pe coama 
dealului, rotindu-si ochii peste văi, zări hanul şi dădu 
un chiot de răsunară văile. 

Paracliserul si cei cari bolboroseau alăturea de el 
rugăciuni, holbară ochii mari spre dealul de pe care că- 
láretul începu să coboare cu calul fără frică deadreptul 
către han. 

— Arhanghelul Gavrilă! El este! Uite-] cum sboară 
peste deal si cum îi sclipeste sabia la brâu. E îmbrăcat 
in haină roşie. Vine să ne ia viaţa trimis de Dumnezeu. 
Faceţi-vă crucea din urmă si cádeli cu fata la pământ — 


rosti cu glas de inspirat paracliserul. Si toti cei ce erau 
lângă dânsul se asternurá cu nasul în praful drumului, 
iar cei de prin căruţe şi clăile de pae se băgară mai la 
fund. Auzind toți cuvintele grozave rostite de paracliser, 
ciuleau urechile si în curând auziră cuprinși de groază 
trapul calului şi inima li se făcu ca un purece. 

Deodată se auzi un glas ca de tunet ţipând, sgomot 
de zábale si sforăit de cal înzăbălat. 

— Hei, nu e nimeni la hanul ăsta? Si voi ăia de colo, 
v'ati îmbătat în asa hal cá aţi adormit ca porcii cu na- 
surile în praf.. 

— Spală-mă, Doamne, si mă curáfeste si iartă pe ro- 
bul tău — bolborosea  paracliserul — târându-se prin 
praf in spre locul de unde auzea glasul. 

— Să te spele pupezele, betiv bătrân, scoală de a- 
colo mai iute, cá încing cravasa pe tine, de te trezesc în- 
tro clipă. Si voi áilalti, haide mai iute până nu mă în- 
fierbânt. 

Unul câte unul cărăușii si argaţii, negustorii si țăranii 
ce s'ascunseserá spăimântaţi care pe unde apucase, ince- 
pură să se ridice nedumeriti si în locul arhanghelului Ga- 
vrilă pe care îl văzuseră în spaima lor neghioabă si din 
pricina proorocirii paracliserului, sta tantos îmbrăcat în 
strae roşii ostăşeşti căpitanul de jandarmi lliutá care 
plecase cu noaptea în cap dela oraș să facă o inspecție 
pe la posturile din judeţ. 

Vestea acestei sugubete întâmplări s'a răspândit ca 
fulgerul prin toate satele şi multă vreme sa făcut mare 
haz pe socoteala fricosilor dela han. 

Din pricina aceasta şi cum Românul e bun de glume, 
au botezat hanul cel cu pricina „Hanul la Arhanghelul 
Gavrilă” şi așa i-a rămas numele până în ziua de azi. 

Povestea asta am auzit-o din chiar gura Sfinţiei Sale 
părintelui Pricopie din Rădeni-de-munte, om cu duh și 
multă înţelepciune, pe care l-am întâlnit la hanul cu 
pricina si'n fata unui păhărel de vin mi-a jurat cá în- 
tâmplarea-i adevărată de-a fir a păr. 

D. MEREANU 


De vorbă cu cititorii 


L. CR.-GURA OCNITEI. — Când sau primit manu- 
scrisele d-tale, numărul de Crăciun al „Dimineţii Copii- 
lor” era tipărit. De asemenea, era culeasă toată materia 
pentru n-rul special al ziarului. Asa dar, ne pare rău că 
n'a fost cu putinţă să te satisfacem. 

10. GOT. — LOCO. „Visul lui Stănel”. Acelaş răspuns 
ca mai sus. Manuscrisele pentru numerele speciale tre- 
buesc trimise cu o lună mai înainte de data la care re- 
vista se pune în vânzare. 

TAR. EM.-LOCO. — „De Crăciun”. Drăguţă cititoare, 
Mos Nae e nevoit să-ți dea si d-tale acelaş răspuns ca mai 
sus. Ai trimis prea târziu poezia. Cât despre jocuri, cu 
ele se ocupă Cinel. 

DEL V. A.LOCO. — „Noaptea'n sat”. Dragul meu, 
așa cum scrii d-ta, nu este în genul literaturei pentru copii. 
Apoi, acum când s'a lăsat iarna, nu prea e potrivit să 
vorbim de „grâu si câmp înverzit”. „Pisica  şireată” e 
prea lungă. 

MIRON THEOD. si EUGEN ALM. - LOCO. — Mos 
Nae vă mulțumește pentru drăguţele rânduri ce i-afi 
scris și vă promite că va căuta ca „Dimineaţa Copiilor” să 
vă placă totdeauna. 

STAN. N. EL.-LOCO. — Drágutà cititoare, cele două 
poezii trimise de d-ta sunt slábufe şi nu sunt scrise așa 
cum cer regulele poeziei. De ocamdată, te sfătuim să con- 
tinui a fi buna noastră cititoare. 

. AL. NIST.-LOCO. — Ne scrii că te-ai gândit să faci 
și d-ta „o mică poezie”. Noi însă te sfătuim să te laşi acum 
de gândul acesta — cel puţin până ce înveți mai multă 
carte. 

L. IO.-GALATI. — „Crăciunul”. N'a fost timp pentru 
poezia trimisă de d-ta. In afară de aceasta, ni s'au trie 
mis pentru numărul de Crăciun așa de multe poezeii, în- 
cât, chiar dacă n'am fi publicat în revistă decât poezii şi 
totuși n'ar fi fost loc în deajuns. 


EM 


14 


O DIMINEATA 


„lată ce costume frumoase ne-au cumpărat părinţii 
de Anul Nou” 


SERIA 1! 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


CINEL 


Laacest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 80 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


URARE 


c r[s|Rjo [UTR 
ee je hi alele 


Plecând dintr'un anumit loc, într'o ordine oarecare, veli 


afla o urare de „Anul Nou”. 
NICOLAE S. GHEORGHE 


Deslegătorii concursului pe luna Octombrie 
PROVINCIE 


Focșani. N-lae S. Gheorghe (10); Aurel D. Petrescu (10); 
Marcel Leibovici (10) ; St. Vladimirescu (8); Tudor Boancă 
(7) ; M. Donescu (8) ; Nicolae Bárbulescu (3); Stoica Gheor 
ghe (7); Victor Lupescu (5) Atanasiu Tiberiu (7); Stănes- 
cu S. Vladimir (9). Galaţi. Mondy Wassermann (10); Flo- 


Dezlegările jocurilor pe luna Octombrie 


A = ORA AȘ E DE 
6| NICOLAE S CHEOBGHE 


IB 1 |7|U CHI 5| 1 INIA] 
HAP IL EAB os MH ERA Bucu 


ada DEB 


DE-ALE. I, UI 
E BL 


HJALP IL IESIT Ec AATTONA 
waon aaa A arar 
L 


I 
RUA i LE 


Fi TARJA — ndm n] 
ECH ILHWiP os Aa 

PUTINA LS10421£, 

A EA Hie MICOLAE «S. y 27 


BIB.-0U 

DOLINDBOM se 

"LOBICA JITABIU 
CHL-LHC 


AȘA RADA oc 
MIOARA sus TURDA 


BUCUR-IE 


„SO! JCE H CENE, 
ER. NC IMNMGVUTTbDWÉUDBDI 


A ccs r TA 
CARTE oe VIZITĂ : 
DAGOBERT NACHT . SUES ITEFA 
AvVOCAT?-RUCURESȚI 


1 TOJAN 


rian D. Manea (5); Manea si Virginia Ionescu (10); Miora 
Marinas (10); Fulger V. Ivănescu (9); Haimovici Eugen 
(7); Sigi Leibovici (8); I. lacobescu (2); Spiru Deleanu 
(3); Timoftescu Ioan (7); Gh. Pandele (8); Erna Siegler 
(9); Margareta Plesoianu (8); Gabriel Solomonide (7); 
Trandafirescu Pamfil (10); Rică si Surica Glickman (10) ; 
Iosef Aizic (10). Hlipiceni. Mandi Daiban (10). Huși. Leon 
Constantin Gheorghe (9); Maria Todireanu (8); Velcescu 
Silvia (8). Horezu. Bébé D. Ogrezeanu (1). lagi. Vieriu 
Theodor (8); Nimovitz Ana (8); Iliescu Traian 1); Radu 
Brieze 2); Sanda Coroiu (9); Anisoara Barbu (9); Cerná- 
tescu Corina (9); Lazăr Leibovici (10); Marin Georghiu 
(4); Stan Dumitrescu (3); Dina Weissmann (8) Ismail. 
Dalila si Letiţia Hornoiu (10). vesti. Bébé Goldenberg (9); 
Surica Aizic (10) ; Mina, Noe, Fany, Moise si Clara Enstein 
(10); Bébi Kaufmann (10); Suca Bobuseanu (10); Sandu 
Zissu 1). Lefcani. Popovici Sava (10). Lipnic. Galina Lisnic 
(10). Miercurea Ciuc. Gabriela Gr. Tomescu (8) Noua 
Suliţă. A. Vasilcovschi (10). Olteniţa. Ion Serachitopol (9). 
Oradea Mare. loan Andrei Ghenge (1); Rodica loanovici 
(1). Pitești. Vrăbiescu G. Nicolae (10); Popescu Marin (7); 
Dimitriu Constantin (7). Ploești. Scortescu Dumitru (8); 
Pârvulescu Maria (6); Surica Grunberg (3). Sântămaria- 
Orlea. Stelian C. Ivascu 9). Slatina-Olt. Eugen I, lonescu 
(10); Marcussohn Lva (9); Lazăr I. Iacob si Ivan Stefan 
Nicolae 10). Sibiu. Dancu Ana (10); Virgil Enache (10); 
Ada Gusu (10); Graziela Gheorghiu (10); Lidia. Ovidiu si 
Marius Alexiu 10). Soroca.. Vera Dvornifchi (10); George 
Ursu (7). Strehaia. Brezoescu Viorica (8). Suceava. Dan 
Radu (10). Târgoviște. Budz Anton (1) Zoica si 'lonelus 
Căpitan Dumitrescu (10). Tighina. Katca Kiasse (2). Tur- 
nu-Măgurele. Lucia Teodosiu (19) Turnu-Severin. Puica si 
Gina Răiculescu (10); Silvia Cherata (10); Aida si Olga 
Petcoff (10) Turda. Mioara Pătăceanu (10). Teregova. Li- 
viu Feresan (10). Valea Călugărească. Eugenia Năstăsescu 
Lia Iurcu (9). Videle. Victoria Iulia Constantinovici (9). 
(16). Vaslui. (Mănescu Cristea Tiberiu (7). 


RNIMALE pe 

CONSTANTİN aSÂRBU. 
ZI 1|MBIA 
A 
BAT 


EJ 


(Co Wa 


àlL |ZIXIA wie IA 


ELVETIA 
OMANIiA 


Vă place costumașul meu? 


Surioara și frățiorul — . O cititoare drăguță trebuie să aibă 
şi un cățeluș drăguţ 


Fotografii 


Doi cititori dráguti 


„lată ce armăsari mi-am cumpă- 
rat de Anul Nou!” - 


Cpe LUNA IANUARIE SERIA | 


Numele și pronumele 


Adresa: 


Doi frățiori ca doi bujori 


Gata pentru serbare 


Ce frumos am petrecut de sărbători! Preţul 5 Lei 
[A LA PSESE E ACCEA 


De-ale Incepátorilor 


Ursuletul Marioarei 


. Marioara a împlinit cinci ani — mulţi înainte. Si mă- 
mica i-a cumpărat prăjituri si bomboane si i-a făcut o ro- 
chiță nouă. Însă, iată că după masă, au venit la ea mai 
multi copii, prieteni de-ai ei, care i-au adus fiecare câte 
un dar. 

Si atunci Marioara sa văzul deodată cu mai multe 
păpuși, jucării, bomboane si un ursulet. Dintre toate aceste 
jucării Marioarei i-au plăcut, mai mult ca oricărei fetiţe, 
păpuşile şi bomboanele. Pe ursulet îl lăsa mai la coadă, căci 
nu era așa frumos si nici scump. Până seara, Marioara 
stricase capul unei păpuşi şi mâncase toate bomboanele, 
așa că după masa de seară, începu să plângă spunând că-i 
este rău. 

Tăticul, îngrijorat, trimise după doctor, care veni în 
grabă si o puse pe Marioara să scoată limba, o ascultă şi-i 
puse termometrul. Cu toate că avea temperatură, doctorul 
zise că nu-i ceva grav. li dădu lui tăticu o reţetă, ca să-i ia 
niște prafuri şi plecă. 

Marioara se sui in pat... Dar ce-i asta? Din colțul intu- 
necos al camerei în care era aruncat, ursuletul se ridică şi 


se apropie de patul fetiţei. Dintr'o săritură fu pe màsuta de - 


noapte, iar de acolo privind trist fetița, zise: 

„Ştiu că nu-ţi sunt drag; dar acum, înainte de a pleca, 
vreau să-ți spun povestea vietei mele: 

Nu sunt făcut într'o fabrică din străinătate, aşa cum 
sunt îngâmfatele păpuşi pe care le iubeşti atât. M'a făcut 
un om sărac, împreună cu alti ursuleti ca mine. Acest om 
sărac avea un copil bolnav. Neavând bani să-i cumpere 
doctorii, bietul tată a scos din ladă o bucată de pâslă şi a 
început să croiască, dintâi capul, apoi corpul şi apoi mài- 
nile si picioarele. In locul ochilor, ne-a pus nişte bumbi 
de pantofi. Apoi ne-a umplut cu paie si ne-a dus la târg. 
Acolo am fost cumpărat de o doamnă săracă, pe care am 
auzit-o zicând fiicei sale şi prietena ta Lily: „Nu cred că 
ursuleţul acesta e un cadou, care să-i facă mare plăcere 
Marioarei, care e o fetiță bogată şi căreia îi plac numai 
jucăriile scumpe. Dar această jucărie e dată cu toată dra- 
gostea şi cred că o să-i fie cândva de folos”. 

Apoi doamna aceea ma împachetat si a trimis după 
masă pe Lily cu mine, la tine. Insă, cum era de așteptat, 
eu nu ţi-am făcut mare bucurie. Tu nici nu te-ai uitat la 
mine si aseară m'ai aruncat în colțul întunecos al camerei. 
Eu am plâns pe înfundate si mă gândeam: Ce-s de vină eu, 
bietul, dacă sunt urât? Poate că am o inimă mai bună decât 
a îngâmfatelor păpuşi.” 

Apoi ursuletul mai privind 
zise: 

„Plec, Marioară. Mă duc la un copil sărac, 
fericit să mă aibă. 

— „Nu! răspunse Marioara plângând. lartă-mă, ursu- 
leţule. lartă-mă! Căci de acum te voiu iubi. Rămâi la mine, 
nu pleca.” 


odată trist pe Marioara, 


care va fi 


REDACŢIA SI 


București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
T EEEF- O-N 


Zicând acestea, Marioara se trezi din somn şi văzu cu 
uimire pe mamă-sa lângă pătucul ei. 

„Măntico, îi zise ca, dă-mi, te rog, ursulețul meu de 
pâslă. Vreau să-i mulțumesc că mulțumită lui acum mă 
simt bine. Vai, mămică, dac'ai şti cât îl iubesc!” 

Si de atunci Marioara nu sa despărţit niciodată de 
ursuletul ei. 

CORINA CONSTANTINESCU 


Câteva glume scurte 


Mama: — „lonel, ce-ai făcut cu cei doi lei pe care ti 
i-am dat, ca să-ți bei cafeaua cu lapte? 

Ionel: — Cu un leu mi-am cumpărat halvità, iar celalt 
l-am dat lui Mircea, ca să bea cafeaua în locul meu." 

* 

Tatăl (care a ajutat pe Ionel să-şi facă 
„Ce-a zis profesorul, când ai citit compoziţia? 

Ionel: — A zis că mă prostesc pe zi ce trece”. 


temele) : — 


Un lăptar îşi trimete fiul să ducă un litru de lapte pro- 
fesorului său. 

— „Probabil că laptele a fost muls de curând, căci încă 
este cald, zise profesorul. 

— Nu, domnule profesor, răspunse copilul; mama, în 
loc de apă rece, o fi turnat,.din gresalà, apă calda." 

* 

Un domn, căruia ii plăcea să glumească, în clipa când 
să se urce întrun tramvai, intr'o zi de ploaie, întrebă: 
„Oare e plină corabia lui Noe?” Un călător, supărat, îi răs- 
punse: „Nu lipseşte decât măgarul; và rog, suiți-vă!” 

* 

Un agricultor, intrând in livadă, isi găsi 
dormind la umbra unui nuc. Il trezi și-i zise: 

„Leneşule, dormi ziua namiaza mare, în loc să lucrezi! 
Nici nu merili să te încălzească razele soarelui. 

— Ştiu, stăpâne, soarele nu e făcut pentru minc, de 
asta m'am culcat la umbră.” 

* 

Servitoarea: „Coniţa nu-i acasă.” 

Doamna (care a venit în vizită): „Şi nu ştii când o să 
se'ntoarcă? 

Servitoarea: „Nu ştiu, dar mă duc s'o întreb.” 


Trimise de TILLY-JEANNE GHIULEA 


md 


servitorul 


she t S929 


Cele mai bune cărți de citit? 

Nu mai faceţi această întrebare, ci grăbiţi- 
vă să cumpăraţi minunatul „Almanah al Scola- 
rilor pe 1935", precum şi celie două romane de 
Mos Nae, anume: „Răpirea celor două fetiţe” şi 
„Unchiul meu Adam". Nu e cititor, fie el un co- 
pil, un tânăr sau o persoană mare care să nu fic. 
foarte mulţumit de citirea acestor cărţi. 

De vânzare la librării. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an =- Lei 200 
Pe şase luni 


Pe trei luni 


ADMINISTRATIA 


ANUL 12 


REDACŢIA ȘI 


1 AN 200 LEI 
ABONAMENTE. 
" 6 LUNI 109/97 4 
REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 


ESTE STRICT INTERZISĂ 


À DIMINEATA 4 
COPIILOR) 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARI 


9 Ianuarie 1935 No. 5j 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Când te invită Uitucil 


N aiunul Crăciunului, Uitucilă veni acasă la mi- 
ne şi-mi zise: „Prietene Vintilă, ştii că mâine e 
Crăciunul? 
— Nu, n'am uitat, i-am întors eu vorba râzând. 
— Eu, îmi zise el. eram cât p'aci să uit, dar a 
avut grijă nevastă-mea si mi-a adus aminte... Dar, mă în- 
trebă el după puţin, ce te faci mâine? 

lau masa la Moş Nae, unde sunt invitat, 
puns cu. 

Ştii cum e mai bine? făcu Uitucilă. Vino să iei masa 
la noi, că merg să-l invit şi pe Mos Nae. Asa vom fi cu toţii 
impreună şi vom petrece mai frumos. 

Dacă-i asa, i-am răspuns eu, este foarte bine. 
du-te numai decât şi spune-i lui Mos Nae, ca să ştie. 

Merg chiar acum", zise Uitucilà plecând dela mine. 

A doua zi, aproape de ora mesei, m'am dus la Uitu- 
cilă. Ştiam că nevastă-sa face sarmale bune si mă bucuram 
gàndindu- -mă la lucrul acesta. Am sunat si a venit să-mi 
deschidă servitoarea lui Uitucilă. 

„Lino, ai pus masa?" am întrebat-o eu. 

Lina sa uitat mirată la mine. „N'am pus nici o masă, 
imi răspunse ea. Coniţa si conasul sunt poftiti pentru toate 
zilele de Crăciun la părinţii conitei, aşa cà noi nam gătit 
mai nimic. iar cu mănânce la bucătărie. 

Ce tot spui. Lino? i-am zis cu si mirat si cam supă- 
rat. Păi. nu ştii că a venit Uitucilà la mine si m'a poftit pen- 
tru astăzi la masă, apoi sa dus să-l poftească si pe Mos 
Nae?" 

Biata Lina rămase înmărmurită şi începu să se cru- 
cească. Tocmai atunci, iată că pică si Mos Nac. 

„Ei. îmi zise el râzând. o facem astăzi lată la prietenul 
tău Pinega Nu ştii ce poftă i am de sarmale. 

— Mos Nae, i-am răspuns, am si eu o poftă tot asa de 
mare de sarmale, însă, vorba ceea: să ne punem amândoi 
pofta'n cuiu. 

Dece? Nu inteleg! fácu Mos Nac. 

Să-ţi spună Lina!” i-am zis eu. 

Insá, pe când stăteam noi asa de vorbă. iată că vine 
răsuflând din greu nevasta lui Uitucilà. Cum m'a văzut. m'a 
întrebat: „N'a fost Uitucilà la domniata? 

— Ce să fie la mine? i-am ripis: eu, cà a venit a- 
seară şi ne-a invitat şi pe Mos Nae si pe mine să luăm as- 
tázi masa la voi. 

Sfinte Dumnezeule! zise femeia, făcându-şi semnul 


i-am răs- 


Insă, 


crucii. Zăpăcit mai e şi Uitucilă al meu! I-am spus de zeci 
de ori că suntem invitaţi la părinţii mei, iar el, poftim ce 
încurcături îmi face! Dar unde să fie acum, că a eşit mai 
adineauri, spunând că vrea să-și cumpere țigări?” 

Am aflat mai târziu ce se întâmplase cu dânsul. După 
ce ne invitase pe Mos Nae si pe mine, sa întors acasă, dar 
despre aceasta n'a spus un cuvânt nevestei sale. Se vede 
treaba, uitase pe drum. Nevastă-sa îi spusese: „Ştii că mâi- 
ne mergem la masă la mama. 

Știu, ştiu, răspunse Uitucilă. 
de repede.” 

A doua zi, adică în ziua de Crăciun, esise în adevăr 
să-şi cumpere țigări. Dar pe drum se întâlni cu un cunoscut, 
care îl întrebă: „Uitucilă, ce te faci pe ziua de astăzi? 

— Nam nimic de făcut si nu sunt invitat nicăieri”, ii 
răspunse desteptul nostru. 

— Dacă-i asa, îi zise omul, 
preună.” 

Uitucilă porni şi chiar îi mulţumi. Merseră amândoi la 
o cârciumă de mahala. unde au stat până seara târziu. 

In toată vremea aceasta, nevastă-sa m'a pus şi pe mine 
pe drumuri să-l căutăm. L-am căutat noi, dar de găsit, n 'a 
fost chip să-l găsim. Seara târziu sa întors singur acasă, 
foarte mulţumit. pe când din pricina lui eu am stat flă- 


mând în ziua de Crăciun. 


Lasă cà nu uit eu aşa 


hai să luăm masa îm- 


VINTILĂ BRATU 


Elevii si elevele cl. II dela şcoala primară de aplicaţie a 

școlii normale de fete din T.-Măgurele, cu inslitutoarea 

clasei l, d-ra Viorica Cosimbescu. (In jocul păpușilor), la 
o serbare dată în sala teatrului județean. 


DIMINTATA 
V COPLIILOB 


ânărul Chifun era un vulpoiu de toată frumuse- 
fea. Avea botul lung, urechile late si ascuţite la 
vârf, coada tufoasă si lungă, iar blana de o bo- 
gátie fără seamăn. Fiindcă ajunsese la vârsta 
când nu mai putea trăi singur, părinţii săi hotă- 
rîră „să-l căsătorească. Se rugară, asa dar, de o vulpe prie- 
lenà să caute ea o nevastă potrivită pentru flăcăul lor. 

Această prietenă găsi după multă căutare tocmai ceea- 
cese potrivea pentru chipesul flăcău Chitun. Găsi anume pe 
o domnişoară vulpe dintr'o familie foarte bună. Si ce drà- 
gutá şi elegantă era domnisoara aceasta cu Blana ei de un 
rosu aprins, cu botisorul ascufit si cu mersul ei de vulpe 
cochetà ! 

Se puse la cale o plimbare prin pádure, unde viitorii 
soţi se cunoscură între dânșii. 

Familia mirelui si familia miresei isi făcură una alteia 
diferite cadouri, ca: ouă, brânză, găini furate, prune, pere. 
ete. Tânăra mireasă fu condusă la vizuina în care locuiau 
părinţii lui Chitun. Era o vizuină, care avea mai multe ca- 
mere. I se dete să guste o miere delicioasă, furată dela un 
stup din vecinătate. 

După câteva luni, soția lui Chitun născu un copil. care 
în neamul vulpilor era o minune de frumuseţe. Semăna 
doar atât cu tatăl său, cât si cu mamă-sa. Frumos era mi- 
cul vulpoiu, numai că nu era cuminte. 

„Până nu cresti mare, îi spuneau mereu părinţii săi, 
să nu te îndepărtezi de noi. Oamenii sunt aşa de răi, că 
fură pui de vulpe ori decâte ori pot pune mâna pe dânşii. 
Să te feresti de oameni si să n'ai nici o încredere intr'insii". 

Insă astfel de sfaturi îi intrau puiului de vulpe pe o u- 
reche și ii eseau pe urechia cealaltă. Se născuse ĉu defectul 
prea marei curiozităţi, asa că ardea de dorinţa de a vedea 
cât mai multe lucruri si cât mai multe fiinţe. 

Si iată cà într'o frumoasă zi de primăvară, Chitun si 
cucoana sa sedeau lungiti în verdeata aromată a unei li- 
vezi, gustând plăcerea de a trăi. Puiul lor umbla și hoină- 
rea de colo, colo. 

Deodată, záreste un drum făcut de oameni si se dis- 
trează alergând ca un nebun pe drumul acesta. Insă toc- 
mai atunci veneau doi copii cu niște befisoare unse cu clei, 
ca să prindă fluturi şi păsări. Când au văzut pe puiul de 
vulpe, s'au hotărît să-l prindă, zicându-și că este de un pret 
mult mai mare decât fluturii și păsările. Și în adevăr că 
l-au prins. 

„Cunosc in comuna noastră, zise unul din cei doi copii, 
pe un bătrân căruia îi place foarte mult carnea de vulpe 
tânără. O fierbe si o mănâncă. Să-i ducem lui acest puiu 
de vulpe. Să ştii că o să ne dea pe el bani destui, pe care 
apoi îi vom împărți fráteste. 

— Te-ai gândit foarte bine” 
şul său. 

Dar iată că pe acelaș drum veneau trei bărbaţi. care 
esiserá să se plimbe în acea frumoasă zi de primăvară. 
Unul dintr'insii era bogátasul Okio, însoţit de un prieten si 
de unul din servitorii săi. Acesta din urmă purta într'o cu- 
tie de lemn mai multe plăcinte, iar într'o ploscă, vin de orez. 

Okio întrebă pe cei doi copii: „Ce aveţi de gând să fa- 
ceti cu acest puiu de vulpe? 

— O să-l vindem unuia, care nu mai poate după car- 
nea de vulpi tinere. 

— Si cât o să và dea pe el? îi mai întrebă Okio. 

— Cel puţin trei sute de sensi („sens” e o monedă ja- 
poneză). 

— Nu mi-l vindeti mie? Và dau şase sute de sensi". 

Cei doi copii priviră mirati unul la celălalt. Insă, se 
grăbiră să primească şi să-l vândă. 

„Dece ai cumpărat acest puiu de vulpe? întrebă după 
aceea prietenul său pe. Okio. 

— Eu mă tin de religia lui Buda, răspunse Okio. De 


îi întări vorba tovară- 


Recunostinta v 


ulpei 


Poveste japonezá 


aceea, sunt de părere că trebue să respectăm şi să crutám 
viaţa animalelor, tot asa de mult ca si viața oamenilor... 
Dacă n'am îi întâlnit pe cei doi copii, bietul puiu de vulpe 
era să fie înjunghiat”. 

Apoi Okio mângâie puiul de vulpe, care tremura de 
frică. Puiul de vulpe fusese rănit de copii, atunci când îl 
prinseseră. Dintr'un picior îi curgea sânge. Okio îi şterse 
sângele cu o hârtie de mătase si îi legă piciorul rănit. După 
aceea, îi dete drumul în livedea dela marginea drumului. 

In câteva sărituri, puiul de vulpe alergă la părinţii săi, 
care văzuseră toată întâmplarea, tremurând de groază. 

Acest Okio, care se purtase așa de frumos cu puiul de 
vulpe, era un negustor bogat. Avea însă un necaz mare din 
pricina căruia nu mai stia ce este liniştea şi bucuria. Anu- 
me, fiul său unic, un copil în vârstă de zece ani, pierea vă- 
zând cu ochii, mistuit de o boală, căreia medicii nu-i pu- 
teau găsi nici un leac. 

Dar, iată că Okio află că într'un oraş îndepărtat trăia 
un doctor pe nume Chitasato, despre care se spunea că face 
adevărate minuni. Fu chemat şi doctorul acesta, care, după 
ce cercetă cu toată băgarea de seamă pe copilul bolnav, 
rise lui Okio: „Fiul tău se va face iarăși bine, dacă îi dai 
să mănânce un ficat de un puiu de vulpe, amestecat cu 
ceapă verde”. PA 

Ceapa era lesne de găsit, dar de unde să găseşti un fi- 
cat de puiu de vulpe? Pentru nimica 'n lume Okio nu sar 
fi hotărît să meargă la vânătoare si să impuste un puiu 
de vulpe. Socotea fapta aceasta ca o crimă de neiertat. 

Se gândi mult si se sfătui şi cu nevastă-sa. In infele- 
gere cu dânsa, chemará pe un pădurar, a cărui locuință 
era într'o pădure unde se găseau multe vulpi. Okio zise pă- 
durarului: „Chiar pentru a scăpa viaţa fiului meu, eu unul 
nu mă hotărăsc să omor un animal. Insă, nu toată lumea ju- 
decă, asa cum judec eu. De aceea, dacă afli că vreunul din 
vecinii tăi a împuşcat un pui de vulpe, te rog să-i cum- 
peri ficatul, dându-i oricât ţi-ar cere". 


QNEN 


Două seri după aceasta, veni un tânăr, trimis de pădu- 
rar. Era aprins la faţă si obosit, ceeace însemna că făcuse 
un drum destul de lung. Intr'o oală mică aducea ficatul 
unui puiu de vulpe, omorít de curând. 

„Ce fericire! strigă Okio, văzându-l. Fiul meu va scă- 
pa! Spune-mi, tinere, câţi bani trebue să-ţi dau pentru pă- 
durar, în afară de răsplata ce am să-ţi dau ţie”. 

Tânărul îi răspunse zicându-i: „Pădurarul mi-a spus 
că n'aveti nimic de plătit. Gândul că v'a putut Tace un ser- 
viciu, este pentru dânsul plata cea mai frumoasă. De ase- 
menea, sunt răsplătit şi eu pentru osteneala mea cu bucu- 
ria ce văd că vam făcut”. 

Zicând acestea, tânărul isi luă rămas bun si plecă. 

"Doctorul Chitasato pregăti ficatul cu ceapă verde 
și-l dete micului bolnav să-l înghită. Chiar de a doua zi, 
bolnavul se simți mai bine si în câteva zile se vindecă pe 
deplin. Ne închipuim lesne bucuria lui Okio si a soţiei sa- 
le. Amândoi se gândeau cum sar plăti de recunoştinţa 
ce datorau pădurarului, care trimisese ficatul de puiu de 
vulpe. 

In sfârşit, după trecere de două săptămâni, iată că 
pădurarul vine să facă lui Okio o vizită. Okio l-a primit 
cu o bucurie nespusă. „Cum să-ţi arătăm soţia mea si eu 
recunoştinţa noastră pentru marele bine ce ne ai făcut? 
Domniata, cu ficatul ce ne-ai trimis, ai scăpat dela moar- 
te pe fiul nostru. . 

— Nu înţeleg ce vrei să spui, îi răspunse pădurarul. 
Știu bine că nu vam trimis nimic. Și te rog să mă crezi că 
sunt foarte mâhnit din pricina aceasta. Ba chiar am venit 
să vă cer iertare că n'am putut să vă îndeplinesc dorinţa. 
Insă, de vreo cincisprezece zile, nici unul din vecinii ori 
cunosculii mei n'a împușcat vreun puiu de vulpe”. 

Okio rămase nespus de mirat, auzind felul cum vor- 
bea pădurarul. 

„Acum, zise el, este rândul meu să nu înţeleg nimic 
din tot ce-mi spui. Sunt astăzi două săptămâni, de când 
un tânăr a venit din partea ta si mi-a adus un ficat de 
puiu de vulpe. După ce a mâncat ficatul acesta, fiul meu 
“a făcut bine, vindecându-se pe deplin. 

— Sunt foarte mulțumit să aflu că fiul dumitale s'a 
făcut sănătos, îi întoarse pădurarul vorba, însă, fiindcă 
sunt om cinstit, nu pot să mint. De aceea, spun încă odată 
că eu n'am trimis nimic si nimeni. 

— De neînțeles! făcu Okio. 

— Da, de neînțeles!” zise si pădurarul, 
fără să primească nici o răsplată. 

In seara aceleiași zile, Okio se culcase să doarmă. E 
oare încă treaz? Sau nu cumva visează? Oricum, văzu că 
la căpătâiul său veni o vulpe frumoasă, cu botul lung, cu 
urechile largi si ascuţite la vârf, cu blană bogată si cu coa- 
da lungă si stufoasă. 


care plecă. 


Vulpea aceasta îi vorbi cu graiu omenesc și îi zise: „Nu- 
mele meu este Chifun si sunt tatăl puiului de vulpe ce ai 
cumpărat acum mai multe zile dela doi copii, care -vroiau 
să-l vândă unuia, ca să-l taie şi să-l mănânce. Ce bucurie 
am avut atunci nevastá-mea si eu, când am văzut că dom- 
niata ai scăpat pe copilul nostru! Din ziua aceea, ne-am 
legat cu jurământ ca, la nevoie, să ne jertfim viaţa pentru 
domniata si familia domnieitale. Nici nu bănuiam când 
am făcut jurământul cu ce preț si cu ce jertfă va trebui 
să ne ținem de acest jurământ. 

„Și asa, am aflat că fiul domniei tale este greu bolnav 
si că nu poate scăpa, decât mâncând ficatul unui puiu de 
vulpe. Insă, din ziua în care ai scăpat de moarte pe copi- 
lul nostru, viaţa lui era pentru domniata. Am înţeles lu- 
crul acesta, așa că nu ne rămânea alt ceva, decât să ne 
facem datoria şi să ne ţinem de jurământ. Prin -urmare, 
eu cu mâinile mele mi-am înjunghiat copilul. Si tot eu, 
luând chipul si înfățișarea unui țăran tânăr, ţi-am adus 
ficatul lui”. 

Asa vorbi Chiţun, tatăl puiului de vulpe. Apoi, dând 

un suspin de mâhnire si durere, pieri, făcându-se nevă- 
zut. ? 
Okio se frecă la ochi si se întrebă singur, dacă ceeace 
a văzut şi auzit, a fost un vis sau un adevăr. Chemă şi pe 
nevastă-sa si îi povesti ciudata întâmplare. Ea oftă adânc, 
gândindu-se la jertfa, care a scăpat viața fiului lor. 


In grădina casei sale, Okio a zidit un templu în cin- 
stea lui Jnari, zeul vulpilor. Inaintea acestui templu à 25e- 
zat două vulpi în marmoră, cu forme graţioase, cu botul 
lung, cu ochii lungi si verzi făcuţi dintr'o piatră scumpă 
si rară. : 

In fiecare zi, fiul lui Okio arde in templul acesta tă- 
mâie în semn de recunoștință pentru vulpea, care i-a scă- 
pat viaţa. 


Prelucrare de STAN PROTOPOPESCU 


PLUGUSORUI 


cu elevii scoalei la serbarea pomului de Crăciun dela şcoala 
de băeţi No. 15 „Petru Maior" din Str. Isvor, 67. 


părată si dece n'ai vrut să tapinăm 


-> - — 


De sărbători cu coana Frosa - 


INE că au trecut şi sărbătorile Crăciunului! Uf! 

răsuflu si eu mai ușurat. In toti anii le aşteptam 

cu nerăbdare si le petreceam în veselie si voe 

bună. Acum însă, aceste sărbători au fost pentru 

mine un chin adevărat. Nam avut şi eu parte 
măcar de o zi bună. lar pricina, cred cà o ghiciţi lesne: este 
coana Frosa — ea şi nu altcineva. 

Nici n'as putea să insir câte am păţit cu dânsa în zilele 
care au trecut. lată, mai întâiu era necăjită foc din cauza 
pátaniei din Cişmigiu. Si vina o dedea numai pe mine, care 
nu mă știam vinovat cu ceva. 

„Dece nu ţi-ai cumpărat si tu tipane? îmi spunea ea su- 
împreună, căci dacă 
tapinam împreună, ne tineam unul de altul si eu nu cădeam 
şi nu mă făceam de râs. 

— Dar, coană Froso, îi răspundeam eu, înţelege o dată 
că eu nu știu să patinez, aşa că, dacă ne apucam să pati- 
năm împreună, cădeam amândoi şi spărgeam, poate, ghiata 
si mai rău. Poate, că ne şi inecam." 

Insă coana Frosa nici nu vrea să mă asculte. Ci-că eu 
şi numai eu sunt de vină. In afară de aceasta, cu toată ru- 
şinea ce a păţit, căzând în Cişmigiu, tot nu vrea să se lase 
de gândul dea patina. E incápátinatà rău Frusinica 
noastră! | 

Și ştiţi ce i-a mai trăznit prin cap? Să te crucești si mai 
multe nu... Ci-că ar patina sau tapina, cum spune ea, mai 
bine, dacă..., dacă sar îmbrăca si ea in pantaloni bărbătești, 
așa cum a văzut la patinaj atâtea fetiţe şi domnisoare 
mai mari. 

„Moș Nae, îmi zise ea, să-mi dai să încerc o pereche de 
pantaloni de ai tăi. 

— Dar eu sunt slab, i-am răspuns, pe când domniata... 

— Pe când eu sunt subtiricà si delicată”, se grăbi ea 
să-mi întoarcă vorba. Este aşa de „subţirică si delicată”, în- 


"cât nu știu dacă din trei perechi de pantaloni de ai mei 


sar putea face o singură pereche, care să i se potrivească. 

Totuşi, ca să mă scap de gurita ei, i-am dat şi eu o pe- 
reche de pantaloni să-i încerce. A intrat în camera ei şi 
după un minut aud un sgomot ca de ceva, care se rupe. Se 
rupseseră — şi încă rău de tot — pantalonii mei, pe care 
îi facusemy abia de trei luni. 

Insă coana Frosa a dat vina tot pe mine. „Dece nu-ți 
faci haine dintr'o stofă mai bună? îmi zise ea, certându-mă. 
Pantalonii aceştia par'că sunt făcuţi de hârtie”. 

Am tăcut şi am înghiţit. Supărată, coana Frosa merse 
să privească la fereastră. Cum stătea asa, văd că bate în 
geam, ba chiar deschide fereastra şi strigă: „Staţi, aşteptaţi 
puţin!” 

M'am uitat şi eu să văd cu cine vorbeşte. In stradă 
erau doi copii cu o sániutá. „Oare, de unde îi cunoaște?” 
m'am întrebat eu. 

Insă coana Frosa se repezi în stradă. Dela fereastră, o 
auzeam cum sta de vorbă cu cei doi copii şi le zicea: „Eu 
sunt coana Frosa, iar domnul de colo, dela fereastră, este 
Moş Nae”. 

La auzul acestor nume, copiii se uitau nedumeriţi, 
când la mine, când la dânsa. Au recunoscut-o, m'au recu- 
noscut si au început să bată din palme de bucurie. 

„Unde mergeţi cu sániuta? îi întrebă coana Frosa. 

— Să ne dăm pe ghiatá în dealul din dosul Palatului 
Regal, răspunseră ei. 

— Stati că venim si noi cu Mos Nae să ne dăm cu toții 
impreună pe ghiatàá", le zise ea. 

Copiii primiră cu plăcere si 
eu Jos. 

Mie însă, treaba aceasta nu-mi convenea de loc. Nu mă 
dădusem cu săniuța încă de când eram copil, asa că nu 
m'as fi apucat din nou, acum, la bătrâneţe. 

l-am spus, aşa dar, coanei Frosa că, dacă îi place, n'are 
decât să meargă ea cu copiii si să se dea cu sániufa. Dar ea 
se porni cu gurifa: „Vai de mine si de mine!! De astea am 


așteptară să mà dau si 


6 


eu parte! Să nu-mi fac si eu nici o plăcere! Vai, Mos Nae, 
ce om ráu esti!" 

lar copiii cu săniuţa ne auzeau, ba începuseră să ne 
audă si vecinii. Văzând aceasta, n'am avut încotro, ci i-am 
zis: „Potoleşte-te, coană Froso, iată că merg şi eu să ne dăm 
cu săniuța”. 

Si am mers să ne dăm cu sániuta în dealul Palatului 
Regal. Când am ajuns acolo, coana Frosa ne zise: ,Stati, 
mă așez cu mai întâi, că ştiu să conduc mai bine”. 

Sa aşezat, ocupând ea singură trei sferturi din să- 
niuță, asa că pentru cei doi copii şi pentru mine aproape 
că nu era loc. Totuşi, ne-am aşezat şi noi, înghesuindu-ne 
unii intr'altii. 

Insă, tocmai când să pornească sániuta, auzimi o troz- 
nitură. Sub greutatea coanei Frosa, care nu ştiu dece tot 
spune cà este ușurică si subtiricà, scândurile sániutii sau 
rupt si sániuta sa desfăcut. Am încercat să ne ridicăm, dar 
a fost prea târziu. 

Asa ruptă cum era, săniuţa a pornii la vale. Numai că, 
mai înainte de a ajunge în jos, ne-a asvárlit şi ne-a tràntit 
pe drum. Mai întâiu pe coana Frosa, apoi pe mine şi la 
urmă pe cei doi copii. Şi măcar de ne-am fi oprit pe locul 
unde -căzusem. Insă, din nenorocire pentru noi toţi, ne-am 
dus de-a. rostogolu până jos de tot. $ 

Când ne-am putut ridica din nou, coana Frosa tipa si 
urla de durere, fiindcă se lovise rău de tot, cei doi copii 
plângeau, fiindcă se speriaseră sărăcuții de ei, şi nici mie 
nu-mi era bine. Aşa, ducând mâna la frunte, am văzut că 
mă alesesem cu un cucuiu destul de márisor. 

lată „ce frumos ne-am dat cu sániuta. Ne-am întors ă- 
casă, coana Frosa bombănind tot timpul si dând vina pe 
mine. 

Deşi mă simţeam că nu mă făcusem vinovat cu ceva, 
am lăsat-o să vorbească înainte si să spună tot ce pofteste. 

In sfârşit, a trecut şi asta, pentru ca să am parte de 
alte plăceri şi bucurii. Aşa, în prima zi de Crăciun am fost 
invitat la masă la familia unei drágute cititoare a Dimi- 
netei Copiilor. Când a aflat de aceasta, coana Frosa s'a fă- 
cut foc si pară. „Cum? începu ea să strige, tocmai în ziua 
de Crăciun mă laşi pe mine acasă singură singurică? Dar 
ce o să zică lumea de noi, când o să vadă că nu mai sun- 
tem împreună? Ori mergem, amândoi, ori, altfel, nici nu-ţi 
dau voe să eși din casă până la Bobotează și nici nu pri- 
mesc pe cineva”. 

Asta e acum! Să nu merg la nimeni şi să nu mai pri- 
mesc pe nimeni! Frumoasă viaţă, n'am ce spune! 

Totuşi, a trebuit să găsesc un mijloc şi să o împac. Am 
făcut anume să fie invitată şi ea la familia, care mă invi- 
tase. : 

Coana Frosa s'a gătit, făcându-se, cum stie.ea, cât mai 
cochetă si aligantă, m'a luat de braţ si asa ne-am dus la 
familia unde dráguta cititoare nu mai putea de bucurie. 
văzând că vine şi ea. Numai că la masă, coana Frosa mu 
făcut să mă rosesc de câteva ori de ruşine — mai ales la 
ciorbă si la cafea. 


Sorbea si ciorba si cafeaua cu un sgomot, de se auzea 
şi în vecini. După fiecare înghiţitură, scotea câte un ofiat 
de mulţumire: „O, ho!, că bună mai e! Că faină mai e!” 

Dar o mai vedeam că se cam trece şi cu băutura. O ve- 
deam cum dă pe gât paharele de vin unul după altul. A- 
tâta mai lipsea: să se îmbete! Ceeace sa şi întâmplat. 

In adevăr, după masă s'a făcut puţină muzică si apoi 
s'a început să se danseze. Deodată, o văd pe coana Frosa 
că sare de pe scaun, vine drept la mine, mă trage de brat 
şi îmi zice: „Hai, Mos Nae, să învârtim si noi un tango”! 
S'a învârtit aşa de bine, că după primii trei paşi a şi că- 
zut jos, târându-mă și pe mine. „Bravo! Bravo!” se auziră 
din toate părțile, pe când eu nu mai puteam de ruşine. 


MOȘ NAE 


eva 


“Fetiţa cu chibrituri 


de Andersen 


In „Dimineaţa Copiilor” cu n-rul 47 si cu data de 4 
Januarie 1925, sa publicat minunata poveste „Fetiţa cu 
chibrituri”, scrisă de Andersen, vestitul scriitor danez pen- 
tru copii şi tineret, si tradusă în româneşte de Ali Baba al 
nostru. Pentru ca şi cititorii de astăzi să poată citi această 
poveste, despre care vor vedea cât e de frumoasă si indu- 
ieşătoare, o publicăm din nou. 


RA îngrozitor de frig. Ningea si se inopta repe- 
de. Era cea din urmă seară a anului. Pe frigul 
si intunerecul acesta mergea pe stradă o biată 
fetità descoperità la cap si cu picioarele goale. 
Când esise de acasă, era, fireşte, incáltatà în 
pantofi, decât erau nişte pantofi foarte mari. Erau niște 
pantofi pe cari îi purtase maică-sa si pe cari fetiţa îi pier- 
duse cu câteva minute mai înainte, când vroi să se fereas- 
că de două trăsuri cari veneau în goana nebună a cailor. 

Unul din eei doi pantofi n'a putut fi găsit, iar pe al 
doilea îl găsi un băiat, care o şterse cu dânsul promitàn- 
du-si să facă dintr'insul un leagăn, când o fi si el vreo- 
dată tată de copii. 

Şi aşa, fetiţa mergea cu picioruşele goale pe cari fri- 
gul le inrosise şi le invinctise cu desăvârşire. In sortisorul 
ei vechiu, purta mai multe cutii cu chibrituri. 

De asemenea în mână avea un pachet cu chibrituri. 

Cât fusese ziua de mare, nu-i cumpărase nimeni şi ni- 
meni nu-i dăduse un ban de pomană. Flămândă si dege- 
rată. se târa mai departe biata micuță si arăta cu totul spe- 
riată si descurajatà. 

Fulgii de zăpadă se asterneau pe lungul ei păr blond, 
care îi cădea pe umeri în bucle bogate, dar în momentele 
acestea fetița nici nu se gândea la frumosul păr ce-i îm- 
podobea capul. La toate ferestrele se vedeau strălucind 
lumini puternice, iar pe străzi se răspândea mirosul deli- 
cioaselor fripturi de gâscă. Era ajunul Anului nou si gân- 
dul acesta umplea toate simţurile micei copile. 

Fetița căută adăpost întrun colt printre două case 
dintre cari una esia afară în stradă mai mult decât cealal- 
tă. Isi strânse sub dânsa picioruşele, dar îi era frig din ce 


7 * 


Pagini uitate, dar frumoase 


in ce mai mult. Totuşi, nu avea curajul să se întoarcă a- 
casă, deoarece nu vânduse nici o cutie cu chibrituri şi nu 
căpătase nici un ban. Fără doar şi poate, că tatăl ei ar fi 
bătut-o. în afară de aceasta era frig si^ acasă. — N'aveau 
peste ei decât acoperişul. Vântul pătrundea şuerând si în- 
ghetànd peste tot înlăuntru. cu toate că găurile cele mai 
mari fuseseră astupate cu paie şi cârpe. 

Oh, cât de bine ar face flacăra si căldura unui chibrit! 
Numai dacă ar îndrăzni să scoată unul din cutie, să-l a- 
prindă si la flacăra lui să-şi încălzească degetele! 

La urmă fetița scoase un chibrit şi-l aprinse. 

Chibritul dădu o flacăre caldă si luminoasă. asa ca o 
mică lumânare. Eru însă o lumină cât se poate de ciudată. 
Fetiţii îi se părea că stă înaintea unei mari sobe de fier, 
împodobită cu tot telul de alămuri; focul ardea aşa de fru- 
mos si căldura lwi era asa de binefăcătoare! 

Fetiţa isi întinse picioruşele, ca să le încălzească si pe 
ele tocmai atunci se stinse flacăra. Pieri soba cea caldă 
şi nu rămase decât scrumul dela chibrit pe care fetiţa il ți- 
nea in mână. | 

Fetiţa frecă un alt chibrit, care se aprinse si răspândi 
lumină. Zidul pe care căzu lumina deveni transparent ca 
un văl. Micuța putea să vadă acum în odaie unde masa 
era acoperită cu o pânză albă si curată, pe când dintr'un 
castron de porțelan eseau aburii asa de plăcut mirositori ai 
unei gâște tripte şi umplute cu prune şi mere. 

Ceeace era si mai frumos, e că gâsca sări din castron 
şi având în spate cuţit si furculità, luă drumul spre locul 
unde se afla fetiţa... Dar chibritul se stinse şi acum nu se 
vedea decât zidul cel gros si rece. 

Aprinse un alt chibrit. Acum fetiţei ii sc părea că stă 
sub cel mai frumos pom de Crăciun, mult mai mare si mai 
bogat împodobit decât cel ce văzuse prin -geum la negus- 
torul cel bogat. Pe ramurile verzi ardeau mii de lumânări 
si printre ramuri atàrnau tablouri frumos colorate ca ace- 
ica ce văzuse la vitrine. Fetiţa intinse amândouă mài- 
nile spre dânsele, — dar chibritul se stinse. Numeroasele 
lumânări de pe pomul de Crăciun sau urcai sus, tot mai 
sus, până ce fetifa văzu cà nu erau altele decât stelele ce- 
rului. Una din stele căzu în jos, trăgând pe cero lungă 
dară de foc. 

„Acum moare cineva!” zise fetiţa, căci bătrâna buni- 
că, singura care se purtase drăguţ cu dânsa, dar care mu- 
rise de mult, îi spusese: „Când cade o stea, un suflet de 
cm se suie la Dumnezeu”. 

Aprinse din nou un chibrit, frecàndu-l de zid. 

Chibritul aruncă o lumină în jurul său si în străluci- 
rea ei fetiţa văzu pe bunică-sa luminată puternic şi pri- 
vind-o cu toată blàndetea si prietenia. 

„Bunico! strigă micuța, ia-mă cu d-ta! Ştiu că îndată 
ce se va stinge chibritul, vei dispărea asa cum au dispărut 
soba cea caldă, gustoasa friptură de gâscă si marele si 
strălucitorul pom de Crăciun”. 

lute-iute aprinse si celelalte chibrituri ce se mai gă- 
seau în cutie, deoarece vroia să tie acolo pe bunică-sa, iar 
chibriturile răspândeau o lumină mai puternică decât lu- 
mina zilei. Bunica nu fusese niciodată asa de frumoasă si 
aşa de mare. Luă pe fetiţă în braţe și acum pluteau sus în 
văzduh în strălucire şi bucurie. Pierise si frigul si foamea 
si-teama: bunica si fetița erau la Dumnezeu. 

In dimineaţa următoare o dimineaţă rece şi înghe- 
tată tita a fost găsită moartă la colţul casei. Inghetase 
în ultima zi a anului vechiu şi stătea acolo cu obrajii în- 
vineţiți si cu un zâmbet în jurul gurei. Dimineaţa Anului 
Nou răsări pe trupul mort al bietei fetiţe, care stătea acolo 
cu pachetele de chibrituri din cari abia arsesc o cutie. 

Trecătorii ziceau: „A vrut să se încălzească!” Nimeni 
Wa ştiut ce de lucruri frumoase văzuse mica felità si în ce 
strălucire intrase cu bunică-sa în bucuria Anului Nou. 


Anecdota cu acest titlu a apărut în Dimineaţa Copiilor, Wii O reproducem aci, fiindcă alţii sunt cititorii de astăzi. 


n-rul 56, adică în luna lanuarie, anul 1925. 


1. „Ninge, Froso, ce plăcere!” 
Zice Haplea şi văzând 
Cum copiii sar, se joacă, 
Ce-i trázneste lui prin gând? 


4. „Hai pe el, măi, fără frică!” 
Zice un mai curagios. 
Si pornesc vitejii nostri, 
Nu se lasă mai pre jos. 


7. Stă puţin, apoi isi zice: 
„Es în curte incetisor 
Si de-acolo "n blestematii 
Trag cu bulgări, trag de zor. 


„Să se ia cu ei la trântă! 
Una, două, ese 'n stradă 
Şi făcând vr'o zece bulgări, 
Svârle Haplea în grămadă. 


5. Poc! un bulgăre pe frunte, 
Altul nasul îi turteste. 


„Mau smintit”, isi zice Haplea 


Stânga'nprejur și-o tuleste. 


8. „Par'că vine unu "n poartă, 
Asta este... bun venit!” 
Si viteazul nostru Haplea 
Drept în faţă l-a izbit. 


(NITU 


3. „Stai, nu trage!” zic copiii, 
Insă Haplea, ţi-ai găsit: 
Ca nebun dă şi-i pocneste 
Râde când i-a nimerit. 


6. „Ura, ura!” strigă micii, 
Trag intr'insul, nu se lasă. 


„Hai deschide-mi iute, Froso!” 


Si se 'ncuie Haplea 'n casă. 


9. Dar, drăcie! Fuse Frosa! 
„Eşti nebun ori ai turbat?” 
Zice, dă cu măturoiul 
Câte? nici n'am numărat, 


Când pornind de dimineaţă, 
Mă duceam drept la piaţă, 
Cine crezi în drum că-mi iese? 
Şapte mici negustorese, 


Iar pisica fiecare 
Şapte mici pisoi isi are. 


Hai să facem socoteală, 
Să nu spui că-i păcăleală: 
Ia le numără pe rând 

Şi mi-adună-apoi în gând: 


XI TORI 
TV AG 
B,» 


ce 


Prietenii elefantului 


„Bună dimineaţa, Ináàltimea Ta!” zise elefantului mai- 
muta, îmbrăcată in haine de sărbătoare. 

„Unde sunt ceilalţi prieteni ai mei, fiindcă nu i-am vă- 
zut încă?” întrebă elefantul. 

Insă cititorii nostri, fiind mai inteligenţi decât el, au să 
întoarcă desenul pe o parte şi pe alta, au să se uite cu bă- 
gare de seamă şi au să vadă că în acest desen stau ascunse 
următoarele animale: un urs, o broască ţestoasă, un croco- 
dil, un lup, o veveritá, un şoarece, o vulpe şi încă o mai- 
mutà. 


DE SARBATORI, 
DAT! COPIILOR 


,BASMELE'*' 


LUI ISPIRESCU 


APĂRUTE IN MINUNATA COLECȚIE 


BIBLIOTECA ŞCOLARĂ 


120 pag. — Au apărut până uzi zece volume — 20 LEI 


AARE 


Poartă bietele "n spinare 
Șapte saci de fiecare 


Ce-au intrinsii? Aide, ghici... 
Câte şapte mari pisici 


da a Va Vad 


Saci, pisici, negustorese 
Cu pisoi cam cât îţi iese? 
Dacă poti răspunde drept, 
Eşti atunci copil deştept. 
MOSULET 


0030 00303030 30 4030 303040 ale 2000 273030 IE HIEIECIEIEHIEIEHIEIHTHIEIENHT 5030000043020 THEITHIHTIHHIHHEHIBSHHEHHEHB 


Să găsim şapte păsări 


Inteleapta coana Bufnița a chemat păsările la sfat, 
spunându-le că are să le dea vesti importante. Precum ve- 
dem, unele păsări au venit direct, însă alte șapte s'au as- 
cuns de teama că li se întâmplă ceva neplăcut. Stau ascun- 
se şi ascultă ce spune coana Bufnița. Să le căutăm în dese- 
nul de faţă, fiindcă le vom găsi. 


Cereti la chioşcuri si la librării minunatul 
„ALMANAH AL ŞCOLARILOR PE ANUL 1935", 
Preţul unui volum, lei 20. 


Volumul ,NOUILE PATANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mai hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărţi sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 
toată frumusefea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la- librării. 


NTUN cătun foarte îndepărtat, trăia o babă 

cu o nepoată numită Lidia. Baba, care era cea 

mai săracă din locuitorii cătunului, cra, fără 

îndoială, cea mai bogată dintre bunici, căci nc- 

poata sa preţuia cât tot aurul din lume. Lidia 
era o lată bună, atât de bună încât se gàndia numai la să- 
nătatea bunicii; o iubea mult si o mângâia, indulcindu-i 
astfel cei din urmă ani ai vieţii sale. 

Era atât de muncitoare, încât nu şedea un moment. Ea 
mátura si dereticu prin căsuţa lor, lucra și semăna mica 
lor grădină; ea torcca lâna pe care apoi o fesea pentru 
a-şi face îmbrăcămintea; făcea măturele foarte dràgute 
pe cari apoi le vindea și cu banii pe cari îi căpăta își lua 
de ale mâncării, gătindu-le apoi ea însăşi. 

Afară de faptul că era bună si muncitoare, Lidia mai 
eră sinceră, modestă, iubitoare și frumoasă. In timpul 
nopții după munca zilei, Lidia se așeza Ja picioarele buni- 
cii şi-i povestea basme foarte frumoase, căci atunci când 
bunicile sunt tare bătrâne, nepoţii le povestesc basmele si 
istorioarele învăţate de la dânsele. 

Si într'o bună zi, vreau să spun o zi rea, o zi foarte 
tristă, bunica se îmbolnăvi şi muri repetând nemângăiată: 

„Ce o să se întâmple cu tinc, singură si fără niciun 
sprijin. sarmana mea Lidia?" 

Copila nu răspundea, căci nu voia să arate bunicii cà 
îngrijirea ci nu i-a fost de niciun folos, căci în realitate 
cea îngrijită era bunica, iar protectoarea era nepoata. Dar 
in ceeace priveşte singurătatea Lidici, bunica nu se inse- 
la; Lidia rămase singură si foarte indureratà. Munca sa 
zilnică nu fu întreruptă: facea mături sau isi îngrijea gră- 
dina dar fără nicio bucurie, căci îi era urât neavând pe ci- 
ne îngriji si alinta; cineva pentru care să se sacrifice, ci- 
neva căruia să-i povestească basmele pe cari le stia. 

Intro după amiază, pe când Lidia se odihnea înaintea 
porţii torcând un caer de lână, văzu deodată. pe drum. 
ceva ea o pată îndepărtată care părea că înaintează spre 
dânsa. 


Tradusă din limba spaniolă 


„Ce o fi?" se întrebă. linistità. căci nu era nici 


fricoasă, nici curioasă. 


Me 


urnicilor 


de EMIL ST. BALTĂ-Brăila 


Pata acum era aproape; era întunecată si lungă, atât 
de lungă încât se pierdea în depărtare ca un fir nesfârșit. 
Lidia se încredinţă că ceeace luase drept o pată, erau fur- 
nici. o mulţime foarte mare de furnici. nu crezuse nicio- 
dată că ar fi existat atâtea, nu numai în cătunul lor dar si 
in lumea întreagă. 

Când acea coloană ajunse la picioarele sale, se opri, 
si o furnică din faţă, foarte grasă, insintà si grăi astfel: 

„Lidia, tu eşti singură pe lume si noi avem nevoie 
de cineva care să ne apere si să ne conducă; am venit 
să-ţi facem propunerea de a fi regina noastră”, 

Dar eu nu sunt furnică!” exclamă, mirată, co- 
pila. i 

— „Dar esti atât de muncitoare încât o meriti ii rà- 
spunse cea care-i vorbia. Vino cu nol; vei avea un pa- 
lat sub pământ foarte frumos si milioane de supuşi la ordi- 
nel€ tale. Toate acestea numai cu condiţia de a nu te mai 
intoarce printre oameni”. 

. Nu mă mai reţine nimic pe pamânt. 
voiu fi regina voastră”. 

Furnica adăugă cu un ton solemn; cât de solemn po- 
sibil poate fi tonul unei furnici: 

„Dacă iti vei călca făgăduiala si vei încerca să ne 
părăseşti, răzbunurea noastră va fi ingrozitoare”. 

„Imi voiu tine făgăduiala. afirmă Lidia 
voiu părăsi niciodalà. Haidem!” 

Si urmă furnicile până la palatul pe care îl făcuseră 
pentru ea întrun munte vecin. Ce muncitoare inteligente 
avea Lidia ca supuse! Admiră neobosită muncea lor mira- 
culoasă; mii de galerii se incrucisau în toate părțile. ter- 
minându-se într'o încăpere foarte largă care servia de l0- 
cuintà, suveranei. Această încăpere era o adevărată mi- 
nune: inchipuiti-và că pardoseala era acoperită de un co- 
vor moale făcut din petale de trandafiri, cari se reinnoiiu 
zilnic ca să fie proaspete si parfumate; picioruşele albe și 
goale ale reginei se afundau pănă la gleznă în el. Salteaua 
patului era umplută cu polenul florilor; fire foarte Line de 
pàiajen. colorale în roz pal sau ca albastrul cerului, alcă- 
tuiau plapuma si perdelele; tablourile ce împodobeau pe- 


zise Lidia 


nu vă 


APNEA 


reţii erau formate din aripi de fluturi de diferite desemne. 
Lidia era fericită. nu pentru faptul că era regină, căci era 
lipsită de mândrie, ci fiindcă era înconjurată de iubire şi 
venerație. Furnicile o adorau, căci regatul lor nu mai fu- 
sese atât de bine condus. 

Intro dimineaţă, Lidia dormia dusă, acoperită cu o 
mantie făcută de ea din firele dăruite de viermii de măta- 
se în schimbul fărămiturilor de pâine, când câteva mii de 
furnici intrarà cu mare zarvà ca s'o deşteple. 

— „Maiestate, — spuseră — ne așteaptă o mare pa- 
coste; pe munte se găsesc nişte oameni răi cari distrug pa- 
latul nostru; până acum au dărâmat câteva galerii”. 

- „Nu vă speriaţi, — răspunse Lidia, foarte liniştită 
— eu o să vă scap” 

Si pentru prima oară, în viaţa sa de regină, ieşi la lu- 
mina zilei. 

Oamenii cei răi erau prinţul ținutului si câţiva prie- 
leni de ai săi cari ieşiseră la vânat si acum se distrau im- 
plântând săbiile si lăncile lor în furnicar. 

— „De ce afi venit să-mi infricosati poporul cu ar- 
mele voastre ucigase?" întrebă Lidia foarte supărată. 

Prinţul rămase mut de mirare în faţa acelei apariţii în- 
cântătoare. 

— 4N'am ştiut, — răspunse 
asemenea regină. 

Porunciţi şi noi ne vom supune”. | 

— „Doresc numai, — spuse Lidia, si glasul său era cu 
mult mai blând decât înainte, pacea şi siguranţa po- 
porului meu”. 

Si se cobori din nou in adâncimile palatului său de 
sub pământ. 

Atât fusese îndeajuns pentru ca prinţul să se îndră- 
gostească de Lidia, şi în ziua următoare furnicile năvăliră 
din nou, ingrozite, să aştepte pe Lidia pentru a-i da ştirea 
că omul cel rău se intorsese si da târcoale muntelui; desi- 
gur cu intenţia de a'si duce la capăt opera de distrugere. 

Cum puteau sti furnicile de ce prinţul ar da târcoale 
muntelui în sânul căruia se ascundea o tânără de frumu- 
sete divină? 

Lidia ieşi din nou, dar eu asi putea jura că de data a- 


că furnicile ar avea o 


ceastă intenţia sa nu era de a apăra supusele sale; ea 
ştia cu mult mai bine că singurul pericol care le amenin- 
la era pierderea reginei lor. Si se întâmplă că prințul ii 
ceru mâna, oferindu-i inima, tronul său, viaţa si un palat 
cu mult mai frumos decât cel al furnicilor şi prieteni mai 
plácuti decât furnicile. 

Si Lidia, — cine ar fi crezut? primi, 

— „Așteaptă-mă mâine, spuse prinţului — eu voiu 
fugi fără să bănuiască supusele mele, căci sar supăra 
foarte mult”. 

Biata Lidia! Ar putea să existe oare vreun secret pen- 
tru furnici, cari se introduc în toate părțile, văd şi aud 
totul? 

Când în ziua următoare, Lidia vru a-și părăsi ca- 
mera, constată că toate galeriile erau astupate; încercă, di- 
sperată, să-și deschidă drum cu unghiile, dar deabia făcea 
o mică deschizătură, că pământul purtat de mii de picio- 
ruse invizibile, o astupa din nou. 

Până când Lidia, disperată, strigă: 

„Lăsaţi-mă să ies, furnici, vă rog! Vreau să merg să 
mă căsătoresc cu prințul!” 

Atunci auzi o voce grozavă — în realitate erau glasu- 
rile furnicilor, cari unite păreau un singur glas tunător 
— care spunea neînduplecat: 

— „Ti-ai călcat cuvântul. Ai vrut să ne părăseşti, iar 
acum noi vom fi acelea cari te vor părăsi ca pedeapsă”. 

Apoi nu se mai auzi nimic; furnicile plecaseră să-şi 
clădească alt furnicar și-o lăsaseră singură, închisă pentru 
totdeauna în palatul subteran, din care jurase să nu mai 
iasă. Na mai văzul-o nimeni, nici prinţul care isi petrecu 
zilele vieții sale dând. în zadar, târcoale muntelui. 

De atunci, când furnicile doreau o regină, se feresc 
foarte mult să caute o fată încântătoare si frumoasă, care 
ar putea să se îndrăgostească si să-şi calce  jurămintele. 
Ele aleg, cu grijă, ca regină o furnică neagră si urità. 
muncitoare dar nesimtitoare la iubire cum sunt toate fur- 
nicile. 


MIL ST. BALTĂ — Brăila 
Stud. Școala Politechnică, Timişoara 


AARARARRARARARARARAARAARARARARARRAAARARARAARAARAR SUARARARARARARARARARARARARARARRARAARARAPRARARRAPAPRARAVVVAR 


- 


yet MASON Rom 


Lili, Mirciulică si... 
Urechilà la Sinaia. 


quen 


La o serbare de anul nou. 


` 


Din lucrarea „In închisorile turcești“ 


* 


Numai munții nu se intâlnesc 


E mult adevăr în zicătoarea, că numai munţii nu se 
întâlnesc. Trecuseră câţiva ani la mijloc si uitasem si de 
Caimacanul dela Chicea, pe care îl iertasem de mult, si de 
pățaniile si peripetiile din închisoare. 

Dar au sosit si pentru Impărăţia turcească vremuri 
nouă si fapte, care au răsturnat aproape din temelie vechea 
stare de lucruri. Comitetele secrete, reformele, răscoalele, 
revoluţia june turcă: toate acestea au făcut ca regimul ab- 
solutist să se prăbușească atrăgând după sine si pe Abdul- 
Hamid, care se credea atotputernic. Locul vechei Turcii, 
bazată pe asuprire, şi pe nedreptate îi luase acum Noua 
Turcie constituțională, care a scos pe creştini din siutatia 
lor de turmă supusă si fără nici un fel de drepturi si le-a 
dat si lor putinţa să intre în viaţa publică si să aibă si ei 
cuvânt la conducerea trebilor statului. 

Datorită acestor schimbări, i-a fost dat si scriitorului a- 
cestor rânduri să ajungă în parlamentul turcesc. 

Când mi-am ales si eu un loc în sala de ședințe a Se- 
natului, pe cine să văd stând alături de mine? Pe fostul 
guvernator general, pe Valiul dela Bitolia, care nu mai pu- 
tea da de urmele dosarului afacerei mele! 

El, care de aci încolo imi era coleg si cu care am sfâr- 
sit prin a deveni buni prieteni, nu-și aducea aminte nici de 
mine, nici de afacerea mea. 

„Vedeam zilnic atâta lume si aveam zilnic atâtea ches- 
tiuni si bătăi de cap, îmi zise el ca scuză, în cât nu e de 
mirare, că am uitat şi de persoana ta şi de afacerea care te 
adusese la mine”. 

Mai multe luni după aceasta mă găseam într'o zi în 
cabinetul Ministrului de Interne. La un moment dat, uşa se 
deschise si își făcu intrarea un om mic de tot ca statură, 
dar purtând o barbă nesfârșit de lungă. O barbă, care în- 
cepuse să încărunţească şi care, probabil din cauza greută- 
ţii, îl silea pe purtătorul ei să-și țină capul cam plecat spre 
pământ. 

„Caimacanul dela Chicea”! exclamai eu văzându-l. 

Decât el, care, pe semne, nici n'auzise exclamatiia 
mea sau nu i-a dat atenţie, făcu Ministrului cea mai res- 
pectuoasă temenea posibilă si după ce fu poftit să ia loc pe 
un scaun, incepu sá expunà chestiunea, pentru care ceruse 
audienţă. 

Ascultam şi eu fiind, cum zic Turcii, musafir cu ure- 
chile. 

Fostul meu prigonitor venise, mă rog, să facă apel la 
bunătatea Ministrului, rugându-se de iertare. 

Cu vr'o doi, trei ani înainte fusese înaintat sub regimul 
absolutist la funcțiunea de Mutesarif, un post care e similar 
cu acela de prefect de judeţ. Noul regim constituţional nu 
se atinsese de dânsul. Insă, era prea târziu, ca el să-şi fi pu- 
tut schimba vechile apucături. 

Prins cu mâna în sac, fusese dat afară din locul ce-l 
ocupa. . 

Iar acum se ruga să fie iertat, aducând ca argument în 
favoarea sa, întâi că este împovărat de o familie numeroa- 
să şi al doilea — argument asupra căruia insista mai mult 
— e că, dacă a păcătuit de rândul ăsta, în schimb, însă. în 
tot timpul domniei lui Abdul-Hamid, el n'a încetat un sin- 
gur moment de a fi în convingerile sale intime un liberal 
neclintit şi un partizan sicer al regimului constituţional. 

Abia putui să-mi stăpânesc râsul, auzindu-l vorbind în 
felul acesta, 

Dar nici Ministrul nu se lăsa lesne înduplecat. 

„Ancheta a stabilit, că ai luat bacsis de la mai multă 
lume, că ai săvârșit nedreptăţi si că ai călcat legile”. 

Asa îi vorbea Ministrul. 

Atunci avui şi eu o inspiraţie bună. M'am amestecat în 
vorbă şi l-am rugat si eu pe Ministru să-l ierte, cà nu e toc- 
mai aşa de mare vinovat şi că în trecut el a luptat pentru 
dreptate şi libertate. 


a | 


„Dar de unde il cunoşti? mà întrebă mirat Ministrul. 

— Apoi dacă am avut treburi împreună si am trăit mai 
multe zile, pot zice sub acelaş acoperiş”. 

Fostul Caimacan holba ochii mari, își netezea barba şi 
nu înțelegea nimic. 

„In sfârşit, dacă zici că-l cunoşti si îl iei şi pe garanţie, 
iată că l-am iertat”, zise Ministrul. 

Bietul om nu mai stia cum să-mi mulțumească. 

Mă aşteptă la ieşire, îmi luă mâinile, vru să mi-le să- 
rute şi nu mai găsia cuvinte, ca să-și exprime recunoştinţa. 

„Ei, lasă, îi ziceam eu, suntem doară prieteni de mult 
si cunoşti proverbul turcesc, care zice, că vechiul prieten 
nu devine niciodată dușman. 

— Dar unde şi când am avut cinstea să vă cunosc?” 
mă întrebă el în culmea nedumerirei. 

Această întrebare îmi arăta că fostul Caimacan nu re- 
cunoscuse in mine pe acela, care cu câţiva ani înainte fu- 
sese închis şi necăjit. pentru că nu-i dăduse câteva lire tur- 
ceşti. Cine ştie al câtelea număr din serie eram eu? 

Să-i reamintesc, însă, împrejurările în care îi făcusem 
cunoștință? La ce bun să-l amărăse si să-i întunec bucuria, 
de care era cuprins. 

De aceea. evitând orice aluzie la cazul petrecut între 
noi, m'am mărginit să-i răspund cu vechea zicătoare: „Nu- 
mai munţii nu se întâlnesc”. 


— SFÂRȘIT — 


Un Pierrot drăguţ. 


CAVALERUL s1 LEUL - 


3) Devain se căsătoreşte cu castelana si apără izvorul luptând cu cavalerul Seneecal in prezența Regelui Arthur 


Incepând din ziua aceea, Devain trăia o nouă viață 
datorită inelului fermecat, care îl făcea nevăzut pentru toţi 
locuitorii castelului, afară de servitoarea lui credincioasă. 
In timp ce el îi putea vedea pe toți, ori când şi ori unde. 

Se uita mai ales la castelana văduvă, de care se îndră- 
gostise, “lin care cauză nu putea să nu o vadă, fără ca ini- 
ma-i să nu-i bată mai repede. La început castelana stătea 
toată ziua in jiltul ei, plângând amarnic. 

4 După ce trecu o săptămână, frumosi-i obraji, de unde 
până atunci erau palizi si stinși, începură a se mai îmbu- 
jora, stând însă tot tristă si amărită. 

'Devain se hotărî atunci a povesti dragostea credincioa- 
sei sale servitoare, care îi promisese să vorbească cu stă- 
pâna sa de calda lui dragoste. 

li povesti, asa dar, castelanei că acel ce a învins pe so- 
tul ei, nu este un om rău, ci un cavaler foarte viteaz, fru- 
mos şi bun la suflet. 

Doamna, înduioşată de aceste lucruri, ceru să-l vadă. 

Lui Devain nu-i fu greu să convingă pe castelană de 
dragostea ce nutrea pentru dânsa, apoi în mai spuse că a 
învins pe soțul ei în luptă dreaptă. După o săptămână, ei 
se căsâtoriră, începând a trăi o viaţă foarte fericită. 

Intro dimineaţă, pe când stăteau cu toții în sala cea 
mare a castelului si ascultau ca fermecati cântecele atât de 
frumoase ale unui trubadur, dintr'o dată castelul prinse a 
se cutremura din temelii, în timp ce afară se stârni o fur- 
tună grozavă. Castelana, galbenă ca ceara, se sculă în pi- 
cioare şi strigă soțului ei: „— Devain! Apele izvorului 
sfânt au fost pângărite. Aleargă intr'un suflet si pedepsește 
pe îndrăzneț”. 

Devain își luă cu grăbire armele şi alergă la izvor, 
însă acolo. rămase împietrit de uimire; Regele Arthur se 
afla la fântână, vărsând apă pe lespezi. 

Nimeni nu recunoscu pe Devain din cauza armurei 
sale si la un semn al Regelui, un cavaler anume Sénecal, 
se luà la luptá cu Devain. 

Devain il învinse cu ușurință, fără să-l fi rănit si ter- 
minând lupta, isi descoperi obrazul si strigă: „Sire, recu- 
noasteti pe Devain?" Pentru un moment mirarea le luă la 
toţi glasul. Apoi, revenindu-si în fire, îi cerură lui Devain 
să le explice totul. 

Devain le povesti aşa precum ştim ce i s'a întâmplat 
şi-i invită pe toţi să petreacă câteva zile la castelul său în 
tovărăşia lui si a soţiei sale, iar toti îl urmară cu bucurie. 

Ajunşi la curte, Devain dădu în cinstea prietenilor săi 
nişte serbări, despre care multă vreme după aceea sa vor- 
bit în tot ținutul. 

Vânători, serbări, concerte de trubaduri, lupte de ca- 
valeri, nimic nu fu uitat. Intr'o zi, Devain fu chemat la 
sfat de vechiul său prieten, cavalerul Gavain, despre care 
am vorbit la începutul povestirii noastre şi despre care 
ştim că era tot atât de viteaz ca şi Devain. 

„Prietene, îi zice acesta, trebue să mă asculţi. 

. — Vorbește... 

— Noi ne gândim să părăsim castelul tău, unde ne-ai 
primit atât de bine, însă suntem foarte màhniti de a nu te 
putea lui cu noi... 

— Ce vrei să fac? Nu-mi pot lăsa soţia singură, răspun- 
se Devain mâhnit. 

— Un cavaler trebue să lupte, căci numai luptele îi 
„aduc cinste. Haide, dragă prietene, vino cu noi şi te vei 
întoarce la soţia ta încărcat cu onoruri şi numai astfel îi 
vei răsplăti dragostea care ţi-o poartă. Altfel, te va dispre- 
tui, aflând că te temi de primejdii, care fac onoarea unui 
cavaler. 

- — Draga mea soţie, zise atunci. Devain doamnei sale, 
sunt gata să te părăsesc, pentru a câștiga ceva glorie. Imi 
vei permite? 

— Dragul meu bărbat, răspunse ea, du-te de-ti câștigă 


13 


glo;;4 atât de necesară unui cavaler, însă nu care cumva să 
întârzii mai mult ca șase luni. Altfel, teme-te de mânia 
mea!” Zicând acestea, ea se aruncă în braţele bărbatului ei 
plângând. 

In zăngănit de arme si în tropote de cai, Devain isi 
părăsi soţia. De la cea mai înaltă fereastră a castelului, 
doamna isi flutura batista muiată in lácrámi, atâta timp 
cât mai distingea în zare, armura strălucitoare a sotu- 
lui ei... 

lată-l pe Devain la Curtea Regelui Arthur... 

Jocuri, războaie, vânători... El este absorbit de această 
viață, atât de strălucitoare si primejdioasă a cavalerilor. 
In acest timp, aproape cà a uitat pe frumoasa lui soţie. Si 
iată că un războiu depărtat îl face pe cavalerul nostru su 
nu se fie de cuvântul doamnei sale și astfel au trecut șase 
luni. 

Intr'o seară, după grele lupte, iată cà un vestitor sose- 
şte la tabăra Regelui Arthur şi cere să vorbească fără în- 
târziere cu Devain. Devain, palid de emoție, îi ieşi înainte: 

„Ce vânt te aduce, vestilorule? 

— Luminate stápànc, gise acesta ingenunchind, o scri- 
soare dela nobila dvs. soţie. Si întinzându-i scrisoarea, el 
voi să plece... 

— Dar așteaptă, amice, nu ţi-a spus să-ți dau un răs- 
puns ?.:. 


Imi este oprit să primesc vreunul, luminate stă- 
pâne”, răspunse vestitorul şi se depărtă în grabă. 

Devain, palid, citi scrisoarea si începu să-şi jelească 
durerea. Ceilalți cavaleri, văzându-l atât de îndurerat, il 
întrebară ce a supărat pe viteazul lor tovarăș? 

„Lsaţi-mă, le răspunse el mâhnit, o mare durere sfâşie 
sufletul meu. In tovărăşia voastră, am uitat de timpul în- 
toarcerei mele acasă şi iată că Doamna imi scrie, că din 
moment ce am uitat că ea mă aşteaptă cu nerăbdare, nu 
mai vrea să mă vadă. Vedeţi, iubiţi prieteni, sunt nenoro- 
cit”. 

A doua zi Devain plecă pe calul său, neștiind el singur 
unde merge. Merge cât merge şi iată cà intr'o zi, ajungând 
la un loc pustiu dela marginea unei păduri de nepătruns, 
aude niste rágete de leu, groaznice. Numai cá nu erau rá- 
gete de leu furios, ci mai mult nişte schelăituri de durere. 

Devain se îndreptă spre locul de unde veneau răgetele 
si dete peste un leu. înconjurat de un şarpe mare. Șarpele 
strângea asa de tare, încât leul era gata să-și dea sufletul. 

Cavalerul nostru dintr'o dată se aruncă ca fulgerul a- 
supra sarpelui si cu o lovitură de lance bine fintitá, îl rupse 
in două si scapă leul dela o moarte sigură. Leul isi veni din 
nou in fire şi aruncând salvatorului său o privire de nes- 
spusă recunoștință, îngenunchie şi-şi frecă de mai multe 
ori capul pe genunchiul lui Devain. De atunci, Devain şi 
leul trăiau nedespártiti ca doi frati. 

Leul însoțea pe Davin pretutindeni, aruncându-se la 
nevoie asupra dușmanilor acestuia, iar seara adormea la 
picioarele cavalerului nostru atât de mâhnit, de dorul so- 
tiei sale. ^ 

Din cauza isprávilor sale si a leului care il insofia ca 
un cáine, i se spunea, pe unde trecea, cavalerul cu leul. 
IONEL 
(Va urma). 


Potcoava „ Pierde-Vară 


N fundul şanţului de pe marginea drumului, 

din dosul tufisului umbros, se mişcă un morman 

de sdrenfe; două braţe se ridicară leneş, intin- 

zându-se în lături, ca să se desmorţească; apoi 

un cap somnoros şi sburlit pe care palmele mur- 
dare frecau ochii umflati de prea mult dormit. 

Pierde-Vară, vagabondul, se trezea din somnul de după 
masă. Se urni puțin, dar nu-i venea să se scoale deabinelea 
din culcusul cald si stătea asa cu mâinile 'n iarbă. privin- 
du-si vârful bocancilor rupti si scálciati, plini de un strat 
gros de praf. Deodată, o bucată de fier îi atrase atenţia; se 
aplecă, se târi puţin, întinse mâna şi-o luă. 

„O poteoavă!... Si-aproape nouă! — îşi zise el. Se zice 
că asta aduce noroc. Fierarul din sat o să-mi dea mai mult 
de cinci lei pe ea!” 

Fără să se uite mai bine la ea, o aruncă în traistă si 
se ridică în capul oaselor. 

„La drum!” oftă el. 

Pe iarba fragedă, dealungul șanțului. o luă la pas, cu 
capul plecat, fără să-i pese dacă cerul e senin sau nu, in- 
dreptându-se spre satul depărtat, unde abia se zărea o elo- 
potnità de biserică. Un sat? Un han, unde va găsi găzduire? 
Şi-apoi?... 

Cu-o zi înainte deslegase din nodul tulpanului unsuros 
şi murdar pe care-l purta totdeauna înfăşurat împrejurul 
gâtului şi ultimul gologan. ca să capete un culcus peste 
noapte şi un codru de mămăligă, va trebui să facă ceva 
treabă la o casă de om, să taie lemne, dacă o găsi. Din fe- 
ricire, treaba putea fi amânată pe mâine; pentru astăseară, 
vagabondul Picrdc-Vară mai are un coltuc de pâine şi-o 
noapte mai mult sub cerul liber nu-l înspăimântă. 

„Numai jandarmii să nu-mi dea de urmă şi să-mi facă 
vre-o poznă, se gândi el. Am biletul de idenitate, dar în 
pungă nicio para chioară. Şi-ar putea să-mi găscască vre-un 
nod în papură... cà dau târcoale satului, ca să sterpelesc 
ceva...” 

Inălţă din umeri; desigur, ar fi preferat să fie milio- 
nar. Tocmai ajunsese în faţa unei pădurici, unde drumul 
făcea un ocol. Cu capul năpădit de gânduri şi ochii in jos, 
îşi dădu seama cà mai fusese cineva în ziua acee?» prin 
partea locului, căci iarba cra căleată si pământul sdrelit 
ca si cum doi insi sar fi luptat acolo. 

Şase paşi mai încolo, i se păru că vede scánteind ceva, 
ca o rază de soare ce pornea dela pământ de-adreptul spre 
ochiul lui. 

Oh!" se minună el, aplecându-se. 

Delicat si aproape cu teamă, culese un galben de aur, 
un adevărat galben lucitor, pe care îl luă în mână, simţi un 
tremur trecându-i prin tot corpul. 

Un bin de aur. Nu-i venea să-şi creadă ochilor şi stă- 
tea aşa, privindu-l înlemnit. 

„Oh! dur uite şi alţii!” strigă el, deodată. 

Atunci crezu că-şi pierde mintea si se repezi asupra 
banilor, mátucsnd iarba cu amândouă mâinile, ca să intre 
mai iute în stăpânirea comoarei. Táràndu-se pe genunchi, 
găsi şase galbeni de aur. li luă în palmă si închise mâna. 

Dar o deschise din nou îndată, să vază dacă n'a fost 
un vis; se simţea în acelaş timp induiosat si plin de uimire. 

„l-o fi pierdut cineva!” mormăi el, cercetând cu 
băgare de scamă imprejurimile. 

Dar nimeni nu se zărea; Pierde-Vară respiră usurat 
şi-şi dădu astfel cu părerea: 

„La urma urmei, cine i-a semănat asa, se vede c'avea 
prea mulți!” 

Şi plin de bucurie. începu 
palmă si strigând: 

„Sunt ai mei! Sunt bogat!... Numai potcoava, Doamne! 
Potcoava mi-a adus noroc!” 

Această explicaţie i se páru asa de firească, încât nu 


să joace, săltând banii în 


se mai miră. Se întâmplase o minune şi pace bună. Pot- 
coava il îimbogăţise. 

Linistit si cumintit, dar mereu vesel, inodà cinci gal- 
beni de aur în colțul tulpanului, și-l puse iarăşi împrejurul 
gâtului şi-l păstră pe al şaselea în mână, ca probă. Apoi. 
flueránd cu voiosic. porni la drum. 

„Am să-i trag o masă pe cinste!” — se gândea. 

Ajuns in sat, a mâncat şi-a băut boereste. 

Ametit puţin, cu stomacul plin. ochii scánteietori, la 
masa pe care se vedeau resturile ospăţului său, privea cu 
plăcere farfuria linsă, sticla goală şi paharul în fundul că- 
ruia se mai vedea o picătură de vin negru. 

„Incă o sticlă, cârciumare!” 

Ce frumoasă e viaţa, privită printrun pahar cu vin pe 
care-l duci incetinel la buzele tale! Şi dece, oare Picrde-Vară 
şi-ar fi stăpânit această bucurie aşa de rară, când sub pal- 
ma mânii sale stângi. se lăfăia galbenul tăiisman, galbenul 
cu cinci fraţi! pe care văzându-l adineaori negustorul, 
se îmblânzise numaidecàt? , 

O minune!... Continuarea minunci!.. Stătea acolo, pă- 
truns de căldura dulce a mâncărilor gustoase si gândin- 
du-se iertător la nedreptatea lumii. Lumea nu este aşa de 
rea, cum se crede; fiecare poate găsi pe pământ o părticică 
de fericire. | 

Cu ochiul induiosat, Pierde-Varà văzu venind pe stă- 
pân, intovàrásit însă de doi jandarmi; si bucuria lui era 
asa de mare, cà nu se sperie deloc de ei. 

„Astăzi, mam de ce să mà tem!” 
mâna pe banul de aur. 

„Salutare, caporale! Azi nu mai mi-e frică de d-ta! La 
urma urmelor. voi. jandarmii, sunteţi tot oameni ca şi noi! 
Mai adu o sticlă. cârciumare. să ciocnim un păhăruţ. Astă- 
seară petrec. pentru că-mi căzu o pleaşcă asa din senin, cà 
o moştenire dela răposala!” 

Şi încăodată, biruitor, arătă galbenul. 

Cele patru mâini ale jandarmilor, se abătură atunci 
pe umerii lui. 

„Unde-ai găsit banul ăsta?” 

Pierde-Vară nu-şi mai avea mintea prea limpede; si 
apoi increderea ce-i inspira potcoava prevestitoare de no- 
roc, îl împiedica să-şi facă sânge rău. 

„Asta? răspunse el, sculàndu-sc. la. am avut si eu 
un noroc, cum sur zice. Trebuia să-mi vie si mie rândul!” 


se gàndi cl, cu 


Si nu-i trecu deloc prin gând să se impotriveasca mâi- 
nilor care-l căutau, îi desnodau fularul si traista. El zàm- 
bea la descoperirile lor. 

„Precum vedeţi, sunt mai bogat decât m'arată mutra!” 

Inţepenit in fata lui, şeful de jandarmi il întrebă cu as- 
prime, cu ochii tintà intr'ai lui: 

„Nu cumva, scotocisi astea in buzunarele domnului gà- 
sit mort în pădurice? Va să zică tu il omorisi? 

Eu?... Eu?" — bâlbâi Pierde-Vară. 

Celalt jandarm arăta potcoava pe care-o scosese din 
traistă. 

„EI e. domnule şef! Uite obiectul! cu ăsta l-a omorit... 
Uitaţi-vă! se văd încă petele de sânge”. 

Atunci în creierul incetosat al bietului Pierde-Vară fu 
o încurcătură de gânduri. 

„Nu e-adevárat! urla el, cât putea de tare. Potcoava 
am găsit-o in sant si-am luat-o? pentrucă aduce noroc!... Am 
găsit-o!... A 

— Si banii la fel? —rânji jandarmul. Eşti foarte noro- 
cos; ai găsit două lucruri, care te vor duce departe!” 

.. Până la spânzurătoare! Căci nimeni nu se gândi, că 
asasinul, grăbit să fugă încât pierdea banii jefuiti. ar fi 
putut arunca în trecere, potcoava însângerată în şanuţul 
lângă care dormea un biet drumet vagabond. 


Din frantuzeste de ELENA KIVARAN-RAZVAN 


14 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA |! 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 860 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 


~ 


= CINEL 


abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Jocuri 


1) Grup de lăutari; 2) Se iveste; 3) Apar deodată; 4) 
Lucrând pâmântul; 5) Rege; 6) Cifră; 7) Cu gust neplăcut 
(fem.); 8) Povesicam; 9) Piesă de teatru. Vertical la fel. 


de CONSTANTINESCU D. PETRU 


Joc muzical 


4 


“Punând în fiecare rând câte o notă muzicală veţi obti- 
ne dela 1 la 2 o vestită regină asiriană. 


DANA NEGREANU 


Soluţiile se primesc, toate odată, la sfârşitul concursu- 
lui. 

Deslegările jocurilor din „Almanahul Scolarilor' se 
primesc până la 15 Februarie. Se poate participa cu orice 
număr de jocuri. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Noembrie 
OAPJIT X-b- X 


Mircea Bár^ulescu (2)) Vichi Arsene (5); Segall Osias (5); 
Sorinel Golesman (5); Dobrescu Nicolae (5); Silviu Echaust (1) ; 
Mioara Popescu (5); Ciofu A. Elena (4); Lulu Soltescu (4); Cor- 
neliu Dragomirescu (5); Sofica Niculescu (5); Elena Palita (4); 
Rádulescu Niculina-Verona (5); Andrei N. Iulian (5); Harlat Thea 
(5) Jana Stoicescu (1); Bombonica V. Fussu (5); Stern Misu (5); 
Niculae Alexiu (5); Brânză Fana (2); Alma si Bruno Lax (5); La- 
zür Marcu (5); Lupaşcu Victor (4); Iliescu R. Pascale (4); Nata- 
lita Radovici (4); Wanda Bieganschi (1); Georgette Demetriu (1); 


Bombonel Frâncu (5); Babit I. loan (4); Harold Sandulovici (5); - 


Ica Săndulescu (5); Eugenia Ene (5); Cohn Paul si Goldenberg 
Marcel (4; Nellu D. Berbec (5); Sachelarescu Despina (5); Ghica 
L. Aneta (3); Constantinescu V. Dragos (5): Gunes E. Mihail (5); 
Jugureanu Eugenia (3); Toto Aragon (4); Simona Adania (4); E- 
mil Nedelcu (2); Frida Bercovici (5; Jean Jigor (4); Victor 
Schwartz (3); Kuky Bacal (3); Dică Scheiu (5); Harry Züsser- 
mann (2; Rudolf Braunstein (5); Iosef Maimon (4); Sony Lift 
(5); Mela Bercovici (5); Lora Lift (5; Bebé Goldenberg (4); Vic- 
toria Creangă (1); Zizi Szabo (5); Gheiza Semo (4); Leon Leibo- 
vici (5); Nusa Felz (4); Dinu Gany (5); Marcel Leibovici (5); 
Iancu Wechsler (5; Epureanu Traian (5). 

Abrud, Ileana si Emil C. Bellu (5). Arad, Gabriela Jana Geor- 
gescu (5). Bacáu, lonel si Nicolae Turcu (4); Drimer Puiu (1). 
Balolina, Larys Albot (5). Bălţi, Marc Broitman si Alter Fisov (4); 
Clara Weinstock (1). Bârlad, Puica Margareta C. Dolinescu si Ni- 
cusor A. Panaitescu (5); Abramovici Lily si Natalitia Faibis (5); 
Florica Jitaru (4). Câmpia Turzii, Radu Rosiu (4). Botosani, Pilat 
V. Lucretia (5); Michaela Ciulei (5). Brăila, Banu Renée (Radu) 
(4); Travlos N. Panagiii (5); Singer David (5). Braşov, Tatiana 
Sebescu (4); Mircea s: Valeria Anitei (4); Maria si Cornelia Croi- 
toru (5). Cernáuti, Wilhelm Nagel (1). Celatea-Albà, Nora Tiprus 
(5). Chisinău. Margareta Sachelarie, Dabogert Nacht, Leonid Popo- 
vici, Abram Bernstein, Aron Suhoi, Gică Rotschild, Romulus Alexan- 
dreseu, Eugen Meilich, S. Corin, Sura Roitman (au deslegat toate 
jocurile). Liselotte Kimehmann (5); Elvira Orza (5). Cluj, Pretor So- 
rese (3): Bojan Theodor (5). Cocorozeni, C-tin Sârbu (5). Comana 
Bărbulescu Elena (5); Smeu Maria (5); Cristiana V. Gheorghiu (5); 
Conslanta, Bebi si Tutu Navon (5); Martin Nicolae (5); Tiberiu A- 
nastasescu (9): Lucia Stănescu (5). Covasna, Papadopol Justin (5). 
Craiova, Sandy Eliezer (5). Darius, Vicentiu si Nicoletta P. Popes- 
cu (4; Tity Constantinescu (5); Ciobanu Eugenia (5); Rezeanu E- 
lena (3). Dej. Stanciu Mihai (5). Elie-Radu, Sili şi Avram Leibu 
(3). Focşani, Aurel D. Petrescu (5); Nicolae S. Gheorghe (5); Mar- 
cel Leibocici (5); Avram Ornştein (4). Fălliceni, Pápusa Scripca- 
ru (3). Galaţi. Mioara Marinas (5); Ivănescu V. Fulger (5). 


Premiile pe luna Decembrie 


O vioară cu arcus, marca „,Steiner”, lemn vechiu, dela marele 
mag. N. MISCHONZNIK Y, Str. Coltei No. 7. 

2 ceasornice de mână cu panglică dela marele mag. de Ceasor- 
nicărie şi bijuterii „ELITA”, Calea Victoriei 14. 

Un costumaş dela marele magazin „CAVALERUL ELEGANT”, 
Strada Selari No. 11. 5 

3 tocuri-rezervor cu peniță de aur, 14 carate. Numele câştigă- 
dg va fi gravat. „LIBRĂRIA CISMIGIULUT", B-dul- Elisabeta 
No. 24. 

5 ghiozdane dela „GALERIES LAFAYETTE”. 

2 mingi de oină si o pereche de jambiere dela marele mag. de 
articole sportive ,DARLAU", Str. Academiei No. 6 

9 cărţi din editura „PAVEL SURU”, Calea Victoriei. 

Un joc distractiv „Jocul Stâlpului dela marele mag. de jucării 
„PARADISUL COPIILOR”, Str. Smârdan No. 12. 

6 cărţi dela editura „CAROL SEGALL”, LIBRĂRIA NOUĂ, 
Calea Victoriei 71. : 

Diferite obiecte muzicale dela marele mag. „FEDER”, Cales 
Victoriei şi marele mag. „DAN”, Calea Victoriei No. 47. 

Cărți în valoare de 100 lei oferă „CULTURA POPORULUI”, 
B-dul Academiei No. 2. 

Două plăci de înregistrat WELLS-TON STUDIO, Calea Vic- 
toriei No. 43. 

3 bonuri pentru o execuţie de 48 fotografii, diferite poziţii 
oferă „POLYFOTO”, Calea Victoriei No. 86. 

Un abonament pe 1 an la „Dim. Copiilor”. 

Două abonamente pe 6 luni la „Dim. Copiilor”. 

3 premii în cărţi în valoare de 600 lei din edit. ,,Adevérul. 


Poşta jocurilor 


Florica Jitariu. 1) De ce uitaţi cupoanele? 2) Jocul e slábut. 

Bombonica V. Fuscu; lonel Sechter; Dumitru M. Gybà; lulia 
Constantinovici; Mihail Ertzan: au deslegat toate jocurile pe lunile 
August si Septembrie. 

Püpusa Scripcariu. Ne pare foarte rău că n'am putut publica 
„Naşterea Domnului” dar avem un joc trimis înaintea d-tale. Mai 
trimiteţi si altele. 

Zilberman Fizilea. — Jocurile trimise nu cadrează cu revista, 
iar altele sunt grele. 

lacob 1. Lazăr. Multumim pentru interesul ce-l aveți pentru 
propăşirea revistei. Ce ar fi să faceți o asociație cu cei 15 desle- 
gători ? 

Igor Seviany. Publicăm aritmogriful. 


15 


quo 


e Mr. 


d EX E 
CA SAS 
$ !" HA 
x ente 
M AID "na 
y sy? Y. 1 
ET 
Yy E S | 
^e 7 c2 EX ^ 


: je ! zr & ; | 
f $ 


AN 


e] 
-— 


-- 
we 
CTS 
1 R^ 3 
d ~ 
^ Ja - * 
" A *. 
Ww. e d jà 
Á 
Aia 


Aï 


| 
| 


CUPON DE JOCU 
PE LUNA IANUARIE SERIA li 


DENT 
Pt 


A 
COTTURA: ADEVERUL -S A E AA 


A 
SA ue ve T2] 
Jd Meo "i es aai n LY A 
quee meni a : Adresa: 


mi mă 2 linie) 


Numele și p onumele 


pov 


Pretul 5 lei 


Doi prieteni buni 
REA 


De toate și 


Un nou roman al ,„,Dimineţii Copiilor“. 


Cititoarelor şi cititorilor le plac romanele potrivite 
pentru dânșii. Știm lucrul acesta din experiența celor 
unsprezece ani, de când scoatem „Dimineața Copiilor”: Şi 
mai ştim că romanele lui Moș Nae, apărute în volum, au 
multă căutare şi sunt citite cu toată plăcerea. De aceea, în 
Dimineaţa Copiilor publicăm aşa de des romane, unele o- 
riginale, altele traduceri, iar altele adaptări. 

In n-rul de faţă începem publicarea unui nou roman, 
intitulat „In căutarea norocului” si adaptat de vechiul si 
statornicul nostru colaborator Dinu Pivniceru. Adaptarea 
e făcută după un roman de Christophhe von Schmid, adică 
acelaş după care au fost adaptate romanele Jertfa Lilianei, 
Inelul pierdut şi Copilul crescut în peșteră, romane care 
au plăcut asa de mult cititorilor nostri. 

Si noul roman „In căutarea norocului” este în acelaş 
gen, adică este tot asa de înduioșător, de interesant si de 
atractiv. 

Suntem, prin urmare, incredinfati că si acest roman 
va fi urmărit si citit cu o deosebită plăcere. 


Ce povestesc Soarele și Vântul. 


Cu titlul acesta publicăm în n-rul de faţă o poveste tra- 
dusă din limba italiană si asupra căreia atragem toată a- 
tentia cititorilor noștri. Vroim anume să-i facem atenţi a- 
supra faptului că povestea aceasta poate fi dată ca un mo- 
del de poveste frumoasă, plină de gingásie si de duiosie. 

lată un gen minunat de poveşti şi iată un gen care se 
deosibeste de basmele si poveştile in care nu este vorba de- 
cât despre lupte şi măceluri, despre zmei, balauri şi vrăji- 
toare. Basme şi poveşti cu aceste dihănii s'au scris asa de 
multe, încât cititorii sau săturat de ele, tot asa cum sau 
săturat de povești cu bunici, care toată ziua fumează din 
lulea, sau cu copii orfani şi cu mame bolnave. 

Cu această ocaziune, mai atragem cititorilor atentiu- 
nea şi asupra bunei limbi române în care colaboratorul 
nostru Vasile Stănoiu, un colaborator dela apariţia revistei 
a făcut traducerea. Nici nu se cunoaște că este traducere. 


Pentru micii noștri colaboratori. 


Din povestea „Ce povestesc Soarele și Vântul” şi din 
cele ce am scris mai sus în legătură cu această poveste, 
micii noştri colaboratori au de luat exemplu şi învățătură. 
Anume, ei să nu se ostenească si să ne trimită spre publi- 
care basme şi poveşti lungi. Astfel de basme şi poveşti nu 
pot fi scrise așa cum trebue decât de către persoane mari, 
persoane care au şi cultură si experienţă. 

In afară de aceasta, îi asigurăm că avem subiecte de 
poveşti cât se poate de frumoase, precum avem si colabo- 


amestecate 


ratori, care se pricep să le scrie. Am spus de nenumărate 
ori si repetăm si acum: nu ducem nici o lipsă de materie. 

Insă copiii, cari tin să fie şi colaboratori, pot trimite 
lucruri mai mici şi mai uşoare pentru dânșii. Bunăoară. 
glume, anecdote, ghicitori, o istorioară scurtă. Tot așa, pot 
trimite jocuri sau pot lua parte la deslegarea lor. 

Dela copii cerem să citească regulat revista şi să fie 
incredinfati că avem toată grija ca Dimineaţa Copiilor să 
publice tot lucruri bune si plăcute si să iasă din ce în ce 
mai bine. 


Atenţie la ortografie și punctuație 


Aceasta o spunem nu numai pentru micii nostri cola- 
boratori, dar şi pentru persoanele mari, care colaborează 
sau doresc să colaboreze la Dimineața Copiilor. 

Aşa, în primul rând, rugăm pe toţi câţi ne trimit ma- 
nuscrise, să scrie din punctul de vedere ortografic, asa cum 
este ortografia întrebuințată de revista noastră. lar ortogra- 
fia întrebuințată de noi la revistă este ortografia Academiei 
Române. N'are decât să se urmărească cu atenţie bucăţile 
ce apar în Dimineața Copiilor şi se vta vedea cum este a- 
ceastă ortografie. 


Acelas lucru îl spunem şi despre punctuație, precum si 
despre modul cum intrebuintám diferitele semne, ca sem- 
nele de citatie, liniute pentru dialog, semnele întrebării si 
exclamárii. 

Repetám, de asemenea, rugămintea noastră de a lăsa 
mai mult spaţiu între rânduri. 


N'a făcut bine 


N'a făcut bine acela care n'a cumpărat încă 
si n'a citit următoarele cărţi de Moş Nae: |) Ro- 
manul „Răpirea celor două fetiţe”: 2) Romanul 
„Unchiul meu Adam”; 3) Almanahul Scolarilor 
pe 1935"; 4) ,,Nouile páfanii ale lui Haplea”. 

Aceste cărți sunt printre cele mai bune, mai 
interesante si mai atractive ce a scris Mos Nae 
până astăzi. Când ai început să le citeşti, nici nu 
le pofi lăsa, până ce nu le termini. 

Se mai aduce la cunoştinţă că, după epuiza- 
rea lor, ele nu vor mai apare în altă ediţie. De 
aceea, grăbiţi-vă să le cumpăraţi dela librării. 


Nu există roman mai induiesátor decât romanul „Răpi- 
rea celor două fetiţe” de Moş Nae. Un volum format mare 
şi împodobit cu foarte multe ilustraţii costă 60 de lei. De 


vânzare la toate librăriile. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an =- Lei 2oo 
Pe şase luni 


Pe trei luni 


REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA 


București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 


3 — 84 — 30 


d'R DIMINIAIA 


ANUL 12 16 Ianuarie 1935 No. 571 


> REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: 
M BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI | UN EXEMPLAR 5 LEI 
6LUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCAÁTILOR H a MANUSCRISELE NEPUBLICAT 
ESTE STRICT D TRRTIAE Director: N. BATZARI NU SE INAFOLATA 


ABONAMENTE, 


Mergând pe stradă cu Uitucilă 


| N ziua din ajunul Anului Nou, Uitucilă mă în- Am mers mai departe împreună, Uitucilà şi-a scos a- 
tâlni pe stradă si îmi zise: „Prietene Vintilă, ştii cum o ţigară din iabacherea sa si, punând-o în gură, a in- 
că a început să fie mai frig ? ceput să facă gesturile unui om, care fumează. O ţinea pu- 


— Ştiu şi simt, i-am răspuns eu. țin în gură, apoi o scotea şi sufla din buze, ca să scoată fu- 
.— Eu unul sunt tare friguros, îmi zise el, şi mul. Numai că ţigara nu era aprinsă. 
de aceea, mă imbrac mai gros şi mă strâng bine în haină”. l-am atras băgarea de seamă, iar el îmi zise: ,,Multu- 
şi făcând gestul omului pe care Îl trec fiori de frig, Uitu- mesc! Am uitat că nu o aprinsesem". Si in loc să o aprindă 
cilă imi indesá pana peste urechi cüciula ce aveam in cap, cu un chibrit din cutia ce avea in buzunar, opri pe un tre- 
imi încheie nasturii dela palton, imi ridică și gulerul pal- cător, care fuma dintr'un frumos tigaret de chilimbar si îi 


tonului. js i c f , "2 zise: Domnule, fii bun, te rog, si dà-mi voe sá-mi aprind ti- 
„Aşa, imi zise el, imi este mai puţin frig”. gara" 
izbucnit in rás! ine à Uitucilă. iti este ti ai Tror a: i ili i 
Am izbucnit in râs! „Bine, mă Uitucilă, iti este ţie mai Trecătorul îi dete ţigaretul de chilimbar, în care era 


puţin frig, dacă imi indesi mie căciula in cap si îmi inchei pusă ţigara, iar Uitucilă îşi aprinse ţigara, dar acum făcu 
paltonul meu ? altă poznă. 
: A, da, ráspunse desteptul meu prieten, abia atunci li dete trecátorului figara, ce aprinsese, iar el isi opri 
dàndu-si seama de ceeace fácuse. Credeam că mami in- ţigara cu figaretu! de chilimbar. Puse tigaretul in gurà Si 
cheiat eu la palton si că mi-am pus mai bine căciula mea". vru să-şi vadă înainte de drum. Insă stăpânul frumosului 
După această năzbâtie, care nu e de mirat din partea tigaret îl apucă de guler si îi strigă răstit: „Păi, de ăștia 
unui om ca Uitucilă, l-am întrebat: „Ce te faci tu diseară ? mi-ai fost ? După ce că mă port drăguţ, acum vrei să-mi 
. — Ce vrei să mă fac ? răspunse el. Merg acasă, mă- furi tigaretul ? Se vede treaba că esti un hof si un excroc. 
nanc, apoi ma culc ȘI dorm. da 3 > însă tare prost, când îți închipui cà pofi fura asa de la o- 
— Dar nu ştii, i-am zis eu, că diseară este ajunul Anu- praz” 


lui Nou, adică este reveionul şi că în seara aceasta trebue Şi începu să-l tragă de guler, vrând să-l ducă la sec- 
să mai petrecem şi să nu ne culcăm până ce nu bate mie- ție. A trebuit să explic eu omului că Uitucilă nu e hoţ şi 
ii ă a ă mi 9 s . a l| is . 

zul — I: Anul Nou t ac vl golfe ci nd p. Pici exeroc, dar cá este cam distrat. Omul isi luá din nou 
(uci. ái, dacă-i așa, să stăm şi să petrecem , făcu Ul-  tigaretul, dete din umeri. şi isi văzu de drum. 

ucilă. $ 

După ce mi-a spus acestea, am văzut că face ceva ce VINTILA BRATU 

n'am înţeles de loc. Scoase anume din buzunar o cutie de - 


"ress 


chibrituri, aprinse un chibrit si începu să-l țină aprins a- 
proape de gură, pe când mișca într'una din buze. Uitucilà 
mișca mereu din buze, iar chibritul ardea. A ars până ce 
Uitucilă a dat un țipăt: se fripsese pe degete. Abia atunci 
sa îndurat să-l arunce jos. 

„Ce te-a apucat să aprinzi chibritul ? l-am întrebat eu 
nedumerit. 

— Mi-am aprins ţigara, răspunse el liniștit. 

— Care ţigară, că n'ai nici o ţigară ?” i-am întors eu 
vorba. 

Abia atunci Uitucilă se uită la mâini, isi pipái şi bu- 
zele şi văzu că în adevăr n'avea nici o ţigară. „A, am uitat 
să scot tabacherea din buzunar”, zise el, fără să-şi facă 
sânge rău şi — băgă mâna în buzunarul hainei mele. 

„Dar de când îţi porti tabacherea în buzunarul meu? 
i-am zis eu râzând. Apoi, dacă vrei să iei ţigări de-ale mele, 
tu ştii că nu fumez, așa că n'am niciodată țigări. 

— A, da, băgasem mâna în buzunarul tău! făcu el mi- > = 
rat. Te rog să mă ierţi, dar n'am făcut-o inadins". 

Ce frumos patinează acești copii! 


E 


eroe 


In căutarea norocului 


Roman de mari aventuri și suferințe 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


1) Români párásindu-si tara 


Merse vestea până la țăranii nostri din Ardeal, care, în 
vremea când s'au întâmplat cele ce vom povesti aci, se gă- 
seau încă sub stăpânirea maghiară, că, dincolo, peste Ocean, 
in America, sunt ţări întinse si unde te poţi îmbogăţi repe- 
de. Cică în ţările acelea ţi se dá pământ oricât ai cere, cică 
guvernul ţării, în care te-ai dus, ifi cládeste casă, iti dă 
bani să-ţi cumperi vite, unelte si maşini de arat — intr'un 
cuvânt, iti face atâtea înlesniri, încât în puţini ani de zile 
poţi câștiga o avere frumoasă. 

Dintre ţările Americii, tara despre care se povesteau 
adevărate minuni, era Brazilia, cea mai mare țară din A- 
merica de Sud. 

In adevăr, Brazilia are o suprafaţă de peste 8 milioane 
si jumătate chilometri patrafi, ceeace înseamnă că, în ce 
privește întinderea, este aproape de 30 de ori mai mare de- 
cât România. 

Cât despre populație, Brazilia are astăzi o populaţie de 
30 şi ceva milioane de locuitori, ceeace este prea puţin faţă 
de întinderea ei așa de mare. Ar fi ca şi cum România n'ar 
avea decât o populaţie de vreun milion de locuitori. 

Insă, in vremea povestirei de față, populaţia Braziliei 
era mult mai mică decât este astăzi. Si atâţia câţi erau, cei 
mai mulţi locuitori se găseau aşezaţi în câteva orașe, pe 
când după ce te îndepărtai de oraşe, puteai umbla zile în- 
trezi, fără să întâlneşti un singur sat, o singură locuinţă o- 
menească. 

Despre pământul Braziliei se spunea că este de o rod- 
nicie fară pereche. Abia îl semănai şi producea rod bogat 
şi imbeisugat. 

Nu se spunea însă nimic despre clima nesuferit de 
caldă si deseori ucigătoare, despre frigurile si alte boli, 
care secerau atâtea vieţi, despre mulțimea insectelor otră- 
vitoare si a tot felul de şerpi veninosi, despre faptul că nu 
existau nici un fel de drumuri si despre multe alte piedici 
și primejdii. 

Se spunea numai ceeace ar putea să-i atragă pe țăranii 
din Europa, ca să-și părăsească ogorul şi căminul. Adevă- 
rul este că multi țărani şi muncitori dela orașe din diferi- 
tele ţări din Europa se lăsau amágiti de promisiunile stră- 
lucite ce li se făceau, închipuindu-şi că este de ajuns să 
meargă în Brazilia, să muncească acolo câţiva ani, pentru 
ca după aceea să ajungă oameni cu dare de mână. 

De astfel de promisiuni şi speranţe se lăsau înșelaţi 
mai ales aceia, care acasă la ei aveau parte de o viaţă grea 
si necăjită. Isi inchipuiau atunci că totul se va schimba în 
bine, dacă isi schimbă țara si merg -cât mai departe de lo- 
cul lor de naștere. 

Alţii, deşi acasă la ei aveau cu ce trăi si duce o viață 
destul de bună, se lăsau încântați, în scurtimea minţii lor, 
de oameni, care aveau interes să-i vadă plecând şi, porneau 
pe drumuri depărtate, făcându-și visuri de îmbogăţire, vi- 
suri ce se împrăştiau destul de repede. 

Printre aceştia din urmă erau si multi țărani, care, cu 
mult, puţinul pământ ce aveau în fara lor, puteau prin 
muncă sârguitoare si cinstită să trăiască ei si familiile lor. 
Insă, ambiția să devie mari bogátasi şi proprietari de mo- 
sii întinse îi făcea să-şi vândă aproape pe nimic pământ, 
case, vite şi să ia drumul, care duce in îndepărtata țară a 
Braziliei. 

E adevărat că unii din aceștia, ajutaţi de un noroc 
foarte rar, izbuteau să ajungă oameni cu dare de mână. 
Dar e si mai adevărat cá pe cei mai multi îi aștepta acolo 
mizeria, suferinţe fără seamăn şi chiar moariea. 

Dar despre aceștia din urmă si despre chinurile si su- 
ferinţele lor nu se spunea un cuvânt în ţările din Europa, 
unde oamenii erau îndemnați să plece de acasă dela ei și 
să-şi caute norocul în Brazilia. 

Astfel de îndemnuri începuseră să prindă mai ales 


* K DA 
ENELUELA 


printre țăranii români din Ardeal. Prigoniti de statul ma- 
ghiar, sub a cărui stăpânire se găseau, și cei mai mulţi din- 
trinsii neavând pământ al lor, aceşti fraţi ai nostri cre- 
deau mai lesne că în Brazilia stă norocul lor, că acolo au 
să scape de viaţa necăjită ce ducenu acasă. De aceea, ti- 
neretul era mai cu seamă cuprins de dorința de a pleca 
mai repede si de a merge în fara unde credea că banii se 
găsesc pe drumuri şi că îi poţi strânge cu lopata. 

Cu un grup de astfel de tineri i-a fost dat să se întâl- 
nească Moș Barbu Gavrilă, plugar român de prin părţile 
Sálistei. 

Mos Barbu era un plugar sárguitor si priceput, un om 
cinstit si cu frica de Dumnezeu. Copiii săi îi semănau prin 
aceste însuşiri alese. Nici sărac nu era. Ba chiar trecea 
drept unul din gospodarii cei mai înstăriți din comună. 

Insă, iată că avu parte de un an rău, de un an în ade- 
văr nenorocit. Grindina îi pustii şi îi nimici ogoarele; o 
boală dete în vitele sale, prăpădindu-le aproape pe toate. 
Din pricina acestui prăpăd, bietul Moş Barbu ajunse în 
scurtă vreme sărac lipit. Şi ca şi cum nenorocirile, de care 
am pomenit, n'ar fi fost deajuns, se pornise o ploaie, care 
nu înceta nici ziua, nici noaptea. Ploaia aceasta umflă 
râurile, esind din matcă, îi înecă și casa si ce brumă de 
vite şi de altă avere îi mai rămăsese. 

Totuşi, Mos Barbu nu-și pierdu credinţa si nu cárti 
împotriva lui Dumnezeu, ci se mulţumi să zică si el ca 
lov din Biblie: „Doamne Dumnezeule, Tu imi dádusesi 
aceste bogății şi acum tot Tu ai găsit cu cale să mi le iei 
înapoi: binecuvântată fie voia Ta !" 

Ajunsese bietul om la sapă de lemn, însă, precum ve- 
dem, nu-și pierduse încrederea în Dumnezeu. 

Intruna din zile Moş Barbu se întorcea acasă sau, 
mai bine zis, la ruinele casei sale. Mergea cu capul în jos 
si era foarte trist şi: amărit. Fusese la cineva, care i sc 
arăta prieten, şi-l rugase să-l împrumute cu o sumă oare- 
care de bani, însă acela, care își zicea prieten, îi respin- 
sese rugămintea. 


E 


Si iată cá, pe când mergea aga pe drum, auzi răsu- 
nând în depărtare cântece de bucurie. Era un grup de oa- 
meni, bărbaţi, femei și copii, îmbrăcaţi în costume de că- 
lătorie. Toţi aceştia cântau tare, vroind să mai uite de 
oboseala și lungimea drumului. Grupul era numeros: erau, 
poate, o sută de oameni, de toate vârstele. 

Unii își purtau bagajul în spate, alţii îl duceau la 
subsiori. Mamele își ţineau de mână pe copiii lor mai 
mici şi din când în când spuneau tovarășilor mai tineri 
de drum să umble ceva mai încet, pentru ca şi cei mai 
mici si mai slabi să se poată tine de dânşii. 

Câţiva flăcăi voinici se înhămascră la nişte cărucioa- 
re, in care erau îngrămădite si aruncate unele peste altele 
scule, vase de bucătărie și unelte de agricultură. Mai 
mulli câini, tovarăși si prieteni credincioși ai omului, aler- 
gau si sburdau dealungul drumului. 

Un lucru cam ciudat era că toţi oamenii din grup 
mergeau desculți, aceasta pentru a-şi cruța încălțămintea. 
Câţiva bătrâni, prea puţini la număr, fumau din nişte pi- 
pe de pământ, înegrite de o lungă întrebuințare. Copiii 
striveau cu dinţii si inghiteau coji de pâine uscată, ce că- 
pătaseră de pomană dela locuitorii satelor, prin care tre- 
ceau. Un flăcău mai voinic mergea în fruntea caravanei, 
cântând din fluer o doină tristă. Era o doină cu care flă- 
căul acesta își lua rămas bun dela căminul său şi dela 
comuna sa. 

Călătorii aceștia trecură pe lângă Moș Barbu si fiind- 
că îl cunoșteau cu toţii. fiecare dintr'insii îi dete „bună 
ziua” cu tot respectul, dar şi cu un aer de veselie. 

„Oameni buni, încotro aţi pornit-o în felui acesta?” 
întrebă Mos Barbu, îndreptându-se spre un om cam trecut 
de vârstă si care purta un copil în braţe, pe când un alt 
copil, de asemenea mic, mergea după el, plângându-se că 
începuse să obosească. 

„Incotro am pornit-o? răspunse cel întrebat. Dar, Mos 
Barbu, n'ai înțeles din cuvintele cântecului ce cântăm? 
Mergem departe, tare departe de aici, mergem tocmai în 
Brazilia, o ţară mare, mare, si bogată cum nu este alta. 

— Si cam pe unde vine ţara aceasta? întrebă Mos 
Barbu. 

— Hăt in America, mosule, in America, unde te im- 
bogàfesti cât ai bate din palme. 

— Aşa departe! făcu Mos Barbu, cuprins de o mirare 
naivă. Si ce căutaţi acolo? 

— Mergem să ne căutăm norocul şi să câştigăm averi, 
răspunse omul, adăogând: Aci, la noi, murim de foame si 
suntem ocăriţi si batjocoriţi de cei ce ne stăpânesc. N'a- 


Un cititor al Dimineţii Copiilor 


O ţărăncuță 


vem pământ si n'avem ce face alt ceva, ca să câştigăm 0 
bucăţică de pâine pentru noi și pentru copiii noștri. De 
aceea, ne-am hotărît să plecăm în lumea largă. Ni s'a spus 
că Brazilia este o ţară cu pământ roditor şi că, pe deasu- 
pra, are din belșug mine de aur și de argint. Ni sa mai 
spus că este pământ așa de mult, că fiecare din noi putem 
avea, fără să plătim un ban, câte o moşie mare si întinsă. 
Asa dar, am pornit să mergem în Brazilia, să ne agezám 
acolo pentru totdeauna si să ajungem si noi oameni cu 
dare de mână. 

Spusele acestea au fost pentru Moș Barbu ca o rază . 
de lumină, care îi deschidea un viitor cu totul nou. 

— Dar, pe cât știu, zise din nou Moş Barbu, ca să mer- 
geţi în (ara aceea din America, va trebui să faceţi un 
drum lung pe mare, un drum care tine foarte multe zile. 
Oare, unde aveţi de gând să luaţi vaporul? 

— De aici, îl lămuri omul, mergem direct la Hamburg, 
un port mare dela Nordul Germaniei. De acolo pleacă o 
mulțime de vapoare pentru America, asa că nu-i nici O 
greutate să găsim un vapor. Apoi, toată cheltuiala drumu- 
lui ni e plătită de Societatea, care ne-a tocmit. E o socie- 
tate tare bogată. Ea ne plăteşte drumul si are toată grija 
de noi, iar noi ne-am legat cu contracte să: muncim trei 
ani de zile, împărțind cu ea pe jumătate tot ce scoatem 
din munca noastră, iar după trecere de trei ani suntem 
liberi să muncim numai pentru noi înșine. Vezi, mosule, 
ce îrivoială cinstită si ce treabă frumoasă am făcut... Dar, 
văd că cu vorba noastră, am rămas în urmă de tovarășii 
mei de drum, aşa că trebue să mă grăbesc, ca să-i pot 
ajunge. Să auzim de bine, mogule, şi dacă îţi vine într'o zi 
dorinţa, poftim să ne vezi şi să ne cerctezi şi pe noi în 
Brazilia”. 

Cu aceste spuse se despárfirá, iar Moș Barbu merse 
înainte spre casă, însă stăpânit şi frământat de gândul 
despre tot ce auzise. 

„La Brazilia! isi zicea vorbindu-si singur. La Brazi- 
lia! Țară bogată, țară cu pământ mult şi cu oameni pu- 
tini! Dar ştii că trebue să mă gândesc si eu la lucrul acesta 
Se prea poate că Dumnezeu, scotándu-mi în drum pe oa- 
menii aceştia, a vrut să-mi arate că si pentru mine nu este 
altă scăpare, decât să merg si eu in țara aceea. Da, da, 
trebue să mă gândesc bine la lucrul acesta!” 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „Moș Barbu se hotărăște să plece ir 
Brazilia”. 


Coana Frosa şi-a rupt piciorul 


RAGII mei prieteni, ati avut oare poftă de mân- 

care în zilele de Crăciun şi de celelalte sărbă- 

tori ? Mă bucur, dacă îmi spuneţi că pofta nu 

via lipsit si că nici unul din toţi câți mă citiţi, n'a 

căzut bolnav din pricină că ar fi mâncat mai 
mult decât ar fi trebuit să mănânce. 

Să ştiţi însă că oricât afi fi mâncat si v'afi fi indopat, 
sunt sigur că nici douăzeci din voi n'ati mâncat cu toţii la 
un loc atâta cát a înghiţit coana Frosa — „subțirica si deli- 
cata” coana Frosa. 

Așa, vam povestit săptămâna trecută că de ziua de 
Crăciun fusesem invitat la masă la familia unei drăguţe 
cititoare a Dimineţii Copiilor si că a mers cu mine si coa- 
na Frosa. Trebuia sá fim acolo la orele unu. Insá, cànd au 
bătut orele 12 de-amiazi, coana Frosa mi-a zis: „Moş Nae, 
nu ştiu cum se face că a cam! început să-mi fie foame. Ce 
ar fi, dacă am gusta, dacă am ciuguli câte ceva. 

— Ce să gustăm si ce să ciugulim, coană Froso, i-am 
întors eu vorba, nu ştii că peste o oră stăm la masă la fa- 
milia unde am fost invitaţi, şi că nu şade frumos ca acolo 
să mergem sătui și să nu mâncăm nimic ? Apoi, nu uita că 
nici mau trecut patru ore de când ţi-ai luat gustarea de di- 
mineaţă. 

— Ce gustare de dimineaţă! îmi răspunse ea cam su- 
părată. Ştii doar că azi dimineaţă n'am avut poftă, așa că 
n'am mâncat decât trei felii de pâine, două străchini de fa- 
sole, o bucată de pastramă cu ceapă si puţin cârnat de 
porc. Se chiamă mai nimica toată. De aceea, zic că e mai 
bine să gustăm si să ciugulim puţintel, mai înainte de a 
merge la familia, care ne-a poftit la masă. Nu de altceva, 
dar să ni se mai deschidă pofta de mâncare”. 

Am lăsat-o pe ea să guste şi să ciuguleascá. A gustat si a 
ciugulit o farfurie plină de mămăligă, a înghițit vreo douà- 
zeci de sarmale, a dat pe gât o strachină mare de varză că- 
lită si mai multi gogosari si ardei muraţi. 

„Acum, zise ea mulțumită, par'cá mi s'a potolit foamea, 
așa că pot răbda o oră până stăm la masa la care am fost 
poftiti". : 

Eu, desi o cunosc bine, imi inchipuiam totusi cá la ma- 
sa aceasta n'are să mai poată mânca. M'am înşelat, m'am 
înșelat foarte mult. Cine o vedea cum înghite si se îndoapă. 
îi venea să creadă că biata coana Frosa nu dusese nimic la 
gură de vreo săptămână de zile. lar după pátania cu fan- 
go-ul, când am căzut amândoi pe parchet si ne-am făcut de 
râs si de rușine, ne-am întors acasă. 

Pe drum, eu tăceam, fiind supărat că mă făcuse să cad 
şi îi făcuse şi pe oamenii, care ne invitaseră să creadă, poa- 
te, că şi eu eram ameţit de băutură, pe când ea era foarte 
veselă si nu-i mai tăcea gurita. Vorbeau multele şi desele 
pahare de vin ce dăduse pe gât. 

„Ai văzut, Mos Nae, îmi zicea ea, ţinându-mă strâns de 
brat, dar umblând pe două cărări si având cam strâmbă 
pălăria cu trei ciori ce-și pusese în ziua aceea, ai văzut 
cum la masă am mâncat prea puţin, ciugulind ca o păsă- 
rică ? Şi îmi pare bine că oamenii au înţeles că așa sunt eu: 
aligantă și delicată. 

Dar, zise ea vorbind mai departe, ce ne facem acasă 
până diseară ? 

— Eu, i-am răspuns, mă odihnesc puțin si după aceea, 
mă apuc de scris. 

— Si eu stau putintel culcată, îmi întoarse vorba coa- 
na Frosa, si, poate, afipesc așa vreo câteva minute. Insă, 
pe urmă, ne sculám si eşim. 

— Unde să esim si unde să mergem ? am întrebat-o eu 
cam mirat si nelinistit. 

— Ai să vezi, ăsta e secretul meu”, imi răspunse ea ți- 
nându-se si mai strâns de braţul meu, fiindcă era cât p'aci 
să alunece şi să cadă. . 

Intorsi acasă, eu, după ce m'am odihnit vreo jumătate 
de oră, m'am apucat să scriu. Coana Frosa „aţipise” în ca- 
mera ei. Adică, adormise deabinelea. O auzeam cum sfo- 
răe, ba şi cum vorbeşte în somn. Din când în când, auzeam 


si unele cuvinte ca: „Blegilă, dario tapinaj, contirvasor". 


Incepuse să se însereze, dar coana Frosa continua să 


6 


afipeascá si să vorbească in somn. Să spun drept, eu unul 
eram mulțumit, fiindcă îmi închipuiam că o să adoarmă 
până a doua zi, așa că o să pot avea şi eu o seară liniștită. 
lată însă că pe la orele șase, adică la o oră când afară se 
făcuse întunerec, se trezeşte şi ea din somn, vine drept la 
mine, îmi smulge din mână tocul cu care scriam şi îmi zi- 
ce:, la, mai lasă scrisul tău si hai să eşim! 

— Dar unde vrei să mergem la ora asta ? am întreba- 
t-o eu. 

— La tapinaj în Cişmigiu. Am poftă să mai tapinez şi 
să le arăt eu domnisoarelor si domnişorilor din Bucureşti 
cine este coana Frosa. 

— Mai ai poftă să cazi, să spargi ghiata şi să mai faci, 
pe frigul ăsta, o bae în Cișmigiu ? i-am întors eu vorba râ- 
zànd. 

— Vino si ai sá vezi!" imi intoarse ea vorba, incrun- 

tând sprâncenile. Imi aruncă apoi cât colo tocul si hârtia 
pe care scriam, mă apucă de mâini, mă trase de pe scaun 
şi nu se lăsă, până ce nu i-am zig: „Bine, dacă vrei să cazi 
încă odată si să-ţi spargi capul, hai să mergem si la tapi- 
naj”. ' 
; Isi luă, asa dar „tipanele”, cum ştim că ea spune pati- 
nelor, pe cap isi puse, îndesând-o până peste urechi, o ve- 
che căciulă a mea, făcută dintr'o piele întreagă de oaie, se 
infásuràá într'un sal ce-l adusese dela Háplesti, își puse o 
pereche de mânuși de lână groasă împletite de ea si impo- 
dobite cu cocosei si cu flori. Apoi, luându-mă iarăși de 
brat, am pornit. 

Dar când m'am uitat pe stradă la ea, mi s'a părut cà 
este ca o sperietoare de ciori... şi mi-a fost ruşine să fiu vă- 
zut că merg la braţ cu dânsa. Spre norocul meu, iată că 
trece un automobil de piaţă. L-am oprit, ne-am urcat si asa 
am mers la Cișmigiu. 

La ora aceea, nu erau decât vreo cinci, șase tineri care 
patinau. 

„Cu atât mai bine mi-am zis eu. Nu e multă lume, 
care să ne vadă. l-am ajutat coanei Frosa să-și pună tipa- 
nele ei, apoi m'am îndepărtat în grabă de locul acela. „Da- 
că vrea, n'are decât să cadă si să-şi rupă gâtul. Nu mă bag, 
nu mă amestec” Așa mi-am zis în sinea mea, fiindcă eram 
supărat de atâtea neplăceri si necazuri ce aveam din par- 
tea ei. 

Insă, abia fácusem| câţiva pași, că aud tipetele şi urlete. 
Am bănuit numaidecât cam ce sar fi întâmplat şi m'am 
întors. Am văzut ceeace bünuiam. Coana Frosa era în- 
tinsă pe ghiafá, adică, parte pe ghiatá, parte în apă, fiind 
că si de rândul acesta, ea, „subţirica si delicata”, în cădere 
spársese ghiafa, care era destul de groasă. 

Tinerii, care patinau, se strânseseră în jurul ei, pri- 
vind şi făcând haz cum ţipă şi urlă. „Hai, ridică-te, coană 
Froso !” îi ziceau ei, dar unul nu întindea mâna să o ajute. 
lar ea tipa si striga: „Moș Nae! Mos Nae!" 

M'am dus si am vrut să-i ajut să se ridice. Ea însă tipa 
şi urla si mai tare si nu făcea nici o încercare să se scoale. 
„Nu pot să mă scol! Mi s'a rupt piciorul! Ia-mà în braţe!” 
îmi zicea printre lacrimi şi tipete. 

Ce era de făcut, cá nici gând so ridic singur si să o 
iau în braţe? Nici trei ca mine n'ar fi putut să o ridice. 

Ştiţi cum am esit din această încurcătură ? Am găsit o 
targă, am tocmit şi patru oameni mai zdraveni, care au ri- 
dicat-o de la locul unde căzuse şi au dus-o până afară din 
Cișmigiu. lar acolo — Doamne ! Doamne! Câte mi-e dat să 
páfesc din pricina coanei Frosa ! — am găsit o căruţă, fi- 
indcă nu era chip să încapă, stând lungită întrun automo- 
bil sau într'o trăsură. 

Eu am vrut să merg pe jos după căruţă, însă coana 
Frosa nu mi-a dat voie: „Sue-te si tu în căruţă, îmi zise ea. 
si aşează-te lângă mine, ca să te simt mai aproape”. Si imi 
spunea acestea, vorbind tare si plângând si mai tare. . 

Ce puteam face ? M'am suit si eu în căruţă, însă am 
căutat să-mi acoper si ascund faţa, ca să nu mă vadă si să 
mă recunoască trecătorii pe stradă. Aşa ne-am întors acasă. 


MOS NAE 


- 


Când doi 
se ceartă 


A fost odată un tânăr, care vroia să facă o excursiune 
mai frumoasă. De uceea, luă cu chirie pentru o zi măgarul 
unui om din aceiaşi comună. | se aruncă în spinare, iar 
stăpânul măgarului luă în mână un băț si strigă odată: 
„Hii !” şi măgarul o porni la drum. 

Era o zi foarte caldă, aşa că tânărul nostru se opri şi 
descălecă, vrând să se mai odihnească. Insă, în apropierea 
locului aceluia nu era nici un copac ori vre-un tufiş, care 
să dea puţină umbră. 


mm utat t 
da. 


Soarele era drept sus pe cer. Măgarul a stat în soare. 
aruncând îndărătul său o umbră mică. Era o umbră mică 
de tot, care deabia ajungea pentru un singur om. Pentru 
această umbră s'a pornit o ceartă între tânăr si stăpânul 
măgarului. 

„Umbra este a mea! striga stăpânul măgarului. Dom- 
niata ai închiriat numai măgarul. 


— Spui prostii! îi întorcea tânărul vorba. Când am 
luat măgarul cu chirie, se înţelege că am închiriat și um- 
bra. 

— Nu-i adevărat! urla stăpânul măgarului. Umbra nu 
intră în preţul chiriei. 

— Tu spui prostii! îi întorcea tânărul vorba, urlând 
tot aşa de tare. Ca şi cum ar fi măgari fără umbră”. 

Pe urmă, sătui de atâta ceartă, sau luat la bătae. ros- 
togolindu-se amândoi la pământ, fiecare vrând să sadà la 
umbra măgarului. Insă, această ceartă şi bătae nu fură pe 
placul măgarului, care o rupse la fugă. întorcându-se acasă 
şi — bine înţeles — luând cu el si umbra lui. 

- ST. 


pa 


Cu ursuleful ei iubit! 


7 


CUTULE 


Cutule, căţel deștept, 

Vin te-așează'n față-mi drept 
Si să-mi spui adevărat: 

De ce-ai casei toti te bat? 


Ori ai furat vreo bucată 
Din cámara ne'ncuiatá? 
Ori te-a prins vr'un gáinar 
Cu botul la vr'un cuibar? 


Ori friptură-ai vrut de pui? 
Taci? De ce nu vrei să spui? 
Când eram micut așa 
Am luat și eu câteva. 


C'am mâncat smântâna goală 
Fără voe dintr'o oală. 

Dar de-atunci mam cumințit, 
Nam furat, nici nam minţit. 


de MINERVA ALEXANDRESCU 


ad 


Din cauza că am avut prea multă materie, continuarea 
povestei „Cavalerul și leul” se amână pentru n-rul viitor. 


RRR ARARNAR PURPUREA GE RER PRR RR AEG 


In volumul-album „Nouile páfanii ale lui Haplea” se 
publică isprăvile cele mai hazlii si mai interesante din via- 
ţa lui Haplea. Un volum format mare, cu toate paginile im- 
podobite cu desene, costă 60 de lei. Se găseşte de vânzare 
la librării. 


QITEN 


SOCOTEALA LUI HAPLEA 


Anecdota cu titlul „Socoteala lui Haplea” a apărut în Moş Nac în versuri. O reproducem aci, cu desenele ce o în- 
n-rul 6 al revistei „Dimineaţa Copiilor”, adică acum a-  sofeau, pentru ca să fie cunoscută și de cititorii de astăzi ai 
proape 11 ani si este una din primele anecdote, scrise de revistei. 


1. Haplea-l nostru să trăiască 2. „Unu, doi, trei, patru şapte 3. „Stau călare, unu-i lipsă, 
Opt măgari oda! avea. „lar pe unul l-am pierdut! „lar de-i număr stând pe jos, 
Şi de teamă să nu-i piardă, . „Mai acum vr'o trei minute. „Sunt cu toţii: ce drácie 
Toată ziua-i număra. „Opt la număr i-am avul „Ce mai treabă tot pe dos!" 


4. „Trece unul, Haplea-i strigă: 5. Dar drumeţul vede 'ndată: f. Şi-i gráeste: „Stai călare 
„Măi voinic:, vino 'ncoa De ce Haplea-i în greșală: i; n res cu tme, 
ăci mi ă -i à „Doar asa e lucru sigur 
„Căci minune cum e asta, Pe măgarul ce-i sub dânsul Socot c bes a 
„In viață m'ei vedea”. Nu-l trecea la socoteală. 4Ocoteala ese y 


7. Haplea 'ncalecá pe unul 8. „lacă, frate, asta fuse. 9. „Dar mă jur, că pân' acuma 
Şi din nou când socotește, „Eu pe mine m'am pierdut! „Nici prin minte nu-mi trecea 
„Unu” 'ntâi zicând la dânsul „Mulţumescu-ţi, măi Bădiţă, „Laolaltă cu măgarii a 
Opt în cap îi nimereşte. „Mare bine mi-ai făcut. „Să mă număr trebuia”. 


erm 


Coti, zis Cotoevici, 

Şef de-orchestră la pisici, 

Şa pornit să cânten drum — 
Bate toba bum! bum! bum! 


Toate muzica lăsară, 
După şoarece-alergară. 
Tipá, urlă: „Miau! Miau! 
Uite-acum pe gât te dau!” 


Dar surpriză neașteptată! 
latun şoarece se-arată 

Si le zice cam răstit: 

„la tăceţi, m'ati asurzit!" 


Soricelul mai deștept, 
In pământ se vâră drept, 
Intr'o gaură mititică — 
Nu e loc pentru pisică. 


Chinezul nu e singur 


Cing Mac Mic, un Chinez bogat, își cântărea intr'o zi 
giuvaericalele si isi închipuia că este singur, asa că nu-l 
vede nimeni. El insá nu stia cá sunt patru perechi de ochi, 
care îl privesc. Priviţi cu atenţie in desenul de faţă, în- 
torcându-l încet pe o parte si pe alta, si veţi găsi cine sunt 
cei ce se uită pe furiș la Chinezul cel bogat. 


Drumul la palat 


Precum vedem în desenul de faţă, sunt şapte drumuri, 
care duc la palatul din mijlocul desenului. Insă, dintre 
toate aceste drumuri, numai unul e drumul bun. Să ve- 
dem, care cititor va găsi mai repede drumul acesta. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE SERIA III 


Numele si pronumele 


— Poveste 


. intro dimineaţă frumoasă, Soarele s'a trezit din somn 

şi a mers să lumineze vârful unui munte, care era acoperit 
cu iarbă verde si proaspătă. Insă iată că în vârful muntelui 
era Vântul. O, un vânt uşor de tot. Asa de uşor si asa de 
blând, că abia pleca spre pământ tulpinele florilor si firele 
de verdeață. 
. Toată noaptea Vântul stătuse în acel vârf de munte. Se 
jucase cu iarba stropită de roua dimineţii; murmurase 
printre ramurile copăceilor; cântase un cântec lung, lung, 
însoțit de greierii, care stăteau ascunși. lar cântecului său 
îi răspundea cântecul privighetoarei. 

Când Soarele văzu că Vântul e în vârful muntelui, a- 
lergă să se ascundă îndărătul unui nour. Dar Vântul îl che- 
mă din nou, zicându-i: „Soare, Soare, ci vino încoa! Şi ver- 
detei si florilor li e dor de tine. O, să nu-ţi fie frică de mine! 
Stii cà sunt bun si blánd. 

— Dar Soarele este mai bun decât tine!” zise încet o 
margarită albă, legănându-se pe:tulpina sa lungă si subțire. 

„Să taci din gură, tu, floare de nimic!” îi strigă Vân- 
tul, care se supără şi începu să sufle din ce în ce mai pu- 
ternic, de oarece, precum îl știm, Vântul este tare supără- 
cios. 
Insă Soarele nu vroia să iasă din dărătul nourului. A- 
tunci Vântul suflă, goni nourul si descoperi frumoasa faţă 
a luminosului Soare. 

Asa face, micuţule, si mămica ta, când dimineaţa iti 
este lene să te scoli din pat. Dă la o parte pătura si îţi 
descoperă chipul tău drăguţ. Tu vrei să te faci că mai 
dormi, nu-i așa? Dar iată că râzi, iar mămica înțelege a- 
tunci' că te-ai trezit si te face să te scoli. 

Şi Soarele a râs vesel, când Vântul i-a dat la o parte 
nourul. A râs şi a alergat numai decât la verdeață şi la 
flori, care îl binecuvinteazà. Vântul i-a zis: „Din când în 
când, am putea fi prieteni. Hai să stăm puţin împreună. 
Bucuros!” răspunse Soarele. 

Au stat unul lângă altul în poienile înflorite. Soarele 
le dă o căldură plăcută, iar Vântul, suflând încetişor, le 
răcorește. Atunci florile si firele de verdeață se sărută si 
isi urează o zi bună în acea frumoasă dimineaţă din luna 
Mai. 

Fireşte, e o mare bucurie, când Soarele şi Vântul sunt 
prieteni. Soarele e căldicel şi vesel; Vântul e răcoritor şi 
drăguţ. Când se plimbă împreună prin poenile înflorite, 
îşi povestesc unul altuia o mulțime de lucruri frumoase. 

Așa, Vântul zice: „Priveşte, prietene Soare, la garo- 
fita din livede, la garofița cea roşie si atât de graţioasă. 
Vezi că e şi plăcut parfumată... O mai cunoşti? 

— A, da, îmi pare că o cunosc, răspunde Soarele, cău- 
tând să-şi aducă aminte. 

— Da, este chiar ea, zise mai departe Vântul. Imi a- 
mintesc bine. Era intro dimineaţă din luna Martie, iar 
tu, lenesule, te sculai din somn târziu. Atunci am găsit o 
sămânță de floare, care m'a chemat. „Ce vrei? am între- 
bat-o eu. — Vreau, îmi răspunse ea, să merg în vârful a- 
celui munte. Trebue să fie frumos colo sus". 

„Am luat-o pe aripile mele si am adus-o aici, in vàrf. 
Si ţi-am zis: „Soare, priveşte la această sămânță mititică 
şi ai grije de ea. Incălzeşte-o bine”. Tu ai încălzit-o, să- 
mán(a a crescut si s'a făcut floare. Nu-i aga, garofito?" 

Garofița a dat din cápsorul său roșu, in semn cà aşa 
este, iar Soarele i-a zàmbit si a sárutat-o. 

Dar iată că sa auzit o voce subţire de plànset. „Ce 
este? întrebă numai decât Soarele cel bun şi milostiv. 

— Sunt eu, care plâng”, răspunse aceiaşi voce slabă 
şi subţire. t 

Era o floare mică de lăcrămioară. Plângea, fiindcă 
Vântul o rupsese în timpul nopţii cu o suflare mai mâni- 


10 


, 


Ce povesteste Soarele - 


$1 antu 


italianá — 


oasá. Acum, biata floricicá, despărțită de mămică-sa, carc 
o hrănea, se vestejeste si moare. 

„Vântule, îi se plânse lăcrămioara, care își pierduse 
foile ei albe, cu garofița ta ai fost asa de bun, pe când cu 
mine te-ai purtat aga de rău!” 

Vântul tăcea; se căia şi el că fusese așa de nebuna- 
tic. Insă dráguful Soare mângâie pe lăcrămioara si îi zise: 
„Ei, lasă, nu mai plânge! Am să te încălzesc mai mult si 
am să te fac să-ţi crească altă floare”. 

Ca și Soarele, asa fac si fraţii cei buni între dânșii. 
Dacă unul se plânge de altul, vine fratele mai mare şi 
mai bun, potoleşte plânsul fráfiorilor mai mici si îi im- 
pacă. 

Insă Vântul era tare necăjit de nebunia ce făcuse cu 
plăpânda lăcrămioară. Povestea încet isprăvile sale. 

„Da, sunt un svânturat. leri am supărat rău pe o fe- 
meie foarte bună. Sărapda Isi întinsese rufele la uscat, 
însă eu: frr! frr! sufl cu putere şi făceam să sboare ru- 
fele prin livede. 

Dar eu vroiam să te ajut la uscat pe tine, prietene 
Soare. Mi se întâmplă cam des așa ceva. Când îmi închi- 
pui că fac şi eu o treabă bună, iată că îmi dau seama că 
am făcut necazuri si nenorociri. Fără doar si poate, sunt 
un svăpăiat”. 

Soarele zâmbea, plin de bunătate. Cunosc şi eu un co- 
pil (oare, îl cunoşti și tu?), care face ca şi Vântul. Când 
vrea să dea şi el mămichii sale o mână de ajutor, este aga 
de grăbit şi pripit, că totul ese pe dos. Dacă, bunăoară, 
ajută pe mămică-sa când pune ori ridică masa, ori sparge 
vreo farfurie sau vreun pahar, ori tránteste jos cu sgomot 
cufitele si furculitele. Dacă e trimis să aducă ouă, scapă 
câte unul din mână şi cade pe parchet, spărgându-se. Dacă 
aduce cuiva un pahar de apă, îl varsă pe jumătate pc 
covor. : 

„Svăpăiatule! Svăpăiatule!” îi spune mămica sa. Ca 


AITHN 


şi Vântul, care nu bagă de seamă la ceeace face. 

„Totuşi, povesti Vântul mai departe, nu toată lumea 
vorbește rău despre mine. ll cunoşti pe pescarul Maso ? 
Bietul bătrân! l-a murit un fiu în războiu. Şi i-au rămas 
in casă cinci nepoți, cu toţii mici, mereu flămânzi, ca si 
puișorii în cuib, care deschid ciocurile ori decâte ori se 
întoarce mama lor. 

„EI, Maso, e bătrân şi obosit. Totuşi, trebue să meargă 
cu luntrea sa departe, departe, în largul mării, la pescuit. 
Se duce seara şi se înapoiază a doua zi în zori. Insă, dese- 
ori nu prinde mai nimic. Şar părea că peştii se fac din 
ce în ce mai sireli si nu se lasă prinși. Atunci Maso se 
uită la cei cinci nepotei ai săi, cărora li e foame, si sus 
pină. 

„Acum două nopţi, era singur, singurel pe mare. Vâs- 
lea de zor cu lopetile, dar nu mai putea de oboseală. Eu 
însă i-am soptit la ureche: ,,Mosule, lasă la o parte lope- 
tile si întinde pânzele; ifi dau eu o mână de ajutor”. 

El a întins pânzele, iar eu am suflat în ele. Cât de re- 
pede mergea acum luntrea! Maso  încrucișă braţele pe 
piept şi zise: „Vântule, fii binecuvântat !" Am simţit o a- 
devărată mângăiere, pentrucă e o mare bucurie să auzi 
că te binecuvintează cineva”. 

Soarele asculta si zàmbea. li cunoaște și el pe nepoții 
lui Maso, pe orfanii din căsuţa de lângă mare, al căror 
tată a murit in războiu. Ii cunoaște, pentrucă îi vede cum 
se joacă în toate zilele cu nisipul dela ţărmul mării. lar 
el, bun cum este, încălzeşte trupsoarele lor aproape goale. 

De aceea, Soarele asculta, zàmbea si tăcea. Bine că si 
Vântul aduce cuiva mângăiere si alinare! 

Vântul povesti mai departe, zicând: „Azi dimineaţă, 
pe când tu, prietene Soare, te pregăteai să răsari, am gă- 
sit aci, în poiană, un mielusel, care se rătăcise. Era mic, 
mititel si cu totul alb. Şi behăia in asa fel, încât se părea 
că plânge. Oare, unde era mamă-sa? Am coborit coasta 
muntelui, căutând-o. Tocmai jos în vale am întâlnit o 
oaie grasă, care chema şi striga mereu si privea în jurul 
ei... Era mama mieluselului! 

Atunci, eu am luat pe aripile mele vocea mieluselu- 
lui rătăcit şi am dus-o până la urechile mamei sale. O, 
dacă ai fi văzut-o pe mama mielușelului! A dat fuga si a 
alergat fără măcar să răsufle până în vârful muntelui. 
Şi-a găsit pe iubitul ei copil şi l-a mângâiat pe botisorul 
roşu, încât se părea că-l sărută. Si i-a dat numai decât din 
laptele ei căldicel şi dulce. Aşa dar, prietene Soare, vezi 
că nu sunt chiar așa de rău. 

— Dar nici eu nu spun că esti rău”, îi întoarse Soa- 
rele vorba, plimbându-se cu Vântul prin poiana înflorită. 

De jur împrejur, isi vorbeau florile, verdeafa, arborii, 
păsările. Ziceau că de multe ori și Vântul e bun, numai 
că Soarele e şi mai bun, că totdeauna este bun. 

Verdeaţa zicea: „Aceste fire fragede ale noastre mar 
fi asa de verzi, așa de înalte si asa de frumoase, dacă Soa- 
rele nu le-ar săruta intr'una". 

Florile ziceau: „Vântul cam rece de azi noapte închi- 
sese foile noastre, însă, drágufule Soare, abia ai venit și 
le-ai deschis din nou. Fii, dar, binecuvântat!” 

lar fragile ascunse sub frunze ziceau: „Da, da, fii bi- 
necuvântat, drăguţule Soare! In fiecare zi simţim cum 
strecori în inimile noastre o nouă dulceaţă. Și ne facem tot 
mai mari, mai roşii și mai frumoase... La fela spus și 
ciocârlia, care a venit azi dimineaţă să ne ciugulească pu- 
țin, vrând să prindă puteri mai înainte de a umplea văz- 
duhul cu cântecele ei vesele. Si cireşile, care sunt in ciregul 
de colo jos şi care se fac zi de zi mai mari, mai vioaie şi 
mai dulci, cântă mereu, legănându-se în bătaia vântului : 
„Soare scump, Soare frumos, Soare bun!” HN ac 

Dintrun lan de grâu se auzea vocea a mii si mii de 
spice : 

„Ah, ziceau ele, Soarele ne umple de bogăţie. Acum 
suntem mici și verzi, însă el ne va face să creștem; el ne 
va face să ajungem a fi de aur, de aur curat. Si cât de feri- 
cit va fi țăranul, care ne-a semănat! Insă tu, Vântule, să 
n'arunci asupra noastră nourii cei mari si negri, încărcați 
de grindină. Să-ţi fie milă de noi! Las’ că te ştim noi. Când 
cerul se întunecă, iar tu, Vântule, sufli cu putere si ne in- 
doi, plecându-ne până la pământ, ţăranul, prietenul nostru, 
tremură si se roagă. Vântule, fii şi tu asa de bun, cum este 
Soarele” 


Vântul începe să cam bombăne. Atâtea mustrări cât 
p'aci să-l facă să-și iasă din fire. Insă dimineaţa aceea este 
așa de zâmbitoare! Nu e oare mai bine să stai liniștit, când 
totul de jur împrejurul tău este aşa de vesel? 

, Da, da, știu! Cam la fel se întâmplă deseori si in fami- 
lie. Se găseşte câte un copil, care tocmai când ceilalţi din 
casă sunt veseli si mulţumiţi, când tăticul e la masă si mă- 
nâncă cu poftă, când mămica, obosită, sade, în sfârşit, să 
se mai odihnească... știu, ştiu! Se găseşte câte un copil, care 
tocmai atunci, începe să bombăne, să se supere și să strice 
toată liniștea si veselia. 

Insă tu, drágutule, care mă citeşti, să nu faci, asa cum 
face copilul acela. Atungă dela tine astfel de capricii, fii cu 
voe bună si lasă pe tăticul tău să zâmbească si pe mámica 
ta sà se odihneascá. 

Dar nu sunt numai florile, verdeafa, fructele si spicele 
de grâu, care înalță în cinstea Soarelui cântece de laudă. 

lată o albină, care salută cu zumzetul ei de bucurie raza 
caldă a Soarelui, pentrucă această rază caldă face să des- 
chidă florile; iar ea le suge mierea. 

Mai era un fluture, care strălucea de bucurie cu ari- 
pile sale de purpură și de aur, de oarece Soarele îl lumi- 
nează și-l face să arate si mai frumos. 

Ba mai era, pitulat printre crăcile arborelui, un cuib 
de puişori. 

Puisorilor li-e frig, fiindcă sunt mici, abia născuţi. lar 
când mama puişorilor sboară din cuib, ca să caute mân- 
care pentru dânşii, vine Soarele, Soarele de aur, Soarele 
binefăcător, si încălzește trupsoarele lor goale. 

„Soare, Soare iubit!” spune ciripind mama puisorilor. 
Si îi învaţă si pe dânşii să cânte cu vocile lor subțiri în fe- 
lul ce urmează: „Binecuvântat fii, Soare, pentru bucuria 
ce ne dai!" 

Si asa, totul án dimineaţa senină de Mai reaminteste 
binele ce vine dela Soare. Iar Vântul, care stie cà lucrul a- 
cesta e adevărat, e foarte adevărat, nu este gelos din pri- 
cina aceasta. E 

Insă tu, drágutule copilas, tu când aștepți gustarea de 
dimineaţă, când te odihnesti seara în pătucul tău; când 
stai la adăpost în casa ta sigură și liniștită, te gândești, 
oare, des că tot binele acesta ifi vine dela tăticul tău si dela 
mămica ta? 

Şi spune-mi, dacă te-ai distrat puţin, citind această po- 
veste, spune-mi: iti aminteşti, oare, puţin cá binefacerea 
de a şti să citeşti, îți vine dela învăţătoarea ta, care s'a căz- 
nit să te înveţe? ` t 

lar dacă verdeata, florile, păsările şi toate celelalte vie- 
táti binecuvântează Soarele, tu să cánfi, cel puţin, în sufle- 
tul tău: „Binecuvântaţi, să fie de trei ori binecuvántafi toți 
câţi îmi umplu viaţa de bucurie!” Li 


Din limba italiană de VASILE STANOIU 


/ EI ^ 
£21 ME A 


Ghicifi cáfi ani avem? 


Cetatea umbrelor 


NDEVA, departe intrun ţinut înconjurat de 

jur împrejur de munţi înalţi, ale căror creste 

plesuve se înălțau pe deasupra norilor ca niște 

turnuri uriașe și unde prin pădurile dela poa- 

lele munţilor, păduri bătrâne de veacuri, misu- 
nau lighioanele cele mai sălbatece si șerpi mari şi nespus 
de veninosi, se afla pe vremuri o cetate măreaţă si a tot 
puternică. Astăzi însă, din măreţia. de odinioară n'a mai 
rămas nimic. Urma acestei cetăţi sa pierdut. Păduri săl- 
batece au crescut cu arbori deşi, unul lângă altul, iar pe 
crestele şi văile munţilor suflă veşnic un vânt sălbatec şi 
ar fi vai şi amar de cel ce sar incumeta să înfrunte vije- 
lia; i-ar putrezi oasele prin funduri de prăpăstii. 

Odată, un vânător cutagios a izbutit să treacă prin- 
trun răriş de copaci şa nimerit într'o văgăună îngustă ce 
se înfunda nu departe întrun perete drept de piatră. Să 
treacă mai departe nu se putea. Văzând vânătorul că nu 
se poate, se pregătea tocmai să facă drumul înapoi, pe 
unde venise, când băgă de seamă că rezemată de acel pe- 


j 
|) 


) 


A 


HJ) f, 
N 


»»n 


NW 


E 
— - - 3 
Iad 


SS 
n Ad 


, 
1313338 V 


DY 
W 


ii) 


x 
,, 


f 


ep DS cete 


AA DL 


NM 
je i i 


ILE 


e 
DAR " 
DALLY In 
249b 
—. bea 
: su Di ih) 


— A 
-— 


00017 


WM 


3. 
em 


j 


HERAT 


T 
di 


D. Mereanu 


rete se afla o colibă făcută din bârne şi acoperită cu pae 
şi coaje de copac. Se apropie încet si când fu aproape la 
câţiva pași, spre mirarea lui, se ivi în pragul colibei un 
moșneag gârbov şi cu o barbă ce aproape mătura frunzele 
depe jos. > 

„Cum de te-ai rătăcit pe aci, străine? grăi moşneagul 
blând, apropiindu-se de vânător şi făcând un senm cu 
mâna ca o binecuvântare. De zeci de ani pustnicesc prin 
locurile acestea si mulţi sunt anii de când n'am mai văzut 
chip omenesc. la stai colea pe buturugă asta și te odih- 
nește, că ştiu cât ai luptat să poţi ajunge aci”. 

Vânătorul s'a aşezat și a'nceput a întreba pe pustnic 
câte şi de toate. 

„Da, ia spune-mi, moșnege, au nu cumya știi ce este 
și ce nu e adevărat din toată povestea ceea cu cetatea care 
zice-se s'ar afla dincolo de crestele acestor munţi?” 

Pustnicul s'a așezat alături de vânător pe-o altă butu- 
rugă şi-a strâns încet barba în poale, ca să nu măture cu 
ea pământul si a'nceput a spune: 

„Păi, cică mai de-mult se afla în cetatea aceea, bogă- 
ţie multă, veselie mare şi toată lumea era fericită $i o du- 
ceau toţi numai într'o sărbătoare. Staroste acelei cetăţi, 
adică, de, cum am zice noi împăratul, era un bărbat voi- 
nic şi frumos la înfăţişare, dar și nesătul după toate ale 
vieţii. Odată, cică privind el într'o fântână, își văzu chipul 
în oglinda apei si pe dată se încruntă la faţă. Vreo două, 
trei sbârcituri își săpaseră brazda pe la ochi şi câteva fire 
de păr alb fluturau la bătaia vântului în pletele lui negre 
ca pana corbului. 

Porni îngândurat spre palatul său şi intrând în sala 
tronului, chemă la sine sfatul bătrânilor înţelepţi ai ce- 
tăţii, care ereau opt la număr. 

„Plecaţi, le porunci el, după ce le spuse păsul, si cáu- 
tati în toate colţurile lumii „apa tinereții” (adică băutura 
care să te ţie veşnic tânăr şi frumos). Nu vreau să îmbă- 
trânesc, auziţi?!” Si le făcu semn să plece. 

Ani dearândul colindară biefii înţelepţi pe la toţi vra- 
cii lumii şi se intoarserá în cetate aga cum plecaseră. Ni- 
căeri nu se găsea băutura dátütoare de veşnică tinerețe. 
Atunci furia împăratului se  deslănţui nedreaptă asupra 
lor si pe toti îi omori cu mâna lui. Dar setea de rásbunare 
nu se potoli cu atâta, ci se deslántui asupra intregei cetăţi. 
Ingrozită de mânia împăratului, mulţimea poporului isi 
strânse ce bruma putu să adune şi'n curând în măreaţa 
cetate nu mai rămase decât împăratul cel înebunit de gân- 
dul lui nebun si lesurile acelora pe care ura lui îi răpu- 
sese. 
Povestea spune mai departe că pronia cerească a 
blestemat pe acest nelegiuit ca să rătăcească veşnic prin 
cetatea lui ca o umbră, urmat la fiecare pas de umbrele 
celor morţi care veșnic îi cer îndurare”. 


0 serhare frumoasă de copii la Galaţi 


In ziua de Bobotează (6 Ianuarie), a avut loc la Galaţi 
o frumoasă și reuşită serbare de copii. Serbarea aceasta, 
organizată de librăria Columbia, s'a dat in sala Teafrului 
Central, care este localul cel mai mare si mai încăpător din 
orașul Galaţi: 

Fiind rugat si invitat, la această serbare a luat parte 
şi Moș Nae, care a stat de vorbă cu numeroși copii, cu toţii 
cititorii ai Dimineţii Copiilor, si care erau doriiori să-l va- 
dă, să-l cunoască si să-l asculte. Mos Nae le-a îndeplinit do- 
rinta cu toată plăcerea. 

Reusita serbării a fost asigurată şi de concursul ce l-au 
dat mai multi copii, unii cântând frumos la pian, alţii spu- 
nând tot asa de frumos versuri. 

Intr'un cuvânt, a fost o serbare, de care copiii au ră- 
mas foarte mulţumiţi. 


AITHN 


Mikişor se pregăteşte să plece la Polul Nord 


Dragă Moş Nae, 


Inainte de toate, ca o persoană bine crescută tin să-ţi 
spun cine sunt 
sunt frate cu Miky Maus. Nu-i aşa cá n'ai auzit încă de 
mine? Dar eu am auzit de mata şi de aceia îţi scriu. Până 
acum Miky îmi tot spunea că sunt prea mic ca să-mi scot 
nasul printre oameni, dar acuma am crescut şi sunt tot 
așa de mare ca și Miky şi vreau să ies în lume. Da știi 
mata ce vreau să fac? Desigur că nu. Ei iată! 

Să-ţi spun un secret. Năzdrăvăniile lui Miky şi călă- 
toriile lui mi-au umplut si mie sufletul de dorul de a cu- 
noaste pământul. Sunt de-acum mare doar si te asigur, 
dragă Mos Nae, cá am nişte urechi tot asa de frumoase ca 
şi Miky si o codiţă tot atât de lungă si subţire. Apoi sun- 
tem frati si in desteptáciune cred iarăşi că semănăm, aşa 


i cum mă chiamă. Mă numesc Mikişor şi. 


de Zinca Milcovici 


că m'am gândit să mă duc în lume s'o cunosc şi eu şi să 
fac isprăvi chiar mai minunate ca dânsul. 

Dar ştii, dragă Moş Nae, unde vreau să mă duc? Nici 
maji să vrei să crezi, când am să-ţi spun. Ei bine! Vreau 
să mă duc la Polul Nord. 

Ce? Te miră? Crezi că nu pot să fac eu asta? Ori mata 
nu ştii ce-i Polul Nord? Nici eu nu ştiu bine ce este, dar 
am auzit că, dacă mergi mereu, mereu spre Miază Noapte, 
ajungi acolo si vezi nişte lucruri cum nici pomeneală nu 
e pela noi. De aceea, să ştii că mă duc acolo. De altfel, 
sunt gata de drum. Si știi ce am de gând? Să-ţi povestesc 
de acolo toate minunăţiile pe care am să le văd si mata 
să le spui apoi la prietenii matale cei mici prin Dimineața 
Copiilor. 

Acuma, dragă Mos Nae, iti spun să rămâi sănătos, că 
mâine în zori pornesc la drum. 

MIKISOR 


De vorbá cu cititorii 


GELA F.-Loco. — „Gica cea cuminte”. Miculà si drà- 
gulá domnişoară, te sfătuim spre binele tău să nu te gră- 
besti să scrii versuri şi să te grábesti să le trimiti spre pu- 
blicare. Nu uita că esti abia în clasa a doua primară, așa 
că e prea de vreme să fii scriitoare. Asteaptá să mai cresti 
şi să înveţi mai multă carte, iar până atunci continuă a fi 
buna şi dráguta noastră cititoare. 

W. W.-Loco. — „larna”. Am fi publicat, ca să-ți facem 
plăcere, poezia trimisă de d-ta, însă strofa a treia, care e şi 
ultima, nu este potrivită în ceeace priveşte rima, de oarece 
buni nu poate rima cu copii. In afară de aceasta, repeti în 
aceiași strofă auvântul „copii”, fără să fie vreo nevoe. Da- 
că vrei si poli, refă această strofă si trimite din nou poezia. 

LELIA R.-Ditesti. — Iti vom publica pe rând bucăţile 
trimise de d-ta. Sunt frumos scrise si te felicităm pentru 
talentul promiţător. 

ALB. H.Loco. — Iţi publicăm povestea „Castelul de 
nisip”, înlocuind cuvântul „castel” cu cuvântul „palat”. Te 
rugăm însă ca altă dată, când mai trimiţi ceva spre publi- 
care, să scrii aşa cum este ortografia ce intrebuintám la 
revistă, — de exemplu — noi scriem mână, câine, când, iar 
nu mind, piine, cînd”. 

Te mai rugăm să laşi mai mult spaţiu între rânduri, ca 
să putem face unele îndreptări, atunci când credem că este 
nevoe. 

. M. BR. — Ne pare rău, dar pe coperta revistei noi nu 
publicăm decât fotografii pe care le credem mai bune si 
mai reușite, iar nu ca să facem reclamă sau să măgulim 
slăbiciunile unuia şi altuia. 

GETUTA L-Loco. — Precum ai ocazie să vezi in fie- 
care săptămână, revista noastră, de altfel, așa de frumos ti- 
părită, nu apare în culori, aşa că nu ni-e cu putință să pu- 
blicăm modele colorate de broderii. 

ALF. VR.-Loco. — Ni se pare că d-ta nu urmáresti re- 
gulat sau nu citeşti cu atenţie Dimineața Copiilor. Altfel, 
ai fi văzut, ceeace am spus de nenumărate ori, că manus- 
crisele trimise spre publicare nu se scriu pe ambele feţe ale 
hârtiei, ci faţa a doua se lasă albă. Aceasta nu înseamnă că 
o bucată în proză sau în versuri nu poate cuprinde mai 
mult decât o pagină. Ea poate fi de mai multe pagini, nu- 
mai că trebue scris pe o faţă a foaiei, lăsându-se albă fața 
următoare. : 

lar timpul ne lipseşte, ca să stăm si să copiem manus- 
crisele d-tale, mai ales că nu ducem nici o lipsă de materie. 
Prin urmare, ne pare rău că nu putem să publicăm ceva 
din ceaace ne-ai trimis. 

D. V. A.-Loco. — „In vacanţă”. In toată schiţa aceasta 
vorbeşti numai de d-ta, de ce-ai făcut, de ce ţi-a plăcut, de 


gusturile si plăcerile tale. Află însă că pe ceilalți ii intere- 
sează puţin propria noastră persoană, mai ales când sun- 
tem încă niște tineri modesti si necunoscuţi. De aceea, te 
sfătuim să te fereşti de astfel de subiecte. 

CLE. LlI.-Chisináàu. — Drăguţă cititoare, când îi scrii 
lui Mos Nae, nu e nevoe să zici „Domnule Mos Nae", ci nu- 
mai „Moş Nae” sau, dacă vrei, „Dragă Moş Nae”. Al doilea. 
Te sfătuim-să te silesti să-ți indrepti scrisul și să continui a 
fi drăguţa noastră cititoare, fără să-ți dai osteneala de a ne 
trimite bucăţi spre publicare. Fii liniștită, că avem noi des- 
tule. 


Nc Un cititor al Dimine[ii Copiilor 


=r URMELE, care se auzeau pe departe, roiurile de 
albine câte se lăsau si se ridicau de pe grădini, 
| livezile de pruni de pe zece costise, erau ale mo- 
sului si ale babei. Agoniseau, fără să vrea, dar 

nu risipeau un ban. 

„Unde să-i mai pitim, mosule ? întreba femeia. 

— Să-i punem pe toţi laolaltă, babo... Am eu un bu- 
loiu cu doage de stejar, e gol și-i numai bun, până om în- 
chide ochii tu şi eu. 

— Să-l îngropăm la tulpina ciresului, bărbate, sopti 
bătrâna. 

— Parcá-mi ingropi un copil, nevastă! oftă unchiasul. 

Hai să-i ducem, că tot ne-am hotărît. Nu aci, sub ochii 
argatilor, că dă de bănuială, face svon, printre ei”. 

Cu greu purtară butoiul în care aveau să pitească o a- 
vere, până sub cireșul din mijlocul grădinii de după spa- 
tele casei. 

„Ce frig e în noaptea asta, bărbate!... 

— Taci, femeie, ori vorbește mai încet”. 

Când lăsase butoiul în groapă, moșul, supărat si obo- 
sit, zise: 

„Te las dracului! 

— Ba eu las butoiul dracului, iar banii nepotului!”, zi- 
se baba. 

De câte ori puneau bani în butoiu, moșul menea dra- 
cului comoara, iar baba spunea: „Nu, eu las banii nepotu- 
lui si diavolului butoiul”. 

Veni vremea si moşul închise ochii pe vecie, iar baba 
mai trăi puţin după moartea lui. 

De comoara lor numai diavolul ştia. 

Stan, nepotul lor, își trăia viața de om necăjit, må- 
nând şi păscând boi străini, brăzdând pământul din greu şi 
semănându-l pentru alţii, plătit co mână de mălai. 


Butoiul diavolului 


Intr'o noapte, Stan sta gol până 'n brâu, aşteptând cà- 
masa pe care o dăduse nevesti-si s'o cârpească. Si de odată 
aude un glas. 

„Stane, mă! — ia-ti comoara, mă! 

— Ce să fie, nevastă?” întrebă soțul. 

Nevesti-si îi era ruşine să spue ce auzise. 

Intr'altă noapte, iar auzi acelaș strigăt. 

„Scoate-ţi comoara, mă? Stane, mă, scoate-ti comoara! 

— Mi sa părut, socoti Stan. Ce comoară? Dece nu-mi 
spune de unde s'o iau ? Asta-i a doua oară”. 

Femeia auzi si ea şi se închină. Mirat, soțul o pândea 
cu coada ochiului. 

Butoiul începuse a putrezi. Se împlinea anul de când 
ràmele serpuiau pe doage. 

Era iarnă acum, în odăiţa casei lui Stan era cald. Se 
pregătea tocmai de culcare, ascultând cum trece vântul pe 
deasupra satului. Un zurnuit de bani, îmbulziţi, buluc, se 
vársá pe cos. 

„Bani de aur, femee! Galbeni adevăraţi, nevastà! zise 
bărbatul  spăimântat şi vesel. 

— Să nu se topească, bărbate! 
bate ? 

— Comoara de care ne spunea oare, cineva spunea a- 
tunci pe cos ?" 

Femeia luă cofa cu apă şi o goli pe foc. Cu vuet sfà- 
râind jarul se stinse. Până la ziuă, soţii au tot numărat la 
galbeni, râzând si plângând ca nebunii. Asa i-au găsit co- 
piii lor dimineaţa. 

Dar și diavolul își luase butoiul menit lui. 


Asta-i comoara, băr- 


LELIA D. RADULESCU 
Elevà-Ditesti 


Mama şi copila 


COPILA: Spune-mi, dragá mamá, oare 
Cu ce pot răscumpăra 
Toatá grija-li iubitoare, 
Toată sárguinla ta? 


Mă imbraci, te laşi flămândă, 
Ca să nu mă'mbolnăvesc. 

Mă vezi cât sunt de plăpândă, 
Cât de anevoe cresc. 


De-s bolnavă, lângă mine 
Stai, te rogi lui Dumnezeu. 
Si pierdută'n rugăciune 
Te'ntálneste ochiul meu. 


Cát aş vrea ca să urmez 
Pilda ta de mamă sfântă! 
Numai fie-[i datorez 

Tot ce inima-mi cuvântă. 


Cu ce pot asemănă 
Dragostea ce má nsofeste? 
Cu ce pot răscumpăra 
Vraja ce mă nvăluește? 


MAMA: Fata mea, nu cer poveri 
Să-ţi încarci, să te robesti, 
Nici nu-ti cer s'aduni averi, 
Mama să ţi-o răsplăteşti! 


Prea mare nu-mi este vrerea: 
Ci pe sfert să-mi dai mereu 
Dragostea şi mângăerea 

Pe care ţi-am dat-o eu. 


de MINERVA ALEXANDRESCU 


Cu elefantul 


14 


eue 


SERIA II 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


CINEL 


La acast concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


ătrat 


P 
LIB 


3) Păsări de 


1) Capitala Greciei; 2) Stăpânitor despotic; 
pradă; 4) Profet; 5) Localitate industrială în Banat. 


NICOLAE S. GHEORGHE-Focsani 


Saradá 


Sarada acum propusă 
Din două părţi este compusă 
Prima face orişicine 
Când se duce şi când vine 
Partea doua ne .arată 
Un animal ce şi'n armată 
E necesar si chiar iubit 
Totu-i fizician vestit. 
I. G. RĂDULESCU si P. I. 


Metagramá 


Cu Z sunt pânză țărănească, 

Cu M nu poate să vorbească, 
Cu S cam rar la cm sărac, 

Cu R să văd ce drum să fac, 

Cu € la rochii si bătrâni, 

Cu G boală (nu de plămâni). 


DALLY DAVIDOV si HACERAL-LOCO 


Anogramă 


Tăiaţi capul zeului somnului; veţi obține un cântăreţ mitologic. 


SARFSTEIN IZRAIL-Bălţi 


Deslegătorii jocurilor pe luna Noembrie 


Popovici Georgică (2); aia Gina Bercovici (5); Valentin Sapuna 
(5); Mandy Wassermann (5). Heci-Lespezi, Eli Steinberg (1). 
Huși, Leon Gh. Const. (5); Renée Z. Rubinstein (4). Iași, Lidia 
Briese (1); Cernátescu Corina (5); Sanda Coroi (5); Vieriu Theo- 
dor (4); Ivanenco Const. (5; Aurora Barbu (5); Lazăr Leibovici 
(5). Ismail. Dalila si Letiţia Hornoiu (5). Iveşti. Surica Aizic (5); 
Etty si Iancu Barat (5); Suita si Mandy Avram (5); Noe Epstein 
(5); Surica Glickman (5). Lupeni. Constantinescu N. Alexandra 
(5). Letcani. Popovici Sava (5). Miercurea Ciucului. Gabriella Gr. 
Ionescu (5). Oradea. Coriolan Rusdea (1). Pecica. George Vasilie- 
vici (5). Ploesti. Mery Cantor (5); Georges şi Sanda Costaforn (2). 
Predeal. Fifi Frunzetti (5). Sag. Daba Petru (5). Sibiu. Dancu Ana 
(5); Ciulley Viorel (4); Virgil Enache (4); Ada Guşu (5); Lidia, 
Marius şi Ovidiu Alexiu (5); Graziella Gheorghiu (5). Siatina. Es- 
tera si Tania Horein (5); Iacob I. Lazăr si Ioan D. Pană (5). Stre- 
haia. Brezoescu Viorica (5); Meculescu Constanţa (5). Tg.-Neamt. 
Anufa si Carol Sechter (4). Teregova. Liviu Feneşan (5). Turda 
Mircea Rafiu (5); Mioara Ptütceanu (5). T. Mágurele. Lucia Theo- 
dosiu (5). T. Severin. Aida si Olga Petroff (5); Silyia Cherata (5); 
Drăgulescu Paul si Dorina Mărculescu (2). Valea Voevozilor. Pusa 
si Puiu Perovici (5). Văleni de Munte. Elvira Popescu-Slon (4). Vi- 
dele Cartojani. Victoria şi Julia Constatinovici (5). Vioara Cornel 
David (5). 


“Berbec, str. Episcopul Nifon No. 34, Loco; 


15 


Posta jocurilor 


Mondi Daibon. „Puţină geografie”. Vezi Petre Daba. Jocu- 
rile: 1, 2, 4, sunt prea simple, aveţi un cuvânt greu pentru cititorii 
nostri si un verb conjugat. In astfel de jocuri pretindem cuvinte, 
aşa cum se găsesc în dicționar. 


D. M. si P. D. — Suntem împotriva genului enigmei dvs. Ecua- 
ţia e prea simplă. 
Isac Peltin. — Cuv. încrucişate n'au subiect. 2) Aritmogríful e 


greu. 3) Sarada e slábutà. 

Haimovici Eugen; Lelia Rád.-Ditesti. — Urmăriţi „De vorbă cu 
cititorii”. t 

Radu C. Banu. — Primim fotografii dela orişicine. 

Popa Tanţi; Silviu Algoeţi; Const. D. G.; Dina Reter; Nic. Mar. 
Igor Leviany. — Mai încercaţi. 

I. G. Radu. — O şaradă e slabă, una e cunoscută şi alta se pu- 
blică. Rombul e slab. 

Ionel si N. Turcu. — Publicăm două jocuri. Cititorii cari au 
trimis jocuri pentru „Alm. scolarilor" sunt rugaţi să ne scuze că 
nu le-am publicat. Jocurile au fost trimise cam târziu. 

Soluţile acestei serii se primesc la sfârşitul concursului. 

NIC. S. GHEORGHE. — 1) Publicăm cuv. încrucişate, pătru- 
tul şi cartea rde vizită. 2) Nu mai e nevoie să trimiteţi niciodată 
soluţiile; e suficient cupoanele. 3) Cercetali dicționarul român de 
L. Sáineanu. 4) Puteţi trimite fotografia. 5) In privința asociaţiei 
voi comunica prin poștă. 

BALAN V. GH. — Din cauza cuvântulu ,cuer" jocul.e nepu- 
blicabil. 

ANDREI N. IULIAN. — 1) Publicăm două romburi si poale 
„Tot Frosa”. 2) Rog treceţi Marti între 6 si 7 pe la redacție. 

MARCEL LEIBOVICI. — Se publică. 

ARFSTEIN IZRAIL. — Publicăm enigma şi anagrama. 
ILI LEIBU. — Celelalte jocuri sunt nepublicablie. 

PETRESCU AUREL. — Cam slăbuţe. 

SINGER DAVID. — Trimiteţi, vă rog, jocul să-l revăd. 

VASILIU E. ANGEL. — Chestia cu „caşcavalul” o cunosc toli 
cititorii noştri. 


Premianti pe luna Noembrie 


Abonament pe un an a „D. C." : Niculae Alexiu, str. Spaniolă 
No. 5 bis, Loco. 

Abonament pe 6 luni la „D. C.": Cornel N. David, str. Dr. 
Ioan Raţiu No. 6, Uioara, jud. Alba; Abramovici Lily si Natalita 
Faibis, str. Stroe Beloescu No. 33, Bârlad; Mery Cantor, Soc. ,,Ro- 
mâno-Americană”, Ploesti. 

Abonament pe 3 luni la „D, C.": Daba Petru, Sag, jud. Timiş- 
Torontal; Maria şi Cornelia Croitoru, str. Răsboeni No. 3, Braşov; 
Gunes E. Mihail, str. Regele Carol I No. 1, Loco; Fifi Frunzetti, Vila 
Colonel Tătăranu, Predeal. 

Următorii cititori au câştigat cărţi în valoare de 80 lei: Larys 
Albot, com. Balotina, jud. Bălţi, Of. Ciuciulea; Valentin Săpuna, 
str. Dr. Alex. Carnabel 14, Galaţi; Andrei N. lulian, str. Ţepeş Vodă 
No. 39, Loco; Dancu Ana, str. Tribunei No. 24, Sibiu; Nellu D. 
Babit I. loan, Loco; 
Harlat Thea, str. Frumoasă No. 31, Loco; Victoria Iulia Constanti- 
novici, Cartojani-Videle; Sorinel Gottesman, Bd. Maria 84, Loco; 
Margareta Sachelarie, str. Mihail Kogălniceanu No. 12, Chişinău. 

Câştigătorii din Capitală sunt rugați să se prezinte personal. 


Colaberatorii noştri pe anul 1934 la jocuri 


D-l lacob I. Lazăr-Slatina a publicat in total 10 jocuri, do- 
bândind titlul de campion. » 

Urmează apoi: Nicolae S. Gheorghe-Focsani cu 6 jocuri; Tity 
Constantinescu-Craiova cu 5 jcuri; Ileana C. Bellu-Abrud, Dag. 
Nacht-Chisináu si Const. Sârbu cu 4 jocuri; Edmond Brawermann, 
Radu V. Stefan, D. Nacht 5i L. Sternberg, D. Nacht si L. Popovici 
cu 3 jocuri; Tity Dragomir si M. Eizner, lani Kiriţă, Avramescu 
Iancu cu 2 jocuri. 

Au publicat câte un joc următorii: 

Liros, Loco; I. si J. Finkelstein, I. Topoloveanu, Getta G. Po- 
pescu, Naumel Neagoe, Apstolescu Elena şi Ionescu Florica, Ro- 
dica Costin, A. si I. Froim, Marcel Marinescu-Craiova, Iacob I. 
Lazăr si Gh. Ungureanu, Benvenisti M. David, Harry si Beatrice 
Focsaner, Rosentzeig Frederich, Andrei si Silvian Spinner, A. si 
V. Bergheanu, Schor Arthur, Dancu Ana, Mihail Sofonea, Mauri- 
ciu Wechsler, Smaranda B., Sică Schein, Micu N. Constanţa, N. 
Wolkonsky-Cluj, Moscovici Avram, Stănescu S. Stelian, Petre : 
nache, Maxim D. Irina, Florica I. Jitariu, Mioara dela Turda, Ro- 
bert Gross, Bebi si Tutu Navon, Martin N. Niculaie, Papadopol Iu- 
stin, Puica Margareta C. Dolinescu, Lazăr Leibovici, David Singher 


erm 


Palatul „Adeverului"" in care se tipăreşte „Dimineaţa Copiilor" 


E /ayini plane 


Linotype 


Preţul 5 lei 


2 


fa asta 


arancu 


v 
Li 


lace t 


Và p 


După 11 ani de aparitie ai ,,Diminetii Copiilor“ 


Numărul 572 


Numărul de faţă al reivstei poartă, precum stă tipărit şi 
pe copertă, n-rul 572. „Ei, şi! vor spune, poate, unii cititori. 
Prin ce se deosibeste acest număr de numerele ce au apă- 
rut până acum ?" 

Răspundem numai decât spunând că se deosibeşte prin 
aceea că cu numărul 572 se împlinesc exact 11 ani de apa- 
ritie ai revistei Dimineața Copiilor, socotind pe an 52 de 
numere, adică, atâtea -câte săptămâni are anul. De altfel, 
dovada este foarte lesne de făcut: n'avem decât să împăr- 
lim 572 prin 52 şi vom vedea că rezultatul este 11, adică 11 
ani de când ese Dimineața Copiilor. 

Am socotit așa, de oarece Dimineața Copiilor n'a mân- 
cat si n'a sărit nici o săptămână. cum obisnuesc să facă u- 
nele reviste cu ocazia sărbătorilor. Cititorilor li s'a dat în- 
trun an exact atâtea numere, câte săptămâni are anul. 

Ceva mai mult. Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi 
de Paști, revista noastră a apărut de obiceiu într'un număr 
mai mare de pagini, câteodată întrun număr de pagini de 
două ori mai mare. 


Răsfoind colecţia revistei 

——— — ———— 

Când scriem aceste rânduri, avem înaintea noastră co- 
lecţia revistei din primul an, adică din anul 1924. Anul 
1924! Oare, câți din cititorii de acum ai Diminelii Co- 
piilor erau născuţi în anul acela? Sau din cei cari erau năs- 
cuti, câţi ştiau oare să citească? Si câţi, câte mii, de foste 
cititoare şi foşti cititori ai. Dimineţii Copiilor nu sunt as- 
tăzi, unii elevi de liceu, alţii chiar studenti si studente la 
Universitățile noastre? Si in care oras, in care comună din 
țară nu vei găsi Dimineaţa Copiilor, ba „chiar colecții de 
ani intregi ai acestei reviste? 

Dacă ar fi să intemciem o societate, din care să facă 
parte toti foştii cititori si cititoare şi toţi cititorii si 
cititoarele de astăzi, nu încape îndoială că societatea aceas- 
ta va fi cea mai numeroasă şi cea mai răspândită din toate 
societăţile din România. Se poate chiar ca intr'una din zile 
să ne apucăm de înfiinţarea unei astfel de societăţi. 

lată ce gânduri ne veneau, răsfoind colecţia din pri- 
mul an al Dimineţii Copiilor. 


N-rul 1 al revistei 


In primul număr al Dimineţii Copiilor, apărut in pri- 
mele săptămâni ale anului 1924, spuneam, între altele: 

„Copii, ne vom sili din toate puterile, ca să vă dăm o 
revistă, de care să fiti pe deplin mulţumiţi. Aducem expe- 


DIMINEAŢA 


CO F.I1 L O R 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


REDACŢIA SI 


riența noastră destul de lungă si marea dragoste ce avem 
pentru voi... 

„Dimineaţa Copiilor vine ca un bun prieten al vostru, 
dar ca un prieten mai bătrân, care vă va da şi învăţătură 
şi sfaturi preţioase. Primifi-o cu drag. citifi-o cu plăcere. 
Dorinţa noastră este ca Dimineața Copiilor să ajungă a fi 
din ce în ce mai bună. Ajutaţi-ne, ca să putem înfăptui a- 
ceastă dorinţă, şi să ne ajute cu sfatul, cu experienţa şi cu 
cunoștințele lor toţi oamenii de bine. 

„In Dimineața Copiilor noi am pus nădejdi din cele 
mai frumoase. Să facem cu toţii ca aceste nădejdi să se în- 
făptuiască”. 

Ei bine, după o trecere de 11 ani dela cele scrise mai 
sus, putem spune că suntem mulţumiţi de rezultatele mun- 
cii noastre, o muncă fără întrerupere, fără odihnă, fără 
'acantá. 

Să-i dati voe lui Moș Nae al vostru să và spună aci că 
din cele 572 de numere, n'a fost un singur număr, care să 
nu, fi fost îngrijit de dânsul si cà, chiar atunci când era 
bolnav, seria în pat şi îngrijea de apariţia cât mai bună a 
Diminetii Copiilor. , 


Cum s'a îmbunătăţit revista 


Pentru a se vedea cât de mult sa îmbunătăţit Dimi- 
neața Copiilor, este de ajuns să comparăm un număr de 
astăzi cu un număr de acum câţiva ani. Ce deosebire! For- 
matul de astăzi este mai mare, iar ca materie, intră aproa- 
pe de două ori câtă intra în formatul vechi al revistei. 

In ceeace priveşte frumuseţea ei, calitatea hârtiei, gri- 
ja cu care se tipăreşte şi înfățișarea ei, Dimineaţa Copiilor 
stă alături de cele mai frumoase reviste pentru copii din 
țările cete mai înaintate în cultură. Ba printre aceste ţări 
sunt unele, care nau reviste pentru copii asa de frumos ti- 
părite şi aşa de îngrijit redactate. 

Mai spunem că la noi în ţară n'a existat până acum 
vreo altă revistă pentru copii, care să fi apărut atâţia ani 
de zile şi să fi ajuns la n-rul la care a ajuns Dimineața Co- 
piilor. lar Dimineața Copiilor va merge înainte, mereu 
înainte. 


Nu există roman mai înduieşător decât romanul „Răpi- 
rea celor două fetiţe” de Mos Nae. Un volum format mare 
si împodobit cu foarte multe ilustraţii costă 60 de lei. De 
vânzare la toate librăriile. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an z =» » Lei 200 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


ADMINISTRAŢIA 


București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


16 


PAGINI DB LEI 


TE L E WX 


3 — 84 — 30 


DIMINE 
Ae TATA