Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages251-300

— —rñ — 


\ DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI (|| IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMAR 5 LEI 


30 Aprilie 1933 — Nr. 481 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


— — 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


SPEER HH HE 


O DORINȚĂ 


Cât o schioapä, dar voinică, Isi desmeardă päpusica, 

Cu pär blond in unde mici. Sora ei ce ware grai 

Tipä, sare fără frică, Si o 'ntreabă Miorica: 
Ba-i acolo, ba-i aici. „Spune-mi, dragă, câţi ani ai?”— 


titt 


Este tare ocupatä, „Nu-mi lăspunzi, atuncea, bine, 
Nare clipă de răgaz. Vite, te duc la culcat. 

Si ca orisicare fată, Vai de mine, ce lusine. 

Räde, cântă, face haz. Să ştii că m'am supălat”. — 


Si plângând, mamii îi spuse, 
Tot miscänd din näscior: 
„Nu mai vleau să am păpuse, 
Mai bine, un flätior”. — 


Liviu Teodoru 


(AÄKÄAKAKKAKKAAKAAKKAKKAKKAKKAKKAKKAKAKAKKAKAAKAAKAAKAKKAAKAKAKAAKAAKAAKA A 


Se 


t i "hmmm 
$ $ 
: E 

AAA AAA KAAKAKAKAAKAAAKAKAAKAKKAAKAAKAKAAAAAAAAAKAAAAAAAAAAAAA AA S AAAAAAAASAAAAA AAA AAAAKAAAKAAKAKAAKKAKKAKKKAMAKIKKKKKAAKAKAAAA 


| CÄNTEC DE LEAGAN | 

' Nani, nani, Nicusor, Dä-i tu vise dulci, : 
Puisor, Haide puisor, te culci? $ 
Nani, nani, puisor, Nani, nani, Nicusor, 

; Ingerul să te păzească, Ingerul să te păzească, 

ž Dormi usor. Dormi usor. 

Vin Mos Ene de-l adoarme, Mariana (Puica) Rabinovici-Tecuci 


kAAAAAAAAAAAAAA AAA AAAAAKAKAAKAAKAAAAAAAAAAAAAAALARALAAAARAARAA KHA HHH HHH HHH HHHH HHHH HHHH HHH HHHH HHHH HHHH HHHH» 


O VECHE LEGENDĂ 
POPULARA 


SM änd, la începutul începuturilor, 
% Dumnezeu cel bun şi sfânt a fä- 
cut cele patru anotimpuri, le-a 
chemat la El şi le-a zis: „Mer- 
geţi pe pământ una după alta. 
Mai întâiu, tu, Primăvară, apoi, 
la rând, să meargă Vara, Toam- 
na şi pe urmă larna”. 

Asa au făcut si anotimpurile. Şi-au împărţit în- 
tre ele cele douăsprezece luni ale anului, luând 
fiecare câte trei luni. Insă, când a venit rândul 
lernei, aceasta s'a supărat că fusese lăsată la sfar- 
sit şi şi-a zis: „Am să stau pe pământ mai mult 
decât trei luni”. 

Dar la sfârsitul celor trei luni, a venit Primă- 
vara şi i-a zis: „Surioară, du-te acum. fiindcă e 
rândul meu.” | 


= DIMINEATA COPIILOR 


de MARIN OPREANU | 


Drept răspuns, larna i-a aruncat în obraz nă- 
meti de zăpadă, că Primăvara s'a speriat si a fu- 
git. Insă, iaräsi s'a întors după o lună si i-a zis 
lernei să se ducă. De rândul acesta, larna a des- 
läntuit asupra ei Crivätul rece si îngheţat, că Pri- 
măvara, care era pläpändä si friguroasă, a fugit 
tremurând din toate mădularele. 

A fugit, mergând drept la Dumnezeu si plân- 
gändu-i-se de purtarea lernei. i 

Dumnezeu a chemat-o numai decât pe larnä si 
i-a zis răstit: „Ce mai stai pe pământ? Nu vezi că 
cele trei luni ale tale au trecut de mult? 

— Nu mă lasă copiii să plec, fiindcă le place să 
se dea cu saniuta, răspunse ea, bombänind în 


-barba-i albă de zăpadă. 


— Nu este adevărat! îi întoarse Dumnezeu vor- 
ba. Copiii s'au săturat de mult de tine si de datul 


fr 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 5 


U 
cu säniuta. De aceea, iti poruncesc să te duci nu- 
mai decât de pe pământ şi să laşi Primäverei 
rândul”. 


A văzut acum şi larna că nu mai are încotro. 
A luat © secure şi a spart în bucăţi ghiata de pe 
râuri şi lacuri şi a strâns-o toată la un loc. După 
aceea, a luat un măturoiu si a strâns în grămezi 
mari zăpada de pe câmpii şi din livezi. 

Insă, când a strâns zăpada. larna a văzut că 
din pământ răsăriseră o mulţime de flori — unele 
albe, altele galbene palide, iar în iurul florilor ră- 
săriseră si multe fire de verdeață. 

Văzând aceasta, larna a luat o lopată şi a înce- 
put să scoată din pământ cu rădăcini, cu tot, flo- 
rile şi firele de verdeață. 

„Ce faci, surioară? îi zise Primăvara. 

— Imi strâng lucrurile, ca să le iau cu mine, 
răspunse larna supărată. 

— Dar lucrurile tale, îi se împotrivi Primăvara, 
sunt numai ghiata şi zăpada, pe când verdeata si 
florile sunt ale mele. Eu le-am spus să räsarä, ca 
să-mi iasă întru întâmpinare. 


— Ba să mă ierti, i se răsti larna, sunt ale mele 
și nici decum ale tale. Au răsărit în timpul dom- 
niei mele şi au crescut sub zăpada aşternută de 
mine pe pământ. De aceea, mi le iau cu mine. 

— Dar, surioara, căută Primăvara să o convin- 
gă, ia te uită puţin la coloarea lor şi la coloarea 
verdetii. Ai tu astfel de culori? Mai ales, ai tu ce- 
va verde în tine?” 

Insă larna n'auzea de urechea ceea. La urma 
urmelor, ar îi lăsat ea Primăverii firele de ver- 
deatä, ba chiar si unele flori. care nu i se păreau 
aşa de frumoase. Dar nici în ruptul capului, nu 
vroia să-i lase o floare mica şi alba, care răsărise 
peste tot de sub pânza de zăpadă. 

„Floarea aceasta, zicea larna, este floarea mea. 
Are culoarea mea şi de aceea, eu o şi botez floarea 
de zăpadă. 

— Nu-i asa, îi întoarse Primăvara vorba. florile 
acestea mici şi albe sunt clopoteii primăverii. Eu 
le’ trimisesem vorbă să răsară mai de vreme, ca 
să vestească sosirea mea întregului pământ.” 

Şi nu era chip să aiungă la o înţelegere. „Ba că 
este floarea de zăpadă”. — „Ba că sunt clopoteii 
primăverii”. Aşa o ţineau ele două într'una. Cear- 
ta se inäsprea si se intetea tot mai mult. 

La urma urmelor, văzând că nu e alt ceva de 
făcut, merseră amândouă înaintea lui Dumnezeu. 
plângându-se fiecare din ele împotriva celeilalte. 

Dumnezeu le ascultă räbdätor şi liniştit pe a- 
mândouă, apoi vorbi în felul ce urmează: „Fiecare 
din voi două are câtă puţină dreptate, dar şi fie- 
care are partea ei de vină. Tu, Primăvară, eşti 
vinovată, fiindcă te-ai grăbit să spui florilor tale 


să răsară, atunci când larna era încă stăpână pe 
pământ. Ar îi trebuit să aştepţi să-ți iai stăpânirea 
în primire şi după aceea să umpli pământul cu 
flori si verdeață. E 

„Dar nici vina ta, larnă, nu e mai mică. Din 
potrivä, tu esti mai vinovatä decät Primävara, 
fiindcätai stat pe pämänt mai mult decät aveai 
dreptul sä stai. 

„Insă, vreau să vă impac şi să fac aşa, ca să 
fiți amândouă multumite. Ce nume i-ati dat floarei, 
pentru care vä certati mai räu? 

— l-am zis îloarea de zăpadă, răspunse larna. 

— Am botezat-o clopõteii primăverii”, grăi la 
rândul ei Primăvara. 

Dumnezeu stătu puţin să se gândească, apoi 
vorbi din nou zicând: „Ca să fiţi amândouă mul- 
tumite, voi lua câte o jumătate dela numele ce 
i-ati dat voi floarei şi o voi boteza cu un nume. 
Aşa dar, nu i se va spune nici „floarea de zăpadă”, 
nici clopoteii primăverii”, ci numele ei va fi ..clo- 
poteii de zăpadă”. 

Şi aşa a rămas până astăzi numele ei la unele 
popoare, iar aceleiaşi flori. poporul român i-a zis 
cu un cuvânt mai scurt ghioceii. 

Cu această hotărire inteleaptä a Domnului Dum- 
nezeu, cearta pentru numele floarei s'a sfârşit în- 
tre larnă şi Primăvară. 

Insă, cearta începe din nou in fiecare an, când 
trec cele trei luni, la câte are larna dreptul să fie 
stăpână pe pământ. larna nu vrea: să se ducă şi 
tine să fure Primăverii câte o lună, ba uneori câte 
două luni. Şi de fiecare dată trebue ca Dumnezeu 
să-i poruncească să plece. 

: Marin Opreanu 


@oeoee@oeooeoeooceoo ooo 


„Osana“, „Aleluia“, „Amin“ 


Cänd lisus a intrat la lerusalim in Duminica 
Floriilor, i-a esit intru intämpinare o multime de 
popor, care Striga plin de bucurie: „Osana, fiul 
lui David! Binecuvântat este cel ce vine în numele 
Domnului!” 

Primul cuvânt „Osana” este un cuvânt ebraic si 
înseamnă „fie lăudat, fie prea mărit!” De aseme- 


‘nea, ,,Aleluia” si ,, Amin” sunt cuvinte ebraice. 


»Aleluia” înseamnă „laudă Celui prea Inalt”, adi- 
e iar „Amin“ înseamnă „aşa să 
ie”. 

Adăugăm: tot ebraic este cuvântul Sabaot, nu- 
me care se dă lui Dumnezeu. De pildă, în rugăciu- 
nea „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Sabaot!” 

Propriu zis, „Sabaot” înseamnă „Dumnezeu al 
oştirilor”. 


i agite 


PAG. 6 


ugulicä si Titiflencea fură scoşi afară din 
saci si desbracati până la piele. Li se lua- 
ră toţi banii, apoi li se dădu cämäsi si 
niște zdrente de ale chinezilor. 

In încăperea unde se găseau era aşa de 


întuneric, că nu se vedea "nici la doi pași. 

Copiii rămaseră multă vreme fără să audă nici 
un fel de sgomot. Tremurau de frig din cauza ume- 
zelii si le era groază să se mişte din pricina mul- 
timii de șobolani ce umblau de ici colo flămânzi. 

— „De aici nu ne mai scoate nimeni, spuse În- 
trun. târziu Gugulicä. De acum ni s'a infundat. Au 
să ne mănânce sobolanii“. 

Titiflencea nu-i răspunse nimic, ci numai ofta. 
Se gândeau amândoi la vremea de demult, când 
erau acasă, la părinţi, fără nici o grijă, ne expuşi 
la nici o primeidie. Se rugau la Dumnezeu în gând 
si făgăduiau că dacă vor scăpa, să nu se mai gân- 
dească la nici un fel de aventuri şi să se ducă aca- 
să umiliti, să ceară ertare şi să asculte aşa cum ar 
îi trebuit să facă dintru început. 

— Numai de-am mai scăpa”, oftă într'un târ- 
ziu iarăşi Gugulică. 

Se auzi un zgomot, apoi, pătrunse până în un- 
«herul lor o lumină slabă. 

Urmara pași. 

Titiflencea se sculă putin din colţul lui şi se uită 
în partea de unde venea zgomotul. Văzu un lilipu- 
tan care mergea cu o lumânare aprinsă, luminând 
calea a cinci chinezi. Liliputanul deschise o uşă 
grea, dădu lumânarea unui chinez şi el se retrase. 

Chinezii intrară într'o încăpere ce se deschidea 
în fundul pivnitei unde fuseseră aruncaţi bäetii. 

Gugulicä şi Titiflencea nici nu miscau de frică. 

Chinezii stătură de vorbă acolo, un timp care li 
se päru bäetilor nesfârşit. Isi închipuiau că pun la 
cale ceva cu privire la ei, dar când plecară cei 
cinci, nici nu-şi aruncară privirea spre ei. 

Păreau că nici nu ştiu de existenţa lor, sau că 
i-au uitat. A doua zi însă, liliputanul se apropie de 
ei şi le aduse pâine si apa. 

Gugulicä, ştiind câteva cuvinte chinezeşti, încer- 
că să-l iscodească cine sunt chinezii si ce au de 
gând să facă, cu ei? 


| AVENTURILE LUI Guat 


VENTURILE LUI GUGULICA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Liliputanul însă, ridică din umeri şi prin semne 
căută să-i facă sa înţeleagă că e mut. 

— „Sunt sigur că minte, spuse Titiflencea supă- 
rat. E în sluiba banditilor de chinezi şi nu vrea să-i 
dea de gol. 

— „Ei, parcă dacă am şti, ce-am putea face? 

— „Ascultă, Gugulică, dacă nu suntem päziti de 
cât de acest liliputan, noi îl putem bate si dacă ni- 
merim vre-o esire, să fugim. 

Cine ştie ce gând au chinezii cu noi! 

— „Da, da, nu e rau să încercăm. Intâi să im- 
bucäm. pâinea sa mai prindam putere şi apoi să 
dibuim vre-o poartă”. 

— „Bine, sătui vom avea şi mai mult curaj“. 

Mâncară pâinea si băură apa cu mare grabă, 
apoi ţinându-se de mână începură să cerceteze pe- 
retii. 

Dädurä peste 0 poartä si peste alta, dar asa de 
mici, cä parcä erau fäcute pentru un cotet, nu ca 
sä intre oameni. Incercarä sä le deschidä, dar cum 
atingeau portita, suna un clopotel. 

Bäetii se dădură speriaţi înapoi. 
cealaltă, dar se întâmplă la fel. 

Auziră un râs batiocoritor si liliputanul veni cu 
lumânarea aprinsă şi lumină uşa. 

Uşa era de fier şi nu avea nici broască şi nici alt- 
tel de incuetoare pe dinăuntru. 

— Eincuiat pe partea cealaltä, spuse Gugulicä 
descurajat. 

N'ar fi de nici un folos să ne batem cu liliputa- 
nul. Tot de mână se îndreptară spre colţul lor. 

Râsul piticului îi petrecu. 


; (Va urma) 


Incercara la 


Mona Radulescu 


0-0-9-0-0-0-0 - WM 0-02 2-2 2-22 


Din cauza ca nu ne permite spatiul ce avem la 
revistă, romanul „Răpirea celor două fetiţe. a 
cărui apariție în „Dimineaţa Copiilor” a fost anun- 
tata in n-rul de Paşti, va începe să fie publicat de 
îndată ce se va termina publicarea povestirei 
„Aventurile lui Gugulică” de d-na Mona Rädu- 
lescu. 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


a a a a — — — Ta a stea PAG. 7 


| Istorioare cu păsări] 
PITIGOIUL RECUNOSCĂTOR 


storioara ce urmează, am citit-o intro carte 
scrisă în limba italiană, dar fiindcă mi s'a pă- 
rut frumoasä şi mai cu seamă foarte miscä- 
toare, m'am hotărît să o scriu şi eu in limba 
română. 


cA 


A fost o dată o fetiţă buna, care iubea mult pa- 
sările. Gasise un puiu de pitigoiu, care căzuse din 
cuibul stricat de un uliu. Ducändu-i mult de grija, 
fetiţa izbutise să scape dela moarte pe puiul de 
pitigoiu. 

Cänd acesta ajunse in stare sä poatä sbura sin- 
gur, fetiţa, cu toate că o mâhnea gândul că mo să-l 
mai vadă, se hotărî să-l scoată din colivie şi să-i 
dea drumul. 

Fericit că e lăsat liber, pițigoiul isi luă sborul si 
se pierdu printre frunzele pomilor din grădină. „Nu 
se va mai întoarce!” îşi zise fetiţa tristă. 

Se pregătea să intre în casă, când iată că piti- 
goiul se întoarse sburând şi-i se aşeză pe umeri. 
Apoi sbură din nou în arbori, dar se întoarse ia- 
răşi pe umerii micei sale binefacatoare. 

Trei ani la rând pițigoiul trăi asa liber, însă 
fără să uite să viziteze pe fosta sa stăpână de mai 
multe ori pe zi şi să-i arate recunoştinţa prin alin- 
tările cele mai drăgălaşe. 

Insă în toamna anului al patrulea buna fetiţă că- 
zu bolnavă la pat si nu mai putu să iasă din ca- 
meră. Pitigoiul imtra regulat pe fereastră si se ase- 
za pe patul fetiţei. Uneori, când bolnava întindea 
mâna şi-l chema, pițigoiul se grăbea să-i sboare 
pe mână şi se lăsa ca fetiţa să-l mângâie. 

După câtva timp, fetița aceasta închise ochisorii 
şi muri. Când a fost pusă în sicriu, a trebuit ca pi- 
tigoiul să fie îndepărtat cu forţa de pe umerii săr- 
manei fetiţe moarte. 


Când au ajuns la cimitir, părinții şi rudele fe- 
titei văzură că pițigoiul îi urmase. Se asezase pe 
un trandafir din apropierea mormântului proaspăt 


săpat şi prin cântecul său trist isi arăta durerea ce 
simte. 

Câteva zle mai târziu, fratele fetiţei venise la 
mormânt cu un buchet de flori proaspete. Printre 
coroanele de flori, care împodobeau mormântul, 
găsi pe pitigoiu, care murise. 

Vintilă Bratu 


Citiţi: „Almanahul Scolarilor pe anul 1933“ 


PAG. 8 SS ýS DIMINEAȚA COPIILOR 


| Jalnica intâmplare a 12 copii de negri | 


| POVESTIRE IN VERSURI jail Adaptare de M 0 $ N AE | 
Ii) Urmare 


A N 


— 


— „ 


Cei sase cäntä'n gura mare, “ Cei patru, fiinde'au flamanzit, 
Fără ghete în picioare. Mămăligă şi-au gătit, 
Un din ei s'a îmbolnăvit, Unul, de mult ce-a înghiţit, 
A căzut şi a murit. S'a umflat şi a murit. 

Cei cinci un taur întâlnesc, Cei trei îndată ce-au zărit 
Tremurä şi se ’ngrozesc, Un balon, s'au repezit. 
Dar pe unul l-a impuns, Dar unul vai! că a picat 
Adânc în piept chiar l-a străpuns. Şi 'ndată sufletul şi-a dat. 


HH 
rer 


HAHA HH tee 


AHAA AAA AAA tt HAHAHAH %%% lee eee eee 


DIMINEATA COPIILOR 


rr 


Cei doi vedeti ce se-apucarä: Unul singur e'n viata 
Un ceasornic ei furară, Si acasa-i se răsfaţă. 
Dar sergentul i-a văzut, Să-l cunoaşteţi, de doriţi, 
Un pe mâini i-a încăput, In Sahara să poftiti. 


FR E H H H 


Mmmm iii 


ž 2 F librärii si la 
Cititori! toate chioscurile de ziare 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1933“: 


Preţul unui volum de 120 pagini 20 de lei 


Mikii 


HH 


AAA AAA AAA AAA AAA AA 


9. 


PAG. 10 


(TF) ara aceasta, aşezată in Asia, poartă nume- 
le de Mesopotamia. Cuväntul ,,Mesopota- 
mia” este un cuvänt grecesc si inseamnä 
»tara intre räuri”. lar räurile sunt douä 
fluvii mari: Tigrul si Eufratul. Curg mai 

intäiu separat, apoi la localitatea Kurna se unesc 

şi capătă numele de Sat-el-Arab si se varsă in 
golful persic. 


O femeie arabă din Mesopotamia de astăzi 


Intro parte a Mesopotamiei a fost „Raiul pă- 
mäntesc“ in care au locuit primii oameni: Adam 
şi Eva. 

Mesopotamia este înzestrată de Dumnezeu cu 
pământul cel mai roditor cu putinţă. Totuşi, din 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| Ca să mai cunoaştem lumea | 


In tara unde a fost Raiul pământesc 


cauza că atâtea şi atâtea veacuri a fost lăsată în 
stare de înapoiere si neingriiire, Mesopotamia 
produce foarte puţin şi are o populaţie mult mai 
mică decât s'ar cuveni să aibă. 


Bărci cu care Arabii călătoresc pe fluviul Tigru 


Aşa, cu toate că în întindere este mai mare de 
cât România, populaţia de astăzi a Mesopotamiei 
nu trece nici de trei milioane de suflete. E prea 
puţin, mult mai puţin decât s'ar cuveni să aibă. 

Insă, în timpurile vechi — şi în care timpuri 
vechi? Cu miii de ani mai înainte de naşterea lui 


Unul care trece Tigrul, călare pe un burduf 


iisus Hristos, Mesopotamia a îost foarte înaintată 
şi foarte civilizată. Acolo este leagănul civilizaţiei 
omenirei. Acolo au trăit Caldeenii, cel dintâiu po- 
por care a studiat astronomia. 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


In mesopotamia au fost, deasemenea, marile îm- 
pärätii ale Babilonului si ale Asiriei. La Babilon, 
cetate pe Eufrat, erau vestitele „grădini atârnate”, 
una din cele şapte minuni din vechime. 

Să spunem câteva cuvinte despre aceste grä- 
dini, din care astăzi n'a rămas nici o urmă, pre- 
cum n'au rămas decât uneie ruine din oraşul Babi- 
lon, unul din cele mai mari si mai înfloritoare ora- 
se din timpurile vechi. . l 

Un împărat al Babilonului luase în căsătorie pe 
frumoasa Semiramis, care era dint'o ţară cu munți 
şi cu păduri multe. La Babilon însă pământul era 


ses, cu putinä verdeață si cu arbori puțini. Din 
această pricină, împărăteasa Semiramis ofta de 


dorul ţării sale de naştere. 

Atunci împăratul, care ţinea mult la dânsa, toc- 
mi meşteri si toomai lucrători, care, cäränd pă- 
mänt, să ridice dealuri artificiale: Pe dealurile 
acestea au fost säditi arbori si au fost făcute 
grădini cu flori de toată frumuseţea. 


* 


Tot in apropiere de locul unde a fost orasul Ba- 
bilon sunt si ruinele ,,Turnului Babel”, despre care 
stim din. Vechiul Testament. 

Capitala impärätiei asiriene a fost orasul Nini- 
vd, pe Tigru. In ruinele acestui oraş s'a găsit, între 
altele, o bibliotecă de 20 de mii de volume, adică 
de 20 mii de cărămizi, pe care au scris oamenii 
acum câteva mii de ani înaintea lui lisus Hristos. 
Au scris cu alfabetul „cuneiform“, numit aşa, pen- 
trucă literele au fonma de cuie. E unul din cele mai 
vechi alfabete, pe care le cunoaşte omenirea. 

Câteva cuvinte şi despre starea de astăzi a Me- 
sopotamiei. Până la războiul mondial, Mesopota- 
mia a fost, timp de mai multe veacuri, o provincie 
turcească. Dela războiul mondial, a fost prefăcută 
întrun stat autonom, care se numeşte Regatul 
Irak si este pus sub protecţia Angliei. Capitala a- 
cestui regat este vestitul oraş, Bagdad, pe Tigru. 

Populaţia Mesopotamiei este în marea ei maio- 
ritate formată din Arabi, care sunt mahomedani. 


PAG. 11 


Mai sunt vreo sută de mii de creştini 
atâţia evrei. 


şi cam tot 


O vedere din apropierea locului, unde se,crede 
ca a fost Raiul pämäntese 


Dam câteva vederi si 
mia. 


fotografii din Mesopota- 


N. B. 


Cereti la librärii si la 
toate chioșcurile de ziare 


„Almanahul Scolarilor pe 1933“ 


Preţul unui volum este de lei 20 


Cititori ! 


+ 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 

Erau dulciuri bune si fistichii, 
Dar să stiti că niciodată, 

Na fost ca Suchard, ciocolată! 


HHHH HHHH HHH HHH HHHH 


= 
= 


PAG. 12 >>> ⁵ —: 


de M A R I A 


e vreo trei zile, Doina noasträ rä- 
cise, incepuse sä cam tuseascä si 
i se umflase putin gâtul. Am che- 
mat pe d. doctor, care este un 
bun şi vechiu prieten al familiei 
şi cunoaşte, nu numai pe Doina, 
ci şi pe noi, care nu mai suntem 
copii, încă de când ne-am născut. 

lar d. doctor a zis: „Micuța noastră Doina tre- 
bue să stea o zi, două în pat şi să ia nişte doctorii, 
pe care am să i le fac dulci şi gustoase, aşa că au 
să-i placă”. 

E adevărat că Doinei, care nu prea este moftu- 
roasă şi nu strâmbă nasul la masă, i-au plăcut doc- 
toriile. Nu i-a plăcut însă că trebuia să stea în pat, 
mai ales că în timpul zilei era lăsată singură. Dră- 
guta noastră bolnavă se plictisea grozav. 

Dar iată că atunci când era mai tare plictisită, 
Doina auzi un glas subţire: „D-ră Doina, ce bine 
imi pare că eşti ziua în pat, aşa că putem sta puţin 
de vorbă cu domniata! Noaptea dormi mereu, aşa 
că nu e chip să-ţi spunem un cuvânt. 

— Cine sunteți voi, care îmi vorbiti? întrebă 
Doina speriată. 

— Suntem fulgii şi penele din salteaua ta”, răs- 
punse glasul. 

Auzind răspunsul acesta, Doinei îi cam trecu 
frica, însă acum fu cuprinsă de o nespusă mirare. 


= DIMINEATA COPIILOR 


S OR E L 


„Dar voi, fulgi si pene, ştiţi să vorbiti? întrebă ea 
din nou. ; 

— Se înţelege că ştim! Nu ne-a smuls pe noi din 
aripile si din corpul gästelor? Si ce traiu fru- 
mos duceam, când eram şi noi ca îmbrăcăminte şi 
podoabă a gästelor! Să-ţi povestim, dacă vrei, si 
dumitale despre livedea în care ne plimbam, des- 
pre râul în care ne scăldam, dspre pădurea unde 
stăteam la umbră si la răcoare. Să-ţi mai pove- 
stim despre Petrică, băiatul care ne păzea. Ce îru- 
mos cânta el din fluer. Insă, mai frumos decât dân- 
sul, cäntam noi, tinändu-i isonul: Gd-ga-ga! Ga- 
ga-ga!” Nu-i asa că avem voce frumoasă?” 

Doina râse la întrebarea aceasta, pentrucă nu 
este ceva frumos şi plăcut la ureche în felul cum 
gâgâe gästele. Cu toate acestea, Doina nu zise 
nici „da“, nici „ba“, ci le răspunse: Imi pare 
rău, că mă doare gâtul aşa că nu pot să cânt şi eu 
ca voi. 

— Nici n'ai putea să cänti ca noi!” îi ziseră fulgii 
şi penele din saltea, 

„Ştim şi noi să facem ga-ga-gac! auzi Doina o 
voce, care venea de sub căpşorul ei. 

— Dar voi cine sunteţi? întrebă ea. 

— Suntem fulgii din perna ta, fiindcă si pe noi 
tot dela o gâscă ne-a luat”, 

Cu vorba aceasta, Doina începu să uite de boală 


DIMINEAȚA COPIILOR SS 


şi de plictsieală. Deodată, auzi însă un behăit: 
Bea! beeaa! 1140400 31 85 PER 
— Este vreo oaie în pat? întrebă ea mirată. 


— Lână de oaie, răspunse un glas. Din lâna a- 


ceasta este făcută pătura cu care te invelesti. Când 


eram lână pe oi. ce de plimbări n'am făcut, ce de 
dealuri, văi, câmpii şi livezi n'am cutreerat! Dar 
intr'o zi de vară, a venit Moş Neagu, păstorul bă- 
trân, şi-a tuns toate oile, iar lâna a dus-o la târg 
şi a vândut-o. Bietele oi tremurau de frig şi plân- 
geau de ruşine că, fără mine, adică fără lână, ară- 
tau aşa de urâte. 

— Bietele oi! zise şi Doina, mängäind pătura cu 
care era învelită. : 

— Mai incet, ca sunt geloasä! se auzi acum un 
alt glas din pat. 

— Cine mai esti tu? intreba Doina razand. 

— Cum? Nu mă cunoşti? răspunse glasul cam 
cu supärare. Sunt inul, care cresteam afara pe 
câmp. şi din ale cărui flori frumoase si albastre cu- 
legeai aa de des si iti placeau asa de mult. i 

— Dar în patul meu nu văd ceva, de coloare al- 
bastră, asa că n’are ce căuta aci inul şi frumoasele 
lui flori albastre. 

— Cu toate acestea, suntem aici, foarte aproape 
de tine. Din firele de in e ţesut cearsaful în care e 
cusută pătura de lână, cu care ai stat până acum 
de vorbă. Bietele de noi! Câte n'am văzut şi câte 
nam pätit, până ce, din albastre, cum eram, ne-au 
făcut albe, şi ne-au țesut. făcând din noi o pânză, 
care este tea mai bună si mai solidă din toate 
felurile de pânză ce există!” 

Doina mângâie şi cearsaful facut din fire de in. 

„Pe mine nu mă mängäi, drăguță domnişoară? 
se auzi acum un alt glas. 

— Cine esti mai eşti si tu?” întrebă Doina inve- 
selită. 

Glasul răspunse: „Eu sunt fierul, care port in 
spinare toate saltelele, pernele, păturile si chiär pe 
domnita însăşi. Si nu ştii ce am fost si eu odată! 


„Eram negru la fata si locuiam in adâncimile pă- 


mântului, în împărăția celor şapte pitici. Dar oa- 
meni räutäciosi au săpat pământul, au ajuns până 
la mine si m'au scos afară. După aceea, m'au a- 
runcat în foc, m'au ars, m'au bătut cu ciocane gre- 
le şi m'au chinuit, aşa cum nimeni n'a fost chinuit 
pe pământ. Pe urmă, inchipuindu-si că mă con- 
solează, m'au văpsit în alb, aşa cum mă vezi acum. 

— Dar în ce societate plăcută mă găsesc! Zise 
Doina, bătând de bucurie din palme. Mai este ci- 
neva, care nu mi-a vorbit încă? întrebă ea. 

— Da, mai este! Suntem noi, paiele! Noi, paiele 
amărâte şi sărace! se auzi un glas înăbuşit și 
plangaret. 


— — DA [3 


— Unde vati ascuns şi dece ati spus că sunteți 
amărâte şi sărace? întrebă Doina. 

— Suntem în salteaua de dedesubt, răspunseră 
paiele. Am pierdut spicele cu boabele de grâu si 
de aceea plângem că suntem amărâte si sărace. 


— Nu mai plängeti! In schimb, aţi câştigat prie- 
tenia şi dragostea mea”, le zise Doina, intinzand 
mana si 'mângâind salteaua plină cu paie. 

Până în seara acelei zile. Doina s'a făcut bine de 
tot, devenind mai veselă de cum fusese mai înainte 
de a se îmbolnăvi. 0 

Maria Sorel 


oee 


UN SCRIS FRUMOS | 


Ni se intämplä destul de des sä primim la re- 
dactie scrisori şi manuscrise pe care, cu toată 
părerea de rău, nu le citim. Cauza este că auto- 
rii lor au un scris așa de urât, că nu ni este cu 
putință să le putem citi. 

De aceea, sfătuim cu toată stăruința pe toate 
cititoarele și pe toţi cititorii noştri să-şi dea si- 
linta şi să serie cât mai frumos, cât mai citet. 

Să nu spună că nu pot. Scriind încet şi cu bă- 
gare de seamă, făcând pentru ei singuri exer- 
citii de caligrafie, căutând ca fiecărei litere să-i 
dea forma cea mai regulată si mai citeatä, să 
fie siguri că în scurtă vreme vor reuşi să aibă 
un scris frumos, ceeace le va folosi foarte mult 
în viaţă. 


PAG, IT A 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Fäcälet şi-a mâncat stăpânul 


POVESTE POPULARĂ 


de DINU PIVNICERU 


ärintii lui Facalet saracisera. De aceia, ta- 
tal său il luă intr'o zi şi-l duse la un bâl- 
ciu, ca Să-i găsească un stăpân la care 
să-l bage. Şi iată că la bâlciul acela veni 


un bărbat urât si rău la înfăţişare, dar 


îmbrăcat în haine scumpe aşa că arăta a fi vre- 


"Na see, 


J) * 


pe 


wind) Pst 


eh a MAK 


un boer de prin partea lacului. Bărbatul acesta se 
apropie de tatăl lui Fäcälet şi îi zise: 

„Fiul tău pare a fi băiat destept. De aceea, îl 
iau eu in sluiba mea si dacă e harnic si ascultător, 
îi dau ca simbrie o sută de galbeni pe an. Dumnea- 
ta, mosule, vino la anu, tot în ziua aceasta si în 
locul acesta, ca să-ţi iai din now băiatul”. 

Tatăl lui Facalet nici nu se aştepta ca lui Fă- 
cälet, care nu era un băiat chiar aşa de voinic si 
răsărit la trup. să i se dea o simbrie aşa de mare. 


Aşa că, pe de o parte. se bucură, dar, pe de altă 
parte, se mâhni mult, când veni ora să se des- 
partă de iubitul său Fäcälet, singur la părinţi. II 
imbrätise de mai multe ori, udându-i obraiii cu la- 
crimi, apoi luă îndărăt drumul spre casă. 

Tocmai când, zi cu zi. se împlini anul, merse din 
nou la bâlciul unde trebuia să vadă pe Fäcälet si 
să-l ia acasă, fiindcă era hotărit să nu-l mai lase 
la stăpân. 

Insă, mai înainte de a aiunge la bâlciu, îi esi în 
drum o femeie bătrână si îi vorbi în felul ce ur- 
mează: „Ascultă, omule. să-ţi spun ceeace nici nu 
ştii, nici nu bänuesti. Stăpânul la care l-ai băgat 
pe fiul tău; Fäcälet, este un vrăiitor rău si puter- 
nic. Gândul lui este să nu-ti dea nici odată pe 
băiat. Cu gândul acesta, te va duce la casa lui si 
te va poiti la masă, dändu-ti mäncäri si băuturi 
din cele mai alese şi mai gustoase. Tu să nu te 
atingi măcar de vre-o mâncare sau de vre-o 
băutură. 

„După aceia, te va duce într'o cămară în care 
vei vedea butoaie pline cu galbeni şi iti va spune 
să iai câţi bani poftesti. Tu însă să nu iai decât o 
sută de galbeni, simbria pe un an a lui Fäcälet, si 
sa ceri mereu să-ţi vezi băiatul. 

„La urmă te va duce în grădină. Acolo, e un 
arbore plin cu păsări de toate felurile si culorile. 
Ai să vezi însă tocmai în vâriul arborelui o pa- 
säre cenusie, care va ţine ciocul deschis. Să-i spui 
vrăjitorului: „Dă-mi pasărea cenușie care tine 
ciocul deschis”. 

Bătrânul mulţumi femeiei, care îi dete aceste 
poveţe, şi merse la bâlciu, unde în adevăr era as- 
teptat de stăpânul lui Fäcälet. dar fără Facalet. 

„Am venit. îi zise bătrânul. să-mi dai înapoi pe 
Fäcälet si simbria lui de o sută de galbeni”. 

Dar stăpânul îl chemä la el si il pofti la masă. 
Tatăl lui Fäcälet, însă, nu se atinse nici de mân- 
care, nici de băutură. 

Apoi vrăjitorul îl duse în cămara, unde erau 
grămezi de bani de aur. „la cât poftesti!” îi zise 
el. Dar bătrânul nu luă decât o sută de galbeni si 
nici un ban mai mult. 

De acolo, iesirä în grădină si merseră drent la 
arborele pe care sburau si cântau multe păsări de 
toate felurile si culorile. 

„Alege-ti care pasăre iti place, îi zise 
torul, 


vrăji- 


DIMINEAȚA COPIILOR. SSS 


SSS 


— Da-mi pasarea cenusie, care tine ciocul des- 
chis”, ii raspunse batranul. 

In aceiasi clipä, pasärea cenusie sburä pe ume- 
rii lui si asa bătrânul plecă dela vrăjitor, luând 
drumul spre casă. 

Dar după ce ieşiră din sat, pasărea se prefäcv, 
într'un băiat, care nu era altul decât Fäcälet al 
nostru. lar Fäcälet îi zise tatălui său: 

»Täticule, să mergem la bâlciul din Onestii de 
Deal. Eu, care ştiu acum toate mestesugurile vră- 
jitorului, mă voi preface într'un pore mare si gras. 
Vezi de mă vinde cât mai scump, dar să nu dai, ci 
să păstrezi bine sfoara ce-mi vei trece de gât”. 

Fäcälet se prefäcu într'un porc mare si gras, 
tatäl säu il duse la bälciu si il vändu douäzeci de 
galbeni, dar fără să dea sfoara ce-i trecuse de 
gât. 

Omul. care cumpărase porcul, îl legă cu, altă 
sfoară şi-l duse acasă. Insă navu parte de acest 
porc nici o jumătate de oră, fiindcă porcul. în- 
dată ce noul său stăpân se depărtă de el, se pre- 
făcu iarăşi in Fäcälet şi dete fuga să se intälnea- 
scă iarăşi cu tatăl său. 

„Acum, täticule, zise Fäcälet, sä mergem la alt 
bälciu — la Belşugari. Acolo mă voi preface in- 
tr'un cal voinic şi frumos, asa că ai să poti lua pe 


mine o sută de galbeni. Ştiu chiar că o să vie să 
mă cumpere stăpânul meu vrăjitorul. Poti să mă 
vinzi si lui, fără să-ţi fie teamă — numai un lucru 
să nu witi: să nu-i dai căpăstrul, ci să-l păstrezi 
bine”. 

Se făcu asa precum spusese Fäcälet. Vräiitorul, 
care ştia bine ce-i cu calul, îl cumpără plătind o 
sută de galbeni si nici nu ceru să-i dea Si capas- 
trul. li trecu de gât o bucată de frânghie mai groa- 
să şi îl duse la o cârciumă în graid, unde îl legă 
de iesle cât mai strâns si mai scurt. Chemă apoi 
pe băiatul care ingriiea de caii din graid si îi zise: 

„la o furcă mai mare de fier si dă in calul a- 


PAG. 15 


cesta cu toată puterea. Să nu te opreşti, decât a- 
tunci când vei vedea că scoate limba afară”. 
Vrăjitorul esi din grajd, iar băiatul luă o furcă 
mare de fier, ca să dea în cal. Insă, nici nu ridică 
bine îurca, şi calul scoase limba de un cot. 
„Dacă-i aşa, nu-l mai lovesc”, zise băiatul, 
esind si el din graid. 


In grajd, intră apoi un ţăran. „Vai, bietul cal, 
zise ţăranul. cum nu le-a fost milă să-l lege aşa 
de strâns şi de scurt!” 

Scoase, asa dar, cuțitul si täie fränghia. Făcă- 
let, fiindcă stim că el era calul, se prefăcu acum 
într'o rândunică si isi luă sborul. Dar fu găsit de 
vrăjitor, care se prefăcu îndată într'un uliu si se 
luă după rândunică. Rândunica zări o grădină, în 
care se plimba o fată frumoasă de oameni bogaţi, 
şi sbură într'acolo. 

Când se apropie de fata, se prefäcu întrun inel 
de aur, care căzu la picioarele fetei. Fata îl ridică 
de jos şi şi-l trecu în deget. Insă inelul îi vorbi 
cu graiu omenesc, zicându-i: „Chiar acum 0 să vie 
cineva să mă ceară, spunând că sunt al lui. Să 
mă dai, dar nu drept in mâna lui, ci ca si cum 
m'ai scăpat, să mă laşi să cad la pământ.” 

In adevăr, din uliu, vrăjitorul îşi luă iarăşi chi- 

(Citiţi urmarea în pag. 16-a jos) 


4 


y ERSP 7 
Fe NAT KVI t a KAASAS 


PAG. 16 


Nic. 1. Ghe.-Galati. 
Nae că n'ai să fumezi. Cu toate acestea, nu e bine 
să te vadă lumea fotografiat cu o lulea în gură. 

B. Ber.-Loco. — ,,Griveiul credincios”. Spui că 
pe „Grivei“ al d-tale l-ai îngrijit „mulți ani de-a- 


rândul”. că „era încă mic”, atunci când ai plecat 
să studiezi „la Paris” si că la întoarcere l-ai găsit 
mort. Când s'au întâmplat toate acestea, fiindcă, 
precum ne scrii» d-ta esti abia în clasa patra pri- 
marä? De aceia, te sfätuim să continui a fi bunul 
nostru cititor. 

L. H.-Roman. — ,,Regrete”. Avem si noi „re: 
eretul”, că nu-ţi putem publica bucata trimisă de 
d-ta.Lasa de dorit ca stil, construcţie de frază, in- 
trebuintare de cuvinte, asa.cä nu este în genul 
literaturii pentru copii. 

Mih. Nic.-Loco. — Poeziile „Fetiţa si vräbiuta” 
şi „Păsărelele”, trimise de d-ta, arată că mai târ- 
ziu, când vei creşte mai mare şi vei învăţa mai 
multă carte. vei putea scrie poezii bune de pu- 
blicat. 

Ad. Eih.-Loco. — Traducerea d-tale, „Ecoul 
minunat” se publică. 

M. Gor.-Loco. — O fi frumoasă poezia ,,Ghio- 


celul”, dar vezi că e făcută de altul, iar d-ta ti-ai 


dat numai osteneala să o copiezi, asa că mai voe 


să o semnezi. 

B. L. D.-Ianca. — „In drum spre şcoală” .Aş- 
teaptă să mai creşti şi să înveţi mai multă carte. 
După aceia, iti va veni si d-tale rândul să fii 
scriitor. 


—— A 


(Urmare dela povestea din pag. 15-a) ` 


pul de om si intră în grădină. „Fii bună, zise el 
jetei, si dă-mi inelul. fiindcă este al meu. 

— Poftim. ia-l”, îi răspunse fata, dar in loc să 
i-l dea drept in mână, îl lăsă să cadă jos pe iar- 
bă. Acolo inelul se preschimbă în boabe de grâu. 

Dar vrăjitorul se preschimba si el întrun cocos 
şi se porni să înghită boabele de grâu. Insă, unul 
din aceste boabe se prefăcu intr'o vulpe, care se 
repezi la cocos şi îl si înghiţi pe loc. 

Aşa s'a făcut că Fäcälet şi-a mâncat pe stă- 


pânul său. s 
Dinu Pivniceru 


— „Luleaua”. Crede si Mos 


ABONAȚI - VA LA REVISTA : 


[4 CA 
Micele Nina Fintescu si Matilde Berman 
elevele dnei Subille, care au dansat cu “mult succes la 


sezätoarea artistică organizată de revista „Dimineaţa 
s ; Copiilor“ în luna Martie- 1933. 


Citiţi cu toţii: 


me penea 


— — 


Premiile - 


„DIMINEAȚA pPiminetii| 
COPIILOR“ Cupon Ni i! 


Atelierele _ ADEVERUL' S. A. 


Pama ar 


—— — 
Bibiloteca Universităţii lagi 


„ 


J ANUL 10 DIMINEATA | 
OP ii CW 


REVISTĂ SAPTAMANALA. 


DIRECTOR: N. BAT 


PAG. 2 — 


Nu-i destul ca mamei tale 
Să-i spui mereu că o iubeşti, 
Ci prin fapte şi purtare, 
Vezi să nu 0 necajesti. 


Nu-i ruşine-a spune: „Nu ştiu!” 
Insă-i lucru ruşinos ` 

Să spui: „Nu vreau, n'am plăcere, 
Sä'nvät lucruri de folos!” 


Fugi de omul care pururi 
Pe cei mari îi linguseste, 
lar cu cei mai mici ca dânsul 
E grozav si se rästeste. 
tm 


Cât de mare-i calitatea 
De a fi politicos! 

De-a vorbi cu toată lumea 
Cu bländete si frumos! 


Nu-i desulä numai cartea, 
Ca să nu fii un moiic, | 
Poti să fii om cum se cade, 
Chiar când nu ştii mai nimic. 


Ca să fii un om de bine, 
Nu-i de’ajuns sa tot vorbeşti 
Despre bine, ci se cere > 
Binele sä'nfäptuesti. 


De te culci de vreme seara 
Si de vreme te trezesti, 
Sănătos vei fi şi vesel 

Si cu spor ai să muncesti. 


Câteva invätäturi folositoare in versuri 


Când îţi râzi de altă lume 
Şi defecte tot găseşti, 
Nu e rău ca la oglindă 
Să te duci, să te priveşti. 


Nu e lectie’ncurcata, 

Nici problema nu e grea, 
Cand te-apuci cu voe buna, 
Hotärit a le'nväta. 


De te strämbi si-ti räzi de altii, 
Nu uita, copile dragă, 

Că stramba-se-va la tine 

Si-si va râde-o lume ntreagă. 


Nu fi mândru şi nu spune: 
„Ăsta nu ştie cât mine!” 

Fiindcă mult mai multi sunt alții, 
Care te întrec pe tine. 


„Lungul nasului priveste-ti!” 
Ce'nţeleaptă zicătoare! 

Căci ne vindecă de boala, 
Care-i zice „îngâmiare”. 


Pe-un măgar un prost, odată, 
Să-l înveţe se căznea 

Să vorbescă omeneste, 

Dar măgarul nu putea. 

Un ţăran, din întâmplare, 

Pe acolo nimeri, 
Şi văzând ce face prostul, 

Ca să râdă se porni. 

„Omule, ii zise dânsul, 

Ce-ţi pierzi vremea în zadar? 


DIMINEAȚA COPIILOR 


De când lumea şi pământul, 
N'a vorbit vreun măgar. 
Deci, de gândul tău te lasă 
Si te-apucă a 'nvăţa 

Dela urechiatul ăsta 
Meseria de-a tăcea”. 


„Patru zile, mi spune unul, 
Multe ceasuri am lucrat, 

Ca să fac o poezie, — 

Nu sunt demn de lăudat?” 
l-am răspuns — si cu dreptate: 
„Ai putut munci şi o lună, 
Totuşi, laude nu meriti, 


Poezia de nu-i bunä, 
“Căci in arta de a scrie, 


Dacă nu eşti hărăzit 
Cu talent si cu cultură, 
Tu zadarnic ai muncit”. 


E un leneş omul care 

Spune promițând din gură: 

„Nu fac astăzi, dar fac mâine!” 
Să nu-l credeţi, chiar de jură. 


Când în drumu-ti vezi că-s piedici, 
Indărăt să nu pornesti, 

Cu curai, voinţă tare, 

Luptă să le biruesti. 


[=] 
Zău, că nu-i deosebire 


Intre treaba ne'nceputä 
Şi aceea ce la mijloc 


E lăsată nefăcută. 


Mosulet 


— ——— a E E «6 e e e aaa 
cc r rr 
— — —:—— — —— jm—ůwüw — :ſſſe.. E a a 


DIMINEATA 
COPiiL.OR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6,67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI [|| IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 , UN NUMĂR 5 LEI 


7 Mai 1933 — Nr. 482 „Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Hiis 


[ OUL SAU GÄINA ? | 


Mă cäznesc de-azi dimineatä Par că-mi vine'ncet o soaptä: S'a täcut deci intäi oul, 


HHHH HHHH HHH 


AAA AAA AA AAA AAA AA ARA AAA AAAALAAAAAAAASAAAAAAAAAAAASAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA 


O problemă să desleg, „Dragă, nu vezi c'ai greşit? lar din ou.., dar nici asa 
Mă främänt, mă bat cu gändul, Socoteala nu e bund; 
Dar nu-i chip ca. s'o'nteleg. „S'a făcut întâi găina, Oul cine îl făcea? 
Altfel, zi, cum Sar putea 
Căci problema nu-i uşoară. Oul Singur să se facă, Deci, găina, ba'ntâi oul, 
Este vorba de gäsit, De găina nu-l făcea? Ba găina, în sfârşit, 
Dacă oul sau găina = 55 . Dezlegai altfel problema 
Intäi pe lume au venit? — Este drept, îmi zic in sine-mi, Sam rămas chiar mulțumit. 
Deci, găina: a venit 
„Stai, îmi zic, i-am dat de capăt: Mai întâi şi'ntâi pe lume, 
Oul primul s'a facut, P'urmă oul a eşit. Am mâncat de dimineață 
lar din ou, cum ştim cu totii, Un ou fiert, iar pentru cină 
O găină s'a născut” Dar mai stând putin pe gânduri, Am cerut ca să-mi gătească 
lar îmi vine îndoială: O friptură de găină. 
Dar când vreau să mă felicit Fără ou, nu-i nici găină, 
Si să zic: „Am reuşit!” Asta-i simplă socoteală. FPFlorel 
V — 9 96 9 —6K4[ „%%% %%%½½½%½%½%½%½ %%% %%% „%% 
JͤéòðõVLß ðͤ Elie ASE 1 pi 
HOT PROST 
.... ̃ ̃ ͤ — Sat UT «RUUSA e a 
Un hot s'a furisat abil Apoi, pe drept ingrijorat, 
Intr'o ogradä din vecini — Lipsit de arme si lumini — 
Si s'a ascuns apoi tiptil, Intreabă grav şi apăsat: 
ž Chiar în cotetul cu găini. „E cineva pe la găini?” 


Stăpânul casei l-a simţit, pa ask 550 ee us 
Afară iese îndrăsneț. 750 Ii dete drumul glasului: 

Cu N par, în mână, — pregătit, — „Suntem doar noi... gäinele!” 

S'aseazä 'n use la cotet. E Z. G. Buruiană 


SAA AHAA SAAMA %%% %%% AHHAA 


PAG. 4 [ta —— — 


În VARA MAN 


DIMINEATA COPIILOR 


— 


= oe. Pr a; 
12 ta OA > carii RY 2 > s 
EP 4 i wer “Sa 
„„ ie ? á 


> 


= 


wy 
A 


e 20 
de N. MACEDONEANUL 050 
8 o° 


eeace se va eiti în rândurile ce 
urmează, nu este o poveste näs- 
coçită de mine ori de alt cineva. 
Sunt lucruri ce s'au întâmplat în 
adevăr. Le 'scriu şi eu cum mi-au 
rămas in minte de acum câţiva 
ani, cand mi-au fost povestite în 
Basarabia de o Româncă, născu- 
tă în Rusia, dar care fugise de acolo, ca să scape 
de grozăvia bolşeviciior și de moartea de foame. 
Acum mai mulţi ani, îmi spunea Românca aceea, 
locuiau intr'un oraş, care nu e prea. departe de 
râul Nistru, o familie de Români. Această familie, 
compusă din tatăl, mama şi un copil al lor, Voicu 
pe nume, ducea o viata liniştită şi. ferită de griji, 
mai ales ca avea avere îndeajuns. 
In fiecare seară mama. îi spunea micului Voicu 
o poveste. Insă, din toate poveștile, lui. Voicu îi 
plăcea mai mult povestea cu „Maica Domnului din 
munte”. 
lată în puţine cuvinte povestea aceasta. Cică 
în vârful unui munte se găsea o biserică veche, o 
biserică închinată Maicii Domnului şi ocrotită de 
Dänsa. La biserica aceasta mergeau să se închine 
si-sä se roage toți cei necäiiti si nevoiaşi, toţi bol- 
navii si suferinzii si toți câţi aveau vreo durere în 
suflet. lar Maica Domnului făcea minunea să le a- 
line durerile trupesti si suferințele sufleteşti. 


ad 


DIMINEATA COPIILOR SS = 


Insă copiilor, care mergeau să se roage la bi- 


serica din vârful muntelui. Maica Domnului li se 


arăta aievea. Si se arăta infäsuratä intr'o lumină 
cerească în chipul unei fecioare blonde. Avea zâm- 
bet pe buze si o nesfärsitä bunätate in priviri. 

„Fecioară sfântă şi curată, i se rugau copiii, 
mămica noastră e bolnavă. Fii bună şi dă-i sănă- 
tate”. 

Sfanta Fecioară isi punea mângăietoare mână 
pe capul copiilor şi le zâmbea cu toată bunătatea 
şi duiosia: lar copiii, când se întorceau acasă, își 
găseau pe mamele lor însănătoşite. 

Alţi copii se rugau Maicii Domnului, zicându-i: 
„Maică prea. slăvită, tata a murit în războiu, iar 
mama n’are cu ce să ne îmbrace şi să ne dea de 
mâncare. Fii bună şi ne ajută”. 

Şi Maica: Domnului îi ajuta şi pe copiii aceştia. 

Fireşte, mamă-sa îi spunea lui Voicu şi multe 
alte poveşti. Insă, după fiecare două, trei seri, 
Voicu îi zicea: „Mamă, mai spune-mi odată poves- 
tea cu Maica Domnului din munte!” lar după ce 


mamă-sa isprăvea de povestit, Voicu stătea putin 


pe gânduri, apoi zicea: „Cum aş dori, mamă, să 
fiu şi eu un copil sărac, să nam ce mânca şi să 
merg la biserica unde se arată Maica Domnului 
din munte si să o rog să-mi dea si mie päine si sä 
ne vie la toţi în ajutor!” 

Mamă-sa îl mustra cu bländete, zicându-i: „Să 
nu dea Dumnezeu să ajungi un copil sărac! Apoi 
nu uita că e o poveste, nu un lucru adevărat. 

— Ba trebue să fie adevărat! se grăbea Voicu să 
răspundă. Eu cred că este adevărat şi că Maica 
Domnului se arată copiilor, care merg să i se roa- 
ge la biserica din vârful muntelui”. 


* 


Voicu împlinea acum vârsta de şapte anisori.. 


Ziua aceea a fost sărbătorită cu toată cinstea. şi 
bucuria... Dar nu trecu mult la miiloc şi totul se 
schimbă in tara în cara Voicu trăia cu părinţii săi. 
Pe Rusia, cât este ea de mare şi întinsă, se făcură 
stăpâni oomeni fără frică de Dumnezeu şi fara 
milă de aproapele. Erau oameni, care simțeau 0 


pläcere diabolicä sä verse cät mai mult sänge 0-. 


menesc, să ardă şi să nimicească totul — până şi 
sfintele lăcaşuri de închinăciune. 

Dărâmau din temelii . biserici vechi si sfinte şi 
alte läcasuri de închinăciune, dădeau foc icoane- 
lor, batiocoreau sfintele Altare, impuscau oameni 


cu nemiluita si le luau averile. 


Intr'una din zile, călăii aceştia, numiţi bolşevici, 
năvăliră şi in easa părinţilor lui Voicu. Luarä: tot 
ce găsiră, toate mobilele, toate covoarele, până 
şi farfuriile şi vasele de bucătărie. lar sfintele i- 
coane, pe care părinţii lui Voicu le aveau ca moş: 


PAG. 5 


tenire din mosi, strămoşi, fură scoase în curte de 
aceşti oameni sălbatici şi fără Dumnezeu, sparie 
şi arse. 

O săptămână mai târziu, tatăl lui Voicu, care 
eşise putin in oraş, nu se mai întoarse acasă. 
Fusese prins pe stradä, omorit pe loc si aruncat 


intr'o groapä cu alti vreo patruzeci de nenorociti, 


care au avut aceiasi soarta- 

Mai multe zile la rand, Voicu intreba mereu pe 
mamä-sa: „Mămico, unde e tata? Dece nu vine 
tata acasă?” lar mamă-sa îi răspundea imbräti- 
şându-l si scăldându-i obrajii în lacrimi. 

‘La urmă, înţelese şi sărmanul Voicu ce nenoro- 
cire se întâmplase şi -sufletu-i fraged şi curat fu 
pătruns de o adâncă mâhnire şi durere. 


Dar marei nenorociri de a-şi pierde pe iubitul 


„său tată îi urmară alte nenorociri de asemenea 


grozave. Bolşevicii le luară toată averea, nelă- 
sându-le,. vorba ceea, nici după ce să bea apă. In 
locul belşugului de odinioară, era sărăcie aprigă în 
casa lui Voicu. Treceau zile întregi, fără să aibă 
cu ce să-şi potolească foamea, care îi chinuia. 
Mama lui Voicu slăbise aşa de rău, că abia se 
tinea pe picioare. Sărmanul Voicu, ajuns o umbră 
a copilului vioiu şi voinic de odinioară, căzuse bol- 
nav de atâta chin şi suferinţă. Trecändu-si braţele 
subţiri şi slabe in jurul gâtului mamei sale, i se 
ruga, vorbindu-i cu o voce stinsă: „Mämico, du- 


ma la biserica din varful muntelui. Am să mă rog - 


de Maica Domnului şi ea o să ne ajute. Ştiu bine 
că o să ne ajute!” 


Mamä-sa îi răspundea, värsänd siroaie de la~ 


crimi. - 


Intr'o seară însă, o femeie palidă, slabă, tremu- 
rând la fiecare pas ce făcea si purtând ceva infä- 


surat în brate, străbătea oraşul, căutând să iasă ° 


din oraş prin străzi dosnice, ca să nu fie văzută. 
Femeia aceasta era mama lui. Voicu. Fugise, 
luând pe Voicu, care, slăbit de boală şi nemânca- 
re, era uşor ca fulgul. Incotro mergea? Avea o 
țintă: să ajungă la Nistru şi cu o barcă să treacă 


în Basarabia pe pământul Ţării Româneşti. Nu 


ştia drumul şi n'avea măcar ideie cât de lung este 
drumul acesta- De asemenea, nu era sigură că- va 
avea puterea să facă pe jos drumul sau că — lu- 
cru care era mai de temut — n'o să fie prinsă pe 
drum şi, poate, omorită. 

Vroia însă mai bine să moară, decât să-şi vadă 
copilul murind de foame şi să îndure traiul chi- 


nuit pe care îl ducea. 
Mama lui Voicu merse - toată noaptea, iar cea . 


mai mare parte din ziua următoare stătu ascunsă 
in santul dintr'o țarină. Voicu o întreba mereu cu 


| (Citiţi continuarea în pag: 7-a) 


k 
DAs 


AVENTURILE LUI GUGULICA 


ehadâr îi cäutä la hotel odată, de două ori, 
de nouă ori si apoi începu să fie ingrijo- 
rat. 
A doua zi, se duse din nou peste tot pe 
unde credea el că sar fi putut rătăci prie- 
tenii lui, dar nicăeri nu fuseseră şi nimeni nu-i 
văzuse. 

Negustorii de fiare îi povestiră că se despärtise 
de ei, dupä ce le däduse suma cuvenitä si cä ei 
o luaseră spre hotel. Behadär o apucă si el pe 
acelaş drum, întrebând pe cine-i esea în cale, 
dar totul era degeaba. 

Atunci se hotări să anunţe poliţia. 

Văzând că mai trece o zi, fără să afle nimic, 
Behadâr îi telegrafie directorului de circ despre 
dispariția lui Gugulicä si a lui Titiflencea. 

Directorul, neştiind cele ce făcuseră bäetii, isi 
închipui că totul e din pricina lui. 

Trimise pe cel mai mare detectiv, care se găsea 
atunci în India, în căutarea lor. 

Anuntat, Behadâr îl aşteptă în gară pe d. Stomps 
şi îi povesti tot adevärul,-adäugänd, bine înţeles, 
că bäetii voiau să facă această afacere minunată 
în numele directorului circului. 

„Luaseră banii, domnule, şi se duceau să-şi ia 
lucrurile dela hotel, ca să plece, când au dispărut 
Voiau să-i facă o surpriză directorului circului, 
spuse Behadâr. 

— Unde este cafeneaua unde ati incheiat afa- 
cerea? Du-mă te rog acolo!” 


Behadär îl duse până în dreptul cafenelei si voi 


să intre înăuntru, dar detectivul Stomps îl opri. 

„Nu, te rog, si de vrei să-ţi mai vezi vre-odatä 
prietenii, nu spune nimănui de venirea mea, iar 
dacă mă vezi aici în cafenea, să te prefaci că nu 
mă cunoşti! 


— Bine. d-le Stomps, vă fägäduesc. Să stiti 
însă -că patronul cafenelei e un om foarte cinstit. 

— Nu mă îndoesc deloc! E în interesul d-tale 
însă să nu se afle că stai de vorbă cu mine. Ti 
şar. putea întâmpla vreun rău!” 

Stomps dădu mâna lui Behadâr şi se despärtirä. 

„Aşa dar, ne-am înţeles, d-le Behadâr, nu mă 
mai cunoşti! 

— Şi când ne vom vedea, ca să ştiu şi eu, dacă 
sunteţi pe un drum bun? 

— Dă-mi adresa si iti vom face o vizită, atunci 
când prietenii d-tale mă vor intoväräsi. 


de MONA RADULESCU i 


— Atunci va trebui să aştept mult în cel mai 
fericit caz”. 

Stomps se depărtă râzând. 

A doua zi, Behadâr veni la cafenea şi mare îi 
îu mirarea, când îl văzu pe Stomps la o masă, 
inconjurat de aceiaşi negustori de fiare. 

Behadâr trase cu urechia. 

Stomps vindea negustorilor un mare transport 
de animale. 

„De unde D-zeu le-o îi luat şi de ce face acea- 
sta? Nu prea imi vine a crede sä facä vreo treabä 
acest Stomps. In loc să cerceteze, el face pe ne- 
gustorul!” 

Behadär il väzu pe Stomps incasänd banii dela 
negustori si îl auzi spunând că se duce la hotel, 
acelaş hotel la care se pornise şi Gugulică. 

Stomps făcuse abia câţiva paşi pe drumul în- 
curcat şi pustiu ce ducea la hotel şi un om foarte 
înalt, negru ca tăciunele la fata si foarte voinic, 


se aruncă asupra lui. 


Stomps se prefăcu că i-a venit rău de frică si 
omul putu fără nici un fel de greutate să-l ia în 
spate. Stomps se uita foarte atent pe unde este 
dus. 

Ajuns in fata unei usi de fier AA mici, omul 
apäsä pe un buton si usa inträ intr'un zid. Inträ 
inäuntru si apäsä pe un alt buton. Usa se inchise 
la loc. 

Inäuntru era intunerec beznä. Omul il läsä pe 
Stomp din spate si incepu sä-l caute prin buzu- 
nare. Un foc de revolver făcu să răsune pivnita 
şi banditul cel negru se prăbuşi. Din încăperea din 
fund săriră cinci chinezi. 

Stomps apäsä iute pe un buton opus celui ce 
făcuse uşa să se închidă şi o rupse la goană. 

Chinezii aprinseră o lumină, luară pe omul cel 
negru şi-l scoaserä afarä din pivniţă, apoi se in- 
toarserä si se pusera la sfat. 

Gugulicä şi Titiflencea nu inteleserä nimic si 
erau foarte speriati. 

Stomps se duse acasă, îşi puse o barbă, mustäti 
şi ochelari, îşi schimbă si hainele şi plecă să bea 
un ceaiu la cafenea. Când chelnerul îi aduse cea- 
iul, Stomps îi spuse să-i dea şi lapte, că el e doctor 
şi ştie că ceaiul simplu nu e sănătos. Chelnerul 
îi aduse laptele şi sopti ceva patronului. 


Patronul stătu puţin pe gânduri şi apoi se a- 


propie de Stomps: 
„D-le, dacă nu vă supăraţi, am auzit că saite 


DIMINEATA COPIILOR 


Y 


DIMINEATA COPIILOR = 


doctor, tocmai ni Sa intämplat o nenorocire. Un 
chelner al meu e rănit. Un nebun a tras pe stradă 
focuri de revolver si l-a nimerit pe el. Dacă ati 
vrea să-l vedeţi, poate îi dati vre-un ajutor! 

re Da, cum sa nu, e de datoria noastra sa facem 
bine oricui”. 

Condus de patron, Stomps intra într'o camera 
retrasa. 


Pe pat zacea omul ranit chiar de el. Cerceta 
rana, i-o spălă şi spuse că omul trebue să intre 
intr'un spital, ca să-i extragă glontele, 

„Până una alta însă, îi voiu da ceva să-i poto- 
lească durerile”. 

Şi Stomps scoase din buzunar o sticluta cu ni- 
şte picături verzi din care îi dădu bolnavului să 


bea. Picăturile acelea împiedecau creerul să lu- 


— — ——— —äEWmwV— k u — z — 


PAG. 7 


creze complect. Omul putea gändi totul, asa cum 
era in realitate, adicä adevärul, dincolo de adevär 
insä nu-l mai ducea capul. 

Câteva minute după ce-i dădu picăturile, 
Stomps, care se găsea singur cu bolnavul, întrebă: 

„Cine este patronul? 

— Capul bandei. 

— Şi cine face parte din bandă? 

— Negustorii de animale, cei cinci Chinezi, eu, 
negrul şi patronul hotelului. 

— Si cum procedati? 

— Hotelierul închiriază cel mai eftin din oraş 
şi are cel mai îrumos hotel, aşa că toţi străinii vin 
la el. Negustorii aduc aici clientul, patronul anun- 
tä când se termină afacerea, iar noi îl pändim”. 

(Va urma) 
Mona Rădulescu 


A ³ĩ;WAAAA ⁵ð2j5 v — 8 


Urmare dela povestea din pag. 5-a: „IN TARA MANTUIRII“ 


glasu-i stins: -,,Mergem, 
nului din munte? 

— Da, dragul meu, mergem sä i ne rugäm sä ne 
ducä in tara mäntuirii, in Tara Romäneascä”. 

In seara a doua, drumul ducea printr'o pädure. 
Mama lui Voicu inträ in aceastä pädure, dar deo- 
datä se fäcu intunerec besnä, cerul se acoperi de 
nouri şi se porni o ploaie cu furtună. Era cu ne- 
putinţă să se mai zărească drumul. 

Desperată, biata femeie, care mai era istovită 
de oboseală şi de nemâncare, se lăsă sau, mai bine 
zis, se präbusi la rădăcina unui arbore, însă fara 
să lase pe Voicu din braţe. 

„Mamă, zise Voicu abia mişcând buzele, hai să 
ne rugăm Maicii Domnului din munte să ne du- 
că în Ţara mântuirii”. Şi fără să aştepte răspunsul 
mame sale, Voicu făcu o rugăciune cu vocea în- 
ceată, aproape şoptită. 

„Maica Domnului din munte, zise el, du-ne în 
Tara mântuirii şi nu ne lăsa să pierim în pădurea 
aceasta!” 

Rugăciunea sa fu ascultată în felul că un ful- 
ger puternic lumină deodată pădurea și väzduhul. 
La lumina fulgerului, mama lui Voicu zări drumul 
pe unde putea să iasă din pădure, dar mai zări ce- 
va, care o umplu de speranţă şi îi învioră curajul 
pierdut. 

Anume, zări că nu departe de locul acela cur- 
gea un râu mare, iar râul acesta nu putea fi decât 
Nistrul. Nistrul. care despärtea două ţări: Tara ia- 
dului, care era Rusia si Tara mântuirii, care era 
România. 

Isi făcu de trei ori semnul crucii, mulţumi Mai- 


mamă, la Maica Dom- 


cii Domnului pentru minunea înfăptuită şi ridi- 
cându-se de jos, porni drept înainte spre partea 
unde văzuse curgând. Nistrul. 

Trecuse mult de miezul nopții, ba chiar erau 
semne că ziua nu este departe, când mama lui Voi- 
cu ajunse la Nistru. Si a fost iarăşi o minune a 
Maicii Domnului că nimeri tocmai la locul unde un 
pescar român stătea cu barca, pregătindu-se. să 
plece în zorii zilei. 

Aşa, numai de sufletul părinţilor săi şi pentrucă 
i se făcuse milă de biata femeie şi mai ales de co- 
pilul bolnav, pescarul primi să-i ducă în luntrea 
sa până la ţărmul românesc, fără să le ceară vreo 
plată. Altfel, ei n'ar fi avut de unde să-i plătească: 

„Aicea e pământul românesc, zise pescarul tră- 
gând luntrea la țărm. 

— Voicule, aicea e Tara MÄRGATA, aicea este 
Tara noasträ Romäneascä”. 

Dar pe cänd spüneau acestea, incepu sä se lu- 
mineze de zi, iar dela biserica dintr'o comunä din 
apropiere se auzirä clopotele sunänd, pentruca 
ziua aceta era o zi de Duminică. 

Astăzi, Voicu este elev la liceul militar, iar ma- 
mă-sa câştigă în deajuns, dând lecţii de pian si 
de limba franceză. 


* 


Aşa îmi povesti doamna din Basarabia. M’am 
sfiit să o întreb, dacă este ea una şi aceiaşi per- 
soană cu mama lui Voicu. Am ghicit însă că este 
ea însăşi, după felul cum povestea şi după lacri- 
mile, pe care nu putea să le oprească. 

N. Macedoneanul 


PAG.S me DIMINEATA COPLILOR $ 


"MINUNATELE PÄTAN 


POV ESTE GERMANĂ 


: | 
Şi olt Ne 
3 
$ 
š 
3 
š 
sale | 
Sună ceasul desteptätor: Dar cänd e pe cämp afarä, 
„drang drang drang! măi Nicuşor! vede că din cer coboară = 
Lasä patul si te scoalä, Un aeroplan — si mirat 
Vremea e de mers la scoala. = Intr’acolo fuga-a dat. 
Dar cum stim cä Nicusor 3 Nu ştiu cum s'a nimerit, 
E cuminte, silitor, Că "n aeroplan chiar sa suit. 
S'a sculat, s'a îmbrăcat, | Aeroplanul fuge'n sbor + 
Drept la şcoală a plecat Si- duse pe Nicuşor. i 4 
KETTTIKRAKAKKAKAAKEKAKKAASAKAAKKKIAKAKK KAA KAKAAAAAAKKAAAKTAAKALEEEETIEKEKS AITAKS ISAS TT AAA AAS TTT TT TESTE T SETE TTSS ETTE TED TEE 


PAG. 9 


DIMINEATA COPIILOR 


ALE LUI NIGUSOR 


Şi mi-l duse’n denartare, Vai ce cald! Dar staţi, că iată 
H trecu peste o mare, Il băgară 'ntr'o găleată. 

lar atunci când s'a oprit, Elefantul imblänzit, 

in Africa sa pomenit. Tot cu apă l-a stropit. 


Oameni negri, toți Harapi, Intr'o farfurie mare 
Lesne nu-i de ei să scapi. i se da si de mâncare: 
Zice cel mai mare-al lor: „Poftă bună, Nicuşor! 
„Nu mai pleci, măi Nicuşor!“ Să nu lasi un oscior.‘ 


(Va u. ma) 


ähh AAAAKKAKKAAKAKAKAAKAKÄKKKIKAKARKAKEREES EES „„ rr 


95986666 ANNA LASA TEET EEEEETEE aaa AAA AAA AAA 


PAG: 10 


rägutul nostru V/ddut împlineşte astăzi 

şapte ani — multi înainte! De aceea, pen- 

tru el, pentru părinţii Săi si pentru noi 

5 toti ziua de astäzi este o zi de särbätoare 
îrumoasă. lar masa e plină de bunätäti. 

Insă, dintre toate bunätätile, prăiitura cea mare 
din mijlocul mesei face să-ţi lase gura apă si mai 
multe nu. De iur împreiurul prăiiturei, ard şapte 


lumânări — atâtea, câţi ani împlineşte astăzi Vlä- 
dut. Fiecare lumânare se înmoaie, se îndoaie si isi 
pleacă în jos capetele. „Uite, lumânările îţi fac o 


închinăciune”, îi zice lui Vlädut mamä-sa. VIä- 
dut râde. 

»Lumänärile iti fac urări de ziua ta, îi zice ia- 
räsi mamä-sa. 

— Le mulţumesc, răspunde Vlädut plecändu-se 
in spre lumänäri. 

— Si intelegi cam ce vrea sä spunä fiecare lu- 
mänare în graiul ei? în întrebă mamä-sa. 


Graiul celor şapte lumânări 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Nu înţeleg, fiindcă 
răspunse Vlädut. 

Insă mamă-sa îl lămuri, precum urmează: ,,Lu- 
mânarea aceasta roşie iti zice: Lumineazä-ti min- 
tea, ca să nu rosesti nici odată de ruşinea că ai rä- 
mas neinvätat. 

— Dar lumänarea verde? intrebä Vlädut, deve- 
nind curios. 

— Lumänarea verde zice: Cat timp muncesti, 
ca să te luminezi, să nu pierzi speranţa în izbândă, 
fiindcă verdele e culoarea speranţei. 

— Dar lumânarea albastră? 

— Lumânarea albastră, îi explică mai departe 
mamă-sa, iti zice: Dacă iti luminezi mintea, o să-ţi 
fie sufletul senin şi liniștit, aşa cum e liniştit cerul 
albastru. 

— Dar lumânarea galbenă? 

— Lumânarea galbenă iti zice: Belşugul vine la 
omul a cărui minte este luminată, de oarece gal- 
benul este coloarea belsugului. Galbene sunt lanu- 
rile de gräu, galben este aurul si galben e soarele, 
care aduce belşug şi bucurie pe pământ. 

— Dar lumânarea aceasta albă? 

— Lumânarea albă iti zice: Omul luminat la 
minte este şi curat la suflet şi n'are nici o pată 
pe constiinta.. 

— Dar lumänarea de coloare violetd? 

— Lumänarea violetă iti zice: Oricât ti-ar fi 
mintea luminatä si oricät de invätat sau bogat ai 
aiunge, caută să fii totdeauna modest si să nu te 
lauzi nici o dată“. 

Din cele șapte lumânări, mai rămăsese una Sin- 
gură, despre care Vlädut nu întrebase încă. Era o 
lumânare neagră. Intrebä şi despre ea, iar mamä- 
sa îi explică în felul ce urmează: „Lumânarea nea- 
gra iti zice: ,Lumineazä-ti mintea, dar nu-ţi ine- 
gri inima şi niciodată în viata să nu fii frământat 
de gânduri negre. Negru e şi păcatul de care trebue 
să te feresti totdeauna“. 


lumânările n'au graiu”, 


Florica 


AHH HAHA HH HH 


r e e a a a a a a a a a a 


DIMINEATA COPIILOR 


= == = e PAG, 11 


|istorioare cu păsări] 


D priveam şi cu cât o priveam mai mult, cu 
atât mă miram mai tare. 

Şi îmi ziceam singur: „O cotofana si să 

fie aşa de Harnicä si de priceputa! Par'cä 

nu-ţi vine să crezi, mai ales când stim des- 

pre cotofane că sunt nişte hoaţe. care fură lucruri 

din-casä. Aşa, lucruri mai mici şi strălucitoare, 
cum ar fi, de pilă, un inel, cercei”. 


Şi îmi mai ziceam în gândul meu: „Ce bine ar 
fi să vie aicea nişte copii, despre care am auzit 
că li e lene să muncească! Să vie si să ia exem- 
plu dela coțofana aceasta”. ; 

Dar ce-i cu coțofana pe 
spun.ce este cu ea. 


Vara trecută pornisem, împreună. cu câţiva 
prieteni, intr'o excursiune la munte: Cam pe la 
amiazi, am ajuns la o pădure, din mijlocul căreia 
am văzut că se ridica un nour de fum. 


care o tot laud? Să vä 


Vrând să stim de unde venea fumul, am intrat 
în pădure şi ne-am îndreptat în spre locul acela. 
Acolo am văzut pe un cărbunar, care făcea căr- 
buni de lemn. 

Ştiţi cum se fac cărbunii aceştia, cărora li se 
spune si mangal? Se face mai întâi 0 groapă mare 
si destul de adäncä. In groapä se pun apoi unele 
peste altele si oränduite bine, lemne täiate, cärora 
li se dă foc, avându-se însă grija să se astupe 
goapa. Altfel, lemnele ar arde cu flăcări şi mar 
rămânea din ele la urmă decât scrum şi cenuse. 


In apropierea acestei gropi am văzut pe coto- 
jana, despre care am pomenit mai sus. Coțofana 
era aşa de imblanzita si obişnuită cu oamenii, că 
nu se sperie de loc, văzându-ne că am sosit. Ai 
fi zis chiar că are aerul că ne dispretueste sau că 
persoanele noastre nu o interesează pe dânsa. - 

Oricum, nu-şi aruncă măcar o privire asupra 
noastră, ci îşi văzu înainte de treabă. Şi ce treabă 
făcea coțofana aceasta? Strängea de jos, luându- 
le în cioc, bucățele mici de cărbune şi le punea 
grămadă unele peste altele, pe când stăpânul ei 


*| COTOFANA HARNICĂ * 


cärbunarul fäcea acelas lucru cu bucätile mai mari 
si care erau prea grele pentru dänsa. 

Mirati cä vedem o cotofanä asa de domesticitä 
şi făcând o treabă aşa de folositoare, l-am rugat 
pe cărbunar să ne spună povestea ei. 

„Povestea iubitei mele tovarăşe de muncă şi 
de necazuri este foarte simplă, ne zise cărbunarul. 


Am găsit-o în pădure încă de când era un puiu 
mic. Am găsit-o pe jos şi având un picior rupt. 
Pe semne, căzuse din cuib. Am dus-o la coliba 
mea şi am ingriiit-0. Ea s'a învăţat aşa de bine 
cu mine, că nici nu mai vroia să mă părăsească. 
„De atunci, şi ziua şi noaptea stă cu mine. E 
liberă să sboare şi să plece, dar ea nici nu se gân- 
deşte la aşa ceva. Si precât îi îngădue puterile, 
mă. ajută la munca mea”. 
Vintilă Bratu 


C er 


„Almanahul Şcolilor pe anul 1933“ 


POVATA TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


PAG, 


DIMINEATA COPIILOR 


Din pätaniile lui Ha lea 


Gum A * HAPLEA, 


ntr'o zi, Haplea mă întrebă pe 
„neaşteptate: „Nu-i aşa, Moş Nae, 
că sunt foarte deştept şi: că oa- 
meni ca mine nu sunt mulţi? 

— Da. i-am răspuns eu, oa- 
meni ca tine se găsesc chiar prea 
putini.” 

-Multumit de răspunsul acesta, 
Haplea zise mai departe: „Dar nu ştii de când si 

din ce pricină am ajuns să fiu aşa deştept. De când 
am fost păcălit de nişte păcătoşi si m'am întors 
la Hăplesti fara Urechilă şi aproape in pielea 
goală”. et 


Pana atunci, eu nu stiam nimic despre aceasta 
intamplare. De aceea, lu rugămintea mea, Haplea 
imi povesti precum urmează: 

„Acum câțiva ani, plecasem într'o dimineață 
dela Haplesti, ca să merg la bâlciul dela Blegesti. 
Imi spusese cineva că la bâlciul acesta se vând 
nişte rate, cum nu se mai găseau nicăieri. Vroiam 
să le cumpăr. să le las să facă ouă, să pun ouăle 
la clocit, să scot pui, apoi sa las puii să crească, 
să facă si ei ouă, ouăle acestea să le pun la clocit. 
să scot alţi nui, să las puii... 


DIMINEATA COPIILOR - 


— Să crească, i-am tăiat eu vorba, ca să facă 
alte ouă, alti pui si aşa mai încolo. 
_ — Ei, bravo, Mos Nae! îmi zise Haplea, bătân- 
du-mă prieteneşte pe umeri. Văd că şi d-ta esti 
deştept, dacă mi-ai putut ghici gândul. Si asa, 


vroiam. să fac o crescäorie mare, cât mai mare 


de rate, ca să nu fie alt negustor ca mine. In doi, 
trei ani de zile ajungeam bogat si imi cumpäram 
si o mosie. Insä, mi-a esit pe dos. Totusi, nu-mä 
pläng. Dacă am -pierdut la negustoria cu rațele, 
in schimb am câştigat alt ceva, care pretuieste 
mult mai mult: am câstigat desteptäciunea, am 
ajuns să fiu om deştept. 


— Si dece ţi-a esit negustoria pe dos?” Lam 


intrebat eu, vroind să mă feresc a vorbi despre 
deşteptăciunea lui. 

La această întrebare, Haplea isi luă din nou po- 
vestea: dela început. 

„Cum îţi spun, zise el, pornisem disdedimineatä 
dela Häplesti ca sä merg la bälciul dela Blegesti 
pentru negustoria cu rate. Pornisem cälare pe Ure- 


chilä, imbräcasem hainele cele mai noui, ca să nu 


creadă cei dela Blegesti că as fi vreun pärlit Si 
îmi umplusem buzunarele cu bani. Poate, aveam 
până la 500 de lei. 

— 500 de lei! am repetat eu zâmbind. Prea 
mulţi bani, prietene Haplea! 

— “Când pleci la drum, imi-zise el, si mai ales 


când mergi la bâlciu, e mai bine să ai câţi mai . 


multi bani. 

„Precum ştii, continuă Haplea cu povestea. du- 
pă ce esi din Häplesti, incene un suis cam greu 
de urcat. mai ales pentru Urechilä, care era destul 
de plăpând. De aceea. m'am dat jos de pe el si 
apucându-l de căpăstru, îl trăgeam, eu mergând 
înainte. Când ajung însă in vârful dealului. am 
rămas ca trăznit de ceeace mi-a fost dat să văd. 
In locul lui Urechilă si cu cäpästrul trecut de gât, 
era un băiat tânăr. 

„Mai intäiu, mi-am închipuit că nu văd bine 
si de aceea m'am frecat de mai multe ori la ochi. 
Dar nu mă inselam. Era un om. un băiat, şi nu 
era Urechilă. 

„Ce cauţi aici, măi natafleata, i-am zis eu răstit 
si'unde imi este măgarul? . 

Eu sunt măgarul, eu sunt Urechilă al d-tale”. 
imi.răspunse el cu o voce plängäreatä. - 

„Nu-mi venea să cred. Insă băiatul îmi povesti 
cum trei ani înainte făcuse o faptă rea şi cum pă- 
rintii săi îl blestemaseră să se prefacă intrun mă- 
gar şi măgar să rămână trei ani de zile. 

„Tocmai astăzi, îmi zise el, se împlinesc, zi cu 
zi, trei ani, de când mi-am pierdut chipul de om”. 

„Si începu să facă la cruci si să mulțumească 
lui- Dumnezeu, că, în sfârşit, sa îndurat de el şi 
l-a iertat de pedeasă. 

Ce s fac eu cu păiatul? Aveam nevoe de mă- 


Gar nu de nătărăul acela. l-am dat drumul, zi- 
cându-i ca altă dată să nu mai facă fapte rele. 
— Si ai crezut în gogosile ce ţi-a insirat hoțul 


acela? l-am întrebat eu pe Haplea. 

— L-am crezut, fireşte, că l-am crezut”. se 
grăbi Haplea să-mi răspundă. Adaugă însă cam 
rusinat şi cu jumătate de gură: „Mai târziu am 
aflat dela alţi oameni, că păcătosul acela mai avea 
un tovarăş, că mă pândiseră amândoi, că a scos 
încet şi fără să-l simt eu, capăstrul din gâtul lui 
Urechilă, şi că l-a trecut el de gât, iar pe Urechilă 
-a dat spre păstrare tovarăşului său. Dar când 
am aflat acestea. din băiatul, care mi-a spus că 
fusese prefăcut în măgar, nu se mai găsea nici 0 
urmă — şi nici din tovarăşul său. 

„Oricum, pätania aceasta mi-a fost de mare 
folos, fiind pentru mine o primă lecţie de destep- 
tăciune. Din ziua aceea, nu-l las nici odată pe 
Urechilă să meargă în urma mea, ci-l pun totdeau- 
na înainte; 

„Dar, continuă Haplea, am primit: în acejaşi zi 
incă două lecţii folositoare de deşteptăciune. lată 
cum. Coborâsem dealul, mergând acum pe dru- 
mul, care trece prin livedea lui Nitä Chiorul. Stii 
că în mijlocul acestei livezi sunt câţiva ciresi, la 
umbra cărora vroiam să mă odihnesc putin. Când 
am ajuns însă acolo, văd că un băiat mic, aproa- 
pe un copil, plânge, ţinând privirile în spre unul 
din cireşi. - 

„Ce-i cu tine, bäetasule? l-am întrebat eu. Dece 
plângi?” 

„Arătând cu mâna spre o cracă din cireş, băiatul 
îmi zise: „Uite, pe craca aceea este canarul meu, 
care mi-a sburat, iar eu nu pot să mă suiu în pom. 

— Mă suiu eu şi ţi-l prind”, i-am răspuns, fiind- 
ca, precum mă ştii. eu de felul meu sunt foarte 
bun la suflet. 

„M' am descältat de ghete si le-am dat bäiatului 
să mi le tie, iar eu sprinten cum sunt, m'am cätärat 
ir: cireş, par'că as fi fost o veveritä. Cänd am a- 
juns însă Ja craca pe care stătea canarul si am 
intins mâna să-l prind, canarul a sburat pe altă 
cracă. Mă îndrept eu spre acolo, dar când să în- 
tind mâna şi să-l prind, păcătosul de canar a sbu- 
rat pe altă cracă. mai sus. Mă îndrept eu spre 
acolo... e 

— Dar canarul a sburat pe altä cracä de mai 
jos, i-am tăiat eu vorba. 

— Ei. bravo, Mos Nae! îmi zise Haplea, bătân- 
du- mà prieteneste pe umeri. Väd cä si d-ta esti 
destept. dacä ai putut ghici ce făcuse, canarul. 

„In sfârşit, blestematul de canar ma plimbat 
aşa din cracă în cracă vreo jumătate de oră, pen- 
tru ca la urmă să sboare departe a să piară din 
vedere. 

„Atunci, neavând încotro, mam dat si eu jos 
din cireş. Dar ce mi-a fost dat să văd? Sburase si 


PAG. 14 


4 
băiatul cu ghetele mele, o pereche de ghete noui, 
noute. 

„Acasta a fost a doua lecţie de desteptaciune 
din ziua aceea 


„Fără Urechilă si descult; o pornesc eu inainte 
pe drumul care duce la bâlciul dela Blegesti. Când 
să ajung la Balta broastelor, îmi ese înainte o 
babă: pe care nu o väzusem până atunci, si începe 
să plângă şi să se roage: „Domnule Haplea, sca- 
pă-mi vitelul! Drägutule Haplea, scapă-mi vitelul! 

— Care vițel?” o întreb eu mirat. Ea însă im. 
arată cu mâna un vițel. care căzuse în baltă si 
hestiind 'să innoate, era cât p aci să se înece. 

„Mă desbrac iute de haine, le dau babei să mi 
le tie, iar eu, care precum stii, innot ca un peste, 
mă arunc in apă, ca să scap vitelul: M’am cäznit 
mult pana sa aiung la el. dar cand sa intind mana 
Si să-l apuc de ureche, vitelul s’a dus la fund. Si 
dus a rămas. 

„Să fie baba sănătoasă!” mi-am zis eu în gând 
şi m'am întors la țărm. Insă, acolo ce mi-a fost 
dat să văd? Se dusese şi baba, par'că ar îi înghi- 
tit-o pământul, si cu ea. se duseserä si hainele 


mele cu banii mei si cu tot ce mai aveam prin, 


buzunare. 


„Văzând aceasta, am sezut jos, ca să mă gân- 
desc la ceeace am de făcut. De mers la Blegeşti. 
nu putea fi nici pomeneală. Ce să mai caut acolo, 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


când n'aveam cu ce cumpăra măcar. un cioc de 
rata. Dar in halul în care eram, îmbrăcat numai 
în cămaşă, nu mă puteam întoarce în timpul zilei 
nici la Häplesti. Ce ar. fi zis lumea? Ar fi râs si 
gäinile de mine. 


„De aceea, m m'am ascuns, în luncă si am stat acolo 
până s'a înoptat. Apoi, màm întors acasă, de sa 
speriat coana Frosa şi a început să tipe, când ma 

văzut ca mă întorc aproape in pielea goală. Insă, 
din pricina. pätaniilor din ziua aceea am ajuns să 
fiu astăzi un om aşa de deştept. 

“In adevăr, din ziua aceea sunt trei lucruri, pe 
care nu le fac. chiar de ar îi Să-mi pui cuțitul la 
gât. Intâiu: nu-l las pe Uerchilä să meargă în urma 
mea. Al doilea: nu mă urc în pomi, ca să prind 
canari străini. Al treilea: nu intru in apa, ca să 
scap dela înnec viteii' străini. Si când nu fac ace- 
stea, înseamnă că sunt om deştept”, isi încheie 
Haplea vorba. i 


Copilul şi oglinda | 


Puiu e foarte rasfatat; cum sunt toţi puii de ma- 
mele lor: 

“Aşa că mama lui Puiu nu ştia cum să-i mai facä 
pe plac; îi cumpără tot felul de jucării- din cele 
din care pot fi date pe mâna unui copil mic, fără 
“pericol pentru el, adică numai din acele care pot fi 
bägate i în gură, fără ca să le iasă vopseaua şi care 
nu sgärie, dar sună destul de tare ca sa. distreze 
copilul. Toată ziua Puiu le suceşte,le suge, le arun- 
că jos, dar nu îndrăzneşte să se. coboare după ele 
căci ştie acuma, după atâtea căderi, că podeaua 
face cucue dureroase. . ~ 5 a 

Ce are Puiu, astăzi: e bolnav? 

De ce plânge într'una? Mamica il ia in braţe. I! 
leagänä. li cântă. De geaba, Puiu e plictisit. 

Cum trece prin fata oglinzii, mama are 0 ideie. 
_Ridica copilul in mâini şi-l aşează la oglindă. 
Puiu, întâi nu vede nimic, dar băgând de seamă 


că mamă-sa il tine nemișcat, se uită drept înainte 
şi ce să vezi?! In fata lui e un.copil cu boneta în- 


-tr’o parte, pe lacrimi pe obraz si cu buza lăsată. în 
‘jos: i 


Puiu mişcă mâna, Copilul din oglindă face la fel. 
Puiu dă să plângă si väzändu-si mutra în oglindă 
strämbändu-se atât de urât, cască gura de mirare, 
apoi întinde: mänutele spre copilul 'din oglindă care 
imitändu-i gesturile, îl interesează atât. de mult, ca 
şi-a uitat plânsul şi că în zadar încearcă mamä-sa 
sä'l ducă dela oglindă. Puiu nu vrea nimic alt ceva 
de cât pe. camaradul din oglindă; ceia-ce văzând 
mämicä-sa; l'a asezät pe o pernà in fata oglinzii si 
Puiu şade cuminte vorbind cu prietenul din oglin- 
dă, adică ` gungurind ` limba copiilor mici, — fara 


“cuvinte. 


Nichita Macedonschy 


mal 


n impärat avea pe längä dänsul un nebun 
de care nu se despärtea nici ziua, nici 
noaptea. Adicä, la dreptul vorbind, omu! 


Po 


nu era chiar nebun, pentrucä deseori 

spunea lucruri şi dedea sfaturi de a căror 
înţelepciune rämäneai în uimire. li se zicea însă 
„Nebunul”, pentrucă le trântea la toţi adevărul în 
fata, le dădea în vileag hotiile si îşi râdea de toți. 
Nu cruta nici pe sfetnicul cel mare al împăratului 
ba uneori nici pe împăratul însuşi, căruia îi spu: 
nea fätis greşelile ce face. 

Insă, tocmai din pricina că spunea adevărul, a- 
iunsese să fie urât de moarte de către toţi sfet- 
nicii si sluibasii dela Curtea împărătească. 

Il urau aşa de tare, că nu era zi dela Dumnezeu 
să nu scormonească ceva împotriva lui si să nu-l 
pârască la împărat. Numai că împăratul nu ple- 
ca urechia la spusele lor, fiindcă ştia că sunt min- 
ciuni şi fiindcă tinea mult la „nebunul” său. 

Dar... o minciună azi, altă minciună mâine. s'a 
întâmplat ca într'o zi împăratul să-i creadă şi să 
se supere aşa de tare pe bietul ,,nebun”, care n'a- 

„vea nici o vină, că porunci să fie spânzurat. 


PAG, 15 


(Tae pe rr 


Atunci „nebunul“ se infätise împăratului si îi 


„vorbi în felul ce urmează: 


„Ştiu pricina pentru care sunt trimis la streang: 
pentru că am dat totdeauna pe fata hotiile. să- 
vârşite de cei din jurul Măriei Tale şi nu i-am 
lăsat. să jefuiască şi'să prädeze ca în codru tara 
si visteria împărătească. 

„Şi stiu că mai am o vină. Sunt vinovat, pen- 


trucă deseori te-am oprit să cazi în greşeli. şi 


pentrucă m'am silit să-ţi imprästiu necazurile si 
să-ți înveselesc sufletul. De aceia. mi se cuvine 
pe dreptate să fiu trimis la spänzurätoare.. Acum 
ani: venit însă, nu ca să-ţi cer să fiu iertat, cica 
să te rog să-mi îndeplineşti altă rugăminte. 

— Spune şi rugămintea ta va fi îndeplinită, ti 
răspunse împăratul; care începuse sä.se: căiască 
de porunca dată. ` EAA 

— Cer, îi întoarse „nebunul”. vorba, să nu fiu 
spânzurat de vreun. lemn uscat, aşa cum sunt 
spânzurați tälharii si jefuitorii de drumul mare, ci 
să merg cu călăul la pădure si acolo să-mi aleg 
arborele, care îmi place mai bine si să fiu span- 

(Citiţi urmarea în pag. 16-a jos) 


PAG. 16 


Un apel al unui „Cămin cultural“ din Basarabia 


Copii, care aţi avut norocul din an în an a vă 
abona la frumoasa şi instructiva revistă ,,Diminea- 
(a Copiilor“, pe care credem ca mati aruncat-o, 
ci o păstraţi ca o frumoasă amintire, către voi. 
vă rugăm noi. cei de pe malul Nistrului din Basa- 


rabia, să trimiteţi revista: care nu vă mai trebue- 
ste si alte cărţi copiilor din satul Cotova, jud. So- 


roca. Copiii aceştia au ca şi voi dragoste de citit 
şi chiar nevoie de a cunoaşte scrisul românesc, 
dar n'au bani ca să se aboneze la reviste. 


Trimiteţi la adresa Căminul cultural „Dorul de 


lumină” din satul Cotova (jud. Soroca) ori câte 
numere şi cărți aveţi, fie cât de vechi, că noi cu 
bucurie le vom primi şi dacă vor fi prea multe, 
le vom da la alte cămine, care zilnic răsar în Ba- 
sarabia. 


Urmare dela povestea din pag. 15-a : 


„Nebunul intelept“ 


zurat de arborele acela, în mijlocul codrului ver- 
de şi să aud cântecul păsărilor. 

— Sa făcut!” zise împăratul mulţumit în sinea 
sa, că îi poate îndeplini măcar dorinţa aceasta. 


Insotit de cäläu si de doi paznici înarmaţi, „ne- 
bunul” merse la pădure, iar împăratul se aşeză 
trist la fereastră, aşteptând întoarcerea călăului 
şi a paznicilor, ca să-i întrebe cum a fost spanzu-- 
rat särmanul „nebun”. Insă, care nu-i fu mirarea, 
când, după o aşteptare de vre-o două ore, văzu 
“întorcându-se călăul, cei doi paznici, iar în mij- 
locul lor „nebunul” tot aşa de întreg si teafar, ca 
şi atunci când plecase. 

„Ce e? Ce sa întâmplat?” întrebă împăratul, 
de altfel. mulțumit: că snebunyl”, la care tinea el 
asa de mult, este încă in viata. 

„Nebunul” se duse sus la împărat si ii zise: 

„Nam găsit în toată pădurea. un arbore, carc 
sä- mi placă si să fiu spânzurat de el. De aceia, 
am sădit o ghindă. Din ghinda aceasta va răsări 
un stejar, iar când după zece Sau douăzeci de 
ani, stejarul va creşte înalt şi se va face puternic 
şi gros. atunci voi merge să fiu spânzurat de el”. 

Răspunsul acesta îi făcu împăratului o plăcere 
aşa de mare, că isi luă îndărăt - porunca dată si 
dărui „nebunului” o pungă plină cu galbeni. 


Mircea Petrescu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII | 


C. D. si U. P.-Husi. — Slabe sunt încercările. 


voastre în versuri, inclusiv bucata „Călătoria lui 
Coculica”, din care nu e nevoe să ni se trimită 
urmarea. Mai ales că paginile 8-9 din revistă sunt 
ocupate pentru încă multă vreme. 


F. O.-Loco. — Regretäm că nu putem publica 


„schița „Flip“. Aceasta, din cauză că nu e scrisă - 
în genul literaturii pentru copii. Cuvinte ca „rava- 


gii. depozitate, nelämuritä, nostalgie” etc. sunt 


greu de înțeles pentru micii cititori, cărora se a-- 
_dreseaza revista noastră. 


N. H. M.-Loco, — Poezia detalé „Copil de ti- 
gan” , de altfel, destul de reusit alcätuitä, nu prea 
este în genul literaturii pentru copii. Aşa fiind. ne 
pare rău că nu o putem publica. 

V. I. P.-Roman. — ..Curiozitatea Sandei”. Schi- 
ta d-tale este scrisă destul de frumos, însă intro- 
ducerea e mult mai lungă decât ar fi nevoe. Mai 
ales că în zadar îi pregăteşti pe cititori, ca să le 
anunti care este partea slabă a Sandei. Cititorii 
au ghicit, văzând doar titlul schiţei. In afară de 
aceasta, forma: întrebuințată de-d-ta de a te adre- 
sa mereu cititorilor si de a pune asa des persoann 
d-tale înainte nu este chiar aşa de recomandabilă. 


lată motive pentru care iti spunem cu părere - 


de rău că nu putem publica această schiţă. 

D. Tr.-Loco. — Din cele două bucăţi trimise 
de d-ta, iti publicăm schiţa „Lulu“. Să ai însă räb- 
dare. până ce îi vine rândul. 


Cititori ! erai libra re 
„Almanahul Scolarilor pe 1933“ 


Pretul unui volum este de lei 20 


eee 
ABONATI - VA LA REVISTA: 


„DIMINEAŢA 
COPIILOR“ 


Premiile 
„Dimineţii 
Copiilor“ 


Cupon Nr, 12 


Atelierele ,ADEVERUL” 8. A. 


UD vaiversidjii lagi j 


rn n Rn I 


d 
nnn rr 6272 


E 


rr . 


405 


A KAKAAA KAI 
+ õllele kati OEEFES ODDO! PPP K KASS S SELTS SSSR SST T TSENT 64 67 %% 4% 6 4 4 4 4 EREE %%% %%% 


PA 5902598004099800999900930099090900040000000089 


— 


eee e t e t TTT „ 6 d f b b e e eee eee eee eee 


— e PRETUL 5 LEI 


+4444444449 444 44544240 44444494 SOD. TF eee AAA A A AAA eee AAA AAA AAA AAA 


5 
3 
— 
== 
~. 
T 


PAG. 2 


luliu si 


IULIU 


Acum când n'avem treabă, eu cred că bine-ar fi 
Să ne'ncercäm puterea în arta de-a ghici. 


LIVIU 


Primesc şi chiar îmi place, dar fără supărare, 
Iti spun, drăguță Iuliu, că-s meşter eu mai mare. 


IULIU 


Ei, stai, că socoteala se vede la sfârşit. 
S'ascultä ghicitoarea-mi ce-i lesne de ghicit: 
Ştii tu cum se numeşte, ce este lucrul care 

Şi ziua şi chiar noaptea mereu e în mişcare? 
Pe roti — şi nu puține — tot umblă ne’ncetat, 
Şi totuşi nici odată din loc nu s'a mişcat? 
De-i seara, dimineața, lui prea puţin îi pasă, 
Dar timpul le arată la ceice-l au în casă.” 


LIVIU 


Zici, merge tot pe roate şi-i pururi în mişcare? 
E tren? Automobil? Din două unu-mi pare. 


IULIU 


Ceasornicul e, dragă, el timpul ne arată, 
1 ot umblă, însă locu-i nu schimbă niciodată. 


LIVIU 


Ceasornicul să fie! Şi fii acum atent 

Să văd şi eu la rându-mi cât eşti inteligent: 
„N'aude şi totuşi la vorbă iti răspunde, 

Tu-l auzi, dar nu-l vezi în ce loc se ascunde. 
Nu-i limbă pe lume să nu o cunoască, 

Deşi el nu poate întâi să vorbească”. 


IULIU 


Usoarä-i ghicitoarea-ti, ţi-o spun chiar îndată, 
Că este patefonul, o ştie lumea toată. 


LIVIU 


Cum e patefonul? Căci orb doar să fii, 
Să nu-l vezi. Ecoul e, dragă, să ştii. 
IULIU 


Ecoul să fie! Acum tin’te bine, 
Că'ndată vedea-vei că nu ştii cât mine. 


Dialog cu ghicitori în versuri 


Liviu (sau 


lulia și Livia) 
»Ghicesti tu ce este şi cum se numeşte 

Un lucru ce nimeni din loc nu-l urneşte, 
Nu-l duce'n spinare si’n tren nici nu-l pune, 
Si nici în căruţă — şi totuşi se spune 

Că merge prin tara şi pan’la hotare 
Străbate câmpia şi muntele mare.” 


LIVIU 


Aşteaptă o clipă, nu-i grea ghicitoarea, 
A... da, cam găsit-o. E dragă, scrisoarea! 
Căci ea e trimisă şi călătoreşte, 

lar cel ce-o trimite pe loc se opreşte, 


IULIU 


Ce spui tu de scrisoare, nu este potrivit 
E drumul ori şoseaua şi, vezi că n'ai ghicit. 


LIVIU 


Soseaua să fie! La rändu-ti mă ascultă, 

Şi să ghiceşti. măi luliu. fără gândire multă: 
„Nu-i lucru, ci-i ființă — fantura mititică, 

De care, când ese, multi tremură de frica.” 


IULIU 


E hoţul — se'ntelege, căci hoţul când apare, 
Toţi tremură de frică. tipänd în gura mare. 


LIVIU 


Nu-i hoţul, ci este ceva mititel 
Cu patru picioare — e un şoricel. 


IULIU 


Hai, şoarec să fie! Acum te gândeşte, 
Deşteptule Liviu, şi iute ghiceste: 
„Nu-i patul şi totuşi, te văd deseori 

Că dormi tu pe dânsul şi seara şi'n zori. 
lar mama iti strigă: „Nu fii somnoros”, 
Ci lectia’nvata şi scrie îrumos!” 


LIVIU 


Ştiu bine că este caetul de şcoală, 

Dar ce spui de mine e doar vorbă goală. 

De-aceia mă supăr, merg să dovedesc, 

Că-s harnic la carte — şi merg să citesc. 
Mosulet 


— 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI {|| IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMAR 5 LEI 


14 Mai 1933 — Nr. 483 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


> 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


HHHHHH» 


| Cum soseşte Primăvara | 


Rog, mai iute să veniţi 

Si cu toţii să priviţi, 
Primăvara cum sosește, 
Cum pe toţi ne’nveseleste. 


Vine într'un cărucior, 
Care-i tras încet, uşor 
De cäräbusi mai măricei, 


Väd sunt doi, ba chiar sunt trei Fs, 


Hr HH HH 


Cäci al treilea dela spate FRA JASS 
Dă si'mpinge, pecât poate, 
Vizitiu — vedeţi şi voi — „Doamna” broască povestește Uite-asa ne vine’n tara 
Este..., este un broscoi, Primăverii ce'nsoteste. Mult frumoasa Primăvară. 
| Dorina 
V' e mie sai „w 1% %%% %%%. 
IN CAISUL INFLORIT | F 
In caisul înflorit In cänt de päsärele 
O rază iucăuşe Se rästata florile, 
Printre ramuri a 'npletit Cu drag privind la ele, 
Un leagăn de păpuşe De cum încep zorile 
Pe lumina din cais, 
Vrea să culce Lya ei, 
Fetița cu ochi de vis 
Si cu păr din flori de tei. Simona K, 
ebe tete tete te tte te s t tt e eee HHH HHHH HHHH 


PAG. 4. 


DIMINEATA COPIILOR 


ROMAN PENTRI 
COPII SI TINERE 


RAPireA ceLoR 
DOUĂ FETITE, 


em de N. BATZARIA 


1) O fetiţă debarcă singură în România 


ra într'o zi din luna lui Noembrie 
a anului: 1919. O zi rece si mo- 
horâtă. Incă de dimineaţă se por- 
nise o ploaie care te pătrundea 
până la oase si iti dedea fiori de 
frig. 
In seara acelei zile, vaporasul 
român, care face pe Dunăre 
curse intre portul romänese Ramadan de längä 
Giurgiu si portul bulgăresc Rusciuc, se întorcea 
dela Rusciuc, având pe bord vre-o zece călători, 
Unii erau Romani, alţii erau Bulgari. 
Insă, printre călătorii care au debarcat în portul 


Kamadan, se găsea şi o fetiţă slabă, palidă la fata 


şi îmbrăcată în doliu. După înfăţişare, părea să fie 
în vârstă de 10—11 ani. Avea o talie sveltä, o fi- 
gură ovală, părul negru, ochii mari şi negri, iar 
trăsăturile feţei fine şi regulate. 

Unul după altul. călătorii, care debarcaseră de 
pe vapor, erau îndrumați spre biroul de vamă si 
de poliție. unde trebuiau să-şi arate bagajele şi, in 
acelaş timp, să-şi arate si Sä-si vizeze paşapoar- 
tele. 

Fetiţa merse şi ea cu grupul de călători, dar lu- 
cru de mirat: fetița aceasta nu era însoţită de vre- 
unul din călătorii, care veniseră dela Rusciuc. Toţi 
aceştia erau pentru dânsa persoane străine şi ne- 
cunoscute. 

In adevăr, nici un călător nu-i spusese să mear- 
` gă cu el si nu-i adresase măcar un cuvânt. 

Când a intrat şi ea în biroul de poliţie şi i-a ve- 
nit rândul să-şi arate paşaportul, comisarul a în- 
trebat-o: „Dar mata cu cine ai venit?” 


“Fetiţa n'a putut să răspundă numaidecât. Se 
vedea că se cäsneste să-şi oprească lacrimile, ga- 
ta să-i curgă. In sfârşit. răspunse. Insă, chiar dela 
cele dintâi cuvinte se vedea că, deşi vorbea româ- 
neste, nu este Româncă din Tara Românească 
ori din vreuna din provinciile alipite, cum ar fi din 
Ardeal sau din Basarabia. Avea un accent cam 
deosebit, iar unele cuvinte româneşti le spunea şi 
le pronunţa cam într'altfel. A 

„Până la Rusciuc, zise ea. am venit cu unchiul 
Petre, iar dela Rusciuc am venit singură. 


— Şi dece n'a venit şi unchiul d-tale până aicea, 
o întrebă din nou comisarul de poliite, dar ţi-a dat 


drumul singură? 


— A vrut să vie. dar poliţia de acolo nu i-a dat 
voe şi l-a oprit, răspunse ea. 

— Dar dumneata esi Romäncä? o întrebă ia- 
răşi comisarul de poliţie. 

— De sigur, sunt Româncă după tată şi după 
mamă, zise fetiţa ridicând glasul şi apăsând asu- 
pra cuvintelor. = ~- i 

— Dacă eşti Româncă, dece nu vorbeşti româ- 
neste aşa cum vorbesc si eu? 

— Pentrucă sunt Româncă din Macedonia, iar 
graiul nostru se deosibeşte puțin de limba ce vor- 
biti d-voastră aci, în România. Eu, zise ea mai 
departe, am fost la şcoala română din comuna 
noastră din Macedonia, însă n'am făcut decât două 
clase primare, aşa că n'am putut încă să invät bi- 
ne limba română din Romania.“ “ 

arie ata de poliţie îi puse acum altă intreba- 

: „Unde sunt părinţii d-tale?” 


— Părinţii mei? Părinţii mei sunt...”, dar o po- 


4 


4 
Jira 


Gat 


DIMINEAȚA GOPIILOR ET = 


didi plânsul şi nu mai putu să vorbească, ci întinse 
comisarului paşaportul pe care îl ţinea în mână. 

Comisarul luă pasaportul, îl deschise şi citi că 
pe fetiţă o cheamă Victoria Gareli, că are vârsta 
de 11 ani, că e Româncă născută în comuna Cru- 
sova din Macedonia şi că este orfană de tată si 
de mamă. 

In timpul acesta, Victoria, fiindcă stim acum nu- 
mele ei, mai puse înaintea comisarului, alături de 
paşaport. şi o scrisoare. Scrisoarea aceasta tre- 
bue să fi fost foarte importantă pentru dânsa sau 
să fi conţinut ceva secrete. In adevăr, Victoria 
avea 0 scrisoare ascunsă şi cusută in cutele ro- 
chiei sale. i 

Puse, aşa dar, scrisoarea înaintea comisarului 
si îi zise: „Vă rog să o citiți”. 

Comisarul detele la o parte pasaportul, desfäcu 
scrisoarea şi începu. să o citească. Insă, pe mă- 
sură ce 0 citea, se vedeau pe fata lui semne, mai 
întâiu de mirare, apoi de induiosare si de compä- 
timire. Ba chiar. la un moment dat, scoase batista 
şi îşi şterse două lacrimi, cari îi izvorâră din ochi. 

Pe când el era ocupat cu citirea scrisorii. iată 
väin birou intră un domn bine îmbrăcat şi părând 

fi în vârstă de 45—50 de ani. Domnul acesta de- 


—— a PAG. 5 
i 
N A Sr 
ENV) 
MN) 
tihe i 7. 


/ 


II 
MMI 


Ah 


WN 


te comisarului ,,bunä seara”, dar comisarul, adän- 
cit în citirea scrisorii. nu-l auzi si nu-i răspunse. 

„Este oare aşa de interesant ceeace citeşti?” îl 
întrebă noul venit, apropiindu-se mai mult de el 
şi vorbind cu glas mai tare. 

Abia atunci comisarul îşi dete seama că intrase 
cineva în birou. Ridică ochii şi văzând pe domnul 
care venise, se sculă numai decât în picioare si 
întinzându-i mâna, îi zise: „Bună seara, dragă 
domnule Bunăreanu! Să mă ierti că nu te-am ob- 
servat, dar, te rog. citeşte si dumneata scrisoarea 
aceasta, ca să afli pricina.” 

Zicând acestea, îi întinse scrisoarea ce i-o dădu- 
se Victoria. In acelaş timp, zise şi Victoriei, vor- 
bindu-i cu toată bländetea: ,,Domnisoarä, nu sta în 
picioare. ci fii bună şi sezi pe scaunul, care este 
lângă d-ta.” 

Citirea scrisorii produse si asupra d-lui Bunä- 
reanu aceiaşi induiosare şi aceleaşi sentimente 
de compătimire, ca şi asupra comisarului de poli- 
tie. Ba chiar d. Bunăreanu nu-şi mai putu opri la- 
crimile, care se porniră să-i Curga încă de cârd 
citise abia primele rânduri ale scrisorii. Se oprea 
din citit şi se uita lung si compätimitor la Victoria, 


PAG. 6 


care şedea pe scaun amărâtă si ţinând ochii ple- 
cati in ios. 
După ce isprăvi cu cititul scrisorii, d. Bumä- 


reanu îi zile comisarului: „Te rog, să intrăm un ~ 


moment în camera de aläturi şi să stăm putin de 
vorbă numai noi amândoi.” 

Se întoarseră peste vreo cinci minute, amândoi 
având aerul mai vesel şi mai mulţumit. Cel din- 
täiu, vorbi comisarul de poliţie care, adresându-se 


Victoriei, îi zise: „Domnişoară, nu mai fi necajita © 


si amărâtă, fiindcă nu te vom lăsa să te präpädesti 


aci, in Tara Românească. Se va face asa, cum ne 


roagă unchiul d-tale, dela care ai adus scrisoarea. 
lată, prietenul meu, d. inginer Radu Bunăreanu, 
omul cel mai bun pe care lam cunoscut până as- 
tăzi, te va lua acasă la d-sa şi va îngriji de d-ta. 
ca şi de copiii săi proprii. Te va trimite la scoală 
şi va avea griie să nu duci lipsă de nimic.” 

Auzind acestea. Victoria rămase  buimăcită. 
Se părea că n'a înţeles şi nu găsea nici un cuvânt 
să răspundă. Isi îndreptă doar ochii sai mari si 
negri spre d. Bunareanu şi-l privi ţintă. Insă, d. 
Bunäreanu se grăbi să-i ia amândouă mâinile in 
mâinile sale şi să-i zică: „Fetiţă dragă. eu am pa- 
tru copii, care sunt şi ei orfani de mamă. fiindcă 
sunt trei ani de când mi-a murit soţia. Cu începere 
de astăzi. tu vei fi al cincilea copil al meu, iar co- 
piilor mei le vei fi o Surioarä, pe care sunt sigur 
că o vor iubi şi de care vor duce toată grija. Ple- 
căm acasă, adică la surorile mele. care locuiesc la 
țară si unde stau trei copii ai mei, trei fetiţe, pe 
care cred că le vei găsi destul de drăgălaşe. 

„Insă, mai este o oră până la plecarea trenului, 
iar tie trebue să-ţi fie foame. De aceea, mergem 
cu o maşină până la Giurgiu, rugând pe d. comi- 
sar să vie cu noi, iar acolo, în aşteptarea trenului, 
luăm masa la un restaurant.” 

Särmanei Victoria i se făcuse un nod în gât sii 
se prinsese limba în gură. 

Dar din ochi lacrimile îi curgeau fără întrerupe- 
re. Erau însă lacrimi de mulţumire şi de recunos- 
tinta. Abia intr'un târziu, putu să vorbească şi să 
zică: „Multumesc! Ce bun: sunteţi d-voastră Ro- 
mânii din România!” 

Când maşina intra în Giurgiu, d. Bunăreanu a 
întrebat pe Victoria: „Ai mai fost vreodată in o- 
raşul acesta?” 

— Nu, până acum n'am fost nici o dată în Ro- 
mânia, răspunse ea, adăugând: Ce tara bună si 
frumoasă!” 

La restaurant, Victoria privea mirată in jurul 
ei si trägea mereu cu urechea la tot ce se vorbea. 
Tristetea si sfiala incepurä sä-i piarä si un senti- 
ment de mulțumire si de voe bună îi iluminase 
fata ei palidä. 

„Văd, zise ea intr'un timp, că aicea toată lumea 
vorbeşte româneşte. Ce bine! Aşa am să pot în- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


väta si eu mai repede să vorbesc româneşte fără 
greşeli şi fără să intrebuintez cuvinte străine.” 

Intre acestea, d. Bunăreanu uitându-se la cea- 
sornicul sau de buzunar, zise: „Haidem la gară, 
fiindcă se apropie ora de plecarea trenului”. 

Vroi apoi să-şi ia rămas bun dela comisarul de 
poliţie, dar acesta îi zise: „Vreau să vă însoțesc 
până la gară şi să vă văd când porniţi. Am si eu 
dreptul să mă îngrijesc de soarta d-rei Victoria”. 

D. Radu Bunăreanu, care, se vede, era om cu 
dare de mână. scoase două bilete de clasa întâia. 
Victoria, care până atunci nu călătorise de unde 
venea ea, decât numai în vagoane de clasa a tre- 
ia, se uita cu mirare la luxul şi la frumuseţea din 
compartimentul în care intraseră cu protectorul 
ei, adică — de azi încolo — cu tatăl ei adoptiv. 

A rămas, de asemenea, foarte plăcut impresio- 
nată de frumoasa uniformă si de impunätoarea 
înfăţişare a doi ofiţeri, care intrarä în acelas com- 
partiment. Ea n’avea de unde să cunoască si să 
distingă gradele ofiţerilor români, aşa că nu stia 
că unul din cei doi ofiţeri eri general, iar al doilea 
era colonel. 

Generalul se cunoştea cu d. Bunăreanu, aşa că 
duna ce îi dete „bună seara”, îl întrebă, arătând 


spre Victoria: „E fetiţa d-tale?” 


— „Cu începere de azi. este copilul meu”, ras- 
punse d. Bunăreanu. lar în loc de altă explicaţie. 
dete generalului scrisoarea ce adusese Victoria 
dela unchiul ei şi îi zise: „Te rog, domnule gene- 
ral, dä-ti osteneala şi citeşte scrisoarea aceasta.” 

lată care era conţinutul acestei scrisori: 


„Către bunii Români din Tara Românească! 


„Fetița, care aduce scrisoarea aceasta, este ne- 
poată-mea, fiica răposatului meu frate, Anton Ga- 
reli, fost învățător român in Macedonia. In timpul 
războiului, casa i-a fost dărâmată, iar el, cu soția 
sa şi cu fetița au fost luaţi şi duşi pe ios, ca să fie 
ținuți ca prizonieri într'o localitate din Bulgaria. 

„Insă, a treia zi dela plecare, soția fratelui meu, 
fiind slabă şi bolnavă, nd mai putut indura obo- 
seala şi suferințele şi d murit pe drum. 

„Sărmanul meu frate şi cu fetița — numele ei 
este Victoria — au fost duşi într'o localitate din 
Bulgaria. Acolo îratele meu era supus în toate zi- 
lele la munci grele: să care în spinare saci cu ni- 
sip, să siărâme pietre pe şosea, iar ca mâncare nu 
i se dedea decât o bucăţică de pâine uscată si mu- 
cegăită. Fetiţa poate povesti mai cu deamănuntul 
chinurile îndurate. Aproape un an după o astfel de 
viață, fratele meu, prăpădit de slăbiciune şi de su- 
terinte, a murit şi a fost înmormântat, fără ca mă- 
car să fie chemat un preot să facă o rugăciune 
sau să i se pună 0 cruce pe mormânt. 


(Citiţi urmarea în pag. 7-a jos) 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 7 


n acea Sämbätä dupä amiazi, odäile de clasä 
erau goale, fiindcä toti copiii erau acasä. Usile 
si ferestrele claselor stäteau larg deschise. 
„Cum vom petrece după amiaza aceasta? în- 
trebă odaia din clasa întâia primară. 

— Eu vreau să fac mai întâiu o bae de curäte- 
nie, răspunse parchetul. 

— lar eu sper să sbor de aicea”, zise fereastra. 
Insă nu ştia că era bine prinsă, asa că nu putea 
să se mişte. 

„lar noi jucăm şi sărim!” se auziră prin odaie 
glasuri subtirele. Erau boabele fine şi mărunte de 
praf, care jucau şi săreau pe o rază de soare. 

Băncile le strigara supărate: „Nici nu ştiţi sa 
faceți altceva. De aceea. nu sunteţi decât praf, 
pe care oamenii vă dau afară şi vă aruncă. Noi 
însă, bietele bănci, am obosit de câtă muncă am 
avut toată săptămâna şi de câtă greutate am pur- 
tat în spinare. Pe noi au şezut în fiecare zi ore 
întregi copiii: unii mai mici şi mai uşori, alţii însă 
mai mari şi mai grei. De aceea, avem nevoe de 
odihnă. 

— Cum aş vrea să mă mai dau peste cap si 
să fac nişte tumbe! strigă tabela neagră. Insă nu 
pot, dacă nu e aici doamna învăţătoare să-mi dea 
o mână de ajutor. 


(Urmare din pag. 6-a) 


„Nepoată- «mea Victoria a rămas, asa dar, sin- 
gură şi de izbelişte până la sfârşitul războiului, 
când am putut merge să o caut. Am luat-o $i am 
pornit să viu cu ea în România, care este pentru 
noi Românii de pretutindeni Tara Mumă şi locul 
nostru de scăpare. 

„Dar la Rusciuc, eu am fost oprit, ba chiar, pre- 
cum am putut să aflu, au de gând să mă închidă. 
Fetița vine, aşa dar, singură in România. l-am dat 
20 de mii de lei, toți banii câți aveam. 

„Rog acum cu lacrimile în ochi pe un Român 
bun de suflet să aibă mild de sărmana fetiță şi să o 
adăpostească la el, până ce voi putea veni si eu in 
Tard. Să se gândească, îl rog, că aceasta fetiță 
plăpândă este fiica unui învățător român, care 
şi-a pierdut viața din cauza că era Român şi mun- 
cea pentru luminarea neamului nostru românesc". 

„Petre Gareli” 


In scrisoare, Petre Gareli dădea adresa unui 
cunoscut al său la Rusciuc, unde ruga să i se 
scrie de către persoana, care s'ar fi îndurat să pri- 


mească şi să adăpostească pe nepoatä-sa Vic- 
toria. (Va urma) 


— la te mai astâmpără!” o mustră masa. 

In vremea aceasta, iată că pe fereastră intră o 
muscă, venind în sbor de afară. Musca se asezä 
pe masa doamnei învăţătoare şi vorbi zicând: 
„Nu pot găsi aicea ceva de mâncare? 

— Eu nu sunt restaurant, îi răspunse supărată 


masa, însă, uite, în coltul acela este restaurantul, 
care se numeşte „Coşul cu hârtii”, 

Musca sbură la coşul de hârtii şi stătu acolo 
vreo jumătate de oră. 

După aceea, se întoarse, ştergându-se pe boti- 
şor cu picioruşele de dinainte. „Acum mi-a venit 
poftä să mă mai plimb puţin!” zise musca si sbură 
tocmai în partea de sus a tabelei negre. 

De acolo se uita la tot ce era scris pe tablă şi 
la tablourile de pe pereti. In curând însă, se plic- 
tisi să stea locului nemiscatä. Sbură, aşa dar. în 
mijlocul unui tablou, pe care erau pictate gäste. 

Dar musca se plictisi şi acolo. Sbură din nou şi 
făcu de câteva ori ocolul odäiei de clasă. La urmă, 
se aşeză pe capacul călimărei, care era deschisă. 

„Vino mai aproape, ca să vezi cum este Marea 
Neagră”, îi zise cälimara, care, prin cuvintele 
„Marea Neagră”. înţelegea cerneala cu care era 
plină. 

Musca se apropie. Se apropie aşa de mult, încât 


căzu în cerneală si nu mai esi de acolo. 
Florina 


TT = DIMINEAȚA COPIILOR 


MINUNATELE PATAN 


POVESTE GERMANĂ 


(URMAR!) 


Nicuşor, cam speriat, Nicuşor porni călare 


Pe o pasăre prea mare, 


De copii e 'nconjurat. 


„Hai in horă să jucăm Cum vedeţi, era un struf, A 


“Foarte bland si chiar drăguţ. 


Şi 'mpreună. să cântăm !“ 


t.: SPEDE t ee 666% r p 


; Chiar sălbatici, cum sunt ei, La pădure se opreşte, 

: Au ş'o şcoală, dragii mei, Cu maimuțe se 'ntâlneşte. 

i lar la lecţii, Nicuşor * Il poftiră ca să seazä 

: Este cel mai silitor. Si cu fructe-l ospäteazä. 

3 
SEMA NOES AV ERE iad a AAA AE 


SI SFARSIT) 


(C 
ati 


a udu 

A N 

A A j * ies * 5 

P FT IKIE a 
. tei % ax KA E a Si 


Ins’ această întâlnire Cât e vesel, mulțumit, 
Este chiar nenorocire. Automobil când a zărit. 
Ce mai dinţi şi ce mai gură, Fuga, fuga, alergă 
Pieri într'o îmbucătură. Şi la spate-i se-agata. 


Nicuşor e îngrozit à lar maşina-l duce-acasä, 
Şi de-acolo a fugit. : Ba la poartă chiar îl lasă. 
Nu fugea, ci chiar sbura Si cu-aceasta sa sfârşit, 
Şi de frică tremura. Ce-am avut de povestit. 

| — Sfârşit — 


itimees emme SST TSETESEESKIKEES SEAST SSE TTETETEESEEETT SETTE TTETSTTETTTTTTTTSSSTTTTTT TEST TTT TT 


AAK KAKAAKAKKAKAAAKAKKKEKAKEAKIKAKAKEAKAKKKAKKAKAKAAKKAKKAKAKAAAAARAKAAAAAAA AA ARA AAA AAA AA AAA E E E E E E E E E kid VANAKIKAKAKAKKAAKEKKKIKKKKKKAKKAKATA AAA TAA AAA Aaa aaad 


PAG.10 = 


— = DIMINEAȚA COPIILOR 


*| CASA MELCULUI | 


sutä, cu scară şi uşă. Uitase numai sa 
facă şi ferestre. „Nu-i nimic, îşi zise el, 
merge şi fără ferestre. Lucru mai însem- 
nat este că am o casă în care să mă pot 


fl elcul isi făcuse o căsuţă, o adevărată cä- 
TA, 


adăposti *. 
Isi luă, aşa dar, căsuţa in spinare şi porni ia 
drum. Se întâlni mai întâiu cu o lăcustă verde. 


„Vrei să-ţi ajut, îl întrebă lăcusta, să tragi căruţa 
ce porţi în spinare? 

— Nu e nici o căruţă, îi răspunse melcul supărat. 
Nu vezi că-e o casă? E casa mea, făcută de mine. 

— Asta e o casă?! făcu lăcusta mirată. Dacă e 
casă, văd că ai uitat să faci graidul- E neapărată 
nevoe de un grajd. 

— Bine, bine! Am să fac şi un grajd“, îi zise 
melcul, ca să scape de vorba lungă a läcustei. 

Ceva mai departe, sări înaintea melcului un 
şoarece de câmp. „Vrei să-ţi ajut, il întrebă el, sa 


ducem împreună sacul ce porţi în spinare, că tre- 
bue să fie foarte greu? 

— Nu e nici un sac, îi răspunse melcul. E o casă, 
e casa mea, făcută de mine, 

— Casă?! Dacă e casă, trebue să-i faci şi o că- 
mară, grăi şoarecele. 

— Bine, bine! Am să-i fac şi o cămară”, zise 
melcul, văzându-şi de drum. 

Ceva mai încolo, fu întâmpinat de rândunică. 
Rândunica îl întrebă: „Nu-mi vinzi mie scoica 
frumoasă ce porti în spinare? Ti-o cumpăr, fiindcă 
îmi aminteşte de călătoria mea de iarnă deasupra 
mării, 

— Nu e nici o scoică, răspunse melcul bombă- 
nind: E o casă, e casa mea. 

— Casă?! repetă rândunica. Dacă e casă, trebue 
să-i faci şi o grădină cu flori“. 

— Bine, bine! Am să-i fac şi o grădină cu flori“, 
zise melcul, väzändu-si mai departe de drum. 

Incepuse să se însereze, când iată că la margi- 
nea unei livezi se ivi un greere: „O, ce bine, zise 
melcului greerele, că vii cu o tobă în spinare! Eu 


cânt din vioară, tu baţi toba şi aşa dăm un con-. 


cert de noapte. 

— Nu-i nici o tobă! îi strigă melcul supărat. E 
o casă, e casa mea, făcută de mine. 

— Casă?! täräi greerele mirat. Dacă-i-casă, un- 
de e bucătăria, unde e căminul, unde e coşul prin 
care să jasă fumul?” 

Insă melcul se plictisise de atâtea întrebări şi de 
atâta vorbărie. Supărat, intră tot în căsuţa sa, în- 
chise uşa, aşă că nu se mai vedea nimic dintr'însul. 

Afară însă, trecu sburänd un licuriciu. Si licuri- 
ciul a zis: „Dacă melcul nu şi-a pus lumină elec- 
trică în casă, cel puţin să-şi fi făcut rost de un 
felinar, pe care să-l atârne la intrare. Insă, pentru 
noaptea aceasta, îi voi servi eu de felinar”. 

Si pe când melcul dormea închis in căsuţă, li- 


curiciul stătea să-i facă lumină. 
Florica 


eee eee eee HHHHHHHHHHHHHHH eee eee eee 


kr 


DIMINEATA COPIILOR = 


PAG. 11 


Fluturasul din livedea inflorita | & 


n fluturas sbura in livedea cu flori. Avea 

aripioare frumoase şi galbene. Galbene, 
aşa cum ar fi o lămâie. Florile din live- 
de îl priveau cu bucurie şi-l primeau cu 
dragoste. 

„Eu una, zicea floarea numită „talpa gästei”, 
i-aş da voe să şeadă toată ziua pe mine. E aşa de 
uşor şi aşa de drăguţ! 

— Şi dă din aripi aşa de 
ceau mărgăritele. 

— Şi sărută aşa de fin şi delicat! zicea gura- 
leului. 

Lam da cu dragă inimă toată mierea din noi!” 
ziceau bänuteii. 

Fluturaşul se aşeză însă pe una din florile nu- 
mite clopoței. „Dang! ding!“ zise celorlalte flori, 
floarea aceasta. Vedeţi, nu-i place decât la mine. 
Numai la mine! 

— Ce persoană închipuită!” zise fluturasul si 
sbură în vârful unui crin înalt si alb. lar vântul, 
care sufla încetişor, îl legăna încoace şi încolo. 

„Imi dai voe să mă leagăn? întrebă fluturasul 
pe crin. 

— Dece să nu-ţi dau voe?” se grăbi crinul să 
răspundă. 

Fluturaşul se legăna vesel, iar o rază de soare 
veni să se legene şi ea cu el. 

„Ce frumoasă coloare de aur ai! zise razei de 
soare fluturasul. x 

— Si tu esti frumos si aurit!” ij raspunse ra- 
zand raza de soare- Dupä aceea, räserä amändoi 
si se sărutară in semn de prietenie. 

Dar se săturară, tot legänändu-se. ,,Fluturasu- 
le, merg să-mi văd de treabă, îi zise raza de 
soare. 

— Treabă?! Ce înseamnă treabă? întrebă mi- 
rat fluturasul. 

— Fluturasule, eşti o haimana si un träntor fä- 
rä pereche”, îi zise raza de soare. li dete apoi, 
aşa, în glumă, o palmă şi merse să-şi vada de 
treabă. 

Fluturaşul, care n’avea nimic de făcut, merse 
şi se aşeză pe micşunea. „Cât îmi eşti de dragă! 
îi zise el. 

— Spui aceasta din toată inima? îl întrebă mic- 
şuneaua plină de bucurie. 

— Da, din toată inima!” îi răspunse el-.., dar 
nu trecu nici un minut la miiloc şi sbură de pe 
micşunea, mergând la o garoafa. 


încet şi frumos! zi- 


” 


„Cât îmi esti de dragă! îi zise el garoafei, dar 
nu mai pot de cald şi de sete. Dă-mi, te rog, sa 
beau din mierea ta dulce, mai dulce decât mierea 
celorlalte flori”. 

Garoafa îi dete miere, însă, după aceea, îl cer- 
tă zicändu-i:,, Fluturasule, esti un usuratec si un 


pierde-varä. Mai esti si un mincinos. Ceri miere 
dela toate florile si spui fiecäreia cä ea iti este 
mai dragä decät celelalte. Cu toate cä ne minti, 
noi tot tinem la tine”. 

Fluturaşul nici nu se gândi să-i spună garoafei, 
măcar din politetä, că se înşeală, ci văzând că se 
inserează, sbură de pe ea şi merse să se culce pe 
floarea numită: „luminita nopții". 

Această floare îl primi cu bucurie. li aprinse o 
lumänäricä de aur si,-ca să nu răcească, il înveli 
cu o pătură de aur: 

Noapte bună, sburdalnicule si usuratecule flu- 
turas! 

Maria Sorel 


PAG. 12 SS 


og 8 de 


n tatä isi trimise fiul departe, in 
lumea larga, să caute Ferici- 


cu care dorea să se însoţească, 
căci îi venise si lui timpul când 


omul isi alege o tovaräsä de 
viaţă. 
Şi merse fiul din zori de zi 


tot înainte, departe spre asfintit, până ce ajunse 
la o căsuţă veche unde locuia Viața. 

Era trudit de drumul lung şi greu si flămând 
de nu vedea lumea cu ochii. Când intră inläun- 
tru, era întuneric, căci umbra serii invaluise si 
căsuţa Vieţii. 

Stăpâna şedea lângă vatră si torcea caier din 
fire de mătasă curată la lumina unui opait. Se 
trudea cu gândurile şi nu băgase de seamă, când 
intră străinul. 

Era femeie voinică si rumenă la fata, gata să 
înfrunte orice primeidie ce ar fi putut s’o ame- 
ninte cândva. i 

„Cine ieşti şi ce cauţi aici? întrebă ea pe străin, 
„când il zări. 

— Sunt Ionel, copilul omului, şi am plecat să 
caut Fericirea, fiica mezină a Vieţii. Nu mi-ai spu- 
ne unde aş putea s'o găsesc? 


rea, fiica cea mai mică a Vieţii, 


DIMINEATA COPIILOR 


EUFROSINA SI 


— Dragul maichii, chiar cu sunt Viaţa, iar fiica 
mea nu se mai găseşte aici în colibă; i-a părut 
prea strâmtă şi de aceea a plecat în lumea largă, 
cum au plecat şi celealte trei fiice mai 'mari ale 
mele- se 

„Acum odihneste-te, fătul meu, si imbucä si tu 
ceva, iar mâine in zori vei pleca la Munca, fiica 
mea mai mare; ea ştie unde locuieşte Fericirea 
şi te va îndrepta pe calea cea bună”. 

A doua zi lonel se scula cu noaptea'n cap si 
porni la drum, tot spre asfintit. 

Drumul era bun şi dealungul lui tot flori si Ver- 
deata şi păsări cântătoare, care îl însoțeau, cân- 
tându-i de dor şi drag. 

Nici nu-şi dădu bine seama, când ajunse la o 
casă mare cu coşuri multe fumegânde, iar unul din 
coșuri era lung, Aung si suiera, şuiera de te asur- 
zia, nu altceva. 

Ionel nu ştia ce să facă, să intre sau să nu in- 
tre în casă, căci îi era cam frică de sgomotul ce 
se auzia din lăuntru, dar în cele din urmă îşi 
luă inima'n dinţi şi intră pe poartă. 

Era casa Muncii, fiica mai mare a Vieţii. Când 
ii dete Ionel binete, ea abia de-i mulțumi, căci um- 
bla de colo pänä'n colo, dând porunci şi îndem- 
nändu-si slugile la lucru. Abia târziu, când soare- 


* 


DIMINEATA COPIILOR 


: 3 ae E 


le incepea sä-si piarda din stralucire si putere, 
ca-l întrebă pe lonel ce doreşte. lonel ii spuse si 
ei la ce a venit: 

„Dragul tatii fecioras, Fericirea e sorä-mea 
mai mică şi cea mai plăpândă dintre noi, surorile. 


Locuieşte departe şi dacă vrei s'o găsești, atunci | 


trebuie să slujeşti trei ani la casa mea şi apoi te 
îndrept eu pe calea cea bună”. 

Ionel se prinse slugă, căci nu-i era frică de lu- 
cru; era tânăr şi'n puterea vieţii. Slujea cu toată 
credinţa unei slugi. bune şi harnice. 

Zilele treceau. Din zile se făceau săptămâni, 
din săptămâni luni, din luni ani şi iată se împlini- 
rä şi cei trei ani toomiti.. 


lonel se făcu fläcäu zdravăn si voinic. Pe dea- 


supra primi si simbrie bunä, cäci Munca nu era 
sgärcitä şi ştia să-şi răsplătească slugile credin- 
cioase şi harnice. 

Si-asa, iar într'o dimineaţă Munca il îndreptă 
la sora ei mai mică, Puterea. Aceasta locuia în- 
tro casă si mai mare cu porti de fier si feresti 
zäbrelite. Lângă casă se gäsiau hambare pline de 
grâne, iar beciurile gemeau de fel de fel de bu- 
nätäti. Nu lipsea nici casa ticsita de bani, bani fru- 
mosi, rotunzi cu zimturi. In camere se găseau o 
mulţime de dulapuri mari, cât toate zilele, cu raf- 
turi de cărţi si instrumente. 

Oamenii din casa Puterii erau voinici. Ei nu 

_ stiau ce-i foamea, nu cunoşteau ce-i frigul si nu 
se plângeau de oboseală. 

Aici fu primit şi lonel, dar se plictisi repede si 
aşa într'o bună zi isi luă tälpäsita. Porni mai de- 


parte tot spre asfintit spre lăcaşul Sănătăţii, A 


- ră mai mică a Puterii. 


Sănătatea locuia cale de o sută de poste Ala 


casa Puterii. 


Merse lonel, cât merse si'n cele din urmă ajun- 
se la un palat märet cu turnuri multe, ce se oglin- 
deau în undele unui râu. Râul era adânc şi curgea 
liniștit aproape de scările albe ey marmora. ale 
palatului. 

Cat cuprindeai cu ochii, tot lanuri de holde au- 
rii, de păduri, de cirezi de vite de tot soiul, iar lu: 
mea ce forfotea în jurul pala era rumenä si 
voioasă. 


In acest palat locuia Sănătatea, soră cu Pute- 
rea. Semäna mult cu mama ei, Viata. 

Când îl zări pe lonel că vine spre palat, îi ieşi 
inainte, voioasä, ca si când l-ar fi cunoscut mai 
de demult. 

„Bine-ai venit, copil al h , grăi ea. De 
mult te aşteaptă sorä-mea mezinä”. Şi luându-l 
de brat, îl conduse într'o sală mare, cu mese de 
aur şi oglinzi de cristal. 

Fericirea, fata gingasä si sblogie, şedea într'un 
scaun de mătasă curată. şi-şi impletea cosita. 

Când îl zări pe Ionel, îi întinse braţele şi zise: 
„Ce mult te-am aşteptat, vreau să ă fiu soţia ta!”. . 

Amândoi si- au clădit apoi un cămin modest, 


dar frumos, în umbra de trandafiri. lar daca-n’au 


murit, trăiesc până şi'n ziua de azi. 
Cine vrea să-i vadă şi să-i cunoască, să plece 
spre asfintit. A 


Eufrosina Simionovici 


Q 
— 
et 
je, 
= 


HHH SHE 


Cereti la librării si la 
toate chioșcurile de ziare 


ALMANAHUL 
SCOLARILOR: 
== PE ANUL 1933 


— 9969 %„%„%„%½%½%½%½%½%%%%%%½%%%%%½%„. 


IN 
TK 


cuprinzänd un foarte bogat material enciclopedic, 
plăcut şi instructiv pentru scolarii mici si mari. 


Toate textele sunt însoţite de ilustratiuni 
Pretul unui volum de 120 pagini este 20 lei 


rr 


RE 3 


a 
ak 
* 


* 
%%% 


eee eee HO tt 


i * z ) A R * A S P 4 8 2 © Joey 
er g EE T E FEG r 


= DIMINEAT ASC OPICO E 


7 


KD 


y A 


| 
11), 4, 


oamana Mioreanu avea două fete, dar 
foarte deosebite una de alta. 

Cea mică, Mioara, era o drägäläsenie 
de fata, bună şi cuminte; cea mare, 
Florica era rea si neastâmpărată. Câte 

bătăi mânca biata Mioara dela mamă-sa din 
cauza sorei ei Florica!... 

Uneori, se întâmpla să facă câteo poznă vreo 
prietenă de-a Florichii şi ea dădea vina pe Mi- 
oara. 

Chiar dela sora ei mânca multe bătăi, Mioara; 
totuşi, ea uita repede bătaia şi tot spre sora ei se 
întorcea. 

Intr'o zi, când Florica o bătea iar, fara să aibă 
o vină, pe Mioara, intră pe poartă bunica lor. 
Bătrâna clătină din cap şi-i spuse mustratoare, 
Florichii: „Ei, maică, se cunoaște că n'ai mirosit 
„floarea bunătăţii!”,-, 


770 
Mi 


Florica se lua cu joaca, nebägänd in seama 
vorbele bunicei; Mioarei, însă, nu-i ieşeau din 
minte şi adormi, seara, cu gândul la „floarea bu- 
nätätii”. ; 

Era dornică să aducă surorei sale această floa- 
re, care, mirosind-o, sar fi putut face buna si 
cuminte. 

Se sculä din pat, se imbräcä incet, ca sä nu facä 
sgomot, isi puse paltonasul si esi usor in grädinä. 
Noaptea era intunecoasä, cäci luna se ascunse- 
se in nori. Atunci, rupse 0 frunzä de vitä, culese, 
de sub steiarul din grădină, un licuriciu luminos 
si il puse in palmä. A 

Astfel, având drumul luminat, 
poartă. ; 

Cum pădurea nu era departe, dupa ce merse 
câtva timp, călăuzită de lumina licuriciului, ajun- 


Mioara esi pe 


DIMINEATA COPIILOR 


se în apropiere; când intră in pădure, începu saw 
bată puternic inima. 

Un ursulet îi sări, jucäus, înainte. 

Mioara, însă, întinse mâna cu licuriciul înspre 
el, — şi licuriciul lumină aşa de tare. că ursule- 
tul, speriat, scoase un strigăt şi fugi... 

In acel moment, ursoaica, auzind tipätul puiu- 
lui ei, esi furioasă si se repezi asupra Mioarei. 

Fetiţa, de spaimă, rămase înlemnită, neputând 
să strige... 

Dar o zână frumoasă se ivi lângă ea şi ame- 
nintänd cu o nuia fermecată pe urs, o luă de mâ- 
nă pe Mioara, zicându-i: „Ştiu pentru ce ai ve- 
nit, în mijlocul nopţii, până aici. Imi place să a- 
jut pe copiii buni şi cuminţi; de aceea, o să te a- 
jut si pe tine. 

„Floarea pe care o cauţi, creşte la mine în gră- 
dină. Dar să ştii: după ce vei rupe floarea şi o vei 
da sorei tale s'o miroasă, va trebui să te prefaci 
şi tu în floare”. 

Mioara primi — numai sora ei să se facă bună 
şi cuminte... 

Atunci zâna 0 sărută şi-i promise că-i va da 
floarea şi va putea să rămână mereu lângă părin- 
tii şi sora ei. 


PAG. 15 


Zâna îi dădu floarea — o floare roză, cu peta- 
le mari, catifelate — şi Mioara, după ce-i sărută 
mâna şi-i mulţumi, se întoarse acasă. 

Florica isi citea lecţiile; când văzu floarea cea 
frumoasă, o luă din mâna Mioarei gi o mirosi. 
Mioara o urmărea cu ochii plini de nădeide. 

De-odată, Florica, lăsând floarea pe masă, 
veni la Mioara si o sărută, zicându-i: „Ai adus o 
floare frumoasă şi parfumată”. 

De bucurie, ochii Mioarei. înotau în lacrimi şi, 
plină de fericire, o sărută şi ea pe soră-sa. 

Peste noapte, deşteptându-se, Mioara simţi ca 
cineva o învelea; intorcänd capul, văzu că era 
sora gi Florica. 

Deci tot ceea-ce i se întâmplase, visase... 

Dar pricepu din ochii surori-sei — plini de 
bunătate, acum, că schimbarea pe care 0 făcuse 
zâna, în sufletul ei, nu era numai în vis — ci chiar 
si aevea. 

Fericită, o imbratise pe Florica; apoi, îi pove- 
sti visul. 

Florica, după ce o ascultă, îi zise: „Vezi că zâ- 
na din vis ţi-a împlinit dorinta?”... 

Invelindu-se bine, cele două surori 
cu zâmbetul pe buze. 


adormiră 


Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


Pogon, hectar 


Ambele aceste cuvinte arată o măsură de su- 
prafatä. Un „pogon” este o întindere de pământ 
în suprafaţă totală de 5000 de metri pătraţi. Cu- 
vântul „pogon' este de origine slavă sau, mai bi- 
ne zis, rusească. 

Cuvântul „hectar” e un cuvânt compus, fiind 
format de cuvântul grecesc ,,hecto” (ecatõ = o 
sută) şi cuvânul latin „ar”. 

Un „hectar” este un pătrat, a cărui fiecare la- 
tură are o lungime de 100 de metri. Aşa dar, ca 
să găsim suprafaţa totală a unui hectar, n'avem 
decât să inmultim 100 cu 100, ceeace face 10.000. 
Prin urmare, un hectar este o întindere de pă- 
mânt în suprafaţă totală de 10.000 de metri pă- 
trati. 


HHHHHH 


HHHH HHHH it 


A APĂRUT! 


MH HHH 


A APĂRUT! 


„AVENTURILE LUI GUGULIGA“ 


roman pentru copii de MONA 
RĂDULESCU. După multe 
peripeții GUGULICĂ a- 
junge la Canibali. 
Ii păcăleşte şi scapă cu un avion, 
salvând şi pe un aviator ce tre- 


buia să fie mâncat a doua zi 


Un volum cartonat, format mare, ilustrat în 
culori 25 Lei. Editura „A D EVE RU L“ S. A. 


%%% „%%% %%% %% %%% 


Citiţi: „Almanahul Scolarilor pe anul 1933“ 


/ 


1) Lo 


I III 

SSB A N E 
O R A R E 
R A T U 8 
O IE R I 
GLAS 
A A R A U 
II JV: / 
-M SOROCA 
M—1V BRAILA 


Numele deslegätorilor din Capitală ae 


Brändusa N i Io- 
nescu-Sever-Amedeu, Adriana Fili- 
pescu, Alex. D. Blănaru, Coca Su- 


. frin, Dică Schein, Rubens Nelu Mal- 


ter, Vita si Dona Alexandrescu, Leo- 
pold Schwartz, Titi Teodosiu, Iliescu 
George, Dorian-Osias Avram, Radu- 
Valentin-Constantin C. I. Georgescu, 
Monica Lovinescu, Ionescu D. Mina, 
Marieta Negrea, Georgescu C. Ste— 
fan, Sylvia Tanach, ‘Sigler Cerbu, 
Alexandru Dobrescu, Tanky Stoenes- 
cu, Alexandru Pană, Const. Th. Do- 
mide, Linderman Henriette, Tatia- 
na Slama, Charlotte Goldstein, Popp 
Meltiade, Victor Eugen N. Moroianu; 
Pupica N. Ionescu, Eduard Hassan, 
Morel Zaperman, Ecaterina Nicules- 
cu, Grigorescu C-tin, Carola Marco- 
vici, Ioachim Werner, Gabriel Teo- 
rescu, Ionela Petrescu (cea mai ele- 
gantă soluţie), Simona Adania, Dan- 
Achil Catrinescu, Demetru Gabriel 
Kosman, . Michaela - Prẹtor, Rodica 
Damian, Sergiu Fedia Copelman, Di- 


-Constantinescu 


Jocurile deviegaee: i 


2) Dublu ätrat 


< mi Og 
pp 2 


N 


= 


G EUER 
5 30 D> 


/ 


0 
A 
v 
A 
L 
E 
R 
I 
E 


dona şi Plotina Borcescu, Toni. -Nu- 
delman, Dumitrescu D. Constantin, 
Maria Rossa, Dan Cäpsuneanu, A- 


-natole Robin, Nicoleta Georgescu, A. 


dela Barasch, Samuel Iuda, Miron 
Maior,» Paul Elias, Leonid Gh. Pe- 
trescu, Edgar Zwiebel, Petrus Ste- 
rian, Lupascu Victor, Gh. Toreanik, 
Octav, Elena Palita, Bädulescu P. Ni- 


colae, Alexandru Ionescu, Joji Gold- 


man, Dorin M. Petrescu, Iolanda Ita- 
lia, Grossvald Raul, Eupenia Blitz, 
Mirea Nicolae, Dumitru I. Paul, Du- 
mitrescu Alexandru-Herăstrău, Se- 
gal Osias, Schwartzman Puiu, Farb 
Daniel, Frucht Lazăr, Bălănescu 1. 
Mircea, Toto Aragon, Marie Jeane 


Täranu, Strulovici Saul. Totelus s- 


manoil, Ionel Serban, Rosenthal Tsy 
.cupon?); Coca si Puiu Cojan, Bes- 
soneanu J., Sachelarie Silviu, Lilia- 


eoveanu Florian, Finkelstein I, Al- 


Andreescu 
Feldman, 
Nicolae 


bert, loan V. Cornescu, 
Dem. Mircea, Theodor 
1. George, 


3) ian gra 


Pereanu, Anisoara Farah: Sandu Co- 
ciasu, Sachelarescu Despina, Moi- 
secu Anton, -Achimescu T. Narsing, 


Polingher Siegfried. Gealep I. Mi- 
„haiu, Petre Penciulescu, Marichescu 


D. Fira, Dinu A. Garfunkel, Adriana 


Pollinger, George Petricä (tiu), Leon 
Goldstein, Dorel Pascal. Zoe si Tra- 


ian Ionescu, Brafman Emil, Sorinel 
Gotterman, Sebastian. Silberman, Sa. 
muel Becker, Paula Silberman, Ra- 
fa6l Abramovici, Elena Petanca, Ion 
Don Remer. Dossinel. Zäneanu, Ode- 
tte Barat, Mircea Stelu Maiorescu, 
Spindler Gustav. Laurian Rosenberg, 
Dan Stänescu, Dodo Haimovici, Cohn 
Ella, Anisoara Cosma. “Teodorescu 
Zelda Braunstein, Teodorescu Corne- 
Corneliu, Eduard Strausser, "Trau- 


man C-tin, Vasile Ionescu, Nicu Mol- 


doveanu, Vasile Cristescu. Mises E. 


manoil, Rodica Lucian, Verzea Eu 


gen, Zelda si Beatrice Braunstein. 
Mauriciu. Glauber. ` 


In n-rul viitor vom publica numele St tada din provincie, cât şi numele desle- 
gătorilor premiaţi esiti la sorti. 


POVATA TÄRZIE 


Zicea odată un cărturar 

Către un bătrân avar: 

Viața nu-ți era calvar 
, Dacă mâncai Suchard! 


F AA AER EEE, PE 


> — i 
% { Bibilvieca Wuivsrsil24li lagi f 


Tee ee 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA: — 
„DIMINEAŢA ~~ 
„COPIILOR“ . 


Atelierele A DEVERUL” SA 


Premiile 


Copiilor“ 


Gupon Nr. 13 


wat 
1 


i „Diminetii ; 


PRETUL 5 LEI 


-~ m ip —A—Uͤ 
5 5 


DIMINEATA COPIILOR 


CE ESTE VOINȚA? — Este puterea pe care 
trebuie să o ai în tine si care te face să-ţi vezi ina- 


inte de munca ta, adică să-ți înveţi lecţia, să-ţi scrii 


compoziţia sau să-ți deslegi problema, pe când 
frații sau prietenii tăi se joacă si se distrează. Ai 
dori si tu să-ţi laşi treaba si să mergi, ca să te joci 
şi să te distrezi cu dânşii, însă voința de a munci 
este mai mare decât dorința de a te iuca şi distra, 
aşa că nu laşi munca începută. 


CE ESTE CEASORNICUL? — Elevul leneş 
spune despre ceasornic că umblă foarte iute, când 
e vorba să meargă la şcoală si că, din potrivă, 
umblă foarte încet, când este în clasă şi aşteaptă 
să sune ora de plecare acasă. 


CE ESTE CĂLIMARA? — Este cel mai bun 
prieten al tău, când eşti un elev atent şi silitor. 
Din potrivă, ti e duşman, când iti place mai bine 
să te uiţi cum sboară o muscă în clasă, decât să fii 
atent la lecţia ce explică domnul învăţător. 

In cel dintâiu caz. călimara te aiută să scrii pe 
hârtia ta lucruri, care vor arăta d-lui învăţător, 
că ai ascultat explicaţiile cu atenţie şi că le-ai inte- 
les. 

In cazul al doilea, călimara îţi va murdări hârtia 
şi degetele şi va face să fii pedepsit de d. invätä- 
tor şi certat de părintii tai. 


CE ESTE DOCTORIA? — E mătura care dă 
afară din corpul tău toţi duşmanii care au intrat în 
tine. Pe dusmanii aceştia nu-i poţi vedea, dar sunt 
cu atât mai răi, cu cât sunt mai mici şi stau la 
pândă, așteptând momentul cel mai bun pentru 
dânşii, ca să-ţi facă rău cât mai mult. Si vor izbu- 
ti, dacă nu iai la timp doctoria; care îi va da a- 
fară sau îi va nimici acolo unde au intrat. 


„CE ESTE FRICA? - Frica este făcută din ni- 
mic. Ti-o faci tu însuţi, când, de pildă, te sperii de 
întunerec sau de altceva, în care nu e nimic de 
speriat. Frica näscocitä de tine însuţi te face să-ţi 
tremure picioarele şi să-ţi bată inima mai tare. Cu 
cât vrei să fugi mai mult de ea, cu atât ea se lipeş- 
te mai tare de tine. 

Insă, dacă te arăţi tare de înger si curagios, îrica 


fuge ea şi se depărtează de tine, de oarece frica 
nu este făcută din ceva, ci este esita din închipui- 
rea noastră. Şi putem foarte bine să fim stăpâni pe 
ceeace am făcut noi înşine. 


CE SUNT PRIETENII? — Este mai singur acela 
care are douăzeci de prieteni, dar nu citeşte nici 
o dată o carte, decât acela care nu se cunoaşte cu 
uimeni, însă citeşte în fiecare zi şi învaţă mereu 
lucruri noui. A 

Cel dintäiu nu cunoaste decät prea putini oa- 
meni si un mic, coltisor de ţară, pe când al doilea 
stä de vorbä cu toatä e si cunoaste tot pä- 
mäntul. 


CE ESTE CARTEA ( CE CITEŞTI? — Este un 
prieten, care iti povesteşte si te învaţă o mulţime 
de lucruri, atunci când ai voinţa să-l asculti. 

Dar mai este un prieten care ştie să tacă si să 
stea liniştit la locul său, atunci când nu doreşti Sa 
stai de vorba cu el. $ 

Cu alte cuvinte, cartea este prietenul cel mai 
bun, cel mai credincios si cel mai folositor ce se 
poate închipui. 


CE ESTE HAINA NOUĂ? — Este haina ce 
imbraci Duminicile si în alte zile de sărbători şi 
in care te simţi mândru, crezând că arăţi mai bine. 

Insă, după cum haina nouă te face să arăţi mai 
bine, nu uita că învăţătura iti impodobeste mintea, 
täcänd-o mult mai frumoasă. | 

Mai tine minte cä hainele de pe corp nu sunt 
irumoase. dacă n'ai avut grija să imbraci si min- 
tea ta in haina nouä si frumoasä a invätäturei. 


CE ESTE IGNORANTA? — E 0 babä neagrä 
si urätä, care te impiedicä sä vezi tot ce este bun 
si frumos. Ignoranta are ochii strämbi, e cocosatä 
si schioapä. Dacä te imprietenesti cu ea. incepi sä 
mergi si tu schiopätänd, ti se indoaie umerii si 
vezi totul sucit pe dos. ; 

Ignoranta reuseste uneori sä insele si sä prindä 


in cursä pe copiii lenesi sau pe aceia cärora li e fri- 


că de muncă, dar în loc de învăţătură, pune o 
patä neagrä in mintea fiecäruia. 


käia” otus det 


— 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonaménte: 1 AN 200 LEI III IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 LUN NUMĂR 5 LEIL f 


21 Mai 1933 — Nr. 484 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


ARA AAAAARAAARAAAAA AAA AAA AAA AAA AAA AAA AAA ARA AAA SAAKSAKKAKAKKAAAKAKKAKKA AEA 


Kieli KKAKAKAKKKAKKAKKKAKAAALAAAAA AAA 


Ah, cälutul meu iubit! 


Ah, cälutul meu iubit, \ 
Armasarul meu vestit! 
Tu de lemn daca wai fi, 
Zau, mai iute c'ai fugi, 
Mult mai iute decat vantul, 
Ai fugi mâncând pământul, 
Ai sbura ca viielie 

Peste munte, prin câmpie, 
lar eu, straşnic călăreț, 

As îi mândru si semet... 
Insă stai tot nemișcat, 
Dormi cu mine lângă pat. 
Totuşi, bunul meu calut, 
Te iubesc şi-mi eşti drăguţ! 


Â100000000000000000000000000000000000000000000000eeia 


Firicel 


—— 99 AAAAAAKAAKAKKAAKKKAKKAAKAATEEEETETEETTTT TUT UMA MMTTM 


+ 
* 
> 
* 
> 
— 
M 
M 
— 
4 
> 
m 
— 
— 
- 
+ 
` 


MAHE 


HHH 


SEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEELEHEFEEEEE EEE OOEEEEEEES ESOS EEOEEEEEEOES 99% 66% 


$ 7 8 i 
: | PRIMĂVARĂ'| : 
3 „larbă mare! larbä mare! Uite cerul ce senin e! : 
2 Fränt, cu barba de cenusä, Pe cäldurä si luminä 2 
$ Tipä ascutit si tare Jocul pruncilor mai bine $ 
: Un mosneag umilat la gusä: Saltä'n largul de grădină. $ 
Dintr'un colt de zi cu soare Vänt din tärmuri cu corăbii $ 
š Două tire de brânduşă Cald zefir ne-asteaptä iară, i 
z Räd, gonind răzbunătoare, Printre muguri strigă vräbii: i 
ž larna dată după uşă. „Primăvară! Primăvară!” 
š Mihail Hociung ; 


HAAA AAS AAA AAA EEE EEE EEE FEET A t EEE EEEEEEEEEE EEE EEEES EE EEE EEE EEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE EE EEE EE EEE PEPE OEEEEESEEOTE 


PAG. 4 


ROMAN PENTRU 
COPII SI TINERET 


DIMINEATA COPIILOR 


N. BATZARIA 


2) Primul drum al Victoriei in Romänia 


eneralul citea scrisoarea, dar se 
i intrerupea la fiecare rând, pen- 
tru ca să ridice ochii asupra 
Victoriei şi să o înfăşoare într'o 
privire plină de milă si duiosie. 
Colonelul de lângă dânsul făcea 
"la fel. 

După ce termina cu. cititul, 
generalul înapoie d-lui Bunăreanu scrisoarea, a- 
poi începu cu el o conversaţie în limba franceză, 
limbă pe care Victoria nu o înţelegea. La sfârşit, 
d. Bunăreanu vorbi româneşte zicând: „Hai să o 
întrebăm pe Victoria, cum crede ea că ar fi mai 
bine pentru dansa-” 

li zise după aceea Victoriei: ,,Copilä dragă, d. 
general, care n'are copii, vrea să te adopte şi să te 
ia acasă la d-sa. Vrei să mergi la d. general, ori 
vrei să vii la mine, unde te aşteaptă un frate şi 
trei surioare?” 

Victoria se rosi la faţă si nu răspunse numaide- 
cât. Insă, din felul cum isi indreptä privirile spre 
d. Bunăreanu, priviri în care se citea rugămintea 
de a nu o părăsi, se înţelese care ar fi fost räspun- 
sul şi dorinţa ei. 

De aceea. d. Bunăreanu, foarte mulţumit în si- 
nea sa, nici nu-i lăsă timp să răspundă, ci îi zise 
cu un ton zâmbitor: ,,A fost numai o gluma ce 
ţi-am spus. Tu esti şi rămâi copila mea iubită, iar 
d. general este marele nostru prieten si binevoi- 
tor.” 

Cu.aceasta se încheie partea despre care gene- 
ralul şi d. Bunăreanu vorbiseră în limba franceză. 

Intre acestea, trenul înainta pe drumul dintre 


Giurgiu şi Bucureşti. Afară se lăsase noapte. Cu 
toate acestea, Victoria, căreia îi venise din nou 
voia bună şi se simţea din ce în ce mai mulţumită 
şi mai fericită, se uita mereu pe geam afară. 

„Vreau să văd mult, cât mai mult România!” 
zise ea: lar cântd trenul se oprea în staţii si Victo- 
ria zărea ceva copii de ţărani. le striga, făcându-le 
semn cu mâna: ,,Buna seara, fratilor! Buna sea- 
ra, Surioarelor!” 

lată însă că trenul se opri din nou într'o staţie, 
iar conductorul trenului anunţă strigând: »Calu- 
gărenii!” 

— Călugărenii?! repetă tare si tresarind V icto- 
ria. 

— Da, aici e 
Bunareanu. 

— Dar unde-i podul, că mult doresc să-l vad? 
intrebă ea. 

— Care pod? întrebă cam mirat d. Bunăreanu, 
neintelegand despre care pod este vorba. 

— Podul despre care ne povestea taticu, zise 
ca. Podul de pe care a cazut generalul turc Sinan 
Pasa, cand a fost bätut de Mihai Viteazul. Si ne 
spunea taticu, zise ea mai departe, ca Sinan Pasa 
a căzut de pe un pod, aicea. la Călugăreni. si ca 
şi-a rupt trei dinţi, câţi mai avea in gură. Ne mai 
spunea tăticu că Sinan Paşa venise împotriva lui 
Mihai Viteazul cu o oştire de zece ori mai numé- 
roasă decât oastea Românilor. Cu toate astea. a 
mâncat o bătaie soră cu moartea şi a fost pus pe 
fuga si alungat din Tara. 

„Si multe alte lucruri frumoase despre Mihai 
Viteazul ne spunea täticu, adäugä Victoria, înfier- 


> staţia Călugăreni, ii întări vorba d. 


*