Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages201-250

DIMINEAȚA COPIILOR 


————— 


PAG. 7 


3% | 0 VÂNĂTOARE IN 


u cât intrau mai mult în inima pădurii, cu 
atât elefanții înaintau mai greu. 
Intr'un desiş se opriră. Se auzi un mu- 
get de panteră. 
Titiflencea se cutremură. 

Behadâr îşi pregăti o săgeată pentru cazul când 
pantera s'ar fi apropiat. Gugulică era gata să 
arunce sulița. Pantera, par'că bănuind ce-o astep- 
ta. o luă pe altă parte. 

După puţină aşteptare, ceata sosi şi sub coman- 
da lui Behadâr, mai mulţi Indieni începură să 
sape o groapă destul de adâncă. Când fu termi- 
nată, înfipseră un par in miilocul ei, iar la capul 
parului, chiar la suprafaţa pământului, bătură o 
scândurică, de care legară un purcel. De iur îm- 
prejurul purcelului aşezară vreascuri şi crengi, 
aşa încât să nu se vadă groapa. 

Gugulicå si Titiflencea, priveau pregătirile, fără 
să priceapă ceva. 

Din ordinul lui Behadâr, traseră elefanții ceva 
mai departe. iar ceata de Indieni porni în goană 
în pădure. 

Curând, începură să se audă urlete şi 
îngrozitoare. 

Văzându-l pe Titiflencea speriat, Behadår il 
făcu să înţeleagă că cei cari făceau acest sgomot 
în pădure, erau din ceata lor. Trebuiau să sperie 
animalele şi să le facă să alerge spre groapă, unde 
ar fi dat de purcel şi ar îi căzut înăuntru. 


„Cum vor veni spre noi? întrebă Titiflencea, 
infioråndu-se. 

— Bine, må fricosule, nu vezi sulita? Ca så te 
apăr pe tine, sunt eu in stare. il incurajå Gugulicå. 

— Så ne mai depårtim putin de groapå, veniti 
dupå copacul cel gros de colo, propuse Behadår 
— şi o luă înainte. 

Gugulicå si Titiflencea, pe elefanții lor, îl ur- 
mară. Pe după trunchiul unui copac foarte gros, 
priveau spre purcel. 

Speriate de urletele Indienilor, animalele pă- 
durei, alergau încoace şi încolo. Un leu trecu pe 
lângă elefanţi în goană. In dreptul gropii se opri. 
atras de grohăitul purcelului. 

Voi să-l înşface, dar căzu în groapă. 


chiote 


OOAD A 00-0-00-0-0-00-0-00 HH 


AVENTURILE LUI GUGULICA 


E ROMAN PENTRU corn DO _*xvi WOQH ae MONA RADULESCU = 


PĂDURILE INDIEI | % 


Behadâr se repezi şi aşeză vreascurile la loc. 

Nici nu apucă bine să se depărteze de groapă 
şi văzu un mistreţ sălbatec, care-l pândea. Beha- 
dâr o luă la goană. dar numai la câțiva pasi de 
elefant, mistrețul îl ajunse. Titiflencea dădu un 
țipăt şi căzu jos de pe elefant. 

Acum erau doi ameninţaţi de fiorosul mistreţ. 

Fără să-şi piardă de loc cumpåtul, Gugulicå se 
apropie iute şi-i trimise o sâgeată drept în inimă. 
Precizia lui Gugulică de bun ochitor si curajul pe 
care-l aråtase, îl făcu pe Behadâr să scoată tipete 
de admiraţie si bucurie. 

Mistretul se pråbusi nufnai decât. 

Titiflencea ståtea intins pe iarbå, par'cå n'ar 
fi văzut nimic. 

Se apropiară de el. Era lesinat de frică. 

Il trezirå si ca să fie siguri că mare så mai cadă, 
îl legară de elefant. 

„Or fi oare si celelalte gropi in regulă? întrebă 
Behadâr. 

— Cum, mai sunt şi altele? Ai spus Indienilor 
să facă? 

— Ei, doar nu crezi că facem vânătoare cu 0 
singură groapă! Sunt împrăștiate prin toată pă- 
durea. 

— Asa, atunci cred că ar fi bine să mă duc eu 
să inspectez. Am o mare poftă de vânat. Animalele 
acestea aşa de multe mă fac să nu mai pot sta 
locului. Rămâi tu aici cu Titiflencea si eu mă de- 
părtez. 

„Uite o panteră!” 

Gugulicå îşi pregăti o săgeată şi pantera se ro- 
stogoli îndată. 

„După cum văd, adåugå Gusgulică, animalele vii 
ni le vânează purceii. Eu mă depărtez să vânez 
animale pentru blană. 

— Du-te, esti un vânător foarte iscusit, numai 
să ai griiă cu mistretii. Dacă nu-i nimeresti dintr'o 
dată, se reped la elefant. 

— Ei, ce crezi că seamăn cu prietenul 
să-mi fie frică? De mine n'avea grijă”. 

Gugulică se depărtă. 

(Va urma) 


meu, 


Mona Rădulescu 


HHHHHHHHHHHHHHHHHHH 


9000000000029000800900000000000000000000 


ddidddidddddliddddsaidddddddd A dk 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


E N T X: 


| Desene de GEO | 


Intr'o zi când Haplea-al nostru 
Stă la balta din Håplesti 

Tot cu undita în mână 

Si prindea mereu la pești, 


li apucă strâns în brate 

Si la țărm îl duce'n grabă, 
Il scăpă deci dela moarte 

Si-st văzu apoi de treabă. 


Vede că se-aruncăn baltă 
Un străin, necunoscut, 

Care neștiind ca sănoate, 
Drept la fund ar fi căzut. 


Dar pe semne că străinul 


Puse'n gându-i ca să moară 


Că nu trec nici trei minute 
Si se-aruncă în apă iară. 


FAAR z å Ve 
— / h Fg AA 


ca sa PUS 


Insă Haplea, bun din fire, 
Si înnotător de seamă, 
Lasă undita şi 'ndată 
Intrăn apă fără teamă. 


„la te-astâmpără, vecine! 
A Peștii văd i-ai speriat”. 


După dânsul iar se duce, 
lar l-a scos și l-a scăpat. 


———— 


Chiar îi zice ca prieten: 
„Haide, sterge-o, du-te acasă, 
Iti ajunge-atåta bae 

Si pe pestin pace-i lasă!” 


Celalt capăt al frânghiei 
El de gåt si l-a legat, 
Hotåråt e ca să moară, 
Fie chiar si spånzurat. 


„Hapleo, cum nu ţi-e ruşine? 
Si cum rai un pic de milă? 
Stai, priveşti cum moare omul... 
Zău, de tine că mi-e silă! 


Multumit nu e străinul 
Dela moarte ca scăpat, 
Dinpotrivă, se încruntă 
Si'se uită supărat. 


Haplea-l vede, dar îl lasă, 
Nu se mișcă, nu-i vorbește, 
Ci cu undita in mână 

Dă să prindă tot la peşte. 


„Cum nalergi să-l scapi de 
moarte, 
Ca un bleg te uiţi şi stai. 
Hai, dă fuga pån'e vreme, 
Mergi frånghia ca să-i tai!” 


Dela țărm se depărtează, 
„Bună ziua” nici nu dă, 
De-un copac ce-i mai încolo 
O frânghie agålå. 


Un drumet p'acolo trece, 


Vede omul spânzurat, 
Vede Haplea nu se mişcă. 


Si-i vorbetse supărat: 


Nu te-aprinde, măi creştine, 
Zice Haplea nemișcat. 
Am crezut că după bae 
Sa pus omul la uscat”. 


PAG. 10 


Marele nostru poet Vasile Alexandri a început 
o poezie închinată Bucovinei cu versurile ce ur- 
mează: 


„Dulce Bucovină, 
Veselă grădină” 


Mânăstirea Rădăuţi din orașul Rădăuţi, unde se află 
mormintele lui Bogdan Vodă cel Bătrân 
s ale altor Domni 


Aceste versuri conţin un mare adevår. Bucovi- 
lia, „dulcea Bucovină”, este, dela un capăt al ei 
până la celălalt, ca o grădină întinsă si cât se 


Tårani români din Bucovina 


poate de bine îngrijită. In Bucovina nu întâlneşti 
nici dealuri sterpe și râpoase, nici întinderi cât 
de mici de pământ, care să nu fie cultivate. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ca să ne cunoaştem Tara 


Despre Bucovina- o scurtă descriere, vederi si fotografii 


Faptul acesta dovedeşte, de sigur, hårnicia lo- 
cuitorilor, dar are încă o cauză. Anume. o jumå- 
tate din întinderea totală a Bucovinei este acope- 
rită de păduri, aşa că Bucovina este ţinutul cel 
mai păduros din România. Nu rămâne, aşa dar, 
pentru cultură propriu zisă decât o jumătate din 
suprafaţa provinciei. i 

In afarå de aceasta, Bucovina are, in compara- 
tie cu celelalte provincii ale tårii si in comparatie 
cu întinderea sa, populația cea mai numeroasă. 


Mânăstirea Suceviţa (lângă Rădăuţi) 


In adevăr, suprafaţa Bucovinei este de 10 mii 
şi ceva de chilometri patrati, ceeace reprezintă 
cam a 30-a parte din suprafaţa totală a ţării. pe 
când populația ei este de aproape un milion de 
locuitori, ceeace înseamnă mai bine de a 20-a parte 
din populaţia totală. 

Şi ce locuri, ce poziţii frumoase sunt în Buco- 


X 


DIMINEAȚA COPIILOR ss 


vina! Tot aşa de frumoase ca locurile si poziţiile 
cele mai îrumoase din Elveţia, bunăoară. 


Să spunem câteva cuvinte şi despre trecu- 
tul Bucovinei. Bucovina a fost dela începu- 


tul începuturilor istoriei Românilor o parte nedes- 
pårtitå din Moldova. Era o parte prețioasă din 
trupul Moldovei si nici nu purta numele de Buco- 
vna. 

Si ce fel de påmånt romånesc era Bucovina? 
Acolo, sute de ani. a fost capitala Moldovei 
anume capitala Moldovei era oraşul Suceava, 
unde se găsea şi vestita cetate. De zidurile ace- 


y 


[i 
$ 
z 
5 
pă 
z 
Zis 
AE 
7 
pi 
pi 


Un Ucrainian bătrân din Bucovina 


stei cetăţi si de vitejia apărătorilor ei, nu mai pu- 
tin vestitii plăeşi bucovineni, s'au frânt neputiin- 
cioase toate atacurile şi asalturile ostilor şi hoar- 
delor dusmane. care pe vremuri năvăleau în Mol- 
dova. 

In Bucovina sunt, de asemenea. biserici şi mâ- 
råstiri foarte vechi şi unde sunt înmormântați atå- 
tia domni viteji ai Moldovei, începând cu Bogdan 


= = ne 5 aaa PAG. 11 


Vodă cel Bătrân, înmormântat în biserica numită 
„Mânăstirea Rădăuţi” din oraşul Rădăuţi, conti- 
nuånd cu Alexandru cel Bun si mergând până la 
Stefan cel Mare, al cărui mormânt se găseşte la 
„Mânăstirea Putna”, zidită de dânsul. 

Insă. în anul 1774. Austria a rupt prin viclenie 
Bucovina din trupul Moldovei si a păstrat-o până 


Mire si mireasă u'rainieni din judeţul St rojinet 


în anul 1918, când prin vitejia armatei române si 
prin voinţa locuitorilor. Bucovina a fost adusă din 
nou — şi de data aceasta, pentru vecii vecilor — 
la sânul Patriei Mume, la sânul României între- 
gitå în graniţele ei. 

Astăzi în Bucovina locuesc, alături de Români, 
care sunt cei mai vechi locuitori, şi oameni de alte 
naţionalităţi, printre care Ucrainienii, mat numiţi 
şi Ruteni, sunt cei mai numeroşi. 

Dăm aci fotografia unui Ucrainian bătrân şi a 
unui mire şi mirese. tot ucrainieni. (Limba Ucrai- 
rienilor seamănă cu limba rusă). Mai dăm o ve- 
dere a ,,Månåstirei Rădăuţi”, o vedere a „Mână- 
stirei Suceviţa” şi o fotografie a trei țărani ro- 
mâni (două tårånei şi un tânăr ţăran). N. B. 


PAG J2 === E 


i LI GP? 
Te 


vw i 


N 


A NNN 


| 


u så fii 0 floare albå ca zåpada. Si 
fiindcă ai sosit cea dintâi la che- 
marea mea, så  înfloreşti cea 
dintâi primăvara, ca să umpli 
sufletele de bucurie şi nădeide”, 
grăi Dumnezeu micului Ghio- 
cel. 

Pasă-mi-te, în ziua aceea, toa- 
te îlorile şi plantele de pe pământ, erau chemate 
la cer să-şi primească darul. „Faceţi-mi loc să 
trec“, strigă din răsputeri Urzica, inghiontind cu 
mâinile pe semenele sale, ca să ajungă mai iute. 

„Din purtarea ta, îţi cunosc sufletul, vorbi Sfân- 
tul zâmbind amar. Si pentru că nai răbdare să-ţi 
vină rândul, ci cu răutate alungi pe surorile tale, 
te osândesc să fii toată viaţa plină de ghimpi, ca 
toată lumea să se ferească a te atinge“. 

„Şi căutând cu ochii împreiur, Creatorul văzu 
o plantă mică, ce plângea cu lacrimi. „De ce plângi, 
micuţo?” o'ntrebå Sfântul. 

— Plâng singurătatea mea. Am rămas tristă pe 
lume, în miilocului codrului. suspină planta. 

— Din această clipită lacrămile să ti se prefacå în 
fiori albe, mirositoare”. Şi de atunci Lăcrămioara 


ea ai 


N 


på Se 
Se ev ba EE å sd EDA i ae 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


e cea mai dulce si mai plăcută floare de primăvară. 

„Dar tu, dece stai cu gura căscată? Vorbi Pu- 
cernicul unei plante cu frunza måruntå. 

— Apoi, fiindcă am venit tot într'o fugå si am 
ostenit !” 

— - Bine, tu så te numesti gură cască“. Si aşa se 
numi, până când omul, asemuind-o unei guri de leu, 
i-a zis: „Gura leului”. 

„Prea sfinte, eu vreau să fiu o floare albastră. 

Nimeni så nu semene mie la podoabă si parfum, 
ceru Scaetele. 

— Şi eu spun: fiindcă ai îndrăsnit să ceri mai 
mult decât ti se cuvine, să fil o buruiană urâtă de 
lume, iar îructul tău så se agafe numai de părul 
animalelor, grăi supărat Tatăl ceresc. 

— Tu nu ceri nimic? zise Dumnezeu Micsunelei, 
ce şedea smerită la picioarele tronului ceresc. | 

— Eu mă mulţumesc cu puţin: Te rog, îngă- 
due-mi să am bucuria de a trăi în grădina omu- 
jule 

— Facă-ţi-se pe voe; iar pentru modestia ta, te 
dăruesc cu mult parfum si frumuseţe“.: 

O plantă, cu tulpina sveltă şi frunze late, se ase- 
zase lângă tronul Domnului, umbrindu-l de soarele 
dogoritor. 

plar tu, iubită plantă, să ai florile asemeni soa- 
relui ceresc. Din sămânţa ta să se sature pasările 
cerului, iar omul să te binecuvinteze'*. Era Floarea 
soarelui. 

Şi fiind o căldură înăbuşitoare, iar plante încă 
mai rămăseseră multe, Dumnezeu nu mai avu răb- 
darea să ceară ele ce vor, ci începu: „Tu tranda- 
fir, să faci podoaba grădinilor în vară. Şi pentru 
că florile tale plăceau Fiului meu Isus, pe pământ, 
floarea ta să aibă culorile cele mai frumoase si par- 
fumul cel mai dulce“. 


— Tu, Garoată, să fii floarea gingăşiei. Ce cu- 


loare vrei să aibă floarea ta? Vrei: albă, roşie? 

— Mie îmi plac toate culorile, zise rosind ga- 
gala, 

„Bine, fetico, îmbracă-te cum îţi place”. De 
aceea întâlnim garoafa în multe culori. 

O altă plantă, låmåita îşi aştepta binecuvânta- 
rea; se plecă în genunchi la picioarele Sfântului. 
Dumnezeu îi puse mâinile pe cap şi zise: „Tu så 
ai floarea albă. floarea ce ineununå capul mirese- 
lor“. 

Macul adormise deabinelea şi trebui să-l ude 
"cu apă, ca să se trezească. 

„Tu să fii floarea somnului si să deschizi ochii 
numai după ce eşti stropit de apă si de rouă. 

— ,.Dar tu, dece nu cobori de acolo?” rosti Dum- 


E PP Da ER EN 
Li 


nezeu unei plante ce şedea agåtatå pe o stâncă de 
piatră. 

— Marite Doamne, aici e atât de bine şi răcoare, 
că nu må'ndur să viu în arsita soarelui. 

— N'ai decât să rămâi pe stâncă, dar să ştii că 
de acolo, cu greutatea făpturii omenești vor veni så 
te culeagă”. De aceea „Floarea reginei” cu mari 
primejdii se culege de pe stânci. i 

Intr'un târziu, iată că soseşte 'n sbor un înger 
cu vestmântul alb-alb, cu o plantă în mână. 

lată, Prea Puternice Părinte, pe aceasta am gă- 
sit-o stând lângă piciorul crucii pe care a pătimit 
Mântuitorul si nici gând n'avea să vină. 

— „Dece a nesocotit porunca mea?” se 
Dumnezeu. 


supără 


— lartă-mă, Doamne, dar prea mult am iubit pe | 


Mântuitorul şi nu puteam să-i las crucea singură”, 
suspină Crinul. l 
— Mult ai iubit, mult ti se iartă, spuse Dumne- 
zeu imbråtisånd planta. Pentru dragostea si cre- 
dinta ta, te dăruesc cu floarea nevinovåtiei: Floa- 
re albă şi cu parfum adormitor!” 
Minerva Alexandrescu 


„2-2 2-2-2-2-0-o-2-o-2-2-2-o-0- o 090909 


Răspuns nimerit | 


Un general, vestit prin victoriile ce câştigase a- 
supra duşmanilor ţării sale, avusese într'o zi o dis- 
cutie aprinsă cu un nobil oarecare. Din discuţie a- 
junseserå chiar până la ceartă. 

Nobilul, ce-i drept, era de familie veche şi mare, 
însă, el însuşi n'avea nici un merit şi nu se distin- 
sese prin nimic. 

Generalul, din potrivă, era născut din părinţi să- 
raci. Ba chiar, el însuşi fusese în tineretele sale un 
biet cårutas si n'ajunsese la gradul de general de 
cåt numai prin muncå si prin meritele sale. 

Si aşa, in toiul certei, nobilul îi zise generalului: 
„Nu mai vreau să stau de vorbă cu un om, care a 
fost caårutas!". 

Fără să se supere de cuvintele acestea, generalul 
îi dete răspunsul ce urmează: „Ai dreptate. E ade- 
vărat că eu am fost cårutas. Insă, între noi doi este 
o deosebire. Anume, eu din căruţaş, am putut să 
devin general, pe când dacă în tineretele d-tale ai 
fi fost cårutas, cårutas rămâneai până în ziua de 
astăzi“ 


Lai adie bibid perertettnesrereeeetett FT bu 


PA EEE EEE EEE EEE E EEE E E EE EEE E E E EE E E E E E E E E E E E E E EE EE E EE EE E EE EE EE E EE E E E E E E E E E E E E a a a 


7 


Bu Ze sita a da Pace 


EE amt iau = 


mii anna ct a nn 


Å a 


> 


EE LEERS 


ag 


b 
AA, 
kà 


PAG. 14 = 


a DIMINEAȚA COPIILOR 


|istorioare cu păsări] < 


» ånd intri în oraşul P..., mergând pe şosea- 
ua principală, vezi în dreapta şoselei o 

4 clădire mare şi albă, aşezată în mijlocul 
unei grădini întinse. 

Dacă intri în oraş într'o zi de Dumini- 
că sau de altă sărbătoare, este linişte desăvârşită 
în clădirea aceea. Ai crede că nimeni nu locueşte 
acolo. 


In zilele de lucru însă. este viață si mişcare, ba 
chiar deseori e zarvă şi gălăgie. Nu ştiu dacă aţi 
ghicit că acea clădire este un local de şcoală pri- 
mară. 

Dar în anii din timpul ultimului răsboiu, şcoala 
Sa închis, fiind prefăcută în spital pentru vitejii 


VRABIA MILOSTIVĂ 


noştri soldaţi, răniţi pe câmpurile de luptă. Copii 
sau dus şi nau rămas decât păsările din pomii 
grădinei. 

In odăile de clasă s'au pus paturi, in care fii Tå- 
rii îşi odihneau corpul străbătut de gloantele duş- 
mane şi îşi plângeau dorul de casă şi de ai lor. 

In grădina şcolii, în loc de cete de copii veseli 
si zburdalnici, vedeai păşind încet de cele mai 
multe ori sprijiniți in cârii. soldaţi palizi la faţă, cu 
un braţ bandaiat sau chiar cu un picior retezat pâ- 
nå la genuchi. 

Alţii, șezând pe vre-o bancă, îşi citeau scrisori 
primite dela familiile lor. 

Insă. soldaţilor acestora viața si suferinţele din 
spital li s'ar fi părut şi mai grele, dacă n'aveau cu 
ei un prieten mai mic si drăguţ, care le ţinea de 
urât. Prietenul acesta era o vrabie. O vrabie, ca- 
re, încă de când era un puişor de câteva săptă- 
mâni, căzuse din cuib într'o zi de furtună și rămă- 
sese nemişcată la pământ, de oarece i se rupsese 
o aripă. 

Soldaţii din spital au ridicat-o de jos, au îngri- 
jit-o, i-au dat de mâncare si au izbutit să o vinde- 
ce. Vrabia putea acum să-şi găsească singură de 
mâncare şi chiar să sboare câte puţin. Şi adevărul 
este că sbura dela o cameră la alta, dela un pat la 
alt pat. Se aseza pe umerii şi pe mâinile soldati- 
lor răniţi, mânca din mâinile lor firimituri de påi- 
ne şi le mulțumea în graiul ei: „Cip-cirip-cip!” 

Parcă ar fi vrut să spună: .,Curaj! Se apropie 
primăvara. Până atunci, mie îmi cresc aripioa- 
rele, iar voi vă veţi vindeca de rănile voastre. Si 
vom merge afară, la soare, la verdeață si la fru- 
musete!” ; 

In tovåråsia acestei vråbii, răniții uitau de du- 
rerile lor, de mâhnirea ce le apăsa sufletul şi se 
simteau mai bine. li zåmbeau recunoscători dră- 
gutei păsări, care le vestea primăvara si sănăta- 
tea. Şi cu gândul, se vedeau iarăşi sănătoşi şi voi- 
uici la casele lor şi în mijlocul familiilor iubite. 


Vintilă Bratu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


FA | 
| A 
DN SJ OD EN 


Å N 
| 


din belşug. 

La coliba unui pădurar bătrân, în inima u- 
nui codru mare de brazi, ferestrele erau lu- 
minate. 

La gura sobei, în care ardea un foc mare, stă- 
tea liniştită o fetiţă de vreo zece ani. ţinând pe 
genunchi o carte mare cu poze frumoase. O che- 
ma Mioara şi era fata pădurarului. Moş Grigore 
pådurarul era văduv de aproape cinci ani şi sin- 
gura lui mângăere in pustietatea pădurii era Mi- 
cara. Greu o ducea mosul singur, căci Mioara stå- 
tea mai tot anul in sat la o måtuse, ca să înveţe 
carte în şcoala satului, iar în vacanţă, când ve- 
nea acasă la pădure, pentru Moş Grigore intra 
soarele în casă. Acum era vacanţa Crăciunului şi 
Mioara- sta cuminte la gura sobei, aşteptând pe 


1 arna căzuse în anul acela grea şi cu zăpadă 


tatăl ei să se întoarcă dela vânătoare. Plecase cu 
câțiva oameni dela oraş să vâneze căprioare şi 
mistreți. Seara se lăsase si ei nu se intorseserå 
încă. å 

Deodatå Mioara tresåri, auzind un sgomot inå- 
busit la use. Trase cu urechea si auzi deslusit un 
muget, apoi altul si altul, patru mugete slabe, iar 
de departe veni svon de puscå. Mioara prinse cu- 
raj şi crăpă putin usa să se uite afară, când in fata 
uşei, ce să vezi! Patru căprioare speriate mugeau 
şi lingeau clanta uşei. parcă s'ar fi rugat să fie 
găzduite şi apărate. 

Numaidecât Mioara îşi dădu seama că gingasele 
animale sunt incoltite de vânători. Cuprinsă de 
milă, deschise larg usa <i căprioarele intrară fără 
sfială, simțind că în fetiţa aceea aveau un ocroti- 
tor. Numaidecât buna copilă se gândi că dacă vâ- 


PAG. 16 >= 


nătorii, printre care era şi tatăl ei, vor găsi cå- 
r.rioarele in casă, le vor ucide fără milă. 

Luă repede lampa din perete şi se urcă pe scara 
podului, îndemnând căprioarele să o urmeze. Bie- 
tele dobitoace se luară una câte una după ea. Sus 
în pod Mioara le îăcu la fiecare culcuş de pae. le 
dădu să mănânce fân bine uscat si cobori apoi în 
casă. Putin după aceasta, sosiră si vânătorii obo- 
siti de alergåturå si necåjiti de neisbântdă. 

„Le-am urmărit, domnule, zicea unul. până a- 
proape de casa asta. De aici însă au pierit, par'că 
le-a înghiţit pământul”. 


Peste puţină vreme se culcară şi a doua zi dis- 


de-dimineatå plecară spre oraş. Mos Grigore a 
plecat şi el să-i petreacă până în marginea pădurii. 
Cum au pierit prin desişul codrului. Mioara a 
deschis gura podului şi a dat drumul căprioarelor 
să fugă libere prin pădurea îngheţată. i 
Ziua aceia era o zi frumoasă cu soare luminos. 


Nu bătea nici un pic de vânt si gerul îşi inmuiase 


tăria. 
Mos Grigore, după ce petrecu pe vânători på- 
nå'n marginea pădurii. se abătu putintel si prin 


DIMINEATA CUPIILURK 


casă, casa goală şi Mioara nicăieri. Se duse la şu- 
ra vacii, nici acolo n'o găsi. Strigă în dreapta. în 


stânga, nimic. 


Ce se întâmplase? Mioara, văzând că tatăl ei 
intârzie, amăgită de vremea frumoasă, pornise pe 
potecă să-i iasă înainte. 

Nestiind însă calea, se rătăci afundåndu- se in 
pådure. Cånd isi dådu seama că s'a rătăcit, începu 

să plângă amarnic si să alerge prin pădure. 

Deodată, când se credea cu totul pierdută. din- 
trun luminis se-ivirå in fata ei cele patru cåpri- 


vare. Blândele animale se apropiară de ea, su- 


Vându-i în mâinile îngheţate aburi calzi si impin- 
gånd-o. uşor cu boturile lor umede înainte. Cu- 
1ånd, tot mergând aşa călăuzită de căprioare, a- 
junse acasă. In fata casei, Mos Grigore care tocmâi 
se întorcea disperat din căutare, rămase împietrit, 
våzåndu-si copila însoţită de patru căprioare. Mi- 
cara se repezi veselă în braţele tatălui său. iar 
căprioarele o tuliră dispărând în pădure. In casă, 


-la gura sobei, fetiţa povesti tatălui său toată în- 


tâmplarea cu căprioarele. 
De atunci Moş Grigore n'a mai fost niciodată la 
vânătoare. 
D. C. Mereanu 


Sa aşa că veni acasă LIPI POPS de nserat, intră în 


DE VORBĂ CU CITITORII 


„T.T. — CÂMPINA. — Poezia „Leagăn pentry 
Mioara”, trimisă de d-ta, se publică. 

D. I. R. — LOCO. — Iti cerem iertare că nu pu- 
tem publica povestea „lzvorul fermecat”, trimisă 
de d-ta. Poveşti în genul acesta am publicat mult 
prea multe. In afară de aceasta, vedem că d-ta gren 
rezişti ispitei înfloriturilor de stil, aşa că schimbi 
întru câtva caracterul şi factura poveştilor popu- 
lare. : p 

Şi- o rugăminte: nu scrie rândurile aşa indesate 
unele intr'altele; deoarece şi citirea- şi culegerea 
manuscrisului la tipar devine foarte anevoioasă şi 
obositoare. 3 


| FUTSK TARE] 


Scaraofchi. — Blestemat să-i fie- numele! — nu 
văzuse încă o puşcă. De aceea, într'o zi când întâl- 
ni în drum pe un pădurar, care mergea cu puşcă 
pe umăr îl întrebă: „Ce-i aceasta? 


— Aceasta e luleaua mea, îi răspunse râzând pă- 
durarul. 


— la arată-i -mi st mic cum se fumează din lu- 
leaua aceasta“ „ îi se rugă Aghiutå. 


Pădurarul întinse pușca, băgându- i feava søt 
nas, apăsă pe cocos si trase „Bum“ pocni pușca, 
iar ”Aghiutå, rånit si speriat, cåzu la påmånt. 


Cånd işi mai veni puțin în fire, zise: „Ce tutun 
tare este în luleaua aceasta! Nu m: ai vreau så fu- 
mez din ea” 


POVESTEA BUNICII 
He! pe vremea mea copii, 
Erau dulciuri bune si fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 
N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


ABONAȚI - VA LA REVISTA : 


„DIMINEAȚA 
COPIILOR“ 


Premiile 
„Dimineții 


Copiilor“ 


Gupon Nr. 8 


Atelierele „ADEVERUL” 8. A. 


is TINI Univ arsităţii ai | 


NUMĂR SPECIAL: DE PAȘTI: 24 DE PAGINI 


N 
(fe Ma | ING 


PR 3 


ene : 


BIRI FOTEG 


å | IVER | d pe ' A 
2 Dre ai TE due ouă de Paşti pentru copiii cuminţi, 


PREŢUL 6 LEI 


PAG. 2 


? 


Hristos a inviat! 


Pentru a zecea oară dela apariția ei, revista 
»Dimineața Copiilor” vă întâmpină pe voi, dră- 
gute cititoare si iubiți cititori, cu atât de frumoasa 
şi creştineasca urare: „Hristos a înviat!”. 

„Hristos a înviat!” Urarea aceasta nu cuprinde 
în ea numai vestea despre învierea din morți a 
Mântuitorului lumei. ci vesteste în acelaş timp bi- 
ruinta luminei asupra intunerecului, biruința bine- 
lui asupra răului, a adevărului asupra minciunii. 

De aceea, când se răspunde: „Adevărat a în- 
viat!” prin răspunsul acesta, pe de o parte, se a- 
devereste faptul Invierei, însă. pe de altă parte, 
că fiecare din noi suntem hotărâți să isgonim în- 
tunerecul din mințile noastre, så desrådåcinåm 
răul din sufletele şi din inimile noastre şi să fugim 
de minciună si de nedreptate. _____ _ ... 

Numai în felul acesta vom îi cu adevărat vred- 
nici de a sårbåtori-cea mai irumoasă sărbătoare 
a creştinătăţii. 


In credința că drågutele cititoare şi iubiții citi- 


tori vor merge tot pe drumul senin si drept al bi- 


nelui si al adevărului, le dorim petreceri îru- 
moase de sărbători şi le spunem încă odată: „Hri- 
stos a înviat!” 


TOATE și AMESTEC 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Rapirea celor două fetiţe“. 


„Răpirea celor două fetite” este titlul unui nou 
roman original, scris anume pentru „Dimineaţa 
Copiilor” de d. N. Batzaria, directorul revistei. 

Dacă cititoarele şi cititorii îşi mai aduc aminte 
de romanele „Suflete de viteji”, „Inelul piedur”, 
„Copilul crescut în peşteră”, „Jertfa Lilianer”, 
care au fost publicate mai întâiu în „Dimineata 
Copiilor” şi mai târziu au apărut în volum, vor 
înţelege mai lesne cam în ce fel va fi si noul ro- 
man ,Råpirea celor două fetițe”. 

In acest nou roman sunt părți, care induioseazå 
si mişcă până la lacrimi, sunt peripeții si aventuri 
periculoase, sunt pasagii din cele mai atrăgătoare. 
De aceea, suntem convinşi că noul roman „Răpi- 
rea celor două fetite” va îi citit şi urmărit de toţi 
cititorii revistei noastre cu tot interesul si cu o 
atenție din ce în ce mai mare. 

_ Publicarea acestui roman va începe în n-rul de 
peste două săptămâni. 


Cărți de sărbători. 


Toţi cititorii noştri sunt sfatuiti să cumpere, cu 
ocaziunea sărbătorilor de Paşti, printre alte cårti 
bune, „Haplea la scoală” de Moş Nae, precum si 
„Almanahul Scolarilor pe anul 1933”. Sunt cărți a 
căror citire place, atrage, distrează şi interesează. 

Cititorii pot găsi aceste două cårit la librării si 
la principalele chioscuri de ziare. ; 


ALLALAR AAAA TND eee eee RRRERRRREELLE LE E E E EEEE EETETEETT ETETEN 


Cereti lia 


Cititori! 


librării şi la 
toate chioscurile de ziare 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1933“ 


Preţul unui volum de 120 pagini 20 de lei 


t 


PHHH 


HHHHHHHH HHHH H» 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


å REDACTIA si ADMINISTRATIA 
BUCURESTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: I AN 200 LEI | | | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 


16 Aprilie 1933 — Nr. 479 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


TETTE TETT dnb rd ui 


Voi stiti, copii, dece, in noapte 
Azi clopotele vesel bat? 
In ramuri, intr'un ciripit, 
Si păsările s'au trezit 
Si aerul e plin de soapte... 
Din nou, Hristos a înviat! 


Voi știți, copii, dece în cos 
De-aseară mama-a așezat 
Mari cozonaci și ouă roșii? 
De dangăt s'au trezit cocosii 
C'un cucurig pitigåiat... 
Copii, Hristos a înviat! 


AHHAA PEH HHH i 


DE TT TT 


| HRISTOS A INVIAT! | =z 


Voi sunteti mici şi somnorosi, za 
Dar tot nu mergeţi la culcat, 

Ci în biserici, ochi senini 

Veghiati si voi, între lumini, 

Căci o minune s'a 'ntâmplat 


Acum: Hristos a înviat! 


Vor trece ani, copii, copii, 
Si uneori si trist, va fi 

Dar nu uitaţi, oricât de grea 
Povara vieţii va ”ncercat, 
Că din dureri veţi re'nvia, 


Precum Hristos a înviat! 
Anișoara Odeanu 


pa Pee oveeeeeteeetereteeeerevrtteeeeerteteere 


| | INVIEREA | 


Au prins deodatå clopotele glas, Sub turle ”nalte sau in schituri scunde, 


Strigånd cu voci inalte ori de bas, Infiorat de tainå intreg poporul: 


Triumful camnviat Mântuitorul. „Adevărat a înviat!” răspunde. 


Lumina altei vieți acum pătrunde 
In case ”mbelsugate ori sărace, 


Cu fluturări de dragoste și pace. Theodor Sovåia'å 


EH O HHHH HHHH HHHH HHH HHHH TT 


I aS eluta împlinise opt ani, fårå så 
oe fi fost vreodată la fară si så 
Hr: ' fi văzut cum este Primăvara fi 
toată frumusețea ` şi măreția ' 

Născută si crescută la Oras. 


nici câmpul înflorit, nici dive- 
zile verzi, nici pădurea, care, 


odată cu sosirea primăverii, se îmbracă in fru- 


moasa-i haină verde. 

Pentru ea, primăvara se arăta prin castanii Je 
pe bulevard, care căpătau o.nouă podoabă de 
frunze, prin- florile din grădina „Cişmigiu” si 

“prin arborii dela „Şosea”. 

De aceia, mare $1 nespusă a fost bucuria Ste- 
luței, când cu vre-o două săptămâni mai înainte 
de sărbătorile Paştilor, veni în gazdå la dânşii 
urichiul Toader, care locuia la ţară, unde avea 0 
imoşie mică, şi zise părinţilor Stelutei: „Am ve- 
nit să iau pe Steluţa la mine la tară si s'o tiu a- 
colo trei săptămâni. Florichii mele i s'a făcut dor 
de ea şi doreşte să o vadă şi să stea câtăva vre- 
me cu dânsa. Ştiţi că amândouă au aceiaşi vâr- 
stå, âşa-că:o så' se potrivească şi o så se infe- 
leagă de minune” 4 

Părinţii ii deterå Stelutei voe, 


însă unchiul 


Steluţa nu văzuse -până atunci / 


de A L-I-B AB A: 


“Toader mai făcu ceva: se rugă şi de. (dată di- 
rectoare» a scoalei, ca ‘Să-i dea Stelutei voe så 
plece la ţară cu o săptămână mai înainte de a 
începe “vacanţa de Paşti. * Doamna” directoare. 
consimti bucuros, mai ales că Steluţa era o ele- .. 


vă "dintre cele mai bune, atât la învăţătură, cât 
şi la” purtare. „di 
Unchiul Toader mai stătu la oraş două, trei 


zile. având să facă niste tårgueli, iar într'o zi de 
Sâmbătă plecă la ţară cu -Steluta, care credea 
că trăeşte zilele cele mai fericite din viaţă. 

Aveau mai întâiu de făcut două ore cu trenul. 
Fiindcă Steluţa călătorea atunci pentru întâia 
-oară cu trenul, totul -i se părea minunat; ne mai 
pomenit de frumos. Stând toată vremea în pi- 
cioare si cu năsucul lipit de- geam, privea mereu 
afară şi mereu întreba pe unchiul Toader: 

„Dar ce-i casa, care 'se vede? Dar ce fel de 

pădure este pădurea: de colo departe? Dar- de 
Sol a înflorit câmpul aşa de frumos?” 

Insă, tresălta de bucurie şi båtea din palme 
„când vedea mieii sburdând si sărind. în jutul 
mamelor lor. „Ce frumoşi sunt! Ce dråguti sunt! 
Cum aş vrea så am si eu un miel!” Aşa zicea 
Steluţa. strigând, cu voce tare. 

Dar trenul a sosit în gara, dela care mai aveau 


DIMINEATA COPIILOR = PAG:S 


de făcut cu tråsura un drum de vre-o zece chi- * 
lometri până la conacul moşiei unchiului Toader. 
„Steluto; îi zise unchiul Toader, să ştii că la 
gară vom fi aşteptaţi şi: de. verisoara ta Florica, p 


“fiindcă ea ştie că soseşti”. > 


La gară însă nu venise cu tråsura decåt vizi- 

tiul Ion. „Dece ai venit singur? îl intrebå unchiul 
Toader: 
_— Fiindcă duduitei Florica nu prea îi este bi- 
ne şi a fost culcată în pat”. răspunse vizitiul. Un 
răspuns de care se necăiiră si se întristără atår 
unchiul Toader, al cărui singur copil era Florica, 
precum şi Steluţa. 

Pegdrum, dela gară până, la moşie, unchiul ` 
loader nu spunea altceva decât: „Mână mai iu- 
te, Ioane! Mână mai iute, Ioane!”- : 

Când au ajuns la conac, pe Florica au găsit-o 
grav bolnavă. Avea călduri måri şi «din când în 
când îşi pierdea cunoştinţa şi aiurea. Cu două 
zile mai înainte fusese apucată pe câmp de o. 
ploaie mare şi udată până la piele. Din pricina 
aceasta. răcise şi căpătase, cum spunea medicul, 
care fusese chemat în grabă dela oraş; „o pnei 
monie dublă”. 

Ba chiar medicul era foarte” îngrijorat, nefiind 
sigur dacă bolnava scapă cu viaţă. 

Stelutei îi pierise toată bucuria şi toate planu- 
rile frumoase ce-şi făcuse mai înainte de a veni 
la ţară. Era tristă, văzând că verişoara este asa 
de bolnavă şi mai era tristă, pentrucă mar îi a- 
vut parte de pici o petrecere. de nici o plimbare. 
Apoi, toată lumea dela conac era ocupată numai 
cu Florica, aşa că nimeni n'avea timp să se gân- 
deascå si la dânsa si să caute să o distreze, 

Primele două zile cât Florica a fost, cum se 
zice, între viaţă şi moarte şi când numai, afară 
de unchiul Toader si de mama Florichii, n'avea 
voe să intre în camera bolnavei, Steluţa. încuia- 
tă în odae. n'avea cum să-şi omoare timpul în- 
tr'altfel, decât eitind din cărţile ce-şi adusese 
de acasă. 

Dar în dimineata zilei a treia. unchiul Toader 
veni la ea Şi îi zise cu faţa înseninată de bucurie: 
„Florichii îi merge mai bine. l-a. scăzut tempera- 
tura si nu mai aiurează. Doreste să te vadă. de 
aceia. hai la dânsa”. 

Steluţa se- duse la Florica, 0 imbråtise. o să- 
rută de mai multe ori, apoi îi zise: ,,Dacå îmi dau 
voe părinţii tăi, eu doresc să stau tot timpul lân- 
gå tine, Am să-ți citesc din cårtile-ce am adus 
şi am să-ţi povestesc despre scoala noastră dela 
oraş. 
> — Cât eşti de bună si drăguță!” îi răspunse 


“Florica, trecåndu-si braţele slăbite de boală în 


jurul gâtului Stelutei. 
Din ziua aceia, Steluţa aproape nu s'a mişcat 


' de lângă Florica. li citea si îi povesea mercu, 


/ 


-~ N 
OG) 


mai ales cå Florida: n'avea- voe så vorbească 
mult. ca să nu obosească. 


Insă, zi de zi, Florica mergea spre mai Bike 
Atunci începu şi ea să. povestească Stelutei. i: 
povestea despre tot ce îi era mai drag la moşie, 
despre mieii, care se născuseră mai înainte de 
a începe primăvara, despre  viţeii 


sburdalnici. 


despre Tom şi Ursei, cei doi câini la care Flo- 
rica ţinea mai mult, despre cele dintâi flori ce 
culegea pe câmp despre frumoasa poiană din 

mijlocul pădurii. despre râul in care se scălda în 


Pen verii. 


„Dar mai e un prieten, zise mai heis Flo» 
rica, pe care numai eu l-am văzut. E un iepure, 
drăgălaş, care locueste în fundul grădinei si nu 
se arată la altcineva decât numai mie. Insă nici 
mie nu mi se arată în toate. zilele. In tot timpul 


iernei nu l-am văzut decât de două ori. Nu sa 


speriat de mine. ci, când m'a văzut, s'a ridicat î în 
două låbute si mi-a făcut frumos .sluj”. Şi sunt 
sigură că iepurele acesta îmi va face cadou de 
Paşti ceva ouă de ciocolată, aşa cum au obiceiul 
să facă iepurii la copiii, care le sunt prieteni. 
— Florico, îi zise zâmbind tatăl său, cred că 
ai visat despre acest iepure. pe care nu l-a vă- 
zut nimeni. Dacă ar fi fost in adevăr, câinii nos- 


PAG. 6 


tri, care au mirosul aşa de fin, l-ar fi descoperit 
Si i-ar fi tăbăcit de mult coiocul. 

— L-am văzut. tăticule, stăruia Florica si sunt 
sigură că de Paşti o să-mi pună în cuibul său 
două ouă de ciocolată”. 

Ca să nu-i facă rău. necăijind-o. unchiul Toa- 
der nu-i mai spuse ceva despre acest iepure. 

lată că sosi şi Noaptea Invierei Mântuitorului. 
In liniştea nopţii, clopotele dela biserica din sat 
incepurå să bată prelung si puternic, chemând 
pe credincioşi la sfânta slujbă şi vestind minu- 
nea fără pereche a Invierii. 

Florica, deşi se simţea mai bine, n'avea încă 
voe să părăsească patul, iar Steluţa stătea ne- 
mişcată lângă dânsa. 

sSteluto, îi zise Florica, să ştii că în momentul 
acesta, iepurele meu mi-a si pus în cuibul său 
din grădină cadoul de Paşti — cele două ouă de 
„ciocolată. Dar dacă sunt încă bolnavă şi nu pot 
să merg să le iau! Le va găsi altcineva sau, poa- 
te, vor da câinii peste ele şi le vor mânca” 

Nici Steluţa nu prea credea în iepurele, despre 
care îi vorbea Florica aşa de des. Işi închipuia 
că totul este un vis al Florichii. Insă nu credea 
de loc în cadoul ce i-ar fi făcut iepurele. Ştia că 
iepurii mau de unde să deå cadouri, precum ştia 
tot aşa de bine- că povestea cu ouăle de Paşti ale 
iepurilor este o poveste născocită. 

Cu toate “acestea, ca să-i facă: Florichii pe 
plac şi să o liniştească, ieşi din cameră. fără să-i 
spună ce are de gând. si în miezul nopţii se duse 
singură în grădină, îndreptându-se-spre locul 
unde Florica îi spusese că iepurele îşi are cuibul. 

Ajutată de lumina lunei, căută peste tot locul 
prin tufişuri, fără să găsească vre-o urmă de ie- 
pure sau vre-o urmă de ouă — cu atât mai putin 
de ouă de ciocolată. Obosită si tremurând de fri- 
gul nopţii, Steluţa vroia să se întoarcă în casă, 
când o rază a lunei îi lumină un colţ, pe care 
nu-l cercetase. 

Si ce găsi acolo Steluţa? Un iepure mort si al 
cărui gât era roşu de sânge. Se vedea că fusese 
sugrumat de vreun câine sau de vre-o pisică şi 
se târâse până la locul acela, care era cuibul 
său. lar lângă el Steluţa găsi doi iepuraşi mici, 
care tremurau de frig, poate, si de foame. li luă 
numai decât şi îi duse Florichii în cameră. 

„In loc de ouă de ciocolată, iată ce cadou ţi-a 


făcut iepurele tău”, îi zise ea, fără să-i spună însă 


ceva despre iepurele, pe care îl găsise mort. 

„Dar e un cadou mult mai frumos decât ouăle 
de ciocolată!” zise Florica plină de bucurie. Luă 
apoi pe cei doi iepuraşi, îi încălzi in asternutul 
său si nu voi så se despartă de ei până nu se 
insånåtosi pe deplin si până nu le făcu un cuib 
trumos si ferit de câini si de pisici. 

Ali-Baba 


DIMINEAȚA COPIILOR 


.D 
ME sadiri pomilor. 


pc lt irili HA | 


4 Ån pè mar- tlile nea” Are ra fo 
p I Pa: | 
dd e d ilas AlE GT 
på am 40 va Jim Pa Prut mag Covor da 


ptf pail g 


Jn wu rond cum ne do - rim A3 Trå- 


| 
Ed 


r: 


de 
aa A 
sa Cu m pa noastra “ru og EA - ia» 
pi Alu 24] 
pa Înca Ro Re No- rot s reado mbe m 
LA . 
piu FI fr pl 
Ge te O IBLE wkt IA Ga Meenas 
2 Sa 36pâm adane fake lu P 3 hi pon sovi Ek 
Er eg pr mara Yu As seal; cu tt A vand 
Ed ul er Bue Ce funme pipe CR 


f g h - 
SEE Vo Menu de ei pl. 


Bei T CREER S 
LAA Gh, 
EA = Er 


09009099 M-å a o- o. 


| Sfaturi înțelepte | 


Priveşte bine ce-i în jurul tău, 
De-aceea ti-a dat doi ochi Dumnezeu. 


x 


O vorbă scăpată n'ai cum s'o mai opreşti 
Deci, nu vorbi, pân mult nu te gândești. 


* 
Multi se cåesc de ceeace au Vorbit, 
Nici unul însă tăcerea c'a păzit. 

* 


Să fii totdeauna cu fruntea curată, 
Si så mai pe dânsa nci semn de vr'o pată. 


x 


Se iartă gresala, dar nu-i de iertat, 
Când n'o vezi şi stărui cancåpåtinat. 


y 


—., 
— —— Ap ser —— 


ie 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


EEE =: PAG? 


AVENTURILE LUI Gps > SE, 


3% | GUGULICĂ ŞI TITIFLENGEA DISPAR 


EEE ROMAN PENTRU COPI =|Y 


la vorbele lui Gugulicå. 

— Mă, Behadâr, desleagå-må, ce glu- 
mă proastă pe voi să mă legaţi de ele- 
fant? 

— „Nu se poate, dacă vine spre noi o altă fiară 
şi-ţi pierzi cumpåtul? Ce, vrei să ajungi în burta 
vreunui leu? 

Ai mai bine puţină răbdare că sc termină în- 
dată vânătoarea. Uite că au si început oamenii 
noştri să scoată animalele de prin gropi. 

— „Auzi o impuscåturå, Behadâr? Cine impus- 
că prin pădure mă. că iară mi se face frică! 

— „Ei. treaba ta, bine că eşti legat de elefant. 
Gugulicå vânează animale pentru blană si se vede 
că n'a mai dovedit cu lancea. 

Bun vânător e Gugulicå şi curajos. Mă mir că 
e prieten cu tine! 

— Ce tot spui, ce ştii tu, eu sunt mai curajos 
decât el, dar nu-mi plac vânătorile. 

Bine că se întoarce ceata de indieni şi se ispră- 
veşte odată”. 

Măă, da multe fiare s'au prins. toate Custile din 
camioane sunt pline. 

— „Am vânat cinci pantere, se auzi glasul lui 
Gugulică de departe. Sunt foarte frumoase vånå- 
torile noastre şi aveti grijå de toate. Eu nici n'am 
stiut că au venit camioane. , 

Gugulicå înaintă spre Behadår, îi strânse mâna 
şi-i mulțumi de felul cum stiuse să organizeze vå- 
nătoare, apoi dădu câte un bacsisi fiecărui om din 
ceata indienilor. 


q >) itiflencea se demetici de-a binelea abia 


Luară drumul înapoi spre Simla si abia la eşirea | 


din oraş, îl deslegară pe Titiflencea. 

“Ajunsi în târg. voiră să caute un loc unde să 
adăpostească vânatul, dar din toare părţile îi a- 
saltară negustori. 


Copiii chibzuiră puţin, apoi se hotårirå să vândă | 


marfa. 
— „Preţul care ni se oferă e prea bun ca să 

Gide ocazia, îi explicară ei lui Behadâr. 

Luăm banii si navem decât så mai facem o 
vânătoare. Atunci ne întoarcem în Europa si cu 
fiare şi cu bani. 

— „Da, da, aveţi dreptate, 
dâr. 

Chiar mă duc să caut să întâlnesc ceata de 
indieni si să văd când Sar mai putea porni la 
vânat?” 


incuviintå si Beha- 


sk 


de MONA RADULESCU == 


— „As fi bucuros så mergem chiar poimâine. 
Ziua de mâine ne ajunge pentru odinnå. Tu så vii 
la hotel şi să ne Spui ce-ai făcut, îi spuse Gugu- 
licå. 

Båetii intrară cu negustorii într'o cafenea, se 
socotiră si luară banii. atâţia bani, că-şi umplură 
amândoi toate buzunarele. 

Obositi cum erau, se îndreptară 
hotel.. 

Drumul era printr'o ulicioară îngustă şi pustie. 

Copiii mergeau tåcuti gândindu-se cine ştie 
unde. 

Dintr'o dată auziră pasi în urma ior. 

Titiflencea intoarse capul si våzu doi ee i 
cari fuseserå si'n cafenea. 

— ,Gugulicå, să ştii că suntem urmăriți de cei 
doi ch'nezi din cafenea, cari au văzut când am 


luat banii’. 
— „Fugi mă. că prea eşti fricos. Ce crezi, că 
de asta au venit chinezii aceştia în India, ca să 


îndată spre 


"te urmărească pe tine? Poate că au si ei treburi 


pe aici, sau or fi stând la acelaş hotel”. 
Vorbind, Gugulică întoarse capul să-i vadă şi 
ei, dar nici n'apucă să-i zărească şi se rostogoli 


la pământ. 


Chinezii aruncaserå cu o măciucă in picioarele 
copiilor, ce căzură unul lângă altul, iar până să 
apuce a-și da seama ce fusese, chinezii se si repe- 
ziră şi-i inhåtarå. 

Din gangul unei case mai-apårurit- doi chinezi. 

lute, chinezii băgară câte un cålus în gura båe- 
tilor, îi legarå cobză şi-i înfundară în câte un sac, 
pe care îl luară la spinare şi pornirå la drum. 

Merseră câtăva vreme. apoi båetii simtirå că 
se coboară undeva in pământ. Păreau a fi foarte 
milte scări. 

In sfârşit, chinezii ne opriră şi lăsară sacii din 
spinare. 

(Va urma) 


P-P---L-P-L-=--o Lo... -.-,--.-.-.-. 


25 FATA CUMINTE 


Dac'o fi cuminte fata, . 
N'o så uite tata 

Să-i aducă 'n dar 

Un pachet Suchard I 


n fiecare zi când mergea la şcoală 
sau când se întorcea dela şcoală, 
nu era chip ca Nicu så nu se o- 
prească in drum. Nu orisiunde în 
drum, ci numai într'un siùgur loc: 
la vitrina unui magazin de încăl- 
țăminte din Calea Victoriei. Işi 
lipea nasal de geam şi stătea pri- 
vind, privind mereu şi la acelaş punct. 

Nicu privea la o pereche de pantofi, cum ar fi 
sdorit mult, foarte mult, să aibă si el. Erau niste 
pantofi făcuţi dintr'o piele fină si nu de o singură 
culoare. Lá vârf si în partea dela tocuri erau de 
piele roşie, iar restul era de piele albă. Intr'un cu- 
vânt, ceva frumos de tot. 

Şi în fiecare seară, Nicu se ruga de tăticul său: 
„Lăticule, cumpără-mi si mie o pereche de pantofi 
ca aceia din Calea Victoriei!” 

In sfârşit, când să se upropie vacanţa de Paşti, 
tăticul său îi cumpără o vereche de -pantofi la fel 
cu aceia pe care Nicu nu se mai sătura privindu-i 
în toate zilele. li cumpără chiar, după ståruintele 
lui Nicu, cu o săptămână mai înainte de a se în- 
cepe vacanța de Paşti. 

li puse însă o-conditie: să nu-i incalte decât în 


å 


DIMINEATA COPIILOR 


ziua de- Paşti. Nicu-promise, cu toate că el ar fi 
dorit să-i incalte chiar cin momentul in care îi 
cumpărase. Dar nu îndrăznea să-şi calce promi- 
siunea dată tatălui său. De aceea, toată vremea 
când era acasă, se mulțumea să-i privească, să-i 
ia în mâini, să-i întoarcă pe o parte şi pe alta şi 
chiar să-i incalté, însă numai în casă. Seara. şi-i 
punea pe måsuta de lângă pat, ca să-i poată privi 
mai de aproape, până ce adoarme şi ca să-i vadă 
numai decât dimineaţa, când se trezeşte din somn. 

Aşa merse vreo două, trei zile. Dar într'o seară 
de Miercuri, Nicu îşi zise: „Mâine incalt pantofii 
noui, dar nu ca să merg cu ei la şcoală, ci ca så 
fac o plimbare până la pădurea dela Băneasa”. 

Adormi cu gândul acesta. Şi iată că trecu noap- 
tea şi sosi ziua de Joi. Nicu sări din pat. se spălă, 
se îmbrăcă şi se grăbi să incalte pantofii cei noui. 
Insă. tocmai în momentul acela, cineva îl apucă 
strâns de mână. 

Mirat şi speriat, Nicu ridică privirile să vadă 
cine îl apucase de mână. Era o femeie tânără, 
îmbrăcată într'o rochie albastră. 

„Sunt, îi zise ea, zâna scolarilor, bună cu sco- 
larii buni si silitori. dar rea cu scolarii răi şi care 
fug dela scoală. De aceea, am venit să-ţi spun: 
dacă incalti pantofii ăştia noui si nu mergi cu ei 
la şcoală, ci la pădure, cum ţi-ai pus în gând. så 
ştii că ai să o påtesti de pe urma lor si ai să te 
o pa rău de tot. Acum fă cum crezi că e mai 

ine”. 

Acestea spuse, zåna şcolarilor pieri, făcându-se 
nevăzută. 

_Nicu lăsă pantoful. care avea în mână, şi stătu 
puţin, mai întâiu, ca să-i treacă spaima, de care 
fusese cuprins şi, al doilea, ca să se gândească la 
ceeace avea de făcut. « i 

După ce se gândi câteva minute. luă o hotă- 
râre şi îşi zise: „Merg la Băneasa! Zâna a glumit 
ori a vrut să-şi râdă de mine. Ce aş putea påti 
şi cum ar putea pantofii să må chinuiască?” 

Aşa dar, îi incåltå şi eşi. Cei de acasă şi-au 
închipuit că merge, ca de obiceiu. la şcoală. Insă 
Nicu, abia trecu de colţul străzii şi apucă, nu pe 
drumul care ducea la scoală, ci pe drumul. care 
ducea afară din oraş. 

„Dar, lucru curios. Dintr'o dată, pantofii au 
inceput să-l supere şi să-l strângă. Până atunci, 
ori de câte ori îi incåltase, i se potriveau de mi- 
nune, ba chiar îi erau cam mari. Acum însă. 
par'că se micşoraseră numai decât şi par'că, în 
loc de piele şi talpă, se făcuseră de fier si de oţel. 

Când Nicu a ajuns la marginea oraşului, îi ve- 
nea să urle de durere, iar din ochi îi curgeau la- 
crimi. „La urma urmelor, îi scot — îşi zise Nicu 
— şi merg desculț..că tot e soare si frumos”. 

Se retrase mai la o parte, ca să nu-l vadă lu- 
mea, şi se descåltå luând pantofii în mână. Insă, 


PAG. 9 


începură să-i 


acum, nenorocire: pantofii 

strângă a. par'că ar fi fost cleşte si nu pan- 
tofi. 

Dar strångeau? Så-i zdrobeascå måna si 
mai multe nu. li schimbă, trecându-i din mâna 
dreaptă mâna stângă, însă în orice mână îi 


punea, pantofii îl strångeau mai rău ca un cleşte. 

Atunci Nicu se gândi să facă altceva. li prinse 
unul de altul de şireturi şi-i aruncă pe umeri. Dar 
nici schimbarea aceasta nu-i fu de folos.-E drept. 
acum nu-l mai strângeau de mâini, însă îl strân- 
geau şi-l apăsau aşa de tare pe piept şi pe spate, 
că Nicu nu mai putea să råsufle. ° 

Va să zică, nici pe muneri nu putea să-i ducă, 
nici în mâini nu butea să-i țină şi nici să-i aibă 
incåltati în picioare. 

Ce era de făcut? Nu era de făcut alt ceva decât 
să-i arunce şi aşa să se scape de ei. li luă deci 
şi-i aruncă într'un tufis dela Şosea. L-a durut în 
suflet că i-a asvårlit, dar nici chinul ce  îndura 
nu era de răbdat. 

Porni, descult cum era, să meargă spre Bånea- 
sa. Insă... poftim! Cei doi pantofi — tip, top, tip, 
top! — mergeau înaintea lui. Mergeau si se o- 
preau din când în când. Par'că îl priveau şi-şi 
râdeau- de el. 

Ba lucrul acesta fu văzut şi de trecători, care 
începură de asemenea să râdă şi să facă mare 
haz. Nicu nu mai putea de rusine. 

Crezând că scapă de pantofi, se abătea din 
drum şi se afunda în vreo cărare. Pantofii însă 
erau mai sprinteni decât el şi îi eşeau înainte. 
Apoi încerca să scape de ei, alergând cât mai iute 
şi inchipuindu-si că în ielul acesta pantofii n'au 
să-l poată ajunge. Insă pantofii alergau si. mai 
iute si îi eşeau mereu înainte. ; 

Când. în sfârşit, atât Nicu, cât si pantofii, a- 
junseră lângă lacul Băneasa, lui Nicu îi veni un 
gând, care îl făcu să scoată un suspin de multu- 
mire. „li arunc în lac si îi înec”, îşi zise băiatul. 

li luă de jos si îi aruncă, silindu-se să-i asvârle 
cât mai în mijlocul lacului. „M'am scăpat de ei!” 
zise Nicu, vorbind cu glas tare. EE 

Dar nici nu spusese bine vorba aceasta, că 


pantofii săriră din lac şi îi ieşiră iarăşi înainte. - 
„De necaz lui Nicu îi venea nebunie. Se abåtu - 
din drum si şezu jos, după un sant din marginea . 


şoselei. La câţiva paşi mai încolo se opriră şi 
pantofii. Cum dădea Nicu să se scoale, cum se 
pregăteau şi ei să pornească. 

„Ce-i de făcut? Ce-i de făcut?” Asa se întreba 
mereu Nicu. fråmåntåndu-se din greu. La urmă, 
îi veni un gând, care îl făcu să se însenineze la 
faţă. 

„Dacă i-as încălţa din nou şi maş duce drept 


(Citiţi continuarea în pag. 11-a) 


PAG. 10 


icii sau pus la sfat, pe prispă, 
alături de Duluş, dulåul curtii, 
care, cu urechile ciulite, tolănit 
la picioarele lor, par'cå ascultă 
şi el. å 
Deschise vorba Ică, cel mai ră- 
sărit dintre: copii, școlar în clasa 
, întâia primară: 
— Å zis bunica într'o'zi că de Paşti ne ia mămi- 
ca håinute si ghete noi. 


— Mie mi-a spus mămică ieri că ne ducem la bi-: 


serică, să 'ne griiim — adaose al doilea; 

Iar cel mai micut de abia rosti: 

— Si ne dă ouă „loşii”.: şi' melgem la dulap, cum 
zitca Icuţă. ee = 


DIMINEAȚA COPIILOR | 


— Da-i vorba că mâine-i Paşti şi mămică nu 
ne-a luat nimic — urmă vorba Ica. 
— Şi mămica nu mai vine — urmă mezinul. 


— Şi niti ouă loşii, niti nimic! — inchee piciul 


pornind pe plâns. 

Duluş, văzându-şi prietenul de joacă plângând, 
s'a ridicat şi şi-a pus capul în poala lui, dând din 
coadă, în vreme ce privirile copiilor aleargă dor- 
nice, încolo, dealunvut drumului, pe unde trebuie 
să sosească mămica. 


Usa tindei s'a deschis si in privaz Sarată scur- ` 


teica roaså şi apoi fata blaiină a bunichii, ale cărei 
suvite de păr alb, eşite de sub basma, se lipesc de 
obrazul piciului: 


DIMINEATA COPIILOR = 


— De ce plângi, puiu bunichii? — îl strânge ea 
în braţe şi-l desmeardă. 

lar Icå răspunde pentru mititel: 

— Plânge, bunicuto, că, uite, måine-i Paştele. şi 
nouă nu ne-a luat mămica nimic. - 

Bunica se înseninează la față: 

— Ei, voinicii bunichii! D-aia vi-i teamă vouă?... 
Las” că are Mnezeu grijă de vă trimite si vouă... 

— Da de unde, bunicuto? — o intrerupse Icutå, 
că am auzit-o eu pe måmica, ieri, cum se văita că 
nare de unde pe sărăcia asta... 

— Asta aşa e! — întări bunica, apucându-l pe 
după gât şi pe el — că ea, såråcuta de ea, multe ar 
vrea să facă, da nu se poate, că nu-s biştari! 

— Păi la ce trebuie biştari? — s'amestecå in 
vorbă şi mezinul. 

Bunica se porni pe râs: 

— Bată-vă sănătatea de copii să vă bată!... 
dacă nu-s biştari, n'ai pă ce lua nici pâine, 
lapte, nici haine, nici nimic... : 

— Da" cine are biştarii? — 
mare. 

— Negustorii şi ăi bogaţi, de la cari ia şi mămica 
voastră si p-ormă vă cumpără tot ce vă trebuie. 

— Da noi de ce nu suntem bogaţi? — se îndârii 
piciul. 

— Fiindcă aşa a lăsat Mnezeu pe lume: unii så 
fie bogaţi, iar alţi săraci. Şi de toţi, d'opotrivå, 
poartă de grijă El. 

— Da” de noi de ce nare? rosti bosumflat co- 
pilul. 

Bunica îl sărută pe frunte si mångåindu-l: 

— Are, cum să n'aibă... Numai s'aveti răbdare. 

— Păi, bunicuto, mâine-i ziua de Paşti şi må- 
mica nu mai vine... 


Păi 
nici 


îndrăsni cel mai 


OOOHOO tettette 


PAG. ! 
— Ba iată-o că vine... Şi încă abia de poate 
duce câte are în braţe... 

Câte trei sar grăbiţi la poartă, cu pt du- 


på ei, strigånd: 
= — Måmico! 

— Mămiţico! 

— Bine c'am ajuns! Că mi se părea că nu 
mai biruim s'ajung acasă suspină femeia, lăsând 


pe copii sapuce fiecare ceva din tårgueli. 
— Hăinuţele, bunico! — strigă cel mai mare. 


— Si ghetele! — urmå mezinul 

— Si oule! — închee prâslea, din braţele mai- 
că-si, care îl sărută p'amândoi obrajii, fericită, 
intrând în casă. 

lar bunica, de colo: Z | 

— «Ei, vedeți? Asa-i că nu v'a -lăsat  Dumne- 


“zeu şi v'a dat de toate? 


— Ş'o să mergem la biserică, bunicuto? 
—'Vezi bine... 


— Şi la dulap, să ne dăm mult! 

— Mai e vorbă! YA 

— Si ciocnim ouă roşii câte vrem? 

— Câte v'o da mămica, fiindcă ea e` cu biş- 
tarii — zise bunica. 

-— Păi ei cin'i-a dat biştarii? 


— La fabrică, acolo, unde se canoneste, de 
dimineaţa până seara, pentru voi.: 

Copiii n'o mai ascultă, însă, dând 
casă, să vadă şi ei ce le-a mai adus. 

In lumina potolită a odåitii, prin fereastra des- 


năvală în 


“chisă răsbat piruelile păsărilor, ce prăznuesc prin 


pomi, sărbătoarea luminei si a primăverei, a- 
mestecându-se cu gânduritul celor trei pici, ve- 
seli de darurile aduse de Paşti. 

NE N. Pora 


NTE TTS NNN NETT 


på 


-G3)-—-EG8- 959 099030 08038059 E0--VB- 53--082- D -059- 800 EO 80-70-9030 059 Då Sb Dar 000 


CECT kakssaekasssekkkdddkbdbdkbbddd 


ak 


w 


Urmare dela pevestea din pag. 9-a: „Pantofii năzdrăvani“ 


la şcoală? îsi zise el. Oare o să fie aşa, cum mi-a 
spus acasă zâna scolarilor?” 

li incåltå si luă drumul îndărăt, îndreptându-se 
spre scoală. Pantofii nu-l mai strângeau si nu-l 
mai suparau de loc. E, ee 

Nicu era încântat. De bucurie, mergea sărind 
si jucând. Ba începu si să cânte cu voce tare, 
fără să-i pese că îl auzeau oamenii, care se plim- 
bau la Sosea. ` 


„Nicule, n'ai de gând să te scoli azi dimineață?” 

Oare cine îl întreabă si cine îi vorbeşte? Nicu 
întoarse ochii sau, mai bine zis, deschise ochii 
şi Nicu văzu lângă dânsul pe mămica sa, iar el 
se văzu în pat. pe când pantofii cei noui stăteau 
nemiscati la locul lor, de pe măsuţă. . 

Aţi ghicit.- cred, că toată plimbarea lui Nicu 
şi toată întâmplarea cu zâna scolarilor si cu pan- 
tofii nu fusese decât un vis. FR 

Dinu Pivniceru 


PAG. 12 


> Cun HAPLEAS 
NS a 
CA A PACALIT PEJ) VG 


muz 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DI - 


Intro zi de vară caldă, O porniră ei de vreme Dar de-acasă își luase 
Zi cu soare arzător, Să se ducă la Blegesti, Haplea'n spate $'un cojoc, 
Merge Haplea cu Tănase, Dar pe drum sunt ert. te | Greu il duce, cald îi ține, 


Par'că-i Haplea tot în foc. 


Merg pe jos și merg de zor. Greu e så nu te opresti. 


L-ar lăsa el la vr'o cârciumă, Cam la drumul jumåtate, Si il zice lui Tănase: 
Dar i-e teamă ca să-l lase. O ideie i-a venit, „Rogu-te și mă'mprumută 
Se gândește deci ce-ar face, O ideie foarte bună, ` Nişte bani pe-o săptămână, 


Să-l mai poarte și Tănase. Căci îndată s'a oprit. Nu-ţi cer multi, ci dă-mi o sută”. 


JEL MINEA Ț AGO PITEØR EE rett SPAGA 


Ci Tănase ”ntoarce vorba: „Insă, nam văzut vr'odatå „Am luat o hotårire: . 

„Hapleo dragă, nu-s bogăt, Să-mi dai banii înapoi, Că fråtia-i ca fråtie, 

Totuși, ţii, cred, şi tu minte, Iti spun doar prieteneste Dar de-mi ceri iar împrumuturi, 
Multe ori te-am ajutat. Şi că suntem numai noi. Vreau să-mi dai o garanție.” 


ai 

ae 

i 

FET 
— Bucuros iti dau, Tånase, S'a făcut, mergea Tănase Iute, sprinten merge Haplea, 
Pe cuvânt de nu mă crezi, Cu cojocul în spinare, Sare chiar de bucurie, 
Dă-mi tu suta, ia cojocul, Ce-l încinge și-l aprinde Nici nu-i pasă că cojocu-i 
Garanţie să-l păstrezi.” Și-l înneacă în sudoare. Este dat ca garanție. - 


Se zărește si Blegestii, Si îi zice lui Tănase: „Nam ce face eu cu banii, 


Iată cârciuma „La Vitel”. „Poftim banii ce mi-ai dat, Nam nimic de târguit.” 
Ce-i veni atunci lui Haplea? Inapoi dă-mi iar cojocul, Intelese-atunci Tănase, 


Se oprește putintel. Căci, cum văd, m'am înșelat. Că fusese păcălit. 


PAG. 14 = DIMINEATA COPIILOR 


FIINDCA nau PLIMBAT 


© — - © 
e8e=— de MOŞ NAE 88o 


æ= anti Marioara îi făcuse nepote- 
AAG lului meu Mirciulică dela Galaţi 
un cadou drågut: un căţel. Nu 
un căţel jucărie, ci un căţel viu 
şi adevărat. Un căţel, care lă- 
tra: ham! ham! ştia să facă 
slui, ştia să dea låbuta. 
Mai ştia cățelul acesta să fa- 
că şi alte multe lucruri. Să-ţi bea laptele din 
cească, fără să te întrebe. să ia din bucătărie 
` carne, fără să i-o dea bucătăreasa, Så... dar :nu 
mai Spun, că mi-e ruşine-să spun ce maj ştia să 
facă drågutul de căţel. 

Şi iată că săptămâna trecută primesc dela Mir- 
ciulică o scrisoare: „Moş Nae, îmi scrie el, tåticv 
si eu te rugăm să vii la Galaţi, ca să vezi cățelul 
si să-i alegem un nume. fiindeă până acum nu 
i-am dat nici un nume”. | 

Se putea, oare, să nu merg, când am fost che. 
„mat pentru treburi aşa de mari: să văd cățelul şi 
să-i fiu naş? 

A doua zi, mam şi urcat in tren si am mers 
la Galaţi. L-am văzut.... adică i-am văzut pe toţi: 
pe Mirciulicå, pe-tăticul său şi pe drågutul gåtel 

Zic ,drågutul căţel”, pentrucă în adevăr era 
drăguţ. Mic de câteva luni, dar arătând. de pe 
acum că o să ajungă, atunci când se face mare 
ceva cum nu sa mai văzut. Uite, am văzut cio- 
rapi, am văzut månusi, ba am văzut si haine rup- 
te si sfâşiate de el, cu dintisorii săi — mici, dar 
bine ascuţiţi. Cum så n'ajungå un câine fără pe- 


DEMAN EAFA: COPIILOR: SE==="== 


reche când încă SÅ mic ştie să facă „atâtea şi 
atâtea? 

Ba, Mirciulică mi-a zis: „Moş Nae, scuipă-l 
ca să nu-l deochi”. 

L-am scuipat şi i-am trecut de gât o pangli- 
cuţă roşie ce-i adusesem. 


„Ei, cùm să-l botezăm? Ce nume l-ar prinde 


mai bine? ` 

— Să-i spunem Dorel, am zis eu, mai ales că 
şi Haplea are un câine, pe care tot Dorel îl 
cheamă. 

— Nw nu vreau så aibă acelaş nume cu câinele 
iui Haplea, se împotrivi Mirciulică. - 

— Atunci, să-i spunem Azorel”. 

Dar nu i-a plăcut nici numele acesta. In sfâr- 
şit, după ce am înşirat vreo douăzeci de nume 
de câini — Stop, Lux, Grivei, Ursulică, Turcu, 
etc. — a rămas să-i spunem Bubică. 

„Să fie sănătos şi. să-şi poarte numele sănă- 
tos!” i-am urat noi. 

Acum rămânea alt ceva de făcut: să-l ducem 
pe Bubică la plimbare, fiindcă de mai bine de 
două săptămâni: Bubică nu eşise din casă, aşa că 
era cam. plictisit. 

Insă, mai întâiu să să vedem cum e vremea 


afară.-Să nu sufle vântul. så nu fie prea frig. aşa. 


ca să nu răcească Bubică. Am scos un termome- 


tru afară si am văzut că în ziua aceea nu erau. 


decât 5 grade sub zero. ) 
Cinci grade nu înseamnă că este chiar aşa de 

frig. Prin urmare, Bubică poate fi scos din casă, 

- fără să ne temem că răceşte. 

Şi am esit, pornind tustrei, adică tuspatru, da- 


că îl punem la socoteală şi pe Bubică, pe càre - 


Mirciulică îl purta în braţe. Asa ne-am înţeles să 
mergem până la „grădina publică”; iar acolo să-i 
dăm drumul să mai meargă si el pe jos. 

— Dar n'a eşit asa, precum socotisem. Nici nu 
trecusem de colţul străzii. când Bubică zăreşte 


mergând pe stradă o pisică. Doamne. Doamne! 


Am crezut că a turbat. S'a smucit din braţele lui 


Mirciulică, a sărit jos si lătrând ca unul scos din 


minţi, s'a repezit glont după pisică. 

Insă pisica fiind mai iute la picior, Bubică nu 
putea să o ajungă. “Totusi, lătrând furios, el fu- 
gea, fugea mereu după ea. lar noi fugeam după 
el, ca să nu-l pierdem. Cålcam în noroiu, căleam 
în băltoace de apă, dar nu ne lăsam: alergam 


după Bubică. Si îl chemam intr'una: +Bubicå! Bu- ` 


bilică! Bubisot!” De geaba: Bubică,  Bubil:că, 
Bubişor n'auzea de urechia aceea. i 

In sfârşit, după multă caznă si alergătură, am 
putut să-l prindem. Era plin de noroiu. însă nici 
noi nw eram mai curati. 

Cum îl ducem acum? „Să-l lăsăm să umble si 
să-l ţinem de lanţ”. — fiindcă îi luasem. şi. un 
lanţ — am zis et. : : 


PAG. 15 


Am făcut aşa, însă lanţul il ţinea tot Mirciulică. 


Am trecut vreo două străzi fără să ni se mai 
intâmple ceva. Dar tocmai când să ne apropiem, 


de grădina. publică. răsare — par'că ar fi esit 
din pământ — un dulău, care, nici una, nici două, 
vine glonț, asupra lui Bubică. 

„Marş, javrå!” îi strigåm noi dulăului. Dar se 
vede treaba că dulăul nu înţelegea româneşte ori. 
poate, s'a- simţit jignit de cuvântul »javrå”. De 
aceea, în loc să fugă si să ne lase in pace, mârâind 


si aråtåndu-si coliti, sări asupra lui Bubică si îl 


şi înşfăcă de ceafă. 
„Marş, javrå! Mars, iavră!” strigam noi me- 


reu si fiindcă n'aveam vreun baston, il loveani. cu. 
mâinile si picioarele. Dar dulåul nu prea se sin- 


chisea. de loviturile noastre. Ba într'un rând, sa 
întors la mine si a vrut să mă muşte de picior. 
Dacă nu săream în lături, o si påteam. 

Noi strigam şi loveam cu mâinile. şi picioarele: 
iar nenorocitul de Bubică tipa, schelălăia si. se 
tăvălea pe jos. dat în tărbacă de dulăul ce! ne- 
milostiv. ` i 

Bine că au sărit în aiutorul lui Bubică si al 
nostru doi sergenti de stradă, care, lovind pe 
dulău cu- bastoanele lor de cauciuc, au putut. să-l 
gonească şi să-l- îndepărteze. 

Pe Bubică l-am cules de jos -mai mult mort de- 
cât viu. 

li curgea sânge din mai multe găuri ce-i făcuse 
urâciosul dulău, iar inima îi bătea cu putere. Bine 
înțeles, nici vorbă nu mai putea fi de plimbare. 
Am luat o trăsură, l-am suit, ne- -am suit şi noi 
şi ne-am întors acasă. 

„Să chemăm numai decât doctorul: să chemăm 
doi doctori, trei doctori, zise Mirciulică, ai cărui 
cchi erau plini de lacrimi. 

— Stai, că mă pricep si eu, i-am răspuns, cău- 


tånd să-l linistesc. Så vedem mai intåiu cum îi 


bate pulsul”. Å 

Am luat în mână o låbutå de- -a lui Bubică, am 
scos ceasornicul din buzunar şi m'am prefăcut 
că număr bătăile pulsului lui Bubică. $ 

„Hm, da, am zis eu, după ce am ascultat putin. 
Pulsul bate cam iute, însă dacă îi dăm lui Bu- 
bică să bea o ceascå cu lapte şi după aceea il 
culcăm, în două ore se face iarăşi” bine si De 
tos”. Pre 

li-am dat lapte. pe care Bubică 1- a băut cu Pot 
tă, apoi, înfăşurându-l cåt mai bine, l-am culcat 
lângă sobă. 

Când am plecat eu dela Galați, Bubică dormea 
încă. Insă, acum o oră am primit dela Mirciulică 
c scrisoare în care îmi scrie: „Moș Nae, află că 
Bubică s'a făcut pe deplin sănătos. Este iarăşi 
vesel şi-are poftă de mâncare. Insă. am vorbit cu 


tåticu să nu-l mai plimbăm decât cu trăsura sau- 


cu maşina”. Moş Nae 


PAG. 16 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


a u câteva săptămâni mai înainte de 
sosirea vacanței de Paşti. doam- 
na directoare a grădinei de copii 
le spunea copiilor: „A doua zi 
de Paşti, şcoala noastră va da o 
serbare, dar o serbare cât mai 
frumoasă. Serbarea aceasta © 
vom da la „grădina publică”, asa 
ca să ne poată vedea cât mai multă lume. De a- 


ceea, trebue să ne pregătim de pe acum, pentru 
ca serbarea noastră să iasă cât mai bine”. 

Şi au început pregătirile. Adina a învăţat o poe- 
zie, însă a învăţat-o să o spună frumos, fără să 
se grăbească şi fără să mănânce cuvinte. 

Silvia şi Ticu au învăţat un dialog în versuri. 


l-am auzit, când m'am dus într'o zi la Grădina de 
copii şi am văzut că-l spuneau foarte bine. 

Doina, Marioara, Lucia, Ionel si Valeriu au in- 
våtat o piesă de teatru. 

Ei şi-au dat silinta să o înveţe bine, iar părinţii 
lor au făcut pentru fiecare costumul, care se po- 
trivea cu piesa. 

Au învăţat si alte lucruri: să cânte cu toţii in 
cor, să se joace, să facă gimnastică. 

Doamna directoare le mai spusese: „Copiii, 
care vor reuşi mai bine, vor căpăta câte un pre- 
miu. 

— Ce fel de premii? o intrebarå ei cu toţii. 

— Acesta e secretul meu!” s'a mulţumit så rås- 
pundă doamna directoare. 

Copiii numărau mereu zilele. Li se părea că 
sunt foarte multe şi că n are să sosească ziua set- 
bării. Dar cu toată nerăbdarea lor. încet, încet, 
zilele trecură una după alta si sosi, în Sfârşit, a 
doua zi de Paşti. 

Serbarea trebuia să înceapă după amiazi la 0- 
rele 4. Insă, încă dela orele unu, grădina publica 
era plină de mulţimea de copii: care veniseră. şi 
nu erau singuri căci cu dânşii veniseră si părinji 
lor şi frații şi surorile lor mai mari. Si era atâta 
sgomot si atâta veselie! Credeai că aceasta este 
pentru copii ziua cea mai fericită. 

In sfârşit, s'au făcut şi orele 4. Doamna direc- 
toare a spus atunci că serbarea începe. A început 
cu câteva cântece cântate în cor de toti copiii, a 
continuat cu jocuri: cu poezii, cu dialog şi s'a ter- 
minat cu piesa de teatru. 

După ce-s'a terminat piesa şi după ce au fost 
împărţite premiile, care erau ouă şi iepuri de cio- 
colată, copiilor li s'a dat voe să se plimbe prin gră- 
dină şi să se joace aşa cum le-ar plăcea mai binc. 

Insă, iată că a început să se lase noaptea. Doam- 
na directoare a scos dintr'o cutie o mulţime de 
felinare şi lampioane de hârtie colorată şi a dat 
câte unul fiecărui copil. Toate aceste felinare si 
lampioane aveau câte o lumânare, care a fost a- 
prinsă. 

Aşa s'au înors copii dela această ptrecere, care 
în adevăr a fost frumoasă si reuşită. 

Mircea Petrescu 


O III ñy űr 


hø 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ci eu nu prea cred în povestea ce 
© am să spun acum. Dar o scriu 
Şi eu, aşa cum mi-a fost pove- 
stită. 

Era odată un băiat mic si 
drăguţ pe care i! chema Fănel 
şi care locuia intr'o comună in 


pădure de stejari. 


Iri ajunul sărbătorilor de Paşti, Fănel porni la. 


pădure zicåndu-si: „Vreau să prind o pasăre, care 

să cânte. Am să mă rog apoi de părinţii mei 

să-mi cumpere ca un cadou de Paşte o colivie 
mare şi frumoasă”. 

Fănel merse la pădure, umblă şi căută peste 
tot să prindă o pasăre. însă s'a trudit în zadar. 
Ştim că păsările sunt iuti: si destepte si nu se 
lasă prinse aşa de lesne, 

Supărat şi obosit de atâta alergătură zadar- 
nică, Fănel se asezå pe o Ciupercă mare, ce cres- 
cuse in fata unei căsuțe. Pe când şedea aşa. iată 
că din căsuţă a esit un omulet, un pitic Cu căciulă 
mare şi cu barba lungă. 

Piticul acesta ţinea în mână o pasăre de toată 
frumuseţea: era un cintezoiu. Dar un cintezoiu 
năzdrăvan de tot: aci cântau aci vorbea cu graiu 


omenesc şi nici nu se gândea să fugă şi să ER 


din mâna pitioului, 


„Fănel, 
băiat drăguţ si cuminte, ift fac-cadou de Paşti: 
ti dau cintezoiul acesta. Så ai grijă de el, să nu-l 
laşi fără mâncare. să-ţi iubeşti părinţii şi să te 
porţi bine şi frumos cu toată lumea”. 

*Fånel nu mai stia cum să-i mulțumească mai 
bine piticului pentru frumosul cadou. Luă cinte- 
zoiul in-månå şi porni indărăt spre casă, mai 
mult alergând. decât umblând. 

Pe drum, cintezoiul îi povestea lui Fănel despre 
pădure, despre cuibul său, despre părinţii săi, 
despre serbările şi concertele ce dau păsările, 
despre examenele ce trec la canto, despre pre- 
miile ce capătă acelea care cântă ;mai bine. Po- 
vestea, vorbind aşa, cum ar vorbi i:ecare din noi, 
ar Fănel asculta foarte mirat, dar şi foarte mul- 
tumit că are o astfel de pasăre năzdrăvană. 

Nu mai mică a fost mirarea părinţilor lui Fånel, 


—=========== 


CINTEZOIUL LUI FĂNEL 


apropierea căreia se găsea o 


îi zise piticul, fiindcă am aflat că ești 


PAG, 17 


auzind că cintezoiul vorbeşte ca oamenii. Ba 
chiar tatăl lui Fănel fu atât de mulțumit, că se 


duse nuniai decât în oraş şi cumpără pentru cin- 
tezo:u cea mai mare şi mai frumoasă colivie ce 


“a putut să găsească, 


Seara, când Fănel, pregătindu-se să se culce, 


merse, să-şi mai vadă. cintezoiul- şi să-i ureze 
„noapte bună”, acesta ii zise: ,Fånel, să ştii că 
am să stau aicea, cât timp vei îi bun si cuminte. 
Insă, în ziua în care n'ai så mai fii bun si cumin- 
fe, eu voi fugi din colivie şi din casa aceasta”. 

Cel care mi-a povestit istorioara aceasta, mi-a 
spus că cintezoiul este şi astăzi la Fănel. 

Vintilă Bratu 


HHHH HHH PAPen teereesos OTTELI TETTETETT] EEEE TT TTTTTTE EE EEEE EEEE E EEE EEEE EEEE EA EEE AEREA EEEE REEE AATRE ERETTE EEEE EEE EE EEEE EEE E e e 


a ETETETT ETE EEEE  E  aaaaa a aaa aaa aaa aAa 


PAG. 18 : = 


DIMINEAT A COPIILOR 


POVESTE ITALIANA FE de MARCU IONESCU | 


etrişor de odinioară este astăzi d. Petre 
Påtulea, un profesor din cei mai de sea- 

mă şi bărbat în vârstă de aproape 35 de 

ani. In povestirea ce urmează, sunt însă 
întâmplări din vremea când era si el un 

copil, aşa cum sunt cei mai multi din drågutii ci- 


titori ai ,Diminetii Copiilor”. O scriu, aşa cum o 
tin minte de când mi-a povestit-o el însuşi. 

Petrişor, orfan încă dela o vârstă mică, locuia 
într'o casă dela marginea comunei şi aşezată lân- 
gă o frumoasă pădure de steiar. Dela casa aceasta 
şi până la şcoală era o depărtare de vreo patru 
chilometri. Cu toate acestea si oricum ar fi fost 
vremea, Petrişor mergea în toate zilele la şcoală 
~ si era printre cei dintâi din clasă. 


Insă, în zilele de sărbători si în orele libere din 
celelalte zile, nu era pentru Petrişor bucurie mai 
mare, decât să se plimbe prin pădure ori. când 
obosea, să stea lungit la umbra unui steiar, ascul- 
tând cântecul păsărilor. 

Poate, mai sunt cititori, care încă nu ştiu cât de 
frumoasă este o pădure si ce de frumuseți ascun- 
de într'însa. Este cam întunerec şi răcoare, par'că 
te-ai găsi într'o biserică, iar soarele trimite prin- 
tre ramurile şi frunzele arborilor raze de aur, 
ca si cum deasupra pădurii ar fi ferestre cu 
geamuri verzi şi albastre. - 

Jos, pe pământ, e un covor făcut din muschiu, 
din flori, din frunze culoare de aur. lar când suflă 
puțin vântul, frunzele de pe arbori şi firele de 
iarbă si de flori se mişcă şi cântă în cor un cântec 
dulce, plăcut. - 

In pădure este o lume întreagă de vietåti: păsări 
care sboară şi cântă sus sau printre crăcile arbo- 
rilor, gâze care zumzue si sbârnâie, furnici, care 
îşi au locuinţele în scorburi de arbori. 

Insă în pădure sunt si primeidii: vreo groapă. 
acoperită cu frunze. aşa că nu ọ vezi si poţi så 
cazi în ea. Vreun câine rătăcit, care se poate re- 
pezi să te muşte, ba chiar în timpul iernei se ivesc 
şi lupi pe care foamea îi face şi mai sălbatici. 

Insă lui Petrişor nu-i era frică să meargă şi să 
stea singur în pădure. In fiecare dimineaţă, buni- 
cÄ-sa, după ce îi spunea să-si facă rugăciunea, îi 
punea mâna pe cap şi îi zicea: „Ingerul tău bun 
să te păzească, odorul meu”. 

Petrişor o întreba deseori despre acest înger. 
Cum este la fată? Unde stă? Dece nu i se arată 
şi lui şi nu-i spune o vorbă? 

„Dacă vei fi bun şi cuminte, ai să-l vezi într'o 
zi”, îi răspundea bunică-sa. 

Uneori. când era singur în pădure şi auzea cum 
hubue tunetul ori se pomenea pe neaşteptate cu 
vreun câine rău înaintea sa, Petrişor se gândea 
că îngerul său e aproape şi că o să-l apere. De 
aceea, nu-i era frică. 

Dar bunică-sa muri, când Petrişor împlinise 
vârsta de nouă ani. Băiatul rămase singur, singu- 
rel, pe lume şi nu mai era cine să-i zică în fiecare 
dimineaţă: „Ingerul tău bun să te păzească!” 

Påråsi si casa de lângă pădurea de stejar, fiind- 
că fu luat si dus la Orielinatul din oraş. Orfelina- 
tul era o casă mare, cu camere mari, cu o curte 


TAA 


= === PAG. 19 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mare, dar fără arbori, fără păsări care să cânte, 
fără umbra şi răcoarea pădurii. 

Petrişor părea acum o pasăre închisă în colivie. 
Plângea de dorul pădurii. de dorul livezilor verzi; - 
„de dorul vieţii în libertate şi la aer curat. Se sim- 


[EI DA 


tea străin, pierdut printre camarazii săi. Şi n'avea 
pe nimeni să-i spună şi lui o vorbă bună, să-l mai 
mângâie si alinte. : 

Inima i se închise, firea sa bună şi sinceră i se 
schimbă. In curând, Petrişor deveni un şcolar rău; 
leneş, mincinos şi fără milă pentru alţii. 

Intr'o seară însă. se întâmplă minunea, care îl 
scăpă pe Petrişor din druunul rău ce apucase. Era 
o seară din Săptămâna Patimilor, aşa că peste 
două sau trei zile era sărbătoarea Paştilor, a In- 
vierii Mântuitorului. 

Impreunå cu câţiva din camarazii săi, care nu 
erau mai buni decât dânsul, Petrişor puse la cale 
c hotie de rând, o hotie. cåt se poate de urâtă. 
Anume, să fure din subsolul Orfelinatului nişte co- 
zonaci ce fuseseră cumpăraţi, ca să se împartă 
elevilor în zilele de Paşti. 

„Furăm cât mai multi si ne infruptåm de acum 
cât mai bine”, îşi ziseră Petrişor şi camarazii săi. 


Aşteptară să se facă miezul nopţii. pentru ca să fie 
siguri că doarme toată lumea din Orfelinat. 

Eşiră apoi în curte si se inteleserå ca Petrişor, 
care era cel mai sprinten si mai curajos dintre 
toţi, să intre în subsol printr'o fereastră ce era 
deschisă şi de acolo să arunce camarazilor săi de 
afară cozonacii furati. å 

Petrisor se strecurå in subsol, unde era intune- 
rec beznă. Insă, pe când mergea bâibâind, deo- 
dată, într'un colţ se făcu lumină, iar în colţul acela 
văzu pe un copil că plânge. Petrişor se apropie de 
el şi-l întrebă: „Cine eşti si dece plângi?” 

Drept răspuns, copilul. a cărui fatå strălucea, 
cuprinse pe Petrişor în braţe si îl tinu aşa mai 
multe minute. După acea. îi zise, vorbind printre 
lacrimi: „Cum să nu plâng, când te văd cât de 
nenorocit ai ajuns? Ai uitat ce-ţi spunea bunică-ta? 


NE tf VOGA aE 3: 


l Bisdom | 


MAD, 
BST 
sOn 


4 


Ei 
pi 
| il 


ME AND RI ~ 


— Ingerul tåu bun så te påzeascå! asa imi spu- 
nea bunica, ii råspunse Petrisor. 

— Şi eu te-am păzit mereu, îi zise copilul, care 
era un înger — îngerul bun al lui Petrişor. Te-am 
ferit de multe rele şi te-am scăpat de multe pri- 


(Citiţi urmarea in pag. 2l-a jos) 


PAG, 20 REE FE Er as a 


KG) 


AN 


e 
o33—| de 
e 


o 
MIMOZA oso 
& 


iile de flori de pe intinsa poianå 
erau mångåiate de primele raze 
ale soarelui de primăvară. 

In fundul poenei, aproape de pă- 
durice, se înălța o bisericuţă de 
lemn. Şindrila care o acoperea 
era încerită de ploi. 

In ferestrele ei licăreau razele soarelui. In spa- 
tele bisericutei, brazi bătrâni, ale căror vârfuri se 
ridicau spre cerul albastru, ca o cunună cu zimti de 
eruciulite. Era în apropierea Paștelui. In fiecare 
seară poenita- era luminată de licårirea lumânări- 
lor credincioşilor veniţi din satul din vale. Mersese 
vestea că părintele Anton e un sfânt şi oamenii ur- 
cau cu greu poteca strâmtă ce ducea dela satul lor 
până la bisericuţă. Şi în noaptea înstelată lumână- 


rile lor păreau ca niste stele căzute pe pământ. Si 
o săptămână întreagă, — săptămâna patimilor, — 
în toate serile poenita luci de flacăra lumânărilor. 
Mereu părintele Anton le spusese: „Pregătiţi-vă 
sufletele, uitaţi de cele rele, căci Christos vrea să 
se apropie de voi”. 

Acum venise noaptea Invierii. Luna arunca lu- 
mina ei aurie asupra poenitei, stelele licăreau parcă 
mai puternic şi o linişte sfântă domnea peste tot. De 
odată un sunet clar, argintiu rupse tăcerea nopții; 
era clopotelul bisericutei vestind lumii Invierea 
Domnului. Pe potecutå una câte una se arătară lu- 
minile lumânărilor .şi in curând poenita fu plină de 
lume. Clopotul suna mereu. Părintele Anton, îm- 
brăcat în sfinte odăidii, eşi din biserică, trecu prin- 
tre lumea îngenunchiată şi merse până la masa aşe- 
zată în mijlocul poenitei pe care ardeau două sfes- 


DIMINEATA COPIILOR 


; nice.. Slujba începu. La început era. “ceret nu: se 


- 


auzea decât glasul preotului citind rar şi apăsat, 
apoi lumea obosită începu să şoptească.. Se. går 


S deau că acasă îi aşteaptă masă bună, ouă roşii şi 
“miel, pe care şi cel mai spa din 


masă. 


Se săturaseră de şapte” såptåmånt de pas pe- - , 


7 trecute numai cu fasole, varză şi poame uscate. Fe- 
-meile începură să vorbească încet între ele de gos- 


podărie, de pregătirile ce făcuseră pentru. sårbå- 


tori, apoi de copii si de nevoile lor. Bårbatii, mai 


serioşi, tăcură mai mult, dar slujba se lungea si 
începuse a le cam fi foame. Ca s' o uite, începură Ex 


şi ei vorba. 
Dar slujba se sfârşi. Tot søl, cu preotul în. Cap, 


"cobori potecuţa pentru a „merge la biserica cea - 


mare din sat, ca să săvârşească sf. Liturghie skr 


apoi oamenii să poată merge pe la casele lor s să se 


1 înfrupteze de bunåtåti.. 


på 


Abia dispåruse si ultimul om pe EE stânci, 


măsese mai în urmă, se apropie de cioban. şi-l bătu 
pe umeri. „Eşti obosit, dragul meu, de nu „mergi Sø 
tu cu ei? 

„— Nu, bade, răspunse ciobanul, am vrut să viu şi. 
eu måcar la sluiba Sf. Invieri, si så må pot spovedi, 
căci sunt un påcåtos mare, nam ntăcar o zi de 
post, dar- ce så mănânci in creerul munţilor? Si: 
acum, când să” viu şi eu să ascult si. slujbă, „Vlad 


urmă ant ee in urma “sfântului alai. Dar iată, 
acuin sunt departe, si puterile mele nu sunt „destul - 


- de mari să-l ajung”. Şi ciobanul plânse. - .. 


= 


Atunci omul îmbrăcat. sărăcăcios zise: 
teme, tu ai găsit pe Mântuitorul”. 


„Nu te 


Ciobanul ridică ochii, recunoseu pe Domnul isis 3 


Christos şi-i primi binecuvântarea. 
Mimoza - 


=a 


- (Urmare din pagina 19a) 


- meidii. Atunci erai bun si nu te gândeai la nici o 


faptă rea şi urâtă, ca fapta pentru care ai venit 
aicea. Nu vrei să fii aşa cum ai fost mai înainte?” 


| Şi îl strânse din nou pe Petrisor în braţe. 


Petrişor nu putu să răspundă decât: 


rului său, care îl mângâie şi îi zise: „Cred în cu- 
vântul ce mi-ai dat!” Apoi pieri, făcându-se e- 
văzut. 


“Din noaptea aceea. Petrisor sa schimbat pi 
_ desăvârşire, devenind din. nou un băiat bun, si-. 


litor şi cuminte; 


Marcu Ionescu E 


sat il -avea Jla 


„Da!” şi å 
izbucni: în lacrimi. Plânse mult la pieptul înge- 


EEG ane 


: PAG. 21 


la, - 


AE posturior e rto | 


0 iut RE din Capital i ne scrie în 
felul ce „urmează: „Tăticu a cumpărat un -aparat 


de radio cu 5 lămpi şi. Cu. aparatul acesta prindem Gr 
Asupra numå- 


în timpul nopții sute de posturi” 
-rului de posturi Cititoarea Se cam. înseală, : 
-chiar „sute de posturi” nu se prind). A 


căci 


Şi mai departe: „Insă, te rog, Mos Mae, Sihi 
- explici i in care țări se găsesc unele posturi de ra- 


dio la care se vorbesc niste. limbi neînţelese de - 
mine. “dar deshte. care tăticu zice. că sunt limbi KA 


E NEE 


„Fiindcă si Mos UE are — PENT mai de mål pe 
cånd un om imbråcat in haine albe ciobăneşti ieşi - = un aparat de radio destul de puternic, îi dă 5 
din pădure alergând. Ne mai. văzând pe nimeni, 
. oftå dureros şi căzu pe o. piatră. Un om, care rå- da : 


` drågutei cititoare câteva, explicații.. Sei ideal parc 


„de. Bulgaria. EG > | SAN 


„In Polonia sunt Sen de asia i în LER KER le 
"oraşe: Varşovia care are un post de 157 de kilo» 
„wati scel mai puternic din Europa. (Postul nostru ` 

dela Bucureşti are 12 kilowati. putere); Lvov Gis SETE 
- si Lemberg), Katovit, Vilna, Poznan, Cracovia BA 


Lodz: 2 å 


In. Cehoslovacia Gr Praga, post de 120 de 
kilowati putere. al doilea din Europa după Varşo- : 
via; Brno (fost Brüñ), Pattitegac: Ra arca dă 


„Ostrava. şi Kosice, A Eee 


In Jugoslavia sunt: Belgrad, Faen (ost A- 
gran) si Liubliana (fost Laibach). 


Toate aceste posturi de radio se că cu un “apa- $ 
rat bun, adică, cu un aparat puternic şi cu mal å 
multe lămpi.. Insă, cu un aparat mai mic, dar se- = 


lectiv, se aud foarte bine Varşovia, Praga, Lvov, 


- Katovit» Brno, Bratislava, Moravska-Ostrava : şi 
Belgrad, deşi postul dela ører este numai de 


Š kilowati putere. SG ep Gr Ag 
- Eşti mulţumită” de explicațiile acestea, drăguță på 
cititoare? < Ea, ASK 


ze ad sia RR 


“In jurul ţării noastre, atar de “Rusia, pe care O 
läsäm la- o- parte, avem “următoarele tări slave: B 
Polonia, Cehoslovacia» Jugoslavia si Bulgaria. Bul» ` 
garii Mau construit încă un post de radio, pe Care 
noi să-l putem auzi, asa că nu ne ocupăm acura 


ag 


kli 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Legenda celor doisprezece apostoli 


+ u vre-o trei sute de ani înaintea lui Hri- 


stos, trăia o femeie, care avea nu mai 
puţin de doisprezece feciori. 

Femeea aceasta era aşa de sărmană, 
încât nu prea avea cu ce să-şi hrăneas- 
că pe toţi fiii. De aceea. se ruga Domnului şi ziua 
şi noaptea ca feciorii ei să fie pe pământ alături 
de Mântuitorul nostru, despre venirea căruia 
vorbeau proorocii toţi. 

In ziua in care nevoile o hårtuiau din toate 
părţile, biata mamă îşi trimise în lume pe toţi cei 
doisprezece fii, să-şi câştige fiecare, cum va pu- 
tea, pâinea de toate zilele. 

Cel mai mare dintre frati se chema Petru care 
plecă cel dintâiw rătăcindu-se. după o bucată 
bună de mers. printr'o pădure mare şi întune- 
coasă. 

Råtacise drumul si în afară de aceasta, înce- 
puse să sufere crunt si de foame. Târziu, obosit 
afară din cale, se culcă jos, pe iarbă. 

In fatå-i răsări un båetas, îrumos-ca un înger 


şi nespus de bun, care båtu de câteva ori din ` 


palme, pentruca Petru să-l poată auzi şi să se 
uite la dânsul. 
Båetelul întrebă: 


„De ce eşti aşa de trist?”. Petru răspunse: 

„Vreau să muncesc, ca să pot câştiga pâinea 
de toate zilele şi să trăiesc să-L văd şi eu pe 
Mântuitorul nostru”. 

— Dacă, în adevăr aceasta îţi este dorinţa, 
vino atunci cu mine!”, zise copilasul si îl duse. 
printre stânci, până la o peşteră adâncă de tot. 

Intrară înăuntru. Toată peştera strălucea de 
aurul, argintul şi cristalul ce era acolo. 

La miilocul peşterii se aflau orânduite, unul 
lângă altul, douăsprezece leagăne mari. 

»„Aşează-te, îi spuse băeţelul, în primul leagăn 
şi adormi. le voiu legåna eu!” 

Petru făcu aşa precum îl sfătui copilul, care 
îl legăna, şi-l adormi în cântece minunate. 

In vreme ce dormea, intră în peşteră şi al 
doilea frate, călăuzit de îngerul său ocrotitor, ca- 
re îi spuse să se culce şi ei, tot aşa ca şi Petru. 

In chipul acesta, veniră, unul după altul. toţi 
frații ceilalţi şi se culcară în leagănele ce mai 
rămaseră goale. Au dormit cu toţii timp de trei 
sute de ani. până în noaptea în care s'a născut 
Domnul Hristos, când se treziră să trăiască pe 
pământ. Ei se numiră cei doisprezece apostoli ai 
lui lisus. Nicolae Mihăescu 


DIMINEATA COPIILOR: 


193— 


ofica era o fetiţă cuminte şi bună. Nu se a- 
mesteca în jocul altor copii de prin curţile 
vecine sau de pe străzi. Toată ziua stă- 
tea acasă si îşi căuta de lucru pentru mă- 
mica ei sau pentru păpuşă. Dar într'o bu- 

nå zi ea îşi făcu un prieten de care nu ar fi vrut să 
se mai despartă vreodată. 

„La urma urmei, îşi zise fetiţa, nici prea singur 
nu e bine să trăiască omul.” 

Prietenul Sofichei era un miel cu Sortit de ine- 
le albe şi mătăsoase, cu ochi duiosi şi cu botul 
pufos. La începutul cunoștinței, mielul plângea 
toată ziua de dorul stânei si al munţilor. Dar Sofi- 
ca îl alinta atât de dulce, îi dădea să mânânce din 
mâna sa. îl culca în braţele sale la soare, îl piep- 
tăna şi îi lega funde în frunte. Văzându-se atât de 
iubit de fetiţă, mielul sfârşi prin a fi fericit şi a uita 
de dorul munţilor şi al stânei. li era deajuns <ă se 
simtă în apropierea prietenei sale, să îi se culce în 


| de VOICHITA CERCEL |—38- 


brate pe cånd et lucra ,sau il alinta si-ii cånta 
cåntece mici pentru miei: 


»Miel-mielut, Mielusel 
Cu ochi dulci ca mierea'n stup, 
Nu te mai gåndi la lup, 
Cå te åpår eu de el...” 


Mielul deschidea putin ochii, isi privea priete- 
na, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că buna fe- 
titå este într'adevăr lângă el, apoi adormea din 
nou şi mai fericit. 

Dar în aiurul sărbătoarei celei mai mari de pri- 
măvară, aiunul sfâtului Paşte. Sofica nu mai văzu 
mielul dimineaţa, ca de obicei la picioarele patu- 
lui său. li se păru că avusese un vis urât. Sări 
iute din pat şi începu să alerge pretutindeni cău- 
tându-şi mielul. Dar totul fu în zadar. O cuprinse 
o tristeţe cumplită şi glasul parcă i-l inghitise ci- 
neva. 


- 


BPN KUAS PAGE KN Ke — DIMINEAT A COPII L OR. RE 
Ar i SET fi kcal vre-un câine, naş ‘trede, se tot Sy i 
050 gândea fetita, Mai meu e-prea cuminte şi drå- Cels mai frumoase scrieri j: y 
es ¿<  gålas să-i poată face cineva. vre-un rău. Nu poate e: l 
Era ys e fpaliceva la, mijloc- decât că el S'a rătăcit sau l-a. pentru copii şi ti neret 
ay -> furat vre-un vecin să-i Pia. şi el: tunde - “cum îi £ EI > 
HSS puneam stein - uDånet în avanti eie. pre pel Sp e 
dg lată însă că veni si ziua mare de Pasti şi i Sofica „Păţaniile Luţei“, album. colorat | rar SEE RENEE 
ASSER tot tristå era. Ea nu isi gåsise prietenul cu ochi „Hoţul de Stele“, de Mova Rådul>sed, +54 50 >> 
100 duioşi niei până atunei. > ; Aventurile lui Gugulică, de Mona, 5 ee dee 
o La prânz, înainte så se aşeze la masă.: “Sofica - Rădulescu . -> RER VOR 
„A mai dete o- fugă până în pragul usei, să-şi mai - Cårticica păsărilor si animalelor de sue asa BS ae 
- cheme prietenul mie şi scump, cântându-i o me- . - Ion Cireşu - i i BØD ACEN A 
$ -lodie foarte. bine cunoscută  mielului din timpul crina în vacanţă “album ilustrat fa a fea ă 


A . când dormea la. soare în vere bunet. fetite, Ea “culori. s > . EE) a 
ØSE începu: - ina s i SA, Prima sălăterig. în. lumea ce gre LEN Ke dre 
AF Ed EK EN 2 3 < de: Sg ma Lagerlöf, LOR a pros Eau 
EN ae aa 
; » _A doua orie lumea asme or a = - 
5 EN Vin si dormi subt veghea degetelor melis; Er «de ma cul ryker Sega GE BD NØD 
Bird Sp Si să-ți dau jerbutå verde in butuc” å Fr Familia lui Chit-Chif (atra pentra să PS VG 
pe De mielul tot nu se-aråta.- =: ; å „_copin) de Ton Pas . , 3 SØN > ; 
RET „nt Când fetiţa se- întoarse; la, “masă, văzii. printre „Floarea din poveste . de N, “Pora . <» 50 i 
=. musafiri un domn eu sprincene negre, stufoase ṣi, Haplea la Şcoală de Mos Nae + . . „40 0 
Ree “îmbinate asupra ochilor lui intunecati. de îti era Haplea m străinătate de Mt rm ØRET a 
„> fricå să-l priveşti. Domnul: râdea. viclean, ianea: Glume pentru eepika Horia Prundu- re sate RA 
KST Sitea Gu multa poftă, mă „5 Petre Cetină - pt 30. AND 
~- »Ce om curios îmi pare această persoană! gândi ‘ Iconița Zorinei de o. Manolache å 
eger Sofica. Parcă te sperie când se uită la tine, si cåt Inelul pierdut de N., Batzaria + 594000 
R 5 de negru este chipul său... Irozii de Anton Pan +- 320 ; 
P „Pe când îl privea şi gândea Sotica astiel, ea îi Isprăvile lui Miricå F iniyot ‘de on cedru iai „ea ii 
EE „auzi de-odată spunând gazdei: Cireşu SER $ BØE 
= Ohf ee mai bors bun; coană Lo! Cat dë iru- Jertfa Lilianei de N. Batza aria + 7 E BO: 
KG "ok mos miroase leusteanul şi cât e de gras mielul! Nu Jucării de Mos Grigore St. a A ol EK E å 
i l-a hrănit degeaba Sofica. Eri de dimineaţă, inain-- Moara Piti: ar de Ion Rotar mist pi S4ON GS Ve 
a te să-l fi tăiat, era atât de puternic, încât mi-a scă= e reg fi ca RAE + ilustrat ei 30 E 
pat de două ori din mână. Noroc-cå nu fugea de-: -5s A pe pate e te URI PN e AT 
parte în stradă, ci se oprea mereu i în uşa Sofichei, Påsårica draga mea de Ton Pas. pe DE pi RENO ae: 
behåind trist si rugător.” - : „Poveşti cu noroc de Ali-Baba, ş în BO aaa 
3 “Buna fetiță lăsă capul in pământ, ca si cùm ar fi „Povestiri pentru. aaa de D. Toisto’ AR å X 
» aflat o mare taină şi se gândi îndurerată. -taducere de A. Toma . » ur 
„Oare, n'a lăsat Dumnezeu, destule. sidene romanul unui odel näzgravan PENN le 
a „fructe aromate şi frumoase precum Ls atâtea Je de P: Ghiatå - -L Rotaru + EN eta 40 ve 
gume si grâne pentru a hrăni oamenii? 3 5 
PIE Cum pot fi ei atât de cruzi la inimă, încât să poa-- * Toate Sonka sunt: tipărite” pe partie velină 
“tă tăia un miel atât de nevinovat si frumos?” - > 2 şi conţin numeroase desene Ke 
i Sofica nu se mai uită deloc la omul negru, c ge Ke Editura „A DE v ERU Le ere 
~ când l-ar fi disprețuit. Ea ståtu la masă tot tim: RANE te Aaa Er 
S - pul cu ochii plecaţi, cu faţa tristă şi se ardea: SEN pg oco > | 
å Omul negru a ucis, . .- Ar a mm ne n 
Event J FAN de vis, ØSE ABONATI -VA LA REVISTA: > | ; 3 
Cu scutită de ine e, gr ; Premiile cae 


j = ~- — Pumnisor de floricele —, å 5 ; a E E A 


Copiilor“ 


Pr = Cu surtuc, 


i åt dulce in butuc.. vevd 
R = PAER lee) po Voiebita € Cercel”. „COPIILOR“ 


A: ae PA EEG Atelierele „ADE VERBUL &. Å Bet | FE 


[d 


- Kar — 
N 


Şrortereeetereetererereeeeereere 
bakk dd ad TT TETTEY LOR 


ANUL X DIMINEATA 
48 )EOPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ . 
DIRECTOR: N. BATZARIA 


NTT TT 


i 


10 JUN, 1933 


o 
f 
Li 


— 


PAG. 2 


luminată“. 


„Săptămâna 


Aşa se numeşte săptămâna cuprinsă între Dumi- 
nica de Paşti si Duminica Tamei. Se numeşte aşa, 
. spre deosebire de „săptămâna patimilor”, care 
este săptămâna de dinaintea zilei de Paşti. 

In adevăr, săptămâna patimilor — adică ale pa- 
timilor Mântuitorului — este o săptămână de tris- 
teţe sufletească, de reculege de post, de rugă- 
ciuni şi de denii. og 

„Săptămâna luminată” însă e o såptåmiånå de 
bucurie adevărată şi senină. Sunt-zile, care urmea- 
ză învierii din morţi a Domnului nostru lisus Cris- 
tos. A înviat din morţi şi a Tăpus răul,-întunerecul 
şi minciuna şi făcând så biruiască binele, lumina: şi 
adevărul. 

De aceea, avem nit numai dreptiă ci şi * datoria 
de a petrece „,s săptămâna luminată” in bucurie si 
cu sufletul senin. 


„Pace vouă!“ 


„Când a spus lisus Cristos cuvintele acestea?” 
Asa ne întreabă un cititor din Capitală. Să-i răs- 
pundem si să-l lămurim. 

După ce Mântuitorul (cititori? noştri. ştiu că 
„Mântuitorul” este lisus Cristos) a fost răstignit 
pe cruce, şi-a dat sufletul si a fost înmormântat, 
ucenicii săi, adânc måhniti şi speriaţi, stăteau în- 
chişi într'o cameră dela o casă din Ierusalim. 

Atunci, în ziua care a urmat nopţii Invierii, lisus 
Cristos s'a ivit dintr'o dată în mijlocul lor şi i-a 
salutat cu cuvintele: „Pace vouă!” i 

Dacă. mai suntem întrebaţi, de unde ştim a- 
cestea, răspundem: stim din sfintele Evanghelii. . 


Un sfat pentru toţi cititorii. 


Sfåtuim pe cititorii noştri (prin cuvântul  „citi- 
tori” înţelegem si pe drågutele noastre cititoare) 
să-şi aibă fiecare câte un caet. Nu un caet în care 
să scrie ce au de scris pentru şcoală, ci cu totul 


pentru alt ceva. Anume, un caet in care să-și facă 
însemnări, scriind ceeace li sa întâmplat mai im- 
portant, ceeace au văzut: mai deosebit, impresii 
dintr'o carte ce au citit etc. etc. 

În acelaş caet ar putea så scrie şi versuri, atunci 

când se simt inspirați. 

Bine înţeles, însemnările, fie în proză, fie in ver- 
suri, din acest caet să le păstreze pentru dânşii, 
ca amintire pentru mai târziu, aşa ca să nu le tri- 
mită spre publicare. 


Dar să scrie frumos şi curat. 


Să scrie frumos, cât mai corect, cât mai citet. 
Corect, adică să fié atenţi şi să nu facă nici greşeli 
de ortografie, nici greșeli de punctuație. In tot ca- 
zul, să nu facă prea multe şi să nu facă greşeli ne- 
permise. 

A) doilea. Să caute să nu murdărească si så nu 
păteze cu cerneală paginile acelui caet. Puţină bu- 
năvoinţă, cât mai multă ståruintå şi să fie siguri 
că Vor reuşi. 


Orfanii şi bunicii. 


Sunt nenumărate bucăţile în proză şi în versuri, 
ce ni se trimit şi în care este vorba despre orfani 
sau despre „bunici. 

In zadar scriem la rubrica „De vorbă cu cititorii“ 
că in cepriveşte pe orfani, să-i ajutăm fiecare cu 
ce putem, dar să nu luăm durerea şi necazurile lor 
câ încercări slabute de schiţe în proză sau în ver- 
suri. 

Oare, îi facem plăcere unui biet orfan, amintin- 
du-i mereu că nare tată, că nare mamă şi că e 
sărac? 

In “schiţele cu „bunicii“, vedem ceva curios. Mai 
toţi bunicii din, schiţele colaboratorilor începători 
sunt aråtati că tin în gură sau în mână o lulea. Si 
eu, care scriu rândurile acestea, am văzut destui 
oameni bătrâni, adică destui „bunici”, dar mărturi- 
sesc, că nu prea'i-am văzut cu Iulele. 


Din cauza că, până în ziua tipărirei n-r ului 
de față, n'om primit manuscrisu!, suntem 
nevoiţi så amânăm continuareu romanului 


„Aventurile lui Gugulicå" 


=== 


REDACTIA si ADMINISTRATIA 
BUCURESTI. — Str. CONST. MILLE (Sårindar), 12. — TELEFON 6/67. 


6 LUNI 100 UN NUMĂR 5 LEI 
23 Aprilie 1933 — Nr. 480 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se inapoiazå 


er ———— 


Abonamente: 1 AN 200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


PAPA teen tere tbeoeeeootesrtreveee 


oerteeeeteee ee eee eee reetr 


| HAIDE, MITU MITISOR | 
| 


Haide, Mitu Mitisor, 

Dă-i 'nainte, då-i de zor, 
Hai, ciorapul împletește, 
Că ești mamă, te gândește, 
Cu drågutii tăi pisoi 

Sunt desculți si umblă goi, 
Că li-i frig și că răcesc 

Si c'apoi se 'mbolnăvesc. 
Haide, Mitu Mitisor, 

Tu de soareci vånåtor, 
Nu mai sta, nu mai privi, 
Ochii tåi nu mai sgåi, 
Då-i 'nainte si munceste 
Si ciorapul ispråveste. 


eeeeeeeeeee eee eee eee HH 


Filina . SII PE 


EEE SE DJ de 


| 
| 


SEE GVD EA ESTE JEG a 


Hi 


5 $ 
LEKARKE TE LE (ZEE TEEEETEEEEEEE EEEE 


PRIMĂVERII | 


...... 


i 


Tu dulce primăvară, Te văd in mugurasul 
Te simt venind din zare: Ce sânul își desface, 
In șiruri de cocoară N Te-ascult in påråiasul 
Sin fluturul ce zboară. Ce gura nu-i mai tace. 


Iar soarele s'aprinde mi: 
De dragul tåu mai tare, — 
Si 'n urmå-ti se întinde: 
Viața, cântec, floare... 
A. Ior. 


randen dd 


TT nn] 


PAG. 4 


ra într'o zi de Duminică, o zi cu 

soare plăcut de primăvară, cu 
pomii încărcaţi de flori si cu ver- 
deatå peste tot. 

„Merg så mă plimb afară din 
oraş, mi-am zis eu, însă trec si 
prin centrul orașului”. De ce 
tineam să trec prin centrul ora- 

sului? Ca să-mi vadă lumea costumul meu cel 
nou, pe care îl îmbrăcam atunci pentru întâia 
vară, şi să-mi vadă şi pălăria mea cea nouă. 
Dar dacă as lua si umbrela de ploaie, pe care o 
cumpărasem cu trei zile mai înnainte? „Se des- 


chide si se închide cu un mecanism nou, cum 
nu se găseşte la altă umbrelă”, Aşa îmi spusese 
negustorul, care mi-o vânduse. 

Mam uitat mai întâiu pe cer. Era soare, dar 
erau şi câţiva nouri risipiţi pe întinderea cerească. 
Semn că mai mult nu-plouă, decât că plouă. De 
aceea, uitându-mă la umbrelă, m'am întrebat de 
mai multe ori: „Să o iau? Să nu o iau?” La urmă, 
m'am hotărât să o iau. Dacă nu plouă, o tin în- 
chisă, dar o ţin aşa, ca să vadă trecătorii că e nouă 
şi mai ales să vadă că are mecanism, cum nu se 
găseşte la altă umbrelă. 

Ținând deci umbrela, aşa cum ai ţine un baston, 
şı trecând prin centrul oraşului, unde am încetinit 
pasul. ca să aibă timp lumea să-mi vadă costumul 


3 | Ce am påtit cu umbrela mea |% 


DIMINEAȚA COPIILOR 


cel nou, plăria cea nouă şi umbrela cu mecanismul 
ci deosebit, am ieşit după aceia afară pe câmp. 

Cât de frumos era, cât de nespus de frumos. Cât 
puteai cuprinde cu privirea, nu vedeai decât ver- 
deatå, împodobită cu mii si mii de flori. Aroma 
florilor îmbălsăma aerul ce respirai, auzul îţi era 
termecat de cântecul si ciripitul păsărilor, iar soa- 
rele trimitea o căldură, care era o adevărată bi- 
nefacere după lungile luni de iarnă rece şi moho- 
ritå. 

„Am să merg departe, cât mai departe”. mi-am 
zis eu, încântat şi întărit de bucuria şi frumuseţea 
primăverii. 

Şi am mers. Am mers aşa vreo două ore drept 
înainte. Aş fi mers, poate, şi mai mult, dar dintr'o- 
dată şi tocmai când mă asteptam mai puţin, am 


simţit că drept în vâriul nasului mi-au căzut 
câteva picături de ploaie. 
M'am întors, luând înapoi drumul spre casă. 


Insă picăturile de ploaie se fåcurå mai multe, tot 
mai multe. Ce picături? Că se porni o ploaie. par - 


_că de sus, din cer, Dumnezeu vărsa cu găleata. 


Ce bine făcusem, că mi-am luat umbrela! Apăs 
repede cu degetul pe mecanismul ei, care este aşa 
cum nu se găseşte la altă umbrelă, vrând să o des- 
chid. Dar văd că umbrela n'are nici gând să se 
deschidă. Apăs mai tare, o sucesc, o învârtesc: 
nimic şi iar nimic. Umbrela sta strâns închisă, iar 
mecanismul cel nou nici nu se mişcă măcar. 

M'am oprit puţin din mers, cu toate că ploaia 
cădea din ce în ce mai turbatå, udåndu-må până la 
piele. Mă oprisem de geaba: toate încercările şi 
sfortårile mele de a deschide umbrela au îost za- 
darnice. Umbrela semăna cu unii copii. care nu 
vor să deschidă gura, când este vorba să li se dea 
o doctorie. 

Neavând încotro, am luat-o în pas alergător. In 
curând, am obosit. Picioarele îmi tremurau, iar 
ploaia må pătrundea din ce în ce mai tare. 

Spre norocul meu, am zărit la dreapta, pe câmp, 
o căsuţă. Am dat fuga într'acolo, vrând să mă a- 
dăpostesc până ce trece ploaia. Am văzut însă că 
alţii mi-o luaseră înainte, fiindcă am găsit căsuţa 
plină și tixită de tot felul de lume. care. de ase- 
menea, venise să se pună la adăpost de ploaie. 

Par'că era o cutie mare de sardele. Ba mai erau 
si câini şi pisici şi un miel sau oaie. Intru si eu, 
căutând să-mi fac în înghesuială un locsor. Cei din 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


lăuntru nu m'au primit cu braţele deschise. Au în- 
ceput chiar să murmure şi să bombăne, zicând 
că-i strivesc şi că îi ud cu ploaia ce aveam pe 
mine. 

lar unul, un om ursuz la înfăţişare, mi-a zis ră- 
stit:- „Ei, musiu, deschide-ti ochii, că mă calci 
pe båtåturi!” 

Dar sa mai întâmplat ceva, care m'a făcut så 
ajung si mai nesuferit. Cum tineam mâna pe me- 
canismul umbrelei, nici eu nu ştiu ce s'a întâmplat, 
că umbrela s'a deschis dintr'o-dată. 

„Inchide-o! Inchide-o! se porniră cu toţii să-mi 
strige. Nu vezi că pe noi cade toată ploaia de pe 
umbrelă? Nu vezi că ai să ne scoţi ochii cu vâr- 
furile ei? Inchide-o!” 

„Inchide-o!” Uşor de zis, dar poftim så o închizi. 
când are un mecanism cum nu se găseşte la altă 
umbrelă. M'am căznit eu să o închid, dar n'a îost 
cu putinţă. Aruncându-mi atunci privirile afară, 
mi s'a părut că plouă mai putin. 

„Dacă-i aşa, mi-am zis în gând, mai bine plec 
din societatea acestor moiici şi merg acasă, adă- 
postindu-mă sub umbrelă, care, din fericire. acum 
e deschisă”. 

Asa dar, am esit din căsuţă, fără să-mi iau rămas 


bun dela oamenii, care-mi făcuseră o primire aşa 
de puţin politicoasă. Insă, abia am esit afară si 
pac! umbrela s'a închis din nou. Poftim acum să 
o mai deschizi! lar ploaia nu încetase de loc, aşa 
cum am crezut eu. 

Totuşi, ne mai având curajul să mă întorc la 
căsuţă, am pornit înainte, jutind pasul cât puteam 
mai mult. Numai că ploaia era si mai iute decât 


på 


mine. Må ajungea si må råzbea pånå in måduva 
caselor. lar blestemata de umbrelă nu era chip 
să se deschidă. 

„A, da, s'a deschis, tocmai când intram în oraş. 
Dar s'a deschis, când nu era nici o nevoe să-se 


deschidă, adică, in sfârşit, când a încetat şi 
ploaia. Am dat să o închid din nou, nu de altceva. 
dar ca să nu mă fac de râs. Ce ar fi crezut des- 
pre mine oamenii, văzându-mă că merg pe stra- 
dă cu o umbrelă deschisă pe o vreme când cerul 
era iarăşi senin, iar soarele nu ardea de loc? 

Insă nici nu s'a pomenit dihanie mai incåpåtå- 
nată decât umbrela mea. Aşa e când cumperi o 
umbrelă cu un mecanism Cum nu se găseşte la 
alta. . 

Dacă s'a deschis, ea înțelegea să rămână des- 
chisă atâta cât ar îi avut poftă. 

Trecătorii însă se uitau la mine curiosi si mi- 
rati. Unii zâmbeau, alţii făceau cu mâna un gest 
aproape de tâmplă. Ştiu ce însemna gestul acesta: 


(Citiţi continuarea în pag. 7-a) 


PAG. 6 a rare menn ea EI 


i 
Q © Å 
OS — 39 
ogs de FLORICA |-33- 


apte copii! Cam multi, nu-i aşa?.... Dar sa 
spunem adevărul dela început: nu erau 
copii adevăraţi, ci erau sapte păpuși. Insă 


Q 


J Doina, care nare decât şapte anişori, 
spunea că sunt copiii ei şi că ca este 0 


mamă adevărată. | j 
Si ce de griji, ce båtae» de cap avea cu copiii 
aceştia! lată, un copil a căzut şi şi-a făcut un cu- 
N 


Mitu 
Un al treilea a fost 
råu de neaståmpåratul Dorel, 
a scåpat dela moarte. 

Insă Doina ete o „mămică“ 


cuiu pe frunte. Unui alt copil, 
smuls părul. 


Mitisor ia 
mușcat așa de 
că bietul copilaş abia 


fora bunå. Ingri- 


jeste de toţi si îi iubeşte pe toţi. Chiar şi pe cei 
care sum: mai urâţi Sau care n'au vre-un braţ sau 
vre-un picior, ca şi când ar îi fost la războiu. 

Doina nu este numai o mămică bună, ci şi o pro- 
fesoară învățată. N 

In fiecare zi le face lecţii, punându-le întrebări 
sau cum se întâmplă aproape totdeauna — 
răspunzând ea în locul lor. 

O auzi mereu zicând: „Foarte bine, Liza! Astăzi 
n'ai ştiut lecţia, Doli! Treci la loc, Rina!“ Adică 
aşa cum face la școală doamna învăţătoare. 

Ba le mai dă şi dulciuri, prăiituri pe care — dar 
să nu mă spuneţi! — tot ea le mănâncă. 

„Insă într'o zi, Doina, plictisindu-se de a se juca 
mereu cu påpusile, alergă la bunicå-sa şi îi zise: 
„Mamă mare, cum să fac, ca să am o păpuşă vie? 
Vreau o păpuşă, care să vorbească cu adevărat, så 
se miste. Ba să facă si nebunii. Uite, îi dau voe să 
mă tragă şi de păr, dar să fie o păpuşă vie“. 

„Bunică-sa o mângâie şi îi răspunse zâmbind: 
Trebue ca Dumnezeu să-ţi trimită o surioară. 

— 0 surioară?! Şi-mi va trimite Dumnezeu o su- 
rioară, dacă Il rog frumos: şi îi spun că am să fiu 
cuminte? 


— Tot ce se poate! Tot ce se poate!“ îi råspun- 
se bunică- sa. 

Doina s'a tinu de cuvânt. L-a rugat frumos pe 
Dumnezeu să-i trimită o surioară si a fost foarte 


cuminte. De aceea, poate, într'o zi, când se întor- 
cea dela şcoală, văzu că bunică-sa îi face semn să 
vie mai repede. 

Doina dete fuga, iar bunică-sa, luând-o de mâ- 


nå, 0 duse in camera unde mama Doinei stătea 
culcată în pat. Insă, lângă pat era un leagăn, iar în 
leagăn, ce-i îu dat Doinei să vadă? O păpuşă vie! 
O surioară! Surioara mult așteptată, pentru care 
Doina rugase aşa de frumos pe Dumnezeu si fuse- 
se aşa cuminte. 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


Surioara aceasta ținea ochii închişi, părând că 
doarme. Dar Doina, a cărei inimă se umplu de o 
nespusă bucurie, se plecă spre ea, o desmierdă și o 
sărută de nenumărate ori pe obraji, pe năsuc, pe 
ochisori, 
re mititica le ţinea strâns închise. 

Tot sårutånd-o, îi zicea: „Bine ai venit, surioa- 
ră dragă! De acnm încolo, ne vom juca tot îm- 
preună. Te-voi iubi aşa de mult si îţi voi dori așa 
de mult binele!“ 


Insă mititica surioară ţinea ochii mereu, . închişi 


i 


~ 


Un brutar, de altfel om de treabă şi deştept, pu- . 


sese ca firmă la brutăria sa: „La măgarul albas- 
tru‘. Firma aceasta făcea ca lumea să petreacă şi 
să râdă pe socòteala poznasului- brutar. Acesta, 


însă, nu-și făcea sânge rău, ci îşi vedea înainte de" 


treabă. 

Dar într'una din zile, veni la el un tânăr obraznic 
şi-l întrebă: „Domniata ești brutarul măgar? 
_— Ce ai zis? răspunse brutarul, prefăcându-se 
că n'a auzit. Vorbeşte, te rog, mai tare, fiindcă sunt 
cam surd. 


> (Urmare din pagina 5a) 


adicå eu nu eram in toate mintile. Nu stiau cå um- 
brela mea era o smintită si o nebună. 

In sfârşit, scråsnind din dinți de necaz si ţinând 
capul în jos de ruşine, am ajuns acasă. Primul meu 
gând a fost să iau un topor si să prefac în bucăţi 
păcătoasa de umbrelă din pricina căreia påtisem 
atâtea. Dar pe urmă mi-am zis: „Mai bine -merg 
mâine la negustorul, care mi-a våndut-o-si îi cer 
să mi-o schimbe cu altă umbrelă, care să aibă un 
mecanism aşa cum au toate umbrelele”. 

NM am dus la negustor, îndată çe s'a luminat de 

i. Stiti însă ce mi-a zis? „Lucrurile vândute nu 
be primesc înapoi si nu se schimbă cu altele”. 

Şi aşa, mi-a rămas umbrela pe căciulă, adică a- 
tårnatå în cuier. 

Vreau să mă scap de ea si nu ştiu cum. A, dar 
staţi, că am găsit. Săptămâna viitoare este ziua 
onomastică a unei rude de aproape. Este onoma- 
stica finului vecinului cumnatului mătuşei mele. O 
să am grije să merg să-l felicit în ziua aceea si 


să-i fac umbrela cadou, 
Vasie Stănoiu 


pe mănuţele grasute si trandafirii, pe ca- . 


HE HETTE ENE 


PAG. 7 


si nu răspundea nimic. „Oare dece e supărată pe. 
mine si nu-mi vorbeşte?“ se întrebă Doina. 
Atunci, îi veni un gând, care o făcu să sară în 
sus de bucurie. Se duse iute în camera ei, luă în 
braţe toate påpusile, adică pe cei şapte „copii ai 


ei si intrând din nou in camera în care surioara så 


dormea în leagăn, puse in jurul leagănului 
şapte păpuşi şi îi zise încet surioarei sale la 
che : 

„Iti dăruesc pe toţi copiii mei. Eşti acum multu- 
mită, iubita mea surioarå?”. > de Florica 


N 


cele: 
ure- 


ETTE 


HHHH 


— Vino mai aproape de mine!“ îi strigă tânărul. 
„lar când brutarul s'a apropiat de tânăr, acesta îi 
| strigă ín ureche: „Domniata eşti brutarul măgar? 

— Nu, răspunse el, eu sunt numai brutarul si må 
aflu acum lângă un măgar. 


Fetița cu o` papuse mm „braţe ware decât ciici' anișori, 
Totuși, spune poezii si cântă frumos la radio 
din oraşul ZAGREB (Jugo iavia) 


PAG,8 S = DIMINEAȚĂ COPIILOR 


Adaptare de M O $ 


Doisprezece sunt, dråguti de ei, Cei unsprezece frumos 
Poţi să-i numeri, dacă vrei. Vor să stea cu capu 'n jos, 
Dar unul capul şi-a zdrobit 


Cu toţii negri, negrişori. Şi din loc nu s'a urnit. 


Zici că sunt chiar drăcuşori. 


Au pornit tofi la plimbare, Cei zece în râu s'au scăldat, 


A . A 
AAARAAAAARAARAAAAAAAAAĂAAA AAA ADL TTV ETT TEPPE oe0eette eee eee eee 4000 NNT OTTO eee 


Vai, nenorocire mare ! S'au spălat şau inotat, 
Unu 'n baltă a căzut Dar unul, vai! ce a påfit: 
Și, zău, nu sa mai văzut. — De un pește fu 'nghiţit. 


PETTEE PT EEE TETEN PPT 


+44440444444440444- add bd båbbbkbkkbbskåbaskbbbbkabbbbkikbbibibalias..) 


bad bkakbbkbbbbbbkbbbbbdd 


Sy 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG. 9 


vooeereeeee 


| 
| 
pi 
: 
: 
: 
: 
: 
i 
i 
| 
i 
: 
: 


2228 bbbbdbabded. bobb edee eee eden eee eder ee eee 6060000000000000 


Cei nouă merg la vânătoare, Cei opt pe câmp când alergau, 
Dar cè groaznică 'ntâmplare ! Când flori şi frunze culegeau, 
Unul de puşcă fu lovit Unul de trăznet fu lovit 

Si pe loc a şi murit. Şi pe loc a şi murit. 


Cei şapte dau de-o vrăjitoare. 
„Buni mai .sunteţi la mâncare!” 
Şi pe unul l-a răpit, 

Un, doi, trei, l-a şi 'nghițit. 


(Stårsitul in n-rul viitor) 


| 
a 
i 
i 
; 
; 
: 
der 


Då 


LARGA AAAAAAAĂAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAL AAA AAA AAA AA 


e. a. e c i l librării i 
Cititori! Ke d ARĂ EAN i 


| „Almanahul Scolarilor pe anul 1933" 


Pretul unui volum de 120 pagini 20 de lei 


LEGA BAR ARARA AAA Ad d A 


44444444 


dată — sunt câţiva. ani de când m'am 
j vindecat de patimă aceasta — îmi plă- 
cea mult să merg la vânătoare, Spun 


straşnic. De cele mai multe ori mă intor- -- 


ceam, după o zi întreagă de alergåturå si de vbo- 
seală pe cåmp şi prin pădure, tot aşa cum pleca- 
sem. Adică, fără să împuşc măcar e'cioară. 


Ba uneori — dar, vă rog, så nu spuneți cuiva 

fiindu-mi ruşine să mă întorc cu mâinile goale, 
treceam pe la piaţă, de unde cumpăram vânat 
gata şi împuşcat de cine stie cine, apoi mergeam 
acasă, lăudându-mă că eu l-aş fi împuşcat. Ce 
vreţi? Vânătorii sunt cam lăudăroşi de felul lor. 

Intr'o zi, aşa cam pe inserate, må întorceam 
dela Se ate ca de obiceiu. Adică, fără să fi 
impuscat ceva. Inaintea mea mergea câinele mev 
Fedor. Tocinai treceam printr'o pădure, când Fe- 
dor se opri dintr'o dată. începând să miroasă și 
så MOrmae. 

„A, o fi descoperit vr'un iepure!” mi-am zis eu. 
pregătind pușca. 

Fedor a început să latre la ceva, pe care nu-l 
vedeam. Incet, 


|listorioare cu păsări 


x| CURAJUL UNEI PĂSĂRI |>| 


încet si mergând în vårful picioa- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


BE EL 
“elor, < ştiţi, ca să nu prindă de veste iepurele 
— m'am apropiat de locul acela. Tinegm pusca in 


: 4 ‘mână şi degetul pe trăgaciu. 
drept că nam fost cine ştie ce vânător . 


„Şi am văzut Ce am văzut? Vrun Tepake? Câ. 
- tusi de påffin. Lå câțiva pasi în fata Jui Fedor stă- 
tea-un biet puisor. pare-mi- -seaun puiu de prihor. 
Se vede că era tânăr de tot, fiindcă avea ciocul 
galben si fulgi in-loc de Pene. ei semne, căzuse 
din cuib, cină “Ştie; dim CE pricini, Å A 

Fedor Sonina a Sis i aspră Puisorului, 
care se- vedea up poate" să” soare. Insă, 
aşa cuma cH din či ër o piatră! în aceiaşi clipă 
între Fedor Şi Dulişoti “căzu, Sburånd. dintr un CO- 
săre Mai mare. Era un Prihor'— tatål 
agppuisortlui< 4 > 5 

Dånd din aripi, sburlindu-se toată strizbind me- 
reu cu, ciociil, prihorul părea că vrea să sară el 
dsupra câinelui; cu toate că Fedor ar fi făcut din 
el doar. o inghititurå. Isi apăra” “însă puişorul, pu 
nåndu- “şi viata sa în primeidie. TE V 

Fedor, care nu-se aştepta la, aşa ceva, se opri 
locului, fără să mai înainteze. Era mirat şi im- 
presionat de curajul prihorului. Nu ştiu ce ar fi 
tăcut mai-tårziu, dar eu; minunându-mă de atâta 
curaj din partea unei: păsări aşa de mici, l-am 
chemat, luându-ne din nou drumul spre casă. 

Din pricina întâmplării de mai sus, m'am lăsat 
şi-eu de vânătoare. 


Vintilă Bratu 


Cereti la librării si la 
toate chioșcurile de ziare 


„Almanahul $colarilor pe 1933" 


Preţul unui volum este de lei 20 


Cititori ! 


HHHH HHHH HHHH ETTE YEE EEE HEA HHA EE AAAA HOHHH 


„Pe-o... o... ,cooc-..c-e oo. ooovo-.-. 


Lia Aaaa Aaaa Aaaa aaa Aaaa iai aa alia aaa aa iii iii aa aaa aaaă ti-e bt PRP 
ba 


DIMINEAȚA COPIILOR E 


uc, piticul cel mai chipes si mai voinic din- 
tre pitici, ceruse in căsătorie pe frumoa- 
sa zånisoarå Păr-de-aur, care locuia în 
pădurea de chiparosi. Zânişoara îi răs- 
punse: „Primesc să mă mărit cu tine, 
însă trei zile la rând vei veni să mă cauţi în pă- 
dure, unde eu mă voi ascunde. Dacă mă găseşti 
de fiecare dată şi dacă nu te sperii, ci esi biruitor 
din toate piedicile ce vei întâlni în drum, voi fi 
soţia ta. Vreau ca soţul meu: să fie şi inteligent si 
curajos”. 

Puc primi să facă aşa, cum îi ceru- frumoasa 
Păr-de-aur. Se sculă a doua zi disdedimineaţă si 
porni la pădurea de chiparosi, ca så caute pe zå- 
nisoarå. Insă, iată că aproape de iumătatea dru- 
mului un şobolan, nu tocmai mare. esi dintro gau- 
ră din pământ şi se repezi la el. 

Puc nu se sperie, ci se luă voiniceste la luptă 
cu șobolanul şi-l trânti la pământ. Pa chiar mi 
se pare că îi rupse si vârful cozii. 

După această ispravă aşa de vitejeasca, intră 
în pădurea de chiparosi si găsi pe zånisoara Păr- 
de-aur în tufişul în care sc ascunsese. 

Ziua următoare. voinicul Puc avu să se lupte 
cu un alt duşman. de trei ori mai mare decât el. 
Anume, cu un jepuras plåpånd si mititel. Si iepu- 
rasul fu biruit şi pus pe fugă. 

„Bravo, viteazule Puc! îi zise PAN pe 
care Puc o găsi din nou. Mai ai de făcut un drum 
mâine şi dacă îţi va merge tot aşa de bine, poi- 
måine ne şi căsătorim şi facem o nuntă care să 
rămână de pomină”. 

Insă, în ziua a treia se întâmplă ceva, care pu- 
tà să strice totul. lată ce: nici nu pornise bine 
Puc la drum. şi a început să plouă. Ştim însă că 
piticilor de nimic nu li e mai mult frică decât de 
ploaie. Cum văd că încep să cadă câteva picături, 
si fug repede så se ascundă în locuintele lor din 
pământ sau în scorburi de arbori. 

Aşa ar fi făcut si Puc. dar se gândea: „Dacă 
mă ascund şi mă arăt fricos, Păr-de-aur nu mă 
ia în căsătorie. Nu! întâmplă-se orice sar întâm 
pla, eu voi merge înainte, oricât ar fi să mă plouă”. 

Şi porni înainte. Cu toate acestea, zårind jos o 
ciupercă, o luă şi făcu din ea o umbrelă. Asa mer- 
se el, îndreptându-se spre pădurea de chiparosi. 

Când trecea peste un podet, cam tremurând si 
cam clătinându-se, văzu în partea cealaltă pe 
Păr-de-aur, care îl privea zâmbind şi îi făcea sem- 
ne să se grăbească. 

Razele soarelui, care se ivise din 


nou pe cer, 


lumina picăturile de-ploae din părul si de pe rochi- 
ta zånisoarei, prefăcându-le în adevărate diaman- 
te şi mărgăritare. Păr-de-aur părea, prin urmare, 
de două ori mai frumoasă decât era îi: adevăr. 


—— 
— 


er 


ne 


Vederea aceasta dete lui Puc un curaj nou. Tré- 
cu podetul aproape alergând si merse drept lå 
zânişoara, cu care s'a căsătorit în aceiaşi zi. 


Mircea Petrescu 


OQ09990909QSOSBGS9SBS 90 


FATA CUMINTE 
Dac'o fi cuminte fata, 
N'o så uite tata 
Să-i aducă 'n dar 
Un pachet Suchard ! 


å 


PAG. 12 


n mågar Se såturase de munca la 
care il punea ståpånul såu si mai 
ales de båtaia ce månca in toate 
zilele. Si asa, mågarul acésta isi 


largă să-mi caut singur norocul. 
Ori unde, nu-mi poate fi mai rău 

de cum îmi este acum“. 

Zicând aşa, urechiatul rupse căpăstrul cu care 
era legat în iesle şi o luă razna. Merse ce merse, 
până ce ajunse la o livede cu iarba deasă si fragedă 
şi cu o mulțime de spini şi mărcini. 

„Aicea e de mine!' îşi zise el. Şi se porni să se 
înfrupte cu iarbă verde, dar mai ales cu spini şi 
mărăcini. După ce se indopå bine, sbieră în semn 
de multumire aşa de tare, că de sbieretul acesta 
răsunară toate văile şi pădurile până la depărtări 
mari. 

Intr'o pădure din apropiere, se găsea un leu, 
care mirat şi chiar speriat de sbieretul acesta, veni 
să vadă ce sa întâmplat. Până atunci, leul acesta 
nu văzuse nici un măgar. De aceea, se opri cam 


zise într'o zi: „Merg în lumea 


DIMINEAȚA COPIILOR 


departe, fiindu-i teamă să se apropie mai mult. Si 
dela locul unde se oprise, îl întrebă: „Cine eşti şi 
cum te cheamă? 

— Numele meu este „Supraleil“, îi răspunse în- 
gânfat măgarul. 

— Supraleul?! Oare wai îi aşa de puternic, 
cât să fii peste noi leii? 

— Da, sunt mai puternic şi decât leii şi decât 
toate făpturile de pe pământ. 

— Dacă-i aşa, îi zise leul, care o băgase pe mâ- 
ncă, hai să legăm amândoi fråtie şi să luptăm îm- 
preună împotriva celorlalte vietåti. 

— Primesc, ca să-ţi fac plăcerea, încheie vorba 
măgarul, făcând din ce in ce mai mult pe gro- 
zavul”. 

Porniră amândoi în căutarea de pradă. Nu după 
mult, ajunseră la un râu, peste care nu era vre-un 
pod. Insă leul ajunse dintr'o săritură în partea cea- 
laltă a râului. Cât despre măgar, porni să treacă 
râul innot. Inota încet, greoiu si cu atâta stângă- 
cie, că de cteva ori era cât p'aci să se înece. To- 


n 


o 
` 


(Citiţi urmarea în pag. 14-a) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


© . 
oGS=Lae T. CUZINSKY-GABRIELESCU 


05 


ra în timpul războiului. 
Zile grele, înăbuşitoare, pline de desnă- 
deide, când. vedeai că scumpa ţară va fi 
cotropită de duşman! 

D-na Cernăescu ducea o viaţă din ce 
In ce mai grea, mai plină de amărăciune. 

Dacă n'ar îi fost fata ei, Margareta!... 

Cu ea se mai mângâia, căci bărbatul ei lupta pe 
front şi băiatul, Vasile, plecase cercetaş pentru a 
ajuta şi el patria în primejdie. 

Puținele veşti pe cari le primea dela ei, o mai 
inviorau, iar lipsa lor îi umplea: capul cu. cele mai 
negre gânduri. larna venise grea, vitregă pentru 
cei nevoiaşi. 

D-na Cernăescu o ducea tot mai greu — mize- 
ria începea, să-şi arate colții — de-abia mai putea 
să cumpere hrana zilnică. Cât despre lemne, era 
mulțumită dacă, din când în când, putea să aprin- 
dă câteva scânduri în vatră. > deg 


= 


PAG. 15 


VL NG 


E s ` Y 
see e illl Zile MEG 


si 
77 PE 


E 
—=30Q 
939 
59 


Nenorocirea fu că d-na Cernăescu, istovitå de 
lipsuri şi de dorul celor plecaţi la luptă, căzu bol- 
navă la pat; n'aveau un ban ca să cheme un doc- 
tor — bolnava era tot mai rău. 

Atunci Margareta îşi aduse aminte că tată-său 
îi cumpărase — cu doi ani înainte o pereche 
de cercei frumoşi... Isprăvise tocmai, cu multe lau- 
de din partea profesoarelor, clasele primare. 

li tinuse cu sfințenie într'o casetă. 

Se duse şi-i scoase de-acolo cu durere în suflet, 
deşi fericită că va putea să aiute pe maică-sa. 

Intâmplarea făcuse ca vecin cu ei så fie un cea- 
sornicar. Margareta se duse la el şi-l rugă să vân- 
dă cuiva, dar cât mai curând, cerceii. 

Vecinul promise că va căuta s'o ajute, deşi er 
greu de vândut ceva acuma, când lipseau banii. 

Totuşi, a doua zi pe seară, îi aduse 450 lei, cât 
putuse să ia pe cercei, 


Margareta fu mulțumită, cheamă numai decât un 
doctor. 

Doctorul fu  îngriiat de starea bolnavei, dar 
spuse că de va îi îngrijită bine, va scăpa. 

- Margareta o îngriji cu toată dragostea — aproa- 
pe nedormind noaptea — şi după trei săptămâni, 
mama ei se scutură de boală; se întremă văzând 
cu ochii... 

* 


Mare bucurie a fost in casă, când tatăl si fratele 
s'au întors teferi din război. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Când au aflat de fapta frumoasă si plină de 
dragoste firească a Margaretei nu mai conteneau 
imbråtisårile şi laudele tatălui şi ale fratelui. 

„Şi la sfârşitul anului, când Margareta termină 
clasa Il-a liceală ca premiantå, mare i-a fost bu- 
curia văzând că tatăl ei îi pune în ureche o pere- 
che de cercei mai frumoşi decât cei pe care îi vân- 
duse, ca să-şi scape pe mamă-sa. Amândoi părin- 
ţii împireună cu fratele o imbråtisarå, fericiţi că 
au o astfel de fiică şi soră. 

Theodor Cuz nky-Cab.ieles u 


De vorbă cu cititorii 


St. F.-Galaţi. — Scriem mereu că nu e nici ^ 
nevoe să fim întrebaţi de mai înainte. dacă pri- 
mim sau nu manuscrise spre publicare. De sigur: 
primim, însă nu publicăm decât pe cele care le 
socotim bine scrise şi potrivite cu progrâmul re- 
vistei noastre. lar d-tale, care eşti încă în cla- 
sele primare şi faci destule greşeli în cele câteva 
rânduri ce ne-ai scris. îţi dăm sfatul så nu te 
grăbeşti a trimite spre publicare slabele d-tale 
încercări dela început. 

Ur. Gh.-Cetatea Albă. — „lonică cel viteaz”. 
Dragul meu, nu uita că eşti încă în clasele pri- 
mare, aşa că e prea de vreme să fii de acum 
scriitor. Deocamdată, învaţă mai bine ortografia 
şi punctuatia şi continuă a fi bunul nostru cititor. 

M. Ch.-Topoloveni. — „Imnul sădirii pomilor” 
s'a publicat. Mulţumim pentru interesul ce păstraţi 
revistei noastre. 


Ot. I. Gh.-laşi. — lti publicăm povestea „Floa- 
rea munţilor”, însă va trebui să ai răbdare, până 
ce îi vine rândul. Cât despre poezia „Rugă”, îţi 
spunem că, nu numai că avem prea multe poezii. 
dar ceeace spui în poezie şi cu ceeace eşti în 
realitate, nu se potrivesc — şi aceasta din feri- 
cire pentru d-ta. è 

A. Han.-Cernåuti. — Deşi iarna a trecut şi au 
sosit frumoasele zile de primăvară, poezia trimisă 
de d-ta — „Mica păsărică” se publică. 

I. Al.-Loco. — Aşteaptă să cresti inai mare, să 
înveţi mai multă carte, să mai înveţi cum se scrie 
după regulele ortografiei si punctuatiei şi numai 
_ atunci să te gândeşti a compune singur poezii, ca- 
re să fie bune de publicat. Până atunci, continuă a 
fi drågutul nostru cititor. 


Pa. Maş.-Chişinău. — Cele două poezii, „Pe 
mare” şi „larna în câmpie”, trimise de d-ta. nu 
sunt în genul literaturii pentru copii. In afară de 
aceasta, au şi alte scăderi. De pildă. în prima stro- 
få din poezia „Pe mare”, valuri rimează greu cu 
catarguri, iar în poezia „larna în câmpie” nu se 
zice „zări depårtati”, ci „zări depărtate”, cuvân- 
tul zare fiind de genul femenin. Prin ur- 
mare, ne pare rău că nu le putem publica. 


Iv. V. Ful.-Galati. — „larna”-a trecut, dragul 
gul meu, iar până la iarna-viitoare sperăm să faci. 
tot despre iarnă, altă poezie mai bună si să o scrii, 
dar nu cu mâna altuia. 

Au. M.-Galati. — Poezia „Primăvara”, trimisă 
de d-ta, este într'un gen de care s'a ubuzât prea 
mult. Astfel de poezii descriptive trebue să fie 
puternice, ca să mai placă. Dar să spunem că „Sa 
topit zăpada, că au înverzit câmpiile, că au răsă- 
rit mugurii, — acestea nu mai impresionează. 

Lu. The.-Loco. — „Sosirea Primăverii”. Dră- 
gutå domnişoară; poeziile Sau poveştile nu „se 
scriu”, ci se publică în revistă. D-ta însă eşti încă 
prea mică, pentru a fi de acum scriitoare. Aşteap- 
tă, ca vă sosi şi vremea ăceea. 


Q909 90900000 


ABONAȚI - VĂ LA REVISTA: 


„DIMINEAȚA 
COPIILOR“ 


Premiile 
„Dimineţii 


Copiilor“ 


Cupon Nr, 10 


Atelierele „ADEVERUL” 8. A. 


Bibiloteca Universiöfji lapi 


ETT 


Â14900000000000090009000000000000000000000 TE VE Sr re, 


$ 
: 
$ 


POT TOTENS TNA NONA HAAHI 


40 


idiiiaiiiiitiaidilaiiaialaaăaadăiăaaaalila Băii aaa iii Ad AAA ARAL ARAL SARA XIII eroii otite e pr 


LL aaa HH HHH HHH 


er 


pat 


apen 
or 


PE 


ken 


ee PG 


„Mai aşteaptă, Cuţule, că îți voi face si tie o parte”. PREŢUL 5 LEI 


LANA ARĂREARAEAAAAARAAARARAAAARAAA AAA AAA Aaa Aid 


HHHH HHHH HHHH bb bb 


+ 


TETTE 


- 
- 
- 
- 
- 
på 
- 
- 
- 
* 
på 
= 
på 
- 
= 
= 
- 
- 
- 
* 
= 
- 
* 
- 


COAH eee HH Ob botten 


PAG. 2 


Explicaţia câtorva 


„Leneşul mai mult aleargă si 
scumpul mai mult pierde“. 


Så lamurim mai întâiu că cuvântul „scumpul” 
de mai sus are înţelesul de „sgârcitul”. 

Acum să ne întrebăm: dece un om leneş este 
nevoit să alerge mai mult decât unul, care nu e 
leneş. iar un sgârcit pierde mai mult decât omul, 
care nu e sgârcit? Răspunsul nu e greu de dat. 

Când ai de făcut o treabă, dacă te apuci de ea 
la timpul potrivit si nu te laşi, până ce nu o ispră- 
veşti, treaba aceea e făcută si bine şi repede. Insă, 
dacă, din pricina că ti e lene, o amâni mereu sau, 
după ce ai făcut o parte, laşi pentru altă dată par- 
tea cealaltă. se înţelege că vei munci mai mult de- 
cât unul, care ma făcut aşa. 

De asemenea, un om ssârcit, fiindcă nu se ho- 
tărăşte să facă o cheltuială — spre exemplu, o 
reparaţie la casa sa — atunci când trebue, mai 
târziu va fi nevoit să cheltuiască mult mai mult. 


„Cine se amestecă in tåråte, 
îl mănâncă porcii'. 


Intelesul acestui proverb este si mai uşor. In- 
seamnă că ese compromis şi ruşinat acela care 
se împrietenește cu oameni, care nu sunt cum se 
cade. Dacă, de plidă, te imprietenesti cu un hot, 
lumea va spune si de tine cå esti hot, chiar dacå 
tu esti un om cinstit. 

De aceea, fiecare din noi trebue så fim cu bă- 
gare de seamă, când facem cunostintå cu cineva. 
Să vedem mai întâiu ce fel de om este, ce gânduri 
şi ce fel de purtări are. E mult mai bine să ne 
deschidem ochii la început, decât să ne pară rău 
mai târziu şi să ne căim că am avut ca prieteni 
oameni, care ne fac si pe noi de ruşine. 


„Cine sapă groapa altuia, 
cade el intr'insa*. 


Proverbul acesta cuprinde o povatå foarte folo- 
sitoare. Este povata de a ne feri să facem cuiva 
vreun rău, pentrucă se poate întâmpla så iasă 
dimpotrivă. Anume, lucrând pentru a face altuia 
rău, se prea poate să ne facem rău nouă înşine. 

Aşa ceva se întâmplă destul de des. De exem- 
plu, la şcoală, un elev pârăşte pe nedrept pe un 


proverbe populare 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


coleg al său de clasă. Insă, doamna învăţătoare 
sau domnul învăţător. cercetează şi află că elevul 
pârât nare nici o vină. Atunci, în loc să fie pe- 
depsit acesta, este pedepsit — şi cu toată drepta- 
tea — elevul care a fost răutăcios si a spus min- 
ciuni pe socoteala colegului său. 


„„Vezi bârna din ochiul tău şi nu 


paiul din ochiul vecinului“. 


Cuvintele din această povatå aşa de frumoasă 
au fost spuse de Domnul nostru lisus Hristos şi 
se găsesc în Evanghelie. 

Care este înţelesul lor? Adică, mai înainte de a 
vedea micile defecte ale altora şi de a le critica, 
este mult mai bine, mai drept şi mai folositor pen- 
tru noi înşine să vedem propriile noastre defecte 
şi să ne silim să ne îndreptăm, lepădându-ne de 
eie. 

Så nu inchidem ochii, asa cum au multi obiceiul 
så facå, si så nu vedem de loc propriile noastre 
defecte sau să credem că noi avem numai calităţi, 
iar ceilalţi au numai defecte. Să nu ne credem 
grozavi pe noi înşine. 

Cam acelaş înţeles cu povata de mai sus are si 
zicătoarea populară: Cunoaste-ti lungul nasului. 
Tot acelas înţeles au si cuvintele care erau scrise 
peste poarta templului dela Delii din Grecia, un 
templu foarte vestit în timpurile vechi. 

Aceste cuvinte erau precum urmează: ,Gnothi 
se aiton”, ceeace înseamnă ,,cunoaste-te pe tine 
însuţi”. 

Să ne cunoaştem mai întâiu pe noi înşine, însă 
aşa cum suntem în adevăr, mai înainte de a ju- 
deca pe alţii şi de a-i critica. 


„Spune-mi cu cine te'nsotesti, 
ca să-ţi spun cine eşti“. 


Proverbul acesta înseamnă că dacă noi ne ale- 
gem ca prieteni oameni buni şi cumsecade, vom 
fi şi noi buni si cumsecade. Dacă, dimpotrivă, ne 
place mai bine prietenia cu oameni răi. mincinosi 
şi necinstiti, înseamnă că până la urma urmelor, 
vom deveni si noi răi, mincinosi şi necinstiti. 

De aceea, este deaiuns ca o persoană, care nu 
ne cunoaşte, să cunoască pe prietenii noştri, pen- 
tru a înţelege ce fel de oameni suntem noi înşine.