Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages401-450

e-i trăznise odată “prin cap lui Haplea? Să des- 
chidă si el o cârciumă, să se facă si el cârciumar. 
„Cel puţin o să pot bea ţuică şi vin după pofta 
inimei”, isi zise Haplea. 

Vroia însă să-i fie cârciuma de clasa întâi, cât 
mai luxoasa. Nu ca a lui Stan Pocitu, unde trebuia să-ți 
stergi picioarele la esire, nu la intrare. 

De aceca, Haplea făcu ce făcu si cumpără dela Ble- 
geşti un ceasornic de perete cu două greutăţi de fier, cu o 
limbă lungă si cu un cue care cânta orele. Numai ca să 
audă cucul cântând, Hăpleştenii dedeau năvală la câreiu- 
ma lui Haplea. 

Intro zi insă, iată ca picară doi tineri, care nu erau 
din partea locului. Tinerii aceștia cerură mâncare cât mai 
bună si vin din cel mai vechiu. „Nu ne uităm noi la pret. 
căci ne dă mâna”, îi ziseră ei lui Haplea, care era foarte 
bucuros de astfel de mușterii. 5 

După ce se îndopară bine și goliră vre-o trei sticle de 

“vin, unul din cei doi tineri își umplu din nou paharul si 
-zise tovarăşului său: 

„Hai să bem în sănătatea „Prostului” dela Blegesti. 

— „Să bem. că bine l-am păcălit”. răspunse celălalt. 

Băură si se porniră amândoi pe râs. Spusele şi râsul 
lor îl făcură pe Haplea curios şi doritor să afle despre ce 
este vorba. 

„Ce vă face să radeti cu atâta poftă, îi întrebă el, şi 
pe cine afi putut să pacaliti, că n'am, auzit bine ? 

— Pe Neagu Cap-Moale, câreiumarul de la Blegesti. 
Ne-am prins cu el pe o sută de lei, că n'o să poată sta ne- 
ișcat un sfert de oră înaintea ceasornicului din perete şi 
să spună, după cum se mișcă limba ceasornicului, numai 
ewvinteie: Lite vine, uite pleacă!” fără să se incurce la 
vorbă şi fără să se bâibâie. 

— Si a pierdut prinsoarea? întrebă 

ece mai curios. 

Cum să n'o piardă ? Sa incurcat dela primele trei 
minute si a început să se bàlbàe ca vai de el. lar noi i-am 
sters suta de lei şi un chilogram de vin pe deasupra. 

— Prost a mai fost! zise Haplea. Eu în locul lui, as sta 
si o jumătate de oră si as spune mereu „Lite vine, uite 
pleacă.” fără să mă incure si să mă bâlbâi o singură dată. 

— Nu te lăuda. îi întoarseră vorba cei doi muşterii. că 
se poate să o păţeşti ! lată. noi suntem gata să facem prin- 
soarea si cu d-tu. 

— Pe cât? se gr3bi să întrebe Haplea. 

— Pe două sute de lei şi. dacă pierzi, să nu-ți plătim 
ce am mâncat si am băut. i 


LR 


Haplea din ce in 


— Sa făcut !” strigă Haplea bucuros si puse pe masă 
două sute di lei. Pusera si cei doi clienți aceiaşi sumă. iar 
Haplea ră un scaun si întorcându-le spatele, se aşeză îna- 
fntea ccusornicului de perete si începu să zică: „Uite vine, 
uite pleacă ! Lite vine, uite pleacă!” Et Ey 

„Să auzim de bine, Hapleo !” îi strigă după câteva mi- 

3 nute "nul din cei doi clienți. care strânse si băgă in buzu- 
var “i banii depe masă si apoi o şterse tiptil din càr- 
ciumă. 

| „Norpe şi sănătate. Hapleo !” 
mergând după tovarășul său. 
| „Ai dracului ştrengari! isi zicea Haplea în gând. Vor 
| sa mă incurce la vorbă, dar cu mine nu se prinde”. Si ii 
dedea înainte: „Uite vine, uite pleacă! Lite vine. uite 
pleacă !” 
Nu cupă mult, iată că intra în cârciumă couna Frosa. 
„Ei. hapleo. il întrebă ea. au plătit bine cci doi clienţi. pe 


care i-am văzut plecând dels cârciumă ?" 


ii strigă şi celalt client. 


Í Insă Haplea n'auzea de urechea aceea, ci o tinea in- 
truna: „Uite vine, uite pleacă ! Uite vine, uite pleacă!” 
„Cine vine si cine pleacă ? îl întrebă mirată coana 
Frosa si de ce stai și tot priveşti ceasornicul din perete ? 
— Uite vine, uite pleacă ! Uite vine, uite pleacă !” 
— Dar spune odată, cine vine si cine pleacă ? zise răs- 
tita coana Frosa. pe 
Insă Haplea îi dădea înainte: „Uite vine, uite pleacă ! 


= p 


Uite vine, uite pleacă! 


— Ascultă Hapleo! îi strigă coana Frosa apucându-l 
de umeri si sguduindu-l cât mai tare. De beat, văd că nu 
esti beat, că mai avut când să te imbeti. Dar nu cumvs 
Doamne fereste! — ti-ai esit din minti? Spune, ce-i cu ti- 
ne, ce-ai patit ? 

— Uite vine, uite pleacă ! Uite vine, uite pleacă!" 

Speriată peste măsură, coana Frosa trimise pe Hapli- 
sor. ca să cheme gi să aducă de grabă pe d-rul Curatila. 
Până la sosirea doctorului, coana Frosa mai încercă odată 
cu binele să-l facă să-și vie în fire. 

„Ascultă. Hapleo dragă. îi zise ea, nu mai spune vor- 
hele astea proaste si fără rost şi nu mai privi prosteste 
ceasornicul din perete. Ce naiba, nu mă cunoşti ? Eu sunt 
Frosa, sunt Frusinica ta mititică şi subtirica. 

— Lite vine,, uite pleaca!” ... când. iată că s'a împlinit 
jumătatea de oră pentru care Haplea făcuse prinsoarea cu 
cei doi clienţi cinstiţi. care în momentul acela cine stie pe 
unde mai rătăceau. 

Haplea însă sări de pe scaun şi strigă : „Am câştigat! 
Am câştigat ! Dati-mi banii incoa!” numai că banii se du- 
seseră odată cu clienţii. 

„Unde sunt, Froso, unde sunt cei doi mușşterii cu care 
am făcut prinsoarea ?" Şi-i căuta peste tot, pe sub mese, 
pe după usa. Insă, ia-i de unde nu-s! 

„Ah, ticalosii! Ah, tâlharii! începu să strige Haplea. 
care nu mai putea de necaz. Mau înşelat! Mi-au furat 
banii”. 

Tocmai atunci pică si d-rul Curăţilă. Când văzu in ce 
stare de furie se găseşte Haplea şi când auzi din gura coa- 
nei Frosa cum stătea pe scaun, cum învâărtea ochii și cum 
spunea într'una: „Lite vine, uite pleacă! Uite vine, uite 
pleacă!” d-rul Curăţilă zise fără pie de îndoială: „Haplea 
nu e in toate minţile! I s'a scrântit ceva in cap”. 

li spuse, asa dar, lui Haplea să se eulce numai decĉi 
in pat. é 

Insă Haplea nu vroia nicidecum. „la lasă-mă, domnule, 
cu cuicatul d-tale! îi zicea el. Spune-mi: mai bine dacă stii 
ceva despre ticăloşii care mau pus să zic : „Uite vine, uite 
pleacă!” iar ei mi-au luat banii si au sters-o... 

— Nu mai încape nici o îndoială. că Haplea sa seran- 
Li rău de tot!” isi zise în gând deşteptul de d-rul Curătilă. 
Si fiindeă Zaplea nu vroia să se culce cu binele în pat, 
fură chemaţi Tănase, Prostilă si fierarul din Hăplesti. Pu- 
seră mâna pe Haplea şi-l culcara cu sila in pat. D-rul Cu- 
ratila îi luă sânge, îi puse ventuze si îi înfăşură capul în 
cârpe înmuiate în apă rece. 

Așa a fost ținut bietul Haplea trei zile si trei nopţi. ln 
sfârşit, îi dete voe să se scoale din pat si să fa ceva mâncare, 
fiindcă până atunci îl tinuse flămând, cu toate că Haplea 
murea de foame. 

Insă vestea despre patania lui Haplea s'a răspândit in 
toată comuna Hăpleşti. Acum, când Haplea esea de acasă. 
copii sc tineau după el şi strigau in gura mare: „Uite vine, 
uite pleacă! Lite vine, uite pleacă!” 


Mos Nas 


—— ep Eat 


on Târnoagă este fiu de preot dintro frumoasă 
comună românească din aproprierea. oraşului 
Sibiu. In vârstă de 33 de ani, este tată a doi 
copii şi unul din cei mai buni gospodari din co- 
mună. 

ion Târnoagă e harnic la muncă şi voinic la trup. Pe 
amândouă mâinile poartă însă câte un semn, câte o li- 
nie dreaptă şi vânătă. 

Ai crede că i-a pus cineva mâinile una lângă alta 
şi a tras pe deasupra cu un cuțit, apăsând cât mai tare. 

Adevărul este că aceste semne sunt urme de răni, de 
care Ion Târnoagă se simte mândru, fiindcă îi reamintesc 
fapte din cele mai frumoase din viaţa sa. 

Era în timpul războiului, adică al celui din urmă 
războiu din care a esit Romania întregită de astăzi. Când 
s'a aflat că România a intrat în războiu şi că armata ro- 
mână, tr>când munţii Carpaţi, a năvălit în Ardeal, pentru 
a libera pe fraţii noștri de sânge, era mare bucurie si un 
entusiasm de nedescris în casa părinţilor lui lon Târnoa- 
gă. Tatăl său, bătrânul preot Vasile, se ruga în toate di- 
minetile si în toate serile pentru biruința armatei române. 

Atât el, cât şi ceilalți Români din comună, aşteptau 
cu toată nerăbdarea să sosească ziua în care armata ro- 
mână să împlânte mândrul nostru tricolor în toate ora- 
şele şi satele din Ardeal. Se strângeau Românii noștri si 
se sfătuiau între dânşii cum să primească mai bine și 
mai frumos pe primii ostaşi ai României, care vor veni 
în comună. 

De sigur, la consfătuirile acestea luau parte numai 
oameni trecuţi de cincizeci de ani, de oarece toţi tinerii 
si toţi bărbaţii până la vârsta de cincizeci de ani fuseseră 
luaţi însă dela începutul războiului şi puşi să se lupte 
în rândurile ostirei dușmane. 

Si aşa, bătrânii din comună se sfătuiau între dânşii 
pe ascuns si făceau programul de primire a armatei ro- 
mâne, care le aducea libertatea. 

Programul era cam în felul următor: Toţi locuitorii 
comunei — fiindcă erau Romani cu toţii — vor esi ina- 


intea armatei îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi încinşi 
. In fruntea tutulor vor merge preo- 


~u tricolorul ron 


E DE RANI 


i GLORI 


tii îmbrăcaţi in odajdiile cele mai scumpe, cu Evanghelia 
intr'o mână $i cu crucea in mâna cealaltă. Copiii scoalei 
vor cânta „Deşteaptă-te Române” şi „Pe al nostru steag” 
Fetele şi femeile tinere vor avea buchete de flori, pe care 
le vor oferi ofiţerilor si soldaţilor români. 

In seara zilei de intrare în comună a armatei române 
se vor da serbări şi se vor face mari petreceri populare 

In vremea aceea, lon Târnoagă abia esise din vârstă 
copilăriei, fiind un băiat cam în vârstă de 16 ani. Totuşi, 
pentru ziua de sosire a armatei române, avea si el o în- 
sarcinare, de care era mândru. Anume, trebuia să poarte 
prapurul cel mare dela biserică. 

Programul era, prin urmare, alcătuit în toate amă- 
muntele. Ba chiar preotul Vasile își pregătise si cuvŝnm- 
tarea cu care era să întâmpine pe ostașii României. 

In nerăbdarea de care erau cuprinși, oamenii găseau 
că zilele trec încet, foarte încet şi că sunt nesfârşit de 
lungi. Insă — nici nu se stie pe ce cale soseau vești, 
care le susțineau curajul. 

„Armata română a cucerit Braşovul”. „Armata româ- 
nă a înaintat mult departe de Braşov”. „Armata română 
se apropie de Sibiu”. 

lar dacă se apropie de Sibiu, înseamnă că nu era de- 
parte nici de comuna lor. Si fiecare se culca în speranța 
şi dorimta ca în dimineața următoare să fie trezit de su: 
netele de trimbiti ale oștenilor României. 

„Dar Dumnezeu a vrut ca neamul românesc să fie pus 
din nou la grele si dureroase încercări. Toemai când ar-! 
mata română înainta biruitoare în spre Sibiu, ea a suferit 
o înfrângere din partea duşmanilor, care erau în număr 
mult mai mare, şi a fost silită să se retragă, apărând 
palmă cu palmă si cu preţul a multe vieţi omenești, par- 
tea din Ardeal ce desrobise până atunci. 

Mulţi din vitejii Țării au îngrăşat cu sângele si cu 
trupul lor pământul românesc al Ardealului, iar alţii, co- 
pleşiţi de număr si impresurati din toate părțile, au fost 
luaţi ca prizonieri de războiu. 

Vreo sută din aceşti prizonieri români au fost pusi 
să locuiască în nişte barăci de scânduri, construite în pri- 
pă în apropierea comunei în care locuia lon Târnoagă 


Era vreme de iarnă. O iarnă cumplită, sălbatică. To- 
tusi, nu se făcea loc in barăcile de scânduri în care erau 
închişi prizonierii români. Nu li se dedea lemne şi nici 
mâncare nu li se dedea îndeajuns. 

In mai puţin de o săptămână, zece din prizonierii a- 
ceştia au murit degerati ori secerati de boale si de mi- 
zerie. 

Românii din comună şi-ar fi rupt fiecare  bucăţica 
dela gură, ca să vie în ajutorul prizonierilor. Le-ar fi dat 
cu dragă inimă si pături de învelit si lemne, ca să-și faca 
foc. Insă, era oprit cu toată severitatea ca prizonierii să 
fie vizitaţi si ajutaţi. Cel care era prins apropiindu-se de 
barăcile lor, era aruncat numai decât la închisoare. lar 
acela care era prins că încearcă să le ducă de ale mân- 
cării, era osândit la temniță de multe luni, ba chiar si 
de ani de zile. 

Cu toate acestea, Ion Târnoagă şi câţiva prieteni de 
aceiași vârstă cu el făcură un fel de societate secretă. So- 
cietatea aceasta avea un singur scop: să ajute cu orice 
mijloace $i cu orice primejdii şi jertfe pe prizonierii ro- 
mâni din barăcile din jurul comunei. Societăţii îi deteră 
chiar un nume: „Vitejia tinerilor români”. 

Ca membri erau primiţi numai băeţi, cunoscuţi ca 
sunt curajoşi si că stiu să tie secretul. La intrarea in so- 


128444244494 


ăia adi iii ii 


Tragerea premiilor 


oferite de revista 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


va avea loc SÂMBĂTĂ 
1 IULIE a. c., la ora 10 
dimineaţa, in sala de jos 
a TEATRULUI ROXY 
din strada Lipscani. 
Toţi cititorii şi toate 
cititoarele din Capitală 
vor avea intrarea gra- 
tuită, pe baza bonurilor 
de premii pe care le-au : 
primit dela redacţia revistei. i 
După tragerea premiilor, se 
va desfăşura un frumos 
program artistic-muzical. ; 
Lista câştigătorilor se va publica in ziarul : 
„Dimineaţa“ şi in „Dimineaţa Copiilor“ | 


99844444 


4444324144444444344444244494444444404.. POPAO HHHH HHHH HH 99499949844444499949994988446,.| 


944448944989484444384 £4-41222444 


cietate, fiecare membru depunea jurământ pe sfânta 
cruce. Preşedintele si sufletui societăţii era lon Tàrnoagă. 

Intemeierea acestei societăţi n'a fosi fără de folos. Cu 
toate ordinele severe si cu toată paza sentinelelor, bactii 
din Vitejia tinerilor români izbuteau să se strecoare până 
la barăci sau să arunce din apropiere ceva bucăți de pii- 
ne, felii de carne, bucăţi de brânză si pachete de tutun. 

Printre toţi membrii societăţii, lon Târnoagă era cel 
mai zelos, cel care nu-și găsea ustâmpăr nici ziua, nici 
noaptea. Umbla din casă în casă cerând dela oameni pâine 
şi alte lucruri de ale mâncării pentru prizonierii români. 
lar când se însera, lua drumul spre barăci, mergând mai 
mult în patru labe, ca să ny fie văzut de sentinelele duş- 
mane. : 

Când ajungea la oarecare distanţă de barăci, arunca 
de acolo toi ce adusese. 

Insă, într'o seară a fost zărit şi descoperit, când vroia 
să se catere pe nişte uluci. Tocmai pusese mâinile, când 
un ofițer din oastea dușmană se apropie pe furis de el, 
scoase sabia din teacă și-l lovi cu tăișul. 

lon Târnoagă se prAbusi la pământ, de unde fu ri- 
dicat de soldaţii dușmani și dus la închisoare. Multe luni 
de zile a stat el închis şi nu puţin a suferit de pe urma 
tăieturii dela mâini. 

Insă, toate au trecut şi a sosit, în sfârșit, ziua atât 
de așteptată, în care armata română a intrat în comună 
şi a desrobit tot Ardealul pentru vecii vecilor. 

Răposatul si gloriosul Rege al României, Ferdinand I-iu, 
aflând de curajul si de frumoasele fapte ale lui lon Tàr- 
noagă, l-a decorat cu mâna sa si l-a imbratisat înaintea 
oştirei si a tuturor Românilor din comună. Ziua aceta a 
fost pentru Ion Târnoagă ziua cea mai frumoasă si mui 
fericită din viaţa sa. 

Astăzi, el isi poartă cu mândrie decorația şi urmele 
rănilor glorioase. 

N. Macedoneanu 


Fetita sau panuse? 


Foto M. G. M 


Istanbul: Vederea generală 
a Moscheei Sf. Sofia. 


Paris: Opera Mare. 


Hai, Bob, astăzi călutul 
meu va învinge! .. 


Foo MG M 


————— a ae f = , 
Bibiloteca Universității lași | j : : vaa 
pe EI sio = = = is: > ? $ o = . i 13 ; 4 


DIMINEATA 
COPIILOR 


Ce să facem in vacanta de vara? 


NTREBAREA de mai sus ne a fost pusă de câți- 

va cititori. Cititorii aceștia doresc să le spunem 

si noi cum ar putea sa intrebuinfeze mai bine 

zilele aga de multe ale vacantei școlare de vară. 

Prin această întrebare, drăguţii cititori au ară- 

tat, pe de o parte, că fin la sfatul nostru, iar, pe de alta 

parte, ne-au reamintit și nouă timpul trecut de mult, când 
eram și noi în vârsta lor — o vârstă asa de fericită. 

Le mulțumim că s'au gândit si la noi, care nici nu ne 
punem întrebarea „ce să facem în vacanţă?” Si nu ne pu- 
nem această întrebare, de oarece pentru noi sunt foarte 
mulți ani de când nu mai există vacanţă. Fie vara, fie 
iarna, „Dimineaţa Copiilor”, bunioară, trebue să iasă cât 
mai regulat şi cât mai bine. 

Nu-i asa că dragutele cititoare si iubiții cititori sunt 
mulțumiți de felul cum apare „Dimineaţa Copiilor” şi că 
citesc cu plăcere bucăţile ce publică? 

lar multumirea !or este pentru noi cea mai bună răs- 
plată a ostenelilor ce ne dăm. 


* 


Dar întrebarea cititorilor ne-a reamintit, așa cum am 
spus, timpul când eram și noi în vârsta lor de astăzi. 

lată, eu, Moş Nae, care scriu aceste rânduri, îmi amin- 
tesc de timpul când, după ce terminasem şcoala primară 
în comuna mea de naștere, fusesem trimis de părinţii mei 
— fie-le farana ușoară! — ca să învăţ mai departe la li- 
ceul nostru, adică la liceul român dela Bitolia, un mare 
si important oras din Macedonia. 

Comuna noastră — o comună de 13 mii de locuitori — 
era la munte si era înconjurată de o frumoasă pădure de 
fag. Oraşul Ditolia însă este la ses. lar nouă, oamenii năs- 
cuti si crescuţi la munte, adică la răcoare, libertate şi în 
aer sănătos, nu ne plăceau locurile dela şes. 

Nu ne simţeam bine si cu greu puteam să răbdăm căl- 
dira câmpului. 

De aceea, nu era pentru noi bucurie mai mare decât 
atunci când se încheia anul școlar și ne întorceam la ca- 
sele noastre, ca să petrecem vacanţa de vară. 

Dela Bitolia până la Crușova — aşa îi spune comunei 
mele de naștere — este o distanţă de vreo 50 de chilometri. 
Nu exista tren şi nici o șosea ca lumea. Drumul îl făceam, 
așa dar, călări. 

De altfel, încă de copii mici noi eram obişnuiţi să că- 
lărim si ştiam chiar să ingrijim de cai. Nu mai spun că o 
rudă foarte apropiată de a mea — bunicul iubitului meu 
nepofel Mirciulică dela Galaţi — avea mai mulţi cai, iar 
în timpul vacanței de vară îi duceam la pășunat in poie- 
nile umbrite şi în livezile împodobite cu flori şi cu izvoare 
de apă rece şi limpede. 

Si pe când caii pasteau iarba verde si fragedă, eu, to- 
lanit Ja umbra, citeam. Citeam cărţi din care mă sileam să 
învăţ cât mai bine limba română de aci, din România, 
de oarece noi, Românii din Macedonia, vorbeam un dia- 
lect care se cam deosebeşte de limba română. 

Asa îmi petreceam, în genere, vacanţa de vară: citind 
şi stând cut mai mult la aer liber şi sănătos. 


+ 


Fireşte, iubiții noștri cititori n'au de dus cai la pă- 
şunat si nu sunt cu toţii din comune de munte. lar timpu- 
rile de azi sunt cu totul diferite de timpul, cind $i eu, Moş 
Nae, eram elev de şcoală in Macedomia. 

Totuși, din cele ce am povestit din trecutul meu, citi- 
torii pot trage o învăţătură despre modul cum trebue în- 
trebuinţată vacanţa de vara. 

Să trăiască, pe cat li este cu putinţă, la aer liber si să- 
nătos, să se joace, să mănânce bine, să doarmă cât mai 
bine..., dar sa nu dea cu totul uitării cartea. In fiecare săp- 
tămână, au de citit „Dimineaţa Copiilor”, au atâtea cărţi 
potrivite pentru dânșii si au si jocuri si distracţii. 


De asemeni, o distratie plăcută şi folositoare este lua- 
rea de fotografii pentru cei ce au aparate de fotografiat. 
lar noi am dat de veste la revistă că vom publica fotogra- 
fiile mai reușite, făcute de cititori. 


DISTRACȚII UŞOARE 


Inlocuiti peste tot litera x prin vocalele necesare $i 
veţi avea ca rezultat două versuri destul de cunoscute. 


Fxx pxxnxx cxt dx rxx, trt mxx bxnx'n țara mzz. 


k 


Faceţi o strofă originala de patru versuri, intrebuin- 
fand pentru rimă cuvintele ce urmează:  plânge—sânge, 
tot—pot. 


* 


Gândiţi-vă si găsiți proverbul, care sfârşeşte cu cuvin- 
tele: „n'are de mâncare”. 


x 


Scrieţi în dreptul fiecăreia din cifrele romane ce ur- 
= cifrele obisnuite: XIX, XXIV, XXXVII, XL, LIX, XC, 
XXIV. 


Scrieti in cifre romane 1933. 
$ 


Transcriefi bucata ce urmează, îndreptând greşelile de 
ortografie si punând semnele de punctuație la locul lor, 
bucată pe care noi o scriem dinadins cu greșeli de ortogra- 
fie si de punctuație. 


Mam săturat; de bomboane, zise; ionel strâmbând din 
nasui mofturos. Însă Surioara saucia ia intors vorba: Zi 
cdndui-nu fie rușine să vorbeşti; așa! upd ceai mâncate 
cutia întreagă; sami fie de bine, răspunse, ionel. A 


O veche fotografie de a lui MOS NAE, din vremea când 
Mos Nae purta barbă si fes și era în Parlamentul ture 
dela Constantinopol. 


ANUL 10 


9 lulie 1933 — Nr. 491 
NI 


SARINDAR), 12. 


DIMIN 
COPIIL 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
E TELEFON 324/70 


EAT 


AN 200 LEI 
6 LUNI 100 , 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


Abonamente : 


REPRODUCEREA BUCATILOR MEDIO SESON EPOCII OASE EEE AIE ESEA 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


INTERZISĂ 


Director: N. BATZARIA 


înapoiază 


PENTRUS. 


entru tine, soricelule cu ochi de gamalii de ac 
si cu privirea prostuta, am sa scriu o poveste. 
Iti vei păstra libertatea, codifa de sforicica, 
pentrucă dau po'cstea în schimbul ghilotinei 
mititele ce ti se pregătise si care ori cât de 
mică, tot ghilotina este. 

Spinarea din oscioare groase ca firele de aţă era să 
fie strivita, cum a fost si degetul meu, caci nici eu nu va- 
“usem cursa $i n'am ştiut ce-i aceea. 

Am crezut că-i o jucărie mică $i mi-am schimbat o 
unghie. Tu erai să crezi că ţi-a pregătit gazda brânză, s'o 
rozi prin întuneric. Dimineaţa ifi găseam blanifa strivita 
si tu nu-ți schimbi blanuta, cum îmi schimb eu ungihile. 

Cum iti spun, soricelule, poţi sa te plimbi liniștit pe 
sub pian, nu te mai ameninţă nici o primejdie. 

De pisicile mele să nu ai teamă, sunt tot atât de 
proaste ca şi tine, iar ceva firimituri se mai pot face ui- 
tate cu dinadinsul pe lângă pat. 

Pisicile te-au văzut si s'au speriat, pe cind tu treceai 
senin în noul meu dormitor. N'ai vrut să rămâi la chiriași 
si asta m'a mișcat. 

Numai sa nu mal faci atâta zgomot. 

Eu am garantat că eşti unul singur și e drept că nu- 


mai pe tine te-am văzut trecând pragul. dar nu cumva 
să-ţi mai aduci şi rudele. 

Invata-te să traesti singur, soricelule, că altfel vei pati 
ce-au patit si greerii. 

La început era unul doar, că tot începutul e unul și-l 
luasem pe chezasie ca si pe tine. 

Işi freca aripile si măcina liniştea, dar nu 
somnul nopţii, fiindcă era mic şi singur. 

Pe urmă, greerul şi-a făcut arcuş din picioare şi din 
aripă armonică și cânta pe mai multe tonuri. 

Intunericul s'a speriat că-i strică visele şi doar în vis 
se fac minunile. A aprins o stea de chibrit şi a vrut să 
caute greeri. 

Eu i-am spus că e unul singur si să-l lase, că odată 
cu greerul pleacă $i norocul. 

Intunericul zicea că sub covor sunt mai multi greeri 
şi că el lasă pe cel cu norocul. 

„E unul singur, dar e mare cântăreţ, nu mai căuta!” 
mă rugam pentru el. 

Intunericul, supărat că i se stricase somnul, nu m'a 
ascultat si la lumina stelufei, a dat de cuibul greerilor — 
şi erau vreo zece — zece armonici din aripi si încă odată 
pe atâtea arcuşe din picioare. Si i-a dat pe toţi afară pe 
geam să cânte lunei, gândacilor și frunzelor, 

Mona Rădulescu 


turbura 


pa jo o a a g'i 
- ss” 3 


ai rea e 


REA 


8 


CELOR DOUA FETITE 


ROMAN PENTRU 
COPII si TINERET 


ELEGRAMA prin care d. Bunăreanu isi anunţa 

sosirea, produse, ca de obiceiu, multă bucurie 

printre toţi cei dela Stoeneşti. Nu doar că d. 

Bunăreanu venea cam rar să-și vadă surorile 

şi copiii, de oarece, precum știm, venea aproape 
regulat în fiecare Sâmbătă seară. 

Insă, sosirea sa avea acum alt rost. Sâmbăta aceea că- 
dea în ziua de 23 Martie, iar după două zile, adică în ziua 
de Luni, 25, era sărbătoarea „Buna Vestire”, ziua pe care o 
serba Tanti Elena. 

Asa dar, mai întâi d. Bunăreanu era să stea la Stoe- 
nesti două zile, în loc de una. Al doilea, Era aproape si- 
gur că nu vine cu mâinile goale și că aduce vreun cadou 
pentru Tanti Elena. lar dacă aducea cadou pentru Tanti 
Elena, nu se putea să n'aducă si pentru copii — bine în- 
teles, si pentru Tanti Maria. 

De aceea, copiii erau nerăbdători şi nu-şi găseau as- 
tâmpăr. Ceasurile li se păreau nesfârșit de lungi si cre- 
deau că ziua de Sâmbătă n'are să mai sosească. Si se în- 
trebau mereu unul pe altul. „Ce crezi că-mi aduce mie 
tăticu? — Dar mie ce-mi aduce?” 

Numai Tanti Elena era mai mult turburată decât ve- 
sela si mulțumită. Mai întâi gândul că peste două zile este 
ziua ei o frământa mereu şi nu-i dedea liniște. Se aștepta 
la vizite, la felicitări, trebuia să facă pregătiri pentru mai 
multi invitaţi si vroia ca totul să iasă cât mai bine si ca 
nimeni să n'aibă vreun cuvânt de nemulțumire. 

Apoi şi musafirul, „persoana mare”, a cărui sosire fu- 
sese anunțată în telegrama d-lui Bunăreanu îi dedea de 
gândit şi de muncit. 

Trebuia să-i pregătească o cameră de culcare.Deaceea, 
chemă pe soră-sa Tanti Maria și pe servitoarea Gherghi- 
na si le zise, răstindu-se la ele: „Ce stati cu mâinile în sol- 
duri ca niște trântore şi neroade? Haideţi, veniţi să-mi dati 
o mână de ajutor, ca să pregătim odaia musafirului!” 
Pentru ca două minute mai târziu să le zică: „Haide, ple- 
caţi si vedeti-va de treaba voastră! Voi mai rău mă în- 
curcati”. 

La masa dela prânz, s'a luat hotărârea — bine înţeles, 
cu aprobarea dată de Tanti Elena — ca Tanti Maria, 
luănd cu ea doi copii, anume pe Lenuţa si pe Alina, să 
meargă întru întâmpinarea d-lui Bunăreanu, despre care 
se știa că vine cu automobilul, aducând cu el, in afară de 
musafir, și pe Nicu dela Câmpulung, tocmai afară din 
comună, in partea de jos, la locul numit „La livedea 
cu nuci”. 

Tanti Elena şi Gherghina ar fi stat acasă, iar Victoria 
şi Silvia s'ar fi dus la doamna profesoară Minescu, fiindcă 
aveau ora lor de lecţie, iar de acolo,-ar fi mers şi ele la 
locul de întâlnire, la orele cinci și jumătate după amiazi. 

Incă dela orele două, copiii tot dedeau zor să por- 
nească. „Mai staţi, că e prea devreme!” le tot spunea 
Tanti Maria cu glasul său blând şi stins. 

In sfârșit când s'au făcut orele trei, n'a mai fost chi 
să-i oprească pe copii. Au pornit, asa dar, întru intimpi- 
narea lui „tăticu” si a lui Nicu, iar Victoria si Silvia s'au 
dus la d-na Minescu. 

___ „Ascultaţi, le zise acestora două Tanti Elena, când 
vf infoarcefi acasă, să treceţi pe la Tata Sita si să-i spu- 
nefi să ne trimită zece kilograme de zahăr”. 

Grupul plecă de acasă, copiii și mai ales mica Alina 
stoțârid chiote de bucurie. La livedea cu nuci, Tanti Ma- 
ria cu Lenufa și Alina avură vreme să stea și să aștepte 
apfoape două ore. In sfârșit, iată că se auzi sgomotul unui 
automobil. „E taticu!” strigară copiii. 


9) Misterioasa dispariţie a Victoriei şi a Silviei 


Automobilul se apropie si în adevăr în el erau d. Bu- 
năreanu, musafirul si frafiorul lor Nicu. D. Bunăreanu, 
căre conducea mașina, opri numai decât, se dete jos, ur- 
mat de musafir si de Nicu, se sărută cu soră-sa Tanti Ma- 
ria şi imbrafise de mai multe ori pe cele două fetiţe, pre- 
zintându-le și lui Jean Nerton. 

Insă Alina, dându-se pe lângă Nicu, îi zise încet: „Ni- 
cule, săptămâna asta mi s'au stricat două păpuşi. Nu-i așa 
că ai să mi le repari şi ai să le faci iarăşi cum au fost? 

— Hm, de! să vedem”, îi răspunse Nicu, ameninţând-o 
iñ glumă cu degetul. 

Dar în bucuria întâlnirei, nimeni nu s'a gândit în pri- 
mele momente că Victoria şi Silvia nu veniseră încă, deși 
aveau tot timpul. Primul care a întrebat despre ele, a fost 
d. Bunăreanu. „Victorita si Silvia au rămas acasă? zise el. 

— Nu, că sau dus să-și facă lecţia la d-na Minescu, 
îl lămuri Tanti Maria, care adăugă: Dar ne-am înțeles 
ca şi ele să vie aicea şi nu înţeleg de ce n'au venit până 
acum: 

— S'or fi întors, poate, acasă, unde ne aşteaptă”, zise 
d. Bunăreanu, fără să se gândească că celor două fetiţe 
li sar fi putut întâmpla ceva neplăcut. ; 

Luă, asa dar, in mașină și p Tanti Maria şi pe Le- 
nufa si pe Alina și merse drept acasă, unde îi esi întru 
infampinare Tanti Elena. pr 

„De ce n'ati adus cu voi si pe Victorita si pe Silvia? 
întrebă Tanti Elena mirată și supărată. 

— Dar nu s'au întors acasă?” întrebă la rândul ei cam 
speriată Tanti Maria. 3 

Cu toate acestea, lipsa celor două fete n'a trezit dela 
început vreo îngrijorare deosebită. Şi-au zis că, poate, 
d-na Minescu le-o fi ținut mai mult cu lecţia sau că au 
întârziat, când s'au dus la Tafa Sifa, ca să-i spună să tri- 
mită zahăr. „Cred că Silvia stă și cască gura, așa cum îi 
este oDiceiul, la tot ce vede pe drum”, zise Tanti Elena. 

Aşteptându-le ca să se întoarcă dintrun moment în- 
tr'altul, d. Bunăreanu chemă lângă dânsul pe Tanti Elena 
şi pe Tanti Maria şi le zise: „Am să vă dau o veste, dar 
o veste mare de tot: plec în America! 

— Pleci în —— Si ce Kvio acolo? 

— Ca sa o duc ictoriţa. A 

— Ca să duci pe Victorita? striga Tanti Elena sărind 
în sus si răstindu-se, par'că ar fi auzit cine stie ce cuvânt 
de ocară. Nu, asta nu se poate! adaugă ea. Nici moartă 
nu o las să plece de aicea. ; i 

— Linisteste-te, surioară, îi zise zâmbind d. Bună- 
reanu. Nu e vorba să o duc și să o las în America, dar 
ca să se întoarcă de acolo cu o avere de vreo treizeci de 
milioane de lei”. 

La auzul acestei sume, Tanti Maria rămase ca încre- 
menită, pe când Tanti Elena se uita țintă la fratele ei, 
ținând sprâncenele tare incruntate. Avea aerul că se în- 
treabă: „Nu cumva Radu isi bate joc de noi ori glumeste?” 

Insă d. Bunăreanu le povesti tot ce ştia dela Jean Ner- 
ton, adăugând: „Dacă izbutim ca Victoriţa să pună mâna 
pe averea ce i-a rămas ca moştenire dela unchiul ei, a- 
ceasta o vom datora numai stimatului nostru musafir, a- 
cestui prieten francez aga de drăguţ si de priceput”. 

Toate bune, dar se înserase deabinelea, iar Victorita 
și Silvia nu se întoarseră încă. Atunci au început cu toţii 
să intre la griji si la bănueli. Ba chiar se părea că Jean 
Nerton este mai îngrijorat şi mai neliniștit decât cĉilalti. 
„Să mergem să le căutăm, îi zise el încet d-lui Bunăreanu. 


— Da, da, să mergem, îi întări acesta vorba. Să mer- 


gem chiar cu maşina”, 


de N. BATZARIA, 


Au vrut să meargă numai ei doi, dar n'a fost cu pu- 
tință să nu-i ia si pe copii, adică pe Lenufa, pe Alina și pe 
Nicu, care vroia să o vadă cât mai repede pe Victoria, ca 
să-i spună că îi aduce o carte nouă de citit. 

Maşina porni, mergând mai întâi la locuința d-nei 
Minescu. „D-rele Victoriţa şi Silvia au plecat dela mine 
mai înainte de orele cinci, le zise d-na Minescu. Spuneau 
că sunt grăbite să meargă la „Livada cu nuci”, ca să vă 
aștepte pe d-voastră, d-le Bunăreanu. 

— Să întrebăm la Tata Siţa, zise Lenuta, pentruca 
Tanti Elena le spusese să treacă pe acolo, ca să-i spună 
Tatei Siţa să trimită acasă zece kilograme de zahăr”. 

Mosina se întoarse şi merseră cu toţii la Tata Sita, pe 
care o găsiră în faţa cârciumei, unde stătea de vorbă cu 
câţiva țărani. 

„La ce oră au fost pe la d-ta Victoriţa si Silvia? o 
întrebă d. Bunăreanu. 

— Păi, sărut mâinile, răspunse Tata Sita, plecându-se 
până la pământ, n'a fost mai târziu decât orele patru, 
când cele două dudui așa de drăguțe au trecut pe aicea 
şi mi-au spus să trimit la d-voastră zece kilograme de 
zahăr. P'urmă ele au plecat în jos, așa, după cum mă 
bate gândul, spre casa d-nei profesoare Minescu”. 

Asa dar, un lucru se ştia cu siguranţă: Victoria si Sil- 
via au trecut întâiu pe la Tata Sita, apoi au mers la d-na 
Minescu, de unde au plecat mai înainte de orele cinci. 
Dacă de aci ar fi mers la locul de întâlnire dela „Livada 
cu nuci”, n'ar fi avut de făcut un drum mai lung de cinci, 


ori-cel mult, șase miinute. Prin urmare, dela d-na Minescu 
nu s'au dus la „Livada cu nuci”. Despre aceasta nu pu- 
fĉa fi vreo îndoială. 

Aşa stând lucrurile, întrebarea este: unde s'au dus şi 
ce au devenit? 

D. Bunăreanu se întunecă la faţă, însă Jean Nerton 
nu era mai puţin întunecat si turburat. 

Au pornit cu mașina prin comună, întrebând pe toți 
câţi întâlneau in drum și oprindu-se la cele câteva pră- 
vălii din comună. Mulţi oameni din comună le văzuseră, 
când ele mergeau la locuința d-nei Minescu, dar nimeni 
nu le văzuse, după ce au plecat de acolo. 

Insă doi țărani au spus ceva, care putea fi foante im- 
portant. Au spus anume că înainte de orele cinci, au văzut 
un automobil mare și puternic, gonind cu o iufeali ne- 
bună pe şoseaua care duce în susul comunei Stoeneşti. 
Dar nu i-au dat vreo atenţie şi nici n'au putut vedea cine 
era si câte persoane erau în automobilul acela. 

Se făcuse miezul nopţii, iar de Victoria şi de Silvia 
nu era nicăeri vreo urmă. D. Bunăreanu și ceilalți umblau 
mereu cu mașina, cercetând în zadar toate drumurile și 
cărările din jurul comunei. 

„Să ne întoarcem acasă, zise Jean Nerton, căci asa 
cum umblăm, ne pierdem vremea în zadar. Pentru mine 
este aproape sigur că cele două domnișoare au fost ră- 
pite. De cine gi unde au fost duse? Asta rămâne de des- 
coperit. Nu-ţi pierde curajul, d-le Bunăreanu, că eu am 
toată speranţa să le scap”. 

(Va urma) 


GHICITORI ŞI INTREBĂRI CU P CALELI Dia_pățaniiie lui Hapiea 


Bdt în viață n'am purtat, 
Totuşi, sunt dator să bat. 
Si arăt, arăt mereu, 
Desi lard mâini sunt eu. 
Zi si noapte merg de zor, 
Desi nam nici un picior. 
Toate acestea când le ştiţi, 
Rog, mai iute mă ghiciţi. 


Ea mi-i soră, eu sunt trate, 
Dar vedeti cd, din pdcate, 
Nu e chip sd ne'ntdlnim, 
Unul pe-altul ne gonim. 
Eu m'ascund, când e lumină, 
Si vreau noaptea ca să vină. 
El lumina doar iubeşte, 
Umbra nopții o goneste, 

ba 
Ori în cui sunt atârnată, 
Ori in cartea-ti aşezată, - 
Ori ca minge mare, groasd, 
Pusd sunt să stau pe masă, 
lti ardt eu tot 


pământul, 
Cum e dat de Domnul Sfântul. 


Putintel de te gândeşti, 
Cine sunt mă si ghieesti. 


Deslegările la „ghicitorile şi întrebările cu păcăleli” de mai 


La butoaie mă găseşti, 

La copii chiar md'ntdlnesti, 
Tot cu mine — aşa le place — 
Să alerge, să se joace. 

Cred ajunge doar atât, 

Să ghiciţi numai decât. 


Mă prezint: sunt domnişoară, 
Chiar destul de mărişoară, 
Numele-mi dacă doreşti, 

Ca să-l afli, să ghicesti: 

Din trei litere compus, 
Foarte lesne e de spus, 

Insă oricum l-ai citi, 

Tot la fel iti va esi. 


Suntem doi şi pân murim, 
Tot alături noi trăim. 
Ce-i pe lume, tot vedem, 
Dar un pe altul nu putem 
Si nu-i chip a ne vedea- 
Cam ciudat vi s'ar părea! 
Amândoi să ne zărim, 

In oglindă ne privim. 


O pereche mult drăguță 
Şi-a clădit azi o căsuţă, 
Fără meşteri să tocmească, 
Fărun ban să cheltuiască. 
De căsuţa vreți s'aflati, 
Ochii 'n sus să ridicați, 
Căci e sus si la răcoare. 

O ghiciti acuma, oare? 

Eu vă rog sd vă gândiţi, 
Cum îi spune, S'o numiti. 


sus se vor publica în n-rul viitor. 


3 


GEI 


Am să-mi pierd biletul! 


Intr'un rând, Haplea mergea cu tre- 
nul dela Hăplești la Parlifii de sus. 
lată însă că pe drum trenul începe 
pe neașteptate să se sgudue puternic. 

„Ce e? Ce s'a întâmplat? se întreabă 
călătorii cuprinși de spaimă. 

— S'a întâmplat, le zise unul, că 
trenul deraiază şi că vom fi omorâţi 
si făcuţi piftie cu toţii”. 

Până atunci Haplea, de felul lui 
mai curagios, stătuse liniștit în colțul 
său. Auzind însă vorbele din urmă, 
sări speriat şi începu să se vaete zi- 
când: „Vai de mine şi de mine, ce 
am păţit! Mi-am scos la plecare bilet 
de dus şi de întors şi acum, dacă tre- 
uul deraiază si ne omoară, am să-mi 
pierd biletul de întors, așa că am dat 
de pomană atâţia bani!” eb 


Haplea si Haplisor | 


Haplea și Hăplișor se plimbau în 
tr'o zi în livezile din jurul Hăplești- 
lor. Era o zi frumoasă, cu cer senin gi ` 
albastru. S 

„Taticule, întrebă Hăplişor, din ce e 
făcut cerul? ; 

— Din zinc, din ce vrei să fie fă- 
cut. îi răspunse învățatul nostru Ha- 
plea. Din zinc pe care l-au vopsit cu 
culvare albastră. j 

-- Dar aceşti stejari înalți ce sunt? 
mai întrebă Hăplişor arătând cu de- 
e spre arborii dela marginea unei 
ivezi. > 

— Stejarii aceştia, răspunse Ha- 
plea, sunt plopi din care se fac scân- 
durile de brad”. 


IAU PA&:POC 


P.-O-V-E sT'E 


fost odată un băiat, căruia, până ajunse la 
vârsta de trei ani, toată lumea îi spunea lonel, 
nume în care fusese botezat. lar dela vârsta de 
trei ani şi până implini zece ani,nu i se spunea 
altfel decât Sfarleaza. 

I se spunea aşa, pentrucă băiatul acesta nu ştia să 
stea locului $i să se astimpere, ci, cât era ziulica de mare, 
se învârtea ca o sfârlează. 

Insă, după ce lonel, zis Sfârlează, împlini vârsta de 
zece ani, oamenii din sat ii deteră alt nume: numele de 
Pac-Poc şi Pac-Poc ii rămase pentru toată viaţa. 

De ce îi deteră ciudatul nume de Pac-Poc? Pentrucă 
»„pac-poc” reamintea sunetul de palme ce trăgea mereu la 
dreapta și la stânga neastâmpăratul acela de băiat. In- 
dată ce i se părea că vreun alt băiat sau chiar vreun om 
mai mare isi râde de el ori îl priveşte chioras, strengarul 
nostru se cafira pe băiatul sau pe omul acela si când a- 
jungea până la cap, poc! ii trăgea două palme. 

Totdeauna două. Niciodată una singură sau mai 
multe decât două. Apoi sărea jos şi o lua la fugă. Făcea 
totul așa de repede, încât cel care primea palmele, nici 
n'avea vreme să-și dea seamă ce sa întâmplat cu dânsul. 
lar când îşi dădea seama, ia-l pe Pac-Poc de unde nu-i. 

Dar era oare aşa de voinic Pac-Poc, încât să tragă 
palme la toată lumea și el să nu primească niciodată? 

Nu, îi era voinic, adică, nu crescuse mare $i nu era 

bine legat la corp. Dimpotrivă, rămase mic, mititel şi pi- 
pernicit. Vorba ceea: cădea, dacă suflai mai tare intr'insul. 
Era: însă de o sprintenie uimitoare. Mai sprinten decât o 
maimuţă. Bunioară, în câteva clipe se cățăra până în vår- 
ful copacilor celor mai înalţi. In afară de aceasta, era 
de un curaj fără pereche. Nu se speria, chiar de ar fi 
vazut că zece băeţi tabără asupra lui. 
; „Pac-Poc, care era orfan de tată, locuia cu mamă-sa 
intro căsuţă dela marginea satului si nu departe de o 
pădure in care se găseau lupi, urşi si alte fiare sălbatice. 
Cu toate acestea, nu-i era frică să meargă singur în pădure 
ŞI să cutreere in toate părţile. Ai fi zis că lupii şi ursii 
sr ioj din drumul lui, temându-se să nu le tragă si lor 
palme. 


de VASILE STĂNOIU 


larna însă, treaba nu era tocmai uşoară. Haite de lupi 
flămânzi egiau din vizuinele lor din pădure şi înconjurau 
căsuţa în care locuia Pac-Poc cu mamă-sa. Lupii aceştia, 
pe care foamea ii sălbăticea $i mai rău, urlau de sguduiau 
văzduhul si făceau ca toţi oamenii din sat să tremure de 
frică si sa se incuie cat mai bine în casele lor. 

Numai lui Pac-Poc nu-i tremura inima de frica. Ar fi 
esit chiar afara din casa, ca sa le traga palme, asa cum 
se pricepea el aga de bine, sau să-i străpungă cu sabia. 
care era toată averea ce mostenise Pac-Poc dela tatăl său. 

Era o sabie de trei ori mai mare decât el şi pe care 
abia putea să o ridice de jos. 

Ar fi esit, numai că mamă-sa avea grija să nu-l lase. 
lar Pac-Poc, cât era el de răutăcios $i neastimparat, nu 
esia însă din vorba mamei sale, la care ţinea foarte mult, 
căutând să nu-i facă vreo supărare. 

Ba mamă-sa, ca să-i îndepărteze pe lupi de casă, a- 
prindea în toate serile de iarnă un foc mare de lemne îna- 
intea casei. Lupii se speriau de flăcări şi nu cutezau să 
intre în casă. 

Insă, într'o noapte de iarnă, lui Pac-Poc i se arătă 
în vis o zână si îi zise: „Pac-Poc, sunt zâna zăpezii. Am 
venit să-ţi dau de veste că s'a stins focul, care arde în toate 
nopţile înaintea casei voastre. De aceea, un lup mare şi 
flămând este gata să spargă uşa, să intre în casă şi să 
vă mănânce pe tine şi pe mama ta. Scoală-te, prin urmare, 
ia sabia şi eşi de străpunge lupul”. 

Aşa vorbi zâna zăpezii, făcându-se apoi nevăzută. 
Pac-Poc şe trezi din somn şi fără să stea mult pe gânduri, 
luă, abia ridicându-se, sabia rămasă dela tatăl său si în- 
cet, încet, ca să nu o destepte pe mamă-sa, care dormea, 
eşi din casă. A 

Lupul era lângă usa, în care impingea cu toate pu- 
terile, ca să o deschidă. Când văzu însă pe Pac-Poc apro- 
piindu-se, lupul rânji de bucurie si se repezi peste el. 

Ce făcu Pac-Poc? Lasa o clipă sabia jos si... pac! poc! 
trase lupului o pereche de palme. Aceasta, ca să nu-şi 
piardă obiceiul. Apoi luă iute sabia, apucând-o cu aman: 


(Citiţi continuarea la pag. 13 jos) 


DIN VIATA FIINTELOR MICI 


DOMNIȚA TiSo 


ntr'o caldă zi de primăvară o biată albină, care 

dormise toată iarna in scorbura unui copac, 

desteptându-se, se uită împrejur, pentru a găsi 

un loc unde să-și clădească cuibul. Deodată ea 

zări un mesteacăn, ale cărui frunze argintii se 
cutremurau la cea mai mică adiere de vânt, pe când trun- 
chiul său subţire strălucea, par'că ar fi fost îmbrăcat în 
mătase, iar la picioarele mesteacănului, nu prea departe, 
se întindea un covor de albăstrele. 

„Am să-mi cladese locuinţa în locul acesta minunat”, 
îşi zise albina. alo 

Ea era frumoasă, catifelată si plină de  vioiciune. 
Mesteacănul o privea cum strânge cu sârguință frunze 
moarte şi mușchi, pentru a-și injgheba un fel de acoperiș. 

„Cât de frumos ştii să lucrezi, zise mesteacănul. Dar 
învelitoarea aceasta făcută numai din frunze nu va im- 
piedica ploaia să pătrundă. j 3 

— Da, ştiu aceasta, răspunse albina, însă voi face în 
asa fel, ca nimic să nu pătrundă prin acoperișul meu. 

— Cum aşa? întrebă mirat mesteacănul. 

— Am un fel de ceară, pentru acest scop, îi întoarse 
albina vorba”. 

Si acum zise, aşa şi făcu. , 

Pe când albina sedea intr'o zi la soare, ca să se mai 
încălzească, zări o ciudată lighioană, care se tot plimba 
pe nişte scaeti. 

Era o omidă de culoare verzui-cenusie, văngată cu 
cafeniu, iar crestăturile trupului ei păreau la soare a fi 
de aur și de argint. Intreg capul omidei îl acoperea un 
păr auriu $i argintiu, iar ceea ce o mira $i mai mult pe 
albină, era faptul, că omida se ţinea de marginea unei 
frunze învelită intr'un fel de pungă. 

„. »Ce stranie fiinţă ești! Cum te chiamă? grăi albina 
zburând mai aproape și uitându-se înăuntrul pungei cu 
curiozitate. 

~- Mă numesc omida, răspunse aceasta morocănos, şi 
in orice caz, ai putea să nu mă deranjezi la masă”. 

Albina se supără foc de atâta mojicie. 

„Inchipuieste-fi, zise mesteacănului albina, așezându- 
se pe o eraca a acestuia, urâciunea asta mănâncă foi cu 
ghimpi atât de repede încât n'are vreme să păstreze buna 
cuviință cu alţii...” 

„Ce ciudată făptură! Mă face să râd, numai când mă 
uit la ea! Atât de grasă si câtă poftă de mâncare!” 

Mesteacănul începu să râdă fosnind încet din frun- 
ze şi zise albinei: 

„Dar nici domniata nu esti așa de slăbuţă!” 

După un timp, copilașii albinei începură să roadă în- 
velișul lor şi eșiră afară zburând prin pădure împreună 
cu albina mamă. 

Iu vremea aceasta, omida mânca atât de multe foi de 
scaete, încât se porni să-şi toarcă un fel de hamac făcut 
din părul smuls de pe trupul ei. După un timp, esi din 
acest hamac închis sub înfăţişarea unei insecte cu aripi. 

Acum trupul îi era portocaliu roșiatic cu vărgi negre, 
iar aripile de sus cu pete albe. Cum vedeţi, era foarte 
frumos îmbrăcată. Foarte mulțumită de ea însăşi, zbură 
spre albină, zicându-i: 

„Buna-ziua! Vezi, d-ta nu esti singura ființă cu aripi! 

— Imi pari foarte încântată de persoana d-tale! răs- 
punse albina. 

— Am dreptate să fiu încântat, făcu fluturele vesel, 
scuturându-şi frumoasele aripi portocalii, roșii gi negre. 


de OLGA BUDIȘTEANU 


De sigur, numele meu este Domnița Impodobită! Sunt o 
mare frumuseţe! La revedere! Mă duc să mă plimb și 
să-mi caut norocul!” 


Luându-și zborul, fluturele o lăsă pe albină atât de 
mirată, încât nu mai putu grăi un cuvânt drept răspuns. 
Insă Domnița Impodobită văzu mai târziu că există și alţi 
Fluturi tot atât de frumoși ca şi dânsa. În drum întâlni 
pe Împăratul Roșu, care nici nu o băgă în seamă. Işi scu- 
tură ea aripile, ca să arate că e tot așa de frumoasă de- 
desubt ca pe deasupra, dar totul fu în zadar. Impăratul 
Roșu era mult prea ocupat de soţia sa. Atunci Domnița 
Impodobită se înfuriă grozav! 

„Hm, zise ea, şi când te gândeşti, că nevastă-sa nici 
nu se poate potrivi cu mine!” 

Văzând cum stau lucrurile, plecă şi întâlni un fluture 
pestriţ. Culoarea lui era un fel de cafeniu negricios cu pete 
galbene si fapt curios; îi plăcea sa gada la umbra mai mult 
decât la soare. 

(Citiţi continuarea la pag. 11-a) 


Atentiune, nu misecati ! 


7 Foto M. G. M. 


KAPININZATA 


(UFITA ROŞIE 


versuri de d-nii Radu Gyr si N. Milcu 


BARBILA (pe spinarea căruia sa suit Ştie-Tot). VULPEA 
Una, două, hop la trei. V'am spus eu? Ei, cine poate cu-o minciună să mă prindă? 
Poţi să vezi, măi Stie-toate? STIE-TOT 
STIE-TOT (suindu-se si privind prin geam). Unde-o fi, atuncea, Lupul? 
Da... văd strasnic... VULPEA 
BARBILA Poate 'n târg o să-şi întindă 
Spune, ce-i? > Biata blană pieptănată... 
ŞTIE-TOT LUPUL (ascuns). 
Stai că ti-o întind eu fie!... 
Uite patul alb ca neaua... într'un cui zăresc broboada.. : BARBILA 
BARBILA : Insă tot să stăm pe-aproape.. Paza-i bună! Cine stie, 
Dar in pat?... ? D se 'ntâmplă... 
ŞTIE-TOT — VULPEA 


N'avea grije! Vă vestesc eul... 
STIE-TOT (ingrijat). 


Bunica doarme 'n aşternutul ca zăpada... 
Ce crezi! nu-e încă ziuă... 


BARBILA „. Vremea-i scurtă! 


LUPUL (se repede. din ascunzătoare). y 
Da, dar până una, alta, ia poftiți la mine'n burtă! 
BARBILA (tulind-o) 


Zi, e bine, sănătoasă?... 
Nu i s'a întâmplat nimica? 


ŞTIE-TOT (sărind jos). 


Dacă-aşa se vede 'n casă! 
y Lupul! 


ŞTIE-TOT (fugind si pierzându-și tichia 'n fund) 
Lupul! Ai! 
VULPEA (calmă). 
Stati, frate!... Au fugit! Ce prosti!... 
LUPUL (după ce i-a urmărit). 


Scăpară!... 
Mi-ai rămas tu, Vulpeo însă! Nu mai scapi a doua oară! 


SCENA VI. 
(Lupul, Vulpea). 


VULPEA 
Te salut cu plecăciune! 
LUPUL 
Mai ai chef de glume-acum? 
VULPEA 
Nu pricep! Ce spui! Ce glume? 
LUPUL (minios), 
Prefăcuto! Hoaţo! 
VULPEA (prefăcându-se si mai miratd) 
Cum? 
Vai de mine, ce-ai jupâne? 
LUPUL (clocotind de furie), 
A! dar ţi-ai găsit un naș! 
VULPEA (miroase) 
O, dar ce necaz il roade pe drăguţul Jupânaș? 
LUPUL 


Ticăloaso! Nu-ţi mai merge! m'am făcut că-ți uit trăznais 
Păcăleala. de aseară cu primarul şi bătaia. 
Dar pe-aceasta cu bunica și cu cântecul greșit... 


VULPEA (ca nedumerită) 
Care cântec? Ce bunica, ce primar? 


LUPUL 


£ .. Nu a ieşit 
După placul tău, cumătro!... E Jupânul mai deștept ș 
Ca o vulpe caraghioask!... Haide, nu mai vreau s'astept! 
Spune-ti grabnic rugăciunea!... 


VULPEA (în culmea prefăcătoriei) 
Doamne, Doamne, vai săracul! 
Nu mai ştie ce vorbeşte!... 
"LUPUL 
Hai, că-mi ţipă iar stomacul! 
VULPEA 
Doamne... Lupule... Jupâne... frumuselule, sărace! 
Dar eu nu ştiu ce-i cu tinet... 
LUPUL (fierbdnd) 
Haide! nu te mai preface! 
VULPEA- 
Prefăcătorie-i asta?... Impărate... plâng, nu vezi? 
Mă topesc de întristarea ce mi-o faci că nu mă crezi. 
LUPUL 
Te prefaci! A, ştiu acum ce iti poate pielea! 
VULPEA 


Zău, 
Mă omoară întristarea şi cuvântul ăsta rău! 
Eu, ce te iubesc din suflet ca pe ochii mei din cap, 
Care-aș face pentru tine ori şi ce, ca să te scap, 
Din vreo grea încurcătură... 


LUPUL 


Am văzut cum m'ai scăpat!... ` 
Nu mai pierde timp degeaba!... _ 


VULPEA (căzând in genunchi si făcându-se că plânge) 


Doamne, — un gând nevinovat 

Ingenunchie si te roagă să-l primeşti in cer, curat! 

Totdeauna, — Te iau martor, — l-am iubit ca pe o rudă 

Pe jupânul, ca pe o mamă, ca pe-un sfânt, şi-mi este ciudă 

Că nu vrea de loc să creadă cât de mult la dânsul tin! 

(aparte) 

Ptiu! Ptiu, Ptiu! mă iartă, Doamne, de minciună! Mă inchin! 
A - (tare) 

Totdeauna făcui jertfe ca s'ajungă fericit, 

Şi mă doare, ca pe o mamă, când îl văd nenorocit! 

Ce să fac! El nu mă crede! Eu de bine îl învăţ... 


LUPUL (sie-și) 
Cum mă'nvaţă ea de bine, ştie numai Sfântul Bat! 
VULPEA 
Il iubesc! El este totul pentru mine! Tine-I viu! 
l-am spus cântecul fetiţei inadins greşit, că stiu, 
Cât de lacom e săracul, şi ştiam că de-i descuie, 


El în foamea lui cea mare, cum mai mare alta nu e, 
Va 'nghiți nemestecată pe bunica, şi bunica 


I-o rămâne'n gât, întreagă!... Doamne, nu-mi fu dreaptă frica?... 


LUPUL (nedumerit) 


Cum, ce zice? Pentru mine?... 
VULPEA 


Şi-acum ia priviţi, cum vrea, 

Să mă răsplătească pentru cea mai bună faptă-a mea! 
Aşa-i! Nerecunostintk! Făcând bine, culegi rău! 

Dar îl iert (lupului) 

O, să nu cadă vn blestem pe capul tău! 


LUPUL (amăgit) 

Cum, spui drept? Nu minți, Cumătro? Pentru mine ai minţit? 
VULPEA 

O, dar pentru cine altul? 
LUPUL 

Uite, zău, n'am zăpăcit... 
VULPEA 

„„Pentru tine, odor... podoabo! inimioaro... tăt-frumos!... 
LUPUL 

Uite cum s'a 'ntors acuma şi mânia mea pe dos! 
VULPEA 


De'nghiţeai nemestecată pe bunica, mi-era teamă... 
De te-ar tine'n pază, Şfântul... (încet) 


Doamne, Doamne, f4-| pastramă. 


LUPUL 


Te-ai speriat degetba, vulpeo... Ştiam eu cum s'o inghit, 
Luneca deadreptul 'n pântec! 


VULPEA 


Eu la tin y ! 
Nu te cred cai fi în stare să mănânci range mă 


LUPUL 


VULPEA (cu ochii spre cer) 
cea, fie lăudat Prea Sfântul mare! 
~I LUPUL 


„„Şi-acum, că esti liniştită, i să-mi spui adev 
Cântecel al Căciuliţei.., Dar pot nu dea m dinear ia 


Să mi-l spui greşit c'atuncea!... Nu mai merge, nu mă'mdur! 
VULPEA (prefăcută) 
Dar, jupâne, nu știu altul... 


LUPUL 
Cum nu ştii? 
VULPEA 
Lu sunl p jur! 
e acela de-adineauri, lam scos eu... asa... din pantec 
Ca să-ți scap viaţa ţie!,... Dar adevăratul cântec = 
Jur că nu îl stiu! (aparte) S'o creadă! (tare). Şi de unde, nu 


Andesti 
Eu nu sunt asa deşteaptă, cum, Mărite Doamne, esti! — 


LUPUL (pe gânduri) 


Ai dreptate! Poate atuncea, tot acela care-l ştiu 
E adevăratul cântec!... : 


~ 


VULPEA (Sie-si) 
Hait, ne-am dus!.. 
LUPUL 


Dar e târziu! 
p vom ĝar 
1, cumătro, stii ce gând îmi dă prin minte? 

Uite, să-ți- spun şi tie... 
N'ar fi bine ca "nainte 
De-a mânca pe bunicuța şi pe mica nepotica, 
Un flustuc gustos si fraged să iau iute? Hai? Nu strică 
Să te'nghit la repezeală? 

VULPEA 
Mulţumesc pentru răsplată! 

LUPUL 


Ce răsplată? Ce e aia? Ştiu că burta-i desumflată! 
(Va u.ma) 


7: 


Domnul Mai-târziu 


fost odată un om, care avea foarte răul obi- 
ceiu să amâne totul pentru mai târziu. 

De pildă, seara la culcare, îi spunea servi- 
toarei: „Mâine să vii şi să mă scoli la orele șase 
dimineața. Am o treabă foarte urgentă”. 

Dimineaţa, servitoarea venea şi bătea la ușă: „Cona- 
şule, sunt orele șase: sculati-va !” 

Omul se întorcea pe partea cealaltă si răspundea: „Ceva 
mai târziu: mai așteaptă putintel !” 

— Conasule, e 6 şi jumătate ! 

—Incă trei minute și mă scol. Azi noapte n'am dormit 
bine”. Şi căsca. 

— Conașule, sunt orele şapte. 

— Incă o secundă si mă scol”. 

Se făcea şapte si jumătate, opt, zece, unsprezece... In 
sfârşit, împins de foame, se scula, mânca în grabă si dă- 
dea apoi fuga la locul unde trebuia să-l aștepte oamenii 
cu care avea treabă... Insă, nu mai găsea pe nimeni. 

Trebuia, de pildă, să plece în alt oras. „CĈonasule, îi spu- 
nea servitoarea, mai este o jumătate de oră până la ple- 
carea trenului. 

-— Uite că plec numai decât. 

— Mai e un sfert de oră. 

— Incă un moment şi pornesc. 

— Conasule, o să pierdeţi trenul. 

— Ci lasă-mă in pace! Mă gândesc la ceva foarte im- 
portant. 

-— Mai sunt cinci minute...” 

In sfârşit, se hotira să meargă la gară... unde sosea toc- 
mai la timp, ca să poată zări din depărtare cum pleacă 
trenul. 4 

De altfel, era un om foarte ambițios si își făcea planuri 
mari. 

„Am să fac asta, am să fac aia! Am să ajung om vestit, 
am să ajung foarte bogat !” Asa isi vorbea singur, stând 
insă cu braţele încrucișate și cu nasul in vânt. Se gândea 


A fost odată un căţel, 
Pe lume singur, singurel. 
$'un copil a fost odată, 
Fără mamă, fără tată. 


Zice, eu pe nimeni n'am, 


Fii stăpânul meu iubit 
Si-fi voi fi nedesparfit ! 
Pe-acelaș drum ei se'ntdlnira, Jur credință cdineasca, 
Unul altuia-și zâmbiră. Jur si dragoste frateasca !” 
Copilasul, prieteneste, 


Il întreabă şi-i vorbește: Fie vremea rea sau bună, 
De atunci tot impreună, 
„Vrei ca fraţii noi să fim 


Şimpreună să trăim ?” Nu se simt nenorocifi. 


Mosulet 


lar cățelul: „Ham-ham-ham ! 


Merg prin lume strâns uniţi - 


la multe lucruri bune şi frumoase, dar când era vorba să 
sc apuce de treabă, lăsa totul pentru mai târziu. 

Din pricina aceasta toată lumea nu-i spunea decât „dom: 
nul Mai-târziu”. 

Intr'una din zile, căzu bolnav la pat. Familia sa hotări 
să cheme un medic, el însă nu vroia. „Mai târziu, îl veti 
chema mai târziu ! De o cam dată, staţi lângă mine. 

Dar nu vezi că îţi merge rău şi ai nevoe de medic ? 

— Nu, nu vreau să vie acum! Mai târziu! Avem tot 
timpul!” 

Insă, din ce în ce îi mergea mai rău. Atunci familia che- 
mă un medic, fără să-i spună bolnavului. Medicul veni, îl 
examina, apoi zise: „M'aţi chemat prea târziu. Acum nu 
mai e chip să-l scap. Ar fi trebuit să mă chemaţi cu trei 
zile mai înainte. Acum n'aveti alt eeva de făcut, decât sa 
chemaţi pe preot, ca să-l împărtășească”. 

Familia îi zise: „Lrebue să aducem un preot ca să te im- 
părtăşească. Dacă ar fi să mori, cel puţin sa mori împărtă- 
sit, aşa cum moare orice creștin bun. 

— Mai târziu ! Nu vreau să vie acum preotul ! Avem tot 
timpul |!” 

— Dar nu vezi că esti aproape să-ţi dai sufletul ? Tre- 
bue să-l aducem numai decât pe preot ! 

— Nu, nu, mai...” Dar nu putu să-și isprăvească vorba, 
fiindcă închise ochii si muri. 

Din limba italiană de Marcu Ionescu 


s.e 


er 


« 


Padegalul: Bu-na di-mi-nea-ta ! 
Foto M. G. M. 


Serbarea „Diminetii Copiilor“ la bazinul „Lido“ 


Duminică 25 lunie a. c., fiind „ziua apei”, sorocită de 
Ministerul Instrucțiunii, revista „Dimineaţa Copiilor” a or- 
ganizat la bazinul „Lido” din Capitală, o frumoasă ser- 
bare nautică, la care au asistat numeroși copii, însoțiți de 
părinţi. 

Inainte de amiază, sub auspiciile federaţiei de natatie, 
au avut loc concursuri de innot pentru copii până la 12 
ani şi apoi dela 12 la 15 ani, pentru disputarea cupei „Di- 
mineata Copiilor” pe anul 1933. 

După aceea, campionii de innot din București au făcut, 
în scop de propaganda, demonstrafiuni asupra tuturor sti- 
lurilor de înnot — brasse-crawl-pe spate-cu tandem, etc. 
Săritorii cei mai istefi au arătat celor mici săriturile de 
pe trambulină, cele mai artistice și acrobatice. Extraordi- 
nare exerciţii de salvare dela innec au fost demostrate de 
campionii A. Nadler si M. Focsa. 

Câţiva clowni au inveselit pe mici şi mari cu năzbâtiile 
lor şi mai ales când au căzut în apa îmbrăcaţi si impreu- 
na cu instrumentele muzicale. 

Dupa amiaza a avut loc un concurs pentru alegerea co- 
piilor celor mai draguti. Comitetul format din D. N. 
Batzaria, d-na Maior Boureanu, d-l dr. I. Lupu, d-l Ber- 
nardo Dlugaci si N. L. Roteanu, au premiat pe copii in 
ordinea următoare: Nina Finfescu, Sofica Hirsch, Gema 
Cohn, Richard Kaldor, Rodica Popovici, Guy Cohn, Tomy 
Frohlich, Mausy Pauker, Edonard Ehlenberg, Rosenthal 
Nufa, Cecil Baros, Rodica Constantinescu, Ecaterina Lu- 


caci, Plesoianu Serban, Mioara Popa, Ecaterina Lengyel, 
leana Niculae, Robert Kappel si Suzana Kartar. 

Elevele maestrei Floria Capsali, au executat câteva fru- 
moase dansuri ritmice și acrobatice. 

A fost o zi frumoasă pentru toţi acei cari au asfstat la 
serbarea „Diminefii Copiilor”. 


Primul erou al aviaţiei române 


In ziua de 20 Iunie trecut s'au împlinit 20 de ani dela 
moartea lui Aurel Vlaicu, primul şi marele erou al avia- 
tiei române. 

Român din Ardeal si fiu de țăran, născut în anul 1880 
într'o comună de lângă orașul Orăștie (judeţul Hunedoa- 
ra), Aurel Vlaicu, după ce a stuciat în Germania ingine- 
ria, a venit la Bucuresti, unde a construit un aeroplan, 
care a fost o inventie a sa. El este, asa dar, primul con- 
structor român de aeroplane. 

Cu aeroplanul acesta a făcut sboruri foarte îndrăzneţe 
deasupra Bucureștilor, punând în uimire pe toată lumea. 

Tot cu aeroplanul său, a dat un ajutor preţios armatei 
române în campania din Bulgaria din anul 1913. 

In ziua de 20 Iunie 1913, Aurel Vlaicu a pornit cu aero- 
planul dela Bucuresti, ca să treacă în sbor peste munţii 
Carpaţi. Insă, din cauza unei furtuni, sa prăbușit la poa- 
lele Carpaţilor, unde şi-a găsit o moarte de erou, care nu 
va fi uitat niciodată. 


URMARE DELA POVESTEA DIN PAGINA 7-A: 


„Dar nu te pricep de loc, dragul meu, mie nu-mi place 
decât soarele. 

— Pe semne, fiindcă soarele face să ti se vadă culo- 
rile, răspunse fluturele pestriţ. Ea nu am ce arăta”. 

— Da, este adevărat, zise Domnița Impodobita. 

— Ba bine că nu!” Isi spuse ea în gând și zbură mai 
departe. 

Când ajunse la intrarea pădurii, zări o fetiţă gi un 
băiat, care culegeau flori. 

Băiatul, voind să necăjească pe fetiță, îi zise: 


D eA 
y 


= 


Fug : 


- 
~ 
~ 
e 

= 


'L| uJ) | |. 


„DOMNITA IMPODOBITA“ 


„Florile mele sunt mai frumoase decât ale tale”. 
Imi plac mai mult ale mele, răspunse fetiţa cu încă- 
paținare. Sunt mai mici si, tine minte, că nu întotdeauna 
tot ce este mai mare și mai lucios, este mai bun. I 

— Oh! Dar nici nu pot să stau de vorbă cu tine”,li zise 
băiatul cam aspru. 

„Ah! Uită-te, uite-te, Domnița Impodobită! Trebuie să 
o prind”. 

Dar Domnița Impodobită zbura, zbura și mai zboară 
încă.. Olza Budisteanu 


3 MA 
LT “LI 
Li = « 


A es 


Jackie Cooper isi sărbătorește ziua onomastică in cercul prietenilor. 


Constantin Mille. 


Const. Mille 
n luna lui Noembrie a anului 1869, eram de 7 


ani fără o lună. Mă făcusem nesuferit mamei, 
tatei, mătușii mele Dodo. Toţi strigau că, de-ar 
scăpa de mine, înfundându-mă în vreo școală. 
Aici le era scăparea. Cu toţii se săturaseră să-mi 
facă morală. Morala nu se prindea de mine, tot așa cum 
nu se prindeau ocările de Tudorachi vizitiul.. Nostimă fi- 
infa şi Tudorachi. Omul cel mai de treabă de pe lume; 
singurul lucru avea că se îmbăta cam des şi că făcea după 
capul lui, tocmai ca şi mine. Ne potrivisem în aceasta $i 
éram prieteni la cataramă, mai ales de când tutunul din 
casă trecea în luleaua lui Tudorachi. Punctele de acuzaţie 
impotriva mea erau două: Mai întâi că imi plăcea să mă 
joc cu smeul si acest lucru nu plăcea de fel mamei; dânsa 
zicea că alerg, asud și după aceea beau apă, ceeace îmi dă 
friguri; al doilea, că în loc să sed cu cuconașii, cu boierii 
în casă, eu mergeam cu figdnasii şi cu Tudorachi de pe 
tul căruia luăm mirosul grajdului, dimpreună cu averea 
ui mișcătoare și mâncătoare. Acest Tudorachi (Dumnezeu 
odihnească-l în lăcașul drepţilor, căci a murit, sărmanul) 
făcea zile fripte tată-meu: vizitiul purta barba și mustă- 
file întocmai ca şi stăpânul. Ce obraznicie !.., 

Osânda tuturor a fost: La școală / 

La şcoală ? Acest nume nu mă ingrozea atât. Mama, in- 
văţându-mă buchile, îmi arătase un abecedar franțuzesc 
frumos zugrăvit cu băeţi, care se joacă de-avalma si cu 
profesori cari împart daruri elevilor. 

La şcoală ! Eram să am tovarăși cu care să alerg în pace 


Banda veselă la lecţia de aritmetică. 


Bucata „La şcoală”, pe care o reproducem 
mai jos, este un fragment din romanul „Dinu 
Milian”, scris de răposatul și în veci neuitatul 


Constantin Mille, unul din cei mai buni și 
mai harnici ziariști români, este, între altele, 
întemeietorul marelui si foarte răspânditului 


ziar „Dimineata”, ziar ce apare din 1904 si a 
cărui fiică este revista noastră „Dimineaţa Co- 
piilor”. 

In afară de neobosita sa activitate, de zia- 
rist, Constantin Mille a scris romanul „Dinu 
Milian” si alte lucrări în proză și in versuri. 


si profesori care să nu mă bată sau să mă dojenească că 
am alergat cu smeul. Acasă dimpotrivă, eram cuc singur. 
Nu aveam voe să es din ogradă sau să merg la bucătărie, 
ca să mă joc cu băiatul bucătăresei. Când împotriva tutu- 
ror poruncilor străbăteam în bucătărie, cu toată spaima 
ce mi-o făcea mama, că are să mă pue să şterg tingirile, 
mă repezeam la dulapuri: mămăliga rece îmi plăcea mai 
bine decât franzela din casă. 

Când eram prins în „flagrant delict” de mâncare de mă- 
măligă cu ceapă (aceasta mai cu seamă supăra pe mama, 
căci puteam) cu toţii mă ocărau, cu toţii îmi spuneau că 
nu-s fecior de boer, dar că m'au cumpărat dela un ţigan pe 
un căuş de făină. De ce pe un căuș?... 

Tafa Dodo, (domnişoară de 40 de ani), imi spunea alte 
bazaconii $i mai gogonate asupra venirii mele pe lume: 
Berzele m'au adus in cioc si ca dovadă imi arăta o figură 
de portelan pe al cărei capac se vedea o barză purtând in 
cioc un. copil înfăşat. 

La şcoală. Dar unde, la ce şcoală ? Aici era greul. Mama 
care voia ca Dinul ei să iasă om de treabă, în ruptul ca- 
pului nu m'ar fi lăsat să merg la o şcoală publică. 

— Dar unde se poate, ce vorbă, Dinu să înveţe acolo 
toate relele, Să înveţe Dinul meu şi să fie împreună cu bă- 
iatul spălătoresei Casandra ? 

Nu ! 

Şi Dinu n'a mers la școala publică. 

Tata era funcţionar $i prisosul, desi, odată fusese in casa 
nGastră, pierise de mult acum. 


Foto M. G. M. 


Eram mărginiţi la mijloace. Cu toate acestea, trăiam in 
societatea oamenilor bogaţi. Viața cea mai ticăloasă cu pu- 
tință. Pe lângă acestea două surori mai mari cereau plata 
pensionului. Totuși Dinu nu putea merge alături cu bă- 
itu] Casandrei. Asta era hotărît. Tata si mama au voit 
mai bine să se înjosească, să calicească, decât ca fiul lor 

“să nu fie alături cu copiii oamenilor cum se cade. 

Prin multe stăruinţi si rugaminti am căpătat un loc de 
semi-bursier extern în Institutul privat al Academiilor, un- 
de învățau toți copiii prietenilor și cunoscufilor casei 
noastre. 

Luni dimineaţa. 

De cu seară am fost lăut, spălat, pieptănat şi îmbrăcit 
cu hainele cele noui. 

Inainte de plecare, mama foarte mișcată, îmi ține un 
discurs: „Dinule, să iei seama şi să fii cuminte, poartă-te 
bine cu profesorii, nu-i supăra, căci sunt părinţii tăi de-al 
doilea”. 

Mama apoi mi-a insirat cum trebue sa sed, să nu pun må- 
na in gură, să nu mă scobesc in nas, să nu casc, să nu sed 


cu coatele pe masă, să spun Merci, monsieur. Erau atât de 
multe că la sfârșit uitasem începutul şi mijlocul. Opt cea- 
suri si un sfert, 

Tata si-a luat cafeaua după tabet. Mie imi dau cafea cu 
lapte. Plecarăm. El cu a lui rit si eu cu inima 
înghețată; pentru întâia oară eram să fiu de faţă cu o lu- 
me străină, imi inchipuiam profesorii mai altfel decât cei- 
lalfi oameni, apoi baetii, alte case, alte odăi, mi se părea 
că porţile unei lumi necunoscute se deschid pentru mine. 


Eram mai mult mort decât viu, când după ce am stră- 


= glodul ulifei Sf. Haralamb, am intrat în curtea insti- 
tutului. 

Baetii erau în clasă. Ograda, acum deșartă, foarte mare, 
înconjurată de un zid de care se reazimă patru sau cinci 
perechi de heiuri. Clădiri mai însemnate sunt două: una 
în mijlocul ogrăzii, alta la stânga; amândouă cu două rân- 
duri. Ne-am îndreptat spre casele din mijloc, ne-am suit 
pe o scară cu covor şi tatăl meu bătând la ușa din dreapta, 
am intrat împins de dansu!. 


Const. Mille 


FUSUL ŞI FURCA 


Unui fus ii tot plăcea 
Ca să supere o „bătrână”, 
Provocând-o la duel... 


lar de muncă de-ți baţi joc, 
Bun esti de-aruncat in foc, 
„Uite eu, aşa bătrână, 


Nici mu terminase turca, 
Dojeneala către tus, 
Si acesta jucând furca, 


Prin aceia cd din mână 
Sărea jos şi-şi destăcea 
Firul lânei de pe el. 


“unsă „mama” lui, o turcă, 
Care nu se prea încurcă 
Tot cu bătrâneasca-i gură 
li dădea învățătură: 

„Dragul mamei tusisor, 
Cum eşti tânăr şi uşor, 
Bine-ar ti de-acu'nainte 


Având oasele prea coapte, 
Duc un caier greu de lână, 
Dimineața până'n noapte. 


„Si legată peste mijloc 
Ca un cal strunit în frâu, 
< Stau la soldul gospodinei, 


Veşnică, înfiptă'n brâu... 


Zi şi noapte au lucrat,- 
Si cu mine-au câştigat 
„ln viață, dulcea pâine, 


Pe sub masă s'a şi dus... 
lată însă cd „bătrâna” 

li ia urma in neştire, 
Si-apucdnd fusul cu mâna, 
Ca să-i dea pedeapsă lui, 
Supărată peste tire 

Rupe gâtul tusului... 


MORALA: 


Ca să fii copil cuminte. 

Şi la treabă când te pui 
N'astepta să-ţi poruncească . 
Ordinul a nimănui. 

Nici să te obrăsnicească. 


„De voieşti a îi mai harnic, 
Uşurezi un trai amarnic, 


i N E RR E l 


Urmare dela povestea din pag. 6-a: „Băiatul Pac-Poc“ 


Vre-o trei rânduri de bătrâne. 


„Tu, ca să-ți ajungi un tel, 
Trebueşte neapărat. 

Ca sd tii ca si un miel: 
Blând, supus şi-astâmpărat 


„Ascultati cu drag, şcolari, 
Sfaturile celor mari. 

Căci cu tala cea măreaţă, 
Ne-ascultând pe cei de sus, 
Pierdeti capul în viață 

Cum pierdut-a bietul tus...” 


à : Ion Turcanu 


două mâinile $i o infipse «pana la mâner în burta lupului. oarece se vedeau urmele de sânge dela casa lui Pac-Poc 


Insă, când vru să o scoată din burtă, lupul se rostogoli și 
smucindu-i-o din mâini, fugi cu ea, de durere urlând 
groaznic. | > 

Era un urlet asa de puternic si asa de fioros, că mama 
lui Pac-Poc se deşteptă din somn și văzând deschisă poar- 
ta casei, esi afară, ca să vadă ce s'a întâmplat. 


t A. 

Ce credeţi. că a văzut? Pac-Poc se luase după lup, 
vrând să-l ajungă și să-i ia înapoi sabia, care rămăsese 
in burta lupului. Bine că l-a strigat la timp și l-a făcut 
să se întoarcă. Altfel, Pac-Poc s'ar fi dus până la pădure, 
unde erau haite întregi de lupi, care nu s'ar fi speriat nici 
de palmele lui, nici de înfățișarea lui de pitic. 

Pac-Poc s'a întors, sa culcat din nou și i-a mai tras 
până a doua zi un pui de somn. Dar vestea despre vite- 
jeasca sa. ispravă se răspândi in tot satul. Nimeni nu pu- 
tea spune că asta e o minciună născocită de Pac-Poc, de 


13 


și până la pădure. : 

Ba ceva mai târziu, când începuse să se topească ză- 
pada si să miroase a primăvară, a fost găsit în pădure lu- 
púl mort şi având în burtă sabia cu care îl străpunsese 
Pac-Poc. = ; 

De atunci, nimeni nu-și mai rase de Pac-Poc şi ni- 
meni nu se mai uită chiorâș la el. Oameni. începură să-l 
iubească şi să-l ajute, mai ales că îl vedeau că fine aşa 
de mult la mamă-sa. Il ajutară să înveţe meseria de tâm- 


“plar, aşa că de atunci si până astăzi Pac-Poc este tâmpla- 


rul cel mai bun din sat. Ba chiar s'a căsătorit şi a avut 
şase copii: trei baeti si trei fetiţe. 

Imi pare rău că am uitat numele satului in care lo- 
cueşte Pac-Poc, fiindcă ar fi dorit, poate, cineva, care a 
citit această poveste, să meargă şi să-l cunoască mai de 
aproape. 

Vasile Stănoiu 


' 


DRAGUTUL MEU 7 A 


de MARIA SOREL 


and eram si eu fetiță mică. asa cum ar fi. de 
pildă o cititoare din clasa a doua primara, imi 
plăcea forte mult să am un căţel. Dar nu un că- 
tel-papuse, ci un căţel viu şi adevărat. Părinţii 
mei nu vroiau însă să-mi facă plăcerea aceasta. 
Insă, într'o după amiază, părinţii mei plecară la o mă- 
bolnavă. 


tușe bătrână. care era greu „Se poate să stăm 


mult la Tanti Tucretia aşa o chema pe mătuşa imi 
zise mama adăogând: nu ţi-e frică să stai singură ? 

Nu mi-e frică ! am răspuns eu, cam lăudându-mă. 
In adevăr, cât a fost zi şi lumină. nu-mi era frică. Dar 


sand a început să se înopteze. simțeam că-mi trec fiori 


prin tot corpul. 

M'am dus să stau la fereastră, mi-am lipit nasul de geam 
şi am început să privesc pe stradă, afară. Sgomotul din 
stradă și oamenii pe care îi vedeam trecând, îmi mai de- 
deau curaj şi mă făceau să mă simt mai puţin singură. 

Insă, deodată, aud ca un plâns, ca un schelălăit de câine. 
Fără să stau mult pe gânduri, am scoborit scara si am eşit 
afară pe stradă, îndreptându-mă spre partea de unde ve- 
nea chelălăitul. 

in colțul străzii. un biet căţel, slab. de-i numărai oasele, 
poate, şi de foame 


şi fremurând de frig plângea şi 


schelălăia, de-ti era mai mare milă. „Sărmane catelus ! 
i-am zis eu, se vede că si părinţii tăi te-au părăsit si te-au 


lăsat singur, asa cum m'au lăsat si pe mine”. Si uitând că 


tata şi mama nu vroiau să aibă câine. l-am luat în braţe si. 
l-am dus la noi în casă. 

Insă, ca să nu-l vadă părinţii mei la înapoiere, l-am dus 
in podul casci. l-am dat mai întâi să mănânce pâine în 
muiată în lapte, apoi l-am culcat. Stifi în ce l-am culeut ? 
In leagănul în care mama mă culca si pe mine, atunci 
când eram mică. 

L-am culcat si l-am învelit, iar dragutul eŭtelus. după ci 
mi-a lins de câteva ori mâinile in semu de mulţumire. a 
închis ochişorii săi vii si inteligenți si a adormit. 

Am vrut să stau mai mult lângă el, dar am auzit jos un 
sgomol: se întorceau părinţii mei. „Nu ţi-a fost frică sin- 
gura? m'a întrebat mama. 

Nu. nu mi-a fost frică de loc!” am rispuns eu, dar 
n'am spus nimic despre noul musafir. 

A doua zi, mama a venit dis de Cimineata în can:era in 
care dormeam si mi-a zis: „Marioară, stii că mâine e zina 
ta. Spune-mi, ce cadou vrei să-ți fac? 

Hai cu mine în pod, i-am întors cu vorba, si ai să, 
vezi că mi-am şi făcut, fără să coste un ban, cadoul care ` 
îmi place”. 

Mirată, mama a mers cu mine în pod şi... a văzut pe că- 
tel, care dormea în leagăn. Mai întâu, s'a făcut că se supă- 
ra, dar sa potolit la rugamintile si la lacrămile mele. Ba 
chiar ea a fost naga lui și i-a dat numele Flic, care este as- 
tăzi un câine de toată frumuseţea si foarte credincios”. 

Maria Sorel 


TC —— ; 
"ui 4777 - 
| sp pri s 


N 
N 


rrr 
PT 


- 
Ejoj 
LIIG 


ArT 


"ECANDN APLEA 


ntr'o vreme, lui Haplea îi veni în gând să se facă 
tâmplar. Nu-l întrebaţi unde învățase el meseria 
aceasta, căci Haplea al nostru s'a apucat în viaţă 
de multe meserii, fără să fi ştiut vreuna de mai 
înainte. 

Că i-au esit toate pe dos, asta e altă vorbă. 

Insă, aşa cum vă spun, Haplea s'a gândit să se facă si 
tâmplar. Merse, aşa dar, la Blegesti și comandă acolo la cel 
mai mester zugrav o firmă. Pe firma aceasta zugravul 
scrisc, aşa cum dorea Haplea: „La vestita tâmplărie, nu 
muncesc pe daturie”. lar peste aceste cuvinte era zugrăvit 
Haplea cu mânecele suflecate si tăind o scândură cu un 
ferestrău mure. 

Firma o atârnă deasupra porţii casei sale dela Haplesti. 
Atelierul de tâmplărie era în grajdul în care locuia Ure- 
chilă. 

„Ce deştept sunt ! îşi zicea Haplea, frecindu-si mâinile 
de bucurie. Nici nu plătesc chirie, nici nu stau singur. O 
să am toată ziua lângă mine pe prietenul Urechila, cu 
care mai vorbim de una, de alta”. 

In toată comuna Hăplești, merse numai decât vestea că 
Haplea a deschis o tâmplărie. Hăpleștenii se porniră să vie 
cu grămada. Nu ca să-i facă vreo comandă, de oarece ni- 
meni n'avea încredere in priceperea lui Haplea, ci mai 
mult cu să-și râdă de el si să mai petreacă pe socoteala lui. 

„Hai, noroc, meştere Haplea !” îi ura fiecare. li făcea 


„urarea aceasta, dar nimeni nu-i dădea de lucru. 


Alţii îi ziceu: „Hapleo, ai face mai bine să te mufi la Bu- 
curesti. Asa mester, cum esti tu, ai sa fii chemat sa lucrezi 
la palatul Regelui”. 


Zilele treceau si la „vestita tâmplărie” nu venea nici un 
musteriu, ci numai oameni care voiau să râdă şi să glu- 
mească. Insă, iată că într'o dimineaţă pică şi un mușteriu 
adevărat. Era unul de pe la Tâmpenii-de-Baltă. Omul adu- 
cea în căruță un trunchiu mare si gros de fag. 

l! descărcă înaintea „atelierului” și îi zise lui Haplea: 
„Vreau ca din trunchiul acesta de fag să-mi faci o albie 
de spălat. Insă, vezi să fie mai mare şi mai bună. 

— Am să-ţi fac, îi răspunse Haplea, o albie cum nu s'a 
mai văzut până acum. Până mâine seara e gata”. 

Omul plecă, spunând că se va întoarce mâine seară, iar 
Haplea luă un topor şi se apucă numai decât de lucru. Des- 
părţi mai întâi coaja, apoi începu să rotunjească lemnul. 
Insă, tocmai când lucra mai de zor, iată că veni lon Viţel, 
primarul comunei Haplesti. 

„Ce-am aflat, Hapleo, îl întrebă primarul, că aseară, la 
cârciuma lui Stan pana v'afi batut ca orbii cu prietenii 
tăi Tănase si Prostilă ?” 

Faptul era adevărat. In ajun, dintr'o nimica toată, Ha- 
plea se luase la bătae cu vechii săi prieteni Tănase şi Pros- 
tila, dând unul într'altul ca în fasole. Din această bătae 
Haplea se alesese cu un cucuiu pe frunte şi cu câteva vâ- 
nătăi pe corp. 

Haplea, fără să părăsească treaba de care se apucase, 
începu să povestească lui lon Viţel cum s'a întâmplat de a 
esit bătaia dela cârciuma lui Stan Pocitu. Povestea, însă în 
acelaș timp dădea cu toporul în trunchiul din fag, din care 
vroia să facă o albie. 

„Si aşa cum iti spun, domnule primar, bâlbâitul de Pros- 
tila îmi ceru să fac cinste cu un chil de vin. ..E...e..e... este 
rândul tău, zicea el. 

— Da, da, e rândul tău!” îi întări vorba natafleata de 
Tănase. 

„Eu însă, nu m'am lăsat aşa prostit, ci le-am strigat dela 
obraz: „Calicilor şi pomanagiilor, vreţi să beti pe socoteala 
mea. Asta nu se trece la mine !” 

Haplea povestea, aprinzandu-se din ce in ce mai mult $i 
lovind din ce in ce mai tare in trunchiul de fag. Aschiile 
săreau in toate părţile. 


ERA 
TAMPLAR 


„Insă Tănase, obraznic precum este, imi zise: „Tu esti 
calic gi pomanagiu !” Auzind vorba aceasta, eu m'am tăcut 
foc si pară. Ma stii că sunt cam iute de felul meu gi că nu 
mă las ocărât, asa, cu una, cu două... De aceea...”, dar Ha- 
lpea văzu că tăiase așa de mult și subfiase aga de mult 
trunchiul de fag, că nu mai era chip să facă acum o albie. 

„Aoleou, ce-am făcut !” zise el dându-și seama. Dar se 
grăbi să adaoge: „li fac mai bine o coadă de topor”. 

Se puse, așa dar, să potrivească lemnul în aşa fel, încât 
să iasă o coadă de topor. Tăia, subfia si rotunjea, dar nu se 
lăsa de povestit. 

„Auzind că prostul acela de Tănase mă face calic și po- 
managiu, am sărit în sus $i i-am ars o palmă, de a văzut 
stele verzi. Insă el, mojicul, în loc să tacă $i să-mi ceară 
iertare, a avut nerusinarea să tabere asupra mea $i să mă 
lovească cu pumnii. Până să-mi dau eu seama, am și pri- 
mit câțiva pumni”. 

Haplea povestea si lovea mereu cu toporul, subfiind tot 
mai mult lemnul din care vroia să facă o coadă de topor. 
Dar il subtiase rău de tot. Ĉ 

„Aoleo, ce am făcut !” zise Haplea când văzu că nu mai 
poate face nici o coadă de topor. Insă, deştept cum îl ştim, 
găsi numai decât altceva. „Fac un sul, că tot e lucru de 
folos”. : 

Şi îi dete înainte cu tăiatul și povestitul. 


„Insă Prostilă, în loc să tie cu mine sau măcar să nu se 
amestece, tăbări si el asupra mea. Si asa s'a încins o bătae 
în lege. Dedeau şi ei, dar nici eu nu mă lăsam. Cine știe 
cum Sar fi sfârșit bătaia, dacă nu veneau să ne despartă 
Hăpleştenii, care erau la cârciumă. e 

„Ne-au despărţit, însă...” şi Haplea văzu că tăiase si sub- 
tiase aga de mult lemnul, că acum nu putea face nici un 
sul. 


„Nu-i nimic, își zise el, consolându-se singur. Mai bine 
fac un fus ca să aibă cu ce toarce nevasta omului”. 

in seara zilei următoare, când veni țăranul si văzu că 
marele tâmplar Haplea, în loc de albie făcuse un fus mic, 
mititel, se supără foc şi ceru să-i plătească trunchiul de co- 
pac ce-i adusese, 

Drept plată, Haplea îi dete toate sculele de tâmplărie — 
adică toporul şi un ferăstrău, fiindcă n'avea altceva — şi 
se lăsă pentru totdeauna de meseria de tâmplar. 


DOI MINCINOSI 


S'au întâlnit dot mincinoși pe stradă 
Și-au vrut — din amândoi — să vadă 
Care-i mai meşter în scornit minciună; 
De-aceia primu-a prins să spună: 

„La noi a fost un frig, măi frate, 

Că flacdrile'n sobă, înghețate 

Așa de tari erau, că trebuia 

Cu un topor intr'una a le tăia! 


Moș Nae 


— Ei, asta e ui fleac, și nu-i 
Minciună, iară eu de, spui 

Doar adevăr grăesc: la noi 

Anul trecut, cind vara'n toi, 

A fost căldură asa de mare, 

Altfel găseam de dimineață 

Găină cu bucăți de ghiatd; 

Când ne sculam mai de cu noapte, 
Că indopam pe fiecare 

Cd ne oua ouă rdscoapte!” 


Zaharia G. Buruiană 


SERBAREA 
NAUTICĂ - 


A 


„DIMINEȚII 
COPIILOR“ 


Un colț al terasei bazinului „Lido“: Copiii 
privesc desfășurarea concursurilor nautice. 
Foto-Luvru 


=. 


Lo 


~ 
© 


Foto I. Berman 


, o 
Air | 
V o egoo 


VE 


Un grup de copii... mai mici și mai mari Micile eleve ale maestrei Floria Capsali sunt prezentate, înainte de a începe 
la serbarea dela „Lido“. exerciţiile ritmice si acrobatice. 
Foto I. Berman ; Foto-Luvru 


imprimata la foto-rotogravurA in atelierele „ADEVE UL“ S.A. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


Alio! acolo este , PREŢUL 5 LEI 


Pentru a fi, prin toate mijloacele, 
cât mai pe plac numerosilor si dră- 
gutilor săi cititori, excelenta revista 
„DIMINEAȚA COPIILOR” le oferă 
gratuit, aproape la fiecare sfârşit de 
an şcolar, câte o serie întreagă de 
premii, plăcule și folositoare, în va- 
loare de zeci de mii de lei. 

“Tragerea acestor premii, la care 
iau parte atât cititorii din Capitală 
cât şi acei din întreaga ţară, este aş- 
teptată totdeauna cu înfrigurare. Pen- 
tru acest an, tragerea a avut loc 
Sâmbătă 1 Iulie, înainte de amiază, 
în vasta sală a teatrului Roxy şi a 
fost precedată de o scurtă causerie a 
d-lui N. Batzaria, prietenul copiilor, 
atât de mult apreciat. 

Tragerea s'a făcut de către co- 
pii aleşi din sală, sub supravegherea 
unui comitet format dintre părinţii 
asistenţi. 

lată numerile, obiectele şi numele 
fericitilor câştigători: 

1 bicicletă No. 9246, câştigată de 
Zurini Ferdinando, şos. Vergului 55, 
Gara Vitan. 

1 aparat fotografic o, 3589 câști- 
gat de Estera I. Rosenfeld, com. Dă- 
mienesti jud. Roman, Gara Galbeni. 

1 aparat fotografic No. 8166 câşti- 
gat de Ştefania Silvia Constantinescu 
iz: Dragu Teodor 34, cartierul C. 

. R. Belu, prin Pieptănari, Loco. 

1 costum sport No. 3037 câştigat 
de Marius Vladimir Filimon str. Puţu 
cu roată 3, Bucureşti. 

1 costum sport No. 5513, câştigat 
de Stelu Dumitrescu str. Mihai Bra- 
vu 375, Brăila. 

1 pereche patine No. 7730, câşti- 
gate de Boris Gherşcovici, cal. Văcă- 
resti 21, Bucureşti. 

1 pereche patine No. 8516, Anufa 
Segall str. 1. C. Brătianu 59, Iasi. 

1 sanie No. 3810, Filip Letiţia, cal. 
Banatului 51, Cluj; 


ł 1 trotinetă, No. 6682, Vasile V. 
Zamfirescu str. Anton A. Filotti 22, 
Buzău; 


1 aparat de radio, No. 8461, Mimi 
V. Maxim com, Dolhasca, jud. Baia; 

1 aparat de radio No. 2299, Iticson 
Solomon, str. Olimpului 23, Loco; 

1 joc construcţie „Trix”; No. 9986 
Dumitrescu Gh., Moreni; 

1 joc construcţie „Trix”, No. 5701, 
Manica Froimovici str. Banu Mără- 
cine 27, etaj I, Bucureşti; 

1 garaiura traforaj No. 5380, Loly 

i Ritta Popper, bul. Maria 29 bis, 
ucuresti; 

1 garnitură traforaj, No. 6320, Le- 
ca Klar, colonel Orero 11, Bucuresti; 

1 garnitură traforaj No. 10445, 
Henry Fichman, str. Enăchiţă Văcă- 
rescu 22 A, Loco; 

1 ceasornic brățară No. 9662, Popa 
Iuliana, Industria Sârmei, S. A. J. 
Turda, Câmpia-Tardii; 


1444444444444444244444444444. 


1 ceasornic brățară No. 7579, I. 
Silerut, str. Brăilei 44, Galati; 

1 ceasornic brățară, No. 1117, Jilcu 
Ioan, com. Zagujeni jud, Severin, U. 
P. Zăgujeni; 

1 ceasornic brățară, No. 9891, Nes- 
tor Victor, cal. Victoriei 50 bis, Bu- 
curesti; 

1 ceasornic brățară No. 8254, Ba- 
sil Iulian Spierer, str. Aviator Ser- 
ban Petrescu 9, parc. Princip. Carol, 
Bucuresti; 

1 ceasornic brățară No. 1485, Tra- 
ian M. Stefanovici, Gara Zlătunoaia 
jud. Botosani; 

1 toc rezervor, No. 3931, Eva Si- 
mon cal. Şerban Vodă 204, Bucu- 
resti; 

1 toc rezervor No. 3828, (Gabriel 
Comissioner, str. Busuioc 9, Bacău; 

1 toc rezervor No. 7337, Nutzi Pan- 
tazopol, sos. Bonaparte 10, Bucu- 
resti; 

1 toc rezervor No. 7274, Aurel Lă- 
zărescu, str. Heliade Rădulescu 63, 
Buzău; 

1 toc rezervor No. 4393, Iancu lan 
covici, com. Drănceni jud. Fălciu; 

1 toc rezervor No. 4126, Bertha 
Kammil, la fabrica de prod. chimice 
Mărăşeşti, jud. Putna; 

1 cutie pentru pictură No. 7613, 
Sesila C. Constantinescu com. Perieți 
jud. Ialomița, of. Slobozia; 

1 cutie pentru pictură, 4221, Gün- 
ter căp. Iacobi, str. reg. Carol 103, 
Bolgrad; 

1 penal No. 9034, Elena şi Mihaila 
N. Costin, str. Unirei 76 et. Craiova; 

1 penal No. 6650, Rosenberg Max, 
str. Cantemir 8, et. I. scara B, Bucu- 
resti; 

1 penal No. 3766, Perlozz M. str. 
Elena Doamna 62, laşi; 

1 compas de nichel No. 5671, Ser- 
giu Goldenberg, str. Dr. Felix 14, et. 
HI, Bucuresti; 

1 premiu cărți în valoare de lei 
200 No. 3881, Dina Merescic, comuna 
Liteni, jud. Baia. 

1 premiu cărţi idem, No. 10441, H. 
Tichman str. Văcărescu, București; 

1 pachet cărţi, No. 1953, Geor- 
gescu Dragoș, str. Impăcărei 23, Bu- 
curesti; 

1 pachet cărţi No. 6597, Elena Pa- 
lita, str. Acvila 21, Bucuresti; 

1 pachet cărți No. 9429, Eli Avi-. 
dicov, str. Grădina Veche 10, Galaţi; 

1 pachet cărţi No. 6588, Radu Ro- 
şiu, Câmpia Turdii, jud. Turda; 

1 abon. pe un an la „Dimineaţa 
Copiilor”, No. 3327, Alexei Florica, 
of. Cotiugenii Mari, jud. Soroca; 

1 abonament pe un la „Dimineaţa 
Copiilor” No. 2988, Cornelia D. Geor 
gescu, str. Eminescu 84, Sighişoara; 

1 abonament pe un la „Dimineaţa 
Copiilor, No. 2716, Cornel Rosen- 
ştein, str. Plevnei 143, Brăila; 


oferite de revista „Dimineaţa Copiilor“ 


1 abon. pe un an No. 3545, Alexan- 


«dru Weinberg, str. Sepcari 22, Bu- 


curesti; 
1 abon. pe 1'an, No. 7523, Réné 


Braunstein, str. Vaselor 44, Bucu- 


resti; 

1 abon. pe 6 luni No. 6591, Geor- 
geta St. Răsuceanu, str. P. G. Pari- 
zianu 2, Giurgiu; 

1 abon. pe 6 luni No. 7132, Zizi 
Eskenasy, str. Bozianu 17, Bucuresti; 

1 abon. pe 6 luni No. 5896, Titel 
Const. Măilătescu str. Fraţii Golesti 
56, Piteşti; 

1 abon. pe 6 luni, No. 4960, Ata- 
nasiu O. George, str. Foca 20, Bucu- 
resti; 

1 abon. pe 6 luni No. 2020, Carmen 
Petrovici, str. Severinului 59, Cra- 
iova; 

Câştigătorii din Bucureşti se pot 
prezenta în orice zi la redacţia re- 
vistei „Dimineaţa Copiilor”, ca să-şi 
ridice premiile, iar câştigătorilor 
din provincie li se vor expedia prin 
pachete poştale. 

După tragerea premiilor a urmat 
un foarte bogat și ales program ar- 
tistic-coreografic-muzical, care a în- 
cântat chiar pe acei cari n'au avut 
norocul să câştige vreun premiu. 

In primul rând este locul să vor- 
bim de micul siNtalentatul cântăreţ 
Mircea Leon, care de cum începe să 
cânte, cucereşte întreaga asistenţă. 
Este într'adevăr un copil foarte dră- 
gut, înzestrat cu o voce dulce şi me- 
lodioasă, nuanţează romanta ca un 
cântăreț de mâna întâia şi se mişcă 
pe scenă cu o sobrietate uimitoare. 
Păcat că nu avem aici o industrie de 
filme, căci cu asemenea elemente 
s'ar putea face lucruri minunate. ` 

Un alt talent precoce, micul jazz- 
bandist Harry, fiul scriitorului hu- 
morist Lufescu, a acompaniat la jazz 
pe un frate mai mare, tânăr compo- 
zitor şi pianist de talent. 

Cu aceeaş măestrie, pe care i-am 
recunoscut-o şi altădată, micul Harry, 
instalat la baterie, a executat un în- 
treg concert. S'ar fi putut spune că 
publicul asistă la un match între 
două talente foarte tinere; micul 
Mircea Leon şi micul Harry. 

Sala i-a răsplătit pe amândoi cu 
salve de aplauze. 

A urmat o demonstraţie de balet 
executată de mica elevă Nina Fin- 
(escu, foarte drăgălașă si cu talent 
promiţător. 

Trupa Brussilow, revenită de cu- 
rând din străinătate, a uimit prin 
dansurile artistice şi acrobatice si 
prin strălucirea costumafiei. D-nii = 
Mereanu si Z. G. Buruiană, au spus 
versuri, h 

La eşire s'a distribuit copiilor di- 
verse albume si reviste. 

N. L. R. 


EA- OTEL LL UIT: MAPE A 


Cică întrun rând, Haplea deschise- 


se la Hăpleşti un otel. Un otel așa de 
curat, încât vorba ceea: trebuia să-ţi 
ştergi picioarele la eşire, iar nu la in- 
trare. 

Intr'o seară, veni la otelul acesta un 
călător din alt judeţ. Călătorul, cum 
intră pe usa, strâmbă din nas. 


„Dece strâmbaţi din nas? îl întrebă 
Haplea. 

— Fiindcă mi se pare că otelul 
d-tale nu e toemai curat, îi răspunse 
călătorul. 

— Ba e foarte curat, îi întoarse Ha- 
plea vorba. 

— Dar, întrebă călătorul, sunt mul- 


2 


ANAA 


te ploşnițe in camera in care voi pe- 
trece noaptea ? 

— Despre partea asta n'avefi nici o 
grije, îl asigură Haplea. Sunt ele des- 
tule, însă să vedeți: s'au împărțit in 
două tabere şi se sfâşie şi se mănâncă 
între ele, aga că pe d-ta te vor lăsa in 
pace”. 


ANUL 10 


SARINDAR), 12. MH 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISA 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


naintea porţii cerului stă un bătrân, care poartă 
la spinare o flașnetă. „Ce vrei?” îl întrebă sfân- 
tul Petru. 

— Dorese să intru in cer, răspunse flasnetarul. 

Imi dai voe? 

— Tie îţi dau voe, dar să laşi flaşneta -asară. 
vem muzică în deajuns”. 

Pe bătrânul flaşnetar răspunsul acesta îl mahneste mult 
de tot. Se aşează pe flasneta sa şi se pornește să plângă. 

Sfântului Petru i se face milă de flasnetar, căci aşa este 
el: nu poate să vadă pe cineva plângând. Dar să laşi flas- 
neta în cer, iarăşi nu merge. 

Insă iată că vin in sbor câţiva ingerasi. „Dece plângi? 
întreabă ei pe flasnetar. 

— Fiindcă n'am voe să intru în cer cu flașneta! răspunse 
bătrânul printre lacrimi. 

„— Aşteaptă puţin aicea, îi zise unul din îngeraşi. Dau nu- 
mai decât fuga la bunul Dumnezeu”. 

Ceilalţi ingerasi caută să-l consoleze pe flasnetar. „Nu 
mai plânge, moşule, îi zic ei. Nu vezi că batista cu care îţi 
ştergi lacrimile, e udă leoarcă? Trebue dusă la spălat”. 

Un îngeraș luă batista flaşnetarului şi o duse repede. la 
spălătoria cerului, pe când ceilalţi ştergeau lacrimile flas- 
netarului cu un capăt al cimisutelor lor. 

Dar se intoarse ingerasul, care mersese la bunul Dum- 
nezeu. Fara să spună ceva, apucă de mână pe bătrânul flas- 
netar și-l duse înlăuntrul cerului. ”Flasneta mea! Flasneta 
mea!” striga flasnetarul. 

Insă iată că veni o trăsură cerească toată de aur. Vizitiul 
are pe haină o stea de aur, iar pe cap o căciulă toată de 
aur. Acest vizitiu puse flașneta în trăsură, iar ceilalţi înge- 
rași se urcară peste ea. 

Flasnetarul fu înfățișat bunului Dumnezeu. care il in- 
trebă: „Ce stii să cânţi cu flasneta ta? 

— Tot felul de cântece, răspunse el. 


In cer a- 


REDACŢIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


16 lulie 1933 — Nr. 492 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 , 

IN STRĂINĂTATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


înapoiază 


„ cântă vreun cântec mai frumos”, îi zise 


Dumnezeu. 


Flasnetarul încercă să cânte ceeace ştia el depe pământ. 
Flasneta însă cântă un cântec cu totul altfel. Era un cân- 
tec ceresc, frumos si minunat, un cântec cum oamenii n'au 
auzit nici odată. Cu flasneta împreună, cântau si îngerii și 
cânta şi Sfântul Petru. 

Fiasnetaru! dedea nedumerit din cap. Incercă să cânte 
alt cântec depe pământ, însă acum flagnota cåntš-a bora - 
cerească de toată frumuseţea. 

Ingerasii, luându-se de mână, începură să cânte şi să 
joace în întinderile cereşti. 

„Mi-au schimbat flaşneta! zise flașnetarul, care nu se pu- 
tea dumeri în nici un fel. 

— Flaşneta e aceiaşi, îi răspunse bunul Dumnezeu. Nu- 
mai că ingerasii au potrivit-o în aşa fel, în cât să cânte 


numai cântece cerești”. În româneşte de Florica 


PAPIREA 


CELOR DOUA FETITE 


ROMAN PENTRU 
COPII si TINERET 


nde au dispărut Victoria si Silvia? Aceasta sa 
aflat mult mai târziu, însă putem să povestim de 
acum -tot ce li se întâmplase. 
Mai înainte de orele cinci de după amiazi, cele 
două fete esisera dela d-na Minescu, unde îşi fă- 
cuseră lecţia. Dar Silvia, uitându-se la ceasornicul brățară, 
zise Victoriei: „E prea de vreme să mergem de acum la 
„Livedea cu nuci”. Până acolo, n'avem de făcut decât un 
drum de patru, cinci minute, iar tăticu nu este așteptat să 
vie mai înainte de orele cinci şi jumătate. De aceea, e mai 
bine să mergem puţin pe drumul acesta din dreapta până 
la câmpul ce se vede de aici. Am auzit că acolo ar fi răsărit 
flori — ghiocei sau viorele. Culegem câteva flori, facem un 
buchet şi i-l dăm lui tăticu. O să-i facă plăcere, văzând că 
îl întâmpinăm cu flori”. 

Nu-i asa, că era frumos gândul Silviei? Insă, ca să spu- 
nem tot adevărul, nu atâta de dragul florilor, pe care să le 
dea tăticului sau, făcuse ea propunerea aceasta, ci mai 
mult de dragul de a se plimba si de a hoinări. De aceea, 
Victoria, care avusese tot timpul să-i cunoască firea ei ne- 
astâmpărată, îi zise: „Nu e bine să mergem numai noi 
două dupa flori şi sa ne depărtăm de comună. Ne putem 
duce mâine, rugând pe Nicu şi pe Lenuta să ne însoţească. 
Culegem mâine mai multe, facem un buchet mai mare și 
îl dăm lui Tanti Elena de ziua ei. Acum însă să nu ne aba- 
tem din drumul nostru, ci să mergem drept la locul de în- 
tâlnire dela „Livedea cu nuci”, unde cu siguranţă ne as- 
teaptă Tanti Maria cu Lenuta si Alina”. 

Asa a vorbit Victoria si a vorbit foarte cuminte. Numai 
că era asa de greu să o faci pe Silvia să înţeleagă ce este 
cumintenia! Avea poftă de hoinăreală si nu era chip să o 
faci să se lepede lesne de gândul acesta. 

“De arecas, Victoria, văzând că stărueşte în zadar, trebui 
să o însoțească şi să meargă şi ea la locul unde Silvia zicea 
că răsăriseră flori. Locul acesta era o bucată de pământ a- 
fară din comună şi așezat ca întrun fel de groapă, așa că 
de acolo nu se vedea nici o casa din comună. Si nici nu era 
prea aproape de comună, fiindcă dela locuinţa d-nei Mi- 
nescu $i până acolo era un drum de vreo zece minute. 

Cele două fetiţe se abătură din drumul mare. Dar abia 
umblaseră două sau trei minute, că auziră din urmă sgo- 
motul unui automobil, care venea apropiindu-se. Amân- 
două se întoarseră în aceiași clipă, ca să vadă ce-i cu au- 
tomobilul acesta care apucase pe drumul de tara, lăsând 
şoseaua mare. „Nu e maşina lui tăticu”, zise Silvia, vrând 
apoi să continue drumul. Insă nici nu făcuseră ele câțiva 
paşi, că automobilul le şi ajunse, se opri dintr'odată în faţa 
lor, iar din automobil săriră jos un domn şi o cucoană. 

„Domnul” era cunoscut, fiindcă fusese cu câteva zile mai 
înainte la Stoeneşti. Nu era altul decât Petre Popescu, care 
venise sa vândă, chipurile, ciorapi, flanele si berete si care 
dupa ce stătuse o zi şi o noapte la „hotelu!” Tatei Sita, ple- 
case din comună, fără sa fi vândut marfă măcar de un 
leu. Știm însă că a dat mereu târcoale casei în care locuiau 
surorile şi copiii d-lui Bunareanu, precum si casei in care 
locuia d-na profesoară Minescu. Tot asa cum știm că a în- 
trebat-o mereu pe Tata Sita despre familia Bunăreanu 
şi mai ales despre Victoria. 


Si acum, acest Petre Popescu, care îşi zicea că e un biet 
negustoras, care umblă cu marfă din loc în loc, venea cu 
o mașină particulară, puternică, elegantă, ceeace însemna 
că trebue să fi fost foarte scumpă. 

Petre Popescu — dar mai spun că nu e de loc sigur că 
acesta era numele său adevărat — vorbi mai întâiu încet 
într'o limbă străină — mai târziu s'a aflat că vorbise un- 


10) Cum au fost răpite Victoria şi Silvia 


de N. BATZARIA 


gureste — cu doamna care îl însoțea, apoi se adresă Vic- 
toriei şi Silviei, wvorbindu-le româneşte şi  zicându-le: 
„Domnisoarelor, vă rog, fiti aşa de bune şi arătaţi-ne pe 
unde trebue să apucăm, ca să esim pe drumul, care duce 
la comuna Țipăreşti”. 

Silvia vroi să răspundă ceva, dar Victoria, făcându-i 
semn să tacă, se grăbi să răspundă şi să zică: „Nu ştim 
domnule, si nici n'am auzit de vreo comună cu numele Ti- 
paresti. Intraţi însă în comuna aceasta Stoeneşti si găsiţi, 
poate, pe cineva, care să vă îndrumeze.” 

Intre acestea, cucoana, adică insofitoarea lui Petre Po- 
pescu, ţinând în mână un sal mare şi gros, se apropie de 
fetiţe şi încercă să intre în vorbă cu ele. Numai că vorbea 
aşa de stricat româneşte că Victoria și Silvia aproape nici 
nu o înțelegeau. Totuși, ea îi dedea înainte cu vorba, pe 
când Petre Popescu privea mereu de jur împrejur. 

De o dată, Petre Popescu strigă, spunând un singur cu- 
vânt — pe semne, în limba ungară... Şi ce să vezi? Cucoana 
care până în momentul acela căuta să vorbească fetitelor 
cât mai drăguţ şi le zâmbea într'una, se aruncă asupra Vic- 
toriei ca o fiară sălbatică si îi trecu salul pe cap si în ju- 
rul gâtului, strângându-l cât mai tare. 

In aceiași clipă, din automobil mai sări cineva, care până 


Mica americană Jacque Lyn, care joacă în filme alături 


de năbădăioșii Stan și Bran. 
Foto M. G. M, 


atunci nu dăduse semn de viață. Era o namilă de om, înalt 
de aproape doi metri, larg în spate si părând a avea o pu- 
tere în stare să doboare si un elefant. Omul acesta tinea în 
mână un revolver, pe care il îndreptă spre Silvia, care. 
biata de ea, amutise si inghetase de frica. = 

Din automobil sări încă cineva. Era un câine mare, un 
dulău de care te-ai fi speriat numai să-l priveşti. Dulăul 
acesta părea că vrea să se arunce asupra Silviei şi să o 
sfâşie. Dar omul cu revolverul îi făcu un semn şi dulăul se 
opri locului. In acelaş timp, îi spuse lui Petre Popescu, tot 
într'o limbă străină: „Haide, ce aşteptaţi!” 

— Nu o omorim? întrebă ticălosul acesta. 

— Nu, e mai bine să o luăm cu noi si pe dânsa” îi răs- 
punse el. 

Atunci Petre Popescu se desbrăcă iute de manta, înfă- 
şură pe Silvia, o ridică în braţe şi o aruncă în fundul au- 
tomobilului. Cucoana făcu la fel cu Victoria, apoi intrară 
şi ei în maşină, bine înţeles, fără să lase afară si pe dulău, 
şi porniră în cea mai mare iufeala. 

Unde s'au dus și pentruce au făcut ticăloşia de a răpi 
două fetiţe, care nu făceau nimănuia vreun rău? Despre 
lucrurile acestea vom afla mai târziu. Deocamdată. să ne 
întoarcem la casa şi la familia Bunăreanu. 


Aci era jale şi prăpăd. Ceilalţi copii — Nicu, Lenuta si 
Alina — plângeau să fi se sfârşie inima şi mai multe nu. 


Tanti Maria îngenunchiase înaintea icoanei Maicii Dom- 
nului si se ruga într'una. Servitoarea Gherghina se zăpă- 
cise într'atâta, că nu mai știa nici ce face, nici ce spune. 
Plângea, tipa, alerga fără rost dintr'o odae intr'alta. D. Bu- 
năreanu părea zdrobit, dar se silea să-şi ascundă durerea. 
Cât despre Tanti Elena, ea era cea mai furioasă. Fu- 
rioasă pe soră-sa, furioasă pe d. Bunăreanu, dar mai ales 
furiosă pe Jean Nerton, crezând că el este vinovat de ne- 
norocirea întâmplată. El si miloinale despre care spunea că 
vrea să-i aducă Victoriei. In furia ei, Tanti Elena spunea 
lucrurile acestea pe fata si cu glas tare. Insă Jean Nerton 
nu ştia românește, aşa ca nu înţelegea nimic din bleste- 
mele şi din ocările cu care îl acoperea Tanti Elena. 
Dintre toţi din casă, el singur nu-și pierduse cumpătul. 
De sigur, nici el nu era liniștit şi cu sânge rece. Mergea de 
colo până colo, făcea gesturi si isi vorbea singur. Se vedea 
însă că se gândeşte la ceva lămurit, că pune ceva la cale. 
De aceea, după ce se frământă si își vorbi singur, asa ca 
un sfert de oră, se duse lângă d. Bunăreanu şi îi zise: 
„N'avem vreme de pierdut, plângând şi văetându-ne, ci 
trebue să ne punem pe lucru, fără să pierdem o clipă. Pen- 
tru mine este lucru sigur si vădit că d-rele Victoria si Sil- 
via au fost răpite de oameni plătiți de aceia care n'au nici 
un interes ca d-ra Victoria să devină stăpână pe mosteni- 
rea lăsată de unchiul ei. Adică, d-ra Victoria a fost răpită 
de detectivi în slujba rudelor ce are soţia răposatului 
Gheorghe Barotă. Despre aceasta nu încape nici o îndoială. 
— Dar dece ar fi luat-o si pe Silvia? întrebă d. Bună- 
reanu cu o voce stinsă si zdrobită. 
— Pentrucă dacă n'ar fi luat-o, ar fi rămas un martor, 
care a văzut totul, care i-a văzut pe răpitori si ar fi putut 


Deslegările la 


Din păţaniile lui Haplea 
Hoţul pacaiit 


„ghicitorile şi în- 
trebările cu păcă- 


leli“ din n-rul 


, ari kal tau 6 arce tir. 
Intr'o seară Haplea se întoarce târ trecatimikt: 
ziu acasă. Pe la jumătatea drumului, 


i easornicul 
ii ese un necunoscut, care era un hoț, c ; 


şi-l roagă să-i spună cât c ceasul .In-  Gocoşul, Luna si 
să, deşteptul de Haplea pricepu gân- 
dul hofului. 


răspundă: „Fii bun şi mă iartă că nu 


soarele, Harta 


De aceea, se grăbi să-i 


sau globul pă- 
pot să-ți spun. Mai acum câteva mi- mântesc, Cercul, 


nute, m'a întrebat tot aga un hof, m'a 
3 $ : Pt dao atlas Ana, Ochii, Cui- 
făcut să scot ceasul si apoi mi l'a fu- 


rat”. bul. 


să-i dea pe faţă. Ei însă, ca să nu lase nici martori, nici 
vreo urmă de fapta lor ticăloasă, au luat-o şi pe d-ra Sil- 
via. Altfel, ar fi făcut o mare greşală pentru dânşii. 

„Decât, zise mai departe Jean Nerton, iată ce cred eu ca 
avem de făcut. Mai întâiu, trebue să te hotarasti să faci 
ceva sacrificii, ceva cheltueli. Cheltueli pentru detectivii, 
care vor urmări pe răpitori, şi o primă pentru poliție, care, 
aşa cum este datoria ei, va face acelaş lucru”. 

D. Bunăreanu răspunse, fără să se gândească măcar o 
clipă: „Din averea mea, câștigată cu munca mea, pun bu- 
curos la dispoziție suma de un milion de lei. 

— Este o sumă foarte frumoasă şi la care nici nu m'aş 
fi aşteptat, zise Jean Nerton. O jumătate pentru detectivi 
şi cealaltă jumătate pentru poliţie. 

Dar, adăugă el, dând acum suma aceasta, d-ta, d-le Bu- 

năreanu, nu faci decât un simplu împrumut, adică un a- 
vans, fiindcă nu e decât firesc si drept ca milionul ce ar fi 
să cheltueşti —bine înţeles, dacă va fi nevoe să se chel- 
tuiască atâta — să ti se înapoieze din averea ce va moş- 
teni d-ra Victoria, pe care, atât pe ea, cât şi pe d-ra Silvia, 
sper să le putem scăpa. 
Să scape fetiţele si nu primesc să mi se înapoieze un 
ban din tot ce voi cheltui, răspunse hotărât d. Bunăreanu. 
Cât despre moştenirea Victoritei, ea trebue să-i rămână 
întreagă şi neatinsă. 

— Despre aceasta vom vorbi mai târziu, zise Jean Ner- 
ton, mișcat de gândurile generoase ale d-lui Bunăreanu. 
Acum însă să nu mai pierdem vremea, stând de vorbă în 
casă, ci să mergem numai decât la postul de jandarmi din 
comuna aceasta. Voi cere jandarmilor să se pună în ur- 
mărire. Ar fi mult, dacă ar putea să afle pe ce drum au a- 
pucat şi încotro s'au îndreptat răpitorii celor două domni- 
şoare. De altfel, de treaba aceasta am să mă ocup eu, în- 
dată ce se luminează de zi. ; 

„Dela postul de jandarmi eu voi telefona la Bucuresti $i 
la Brasov. La Bucuresti voi telefona detectivilor cu care 
sunt în legătură, ca doi din ei să vie numai decât aicea, a- 
ducând cu dânșii un automobil cât mai puternic. : 

„Detectivilor dela Brasov, care imi sunt cunoscuţi, le voi 
cere să se intereseze de răpitori, fiindcă, după toate soco- 
telile mele, trebue să fi luat drumul Braşovului. D-ta însă, 
d-le Bunăreanu, te vei repezi cu automobilul la Câmpulung 
ca să dai de veste autorităţilor de acolo despre răpirea în- 
tâmplată și să le ceri sprijin şi concurs. Dela Câmpulung 
mai telefonezi Sigurantei Generale a Statului la București. 

„După ce faci toate acestea, te vei înapoia aicea, de unde 
deocamdată, trebue să pornească tot lucrul nostru. După 
ce vii, ne vom interesa ca să aflăm dacă în zilele acestea 
au venit ceva străini în comună si ce fel de oameni au fost. 

„Acum când ştim ce avem de făcut, isi încheie vorba 
Jean Nerton, hai să mergem la postul de jandarmi”. 

Se duseră, făcând aşa precum propusese Jean Nerton. 

(Va urma) 


O drăguță cititoare, care dă concurs la șezătorile 
„Diminetii Copiilor“. 


omnitu Mdndruta zise tatălui ei împăratul: 
„Vreau o rochie făcută din apa râului”. lar im- 
păvatul. care n'avea alti copii, nu ştia sa se îm- 
potrivească vreunei dorințe a Domniței Mân- 
druta. 

Chema. asa dar, pe sfetnici şi le zise: „Vreau o rochie fă- 
cula din apa râului pentru fiică-mea. Dau o mie de gal- 
beni aceluia care o va face”. 

La rândul lor, sfetnicii strânseră poporul si îi ziseră: 
„Vrem o rochie făcută din apa râului pentru Domnița 
Mandruta! Impăratul dă o mie de galbeni aceluia care o 
va tace”. 

Din ziua aceea, tot poporul şedea la marginea râului, 
gândind, chibzuind si frământându-se cu mintea cum ar 
putea să facă o rochie de apă. Incercau oamenii în fel şi 
chip, dar vedeau că lucrul nu este cu putinţă. Cum sa tesi 
o stotă din apa care curge şi cum să faci apoi o rochie? 

Zilele treceau şi rochia nu era măcar începută. Insă la 
palat, Domnița Mândruţa plângea, bătea din picior si 
striga: „Vreau o rochie din apa râului!” 3 

Dar iată că întruna din zile veni la palat o femeie bă- 
trână, urâtă ca o vrăjitoare si gârbovită ca o secere. Baba 
aceasta desfăcu dintro legătură o rochie de toată frumu- 
setea si îi zise Domniței Mandruta: „Ti-am adus rochia 
făcută din apa râului!” 

Domnița Mândruţa batu din palme şi sări în sus de bu- 
curie, văzând frumuseţea de rochie. Nu puteai spune ce 
coloare avea rochia aceasta. Se răsfrângeau în ea razele 
albe ale lunei, galbenul auriu al soarelui şi toate culorile 
curcubeului. Stralucea, par'că ar fi fost țesută toată cu măr- 
găritări si cu diamante. Si avea un fâşâit ciudat. Un. få- 
şăit ca un cântec: cântecul apei, care curge. 

Domnița Mandruta era încântată şi se simţea cea mai 
fericită. „Am să spun tatălui meu, zise ea babei, să-ţi dea 
două mii de galbeni, în loc de o mie”. 

Dar baba îi întoarse vorba, zicându-i: „Nu primese nici 


un ban! Rochia aceasta este un dar ce am vrut să-ţi fac. Să- 


o porti sănătoasă, bagă numai de seamă un singur lucru: 
să nu cadă pe ea măcar o picătură de ploaie”. 

Zicând acestea, baba își lua rămas bun şi se duse în 
drumul ei. = 

Nu se găsea acum în toată împărăţia şi în imparatiile 


6 


de MARIN OPREANU 


vecine o fata mai mândră si mai semeata decât Domnița - 
Mandruta, care nu se îndura să-și scoată nici noaptea ro- 
chia făcută din apa râului. 

Dar iată că împăratul ţării vecine chemă la o serbare ce 
dedea în grădinile palatului pe mai multi împărați, cu fe- 
ciorii si domnitele lor. Se duse, aga dar, şi Domnița Mân- 
druta cu tatăl ei împăratul. Se înţelege, nu merse într'alt- 
tel decât îmbrăcată în rochia făcută din apa râului. 


Era aşa de frumoasă această rochie, că toate privirile 
oaspeţilor la serbare se îndreptau numai spre Domnița 
Mandruta, care nu mai ştia cum să se arate mai semeata 
si mai îngânfată. Mai ales, se bucura mult, când vedea că 
Domnitele celelalte isi muscau buzele de necaz si de in- 
vidie. 

In grădinile palatului împărătesc serbarea mergea îna- 
inte si oaspeţii petreceau din ce in ce mai frumos. Ziua a- 
ceea era o zi cu soare şi cu cer senin. 

Incepuse să se însereze, dar nimeni nu se gândea să 
plece. Soarele merse să se culce, însă sute şi mii de lu- 
mini şi lampioane îi luară locul în grădinile palatului îm- 
paratesc. 

Dar în toiul petrecerii, nimeni nu-şi ridică ochii spre cer 
si nu văzu ca, din curat si senin cum era, cerul se acope- 
rise de nouri negri, care se lăsaseră aproape de pământ, 
atingând vârfurile arborilor.. 

Și iată că pe neașteptate, se porni o ploaie năprasnică. 
Parcă mii şi zeci de mii de găleți uriaşe vărsau asupra pă- 
mântului toată apa strânsă în înălțimile cerului. 

Cum au fugit oaspeţii din grădină şi cum au căutat care 
de care se găsească mai repede un adăpost în încăperile 
palatului împărătesc! Ploaia îi cam stropise, dar nu-şi fă- 
cuseră inimă rea din pricina aceasta. Râdeau și îi dădeau 
înainte cu veselia. Toţi oaspetii..., afara de Domnița Mân- 
druta, care nici nu râdea, nici nu era veselă. Cu totul din 
potrivă. 

Ghemuită într'un colţ, privea picăturile de ploaie ce că- 
zuseră pe rochia sa făcută din apa râului şi se gândea la 
vorbele babei, care îi spusese: „Baga de seamă să nu cadă 
pe ea măcar o picătură de ploaie”. z 

Domnița Mandruta se framanta si isi zicea în sinea sa: 


(Citiţi continuarea in pag. 15-a jos) 


OPA 


OIN VACANTA 


lulie... Vacanța mare... 

S'a sfârșit un an de şcoală... 
Am plecat, lăsând în urmă 
Pân'la toamnă, clasa goală... 


Bucuria ne'nfloreste 
Sufletul ca si pe-o floare; 
Vom sburda în voie veseli, 
Pe câmpiile cu soare... 


Vom făcea excursii multe, 
Pe la gĉrle, pe la munte, 
Şi de grije nu s'o strânge 
Nici o cută rea pe frunte. 


Stand feriti, la umbră deasă, 
De dogorile ceresti, 

Vom ceti cu poftă mare, 
Cărţi frumoase de povești. 


Ne vom recreia in lihnă, 
In trei luni cât o să stăm; 
Pentru anul care vine, 
Forte noui să căpătăm. 


Sin Septemvrie, sfârșitul 
Bucurosi, pornim la şcoală, 
La vacanța cea de vară, 

Cu ghiozdanu'n subsioară. 


Zaharia G. Buruiană 


şa dar, s'a hotărât: Mitu Mitisor va fi dat afară 
din casă, va fi dus undeva departe, departe, ca 
să nu mai poată găsi drumul si să vie iarăşi 
înapoi. 
Draguta Dafna, care ţine aga de mult la Mitu 
Miţişor, că-l pune chiar să doarmă in patucul ei, plân- 
ge şi se roagă de mămica să-l ierte si de rândul acesta. 
Insă mămica Dafnei nu se lasă înduplecată. 

„Nu vezi, zice ea, câte stricăciuni n'a făcut păcătosul a- 
cesta de pisoiu? Alaltăieri a răsturnat si a spart ceasca de 
lapte, ieri a spart o farfurie, azi a furat o bucată de friptură. 
Nu, Dafna, degeaba plângi și te rogi, pisoiul ăsta de neam 
prost nu mai poate fi ținut in 
este”. 

S'a făcut aşa cum hotărâse mămica. Tocmai pe înserate, 
Mitu Miţişor a fost dat unui băiat din vecini, căruia i sa 
spus să-l ducă departe, cât mai departe de casă si să-l a- 
runce în vreun maidan. 

Insă Dafna l-a întâlnit mai înainte pe băiatul acela şi i-a 
zis: „Sa stii ca iti dau cinci lei, dacă il laşi pe Mitu Miţişor 
undeva aproape de casă”. 

Pentru a câștiga cinci lei, băiatul a promis să facă așa 
cum i-a cerut Dafna. L-a dus, asa dar, pe Mitu Mitisor pana 
la un maidan din apropiere si l-a lasat acolo. La inapoiere, 
a minţit si i-a spus mamei Dafnei că l-a dus departe, asa 
departe, ca nu e chip ca pisoiul sa mai gaseasca drumul 
si sa se intoarca acasa. 

Adevărul este că Mitu Miţuşor nu sa întors in seara a- 


casa. Ș'apoi nici curat nu 


„do, re, mi, fa, sol, la, si, d..0, r...e, mi...i !,, 


Patania ru MITU MITON 


ceea. De aia a pândit Dafna, stand la N vuskeŭ pana 
noaptea târziu. De geaba a tras mereu cu urechea ca să-i 
audă glasul: Mitu Miţuşor nu sa întors! 

Dafna s'a culcat tristă, a plâns o bună bucată de vreme 
şi a adormit cu greu. Şi l-a visat toată noaptea. 

Insă a doua zi, tocmai când Dafna isi lua gustarea de 
dimineaţă, auzi afară, lângă use, un miorlăit: „Miau! 
Miau!” Dafna sări în sus, strigând: „E Mitu Mitisor!” Si 
într'o clipă fu la use, pe care o deschise. De sigur, era Mitu 
Mitisor. 

Fără să se mai gândească la ce va spune şi ce va face 
mămica sa. Dafna îl luă în braţe, îl strânse, că era cât 
p'aci să-l înăbușe, îl acoperi cu sărutări, îl întrebă unde 
petrecuse noaptea apoi îi zise: „Hai să papi, că trebue să 
fii tare flămând”. Il duse la masa si îi dete să bea mai toată 
ceasca de lapte. 

Insă, iată că veni şi mama Dafnei. Rămase mirată si, de 
sigur, nu încântată, văzând ca Mitu Mitisor e iarăşi acasă. 
„Cum şi când a venit?” întrebă ea, supărându-se. 

Dar Dafna îi zise cu un glas rugător: „Mămico, Mitu Mi- 
tusor mi-a promis şi mi-a jurat ca de azi încolo nu va face 
nici o stricăciune, nu va fura nimic şi va fi foarte curat. 
De aceea, te rog, să-l ierti-$i să nu-l mai gonesti. 

i ” zise mamica Dafnei. 

De atunci, au trecut mai multe luni. Mitu Mitisor s'a 
cumintit, asa că n'a mai fost dat afară. lar Dafna este cât 
se poate de multumita. 


Maria Sorel. 


pove ste-1n versuri 


VULPEA 


Vezi, vezi, vezi, ce faci jupâne? Doamne, Doamne, ce copil! 
Ce să mă mai fac cu dânsul? are pântecul debil 
Şi mai vrea să mă înghită... 


LUPUL 
Ce-are-aface, cocoşneaţă? 
Nu-mi purta de grijă mie!... Lasă, n'o să-mi vină greață! 
VULPEA 


Vezi, jupâne? lar dai buzna! Te pripesti! Cine-i de vină? 
Ce n'aş da să fiu, cumetre, o bucată de slănină, 

O costita afumată, sau un miel gătit la tavă... 

Insă nu! a vrut ursita carnea mea să fie-otravă! 


LUPUL 
Ce otravă? 
VULPEA 


Cum? tu nu ştii? Vezi, vezi, ce era să faci? 
De nu ti-as fi ca o mamă, te duceai... 


LUPUL (nedumerit) 
VULPEA 


Cum, soro? 


Taci! 


Mulfumescu-Ti Tie Doamne, Tie, Sfântă Filomena, 
Că nu s'a întâmplat nimica!... 


LUPUL 
Dar ce tot îndrugi? 


VULPEA 
„Higiena! 


LUPUL (rămâne perplex) Ĉ 
Ce e aia?... 


VULPEA 
Băeţică, tu nu ştii ce e o vulpe? 
E otravă! o otravă dela cap până la pulpe! 
Blestemat să fie duhul care hărăzi să fie 
Otrăvită carnea Vulpei, să nu meargă la piftie... 
Da, Jupâne's otrăvită. Carnea mea e doar venin!... 
„„Cerbii's buni pentru mâncare, chiar şi iepurii in vin, 
Dar ai auzit, jupâne, Vulpe să mănânce vr'unul? 
wE venin curat cumetre! Cum o gusti, adormi ca tunul! 
Nici nu-ți trece 'n gând cât sufăr că nu pot să-ți fiu pe plac. 
Pentru tine, stii prea bine, orice jertfă scumpa fac! 
Ce onoare ar fi pe mine că viața mea întreagă. 
S'o petrec mereu închisă doar în burta ta cea dragă. 
Ce plăcere! ce plăcere! Ah! Cât sufăr că nu pot! 
Ah! de ce-i ursit ca trupul să imi fie otnava tot!... 
„„Singură-aşi veni la tine si cu lacrime ca fierea, 
Te-agi ruga: Ah! fie-ti mila si ma'nghite! Fă-mi plăcerea! 

LUPUL (pe gânduri) 

Parc'aşa-i... Să-mi stric stomacul sau mai rău... 
Este bună zicătoarea: Via, frica o păzeşte! 

„(se gândeşte) 
Insă tot mă bate gândul şi prin minte mi-se plimbă: 
Cum? Nici fărâmea dintr'insa să nu pot să pun pe limbă? 
Nu se poate! Nu se poate! O să gust cu cumpătare, 
Ca otrava să nu-mi facă, chiar un rău așa de mare! 
(Vulpei): Ştii? Am să te gust, oleacă... 

VULPEA (Sie-si) 
Hm, cum văd se 'ngroase gluma)... 
Trebue să dau de veste si piticilor acuma... 

LUPUL 

Dacă gust puțin din tine, dar puţin de tot, n'am frică... 
Stiu si eu atâta lucru, că stomacul nu mi-l strică! 

VULPEA (Sie-si) 


Văd că nu mi-a mers cu asta... (pe gânduri) Asta-i bună! 


Doamne fereşte... 


de d-nii Radu Gyr și N. Milcu 


la să vezi. 3 ; 
Insfârşit nu am ce-ţi face... dacă vrei tu... dacă crezi. - 
Insă treaba ta, jupâne... Nu m'amestec... Brrr. Mi-e groază! 


LUPUL 


Am să te mănânc cu'ncetul... Dinfii mei au să te roază, 
Bucăţea cu bucăţică... la să gust acum niţel!.., 


VULPEA 


O, ce bun esti!... O, dragutul!... Este blând, cum e un miel! 
(cu. resemnare) 
Hai, mănâncă-mă!... 


LUPUL 
Prea bine! Am să te mănânc!... 
VULPEA (şireată) 
Ce faci? 
Nu stii nici măcar o vulpe s'0 mananci!... 
LUPUL 
Mi-ajunge! Taci! 
VULPEA i 
Vai! Era s'o pati! Se cade sa i = dela cap? 
Doamne!... Milă ai de Vulpe... Ma învaţă cum să scap?!... 
Tot Higena! Stii... e-o carte... se învață doar în şcoli... 


i să i a te; i boli... 
să faci să scapi de multe... Cum să te fereşti de 
ra putea?... Dacă jupâne mă lăsam, aşa, mâncată 


` Dela cap, intram în tine guguloi... nemestecată... 


lara coada mea stufoasă te-ar fi răcăit pe gât!... 
LUPUL 


S Cá ? .. J 
Asta-a fost?. VULPEA 


Păi... - y 3 


> 


LUPUL [3] 
Dela coadă să te 'nghit atunci... = 

VULPEA | 
Atât!... | 
Hai, înghite-mă... Na, coada!... | 

LUPUL | 


Coada!... (fugăreşte pe vulpe care fuge de câteva ori in juru sce- 
nei. Dă s'o apuce cu dinţii de coadă. Vulpea il plesneste puter- 
nic, cu coada peste ochi). s 


VULPEA 


„Coada te plesneste. 
(fuge din scenă) 
LUPUL (orbit). 
Ajutor! Vai, lupi, lupoaice!... Vulpea!... Vulpea mă orbeşte! 
SCENA VI 
LUPUL (privind pe urma Vulpii). 
Mi-a fugit!... fugi si-acuma! cât am fost eu de destept!... 
(merge in fund). 
Proasto... 
(privirea ti cade pe tichia pierdută de Stie-Tol). 
Dar ce-i asta, frate?.. Uite, drace! zau, ce-i drept, 
Nu ma asteptam la asta... Da, fireste, a pierdut-o 
Un pitic, cand, adineauri a fugit... Am cunoscut-o!... 
: (o ia de jos). 

Doamne, scufa asta-i parcă-i scufa Caciulitei roşii! 

Ce noroc! Ei, asa parte nu-mi avură nici strămoşii!,.. 

Dac'o pun acuş și glasul mi-l prefac şi mai subţire, 

Şi voi spune poezia ca din cartea de cetire, 

Toate, toate-or merge strună!... Baba, mă va crede-acusi, 
i cu baba-oi unge gâtul, să-l fac bun de lunecusi 
entru nepofica noastră)... prăjitura!... Merge strună!... 

Pot ca să-ți urez de-acuma: JupAnase, poftă bună! 

(îşi pune tichia pe cap). 
Aşa!... cred că-mi vine bine... la sa mă privesc in put... 
(se uită în puț). 

A! mă văd ca într'o oglindă!... Ce e dreptul: 

Sunt drăguţ)... E 4 

A avut dreptate Vulpea!... a avut si ea odată... 

Par'că sunt o copilita... Par... ce par? chiar sunt o fată! 

Bravoo mie!... Cred că seaman, cum se-aseamănă 'ntre ele 

„Două picături de apă... cu nepoata babei mele!... 
“Fi, şi-acum la lucru, vere!... 

(Se îndreaptă spre bordei). 
Infeles sunt, vra să zică!... ; lo 
Fata am s'o las la urmă... hai la ciorbă: la bunică!... 

(suie treptele scării). 
SCENA VII 
Lupul — Bunica. 
LUPUL (la ușă, bătând) 

la deschide, bunicuţă! Uite capişonul ro$.... 
(Glasul bunicei din casă). Căciuliţa e la usa? 

LUPUL (cu glas prefăcut) 


Ti-am adus merinde 'n cos! 
(Glasul bunicei) 


Insă dacă-o fi iar Lupul?... 
LUPUL 
Nu 'mi dai drum ’n cas’ bunico?... 
GLASUL BUNICEI 
Dar, dar până una alta, ia arata-ti, mititico, 
Capişonul la fereastră... 
LUPUL (trece în geam şi arată numai capisonul) 
Uite-mi-l, bunico dragă... 
GLASUL BUNICEI 
Şi acum, spune-mi, Căciuliţo, poezia ta întreagă!... 
LUPUL (încet, sie-si) 
Merge bine, merge bine... 
GLASUL BUNICEI 
Hai, nu canti?... 
LUPUL (se întoarce la uşă) 
Ba da, da, da... 
(Cântă pe muzică) 
Cioc, cioc, cioc, bunica mea, 
Scoal din pat si ia cheiţa, 
Cioc, cioc, cioc sunt Căciuliţa... 
Cioc, cioc, cioc, ti-aduc în cos 
Aripioară de cocoş 
Turtă dulce, vinişor, 
Cioc, cioc, cioc şi lăptişor, 
Miezişor 
Cioc, cioc, de nuci, 
Cioc, cioc, cioc, pitusti, laptuci,.. 


HA 
ý- 


xe: 
pa, y 


g 
BR 
4 A 
p: di 
GLASUL BUNICEI 


(pauză). . 
Bun! Apasă acum pe clanţă că-i întoarsă cheia în broască 


LUPUL (dă buzna in odaie) 
GLASUL BUNICEI ' 


Ajutor! Au!... 
(usa e trântită la loc cu furie). 


LUPUL (din casă). 


Nu-i nimica! Lupul vrea să te cunoască! 
(Se aude sgomot de luptă şi țipătul bunicei din ce in ce mai stins). 
Ajutor, vai! ajutor! 
Ajutor! mă'nghite! Mor!... 
(Apoi tăcere. Pauză. Şi glasul lupului se aude ritmat din casă) 
Hap-hap-hap! 
Ce mai cap! 
Ce mai minte, 
Ce cuminte, 
Păcăleală 
Si 'ntocmeală! 
Pe babita 
Pe fetita, 
Sa le pap, — 
«Hap,-hap, hap! 
Tare-i buna, tare-i bună! 
Poftă-bună, poftă-bună. 
SCENA VIII 


(Pauză. Ochestră. Apoi usa se deschide si boneta albă a bunicei 
se arată. Pe urmă halatul ei. E lupul îmbrăcat ca bunica. Spio- 
nează afară). 


LUPUL 


la stai! nu se vede Căciuliţa încă? 
Baba fu cam tare, — dar o minte-adâncă 
Zice: „Foamea-i cel mai mare bucătar!” 
.. N'a fost baba tocmai bună de grătar 
Dar aşi trece 'n lume ca un prefăcut, 
Dac'aşi spune acuma că nu mi-a plăcut. 
Ba, a mers, stii, sdravan!... Si când mă gândesc 
Că mai vine una, zău, inebunesc! 
„Şi încă ce bucată? ca şi la palat! 
(se priveşte) 
Cred că'mi vine bine în acest halat... 
E halatul babei, şi boneta asta 
Tot a ei... Firește mă va crede proasta 
De fetiță mică, bunicuta ei, — 
Şi pe urmă tin-te chef pe dinţii mei! 
(Intră în casă) 


SCENA IX 


(Intră Caciulita roşie. E mică. Piciorusele goale. O scufă roşie si 
rochița albastră. In stânga are un cos aproape cât ea de mare. În 
dreapta un mănunchi de flori). 

(Va urma) 


ETEN Y 


e ție nu-ți place, altuia nu face”. Aşa spune o 

veche si inteleapta zicătoare populară. lar dacă 

doriți să aflați şi mai bine cât de adevărată este 

zicătoarea aceasta, spuneţi lui Costel să vă po- 

vestească patania sa. Este o patanie de care a a- 
vut parte în cele dintâi zile ale vacanței de vară. 

„Când să se termine mai iute cu şcoala!” Aşa își spune: 
Costel în toate zilele. Si i se părea că n'au să mai treacă 
zilele si mare să se sfârşească anul şcolar. 

Si dece Costel dorea aşa de mult să se scape de şcoală? 
Pentru ca să plece la ţară, la unchiul său, care locuia în- 
tro comună de lângă o pădure de stejar. Costel ştia şi din 
vara trecută că în pădurea aceasta sunt multe cuiburi de 
păsări. Atunci era încă prea mic, aşa că nu se putea că- 
fara până sus. Dar acum se vedea mare si curagios. Sar fi 
suit chiar până în vârful arborilor celor mai înalți. 

lată pricina pentru care Costel aștepta cu atâta nerăb- 
dare să se termine mai iute anul şcolar şi să poată pleca 
la tara. 

In sfârşit, a sosit şi ziua cea mult dorită şi așteptată. A 
venit unchiul său si l-a luat la fara. 

Ziua următoare, Costel o şi porni de dimineaţă la pă- 
dure. Intră în pădure, privind mereu spre cracile şi ramu- 
rile arborilor. Aproape de vârful unui stejar bătrân zări 
un cuib, în jurul căruia sbura o pasăre. 

„Cuibul acesta e al meu! îşi zise Costel. Il iau, fie că are 
puişori, fie că are numai ouă”. 

Se descalta, se desbrăcă de haină, pregătindu-se să se 
catere în stejar. Insă, pe neașteptate, simți că îl apucă 


v 


cineva de umeri. Intoarse capul, ca sa vada cine este omul 
acela. Işi inchipuia că este padurarul. 

Dar rămase incremenit de groază. In loc de pădurar sau 
de vreun alt om din comună, Costel văzu înaintea sa pe un 
uriaș. Un uriaş, care avea “cel puţin trei metri înălțime, o 
barbă neagră şi deasă si niște ochi, care aruncau priviri 
ce te băgau în toţi sperietii. 

„Vrei să iai cuiburile de păsări? îi zise uriașul încruntat. 
Te învăţ eu minte!” Si nici una, nici două, îl ridică cu o 
mână, aşa cum am ridica un fulg, şi-l băgă într'o traistă. 
Il duse apoi la casa sa din desişul pădurii. Dar în loc să-l 
lase în casă, îl închise într'o colivie mare cu gratii de fier. 

Costel se porni să plângă si să se roage să-i dea drumul, 
dar uriașul nauzea de urechia aceea. li zise numai: „Ma 
port şi eu cu tine, așa cum ai vrut să te porti și tu cu pui- 
şorii din cuibul din stejar”. 

li întoarse apoi spatele şi-l lăsă acolo plângând. Veni a- 
bia pe înserate, ca să-i dea să mănânce o bucată de pâine 
neagră înmuiată în apă. 

Costel fu nevoit să petreacă noaptea în colivia de fier. 
Plânse până după miezul nopţii, când, in sfârşit, fu cu- 
prins de somn. 

Decât uriaşul nu-i dete drumul nici în ziua următoare, 
ci il tinu în colivie o săptămână întreagă. 

La sfârşitul săptămânei, îi deschise colivia, zicându-i : 
„Acum te poţi întoarce la unchiul tău. Cred că te-ai vin- 
decat de păcatul a lua şi de a strica cuiburile păsărilor”. 

Adevărul este că de atunci Costel nici nu s'a gândit mă- 
car să se atingă de vreun cuib de pasăre. 

Vintilă Bratu 


7 , ~ w v» . - 
Uf !... Doamne !... Ce căldură ngrozitoare INI] 


Am să mă iau cu vara rău la ceartă. 
Eu sunt micut si, totus, nu mă iartă, 
Ci mă tortură, fără de crutare. 


Și după ce că-i cald !... Brrr !... Nişte muşte 
Mă pisca'ntr'una fără de ruşine. 

Nu vor să stea cuminţi, cum se cuvine, 

Dar am să-i spui lui tata să le'mpuste. 


Ah 7... Mau piscat, umflându-mi nasul iară 
Hida !... Când m'oi duce după prânz la şcoală, 
O să mă certe doamna profesoară, 

Că mam scobit în nas!... fără ndoială... 

Le-aş omori pe loc, dar tata popa 

Mi-a spus să nu ucid că e păcat !... 

AJ... Uite... iar o muscă)... Uuuu!... Hopa)... 

S'a furișat pe capul mamiin pat !... 


Vai !... I-a picat din sbor tocmai pe pleoape !... 

Hada 1... Mamă |... Hââd |... Te papă musca, 
mamă |... 

Am so lovesc cun bat, fara de teamă, 

Dar stai... sajung la ea !... Asa !.., Aproape |... 


Sau nu 1... că poate-i fac cu baful seama. 
Mai bine chem sergentul de pe stradă 
S'o aresteze !.. Hddd !... Sa... sa... să șadă 


La pușcărie !... dacă-mi papă mama !... 
Niculae Graur 


Un policeman englez (gardist de strada), opreste circulatia 
pentruca această fetiță să treacă liniștită de 
pe un trotuar pe altul. 


ineta, Marioara şi Florica veniseră în vizită la 
buna lor prietenă Lizica, aducându-i în dar 
câte-un mic buchetel de flori, căci azi era ziua ci 
— Lizica împlinea şase ani. 
Veselă, isi servea mosafirii cu bonboane şi cio- 
colata.. 

Când socoti că s'au săturat, le arătă cu mândrie daru- 
rile primite — printre care si o păpuşă frumoasă, îmbră- 
cată într'o rochiţă albastră, fesuta cu flori, care spunea : 
„Ma-ma!” şi „Ta-ta”! 

„Cum o chiamă?... întrebă Marioara. 

Nu i-am pus numele, răspunse Lizica. 

Eu zic să se numească „Mioara”, zise Nineta. 

Ba mai bine „Getta”, — sări Florica. 

Mai încet, doarme fetiţa mea mică!... zise, cu drăgă- 
lăşenie Lizica. 

Ştiu eu cum s'o cheme! strigă repede Marioara. 

Cum ?... săriră, curioase, celelalte... 

So cheme „Mica”. 
Bravo!... Bravo!...” 
tocmai sosise. 

Si... Mica i-a rimas numele. 

Lizica o păzea si o ingrijea pe Micasi-i tot făcea câte o 
rochifa nouă. 

Intro seară, Lizica, cu Mica în brațe, răstoia un Alma- 


strigara fetitele si Antonel, care 


nach şi tatăl ei îi explica, de câte ori il întreba, despre po- 
zele din Almanach. 

Pe la mijlocul Almanachului, ochișorii ei vioi zăriră 
poza unui domn serios, înalt şi cu ochelari; iar alături de 
el un balon. 

„Da ăsta cine e, taticule?... 

— Asta e „Piccard”, răspunse tatăl ei, după ce aruncă o 
privire distrată. 

— Da?... Şi de ce e balonul ăsta lângă el? iscodi, cu- 
rioasă, Lizica. 

—,E balonul cu care sa urcat la cer” (şi-i povesti toată 
miraculoasa călătorie a lui Piccard spre cer şi, de-acolo 
spre pământ). 

După ce isprăvi tatăl ei de povestit, Lizica rămase tă- 
cută; iar când se duse la culcare, îşi mângâie păpuşa şi-i 
vorbi: „Ai auzit, Mico, ce-a făcut Picar ăla”. 

Aşezând păpuşa în pătucul ei, Lizica se culcă cu gândul 
la călătoria indraznetului Piccard, 

Peste două zile, merse cu părinţii ei la „Moşi”. 

După ce o dădură in „Căluşei” si în „Trenul Electric”, 
la care merseseră gratis, Lizica având un „bon gratuit”. 
dela „Dimineaţa Copiilor” a cărei drăguță abonată este, 
voiră să-i cumpere un balon. Lizica il rugă: „la-mi, tăti- 
cule, două baloane!... 

Citiţi continuarea în pagina 13-a 


Poveste din tara Moților 


edemult, pe când la Crăciun se secera grâul, iar 
la Rusalii se jucau copii cu zăpada, trăia, într'o 
tara, spre soarele răsare, împăratul Bujor, care 
avea o fată asa de frumoasă, ca ruptă din soare, 
nu altceva. 

Si pentrucă fata era frumoasă, iar împăratul Bujor bo- 
gat şi puternic, îi veneau fetei fel de fel de petitori, care de 
care mai chipeşi şi mai mândri. 

Si dupa ce au venit, Dumnezeu mai ştie câţi or fi fost la 
număr, Lioara, căci aşa o chepa pe domnita, si-a ales pe 
cel mai chipes, pe cel mai drag. I-a placut si imparatului 
tânărul, aşa că chiar in ziua aceea s'au si pus la cale oran- 
duelele pentru logodnă. La o săptămână după aceasta, în- 
tro Duminică se făcu si nunta. 

Dar pe când petrecerea era mai în toiu, se începu o 
furtună, că nu mai ştiau bietii nuntaşi în care parte să se 


AVRAM IANCU, marele erou român din „Tara Moților“ 


mai întoarcă. Noroc de căscioara din apropiere, unde pu- 
tură să se ascundă mirii şi câţiva din curtenii împăratului 
care însoțeau pe domnita. 

Ceilalţi sau împrăștiat, ca potârnichile, care pe unde 
au putut. Impăratul ajunse intir'o groapă cu var, din gră- 
dina palatului. 

Dar vijelia nu tinu mai mult de cinci minute şi soarele 
cu razele sale dulci si calde se arătă iarăși strălucitor si 
frumos. Împăratul, desmeticindu-se se trudi şi egi cum putu 
din groapă şi fără să-şi dea seaina in ce hal era, repede o 
luă prin toate colţurile palatului să-și caute fata. 


12 


de Silvia Florea 


Dar când intră în casa slugilor, unde se aciuiaseră mirii, 
ce-i fu dat să vadă? 

Domnița nu era nicăeri, mirele sta pe un scaun cu capul 
tăiat, iar ceilalţi aruncaţi sub fundul subpatului, nici nu 
răsuflau de frică. Pe masă era o scrisoare. 

Impăratul ceti scrisoarea si află că fata a fost furată de 
un smeu cu trei capete. Ingalbenit la faţă de durere, egi a- 
fară din casă şi spuse trista veste si nuntasilor, care ince- 
pură să se strângă depe unde se ascunsesera, până ce a 
trecut vijelia. 

Făgădui apoi bani multi, aceluia, care îi va aduce înapoi 
pe scumpa lui Lioară. 

Dar nici unul nu îndrăznea să se ducă după dihania de 
smeu. 

Insă spre seară, când soarele scăpătase deabinelea depe 
creasta dealului „Balaurul”, vin trei tineri la împărat şi - 
unul dintre ei îi zise: 

„Măria ta, noi suntem patru fraţi, trei suntem aici, iar 
cel mai mic este acasă. Am venit să-ţi spunem că de ne 
dai doi burdufi cu galbeni, mergem să-ți aducem fata. 

Bine — zise împăratul — vă dau, dar cum vă chiamă, 
copiii mei? 

Cel mai mare răspunse: „Pe mine mă chiamă luțilă, pe 
mezinii Auzilă şi Topilă, iar pe cel de acasă îl cheamă Făt 
Frumos”. Nici nu isprăvi bine cel din urmă cuvânt, si Iuti- 
lă încărcă pe umeri pe cei doi fraţi ai săi şi porni ca gân- 
dul către Miază-Noapte, unde era palatul zmeului. 

Merse cât merse, cale de vreo două zile, şi ajunseră la 
poarta palatului. Dar ce să vezi? Doi balauri mari stăteau 
de pază la poarta de bronz şi nu dădeau voie să intre în 
curte, decât stăpânului lor sau altor ființe din neamul 
zmeesc. 

Trebuiau să isprăvească mai înainte cu aceste dihănii, 
ca să poată pătrunde înăuntru. 

Era rândul lui Topilă, să arate ce poate. 

Dealtcum, nici nu statu mult pe gânduri si Topilă deschi- 
se o gură cât toate zilele de mare şi începu să sufle un fel 
de aer ferbinte, ca para focului. 

Nu i-a trebuit mai mult timp decât ai fuma o ţigară, 
căci tot ce i-a stat în cale, balauri, porţi, piatră, tot a topit 
Se minunau şi fraţii lui de acest grozav de Topilă. 

Pătrunseră apoi în palat si simțind că smeul nu-i acasă, 
topi si usa dela camera unde era închisă Domnița si in- 
trand la ea Iutila îi zise: „Hai, sue repede pe umăr la mine 
a sa te duc la Impărat”. 

Sui şi pe cei doi frati ai săi si o porni în fuga nebună că- 
tre casă. 

După ce merseră o bucată de drum, Auzilă zise: 

„Stati, pare că aud ceva”. Descălecă iute de pe umărul 
lui Iutila si isi lipi urechea de pământ. „Smeul ne urmă- 
reşte, trebue să mergem mai iute”. 

lutila isi mari pasul. Dar când ajunse la o trecătoare, . 
Topilă începu sa sufle si topi pietrele, copacii, pământul 
şi tot ce era prin apropiere, făcând astfel o groapă adâncă 
prin care credeau ei, că smeul nu va putea trece, iar ei 
vor putea să-și vadă de drum mai in voe, căci namila nu-i 
mai noate urmări. si într'a levar, smeul avu mult de furcă 
cu această groapă. li trecură multe rânduri de apă pe 
frunte, până ce esi. Totuşi, esi. 

In timp ce smeul se chinuia cu groapa, cei trei fraţi a- 
junseră cu fata acasă, la împărat. 

Ce bucurie pe el, când văzu iarăşi odorul iubit! 

De fericire, porunci să se întindă pe seară o masă, unde 
să petreacă aşa cum se cuvine, cu toată curtea si cu cei 
trei frați. 

Veselia era mare. Masa era plină de cele mai alese bu- 
cate, iar vinul ce curgea gârlă în pahare, desmortise si 


KADPINMINTATA 


Ja în picioare şi ridicând, sus, 


Haplea. 


i 
(1 


+ 


+ 


i 
$ 
i 


limbile cele mai tăcute. Se făcu ora 2 dypă miezul nopții. 
Toţi se pregăteau să meargă către casă. Mar o zguduitură 
puternică îi făcu să facă puţină liniște. O altă zguduitură 
si mai puternică ĵi trânti la pământ, iar smeul insfaca fata 
şi pe aici ţi-e drumul. 

Mesenii rămaseră trăsniți de cele văzute. lar împăra- 
tul, scăpând două lacrimi în barba ninsă ca de nea; se scu- 
două degete, dela mâna 
stângă, iar pe dreapta punând-o pe inimă zise: 

— „Făgăduiesc o jumătate din împărăţia mea si fata de 
soţie, aceluia care o va scăpa de smeu. 

— Maria Ta, — zise luţilă — noi nu mai putem face ni- 
mie, dar Fat-Frumos, fratele nostru cel mai mic, e puternic 
si curagios. El va isbuti sa scape pe Domnița”. 

Se duse apoi dupa Făt-Frumos, îi povesti cele întâmplate 
și luându-și merinde pentru drum, plecară împreună la 
palatul smeului. 

Când ajunse la poarta casei, Făt-Frumos strigă: 

„Haide smeule, dă-te jos din palat, ca să ne batem şi 
care va fi mai tare, aceluia să-i fie fata”. 

Smeul veni şi lupta începu. Se luptară cât se luptară cu 


buzduganele, zi de vară până'n seară, şi văzând că nici 
unul nu birueste, se învoiră să se ia la luptă dreaptă. 

Smeul apucă mijlocul lui Făt-Frumos şi îl trânti de pă- 
mant, asa de tare, că-l vâri până la genunchi în pământ. 

Crezând că Făt-Frumos nu mai poate face nimic, smeul 
se repezi să ia paloşul şi să-i taie capul. Dar Făt-Frumos isi 
adună toate puterile şi eşind, se aruncă în spatele smeului, 
îl prinse bine şi-l lovi de pământ, de-l vâri până la gât. 
Apoi îi smulse paloșul din mâini şi-i reteză capul. 

„Slavă Domnului cam isprăvit bine!” zise Făt-Frumos 
şi se puse sa se odihnească puțin. 

Lioara urmărise cu privirea depe fereastră pas de pas 
lupta şi fericită că a scăpat de pacoste, fugi la Făt-Frumos. 
După ce luară din palat un biciu fermecat, Iutila îi puse 
pe umeri şi porni ca vântul către palatul împăratului 
Bujor. 

Ajunşi acasă, împăratul dădu de soţie pe Lioara lui Făt- 
Frumos si o jumătate de împărăție. 

La nunta lor am fost si eu. 

Ce mai petrecere $i ce mai veselie! Trei săptămâni in- 
ekeiate a ținut. Silvia Florea 

Invăţătoare în comuna Tebea (jud. Huniedoara) 


DIN PATANIILE SI NAZDRAVANIILE LUI HAPLEA 
a ii 


rete”. 


Deşteptul de Haplea! 


pagalul si întorc ceasornicul din pe- 


-» Si aşa, cum vă spun, mă pome- 
nesc față in fafa un un leu groaznic, 
iar alături de el, era un tigru și mai 


„Ascultă, Hapleo, îi zise intro zi 
stăpânul său. Dacă vine cumva pisă- 
logul acela de Popescu, să-i spui că 
nu sunt acasă”. 

Nu trecu mult, şi Popescu sună la 
poartă. Haplea eşi să-i deschidă şi aşa 
cum îi poruncise stăpânul său, îi zise: 
„Boerul nu-i acasă. 
`. — Dar când se întoarce ? 
Popescu. 

— Nu ştiu, nu mi-a spus, răspunse 


întrebă 


— Nu-i nimic, făcu Popescu in- 
trând, stau și-l aştept. Până se întoar- 
ce, mă joc cu copiii, mă distrez cu pa- 


Trei zile mai târziu, Popescu vine 
din nou si sună iarăși la poartă. 

Insă, acum Haplea, care e deștept 
nevoe mare, se grăbi să-i ia înainte 
şi îi zise: „Vii de pomană, domnule 
Popescu. Boerul a plecat la Constan- 
ta, copiii s'au dus la tara, papagalul a 
murit, iar ceasornicul din perete a 
cazut si s'a stricat”. 


Haplea care, pe lângă altele, mai e 
si lăudăros, povestea intr'o zi priete- 
nilor strânşi in jurul lui. 


groaznic. Aş fi dus puşca la ochi si 
pam! pam! i-aşi fi împuşcat pe a- 
mândoi. Insă, nenorocire! Se intam- 
plase să n'am la mine pusca. Dar ce 
vorbesc eu de puşcă? N'aveam măcar 
un bat, ca să mă apăr. lată-mă asa 
dar, fără nici o arma in faţa unui leu 
si a unui tigru. 

— Dar când şi unde sa întâmplat 
aceasta? îl întrebară prietenii. 

— Vara trecută, la un circ dela 


Mosi”, răspunse Haplea liniştit, dar 
si mulțumit că a putut să-i păcăleas- 
că. 


Urmare dela povestea din pagina 11-a: „MICA SE URCA LA CER“ 
E madas AA i 


— De ce? întrebă, mirat tatăl ei. Ce să faci tu cu două 
baloane? 

— Unul pentru mine şi unul pentru Mica. 

— Pentru Mica!?!.:. Ea e păpuşă, nu-i trebue balon. 

— la-mi, tăticule!... Te rog!.. se ruga Lizica. 

— Ei, hai... să-ţi iau!” Şi-i luă două baloane.: 

După ce se mai plimbară, porniră spre casă. 

Ajunşi acasă, Lizica, după ce stătu puţin, făcu ce făcu, 
şi eşi din odae. 

După câtva timp, tatăl ei îi observă lipsa: 

„Unde-i Lizica? 

— Trebue sa fie dincolo”, răspunse mama ci. 

Negăsind-o însă în odaia ei de dormit, întrebară pe ser- 
toare: „Mario, unde-i Lizica?... 

— Sa dus pe afară, conașule”. 

Afară, o găsiră pe Lizica stând cu ochii tinta la cer. 

— Ce faci tu aici?... o întrebă tată-său. 

— Aştept pe Mica. 

— Da unde-i? întrebă nedumerit tată-său. 

— Sa urcat la cer! 

— Ce-a făcut?... Cine?.. exclamară amândoi părinţii ui- 
tându-se unul la altul. 

— Da, tăticule!... Am legat un cosulet de balon, am pus-o 
pe Mica in cosulef... si i-am dat drumul balonului, să se 
urce la cer”. 

Mare haz făcură părinţii la auzul isprăvii Lizichii. 

Văzând veselia părinţilor ei, Lizica nu ştia: Să plângă 
pentrucă a făcut un lucru rău?... să râdă cu părinţii ei?... 

După ce-și potoliră râsul, îi spuseră: „Ei! acum vino în 


| CASA. 


— Stai, sa vie jos Mica... 
— Las'o pe Mica, ea nu mai vine jos. 


A ramas acolo la cer”. 

De-abia acuma izbucni Lizica in lacrimi, oftând si ho- 
hotind... 

Incât cu mare greutate, putură s'o linisteasca. 

Se culcă cu gândul la Mica. 

De-acum Lizica era mândră că „Mica” ei, sa ridicat la 
cer; totuși, îi părea rău că nu s'a coborit şi ea, ca Piccard, 


jos. Theodor Cuzinsky 


13 


fost o dată..., dar să mă ierte dragutele cititoare 
şi iubiții cititori, dacă, în loc dea începe dea- 
dreptul povestea ce vreau să spun astăzi, am să 
scriu mai întâiu despre alt ceva. Vreau anume 
să spun de unde ştiu povestea, precum şi o multi- 
me din poveştile ce seriu fără întrerupere aproape de zece 
ani de zile. 

In vârful unui deal înalt este cimitirul din comuna mea 
de naştere. O comună, care este departe de aici. care este 
frumoasă şi aşezată pe piscuri de munti înalți. lar in vår- 
ful unui deal mai înalt decât dealurile din prejur este ci- 
mitirul în care de multi ani își doarme somnul de veci o 
mătușă a mea. Dela această mătușă, al cărei sac de po- 
veşti era fără fund, ştiu eu atâtea povești, pe care le scriu 
pentru iubiții noştri cititori. Le stiu încă din anii atât de 
Indepartati ai copilăriei mele. 

lată, gândindu-mă la comuna mea de naştere, comună 
căreia îi duc aşa de mult dorul, si la mătușa mea, care isi 
doarme somnul de veci în cimitirul din  vârtul dealului, 
mi-a venit în minte povestea ce voi începe să spun numai 
decât. Mi-a venit în minte, deoarece şi în poveste e vorba 
de un vârf de munte. 

lar acum, ascultați, vă rog, povestea. 

In vârful unui munte înalt, dar aşa de înalt, că era mai 
aproape de cer decât de pământ, era o dată un palat făcut 
numâi din sticlă albastră de culoarea cerului senin. Pala- 
tul era mare şi frumos cum nu se găsește altul. Cu toate 
acestea, oamenii nu puteau să-l vadă. 

Mai întâiu pentrucă nu era chip să ajungă până în vârful 
muntelui. Al doilea, pentrucă zânele care-l locuiau. țineau 


ST GEL M 


palatul infasurat de jur împrejur într'un fel de pânză de 
nouri, printre care nu puteau pătrunde privirile oameni- 
lor. 

In palatul acesta locuiau zânele. De sigur. nu toate zânele 
de pe pământ, ci numai zânele Bunătăţii şi cu regina lor. 
In fiecare an, regina trimitea -printre oameni trei zâne 
mai tinere. Aceste zâne intrau fără să poată fi văzute, prin 
casele unde era suferință mai grea şi durere mai multă. 
Si fiecare din cele trei zâne tinere lăsa, acolo unde credeau 
ele mai nimerit, câte un dar, care alina suferinţele şi po- 
tolea durerile. Apoi se întorceau la palatul din vârful mun- 
telui si dădeau reginei lor socoteală de darurile ce facu- 
seră oamenilor. 

Zâna care făcuse darul cel mai frumos şi mai folositor, 
era încununată cu o cunună de flori şi în cinstea ei se fă- 
ceau mari serbări şi petreceri. 

Si iată că într'o după amiazi din luna lui lulie, cele trei 
zane mai tinere, trimise printre oameni, se intoarsera la 
palatul din vârful muntelui. 

„Să auzim cui si ce fel de daruri ati făcut!” zise regina, 
aşezată în tronul ei mai strălucitor decât soarele. 

„Eu, începu să povestească zâna, care era mai măricică 
decât celelalte două, am nimerit în casa unei femei, care 
plângea si ziua şi noaptea. Plângea, pentrucă fiul ei unic 
fusese luat de mult la războiu. Plângea, pentrucă biata 
mamă era încredințată că fiul ei mare să se mai întoarcă” 
în viaţă. 

„Când am văzut că viaţa acestei mame era un chin ne- 
întrerupt, m'am înfăşurat într'o rază de lună şi i-am atins 
fruntea, lăsându-i darul meu. 


, 


„Dintr'o dată, femeia sa schimbat si i s'a înseninat si 
chipul şi sufletul. Nu mai plângea, nu se mai chinuia, căci 
în sufletul ei incolti floarea speranței. Şi chiar în seara a- 
aceea îi scrise fiului său o scrisoare în care spunea, între 
altele: „Iubitul meu fiu! Simt si am credinţa că te vei în- 
toarce în curând şi că te vei întoarce sănătos, aşa cum ai 
plecat. Am credinţa că Dumnezeu va asculta rugăciunile 

_ce-i fac şi te va apăra de orice primejdie”. 

„Aceasta este darul ce am făcut”, își încheie zâna vorba. 

Regina zânelor zâmbi mulțumită, mângâe si imbratisa 
pe această zână și-i zise: „Ai făcut un dar frumos, care este 
speranța. Fără speranţă, viața oamenilor ar fi un chin de 
neindurat”. 

Veni la rând zâna a doua, care 
mează: 

„Intr'un oras mare trăia un om, căruia îi muriseră pă- 
rintii, soţia si copiii, aşa că sărmanul acesta era cu totul 
singur pe lume. Avea, ce-i drept, prieteni, care ţineau la 
el, mai ales că era.un om foarte bun la suflet si cu multă 
învăţătură de carte. 

„Dar din ziua în care a văzut că i-a murit cel din urmă 
copil, el a rupt orice legătură cu prietenii şi cu toată lu- 
mea. Nu primea pe nimeni în casă şi nu vorbea cu nimeni, 
când mergea pe stradă. Nu era ceva, care să-i facă o plă- 
cere cât de mica si din zi în zi, se întărea în credinţa ne- 
norocită că viaţa n'are nici un rost si nici o tinta. 

„Era trist, când ploua, si era tot atât de amărât, când a- 
fară era zi cu cer senin si soare cald. 

„Văzând aceasta, m'am așezat pe aripile vântului si pa- 
trunzând în camera în care omul acela stătea necăjit şi 
posomorit, i-am suflat pe obraji, lăsându-i darul meu. Din- 
tr'o dată, omul fu cuprins de somn. 

„Când se trezi dimineaţa următoare, era cu totul schim- 
bat. Pentru întâia oară de mai multi ani de zile, un zâmbet 
îi însenină chipul, se bucură de lumina zilei si simţi ca 
viaţa este un dar de al lui Dumnezeu. 

„Eşi pe stradă şi începu să mângâie pe copiii mici. Işi 

-căută pe prietenii săi vechi si îi pofti acasă la dânsul. In- 
tâlni oameni săraci şi îi ajută cu toată dărnicia. 

„Acesta este darul ce am lăsat pe pământ”, își încheie 
vorba zâna. 


povesti precum ur- 


Regina zânelor zâmbi mulţumită, mângâie si imbratise 
pe această zână si îi zise: „Ai lăsat un dar foarte preţios: 
dragostea de aproapele, fără de care viața oamenilor ar 
fi o noapte fără lună şi fără sfârşit. 

„Ce dar ai făcut însă tu, mititica mea?” întrebă acum 
regina pe zâna a treia, care era cea mai mică. 

„Intro căsuță — începu să povestească această zânişoa- 
ră, — am văzut că o fetiță plângea mereu şi era tare a- 
marata. Plângea pentruca îi murise mama-sa, care era 
singura ei bucurie, singurul ei sprijin si singura fiinta, 
care ii doria binele. Fetiţa era încredinţată că pentru dan- 
sa nu putea fi în viaţă nici o bucurie, nici o mângâiere. 

„Plânsul ei m'a durut în inimă. Atunci am vrcit să-i viu 
în ajutor. M'am înfășurat într'o rază de soare si i-am a- 
tins inima. 

„Fetiţa, care până în clipa aceia nu vedea în jurul său 
decât necazuri şi dureri, se schimbă ca prin minune. Zâm- 
bi, se sculă dela locul său și mergând înaintea icoanei, în- 
cepu să se roage în felul ce urmează: 

„Dumnezeule bun şi sfânt, în înțelepciunea Ta, pe care 
cu mintea mea fragedă si mărginită nu pot să o pătrund, 
ai hotărît ca eu să-mi pierd pe mama şi să sufăr. Facă-se 
voia Ta! 

„Mamă, iubită mamă! Simt astăzi, aşa cum n'am simţit 
niciodată, că nu te-am pierdut pentru totdeauna şi că de 
acolo, din cerul lui Dumnezeu, tu mă vezi si mă ajuţi. Iti 
promit că voi fi bună şi curajoasă în viaţă. Si stiu că pur- 
tându-mă în felul acesta, se va bucura şi sufletul tău! 

„Acesta este darul ce am făcut”, isi încheie vorba si zâna 
a treia. 

Atunci regina zânelor se dete jos din tronul său mai 
strălucitor decât soarele, merse la această zână, o cuprin- 
se în brațe și sărutând-o cu toată dragostea îi zise: „Darul 
tău este cel mai frumos, pentrucă ai dat oamenilor credin- 
fa. Credinţa cuprinde într'însa toate celelalte daruri. In 
credinţă este si speranţa şi dragostea de aproapele, si mila 
fata de cei săraci, şi puterea de a îndura toate loviturile $i 
necazurile vietei. De aceea, tu, mititica mea, ai câștigat 
cununa de flori şi în cinstea ta vom face astăzi serbarea 
cea mai frumoasă”. 

Ali-Baba 


DE VORBĂ CU CITITORII 


AUR. FR. N.-Tecuci. — Tragerea premiilor ce se acordă cetito- 
rilor de „Dimineaţa Copiilor”, nu se face de directorul revistei, ci 
de o comisiune care se alege din publicul care ia parte la serbare. 
Directorul revistei nu știe niciodată cine ar fi câştigătorii. Insă, 
dacă norocul nu te ajută de rândul acesta, nu este nici un motiv 
să te intristezi. In viaţă se reuşeşte prin muncă, nu prin noroc. 

I. A. M.-Sinaia. — „Povestea pentru Puiu” este destul de bună, 
dar ar putea fi şi mai bună. Intâi, dacă n'ai întrebuința neologis- 

„me ca „refuz”, „salvă” etc., cuvinte care nu sunt la locul lor într'o 
poveste cu caracter popular. Al doilea. Dacă n'aj face inutile in- 
florituri de stil, pe care micii noştri cititori le înțeleg cu greu, ci, 
pe de o parte, ai căuta să fii mai simplu în expunere, iar pe 


de altă parte, ai fi mai atent la construcţia frazelor. Unele din ele 
sunt prea lungi şi nu tocmai bine închegate. Chiar povestea ar pu- 
tea fi pentru ceeace se spune intr'insa, mal scurtă de cum ai scris-o. 

Ifi mai atragem atenţia asupra unor greşeli de ortografie. De 
exemplu, se scrie spunându-i, învăţându-l, iar nu „spunand-u-i, în- 
vatand-u-!”, cum scrii d-ta. 

ine seamă de observaţiile acestea, scrie şi trimite din nou po- 

vestea, lâsând însă mai mult spaţiu între rânduri. 

Nu dorim ca nepotul marelui nostru prieten să apară în public 
cu o lucrare slabă. 

Cât despre poezie, ifi spunem că nu este în genul literaturii pen- 
tru copii. | 


Urmare dela povestea din pag. 6-a: „ROCHIA DE APA“ 


„Oare ce rău ar putea să mi se întâmple, fiindcă rochia 
mea a fost stropită de ploaie?” 

Insă, pe când se frământa cu gândul si își vorbea în felul 
acesta, Domnița Mândruţa simţi că rochia se face grea, 
din ce în ce mai grea, că o strânge şi că o apasă. Ba par'că 
începe să i se lase de pe umeri şi să cadă. 

Domnița Mândruţa începu să tremure de frică la gândul 
că poate să pateasca o ruşine mare. Să pateasca ruşinea, 
ca rochia să-i cadă acolo. în sala palatului, plină de oas- 
peti, şi să o lase în cămașă. De aceea, începu să țină rochia 
cu amândouă mâinile și să o strângă cât mai tare... 

„Insă, altă nenorocire! Domnița Mândruţa văzu că mâi- 
nile i se umplu de apă. Ba mai văzu ceva, care o făcu să 
se îngrozească. Văzu că toată rochia se preface în apă și 
alunecă mereu mai jos, tot mai jos... până ce... lucru ne 
mai pomenit! 

Rochia se prefăcu intr'un râu, care curse prin sălile pa- 


[zi 


latului împărătesc, esi în grădină, vărsându-se apoi în e- 
lesteul dela marginea' grădinii. lar Domnița Mandruta ră- 
mase numai în cămașă, mai mult moartă decât vie, de ru- 
şinea de care fu cuprinsă. Insă toţi, care o văzură, se por- 
niră sa râdă si să facă mare haz. 

Domnița Mândruţa se înfăşură atunci într'o manta şi 
fugi dela palat, luând pe jos drumul spre casă. Drumul 
trecea printr'o pădure, iar ploaia cădea intr'una. - : 

Picăturile de ploaie spuneau Mandrutei în graiul lor: 


„Cu drept ti sa cuvenit 
Tu ruşinea ce-ai patit! 
Invatatura dar să-ți fie, 
Să te scapi de semetie, 
Să nu mai fii îngâmfată, - 
Nici asa 'ncăpățânată”. 
Marin Opreanu 


Cursurilor de gimnastică, li se dă o mare importanță — în 


şcolile din Anglia. Fotografia noastră arată pe copii învățând 
cum se mdnuesc lopetile unei bărci. 
| Ti - 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Lilly Berman, elevă în clasa 
II-a secundară si fiica distinsului si bine cunoscutului reporter 
fotografic d. Berman, ne trimite două vederi fotografice, luate 
de dânsa, pe care le publicăm cu plăcere. Una e „turnul moscheiei 
din Mangalia“, iar a doua este „un apus de soare“. 


Un bal de copii la legația României 
din Budapesta 


In saloanele legatiei noastre din Capitala Ungariei, a avut 
loc acum câtva timp, un original bal de copii. D-na și d. 
ministru Grigorcea au reunit acest interesant grup format 
numai din copii de conți, baroni, contese si baronese, cari 
au petrecut câteva ore memorabile într'un cămin românesc. 
Micii nobili, copii ai diplomaților țărilor străine, aflaţi la 
Budapesta, au pozat special pentru cititorii revistei noastre. 


DIMINEATA 
COPIILOR __ 


O drăguță cititoare a, Dimineţii Copiilor“ PREŢUL 5 LEI 


Lucruri ce trebuesc stiute de toti 


Romania și judeţele ei. 


ă nu uităm că România are o suprafață de 294 

mii kilometri pătraţi. Aşa dar, ca întindere, este 

ceva mai mare decât Italia, care are 286.000 km. 

p.; ceva mai mică decât Anglia, care are 314.000 

km. p. Olanda, Belgia, Elveţia, Austria si Un- 
garia au, toate la un loc, o suprafață mai mică decât su- 
prafata României. 

Vedem, prin urmare, că fara noastră este destul de 
mare în ce priveşte suprafata, iar pământul ci e cum 
nu se poate mai roditor. 

Populaţia totală a României este, după recensământul 
(numărătoarea) din anul 1930 de 18.025.237 de locuitori. 

Din punctul de vedere administrativ, România este îm- 
părţită în 71 de județe, dintre care 12 sunt în Muntenia, 
13 în Moldova, 5 în Oltenia, 4 în Dobrogea, 9 in Basara- 
bia, 5 în Bucovina, 16 in Transilvania, 3 în Banat si 4 în 
Crisana-Maramure;. 

Dm mai jos numele judeţelor in ordinea alfabetică. 
Stătuim însă pe cititorii noştri sa serie pe o hârtie in care 
provincie anume se găseşte fiecare judeţ. E un exerciţiu 
bun si folositor. 


Numele judetelor. 


Alba, Arad, Arges, Bacău, Baia, Bălţi, Bihor, Botoşani, 
Braşov, Brăila, Buzău, Cahul, Caliacra, Caraş, Cernăuţi, 
Cetatea-Albă, Ciuc, Câmpulung, Cluj, Constanţa, Covur- 
lui, Dâmboviţa. Dolj, Dorohoiu, Durostor, Făgăraş, Fal- 
ciu, Gorj, Hotin, Hunedoara, Ialomița, laşi, Ilfov, Ismail, 
Lăpuşna, Maramures, Mehedinţi, Mures, Muscel, Năsăud, 
Neamţ, Odorheiu, Olt, Orheiu, Prahova, Putna, Rădăuţi, 
R.-SArat, Romanați, Sălaj, Satu-Mare, Severin, Sibiu, So- 
mes, Soroca, Storojineţ, Suceava, Tecuci, Teleorman, Ti- 
ghina, Timis-Torontal,  Târnava-Mare,  Târnava-Mică, 
Trei-Scaune, Tulcea, Turda, Tutova, Vaslui, Vâlcea, 
Vlașca. 

După numărul locuitorilor, cel mai mare judeţ al Ro- 
mâniei este județul Ilfov a cărui populaţie este de 992.416 
locuitori. : i 

Vin la rând următoarele 4 judeţe: județul Bihor (508 
mii 159 locuitori); județul Timis-Torontal (500.416 locui- 
tori); județul Dolj (487.355 locuitori); judeţul Prahova 
(478.045 locuitori). 

„Cele 5 judeţe cu populaţia cea mai mică sunt, în or- 
dine descrescinda, următoarele: 1) județul Odorhei 


d POPULAŢIA ROMÂNIEI 
PE JUDEŢE 
(Reruliate provizorii) 


. 
[|cstnna, I 


FRO, 
| mek kama dim 
ke 


-— 


Pias — Cote men 


(130.646 locuitori); 2) județul Suceava (121.000 locuitori) ; 
3) județul Fălciu (99.257 locuitori); 4) județul Cdmpu- 
lung (95.874 locuitori); 5) județul Făgăraș (86.461 lo- 
cuitori). 

Oraşul București, capitala României, este cel mai mare, 
având, după recensământul din 1930, o populaţie de 621 
mii 288 locuitori. 


Oraşele României. 


Vin apoi, în ordinea descrescanda, următoarele 70 de 
oraşe, capitale de judeţ: 1)Chisindu (117.016 locuitori); 
2) Cernăuţi (111.122 loc.); 2) lași (102.595 loc.); 4) Galaţi 
(101.148 loc.); 5) Cluj (96.569 loc.); 6) Timișoara 91.866 
loc.); 7) Oradea (82.355 loc.); 8) Ploesti (77.325 loc.); 9) 
Arad (77.252 loc.); 10) Braila (68.310 loc.); 11) Craiova 
(63.063 loc.); 12) Constanța (58.258 loc.); 13) Brasov 
(56.234 loc.); 14) Satu-Mare (49.916 loc.); 15) Sibiu (48.013 
loc.) ; 16) Târgu-Mureş (38.116 loc.); 17) Buzău (36.105 
loc.); 18) Cetatea-Albă 33.495 loc.); 19) Focșani (32.799 
loc.) ; 20) Botoșani (32.107 loc.); 21) Tighina (31.698 loc.) ; 
22) Bacău (31.264 loc.); 23) Bălți (30.667 loc.); Giurgiu 
30.211 loc.); 25) Piatra-Neamț (30.211 loc.); 26) Bazargic 
29.938 loc.); 27) Roman (28.488 loc.); 28) Sighet (27.446 
loc.); 29) Bârlad (26.189 loc.); 30) Ismail (26.123 loc.); 
31) Lugoj (23.674 loc.); 32) Târgoviște (22.482 loc.) ; 33) 
Tulcea (20.108 loc.); 34) Turda (20.057 loc).; 35) Pitești 
(19.630 loc.); 36) T.-Severin (18.337 loc.); 37) Călărași 
(17.890); 38) Silistra (17.415 loc.); 39) Turnu Măgurele 
(17.351 loc.) ; 40) Tecuci (17.259 loc.); 41) Suceava (17.101 
loc.) ; 42) Huşi (16.929 loc.); 43) Rădăuți (16.808 loc.) ; 44) 
Vaslui (15.388 loc.); 45) Dorohoi (15.375 loc.); 46) Dej 
(15.311 loc.); 47) Hotin (15.287 loc.) ; 48) R.-Vdlcea (15.162 
loc.) ; 49) R.-Sărat (15.013 loc.) ; 50) Orhei (14.347 loc.) ; 54) 
Caracal (14.769 loc.); 52) Soroca (14.661 loc.); 53) Falti- 
ceni (14.347 loc.) ; 54) Câmpulung-Muscel (13.454 loc.) ; 55) 
Bistriţa (13.251 loc.); 56) Sighișoara (13.096 loc.); 57) 
Târgu-Jiu 12.944 loc.); 58) Alba-lulia (12.457 loc.); 59) 
Slatina (11.010 loc.); 60) Sf. Gheorghe (19.942 loc.); 61) 
Deva (10.593 loc.) ; 62) Cahul (10.133 loc.) ; 63) Câmpulung 
(Bucovina) (10.124 loc.); 64) Oravița (9.646 loc.) ; 65) Sto- 
rojinet (8.611 loc.); 66) Odorhei (8.592 loc.); 67) Zalău 
(8.154 loc.); 68) Făgăraș (7.928 loc.); 69) Diciosânmartin 
(6.355 loc.) ; 70) Miercurea Ciuc (5.014 locuitori). 

Din cifrele de mai sus vedem că in România sunt 5 orașe 
a căror populaţie trece de 100 mii de locuitori (București, 
Chișinău, Cernăuţi, lași si Galati). 


23 lulie 1933 — Nr. 


SARINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


Cisse IKIDUE FEDENII 


ăranul Nicoară si măgărușul său merg greu de 
tot prin noroiul de pe şosea. Mai ales că bietul 
măgăruș e încărcat mult. E drept, poartă în spi- 
nare jucării, care vor fi împărţite copiilor cu- 
minţi, iar în sac are mere, nuci, alune, migdale 
ȘI alte bunatati. 

Jucăriile sunt din „Țara păpuşilor”, iar fructele sunt 
culese din „grădina zânelor”. 

Țăranul Nicoară stă de vorbă cu măgăruşul. „Avem 
de toate, însă ne trebue şi o nuia. Nu-i aşa? îl întrebă el. 

— Hi-da! răspunde măgărușul în graiul său — si dă 
din cap. 

— O nuia pentru copiii, care nu sunt cuminţi. Nu-i 
așa ? 

— Hi-da! Hi-da! strigă magarusul. 

— Foarte trist, că sunt atâţia copii răi şi neascultători! 
Nu-i așa? întrebă țăranul. 

— Hi-da! răspunde mai încet 
trist capul. 

— Pe care copii va trebui să pedepsim mai întâiu?” 
întrebă iarăși” Nicoară. 

; „Drept răspuns, magarusul se infepeneste în cele patru 
picioare $i stă pe loc. Oricât îl îndeamnă și-l împinge Ni- 
coară, el nu se urneste. 

„Am infeles! îi zise Nicoară. Mai întâiu, trebue să fie 
pedepsiţi copiii încăpățânaţi. Pe urmă?” 

> Măgăruşul izbeste puternic în noroiu cu un picior de 
dinainte, că noroiul sare În sus. 

; „Am înţeles! zise Nicoară. Este vorba 
rautaciosi. Pe urmă?” 
= ee pto vem portegis din nou la drum. In treacăt, rupe 

i ţii câte o frunză din pomii mici, câte un spic de 
grau, câte un cocean de porumb. 

ĝi „Am erion: zise Nicoară. Trebue să fie pedepsiți co- 
plu, care sunt lacomi $i mănâncă, fără să li se dea voe. 
Ai dreptate! Pe urmă?” 

Drept răspuns, măgăruşul întinse cât putu mai mult 


urechile sale lungi și le apropie una de alta, ca şi cum ar 
fi voit să asculte ceva. 


magarusul, clătinând 


despre copiii 


REDACŢIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 „ 

IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


înapoiază 


„Am înţeles! zise Nicoară. Trebue să fie pedepsiţi co- 
piii, care sunt curiosi din cale afară. Copiii, care vor să 
audă si să afle totul, mai ales în chestiuni ce nu-i privesc 
pe dânşii. Ai dreptate! Şi copiii aceştia merită nuiaua”. 

Tot vorbind ei în felul acesta, ajunseră la marginea 
unei păduri. 

„Măgăruşule, opreste-te puţin aicea! ii zise Nicoară. 
Am vorbit mereu de nuia, dar nuia n'avem încă. Insă, văd 
aicea nişte ramuri subţiri, din care s'ar putea face o nuia 
minunată”. 

Nicoară scoase cuțitul dela brâu şi tăie o nuia, care 
i se paru lui bună şi mai tare. Apoi îi mai zise măgărușu- 
lui: „Dar să nu uităm că trebue să fie pedepsiţi și copiii, 
care nu se spală, copiii leneşi, precum şi copiii, care au 
urâtul obiceiu să mintă. Bu chiar aceștia merită nuiaua 
mai mult decai ceilalţi”. 

In româneşte de Florica 


(NINA , 


ROMAN PENTAU 
COPII şi TINERET 


e când în casa dela Stoeneşti, Tanti Elena tuna 
şi fulgera împotriva tutulor, Tanti Maria se ruga 
mereu, mută si zdrobită de durere, la icoana 
Maicii Domnului, copiii plângeau şi nu voiau să 
meargă la culcare, deşi trecuse de miezul nopţii, 
iar d. Bunăreanu, după ce fusese la postul de jandarmi din 
comuna Stoeneşti cu Jean Nerton si telefonase peste tot, 
pornise in toiul nopţii cu maşina la Câmpulung, automo- 
bilul în care fuseseră răpite Victoria şi Silvia, fugea cu 
cea mai mare iufeala, îndreptându-se spre Braşov. 

Ce făceau în vremea aceasta cele două fetițe răpite? 
După ce mașina sa îndepărtat în deajuns de comuna 
Stoeneşti, aşa că nu se zărea vreun sat prin apropiere, ră- 
pitorii lor scoaseră şalul din jurul capului Victoriei şi man- 
taua in care Petr€ Popescu înfășurase pe Silvia. Aşa pu- 
tură ele să mai respire. 

Insă Silvia, care încă nu-și dăduse seamă bine de 
ceeace li se întâmplase, se porni să strige cât putea de tare: 
„Tăticule! Taticule! Tăticule! Tanti Elena! 

— Aşa ti-i vorba?” ii zise Petre Popescu supărat. Des- 
chise o geantă de mână, scoase din ea niște vată, pe care 
vărsă un lichid dintr'o sticlă ce avea tot în geantă. Tre- 
când apoi o mână în jurul gâtului Silviei şi tinand-o 
strâns, pentru ca Silvia să nu poată să miște capul, îi băgă 
sub nas bucata de vata si o finu aşa mai multe minute. A- 
dica o tinu, până ce observă că Silvia lăsă capul moale în 
jos, închise ochii şi adormi dusă. 

După aceea, spuse ceva încet şi. într'o limbă străină 


celuilalt tovarăș, cu care venise în maşină. Acesta vărsă- 


de asemenea lichid din aceiași sticlă pe bucata de vată, 
strânse puternic de gât pe Victoria, îi băgă bucata de vată 
sub nas şi o finu asa, până ce Victoria adormi, așa cum 
adormise şi Silvia. 

„Acum suntem liniștiți, fiindcă fetiţele acestea nu mai 
pot sa tipe”, isi ziseră ei mulţumiţi de ticăloşia ce făcuseră. 

Intre acestea, automobilul fugea mereu pe șosea. Insă, 
la intrarea în comuna Bran, care este pe drumul ce duce 
la Brașov, putură să zărească pe șosea doi oameni, care 
păreau a fi două umbre. Ba chiar, proectând asupra aces- 
tora lumina farurilor puternice dela automobil, văzură lu- 
cind ţevile a două puști, precum mai desluşiră că cei doi 
oameni erau îmbrăcați în uniformă de militari. 

Era aproape sigur că trebue să fi fost doi jandarmi. 


„Gata cu revolverele în mână!” zise încet Petre Po- 
pescu tovarăşului său $i cucoanei care îi însoțea, grabin- 
du-se el cel dintâiu să scoată revolverul din buzunar. 

Nu se înșelaseră, când și-au închipuit că cei doi oa- 
meni, care le ieşiseră înainte în întunericul nopţii, erau 
militari, adică doi jandarmi din comuna Bran. In adevăr, 
când mașina se apropie la câţiva pasi, jandarmii îndrep- 
tară pustile spre dânșii si le strigara: „Stati !” 

Drept raspuns, Petre Popescu, care era la volan, dete 
masinei și mai mare vitesă, iar atât el, cât $i tovarășul său 
şi cucoana traseră în direcţia celor doi jandarmi câteva 
focuri de revolver. Insă, din fericire, nici un glonte nu-şi 
atinse tinta. 

Maşina se indepărtă, iar celor doi jandarmi, care pri- 
miră prin telefon veste dela postul de jandarmi din co- 
muna Stoeneşti despre răpirea Victoriei si Silviei si de 
aceea eşiseră întru întâmpinarea automobilului, nu le ră- 
măsese altceva de făcut, decât să descarce şi ei mai multe 
focuri de pușcă în spre automobil. Dar și focurile acestea 
greşiră finta. Maşina se îndepărta mereu si fugea cu ace- 
iaşi iufeala. 


11) IN NOAPTEA RĂPIREI 


de N. BATZARIA 


Văzând aceasta, cei doi jandarmi au stat puţin să se 
gândească la ceeace urmează să facă. 

„Măi loane, zise camaradului său jandarmul, care 
avea gradul de caporal. După cum sau purtat cu noi cei 
din mașină, care n'au vrut să oprească si au tras chiar asu- 
pra noastră, ca să nę omoare, nu mai încape îndoială că ei 
şi nu alţii sunt răpftorii celor două fetiţe, despre care ne-a 
dat de veste postul dela Stoeneşti. Noi doi n'am putut pune 
mâna pe dânșii, însă ei tot nau scăpat. Decât să stăm de 
pomană aicea, pe şosea, hai să ne întoarcem la postul nos- 
tru din comună şi de acolo să telefonăm numai decât pos- 
tului de jandarmi dela Braşov, dându-i de veste despre 
maşină şi spunându-i să facă tot ce crede, ca să-i prindă 
pe tâlharii, care au răpit fetiţele. i 

— Să mergem, domnule caporal”, îi întări vorba jan- 
darmul. ; 3 
Au pornit. Insă, dela locul unde erau ei pe şosea şi 
până la postul de jandarmi din comuna Bran, era o depăr- 
tare de aproape o jumătate de oră. In afară de aceasta, 
mai pierduseră vreun sfert de oră, trăgând cu pustile asu- 
pra automobilului si p'urma, chibzuind între dânşii ce au 
de făcut. lar in vremea aceasta maşina cu răpitorii fugea 
mereu, apropiindu-se tot mai mult de oraşul Braşov. 3 

Totuşi, aproape de zorii zilei, comandantul corpului 


In timpul recreatie', între diferite scene din film ackie 


Cooper se amuză desemnând pe pereţii studio-ului. 
Foto M. G. M. 


de jandarmi dela Brasov primi înștiințarea dela cei doi 
jandarmi din comuna Bran despre automobilul cu pricina 
Numai decât comandantul orândui treizeci de jandarmi, 
pe care îi împărţi în trei grupuri, punând pe fiecare grup 
pe una din şoselele care ducea la Brasov. El însuşi se puse 
în fruntea grupului, care trebuia să stea și să păzească pe 
şoseaua ce duce dela Bran la Braşov. 

„Nu-mi scapă tâlharii !” zise comandantul indignat de 
ticăloşia răpitorilor de fetiţe. 

In acelaş timp, luă înţelegere cu Siguranţa și Poliţia 
să facă cercetări şi să ia măsuri de pază, ca nu cumva ră- 
pitorii să se strecoare pe alt drum la Braşov. 

Cele trei grupuri de jandarmi stătură de pază dela 
orele patru dimineaţa si până la vremea prânzului. In 
tmpul acesta, au venit în spre Brasov si au eşit din Bra- 
sov o mulțime de automobile, trăsuri şi căruţe și le-au cer- 
cetat cu deamănuntul. Insă, n'au descoperit nici urmă de 
răpitori sau de fetiţe şi nici ceva, care să dea de bănuit. 

Comandantul jandarmilor era furios si nemângâiat. 
„Dar nu i-a înghiţit pământul !” zicea el, strângând pum- 
nii de necaz. Si a stat pe şosea cu cei treizeci de jandarmi, 
dar fără vreun folos. Atunci fu străbătut de un gând, care 
îl supără si mai tare. „Nu cumva, isi zise el, talharii au 
trecut prin Braşov, mai înainte de a primi eu vestea dela 
jandarmii din Bran ? Dacă-i aşa,-eu stau aicea de pomană, 
pe când ei cine ştie pe ce drum au apucat?” 

Se întoarse, aşa dar, la Braşov cu jandarmii, foarte 
supărat, dar tot atât de hotărât să facă mai departe cerce- 
tări şi să nu se lase, până nu pune mâna pe tâlhari. 

Se întoarse, însă când ziua începuse să se îngâne cu 
noaptea, printre căruțele ţărăneşti, care veneau la Brasov, 
venea si o căruţă ce se tinea la o oarecare distanta de cele- 
lalte, mergând încet, încet, in urma lor. In căruţa aceasta 
se găseau răpitorii celor două fetițe, precum tot în ea se 
găseau Victoria şi Silvia. 

Cum de au ajuns răpitorii ca în locul automobilului, 
care fugea cu iuteala vântului, să meargă acum cu o că- 
rufa care mergea asa de încet ? Ce li sa întâmplat ? 

Din nenorocire, nu li se întâmplase nimic, adică, nimic 
rău şi neplăcut pentru dânşii, însă faptul că în loc să mear- 
ga cu automobilul, mergeau acum în căruţă, era că asa isi 
făcuseră ei planul şi socotelile. 

Anume, se aşteptau ca posturile de jandarmi şi cele- 
lalte autorităţi din localităţile pe unde aveau să treacă, să 
ia la timp de veste despre dânşii si despre răpirea celor 
două fetițe. Socoteau că mai înainte de a ajunge ei la Bra- 
sov, autorităţile din oraşul acesta au să afle despre fapta 
lor, asa că au să poată să-i prindă. 

De aceia, își făcuseră — si chiar cu multe zile mai îna- 
inte de a merge la Stoeneşti, ca să răpească pe Victoria 
— planul ce urmează: doi tovarăşi de ai lor, doi detectivi 
iscusiti, să meargă si să stea într'o comună, care este pe şo- 
seaua dintre Bran şi Braşov. Să se dea ca negustori, care 
umblă prin sate, ca să cumpere piei de vite, lână, ouă si 
orice alte articole ce le-ar vinde ţăranii. Pentru caratul 
mărfurilor ce ar fi cumpărat, — fiindcă adevărul este că 
nu cumpăraseră mai nimic — cei doi negustori mincinoşi 
cumpăraseră doar o căruţă ţărănească. 

De asemenea, în loc să stea la cârciumă sau să închi- 
rieze o. odaie la vreun ţăran, ei luaseră cu chirie o casă 
întreagă. Era o casă la marginea comunei şi izolată de 
celelalte case. 

Inţelegerea între loti aceşti detectivi sau, mai bine zis, 
între toţi acești tâlhari cra ca cei doi oameni din sat sa 
aștepte în comună si să (ie căruţa şi ziua şi noaptea gata 
de plecare. Pe lângă aceasta, în toate nopţile trebuiau să 
tie lumina aprinsă la două ferestre aceasta ca semn 
pentru ca răpitorii fetiţelor să poată găsi lesne casa cu 
pricina. 


In curtea acesiei: case intră în noaptea răpirei automo- 
bilul cu răpitorii şi cu cele două fetiţe răpite. Intră, dupa 
ce dela o distanţă destul de mare de casă stinse farurile 
și își încetini mersul. Intră încet, fără nici un sgomot şi 
fără să fie văzut sau observat de cineva. De altfel, la ora 
aceea, toată lumea din comună dormea liniștită. 


Automobilul intră în curte, iar cei doi, care făceau pe 


negustorii, se apropiară de Petre Popescu şi-l întrebară: 
„Băiat ori fată?” 

— Băiat!” —răspunse acesta cu un aer de mulţumire. 

După aceasta, Petre Popescu, tovarășul său, cucoana 
şi, odată cu dânșii, câinele, se deteră jos din maşină. Dar 
Victoria si Silvia? Sărmanele fetiţe continuau să doarmă 
duse. Fuseseră doar adormite cu cloroform, fiindcă nu era 
decât cloroform lichidul ce Petre Popescu şi tovarășul său 
vărsaseră pe bucata de vati, ce le tinusera fetitelor sub 
nas, până ce adormiră. 

De aceea, le luară pe braţe si le duseră încet intr'o 
odaie din casă, unde le culcară pe un pat. Apoi duseră au- 
tomobilul întrun sopron plin cu pae ce era alături de 
casă şi-l băgară sub pae, acoperindu-l aga de bine, că ni- 
meni n'ar fi putut bănui că sub pae stă ceva ascuns. 

„Acum ne putem odihni puţin şi noi”, zise Petre Po- 
pescu. Insă, tocmai când se pregăteau să se culce şi ei, vă- 
zură că Silvia începuse să se miște şi să dea semne că se 
trezeşte. Si în adevăr, sa trezit, însă, în loc de a pute: 
spune ceva, fu apucată de nişte vărsături groaznice. 

După câteva minute, se întâmplă la fel și cu Victoria. 

Vărsăturile acestea şi durerea ce simțeau la cap şi la 
stomac erau din pricina cloroformului cu care fuseseră 
adormite. 

Dar Petre Popescu, care se vedea că e şeful, zise celor 
doi tovarăşi ai săi din comună: „Voi staţi si paziti fetele. 
Dacă tipa prea mult, să le puneţi câte un calus în gură”. 

Ziua următoare, cei patru bărbaţi, precum şi cucoana 
se îmbrăcară în haine ţărăneşti, aşa cum purtau ţăranii 
din comună. 

La fel au fost îmbrăcate şi Victoria şi Silvia. 

După ora prânzului, sau urcat cu toţii în căruţă şi au 
pornit pe drumul Brașovului. Victoria $? Silvia au fost puse 
în fundul căruţei, fiind amenințate in tot momentul că vor 
fi strânse de gât si omorite, dacă tipa sau chiar dacă se 
mișcă dela locul lor. 

(Va urma) 


PS PR PO O DA CAT PI FU EET SOTA PR APELE DEN ERIE 


— Mi bucur că voi apare în „Dimineața Copiilor“ !... 


OPLIILOR 


GMA 


IURIOARA ERĂ BOLNĂYĂ 


n seara aceea, fratiorii bolnavei, trei la număr, 
stăteau la fereastră, privind afară. Priveau po- 
mii din grădină, priveau acoperișurile caselor 
vecine, priveau cerul împodobit cu multe mii 
de stele. 

Priveau, dar nu se poate spune că vedeau ceva. Stând 
tăcuți, erau cu toţii cuprinși de o adâncă mâhnire. Suri- 
oarei lor, care zăcea bolnavă de mai bine de o lună, nici 
odată nu-i fusese așa de rău ca în seara aceea. Gemea din 
când în când, spunea vorbe fără şir sau cădea în nesim- 
tire. Obrajii bolnavei parcă erau în flăcări, iar ochii îi 
străluceau, așa cum nu-i străluciseră până atunci. 

In seara aceea, surioara era, prin urmare, mai bolna- 
vă decât oricând. Cei trei frafiori, stând tăcuţi si tristi la 
fereastră, mai înțelegeau si după altceva că surioarei tre- 
bue să-i fie rău de tot. 

Intelegeau după nelinistea de care era 

upă lacrimile ce mama lor vărsa pe furis. 

Mama le spusese: „Mergeti si va culcati, copiii mei!” 
insă, deși era târziu, nici unul nu se miscase dela -locul 
său dela fereastră. Nici micul Marinel, care n'avea decât 
șase anișori și era obișnuit să se culce în fiecare seară cel 
mai târziu la orele nouă. lar acum bătuse unusprezece. 

lată însă că prin fereastra deschisă, fiindcă era o 

"ară caldă de vară, un vânt lin și uşor aduse în cameră 

a fulg mai ușor si decât vântul. Marinel se luă după ful- 
gal acesta, alergă prin cameră și izbuti să-l prindă. 

După ce îl prinse, îi veni în minte o poveste pe care 
mămica sa i-o spusese de mai multe ori, fiindcă lui Marinel 
îi plăcea povestea aceea. Era o poveste cu îngeri si cu 
opii. 

Marinel ar putea-o spune aproape asa cum o auzise 
dela mamă-sa. 

i Dumnezeu — aşa se incepe povestea — trimite din 
când în când pe pământ îngeri, ca să vadă ce mai fac şi 
cum se poartă copiii. Ingerii ascultă de pe acoperişul case- 
lor sau sboară nevazufi în jurul ftrestrelor şi privesc la 
copii. 


Qe 
F 


cuprinsă și 


6 


Dacă văd că sunt copii răi si neascultători, ingerasii 
se întristează și plâng. Dar nu se mulţumesc să se întristeze 
si să verse lacrimi, ci se apropie incetisor de copiii răi si 
neascultători si le șoptesc la ureche gânduri si poveţe bune. 
Și nu pleacă din casa aceea, până ce nu văd semne de în- 
dreptare la astfel de copii. 

Aceiaşi îngeri se bucură și se simt fericiţi, când văd 
copii buni, cuminţi şi care ascultă de părinţii lor. 

Se întâmplă însă să vadă că din copiii aceștia, unii 
sunt săraci, iar alţii sunt bolnavi. Atunci ingefii sboară nu- 
mai decât în ceruri la Dumnezeu şi I se roagă să ajute pe 
copiii săraci şi să facă bine pe copiii bolnavi. lar Dumne- 
zeu le ascultă rugăciunea. 

Așa era povestea, de care și-a adus aminte Marinel, 
acum când a prins fulgul ce sbura prin cameră. 

Marinel se gândi că fulgul acesta este, poate, unul din 
ingerasii trimiși de Dumnezeu, ca să cerceteze pe copii. 
De aceea, ținând cu grije în mână fulgul si privindu-l 
tinta, Marinel începu să i se roage în felul ce urmează: 

„Ingerașule drăguţ! Vezi că surioara noastră Nina 
este bolnavă si că mămica plânge. Nina este bună. Ea ne 
iubește pe noi si ascultă de mămica. Ingerașule drăguţ! 
Roagă-te lui Dumnezeu să-i dea iarăşi sănătate şi să o facă 
iarăși bine!” 

După ce spuse acestea, merse la fereastră şi întinse 
afară mâna în care ţinea fulgul. Luat de vânt, fulgul sbura, 
pierind în întunerec. Marinel însă era încredinţat că ful- 
gul fusese un înger si că isi luase sborul în ceruri, mer- 
gând drept la Dumnezeu, ca să-L. roage pentru sănătatea 
Ninei. 

In: dimineaţa zilei următoare, Nina începu să se simtă 
ceva mai bine. 

Zi de zi, se simţea mai bine, până când, încet, încet, se 
insanatosi pe deplin. ; 

„Rugăciunea mea către înger a făcut-o bine !” spunea 
Marinel mulţumit şi fericit. 

Maria Sorel 


Fotografiile 


à E 
prea si 


Kurtzberg Paula 
clasa II B 
Scoala primară de fete No. 10, 
Bucureşti 


=Ĥl 


Lerner I. Boris 
cl. II primară 
Scoala Marele Voevod Mihai, 

Bucuresti 


~a 


Segal Charlotta 
clasa I primară 
Şc. de fete No. 10, Bucuresti 


Andreescu Oielia 
clasa III primară 
Şcoala de fete ortodoxă, 
București 


Claude Laroque 
clasa II primară 
Şcoala de băeţi Union des 
Francais, Bucuresti 


Rabin Anatole 
clasa IV primară 
Şcoala de baeti No. 21, 
Bucuresti 


Lăbelsohn L. Ghertruda 
cl. II B primară 
Scoala de fete No. 14 
Bucuresti 


Nicolae M. Georgescu 
clasa III primară 
Scoala de băeţi „Sft. Iosif", 
Bucuresti 


Otilia Iosef 
clasa Il primară 
Şcoala de fete No. 27 „Regina 
Maria”, Bucureşti 


Edmond Rozner 
Clasa II primară 
Scoala de bŝeti „Mântuleasa“ 
Bucureşti 


7 


Niculescu N. Maria 
clasa IV B primară 
Scoala de bŝeti No. 33 „Spiru 
Haret”, Bucuresti 


Ionescu Eugen 
clasa II primara 
Şcoala de băeţi „Sft. Iosef” 
Bucuresti 


> 


Petrovici Sanda 
cl. II B primară 
Scoala de fete No, 2, „Lucaci“ 
Bucuresti 


Gologan Constantin 
clasa III B primară 
Scoala de băeţi No. 22 
București 


Onciu Dimitrie 
clasa III primară 
Şcoala de bŝeti No. 5, 

Bucureşti 


cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu și premiul IJ 


Ottilia Littman 
clasa lIi- primară 
Şcoala de fete „Bărăţie”, 
Bucureşti 


Stanciu M. Cornelia 
clasa III primară 
Scoala de fete No. 30, 
Bucureşti 


Claudia E. Munteanu 
cl. 1V primară 
Şcoala urbană de fete, Dej 


Vutcăneanu T. Sonia 
clasa I primară 
Scoala de fete „Bărăţie”, 

Bucureşti 


LAR 


Edgard Hirsch 
clasa III primară 
Filip Hirsch 
clasa II prumară 
Școala de bŝeti No. 9, 

Bucuresti 


povezte în versuri 
a urr 
CACIULITA 


Uite, floarea asta am s'o duc in dar, 
Seamănă cu chipul din abecedar... 
Domnişoara spuse într'o zi în clasă: 
Să nu rupefi floarea ori cât de frumoasă! 
Da, dar vezi mănunchiul din mânuţa dreaptă 
Eu îl duc bunicăii care mă aşteaptă, 
Și mai am aicea, flori cu clopoței, 
Să le pun în cana depe masa ei!... 
lar în mâna stângă eu mai duc și-un coș, 
Cu o aripioară friptă de cocoș, 
Pâine, unt si lapte — două sticle pline, 
Şi le duc bunichii, să se facă bine!... 
(pauză) 
Vezi? mămica'mi spune, ca să fiu cuminte: 
„Gaciulito, tine drumul drept "nainte 
„Nu fugi prin codru dupe floricele 
„Rătăcind poteca 'n fuga dupe ele... 
„O să-ți iasă lupul intr'o bună zi, 
„Şi te-o înghiţi”. 
(Pauzti). 


Până acum însă, lupul nu-l vazui... 

Doar odată-mi pare că şi chipul lui 

L-am zărit în poze... A, dar nu mi-e frică! 

Lupul nu mă papă, pentrucă's prea mică! 

Şi-s cuminte, apoi.... Insă văd acum 

Că deși în codru eu nu viu pe drum, 

Ci prin flori si iarbă, tot ajung aici!... 

Mă păzeşte vulpea si piticii mici!... 

„ Să-mi cânt cântecelul... Zău, o fi târziul... 
(sue pe scară si bate la uşă) 

cioc, cioc, bunico! Bunicuto, viu! 


SCENA X 
Lupul, Caciulita Roşie. 
LUPUL (din casă) 


Cioc, 


Cine e la ușă? 
CACIULITA (la use) 
Caciulita mica, 
Si-ti aduc mâncare, draga mea bunică! 
(lsi cântă cântecul bătând la ușă) 
Cioc, cioc, cioc, bunica mea, 
Seoal' din pat şi ia cheita (etc., etc.) 


LUPUL (din casă) 


Intră, Caciulito, e zăvorul tras. 
CACIULITA (deschide usa si rămâne in prag) 
Dar ce răguşeală ai, bunico 'n glas!... 
(In fund prin usa deschisă se vede patul si lupul îmbrăcat ca 
bunica, in pat). 


LUPUS 
Pentru că's răcită! (tuseste). Uite cum tuşesc! 


CACIULITA (speriată) 
_ Şi ce ochi, bunico... 


LUPUL 
Ca să te privesc! 
CACIULITA 
Ce schimbată-i astăzi! Am să-i spun mĝicutii!... 
LUPUL 


Ti-se pare, numai, fata bunicuţii!... 
(Vulpea apare în fund şi spionează) 
CACIULITA (si mai sperfata) 
. Dar ce mâini, bunico! 
LUPUL 


Ca să te mângâi.. 
Vino mai aproape, treci la căpătâi! 


CACIULITA (sovdind) 
„ Si ce vorbă aspra!... 
LUPUL 


„. Ca să mă auzi! 


CACIULITA 
Oh! Ce och? bunico!... 1 


8 


KUFITA ROSIE 


de d-nii Radu Gyr şi N. Milcu | 


ZU Poe Da, 


LUPUL 
Ei sunt buni, nu cruzi! 
CACIULITA 
. Ce urechi de-o schioapa! Ce urat iti sade! 
LUPUL 
S'aud cum se cade! 
CACIULITA 


Si ce dinţi, bunico, si ce gât adânc!... 
Si ce gură mare!... 


. Asta că sunt surda... 


(vrea să fugă) 
LUPUL (repezindu-se si insfŭcdnd-o) 
Ca să te mănânc! 
(Uşa e trântită cu furie. Se aude sgomot în casa). 


CACIULITA (din casă) 


Ajutor!... Mămicooo! 
LUPUL (din casă) 
Ce mai bucătură! 
Hap, hap, hap. Ce bună-i! Să dei lingi pe gura! 
Ah! ce prăjitură! 
. Cum, numai atât? 
Hap, — ce fărămitură!... 
Lunecă pe gât! 
SCENA XI 


(Vulpea singură înaintează in scenă) 
Vai! Nici un sgomot. Doamne, ce-a fost aici, ce-a fost? 
Ce să mă fac? Pe cine_să'ntreb?... Stai, n'ar fi rost 
Să intru... (pe gânduri) Eu să intru?... Vai, vai, în adevăr 
Poţi să te iei surată cu mâinile de păr... 
Să văd, să văd... In casă să intre cine-o vrea! 
(venindu-i o idee) 

Mai bine pe fereastră o să mă uit! 

(urcându-se pe o buturugă priveşte în casă) 

Asa! 

Ce se vede in odae? 


Colo 'n pat, 

Este cineva culcat 

Dar ce trup, ce ochi, ce gura 
Doamne, ce căutătură! 
Este lupul, nu-i bunica; 
Vai! Simt că mă prinde frica! 
Ah, să ştiţi că a mâncat 

Şi babita 

Si fetita!.... 

Cu-o scufie 

'n scăfârlie, 

Lupul doarme ce păcat 
Că nu sunt nici ei pe-aci 
Mici, mici, mici, 

Patru pitici, 

Şi cu mine a cincelea 

Să le mântui de belea! 
Hai surată, 

Fugi îndată 

După ei 

Unde sunteţi? 

(lese strigând in pădure) 
Hei, hei, hei!... 


Tu POI ia 


Leo ~ 


SCENA XII. 


Lupul — Vulpea 
(Tăcere apăsătoare. Apoi se aude glasul lupului din casă 


LUPUL (din casă) 


Gata şi cv asta!... Bine am mâncat! 

Dar ce greu sunt!... Nu pot să mă misc din pat!... 
Parcă duc in pântec un pietroi de moară! 
Dupe-un somn s'o face burta mai uşoară... f A 


Huin?... Se zici jupane? Pentrucă-i destul, ) À | f 
„A 


Nu e rău pe moale să te culci sătul! 
LUPUL 


Cred si eu că-i bine... Burta nu-ți mai chiorăie, 
Pe saltea de lână, culcă-te si sforăie!... 

Vezi, să stai pe aproape... Când am să mă scol 
Să-mi fii la îndemână, să te fac rasol! 


(pauză) 
Hei! Ce greutate duci jupâne 'n pantec!.., 

VULPEA 
Orice-ai vrea, jupâne... Insă acuma, vezi 


Insă n'ar fi bine ca să-ţi cânţi un cântec, 
Dacă poti fă nani... zău, te usurezi!... 


tii, ca sa te legeni ca un puisor, 
“um adorm copiii in caruful lor? 
la — stai! Stii vreunul? 
(Ingânând fals o melodie) 
Ta-ra-ra.. La dracu'! 
L-ai uitat si pe ăsta, ori e tot stomacul?... 


(Pauză) 
VULPEA (intră) 


Vin acum piticii... Ah!, ce bine-mi pare 
Că le-am spus s'aducă foarfeca lor mare!... 
Poate o fi nevoe, pentru căptuşală! 
(Uitindu-se spre bordei) 
Ei, jupâne dragă, vei da socoteală!... 
(Lupul mormde o frântură de cântec in casă) 
Dar ce face? Cântă?... Sigur, a mâncat 
Şi acuma cântă... 
(Se apropie de geam şi strigă înăuntru) 
Ei, te-ai săturat? 


LUPUL (din casă) 


LUPUL (somnoros) 
Da... da... da... Cumatro... tin povata ta! 
Hei, ce-ar fi acuma dacă mi-ai canta 
Cântecel de leagăn, să adorm copil?... 
VULPEA 
Cum de nu, jupâne!... Stiu eu unul)... 
LUPUL (si mai somnoros) 
Zi')!... 
(Orchestra cântă un cântec funebru. Se aude din casă trep- 
tat sforăilul Lupului). 


Cine e acolo? ~~ d ARII 
VULPEA (cânlându-i dela geam) 


VULPEA 
Deh! Cine să fie? 
Cumetrita Vulpe... Bună de piftie!... 
LUPUL 
Ai noroc, cumătră, că mi-i burta plină, 
Altfel, vai de tine!... 
VULPEA 


Nani, na-ni, na-ni, na-ni, 
Lupul mamii, lupul mamii, 
Hai, jupâne, jupânaș, 
Legănaş, legănaş. 
Să îţi fie somnul lin, 
Chitelin, chitelin. 
Să iti vină vis uşor 
Binisor, binisor, 
Sa dormi ca un ingeras, 
Drăgălaş, drăgălaş, 
Nani, nani, burtă plină, 
Noapte lină, noapte lina 
(Se uud din casă sforăituri tari). (După o pauză) 
Adormi!... Ce somn, ca plumbul!... Doamne, ce sforăituri!... 
Ai putea să-i tai pe pântec şapte sute de păduri)... 
Dormi jupâne, ca busteanul! Am eu grije pentru tine... 
(frecdndu-si mâinile, trece în fund. Se văd venind piticii) 
Uite, uite, vin piticii!.. vine forfecuta, vine!... 


SCENA XIII 


.. Sunt rasol, slănină, 
Tot ce vrei, jupâne... Hai, de vrei sunt gata!... 
LUPUL 
Las’ că o să-ți vină, încurând, răsplata! 
Să dorm eu o clipă şi pe urmă, lasă, 
Vei pleca la vale, dragă jupâneasă, 
După bunicuţă si după nepoată... 
“VULPEA 
Da? Imi pare bine... Slugă prea plecată! 
Când vei vrea atuncia, voi vroi şi eu... 


(Pauză) ; PAEO 
Insă jupânaşul cum se simte?... Vulpea, Piticii. 
CA (Vulpea, Bărbilă, Schiopilă, Cocoaşe, Ştie Tot, duc pe umăr o foar- 
LUPUL fecă enormă, în felul celor de tĉial crengile in pădure). 
Greu!... VULPEA 
VULPEA Pe-aici, pe-aici, pe-aici, 
kaki A ao A i Umblati incet Pitici! 
Vezi de dormi o clipă... Somnul ușurează... Hai Bărbilă, hai Cocoase, Ştie Tot si tu Schiopila 
IpI’ Hai cu foarfeca degrabă, Haideţi! Nu cumva vi-i milă? 
LUPUL 
Şi eu vreau aceasta... Vulpeo,tu fii trează SCHIOPILA 
Ca să-mi dai de veste, stii, dacă cumva... Cum se poate? Teamă mie? 
Eu fac nani-nani... 
BARBILA 


VULPEA 
Da, jupâne, da!... 


Mie, teamă ? 
(Va urma) 


LEGENDA PLOILE 


LO) 


fost odată o împărăție a florilor in care domnea 
frumoasa împărăteasă Ira. 

Nici un vecin nu turbura liniştea acestei îm- 
paratii, iar dragostea şi veselia erau în tot cu- 
prinsul ei. 

Timpurile acestea fericite n'au durat multă vreme. 
Intr'o dimineaţă, când împărăteasa Ira sa îndreptat spre 
o fereastră din palatu-i aurit să salute pe ginge aşele-i su- 
puse, fereastra se deschide singură şi o rază de soare in- 
tră'n odaie, luminând puternic tot palatul. 

„otralucitorul Soare m'a trimis, mândră împărăteasă, 
să-ți spun că te vrea de soţie. Peste trei zile voi veni după 
răspuns. Gândește-te bine, nu te impotrivi Soarelui a carui 
putere e nemărginită. Aminteste-ti că nu esti decât impa- 
rateasa florilor, stăpâna unor făpturi atât de slabe” 

După aceste cuvinte spuse `n graiul florilor, raza. de 
soare pieri. 

După o lungă chibzuinţă cu cele mai pricepute sfet- 
nice, s'a hotărît ca florile să nu fie părăsite de prea iubita 
lor stăpână Ira. 

Cand in dimineafa zilei a treia impărăteasa a spus ra- 
zei de soare că nu va fi niciodată mireasa Soarelui, a- 
cesta i-a răspuns: 

„N'ai chibzuit îndeajuns, vrednică Ira” 

Soarele, aflând de răspunsul împărătesei florilor, sa 
gândit să piardă această împărăție. Trei săptămâni în şir a 
lucrat la un betisor cu care atingând razele sale, le dădea 
puteri nemărginite. Cu betisorul acesta vroia să nimi- 
cească întreaga împărăție a florilor. Când împărăteasa Ira 
veni printre flori, nu mică i-a fost mirarea, văzând că 
toate sunt indoite si abia se tin pe tulpinele lor. 

„Ni e cald, stăpână! Ni e cald!” 

A înţeles buna împărăteasă că Soarele a făcut aceasta. 
Lacrimi de durere, au izvorit din ochii blândei Ira. Nu, nu 
va fi ea pricina pieirei florilor, surioarele ci. 


„Vino, Soare, vino de mă ia!” îngână printre suspine “ 


împărăteasa. 


Pe dată fereastra se deschide şi raza de odinioară a 
Soarelui intră. 

„Ingădue să-mi iau rămas bun dela tot ce mi-a fost 
scump până acum”. 

Cu inima sfâșiată de durere, Ira a sărutat florile a- 
proape moarte. Sub sărutarea împărătesei fiecare floare 
găsea par'că un izvor răcoritor, o putere  înviorătoare. 
Dusă de rază, împărăteasa Ira ajunse în curând înaintea 
Soarelui. 


„Dă din nou viaţa florilor!” se rugă ea, căzând la pi- 
cioarele Soarelui. 

Dacă vei fi mireasa mea, iti figaduiesc aceasta. Iti 
voiu încredința si betisorul acesta dătător de puteri nemă- 
surate. 

— Voiu fi!”, răspunse Ira, luând betigorul din mâna 
arzătorului mire. 

După plecarea împărătesei, florile tot nu şi-au revenit. 
Puterile le slăbeau pe zi ce trecea. Un vecin rău, pătrun- 
zând în împărăție, le supuse şi le e. 


Ira, sofia Soarelui, vedea toat lângea 
plângea_ mereu. Intr'o zi observă că ekpre; pai lecra- 
mile ei se inviorau, se însănătoşau. Amintindu-$i de hetigo- 
rul fermecat, atinse cu el fiecare lacrimă şi pe data se in- 

tâmplă o minune: picături de apă, riĉoritoare au căzut pe 
pământ, stropind ușor florile amortite. Mii de capgoare s'au 
ridicat îndreptându-se in sus spre Ira, din ai- cărei ochi 
curgeau lacrami de fericire, care se. prefăceau in ploaia 
dătătoare de viaţă. De atunci, Ira, fosta împărăteasă a flo- 
rilor, stă alături de Soare şi îngrijeste de supusele ei, care 
nu mai sunt intr'o împărăție aparte, ci răspândite în toată 
lumea. 

Simona K. 


pereche de rândunici își făcuse cuibul sub strea- 

sina unei case, iar o pereche de vrăbii își făcuse 

cuibul lor în pomul din grădina aceleiași case. 

In timpul nopţii, când copiii din casa aceea 

dormeau în pătucurile lor, cele două perechi de 

pâisări vecine își făceau una alteia vizite. Ce-i drept, vră- 

biile mergeau mai des la rândunici. Aceasta, pentrucă rân- 

dunicile aveau de povestit atâtea si atâtea lucruri, despre 
care vrăbiile nu știau nimic. 

Rândunicile povesteau vrăbiilor despre călătoria ce fă- 
ceau în fiecare an în țări îndepărtate. Le spuneau despre 
țări unde nu e frig si nu ninge niciodată. Le mai spuneau 
despre mările întinse deasupra cărora rândunicile erau ne- 
voite să sboare. 

„Si nu stiff, ziceau ele, câte din ale noastre cad obosite 
şi se îneacă în apa mării!” 

Vrăbiile ascultau, aga cum ascultă copiii povești des- 
pre imparafii minunate. Ascultau si oftau la gândul că lor 
nu li este dat sa facă astfel de călătorii in tari unde nu e 
frig şi nici zăpadă nu este. 

„Noi, vrăbiile, spuneau ele, n'avem voe să părăsim 
fara şi locul unde ne-am născut. Aicea stăm vara si tot 
aicea stăm si în timpul iernei. larna, suferim de frig, sufe- 
rim de foame, însă răbdăm, trebue să răbdăm”. 

Dar într'o zi rândunica făcu două ouă mici, mititele, 
şi frumoase, frumusele. De atunci, numai vrăbioiul si vra- 
bia mergeau în fiecare seară în vizită la rândunici. 

Se apropie si ziua când şi vrabia era să facă în cuib 
două ouă. Dar se întâmplă o nenorocire mare. Un băiat, 
un strengar fără mila si fără suflet. trase, asa numai din 
răutate. in vrabie cu o prastie, o nimeri si o omori pe loc. 


11 


Pe trotuar, jocul cu sfârleaza. 


ISTORIOARE CU PASARI 


Bietul vrăbioiu rămase, așa dar, singur, negăsindu-și mân- 
gâiere şi alinare a durerii sale decât în societatea perechei 
de rândunici. 

„După trecere de zile, din ouăle rândunicilor egira doi 
puişori mici, goi si tremurând toată ziua. Acum atât rân- 
dunelul, cât si rândunica, n'aveau altă grijă decât să le a- 
ducă puisorilor de mâncare. Sburau şi căutau peste tot 
viermișori, musculite, fiindcă aceasta era hrana pentru 
puisorii de rândunică. 

Dar într'o zi, rândunelul nu se mai întoarse la cuib. 
Avu si el soarta ce avusese vrabia. Cu deosebirea că în loc 
de a ff? lovit de un băiat, fusese împuşcat de un vânător. 
Pentruce? Tot numai din rautate, fiindcă ce sa faci cu 
carnea, care nu se mănâncă, a unui rândunel? 

Sărmana rândunică, rămasă singură, o ducea acum 
greu de tot. Nu mai știa cum să-și împartă timpul. Tre- 
Buia să stea lângă puisori si să-i încălzească, acoperindu-i 
cu aripile sale. Dar trebuia şi să le caute de mâncare, în 
afară de nevoia de a-şi căuta de mâncare si pentru e: 
însăşi. 

Atunci vrăbioiul, ca un vecin bun şi milostiv, ii veni 
în ajutor. 

Mergea el să prindă viermisori, musculite si alte in- 
secte şi aducea totul la cuibul rândunicii. Insă puişorii nu 
erau obișnuiți să primească mâncare din ciocul său. De 
aceea, rândunelul lăsa totul pe marginea cuibului, iar rân- 
dunica lua si isi hrănia puigorii. 

Asa a făcut bunul vrabioiu, până ce puișorii, crescânul 
mari, au putut să sboare şi să-şi găsească singuri hrană. 

v intilă Bratu 


A, 
Laj kian 


de MUS NAE 


LI 


a să infelegeti despre ce e vorba, cred că este 
„nai bine să public scrisoarea ce am primit acum 
două zile dela Haplea. Da, asa este mai bine! 
Insă, nu o public întocmai, fiindcă nu vreau 
4 să radeti de greșelile, cam multe, ce face Haplea, 
cd scrie. Haplea, bunioară, nu prea ştie când trebue 
scris cu literă mare şi când cu literă mică. 

Foarte des el începe propoziţiunea cu literă mica şi 
pune litere mari în mijlocul cuvântului. De asemenea, nu 
prea înțelege ce rost au punctele, virgulele şi celelalte 
semne. Le întrebuințează si el, dar asa, cum se nimereste. 

lata, ca exemplu, două rânduri din scrisoarea lui Ha- 
plea : 

„de câNd am, HoTărât săViu la bucuResti nu mai pot 
InChide, ochi De nerăBdare”. 

_ Eu însă am să-i public scrisoarea lui Haplea, indrep- 
tand astfel de greşeli. 

Şi acum, să o citim cu toţii. 


Dragă Mos Nae! Mi s'a făcut dor să viu la tine la Bu- 
curești şi să stau vreo lună de zile, ceeace cred că o să-ţi 
facă mare bucurie. 

S'au împlinit însă mai bine de două luni, de când am 
plecat pentru întâia oară de acasă cu gândul de a merge 
la gară si să iau „Rapidul Haplesti-Bucuresti”. Imi făcusem 
de mai înainte toate pregătirile. De când am hotărit să viu 
Ta Bucuresti, nu mai pot închide ochii de nerăbdare. 

Si asa, cu zece zile mai inainte de plecare, am cumpa- 
at dela „Gran-Bazarul din Haplesti” un geamantan în 
are să-mi pun lucrurile. Negustorul mi-a spus că este imi- 
tatie de piele de gâscă şi că are o cheie englezească. 

Apoi, Frosa — să-mi trăiască — s'a apucat şi mi-a 
scrobit două cămăși si trei gulere. Erau cam prea multe 


pentru o lună de zile, cât aveam de gând să stau la tine 
insă mi-am zis că, poate, mă rogi să stau două luni şi să am 
uni. Mi-a mai pus două perechi de 
a şi impodobiti cu flori si cu COCOSI, o 


ce schimba in două luni. 
ciorapi făcuţi de 


batistă si o pereche de pantaloni aproape noui, fiindcă nu 
i-am decât de patru ani si nu sunt cârpiţi decât o singură 
dafă. 

Tot În geamantan, Frusinica mi-a pus de-ale mâncării 
pentru mine si niște bunătăţi pentru tine. Gogosi prăjite 
în uleiu de rapita. pastramă de oaie si nuci de acum doi 
ani. 
In sfârşit, iată că sosi si ziua plecării. Era o zi de 
Marti. Incă de dimineaţă, se pornise o ploaie, care prefa- 
cuse tot drumul de acasă până la gară într'o baltă de apă 
şi noroiu. 

Frosa mi-a zis: „Hapleo dragă, nu pleca pe ploaia a- 
ceasta, mai ales că este o zi de Marti. 

— Frusinico, îi întorc eu vorba, când hotărăsc să fac 
ceva, s'a isprăvit: trebue să o fac! Am hotărit să plec la 
Bucuresti si să merg la Moş Nae, trebue să plec, chiar de 
ar fi să plouă cu pietre”. 

Mi-am luat, aşa dar, geamantanul pe umeri şi am por- 
nit, Ploua din ce în ce mai tare, dar eu, care, precum stii, 
am făcut războiul, nu mă speriam de ploaie. 

„.Insa, cam pe la mijlocul drumului, ştii ce mi se în- 
tâmplă ? Se desface dintr'o data geamantanul și tot ce era 
înlăuntru, cade in apă si noroiu. Cămăşile serobite aga de 
frumos de Frosa erau negre si murdare gi la fel celelalte 
lucruri. 

Puteam să viu în halul acesta la Bucureşti? Sigur că 
nu, fiindcă ţi-ai fi râs de mine. : 

Supărat foc de această intimplare neplăcută. m'am 
întors acasă. 

După patru zile, am hotărit din nou să plec. 
timpul acesta se schimbase mersul trenurilor, așa că „Ra- 
pidul” pleca din gara Haplesti la orele 4 dimineaţa. . A- 
tunci mi-am zis: „Cu toate că nam somnul greu, dar se 
poate întâmpla să nu mă trezesc aşa de vreme. De aceea, 
este mai bine să nu mă culc”. 

M'am dus, asa dar, la cârciuma lui Stan Pocitu, cu ve- 

(Citiţi conti ua ca in pag. 15, jos) 


Insa in 


. 


Colege in vacanță !...' 


e drumul ce ducea la cetatea Meca din Arabia, 
drum nisipos şi încins de soarele dogoritor al 
verii, mergea încet si abia tirandu-si picioarele, 
un biet tânăr descult si îmbrăcat in zdrenţe. 
Dar după ce mai făcu o bucată de drum, se a- 
seza pe o margine de șanț. Era istovit de oboseală gi rău 
chinuit de foame. 

„Dacă ar trece vrun drumet $i mi-ar da o bucăţică de 
pâine! Altfel, sunt osândit să mor aicea de foame!” Așa 
își zicea Omar, fiindcă acesta era numele tânărului, sus- 
pinând trist si privindu-si picioarele, care îi se sumflasera 
de lungul drum ce făcuse pe jos. 

Si îşi mai zicea, vorbindu-si singur: „Si dacă drume- 
ful m'ar lua pe cămila sa si mar duce la Meca! Acolo aș 
putea găsi de lucru si as câştiga o bucăţică de pâine”. 

Insă, nu se zărea nimeni pe drumul nisipos și încins 
de. soare. Omar își luă capul între mâini şi se porni să 
plângă. Dar iată că o rândunică sbură în jurul lui şi îi 
zise vorbindu-i cu graiu omenesc: 


„Tu aici nu vei muri, 
Ci la Meca vei sosi!” 


Omar ridică în sus capul, cuprins de mirare. Vederea 
şi mai cu seamă cuvintele rândunicii îi treziră curajul. Se 
sculă de jos, bău câteva inghitituri de apa dela un puf din 
apropiere şi porni înainte, îndreptându-se spre cetatea 
Meca. Merse toată ziua, merse toată noaptea, până ce în 
„ zorii zilei următoare intră în cetatea Meca. 

Rândunica, în toată vremea aceasta, nu-l părăsi, ci 
sbura mereu în jurul său. Așa înţelegea ea să-l încurajeze 
şi în acelaș timp să-i arate drumul. Când Omar a intrat în 
Meca, rândunica îi zise: 


Omar, fii mulțumit, 
Căci la Meca ai sosit !” 


Omar, călăuzit de rândunică, se duse mai întâiu drept 
la templu, unde isi făcu rugăciunea. Apoi se îndreptă spre 
piaţa din centrul oraşului. Dar nici n'ajunse bine la piaţă, 
că un Arab il apucă de brat si îi zise: „Băete, n'ai vrea 
să-mi tii puţin calul acesta ? 
— Il tiu cu plăcere, răspuns Omar, după ce aruncă a- 
supra calului o privire. Văd că aveţi un arămăsar din ves- 
tita rasă de cai „cohlani”, din care au rămas aşa de puţini 
astăzi”, ; 
Arabul fu mirat de răspunsul lui Omar. „De unde știi 
tu, îl întrebă el, că armăsarul meu este din rasa „co- 
hlani ?” 
— Stiu, îi întoarse Omar vorba, pentrucă aveam și noi 
acasă șase armăsari din rasa aceasta. Dar într'o noapte au 
năvălit dușmanii familiei noastre, au omorât pe părinţii 
mei, au luat toţi armăsarii şi mau lăsat pe mine singur si 
muritor de foame. 
— Te iau în serviciul meu, i zise Arabul. Am doispre- 
zece cai cărora trebue să le duci de grijă”. 
: Ochii lui Omar stralucira de bucurie. Insfârşit, norocul 
incepea să-i surâdă. Prietena sa rândunică sbură de câteva 
ori în jurul capului lui, apoi pieri, sburând în depărtări. 

SZ Omar fu dus de Arab la casa acestuia, ospatat bine si 
$i îmbrăcat în haine noui. După aceea, Arabul il duse la 
grajdul cailor şi îi zise: 


aducâtoare 


de noroc 


Poveste orientală 


„Vei tesala în toate zilele şi vei da fân, ovăz şi apă la 
toți caii, afara de mânzul care este în colţul acela. E bol- 
nav, e plin de răni şi plăgi, aşa că mâine ori poimâne va 
trebue să-l omorâm... Sau, dacă dorești, adăugă Arabul, 
ţi-l dăruiesc tie. Fă ce vrei cu el”. 

Omar sări în sus de bucurie la vestea aceasta. Ingriji 
aşa de bine de mânzul său, că în scurtă vreme mânzul se 
vindecă de răni, părul îi deveni strălucitor şi se făcu tot 
asa de frumos ca si ceilalţi armăsari ai Arabului. 

Insă, care nu fu durerea lui Omar, când stăpânul său 
îi spuse că a vândut unui negustor persan mânzul și că l-a 
vândut chiar cu un pref de două ori mai scump decât şi-ar 
fi închipuit că poate să ia. 

Din ziua aceea, Omar se posomori şi se închise la su- 
flet. Nu se gândea decât la iubitul său mânz. Insă, după o 
trecere de vreo trei luni negustorul persan veni din nou la 
stăpânul lui Omar şi îi zise: 

„Bine m'ai păcălit cu mânzul tău, pe care eu l-am 
vândut împăratului Persiei! Imi spuneai că este blând ca 
un mielusel, când colo, nu e chip să se poată apropia cine- 
va de el si să-i pună şeaua și frâul, 

E un cal sălbatec, iar împăratul Persiei este supărat 
foc pe mine. 

— Cu mine era foarte blând, se aruncă în vorbă Omar. 
Indată ce-mi auzea glasul, se făcea chiar mai blând decât 
un miel. 

— Dacă-i asa, îi zise negustorul persan, hai să mer- 
gem la împăratul meu, care mi-a poruncit să-i aduc cu ori 
ce pret pe cineva, care ar putea să domolească pe mânzul 
acela”. iale 

Şi iată pe Omar că plecă dela Meca şi porni, călare pe 
o cămilă, spre îndepărtata împărăție a Persiei. A fost un 
dim lung si sub un soare arzător. Insă o rândunică sbura 
mereu în jurul capului lui Omar. Era vechia şi buna sa 
prietenă, aducătoare de noroc. Ă S : 

Când, după un drum de multe zile, ajunseră în capi- 
tala Persiei, negustorul persan îmbrăcă mai întâi pe Omar 
în haine făcute dintr'o stofă scumpă, apoi îl duse înaintea 
împăratului. d 

„Este tânărul, care spune că poate merge călare pe 
mânz si să-l îmblânzească, zise negustorul. £ L 

—”Vom vedea numai decât!” răspunse împăratul şi-l 
duse pe Omar la grajdul unde era ținut mânzul. 


Mânzul, îndată ce auzi vocea lui Omar, dete un neche- 
zat de veselie şi întinse capul spre fostul său stăpân. Omar 
se apropie de el, il îmbrăţișă și-l sărută de mai multe ori. 
Il scoase apoi din grajd, îi puse şeaua, frâul, i se aruncă în 
sea si porni în galop. 

Imparatul Perstei rămase mut de mirare. Până atunci 
nu văzuse un călăreț mai ager şi nici un cal mai sprinten. 
Se părea că mânzul sboară, iar nu că merge pe pământ. 

După ce Omar făcu de câteva ori ocolul curții impa- 
rătești, se opri deodată in fata împăratului şi sări din sea. 

„Esti călăreţul cel mai desăvârşit! îi zise împăratul | 
bătându-l prieteneste pe umăr. Te numesc comandant al 
cavaleriei mele şi iti dăruiesc mânzul”. 

De bucurie şi de prea multă fericire, Omar nu fu în 
stare să spună un cuvânt, ca să mulțumească împăratului 
pentru marea $i neașteptata cinste ce-i făcea. li căzu doar 
în genunchi și îi sărută de mai multe ori mâna dreaptă. 

In seara aceea, călare pe mânzul său, se plimbă în gră- 
dinile împărătești până după miezul nopţii. La urmă, o- 
bosit, legă mânzul de un arbore, iar el se culcă la rădăcina 
arborelui. 

In vis, îi apăru rândunica si îi zise: 


„Rostul meu sa ispravit: 
Ai ajuns om fericit! 

Pot să mor eu liniștită, 
Căci e soarta-mi împlinită. 
Eu am fost norocul tău, 
Te-am scăpat de orice rău” 


Când Omar sa trezit din somn, a găsit pe pieptu-' 
rândunica moartă, pe care a înmormântat-o la rădăcina 
unŭi trandafir. 


Prelucrare d» Vasile Stănoiu 


CALUL LUI FĂT-FRUMOS 


Când lonel se pune pe visat, 

Ce de isprăvi nu face el în somn! 

Pe calu-i năsdrăvan, într'aripat, 

E Făt-frumos şi cel mai falnic Domn. 


lI ocolesc duşmanii ingroziti, 

Căci are regimente de soldați; : 
Si nu-s de plumb — cum poate socoti(i — 
Ci sunt, mă roq, osteni adevirati!.... 


Azinoapte, însă, a pdtit-o prost... 

Si — Dumnezeu ferească de mai rău! 
Dar, ce să-i faci? Pesemne scris a fost 
Să fie calul lui un nătărău.. 


Lăsase oastea — ca adeseori --- 
Si, înarmat cu paloşu-i cel greu, 
Porni călare, rătăcind prin nori. — 
Doar s'o întâlni in drumu-i cu vr'un smeu! 


Tocmai treceau prin albăstrimi de cer, 
Când le ieşi 'nainte, hrăpăreț, 

Un vultur uriaş, cu cioc de tier, 

Si se porni la luptă îndrăzneț. 


Atuncea calul — ce-i năzare lui — 
Se scutură deodată 'ntricosat 

— Doar una-două cât ai sta să spui — 
Şi Făt-frumos se prdbusi — in pat! 
Sculându-se ciudos din aşternut, 
Privi la soare chiondoriş prin geam 
Si chibzui, cu glasul cam scăzut : 

„De mai visam, zău, gâtul imi tringeam!”. 
Apoi rămâne 'ngândurat niţel, — 
Problema se impune doar brutal: 

— Cum oare să mai plete noaptea el, 
Pe un aşa de nărăvaş de cal? 


Dar pentru asta o să stea in drum? 

As! lonel si-a si făcut un plan: 

Nu-i calul bun? îl schimbă; si de-acum 
Va călări pe un aeroplan! 


Un concert în aer liber. 


Victor Adrian 


H <