Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1935 (Anul 12, nr. 569-620) 846 pag/DimineataCopiilor_1935-1669231011__pages101-150

— Ce aşteaptă ? răspunse căpitanul în locul lui Costea. 
Aşteaptă, precum cred, poruncile mele, așteaptă să fac cu 
dânsul ceeace îmi place mie. Căci fiul tău Costea este ro- 


bul meu și sper că, poate chiar astăzi, să-l vând şi să iau pe - 


el un pret destul de bun. 

— Să-mi vinzi fiul ?! strigă Mos Barbu, aruncându-se 
desperat între Costea si căpitan. Să vinzi pe Costea al 
Hie. ?! Dar, cápitane, mi se pare cá nu esti in toate min- 

e. 

— Mosule, mi se pare că tu nu esti în toate minţile, îi 
răspunse căpitanul vaporului, vorbindu-i cu un aer ne- 
păsător. Cât despre mine, nici gând să pierd bánisorii ce 
am de câștigat. Iti spun încă odată că fiul tău Costea este 
acum al meu, este robul meu şi că merg să-l vând numai 
decât. 

— Dar ceeace spui, cápitane, este o ticăloşie, este o 
minciună nerusinatá! strigă din nou bietul Mos Barbu în 
culmea disperării. Dar si în tara aceasta trebue să fie legi, 
trebue să fie o dreptate, așa că n'o să se dea voe să fie vân- 
duti ca robi oameni, care s'au născut şi au trăit ca oameni 
liberi. 

—Da, da, ai dreptate, mosule, îi zise căpitanul cu un 
aer disprefuitor. Oamenii liberi nu pot fi vânduți ca robi, 
însă lucrul se schimbă cu desăvârşire, atunci când aceşti 
oameni liberi sau vândut ei înşişi de bună voe. Priveşte, 
mosule, hârtia aceasta: recunosti, oare, iscălitura fiului tău 
Costea ? Sau nu cumva ai curajul să spui cá nu este sem- 
nătura lui ? Vezi, prin urmare, că am un contract făcut 
după toate formele legii şi că prin contractul acesta fiul 
tău Costea este proprietatea mea, este robul meu. Si toc- 
mai pentrucă in (ara aceasta sunt legi şi este o dreptate, 
întemeiat pe legi si pe dreptate eu am dreptul să vând pe 
fiul tău”. 

Zicând acestea, căpitanul puse înaintea ochilor lui Moş 
Barbu o hârtie semnată de Costea, apoi adăogă: „Și cum 
ţi-ai fi putut închipui, mosule, că drumul dela Hamburg 
până în Brazilia n'ar fi costat pentru cinci persoane decât 
banii ce mi-aţi dat ? Insă fiul tău Costea m'a asigurat că 
nu puteai să plăteşti toată suma şi atunci am consimţit şi 
eu să-l cumpăr pe el si să-l primesc ca rob al meu. Vezi, 
asa dar, că legătura ce a făcut faţă de mine este o datorie 
cât se poate de dreaptă şi legală. Şi, zău, nu ştiu dacă am 
să-l pot vinde aşa de scump, ca să nu rămân în pagubă. 

— O, dar esti cel mai ticălos şi cel mai decăzut dintre 
oameni! zise bietul Mos Barbu. Si tu, fiule Costea, tu, sin- 
gurul sprijin al nostru, cum te-a lăsat inima să ne pără- 
sesti în felul acesta si să semnezi un astfel de contract ? Nu 
.vezi că ai încăput pe mâinile unui criminal, ale unui om 
fără suflet si fără frică de Dumnezeu ? Si nu te-ai gândit 
ce vom deveni noi fără sprijinul si ajutorul tău 7 

— Tată, iubite tată ! zise Costea printre lacrimi si a- 
runcându-se în brațele tatălui său. Mam vândut căpitanu- 
lui, fiindcă am văzut că nu este alt chip de scăpare. Acasă 
la noi rămăsesem fără locuinţă, fără pământ, fără bani şi 
fără vreun alt mijloc de a ne putea câștiga în mod cinstit 
pâinea de toate zilele. Singura si ultima noastră speranță 
rămăsese venirea în fara aceasta. 

Insă, când am mers la Hamburg, am aflat numai de 
cât că banii ce mai aveai, nu ajungeau pentru a plăti dru- 
mul pe mare. 

Ce sar fi făcut cu noi, după ce plecasem de acasă si 
pornisem pe drumul pribegiei ? Ori trebuia găsit mijlocul, 
ca să putem veni aici, ori trebuia să ne întoarcem din 
drum si să ajungem cersetori. Văzând cá nu este alt mijloc 
de scápare, m'am invoit cu cápitanul sá ne aducá la Bra- 
zilia cu banii ce i-am dat, iar pentru rest, să mă ia pe mine 
ca rob, cu dreptul de a mă vinde oricât şi oricui ar fi vroit. 
Am consimţit, iubitul meu tată, fiindcă am crezut că in chi- 
pul acesta aș putea să vă scap din mizerie. De aceea, iar- 
tă-mă, tată, pentru supărarea ce vă fac şi mai înainte de a 
ne despărţi, dă-mi, te rog, binecuvântarea. 

Sărmane Costea ! Iubitul meu copil! Ca devota- 
ment! Ca jertfă fără seamăn! zicea Moş Barbu, vărsând 
şiroae de lacrimi. 

— Scumpul nostru frate! îi spuneau surorile sale, te-ai 
jertfit pentru noi. Şi ce putem face, ca să te răsplătim pen- 
tru jertfa ta ? 

— Ei, ajunge cu atâta vaete şi bocete ! zise căpitanul 
răstindu-se. Vă doresc să vă meargă bine si vă cer să ne 
lásati în” pace. Cred acum că afi înţeles destul de bine: 


ş i 
DIMINEAT 
"1 


Costea este al meu şi îl iau cu mine. Cât despre voi cei- 
lalti, puteţi să vă duceli si la naiba, dacă vă place, e treaba 
voastră şi nu mă priveşte ! Haide, tinere Costea, la drum, 
târgul sclavilor nu e departe de aici. Vreau să te vând cât 
mai repede, fiindcă am nevoe de bani. 

— Domnule căpitan, fie-ti milă si ascultă să-ţi mai 
spun un cuvânt ! strigă Mos Barbu. lată, iti dau toti banii 
câţi mai am si mă dau ca rob pe mine însumi. la banii si 
ia-mă pe mine în locul fiului meu Costea. Nu te uita că 
sunt bătrân, dar pot munci încă şi sunt mai puternic decâ! 
arăt. Fii mai omenos si mai milostiv! Nu lua dela copiii 
mei pe fratele lor, care le poate fi de mare folos în această 
țară străină si necunoscută. 

— Mosule, mă iei drept un prost si un dobitoc, ii în- 
toarse căpitanul vorba. Ce-mi spui ? să-l dau de acest flă- 
cău tânăr și voinic și în schimb să te iau pe tine, bătrân 
hodorog, şi care, după cum arăţi, nu mai ai mult de trăit ? 
Să am iertare, dar nu fac prostia aceasta. Ceeace ne-am 
învoit cu fiul tău, rămâne asa cum este învoiala. Pentru 
tine, mosule, n'ar da nimeni o para chioară. Nu, nu! Mi s'a 
întâmplat să fac şi afaceri nu tocmai bune, dar chiar așa 
de proaste n'am făcut şi nu voi face niciodată. 

— Dacă esti creştin, îi mai zise Moş Barbu, si dacă si 

domniata crezi în dreptatea lui Dumnezeu, nu fi asa de 
crud si aşa de împietrit la inimă, ca să rápesti unei familii 
întregi pe singurul ei sprijin. 
Si multi alti înaintea ta, mi-au bătut urechile cu 
trăncăneli de astea, zise căpitanul. Pe toli câţi ii cumpăr, 
vorbesc la fel, când îi aduc aici. Dacă aș sta să ascult vor- 
băria lor goală, astăzi as fi un cerșetor așa cum sunteți 
multi dintre voi. 

— Tată, se aruncă in vorbă Costea, care se silia să-și 
șteargă lacrimile. Tot ce îi spui si toate rugăminţile tale 
sunt vorbe pierdute în zadar. Pe omul acesta n'ai să-l în- 
dupleci. De aceea, nu-l mai ruga. Invoiala este făcută, liber- 
tatea mea şi persoana mea îi aparţin lui. Gândul că jertfa 
mea a putut să vă fie de folos va potoli amărăciunea ro- 
biei mele, asa cá mă voi simţi mai puţin vrednic de plâns 
şi de compătimit. . 

— Nu ! Nu ! strigá intreaga familie intr'un glas. Atáta 
timp cât te vom sti departe de noi si zăcând în robie, noi 
nu vom avea o singură clipă de liniște. 

— Haide, porneste odatá! strigá aspru cápitanul, im- 
pigând pe Costea. E ora când se deschide târgul de sclavi. 

— Rămâi cu bine, tată ! Rămâneţi cu bine, iubiții mei 
frati si surori !" zise Costea cu o voce înăbușită de suspine. 
După puţin, dispăru în mulţime. 

„Trebue neapărat să ştim ce soartă îl așteaptă, zise 
Moş Barbu: Haideţi, copii, să mergem si noi la târgul de 
sclavi”. 


(Va urma) 
In n-rul viitor: „COSTEA E VÂNDUT LA TARGUL 


DE SCLAVI”. 


۱ 


| 


O mică fetiţă indiană, pianistă mare 


HF 
A 
LI 


m M 


Invitaţie pentru ceaiul snadant - 


ai, cât de ocupați suntem coana Frosa şi eu! 

Nu mai ştim unde ni-e capul. De multă treabă 

ce avem, coana Frosa nu stă la masă decât de 

patru ori pe zi. Nu-i vorbă, mai îmbucă ea ceva 

şi printre orele de masă — așa, câte o strachină 
cu ciorbá de fasole, câte o felioară mai mărișoară de pas- 
tramă; dar asa ceva este pentru dânsa un fleac, mai mult 
ca să-i deschidă pofta. 

Insă, nici nu înghite bine, cá mă si chemă. „Hai, Mos 
Nae, că nu mai e vreine de stat, hai, că se apropie ziua de 
Duminică!” lar ziua de Duminică ştiţi că este ziua cea ma- 
re — ziua în care vom da ceaiul snadant, cum spune ea. 
Acum, s'a isprăvit, nu se mai încape nici o amânare: Du- 
minică trebue să dăm neapărat ceaiul snadant. Altfel, 
coana Frosa se răsgândește si nu mai pleacă. 

De dragul acestui ceaiu si dorind să iasă cât mai bine, a 
lăsat si ea, am lăsat si eu toate celelalte treburi. Cât despre 
lecţiile de limba franceză, acestea au fost uitate cu desă- 
vârșire. Au fost uitate si lecţiile, au fost uitate si cărțile. 
Coana Frosa a uitat si ceeace învățase frantuzeste. Adică, 
nu învățase altceva decât să nuznere până la patru. 

Din toată frantuzeasca «i, n'à uitat un singur lucru, la 
care ține mortis. Nu şi-a uitat numele de Madame Eufro- 
sine de Háplesti. Şil spune mereu singură, repetându-l cu 
glas tare la fiecare două, trei minute și mă pune şi pe mi- 
ne să o chera într'una, fără să fie vreo nevoe. Numai așa, 
ca să ma audă zicându-i: „Madame Eufrosine de Hă- 
„eşti! Madame Eufrosine de Háplesti !" 

Frecándu-si mâinile de bucurie, zise mulţumită : „O, 
ce nume frumos! O, ce nume fain si delcicos/” Pentru coa- 
na Frosa, „delcicos” îneamnă „delicios”. 

lată, ieri ne-am sculat mai de dimineaţă. Eu la orele 
șase şi jumătate, așa cum mă scol de cele mai multe ori, 
iar ea la orele nouă. „Ei, Mos Nae, îmi zise ea, bine înțeles. 
după ce şi-a luat gustarea, mai întâi să ne apucăm să fa- 
cem scrisorile, prin care o să poftim la ceaiul snadant pe 
prietenii noștri dela Hăpleşti. 

— „Hai să facem si scrisorile”, i-am răspuns eu. 

După cererea și dorinţa ei, am scris mai întâiu lui Ble- 
gila. lată ce i-am scris „tâmpitului si nesuferitului Blegilă”, 
cum îi spune Haplea: „Prietene Blegilă! Madame Eufrosi- 
ne de Háplesti si eu, Moș Nae, te rugăm să fii așa de ۰ 
gul si să vii la ceaiul snadant ce dám în ziua de Duminică. 
Să ştii însă că a doua zi trebue neapărat să pleci și să te în- 
torci la Hăplești”. 

Partea dela urmă nu i-a plăcut coanei Frosa, însă, a 
înghiţit şi a tăcut. „Stai, îmi zise ea, să-i scriu şi eu din par- 
tea mea câteva cuvinte”. t 

Coana Frosa scrise cele ce urmează: „pa, dRagu! meU 
blegilă, să Vii neGreşiT că vOm daNsa ToAtă SEara îm- 
PreUnă la cEaiul sNaDant. Pa ! sCriu eU $i cu MánuSifa 
meA. Madame Eufrosine de Hăpiești”. 

Apoi mă întrebă: „l-am scris bine ? 

— De minune! i-am răspuns eu, numai că ortografin... 

— la slăbeşte-mă cu orfotragia ta!” îmi tăie ea vorba 
supărată. 

După aceea, am mai scris eu două scrisori de invitaţie: 
una pentru Prostilă, iar a doua pentru Tănase, pe care îl 
rugam să vie si cu Madame Tănase. Aci însă, am întrebat 
pe coana Frosa: „N'ai vrea să scrii și d-ta un cuvânt pen- 
tru Madame Tănase ? 

. — Da, îmi răspunse ea, e mai potilicos si mai aliganí 
să-i scriu si eu un cuvânt”. Si scrise precum urmează: iu- 
Bita si divoTata Mea pRrieTenàá maDam tàNase, sáfii gean- 
tid sisá PoFtesti negResit la ceAiul snaDanl, pa, pa, pA ! 
Eu Madame Eufrosine de Háplesti". 

Am terminat cu scrisorile pentru Háplesti. Insă dacă 
ali fi vázut pe ce hártie erau scrise. In ajun, coana Frosa 
mă dusese pe la libráriile cele mai mari din București, ca 
să alegem hârtia cea mai frumoasă, o hârtie violetă si foar- 
te scumpă. „Vreau, îmi zise ea, să rămâe tâmpiţi cei dela 
Háplesti când au <ă vadă pe ce hârtie aligantă scriem noi”. 

lar ca să rămână şi mai tâmpiţi, coana Frosa m'a pus 


6 


să cumpăr si o sticlutá de parfumul cel mai scump. Acest 
parfum l-am întrebuințat, ca să parfumăm scrisorile. 

„Acum, zise coana Frosa, când scrisorile erau gata si 
plicurile lipite, hai să ne repezim împreună până la poștă, 
să le dăm omului de acolo în mână şi să-i spunem să tri- 
mită pe cineva până la Hăpleşti si le împartă la fiecare. 
Dacă ne cere mai multe parale, îi dai tu, numai să știm că 
scrisorile merg la sigur şi la vreme”. 

Auziţi ce nebunie imi cerea coana Frosa ? Poşta din 
Bucureşti să trimită pe cineva până la Háplesti, numai si 
numai ca să ducă lui Blegilă, lui Prostilă si lui Tănase scri- 
sorile de invitaţie! lar eu să plătesc omului drumul dus si 
întors si ce cheltuială o mai face! Toate ca toate, dar așa 
nebunie n'am să fac. 

Mai întâiu şi întâiu, au să creadă cei dela poştă că nu 
mai sunt în toate minţile. Să trimită un om înadins, ca să 
ducă trei scrisori la Hăpleşti! A trebuit să mà căznesc si 
să mă impotrivesc mult, până să o fac pe coana Frosa să 
se lase de gândul acesta. 

In sfârşit am ajuns cu dânsa le înțelegere să mergem 
împreună la poștă, să dăm scrisorile recomandate şi să ru- 
găm pe funcţionarul sau functionara de acolo, ca să aibă 
grije de ele şi să nu se rătăcească pe undeva. 

lată, când scriu aceste rânduri, nu e nici o oră, de 
când ne-am întors dela poştă, unde ne-am făcut nitelus de 
rușine, pentrucă, dpuă ce am dat unei dominsoare functi- 
onare scrisorile, coana Frosa mă tot lovea cu cotul și îmi 
şoptea la ureche: „Spune-i să aibă grije de ele!” 

Supărat că mă pune să spun o prostie, i-am răspuns : 
„Dacă vrei, n'ai decât să-i spui d-ta!” 

Atunci coana Frosa mă dete pe mine la o parte şi a- 
propiindu-se de domnisoara functionará, îi zise: „Drăguţă 
domnişoară, fii asa de bună şi ai grije de aceste scrisori, 
ca să nu se rătăcească”. 

Drept răspuns, domnisoara dela poştă izbucni mai în- 
tâiu în râs, mai ales că citise şi adresele, apoi zise: „Se 
vede treaba că domniata, cucoană, ei fi de pe la Hăpleşti. 
Nu cumva esti coana Frosa ? 

— Eu sunt, dar acum nu-mi mai spune așa, îi întoarse 
vorba coana Frosa. Acum îmi spune Madame Eufrosine de 
Háplesti. 

— A. imi pare bine si sunt încântată, ii răspunse dom- 
nisoara, sculàndu-se în picioare. Sunt fericită să cunosc pe 
aliganta, pe geantila, pe subfirica si delicata coana... asta... 
Madame Eufrosine de Hăpleşti!” + 

Coana Frosa se simţi foarte măgulită. Nu înţelese că 
drăcoasa de funcţționară isi bătea joc de dânsa. 

După ce ne-am întors acasă, ne-am apucat să scriem 
invitatiile pentru persoanele din: Bucureşti. Eu scriam, iar 
coana Frosa turna pe scrisori câteva picături de parfum, 
apoi lipia plicurile şi mărcile poștale. Aceste scrisori au 
fost date fetei din casă pentru a le pune la cutie. Am ales 
dintre cititoarele si cititorii „Dimineţii Copiilor” şaizeci de 
copii şi cu aceasta am isprăvit cu invitaţii. 

Dar mai aveam mult, foarte mult de făcut. Trebuia să 
ne înţelegem ce le dăm invitaţilor să bea şi să mănânce. 
Dacă aş fi lăsat-o pe coana Frosa să facă ea singură lista 
de ,bunátáti", ajungeam de râsul şi rușinea lumei. lată 
lista făcută de dânsa: mămăligă cu ceapă, ciorbă de fasole, 
pastramă friptă, varză acră, ardei muraţi si gogosari. lar 
ca băutură, ţuică si o vadră de vin. Va să zică, nici un fel 
de ceaiu, nici o bomboană sau prăjituri si nici alt ceva din 
care să poată gusta copiii şi ceilalți invitaţi din București. . 

I-am spus însă că „bunătăţile” ei să le pregătească nu- 
mai pentru dânsa si pentru musafirii dela Háplesti şi să 
mă lase pe mine să pregătesc altfel de lucruri pentru in- 
vitatii din Bucureşti. 

La urma urmelor, a consimţit şi ea, precum a trebuit 
să consimt şi eu să aducem un taraf de lăutari, care să 
cânte mai mult din gură sârbe şi hore. 

Să vedem cum are să iasă ceaiul nostru snadant. 


MOŞ NAE 


mA 


Un concurs cu premii 


0 poveste 7۲ 


Comuna Nicoreni este o comună mică, dar frumoasă, în 
apropierea căreia se găseşte o pădure de stejari. Directorul 
şcolii primare din această comună tine la elevi si ingrijeste 
de dânșii ca un tată adevărat. Mai ales de când soarta a 
vroit să-i moară sofia si câteva luni după aceea, să-i moară 
şi unicul său copil. De atunci, familia sa, copiii săi sunt 
_ elevii scoalei. Ştie cum îi cheamă pe fiecare, se cunoaște cu 
părinţii lor şi ştie starea fiecăruia. 

Pentru trebuinfele sale, directorul scoalei  cheltueşte 
prea puţin, toată bucuria si mulfumirea sa fiind să ajute 
pe copiii săraci. De altfel, nu cred să mai fie undeva un 
director de şcoală mai iubit de elevi şi de părinţii elevilor 
decât directorul scoalei din comuna Nicoreni. 

Intr'o zi, acest director intră în clasa a patra primară 
şi întrebă pe învăţător: „Eşti mulţumit de copiii nostri? 

— Da, sunt mulţumit de cei mai multi dintr'insii răs- 
punse învățătorul. Insă elevul Toni Breazu lipseşte din 
când în când dela şcoală, asa că rămâne cam în urmă cu 
lecţiile. 

— „Se poate ca Toni, un elev așa de bun şi cuminte, să 
lipsească fără pricină dela şcoală?!” făcu mirat directorul. 
Adresându-se apoi lui Toni, îl întrebă: „Dece lipsesti, bă- 
iete, dela școală ? 


d N 
SS 


— „Pentrucă..., pentrucă...” şi Toni nu putu scoate altă 
vorbă, fiindcă îl podidiră lacrimile și un nod i se prinse 
în gâtlej. 

Insă Nelu Ionescu, care trecea drept cel mai bun elev 
din clasă şi era fiul unor oameni cu dare de mână, se a- 
propie de director şi îi zise, vorbindu-i încet, ca să nu fie 
auzit de ceilalţi elevi: „Domnule director, Toni lipseşte 
uneori dela școală, fiindcă trebue să muncească si să ajute 
pe mamă-sa, care...” şi Nelu Ionescu se opri asupra acestui 
din urmă cuvânt. 

Insă directorul înţelese. Ştia că e sărăcie mare acasă 
la Toni, al cărui tată murise. 8 că Toni trebuie să mear- 
gă cu mamă-sa la pădure, ca să strângă vreascuri, pe care 
le schimba apoi în sat pentru puţin mălaiu sau un codru 
de pâine. Ştia bunul director, care ajuta cu ce putea pe 
mama lui Toni si pe Toni, că erau seri când, atât mama, 
cât şi băiatul, se culcau flămânzi. 

De aceea, după ce mângâie părinteşte pe Toni şi pe 
Nelu, vorbi tare către toţi elevii din clasă, zicându-le: „Co- 
pii, mâine am să vă dau să faceţi în clasă o compozofie. 
Elevul, care va scrie cea mai bună compoziţie, va avea din 
partea mea un premiu frumos. Sunteţi mulțumiți ? 

— Da, da! strigară într'un glas mai multi copii, bătând 
din palme de bucurie. 

— Dacă-i aga, acum fifi atenţi si vedefi-và de lecţia 
voastră”, zise directorul esind, după ce a salutat clasa în- 
treagă. 


Arrua 


In dimineaţa zilei următoare, nici un elev din clasa a 
patra primară n'a lipsit dela şcoală. Ba chiar veniseră cu 
toți mai de vreme. Asteptau concursul, aşteptau să scrie 
compoziția pentru care domnul director le promisese un 
premiu frumos. 

Directorul veni şi le zise: „Premiul pentru cea mai 
bună compoziţie de astăzi este un paltonas de lână, iar su- 
biectul compoziţiei este următorul: Care sunt persoanele lu 
care tineti:mai mult si din ce pricină?” Si acum, puneţi-vă 
pe scris, fără să vă grăbiţi. Và dau timp de o oră”. 

Toţi elevii isi puserá pe pupitru caetele si începură să 
scrie. Fiecare se silea să scrie cât mai bine, mai întâiu, ca 
să fie lăudat de domnul director, iar al doilea, ca să cás- 
tige premiul cel preţios, aşa de preţios cum nu se văzuse 
până atunci. Să câştige un paltonas cu o compoziţie de 
clasă! 

Insă Nelu Ionescu, despre care am spus că era cel din- 
tâiu elev din clasă, se apropie de Toni şi îi zise încet la 
ureche: „Vino să stai lângă mine” 

Toni se duse şi își scrise compoziţia. După ce o termi- 
nă, Nelu îi sopti din nou: „L.asă-mă puţin să o citesc”. O 
citi si văzu că Toni făcuse vreo două, trei greșeli de orto- 
grafie. Ili spuse să le îndrepteze. 

„M'am, îi zise el, se serie cu apostrof, nu cu liniuţă. Dc 
asemenea, în cuvintele mdma sau tatăl, „sau” se scrie în- 
trun singur cuvînt, iar nu cu apostrof, cum l-ai scris. Mai 
îndreaptă cuvântul zicându-i, punând o liniuţă între u şi i 

Toni, multumind încet lui Nelu, făcu toate aceste în- 
dreptări, apoi dete şi el, împreună cu ceilalţi elevi, compo- 
ziţia ce scrisese. Directorul strânse toate compoziţiile şi se 
întoarse cu ele ziua următoare. 

Scoase din grămadă una şi zise: „Aceasta este compo- 
zifia cea mai bună, aşa că elevul, care a scris-o, a câștigat 
premiul, adică paltonaşul”. O citi cu voce tare, apoi vorbi 
din nou, zicînd: „Această compoziţie a fost făcută de elevul 
Toni Breazu”. 


Insă atât directorul, cât şi învățătorul clasei au rămas 
foarte mirafi, văzând că în compoziţia elevului Nelu Io- 
nescu, compoziţie, de altfel, bine scrisă, erau nu mai pu- 
tin de şase greşeli de ortografie si de punctuație, Nu puteau 
înțelege cum să facă atâtea greşeli un elev, care era frun- 
tea clasei și a şcolii întregi. 

Oricum, directorul, aducând laude lui Toni, îi zise : 
„Ai scris foarte bine, atât ca forma frazelor, cât şi ca lim- 
bă. In afară de aceasta, n'ai nici o gresalà de ortografie ori 
de punctuație. Văd cu bucurie cà ai şi talent şi voinţă de 
muncă. Cu astfel de calităţi, vei ajunge departe. De aceea, 
curaj şi mergi înainte! lar acum poftim paltonasul pe care 
l-ai câştigat. Cred cá îţi va prinde bine în zilele de iarnă”. 

li dete lui Toni, ai cărui ochi stráluceau de bucurie. 
paltonul, pe care directorul îl cumpărase din banii săi. Dar 
bunul director nu uită nici pe ceilalţi elevi. Deschise o cu- 
tie mare de bomboane, împărțind fiecăruia şi făcând ca 
toți să fie veseli si mulțumiți. 

Insă la sfâriştul lectiei, directorul chemă în cancelarie 
pe elevul Nelu Ionescu si de faţă cu învățătorul clasei, vor- 
bi precum urmează: „Băiatul acesta are o inimă de aur. Eu 
am înţeles cauza pentru care el a făcut în compoziţia sa 
atâtea greşeli de ortografie si de punctuație. Cauza este 
elevul Toni Breazu”. 

După ce mângâie si felicită pe Nelu, scoase din sertar 
două cărți frumoase si îi zise: ,,Ti le dăruesc pentru sufle- 
tul tău bun si milostiv. Să fii totdeauna asa şi să ai milă de 
cei săraci”. 

Adevărul este că Nelu Ionescu făcuse înadins greşeli 
în compoziţia sa, pentru ca Toni Breazu săi poată cîştiga 


premiul. ۶ 
MARIA SOREL 


Bine peştele, dar unde € pisica? 


Anecdota cu titlul „Bine peștele, dar unde e pisica ?” Copiilor”. O reproducem pentru cititorii de astăzi cu dese- 
a apărut în n-rul 10 din anul l-iu al revistei „Dimineața nele ce o însoțeau. 


3. Când e ora de mâncare, 


1. Vine Haplea din piaţă 2. Pleacă Haplea, coana Frosa 
Cun şalău de patru chile: Il vându pe zece lei, Vine Haplea "ntins acasă: 
„Să-l găteşti rasol; Frusino, . Ca să-şi cumpere cu banii „Of! ce poftă am de peste! 
Să ne-ajungă patru zile”, O brățară sau cercei. „Dă mai repede la masă”. 


/ Po E! AN ۲ 


4. — Vai bărbate, vai Háplità, 5. — Taci din gură, nu se poate, 


6. — L'a mâncat cu cap si coadă 
N'a lásat un oscior — 


Că nu ştii ce s'a 'ntâmplat, Că pisica-ar fi pleznit, ăsat e 
Că pisica — arz'o focul — Să mănânce patru chile Ah pisică blestemată, 
Tot şalăul l'a mâncat. Asta-i ne mai pomenit. De le-aș prinde le omor!” 


7. Dar deştept, cum este Haplea 8. Pune mâna pe pisică, 9. „Patru chile e şalăul, 
Nu se lasá-asa 'ncântat, Si pe loc o cântărește, N'am ce zice, dar sá-mi spui: 
Bánueste cá la mijloc Vine tocmai patru chile - Unde este-acum pisica ? 
E ceva cam necurat. ed Coanei Frosa ii gráeste: Că pisică văd cà nu-i” 
8. 


ere 


4 = Pisoiul găsit de Gina E 


Dela şcoală vine Gina Ins'acasá cum să-l ducă ? 
Si pe stradá un pisoi Gina stá si se gándeste, 
Plánge trist de frig si foame: In ghiozdan ’l pune p'urmá, 


„Hai, drăguţule, la noi". Cât mai bine-l potriveşte. 


Dar pisoiului nu-i place, 

Scoate capul si „miau! miau!” 
Câini din curte, câini din slradă, 
După Gina loli se iau. 


Fuga Ginan fuga mare 

Până când intră în casă, 

lar acolo cu pisoiul 

Stă, privește, nici nu-i pasă. 
M.S. 


Scriu Titel si cu Titina, Ins'abia esi mámica 
Isi scriu lecţia de grábá. Si Titina cu Titel 
„Fiţi cuminţi, le spune mama, 8 


/ Lasă lecţia, se-apucă 
Eu mă duc să-mi văd de treabă”. : NI Să se joace putintel. 


Și cu mingea mare, mure, Dar vedeţi nenorocire: 
Cum se joacă amândoi! Cade mingea'n călimară. 
Lasă lecţia si scrisul Pe Titel şi pe Titina 

O s'o facă mai apoi. 9, li aşteaptă o păpară. 


FLORINA 


eus 


Mikişor la Polul Nord 


Dragă Mos Nae, 


Acuma, după ce cred cá mi-am reparat gresala zăpă- 
celii mele, să deapán mai departe firul povestirii. Cred că 
iti amintesti unde m'am oprit. Eschimoşii m'au luat cu dân- 
şii la vânătoarea de foce. Ştii mata ce-i aia o focă? Dacă 
nu, hai să-ţi spun. O focá e un fel de jumătate animal, ju- 
mătate peste, care tráeste numai prin apele acestor tinu- 
turi. 

Seamănă cu peştele, pentru că tráeste în apă ca dân- 
sul, dar seamănă cu animalele, cu cele tárítoare, pentru cá 
se târăște pe țărm, are un cap cu un bot turtit si cu niște 
mustáti. 

Dar ce mustáti? Lungi si subţiri, dar aşa de multe cà 
seamănă cu un pămătuf. Apoi, are un fel de labe, cam 
ca acele dinainte ale broastei, dar mari, mari de tot. De 
altfel, foca e mare, cántáreste aproape cát un om. 

Acuma, mata ai să mă întrebi: „Dar ce rost are vână- 
toarea de foce?" Apoi, dacă ai sti mata câte foloase au oa- 
menii de aici depe urma focelor! 

Ceeace este carnea de purcel pentru noi, aceea este 
carnea de focă pentru dânșii. Apoi grăsimea ei o ard şi lu- 
mineazà „casele” lor. Dar despre casele acestea am să-ţi 
spun altă dată. 

Acuma cá ţi-am explicat ce este o focă, şi cred că inte- 
legi și mata în cazul acesta cât de importantă este o vână- 
toare de foce, să-ți povestesc cum a avut loc. 

După cum ţi-am spus, m'am urcat în sániutá lângă cele 
două femei, bărbaţii mergeau pe de lături, şi câinii au por- 
nit. Incepea să se insereze, şi să se lase ger. Cât am mers eu 
pe jos, nu prea simţeam, dar acuma în sanie tremuram ca 
varga. Sániufa înainta pe zăpada îngheţată, făcând-o par'că 
să geamă sub greutatea ei, si scârţâitul ăsta îmi făcea 
un somn, de-mi venea să lesin nu altceva. Am moţăit cát 
am moţăit, apoi n'am mai ştiut ce-i cu mine. Când m'am 
trezit, am crezut că visez. Intâi nici nu știam unde sunt, a- 
poi când m'am desmeticit puţin, am văzut că sunt într'uz 
fel de... hai să-i zicem cameră dar care nu prea aducea. 
Cu un acoperiș tuguiat din care atârna un fel de ceaun de 
lemn, — adică eu credeam că e de lemn — şi sub el ardeau 
niște vreascuri, dar parcă erau mai mult niște burueni. Şi 
făceau un fum de te'nneca, mai multe nu. In jurul focului 
stăteau bărbaţii cu femeile şi se încălzeau. 

Bănuiam că trebue să fie noapte, pentru că era întu- 
nerec dejur împrejur, doar flacăra de sub ceaun împrăștia 
o lumină galbenă ruginită. 

M'am ridicat într'un cot, pe culcușul meu şi m'am uitat 
în jur. „Odaia” în care mà gáseam nu era altăceva decât 
un cort din piei de animale. Am aflat mai târziu că pe vre- 
muri acoperiseră corpurile unor urşi ce se numesc urşi 
albi şi care sunt niște veri primari cu Moş Martin al nostru. 

Chiar eu eram culcat și învelit cu asemenea blană. U- 
nul din bărbaţi povestea ceva, iar ceilalți ascultau cu aten- 
ție. La început nu prea distingeam ce-şi spuneau, apoi am. 
început a prinde cuvintele. 

Dragă Mos Nae, crede-mă cá mi sa sburlit părul de 
cele ce am auzit. Eschimosul, — care se chema  Ebenco, 
după cum am aflat mai târziu, — părea că lămureşte ceva 
ce spusese mai înainte. 

... „atunci ne-am înţeles. Dacă vânătoarea e bună, îl 
păstrăm cu noi, dacă vrea, merge cu noi mai departe, dacă 
nu, se duce unde îi va fi voia. 

Dacă însă nu putem vâna atât cât să ne ajungă, apoi 
îl facem si pe dânsul vânat. Ce ne trebue pocitania asta de 
nici om, nici animal?” 

Apoi vezi că nu putea fi vorbea decât de mine. Eu po- 
citanie, eu nici om, nici animal ? Atunci ce sunt cu ? 


10 


de Zinca Milcovici 


Ce să fac, dragă Moş Nae, dacă Dumnezeu m'a făcut 
pe mine mai filosof decât pe Miky ? Dacă ai sti ce trist e- 
ram. 

Mă frământam cu gândul ce să fac? Şi pentru prima 
dată, înţeleg să fiu mândru pe urechile și codita mea, în loc 
să fiu vesel de înfăţişarea pe care o am, de ochisorii care 
sclipesc ca două mărgele negre, de gurifa care când râd 
puţin, nu se întinde dela o urechiusà la cealaltă, îmi 
părea rău cá nu sunt om ca toti oamenii. O! Dacă asi fi 
fost om, le arátam eu lor ce pot. M'am culcat înapoi, mâh- 
nit cum nu mai fusesem niciodatá. Dar nu puteam adormi. 

Ei au mai vorbit puţin, apoi s'au întins lângă foc, ador- 
mind bustean. Am stat eu cât am stat, dar deodată am sim- 
tit un miros aşa greu, că-mi veneau amețeli. Vezi, blănu- 
rile acelea pe care nu le scoteau nici ziua, nici noaptea de 
pe ei, acum în cortul acesta strâmt, imprástiau așa o du- 
hoare de te trăznea. 

N-am mai putut sta acolo si am ieşit din cort. 

Dar ce să vezi ? In loc să fie întuneric cum mă aștep- 
tam, era lumină afară, lumină şi ger de crăpau pietrele— 
numai că nu erau pietre, în schimb, trosnea zăpada. Am a- 
coperit intrarea cortului cu blana pe care o dădusem la 
oparte, când am ieşit şi am astupat așa de bine intrarea, 
că nimeni n'ar fi bănuit că trecuse cineva pe acolo. M'am 
uitat în jurul meu. Nimic! Doar zăpadă cât cuprindeai cu 
ochii. Lângă cort stăteau câinii ghemuiti unul lângă altul, 
doar s'ar încălzi, iar alături de ei era sania. 

Mă apropiai de un câine si îl întreb: 

„Bună dimineaţa, dragul meu! Cum îţi merge ? 
dormit bine după cursa de eri ?" 

— Ce, bună dimineaţa” ai înebunit ? E miezul nopţii 
acuma, şi te rog să faci bine să mă lași în pace”, îmi răs- 
punse el cu un mârâit, care vroia să-mi dea a înțelege cà 
n'ar fi dispus a doua oară, să mă mai roage, ci mi-ar pe- 


Ai 


Ce de prieleni are maimuța ! 


Co Eris 


depsi obrăznicia de a-l fi deranjat înfingându-i colțișorii 
lui albi și ascuţiţi în corpul meu plăpând. 

Totuşi, era ziua, lumină, peste tot. Atunci cum spune 
el că e miezul nopţii ? Sau a înebunit el. 

Stăteam intepenit locului și nu mă puteam dumiri. 

El se uita urât la mine, dar aşa de urât, de parcă voia 
să-mi spună să plec cât mai iute de acolo. 

In timpul acesta, din cauza zgomotului pe care-l fă- 
ceam noi, se trezise un alt câine. Deschise întâi ochii pe 
jumătate, apoi trase un căscat zdravăn de-i trosniră fălcile 
si, în sfârşit, deschise ochii de tot si se uită ţintă la mine. 

„Eu par'că te cunosc pe tine de undeva, îmi zise el cu 
un glas blând. Tu esti acela care te-ai urcat eri în sania 
noastră, lângă râul îngheţat. De ce mergi acuma în toiul 
nopţii prin zăpadă ? Tu nu ştii ce pericol este ? 

Dar dacă te înfunzi în una din nenumăratele gropi a- 
coperite cu zăpadă de nu le poţi vedea, cine vrei să te sca- 
pe? Du-te mai bine înăuntru în cort şi așteaptă până se 
vor trezi ceilalţi, apoi pornim cu toţii la drum. 

— Dar bine, domnule, îl luai eu cu subţire, ce-mi tot 
cànti mie că e noapte ? Nu vezi că e ziua ca toate zilele și 
că e lumină peste tot ? 

— Da, e lumină peste tot, îmi răspunse el, dar tote 
noapte, pentrucă am nimerit tocmai în ziua aceea lungă 
fără noapte, care vine odată pe an. In ziua aceasta soarele 
nu se culcă, ci luminează mereu, dar oamenii şi animalele 
tot se odihnesc. Acuma e miezul nopţii. Sau poate tu nu 
ştii că eşti aproape de Polul Nord. 

— Ba da, ştiu unde sunt, dar de ziua fără de noapte 
n'am auzit. Si când se scoală stăpânii ca să pornească iar 
la drum ? Par'că spuneau că mergem la o vânătoare de 
foce. 

— Ei se scoală când pata aceia roșiatică depe cer, ca- 
re e soarele acoperit de ceaţă, are să ajungă deasupra ca- 
pului nostru”. 

Zgomotul pe care-l făceau cu vorba noastră a desteptat 
şi pe ceilalți câini, care au început să mârâie încet în semn 
de supărare. 

Atunci câinele, care îmi vorbise frumos, se ridică de 
lângă ceilalţi şi îmi spuse pe soptite. 

„Eu ştiu cà tu esti Mikisor, am auzit vorbindu-se de 
tine de mult, când trăiam prin alte meleaguri. 

Până să se scoale stăpânii mei, urcă-te în sanie, te voi 
duce eu undeva, unde are să-ți placă”. 

Il inhámai la sanie, sării in ea si pornirăm încet pe 
zăpada scârțâindă si lucioasă. 

„Unde vrei să mă duci? îl întreb eu nerăbdător. Dacă 
se scoală stăpânii şi nu ne găsesc, şi mai ales nu găsesc sa- 
nia, atunci ce ne facem ? Cu ce se vor duce la vânătoare ? 

— N'avea grije. Ei nici nu vor ajunge vreodată la ma- 
rea cu foce, pentrucă au greşit drumul. Eu de aceea te-am 
luat de acolo. Drumul la marea cu foci nu trece pe aici. Si 
dacă am fi mers mai departe, neavând hrană, ne-ar fi mân- 
cat şi pe noi şi pe tine. De aceea să fugim cât mai iute de 
prin locurile astea”. 

Eu n'aveam ce face și atunci m'am lăsat în voia câi- 
nelui, care se părea că ştie drumul. Soarele trecuse de ca- 
pul nostru, era chiar îndărăt, ceeace înseamnă că era mie- 
zul zilei, când am zărit de departe ceva mișcător, care la 
început nu știam ce este. Câinele îmi zise: 

„Vezi colo departe ceeace mișcă, iată aceia sunt vână- 
tori de foci, care merg pe drumul drept. Să ne luăm după 
ei să-i ajungem.” 

O tinurám într'o goană, până ce, în sfârșit, ei ne-au 
văzut. S'au oprit locului, ne-au așteptat, şi când ne-am a- 
propiat de ei, am putut vedea că erau mai numeroși : o su- 
medenie de bărbaţi şi femei, cu sănii şi câini. 

Cu toţii s'au apropiat de mine, întrebându-mă cine 
sunt si ce vreau. Le-am spus că sunt dintr'o ţară depărtată, 
că am venit aci pentru a vedea locurile de a căror frmuse- 
fe auzisem mult vorbindu-se și dacă îmi dau voie, 
vreau să-i însoțesc la vânătoarea de foci. In adevăr, mau 
luat cu dânşii şi am pornit-o iarăși la drum. Am mai mers 
noi o bucată de drum, când, deodată, văzurăm în zare mis- 
cându-se niște puncte negre. 

„lată focile! zise unul dintre ei. Acuma  atentiune!" 
Femeile rămaseră în urmă, iar bărbaţii apucară înainte. In 
mers isi pregătiră niște căngi lungi din oase de ren, cu care 
aveau să prindă animalele. 


Cu cât ne apropiam, le puteam deosebi mai bine. 

Ele păreau să bănuiască primejdia, căci se pregătiră 
să intre în apă. O focă sărise chiar. 

Dar vezi că vânătorii nostri nu vroiau să scape prada. 
Se trântiră în zăpadă, înaintând pe brânci. Era o linişte de 
mormânt în tot cuprinsul. 

Și eu mă culcasem în zăpadă, ca să nu le incurc trea- 
ba, mă tineam după ei, ca să văd şi eu cum vor prinde a- 
nimalele. O comandă scurtă si înceată, după care arun- 
când căngile care se înfipseră în două corpuri ce stăteau, 
vânătorii se ridicară şi apropiindu-se de pradă cu o lovitu- 
ră puternică în cap — cu ajutorul unui os mare, pregătit 
anume — omorâră animalele. Dar se vede că nu erau mul- 
fumiti cu prada. De altfel, două foci numai, asta era prea 
puţin. Au luat focile moarte, pregătindu-se să le jupoaie. 
Când deodată se auzi un urlet de te cutremura. 

La câţiva paşi de noi, pe un morman mare de zăpadă, 
isi făcuse apariția un cogeamite urs cât toate zilele, care se 
o pe bot de atâta bunătate de hrană ce vedea în faţa 
ui. 
Dar las pentru data viitoare să-ţi povestesc cum am 
scăpat de primejdie. 

Până atunci, rămân al dumitale credincios. 


MIKISOR 


Poveste mică pentru o fetiță mică 


Tu, fetiță mică, nu ştii povestea Primăverei? Atunci 
să ţi-o spun eu, aşa cum am auzit-o din chiar gura ei. 

Era intro după amiază de Martie, senină, aşa cum e 
asta de azi. 

Mă apropiam cu paşi rari de apa liniștită a lacului. O 
broscutá, speriată fără îndoială de sgomotul pasilor mei, 
făcu un salt elegant în apa verzuie. li urmării o clipă miş- 
cările, apoi o pierdui din ochi. Şi apa tulburată o clipă se 
liniști din nou şi deveni iar o suprafaţă netedă ca oglinda. 

Se auzea în surdină o melodie armonioasă, intonatà 
de un glas cald și dulce, ale cărui note prelungi și tremu- 
rătoare erau aduse de adierea vântului, până la urechile 
mele. Şi cântecul se auzea mai aproape, din ce în ce mai 
aproape. Până când, în cele din urmă zării o siluetă înaltă 
şi subțire printre trunchiurile copacilor goi: era o copilă 
tânără, cu ochii mari, albaştri, faţa palidă şi părul auriu. 

Inaintă o clipă si apoi se opri deodată: mă zărise. ` 

„Cine esti tu? o întrebai uimită. 

— Eu? îmi răspunse ea si un surâs îi înflori în colțul 
gurei. Toată lumea vorbește despre mine şi totuşi, nu mă 
cunoaște nimeni. Tu esti prima ființă pământeană care 
m'ai văzut: sunt Primăvara. 

„Eu şi surorile mele mai mari: „Vara, Toamna şi iarna 
stăpânim pe rând pământul, căci aceasta e- dorinţa „Celui 
de Sus”. Fiecare din noi aducem oamenilor darurile, pe 
care le socotim mai frumoase. 

„Mam coborit din împărăţia mea, din înălţimi, şi ‘am 
adus in locul fulgilor albi de zăpadă, fluturaşii cu aripile 
lor străvezii si clopoteii albi al căror sunet gingas vesteste 
tuturor învierea firii... 

Dar e târziu, să auzim de bine!” 

Şi se depărtă cu paşii rari. 

In urma ei copacii îmbrăcau o haină de mugurași 
verzi, pe pământ se asternea un covor de iarbă fragedă din 
care ghioceii isi scoteau sfiosi cápsoarele albe, pe un ram 
o rândunică ciripea veselă. 

Și un cântec armonios, cu note lungi şi tremurătoare 
se auzea departe, din ce în ce mai departe. a ome 


TILLY JEANNE GHIULEA-Iasi 
= 
Copii, tineri şi persoane mari, sunteţi dori- 
tori de a citi un roman de aventurile cele mai 
sensationale? Dacă da, cum şi citiţi roma- 


párafi 
nul „Unchiul meu Adam” de N. Batzaria (Moş 
Nae). Veţi fi foarte multmuifi de cuprinsul lui. 


PP E SES PP 


N vremea de demult, domnea în partea roditoare 
a Arabiei un sultan bogat şi puternic. Numele a- 
cestui sultan a fost uitat, iar din cetatea sa de 
scaun n'au rămas astăzi decât ruine. 

In aceeiasi cetate trăia tot pe atunci un în- 
telept bătrân şi sărac, al cărui nume se pomenește si astăzi 
cu toată cinstea. Era înțeleptul Mahomed. 

Se înţelege că sultanul locuia într'un palat, pe când lo- 
cuinfa inteleptului Mahomed era o colibă veche si dără- 
pănată. 

Sultanul acela avea bogății fără număr, avea sute de 
cai în grajduri. Palatul său era făcut din marmora cea mai 
curată, iar sălile si încăperile erau împodobite cu o mulți- 
me de pietre preţioase. 

Toată averea infeleptului Mahomed erau doi copii: 
un băiat voinic si chipeș si o fată despre a cărei frumuseţe 
mersese vestea departe. Sultanul se culca intrun pat de 
aur pe saltele şi perne de mătase, pe când bătrânul înțelept 
se culca pe un asternut de paie şi de frunze. 

Cu toate acestea, sultanul se plângea mereu si nu râdea 
niciodată, pe când înțeleptul nu se plângea niciodată si era 
totdeauna vesel. 

Se întâmplă însă ca intr'una din zile, pe când se intor- 
cea dela o plimbare, sultanul să se simtă rău. Ziua aceea 
era o zi neobişnuit de caldă. Din pricina că se plimbase în 
arsifa soarelui, sultanul se alese mai întâiu cu o durere de 
cap, iar până seara văzu că are ceva temperatură şi e sgu- 
duit de friguri. Chemă îndată pe cei douăzeci de medici, 
care îl îngrijeau, şi le zise, vorbindu-le cu un aer porunci- 
tor: „Vreau ca numai decât să mă faceţi iarăşi bine! O 
doctorie, oricât ar fi de scumpă, să mi-o daţi, fiindcă sunt 
bogat şi nu mă uit la cheltuială”. 

Insă fiecare din cei douăzeci de medici avea altă pă- 
rere despre boala sultanului şi fiecare susținea că el şi 
numai el ştie leacul adevărat. Ingrámáditi în jurul patului, 
în care sultanul stătea culcat, medicii s'au luat la ceartă, 


Inteleptul 
Mahomed 


— Poveste orientalá — 


~ 


certându-se de seara până în dimineața zilei următoare. 
Din pricina aceasta, sultanul nu putuse să închidă ochii 
toată noaptea, aşa că a doua zi se simțea mai rău decât în 
ajun. Iar medicii nu ajunseseră încă la o înțelegere. 

Ca să-i împace şi mai ales ca să se scape de sgomotul 
ce-l făceau certându-se, sultanul ascultă de sfatul fiecăruiă 
dintrinsii si înghiţi, prin urmare, douăzeci de feluri de 
doctorii. Insă, în loc să se facă mai bine, se simţi si mai 
rău. Aşa merse treaba trei zile la rând. In seara zilei a treia, 
văzând că din pricina că medicii nu se înţeleg între dânşii, 
lui îi merge din ce in ce mai rău, sultanul se supără si ii 
goni pe toţi, poruncind ca în locul lor să fie chemaţi vrăji- 
torii cei mai iscusiţi, precum şi babe despre care mergea 
vestea că te vindecă de orice boală. 

Vrăjitorii încercară cu leacurile lor vrăjitoreşti, iar 
babele incercará cu descântecele. Asa merse treaba trei zile 
şi trei nopţi la rând, însă sultanul, în loc de a se vindea 
ori de a se simţi măcar ceva mai bine, din potrivă, slăbea 
şi se prăpădea văzând cu ochii. Văzând aceasta, alungă de 
la dânsul si pe vrăjitori si pe babele pricepute la descân- 
tece. 

In locul lor, se strânseră în jurul bolnavului femeile de 
la palat, sfetnicii şi servitorii. Femeile plângeau și se vă- 
etau, iar sfetnicii și servitoriii împărătești le ţineau isonul, 
plângând si ţipând si mai tare. Era deci şi ziua şi noaptea 
o zarvă şi o gălăgie mare în jurul sultanului, care nu mai 
putea să aibă o clipă de liniște. 

Ca şi cum atâta n'ar fi fost deajuns, unul din sfetnici, 
care se credea mai deştept decât ceilalţi, zise că ar fi bine 
să aducă lângă patul sultanului câțiva muzicanți, care să 
cânte, „pentrucă, zicea deșteptul sfetnic, muzica alină du- 
rerile”. Veniră, așa dar, si muzicanți, unii cu surle si trâm- 
biţi, iar alţii cu tobe. Ne închipuim acum ce traiu ducea 
nenorocitul sultan, care se prăpădea zi de zi mai mult, mai 
cu seamă că din pricina zarvei si gălăgiei din jurul lui nu 
putea să afipeascá nici ziua, nici noaptea. Ajunsese ca o 
umbră. 

Atunci sultanului, care ţinea foarte mult la viaţă, îi 
veni alt gând: „Să mergi, porunci el primului său sfetnic, 
şi să-mi aduci numai decât pe bătrânul înţelept Mahomed. 
Poate că el îmi dă un sfat mai bun decât tot ce au făcut 
până acum pentru mine si medicii, si vrăjitorii, si babele 
şi decât tot ce afi făcut voi, prostilor si tâmpiţilor”. 

Primul sfetnic dete fuga la coliba lui Mahomed. Dar 
acolo găsi pe Mahomed culcat in asgternutul de paie si de 
frunze. Se imbolnávise si el în aceiași zi in care se imbol- 
năvise sultanul si se îmbolnăvise tot din aceiaşi pricină: 
fusese lovit de arsita soarelui. Totuşi, de câteva zile ince- 
puse să se simtă ceva mai bine. 

Vestea aceasta înălță puţin curajul sultanului. „Dacă 
un om sărac si un bătrân, cum este înțeleptul Mahomed, isi 
zicea el, care s'a îmbolnăvit în aceiași zi şi de aceiaşi boală, 
a început să se facă mai bine, înseamnă că eu trebue nea- 
părat să scap dela moarte şi să mă vindec. Sunt doar mult 
mai tânăr decât dânsul si pot cheltui pentru însănătoşirea 
mea o avere întreagă. La nevoe, pot aduce medici şi dela 
marginea cealaltă a pământului”. 

Insă zilele treceau, iar sultanul nu se făcea deloc mai 
bine. Ba zi de zi slăbea așa de tare, că ajunsese uşor ca 
fulgul. Nu se mai putea mișca din pat si n'avea nici o pof- 
tă să mănânce ceva. Toţi cei dela palat erau incredinfati 
că nu mai are multe zile de trăit. 

Intr'o dimineaţă, sultanul, slăbit, că abia putea deschi- 
de gura să vorbească, întrebă: „Cum îi merge bătrânului 
înțelept Mahomed? A murit ori mai este încă în viaţă ?" 


I sa dat răspunsul că bătrânul Mahomed tráeste si că 
e aproape de vindecare. Vestea aceasta îi dete iarăşi sul- 
tanului puţin curaj. Isi zicea în sinea sa: „Dacă n'a murit 
şi s'a făcut aproape bine, înseamnă că nici eu, care sunt 
mult mai tânăr decât dânsul, n'am să mor si că am să mà 
fac din nou bine”. 

Dar sultanul nu se făcea de loc mai bine, pe când i se 
aduse într'o zi vestea că bătrânul Mahomed s'a vindecat pe 
deplin si că a început să iasă si să se plimbe prin oras. „Să 
mi-l aduceţi numai decât aici!” porunci sultanul, vorbind 
cu o voce slabă si stinsă. 

Bătrânul înţelept veni si se infátise sultanului. Din pri- 
cina boalei şi a multelor zile câte zăcuse, era mai slab şi 
mai tras la faţă, dar avea privirea liniștită şi mersul sigur. 
Se apropie de patul sultanului, dar rămase mirat şi uimit 
de sgomotul de acolo. Era în adevăr o zarvă şi o gălăgie 
asurzitoare. Erau muzicanți, care cântau din surle şi trâm- 
biţi, pe când alţii băteau cu toată puterea în tobe. Femeile 
plângeau si se váetau, sfetnicii si servitorii fipau si urlau, 
iar nenorocitul de sultan gemea si vărsa lacrimi. 

Bătrânul înţelept Mahomed se apropie de patul sulta- 
nului. Toţi ceilalți se deterá la o parte si se făcu o tăcere 
de câteva clipe. In tăcerea aceasta, sultanul respiră pentru 
întâia oară mai usurat. Apoi, întrebă pe Mahomed: „Moşu- 
le, mi-ai putea spune ce şi cum ai făcut, ca să te vindeci de 
aceiași boală ca a mea, pe când eu, cu toate doctoriile si în- 
grijirile ce mi sau dat şi mi se dau, nu e chip să mă însă- 
nátosesc ? 

— Măria Ta, răspunse bătrânul înțelept, am ascultat 
de sfatul si de glasul naturei. Am stat în odihnă, am fost 
lăsat în liniște si m'am ferit de a mânca si de a-mi încărca 
stomacul. 

— Cu toate acestea, îi zise sultanul, si boala ta a tinut 
destul de multe zile. 

— A ţinut, îi întoarse Mahomed vorba, fiindcă era o 
boală grea, însă am biruit-o cu răbdare si stáruintà. 
Spune-mi, îl mai întrebă sultanul, ce doctorii ai 
luat, ca să te vindeci ? 

— N'am luat nici o doctorie, răspunse înțeleptul, afară 
de puţină apă, pe care bătrâna si buna mea soţie o ținea 
la răcoare, ca să fie mai rece. Ştiam însă că biruesti boala 
şi răul mai ales cu răbdare si cu credint( că te vei însănă- 
tosi din nou. 

° — Dar nu ţi-a fost teamă cà mori? îl mai întrebă sul- 
tanul. 

— Dece să-mi fie teamă în zadar? îi întoarse Mahomed 
vorba. Știu că eu nu pot muri cu desăvârşire. Las ca moş- 
tenire celor doi copii ai mei aceiași viață a mea, ştiu că am 
făcut câteva fapte, care nu se vor șterge așa de repede din 
mintea semenilor mei, iar când se întâmplă si dă boala 
peste mine, aştept cu credinţă senină să mă fac iarăşi bine. 

— Şi dacă nu te-ai fi făcut bine si ai fi murit ? 

— Ar fi însemnat că sosise vremea, când trebuia să 
trec altuia locul meu. Atât si nimic mai mult. 

— Dar nu te mâhnea gândul că laşi atâtea lucruri în 
urma ta ? 

— Măria Ta, răspunse bătrânul înţelept, eu nu pot lăsa 
nimic în urma mea. Tot ce am, este dragostea soţiei mele 
şi a copiilor mei, este cinstea in care mă tin semenii mei si 
este liniştea conștiinței mele. Toate aceste bogății le ducem 
cu noi dincolo de viata pământească”. 


13 


Se pare că sultanul înţelese bine învăţătura ce se des- 
prindea din spusele înţeleptului. In adevăr, chiar în aceiaşi 
zi alungă din jurul său toată mulţimea, care îl supăra asa 
de tare cu vaetele, tipetele şi toată gălăgia ce făcea. Isi - 
mută si patul din salonul acela luxos si încărcat cu prea 
multe mobile într'o cameră mai simplă, dar luminoasă şi 
bine aerisită. Acolo, având pe lângă dânsul, ca să-i fie de 
ajutor, numai pe fiul său mai mare, nu mâncă mai nimic 
trei zile, multumindu-se să bea din când în când puţină 
apă, dormi liniștit trei nopţi, pentru ca după aceea să se 
simtă mult mai bine. Nu trecu la mijloc decât o săptămână 
si sultanul se insánátosi pe deplin. 

Insă, ceeace făcu de atunci mângâierea şi bucuria vie- 
tei sale, a fost faptul că nu sa vindecat numai de boală, ci 


»sa mai vindecat de egoismul său si de trândăvia în care 


trăia. Inţelese că viaţa trebue să aibă un scop mai înalt si 
mai frumos si cà nu poli simţi o mulţumire adevărată de- 
cât întrebuințând-o în fapte bune și folositoare semeni- 
lor tăi. 

Porni cu hotàárire pe drumul acesta, se sili să facă nu- 
mai binele, iar când sosi ceasul să închidă ochii pe vecie, 
fu plâns de tot poporul. 


VASILE STANOIU 
Le. ED/("!'S]A v,N.j.Uá. CLCAALLOULGGSI 


Scrisoare de multumire 


Cu ocaziunea implinirei a 11 ani de apariţie a „Dimi- 
ne(ii Copiilor”, o drăguță cititoare din Bucureşti ne trimite 
scrisoarea tot atât de drăguță, pe care o publicăm aci, adău- 
gând multumirea noastră pentru frumoasele sentimente ce 
exprimă buna şi fidela cititoare. 


DRAGA MOŞ NAE, 


„Dimineaţa Copiilor”, împlinind 11 „ani de la apa- 
riție, tin să vă transmit via mea recunoștință pentru sár- 
guința pe care ali depus-o, timp de atâţia ani pentru a in- 
[rumusefa binecuvántata revistă. Dela frageda várstá de 
doi ani si jumătate, mámica imi citea această revistă, ca 
să-mi potolească plânsul. Până la șase ani mi-a citit-o mă- 
mica, de atunci încoa mi-o citesc eu, si deși sunt de 12 ani 


să-ți mulțumesc din suflet pentru clipele de bucurie, pe 
care mi le produci, și să-ţi doresc să trăești ani multi feri- 
cii şi multă sănătate, ca să scrii mereu la revistă si s'o su- 
praveghezi, pentru ca „Dimineaţa Copiilor” să apară me- 
reu, din ce în ce mai frumoasă, pentru ca ani dearândul 
să răspândească în sufletele copiilor stropi de fericire. 


PAULA NICULESCU-București 


= 
Vroiti să aflaţi date despre marii nostri scrii- 
tori şi و"‎ lor? Citiţi „Almanahul 
colarilor pe 1935". E 
7 Vroiţi s áaveti o letcurá amuzantă, instructi- 
vă şi atractivă? Citiţi „Almanahul Scolarilor pe 
anul 1935”. x 2 
Vă plac jocurile şi problemele distractive? 
Citiţi „Almanahul Şcolarilor pe 1935”.  — 
Sunteţi doritori de a şti despre marile in- 
ventii şi descoperiri şi despre autorii lor? Citiţi 
„Almanahul Scolarilor pe 1935". S 
Acest ,,Almanah" are aproape 120 de pagini, 
toate împodobite cu desene şi ilustrafiuni, şi se 
vinde numai cu 20 de lei exemplarul. II găsiţi la 
librării şi la principalele chioşcuri de ziare. 


eerie 


NOAPTEA 


Investmântând în aur munții, 
Se 'nalță luna'n pragul zării, 
In freamăt stins adoarme codrul 
Sub vraja tainică a 'nserárii. 


Aiurător pogoară pacea, 

lar peste fire'ncet din haos 
Pe nesimţite aşterne noaptea 
Din ce în ce mai mult repaos. 


Si toate dorm un somn de vise 
In noaptea înstelată 

Toate dorm, hai! dormi și tu, 
Micuţă inimă șireată. 


CRETEANU MARGARETA 
București 


Leagăn Pentru Miorica 
Dece plânge? 


I 


„Nu mai plânge, Miorica, 
Nu-i frumos și nu-ţi stă bine. 
Vino 'n brate la mămica, 
Hai, fetiţo, vin la mine. 
II 
Nu ţi-e bine, spune-mi mie 
Si de ești ascultătoare, 
Iti dá mama doctorie, 
Si de loc nu te mai doare". — 
II 
— Dar, mămico, nu-s bolnavă, 
Insă vezi sunt supărată, 
Fiindcă vrând să-mi iau din tavă 
Tortul cel de ciocolată, 
IV 
L-am văzut atât de mare 
Si frumos, de m'am mirat. 
Si de-atuncea, mi-se pare, 
Că tortul s'a deochiat. 


V 
Dar să vezi minunea care 
Nici nu este de crezut. 
Tortul nostru cela mare, 
Din tavă a dispărut. 

VI 
Vezi acuma, scumpă mamă, 
Pentru ce mam supărat? 
Fiindcă tare-mi este teamă, 
Să nu crezi că l-am mâncat! 


TIVIU TEODORU 


سبلا 


Oricine a citit romanul „Răpirea celor două 
fetițe’ de Mos Nae, a rămas încântat de cuprin- 
sul lui. Cei ce nu l-au citit incá, sá se grábeascá 
a-l cumpăra dela librării. Mai târziu nu-l vor 
găsi, căci nu mai apare în altă ediţie. 


TALL ————————=3 


„Almanahul Școlarilor pe 1935" este minunat si foarte 


frumos ilustrat. Un volum de aproape 120 pagini costă nu- 
mai 20 lei. 


وہ 


w ege se 
De vorbă cu cititorii 

G. MUŞ.-Vârşolţ. — Poezia trimisă de d-ta se publică 
la rubrica „De ale începătorilor”, tăindu-i însă două strofe, 
care ni s'au părut mai puţin reuşite. 

D. şi V. POPESCU-Craiova. — Dragii mei, nu vam 
publicat schiţa trimisă de d-voastră pentru următoarele 
motive: 1) vorbiti cu laude despre Mos Nae, căruia nu-i 
place să i se facă reclamă în felul acesta; 2) Aţi scris pe 
ambele fete ale hârtiei, ceeace nu se obișnueşte cu manu- 
scrisele trimise spre publicare; 3) Nu prea am înţeles cum 
s'a putut ca doi să scriti o singură schiţă. 

AL. VR.-Loco. — Poezia despre „Unire” este slábutà. 
Iti spunem că peziile în gen patriotic se reuşesc foarte 
greu. Lasă de dorit si ca rimă تو‎ ca putere si celelalte două 
poezii despre „larnă”. 

De pildă, ,impart-bat", „moviliţe—săniuţe”, „căzu 
t-au—rămas-au” nu prea rimează. In afară de aceasta, ni 
se trimit așa de multe poezii, că nu mai ştim ce să ne 
facem cu ele. 

FILIA-Loco. — Drăguţă cititoare, s'au publicat, atât in 
proză, cât si în versuri, asa de multe bucăţi despre „lar- 
nă”. încât, dacă ar fi să scriem mereu despre subiectul a- 
cesta, cititorii nu le-ar mai citi cu plăcere. lată motivul 
pentru care te rugăm să nu te superi că nu-ţi publicăm ul- 
tima schiță trimisă de d-ta. Incearcă si cu alte subiecte. 

N. N. N. — Iti publicăm poezia „Filosoful”, dar am 
tăiat versurile dela început, din cauza unor expresiuni, bu- 
năoară, „tendinţă aiuristică”, greu de înţeles pentru mulli 
din cititori, precum am tăiat și alte câteva versuri, ca să 
evităm cacofonia. 

DAN APOSTOL-Chisináu. — Ne bucură când ne scrii 
că îţi place Dimineața Copiilor si te asigurăm că o să 
scriem asa, ca să-ţi placă totdeauna. Mos Nae îţi urează să 
creşti mare şi sănătos. 

TR. JOS.—Loco. — „Cele trei întrebări”. Ai tradus des- 
tul de bine această schiţă, însă ea a fost publicată de mult 
şi, în afară de aceasta, se găseşte in mai multe cărţi de 
şcoală, asa cá este bine cunoscută de cititori. 

10. GOT.-Loco. — „Petrică cel neascultător”. Cam slă- 
bufá schiţa trimisă de d-ta şi scrisă în genul bucáfilor din 
cărţile de şcoală. Iar între bucăţile din manualele școlare 
şi cele ce se publică într'o revistă trebue să fie o deosebire. 
Cu ocaziunea aceasta îţi atragem atenţia cà nu trebue să 
pui virgulă între subiect si predicat. De exemplu: „Petri- 
că primi”. Intre aceste două cuvinte n'are ce căuta virgula 


Cea mai mică călăreaţă din Londra 


. 1 - 4 
= 1 Ga 
SISU a 


e | dup o Fa 
Concursul de jocuri pe luna Februarie 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Capitale | Palindrom 


Direct citit e un peste ~ 
Care si pe la noi se găsește, 
lar dacă vreţi să-l inversaţi, 
Grădină publică aflați. 
CORNEL N. DAVID—Uioara 


Soluţiile acestui concurs se primesc la sfârşitul lunii. 


Delegătorii concursului pe luna Decembrie 
PROVINCIE 


Abrud: Ileana si Emil C. Bellu (6). Arad: Ruth Langemmass (6); 
Gabriela Georgescu (6). Bacău: lonel şi Nicolae Turcu (6); Filder- 
man Gaston (6); Şaraga Hermann (1); Laufer Sergiu (2); Cordun 
Georgeta (2); Balotina: Larys Albot (6). Balş: Iacob I. Tudor (3). 
Bălți: Lazăr Wolman (3); Luţa Constantinescu (5); Suzane Soro- 
m cher (2); Viorica Alexandru (2); Billa Ghersenzohn (6); Tilea 

ORIZONTAL: 1) Capitala Suediei. 9) Negafie. 12) Animale.  Bâlberg (2). Bârlad: Petrică Spanache (6); Sandrela Chirţoiu (6); 

13) Capitala Braziliei. 16a) Salutare, 17) Subsemnatul. 18) La in-  Mereanu Margareta (1); Abramovici Lily si Nataliţa Faibis (6); 
tervale mari. 19) Diviziune de timp. 20) Apucă. 21) Plec afară. 22) Wiesenfeld Carol (2); Jitariu I. Florica (6); Puica Margareta Do- 
Obiect casnic. 23) Imprejmuire de scânduri. 25) Ca la 19 oriz. 26)  linescu (6). Botoșani: Michaela C. Ciulei (6): Zaharia Brânduşa 
Interpectie. 27) A mototoli. 28) Soţia lui Avram si mama lui Isac. 30) (6). Brăila: Travlos N. N. Panaghi (6); Nora Halpern (6); Rodica 
Personaj biblic. 31) Ca la 26 oriz. 32) Ca la 33 oriz. 33) Zeul soa- D. Ionescu (2); Lotti Cecilia Goldberg (6); Elisabeta Boancă (6); 
relui. 34) Cel ce trăeşte pe mare. 37) Oraş în România. 38 Capitala Mihail, Gheţu, Tudoriţa si Maria Sofonea (6); Singer David (6); 
Olandei. 39) Mistuit prin foc. 41) Posed. 42) Sărmană. 43) Oraş în Banu Renée (Radu) (5); Lică Tickel (6); Eremia I. Ticuşor (2). . 
Muntenia. 44) Paradis. Braşov: Sebescu Ovidiu (6) Mircea Aniţei (6). Burdujeni: Marilus 
Roza (4). Buzău: Zamfirescu. V. Vasile (6); M. Ponijel (6); Vlà- 


VERTICAL: 1) Capitala B iei. 2 i j jei d .  descu Costel si Rudich Iosef (6); Costică Marcovescu (4); Elena 
pon ouai. 2i Capi Alenici. 3) Ca Glodeanu (6); Ecaterina Lázárescu (6). 


pitala Danemarcei. 4) Sau. 5) Capitala Portugaliei. 6) Capitala Ru- i M : 
siei. 7) Capitala Geremaniei. 8) Capitala Franței. 9) Capitala Ser- Camcic: Vasile P. Russu (6). Câmpia-Turzii: Radu Roșiu (6). 
biei. 10) Posezi. 11) Capitala Angliei. 14) Jăratec. 15) Ca la 18 oriz. Câmpina: Sanda J. Jacomin (6). Câmpulung-Muscel: Onofrei Eu- 
16) Campioni. 24) Râu în Franța. 29) A indica. 30) Pântece. 31a) gen (6); Gicu V. Nicolescu (2); lacob C. Marian (6). Cartojani- 
Capitala Moldovei. 33) Capitala Italiei. 34) Fruct. 35) Animal de Videle: Victoria Iulia Constantinovoci (6). Cernăuţi: Natalia Io- 
apă. 36) Acest cuvânt e des în jocul nostru, îl găsiți si la 18 oriz. 38) — nescu (2); Anton Chodorowski (1); Mircea Reus (4). Ceptura: Tra- 
Interjectie. 40) Zeul Soarelui. 41) Lucrez pământul. ian Bobeanu (3). Cerna-Vodă: Petrescu Paul (1). Cetate: Tufy Gră- 
mescu (6). Cetatea Albă: Nora Tiprus (6); Nicolai Alexeev (1); 
CONSTANTINESCU V. DRAGOS Jana Steinberg (6); Raicov Claudia (6). Chișinău: Mihail Cozlov- 

schi; Moria A Ui gg سس‎ eg اذا سے‎ s Cu- 

x nescu (2); Leova Rabinovici ; Alexandru Rosenfe ; Simis 

Dublu pâtrat Sura (6); Roitman Sura (6); Antonina Bluinov (6); Vlad Crivescu 

(2); Angela Captarenco (3); Braga Olga (6); Ancufa Ionescu (6); 

Octavian Olaru (2); Eleonora Nicov (5), Cluj: Câmpian Elena (5); 

Zoica Jumanca (2); Livia Veturia Suteu (2); Bojan Theodor (6); 

Ita Uioreanu (6). Cocorozeni: Constantin Sârbu (6). Comana: Elena 

Bărbulescu (6); Cristiana V. Gheorghiu (6); Smeu G. Maria (6). 

Comrat: Ruizea Gherdelmann (6); Veler M. Ana (6); Noma Cantor 

(6). Constanţa: Lucia Gh. Stănescu (6); Martin N. Nicolae (6); Ti- 

beriu Anastasescu (6); Baby si Tutu Navon (6); Mioara Neculce 

086-0 (4); Sandu Maria (6); Dumitru I. Silvestru (5); Demetrian Con- 
1 stanta (4); Ion Petrescu (2). Cotiugenii-Mari: Silvia Petrascu (6). 
. Covasna: Papadopol Iustin (6). Criuleni: Buma Crasnovet (4). 

Craiova: Pippidi Adriana (6); Sandy Eliezer (6); Lia Weinberg 

(6); Elena Rezeanu (6); Paveliu Constantin (6); Iordache Angel 

(6); Stáncuta Cornelia (5); Darius Nicoletto si Vicenţiu P. Popescu 

(6); Tity Constantinescu (6); Octavian D. Popescu (6); Moritz H, 

Aron (5); Nicolae Hristea (2); Mariana si Mirela Cpt. Căpitănescu 

(6); Picu st Marcel Abagiu (6); Ciobanu Eugenia (6); Marietta Wei- 

ber (1); Clain Mircea (6); Sorella I. Finti (6). Darabani: Ada Con- 

stantinescu (6); Faur A. Constantin (6). Dej: Stanciu M. Mihai (6): 

Filipescu Iacob (1); Bombonica Feyer (2). Deva: Vasiu D. Horten- 

zia (2); Pusa Dinu (4). Difești: Lelia si Ortansa D. Rădulescu (6). 

Dorohoi: Olga Negelschi (2); Gabriela Mihailiuc (1); Bety Berco- 

DUBLU PĂTRAT. — 1) Arbore. 2) Univers (pl) 3) Zăpadă. Vici (6). Drăgășani: Gheorghe Călinescu (6). Elie Radu: Sili si A- 

4) Oraş în Muntenia, 5) Surioară. 6) Târit. 7) Oraş în Moldova. vram Leibu (4). Fălticeni: Verdeş Marioara (2); Alice Groholschi 
Vertical la fel (1). Focșani: Petrescu Aurel (6); Marcel Leibovici (6); Nicolae S. 

T s & 5 Gheorghe şi Niculescu S. Ştefan (6); Madotto F. Iolanda (2); Puiu 

NICOLAE S. GHEORGHE — Focşani I. Grünfeld (6). Galaţi: Victor Praisler (6); Mioara Marinas (6); 


S AR AD Ă Citiţi continuare în numărul viitor 


. E ` . v . ta Y 
pound Sta Au uitat să trimită cupoanele : 
e se ocupă cu cântarea, سیرپ 1 تا‎ 
Iar a doua: băutură A Cheinia: Dunivinen 2 (6). Chitila: Gheorghe şi Otilia. Ioan 
Când mă bei faci tevaturá. (1). Craiova: eronica C. gnătescu (1). Corabia: Narcisa Theodo- 
= A : rescu (6). Drăgășani: Emil Bárágon (1). Galaţi: Marcel Molho si Fifi 
Toatà vorba de-o ghicesti T Sciaky (6). Huși: Matilda Cligher (2). Orhei: A. Lirsin (1). Svinifa: 


In istorie o găseşti. Maximovici Petru (5). Tighina: Ecaterina Kiosse (2). T.-Mágurele: 
Teofil D. Florica (1). Varviz: Simon Magdalena (1). Slatina-Olt: 


PETRU MAXIMOVICI Ionescu Eugen (6). 
15 


نتيينثات 


— a - 


E MÀ e ÀÁÀ دہ‎ ^4 


|| 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 


Fotografii 
de la cititorii 


no. t r 1 


> N F SC | 
CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE SERIA ll 
Numele si pronumele 


Adresa: 


E. 
* 7 -y 


۹ 


Micul Hary — mare concertist Pretul 5 lei 


- 


De-ale Incepátorilor 


Marioara este răsplătită 


A fost odată o fetiţă care se numea Marioara si care 
era foarte leneşă. Dacă mămica ei o trimetea să-i aducă 
ceva, Marioara răspundea: „Nu pot acuma, mamă”. 

Intr'o zi, pe când se juca înaintea casei, văzu trecând 
o trăsură în care şedea o doamnă foarte frumoasă, dar 
simplu îmbrăcată. 

Acestei doamne îi căzu jos o cutiutà. Ea rugă frumos 
pe Marioara să-i dea cutiuta. Marioara însă îi răspunse: 
„Nu pot”. 

In acelaş moment, doamna s'a dat jos din trăsură, a 
luat repede pe Marioara şi a dat cailor bice. De spaimă, 
Marioara leşinase. Când se trezi era întrun pat frumos, 
iar lângă dânsa şedea doamna cea frumoasă, care-i zise: 
De acum esti în slujbă la mine. Să ştii, că eu sunt Zâna 
Muncii şi vreau să te fac muncitoare”. 

După aceea Marioara trebui să ia o doctorie şi după 
ce se făcu sănătoasă, muncea de dimineaţa până seara, 
căci dacă nu muncea, nu căpăta mâncare. 

Intr'o zi zâna se prefácu într'o femee săracă şi ceru 
"iarioarei de pomană. Marioara spăla afară geamurile. 
Dar acum, fiind învățată cu munca, alergă şi aduse pâine, 
ca să potolească foamea femeei sărace. 

Zâna se făcu iar frumoasă și-i zise : „Eşti de acum fată 
vrednică şi vei merge acasă cu mine”. Zâna porunci tră- 
sura şi plecă cu Marioara acasă. Acolo îi dete o cutie plină 
cu bani și cu pietre scumpe, ca s'o răsplătească; pentrucă 
se făcuse vrednică. 

De atunci, Marioara, când îi spunea mama să-i aducă 
ceva, îi aducea numai decât. 


ROZICA I. LAZĂR. — T.-Severin 


Floarea adevăratei bucurii 


Trăia odată de mult de tot, într'o țară foarte depărtată 
un împărat si o împărăteasă. Impăratul şi împărăteasa 
erau amândoi buni ca pâinea caldă si tara peste care dom- 
neau era bogată si fericită. Dar exista o umbră în ferici- 
rea împăratului si a împărătesei. Aveau o fată, domnita 
Liliana, frumoasă ca o zână dar — vai! capicioasă şi răs- 
fátatà. Toată ziua gemea si plângea. Si dece? Nu avusese 
o singură dorinţă neîmplinită. Avea odăi pline de jucării 
minunate, de bomboane si prăjituri. Totuşi domniţa se 
plictisea. Cât era ziulica de mare, se văita: „Vai ce urità 
e viaţa, vai, cum mă plictisesc!” Ce nu făcură împăratul si 
împărăteasa ca s'o vindece? Făgăduiră răsplată mare ori- 
cui ar putea să le lecuiască fata, dar în zadar. 

Intro seară se culcă domnita Liliana mai tristă ca ori- 
când și avu un vis ciudat. O femeie învestmântată în alb, 
cu fata strălucind de bunătate, îi zise: 

„O frumoasă Domniţă! de vrei să fii fericită, trebue 
să găsești floarea adevăratei bucurii. 

— Dar unde pot s'o găsesc? — întrebă domnita. 

— Aceasta nu-ţi pot spune, zise femeea, însă caută 
si o vei găsi”. 


ptămânală pentru copii si tineret 


REDACŢIA ŞI 


Domnița se deșteptă uimită si alergă la părinţii săi să 
le spună visul. 

Mare fierbere se făcu în palat! Impăratul dădu de 
ştire că oricui va găsi floarea adevăratei bucurii, şi o va 
aduce domniţei, ii va da jumătate din împărăție. Veneau 
mii si mii de oameni din toate unghiurile ţării, aducând fel 
de fel de flori, dar nici una nu era floarea adevăratei 
bucurii. Dar iată ca într'o zi de primăvară, domnita Li- 
liana, mai posomorită ca oricând, esi să se plimbe pe 
câmp. Mergând aşa, auzi deodată suspine. 

Ce era? O fetiță îmbrăcată în zdrente plângea cu ho- 
hote. 

„Ce-ai? o întrebă Liliana. 

— Duduie frumoasă, răspunse micuța, mama e bol- 
navă si nu mai poate munci. Am cinci frati mici, care mor 
de foame. Până acum cástigam si eu ceva bani dela un 
boer, unde eram băgată să păzesc gâștele. Acum m'a gonit, 
căci i-am pierdut două gâște... Ce ne vom face, Dumne- 
zeule?" Si copila începu să plângă si mai tare. 

Domnița ascultă uimită. Y 

O mamă bolnavă... Cinci . frati, care mor de foame”. 
Erau cuvinte noui pentru Liliana, care nu ducea lipsă de 
nimic. 

„Unde şade mama ta? Vreau să merg s'o văd si eu". 

Fetiţa o conduse într'o colibă dărăpănată ca vai de ea. 
Inăuniru, pe o mână de pae, sta întinsă o femee slabă si 
palidă. Imprejur, cinci copii aproape goi, scânceau de foa- 
me. Domnița rămase îngrozită. Pentru prima oară ifi viata 
ei vedea sărăcia cumplită. Două lacrimi îi curseră pe o- 
braz. Repede își scoase dela gât bijuteriile minunate ce le 
căpătase în dar dela părinţii ei şi le dădu nenorocitei fe- 
mei. O! câtă bucurie pe bietii oameni! Dar nimeni nu era 
mai fericit ca Liliana. Cerul strălucea mai frumos ca ori- 
când pentru ea. Găsise floarea minunată, floarea adevăra- 
tei bucurii: fapta bună! 

De atunci n'a fost în toată tara o domnità mai feri- 
cită ca domnita Liliana, fiindcă prinosul bogățiilor ei îl 
dădea celor nenorociti, celor cari suferă... 


SANDA CHIRITESCU 
cl. V sec. Liceul „Regina Maria” Bucureşti 


Rugăciune de seară 


Ingeraşule iubit, 
Tu de rele m'ai păzit 
De cu zori şi până "n seară 
— Si-acum pázeste-mà iară — 
De cànd va veni Mos Ene 
Să má mângâie pe gene, 
Până mâine 'n zori de zi, 
Când cocoșul m'o trezi. 
Tu la capul meu te-așează 
Şi mereu să stai de pază. 
de IACOB I. LAZĂR P.-Olt. 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


ADMINISTRATIA 


Bucuresti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


16 TELEFON 3 3-—84-— 30 


PAGINI 


5 LEI 


A-N.-U.L.12 20 Februarie 1935 No. 576 


COPIILOR) 


REDACȚIA S! ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
6LUNI 100 , IN STRÁINÁTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCAÁTILOR m: $ MAN NEPUBLICA 
ESTE STRICT INTERZISĂ Director: N. BATZARIA Nu SE INAPOIAZA 


ilz cIc la recrutare 


"u 


1 


ABONAMENTE. ` 


u sunt multe zile de când am văzut trecând pe cheamă Uitucilă, este vreun dezertor sau unul care nu sa 

stradă vreo treizeci de recruți, conduşi de un prezentat la recrutare, atunci când trebuia, si se prezintă 

sergent si câțiva soldati. astăzi. Eu îl duc la cazarmă şi n'are decât să se descurce 

Recrutii, cei mai multi tineri veniţi dela țară, acolo”. 

mergeau la cazarmă, ducându-și fiecare în spi- Din acest răspuns am văzut că gluma începe să se cam 

nare o làdità ori un sac în care își aveau lucrurile. Toti ti- ingroase. De aceea, m'am luat si eu după grupul de re- 
nerii aceştia mergeau la cazarmă, unde trebuia să fie îm-  cruli si m'am dus la cazarmă. Acolo am stat de vorbă cu 
brăcaţi în uniformă, începându-și în felul acesta serviciul un domn maior, căruia sergentul i-a prezintat pe recruți 


militar. şi i-am lămurit încurcătura în care Uitucilă se băgase sin- 
ni 1 d : = A ۶ x متا‎ tegens 
Insă, care n'a fost surprinderea mea, când, in mijlocul gur din pricina zăpăcelii. 
acestui grup de recruți, am văzut pe prietenul meu Uuitu- Dar nici maiorul n'a vrut să mă creadă pe cuvânt şi 


cilă. La început mi-am închipuit că, poate, cunoaște pe vre- să-i dea lui Uitucilă drumul. „Să-mi aduci, îmi zise el, acte 
unul din tineri şi că merge cu el o bucată de drum, ca să că în adevăr acest prieten al tău şi-a făcut la timp serviciul 
mai stea de vorbă. militar”. 

Am observat însă că Uitucilă umbla tăcut, asa cá n'a- L-am lăsat deci pe Uitucilă la cazarmă, iar eu am dat 
vea aerul să cunoască pe cineva din grupul de recruți. Fap- fuga acasă la el, ca să-i caut actele, adică livretul de ser- 
tul acesta m'a făcut să intru la bănueli, să bánuesc, adică, viciul militar. Ajutat de nevasta lui Uitucilă, l-am găsit 
vreo nouă zăpăceală din partea zăpăcitului meu prieten. după o căutare de vreo două ore şi, luând o mașină, m'am 

M'am apropiat, aşa dar, de el şi l-am întrebat: „In- dus din nou la cazarmă. 
cotro ai pornit-o cu flăcăii aceștia? Maiorul i-a dat drumul, zicându-i: „Mare zăpăcit mai 


— La cazarmă, îmi răspunse el. eşti, omule!” Insă, până una, alta, il si tunseserá ca'n pal- 
Si ce treabă ai la cazarmă? má. 


— Păi, imi zise el, am fost recrutat, iar acum ne duce 
la cazarmă să ne îmbrace în uniformă”. 

M'am crucit de mirare, auzind răspunsul lui. Uitucilà 
nu este numai uituc şi zăpăcit, ci e nebun deabinelea. 
„Bine, mă omule, i-am spus eu, apucându-l de braţ şi sgu- 
duindu-l tare, ca şi cum aş fi vrut să-l trezesc din somn, ai 
uitat că sunt şapte ori opt ani de când ţi-ai făcut serviciul 
militar şi că acum ești trecut de treizeci de ani? Cum să 
te recruteze acum pe tine? 

° — Aşa e, ai dreptate, uitasem”, îmi răspunse el si vru 
să iasă din grup şi să meargă cu mine. 

Insă treaba n'a mers chiar asa de ușor. Veni sergentul, 
care conducea grupul, și mă întrebă cam răstit: „Ce trea- 
bă ai, domnule, cu recrutii mei si ce te bagi printre dânșii? 
la, fii bun si cautà-ti de drumul tău! 

— Domnule sergent, i-am răspuns eu, n'am nici o 
treabă cu recrutii si nici nu-i cunosc. l-am spus însă prie- 
tenului meu Uitucilà, care a intrat fără nici un rost în mij- 
locul lor, să iasă din grup şi să meargă cu mine. 

Sergentul 8e uită la Uitucilă, văzu că nu este chiar asa 
de tânăr, ca să facă acum serviciul militar, mai văzu că 
n'are nici un fel de bagaj, nici măcar o legăturică, fie ea 
cât de mică. Totuşi, n'a vrut să-i dea drumul. „Te pome- 
nesti, zise sergentul, că acest prieten, despre care spui că-l 


3 


VINTILA BRATU 


O cursá de motociclete intre copiii de 5 ani 


à 


Roman de mari aventuri si suferinte 


6) 


Nemilostivul căpitan al vaporului, ținând strâns pe 
Costea de brat, merse cu el la târgul sclavilor. Acolo erau 
aduși multi sclavi spre vânzare, numai că sclavii aceştia 
erau aproape toti Negri. 

Si iată că un funcţionar, care avea titlul de „inspector 
al sclavilor”, veni să cerceteze dacă nu cumva printre cei 
aduși ca sclavi nu erau şi oameni liberi. Nu-si bătu capul 
să cerceteze pe Negri, de oarece în vremea aceea toti Ne- 
grii erau sclavi. Rămase însă cam mirat, când văzu pe Cos- 
tea. Imbrăcat în portul țăranilor români din Ardeal, Cos- 
tea avea înfățișarea unui tânăr curátel si a unui flăcău 
voinic. Inspectorul intră deci la bănueli şi ceru căpitânului 
de vapor să-i arate pe temeiul cărui contract adusese el pe 
un tânăr de rasa albă, ca să fie vândut ca sclav. 

Căpitanul îi arătă hârtia, prin care Costea declara cu 
semnătura sa că se vânduse de bunăvoe căpitanului. Totus, 
inspectorul nu se lăsă convins numai decât, ci, adresân- 
du-se lui Costea, îi zise: „Tinere, nu arăţi a fi născut, ca 
să tráesti ca rob. De aceea, iti dau îndată drumul si cápi- 
tanul, care te-a adus aici, nu mai poate avea nici un drept 
asupra ta, dacă declari că semnătura de pe hârtie nu este 
a ta sau că ţi-a fost luată cu sila. Eu am poruncă dela gu- 
vernul meu să înlesnesc scăparea din robie a tutulor oame- 
nilor de coloarea albă”. 

Vedem din aceste spuse ale inspectorului ce uşor pu- 
tea scăpa Costea de à fi vândut ca sclav si cum putea să 
devină din nou om liber si să se întoarcă la familia sa. Insă 
Costea n'a consmţit să mintă. Răspunse, prin urmare, in- 
spectorului: „Domnule inspector, iscălitura de pe hârtie 
este a mea, iar eu m'am vândut căpitanului cu consimti- 
mântul meu”. 

Inspectorul îl mai privi odată lung, dete din umeri, 
apoi plecă mai departe. 

Noi cei care trăim astăzi, când nu mai sunt târguri 
de sciuvi, când nu mai sunt oameni, care să poată fi vân- 
duţi si cumpăraţi, nu ne putem închipui bine cum era un 
târg de sclavi, ce scene sfásietoare si revoltătoare se petre- 
ceau, de câtă durere erau stăpâniţi nenorocitii smulsi din 
sânul familiilor lor si aduşi ca nişte vite. De altfel, ceice 
veneau să-i cumpere, se purtau cu dânșii tot asa de rău, ba, 
poate, si mai fără milă, de cum sar fi purtat cu vitele. Ii 
cercetau cu toată băgarea de seamă, vedeau dacă sunt încă 
în putere şi dacă au mușchii destul de tari, iar când era 
vorba de pret, se tocmeau ore întregi. 

Insă la Costea, care era tânăr si bine legat, venirá nu- 
maidecât clienti să-l cumpere. In mai puţin de o jumătate 
de oră fu cumpărat pe prețul de şase sute de galbeni de 
către un om foarte bogat si anume de către directorul gră- 
dinilor împăratului. 


Acest nou stăpân nu părea a fi un om mai milostiv de- 
cât căpitanul vaporului. In adevăr, îndată ce se invoi din 
pret si plăti căpitanului suma de şase sute de galbeni, il 
luă pe Costea şi-l duse de grabă la proprietatea sa, fără 
să-i dea voe să spună lui Moș Barbu și celorlalţi copii ai 
acestuia un singur cuvânt si să-și ia dela dânșii cel din 
urmă rămas bun. 

Mos Barbu şi cu ai săi priveau de departe şi-i făceau 
lui Costea semne de cea mai sfâşietoare durere. Bietii oa- 
meni nu fuseseră lăsaţi să între si ei în târgul sclavilor si 
să stea mai aproape de Costea. . 

Costea s'a dus, fiind luat de noul său stăpân. Insă Mos 
Barbu, fratele si cele două surori ale lui Costea au rămas 
nemiscati la locul de unde priveau. Moş Barbu era cufun- 
dat în tăcere, fiind năpădit de o durere ce nu putea fi ex- 


4 


REA 
ULUI 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


T 
€ 


Costea e vándut la tárgul de sciavi 


primată în cuvinte. Lângă el, cei trei copii ai săi plângeau 
şi suspinau. 

„Sfinte Dumnezeule, zise la urmă Mos Barbu, prin se 
încercare nespus de grea m'ai făcut să trec pe ziua de as- 
tăzi! Oare, dece m'ai lăsat să tráesc, ca să apuc o astfel de 
zi şi să văd cu ochii mei cea mai groaznică nenorocire ce 
mi-asi fi putut închipui?... Să plecăm de aici, copiii mei, 
să plecăm, dragii mei, si să mergem la palatul guvernului. 
Să sperăm că jertfa fără de pereche, ce a făcut Costea pen- 
tru noi, va atrage asupra lui binecuvântarea cerească. Să 
mergem si să nu ne pierdem speranţa. Dumnezeu pune, 
ce-i drept, pe oameni la încercările cele mai grele si mai 
dureroase, dar nu-i lasă să se prăpădească cu totul, atunci 
când oamenii nu se abat din drumul drept şi dela sfintele 
Lui porunci şi învățături”. 

Bieţii oameni s'au îndepărtat dela târgul sclavilor, pă- 
strând cu toţii o tăcere tristă si apăsătoare. 

La porţile dela palatul guvernului era o îmbulzeală 
mare. Multimile de oameni, veniţi din ţările din Europa, 
așteptau nerăbdători să le vie rândul- ca să fie înscrişi în 
registre, pentru a li se hotărî pămîntul ce urma să li se 
dea de către guvernul Braziliei. Intrau în palat unul după 
altul, se prezintau înaintea unui funcţionar, care le scria 
numele, apoi se trăgea la sorţi, partea de pământ ce li sar 
fi dat. Moş Barbu intră cel din urmă, pentrucă venise mai 
târziu decât ceilalţi. 

Cum am spus, împărțirea de pământuri la emigranți 
se făcea prin tragere la sorţi, aşa că numai norocul hotăra 
ce fel de pământ ar fi luat fiecare si în care parte a țării. 

Secretarul guvernului dela Rio de Janeiro (am spus 
întrun capitol trecut că Rio de Janeiro este capitala Bra- 


Pentru copii cuminţi 


ero 


Taea 


ziliei), după ce striga un nume, scotea dintro urnă mare 
un bilet, pe care era scris numele județului în care ar fi 
fost împroprietărit emigrantul. Numele emigrantului si nu- 
mele județului erau scrise îndată de un funcţionar într'un 
alt registru. După aceea, i se spunea noului proprietar, a- 
dieà, emigrantului împroprietărit, să plece si să se întoarcă 
peste opt zile, ca să-şi ia actul pe temeiul căruia căpătase 
pentru totdeauna partea de pământ ce iesise la sorți. 

Toate formele acestea erau îndeplinite în ordine şi 
fără părtinire. Nouilor locuitori ai Braziliei nu li se arăta 
nici o favoare şi nu li se dedea nici o încurajare. 

Când, la sfârşit de tot, a fost strigat si numele lui Mos 
Barbu, pe ultimul bilet, care a fost scos din urnă, stătea 
scris că partea lui de pământ se găsea în ținutul numit „a! 
Diamantelor", la țărmurile fluviului Gigitonhonha. 

Spre mirarea si plăcuta surpriză a lui Mos Barbu, a- 
ceste explicaţiuni i-au fost date în limba română. Scriitorul 
care i le-a dat, nu era Român, ci Portughez, așa cum sunt 
locuitorii albi ai Braziliei. Invátase însă româneşte dela so- 
lia sa, care era fiica unui emigrant român. Și nu învățase 
numai românește, ci nutrea și sentimente de simpatie pen- 
tru Românii, care veneau în Brazilia. 

Incurajat de faptul acesta, Moş Barbu îl întrebă zicân- 
du-i: „Domnule secretar, nu vrei să fii aşa de drăguţ si 
să-mi spui, dacă ținutul unde norocul a făcut să fiu trimis, 
are pământ bun si dacă pot avea ceva speranţe să câştigăm 
ceva şi să ne facem o gospodărie cu familia mea? 

— N'ai fost cel mai puţin norocos, îi răspunse secreta- 
rul. Dacă muncili cu toată sârguința, veţi izbuti să và fa- 
celi o gospodărie frumoasă si să duceli un traiu imbelsu- 

at. Và sfátuiesc insá — si aceasta in interesul vostru — 
sá n'aveli nici un fel de legáturi cu Negrii, care sunt in- 
trebuintali la minele de diamant dela Mandanga. Dacă se 
află cá ati cumpărat dela dânșii ceva diamante, să ştiţi că 
după legile Braziliei, care în privinţa aceasta sunt foarte 
severe, puteţi fi pedepsiţi chiar şi cu moartea. 

— Să ne ferească Dumnezeu! strigă Moş Barbu cutre- 
murându-se. Un astfel de fapt ar fi din partea noastră o 
dovadă de nerecunostinta cea mai neagră faţă de un impá- 
rat si de un guvern, care ne-au primit si ne-au dat mijloace 
să putem munci şi trăi în mod cinstit. Nu vreau să am alte 
lucruri decât acelea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le 
vom câştiga prin munca mea şi a copiilor mei. Dar te mai 
rog, domnule secretar, să-mi dai câteva lămuriri ce-mi pot 
fi de folos asupra ținutului necunoscut, unde vom merge 
să ne aşezăm. ^ 
5 — Ti le-aş da bucuros, răspunse secretarul, numai că 
astăzi am avut de muncit aşa de mult, că mă simt obosit 
şi aproape că nu mai am puterea de a vorbi. Tot ce-ţi pot 
spune, este că dacă ai bani, să-ţi cumperi, mai înainte de a 
pleca, uneltele trebuincioase pentru cultivarea pământului 
şi pentru ca să poti să-ţi cládesti o casă. Altfel, nici nu ştiu 
cum aţi putea să vă așezați acolo și să locuiti. Află dela 
mine că emigranților nu li se dă decât pământ gol si care 
n'a fost cultivat niciodată. In afară de pământ, nu li se mai 
dă nici un altfel de ajutor. Promisiunile ce se fac emigran- 
ilor mai înainte de a-și părăsi fara lor de naștere, sunt ui- 
tate cu desăvârşire. Aşa se face că multi emigranţi, care 
au venit aicea fără bani, au murit de foame si de mizerie. 
Sunt trimişi în locuri pustii şi îndepărtate, unde nu găsesc 
pe nimeni să le dea o mână de ajutor. De aceea, fine-te 
bine de sfaturile ce ţi-am dat. 

— ]8 mulțumesc frumos si de mii de ori, domnule se- 
cretar, ráspunse Mos Barbu. Vád cá sunteli un om cu suflet 
bun si care ştiţi să dati sfaturi foarte prétioase. Dumnezeu 
să và răsplătească pentru bunele cuvinte ce mi-ati spus”. 

Zicând acestea, Moş Barbu plecă dela palatul guvernu- 
lui, ca să caute un adăpost, unde să stea el şi familia sa 
timp de opt zile, până ce va fi gata actul de proprietate. 

Nu cunoștea orașul Rio de Janeiro si nu pricepea lim- 
ba portugheză, pe care o vorbeau locuitorii. De aceea, din- 
tru început, Mos Barbu se simţea in mare încurcătură. Ră- 
tăcea la întâmplare pe străzile si prin pieţile orașului si nu 
izbutea să găsească o ospătărie, la care ar fi putut sta cu 
cu familia opt zile, însă făcând cât mai puţine cheltueli. 

Pe când rătăcea pe străzi, întâlnise câțiva marinari de 
pe vaporul cu care venise în Brazilia, însă marinarii ace- 
stia erau tot asa de răi si de puţin milostivi, ca şi cápita- 
nul vaporului. Totuşi, iată că unul dintr'insii părea că sub 
infatisarea grosolană a tovarășilor săi ascunde o inimă mai 
simţitoare. 


C(FAPUCMIMA — = 


Simtise si el oarecare durere la nenorocirile întâm- 
plate familiei lui Mos Barbu, plânsese نو‎ admirase pe Co- 
stea si se arătase impresionat si mişcat de jertfa eroică a 
lui Costea. De atunci, un sentiment de bunătate îl indem- 
nase să facă mici servicii familiei lui Moș Barbu. 

Cam pe la ora prâzului, oră la care căldura era nesu- 
ferită în orașul Rio de Janeiro, marinarul acesta întâlni 
pe Moş Barbu într'o stradă pustie. Merse drept la el, îi 
strânse prieteneşte mâna si consimti bucuros să-l ducă la o 
ospătărie, unde putea să stea șisă mănânce foarte eftin. Mos 
Barbu primi cu un sentiment de vie recunoştinţă şi în ini- 
ma sa binecuvântă pe Dumnezeu, care i-a trimis, tocmai 
când nevoia era mai mare, un prieten așa de compăti- 
mitor. 

Marinarul îl duse la o ospătărie, care era aproape de 
port, şi stărui pe lângă stăpânul ospătăriei să aibă grije 


de Mos Barbu si de familia lui. Pe drum, povesti lui Moş 


Barbu despre Costea, spunându-i că munceşte la directo- 
rul grădinilor împăratului și că se va sili ca, chiar a doua 
zi, să facă aşa ca Moș Barbu să poată vedea pe Costea. 
Această promisiune fu o mare mângâiere pentru săr- 
mana familie a lui Moș Barbu. 
Marinarul se tinu de cuvânt si veni ziua următoare să 


caute pe Moș Barbu. Vroiau, bine înţeles, să meargă تو‎ 


fratele şi surorile lui Costea, însă marinarul le zise că o să 
fie foarte greu ca atâtea persoane să fie primite să stea de 
vorbă cu sclavii dela grădinile împăratului. Așa dar, nu 
merseră decât Moş Barbu şi marinarul. . 

Când au sosit la grădinile împărătești, marinarul, care 
știa limba portugheză şi cunoștea foarte bine toate părţile 


orașului, ceru dela un paznic voe ca să intre în grădină. 


„Aveţi un bilet de intrare?” întrebă paznicul, vorbind cu 
dispreţ şi privind si mai dispretuitor pe cei doi vizitatori, 
îmbrăcaţi așa de sărcăcios. à 

Marinarul, jignit de mojicia cu care îi primise pazni- 
cul, răspunse vorbind cu toată răceala: „N'avem nici un 
bilet de intrare, însă acest om bătrân, care este prietenul 
meu, doreşte ca, mai înainte de a pleca in ținutul unde 
are să se așeze, să-și ia rămas bun dela fiul său, care e 
sclav al directorului grădinilor împărăteşti. 

— Dece nu şi-a luat rămas bun, când sau despărţit? 
Acum e prea târziu, răspunse paznicul. Nu putem pentru 
orişice fleac să-i luăm dela muncă pe sclavii nostri". 

Zicând acestea, paznicul încuie poarta si îşi aprinse o 

țigară. 
„Nu ne-a mers bine, zise lui Moş Barbu marinarul. De 
sigur, se găseşte mijlocul, ca să căpătăm câte un bilet de 
intrare, însă eu nu sunt decât un biet om, ca si domniata, 
iar in (ara aceasta, ca si în alte ţări, nu faci nimic fără 
protecţie”. 

S'au întors amândoi 
flând că nu putuseră să-l vadă pe Costea, ceilalți copii, a- 
dică Marioara, Anişoara si Vlad, s'au pornit să plângă. 

„Să nu plângem, le zise Mos Barbu, ci să ne rugăm di- 
mineata si seara, pentru ca Dumnezeu să dea lui Costea 
al nostru puterea să rabde chinurile vieţii ce duce”. 

(Va urma) 

In n-rul viitor: „UN DRUM TRIST SI OBOSITOR”. 


A APĂRUT: NOU! 


în 
BIBLIOTECA SCOLARA 


ODOBESCU 


— Opere alese — 

In aceiași bibliotecă au mai apărut: 
. €. NEGRUZZI, Opere alese 
GH. PANU, Amintiri de la „Junimea” din lași 
EMINESCU, Versuri si proză 
Antologia umorului românesc 1 
Pagini de critică literară I 
. GH. COȘBUC, Antologie 
GALA GALACTION, Nuvele si schiţe 
. Antologia umorului românesc IH 
. Aimtiri din copilărie 
10. ION GHICA, Scrisori către V. Alexandri 
11. P. Ispirescu, Basme alese c 3 i 
Fiecare volum în 124 pagini, pe hârtie bună şi costă 20 lei 
De vânzare la librării si depozitarii de ziare. 


سم درن حار PENA‏ 
ÎN,‏ 


foarte amáriti la ospátárie. A: 


i 


Ceaiul ,snadant*.— 
Plecarea coanei Frosa 


F ! Vreau să mă tiu drept si nu pot. Vreau să 

scriu şi trebue să mă opresc la fiecare cuvânt. 

Mă doare braţul drept şi simt dureri în spate. 

Văd că m'am lovit rău în cădere şi cum sunt 

slab şi bătrân, cine ştie în câte săptămâni mă 
voi face iarăşi pe deplin bine. 

Par'că îi aud pe drăguțţii cititori întrebându-mă: „Dar 
unde ai căzut, Moş Nae, si te-ai lovit asa de rău ? Ai alu- 
necat pe stradă ? Te-ai lovit, când v'ati dat cu sániuta cu 
coana Frosa ? Ori, poate, ai încercat să tapinezi în Cişmi- 
giu ?" 

Nu, dragii mei, n'am căzut pe stradă, nu m'am lovit 
asa de rău, cînd ne-am dat cu sániuta si nici nu m'am gân- 
dit să patinez. De altfel, şi coana Frosa (scriu „coana Fro- 
sa”, fiindcă aşa sunt obişnuit, ei însă nu-i spun decât Ma- 
dame Eufrosine de Háplesti) şi-a luat gândul dela tapinaj, 
aşa că la ceaiul snadant, pe când..., dar e mai bine să po- 
vestesc lucrurile pe rând, aşa cum sau întâmplat. 

Asa dar, Duminica din urmă am dat ceaiul snadant, 
cum m'am obişnuit să spun şi eu pentru ceaiul dansant. 
L-am dat, asa cum se dau toate aceste ceaiuri, în după a- 
miaza zilei de Duminică, deşi coana Frosa vroia să înce- 
pem de dimineaţă, s'o ținem așa toată ziua şi toată noap- 
tea de Duminică spre Luni. Mi-a fost greu să o conving că 
un ceaiu snadant nu poate să înceapă mai înainte de orele 
cinci după amiazi şi că o să râdă toată lumea de noi, dacă 
le spunem să vie încă de dimineaţă. 

In sfârșit, coana Frosa a fost nevoită să consimtă, dar 
aceasta nu înseamnă că până la ora când au început să vie 
invitaţii din Bucureşti noi am stat, fără să facem ceva. 

Mai întâi, din ajun ne-au sosit invitaţii și prietenii de 
la Hăpleşti. Sâmbătă pe la orele zece dimineaţa am primit 
telegrama ce urmează : ,,Sosim cu Rapidul orele șapte sea- 
ra. Blegilă, Tănase, Prostilă” 

Când i-am citit coanei Frosa telegrama, ea a sărit în 
sus si a bătut din palme de bucurie. „Vine Blegilă! Vine 
drágutul si aligantul Blegilă! strigă ea. Mos Nae, să ne gă- 
tim cu ce avem mai bun și să mergem să-i așteptăm la ga- 
ră. Eu am să-mi pun pălăria cea nouă, știi pălăria cea 
mare”. 

Nici mort n'asi fi esit cu dânsa pe stradă, dacă isi pu- 
nea pălăria cea mare cât o tipsie din cele mai mari şi în- 
cărcată cu zarzavaturi. Insă, ca să nu supăr pe coana Fra- 
sa, am luat-o puţin cu şiretenie. 

„Coană Fr... 
i-am zis eu, dacă vrei să-i faci lui Blegilă o surpriză si mai 
mare şi să rămâie tâmpit, când te-o vedea, este mult mai 
bine să-ţi pui. pe cap bereta de .5ء‎ O pui strâmb pe 
urechia stângă, iar Blegilă, când te-o zări de departe, o să 
zică: „Dar cine e strengárita aceasta asa de aligantă şi 
subtiricá I 

Eu îi voi răspunde: „Cum, prietene Blegilă, n'o mai re- 
cunoşti pe Madame Eufrosine de Hăplești ?" 

Coana Frosa se simţi măgulită, auzindu-mă că vor- 
besc despre dânsa în felul acesta. Consimti, prin urmare, 
să-și pună pe cap bereta de scoláritá, dar şi-a luat si um- 
brela cu cap de gâscă, ba chiar si evantaliul, cu toate că 
în ziua aceea de Sâmbătă era frig si ningea. 

Asa ne-am dus la gară cu o oră mai înainte de sosirea 
trenului. Ne-am așezat la o masă de la restaurantul gării 
şi am comandat câte un ceaiu. Coana Frosa l-a băut cu 
muzică, adică, la fiecare sorbitură, făcea un sgomot ca un 
fluerat puternic, iar după fiecare inghititurá, scotea câte 
un oftat si mai puternic. Lumea de la mesele celelalte au 
început să o imite în bătae de joc, asa cá era un concert, 
de care eu unul mă rosisem de ruşine. 

Bine că sa anunţat sosirea „Rapidului” de Hăpleşti ! 
Prietenii noştri s'au dat jos din tren, având în loc de va- 


asta, Madame Eufrosine de Hăpleşti,: 


lize câte o pereche de desagi. Ne-am sărutat si îmbrățișat 
cu toţii — bine înţeles, lui Madame Tănase eu n'am făcut 
decât să-i sărut mâna, apoi am luat o mașină mai mare si 
am venit cu toţii acasă. Mai spun că unii călători au știut 
cine suntem, asa cá de pe peron şi până ne-am suit în ma- 
şină, ne-au ținut numai în urale si aplauze. 

lată că a sosit şi după amiaza de Duminică. Insă dela 


orele trei, coana Frosa era gătită. Văzând-o așa cum isi 


potrivise toaleta, Blegilà a strigat: „Coană Froso!...” dar ea 
îi tăie vorba, zicându-i: ,Ti-am spus că mă cheamă Ma- 
dame Eufrosine de Măpleşti. 

— Madame Eufrosine de Hăpleşti! strigă din nou Ble- 
gilă, nu te-am văzut nici odată așa de aligantă, asa de sub- 
țirică şi delicată. Par'că ai fi o pásáricá!" Și foc! foc! se 
grăbi să-i sărute mânușiţele. 

S'a făcut şi ora cinci şi au început să vie invitaţii din 
Bucureşti, — persoane mari şi copii. Coana Frosa îi pri- 
mea, stând la poartă în stradă. Cum vedea că o doamnă 
sau o domnişoară vine singură, nici nu o lăsa să intre: „Ori 
vii cu omul tău, îi spunea doamnei, ori vii cu un frate mai 
mare, îi spunea domnisoarei, ori, de unde nu, aici nu esti 
primità". 

Si n'au fost putine doamnele si domnisoarele, pe care 
coana Frosa n'a vrut să le primească. Insă, a fost foarte 
drăguță cu copiii. li mângâia, îi săruta, îi ajuta să se des- 
brace de paltonase. Multi copii, mai ales multe drágute ci- 
titoare ale ,,Diminelii Copiilor", i-au adus flori, ceeace i-a 
făcut coanei Frosa multă plăcere. Dar bucuria cea mai 
mare i-a făcut-o un cititor care i-a adus un pachet cu pas- 
tramă. Pe cititorul acesta coana Frosa l-a luat în brate; l-a 
sărutat pe amândoi obrajii şi i-a zis: „Să trăeşti, dragul 
meu, că mi-ai ghicit gustul!” 

Dar pe când coana Frosa primea pe musafiri, în sa- 
lon, lăutarii cântau de zor. li trăgeau la sârbe şi la hore, de 
răsuna tot cartierul. Ei cântau, iar musafirii stăteau de vor- 
bă cu Blegilă, cu Tănase, cu Madame Tănase si făceau ma- 
re haz de bâlbâiala lui Prostilă, care se tot căznea să spu- 
nă ceva, dar nu izbuti să scoată un cuvânt întreg. 

In sfârşit, sosirá toti invitaţii. Coana Frosa își părăsi 
locul dela poartă şi intră în salon. Era îmbrăcată în rochia 
cu picăţele, purta ciorapi impletiti de ea, ciorapi cu flori şi 
cocosei, iar în mână ţinea evantaliul. Ba la început isi pu- 
sese; pe cap şi pălăria cu trei ciori, dar am putut să o con- 
ving să şi-o scoată, spunându-i că, fiind gazdă, nu-i şade 
bine cu pălăria. In schimb, îşi trecuse la brat poseta,.o po- 
۶ء٥‎ mare cât un geamantan. 

După ce se întoarse dela poartă, se apropie de mine 
şi îmi zise: „Moş Nae, par'că ar trebui să dăm musafirilor 
să guste ceva. 

— Da, i-am răspuns eu, să le dám !" 

Coana Frosa esi din salon, pentru ca să se întoarcă 
după „câteva minute cu o tavă mare, plină cu bucăţi de 
pastramă friptă. Pe o altă tavă, fata din casă aducea paha- 
re pline cu ţuică, iar pe o a treia tavă, bucătăreasa aducea 
mămăligă în jurul căreia erau orânduite mai multe căpă- 
tàni de ceapă. 

Când am văzut cu ce ,,bunátáti" vroia să ospăteze pe 
invitati la ceaiul dansant, m'am făcut roşu de ruşine. Dar 
am tăcut şi am înghiţit, mai ales că musafirii sau pornit 
să râdă, să facă haz si să strige: „Bravo, Madame Eufro- 
sine de Hàplesti! lată „bunătăți” , după care iti lasă gura 
apă! „Aşa ceaiu snadant mai rar !" 

Insă copiii priveau nedumeriti. Se așteptau drágutii de 
ei să li se dea cu totul altceva -— ţuică, pastramà si mă- 
măligă cu ceapă. 

Ca să şterg oarecum rușinea ce-mi făcuse coana Frosa, 
am chemat-o pe bucătăreasă si i-am spus să aducă numai 
decât prăjiturile si bomboanele ce cumpárasem. 


uL E 
E OU ER 


Ee ج‎ za 


„Dar coana Frosa era supărată. Era ocupată să în- 
demne pe musafiri la mâncare si la ţuică. Vrând să nu-i 
strice cheful, invitaţii din București au gustat puţină pas- 
tramă cu mămăligă şi au băut în 'sănătatea ei câte un pă- 
hărel de ţuică. 

Insă nu tot aşa a făcut ea cu prietenii veniţi de la Hà- 
plesti. Toti aceștia s'au pus să mănânce, par'că n'ar fi mân- 
cat de trei zile,si să bea şi să înghită la ţuică, de ai fi zis cá 
au un burete în stomac. 

..Pe neașteptate, aud cá răsună un cântec bâlbâit: 
„Fofoo-foaie ve-ve-veverde...”. Precum ghiciţi lesne, cânta 
Prostilă, despre care nu ştiam că se bâlbâie şi atunci când 
cântă. Prostilă cânta bâlbâindu-se, iar coana Frosa, Mada- 
me Tănase :نو‎ Blegilă îi ţineau isonul. Asa cântec — vorba 
ceea — să fie la el acolo. 

După ce au isprăvit cântecul, s'au apucat să joace sâr- 
ba dela Hăplești. Jucau ei destul de bine, însă am observat 
că se calcă mereu pe picioare şi că se clatină rău de tot. Se 
vede treaba, tuica li se urcase la cap şi îi ametise. 

Dintre ei toţi, am văzut, spre marea mea ruşine, că 
mai ametità si mai pilită era coana Frosa. Râdea tare fără 
vreun motiv, bătea din palme, ne imbrátisa mereu pe mi- 
ne si pe Blegilă, ba imbrátisa si pe musafiri, pe care până 
atunci nici nu-i văzuse la faţă. Intr'un rând, s'a pornit chiar 
să plângă în hohote. Plângea cu atâta sgomot, că nu se mai 
auzeau lăutarii. 

„Ce te-ai apucat să plângi ? 
părat. 

— Plâng, pentrucă nu m'am făcut aritistă la Operă, 
pentrucă tu, Mos Nae, n'ai vrut să mă fac aritistá/" Si dă-i 
şi plângi înainte. 

Insă lăutarii începuseră să cânte un tango. Deodată, 
coana Frosa s'a potolit din plâns, şi-a șters lacrimile şi re- 
pezindu-se la mine, mă si ingfácá şi îmi zise: „Hai Mos 
Nae, să dansăm amândoi tango”. 

Până să încerc să mă desfac din braţele ei, m'am şi po- 
menit cá mă invárteste. Eu unul nu știu să dansez tango, 
tot așa cum nu cunosc nici un alt dans. Am însă din când 
în când prilejul să văd cum se dansează un tango, iar așa 
cum mă învârtea coana Frosa, numai cu tango nu semăna. 
Mă învârtea,, par cá as fi fost o sfârlează. 

Incepuse să-mi vie amețeli, când mă pomenesc trântit 
şi lungit pe jos, iar coana Frosa alături de mine. Eu m'am 
ridicat singur, dar pe ,sublirica si delicata” coana Frosa 
au trebuit să o ridice Blegilă, Prostilă si Tănase, ajutaţi si 
de câţiva musafiri dela București. 

Mă lovisem rău, însă nu simtisem dureri numai decât. 
Abia a doua zi, când m'am trezitt din somn, am văzut că 
nu pot mișca braţul drept şi că mă doare rău în spate. 
lată, a trebuit să mă opresc de zeci de ori, până ce am pu- 


am întrebat-o eu cam su- 


TI 


(a ni 
i 


7 


A جي وي جي ي جي‎ cm 


tut scrie cele ce am povestit până aci. In momentul acesta 
mă doare rău de tot, dar am să-mi mai fac puţin curaj, ca 
să spun ce sa mai întâmplat și cum s'a sfârşit cu ceaiul 
nostru snadant. 

Ridicându-se de jos, coana Frosa s'a răstit la mine, zi- 
cându-mi: „Moş Nae, din pricina ta am căzut si m'am fă- 
cut de ruşine!” Si fără să aștepte răspunsul meu, mi-a în- 
tors spatele si mergând drept la Blegilă, l-a luat pe el de 
braț si i-a zis: „Hai, drágutule prieten, să dansám noi a- 
mândoi, fiindcă Mos Nae nu stie să danseze”. 

Au dansat împreună, călcându-se mereu pe picioare şi 
adunecând de nenumărate ori. 


Era aproape de miezul nopţii, când au plecat musa- 
firii şi s'a terminat cu ceaiul snadant. Incă de pe la orele 
zece, Prostilă, Tănase şi chiar Madame Tănase dormeau și 
şi sforăiau în scaunele în care se asezaserá. l-am lăsat să 
doarmă acolo tot restul nopții. 

Ziua următoare, coana Frosa sa trezit tocmai la ora 
prânzului. La drept vorbind, a trebuit să o trezesc eu. Am 
trezit-o, pentru a-i aminti înţelegerea noastră de a pleca la 
Háplesti cu Blegilă si cu ceilalți. 

Coana Frosa a început să se codească și să-mi spună: 
„Azi mă simt foarte obosită, aşa că plecăm mâine. 

— Dar mâine e Marţi, iar domniata nu pleci la drum 
într'o zi de Marţi, i-am răspuns eu. 

— Dacă-i aşa, plecăm poimâine, Miercuri” 
se ea vorba. 

Insă nici eu nu m'am lăsat. Nu de alt ceva, dar îmi era 
teamă cá pe urmă iar se răsgândește si nu mai pleacă de 
loc, mai ținând pe capul meu si pe nesuferitul de Blegilă. 
De aceea, am pus — cum spune o vorbă — piciorul in 
prag si i-am zis: „Astăzi trebue să plecaţi negresit!". 

Văzându-mă că-i vorbesc așa de hotărit, n'a avut nici 
ea încotro şi a consimţit să plece, dar după ce i-am spus 
că nu stă la Háplesti mai mult decât două luni si cà pe 
urmă se întoarce, ca să trăiască aici toată viața traiului ei. 
Ma pus chiar să jur că după ce vine din nou, n'am să-i 
mai spun să plece. I-am făcut în voe şi am jurat, numai si 
numai să mă văd odată scăpat de dânsa. 


, imi întoar- 


Scriu aceste rânduri după înapoierea mea de la gară. 
Coana Frosa a plecat si s'a dus. A plecat ea, a plecat Ble- 
gilă, a plecat Prostilă, a plecat Tănase, a plecat şi Madame 
Tănase. Sunt sigur si sunt liber ! Spun acestea si par'cá 
nu-mi vine să cred. 

Incepând de astăzi, ştiu că am să pot trăi şi eu liniștit 
şi am să-mi pot vedea în liniște de treburile mele. 


MOŞ NAE 


m ám 9 n 


Tre) păpuşi şi un motan 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA FEBRUARIE 


Numele şi pronumele 


SERIA IlI 


Pláteste, că te-am prins! 


1. Doi pungasi se duc la Haplea 


2. Dar când vremea-i să plătească 
Ce cârciumar e într'un sat Ce mai ceartă se pornește ! 
Stau la masă, cer intr'una E — Eu fac cinste!"—, Ba e ràndu-mi! 
Tuicà, vin si de mâncat. 


— Ba diseară tu plăteşte !" 


3. Vezi cum râde Haplea-al nostru 
Cum e plin de bucurie ! 
„De-aşa oameni de-am eu parte, 
„lute scap de sărăcie”. 


4. — Haide, Hapleo, zice unul, 
Să-ţi legăm noi ochii 'ndată, 
Şi pe cine prinzi tu "ntàiul, 
Dela dânsul cere plată. 


6. Iată vine coana Frosa, E 5. Stă si Haplea, stă ca prostul, 
Când îl vede, se cruceste. Binişor o şterg drumeţii, 
„Ha ! te-am prins”, îi strigă Haplea: 


El tot umblă, se loveşte 
„Scoate banii şi plătește!” De toţi stâlpii şi pereţii. 


Ld 


دم 


Si ce mándru—acum se "naltà A 
Se ridicá binisor, A» 
Când aleargă într'o goană 
Nebunaticul Azor. 


Se-agalá Azor de coadă, 
Insă zmeul dintr'o dat 
Drept la cer a si pornit-o — 
Vai, Azor s'a speriat ! 


Lasă coada si sármanul 
Din văzduh s'a pomenit 
Ca un glonte, ca săgeată, 


Nelu, care — cică-i pictor - 

Linei i-a făgăduit D 
Un portret frumos să-i facă, 

Cum nu s'a mai pomenit. 


Cun buchet de flori în mână, 
Drept stă Lina nemişcată, 
Prima oară când se vede 
Că va fi şi ea pictată. 


Iute, gata e portretul, 
Când îl vede biata Lină, 
Se'ngrozeste, se scárbeste, 
Bine chiar cà nu leşină. 


Furioasă apoi în Nelu, 
Care fuge speriat, 

Svârle Lina cu ce poate, 
lar tabloul s'a stricat. 


9 


er 


aX ; EL Ed > 
Zău, frumos mai e si zmeul, | 
Zmeul ce-a făcut Titel, L 
٤ Are stea şi-o coadă lungă, = 
Un al doilea nu-i ca el. 
ہے‎ 


P 


E mult trăia într'un sat, de departe, o femeie 
sărmană care avea patru fetiţe. 

Cea mai mare dintre ele avea grije şi de 
surioarele ei mai mici, le îmbrăca pe toate curat, 
frumos si cu haine de aceiași culoare. Aveau 

rochite albe si sortulete cu flori. Er 

Intro Duminică femeia se duse la biserică, iar Sile pa- 
tru fetițe rămaseră singure acasă. In odaie se afla un cos 
cu pere. Cele patru surori, după ce se jucară, scoaseră toate 
perele din coş şi le mâncară. Când mama lor se întoarse 
şi văzu ce făcură fetele, se supără rău de tot si le blestemă, 
zicindu-le: 

„Să và prefaceti toate în rate sálbatece!" Intr'o clipă 
cele patru surori se prefácurá în patru rate sálbatece, care 
fugirá pe càmp si apoi in pádurea din apropierea satului, 
in mijlocul căruia se afla un lac. Biata femee se luuă după 
«ele, dar nu le putu ajunge. Când cele patru rate ajunseră 
la lacul din pădure, săriră în apă şi se făcură nevăzute. 
Sărmana femee desnădăjduită se întoarse acasă şi nu avu 
odihnă patru zile si patru nopți. Se căia amar că bleste- 
mase într'o zi de sărbătoare. In sfârşit, Dumnezeu se în- 
dură de ea si într'o noapte o făcu să doarmă si să aibă un 
vis ciudat. 

Era par'că la marginea pădurei o căsuță mică, mică 
aşa, cât un cuib de vrăbii si in uşa casei un omulet, cât 
degetul cel mic, si cu o barbă albă mai mare decât el. Cum 
o văzu, piticul îi zise cu glas blajin: 

„Pentrucă te-ai căit de nesocotința ta, iti voi ajuta să-ţi 
scapi fetele”. 

Omuletul luă un fluer si începu un cântec în care era 
vorba de patru flăcăi, care ar fi putut să scape pe cele pa- 
tru rate sălbatece de blestem. Flăcăii trebuiau să fie toti 
frati şi să vină tocmai peste patru ani în aceiaşi noapte si 
la aceiași oră, când rațele aveau să iasă din apă. Mai tre- 
buia ca cei patru fraţi să se jertfească pe ei înşişi, arun- 


cându-se în apă. Numai în felul acesta puteau fi scăpate fe- 


tele. Piticul pieri, după ce cântă cântecul acesta. 

Femeia visă mai departe: 

Acum se afla într'o altă pădure, iar în mijlocul aces- 
tei păduri se afla o căsuţă sărăcăcioasă, dar foarte curată 
şi cu o grădiniţă, în care cresteau cele mai frumoase flori 
pe care le văzuse ea până atunci. Din casă eşiră patru flă- 
căi urmaţi de un bătrân cu faţa blândă, care era tatăl lor. 

Femeia isi întipări în minte figurile lor, pădurea si 
căsuţa, iar după aceasta se trezi din somn. A doua zi, isi 
luă o traistă cu de-ale mâncărei și porni la drum în căuta- 
rea celor patru flăcăi. Treaba nu era tocmai uşoară. Ea nu 
ştia măcar nici în ce loc se află această pădure. 

Rar găsea patru frati, dar şi aceştia o credeau nebună, 
când le povestea că trebuie să se jerftească, aruncându-se 
in apă de dragul unor fete, pe care nici nu le văzuse vreo- 
dată. 

Aşa trecură doi ani, femeia pierduse toată nădejdea si 
se hotárise să se întoarcă acasă, dar într'o noapte se arătă 
din nou, în somn, piticul, zicându-i: 

„Nu te întoarce şi nu pierde speranţa, căci Dumnezeu 
te va îndrepta către bine.” 


- 10 


de Aurelia Karamatrac 


A doua zi, femeia porni din nou la drum, si trecu încă 
un an şi jumătate, fără să dea de urmele celor patru flă- 
căi doriţi. 

Pierzând orice nădejde, biata femeie se hotări pentru 
a doua oară să se întoarcă acasă. Intr'una din zile, pe 
când trecea printr'o pădure, se pomeni de odată înaintea 
unei căsuțe frumoase cu o grădiniţă întocmai cum visase. 

In faţa casei erau patru flăcăi si un bătrân cu fața 
blândă. Aceştia erau tinerii, pe care îi căuta de atâta amar 
de vreme! Femeia, a cărei inimă bătea cu putere, se rugă 
să o asculte şi le povesti si lor toate páfaniile si visul ce-l 
avusese. 

După ce isprăvi de povestit, bătrânul se întoarse spre 
fiii săi și le spuse să facă așa cum îi îndeamnă inima. Cei 
patru fraţi își luară rămas bun dela bătrânul lor tată şi se 
duseră după femeie. Când anul al patrulea era pe sfársite 
şi sosi vremea pe care piticul o prevestise în cântecul său, 
cei patru frati se duserá la marginea lacului din pădure. 

N'a fost nevoie să aştepte mult, căci rațele sălbatece 
ieşiră din apă şi începură să cânte acelaş cântec, pe care îl 
cântase cu patru ani în urmă piticul dela marginea pădu- 
rei. Cei patru fraţi, îndată ce auziră aceasta, alergară spre 
lac, ca să se arunce în el. .., dar să vedeți minune!... De- 
odată se făcu intunerec adânc si ei, ori cât de mult căutară, 
nu putură să găsească țărmul lacului. La urmă căzură a- 
meliti la pământ si adormiră. 

Când se treziră, era iarăşi soare şi lumină, iar ei se 
sculară să caute din nou lacul, care le pierise din ochi în 
chip asa de minunat. 

Inaintea lor văzură venind patru fete nespus de fru- 
moase, îmbrăcate în rochii albe si cu sorturi roșii cu flori 
şi le ziseră că acum au fost deslegate de blestem și că au 
venit să le mulțumească mântuitorilor lor. Si merseră cu 
toţii la căsuţa din mijlocul pădurei, unde îi aştepta bătrâ- 
nul cel cu fata blândă si unde mai târziu se făcură patru 
nunti vesele si frumoase. 

lar pe locul unde a fost „Lacul ratelor sălbatece” n'a 
mai rămas decât broaștele, care orăcăie şi astăzi după apă. 


= 


Vroiti să aflaţi date despre marii nostri scrii- 
tori şi despre scrierile lor? Citiţi „Almanahul 
Scolarilor pe 1935". 

Vroiti să aveţi o lectură amuzantă, instructi- 
vă şi atractivă? Citiţi „Almanahul Scolarilor pe 
anul 1935”. 


Vă plac jocurile şi problemele distractive? 
Citiţi „Almanahul Scolarilor pe 1935". 

Sunteţi doritori de a sti despre marile in- 
ventfii şi descoperiri şi despre autorii lor? Citiţi 
„Almanahul Scolarilor pe 1935". 


120 de pagini, 
eamm مو‎ şi se 


سای 


In insula undc ¢ mereu vară 


— Poveste 


icul Toni mavea nici un prieten de joacă. loni 
locuia cu părinţii săi intr'o insulă din îndepăr- 
tata Oceanie. In insula aceea era mereu vară, 
fiindcă soarele strălucea si incálzeea puternic 
în toate zilele anului. 

Toni ar fi îndurat mai lesne căldura, dar era trist şi 
nemulțumit, fiindcă n'avea nici un prieten de vârsta sa. E 
drept, în insulă erau copii cu sutele si cu miile, numai că 
erau cu toţii negri la faţă şi la trup si umblau aproape în 
pielea goală. Toni sar fi împrietenit si sar fi jucat şi cu 
dânșii, dar nu putea din pricina că părinţii săi nu-i dădeau 
voe. Până la urmă, i se dete voe să lege prietenie şi să se 
joace cu doi copii de negri, amândoi drăguţi si amândoi 
ştiind puţin englezeste. Pe unul dintr'insii îl chema Iacob, 
iar pe al doilea Josua. In curând Toni, lacob si Iosua a- 
ajunseră să fie prieteni nedespárlili. 

Intr'una din zile, Toni ceru prietenilor săi să-l ajute 
ea să facă o barcă adevărată. Tatăl său avea o mulțime de 
bidoane goale de petrol, cu care ar fi putut face barca. 
Apoi Toni văzuse când persoane mari făceau bărci, aşa că 
era sigur că va izbuti şi el. Ce frumos s'ar fi plimbat tustrei 
în barcă în micul si linistitul golf dela marginea mării! 

Muncind de zor câteva zile la rând, Toni si cei doi prie- 
teni ai săi au putut, în sfârșit, să construiască barca. Nu era 
o barcă grozavă, însă era a lor, asa că ei se simțeau foarte 
mândri. 

Intr'o dimineaţă cu soare frumos, luară tustrei barca 
în spinare şi o puseră pe apă. Ca să poată merge tustrei în 
barcă, fără să fie o prea mare greutate, își scoaseră şi lă- 
sară pe țărm puţinele haine cu care erau îmbrăcați. 

„Cred, zise lacob, că e mai bine să o botezăm cu nu- 
mele de Papalangi, în graiul nostru înseamnă „Patrie”, 
așa ca să-i reamintească lui Toni despre patria sa Anglia”. 

„Papalangi” a fost pusă, aşa dar, pe apă, iar cei trei 
copii au intrat în ea. Insă trebuiau să fie cu toată băgarea 
de seamă, de oarece era o barcă mică si foarte uşoară, pu- 
tându-se răsturna foarte lesne. 

Incántati si fericiţi, micii nostri prieteni au făcut de 
câteva ori ocolul micului golf. 

Dar losua, devenind mai îndrăzneţ, o plecă puţin într'o 
parte... si plump! tustrei se pomeniră în.apă. N'au păți 


engleză — 


însă nimic, de oarece știau să înoate ca peştii. Insă „Papa- 
langi” se răsturnase cu fundul în sus. Dar voinicii noștri 
au împins'o spre partea unde apa era mai puţin adâncă si 
au izbutit să o îndrepte din nou., 

La rândul lor, Toni şi Iacob rásturnará și ei barca, po- 
menindu-se din nou în apă, din care egeau râzând. Aşa s'au 
distrat ei în dimineaţa aceea, care a fost cea mai plăcută si 
mai veselă dimineaţă din viata lor. 

Insă, când sosi vremea să se întoarcă acasă, Toni fu a- 
pucat de o sete grozavă. Avea nevoe să bea ceva numai de- 
cât, fiindcă i se aprinsese gâtlejul. Dar ei erau departe de 
sat şi mult mai departe de casa în care locuia Toni, iar 
prin apropiere nu se găsea nici un izvor cu apă de băut. 

Totuşi, în insula aceea, nu era greu de găsit să bei 
ceva cu care să-ți potolesti setea. Acolo, băutura crește pe 
arbori. In adevăr, nu departe de golful in care cei trei prie- 
teni se plimbau cu barca, se găseau mai multi pomi înalți 
în care creșteau nuci de cocos. Toni nu sar fi putut sui în 
vreunul din arborii aceia, orice răsplată i-ati fi promis, 
însă chiar si o pisică nu sar fi putut cátára asa de ușor, 
cum puteau să se calere Iacob si Iosua. Si așa, aceşti doi 
copii de negri, sprinteni ca niște maimuțe, s'au cátàárat în 
doi arbori mai înalţi si in mai puţin timp decât mi-a tre- 
buit mie să spun această poveste, s'au şi dat jos, după ce 
rupseseră mai multe nuci de cocos, care au înlăuntrul lor 
o zeamă mai plăcută la gust decât laptele. Așa dar, Toni a 
putut să-și potolească si setea si foamea. 

Intr'o zi, tatăl lui Toni luă pe Toni şi pe cei doi copii 
de negri, ca să-i ducă în excursie într'o insulă nelocuită. 
El însuşi avea de făcut un drum mai departe. l-a lăsat, asa 
dar, pe cei trei copii în insula nelocuită, sfătuindu-i să fie 
cuminţi şi spunându-le că îi va chema la înapoiere. 

Ziua aceea era o zi minunată. Cei trei prieteni au cer- 
cetat insula dela un capăt la celălalt. La țărmul mării au 
găsit o mulțime de broaște țestoase. Rate sălbatice înotau 
întrun lac mic, iar din când în când se ridicau si sburau 
peste capetele copiilor. Fluturi colorati în culori străluci- 
toare sburau din tufis în tufis. 

Toni si cei doi prieteni ai săi aduseseră cu dânşii mân- 
care din belşug, însă când văzură mulțimea de pesti, care 
înotau în apă, îşi ziseră: „Hai să prânzim cu peşte!” 

Atunci Iacob si Iosua au tăiat două bete lungi, ascutin- 
du-le tare la un capăt. Sau așezat pe una din stânci, în- 
tr'un loc unde apa era adâncă si prindeau pesti, intepàn- 
du-i cu betele. Asa au prins vreo douăzeci de pesti, adică 
mai multi decât aveau nevoe pentru masa lor. Le-a fost 
ușor să facă foc si să frigà peştii. 

Nici odată n'au mâncat cu mai multă poftă, iar după 
masă s'au culcat putin pe iarba deasă şi fragedă. Apoi, sau 
scăldat şi au înotat, pentru ca la sfârşit să se joace cu min- 
gea într'o poiană de lângă pădure. 

In sfârșit, iată că se întoarse şi tatăl lor, care îi luă în 
corabie. 

In corabie, atât Toni, cât şi cei doi copii de negri, au a- 
dormit numai decât si nu sau trezit decât atunci când 
tatăl lui Toni le-a strigat: „Sculaţi-vă, copii, cà am sosit 
acasă”. 


Din englezeşte de VASILE STANOIU 


ATUN 


Adevăratul Vinovat 


de Vintilă Petrescu- Vrancea 


— Poveste — 


ICĂ a fost odată, de mult, tare de mult, o împă- 
rátie mare şi bogată ce se întindea cât vezi în 
zare, ba si mai departe, spre răsărit şi spre ma- 
rea albastră si munţii pieşuvi. 

S'aceastá împărăție o stăpânea bătrânul Sbo- 
nia, viteazul vitejilor şi craiul pădurilor, ascultat si iubit 
de toti supusii si dușmănit de toti vrájmasii, Bătuse împă- 
rati vreo zece, care se încumetară să-i calce hotarele; omo- 
râse namila din valea suspinelor şi smeii din palatul de 
dincolo de dealuri; înfrânse toate hoardele ce veniră pe 
nepusă masa să-i ia moşia, şi mai anlárt, însuşi pe împă- 
ratul Spaimă, cel mai viteaz din toti împărații, îl ingenu- 
che şi-i luă ţara. 

Mereu răbojul lui se inmultea cu câte o tăetură ; me- 
reu clădea câte o cetate de apărare. Si era fericit împăra- 
tul cu soata sa, dar, uitasem să vă spun, că aşa din senin, 
câte odată un nor se lăsa pe faţă, incretindu-i fruntea si 
oftând din băerile inimei, privea din ceardacul împărătesc 
spre zările senine, doar, doar, va veni d'acolo mântuirea. 

Dumnezeu nu se milostivise de loc cu el, desi totdeau- 
na n'a cârtit împotrivă; Dumnezeu nu-i dăruise nici un fe- 
cior urmaș la tron si ţară, reazămul bătrâneţei si a zilelor 
ca va să vină, şi cât n'ar fi dat Sbonia să aibă şi el ca toţi 
ceilalţi părinţi pe cineva să-i zică tată ? Ce de vraci, de 
vrăjitori şi vrăjitoare; ce de învăţaţi si stiutori în câte 
toate; ce de leturghii si acatiste pe la biserici, dar zádar- 
nică strádanie. Anii treceau după ani, amândoi îmbătrâ- 
neau si copilul nu venea de loc. 

Dar într'o noapte împărăteasa, văzând pe Sfântul Pe- 
tru că-i spune cá purcese să fie mamă, se desteptà fipànd 
şi a doua zi, când soarele se ridicase de-o şchioapă pe cer, 
în curtea palatului era veselie mare. Să-l fi văzut atunci pe 
Sbonia, par'că n'ar fi fost de loc bătrân. Se prinsese'n ho- 
ră alături de ceilalţi si bătând talpa voiniceste, chiuia si 
striga mai dihai ca la o nuntă. Măi frate, cobzarii şi cei din 
lăută rupeau parcă strunele, iar mesele si vinul nu se mai 
sfârşeau. 

După câtva timp împărăteasa născu un fecior cu totul 
şi cu totul de aur, de-i fi zis că-i soare nu altceva. Si iarăși 
începu veselia, iarăşi jocurile şi băutura. 

Cirezi întregi se rumeneau în frigare, iar vinul de Cot- 
nari şi Odobeşti curgea spumegând din buti, valuri, gârlă. 
D'aşa petrecere se dusese vestea peste nouă ţări si peste 
nouă mări şi cei ce nu văzură, rău le pare și astăzi. 


Si acum să ne întoarcem la feciorul împăratului. Il 
botezară Spulber şi creştea văzând cu ochii. Impáratul si 
împărăteasa nu vedeau decât de copil; îi făceau toate pe 
voie, desmerdându-l şi mângâindu-l ca pe-o odraslă împă- 
rătească, şi când pruncul, aşa din senin, plângea, atunci 
Sbonia chema la curte pe toti învățații, vraci şi vrăjitoare, 
ca să-i descânte de deochi şi câte cele toate. Bătrânul nu 
vedea decât pe feciorul lui şi-ar fi făcut moarte de om, da- 
că vre-o slugă, vre-o dădacă sau straje nu i-ar fi făcut pe 
voie, 

Si azi aşa, si mâine asa, copilul începu să se facă ma- 
re. Nu erau cuiburi de păsări prin copaci să nu le strice; 
nu era cal în grajd să nu-l lovească; si câine în curte să 
nu-l tragă de coadă ; nu erau flori în grădină să nu le ru- 
pă; şi talere destule la masă să nu le spargă. 

Impăratului si împărătesei le râdeau ochii de bucurie 


privind feciorul așa voinic, care trăgea de păr slugile și pe, 


dascălii ce voiau să-l înveţe; împăratul si împărătesei pu- 
tin le păsa că copilul se făcuse mare, dar prost de da in 
gropi. Tot ce-i spuneau dascălii pe-o ureche îi intra, iar pe 
alta îi ieşea, si în cap nu rămânea nici o iotă. Ba s'apucase 
dela o vreme si de blestemátii: să fure bani de la tatăl său; 
să umble pe ulițele cetăţii cu toti nelegiuitii, să se lege de 
fiece om; şi nu odată venea acasă la palat, fără straie, căci 
le dăduse pe băutură. 

Impărăteasa, de, ca mamă, îl certa, dar puţin îi păsa 
lui de mustrările si lacrimile ei... Dar odată, le puse vârf 
la toate! După ce rupse gratiile de la visterie şi fură doi 
desagi cu aur si scule de preț, fugi în lume. Si dus a fost]... 
Nimeni nu stia ce s'a făcut. 

Impărăteasa de inimă rea se prăpădi, iar bătrânul 
Sbonia doar acum începu să vadă că n'a ştiut să-şi crească 
feciorul. Şi de unde altădată palatul era plin de bucurie, 
acum se cuibăriseră în el necazurile, iar pe turle se ináltau 
flamuri negre. 

..Spulber, după ce cheltuise banii cu toti făcătorii de 
rele, se înhăitase cu câţiva din ei, formă o ceată, şi pentru 
că era cel mai priceput în ale hotiei, ceilalți îl făcură că- 
petenia lor. 

lată-l acum pe fiul împăratului prin toti codrii, prin 
râpe şi prin păduri, înarmat până'n dinţi, schingiuind pe 
nevinovatii ce-i cădeau în mână, pe bătrâni, femei si co- 
pii. Eşia la drumul mare şi nimeni nu sar fi încumetat 
să-i stea împotrivă. Neguţătorii, cu carele încărcate, oco- 


12 


care să-i vie de hac. Nici asta nu era uşor, că n'aveam de 
svânta pământul, si de prindea pe cineva, vai Doamne, viu 
nu mai ieşea din mâinile tâlharilor. 
A Isi schimbase numele să nu-l cunoască nimeni; lăsase 
să-i crească barba, iar codrul îl sălbăticise într'atâta, că 
era mai rău ca o fiară. 
Bătrânul Sbonia, auzind că'n împărăţia lui sa pripásit 
un tâlhar din cine stie unde, trimise poteri si căpitani de 
. oaste să-l prindă. Dar dai găsit ? Din cei plecaţi, nimeni 
nu mai văzu lumina zilei... Le făcuseră de petrecanie ne- 
legiuitii. 

,.Dar într'o noapte, însuşi bătrânul, strângându-şi vi- 
tejii, căci auzise din iscoade că tâlharul a căzut la pat, ple- 
că să-l prindă si oștile înconjurară codrul din toate părţile. 
li luă cu nepusà masa si legàndu-i cobză, cot la cot, îi duse 
în cetate, asvârlindu-i în temniţă. 

A doua zi norodul cu mic cu mare se îndreptă spre 
curțile împărăției si ceru capul tâlharilor. 

„Să-i judecám întâiu, oameni buni, grăi împăratul. 

— Nu, Măria ta! Aceşti blestemati trebuie să moară”. 
Si poporul ridică ameninţător pumnii in sus, cerând moar- 
tea tâlharilor. 

Împăratul se învoi și a doua zi spânzurătorile fură 
gata. 

„Mărite, grăi un curtean. Unul din ei vrea să-ţi vor- 
bească... 

— Care ? 

— Căpetenia... 

— Şi ce vrea ? 


MIKISOR LA 


O intámplare cu un urs alb 


Dragă Moș Nae, 

De data aceasta am să-ţi spun o întâmplare caraghioa- 
să de tot. Ifi amintesti cum am păcălit pe cumătrul lup, 
care tocmai își asculise dinţișorii ca să mă poată mistui 

„mai bine. Și mata singur ai înţeles prin ce pericol trecu- 
sem. Dar asta nu e nimic față de ceeace mi s'a întâmplat 
acuma. Ti-am povestit data trecută cum s'au vânat două 
foci, iar când vânătorii se pregăteau să le jupoaie, a apă- 


rut un Mos Martin, mare si alb, ce se uita gales la noi, 


par'cá gândindu-se pe cine să facă mai întâi friptură. 

Se lingea pe bot şi mormăia a plăcere. Noi rămăsese- 
ram trăsniţi la această apariţie neașteptată. 

Intrebarea era cum să ne scăpăm de el. Lucrul nu era 
tocmai ușor pentru că nu aveam la noi nimic cu ce să-l pu- 
tem dobori. Vânătorii o sfecliserá iar femeile erau mai 
mult moarte de frică. Câinii hămăiau de zor trăgând cât 
puteau de sănii, doar vor putea fugi, şi trebuiau ţinuţi tare 
de tot, ca să n'o pornească cu săniile şi să ne lase acolo 
pradă unui urs care se vede că de mult nu mai pusese în 
gură o bucăţică de carne. Avea aerul grozav de hămesit. 
Ce-i de făcut ? N'aveam timp de pierdut. Nu ne rămâneau 
de făcut decât două lucruri. Sau să căutăm să fugim prin 
apă, ceeace n'ar fi fost tocmai uşor, mai ales că nimenea 
n'aveam chef să luăm o baie, sau să-l facem pe Moş Mar- 
tin să se ia după noi până ce am fi putut găsi un ajutor 

“care să-i vie de hac. Nici asta nu era ușor, că n'aveam de 
unde întâlni ajutoare. Pe deasupra, mai începu să ningă 
de zor, asa cà eram grozav incurcati. Deodată o idee năs- 
trusnicá îmi trecu prin minte. Lasă ! Mos Martine! Iti a- 
răt eu tie să te legi de oameni cum se cade.Spun eu vână- 
torilor ca să se urce în sănii si s'o pornească înainte. Fe- 
meile să rămâie acolo, să se întinză în zăpadă si să facă pe 
moartele. Auzisem că de stârvuri nu se apropie ursii. Oa- 
meni cari nu mai știau ce să facă de frică, m'au ascultat or- 

te. 

٦ Ne urcăm în sănii, câinii nu mai aveau nevoie să fie în- 
demnati la fugă, că alergau de rupeau pământul impros- 
când zăpada în jurul lor de te orbeau. In urma noastră fe- 
meile stăteau trântite în zăpadă, adevărat ca niște moarte. 
Ursul se apropie de ele, dar spre groaza noastră, mai vă- 
zurăm încă un tovarăș al lui cu care probabil vroia să îm- 
partă prada. 

Din cauza viscolului si a námetilor noi nu-l puturăm 
zări mai înainte. In timpul acesta noi ne depărtam din ce 


13 


- 


— Tine mortis să te vadă. 

— Aşa... bine ; atunci luati-i pe ceilalţi şi aruncali-le 
latu'n gât, iar pe acesta aduceţi-l încoace”. Si bătrânul, re- 
zemat de tronul de aur, aștepta. 

Un zângănit de fiare şi Spulber intră: 

„Nu-ţi fie teamă, Măria ta, nu-s înarmat! 

— Ce vrei ? 

— Să mă lași slobod. Voi fi de acum om de treabă... 

— Nu te iert!... Ai făcut atâtea blestemăţii... trebuie să 
mori ! 

— Măria ta, ai fáptuit mai multe decât mine, Măria 
ta si nu eu. Ce te faci că nu înţelegi? Ce, nu mă cunoşti ? 
Eu sunt Spulber, fiul tău. 

— Tu?!”... şi bătrânul dând un țipăt se prăvăli pc 
treptele de marmoră ale tronului. De-afară se auzea mur: 
murul poporului: 

„Moarte lui! Moarte lui!” striga mulțimea. Tâlharii 
ceilalţi se bălăgăneau în frânghiile spânzurătorilor, iar bă- 
trânul împleticindu-se, deschise fereastra ce da în curte. 

„Măria ta, moarte păcătosului! Moarte vinovatului!” 
strigau toti, dar Sbonia, cu lacrimi în ochi le zise: 

„Nu-i vinovat tâlharul!... Eu sunt vinovat! Eu singur 
că n'am știut să-l cresc! El e Spulber, feciorul meu, si nu 
pot să-l omor”.. Si bătrânul, privind pe fiul pocăit, isi dete 
sufletul. 

La o mănăstire, departe, foarte departe... in creerul 
munţilor, cel mai bun si mai iubit din toti călugării era un 
bătrân: feciorul lui Sbonia, tâlharul de altădată, venit să-și 
ispăşească păcatele. VINTILA PETRESCU VRANCEA 


POLUL NORD 


de Zinca Milcovici 


în ce mai mult. In zare destul de departe se zărea un deal 
mare de zăpadă. Câinii alergau de le fumegau corpurile. 


Urşii care în timpul acesta văzând .că au deaface cu . 


cadavre, — că femeile nici nu suflau de frică — s'au lăsat 
págubasi de asemenea pradă dar vroiau să se răzbune a- 
cuma pe noi asa că, și-au pus în gând să se răzbune.. lată-i 
prin urmare pornind în fuga mare după noi. Nimgea acu- 
ma liniștit si se puteau zári cum se apropie de noi. După o 
goană bună iată-ne si pe noi ajunși sus pe dâmb. Era înalt 
ca un deal şi grozav de greu de urcat. Sus abea mai puteau 
răsufla câinii cari stăteau cu limba scoasă de un cot. 

Dar noi n'aveam tip de pierdut. In grabă ne-am apu- 
cat să facem bulgári de zăpadă cât mai mari, mai mulli si 
mai tari. Doi dintre noi au făcut câţiva bulgări atât de 
mari, că nici unul n'am fi avut dorința să ne aflăm în ca- 
lea lui când sar fi rostogolit jos. 

Şi acuma, liniștiți aşteptam să se apropie mosafirii ne- 
poftiti. In adevăr ursii veneau alergând. Când au ajuns la 
poalele: dâmbului, numai ce ne apucăm să repezim in ei 
bulgări de zăpadă. Nimeriam în plin, si numai în cap țin- 


tiam. Pe de altă parte zăpada îi bătea în faţă, asa cá ei du- 


pă puțin timp au ameţit de atâtea lovituri ce primiseră. 
Noi nu asteptam altăceva. E 

Tocmai când ei mormâiau mai furioși de neizbânda 
lor, iată că repezim și noi bulgării cei mai mari de tot și 
unde se rostogolesc, trântind la pământ fiarele înfuriate. 

Loviturile acestea au fost hotüritoare. Au văzut ei Mosi 
Martinii că nu e rost de friptură în ziua aceea, așa cá lin- 
gându-se pe bot, au fost siliţi să se întoarcă de unde au ve- 
nit. Incepea să se însereze de acuma. 

Femeile cari de departe ne văzură luptând cu anima- 
lele si punându-le pe goană, se îndreptară acuma spre noi. 

S'a întunecat complect când au ajuns şi ele pe dâmb. 
Multumiti de isprăvile făcute si mai ales cá scápaserá cu 
fata curată din asemenea grea primejdie, ne-am grăbit să 
ne facem corturile, să ne odihnim oasele obosite de atâtea 
peripeții. Cum ne-am făcut corturile, cum trăim si cum ne 
hrănim noi aici, îţi voi spune data viitoare. 

lar acuma, dragă Moș Nae, pentrucă e noapte târziu 
şi cu siguranță că si mata te duci la culcare, dá-mi voie 
să-ți urez noapte bună. - 

Al dumitale. credincios, 


MIKISOR 


QETIL 


nc i ...سے‎ i i Na o 


5 


Călătoria broscoiului 


A fost odată un broscoiu, care era căsătorit şi avea نو‎ 
copii. Intr'o seară, broscoiul acesta spuse nevestei si copii- 
lor că s'a hotărit să facă o călătorie lungă. 

„Dece vrei să pleci de acasă și încotro vrei să mergi? 
îl întrebă mirată nevastă-sa. 

— Mătușa noastră, broasca ţestoasă, răspunse el, mi-a 
povestit că în America eu am multe rudenii. Merg, prin 
urmare, să le fac o vizită. Trebue să fie foarte bogate şi 
cu trecere mare, aşa că ar putea să ne ajute şi pe noi să 
ajungem bogaţi si cu multă trecere. 

Dar dece să nu fim mulţumiţi cu ceeace avem?” îl 
întrebă din nou nevastă-sa. 

Broscoiul, care de felul sáu era încăpățânat, nici nu 
mai vru să răspundă. Se hotărise să plece și trebuia să 
plece. 

In dimineaţa zilei următoare porni la drum. Merse 
mai întâiu în josul unui râu, la care întâlni rate sălbatice 
şi un ţipar. Intrebá pe unde duce drumul la mare şi ajun- 
se în sfârşit, la marginea mării. Tocmai atunci un vapor 
mare se pregătea să plece spre America. Broscoiul sări în 
vapor şi se ascunse după nişte lăzi. Aşa călători el multe 
zile și multe nopţi pe Oceanul întins, până ce vaporul sosi 
în America. 


Broscoiul eşi din vapor şi porni pe uscat, întrebând pe 
cine întâlnea despre .rudele sale. O sopárlá îi arătă dru- 
mul. Așa ajunse e} la o baltă în care locuiau broaștele. 
Stătu acolo, așteptând ca din baltă să iasă cineva din ru- 
dele sale. 

Dintr'o dată, o broască de o mărime neobișnuită, o a- 
devărată uriaşă, sări din apă şi începu să orăcăie. Orăcăia 
tare şi nu tocmai frumos. : 

Vázànd-o si auzind;o, broscoiul nostru fu cuprins de 
groază: „Eşti tu în adevăr o rudenie de a mea?" întrebă 
el cu un glas tremurător. 

— Se poate şi să fim rude, răspunse broasca. Insă, eu 
sunt un uriaș, pe când tu ești o făptură de nimic, așa că 
nici nu vreau să te cunosc şi nici nu vreau să știu de tine!” 

La auzul acestui răspuns, broscoiul se zăpăci cu desă- 
vârşire. Privea mut si amărit la ruda sa din America. 

„la te cară mai repede de aici!” îi strigă această rudă. 

Broscoiul făcu stânga 'mprejur si o rupse la fugă. Cu 
greu nimeri din nou drumul la țărmul mării și putu să 
se urce într'un vapor, cu care se înapoie acasă. Când, în 
sfârşit, sosi aici, nu prea avu ce să povestească despre ru- 


dele sale din America. Nu-i dedea mâna să spună ruşinea 
ce pálise. 
ST. PR. 
Ue 


i 14 
QPFONEAIA 


De vorbă cu cititorii 


SAL. V.-Cluj. — Dragul meu, ne-am uitat bine, aşa 
cum ne-ai cerut, la desenele trimise de d-ta şi am înţeles 
că, muncind şi luând lecţii dela profesorul d-tale, vei ajun- 
ge cu timpul să fii un bun desenator. Deocamdată însă, nu 
putem publica pe cele ce ne-ai trimis. In afară de aceasta, 
pentru mașinile la care se tipărește Dimineața Copiilor, 
desenele se lucrează în mod deosebit şi nu sunt făcute cu 
creionul. 


R. I. LAZ.-T. Severin. — Istorioara d-tale „Marioara 
este răsplătită” se publică la rubrica „De-ale începătorilor”. 
L. LAIZ. — Slăbuţă, dragul meu, poezia „In timpul ier- 
nei". Apoi, d-ta nu cunoşti încă regulile după care se fac 
versurile. Se vede că eşti încă mic. Mai bine continuă a fi 
bunul nostru cititor, mai ales că noi nu ducem nici o lipsă 
de materie pentru revistă. 
AD. P.Siret. — Povestea ,,Bátul năzdrăvan” se publi- 
că la rubrica „De ale incepátorilor". 
T. I. GH.-laşi. — Desigur cá si „O poveste mică...” s'a 
publicat, așa cum am publicat tot ce ne-ai trimis până a- 
cum. Felicitându-te pentru promitátorul d-tale talent, am 


„dori să ştim în ce clasă esti, precum am vrea să te sfátuim 


să nu te abati dela stilul simplu, care e potrivit pentru ge- 
nul literaturii destinate celor mici. Fereşte-te de întrebuin- 
farea cuvintelor greu de înţeles pentru cei mai multi din 
cititorii noștri. 

I. I. L.-P. Olt. — „Rugăciunea de seară” se publică la 
rubrica „De-ale începătorilor”. Cât despre „anecdote”, ele 
nu sunt tocmai reușite. 

GINA-Brăila. — Mos Nae a citit cu plăcere scrisorica. 
precum va citi cu aceiaşi plăcere poveștile ce-i vei trimite. 
Iti va publica si fotografia, despre care îi scrii că îi vei tri- 
mite. Până atunci, ifi doreşte multă sănătate. 

NARBAL-Loco. — „O luptă crâncenă”. Nu-ţi putem 
publica poezia semnată cu un nume asa de ciudat, parcă 
ar fi al vreunui rege asirian. Dacă vrei, semnează-o cu nu- 
mele d-tale adevărat şi trimite-o din nou. 

E. KAL-Loco. — Iti publicăm „Legenda” în proză. Ti- 
nem însă să te sfătuim ca pe viitor să te feresti în poveştile 
cu caracter popular de intrebuinfarea unor cuvinte si ex- 
presiuni ca: „insondabil, agonie lentă, monarh, etc.". Po- 
vestile pentru copii trebue să fie scrise într'o limbă cât mai 
simplă si cu cuvinte uşor de înţeles. Cele două poezii nu 
sunt în genul literaturii pentru copii. Chiar titlul primei 
poezii „Unda crudelis” este nepotrivit. 

ROZ. BER.-Loco. — Ai scris cu creionul, ceeace face 
să citim greu bucăţile trimise. Ai mai scris pe ambele feţe 
ale hârtiei, ceeace nu se obisnueste cu manuscrisele trimi- 
se spre publicare. lată, între altele, două motive pentru 
care nu putem să-ți publicăm ceeace*ne-ai trimis. 

DAN. GR.-Loco. — „Făt-Frumos și Impăratul”. Drăgu- 
tule cititor, nu prea este „poezie” ceeace ne-ai trimis. Se 
vede că ești încă prea mic. Continuă a fi cititorul nostru 
bun şi lasă pentru mai târziu dorința de a fi colaborator. 

MARIA ALAD. — Mos Nae îţi răspunde că poți tri- 
mite ceva fotografii, dar fiindcă esti în clasa Il-a primară, 
te sfátueste să fii o drăguță cititoare si să nu-ți dai oste- 
neala de a trimite povești şi poezii. 

M. SP.-Loco. — „Aventura lui Didi”. Se cam abuzează 
cu întâmplări petrecute în vis. Totuși, dacă dăm rubricii 
„De-ale începătorilor” o desvoltare mai mare, vom publica 
şi schiţa trimisă de d-ta, însă schimbând unele cuvinte ca 
„toridă”, „acceptare” etc. precum si unele întorsături de 
frază, care nu sunt făcute în genul literaturii pentru copii. 

I. ST. SH.-Loco. — „Oul împrumutat”. Ne pare rău că 
nu putem publica povestea trimisă de d-ta. In afară de fap- 
tul că o poveste cu subiect asemănător a fost publicată de 
mult în „Dimineaţa Copiilor”, dar povestea d-tale nu este 
scrisă într'o limbă potrivită cu genul literaturei pentru co- 
pii. Cuvinte şi expresiuni ca „replică, obiectă, a sugerat i- 
deia, a supus diferendul, progresiunea geometrică etc., nu 
sunt înţelese de o bună parte din cititorii nostri. 


SERIA Il! 


y > 


Fundația Universitară 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 
abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Carte de vizită glumeatá 


VASILE M. ROȘU 


Să se afle „ocupaţia” domnului de mai sus si localitatea unde o 
exercită. Tinem să atragem atenţia cititorilor, că domnul din car- 
tea de vizită se ocupă cu... nimic. 

ALLSSENY-Slatina 


Metagramá 


Cu A sunt râu elveţian 
Cu B restaurant parizian. 
Cu C la țară mă găsesc. 
z Cu D copii înveselesc. 
Cu F marinarii călăuzesc. 
Cu H pe oricine miluesc. 
Cu J ard orice întâlnesc. 
Cu S eu trec peste orice butuc. 
Cu T un popor slav conduc. 
Cu V eu casele înălbesc. 
Cu Z noroc pricinuiesc. 
de IONEL N. TURCU 


Şaradă 


Prima parte de căutați, 
Dare către stat aflați. 

Pe a doua de puneţi mâna, 
Tipati toată săptămâna. 
Om, arată 'ntreg cuvântul, 


Care vă duce ca vântul. 
PETRU MAXIMOVICI 


Soluţiile acestei serii se primesc la sfârşitul concursului. 


Premianti pe luna Decembrie 


. O vioară cu arcus, marca „Stener”, lemn vechiu, dela mag. N. 
Mischonzniky, str. Coltei No. 7, au câştigat cititorii Picu si Marcel 
Abagiu, str. Fratii Golesti No. 43, Craiova. 

Un ceasornic de mână cu panglică dela marele magazin „Bi- 
juteria Elitei", Calea Victoriei No. 14, au câștigat: Alfred Vrany- 
Loco; Florica Ardeleanu, Pecica, jud. Arad. 

Un costumaş dela marele magazin „Cavalerul Elegant" str. Se- 
ph No. 11, a câştigat cititorul Emil T. Pantazopol, str. Palade 18, 

oco. 

Un toc rezervor cu peniță de aur dela renumita „Librăria Cis- 
migiului” Bd. Elisabeta No. 24, au câştigat următorii: Cotel Willy, 
str. C. A. Rosetti 10, Loco; Livia Balint, str. Gh. Coșbuc, 2, Turda; 
Popazu Constantin, com. Stoicani, jud. Soroca. 

5 ghiozdane dela „Galeries Lafayette" Şcoala primară de stat 
com. Zervesti jud. Severin. > 

2 mingi de oiná si o pereche de jambiere dela mag. de arti- 
cole sportive, Dârlău, str. Academiei No. 6, a câştigat Gabriela Spi- 
neanu, str. Vestei 42, Târgovişte. 

9 cărți din ed. „Pavel Suru” Calea Victoriei, au câștigat citi- 
torii: Taniline si Sabinette Zentner, Cafe Trianon, Piaţa Unirei- 
laşi; Valentin Săpuna str. Dr. Alex. Carnobel 14 Galaţi (Premiul a 
fost împărţit în două). 

Un jos distractiv „Jocul Stâlpului” dela mag. de jucării „Para- 
disul Copiilor” str. Smârdan No. 12, a câștigat Alexandru Nicolau, 
Loco, str. Gl Budisteanu No. 17. 

6 cărți dela edit. „Carol Segall” Librăria Nouă No. 17, au cás- 
tigat: Gica Georgescu-Loco; Marius Mendelovici, str. Portului 129, 
Galaţi Valer M. Ana, Comrat Tighina. 

Obiecte muzicale dela mag. „Feder” și „Dan”, a câştigat ci- 
iitorul Rudolf Braunstein „str. Carol 52, Loco. 

Cărţi în valoare de 100 lei: „Cultura PoPorului” B-dul Acade- 
miei No. 2: a câştigat: Procopovici Virgil, str. Salcâmilor No. 2 
Rădăuţi. n 

O placă de înregistrat vocea câştigătorului. Wells-Ton. Studio, 
Calea Victoriei No. 43, a câştigat Mariana Chicos, Calea Griviței No. 
10 Loco; Nicuşor M. Tunsoiu, Calea Rahovei No. 5, Loco. 

Un bon pentru o execuţie de 48 fotografii diferite poziţii ,,Po- 
lyfoto", Calea Victorie No. 86. Aurel si losef Steinberg, Calea Vă- 
căreşti 146, Loco; Cerchez F. Dumitru, str. Piscului 68 Loco; Mery 
Cagan, Cal. Văcăreşti 96 Loco. 


15 


Un abonament pe 1 an la „Dimineaţa Copiilor” Lucia Gh. 
Stănescu, Bul. Regina Maria 101, Constanţa. 

Două abonamente pe 6 luni la „Dimineaţa Copiilor”: Lia Wein- 
berg, str. Solomon No. 5 bis, Craiova Câmpian Elena, str. Iuliu 
Maniu No. 11, Cluj. 

Un premiu în cărți in val. de 200 lei: Radu Vizanti, str. St. 
Mihăileanu 21, Loco; lon Petrescu, str. Dumbrava Roşie No. 53, 
Constanţa; Vasile C. Russu, Camcic, jud. Cetatea Albă. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Decembrie 
PROVINCIE 


Galaţi: Jean şi Mitică Dolis (2); Marcela si Virginia Ionescu (6); 
Popovici D. Georgică (5); Lesnicevschi Sol. (6); Lişi si Reta Gold- 
fraht ;6); Liliy şi Gina Bercovici ;6); Pralea N. Victor (6); Paula şi 
Sergiu Griinblatt (6); Florin D. Manea (6); Jeny şi Lily Gogonea 
(2); Marius Mendelovici (6); Valentin Săpuna (6). Gherla: Emil 
Ungur (2). Ghimbav: Tiberiu Coman (2). Giurgiu: Lucia Selagianu 
(2). Hârşova: Olteanu G. Virginia (1). Heci-Lespezi: Eli Steinberg 
(2). Hlipiceni: Mandica Doiban (6). Huşi: Zoitev Ilia (6); Myorica 
Goldenberg (6); Lidia Teodorescu (2); Leon Gh. Const. (6); Heller 
Avram (6); Renée Z. Rubinstein (6). Janca: Emilia I. M. Grossu (2). 
Iara-Turda: Veti Ilanciu (5). Iaşi: Aurora Barbu (6); Sanda Coroi 
(6); Melanie Kohn (6); Taniline şi Sabinette Zentwer (6); Copici 
Alexandrina (6); Gilly Sabbaresse (6); Hodoreanu Theodor (2); 
Numovitz Ana (6); Ivannceo Constantin (6); Rusu Eugen (2); Con- 
stantin Botez (5); Cernătescu Corina (6); Agler Lucia (2). Ivesti: 
Samy Leibovici (6); Surica Aizic (6); Noe Epstein (6). :7۰ء7‎ 
Popovici Sava (6). Mándruloc: Nicolae Martha (2). Mărășești: Ma- 
rioara Enache (1). Moiseni: Mircea Coman (2). Moreni: Silvia G. 
Rávoianu (6); Elena Taufer (6). Ocna de fier: Potoceanu Gheorghe 
(2). Odorheiu: Cornelia Bologa (6). Olteniţa: Mircea R. Ioseph (2). 
Oradea: Angela Iubea (6); Teodor R. Alistar (6); Adelaida Căpitan 
Capitanopol (6). Pecica: George Vasilievici (6); Florica Ardeleanu 
(6). P.-Neamt!: Mircea Iconaru (1). P.-Olt: Iacob I. Lazăr (6). Pie- 
iroasa: Justin si Ligia Pietrosanu (6). Ploesti: Tamara Vintilescu 
(2); Andreiesou Gh. Nello (2); Dorel Deatcu (6); Petrescu C. Flo- 
rica (2); Petrescu Irina (2); Minculescu Maria (2); Mochi Irena 
(6); Aurelia Drăghiceanu (2); . Trisa Gutmann (6). Predeal: Fifi 
Frunzetti (6). Rădăuţi: Virgil Procopovici (6). Rădulești: Tutus 
Lázárescu (2). R.-Válcea: Mirciulicá Gr. Marinescu (6); Menoti A. 
Bertuoli (6). Războeni: Tanti Amărăscu (2). Roman: Puiu Mogâl- 
dea (6). Saba: Dragoş C. Gheorghiu (1). Salonta Mare: Marius, Au- 
rel si Miron Gall (4). Sånt Ilie: Cornelia Suciu (2). Sântămăria- 
Orlea: Stelian Ivascu (4). Satul-Lung: Aurel Pană (2). Sibiu: Gra- 
ziella Gheorghiu (6); Virgil Dorobantiu (2); Ovidiu Alexiu (6); 
Maior Hristea Stefan (numele părintelui) (2); Berndorfean Marie 
(2); Domnica şi loan Popescu (6); Enache Virgil (6); Doina Dre- 
gan (2); Nistor Maria (2); Ada Guşu (6); Nistor Aurelia (2); Eu- 
genia Dusleag (2); Ana Făttu (1); Dancu Ana (6). Sighet: Chiş 
Romeo (6). Sighișoara: Zănescu Vlad (6). Silistra: Enver Murat (1); 


Rudolf Brandes (5). Sinaia: Marinică Emilia (6). Slatina-Olt: Ju- . 


lietta Tzigara (6); Estera si Tania Harein (6). Soroca: Zelter Paula 
(2). Storojineţ: Marta Dienes (4). Strehaia: Meculescu Constanţa 
(6); Brezoescu Viorica (6). Sulina : Ileana Tănăsescu (4). Taslác: 
Ribca Craiz (6);. Târgoviște: Gabriela Spireanu (3); Ionel Cpt. Du- 
mitrescu (6); Bonbonel Dobrică (6). Tg.-Mures: Gigi Nicolau (6). 
Tg.-Neamí: Anuţa si Carol Sechter (6). Tg.-Ocna: Letiţia si Rodica 
Cernat (6). Tecuci: Jitcovici Rebeca (2); Harry si lancu Solomon, 
(6). Teregova: Liviu Fenesan (6). Tighina: Iosef. Canterman (2); 
Modval Tamara (6). Timişoara: Panea Maria (1); Sorojovich Sonia 
(2); Simonne Boullen (6). Trei Scaune (jud.): Lăzărescu Aurora 
(6). Turda: Livia Balint (6); Mircea Raţiu (6); Mioara Pătăcean 
(6); Elena Nemeș (6). Turnu-Mágurele: Lucia Teodosiu (6). Turnu 
Severin: Violeta Lupescu (6); Mihail Craiu (5); Aida si Olga Pet- 
coff (6); Silvia Cherata (6); Uta Iulian (2); Elvira şi Virginia .Răi- 
culescu (6). Vioara: Cornel David (6). Untești: Somotchi Gh. inv. 
(6). Valea-Călugărească: Eugenia Năstăsescu (5). Valea Voevozilor: 
Pusa şi Puiu Perovici (6). Vârteju-Nefliu: Leonida Unga (2). Va- 
slui: Neamţu Gheorghe (1); Mănescu Tiberiu (5). Vertiujeni: Po- 
pazu Constantin (6). Zervesti: Şcoala primară de Stat (6). , 


Poşta jocurilor 


FIFI FRUNZETTI. — Prea simple. 

LAZĂR LEIBOVICI. — Publicăm „Oraşe”. . 

PETRE CHIRICU-GILLY. — Publicăm palindromul. 

Diaconescu Const.; Nicu Hristea; Gh. Scodihor; Julietta Tzi- 
gara; Il. Sand si V. Horv.; Solom. Harry; Vichi Arsene; Silviu Gr.; 
Sorella Finţi; [OM Roitnman; Angela Capt. — Mai încercaţi. 

IONEL GOTTESMAN. — Publicám un triplu pátrat. 

EHGEN MEILICH, CRISTIANA V. GHEORGHIU. — 
mesc pentru felicitári. 

POPESCU STEFAN. — Desenul jocului ,triplu pátrat" e gre- 
sit. Uitaţi-vă la alte jocuri de acest fel si vă veli làmuri. 


Multu- 


QERTEL 


ED E 2 ت‎ 


| „REGELE FERDINAND |” IAŞI 


Concursul de jocuri pe luna Fi 


PE. ~o] 


Fotografii de la : 


cititorii nostrii 


5.000 lei + 5.000 lei premii in valoare de lei 10.000 


ORICINE POATE PARTICIPA LA CONCURSUL 


MAGAZINULUI 


ALEGEM CEA MAI FOTOGENICĂ D-NÀ 
SAU D-RĂ, CEL MAI FOTOGENIC COPIL 


Se cere drept sin- 
gură condiţie, ca 
până ia 1 Aprilie 
să se trimeată o 
fotografie, for- 
mat minim carte 
postală şi tăcută 
in mod speciai 
— conform índi- 
eatiunilor noa- 
stre — ia foto 
studio ,.Julíetta", 
D-rá, d-nà, tri- 
meteti cát mai 
curând fotogra- 
fia d-vs sau a 
copilului d-vs.! 


E BE 


In urma unui fericit aranjament pe 
care „Magazinul“ l-a încheiat cu foto 
„Julietta“, cel mai mare studio foto- 
grafic din ţară am instituit un concurs 
pentru alegérea chipului cel mai foto- 
genic, chipului cu trăsăturile cele mai 
interesante. Trimeteţi-ne fotografia dvs. 
până la 1 Aprilie ert. Un juriu va alege 
pe cele mai bune, adică pe cele cari 
înfățișează trăsăturile cele mai intere- 
sante, Sunt numeroase premii, primele 
douá foarte importante: cáte 5.000 lei 
unei d-ne sau d-re, care va fi clasata 
întâia de către juriu; Un premiu a 5.000 
lei, copilului care va fi clasat primul. 
Alte premii în valoare totală de 10.000 
lei, se vor acorda, drept consolare, 
concurentelor, concurenţilor (copii) cla- 
sificaţi în ordine Nu există nici o 
restricţiune : poate participa orice 
d-nă, orice domnişoară si orice copil 


Acest studio acordă o reducere 
de 20", la fotografiile făcute 
pentru concurs, 


um i = > i PR LT 
یں چ‎ t 
= 


cu UE îi sh lov inst iai 09: pn 
2 


2 


XC E Iesum. Ad. AUS TRAI hU ۸8 بین‎ 


am 


; ina 4914320105 LAM. AX. MAD TUS : 
s 4402 245. IAM Aaa As d URE : 


ver rer TR ظا‎ iwas p E. CU. 
aut ns Jafedosd sal ?lugissueM., 2186 3 [e D 
ہک‎ Bo abale vinim. EU le > ?gHettut 
tou. حور تو‎ av لمت‎ me 318] ui yten 
Ac cegiot کس‎ BS iningido- RTS HEG: 
201ا‎ also. afi uj abt no isd Sex 
ھا‎ i aT eá-Hjedsnust Bazat ti 
ری‎ Sia sy Diusi uU Jo alf ھ‎ EGET 


ai pw‏ خو أ 
æ Bisstaidé da T‏ 


2 ست 


Și 


i25. ions "dq BBR payd. ism aie5eq‏ سے 


"rede جا‎ ing ور‎ sixties reha: 
eri E SHES BE ROSII کرت‎ HRS 


„RBG Fo‏ تھے۔ 
وو پڑ مرج „semn‏ 


ہماسا ان dd‏ سرد 


uc ھا‎ noo. Ie deo 


می تو لد BG BS ID BORG: qe‏ اق 
Ver dao GER h spe epo dong"‏ 2 و7 
f iss 50 7 piureti a ab a giai =‏ 
i4 II. sy MPs. zu gon. aeir:‏ 


doi. at 


RBI 818587 nf Hoeng Ee Fes gate, rue‏ و ہے 


MOSS ui D- BES یی ود‎ > «B " 
! 3 SE 0و‎ der 35510! 7 Hb AI mE 
LA SQIS AAI SIE, xni 3o Ss 


۸449 
$ 


: E ae E Sog: ux ETAS 


- 


"Fs. 
5 H 


ard 


7 


E el LEO 


MUT cu ERR — m 


o 58 S mj roe 
unica dala Ar E me: 


mo Vin ` 


A: 


DIMINEATA 


Ultimii fulgi de zăpadă. Se ispráveste iarna! Preţul 5 lo 
کے کے کو بی‎ ———Ó—————— Ja € IE 


De-ale Incepátorilor 


Legenda mártisorului 


A fost odată un împărat si o împărăteasă, care nu e- 
rau fericiţi, pentrucă nu aveau copii. Insă, într'o noapte 
împărăteasa visă că numai atunci le va asculta Tatăl Ce- 
resc rugăciunea lor, când vor face o pomană mare cu toti 
săracii din țară. Deci se hotărîră să facă întocmai precum 
visă. 

Impăratul dădu poruncă să cheme la palat un număr 
oarecare de oameni săraci. Îndată veniră toti câți au fost 
chemaţi, dar aceștia erau puţini. Împăratul a chemat oa- 
meni puţini, fiindcă era sgârcit. A împlinit aşa dar porun- 
ca lui Dumnezeu, dar numai pe jumătate. De aceea și ru- 
găciunea lui i-a fost îndeplinită tot pe jumătate. 

Dumnezeu le-a dăruit anume o fetiță urâtă, cum nu se 
mai văzuse până atunci. 

S'au bucurat părinţii, văzând că au si ei o fetiţă, dar 
sau cutremurat, gândindu-se că, poate, toată viața va ră- 
mânea asa urâtă si pocită. Chemară doctori, chemară vră- 
jitori, pentru a le cere sfaturi, dar toate au fost zadarnice. 
Fata se făcu mare, dar tot urâtă rămase. 

Impăratul voia s'o mărite, dar cu cine? Nici un prin! 
nu voia s'o ceară de soție. 

Intr'una din zilele dela sfârşitul lui Februarie, fata 
plecă la plimbare, într'o trăsură frumoasă de aur şi trasă 
de patru armăsari albi. Când ajunse la marginea unei pă- 
duri, coborî si porni singură înainte, dar se simţea foarte 
obosită. Stătu jos, să se odihnească puţin, dar îndată ador- 
mi. Fu trezită de un sgomot. Se uită speriată si văzu o babă 
infricosátoare, cu pielea sbârctită, cu ghiare în loc de un- 
ghii. Baba se așeză jos lângă domniţă si vru să-i vor- 
bească. 

„Pleacă de aici, urâto!” zise domni(a răstindu-se. Dar 
baba îi răspunse foarte liniştită: „Cum îndrăznești să-mi 
spui urâto'-, când tu eşti cea mai urâtă fiinţă ?" 

Domnița nu mai zise nimic, ci se porni să plângă cu 
hohote. Babei, care era stăpâna acelei păduri si toodată o 
vrăjitoare, i se făcu milă văzând-o asa de tristă şi-i zise: 

„Ascultă, copila mea, te voi face cea mai frumoasă 
fată, dacă faci ce-ţi spun eu: Du-te la împăratul si cere-i 
zece galbeni. Unul ţi-l voi da înapoi, iar nouă vor fi ai mei, 
drept răsplată şi o noapte vei sta în colibă cu mine”. 

Domnița se sculă si plecă înspre trăsură, promițând 
însă vrăjitoarei că se va întoarce cât mai curând cu banii. 
In câteva ore se înapoie la palat si povesti părinţilor ce a 
păţit. de când plecase. Ei se temeau s'o lase o noapte sin- 
gură în coliba unei vrăjitoare, însă după ce domniţa îi asi- 
gură că nu i se va putea întâmpla nimic, fiindcă vrăjitoa- 
rea i-a vorbit atât de blând, în timp ce ea a batjocorit-o, îi 
dădu, nu zece galbeni, ci o pungă plină, apoi plecă. 

Ajungând la marginea pădurii, văzu pe vrăjitoare, că 
o aştepta. li dădu punga cu bani şi porniră amândouă în- 
spre colibă. Pela miezul nopţii. baba puse la fiert niște ier- 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


PAGINI 


ATHA 


TPE EC EF OCR 


buri într'un cazan şi spuse fetei să mestece în el până la ora 
unu, când i le dădu să le bea. In timpul acesta, împleti 
două fire de mătase, unul alb si unul roșu, găuri un galben. 
apoi trecu şnurul prin el. 


Dimineaţa când se sculă, îi dădu şnurul şi-i spuse să-l 
poarte la gât toată luna viitoare, apoi să-l arunce pe niște 
ramuri de mártisori şi pe urmă ea va fi cea mai frumoasă. 
Când se termină luna Februarie, aruncă snurul dar fără 
ban, fiindcă acesta trebuia să-l mai poarte până se va că- 
sători. Dar ce se întâmplă? Minune! După trei zile, urîta 
lumii a fost cea mai frumoasă făptură. Era albă ca şi firul 
cel alb dela şnur, faţa îi era roşie, iar părul galben ca au- 
rul. Toată lumea se minuna de această schimbare. Se duse 
vestea ca fulgerul, în toate ţările. Toti veneau acum la fe- 
ricitul împărat, să-i ceară fiica de soție... 


De atunci toate fetele poartă la gât sau la mână, în 
luna Martie, un astfel de şnur, făcut din fire de mătase, 
bumbac sau chiar din fire de aur sau argint, de care atârnă 
o monedă si care se numește mărțișor sau márfigus, după 
numele márlisorului unde domniţa și-a aruncat snurul. 
De obiceiu mártisorul se leagă la 1 Martie disdedimineaţă 
până nu răsare soarele, şi il poartă douăsprezece zile, apoi 
îl leagă de ramura unui pom tânăr şi dacă-i va merge bine 
în viață. Alţii îl poartă cincisprezece zile si spun că atunci 
li se va păstra culoarea frumoasă a pielei atât iarna cât si 
vara, după cum e si vorba : „Cine poartă mărțișoare, nu 
‘mai e párlit de soare!” 

Acest frumos obicei îl au şi fraţii nostri din Macedonia, 
cu deosebirea că ei îl leagă în ajunul lui Martie și-l poartă 
până în ziua de patruzeci de mucenici. 


= L. LIVEZEANU 


elevă la sc. com.-Sibiu 


nostri scrii- 


despre marii 
scrierile lor? Citiţi „Almanahul 
Scolarilor pe 1935". 


Vroiti să aveţi o lectură amuzantă, instructi- 


Vroiţi să aflaţi date 
tori şi 


vă şi atractivă? 
anul 1935". 
Vă plac jocurile şi le distractive? 

itili „Almanahul Scolarilor pe 1935". 

u i dori de a sti des marile in- 
venjii si descoperiri si despre a ii lor? Citiţi 
„Almanahul Scolarilor pe 1935". 

Acest ,,Almanah" are aproape 120 de pagini, 
toate împodobite cu desene şi ilustraţiuni, şi se 
vinde numai cu 20 de lei exemplarul, II găsiţi la 
librării şi la principalele chioşcuri de ziare. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . Lei 2oo 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
3 — 84 — 30 


o i 
Citiţi „Almanahul Scolarilor pe 


۴ REDACȚIA S! 


1 AN 
ABONAMENTE. 

7 6 LUNI 
REPRODUCEREA BUCAÁTILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 
1009 ., 


COPIILOR) 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARI 


27 Februarie 1935 No. W 


NEATA ( 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


* 


FIINDCA SA 


MUȚAL——— 


UITUCILA 


u e mult de când Uitucilă sa mutat. Si dacă aţi 
sti pricina, pentru care prietenul nostru si-a cáu- 
tat altă locuință! Este cu neputinţă să o puteţi 
ghici. De aceea, e-mai bine să-l lăsam să ne-o 
spună el însuşi. 

„Casa în care am stat până acum, îmi spunea Uitu- 
cilă, nu era de loc potrivită. Prea semăna cu casele de 
la dreapta şi dela stânga ei. Mai ales poarta, care era la 
fel cà porţile de la casele vecine. Din pricina aceasta, 
când se întâmpla să fiu mai puţin atent, în loc să intru 
la mine la înapoierea mea din oras, nimeream uneori la 
vecini. Acum însă mi-am luat cu chirie o casă despărțită 
de celelalte case prin maidanuri, asa că nu mă pot înşela: 
o nimeresc numai decât”. 

Aţi aflat acum pricina pentru care Uitucilă sa mu- 
tat din casa în care locuia de câţiva ani de zile? Fiindcă 
semăna cu celelalte case si fiindcă intra la vecini în loc 
să meargă la el. Nu cred să mai fie cineva, care să fi făcut 
aasa ceva. Si nu poate fi, pentrucă unul e Uitucilă — să ne 
trăiască |... 

Cât despre mine, mi-a cam părut rău că sa mutat 
Uitucilă, fiindcă acum nu mai suntem vecini, aşa că ne 
întâlnim mai rar. Cu toate acestea, am aflat de o nouă 
ispravă. A venit să mi-o povestească el însuși. lată, o spun 
şi eu așa cum mi-a povestit-o. 

Acum trei zile, cam pe înserate, Uitucilă se plimba 
pe Bulevard, căscând gura la vitrinile prăvăliilor si la re- 
clamele de cinematograf. La un moment dat, îl salută un 
cunoscut, iar Uitucilă voind să răspundă, în loc să-și scoată 
pălăria sa, puse mâna, așa cum îi este obiceiul, pe pălăria 
unui trecător şi i-o scoase din cap. 

Trecătorul, care nici nu-l văzuse până atunci pe Ui- 
tucilă, aşa că nu stia cât este de zăpăcit, crezu că are de 
aface cu un hoţ — un hof asa de îndrăzneţ, că fură pălă- 
riile oamenilor ziua nămiaza mare. 

„Mă păcătosule, se răsti el la Uitucilă apucându-l de 
braţ si sguduindu-l tare, crezi că aici suntem în codru, ca 
să jefuesti lumea?” 

Se pregătea chiar să-l ia la bătae. Ar fi fost bătut 
măr bietul Uitucilă, pentru că omul care îi scoase pălă- 
ria din cap era un om cât un munte — mi se pare chiar 


că era un boxeur. Au sărit însă alţi trecători şi l-au 
oprit. Printre aceşti trecători erau unii care citiseră 
în Dimineața Copiilor despre nenumăratele lui isprăvi, 
așa că îl știau cât este de zăpăcit. 

Dar la zgomotul şi scandalul ce se făcuse, iată că se 
apropie de Uitucilă un domn bătrân, îi pune mâinile pe 
umeri şi îi strigă: „Nepoate, în sfârşit, am putut să dau 
de tine!” Si toc! toc! îl sărută pe amândoi obrajii. 

Domnul acesta era un unchiu al lui Uitucilă, un un- 
chiu care locuia intr'un oras de provoncie si venise pentru 
câteva zile la București împreună cu sofia sa. S'a bucurat 
şi Uitucilă de vederea unchiului si a mătușei si le-a spus: 
„Diseară luaţi masa la mine, ca să cunoaşteţi şi pe nevas- 
tá-mea". 

Oamenii primiră cu bucurie si după ce mai întârziară 
puţin in oras, pe la orele opt porniră tustrei spre casa lui 
Uitucilă. Insă acum se întâmplă noua si marea zăpăceală 
a zăpăcitului nostru prieten. Uitànd unde se mutase, mer- 
ge cu invitaţii drept la vechia sa locuinţă, tot din pricină 
că este uituc, uitase să dea proprietarului casei de unde 
sa mutat cheia dela poartă, asa că o avea în buzunar. 
Descuie, asa dar, poarta şi intră în casă, poftind pe un- 
chiul său şi pe mătușa sa. Dar în casă locuiau acum alţi 
chiriaşi, numai că la ora aceia nu se întorseseră încă din 
oras, iar servitoarea lor mersese să cumpere ceva dela 
o băcănie. 

In casă era întuneric besnă. Uitucilă făcu lumină, în- 
torcând butonul dela lumina electrică şi pofti pe musa- 
firi în salon. Rămase însă cam mirat el însuși, văzând că 
în salon și în celelalte încăperi sunt cu totul altfel de 
mobile. „Le-o fi schimbat nevastă-mea, fără să-mi spue", 
se gândi dsteptul nostru. 

Dar după câteva minute, servitoarea nouilor chiriaşi, 
întorcându-se dela băcănie, se sperie grozav, când văzu în 
casă persoane străine, deoarece ea nu auzise de Uitucilă. 
„Sării, hoţii!” strigă ea, esind din nou în stradă. Veniră 
vecinii, veni si sergentul de stradă, ca să prindă pe hoți. 

Din fericire, Uitucilă era cunoscut şi de vecini si de 
sergent, asa că nu i se întâmplă nimic rău si fu crezut, 


când a spus că ce înşelase. 
VINTILA BRATU 


Roman de mari aventuri si suferinţe 


7) Un drum trist 


Adaptat de DINU PIVNICERU 
i obositor 


Trecură, în sfârșit, cele opt zile după care Moş Barbu 
ir fi putut lua actul de proprietate pentru pământul ce-i 
lăduse guvernul Braziliei prin tragere la sorţi. Trecură, 
lar în nerábdarea lor, Mos Barbu s ai săi găsiră că sunt 
asa de lungi și că trec așa de încet, 

In dimineaţa zilei a noua, Moş Barbu se grăbi să meargă 
la palatul guvernului, pentru ca să ia actul acesta, act pe 
care, precum ştim, stătea scris că pământul ce i s'a dat 
se găsește în partea Braziliei, numită „provincia Diaman- 
telor”. : 

Actul i-a fost înmânat lui Mos Barbu tot de către secre- 
tarul, despre care am spus că avea ca soţie o Româncă, 
dela care învățase el însuși româneşte. Cu prilejul acesta, 
secretarul dete lui Moș Barbu noui sfaturi şi poveţe des- 
pre ce are de făcut şi mai ales despre modul cum trebue 
să se poarte în ţinutul unde urma să se așeze. 

Bine înțeles, nu uită să-i repete sfatul foarte prețios 
de a se feri de orice contact si de orice cunostiinte cu scla- 
vii negri, care lucrau în minele dela Mandanga, precum 
تو‎ sfatul de a se feri cu tot dinadinsul de a cumpăra vre- 
un diamant dela Negrii, care căutau să fure diamante din 
mine, sau dela aceia, care le cumpăraseră dela dânșii. 

„Nu uita, îi aminti din nou secretarul, că legile Bra- 
ziliei pedepsesc forte sever, pedepsesc chiar cu moartea 
pe aceia care sunt prinși că au cumpărat diamante din 
acele mine. Dacă dumneata şi familia domnieitale vă pă- 
ziţi bine de a cădea în greșeli si în ispita aceasta, să ştiţi 
că n'o să vă meargă rău la locul, unde vi sa dat pământ. 
Știu că voi Românii sunteţi oameni harnici si că nu vă 
daţi îndărăt dela muncă. De aceea, cu ajutorul lui Dum- 
nezeu și sprijinindu-vă pe munca voastră, prevăd că în 
scurtă vreme o să ajungeţi gospodari buni şi oameni cu 
dare de mână”. 

Zicând acestea, strânse prieteneşte mâna scorojită a 
lui Moş Barbu, îi ură drum bun şi noroc şi îl mai asigură 
că dacă va fi vreodată la nevoie şi strâmtoare, el îi va 
veni într'ajutor. 

Moş Barbu mulțumi cu recunoştinţă si cu lacrimile 
in ochi pentru purtarea asa de prietenească si pentru pro- 
misiunea asa de drăguță a secretarului, apoi luă actul de 
proprietate si merse la ospătărie, ca să facă cele din urmă 
pregătiri de plecare. 

Plăti la ospătărie pentru cele opt zile, câte stătuse 
şi mâncase acolo cu familia sa, cumpără sculele cele mai 
trebuincioase pentru lucrarea pământului si clădirea unei 
locuinţe, precum si diferite semințe de cereale şi legume 
ce vroia să semene, după aceea, încărcă totul într'o că- 
rufá, împrumutată de guvernul brazilian, pentru trans- 
portul lor și al lucrurilor lor până la noua proprietate. 

Puseră în căruţă ce bagaje aveau precum si semin- 
tele cumpărate, se suiră si ei, apoi porniră la drum, după 
ce în momentul plecării făcură cu toţii o rugăciune. Por- 
niră la drum, însă în acelaș timp, din ochii lui Moş Barbu 
şi ai copiilor săi se porniră să curgă lacrimi in şiroaie. 
Erau lacrimi de adâncă durere, erau lacrimi vărsate pen- 
tru sărmanul Costea, pentru iubitul lor Costea, pe care îl 
lăsau ca rob si pe care, cu toate încercările făcute, n'a fost 
chip să-l vadă măcar o clipă. 

Fi plângeau, dar alături de ei, căruțaşul, nepăsător 
la durerea şi la lacrimile lor, cânta un cântec vesel. Aşa 
esirá ei din orașul Rio de Janeiro. Insă, abia esirá din 


oras, cá auzirá pe cineva strigându-le să oprească. Isi în-. 


toarseră privirile si văzură că era marinarul, care se pur- 
lase asa de bine cu Moș Barbu si îi făcuse atâtea servi- 


4 


cii. Marinarul acesta venea alergând şi ducea în spinare 
un sac destul de mărișor. 3 

La strigătele marinarului, cárufasul opri catârii, în- 
hămați la căruță. Ajutat de Moş Barbu si Vlad, marina- 
rul puse în căruță sacul ce îl adusese, apoi, după ce își 
şterse sudoarea ce-i curgea pe obrajii aprinsi şi după ce 
stătu puţin, ca să poată răsufla mai uşor, vorbi zicând : 
„Prieteni buni, vă rog, luaţi aceasta ca o amintire din 
partea mea. E tot ce am putut să và dau. In singurăta- 
tea si pustietatea în care mergeţi să locuiţi, cred că tot 
ce este în sacul acesta vă va fi de folos şi vă va prinde 
bine. Aşa voi avea şi eu plăcerea să ştiu că nu mă veţi 
uita și că din când în când, vă veţi aminti de mine, care 
doresc să rămân prietenul vostru. Cine stie, dacă, o dată 
şi o dată, nu ne vom întâlni din nou şi dacă nu ne va fi 
dat să trăim împreună. Dar să lăsăm aceste gânduri pen- 
tru mai târziu si în grija bunului Dumnezeu. De o cam- 
dată, vă urez drum bun, vă urez izbândă şi rog pe Ta- 
tà] ceresc să vă ţie sub ocrotirea Sa". 


N 


Doi dansatori negri 


AMEN 


Așa vorbi marinarul, din ai cărui ochi se porniră, de- 
asemenea, să curgă lacrimi. Apoi, mişcat si induiosat, 
strânse mâna tuturor si se întoarse în grabă. fără să le 
lase măcar timp să-i mulțumească. Nu vroia bunul si 
omenosul marinar să fie văzut cum plânge, crezând că 
asa nu şade bine unui om de meseria lui, unui om. care 
trebue să fie tare de înger. In afară de aceasta, nu vroia, 
ba îi era chiar ruşine să audă cuvinte de mulţumire şi de 
recunoștință peniru un mic ajutor ce dăduse unor oa- 
meni, in care se obisnuise să vadă niște prieteni. 

Insă Mos Barbu nu mai putea să ţină ascunse în su- 
flet şi să nu dea drum sentimentelor de adâncă recunos- 
tință ce-l insufleteau. De aceea, strigă în urma mrinaru- 
lui, atâta cât putea să strige: „Fii binecuvântat, prietene 
generos, singurul nostru prieten pe acest pământ străin! 
Ne vom aminti mereu de tine și nu te vom uita în toate 
rugăciunile ce vom înălța către Dumnezeu”. 

Se prea poate că marinarul să fi auzit aceste din 
urmă cuvinte, de oarece se întoarse încă o dată, făcu cu 
mâna un gest de prietenie, apoi se îndepărtă, dispărând 
la o cotitură a drumului. 

Căruţa porni din nou la drum, cárufasul dând ca- 
tárilor cu biciul, ca să iufeascá pasul. Merseră asa câteva 
zile, fără să fi avut parte de vreo neplăcere sau să li se fi 
întâmplat ceva vrednic de a fi scris aici. 

„lată că am şi sosit. le zise într'o dimineaţă căruța- 
sul, oprindu-se în piața unui orăşel. Mergeţi la clădirea pe 
cvare o vedeţi în fata voastră si care este primăria. Acolo 
veţi găsi pe primar, căruia îi veţi arăta actul de proprietate 
şi celelalte hârtii ale voastre, iar el vă va da pe cineva care 
să vă ducă până la pământul, care vi s'a dat”. 


Moş Barbu si ai săi îşi descărcară lucrurile în 77 


orășelului, căruia nu-i știau măcar nici numele. Multime 
mare de locuitori se strânseră în jurul lor, privindu-i cu 
curiozitate şi părând a face haz de încurcătura în care se 
găseau bielii oameni aruncaţi aşa departe de comuna si de 
fara lor de naștere. 

Insă Mos Barbu nu-şi pierdu cumpătul. După ce 
spuse copiilor său să stea si să păzească lucrurile, merse la 
primărie, aşa cum îi învățase cárutasul. 

Nici nu intră bine în primărie, şi se văzu înconjurat de 
mai mulți sclavi negri, care începuseră să-i vorbescă, nu- 
mai că el nu pricepea un cuvânt din ceeace îi spuneau. 
lată însă cá usa unui birou se deschise si un bărbat înalt, 
uscăţiv, oaches si cu o înfățișare puţin prietenească se ivi 
înaintea lui Mos Barbu. Fără să spună un cuvânt, omul 
acesta, care era primarul însuși, întinse lui Moș Barbu 
mâna, ca să ia actele şi hârtiile. După ce a citit în fugă 
actul de proprietate, a făcut semn unui Negru, căruia i-a 
spus cu jumătate de gură câteva cuvinte, apoi intră din 
nou în biroul din care eşise, urmat de Negrul acela. 

Moș Barbu aşteptă o oră întreagă, fiind cuprins de o 
mare grijă şi neliniște. In sfârșit, iată că Negrul veni din 
nou si îi făcu semn să-l urmeze. ; 

Moş Barbu, care nu mai putea de nerăbdarea de a se 
întoarce la copiii săi, se grăbi să-l urmeze, fără- să aștepte 
să-i facă un nou semn sau să-i spună ceva. Găsi pe Marioa- 
ra, pe Anișoarea si pe Vlad murind de căldură si mai ales 
chinuindu-se grozav de sete. Nu știau si nu găseau vreun 
mijloc, pentru a-şi potoli setea, care îi făcea să sufere 
nespus de mult, In piaţa în care stăteau lângă lucrurile 
lor, nu era nici o fântână şi nu aveau curajul să se de- 
părteze şi să meargă în căutarea vreunei fântâni sau a 
vreunui râu, de teamă să nu rătăcească întrun orăşel, 
în care pentru întâia oară puneau piciorul, precum și de 
teama ca în lipsa lor să nu li se fure lucrurile. 

Cât despre bani, Moş Barbu nu mai avea bani, ca să 
cumpere vreo băutură răcoritoare, iar de cerut, nu în- 
drăznea să ceară dela vreun locuitor măcar un pahar cu 
apă, fiindcă ştia din atâtea zile, de când se găsea în Bra- 
zilia, că in fara aceeasta nu puteai căpăta fără bani o 
picătură de apă. 

Negrul le făcu un nou semn, ca să le arăte că trebue 
să se grăbească să-l urmeze, însă sărmanii oameni erau 
asa de slăbiţi, asa de obosiţi şi istoviţi, că abia puteau să 
umble. 

In starea asa de dureroasă în care se găseau, Mos 
Barbu își aminti dintr'o dată de sacul ce adusese mari- 
narul cel asa de bun si prietenos. Il desfăcu numai de- 


opi تاس‎ Dee + 


cât şi începu să caute înlăuntru, în speranţa că, poate, 
găsește ceva care să le potolească setea și să mai dea ceva 
puteri copiilor săi. 

Intre alte lucruri, se mai găsea în sac orez, cafea. 
ceaiu, zahăr si un pachetel pecetluit cu grije in care ma- 
rinarul înfăşurase câțiva bani de argint. Dar în sac. Mos 
Barbu mai găsi o duzină de portocale, infásurate intr'o 
bucată de pânză de corăbii. 


„Bucuraţi-vă, copiii mei! strig? Moş Barbu, când a 
văzut portocalele. Nu vă spuneam că bunul Dumnezeu nv 
părăsește nici odată cu desăvârşire pe ceice au încredere 
în El şi în bunătatea Lui? Priviţi si vedeţi ce comoară 
ne-a trimis”. 

I se dete si Negrului să mănânce o portocală, iar 
faptul acesta îl făcu să se poarte mai omeneste cu că- 
lătorii noştri. 

Acum, după ce-şi potoliseră setea, vroiră să plece 
fără să mai întârzie, dorind să ajungă mai repede la lo- 
cul care urma să fie proprietatea lor. Era însă nevoie să 
mai găsească o căruţă, să le transporte lucrurile, de oa- 
rece ei n'aveau putere să le ducă în spinare. Cu banii 
daţi de bunul marinar puteau să facă această cheltuială. 
dar greutatea cea mare era cum să explice Negrului că 
le trebuie să găsească o căruță cu chirie. 

Tocmai în astfel de împrejurări isi dă fiecare ma! 
bine seama de ce mare folos este să cunoşti si limbi străi- 
ne, fiind altfel ameninţat, atunci când nevoia te-a împins 
să mergi în țări străine si îndepărtate, să nu obţii lucru- 
rile de care ai cea mai mare trebuintá, de oarece nu te 
poti înțelege cu oamenii din (ara aceea. 

Totuși, lui Mos Barbu, care acasă la el nu era decât 
un plugar care mergea rar de tot la oraș, nu i se putea cere 
să cunoască şi alte limbi, afară de graiul său românesc. 


Dar toţi cei ce au mijloace ca să capete o instrucțiune mai 
mare, ar trebui ca, pe lângă limba lor maternă. să în- 


vete si o limbă străină. Se pot ivi în viaţă momente, când 
cunoşterea acestei limbi să le fie în adevăr folositoare. 

Şi așa, pe când Moș Barbu se căznea în zadar să-l 
facă pe Negru a înțelege că are nevoe de o căruţă, iată 
că o căruţă mică trecea goală prin piață. Mos Barbu aler- 
gà numai decât la căruţaș si după ce îi făcu semn să o- 
prească, îi arătă într'o mână bani, pe când cu mâna cea- 
laltă îi arătă bagajele. In felul acesta isbuti să-l facă pe 
cárufas să înţeleagă ce anume îi cere. 

Au ajuns la învoială, iar cárufasul a încărcat baga- 
jele în căruță. Căruţa la care, ca si la căruța cealaltă, 
erau înhămaţi doi catâri, era așa de mică, încât, afară 
de cárutas, nu era loc ca să se mai sue cineva. De aceea, 
Mos Barbu si ai săi se luară după căruţă, mergând pe jos. 

Dar cárufasul aceste era un om grosolan. Așa, dese- 
ori dădea cu biciul în catâri si îi făcea să alerge, fără 
să se gândească la biefii oameni, care abia puteau să 
se țină după dânsul. = 

In sfârșit au ajuns la țărmul fluviului Gigitonhonha. 
Acolo era pământul lor, asa dar, acolo se termina si că- 
lătoria lor. Negrul le dete o mână de ajutor, ca să des- 
carce lucrurile din căruţă, apoi se întoarse cu căruța. 

Moș Barbu și cei trei copii ai săi rămaseră singuri 
întrun loc, unde, cât puteai cuprinde cu ochiul, nu ză- 
reai de jur împrejur nici o locuință omenească, precum 
n'auzeai nici un glas de om, | 

Insá primul lor gànd a fost sá se roage lui Dumnezeu, 
ca să binecuvinteze. acest pământ, care din ziua aceea era 
pământul lor și unde aveau să-și trăiască viaţa. 


(Va urma) 
In n-rul viitor: „PRIMA NOAPTE IN PUSTIU” 


Copii, tineri şi persoane mari, sunteţi dori- 
tori de a citi un roman de aventurile cele mai 
sensaţionale? Dacă da, cumpăraţi şi citiţi roma- 
nul „Unchiul meu Adam" de N. Batzaria (Moş 
Nae). Veţi fi foarte multmuifi de cuprinsul lui. 


2 


E 


zÀ 


EEC EGE پیم‎ TT 37777 PITIC POPII: 


ela plecarea coanei Frosa, viata mea sa schim- 
bat cu totul. S' schimbat, pentrucă n'am inceput 
să trăesc, aşa cum trăiam mai înainte de veni- 
rea ei. | 

In primele zile, bunăoară, voiam să gust și eu 
libertatea, de care coana Frosa mă lipsise atâtea luni de 
zile. Acum puteam pleca deacasă oricând doream şi mă 
puteam întoarce la orice oră mi-ar fi plăcut. Nu mă ma! 
temearh că, la plecare, coana Frosa. mi-ar fi esit înainte si 
mi-ar fi zis, aşa cum avea obiceiul să-mi zică în toate 
zilele: „Stai, Mos Nae, unde vrei să o.stergi singur? Stai, 

că n'ai voe să ieși fără mine”. 

Vă spun drept, ajunsesem să tremur oridecâteori vo- 
iam să es de acasă și să merg după treburile mele. Mă în- 
trebam mereu singur: „Dacă voi putea să scap de coana 
Frosa şi să plec singur?” 

lar când mi se întâmpla să am norocul să scap, îmi 
venea să sar de bucurie pe stradă. Mă bucuram asa cum 
se bucură unul din cei mai mici cititori ai mei, atunci 
când, drágutul de el, capătă o jucărie frumoasă. 

Când mergeam la Dimineaţa Copiilor sau intr'alt loc, 


prietenii si cunoscutii, văzundu-mă singur, mă întrebau: : 


„Dar cum ţi-a dat voe coana Frosa să vii fără dânsa? Dar 
cum se face cá nu te-a încuiat în cameră, ca să nu poţi 
esi singur ? Să știi că o pàtesti rău de tot, când te întorci 
acasă”. 

Vedeţi, prin urmare, că din pricina coanei Frosa 
ajunsesem să-și râdă lumea de mine. Si adevărul este că nu 
prea imi mergea bine în zilele când reuseam să plec de 
acasă, fără să mă vadă sau fără să mă poată opri. Vreau 
să spun că nu-mi mergea bine la înapoierea mea acasă. 

De cele mai multe ori, mă aștepta, adică mă pândea, 
stând la fereastră. De îndată ce mă zărea pe strada 
noastră, venea iute să-mi deschidă poarta. Nu venea cu 
gândul să-mi facă o plăcere, un serviciu, fiindcă nici 
n'aveam nevoe de astfel de serviciu. Puteam foarte bine 
să-mi deschid singur poarta cu cheia ce am totdeauna 
la mine. Venea însă să mă ia în primire, să mă certe; 
pentru că esisem singur, şi să-mi ceară socoleală despre 
unde fusesem şi despre tot ce făcusem. lar eu, ca să mă 
scap de gurița ei, eram dator să-i dau o socoteală amă- 
nunfità, să-i spun, adică, oră cu oră, tot ce făcusem, pe 
unde fusesem, cu cine stătusem de vorbă. 

Se făcea foc atunci când îi spuneam că am întâlnit pe 
doamna Cutare si am vorbit puţin cu dânsa sau că la 
Dimineaţa Copiilor a venit domnişoara Cutare si a cerut 
să-i public o poezie sau o poveste. 

„Nu mai vreu, îmi zicea coana Froasa, rosindu-se de 
mânie, să întâlneşti pe vre-o cucoană și să stai de vorbă 
cu dânsa ! Nu mai vreau să primeşti la revistă pe nici 
o domnişoară! Dacă ai nevoe de poezii şi de povești, 
spune-mi mie, că îţi scriu câte șapte pe zi. Si nu vreau 
să mai esi singur în oraş — m'ai înțeles ?" 

Ca să o potolesc îi promiteam si eu că am să fac așa. 

Dar intro zi — vedeţi că n'am. putut să povestesc 
până acum tot ce páteam dela aliganta şi potilicoasa coa- 
na Frosa — m'a făcut în adevăr de râs și de ruşine. 

Mă intorceam din oras, iar la staţia de tramvaiu, 
unde mă cobor, sa dat jos si o doamnă tânără, care locu- 
este în aceiaşi stradă in care locuesc si eu. Fiind vecini de 
ani de zile, de sigur cá ne cunoastem. 

Si asa, fiindică ne-am dat jos din acelaș vagon de 
tramvai si fiindcă până la locuinţele noastre aveam ace- 
las drum, am mers împreună, mai stând de vorbă. Tin 
minte că doamna îmi plângea de milă, fiindcă si ea ştia 
tot ce páteam din partea coanei Frosa, si mă întreba dacă 
n'am de gând să scot o carte, in care să strâng tot ce mi 
“a întâmplat si tot ce am păţit. 

Mergeam, aşa dar, unul alături de celălalt, stând de 
vorbă, mai râzând si mai glumind. De unde să știu eu 
că ,subtirica si delicata” coana Frosa sta la pândă adică 
privea dela fereastra camerei? 

Deodată mă pomenesc cu ea în fata noastră, când 
eram încă pe stradă. Esise cam ciufulită și numai în 


După plecarea coanei Frosa 


ciorapi, cu toate că în ziua aceia strada era acoperită de 
zăpadă. Aşa cum era, nu puteai spune că este aligantă 
şi cochetă. Apucă mai întâiu pe doamna de brat, o im- 
brànceste cât colo si îi strigă răstită: „Ascultă, fă, să nu 
te mai prind că stai de vorbă cu Moş Nae şi că mergi cu 
el pe stradă, că îţi arăt eu cine este Madame Eufrosine de 
Háplesti !" 

Biata doamnă, o doamnă tânără si foarte bine cres- 
cută, rămase mută si zăpăcită. Nu se aștepta să vadă pe 
coana Frosa si mai ales să aibe parte de ash primire. 
In primele momente mă cam zăpăcisem si eu, iar până 
să-mi viu în fire, coana Frosa mă și luă la trei păzește, 


urlànd cât o ţinea gurifa si zicându-mi : „Să-ţi fie ruşine. 


Mos; Nae, când mă lași acasă singură şi mergi să stai de 
de vorbă și să glumesti cu alte cucoane, care nu sunt nici 
aligante, nici ecudate (ştiam că, pentru coana Frosa, 
ecudate înseamnă educate), așa cum sunt eu! Să nu te 
mai prind altă dată, că e foc si pârjol!” 

Asa tipa pe stradă coana Frosa. In jurul nostru înce- 
puse să se strângă o mulţime de lume. Nici eu nu mai știu 
cum am putut să merg acasă. re 

Si câte alte n'am păţit, despre care n'am scris Si, 
poate, nici n'am să scriu vreodată! Cred, prin urmare, că 
îmi veţi da dreptate, când voi spune că m'am bucurat 
de plecarea ei. Mam bucurat si m'am simţit ușurat ca 
de o povară din cele mai grele. 

Și așa cum am pomenit mai sus, am căutat să mă 
folosese de această libertate. In primele zile, aproape că 
nici nu sedeam acasă. Eseam dimineaţa de vreme, mer- 
geam la Dimineața Copiilor, unde veneau să mă vadă si 
să mă felicite cititoare si cititori. Mai mergeam să-mi văd 
prietenii si cunoscufii, pe care nu-i văzusem de atâta 
vreme. Cercetam librăriile, dedeam o raită pe la anticari, 
mai făceam câte o plimbare până la Sosea. 

Seara, luam masa în oras, apoi mergeam la un cine- 
matograf. Simţeam si eu nevoia de a trăi, de a mă simţi 
liber. Uneori pe când mergeam singur pe stradă sau mă 
găseam la vreun cinematograf. simțeam cá, deodată, 
tresar fără voe. Imi inchipuiam că nu sunt singur si că 
lângă mine stătea coana Frosa. Atunci, mà uitam la 
dreapta şi la stânga, mă uitam înaintea mea şi îndărătul 
meu. Răsuflam ușurat, Văzâând că nu e ea. 

Asa am trăit eu primele cinci zile după plecarea coa- 
nei Frosa. Dar trebuia să sfárgesc cu obiceiul acesta. Mă 
așteptau atâtea treburi. Aveam de scris pentru Dimineaţa 
Copiilor, aveam de scris pentru ziare şi câte alte n'aveam - 
de făcut. Trebuia, prin urmare, să pun capăt hoinărelii 
şi plimbărilor, ceeace am si făcut, începând de alaltăeri. 

Insă, mi sa întâmplat ceva la care nu m'as fi astep- 
tat nici odatà, mi s'a intàmplat ceva de care imi este ne- 
caz pe mine însumi. Nici nu puteţi bănui ce anume mi 
sa întâmplat. Să vă spun, desi e lucru aproape de necre- 
zut: A început: să-mi pară rău de plecarea coanei Frosa, 
a început să-mi fie dor de dânsa. 

Spun din nou cà nici odată nu mi-aş fi închipuit să 
mi se întâmple așa ceva. Eu credeam că dacă mă scap 
de dânsa, am să dau un banchet de mulțumire şi de bu- 
curie și că am să aduc lăutarii să-mi cânte trei zile şi trei 
nopţi. Când colo, încep să cred că era mai bine cu dânsa, 
decât asa singur cum am rămas. 

lată, chiar astăzi m'a înduioşat un lucru de puțină 
însemnătate, un fleac de nimic, aș putea spune. Am intrat 
mai acum o oră in camera în care locuia coana Frosa si 
am văzut pe masă o pereche de mánusi de ale ei. Se vede 
că le uitase. Erau mănuşi groase de lână, împletite de 
dânsa si împodobite cu flori si cocosei. 

Vederea acestor mănuși m'au făcut să mă gândesc 
la Coana Frosa și să-mi pară rău că nu mai este şi ea 
aici. A mai rămas o grămadă de pastramă. Cine să o 
mănânce, că mie nu mi-a plăcut niciodată? Ba pe müsuta 
ei de toalejà am văzut si pe nişte ruj de buze. 

Toate aceste lucruri îmi amintesc de coana Frosa. 


MOŞ NAE 


— ARRIN i ا لات‎ ooa 


— o poveste italiană cu pirați și... unde electrice — 


In fruntea unei cete, compusă din oameni pe cât de 
indrüznefi, pe atâta de negri la suflet, Fanfarone, piratul 
cel mai iscusit și spaima tuturor mărilor, se pregătea să 
atace unul din vapoarele cele mai mari şi mai frumoase 
din câte vapoare străbăteau mările si oceanele. Acest va- 
por mare și frumos plecase dintr'un port al Americii, ca 
să meargă în portul italian Genova. 

Fanfarone hotărise să dea atacul atunci când vaporul 
ar fi intrat in Marea Mediterană. Isi făcuse planul până 
in cele din urmă amănunte. Trágànd o lovitură de tun, ar 
fi dat căpitanului de vapor poruncă să oprească vasul, apoi 
ajutat de piraţii de sub comanda sa, ar fi năvălit asupra 
vaporului, jefuindu-l de tot ce ar -fi găsit: bani, giuvaeri- 
cale şi orice alte lucruri de pret. 

Fanfarone își cunoştea bine meseria de a jefui un va- 
por. Nu era doar primul vas, pe care l-ar fi atacat. Până 
atunci, nimeni nu îndrăznise să i se impotriveascá si, ceea- 
ce părea de necrezut, nimeni nu putuse să-i găsească as- 
cunzătorile. Avea o mulțime de ascunzători. In fiecare ma- 
re avea câte un punct de sprijin, iar oamenii săi, credin- 
ciosi până la moarte, nu-l trădaseră nici odată. 

De aceea, Fanfarone era şi de rândul acesta sigur cá 
va pune mâna pe o pradă bogată, 

Si asa, în dimineaţa unei zile frumoase împărți arme 
la toţi oamenii săi, înălță pe vasul său steagul negru cu 
cap de mort — acesta este steagul oricărui pirat adevărat 
— şi porni în largul mării. Umblă si iscodi marea până ce 
incepură să se lase umbrele serii. Vaporul cel mult astep- 
tat nu se zărise încă; totuşi, după socotelile lui Farfarone, 
trebuia să se ivească. Deaceea, stând pe puntea vasului său 
legănat de unde, Fanfarone aștepta cu toată răbdarea mo- 
mentul în care ar fi dat lovitura. 

Insă pe când de pe puntea de comandă, Fanfarone 
privea cu ochianul înaintea sa, deodată ingáülbeni la faţă 
si începu să tremure. Vedea venind drept spre vasul de 
pirați un vapor cu coșurile stinse. Nici un fir de fum nu 
se zărea esind din cele trei coşuri ale măreţului vapor. Cu 
toate acestea, vaporul mergea iute, părând că alunecă 
deasupra undelor mării. 


Fanfarone îndreptă şi mai bine ochianul, căutând 
să vadă pe căpitanul vaporului ori pe alţi marinari. Dar 
nici pe punte, nici în partea de dinainte, nici în partea 
dindărăt, nu se zărea nici o ființă omenească: se părea 
că este un vapor părăsit. 

Fanfarone se cobori repede depe puntea de comandă, 
strânse pe toţi piraţii săi si le zise cu un glas, care tre- 
mura de frică: „Băeţi, suntem pierduţi! Am văzut vasul 
fantomă...” 

Un urlet de groază izbucni din piepturile tuturor pi, 
raților. Aceşti pirați bătrâni, care cunoșteau toate mările 
şi toate vapoarele, știau, printr'o credință moștenită din 
bătrâni, ce înseamnă un „vas fantomă”, care rătăceşte in 
largul mărilor. Era un vas, care mergea cu cosurile stinse 
şi fără nici o fiinţă vie pe el. 

Cine îl comandă? Credinţa tuturor piraţilor era că 
vasul fantomă era condus de vreun duh invizibil si ne- 
liniștit, care nu-și găsea pace. 

„Iute, cât mai iute! urla Fanfarone. Inălţaţi pânzele! 
Puneţi mâna pe lopeti! Dati mai multă putere masin!- 
lor! Vasul fantomă vine drept asupra noastră!” 

In credinţa piraţilor era că toţi cei ce văd vasul fan- 
tomă, sunt. pierduţi fără putinţă de scăpare. 

Intre acestea, vaporul, despre care piraţii credeau 
că este vasul fantomă, înainta drept şi sigur. Nu se abă- 
tea nici la dreapta, nici la stânga: duhul, care îl conducea, 
trebuia să fie un marinar desăvârșit. Inainta alunecând 
lin si aproape fără nici un sgomot, afară de uşorul tre- 
mur al undelor, pe care le despica. 

Cuprinsi de groază, piraţii, urlànd si îmbrâncindu-se, 
căutau să scape de groaznica soartă ce-i așteaptă. 

„Băeţi, vai de noi! tipa Fanfarone, care nu era mai 
puţin îngrozit. Vâsliţi iute, cât mai iute, dati masinelor 
toată puterea, că unde nu, suntem pierduţi!” 

Micul vas al piraţilor nu mai ştia încotro să apuce. Se 
abătea la dreapta, cârmea la stânga, până ce, în sfârșit, 
făcând o încercare nebună de a scăpa prin fugă, se izbi 
de o mică insulă stâncoasă si se rupse în două, fiind pier- 
dut cu desăvârşire. 

Văzduhul răsună de urletele piraţilor. Vasul fantomă 
se opri aproape de locul acela, dar nici un om nu se ivi 
pe el, care ar fi putut să dea piraţilor ajutor. Piraţii ar 
fi putut găsi o scăpare, dacă ar fi încercat să se catere pe 
rasul fantomă. Ei însă căutau să se îndepărteze cât mai 
mult de acest vas, pe care îl credeau că este aducător de 
moarte. 

Căutau să se îndepărteze, deşi ştiau că în chipul aces- 
ta vor pieri, fiind inghifiti de valurile mării. 

Dar iată cá dintr'un tárm mai îndepărtat se ivi un alt 
vapor, care era un vaporaş. Vaporașul acesta veni la locul 
unde piraţii căzuseră în mare si îi culese pe toţi: pe Fan- 
farone şi pe toţi ceilalţi. 

Bine înţeles că îndată după acestea, Fanfarone şi cei- 
lalfi pirați au fost puşi în lanţuri si duși să fie judecaţi 
şi osândiţi pentru fără-de-legile lor, care erau fără număr. 

„Vasul fantomă! Vasul fantomă ne-a dorit moartea! 
zicea Fanfarone, scrâşnind din dinţi. Si nici nu se mișcă 
din locul unde s'a oprit, ci ne priveşte intruna! Vai de 
noi şi de noi!” 


Ştiţi ce era vaporul, despre care piraţii credeau că 
este „vasul fantomă” şi că e condus de un duh invizibil? 
Era un vas ca toate vapoarele. 

E adevărat cà n'avea pe el nici un căpitan, adică, 
nici un cârmaciu şi nici un marinar. Era însă condus de 
departe de către vestitul Marconi, cu ajutorul undelor 


electrice. 
Din limba italiană de VASILE STANOIU 


YZ 


1. Haplea merge într'o seară 
La o crâşmă dintr'un sat. 


„Ei, crâşmare, dorm aicea 
„Dă-mi odaie, dă-mi şun pat. 


سر پچ 
رر n‏ 7 سفق 


2. „Dar cum treaba mă zoreste 3. Dar cu Haplea e s'un popă 4. lar crágmarul face '"ntocmai, 
„Mâine "n zori să pot pleca Popa zice: ,Ascultati Chiar cu noaptea "n cap se duse 
„Ai tu grije, măi Bădiţă, „Să umblati cu binisorul, Si pe Haplea cel grăbitul 
„Mai de vreme-a mă scula”. Nu vreau somnul să-mi stricati". Il trezeşte cum îi spuse 


E 


LI ——— pO 


à s l— — عو‎ ? 6. Dar cánd ziua luminează ' 7. „Măi da prost a fost crâşmarul! 
"N rasa popei ei otcapul Stă pe loc $1 se priveşte, „Ptiu al naibei om sucit ! 
Si pornest ue h ru Şi ca popă când se vede, „N loc pe mine să mă scoale 
pego apicc 'N cap cu pumnii se loveste. „El pe popa Pa trezit”. : 


RESET. یومووومپوسموویں‌جپسمجےب‎ 5 
1) Plici citește... aoleu! À 2). Bietul Plici cum se'ngroze 
O poveste cu un zmeu, ۰ء‎ p^ Când văzu că se găsește 

Ce mânâncă tot copii, E i í / Chiar la zmeu, care-i zicea: 
Şi-i înghite chiar de vii „Uite-acum te voi pápa!" 


3). Plânge Plici şi urlă tare, 
Ba se roagă de ertare. 
Căpcăunul n'asculta, 


Dintii mari isi ascufea m 


4). Vrea să fugă Plici, să scape, 
Căpcăunul să nu-l pape, 
Dar tipànd sa desteptat.... 
Căci de zmeu Plici a visat. 


2). Si-se-apucá apoi de treabă, 
Casa mătură de grabă, 
Deşi Mimi este mică, 

Insă-i foarte curáficá. 


1). Vai, mămica e gripată! 
Zi şi noapte e culcată, 
Insă Mimi o îngrijește 
Şi-i aduce ce doreşte 


3) Iat-o la bucătărie, 
Spală orice farfurie, 
Peste tot curat ea face, 
Cum mămică-săi îi place. 


4).S'a sculat de dimineaţă, 
Repede a mers la piaţă. 
Zice mama'n pat culcată: 

„Fii tu binecuvântată!” 


H 


U fost odată trei frati ciobani. Si aceşti trei 
ciobani pășteau oile într'o pădure mult înde- 
părtată de sat, unde umbla Spaima nopții. Ei 
erau tare curagiosi asa că tot satul de mân- 
drea cu dânşii. 

Intr'o noapte fiind rândul celui mai mare să păzească 
oile, în timp ce fraţii săi dormeau, aude deasupra capului 
o voce înăbușită. par'că esità din fundul pământului: 

„Mor de frig, mor de frig si n'am foc, în acest loc, să 
mă încălzesc. 

— Dă-te jos şi incálzeste-te la foc, zise ciobanul. 

— Nu pot. Mâinile îmi sunt cât furcile şi picioarele 
cât răschitoarele si mă mușcă câinii. 

— Ba nu te muşcă. 

— Ba mă muşcă. la trei firicele de păr şi leagă gura 
la câini”. 

Ciobanul luă trei firicele de păr şi le aruncă în foc. 
Vocea aceia care nu era decât a Spaimei nopții pieri. 

A doua noapte, fiind rândul celui mijlociu, la fel ca şi 
fratele său cel mare, auzi deasupra capului o voce. 

„Mor de frig, mor de frig, şi n'am foc în acest loc, să 
mă încălzesc. 

— Dă-te jos şi încălzește-te la foc”, zise ciobanul. 

Nu pot. Mâinile îmi sunt cât furcile şi picioarele cât 
răschitoarele şi mă muşcă câinii. 
Ba, nu te mușcă. 

— Ba, mă muşcă. la trei firicele de păr şi leagă gura 
la câini.” 

Ciobanul luă trei firicele de păr şi le aruncă în foc. 
Si acea voce iar încetă. 

A treia noapte veni rândul si celui mai mic. 

Deasemenea ca și cei doi fraţi ai săi auzi o voce înă- 
busità, miloasă, deasupra capului său. 

„Mor de frig, mor de frig, şi n'am foc, în acest loc, să 
mă încălzesc. 

— Dă-te jos si incálzeste-te la foc, zise ciobanul. 

— Nu pot. Mâinile îmi sunt cât furcile şi picioarele cât 
răschitoarele şi mă mușcă câinii. 

— Ba nu te muşcă. 

— Bà mă muşcă. Ia trei firicele de păr şi leagă gura 
la câini”. 

Ciobanul fără să mai stea să se gândească luă trei fi- 
ricele de păr şi legă gura la câini. Şi vai... deodată cobori 
din înălțimile cerului o namilă de femeie, care avea cu 
adevărat mâinile cât furcile si picioarele, cât răschitoarele, 


10 


Alte e 


"a 


de Ion Stănescu-Mat 


incàt la vederea ei bietul cioban incremeni pe loc. Cei doi 
frati ciobani, care dormeau, se treziră din somn. Atunci 
acea namilă de femeie, care nu era decât Spaima nopții, 
le vorbi cu un glas plăcut, spunându-le că într'o stâncă, de- 
parte de pădure se află locuinţa ei numai în stei de piatră 
şi îmbelșugată cu tot felul de bunătăţi şi lucruri preţioase 
şi că are nu o turmă de oi, ci mii şi sute. La auzul acestor 
cuvinte, cei trei frati ciobani nu se mai  înfricoșară si o 
urmară cu toată turma lor de oi. 

Merseră ei ce merseră, când deodată se pomeniră în 
faţa unei stânci înalte. Aci Spaima nopții flueră prelung de 
trei ori si stânca se desfăcu în două. Intr'adevăr cei trei 
fraţi ciobani zăriră în mijlocul ei o locuinţă făcută numai 
din piatră. Spaima nopţii îi lăsă pe câteşi trei acolo, flueră 
iar de trei ori, stânca se desfăcu, si plecă într'alt colț al 
lumii după pradă. 

Bieţii ciobani scormoniră prin tot locul; ca să găsească 
vreo urmă de scăpare, însă în zadar. Văzând că nu-i nici- 
un chip de a întrezări lumina zilei, adormiră cátesi trei. 
tolániti întrun colt stingher al curţii. 

A doua zi, Spaima Nopţii se întoarse foarte mâniată, 
căci nu-i mai căzuse în mână nici o fiinţă de om si cu o 
voce asurzitoare îi zise fratelui celui mic: 

„Diseară să-mi tai pe fratele tău cel mare si să mi-l 
pui în frigare. : 

— Cum să-l taiu că doar mi-e frate de sânge? răspunse 
ciobanul plângând şi tremurând. 

— Dacă mâine nu vei face întocmai aşa cum ţi-am 
spus eu acum, te voi tăia eu”, şi Spaima nopţii plecă. 

Se făcuse seară, ciobanul cel mic se duse la fratele său 
cel mare şi-i zise: 

„Dragă frate, astă seară am să te taiu și am să te pun 
în frigare. 

— Cum ?... Se poate?... Am crescut laolaltă, în acelaș 
leagăn, dece să faci tocmai tu, una ca asta? 

— Trebuie să te taiu, căci dacă nu te voi tăia, Spaima 
nopții mà va tăia pe mine". 

Si fără să mai zică vr'un cuvânt, tăie pe fratele său cel 
mare şi-l puse în frigare. După ce Spaima nopții îl mâncă, 
îi mai spuse să taie si pe fratele său cel mijlociu si să-l 
pună şi pe acesta în frigare, că-i tare flămândă. Ciobanul 
cel mic îl tăie și pe cel mijlociu, îl puse în frigare şi cât ai 
clipi din ochi. Spaima nopţii îl mâncă şi pe acesta. 

Dar nici de data asta nu se sătură si atunci îi mai po- 
runci să-i taie un berbec gras şi voinic, să-l pipereze si să-l 


ardeieze. Ciobanul tăie berbecul, îl puse în frigare, îl ar- 
deie si îl piperă, însă avu grije să-i ascundă pielea. Când 
se duse înaintea namilei de femeie, cu berbecul, o lovi cu 
el peste ochi, încât ea își pierdu vederea. Repede se îmbră- 
că în pielea berbecului, se amestecă printre turmele de oi, 
se duse la stâncă, flueră de trei ori şi stânca se desfăcu în 
două. Atunci el, împreună cu turmele de oi esi prin des- 
chizătura stâncei. Dar mare îi fu mirarea, zărind la câţiva 
paşi de el pe Spaima nopții. : 

Indatà isi aduse aminte de inelul din degetul cel mic, 
pe care i-l dăduse Spaima nopții, si neputând a-l scoate, 
alergă la marginea unui lac unde-si tàie degetul cu cuțitul 
care împreună cu inelul se rostogoli în apă. Spaima nopţii 
fiind atrasă de inel, se afundà în lac întrun strigăt pu- 
ternic, unde se si înecă. Vesel, ciobanul aruncă după el 
pielea de berbec şi merse mai departe. Dar deodată îşi a- 
minti de cei doi frati ai săi si începu să plângă... Un mos 
bătrân, trecând pe lângă el, îl întrebă: „Dece plângi fiule? 

— „Păi, cum să nu plâng, când mă văd singur cuc, prin 
aceste pustietáti și fără scumpii mei frati?" 

După ce îi povesti dela cap până la sfârșit tot ceeace 
i sa întâmplat, mosul îi zise: 

„De vrei ca fraţii tăi să învieze, du-te și adu-mi oasele 
lor. 

— Ah! mosule, iti voi fi recunoscător o viaţă întreagă; 
iti voi da turmele mele de oi. 

— Nu-mi trebue, fiule. Am si eu destule... 
oasele si nu mai plànge. 

— Oasele sunt la mine, mosule. Le-am adunat aci in 


Dar adu-mi 


Fata si páianjenul 


Rodica era o fată ca de vreo doisprezece ani, ii plăcea 
să se joace şi să vorbească mult, dar nu o prea îndemna 
inima la lucru. De 'nceput, de bine de rău, începea ea lu- 
crul, dar mai niciodată n'avea răbdare să-l ducă la capăt. 

Intr'o zi mama sa ii dă să lucreze o ie si apoi pleacă la 
o prietenă, unde avea treburi şi unde urma să stea. mai 
toată ziua. 

— Vezi, Rodico, de lucrează. Până diseară poţi face o 
bucată bună, dacă te sileşti, îi zise mama la plecare. 

După plecarea mamei, Rodica mai lucrează două-trei 
flori şi-i vine să caste. 

— „Vai! ce greu e să lucrezi intr'una la ie. Trebue să 
iei fir cu fir şi să tot prinzi unul de altul mereu. Mama mă 
zoreste intr'una cu lucrul si nu-mi crede de loc. Ah! ce rea 
e mama cu mine! Dumnezeule, cât mi-e de somn! Cum 
pun mâna pe ie, mi se 'mpăinjenesc ochii! 

Asa bombăne fata si căscând cu sgomot, svârle iea 
cât colo si o sbugheste afară. 

Când trece pe lângă magazie, dà intrun colt, de o 
pânză de paianjen. Se apropie si o strică, fugind apoi sglo- 
bie în grădină, la joc. Aci sare, aleargă vreo două ceasuri, 
în tovărăşia unei prietene, până şi-aduce aminte de ie si de 
vorbele mamei. Se întristează si porneşte încet spre casă. 
Trecând pe lângă magazie, dă iar cu ochii de pânza păia- 
jenului, o cuprinde mirarea şi se opreşte. 

— Cum? A făcut-o la loc asa de repede? zicea ea, apro- 
piindu-se încet de locul cu pânza. 

Acum, în loc s'o mai strice, stă si priveşte. Mica lighi- 


oană la început s'ascunsese; dar pe urmă, vede cà nu mișcă - 


nimic, se întoarce si-si începu lucrul. Ca o suveică merge 
de colo-colo, fără preget, lipindu-si firişoarele subţiri unul 
de altul, alcătuindu-și măiastra pânză. 

Rodica îl privia şi nu se mai sătura. Rămase uimită de 
priceperea şi răbdarea păiajenului. 

— O mică fiinţă şi cât de pricepută si răbdătoare! l-am 
stricat pânza si, în loc să fugă, şi-a făcut-o iar. Pe când eu! 
Nu pot face o ie care-i mult mai uşor decât pânza lui! 

Aşa gândea Rodica şi o cuprinse rușinea de lenevirea ei. 

Se duse repede acasă şi se apucă de lucru. Până seara 
a lucrat o bucată bună, aşa că sa mirat tare mama sa, care 
nu ştia de ce se schimbase fata ei. 

De atunci nu s'a mai dat lenei. Munceste cu stáruinfá 
si drag si are spor la lucru. 

După cum spune si proverbul : 

Cu răbdare si tăcere 
Se face agurida miere. 
LELIA D. RADULESCU 
Elevă — Ditesti 


-vi 


sac, ca să le 'ngrop întrun cimitir dela mine din sat. 

— Bine, fiule. Să asezi tu oasele fratelui tăi cel mare 
şi celui mic, în aşa fel, ca să binecuvântez asupra lor”. 

Ciobanul cu ochii înlăcrămați scoase oasele din sac, 
încât deosebi pe-ale fratelui cel mare de cel mijlociu. Mo- 
şul turnă deasupra lor o apă de culoarea cerului şi zicând 
câteva cuvinte, cei doi frati înviară, iar mosul pieri cât ai 
zice una. 

Ciobanul cel mic, văzându-și fraţii în viaţă, îi îmbră- 
lise de bucurie si împărţi turma lui de oi în părți egale. 
După aceea, porniră pe drum spre casă. Dar cei doi fraţi 
ciobani, după atâta veselie, se luară la ceartă cu cel-maic, 
cà dece i-a tăiat, fără să aibă vre-un pic de milă de dânşii? 
Asa că îl tăiară bucăţi și-l aruncară într'un şant din mar- 
ginea drumului, luându-i şi turma lui de oi. Moşul, care 
nu era decât Dumnezeu, se duse acolo, luă bucăţică cu bu- 
cáticà si făcând un semn din mână, micul ciobănel se făcu 
iar cum a fost. Dar sărmanul iar începu a plânge când se 
văzu fără turma de oi si dusmànit de fraţi, pe care el i-a 
iubit foarte mult. Mosul îl mângâie pe frunte, si golind din 
sacul sáu o mulțime de steluțe, se făcu la loc, nu o-turmă 
de oi, ci cât nu putea cuprindea cu ochiul. Apoi se făcu ne- 
văzut. 

Povestea spune că cei doi fraţi ciobani, s'au rătăcit pe 
drumuri şi au murit,pe când cel de-al treilea a ajuns în 
satul lui, cu toată turma sa de oi, unde începu să povesteas- 
că dela mic la mare, tot ceeace i s'a întâmplat, încât am au- 
zit şi eu pátania acestui ciobănel, pe care v'o spun si vouă, 
dragi copii, ca la rându-vă s'o povestiti si voi la alții. 


Modele de copiat cu mâna liberă 


BURGA DICCOZUA 


EPARTE, foarte departe, se ridicau niște munţi 

foarte înalţi, ale căror piscuri sfredeleau nourii, 

iar povârnişurile lor pietroase si acoperite de 

păduri erau străbătute de nenumărate pârâuri. 

Lângă un asfel de povârniș, locuia Petrică îm- 

preună cu bunicii săi. Petrică era un flăcăiandru de 11 

ani, subtirel, de înfăţişare bolnăvicioasă, cu părul ca spicul 

grâului şi ochii limpezi. In fiecare după amiază, el şi cu 

ceilalţi băieţi, alergau împreună plini de viaţă şi bucurie, 

de huia satul de strigătele lor. Mai în fiecare zi, acești ne- 

bunateci obișnuiau să-și bată joc de Petrică, fiindcă nu era 

puternic. Intr'o dimineaţă, Fănică, cel mai obraznic, se 

luă la luptă cu el ştiind foarte bine că plăpândul Petrică 

nu putea să-l trântească. Ceilalţi se făcură roată împre- 

jurul lor pentru a vedea lupta. După puţin timp căzu jos, 
ne mai având puteri ca să se mai scoale. 

— „Hai cu el la pârâu, să-l mai spălăm pe faţă”, pro- 
puse unul din ei. 

Propunerea fu primită si toți duseră pe săracul Pe- 
trică până la malul apei, care curgea la piciorul munte- 
lui. Acolo îl băgară cu capul în apă de câteva ori spre ha- 
zul tuturora. Petrică încercă să fugă, dar nu putu, căci e- 
rau prea mulţi în contra lui. 

— Acum cred că te-ai răcorit îndestul ca să urmăm 
lupta”, îi zise Fănică ameninţându-l cu pumnul. 

— Nu, lasă-l să plece, îi e destul pentru azi şi asta o 
să-l înveţe minte ca să fie mai tare”, spuse unul. 

Petrică rămase singur lângă pârâu, pe când tovarășii 
săi se întorceau acasă fluerând si sărind printre pietre. Se 
asezá pe o stâncă si privi cu máhnire bărcile duse de apă 
şi mai încolo muntele uriaș care părea că atinge cerul. Pe 
înserate, băiatul se întoarse la coliba bunicilor săi. intră 
fără să facă sgomot, luă o carte şi fără să scoată o vorbă, 
se asezá într'un colt pe o bancă. După puţin timp, văzu pe 
bunicu-său care intra şi fugind către dânsul cu ochii scăl- 
daţi în lacrimi, îl întrebă: 

” — „Spune-mi, bunicule, se poate ca numai cei puter- 
nici să fie viteji?” 

Bătrânul îl privi mirat şi răspunse: 

„De ce plângi, Petrică? Pentru Dumnezeu nu te 


Tradusă din spaniolă de Emil St. Baltă 
OODUPEEECTEDES Eau PSD SORINA ns ہنی‎ iii SE E a لص پ‎ 
gândi la asemenea lucruri! Sunt mulţi oameni renumiți 
pentru vitejia lor, fără ca aceștia să fie puternici. Poate că 
nici nu știu ce este lupta. Se cere mai multă vitejie pentru 
pentru a îndura în tăcere batjocurile sau pentru a suieri 
durerile, fără să te plângi, fără să ai nevoia de a te lua la 
bătaie”... 

Petrică dormi mai liniștit în noaptea aceea: zilele ur- 
următoare le petrecu departe de ceilalți băieţi. Isi petrecea 
timpul jucându-se printre stânci, aruncând pietre în apă 
şi urcând munţii. Invăţă să se catáre fără să cadă si cu 
cât se urca, privia mai mirat pomii şi căscioarele, care de 
fiecare dată i se păreau mai mici. 

Alti băieţi s'ar fi ametit la o aşa înălţime, dar Petrică 
se obişnuia din ce în ce să urce înălțimi mari cu repezi- 
ciune si fără teamă. In timpul acestor plimbări se imprie- 
teni cu un vânător care impusgca păsările de pradă ce-și 
aveau cuibul în munţi. Vânătorul îi arătă cele mai bune 
poteci si chiar îl duse, într'o zi, la cuibul unui vultur. 

Ce bucurie pe Petrică când văzu doi pui de vultur! 
Vânătorul îi făgădui unul când o să fie mai mare, ca să-l 
crească acasă. 

Intr'o zi frumoasă de sărbătoare, băiatul se găsia, ca 
deobiceiu, pe stânci, privind la foştii săi tovarăşi, cari se 
bălăceau în apele pârâului. Deodată, privirile i se opriră 
pe nişte oameni cari începuseră să fugă din loc în loc, pri- 
vind în sus. Ridicá ochii şi văzu cum unul dintre vulturi 
venia la cuib cu ceva alb în ghiare. In acelaş timp auzi 
strigătele disperate ale unei femei: — „Copilul meu! Co- 
polul meu! Vulturul! Scăpaţi-mi-l”. 

Câţiva oameni înarmaţi cu puşti, ciomege si frânghii 
se pregătiau să urce muntele. In acelaş timp, toti zăriră o 
fiinţă ciudată care se urca printre stânci către cuibul vul- 
turului. Acea ființă nu era decât Petrică, care se apropie 
cu grijă de cuib, scoase copilul si sustinàndu-l puternic, 
începu să coboare încetişor. Vulturul nu voi să-și piardă 
astfel prada şi începu să-l urmărească lovindu-l cu ciocul 
şi cu aripile peste cap. Noroc că purta cáciulita lui, iar 
cu corpul său apăra copilul; din când în când, își ferea ochii 


(Citiţi continuare în pag. 13-a) 


OPII, o cunoasteti pe Carmenica? Cum, n'o cu- 


noasteti? Ei, 'atunci să-mi permiteti să vo re- 
comand: Carmenica e o fetiţă de patru ani si 
este foarte drăguță, atât de drăguță, cum nu- 
mai o fetiță drăguță poate să fie. 

Are ochi negri şi adânci cu gene mari si arcuite. Gu- 
rita ei e rumenă si dulce ca o cireașă. Când râde e si mai 
frumoasă. Atunci i se văd dinfisorii ca nişte mărgelușe cu 
o strungă în rândul de sus. 

Am cunoscut-o mai bine într'o zi de sărbătoare la bi- 
serică. Venise cu mămica ei, frumoasă şi ea si bună ca 
toate mămicile din lume. ` 

Cum a intrat în biserică, -o interesa totul din jurul ei. 

— Mămică, ce-i asta? 

Acesta-i amvonul, Carmenică. 
Famfonul la ce-i bun? 

Taci, Carmenică nu vorbi asa tare ! 
— Dal acele ce-s? 

— Lumânări, dragă. 

— Asa multe! Cine le-a aplins, mămică? 
„Taci, te rog! 

Mămică... şi eu vleau să aplind o lumânale! 

Nu-i voie, esti prea mică. 

Ba-s male. N'a spus nănăşica că-s fată male? Si tu 
tot spui că-s mică. 

Intre timp iesirá preoţii cu sf. Dumitru. Carmenica 
nu-și lua ochii dela ei. Când au isprávit cu rugăciunile si 
au intrat iar în sf. Altar, fetiţa începu din nou cu întrebă- 
rile. 

— Mămică, cine-au fost acei? 

-— Preoţi, Carmenică. 

— Cum în lochii? 

— Pst! 

— Dal acela ce sade in scaunul cel male e tot pleot-? 

— Nu, e episcop. 

— Pe ce se cunoaste? 

—. Are cruce pe piept; o cruce mare, mare, puiufule, 


: 
ÎN DIMINEATA pd er Mh 


de Eufr. Simionovici 


— Eu ştiu mai bine decât tine, mămică, ale balbă ma- 
le şi albă, nu vezi! 

— Dal de ce-s asa multi oameni, mămică? 

— Au venit să se roage lui Dumnezeu. 

— Vai, mămică, nu vezi că toţi tac? 

— Of! — suspină mama, — taci te rog, Carmenică! 

Şi în vreme ce mămica fetiţei se ruga lui Dumnezeu, 
Carmenica privea biserica. I se părea că se găsește 
într'o lume minunată, înconjurată de lumină si cântări. 
de miros de smirnă si un fel de ceaţă începu să i se lase 
pe ochi. 

Apoi trezită ca dintrun vis, o prinse repede pe mă- 
mica de mână si i se rugă: 

Hai acasă, mămică, vleau la tăticu, hai la tăticu! 


Ce dulce e Carmenica! 
E. SIMIONOVICI 
OEI a I] 


Urmarea din pag. 12-a la povestea „Petrică Viteazul‘ 


cu mâna liberă. Era cu neputinţă să ajungă astfel la pi- 
ciorul muntelui. Pe când toţi priveau ingroziti la cele ce 
se petreceau, apăru după o stâncă un om înarmat care 
ochi si trase... vulturul se prăbuși jos bătând din aripi. 
Era vânătorul, prietenul lui Petrică. Incărcă pușca iarăşi 
si ochi un al doilea vultur care se apropie. Se auzi încă o 
detunătură si al doilea vultur căzu. Viteazul vânător luă în 
braţe pe cei doi copii si îi cobori în mijlocul oamenilor 
cari-i aşteptau îngroziţi. Făcură repede cu câteva cráci si 
hainele lor o targa, cu care duserá pe Petrică la bunicii 
săi, căci era sleit de puteri şi rănit de ghiarele vulturului. 

Copilașul ajunse în mâinile mamei fără nici o sgârie- 
tură. 

Petrică zăcu câteva zile, iar băieţii cari îşi bătuseră 
joc de el, veniau mereu să-i țină de urit şi toţi îi lăudau 
vitejia. De atunci el fu numit: „Eroul munţilor”. 

EMIL ST. BALTĂ 
stud. Sc. Politechnica Timișoara 


— M orarul si fiul să u= 


Un morar si fiul său mergeau într'o zi la târg, ca să 
vândă mgarul lor. Mergeau amândoi pe jos, iar măgarul 
tropăia înaintea lor. 

Abia eşiseră din sat, că au întâlnit niște femei. Cum 
i-au văzut, femeile s'au pornit să râdă si să-şi bată joc de 
dânşii. 

„Priviţi la prostii aceștia, strigă una din ele, umblă 
pe jos, pe când au un măgar, pe care ar putea foarte bine 
să meargă călare. 

— Este bine să asculti de sfatul altora, zise morarul. 
Femeia are dreptate în ceeace spune, dar nu e greu să fa- 
cem asa cum ne-a povăţuit. Haide, fiule, suie-te in spina- 
rea măgarului”. 

Băiatul nici n'asteptà să i se mai zică odată. Acum nu- 
mai morarul mergea pe jos. Nu făcuseră decât o scurtă 
bucată de drum,.cá au întâlnit niște ţărani. 

Văzând că băiatul e călare, iar tatăl său mergea pe 
jos, țăranii au început să dea din cap şi să zică: „Inainte 
vreme, când eram si noi tineri, aşa ceva nu sar fi întâm- 
plat. la uitati-và la nerușinatul acesta de băiat: merge că- 
lare şi lasă pe tatăl său, om bătrân, să obosească, umblând 
pe căldura aceasta. 


` 
mod 


predă prd‏ ےہر 

— Dă-te jos, copil rău crescut, îi strigă băiatului un 
țăran mai bătrân, dă-te jos şi lasă pe bietul tău tată să 
meargă călare, ca să se mai poată odihni si el. 

— Cred că trebue să ascultăm de sfatul acestor oa- 
meni. zise morarul. Haide, fiule, dá-te jos si lasă-mă pe 
mine să merg călare”. 

Asa s'a şi făcut. Insă, era par'cá un ce făcut ca în ziua 
aceea să nu fie lăsaţi în pace. In adevăr, după ce mai fă- 
cuseră o bucată de drum, au întâlnit un grup de femei şi 
de ‘copii. 

„Ruşine! Ruşine! îi strigară morarului femeile. Cum te 
lasă inima să mergi tu călare تو‎ să-l lași pe bietul copil să 
se prăpădească, mergând pe jos? Dece nu-l iei şi pe dân- 
sul lângă tine pe măgar? 

— Femeile acestea au dreptate, își zise morarul. Hai- 
de, băete, suie-te și tu pe măgar”. 

S'a suit şi băiatul, iar măgarul abia putea să meargă 
ducându-i pe amândoi în spinare. Erau aproape de oras. 
când fură întâlniți de un alt drumet. 

„Cum nu vi-e ruşine şi cum n'aveti un pic de milă! 
le strigă drumetul. Nu vedeţi că sărmanul mágárus e gata 
să se rupă în două? Nu vedeţi că ar fi mai drept şi mai 


bine ca voi să-l purtaţi pe măgar, iar nu el să vă poarte pe 
voi ? 


Ştii cà si omul acesta are dreptate? zise -morarul 
dându-se jos de pe măgar şi spunând fiului său să facă la 
fel. E adevărat că până acum n'am auzit ca un măgar să 
fie purtat de oameni, dar să încercăm şi să ne silim să fa- 
cem tot ce este cu putinţă”. 

Legă, aşa dar, picioarele măgarului, luă pe umerii săi 
cele două picioare de dinainte, pe când fiul său purta pi- 
cioarele din spate. „Acum, zise morarul, nimeni n'o să poa- 
tă spune despre noi că suntem oameni fără milă. In afară 
de aceasta, fiindcă măgăruşul nostru se odihnește, va arăta 
mai bine la târg si il vom putea vinde mai uşor”. 

Insă nu e lesne să umbli cu un măgar pe care îl duci în 
spinare. Nu mai spun că toţi câţi îi intilneau, se opreau, 
râzând şi făcând haz mare. 

Dar nici măgarului nu-i făcea vreo plăcere să fie pur- 
tat în felul acesta. Se sbătea şi căuta să scape si să meargă 
iarăşi pe picioarele sale. 


susse 4 


^. 
sieks 
تیچ‎ Ian stu 


۰ “ Ww 


Şi iată că, purtând pe măgar pe umerii lor, morarul 
și fiul său treceau acum pe un pod. Aci măgarul se sbătu 
așa de tare, că le scăpă şi căzu drept în mijlocul râului. In 
mai puţin de un minut, se duse la fund si se înecă. 

Morarul si fiul sáu se întoarseră acasă. Erau amândoi 
foarte amáriti şi supăraţi. Morarul zise: „Aşa páteste omul, 
care vrea să fie pe placul tutulor și nu face aşa cum crede 
el însuşi că este mai bine. Dacă nu plecam urechia la tot 
ce ne spuneau unii si alții, n'am fi rămas fără măgar”. 


STAN PROTOPOPESCU 


De vorbă cu cititorii 


ALF. VR. Loco. — Dragul meu, ne pare nespus de 
rău că nu putem să-ți facem plăcerea de a-ți publica 
măcar una din bucăţile în proză si în versuri ce ne-ai 
trimis. Te rugăm să ne crezi că n'am avut ce să ale- 
gem. Poeziile sunt, unele prea lungi, dar toate slăbuţe. 
Nici „Chiţ-Chiţ” nu e reuşită. Te sfătuim să laşi pentru 
mai târziu, adică. după ce vei căpăta mai multă cultură, 
gândul de a fi scriitor. Până atunci, continuă a fi cititorul 
nostru. 

L. I. Sibiu. — Hi publicăm „Legenda mărțişorului” 
la rubrica „De ale începătorilor”. Poezia „Bunica” e 
cam lungă si cam slábutà. In afară de aceasta, sau pu- 
blicat-o prea multe poezii cu subiectul acesta. 

M. RAD.-Cetatea Albă. — Iti publicăm la rubrica „De 
ale începătorilor” schița „După faptă şi răsplată”. Insă, 
din lipsa de spaţiu, a trebuit să-i facem oarecari pres- 
curtări. Poezia este tristă şi până îi vine rândul, trece 
iarna. Credem că ai să fi mulţumită. 


cari ați citit „AVENTURILE LUI 
GUGULICA", citiți şi „NOILE 


AVENTURI ALE LUI GUGULICA" | 
cel mai frumos roman de | 


călătorii şi aventuri | 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA IV > 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abonajnent cpe:d: an, 3 
abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ » E 


La gura sobei 


سان انت 
جات 


ORIZONTAL: 1) Povestitor iubit de cititori. 6) Poveste. 10) 
Povestitorul lui Harap-Alb. 12) Anotimpul poveștilor la gura sobei. 
14) A scris „Povestea vorbei" şi „O şezătoare la ţară” . 16) Zeul 
soarelui. 17) Pronume, 193) Cámase tráüneascá, 19) Aa fost.... tă ca 
nici,.tá. 21) Jar. 23) Buturugi pentru foc. 25) Oraș asirian. 26) Sa- 
lutare! 28) Li se face copiilor, ascultând poveşti la gura sobei. 29) 
Vargă. 32) Pronume. 32a) Plantă. 33) Oraş in Germania. 34) Gârlă 
de chefali. 35) A spânzura, a agăța. 37) Care se poate întinde. 38) 
Pronume. 

VERTICALG6 1) Moş Crăciun. 2) Sau. 3) Timpul potrivit pen- 
tru poveşti la gura sobei. 4) Povestea. 5) Făcut la fel. 7) Lichid. 
8) Vehicul care alunecă pe zăpadă. 9) Parte a hainei. 15) Basm. 
18) Scoateti lavă. 20) Iese pe gura sobei si îmbujorează faţa copi- 
ilor ce ascultă poveşti. 21) Fac jurământ. 22) Macagiu. 30) Bătrâna 
care ne povesteşte la gura sobei. 27) Se pun în sobă şi se prefac în 
jăratec. 30) Frig mare, când vă strângem la gura sobei. 31) Comu- 
nă şi râu în județul Bacău. 34a) Pronume. 35) Armăsar. 36) Ce e 
mic, mititel şi ingrádeste frumusel. 

Lucia Gh. Stănescu 


Constanţa 
Aritmogrif geografic 


A 
20:72 $2 4 24 «4 
17 25 3 1 Py. 2 


8 2 9 228273 5$ f? 5 

3 1325 7:176 S 

20 3 26 21 8 526295 
4$ i255 


a‏ کت کچ تج تا 
B :‏ 


VERTICAL: A. B. Stat in Europa. 
Rándurile orizontale vor da oraşe din acest stut 


Simonne Boullen 
Spre uşurinţă C = 20, V = 23, 0 = 3. 


Aranjándu-se intr'un anumit mod, literele din cuvintele de mai 
sus, se va afla o revistă săptămânală, preferată de cititoarea din 
cartea de vizită 

de Heller Avram 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile de la apariţia numă- 
rului de faţă, având menţiunea: pentru Cinel. 
Cinel. 
3 Rugám pe deslegători, ca odată cu deslegarea, sá ne spună ce 
joc a fost mai greu si ce părere au despre jocurile noastre. 


Poşta jocurilor 


V. M.-Craiova. — Triunghiul şi rebusul sunt slabe. 2) Rebusul 
aritmetic e greu pentru cititorii noştri. 3) Ultimul ar fi bun dacă 
ar mai avea o literă; nu se spune „copilor” ci „copiilor”. 

FEL. SCH. -- Se retine enigma-logogrif. 2) Ms Nae si d-} Cinel 
nu sunt unul si aceiaş persoană. 3) Incercati! 


L. L.-laşi. — Cam slábute. 
ALF. VR. — Publicăm aritmogriful animalelor. 
I. A, ST.-Loco, — Publicám proverb ascuns. 


EL. JIT. — Mai avem un astfel de joc. 

S. CORN. — Mai avem destule aritmogrife cu scriitori. 2) Un 
joc cu subiectul „Capitale” s'a publicat deasemenea si o saradá in 
felul celei trimise de dv. k 

RAD. C. P.  — Publicăm cartea de vizită. 

IG. H. SEV. — Golful d-tale are cusurul că nu e... golt, 2) Celalt 
joc e slab. 

L. LICUŞOR. — Pom Drăg-Buf; Gr. Const.; Coc şi T. Zent; 
Harry Rub; L. Ret şi M. Först; Sp. Gin; Mir. Mor; Pic. Albag; Mu- 
set. D. Gh.; Szabo I.; Florin Hersc; M. Tubxca; O. Seg-Loco; R. N.- 
lasi; T. J. Gh.-Iasi; Vichi C.; Bud. C. Nic.; Mih. Al.; Gamsa. Maime- 
rech. 

I. GOL. — Publicăm două jocuri. 

COHN ELLA. — Se publică. 

BALAN V. GH. Publicăm fuga consoanelor, 

IUL. CONST. — Se publică. 

HUGH.GH. — Aritmogriful e greu. 2) Două jocuri s'au publicat 
şi o enigmă nu e tocmai clară. 3) In privința asociației putem sta 
de vorbă la redacție. 

V. SOK şi E. MEIL. — Publicăm două jocuri. 


BORCEA I. OV. — Sunt cuvinte prea grele pentru majoritatea 
cititorilor noştri. : 
T. C.-Craiova. — Jocul d-tale „larna”. ne-a lăsat cam rece; are 


multe cuvinte grele pentru copii: animarăţi, Ion, neleal etc. In- 
crucisate în alt chip s'ar fi publicat. ; 

M. F.-Loco. — Cuvintele încrucişate sunt micute. 2) Intr'un joc 
nu se admite două cuvinte pe acelaș rând ca: iartă-mă. 

TITY CONST. — Publicăm „grade militare”. 

L. L.-Iaşi, — Nu-i o nenorocire dacă nu cunoaşteţi un cuvânt. 
Trecem cu vederea si greşeli mai mari. PE ےہ‎ 

CERCH. DUM. — Cred că localitatea , Putinei", puţinei cititori 
o cunosc. 

GH. SCOD. — Mai încercați! Nu strică. , 

POPESCU STEFAN. — Desenul din seria I Februarie s'a gresit. 
Uitaţi-vă la alte jocuri cu acest titlu, din revista noastră si vă veți 
da seama de eroare. 


A apărut în 
Biblioteca şcolară 
ODOBESCU, 


OPERE ALESE 


124 pagini 20 Lej 


(mAPUCNIMA 


ditraià la Bibliotecă 
24 1 d 
— D) 


Fotografii de la 
cititorii noștri 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA FEBRUARIE SERIA 


Numele și pronumele 


Un Turc drăgălaș, cititor al „Dimineţii Copiilor" Preţul 5 lei 


De-ale Incepátorilor 


O ideie de oameni deştepţi 


Se spune că întrun orășel din Polonia — acum câteva 
secole trăiau oameni proşti. Intro seară de toamnă, când 
toti se aflau în biserică, a'nceput să ningă. Când oamenii 
au văzut zăpada albă si fină, nu şi-au putut lua ochii dela 
dânsa. Sii fiindcă nu vroiau s'o calce în picioare, au zis 
celor şapte înţelepţi ai orașului următoarele cuvinte: 

„Voi înţelepţii orașului, știți cum ne-am blestemat via- 
ţa în zilele de noroiul cel mare, când ploua cu găleata! lar 
acum, când Dumnezeu sa îndurat de noi şi ne-a trimis ză- 
pada cea frumoasă, ce să facem ca să n'o călcăm şi să n'o 
murdărim ?”. 

Infeleptii sau gândit şapte ore şi şapte minute — era 
după miezul nopţii — când le-a venit o idee, si anume: di- 
mineafa să meargă păzitorul bisericii în oras şi să strige că 
nimenea să nu iasă pe stradă toată ziua, aşa că zăpada să 
nu fie cálcatà. 

Si ca să nu calce si pázitorul züpada, infeleptii au ho- 
tări ca cei patru păzitori ai orasului — căci atunci o 
era înconjurat de ziduri pentru apărare — să-l poarte pe 
umeri. 


In românește de MIŞU K.-Rădăuţi 
Fiul de împărat 


A fost odată un împărat mare ce domnea peste o ţară 
întinsă şi bogată. Acel împărat avea un fiu viteaz şi infe- 
lept, care era foarte milos. Intro noapte cineva bătu la 
poarta palatului. 

Portarul deschise și văzu în poartă un om bătrân, care 
ceru adăpost, mai ales că ploua cu găleata. Portarul vesti 
pe împărat că afară în ploaie stă un cerșetor, care cere a- 
dăposl. 

impăratul porunci să-l aducă în sala سی‎ După 
câteva minute -apărură doi soldaţi si cerşetorul care se în- 
clină şi zise: „Mărite împărate, fiul Mariei Tale, Florin, 
este pândit de o nenorocire mare: un vrăjitor, pe care îl 
chemă Biribon, vrea să-l răpească. Măria Ta, am uitat 
să-ți spun că eu sunt un vrăjitor care mă chiamă Citrifon, 
si vreau să-l scap. Când vei auzi un vânt puternic, să ştii 
că se apropie vrăjitorul. Eu iti dau acest betisor; când vei 
auzi vântul, să baţi cu el de trei ori în piatra aceasta” și îi 
mai dete o piatră de cremene. 

Impăratul îl găzdui si îi mulțumi. A doua zi, după ce 
plecase vrăjitorul cel bun, se auzi un vuet mare şi apăru 
vrăjitorul cel rău călare pe o coadă de mătură. Atunci 
împăratul luă báful şi bătu de trei ori în piatră. Se auzi 
un bubuit puternic şi peste câteva clipe vrăjitorul cel rău 
fu prefăcut în stană de piatră. 

Si așa, a scăpat prinţul prin mila împăratului. Pen- 
trucă vrăjitorul cel bun înadins s'a prefăcut în cerșetor, 
ca să încerce mila şi bunătatea împăratului. Că de nu l-ar 
fi primit, nu merita să-i scape fiul. 


LIGHIA ARIADNA ŢIBU 
Stulpicani, jud. Câmpulung 


16 PAGINI 


TELEFON 


După faptă si răsplată 


Mai mulţi tineri se rugau de un altul, care sta cam bo- 
sumflat la o parte, în felul următor: 

„Povesteşte-ne ceva, prietene, haide zău, că ştim că ai 
un sac fără fund de povestiri. Fii bun!” 

Tânărul, căruia era adresată rugămintea, nu voi de 
loc la 'nceput; după multe rugáminti le făcu, în fine, pe 
plac. 

„Ascultaţi, le zise el. Este cam mult de atunci, eram 
de vreo 14-15 ani, dar obraznic!... 

Era într'o afurisită zi de iarnă. Și colac pesște pupăză, 
mai căzuse si o ploaie cu câteva zile în urmă,prefăcându-se 
în poleiu lucitor ca oglinda. Bietii oameni nu mai puteau 
ieși pe stradă. Rare ori se vedea vreo trăsură sau mașină, 
care mergeau lunecând încoa si 'ncolo. Ici si colo, mai tre- 
cea și câte un pieton, care înainta pipăind cu bastonul, de 
frică să nu cadă. Nu cred să fi fost mai mult de ora 4 după 
amiazi, totuşi începea să se întunece. 

Cu toate astea, eu mergeam pe stradă, fluierând, cu 
sapca pe ureche si mâinile în buzunar, fără să-mi pese de 
poleiul lunecos şi gerul grozav. 

Tot umblând fără rost, iată că văd venind de pe tro- 
tuar o bábutà tare caraghioasă, dar îmbrăcată bine. Insă 
avea niște haine de prost gust, mi se pare că erau roșii, 
căci altfel nu-mi închipui cum de-am zărit-o, așa de mică 
era. Mirat si curios în acelaș timp, mă apropiai de bábutà 
pe la spate. 

Merge ea cât merge, când iată că "n dreptul unui feli- 
nar, nu ştiu ce face că se trezeşte jos.. Scapă geanta şi ba- 
stonul din mâini, începând să tipe cât o lua gura. 

Eu, în loc s'o ajut; mam pornit pe un râs nebun, atât 
de nostim căzuse băbuţa. Tot râzând de biata femee, râsul 
mi se prefácu într'un urlet cumplit, si ducându-mi mâna 
la cap, dau de un cucuiu enorm. ` 

Ce se 'ntâmplase? Era tocmai 
prăvită. 

In ajun, fiindcă fusese ploaie, tencuiala înmuindu-se, 
o bucată cât toate zilele se desprinsese. căzând drept în 
capul meu. 

Acum bábufa, care se ridicase de jos, râdea ea de 
mine. Infuriat la culme, si cucuiul acela asa de mare, cà 
nu-mi puteam pune cumsecade pălăria, mă întorsei spre 
babă, cu o mutră ce nu pot să v'o descriu, răstindu-mă în- 
furiat: 

Iti vine a râde, babă afurisită. 

— Ha, ha, ha! îi da zor ea cu râsul, răspunzându-mi, 
după ce se linişti puţin, numai atât: După faptă şi răs- 
plată!” 

Si porni mai departe, sprijinindu-se de bát, mai mult 
Iunecànd, dar veselă si reptând mereu: „După faptă si ràs- 
plată, după faptă şi răsplată!” 

Si iată așa, dragi prieteni. pedepsește D-zeu pe cei ce 
râd de alţii, aşa cum am pátit-o eu!" 


MURA RĂDULESCU 
cl. I-a liceală Cetatea-Albă 


نج ےچ e e e‏ ج و چ 
Coana Frosa la Bucureşti?‏ 


pe acolo o casă neis- 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
1o00 


Pe um an . x 
Pe șase luni . 
Pe trei luni . 


ss 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
3 — 84 — 30 


ANUL 12 


کے 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 
100 , 


COPIILOR) 


" ADMINISTRATIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 
200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


6 Martie 1935 No. 578 


A ^ 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZA 


۰ 


Uitucilă şi invitaţii săi 


M văzut săptămâna trecută ce ruşine au pátit un- 
chiul şi mătuşa lui Uitucilă. In loc să-i ducă aca- 
să la el, adică la casa la care se mutase, uitucul 
nostru prieten îi dusese la casa pe care o pără- 
sise si unde se mutaseră alti chiriaşi. 

S'a crezut despre bietii oameni că sunt niște hoți si cât 
"aci să-i ducă la poliţie si să-i închidă, adică să páteascá 
rușinea cea mai mare. lar ei veniseră din provincie să-și 
vadă nepotul — —ce mai nepot! — si să petreacă cu el câ- 
teva zile plăcute. 

In sfârşit, după ce au scăpat teferi din casa străină în 
care intraseră aşa de nepoftiti, Uitucilă, care mergea ca o 
curcă plouată, le propuse să-i ducă la un restaurant. „Astă- 
seară, le zise el, luăm masa în oras şi pe urmă mergem la 
un cinematograf. 

— Dar dece să cheltuesti atâţia bani? — îi răspunseră 
unchiul său şi mătușa sa. Hai mai bine să mergem acasă 
la tine şi să-ţi vedem şi nevasta, nepolica noastră”. 

Insă Uitucilă avea poftă să stea in oras și să meargă la 
cinematograf. 

„Mâine, le întoarse el vorba, staţi toată ziua acasă la 
mine. In seara aceasta să ne mai distrăm puţin în oras- Cât 
despre cheltuială, să nu vă pese de loc. Are balta peşte”, 
aăugă el lăudându-se. 

Merseră, aşa dar, la un restaurant, ba chiar nimeriră 
la unul din cele mai scumpe si mai luxoase restaurante. Un- 
chiul si mătuşa lui Uitucilá au rămas zăpăciţi si tare inti- 
midati, văzând luxul, numărul mare al chelnerilor, îmbră- 
cati cu toţii în frac, şi lumea elegantă, care lua acolo masa. 
Au fost mai ales impresionați de eleganța doamnelor şi de 
bijuteriile cu care erau împodobite. 

Unchiului şi mătușii lui Uitucilă li era ruşine să intre 
în sala de mâncare, luminată mai bine decât ziua şi cu 
toate mesele încărcate de flori. De aceea, îi ziseră încet lui 
Uitucilă: „Hai mai bine să mergem la un alt restaurant, 
căci aicea ‘trebue să fie tare scump. 

— Are balta peste!" se mulţumi să răspundă Uitucilă. 

Se aşezară, asa dar, la o masă. Uitucilă şedea nepăsă- 
lor, par'cá ar fi fost acasă la el sau par'cá în toate zilele si 
în toate serile ar fi luat masa la restaurantul acela în care 
atunci pentru întâia oară punea piciorul, pe când unchiul 
şi mătuşa şedeau ca pe ghimpi, tremurau şi aruncau de jur 
împrejur priviri speriate. 

Li s'au adus o listă de mâncare, însă Uitucilă, fără să 
se uite la listă, zise chelnerului: „Să ne dai tot ce aveţi mai 
bun. 

— Avem icre negre, 
sunt cam scumpe. 


îi răpunse chelnerul, numai că 


— Nu te întreb de pret, îi zise Uitucilă supărat. Adu trei 
porţii de icre negre şi vezi să fie mai mari şi mai bune.” 

După icrele negre, Uitucilă a ales încă trei feluri de 
mâncări, tot din cele mai scumpe. 

„Ce fel de vin doriţi, îl întrebă chelnerul, 
vechiu? 

— Vechiu, cât mai vechiu”, răspunse Uitucilă. 

A mai comandat apoi prăjituri, înghețată, fructe, cafea 
cu lichior. 

„Nepotul nostru i găsit vreo comoară”, isi şoptiră 
unul altuia unchiul său $f mătuşa sa. 

Dar când a fost vorba de plată, s'a văzut ce comoară 
găsise acest nepot aşa de galant. Mâncaseră şi băuseră pen- 
tru suma de 950 de lei, iar cu bacsis trecea de o mie de lei. 
Uitucilă băgă mâna în buzunarul dinlăuntrul hainei, ca să 
scoată portofelul, când... rămase cu mâna în buzunar şi cu 
gura cáscatà: uitase portofelul acasă, așa că n'avea la el 
nici un ban. 

„Unchuiule, zise el bâlbâindu-se de ruşine, împrumu- 
tă-mă, te rog, până mâine cu 1500 de lei.” Erau toţi banii 
cu car. bietul om venise din provincie. Ce putea face? Ii 
scoase si îi dete zăpăcitului nostru prieten. 

Plecară dela restaurant, dar pe stradă unchiul său 
văzu cà lui Uitucilă pălăria îi cădea peste urechi. „Dar 
dece ţi-ai cumpărat pălărie asa de mare? îl întrebă el. 

— Acum câteva zile, îi răspunse Uitucilă, mi-am tăiat 
părul şi de aceea pălăria îmi vine mai mare.” 

Insă nu trecu nici un minut la mijloc si Uitucilà se po- 
meni apucat de ambele braţe. Ce se întâmplase? Esise dela 
restaurant, luând o pălărie străină şi îmbrăcând un palton 
străin. L-au crezut cá este un hoţ si l-au dus pe sus la o sec- 
tie, unde a petrecut noaptea aceea. 


nou sau 


=s 


VINTILA BRATU 


In căutarea norocului 


Roman de mari aventuri și suferinţe 


Adaptat de DINU PIVNICERU 


8) Prima noapte în pustiu 
SAP RE o CEDE D FE oi RE NE ABE VID, DL AES E ج٘۱عص‎ 


După ce şi-a făcut rugăciunea si a stat puţin să se 
mai odihnească de oboseala drumului, Moş Barbu se ri- 
dică de la locul său şi luând o lopată de fier, începu 
să o înfigă în pământ şi să scoată bulgări de pământ, 
pe care îi privea cu băgare de seamă. Făcu asa de mai 
multe ori de jurul împrejurul locului unde poposiseră 
şi la distanţe diferite. 

Scotea cu lopata un bulgăre de pământ, îl lua în mâ- 
nă, îl sfărâma, apoi îşi zicea singur cu un aer mulţumit : 
„Bun, tare bun !" 

— Tată, pentru ce scoţi bulgări de pământ, pentru 
ce îi cercetezi şi zici că sunt buni ? îl întrebară copiii săi. 

— Vreau să văd, le răspunse el, dacă pământul, ca- 
re de acum încolo va fi al nostru si ne va da hrana tre- 
buincioasă, este sau nu este îndeajuns de roditor. Spre 
norocul nostru, văd că e mai gras şi mai roditor, decât 
mi-aş fi putut închipui”. 

Dar iată că începea să se lase seara. Ultimele raze 
ale soarelui, care se pregătea să se culce, se resfirau în 
culori de purpură de aur în apa limpede a marelui fluviu 
Gigitonhonha. Doar murmurul apei din acest fluviu mai 
dedea puţină viaţă întinselor singurătăţi in care poposise- 
ră Mos Barbu şi copiii săi. 

Era acolo o mică ridicătură de pământ, de unde se 
putea vedea la depărtări mari. Din vârful acestei ridi- 
cături Mos Barbu si ai săi isi rotiră privirile de jur im- 
prejur, doar, doar or zări undeva vreo așezare omenească, 
vreun semn că alti oameni au fost înaintea lor prin melea- 


gurile acelea. Dar n'au putut vedea si descoperi nimic. Ei. 


patru, aceşti patru Români veniţi din frumosul nostru Ar- : 


deal, erau singurele fiinţe WEN ہر‎ acea singurătate în 
care oamenii mai slabi de înger nu Sar fi simţit de loc bine. 

Insă, în Mos Barbu si în copiii săi era stăpân un 
gând, care alunga orice gând de teama singurătăţii. Stă- 
pânea gândul că au avut parte de pământ îndeajuns şi 
mai ales de pământ bun si roditor, gândul că, muncind 
de zor, asa cum ştiau ei să muncească, vor scăpa de 
cumplita sărăcie ce-i aștepta, dacă ar fi rămas acasă la 
ei. Gândul acesta le întărea curajul și îi făcea să nu 
țină seamă de faptul că se găseau singuri într'o întinde- 
re fără sfârşit şi că erau într'o ţară îndepărtată şi strei- 
nă, fără să aibă prin-apropiere măcar un alt om, cu care 
să poată schimba o vorbă si să le priceapă graiul. 

Undele fluviului Gigitonhonha își murmurau însă în- 
nainte cântecul lor fără început şi fără sfârşit. Si iată 
că pe când soarele infüsura totul într'o minunată man- 
ta de purpură şi aur, câteva păsări cu pene strălucitoare 
despicară văzduhul cu cântecul lor de seară. Aceste pă- 
sări stăteau ascunse printre crăcile unei pădurice de tei, 
care se găsea prin apropriere. Pentru Moș Barbu şi copiii 
săi, cântecele păsărilor le înseninară sufletele şi le înve- 
seliră inimile. Se simțeau mai putin singuri, vedeau că 
în jurul lor sunt și alte fiinţe, fie chiar niște păsări sălba- 
tice si sperioase. 

Dar după puţin mai zăriră si alte vietàfi. Din iarba 
deasă şi înaltă, care acoperea câmpul, răsăreau din când 
în când unele animale ciudate, aşa cum nu se văd prin 
țările din Europa. Animalele acestea ridicau o clipă ca- 
pul, priveau spre nouii veniţi, apoi, speriate că văd oà- 
meni, din care, pe semne nu văzuseră până atunci, o 
rupeau la fugă, îndepărtându-se cu o iutealà de speriat. 

. »Copiii mei, grăi Mos Barbu, vedeţi că nu suntem 
chiar asa de singuri. Si mai vedeţi că (ara aceasta, care 
de azi înainte va fi (ara noastră, este frumoasă si plină 
de măreție. De aceia, să nu ne plângem şi să nu ne simţim 
nenorociti cá am venit să ne asezàm aici. Cu ajutorul lui 
Dumnezeu, să avem speranța si credința cá o să ne 
meargă bine și că o să întemeiem o gospodărie bună şi 
frumoasă. 


4 


— Tată, unde ne vom culca în noaptea aceasta ? în- 
trebă Marioara. Aici nu e nici o locuință si nici vreun 
adăpost”. 

Mos Barbu zâmbi, auzind spusele fiicei sale. De si- 
gur, se gândise si el la lucrul acesta. De aeeea, răspunse 
zicând: „N'o să fie nici un prăpăd, dacă dormim o noa- 
pte culcati în iarbă si sub cerul liber. Văd că aerul este 
aci cald si parfumat de florile si ierburile câmpului. 
Din flori si ierburi ne vom face câte un agternut moale 
şi destul de plăcut. Insă mâine dimineaţă ne vom apuca 
din zori de zi să ne clădim o locuinţă, în care să ne 
adăpostim şi care să ne păzească de ceva fiare sălba- 
tice. Pentru noaptea aceasta, vom face alt ceva, ca să ne 
păzim de ele: vom aprinde un foc mare, mai ales că în pă- 
duricea de tei cred că se găsesc destule vreascuri si lemne 
uscate. Vom face un foc mare, deoarece fiarelor sălbatice li 
e frică să se apropie de foc. Rând pe rând, fiecare din noi 


0 [amilie de = 


مہجووچ وی