Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages301-350

lại pierduse bietul Haplea 
Pe iubitul său măgar. 
Ziua, noaptea tot aleargă 
insă truda-i e'n zadar. 


4. Un al treilea-i zice: 


Mai acum primii o ştire, 
Că magaru-ti a pornit-o 
Drept la vechea mânăstire“. 


7. „Am scăpat gl chiar pres aftin. 8. — C 


Ce mai vorbă, am noroa 
Sravo mie, unu-i Haplea 
Care scapă şi din foc.“ 


2. Caută azi gi caută mâine, 
Tot întreabă: „N'ati zărit 
Un măgar frumos gi sprinten. 
Pe măgaru-mi cel vestit?“ 


5. Haplea-i crede gi tot umbiả, 
Vai și dealuri räscoleste, 
insă nici măcar urechea 

De măgaru-i nu zăreşte. 


„Hapleo, 


x We? d 3 
† 4, G 
| è AE 


3. - N'am vâzut, îi spune unul. 
Altul zice-aga râzând: 
„Auzit-am pe măgaru-ţi 
„Haplea, Haplea, tot strigând” 


6. lar nădejdea când o pierde, 
Nu e trist, nici supărat, 
Ba e vesel și tot zice: 
„„Bogdaproste, c'am scâpat! 


ândeşte, 


Sr 


um eşti vesel? unu 'ntreabâ 9. - Mi-a zburat, dar ia g 
Să fi fost gi eu calare, 
Ma pierdeam gi eu cu dansul, 


Ce vorbești măi c'ai scăpat ? 
Vezi, norocu-mi este mare. 


Un măgar avut-ai, Haplea. 
Na ş'aceia ţi-a zburat, 


Eru un câine mare si lăţos. asemenea unui urs. 
Când Fa adus tata dela țară, era numai cât o pi- 
sică. A crescut alintat de noi şi a crescut mare și 
voinic. Nu am văzut de când sunt un câine mai 
ager, mai sprinten ca el. Cât era de înalt gardul 
grădinei noastre. il sărea dintr'odată şi era lucru 
uşor pentru el. atunci când ne iucam împreună 
să sară peste mine, să se ridice în două labe în 
fața mea şi să mă trântească fos, în hazul tatălui 
meu care se prăpădea de râs privind la joe, 
Dintre toţi copiii, eu eram favoritul lui, Nu se 
deslipea de mine toată ziulica iar, mai târziu, 
când începui să mă duc la şcoală, mă petrecea 
până la poarta scoalei si la prânz îl găseam tot 
acolo așteptându-mă. In cei patru ani nu am avut 
alt tovarăș mai bun ca Ursei. Mai târziu, când a 
venit vremea să plec la Bucureşti, la licew a fost 
cu neputinţă să-l oprească acasă. Numai după ce 
ľa legat în lanţ am putut pleca. Câteva săptă- 
mani, i-am dus foarte mult dorul Mai târziu: gri- 
ja de lecţii, m'a silit să mă gândesc mal puţin la 
cei de acasă gi la el. Tata imi scria de asemeni 
ză o vreme Ursei na vrut să mănânce nimic si 
că toată noaptea umbla prin ogradă şi Semea în- 


tocmai ca in om bolnav. 

Intr'o zi — în vacanța Crăciunului — tata în- 
toreându-se dela un prieten, ne aduse tun chtelus 
de vânătoare. De cum îl văzu Costel, uită pe 
Ursel. Toată ziua se juca numai cu câinele cel 
mio, pe care il botezase Pic. Bietul Ursei. umbla 
tot mal trist şi când se apropia câteodată de Cos- 
tel, văzând cum acesta nici nu-l băga în seamă, 
intra in cotet şi nu esea de acolo câte o zi în- 
treagă. A doua zi de Crăciun când se duse mama 
să-i dea de mâncare nu'l mai găsi în cotet. De 


„DIMINEAȚA 


geaba Pam cătat prin grădină, pri pe 
stradă, Dispăruse fără urmă, 


Trecură astfel câteva zile. In aji w now 
se puse un viscol de nu puteai fac fară. 

Inainte de a mă culca, mam ©. ei gi 
o clipă mi-a trecut prin față un re care 
mam să-l uit niciodată. Am văzut - stin 
de zăpadă răscolit de viscol și v gura- 
tee, sgribulit, abia târându-se . D 

„.M'am degieptat în zgomot m Ate de 
— Foc! Foc! Ce se intimplase , luase 
foc! Magazia cu lemne este a . ea si 
dacă sar fi aprins ardea intre - Vecinii 
au sărit însă în grabă în aju' a fost 
stins repede. Când ne-am me atin, de 
spaima prin care trecusem si intră în 
casă; mare ne fu mirarea, cân e el gă- 
sirăm pe Ursei. Cu capul plec t de frig 
se culcă la pricioarele noastre reu. 

— lată cine ne-a scăpat de e, copii! 
zise tata arătând pe Ursei gi: - le poves- 
tească tot. | i 

„Adormisem deabinelea — - când un 
lătrat puternic şi niște sgâri . im mă de- 
şteptară din somn. 

Am ridicat perdeaua dela n privit a- 
fara; Ursei, ridicat în dou . a puternic 
în geam, lătrând disperat. `"  - mam dat 
seama că trebue să se fnt ʻA rău afară 


şi am eşit repede din casă. 


Focul abia începuse să se întindă asa că, prin 
ajutorul vecinilor lam putut stinge. Dacă însă, 
nu era acest câine credincios care să mă deştep- 
te din somn, cu siguranţă că ardeam ca soarecii. 
Tocmai pe acest câine copii Dat îndepărtat de 
vai. Căutaţi ca de acu înainte să reparati gre- 
seala făcută. iubind si pe Ursei ca pe Pic. Eu si 
Costel, Pam luat pe Ti *  ›rate si mângâindu-l 
plângeam şi-l sări dând din coadă ne 
privea blând. mai I otdeauna şi privirea . 
lui parcă spunea: , at copii!“ 

Jonstantin Mereanu 


(„DIMINEATA COPIILOR” 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


XII. Vitejii noştri fac prizonieri. 


Nu o luară, însă drept şi pe drumul cel mai 
scurt, ci urmărind un scop; pe care lonel nu putea 
încă să-l ghicească bine, căpitanul Vârtei făcu 
mai multe ocoluri, apropiindu-se şi depărtându-se 
pa câteva ori de locuința lor. In chipul acesta se 
nvârtiră mai bine de un ceas, ca să facă un drum 
care nu tinea mai mult de zece minute. 

In sfârșit, sosiră si la aga zisul „cartier general“. 
Mare îu mirarea Marioarei, când îi văzu venind 
cu doi ostaşi duşmani ce mergeau călări şi legaţi 
la ochi, dar şi mai mare fu bucuria ei, văzând că 
d. căpitan s'a întors aşa de repede si mai cu sea- 
mă că s'a întors teafăr şi sănătos. 

Căpitanul Vartej se mulțumi să-i zâmbească şi 
să-i arunce o privire plină de duioşie şi-şi căută 
înainte de datoria ce avea de împlinit. 

Prizonierii fură daţi pos de pe cai, fără să li se 
ia însă batistele dela ochi. 

După aceea; căpitanul luă mai la o parte pe Ma- 
rioara şi pe lonel şi le spuse ceva la ureche, aşa 
ca să nu poată fi auzit de ceilalţi doi. 

Prietenii şi tovarăşii de arme ai căpitanului de- 
teră din cap, în semn că au înţeles şi se siliră să 
îşi stăpânească râsul. 

Nu mult după aceea îi vedeai că intrau şi ieşeau 
cu zgomot din subterană, trânteau puşti la pă- 
mânt, târau câte o sabie — erau săbiile maiorului 
şi soldatului făcuţi prizonieri — isbindu-le cât mai 
tare de pietre, alergau în jurul prizonierilor, iat vë- 
neau, iar îugeau. 

Pentru ce făceau toate acestea? 

„Pentru ca să creadă prizonierii, 
mulţi“, le spuse căpitanul. 

La un moment dat, căpitanul Vârtei strigă cu 
aerul cel mai serios din lume: 

— „Sergent, unde e d. general?“ 

— S'a dus să inspecteze compania de vânători, 
răspunse lonel căznindu-se să-şi. îngroase cât 
mai mult vocea. 

— Dar d. colonel? 

— Să supravegheze aşezarea bateriei de tu- 
nuri. răspunse lonel pe acelaş ton. 

— Caporal, grăi din nou căpitanul, adresându-se 
de data aceasta Marioarei, adu-mi din cancelarie 
hârtie şi cerneală. 

— Trăi{i d. maior: răspunse ea, căutând să imite 
pe Ionel. AȘ 

Marioara putu să găsească in subterană un 
petic de hârtie mototolită si un creion. Căpitanul 


TT TECH E E 


că suntem ` 


de N: BATZARIA 
(20) 


se aşeză pe o piatră, puse hârtia pe genunchi şi 
începu să scrie, după ce făcu un semn prietenilor 
săi să vie la spatele lui şi să se uite la ceeace art 
să scrie. 

Aceştia citiră eech următoare: 


„Domnule general, 

„Astăzi v'am luat ca prizonieri pe maiorul N. 
și pe ordonanța sa. Am consimti să vii trimitem 
îndărăt, înapoindu-vă chiar şi caii lor, dacă în 
schimb vă angajați ca, la rândul vostru, să daţi 
drumul țăranilor din sat pe cari i-ati chinuit şi 
închis fără nici o vină, după întâmplarea din noap- 
tea in care a ars casa în care locuiau soldaţii 
voştri. Indată ce primim vestea — e treaba noas- 
tră pe ce cale — că cei arestați au fost puşi in li- 
bertate şi s'au înapoiat la vetrele lor; dăm şi noi 
drumul prizonierilor pe cari i-am făcut“. 

„Pentru generalul-comandant 

„Căpitanul Vasile Vârtej“. 


rata Marioarei i-se însenină de speranţă gi de 
bucurie la citirea acestor rânduri. Ne aducem a- 
minte, că printre țăranii bătuţi şi după aceea le- 
gati si trimişi cine ştie unde, se găsea şi tatăl ei, 
despre care ea navea nici o veste. Acum, graţie 
căpitanului Vârtei, avea speranţa ca să-şi revadă 
pe bătrânul ei tată. 

Căpitanul sfârşi de scris; îndoi hârtia şi o in: 
tinse Marioarei, zicându-i: „caporal, vei duce a- 
ceastă scrisoare la destinaţie“. li făcu apoi semn 
să tacă şi să nu-i pună vreo întrebare. 

Marioara se mulțumi să zâmbească şi să-l cu- 
prindă pe căpitan într'o' privire plina de recu 
nostinta. 

După aceasta; căpitanul se depărtă de cei doi 
prizonieri, luându-o în direcția morii, chemând-o 
şi pe Marioara să-l urmeze. 

„Scumpă fetito“, zise el după ce ajunseră des- 
tul de departe, aşa ca să nu poată fi auziţi de 
duşmani. „Iti dau o nouă însărcinate ce nu e nic 
uşoară, nici lipsită de primeidii. Trebuie să fac 
asa, ca această scrisoare să ajungă până disear: 
în mânile comandantului garnizoanei din satu 
vostru. Să nu poată afla, însă, că tu ai dus-o. Să 
nu te vază şi să nu cază nici o bănuială asupra 
ta. Ai puterea să faci aceasta? 

— Cu aiutorul lui Dumnezeu am să pot, răspun- 
se fata plecând ochii în jos. 

Căpitanul îi luă mânile si vru să o atragă la 


` 1 7 A e Pee n ae talia, aer, 


PAG. > 


pieptul său. Se opri, însă, Ber „O; văd că 
îmi pierd mințile!“ 

După un răstimp, zise din nou: cb: acum, 
Marioară, şi bagă de seamă să nu te dai prinsă“. 

Marioara luă drumul spre sat, purtând la sânu-i 
scrisoarea, care avea aşa de mare preţ pentru 
dânsa, iar căpitanul Vârtej se întoarse la prizo- 
nierii săi. c: Ala 

„Domnule maior,“ zise el ofițerului, -„poftim să 
vă odihniţi puţin, căci poate via obosit drumul 


până aicea.“ ŞI-L conduse în subterană; arătându-i ` 


locul unde se găsea patul său. 

Eşi apoi afară, spuse încet lui Ionel să-l supra- 
vegheze pe ofiţer şi, să nu-i dea voie să iasă, 
far el luând de mână pe soldatul prizonier, îl 
duse ceva mai departe. 

Acolo îi puse o multime de întrebări despre nu- 
mărul soldaţilor duşmani din sat, despre regimen- 
tele şi armele din cari fac parte, despre măsurile 
lor de pază şi planurile lor, în sfârşit, despre tot 
ze putea să-l intereseze. 

Spre multumirea sa, căpitanul Vârtej constată: 
că toate spusele soldatului: se potriveau bine cu 
tot ce ştia el până atunci, aşa că acest soldat — 
muncitor la o fabrica din tara sa — nu tăinuise ni- 
mic şi nu mintise. 

„Eşti căsătorit? il mai întrebă căpitanul. 

— Nu, răspunse soldatul, n'am decât pe mama. 
al cărei portret îl port mereu asupra mea. 

Şi din buzunarul dinlăuntru al tunicei scoase o 
veche fotografie reprezintând o femeie bătrână. 

La Vederea acestei fotografii căpitanul se sim- 
ti înduioşat, căci gândul îi se duse la acea fe- 
meie sfântă, care era mama lui şi despre care nu 
mai ştia nimic de atâta amar de vreme. „Biata 
mamă!“ îşi zise el oftând din adâncul inimei. 

Interogatoriul prizonierułui era sfârşit. Căpita- 
nul Vârtei îl luă din nou de mână, de data asta 
-cu mai multă blândete: şi-l duse iarăşi la locul din 
apropierea subteranei. 

li făcu apoi semn lui Ionel să vie si să stea lân- 
gă soldat, iar el intră în subterană, ca să mai vor- 
bească şi cu maiorul întrebându-l despre aceleaşi 
lucruri de cari vorbise cu ordonanța. 

Cu acest ofiţer duşman treaba nu merse aşa de 
simplu şi de uşor. Maiorul, care stătea mereu în- 
cruntat, la început nu vru să dea nici un răspuns, 
După, aceea căuta să ocolească întrebările sau să 
spună lucruri, cari nu se potriveau cu adevărul. 
PE CEA mi" puse in vedere că tăcerea 

folosesc la nimic şi că pe 
> deslegă şi maiorului lim- 
născoci tot îelul de neade- 


Va urma. 


xxx 


— DIMINEATA COPIILOR" 
Din jurnalul lui Urechilă 


„Slavă Domnului, că rana dela picior mi s'a 
mai închis. Aşa cum merge, am nădejde ca în două 
trei zile să mă vindec cu totul. Bine că am scă- 
pat şi de griia aceasta. Nu de altceva, dar aşa 
frumos cum sunt, mi-ar fi stat foarte rău să ră- 
mân şchiop şi beteag. Să mă vezi schiopătând or 
mine, Bichişor! 

„Aceasta nu înseamnă că am scăpat de orice 
rău. Cine ştie ce primejdii mă mai pândesc! Sunt 
mulțumit că nam pătit¿ceva acum două nopți 
când stăpânii mei, cari nu ştiu să se astâmper 
au pornit-o iar după jaf şi prădăciuni, aşa c 
li-e meseria. 


„De data aceasta n'au îndrăznit să meargă pe 
la sate şi să intre noaptea în casele . oamenilor. 
Am făcut — zic „am făcut“, de oarece în tovără- 
şia lor par'că am devenit şi eu un hot —un drum 
de noapte până la-o stână de oi. Am trecut prin 
văi adânci şi am mers pe cărări înguste şi râ- 
poase. 

Râdeam de stângăcia stăpânilor mei cari alu- 
necau şi cădeau la fiecare pas pe când eu mer- 
geam. teapan şi cu urechile in sus. Şi tot oamenii 
se laudă că ar îi mai grozavi decât noi! 

„Când să ajungem însă „aproape de stână, sau 
repezit la noi o haită de câini, nişte dulăi aproape 
cât mine. Unul dintr'ipşii a vrut să mă muşte de 
picior, iar un tovarăs al lui — şi mai nerusinat 
— a sărit să mă apuce de urechile mele cele atât 
de frumoase. Le-am dat câte una cu piciorul, de 
au să mă pomenească. 

„Cu ce ne-am ales din călătoria de noapte? Eu 
cu osteneala, iar stăpânii mei cu vre-o douăzeci 
de oi. Aşa e dreptatea omenească !“ 

Bichişor. 


Din cauză că dezlegările la cele cinci 
probleme cu premii continuă să sosească, 
suntem nevoiţi să amânăm pentru nu- 
mărul viitor publicarea rezultatului. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Mimica își ceartă papugea 


— MONOLOG — 


„Si asa, păpuşică răutăcioasă, nu mat asculti 
de mine care iti sunt mamă şi faci totul după ca- 


pul tau. Ce? Vrei să-mi răspunzi ? Nu, nu-ţi dau 
voie. 
$ Ba chiar ai să-mi scrii ca pedeapsă de o sută 

e ori: 

„Nam voie să vorbesc“. Aşa am să te învăţ să 
fii politicoasă şi bine crescută. ` 

Cum ? Mă întrebi ce ai făcut ? Dar greşelile 
tale sunt aşa de multe, că nu le mai ţin minte pe 
toate. 

Uite, azi dimineaţă; după ce ţi-ai murdărit mâi- 
nile în grădină, n'ai vrut să mergi şi să ţi le speli 


numai decât. După aceea, ţi-ai murdărit şorţişo- . 


rul de cerneală şi mi l-ai pătat şi pe al meu. Din 
cauza ta m'a certat şi pe mine mama, zicând că 
eu dădusem cu cerneală. 

Tot din cauza ta am fost mustrată de d-na 
profesoară. Ba că n'am ştiut bine lecţia, ba că am 
scris greşit temele. ba că mi-am pierdut caetele. 
Şi când mă gândesc că tu şi numai tu eşti de 
vina. 

Şi mai cereai pe urmă că la sfârşitul” anului 
să-ți mai dea si premiu la şcoală. Auzi premiu ? 

Nu zici bogdaproste că te-a trecut clasa; căci 
'nici asta nu meritai. 
` Dar acum să ştii că nu scapi numai cu atâta. 


Intâi, am să te culc în pat şi şapte zile la rând. 


mam să te duc măcar o dată la plimbare. 
"Ce, dai din umeri şi zici că nu-ţi pasă ?- Şi mai 
râzi peste toate acestea ? Stai că-{i arăt. Şapte 
Ke 3 am să-ţi dau nici o prăjitură şi nici o bon- 
oan 
Cum, cum ? Zici că prźjiturile ` si bonboanele 
le. mâncam numai ei? Ce. nerecunoscătoare ! ` 
1 Doamne, ce nerecunoscătoare e păpuşa mea |» 


a 13 


Azorel lui Dorel 


Salutare, Dorel! Ştii de unde iti scriu ? Ghici ? 
Adică mai bine iti spun eu : dela Constanţa, toc- 
mai dela Constanţa iti scriu rândurile acestea. Va 
să zică, tu eşti la Braşov» adică tu pazesti Car- 
pafii, iar eu stau de pază la întinsa Marea Neagră.. 

Ai văzut tu vreodată cum e marea” şi ştii tu 
cât e de mare şi de întinsă ? Noi câinii vedem de 
zece ori mai bine decât oamenii şi totuşi nu pu- 
tem să-i zărim celălalt capăt. Eu cred că nare 
margine şi sfârşit. Şi ce este intrinsa? Apă: măi 
Dorel, apă şi iar apă. Nu înţeleg la ce trebue a- 
tâta apă. Ci-că sunt şi peşti în mare, dar eu până 
acum n'am zărit nici unul. Şi chiar de ar fi, a- 
ceasta e treaba oamenilor şi pisicilor, căci nouă 
câinilor nu ne plac de loc peştii, mai ales când 
nu sunt gătiţi. 

Doream mai bine să fi fost într'insa ceva oase 
cu carne pe ele, ceva chiftelute, ceva cozonaci cy 
lapte şi alte bunătăti de acestea. Cum ţi-am spus» 
însă, nu e decât apă. Şi ce apă? Am vrut să beau. 

Brrr! Mi-se cutremură şi acum toată fiinţa: E şi 
sărată şi amară şi acră şi nici eu nu mai ştiu Cum 
să-ți spun. Atâta numai iti spun că e îngrozitoare. 

In schimb, baia în mare e o nespusă plăcere: 


Fac regulat câte trel băi pe zi. Dar mă strâmb de 
râs cu oamenii. Dorel ştii că ei nici să înoate nu 
ştiu ? Se sbat, se sucesc, se învârtesc şi buf! cad 
la fund. Cad şi inghit apă de asta nesuferită, 

Si. chipurile, ei iau lecţii de înot, pe când pe 
mine nu m'a învățat nimeni. Un câine e tot un 
câine, oamenii însă sunt aşa şi aşa. 

Îţi doresc petrecere frumoasă. Al tău ca frate. 

Azorel, 


ER RO 
STRUTUL 


Renul cel ager, zărind strutul, zise : De alergat 
nu aleargă straşnic, dar fără îndoială, că nici un 
animal nu-i întrece zborul. 

Altădată vulturul, dând ochi cu strutul zise : Nu 
ştie să zboare de fel, dar desigur că trebue să 


stie să alerge minunat. 
‹ x A A —===" 


— 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA CONOR" 


apte soareci 


SST JANE 
1024 GSRY 7.0 


Era o dată o femeie care avea şeapte fetiţe, 
una ceva mai răsărită, decât cealaltă. Le îmbrăca 
pe toate îrumos, curat și cu haine de aceiaşi cu- 
oare. Aveau rochite albastre, şorțuri cu flori şi 
»erete roşii. 

Intr'o Duminică femeia se duse la biserică şi îşi 
ăsă fetiţele acasă. In odaie după sobă era un sac 
plin cu mere. Cele şeapte surori scoaseră merele 
din sac şi le mâncară pe toate. Când mama lor 
se întoarse acasă şi văzu ce făcuseră, se supără 
rău de tot şi le blestemă zicându-le: „vreau ca 
toate să vă faceți șoareci!” 

Indată fetele pieriră şi în locul lor alergau prin 
odaie şeapte şoricei aşa de drăguţi, că-ți venea 
să-i pupi. 

După aceea şoarecii fugiră pe câmp şi de acolo 
intr'o pădure. Biata femeie se luă după dânşii, a- 
lergând cât o ţineau puterile, dar nu putu să-i 
prindă. 

In mijlocul pădurei era un lac. Când şoarecii ajun- 
seră acolo, săriră in apă şi se făcură nevazufi. 

Sărmana femeie nu mai ştia ce să facă de jale 
şi durere gi se căia amar că blestemase intr'o zi de 
sărbătoare. Nu dormea nici ziua nici noaptea, gân- 
dindu-se numai cum şi-ar putea scăpa pe copii de 
vraja blestemului. In sfârşit, Dumnezeu avu milă 
de dânsa şi intr'o noapte o făcu să doarmă şi să 
viseze un vis foarte ciudat. 

Era par'că în pădure la țărmul lacului in care se 
aruncaseră cele seapte -fetite, preficute in şoareci. 
Sỉ iată că şoarecii aceştia eşiră de odată din apă 
şi începură un cântec in care era vorba de şeapte 
flăcăi cari ar fi putut să-i scape. 

Flăcăii trebuiau să fie cu toţii fraţi, oameni buni 
şi temători de Dumnezeu şi să vină tocmai peste 
şeapte ani în aceiaşi noapte şi la aceiaşi oră, când 
şoarecii ar fi eşit din nou din apă. Mai trebuia 
ca cei şeapte flăcăi să se jertfească pe ei înşişi, 
aruncându-se in apă si pretăcându-se în şoareci, 
Numai asa puteau fi scăpate fetiţele, 


Şoarecii pieriră din nou, după ce cântară cânte» 
cul acesta. 

Femeia visă mai departe. Acum era într'o altă 
pădure înaintea unei colibe din care eşiră tocmai 
şeapte tineri cu securile pe umeri şi urmaţi de 
un bătrân cu barba albă care era tatăl lor. Cu 
toţii se duceau să taie lemne. Femeia îşi însemnă în 
minte figurile lor, pădurea şi coliba şi după aceea 
se trezi din somn. 

O porni apoi în lumea largă vrând să găsească 
pe cei şeapte flăcăi pe cari îi văzuse în vis. Treaba 
nu era tocmai uşoară. Rar găsea seapte frați, dar 
şi aceştia îşi râdeau de dânsa, când le spunea că 
trebue să se prefacă în şoareci de dragul unor fete 
pe cari ei nu le văzuseră nici odată. Aşa trecură 
lunile, trecură unul după altul şease ani şi chiar 
anul al şeaptelea era pe sfargite. 

Pierzând orice speranţă, biata femeie hotări să 
se întoarcă acasă. Intr'una din zile, însă, pe când 
trecea printr'o pădure, se pomeni de odată ina- 
intea unei colibe din care eşiau şeapte flăcăi cu 
securile pe umăr şi urmaţi de un bătrân cu barba 
albă. Aceştia erau tinerii pe cari ea îi căuta de atâta 
amar de vreme! 

Femeia a cărei inimă bătea cu putere, se rugă 
să o asculte şi le povesti toate pă{aniile şi visul 
ce-l visase. După ce termină de vorbit, bătrânul 
se întoarse spre fiii săi şi le spuse să facă așa 
cum îi îndeamnă inima, cu toate că el, ca tată, 
are să verse lacrimi amare. Se sărutară, se imbră- 
Dean şi cei şeapte frați se duseră după femeie. 

Când anul al şeaptelea era gata să treacă şi sosi 
vremea pe care şoarecii o arătaseră în cântecul 
lor, cei şeapte tineri se duseră la ţărmul lacului 
din pădure. N'a fost nevoie să aştepte mult, căci 
şoarecii săriră din apă şi începură să cânte din 
nou cântecul ce-l cântaseră cu şeapte ani în urmă. 

Cei şeapte frați, îndată ce auziră aceasta, alergară 
spre lac, ca să se arunce într'însul..., dar să vezi 
minune! De odată se făcu întunerec adânc şi ei 
oricât de mult alergară, nu putură să găsească tắn 
mul lacului. La urmă căzură ameţiţi la pământ şi 
igi pierdură cunoştinţa. 

Când se treziră, era iarăşi soare şi lumină şi ei 
se seculară să caute din nou lacul care le pierise 
din ochi în chip aşa de minunat. Inaintea lor vă- 
zură wienind şeapte fete nespus de frumoase, îm- 
brăcate în rochii albastre şi cu berete roşii şi le 
ziseră că acum au fost deslegate de blestem şi au 
venit să le mulțumească mântuitorilor lor. 

Şi merseră cu toţii la casa femeiei şi şeapte 
nunţi vesele şi frumoase se făcură în aceiaşi zł 

lar din lacul şoarecilor n'a rămas nici o urmă. 

Traducere de Marin Opreanu. 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Big 
Găini beate 


Vecinii dela o mare uzină din California (Ame- 
tica de Nord) se plânseră într'o zi autorităților că 
din partea unde erau cotetele fabricei venea un 
sgomot înspăimântător. Poliţia se duse şi văzu 
Câteva sute de rate şi gâște care se rostogoleau ca 
nebune în jurul unei bălți, pe când vreo două mii 
de găini alergau furioase în toate đirectiunile, 
scoțând nişte tipete ascuțite şi disperate. 

Ce se întâmplase? Stăpânul uzinei fabricase în 
ascuns alcool şi aruncase drojdia în curte. Păsă- 
rile din curte se repeziră asupra drojdiei şi o şi 
inghitiră în câteva minute. Dar se îmbătară cu 
toate şi acum alergau si tipau ca nebune. 

Dacă numai niște găini ajung de râs, când sunt 
beate, cu atât mai mult e ridicol omul care își pier- 
de minţile cu băutura. 


XA 


DISTRACTIV 
N. S. Q. 


Din aceste trei litere compunefi numele unui 
om bine cunoscut. 
Rezultatul se va publica în N-rul 23. 
sieni ZE IK IE m 


JOC 


PAUNUL ŞI COCOȘUL 


Păunul spuse găinei: la-te uită, ce tantos gi 
fudul calcă cocoşul tău! Şi totuşi oamenii nu zic 
de cocoş, că e trufas, ci doar de păun. 

—Se'ntelege, zise găina. Oamenii înțeleg si iartă 
oatecum o mândrie întemciată. Cocoşul e mândru 
de vigilen{a sỉ de curajul său, tu însă te falorti 
doar de penele tale strălucitoare. 


dE NEE 


SA Of 


d A f, ME ye L 
LN WI VI R 


De vorbă cu cititorii 


Corespondenti gi colaboratori.— Multi dintre tinerii 
cititori din provincie ne trimit spre publicare câte e 
bucată în proză sau in versuri, spunând că aceasta e 
prima lor „corespondenţă“ şi cerând să fie „corespon- 
denţii“ revistei noastre. Le spunem cititorilor acestora 
că cei ce scriu mai mult sau mai puţin regulat la o 
revistă se numesc „colaboratori“, iar .corespondenfi* 
sunt, în genere, cei ce comunică ziarelor politice di e- 
rite fapte ce se petrec în localitatea respectivă. Aşa dar 
cei cari scriu la revista noastră snnt „colaboratori“, nu 
„corespondenţi“. 

ume plagiate ? — Glumele de câteva rânduri ce se 
publică în revistă sunt, unele originale, altele auzite, iar 
altele luaie din di erite publicaţii str¿ine. Acum, dacă 
se întâmplă că una şi aceiaşi glumă e publicată de 2 
reviste diierite. aceasta nu înseamnă că o revistă a fu- 
rat dela cealaltă, De altfel, o revistă ca a noastră care 
a dat pân'acum peste 350 depagini de materia cea mai 
aleasă și variată, nu poate fi tcuzată, dacă, |rin'r'o 
scăpare de vedere sau prin înșelarea bunei noastre cre- 
dinte, se strecoară şi câteva rânduri ce au mai îost pu- 
blicate de alte reviste. 
. Să vă incurajem ? — Dela micii noştri, cititori, elevi 
ai claselor primare, primim deseori bucăţi, de obiceiu 
versuri, însoţite de următoarele cuvinte: „Va rog să 
mă incurajaţi, publicandu-mi poezia aceasta". — Nu, 
dragilor mei, publicand-o, nu vă încurajem, ci vă ta- 
cem un foarte rău serviciu, lăsându-vă să credeţi că aţi 
si ajuns scriitori, lucru de care—data fiind vârsta voa- 
stră prea mică—sunteţi încă departe. Acum cit ti şi tn- 
WAN mai târziu veţi scrie. 

-Ổ W."Loco.— Daca bucăţile de cari vorbeşti în seri- 
soarea d-tale s au pami la redacție, bine înțeles vej 
primi răspunsul. Ai puţină răbdare. 

Pentru lunile de vacanţă. — Pentru lunile de vacanţă 
foarte mulți din tinerii noştri cititori, fiind liberi, ne 
anunţă că ne vor trimite cât mai des bucăţi spre pu- 
Dlicare. Mulţumindu-le pentru interesul ce-l poartă re- 
vistei, îi rugăm la rândul nostru să ne trimită cât ma! 
puţine, întâi pentru că avem materie prea multi și ai 
doilea pentru că avem și noi nevoie de puţină odihnă. 
iar cercetarea sutelor și sutelor de bucăţi ne răpește 
foarte multă vreme. 

i Nibar, 


ŞCOLARI, 


Abonaţi-vă la „Dimineața Copiilor“, ca sa 
aveţi dreptul de a lua parte la marile şi 
foarte bogatele premii, aga cum sunt a- 
Kn la pagina a doua a numărului de 
aţă. 


TRECI, CEE RE so TE JOE ZDZ HE Tc E 


Intreabă totdeauna ga să ştii. 
* 


Trebue să-ți De ruşine să faci o gresalá, nu so 
repari. 


Pin moi tim 3 


AWA ZJ 

Într'o- zi, doi prieteni-se duseră: la un restaurant 
şi comandară câte op salău prăiit. Chelneral le 
aduse doi şalăi prăjiți în aceeaşi farfurie. Unul din 
peşti era însă mult mai mare de cât celălalt. 

„Poftim, serveşte tu întâiu“, zise. unul. din cei 
doi clienți, adresându-se „prietenului său : i 

— Ba poftim tu întâiu. 


— Ba tu. — Ba nu eu. La; urma urmelor unul; 


dintr'înşii îşi scoase în; farfurie pestele cel mai 
mare. 

—'vVód că nu eşti de loc politicos, î îi zise priete- 
nul său. Kik 

— De ce? 

— Pentru că, servindu-te . intatul, ai luat pentru 
tine şalăul cel mare. Eu în locul. tău... 

— Ce-ai îi făcut tu în locul meu? 

— Mi-aşi fi scos pe cel mic. 

— Tocmai pentru că iti ghicisem gândul, ţi-am 
lăsat pentru. tine pestele ceł mie," zise râzând 
prietenul său. 

` N. M. 


Haplea (filozofand): — Luna tot e mai de fo- 
los; ca soarele. Luna luminează, când e intune- 
ric, pe când soarele numai ziua, când e destulă 
“îmmină. ` 


Tag, 


Colegii şi prietenii 

toți o spun: 
Ca nimic în lume 

nu-i mai bun ; 
De noi copiii mai adorat ` 
Ca ciocolata „SUCHARD“ 


* altele rimezi 


„DIMINEAȚA COPIILOR”: 


1 dosta Redactie 


E. W. CH — „Pielea. ursului* e santa cunosc 
fiind publicată de nenumărate ori în limba română, i 
primui ei autor nu este 'scriitorul german Hartmann, 
după care ai tradus-o. 

V. Craiova. — De ce desenul trimes de d-ta are 
explicaţia în limba germană? Se vede treaba ap Vai co. 
piat, din vre-o revistă SAR cu toate că ai făcut si 
greşeli de ortografie. d 

S. M. V. Brăila. — De ce nu spui de unde ai luat 
bucata „Vulpea și mistrețul“? ` 

Gh. Th. D Loco. —:Şi versurile au unele reguli, cum 
sunt numărul de silabe. ritm, rimă. reguli pe cari, fiind- 
că eşti mio, nu le E, încă. De aceea, ne pare rău 
că nu putem publica „lu e de mamă“, unde d-ta. între 
„merse“ cu „ajunse“, ; „caută“ cu „află“, 
ceeace nu se poate, 


M. R. Botoşani. — Otezi, că e bine să; publicăm „Cân- 


` tece de betivi*" şi să n'avem atâta „respect pentru Tu- 


raypt. „Tatăl nostru“ ?” 

B. G. Aiud. — Nu e de loc bine să-i facem pe ceti- 
tori să plangh, publicând mereu poezii eu „Orfani*, 
Viaţa nu e „lugubră“, cum sorii, d-ta, ci e „serioasă“ 
şi trebue trăită cu toată seriozitatea şi bărbătÌa. e 

H. C. Galaţi. — De mult nu mai publicăm şarade, 
inlocuindu-le prin probleme şi diferite jocuri distractie: 

A. S. U.-Loco — Ar trebui. să ne spui din ce limbă 
şi din ce carte ai tradus cele' două bucăţi de Andersen 


„şi cum sunt titlurile în limba din care ai tradus. 


1. A. E. elevă-Loco. — Cu .,Venirea Primăyerei* ai 
făcut o compoziţie de şcoală bunişoară, dar fiind Hp- 
sită de acțiune, nu o putem publica. Ă 

„„Loco.— Deocamdată nu publicăm garade. A. 

S. C.-Loc0.— „Şoarecile și broasca“ a fost publicată 
de câteva ori în diferitele cărți de şcoală, Woi mm 
fabule cari nau mai tost publicate. 

V. I. D.-Caraca!. — „Bunlca“ si „Este sec sunt 
destul de frumoase şi dovedesc talent. dar mu sunt 


. tru o revistă de copii. Trimite pe celelalte două dintâi 
ca să le mai vedem. Dă-ne si adresa complectă. ` 


L. B.-Bdrlad. — Zâna cea frumoasă“ "este o poveste 
bună, dar trebue refăcută toată— şi navem timp — ca 
punctuație, construcţie de fraze, limbă, etc. 

I. T-Loco — „Curajul răsplătit“ nu e scris într'o 


? limba literară. Expresiuni ca „implora“, „se aventura“, 


wau ce căuta Intro poveste. Pe jângă aceasta d-ta nu 
ţii seamă de. punctuație, şi începi—nu. ştiu dece— toate 
propozitiunile cu literă “mică. 


r 


Anunţăm pe cititori că avem la Admi- 
nistraţie un număr de colecţii ale revis- 
tei noastre dela No.'1—10 inclusiv, bine 
brosa{e şi având o frumoasă copertă. 

Contra sumei de Lei 30 ce ni se va 
trimite, prin mandat poştal sau ni se va 
achita direct la Administraţie, vom ex" 
pedia colecţia franco la domiciliul citito- 
rilor. 


Atelierele „ADEVEBUL“, S. A. . 


„i a 
PE S .. 4, — 
_BATZARIA 


ca 


SCH 


w z 

ki ER 
0 

de E 

| TE 


e 


= 28 


MINE 
THe 


D 
ANU 


rsę 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. 


Rezultatul Concursului cu premii 


Desle ärile celor 5 robleme 


PROBLEMA No. 1, — In total au fost 48 de smochine, dintre cari Mărioara luase 8 
înainte de împărţeală. 

PROBLEMA No. 2. — In fiecare cutie erau 12 lumânări, astfel că dacă luai 6 dine’ 
truna şi puneai în cealaltă, acolo se făcea de trei ori mai mult: 12--6—18; 3X6=18. 

Pentru această oks e bun însă orice număr cu soț. 

PROBLEMA No. 3. — Numărul adunat cu sine însuşi este 11, aşezându-se în felul 
rezultat, 11+11=22; 224+11=33; 33-+11=44 gi aşa mai departe până la 100, 99 fiind ultimul 
rezulta 


retu ROR dä Zë th A WA lei, Cât costa „PI picio noria era 
ñ du EE ROL ROBLE A Ne. Mare | trioul véi JN DA Sa 


Ka Ka bag 


Ae éi däi (AB legat „Basmele românilor“ de Is- 
e H volum „Bucuria copiilor” frumos ilustaat de Ali- 


m vi lu ug şcolarilor pe 1924". 

M ia: il a 
ij i volu NM legat Aminte din copilărie" de 
on Creal 

2) 1 VONNE uria copiilor* de Ali. Baba Premiul al 9-lea: 


3) Un sou Lu s Imanachu! colarilor pe 1924, 1) 1 volun frumos legat „Păţ ent 
Premiul al vận: : d în româneşte de Virginia ami Wi MAE R 
„iata MD lạm: „Basme mett pute ol bał sep ge tet 
2 V o Premiul al 10-lea : 
Wa volum „Dimineața copjl|gy” No, 1-10 frumos 1) 1 volum frumos legat „Povestiri cu eroi greci“ tras 
3) 1 volum „Almanachul scolarilor pe 1024*, ducere de lon Corbu. 


2) 1 volum „„Dimineata copiilor No. 11—20 broşat, 


Premini Sieden: 3) 1 volum ,,Almanachul scolarilor pe 1924“, 


1: 1 vcium frumos legat „Basme sârbesti* traduceri 


de Virzinia Popescu. La tragerea la sorți care a avut loc in localul res 
(A volum „Bucuria copiiior" frumos ilustrat, de Ali- dactiei noastre, au câştigat următorii : 
5) 1 volum „Almanachul şcolarilor pe 1924“, Premiul 1-tâi: Margareta L1. 7 My” Loco 
Premiul al 5-lea: „ al 2-lea: Aurelius tefimescu-(ioangó, Cluf 
1; 1 volum irumos legat „Făpturi alese“ de Thompson: „ l 8-lea: Ghelbert Emil, Braila. 
2)1 volum „Dimineaţa copiilor“ No. 11—20 brosat, ,„ al 4-lea: Inocențiu Rabachi, Loco. 
3) 4 vo:um „Almanachu! şcolarilor pe 192%", | ,, al 5-lea: Florica Maior Alexandru Ion, Piteşti 
Premiul al 6-lea: „ al 6-lea: Vladimir Moldovanu, Turda. 
1) 1 vol. frumos legat „Mos Stan“ de I. A. Bassarabescu „` al7-lea: Sole Iulius, Loco. 
2) 1 volun „Bucuria copiilor“ ilustrat, de Ali-Baba. » al 8-lea: Mărioara Ghiorghiu, Bazargic. 
3) 1 volum .Almanachul scolarilor pe 1924*, ++ al 9 lea: Zibileanu Dumitru, Galaţi. 
Premiul al 7-lea: „al 10 lea: Rebeca Rosenzweig, Botoșani, 


Câştigătorii premiilor de mai sus sunt rugaţi să ne trimită adresele lor exacte 
pentru a le expedia edia: premiile câştigate. 


li uumărul viitor vom publica Ita (lu mu a tuturor celorlalti edel 


„DIMINEAȚA COPII LOR: 


DiMiNERTE CGOBiiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCURESTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
13 IULIE 1924 


Domnița 


De mult de tot a fost o tară locuită de pitici, 
peste care domnia o prinţesă micuță si frumoasă, 
pe care piticii o iubeau nespus de mult. 

Palatul domnitii era plin cu odoare scumpe, pe 
care piticii le adunau scotocind măruntaele munti- 
lor. Tot ca să-i fie domnitei lor bine, culegeau flori 
rare şi le presărau pe pat, iar seara, când soarele 
pleca să se culce, atărnau licurici de pereţii pala- 
tului şi ramurile copacilor din parcuri, ca să fie 
luminata calea domnitei lor. 


Totuşi, mica domnita era veşnic nemulțumită. 
Vroia mereu altceva. Nu voia să stie că aurul si 
argintul odoarelor ei se află în munți și că piticii, 
ca să ajungă acolo îşi zdreleau mădularele lor 
mici, catarandu-se din stâncă în stâncă. Domnita 
nu ştia că în afară de palatul ei, colibele piticilor 
erau. mititele, fără lumină si fără căldură, când 
zăpada începea să se cearnă... 

Porunci după porunci dădea domnita cu sprân- 
cenele încruntate. 

Adânc se întristă micul popor văzând isprăvile 


Loo. ` ein 


dc « 


UN NUMAR SLEI ~ 
IN STRAINATATE DUBLU V 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Piti c ilor 

de Maria Alexandre seu 
dommnifel, pe care ei din suflet ar fi dorit so mul= 
țumească. S'au chibzuit ei ce să facă şi au hotărât 
ceva în taină. 

Noaptea când domnita dormea între nerdele tez 
sute din mătase pe pat de flori, o doamnă de onoa- 
re s'a strecurat în odaie tiptil. Incetişor a scos din 
sân un şip cu miresme adormitoare si a picat cate4 
va picături pe nările domnitei. In grabă au venit 


alte femei cari au desbrăcat-o de cămaşa de măta-, 


se, au îmbrăcat-o cu haine proaste ca de cerse- 
toare, au scos-o pe braţe la o bucată bună afarń 
din palat şi în urmă au lăsat-o culcată pe iarbă. 
Odată cu razele soarelui s'a trezit domnita. Cu 
ochii încă închişi, crezând că se află tot în palat, 
a strigat femeile s'o slujească. Nevenind nimeni, 
domnita a privit împrejur mirata. Nici tu slugi, 


nici tu palat. Imprejur, colibe mici, pitici cari lu- 


crau şi cari se uitau mereu la ea, mirati că dânsa a 
putut dormi până la vremea asta când toți lucrea- 
ză. Sa frecat Domnita la ochi, nevenindu-i să 
crează. In urmă a tipat mânioasă la oameni so 
ducă la palat căci ea e domnita lor. 

Sosind ora prânzului, domnitei i se făcu foame 
ca la toţi oamenii. A intrat într'o colibă. O babă 
bătrâna tesea la război. Domnița, lihnită de foa- 


me, ceru de mâncare fără ca măcar să dea binete. 
- Baba a privit-o de sus până jos si i-a spus: | 
cine eşti tu, fata mamei, de nu dai binete când 


„Da 


intri intro casă de om?“ 
Domnița s'a roşit, dar a tăcut inghitindu-si mâ- 


nia, căci foamea îi dădea ghes şi a răspuns foarte ` 


umilită: „Mătuşă, nu cumva ai mata ceva de zân- 


care să- mi dai, căci nam mâncat nimica de a- 


seară.“ 
Baba ii răspunse: „Aci tot omul munceşte ca 
să-şi câştige hrana! la o cofită, du-te la pắsune 
„unde pasc oitele mele, mulge-le, iar din lapte am 
să-ți dau si tie. * 
Domnita a luat cofita oftand si, de voe dę nevo 


veat ani 


PAG. 4 


a făcut ce i-a spus baba. Şi, când a văzut că ni- 
meni nu recunoaşte în acele zdrente pe domnita a- 
totputernică de altă dată, a prins a se împăca pu- 
țin câte puţin, cu soarta ei si se apucă frumuşel de ` 
treabă. | 


M 


„Dece te grăbeşti aşa, mătuşică?” — întreba 
fata. - RAA Ba) a 

— „Cum, nu stii?* — zise baba. ..Noi avem o 
domniţă rea, fata mamei, şi dacă nu isprăvim pân- 
za când a poruncit-o pune de mă biciueste pe mine, 
femee bătrână, în faţa curtenilor!“ 

Domnița tăcu, totuşi. un grăunte de căință în- 
cepu să rodească în sufletul ei pentru răutatea de 
altădată si o lacrimă, ca o piatră nestemată, curse 
nevăzută de nimeni pe pânza la care lucra. 

Când se sfârşi lucrul la babă, domnita plecă 
prin alte părți să-şi câştige din greu hrana, Ajunse 
noaptea obosită într'o livadă şi văzu o mulțime de 
lucrători cari căutau prin iarbă ceva. 

— „Ce faceți voi aci? — spuse domnita. 

— „Căutăm licurici pentru palatul si parcurile 
prințesei. căci altmenteri ne biciuie!“—răspunseră 
lucrătorii. Domnița simţi că lacrimile dau să-i 
curgă de ruşine şi începu să caute si ca licurici in 
puterea nopţii. 

Bătrânii cu bărbile albe ştiau de toate astea şi 
suiletele lor prinseră să se înveselească, văzând 
apropiata fericire a poporului pitic. 

Intrun rând, se aleseră oameni ca să plece in 
munţi să caute aur şi argint. Piticii spuneau că 
domnita a poruncit o coroană mare si grea ca să 
ge încoroneze de ziua de naştere în fața poporului. 
Domnița a plecat şi ea în munţi ca să muncească. 
Se gândea, că poate "o altă domnilă a fost pusă 
in locu-i şi-i părea amarnic de rău. Dar părerea de 
rău nu era pentru măreţia de odinioară, ci pentru 
dragostea cu care era însufleţită acum pentru po- 
norul, centra care nu putea face nimic] 


„DIMINEAȚA COPIILOR”; 


Iarna era grea. Dochia îşi scutura dm belşug co- 
joacele... Răsuflând din greu, bărbați, femer si co- 
pii urcau intr'un lung şir, pe munţi acoperiți de... 
zăpadă, să caute aur şi argint pentru viitoarea co- 
roană a prinţesei. Priveliştea era  înfricoşetoare. 
Toţi înaintau cu băgare de seamă, căci prăpastia 
fără fund se deschidea înaintea lor. De odată un 
copil făcu o mişcare greşită şi căzu în prăpastie 
rămânând agăţat de o stâncă. - 

Strigătele mamei desnădăiduite înmuiară inima 
domnitei. Cu un curaj nemai pomenit, `domnița 
coborî cu primejdia vietei şi scăpă copiluł pe care 
il redase mamei 

Bătrânii plângeau de bucurie şi crezură că e 
timpul ca să pună capăt încercărilor, pe care le 
suferise domnita.. 

A doua zi, domnita se trezi din somn. 

Palatul strălucea in sărbătoare. Era ziua hotă- 
ratą să se incoroneze cu coroana cea grea :.pe 
care o poruncise cu atâta strasnicie! Serioasă a- 
pare în fața norodului adunat, Când i se aduse. co- 
roana cea grea pe o tipsie dusă de doi feciori dom 
neşti, domnita îşi aduse aminte de lacrămile: de 
dragostea şi bunătatea poporului ei. Nu primi co- 
roana şi spuse: „Această coroană turnată din la- 
crimi să fie topită, iar banii să se dea celor lipsiţi 
şi sărmani“! 


Uimit îu întreg poporul şi cu strigăte de bucurie 
sărbători pe domnita care simţi că ziua aceea e 


cea mai frumoasă din viaţa ei! 
Și ; ć Meria Alexandrescu 


Mama (lui Emil): — Dacă nu te astâmperi si 
nu te faci mai cuminte, să știi că trai să ajungi 
în rai, ® | 

Emil: Nici nu vreau să ajung in rai, că nw 
vreau ca şi acolo să stau ca — un sfânt, 

Aximisă de Avel Eoicen. 


` 


“DIMINEAȚA COPIILOR” 


SINGUR... 


FETITA Sỉ ma certat grozav de două ori... 
Vii să te joci cu mine bdefele z Dar de ce plângi şi-ai stat aci la: poartă? 
0, no să fi se 'ntâmple nimic E BAETASUL 
m poze multe şi-ţi voiu da din ele... e với mn Từ 
Cât de irumos e părul blond al tău! Tata s'a.dus gi singur REG Misa 
Dar spune-mi, pentru ce ţi-l lasă mama FETITA . : 
Nepieptănat să-ți talide in vânt 2, Dar mama unde-fi este? 
O, ce faci? Te vei anurdări, ia seama BAETASUL 
Dacă te-aşezi acolo pe pdmdnt.... M DZE an, 
4 ama-i 1o +7Í2:. 
BAETASƯL 5 FETIT& 
Fă la fel şi tu. s4 tý AM 
FETITA “Atunci nu eşti de nimeni alintat, TS 
BIE MP E Şi nimeni nu-i o vorbă ca să-ţi spună... 
Gona mi-a Spus că-mi voiu mototoii Digi a BAETASUL 
Rochita, şi-atunci no să-mi mai dea pace Q, MIMEŃLe 
Mai bine haidem sub umbrar aci FETITA 
Tu ia gdleata, eu idu o lopată d Să te cheme cum te cheu: 
Sin voe amândoi ne vom juca. Şi mama mea atâta e de bună... 
Dar vino când îți spun, hai, vin odată? Vrei ca s'o strig să mergem gn veden: . 
Hai, vino ! Am cofeturi si migdale Nici tata — oricât vrea el să sarate — 
Am tot ce e mai bun şi mai ales ! Nu este rdu... Md lasd chiar pe drum... 
Eri am cules flori multe din grăvină Hai, vin cu mine; tu ai să-mi fii frate 
Căci mamii mele.i plac orişice flori. Şi eu... am să fiu hama ta de-acum! 
Dar tatii nu-i plac — ce sunt ca de vină? i Din frantuzeste de Ioan Ciorănesuu 


db di "TTT £ | e A 


PAG. 6 


„DIMINEAȚA COPIILOR" | 


- Mintea lui Cinel 


pna 


Nu-l glitostefi pe Citiel, dar de l-ați pm 


var fi drag, tiiti iHÍs8 Şi tnie. 

E mititei cât două pachete de ciocolată; puse 
cap în cap (rg şi &tăsuliu ca o minge de vină 
bine indopała; dacă Dn l-ai şti bătrân CAŁ vara 
care tie ptăjește Acti, ai crede, ky: chien că tot 
prin sbdte și vâtit A ee mai tasrie$te tiffie- 
neala sănătăţii de ụ strałul stibțirel de piele 
brună, e4 A battiehilof en ddevdrat sănătoşi: 

Ureeliile lui EC pat ca h Hiel par îi, iar năseio 
rul — Doanitie: Doarńrie! = ar trebui să-l cauţi 
cu luitiâtiătea; san eù apatatul inătitot care sẽ 

chiamă iiiieroscop: dăcă ochii (fiegrii ca petele de 

cerneală de be ihânile tale, cititorule harnic, şi 
strălucitori ca luminitele licuricilor, noaptea) nu 
l-ar da de gol că este acolo unde-i rostul să fie. 

Cât despre gurita lui Cinel — ştirbă mititica de 
ea ca o bunică de optzeci de ani — cum să vă 
spun câtu-i de mare? 

Cei cari mai ţineţi minte cum sunt strugurii, în- 


chipuiţi-vă că un bob de razachie nar încăpea,. 


netăiat, intr'insa... 

Ei, dar aşa cum e Cinel de parcar fi voevodul 
piticilor din ţara pe unde s'a rătăcit Guliver şi un- 
de se clădesc şcolile din coji de ouă de pitulice, 
să ştiţi că mintea lui e minte de voinic; nu glumă. 

Par'că Dumnezeu: când l-a trimis pe lume ca să 
imi dea mie de lucru, l-a sortit să ajungă om mare, 
dar maaare cât vacanța ce se începe. 

Mă rog; ce mai vorbă lungă? 

Dacă nu mă credeţi, poftiti să-l vedeţi, de-o pil- 
dă, cum râde, strângându-şi buzele ca o pungă cu 
bomboane, oridecateori ii faci giumbuşlâcuri sau 
îi suni cu sunătoarea la ureche; să-l vedeţi cum 
se bucură când se apropie de el maicuta lui — o 
măicuţă bună şi iubitoare cum sunt toate măicu- 
tele copiilor cuminţi, pe toată fata pământului; să-l 
auziti gângânind pe limba lui de par'că ar voi să 


` vă spună ce bine-i pare căi iubit; să-l priviţi bu- 


Unui prieten micuły de şase săptămâiii 


curâtiu-se când scăpă din d tm gł i setitâcelor 
şi cum se sileste A SE đàn ng and de-abia ti-ai 
prins un deget in ni ÂIillfa. lui eât o bfiină btiinată 
— si dacă nu v "o place; să Dp "gek, încă 

Fi, şi nu v'ani spiis (ot c -aĵ (rg eu nụ 
povestesc, câte miitititii de nk hti lệ face; 18 fie 
care zi, Cinel, nu mizăt Hart Bi tărtiei astă, 
în care găsiți voi attei si atălta A tiusefi: 

Şi afară de asta, ihăi stał fbi și altă dată de 
vorbă, să vă tnai Spiil eu despre miiłłea ? d etiltii 
Cinek gi altora mai map, dat due — Ea si el: 

Sergiu Mieti 


Pisica 


Nici doarme; himi toarć : 
Şi-l priveşte zâmbitoare. 
E aşa de cald afară, 

Dar la umbră e răcoare 


Jos pe iarbă stă pisica. 
S'a lungit şi ea la soare 
Şi în gându-i se munceşte, 
Cum år face ca să sboare, 


După păsări ce obraznic, 

' Tot văzduhul fac să fiarbă, 
Făr'-a se teme de dânsa 
Care sa culcat pe iarbă. 


Dar când Nicu se deşteaptă. 
Mâța fuge findcd ştie 
Că micufu dac'-o prir, 
lar mai face o prostie 


Căci întotdeauna dân 
Nici nu crede c'o s'o d 
Aruncând-o 'n sus cát 
Ci nu-i place ca să Sb. 


*« w ie — 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


U 


Iata-i pe rând: Intâiu este Victor..., nu, nu! Ve- 
det, ew om cam bătrân, nu știu să fiu politicos a- 
şa cum trebuie. Spun de Victor» pe când politeta 
cere să vorbesc întâiu de d-ra Lenuta. Intâiu dom- 
nişoarele şi după aceea cavalerii. Aşa trebuie să 
îacă astăzi oamenii bine crescuţi. 

Prin urmare, fiind vorba de premianti, mai în- 
tăi vine d-ra Lenuta. Este într'a treia primară, a- 
dică a fost până mai acum câteva zile, pentru că 
dela 1 Septembrie viitor trece întra patra. 

Credeţi că e puţin lucru să fii în clasa a patra, 
fie şi clasa a patra primară? Inca un an şi după a- 
ceea iată-o la liceu; cu beretă, cu uniformă şi cu 
un ghiozdan plin de tot felul de cărţi. 

Si cum a trecut Lenuţa,... pardon, d-ra Lenuta, 
în clasa a patra? A avut premiul întâiu. lar da- 
că imi promiteti să nu-i spuneţi ei, vă spun şi eu 
că premiul l-a luat mai mult pentru buna purtare 
decât pentru învățătură. 


"Nu doar că Lenuta... adică domnişoara Lenuta 
era leneşe şi nu învăţa. Cât despre asta» vă asi- 
ewr.că era foarte silitoare şi harnică. Numai că 
wi incurca la Aritmetica si la probleme. O- 
w Doamna institutoare a întrebat-o: »Le- 
face, dacă adunăm trei pere şi patru me- 


4 răspuns d-ra Lenuta? „Doamnă; eu 
*el de lucruri“. 


ă le mănânc pe toate. 
ă de Aritmetică şi socoteli, ea a 
vă; cea mai bună elevă din clasă. 
dat cu drept cuvânt premiul întâi. 
ant care vine la rând este Victor, 
L tembrie viitor o să-l vedeţi cu 
o să-i placă aşa de mult; încât 
`, n'o să se îndure să-şi scoată 


340 
U 


Cei patru premianfi 


PAG. 4 


NZ 


[| 


toată ziua şapca din cap. Ba chiar ar dormi şi cu 
dânsa. ; 

Lui Victor i s'a dat premiu ca cel mai bun la în- 
vatatura, Mai ales la Aritmetica şi la socoteli este 
neîntrecut. Stie, de exemplu, să-ţi spună pe din 
afară, fără să scrie, cât face 258 înmulţit cu 37. 
Stă puţin» calculează în gând şi după aceea îți spu- 
ne scurt. 

Dar ia întreabă-l ceva din geografia sau istoria 
României. Ştie pe degete toate județele (şi acum 
sunt multe judete..., câte judeţe:sunt toate, Tică?) 
toți munţii, toate râurile, precum. de asemenea, 
nu greseste când e vorba să-ţi înşire pe toţi Dom- 
nii din trecut, cu anii câţi au domnit, cu luptele si 
faptele lor mai însemnate. Ce mai vorbă? Victor 
are să ajungă un mare învăţat. 7 

** % 


„Dar si noi am căpătat premii!“ se aud două 
glasuri. Cine sunt premiantii aceştia? A, bată-i 
norocul să-i bată! Sunt cunoscutii noştri prieteni 
Dorel şi Sosoiu.. 

Dorel zice: „Mie mi s'a dat ca premiu o 2øardä 
nouă, pentru că am învăţat să fac sluj si să dau 
laba“. 

— lar mie, grăeşte Sosoiu în limba sa, mi-a 
cumpărat Florica o panglicuță nouă; pentru că pe 
ziua de ieri am prins trei șoareci. 

Dacă-i asa, hai să zicem cu toţii: „Trăiască cei 
patru premianti!* 


2⁄4 7- em 


Vasile Stănoiu 


% e % 


Cineva întreabă pe Petre ce vârstă are: 

— „Domnule“, răspunse băiatul; „am opt ani 
când sunt acasă şi cinci ani când călătorese cu 
trenul“. Deh 

Trad: de Flaviu Dryr=Orcicva 
ZADALI SIE 


PAG. 8 


Dupa amiază de vară 


E cald. In fundul grădinii, subt umbra unui cais, 
mica Leonora stă de vorbă cu iubita sa papuge. 

„Dragă Lilişor, ce zici tu, iti pare bine că a ve- 
nit vara? Zo ca-ti pare bine. Mie — drept să-ţi 
spun —par'că tot mai mult imi place iarna. Dacă 
ti-e frig, te încălzeşti. Aşa însă... unf! . Doamne, 
dar cald mai e!“ 

Papuga, fireşte; nu -răspunde - nimic. 
însă e mulţumită că aşa poate să vorbească ea 
singură, fără să fie întreruptă. Se întinde bine pe 
iarbă, îşi pune braţul drept căpătâiu si, după a- 
ceea, începe din nou: 

„Ce păr frumos ai tu, Lili dragă! Cum mai lu- 
ceste părul tău. de aur în bătaia soarelui! E îru- 
mos, dar pe aşa. vreme trebuie să-ţi fie foarte cald. 
Văd ca-fi curg nădușelile, şi că nu mai poţi. Vrei 
să te scap de el şi să te tund aşa cum :$tÏu: eu? 

„Nu răspunzi, ceeace înseamnă că vrei. Foarte 
bine! Uite, am tocmai îoarfeca la mine“. 

Leonora apucă părul păpuşei, un hârsâit, apbi al- 
tul şi bogatele bucle cari cu câteva minute mai 
înainte străluceau asa de frumos, căzură .la pă- 
mant. 

„Nu plânge; Lilişorul meu, au 'să- ti crească al- 


tele mai mari, mai frumoase. Nu vezi că şi pe mi- . 


ne ma tuns mamica? Dar crezi că am plans? De 
unde! Din potrivă, mi-a părut foarte bine. 

„Şi apoi nu uita că eu iti sunt:mamă, că te iu- 
besc şi iti port de grijă. Aşa! Stai să-ţi şterg la- 
crămile şi promite-mi că ai să fji cuminte“ 

Constanţa Zoe G. Ricci 


La şcoală: $ 

Profesorul: Ce limbă iti place mai mult din câ- 
te cunoşti până acum? 

Elevul: Cea de porc, îiindcă-i mai gustoasă. 


Leonora 


„DIMINEAȚA COPIILOR! 


Puiul meu plânge: Ę 


Cum ? Plânge —, plânge puiul meu, : 
O, ce-i cu mititelul : ? 

Papuga Lon .necăjit — ? 

Nu-i tace „sluj“ cățelul — ? 


Stă cu mânuța 'n gură iar! 
„Ii creşte vreun dinte 2' 

Ba nu, ghicesc acum: l-a fript 

Cafeaua prea terbinte ! 


— „Vai, cine-o să mai pdpe-acum 
Cu mama ciocolată 2“ 
— „Eu!“ strigă el, şi 'n ochii plârsi - 
E soare deodată. - 
Const, I. Butach ek, 


zz 3% 
Crocodil cand ese din ou 


Cugetări 


O carte sau o revistă bună ęste cel mai bun 
prieten. 


«+ x%* A 


Vara culegi şi iarna mănânci 


PAG. 9 
TE-AI PĂCĂLIT, CIOARA! de MOŞ NAE 


-§DIMINEATA COPIILOR”. 


m] 


2. — Nu, bădie, zice Haplea, 3. — De-i așa, îi spune omul, 


4 bagaz ga o dată 
n fica mal mërisor, Caini, pisici nici n' P Sa te'nvśt cum să-l! găteşti: 
Pentru câine-i sau pisică 24 Pentru mise? gai SC Fierbe- bine două ceasuri, 
a Dup'aceea să-l präjesti, 


> Îl întreabă-un trecător. De un veac tot am poftit, 


z D 


5, lar pe urma.. însă Hapiea 


4. Pune-i sare, nu prea multă, 


6. — Bine. Hapleo, face omul, 
* Seoate-o coală de hârtie, 


Şi piper și nucusoarä, Zice: „n minte-i greu sa ţii i N 
Foi de ci i i te câte 'ngiri din gură, Tot ingira, măzgălește, 
cimbru și de chimen, Toate c nșiri din gu O rejetá 'ntreaga scrie, 


lasomie, tămâioară. Fii bun, nene, să le scrii“ 


w 


ficatul? 9. Hapiea râde și-i arată 
ce ga Cea rețetă da gătit: 
„Sâc, nu ştii cum se găteşte 
Cioară, rău te-ai păcălit I“ 


7. — Muifumesc, îi zice Haplea, 8. „Vrei să guști cu 
ia rețeta şi pornește, Pune-‡i pofta 'n cui tu, cioarä !!* 
Vede însă că o cioară insă cioara se repede, 

Tot în iuru»i se 'nvartesta la ficatu 'p cioc şi sboarä. 


PAG. 10 


=—————— DIMINEATA COPIILOR 


Doctorul Poca 


Copiii terimitaseră jocul. Stăteau achtn pë gât- 
duri, neștiind ce să mat facă. Păunica ajunsese la 
fundul sacului cu poveşti şi acum toți ascultau 
în tăcere la vântul de afară... Mihai se sculă dela 
locul său şi trei bătăi sfioase se pot in uşă. 

— lfltFif spise tata. 

Incet şi foarte serios; Mihai ep de după uşă si 
începii SA facă plecăcitihi în fată fiecătiiia. vn 
scară, bună seară!“ 

— Cine eşti d-ta?, întrebă mama, | 

— Mă recomand, d-tul Poeä: 

— Da?! lini pare birie şi ce doreşti? 

— N'aveţi vreun copil boltidv ? 

— Oli, nu! Multumese lui Dumnezeu. 

In tiiipuil acesta, Gigu. îrăţiorul lui Mihabs tiệt, 

— Vezi că tuseste» spuse micul doctor. 
— Asa puţin. D-ta ca doctor trebite să ştii ce 
să-i đấu? 

— Să te duci la faritiăcie să cumperi titi sirop 
dulce. E foarte bun pentru copii! mi-a dat şi mie 
tắticu, 

—Dar eu ce să fac? întrebă Păunica›: mă doa- 
re gatul. 

— Te doare gâtul? SA pul o EOmpteśfi. E ec? 
te búHÄ{ Aga a tăcut si mämiea și dimińeała s 
Mi E 

tihe mă doare căpiil, spiise täia tafe: 
Ce să făc? 

— Spite lui tata mare să-ți ctimmpere dela far. 
macie... 

Ah, am tittat cum se spilfie..? ag un praf: 
ai mai fiat mata când te-a durut capti 

— Miilte oi fi luat en dar d-ta ce fel de dottot 
eşti că di uitat numele medicamientelof ? 

— Ah, stai! Mi-am adus aminte: piu. BỈẩfl: 
don. Agat pari 

Mitusei i-a prescris fricfiuni cu terpentină 
pentru reumatizm. 

"wą făcea şi tata SC când îl dureau picioa- 
tele. . | 


După t6gea Mihal plecă eu eotsultałitie şi la 
dc Servitorul avea al vi pe uf detii şi-l 
îtitre 

= D-le doctor, ce să fac eu ëu ochiul ăsta? 
Nu văd de loc. 

= D-ta trebiie să vii D mine acasă. Am 6 tân- 
dea mică şi atn să-ţi cüt Loge 

— Cum? să=imi dai ochiul la rândea? 


= Scandurile fit se rânduesc să se facă inu 
iMódse? Lasă că $titi en. 
Euftosina Semeneseu..Bllitt ˆ 


“hôm tư şi ar Si 


h ——— 

o cămilă plină de ingamfate; trecând prifitt'un 
pustiit; îi zicea ri ASA! Vezi cât de mate Este 
putefEä mear sub fiecatE din pagii mei zdtobesc 
mi şi mii de boabe de nisip“. 

Dar iată că se ridică vârntiil cel rę bre 
este Sun, vântul pustiului. La suflarea sa pu- 
ternică toate boabele măriitite de nisip se înălțară 
în mari Dong) cenu Di căzând după aceea pe că- 
mila ceă îtigâmfătă pe care o acoperită e ötul. 

„Vezi“, ii intorceati Vorba boabele šip“. 
Până mai adineatiti îţi tădeai de noi și tată ăveai 
dteptate, „de oarece fiii EfAm unite si puteai să ne 
calci şi să ne zdrobeşti, fără să-ţi pese. Acum însă 
când am îost unite si ridicate de vânt, priveşte ce 
am făcut din tine: te-am acoperit şi te-am îngro- 


pat sub mulţimea pastă + 
Been dia iiaii 


Pui de strit in momentul cânt a „A 0 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


PAG. 11 


SUFLETE DE VITEJIE 


o iti 
(Urmare) 


XIII. — Clipe frumoase gi duioase 


In după amiaza aceleiaşi zile Marioara, spre 
surprinderea plăcută a căpitanului, se întoarse 
din sat. Zâmbea de departe, deşi ducea în spinare 
o povară destul de grea. 

Ce-i fetiţo; ce s'a întâmplat şi ce porți în sa- 
cul acesta ? o întrebă căpitanul, care se grăbi 
să iasă întru întâmpinare. 

— Totul e bine; d-le căpitan, răspunse Cura- 
gioasa fată punând sacul jos şi stergandu-$i cu 
mâneca de la cămaşe sudoarea ce-i curgea pe 
îrunte şi pe obraji. 

Scrisoarea a ajuns în mâinile generalului duş- 
mân şi nimeni n'a ştiut cine şi de unde a adus-o. 

Drept mulțumire căpitanul Vârtej o apucă de 
bărbie mângâind-o prieteneşte. 

— Dar ce-i cu sacul ăsta ? întrebă el din nou. 

— la, am adus ceva de-ale mâncărei, răspunse 
Marioara siioasă, dar veselă. Avem doară musa- 
fir. adăugă ea, îndreptând spre căpitân privirile 
îrumoşilor săi ochi negri. 

Pâine proaspătă, câţiva pui Tripp, ouă şi mai 

multe sticle de vin: acesta era conținutul sacului 
adus în spinare de fata cea voinică. 
_ Intrară în subterană şi căpitanul le zise celor 
doi prizonieri: „puteţi să vă luaţi batistele de la 
ochi căci nu ni-e teamă dacă vedeţi ceva din 
transeele noastre. Vreau să vă convingeti că noi 
nu murim de foame şi că avem totul după pofta 
inimei“. 

Soarele se pregătea să se ducă să lumineze 
alte lumi, când viteazul căpitan Vârtej şi nu mai 
puțin viteaza Marioara stăteau de vorbă în apro- 
pierea subteranei. La intrarea ei lonel cu pusca 
în mână şi cu o figură foarte seriosă făcea pe 
sentinela. 

Ce-şi ziceau unul altuia căpitanul şi Marioara ? 
Făceau planuri frumoase şi torceau visuri aurite. 
lại dedeau seama că nu se simțeau bine si fericiți 
de cât atunci când erau împreună; când îşi au- 
zeau vorba, când privirile lor se întâlneau, când 
mâinele lor se srangeau una într "alta. 

Acelaş gând era în minţile lor şi acelaş senti- 
ment în inimi. Cu toate acestea ei nu-şi spuneau 
2 vorbă de ceea ce le frământa gândul si făcea 
să le bată inima. Dar ochi? lor spuneau mai lim- 
pede şi mai lămurit decât orice cuvinte. 

Soarele trimitea pământului ultimele sale raze, 
far prietenii noştri, străini de tot ce era în jurul 
lor; continuau să stea pe piatra din apropierea 
subteranei 


UK 4 v ND. ..... 


de Ñ: BATZAHIA 
(21) 


Vremea însă nu stă pe loc. Fuge, sboară chiar 
mai iute, atunci când omul, sim{ifdu-se fericit, 


vrea cu tot dinadinsul să o oprească pentru ca să 


nu ducă cu dânsa şi fericirea lui. 

Umbrele serei se coborau pe pământ tot mai 
dese aruncând o manta neagră peste fiinţe şi lu- 
cruri. 

„Marioaro, se înoptează“, grăi căpitanul Vârtei 
trezit ca dintr'o dulce visare. „Se inopteaza şi 
trebue să te întorci acasă“. 

Si cu toate acestea ei au mai stat unul lângă 
celalt până ce s'au hotărât să se despărțească. 

Marioara luă înapoi drumul spre sat urmărită 
de privirile calde şi induiogate ale căpitanului 
Vârtei. 

jar Ionel stătea neclintit de pază la intrarea 
subteranei mândru de înalta sa însărcinare. 

Se înoptase deabinelea şi atât căpitanul cât şi 
micul său erou îşi simțeau pleoapele greoaie kì 
obosite. 

De cât acum se găseau înaintea unei întâmplări 
la cari nu se putuseră gândi. atunci când îşi fă- 
cuseră ascunzătoarea de sub pământ, căreia că- 
pitanul îi zicea glumind când „palatul nostru“, 
când „cartierul general“. Anume aveau acum 


doi musafiri şi încă musafiri de aceia pe cari tre”. 


bue să-i supraveghiezi cu ochii în patrw pentru 
ca să nu dea bir cu fugitii. : 


In afară de aceasta, în subterană nu era loc de 


cât pentru doi inşi. 
„Micule erou“, zise căpitanul lui Ionel, care se 


lupta din grew ca să birue somnul. „Pentru noap= 


tea aceasta odaia noastră de culcare o cedăm 
oaspeților, pe cari i-am poftit fără voia lor. Noi: 
ne culcăm lą intrare, dar nu amândoi deodată. U-, 
nul din noi trebue să stea treaz, ca să-i păzească 
„de vreo întâmplare neplăcută sau să-i 

"= dacă le-ar trăzni cumva prin 

să-şi ia rămas bun dela noi.. 

ul tău să te culci. Dormi li- 

3 să te trezesc“. - | d 

rni îndată în lumea visurilor. 

tej, care păzea cu puşca in 

anei, umblând de colo până 

n așa treaz cum era. ! 


Altor visul său. Visa zilele! 
a faMai din nou mândru şi 


ntregului pământ românesc. 
i fericit sărbătotind biruința 
tutulor Românilor şi nimici- 
Lai In sunete de fanfare piiter- 
nice AUZIA ...... _ bărbătesti ale ostaşilor f0- 


ĐC i A 
ướt E tul 


PAG. 12 > 


mâni cari mergeau semeti şi luminati de aureola 


triumfului. 

Şi mai vedea ceva căpitanul Vârtej. O bisericu- 
ta dintr'un sat înaintea altarului căreia o pereche 
tânără stătea cu cununile de căsătorie pe cap pri- 
mind binecuvâptarea preotului si urările de fe- 
ricire ale Sie ` i. 

La gândul acesta tresărea de fericire şi nu 
simţea nici oboseala, nici vântul cel rece al 
nopţii. 

Zorile zile vestiră venirea apropiată a soarelui, 
iar căpitanul continua să stea de gardă. 

„Domnule căpitan. strigă dintr'o dată Ionel tre- 
zindu-se din semn şi văzând că cerul sa lumi- 
nează din hou. Cum, mai lăsat să dorm toată 
noaptea şi nu mai desteptat, ca să te odihnești 
putin si d-ta?“ 

— Nu-i nimica, îi răspunse zâmbind căpitanul 
manzaladud obrajii cei umflati de somn. 

Eu n'am avut nevoe de odihnă; şi mă simt 
chiar cum nu se poate mai bine. Dar aide să a- 
prindem focul şi să facem câte o cafea pentru 
noi şi pentru musafirii noștri, căci nu vreau să se 
plângă mai târziu că au dus la noi lipsă de ceva. 

zonel strânse câteva găteji si făcu foc. 

Căpitanul intră în subterană şi văzu că cei doi 
prizonieri nu se treziserą încă. 

„Par că ar fi acasă la ei şi par'că nu li s'ar fi în- 
tâmplat nici o neplăcere îşi zise căpitanul auzind 
respiraţia lor'regulată şi văzând fețele lor linis- 
tite şi nepăsătoare. d 

Intre acestea, prezenţa prizonierilor il puneau 
ve căpitanul Vârtej în încurcătură de oarece erau 
o piedică serioasă pentru întreprinderi nouă. 

Ori cât de mare şi de nemărginită era încrede- 
rea în Ionel, totuşi nu se putea hotărî să-i lase pe 
prizonieri numai în paza acestui băe‡as de zece 
ani, iar el să se depărteze dela subterană, încer- 
când să dea duşmanului alte lovituri. 

Un al doilea motiv de grije pentru căpitan era 
întreţinerea lui si a prizonierilor. E drept că vi- 
teaza Marioara aducea de acasă de la ea tot ce-i 
trebue pentru mâncare. De cât, dacă e uşor să 
multumesti o singură gură, nu e tocmai nsor să 
indestulezi mai multe guri. Pe lângă aceasta, a- 
‘ât maiorul, cât şi ordonanța sa îzcuseră în ajun 
dovadă, că aveau o poită de care se cam speriase 
căpitanul Vârtei. Stomahurile celor doi prizonieri, 
erau adevărați saci fără fund. ` 

De aceea, căpitanul căzuse ye gânduri. Toată 
speranța era în scrisoarea ce o trimisese coman- 
dantului duşman şi prin care îi propunea schimbul 
prizonierilor contra punerei în libertate a tărani- 
nilor arestați fără nici o vină. 

Dacă, însă, comandantul duşman refuză să pri- 
mească propunerea ? Intr'un caz: ca acesta ce 
făcea cu prizonierii ? 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


De ţinut nu putea să-i ţină la infinit. Din poe 
vară grea cum erau: ar îi ajuns să devină cauza 
unei nenorociri. 

Să-i îi omorât ? Nici odată un astfel de gând 
na trecut şi nici nu putea trece prin capul că- 
pitanului  Vârtei. Nu. ek un militar pe cat de vi- 
teaz, pe atâta de leal şi de cavaler, şi-ar fi per- 
mis» cu toate imprejurarile grele şi excepţionale 
în care se găssa, să săvârşească o îaptă aşa de 
protivnică legilor războiului. Nu, de aşa ceva nici 
nu putea fi măcar vorba. Dusmanul care se 
predă are dreptul la viaţă si la toate îngrijirile. 

„li ţin două žile“, îşi zise căpitanul Vârtei, după 
ce se gândi o bucată de vreme”, iar dacă în a- 
ceste două zile comandantul duşman nu dă nici o 
urmare propunerei mele, le dau si eu drumul. La 
urma urmelor doi duşmani mai mult ori mai pus 
tim e un lucru care nu poate avea nici o înrâurire 
asupra soartei războiului. 

Nu mult după aceasta auzi în subterană sgo- 
mot şi umblet de paşi. Prizonierii se deşteptaseră, 
lonel le servi cafeaua, pe care ei au găsit-o deli- 


cioasă. 
Va urma, 


x k k — 
Miau -—Fichi-richi Ý 


„Miau! Miau!“ zice Mitu, adresându-se celor 
două păsări cari stau sus în pom pe o cracă. Ştiţi 
ce le spune Mitu în limba sa? łata ce: „Daţi-vă 
jos şi veniţi mai Se ca sń putem sta de 
vorbă“. 

— „Fichi fichi- richi!“ răspund păsările. Adică: 
„Te cunoaştem noi pe tine» hitisor, şi ştim cu ce 
gânduri ne chemi. Vrei să te ospătezi cu carnea 
noastră; dar „fichi fichi-richi!* Adică, „pune-ti 
pofta în cui, Mitale, $i vezi de păcăleşte pe Sử: 
căci cu noi nu e rost“. 

Se jură Mitu că nu are nici un gând rä, spune 
că lui nu-i place carnea; mai ales carnea de pa- 
săre, dar cele două păsări! îi răspund: „Fichi, richi- 
fichi!', adică: „Astea să le spui la alţii. noi nu ne 
lăsăm păcălite'*. 

Şi Mitu stă si le mănâncă cu'privir ile, dar nu e 
chip nici să le înşele, nici să ajungă până pe craca 


de sus. 
Misniică 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Din jurnalul lui Urechilă 
„Scriu rândurile acestea in fugă deoarece nici 


nu ştiu dacă voi avea vreme să le termin. De două 


` 


|N ea 
l €3 


N LS 


ad 


zile şi două nopţi: stăpânii mei fug intr'una şi eu, 
bietul, trebuie să mă duc cu dânşii. Ca mâncare. 
mă mlţumesc cu ce pot apuca pe drum. Ceva iar- 
bă dela marginea unei livezi, ceva îrunză şi rar 
câte un mărăcine care, precum se ştie, este mân- 
carea cea mai gustoasă din câte sunt pe pământ. 

„Incotro mergem? Asta nu o știu. Ceeace ştiu, 
este cauza pentru care îugim fără să ne oprim. O 
ştiu; pentru că o simt pe spinarea mea. 

„lată ce s'a întâmplat: Acum trei nopţi îmi pie- 
rise somnul. Mam gândit ce m'am gândit la multe 
şi de toate, iar la urmă mi-am zis: Hai să le fac 
stăpânilor mei o plăcere; cu toate că nu o merită. 
Şi ce plăcere mai mare decât să-i desfătez cu 
glasul meu, aşa de îrumos, ca glasul oricărui mă- 
gar? 

Mam apucat, aşa dar, în miez de noapte; să le 
cânt un cântec de rasunau munţii si pădurile. 

„Credeţi că mi-au mulţumit? Mi-au tras o sfântă 
de bătaie soră cu moartea. O mai patisem eu din 
cauza dorinței de a face muzică, dar văd că tot 
nam învăţat minte. Nu sunt făcute urechile oame- 
nilor, ca să guste frumusețea cântecului nostru. 

„Insă totul nu sa isprăvit cu bătaia ce am mân- 
cat-o. Se vede treaba că glasul meu a fost auzit 
de o poteră care se învârtea prin apropiere în 
căutarea stăpânilor mei, despre cari ştiţi ce soiu 
de oameni sunt. Şi: din noaptea aceea, stăpânii 
mei fug, fug fără să se oprească. Fuga ei cât or 
Of, dar să mă lase pe mine în pace. Mie nu 
mi-e teamă de nici o poteră: căci nu mă simt să 
tỉ păcătuit cu ceva. Totuşi» trebuie să fug şi eu“. 

Bichişor 


TM 


Unde domneşte dreptatea, n'au ce căuta ar- 
mele 


PAG. 13 


Dorel lui Azore!) 


Dragul meu, mi-se închid ochii de somn şi nu 
maj pot de oboseală. Cu toate acestea, nu vreau 
să mă culc, mar înainte ce a-ti îi scris, ca să aili 
şi tu cât de minunată a fost pentu mine ziua de 
astăzi. : 

Pe la orele 6 dimineaţa, vine Florica si trăgân- 
du-mă de ureche, îmi spune: „Dorel, trezeşte-te 
că plecăm în excursiune“. Când am auzit că e 
vorba de excursiune, odată am sărit în sus, lă- 
trând aşa de tare; încât i-am trezit.pe toţi cari 
dormeau la otel. (Am uitat să-i spun că stăm aci, 
la Braşov; la un otel foarte frumos şi că eu sunt 
abonat la restaurant). 

Am pornit-o pe jos» căci aşa este adevărata ex- 
cursiune: să mergi cu picioarele tale. Deasupra 
Braşovului, se ridică 
un deal inalt şi aco- 
perit de păduri. Ii 
zice <Tâmpa», iar în 
vârful lui era până 
mai acum câţiva ani 
statuia unui rege 
strein, care cucerise 
pe nedrept această 
fara românească a Ar- 
dealului. 

„Statuia a fost dată jos şi bine i s'a tăcut, căci 
n'avea ce căuta acolo. - 

Am pornit, aşa dar, ca să mergem pana în var- 
ful Tâmpei. Nu e cine ştie ce departe. Un câine 
s'ar duce foarte lesne în mai puţin de o oră. Oa- 
menii însă, ştii cum merg: încet încet şi obosesc 
numaidecât. 

Drumul trece numai prin pădure, E umbră şi e 
răcoare, dar nu găseşti ceva de-ale mâncării şi 
nici un pic de apă. Am petrecut însă foarte bine: 
speriind păsările şi luându-mă după ele. De prins 
n'am prins nici una. „ 

De pe Tampa am luat-o in jos gi ne-am dus in 
câteva sate foarte frumoase. Şi aşa ain mers på- 
nã seara. Acum pic de somn şi oboseală. Noapte 
bună, dragul meu! ; 


Dozel 


Nicolae» in vârstă de 6 ani, stă pe gânduri. 

„Nicolae“, îi zice tată-său, la ce te gândeşti? 

— „Tată, cred că profesorul nostru nu este tare 
în învățătură. 

— „Ah! dar ce te face să crezi aceasta ?,, 

— „Fiecare data, când scrie o fraza pe tabelă, 
ne pune pe noi să citim“, «ai 

Din frantuzeste de H, F. Herşcu 

E E E mg: 


` 


FABRE - tdk" tò 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR* 


F 


ntana din cimitir 


-LEG ENDA — 


Copii, haideţi să facem împreună o călătorie 
bana la satul acela depărtat ale cărui case albe 
şi curate sunt înfipte în coasta muntelui. E lesne 
să dăm de satul acesta. Deasupra lui e o pădure 
deasă şi bătrână de brazi înalţi, iar şi mai sus, 
tocmai pe vâriul muntelui, este cimitirul în care 
se odihnesc morţii din satul cel cu case albe si 
curate. 

Greu şi obositor e drumul până la cimitir» cu 
toate acestea sa ne dăm osteneala si să ne ur- 
„căm şi noi până acolo. E un cimitir foarte bine 
“îngrijit. Intr'însul sunt flori multe, verdeață fra- 
gedă şi arbori umbroşi. Bătrânul paznic şi fe- 
meia sa îngrijesc de morminte si cară apă toc- 
mai de jos de la poalele muntelui, ca să ude 
florile şi verdeata. 

Si locuitorii satului, ca buni crestini ce sunt, 
cercetează foarte des locuinţele morţilor, aduc 
mereu ilori proaspete şi duc de grije crucilor de 
pe morminte. 

Să ne suim, aşa dar, până în vâriul muntelui şi 
să intrăm în cimitir. Nu vă speriaţi şi nu tremu- 
rat, căci morţii — odihnească-i Domnul in pace! 
—nu fac nici un rău. Ei dorm şi ziua şi noaptea» 
iar sufletele lor se roagă în cer pentru noi şi pen- 
tru mântuirea noastră. 

Şi acum, când v'a pierit orice frică, să intrăm 
în cimitir cu sufletul smerit şi cu gândul la cei ce 
au murit înaintea noastră. 

lata, crucile frumos orânduite. Putem citi cine 
»dihneşte în fiecare mormânt. Să zicem „fie-le 
tarana uşoară“ si să trecem mai departe. 

Vedeţi colo la marginea de cimitir un mormânt 
pe care nu sunt sădite flori şi a cărui cruce de 


lemn este putrezita şi chiar pe jumătate ruptă? 


Cine să fie sărmanul om care zace în mormântul 
acela părăsit şi neingrijit? 
Eu am auzit o poveste despre dânsul şi dacă 


mă rugaţi frumos iată că am să vi-o spun si vouă, 

In satul despre care a fost vorba mai Sus» se 
pripăşise o dată un biet bătrân pe care nu-l vă- 
zuse nimeni până atunci si despre care nimeni nu 
ştia de unde este şi de unde vine. Oamenii din 
sat ii dăduseră adăpost într'o căscioară veche şi 
îl ajutaseră cât le stătea în puteri. 

In curând bătrânul cel pripăşit închise ochii pe 
vecie şi îu înmormântat la marginea cimitirului. 
Pe mormânt îi se puse o cruce, dar pe dânsa nu 
scria numele celui mort sau altceva: „Mormântul 
moşneagului“ : asą ii se zicea acestui mormânt 
părăsit şi neîngriijt. 

Cei doi copii — un băiat şi o fetiță — ai paz- 
nicului cimitirului se jucau într'o zi pe mormântul 
mosneagului. Se jucau de-a tata şi mama. 


„Eu sunt tatăl, iar tu eşti mamă“, îi zise băia: 
tul surioarei sale. A 

— Dacą-i aşa, stai să-mi fac rost de copii, ii 
întoarse fetița vorba. Se duse şi se inapoie, adu- 
când in manutele sale vre-o şapte melci. „Aceş- 
tia sunt copiii noştri“, zise ea, „dar acum hai să-i 
culcăm, căci nu mai pot de somn, drăgutii de ei“. 

li culcară pe verdeață si îi acoperiră cu câte e 


"„DIMINEATA COPIILOR" 


frunză de arbore. „Acum“, grăi din nou fetiţa, 
am să le cant. ca să adoarmă“. Si începu: 


„Nani, nani, puigori, 
„Şapte frați sỉ cu surori, 
„Nani, nani: dragii mei, 
„Sunteţi încă mititei: 
„Dara mama vă îngrileşte, 
„Vă adoarme şi vă creşte“. 


Da: iată că unul din cei şapte melci îşi scoase 
capsorul afară şi dete jos frunza cu care il inve- 
lise mama cea micuță. $ 

„Fii cuminte, îi zise ea, „închide ochigorii şi 
nu mai scoate capul afară“. Şi-l lovi uşor cu de- 
getul. Melcul îşi retrase din nou capul şi nu mai 
mişcă. 

După ce adormiră cu toţii, fetita zise fratelui 
său: „Mă duc să caut şi alţi copii, căci numai sap- 
te sunt prea puţini“. Se duse şi după o bucată de 
de vreme se întoarse cu sortul plin de melci. „Uite, 
am adus o sută de copii“, grăi ea bucuroasă. 

— O sută de copii?! Dar cum o să ingrijim de 
toţi şi de unde să găsim atâtea nume, ca să-i bo- 
tezăm ? îi răspunse fratele ei. Pe lângă aceasta; 
nici un tată şi nici o mamă n'au o sută de copii. 

— Ba mie aşa imi place, îi se împotrivi fetița 
cu încăpățânare. Ậ: 

Vrei să-ți găsesc numai decât o sută de nume ? 
Şi începu să numere şi să zică: lońel, Viorel, Sil- 
via, Radu, Pârvu, Lina, Vera, Mişu, dar mai mult 
de douăzeci nu putu găsi. 

Bietul moşneag din mormântul cel părăsit au- 
zea vorbăria aşa de plăcută a celor doi copii. 
Auzea şi ochii îi se umpleau de lacrimi. Plângea, 
aducându-și aminte că si el fusese odată un copil 
că şi el ar îi vrut să se joace aşa cum se jucau 
fratele cu surioara, dar el n'avusese fraţi şi su- 
rori şi rămăsese orfan încă în vârstă mică. Ră- 
măsese orfan şi sărac. Nimeni nu i-a spus un cu- 
vânt de iubire; nimeni nu l-a întrebat, dacă are si 
el vreo dorință. li se întâmpla să îlămânzească 
zile întregi dearândul, iar seara să nu aibă un a- 
dăpost. Aşa fusese viaţa bietului moşneag din 
mormântul părăsit. ` 

Şi acum când copiii se jucau aşa de frumos şi 
păreau aşa de fericiți, pe dânsul îl cuprinsese o 
nespusă mâhnire. Nu că era supărat pe copii. l-ar 
fi îmbrățişat şi i-ar îi strâns la inimă. Dar cum 
| poți eşi din mormânt şi cum poţi întinde braţele ? 

Si plângea, plângea intruna mosneagul cel ne- 
norocit. Planse necontenit trei zile $i trei nopti. 
In ziua a patra se făcu un izvor din multele la- 
crămi ce vărsase. lar din izvorul acesta se făcu 
o fântână care este până în zilele noastre şi că- 
reia îi zice: „Fântâna din cimitir“, 
A f Ali-Baba. ` 


—— 


PZ" 


AER eh, wia e d Gë 


PAG. 15 


MNES SU: Ay, | 
EWS | 


EZIN 


Ũ 


De vorbä cu cititori 


M. V.— Eşti amator de o bicicictă ? Abonează-te pe 
un an (de oare-ce abonamente pe mai mulţi ani nu se 
fac) la „Dimineața Copiilor'* şi dacă ai noroc, o câştigi 
prin tragere la sorţi. Dacă nu o câştigi, cumpără-ţi una 
dela magazinele cari vând. 

M. N. F.-R.-Sarat—Dragul meu, o bucată făcută de ` 
altul, ori că ne-o trimiţi copiată, ori că o reproduci din 
memorie. tot străină este şi, prin urmare, d-ta n'ai drep- 
tul să o semnezi Ă 

T. R..Roman.— Din cele einci poezii trimise, am a- 
les „De'ziua mamei“. Şi restul sunt bunicele, dacă s'ar 
evita unele expresii ca „aterisează”, „cap de vacă“, etc. 
Avem însă prea multe versuri. Dar de ce nu ne dai nu- 
mele d-tale adevărat ? Numele trebue să-l ştim noi, iar 
d-ta poţi semna cu pseudonimul ce ţi-ai ales. 

G. N.-Loco. — „Ornitornicul*: Ar trebui să ne spui 
din ce lmba şi din ce carte sau revistă ai tradus bu-, 
cata și—dacă se poate—să ne tiimiţi şi desenul din car- 
tea sâu revista respectivă. 

Celor 35 de cititori.— Reclama de care vorbiţi si care 
e publicată de Administraţie, iar nu de Redacţie, nu 
ocupă decât un sfert de pagina. pe când publicarea u- 
nei singure șarade ne ia, prin publicarea numelor des- 
legătorilor, o mulţime de pagini. CAŁ despre anecdote 
sau (sau, Conjunctjune, se scrie întrun singur cuvânt, 
nu soit, cum, probabil din nebăgare de seamă, l-aţi 
scris d-voastră) nuvele frumoase, nu le refuzăm nici o 
dată. Dovada e că publicăm în ficare număr: bucăţi 
trimise de cititori, insă, nu tot ce mì se trimite e frumos. 

I. C.-C-Lung. — „Vânătorul stangaciu* nu era o bu- 
cată originală, ci o traducere din frantuzeste. 


OREW W WO 


Bai 
Joc distractiv 


Jucătorii stau aşa, ca să formeze un cerc. Cel : 
care începe jocul ja o cutie sau orice alt obiect, il 
dă vecinului. Dacă, de exemplu, este o cutie îi zice 
aşa ` „Iti dau această cutie“. Cel căruia i-o dă ar 
trebui să răspundă printr'un vers cam în felul ur- 
mător: „— O primesc cu bucurie“. Primul poate 
adăuga: — „Dar într'ânsa ce vei pune?“ Şi i se 
răspunde: — „Numai lucruri bune“. | 

Sau dacă îi dă un pahar, îl poate întreba: „Ce 
faci cu acest pahar ?* Răspunsul : „ — Pun îl el 
un leac amar“. 

Cel care a primit obiectul îl trece la rândul său 
vecinului, făcându-i de asemenea o întrebare sau 
spunându-i o propozitiune, la care se răspunde ia- 
răşi printr'un vers potrivit. 

Cel care nu nimereşte răspunsul sau răspunde 
prea târziu dă un gaj. După ce se strâng toate ga- 
jurile, se trag la întâmplare, dându-i-se fiecăruia 
ce a dat gaj câte o pedeapsă. sa. 

i jk łe oo TTT 


PAG. 16 


Luma Iulie 

Luna lulie este — nu-i asa?— a seaptea lună a 
Anului şi are 31 de zile. Vreţi să vă spun eu un 
mijloc ca să ştiţi numaidecât cart luni au 31 de 
zile si cari numai 30? (Bineînţeles; afară de luna 
Februarie». care, precum știm, are trei ani la rând 
câte 28: de zile si fiecare al patrulea câte 29). - 

Să vedeţi cat e de lesne şi de simplu. Inchideti 
o mână iar cu un deget dela mâna cealaltă soco- 
titi, începând dela nodul degetului celui mic dela 
mâna închisă. Zicem întâiu Ianuarie şi punem de- 
getul pe nod: După aceea, punem degetul între 
scobitura degetului mic şi al inelarului. Când de- 
getul e pe-nod, înseamnă că luna de care e vorba 


are 31 de zile, când e în scobitură, are 30 de zile ` 


(afară de Februarie. despre care am spus mai sus). 

Incă ceva. Socoteala se face numai pe cele pa- 
tru degete dela mâna închisă, începând dela de- 
getul cel mic, pe când degetul cel mare nu intră 
la socoteala. Socotind asa: vom vedea că lulie, ca 
si luna următoare; August. au fiecare câte 31 de 
zile. 

Cât despre numele lunei Iulie; acest nume i-a 
fost dat întru cinstea şi amintirea vestitului gene- 
ral roman uliu Cesar, acela care, între alte fapte 
neperitoare, a cucerit şi a colonizat Galia (adică 
Franţa), dând naştere viteazului popor francez de 
astăzi. i 


Mai înainte de a-i fi dat acest nume, luna lu-- 


lie se numea; la Romani: Quintilis, ceeace inseam- 

nă a 5-a lună; deoarece la început anul roman era 

de 10 luni si prima !ună era Martie. 
Stie-tot 


Cơisgii şi prietenii 

toți o spun: 
Ca nimic în lume 

nu-i mai bun 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARD“ 


i 
z 
4 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. 


Joytaf 


\ 

AN JL P.-Craiova, — *Tiganul şi lubeniţa“ mare un 
număr egal de silabe 'a versuri. Bunăoară, versul al 
4-lea (strofa I-a) e de 13 silabe, pe când trebuia să tie 
de 7. Apoi .expresiuni ca „renunţi“ din. strofa 10-a, nu 


se potrivesc într'o vorbire cu un 
fi priceput. Vom publica o glumă. 

M. R.-Botoşani.— In „Hoţii şi cocoşul“ ai. nepermise 
greşeli de limbă. Româneste nu se zice: „eu nu le szol 
pe oameni“, ci eu nu-i scol pe oameni“, i 

N. Gh.-Braşov —D-ta traduci din nemteste cuvânt cu 
cuvânt, fara să le schimbi măcar ordinea. Asa ceva nu - 
se potriveşte însă cu construcţia românească. . 

P Gh-Giurgiu. — Ar trebui să ne spui din ce carte 
sau revistă ai tradus „Mantaua cea veche“, să ne tri- 
miti în copie originalul bucății si totdeodată să ne co- 
Gar „de unde ai luat ghicitorile, cugetările gi celelalte 
ucăţi ? 

VG D.-Loco. — Ne aţi trimis trei poezii, dar avem 
nevoe de adresa d-tale. 

Z. G.-Loco.— „Hazurile sunt praa lungi și cunoscute, 
„Nu i-a bine vacii noastre“ trebuia -prezentată altfel, 
ca să fie mai splrituală. Mai tarz u vei reuşi mai bine. 

G. S-Brăila.— Cum să publicăm cu numele d-tale o 
poezie pe care d-ta n'zi făcut altceva decât ai învăţat-o 
pe din afară ? <a WAGĘ ` 

H. Z.-Loco.—Sunt povești mult mai frumoase despre 
„De unde vin rozele*, D-ta ești încă prea mică pentru 
a scrie alta nouă, 

"8. A. S.-Piteşti— S'au publicat destule povai ir ge- 
nul „Omului fără noroc“. Recunoastem, de altfel, că d-ta 
scrii bine, 

P. G.-Ploegli.— Am publicat „Regele şi păstorul“ care 
este aceeaşi bucată cu „Regele şi țăranul“ trimisi de 
d-ta. „Iepurele siret nu s'a primit. CH ị 

V. P.-Loco. — „Beţivul“ e copiată de d-ta, dar altul e 
autorul. BER LE H 

D. I. V.-Caracal. — „Dimineaţa“ e o poezie cam slă- 
botz, Noi dorim să ne fii cititor sỉ te scutim de oste- 
neala de a ne fi corespondent. 

A. $.-T.-Jiu.— Anecdota „Naivitate“ s'a mai publicat 
în româneşte 

I. I.-Ismail.— Fabula „Două boloboace* nu e tradusă 
de d-ta, ci e de fabulistul Donici. „Cămașa fericitului“ 
e prea cunoscută, 4 : ` 

Cele ce s'au publicat sub rubrica „Curiozități“ în ` 
numerile din urmă ale revistei noastre, ne-au fost . 


trimise de d. Ruarg Nomolos din Galaţi, cărui domn 
îi aducem pe această cale multumirile noastre. : 


țigan care nici n'ar 


La administrafia revistei “Dimineața ` 
Copiilor“. (Bucureşti, str. Sărindar No. 


_9—11), se găsesc legate în câte 2 volume ` 


revistele No. 1—10 şi No. 11-20. ` ^ 
Preţul fiecărui volum, care reprezintă . 
o adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI:3O. ˆ- ` ~ TIM VU 
Volumele se trimit contra costului, la 
domiciliul cititorilor franco. 


Atelierele „ADEVEBUL“, S. A 


APARE DUMINECA 
; pi DIRECTOR. N. BATZARIA 


PRETUL 3 LE 


bí 


(E r A 
À 


PAG. 2 


VT REENEN E W RPK AAE N 
Fr, A De y ROZ Lê SBE, FDA 
Lë AM Di E MA WS ia ele 


“4 
A 


OK Ce 


Pa? i ' 
+ 


„DIMINEAȚA COPIILOR" - 


DEZLEGARI 


Aa dezlegat cele 5 probleme din 
toncursui ce am publicat, următorii 
cititor. ai revistei: 

Bucureşti: i 


Angela Livadă, Abram Finkelstein, An: 
łonescu Petre, Andreescu losef, Bunes- 
pu Mihail, B.uiacntial M., Carmena Ste, 
ănesceu-L)ragă;ani, Ciorănescu Maria, C. 
antacuzino, Canaiache Constantin gi 
Nicuiae, Filip Boraru, Florica Dorin, 
Gozu Een, Gheurghe Gheorghiu, Gra- 
na Emilia, Hauer Tudorel, Inocențiu 
Rabache, Laut L Gheorghe, lonel Gas- 
tu, Lazaiovici lca, Laura Blum, Lewy 
Jacques, Leonard Fitzic, Mănescu Gh., 
Mihăiă N. Voicu, M. T. Davidescu, Mau: 
riciu Brull, Margarela G. Capon, Ma. 
pole Gavrilă, Maria Linariu, P., Meo» 
lion, Margareta Sprauceanń, Nachmias Se 
var Moscu, Negreanu Diuu gi Radu, Pe- 
trescu Enslu, Maria Pelimo, Pinkas 
Pe:rescu „Georgeta, Potrescu Eugenia şi 
Emilia, Policronade Georgeta Mimicul, 
Pino Ellenberg, Rapaport N. Silviu, Saşa 
Finschi, Stella Kibric, Stoica C. Lucia, 
Ste oza P. Grigore, Solomon Osias, So- 
le Iulius, Smărăndescu P., $chwab E- 
lena, Scriheanu N, Gheorghe, Tierer Så- 
vei, Titu Firtil, Uscherson Henri, Vir- 
ginia Curuan, Vasiliu: Ionel, Victor Cun- 


Aneta Mihăilă, Cezar Merlescu, loan A. 
Caramalău, I. $. Głlieorghiade, David 
Leibovici; BARLAD; Maria Pagulatu, O- 
vidiu Idriceanu, Kitzler Naum; BA: 
ZARGIC: Marioara Gheorghiu; BOTO- 
SANI; H'exanlru Kindler, Rebeca ho: 
zeniwcig, Teodor C. Hynec; BRAŞOV: 
Ionel Muräroia, Voicu Constantin, Ghi- 
toc Maria; BRAILA; Agăr I. Simion, 
D. I. Nicolau, Ecaterina Popescu, Elef- 
terie Cakinos, Ghelbert Emil, Ione: Do- 
garu, Lizzi Buchalter, Marieta Crista- 
che şi Costache Teodoridis, Max Shar, 
Rosa Dobru;chin, BREAZA-DE-SUS;Uä- 
tescu N. Cunstanliu; BUCECEA: Samy 
Bercovici ; WAŁ DOW: Alexandru 
Dimitriu; BUZEU: Elena Cornacovski, 
Gh. Stănescu, Iorgulescu Ivan, Marieta 
Schwartz, Mia gi Mircea Crujescu, Mir- 
cea şi Mihai Pădurăleanu; CALARASI: 
Furnica Sälbiu; CLUJ: Aureliu gi Ti- 
las Şlelănescu-Goangă ; CONSTANȚA: 
Fialeovski ‘Iosef, Ida Silbermann, Oli- 
lia Sachelti, Tudorag M. loan; COM- 
LO$UL-BANĄ1EAN: A. Busaiin; Com. 
BALANEȘTI-BUZAU: Pompilius Iones- 
cu; COM, HORFZ-VALCEA: Aposto'oiu 
Gheorghe; COM. PODURI-BACAU: Bu. 
jor lordan; CRAIOVA: Ana Constanti- 
nescu, 0. GQ. Iiiescu, Florin Dragu, Gh. 


Luca; GALACEA-MARE (DOLI): Di. 
mitrescu Tibeiiu; GALAŢI: Constantin 
Borteanu Gheorghe Stoicescu, loan Sas 
veluch, Grunberg D., Teich Nistor, Val- 
ter Robinovieli Sihleang Dumitru; HER- 
TA—DOROHOTL: Virgil Hn ireescu; IAȘI: 
Axinte Gheorghiu, "Rodica şr Titer Mitru; 
IVE$TI—TECUCIU: Bucur I. Stanciu; 
NOUA SULITA (BASARABIA): Nisia 
Peisuli; OUNELE MARI: Marinescu BR. 
lexandru; OLTENIȚA: Lenuta Nicoles- 
cu; PAŞCANI: Lipica Chutz, Sandor H 
Segal; PETROŞANI; Munteanu loan; 

PITEȘTI: Eugen Leibovici, Florica Ma, 
ìor Alexandru loan; PLENITA-DOLJ: 
Mihail Cio, Vintilă M. Julea; PLOESTH 
Buttu Valeriu, lordńchescu Gheorghe, Aa 
neta Niculac;; PODU-ILOEI: tuzenthal 
Avram; PODUL TURCULUI (TECUC:); 
Șachter Rifra; D NEAMŢ: Gheorghe 
Constantinescu, Haim T. Herzen, Simia 
on Grunberg; ROMAN: Gheorghe Aga< 
rici, Silvy Rosenberg. R.-SARAT: lua 
lian Gartenberg, Zoica Iliescu; R-VALa 
CEA: Dorin G. Antonescu, Migu C. Tone 
stan linescu; SLATINA: Cozea loan; Tia 
OCNA: Hizie Rozenberg; THHRGOVIS< 
TE: Gică Pavelescu; TARGU-FRUMOS: 
lonel Copoloviei; TESLUI-CIUTIŞUARA 
(OLT): Paul I. Cracianu; TARGU-JIU: 


i 
“ 


„Un ou de sunt cântăr 


stantinidi, Vasilescu Floarea,  Zngravu 
Petrică, Malvine Lazarovici. 


Provincie : 


ARAD: Eugen Goldiș; 


Povafa lui Solomon 


Un mosneag, gârbovit de ani, se muncea să-și 
sape şi să-şi are moşia, dar puterile abea îl ajun- 
geau şi ofta atmărât. : 

Deodată, la umbra unui teiu, răsări în fata lui o 
aratare dumnezeiască. Mosneagul rămase uimit. 

— Eu sunt Solomon, înțeleptul, zise năluca cu 
glas prietenos. Ce faci aci, mosule? 

— Dacă tu eşti Solomon, răspunse mosneagul, 
cum de mă ntrebi, ce fac? Au nu m'ai trimes în ti- 
nerete la furnica? l-am urmărit «ctivitatea şi am 
învăţat dela ea, să fiu sârguitor, iar de acest in- 
văţământ mă (iu ; acum, măcar că-mi vine, greu. 

— Ţi-ai învăţat lecţia numai pe jumătate, zise 

lomon. Mai du-te odată la furnica si învaţă de 

ea. să te odihnesti iarna, ca să te bucuri de ceca 
te ai strâns în primăvara vieţi. - i 
*x** $ 


‹ 


v# \ 
5 


fonoscu, Gheorghe Diamandestu, lancu 
lon, Martinescu Victor, Spiridon Coro- 
palhis, Tikva Leidner, 
CEADARL.NGA—BASAJA I!: Nun 
Kupermonn; FALTICENI: Moscovici La- 
BACAU: - văr; FOCSANI: Mina Ificovici, Nicolae 


Ticuţă Piesoienn; TIGHINA: Toto, Ele« 
na Filiu; TIM $-0HOBA.FORGAĆI: Pe- 
tru loan; TIMISOARA: Gh. Brasovean; 
TURDA: Vladimir Moldovanu; VASLUI: 
Elena Donase, Giasberg Iosef; ZIMNI- 
cea: Crăciunescu N. loan, j 


Tona  Miescu; 


Visul unui beţiv 


Era odată un meșter zidar, foarte priceput în 
meseria sa, dar căruia îi plăcea să umble cam des 
prin via Domnului. Intr'o noapte, pe când se tre- 
cuse cu băutura, visă că patru şoareci se tot în- 
vârteau în jurul său. Cel dintâiu şoarece era mare 
şi gras, doi erau foarte slabi, iar al patrulea orb 
ca un şobolan. 


Zidarul era foarte nelinistit din pricina visului 
acesta, deoarece aflase că şoarecii în vis înseam- 
na nenorocire, Un bătrân care trecea drept un bun 
tălmăcitor de vise, îi dete explicația următoare: 
„Şoarecele cel mare si gras este cârciumarul că- 
ruia îi duci toţi banii ce câstigi. Cei doi soareci 
slabi sunt nevastă-ta şi fiul tău, iar șoarecele orb ` 
eşti tu însuţi”. l 


meg ARE A ER 


Gear, 


umótate, , ` 


~ 


DIMINEATA COPIILOR" 


DiMINESTA GGĐI d'Bei 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRATIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 3-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
20 IULIE 1924 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapolază 


iN VACANȚĂ 


Anişoara şi Costel au trecut clasa printre cei 
dintâi şcolari. Pentru silinta lor şi ca să-i crute 
de praful si zăduful Bucureştilor, părinţii au ho- 


tărât să-i trimeată pe timpul vacanței la o mă- 
tuşă a lor, într'un oraş de munte. 

Mătuşa Zoe trăia singură în oraşul acela de- 
părtat, navea copil şi se bucura grozav când ii 
soseau nepoteii ca să-i mai înveselească casa cu 
zburdălniciile lor. Numai de un lucru îi ţinea de 
rău: că mititeii prea îndrăgeau animalele, prea 
adunau pe lângă casă tot felul de vietati. Asa, la 
vreo trei zile după sosire, iată pe Costel că in- 
tra pe poartă cu un câine lățos murdar de noroi 
şi slab de-i numărai coastele. 

— Da ce-i cu javra aceea, Costel?“ s'a răstit 
mătușa. Dă-o afară! 

— Lasă, mătuşică, se rugă băiatul. la un biet 
câine flămând şi pare asa de bun si destept.... 

Intr'altă zi, Anişoara a găsit pe maidan un pi- 
soi mititel negru si grăsuţ, care scâncea acolo, le- 
pădat de cine ştie cine. 

— Vai, dragutul de el! se înduioşă Anisoara. 
Fără mine putea să moară aici! 


art SA vi Ke 
ai A Kon 
CN 


de Alice Gabrielescu 


Şi Ta adus repede acasă. Mătuşa Zoe nu sa 
bucurat de loc de oaspeţii. cei cu patru picioare 
— buni numai să facă stricăciuni la casă, după 
credinţa ei. Dar văzând cu câtă dragoste îi cu- 
rătau şi ii hrăneau copiii, s'a îndurat in cele din 
urmă să păstreze pe lângă casă şi cățelul şi pi- 
sica. Insă cu nici un chip nu a îngăduit copiilor 
să-i primească în casă prin odăi. Nu aveau voe 
decât să se joace cu ei prin curte. Pisicuta ce-i 
drept stătea cuminte pe balcon lingându-şi: lăbu- 
tele sau în grădină vânzolindu-se după firele de 
iarbă care jucau în vânt, dar cățelul care căpă- 
tase o mare dragoste pentru Costeł binefăcăto- 
rul lui, mereu încerca să se strecoare după el de 
câte ori copilul intra în casă. Atunci mătușa Zoe 
se făcea foc si tipa: 

— Afară! Eşi afară! 


“Şi degeaba încerca Costel să o incredinteze 


„că Tobi cățelul era un băiat deştept si bine cres- 


cut şi degeaba Anisoara lăuda curăţenia şi bu- 


pisicuta ei, mătuşa Zoe 
alele nu se îndupleca de 
i atunci când a cucoană, 


nele purt: 
care nu p 
loc. Şi nt dc 


PAG. 4 


din vecini miscatń de drăgălăşenia copiilor» le-a 
dăruit un papagal frumos care ştia să spie câte- 
va vorbe: 


„Unde te duci?“ tipa el când eşea vreunul din 


casă. Apoi: 

„Bună ziua“ când intra cine-va. 

Şi copiii făceau nu haz nespus. De. rievoe, mă- 
tuşa a trebuit să pue colivia- înăuntru; in salon. 
Şi dela o vreme, tot auzind pe cucoană izgonind 
GE din casă, papagalul s'a învățat să tipe 
şi el: : 

„Afară! Eşi afară} “ 

Şi musafirii care intrând în casa cucoanei Zoe 
se vedeau întâmpinați astfel 
spre hazul copiilor care râdeau cu lacrimi. 

** A , 


` Mătusa Zoe era: femee' bogată şi avea prostul 
obicei de a-şi tine banii în casă într'o casetă din 
salon. De lucrul acesta ştia argatul Spiru care .o 
slujise cu câte-va luni mai înainte şi deatunci pu- 
sese el gând rău casetei cu bani. Aşa: într'o 
noapte, hotărât s'o fure, a scos cu diamantul un 
geam din salon, dinspre stradă, şi răzbind bini- 


į 


i 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


de lătrăturile câinelui şi au pus mâna pe hop dân- 
du-l pe mâna gardistului. 

lar papagalul din casă tipa mereu: „Eşi afară 
Afară!“ Şi a înţeles atunci mătuşa Zoe cine dă- 


“duse de veste şi cine îi scăpase averea. Căci fă- 


ră papagalul guraliv şi fără câinele credincios; 
ca şi servitorii ar fi dormit înainte tun si banii 
ei perdu{i erau. 


lar după asta, Tobi, câine curat acum» gras şi 
frumos, s'a putut răsfăţa în voe pe toate covoa- 
rele din casă sbenguindu-se cât voia cu Costel 
stăpânul lui ba şi pisicuta, care prea mică nu dă- 


„duse încă nici un ajutor de seamă, a avut voe:a- 
rămâneau uluiți=- - 


tumci să intre prin odăi ca la ea acasă, iar papa- 
galul s'a desvatat să mai strige: Afară! Eşi a: 
îară! ci întâmpina iar prietenos pe oricine venea 
strigându-le: Bună ziua! Bună ziua! 

Alice Gabrielescu 


sor înăuntru a înşfăcat caseta. El ştia că cucoana E 


Zoe era singură şi că avea somnul greu, aşa că 
nu prea îi era frică. Insă când s'o tulească înapoi: 
iată că papagalul trezit de zgomot începe a tipa: 

„Afară! Eşi afară! 

Buimăcit de glasul acela ciudat, crezând că cu- 
coana avea vreun musafir în casă, hoţul sa ză 
păcit de tot. Cum vocea tipa dinspre fereastră, e! 
na mai îndrăznit să iasă pe acolo ci s'a îndrep: 
tat spre uşă: a descuiat-o şi a eşit împleticindu-se 
şi tremurând de groază să nu fie prins. 

Tobi însă păzea la uşă ca orice câine credin- 
cios. Când a eşit hoţul: el s'a repezit pe dată, lä- 


trând cu furie, inhitandu-l cu dinţii de pulpana 
hainei, trăgând şi muscandu-l de picior cu toată 
puterea. 

. Amefit de durere, hoțul a scăpat caseta si a 
căzut şi el jos, văitându-se. Atunci au sărit din 
casă şi mătuşa Zoe şi servitorii treziti din somn 


CÂNTECELE SANDEI 


Cafeaua cu lapte 


Mama-i Spune: — „Dacă mâine 
„lar nu vrei să-ți bei cafeaua 
„Nu te mai iubesc. Cu mine 
„Lesne-o Să-ţi găseşti beleaua 
„Dacă mâine iar mă superi 
„Și cafeaua ro bei iară, 
„Uite-fi facem geamantanų 

„Si te dăm pe uşă-afară! 


Dar a doua zi la patru, 
Sanda mea îşi face planu. 
Şi când laptele 'ncet fierbe 
Igi încuie geamantanu 
Şi-apoi ese 'n curte. 
— „Sando. 
„Unde pleci? Te-apuci de glume?, 
— „N'o să beau nici azi cafeaua ` 
„De-aia plec. Mă duc în lume!“ 
A. de Herz ` 


Cugetări 


Numărul câinilor din Paris a scăzut dela 73.793 | 
in 1913, la 49.286 in 1924, din cauza taxelor mari : 
la cari sunt impusi si a scumpirei vietei. 


“DIMINEAȚA COPIILOR" 


Strâmbă-Lemne 


“Lăsându-şi casa goală şi focul stins la vetre 
Plecat-a Strâmbă-Lemne şi cu Siărâmă-Pietre..., 


Pe drumuri lungi, prin munți ce 'n capete se bai 
Pe margini de prăpăstii, în codru! neumblat, 


Prin sate părăsite, prin târguri uriaşe 
Cu scorpii căpcăune şi pajuri nărăvaşe... 


In fara Sfintei Vineri şi a zânelor au fost 
Tot cântând să-şi afle pe-acest pământ, un rosi 


Umblând întreaga lume cutreerând-o iarăşi 
Trecut-a Strâmbă-Lemne şi bunul Său tovarăş 


Prin munţi ce varsă flăcări, pucioasă, fiere, scrun 
Prin ape clocotite ei igi tăiară drum, 


Pe poduri lungi de-aramă de sticlă şi de aur 
Păzite, la un capăt, de cel mai targ balaur, 


Trecură fără tricd, râzând, cei doi voinici 


Si nu se 'nspăirr "ien 4» lai can de furnici. 
Puterea lor cun ZAM. 
$i nu stiau sd tr oase! 

- Odată, Siarmd- | nghe 
Sdrobea o stânu .- 1 de tier, 
Aldturi, Stramb o 1 ca dracii 
Smulgea din ra acii. 

- Deodată, în pă : in horn 
Se ridică spre (. - corn. 

— Măi, frate, ‹ i 'ômbă-Lerr 
Sfarama-Pietre é pe semne! 
Si iată o lumir zł, 
Şi Făt-Frumos. a 


i PAG. i 


sănătate!. 
rtatel 

căutăm p 
si nevoi!“ 


Pietre "ntre 
u sd porni 
reał 


epfi, 

', cam în ne 
ifi din fire! 
| păduri? 
vulturi! 
mai bine 
zniti cu mir 
fapte mari 
i de tâlhari. 
ca o văpae 
„Aşa el 
'ă eşti voinic 
ea chitic! 


Sfadrama-Piet 
ns la vetre 
'ragii mei 
de smei! 
Victor Efti 


a 


vie KM WRC f Wat? 


jr ha, 


dek A 
Si 
KEE jj 
> 
Í 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Era măre, Cucurigu, un cocos $i jumătate. Nu 
numai chipeş şi impintenat ca nimeni altul, dar si 
Voinic, iscusit copii, nu glumă... şi păzitor meşter, 
ca cel mai meşter câine ciobănesc. Numai ce se 
ivea omul hain pe poartă, şi-l auzeai: 

— Cucuriguuu!... Ia spală putina, ncîmbrăcatu- 
le!... Cucurign!... sai stăpâne că te îură!.. - 

Şi striga, sărea, ciocănea pe-afurisit, până ce-l 
punea pe goană. Dar era stăpânu-său un Cărpă- 
nos; un zgârcit şi un îndrăcit încât spuneai că ci- 
ne ştie ce lizhioană zace în el şi io fi mâncat su- 
fletul. Ba chiar asa, zău! că intr'o zi iacă îi sare 
tandara si începe a striga: ki 

— la ascultă bade Cucurigu!... mam săturat 
până în gât să te Gu de pomană... Să faci bine să 
îţi plăteşti mâncarea cu un vânat de soiu, că de 
unde nu, supa şi tocana se alege de mătăluță!... 

Ce să facă bietul Cucurigu?... A oftat lung din 
băerile inimii: a luat drumul pădurii hotărît să 
cerce totul ca să-şi scape viața. ` 

Merse el ce merse prin pădure, când deodată 
aude pe curnătrul lup — hoțul cela deochiat — că 
se apropie cântând ca omul cu chef. In loc să îu- 
gă, atunci se aşează binisor în iarbă şi începe a se 
waita şi a plânge, de sărcu fulgii de pe el 

Lupul, când aude, vine'n grabă. - 4 

“—AI.. grżiegte ei când dă cu ochii de Cucu- 
Hen, Tu eşti, fartate cocos?... Dar ce ti sa întâm- 
plat?... Ee viaţa rea, ai?... N'ai vrea so sfârşeşti 
cu ea?... 
, Şi, viclean, cumătru m patru labe se apropie bi- 
nişor, fără să întoarcă ochii o clipă măcar dela 
cocoşul nostru cel viteaz, care urmă de semne că 
are să fugă, nu dădea măcar. Avea el gândul lui!.. 
Că fără sovăială, răspunde lupului in plâns: 

— Ahl.. cumetre lupl..Ai ghicit: e neo 
Kl Mi sa urit - ` 


Isprava lui Cucurigu 


amărăciuni, si am plecat în lume cu gând de moar- 
te. Şi ce să vezi, mă duc la vulpe, mă arăt şi spun: 


Coană vulpe» multe necazuri ţi-am făcut eu, ia 
răzbună-te acum. Poftim. mănâncă-mă si să-ți fie - 


de bine. - 

— Ei!.. se miră lupul. 

— Chiar aşa... Atuncea coana vuipe chiamă co. 
piii, îşi ascute o leacă dinţii, şi hait! să mă mă- 
mânce... Dar unde pui dumneata, că mă întreabă: 
Bade Cucurieu. mai să spui nimic înainte de 

“moarte? . 

— Ce să spun soro am răspuns en, la, două 
trei sfaturi colea, care să-ți fie de folos în viaţă... 
Şi i le spusei... Dar, când le-a auzit; atât de bucu- 
roasă a fost, încât nu a mai vrut să mă mănânce. 

— Ttt!.. ml. face lupul din ce în ce mai mi- 
rat. la te uită minune!... Nai vrea să-mi dai şi 
mie niște sfaturi ?... 

— Vreau! cum de nu... Dar uite, trebuie să te 
aşezi la pământ, iară botul să ţi-l vari in ţărâna 
asta desprinsă de furnici, in asa fel încât numai 
ochii şi urechile să rămâie afară, fiindcă n'ai ne- 
voie decât să vezi şi să auzi. 

— Bine bade!... dacă spui aşa, aga să fie. 

Şi se aşează lupul întocmai aşa cum il invă- 

` tase Cucurigu. Atunci, cocoşul nostru îşi desfacu 
aripile si cântă: 

— Cucuriguu!... Să nu crezi lesne pe oricine.. 

— Cucuriguu!... Să nu te căesti de fapta inde- 
plinită... - 

— Cucuriguu!... Să nu încerci ce nu poți face 

Apoi tăcu. f 


WW A 
l9 MÁC — —. 


— Atat?... întrebă lupul cu greu, că era cu bo“ 
tul în tarana. 


— Mai e ceva — răspunse Cucurigu. Dar acu. ` 


( deschide ochii mari.„< 


Şi când îl văzu făcând aşa, cu amândouă pi- 
tioarele începu a-i trimite praf în ochi. 

Orbit şi urlând de durere, lupul sări in sus, dar 
Cucurigu se aşezase pe o creangă de copac şi îl 
imbia acum: 

— Hai! sări aici!.... Sări că poți... 

Atunci, ametit de furie, lupul începe să sară şi 
să urle. Şi sare odată atât de înalt, încât Cucuri- 
gu mil ciochneste în cap; iar când cade înapoi, 
jos, îşi rupe piciorul. Vrea să se ridice si nu ma 
poate... [i 


— Cucurigu!.. ai văzut?... îi strigă pasărea vi- 
tează. N'ai ascultat de sfaturile mele. Ai crezut 
îndată tot ce ţi-am spus... Te-ai căit în urmă că 
m'ai ascultat, şi atunci, cuprins de îurie, ai încer- 
cat să faci ce nu eşti în stare... Iti plitesti acum 
greselile cu pielea ta... 

Şi după cuvintele acestea, zboară în grabă că- 
tre stăpânu-său şi-l aduce la locul de zăcere al 
lupului. Ei, şi după isprava asta, a trăit Cucurigu 
ca un pase, nu altceva. 


én, vít, E 
O CUGETARE CRESTINA 


„A fi creştin“ nu însemnează numai să te duci la 
biserică, să te închini, să sAruti icoaneie care sunt 
în biserică si să faci mătănii, 

Toate acestea sunt în zadar făcute şi nu sunt 
primite de Dumnezeu. Si îățarnicii fac aşa. , 

Scriptura spune: „Ihchide-te singur în odaia ta 


Tata Mogu. 


şi te roagă cu credinţă şi urinează ceea cea. 


spus Mântuitorul“... 
Asa vei fi mântuitl.... 


ZII f 
+ \ A x \ 


WALLS 
Floarea Maicii Domnului 


Un ţăran venea odată la târg cu o căruță că 
vin. Căru{a era aşa de greu încărcată, încât cam 
pe la jumătatea drumului cai se cpriră, ne m 
putând urni căruţa din loc. Şi iată că trecu pe a< 
colo Maica Domnului, care, când îl văzu pe taraq 
că e la nevoie, ii zise: 

„Sunt obosită şi mi-e sete. Dă-mi un pahar ca 


Y vin si eu am să fac să-ți pornească din nou că« 


— [ți dau bucuros, răspunse țăranul, dar n'am 
pahar în care să torn vinul, 

Maica Domnului scoase atunci o floare albă củ 
dungi roşii, o floare ce seamănă cu un pahar, si o 
întinse ţăranului. Acesta o umplu cu vin, Maica 
Domnului bău şi la moment căruța porni cu mare 
uşurinţă. 


De atunci floarea aceea a luat numele de „floas ` 


rea Maicei Domnului“. 
Traducere de Mircea Petrescu 


: ve e Laaa 
Rugăciunea lui Nicu 


Tainic se închină Nicu 

Şi şopteşte blând si rar 

„Tatăl nostru“ căci tăticu 

L'a învățat. De-l pui gd spuni. 
Nu-fi pierzi vremea in zadar... 


Dlând sopteste: „Doamne Siini: 
„Te rog, grijè ai de nol!.... 

Eu sunt Doamne, bun cuminte 
Şi pe-ai mei părinți îi ascult 
Doamne, te rog foarte mult ` 
Dă-le sănătate Sfinte 

lară mie un strop de minte!*. 


Și făcând o cruce mare 

Să se culce-acuma vrea 

Dar pisicul mamii-mare, 

Il priveşte lung torcând... ` 

Nicu îl alintă blând 

Şi privind icoana, Nicu, 

Mai sopteşte apoi sfios 

— Domne ai griie de pisicu 
Şi mi-l fine sănătos“!... | 
r Victor, OG, 


a 


TESS 


PAG. 8 


„ce esie im fundul marei + 


Stand pe aia Sia: Paru care. hạ 3 SS 


cuse cu părinţii săi 9 călătorie până la. Constanţa, 
zise: - 

„Unchiule, am văzut marea. O, o! dacă ai şti 
câtă apă e intrinsa! Şi am văzut şi ce este in 
fundul mărei: tot felul de lucruri, Chiar şi cutii 
vechi de sardele, o ghiată ruptă. 

La cuvintele acestea, unchiul râse şi îi întoarse 
vorba zicându-i: „Ştiu că ai văzut marea, dar te 
inseli când crezi că ai văzut ceeace este in fundul 
marei. Aceasta nu se vede dela țărm, unde oame- 
nii au aruncat cutia de sardele şi ghiata cea ruptă, 
ci trebue să mergi departe, acolo unde marea este 
adâncă de mai multe sute de metri. Acolo au cer- 
tetat oamenii învăţaţi ceeace este în fundul mă- 
riłor şi al oceanelor. 

„Aşa au văzut că în fundul mărilor şi al ocea- 
nelor sunt ținuturi si peisagii minunate cu munti 
şi păduri si că trăiesc acolo plante foarte curioase 
şi pești ciudati. 


— O, povesteşte-ne ceva despre: lucrurile aces-.. 


tea, îl rugară nepoții, strângându-se în jurul lui. 
— Ascultati, zise unchiul. Mai întâiu trebue să 
ştiţi că plantele şi florile din fundul. mării nu sea- 


mănă de loc cu cele ce cresc în gri adinile noastre. ` 


Ele sunt mai mult animale,. decât flori si plante. 
lată, de exemplu, Anemona. care creste în fundul 


mărei. Ai crede că e o-iloare.-Are foi de toate cuż 


lorile: albe, roze, albastre. Insă, aşa: cum traeste 
este un animal. Bunăoară, dacă un pestigor o a- 


ltinge, anemcna se „node îl înhaţă pes? gi 1 


inghite. 


Alta. $titi vi" ge e iarzeinAIŹ 


.. — Ce să fie? O pania lată că am la gat un 


““baer de mărgean, grăi Silvia. 


— Şi cu toate acestea, făcu unchiul, nu e-toc- 
mai-o piatră, ci este un animal care trăeste si yiu- 
mai când moare, se preface in piatră. In fundul 
mărei mărgeanul creşte ca un- copăcel fără frun- 
ze, e roşu ca purpura şi are ‘la marginea -crăcilor 
sale nişte flori mici. şi instelate cu raze albe. Dar 
această plantă aşa de frumoasă face ouă, iar din 
ouă se fac alte plante la fel.-Şi când ajunge- la 
sfârşitul vieţii, planta se preface intr'un mineral, o 
piatră tare ca marmora. - Această piatră e mdrs 
geanul, 09% at? i 

De asemenea, cât. de ciudati sunt peştii cari 
trăesc în gundul mărilor! Unii dintr'înşii pleznesc 


- ca nişte băşici, de indat% ce-i scoţi din apă. Altii 


au ochii mari, foarte mari, ce le tin: loc de acevă- 
rate lămpi, ca să le lumineze drumul in întunerecul 
din fundul mărilor şi oceanelor. La. alti Deen. sol- 
zii le strălucesc, par” "că ar fi nişte becuri electrice, 
In sfârşit, mai sunt în fundul mărei pesti car. dau 
din tot corpul o lumină în mai multe culori: rosie, 
verde, albâstră, ca. şi-cum ar fi ceva faruri mititele, 
„Şi câte bogății. din corăbii . „Şi vapoare Ces au 
inecat mu se găsesc în fundul. mării "Si; câte cetăți 
vech st glate mări. acoperite cu. apă! „Se, poate, 
îşi încheie unchiul vorba, să, sosească 0, vreme 
când „să poată fi. scoase! din nou şi scăpate multe 
din bogățiile. se, zac acum în fundul Märei ` - 
2 stet? îi? „Vlad Nicoară 


=O găină mănâncă în” miiloeiu "` 15 “kilograme. 550 
grame de grăunţe i în timp de un an. W i 


PE A 


DIMINEAŢA COPIILOR” PAG. I 


HAPLEA NU; de MOŞ NAE 


2 Zice: „Lasă 'ncolo haina, 3 _— Care taină ? omu 'ntreab: 


„1. Intro zi deimineață 
Haplea Mee drept la piata Vreau să-ți spun eu astăzi taina Vezi ca plouă am și treabă 
éi ntalnindn croitor, Hai acasă pân 'la mine, insă Haplea: „Hai, nu sta 
e lucra, Gea de zor. C'o să-ţi pară foarte bine." Ci ascultă vorba mea! 


4. N poarta ca. ind ei vin, 5. Dar nevestei știți ce-i zice? 6. Cel de-afara stă și-l plouă, 


Haplea-i zi „stai puţin, „Dacă vine vr'un p'aice Stă un ceas ba chiar și dou: 


ret Îl ee | de mine dacâ'ntreabă, ||| „Ce-i. cu Haplea de nu vine? 


pune-i că sunt dus la treaba'* Şi-a bătut el joc de mine? 


. Bate n poartă supărat, 


K- e 8. — Nu-i acasă, a plecat, 9. Din lăuntru Haplea- zice 
chu do) m ai uitat! E la vie, la săpat. „Omule,nu sunt aice 
C ple auzind, — Ce plecat şi ce la vie? Printr'o poartă de-am > 


li strigă de sus grăind. M'a luat din pravalie, Prin cealalt'am şi eşit. 


Lé 


"PAG. 10 


Cine sapă groapa altuia, 


In vechea cetate italiană. Pistoia, trăiau odată 
doi irati între cari isbucni după moartea tatălui -lor, 


o ceartă mare. Cel mai mic se plângea că fratele * 


său il inselase la împărţirea moştenirei şi că-i 
dăduse mult mai puțin decît i se cuvenea. Prie- 
tenii săi îl sfătuira sä se ducă la ducele Alexandru 
de Medicis, cerându-i să-i facă dreptate. 

După ce ducels il asculță. dere poruncă să fie 
adus şi fratele niai marë. Veni si acesta gi spiise 
iurându-se că nu numai că a împărțit drept, dar 
chiar că i-a dat fratelui său partea cea mai bună 
şi că prin urmare, fratele acesta este un nerecu- 
noscator. 

„Te cred“, îi zise ducele“, însă ca să dove- 
desti gi mal bine că cele ce ai spus sunt adevărate, 


“boii Aitea ta cu partea fratelui + tau. In chi- 

pul acesta, mai întâiu vei convinge pe toată lumea 
cât ai fost de drept şi de darnic, iar in al doilea 
rând vei căpăta partea cea mai bună din moşte- 
nirea părintească“. 

Vrând. nevrând, Seele mai mare trebui să se 
plece acestei judecăţi cu toate că la împărțeală 
făcuse tocmai contrariul de ceeace spunea la iu- 
decată. 

Dar cine sapă groapa altuia; cade el intr'insa. 

Din italieneşte de Marin Opreanu. 


DM *%* 
Calul şi Taurul 
Un cal îrumos venea în goană mare pe cărare, 
mânat de un copil ce şedea mândru în şea. Un 
taur, văzându-l, îi strigă: „Ce ruşine ! Nici odată, 
în locul tău, nu m'as lăsa stăpânit de un copil !“ 
— Ba e". dimpotrivă, zise calul, cred că ar fi o 
ruşine pentru minę. să trântesc pe un copil din sea. 


Ce au- 


» 
dr 


s'au spăla! 


Titel si Lenuta san sct ` 
cafeaua cp 


şi acum îşi iau cafeaua . ` - 
lapte şi stau de vorbă. ` ` 
„Titel Tilel', vorbeste ce 
ai ști ce am visat azi noa - 
inos! Ci-că a venit unchiu t 
tătie.Acolo mi-a pus îhaint 
ne cu prăjituri cari se tope 
ce erau. Şi am mâncat şi ar - 
zeci, treizeci, nici eu nu mai 

— Şi nu te-ai gândit să-: 
una? o întrebă Titel cu ün at 
Mam gândit şi ţi-am 
mi-am adus aminte că pe ti - - 
de prăjituri gi atunci am d  - 

— Mă doare pe dracu, git 
Lacomă şi egoistă ce eşti! Di ~ 
dul, pe când eu îţi dau toti: ` 
noapte am visat că aveam o " 
una singură. O bomboană în! i 
albă. Mi-ai cerut-o si ti-am 't - 
hârtia şi bomboana se preiăcÌ $i 
Te-ai şi grăbit să-l vergi "` 
ceput să tipi, să scuipi, s ` 
ce? Pentrucă praful acel ` ` 
de chinină ce-l ascunsesr ` 
navă, 

—Nu mai vorbi, Titel, ` 
că mi-se amărăşte gura ` 

— Nu e nimic. Min ` i 
sat azi noapte si iti tre - 


. ÑẤHIS:” 
De ce la un om mai - 
alb, iar barba neagră? 
(ue 02 no BIpup T6 
La ce întrebare nu p ` 


genee: COPIILOR: 


SUFLETE DE VITEJI 


(Urmare) 


XIV. — Punerea în libertate a prizonierilor 


Ziua înainta, iar căpitanul trântit pe iarbă ver- 
de în apropierea subteranci se uita mereu țintă în 
în directiunea satului. Aştepta să vadă pe cărarea 
îngustă ce ducea la subterană răsărind chipul Ma- 
rioarei 

Căpitanul Vartej o aştepta pe Marioara. O as- 
tepta; întâi pentru ca să-i aducă veşti în legătură 
cu scrisoarea trimisă comandantului dușman. 

Şi o mai aştepta pentru că inima lui o dorea cu 
toată puterea. 

Spre marea mâhnire a căpitanului; Marioara 
nu se arăta. A tot asteptat-o el până ce soarele se 
urcase în punctul cel mai înalt al cerului. 

Şi a stat căpitanul cu ochii ţintă spre sat până 
ce soarele s'a dus să se culce, dar așteptarea i-a 
fost zadarnică. N'a văzut cămașa albă a Marioa- 
rei înaintând pe verdele livedei si na avut parte 
de surâsul ei dumnezeiesc şi de „privirea îrumo- 
şilor ei ochi negri. 

Cât de lungă si de nesfârşită i s'a părut căpita- 
nului Vârtei această zi de adăstare! lar noaptea, 
care veni să ia locul zilei, fu pentru el una din 
cele mai triste si mai posomorite. : 

„»Micule erou“, culcă-te“, îi zise dânsul lui Ionel. 
„Am să te trezesc după câteva ceasuri“. 

Decât Ionel, care ştia că şi în noaptea trecută 
căpitanul îi spusese tot aşa, ca pe urmă să-l lase 
să doarmă până dimineaţa, nu primi şi nu vru să 
asculte, cu toate inš:stentele ofițerului. 

„E rândul meu să stau de gardă“, zise el. 

Văzând încăpățânarea micului său prieten, că- 

piţanul Vârtei îi făcu pe voie culcându-se el pe 
iarba verde din apropierea subteranei. 
- Siátu asa multă vreme fără să poată închide 
ochii şi trăind în lumea gândurilor sale. Din lăun- 
trul subteranei se auzeau sforăiturile puternice 
ale celor doi prizonieri. 

„Oameni fericiţi“, îşi zicea căpitanul“, nu se 
gândesc de cât la somn şi la mâncare şi nici o 
altă grijă nu-i frământă“. 

Trecuse de miezul nopții când, în sfârşit, som- 
nul îl birui venind să aducă puțină odihnă trupu- 
S său obosit şi liniște în frământatele sale gan- 

uri. 

Aurora începu să deschidă din nou — aşa cum 
sa de mii şi mii de ani — porţile de lumină ale o- 
“izontului. Piereau umbrele nopţii şi fiecare lucru 
işi recăpăta forma si coloarea. 

Căpitanul Vârtej se trez: din somn şi ce văzu ală- 
turi de ele Rezemat care Mass in- 


de N: BATZARIA 
(22) 


trarea subteranei, dar ţinând strâns pusca în 
mână, micul lonel dormea în picioare. 

„Drăgu{ul de el!“ exclamă căpitanul; „vârsta 
şi somnul au fost mai tari decât vointa sa“ 

Şi umblă încet şi in vârful degetelor, ca să nu 
strice somnul micului erou, 


Cât despre cei din subierană, nici n'avu nevoie ; 


să se intereseze de „ei. Sforăiturile se auzeau to! 
aşa de puternice ca în timpul nopţii, dovedind că 
pentru oamenii aceștia captivitatea era un prile) 
de odihnă. iar nicidecum un motiv de chin şi su- 
părare. 

Inălțându-şi instinctiv ochii spre cer, căpitanul 
Vârtei văzu că ziua se anunţă senină şi frumoasă. 
Nici un nour nu păta albastrul curat al bolţii ce- 
rest, 

„Frumoasă zi“, grăi el, „dar încă o zi pierdută 
pentru mine. Cu acești blestemati de prizonieri 
văd că mi-am legat două ghiulele de picioare. 

Nici nu sfârşise, însă, cu gândurile acestea, 
că auzi îndărătul său un umblet uşor de paşi şi ur: 
glas care îi crea aşa de bine cunoscut, salutându-l 
şi zicându-i: „bună dimineața, domnule căpitan!“ 

Căpitanul se intoarse si văzu... ghiciţi pe cine. 


„Nu e pierdută ziua pentru mine", se grăbi el 


să-şi zică şi alergă plin de bucurie să strângă mâ- 
na întinsă a Marioarei. 
— Vin cu veşti bune, zise fetiţa punând la pă 


mânt sacul cu merinde. Tata şi toți ceilalți țărani ` 4 


au fost aduşi in noaptea aceasta în sat şi lăsaţi să 


se ducă fiecare la casa lui. Bietul tata e slab și ` 


chinuit, dar îl vom îngriji roi si se va face iar să- 
vătos. 

Nici nu pot spune cât de mare a fost bucuria că- 
pitanului Vârtei la auzul acestor veşti. pe cari le 
aştepta cu atâta nerăbdare. 

EI, -care se înveselise aşa de mult la vederea 
Marioarei, se simţea acum si mai vesel, întâi pen- 
tru că îi putuse scăpa pe biet țărani, iar al doilea 
pentru că se scăpa şi el de buclucasii de prizo- 
nieri. 

„Micule erou, trezeşte-te“ îi strigă el iui Ionel, 
Sat continua să doarmă in picioare. apucându-l 

e brat. 

Ionel se trezi şi nu puţin se ruşină văzând că 


adormise. Se uită în ochii căpitanului crezând că : y 


citeşte într r'înşii o mustrare pentru fapta sa. Căpi- 
tanul, însă, ii zâmbi prieteneste si îi zise: „adă în- 


coace caii prizonierilor, căci au să ne părăsească ER $ 


musafirii“, 


El insugi intră in subterană şi văzu că musafirii. - S 


Waren încă, li trezi si pe ei. și S spuse că in wyc 


„ia unei intelegeri ce a avut loc intre generalul 
său şi comandamentul duşman, de cari depindeau 
prizonierii, ei vor îi puşi îndată în libertate şi tri- 
mişi înapoi la regimentul lor. 

„Bine înţeles“, adăugă viteazul căpitan, „ca o 
amintire a scurtei voastre şederi printre noi, vom 
păstra armele şi săbiile voastre“. 

Prizonierilor nu le venea să-şi creadă urechi- 
lor. Nici nu se împliniseră două zile, de când fu- 
seseră prinşi şi să li se dea aşa dintr'odată drumul! 
Se îndoiră chiar de adevărul spuselor căpitanului, 
închipuindu-şi că se ascunde ceva la mijloc şi că 
li aşteaptă cine ştie ce soartă rea. . 

Căpitanul Vartej socoti de prisos să-şi mai dea 
osteneala pentru a-i convinge că se înşelau în 
presupunerile lor. li legă îrumos la ochi, aşa cum 
*ăcuse în ziua în care fuseseră prinşi, îi conduse a- 
fară din subterană şi dupa, ce le aiută să incalece 
iiecare pe calul lui dădu îrâul calului, pe care era 
maiorul, lui Ionel, zicându-i aspru şi. poruncitor: 
„sergent, ia trage de frâu calul d-lui maior!“ 

Calul celălalt îl dete pe mana: Marioarei, silin- 
du-se să-i zică şi ei'cu acelaş glas aspru şi porun- 
citor: „caporal, ia calul ordonanţei şi du-te după 
sergent!“ 

lar el, luându-și puşca pe umăr. şi trecându-şi 
revolverul la cingătoare, închidea acest cortegiu 
aşa de ciudat şi de neobişnuit, in care un băieţaş 
şi o fată trăgeau caii pe cari se găseau stând 
smirna două nămile de militari dusmani. 

Şi, tot ca în rândul trecut, aşa şi de data aceas- 
ta, în loc ca prizonierii să fie duşi pe drumul cel 
mai scurt în direcţia satului, au îost plimbaţi mai 
bine de un ceas dealungul văii şi peste câteva 
dealuri si numai după aceea căpitanul Vârtei a 
dat ordin să se oprească. 


Făcu apoi semn lui lonel si Marioarei să se de- 
părteze şi să se ascundă; ca să nu îie văzuţi de 
prizonieri, iar acestora le zise să descalece. 

Le luă batistele dela ochi şisarătându-le drumul 
care ducea în sat, un drum ce era tocmai în par- 
tea opusă subteranei, se adresă maiorului zicân- 
du-i: „d-le maior, d-ta şi ordonanța d-tale sunteţi 
liberi. Puteţi să vă intoarcefi din nou la regimen- 
tul vostru, unde cred că sunteţi aşteptaţi.“ 

Şi după ce căpitanul Vârtei făcu un salut mili- 
taresc îşi văzu si el de drum, ducându-se la locul 
unde stăteau pitulati prietenii săi şi lăsându-i pe 
cei doi prizonieri în culmea nedumeririi. In ade- 
văr, întorcându-şi de câteva ori capul înspre ei, 
căpitanul văzu cum ei se învârteau pe loc şi nu 
se hotăraw să incalece şi să se ducă în sat. Nu 
le venea să creadă că sunt liberi. 

Aşa au stat ei multă vreme uluiti şi zăpăciţi, 
pe când căpitanul Vârtei şi cu prietenii . săi se 
intoarseră îndărăt, ducându-se din nou la locuința 
lor. Acolo îsi întăriră puterile prin o gustare bună. 


ETNIEI PENE KRETY 
y GL A và 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


şi ocultă şi după aceea tinură sfat asupra între- 


buintarei zilei. 
XV. — Fraţi se întâlnesc cu frați 


E mult adevăr şi multă înţelepciune în zică: 
toarea populară, că ziua bună se cunoaşte de di- 


„mineaţă. Şi pentru prietenii noştri ziua începuse 


cât se poate de bine. 

Intâi şi întâi venise Marioara, ceeace umpluse 
de bucurie inima căpitanului Vârtej şi îi indoise 
curajul. După aceea Marioara adusese plăcuta 
veste de liberarea ţăranilor arestaţi şi de întoar- 
cerea bătrânului ei tată. Se mai scăpaseră si de 
prizonieri, fără să fie văzuţi de cine-va şi fără să 
li se întâmple Vreo neplăcere. 

„Copli, zise căpitanul vesel“, să mergem din 
nou la vânătoarea de duşmani. Am presimţirea, 
că norocul ne va surâde şi că nu vom încheia ziua 
fara vre-o ispravă. 

De data aceasta, Marioara ținea să facă şi ea 
parte din expediţie. In zadar se sili căpitanul să 
o hotărască să renunţe şi să se întoarcă acasă, 
unde tatăl ei ar îi dorit aşa de mult să o vadă. 

Marioara n'asculta nici un stat şi se încăpățână 
în hotărîrea sa. 4 

„Le am spus şi tatei şi mamei că voi lipsi toată 
ziua“, zise ea drept orice răspuns. 

Văzând că ware încotro căpitanul Vartej 
consimti la urmă să o ia şi pe dânsa. In el se 
dedea o luptă puternică între două sentimente: 
între sentimentul care îl făcea să tremura la 
gândul că Marioara s'ar putea găsi în primejdie 
şi între sentimentul de datorie care îi impunea 
să nu respingă nici un ajutor, nici un sacrificiu, 
ori de unde ar fi venit. A trebuit să se supună a- 
cestui din urmă sentiment, mai ales că asa era 
voința neclintită a Marioarei. 

li dete gi ei un revolver explicadu-i mecanis= 
mul, dar rugându-se în sinea lui, ca să n'aibă ne- 
voe să facă uz de dânsul. 

Şi aga au pornit câteşi trei, Ionel mergând 
înainte în . serviciu de recunoaştere“, după cum 


obişnuia să zică glumind căpitanul. 


Punctul lor de observaţie si locul de întâlnire 
era tot tufisul dela marginea drumului. E drent, 
că acest tufi$ nu era o ascunzătoare desăvârşită 


„gi se găsea in apropierea satului şi lângă drumul 


cel mai umblat. Dar tocmai din cauza aceasta 
el dedea mai. puțin de bănuit dusmanului, care 
nu-şi închipuia că românii ar împinge curajul să 
se avânte până la o distanţă asa de apropiată de 
grosul fortelor sale. 

Căpitanul şi Marioara stăteau în dosul tufisului 
umăr lângă umâr, cât mai aproape unul de altul 
şi tinându-se strâns de mâini. 

Va urma, 


*x** 


DIMINEAȚA. COPIILOR" 


Din jurnalul lui Urechilă 


„Sunt prizonier...., cât p'aci să zic prizonier de 
război. Patru din stăpânii mei au fost omorâţi, 
ceilalţi şapte şi cu mine opt a trebuit să ne predăm 
jandarmilor şi soldaţilor cari nu ne mai slăbiseră 
urmărindu-ne. Adică, de ar îi rămas pe mine, m'as 
îi predat din primul moment. Nu de alt ceva, dar 
e mai cinstit să ai de stăpâni pe nişte oameni cum 
se cade, decât să sluieşti la hoţi şi la tâlhari. 

„Ce măgăruş îrumos!,, exclamă unul din soldaţi, 
mângâindu-mă Cuvintele acestea mi-au. mers 
drept la inimă. Ştiam eu de mult că sunt frumos, 


căci aşa suntem în genere noi magarii, dar vorba e 
că oamenii, în nepricepetea sau în răutatea lor, nu 
ne recunosc atât de pretioasele calităţi cu cari am 
fost înzestrați. l-am mulţumit soldatului, mişcând 
de câte-va ori din urechi si cântând în cinstea lui 
unul din cântecele mele cele mai armonioase. 

„Nu ma bătut, cum mi se întâmplase. până a- 
tunci, şi nici nu s'a supărat. Din potrivă. 

„Bravo, Urechilă! Dă-i înainte!“ mi-a zis el 
îoarte mulţumit de glasul meu. Asa. om mai în- 
teleg. 

Sunt convins că o devenim prieteni foarte buni, 
„Deocamdată, sunt prizonier, dar mult mai bine 
tratat decât stăpânii mei, despre cari pot spune a- 
cum cu toată bucuria foştii mei stăpâni“. 

Pe dânşii i-au legat şi i-au pus în lanţuri. Mie nu 
mi-au făcut nimic. Au înţeles că eu mam nici o 
vină“. 

Bichişor. 


— Mamă, spune mica Georgeta, du-mă la tea- 
yul de păpuși. 

— Nu, fetita mea, acuma nu pot cheltui. 

— Dar pentru mine nu plăteşti nimic, ştii? 

— Cum aşa? 

— Taxa este doi lei de cap, nu-i aşa? 

— Da; ei si? 

„—Nu spui in totdeauna mamą, că eu nam cap: 

Din italieneste de A.P. 


PAG. 13 


Azorel lui Dorel 


Iubitul meu Dorel: sunt încă-la Constanţa, un- 
de îmi merge destul de bine. leri m'am împriete: 
nit cu un câine, care locueste la acelaş otel. l 
zice Albutu, pentrucă e alb ca un bulgăre de ză: 
padă: şi este din rasa canişilor. Un câine, de alt: 
fel, foarte blând şi foarte cum se cade. Iti trimi 
şi portretul lui ca săzl cunoşti şi tu mai bine. 

Imi povestea bietul Albutu ce a păţit în copi 
lăria sa. 

„Nu implinisem.* îmi zicea el „nici patru sắp- 
tămâni dela naştere» când într'o seară mam po- 
menit aruncat în stradă. Dece? Nu făcusem nici 
un rău şi nu gresisem cu ceva. Pe stradă, am 
îost bătut cu pietre de nişte copii răutăcioşi Cé 
chinuit aşa de rău, încât credeam că se sfârşise 
cu mine. Imi rupseseră un picior, imi sfăşiaseră 
urechia şi tot trupuşorul meu era numai o rană, 

„Plangand şi gemând: m'am târât până în cur- 
tea unei case. Şi iată că a trecut pe acolo Vlad, 
adică stăpânul meu de astăzi, pe care Dumnezeu 


îm 3 


“` 


i nia. > 
să-l tie numai in sănătate si în fericire. Eu ge”: 


meam şi îi ziceam in limba noastră a câinilor: 
„Aibi milă de mine, ori de nu, mai dă-mi o lovi- 
tură şi să mor deabinelea.* Vlad a arătat însă 
că are o inimă de aur. M'a luat în casă: ma spă- 
lat, m'a curăţat şi mi-a dat să mănânc. Din ziua 
aceea mi-a mers din ce în ce mai bine, iar astăzi 
sunt câinele cel mai fericit. Doresc numai să am 
ocazia să-i arăt lui Vlad cum ştim să răsplătim 
noi câinii binele ce ni sa făcut.“ 
Aceasta e povestea naului meu prieten. 
AI tău care te sărută pe botisor | 
Azorel 


u 


* 


PPC Ee EE | 


A 


WP o TM 


` ,ĐININRATA coPoR 
Lumina Ï th Kh © ñ 


Cele ce se povestesc aci, s'au petrecut de midt, 
de foarte demult, încă dela începutul inceputu- 
rilor. 

Era a doua zi după ce Dumnezeu cel atotputer- 
nic crease din nimic cerul, pământul şi toate lu- 
crurile minunate pe cari le vedem, precum şi pe 
acelea pe cari nu le poate cuprinde ochiul nostru. 

Şi Dumnezew in nepătrunsa-i înțelepciune, îm- 
partise timpul în două: în ziua şi în noaptea. Ziua, 
pentru ca omul să muncească, iar noaptea; pentru 
ca să-i fie vreme de odihnă. Si pentru ca munca 
omului să fie mai spornică, iar sufletu-j mai vesel, 
Dumnezeu făcu pe cer soarele. Il făcu ca să ne 
lumineze şi să aducă pe pământ viaţă şi belşug. 

Luna nu o făcuse încă. Asa socotise dintru întâi 
Stăpânul lumilor: că e mai bine să o lase noaptea 

"în întunerec desăvârşit. După aceea orândui pe 
Ingerul Luminei, ca să aibă grije de oameni în 
timpul zilei si pe Ingerul Întunericului, ca să su- 
praveglheze nopţile cele lipsite cu desăvârşire de 
lumină. 

Intr'una din zile, cei doi îngeri se întâlnită şi 
Intrară în vorbă. 

— „Prietene“, grăi îngerul Intunericului adre- 
sându-se îngerului Luminei, „in zadar te lauzi cu 
lumina ta şi cu soarele tău; eu sunt tot așa de pu- 
ternic ca şi tine“. 


— Da, îi întoarse vorba îngerul Lamae, decat 
tu stapanesti peste umbre» peste suflete adormite 
si intunecimi negre. Eu însă sunt stăpânul vieţii 
si al luminei. Tot ce e hun şi frumos pe pământ 
Şi în cer nu se vede decât în timpul cât domnesc 
„eu. Din clipa în care iti vine rândul, se pierde ori- 
ce frumusețe, se întunecă orice culori. încetează 

LEES şi me v viaţa, | 


Vaca: ber (Gab Séi 


dt, 


q Jupe À 
Hofe, 


Aşa vorbi îngerul Luminei. Cu toate acestea, în 
sufletul său nu-şi găsea linişte şi astâmpăr. „De 
ce să împărțesc cu un altul stăpânirea mea? 
De ce o jumătate de vreme să se stingă si să piară 
toate frumuseţile, de ce să fie întuneric pe pă“ 
mânt, când ar fi mult mai bine ca lumina si viața 


să nu înceteze o singură clipă?“ 


Gândurile acestea îl îrământau necontenit. 

„O, dacă aş putea face şi eu un soare, aşa cum e 
soarele făcut de Dumnezeu Domnul sỉ Stăpânul 
meu cel slăvit! Dacă as face un soare, ca să lu- 
mineze noaptea când soarele lui Dumnezeu se 
duce să împrăştie lumină în cealaltă jumătate a 

pământului 2“ 

lar Dumnezeu: care îi ghicise gândurile, il lăsă 
să facă după cum ii era voinţa. li îngădui, aşa dar, 
să rupă o bucată bună din soare şi dintr'insa să 
facă un al doilea soare. Şi aşa, pe cer erau acum 
doi sori cari lumihau pe rând şi făceau ca pe pă- 
mântul nostru să nu mai îie întuneric şi vreme de 
noapte. 

„Prietene, fapta ta nu e o faptă bună şi cu- 
minte“ îi zise îngerului Luminei, îngerul Intuneri- 
cului. „Ai vrut să đai in mine; dar adevărul este 
că, înlăturând noaptea, ai să-i prăpădeşti pe oa: 
meni şi ai să usuci pământul şi cu tot ce se gă 
seşte pe dânsul. Nu uita că şi oameni şi animale, 
şi flori, gi ierburi au nevoie de odihnă si că a- 
ceastă odihnă nu o pot găsi decât în liniştea nop- 
ţii şi în întunericul peste care eu eram stăpânul, 
Nimeni mare să-ți mulțumească pentru ceeace ai 
făcut“. 

Şi aşa s'a întâmplat. In prima zi, care, după 
cum fusese orânduit dela început, trebuia să fie 
0618; CH se e DU ấp WAR că se heat; M 


“A AAC PINA TE REJA 
DIMINEAȚA COPIILOR": 


an nou soare pe cer, că umbrele sunt gonite şi în- 
łunericul e împrăștiat. Munciră înainte cântând şi 
veselindu-se. In curând însă fură răpusi de atâta 
muncă neîntreruptă, Li-se sleiră puterile şi li-se 
moleşiră trupurile. Întâi murmurară după aceea 
te văitară şi se plânseră cu lacrămi amare. 

Plângeau după întunerec, după tăcerea şi o- 
dihna nopţii. Şi erau cuprinsi de desperare, vă- 
yând cum arde pământul, cum totul se usucă şi 
ve veștejeşte, 

` Tipetele şi plânsetele lor se urcau până la cer, 
Jtrăpungându-l pe bietul înger al L.uminei ca nişte 
puliti inrosite in foc. Igi vedea greşeala şi se căia 
He dânsa. 

Nu mai stătea însă în puterea sa să strice şi să 
nimicească cu desăvârşire ceeace făcuse odată. 
Se duse şi, căzând în genunchi la picioarele scau- 
nului ceresc, se rugă de Dumnezeu să-i dea o mâ- 
nä de ajutor şi să se îndure de chinurile şi sufe- 
rintele făpturilor de pe pământ. ? 

lar Dumnezeu chemă din adâncul lumilor un 
Aour, un fel de văl mai întunecos şi acoperi cu dân- 
sul fața celui de al doilea soare. Din strălucitor şi 
galben cum era, soarele acesta deveni de un alb 
argintiu, dând o lumină mult mai palidă şi mai 
sfioasă. 

Aceasta este lumina lunei căci lună i s'a zis ce- 
“ui de al doilea soare; după ce şi-a pierdut strălu- 
tirea de mai înainte. 

Ali-Baba 
a, A - al Mele 


Pui de șerpi ṣguêrători egind din ou 


La administraţia revistei „Dimineața 
Copiilor“ (Bucureşti, str. Sărindar No. 
B-11), se găsesc legate în câte 2 volume 
revistele No. 1—10 şi No. 11-20. 

Pretul fiecărui volum, care reprezintă 
„ adevărată comoară pentru tineret, este 
LEI 30. 

Volumele se trimit contra costului, la 


pe 


ŚWIECY W 
W + e Mi 


U EN 


PAG. 15 


| De vorba cu cititorii 


S. G.-Loto.—Poţi trimite 2—3 probleme ca să vede: 
şi noi, dacă sunt potrivite pentru 'revista noastră, De 
poveşti și cu atât mai puţin de poezii nu avem nevoe. 

„ D. Gh.—,„Haplea“ îi aparţine lui Moş Nać care nu 
e încă dispus să Irse pe alpi să i-se amestece în treabă. 
Şi de cânu „îngropa“, “ìnn:ormânta* se scriu cu a lafn- 
ceput? Ortogratia limbei române e aga de simplă şi de 
uşoară, încât nu e permis să nu o cunoaștem, mai cu 
seamă atunci când avem pretenţia să scr em bucăţi des 
tinate pub icărei. 

G. A.-Balaci,— Nu prea am înţeles despre ce fel de 
„lucrări“ ne intrebi, đ:oă avem nevoe, mai ales că ne 
mai întrebi, dacă trebue să trimifi şi răspunsurile, Nu 
Rr kt A vorba de ceva probleme? Te rugăm fii mai 

murit, 

„Suflete de viteji“. — Aducem din nou la cunoştinţa 
cititori-cr caii ne intreabă unde pot găsi inireaga lucra- 
rea „sullete de viteji“, că romanul acesta n'a apărut în 
volum și că se publică acum pentru prima dată in „Di- 
minezfa Copiilo:*. 

M. S.-Loco.—Ar trebui să ne spui dacă bucata „Han: 
giul si càntaretu.* e originală sau o prelucrare şi în ca: 
zul dn urmă numele autorului după care ai tuat-o. 

St. Gh.-Câmpina. —Dece te-ai apucat să copiezi din. 
tr'o veche revistă „Nepreţuitul pictor“ ? Acum ești de: 
unţat ca unul care a săvârșit o faptă nepermisń 


KEE 


Țăranul la nevoie 
(După Krilov) 


Intro noapte de toamnă, un hot se îurişă în 
curtea unui ţăran şi pătrunzând în hambar, îi îură 
tot ce găsise, aşa încât ţăranul, care se culcă bogat 
se sculă sărac lipit. í 

Nu-i rămânea altceva de făcut decât să cer- 
şească. Tăranul plângând şi văitându-se chemă 
rudele, amicii şi vecinii, cumetrii, spunându-le: 
„Nu-i oare cu putinţă să mă ajutaţi în nenorocirea 
mea? : 

Atunci începu fiecare să dea sfaturi si păreri, 
Cumătrul Cârpici zise: „Nu trebuia să ştie lumea 
că eşti atât de bogat“. Naşul Climici grăi: „De a: 
cum înainte să faci hambarul mai aproape de casă 

—Nu-i aşa, îi întoarse vorba vecinul Foca: 
„Răul nu-i din cauza hambarului depărtat, trebuie 
să ţină în curte câini: „la dela mine un căţel, decât 
să-i înec, mai bine să servesc pe amici“. 

Pe scurt: rudele, amicii şi vecinii îi dădură mil 
de sfaturi, fără să-l fi ajutat câtuşi de puțin cu 
ceva. 

Morala este Mai puține vorbe goale si mal 
multe fapte. 

Tradusă din rusește de Tania M, F.-Bacău 


Emer 


PAU. T 


E 


o lá 


TRAISTA LUI MOŞ GLUMICI - 


Georgich a citit întrun ziar că a dispărut un 
canar din casa No. 39, strada cutare, oferindu-se 
200 lei aceluia care-l va aduce la proprietar. 

EI ia pisica din casă şi se duce cu ea la strada 
indicată. À 3K: Że 

— Ce vrei micule? il -întrebă o doamnă-bătrâ- 
næ care-i deschise uşa. i 


— Cei 200 de lei, pe care i-ati făgăduit în jurnal.. 


— Dar tu ai adus o pisică, or ou un canar, | 
— Canarul e în burta pisicei. WEI, 
Trimisă de C. L Marinch-Plenita ` 
———***% ie. 
DEZLEGĂRI 


Dezlegarea jocului distractiv. (N. S. Q.) din No. 
21, este Enescu. 


Rugăm a nu ni se trimite fotografiile 
elevilor cari au luat premiul al doilea. 


Colegii şi prietenii 
toți o spun: . 
în lume 

nu-i mai bun : 
De noi copiii mai adorat 
Ca ciocolata „SUCHARD“ 


Ca nimic 


„DIMINEAȚA CO? 


V. G.-Pitegli,—Anccdotele cu ţiganii nu le putem pu: 
blica, de oarece nu e bine să-i învăţăm pe copii cu cư 
vinte schimonosite. bó”, Lan A í 

H. şi F. I.-Craiova. — „Copilul şi fluturele“ e bună 
dar a fost făcută de altcineva. TE 

M. P. N.-Brdila.— Rugăm să ne spuneţi de unde af 
luat, bucata sau subiectul bueśtii- „Nu ascultați ta i ṣe“, 
_ €, E-Loeo.— De ce ne trimiţi bucăţi copiate? Iti da! 
şi d-ta o osteneală inutilă gi ne faci şi pe noi sä ne pier 
dem vremea. : VU, , 

B. G.-Ploeşti.— Un elev de clasa Il-a prima ä să nu 
se gândească să scrie bucăţi gi să ceară publicarea lor, 
ci să citească cu atent.e bucăţi scrise de alţii mai în 


vârstă, j 
M.-Plenifa. — Trebue să ne spui de cine sunt 
poeziile si glumele ce ne trimiti. i 

. M.-Lo o. — Nu putem publica „Ecoul minunat’, 
pentru că cititori noştri nu știu încă ee sunt Gasconii, 

S. D.-Loco. — „Grivei“ este o bucată de amintri şi 
impresii personale, iar ce e personal nu interesează pe 
multă lume. 

. G. V.-Ploeşti.— Am scris gi rândul trecut să nu ni se 
trimită traduceri din cărţile de şcoală. de oarece bucă- 
Die acestea sunt în genere cunoscute de elevi, 

G. S.-Caracal.— Un copil de clasa a III-a primară e 
încă prea mic pentru a face poezii cari să fie bune de 
pubiicat. k wE SH 

C. C. D,—Intamplarea cu „Câinele credincios" se ine 
tâlneşte în foarte multe povestiri. 

„ T. I-Loco.— Lipsa de spaţiu ne sileşte să nu pu- 
blicam bucăţi lungi. „Amintiriie* scumpului d-tale Irate, 
care a tost un erou, işi au mai bine locul într'o altfel 
de publicaţie decât într'o revisia de copii. 

R.-Sdrat.— „legenda Prepeliţei“ e cunoscută şi a fost 
publicată de mai multe ori. e 

E. D.„Galu Neamţ. — „Viata”* este „veselă“, dar e aga 
de greu să expriini în versuri frumuseţea şi veselia ei! 

. Ñ,-Tulcea—„Povostea" d-tale are multe greşeli de 
limbă, iar punctuafia şi ortografia.nu sunt de loc ți- 
nute în seamă. Suy : 

H. W.-Loco. — „Fără tata" fiind scrisă ca o bucată 
de literatură pură, nu e potrivită pe: tru revista noas!ră, 
C.-Loco.— „Coniii cuminţi“ dovedeşte că o bu- 


"cata originală nu e lucru tocmai uşor de făcut. 


o? D.-Ploe;tt.— „Soarta unui măgar“ e luată din alte 
i. - $ 
. D -Bolgrad.— „Vino, Doamne!“ Nu e adevărat că 

uterea și bunătatea lui Dumnezeu se-arată nu:nai ce- 
or din morm nte, i 

S. S.-Loco.—„ Dumnezeu vede tot“ ar fi fost publica- 
bilă, dacă versurile crau mai potrivite ca număr de si- 
labe şi daci nu erau- unele de.o.lunzime neobişnuită, 
cum e. de pildă versul: „Futa căzu in genuthi şi se 
rugă s'o ierte că nu va mai face“. 

C. I. B.-Nicoregli. - Povestea cu „hojui gi călugărul" 
e cunoscută. iar poezia „Dimineaţa“ e și prea 'ungă gi 
nu tocmai bine reușită. Indreptăr: la poezii nu putem 
face. : AO, 18 vm z D be, 
V. G.-Braşov — „Glumele“ trimise de d-ta sunt co- 
piate. Deci, segretăm că nu le putem publica. .. 


Atelierele „ADEVERUL“. §. A. 


Âm. 


za 


< 
l 
d 
z 
< 
2 
‹ 
- 
D 
d 
0 
< 
È 
0 
> 
ld 
(C 


ILOP 


PANU 


BATZARIA 


£ 
o 
E 
O 
H 
E 
a 


ee O 


PRETUL 3 


FAG. 1 KEE „DIMINEATA COPIILOR 


MARI PREMII OFERITE DE NI LUPILOR" 


Revista „bimineaja Copiilor“, în dorinţa de a procura abonaților săi surprize cât mai pla: 
cute gi cât mai folositoare, si pentru a da un bun prilej unui număr cât mai mare de cititor: casă se 
ahoneze de aci încolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, în mod zratuit, prin tragere la sorți, 


mari şi importante premii. 


Toţi cititorii carı vor achita la administraţia revistei „Dimineaţa Copiilor“, Bucareșii, Sir. 
Sărindar 9—17, suma de Lei 150 pentru un abonament pe timp de un an, vor primi câte 4 bo- 
nuri speciale, sau dacă vor plăti Lei 80 pentru un abonament pe 6 luni, vor primi câte 2 bo» 
nuri speciale, Cu aceste bonuri abonaţii vor participa la toate premiile ce acordăm, 

Cititori din provincie vor trimite sumele de mai sus prin mandat poştal ją adresa: Adminis- 
trajia revistei „Dimineața Copiilor“ Bucureşti, Sir. Sărindar 9—41, gi vor primi bonurile res- 


pective prin poștă, 


Abonatilor la revistă de până acum li se vor trimite nointârziat bonurile la cari au dreptu) 


` lată şi lista compleciă a marilor premii: 


+. Una bictoletă elegantă, 

2, Un ararat fotografic ICA 9/12 marca Tribby 
No. 17 cu o casete interioare furnizat de Magasinul 
specia! de articol" Co rafice „La Amatorui Fotograi'*, 
Bucureşti Str. Bis, Enel No 8. 

3. Un sohipament complect de foot-ball, după 
măsu. a, compis din 1 tricou, 1 er. PSS: 1 per, 
ghete, | per mol ri» Mie Ree o. 8 'urnizate 
de Autosarajui Colin, Calea Victoriei 49, secţiunea de 
sport gi vânătoare, ¿ 

4. Una Vioară model Stradivarius împreună cu cu- 
tie şi toate accesoriile, 

2. Qua Mandolina lemh 
furi. Ambele acest 
casà de muzică N. 

6. tu cutii ma 
timent de pachete din delicioasa ciocolată 
pentri 10 câştigători, 

1. Un binoclu fiñ de teatru gi câmp, montat in 
piele neagră împreună cu cutia, furnizat de Comptuarul 
General de Opticä S. Penchas, Calea Victoriei 9U. 

&. Un costum de haine din stofă bleumarin mode! 
SÉ pentru copii, după misură, furnizat de Maga- 
sinu! „Lu Jack“ Str. $elari 11. 

o U eta de piele fină furnizată de către 
Prima (ab română de articole de voiaj, D. Mărcu- 
lescu Str, Sărindar 12, Bucureşti. 

tv. On dulap de lemn fin lustruit, cu două uși in 
canaturi cu ¥ sertare și cheie. Dulapul conţine 40 unelte 
fine tru tratoraj 
parat cinemato e complect cu un film 
gi 3 stlele de nternă paie Ambele furnizate de Ma- 
Get „Davidescu , Stefan & Cie. Pasagiul Vila- 
CW? 


O colec lectš din operiie lui Vidhutń, 
ta de róne „La Popor“ Str. Colţei No. 17, 

3. Metri sto. lezească ou dos caro pen- 

ton de sę izată de cunoscuta cas 

„Postăv Lux“ Str, Smârdan No. 2. 


penen ornată cu side- 
temii Sunt furniza$e de vechea 
abhonthicy Str. Coltei 3, Bucureşti. 

conţinând fiecare câte un asorti- 
„Suchard“, 


tru un 
\ncred 


de 


€ 


t4. Un ceasormic 2rgintat cu brățară đe mătasă, 
pentru fetiță. 

15. Un ceasornic argintat cu brățară de piele pen. 
tru băiat, 

Ambele ceasornice solide, forme moderne, furnizate 
de Mapasinul de ceasornicărie și bijuterii „Cronos“, 
Str. Academiei 9. 

16. Una pereche ghete de copii din piele bună, după 
măsură, x 

17, Una pereche pantofi de copii din piele bună, 
după măsură, 

Ambele furnizate de Magasinul „Luna Park“ Str, 
Carol 6, furnizorul Curtei Regale. 

18. Trei pălărioaze elegante pentru copii, după mă- 
sură row trei câștigători, furnizate de „Pica“ fa- 
brică tranco-română de pălării de dame și copii, Str. 
Carol No. i 

19. Una rochięń frumoasă pentru fetiţă, după mă- 
sură, furnizată de magazinul „Carmen-Sylva*, Strada 
Lipscani 68, 

20. Una duzină fotografii cărți poştale sepia si 
un tablou de 3(/Á0 cm., încadrat într'o frumoasă ramă 
aurită, executate de cunoscutul institut de arte foto- 
grafice „,„Fotoglob“ B-dul Academiei 3. 

24, Trei bucăţi cămăşuțe de zi, brodate de mână 
pentru fetițe. 

4 JĄ Trei bucăţi ońmógute fine de noapte, pentru 
at. 

Ambele lumizate de noul Magasin „La oraşul Lau- 

sanne“ Str Carol 86, 

28. Un album pentru 200 cărți poştale ilustrate, le- 
gat în pânză, coperta conţinând un frumos desen, 

24, Un album pentru mărci postale. 

25, Una cutie de lemn cu aquarele în tuburi; 

Purnizate de cunoscuta librărie și papetărie Ales 
Stănciulescu. B-dul khsabeta No. 5 


Asa dar. mie si mare abonati-vă la „DIMINEATA COPIILOR“ 


„DIMINEAȚA COPIILOR": 


PAG. 3 


IBIiLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
UCURESTI. — No 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON eer 
i 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 80 „ 


27 IULIE 1924 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Bătrânii sĩ Chifibus 


—POVESTE— 


Era odată o babă şi un moşneae bătrâni, bă- 
trâni, că ziceau la cofă-iotă: la ciorbă-tobă şi la 
Duminică-Dindinică. De văzut vedeau ei lucruri 
mai mari un cal, un bou, chiar şi un câine, o pi- 
sică; dar pentru ceva mai mărunt cu greu tare: 


baba la făcut sărmale punea pe nas câte două 
perechi de ochelari; iar mosneagul îşi încărca 
nasul câte cu trei perechi de ochelari când avea 
de bătut vrun cui, de ascuţit îerăstrăul, ori de 
astupat cu papură fundul unei donite. 

Vedeau prost, auziau rău şi mergeau încetişor, 
dar trăiau; îi ţinea Dumnezeu pentruca erau oa- 
meni buni, ascultau si făceau tot ce spunea preo- 
tul la biserică, ajutau pe săraci. pe neputincioşi 
şi pe bolnavi şi nu făceau nimănui rău nici cât e 
negru subt unghie. 

Aveau ei căsuţa lor micusoară, unde crescuseră 


de Th, D. Speranţia 


mulțime de copii care acuma erau insurati şi pa 
la casele lor şi mai veniau aşa de sărbători mari 
de Paste: de Crăciun de mai stăteau câte o zi 
două cu ei ca să-i mai mângâe şi să-i mai inye- 
selească cu jocurile şi cântecele copiilor lor. 

Aveau căsuţa lor şi aveau şi pe lângă casă, ca 
oamenii gospodari, găini, gâşte, rate» curcb care 
le dădeau ouă ai din care mai tăiau din când in 
când; porci pentru lapte si un măgăruş pentru 
cărături, ca la casa omului. 

Ce sentâmplă însă? 

De unde si până unde se înnădeşte un lup ca< 
re vine intro noapte şi mănâncă vro două trei 
gâşte. In altă noapte încă vr'o două trei, în alta 
iară până ce le mănâncă pe toate. După aceia 
mănâncă si rațele, mănâncă porcii; mănâncă va- 
ca şi mănâncă şi pe bietul măgăruş! 

Ce necaz! Se supărare pe bietii bătrâni! Când 
a început lupul să le mănânce gâstele, le părea 
rău bietilor oameni: dar gândiau că vor scăpa cu 
pagubă mai mică; dar când au văzut că rămân 
fara gaste, fără rate si fără porci, li s'a făcut rău 
de tot. Când le-a mâncat biata văcuţă, nici nu 
ştiau ce să mai facă; iară când le-a mâncat mă- 
căruşul erau să-şi facă o seamă. 

Cum erau însă oameni buni, nu s'au apucat de 
nici un rău că s'a dus de-a dreptul la biserică, gi 
sau aşezat în genunchi la Maica Domnului si au 
stat de s'au închinat si au plans o zi şi o noapte 
întreagă, ba şi mai mult căci au început de Vi- 
neri seara şi au dus-o până Duminică la eşirea 
din biserică. 

“Seara, când s'a isprăvit sfânta sluibă şi au esit 
din biserică nu mai erau asa de supăraţi; se sim- 
tiau mai linistiti, mai împăcaţi, parcă uitaseră de 
necazuri şi mergeau cu drag spre căsuţa lor, sim= 
tiau că acolo îi asteapti o bucurie- 


PAG. 4 = 


In adevăr când ajung ei acasă şi când s'aşează-- 


si ei la masă ca oamenii, cum mâncau ei, numai 
ce baba stă cu lingura la gură si se uită la sol- 
iita cu sare. 

— [an uite, mosnege, ce fel de gândac se vede 


acolo langa solnitä? Parcă ar avea chip de om?. 
Mosneagul se'ntinde gi s Ze? pe masă ca să 


vadă. 
— Da, parcar fi o Garg ori un cosas de cel 


de camp» care se chiamă calul-popei!... Dar ade-' 


vărat că seamănă a om! lan să-l vedem mai d. 
aproape. 


Intinde mâna, "a ia- ide: pre zelt ai pune: 


dinaintea lui. ; -o i» 


— “Chiar om! Uite cap: trup, tege ii otel BE 


degete la mâini!- Om, dar ce chitibus de om! 

— Adevărat chiţibuş zice baba, dar de unde 
s'o îi luat de a venit acolea ? 

— Maica Domnului ma trimis grăi mititelul. 

— Maica Domnului?! 
_— Da, pe urma rugăciunei voastre. O să ve- 
det, o să vă spun, căci de aci ncolo rămân la 
voi: sunt copilul vostru. 

— Auzi-l ca vorbeşte ca oamenii zic bătrânii 
cu bucurie; iar numele lui rămâne Chitibus. 

Acuma să vedem şi noi cine va fi acest Chiţi- 
bus. 

Th. D. Sperantia 
et E e pe fe 


N'are vreme 


COPILUL 
„Fluturaş drăguţ, aşteaptă 
Pănă vin şi eu la tine ; 
“Vreau să văd culorile 
Ce-fi port aripioarele !... 
FLUTURELE 
—,„Dragă sullefele, nu pot ~. 
Să te-astept, căci sunt grăbit; ` 
Căci m'aşteaptă ïlorile 
Cu rosii guritele !“ de 
, Virgil Temneann 


„DIMINEATA COPIILOR" 


Sfatul + hờn 


Jre{i drept ca să vă spun ? 
Stan mă chiamă, 

Să luați seamă 

Că sunt mare 

Cát fundul dela cdldarć, 
Nu cât cel dela ceaun. 


Neastâmpărat cum sunt, 

Curedua o văd cam des, GR 
Doar m'oiu face de 'nfeles. 
Și nu spun nici un cuvânt. 


. Cdnd'4 ani implinii, ee 
“Să nu maż fac bebe 


i _' Mamă, o să-ți ie: bine 


: Mă u$urezi si pe mine, Bo wu JAIME] 


Le EX Hai,- “grădina de: copii. CT) ged SE 


"Dar, acolo ce să vezi? 4 
"Carte multă pentru mine, 
Câte 'n stele să nu crezi, 
Nici nu este de gândire. 
Intro seară când era 
Nici prin minte nu-mi trecea. 
Uite şi un magdddu ! 
Stai! îmi zice, fătul meu 

Vino "ncoa, 


La el mă uit Sperios 

Ba priviam numai în jos 

Si in minte-mi năzui 

De Los putea păcăli 
Cumva. 


Trăsură el spune c'are 

Şi nu este nici prea mare; 
lar edluful dela ea 

Mă va duce la şosea. 


lute, mă 'mprietenii 

Sts mereu in GES, 
Adio, la nebunii 

Până mă voiu face mare. 


Copii, vă dau şi eu stat: 
„Siliți-vă la 'nvă{af; 
Cercetată de-omenire, 
Cartea tace fericire“... 


„DIMINEAT A COPIILOR" 


Petrică merqe la pescuit 


Maimuła in fata 


In fața unei ogiinzi odată 
:O maimuţă ne nvdfati 


oglinzii 
Pumnii li se întâlniră 
Amândouă suferiră. 


PAG. 5 


- Nu ştiu cum s'a pomenit 
A : i ia 
Sĩ eet pt pa far | Kee Cel pufin aga credea 
l-a trecut indat "prin minte P SLI 2 m > 
Ciewdkiare naka jun jA IOTECA. Cd eg cuminte de-ar fi siat 


O surioară. 
A'nceput atunci să sară i 


Mei A $; MÀ 
Şi prin semne s'o pofteasc pr 
Nu cumva să şovăiască ! 


să ar fi intrat, . 
traiu ar fi mai dus!... 


Nici să se sfiască, 

Nici la gânduri să nu Stea, 
"Ci să vie lângă ea; 

Că mpreună j 
Casă bună ` 
Au sd ducă prea frumos 


Dar curios... 

Din oglindă-aseinenea 
Cea maimutd o che 
Şi sărea ` 

Şi se strâmba 

Tot ca ea... 


1funci inciudata 
faimufa noastră dă deodată 


n oglindd-un pumn — cu sete. 


Jar si cealaltă îl dete. 


dar câte nu Şi-a Spus!.» 
ulte! Pân'ce cumințită 
Fața îndulcită 

Zâmbitoare 

Primitoare 

Oglinzii a arătat. 

Si cum era de aşteptat 
Răspuns la fel i-a fost du: 
Şi aşa s'a împăcat. 

La fel în viață se petrece 
(Printre noi, se înțelege.) 
Răul pentru rău se trece 
lar pentru bine, 

Bine vine. 

Sau cum se spunea odată 
Pentru faptă si răsplată ` 


Horia lam, 


Mrenilă era un peştişor mie, lunguet si fru- 
mos. Se născuse sub o piatră dintr'un râu şi mul- 
tă vreme afară de piatra “aceasta si de apa din 
prejur, nu văzuse altceva. 

Mrenilă, însă, cât de mic şi mărunt era el, nu-şi 
găsea astâmpăr zi şi noapte. Vroia să plece în 
lume, să facă o călătorie lungă, lungă, pentru ca 
la întoarcere să aibă ce povesti peştilor cu cari 
trăia, $i într'o bună dimineață Mrenilă o şterse. 


4 II | wb, ` 

O şterse, cum se zice; englezeste, fără să-şi ia 
ramas bun dela patintii, frații şi prietenii săi. Eşi 
tiptil de sub piatra în care văzuse lumina zilei 
şi o porni drept înainte, coborând iute-iute cur- 
sul râului. 

A Din când în când, îşi scotea capul din apă şi 
îşi plimba privirile în jurul său. De o parte si de 
alta a râului totul era verde, îrumos, înflorit şi 
scăldat în soarele de vară. Păsările cântau, îlo- 
rile erau vesele şi pădurea de asemenea. Inima 
lui Mrenilă sălta de bucurie. „Ce bine am făcut 
că am plecat la drum!“ îşi zicea el şi dădea din 
coadă în semn de mare mulțumire. 

Dar... ce-i asta? După ce făcuse o bună bu- 
cata de drum, Mrenilă se pomeni deodată în fata 
unui zid înalt. E, dar stai! lată că sub zidul a- 
cesta este o gaură nu tocmai mare, însă destul 
de încăpătoare; ca să treacă lesne un peştişor. 
Mrenilă o trecu si se pomeni într'o grădină de 
toată frumusetea. Macii, crinii şi trandafirii în- 
floriti îmbălsămau aerul. Si mai văzu Mrenilă un 
băetas şi o fetiță jucându-se pe iarba verde. Da- 
că nu mă insel, aceştia erau cei dintâi oameni 
pe cari îi vedea. 

„Tică,“ strigă fetiţa, „vino să vezi ce peşte 
frumos a intrat în grădină.“ . 

= Em! răspunse băiatul, dând dispretuitor din 


„au fost lato 


„DIMINEAŢA COPIILOR* 
călătorie 


umeri, e un peşte ca toţi peştii. 

„Ce băiat rău crescut!“ îşi zise  Mrenilă in< 
cruntându-se, Şi plecă mai departe. Trecu prin- 
trun alt zid străbătu o pădure şi ajunse la o 


„moară veche. 


„Fii cu băgare de seamă să nu te prindă roata 
morii!“ îi strigă un tipar care locuia pe acolo. 

Siatul acesta îi prinse bine lui Mrenilă care; 
ocolind roata morii, călători mai departe. Râul 
curgea acum încet şi liniştit. La marginea lui, 
Mrenilă auzi o ceartă între două fetiţe. Una din 
fetite zicea: „Dantelele dela pălăria mea sunt 
mai frumoase!“ 

— Ba ale mele sunt mai frumoase, îi răspun- 
dea cealaltă cu glasul răstit, 

Din ceartă au ajuns la încăerare, iar urmarea 
a fost că amândouă pălăriile au căzut în apă şi 
de cursul râului. ` ` wg 


„Am şi tovarăşi de drum,“ igi sier Mrehila 
vă nổ © e două pălăriuțe cari. îl înso aul, Se 
km nsă asvârlit pe neaşteptate dela o în- 

ltime destul de mare si trântit cu o putere ce-l 


făcu să ameteasch si să cadă aproape in ne- 
simtire. Ce se întâmplase? Nimic altceva: decât 
că trecuse o cascadă. 
După oarecare distanță, râul se desfacea în 
mai multe brațe. Una din pălării o luă la dreapta 
cealaltă apucă pe drumul din stânga. Mrenilă o 
luă şi el pe stânga. 

Râul se făcea acum întrun eleşteu nu tocmai 
mare. Marin si Lenuta, doi copii foarte drăguţi, 


moasă. Şi Marin îl prinse pe Mrenilă în plasa 
sa, iar Lenuta putu să apuce pălăria. Din plasă 
Mrenilă l pus întrun’ borcan plin cu apă. $i 


copiii dădură fuga sa arate mamei-mari ce prin- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” eee BAC 7 


seseră ei în ziua aceea. lar mama-mare îi sfătui 
să-l lase pe peştele în odaia ei. 

Pentru întâia oară în viaţa sa Mrenilă se gă- 
sea într'o odaie şi vedea mobile de cari se ser- 
vesc oamenii. 

Se uită peste tot cu multă curiozitate, dar la 
armă căzu pe gânduri amare. „Sunt oare osân- 
dit să-mi trăiesc toată viaţa închis în borcanul 
acesta?“ Aşa îşi zicea Mrenilă si lacrimi ii cur- 
geau din ochi. 

Norocul însă îi veni în ajutor. După câteva 
zile, Marin, Lenuta, părinţii lor şi mama-mare 
plecau ducându-se să petreacă vara intrun sat 
de munte. Fu luat şi Mrenilă. Acolo îi veni lui 
Marin un gând foarte bun: să-i dea drumul pe$- 
telui. Il duse» aşa dar, la râu şi intorcand bor- 
canul îl aruncă in apă. 

Mrenilă se uită împrejur, când ce să vadă? 
Căzuse tocmai lângă piatra unde se născuse si 
unde îşi petrecuse copilăria. „Nimic nu e mai 
frumos decât locul de naștere!“ îşi zise el plin 
de bucurie. 

Şi cu aceasta se încheie şi călătoria sa. 

Ali-Baba. 


PAsAri călătoare 


Micul Radu şedea cu unchiul său la umbra nu- 
Cuiui din grădină. Ceva mai încolo o barză, coco- 
tata pe picioarele ei înalte şi subțiri, se plimba 
mândră şi mulțumită. 

„Unchiule, este oare adevărat“, intrebă Radu, 
„CA berzele pot să facă, aşa cum am face noi cu 
trenul, călătorii lungi, foarte lungi?“ 

— Se înțelege că pot, îi întoarse unchiul vorba. 
Ele, ca şi rândunicile, pleacă toamna sỉ se întorc 
primăvara. Şi se duc departe, foarte departe: in 
Egipt, în centrul Africei, adică în țări unde nu este 
iarnă, ci e cald toată vremea. lar îndată ce 
simt că soseşte primăvara, se intorc din nou în a- 
celeasi locuri. Nu numai că găsesc din nou Si re- 
cunosc satele şi casele unde cu up an mai înainte 
îşi făcuseră cuibul, ci se crede chiar că recu- 
nose pe locuitorii cari ie-au stricat cuiburile. 

Dar, zise mai departe unchiui, berzeie mai au o 
calitate prețioasă. Sunt foarte credincioase si au 
o mare dragoste pentru părinții ior, pe cari îi în- 


ia la bătrâneţe şi le aduc de mâncare in toate 
zilele. 

— Cum se ştie însă că sunt aceleiaşi berze cari 
se întorc în aceleiaşi locuri? întrebă din nou Radu, 

— lată cum. Invăţații cari se 
ocupă cu cercetarea vieţii pă- 
sărilor, prind în fiecare an mai 
multe berze şi le pun în picior 
un inel de metal pe care scriu 
data şi locul de unde a plecat 
barza. In primăvara viitoare se 
întorc aceleaşi. 

Ascultă acum; Radule, şi o în- 
tâmplare adevărată, ca să-ți dai 
seama cât de mult şi cât de iute 
pot să sboare berzele. In toam- 
na anului 1906, un negru găsi în 
sudul- Africei o barză pe iumă- 
tate moartă. Om sălbatic cum 
era. în loc să o îngrijească îi tăie gâtul. 

Cât de mult se îngrozi însă negrul, când văzu că 
barza cea omorâtă are un inel în piciorul drept. Îşi 
închipui că această barză este vreunul din zei ia 
cari se închină sălbaticii. Se duse şi povesti şefului 
său toată întâmplarea. 

Şeful acesta se pregătea să se răscoale împo- 
triva englezilor cari stăpâneau locurile. Stranse 
pe oamenii săi gi le povesti că o pasăre care a că- 
zut din cer a adus o poruncă dela zeul negrilor, ca 
să pornească la luptă împotriva Englezilor, cari, 
de data aceasta, vor fi biru:{i şi nimici{i. 

Adevărul este că negrii au fos bătuţi, iar setul 
lor a fost făcut prizonier de Englezi cari nu i-aU 
dat drumul decât după vre-o doi ani. 

Intr'una din zle, un savant englez care umbla 
prin locurile acelea, văzu că şeful negrilor moartă 
la gât un inel de metal. Il întrebă de unde îl are si 
aîlă că era inelul din piciorul berzei omorâte. Asa 
s'a putut şti că această barză plecase din Eurona 
în ziua de 12 Septembrie 1906. Tot asa s'a putut 
face socoteala că numai în câteva săptămâni ea 
putuse să străbată mai multe mii de chilometri 
deasupra mărilor si continentelor. 

Vezi, aşa dar, Radule, îşi încheie unch'ul vorba, 
că şi berzele au calităţi foarte preţ'oaes şi că, prin 
urmare, nu trebue să le facem nici un rău, ci, din 
potrivă, să le iubim şi să ingrijim de ele. 

Vintilă 


Feriţi-vă de a confunda desteptắciunea cu gme- 
cheria. Cu adevărat deştept e omul care produce 
ceva bun. iar nu cel ce este de rea credință sau 
poate să înşele pe alții. 

** 


Cel ce ru e bun pentru sine însuşi gi ai săi, nu 
poate fi de nici un folos pentru tară şi societate, 


PAG, 3 


_Papagalul vecinei 


ANATOLE FRANCE 
vecina noastră avea un papagal. In fiecare di- 
mineaţă îl punea să stea pe o vargă sprijinită pe 
fereastra ce se vedea din odaia noastră. 
Pe atunci eu eram în vârsta de zece ani şi iu- 
beam mult animalele şi păsările. Vroiam să mă 


împrietenesc şi cu papagalul vecinei, dar nu stiu ` 


de ce, el nu mă iubea. Nu-mi dedea voie nici mă- 
car să mă uit la dânsul. Indată ce mă vedea că mă 
apropii începea să sară pe vargă, îşi zbârlea penele 
îndrepta asupra-mi priviri furioase şi deschidea 
ciocul in mod amenintator. 

Vroiam să-l îmbunez cu orice pret. M'am gândit 
că darurile au să-l potolească. M'am hotărît, aşa 
dar, să mi-l fac prieten, atrăgându-l cu zahăr. 

Pe ascuns de mama, am deschis dulapul si am 
luat o bucăţică de zahăr. Am vărit-o în buzunar şi 
m'am dus la vecina. Papagalul stătea la fereastră 
şi ciugulea sămânță de cânepă. l-am întins zahă- 
rul, dar el nu-l primi, Se uită strâmb la mine, 
sbură deodată asupra mea şi mă ciupi puternic la 
deget. Sângele începu să curgă. De durere, am ti- 
pat şi m'au podidit lacrămile. Credeam că mor. 
Vecina m'a liniştit şi mi-a legat degetul cu cârpă 

Am plecat furios. Din ziua aceea a izbucnit 
între papagal şi mine un război necruţător. Indată 
ce mă apropiam de dânsul, îl sâcâiam în toate 
felurile, iar lui îi venea să înebunească de necaz. 
Când îl gâdilam la gat cu un pai, când îl loveam 
cu boabe de pâine. El deschidea ciocul şi spunea 
răstit cuvinte. amenințătoare pe care nu le inte- 
legeam. 

Vecina, care de obicei impletea ciorapi la fe- 
feastră, mă ameninţa cu degetul si imi zicea: 
„Băiete, lasă papagalul în pace. l{i aduci aminte 
ce ai patit odată. Dacă te porţi tot asa, ai să o 
pătesti şi mai rău“. 

Intr'o zi îi răscoleam mâncarea papagalului. Pe 
neaşteptate, el se aruncă asupra mea, mă apucă 
de păr. îsi infipse unghiile sale ascuţite în capul 


a SCH 


„DIM INEATA COPIILOR” 


de Anatole France 


meu şi începu să mă tragă de păr ca şi cum ar 
îi tras cu un cleşte de fer. Toată strada răsuna 
de tipetele mele. Vecina îmi scăpă cu mare zor 
capul din ghiarele papagalului. 

M'am întors plângând acasă. 

Nu mult după întâmplarea aceasta, am intrat 
într'o zi în bucătărie. Bucătăreasa tăia pătruniel. 
Mirosul puternic al patrunjelułui ma izbit în nas 
şi am întrebat-o pe bucătăreasă la ce poate servi 
o astiel de plantă. 

Imi spuse că pătrunjelul dă mâncărei un gust 
mai bun, dar că pentru papagal este o otravă de 
moarte. 

Auzind aceasta, am luat o legătură de pătruniel 
şi m'am dus în pivniţă. Aici am început să mă 
gândesc. 

Tineam in mâinile mele moartea papagalului. 

M'am sfătuit cu mine însu-mi o bună bucată 
de vreme. După aceea, am esit şi m'am dus la pa- 
pagal. l-am arătat planta otrăvitoare si i-am zis: 
„Priveşte: Acesta e pătruniel. 

Dacă amestec câte-va foi dintrinsul in să- 
manta ta de cânepă, tu ai să mori, iar eu am să 


fiu răzbunat. Deocamdată iti dăruesc viata“, 
Zicând acestea, am asvârlit pătrunjelul afară 
fereastră. 
Din ziua aceea nu l-am mai chinuit pe papagal. 
Traducere de Marin Opreanu 


Notă. — Anatole France (citeşte Anatol Frans) 
după care a fost tradusă bucata de mai sus, este 
unul din cei maj vestiți si mai bunt scriitori din 
Franta si chiar din lumea întreagă. Nici un alt 
scriitor n'are frumusețea şi fineţea stilului şi a 
limbei lui Anatole France. 

Nu e mult de când Anatole France a împlinit 
vârsta de 80 de ani şi cu ocaziunea aceasta a îost 
sărbătorit de francezi şi viu felicitat de nume- 
roşii săi admiratori din toate statele. Redacția 


maż 


— 


„DIMINEATA COPIILOR" 


CHILIPIRU LUI HAPLEA . de MOŞ NAE 


4 


d. Duce Haplea la obor ` A 2: Un geambaș apoi chemä = - fi 3. lar geamba Ì ce făcea? Se 
: Spre Meter său odon ` Pe măgar ii ne dinta : 4 rę. * Prin obor mi-l plimba, 7 
(Pe vestitul Urechilă, „Vezi“, îi zise, „vezi de-l vinde, , di de harufi li găsea, — 
Prăpădit. sål- plângi de milă. Bogdaproste cât prinde“. X ăudă nđủ-Í nu 'nceta. < 
39 đà ` Li e _— 2 —_— - 


. „Este iute ca și vântul, "7 6, Vorbe de-agtea când auzea 


u (ŒP 


4. „Ce măgar! la vă uitaţi, 
Ptiu, să nu mi-l deochiafi! Fuge, măi, mâncând pământul. Vesel Haplea 'n sus sărea 
Hai mai iute-l cumpăraţi, Cât de chipeș, ce să spul, Singur astfel igi zicea: `, 
Ce măgar. pe legea mea! 


Chilipiru nu scăpați! Un al doilea ca el nu-l.“ 


7. „De-i aga, mai bine, zau, 8. Pe geambas că mi-l chemă: 9. „Hai noroc, l-am cumpărat!“ 


Repede să-l cumpăr eu, „Cât ceri, nene ?" “| întrebă. Banii 'ndat'a numărat 
Pan' un altul nu se trezește, Omu! zice-aşa râzând: Şi se duse mulțumit: 


„Dă mai scump, mi-i sterpeleste. „Sub trei mii un ban nu-l vând“ „Zăäu că eftin l-am plătit!» 


PAG. 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR*A 


Dorina nu poate fi găsită 


Fa 


„Dorina se joacă de-a v'ati ascunselea cu fra- 
tele său Tudorel. Dorina este o fetita care n'a 
împlinit- încă trei ani. Cât despre Tudorel, el 
este acum un băiat şi chiar un băiat mare. E dea- 
juns să vă spun că la 1 Septembrie intră în clasa 
întâia primară şi că, prin urmare, nu mai merge 
la grădina de copii. 

Cu toate acestea, îi place să se joace, mai ales 
că igi iubeşte mult pe mica sa surioară şi caută 
să-i facă în voie. lar Dorina nu mai poate după 
jocul de-a v'ati ascunselea. De obiceiu, ea se as- 
cunde şi Mitică umblă să o găsească. Se vâră 
ca un şoricel sub pat, sub masă sau se ascunde 
Sin. ceva scaune; perdele şi după aceea tace 
chitic. 

Dacă se întâmplă si Mitică nu o poate găsi, 
Dorina e mai bucuroasă decât dacă i-ai îi dat o 
zutie cu bomboane. (Nu uitaţi că Dorinei îi plac 
oomboanele cu ciocolată). i 
la maică-sa şi spune-i şi povesteste-i cum a cẵu« 
tat-o Mitică peste tot, cât de bine s'a ascuns ea, 
Şi râsete şi chiote de bucurie, de ţi-e mai mare 
dragul să te uiţi la ea — să nu- fie de deochi, 
mititica mamei ! 

lar seara, când tatăl ei se întoarce dela slujbă 
Dorina îl aşteaptă in use şi. începe din nou po- 
vestea, 

„Eu ascuns bine, bine. Mitică umblă. Mitică 
aleargă, nu poate găsi pe mine!" 

Taticul ei o ja în braţe, o sărută pe obrăiiorii 
i şi o laudă pentru deșteptăciunea ei. 

Câte odată si tatăl, cât de obosit este, ia parte 
la jocul copiilor. Atunci să vezi cum răsună toată 
casa de strigăte şi chiote de bucurie. 

Cu vremea, Mitică descoperise toate ascun- 
zatorile Dorinei, aşa că o găsea repede. Aceasta 
nu-i plăcea de loc fetitei, pentru care jocul nu 
naj avea farmec. 

Intro după amiază de Duminică, pe când si ta- 
iul lor era acasă, Dorina. se duse plângând la 
dânsul gi îi se rugă să o ascundă el unde-va, asa 
ca Mitică să nu o poată găsi. Tată] îi făcu pe 
płac, ascunzând-o... unde? N'am voie „să. spun 
răsiţi-o yoi înşi-vă 


Dă fuga. , sărind 


Umblă şi o căută Mitică peste tot şi în odaie 
şi în salon şi la bucătărie şi în grădină, dar 
de găsit, nu era chip să o găsească. După 
puţin venirń în vizită nişte musafiri cari a- 
duseră cu dânşii doi copii, prieteni ai lui Mitică. 
Cei trei copii se puseră acum cu totii să o caute 
pe Dorina, însă în zadar: Dorina nu era nicăeri. 

Copiii se întoarseră in salon rusinati si obosiţi 
de atâta alergătură zadarnică. Tatăl Dorinei le 
zise atunci musafirilor: „Am ascuns-o. aşa de 
bine pe Dorina, încât nici unul din voi nu o 
poate găsi. Se sculară şi musafirii cu cucoane, 
cu domnişoare şi porniră cu toții în căutarea 
Dorinei. 

„O îi în odaia de culcat“, zise unul, 

— Ba eu cred că e ascunsă în salon. făcea altul. 

— Ba la bucătărie. — Ba la subsol. — Ba în 
grădină. Şi caută şi caută, dar totul îu în zadar. 

a Nu e nicăeri, s'o fi dus de acasă, ziseră cu 
toţii, 
— Totuşi e în casă, le întoarse vorba tatăl ei. 

Deschise garderoba şi iată-o pe Dorina sco- 
tandu-gi căpşorul dintr'o rochie in care se infa- 
şurase aga de bine, in cât nu era chip să o vezi. 

Dorina era acum în culmea bucuriei. Nici du se 
uita le prăiiturile şi celelalte bunătăți ce erau pe 
masă, ci vroia numai să povestească la toți cat 
de bine a ascuns-o iubitul ei tătiCu. 

„Stan Protopopescu 


LA, A e eee 


Aicea se vede un câine, dar mai sunt doi, 
Căutaţiei, 
Nu e nevoe să ne 'ăspundeţi.