Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages201-250

„DIMINEAȚA COPIILOR" 


C ს ‚/, არ ЗА 
о аә о = 
DiMiINERTR = је - 138 - И 
REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA :; 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 | 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 , 


UN NUMAR З LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


25 МА) 1924 


ăzboiul 


Pentru întâia oară s'au întâlnit în tinda bise- 
ricii. Şi unul şi altul înfășaţi în scutece împan- 
glicate, ţinuţi în braţe fiecare de naşa lui, gata 
să intre în rândurile creştinilor. Abia de câteva 
zile văzuseră lumina soarelui. Era deci primul 
drum pe care-l făceau. 

Şi fiindcă părintele paroh a găsit cu cale să-i 
boteze pe amândoi în aceeaş apă, nouii creştini 
s'au făcut frați de botez. 

Se vede că aşa le-a fost scris celor doi băieţi, 
să-şi Таса viaţa împreună. Familiile erau vecine ; 
a lor, lucrători la aceeaş fabrică, trăiau ca 
таи. 

Împreună plecau dimineaţa Ја lucru, împreună 
se întorceau acasă şi tot împreună se abăteau 
Duminică pe la cârciuma lui jupân Avram. 

Mamele, curând după се se 'nvecinară, se 51 
prinseră surate. Unde le vedeai, tot pe amândouă 
le vedeai ; când la una, când la cealaltă: Işi luau 
fie furca, fie câte o cusătură şi albioara cu băia- 
tul şi lucrau toată vremea. 


Când începură a merge de-abuşile cei doi 1е- 
ciori, mamele se bucurară împreună ; iar ei mi- 
сині alături, ca doi epuraşi, măsurau prispa în 
lung şi ”ი lat, gângurind. 

De la o bucată de vreme Lică începu a se face 
mai arțăgos de cât Mateiaş. Prinseseră a umbla 
în picioare şi de câteori găseau câte о hârtiuţă 
colorată, câte o sforicică, câte nu te miri ce, să 
te ţii I... Trăgea Lică de un capăt, Mateiaş de un 
capăt şi {їрап de ridicau mahalaua în picioare: 
Trebuia să sară mumele, са să facă pace. ŞI în 
totdeauna, са să fie linişte, Mateiaş era silit să 
se lipsească de lucrul cu pricina şi să LI lase lui 
Lică. Altfel nu era chip. 

Aşa au trecut şapte ani. Lică şi Mateiaş, mai 
cu ceartă, mal cu dragoste, s'au ridicat alături. 
Când le-a venit vremea де dat la şcoală, уесї- 
vala si-w îmbrăcat frumos fiecare odorul si amân- 


două i-au dus de i-au înscris. Şi la шр ч 
cărţi, tot împreună s'au dus. 
Rânduiala аза se făcuse, aşa rămăsese : cei dot 


băieţi să nu se despartă nici în clasă, nici pe 
drum. Dar, cum vă spusei, Lică şi Mateiaş nu se 
potriveau de loc, ca fire. Poate de aceea trăiau 
aşa de bine, că Mateiaş se deprinsese de mic să 
cedeze, numai să fie pace. 

Trecu toamna, iarna ; veni şi sfânta primă- 
vară, cu florile și си mieluşeii: 

Acum să fi văzut ce era pe copii. De când în- 
cepuse lumea a mânca mici, vedeai pe stradă gru- 
puri-grupuri de băieţi jucând атѕісе, 

Arşice !.. 

Care din voi nu ştie ce comoară de bucurii 6 
în osciorul acela mic, scobit !.. Un armaş, un 
împărat, un vinovat, mă rog, de toate; dar mai 
ales când e plumbuli! 

Pentru un агѕіс plumbuit se sacrifică nasturi, 
penite, bile... Dar ce nu-i în stare să dea un 
băiețel pe-un arşic, pe-am ichi! 

Lică $1 Mateiaş învățară repede meșteșugul 
arşicelor. Cum se făcea, cum se dregea, Lică ач 
vea buzunarele pine de агѕісе, mai câştigate, mai 


luate си japca de ne la Mateias 
\ 4 


РАС.{ = „DIMINEAȚA COPIILOR"! 


Intr'o zi tocmai veniseră de la şcoală. Cum era 
cald, îşi scoaseră hăinuţele, aruncară  ghiozda- 
nele 'ntrun colţ al curții şi începură joaca cu. 
„Агтазш“, 

— Impăratul ? întrebă Lică, svârlind arşicul. 


s= Impăratul | 

є E Armaşul... vezi 

— Ba nu-l adevăra 
te-am văzut eu ? face 

— Minţi ! strigă Lici 
prietenul său. 

Dar ca niclodată Matelaş de ЕГ ästa nu se 
lasă. Până când să tot cedeze, să tot facă pe,che- 
ful lui Lică ?!... S'a săturat... 

Ca mușcat de şarpe sare în sus, de cum şedea 
pe vine. O clipă se privesc cu duşmănie, cum se 
privesc сосоѕіі gata de luptă. 

— Ма fost „armaşul“... hai? Ма fost „arma- 
şul“? întrebă încă odată Lică, roşu gotcă. 

Nu! face hotărât Mateiaş. In aceeaş clipă mâi- 
nile se întind răsboinice. Lică îşi înfige degetele 
resfirate în părul lui Matelaş, şi acesta cu pum- 
nul strâns loveşte peste gură ре inamic. 

Тіреќѓе, alaiu... 

Mamele aleargă speriate şi cu chiu, cu vai rău- 
şesc să potolească răsboiul, despărțind pe băieţi 
şi ducându-i pe fiecare acasă, lar noaptea prin 
somn, între suspine, cu pumnii strânşi, cei doi 
copii îngânau fiecare în patul lui: 

— Împăratul, hai? 

— Împăratul ! 


ateiaş 
şi se repade să dea în 


Ana Niculescu-Codreanu. 


Cine îl face, tace. 
Cine îl întrebuințează, nu-l cunoaşte. 
Cine îl cunoaşte, nu-l întrebuinţează. 


ЫЕ XXI 


'al“întors tu агѕісш, nu ' 


Uiciorul си lacrămi 
După Bechşteina 


A fost odată o mamă $1 un copil. Mama își iu- 
bia atât de mult copilul ei drag, încât nu ar fi 
putut trăi fără el. 

Dumnezeu trimise însă o boală grea de care 
se înbolnăvise şi copilul acesta. 

Trei zile şi trei nopți nu dormi biata mamă. 
Plângea şi se ruga la căpătâiul iubitului ei copil, 
dar nimic nu folosi, copilaşul inchise ochii pe ve- 
сје. Катаза singură, sărmana 160166 Їп cuprin- 
să de'o durere nespus de mare. Nu mânca şi nu 
bea nimic, ci plângea într'una. Plânse trei zile şi 
trei порі fără întrerupere, chemând mereu pe 
nume pe copilul ei adorat. 

In a treia noapte mai sta în aceiaş loc unde 
murise „copilul, obosită de lăcrămi şi istovită de 
dureri în перш ја de a se mişca. Cum sta аза, 
odată uşa se deschise încet, şi mama speriată 
se dădu înapoi, căci înaintea ei sta copilul mort. 

Acesta s'a prefăcut întrun îngeraş fericit și 
zâmbia dulce ca nevinovăția şi frumos ca un ЈЕ 
ger adevărat. 

In. mânuşița lui purta un ulcior plin până а 
gât. Copilul intră şi zise: 
„О; draga теа măicuță, nu plânge atâta! Uite, 
în ulcior sunt lăcrămile ce le-ai vărsat pentru 
mine; le a strâns îngerul morţii. Dacă mai. verşi 


„0 lacrimă, atunci ulciorul se. ха revărsa- şi nu 


voi avea odihnă în mormânt şi mântuire în сег. 
De aceea, dragă таісиій, nu mai plânge după 
copilul tău, pentru că cl e sus în cer, e fericit şi 
îngeraşii sunt tovarășii lui de joc. 

Apoi copilul mort se făcu nevăzut. De atunci 
тата lui nu mai vărsă nici o lacrimă, pentru a 
nu turbura odihna pământească şi pacea cereass 
că a copilului ei. 

Traducere de Augustin S; 


Un strut poate alerga 8—10 ore încontinuu: Un 
ou је strut cântărește 1 ўе а 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 5 


Misulică cel curagios 


П. cunoaşteţi pe Mişulică 2 E băiatul acela lău- 
dăros. care zice că el nu ştie ce e frica, că nu 


se sperie de nimeni şi de nimic. Ar merge chiar 


noaptea pe întunerec în pivniţă, ar sta într'o casă 
singur. fără să-i pese de stafii şi alte drăcovenii. 
Mişulică e curagios, nevoie mare 


Dor de amara 


Mult aş vrea să am 0 mamă 
Să fiu alintatul ei, 

Să ştiu iară că mă cheamă, 
Ca s'ascult poveşti cu smei 


Sau să-mi spună că „Moş-Ene'” 
E un moşneag ne 'nduplecat, 
Şi-mi aruncă рта? în gene 
De-o vedea că nu-s culcat. 


Să malinte cu glas dulce 
Seara "т pat cântând uşor, 
Vine mama să te culce, 
Să faci nani puişor. 


Ah ! dece fiorul boalei 
Sau al foamei chin temm. 


j 
/ 


а ძ2+4«005(C о gâscă си bobocii ei. 
Cum îl văzu, gâsca se şi repezi la dânsul. 
Uitaţi-vă acum la Mişulică al nostru! I s'a dus 
tot curajul. şi nu mai ştie cum să scape şi să 
fugă. Пра şi tremură inaintea unei gâşte el care 
zicea că nu-i pasă de nimeni şi de nimic. 
Intruna din zile, ieşind să se plimbe în livede, _ Dar aşa sunt lăudăroşii: îşi dau în petec 


“ლოლ. 


Se topesc în sânul mamei. 
Cu-o privire şi un sărut. 


Când mă uit în zarea albastră. 
Mi se face dor de ea. — 
Copii, iubiți pe mama voastră, 


Cum iubit-am eu pe-a mea 
St- Novelly, liceul Сато па. 


„Foarte adeseori căutăm fericirea după cum 
căutăm ochelarii : Când îi avem pe nas. 
“70IV Ае 
| | жж ! Zy 
Dacă Dumnezeu a aşezat capul mai sus ca ini- 


იმ, a 1შCIIL-0 pentru ca el să 0 domineze. 
Апашл әр 'V 


, 


} i + ж ж 
După ce moare leul, sunt mulţi viteji cari уіп 54) 
smulgă coama. 
(Turossc)s 


n, 


PAG. წ 


„DIMINEATA COPIILOR" 


O întâmplare, noaptea 


Lidia, 5 ani 


Zozo, 7 ani ) surori. 


Pic, un foxterrier alb. _ у 
რ Lidia şi Zozo, dorm în două pătuce albe: alà- 
и. Tana în semi-întuneric. 
şi el. 


Pic lângă soba, 
sforăe 


а 


| Deodată toţi trei tresar. La uşă par'că ar bate 
Cineva. 


Lidia (aproape plângând de frică) Zozo = == 


020 = pmi 

Zozo (cu plapuma până peste ochii) Lidi — =: 
nu-i nimeni, nu-ţi fie frică. 
` Pic (gata să sară la иза) Матт — prrrr — mârr. 
/ Amândouă (amintindu-şi de prieten) Pic — Pic 
é- Pic, vino lângă noi, Ріс — — 

„Pic le ascultă. Se scoală şi vine lângă pătucul 
Lidiei. Cum nu se mai aude niciun sgomot, Pic le 
priveşte са şi când ar zice: Hai, culcaţi-vă. Nu-i 
nimeni şi chiar dacă ar fi, rămân cu treaz! 

Zozo (scoate mâna cu teamă de sub plapumă 
şi vrea să mângâe câinele) Picule, nu-i aşa că 
nu-i nimeni? | 

Pic (cu ochii la ea) Hâm –– măm — măm — = 

Lidia. Nu-i, nu-i — — Noapte bună, Picule. 

O pauză. Fetiţele adorm. Pic, după o clipă де 
gândire se lasă jos lângă pat. 

Sgomotul, — un scârţăit foarte ușor, 
din nou. : 
, Ріс (cu ochii țintă la ușă) Нат — Нат — un 
goricel! Fetele dorm? Da! Stai, stai domnule (se 
târâşte uşurel de tot, până lângă uşiorul uşii). 

‚ Aci se lasă jos pe labele dinainte, cu botul în- 

ns, cu urechile ciulite). 

Pic — Mârr — Mârr — — poftim — poftim — 
pe tu acasă — Poate vrei zahărul după masă? 
Poftim. _ 

‚ Şoricuțul a mirosit şi el poate că-i pericol. Nu 
de mai aude nimic. Dar deodată tocmai la celalt 

odăii se aude din nou sontăitul 


se aude 


Pic (sbârlindu-se) Acolo eşti? Viu acuş — 

Şi бр, Pic e lângă zidul dinspre geamuri. Li: 
dia şi Zozo dorm: Şoricuţul crezându-se în sigu 
гапій ese cu grije în Таја gaurei din zid, Pic Гг 
şi prins între ghiarele ascuţite. Latră: Inspăimân: 
tate fetiţele tresar. Amândouă se ridică ìn a 
ceiaşi clipă din aşternut. Aproape plâng. 

Lidia (galbână) Mamă — тата — 

7070 (vede şoarecele în ghiarele lui Pic) Nu 
te speria, Lidi, uite Pic a prins. un şorecuţ. Bie- 
tul şoricel, 

Lidia (plângând acum de-abinelea (Micu, Micu 
— —Ріс, răule, dă-i drumul — te spun IV" “чаппа. 

Pic auzindu-se chemat, se uită la ele dând din 
coadă. Le vede supărate şi le aduce în gură şori- 
celul mai mult mort decât viu. 

Lidia şi Zozo urlă de spaimă. Pe uşe năvălesc 
n tipa îngrijați. Aprind lumina şi abia le pot їт+ 
раса. 

Pic e dat afară cu pradă си tot. 

Jos, în sală trist, după ce a mâncat şoricelul, 
se gândeşte el: у 

— Dece s'au supărat? 


Cintec de leagăn 


Мат, пат, 
Scump 0007... 
Uite, sgomote retrase 
Rând pe rând 
Tac acuma să te lase 
Să adormi tu mu curând. 
Mai curând şi mai uşor 
Мат, папі, puişor... 


Мат, пат, 

Югаей1а$... ' 
Dormi în расе, fără tean 

ăci mereu, 
Te veghiază blânda-ți пи 
Şi din ceruri Dumnezeu, 
Dumnezeu си îngeraşi 
Мат, пат, сорїЇа$... 
ი -сщ 


ж ж њ —— 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


= 


РАб, 7 


CC а adus unchiu 


Mare bucurie a fost în ziua în care mama ne-a 
spus, chemându-ne pe toți. că dacă suntem си- 
minţi, mâine аге 54 vie uncniu. Ne-a făcut о ma- 
re bucurie, şi, bineînţeles, cu condiţia să fim cu- 
minți. 

Dar unul din noi, de bunăseamă cel mai de- 
ştept, zise: Şi dacă cumva n'am fi cuminţi, се; 
— are să se întoară unchiu din drum? 

— Aşa-i, aşa-i... adăugarăm noi. | 

CI де bucurie, în ziua aceea, era cât pe aci să 
mâncăm toată dulceaţa din dulap. 

Apoi пе strângeam la sfat, în curte; fiecare ṣe- 
zând pe câte un bolovan. Eram foarte mulţumiţi, 
căci tot ce doream mai mult, aia puneam în sar- 
cina unchiului. Unii nu spuneau o vorbă, se gân- 
deau în taină; dar alţi nu se puteau ţine să nu 
spue în gura mare: Eu cred că are să ne aducă 
la fiecare câte o cutie de bonboane, Bine înţeles, 
mie una mai mare... 

b pri Ce bomboane? Se isprăvesc. Eu vreau un 
ici! 

— Prostule! Bici fără cal? Eu vreau un cal de 
lemn ! 

Dar cel mai mic, si mai pofticos, se sculă, şi 


după ce clipi din ochi de câteva ori de mulțumi- 
re, zise: Unchiu, dacă vine, are să aducă un sac 
maare,... plin cu pistil! 

Asta le întrecu pe toate, şi ceilalţi făcură ochi 
mari de mirare. 

Dar în timp ce noi aruncam dorinţele cu mâna 
largă, poarta din fund se deschide şi, cine intră? 


Lui ROMICĂ 


Scund, având ceva la braţ; iar de sub pălăria 
roasă, priviau doi ochi mici, şelipind de multumi- 
re, la noi. 

— Cine-i? ` 

— Ihă! 

— Unchiu! 

Tocmai ieşi 51 mama, noftindu-l să isi pi Una 
chiu şopti nu „ştiu , 
се, ea zâmbi şi luă 
sacul. Atunci văzu- 
тат că se mişcă 
ceva în el. Cam 
dezamăgiţi, strâm- 
barăm din nas ; dar 
cel mic nu mai pu- 
tea de bucurie: 

— Este sacu... cu 
015111111 

Tocmai atunci! 
mama ne chemă, 
spunându-i unchi- 
ului: Să vezi ne- 
00101 !.... 

— Dar се voi- 
лісі! Să trăiască ! 

Şi zicând aşa, ne ridică de subțiori pe fiecare, 
Şi de mulţumire îşi mângăia mustăţile. 3 

In clipa aceea, simţim, ceva printre picioare. | 

Şi când ne uităm, ce să vezi? а 

Un frumos motan vărgat, se dădea pe lângă 
noi, aşteptând parcă o mângăere. Când ajunge 
lângă cel mic care odată făcuse ochi mari, odată 
sări un pas îndărăt, parcă l'ar îi muşcat de picior: 
Tu... tu... ai fost în sac?! Şi tot visul lui de pistil 
se spuberă, 


== —  — 


— 

Când а auzi, пећ îl împăcă numaidacat; cum- 
pără pistil, şi veni la el: — Nu mai plânge, i-am 
dat o bătae bună motanului! LI a fost în sac şi a 
mâncat pistilul! 

De atunci, de câte ом se'mtâlnese prin curte, 
unde vezi că se încruntă, aleargă după motan : 
Но{ ше, ce ai căutat în sac? j м 

lar acesta se са{йгӣ ре gard, de unde scoate 
un mieunat batiocoritor, parcă ar zice: 

— Pistiluu!! + 
Топ Spic, 


Pentru a vă face o idee cât este de departe lu- 
па de noi închipuiţi-vă un avion care să meargă 
cu 0 viteză de 25 m, pe secundă timp de cinci 
luni în continuu. 


Luna Mai | : 


A’ nceput о nouă viață — 

(аге ‘п soare se гахай. 

Și în lung alaiu, 

Prind voioase şi uşoare 

Prin văzduhul cald să ѕроаге, ~ 
Şi trecând din floare 'п floare 
Spun că e fermecătoare · 

Blânda- lună Maiu I... i 


Freamăt nou şi dor de murică, 
Ciripit duios în luncă, 

—' Crud şi, verde val 

Creşte grâul pe ogoare, — 
Каде cerul de cicoare, 

Turme albe de mioare, 

lar încep са să coboare | 
Cântece pe deal... 


Lună Maiu — mănunchiu de vise, | 

Flori si inimi larg deschise, 

Frumuseți de тап, — | 

Cu belşugul tău de soare. ; 

Cu miresme dulci de floare . 

De copii alintătoare  . 

Ştii — când. pleci — ce mult па doare, 

Вїйпдй, lună Маш Doi. 
Moş Grigore Stătosui 


алш ЧЕ у сү: ბერ ML მიე) У 
Pedeapsa fetei rele 


Bebe e о fată rea. . 

Toți în curte-o ştiu de- frică: 
De ea, јаве Azorică, 

lar pisica-o Ştie rea! 


Totuşi nu se lecuieşte - 

Chiar de-o ceartă тата ei, ~ 
Dă cu pietre'n porumbei; !: 
Чат pe Mâţă- -0 chinuieşte ! г 


Intro zi, ре-Агог prinzând... 
l-a legat de coadă tare, 

О tingire lungă, mare 
Care-i speria sunând! 


51 Bébé tot făcea haz ' 
De Azor ce alerga, 
Dar de-odată-asupra sa 
Sărind, o muşcă ӣе-оБга2!.... - 

Banul Mărăcint, 


„© 


Judecata тісѕипеіеј 


„DIMINEATA COPIILOR" 


О fabulă povesteşte că, într'o grădină cu- рот! 
şi îlori, începu fiecare să-şi јенцазса soarta. : 
— „Еп nu port nici flori“ zise 'steiarul. 


— „Şi eu aş putea să mor tot atât de bine pen- 


5 că nu pot face nici un fruct“, она trandafirul: 
„se 


— „Ce bine pot eu face în această lume“, 
plângea via, „ nu dau nici măcar umbră“. 


Dar grădinarul, zărind o micşunea care singură 
ridicase Таја ei multumitoare şi proaspătă - У 


cer, pe când celelalte zăceau triste, îi zise: 
— „Се te face să III atât de veselă?“ 

_ „Eu credeam‘ 

aj nevoie de mine aci, pentru că mai să 


«4 


ШЙ 


‘ -răspunse micşuneaua, , წი tu 


vreau să încerc pe cât mă vor ajuta puterile,- а 


fiu cea mai frumoasă micşunea. 


—— Ж Ж Ж 


Golanul: — Unde dormi tu noaptea? 


Cerşetorul: — Afară lângă pădure. dar tu?-. 


Golanul: 
nu-mi fure hoţii hainele. 
Intre doi surzi 

— Cât dai chilo de ovăz? 

— 7 chile ат în coş. . " 
— Dar mai ieftin nu Гог да? . 
— Вата! ат ş'acas, ceva. 

ж 


Să nu fii invidios, când te au întrecut аїйі,. 4“ 


Traducere, де А: se, 


Mi-e frică să dorm lângă pădure: să 


nită-te şi în urma ta, ca să vezi câţi nu te au. 


mas încă. 
<*a 


el 


Este mult mai vredni de laudă un и саге 


munceşte, decât un от care nu face nimie 
| 


„DIMINEATA COPIILOR” : = 


= РАС. 9 
DOCTORIA Hi HAPLEA de MOŞ NAE 


аван 2 H 4 


Ж КАЛД \ 
„>>> 
și pureci 2. „Asta-i mare пёѕсосіге a vroește Haplea, 
Sau de muște să ѕсарај 7 Nevăzută, neauzită, Ca sâ-şi vândă niște apă 
Apa mea cea minunată Am găsit-o chiar eu singur, Се de muşte $1 de pureci 


Hai veniţi s'o cumpăraţi. cară. 


Din cea minte. ті iscusită”. 


51 de ploșniţe te s 


«>» 


რწ IL întreabă însă |итеа : 5. — Foarte lesne, zice dânsul, 
„Bine, Hapleo, dar ne spune, Uite, oameni, ascultați: 

Cum umblăm cu doctoria Ţineţi purecele 'n mâna, 
Care face-aşa minune“ ? Dup' асееа-! gâdilați. 


6. Gâdilaţi-l, dar ştiţi unde ? 
Binişor la subsioară, 
Cum îl gâdili, cum 6! råde 
ваде, nene, са så moară. 


о 
об 4 


. lar râzând, deschide gura, _ Се mai Hapleo! zise unul 


i i 8. 9. Vorba Haplea îi întoarse: 
С?" еа ე Dar се zor să mă trudesc ? „Zici că ЧР mână l-ai strivit ? 
ორით 2 пуч Dacâ-l prind, să stau să-l ааай, De, se poate, dar la asta 

кар ეფეს: Chiar în mână îl strivesc. Cred psi пи али 


ҮСТҮҮ! 
1. 


РАС. 10 


e 


„DIMINEAȚA LC 


impărăteasa mărilor 


PRELUCRARE 


A fost odată o zână răutăcioasă care era împă- 
răteasă a mărilor. Tot cam pe atunci, trăia un biet 
vânător sărac, care avea o fată frumoasă cum nu 
se mai văzuse alta. Odată, ducându-se la vânat, 
la întoarcere, de necaz că nu putuse уйпа nimic, 
începu să zvârle cu pietre în mare. Din nenoro- 
cire, câteva pietre căzură pe palatul zâriei, care 
dormea, dar pietrele o treziră. Fa iesi supărată a- 
fară si spuse vânătorulni: „Па X până în trei zile 


üu al Г АДИС! pe fata ta, să știi că (1-$е va intâm- 
pla o mare nenorocire şi tot vei nierde fata“, 

Vânătorul nu dete ascultare şi se întoarse acasă, 
'dar după trei zile îi muri nevasta. Plânse bietul 
от, dar pe urmă tot el se mângâie, gândindu-se 
"că-i scăpase Таја. 


Nu trecu mult timp, dela înmorm сё ла 
câteva fete din sat veniră la vânător : să 
“dea drumul fetei ca să meargă cu ele .Q- 
şul îi dădu drumul (el uitase de vorbe e- 
zând са se уа mai înveseli, căci de за 
maică-si ега tot tristă. , 

Fetele, cum ajunseră la mare, se « şi 
săriră în ара; fata vânătorului intră $ + 
că, dar de--abia puse piciorul în apă, 14 
nevăzută о trase în apă. Mare fu sp I, 
can си inima frântă de durere, pove, ui 
се se întâmplase. 

Acum își aduse el aminte de тог! eigi 
se căi mult că dăduse drumul fetei, | за 
târziu, Zâna plecase, 

Fata, după ce fusese trasă din apă la 
palatul zânei, unde fu închisă într'o с 

In curând veni şi zâna, care ii sp! ამ 
ştii că де azi în trei zile te voi таг. "ада 
atunci să ştii că nu ai voie să ieşi din a- 
ЈАНИШ, 


ГА 


` 1558 şi anume la Constantinopol. 


| 


Fata o porni prin grădină, unde descopert о 
gaură sub un vas cu îlori; ea înțelese că pe acolo 
va putea scăpa, apoi porni prin palat ca să caute 
aur şi alte bogății, căci zâna era foarte bogată. 

-Intr ემ din odăi ea - găsi un bilet şi 
o lampă; în bilet scria: „numai cu această 
lampă se poate fugi de aici, căci porțile sunt pă- 
zite de balauri“. Fata luă lampa şi plecă mai de- 
parte, în alte odăi, de unde luă bogății nenumă- 
rate, pe care le duse în ascunzătoare, apoi luă un 
cuțit si omori pe zână. 


In drumul ei întâlni (бов pe cari le jermecă cu 
lampa şi astfel ajunse acasă. 

Mare їп bucuria moșului când 181 văzu tată. Cu 
bogăţiile aduse, trăiră fericiţi. 

Jar eu am încălicat ре о şea şi m'am grăbit să 
V-0 Spin аза. iar си taţii, ca s-o ştiţi, în- Dimi- 
пеаја Copiilor“ s'o citiți. 


Eugen M. Boldu Fu 
- жж ж — 


а a о писин 2 


A აარა мега їп Ја Ка a fost în anul 


+ # + 


Diamantul a fost tăiat şi șlefuit pentru prima 
oară la anul 1476. Diamantul nu este decât un 
cărbune foarte curat, Ars în oxigen el produce 
un gaz (acid carbonic) după care dispare. 

Cel mai frumos diam : aparține Coroanei 
Franţei, astăzi este în «zeul Luvru din Paris şi 
<a numeste Regentul | 


y A р | 
, ја N ГЛ ( 1 1 r, 
| 7)“ ү, АИ MAN Ad 3 а i 
уно Fă ОНИ пре «იმდე V 
| ҮЙҮП лү.» И), Ф (а წი ჩია #6. “> 19 
\ а А; у. sea РАТНЕ у | А 


„DIMINFA”A COPIILOR” == 


SUFLETE 


PAG. 11 


DE VITEJI 


de N: BATZARIA 


VII. јопе! se duce la căpitanul Vârtej. 
(Urmare (14) 


~ Mănânc, dragul meu, mănânc, zise căpitanul, 
rrecându-şi mâna ре frunte. Dor ia povesteşte-mi 
acum tot ce ştii că s'a petrecut în lipsa mea, 
incepu povestea cu сеје ce văzuse el peste zi. 
„„Şi aşa ne-am bucurat mult, când a doua zi 
am văzut că d-ta nu eşti printre soldaţii morţi din 
curtea casei ce luase foc- Erau acolo lunziţi la pă- 
mânt şi unul mai urât decât altul 35 de soldaţi în- 
cap. l-am numărat de câteva ori, ca să ştim bine 
numărul lor. Da, erau tocmai 35, unii omoriți de 
gloanţe, alţii — şi aceştia erau mai mulţi — arşi 
de focul ce cuprinsese casa în care dlormeau. 
„In jurul lor stăteau supăraţi şi încruntaţi ofi- 
terii duşmani. Din când în. când îşi spuneau ceva 
între dânşii, dar cine să le înţeleabă vorba сеа 
pocită? Unul din sat, însă, care îusese prin ţară 
la ei, pricepea totul şi trăgea merem cu urechea. 
Mai târziu el povestea celorlalți locuitori, că mai 
marele lor crede că soidaţii au fost omoriţi şi ca- 
sa a îost aprinsă de mai multe sute de soldaţi ro- 
mâni, cari stau ascinişi undeva priti apropiere și 
de aceea а cerut dela generalul dusman să-le tri- 
mită şi altă oaste, care să-i apere de Români.“ 
Căpitanul Vârtej asculta aceste vesti cu o bu- 
curie pe саге nu о тубе niciodată în viaţă. 
Dar bucuria fu potolită şi întunecată de cea- 
[altă veste ce i-o dăduse lonel şi asume, că pri- 
marul cu fruntașii satului, după ce Тизезега bătuţi 
şi schingiuiți, au fost legaţi şi duşi сте ştie unde. 
Decât, pe de altă parte acest ofițetr nu era omul 
care să-şi piardă curajul şi să stea cu braţele 
încrucişate tânguindu-se ca femeile bătrâne: 
— Le vom plăti şi pentru fapta aceasta, zise el 
îndreptând în spre partea unde ета duşmanul 
pumnul său ameninţător. | 


Cu toate acestea el nu voia să renunţe la noul 
plan ce şi-l făcuse, sau măcar să-l amâne pentru 
un timp mai prielnic. 

Hotărâse ca în noaptea aceea să dea o lovitură 
asupra depozitului de muniţiuni încercându-se să-l 
arunce în aer şi deşi avea cunoştinţă, că duşma- 
nul stătea acum cu ochii deschişi, el nu vru să dea 
indărăt şi să lase să treacă o noapte fără să facă 
Ceva. 

-De aceea, îmbrăcat tot în uniforma: duşmană, 
151 luă pușca — știm care puşcă — pe umăr, puse 
revolverul în buzunarul tunicei şi se sculă să 
plece. 

Inainte de a pleca îl îmbrăţişe pe micul său е- 
rou şi îi zise: „tu, dragul meu, înfăşoară-te іп 
mantaua mea, fă-ti o pernă din hainele mele де 
ofițer şi culcă-te să dormi. Stai fără grije, căci te 
deştept eu la înapoiere. lar dacă se întâmplă, că 
nu Viu până mâine dimineaţă, atunci să ştii, că nu 
mai viu nici odată, Intoarce-te linistit acasă 51 
spune mamei tale să-şi aducă aminte din când 
în când şi de mine și să trimită mai târziu la a- 
dresa ei scrisoarea ce i-am lăsat-o mai de mult.“ 

Aceste cuvinte îi dăduseră să înțeleagă lui lonel 
că ofiţerul său iubit se duce să se arunce din nou 
în vre-o primejdie din саге nu se ştie, dacă sar 
putea întoarce viu şi sănătos. Se rugă, аза дат, 
ca să-l ia şi pe dânsul, căci oricât de mic şi de 
neajuns în puteri era, totuși ar putea la nevoie 
să-i Не de vr'un 10105 oarecare. 

Căpitanul, însă, nu se înduplecă, ci-l sfătui şi 
îl îndemnă frumos să stea acolo liniştit şi să facă 
aşa cum îi spusese. După aceea se depărtă cu paşi 
grăbiţi. 

AR dispăruse îndărătul morii, când Ionel as- 

А" ი el mantaua în care se іпійѕитаѕе mai 
evoie, se sculă la rându-i şi porni 4 el 
а căpitanului, luând adică drumul care 
ი ი. 
să se supere $1 să mă certe d. căpitan, 
as să meargă singur“, îşi zise Ionel- 
се n'am şi eu o armă, barem un revol- 

> mic I“ adăugă micul erou scoțând un 
inc, 

Vâreti umbla repede şi mergea fără 


-rou îl urma pas cu pas ținându-se са 
ră să facă nici un sgomot, fie că ofiterul 


24 numai de planul iu a cărui înfăp- 
$ dădea atenție la ceea ce se pe: 


ască ре cărarea ce ducea în sat, iar mia 


! 


РАС. 12 


trecea in jurul său, е] nici nu bănuia, că micul e- 
тоц părăsise culcuşul şi se luase în urma lui. 

Aşa au mers unul după altul o bună bucată de 
vreme, când la trecerea unui curs де apă, Ionel, 
vroind să sară peste nişte pietre, alunecă şi căzu 
jos. Sgomotul, care îl produse căderea sa, îl făcu 
pe căpitan să se trezească din gândurile sale. 

Se întoarse îndată şi luă pușca la - ochi gata 
să tragă. Şi poate ar îi tras, dacă n'auzia chiar în 
clipa aceea 0 voce, care i-a strigat: „Domnule 
căpitan, eu sunt, lonel !“ 

— Ei bată-te norocul să te bată, zise căpitanul! 
Dar ce ai căutat după mine şi dece n'ai stat, după 
cum îţi spusesem ? 

— Domnule căpitan, răspunse Ionel сат ruşi- 
nat şi încurcat de faptul că nu ascultase de cu- 
vântul ofițerului. N'am putut sta singur, vreau să 
viu şi eu acolo unde mergi d-ta.-Ce ştii, poate că 
sunt şi eu bun la ceva, poate că dau şi eu o mână 
de ajutor. 

Văzu şi căpitanul, că nu e chip să-l hotărască 
pe lonel să nu-l însoţească. De aceea, după ce 
gândi puţin, îi zise: „am să te iau cu mine, dar 
dacă te învăţ cum se face, ai avea tu curajul să 
tragi cu revolverul, nu са să împuşti pe cineva, ci 
să tragi aşa în vânt 2“ 

— Nu mi-e frică să trag şi în oameni vii, mai 
cu seamă când acei oameni sunt duşmanii noştri, 
răspunse 10061 înflăcărându-se. 


— Văd că nu degeaba te-am poreclit „micul 


meu erou“, făcu căpitanul bătându-l prieteneşte pe 


umăr. 

Se aşezară apoi amândoi pe o piatră şi după ce 
ofiţerul îi explică mecanizmul revolverului, i-l în- 
mână zicându-i: „Gândul meu este să arunc în 
noaptea asta în aer depozitul cu тип ши al duş- 
manului,. Mi-ai spus, însă, că duşmanul a îndoit 
numărul sentinelelor. De aceea, văd că tu poţi să- 
mi fii de mare ajutor: 

„Şi acum ascultă bine ce ai de făcut şi să nu 
care cumva să ieşi din vorba mea, căci atunci 
treaba poate să iasă rău pentru amândoi. 

„O-să mai facem împreună o bucată de drum, 
până când ne apropiem de casa unde sun. i- 
tiunile. Eu am să o iau spre partea din 
iar tu ai să înaintezi spre poartă. Bas 
ne de seamă, са să nu te observe sentii 
пе. De aceea, când ai să vezi că пи mé 
casa, tu n'ai să mai umbli, ci ai să +2 t 
gând deabuşilea. Când ajungi la VI”0 | 
ai să te opreşti şi ai să începi să tras 
tia porții descărcând, dacă se poate, 
rile de revolver: După aceea, fără să | 
vreme, al să o iat lar înapoi pe unde 
mergând жна până се pierzi ! 
casa си munițiuri, 1 


„DIMINEAȚA COPIILOR" | 


Mâinile biagoslovite 


Lenuţa ега o fetiță cuminte şi drăgăstoasă care 
totdeauna căuta să mulțumească pe тата. ei. 
Dânsa fusese dată la şcoală de cum împlinise 
şapte ani, măcar că părinţii ei erau foarte săraci. 
Intr'o zi, după се se înapoiase dela școală şedea 
pe marginea drumului să păzească nişte  gâşte: 
lată că vede veninud spre еа o babă, bătrână, bă- 
trână, de abia îşi mai 
ducea sufletul, Mergea 
oitând şi şchiopătând. 
Când ajunse lângă fată, 
se aşeză cu greu jos 
lângă ea şi 'ncepu să 
se vaete. у 

— «Се ai, băbuţo, de 
plângi aşa? о întrebă 
Гепија. Г 

— Се să am, fata ma- 
mei, răspunse! bătrâna; 
iacă, mi- a. intrat un | 
ghimpe 1 în picior, şi vai { 
de mine, cât зшег 

— Să "văd eu, bunico, 1101 putea să-l scot? Şi 
fata se apucă să se uite la picior; aduse apă, îl 
spălă, apoi se căzni până scoase ghimpele. 

— Of! fata mamei, mult bine îmi făcuşi: bine- 
cuvântate să-ţi fie mâinile cari m'au ajutat. Apoi 
scoase dela brâu un fus cu o furcă şi le dete fetei: 

— la să văd ştii să torci? şi baba puse în 
brâul Lenutei furca şi-i arătă cum să lucreze. Dar 


_— 


pe se” cea furcă ега vrăiită, căci copila 
care 75656 până atunci lucră ca cea mai 
mini toare. Ea nu ştia cum să mulţu- 
mea. аге se sculă şi plecă cu pas uşu- 


rel. părta, cum îi se părea Lenuţei că 
bătri за, iar la cotitul drumului se în- 
toars tă către ea şi îi se păru fetei că 
era i iră şi frumoasă, са o adevărată 
zână se 105012, căci acea arătare ега 
chiar neri care vine câte odată pe pă- 
mân+ А LL. СОТО, 
i furca, 
dusese 
ei bla- 
> fetele 
nos. 
> şcoa- 
şi din 
strânse 
slovite 
ru bă- 
iei că- 
sâştiga 


ама. 


DIMINEAȚA COPIILOR” = 


Din jurnalul lui Uirechilă 


„Am auzit ieri o poveste care m'a făcut să râd 
Ci-că odată, un măgar ar fi găsit o piele de leu şi 
îmbrăcând-o, s'ar fi luat drept leu şi ar fi speriat 
pe celelalte animale. 

„Mai întâi şi întâi, unde poţi găsi o piele de 
leu? Pielea de leu este împreună cu leul, iar ca 
un măgar să-l atace pe leu, să-l omoare şi după 
aceea să-l jupoaie de piele, aşa ceva nu s'a po- 
menit de când există pe pământ neamul măgăresc. 

„Al doilea.Văzut-a cineva vre-un măgar care 
să vrea să sperie pe alţii? Niciodată. Şi aceasta 
nu că noi măgarii suntem аза де fricoşi sau ne- 
putincioşi, dar pentru că, de felul nostru, suntem 
buni şi cumsecade. Nici un gând rău nu trece prin 
capul nostru, care e cam mare, fiindcă este plin 
de minte. Noi nu пе legăm de nimeni şi nu facem 


cuiva vre-o supărare. Noi suntem REET 0- 
cărîți, bătuți, dar înghiţim și iertăm şi la răzbu- 
nare nu ne gândim. 

„De aceea, povestea cu pielea де Лец nu poate 
îi adevărată, ci a fost născocită de oameni сагі, 
fiindcă sunt ei răi, cred că şi celelalte animale 
sunt ca dânşii. 

„Noi, măgarii, ştim una şi bună: să ne cătăm de 
treabă, să табайт $1 să aşteptăm ziua noastră, 
care va trebui să sosească odată şi odată: 

„Oamenii n'au decât să scornească tot ce le 
trece prin cap pe socoteala noastră. Noi ştim mai 
bine decât dânşii ce este adevărat şi се nu este“. 

Bichigor* 


Se aduce încă odată la 'cumostinfa cititorilor 
cari iau parte la concursul cu premii de 5 pro- 
bleme ca să nu ne trimită fiecare deslegare se- 
parat, сі; pe toate 5 împreună şi dacă le vor fi 
deslegat exact pe toate. 


— „Domnule ceasornicar, daţi-mi un deştep- 
apr care să и уз 2 ceasuri înainte, ca 
să nu mai + scol aşa evreme ii 

19400ჯ В, Pignom 


РАС. 13 


Azorel lui Dorel 


Dragul meu Dorel, nu mă mai supăra şi tu cu 
înțepăturile tale, căci sunt destul de supărat. Cine 
m'a pus pe mine să fiu profesor? Nu merge de loc 
cu noua mea meserie, dar de loc. Să ştii că îmi 


dau demisia, rup cărţile de vizită pe care am avut 
nenorocita idee să scriu: „Azorel, profesor“, şi ră- 
mân ceeace fusesem mai înainte, liber şi stăpân 
pe capul meu. : 

Nu ştiu cum or fi copiii elevi, dar căţeii elevi 
sunt fiinţele cele mai nesuferite. Eleva mea, Piţu- 
rică, este de o obrăznicie cum n'am mai văzut pâ- 
nă acum. Nu numai că nu mă ascultă de loc, dar, 
din pricina ei, n'am nici o clipă de odihnă. Nici tu 
mâncare, nici tu somn. 

Vreau şi eu, bunăoară, să stau lungit la soare. 
Nici n'am aţipit bine, că Piţurică începe să mă tra- 
gă ba de urechi, ba de păr, ba de coadă. O cert, 0 
ameninţ, îi arăt colții mei cei ascuţiţi, dar degeaba. 
Ea par'că аге toţi, dracii într'însa. Fug dela locul 
meu, mă duc să mă ascund într'un colţ; еа tot mă 
găseşte şi începe nebuniile. 

Cu mâncarea merge şi mai prost. Piţuricăi i se 
serveşte aparte. Ci-că e slabă de stomah şi nu 
trebuie să mănânce carne şi oase. Ce se întâmplă 
însă? Repede de tot îşi mănâncă рогЏа $ după a- 
ceea aleargă şi la mine, îşi vâră botul în farfuria 
mea şi îmi mănâncă mai bine de jumătate. Aşa că 
bietul de mine mai trebuie să stau şi flămând din 
pricina acestei blestemate de Piţurică. 

Să o bat? Să-i dreg cojocul? E foarte uşor, dar 
e aşa de mică şi mă apucă mila. 

Al tău prieten nenorocit, 

Azorel. 


In ora de matematică: буне: 
Profesorul: Unde ai scris câtul dela împărţire? 
Flevul: Pe tablă. 
+ ж ж 

— Mamă, ¿İse Ionel, ce este ala din уїгїш 
casei 2 

— Acela este paratrăsnet şi apără casele de 
trăsnet. 
-~ — Da!? Atunci să-mi pui şi mie unul să mă a- 
реге de palmele d-lui profesor. 

: Din tranțureate. деМедра Naos 


РАС. 14 


= „DIMINEAȚA COPIILOR! 


Apa vie 


[n cărţile vrednice de crezare stă scris că fie 
tare din marii ргојен (fericirea şi binecuvânta- 
rea lui Dumnezeu să ће asupra lor !) а fost che- 
mat, pe când trăia, să aleagă între viață și moarte, 
aşa cum glăsueşte un verset sfânt al proorocului 
Mahomet: „Nu e nici un profet саге să nu îi fost 
chemat o dată la alegere.“ Insă dorinţa de a se 
retrage la sfârşit în sânul Celui a tot milostiv i-a 
făcut pe toţi să aleagă moartea în locul vieţii. 

Şi aşa; pe când împăratul Solomon stăpânea lu- 


mea, credinciosul înger Gabriel i-a adus intro zi 
din partea Stăpânitorului lumilor un pahar cu apa 
vieţii și îl întinse cu vorbele acestea: „Impărate, 
Impăratul ceresc te salută şi îţi trimite, ca să-ţi 
arate dragostea, acest pahar cu apa vieţii. Ai, aşa 
dar alegerea: bea şi în cazul acesta o să ai parte 
de o viață veşnică pe pământ; ori dacă nu vrei 
abţine-te de la băutura aceasta şi atunci, când va 
sosi vremea, te vei duce în sânul Celui A-tot-pu- 
{егпїс.“ 

Impăratul Solomon socoti că nu e bine să se 
grăbească într'o chestiune aşa de însemnată, CL 
aducându-și aminte de zicătoarea: „merge sigur, 
Cine іа şi sfatul altuia“, chemă la sfat pe toţi 
ţelepţii împărăției. Aceştia se sileau cu toţii să-l în- 
demne să bea din apa vieţii şi aşa să capete viaţa 
veşnică. 

După aceea Solomon se sfătui cu toate anima- 
iele 51 cu tot neamul păsărilor. Dar şi vieţuitoa- 
rele acestea îl sfătuiră să bea din apa vieţii, afară 
de ariciu, care se împotrivi unui astfel de gând. 

Plecându-şi fruntea până la pământ şi spunând, 
aşa cum este de datoria unui supus smerit, cu- 
vinte de laudă şi de binecuvântare pentru împă- 
rat, ariciul grăi în felul următor: „Impărate: se 
spune cu drept cuvânt că a fi împotriva tutulor, 
înseamnă a cădea în creseală; cu toate acestea, 
în smerenia mea mi-a у :піє si mie m gând ve 


care, dacă îmi îmeădui, vreau să-l aştern lumina- 
tei tale judecăți.“ : 

Solomon răspunse: »,Агісіше, aicea suntem 
strânşi la sfat 51 cu toţii, nobil sau umil, mare sau 
mic, bogat sau sărac, suntem de о potrivă; de а 
ceea, spune-ți pe faţă gândul.“ 

— Stăpâne, grăi din nou ariciul, această apă pe 
care Atot puternăcul ţi-a trimis-o din nemărginita 
sa milă, este oare şi pentru copii tăi, rudele tale 
şi înțelepţii tăi sfetnici sau numai tu ai dreptul să 
te foloseşti de dânsa? Dacă apa aceasta ţi-e dată, 
pentru ca să se folosească de dânsa şi familia ta 
şi toți cei din jural tău, rămânând cu toţii în via- 
tă, în cazul acestia darul lui Dumnezeu e cât se 
poate de bun. Așa dar, bea şi câştigă fericirea vie- 
ţii. Din potrivă, dacă apa este trimisă numai реп“ 
tru tine, nu socoti că e lucru cuminte să bei din- 
tr'ânsa. In adevăr, nu mă îndoiesc că atunci când 
vei vedea că toţi cei din casa şi din neamul tău, 
toți sfetnicii, prietenii şi cunoscuţii tăi se duc u- 
nul câte unul în lumea cealaltă şi că numai tu 
rămâi pe pământ, fie care pierdere va fi pentru 
tine un chin dureros ре care nu-l va putea lecui 
nici o petrecere şi nici o fericire.“ 

Aşa 151 încheie ariciul cuvântarea sa, iar So- 
lomon îi răspunse: „Ariciule, numai mie şi nu al- 
tuia îmi este îngăduit să beau din apa aceasta: 
Cuvintele tale sunt adevărate şi înțelepciunea ta 
este fără pereche. Ат să fac аза cum питај sfă- 
tuit.“ 

In felul acesta vorbi Solomon şi nu bău din 
apa vieţii: 

Traducere de Ali-Baba. 
А Зач 105250220 V> 

Problema No. 3 pentru concursul cu 

premii de 5 probleme. 


Racul de mare 


— 


Gogu avea o colecţie de animale în spirt: 

Odată zăreşte la prietenul său Aurel un гас 
deosebit de îrumos ce-i adusese unchiul lui din 
golful Triest. 

Gogu îl rugă pe prietenul său să i-l vândă. „Cu 
plăcere“, răspunse Aurel, „ţi-l dau cu preţ foar- 
te еп. Să-mi plăteşti pentru primul din cele 
zece picioare ale racului, 5 (cinci) bani, însă pen- 
tru fiecare picior următor, îmi vei plăti preţul du- 
blu al piciorului de mai înainte. Asta e eftin, пи? 

Gogu, fiind cam slab la aritmetică se învoi, dar 
la plată, află că ar îi cumpărat гаси! foarte scum»? 
Şi se lipsi de el. 

Cât a costat тасн12 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Micul şoriceil 


А fost odată un şoricel. Acest şortcel obişnuia 
să facă în fiecare dimineață câte o plimbare prin 
magazia unde sătea cu locuința. 

Intr'o zi, pe când îşi făcea plimbarea lui obiș- 


Auită, zări o cursă. Cursa era făcută din trei lem- 
nişoare şi pe deasupra o cărămidă. De unul din 
ђећзоаге era legată o bucăţică de slănină proas- 
pătă. „A! — zise şoricelul — este o cursă cu care 
oamenii vor să ne păcălească pe noi, dar noi sun- 
tem mai şireţi decât ei. Nu mă voi lăsa prins, dar: 
trebuie să miros slănina, căci пи mă pot abţine şi 
nu mi se va întâmpla nimic“. 

Astfel gândi şoricelul şi înaintă fără frică până 
la cursă. Мігоѕі се mirosi, dar codiţa nestându-i 
pe loc, lovi unul din beţişoare şi cărămida căzu 
ştrivindu-l sub ea. 

Tradusă din franțuzește de В. Albala-elev. 
ж ж ж 


Joc distractiv 


Figurile de mai jos trebuesc făcute cu creionul 
şi dintr'o singură linie. lată cum: 


Porniţi dintrun punct oarecare 51 căutaţi să 
mergeţi în aşa fel cu creionul încât să desemnaţi 
figura întreagă fără a-l ridica de jos şi fără a 
trece peste o linie care a fost trasă. Trebue să 
încercaţi ре rând toate punctele de plecare ро-. 
sibile până veţi reuşi. L 

Ма veţi convinge că pentru fiecare figură veţi 
găsi unul singur. 

Hai să vedem cine о nemereşte, 


PAG. 15 


De vorbă cu cititorii 


„A se publica în numărul viitorii. — Copiii cari 
au înaintea lor o viaţă întreagă, sunt mult mai nerăb- 
dători decât oamenii în vârstă. In cele mai multe bu- 
САН ce ne vin dela dânșii sunt și cuvinteie ca bucățile 
ce ne trimit „să se publice neapărat în nuinărul viitor“ 
De obicei însă în cursul unei săptămâni ne vin cam 0 
sută de bucăţi. bine înţeles сеје mai muite în versuri. 

Admiţând că toate ar fi bune, cum е cu pntinţă pu- 
blicarea lor ? Іп аі doilea rând, ceeace înţeleg tinerii 
colaboratori prin „numărul viitor” este mai în totdeauna 
un număr gata tipărit, 

Copii. fiţi mai răbdători ві nu пей numai decât să 
fiţi scriitori, căci aveţi, din Тепсте toată vremea. 

D-lui bet. Dem. Eazargic.— Dragul meu, nu-ţi fac 
nici un bine, dacă îţi public poezia „Biruinţa Кота 
niei„, pentrucă mai târziu, când vei crește mare și vei 
avea mai multă învățătură, te vei căi că ai publicat o 
poezie care nu este reușită. Un copil de clasa a III-a 
primară e incă prea mic pentru a putea face astfel de 
poezii şi а cere sá i se publice. , 

X. У. Z Brăila. Regula е regulă: nu se lau în cer- 
cetare bucăţi, dacă autori lor nu-i dau numele, cali- 
tatea şi adresa exactă. In mod excepțional, îţi spun nu- 
mai că poezia d-tale, are în primul vers, o сасоѓопіе. 

Versuri 81 iar versuii! — Dacă aţi şti, iubiţi citi- 
tori, câte versuri ni se trimit! Ре de o parte ni ~e spune 
să nu publicim multe poezii, peame nu le p'ac аза 
de mult copiilor, iar, pe de altă parte, tocmai copiii sunt 
aceia care ne trimit mai multe, toate cu rugămintea de 
a fi publicate în numărul viitor Vă їпѕе1а{1, dragilor 
mei. când credeţi că nimic nu e mai ușor decâtsă faceţi 
poezii. Nu e deajuns să găsiţi cuvinte cari să se potri- 
vească la sfârşit, ci mai trebue și altceva: miez, înţe- 
les, frumuseţe în formă și în fond. 

M. L. A. Botoşani.— Poezia „Hristos а înviat“ este 
de Al, Vlăhuţă şi figurează în volumul „Poezii editaţ 
de „Cartea Românească“. 

Nibar. 


рле O-N ж. 
invyvenfjiuni 


lată de cine şi când au fost făcute invenţiunile 
cele mai importante » | 

Barometrul: Toricelli în anul 1643. 

Paratrăsnetul : Benj. Franklin în anul 1749. 

Ochelarii: Roger Bacon în anul 1250. 

Tiparul : Joh. Gutenberg In Mainz în anul 1440. 

Maşinile cu aburi: თელ Watt în anut 1763, 

Vapoarele cu aburi: Fulton in New-York în 
anul 1807, 

' Telescopul: Hans Lipperhey în Wesel în a- 
nul 1608. 

Clopotele . Episcopul Paulinus în Nola în a- 
nul 400. : 

Compasul : Flavia Giojia în Amalfi în anul 1303. 

Locomotivele ! Stephenson în anul 1829. 

Baloanele. Montgolfier în Franţa în anul 1783. 

Maşinile de cusut: Howe din New-Vork în a: 
nul 1841. 

Fotografia: Niepce în Chalons în anul 1814 şi 
Daguerre în anul 1833. 

Peniţele de oţel: Perry în anul 1803, 

Ceasoarnlcele de buzunar ! Petar Hele în Nürm 
berg in anul 1509. ჯ 


Ў 


РАб. 165 
LA  corerănie 


Chelnerul. Ce pofteşte domnul 2 
Ixulescu. Nimic. 
Chelnerul. La carton sau în Тапи 
Paraghake, У. „PS 08. 
EE 
A minți este a dori ca ceeace este să nu fie şi 
ceeace nu este să fie. 
жк pe a iei 


CURIOZITAŢI 


Тага unde se întâmplă се mai multe incendii 
| este; Japonia: Cauzele acestor incendii sunt lo- 
cuințele lor cari sunt” făcute din scânduri, carton 
şi”hârtie, precum şi întrebuințarea lampioanelor 
de hârtie în loc de lămpi metalice. 


se află o 
Anton care e construită numai în sa- 
şi ornamentele · din lăuntru sunt tot 


ххх 
Іп minele din Wielieczka (Polonia) 
capelă a Sf. 
re precum 
din sare. 


ш 


» 
ა». 


У, 


=; ®»У2?В өз» 


у 


~ 


rf ab) еј): эру); «> 
„ар PD) Xp) 2) 7 


PS 


22 
D 


5 i 
>) 


; 2 39 


5 ју 2. 55 >) ASA ЭЎ О) 


На copii să пе jurăm. 


у. 


Tot «Suchard» noi să mâncăm. 
Ciocolata cea gustoasă, 


E cu 1 icioasă. 
Marc ia tu, tată, 
Мат па» ţie; 
“М iocolată 
Dă- dă-mi-o mie, 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Majora. Galaţi. — Să nu та! ai iai iii triste. şi să 
nu mai scrii „Melancolie“. 
G. V. Albeşti. — Poezia primită prea târziu, iar până 


la anul e cam mult. 
М. R. Pălticeni. — “Străinul* dovedeşte că ai talent, 


-însă d-ta nu scrii în genul potrivit pentru o revistă de 


copli. 

წ. M. J. Ріпа. — Атоте1 şi Dorel nu permit să Ш 
se amestece alţii în scrisul lor. 

D. F. Loco. — Slabe. 

"თ. С. Brăila. — Jocuri în genul acesta nu publicăm. 

Mico. Brăila. — Poezia slăbuţă. Sunt prea cunoscute 

P, E. Buzău. — De ce nu 'spui şi numele autorulu! 
poeziei „Călătorul“? 

В. R. 1. M. Prahova, — Avem prea multe са „Orfa 
nul“, dacă le-am putea publica pe toate n'am mai deş: 
tepta sentimentui milei la copii, ci întristarea, nu e a: 
cesta scopul nostru. 

5. M. 6. Piatra-Neamţ. — Sunt prea cunoscute. 

R. Р, Delatir. — Росе d-tale au subiecte cari, pen- 
tru a îi interesante, trebuesc exprimate în forme mult 
mai puternice. 

St. T. U. Giurgiu. — „Povestea жашда пре scrisă 
în forma: poyeştlor populare. „Chemarea -:e: „slăbuţă, 
Mai târziu vei scrle mai bine. 

St. У ну — Rugăm comunicaţi-ne adresa. 

Т. T. — „Bunicul“ d-tale nu prea e poveste pentru 
copii, ci mai de grabă о schiţă pentru o revistă de lite- 
ratură pură. Sileşte-te să faci traduceri: їпіг’о. limbă 


„românească, 


Р. 1. L. Craiova, — Versurile d-tale sunt! slăbuţe şi 
wau rimă. 

F: М. Craiova. — „Tiganul“ nu € bine redată.. 

5. G. Soroca. — „Piganul la spovedit* п'ате haz şi аро! 
აა უგია și popa se puteau lua la bătaie în biserică 

. У. Constanţa. — Când vei fi mai mare, vot 8010 

кү bine, 

5. В. Focșani, — „Tiganul 2 castraveți” regretăm că 
nu o putem publica, fiind slab versificată. 

I. 8. Piteşti — Bucata „Profesorul şi elevul. evreu“ 
п'аге haz. 

С: 1. Ploești. — Nu vedem nici о legătură între pe- 
ripeţiile moşului şi mărarul. 

K. N. Bârlad. — Regretăm că nu putem publica ni- 
mic din cele ce ne trimiteţi. 

D. Р. М. T.-Măgurele. — Avem atâtea „Primăveri“ 
că ne va apuca toamna publicându-le. Regretăm, dar 
nu o putem publica deşi are calităţi. Aţi putea să ne 


trimiteţi altceva, însă ideile să fie mai clar, expuse. 


У. М. Giurgiu, St. C, Loco, У. 1. Р. Caracal, `8. N. 
C, Loco,’ Niță Lo о, P.. P. N. -Bolgrad, M. M. Roman— 


Bucăţile xoaslre. nu merg. 

G. Nick. Galaţi. Gh. С. Loco. 5. A. Loʻo. M. L. Pleniţa. 
M. T. Graiova. D. C. Loco. — Bucăţile voastre nu 1 10678. 
Când veţi її mari, veţi incerca” atunci. 


ON No. | 
sul си premii а! 
I COPIILOR“ . 


DEVERUL“. 5; А; 


СОЛИЗМЕЋТЕ 
AD ORI LOR 
re ii 
16 APARE DUMINECA 
Т Ф | DIRECTOR: n: BATZARIA 


L) 


mu, 


=" 
== ი 
а ааа» 


ПА 
V 
вй 
=r 
| 


і 


_ 


TICUȚA.— чаї! Сага bătaie de cap îmi dau rufele păpușilor! 


РАС. 2 


“ი афт: 


სიო“. ЭЧУК ы 
Я үл LM 


ми (бф ერა 
272 


OF 


„DIMINEAȚA COPIILOR! 


Baiatul cel viteaz 


Faptul се se povesteşte aci s'a petrecut în Tara 
Olandei, o țară mai toată şeasă şi сате, spre deo- 
sebire de celelalte tări, este mai joasă decât ni- 
velul mărei. De aceea, Olandezii au construit dea- 
lungul țărmului ziduri înalte şi groase, numite di- 
guri şi care opresc marea de a le inunda pă- 
mântul. 

Digurile acestea sunt întreţinute și păzite cu 
тате grije de către locuitori, căci e deajuns o mi- 
că spărtură prin care să pătrundă apa şi să pri- 
cinuiască nenorociri din cele. mai mari. 


Cu câţiva ani acum. în urmă, ий bălat în vârstă 
de vreo zece апі se întofeea pe însetâte în satul 
său, trscând pe lângă unul diti digiitile acestea. 
Fusese în oraşul vecin, ca să ситрете doctorii 
pentru mamă-sa саге era bolnavă їп pat. Pe când 
mergea grăbit, văzu în dig o mică deschizătută 
printre care începuse să pătrundă ара. 

Se opri îngrozit. Ştia ce mare priribidie ате= 
ита câmpia şi satele învecinate. Ştia că dacă nu 
б astupată gaura numai decât, apa mărei år fi fă- 
CIIL o spărtură din ce în ce mai largă şi ar îi înne- 
cat case, sate întregi, oameni şi vite. 

„Св să fac?“ se gândi băiatul. Dacă se dute 
până în sat, care era la o depărtare de o jumătate 
ძი oră drum, apa avea toâtă vremea să mărească 
deschizătiita, aşa în cât ајшоми eta să sosească 
0108 târziu, Nu, trebuia să stea 90010 şi să opreas- 
că răul, ава сит ar putea 61 sitigiit. 

Ştia că тајсћ-за, саге ჭრის doctoria, avea să 
Пе îngrijorată de această întârziere, dar nu е tot 
ва care îi spunea mereu că acolo unde arè о datoa 
Пе de îndeplinit, trebue să stea 51 să şi-o înde- 
plinească? 

„ 1 aşa stătu, jos lângă dig $1 astupă cu mâna 
deschizătura. Stătu în aşteptarea vreunui trecă- 
tor ре care să-l cheme. Trecea însă oră după oră, 
se făcu rece si întmerec, dar nimeni nu venea. « 


Singur pe câmpia întunecoasă, bietul băiat tre- 
mura de frig, ета Патапа şi obosit, dar nu se miş- 
са de ја locul său: Cât îl ţineau puterile, apăsa pu: 
ternic cu mâna deschizătura din dig. 

Noaptea se părea că nu mai are sfârşit. lată 


“însă că se iviră şi zorile zilei. Băiatului îi amorţise 


cu totul mâna şi puterile îl părăsiseră. Nu-l ținea 
decât gândul că dacă ia mâna dela deschizătură, o 
mate пепоѓосіге eta să cadă азирта satului şi a- 
supra iubitei sale тате. #5 i 
ar iată сй în sfârşit auzi paşi apropiindu-se- 
Era preotul satiilui, сате îşi făcea plimbătea de 
dimineaţă. წ. ' 
„Copilul. meu, се faci aicea?“ îl întrebă preotul. 
Băiatul răspunse cu o voce slabă şi stinsă: „pă- 
гине, opresc ара, са să nu пе 100000 satul.“ | 
Preotul rămase uimit, văzând vitejia şi Guraiul 
micului băiat, care stătuse nemișcat 0 noapte în- 
treagă pe câmpia cea rece şi pustie, II 1 Й locul 
şi-l trimise în sat, са să cheme oameni, бан Au ve- 
nit şi ап astupat gaura. EA у 
Мата băiatului petrecuse toată noaptea ЇЙ spai- 
та şi grije. Dar bucuria ce-i pricinui fapta Micului 


viteaz $1 aiutotul ce-l prii 
recunoscători, făcură să ве repede de 

ală | + 
' Бе, Ргез 


Din ziua aceea şi băiatul Д | 
Пе din oraş, 


otul avu grije de CI, îl tri 


iar astăzi viteazul сате a s şi ре locui< 
tori de o nenorocite îngroz ита! din cei 
тај! buni şi mai hartiei ing ai 
Preluct: ea Топевси. | 
_" үүн 
C0LII, b : | 
Citiţi ultima pagină sunt ară« 
tate numeroasele $1, „Rromii св 
DON 


le oferă gratuit „Dimi 


ИУ 


| 


за sătenilor, 


i 


„DIMINEAȚA COPIILOR" ` 


di. 


ERTA 


OB LO 


REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA : ზ 
BUCUREŞTI, — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREŞTI. – TELEFON 6/67 


150 LEI 
80 , 


ABONAMENTE: UN AN 
ŞASE LUNI 


UN NUMAR SLEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


1 IUNIE 1924 


патта ча ет" 


_ Ара somnului 


— Legendă 


Se povesteşte din bătrâni că intro vreme 
trăiau doi frați: Mitru şi Gogu. Amândoi erau 
păstori şi aveau oi cu sutele și cu miile. O јита- 
tate din aceste oi erau albe, iar cealaltă јита- 
tate negre, 51 s'au înțeles între dânşii ca Mitru 
să aibă în îngrijire oile cele albe, iar Gogu pe 
cele negre: Înțelegerea n'a fost grea; că de când 
sunt oameni pe pământ, o dragoste mai mare şi 


mai curată ca între Mitru şi Gogu nu se mai ро- 


menise. Mai toată vremea erau nedespărţiţi, aju- 
tându-se şi îmbărbătându-se unul pe altul. 

сипа din zile Mitru, atras de nişte poieni си 
iarbă уекде şi fragedă се le vedea în vârful 
unui munte înalt şi neumblat până atunci de pi- 
сіот omenesc, o porni într'acolo cu turma sa de 
oi albe. 

Şi întradevăr că erau nespus Яе frumoase 
poienele acelea, iar iarba cum nu se văzuse mai 
grasă şi mai fragedă. Mitru se aşeză la umbra 
unor brazi înalți, când auzi susurul plăcut al unei 
ape dintr'un izvor ce curgea în apropiere. 

Cuprins de sete. se duse şi bău după pofta 
înimei. 

Dar сит bău; cum fu năpădit de un somn că- 
ruia nu era chip să i-se împotrivească. Pasă-mi- 
(6, păstorul nostru băuse din Apa somnului. Se 
și trânti pe iarbă şi adormi numai decât. Dormi 
dus şi dormi un somn си visele сеје mai plăcute 
ce le visase vreodată. Când se trezi, îşi zise sin- 
gur: „cum aş îi dorit să mai dorm un ceas două!“ 

Dar când зе uită în jurul său, nici tu oi, nici 
tu câini. Саша, strigă, îşi chemă câinii pe nume, 
dar nimic. Nu se auzea nici behăit de oi, nici lă- 
trat де câini şi nici vreun glas omeisc. Şi to- 
tul, 81 pădurea şi poiina şi iarba par'că era schim- 
bat, par'că era altfel de cum le lăsase, când fu- 
sese apucat de soma.: | 


populară — ү 


Bietul Mitru'se freca mereu la ochi, сгезапф 
că nu vede bine şi nu mai ştia ce să gândească. 


„Doamne, dar ce-i asta? Doar noi îi dormit un 
an de же!“ _ 

Aşa îşi vorbea Mitru sie însuşi. Se cobori din 
muntele cel înalt, ре de o parte, са să-şi caute 
turma de oi, iar pe de altă parte, ca să-l întâl- 
nească pe iubitul său frate Mitru: Dar la vale și 
peste tot întâlni tot oameni necunoscuţi, îmbră- 
сай în altfel de straie şi cari vorbeau chiar o 
limbă cam deosebită. II întrebă de Gogu şi de 
turmele de oi albe şi de oi negre, dar oamenii 
îl credeau sau vreun străin venit de undeva de 
departe său că nu e în toate minţile, Nimeni 
mauzise măcar de vreun Gogu şi nu văzuse două 
turme de oi; cum spunea el: una albă și cea- 
laltă neagră. { 

După се străbătu şi răscoli toţi munţii, toat 
pădurile şi toate văile pe unde umbla el şi бой 


РАС. 4 


cu oile; Mitru se duse în sat acasă, în nădeidea 
că acolo о afla ceva veşti despre frate-su. 

Când ajunse însă la marginea satului, se opri 
năuc şi înmărmurit. Satul nu semăna de loc cu 
cel pe care îl ştia el aşa de bine. Şi străzile nu 
mai erau orânduite aşa cum le lăsase şi casele 
erau cu totul altfel. Cât despre locuitori, aceştia 
erau şi mai schimbaţi: şchimbaţi şi la port şi la 
graiu. 

„Dar ce-i asta, Doamne Dumnezeule!“ îşi zi- 
ceau bietul Mitru. „Nu cumva mi sa strâmbat 
văzul? Sau пи cumva nu m'am trezit încă din 
somn?“ 

Se îndreptă spre casa părintească, dar în locul 
acela era acum altă casă іп: care trăiau alţi oa- 
meni, cari îl luară drept nebun, când îi întrebă 
de îrate-su Gogu.“ Nici nu s'a pomenit aicea 
vreun păstor cu numele de Gogu“, îi ziceau ei, 
uitânduzse la CI ca la о dihanie picată cine ştie 
de unde. 

Nenorocitul de Mitru numai ştia pe ce lume 
se găseşte. Simţi numai că foamea îl strânge rău 
де tot şi se duse la un brutar, са să-şi cumpere 
un codru de pâine. Luă pâinea şi scoase un ban 
de argint, ca să o plătească. 

„Băete“, îi zise brutarul, „banul -ăsta e vechiu 
şi nu mai "merge. Dă-mi un altul.“ 


cădea din mirare în mirare: Nu vezi că pe el stă 


chipul înpăratului nostru Furtună? 

— Da, dar sunt mai bine de trei sute de ani 
de când a murit Furtună şi acum domneşte slă- 
vitul Crivăţ-lmpărat. Pe semne, oi fi rămas şi 
tu din vremea accea. 

La vorbele acestea mintea păstorului Mitru їп 
luminată ca de un îulger. „Care va să zică, eu 
am dormit trei sute de ani!“ îşi 2№е el „şi de 
aceea mă simt aşa de străin şi nimeni nu ştie 


— Dece să nu meargă? întrebă Mitru care - primăvara Prin munți: Şi 


5 „Gogu! Gogu! 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


să-mi dea vreo veste despre bietul meu frate 
Gogu!“ ; RENS 

Газа pâinea, şi eşi din sat, fugind mereu până 
ce ajunse în vârful aceluiaş munte unde dormise 


trei sute de ani. Acolo se porni pe un plâns amar. 
Din multele lacrimi ce vărsă se făcu un izvor 
care din munte îşi luă di.mul la vale. Astăzi nu 
mai este izvorul acela. Din apa ce a rămas din 
vremea aceea s'a format însă о floare. Creşte 
prin văi şi ei îi zice 
„pâinea cucu lui“. 

Mitru plângea şi printre lacrimi îl chema те- 
reu pe fratele său. „Gogu! Gogu!“ striga el ne- 


~ contenit şi ziua şi noaptea. Cutreera munţii, stră- 
“bătea păduri şi văi întunecoase. şi striga mereu: 


1: 


Та urma штејот Dumnezeu cel bun avu milă 
de sărmanul păstor şi-l prefăcu într'o pasăre са: 


‚ те este cucul. De aceea, oamenii din partea 10- 
` сшш cred са atunci când cucul cântă: „си-си! 


си-си!“, această разаге nu e altceva decât păs- 


"torul Mitru care îşi cheamă pe îrate-su: „Gogu! 


Gogu!“ 
Ali-Baba. 


Copacii cei mai înalţi sunt ecualipţii având până 
la 150 metri înălţime şi 5 metri circonferență. Pa- 
tria lor este Australia. 

X ** 

Cel саге а scris сеје mai multe opere а fost 

poetul spaniol Lope de Vega care a scris peste 


2000 (două mii) piese de teatru. 
х х % 


Hârtia se poate face şi din lemne. S'a $осо{й 
că pentru tăierea unui copac, coiitul lui, tăierea 
în bucățele, fărimiţatul, transformarea ei în pastă 
şi de aci în hârtie trebue 3 ore. Incă 25 minute şi 
în copacul de adineorea poti ceti ultimile ştiri 
din lume. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” => 


РАС. 5 


Nelu si mmierioiui 


Mierloiul. — Ce cauţi, Nelule; aicea în împără- 
fa mea 2 

Nelu. — Uite, venii şi eu să mă joc cu min- 
gea în livedea aceasta aşa de verde şi frumoasă. 

Mierloiul — N'ai vrea, mlcuţule, să ne jucăm 
împreună ? 

Nelu. — Păi, aş vrea, dar ştii “tu să te ioci? 
Tu eşti o pasăre şi cât е ziulica de mare nu ştii 
decât. să cânţi şi să zbori dln arbore în arbore. 

Mierloiul — Fie şi aşa cum zici tu. lată ce să 
facem: eu em să-ți cânt un cântec nou şi fru- 
mos. Tu să-l asculți și, dacă poți, să-l înveţi. 

Nelu. - Cântă, mierloiule, dar noi copiii şi 
chiar oamenii mari nu ştim să cântăm ca pă- 
sările. 


Mierloiul. — Multe nu ştiţi voi oamenii şi multe 


aveţi de învăţat dela noi păsările cerului şi dela 
celelalte ființe. 


Vaca се a bătut recordul ei în producţia іар. 
telui este vaca 50915 din St.-Unite. In anul trecu 
vaca a produs аргоаре 15.000 Кот. lapte, сат 
41 kgr. pe zi 

++ 


Invenţia gulerilor datează din anu '819 și au 
fost inventate de soția unui fierar VI oraşul 
Tory din St.-Unite unde astăzi sunt cele mai re: 
numite fabrici de gulere. 

Culese де Емаго Nomolos.-Galaţi, 


РАС. 6 


„DIMINEAŢA COPIILOR; 


Nu te întovarăși cu cei се пп sunt de seama ta! 


Precum stă scris în cărţile vechi, trăia o dată 
о tânără maimuţă anume Zeirec; сате îşi alesese 
drept locuință un colţ тај fetras dintr'un castel. 
Acolo se împrieteni cu fiul paznicului єп care se 
întâlnea în toate zilele şi deseori juca şah. Ін titti- 
pul jocului se сетан de тине ori, dar după aceea 
se ипрасан ап nou. 

Tatăl III Zeirec аува ип prieten care era б mai: 
mută foarte înţeleaptă şi învățată, Prietenul асез= 
ta se silea să-l Таса pe Zeirec să rupă legăturile 
cu fiul paznicului, 

„Zeirec, îi zise CI, nu е bine de noi să legă 
prietenie cu oamenii, Un om se face prieten пи 
din dragoste pentrii noi, ci ca să petreacă Şi să 
râdă pe socoteala noastră. Oamenii mau însă nici 
o dată gânduri ђипе despre noi maimuţele. De o- 
сатдаја, е cu putinţă са fiul paznicului să-ți а= 

rate prietenie, dar la cel dintâi grilei are, să-ti fie 

изтал şi are să-ți 

–” moartea. 

0 aceea, nu i 
tepta са nenoroci: 
геа să dea peste 
tine, ci fugi ar 
drumul ci $ 
10516 prietenia” cu 


0მ 
MM еігес пи dădu 


insă та 0 ascul- 
tare sfaturilar 

cestora, сі conți: 
nuă să cerceteze 
pe fiul paznicului 
joace cu dânsul; Spune doar o zică- 
când trebue să vină nenorocirea, ochiul 


şi să * 
toare: 
este მასთ, ; 

Intr'una din zile, fiut paznicului dădu un ospăț la 
care poiti pe toţi prietenii săi. După ce s'au strâns 
oaspeţii şi a început petrecerea, îu adus un joc de 
şah şi fiul paznicului începu să joace си 701120. 
Intre dânşii era de mult obiceiul ca cel ce câştiga, 
să-și râdă de celălalt şi să Таса glume ре soco» 
teala lui. ле 

Іп ziua aceea norocul îl ajută пита: ре Zeirec 
сате se. şi porni pe gluime pe socoteala fiului de. 
paznic. Dar deoarece împinse glumele сат depar- 
te, fiul de paznic se supără şi ruşinat că o făptură 
de rând, cum este o maimiiţă, îl face de râs în 
Таја prietenilor săi, luă o piatră şi-l izbi pe bietul 
Zeirec aşa de tare în cap, încât capul se despică, 
iar jocul de şah deveni roşu ca rubinul. 

Amărât de purtarea aceasta, Zeirec uită şi | 
vechia prietenie, sări asupra iului de paznic, îl 
sgârie pe obraii. îl muşcă şi îi produse mai multe 


1 


Черте, жн. 


răni, După aceea п “aşteptă ca să fie prins, ci pă- 
făsi тереде socictatea şi fugi de se ascunse їп« 
(Рип 106 diñ შუი unde зе credea în siguranță. 

in zi în 7! fä- б 
file fiului de ра?- 
ће deveneau 101 
та! диғегбаѕе şi-l 
атдвеан са focul: 
Zadarnice fură töä- 
tăleacurile. [а 
sfârşit, fu che- 
тағ ий medic foar: 
+2 priceput (оста! 
din țară ак 
Acesta, după ce-l 
cercetă си deamă- 
nuntul pe bolnav; 
zise: «rănile nu se 
pot vindeca decât 
dacă se pune о сотртеза făcută cu sângele та! 
დ ს ei LV Га тизсај. 

iu aznie dădu poruncă sii fie împresuitat 
caste 4 ү toate părțile şi să-l prindă cu ofice 
preț pe tenorocitul de Zeirec, După се Ран prius, 
| 1IIIIIICIII9L, lau јирин de piele, iar din sân- 

ele lui au făcut, чү spusese învățatul medic, 
0 comntesă сате а fost pusă pe řänite bolnavului, 
cate, си vola hii Dumnezeu, s'a şi făcut bine în 
câteva zile, 

п chipul acesta bietul Žeirec îşi pierdu თაი 
pentrucă se întovărăşise cu ființe cari пи erau de 
зеата за, үе де Viad Nicoară, 


‚ЭЕ... 
Vânătorul stângaci 


Џи băcan, cate nu învățase тег о dată să se 
servească де o armă де 100, vroi să se diică la 
vânătoare. 151 cumpără pentru aceasta o puşcă 
bună şi o tolbă îrumoasă. 

Se ducea adesea să vâneze însoţit de câinele 
său, Azor, dar cum loviturile dădeau ее 
greş, nu aducea nici un vânat. 

Intro zi când se întorcea de la vântitoare, 
văzu un copil care purta un iepure, viu. 

„Bun ! îşi zise el“, de data asta voi avea un 
vânat; îmi cumpăr iepurele acesta. 

Cumpără iepurele, luă o sfoară, legă пиш din 
capete de piciorul animalului, iar celălalt de 
trunchiul unui copac. 

Luă puşca, 0 duse la ochi şi apăsă pe trăgaci 
Glonţul porni. Dar iată că iepurele făcu о sări- 
tură şi se puse pe fugă. Glonţul tăiase sfoara ş 
vânătorul stângaci dăduse iar libertatea Ьїеїшїш 
Din  îranţuzeşte de pur bureti ra 


|| + у 


დ II 57) 17 > ў“ 
АЕ MARII AI იან ეარ ჩია 


· Polonii, 


ულ 


AA Ли 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Din amintirile istorice ale {агі i 
Cetatea ПИ 


Cetatea Меапци pe a саге! fotografie о герго- · 


ducem mai sus este situată ре о culme stâncoa- 
să la 510 metri înălţime деазирта nivelului mărei 
şi se айа la o mică depărtare spre Apus de oră- 
şelul Târgu-Neainţ. Urcuşul până la ea este foar- 
te ostenitor şi ţine 25—30 de minute. Cetatea 
Neamţu, care era pe vremuri o fortăreață puter- 
nică, este foarte veche, fiind zidită mai înainte 
de anul 1300. A servit ca o apărare foarte bună 
în numeroasele lupte ce le аи .ауні'Вотапіі cu 
Turcii, Tătarii şi alţi străini. In timpul 
luptei lui Ştefan cel Маге 1а kăzboeni, a fost bă- 
tută de Turci, cari însă iait putut-o lua. Ма 
târziu а fost închinată lui Mihai Viteazul. Se ştie 
după aceea cât de viteieşte a fost арагага de 19 
plăeşi moldoveni împotriva oastei regelui polon 
Sobieschi. 

Astăzi Cetatea Neamţu nu ‚е decât o ruină М1 


Бай în părăsire. 


"Cele 10 ШШЕ ale scriitorului 
american Thomas Jefterson 


б T. Ми amâna ЕТ ре а doua zi сесасе 
ხის face astăzi. 

2, Ми deranja niciodată pe altcineva pentru un 
ucru се lai putea face singur. 

3. Nuti cheltui banii mai înainte de a-i fi avut. 

4. Nu cumpăra, sub cuvânt că e ейїп, ип lucru 
їе care mai nevoie. Un astfel de liicru costă tot- 
deauna foarte scuinp. 

5. Ingâmfarea ne costă mai scump decât foa- 
mea, setea şi frigul. 
_ 6. Nimeni nu зе căieşte că a mâncat prea pu- 
ţin. ; 
7. Nu раге greu ceeace faci de bunăvoie. > 


$ ЛЫ „იჩ ++ VI Шу» ს წ ГАРД 


е ТД e: 


А Т" «+ КА ~ 
орду АН ხოვს 


8. Câte supărări n'am avut de ре шта nenos 
rocirilor сагі пи ni sau întâmplat niciodată! 

9. Priveşte price lucru prin partea sa mai u- 
şoară. 

10. Dacă ești supărat, numără până la 10 mar 
înainte de a vorbi, iar dacă eşti рай din cale 
afară, numără până i нер 


Rugăciunea calului 


Рента a-i face ре oameni să se poarie ШР 
blând cu caii, poliţia din New-York (citește Niu- 
Iorc) а lipit pe zidurile tutulor grajduri ilor din 
oraşul acela un afiş care poartă titlul de „Ru 
găciunea calului“ şi are cuprinsul următor: 

„Tie, stăpâne, îţi adresez cererea de faţă! Hră- 
neşte-mă şi . potoleşte-mi setea. După ce ат 
muncit şi m'âm trudit toată ziua, adăposteşte-mă 
întrun grajd bun: Vorbeşte-mi, căci asciilt mai 
bine de glasul tău, decât de frâu sau de biciu. 
Dezmeardă-mă şi îtivață=mă să lucrez de bună- 
voie. Ми mă lovi la deal şi nui trage hăţurile la 


vale. Dacă nu te înţeleg numaidecât, пи pune în- * 


dată mâna pe biciu, ci vezi mai întâiu dacă ha- 
murile sunt bine aşezate saii dacă fiu mă ră- 
neşte vreun cui dela potcoavă. 

„Nu-mi tăia coada, singură тива apătare îm- 
potriva insectelor cari mă chinuesc. Şi, iubite 
stăpâne, când voi îmbăttâni şi voi deveni пери“ 


AN Т (I III VII AN 


III pay ДҮН 
| ს | ხ ЦМ 
\ F; 


Му шщ »” 


tincios, nu mă lăsa să тог де foame, ci mai bine 
omoară-mă, ca să scap de suferinţe inutile. As- 
cultă, te rog, smerita теа IIICმCIIIIIC în numele 
Aceluia care s'a დარა წავ რა mine întrun staul.“ 


Problemă amuzantă 


>< 


PE RAR А 
„— Câte găini şi câţi iepuri аі? întrebă un tre 
cător pe un ţăran. 
Țăranul răspunse: | 
sunt 80 de capete; iar dacă pescar picioarele. 
sunt 200 de picioare.“ 


Câte găini 51 сай iepuri avea țăranul; 
Răspunsul în numărul viitor, | 


ч 


и | აუცი 
үү a L | " [ЦИ i Mle 
27 ANE Сади РЕЧИН ү ЙЕ pet dat АНИ ЛӘК VA 


„Dacă socoteşti capetele, . 


à: АШ; ке 7 


ურ 


~ ` Д 7 


| Balonaş albastru 


Balonaş albastru 

Cu albe flori, ·. 
Tragi tot în Sus, 
Te-avânţi spre nori t 
Vrei tot să sbori. · 


Ce drag îmi eşti . 
Când te privesc. 
Cum tot te 'nnalți I» 
E tocmai după  - 
Gustul meu 
Să tot te 'nnalți 
Іпаці mereu 
Mai sus ca orice mâritori 
Mai sus, тај зи5 ~ 

hiar de nori !.. 

i pân Та Bunul Рулит. Ў 
Să ті te "тпай. 
Югйгщш meu'!, 
Dar cât де зиз 
S'ajungi să III, 
Tu iar la mine-aici să уй 2 
Căci voiu |. . 
Să tot te "плац: mereu, 
Dar voiu. să ştiu 
Că eşti al meu. 


жж ж 
Е luna Mai 


s 
A 


Th. D. Ѕрегапра, 


E luna Mai! 
Pe deal şi рит, 
Fluturi bălai 

Voioşi mişună. 
Spre. soare zbor, 
Mulţi ca ип пог... 
Şi se cobor, 

Cu voie bună. 
Mii de copii, -` 
'Desculţi, zglobiis 
Sar pe câmpii, 

5; veseli. cântă 


E luna Mai: 
„Dulce la gra“, 
Сапа tot e rai... \ 
Şi vreme stântă ? | 
In. Gogu.„Buzău, 


Păpușa de ciocolată 


Unchiul i-a -adis lui Cella 
O-păpuşe minunată, , · 
Dulce ca. un bob аде miere; 
Findcă e de ciocolată. 


Раја, mâinile, ратоћ, 

Sunt de zahăr. Doar rochița.. 
E făcută din mătasă 

Şi e albă ca шуца. 


Doamne şi се bucurie 


Ере Cella V Să ovet ШЫЛУУН 


Cum îşi mângâe păpuşa, . 

Aşa mică nici r'o crezi. Ж 

О ата са o mamă А 
Când copilul vrea să-şi -cutce - 
— Мат nani puiul: mamii. 

și să-ți fie somnul dulce... ; 


_ О desbracă de rochită - 
Şi în pat ea o aşează 


Dar, când о privi mai bine, — 


Deodată se "'ntristează... 
Necăjită-o іа în braţe, 

O priveşte cam lung tata 
Când o vede aşa neagră, 
De !... Сит este ciocolata. 


— Vai fetița mamei dragă ? 
— Zice Cella spăimântată — 
— Uite cât eşti de murdară ! | 
De cât timp eşti nespălată? 


Haide să te spele maica, 
Să te tac gigea, frumoasă, 
Căci aşa îmi e ruşine 

Să te țin la mine'n casă. 


Zicând astfel, luă păpuşa- 
Şi în albie o puse. 

Turnă apă peste dânsa _ 
Şi după săpun se duse.: 


` "Apa, fiind puțin caldă, 
Se topi рӣриѕа toată ` 
Şi în locul ei. rămase 
О. zeamă de ciocolată. 


“Când 'se'ntoarse ‘napoi ‘Cela: 
la păpuşa de-unde тш-і... · · 
Se porni pe-un plâns cu hohote, 
Сит та; putea să vă spui. 


Рап la тата ei, micuța | 
Plânsul' nu şi-a contenit. ` у: 

„Мата — zise еа — păpuşa _ 
Sa spălat si а fugit.“ 


„DIMINEAȚA COPIILOR". 


э 


чы. - 


Genrge Чеги, 


` РАС. 9 
де MOŞ МАЕ 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


UI HAPLEA 


2. Doarme Haplea și visează, 3. lar їп тапа- pune sfântul, 


1. Haplea doarme, deci, tăcere, 
Ca și vrabia mălai, Nouă galbeni аигін. 


Rog umblaţi mai binișor, 


Nici un sgomot, nici o vorbă, Că din cer veni la dânsul „Mai dă unul", zice Haplea, 
Că-l тег pe Hăplișor. 


Sfântul Petre се! din rai. „Zece sunt mai potriviţi“. 


6. „Ce Тасш“, se мана bietul, 


Fii cu nouă mulțumit. Haplea somnul îşi допезте, „Eu pe sfânt Гат supărat, _ 
Văd mi-a şters din mână banii, 


'4. 88 mai dă-mi.—Ba nu se poate 5, Dar vorbind așa cu sfântul, 


— Aide, sfinte, încă unul, Și la mână când se uită 


Văd că rău te-ai calicit. Nici un galben nu luceşte. Poate chiar o fi plecat. 


“05 „Stai că-l fac să vie iarăşi |: 8. Strâns inchide ochii Haplea, 9. „Adă, sfinte, banii 'ncoace 
> Las mai eftin, ne 'mpăcâm. Şi se {асе c'a dormit, Nouă fie, nui nimic, 
Nu е? moarte pentr'un galben Mâna 'ntinde-apoi incepe, Treacă unul de la mine. 


Nu vreau târgul 54-1 сат. Să vorbească mai smerit Să nu zici că sunt салсе“ 


РАС. 10 


j WA A a AE Л АЗ ATEI ე. даг ИЕ 
o 44 ЖШ A Ё МО КО аи {ЛАД ИТА 
у წი. 3.“ А | 4 { 


И | 
„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Foaie verde.... 


Foaie verde aluniţă, -niţă, -пца, -niţă, 
Mă 'ntâlnii cu o fetiţă, -tiţă, "а, -tiţă 
Avea părul о сара, -рна, ра, -piță, : bi 
51 gurița-o garofiţă, -fiță. -fiţă, -fiţă. f PS 


Foâie verde iasomie, -miey -mie, -mie, 
Fă îetițo durdulie, -lie, -lie, -II0, 
Еа-шї şi mie aşa о 10, ie, ће, bii 
Şi-mi făcu din frunze-o ie, -10, -ie | = 

Foaie verde вис de poamă; poamă, poamă, poaină, 
Leliţo de soi şi seamă, seamă, seamă, seamă, 


Pentru problema No. 2 din concursul 
cu premi, 


Am pfimit dela mai mulţi cititori observăţia că 
această problemă are mai multe soluţii. Este a- 
devărat. Noi am dat-o însă având în vedere alt 
scâp. De oarece problema e cât se poate де sim- 
plă, lăsăm Ја judecata fiecărui copil ғо rezolve 
сий crede tămânând са noi să ne convingem 
даса el eta sigur sau IV de soluţia găsită. 

at fiind că vom lua în consideraţie întâiu solu: 
tiile celorlalte ptobleine, aceasta nu are nici 0 


importanţă. 

Prima reprezentaţie cinematografică a avut loc 
la Paris în апш 1896 în localul Grand Cafe, filmul 
fiind compus diti vederi de câtiva metri. 


M Ај | ц 


DEDICAT FETIŢEI MELE CARINA IVELA 


Cuvinte şi muzică de A. і, IVELA 


ყაზ” | Уа =. 2" „= 


== îi 2: Gian J 
Fă-mi şi mie-âşa паїгата, -fřaină, «framá, ата) ს 
Şi-mi făcu ай foi năframă, тата. ramă, рате)" 


Foâie verde foi де nalbă, nalbă, nalbă, nalbă, 
Fetişoară dragă dalbă, dalbă, dalbă, dalbă, 
Fă-nmi şi тіе-аѕа o salbă, salbă, salbă, salbă, I 
Şi-mi făcu din fiori o salbă, salbă, salbă, salbă. /9% 


Foaie verde de cicoare, -coare, -coare, -coare, 
Tu eşti îloate, eu sunt floare, floare, floare, tloare, 
Să trăim ca surioare, -oare, -oare, -оаге, К 
S'aiergăm ре câmp la 5оаге, soare, soare, -5$оаге.) is 
–. 


ȘCOLARI, 

Ађопа еуц іа ,Dimineafa Copiilor“, са <А 
aveţi dreptul de a lua parte la marile şi 
«саме bogatele premii, aşa cum sunt а- 
tătate ја ultima pagină a numărului de 
faţă. 


7 უე ТЫЛ 


se 


+ ა 
АГАТ А РАЧА Ја წ 
„ულ р! Жу Жу. Аг) “V / 

ООА ЫА Ме вина 


” 


| 


"DIMINEATA COPIILOR" 


айа 
АЕ 


РАб. 11 


SUFLETE DE VITEJI 


de N; BATZARIA 


(Urmare) 


. Реса scapi teafăr == şi nădăjdiesc să scapi cu 
ajutorul lui Dutinezeui = ai să te duci la locul 
nosttru dela moara dărâmată, unde ai să mă aş- 
tepţi şi pe mine. 

arii minte ce ţi-am spus şi ai să faci întoc: 
та? 

— Da, domiiule căpitan, răspiinse eroul măgu- 
lit peste măsură de importanta însărcinare ce 1-5е 
dăduse. Ţin minte totul şi nam să gieşesc cu 
nimic, 

Porniră din nou la drum, mergând acum alături 
unul. de celalt. 

Când ajunseră la o depărtare ca de vre-o 300 
de paşi de casa cu depozitul de muniţiuni, căpi- 
{атш gtăi zicând: „aci не аеѕрагніт“, 


VIII. Botezul de sânge а! lui ionel. 


7 Rămas singur, Ionel se opri puţin. Vroia să-şi 
facă planul, pentru a se apropia cât mai mult de 
'duşinan şi într'un fel în саге să nu poată îi văzut 


şi descoperit. Spre bucuria sa observă că luna 


se ascunsese deabinelea după nouri şi întunericul 
nopţii deveni și mai gros. 
Şi Dumnezeu ne vine іпігајиіог“, îşi zise el. 


„» 


Se trânti după aceea la pământ şi începu să ìna- 
“inteze în direcţiunea porţii încet şi cu mare Dă- 


H 


gare de seamă. 
Ionel înainta. Inima îi svâcnea tare în piept și 


| cu toate silinţele ce-şi dedea са să-şi facă cu- 


гај şi să nu se sperie, simţea că tremură puțin. 


Ми ега atâta frica, cât таг ales grijea 51 neliniş- 
tea; dacă vă râiişi să-şi îndeplinească însărcina- 


rea се i-a dat-o iubitul său căpitan Vasile. 
„Încă un gând îl ftămânita ре micul nostru erou. 
Căpitanul îi зризезе să nu facă altceva, decât să 
tragă câteva focuri în vânt. Ionel, însă, пи vroia 
să se mulţumească huiñai си atâta. O dată се va 
үг să tragă, de се таг trage în duşman, де 

ё таг добом pe ипи! din acei soldaţi аза de în- 
АНДАН, aşa де răi şi aşa de crunți la privire ? 

Când s'o întoarce tăticul său de 14 război şi 
o povesti de isprăvile заје de acolo, Ionel îi va 
spiine la rându-i că şi el a culcat la pământ un 
soldat duşman. 

Şi în întunericul nopţii Ionel se Шта mereu în- 
cet şi cu băgare de seamă. 

lată=l acum аза de aproape, în cât hiisi lăntu- 
rit paşii greoi şi apăsaţi ai sentinelelor. 

Nu mai e vreme de pierdut. Şi Ionel oprindu-se 
şi punându-se în genunchi, dar ţinând capul cât 
mai aplecat, scoase revolverul şi căută să-şi întă- 


se a tt Aa acu შუბი | 


(15) 
rească braţul aşa ca să nu-i tremure: у 
„Рос, рос, şi iar рое, de câteva ori рос!“ Cu 
ochii ţintă la sentinelele dușmane, lonel. descărcă 

unul după altui cele şease focuri de revolver. : 

A nimerit, даге 2 Da; e sigur, că a nimerit 
lată a auzit un țipăt de durere şi a auzit chiai 
cum umil din soldaţi se prăvălea ја pământ 

Ва a тај auzit ceva. Anume, cum се sol: 
dat 0 rupse la îugă. 

„Bun !“ îşi zise Ionel încântat de isprava sa, ` 

Se înţelege de la sine; că după ce-și duse la, 
bun sfârşit întreprinderea, пи mai stățu acolo, ca 
să vadă ce are să urmeze. 

Se întoarse îndărăt şi luă drumul spre tocul de 
întâlnire de la moara părăsită. 
De odată, însă, tăcerea nopţii îu întreruptă de 

împuşcături dese şi puternice. 

Focurile de puşti răsunau în direcţia din dosul: 
0056! cu muniţiuni 51 anume în partea spre саге, 
apucase căpitanul Vârtei. | 

Era vădit că se încăetaseră си căpitanul. 

„Bietul căpitan !“ grăi Ionel, ње! unul, iar 4и5-. 
manii o gloată întreagă . | 

Şi ar îi vrut să meargă şi CI în ajutorul iubi-; 
tului său ofiţer. | 

Dar avea poruncă să ресе numaidecât şi 5й 
se ducă la locul de întâlnire. lar căpitanul ştia | 
doară mai múlt decât el şi judeca mai bine: | 

De асеёа lonel зе rugă în gând lui Dumnezeu 
şi Maicei Domnului, ca să-l ocrotească pe сйӣрі= | 
{ап şi-şi văzu înainte de drum: | 

Ajuns la ascunzătoarea lor de lângă moară, 
nu-şi mai gășea astâmpăr. Auzea încă fociiri de 
puşcă. 

N'auzia însă; ceea се aștepta el cu toată ne- 
răbdarea: о detunătură mai biiternică, та! део- 
sebită decât acea a focurilor de puşcă. № ашта а> 
nume sgomotul зешаиног се ar fi trebuit să-l 
producă explozia depozitului de тиши. 

Nu după mult încetară şi împuşcărurile ŞI se 
făcu tăcere. . 

După puţin auzi un glas ce îi cra аза de bine 
cunoscut chemându-l pe пите: „lonel ! Tonel !“ _ 

— Aici, d-le căpitan, răspunse el în dai celei 
mai vii bucurii. 

Căpitanul se trânti jos la pământ şi un răstimp 
ის scoase nici o vorbă. 

— D-le căpitan, făcu Ionel îngrijorat de a- 
ceastă tăcere; nu cumva vi s'a întâmplat ceva 
neplăcut, nu cumva sunteți rănit 2 


1“ 


EK 


„PAG. 12 O „DIMINEAȚA COPIILOR" 


— Nu, dragul meu, nu mi за întâmplat nimic 
şi nu m'a atins пісі un glonte dusman. 
“Ba sunt aproape sigur, că eu 4m mai trimis ре 
vre-o câțiva pe lumea cealaltă. Cu toate acestea 


nu sunt mulțumit, pentru că n'am reuşit în planul 


meu. N'am putut arunca în aer depozitul cu mu- 
nițiuni. 

„Tu, dragul meu“, adăugă căpitanul Vârtej bă- 
{апа pe Ionel prieteneşte pe umăr, „ţi-ai făcut da- 
toria аза ca un adevărat erou ce -eşti. Am auzit 
focurile tale şi numărându-le am înțeles, că n'ai 
încetat, până ce n'ai isprăvit toate. cartuşele. 
Insă, sentinelele duşmane, cari steteau de pază 
în partea din dosul depozitului cu munițiuni, nu 
şi-au părăsit locul la-auzul focurilor de revolver 
trase de tine. 

Se vede că duşmanul a devenit mai bănuitor 
și mai prudent, aşa că nu e tocmai uşor să-l pu- 
tem înşela şi zăpăci. 

A trebuit să mă retrag şi să-mi “aleg un loc 
unde să fiu mai la adăpost de gloanţele, cari în- 
cepuseră să cadă ca ploaia. Căci după ce sa 
dat alarma, au alergat în partea aceea soldaţii de 
prin toate casele din sat. Au scos chiar şi mitrai- 
lerele şi am auzit cum cavaleria îşi pregătea caii. 
In spaima sa duşmanul îşi -închipuia, pe semne, 
că аге în faţă-i o armată întreagă de Români. 

lar eu trăgeam fără să mă grăbesc, îmi schim- 
bam locul după fiecare descărcătură şi căutam 
să ochesc cât mai bine. Aşa am putut dobori cel 
puţin 5-6 din ei. 

— Şase, îi tăie vorba Ionel, $1 cu al meu fac 
şapte. Tot nu e rău, d-le căpitan. 

— Cum? întrebă mirat căpitanul Vârtei, ai o- 

тога! și tu vr'un duşman? N'ai tras în vânt, du- 
pă cum îţi spusesem? _ 
.— Apoi dacă soldatul dușman s'a pus între 
vânt şi focurile mele de revolver, ce sunt eu de 
vină că Гат omorât? răspunse lonel си destu- 
14 şiretenie. 

-— Micul meu erou, viteazul meu erou, îi zise 
căpitanul îmbrăţişându-l şi strângându-l în bra- 
tele sale. 


Şcolarii să nu uite că vom publica fo- 
to зг celor cari vor obţine premiul 
i la finele anului şcolar dela toate 
о din (ага. Aşa dar, її sfătuim să-şi 
dea toate silinţele şi să câştige premiul. 


Lenuţa, о fetiță de 6 апі, 
maică-sa, 

Ce ai, тісціо? 

— Din pricina băeţilor ăstora răutăcioşi. 

— Ce ţi-au făcut? ` 

— Mau făcut să cad, pe când alergam să-i 
prind şi să-i trag de păr. 


vine plângând la 


1 


Din jurnalul lui Urechilă 


Doamne, Doamne, câte mai scornesc şi оате“ 
nii ăştia pe seama noastră! Astăzi am auzit des- 
рге noi o poveste care ma făcut să -âd de sim- 


oamenilor. 


plicitatea 
d-voastră: 


„Un om din vecini povestea -ă aseară fusese 
la teatru. Nu prea ştiu ce e aia teatru, Фаг tre- 
bue să Не ceva bun. Pacă aflu că s'a deschis 
vreun teatru pentru măgari; am să mă duc ne- 
greşit. 

„Şi aşa, spunea omul acesta din vecini că pe- 
trecuse minunat de bine la teatru şi că râsese 
cu lacrimi. Era acolo vorba de un măgar, mă- 
garul unui oarecare Buridan sau Buriman — nu 
prea {їп bine minte. Măgarul acesta era chinuit 
şi de sete şi de îoame, ceeace o cred foarte u- 
§0L, pentrucă noi nu suntem lăsaţi niciodată să 
mâncăm şi să bem după pofta inimei. 


„Biridan sau Buriman îşi pusese, prin urma- 
re, măgarul intre o găleată си apă şi o ђапца 
plină cu ovăz. Măgarul stătea acum pe gânduri 
şi nu se hotăra: să-şi potolească întâiu setea, 
bând apa din găleată sau să-şi astâmpere foamea, 
mâncând ovăzul. Şi se tot întreba: „ce să fac 
mai întâiu? Să beau sau să mănânc? Tot gân- . 
dindu-se, nu s'a putut hotărî până când în cele 
din urmă a căzut la pământ, murind şi de foame 
şi de sete între o găleată plină cu apă şi о Бапа 
plină de ovăz. 

„Aşa povestea omul care fusese la teatru, таг 
cei din jurul său făceau un haz nespus. Fără în- 
doială că povestea aceasta e o răs?ozire. Măgar 
aşa de prost nu s'a pomenit, de când există nea- 
mul măgăresc. 51 арої este asa de lesne să știi 
că atunci când ţi-e şi foame și sete, intâiu mă- 
nânci şi după aceea bei. Numai să ai ce bea şi 
ce mânca. 


АѕсиЦай, vă rog, şi 


Вісһіѕог. 


ве ამდ პი ი 3C ea 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


„Legenda omului din Lună 
După Bechştein 


(п vremuri de demult se duse odată un от 
în ziua de Siânta Duminică în pădure, îşi ciopli 
lemne, apoi îşi făcu o legâtură puternică; înfipse 
ciomagul în ea, asvârii povara în spinare şi por- 
ni spre casă. 

In drum întâlni un “domn frumos, în haine de 
sărbătoare, acesta voia să 50 ducă la biserică, 
văzând însă pe omul си povara în spinare se 
opri şi-l întrebă: 

„Nu ştii că pe pământ e astăzi Sfânta Dumini- 
că, pe care bunul nostru D-zeu a creat-o ca zi 
de odihnă, de când a făcut lumea, animalele şi 
oamenii? Nu ştii că în poruica treia scrie: 
„Siinţeşte ziua de Duminică?“ 

Intrebătorul era însuşi D-zeu;  tăietorul de 
lemne răspunse си multă nepăsare: „Duminica 
pe pământ sau Luni în cer ce-mi pasă mie şi 
ce-ţi pasă ţie? 

— „Atunci să porţi pururea legătura în spina- 

* grăi bunul Dumnezeu, „şi pentru că Dumi- 
кА а fost atât де dispreţuită де tine, de azi 
înainte să stai în lună ca semn de învăţătură 
pentru cei ce nu se vor ţine de Sfânta Dumi- 
nică,“ I 

De atunci stă în lună omul cu legătura de lem- 
ne şi va sta încă până în vecii vecilor: 

De A. S. 
ж XX 


Problema No. 4 pentru concursul си 
premii de 5 probleme 


Găsiţi numărul care adunat cu sine însuşi până 
la 100 пе dă -mereu numere compuse din două 
cifre la fel. 


Clevetirile sunt ca ciupercile: Nu se ştie cine le 
seamănă, dar acolo unde răsare una, vor răsări 
0 mie, 


РАС. 13 


Diwek lui Azorei | 


Azorel dragă, жеч се Ле ai cu eleva іа 
să-ţi fie ca o pedeapsă pentru că îţi luaseşi nişte 
aere grozave de 'L0L. Fiindcă te făcuse profeso- 
rul unui се, îți închipuiai că nu e altul ca tine. 
Vezi, dragul meu; nouă câinilor nu ne şade de 
loc bine să facem pe grozavii şi să ne uităm de 
sus la prietenii noştri. Nu e vorba, că nici oame- 
nilor, nu le şade bine aşa ceva, dar де geaba ; 
ori cât el-am spune noi, ei tot nu 56 vindecă de 
boala mărirei. 

Pe mine, să-ți spun drept; mă umilă râsul де 
câte ori văd pe vreunul mergând cu nasul în 
vânt. Se crede că ar II cine ştie ce, pe când nu 
este şi el decât un biet om, ca şi ceilalţi. 

Până acum eu ştiam că trei Нице sunt аза de 
îngâmiate; oamenii, păunii şi curcanii. Tu ai vrut 
ca şi câinii să facă tot ca dânşii şi de aceea ai 
fost pedepsit. Să-ţi fie de bine! “ 

lar mie să-mi fie de bine alt ceva. Nici nu ghi- 
cești ce noroc a dat peste mine. Ascultă să-ţi 
spun : 

De la o vreme încoace а dat тате din 
curte o boală care le prăpădeşte. Nu e zi de la 
Dumnezeu în care să пи moară câte una două. 
S'a dus chiar şi cocoşul care mă trezea din somu 
tocmai când îmi era 
lumea mai dragă. #5: 
tăzi stăpânii mei, va~, 
zând că alte două 
თი sunt ре аиса, 

е-аџ tăiat mai înaln- 
te de a muri. Carnea - 
acestor găini era cam 
neagră, aşa că stă- 
pânilor mei le-a fost 
frică să le mănânce. 

„„Să i le dăm lui Dorel,“ grăi atunci Florica == 
să trăiască! lar eu, Dorel, pe una am ri dat-o 
gata cu cioc; cu picioare, cu tot. Incă odată, 
să-mi fie de bine! | 32%. 

АІ tău prieten care îţi sărută botişorul 

Dorel. 


Drem e S, 

"Reamintim cititorilor сагі lau parte la 
concursul de 5 probléme să nu trimită 
separat dezlegările, cl pe toate 5 одаја 
şi însoţite de cupoanele respective. 


— Mamă, ziua mea de naştere este Luni? 

— Da, drăguţul meu. 

— Anul trecut era într'o zi de Duminică. წამ 
anul viitor? Ё 

— Va її într'o zi де Morți. 

Nicu: — Care уа să zică, eu m'am -născut în 
toate zilele săptămânei, 


/ 


1 


' ზილ 7» ს,“ 4 WEE OTEN 
AR ЖОП 9 АИ 


კ_>>--"" 


РАС. 14 –იწძ”ძ”ძ”ძ”იითL”ეეიიეეე>ა_-_ DIMINEAȚA COPIILOR! 


Calul și Măgarul 


PRELUCRARE 


Intr'o curțe  boerească trăiau de mai multă 
vreme împreună un cal 51 un măgar. Calul ducea 


о viaţă plină de Битан şi era întotdeauna mul- 
tumit de soarta sa. 

— Ce îericit eşti tu, îi zise într'o zi măgarul. 
N'ai altă grije decât să plimbi pe stăpânul nostru 
'Şi, pentru asta, ești” bine îngrijit, ţesălat - şi ti-se 
pun pe spinare nişte hamuri luxoase, străluci- 
toare, de nici nu te mai cunoşti. Despre mine, 
abia-abia dacă ѕе'погіјеѕіе câte cineva, să-mi dea 
cele trebuitoare şi niciodată nu sunt împodobit cu 
aşa îrumoase hamuri. 

— Ar fi cu adevărat caraghios ca să se dea 
mare îngrijire unui tembel ca tine, răspunse calul. 
Un golan şi un grosolan ca tine nu este bun decât 
să ducă grâul la moară. 

Măgarul nu răspunse nimic, dar, după puţin 

„ timp, văzu pe îudulul său tovarăş plecând cu stă- 
pânul la războiu. 
' — Ho-ho!, îşi zise atunci măgarul, саге din 
fire nu este tocmai aşa viteaz, îmi place mai bine 
partea mea de muncă. Dacă soarta mi-a fost să 
йи mai puţin împodobit, mai puţin strălucit, sunt 
însă mai puţin expus primeidiilor decât calul. 
Teodor Castrişanu, 


Un lucrător trebue să taie un drug de fier de 
Б metri lungime în 5 părți egale. Раса 1 trebue 
12 minute pentru а taia fiecare пагіе în cât 
timp îşi va termina lucrul? 

Răspunsul în numărul viitor. 


ттт ლირი 


Un medic trimisese pe servitorul său са să du- 
că o cutie cu hapuri la un bolnav şi o ladă cu 
şase iepuri vii la un prieten al său. Servitorul în- 
să s'a înşelat şi i-a dat bolnavului јада cu iepuri, 
iar prietenului hapurile. 

Care nu VII mirarea bolnavului: când. odată cu 
iepurii, primi şi următoarea rețetă: „să înghiţi 
câte trei pe zi înainte de masă.” 


De vorbă cu cititorii 


O amenințare plăcută. — O mică şi drăguță ci 
d-ra E. P. din clasa a П-а primară, ne trimite о fabulă 
copiată, spunându-ne că dacă nu i-o publicăm, nu ne 
mai trimite alta. Bună și mititică domnişoară! iE cea 
mai plăcută ameninţare се ne puteai face. Tot CC le се. 
rem tinerilor cititori este să citească revista, lăsând în 
seama noastră grija scrisului. II asigurăm că nu ¿ducem 
lipsă de materia şi că chiar avem mult mai multă de 
cât ne trebue. : 

Dece refuzăm şi traduceri—Intâi, pentrucă ni sestrimit 
prea multe şi n'avem loc. Al doilea, pentrucă nu' toate 
sunt bine făcute. Mai este un motiv. Traducerile pe 
cari le facem noi la Redacţie sunt alese printre cele mai 
bune bucăţi ale marilor scriitori străini, iar nu: luate 
la intâmplare, cum le găsești într'o carte ce ţi-a: căzut 
în mână. ი 

Citiţi, de pildă, încă odată bucata „Bunica“ din No. 
14, o traducere după Andersen şi veți vedea cât e de 
frumoasă, 

Lufi. — Puteţi trimite şi alte vignete, rugăm numai 
să fie cât mai înguste şi ceva mai lungi. Dar де се nu 
vă daţi numele ? M 

Domnişoarelor D, 5., G. Cu N, С. şi L: 5. Buzău, — 
Anecdotele trimise de dv. au mai fost publicate, аза сё 
dacă le mai publicăm, о să zică lumea de dv. că aţi 
copiat şi aţi luat lucruri străine. Mai bine să vă mul- 
tumiți a participa la concursul cu premii, Nibar _ 


+ ж 


Si Haplea е câte odată deştept 


— „Haplea,“ îi zise un vecin, „tot te duci tu la 
târg, са să-ţi vinzi maria; ia, te rog, şi cămaşa 
aceasta şi caută să mi-o vinzi pe un preț cât тај 
bun. ' 

— Bine, îi răspunse Haplea, dă-o їпсоа. На- 

: plea ştia însă са ve- 
стш său о furase 
de unde-va, dar nu-i 
zise nimic. 

Ajungând la târg, 
tocmai pe când stătea 
de vorbă си nişte 
prieteni, trecu un hoţ 
şi îi fură cămaşa o- 
mului. 

„Atâta pagubă în 
ciuperci“ îşi zise Ha- 
plea. 
` Seara, când se întoarse în sat, îi 651 înainte ve- 
cinul şi îl întrebă: „E, ai vândut cămaşa?“ 

— Am vândut-o. dar fiindcă nu prea avea cău- 
tare, am vândut-o pe prețul de cost. i 

w Care preţ де cost? îl întrebă mirat vecinul. 
cinul. i 

— Păi, am luat pe ea tot atâția bani câţi ai dat 


– ' 


şi tu pe dânsa, îi răspunse Haplea liniștit. 7 


м. N. 


Reşedinţa de vară a regilor Spaniei, palatul 
Escurial numără 150 uşi şi 1100 ferestre, 


А тЫ. ИРИ Ги MI №, i 


bare, 


== Th. M. Brăila, — „Dor de primăvară“ şi ‚Raze de, 
б C soare“, refaceţi-le са să le putem publica. | 
A P. P. У. Визли, — Prea multă descriere în „Micul 
păstor“ şi п'ате desnodământ, poate dacă vreţi §”0 


~ = schimbaţi mai ales începutul, 
> Gaâmndir # 5. А. 5. Maria. Bacău. — Trimiteţi răspunsul la pro- 
blema amuzantă. 
Р БАРУЫ М. Ioan. R.-Sărat. — „Primăvara“ arată că ai ima- 


„ Inchipuirea înşeală inima. - < ginaţie, dar îţi mai trebue practică. Corectează-ţi гїї 
| ს четом 5211007) şi frazele. A 2 3 
Gândeşte-te la ieşire, înainte де а i Й М. 5. 5. Loco. — „Prinţul şi Ба из“ nu merge. 

а ее ? inainte: de-a мы КТЫ, ‚М.Р, V. P. Galaţi. — Pentru „Тагпа“ e prea târziu. 
=. Ми i-a trecut timpul. iar „Primăvara“ deși е drăguță, nu 
“ ი მა აარონი ი pu putea poos +) avem prea milta Ne acria ce 
Мі trisându-] . х pe 1 ne-aţi mai trimis. La redacţia noastră nu s'au primit. 
Кеп tu Ni იწ კიას i Ai სავა” colegul lui, Б. В. Dorohoi. — In genul „lepuraşul şi vânătorul, 
ИК , ИН И у მ putea să te exerzezi, însă mai târziu vei reuşi mai bin • 
Nicu care nu vrea să iasă, îi răspunse : Nu mă I. N. G. R.-Sărat. — Ai talentul descrierii în „Lune 
mai chema, căci am plecat în oraş. ~ Martie“ dar nu place tuturor copiilor felul acesta. Sa 
L 'Toculescu б. Filip, scrii însă mereu căci vei ajunge. ' 
Jean Реја, F. А. Loco. — Regretăm са nu putem publica „Ме“ 


cazul săracului“ fiind prea lungă. 

М. 8. Craiova. — Se va publica refăcută, 
1 М. 5. 1. — Nu merge. \ 
უვ S I. Sp. — Idem. A 
Aa зу L. І. Bârlad. — Merge, dar mai târziu; 
ход: Оу 


О. б. — бе va utiliza la timp. 
Si. St. — 800911 avem prea multe. 
Hm. В, Focşani. — „ХечИјепја“ nu merge întrucât 
- mai avem primite două aproape identice. | 
Șt. Ати. — „Poveste де demult?“ nu poate avea loc, 
Avem prea multe in genul ei. $ 3 
6. SL. 80. с. Bucureşti. — Nu.merge. ? 
G. I. D. P. Focșani. — Avem prea multe în genul 
acesta. ' 
D-tru С. I. Ploeşti. — Deși sunt bine traduse și scrise; 
ИШ româneşte, nu Је putem publica căci n'au destul! 
spirit, / 
Ps. F. Vaslui. — „Primăvara“ şi „Şarada“ nu le pu- 
tem publica pentrucă au un stil puţinr eușit, lari „Soarta 
unui milion de oameni“ а mai fost tipărită, no nu reti-! 
părim mai ales din reviste româneşti. Apelăm cel mult 
la traduceri, 
A. D. 0. Buzău. — E prea cunoscută; 
1. S. P. Loco. — „Câinele şi pisica“ păcătueşte ртіп. 
versițicaţie. j k | 
E. б. Loco. — „Haplea şi ouăle“ are un subiect prea 
puţin hazliu pentru Haplea. Afară de aceasta rubrica 
lui Haplea e dată în grija ћи Moş Nae. 
М. А. Galaţi—Eşti prea mic pentru versuri, A 
Aceasta o dovedeşte versurile се ni le-ai trimis, Mai 
(ОДОМ ОА târziu vei scrie mai bine, 
zi ია პრა Ба аи SE ЕРДЕН М. C. Olteniţa. — „Câinele credincios“ "deşi аге ceva 
3 pe 5 5712 ‚ fond nu o putem publica din cauza formel, 
Hai copii să ne jurăm. 


Tot <Suchard> noi să mâncăm. 


7 
| 


=>) o): 2 
2776 


«>» эу 
Ух >> 


22». 
Муру 


“=> 


«ა» «>? თ თ»), У 
эу 


24 » 
ју 


2 
=» 


=> 
a 
У 


7 у” у”: ა” 
25 IWE A 


ი“ 


à 
>), 
>> 


Ciocolata сеа gustoasă, ME рај: Т A TUAN 

E cu lapte, delicioasă, CUPON No. 4 
кр | pentru concursul си premii al 

Marca «Bittra» ia tu, tată, „DIMINEȚEI COPIILOR“ 


Мат со, «Velma» ţie; 
«Мика«, fina ciocolată 
Dă-mi-o toată, dă-mi-o mie, Atelierele „ADEVEBUL“, 5. A 


| 


îi A ШИЙ dă doi Ларин ავა თს АРТ ЈГ у и | у је И BA УВА 
ПУНЕ РАЈУ ШИН ЕРЕ ЛИР А | LI _ უელ... ი... მიას იტი 


”” КАА. 


C” 


РАС. 16 


П 
\ 


LI 


„DIM IN EATA СОРН. БОЕ" 


Mari premii oferite de „Dimineaţa Copiilor“ 


с 


вна „Dimineaţa Copiilor“, M dorința de-a procura abonaților săi А MI cât w plă- 
sute 81 cât mai folositoare, și pentru а da un bun prilej unui număr cât mai mare de cititori са să ве 
aboneze de aci incolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, în mod gratuit, prin tragere la- ;sorţi, 


mari şi importante premii. 


* 


Toţi cititorii cari vor achita la administraţia и „Dimineaţa Copiilor“, Висігейй Sir 
Sărindar 9—11, suma де Lei 150 pentru un abonament pe timp de un an, vor primi câte 4 вео 
nuri speciale, sau dacă vor plăti Lei 80 pentru ùn abonament ре 6 luni, vör priini câte 2 bo 
nuri speciale. Cu aceste bonuri abonaţii vor participa Ја toate: ptemiile ce „acordăm. | AR 

Cititorii din provincie vor trimite sumele de mai, sus prin: mandat. poştal la adresa: ‘Adminis: 
таџа revistei „Dimineața Copiilor“ București, Str. Sărindar.9—44,. Şi. vor- tacă bonurile. res- 


pective prin poștă. 


С 


Abonaților Ла revistă de până acum li se vor. trimite nelntârziat bonurile la. сагі. (аа. dreptul 


lată şi lista emeni a ı marilor premii: | 


1; Una bicicletă elegantă. } | 

2, Un aparat fotografic ICA 9/12 marca Tribby 
No. 17 cu 6 casete interioara. furnizat йе. Magasinu! 
špecial de articole fotografice „La Amatorui ა сво, 
Bucureşti Str. 815; Enei Мо; “а 

3. Un echipament complect de foot-ball, după 
măsură, compus din-1 tricou,'4 per. pantaloni, 1. рег. 
zhete, 4 per. moletiere, 1 minge specială No. 3 furnizate 
de Autogarajul. Colin, Calea Vietoriei 49, secţiunea de: 
sport şi vânătoare... 

4. Una Vioară model Stradivarius împreună cu cu: 
tie şi toate accesoriile: 

5. Una Mandolină lemn palisandru ornată cu side- 
turi. Ambele aceste premii sunt furnizâte de vechea 
casă de muzică N. Mischonzniky, Str. Colţei 7, Bucureşti. 

6. 10 cutii mari conţinând-fiecare -câte цп’ asorti- 
timent de pachete din delicioasa ОРИ „Suchard“; 
pentru 10 câştigători. н 

7. Un binoclu fin de teatru 4 сатр, montat în 
piele neagră împreună cu cutia, furnizat de Comptuarul 
Generał де Optică 5. Penchas, Calea Victoriei 90. 

8. Un costum de haine din stofă bleumarin mois! 
marinar, pentru copii, după mžsură; furnizat de sa pl 
sinul „La Jack“ Str. зејам 11. 

9. Una servietă de piele fină furnizată ძი către 
Prima fabrică română de articole de voiaj, D. Mărcu- 
lescu Str. Sărindar 12, București. 

10. Un dulap de lemn fin lustruit, cu două uși în 
canaturi cu 2 sertare şi cheie. Dulapul conţine 10 unelte 
line pentru traforaj. 

11. Un aparat cinematografic complect cu un film 
şi 3 sticle'de lânternă magică. Ambele furnizate de Ma- 
аи „Davidescu“: F Ştefan & Cie. Pasagiul Vila- 
'ros No. 8. 


12. О colzcţie complectă din operile lui Vlăhuţă, თ 


urnizată de Librăria „La Popor“ Str. СоЦеі No. 17. 

13. Metri 1,60 stofă englezească cu dos caro реп- 
tru un palto де copil, furnizată de cunoscuta „casă de 
mcredere „Pbstăvaria 1 Lux“ Str. Smârdan No. 2. 


їй, pentry; trei câștigători, furnizate де „Pica“ ifa- 


i 


“ა 


44. Un ceasornic argintat си. brățară де · зма, 
pentru fetiţă. 

15. Un ceasornic argintat cu-brăţară де: piele pen- 
tru băiat. 

Ambele сеаѕогпісе solide,. forme moderne, furnizate 
de Magasinul de ceasornicărie şi bijuterii „Сгопов“ 
Str. Academiei 9. 

16. Una pereche ghete de copii din piele bună, dup? 
măsură. 

17. Una pereche pantofi de copii din piele bună 
după măsură. 

Ambele furnizate de Magasinul „Luna Park“ Str 
Carol 6, furnizorul Curţei Regale. 

18. Trei pălărioera elegante. реп ти copii, după mă. 


ხოლ, franco-română de ირო де Чате şi 'eopii, 
Carol Мо. 70. 

19. Una rochiţă frumoasă gentia fetiţă, după mă 
sură, furnizată de magazinul ,,Carmen- Sylva“, ne-ai 
Lipscani 68. 

20. Una duzină-fotograții cărţi poştale. „ве ia şi 
un tablou де 30/40 cm. , încadrat- intr’o frumoasă ramă 


Str. 


“awită, executate de- cunoscutul institut до arte- toto: 


grafice „„Fotoglob'* B-dul Academiei 3. 
21. Trei bucăţi cămășuţe ае zi, brodate de - “mână 
pentru fetițe. 


БЫ Trei bucăţi cămăguţe' fine de саи: pentri 
iat. 

Ambele furnizate de noul Magasin „La oraşul Lau 
sanne“ Str. Carol 36. 


23. Un album pentru: 200 · cărţi poştale. ilustrate, le. 


“წეს. їй ‚ралга, coperta conţinând un frumos desen. 


“24. Un album „pentru mărci poştale. 


25. Una cutie de lemn со, aquarele în: tuburi. 
Purnizâte de cunoscuta librărie ЈУ საა за Alex. 
Беке Шеѕсц, В- dul Elisabeta Хо. 5 


Aşa dar, mie şi mare ahonati-vă la DIMINEATA COPIILOR“ 


i. 
ლი % 
= 
= < 
М 
> 
« 
ცე” 
Ш > 
2'- 
| |: 
2 
დ 
T б 
ს) 
al а 
«I 
ჩ 
а | 


DiMiNERTYE 
ANU ლი 


MICUL PICTOR. — Пеапо. tocmai acum nu mişca! 


PREŢUL 3 LEI 


PAG. 2 


Й 
„DIMINEATA COPIILOR" 


MARL PREMI OFERITE DE „НЕА СОЕ" 


Revista „Dimineața Copiilor“, în dorința de a procura abonaților săi surprize cât mai plă- 
cute și cât mai folositoare, și pentru a da un bun prilej unui număr cât mai mare de cititori ca să se 
aboneze de aci încolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, în mod gratuit, prin tragere la sorți, 


mari şi importante premii. 


Toţi cititorii car vor acmta la administraţia revistei „Dimineaţa Copiilor“, București, Sir. 
Sărindar 9—11, suma де Lei 150 pentru un abonament pe timp de un an, vor primi câte 4 bo- 
nuri spacisle, sau dacă vor plăui Lei 80 pentru un abonament ре 6 luni, vor primi câte 2 bo- 
nuri spetiaia. Cu aceste bonuri abonați vor participa la toate premiile ce acordăm, 

Cititorii din provincie vor trimite sumele de mai sus prin mandat poștal ја adresa: Adminis- 
«гађа revistei „Dimineaţa Copiilor“ București, Str. Sărindar 9—11, și vor primi bonurile res- 


pective prin poștă, | 


4ხიინ!კ!იL la revistă de până acum li se vor trimite netntârziat bonurile 1а cari ам dreptul, 


iată şi lista complectă a marilor premii: 


1. Una bictoletă elegantă. 

2, Up aparat fotografic ICA 9/12 marca Tribby 
Мо. 17 cu ს casete interioare furnizat de Magusinul 
special de articole fotografice „La Amatorui Ко(одга!“, 

ucurești Str. Bis. Enei No 8. 

3. Un echipament complect де foot-ball, după 
măsură, compus din i tricou, 1 per. pantaloni, 1 per. 
ghete, і per. moletiere, 4 minge specială No. 8 furnizate 
de Autogarajul Colin, Calea Victoriei 49, secţiunea de 
sport vânâtoare. 

4, Una Vioară model Stradivarius împreună cu cu- 
tie și toate accesoriile, 

5. Una Mandolină lemn palisandru omată cu side- 
turi. Ambele aceste premii sunt furmnizaţe de vechea 
cas de muzică М. Mischonzniky, Str. Соце! 7, Bucureşti. 

6. 10 cutii mari conţinând fiecare câte un asorti- 
timent de pachete din delicioasa ciocolată „,suchard“, 
pentru 10 câștigători, 

7. Un binoclu fin de teatru și câmp, montat în 
piele neagră împreună cu cutia, furnizat de CQomptuarul 
General де Optică $, Penchas, Caiea Victoriei 90. 

8. Un costum de haine шп stofă bleumarin model 
marinar, pentru copii, după m'sură, furnizat де Maga- 
sinul . La Jack“ Str, 561911 11, 

9. Una servietă de piele fină furnizată de către 
Рета fabrică română de articole de voiaj, D. Mărcu- 
lescu Str, Sărindar 12, București, 

10. Un dulap de lemn fin lustruit, cu două uși în 
canaturi cu 2 sertare şi cheie, Dulapul conţine 10 unelte 
fine pentru, traloraj, 

41, Un aparat ei eri dee: complect cu un film 
şi 3 sticle de lanternă magică, Ambele fu'nizate de Ma- 
gasinul „Davidescu“ F Ştefan & Qie. Pasagiul Vila- 
cros No. 8, 

12. О colecţie complectă din operile lui Vlăhuţă, 
furnizată de Librăria „La Popor“ Str. Соцеі No. 17, 

13. Metri 1,60 stofă englezească cu dos caro pen- 
tru un palton de copil, furnizată de cunoscuta casă de 
încredere „Postăv Lux“ Str, Smârdan No. 9, 


(ა, Un ceasornic argintat cu brățară de mătasă, 
pentru fetiță, i 

15. Un ceasornic argintat cu Ьїй{агй de piele ` 
tru băiat, ы + Р ტს 

Ambele ceasornice solide, forme moderne, furnizate 
de Magasinul де cessornicărie şi bijuterii „Oronos *, 
Str. Academiei 9. 

16. Una pereche ghete de copii din piole bună, după 
măsură. j 

17. Una pereche pantofi de copii din piele bună, 
după măsură, 

Ambele furnizate de Magasinul „Luna Park“ Str. 
Carol 6, furnizorul Curţei Regale. | 

18. Trei pălărio ге elegante pentru copii, după mă- 
sură petin trei câștigători, furnizate de ,„Ploa“ fa- 
brică tranco-română” de pălării de dame și copii, Str. 
Carol No. 70. 

19. Una rochiţă frumoasă pentru fetiţă, după mă- 
sură, furnizată йе magazinul „бампеп-бујуа", Strada 
Lipscani 68, 

20, Una duzină fotogratii cărți poștale sepia şi 
un tablou de 34/40 cmi. , încadrat într'o frumoasă ramă 
aurită, executate de cunoscutul institut de arte foto- 
gratice ,,Fotoglob“* B-dul Academiei 3. 

2. Trei bucăți cămășuţe de zi, brodate де mână 
pentru fetiţe. 


rel Trei bucăţi cămășuțe fine de noapte, pentru 
a 


Ambele furnizate de noul Magasin „La orașul Lau- 
sanne” Str, Carol 86. 

28. Un album pentru 200 cărţi poştale ilustrate, le- 
gat în pânză, coperta conținând un frumos desen, 

#4. Un album pentru mărci poștale. 

25, Una cutie de lemn cu acuarele în tuburi, 

Purnizate de cunoscuta librărie şi papetărie Alexe 
Stânciulescu, B-dul Elisabeta No. 5, 


Aşa dar, mie şi mare ahonati-vă la „DIMINEATA COPIILOR. 


DIMINEATA COPIILOR” 


PAR, 3 


| IMINENTE vapi iLOR 


| REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA ::. 


ABONAMENTE: UN AN 150 
| ŞASE LUNI 80 ,, 
З IUNIE 1924 


| Mama 


| Se încheiase săptămâa de când mama lui Radu 
căzuse bolnavă şi zăcea la pat zgâlţâită de îriguri, 
çu privirile rătăcite şi negurate. Nu mai cunoştea 


pe nimeni dimpreijur. Bietul Radu, fiul ei, plângea 
| de ti-se rupea inima şi se agăța de doctor: 

— Nene doctore! Se face bine тата? 

Dar doctorul, în loc să răspundă, mormăie cu- 

vinte de alintare. Scrise o reţetă şi plecă strân- 
gând din umeri. 
„ Tocmai în a opta zi де zăcere, bolnava se trezi 
dimineaţa cu mintea limpede, deschise ochii mari, 
îi roti în jur şi şi-i opri înduioşată dintr'odată a- 
supra lui Radu care, într'un fotoliu alături, cu ca- 
pul căzut ре un umăr, dormea. П văzu palid şi 
slab şi în inima еі de mamă se îngrijoră. 

— Radule! îl strigă ea încet. 

Băiatul se deşteptă tresărind. 

— Mamă! Eşti bine? 

— Mai bine puiule. A dat Dumnezeu. Dar tu cazi 
de oboseală, te văd. Nu cumva ai stat toată noap- 
tea lângă mine? 


BUCUREȘTI, — STRADA ноли 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON 6167 
UN 


NUMAR З LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


же 


De ALICE GBRIELESCU 


Radu tăcu. Nu voia să-i spuie таті că де şap- 
te nopți o veghia 251161. 

— Hai, du-te micuţule şi te culcă. Nu vreau să 
suferi şi tu, 

Tocmai intra atunci şi doctorul. Radu trecu în 
odaia lui dar nu se culcă. Aşteptă să iasă docto- 
rul şi îi sări înainte: 

— Acum ce zici, nene? E scăpată? 

Doctorul îi spuse drept: 

— Azi nu se poate 58. Mâine! 

Mâine! Incă o zi de nesiguranță dar! Ca să-şi 

alunge neliniştea, Radu se puse să înveţe, Dar nu 
putea fi atent. Gândul îi zbura mereu la mama ca- 
re zăcea alături, încă tot atât de bolnavă. Cum 11 
va îi mâine? Mai bine? Mai rău? Doctorul spu- 
sese: „Azi nu se poate şti“. 

Cu ochii pe cartea de citire, în loc sa citească 
rândurile înşiruite acolo, Radu se pomeni murmu- 
rând rugăciunea de dimineaţă: 

„Tatăl nostru carele eşti în ceruri...“ · 

Şi într'o pornire de neînvins a inimii lui iubitoa- 
те, căzu în genunchi cu Таја spre icoana din pe- 
rete, rostind rugăciunea întreagă, cerând la sfârşit 
ca în atâtea rânduri, sănătate, sănătate рептги 
mama lui... 

Bătăi în uşa de afară îl treziră. Alergă să des- 
chidă. Era Costică, prietenul lui, care îl întrebă: 

— Nici azi nu vii la noi, Radule? Toţi colegii 
vin să mă felicite. 

Abia acum Radu îşi aduse aminte că era sărbă- 
toare în ziua aceea, ziua lui Costică şi a Elenuţe? 
sora lui. 

— Nu pot, răspunse el. Mama е tot bolnavă. 

— Măcar! Nu trebuie să petreci $1 tu puțin? 
Haide, vino îndată după masă. Avem teatru. Ju: 


сат о niesă în costume. Ceva straşnic, ai să vezi. | 


Aducem și lăutari. 


Băieţii vorbeau în sală. Uşa dela dormitor, era 


PAG. & 


puțin deschisă. Prin crăpătură, bolnava îi vedea 
şi-i auzea vorbindu-şi; înţelegea din împotrivirea 
domoală a lui Radu toată dorinţa lui de a se duce 
şi toată părerea de rău că nu putea. 


„Ма: târziu, după masă, ea întrebă pe Radu: 
— Ce voia Costică? 
` — Venise să mă vadă, îngână băiatul roşindu-se. 

— De ce nu spui, Radule ? îl certă mama. 
auzit tot. Crezi că mă supăr dacă te duci la pe- 
' trecere? 

— Dar nici gând п'ат să mă duc, ხენი ი Сит 
să te las singură? 

— Rămâi cu servitoarea. Ş'apoi mă simt mai 
bine, mult mai bine. Du-te, dragul meu. 

Şi mama închise ochii ca să curme vorba şi să 
lase pe Radu să hotărască singur. Va avea el oare 
inima s'o lase şi să se ducă să petreacă ştiind-o 
bolnavă? Sau o iubea destul ca să se lipsească 
singur de o petrecere la care totuş liber era să 
се ducă? 

Ca toţi copiii, şi Radu fusese bolnav în atâtea 
rânduri. Sâptămâni întregi mama nu se deslipise 
dela patul lui, mâncând din picioare, dormind pe 
apucaje câte un ceas pe zi... S'ar îi gândit еа a- 
tunci, măcar o clipă, să meargă să petreacă? 

Printre pleoape, mama îl privia pe Radu şi îl 
simţea nehotărit. Асі se aşeza, aci se smulgea din 
loc си ciudă. Intr'un rând, din felul cum se în- 
dreptă spre uşă, îl crezu hotărît să cheme servi- 
toarea şi să plece. Dar se oprise la timp şi se 
aşezase apoi pe un scaun, unde rămase tăcut. 

Poate-şi aducea atunci şi el aminte de felul cum 
îl îngrijise mama lui, de dragostea еі nemărginită. 
Poate recunoştinţa îl ţintuia acolo... Căci întrun 
târziu, mama îl simţi apropiindu-se de pat şi să- 
rutându-i uşor mâna care atârna pe lături... 
| Sărutarea acesta, prin care Radu arăta că ră- 
mâne, ега pentru mamă răsplata iertielor ei, sin- 


_იიეიეებებებებს.ს. 


"DIMINEAȚA COPIILOR”, 


gura răsplată ce-o cerea dela copilul drag. Din 
sufletul ei pătruns de fericire, simțea revărsân- 
du-se în trupu-i istovit unde binefăcătoare, simţea 
renăscând însfârşit în ea dorul de viaţă şi pute- 
rile-i pierdute. 

lar a doua zi, doctorul, cercetând starea bolna= 
vei, îşi freca bucuros mânile, mirat puţin de o aşa 
grabnică însănătoşire. "Alice Gabrielescu, 


Жака nostru 


Lui Badea, om făra ТЭ cum e ori şi ce cioban 

Intr'o zi îi zicea astfel cu asprime. popa Рап: 

— „Măi băieie, ia aminte, că îți pierzi sufletul tău! 

In scriptura зјата zice: Să te rogi lui Dumnezeu. 

Şi tu nu şti Tatăl nostru, tu nu ştii сет за іс 
пећи 


Vai, de tine, vai, de tine, parcă nici rai II creştin! 


„Се vrei, tată, îi răspunse bietul Budeu іпігіѕіаі 
Eu nu pot şti de-alde astea că la carte wam fost 


at, 
Dar Е vrea să-l învăţ, ше“— Вте, dar dacă 


voeşti !“ 
Ат. УНД să 16”IVთI lesne“. — „Аза, Таса, să 
trăeşti 1° 

= „lacă, Badea, ia aminte ! de-azi nainte Ф să 
ai 


н din Tatăl nostru nume oilor ce ai. 
Mă "'nțelegi ?“-— „Сат ძი, părinte“—,Uite pe 
asta 50 numeşti 
Tatăl nostru; şi pe asta mititică, care eşti ; | 
„Şi pe astălaltă ? n ceruri... căci aşa-l vei învăța, 
1.1 vei (те ori când minte.“ — Ми атит, stin- 
~ па 10, 
Am acasă şi о soră care Spune pe ceaslov, 
Pe biblie, ре psaltire, pe cartea lui Bogoslov, 
Şi-am 50 rog să mă învete, cum 1а ea m'oiu 
У duce eu, 
Aşa cum mi-ai zis, părinte“ —„„Astiel să faci fă- 
tul meu! 
După vreo lună de zile popa Dan se întâlni 
Cu ciobanul nostru "п cale şi îndată îl opri. 


— ანუ vedem, îi zise popa, acum eşti tot aşa prost 

Cum erai; ştii Tatăl nostru 2'—, Ма; e vorbă !..pg 
de rost... 
Când îmi chem oile mele să vezi par'că aş сеп; 
Ма fost greu cum credeam, гаса!“ — „Bine, 
Badeo, spune, 21!“ 

— Тави nostru care...“ — „Bine!“ — Eşti în сеч 
ri "тити“. 


„Numele tău fie... —,„Badeo. „iacă а 
ს sărit 

Pe stințească-se ! „Ei, taică, * dar 54 
împlat 
Că Sfințească-se, sărmanul, d a 1051 
тапс [05 Ion, 


DIMINEAȚA COPIILOR" 


Ian uitați-vă la Tudorică! Nu mai poate де 
bucurie. A pornit-o la plimbare prin livezi şi prin 
câmpii călare ре neîntrecutul său armăsar саге 
nu este altul decât Urechilă cel bine cunoscut 
de noi. 

ŞI Urechilă e mulţumit. Tudorică nu e o povară 
grea. Pe lângă aceasta, nare in mână vre-un Бај 
08 vre-un biciu cu саге să-l lovească pe Ure- 
chilă. 


“"ăpuşica e bolnavă... 


„Мата, adu-mi păpuşica 
„Ce-ai uitat că-i ora şapte? 
„Şi de vreji, şi puțin lapte 
„Că-i e foame mititica, 

De azi noapte !“ 
Apoi cântă, o desmeardă 
Şi o joacă : „Puica теа 
insă lapte tot nu bea. 
F’ngrijată să по piardă 
„Ааа... stai, poate... 

Уга сајва!“... 


Călare ре 


— PAG. 5 
tirechilă 


Numai Doref пи раге Yncântat. It auziţi? То 
latră «һат! ham !>. Ce o fi zicând în limba sa? 
Uite ce zice; «Tudorică, prietene, ia-mă şi pe 
mine călare I» 

Dar Tudorică îi răspunde: «Nu, mai bint 
теш pe jos, са să ți se дезтогјеазса рісіоа 
rele». 

Şi Tudorică nu mai poate de bucurie că merge 
călare pe Urechilă. 


ღღ «ი 


Мата vede şi-o întreabă 
— „Uite ce-i la gura ei le _ 
i — „Раг'с'аг îi mâncat cât ігеі!".... 
— „О ! de loc, татца агак& 
— „l-a mâncat totul Grivei !“.e 
„Ştii ceva: გ. ჩაჩუა 
*  Păpuşica mea-i bolnavă! ss 
A. Dumitressu.— Constanţa. 
Reamintim cititorilor cari iau parte la 
concursul de 5 probleme să nu trimită 
separat deziegările, ci pe toate 5 odată 
şi însotite de cunoanele rasnactive, 


РАС. ნ = 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


INGERUL 


De îiecare dată când moare un copil cuminte, 
წი înger de-al lui Dumnezeu coboară pe pământ, 
îl ia pe copilul mort în braţe, întinde asupră-i ari- 
pile sale albe, sboară deasupra locurilor ce i-au 
fost dragi copilului şi culege m pumn intreg de 
11011 pe care le duce lui Dumnezeu, репти ca acolo 
sus să înflorească şi mai frumos decât pe pământ, 
Bunul Dumnezeu le strânge pe toate la inima sa, 
iar îlorilar pe cari le iubeşte mai mult le да un să= 
rut şi prin aceasta floarea capătă voce și poate 
cânta în toată fericirea. 

Aşa îi povestea unui copil mort, un înger, ре 


când se ducea în cer, iar copilul asculta ca în vis, 


Sburau deasupra locurilor unde se jucase copilul 
şi deasupra grădinilor cu Поп minunate. 

„Ре сагі Поп le уот lua cu noi, са să le sădim 
în сег?“ întrebă îngerul, 

Ега acolo un trandafir sveli $1 foarte frumos, 
o mână rea îi rupsese însă trunchiul, aşa că ra- 
murile pline de boboci mari şi deschişi pe jumă- 
iate,, atârnau vestejite în jos: 

„Bietul trandafir!“ zise copilul. „la-l pentru са 
sus la Dumnezeu să poată înflori din nou“, 

Ingeraşul îl luă şi-l sărută pe copil pentru acea- 
sta, iar copilaşul deschise ochii pe jumătate, Cu- 
leseră florile cele mai îrumoase, luară însă şi din 
dispreţuitele gălbenele şi din sfioasele catifeluţe, 

„Avem acum Поп destule!“ striză micul copil 
plin de bucurie, iar îngerul zâmbi. Ei sburau, dar 
nu încă drept la Dumnezeu. Era noapte şi peste 
tot domnea liniste, 


Rămaseră în cetatea cea mare şi sburară în 
jurul uneia din străzile cele mai înguste, uude e- 
rau grămezi întregi de paie, cenuşe şi diferite alte 
lucruri. Fusese ziua când locuitorii se mulau, аза 


După ANDERSEN, 


că erau pe jos bucăţi de farfurii, figuri sparte de 
gips, cârpe, pălării vechi şi altele. 

Ingerul îi arătă copilului cioburile unui ghiveciu 
"де Поп şi un bulgăre de nimânt dis care ieşeau 


ითილილი 


rădăcinile uscate ale unei таг ilori de câmp. 
Biata floare se уеѕіејіѕе şi de accea îusese arun- 
сага pe stradă. 

„О luăm си пої!“ zise îngerul. „Ре când зри 
тат, am să-ţi povestesc din ce pricină“. 

Acum shurau şi îngerul îşi începu povestea: 
„Соја, în strada cea îngustă, în subsolul intune- 
cos, locuia un băiat sărac și bolnav. Incă de mic, 
zăcea în pat. Când se simţea ceva mai bine, pu- 
tea sprijinit în cârji, să umble o singură dată prin 
odaie în lung şi în lat: aceasta ега totul. 

Numai în câteva zile de vară razele soarelui 
pătrundeau pentru vre-o jumătate de oră în odaia 
dela subsol. Când, în astiel de momente, bietul 
băiat stetea la fereastră şi simţia căldura soarelui, 
îşi punea înaintea ochilor degetele sale subțiri, ve: 
dea cum curge sângele roşu şi zicea: „astăzi soa-= 
rele a venit să mă viziteze!“ | 

„Pădurea, în frumoasa за verdeață де ргтипдуа•« 
та, nu o cunoştea decât prin aceea că fiul уести- 
lui îi aducea сеа dintii ramură de fag. O ţinea 
deasupra capului şi visa că se găseşte sub fagi, de 
unde se vede soarele şi unde cântă păsările. In- 
tro zi de primăvară, băiatul vecinului i-a adus și 
flori de câmp, printre cari se găsea, din întâm- 
plare, şi una cu rădăcini. Pe această îloare a să- 
dit-o în ghiveci şi a pus-o la fereastră, lângă pa- 
tul său, 

„Floarea II sădită întrun ceas bun. Crescu, fă- 
cu şi alte ramuri şi dete flori în 108 anii. Ea îi ti- 
nea copilului bolnav locul de cea mai frumoasă 
grădină şi era mica lui comoară ve pământ. O 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


stropea şi avea grija să primească fiecare rază de 
soare ce pătrundea prin fereastra cea joasă. 

„Floarea creştea chiar şi în visele copilului, 
căci numai pentru dânsul creştea, răspândea un 
parfum plăcut şi îi înveselea ochii. Când sună cea- 
sul de moarte al copilului, spre îloare îşi întoarse 
el Таја. E un ап de când el s'a dus la Dumnezeu, 
аза că un an de zile fioarea a stat uitată la 1е- 
reastră, s'a veştejit şi de aceea а fost azvârlită în 
stradă. Aceasta este biata floare veştejită pe care 
am luat-o cu noi în buchetul nostru, pentru că a- 
ceastă floare a adus o bucurie mai mare decât 
еа mai bogată floare din grădina împărătească“. 

Dar de unde ştii tu toate acestea ? 

— Ştiu, grăi îngerul, pentrucă eu însumi eram 
băiatul cel mic şi bolnav care mergea în сагј! 
Imi cunosc doar floarea! \ 

Copilul deschise acum ochii săi şi se uită la chi- 
pul atât de frumos şi de prietenos al îngerului. In 
acelaş moment au sosit în cerul lui Dumnezeu, un- 
de domneşte bucurie şi fericire. lar Dumnezeu îl 
strânse pe copil la inimă şi-l făcu să aibă şi el a- 
ripi ca şi celălalt înger şi sbură cu acesta mână 
în mână. 

Dumnezeu strânse la inimă toate florile, dar 
pe biata floare veşteiită o sărută şi ea căpătă vo- 
ce şi cântă ca toţi îngerii cari sboară în jurul lui 
Dumnezeu, unii foarte aproape, alții în cercuri tot 
mai mari şi tot mai departe, mai departe până în 
infinit, dar cu toţii deopotrivă de fericiţi. Cântau 
cu toţii, mici şi mari. Cânta şi copilaşul cel bun şi 
binecuvântat şi cânta şi biata Поаге de câmp се 
fusese svârlită în strada cea îngustă şi -întune- 
coasă. Traducere de Marcu Ionescu. 

+ k жє 


Câinii pompieri 


Se întâmplă de multe ori că în oraşe, când arde 
o casă, rămân copii înăuntru şi nu-i putem scoate, 
îiindcă ei de îrică se ascund şi tac. Pentru aceasta 
în Londra câinii sunt dresați. Aceşti câini trăiesc 
cu pompierii. Când arde o casă şi rămân copiii 
înăuntru, ei îi trimit să-i aducă. Un astfel de câine, 
în Londra a scăpat 12 copii: îl chema Bob. Odată 
ardea o casă şi când pompierii au venit o їетее 
le ieşi înainte. Plângea şi spunea că în casă a ră- 
mas о fetiță de doi ani. Pompierii au trimis- ре 
Bob. Bob îugi pe scări şi nu se mai zări prin îum. 
După 5 minute s'a întors din casă, purtând о fetiță 
de cămaşe. Mama s'a aruncat spre fiică-sa şi plân- 
gea de bucurie văzând că e în маја. Pompierii 
Pau mângâiat ре Bob şi l-au cercetat де nu s'a ars 
în foc; dar Bob scăpă din mâinile pompierilor fu- 
gind în casă. Când veni câinele, toţi începură să 
râdă: ducea în gură о раризе mare. , 

Din ruseşte de Leonida Motninc. — Ismail, 


Ie Б, 3 4 
ისტო а {ем 


ეულ თბი A 


| 
$ 


PAG. 7 


Din „Povestile Papagalului“ 
Prorocul Moise și vuiturul 


Intr'una din zile o porumbiţă speriată veni zbu- 
rând la Moise şi i-se rugă zicându-i: „АШ milă de 
mine, prorocul lui Dumnezeu! Mă urmăreşte un 
vultur: зсара-та“. ? 

Moise o primi ре porumbiţă şi о ascunse sub 
haină. 

Intre acestea veni şi vulturul în zbor şi zise 
proorocului: „Moise, pe mine mă chinueşte foa- 
mea şi fiindcă tu îmi răpeşti mâncarea, îmi faci о 
mare nedreptate.“ 

— Vulture, îi întoarse Moise vorba, îmi ceri să- 
ți dau anume porumbiţa aceasta ori te mulțumesti 
să-ţi dau şi altceva de mâncat? Dacă îmi ceri po- 
rimbița, îţi spun că această pasăre nevinovată se 
găseşte sub ocrotirea mea, aşa că în nici un chip 
n'am să consimt la moartea ei: lar dacă te multu- 
meşti cu altă mâncare, am să caut, ca să nu te 
duci flămând de la mine. 

Când vulturul îi răspunse că primeşte şi altă 
mâncare, Moise îşi tăie din trupul său sfințit atâta 
carne cât cântărea porumbiţa şi ега gata să i-o 
dea vulturului: 

Acesta însă îi grăi zicându-i: „proorocul lui 
Dumnezeu, eu sunt arhanghelul Mihail şi ceeace 
crezi că e о porumbiţă, este prietenul meu Ga- 
briel. Pricina pentru care ne-am prefăcut eu în 
vultur şi el în porumbiţă a fost са să-ţi punem la 
încercare mărinimia ta. Suntem mulţumiţi şi acum 
ne ducem.“ { 

Zicând aceste cuvinte, cei doi îngeri plecară fă- 
cându-se nevăzuţi: 


Traducere de + * ს 


უეუეუ__<<<<<<=>გეე.ე-_->_>>:<-:--:--:-.>.>_=5--. 
Mesteacănul, fiind rău conducător de electrici- 


tate, este un copac sub care ne putem adăposti їп 
vreme de furtună, ri 


РАС. 8 


„DIMINEATA COPIILOR 


Păţania lupului 


Intr'o 21' საუ ტი. | 41 firitiseşte, 

Se întâlni Apoi glăsueşte 

. Cumătrul lup cu coana Ушре ` ÎN а ი) 99 

== 01 dar ce mai faci sarata? · | ` — „Аћ ! се mai noroc ре пој А: A 
01 — „Las surată, пи ре пој 


Ci pe mine ; 

Că аза este mai bine 

Și asa se şi cuvine“, 

Şi răspunzând аза 

Lupu 'ncepu а mânca, 
Pe “ndelete — se 'nțelege 
Nu cumva să i se aplece 


fată însă se iveşte ” სით >) 
Vânător — din tuf — M0I0§(6.. >? ` 
Vulpea carel simte "'ndată ЖУ 


înciudată 
i р Şi Патапаа, Tu 
Incotro aşa grăbită 2“. Pe lup ca să se răzbune E a е 
-= „la, mă duc şi eu silită Fuge şi nimic nu Spune. 
La ип doctor... Са. deodată, . lar сити ти ce mânca 
M თი дч tare slăbită, | ‚Бі lasă acolo pielea sa. 
i-este teamă să па тог... 5» ~ 
= „раг де. unde 7... „Eşti „მო. Ж Pinyin რარა ანკარის 00 
Crede- -mă, deşi. nu's doctor : 2 : f 


N'ai nimic: o răceală сате iute-iute trece წა წელია? # к е ? 

— „ре! e drept: timpul e rece" WA ашта а Sine gandeste, 
ცა "врео Ў In timp de nenorocire 
Ре тања Să + 'mă crezi î 2, Nici un prieten nu găseşte 
© = Dar. eu tot maş duce să consult un si nu îi soseşte, ră 
e doctor bun“... Nimeni nu-i spune: fereşte | pa ° w£ 


7 / Nu-l întreabă de trăeşte, 
ჩან“. -prea Ыпе.; Ва, nu შოშას 3 “ი §I-0... păteşte. , i 
а... 4; : Horia Iancu, 
4 ავს ჟა i жж К СРР 4 
== „раса уг = A Ў 
та ое Din crâşmă 
== „Vreau desigur... Ce'ntrebare !“., Ў З E G ayt 
§; către barza — doctor mare —. n салд ხერ ი რეც, 
ео рош, „m un betiv îi strigă toti 
Ва căs vremurile grele, Şi nici ruşine тате 
Ha де Ыла, ba ილორის. | iși ავოეეე л 
а ӣе ხი stel a un nebun sărmanu 
Са ძი! oameni liniştifi ` l-aproape gol, căci şi-a băut 
Şi chibzuiți. Până chiar şi sumanul. 
Dară lupului "nainte „ Munceşte zile "итег din greu 
lacă-i ese un pui de rată . Dar ce folos i-aduce 2 
· Мине şi fără пите... Când sărbătoarea а sosit 
(л em m а - La стазта Бапі-ѕі duce. 
$иге la mis E arțăgos când este beat 
БА ра de rată, Apikara A 
Ситатш Лар пи şovăeşte, Să te 107051! copilen veci 
Ci deodată îl înhaţă; Ca nu ситуа să-i semeni. . 
lară vulpea se grăbeşte Mateescu Titus. — Buz 


РАС. 9 


„DIMINEAȚA COPIILOR” : 
RŞETORUL de MOŞ NAE 


HAPLEA ŞI 


1 Sus pe-acoperisul сасе! 2. „Domnu Haplea“. strigă omul, 3. Сат cu greu coboară Haplea 


Haplea stând lungit la soare, „Vino 'ndată mai de grabă, Pe cea scară ruptă, veche, 
Auzi că jos în stradă Am o vorbă eu cu tine, jos când vine: „Ce e, nene 2 ~! 
Ai за vezi ce mare «геара". ii întreabă la ureche. 


Unu-l cheamă să coboare. 


4. — Uite ce e, Не-р milă, 6. — Pentru asta, zise Haplea 6. tar de-acolo-i face semne 
Sunt bâtrân şi cerșetor, M'ai luat tu dela treabă ? Şi bătrânului grăjeşte : 
Оа-ті-о pâine de pomană, Bine, stai puțin. aşteaptâ-— „Moşulică, vino"ncoace. 


Că de foame-s muritor Şi se urcă pe сосіоаба. Hai pe scară sus pofteşte* 


Г 


7. Tremurând se urcă omul. 8. – D'apoi bine. zice moşul, 9. II intoarce vorba Haplea : 


insă Hapiea ştiţi ce face? Asta jos puteai s'o spui. „Ти puteai şi mai uşor. 
„Хаи. пат pâine, са |-а5 да-о, Ce nevoie са la vârsta-mi Ca sâ-mi spui de jos cea treabă 


Du-te dar cu Damnun расе“. Pân 'aicea sâ mă sai? Каг 58 faci să та cobor“ 


РАС. 10 


EROUL... 


კ Попа zile $1 două nopți, fu pace desăvârșită 
dealungul şi dealatul străzei Clopotarilor. Меј о 
patrulă pe la răspântii. nici un picior de soldat, 

Nei, 105195011) învingători. Ei, — învingii, 

In a treia zi, aproape de amează, am ieşit din 
casă, cu сарш legat de o batistă mare, umedă, 
dăşind încet, şontăc-şontăc, va un moşneag, sau 
mai curând ca un erou... rănit în lupte dureroase, 

Ultima noastră izbândă mă costase cam mult: 


două măsele, toţi nasturii de la haină uitaţi pe' 


сатри! de luptă, о urechială straşnică a vardis: 
tului şi bătaia soră cu moartea a tatei care де 

astă dată părea mai crud ca nici odată. 

„Nimic, nimic, пітіс!.. Hotărât că та avansea- 
ză în grad! Din simplu căpitan... 

Ce? Simplu căpitan? Măi. măi!.. Ar vrea Lică 
să fie el căpitan! Şi-ar da el bucuros toate peni- 
tele de gradul ăsta. Şi mai ales Petruţă! 

Dar acum ,0 să mă facă general. Nu, asta nu 
cred! Dar colonel tot mă face. De altfel e şi firesc. 
Dacă nu eram eu printre еј, cu siguranță că nu 
făceau еі cine ştie ce 959001017. 

Păi cum să nu iasă ај noştri învingători. când 


„Dar, toată 'strada era cuprinsă de о linişte cum 
na mai fost de nu ştiu când. Mă tot miram că 
nu zăresc nici un camarad, Ei, ce naiba, nu pot 
înțelege, că sunt зі ei pe la vetrele lor; se odih- 
пеѕс şi CI, de, ca eroul după o astfel de luptă. Dar, 
uite pe Pănel care se lăudase înainte de atac, că 
el singur е în stare să-i gonească pe toți și pe ur- 
mă, а fugit acasă 81 s'a ascuns de groază în cotet, 
Fănel privea nedumerit; 

‚ — Се faci Pănel, 


— Се să fac. Ма bătut tăticu. Spunea că mă 


trimite la moşie să-i pasc porcii, 
— Pentru cine Капе! 2 
— Ei, pentru cine? Pentru armata noastră. 


` 


А 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


de HORIA ROBEANU 


Lasă. lasă, că de n'aş fi eu, v'aţi duce ре сорса 
М'а apucat un râs 
zgomotos. de та ți- 
neam cu amândouă 
mâinile de pântece 
De abia putui să 


aj Ha, ha, ha, ყი 


eroul!... 

Рале! mă privea 
nedumerit. 

Da, da să ştii tu! 
Eu am câştigat toată 
bătălia. Eu suht Mi- 
hai Viteazul, da, da, să ştii tu! 

Nu ştiu cum, de odată ne pomenirăm cu Lică. 
Avea două zgârieturi pe obraz, şi mâna banda- 
iată. | 

— Da ce-i си voi? vorbi el. 

-— lată, pe eroul! Şi-i arătai pe Fănel cu un 
gest în care erau bătaie де joc şi dispreţ. 

Fănel пц ştia ce să facă şi tot bolborosea ceva, 

Lică începu să se laude, Privindu-ne cu sfidare. 

=- Păi, râzi de el! Că tu eşti mai breaz, Мат 
văzut eu că ai fugit де ai rupt pământul, 

Fănel se amestecă іп vorbă. | 

— Аза-1! Aşa-i ! Bătea din palme; obrajii îi 
căpătară bujorai şi tot sălta într'un picior. 

— Eu am fugit? 

— Da, tu, da cine, еи? L'acă nu-l prindeau ре 
Gogu schiopul, $1 dacă nu aveam curaj, nu mai 
câștizam noi războiul cu ăia din biserica. 

Şi când ne-am bătut cu armatele lui Niţă din 
gropile lui Qatu, tot cu eram, că mi-au rupt pan- 
talonii şi ce am mâncat dela tăticu то mai spun. 

= Așa vă lăudati cu toții. 

Б» Cing 86 laudă bă? ს 

m lu! 

= Ba tu! 

— Nu mă face că.. 

— Ce ai spus? 

— IV trag una! 

— Өй te văd, 

Plosc, plose, рас, ріс, poc; luptă în toată regula, 

Trecătorii ne au despărțit. Fănel a fugit înspăie 
mântat acasă; pe semne să se уйге în сојеј. 
"Lică, fugi şi el, pierzându-și basmaua, 

Eu, nu ştiam unde să mai fug, 

Tata tocmai venea spre casă. Văzuse totul. ~ 

Pe unde să scap, îmi venea să intru în pământ 

Mi-am făcut semnul crucii şi am plecat spre 
casă în urma tatei care părea că n'a văzut nimic. 

Eu, eroul eroilor, nu puteam să fug- 


Т 
а, ყლ 

Ја ЖУРИ (ა pup?) ia sata 

ІФА х ї ыд у PEN d КААП 


/ 


„DIMINFATA COPIILOR” 


SUFLETE 


“tr 


PAG. 11 


DE VITEJI 


ძი N: BATZARIA 


(Urmare) 


iX. Vitejii nostri îşi clădesc o locuință. 

Căpitanul Vârtej 51 micul său erou lăsară să 
жеаса câteva zile, fără să încetce уго lovitură 
nouă. 

10061 care prinsese acum gust de întreprinderi 
primejdioase, dedea semne de nerăbdare. 

„Micul meu erou, îi zicea căpitanul, dacă încer- 
căm ceva îndată după întâmplarea din noaptea 
în care ai primit şi tu botezul de sânge, înseam- 
nă să ne dăm cu voia noastră prinşi în mâinile 
dușmanului sau să mergem la o moarte sigură. 
Duşmanul stă acum de pază cu mai multă bă- 
саге de seamă. Să lăsăm să treacă câteva zile 
până о începe 54 uite ишта noastră lovitură, 

— Care va să zică, până atunci n'avem nimic 
de făcut, grăi Ionel, căruia această lipsă де ac- 
tivitate nu-i surâdea câtuşi de puțin. 

— Ва avem се să facem, îl lămuri căpitanul, 
ne pregătim o locuință mai bună şi mai ferită de 
ploi şi de ochii dușmanului: Așa cum stăm acum, 
suntem bătuţi de toate vânturile şi ploile şi ame- 
піпќай să fim descoperiţi şi prinşi. 

De асеса să ne punem pe muncă şi 54 ne fa- 
сет uñ adăpost mai sigur şi pentru ziua şi pen- 
tru noaptea. Pentru aceasta să săpăm sub moa- 
ră o subterană, unde să fie loc destul pentru noi 
doi şi la nevoie 51 репіги un musafir, căci e cu 
putință să ne pice де ăştia. 

Lui Ionel propunerea căpitanului îi făcu deose- 
bită plăcere. 

In noaptea următoare Ionel, care reuşia întot- 
deauna să se strecoare printre sentinelele duş- 
mane, fără să poată îi descoperit, aduse de aca- 
să o lopată şi o cazma, cu саге urmau să-şi du- 
reze noua lor locuinţă. Odată си acestea mai a- 
duse şi veşti destul de însemnate. Anume, nu- 
mărul soldaților omorâți în încăerarea din noap- 
tea trecută era de opt, în afară de mai mulți ră- 
її, cari fuseseră duşi la spital. 

Şi mai aflase lonel, ba chiar în parte văzuse şi 
cu ochii săi, că în jurul depozitului cu тип ит, 
precum şi în jurul celorlalte case din sat, їп 
cari erau încuartirați dușmarii, se plântau рагі de 
fer şi se agățau fire de sârmă ghimpată. 

Ceva mai mult. lonel auzise că dușmanul are 
de gând să încingă tot satul cu sârmă ghimpată, 
aşa ca nimeni să nu poată eşi și intra. 

Căpitanul Vârtei nu fu mulţumit auzind de 
măsurile acestea. Dacă sar îi pus în aplicare, du- 
cerea la bun sfârşit a planurilor sale sar îi izbit 
de greutăţi, cari nu erau lesne de biruit. 


М! fi ჭი 5 ДУ pi d ააა 9 XL Ж ЖУЙ: 211 


алиламина ен УЋИ рж 


(16) 


Zicându-şi, însă, că duşmanul mai lasă câtăva 
vreme lucrurile în starea în care se găseau, el 
puse mâna pe cazmaua adusă de Топе! şi începu 
să заре cu sârguință.. 

Bine înțeles, nici 10061 nu stătea cu brațele în- 
crucişate, ci servindu-se de lopată, asvâriea pă 
mântul săpat de căpitan. 

Іп noaptea a treia căpitanul putu să zică, şter- 
gându-şi sudoarea ce-i curgea în şiroaie: 

„Acum avem şi noi casa noastră !“ 

Adevărul е că săpase aşa de mult şi de айат 
în pământ, încât era loc încăpător pentru cinei 
şase persoane, 

După ce a terminat cu stăpânul, căpitanul Vârtej 
ajutat de micul său erou, cără dela moara dărâ- 
mată ce grinzi şi scânduri mai rămăseseră şi le 
aşeză în noua locuinţă. Din câteva scânduri că- 
pitanul a făcut şi două paturi. 

— „Micule erou, îi vorbia el mulţumit de treaba 
făcută, zi acum са n'avem şi noi о casă boereas= 
că. li mai lipseşte pe ici pe cole câte ceva, decât 
o să îie aşa de bun duşmanul, ca să ne procure 
cele се mai sunt де trebuinţă. lar noi îi vom plăti, 
căci suntem doar oameni cinstiţi. 

„Cu ce-i vom plăti, micule erou? întreabă că- 
pitanul, cuprins de veselie. - 

— Cu gloanţe răspunse Ionel făcând cu dege- 
tul а arătător un semn, ca şi cum ar fi tras cu 
puşca. 

— Ei, bravo! strigă căpitanul. Şi fiindcă ai po 
menit de gloanţe, să ştii că pentru noaptea rumă- 
toare parola noastră este cuvântul; „glonț“. 

Decât, dacă se putea zice; că pe dinlăuntru 10- 
cuința lor de subt pământ era isprăvită, pe din 
afară rămânea încă destul de făcut. 

Întâi şi întâi trebuia ca pământul săpat şi în- 
grămădit în apropriere să nu Пе lăsat acolo. Se 
cunoştea; că e pământ proaspăt şi dacă cumva 
vreo patrulă duşmană ar îi trecut pe acolo, faptul 
acesta ar îi dat numaidecât de bănuit. 


Şi așa s'au apucat să-l care şi să-l ducă mai 


departe. Din fericire, ploile ce căzuseră си câte- 
va zile mai înainte umilaseră cursul de apă ce 
trecea pe la moară pretăcâţ dul într'un râu re- 
pede şi mare. 

їп apa lui IV, aşa dar, aruncat pământul, care 
putea deștepta bănuelile trecătorilor. 

După ce au terminat 51 cu “treaba aceasta că- 
pitanul grăi zicând: „ne rămâne încă ceva де fă- 
cut şi apoi putem domi dupa роба inimei şi sta 
fără nici o grije. Este anume nevoie să ascundem 


РАС. 17 


intrarea locuinţei noastre în аза fel, încât nici un 
ochiu străin, fie el prieten sau duşman, să nu poa- 
tă bănui, că aci locuesc cei ce duc lupta împotri- 
va vrăimaşilor tărei.“ 

Au isbutit să facă şi aceasta, aducând dela 

„moară о ртажа destul de mare şi punând de јиг 
împrejur mărăcini, pe cari i-au împlântat în pă- 
mânt, aşa ca să pară, că ar îi crescut dela sine 
şi că ar fi fost acolo din totdeauna. 

Deşi obosit peste măsură de atâta trudă, căpi- 
tanul Vârtej ега foarte vesel şi mulțumit. 

— Micule erou, zicea el, uitându-se la попа 10- 
Cuinţă, ştii că noi suntem meşter: mari și că du- 
pă război am face bine să ne apucăm de meseria 
aceasta şi să ne punem firma: „la cei doi ar- 
hitecţi 2“ 

Numai pentru modul cum am făcut intrarea am 
căpăta premii şi medalii. Uite: întâi piatra de la 
moară. Ea astupă cea mai mare parte a intrărei. 
Lăsăm apoi o mică deschizătură prin care să pu- 
tem intra mai subțiindu-ne mai strângându-ne oa- 
sele sub piele. Dar nici ea nu rămâne deschisă. 
Dece, adică, să poată vedea cei de afară се fa- 
cem noi în casa noastră? 

De acea, am pus mărăcinii. Vrem să intrăm sau 
să ieşim? II dăm puţin la o parte şi gata. 

Zorile zilei veniseră când noua locuinţă era 
complect terminată. 

— Acum, zise căpitanul, e momentul să пе re- 
tragem în culcuşul nostru şi să ne odihnim. Aşa 
fac şi lilieni, iar noi nu suntem altceva decât niş- 
te păsări de noapte, cari se feresc de lumina zilei. 

Căpitanul şi ionel s'au culcat, nu la aer liber şi 
pe pământul tare, cum făcuseră în atâtea rânduri, 
ci fiecare în patul său. E adevărat, că n'aveau 
saltele, nici pături şi le lipseau şi pernele. 

Aveau, însă, fiecare câte o manta ostăşească. 
S'au culcat pe o jumătate din ea şi s'au învelit cu 
cealaltă jumătate. Şi ce pernă mai bună şi mai 
moale decât braţele lor? Abia își răzimară capul 
pe ele şi un somn binefăcător le închise pleoape- 
le aducând ‘> ““'“ + de care aveau atâta ne- 


şcolile di _ 


dea toate 


voie. Va urma. 
§C0 | 

Abonaţ Dimineața Copiilor“, ca să 
Aveţi dre rte la marile şi 
foarte bo 52 cum sunt a- 
rătate la a numărului de 
faţă. ае Е __ зак 

$со!агї | “ile si „Bica fo- 
јогга Пе маи 3 premiul 
întâi la * 


dela toate 
Сави să-şi 
Абже premiul. 


„DIMINEAŢA COPIILOR" 


Din jurnalul lui Urechilă 
i aa E IE i 


„Mi-am -schimbat stăpânul. О spun aceasta си 
oarecare bucurie şi cu speranţa că poate de azi 
înainte să vie şi pentru mine zile mai bune. 

„Маі rău de cum mi-a mers, nu cred să-mi 


1 ს. № 


РЕШЕ 


poată merge. Până acum eram bătut де câteva 
ori pe zi, iar. ca mâncare nu primeam de cât toc- 
mai cât îmi trebuia ca să nu mă prăpădesc de 
foame. წ { 

„Pe de altă parte om mai rău, mai fără pic de 
milă decât Топ servitorul, nici nu-mi închipui că 
poate să mai Не undeva. 

„Ceea ce este mai frumos їп toată treaba a- 
ceasta, e că am trecut la un nou stăpân, fără să 
mă fi vândut şi fără să îi vrut vechiul meu stăpân. 

„5а vedeţi cum s'a. întâmplat. Alaltăeri, Топ mă 
dusese la livede, mă lăsase să pasc în voia mea, 
iar 61 se culcase sub un arbore. Nu trecu însă 
mult timp la miiloc, când din pădurea din apro- 
piere se iviră trei oameni înarmaţi până în dinţi 
şi cu nişte bărbi de te speriai uitându-te la ele. 
Cum îl văzu, lon sări în sus ca muşcat de şarpe. 
Incepu să tremure şi se făcu la Таја galben са 
turta de ceară. 

„Hoţii I“ strigă el cât îl ținea gura şi о rupse 
la fugă. Eu însă nu mă пизсат şi nu-mi făceam 
inimă rea. 

„Мапа, Urechilă !“ та chemă Топ, văzând că 
eu stau locului. „Hai să fugim că vin hoţii şi ne 
fură !“ 

— „Şi dacă mă fură, îi întorsei eu vorba, atâta 
pagubă în ciuperci”! Au să-mi pună еі două po- 
veri 2 Nu. Dacă nu, e chiar mai bine că trec la 


| alt stăpân“. 


„Hoţii mau luat. Să vedem cum are să-mi 
meargă în tovărăşia lor“. 
Bichişor. 


Prima marcă poştală a fost emisă în anul 1840. 
La noi în ţară s'au tipărit pentru întiia oară în 
Moldova la 1858 si în Muntenia la 1862; 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


7222. РА 2 ZI 


| А ла 
| pA 
4 ა A ci „ა. | | 
рата lumie 


De unde vine numele acesta ? 


Mai întâiu să spunem că Iunie este luna саге 
are zilele cele mai lungi şi nopţile cele mai scur- 


te. Numele lunei acesteia vine dela Iunius Brutus, · 


un mare viteaz roman care a trăit cu vreo 500 
de ani înaintea lui lisus Hristos. Pe vremea când 
trăia Iunius Brutus, romanii aveau ca rege pe Ta- 
reviniu Superbul care se purta foarte rău. Iunius 
Brutus, cu toate că era nepotul regelui, se răs- 
culă împotriva lui, îl detronă şi-l goni de la 
Roma. 

După isognirea regelui, romanii întemeiară re- 
publica, numind doi consuli, dintre cari unul era 
Iunius Brutus. Cei doi fii ai acestuia făcură însă 
о conjurație, са să-l aducă dn nou ре rege. 

Ei îură prinşi şi judecaţi de însuşi tatăl lor Iu- 
nius Brutus care îi condamnă la moarte, şi avu 
curajul să stea şi să privească cum călăul le tae 
capetele. 

Drept recunoştinţă pentru marile servicii adu- 
se Patriei, romani îi ziseră lunei a şeasea ალე 
шщце după numele lui lunuis Brutus. 

РИ АЖ 


"TRAISTA LUI MOŞ GLUMICI 


Simion era un băiat foarte leneş. Intorcându-se 
de la plimbare începu să plângă că nu-şi făcuse 
lecţiile : 

— Lasă, am să le fac mâine dimineaţă—zise el. 
Astă seară sunt prea obosit. 

— Copilul meu, îi zise mama, nu lăsa pe a doua 
zi ce poţi face în ziua aceasta. 

— Atunci nu putem oare mânca astă seară 
prăjiturile се le-ai păstrat, pe mâine 2, : 


Bucătăreasa unei doamne voind să plece, stă- 
pâna îi dete leafa. _ 

Din banii pe care doamna îi numără, bucătă- 
reasa luă 40 lei şi-i asvârli câinelui. „Се înseam- 
nă asta ?“ întrebă stăpâna. 

„Doamnă, răspunse  bucătăreasa, merită 
sărmanul aceşti bani, doar el e acela care timp 
timp şase luni a spălat farfuriile. 

Trimisă де S. S. Mandler, 


PAG. 13 
Azorel lui Dorel 


Dorel, au dreptate omenii zicând că o neno- 
госіге nu vine nici odată singură. Parcă nu 
mi-era destul ce pățesc toată ziua cu nesuferita 


aceea де Piţurică, dar acum mi sa întâmplat 
ceva rău de tot — aşa de rău în cât mi-e ruşine 
să-ţi spun. 

Dar tot trebue §60 afli şi tu, prea iubitul meu 
prieten. Tu ştii ce coadă lungă şi tufoasă am, o 
coadă de toată frumuseţea. Ei bine, aproape un 
sfert dintr'însa s'a dus, am pierdut-o pentru tot= 
deauna. | 

lată cum mi s'a întâmplat această nenorocire: 

Stăpânul meu mă luase cu dânsul la plimbare. 
Nu mai puteam de bucurie şi alergam ca un ne- 
bun prin câmpie şi livezi. Intr'o țarină văd însă 
nişte grămezi de pământ semănând toate una cu 
alta. Mi-am închipuit că sub aceste grămezi tre- 
bue să se ascundă ceva de mâncare, ceva bun şi 
gustos. Şi am început să sap de zor cu botul şi 
cu labele. Făcusem tocmai o gaură destul de ma- 
re, când deodată simt la coadă o durere groaz- 
nică. Par'că îmi tăia cineva coada cu un cuţit 
sau cu un brici. Am sărit în sus şi am seos un 
țipăt de au răsunat munţii şi văile. 

Мат întors să văd се se întâmpla cu biata 
mea coadă. Ce îmi văzură ochii? О făptură 
mică şi pocită, un şobolan de câmp îşi înfipse 
dinţii în coada mea. M'am smucit odată cu pute- 
re; când... un sfert de coadă rămăsese în gura 
şobolanului care se ascunse și pieri sub pământ. 

Și aşa mi-am pierdut o parte din coada ша 
сеа atât de frumoasă. 

AI tău care te sărută ре botişor, Azorel, 
ж ж ж 


Pentru problema Мо. 2 din Мо. 14 | 


к Dintr'o scăpare din vedere а culegătorului. la 


problema. No. ? ipseşte cuvântul ori, la rândul 
al 3-lea: .] sus. „Mill 
соғ 
Citiţi рг. а dane; în care sunt ară- 
tate питегь...еіе şi noala € le „premil ce 
le oferă gratuit „Dimi aniilor‘. 


L4C. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Băiatul cel norocos 


— Poveste rusească după Afanasef — 


Au fost odată un negustor şi nevastă-sa, oa- 
meni bogaţi, dar nemulţumiţi că n'aveau copii. Şi 
se rugau 61 lui Dumnezeu să le dea un copil care 
să le îie mângâerea tinereţelor, sprijinul bătrâne- 
tei şi să-i pomenească după moartea lor. Au înce- 
put să dea pomeni şi ajutoare la săraci, iar pe 
lângă aceasta s'au mai gândit să clădească un 
pod lung peste nişte băltoace prin cari nu se pu- 
tea trece. 

După ce s'a terminat, negustorul a trimis pe 
sluga sa Tudor, să sea sub pod şi să asculte ce 
au să spună oamenii despre dânsul: au să-l bine- 
cuvinteze sau să-l ocărască ? 

Tudor se duse şi ascultă. Şi iată că trec cei 
sfinți bătrâni cari îşi vorbesc între dânşii: „си ce 
să-l răsplătim pe omul care a făcut podul acesta? 
Să i se nască un fiu norocos! Ori ce ar spune, să 
i se împlinească, orice ar dori, să-i dea Dumne- 
zeu ! 

A auzit servitorul şi s'a întors acasă. — „Fi, 
Tudore, се mai este ?* 1-а întrebat negustorul. 
- – Tot felul de vorbe, răspunse acesta. Unii 

zic că ai făcut o faptă bună clădind podul, alții că 
ај făcut-o numai din биће. Afară де aceasta, 
mam auzit altceva. 

In acelaş an negustoreasa a născut un băiat, 
l-au botezat şi l-au pus în leagăn. Servitorului 
însă, pizma şi răutatea nu-i dedeau linişte. Se 
веша în miez de noapte, tăie un porumbel, mânii 


RE х ფრა თა. 9025 


gura negusto- 
156 într'un loc. 


cu sângele lui aşternutul, mâir 
resei, iar pe prunc îl fură şi-l 

A doua zi tatăl şi mama şi zăutat pe copil, 
dar copilul nicăieri. Servitorul însă a grăit zi- 
când : „şi l-a mâncat chiar maică-sa ; iată, mâi- 


nile şi gura îi sunt pline de sânge. Negustorul îl 
crezu şi îşi aruncă nevasta într'o închisoare în- 
tunecoasă. Au trecut câțiva ani, copilul a cres- 
cut 51 a început să umble şi să vorbească. 

Tudor plecă dela negustor, îşi clădi o locuinţă 


“la țărmul mărei şi-l luă şi pe copil cu dânsul. Tot 


ce-i trecea prin minte, îi spunea copilului : „do- 
reşte aceasta și aceasta“ — şi la moment se 51 
făcea. Intr'o zi îi zise: „roagă-te de Dumnezeu ca 
aicea să fie o nouă împărăție, ca de aici si Până la 
palatul împăratului să fie un pod de cristal peste 
mare şi ca fiica împăratului să mă ia pe mine de 
bărbat“. Copilu] se rugă lui Dumnezeu şi cât მ! 
clipi din ochi se făcu un pod de cristal peste ma- 
rea întreagă şi eşi ca din pământ o cetate bogată 
cu palate de marmoră şi cu biserici тагеје. 

A doua zi împăratul, văzând din fereastră po= 
dul cel îrumos întrebă : „cine a clădit minunea a- 
ceasta ?“ li se spuse că e un oarecare Tudor. 

— „Dacă e аза de isteţ, zise împăratul, „îi dau 
pe fiică-mea de nevastă“. 


Nu după mult s'a şi făcut căsătoria. Tudor în: 


'cepu să domnească în cetatea cea nouă, iar pe 


băiat îl avea în loc de slugă. II bătea şi-l ocăra în 
tot felul, iar câte odată nu se îndura să-i dea 
măcar o coaje de pâine uscată. 

Intr'una din zile, Tudor şi nevastă-sa stau де 
vorbă, iar băiatul, pitit întrun colţ, plângea cu 
lacrimi amare. Fiica de împărat îi zicea lui Tu- 
dor : „spune-mi, te rog, de unde ai luat tu atâta 
bogăţie? Ceva mai înainte nu erai decât o slugă“. 

— $1 bogăția şi puterea mea sunt dela băiatul 
ce i-am furat negustorului. Si Tudor îi povesti 
cum îl furase pe băiat şi tot ce făcuse. 

Băiatul, care asculta, eşi din colțul său 51 stri- 
га: „cu rugăciunea mea şi cu voia lui Dumnezeu 
tu, nemernicule, să te prefaci într'un câine !“ In 
aceeaşi clipă Tudor din om se schimbă în câine, 
Băiatul îi trecu de gât un lanţ de fer și îl duse la 
tatăl său. Sosind acolo, 11 zise tatălui său сате 
bine înțeles, nu-l cunoştea : „Omule Бип! Dă-mi 
cărbuni aprinşi', 

— La ce îţi trebuesc 2 

— Uite, vreau să-mi hrănesc câinele.’ 

— Dar unde sa mai văzut, întrebă mirat пе 
gustorul, са să fie hrăniţi câinii cu cărbuni მ“ 
prinşi ? 

— Dar unde s'a văzut ‚її întoarse băiatul vor- 
ba, ca o mamă să-și poată mânca pe propriul său 
copil 2 Ascultă, tăticule! Eu sunt fiul tău, iar câi- 
nele acesta este vechia ta slugă Tudor, сате ma 
furat pe mine şi a învinuit-o pe nedrept pe mama. 

Nezustorul а întrebat despre toate cu деата- 


\ 


ШИ йы КИ; 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


nuntul, i-a dat neveste-sei drumul din temniţă, iar 
după aceea s'au dus cu toţii să trăiască în împă- 
тапа cea nouă саге se ivise de mai înainte la ţăr- 


mul mărei după dorința fiului de negustor, Fiica 
de împărat se duse la tatăl său, iar Tudor rămase 
până la moarte ca un câme necurat. 
Tradusă din ruseşte de Ali-Baba, 
Ж.Ж ЭЖ ret 


Intrehuințarea citrelor romane 


Cifrele romane se compun din următoarele semne: 

1=1; V=5; Х=10; [==>0; С=100; 0==500; 
М==1000 
| Toate celelalte numere se compun cu semnele a- 
cestea. 

Când punem o cifră mai mică înaintea unei mai 
mari, însemnează că trebue să o scădem din aceasta 
din, urmă. Când, din potrivă, cifra cea mai mare 
este cea d'intâiu, socotim aşa cum facem cu cifrele 
noastre, (se ştie că cifrele · се întrebuințăm 
noi, sunt cifre arabe). 

Exemple : III=3; IV (adică 5—1)=4; VI (a- 
dică 5+1; Vill=s. 

9==1Х (adică 10-1); 11=XI (10+1); 60=LX 
ladică 504-10); 40=XL (50 – 10). 

1888 se va scrie аза. MDCCCLĂXXVIII (adică 
10004-500 +3(100)4-504+30 +5 +3. 

1909 se va scrie: МСМ!Х adică 1000+a 1000 — 
100)4‹10—1)! 

Se înțelege uşor că socoteala în cifrele romane 
este foarte grea şi încurcată. Observaţi că la Ro- 
mani nu există cifra zero. 

Scrieţi în cifre romane, pentru a vă obişnui cu 
ele, anul 1924, anul Unirei Ardealului şi Basarabiei 
la România, anul intrărei lui Mihaiu Viteazul în; 
Alba-lulia, anul morţii lui Ştefan cel Mare, anul 
Unirei Munteniei cu Moldova. 

Faceţi aceste exercitii pentru voi, fără să ne tri- 
тен nouă răspunsurile | 


ას AT, 4 одаје «ҮЗА 


РАС. 15 


De vorbă cu cititorii 


„D-lui Gal. Loco—Daeă ţi-ai fi dat adresa, ţi-am fi scris 
direct. bucata „Mărioara“ е prea bună pentru о revistă 
care, cum 6 a noastră, se adresează copiilor. „Mărioa- 
ra“, de altfel bine s'risă, este mai de grabă o nuvelă 
de literatură pură, decât o simplă poveste cu acţiune, 
аза cum ne trebue nouă pentru revista noastră. 

Ce nu ne trebue. — Ne întreabă mai mulţi cititori: 
cam се tel de bucăţi respingeţi în genere 1 

lată răspunsul nostru ; nu ne trebue bucăţi, fie în 
proză, fie în versuri, cu pretenţii de înaltă iiteratură. 
Revista noastră este „Dimineaţa Copiilor, iar nu „Di- 
тіпеа{а rărinţilor*. Deci. nu putem publica lucrări 
pentru а? căror înţeiegere se cere storţare încordată şi o 
cultură mai înaită. 

in genere, nu convin programului nostru bucăţi cu 
descrieri lungi şi obositoare, impresii şi amintiri cu ca- 
racter personal, poezii în cari sunt cuvinte mari şi alese, 
dar cărora le lipseşte fondul şi ашоза. De asemenea 
nu ne trebue bucăţi pesimiste, bucăţi în cari autorii lor 
plâng sau fac ре disperaţii, Datoria fiecăruia este са în 
viaţă să lupte, dar să nu plângă şi să fie nemulțumit 
că s'a născut, 

Manuscrisele nu se înapoiază. — E vorba de cele 
пер при сате, căci pe cele ce se publică пи је cer пісі 
autorii lor. Aceasta е о reguiă generală şi am mai spus-o 
în revista noastră. De aceea, spunem iucă odată, că cei 
ce пе trimit bucăţi spre publicare să abă grijă să-şi 
păstreze câte o copie. 

D-lui 1. Str. Loco.—Primim spre publicare traduceri 
din limba franceza sau alte limbi cu condiţia să fie 
cât mai scurte, cât mai bine făcute şi aiese din scrii. 
torii mai de seamă. Când întrunesc aceste condițiuni 
când spaţiul ne permite, le publicăm. Acestea sun 
condiţiile noastre. аг. 

ж ж ж 


Problema No. 5 și ишта pentru соп» 
cursul cu premii де 5 probleme 


Un băiat intră într'o grădină să rupă mere. 
Această grădină e păzită de trei servitori. 

Ajungând la primul servitor, îi propune să-i 
dea jumătate din merele ce va rupe, plus o ju- 
mătate de măr, dacă-i dă drumul fără să-l spue. 

Ajungând la al doilea, îi propune să-i dea ju- 
mătate din rest plus o jumătate de măr, iar celui 
de al treilea jumătate din ce i-a rămas plus altă 
jumătate de măr. 

Băiatului i-a mai rămas un singur таг. 

Câte mere a rupt şi câte a dat fiecărui păzitor 2 


3333უ3=ო–ლო53ო5ო5ოოიო5ო5ო5 
О frază care citită invers înseamnă acelas 
lucru: 4 


Epurasul uşa rupe. 
Trimis de Onrescu Simică 


i EEN) и 


ДА 


РАС. 16 === == „DIMINEAȚA COPIILOR" 
Problemă amuzantă 


Contrariaţi pe cine-va că пи poate să scadă: 88 
din 20, Adică: | 
ПРВЕ í F. D. 6. R.-Vdicea. Regretăm, dar nu merge. 
Când ați ajung în fine- -să susție bine convins M. P. N. Brăila. — Ni s'au trimis prea multe bucăți 


că nu se poate, faceţi următoarea operaţie : паре pentru primăvară. Ne-ar apuca iarna 
Inlocuiţi pe 20 cu cifra romană XX şi apoi aşe- FI. У. Caracal. Idem. 


гаћ pentru scădere în felul urmntor: ‚`$. Т. Ilfov, — Sunt slabe, 
XX К. N. Bârlad. — Sunt slabe versurile, cred însă că 
88 იი სადა vei reuşi mai bine, de oarece talentul nu-ţi 
Îi ' їрзеў е. A 
12 L. N. Oltenița. — „Nepoţica сеа bună“ păcat că nu 


с: :. : ава : 1.87. аге о formă accesibilă căci ideia e drăguță. Caută де 
გავის ენი :8 ვი 2 2 ; 91 iarăşi! 8--1=9;9 din „nu întrebuința cuvinte mari |mai ales când subiec- 
= 1, deci vă mai rămâne şi rest. tul e аза de simplu. Trebue totdeauna să păstrezi o аг- 
тей ы Trimisă де С. Lonciu.„laşi, . monie între subiect şi forma în care îl îmbrăci. Dacă 

a ip о ATAT Icar | vrei s'o refaci, o vom publica. 
D ESLEG Ă вч: У. І. Р.-Меатј. — Eşti prea mic pentru versuri, iar 


„Istoria unei maimuțe“ e o întâmplare prea cunoscută 
în lumea poveştilor” 


7 4 L. I. Bârlad. — „Impă i * nu аге desle- 
Dezlegarea problemei amuzante din No. 16, შარი узе гл pi нет пар ОУ Y 


0 Ау ваге, nici sfârşit, ; : j A 
pag. 14 este următoarea : pentru a împărți drugul М. D. Fa — „Ce-i place mai mult“ п'аге explicaţie, 
de fier în 5 părţi egale, trebuesc făcute patru tăe- Селаврайтя, „недавна შეს раса ევე) apucă la sfârşitul 
turi. iar nu cinci. Lucrătorul va face, aşa dar, a- Soo. СӨБӨ ai IB AB Pi 
ceste tăieturi în 48 de minute, adică 12x4. lar маште voastre па шеги. ТОП. წე re 
“a problemei din No. 16. pag. 7 este; țăranul a- Buzău. . Р 
vea 60 de găini şi 20 де iepuri.. Р, I. 5. Loco — „Povestea unei fete de împărat“, Ge. 
___ „+ nul acesta e prea cunoscut, dacă și celelalte sunt tot 
aşa, nu le mai trimiteţi Sid) МУ თ oi Ф, 
В. У. E. Bârlad, —. „Mișu şi portocalele“ şi „Musca, 
șoarecele și motanul“ du rimă fără subiect. De sigur са 


semenea şi D.M У, 


შავი ? ; ; mai târziu vei reuşi să găseşti subiecte. 
ЗАО CV Т. B. Focşani. — „Vestea  зеојагЛот“ şi celelalte. nu 
merg. წ. 


Р. H. N. Focşani. — „Bani întrebuinţaţi bine” e ге« 
clamă pentru noi, regretăm. dar nu o putem publica, 
ЈЕ: თ. S. Loco. — Deslegările nu „corespund  пигеђа- 
rilor. ი უ 

L. S. Roman. — „Cine a făcut mai bine“ e drăguță, 
dar nu ştim Сапа ii va veni rândul. 

-> I. А. Iași. — Avem prea multe traduceri. 

H. У. I. Loco. — Vă mulțumim, pentru atenţie. dar 
vă rugăm să nu ne trimiteţi poveşti şi șarade. Glume эт 
jocuri de cuvinte sau altceva da. „Bunătatea Irinei“ 
пи o putem publica din lipsă de spaţiu. Suntem 

` prea aglomeraţi. 1 
. B..M. Loco. —. E foarte frumos din partea ta că vrei 
. 88 închini ceva poeţilor noştri. Insă versurile tale faţă 
de ale lor sunt prea mititele, Inchină-le mai bine su- 
- Пе] tău ; vei câştiga mai mult. . . 

I. В. Bârlad.— Avem prea multe povești în genul acesta. 

A. H. şi H. B. — „Călătorul'* e prea cunoscută, 

Р. G. Giurgiu. — E frumoasă povestea се ne-aţi tri- 
mis, dar e prea lungă. | s 


ალბათ CUPON No. 5 
195) 2), 2) =. 
TONE | А ДИ pentru concursul cu premii al 
Hai copii să ne jurăm. „DIMINEȚEI COPIILOR“ 

Tot <Suchard» noi să mâncăm. 
Ciocolata cea gustoasă, 
E cu lapte, delicioasă, Atelierele „ADEVEBUL“, S. A, 


‚у 92) еу!” 


2) 


ар 92901095 У 
Je 


у 


ა) 


0 


У) 
-> 


II 


PREŢUL 3 LEI 


РАС, 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


MARI PREMII OFERITE DE „DIMINEAȚA ШИШ 


Revista „Dimineaţa Соршог“, în dorinţa de a procura avonaţilor săi surprize cât mai plă- 
cute și cât mai folositoare, și pentru a da un bun prilej unui număr cât mai mare de cititori ca să se 
aboneze de aci încolo, a hotărât să acorde tuturor abonaților, în mod gratuit, prin tragere la sorţi, 


mari şi importante premii. 


Toţi cititorii cari vor achita la administraţia revistei „Dimineaţa Copiilor“, Bucareșii, Sir. 
Sărindar 9—11, suma de Lei 150 pentru un abonament pe timp de un ап, vor primi câte 4 bo- 
nüri speciale, sau dacă vor plăti Lei 80 pentru un abonament ре 6 luni, vor primi câte 2 bo- 
nuri speciale, Cu aceste bonuri abonaţii vor participa la toate premiile ce acordăm, 

Cititorii din provincie vor trimite sumele de mai sus prin mandat poștal ја adresa: Adminis- 
traia revistei „Dimineaţa Copiilor“ București, Sir. Sărindar 9—11, şi vor primi bonurile res- 


pective prin poștă. 


Abonaţilor la revistă de până acum li se vor trimite neîntârziat bonurile la cari au dreptul: 


1. Una bioteletă elegantă, 

2, Un apărat totogratic ICA 9/12 marca Tribby 
Мог 17 cu 6 casete interioare furnizat de Magasinul 
special de articole fotografice „La Amatorui Fotograf“, 
Bucureşti Str. Bis. Enei No. 8. 

3. Un echipament complect de foot-ball, după 
măsură, compus din 1 tricou, 4 per. pantaloni, 1 per. 
ghete, 1 per. moletiere, 4 minge specială No. 8 furnizate 
de Autogarajul Colin, Calea Victoriei 49, secţiunea de 
ген vânătoare, 

4, Una Vioară model Stradivarius împreună cu си“ 
tie şi toate accesoriile. 

5. Una Mandolină lemn palisandrui ornată cu side- 
furi. Ambele aceste premii sunt furnizate de vechea 
casă de muzică N. Mischonzniky, Str. C01(6! 1, Bucureşti. 

6. 10 cutii mari conţinând fiecare câte un asorti- 
timent de pachete din delicioasa ciocolață „Suchard“, 
pentru 10 câştigători. 

7. Un binoclu fin de teatru şi câmp, montat în 
piele neagră împreună cu cutia, furnizat de Comptuarul 
General de Optică 5. Penchas, Calea Victoriei 9V), 

8, Un costum de haine din stofă bleumarin model 


marinar, pentru თს după măsură, furnizat де Maga- 
sinul „La Jack“ Str, 11, 

9, Una servietă de piele fină furnizată de către 
Prima fabrică română de articole de voiaj, D. Mărcu- 
lescu Str. Sărindar 12, Bucu 

40. Un dulap de lemn fin lustruit, cu două uşi în 


12, O colecţie complectă din operile lui Vlăhuţă; 
furnizată de Librăria „La Popor“ Str. Colţei No. 17, 

13. Metri 1,60 stofă englezească cu dos саго реп- 
tru un palton de copil, furnizată de cunoscuta casă de 
încrede „Postăvăria Lux“ Str. Smârdan No. 2 


44, Un ceasornic argintat cu brățară de mătasă; 
pentru fetiţă. 

15. Un ceasornic argintat cu brățară de piele рел« 
tru băiat, 

Ambele ceasornive solide, forme Moderne; furnizate 
de Magasinul de ceasornicărie şi bijuterii „Огопоз“, 
Str. Academiei 9 

16, Una pereche ghete de copii din piele bună, după 
măsură. 

17. Una გრინი pantofi де copii din piele bună, 
ლ măsură, 

mbele furnizate де Magasinul „Luna Park“ Str, 
Carol 6, furnizorul Сиг{еі Regale. 

18. Trei pălărioare elegante pentru copii, după mă- 
sură, pentru (геј câștigători, furnizate de „Pica“ fa- 
brică tranco-română de pălării de dame și copii, Str, 
Carol No. 70, 

19. Una rochiţă frumoasă pentru fetiţă, după mă- 
sură, furnizată де magazinul „Carmen-Sylva“, Strada 
Lipscani 68, 

20, Una duzină fotografii cărți poştale aspin 81 
un tablou де 30/40 @та.,1псайгаї într'o frumoasă ramă 
aurită, executate de cunoscutul institut de arte foto- 
grafice ,,Fotoglob“ B-dul Academiei 3. 

21, Trei bucăţi cămășuţe de zi, brodate де mână 
pentru fetiţe. 
че Trei bucăți cămășuţe fine de noapte, pentru 

at. 

Ambele furnizate de noul Magasin „La oraşul Lau- 
sanne“ Str. Carol 86, 


28. Un album pentru 200 cărţi poștale ilustrate, le: 
gât în pânză, coperta conţinând un frumos desen, · 
24. Un album pentru mărci poştale. 
25. Una cutie de lemn cu aquarele în tuburi. 
Furnizate de cunoscuta librărie și papetărie Alex. 
Stânciulescu, B-dul Elisabeta No. 5. j 


Aşa dar, mie și mare ahonati-vă la „DIMINEAŢA COPIILOR“. 


~ 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


MIEI Ta ош iLOR 


REDACȚIA 51 ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. – STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 


15 IUNIE 1924 


UN NUMAR З LC! 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


APA CEA MARE 


— POVESTE CHINEZĂ — 


A fost odată o văduvă care avea un copil. Co- 
pilul acesta era bun la inimă şi de aceea toată 
lumea îl iubea. Intr'o zi zise mamei sale: 

„Toţi ceilalți copii au câte o bunică numai eu 
nu am. Din cauza asta sunt foarte trist.“ 

— „Lasă са о să-ți căutăm şi Не o bunică,“ 
zise mama sa. 

Odată trecu prin Таја casei о cerşetoare bătrâ- 
пй, foarte здгепјагоаза şi slabă. Copilul cum о 
văzu îi strigă: 

— „Ти să-mi fi bunica mea!“ 

Alergând la mama lui, îi zise: „Afară este o 
cerşetoare şi vreau 5'0 am de bunică.“ 

а copilului se bucură şi о chemă să vie їп 
casă. 

Dar bătrâna era aşa de murdară şi plină de in- 
secte încât copilul zise mamei sale: „Vino, să 
spălăm pe bunica!“ şi o spălară. 

Avea aşa de multe insecte, încât fură nevoiţi 
să le adune într'o oală pe care le-o dete bătrâna 
cerşetoare. 

După ce toată oala îu plină bunica zise: „Nu le 
aruncaţi, îngropaţi oala în grădină şi când o veni 
ара сеа mare, să o deseropaţi!“ 

— „Dar când о să vie apa cea mare?“ întrebă 
băiatul. | 

— „Când cei doi lei de piatră din faţa închisoa- 
rei vor avea ochii roșii,“ zise bunica. 

Indată băiatul fugi la cei doi lei, dar ochii lor, 
пи erau încă rogii. 

Atunci bunica îi zise: „Fă o corabie mică din 
(етт şi închide-o într'o cutie.“ 

Băiatul făcu întocmai. In fiecare zi alerga până 
(а închisoare să vadă leii. Lumea începu să se 
mire. 

Intr'o zi, tăetorul de găini îl întrebă de ce a- 
leargă mereu să vadă leii. Si băiatul îi răspunse: 


atunci vine apa 


„Când vor avea leii ochii roşii, 
cea mare. 


Tăetorul râse şi în dimineaţa următoare, în zori. 


unse cu sânge de găină ochii leilor de piatră: 
Când băiatul văzu că leii au ochii roşii alergă re- 
pede acasă 51 spuse aceasta mamei şi bunicei 
sale. 

— „Пезетоара iute gala şi scoate corăbioara 
din cutie!“ zise bunica. $ 

Când oala fu deseropată, ега plină си perle 
adevărate, iar corăbioara creştea din се în се 
mai mare până se făcu cât о corabie adevărată. 

Mama-mare, adică fosta cerşetoare, 7156 : 
„Luaţi oala cu voi şi urcați-vă în corabie; iar 
toate animalele cari se vor găsi pe aicea, să le 
scăpaţi, дат pe oamenii сагі au capul negru să 
nui cruțaţi“. 


Abia se urcară în corabie, că bunica se > şi їси 
cădez 


nevăzută. Јасери atunci să plouă si ploaia 


_ ' ართი? 


РАС. 4 


din ce în се mai (аге până ajunse де par'că ar îi 
turnat cu găleata, înecând totul... 

Un câine plouat veni, şi-l lăsară înăuntru. lată 
că veni şi o pereche de şoareci cu puii lor chit- 
сата de frică. 

ii luară şi pe ei în cosabie. 

Apa ajunse până la acoperişul caselor. Pe un 


tea din aripi şi croncănea. II luară şi pe el. Mai 
târziu veni şi un roi de albine atât de ude, încât 
abia de mai puteau sbura. Le lăsară şi pe albine 
să intre. In sfârşit veni inotând şi un om cu părul 
negru. Băiatul zise : 

— „Mamă, trebue să-l scăpăm şi pe acesta ! 

Mama lui însă nu voia : „Bunica ne-a sfătuit că 
nu trebue să scăpăm nici un om cu părul negru“. 

Băiatul răspunse : „Totuşi trebue să-l scăpăm 
pe acest om. Mi-e milă şi nu pot să privesc cum 
se luptă cu apa“. С 

Astfel îl scăpară şi ре om. Nu trecu mult şi ара 
se scurse. Ei se dădură jos din corabie şi se des- 
părţiră de om şi de animale. Corabia se făcu 
iarăşi mică şi o băgară în cutie. Dar omul cu pă- 
rul negru poftea la perlele lor şi pâri la judecător 
pe băiat şi pe mama lui, aşa că amândoi îură a- 
runcați în închisoare. Indată veniră ѕоатесіі 51 
găuriră zidul. Prin gaură veni câinele şi le aduse 
carne, iar pisica pâine, ca să nu sufere de foame. 
Corbul sbură departe şi se întoarse cu o scrisoare 
către judecător. Scrisoarea era scrisă de un zeu. 
lată се era în această scrisoare : 


„Би rătăcesc са cerşetoare prin toată - lumea. 
Băiatul şi cu mama sa mau luat la dânşii. Băiatul 
за purtat cu mine ca şi cu bunica sa şi nu i-a 
fost greu să mă spele. Pentru asta i-am scăpat де 
apa cea mare prin care am distrus oraşul acela 
păcătos în care trăiau. De aceea tu, iudecătorule, 
trebue să-i laşi liberi, altfel voi trimite toate ne- 
norocirile pe capul tău“. 


Judecătorul îi chemă la sine si-i întrebă се fă- 


„DIMINEAȚA. COPIILOR” 


cuseră şi cum scăpaseră de apă. Ei atunci poves- 
tiră cum se întâmplase şi се era scris în ѕсгіѕоа- 
rea zeului. Omul саге îi pârâse fu pedepsit, 
iar lor li se dete drumul. 

Când băiatul crescu mare, merse odată într'un 
oraş. Oraşul acela era plin de lume, căci se mă- 
rita prințesa. Dar pentru ca să poată găsi pe a- 
cela care trebuia să ће bărbatul ei, prințesa se a- 
şeză îmbrobodită într'o litieră, în piaţă» în miilo- 
cul altor litiere în cari se aflau femei înfăşurate 
ca şi ea. Şi numai acela care va găsi adevărata 
litieră va căpăta pe prințesa de soție. Mergând şi 
el în piață, văzu cum albinele се le scăpase dela 
înec, se aşezară pe una din litiere. Băiatul se duse 
la litiera aceasta în care în adevăr era prinţesa. 
Se făcu nuntă mare şi trăiră fericiţi până la 
sfârşit. 

Prelucrare de 0. С, 


După Fr. Наш, 


Au cine'ncet deschide poarta ? 
Şi azi deschisă e de-asurda ? 
Nu, 'este fiul се se'ntoarce 

La тата lui iubită, surda. 


Păşeşte'n față. Ea naude 
Nimic, la vatră stă şi toarce. 

: dinapoia sa el strigă: 

„О, mamă ! Fiul tău sentoarce: 


Si cum vorbeşte astiel, iată 
Uitat e-amarul soartei crude ; 
Sărmâna mamă nu e surdă 
Ci cu privirea doar, laude. 


si 'cu-ale sale brațe slabe 
Pe pieptul ei când îl apasă 
Bătaia inimii i-o simte 

i tristă nu mai şade т casă, 


0 biată mamă ! Lângă tine 
Când ai pe ћи tău, nu Sânseri 
Şi eu mă prind Sauzi în juru-fi 
Un cor duios şi plin de îngeri... 
| Ioan C:0.>=080V,. 
е _________>>”თთ”თთრძ”“2.22___--___ 
Anunţăm ре cititori că avem la Admi- 
nistraţie un număr de colecţii ale revis- 
tei hoastre dela No. 1—10 inclusiv, bine 
ргозаје şi având o frumoasă copertă. 
Contra sumei de Lei 50 ce ni seva 
trimite prin mandat роза! sau ni se va 
achita direct la Administraţie, vom ex= 
podia colectia franco la domiciliul citito- 
rilor.