Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages451-500

De vorba cu cititorii 


V. A. PLOESTI. — „Vulpicica şireată”. O fabulă, exact cu acelaş 
subiect, a fost publicată — şi nu chiar de mult — în „Dimineaţa 
Copiilor”. Poeziile se vor publica pe rând. Mulţumim pentru inte- 
resul ce porți revistei noastre. 

T. R.-R.Sárat, „Curtea fermecată şi vrăjitoarea din groapă”. 
Dragul meu, într'o poveste cu caracter popular ce caută cuvinte 
ca „imediat”, „consuma”, „indispuneau?” Dacă urmăreşti regulat 
„Dimineaţa Copiilor”, ai să vezi că în poveştile populare ce pu- 
blicăm, nu vei întâlni nici o dată astfel de cuvinte. Te sfătuim în 
miteresul tău să continui a fi cititorul nostru. 

GH. ROT.-Onesti. -  „Intâmplări din şcoală”. Ai scris „intâm- 
plarea”, fără să începi în cursul ei măcar o singură dată dela ca- 
pul liniei. Citește cu atenţie bucăţile ce publicăm în „Dimineaţa 
Copiilor”. Aya ai să poţi învăţa ortografía, punctuatia și felul cum 
trebue să fie construite şi orânduite frazele, 

I. şi C. FIN.-Loco. — „Cei trei fluturi”. Această poveste a fost 
publicată şi chiar de mult — în „Dimineaţa Copiilor”. Regre- 
tăm, prin urmare, că nu o putem publica pentru a doua oară. 

FER. BEN.-Loco. — „lulie”. Drágutá cititoare, este în interesul 
tāu să nu te grábesti sá trimiti de pe acum poezii spre publicare. 
Asteaptá sá termini cel puţin clasele primare. Acum fiindcă vedem 
că ai luat la şcoală premiul Piu, trimite mai bine fotografia d-tale, 
pe care o vom publica în revistă cu toată plăcerea. 

AR. MAN.-Loco. „Lebăda”. Dragul meu, să nu crezi că tra- 
ducerile din limbi străine sunt asa lesne de făcut. Dovadă e tra- 
ducerea dt-ale, care este slábutá. 


N. TAN.-Bárlad. — „Primăvara”, E adevărat că primăvara este 
frumoasă, dar a trecut, iar până la sosirea primăverii viitoare sun- 
tem siguri că d-ta ai să faci altă poezie mai frumoasă decât aceea 
ce ne-ai trimis. 

GH. SER.Sighișoura. „Eroarea lui Gheorghe”. Dragul meu, 
a reuși să scrii bine o bucată originală sau să faci o traducere bu- 
nă nu este o chestie de noroc, aşa cum crezi d-ta, ci e chestie de 
pricepere, de cultură, de bună cunoaştere a limbei. Traducerea 
d-tale însă lasă mult de dorit, mai ales că faci şi greşeli cam ne- 
iertate de ortografie, pe care te sfătuim să o înveţi mai bine. 

„EC. ANGH.-Loco. Drágutá domnişoară, d-ta ne trimiţi bu- 
căţi cunoscute si publicate de mult. Ce să facem cu ele, mai ales 
că avem atâta materie nouă, care îşi aşteaptă rândul ? 

MAI MULTOR „COLABORATORI”. — Adică acelora care fin 
cu orice preț să fie colaboratorii revistei. Acestora le spunem ceea- 
ce urmează: In fiecare zi primim la redacţie scrisori în care citi- 
torii își arată mulţumirea şi bucuria pentru noul și atât de fru- 
mosul format al revistei, precum şi pentru conţinutul, care le 
place foarte mult. Insă le place, fiindcă noi alegem cu toată grija 
bucăţile ce publicăm. Dar dacă am publica orice bucată în proză 
sau orice poezie ce ni se trimite — fie aceste bucăţi cât de slabe— 
revista n'ar mai fi interesantă şi n'ar mai fi citită cu plăcere. 

Dorinţa noastră însă este ca iar ei Copiilor” să apară din 
toate punctele de vedere din ce în ce mai bine. Aceasta este, de alt- 
fel, şi dorinţa cititorilor. De aceea, nu publicăm decât bucăţi care 
sunt bine scrise şi merită, prin urmare, să fie publicate. 


Urmarea dela po estea cin pag. 12: HAPLEA IMI CERE SÁ-L IAU CU AEROPLANUL 


chii mei prieteni Tănase şi Prostilă, ca să petrecem acolo 
noaptea. 

Fac eu cinste cu un chil de vin, mai dau un rând, mai 
fac cinste cu încă un chil, mai face cinste Tănase, mai dă 
un rând Prostilă — până când sau încurcat rândurile şi 
ni s'au cam încurcat şi limbile şi minţile. 

Pe la orele trei după miezul nopţii, Stan Pocitu, fiind- 
că vroia să-și închidă cârciuma, ne-a poftit afară, mai dân- 
du-ne câte un bránciu, ca să putem porni mai iute. 

Am plecat tustrei la braţ, eu fiind la mijloc. Prietenii 
Tinase şi Prostilă cântau, de au trezit toți câinii din sat: 

y 
„Foaie verde busuioc, 
Bucurie şi noroc, 
Din Háplesti până'n Blegești 
Alt ca Haplea nu găsești!” 


— Şi așa, cu cântece şi veselie, am sosit noi la gară cu 
vreo jumătate de oră mai înainte de plecarea trenului. 
„Dacă ne-am lungi puţin, până ce pleacă trenul !” zise 
Tănase. 

Ne-am lungit pe maidanul din faţa gării, ca să ne tre- 
zim tocmai la vremea prânzului. Va să zică, nici în ziua 
aceea n'a fost chip să plec la Bucureşti. 

„___Mam întors acasă. Frosa a început să-și râdă de mine 
şi sá mă întrebe: „Cum ai petrecut la București ? Ce mai 
face Moş Nae ?” Si după aceea: „Vezi ce păţeşti, când vrei 
să pleci fără mine ? 

— Lasă, lasă, zic ep, că tot am să plec”. 

După trei zile, i-am zis lui Prostilă: „Să vii diseară, ca 
să iei masa şi să dormi la noi”. Aveam eu planul meu, 
când i-am făcut invitaţia aceasta. 

In adevăr, pe la orele trei după miezul nopții l-am 
trezit din somn și i-am zis: „Scoală-te, prietene  Prostilă, 
să mergem împreună la gară”. 

Am inhámat pe Urechilá la căruţă şi am pornit cu 
Prostilă. „Vezi să nu te întorci din nou!” îmi strigă Frosa, 
“în loc să-mi ureze „drum bun”. 

Pe drum, îi spuneam lui Prostilá: „Dela gară, ai să te 
intorci tu cu Urechilă şi ai să-i duci de grijă, câtă vreme 
am să fiu eu la București”. 

«Dar, ce nenorocire! Când să ajungem aproape de 
„Groapa broastelor”, taurul lui Stan Netotul, care taur scá- 
pase, pe semne, din grajd, venea furios drept asupra noa- 
stră. Urechilá s'a speriat şi ne-a trántit cu căruţă cu tot în 
groapă. Eu mi-am serántit piciorul stâng, Prostilá și-a 
scrántit braţul drept şi amândoi ne-am ales cu câte un cu- 
cuiu pe frunte. Slavă Domnului, că Urechilă a scăpat 
teafăr! ` 


Ne-a trebuit vreo două ore, ca să ne sculăm și să pu- 
tem esí din groapă. Ne-am întors, asa dar, acasă ca vai de 
noi şi cu căruța sfărâmată. 

Cu toate acestea, nu m'am lăsat de gândul de a veni 
la tine la Bucureşti. Şi așa, după ce mi-a trecut piciorul 
serántit şi sa dus și cucuiul de pe frunte, i-am zis intro 
seară Frosei: „Froso, eu plec chiar acum la gară si stau 
acolo toată noaptea, ca să nu scap iarăși trenul. 

— Călătorie sprâncenată !” mi-a zis Frosa de necaz că 
n'o luam gi pe dânsa. 

Mam dus la gară şi ca să nu adorm, m'am plimbat 
toată noaptea, făcând de sute de ori ocolul gării. Bine că 
mă cunoaște de mult şetul gării. Altfel, şi-ar fi închipuit că 
nu sunt în toate minţile si m'ar fi legat. 

In sfârşit, iată că şi trenul intră în gară. Imi scot bile- 
tul si dau fuga întrun vagon frumos de clasa a treia. „A- 
cum, s'a făcut! Plec la Bucureşti!” îmi ziceam eu vesel şi 
mulțumit. 

Mai erau două minute, până să pornească trenul... 
când, pe cine să văd ? Pe Prostilá, care alerga și mă căuta 
peste tot. Când na zărit, mi-a strigat în graiul lui bâl- 
bâit: „Ha-hapleo” ti-as. ţi-a luat fo-foc casa!” 

Auzind că mi-a luat casa foc, am sărit şi eu din tren 
si cu geamantanul în spinare, am dat fuga. Dar când am 
ajuns acasă, ce mi-a fost dat să văd? Bâlbâitul și támpi- 
tul de Prostilă se inselase. 

E adevárat, cá era undeva foc, dar nu la casa mea, ci 
in vecini. 

Se aprinsese grajdul lui Ilie Mátreafá. Ba chiar fusese 
stins, páná sá ajúngem noi. Insá, din toatá incurcátura fá- 
cutá de Prostilá, m'am ales cu banii pierduţi ce am dat 
pentru biletul de tren şi am rămas iarăşi de căruţă. Adică, 
tot n'am putut pleca la Bucureşti. i: ; 

Văd că nenorocul se ține scaiu de mine şi că nu e chip 
să plec cu trenul. De aceea, mam gândit să te rog să fii 
aşa de drăguţ si să vii să má iei cu aeroplanul. Dacă faci 
aceasta, îți promit că stau la tine două luni de zile. 

Prin urmare, te aştept să vii mai repede cu aeroplanul. 
Până atunci, să ştii că eu stau mereu cu ochii la cer, ca să 


zăresc aeroplanul. 
Al tău prieten devotat, 


IATĂ POZE, IATĂ VEȘTI, 
DIN ORAȘUL 


a 


a 
à 
. . . . ha o . .. . . ”. - . ~ 
La aceşti miri să ne uitam E lată sun cotoi frumos, „Miţa” ce-i cu „şic” gatita, 
Si noroc să le uram, Cum citeşte serios. Vine dela târg grăbită. 
Căci drăguți sunt amândoi, Dar ce poate să citească ? Ca păpuși, cu jucării 
Din neam mare de pisoi. , O revistă pisicească! Pentru dragii ei copii. 


+» 


-D ETE Y 


lar orchestra pisicească 
Mult o să ne 'nveselească, 
Cântă dansuri minunate, 
Cântă hore "'nflăcărate. 


Culcă "ntái pe „Pestrişor . Insă maine-i sărbătoare, 
Căci e cam bolnávior, „Sfântul Pisu”, mi se pare. 
Cát mai bine-l înveleşte, Miţa deci a pregătit 

Toată noaptea-i îngrijește. Multe daruri de 'mpărțit. 


an” > 


A Pe AIE « A 
a a 27 E a : 
VI o a ă PD TEI > NR E 


e 
Il vedeți pe iepuraş lar pūrceaua s'a tocmit Grupul ăsta de pisici, 
Cât e alb și drăgălaş? ` La spălat si la gătit. Mai bătrâne și mai mici, 
S'a băgat fecior în casă Spaiă rufe mulțumită, | Sunt în loje şi privesc 


La cucoana primáreasá. Fiindcă-i bine îngrijită. La teatrul pisicesc. 


+ Un pirat drágut şi simpatic... PREŢUL 5 LEI 


REZULTATUL CONCURSULUI LUNAR Nr. 4 


DESLEGAREA JOCURILOR 


1) GOLF DE CUVINTE 


2) SINCOPÁ 


NU BL A 
ARAMA 
VATRA 
CA ZNA 
OPAR 1 
MARNA 
DOI NA 
E RATA 


3) TRIUNGHI 


POLONIA 
ORA DIA 
LA NO Ș$ 
ODOR 
NI! $ 

FA 

A 


Deslegătorii jocurilor 


CAPITALA 


Martin Gross; Adriana Filipescu; Paul 
Elias; Dumitru Petrescu; Rădulescu P. Ni- 
culae; Leopold Schwartz; Teodorescu I. Con- 
stantin; Leonid Gh. Petrescu; (3) Gigel 
Popp, Traian Epureanu. 

Lola şi Nicky Dragomirescu; Georgică Ilie- 
scu; Titi Teodosini; Victor Marius Gr. Io- 
nescu; Totelus Bmanoil; Mircea Maiorescu; 
Lupaşcu Victor; Octav Marcusshon (2). 

Ionel Şerban; Toto Aragon; Antonya Un- 
garth; Sergiu Fedia Copelman; Radu Va- 
lentin; Constantin I. Georgescu; Willy Lu- 
dwig (1). ` 


PROVINCIE 


BĂLȚI: 1, Tolel. (3). 
„BÂRLAD: Margareta si Pupa Dalinescu. 


(2). 

BOLGROD. Ada Epureanu. (3). x 

BRĂILA: Meropi N. Traveo. (3); Mihail 
Sofonia. (2). 

BUZĂU: Roro 'Dan. (3). 

(CÂMPINA: Nicu C. Slavu-Sfinx (3); Hany 
Mihailovici. (2). 

CAPALNAS (jud. Severin): Zeno 'Moldov- 
van (1). 


CERNĂUȚI: Dina Retter (3). 

COCOROZENI: Elena A. Rosetti. (2). 

CRAIOVA: Popescu D. Octavian (3); Po- 
pescu Tit. Liviu (3). 

RARMANESTI: Motbihde Ruífel (3). 

FOCȘANI: Getta Frunzetti (2); Orenstein 
Avram (3); P. Griúnfeld (2). 

LAŞI: Dorel Froimovici (2); 
Traian (15). 

LETCANI: Popovici Sova (3). 

PLOESTI: Stamatiad Margareta (3). 

= ee MARE: Tiberiu Ardelea- 
nu (2). 


Hodoreanu 


SIGHIŞOARA: Vlad Zánescu (3); Gheor- 


ghe Serdici (1). 
SLATINA: Estera Cpt. Harcin, 
T.-SEVERIN: Morândian Mariana (3). 
URZICENI: Irena şi Bruno Mochi (3). 
VIDELE: Steluţa Constantinovici (2). 
N.R. Numărul jocurilor deslegate e indi- 
cat de cifra din paranteză. 


POSTA JOCURILOR 


Margareta C. Dolinescu (Bârlad); Traian 
Pietraru; Damian Petrin (Loco). Aveţi ta- 
lent. Progresnd cred că veţi da ceva mai pu- 
blicabil. 


Premianţii concursului No. 4 


Prem. I: Gigel Popp, str. Puţul lui Zam- 
fir 50, Loco. 

Prem. II: Dumitru Petrescu, str, Ion Bo- 
tezătorul No. 6. Loco. 

Prem. LII: Martin Gross, sir. G-ral Budis- 
teanu No. 17. Loco. 

Prem. IV: Traian Epureanu, Calea 
Griviței Nr. 27:, Loco. 

Prem. V: Sergiu Fedia Coperman, str. 11 
lunie 4, Loco. 


19 ALBUME REBUS 


Paul Elias, str. Academiei 1 bis, Loco, Ti- 
beriu Ardeleanu, Sânicolaul-Mare, str. Prin- 
cipele Carol 58, jud. Timiş, Getta Frunzetti, 
str. Cuza Vodă 47, Focşani. Popescu Tit-Li- 
viu, str. Păcei 1, Craiova. Dina Retter, str. 
Sft. Nicolae 2, Cernăuţi, Roro Dan, str. N. 
Stănescu 36, Buzău. Meropi N. Provlo, str. 
Herpeles 11, Brăila, Dorel Froimovici, str. 
Stefan cel Mare 67, Iaşi, Lupaşcu Victor, 
B-dul Maria 67 A., Loco, Toto Aragan, Lo- 
co. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


O G 


LINDA 


GIP. O. şi RIC.-Loco. — Foarte bine pentru voi că aţi putut 
deslega ghicitorile dela „radio”, dar ghicitorile acelea n'au fost 
puse de „Dimineața Copiilor”. Vedem însă că unul din voi a luat 
la şcoală premiul Piu. li vom publica bucuros fotografia, dacă ne-o 
trimite însoțită de o adeverinţă din partea şcolii. 

C. P.-Loco. — ,Gandasuli”. Credem că pe cititorii noştri nu 
i-ar interesa explicaţia numelui unei flori dintr'o insulă aşa de în- 
depărtată. 

“N, LUC.Bucureşti-Noui. — Ce să facem, dragu. meu, cu de- 
senele ce nc-ai trimis? Nu vezi ce desene si-c< fotografii frumoase 
publicăm in revistă ? Asteaptá să mai cresti, să înveți la şcoală 
arta desenului și atunci vei face desene si pentru „Dimineaţa Co- 
piilor”, 


O) 
- 


A plecat în târg máicuta; 
lar prin casă „impăratul”, 

O tot caută cu ochii 

Peste tot, neastâmpăratul. 
Și o strigă și se 'ntreabă: 
„Unde oare sa pitit?” 
Fiindcă nu e colț pe care 
Dânsul nu l-a răscolit. 
Desnădăjduit, o cată 

Sin oglindă! A'ntâlnit-o 

— Se socoate — când figura, 
In lumină și-a zărit-o. 
Seamănă atât de bine 

Cu máicuta-al meu ştrengar, 
Că îi pare'c'a găsit-o 

In oglinda de cleștar. 


Z. G. Buruiană 


30 lulie 1933 — Nr. 494 


SĂRINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


oi copii mici fuseseră cu mama lor într'un oras 
mare, unde au cumpărat tot felul de lucruri. 
Insă, fiindcă au trebuit să umble mai multe ore 
pe jos prin străzile oraşului, la urmă, cei doi co- 
pii se simțeau așa de obosiţi, că abia se mai ți- 
neau pe picioare. 

„Ah, dacă ar fi ceva, care să ne ia pe sus și să ne ducă 
acasă la noi !” ziserá ei oftánd de oboseală. Stiau că asa se 
întâmplă în cărţile cu poveşti ce le citise mama lor. 

Si iată că pe neaşteptate, bzzz! o căsuță de sticlă se 
cabari din văzduh și se opri drept înaintea lor. lar un clo- 
potel nevăzut începu să sune: cling ! cling ! 

„Haide, intraţi în căsuţa aceasta !” le zise mama lor. 
Copilaşii intrară, iar mama lor intră cu dânșii. Toată că- 
suţa era o odáifá, având lângă un párete o bancă. „Şedeţi 
pe bancă !” le zise mama. 


Cei doi copii gezurá, clopoţelul vrájit sună: cling / 
cling ! şi căruţa de sticlă porni la drum. 

Călătoria era minunată. Prin pereţii de sticlă ai căru- 
fei se vedea totul jos, pe stradă. şi căsuţa sbura în văzduh 
aga de iute ! 


Case, arbori, prăvălii cu tot felul de bunátáfi — totul 
se ivea şi pierea într'o clipă. lată, colo în colțul străzii, 
unul care vinde bomboane de ciocolată. lată un camion 
galben, iată un automobil roşu, iată un car cu boi ! 

„Cling! cling!” şi căsuţa se opri. Se deteră jos doi că- 
lători şi se urcará alţi doi. „Cling ! cling ! și căsuţa porni 
din nou. 

Mama celor doi copii cumpără două bilete dela condu- 
cătorul din căsuţă şi dete fiecărui copil câte unul. Si ce 
necaz pe aceşti doi copii că nu puteau să citească povestea 
ce era scrisă pe fiecare bilet ! Si de ce conductorul cásufei 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


inapoiazá 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 „ 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


a tras cu un creion roșu câte o linie roşie pe fiecare bilet ? 

Insă, afară şi jos pe pământ erau atâtea de văzut! Uite 
un coşar, care este tot negru de fum. Uite o căruţă în care 
e pus un vițel. Uite doi câini, care sau luat la bátae. 

„Ce ce navem şi acasă păreţi de sticlă ? întrebară cei 
doi copii. Ar fi frumos, mult mai frumos |! 

— Copii, le răspunse mama lor, căsuţa aceasta de sti- 
clă e o căsuţă vrájitá din Tara poveştilor”. 

Cei doi copii care adormiseră pe o bancă din grădina 
publică a orașului, nu și-au dat seamă că ei călătoreau în 
somn la Tara poveştilor. 

In româneşte de Florica 


CELOR DOUA FETITE 


ROMAN PENTRU 
COPII si TINERET 


e inoptase deabinelea, când căruța în care erau 
Victoria, Silvia şi răpitorii lor, se opri înaintea 
unei case vechi, dărăpânate, aşezată într'una din 
străzile cele mai înguste si mai láturalnice ale 
Braşovului 

Se nimerise ca noaptea aceea să fie o noapte fără lu- 
ná si cu cerul negru și acoperit de nouri. Cáruta se opri, 
iar Petre Popescu si tovarășul său, cu care rápise pe cele 
două fetițe de la Stoeneşti, pândind un moment când ni- 
meni nu trecea pe stradă şi nimeni nu se zărea la vre-o fe- 
reastră dela casele vecine, ridicară în braţe, unul pe Vic- 
toria, al doilea pe Silvia gi le duserá iute în casă. 

Bietele fetiţe, aiurite şi speriate de tot ce li se întâm- 
plase timp de o zi şi de o noapte, îşi pierduseră par'că gla- 
sul şi conştiinţa de sine. N'au zis nimic, n'au dat nici un fi- 
pát şi vau făcut nici o mișcare de împotrivire. Hi venea să 
erezi, văzându-le asa, aproape fără viaţă, că încă nu sau 
trezit de cloroformul cu care fuseseră adormite cu 24 de 
ore mai înainte. Tot ce-și dedeau seama, era o durere gro- 
zavă de cap şi un fel de sfârşeală. 

Cei doi negustori falși, care pregătiseră căruţa în co- 
muna de pe drumul dintre Bran si Braşov, schimbară, mai 
inainte de a se despărţi, câteva vorbe cu Petre Popescu, 
care le zise: „Ca să nu dați de bănuit că plecaţi noaptea 
dela Braşov, mergeţi la vreun hotel dela marginea orasu- 
lui ori la vreun han şi staţi acolo până mâine dimineaţă. 
După aceea, unul din voi să se întoarcă în comună cu că- 
ruta si să aștepte acolo vești despre ce ar mai avea de fă- 
cut, iar al doilea să vie mâine aicea intrând în casă în- 
trun moment, când nu e altcineva pe stradă”. 

Cáruta se întoarse şi porni încet, însă la colţul străzii 
fu oprită de un sergwnt de stradă, care îi întrebă pe cei doi 
„negustori”: „De unde veniţi şi încotro mergeţi la ora u- 
ceasta ? . 

— Am fost, răspunse unul dintr'înşii, care era mai des- 
ghetat la limbă, de am dus nişte unt si nişte ouă boerului 
nostru, iar acum ne întoarcem acasă”. 

Sergentul ìi crezu şi nu stătu să-i mai întrebe şi să-i mai 
descoasă, mai ales că cl nu prinsese încă de veste despre 
răpirea celor două fetiţe. 

Cei din căruță îşi văzură, aşa dar, mai departe de 
drum, fără să mai fie opriţi şi intrebuti. Merserá la o câ:- 
ciumă, aşa, un fel de han dela marginea oraşului şi popo- 
siră pentru o noapte. 

In timpul acesta, în casa unde fuseseră duse Victoria 
şi Silvia, era multă frámántare şi mare neastâmpăr prin- 
tre rápitorii lor. Au dus mai intáiu pe cele două fetiţe în- 
tr'o cameră mică, scundă şi fără vre-o fereastră. La lumina 
slabă a unei lumânări de seu, le-au pus pe o másutá două 
bucăţi de pâine, un castron cu ciorbă şi o cană de apă si 
le-au spus să mănânce. 

Insă, atât Victoria, cât şi Silvia, nu numai că nu vor- 
beau, dar aveau aerul că nici nu înţeleg ce li se spune. Pri- 
veau buimăcite în jurul lor şi îşi duceau mereu mâna la 
cap, unde simțeau o durere ce nu vroia sá se potolească. 
Doar vederea cănii cu apă le făcu să simtă că le era o sete 
grozavă. Se repezirá la cană si băură unul după altul două 
pahare mari. 

Văzură apoi că lângă un perete era un pat făcut gata. 
„E patul în care vă veţi culca amândouă!” le zise Petre 
Popescu, vorbindu-le cu un glas răstit. 

Insă, a fost, ca şi cum le-ar fi spus: „Haide, mergeţi si 
vă culcati!” 


12) CE SOARTĂ LI S'A HOTĂRÂT CELOR DOUĂ FETIȚE “PArzania 


In adevăr, ele, aproape fără să-și dea seama de ceeace 
fac, se luară de mână şi merseră drept la pat, în care se 
trântiră, aşa îmbrăcate cum erau. Cât despre mâncare, nici 
nu le-a trecut măcar prin gând să se atingă de ea. 

Dar nici răpitorii lor nu-şi dădură osteneala să le rea- 
mintească şi să le spună că nu mâncaseră nimic de mai bi- 
ne de 24 ore şi că e păcat să stea flămânde atâta vreme. 
Cei trei răpitori, adică Petre Popescu, tovarășul său și fe- 
meia, care îi însoțea, le intoarserá spatele, luară lumána- 
rea lăsându-le în întunerec desăvârșit, apoi, esind din odă- 
itá, o incuiará pe dinafară, iar ei intrară intro cameră a- 
láturatá. destul de mare si în mijlocul căreia era o masă 
cu mâncări şi băuturi.) 

Se aşezară tustrei la masă şi tot mâncând şi bând cu 
poftă şi arătându-se mulţumiţi că totul le mersese bine 
până atunci, începură să discute, vorbind intro limbă 
străină, despre ceeace aveau de făcut de acum încolo. 

Petre Popescu. care era șeful, deci omul de care ascul- 
tau ceilalți, vorbi cel dintáiu gi zise: „Ştiţi că dacă până în 
patru luni de zile, Victoria pe care am răpit-o, nu merge 
să-și ia moștenirea de 30 de milioane, rămasă dela unchiul 
ci, mort în America, noi avem zece la sută din această a- 
vere şi, pe deasupra, ni se plătesc toate cheltuelile ce am 
făcut şi ce vom mai face cu această afacere. Totul e însă 
unde să o ținem ascunsă pe Victoria patru luni de zile, bine 
înţeles, fără ca noi să fim prinşi şi descoperiţi. 

V'am mai spus că a venit în urmărirea noastră france- 
zul Jean Nerton, care este un detectiv foarte iscusit și foarte 
curajos. De aceea, să fim cu ochii în patru, ca nu care cum 
va să dea de urma noastră, căci să știți că în cazul acesta 
am pátit-o. Nu numai că ne lingem pe buze de orice câștig, 
dar ne mănâncă puscária şi ocna. 

— Dar cu fetiţa cealaltă, Silvia, ce facem ?” întrebă 
femeia. 

ără să aștepte răspunsul lui Petre Popescu, acea na- 
milă de om, care era tovarășul lor, se grăbi să răspundă si 
să zică: „Cel mai bun lueru ce am putea face cu fetiţa a- 
ceasta, care ne încurcă, este să o omorám sugrumánd-o si 
să o îngropăm în curtea casei”. 


La auzul acestei propuneri de o ticăloşie si de o gro- 
zăvie fără seamăn, femeia nu fu de loc impresionată şi nu 
zise nici da, nici ba. lar Petre Popescu, după ce se gândi un 
răstimp, răspunse zicând: „Da, mă gândisem şi eu că, poate, 
ar fi mai bine să o omorâm şi aşa să ne scăpăm de dânsa. 
Insă, pe urmă m'am răsgândit. S'ar putea întâmpla ca pes- 
te un an, peste doi ani, să se afle că fetița este înmormân- 
tată în curtea acestei case, să se facă cercetări şi așa să fim 
şi noi descoperiți. Mormântul fetitii ar fi ca o teamă, ca o 
ameninţare de toate zilele. 

„De aceea, iată ce zic eu că trebue să facem: le vom 
tine pe amândouă fetiţele şi vom avea chiar grija ca, fie 
din cauză de boală, fie din altă întâmplare, să nu moară 
vreuna din ele. După ce se.vor împlini patru luni, iar moș- 
tenirea din America va fi pierdută pentru Victoria, le vom 
da la amândouă drumul. Cum şi în cel fel, vom vedea a- 
tunci şi vom hotări. 


— Şi le vom fine aci, în casa aceasta? întrebă femeia. 
— Nu, îi întoarse vorba Petre Popescu, fiindcă ar fi o 
mare gresalá să le ţinem aicea. Mai întâiu, că ar putea fi 
descoperite. Intr'o zi, cine ştie cum, amândouă ori numai 
una din ele scapă din odáita în care le-am închis, ţipă sau 
fuge şi ne dă de gol, In afară de aceasta, nici noi nu putem 


p 


sta patru luni de zile închişi și ascungi în casa aceasta. Am 
da de bănuit. 

— Dar unde le vom duce? întrebă celălalt bărbat 

— Aştept, îl lămuri Petre Popescu, veşti de la tovarășii 
mei detectivi din Ungaria, din Serbia si din Bulgaria. 
Veşti, ca să mi se spună care dintre dânșii a găsit ascun- 
zătoarea cea mai bună şi unde este această ascunzătoare. 
După ce voi primi vestile ce aştept, vom hotărî ţara și lo- 
calitatea, unde vom duce pe prizonierele noastre. Până a- 
tunci, zise el mai departe, să socotim că avem de stat aicea 
vreo zece zile. 

— Şi în aceste zile nu vom eși de loc din casă ? între- 
bară atât femeia, cât si celălalt tovarăş al lui Petre Po- 
pescu. 

— Voi nu veți eşi, le răspunse el, fiindcă trebue să 
staţi şi sá páziti fetiţele. Eu însă am să es, ca să aflu ce se 
pune la cale de către Jean Nerton si poliţie, care, de sigur, 
ne urmăreşte, iar, pe de altă parte, ca să intru în legătură 
cu detectivii noştri, pe care îi aştept, să sosească unul după 
altul. Insă, ca să nu fiu recunoscut, de fiecare dată voi esi 
îmbrăcat într'altfel şi chiar schimbându-mi chipul. O dată 
cu mustáfi, altă dată cu barbă, o dată îmbrăcat táráneste, 
altă dată în costum de oraş. De asemenea, uneori am să fac 
pe omul tânăr și sburdalnic, altă dată am să merg ca un 
moşneag, care abia își târăşte picioarele. 

„Ţiu însă sá vă atrag atenfiunea asupra unui lucru 
foarte important. Anume, dacă în orele în care eu sunt dus 


de aicea, cine ştie prin ce întâmplare nenorocită, jean Ner- 
ton cu detectivii lui ori poliţia prinde de veste că fetiţele 
sunt aci şi vin să pătrundă în casă, voi știți ce aveţi de fă- 
cut, dar să vă spun încă odată, ca, zăpăcindu-vă, să nu ui- 
taţi vreun amănunt. 

»Mai întâiu veţi avea grija să lăsaţi în jos storul de la 
fereastra din mijloc din odaia care dă în stradă. Aceasta 
va fi pentru mine semn că aci s'a întâmplat ceva, de care 
trebue sá mă feresc. Aga voi ști să nu viu numai decât a- 
casă şi să cad prins în cursă. 

„După aceea, veţi înmuia în cloroform două bucăţi de 
vată. Cu cloroformul veţi adormi pe cele două fetiţe şi le 
veţi duce la subsol, unde este pregătită ascunzátoarea în 
care le veţi pune şi lăsa, până trece primejdia, adică până 
ce pleacă cei ce vor fi venit să le caute. 

„După ce aţi făcut aceasta, veţi deschide poarta, ca sá 
intre cei ce vor veni şi le veţi spune că sunteţi soț şi soţie şi 
că ati venit dela Bucureşti de câteva zile, ca să vizitaţi 
Braşovul şi să mai schimbaţi aerul. Aţi înţeles bine ce aveţi 
de făcut ? 

— Am înţeles, răspunseră ceilalţi doi. 

— Dacă aţi înţeles, își încheie vorba Petre Popescu, 
hai să mergem la culcare şi să dormim liniștiți și multu- 
mifi că până acum ne-a mers foarte bine. Să dormim — a- 
dăugă el râzând sau, mai de grabă rânjind — si sá ne gân- 
dim la milioanele ce avem de câștigat”. 

(Va urma) 


CEI NOUĂ FRAȚI 


lată cum ese la plimbare Mister Emmet 
Ormsby din Chicago (America) cu toţi cei 
9 copii ai săi 


9 COPLILOR 
> 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari 


Gheorghiu Şt. Mircea 
clasa I primară 
Şcoala de băeţi No. 24 „Cuza 
Vodă, București 


>% 


Dz 


Veronica Muresan 
clasa IV primară 
Scoala de Stat din comuna 
Intorsura Buzăului 


f EES 


Frunzetti Sofia 
Clasa IV primară 
Scoala de aplicaţie 

Predeal 


lie P. Teodorescu 
clasa 11 primară 
Sc. de băeţi din Poiana de jos 
jud. Dâmboviţa 


Gheorghe 1. Naum 
clasa H primară 
Scoala de báeti No. 8, 
Bucureşti 


i 


v 
i 


E: i 
Mimi I. Stănescu 
clasa I primară 


Rosenstein 1. Blanche 
clasa III B. primară 
Scoala de fete „Bărăţia” 
Bucuresti 


Scoala de fete ,Silvestru” 
Bucuresti 


Mendelsohn I. Davidel 
clasa Il primară 
Se. de báeti „Scoalele Unite” 
București 


Cristescu Nicolae 
clasa IH primară 
Scoala de báeti No. 36 
Bucuresti 


Petrescu V. Gheorghe 
clasa IV primară 
Scoala de băeţi No. 24 bis 
Bucuresti 


Finjescu N. Nina 
clasa 1 primará 


Bucuresti 


Mozes Cals 
Clasa H primară 
Sc. de báeti No. 1 ,Motas” 
Vaslui Bucuresti 


Popescu I., Teoharie 
clasa | A. prinara 
Scoala de băeţi „Sft. losif" 


Ana Enie 
clasa IV primară 
Şcoala de fete 
„Avântul Cultural” Bucureşti 


Raul Perlmann 
clasa I liceală B. 
Liceul „Matei Basarab” 

București 


Scoala de fete „Sft. Anton” 


au luat la școală premiul l-iu 


Elena I. Ardeleanu 
clasa I primară 
Sc. de fete No. 31 „Alexandry 
Vlahuţă”, Bucureşti 


Drăgănescu Petre 
clasa 1 primară 

Scoala de băeţi No. 24 bis 

Bucureşti 


N $ 


Ai 


i > e 
Í Y 


Hornain Dalila 
clasa I primară 
Scoata de fete, Ismail 


Popescu N. Constantin 
olasa IV primară 
Scoala de băeţi No. 7 

Ploesti 


z E, Er We 


Cidasi 1 B. prunara 
Ncõala de fete No. 2 ,Locaci” 
Segall Osias 
clasa | 
Liceul  „Cultura”-Rucureşti 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


Tanti Teodorescu 
Valy Iulia Pia Bucur Ruxandra Mânuşă Scoala, de „aplicație „Elena 
clasa II B. primară clasa I primară | clasa 1 primară Doamna”, Bucureşti 
Institutul „Pompilian” ycoala de fete No. 15 Scoala de fete ,Clementa 
Rucuresti București Bucureşti 


SA 


Ionescu I. Mircea Dan 
clasa 1 primară 
Scoala de báeti „Sft. Iosif” 


Läwensohn Eduard Mandel Armand Bucureşti 
e rome apa ergo clasa Il primară | clasa 11 primară E 
z _ clase hală acră báeti Scoala de báeti ,Clementa” Scoala de báeti „Clemenţa 
espanta Paronia n Bucureşti Bucureşti 


„Notre Dame de Sion, Iaşi 


Buton D. Sandi 
clasa 11 primară 
Scoala de băeţi din Corabia 


Sillya C. Georgescu Creţu Florica Georgescu I. Cornelia 
clasa 1 clasa 111 primară clasa I primară 
Gimnaziu „Stirbei Doamna” „Institutul Sft. Maria” Scoala de fete din Domnesti 
7 Bucureşti Bucureşti jud. Muscel 
FA; A — 


Lucian Waissbitith 
clasa I primară 
Şcoala de báeti „Sft. Andre: 
Weissbliith Fernande 

clasa 1V primară 
t . Scoala de fete „Sfi. Anton" 
Wertheimer 1. Florence Grigore 1. Claudiu Fermo |. Adriana Bucureşti 


s 4 -4 
a A. 
b; A 
Ay "AS 7 


clasa 111 primará clasa 1 primară clasa IV primară, pr. H 
Şcoala de fete ,Bárátiei” Scuala de băeți No. 4 „Cuibul Şcoala de fete Nr. 2 „August | 
Bucureşti cu barză”, Bucureşti Treb. Laurian“, -Bucureşti, 7 


Cristea Jean-Paul 
clasa I primară 
Georgescu Constantin 


si aN clasa 1 primară 
Mandel D. Miria Iura Ghemuslicov Costescu V. Niculae . Orăscu Mihail 
clasa I primară clasa III primară > 3 clasa III primară clasa I primară 
Şcoala de fete ,Clementa” Se. „Arhiapiscopul Sit. Iosif Scoala de báeti No. 39 Liceul „Sft. Gheorghe”, 
Bucureşti Bucureşti Bucuresti - Bucureşti 


Poveste în versuri 


VULPEA 


Mai uşor cu forfecufa, dragii mei, bágati de seamă 
Să nu scape jos... Pe braţe dac'ati dus-o până aici, 
Faptă de uriaș e asta, nu e faptă de pitici! 


COCOAŞE (foarfeca gata să cadă) 
Tine-o măi! 
BARBILA 
Tine-o, Cocoase ! 
STIE TOT 
Aoleu, era sá cadă!... 
VULPEA 
Sá mai fi vázut atuncea incá un prilej de sfadá! 
STIE TOT 
Dacă n'asi fi eul... 
COCOASE 


STIE TOT 
Eu știu toate, bre Cocoaşe! 
COCOASE 


Taci, mái, ála cu chelie! 


SCHIOPILA 
Buná treabá! 
VULPEA 


Da, cu asta îi venim fiarei de hac! 
Tinefi bine, ţineţi bine! O, ce haz o să mai fac! 
COCOASE 
Coană Vulpe de... Isprava-i minunată... Dar cu cale 
N'ar fi să o ducă'n locu-mi, spune, laba dumitale? 
VULPEA 
Laba ? Bine, cum se poate foarfeca s'o ţină laba ? 
Mâini dac'as avea, la rându-mi, credeţi că aş sta de geaba ? 
O, Pitici! De-aş fi pitică, fraţilor, foarfeca grea, 
Singură as duce-o în casă, doar cu viclenia mea! 
Ascultati de sfatul vulpei! Mintea este de femee, 
Pentru ușa încuiată este cea mai bună chee! 
Lupul doarme! După masă, vezi, jupânul s'a culcat, 
..— Doarme fără grijă! Fiara, dacă are de mâncat, 
Doar odihna îi mai trebui. Omul insá-i altceva: 
El s'aleagă i-se cade, fapta buná de cea rea. 
Cu acele foarfeci, vulpea vă trimite să intraţi! 
Peste fiară 'n casă... Burta lupului s'o spintecafi! 


BARBILA 
Zici că doarme? Nu'i pericol? 
SCHIOPILA 
Da, de unde, mái Bárbilá ! 
COCOASE (cátre vulpe) 
Mergi cu noi ? 
VULPEA 
Rámán afará! 
COCOASE 
Dar de ce nu mergi ? 
VULPEA 


De milă!... j E 
Nu pot să văd sânge... Ce vreţi ? Eu sunt fire delicată! i 
Constitutie plăpândă... Hai ! Acum intrați odatá!... 


COCOAŞE 
Asteptati! Să vezi, Bărbilă, ce curaj o să am eu ! 


Aşa e, uite cine-mi spune miel... 


de d-nii Radu Gyr și N. Milcu 


BARBILA 


Hai sá mergem!... 


Hai, odată ! 


SCHIOPILA 


STIE TOT 
Vulpe, lucrul este greu, 


Dar vá spun eu; Fără teamă fiți cu totii!... Eu socot, 
Sá ne folosim cát doarme... 


COCOASE 
Sigur ? 
STIE TOT 
Sigur : Eu ştiu tot! 
COCOASE 


Taci odată. Ştie toate! Decât să-ți înşiri prostia, 


Trebuia să bagi de seamă, să nu-ţi pierzi pe drum tichia... 


Căci în lumea asta-a noastră, cât ai fi de slab şi mic, 
Stie-Toate, în tichie stă onoarea de pitic ! 


Hai, atunci să mergem... 


ŞTIE TOT 


BARBILA 
Haidem!... 
SCHIOPILA 
Hai, odatá ! 
VULPEA 
Dar porniţi ! 


TOŢI (în cor) 
Foafecele le deschideţi, chiti,-chiti,-chiti,-chit ! - 
VULPEA (Indemnándu-i) 


Hai, Cocoase... Tu "nainte! Tu, Schiopilá, cască aşa 
Vin si tu, Bărbilă, vino... 


(Usa s'a deschis, în fund se záreste lupul culcat, doarme Toti 


intrând cu foarfece pe brațe) 
PITICI (intrând) 
Pâşa, pása, pâşa, pása... 


(Vulpea închide usa pe urma lor. Apoi lrecând la fereastră si 


observând jocul celor dinăuntru) 
VULPEA 


Hárs, hárs, hárs... 
Cu un társ 
Lor lovi 
L'or goni 
Lup turbat 
Si spurcat 
In odae, 
Sá te taie 
Drept în pántec! 
Sn descántec, 
Adormit, 
Odihnit, . 
Dormi mereu 
Dormi din greu 
In odaie 
Sá te taie... 
Stai Ca stat! 
L'a tăiat. 
Acum scot din pântec bunica! Ea e! lată... 
(șşoplind celor dinăuntru) 
Seoateti si pe fetiță! si ea a fost mâncată! 
BUNICA (ieşind din casá) 
Dar mult fu de seară! Ce somn dormii! Ce vise... 
VULPEA 
Şi-ai fi dormit "nainte în pântecele 'nchise, 
De nu eram pe-aice.., 
BUNICA 
Dar cine eşti ? Nu văd... 
A! Unde-s ochelarii ? Vai, unde sunt ? prăpăd! 
De-atita somn, buimacá, cu mintea mea cea scurtă... 
VULPEA 
pi i-a "nuhiţit tot lupul! 
BUNICA 
Vai! Pam uitai în burtă! 
Dor nu-i nimica, Alţii "mi voi lua... Să'mi strâng surtucul 
la piept... Dar sunt descultá! mi-e frig!... 


COCOASE (erápánd uşa) 


Poftim papucul! 
Voftim si ochelarii şi încă un papuc... 
BĂRBILĂ (apare in use cu fetița în brațe urmal de 
ceilalți pitici) 
Acuma nepoţica, bătrâno, ţi-o aduc! 
BUNICA 
Fetita mea! 


CACIULITA 
Bunico ! 
BARBILA (induiosat) 


Hă-hă! Mă'neacă plânsul! 
SCHIOPILA (râzând cu hohote) 
veo mine mäi fărtate, há!... mă dărâmă râsul! 
STIE TOT (apare din nou cu tichia pierdută) 
(e bine-mi pare vere, că mi-am găsit în casă 
Lichia mea pierdută, în fuga-mi rusinoasá!.... 
(Toti aplaudă) 


VULPEA 


Şi acuma, 
Dela moară, 


Din hotară, 

Din răscruce, 

Cin’ se duce 

Dintre voi, 

Un pietroi, 

Sá ne-aducá”? 

(Toţi piticii in cor) 
Noi, noi, noi... 
(les cu toţii) 


CACIULITA 


Ce vrei să faci cu dânsul? 


BUNICA 
Há, há! Ştiu... Intel 
VULPEA (continuă) 


Dela moară să aducă 
y 


Y 


/_Am făcut si noi o treabă! 


Un pietroi, 

Si cu voi 

Sã’) bágám 
Sá' indesám 
Colo *'n pântec 
De jiviná, 

Să ne ţină 

De pomină! 


CACIULITA 


BUNICA 

Taci c'aude jupánul! Tine-fi râsul! 
VULPEA 

Şi cât ati stat în pântec, ce aţi văzut într'nsul ? 
BUNICA 

In burta lui ? Ascultă, cămară-i burta lui! 

Pe grinzi de coaste, cue de oase... Intr'un cui, 

Un iepure cu blana întreagă atârnat... 

Fu înghiţit, deodată, de lup, nemestecat! 

Pe inimă, grămadă, ca pe o policioară! 

E pusă la păstrare o lână de mioară. 

Când lupul le mănâncă, în gură le jupoaie! 


O, bietele mioare !... 
i VULPEA (aparte) 
Ei, asta fu de oaie! 
BUNICA 


VULPEA 
Doar n'o pándi la use! 
(către fetiţă): Avut-ai loc in pántec?... 
CACIULITA 


Da, şi pentru păpuşe. 
(Piticii reapar rostogolind un pietroiu) 
Uite 'n grabă, 


Bun !... Bravo ! 


Incet sá nu ne-audá! 


VULPEA 
Hei, cu toţi să punem mâna! Căciuliţo, vin’ aici... 
CACIULITA 
Viu acuma, viu acuma! O pitică între pitici! 
Hai, bunico! 
BUNICA 
Haidea, maică! 


VULPEA 


Aoleo, jupâne lup, 
Ştii tu ce te-asteaptá ? gata... Punefi mâna toți... 


eri ¿Va urma) 
; f 


uiţi ce era iarba dorințelor ? Era o iarbă, care 
îți îndeplinea orice dorință bună, dreaptă si 
folositoare. 

lată, să zicem că erai bolnav. Rupeai câteva 
fire din această iarbă, şi a doua zi te sculai 
sănătos si vindecat pe deplin. Sau aveai nevoe de ceva 
bani, ca să-ți cumperi un lucru de folos. Mergeai în grădi- 
na în care creştea iarba dorințelor, rupeai cinci-șase fire de 
iarbă si când băgai după aceea mâna în buzunar, găseai 
banii de care aveai nevoie. 

Vedeţi, prin urmare, cât de bună, cât de minunată era 
această iarbă a dorințelor. Dacă ar creşte și astăzi şi dacă 
ar creşte si în toate grădinile, n'ar mai fi pe lume nici oa- 
meni bolnavi, nici oameni necăjiţi. Insă, nenorocirea este 
că nu mai creşte nicăiri. Poţi sá cutreeri pământul în lung 
si în lat, că nu vei găsi măcar un firicel din atât de preti- 
oasa iarbă. 

Să vă mai spun ceva. Chiar când creştea, nu creștea 
decât în grădina unui singur împărat, care a murit de 
mult, foarte de mult, și căruia i s'a uitat chiar gi numele. 

Impăratul acesta, om bun la suflet, făcuse într'o zi un 
bine foarte mare. Scăpase anume dela moarte pe fiica uni- 
că a împărătesei zânelor. 

Această domnitá fusese răpită de un balaur crunt, care 
se pregătea să o sfágie şi să o mănânce. Dar împăratul, 
care în vremea aceea era tânăr, prinse de veste, îl găsi pe 
balaur şi îl răpuse cu paloșul său. 

Drept răsplată şi mulțumire, împărăteasa zánelor îi 
dărui câteva seminţe din iarba dorințelor. Ba chiar le se- 


DOMINO, 


máná ea însăși in grădină, apoi îi zise împăratului: „Să 
ştii că iarba aceasta va creşte atâta vreme, cât va fi între- 
buintatá pentru fapte bune şi gânduri curate şi cinstite. Sá 
te feregti însă gi să se ferească gi moștenitorii tăi de a o În- 
trebuinta pentru fapte rele şi pentru gânduri necinstite sau 
nebuneşti”. 

Impăratul, cât trăi, se ținu întocmai de povaţa ce-i 
dăduse împărăteasa zânelor, Nu rupea din iarba aceasta 
decât cu mare grijă, cu toată sgârcenia și numai pentru o 
nevoe adevărată sau pentru o faptă bună. 

De pildă, dacă vreun împărat vecin se scula cu război 
în contra lui, împăratul rupea câtă iarbă îi trebuia şi zi- 
cea: „Ajută-mă să ies învingător şi să scap țara de năvala 
dușmanilor !” Cu ajutorul dat de iarba dorințelor, oastea 
dușmană era biruită şi pusă pe fugă. 

Insă împăratul lăsa şi pe supușii săi să rupă din acea- 
stă iarbă ori de câte ori se găseau la strâmtoare sau aveau 
să-şi îndeplinească o nevoe adevărată. 

Venea, bunăoară, un om sărac şi i se ruga, zicându-i : 
„Impărate gi stăpâne ! Am o casă de copii şi n'am cu ce 
să-i hrănesc. Ajutá-má sá am gi eu o vacă si câteva oi”. 

Atunci, împăratul îi zicea: „Du-te în grădină şi rupe 
câte fire îţi trebue din iarba dorințelor”. 

Omul rupea, până ce vedea că iarba se întărește, asa 
că nu mai poate să o rupă. Era semn că rupsese îndeajuns. 
Se întorcea acasă gi acolo găsea şi vaca gi oile ce dorise. 

Alte ori venea vreun copil şi îi zicea: „Impărate si stă- 
pâne! Mámica e bolnavă. Ajută-mă să se facă bine!” 

Impăratul îi zicea: „Du-te în grădină şi rupe câte fire 
îți trebue din iarba dorințelor”. 


S 


A) py 


Y 


Copilul mergea în grădină, rupea câteva fire din acea- 
stă iarbă, iar la înapoiere găsea pe mamă-sa sănătoasă şi 
vindecatá. 

Deseori, veneau sá ceară fire din această iarbă oameni 
trimişi de împărații din alte impárátii. Ba pentru sănăta- 
tea împăraţilor, ba pentru sănătatea împărăteselor şi dom- 
nitelor. 

Ori de câte ori i se cerea pentru o faptă bună, impá- 
ratul nu stătea la îndoială, ci dădea numai decât voe să se 
rupă din iarba dorințelor. 

Insă împăratul acesta avea o soţie şi avea și un fiu, 
care urma să-i fie moştenitor în scaunul. împărătesc. 

Împărăteasa îi cerea uneori lucruri, care nu erau de 
folos şi pentru a căror îndeplinire trebuia să rupă multă, 
foarte multă din iarba dorințelor. 

„Doresc, îi zicea ea, un colan de mărgăritări, care sá 
aibă coloarea razelor lunii, dar care să strălucească mai 
puternic decât razele soarelui”. 

Impăratul vedea că nu este o cerere de folos. Cu toate 
acestea, fiindcă ţinea mult la împărăteasă, mergea în grá- 
dină gi rupea mănunchiuri întregi din iarba dorințelor, 
până ce vedea la gâtul împărătesei un colan de mărgări- 
tări, care aveau culoarea razelor de lună, dar străluceau 
mai puternic decât razele soarelui. 

Insă mult mai greu o ducea cu fiul său, copil rásfátat 
şi care aproape nu era zi să n'aibă câte o nouă cerere, câte 
o nouă dorinţă. 

„Vreau un armăsar alb gi cu o stea în frunte si care să 
fugă mai iute decât vântul”. 

ý Sau: „Vreau o sabie, care dintr'o singură învârtitură 
să reteze o sută de capete”. 

Impăratul, deși vedea că sunt curate nebunii tot ce-i 
cere fiul său, n'avea totuși puterea să i se împotrivească. 
Mergea în grădină şi rupea grămezi de fire din iarba do- 
rinţelor. 

Cu toate acestea, la moartea împăratului, grădina era 
încă plină cu prefioasa iarbă. Dar din ziua în care fiul său 
se sui în scaunul împărătesc, lucruril incepurá să se 
schimbe cu totul și, din nenorocire, să se schimbe în rău. 

Noul împărat hotărî să intrebuinfeze iarba numai pen- 
tru sineşi, numai pentru îndeplinirea dorințelor sale, do- 
rinţi care de care mai nebună. 

De aceea, alunga pe oricare supus venea să-i ceară, fie 
şi câteva firişoare. De asemenea, nu mai vroia să vină în 
ajutorul împăraţilor vecini. Puse chiar crainici să vestea- 
scă peste tot că nu mai dă un fir sau o frunză din iarba 
dorințelor. Vroia să fie toată pentru dânsul şi numai pen- 
tru dânsul. 

Si ce fel de dorinti avea tânărul şi puţin socotitul 
împărat ? 

„Vreau să am în mijlocul mării un palat făcut totul şi 
totul de aur. — Vreau o grădină mare cu trandafiri, care să 
nu se vestejeascá nici o dată şi să nu-și piardă nici odată 
coloarea și parfumul. — Vreau ca o sută de stele din cer să 


intrun fel sau intr'altul 


Haplea imprumutase odată — aşa 
ceva i se întâmpla foarte rar in viață 
— prietenului său Blegilă o sută de 
lei. Blegilă se jurase pe „onoarea sa” 
că îi va înapoia banii în cel mai târ- 
ziu o- lună de zile. 

Au trecut însă la mijloc mai multe 
luni de zile şi Blegilă nu se gândea 
să-și plătească datoria. 

Intro zi, când nici Haplea n'avea 
un leu în buzunar, îi ceru lui Blegilă 
banii cu toată stăruința. Blegilă căută 
să-l linisteascá, zicándu-i: ,N'avea 
nici o grije, prietene Haplea! Intrun 
fel sau într'altul am să-ți plătesc eu 
suta de lei. 

— Dragă Blegilă, îi intoarse Haplea 
vorba, vezi numai ca unul din felu- 
rile de care îmi vorbeşti, să semene cu 
suta mea de lei”. 


11 


se coboare şi sá stea lipite pe coroană mea împărăleasca. 
— Vreau ca o bucată de cer să stea gi ziua şi noaptea dea- 
supra patului meu. — Vreau un vultur pe aripele căruia să 
pot sbura peste nouri. — Vreau...” dar ce nu vroia împă- 
ratul acesta? 

Indată ce i se îndeplinea dorinţa, i se trezea alta mai 
mare. lar cu cât era dorința mai mare şi mai grea de în- 
deplinit, cu atâta trebuia să rupă şi mai multă iarbă. 

Ce să zic ? Toată ziua şi toată noaptea, împăratul nu 
făcea altceva ‘decât să rupă din iarba dorințelor şi să facă 
mereu alte cereri. Din multă și deasă, cum era mai înainte, 
iarba se rărise. Aşa cum mergea, nu era îndepărtată ziua 
când n'ar fi rămas nimic dintr'însa. 

Văzând aceasta, sfetnicul cel mare al împărăției, își 
luă inima în dinţi şi îi zise împăratului să mai lase în pace 
iarba dorințelor, findcá, altfel, se va prăpădi toată şi va fi 
prăpăd şi pentru împărăție. 

Insă, în loc să asculte de această povafá înțeleaptă, 
împăratul se supără foc, lovi cu sceptrul pe bătrânul sfet- 
nic si îl trimise la închisoare. 

Acum îi veni altă dorinţă, mai nebună decât toate do- 
rinfele ce avusese până atunci. li veni dorința să meargă 
la lună. „Vreau să merg la lună ! Vreau să merg la lună !” 
Așa spunea mereu şi rupea, rupea fără întrerupere din 
iarba dorințelor. 

Rupse toată ziua şi rupse si toată noaptea următoare. 
In dimineaţa zilei a doua, își aruncă privirile în jurul său 
si rămase încremenit de ceeace îi fu dat să vadă. Rupsese 
toată iarba ! Doar un firicel scăpase neatins într'un colț de 
grădină. 

Cu toate acestea, nu vedea şi nu simţea nici un semn 
că i se va putea îndeplini dorința de a merge la lună. De 
necaz, se porni să plângă. 

Atunci se ivi înaintea lui, ca şi cum ar fi răsărit din 
pământ, o femeie de o frumuseţe răpitoare: era împără- 
teasa zânelor, aceea care dăduse tatălui împăratului iarba 
dorințelor. 

Impărăteasa zânelor îi zise, vorbindu-i amărită: „In 
zadar plângi acum |! Iarba dorințelor nu ya mai crește în 
grădina aceasta si nici în vreo altă grădină. Ai prăpădit-o 
cu nesocotinta ta. Acum obisnueste-te să trăești şi să dom- 
neşti fără această iarbă. 

Obisnueste-te să aştepţi totul dela priceperea ta si dela 
purtarea ta cea bună. Fii om cumpătat, fii împărat drept 
şi blând cu supușii tăi şi fii temător de Dumnezeu ! Așa 
vei putea să ai o domnie liniștită”. 

Acestea îi spuse zâna, apoi pieri, făcându-se nevăzută. 

Si se spune că din ziua aceea împăratul şi-a schimbat 
purtarea şi a trăit până la adânci bătrâneţe, iubit şi ascul- 
tat de supușii săi. larba dorințelor însă n'a mai crescut, ci 
sa uscat și firicelul ce scăpase neatins întrun colț al 
grădinii. 

Ali Baba 


aii i b 
aTi 


PANA py a 
SS ATA ăi tt 


” 


Scolárite tranceze din Levallois (lângă Paris) execută dansuri populare la 


serbare de fine de an. 


Arm 


rágutul meu nepotel Mirciulică a căpătat cadou 
un aeroplan. Nu e un aeroplan cu care să poată 
sbura. Totuși, este destul de mare. 
Mirciulicá se uita la aeroplan, ca să vadă 
cum e făcut și cum mișcă aripile. Deodată, m'a 
întrebat: „Moş Nae, când erai copil, aveai şi tu un aero- 
plan ?” 

Am rás:de întrebarea aceasta. Pe urmă, i-am zis: „In 
vremea când eram eu copil, nu numai eu, dar nimeni n’a- 
vea vreun aeroplan. 

— Si dece mavea nimeni ? 

—Pentrucá nu existau aeroplane. Ba chiar mi se pare 
că nu exista nici cuvântul aeroplan... Insă, stai, că mi-am 
adus aminte de ceva. Când eram prin clasa a treia de li- 
ceu, adică atunci când nu eram tocmai copil, le-um spus 


intro zi prietenilor mei de şcoală: „Ce bine ar fi să găsim: 


vreun mijloc, ca sá sburám în aer ca păsările !” Dar prie- 
tenii mei mi-au zis că astfel de gânduri sunt gânduri de 
om, care nu este în toate minţile, fiindcă aşa ceva nu e cu 
putință. 

— Insă, uite, îmi întoarse Mirciulicá vorba, astázi suni 
o mulţime de aeroplane si oumenii sboară în toate zilele. 

— Da, astăzi sunt şi aeroplane si aviatori, însă în vre- 
mea aceea se credea că a te gândi la aşa ceva, este o ne- 
bunie. 

— Dar îmi spunea tăticu, zise Mirciulică mai departe. 
că nici automobile nu erau pe atunci. 

— De sigur că nu erau. Când oamenii dela noi au vă- 
zut primul automobil, unii au început să se crucească si 
să-și scuipe în sân, iar alţii s'au speriat deabinelea si au 
luat-o la fugă. Credeau că automobilul este împins de vre- 
un duh necurat. De aceea îi dăduseră numele de ,,cáruta 
diavolului”. 

— Ascultaţi însă radio ?” 

Am râs la această întrebare a lui Mirciulicá. Sá ascul- 
tăm radio, când nu se cunoştea nici cuvântul „radio !” Nu-i 
trecea nimánuia prin gând că va sosi o vreme, când fie- 
care din noi, stând frumos si liniștit acasă, vom auzi ceeace 
cântă sau ce vorbesc oamenii la o depărtare de sute și 
chiar de mii de chilometri. Eu să stau în camera mea la 
Bucureşti și să aud ce se cântă la Viena, la Roma sau la 
Londra ! 

Dacă ar fi spus vreunul că aşa ceva este cu putinţă, 
lumea s'ar fi ferit din drumul lui, fiind încredinţată că are 
de aface cu un nebun în toată firea. Nu, Mirciulicá dragă, 
noi n'ascultam radio şi nici nu bănuiam că o să apucăm 
ziua, când vom vedea o astfel de minune. 

„Dar, stai, că mi-am adus aminte de ceva — ba chiu» 
de ceva foarte important. 

Era în vremea când locuiam in Constantinopol şi-l 
aveam ca musafir pe lăticul tău, cu care ne iubim aşa de 
mult. Tăticul tău se gândea din totdeauna la invenţii şi des- 
coperiri. Si aşa, într'o zi sa apucat si a aşezat pe acoperişul 
casei un fel de antenă de sârmă. 

El îţi poate spune mai bine cum'era 
aceasta. 

Tot ce tin eu minte, este că din când în când, firele de 
sârmă se missau. Táticul tău spunea că se mişcă, fiindcă 
primesc telegrame prin telegrafia fără fir. Daka aşa, se 
poate spune că şi tăticul tău este unul din descoperitorii 
telegrafiei fără fir. Pentru aceasta, merită să-l sárufi, dav 
să-l sárufi şi din partea me: 

Insă, să ne întoarcem la vorba noastră dela început. 
Si asa, noi nu ştiam nici ce este aeroplanul, nici ce este au- 
tomobilul gi cu atât mai puțin ce este radio. 

„Dar vá duceati la cinematograf?” mă întrebă Mirciu- 
licá, mirat că ştiam lucruri asa de puţine. 

Mai înainte de a-i răspunde, m'am gândit ca să-mi 


făcută antena 


COPIII de odinioară 
mm. ama Si CODii de azi - 


mintesc ae vremea, când am văzut pentru.întâia oară ur 
film de cinematograf. 

Hm, da ! mi-am adus aminte: primul film de ciuema- 
tograf l-am văzut în oraşul Salonic. Nam uitat nici sub*- 
cctul. Erau mai mulţi copii, cure se băteau cu bulgári de 
zăpadă. 

Ce mirare pe noi toți! N ve frecam la ochi și aproape 
nu ne venea să credem că aga ceva ar fi cu pi lintá. Si 
crezi că era cine știe cât de lung filmul acela? Na ţinut 
nici zece minute. Lumea însă dădea návalá ca să vadă 
„minunea” 

„Insă, nu uita, Mirciulicá, un lucru. Când am văzut fil- 
mul despre care ţi-am povestit, nu mai eram copil, eram 
bărbat cu mustáti şi chiar cu barbă. 

„De asemenea, nu mai erau copil când am văzut pen- 
tru întăia oară trenul şi lumiua electrică. 

Cum? mă întrebă Mirciulicá din ce în ce mai mi- 
rat. Nu mergeati cu trenul si Waveati în casă lumină clec- 
trică ? 

N'aveam, dragul meu. lumină electrică şi nici nu 
ştiam ce este. lar de călătorit, călătoream noi destul de des. 
dar călătoream mergând călări. Şi atât tăticul tău. cât și 
cu, ştiam să călărim foarte bine. Cu trenul însă n'am mers 
pentru întâia oară, decât atunci când împlinisem vârsta de 
18 ani. Ba erau la noi oameni, cărora sá le fi dat orişice, si 
ei War fi avut curajul să călătorească cu trenul” 


(Citiţi contin: area în paz. 15-a) 


tăticul lui Mirciulică“. 


„Moș Nae, Mirciulicá și 


DIMINEATA 


dată, pe când toţi oamenii erau copii, parfumul 
era numai al curcubeului care avea altă mireas- 
mă in fiecare culoare. Aşa dar, când apărea du- 
pă ploaie, se parfuma toată zarea. 
Curcubeul lua din mare miresme, pe care le 
fabricau scoicile şi fiindcă marea îl știa darnic, nu-l lăsa 
„niciodată să se depărteze pe cer prea mult. Un peşte foarte 
voinic îl ţinea de coadă. 
d Si până la o vreme, curcubeul nu se plimbase pe cer 
și nu privise niciodată crângul sau văile, ci doar munţii, 
că erau mai aproape de el. 

Odată însă, a văzut nourii plângând tare, fără vre-o 
pricină temeinică. 

_ „Sunt mici și proști!”, şi-a zis curcubeul gi a vrut sá 
iasă din mare, să-i mângâe. 

Peștele însă nu l-a lăsat. Se plângea că e obosit și nu-l 
poate ține de coadă, mai cu seamă că ştia că va încerca sá 
scape... 

Atunci, curcubeul, supărat, a rugat un rac vrăjitor să-l 
adoarmă. 

Racul a adormit peștele, iar curcubeul sa întins fru- 
mos pe cer, sa dus până departe, şi-a alintat nourii, cari 
au mai dat câteva lacrimi, apoi au tăcut. 

Pe urmă, în loc să plece acasă, curcubeul s'a aplecat 
puţin si s'a uitat într'un crâng. 

Acum -crángul plângea, scuturându-şi lacrámile în 
freamătul frunzelor, iar păsărelele i le sorbeau şi-i cântau. 
Greerii cântau să-l adoarmă, iar gânâdăceii cu puncte ne- 
¿re îi fáráiau la ureche : 

„Nu mai plânge, crângule, că din ploae ai să creşti 
mare!”. Dar crângul voia să rămâe cráng si vorbele gândă- 
ceilor îi făceau rău. 

Un cap de floricică albă răzbi dintr'un tufis și mirată 
că vede curcubeul atât de aproape, îi făcu un semn. 

Curcubeul se aplecă spre floare cu dunga lui de foc si 
voi s'o sărute, atât i se păruse de gingasá. Simti un miros 
puternic. 

„Ce mireasmă imbitátoare ai! sopti floarei curcubeul. 

— Nu, e chiar mireașma ta, se amestecá nepoftit un 
pui de om cu picioarele zgáriate, ce venise în cráng, sá se 
imbete de parfumul curcubeului, dupá ploaie. 

— Dar cine esti tu ? îl întrebă curcubeul. 

Mai stai puţin, curcubeule, sá gáuresc căciula, ca să-mi 
“dai gi mie puţin parfum!” 


y” 


nas sceenerrrarai 


de MONA RADULESCU 


Curcubeul apucă bobocelul de mot și-l scoase 
frunza uscată. 

„Să se îmbete copiii crângului din dărnicia mea”, 
zise el. 

— Dintre copii crângului, răspunse piticul, ne-ai mai 
văzut de pe cer. 

— Vă vedeam furnici! 

— Dă-mi din parfumul tău, vezi cum mi se potriveşte, 
se rugă floarea. 

— Dá-i-1, curcubeule, mi-aş parfuma sufletul cu mi- 
reasma ei, mări rugămintea floarei puiul de om şi rămase 
pentru totdeauna copil, pentru că văzuse prea de aproape 
curcubeul şi auzise glasul florilor. 

— Il dăruiesc, zise curcubeul, și împrăștie parfum pe 
toate florile albe. 

— Doamne, ce se întâmplă ! murmură grăbit un bo- 
bocel albastru ce nu putea scoate capul printr'o frunză 
uscată. 


prin 


(Citiţi eontinuarea în pag. 15) 


Mena Rádulescu 


POVESIE 


ucia, o fetiță în vârstă de opt ani, stătea lângă 
pătucul frafiorului ei Victor gi îi spunea povești. 
li spunea din poveştile pe care le citise în „Di- 
mineafa Copiilor”, precum şi din poveştile pe 
care Lucia le ştia dela mama-mare. 

Victor n'avea decât patru anişori, aşa că nu ştia să ci- 
tească. li plăceau însă mult poveştile. De aceea, în fiecare 
seară mu era chip să adoarmă, până ce Lucia nu-i spunea 
o poveste. Povestea trebuia să înceapă neapărat cu „A fost 
o dată ca nici o dată”. 

Dacă Lucia uita și începea într'altfel, Victor o oprea, 
zicându-i: „Nu, nu este așa! N'ai spus „A fost o dată ca 
nici o dată”. 

O poveste, care îi plăcea mai mult lui Victor, era po- 
vestea cu „Zâna licuricilor”. li plăcea aşa de mult, că Lu- 
cia trebuia să i-o spună cel puţin de trei ori pe săptămână. 

Si Lucia începea: „A fost o dată ca nici o dată. A fost 
o dată o zână a licuricilor. Zâna aceasta era îmbrăcată în- 
tr'o rochie făcută din razele lunei şi tivită cu fire de aur 
smulse din razele soarele. Tot soarele îi dăduse un felinar, 
care nu se stingea niciodată şi dedea o lumină aşa de pu- 
ternică, încât împrăștia întunerecul pe întinderi mari. 

„Din lumina acestui felinar, zâna aprindea în fiecare 
seară felinăraşele licuricilor. 

„Şi era asa de bună gi darnică! Mergea din licurici în 
licurici şi îi întreba ce dorință au sau dacă le lipseşte 
ceva. Indatá ce licuricii o rugau pentru ceva, zána le în- 
deplinea rugămintea. Le îndeplinea orice dorinţă si le as- 
culta cererile. 

— Dar ce-i cereau zânei licuricii? întreba Victor. 

— De cele mai multe ori, răspundea Lucia spunân- 
du-şi mai departe povestea, licuricii se rugau ca zâna lor 
să dea sănătate vreunui copil, care era bolnav, sau să a- 


14 


AOQDININTATA 


de MARIA SOREL 


jute pe părinţii săraci ai vreunui alt copil. Si zána, fără sá 
fie văzută, cerceta noaptea pe copiii bolnavi şi-i vindeca, 
ori ajuta pe oamenii săraci şi nevoiaşi, fără să li se arate. 

— Ce bună este zâna licuricilor!” zice Victor, care în- 
chidea apoi ochişorii şi dormea visând despre această zá- 
ná aşa de drăguță. 

Insă, într'o seară, tocmai când Lucia îi spunea din nou 
lui Victor povestea despre „zâna licuricilor”, ea auzi de a- 
fară sgomot, urmat numai decât de un țipăt al mamei a- 
cestor doi copii. 


Lucia sări în sus şi Victor se dete jos din pătucul său. 
Alergară amândoi la ușă, ca să vadă... ceeace n'au să uite 
în viaţa lor. Ca să vadă că iubitul lor tătic era adus pe 
targă de mai mulţi oameni din comună. 

Avea sânge pe obraz, sânge pe mâini şi pe picioare şi 
era aproape în nesimţire. Ar fi putut crede chiar că este 
mort, dacă din când în când, nu scotea câte un geamăt de 
durere. S 

Ce se întâmplase ? O nenorocire mare şi neașteptată. 
Cum mergea pe drumul din comună, fusese ajuns din ur- 
má de un automobil, care mergea cu o iufealá nebună. Au- 
tomobilul îl trânti la pământ şi îi trecu peste corp. 

Mai mulţi oameni din comună alergará în ajutor, îl 
puseră pe o targă și aşa îl aduseră acasă. Fu chemat în 
grabă medicul, care văzu că tatăl Luciei si al lui Victor 
este grav rănit, mai ales la piciorul drept, şi că trebue să 
fie dus fără întârziere la un spital din oraș. 

„„„Trecuse mai bine de o lună de când tatăl celor doi 
copii se găsea la spital. Victor nu-i mai cerea Luciei să-i 
spună poveşti. Si ziua şi seara, ei nu vorbeau alt ceva de 
cât despre táticul.lor. Impreuná se rugau lui Dumnezeu 
să-l vindece pe deplin si să-l scoată mai repede din spital: 


lar în fiecare dimineaţă întrebau pe mămica lor: „Când 
va sosi tăticu acasă ?” 

In Lucia însă se născu o dorinţă. E adevărat, era o do- 
rinfá de copil, dar Lucia nu se gândea la altceva decât la 
dorința ei. 

Nu este lesne de ghicit care era dorința Luciei. Dorea 
anume să fie prefăcută într'o zână a licuricilor, să meargă 
noaptea la tăticul său la spital şi atingându-l cu un betigor 
vrăjit, să-l vindece dintr'o dată, făcându-l iarăşi sănătos 
cum fusese mai înainte de a fi călcat de automobil. 

De aceea, în fiecare seară, după ce spunea rugăciunea 
„Tatăl nostru”, adăuga din partea sa: „Şi prefă-mă, Dum- 
nezeule, într'o záná a liouricilor ca să-l vindec pe tăticu!” 

Insă, într'o frumoasă seară din luna lulie dorința a- 


ceasta a Luciei deveni mai vie şi mai puternică decât ori 


când. 


Se inoptase deabinelea. O noapte cu cer senin, cu mii 
şi mii de stele, cu cântece de păsări şi cu fáráit de greeri. 
Lucia stătea la fereastră, privind în grădina casei. De o 
dată, văzu că printre flori licáresc câteva lumini. 

__ „Sunt Licuricii! zise ea veselă. Sunt licurii, care au ve- 
nit să ajute să mă prefac într'o zână a lor”. Şi fără să mai 
stea pe gânduri, eşi din cameră gi se duse în grădină. Fră- 
țiorul ei Victor dormea, așa că nu o auzi eşind. Dar nu fu 
simțită nici de mamă-sa, care lucra în camera de alături. 
- Lucia merse drept la florile, printre care zărise lumi- 
- bile plăpânde ale licuricilor. Dar când ajunse acolo, licu- 
ricii pieriseră. Pe semne, își stinseseră felinarele şi se cul- 
caseră să doarmă. 

Insă Lucia se porni să-i caute. li căuta printre ierburi. 
printre flori. li căuta si îi chema, zicându-le: „Veniţi, drá- 
guţilor licurici, şi ajutati-má sá mă prefac in zána voa- 
strá!” 

Licuricii nu se arátará gi nu ráspunserá la chemarea 
Luciei. Cu toate acestea, Lucia nu se îndură sá intre in ca- 
să şi să se culce, ci se hotări să-i aştepte acolo în grădină. 


“+ 
(Continuarea din pag. 12-a) 
Pe Mirciulică îl puseră pe gânduri toate câte i-am po- 
vestit. Apoi îmi zise: „Dar ce jucării aveaţi voi ? N'aveaţi 


-aici tren electric, nici aeroplan. Cu ce vă jucaţi în vremea 
când erafi copii? 

— Cu ce ne jucam ? i-am întors eu vorba. Cu jucării 
care ni le făceam singuri sau le gáseam gi nu ne costau a- 
proape nici un ban. 

„Cu pietrele lucioase şi rotunde, pe care le găseam în 
valea din afară de comună, cu arșice pe care le strángeam 
din carnea ce mâncam, cu arcuri pe care le făceam singuri, 
cu furci de lemn, cu mingi pe care sau le cumpăram sau 
ni le făceam tot singuri din cârpe. 

„Vezi ce jucării simple aveam. Insă, aceasta nu ne îm- 
piedeca să ne jucăm, să alergám si să sburdăm. 

„Apoi, nu uita, Mirciulică dragă, că tăticul tău și eu 
ne-am născut şi am trăit în frumoasa noastră comună de 
munte. Acolo aveam aer sănătos gi curat, aveam păduri 
dese cu izvoare de apă rece şi limpede, aveam de jur îm- 
prejurul comunei dealuri verzi şi livezi înflorite. Nu-i vor- 
ba, când se lăsa iarna, era cam greu de trăit în comuna 
noastră. Cădea zăpadă multă, foarte multă. Se întâmpla ca 
o lună de zile la rând să nu poată eşi nimeni din comună. 

„Cu toate acestea, şi astfel de ierni işi aveau frumuse- 
yea lor, mai ales că la noi nu se lăsa ceață. Si eram cu toţii 
sănătoşi, rumeni la faţă şi plini de voe bună. Rádeam, dacă 
se întâmpla să cádem în zăpadă si nu plángeam, când alţi 
copii ne loveau cu bulgări de zăpadă. 

„Şi ştii, poate, că în casele noastre nu erau sobe. In loc 
de sobe, aveam căminuri. Căminuri în care vedeam cum 
arde focul şi în jurul căruia ne strángeam cu toţii. Bine 
înţeles, locul de cinste era pentru bătrânii din familie. Noi 
îi țineam pe bătrâni în cinste mare și căutam să nu-i supă- 
răm cu ceva. 

„Aşa am trăit noi viaţa noastră de copii. De sigur, co- 
piii de astăzi tráesc mai bine şi învaţă şi văd atâtea si atá- 
tea lucruri, despre care noi nu ştiam nimic. Insă, vorba 
mea este că nici copilăria noastră n'a fost rea şi neplăcută”. 

Moș Nae 


„15 


ME DIRINEATA 


Insă obosise de atâta umblat şi alergătură. De aceca, şezu 
jos și chiar se întinse pe iarba verde. 

Si iată că se întâmplă minunea cea mare: dorința Lu- 
ciei fu îndeplinită! Lucia se văzu prefăcută într'o zână u 
licuricilor. Era îmbrăcată si ea, aşa cum erau zânele din 
povestea ce spunea lui Victor, cu o rochie făcută din razele 
lunei şi tivită cu fire de aur smulse din razele soarelui. A- 
vea şi ea într'o mână un felinar, care răspândea o lumină 
puternică, iar în mâna cealaltă un beţișor vrăjit. 

„O, ce bine! îşi zice Lucia, adăugând fericită: acum 
să dau fuga la spital şi să-l fac bine şi sănătos pe táticu”. 

In aceiași clipă, Lucia era lângă patul de la spital al 
tăticului său. Tăticul nu dormea. Totuşi, nu o văzu, fiindcă 
oamenii nu pot să vadă pe zâne. Ea însă nu numai că-l 
văzu, ci mai înainte de a-l atinge cu beţişorul fermecat, îl 
sărută încet pe frunte. Táticul ei simţi o atingere dulce şi 
zâmbi mulţumit. 

Insă Lucia îl atinse apoi cu beţişorul vrăjit. Indată, 
tăticul ei se sculă din pat, vindecat pe deplin. Atunci Lu- 
cia îşi pierdu chipul de zână şi îşi căpătă iarăşi chipul de 
fetiță. “e 

Acum o văzu şi táticul ei. O cuprinse în braţe, o sá- 
rută pe obrájiori şi îi zise: „Iţi mulţumesc, buna mea fe- 
tiță, că m'ai făcut bine !” 

Si luând-o de mână, porni cu ea spre casă. 

..» Dar cine o cheamă pe Lucia şi cine o ridică de jos 
din iarba din grădină, trezind-o din somn ? 

Lucia se frecá la ochi şi văzu că înainte-i 
cul ei. 

„De ce te-ai culcat în grădină şi nai venit să-mi 
întru întâmpinare ?” o întrebă táticul. 

Lucia înţelese atunci că toată întâmplarea cu dânsa, 
care se prefácuse intr'o zână a licuricilor, nu fusese desát 
un vis. Era insá nespus de fericitá cá Dumnezeu ii indepli- 
nise dorinţa si îi ascultase rugăciunea. Era fericită că „tă- 
ticu” se făcuse iarăşi bine si sănătos. 


sta lăli- 


eşi 


La 


Maria Sorel 
(Continuarea din pag. 13-a) 


curcubeul! și imprástie parfum peste tot. Crángul îl sorbi 
şi i se uscară lacrămile de bucurie. 

A doua zi, chemă toate. florile şi păsărelele şi gândă- 
ceii şi firele de iarbă şi le spuse în taină mare: 

„Cine o veni la noi, nu trebue să ne mai uite! 

— Dar cum să facem, crângule? întrebă în-şoaplă o 
prigorie. | 

— Să presárám crângul cu „nu mă uita”, zizse cu glas 
răguşit un bunic gândac. 

— Da, da, e bine, incuviintará frunzele. 

— O, ce vá mai gândiţi degeaba? Ajunge să ma auda 
pe mine, ca să nu te mai uite”, vorbi cucul. 

Firele de iarbă chihotiră, întrerupând puţin 
crângului. 

Supărat, cucul plecă şi ca să arate că nu-i pasă-de ni- 
meni, se strigă singur. Şi ici şi colo şi dincolo, adică „tot al 
meu e crângul, tot, tot”. 

Păsărelele râseră tremurând gusulite si după sfatul 
gândacului bunic luară în cioc sămânța de „nu mă uita”. 
o împrăştiară peste tot şi ascunserá si prin tufișuri... 

Apoi, crângul își reluă viaţa lui cu prigorii ce te chja- 
mă si rándunele si ciocănitori, care încearcă coaja copaci 
lor. cu fáráit de greeri in noapte si bobocei ce scol capul 
prin frunze găurite. 

Veniră pitici şi uriasi şi crângul pe toţi îi îmbrăţişează 
si la toţi le strecoară in suflet puțin parfum de „nu mă 
uita”. 

Si ca să nu rámáe nimeni mai la margine, prigoria îi 
chiamă şi privighetoarea le cântă, iar de vin numai pui de 
uriași, ca să-i aducă mai mult si mai departe, le ies în 
drum fragile, îl bagă în inma crângului şi nu-l mai uită 
niciodată. 

Apoi, pe inserat, când se aude toaca ciocănitoarei, cei 
mici își iau potecile, altfel de cum au venit, căci frunzişul 
le-a dat mult, dar le-a si furat ceva, ce rămâne acolo si îi 
face sá vie mereu si să poarte în suflet parfumul crângului. 
isprava curcubeului. 


liniştea 


Mona Rădulescu 


IATĂ POZE, IATĂ VESTI, 
DIN ORASUL 


„Domnu Nero” e primar, Căţelușa »Pox” isteafa, Ri ” cătea cam bătrioară 
Stă în pat, citind în ziar, Cum se scoală dimineața, Todta br ta stă la țară, E 
Dar cáfel cu minte multa, De tăticu-i îngrijește, Tot îl place să stropească 
El şi radio ascultă. Și gustarea îi pregătește. 


Si de flori să-și îngrijească. 


Fedor” are un căţel, Mira”-i mamă, ziua toată A . >> A 
” A , <<: oale Sia a sta-i „Zdu bog 
La dat numele „Fidel Ă E prin casă ocupată. Să vă pato a sir 
Il iubeşte şi-l rásfafá, Pe copiii săi să crească, Ea nu Tace papito 
Dar si lecţii îl invafa. Pantalonii sá cârpească. A 


Doar să pape si să bea. 


Ora mesei a sosit, 

Toți așteaptă liniştit, 
Ca să aibă de mâncat — 
Nu se ceartă, nu se bat. 


„Flic” şi „Flica” o pornesc Doarme ,Picu” și visează 
La piață — târguesc. Că o zină-l ospătează 
Amândoi acasă vin, Cu cârnaţi și cu fripturi 
Numai când e coșul plin. Și cu multe prăjituri. 


Prietene nedespártite... PREŢUL 5 LEI 


ZÁNA SI CEI TREI COPII 


DAGINA INCEPATORILOR 


Y 


u fost odată trei copii, care nu aveau părinţi gi 
n'aveau ce să mănânce şi unde să se culce. De 
aceea, plecará la drum în căutarea norocului. 
Trecând. printr'o pădure, se întâlniră cu o zână 
de toată frumuseţea. Zâna îi întrebă: 

„Unde vá duceţi, dragii mamei ?” 

_ — „Unde să ne ducem ? Suntem orfani şi umblăm 
prin pădure, că n'avem ce să mâncăm şi unde să ne cul- 
cám”. 

— Veniti cu mine, să vă dau mâncare gi noaptea puteţi 
dormi la mine, că am trei paturi de aur. Dar să ştiţi că 
nici eu n'am părinţi, ci numai o bunică, însă este aşa de 
rea, că dacă n'o sárutafi la venire şi dacă nu-i spuneţi 
„mamă”, vă bate rău şi vá goneste din casă”. 

Copiii mulfumirá zânei, iar zâna merse şi le arătă fru- 
moasa casă, apoi îi părăsi. Copiii bătură la ușă şi o babă 
foc de urâtă, le deschise. Cum intrará în casă, cei trei co- 
pii săriră de gâtul babei, o sărutară, glumiră cu ea și apoi 
li cerură ceva de mâncare, că erau tare flămânzi. 

Baba se duse la bucătărie, cu gândul să aducă la fie- 
care copil câte o ceaşcă cu lapte. Ea avea un pisoi mare, 
care nu vroia să mănânce şoareci, ci mânca numai lapte 
şi ce găsta prin bucătărie. Baba uitase pisica nemâncată 
de trei zile. Pisica, fiind flămândă, băuse laptele, pe care 
baba vroia să-l dea copiilor. Mare fu mirarea babei, când 
văzu cratifa goală şi pisica lingându-și mustátile ude de 
lapte. Babei îi dădu în gând să bată pisica, dar copiii o în- 
trebară : 

„Dar ai dat pisicei ceva de mâncare astăzi ?” 

— Aveţi dreptate, dragii mei, nu i-am dat nimic”. 

Apoi luă cratita de lapte, se duse la vacă și o rugă fru- 


MAMA MEA 


ot ceeace mă leagă mai mult de familie, este 

mama. Ea are o față pe care totdeauna dom- 

neste liniștea. Părul îi este blond, ochii negri, iar 

pe gură se vede mereu un zâmbet blând. Ea ne 

dojeneşte când facem rău și se bucură totdea- 
una de o faptă bună. Toţi copiii tresaltă la gingagul nume 
de „mamă”. Tot ceeace strânge ființa noastră, dela leagăn 
până lă mormânt, tot ceeace avem mai nobil, mai inálfá- 
tor, mai sfânt, datorăm mamei, care şi-a jertfit sănătatea 
şi energia pentru creșterea noastră. 


Lumina sufletului ea ne-a aprins-o în sufletul nostru. 
Tot ce a avut ca zestre în sufletul său, ca educaţie, mani- 
ere şi nobleţe, ne-a picurat cu grijă nouă pentru ca să se 
bucure la bătrâneţe de chipurile odraslelor în care-și ci- 
teşte tinereţea și dragostea ei de mamá. 

Deaceea legăturile sufletești trebue să fie strâns unite 
cu cele ale mamei și veşnic trebue să răsune grija mamei 
în mintea noastra. 

Scriitorii şi poeţii literaturii noastre şi cei ai literatu- 
rilor străine consacră multe din produsele minţii lor, — 
„poeziile” — mamelor lor. Pentru aceasta, să apară în faţa 
ochilor minţii fiecăruia cuvintele divine: 

„Cinsteşte pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ţi fie ție 
bine si să tráesti ani mulți si fericiţi, pe pământ”. 

Steriade Constanţa 
Clasa JIF-a secundară, - București 


2 


mos să-i dea lapte pentru copii, că pisica a băut laptele. 
Ca prin minune, vaca incepu să vorbească și-i zise: „Eu îţi 
dau lapte cât doreşti, dar numai dacă ești bună cu acești 
copii care nau mamá şi nici lată. Si dacă te porți frumos 
cu ei, îți dau un sac cu galbeni de aur”. i 

Baba, bucuroasă, umplu cratița cu lapte şi mai aduse 
o căldare, pe care o umplu până în vârf. Apoi chemă co- 
piii şi le dete lapte cu cozonac. Copiii mâncară şi se să- 
turará. 


Seara, mai înainte de a se culca. baba le dete tot felul 
de mâncăruri, iar după aceasta îi duse într'o odae frumoa- 
să, unde erau trei paturi de aur împodobite cu tot felul de 
pietre preţioase. Apoi se duse în camera ei, luă o bucată 
mare de stofă, o foarfecá, un ac cu aţă şi începu să facă 
rochife pentru fete, iar pentru băiat făcu un costum de 
haine. La urmă se culcă şi ea şi adormi foarte repede. Pe- 
ste noapte veni şi zána cea frumoasă, îi sculă și le dete la~- 
fiecare dintr'ingii câte o pungă cu galbeni. 


Dimineaţa, baba se duse la vacă şi o rugă să-i dea sa- 
cul cu galbeni, dar şireata de vacă îi zise: „Du-te încolo ! 
Eu îți dau sacul, când se vor face copiii mari”. Supărată, 
baba se tránti pe un pat şi începu să plângă. Plángea aşa 
de tare, încât toată casa răsuna. De supărare și fiindcă era 
tare bătrână, muri. La moartea ei veni multă lume, iar cei 
trei copii mergeau după sicriu că baba îi îngrijea ca o 
mamă. 


Zâna ceu bună, care veghea de departe asupra copiilor 
crescu mai departe pe micii copii. Ea le lăsă palatul din 
vârful muntelui, unde ei trăesc fericiţi şi astăzi. 


Ileana Slobozanu 


De vorbă cu cititorii 


VER. M.-BRADET. — Fiindcă ai fost premiantă, fotografia d-tale 
va fi publicată cu plăcere. Cât despre desen — de, vezi şi d-ta că 
desenele ce publicăm noi în revistă sunt mult mai frumoase. 

B. G. HIR.-Brăila. Romanu? „Dinu Milian” de C. Mille este 
epuizat de mull. Cred că s'ar putea găsi pe la anticari. 

M. OC.-Arad. — „Străjerii României”. Sunt frumoase sentimen- 
tele ce te însuflețesc, însă exprimarea lor cam lasă de dorit, mai 
mes din punctul de vedere al exactitátii. In primul vrs, de pildă, 
spui că „vom străjui la lemelia ţării”. Insă straja se face la gra- 
niță. lar în versul al doilea spui că „vom înfrunta a hoardelor pri- 
goană”. Aci nu poate fi vorba de „prigoană”, ci de năvală, venită 
de afară. 

Apoi chestia cu „curățirea putregaiului din țară” e cam compli- 
cată şi , în nici un caz, nu intră în domeniul literaturii pentru 
copii. . 

SIL. TOM.-Craiova. — Drágujá domnişoară, n-rele câştigătoare 
au fost publicate în „Dimineaţa Copiilor”. Dacă n'a eşit vr'unul 
din n-rele trimise de d-ta, înseamnă că n'ai câştigat. Să sperăm 
însă că la anul viitor ai să fi mai norocoasă. 

F. F.-Loco. — ,Orfanul”. Incepi aşa: „Eri era zăpadă afară”, 
iar adevărul este că de mult nu mai e nici o urmă de zăpadă şi 
că e aşa de cald! In afară de aceasta, poezia d-tale este așa de 
slábutá, ceeace nu e de mirare. Nu uita că esti abia în clasa treia 
primară şi că la această vârstă se citeşte și se învaţă. De aceea, 
te sfátuim să continui a fi dráguja noastră cititoare. 

BL. J.-Loco. — „Şcoala”. Regula care ca manuscrisele ce se tri- 
mit spre publicare să fie scrise cu cerneală şi cât mai citeţ, iar 
nu cu creionul. Si nu așa cum ai scris d-ta, care nu începi nici 
odată dela capul liniei şi scrii cu destule greşeli de ortografie şi 
de punctuație. Asteaptá să înveţi mai multă carte, că îţi vine rân- 
dul să fii şi scriitor. 

MARC. GINA.-Loco. — Precum vezi, publicăm în revistă fotogra- 
fiile cititoarelor și cititorilor, care au luat la școală premiul l-iu 
sau al II-lea. Dacă d-ta ai luat vreunul din ceste două premii, tri- 
mete-ne adeverinţa școlii si noi iți publicăm bucuros fotografia. 

EL. OR.-Chişinău. — sal lásám pe Broscánescu sá se insoare 
sau sá facá orice pofteste, iar noi sá ne silim sá publicám in re- 
vistă lucruri cât mai plăcute şi mai bine scrise. 


6 August 1933 — Nr. 495 


SÁRINDAR), 12. m 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 , 

IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se inapolazá 


MUNTA CARABUS 


rei cărăbuşi mici, mititei, se jucau în pădure. 
Unul din cărăbușii aceştia era tâmplar, al doilea 
argintar, iar al treilea era lăutar. 

Crezând că nu mai au de lucru, cei trei cără- 
buşi hotárirá să se joace toată ziua cu mingea. 
Se jucau „fot ball” cu două mingi, care erau două coacáze, 
găsite pe jos. 

„Ce trântori!” le strigă o fumică. Şi furnica își văzu 
mai departe de treabă, căznindu-se să ducă acasă la ea un 
bob de grâu ce găsise, ca să aibă ce mânca la iarnă. 

Puțin timp după furnică, trecu alergând un cárábus 
mare. „Nu vii să te joci cu noi? îl intrebará cei trei cá- 
răbuşi. 


— De joacă imi arde mie acum ? răspunse supărat cá- 
răbușul. Sau poate nu știți că au murit şapte cărăbuşi, stri- 
vifi de o vacă, şi că trebue să-i inmormántez ?” Si cărăbu- 
şul cel mare își văzu mai departe de drum. 

„Asta e un cioclu” ziseră râzând cei trei cărăbuşi. 
Insă, se săturaseră de jucat cu mingile. „Lăutarule, zise 
cărăbușului lăutar cărăbuşul tâmplar şi cárábugul argin- 
tar. ia-fi vioara şi cântă-ne o horă mai veselă şi mai săltă- 
reafá, iar noi vom dansa”. 

Cărăbușul lăutar le făcu în voe, iar ceilalți doi săriră 
şi fipará, până ce nu mai putură. Dar începu să se lase 
noaptea in pădure. „Acum să mergem la culcare!” îşi 
ziseră cei trei cárábusi, fránti de oboseală. 

Tocmai atunci însă pică un licuriciu, care avea felina- 
rul aprins. „Staţi şi má asculafi ! le zise el. Ştiţi că mâine 
e căsătoria cărăbușului ,Mariufa”. De aceea, vă întreb: Tu, 
cărăbușule argintar, ai făcut cele două inele de nuntă, aşa 
cum fi se comandaserá ? Tu, cărăbuşule tâmplar, ai zidit 
casa pentru nouii insurátei ? Dar tu, cărăbușule lăutar, ai 
găsit si tocmit pe cei doisprezece cărăbuşi lăutari, care tre- 
bue să cânte la nunta Máriufei ?” 

Cei trei cărăbuși însă uitaserá cu desăvârşire și de 
nuntă și de ceeace aveau de făcut. „Dacă ati uitat şi va 
plăcut să jucaţi si sá petrecefi toată ziua, sá nu vă gândiţi 
în noaptea aceasta la somn și la odhină. Va munci fiecare 
din voi să facă tot ce a promis, iar eu voi chema şi câţiva 


din prietenii mei să vă lumineze cu felinarele lor, ca să nu 
lucraţi pe întuneric”. i 

Cei trei cărăbuși se încercară să se strecoare pe furiș 
şi să meargă la culcare, însă licuriciul nu-i lăsă şi nu-i 
slăbi deloc. Atunci, vrând nevrând, cărăbușul argintar fă- 
cu, muncind toată noaptea, două inele de aur, cărăbuşul 
tâmplar zidi casa pentru nouii insuráfei, iar cárábugul 
lăutar umblă până în zori cu limba scoasă gi găsi. doispre- 
zece lăutari, care să cânte la nunta Măriuţei. $ 

Si s'a făcut o nuntă frumoasă, la care s'a petrecut de 
minune, asa cum se petrece la nunțile de cárábusi. 

Florica 


RĂPIREA 


CELOR DOUA FETIT 


ROMAN PENTRU 
COPII și TINERET 


n vremea în care răpitorii lor puneau la cale, în 

camera alăturată, ceeace am văzut în capitolul 

de mai înainte, Victoria şi Silvia stăteau lungite 

în patul din odáita unde fuseseră duse şi încuia- 

te. Dormeau ori erau treze ? Nici ele n'ar fi pu- 
tut spune. 

Ameţite încă de cloroform, speriate si îngrozite de tot 
ce li se întâmplase, istovite de oboseala drumului şi de foa- 
me, bietele fetiţe stăteau nemiscate şi aproape în nesimti- 
re. Nu-5i dedeau măcar seama că odáita lor era cufundatá 
în întuneric desăvârșit. Așa a trecut pentru ele noaptea a- 
ceea — a doua noapte de când fuseseră răpite. 

Spre dimineaţă însă, se treziră din somn sau din ame- 
tealá şi îşi veniră în fire. Odáita era însă în intunerec. Adi- 
că, era mereu în întunerec, de oarece, precum am spus, 
n'avea nici o fereastră cât de mică, prin care să fi putut 
pătrunde lumina soarelui. Totuși, așa, pe întunerec, se îm- 
brátigará şi mai înainte de a-și putea spune ceva, se por- 
niră amândouă pe un plâns în hohote. 

După ce sau mai potolit puţin, Silvia, care era mai su- 
părăcioasă şi mai nerăbdătoare, începu să vorbească Vic- 
toriei, punându-i sau, mai bine, punându-și un potop de în- 
trebări: „Ce-i cu noi ? „Ce-i cu noi ? Dece ne-au adus ai- 
cea ? Dece ne-au răpit ? Dece ne tin închise ? Unde au de 
gând să ne ducă şi ce vor să facă cu noi ? Şi dece nu vine 
tăticu să ne scape? 


— Potoleşte-te, surioară, îi răspunse Victoria, căutând 


să o potolească. 

Tăticu ar fi venit îndată şi ne-ar fi scăpat, dacă ar fi 
ştiut unde ne găsim. Dar să avem răbdare gi să nu ne pier- 
dem curajul. Hai să ne rugăm lui Dumnezeu şi să spunem 
rugăciunea Tatăl nostru”. 

In întunerecul din odăiță începu sá se audă ca un 
murmur, ca o soaptá, frumoasele cuvinte: „Tatăl nostru, 
care esti în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția 
Ta, facă-se voia Ta”, spuse de Victoria şi de Silvia, care se 
intoarserá cu faţa spre partea unde își inchipuiau ele că 
este Răsăritul. Rugăcin»en era rostită încet, din toată ini- 
ma și cu tvătă credinţa, însă fiecare cuvânt al ei era între- 
tăiat de plânsete şi de suspine. 

După ce au spus rugăciunea, Victoria şi Silvia simtirá 
o binefăcătoare ușurare sufletească şi o trezire a curajului. 
„Ai dreptate, Victoriţo, zise Silvia imbrátigánd-o, táticu o 
să vie şi o să ne scape. 


13) In închisoarea dela Braşov 


— Dumnezeu îi va lumina si îi va arăta drumul”, îi ` 


întări vorba Victoria, sărutând pe Silvia pe amândoi obra- 
jii și tinánd-o strâns îmbrăţișată. Cu toate că aveau cam a- 
ceiași vârstă, Victoria, mai potolită de felul ei şi, precum 
ştim, obișnuită cu suferința încă din primii ani ai copilă- 
riei, se socotea față de Silvia ca soră mai mare si simţea 
într'însa datoria de a o ocroti, 

Dar pe când cele două fetiţe, stând în picioare, se ți- 
neau îmbrăţișate, uşa se deschise si în odáitá intră femeia, 
care însoțea pe cei doi răpitori ai lor. Tinea într'o mână o 
lumânare aprinsă, iar în mâna cealaltă o tavă, pe care e- 
rau două cești cu ceaiu şi două felii de pâine. 

Puse și tava gi lumânarea pe o másufá, apoi zise: 
„V'am adus gustarea de. dimineaţă. Dacă sunteţi cuminţi, 
o să vă aduc şi prăjituri si alte bunátáfi care au să vă 
placă”. 

Insă, la vederea acestei femei, care ajutase la neno- 


4 


de N. BATZARIA 


rocirea lor, Silvia își pierdu cumpátul si se înfurie. Se 
repezi, așa dar, la dânsa și îi strigă: s 

„Nu vroim nimic! Dă-ne drumul să ne întoarcem aca- 
să! Dece ne-ați răpit si dece ne-ati adus aicea? Ce rău 
vam făcut noi ?” i 

Femeia nu răspunse într'alt fel, ci îi trase o palmă așa 
de puternică, încât biata Silvia căzu, prăvălindu-se în mi- 
jlocul odăiței. 

După această nouă ticăloşie, femeia eşi din odáitá, fă- 
ră să mai spună ceva, şi încuie ușa pe din afară. 

Niciodată Victoria n'a simţit în suflet o durere mai 
mare și n'a vărsat lacrimi mai multe, decât în momentul în 
care o văzu pe Silvia că se prăvălește la pământ. Ingenu- 
che lângă dânsa, îi mângâie obrazul lovit, care se cu- 
noşteau urmele degetelor de la mâna femeiei, o acoperi de 
sărutări şi se sili ca prin cuvinte bune și blânde să o con- 
soleze. 

O ajută apoi să se ridice din nou în picioare şi izbuti 
să o liniștească şi să o convingá să ia ceaiul și să mănânce 
felia de pâine — ea însăşi făcând la fel. 

In vremea aceasta, un mosneag cu o barbă albă și bine 
îngrijită eşea din casa în care Victoria şi Silvia erau ținute 
închise. Moșneagul acesta se sprijinea într'un baston gi se 
vedea că umblă cu greu. Altfel. era bine îmbrăcat și n'ară- 
ta a fi om sărac. 

Il cunoaştem ? Desigur, n'am avut de unde să-l cunoaș- 
tem. Totuși, îl cunoaştem foarte bine, cât se poate de bine. 
If cunoaştem, deoarece mosneagul nu era alt cineva decât 
Petre Popescu, care înadins hotărise să facă pe omul bă- 
trân şi își potrivise o barbă falșă gi mustăţi false. Esise, 
ca să afle veşti. Veşti dela oamenii săi şi veşti despre ceea- 
ce face si unde se află Jean Nerton. De asemenea, vești 
despre ce măsuri de urmărire luaseră poliţia și celelalte 
autorități ale Statului. 

Aşa cum mergea, cum era îmbrăcat și schimbat la în- 
fátigare, oricine ar fi zis că este un locuitor vechiu al Bra- 
şovului, un bătrân care îşi tráeste în liniște cei din urmă 
ani ai vieţii. Merse. umblând tot drumul încet si anevoios, 
la o cafenea din centrul orașului, se așeză la o masă şi co- 
mandă o cafea cu lapte. 


Chelnerul care îl servi, un chelner care era de mulţi 
ani în cafeneaua aceea si cunoştea aproape pe toţi clienţii, 
fu cam mirat de această figură străină și necunoscută. Fi- 
ind curios din fire, îl întrebă, fără vreun gând rău şi fără 
să fi bănuit ceva: „Domnul e dela București? 

— Nu, dela Constanţa”, răspunde scurt Petre Popescu, 
căruia întrebarea nu-i făcuse nici o plăcere. 

Dar după trecere de câteva minute, Petre Popescu vă- 
zu intrând în cafenea pe unul din cei doi oameni ai săi, din 
cei doi falși negustori, pe care îi pusese în comuna de unde 
luase căruţa, lăsând acolo automobilul. 

Omul se așeză la o masă vecină şi cu toate că se uită 
de mai multe ori la Petre Popescu, n'a fost chip să-l recu- 
hoască. Insă Petre Popescu, sculându-se dela masa sa sub 
pretextul că vrea să ia niște jurnale, care erau pe altă ma- 
să, se opri lângă dânsul şi îi spuse încet: „Vino la masa 
mea ! Ce naiba, nu mă cunoști ?” 

Omul rămase o clipă uimit. Apoi, dumerindu-se, răs- 
punse: „Viu, dar cum vroiai să te cunosc ?” . 

Petre Popescu se duse la masa unde erau jurnalele, 


a ? D n j ZATE 


luă două, trei, chipurile, ca sá le citească, după aceea se fn- 
toarse la locul său, unde veni si falsul negustor. 

„Ce veşti ai putut să afli ? îl întrebă Petre Popescu. 

— Am aflat, răspunse el, că au fost date ordine tele- 
grafice la toate punctele de esire din ţară, ca să fie supra- 
veghiafi și cercetaţi de aproape toţi călătorii. Mai ales sá 
fie supraveghiate drumurile și trecătorile pe unde se poate 
merge cu automobilul sau cu căruța. Am mai aflat că foto- 
grafiile celor două fetițe au fost trimise la toate poliţiile 
din Ţară şi chiar la politiile din Statele vecine. De aseme- 
nea, aceste fotografii au apărut în toate ziarele, precum 
poţi vedea si în numerele ce ai lângă d-ta. 

— Tot ce mi-ai spus până acum, îi întoarse vorba Pe- 
tre Popescu cu un aer nemulțumit, sunt lucruri simple si 
care se înțeleg dela sine, aşa că nu e nevoe să-ţi dai oste- 
neala şi să umbli, ca sá le afli. Eu unul fiu să aflu alt ceva 
și anume: unde bánueste Poliţia sau Siguranța Statului că 
au fost duse şi ascunse cele două fetiţe ? Nu cumva au 
vre-o bănuială că sunt la Brașov ? Mai vreau să ştiu — şi 
lucrul acesta mă interesează mai mult decât orișice — ce 
face Jean Nerton, ce pune la cale şi unde se găseşte? A 
fost cumva la Brașov pe ziita de ieri? 

— Jean Nérton, răspunse falsul negustor, n'a fost zărit 
încă la Brașov. Afară numai dacă n'o fi venind schimbat la 
înfăţişare, așa cum ai făcut și d-ta. Eu unul nu-l pot recu- 
noaşte, decât dacă îl văd aşa cum este în fotografia ce 
mi-ai dat. Cât despre celelalte întrebări ce mi-ai pus, spun 
din tot ce am putut afla până acum, că în adevăr Poliţia 
şi Siguranța bănuesc, ba chiar sunt aproape sigure că au- 
tomobilul în care au fost răpite fetiţele, a trebuit să treacă 
prin Braşov, dar că nu s'a oprit. 

De aceea îi caută urma prin alte oraşe din Ardeal şi 
pe la punctele de graniţă. 

— Si de unde ai veştile acestea ? îl întrebă din nou Pe- 
tre Popescu. 

— Dela omul nostru, care este în serviciul Siguranţei. 
Se aşteaptă şi el, dacă izbuteşte lovitura noastră, la o răs- 
plată mai grasă. 

— Lovitura va izbuti şi fiecare îşi va primi răsplata ce 


merită după ajutorul dat și munca depusă, zise Petre Po- 
pescu, adăugând: „Acum sá ne despártim. Tu mergi prin 
oras și vezi de mai află ceva veşti. Mâine, tot la ora aceasta 
să ne întâlnim din nou aicea. Te voi chema iarăşi eu, fiind 
că sunt sigur că tu tot n'ai sá má recunosti. 

— Acum te recunosc! 

— Dar mă crezi nebun, ca să es in oras două zile la 
rând îmbrăcat la fel ? Cum am să fiu mâine, asta ai să o 
vezi mâine”. 

Cu aceste vorbe se despărţiră, falsul negustor plecând 
în oraș, iar Petre Popescu luând un jurnal, ca să-l citească. 
După ce citi ceeace îl interesa, adică tot ce stătea scris 
despre răpirea Victoriei şi Silviei gi după ce şi-a oprit pu- 
tin privirile asupra fotografiilor acestor două fetiţe, se pre- 
găti şi el să plece. Insă..., a văzut ceva care îl pironi locu- 
lui și îl făcu să încrunte sprâncenele. 

In cafenea intrase Jean Nerton și inginerul Radu Bu- 
năreanu, tatăl adevărat al Silviei şi tatăl adoptiv al Victo- 
riei. In mai puţin de două zile, de când se întâmplase ne- 
norocirea cu fetiţele. bietul d. Bunăreanu  îmbătrânise 
par'că cu zece ani. Mergea aplecat de umeri, iar la faţă era 
palid, ca si cum atunci s'ar fi sculat din vreo boală lungă. 

„Drace, nu miroase bine !” îşi zise printre dinţi Petre 
Popescu. Si în loc să plece, așa cum se pregătise, se așeză 
din nou la masă, mai comandă o cafea, apoi luând un jur- 
nal, făcu pe omul, care este adâncit în citire, aşa că nu-l 
interesează alt ceva. 

Insă adevărul este că n'avea nici gând de citit, ci se 
servea de jurnal ca de un paravan, ca să nu fie văzut de 
alții. 

El însă trăgea mereu cu urechea și nu-și lua privirile 
dela masa la care se asezaserá Jean Nerton gi d. Bunărea- 
nu. Fiind cam departe de masa lui, nu putea să audă ce 
vorbeau ei, însă se mulțumea să-i privească și să vadă pe 
figura lor, dacă au vreo speranţă sau dacă sunt cu totul 
descurajati. 

Dupá ce státu asa ca un sfert de orá, Petre Popescu 
esi din cafenea, mergánd sá dea o raitá prin oras. 

(Va urma) 


Douá aca dintre cele mai moderne, produse ale vestitului 
Veustadt bei Coburg (Germania) unde se găseşte cea 
mai mare industrie de păpuşi din lume. 


oraşi 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


Jea, ; 
r P y i a: 
À ~ Yi 
Beiu I. Marian i Vladi Hiit i Silberman D. Ionel Mircea M. Prahoveanu 
clasa II primară clasa I primară clasa II primară clasa II primară 
Şcoala de fete Nr, 18 „General Şcoala de bieti „Silvestru“ Scoala de báeti „Luca Moise“, Şcoala de băeţi Nr. 22 


Florescu”, Bucuresti Bucuresti Ploesti „Arhiereul Calist“, Bucureşti 


Lahovari G. Paul Mirescu Gh. Olga Chicoş Maria Luearu Octavian 
clasa 1 primară clasa IV primară clasa II A. primară clasa 11 primară 
Scoala de báeti Nr. 1 bis, Şcoala de fete Nr. 33 „Spiru Scoala de fete Nr. 41, Bucuresti Şcoala de báeti din „Cărămi- 


Bucuresti Haret, Bucuresti darii de Sus, Bucuresti 


Florescu Mircea Florea G. Matencá Weimberg V. Alexandru Glăckmann Iulia 


clasa 111 B. primară clasa IV primară clasa II primară > clasa MI primară 
Şcoala de băeţi Nr. 28, București Şcoala de băeţi dn Urzica Mare Şcoala de báeti „Mântuleasa”, Școala de fete Nr. 18, Bucureşti 
Do Bucuresti 


e mă miei m e mad tiie 


i i d i 


Spirescu Ernestina Constantinescu N. Brândușa Leibovici A Dan Filipidescu H. Cezar 
clasa III primară clasa III A. primară 3 clasa III primară clasa IV primară 
Şcoala de fete Nr. 13, Bucureşti Şcoala de fete Nr. 24, București Şcoala de báeti Nr. 17, Şcoala de báeti Nr. 9, 


Bucuresti Bucuresti 
und AA TEN 


Silviu Atanasescu ionescu L Maria Neiu Malter Stoianovici Elena 
clasa II primară clasa 1 primară : ċlasa II primară " pă tă i rt 
Școala de báeti „Vasile Şcoala de fete „Domnița Maria" Şcoala de ati At Andrei ee i go «dia a 
Alexandri” Bucureşti Bucureşti ucurești Stoi iei Fl 
6 Şcoala de fete „General 


Florescu", Bucureşti 
QT 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul I-iu 


Greff Ionel Rosenberg L. Teodor Lazarovici A. Hermina Predescu Gr. Maria 
clasa III primară clasa II primară clasa II primară clasa IV primară 

Greff Elena Scoala de báeti Nr. 5 Bucureşti Şcoala de fete „Lucaci“, Şcoala de fete „Mixtă“ din com. 
clasa III primară Bucureşti Plopeni, jud. Prahova 


Scoala Nr. 24 bis, București 


Pai We 
Lelia Ventura Aron Gheorghe 
Sandu Zilberman clasa III primară clasa III B. primară Romulus Alexandrescu 
clasa III primară Şcoala de fete Nr. 1, Constanţa Şcoala de băeţi mixtă Nr. 46 clasa II primară 
Şcoala de băeţi Nr. 7, Iaşi Bucureşti Şcoala de băeţi Nr. 2 „Principele 


Mihai” Chişinău 


Fischer Stefan Weintraub Julieta Rozica Boiangiu = 


clasa III primară clasa IV B. primară clasa I primară Raizentul Haim David 
Scoala de băeţi „Mântuleasa“, Şcoala de fete Nr. 9 „Mecet“, şcoala Israelifilor de rit Spaniol clasa I primară 
Bucureşti București București Şcoala comercială elementară 


de báeti, Hotin 


Hillinger Clara Leibovici Solomon Buras Isac 

clasa III primară > clasa I primară clasa IV primară Brociner S. Evelina 
şcoala de fete Nr. 13 „Domnița Şcoala de băeţi „Voința“, scoala de Aplicaţie din Barlad clasa IV primară 

Maria”, Bucureşti Bucureşti Şcoala de fete Nr. 2, Bucureşti 


m: i 


Dumitrescu F. Dan Dinescu N. Elena Ionescu A. Eleonora Niculescu Antoinete | 


clasa I A. primară $ clasa III B. primară clasa I primară clasa III primară 
Şcoala Arhiepiscopală „Sit. Şcoala de fete Nr. 36 „Teiu“, Şcoala de fete „Bărăţia” Scoala de fete Nr. 17 „Polizu“ 
loosif'*, Bucureşti București Bucureşti Bucureşti 
7 


Auts 


Poveste în versuri 


PITICII (în cor) 


(Pietroiul e rostogolit pe scări, pe uşa care se inchide în 


urma lor) 


VULPEA (care s'a strecurat afară) 
Cumetrito, 
Paza bună trece ades’ primejdia rea! 
la stá stám colea afará! Ce-o fi sá fie, vom vedea! 
(Uitându-se pe geam) 
Piatra 'n pántec 
Ha, ha, ha, ingrámáditi! 


OSA Apoi pielea să-i cârpiţi 
Y La Acu 'n oase! 
= E. Burta-i coase, — 
zei Sfoara 'n piele 
x > , 
Z, Prin undrele, 
1 $ Ca'n descántec, 


Drept în pántec, 
Să ţi-l coase 
Acu 'n oase. 


BARBILA (reapare transpirat) 


Uf! gata! 
Gata ! 


SCHIOPILA (la fel) 


COCOASE A 
Gata! Pe lup Pam săturat! 
Cred că pietroiul nostru din plin Va îndopat! 
De-acu-i sătul... 
VULPEA 


Aşa e! Vezi ? I-a căzut cu greu! 


BARBILA 
Si am scăpat cu toţii ! Eu sunt aici... 
SCHIOPILA 
Si eu! 
Aici e şi Cocoaşe, şi spánul, nepotica... 
Nu mai lipseşte nimeni... ; 
CACIULITA (plângând) 


Dar unde e bunica ? 
(Toţi incremenili) 


PAUZĂ 
SCHIOPILA 
BARBILA 
Doamne ! 
COCOASE 
Vai, unde e bunica ? 
CACIULITA 
Să ştiţi că a mâncat-o din nou... 
VULPEA 
Nu e nimica, 
CACIULITA 
O, lupul fioros! 
VULPEA 


Asa-i, bunica! 


Sá nu vá fie teamá! 


Dar ce tot face 'n casă ?... 


BUNICA (apare 'n prag cu un ac enorm și cu atá ca fránghia) 


Lăsaţi-mă să-l cos ! 
(Uşa a rămas deschisă). Se înveselesc cu toții) 


BARBILA 

Aşa mai vii de acasă... Ştiam noi, nu-i aşa? 
BUNICA (coborând) 

Dar cred că îi ajunge... 

TOŢI 

Lajunge! ha, ha, ha!... 

VULPEA 

Şi-acum sunt de părere ca să-l sculăm!... 


de d-nii Radu Gyr şi N. Milcu 


F BARBILA 
Dar cum? 
COCOASE 


Să-l intepám c’ undreaua... 
STIE TOT 


Să-l trag de-urechi acum? 
SCHIOPILA 
Sá nu turnám pe dânsul vre-o seapte, opt ulcioare ?... 
VULPEA (dupá o chibzuintá) 
Eu zic sá-i punem poste, sá-1 frigem la picioare ! 
STIE TOT (incántat) 


A! Poste! Bravo! 
COCOASE 


Bravo ! 
BUNICA (sărind într'un picior) 
Bun! Poste să îi puneţi ! 


CACIULITA 
Dar ce vorbiti de poste ?... Eu nu pricep ce spunefi!... 
VULPEA : 


Să-ţi spun eu.... Luăm din casă hârtie, o chitim, 
Apoi la tălpi i-o punem jupânului... 


ŞTIE TOT 
„Noi ştim... 
VULPEA 


Cu un chibrit pe urmă hârtiilor dăm foc, 
Si să te tii, fetito, ce joc pe lup!... 


BUNICA (sărind în sus) 
Ce joc! 


VULPEA (piticilor) 

Asaaa ! Intraţi în casă şi-i puneţi poste... 
BARBILA 

Hai !... 
COCOASE 

Nu ! Eu aprind chibritul... 

ŞTIE TOT 

Ba eu! 
SCHIOPILA 


r Ba eu ! (se imbulzeste la use) 
BARBILA (imbulzind). (Intră toți patru în casă) 
Stai, stai !... 


VULPEA (moare de râs) 
Ha, ha! jupânul nostru ce mutră o să facă! 
N'aş vrea să-i fiu în piele!... 
BUNICA 
Eu cred că o să-i placá!... 
CACIULITA 
Bunico, cine stricá ?... Dacá n'a fost cuminte ?... 
VULPEA 
S'o cuminti, jupánul, de astázi inainte !... 
(Piticii ies din casá) 
BARBILA 
Acum, e-acum |... 
SCHIOPILA 
Tácere, sst! sst!... 
LUPUL (din casá) 


Ai)... Auleuuuuu ! 
Má ande ? ce a fost asta!... Uff, Doamne, tare-s greu!... 
Au tălpile !... Miroase a fript ! Hei, Vulpeo, tu 
Ti-ai bătut joc de mine ?... Am să-ți plătesc!... 
VULPEA 
Eu stau de pază afară !... 
LUPUL (din casă) 
A-ha! Ce somn i-am tras)... 
Dar parcă mi-este sete ! Si nu e apă 'n cas' ! 
Hei, Vulpeo, ia dă-mi apă !... 
VULPEA (prefăcută) 
- Jupâne, n'am căldare 
Să scot din putul ăsta... 
LUPUL (din casă) 
Dar ştii ?... Ce sete mare!... 
Mi-e sete sdraván, Vulpeo!... 
VULPEA (de afară) 
» Fireste, se cuvine ! 
Dupá ospátul ásta si apa merge bine! 
LUPUL (din casá) 


Cum arde bereglajul!... 


VULPEA 
Hai scoalá!... La fântână 
te răcoreşte... apoi, o raitá dă la stână!... 
Mai lasă lenevia... Uşor, uşor... 
LUPUL (din casă) 
Uşor |... 
Dar parcă duc în burtă o coadă de topor... 
Sau şaptezeci de pietre! Ce naiba! Hm! Ciudat! 
VULPEA 


Prea ai fost lacom, vere!... Incet... încet, din pat.. 
(se uită in casă) 


Uliu ! Ce burtă mare !... parcă inghitigi o iapă |... 
(Prin uşa lăsată deschisă se vede lupul trudindu-se să se dea 
jos din pat cu o burtă enormă) 


LUPUL 


De-abia má misc!... Mai tare de m'as urni, hait, crapá!... 
Si setea nu má lasá!... ; 
(se dă jos cu greu din pat) 

VULPEA 
U ¡or, uşor, cumetre ! 
Hai, ai ajuns la use !... 

LUPUL 

„Dar par'cá numai pietre 


In pântec duc cumătro ! Nu fata şi bunica!... 
(Incepe să coboare pe scări deabuselea) 


VULPEO (ironic) 
Incet, încet pe trepte! Nu te zori... Nimica. 
Nu te 'mboldeşte!... 
LUPUL (văzând pe bunica si Cáciulita) 


3 a : Drace! Dar ce e asta ? Cum ? 
Nu le-am mâncat odată ?... Hei, parcă văd prin fum... 
Ce-i asta, Vulpeo ?... 


VULPEA (prefăculă” 

Care ?... 
LUPUL 

Ce caută — aici ?... 
VULPEA 

Ce — ai zis? 
LUPUL 


A 
t 
iNi 


= 
u-i aia baba ?... 


VULPEA 

Baba ?... Visezi deştept !... 
LUPUL 

Cum vis? 
VULPEA 

Aici ? E-un pomişor... 
LUPUL 


Nici Cáciulita nu e? 


La naiba !... Este fata... 
VULPEA (cu ¿nilá) 
Sáracul lupusor, 


Jupâne, jupáne, îți e prea plin stomacul, 
Şi aiurezi, acuma... 


LUPUL 
Cum, aiurez? Ce dracu? 
Ce cată-aici piticii ?... 4 
VULPEA 


| Care pitici ? Visare ! 
LUPUL (vrea să se repeadă) 
Vicleano ! 
(burta îl face să se rostogolească pe scară până jos) 


SCHIOPILA 
Buff! să-ţi fie de bine! 
CACIULITA ROŞIE 
Sá creşti mare !... 


LUPUL (înfuriat) 
Imi vei plăti, tu, hoato! 
(Va urma) 


9 


ren i-a venit bietului Stănică Bolovan, când in- 
ir'o primăvară s'a trezit singur, fără părinţi si 
tără nici un căpătâiu pe lume. Bătrânii săi pă- 
rinfi au murit la o lună unul după altul şi nu 
i-au. lăsat moștenire nici măcar un fir de aţă. 
Şi-a luat bietul băiat lumea în cap, muncind azi la unul 
mâine la altul, pe nimica toată. 


Tot colindând el prin lume, a ajuns la o vreme într'un 
sat, unde lumea era tare infricogatá din pricina unor zmei, 
care băgaseră groaza şi jalea în mulțime prin sălbăteciile 
lor. Zmeii furau copii şi-i mâncau, gătuiau oamenii la dru- 
mul mare şi prădau avutul lor, de ajunseseră la sapă de 
lemn. 

„Măi, oameni buni, zise Stănică, ia să-mi arătaţi şi mie 
zmeii aceia infricogafi, să stau și eu cu ei niţel de vorbă. 

— Vai de noi, neiculifá, grăiră sătenii, se vede că ţi s'a 
urât cu viața, dar dacă vrei să-i vezi, uite chiar acum sunt 
toți trei la cárciuma din sat, unde s'au pus pe chef, de-o 
să-i bea bietului cârciumar toată pivnita”. 

Stănică se duse de-a dreptul la cârciumă, unde zmeii 
petreceau și urlau cuprinși de beţie. 

Lume multă se adunase în jurul cârciumei ca să vadă 
ce se va întâmpla. Toţi credeau că zmeii îl vor face praf pe 
obraznicul, care îndrăznise să vie nepoftit la masa lor. 

Stănică al nostru însă avea la el dela maică-sa talis- 
man — târnoseală dela trei biserici şi zmeii cum simfirá 
mirosul târnoselii sfinte, începură sá se cam îngălbenească 
la faţă și să tremure. 

„Ce vrei dela noi, voinicule? grăiră toţi întrun glas. 

—Vreau s'o ştergeţi cât mai iute de aci si pentrucă nici 


POVESTEA LUI 


eu nu am deocamdată rost pe lume, să mă luaţi argat la 
voi si să-mi plătiţi o mie de glabeni simbrie pe an”. 

Zmeii se gătiră numai decât de plecare gi Stănică 
porni cu ei la drum. 

„Las! cá-ti venim noi de hac !” gándirá zmeii, 

Mergánd ei cale lungá, ajunserá cátre seará la palatul 
zmeilor. 

„Măi argate, zise un zmeu, ni sau uscat gâturile de 
sete! la pune mâna pe burdufurile acelea şi adu dela fân- 
tână apă rece”. 

Stănică luă burdufurile şi porni spre fântână, dar erau 
aşa de grele blestematele de burdufe, că abia le putea duce 
goale, dar mi-te cu apă. 

Cum ajunse la fântână, puse mâna pe o sapă şi înce- 
pu să sape în jurul fântânii. Zmeii asteptará o bucată de 
vreme si când văzură că Stănică întârzie, se duserá toți 
trei să vadă ce face. 

„Ce faci acolo, voinice? De ce sapi în jurul fântânii? 

— Păi, nu cumva oi fi prost să tot stau sá car apa cu 
ghighilicele astea de burdufe !? laca, am să scot fântâna 
s'o aduc în casă şi să o avem la îndemână”. 

Când auziră zmeii una ca asta, se îngroziră foarte, um- 
plură burdufele cu apă şi-l rugară pe Stănică să nu se mai 
ostenească de aci "nainte că vor aduce ei apă. 

A doua zi îl trimiseră la pădure, zicându-i: 

„Alege copacul cel mai mare, taie-l, ia-l la spinare şi 
vino cu el acasă”. 

Stănică plecă şi până seara nu se mai întorse. 

Când veniră zmeii să vadă ce este cu el de întârzie a- 
fâta, îl găsiră legând cu o frânghie groasă copac de copac. 

(Citiţi urmarea în pag. Il-a jos) 


OUL RĂPIT 


SOARECI 


Intro zi trei şoricei — 

Ce drágufi sunt căteși trei! — 
Peste un ou când au dat, 
Foarte mult sau bucurat. 


„O, ce dulce-i la mâncare ! 
Ce plăcut e la gustare!” 
Ins'acasă cum să-l ducă ? 
Oul lesne nu se-apucă. 


Dar prea mult nu s'au gândit, 
Cozile şi-au impletit. 

Unu 'mpinge, doi trăgând, 
Merg cu oul în curând, 


Merg acasă și-s primiți 
De copiii fericiţi, 

Care cântă soriceste, 
Sar și joacă voincește. 


Si cu dinții se pornesc, 

Tot îl rod şi-l sfredelesc, 
Insă, când l-au găurit, 

Vai, ce rău sau îngrozit ! 


Căci din ou acum răsare 

O dihanie — şi-i mare. 
Drept la șoareci se repede, 
Să-i mánánce-fi vine-a crede. 


Soriceii au fugit 

Si prin găuri sau pitit, 
Insă, cum ghiciţi uşor, 
Au fugit de-un puigor. 


Urmare dela povesfea din pag. 10-a: 


„Ce faci, bre omule, aici ? 

— Păi, nu cumva că am să stau toată ziua să car la co- 
paci din pădure? laca, leg toată pădurea so aduc dintr'o 
‘dată acasă. Ce sá ne mai pierdem vremea?” 

Când vázurá zmeii atâta voinicie, se luară de gânduri. 
Smulse fiecare câte un copac, îl luară în spinare și: 

„Hai acasă, Stănică, nu te mai obosi”. 

Seara, se strânseră Zmeii laolaltă şi se sfătuiră să-l o- 
moare pe Stănică. 

„Il lăsăm să adoarmá, zise unul din ei, şi pe urmă îi 
sdrobim capul cu buzduganele”. 

Stănică însă auzise vorba lor, căci stătuse ascuns după 
e. Se duse binișor în odaia lui, luă o buturugă, o puse 
sub asternut, trase plapoma peste ea, iar el se băgă sub pat 
si incepu sá sforáe, de se cutremurau ferestrele. 

„Auzi, a adormit, gráirá Zmeii, hai să-i facem de pe- 
trecanie”... Si intrând tiptil în odaia lui Stănică, incepurá 
să lovească cu sete în buturuga de sub plapomă. 


11 


„POVESTEA LUI STAN BOLOVAN“ 


„De acum l-am dat gata !” 

De bucurie, Zmeii coborárá în pivnita palatului si în- 
cinseră un chef nemai pomenit. 

Stănică al nostru, eşi de sub pat, aruncă buturuga cât 
colo şi se cobori si el în pivniţă. Când îl văzură, Zmeii în- 
ghetará de spaimă. 

„Bine, bre, zise Stănică, voi petreceti şi pe mine má 
lăsaţi să mă mănânce purecii în casă. 

— Ce pureci, Stănică ? 

— lacá, unde au început să má piste pe cap, pe ochi, 
pe la urechi, de n'a mai fost chip să dorm”. 

Când au auzit Zmeii că loviturile lor numai l-au piş- 
cat, s'au înspăimântat foarte şi i-au zis : 

„Măi Stănică, tu nu faci să fii slugă la noi, ci stăpân la 
alţii... Uite, noi îți dăm nu o mie de galbeni, ci zece mii, nu- 
mai du-te cu Dumnezeu si lasă-ne în pace”. 

Si a luat Stănică banii şi p'aici ţi-e drumul. Nici el n'a 
mai auzit de Zmei, nici Zmeii de el. 

D. C. Mereanu 


De când Haplea era soldat 


A u trecut mai multi ani de când Haplea și-a făcut 
serviciul militar. Totuși, Haplea povesteşte si as- 
tăzi amintiri frumoase din Baiga acela. 

„De n'as fi stat aşa mult în puşcărie, îmi spu- 
nea el într'o zi, milităria mea ar fi fost o fru- 
musețe. 

— Dar dece ai stat în pușcărie ? l-am întrebat eu. 
Te-au prins făcând vre-o spargere, vre-o hotie? 

— Nu, n'am furat nimic și n'am făcut nici o spargere, 
îmi întoarse Haplea vorba, Insă, nici eu nu știu cum se în- 
tâmpla. că mereu dădeam de vre-o încurcătură. 

„Uite, continuă Haplea, într'un rând plutonierul îmi 
dete să-i plimb câinele, un dulău rău la care ţinea mult: 
„Hapleo, îmi zise el, ţi-l incredintez tie, fiindcă esti solda- 
tul cel mai deștept. să-l plimbi pe Stop — aşa îi spune căi- 
nelui -- vreo oră, două, pe străzi. Dar deschide-ti ochii sá 
nu-ţi scape sau sá nu facă vre-o poznă”. 

„Am eşit cu blestematul acesta Stop, ținându- strâns 
de zgardă. Insă, tocmai la cotitura-străzii dela cazarmă. 
văd venind în spre mine o cucoană cu o javrá de căţel. Era 
un căţel mai mic decât o pisică şi fără un fir de păr pe el. 
Mai era infágurat întrun fel de manta. Cu toate acestea, 
tremura şi dârdâia de frig. i 

„De teamă că se întâmplă ceva, am vrut să trec pe par- 
tea cealaltă a străzii. Insă Stop n'avea poftă de așa ceva. 
Mi se smuci din mână, se repezi asupra javrei şi o şi tă- 
văli pe jos. Cucoana se porni să fipe, pe când javra sche- 
lălăia în colții lui Stop, care îi tăbăcea în lege pielea cea 
râioasă. Cucoana tipa și dedea cu umbrela în mine, care 
nu aveam nici o vină. 

„Cu chiu, cu vai, am putut să-i despart si să mă întorc 
cu Stop îndărăt la cazarmă. Insă cucoana, ducându-și ja- 
vra în braţe şi pupând-o într'una, se luă după mine. 

„Şi cine era cucoana aceea ? Era soţia maiorului Går- 
neafă din batalionul nostru. 

„Povestea aceasta sa sfârșit, că mi-au dat zece zile de 
„carceră”, cum îi spune puscáriei la militărie. 

„Insă, iată că s'au apropiat sărbătorile de Crăciun. In- 
tro seară, tocmai când má pregăteam de culcare, intră în 
dormitor plutonierul și îmi spune: „Hapleo, eşti 'bun de 
cinste, Ti s'a dat un concediu de cinsprezece zile, ca să 
petreci acasă sărbătorile Crăciunului. Poţi pleca chiar mâi- 
ne dimineaţa”. 

„Când am auzit această veste, de bucurie, am început 
sui sar în pat. Mă gândeam că am să dau o raită şi pe la 
Blegesti, ca sá o tád pe Frosa, cu care atunci eram numai 
logodit. Ce ar fi zis Frosa, când m'ar fi văzut în uniformă? 
Sunt eu chipeș şi acum, aşa cum sunt îmbrăcat în haine ci- 
vile, însă îţi închipui cum arátam ca soldat. 

„Și aşa, de bucurie, am început sá sar în pat. Dar am 
sărit aşa de mult, că m'am pomenit jos cu scândurile patu- 
lui rupte în mai multe bucăţi. 

„Urmarea a fost că în loc să plec în concediu, am fost 
trimis la carceră tocmai pentru cincisprezece zile. 

„Dar iată că a trecut iarna și am intrat în primăvară. 
Batalionul nostru a fost dus afară la-câmp pentru exerci- 
tiT. Aproape de câmpul de exercifii, era o baltă, o baltă, 
căre semăna ca două picături de apă cu balta noastră de 
la Háplesti. De aceea, în torele libere mergeam să mă în- 
tind la marginea bălții, ca să-mi treacă dorul de acasă. 

„Insă, într'una din zile, plutonierul mă întreabă: „Ha- 
pleo, ştii să pescueşti? 

— Nici nu e pescar sá se poată lua la întrecere cu mi- 
ne”, i-am răspuns eu cam lăudându-mă. 

„Atunci plutonierul își făcu rost de un báf mai lung 
şi de o unditá și îmi zise să prind peşte pentru dânsul. „Da- 
că i, meșter la pescuit, te scutesc de exerciţii”, îmi 
zise el. 

„Acum începură zile bune pentru mine — adică, aşa 
mi-am închipuit eu. M'am sculat mai de dimineață i m'am 
dus la pescuit la marginea bălții. Am aruncat undita în apă 
şi am aşteptat să vină peştii şi sá se prindă. Am văzut însă 
că peștii cam întârzie. Se vede treaba, ei se trezesc mai târ- 
ziu din somn. Dar nici eu n'aveam vre-o grabă. Mam lun- 


git pe jos şi i-am tras un pui de somn până aproape de cra. 


pránzului. 

„Când m'am trezit, văd că in apă mișcă ceva. „Au ve- 
nit mosafirii!” mi-am zis eu bucuros. Trag cu putere bă- 
ful în sus si văd că în vârful undiţei se prinsese un crap 
destul de măricel. Insă, am tras așa de tare, că peştele s'a 
dus să-l pocneascá drept în nas pe plutonierul meu, care 
venise, fără să-l simt, ca să vadă cum îmi merge cu pes- 
cuitul şi se asezase la spatele meu. 

„El a crezut că îl lovisem înadins. De aceea, după ce 
mi-a ars câteva perechi de palme, mi-a dat și zece zile de 
carceră. .. : a 

„A trecut si aceasta, când intro zi, maiorul Gárneatá 
mă cheamă şi îmi zice: „Hapleo, cu începere de astăzi esti 
avansat. Te iau ca ordonanţă la mine, fiindcă te văd că eşti 
deştept și sprinten”. 

lată-mă prin urmare, avansat la gradul de ordonanţă. 
Intre alte treburi ce aveam de făcut, era şi aceea de a în- 
griji de javra râioasă a cucoanei maiorului. Trebuia sá o 
duc de trei ori pe zi la plimbare, să-i fac bae în toate zile- 
le, să o distrez şi să bag de seamă, ca nu cumva să răcească. 

„Dar maiorul m'a întrebat într'una din zile: „Hapleo, 


te pricepi la îngrijitul grădinii si al florilor ? 


— Tráiti, domnule maior! i-am răspuns eu, salutând 
așa cum cere reglementul. Dacă nici la asta nu m'aș price- 
pe, atunci înseamnă că nu mă taie capul la nimic”. 

„Domnul maior mi-a dat bani să cumpăr seminţe de 
flori. „Dar vezi, îmi zise el, să fie seminţe din florile cele 
mai frumoase !” 

Mam dus la prăvălie, mi-am ales singur seminţele, 
fără să-l întreb măcar pe negustor din ce fel de flori 
sunt seminţele ce alegeam, și întorcându-mă acasă, adică 
la casa domnului maior, le-am semănat frumos în grădină. 
Apoi,'ca să iasă mai repede, le stropeam de două ori si 
chiar de trei ori pe zi. 

„Au eşit. Dar lucru foarte ciudat. In loc să iasă 
flori, asa cum mă aşteptam, au răsărit praz, ceapă si niște 
buruieni din care nu văzusem până atunci. 

— Esti un dobitoc, un...” dar ce să-ți mai înșir ce mi-a 
spus domnul maior că sunt. Mi-a mai tras pe deasupra câ- 
teva palme si m'a trimis sá fac zece zile carceră. 

„La esirea din carcerá, nu m'a mai primit ca ordo- 
nantá, ci m'a trimis din nou la cazarmă, lucru care nu m'a 
supărat. 

„Intre acestea, a trecut vara și a sosit toamna, când am 
fost duși să facem manevre. Manevre, ceeace se cheamá un 
fel de războiu. Cu toate că eram cu toţii Români, am fost 
însă împărţiţi în două tabere. Ci-că unii din noi eram Ro- 
mânii, iar ceilalţi erau duşmanii. Eu căzusem în partea Ro- 
mânilor. ; 

„Intr'o zi, mi se dă o scrisoare, ca să o duc d-lui colo- 
nel, care se găsea în partea cealaltă a unui râu. Pun eu 
scrisoarea în buzunarul tunicii și pornesc. Dar când am a- 
juns la râu, am văzut că podul era rupt. Văzând aceasta, 
am trecut, prin apă, mai ales că sunt un bun înotător. 

„Insă, când am ajuns la d. colonel şi i-am predat scri- 
soarea, ce să vezi? Scrisoarea se udase şi se muiase așa 
de rău, că nu era chip să se poată ceti un singur cuvânt. 
Tot eu am fost vinovat şi pus să fac zece zile de carceră. 

„Când am eşit, manevrele nu se terminaserá. Intro 
noapte, am fost trimis cu avangarda, ca sá atacám pe ne- 
așteptate poziţiile dugmane şi să le cucerim. Dar tocmai 
când ne apropiasem, fără să fim simtiti, de aceste poziţii, 
mi-a venit să stránut. Am strănutat asa de puternic, încât 
duşmanii ne-au simţit. Şi așa, în loc să cucerim pozițiile 
dușmane, am fost luaţi noi ca prizonieri. 

Din pricina acestui strănut, ci-că noi am pierdut bătă- 
lia. De pierdut, nu s'a pierdut nimic, fiindcă și dusmanii 
erau tot Români de ai noștri. Eu însă m'am ales cu o lună 
de zile de carceră. 

„Uite, cam aşa mi-a mers toată vremea cât am făcut 
serviciul militar. Alt cum, am amintiri frumoase din tim- 
pul acela”, îşi încheie Haplea vorba. 

Moș Nae 


12 


MÁ 


y 


POVESTE 


rau două fetiţe bolnave: una la Orfelinatul de 
fete, iar a doua la casa párintilor ei. Pe fetifa de 
la Orfelinat o chema Tudora, iar pe fetiţa, care 
zăcea bolnavă la casa părinţilor săi, o chema 
Felicia. 

Tudora era în vârstă de doispreze ani. Orfană de tată 
şi de mamă, era îngrijită de infirmiera dela Orfelinat. Fe- 
licia era în vârstă de nouă ani. li trăiau părinţii, care erau 
oameni cu dare de mână, gi era îngrijită şi alintatá de mă- 
mica ei, de bunica, de mátusile si verişoarele ei. 

„Tudora si Felicia căzuseră bolnave în aceiași zi si din 
aceiaşi pricină. 

Adică, din pricina Feliciei, precum vom vedea numai 
decât. 

Intro zi de toamnă târzie si rece, elevele Orfelinatului 
de fete eșiseră, însoţite de profesoarele şi pedagoagele lor, 
să facă o excursie la Băneasa din apropierea Bucureștilor. 
Ajunseră la lacul Băneasa şi se opriră la marginea lui. 

Aproape de locul acela se opri şi un automobil, din 
care se dete jos o fetiţă blondă, însoţită de o doamnă mai 
în vârstă şi care părea a fi guvernanta ei. 

Fetiţa cea blondă zări un peștișor înotând aproape de 
marginea lacului. Crezând să-l poate prinde lesne, întinse 
mâna. Insă, își pierdu echilibrul și căzu în apă. Guvernanta 
ei se sperie așa de tare, încât căzu la pământ aproape le- 
şinată. 

Fetiţa din apă tipa, mai ales că apa lacului începuse sá 
o împingă înspre lăuntrul apei. Se vedea bine că are să se 
înece, dacă nu-i sărea cineva în ajutor. Acest cineva a fost 
Tudora. 

Fără să se gândească la primejdia ce o ameninţă pe 
ca însăşi, se aruncă în apă, asa îmbrăcată cum era, si, par- 
te ambliad parte înotând, ajunse până la fetiţă, o apucă 
de mijloc și o scoase pe uscat. Fetiţa, care fusese scăpată 
de Tudora, era Felicia. 

Dar atât Tudora, cât gi Felicia, ráciserá în apă în acea 

* de toamnă târzie si rece. Ráciserá şi căzuseră amândouă 


13 


Ul TI 


| 


de MARIA SOREL 


bolnave. Tudora, la Orfelinat, iar Felicia, la casa părinţilor 
săi. 


Ziua următoare, Tudora primi în camera mică în care 
zăcea bolnavă, cuprinsă de friguri, ca şi Felicia, o vizită la 
care nu se aștepta de loc. Fu anume vizitată de părinţii Fe- 
liciei, care veniseră să-i mulţumească, fiindcă le scăpase 
dela moarte pe fiica lor, care era singurul lor copil. , 

„Aşteptăm, îi ziseră ei, ziua în care vei părăsi patul şi 
te vei face iarăşi bine, ca sá te poftim sá vii la noi şi să-ţi 
mulțumim și într'altfel”. 

Insfârşit, sosi şi ziua aceea. Părinţii Feliciei venirá la 
Orfelinat cu un automobil — era automobilul lor — si lua- 
ră la casa lor pe Tudora, după ce mai întâiu cerură direc- 
toarei Orfelinatului voe să o țină câteva zile la dânşii... 

Ziua aceea era pentru Tudora o zi cum nu mai văzuse 
în viaţa ei. Pentru întâia oară mergea cu automobilul şi — 
ceeace era mult mai important pentru dânsa — pentru în- 
tâia oară se vedea si ea invitată de o familie. Neavând nici 
rude, nici cunoştinţe, nimeni nu o invitase până atunci, ni- 
meni nu se interesase de soarta ei. 

Ea nu ştia altă casă decât Orfelinatul şi n'avea alte cu- 
nostinfe, afară de profesoarele și elevele dela Orfelinat. 

De aceea, Tudora era foarte miscatá. Aşa de miscatá, 
:á abia putea să-și oprească lacrimile. Insă, se zăpăci şi se 
ului cu desăvârşire, când văzu cum este primită în casa 
părinţilor Feliciei. Veniseră sá o cunoască şi să-i multu- 
mească toate neamurile Feliciei. Bunica ei, mătuşile și ve- 
rişoarele éi. Si fiecare se întrecea să-i spună cuvinte. cât 
mai plăcute şi să o laude cât mai mult pentru fapta ei de 
curaj si de devotament. 

„Salvatoarea Feliciei ! Binefăcătoarea noastră!” Aces- 
tea erau unele din cuvintele de laudă cu care îi vorbeau 
Tudorei. 

lată însă că în salonul unde era strânsă lumea, veni 
şi Felicia, care abia cu o zi mai înainte părăsise patul. 

Felicia, mai slăbită şi mai palidă la faţă din cauza boa- 
lei, se repezi la Tudora, o cuprinse în braţe si o sărută de 
mai multe ori pe amândoi obrajii. 

(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


Cc mai aviatori! Ce mal vânători! 


iță Láneafá trecuse de vârsta de 50 de ani, iar 
soţia sa, coana Smaranda, călca pe pragul celor 
50 de ani. Oameni fără griji și cu oarecare a- 
vere, puteau să-și trăiască în liniște anii bătrâ- 
nefelor. Insă, ce te faci că, atât lui Niţă, cât 
şi coanei Smaranda, le cam lipstea câte o doagá. , 

Aşa, într'una din zile, vázurá sburând sus, în văzduh, 
un aeroplan. 

„Ce ar fi, Smárándito, dacă am sbura şi noi? zise Niţă. 

— Ar fi bine, Niţulică dragă”, îi întoarse vorba coana 
Smaranda. 

Insă, cum să sbori? Nici el, nici ea nu se urcaseră nici 
odată intrun aeroplan, ba chiar nu văzuseră de aproape 
cum este făcut aeroplanul. Dar destepfii de ei se gândiră 
la alt mijloc de a sbura: să-și facă fiecare o pereche de 
aripi de pene si fulgi, să şi le potrivească la spate şi să 
sboare cu ele, așa cum sboară păsările. 

Din ziua aceea, nu făceau alt ceva decât să strângă 
pene si fulgi. De găini, de gâște, de rațe, de curci — toate 
erau bune. Cumpărau înadins găini şi alte orătănii, nu- 
mai şi numai ca să le smulgă penele. 

Ba mai prindeau pe furiș găini şi gâște din vecini şi 
„le smulgeau penele şi fulgii. 

Aşa au strâns ei y grămadă de pene gi fulgi. Când au 
crezut că au în deajuns, s'au pus pe muncă și au făcut 
două perechi de aripi: o pereche pentru Niţă, iar a doua 
pentru coana Smaranda. 

Acum însă trebuia făcută încercarea. "Niţă, încearcă 
tu mai întâiu, că esti bărbat!” îi zise coana Smaranda, 
care nu era așa de curajoasă. 

„Bine, voi sbura eu mai întâiu!” răspunse Niţă. 

Niţă i pot! aripile și merse cu Smaranda la zidul, 
care le împrejmuia curtea. Nu era un zid înalt, așa că 
Niţă putu să se sue. Când. ajunse sus, întinse braţele și 
o dată cu braţele întinse gi aripile, apoi îi zise coanei Sma- 
randa: „Acu îmi iau sborul şi mă salt sus în cer. Dacă 
întârziu să mă cobor, nu mă aștepta la masă”. Isi făcu 
vânt, dar în loc sá sboare sus, în cer, se pomeni jos, lo- 
vindu-se rău de pietrele din curte şi turtindu-și şi mai 
rău nasul. i 

„Aoleu!” ţipă el, rămânând lungit. Ajutat de coana 

nda, putu, cu chiu, cu vai, să se ridice şi să intre 
în casă. 

„Ai pus pene puţine, așa că aripile tale au fost foarte 


za e a alt 


ușoare”, îi zise deşteapta de coana Samranda. Şi ca să 
nu páfeasci gi ea la fel, strânse pene și fulgi dela încă 
două zeci de găini şi gâște. Isi făcu, aşa dar, niște aripi 
cel puţin de două ori mai grele decât aripile ce făcuse Niţă. 

„Acum, îi zise eu lui Niţă, vino să mă vezi pe mine cum 
am să sbor. Am să sbor sus, sus şi până mâine n'am să 
mă cobor pe pământ”. 

Ajutată de Niţă, se cáfárá și ea pe acelaş zid. Insă, nu 
fu mai norocoasă. Căzu chiar 'cu o greutate şi mai mare 
şi își zdreli şi mai rău oasele. 

Păţania aceasta îi vindecă de dorinţa de a se face avia- 
tori şi de a sbura în înălțimile cerului. 

„Dacă ne-am face vânători! îi zise după câteva zile 
coana Smaranda. 

— Adică, eu să má fac vânător, îi întoarse Niţă vorba, 
iar tu să stai acasă gi să găteşti vânatul ce am să aduc. 

— Ba sá mă ierfi, îi răspunse coana Smaranda, ori ne 
facem amândoi vânători, ori nici unul”. 

Până la urmă ajunseră la invoialá să meargă împreună 
la vânătoare, însă coana Smaranda să n'aibă puşcă. In 
schimb, sá se îmbrace şi ea în haine bărbătești ca vânător. 

A doua zi porniră cu noaptea în cap. Pe drum, Niţă îi 
zise Smarandei: „De acum, s'a isprăvit! Nu mai cumpărăm 
nici un gram de carne. O să împuşc în fiecare zi atâţia 
iepuri, atâtea prepelite, potárnichi, gâşte şi rațe sălbatice, 
că vom putea deschide şi o prăvălie în care să vindem 
vânat”. 

Insă, degeaba umblară ei până seara târziu, că Niţă 
nu putuse să împuște măcar o vrabie sau o cioară. Se 
întoarseră, aşa dar, acasă morţi de foame şi rupţi de o- 
boseală, dar fără nici o ispravă. 

„Ştii. zise Niţă, din ce pricină n'am putut împusca ni- 
mic? Fiindcă n'am avut cu noi un câine de vânătoare. 
Dacă am avea un ogar bun, am face prăpăd şi ne-am 
întoarce cu genfile pline de vânat”. 

Se porniră, aşa dar, în ziua următoare să găsească un 
ogar cât mai bun. Dar ogarii nu se găsesc aşa de lesne. 
Vânătorii, care aveau, nu voiau să-i vândă şi nici să-i dea 
cu împrumut. 

„Adică, zise din nou deşteptul de Niţă, de ce numai de- 
cât un ogar și nu un câine oarecare? Prindem un câine 
de stradă şi-l luăm cu noi. Este şi el tot așa de bun, ca 
şi origicare ogar”. A 

Chiar in ziua aceea prinserá o javrá jigáritá, care um- 
bla fără stăpân. Cu javra aceasta merseră la vânătoare. 
Insă oricât o îndemna Niţă, javra nici gând să meargă 
şi să descopere ceva vânat. 


ra ce-i trebue, zise Niţă, Să trag un foc de puşcă în 
vânt”. 

Trase focul de pușcă, dar urmarea a fost că javra s'a 
speriat așa de rău, că luându-și coada între picioare, o 
rupse înapoi la fugă. 

Niţa şi Smaranda se vázurá deci nevoiți sá vâneze ia- 
răși fără câine. Au vânat, adică au umblat de pomană 
toată ziua si s'au întors seara acasă tot așa cum se intor- 
seseră şi în ziua dintâi 

„Smărăndiţo, zise Niţă, vorbind din adâncul injelepciu- 
nei sale. Stii dece n'am avut noroc la vânătoare şi n'am 
împușcat nimic? Fiindcă vii şi tu cu mine şi sperii vå- 


natul. Dacă ai sta tu acasă, ai să vezi ce prăpăd am să fac . 


şi ce bunátáti de vânat am să-ţi aduc”. 

Coana Smaranda se supără, auzind că Niţă o face spe- 
rietoare de păsări şi-i răspunse prin cuvinte și mai puţin 
frumoase. 

A doua zi dimineaţa, când Niţă, pornind la vânătoare, 
îi zise „la revedere”, coana Smaranda îi întoarse spatele 
şi nu-i zise nimic, atâta era de supărată. 

Insă, în aceiași seară, când Niţa, întorcându-se dela 
vânătoare, îi strigă: „Smărăndiţo, vino să vezi că am îm- 
pușcat un vultur!” ea uită toată supărarea şi eşi veselă în- 
tru întâmpinare. 

Apoi, apucă ea vulturul de o aripă, Niţă de aripa cea- 
laltă şi se porniră amândoi să sară şi să strige: „Am îm 
puscat un vultur! Am împuşcat un vultur!” 

Dar bucuria aceasta nu le-a fost spre bine. Mai întâiu 
că „vulturul” împușcat nu era vultur, ci o bufnitá. 

Al doilea. Chiar și bufnița nu era o bufnitá vie, ci Niţă 


impuscase o bufniță impáiatá, pe care un om din comună 
o pusese pe gardul grădinei sale. ; 
Ziua următoare omul veni cu o falcă în cer și alta pe 


` pământ, îl făcu pe Niţă hoţ și tâlhar gi își luă înapoi 


bufnița. Ba chiar, ca să-l împace, Niţă îi dete şi pușca, spu- 
nând că se lasă de vânătoare. 
Dinu Pivniceru 


CE INTÂMPLARE! CE INTÂMPLARE! 


Se plimba un puişor, 

Vine Mitu Mifigor 

Si — să 3pun, vai! mi-e silă — 
Il mănâncă fără milă. 

Dar și vulpea a venit 

Şi pe Mitu l-a'nghiţit. 
Pedepsită-i vulpea 'ndatá, 

De un urs ea fu mâncată 


Insă leul, fiind mai tare, 
A făcut din urs mâncare. 
Dar abia sa săturat, 
Vânătorul l-a împuşcat. 


Se-apucă cel vânător 
Să-l jupoaie binișor, 
Dar din burtă-a răsărit 
Ursul ce fuse'nghifit. 


lar din urs — ce bucurie ! — 
Ese vulpea'ntreagă, vie. 

Şi din vulpe hop ! răsare 

Hifu cu-ascufite ghiare. 


lar din Miju, vânătorul 
Viu a scos și puigorul. 
Deci, nici unul n'a murit 
Şi povestea s'a sfârşit. 
Mogulet 


Urmarea la povestea din pagina 13-a: „VREAU 0 MAMĂ SI UN TATĂ!“ 


Tudora se zăpăcise cu desăvârșire. Nu mai știa ce să 
facă, nu mai ştia ce să zică. 

„Insă, nu se sfârşise totul. Intr'un colţ al salonului era 
o masă peste care era aruncată o perdea, care se vedea că 
acoperă ceva. Mama Feliciei dete la o parte perdeaua, 2 
poi zise Tudorei: „Tot ce vezi pe masă, sunt pentru tine, 
copilă bună! Sunt daruri mici şi neînsemnate din partea 
noastră pentru binele ce ne-ai făcut, bine ce nu poate fi 
răsplătit în nici un fel. Aceste daruri sunt însă ca un semn 
de dragoste şi de recunoştinţă ce-ţi purtám”. 

Tudora își aruncă privirile asupra lucrurilor ce erau 
pe masă. 

Ce i-a fost dat să vadă ? Erau acolo trei rochii pe mă- 
sura ei şi făcute dintr'o ștofă fină și scumpă Mai erau mulți 
metri dintr'o pânză tot așa de fină. Mai erau batiste, cio- 
rapi, un pardesiu de ploaie, o jachetă frumoasă, trei pe- 
rechi de mănuși şi alte lucruri. 

„Pentru mine toate acestea ? întrebă Tudora în culmea 
mirării. i 

— Pentru tine!” se grăbi mama Feliciei să-i întărească 
vorba. 

Tudora vroia să mulțumească, dar par'că îi se legase 
limba. li se făcu un nod, iar lacrimile pe care se silise a- 
tâta vreme să le oprească, se porniră să-i curgă din ochii 
ei mari şi negri. 

Erau lacrimi de înduioşare, de mulţumire și de recu- 
noştinţă pentru toată bunătatea şi dragostea ce i se arăta, 
bunătate și dragoste de care până atunci nu avusese parte. 

Si ca un ce, care pornea din fundul inimei sale, Tudo- 


ipe 
“En 


ra strigă, aproape fără să-şi dea seama: „Vreau o mamá și 
un tată”! 

Strigă printre lacrimi cuvintele acestea, apoi rămase 
ea însăși ca speriată de ceeace spusese. 

„Vreau o mamá și un tată!” Această dorință, despre 
care știa bine că n'are cum să fie îndeplinită, era pentru 
Tudora dorinţa cea mai scumpă și mai sfântă din viaţa ei. 
Insă, cu ce drept o dedea ea pe faţă înaintea unor oameni, 
care, este adevărat, se purtau așa de drăguţ cu dânsa, dar, 
oricum, erau oameni străini. 

De aceea, Tudora rămase speriată gi se căi că spusese 
ceeace purta ascuns în fundul inimei sale. 

Dar dorința ei fu auzită de părinţii Feliciei. Mama 
Feliciei vorbi în grabă câteva cuvinte la ureche cu soţul 
ei, apoi, apropiimdu-se de Tudora, îi luă mâinile ei în- 
trale sale gi îi zise, vorbindu-i cu toată blândeţea şi du- 
ioșia : - 

„Când cineva scapă dela moarte pe o Domnifá din po- 
vești, împăratul, adică tatăl Domniței, îi dă omului aceluia 
o jumătate din împărăție şi o jumătate din avere. Soţul 
meu şi eu îți dăm o jumătate din dragostea noastră, păs- 
trând cealaltă jumătate pentru Felicia, care, cu începere 
de astăzi, este iubita ta surioară, iar tu ești, ca şi ea, iubita 
noastră fiică”. 

Din ziua aceea, Tudora trăi o viaţă cu totul alta. Avea 
o mamă, avea un tată şi avea o surioară. N'a mai fost tri- 
man la Orfelinat, ci a fost dată la școala la care mergea și 

cia. 


Maria Sorel 


CUTTER 


O scenă emoţionantă !... 


E cară A A i e 
PREȚUL 5 LEI 


A AN === 
Dn Pe A AA a 


MICUL MARINAR... 


Cum dorim să fie cititorii noştri 


red că eu, Mos Nae, care scriu rândurile de faţă, 

pot spune că pe foarte multe din drágutele citi- 

toare, precum şi pe foarte mulţi din iubiții citi- 

tori îi cunosc personal. Chiar știu cum îi chiamă. 

Pe unii îi cunosc, fiindcă au venit și vin la re- 

dactia revistei. Pe alţii îi cunosc dela șezătorile „Dimine- 

ţii Copiilor”. Acolo, ne întâlnim, ne vedem şi ne cunoaş- 
tem. 

Mă cunosc, de asemenea, cu destui cititori din oraşele 
de provincie. 

Am dat acolo şezători sau am ţinut conferinţe la şeză- 
tori şi serbări, organizate de alţii. Mai ales la Galaţi am 
fost destul de des. 

Dece spun toate acestea ? Pentrucă vreau astăzi să stau 
puţin de vorbă cu iubiții cititori, aşa cum stă de vorbă un 
părinte cu copiii săi, sau un prieten bătrân cu prietenii săi 
tineri. 

Vreau să stau de vorbă, ca să arăt așa cum doresc eu, 
aşa cum dorim noi cei care de aproape zece ani fără nici o 
întrerupere, ne dăm osteneala pentru a pune în mâna co- 
piilor si tineretului o revistă plăcută si folositoare, să fie 
iubiții noștri cititori. 

9 

Un lucru pe care îl dorim dela cititorii noștri, este ca 
fie cât mai bine crescuţi. Prin cuvintele „bine crescuţi” nu 
înțelegem să fie blegi şi fără vioiciune. Din potrivă. Noi 
ținem cu toţi cititorii noştri să fie plini de viaţă si de sáná- 
tate. Să se joace, să alerge, chiar să sburde, să nu plângă 
şi să nu se tânguiască nici Ódatá. 

Insă, când am spus „bine crescuţi”, am înţeles să fie 
cuviinciosi la purtare si la vorbă, buni si prietenoși faţă de 
camarazii lor, milostivi faţă de cei săraci. Să nu întrebuin- 
teze cuvinte urâte, pe care le aud pe stradă dela copii rău 
crescuţi. Să nu spună niciodată altfel de cuvinte. 

Nu este nevoe să stea smirna în fața persoanelor mai 
mari, mai în vârstă decât dânșii. Pot vorbi prieteneste, pot 
spune ce gândesc, pot întreba despre lucruri pe care încă 
n'au avut cum să le ştie. 

Insă, să fie, aşa cum am spus, cuviinciosi atât în vorbă, 
cât şi în purtare. 

a 


Se zice — şi cu dreptate — că politefea nu costă bani. 
Cu toate acestea, cât de mare este numărul acelora — co- 
pii şi oameni care nu mai sunt copii — care nu știu sau, 
mai bine zis, nu vor sá fie politicoşi! Nimic însă nu este mai 
urât, mai înjositor decât mojicia. 

Mojicie la vorbă, mojicie la purtare: iată două lucruri 
de care dorim să fie cât mai feriţi cititorii noștri. 

li dorim politicogi și cât mai buni la suflet, mai curafi 
şi mai sinceri la gândire. Şi este așa de lesne să fii politi- 
cos! Nu gândi rău, nu vorbi rău și nu te purta rău. 


In unele ţări sunt chiar cluburi şi societăţi pentru a-i 
face pe oameni cât mai politicoşi, cât mai cuviinciogi la 
vorbă și la purtare. 

Noi n'avem astfel de cluburi şi societăţi. Insă, unul din 
marile scopuri, pentru care se strádueste „Dimineaţa Copi- 
ilor”, este să isgonească din cititorii ei apucăturile şi purtă- 
rile rele. Cu gândul acesta sunt scrise multe din bucăţile ce 
se publică. 


Mai dorim ca drăguţele cititoare şi iubiții cititori să fie 
cât mai sănătoși. Să mănânce cu poftă, să aibă somnul li- 
niștit şi să fie ferifi de orice boală. 

Toate acestea atârnă gi de dânşii, adică atârnă mai 
mai mult de dânşii. Este deajuns să asculte de sfaturile ce 
le dau părinţii ori persoanele, care îngrijesc de dânșii, şi sá 
facă asa cum îi povăţuiesc. 

La masă, să nu strâmbe din nas, spunând că mâncarea 
cufare nu le place, că nu e aşa cum ar fi gustul lor. Să mă- 
nânce, precum am spus, cu poftă ceeace li se dă... şi în 
timpul mâncării, să nu bea apă. Apă să se bea, după ce se 
isprăveşte masa. 

Deasemenea, seara să se culce de vreme şi să se scoale 
iarăşi de vreme, O zicătoare spune că cine se scoală de di- 
mineatá, are parte de lungă viaţă. 

Incă o dorinţă a noastră. Este dorinţa ca drágutele citi- 
toare şi iubiții cititori să nu fie fricoşi. Sá nu le fie frică, 
de exemplu, dacă se întâmplă şi rămân seara pe întunerec 
sau să meargă în vreo odaie unde este întunerec. 

Ce să mai spunem despre aceia cărora li-e frică de 
soareci ? Ce poate face un biet șoricel, așa de mic și așa 
lipsit de putere ? 


„Haplea cloșcă“. 


Cu N-rul de față se termină publicarea frumoasei pie- 
se de teatru „SCUFIŢA ROȘIE”, care a fost jucată de câ- 
teva ori şi cu un succes din ce în ce mai mare |a şezători- 
le din Capitală, date de revista noastră. 

Cu n-rul viitor, începem publicarea, la paginile 8—9 
ale revistei, foarte hazliei povestiri în versuri „HAPLEA 
CLOSCA”. 

In „Haplea closcá” povestire scrisă de MOS NAE şi 
irumos ilustrată de talentatul nostru desenator GEO, citi- 
torii vor afla noui şi necunoscute pátanii si întâmplări din 
viaţa poznaşului si drágutului Haplea. Suntem siguri că le 
vor urmări şi citi cu plăcere şi că vor face mare haz de ele. 

Pregátiti-vá, asa dar, ca începând din n-rul viitor sá 
citiți „Haplea closcá”, povestire ce va apare în mai multe 
numere. i 


DIN PATANIILE ȘI 


Cum ştie Haplea să consoleze 


Haplea întâlneşte pe stradă pe 
Tâmpilă, notarul dela Háplesti, care 
tocmai atunci venea dela doctorul Cu- 
rátilá şi arăta a fi foarte supărat. 

„Ce esti aşa  posomorât, prietene 
Tâmpilă? îl întrebă Haplea. 

— Cum să nu fiu supărat, măi Ha- 
pleo, îi răspunse el. Doctorul Curăţilă 
mi-a spus că mă curáf, dacă o lună 
de zile nu pun în gură altceva decât 
lapte si numai lapte. Păi, viaţă e si 
asta să tráegti tot cu lapte? 

— Ei, lasă, că nu-i nimic, îl consolă 
Haplea, Uite, eu unul, care mă vezi, 


am trăit un an și jumătate numai cu 
lapte şi mi-a mers foarte bine. 

— Un an şi jumătate te-ai hrănit 
numai cu lapte? întrebă mirat Tâm- 
pilă. Şi e mult de atunci? 

— Cam mult, îi răspunse Haplea. 
Din ziua în care m'am născut și până 
am împlinit vârsta de 18 luni, când 
am fost infárcat”. 


Explicatie... ca pentru Haplea 


Când vine la Bucureşti şi se plimbă 
pe jos, lui Haplea îi place să meargă 
tot prin mijlocul străzii şi mai ales 
pe şinele de tramvaiu. 

Dacă se întâmplă că din urmă vine 


2 


NAZDRAVANIILE LUI HAPLEA 


tramvaiul și sună, ca sá se dea la o 
parte de pe sine, Haplea intoarce doar 
capul și zice răstit conductorului de 
tramvaiu: ,Dá-te d-ta cu căruța de-o 
parte! Ce, par'că n'ai loc pe stradă?” 

I-a spus însă cineva că e periculos 
să meargă pe sinele de tramvaiu, 
fiindcă se poate să-l corenteze curen- 
tul electric. -. 

Atunci Haplea intrebá pe un ser- 
gent de stradá, zicándu-i: ,Má poate 
corenta la picioare corentul electric, 
dacă merg pe şinele de tramvai? 

— Da, te poate corenta, îi răspunse 
sergentul, însă dacă mergi cu un pi- 
cior pe şine, iar cu piciorul celalt pe 
sârma de sus”, 


SÁRINDAR), 12. E 


REPRODUCEREA BUCÁTILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


Manuscrisele nepublicate nu se 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


13 August 1933 — Nr. 496 


1 AN 200 LEI 
Abonamente : 6 LUNI 100 z 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Director: N. 


BATZARIA 


înapoiază 


POVESTE GERMANĂ 
EEE PAZAR TE IEI ZO PESE EEE SP DEE EERE 


ida căpătase de ziua ei un cadou, pe care îl 
dorea de mult: o umbreluță de toată frumuse- 
tea. Era o umbrelufá de ploaie. 

Toatá ziua, Dida o deschidea si o inchidea, 
zicându-i: „Umbreluţă, deschide-te ! Umbreluţă, 
inchide-te!” Si umbreluta îi făcea în voe, fiindcă era foarte 
ascultătoare. 

„Didişor, îi zise táticul ei, ar trebui să botezăm umbre- 
luta si să-i dăm un nume. 

— O, da! strigă Dida bucuroasă. Uite, merg chiar a- 
cum să o bag într'o găleată cu apă şi să-i dau numele de 
„Niculina”, fiindcă pe frăţiorul meu cel mic îl cheamă 
Nicușor”. 

Insă tăticul ei o opri şi îi zise: „Umbrelele nau nume 
de oameni și nu se botează în găleți, ci numai cu apa de 
ploaie. De aceea, trebue să aşteptăm o zi când va ploua. 
Până atunci însă, îi putem da un nume: să-i zicem Ne- 
grina, fiindcă este de culoare neagră”. 

Numele ,Negrina” plácu Didei. Insă din ziua aceea, 
Dida esea mereu în curte si se uita sus pe cer, ca sá va- 
dă, dacă sunt ori nu sunt semne de ploaie. Și ce supărată 
era, văzând că cerul e tot senin și că nu se zăreşte nici 
un nour ! „O să-mi rămână Negrina nebotezată”, zicea Di- 
da suspinând. 

Intr'o dimineaţă însă, Dida fu trezită din somn de bu- 
buituri puternice. Tuna şi ploua. Ce bucurie pe dânsa! 
Sări din pat, se spălă, se imbrăcă iute şi dete fuga la ma- 
mă-sa. „Mămico, uite că plouă! Hai să mergem undeva, 
ca să poată fi botezată Negrina mea. 

— Ei bine, vom merge la Tuşa Zoe, dar stai sá se mai 
potolească puţin ploaia”. 

Dar Dida n'avea astâmpăr. „Să mergem, mămico! Să 
mergem! Dacă mai stăm, stă si ploaia si biata mea Ne- 
grina tot nebotezată rămâne”. 

In sfârşit, consimti şi mămică-sa să iasă pe ploaie şi să 
meargă în vizită la Tuşa Zoe. 

Pe stradă, Dida, de bucurie, mai mult sărea decât um- 
bla. lar picăturile de ploaie cădeau pe umbrelufa ei, fă- 
când trip! trip! şi intrebándu-se: 


„Nu cumva e o umbrelă nouă, căci mam văzut-o până 
astăzi? 

— Da, e nouă, răspunse tare Dida, gi o cheamă Negrina. 
Dar botezaţi-o cât mai bine. 

— Trip! trip! o botezám noi bine de tot gi te mai stro- 
pim şi pe tine”, ziceau picăturile de ploaie, căzând pe Ne- 
grina cât mai multe şi cât mai dese. 

Căpşorul şi rochifa Didei erau adăpostite de Negrina 
si ferite de ploaie. Nu însă gi ciorăpiorii şi pantofiorii ei. 
Dar Dida nu se plângea. Nu se plângea nici când unele 
picături de ploaie alunecau de pe vârfurile umbrelei și 
i se scurgeau în gât. 

Totul era ca Negrina să fie botezată cât mai bine de 
ploaie. Şi adevărul este că a fost botezată cu vârf și în- 
desat, 

Adaptare de Florica 


PAPIREA 


CELOR DOUA FETITE. 


ROMAN PENTRU 
COPII și TINERET 
A A A 
entru ce am venit la Braşov, dacă n'avem nici 
o dovadă, nici un semn că sármanele mele fe- 
tite Victoria si Silvia au fost aduse aicea?” Aşa 
intrebá pe Jean. Nerton d. Bunáreanu, care era 
zdrobit de durere. După aceea adăugă: „Am 
plecat, lăsând o adevărată jale la Stoeneşti. Surorile mele, 

Tanti Elena si Tanti Maria, au căzut amândouă bolnave 

din pricina nenorocirii ce ni sa întâmplat. Nici copiilor 

nu le merge mai bine. Plâng toată ziua, iar băiatul meu 
lonel stă la Stoeneşti şi nici nu vrea să se mai întoarcă 
la şcoala sa dela Câmpulung. 

„Ce de necazuri si nenorociri pe capul nostru!” îşi în- 
cheie d. Bunăreanu vorba, scoțând un oftat adânc. 

Insă Jean Nerton, care nu era om să-şi piardă lesne 
curajul si speranţa, mai ales că în viața sa de detectiv 
avusese destule întreprinderi asemănătoare şi le dusese la 
bun sfârşit, îşi păstra tot sângele rece si toată liniştea. Aş- 
teptă ca d. Bunáreanu să se mai potolească, să-și mai u- 
şureze durerea ce-l apăsa, apoi vorbi cu un ton aga de li- 
nistit, încât ai fi crezut că povesteşte o întâmplare fără în- 
semnătate și care nu-i privea pe dânşii. 

„Credinţa mea neclintită, zise el, este că răpitorii celor 
două domnişoare nu numai că au mers pe drumul Bra- 
sovului si că au intrat în oras, dar că şi astăzi se găsesc 
incă aicea. Ştii, domnule Bunăreanu, de ce vorbesc cu 
atâta siguranță în felul acesta. Ştii că până acum am 
aflat lucruri de mare importanţă, care ne-au înlesnit să 
punem mâna pe firul chestiunei si să o putem urmări, 
fără să ne abatem din drumul adevărat. 

— Ştiu, răspunse d. Bunăreanu, făcând un gest de în- 
doială şi neîncredere: negustorul de flanele, care a fost 
o zi la Stoeneşti, urmele pe șosea ale roţilor dela auto- 
mobil. 

— Da, da! îi tăie vorba Jean Nerton, repetând cuvintele 
lui: negustorul, falsul negustor, care a fost o zi la Stoe- 
nesti, ca să vândă, chipurile, flanele şi ciorapi. Da, da! 
urmele pe șosea ale roţilor de automobil... Sunt semne 
importante, sunt pentru noi urme foarte preţioase. 

— Si la ce ne ajută aceste semne si urme? întrebă trist 
d. Bunáreanu. 

— La mult, ne ajută la foarte mult!” răspunse 
Nerton cu acelaș ton de siguranță. 

Apoi continuă: „lată ce am putut afla într'o singură zi. 

Si în două nopţi — în două nopţi grozave, îi întregi 
vorba d. Bunăreanu. 

— Si în două nopţi. Ştim mai întâi despre falgul negu- 
stor de flanele şi ciorapi că a stat la Stoenesti o zi şi o 
noapte şi că vorbit cam mult cu cárciumáreasa de “acolo, 
interesându-se de aproape de familia d-voastră. Mai ştim 
că a fost acasă la d-voastră şi la locuinţa profesoarei, care 
dă lecţii copiilor d-voastre, că sa învârtit mereu în jurul 
acestor două case şi că a doua zi a plecat dim comună, 
fără să-i pese că n'a vândut marfă nici de cinci lei. Știm 
si cum e făcut, dar pentru prinderea lui lucrul n'are multă 
importanţă, de oarece îmi închipui că ticălosul acesta se 
pricepe în arta de a se schimba la faţă şi de a se preface 
din tânăr bătrân şi din bătrân tânăr. 

„Dar ştim încă ceva foarte important, zise mai departe 
Jean Nerton. Ştim drumul pe care a mers automobilul cu 
care au fost răpite cele două domnigoare. Așa, știm că a 
trecut pe la Bran, că acolo s'a oprit puţin, ceeace se cu- 
noaste după urmele mai adânci lăsate pe şosea. Dela Bran, 
am izbutit să-i vedem urmele roţilor până în comuna Cri- 
stian, care este între Bran şi Brașov. Dela Cristian încoa- 
ce însă, nu se mai záreste nici o urmă. , 

— Si ce înseamnă aceasta? întrebă d. Bunáreanu. 


Jean 


14) In urmărirea răpitorilor 


de N. BATZARIA 
ASALTA HARTA 

— Aceasta înseamnă că sa petrecut ceva în comuna 
Cristian, unde am lăsat doi din cei mai buni detectivi ro- 
máni, care înţeleg și limba vorbită de sașii din acea co- 
muná. Deteotivii aceștia, pe care i-am văzut cât sunt de 
isteti și de pricepuţi, trebue să facă la Cristian toate cer- 
cetările şi să găsească unde, în care loc, în care casă a 
fost ascuns automobilul răpitorilor. | 

„Un lucru este limpede pentru mine, continuă’ Jean 
Nerton, aprinzándu-5i o țigară. Anume, automobilul pe 
ale cărui urme le-am putut descoperi şi urmări dela Stoe- 
nesti până la Cristian, a fost ascuns la Cristian, unde se 
găseşte si acum. 

— De ce mot fi tot acolo şi răpitorii şi copiii? întrebă 
d. Bunáreanu. 

— Nu, asa ceva nu e cu putinţă! zise hotărât Jean Ner- 
ton, adăugând: nu-i cred aşa de proşti pe răpitorii dom- 
nisoarelor, ca să se ascundă într'o comună, unde toţi lo- 
cuitorii se cunosc unii pe alţii, asa că ar putea fi lesne 
descoperiţi. E sigur că au lăsat automobilul la Cristian şi 
au plecat de acolo cu vreo trăsură sau cu vreo căruţă. 

Si de ce rar fi plecat din Braşov cu alt automobil? 
întrebă iarăşi d. Bunáreanu. 

— Pentrucă primejdia de a fi prinși era prea mare pen- 
tru dânșii. Isi puteau închipui că se aflase numai decât 
de ticăloşia ce făcuseră și că toate drumurile pe unde se 
poate eşi din Braşov erau şi sunt supraveghiate de aproa- 
pe. De aceea, sunt încredinţat că ei sunt la Braşov şi că, 
bine înţeles, tot aicea sunt si cele două domnisoare. Prin 
urmare, pentru noi chestiunea este simplă, fiindcă ştim 
bine ce avem de făcut. 

— Si ce avem de făcut? întrebă din nou d. Bunáreanu, 
care, in desperarea ce-l cuprinsese, nu mai avea curaj, 
nici puterea de a lua vreo hotărâre. 

— lată ce avem de făcut, îl lămuri Jean Nerton. Intáiu, 
luând înţelegere cu poliţia si Siguranţa Statului si aducând 
aicea încă cinci, şase detectivi de ai noștri, pe de o parte, 
să căutăm ca să nu iasă nimeni din Braşov, fără să știm 
cine este, iar, pe de altă parte, să urmărim de aproape 
pe oamenii, care nu sunt de aci şi care pot da de bănuit. 

„In privinţa aceasta, te rog, domnule Bunăreanu, să ai 
încredere în mine și în mirosul meu destul de fin. In me- 
seria mea de detectiv sunt un fel de ogar, care, după mi- 
ros ştiu să descoper vânatul. i 

— Dar la Cristian nu mai mergem? 

— Deocamdată, nu. Aşteptăm vești dela oamenii, pe 
care i-am lăsat acolo. Le-am dat instrucțiuni să ia casă 
cu casă şi să afle cine locueste în fiecare casă şi de când 
este în comună. Aştept dela ei veşti, care sá ne dea repede 
pe mână pe tâlharii care au răpit pe d-rele Victoria şi 
Silvia. Suntem pe calea cea bună. De asta să fii pe deplin 
convins, domnule Bunáreanu”, își încheie vorba Jean 
Nerton. 

După aceea, se sculară şi esirá amândoi din cafenea. 


Știm însă că înaintea lor eşise Petre Popescu, îmbrăcat 
ca mosneag. De când îl văzuse pe Jean Nerton, Petre Po- 
pescu era foarte turburat. Așa de tunburat, că uneori uita 
că este mosneag, care merge încet si sprijinit în baston si 
lufea pasul. Se frământa mereu cu gândul la ceeace are de 
făcut. Isi făcea fel de fel de planuri, dar se vedea că mu 
poate să ia o hotărire. Simţea că îl ameninţă o mare pri- 
mejdie, că Jean Nerton este pe urmele lui şi că n'are să-i 
fie lesne să îndepărteze primejdia. 

Insă, după multă frământare, s'a părut că găsise ceva, 
că făcuse un plan asupra căruia s'a oprit. Se vedea aceasta 
după gesturile sale, care erau mai potolite, şi după mersul 


său, care deveni iarăşi mersul unui mosneag neputincios. 
Se mai vedea că luase o hotárire, fiindcă, fără să mai stea 
la îndoială, se îndreptă spre casa unde venise în ajun cu 
Victoria şi Silvia. 

Când ajunse la colțul străzii în care se găsca casa a- 
ceea, privi mai întâiu să vadă, dacă nu cumva e tras storul 
dela fereastra din mijloc dela odaie, care dedea în stradă. 
Știm că aceasta era semn că se petrecuse ceva neplăcut. 

Storul nu era lăsat în jos, aşa că nu se întâmplase ni- 
mic. Faptul acesta îl linişti pe Petre Popescu. „Incă nu 
ne-au dat de urmă!” își zise el mulțumit. 


Intră în casă şi chemă mumai decât la consfátuire pe 
tovarășul său şi pe femeia, care îi însoţise. 

„Detectivul francez Jean Nerton, zise el, este la Bra- 
sov. L-am văzut adineauri eu însumi”. 

La vestea aceasta, tovarășul lui Petre Popescu şi fe- 
meia rámaserá înmărmuriţi. Numele lui Jean Nerton îi 
umplu de groază. 

Insă Petre Popescu se grăbi să-i linisteascá şi să le alun- 
ge spaima, zicându-le: „Dacă Jean Nerton este la Braşov, 
aceasta nu înseamnă că ne-a dat de urmă. Mă aşteptam să 
vie. Lucurul principal pentru noi este că până acum n'am 
avut din partea lui nici o supărare. Bănuește el ceva, dar 
de știut, nu ştie nimic sigur. Aşa că avem încă tot timpul 
să facem ceeace trebue, ca să ne punem la adăpost. 

— Să omorâm pe cele două fetiţe, iar noi sá o stergem 
de aicea, căutând un prilej prielnic, când să putem trece 
graniţa. Mostenitoarea averii din America fiind moartă, noi 


tot ne vom lua dreptul ce ni se cuvine din această moş- 
tenire. 

— Ti-am spus încă odată, i se împotrivi Petre Popescu, 
că moartea prizonierelor poate aduce nenorocirea noastră”. 


Se aruncă în vorbă şi femeia zicând: „N'ar fi oare bi- 
ne să le trimitem şi Poliţiei şi lui Jean Nerton câte o scri- 
soare neiscălită sau semnată cu un nume fals, în care sá 
spunem că am aflat că răpitorii fetitelor au trecut granița 
şi că se găsesc în Ungaria, unde au dus pe prizoniere ? 

— E o prostie ceeace spui. îi asvârli dela obraz Petre 
Popescu. li crezi pe cei dela Poliţie si pe Jean Nerton aga 
de proști, încât să înghită minciuna aceasta şi să nu mai 
facă nici un fel de cercetări la Braşov ? 

O astfel de scrisoare mu numai că nu ne-ar folosi la 
ceva, ci, din potrivă, ar fi pentru Poliţie şi pentru Jean 
Nerton încă o dovadă că suntem la Braşov. De aceea, vom 
face altceva şi iată ce: pe una din fetițe — pe Silvia — o 
vom fine tot aicea în casă, însă o vom muta la subsol. Acolo 
este pentru noi o siguranţă mai mare. 

„Cât despre Victoria, o vom lua dela Braşov și vom 
căuta să o trecem peste graniță. Când şi prin care punct ? 
Atârnă de împrejurări. 

Insă, chiar în seara aceasta, Victoria va trebui să fie 
mutată într'altă casă, pe care o voi alege cu oamenii mei. 
Acum e primejdie ca amándová fetiţele să fie la un loc. 
Apoi, fiind împreună, își dau una alteia curaj și sunt în 
stare să facă vreo nebunie”. 

(Va urma) 


Povestea unui sâmbure de cireașă 


pasăre rupsese o cireasá dintr'un cireș şi o du- 
sese puişorilor săi să o mănânce. Puişorii mân- 
cară cireasa, dar sámburele cireşii căzu jos pe 
pământul gol. Acolo rămase el toată vara. 

Insă, când sosi toamna, veni plugarul si ară 
pământul acela. Sâmburele de cireaşă se pomeni acoperit 
de un bulgăre de pământ. „Oh! sa sfârşit cu mine!” își 
zise el. 

Dar după toamnă, sosi iarna cu zăpezile şi gerul ei. 
Țarina în care era îngropat sámburele de cireașă, fu aco- 
perită cu un strat gros de zăpadă. „Acum am murit deabi- 


nelea! își zise sámburele. N'am să mai văd lumina soare- 
lui!” 

Insă, cam pe la sfârșitul iernei, sâmburele, care nu 
murise, simţi că se desface gi se sparge. Si în adevăr, se 
desfăcu si se sparse. Simfi că din el răsare ceva, ca niște 
fire subțiri, care se înfipseră bine în pământ. Firele a- 
cestea erau rădăcini. x Sh 

Se topi zăpada și frumosul soare al primăverii încălzi 
dii nou pământul şi-l impodobi cu flori şi cu verdeață. 
Si iată că din sâmburele de cireagá se înălţă un fir verde 
şi eşi sus pe pământ. Lună după lună, firul crescu gi se 
intări: A 

In änul ce urmă era ca un copácel mic. Totuşi, dete 
frunze verzi şi frumoase. Peste un an se făcu un pom mai 
tăsărit, pentru ca În anul al treilea să se acopere de flori. 
lar din florile acestea se făcură ciregi gustoase. — — | 

Atunci îşi dete seama sâmburele de cireasá că pămân- 
tul, în care fusese îngropat, n'a fost pentru el un mormânt, 
ci un nou început de viaţă. A 
> Stan Protopopescu 


Vestitul artist de cinema Jackie Cooper îşi zugrávegte 
singu casa dela țară, 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


Petre Eftimescu Marioara Pavelescu Margulius M. Mihail Jacques Reimer 


clasa III primară clasa IV primară clasa 11 primară clasa IV primară 
Scoala de băeţi Nr. 31 școala de fete „Spiru Haret”, Scoala de báeti „T. T. Malbim'”, Școala de báeti „Cultura”, 
„Floreasca”, Bucureşti Bucureşti București București 


O ( 


pq * 
YES H r% $ zi 
Davidsohn Elisa Crăinescu Petre Lea Klar David Şterenşiv 
clasa 11 primară clasa IV primară clasa II primară clasa IV 
scoala de fete „Instrucţiunea Scoala de báeti Nr. 32, Scoala de fete „Spaniolă”, Liceul „Tarbut” din Cetatea 
Golrfarb*, București București Bucureşti Albă 


Frederica Mihalniero Mairovici Malvina Paul Luxandra Ana Kramer M. Natalia 
clasa III primară clasa 11 primară A clasa III primară clasa 1 A primară 
Scoala de fete Nr. 3, Chişinău Şcoala de fete din ,Plopana”, Scoala de fete Nr. 17 „Polizu“, Şcoala de fete Nr. 2, Bucureşti 


Tutova 


Bucuresti DN 
a 


Pe 


lo 7 Fe A 4 


Ionescu Traian Weisbuch B. Bianca Da fier - Dumitru 1. Silvestru 
clasa I primară clasa II B. primară 4 clasa 11 primară clasa III primară 
Se. de báeti „S-ta Ecaterina” Şcoala de fete Nr, 22, București — Instituiu, Ortodox”, Bucuresti Şcoala de báeti Nr. 1, Galaţi 


Bucuresti 


ar 


EA 
y gi S 
Li i Hotiman An 
Elisabeta lonescti Pang coge á s 
Elena V. Caba clasa IV primară imar 
clasa III primară George E. lonascn Caimatiovici Dorel Hotiman Ida 
Şcoala de fete din Vălenii de clasa 11 primară clasa III primară clasa II primară. 
E Munte Scoala „Mixtă” Nr. 3, Constanţa Scoala de báeti No. 1, Galaţi Hotiman Tina u 
+ clasa I primară 
6 Școala de fete „Isr. Română, 
Fălticeni 


Fotografiile cititoarelor și cititorilor cari au luat la școală premiul l-iu 


Lazarovici Q. ion 
Florescu N. Tiberiu 
David I. Stroe 
clasa III primară 
Şcoala de băeţi Nr. 28, București 


Ileana Gh. Dumitrescu 
clasa IÍI primară 
București 


Rădulescu Sandu Alexandru 
clasa II primară 
Scoala de fete No. 1 
Bucuresti 


(S A ) 


Lagalean Vladimir 
clasa III primară 
Sc. de báeti No. 1 din Leova 
jud, Cahul 


Aronovici Steluţa 
clasa 1 A primară 

Scoala de fete „Laurian“ 

Bucureşti 


Institutul „Sit. Iosef“ București 


q A % 
Cristescu Alexandrina 
clasa I A 
Scoala profesională de fete 


„Gr. Chițu”, București 


Băjceanu Angela 
clasa 1 primară 
Scoala de fete Nr, 37, Bucuresti 


Andreide M. Mandache 
clasa III primară 
Scoala de báefi No. 1 
Rosiori de Vede 


Dumitrescu C. Elena 
clasa IV B primară 
Şcoala de fete Nr, 14 „lon 
Creangă”, București 


Goldenberg Surica 
clasa II primară 
Scoala de fete „Instrucţiunea 
Goldfarb, Bucureşti 


Nicoleta Qeorgescu-Tistu 
clasa IV primară 


£ 


Malcoci Cornelia 
clasa !I primară 

Şcoala de fete „Cuibul cu Bar- 
ză”. Bucuresti 


A 


lancu Lazár 

clasa I primară 
Şcoala „lacob şi Carolina 
Lóbel”, Bucuresti 


Liviu Isvoranu 
clasa IV primară 
Şc. de báeti „General N. 


Golescu“, Bucuresti 


ge 


VALD MENER 
clasa II primară 
Scoala de fete No, 3, Dorohoi 


i | 
Licurici P. Gheorghe 
clasa 11 primară 
Scoala de báeti Nr. 4 din 


a Farm. Cot. Harsin 
clasa IV primară 
Scoala de fete No. 1, Slatina 


Născuţi C. Ştefan 
clasa I primară 


Şcoala de báeti  „Poenărescu”, 
Bucureşti 


Lya Alexandra Blum 
clasa II primară 
Scoala de fete Nr. 8 „Ştefan 
Golescu”, Bucureşti z 


Lilly Borcovitz 
clasa II primară 
Școala de fete Nr. 15 „Iancu 
Zalomit”, Bucureşti 


7 


(NTF 


TÁ ROŞIE 


Poveste în versuri de d-nii Radu Gyr $1 N. Miicu 
Pa i 


VULPEA (dându-i cu tifla) RUNICA 
Ei taci! Nu mă înghiţi ?. ... Si-acum, sá nu ue AA 
LUPUL (înfuriat) Pe omuleţii aceştia atât de buni si mici! 


Ei ne-au scăpat de moarte... 
Si voi, si voi cu toţii! Neghiobi! Párligi! BARBILA 
COCOASE (ducându-se pe la spate si trăgându-l de coadă) EA 
Párlipi ? „Nu noi, sărmani pitici, 


a Vy Za 
LUPUL (vrea să se repeadă, dar nu poale) EI 


COCOASE 
Ai, burta !... Dar şi setea!... 4 


Ea, totul a fácut! 


A a BUNICA (Vulpei) 
Nu bei ? Hai, uite putul... > 
(incet) Iţi mulţumesc din suflet! 
O sá vedeţi, prieteni, oum cade gágáutul... CACIULITA 
JP lar eu să te sărut! 
B ná ek a A sist (o sărută) 
eau eu puţină apă şi vá ar pi i | VULPEA 
Sei Scăpă bunica dragă a Cáciulitei Roşii! 
Da... da... da, prinzi putere!... Mi-or prinde tare bine si puii si cocosii!... 
LUPUL SCHIOPILA 
M'oi răzbuna pe voi ! (nedumerit) S'a dus pe copcá lupul! 
Visez , hai? lasá!... Dar nu pot sá 'nteleg! COCOASE 
Nu le-am mâncat odată?... i ; P t šu! 
VULPEA j rea se purtase râu. 
«Sá nu bei putu 'ntreg... STIE TOT 
LUPUL > Auzi cum ráde codrul de el... 
Am sá pricep indatá ce-a fost aici!... ss ; BARBILA 
De råsul tău ! 
VULPEA 
.Nu-ți strică! SCENA FINALA XIV 
LUPUL (aplecându-se pe ghizduri să bea) Aceíasi. Piticit Mir b ind toții in-horá în jurul 
Nici nu credeam să tragă aşa greu o bunică)... (Acc Eticii e PP e arina on ARDE 


Cine groapa altui sapă, 


VULPEA (ironic) Cade el întâi în groapă! 


Uşor, ușor, pe ghizduri!... SCHIOPILA 
Lupule, tu ai voit-o! 
BUNICA (trasá si ea in horá, caraghios) 


Moartea singur ţi-ai găsit-o 


LUPUL 
Vezi tu când mă ridic!... 


d Lia VULPEA (ironic) 
un, bun!... 


CACIULITA 
LUPUL + Mi-a spus mie mama — odatá: 
Ce greutate! Ce sete! (cade în puf). Oleuuuuu! EA Orice faptă, cu rásplatá!... 
COCOASE 
CHIOPILA 
Sie! 5 ia „Nici răsplată singură |... 
IA d } VULPEA VULPEA 
S'a înecat nătângul!... ¿PA Si 'nghitii o lingurá 


vs incálecat pe-o sea, s 


L'a tras pietroiu 'n fund! i vam spus povestea aşa !... 


Căci burta-i fu prea mare şi ghizdul fu prea scund! 


(Toţi înconjoară puful) (Bale! mare cu dis AR florile poenilor). 
BUNICA z ES E AUS LE a 
Aşa i-se cuvine! 
SCHIOPILA 
Se duse !... r” 
COCOAŞE 
Lua-l’ar dracu’ ! 
VULPEA 


Să mai poftesti şi-alt'dată, jupáne lupt... 
CACIULIFA (miloasă) 
BUNICA 
Să lăudăm pe Domnul că ne-a scăpat de moarte!... 


(Căciuliţei) 
lar tu, de azi "nainte, nu te mai du departe, 
De bordeiasnl ăsta și să asculti de-ai tăi! 
Mai sunt şi-alți lupi în codru şi, poate, mult mai rái!... 
Si-atuncea, cine ştie cu viață de scăpăm!... 


CACIULITA 


Săracu' !... 


Făgăduesc, bunico!... 


D-nul RADU GYR 


Ontur PAR TOF 


POVESTE POPULARĂ 
E pu crai 
mpăratul Vlad îmbătrânise rău de tot. Simţea că 
i se apropie ceasul morţii. Ar fi închis ochii li- 
nistit și mulțumit, dacă n'ar fi avut un necaz 
mare. lar necazul era că voevodul Florea, singu- 
rul său fiu şi urmaș în scaunul împărătesc, nu se 
hotăra să se însoare. 

Erau atâţia domni si împărați, care- aveau domniţe 
frumoase şi bogate. ` 

Insă, ori de câte ori împăratul Vlad îi vorbea de căsă- 
torie, voevodul Florea răspundea: „Lasă tată, că nu e nici o 
grabă sá mă căsătoresc !” 

Şi dece nu se hotăra voevodul Florea să se căsătoreas- 
că, mai ales că împlinise vârsta de douăzeci si cinci de 
ani ? Pentrucá lui îi plăcea nespus de mult vânătoarea gi 
ținea să fie liber si să lipsească de acasă cu zilele şi cu săp- 
tămânile. 

Intrruna din zile, sculându-se din zori, porni la váná- 
toare cu mai mulţi prieteni şi oameni dela palat. Insă, mai 
înainte de a pleca, tatăl său îi zise: „Fiul meu, mă simt mai 
slăbit și mai aproape de moarte decât oricând. De aceea, 
fii bun gi să nu zábovesti la vânătoare, ci să te întorci mai 
de grabă acasă și sá te hotărăști a te căsători. Sunt, slavă 
Domnului, atâtea si atâtea domniţe tinere, frumoase şi bo- 
gate. Alege-ti una care îţi place mai mult gi fă să mă bu- 
cur mai înainte de a închide ochii pentru vecie”. 

Voevodul Florea plecă la vânătoare, însă cuvintele ta- 
tălui său nu-i mai eşeau din gând. Asa se face că în ziua 
aceea el, care nu greşea nici odată ținta, nu mai putea sá 
nimerească vânatul. 

Dar iată că un vultur de o mărime si de o frumuseţe 
fără seamán sbura in înălțimi deasupra arborilor pădurii 


de ALI-BABA 


în care se găseau voevodul Florea şi tovarăşii săi de vână- 
toare. 

Voevodul Florea duse puşea la ochi si trase asupra 
vulturului. Insă glontele abia atinse o aripă a vulturului 
din care căzură câteva pene. Dar odată cu penele, căzu si 
altceva din ciocul vulturului. 

Voevodul Florea se grăbi spre locul acela şi nespusá îi 
fu mirarea, când văzu că din ciocul vulturului căzuse un 
pantof. 

Era un pantof făcut dintr'o piele foarte fină şi aşa de 
mic, că nu se putea potrivi decât la un piciorus de fetiţă. 

Voevodul Florea ráse mai întâi, când văzu pantoful: 
„Până acum, zise el tovarágilor săi, nu știam că vulturii au 
obiceiul să poarte pantofi”. Dar după aceea, îi veni un alt 
gând. ,Pantoful acesta, făcu el, nu poate fi decât al unei 
fete frumoase. Ei bine, fata aceasta, fie că este o domnifá, 
fie că e o fată de țăran, trebue să fie sofia mea!” 

Cu gândul acesta se întoarse la palat şi zise tatălui 
său, arătându-i pantotul: „Tată şi împărate, am hotărât 
să mă căsătoresc şi mi-am ales şi pe aceea, care să-mi fie 
nevastă. Este fata, care a pierdut acest pantof. In ziua în 
care va fi găsită, sunt gata să mă cunun cu ea”. 

Impăratul Vlad nu stătu să se gândească şi să se între- 
be cine şi ce fel de fată trebue să fie aceea, căreia vulturul 
i-a furat pantoful. 

El era bucuros şi mulțumit că i se împlineşte dorinţa 
sa cea mai fierbinte. 

Chemă, așa dar, o sută de crainici şi îi trimise prin 
toate oraşele gi satele, ca sá dea de veste că fata, căreia vul- 
turul i-a furat un pantof, a fost aleasă să fie sofia voevodu- 
lui Florea. 


La Lipsca, sa înființat o şcoală instalată chiar în 1 calul garii, 


unde mici elev: învață e modele de lccomolive și va oane, cum 
funcționează trenurile. Fotografia noastră arată un astfe: «e curs 
— unde micilor elevi, li se ara'ă, cum se leagă două vagoune. 


Urmare dela povestea din pagina 9-a: 


Dar după săptămâni si luni de alergătură, crainicii se 
intoarserá fără să fi găsit pe fata pe care o căutau sau mă- 
car pantoful, care să fie pereche cu pantoful furat de vul- 
tur. Şi să nu zici că oamenii trimişi de împărat în căutarea 
fetei şi pantofului se mulfumiserá sá cutreere doar străzile 
oraşelor şi satelor şi să întrebe pe trecătorii pe care îl în- 
tâlneau în drum. 

Nu, deoarece crainicii împăratului au pătruns prin 
toate casele gi colibele, au chemat pe toate fetele să încerce 
pantoful aruncat de vultur si au scotocit prin toate colfu- 
rile şi dulapurile, doar, doar o găsi undeva pantoful celă- 
lalt. Insă, precum am spus, n'a fost chíp să găsească nici pe 
fată, nici pantoful. 

Unul câte unul, se întoarseră, aşa dar, fără vre-o is- 
pravă la palatul împărătesc. 

Atunci împăratul Vlad chemă pe voevodul Florea şi îi 
zise „Fiul meu, am vrut să-ţi fac în voe, dar vezi că n'a fost 
cu putinţă. Cine ştie din ce împărăție îndepărtată vulturul 
a furat pantoful pe care l-a aruncat din cioc ? Mutá-fi deci 
gândul dela fata aceea şi hotárágte-te sá iei de soţie pe una 
din fiicele de împărat. Vezi că mi se apropie ora morţii gi 
nu vreau să închid ochii, fără să te ştiu căsătorit”. 

Insă voevodul Florea îi întoarse vorba, zicându-i: ,,Ta- 
tă şi stápáne ! Ifi mai cer un răgaz de trei luni. Voi merge 
să colind împărăţia eu însumi şi să caut pe fata, căreia vul- 
turul i-a furat pantoful. .Dacă nu o găsesc în trei luni, jur 
să mă întorc şi să mă însor cu domnifa ce-mi vei alege”. 

Ce să facă împăratul ? A trebuit să-i dea voe să plece 
şi să colinde împărăţia. 

Voevodul Florea luă cu el zece călăreţi mai buni, luă— 
bineînţeles — gi pantoful şi porni în căutarea fetei necu- 
noscute. Merse el multe zile şi multe nopți, dar nu găsi nici 
pe vre-o fată, care să aibă numai un pantof, nici pe vreuna 
căreia să i se potrivească pantoful dela vultur. Toate aveau 
piciorul mai mare. 

Insfârşit, într'una din zile, cam pe la amurg, voevodul 


„NOROCUL DINTR'UN PANTOF* 


10 


şi tovarásii săi de drum ajunseră la un râu, unde poposirá 
ca sá se mai odihneascá si sá dea cailor sá bea apá. Insá, 
abia descălecă, şi auzirá fipete si strigăte de ajutor, ve- 
nind de undeva din apropiere. 

Voevodul Florea sări cel dintâi din nou în cal și dete 
fuga în spre partea de unde veneau fipetele şi strigătele. 
Când ajunse la locul -acela, care era o poiană, ce i-a fost 
dat să vadă ? 

O tânără păstoriţă tipa şi se apăra cu báful de un vul- 
tur uriaş, care sbura deasupra capului ei. Văzând aceasta, 
voevodul Florea duse numai decât pusca la ochi si trase în 
vultur. Il răni, dar nu aşa de greu, deoarece, deși rănit, 
vulturul putea sá se înalțe în văzduh şi sá sboare pierind 
în depărtări. 

y Hi mulţumesc, flăcăule, zise voevodului Florea tână- 
ra pástoritá. Iţi mulţumesc că m'ai scăpat de blestematul 
acesta de vultur, care nu-mi dă pace. 

— Dar ce vroia să-ţi facă vulturul ? întrebă voevodul 
Florea, mirat de frumuseţea pástorifei. 

— Acum câteva luni, îi întoarse ea vorba, îmi răpise 
un pantof, iar astăzi vroia să-mi răpească și pantoful al 
doilea”. Si zicând acestea, tânăra pástorifá scoase dintr'o 
traistă un pantof, care făcea pereche cu pantoful găsit de 
voevodul Florea. 

„Tu esti fata pe care o caut de atâta vreme! Tu esti a- 
leasa inimei mele!” strigă voevodul în culmea bucuriei. 

y Pástorita nu înţelegea și privea uimită. li pieri însă ui- 
mirea și înţelese, când voevodul Florea scoase pantoful, de 
care nu se despárfea, si îi povesti tot ce știm. 

Inţelese şi mai bine când voevodul o întrebă: 
să-mi fii soția mea iubită ? 

— Vreau!” răspunse păstoriţa, plecând ochii în jos. 

Sfârşitul povestei se înţelege dela sine. Păstoriţa s'a fă- 
cut domnifá, iar după moartea împăratului Vlad a ajuns 
împărăteasă alături de voevodul Florea. 


„Vrei 


Ali-Baba 


"| | 
kh) 


1 N 


Ut 


NN 
NW DNA 
hi! 


VAN 
N HE NE 


E 


IN 


CIOPANASUL 


ntruna din văile incántátoare ale munţilor Bu- 
cegi se mai văd și astăzi câteva grămezi de pietre. 

„Pietrele acestea, îmi spunea Moș Nicoară, cu 
care mergeam odată prin valea aceea, sunt dela 
casa pe care, în vremea de demult, o făcuseră 
piticii pentru ciobănașul milostiv. 

— Care pitici gi care ciobănaș milostiv ?” l-am întrebat 
eu mirat pe Moș Nicoară. lar Moș Nicoară imi spuse po- 
vestea — o poveste foarte veche— pe care o scriu si eu în 
rânduzile ce urmează. 

Ci-tăa fost odată în munţii Bucegi un ciobánas, căruia 
îi muriseră părinții, așa că sărmanul ciobănaș trăia sin- 
gur, singurel, intr'o colibá veche gi dárápánatá. Treceau 
luni de zile, fără să poată întâlni o ființă omenească. 

Cu toate acestea, ciobănașul nu se plângea de singu- 
rătate. Şi cum s'ar fi plâns, când avea în jurul său o turmă 
de oi, un câine credincios și mulțimea de păsări cântătoa- 
re din arborii pădurii ? Isi iubea mult oile şi era nedespár- 
tit de Haiduc, cum își botezase câinele. lar păsările cântă- 
reje îi făceau o muzică din cele mai plăcute. 

Si ce bun la suflet era ciobănașul acesta ! Dacă, bu- 
njoará, un puișor de pasăre cădea dim cuib, el îl lua repe- 
de si îl ducea din nou în cuibul din arbore. Dacă vedea o 
pasăre rănită, o îngrijea și o vindeca. 

Nu mai spun de oile sale, la care ţinea, așa cum pă- 
rinţii tin la copiii lor. El nu ştia ce înseamnă să baţi, să lo- 
vești, ba chiar nici nu ştia să vorbească supărat ori să spu- 
ná ceva cuvinte de ocará. Bun gi blánd qu toate vietáfile 1 in 
mijlocul cárora tráia, ciobánagul nostru cáuta sá facá bine 
si sá dea peste tot o máná de ajutor. 

Intr'una din zile, văzu că un melc se sbate la rădăcina 
unui brad. Cásufa melcului era spartă în partea de sus, iar 
așchii dintr'insa îi străpunsese trupul bietului melc. 

Ciobănașul îl luă în mâini, îi scoase cu băgare de sea- 

mă aschiile din carne, îi potrivi cât putu mai bine căsuţa, 
apoi îl puse din nou jos la locul unde îl gásise. După acea- 
să faptă, își văzu înainte de turma de oi. 


Insă melcul, care se simţea acum mai bine, părăsi lo- 
cul dela rădăcina bradului şi porni prin desișul pădurii. 
Mergea drept înainte şi se căznea să meargă iute, cât mai 
iute, atâta cât pot melcii, despre care știm că au mersul 
Toarte încet. 

Melcul merse așa, până ce ajunse la o deschizătură ce 
se făcea înlăuntrul pământului. Acolo, ca prin minune, își 
schimbă chipul si înfățișarea. Din melc se prefácu într'o 
fetiță de toată frumuseţea. Era mică la statură și puţintică 
la trup, însă era așa de frumoasă! Avea părul mai galben 
decât galbenul soarelui, ochii mai albaștri decât seninul 
cerului, iar crinii și trandafirii se luaseră par'că la între- 
cere să-i împodobească obrăjiorii. 

Totul ar fi fost și mai minunat, dacă fetița n'ar fi avut 
sgârieturi pe obraz şi răni pe trupsorul său plăpând. De a- 
semenea, rochița ei — o rochitá făcută din razele lunei — 
era prefăcută in zdrenţe. 

Fetiţa intră în deschizătura ce se făcea înlăuntrul pă- 
mántului și merse o bucată de drum prin întuneric. Dar 
când ajunse la un fel de cotitură, deodată toul se lărgi şi 
se lumină mai puternic decât ziua. Și se ivi un palat mă- 
ret. Dar ce fel de palat ? Erau saloane mari, sprijinite pe 
stâlpi de marmoră strălucitoare. De tavanul saloanelor 
atârnau candelabre cu totul și totul de aur. Pe párefi strá- 
luceau tot felul de pietre preţioase, iar pe jos erau așter- 
nute covoare din cele mai scumpe. 

Când fetiţa deschise poarta acestui palat, o mulțime 
de pitici îi eșiră întru întâmpinare. De-ai fi stat să-i numeri, 
ai fi găsit că sunt mii de pitici. In fruntea lor mergea un 
pitic bătrân, cu barba până la pământ gi infágurat într'o 
mantie de blană scumpă și tivită cu fire de aur. Bătrânul 
acesta era impăratul piticilor. 

Indată ce văzu pe fetiţă, împăratul, cuprinzând-o în 
braţe, o întrebă amărit: „Dar de ce ești sgâriată si rănită, 
copila -mea ? Si de ce ţi-e rochifta numai sdrenfe ?” 

Jar mulți alţi pitici o întrebau de asemenea: „De ce 
esti așa, iubita noastră surioará ?” 


| PE 


DA 


Urmare dela povestea din pagina 11-a: „POVESTEA CIOBANASULUI MILOSTIV“ 


Fetița, despre care acum ştim că era fiica împăratului 
piticilor, intră în sala cea mare a palatului și șezând pe o 
canapea făcută din stofă de mătase, povesti precum ur- 
mează : 

yxMersesem să mă plimb prin pădure și să mă încăl- 
zesc la lumina soarelui. 

Insă, ca să nu fiu văzută de ceva oameni, care ar fi tre- 
cut pe acolo, mă prefăcusem într'un melc. Asa mergeam 
incet pe poiana verde, când fui ajunsă de un ţăran, care 
venea din urmă. Țăranul acesta má călcă, fără să mă vadă, 
şi má strivi aproape cu totul. Credeam că se sfârşeşte cu 
mine. Cu toate acestea, am putut să mă târăsc până la ră- 
dăcina unui brad. 

„Acolo am fost găsită de ciobánagul cel milostiv, care, 
fără să bănuiască măcar că eu sunt o fetiță, mă ridică de 
jos, îmi scoase cu bágare dt seamă aşchiile, care îmi strá- 
pungeau trupul, si îmi potrivi căsuţa de melc şi apoi má 
puse din nou la rădăcina bradului. Fără ajutorul şi îngri- 
jirea ciobănașului, eu aş fi murit în pădure. Așa dar, el 
mi-a scăpat viaţa”. 

La auzul acestei întâmplări, împăratul piticilor se ri- 

„dică din scaunul său de aur şi pietre scumpe gi zise cu un 
glas intretáiat de lacrimi: „Ciobănașul care a scăpat dela 
moarte pe iubita mea copilă, trebue răsplătit. Poruncesc, 
aşa dar, tuturor piticilor, supușii mei, ca, începând din 
noaptea ce vine, să facă așa, încât ciobănaşul să ajungă 
bogat și fericit. I-aşi fi dat bucuros gi pe copila mea de so- 
ție, numai că nu este îngăduit sá mărităm pe fetele noas- 
tre după fii de oameni pământeni”. 

In vremea aceasta ciobănașul își vedea de turma de oi 
şi asculta cântecul păsărilor din pădure. El mavea cum sá 
ştie ce se punea la cale în palatul piticilor, tot așa cum nu 
ştia că melcul dela rădăcina bradului nu era melc adevă- 
rat, ci era însăşi fiica împăratului piticilor, 

De aceia, când se lăsară umbrele serii, se întoarse cu 
turma, așa cum făcea în toate serile, la coliba sa veche şi 
dărăpănată şi se culcă de vreme, adormind numai decât. 


Insă, pe când el dormea, sute şi mii de pitici forfoteau 
în jurul colibei. Nu umblau așa de pomană, ci munceau de 
zor. Munceau să clădească din pietre o casă mare gi fru- 
moasă. In zorii zilei, casa era gata clădită. 

Piticii mai făcură ceva. Mai înainte de a se trezi cio- 
bánasul, dărâmară coliba cea veche şi dărăpănată gi că- 
rară departe de locul acela lemnele din care era făcută şi 
acoperișul de pae. 

In sfârşit, iată că se trezi şi ciobănașul. Se trezi, dar 
rămase uluit locului. Din colibă, nici o urmă, iar în locul 
ei o casă nouă, noufá, de toată frumuseţea. 

Bietul ciobánas credea că doarme încă şi că este un 
vis ceeace vede. Se frecă. de mai multe ori la ochi, ba îşi 
mușcă tare si un deget, ca sá se incredinfeze, dacă e treaz 
ori doarme. După durerea ce simţi își dete seama că nu 
doarme si că tot ce vede este aievea. 

Atunci, îşi făcu de trei ori semnul crucii şi zise: Dum- 
nezeu a vrut să facă o mimune. Binecuvântat să-i fie nu- 
mele !” Isi mână apoi turma si o duse la pășunat. 

Noaptea următoare, ciobánagul se culcă în casa cea 
nouă, pe care o găsi împodobită cu mobile scumpe si boga- 
te. Insă. dimineaţa, când se trezi din somn, văzu că pe 
când el dormea, se întâmplase altă minune. 

Tot laptele ce mulsese în ajun dela oi, fusese prefăcut 
peste noapte într'o brânză gustoasă, cum nu se pomenise 
până atunci. De asemenea, în loc de lâna oilor, pe care le 
tunsese cu o zi mai înainte, găsi o stofă fină gi foarte fru- 
moasá. 

Ciobánagul duse la oraş si brânza şi stofa şi le vándu 
pe un preţ mare. 

Zi de zi, începu să se îmbogăţească, până ce ajunse 
omul cel mai bogat din tot tihutul. Si cât a trăit, n'a ştiut 
că toată bogăţia aceasta i-a venit dela piticii, care îl răs- 
plătiră în felul acesta, pentru că scăpase dela moarte pe fi- 
ica împăratului lor. 

Ciobánagul a trăit până la adânci bătrâneţe, lăsând în 
urma sa mai mulți copii și nepoți. 

Dinu Pivniceru 


APA 


SUS 


us, în văzduh, stătea tăcută și singuratică fiica 
mândră şi îngâmfată a cerului. Greu să ghiciţi 
cine este. De aceea, mă grăbesc să vă spun cum 
o cheamă. Fiica mândră si îngâmfată a cerului 
este zăpada. 

Rar de tot binevoia să vorbească cu soră-sa ploaia şi 
cu fratele său vântul. Disprefuia ploaia, care se cobora asa 
de des pe pământ și era aşa de închisă şi tristă. Avea însă 
mare necaz pe vânt, spunând că e rău crescut și că sburdă 
ca un nebun înaintea ei. 

In supărarea ei, își zise singură: „Nu e deajuns că se 
coboară ploaia ? Că se coboară grindina ? De ce să nu ră- 
mân eu pururi aici, în înălțimile senine gi albastre ale ce- 
rului ? 

— Te vei cobori şi tu ! îi striga vântul, necăjindu-o. Te 
vei murdări, te vei topi, prefăcându-te în straturi de noroiu 
1 gru şi în băltoace de apă murdară. De aceea, nu mai fa- 
ce atâta pe semeata și nu-ţi lua nasul la purtare!” 

Zăpada nu răspundea, ca şi cum vântul n'ar fi vorbit 
cu dânsa şi despre dânsa. De altfel, din ziua aceea, vântul 
a lăsat-o în pace pentru câtăva vreme. Avea mult de lucru 
pe pământ, fiindcă sosise toamna. 

In câteva zile, pământul deveni mohorât și rece. lar 
când, în sfârşit, vântul se îndură să plece şi sá se înalțe 
din nou în văzduh, pe pământ totul era trist și tăcut, ca și 
cum ar fi fost înfăşurat în vălul morții. 

„Acum, surioară zăpadă, e rândul tău să te cobori pe 
Pământ , fiindcă trebue să aduci iarna”. Aga îi zise vântul, 
apoi suflă puternic intr'insa, prăvălind-o din înălțimile ce- 
rului. Si zăpada cea mândră și ingámfatá se cobori pe pă- 
mânt. 

Era aga de tristă si îi venea aşa de greu! Se cobora 
»uspinând si încet, cât mai încet, ca şi cum ar fi vroit sá a- 
mâne cât mai mult soarta ce o aștepta. Vedea că se apropie 
de pământ. Vedea câmpiile pustii, satele sărace peste care 
trebuia să se aştearnă. 

In sfârșit, atinse pământul. Câteva zile, pe când cădea 
în fulgi din ce in ce mai deşi si mai iuți, zăpada a văzut 
atâția copii, care, speriaţi de frigul ce aduceau, se uitau 
trişti şi posomorâţi dela ferestrele bine închise. Văzu că 
toală lumea se grăbeşte să isprăvească treaba de afară si 
să intre mai repede în casă. Vâzu că şi pentru țărani si 
pentru orășeni munca era acum mai grea și mai neplăcută. 

Mai auzi sub acoperișurile caselor plânsete de păsări, 
care tremurau de frig. Plânsetele acestea semănau cu plân- 
sete de copii mici. 

Mai văzu zăpada că nimeni nu-i 
tâmpină cu plăcere sosirea sa. 

„Văd că nu sunt jubitá şi dorită!” își zise ea cu tris- 


zâmbeşte şi nu în- 


tete. 

Inaintea unei case dela țară, văzu cum un mosneag o 
aruncă de o parte şi de alta, căutând să facă un drum prin 
mijlocul ei. „Oamenii má gonesc!” îşi zise amărâtă mán- 
ara si îngâmfata fiică a cerului. 

La o fereastră închisă văzu un chip palid de o fetiţă 
bolnavă, care privea tristă afară şi părea că oftează după 
frumuseţile veselei primăveri. 

„Din vina mea, se gândi zăpada, bolnavii 
din casă și nu se pot face iarăși bine. 

„Prin urmare, eu sunt făcută pentru rău, își zicea ză- 
pada. Eu n'aduc decât necazuri si supărări. Mai bine să má 
topesc mai repede şi să mă prefac în grămezi de noroiu ne- 
gru şi în băltoace de apă murdară. Cel puţin, pasărea, care 
plânge sub streașină, va putea să cânte din nou”. 

In durerea sa şi în dorinţa de a se topi, zăpada . s'a 
pornit să plângă .Plângând, se topea. lar lacrimile ei pă- 
în ea în formă de picături de apă, în adâncul pămân- 
ului, 


nu pot esi 


i 13 


in cen, 


$ PE DAMANT 


„Nu trebue sá te topesti!” auzi zăpada un glas slah si 
subtire. : 

De unde venea rugămintea aceasta ? De sigur, nu dela 
pasărea, care tremura de frig. 

„Cine îmi vorbeşte şi de unde ?” întrebă zăpada. 

Glasul cel slab și subțire răspunse zicând: „ţi vor- 
besc eu, bobul de grâu, ascuns sub pământ. La primăvară 
voi fi o plantă mică şi verde, iar în timpul verii voi fi un 
spic galben şi copt. Din mine vor scoate oamenii pâinea si 
tot dela mine va rămânea hrană si pentru păsările cerului. 

„Am însă — zise mai departe bobul de grâu — toată 
nevoia de ajutorul tău. Cât timp acoperi pământul, tu esti 
pentru mine asternutul cel mai bun si apărarea cea mai 
bună împotriva frigului. Datorită ţie, eu trăesc aici la căl- 
dură şi mă pregătesc să es la primăvară deasupra pămân- 
tului. De aceea, rogu-te, nu te topi aşa de repede!” 

Zăpada ascultă miratá şi foarte miscatá. Pâine pentru 
oameni, hrană pentru păsări...” 

„Care va să zică, răspunse ea, eu nu fac numai rău ! 
N'aduc numai necazuri şi supărări, ci sunt şi de folos la 
ceva ! 

— De sigur că faci mai mult bine decât rău”, îi intoarse 
vorba spicul de grâu. lar zăpada, această fiică mândră si 
îngâmfată a cerului, se simți așa de fericită ! 

Multe zile şi multe săptămâni, zăpada stătu ca un aş- 
ternut pe pământ. 

Oamenii deschiseră drumuri si cărări prin mijlocul ei, 
țăranii şi locuitorii oraşelor se obignuirá cu munca de iar- 
ná, copiii esirá bucuros, ca sá se joace cu bulgárii de ză- 
padá. Se obişnui cu zăpada şi pasărea de sub streaşină gi 
nu mai plânse. lar în privirile fetiţei bolnave strălucea o 
rază de speranţă: primăvara nu mai era departe! 

Aga a mers, până ce într'o zi, sub razele calde ale soa- 
relui, zăpada începu să se topească şi să se prefacă în râu- 
lete de apă. Isi jertfi frumuseţea, îşi jertfi chiar viața, însă 
făcu această jertfă liniștită și mulțumită. Ştia că șederea 
ei pe pământ folosise la ceva. De aceea, muri, spunând pri- 
măverii: „Acum; surioară, e rândul tău!” 

5 Vladimir Astronomul 


Miji și Miţa... 


rau trei surori gemene: Mioara, Ileana şi Doina. 
Mamu lor murise, pe când ele erau abia de şase 
luni. Tatál lor le iubea şi le îngrijea, atât cât 
poate un bărbat să îngrijească de copii mici. 

Insă, când aceste trei surori implinirá vârsta de 
trei ani, tatăl lor trebui să plece, fiind chemat la războiu. 
Războiul finu mai mulţi ani si în toată vremea aceasta, el 
nu se duse măcar o singură dată acasă. 

Așa se face că cele trei surori creșteau fără părinţi, fi- 
¡ind lăsate în grija slujnicilor. E adevărat, nu duceau lipsă 
de nimic, de oarece tatăl lor era un boer mare și bogat. A- 
vea moșii întinse și nenumărate tunme de oi. Casa lui, casă 
in care locuiau Mioara, Ileana şi Doina, era ca un palat. Zi- 
dită în vârful unui deal, era înconjurată de păduri şi de- 
parte de orice altă locuință omenească. 

In casa aceasta își trăiau viaţa cele trei surori. Cu toate 
că erau bogate, aşa că n'aveau vreo nevoe să muncească, 
totuși nu-şi petreceau vremea în trândăvie. O profesoară 
bătrână le învăţa carte, doicile le învățau să toarcă lână, sá 
fteasá pânză şi covoare. Grádinarul, care îmbătrânise în 
slujba familiei, le arăta cum se seamănă florile, cum se al 
toesc pomii. 

Vedem, aşa dar, că Mioara, Ileana și Doina aveau ce 
munci în singurătatea casei din vârful dealului. Ce-i drept, 
singurătatea le cam apăsa în zilele mohorite de toamnă şi 
de iarnă. şi alungau însă plictiseala prin dragostea ce-şi 
purtau una alteia, prin strânsa prietenie ce le lega. 

Intre acestea anii treceau, ele creşteau, iar tatăl lor nu 
se mai întorcea dela războiu. Pe mama lor nu o ţineau min- 
te şi nu puteau spune cum era. Au început însă să uite şi 
cum este tatăl lor. Ba au început să creadă că n'are să se 
mai întoarcă vre-odatá. 

Dar iată că într'o zi tatăl lor se întoarse pe neaștepta- 
te. Când plecase, era un bărbat tânăr şi voinic. Acum se în- 
torcea ca un om îmbătrânit, obosit şi cam gârbovit. Și nu 
cra curios să fie aşa: stătuse cincisprezece ani la războiu, 
departe de casă şi de fetiţele sale. 

Mioara, Heana şi Doina îi eşiră întru întâmpinare. In- 
să, ele se uitau la tatăl lor ca la un străin. Tatăl lor, de a- 
semenea, le privea foarte nedumerit. La plecare, le lăsase 
copii mici, care abia puteau să umble. 

In toată vremea cât stătuse la războiu, se gândea me- 
la ele, dar nu si le închipuia intr'altfel, decât ca pe 


reu 


niște copii; ca pe trei fetiţe mici, mititele. 
Acum, în loc de trei fetiţe mici, mititele, vedea înain- 


DORINTA CELOR 
TREI CEMENE 


tea sa trei domnişoare de optsprezece ani, care de care mai 
drăguță şi mai frumoasă, cu toate că nu semănau între ele. 

In adevăr, Mioara avea părul blond şi ochii albaștri, 
Ileana avea părul negru şi ochii negri, iar Doina avea pă- 
rul castaniu si ochii căprui. Cu toată deosebirea aceasta, e- 
rau câteşi trei frumoase, aşa că nu se putea spune că una 
este mai puţin drăguță decât celelalte două. 

Tatăl lor se bucură, văzând că au crescut așa de bine şi - 
s'au făcut așa de chipeşe şi frumoase. Totuși, îl amăra gân- 
dul, că ele văd într'însul un fel de străin, iar nu un părinte 
iubit, la care să se destăinuiască si să-i spună dorinţele. 

Aceasta se căznea el să ghicească mai cu osebire: ce a- 
nume dorinţi au fetele sale? Mai ales ținea să ştie dacă sunt 


_hotárite sá se mărite şi ce fel de bărbat doreşte fiecare din 


ele. Căuta să le câştige dragostea și încrederea şi se purta 
cu ele cât mai blând şi mai prietenos. 
“Insă, la întrebările ce le făcea despre dorinţele si des- 


„pre gândurile lor de máritis, cele trei surori plecau ruşi- 


noase capul şi nu răspundeau, 

Atunci tatăl lor se gândi la un mijloc, pentru a afla 
care sunt dorinţele lor. Anume, în jurul casei era o bucată 
de pământ lăsată în părăsire. Făcu un gard în jurul acestei 
bucăţi de pământ, apoi, chemă pe cele trei fete şi le zise: 
„Alegeţi-vă fiecare a treia parte din întinderea aceasta de 
pământ si semánafi tot ce doriţi, tot ce vă place fiecăreia 
mai mult. Când partea fiecăreia din voi va fi gata, veţi 
primi din partea mea o răsplată bună”. 

Mioara, Ileana și Doina primirá cu bucurie să cultive: 
fiecare, după gustul şi dorinţa sa, a treia parte din intinde=" 
rea aceea de pământ. 

Mioara avea în camera sa un ghiveciu în care era un 
palmier, adică pomul pe care crese curmale. In ghiveciu, 


palmierul crescuse puţin, aşa că rămăsese mic de tot. Mi- 


oara îl scoase din ghiveciu şi îl sádi în partea sa de pă- 
mânt: 

„Nu mai pui altceva în partea de pământ? o întrebară 
Ileana şi Doina. 

— Nu, atâta îmi ajunge!” răspunse ea. 

Ingrijea de palmier, căuta să nu prindă omizi, curăța 
buruienile ce răsăreau în jurul lui și îl stropea în toate se- 
rile. Apoi stătea ceasuri întregi, privindu-l. Gândurile îi fu- 
geau departe, peste mări şi peste țări, până în ţările calde. 


fără ierni şi fără zăpezi, unde cresc palmierii. = 


Si își zicea singură în sinea sa: „Dacă ar fi cu putință 
să mă prefac într'o rândunică şi sá sbor departe până în 
țara palmierilor! O, cât as fi fericită sá pot trăi în tara a- 
ceea !” 

. Intre acestea, Ileana semánase în partea sa numai 
crini. Crini mai albi decât laptele și decât zăpada. Crini, 
cari sunt semn de nevinovăție a sufletului gi de curăţenie a 
gândurilor. 

Ileana era încântată de crinii săi. Dacă ar fi avut cu- 
rajul să-i destăinuiască tatălui său dorința ei cea mai vie, 
i-ar fi zis: „Lasă-mă ca sufletul meu să fie tot asa de nevi- 
novat și ca gândurile mele să fie tot aşa de curate, cum 
sunt crinii aceştia! Lasă-mă să má depărtez de lume si fă 
ca sufletul meu şi ca toate gândurile mele sá se înalțe spre 
cer, aşa cum se înalţă capetele crinilor!” 

Si Doina îşi cultivă partea sa de grădină. Insă, spre 
deosebire de Mioara şi de Ileana, ea semănă tot felul de 
flori: flori plăcut mirositoare, dar gi flori din care se fac 
ceaiuri vindecatoare de boli şi răceli. 

De sus, dela o fereastră tatăl lor privea şi urmărea zi 
de zi, cele trei grădini ale celor trei fete ale sale. Si fiind- 
că era un om priceput şi istef la minte, nu-i fu greu să le 
ghicească dorinţele. 

Máritá, aşa dar, pe Mioara după fiul unui prieten cu 
care făcuse războiul. Tânărul acesta avea de gând să plece 
departe si să cerceteze țările unde cresc palmierii. Asa era 
împlinită dorința Mioarei, care putea să vadă ţările acelea, 
“árá să fie prefăcută într'o rândunică. 

Pe Ileana o duse la o mânăstire, unde Ileana se călu- 
gări şi cu trecerea de ani, ajunse să fie stareță, ceeace o 
umplu de fericire. 

Ghici drept şi dorinţa Doinei. Dorinţa ei era să rămâ- 
nă acasă şi să fie o gospodină bună. De aceea, o mărită du- 


pă un tânăr de familie bună, dar căruia îi muriseră pă- 
rinţii, aşa că trăia singur. 

In felul acesta înțeleptul tată ghici și implini dorința 
celor trei fiice ale sale, făcându-le pe toate fericite. Trái gi 
el fericit până la adânci bătrâneţe, înconjurat de nepoţei, 
adică de copiii Doinei. 

Marin Opreanu 


Câtă apă au mările? 


tim că trei sferturi din suprafața pământului 

este acoperită cu apă. Cum putem şti însă care 

este cantitatea totală de apă a mărilor şi ocea- 

nelor ? N'ar fi greu de ghicit. Este de ajuns să 

ştim adâncimea mijlocie a tuturor mărilor și 
oceanelor și apoi să facem o simplă înmulţire, ca să aflăm 
rezultatul. 

Insă, greutatea e că nu toate mările și oceanele au ace- 
iaşi adâncime. Ba, la una și aceiaşi mare adâncimea nu 
este egală pe toată întinderea ei. 

Sunt, de pildă, părţi din mare sau din ocean, unde am 
putea pune şi acoperi complect muntele cel mai înalt. 
După aceea, vin întinderi mari cu o adâncime foarte mică. 

Totuşi, după măsurătoarele ce sau făcut despre adân- 
cimea mărilor gi oceanelor, s'a socotit că adâncimea mij- 
locie ar fi de aproape patru mii de metri. Sunt însă, atât 
la Polul Nord, cât şi la Polul Sud, întinderi foarte mari de 
apă, unde nu sau putut face încă nici un fel de măsu- 
rători. 

Aceasta e una din cauzele principale pentru care încă 
nu se ştie câtă apă au în total mările şi oceanele. 


Când doi se ceartă... 


e ştie din totdeauna că al treilea câștigă. Ca do- 
vadă, să spunem şi povestea ce urmează. 
Flic era un câine, iar Floc era tot un câine. 
Flic şi Floc ţineau unul la altul, încât se poate 
spune că erau aproape prieteni. 
Intr'o zi Flic găsi pe stradă un os, când iată că veni și 
Floc. 
„Bună ziua, Flic, ce mai faci ?” 
Flic nu răspunse, fiindcă avea osul în gură. Se multu- 
mi numai să arate colții și să mârâie. Un mârâit cu care 
vroia să zică: „Vezi-ţi de drum şi lasă-mă să-mi mănânc 
osul în pace”, 


La mârâitul lui Flic, Floc răspunse printr'un máráit si 
mai tare şi arătă și mai mult colții săi ascuţiţi. „Osul acesta 
este al meu!, îi zise el. L-am văzut când l-a aruncat de pe 
fereastră stăpâna mea. 

— Dacă poţi şi ai curaj, poftim să-l iei 
Flic vorba. 

Pe Floc, cuvintele acestea îl scoaseră din fire. Se re- 
pezi, asa dar, asupra lui Flic. Ca să se apere, Flic lăsă osul 
din gură şi se repezi si el asupra lui Floc. Si iată-i luptându- 
se, mușcându-se si tăvălindu-se pe jos, pe când niște pisici 
priveau și rádeau de ei. 

Insă, tocmai când se muscau si se tăvăleau mai rău, 
veni Flac, un câine din vecini, luă osul și se porni să-l mă- 
nânce. 

Când Flic şi Floc, plini de sânge, încetară lupta, din o- 
sul cu pricina nu rămăsese nici o urmă. 


i întoarse 


pm 


St. Pr. 


15 


La ce priveşte, oare. m 


icuta Cocuta, vittoarea cititoare 
a ,Diminetei Copiilor“ 


Dumnezeule prea sfânt, 
Tu carele pe pământ 

Ingrijesti de toate cele, 
Pe cei slabi fereşti de rele, 


Care nu suporţi minciună, 
Dar iubeşti fapta eca bună, 
Tie, Doamne, numai Tie 
Vreuu ca ruga mea sá-Ti fie. 


Doamne, eu sunt tare mică. 
Nu-s nici slabă, nici voinică, 
Insă ruga mea e mare 

Și gândind la Tine-mi pare, 


Că prin mila Ta, Părinte, 
Fiindcă şi eu sunt cuminte 
Si nu supăr pe mámica 

Cu nimica, cu nimica, 


Să faci astfel ca diseară, 
Când vine tăticu iară 
Si la masă o să șadă, 
Să nu vadă, să nu vadă, 


Că lipsește inc'o glastră, 

Aia mare si albastră, 

Care eri a cumpáral-o, 

Fiindcă drept să-Ți spun, am spart-o. 
Fifi vrea să fie mai frumoasa.. Tiviu Teodoru 


D.CORNELIU 


Ea ii