Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1933 (Anul 10, nr. 464-516) 818 pag/DimineataCopiilor_1933-1669230776__pages751-800

` mai auziră un cântec de fluer. Pe dată Ibrahim fu lângă 


۲ 


cântăreţ. Era un cioban tânăr cu oile sale. 

- „Ciobănele, ciobănele, se rugă Ibrahim, 全 te 
de noi biefi călători fără țărm şi ți-om da pe Zara, cel mai 
iute cal din lume. la-o pe Zara şi dă-ne adăpost. 

— „Nu-mi trebue calul tău, străine, dar de sunteţi oa- 
meni de omenie, vom trăi la olaltă şi după treabă ne vom 
împărţi câştigul.” 

Zis şi făcut. Ibrahim şi Ghiuzla rămaseră acolo, şi 
Bucur — căci pe ciobănel tot Bucur îl chema — auzi și el 
povestea lor. 

Trei zile trecură şi ciobănelului i se umplea inima de 
tovarășii săi. Dar când se împlin al patrulea  asfinţit, 
Ghiuzla simţi o sfârâială drept în inimă şi-i spuse lui 
Ibrahim: 

— „Ibrahime, nu ştiu dece mi se strânge sufletul!” 

— „Ha! Dar cine ne poate ajunge aci, râse Ibrahim?” 

Și se aşezară voioși la cină ca de obiceiu. Cum cinau 
ei aşa, numai iată că aud un tropot năprasnic şi până să 
mai vadă Bucur cine e, lafet se şi năpustise pe uşa bor- 
deiului. 

一 „Nelegiuiţilor! و‎ 

Atât strigă şi-şi repezi mâna în părul Ghiuzlei. Cu 
cealaltă învârtea paloșul să răteze capul ce-i nesocotise po- 
runca. Dar ciobănelul semeţ se și aşezase în fata tăiușului 
strigând : 

„Ho, moșneag nebun! Potoleste-t mânia!” 

Cat. mai gândi, Bucur svârli paloșul din mâna lui Iafet 
şi-l îmbrânci pe bătrân pe buturuga unde stătuse el până 
atunci. lafet gemu şi sări ca ars. Dar nici Bucur nu-i dădu 
răgaz. 


一 ,Vino-fi în fire, bătrân smintit, şi gândeşte-te mai 
bine la ce ai agonisit toată viaţa şi ţi-ai bofit obrazul, pen- 
tru cine ai adunat? Ce s'or alege din palatele tale când vor 
rămâne pustii?” 

Vorbea ciobănelul şi vorbele lui parcă desmeticiau pe 
bătrân. Incă gemând de furia ce abia i se potolea, el strân- 
gea frământând la pieptu-i capul Ghiuzlei. 

— „Copila mea, copila mea!” 

Dar când dădu cu ochii de Ibrahim se învineţi dir: 
nou. Insă bătrân şi ostenit cum era, nu-și mai găsi putere 
să se lupte. Se rugă atunci Ghiuzla şi se rugă Bucur și Iafet 
se îndură de Ibrahim. Ba, a doua zi, de bucurie că ciobă- 
nelul îi zădărnicise pornirea lui haină, lafet el însuşi cu 
Bucur şi copiii săi hotărî să adune lemn ca să făurească o 

bisericuţă spre slava Domnului ce dăduse puteri ciobanului 
să-i țină piept. Când sfântul locaş fu gata, lafet-Bucur ho- 
tarî plecarea. Care nu-i fu dezamăgirea însă când Ibrahim 
şi Ghiuzla nu se învoiră în ruptul capului să lase pe cio- 
bănelul lor. Dar nici Bucur nu se îndura să plece de ٠ 
pășunile lui. Căci vezi Si Bucur ciobănelul avea um dor la 
inimă ce-l fintuia pământului. 

Mai stărui lafet, mai socotiră ei și întru sfârşit se în- 
voiră să rămână laolaltă. Iafet își aduse toate bogăţiile şi 
rămaseră cu toţii pe locurile acelea. Chiotele nunții lui 
Bucur cu draga lui şi a fetei lui Iafet-Bucur cu Ibrahim, 
umplură pădurea de veselie. lar apa râului ducea până de- 
parte în murumurul ei cântecele nuntaşilor. 

Așa s'a întemeiat „Cetatea Bucureștilor” numită întâi 
„Cetatea Dâmboviţei”, după numele mandrai lwi Bucur 


ciobanul. 
LYA DRACOPOL-FUDULU 


Pedeapsă dumnezeească 


ălugării mânăstirei Frăsinet, chiar dacă duceau 
lipsă de multe, erau mulțumiți şi căutau să fie 
plăcuţi lui Dumnezeu, îndeplinind toate slujbele 
şi ținând „posturile” cu sfinţenie. Erau îndem- 
naţi la acestea şi de faptul că aveau un stareţ în- 
țelept şi evlavios. 

De altfel, mai erau şi mulți „fraţi” inimoşi, care co- 
lindau satele din jurul mânăstirei — călare pe câte-un 
măgăruș, strângând în ,cutia milelor”, destui bani pentru 
mânăstire. 

Din banii strânşi, după ce făceau reparaţii mânăsti- 
rei, şi-i îndestulau toate nevoile, ajutau şi mulţi săraci şi 
bătrâni neputincioşi. | 

Intr'o dimineaţă, când fraţii Paisie şi Ghenadie ve- 
neau, cu cutia milelor plină, spre mânăstire, trecând prin- 
tro pădure, un plas poruncitor le strigă: „Staţi pe loc!”— 
şi, de printre arbori, apărură șapte oameni înarmați. 

Fratele Ghenadie, deşi nu era prea fricos, se făcu 
ghem pe măgăruşul lui; Paisie însă, mai tare de inimă نو‎ 
mai uşor la vorbă, le strigă: „Lăsați-ne în pace. Temeți-vă 
de mânia lui Dumnezeu !” 

Acel ce părea să fie căpitanul, zise însă, râzând: „Ei, 
aș!... Dă-ne banii... şi te lăsăm”. 

”Atunci Paisie strigă ameninţător: „Nu vă atingeţi de 
banii mânăstirei, căci vă va trăzni Dumnezeu!” 

Hoţii, care se iucaseră cu gloantele şi cu moartea, ca 
miciodată, se traseră sfioși înapoi. 

“Căpitanul, văzând șovăiala tovarășilor, se repezi îna- 
inte şi bietul Paisie, desnădăjduit, murmură: „Doamne, 
nu-l lăsa pe nelegiuit!... Trăznește-l, Doamne!...” 

Când hoţul vru să desprindă cutia milelor de pe mă- 
găruș, de-odată... minune!... un trăznet căzu, un zgomot 
înfricoșetor, prefăcându-l pe căpitan în cenușe. 

Tovarăşii, îngroziţi, fugiră care încotro nemeriră. 

Paisie, cu lacrimile în ochi, îngenunehie împreună cu 
Ghenadie și mulţumiră lui Dumnezeu; apoi, mergând mai 
repede, ajunseră la mânăstire. 

Când află starețul, puse de se făcu slujbă de mulţu- 
mire lui Dumnezeu și-l binecuvântă pe Paisie. 

In ochii fraţilor, Paisie trecu, de-acum înainte, drept 
un sfânt. 


Theodor Cuzinsky 


Vesel mat sunt isprăvile lni Haplea! 
(Foto Sellman, Bneurești, 


až 
-r 


URN 


Poveste istoria din Bretania (Nordul Franţei 


NALTE stăpâne, e vremea să te căsătoreşti,, ale- 
gându-ţi o soţie de seama Măriei Tale!” Aşa îi 
spun puternicului rege Marcu sfetnicii săi şi că- 
peteniile oştirei. Iar regele Marcu le răspunse: 
„Lăsaţi-mă puţin să mă gândesc”. 

Şi eşi singur în balconul palatului. Da, era drept că tre- 
buia să se căsătorească. Biruise în toate războiaele, întin- 
sese mult graniţele regatului și strânsese averi multe. Insă, 
goale erau încăperile palatului, unde nu răsuna decât zăn- 
gănit de săbii. 

Se gândea regele Marcu şi își vorbea singur: „Pe cine 
am să las moştenitor al scaunului regesc? Am pe iubitul 
meu nepot Tristan, chipeş şi viteaz, cum nu e altul. Dar 
Tristan este prea tânăr, aşa că dacă mor în curând „au să 
fie mari certuri pentru alegerea unui nou rege. Aşa că...” 

Insă, chiar în clipa aceea, o rândunică veni sburând în 
jurul său. Şi din ciocul ei, rândunica lăsă să cadă lângă el 
un fir de păr. Regele Marcu ridică firul de păr şi rămase 
uimit de frumuseţea lui. 

Era un fir de păr blond, lung și rupt par'că dintr'o rază 
a soarelui. 'Ţinându-l între degete şi tot privindu-l, regele 
Marcu se întoarse în sala în care erau strânşi sfetnicii săi 
și căpeteniile oştirii şi le zise: „Voi lua de soţie pe frumoa- 
sa din al cărei cap a căzut firul acesta de păr. Căutaţi-o Si 
mi-o aduceţi!” 

Râseră sfetnicii şi râseră căpeteniile ostirei la auzul a- 
cestor cuvinte. Fete cu părul blond se găseau doar peste 
tot în țară. Cum să găsești, aşa dar, tocmai pe aceea din al 
cărei cap căzuse firul de păr, pe care o rândunică îl adu- 
sese în cioc? : 

Cu toate acestea, ascultând de porunca regelui, sfetnicii 
Si căpeteniile oştirei cutreeraseră ţara în lung şi în lat, în- 
să se întoarseră fără vreo ispravă. Găsiseră mii şi mii de 
fete cu părul blond. A 
` Insã din ziua aceea regele Marcu își pierduse toată li- 
niştea. Ii pierise somnul Si pofta de mâncare. Statea cea- 
suri întregi dus pe gânduri la fereastra ce dedea asupra 
mării şi i se părea că aude un cântec, cântat de rândunică. 
De rândunica aceea care adusese în cioc firul de păr. 

Cântecul acesta era în felul ce urmează: „Rege Marcu, 
tu cel mai puternic şi mai viteaz dintre regi! Ti-am adus 
în cioc primăvara. lar primăvara adusă de mine este o 
domnifa îndepărtată, a cărei piele e mai albă decât crinul 
şi decât ziua când se naşte. Capul acestei domniţe este mai 
strălucitor decât soarele. Rege Marcu, găsește-o şi ia-o de 
soţie!” 

Şi veni la regele Marcu, tânărul şi chipeşul său nepot 
Tristan şi îi zise: „Rege şi stăpâne, dă-mi voie şi binecu- 
vântarea ta, ca să merg eu în căutarea fetei cu părul de 
aur”. 

Regele Marcu îi dete voe, îl îmbrăţişă de mai multe ori 
și îl binecuvântă. Tristan porni la drum, însoţit numai de 
Galvan, care îl învățase arta de a călări. In noaptea dintâi 
dormiră sub cireșul dintr'o livede, în noaptea a doua la far- 
mul unui lac, iar în noaptea a treia, într'o pădure. In zilele 
acestea întâlniră ei şi domniţe şi fete din popor, care a- 
veau părul blond. Insă mu era niciuna care să aibă minu- 
natul păr de aur, așa cum era firul adus de rândunică. 

Dar iată că într'o seară drumul îi duse la o cârciumă, 
unde nu era pentru călători decât o singură odaie de dor- 
mit. - 

In dimineaţa zilei următoare, Tristan este trezit din 
somn de ciripitul unei rândunici. Deschide fereastra şi ve- 
de că sub streaşină e un cuib de rândunică. Dar ce cuib? 
Impletit şi făcut numai cu fire de păr la fel cu firul de păr 
adus regelui Marcu. 

„Bună şi drăzuţă rândunică, se rugă Tristan, spune-mi 
numele aceleia care are părul acesta”. 


Ca 8 zi 


Prelucrare: de ALI-BABA 
DEGETE چو رر‎ DCS PE SES IE NC E وم تر‎ 


Rândunica îi răspunse ciripind: „Dacă vrei să o gă- 
sești, urmează-mă până la ţărmul mării.. Să ştii însă că 
domniţa cu părul de aur trăeşte într'o ţară, care este din- 
colo de mare”. 1 

La vestea aceasta, Tristan trezeşte pe prietenul şi to- 
varăşul său de drum Galvan şi pornesc împreună, ţinân- 
du-se după rândunică. Ajunseră la o pădure, unde au tre- 
buit să facă un popas. deoarece caii lor obosiseră mult. Şi 
pe ei înşişi îi chinuia setea. 

Atunci lui Galvan îi veni un gând rău Si păcătos. Se 
gândi să se scape de Tristan şi numai el să ducă regelui 
Marcu pe frumoasa cu părul de aur. An chipul acesta, nu- 
mai pentru el va fi toată lauda şi cinstea. 

Pregăti, așa dar, o băutură cu niște ierburi aducătoare 
de somn şi îi dete să bea lui Tristan, care, fâră să bănuiască 
ceva, înghiţi totul dintr'o dată. Insă, în aceeas clipă fu cu- 
prins de un somn, din care nu era lesne să fie trezit. 

Galvan porni acum singur după rândunică. Dar rân- 
dunica, după ce sbură puţin drept înainte, se întoarse din 
drum vrând să meargă din nou la locul unde adormise 
Tristan. Văzând aceasta, Galvan trase cu arcul asupra 
rândunicii şi o nimeri aproape de inimă. Apoi, fără să se 
mai îngrijească de soarta ei, porni înainte, îndreptându-se 
spre ţărmul mării. 

„Dar, ce-i aceasta? Abia făcuse câţiva pași şi calul 
său se opri. Se opri şi începu să înţepenească. In acelaș 
timp înţepenea şi Galvan. In câteva clipe, Galvan Si calul 


său se prefăcuseră într'o stană de piatră şi așa rămaseră . 


până în ziua de astăzi. 

Insă, colo în pădure, Tristan se trezeşte din greul somn, 
deschide ochii şi vede că pe piept îi stă culcată rândunica. 
Sărmana rândunică ţine aripile lăsate în jos, iar din trup- 
şoru-i plăpând îi picură sânge. Răsuflând din greu şi cu 
vocea stinsă, îi povesti lui Tristăn ticăloşia lui Galvan. 

Apoi îl rugă să o ducă la cuibul său, iar Tristan, bun 
şi milos cum este, îi îndeplineşte dorinţa. O duce şi o asea- 
ză în cuibul de sub strașina dela cârciumă. 

„Mulţumescu-ţi, Tristane, îi spune ea. Decât acum nu 
mai zăbovi, ci mergi să găseşti pe frumoasa cu părul de 
aur, Să ştii că e dincolo de mare, că e fiica regelui insulei 
Irlanda şi că numele ei este Isolda”. 

Tristan făcu întocmai cum îl învăţă rândunica. Merse 
călare până la țărmul mării, apoi urcândi-se într'o corabie 
cu pânze, se duse în insula Irlanda şi găsi pe frumoasa 工 
solda, fiica regelui. Şi se întoarse cu Isolda pe care unchiu, 


său, regele Marcu, o luă de soţie. 


تا 


زود 


gore! Şi nu din pricina că meşterului Grigore 

i-ar fi mers strună şi că n'ar fi putut prididi cu‏ یه 

$ comenzile ce i se făceau. E adevărat că nu ră- 
: mânea fără treabă, dar este tot atât de adevărat 
că, deşi muncea de dimineaţă până seara, nu câștiga decât 
ca să-şi poată tine zilele, să dea de mâncare celor doi uce- 
mici ai săi Si să mai îngrijească de bătrânul cerşetor Niţă. 

Lui Niţă, bunăoară, îi cârpea fără parale ghetele, pre- 
cum tot fără parale îi punea şi tălpi şi tocuri. De aseme- 
nea, îl mai cinstea, ba cu o ţuică, ba cu o strachină de cior- 
bă caldă. lar Niţă, drept mulţumire, îi spunea deseori: 
,Mester Grigore, să ştii că te las moștenitorul averei mele. 

一 Al întregei tale averi?” răspundea râzând meșterul 
Grigore, care ştia că bătrânul cerşetor n'avea decât hainele 
de pe el, toate rupte şi zdrenţuite. 

Cei doi ucenici ai cizmarului se grăbeau să râdă şi mai 
puternic decât meşterul lor. Insă cerșetorul Niţă răspundea 
liniştit: „ţi las ca moștenire două perechi de ghete. Să știi 
că, după ce închid ochii şi mor, d-ta ești singurul moșteni- 
tor al celor două perechi de ghete. 

— Lasă încolo ghetele tale și nu mai vorbi de moarte, 
“i întorcea vorba meşterul Grigore. Numai Dumnezeu ştie 
cine va muri mai întâiu”. 

După aceea, meșterul Grigore se întorcea spre ucenicii 
săi şi văzându-i că stau cu gura căscată, ascultând conver- 
sația, se prefăcea că se supără şi îi ameninţă cu ciocanul. 
„Să ştiţi că acum vă sparg capul, leneșilor şi trântorilor!” 

Insă cei doi ucenici știau că supărarea meşterului nu 
este adevărată نو‎ că tot atât de puţin adevărată este şi a- 
meninţarea lui, pe care o auzeau de câteva ori pe zi. De 
aceea, în loc să se sperie, se porneau să râdă. Era un râs ce 
nu putea fi potolit şi care mergea crescând şi întărindu-se. 
“ Meşterul Grigore se încrunta, ridica din nou ciocanul, 
îndreptându-l re dânșii, şi le zicea: „Acu vă sparg 
capul, ca să vă fac să plangefi în loc să râdeţi!” 

Dar ucenicii îi dedeau înainte cu râsul. Ce făcea atunci 
meșterul Grigore? „Se însenina iarăș la faţă şi zicea: „lan 
مھ‎ mai cântăm un cântec!” 

Se pornea să cânte, iar ucenicii după el. Ba uneori, 
când se nimerea să fie acolo cerșetorul Niţă, le ţinea şi el 
isonul. Și când se isprăvea cântecul, meşterul Grigore îl în- 
treba în glumă: „E adevărat că îmi laşi ca moștenire două 
perechi de ghete nou-nouţe? 

一 Nu sunt noui, răspundea serios cerșetorul, însă să 
ştii că după moartea mea, sunt ale dumitale. Am spus şi 
preotului și primarului şi stăpânului casei unde îmi am lo- 
cuinta. Nimeni altul n'are voe să se atingă de cele două pe- 
rechi de ghete”. 

„Locuinţa” bătrânului cerşetor Niţă era în grajdul unui 
bogătaș din orașul acela. Acolo bătrânul cerşetor fu găsit 
mort într'o dimineaţă de iarnă. Nimeni nu se întristă de 
vestea aceasta şi nimeni nu vărsă o lacrimă pentru dânsul. 
Nimeni.... afară de meșterul Grigore şi de cei doi ucenici 
ai acestuia. 

Meşterul Grigore merse la grajd, îi aprinse o lumânare 
şi cu ajutorul preotului şi al primarului, îngriji de înmor- 
mântarea lui. Intr'un colţ al grajdului, văzu însă două pe- 
rechi de ghete cu tocurile scâlcite, cu talpa ruptă şi pielea 

„cârpită. 

„Acestea, își zise el, trebue să fie ghetele, despre care 
bietul Niţă îmi tot spunea că mi le lasă ca moştenire”. Şi 
le luă, mai mult ca să îndeplinească voinţa cerșetorului 
mort. 


Când se duse cu ele la prăvălie, văzu că aveau șiretu- - 


rile bine legate şi că pe dinlăuntru par'că erau umplute cu 
ceva. 

„lan să vedem, zise meșterul Grigore de faţă cu uce- 
nicii săi, cam ce bunătăţi sunt în ghetele acestea”. Işi în- 
chipuia că trebue să fie ceva cârpe ori batiste vechi. 


CAINE 
ARE veselie mai era la cizmărnia meșterului Gri- 


Dar care nu-i fu mirarea, când, punând mâna, scoase 
din ghete o mulțime de hârtii de o mie de lei fiecare. Ciz- 
marul rămase ca încremenit, iar ucenicii săi se frecau la 
ochi. 

Meşterul Grigore îşi veni în fire şi zise: „Va să zică, 
bietul Niţă mi-a lăsat ca moștenire o avere întreagă! 

— Toate hârtiile acestea sunt pentru d-ta, jupâne? îl 
întrebară ucenicii, care până atunci nu văzuseră măcar 
două hârtii de o mie la un loc. 

Meșterul Grigore le răspunse: „Fireşte, pentru mine 
Apoi începu să le numere. Erau 50 de hârtii, toate de câte 
o mie. Aşa dar, cerșetorul Niţă îi lăsase o avere de 50 de 
mii de lei în cap. : 

Insă cei doi ucenici deteră sfoară în ţară că meșterul 
lor a moştenit dela cerşetorul Niţă o avere mare: Cât de` 
mare? Multe, nenumărate hârtii de câte o mie 0۵-1 : o 
sută, din om în om şi fiecare punând ceva dela el, până în 
ziua următoare oraşul se umplu de vestea că Niţă cerşe- 
torul i-a lăsat meşterului Grigore o avere de cel puţin zece 
milioane de lei. 

Să fi văzut atunci necazuri Si supărări pe capul bietu- 
lui cizmar. Răsăriră din toate părțile orașului, ba mai ve- 
niră şi dela ţară, oameni, care spuneau, unii că sunt nepoți, 
alţii că sunt veri primari sau alte rude apropiate ale cer- 
şetorului. 

Veneau chiar îmbrăcaţi în doliu şi mergeau să depună 
flori Si coroane pe mormântul lui. Şi cu toţii amenințau pe 
meşterul Grigore că îl vor da în judecată dacă nu le dă 
câte o parte din avere. lar fiecare cerea, ca să se împace, 
cel puţin o sută de mii de lei. 

Atunci meșterul Grigore se duse la preot şi la primar, 
ca să le ceară sfat şi să-l înveţe ce are de făcut. 

„Toţi banii ce mi-a lăsat Niţă, le zise el, sunt 50 de mii 
de lei, iar nu-milioane, cum spune unul şi altul. Din banii 
aceştia vreau să cheltuesc câteva mii de lei, ca să-i fac lui 
Niţă un mormânt şi o cruce de piatră. Mai vreau să pun la 
Bancă pentru fiecare din cei doi ucenici ce am câte trei 
mii de lei, ca să le servească în ziua când, după ce vor în- 
vata meseria şi vor creşte mari, vor voi să-şi deschidă şi ei 
o prăvălie pe seama lor. 

„Pentru mine, zise mai departe meşterul Grigore, nu 
vreau să opresc decât zece mii de lei, iar tot ce trece de 
suma aceasta, dau ca ajutor pentru clădirea Azilului de 
bătrâni. Fac oare rău, purtându-mă în felul acesta? 

一 Faci foarte bine, meştere Grigore, îi răspunseră 
preotul şi primarul. lar pe cei care te supără, spunând că 
ar fi neamuri cu cerșetorul Niţă, wai decât să-i trimiţi să 
se plimbe”. 

Aşa şi făcu meşterul Grigore. 


m 


DINU PIVNICERU 


Dellart 


E E 


N oraşul I. picase într'o bună zi, venind direct 


dela Londra, o Englezoaică nu tocmai tânără. 
Era uscată şi înaltă ca o prăjină, sbârcită ca o 
stafidă, îmbrăcată Si încălțată în aşa fel, că de 
câte ori o vedeai, te pufnea râsul. 
Chiar a doua zi dela sosire, îşi cumpără la marginea 
oraşului o vilă, în apropierea căreia curgea un râu. Şi de 


dimineaţă până seara, Englezoaica aceasta nu făcea alt- 


ceva decât să pescuiască în așa râului. 

De vorbit, nu vorbea cu nimeni, la vila ei nu primia 
nici o vizită, decât pe factorul poştal, care îi aducea la în- 
ceputul fiecărei luni câte o scrisoare recomandată de la 
Londra. 

In aceiaşi zi, Englezoaica mergea la primarul orașului 
şi îi dedea o sumă de treizeci de mii de lei. „Pentru săracii 
din oraş”, spunea ea, fără să se intereseze măcar o singură 
dată care sunt săracii aceştia. 

Toată plăcerea şi toate gândurile ei erau numai la pes- 
cuit. Mândră din naştere, era de două ori mai mândră şi 
mai semeaţă, când se întorcea seara dela pescuit cu coșu- 
letul plin de peşte. 

Dar într'una din zile — nu se ştie bine din ce pricină 
一 Englezoaica alunecă şi căzu în râu, care era destul de 
adânc. Obişnuită din copilărie să facă tot felul de sporturi, 
Englezoaica ştia să înoate. Dar se vede treaba că nimerise 


in vreun vârtej de apă sau că, în cădere, îi venise ameţeală. 


Oricum, adevărul este că n'a putut să înoate, fiind cât 
p'aci să se înece. Norocul ei mare făcu însă ca tocmai a- 
tunci să treacă pe acolo Gigel, fiul pădurarului. lar Gigel 
era însoţit de credinciosul, puternicul نو‎ inteligentul Fedor, 


câinele tatălui său. 

Când Gigel văzu că Englezoaica este luată de apa râu- 
lui, strigă lui Fedor: “Aport!” şi îi făcu semn spre Engle- 
zoaică. Fedor, bun înotător, cum sunt toți, câinii, se aruncă 
„numai decât în apă, apucă pe Englezoaică de gulerul ro- 
chiei şi ridicându-i capul afară din apă, începu să o taras- 
că spre țărm.. 

Văzând aceasta, Gigel intră de asemenea în apă şi a- 
pucând şi el pe Englezoaică, izbuti să o scoată din râu. O 
scoase şi o întinse pe nisipul dela marginea râului, însă 
Englezoaica nu făcea nici o mişcare şi nu dădea nici un 
semn de viaţă, așa că Gigel nu știa dacă trăește ori e moar- 
tă. Speriat, Gigel nu mai ştia ce să facă. 


„viaţă. După aceea, a 


Dar Fedor, ca şi cum ar fi priceput despre ce este vo., 
ba, începu să latre tare, alergând încoace și încolo. A fost 
auzit de stăpânul său, adică de tatăl lui Gigel, care veni ې‎ 
alergând. > 

Tatăl lui Gigel întoarse pe Englezoaică pe o parte și 
pe cealaltă, o trase de braţe Si izbuti să o aducă din nou la 
apucând-o el de un braţ, Gigel de bra- 
ful celălalt, o duseră la casa lor, o așezară lângă foc, ca să 
se usuce, iar mama lui Gigel îi pregăti un ceaiu cald. 

Englezoaica se simţea acum destul de bine. Se sculă, 
așa dar, de pe scaun şi dând din cap, în semn de mulţu- 
mire, plecă, fără să spună măcar un cuvânt sau să strângă 
mâna oamenilor, care o scăpaseră dela moarte. 

Trecu la mijloc o lună, când, într'o zi, tatăl lui Gigel 
şi Gigel fură chemaţi la Primărie, unde merseră însoţiţi de 
Fedor. 

Lângă primar şedea Englezoaica şi consilierii comu- 
nali. Primarul sărutând pe frunte pe Gigel; îi zise: „Doam- 
na Balfin, Englezoaica noastră, a scris la Londra despre 
purtarea ta curagioasă, iar guvernul englez ţi-a trimis ca - 
răsplată, medalia aceasta”. Şi atârnă la pieptul lui Gigel 
o frumoasă medalie de argint. 如 

Insă Gigel o smulse numai decât dela piept şi ه‎ 5 
de gâtul lui Fedor, zicând: „Lui i se cuvine!” 

Dar Englezoaica, mişcată de gestul acesta, هه‎ 55 
pe Gigel şi zise: „Ei bine, să o poarte câinele! Tu însă pri- 
meşte din parte-mi suma aceasta”. Şi îi dete un pachet cu 
20 de hârtii de câte o mie de lei fiecare. 


VINTILĂ BRATU 
چم‎ ei 


Un viitor cititor. 


"Ultimele fotografii ale cititoarelor şi 


` a 


Scharlotta 654 
clasa Il-a primară 
Şcoala „Instrucţiunea Goldfarb” 

Bucureşti 


Ivette Braunstein 
clasa III-a primară 
Şcoala de fete din com. Fălești 
jud, Bălţi 


- 


Grigoresc 
clasa I-a primară 
Şcoala „Choisy-Mangâru” 
Bucureşti 


dasa IV-a primară 
Şcoala de fete No. 15 
Chișinău 


Alex. Jean A. Constantinescu 
cl. IV-a primară 

Scoala de băeţi No. 8 

: Brăila 


SOR ERENI 
Spigler Lucian 
clasa III-a primară 
Şcoala de băeţi „Sf. Andrei” 
București 
يله میا‎ 


arî èi at: ٤ : 
Abramovici A. Saul 
cl I-a primară 
Şcoala de băeţi „T. T. Malbin’ 
București” 


+ „Păi 
Scorţeanu Dumitru 
clasa l-a primară 
Şcoala de băeţi No. 24 
București 


PA 
Explicații de cuvinte 


In nuvela „Aliuţă” de N. Gane, pe care o publicăm în 
n-rul de față, sunt unele cuvinte întrebuințate mai ales în 
Moldova, iar altele pe care cititorii nu le întâlnesc decât 
rareori. De aceea, pentru ca astfel de cuvinte să fie înţe- 
lese de cititorii noştri din întreaga ţară, dăm mai jos ex- 
plicaţia lor. 

* ŞUŞANEA era o pușcă cu ţeava lungă şi cu cremene. De 
sigur, puștile de astăzi sunt, pe de o parte, mult mai usoa- 
re, iar, pe de altă parte, mult mai perfecţionate. 

CRĂCANĂ înseamnă mai întâi o prăjină, care se 
desparte la vârf în doi craci ca o furcă de fân. Mai înseam- 
nă o unealtă de lemn, de obiceiu cu trei picioare, de care 
se spânzură căldarea. In Moldova, crăcană mai înseamnă 
scaunul tăietorului de lemne. 

IATAGAN este o sabie turcească încovoiată şi care se 
purta la briu. Sa 

COLB este un cuvânt care se întrebuinţează în Moldo- 
va şi înseamnă praf, pulbere. 

ALAH este numele pe care Mahomedanii îl dau lui 
Dumnezeu. 

La războiu, soldaţii turci, se încurajau strigând „Alah! 
Alah!” „aşa cum soldaţii noştri ar striga „ura!”. 

ȘAGA este un cuvânt întrebuințat în Moldova şi în- 

_seamnă glumă. De exemplu: nu-i lucru de șagă, adică nu 
e de glumit. ږ‎ 
RESTRIȘTE sau RĂSTRIŞTE înseamnă soartă ne- 
norocită, nemiloasă. Se mai zice: „ce vremuri de restriște!” 
` TARCA este un cuvânt care se întrebuințează în Mol- 
dova şi înseamnă coţofană. 
.. GĂITANE (singular găitan) sunt fire de lână sau de 
bumbac sau de mătase sau de metal (argint, aur), împle- 
„tite sau răsucite ca nişte șireturi, întrebuințate ca podoabă 
"la laine. Mai este şi expresiunea: „a merge găitan”, însem- 
 nând a merge strună, drept. 
| GHIAUR înseamnă necredincios, adică acela care nu 
crede în religia adevărată. De aceea, „ghiaur” este un nu- 
me de batjocură, pe care Turcii îl dedeau celor de altă re- 
ligie şi mai ales creştinilor. 

GHIUJ cuvânt care se întrebuinţează în Moldova şi în 
Bucovina şi înseamnă „moșneag”, „moş”, însă mai mult 
în batjocură. Se zice: „ghiuj bătrân”. i 
` INGEMĂNAT este un adjectiv format din cuvântul 
„gemene” și înseamnă împreunat, unit, îmbinat. 
` HANGER, cuvânt turcesc, este un fel de pumnal în- 

covoiat cu două tăișuri şi care se poartă la brâu. 


سم 


De vorbă cu cititorii 

ROM. S. LOCO. — Din cele patru poezii trimise de 
d-ta, îţi publicăm poezia „Zi de toamnă”. Celelalte trei nu 
sunt scrise în genul literaturii pentru copii. 

, LUB. DURM.Silistra. 一 „Christosul pe cruce”. Prin fe- 
lul cum e scrisă, poezia dtale nu este în genul literaturii 
pentru copii. Poeziile ce publicăm în revistă sunt, în gene- 
re mai scurte, şi mai simple ca formă şi mai optimiste în 
ce privește cuprinsul lor. 

De altfel, recunoaştem bucuros, poezia d-tale e scrisă 
destul de bine şi că ai un talent promiţător. 


ST. AN. 一 Roman. 一 111 publicăm una din cele două 
fotografii trimise, însă fără să-ţi punem numele, aşa cum 
facem şi cu alţi cititori şi cititoare. Ne place să credem că 
vei fi mulţumită. 

AL. UZ. — Buzău. 一 Dragul meu, ghicitorile trimise 
de d-ta sunt așa de cunoscute, încât nu credem că este vre- 
un cititor, care să nu le ştie. De aceea, ne pare rău că nu 
le putem pubiica. 


1. FIN-Loco. — Cele două traduceri trimise de d-ta sunt 
luate dintr'o carte de şcoală, aşa că sunt cunoscute de ci- 
titori. Mai află cu ocaziunea aceasta că româneşte nu se 
spune „jerbe de grâu”, ci „snopi de grâu”. 

HES. SOF.- Loco. — Este vrednică de toată lauda fapta 
ce povesteşti, însă cu publicarea de astfel de fapte se o- 
cupă ziarele, nu revistele. Al doilea. De când sa petrecut 
această faptă, a trecut vreme multă, așa că e prea târziu 
să fie povestită din nou. 

H. M. M.Focșani. 一 „Despina şi Ştefan”. In interesul 
d-tale te sfătuim să nu scrii de acum poveşti „pentru care 
se cere mai multă cultură, dibăcie în arta de a povesti şi 
o mai bună cunoaștere a limbei române populare. 


SER. C.-Chișinău.— Poezia „Frumoasă Românie” arată 
frumoasele d-tale sentimente de dragoste de Țară, numai 
că este foarte greu, mai ales pentru o elevă de clasele pri- 
mare, să -poată exprima aceste sentimente în versuri reu- 
şite. Să ştii că poeziile în gen patriotic nu sunt lesne de fă- 
‘cut. De asemenea, încercarea în versuri „Ric şi Rac” este 
slăbuţă. Te sfătuim să continui a fi draguta noastră citi- 
toare. 


ALB. H.-Loco.— Din cele două poezii trimise de d-ta 
îţi publicăm poezia „Cerşetorul”. 


< 7 = 
> : OPILLOR آ‎ A 


107060 palatului regal din Anglia, imitată de acești 
doi copii drăguţi ! 
E 
Cu mult înaintea Crăciunului, au apărut pe străzile 
Londrei negustorii ambulanti de papusi. Iată o 
cumpărătoare bucuroasă ! 


> 
Doi elevi din Londra joacă şah cu opt eleve în acelaş 


timp. Prin inteligența şi măestria cu care joacă, vor 
deveni desigur campioni ai acestui joc de inteligență. 


CUPON PENTRU ف‎ 
CONCURSUL DE JOCURI Nr. 2 و‎ 


کک 


MICICY, pisoiul despre | caa se dir tr în noul roma a sărut: publicare începe în numărul de fată 5 1 
i اک‎ DEE Ali 14 t ai ` ` PRETUL 与 LEI 5 EE 


N aceeași zi de Duminică, 26 Noembrie trecut, 

şi aproape şi aceleași ore de dimineaţă, au avut 

loc la București un serviciu divin pentru pome- 

nirea neuitaţilor şi marilor Români Jonel I. C. 

Brătianu şi fratele său Vintilă Brătianu, şi o în- 
nălţătoare sărbătorire a savanților noștri profesori univer- 
sitari, d-nii G. Tifeica şi D. Pompeiu, cu ocaziunea că au 
împlinit vârsta de 60 de ani. 

Socotind că e bine ca şi iubiții noştri cititori să ştie 
cine au fost și sunt marii oameni ai Țării, scriem câte ceva 
despre cei numiţi mai sus, 

3# 


Fraţii Ionel. Brătianu şi Vintilă Brătianu au fost fiii 
lui Ion Brătianu. Ion Brătianu este acela care în 1866 a a- 
dus în Ţară pe primul rege al României, pe răposatul și 
în veci neuitatul Carol l-iu, încetat din viaţă în anul 1914. 
Așa că se poate spune că Ion Brătianu bătrânul a adus în 


“Ţară glorioasa dinastie de Hohenzolern-Sigmaringen, din 


a retea 


care după Carol I-iu și Ferdinand l-iu, astăzi avem, ca al 
treilea rege, pe Majestatea Sa Regele Carol al II-lea. 

De asemenea, pe când Ion Brătianu bătrânul era prim 
ministru al Ţării, România a intrat în războiul din 1877- 
78 contra Turcilor, războiu din care a eşit biruitoare și şi-a 
câștigat independenţa, de oarece până atunci Tara noastră 
era închinată Turciei, căreia îi plătea tribut. 


Urmarea a mai fost că Domnitorul Carol l-iu a fost 
proclamat ca Rege al României, — primul Rege al Româ- 
niei — încoronându-se ca atare cu o coroană făcută din 
țeava unui tun turcesc, cucerit la Plevna de către vitejii 
noștri soldați. 

* 


Ionel Brătianu, dela a cărui moarte au trecut şase 
ani, a făcut fapte tot aşa de strălucite ca ale tatălui său. 

Anume, pe când el era prim ministru, — Rege fiind 
gloriosul Ferdinand l-iu — România a intrat în marele 


Cinstirea celor morti şi celor vil 


războiu mondial. Pentru noi, rezultatul acestui războiu a ^”. 


fost întregirea Țării cu provinciile surori Ardealul, Bana- 
tul, Basarabia şi Bucovina. Din mai puţin de opt milioane 
locuitori, câţi avea mai înainte de războiul mondial, as- 
tăzi Româânia are o populaţie de peste 18 milioane suflete. 

In afară de această mare faptă istorică şi naţională, 
tot Ionel Brătianu este acela sub al cărui guvern s'a făcut 
împroprietărirea țăranilor și s'a dat votul universal. (Vot 
universal înseamnă » “dreptul pentru toți locuitorii, indife- 
rent dacă sunt bogaţi sau săraci, dacă sunt orăşeni sau ță- 
rani, de a vota pentru alegerile de Cameră, Senat, precung 
şi pentru consiliile comunale şi judefene). 

Acestea sunt fapte pentru care numele lui Ionel Bră- 
tianu va rămânea neperitor în Istoria României. 

Fratele său Vintilă Brătianu, om de cinstea cea mai 
exemplară, a fost un om care a muncit toată viaţa pentru . 
întărirea economică a României, prin înfiinţarea de cât 
mai multe instituţii de Bancă, întreprinderi industriale, 
case de credit şi economie, etc. Era un muncitor fără pe-. 
reche şi om, care avea încredere în calitățile poporului ro- 
mân. 

Timp de mai mulţi ani a fost ministru de finanţe do- 
vedindu-se ca un gospodar din cei mai pricepuţi. 

Dela moartea lui Vintilă Brătianu au trecut trei ani 
de zile. 


بد 
D-nii profesori universitari G. Ţiţeica şi D. Pompeiu,‏ 
care au fost sărbătoriţi cu mare cinste cu ocaziunea împli-‏ 
nirei vârstei de 60 de ani, sunt doi savanţi, specialişti în‏ 
ştiinţele fizico-matematici. Nu numai în Țară, dar și în stră-‏ 
inătate numele lor este de mult cunoscut, prin importan-‏ 
tele lor lucrări şi publicaţiuni.‏ 
Pentru noi Românii este o adevărată mândrie că din‏ 
mijlocul nostru es astfel de oameni, așa cum nu se găsesc‏ 
mulţi nici la popoarele cele mai înaintate în cultură.‏ 


N. B. 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


PREMII: 


8 premii în cărţi alese din editura „Adeverul“. — 1 abonament pe un an, 2 abonamente 


pe 6 luni şi 3 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“. 
Orice colaborare sau deslegare la jocuri să poarte menţiunea „pentru Cinel“. 


1) ھ ې‎ ٨۴ ھ‎ 10 A 


Prima parte ; aliment. 

A doua parte; instrument 
Cel ce face alimentul 
Cântă şi cu instrumentul 
Ambele de le uniţi, 

Un alt aliment găsiţi. 


2) ROMB GEOGRAFIC 


1) Consoană. 
Trăsură elegantă. 
Judeţ în Banat. 


Oraș în Muntenia. 


Oraș în Moldova. 
0 i. 


Con soană. 


r 


mi 7) 


DESLEGÃRILE SE PRIMESC LA SFÂRŞITUL CONCURSULUI. 


08 


2 


3) ANTONIME” 一 ARITMOGRIF 


9 10 RAN KS 14) m rezese 
10:'8 11; 5 2) A nu voi 
E TIR NES EN aja tera 
14 7 15 2 5 16 4) Trecător 
N CEK OA N IKE 
11 18 12 19 2 a a O 
10:7 1 یق سو‎ 7) La revedere 
کس مو کو‎ 5) Fr د« ه‎ ۴ 
Iniţialele şi finalele vor da două cuvinte antonime 
între ele. 
„1) Antonime, sunt cuvintele cari au înţeles opus. De pildă: 
viaţ*, moarte, slab, gras, negru, alb, etc. 
RECTIFICARE : Rog ca în jocul „A fost odată“ din n-rul 


trecut să se citească la 4 vertical „Varietate de struguri“ în م6‎ 
de definiția dată. 


10 Decembrie 1933 — Nr. 3 


SĂRINDAR), 12. #۹ 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


Manuscrisele nepublicate nu se 


ELI 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCURESTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/70 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 مو‎ 
IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


A bonamente 4 


Director: N. BATZARIA 


= 


inapoiază 


SIRETENIE A WODI RH 


umătra vulpe, după ce făcu curat în casă, își 
curăţi labele şi îşi netezi frumoasa-i coadă, se 
pregătea să iasă şi să mai ia un pic de aer. Insă, 
tocmai atunci veni la ea jupânul corb. 
„Cumătră vulpe, tu care ești cea mai deş- 
teuptă şi mai pricepută, fii bună şi mă ajută ! îi se rugă 
jupânul corb. 

— Ce ţi s'a întâmplat ? îl întrebă vulpea. 

一 Mi paşte o nenorocire mare, îi răspunse corbul. In 
arborele unde locuesc de treizeci de ani, s'a aciuiat un şar- 
pe groaznic. Şi-a făcut locuinţa într'o gaură dela rădăcina 
arborelui. Insă eri s'a căţărat sus și a mâncat puișorii prie- 
tenei mele privighetoarea. De frică, mi-am dus puii în cră- 
cile cele de mai sus, dar blestematul şarpe poate să se ca- 
tere și până acolo: Invaţă-mă, aşa dar, ce este de făcut, ca 
să scap de această dihanie uricioasă. 

— Lasă-mă cîteva ore să mă gândesc şi vino mai pe 
seară”, îi zise vulpea. ş 

Cam pe înserate, jupânul corb veni din nou. „lată ce 
trebue să faci, începu cumătra vulpe să-l sfătuiască. Chiar 
în seara aceasta, la ora când fiica împăratului se desbracă 
şi îşi scoate brăţările și inelele, sboară în odaia ei şi fură-i 
un inel. Apoi, inelul acesta să-l arunci în gaura șarpelui 
din arbore. Atâta ai de făcut”. 

Jupânul corb nu putu să priceapă cum un inel poate 
_să omoare un şarpe. Insă, fiindcă avea toată încrederea în 
deșteptăciunea vulpei, nu mai întrebă ceva, ci sbură spre 
palatul împărătesc și se aşeză pe un arbore, de unde putea 
să vadă în odaia de culcare a Domniței. 

lată că Domnița, însoţită de slujnice, intră în odaie și 
incepu să se desbrace. Fiindcă era o noapte caldă, lăsase 
fereastra deschisă. : 

Domnifa își despleti părul său mai fin decât mătasea, 
apoi îşi scoase brăţările şi inelele. 

Tocmai aceasta aştepta şi jupânul corb. Sbură glonţ 
în odaie, luă în cioc un inel şi fugi spre arborele său. 

Speriate, domniţa şi slujnicile ei se porniră să fipe. La 
tipetele lor veniră alergând, cu săbiile scoase, paznicii pa- 
latului. 


„Corbul, pe care îl vedeţi că sboară, le strigă ea, mi-a 
furat un inel!” ر‎ 

Atunci paznicii se luară după corb, urmărindu-l cu 
privirile. Corbul sbură până la arborele său, lăsă inelul 
să cadă drept în gaura șarpelui, iar el se așeză pe o cracă, 
vrând să vadă ce are să se întâmple. 

Nu i-a trebuit să aştepte mult. In adevăr, paznicii, vă- 
zând că inelul a căzut jos, la rădăcina arborelui, se puseră 
să-l caute. Şarpele speriindu-se, eşi din gaură, iar paznicii 
împărăteşti nu stătură mult să se gândească, ci îl tăiară 
în bucățele cu săbiile. Iată la ce n îjloc se gândise șireata 
vulpe, ca să fie omorit șarpele 


STAN PROTOPOPESCU 


COPI 


ROMAN PENTRU COPII 


一 “一 
- aa 
=- س‎ 

一 -一 一 一 一 


٩٢ 


de ALICE GABRIELESCU 


FUGA OLOGULUI 
E SO SE SRT RR SARS SSDS RESORT 


Aflând că nu se întorsese, chibzui puţin, apoi spuse şo- 
ferului să întoarcă. 

— Să regulăm întâi chestia asta, nu-i așa, copii? Să 
procedăm ca la poliţie. Când un hoţ sau criminal dispare, 
poliţia îl caută pe la domiciliile lui din urmă. Să-l căutăm 
dar la cucoana Maria, fosta lui stăpână, Mama Motanilor. 

Mioara se prefăcu jignită. ٩ 

一 Moţoc al nostru, hoţ şi criminal? 

— Măcar vagabond, tot trebue să se amestece poliţia... 
Ei, ce vam spus ea? Priviţi! 

Automobilul tocmai se oprise în fața casei cucoanei 
Maria. Im cerdac, la soare, şedea somnoros Moţoc, împreu- 
nă cu alt pisoi care-i luase pesemne locul în casă. 

— Vagabondule! 

Nu ştiu dacă Moţoc pricepu ocara, dar ştiu că a cunos- 
cut vocea inspectorului. Işi lăsă lenea pe cerdac, venind 
iute să se frece de copii cu un ron-ron plin de înţelesuri. 
Parcă zicea: 

一 Pe voi nu sumt supărat, pe voi nu, nu. 

Copiii nu se mai săturau mângâindu-l. Dar domnul 
Alexian se grăbea. 

— Acum că-l știți sănătos și voios, să mergem. Ca să-l 
luaţi înapoi, puteţi veni şi mâine. Pasămite însă, a învăţat 
drumul la Mama Motanilor şi o să-l ţineţi mai greu. 

Pe când automobilul pufăia de plecare, cucoana Ma- 
ria se ivi în prag, fluturând mânecile largi ale capotului 
în semn că ea mare nici o vină în fuga lui Moţoc. Copiii 
ştiau asta şi-i răspunseră cu zâmbete şi salutări până când 
goana mașinei îi depărtă. 

După zece minute, ajungeau în strada Nopţii. 

. — Acum să staţi liniștiți şi să priviţi cam din spatele 
meu, zise inspectorul către copii. Pe voi vă cunoaşte tâl- 
harul. Nu-i ăla care se vede la colţ, cu o mutră prefăcută 
de bolnav pe moarte? 

— Acela este, nene inspector. 

Domnul Alexian făcu un semn şofeurului, apoi zise 
către copii! 

— Să nu vă fie frică. Toate sunt ticluite. 

Intradevăr, ar fi fost motiv de spaimă. Căci, după 
semnul făcut, şofeurul se purta ca un om beat, gata să a- 
doarmă. Cădea pe volan, răsucindu-l la dreapta, se ridica 
şi lăsa capul pe spăteaza banchetei, răsucind volanul la 
stânga, amorţea apoi o clipă, apoi iar întorcea fără rost 
volanul, ceeace făcea ca mașina să meargă în zigzag, a- 
propiindu-se când de wa trotuar, când de celalt, gata a- 
proape să le încalce. 

Ologul, văzând de departe automobilul cu șofeurul 
beat se ridicase pe cârji, neliniștit. Dacă dă peste dânsul, 
Doamne fereşte! 

Se dădu mai îndărăt pe trotuar. Dar maşina, când a- 
junse în dreptul lui, deși păstra o viteză foarte mică, păru 
ză a înnebunit cu totul. Incălecă trotuarul, înaintând spre 
olog. Acesta se tot dădu îndărăt până nu mai avu unde, şi 
atunci, înspăimântat, prins între mașină Si zidul unei ca- 
„se, nu-şi mai dădu seamă decât că se află în primejdie, 

slobozi cârjile din mâni, lăsându-le pe jos si o rupse la 
fugă pe stradă. A scăpat! Uff! 

Dar ce râsete s'auzeau în spate? 

Se opri din fugă, întoarse capul și văzu pe cei doi co- 
pii de boer pe care-i cunoştea, dându-se jos dm automobil 
şi râzând să se prăpădească. 

„ — Mă! Ia fă-te încoace! tună glasul domnului Ale- 
xian. : 

Ologul prefăcut nu se prea grăbea, cum se întelege. 
Ştia că nu-l pofteste la plăcinte. Dar pe urmă tot veni. In- 


i‏ ويي 
»-7٧١-‏ هره ده ټم AG‏ _ 


spectorul îl luă de urechi şi trăgea de ele ca de nişte bu- 


căţi de stofă, chipurile, în glumă. 

一 Mă-ă! Nerecumoscător şi prost ca tine mai rar, măă! 
Trebue să-mi mulțumeşti că te-am făcut sănătos. Erai bol- 
nav din 'deochiu, pesemne, şi din spaima pe care ai tras-o 
adineauri, ţi-a trecut, ţi s'au vindecat picioarele. Nu-i așa, 
mă? 

一 Aşa-i, să trăiţi, vă mulțumesc, îngăimă lunganul, 
încă neînțelegând dacă domnul își bate joc sau crede ceea 
ce spunea cu deochiul. 

— Altfel ai fi rămas un olog, mă, un nenorocit pe 
cârji, cine ştie câtă vreme? 

— Vai de capul meu, se tângui omul. 


一 Bucură-te prostule c'ai scăpat. Eşti bărbat întreg 


de-acum. Pune-te la treabă, mă. La muncă, mă. 

Lunganul, care se apropiase şi se tânguise crezând 
că-i rost de vreo pomană, se strâmbă la sfaturile domnului 
Alexian. i 

— Ce treabă aveți dumneavoastră cu mine? 

— Aşa? Ia uită-te în ochii mei. Nu mai mai văzut nici- 
odată? Si ia uită-te și aici, pe carnetul ăsta, unde scrie 
cum mă cheamă. : 

一 Aoleo! strigă cerşetorul, şi vru să fugă, dar inspec- 
torul îl prinse iute de braţ ca în cleşte. 

一 Poliţia... Vreţi să mă arestaţi? bâigui lunganul. 


_— Aşa ar trebui. Dar fiindcă-s om bun şi fiindcă ai în- 


veselit pe copiii ăştia cu caraghioslâcul fugii tale... 
— li sfârâiau tălpile, mene inspector. PRGA 
— Da'ia am să te iert, mă Tândală, mă Ologesculc, 
mă Trântorescule... 
一 Ionescu mă chiamă, zise ofensat, lunganul. 
一 Uite, lonescule, ce ai de făcut, ca să-mi multumeşti. 
Vezi tu pe strada asta ce mai gunoaie, hârtii aruncate, 


murdărie colo şi colo? 111 place? Măturătorii n'ajung până 


i 1 ھ‎ 


Fotogratie făcu. de un cititor. 


MEIOY 


da S E 
. d pa 


i că 4 : ES EGERA, A GN r e سا‎ TIRS 过 دن نع پوس غاب ) ريه چه‎ a ar 
wr: : : 2 入 V 
d ۰ 5 : ， اه‎ = 


ا 
lege,‏ 3 ېد 
lpia.‏ 1 


4 $ ‘fn mahalaua voastră. Dar iacă tu, om sănătos, cu mâni 


` zdravene, cu picioare odihnite, de ce n'ai lua un măturoi 
şi să faci strada salon până in seară? Ha? 

一 Lunganul mormăi, supărat: 

— E mult de lucru. E greu. Asta se plătește. s 
— Păi dacă te scap de închisoare, asta nu-i plată? A- 
eşescule, pardon, Ionescule. Ori mătura, ori- po- 


Lunganul, strâns cu ușa, puse capu 'n piept. 

— Mă duc s'aduc o mătură. و‎ 

— Aşa, vezi. Şi adă şi pe bãefaş, că după cum văd, 
l-aţi închis în casă. 

Omul se uită sperios spre bordei și văzând pustiu îm- 
tr'acolo, se răţoi: 

— Unde vedeţi dumneavoastră că l-am închis? Tudo- 
rică nu-i acasă. _ 

一 Aşa crezi, Fes cã un inspector de polifie nu 
vede şi prin pereţi? Adă-l de bună-voe, să nu merg eu să-l 
scot că n'o să-ți placă. L-ai dosit de frică, să nu-i scape, 
copil cum e, cine ştie ce isprăvi mârşave de-ale tale. Hai, 
îmainte, marş! 

__ Ionescu plecă și se întoarse cu un măturoi şi cu Tudo- 
rică. Bietul bietas avea urma unei palme proaspete pe 
obraji, si cu mutra lui speriată, părea că zice încă: „Nu 

. spun, bădie, nu te spun”. si 

Inspectorul îl măsură pe băiat cu privirea lui ageră şi 
apoi îl bătu pe umăr. Asta înseamnă: „Lasă că te scap eu 
de-aici. Mi se pare că meriţi”. 

Apoi, tare, către copii: 

s Parcă era vorba de-o cămaşă pentru ștrengarul 
ăsta j 
-一 Vai, iar am uitat, ziseră întrun glas Victor și Mi- 
oara), A ; 

l 一 Nu-i nimic. Doar mavem degeaba automobil. Sus 
cu totii, نو‎ până în jumătate de ceas îl înoim pe Tudorică. 

Hai, sus! 

Tudorică se codea. 

— Ce e mă? 

— Eu vreau, da’ nu mă lasă. 

Lnuganul îl privea chiorâș pe băiat, după ce-i făcuse 
un semn în ascuns. A - 

— Mătuşă-sa nu-i dă voe să plece de acasă, mormăi el, 
începând a mătura cu ochii în jos. 

Dar inspectorul nu se lăsă. 

— Ii cere cineva părerea mătuşe-sei? Sus, Tudorică, 
eu comand aici, nu mătuşele și bădiile. 

Băiatul se urcă însfârșit. Din automobil, inspectorul 
arătă copiilor, cu un zâmbet, pe fostul „olog”, care, de 
ciudă, începuse a roti pe jos măturoiul cu mai multă pu- 
tere decât ar fi trebuit. 2 

— Spuneaţi că vreţi să-l pun la gimnastică cu cârjile. 
Nu-i mai bună gimnastica măturoiului? 

In râsetele copiilor, automobilul se depărtă, hurducat 
prin gropile şi praful mahalalei. : ۸ 

. .— Şofeur, las-o mai încet, strigă domnul Alexian, şi 
ocolește gropile, că nu mai ai şi acum ordin să fii beat. 

Tudorică, aşezat lângă șofeur, uitase repede frica de- 
acasă. Examina maşina, ca unul ce se pricepea la auto- 
mobile. Mult ar mai fi dorit să conducă el singur, măcar 
un sfert de ceas, un automombil. Domnul Manoil îi promi- 
sese fericirea aceasta când va împlini trei luni de practi- 


că. Dar, odată ce atelierul se închisese, nici dorinţa lui nu 


, se mai putuse îndeplini. 
| Acasă, domnişoara Emilia luă în primire, bucuroasă, 
pe bietasul murdar şi zdrențăros. Il duse în camera de 
bae, îl spălă la lavoar de la cap până la mijloc, apoi, a- 
runcând zdrenţele lui, îl îmbrăcă cu o cămașă albastră a 
lui Victor şi nişte pantalonași mài vechi cari i se potriviră 
numai bine. Deşi Tudorică avea un an mai mult decât Vic- 
tor, nu era însă atât de desvoltat ca: el. : 

Când apăru din camera de bae, curăţel şi dichisit, îm- 
bujorat de mulțumire, parcă era altul. Inspectorul Ale- 


: و‎ dojeni, zâmbind: 
— Vezi cum eşti? Ca atâţia şi atâția oameni. Vor să fa- 
că un bine, însă să-l facă mâine, poimâine, până când uită. 
De ce nu azi, mă rog? Binele făcut la vreme ajută îndoit. 
- Domnul Vernescu rămase pe gânduri după plecarea 
prietenului său. 
„Are dreptate, își zicea el. De ce nu mas interesa azi. 
Este pe strada asta un mecanic pe care-l cunosc. Poate că 
are tocmai azi nevoe de un ajutor, iar până mâine găsește 


„pe altul”. - 


Se sculă de pe scaun, hotărît. 

— Hai cu mine, Tudorică. 

Băiatul nici mu mai întrebă unde. Simţea că orice l-ar 
fi sfătuit oamenii din casa asta şi oriunde l-ar fi dus, nu- 
mai bine avea să iasă pentru el. 

Mecanicul, când văzu pe Tudorică aşa slăbuț şi află că 
are numai două luni de practică, dar că vrea numaidecât 
şi leafă, încruntă din sprâncene. Era un om negricios, spă- 
tos, mare cât un munte. De altfel, toate la el, părul, sprân- 
cenele, obrazul, braţele, erau mai mari şi mai negre ca la 
alţi oameni. Parcă era un uriaş vrăjitor între ciocanele, 
roțile şi cauciucurile lui. Cu sprâncenele îmbinate şi stu- 
foase, când se mai și încruntă, Tudorică își închipui că 
nu-i nici o nădejde să fie primit și, cum îi era cam frică 
de uriași, mai mult îi păru bine decât rău. 

Domnul Vernescu trase atunci pe mecanic în cealaltă 
odae și acolo vorbiră pe șoptite vreo cinci minute. Când 
ieșiră, domnul Vernescu era vesel, iar uriașul parcă mai 
scăzuse puţin. Veniră lângă Tudorică şi boerul îl lămuri. 

— Eşti angajat, băete. Trei sute de lei leafă, pe lângă 
găzduire — casă şi masă — pe care ţi-o dă domnul Vi- 
chenţiu. Poţi să rămâi chiar de acum. 

Uriașul zâmbi către băiat. Şi zâmbetul, pe gura lui 


mare, era mai larg şi mai binevoitor ca la alţi oameni, așa 


că Tudorică se linişti deodată. Ii plăcuse și numele străin 
de Vichenţiu și era mai ales fericit că putea zice așa de 
curând „adio” bordeiului din strada Nopţii. Jupânul îi dă- 
du un şort gros, albastru, și pe dată, Tudorică se puse la 


` treabă cu toată inima. 


we Va urma) 


- xian şi domnul Vernescu şopotiră între ei câtva timp: 
— Să-l facă cerşetor, mai mare mila... e 
„— Băiat deștept cum pare... Vă 
ot — Nu mă las până nu-l scot de-acolo. 2 
۳ — Când ai de gând să te interesezi? întrebă domnul 


fi 


— Să scriu din timp lui Moș Crăciun, dar unde să ata aa 


Alexian. EEN ۰ 4 adresez scrisoarea? [i e a At S 
îi ~ — Eu ştiu? Mâine, poimâine. (Fotto Sellman, Victoriei 35, Bucureşti) ER 
اکتا‎ N Za zii ll تک‎ tzac رو د« هه‎ WE 5 . ا‎ E z : 


e -一 一 一 


0MNITELE DANSATOARE 


fost cândva într'o ţară îndepărtată un falnic îm- 
A părat, care avea douăsprezece fiice  fermecă- 

toare ca frumuseţe.‏ ې 

In una din cele mai frumoase săli ale palatu- 

lui său erau douăsprezece paturi în care dor- 

meau aceste domniţe; iar când se duceau să se culce, 
ușile sălii erau închise și încuiate cu lacăte. 

Cu toate acestea, pantofii domniţelor erau găsiţi în fie- 
care dimineaţă rupţi şi stricaţi, ca şi cum ar fi dansat cu: 
ei toată noaptea. 

Văzând împăratul acestea, dete de veste în toată ţara, 
că dacă va putea afla cineva pricina pentru care pantofii 
erau rupţi, va lua de soţie pe aceea dintre domniţe, care-i 
va plăcea și va ajunge împărat după moartea sa. Dease- 
meni, mai spuse că acel ce va încerca şi nu va izbuti să 
afle adevărul după trei zile şi trei nopţi, va fi omorit. 

Nu trecu mult şi sosi un voevod chipeș și voinic, care 
fu găzduit la curtea împăratului. 

Făcându-se ora de culcare, domniţele se culcară în 
cele douăsprezece paturi; iar lui. îi se dete o cameră ală- 
turată, de unde putea pândi tot ce se întâmplă în sala de 
dormit. : 

. Ca să poată urmări mai uşor pe domniţe, ușile fură 
lăsate deschise. Somnul însă fură pe tânărul voevod și 
când se trezi dimineaţa, văzu că pantofii domniţelor erau 
rupti de dans. 

Acelaş lucru se întâmplă a doua şi a treia noapte, aşa 
încât împăratul porunci să îi se tae capul. 

După el veniră încă mulţi alti prinți, dar toţi avură 
aceeaşi soartă. 

Intro zi de vără, un tânăr cavaler, care luptase în 
multe războaie, trecu prin ţara falnicului împărat. 

Ajugând într'o pădure, se întâlni cu o bătrână, care îl 
întrebă unde se duce. 

„Mă duc să aflu unde dansează domniţele. Așa, poate 
voi ajunge la împărat”, îi răspunse cavalerul pribeag. 

Bătrâna, care era o vrăjitoare, îi răspunse: „Nu-i greu 
de aflat, numai să mă asculfi pe mine: să nu bei din vinul, 
pe care una din domniţe ţi-l va da seara şi îndată ce ea va 
pleca, să te prefaci adormit”. Apoi dându-i o plasă, îi mai 
zise: 

„Oricând vei pune această plasă. pe tine, te vei face 
nevăzut şi astfel vei putea urmări ce fac domniţele”. 

Când nobilul cavaler auzi toate acestea, merse la îm- 
părat, care îl îmbrăcă în haine împărăteşti şi când veni 
seara, fu lăsat în camera de veghe. 

Inainte de-a se culca, cea mai mare dintre domniţe îi 
aduse o cupă cu vin, dar cavalerul vărsă vinul, fără ca 
domniţa să-l vadă. Pe urmă se culcă în pat şi începu د‎ 
sforăi, ca şi cum ar fi adormit buştean. 

Sforăiturile lui, ajungând până în sala domniţelor, a- 
cestea râseră din toată inima. Săriră apoi din paturi, se 
împodobiră cu cele mai frumoase haine şi zburdând ve- 
sele, se pregătiră să înceapă dansul. 

Cea mai mică dintre ele, fiind cuprinsă deodată de 
frică, le zise: 

: „Nu ştiu de ce, dar simt că o nenorocire ni se va în- 
tâmpla în noaptea aceasta. 

一 Ai uitat câţi feciori de împărați ne-au pândit pe 
de geaba până acum? o întrebă sora sa mai mare, adău- 
gând: şi acestui cavaler am avut grijă să-i dau băuturi 
adormitoare”. 

Când fură gata, se duseră să vadă dacă tânărul cava- 
ler dormea; dar el sforăi înainte şi nu se mişcă de loc, aşa 
încât ele crezură şi fură foarte sigure că dormea. 

Apoi îndreptându-se către patul său, cea mai mare 
bătu din palme şi ca prin minune, patul dispăru și în lo- 


cul lui apăru o ușă, prin care cavalerul le văzu că es una 
după alta, pe niște scări ce duceau în fundul pământului. 

El sări din pat, se înfăşură în plasa ce-i dăduse bă- 
trâna și porni după ele. 

Pe la mijlocul scărilor călcă pe trena rochiei domniţei 
celei mai mici, şi strigă speriată: 

„Cineva m'a apucat de rochie!” 

Atunci cea mai mare îi zise: 

„Nu-i nimeni, ți s'a părut”. 

Când coboriră toate scările, ajunseseră într'o pădure 
frumoasă, în care toţi copacii aveau frunzele de argint ce 
străluceau în sclipiri încântătoare. Cavalerul rupse din a- 
ceastă pădure o rămurică. Trecură apoi în altă pădure 
în care frunzele copacilor erau de aur şi de aci în altă pă- 
dure, în care frunzele de diamant îți luau ochii. 

Cavaleruť rupse câte o rămurică din fiecare pădure. 

Ajunseră în urmă la un lac mare. La țărmul acestui 


lac erau douăsprezece bărci, în care doisprezece voevozi 


tineri aşteptau pe frumoasele domniţe. 
„Fiecare domniţă intră în câte o barcă, iar cavalerul 

sări în barca celei mai mici. 

Pe când pluteau pe lac, cavalerul îi zise domniţei: 

„Nu știu dece, dar barca e mai grea azi ca 'n totdea- 
una. 

一 Poate ești prea obosit”, îi răspunse tânăra domniţă. 

Pe malul celălalt al lacului, se înălța un palat măreț, 
din care se auzea o muzică incântătoare. Acolo coborîză 
şi intrară cu toţii. 

In sunetele muzicei, fiecare RE dansã cu domnita 
sa, în timp ce cavalerul, care era nevăzut, umbla e 
tre ei. 

Apoi când una din. domniţe luă o cupă cu vin, el se 
apropie şi bău tot vinul şi când ea îşi duse cupa la gură, 


„văzu că era goală. In urma acestei întâmplări, domniţa 


cea mai mică se înspăimântă grozav, dar cea mai mare 
dintre ele o linişti ca întotdeauna. 

Perechile dansară până ’n zorii zilei şi atunci pan- 
tofii lor erau iarăși rupţi. Voevozii le trecură din nou peste 
lac. dar de data aceasta cavalerul se aşeză în barca celei 
mai mari, dintre domniţe. Ajungând la țărmul celălalt, 
domniţele se despărțiră, promițând că vor veni din nou, 
în noaptea următoare. 

La scări, cavalerul fugi înainte și se culcă. Cum ele 
erau foarte obosite, se urcară încet. 

Auzindu-l că sforăie în patul său, ziseră: 

„Suntem fără grijă, el doarme dus” — și în câteva cli- - 
pe se şi culcară. 

Când se făcu dimineaţă, cavalerul nu spune nimic din 
cele văzute, hotărindu-se să le urmărească şi în nopțile 
următoare. 

In noaptea a treia luă cu dânsul una din cupele de 
aur din palatul fermecat. 

. Şi se duse, să spună împăratului cele ce văzuse în 
cele trei nopţi. Domniţele ascultau la uşi. lar când îl în- 
trebă: 

„Unde dansează fiicele mele noaptea?” el îi răspunse: 

„Cu doisprezece voevozi într'un palat de sub pământ”. 
Povesti apoi împăratului tot ce se întâmplase şi-i arătă 
rămurelele.și cupa de aur pe care le avea la dânsul. O 

Impăratul chemă pe domniţe şi le întrebă dacă acest 
cavaler spune adevărul. ` 

Văzându-se prinse, mărturisiră totul. Atunci cavalerul 
ceru de soţie pe domniţa cea mai mare. 

Se făcu o nunţă ca niciodată până atunci, la care os- 
pătară Si împărăţiile vecine. 

Cavalerul rămase ca urmaş al marelui împărat. 


۰ “Din limba engleză de 8 


ea‏ په 


n sfârşit, după multă tevatură, serbarea a fost 
一 hotărită pentru seara zilei de Sâmbătă (se poate 
- petrece cât mai târziu, dat fiind că a doua zi este 


Duminică). Pregătirile au şi început. Zeci de al- 


bine şi libelule au curăţat locul ales, au șoptit 
„florilor ca să aibă rochiţele reparate şi călcate şi au spus 
pomilor ca să-și ţie crăcile cât mai întinse. 

In toate familiile păsărești, croitoresele au lucrat de 

. zor, modistele au aranjat pălării cu fel de fel de pene, iar 
frizerul a coafat atât păsările bătrâne, cât şi pe cele ti- 
nere. 

A “ÎN locuinţa domnului Vrabici, toată familia este strân- 

să în păr. deoarece cea mai mică fiică, domnișoara Cirip- 
Cip, se va logodi cu ocazia serbării cu domnul Piţigoici, 
tânăr de mare viitor. După multă vorbă şi ceartă, s'a ho- 
tărît ca mireasa să îmbrace rochia de mătase cafenie, pan- 
tofiori roşii şi pălăriuţă de aceeași culoare. 

Pe de altă parte, domnul Piţigoici este foarte încurcat, 
“neștiind ce cadou să facă viitoarei sale soţii. Cerând sfa- 
tul vechiului său prieten Cănărilă, acesta îl sfătuește să 
cumpere o pereche de brățări făcute din bobiţe roșii de 
câmp. 


Seara de Sâmbătă, așteptată cu atâta nerăbdare, sosi 
caldă şi senină. Locul serbării împodobit cu zeci de lam- 
pioane, lumina la mare depărtare. Un bufet încărcat cu 
“mâncăruri şi băuturi fusese pregătit de doamna Cucuvae. 

Unul câte unul sosiră oaspeţii. Colo este domnul Graur, 
urmat de familia-i numeroasă, dincolo tânăra pereche Co- 
țofani. Dintr'o trăsură argintată coboară bogătașul Rân- 
dunici. 


Domnul Piţigoici, foarte emoţionat, are în buzunar o 


pereche minunată de brățări roşii pe care le va oferi dră- 
guţei domnişoare Cirip-Cip în clipa în care îi va cere 
mâna. Prietenul Cănărilă, îmbrăcat într'o haină de ultima 
modă, de culoare galbenă, râde şi glumeşte cu vestita cân- 
tareaţă, doamna Privighetoare. 


La o serbare a copiilor : ` Costume de carnaval. 
和 مره دز هماپ لا د‎ 3) 


Muzicanţii s'au adunat şi ei. Maestrul Greerici, care 
va bate tactul, poartă o haină neagră cu două cozi şi pe 
cap are o pălăriuţă cu două pene. Ceilalţi, pianista Fur- 
nici, toboșarul Lăcustac şi trâmbiţașul Cărăbușilă sunt îm- 
brăcaţi în costume împrumutate. 

Pe dată ce musafirii s'au înmulţit. Greerici începe un 
vals şi perechi, perechi, au început să danseze. Piţigoici se 
repede spre domnişoara Cirip-Cip, o invită la dans şi în 
timp ce melodia răsună dulce, îi șopteşte: 

_„Scumpa mea, te rog să-mi devii soţie. Ca dovadă că 
sunt serios, îţi ofer aceste două brățări!” 

11 mulţumesc, Piţigoici 一 “răspunde Cirip-Cip ro- 
şie ca un bujor. 一 Sunt foarte frumoase brățările şi le 
voi purta cu plăcere. Acum să anunțăm logodna noastră!” 

Valsul terminându-se, Pifigoici sa suit pe o masă, a- 
nunţând logodna sa. Felicitările începură ， să curgă și cu 
toţii se duseră la bufet unde ciocniră în sănătatea tinerei 
perechi. Doamna şi domnul Vrabici sărutară pe ambii 
copii, apoi serbarea urmă mai departe. 


Deodată toate lampioanele se stinseră Si o ceată de licu- 
rici-acrobaţi făcură fel de fel de figuri geometrice, care de 
care mai minunată. Apoi, doamna Privighetoare, acompa- 
niată la pian de madam Furnici, cântă câteva melodii 
dulci. 

Pela orele cinci dinspre ziuă, serbarea se sfârși. Soa- 
rele, mirat, văzu cum păsările se întorceau la cuiburile 
lor, urmate de muzicanți, care cântau cu foc marșul păsă- 
resc. In ziua aceea, deși era Duminică, pădurea rămase 
liniştită, nu se auzi nici un cântec, de oarece întreg nea- 
mul păsăresc dormea, obosit fiind dela serbare. 

` Timp de un an de zile, păsările vorbiră numai de pe- 


trecerea avută şi cu toate hotăriră ca pe dată ce vara va 
trece, să se facă o altă serbare, mai frumoasă și mai ve- 
selă. 


ELSA WODAN-CAPPON 
oa S POE EI 


> < 


SEAT ȚINEA 


(CANA Frosa 


4) دو‎ lui Haplea cu Stan Tâmpilă 


Desene de GUSTY a SEKE | Text de MOȘ NAE , 


Işi vorbeşte Haplea singur: „Să d întind, să merg acasă, Merge deci şi tot priveşte >  Pe'nserate Haplea-ajunge 
„Am făcut eu bună treabă, Căci aproape se'noptează, La micuțul cocoşel: La o cârciumă din Prosteşti, 
M'am ales cu cocoşelul, Iară Frosa singurică, „Eşti frumos, ai creastă roşie, Cârciumă veselă, dar unde 


Ins' acuma mai de grabă Poate, plânge şi oftează”. Dar slăbuţ şi mititel”. Mai nimica nu găseşti. , 


: ۷ : 


d4 EAN : SAY 


„Rău mi-e foame!” zise 7217 lar cârciumarul îi răspunde: „N'am un pic de mămăligă, Ce să facă bietul Haplea? 
Şi în cârciumă a intrat. „Băutură se găseşte, N'am nici pâine, n'am nici ouă, E flămând de nu mai poate, . 
„Bi, cârciumare, dă-mi mai iute Vin de baltă, ţuică nouă, S'a mâncat şi toată brânza, Iar Hăpleştii e departe: 
De băut şi de mâncat!” Dar mâncare cam lipseşte: Doar măsline am vreo două”. Vreun ceas şi jumătate, 
8 


Dar un gând îi vine'ndată, „Ia-l şi pune-l la frigare, Când e gata cocoşelul, Pe când bea şi tot se'ndoapă, 


Gând frumos şi minunat: Dar să-l frigi, să-l rumeneşti Vede Haplea c'a băut Intră 'n cârciumă Stan Tâmpilă, 
Să mănânce cocoşelul! Dă-mi şi'un chil din vinul vostru Vinul tot pe nemâncate, E de fel de prin Pârliţii,: 
Pe cârciumar deci l-a chemat. Cel mai bun dela Prosteşti”. Incă-un chil deci a cerut. Dar cam văr e cu Proșţilă. 


Şi cu Haplea se cunoaşte. „Cam de un de vii, măi Hapleo, „Ş'am făcut pe ziua de-astăzi Şi pe rând îi povesteşte 


„Bună seara şi noroc!” Şi ce trebi mai învârteşti? 'Treabă mare şi frumoasă, Tot ce ştim că s'a 'ntâmplat, 
Insă Haplea îl poiteşte, — Mă întorc, îi spune Haplea, Căci din plin mi-a mers, măi Cum s'a dus să vândă vaca, 
Ca la masa-i să ia loc. ”Dela bâlciul din Blegeşti. Stane, Cum mereu a tot schimbat. 


Iar acum mă duc spre casă”. 


.Si aşa, cum vezi, măi Stane, „lar cocoşul este ăsta, Omul când ailă povestea, „Ce va spune coana Frosa? 
Am întors-o frumuşel, N'am să las un oscior, : Intr'un râs a izbucnit. Ştiu că bine n'o să-ţi iasă, 
C'am plecat c'o vacă mare Că-i gustos şi că e fraged 一 „Zău, deştept ai fost, măi Hapleo, Că te-aşieaptă o bătae, 
Ş'am venit cu-un 5 Ia pofteşte un picior!” Şi frumos te-ai învârtit! Când te'ntorci acum acasă. 


一 Mă va bate coana Frosa?! „De m'atinge ea cu-un deget, „Insă dacă mă primeşte 一 Am primit!” făcu Tâmpilă 
Zice Haplea cu mirare, $ Sau de-mi spune-o vorbă rea, Mulțumită, bucuroasă, Şi impreună o porniră 
De-ţi închipui că mă bate, Eu 0 vacă am să-ți cumpăr, Ai să-mi cumperi tu, măi Stane, La Hăpleşti, la coana Frosa - - 
Hai să facem û prinsoare. Să ţi-o alegi cum ţi-o plăcea. Dela bâlciu o vacă grasă. Tocmai noaptea ei sosiră. 
In numărul viitor: „CUM A FOST PRIMIT HAPLEA DE COANA FROSA”. (Va urma 
9 x i ۸ 


MIC 


upă o iarnă lungă şi grea, ce părea că n'are să 

se mai sfârşească — trecuse de două săptămâni 

ziua de ZI Martie începutul oficial al primăve- 

rii — vremea frumoasă a căzut pe neașteptate. 

Nimeni nu şi-a putut da seama, când s'a topit 
zăpada. Dimineaţa, era încă frig şi neaua îngheţată scras- 
nea sub picioare, pe la amiazi, în găurile lăsate de tocu- 
rile de pantofi, s'a strâns apă, iar, pe înserat, bucăţi de 
omăt murdar se desprindeau de pe trotoare şi se scurgeau 
încet spre părşile mai înclinate. Canalele de pe margine 
au ieșit la iveală, prin ele se scurgea o مې‎ ۷۱۱3 de apă, mol- 
com, iar de pe case picuri grei cădeau ritmic: pic... pic... 
pic... pic... 

Din cauza 2120316 de pe stradă, drumul era anevoios 
chiar pentru oameni mari. Şoșonii aci lunecau, aci se 'n- 
fuńdau în apă de tot. Câte un automobil care trecea în 
goană, împroşca murdăria din mijlocul străzii până pe zi- 
durile locuinţelor. Toţi ar fi fost mai bucuroşi să stea a- 
casă, dacă munca de toate zilele nu i-ar fi chemat. 

In toată hărmălaia asta, pe strada Pitar Moş din Bu- 
cureșşti, dintre bulgării de zăpadă strânși în mușuroae pe 
marginea trotoarului, ce fiind îndesaţi unul într'altul, se 
topeau mai greu, un trecător care ar fi avut vreme să se 
oprească şi să se uite, ar fi văzut desprinzându-se un bul- 
găr, alb cu cenușiu şi pornind-o singur spre mijlocul dru- 
mului. Dacă sar fi apropiat mai tare, ar fi putut să ob- 
serve că ceeace crezuse el că e un bulgăr de zăpadă năz- 
drăvan, era în realitate un pisoiu mic, tare mic, alb cu ce- 
nuşiu, care se chinuia să traverseze strada. 

Operaţiunea asta, grea şi pentru oamenii mari, pentru 
pisoiul nostru era o adevărată problemă de viaţă şi de 
moarte. Dumnezeu știe cum a ajuns până în vârful musu- 
roaelor de zăpadă de lângă trotoarul celălalt. Acum, tre- 
buia să coboare panta, de partea asta. Știind să urce din 
instinct, coborirea însă, îl neliniştea grozav. Prăpastia era 
de vreo patru ori mai adâncă decât trupul lui; s'ar fi pu- 
tut să lunece, se gândea el, şi să-şi frângă, până în fund, 
tot trupul alb cu lăbuţe gingașe și mătăsoase şi cu botişor 
roz umed şi catifelat. 

Apoi, zăpada era așa de rece!! Stând încă în vârful 
moviliţei, pisoiul își ridica picioarele treptat, după cum 
simțea frigul şi umezeala și-și le scutura. Apoi, din timp 


în timp, lua o hotărire eroică: îşi întindea una dintre lă- 
buţele din faţă spre panta ce i se prăvălea înainte, vrând: 


să păşească, dar de câte ori voia să -pășească, avea 0 sen- 
zaţie de prăvălire şi se retrăgea îngrozit, înţepenindu-se 
mai bine pe picioarele din spate... 

A trecut aşa câtva timp. Din vârful muguroiului, pi- 
soiul rătăcit, a avut întâia ciocnire cu strada. De unde ve- 
nea? Ce îl adusese aici? Nimeni nu ştia şi nici pisoiul nu 
putea s'o spună. Inceputul biografiei lui Micicy, pluteşte 
în necunoscut. (Numele acesta i-a fost dat mult mai târ- 
ziu, îl numesc însă aşa dela început, pentruca să poată fi 
deosebit mai ușor). 

Micicy era prea mic pentru ca să fie curagios şi demn. 
Văzând că şi în faţă şi în spate i se deschid prăpăstii fără 
fund și că nimeni nu-l scoate din pericol, Micicy a început 
să miaune jalnic. Pentrucă Micicy era mic, miorlăitul lui 
plângea subţire, aşa ca şi când cineva ar fi scuturat numai 
o singură dată un clopoțel de argint cât un degetar şi apoi 
ar fi stat şi iar l-ar fi scuturat numai o singură dată. Ni- 
meni dintre trecătorii grăbiţi nu l-au auzit şi chiar dacă 
l-ar fi auzit, ei erau prea grăbiţi pentru ca să se oprească 
pe stradă să vadă dece miaună un pisoiu mic. 

` Cu toate că soarta lui Micicy era foarte tristă, ea avea 
şi o parte umoristică: de câte ori trecea câte o mașină, 


POVESTEA UNUI PISOIU 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 
Cap. |) Un pisoiu mic a fugit de acasă 


de ANIȘOARA ODEANU 


Micicy uita să miaune: din instinct el se zburlea tot, în faţa. 


monstrului ce se apropia. Dacă l-ai fi văzut așa zburlit şi 
cu coada în sus, ţi sar fi părut că micuțul pisoiu pornit 
în lume, vrea să se războiască cu namila de maşina și o 
provoacă la luptă. Faptul că nici una dintre mașini nu s'a 
oprit în fața lui Micicy să-i accepte oferta, nu l-a făcut to- 
tuși să renunţe de a se mai zburii... 

Maşinile însă, nu treceau prea des. Intre timp, „Micicy 
a avut răgaz să ia hotărîri asupra soartei lui. Nu s'a gân- 
dit prea mult, pentrucă pisoii, mai ales când sunt mici, nu 
prea ştiu să se gândească. A hotărît să meargă pe muchia 
mușuroaelor, înainte... până când se va întâmpla ceva ce-i 
va schimba soarta. 

lată-l acum pe ghemuleţul de zăpadă, alb şi cenușiu, 
desfășurându-se ca un vierme lung, cu patru labe şi cu co- 
diţa tot în sus şi pipăind grijuliu terenul, înainte de a se 
sprijini pe el. După fiecare pas, aceeaşi scuturătură de 
lăbuşă. 

A trecut multă vreme, până când Micicy a ajuns în 


faţa unei clădiri mari, cu o poartă neagră deschisă, din 


care ieșeau şi intrau multe fete între doisprezece şi şaise- 
prece ani. Acolo, era un pension, după cum sta scris cu 
mari litere negre pe frontispiciul clădirii înalte. Lucrul ace- 
sta, bineînţeles, Micicy nu l-a ştiut. Pentru el clădirea albă 
cu poarta neagră ca o gură de tunel, a avut altă însemnă- 
tate: De unde până atunci zidul de zăpadă se înălța pe 
marginea trotoarului, în faţa porţii pensionului el cobora 
pe nesimţite şi 一 fără să-şi dea seama 一 Micicy s'a tre- 
zit jos. 

De-acum, tragedia pisoiului rătăcit, ia o altă întorsă- 
tură: până acum Micicy ştia ce să facă, drumul alb se. în- 
tindea ca o panglică înaintea lui şi instinctul îi spunea să 
meargă pe el. De acum, nici un drum nu i se mai deschi- 
dea înainte. Erau drumuri în toate părţile, dar drumuri 
mari făcute pentru oameni mari. Micicy nu vedea decât 
drumurile mici făcute pentru el şi deaceea era așa de de- 
zorientat. Din nou sa oprit şi a început să miaune, mai 
prelung şi mai plângător decât înainte... 

Se însera. 


In pensionul de fete la poarta căruia s'a oprit Micicy, 


învățau două feluri de fete: interne şi externe. Era ora 
când se sfârșeau lecţiile de după masă. Fetele externe se 
grăbeau să plece spre casă. leşeau în grupuri gălăgioase. 
Din ele, Micicy nu vedea decât picioarele cu şoşoni, ca ni- 
şte monştri negri gata să-l strivească şi, înfricoşat, s'a li- 
pit de zidul pensionului. Nici una dintre fetele grăbite nu 
l-a observat. După ce au plecat toate, alte două picioare, 
astea cu niște șlopi albi, s'au apropiat de Micicy. O servi- 
toare venea să închidă poarta. Era ora după care în pen- 
sion începea viaţa de seară şi nimeni nu mai avea voc 
să iasă sáu să intre. Micicy a văzut cum șlopii albi trec de 
el în stradă, apoi cînd s'au întors, i s'a părut că vin amc- 
ninţători spre el. Tremurînd de frică, s'a prelins pe lângă 
zid înăuntrul tunelului negru. Poarta s'a închis cu zgomo! 
mare. In felul acesta, pisoiul mic și-a aflat loc de popas 
pentru noapte, înăuntrul pensionului de fete. 


o- 


ovestea aceasta e bătrână, de pe vremea când 

împărăţea prea slăvita Gutuie şi oblăduia cin- 

P stitul Măr. Domnite împărăteşti erau Cireaşa, 

Vișina şi Căpşuna, iar fețe boeresti şi sfetnici 

mari, Zarzărul, Persicul, Prunul, Părul, Lămâiul, 

cu ruda sa apropiată Portocalul şi alte fețe vestite şi si- 
mandicoase. 

Strugurele ce era şi el boer vestit, dar puțin cam oco- 
lit, pentru nişte vorbe svonite mai de mult și care ajun- 
seseră până la urechile slăvitei Gutui. Iată că veni într'o 
zi la împărăție şi pâri pe boerii care se aflau în mare 
cinste la curte, zicând: 

„Cinstită împărăteasă, lungă să-ţi fie viaţa şi 'n bucu- 
rie să domneşti. Mulţi ani să dăruiască Dumnezeu slăvite- 
lor domniţe Cireaşa, Vişina şi Căpşuna. 

Eu, sluga voastră prea plecată boer Strugure, vin sme- 
rit înaintea luminăţiei voastre, şi rog să-mi ascultați cu- 
vântul. 

一 Grăiește, boer Strugure, tot ce ai pe suflet”, încu- 
viință împărăteasa. 

lar sfetnicul Măr ce se găsia totdeauna la 
crăiesii, clătină şi el rotundu-i cap. 

„Mărită doamnă, începu strugurele, dau de ştire îm- 
părăţiei tale cum, întâiu credinciosul Piper cu sfetnicii : 
Zarzăr, Persic şi Prun, precum și gălbeniciosul Lămâi cu 
ruda sa roșcovanul Portocal şi încă alţi câţiva boeri ce ’n 
cinste şi cu multă încredere îi ţii Măria Ta la curte, au fă- 
cut în taină sfat, şi cu viclenie au urzit între ei împotriva 
împărăției tale. Aduc ca martori spuselor mele, adăugă 
Strugurele, pe Măslina doamnă, pe stareţul Linte, cinstită 
față duhovnicească, pe maica Stafida, pe egumenul Fa- 
sole şi chiar pe înţeleapta Mazăre, cap fără de trup”. 

La aceste cuvinte împărăteasa Gutuie de mânioasă ce 
era, mai, mai să se rostogolească de pe tron. Dar Mă- 
rul, cap bătrân, cu vorbe înțelepte, rugă pe Luminăţia sa 
să chibzuiască pâra, să facă cercetare, căci strugurele e 
cam deochiat, şi apoi să dea pedeapsa. 

Pe dată, împărăteasa Gutuie porunci să se afle în taină 
mare dacă adevăr grăise Strugurele Şi de se vor afla drep- 
te cuvintele sale, atunci vinovăția să-și primească pedeap- 
sa meritată. 

Porniră dar iscoade împărăteşti, fasolice subţirele şi 
verzi, şi dela ele aflând doamna Ceapă de vorbele Strugu- 
relui, îndată s'a îmbrăcat în douăzeci şi patru de haine 
mohorâte, şi cu părul despletit, veni înaintea împărătesii, 
şi căzând la genunchii ei, cu faţa la pământ zise: 

„Mărită crăiasă, stăpână milostivă şi îndurătoare, jur 
pe razele calde ale soarelui ce rodul ni-l coace, pe apa 
limpede ce setea şi foamea ne-o potolește, că Strugurele 
cu gând rău Si pismăreţ, a pârât fără dreptate pe boie- 
rii credincioşi, cinstite feţe la Curtea Măriei tale, pe Pipe- 
rul cam iute, dar bun la suflet, pe Lămâiul cam acru, dar 
şi el bun la nevoie, pe Portocal, Persic, Păr, Prun şi aia 
sfetnici SHOR şi cu gandul curat. 


e 


Vr € 
EAN ET ETTET و ته‎ Aa MINES 


de SILVIA GRUIA 


„Vorbele Strugurelui sunt minciuni, Măria Ta, spuse 
doamna Ceapă, şi aci stau alături cu mine toți cei dintr'un 
neam cu mine, frate-meu Usturoiu, socru-meu Hrean, cus- 
cru-meu Prazul, soru-mea Ridiche şi nepoţii mei, Morcov, 
Pătrunjel şi Postârnac, care au venit să arate ca şi mine 
viclenia lui boier Strugure, ce râvneşte domnia. 

„Trimete, Măria Ta, să vină la curte Măceșul spinos 
şi el îţi va da pe faţă minciuna Strugurelui”. 

Păzit de doi Castraveţi, Măceşul se înfăţișă înaintea 
împărătesii, și după ce-și rugă stăpâna de iertare, căci el e 
nevinovat, vorbi astfel: 

„Impărăteasa noastră, adevărat este că jupân Strugu- 
re a uneltit cu gând de moarte împotriva domniei tale, 
Cu limbă meşteșugită şi mieroasă a venit la mine şi-a مق‎ 
tat să mă hotărască mişeleşte să-mi ucid împărăteasa cu 
spinii mei. : 

Căci în domnia lui mă va face sfetnic de cinste”. 

Astfel  spovedindu-se, Mãceşul a cazut la picioarele 
tronului, jurând pe Trandafiri, copiii săi prea iubiţi, că 
el dela sine și cu ocară l-a gonit pe Strugure. 

Atunci mărita Gutuie pe deplin încredinţată de nevi- 
novăţia boerilor și plină de mânie împotriva Strugurelui 
nelegiuit, porunci să fie spânzurat de lemn, iar rodu-i căl- 
cat şi stors de sânge în veci. 

Și-aşa de atunci Strugurele stă spânzurat mereu, iar 
sucul său, băut. 


O drăguță cititoare 


T 一 一 


Omul carc na mai dorit nimic 


POVESTE 
Îi ci: stg ca uri 
fost odată un om, care avea nevastă şi trei copii, 
tustrei băeţi. Era însă sărac, aşa cum nu găseai 
un al doilea, chiar de ai fi cutreerat o țară în- 
treagă. Locuinţa sa era o colibă veche şi dără- 
pănată. Pământul său era numai nisip şi pietre. 

Muncea bietul om din zori şi până seara târziu, însă 
nu câştiga nici atâta, ca să poată potoli foamea copiilor 
săi. Dar tot muncind, îşi blestema soarta şi zicea: „Pămân- 
tule, dece eşti aşa rău cu mine? Te ud cu sudoarea mea şi 
îți dau toată vlaga şi puterea vieţii mele. Tu însă, în 
schimb, nu-mi dai aproape nimic. Soare, dece arzi mai 
mult decât trebue şi dece nu te acoperi mai des de nouri? 
Ploaie, dece nu căzi la vreme?” 

Si iată că într'o zi veniră la omul acesta trei pitici. 
Unul era înfășşurat într'o manta de culoarea pământului 
şi tot pământie îi era fafa plină de sbâreituri. Al doilea 
era înfășurat într'o manta aurie şi auriu îi era chipul stră- 
lucitor, la care nici nu puteai să te uiţi. Al treilea pitic era 
înfășurat într'o manta aproape străvezie, cam de culoarea 
apei. Piticul acesta ţinea în mână un băț, pe care se 
sprijinea. 

„Le plângi mereu de noi, îi ziseră omului cei trei pi- 
tici, şi de aceea am venit să-ți dăm o mână de ajutor. 

— Dar cine sunteţi voi, îi întrebă omul mirat, şi ce 
ajutor puteţi să-mi daţi? 

一 Eu, răspunse cel dintâiu pitic, sunt spiridușul pă- 
mântului şi am puterea să fac aşa ca pământul tău să fie 
cel mai roditor. 

— Eu, grăi al doilea pitic, sunt spiridușul soarelui Si 
pot face aşa ca soarele să încălzească pământul tău nu- 
mai când trebue și atâta cât este nevoe. 

— lar eu, vorbi la rândul său al treilea pitic, sunt spi- 
ridușul ploaiei Si am puterea să fac să plouă pe pământul 
tău numai atunci când e nevoe”. Şi zicând acestea, spiri- 
dusul ploaiei înfipse băţul în pământ, făcând 538 45 
un izvor cu apă limpede Si îmbelşugată. 

Omul privea nedumerit și cam speriat la cei trei pi- 
tici şi nu mai ştia ce să zică și ce să creadă. Insă spiridu- 
şul pământului vorbi din nou, zicându-i: „Am venit să fa- 
cem cu tine învoiala ce urmează: :cu ajutorul nostru, vei 
scăpa de sărăcie şi vei ajunge omul cel mai bogat din 
țară. Insă, după ce vei strânge averi mari, vei spune: „Imi 
ajunge atâta cât am şi nu mai doresc nimic”, toate averile 
acestea ai dreptul să le lași fiilor tăi sau să le dai oricui 
îți place. lar dacă nu vei spune vorba aceasta şi vei căuta 
mereu să câştigi mai mult, tot mai mult, să ştii că la 
moartea ta, tot ce ai câștigat, rămâne pentru noi trei. Pri- 
mești învoiala aceasta? 

— Primesc!” se grăbi omul să răspundă. 

Cei trei pitici pieriră şi se făcură nevăzuţi, iar omul 
rămase singur dus de gânduri. Se întreba mereu: „Să fie 
oare adevărat cc mi-au spus piticii, ori a fost numai o pă- 
căleală ?” 

Oricum, își văzu înainte de munca sa. Dar spusele pi- 


ticilor se dovediră adevărate. Din ziua aceea, omului îi 


mergea din plin. Nici nu se împlini anul, şi nu numai că 
scăpă de sărăcie, ci putu să mai cumpere şi din ogoarele 
vecinilor. Dărâmă coliba sa veche şi dărăpănată şi în locul 
ei zidi o casă mare şi frumoasă, cum nu era alta. 

An de an, se îmbogăţea tot mai mult. Cumpără moşii, 
cumpără păduri şi se întinse cu pământurile sale până la 
marginea mării. 

Când văzu întinzându-se înaintea ochilor săi marea 
cea nesfârşită, îi veni alt gând: să construiască mai multe 
corăbii, pe care să le trimită să aducă tot felul de mărfuri 
din țări îndepărtate. Ba merse el însuși şi cercetã multe 
oraşe şi multe Împărății. 

Mai făcu ceva. Intr'un loc mai potrivit dela marginea 
mării se apucă să ridice un oraș nou și mare. 


de ALI-BABA. 


Aşa ajunse săracul de odinioară omul cel mai bogat 


„de pe pământ. 


Cu toate acestea, îi dedea înainte cu munca. Văzând 
că totul îi izbutește, se trezise în el o patimă nebună de 
a-şi spori bogăţiile, cărora nici nu le mai putea ține soco- 
teala. Nici nu se gândea să spună vorba despre care se în- 
țelesese cu piticii: „Imi ajunge atâta cât am și nu mai do- 
resc nimic!” 

Muncea înainte şi nu-şi dădea seama că începute. + să 
îmbătrânească şi că are nevoie de odihnă. De acolo, de 
unde erau, cei trei pitici îl urmăreau și nu mai puteau de 
bucurie. „Am avut noroc, îşi ziceau ei, cu omul acesta, care 
se prăpădeşte muncind, ca să ne lase nouă averi nenumă- 
rate”. 

Dar anii treceau, apropiindu-l de mormânt. Omul îm 
bătrânea văzând cu ochii şi cădea deseori bolnav. Intr'o 
seară, se simţi chiar rău de tot. Crezând că e aproape să-i 
sune ceasul morţii, chemă pe cei trei fii ai săi, ca să le 
dea binecuvântarea şi să-i vadă pentru cea din urmă oară. 

De durere şi slăbiciune, ținea ochii închişi. Când îi 


deschise, văzu lângă el pe fiii săi, însă în fundul odăiei 


văzu pe cei trei pitici, care râdeau în barbă și își frecau 
mâinile de bucurie. 

Omul ghici pricina bucuriei lor. „Am să fac să vă 
piară toată bucuria”, își zise el în gând. Și întinzând mai， 
nile, în semn de binecuvântare, pe capul fiilor săi, care 
stăteau în genunchi înaintea sa, zise, cu o voce stinsă: „Imi 
ajunge atâta cât am şi nu mai doresc nimic. De aceea, mor 
liniştit şi mulțumit”. Inchise ochii și își dete sufletul. 

Celor trei pitici le pieri toată bucurie. Văzură că nu 
se aleg cu nimic şi că toată averea omului trece la fiii lui. 
Fugiră spumegând de mânie şi merseră să se ascundă în 
adâncimile pământului. 


ALI-BABĂ 


La manevrele armatei, cure au avut loc de curând în 
împrejurimile orașului Craiova, acești mici ciobanași 


` privesc cu luare aminte la 000011116 aviatorilor noștri. 


„(Foto 1. Berman). 


12 7 at روت‎ 


ِِ 
ps 


> 


غجا 


ك 


SEa 


ZI 


i d ulte seri dearândul nu mai eșisem în ceardacul 
casei mele, fiind țintuit în pat de o boală foarte 
grea, ‘care de multe ori nu iartă. De câteva zile 
însă mă simțeam bine și doctorul îmi dădu voe 
-- să mă odihnesc câteva ceasuri, afară la răcoare. 

In seara aceea îmi întinsesem un scaun lung în cear- 
dac şi înviorat de răcoarea plăcută a serii aceleia de Au- 

“gust, priveam în zarea albastră cum se topeau pe cer nori- 
şorii albi, ca spuma. 

Deodată mă trezi din visare un ciripit sglobiu. Era 
draga mea rândunică ce-şi avea cuibul în tavanul cearda- 
cului, deasupra lămpii şi pe care aproape o uitasem în 

cursul lungei mele suferinţi. 

- Am: închis ochii fericit! Ştiam bine că guraliva mea 
chiriașă o să 'nceapă a-mi povesti cine ştie ce întâmplare 
minunată, de prin ţinuturile calde unde-și petrecuse iarna 
și nu m'am înşelat. 

„Cirip, cip, cirip, cip, cip, cip, cirrr, cirrr! Scumpul 
meu stăpân; bine-mi pare că te afli bine şi sănătos. 
Mi-a fost teamă c'o să vie din nou ziua de plecare spre 
țări calde, țări cu soare şi că n'o să pot "nainte, să-ți spun 
două, trei cuvinte”. 

Ş’aşa a 'nceput rândunica să-mi povestească ce-a mai 
văzut şi ce-a mai păţit pe acolo, pe unde a dus-o soarta 

. ei de pasăre călătoare. | 

„Odată, zice rândunica, mă depărtasem de stolul prie- 
tenelor mele şi mă luasem după o ceată de oameni, care, 
după vorbă și port, mi se păreau cunoscuţi. Mare mi-a fost 
mirarea când apropiindu-mă de ei, i-am auzit vorbind 
limba ţării mele dragi, limba pe care o vorbeşti tu, stă- 
pâne ! 

M'am ţinut într'una după ei şi tot ascultându-i, mi se 
părea că mă aflu iarăși la cuibul meu drag. 

Deodată, ceata exploratorilor se opri în loc. Un tără- 
boiu de sgomote grozave sauzea prin apropiere: urlete, 
bătăi de tobe, râsete sălbatece. 

Ceata călătorilor noştri pregăti la iuţeală armele de 
luptă și tiptil, tiptil, se apropie de locul cu pricina. 

Curând ajunseră într'o poiană în mijlocul căruia ar- 
dea un foc mare. Jur împrejurul focului se aflau peste 
‘cincizeci de negri, pe care îi recunoscui de 'ndată că erau 

- mâncători de oameni. Aproape de foc se afla, legat de un 
stâlp, un biet negru bătrân. Știam mai de mult că sălba- 
tecii aceștia au obiceiul ca atunci când careva din ei îm- 


EOE Aa 


سواد تت > i‏ سي 


x 


2 


DIN CICLUL „AȘA MI-A POVESTIT O RÂNDUNICĂ“ 


٤ N پ-‎ 


' bătrâneşte și nu moare de moarte bună, îi fac ei de petre- 
canie. Il prăjesc ca pe un puiu la frigare și-l mănâncă cu 
mare poftă. Așteptam نو‎ 
deodată, isbucni o salvă de împuşcături. Exploratorii por- 
niseră atacul contra canibalilor (mâncătorilor de oameni). 

Inspăimântaţi de sgomotul puștilor, sălbatecii o rup- 
seră la fugă prin codru, lăsând numai prizonierul legat, 
înspăimântat Si el ca şi ceilalți. Călătorii noştri îl desle- 
gară şi printr'un tălmaciu pe care îl aveau eu ei, îi spu- 
seră că nu mai are de ce se teme. i 

Bietul negru, când înţelese, nu mai ştia ce să facă de 
bucurie şi prin semne curioase voia să-i facă a ’ntelege 
să-l urmeze. 

Cuprins de curiozitate, întregul grup îl urmă şi ajun- 
seră curând la o colibă în care negrul îi pofti, cu gesturi 
şi mai curioase, să intre. Inăuntrul colibei negrul cel bă- 
trân începu să vorbească ceva pe limba lui, iar tălmaciul 
traduse: 

„Eu cât am fost tânăr, zicea negrul, am umblat mult 
şi departe, am avut o ceată de războinici şi nu mi-a fost 
frică de nimeni. Acum, pentru că sunt bătrân şi fără pu- 
teri, vreau să dăruesc celor ce m'au scăpat dela moarte, 
tot ce am adunat din războae şi Golo-Dobo (aşa îl chema, 
pe semne) va muri fericit”. a 
. Sfârșind de zis, negrul scoase de sub nişte frunze un 
maldăr mare de fildeș şi o sumedenie de bucăţi mari 
de aur. 3 | 

Apoi desfăcu dintr'un ungher o cutie înfășurată în 
frunze. Lucrată în aur masiv şi încrustată cu pietre pre- 
țioase, ea singură era o comoară. Inăuntru însă era plină 
cu perle mari cât aluna. 

„Asta, zise negrul, am luat-o dela un „Tobo” (adică 
negustor) pe care l-am omorit eu”. 

Exploratorii noştri nu-și mai găseau cumpătul în fata 
atâtor bogății și strângându-le cu grije, porniră iarăș la 
drum. 

Eu, dragă stăpâne, fiindcă mă depărtasem prea mult 

de tovarășele mele, am făcut calea "'ntoarsă și nu mai știu 

ce So fi 'ntâmplat. Dacă acei călători au ajuns cu bine la 
capătul călătoriei lor, apoi, ştiu că au să ducă o viaţă lip- 
sită de griji, cu atâtea bogății din comoara lui Golo-Dobo”. 

- D. C. MEREANU 


acum să văd acelaş spectacol, 


Vs 


i 


Viitorul lui Haplea 


Haplea rămăsese fără un ban, ceeace — de altfel 一 
i se întâmpla cam des. Insă de rândul acesta, trecuseră 
câteva luni de când nu văzuse măcar ce coloare au banii. 
A încercat el tot felul de treburi, doar, doar o câştiga ceva, 
însă toate i-au eşit pe dos. 


Disperat şi ne mai știind ce face, Haplea se duse la o 


ghicitoare, ca să-i dea în cărţi şi să-i ghicească viitorul. - | 


Ghicitoarea îl puse pe Haplea să taie cărţile, să facă 
peste ele de trei ori semnul crucii, să mai facă Si câteva 
mătănii, apoi, după ce le amestecă și le orândui, aşa cum 
ştiu ghicitoarele, îi zise: 

„Hapleo, fii„fără grije! Cărţile arată că te aşteaptă zile 
bune. 

— Când şi cum? întrebă Haplea nerăbdător. 

— Incă trei ani, vorbi mai departe ghicitoarea, vei 
trage pe dracul de coadă. 

— lar după aceea? 

— lar după aceea, încheie ghicitoarea, te vei obişnui 
să-l tragi de coadă”. 


که 


خي 


3 


ET 


$ 
A “ANE 
A e a 


TI p- سي‎ 


La un festival care a avut loc de curând la Plimouth 
(Anglia), sau produs şi acești tineri virtuoși ai conser- 
vatorului. Prima din grup, o fetiță de 6 ani, cântă ca 

o violonastă desăvârșită. 


14 


4 J Pi 
aa ss i 


aro 


` g: ۱ 
SAN A... ادو‎ N 


ve 一 


mii 


aS A 
A 


ل. د 


Fotografii trimise de cititori 


۷ 3 N i 
Răspuns de Haplea 
Haplea se băgase ca argat la o moșie. Intr'o zi, pe când 
trecea pe acolo un cunoscut al său, acesta îi zise: „„Hapleo, 


“am aflat că stăpâ;nul tău are un măgar. Oare de când îl 


are? 
~s 


— Din ziua în care m'a luat pe mine ca slugă”, răs- 
punse Haplea. 


Cu n-rul de fafă începem publicarea foarte interesan- 
telor peripeții ale pisoiului Micicy. Acest roman nou i fost 
scris anume pentru „Dimineața Copiilor” de talentata 
scriitoare și colaboratoarea noastră Domnișoara Anișoara 
Odeanu. 

Suntem convinși că drăguțele cititoare şi iubiții citi- 
tori vor urmări cu toată plăcerea păţaniile şi întâmplările 
simpaticului Micicy. 


AND vezi câte o frunză făcută sul, te gândeşti 
că nu este decât o simplă frunză care s'a uscat, 
dar dacă dai s’o deschizi, găseşti ascunsă înăun- 
tru o omidă. ۸: : 

Trupul acestei omizi este făcut din paispre- 
zece inele şi poartă șaisprezece picioare. In părţile capului 
ea are doi dinți mari cu care roade frunzele. Nici nu vă 
puteţi închipui câte frunze verzi şi frumoase poate ea să 
mănânce într'o singură zi. 

Doamna omidă, într'o zi de vară, se înveli bine cu o 
frunză mai mare ca de obiceiu şi de acolo se uita pe furiș 
afară. Dar ce credeţi că văzu prin deschizătura frunzei ră- 
sucite? Putin mai departe, pe cărarea ce ducea la pădure, 
zăcea o păsărică moartă. Cum sa întâmplat moartea pă- 


` §aricîi, omida nu putea spune, dar vedea lămurit prin 


gaura frunzei răsucite ochii sticloşi şi întunecaţi pentru 
vecie ai păsăricii, penele ei frumoase şi pline de puf cât 
şi trupul rece şi țeapăn ca o piatră. Uitându-se cu întristare 
la biata păsărică, omida mai văzu atunci doi gândaci foar- 
te mari şi negri, având vergi portocalii pe spate, care se a- 
propiară de păsărică şi începură a o mânca. 

„Groaznice lighioane!” Se gândi omida şi se întoarse 
repede la frunza ei verde din care începu să mănânce cu 
o poftă şi mai mare. După un timp, se uită iar prin gaura 
frunzei, ne mai putând de curiozitate. Zări gândacii dim- 
prejurul păsăricii foarte ocupați. Dar mirarea ei fu şi mai 
mare, când îi văzu săpând o groapă. Lucrară vreme destul 
de îndelungată, până ce împinseră păsărica în groapă şi 


4 


re 4‏ مل دسا 2 


21 : 1 A 1 خاو وې‎ 《 2 3 
d A n 7 ر‎ 


` Marele Voevod Mihai: asistă, alat 
1 a E BEE Ac 4 


EZ EE N ANA a PRE IR 


一 一 人 一 一 


"i de colegii lui de şcoală, la o 


-~ 


DIN VIAȚA ANIMALELOR MICI 


roparii pământului 


o acoperiră cu pământ. Niciodată nu fi-ai fi putut închipui 
că nişte ființe aşa de mici ar izbuti să isprăvească o muncă 
atât de istovitoare. Dar lucru şi mai ciudat, gândacii se în- 
gropară şi ei odată cu păsărica. 

Omida văzând toate aceste lucruri stranii își ieși din 
fire afară din cale. „Doamne Dumnezeule!” începu ea să 
strige la gândaci. „Ce faceţi acolo? O să vă înăbușiţi, dacă 
nu băgați de seamă! 

— Ce prostie |! răspunseră gândacii cu dispreţ. Ştim 
noi bine ce facem şi n'ai să ne înveţi tu acum meseria noa- 
stră!” Şi iar se băgară sub pământ.... 

Acolo doamna Gândac lăsă câteva ouă chiar în trupul 
păsăricii şi pe urmă fugiră afară. 

Vedeţi, că gândacii nu sunt ca fluturii. Nu trebuie pus, 
mâna pe ei, căci au un miros neplăcut. Ei sunt cioclii și 
groparii câmpului şi în felul lor sunt foarte folositori, căci 
îngroapă toate creaturile moarte pe care Je găsesc şi deci 
ajută să ţie “aerul curat. 

Omida se agăţă de altă cracă pentru a găsi o altă 
frunză verde şi gustoasă pentru masa ei. Ea se gândea cu 
scârbă la aceşti gândaci și la obiceiurile lor urite. Dar tot- 
deodată nu se gândea de fel că și ea strică frunzele și 
fructele. ; 87 E 

Ca mulţi, omida vedea cusururile celorlalţi, dar 
când era vorba despre răutăţile ce le pricinuia ea, era 


oarbă! FAS 
1 OLGA BUDISTEANU 


E E O ar 


întrecere sportivă. 
DOSTE E DUO EEE! 


کت 


که 


ip i دا‎ ¥ a 
Lucia la școală pleacă 
Dar cu Biju ce să facă? 
Şcolărița are-un plan: 
Vâră câinele'n ghiozdan. 


5 


Doarme fata fără frică: 
O păzește Bijulică : ) l : 


De acum o să fie bine! 


„DE JOCURI PE LUNA DECEMBR 


81 
1 


Il vedeţi cum dintr'odat' 
Din ghiozdan el a scăpat 
Rupe rochia cu necaz 
Dar copiii toţi fac haz. 


Toate'nvață acum de zor 
Că-i severă „doamna” lor 
Biju plictisit în clasă 

La plimbare vrea să iasă. ® 


IE | 


A 


IR H 


YI XXX 


خپ 

کد 
Ocûrîfi fiind au purces‏ 
Amândoi în codrul des‏ 
E târziu şi tot, apasa s‏ 
Grija să se 'ntoarc acasa.‏ 

9 
Au răcit și mi-a băgat i 
Doctorul frumos în pat - 
Şi le-a dat o doctorie, : 
Tot mereu cuminţi să fie. 


A- 


— 


p? 


TEF 7 مسج وو د تت‎ . OR 


UN COSTUM DE CĂLĂRII 


ددم سم تل وون بخ خر 3 0 


TIMATE domnule, nu cumva aveţi nevoe de un 


băiat de serviciu?” Cu vorbele acestea, spuse pe: 


-un băiat îmbrăcat sărăcăcios. 
băiatul acesta de orsă gips اوه‎ 
ai 
nevoe, numai că tu eşti încă mic, ca să poți fi bun pentru 


te domnule, îi întoarse băiatul vorba, sunt în- 

de statură, dar am putere destulă şi‏ سو AA cam‏ وسو 
sunt obişnuit cu munca.‏ 

— Dar 


mi-a dat ۷٧٧ să vin la domniata. 


este 
că vreau să câștig și eu ceva, ca să-i pot veni în ajutor. Ea 
cu 


Aceste cuvinte, deşi erau spuse cu blândețe, fură e 


Insă, acum ce era de făcut? Stătea mâhnit şi abătut ina- 


avea 
„An via 


Pata دنا سسره‎ SÊ - 


lorea biram e 
pentru sârguința sa fa پا و‎ şi pentru purtarea 
pere pese această ات‎ meargă bine 
precum merit nă ast Semnat: Barbu 
Lucescu, direstorul 
re Care nu era un 
om rău, bătu prieteneşte pe umăr pe Florea şi îi zise: „Mi- 
cule Florea, mi-ai arătat cea mai bună scrisoare de reco- 
rare și ce puteai să aduci. Te iau în serviciul meu da 
în adevăr ești băiat sârguitor și cum se cade, așa 


or. a stris d. director al şcoalei, poți fi sigur că nu te vei in- 


„De atunci, au trecut mai mulţi ani. Dorința ditectăru- 
şcoalei, i 


stăpânul 


: mamă-sa îşi trăește e şi fericită anii bătrâneţii. 


M. SOREL 


1 TIBIŞIRY, 
roman de Moș Nae 
Preta, le € lei 


a toate: librăriile $ 


Concursul de bosi pe luna Decembrie 


D RECONSTITUIREA PLANTELOR 


3 NEA MURGILĂ 
5 onrzonraL: 
ză 2) Pre anume 


5) Mergem in roi 
6) Au aeee ia = 


7 iu alta a 
} dreaptă 


S q 
3) Ce face calul cână se 
LLL 9» ې‎ EO 
یا‎ Îl, : € 
1 8 58 یه‎ : ; 
١ | || VERTICAL . 
لا‎ a ١ 
caus 1) Cal فلبه‎ la pensie 


mm Calae Fasa 
3) Ce fumează D- hui ? 
4) ده د‎ ieie după ai 


Deslegările jocurilor din Ne. 511 


1) Suinta și cimilitarile ومومو‎ 
1) Ahm- Nula . 


DAFIN‏ سل 


. ٤ B 
HR $ 


دو دو )4 Metagramă‏ 3 


一 


HU Litera o = 


0 y 


„ANUL 10 Miercuri 13 Decembrie 1933 — Nr. 514 


INEATA 4 
COPIILLORI 


REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — STRADA CONST. MILLE 
SĂRINDAR), 12. @ TELEFON 324/10 


1 AN 200 LEI 
Abonamente: ¢ LUNE 100 „ 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMAR 5 LEI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 

Director: N. BATEARIA 
Manuscrisele nepublicate nu se îtapelară 


mant artist 


DE 7, ANISORI + 


edeţi toate figurile ce însoțesc bucata aceasta” 
Sunt o foarte mică parte din figurile tăiate cu 
foarfeca dintr'o bucată de carton şi făcute cu o 
repeziciune uimitoare de un copil, un băeţaș la 
vârsta de șapte anișori. Dăm chiar și numele a- 
cestui artist aşa de mic ea vârstă, dar aşa de mare ca ta- 
lent şi pricepere. Se numește Fiorenzo Fontona şi este 
dintr'o comună din partea Elveţiei locuită de Italieni. 

Nu vă vine să credeţi? Nici mamei copilului nu i-a 
venit să credă, când micuțul Fiorenzo i-a arătat într'o zi 
„o capră” tăiată cu foarfeca dintr'o bucată de carton. 

„Mărmico, îi zise Fiorenzo, am făcut-o eu: e capra ve- 
cinului nostru”. Şi văzând că mamă-sa nu vrea să-l همی‎ 
dă, micul artist luă din nou foarfeca şi făcu la repezeală 
alte chipuri de animale: vaca măcelarului, calul căruța- 

şului, găina babei Sofia, porcul nașului Stefano, câinele 
“ânătocului Giovanni, pisica tușei Lucrezzia, etc. 

Mamă-sa rămase uiimită de talentul lui. Insă Fiorenzo 
nu se mulțumi să facă numai chipurile animalelor pe care 
le vedea aievea. Invăţase کو‎ scrie şi să citească. Dar mai 
mult decât orice, îi plăcea să citească despre diferite ani- 
male ce trăesc pe pământ. Un unchiu al său, care era om 
cu ştiinţă de ră că îi explică tot ce era mai interesant des- 
pre aceste animale şi despre țările unde ele trăiau. 

Aşa, micul Fiorenzo câştiga în toate zilele cunoștințe 
noui din geografia şi din viața animalelor. Avea însă grija 
ca orice animal — fie un patruped. fie o pasăre, un peşte, 
o şopårlă 一 pe al cărui chip îl întâlnea în cărți, să-l facă 
numai decât din carton. 

-In modul acesta, el umplu toți; pereţii casei sale pă- 
rinteşti, precum şi pereţii dela casele rudelor sale. 

Printre cititoarele şi cititorii noștri nu se. oare 
unii, care să facă — fie şi mai încet şi mai puțin bine le 
început — ceeace Fiorenzo Fontona a putut face încă de 
la vârsta de şapte ani? Să încerce şi să nu-şi piardă rept- 


de curajul. 
NWE VINTILA BRATU 


١ 


84 کر‎ ji 


SN 


ROMAN PENTRU COPII 


COPI | ms 6K 


att 


de ALICE GABRIELESCU 


S)FUGA OLOGULUI 


El nu ştia داو نو‎ ştiut multă vreme că banii de leafă 
îi dădea domnul Vernescu din buzunarul lui. Jupânul nu 
dădea la ucenici decât găzduirea, iar plata numai după ce 


ke meseria.‏ يي 

aceasta trebuia să rămâie o taină şi ar fi rămas 
multă vreme astfel, dacă împrejurările n'ar fi dat-o la i- 
veală mai curând. decât și-ar fi închipuit cineva. 


Partea Il-a 
IN VACANT A 


dată cu vacanța cea mart, au început şi căl- 

durile înăbuşitoare de iulie. Aerul în oraş de- 

venea apăsător. Copiii n'aveau poftă de mân- 

care şi obrajii le erau mai i. Domnul 

Vernescu îşi luă concediu dela Societate şi in- 

tro dimineaţă, porni cu copiii, cu guvernanta şi cu ne- 
despărțita Kati, spre munţi, întrun sat de lângă Brașov. 
Mai fuseseră copiii la băi, cu trenul, dar în fiecare 


an li se părea totul non. Gările, cu zarva şi forfota de - 
lume, lanurile nesfârşite deoparte și de alta a vagonului, 
podurile pe cari trenul trece bubuind, satele pierdute - 
printre copaci ca în pozele din cărți, apoi dealurile care 


încep mici în depărtare, cresc, se apropie, se ridică. 


până iată-i munți înalți venind lângă tren, îngustând و1‎ 


cul că șoseaua abia mai încape când la dreapta, când 
la siânga căii ferate, iar uncori, unde nu sa putut croi 
nici drumul îngust pentru şine, iată tunelul. hruba de 
întuneric în care crezi că ai orbit, unde mânuţele miti 
uu tremurat în mâna de alături a bunicului sau a dom- 
nișoarei Emilia, cât au ținut cele nesfârşite două minute. 

Din București an plecat pe zăduf, 
coare ca toamna. iar la Predeal toți pasagerii își puseră 
pardesiurile نو‎ își înfundară pălăriile în cap, atât era de 
„frig. Nimeni mu se mira, căci la înălțimea aceea de o 
mie de metri, clima este cu totul alta. 

Satul în care miergeau se afla dincolo de Brașov. A- 
vea trei nume, ca toate satele şi oraşele din Ardeal cu 
trei populaţii în ele: români, saşi și unguri. Copiii nu 
putură pronunța decât numele românesc: Codlea. 

Dela gară, satul Ji se păru ciudat, pustiu şi trist, fără 
veselia itoare a satelor din vechea Românie. Căci 


locuitorii își clădese casa cu spatele la stradă, la ferestre 


tin obloanele trase, în loc de gară fac o împrejmuire de 
zid cu poarta de scânduri dese prin care nu se zărește 
nimic înăuntru. Astfel că ei par a locui în mici cetăți. 

In schimb, erau multe lucruri frumoase de vizitat 
în Codlea. Emilia întreba cu deamănuntul şi regula de 
cu "seară plimbarea de a doua zi. 

一 Mâine mergem să ra Em florăriile. 

Pe un câmp cât vedeai cu ochii, numai flori... flori 
alese, semănate, răsădite şi crescute cu trudă şi răbdare. 
sub geamuri împotriva furtunilor, a grindinei sau a fri- 


一 Mâine mergem la crescitoria de vulpi. 
aus Su Vogi „de mori وه‎ dià Almetă si Co- 
nada, vulpi de-acelea frumoase, mari, cu cozile ;cât bra- 


Sinaia era ră- - 


Casa pe care o închiriase و‎ Verneseu era د‎ 
unor țărani înstăriți. Aveau de toate: douil vaci în staul, 
trei porci la îngrăşat. două cotețe cu păsări de casă, vreo 
trei câini, două pisici, și pe deasupra șase copii, toți mi- 
titei. Vorba ceea: doi în car, doi sub car, doi pe chinga 
carului... 

Cel mai mare dintre bãe fii ţăranului, lon, abia im- 
plinise opt ani. Copiilor noştri li se pãrtise mic de tot. 
un tûne față de vârsta lor înaintată. Mă rog, Mioara mer- 
gea pe zece, iar Victor pe doisprezece. 

Mai pe urmă văzură ei că „ţâncul” ştia o mulțime 
de lucruri de cari ci, mici orăşeni, rămâneau uimiți. 

Cu toate că lon abia buchisea literile pe cărţi, el știa 


în schimb numele stelelor de pe cer, știe cum sé ară şi 


se seceră câmpul, apoi spunea pe nume uturor semiănă- 
turilor fără să se înșele: care anume erii grâu, care se- 
cară, rapiță Si așa mai încolo. Joaca lui pe lângă casă 
era cu folos. Plivea buruenile dintre zarzavaturi, omora 
omizile pomilor, prăzea brazdele. El nu sar fi priceput 
să se joace cu un cal de lemn, dar căli rea vitejeşte pe 
un cal adevărat. 

Tot Ion mai avea datoria să legene pe Costicuţă. co- 
pilul cel mic, sau să păzească pe cel de doi ani şi pe cel 
de trei, să nu cadă şi să se lovească. La asta îl mai ajuta 
înainte şi soră-sa, Tasia, dar ea era de-acum coşgogemite 
fată mare, împlinise zece ani şi nu mai putea pierde vre- 
mea cu fleacuri. Ea făcea focul, direti:a odăile, se în- 


ful, cu fire albe-argintii în părul „mătăsos. 
Lumea venea să privească mai „pe la amiază. 
când vulpile erau scoase din poftite la mân- 
care. Cele mai multe erau mici, e dresaj că prea که نت ی‎ m ice ETER TORE 2 8: 
تع نه کس اه‎ se mai repe- adi at او‎ slop 
u = pr ca Mă. se supărau pe Un viitor cititor al ， minef pote Soliman) 


- v Pa < b سو » ټستټ‎ : 
f ١ د ولو‎ Ie 21 ې‎ ۴ is e S 
تی‎ NA o iat 
4 4 4 Ar e Sa a 
د‎ 
۸ . 3 sai 


văţa la cusut şi se arăta, slavă Domnului, harnică şi pri- 


cepută ca şi maică-sa. Ziua bună de dimineață se arată. 
- Intro zi, domnul Vernescu primi o telegramă: 
„Trec Paris azi, ora zece. Veniţi gară. Alexian”. : 
Tl întâmpinară cu toţii plini de bucurie. Si mai mare 


le-a fost bucuria, când nenea inspectorul le-a dat vestea . 


nouă: 


— Rămân cu voi trei zile. 0 să facem un chef de po-- 
~ mină. Vă învoiţi? 


Tăbărâră pe dânsul cu urale, Victor şi M'oara. O 
odaie liberă se mai găsca la gazdă, iar cât despre chef, 
cam rămaseră ۳ gânduri copiii. Râzând, domnul Alexian 
îi lămuri: 

一 Dragii mei, la mine, chef inseamnă când mă bucur 


mult. Şi nicăeri nu mă bucur mai mult decât acolo unde - 


sunt cu voi şi cu bunicul vostru. 
一 Dacă-i așa, sa şi început cheful, ziseră copiii. 
Căci şi ei, cu nimeni nu petreceau mai bine decât 


cù. veselul nenea inspector, care la glume şi jocuri se - 


punea în: mintea lor de copii, pe când bunicul şi dom- 
nişoara Emilia erau totdeauna mai serioşi. 


- Domnul Alexian îi luă la cercetat, ca la poliţie. Pe 


Aade sau plimbat, ce-au văzut, ce-au făcut de două săp- 
tămâni de când erau în Codlea. Când sfârșiră de povestit, 

inspectorul îşi plesni palmele una de alta, le plesni de 

şolduri. bătu apoi din picioare, bătu în masă. pufni pe 
nas... Se prefăcea adică nemulţumit. 

2 — Atât? Numai atât? Dar la băile din pădure afi 
fost? Nu. Dar pe Măgura. Codlei vati suit? Nu. Va să zică 
numai de ici până ici? Așa fel de viteji îmi sunteți? Lasă 
că vă vin de hac. Am să fiu generalul vostru. Mâine por- 
nim În marş pe muntele cel mai înalt de aici. Acolo să 
vedeți frumuseţe, aer curat نو‎ priveliști dumnezeeşti. 
„Două mii de metri înălţime. Punem mâna pe nouri, copii. 

Cu toată bucuria ce-o vedea strălucind pe obrazul 
copiilor, iubitoarea Emilia îndrăzni politicos: 

一 No fi prea obositor drumul, domnule Alexian? 

. Inspectorul se întoarse spre ea, tot glumeţ. 

— Să mergi și dumneata ca să vezi. 

一 N'ar fi mai bine să facem numai o plimbare prin 
munți? Un ceas sau două,stărui guvernanta. 

“De astădată, domnul Alexian se burzului. 

一 Mă rog, cine comandă aici? Eu sunt generalul, iar 
pe dumneata, domnişoară Emilie, pot să te fac cel mult 
locotenent. Cât despre domnul bunic, măcar că-i bătrân. 
nu-i nici el mai mult decât căpitan, și încă de rezervă. 
Ordinul superiorului se execută, nu se discută. 

一 Dar nouă ce grad ne dai. nene inspector? intre- 
bară Victor şi Mioara. 

— Voi? Simpli recruți, soldaţi proşti, deocamdată. 
Mâine, după escursie, poate să vă înaintez în grad. Dar 
staţi! Mai trebue trupei noastre şi un sergent-major care 
să îngrijească de nevoile stomacului. 
: 一 De mâncare? Este Kati, bucătăreasa. 

- — Foarte bine. Să se prezinte la raport sergentul- 
major Kati. 

Bucătăreasa veni îmbujorată şi muş şiroasă. Inspecto- 
rul fi strigă ca 18 ۳72: 
$ — Ordin! Mâine la șase dimineaţa să fie pregătiţi doi 

pui la frigare, opt ouă răscoapte, brânză de care aveţi 

şi cireşe... j 

一 De care n'avem, zise Kati, Nu se găsesc. 

一 Fie şi fără „cireşe. Stânga 'mprejur. 

— Nu-i bine să fac puii decusară? mai zise Kati 

` Fiindcă nu ştia în cât timp se frige un pui, inspectorul 
se prefăcu mânios. 

— Nici o vorrrbă! Ordinul se execu. nu مو‎ discută. 
Stânga 'mprejur, sergent major Kati. 

一 Puftim? Care sirjent-majur? 

— Ei, la vaiba, dumneata. Eşti sergent-major Kati. 

lu-ţi poziția şi mergi la bucătărie în pas alergător. Un-doi, 


un-doi, un-doi... 

Ca cum era, bucătăreasa înţelese hazul mu- 
safirului şi-i făcu pe plac, urnindu-şi ERE ei grosse 
şi noduroase în tact soldăţesc. 

— Un-doi, un-doi... : و‎ 

` Pe urma èi, se luară şi copiii, cu mâin inile şi picioa- 
rele perle la defilare. SSR PT Aa 


nel 


„cuprindă casa, își puseră mânile în păr. 


Mare lucru e veselia într'o casă. De câtva timp, dom- 
nul Vernescu nu se simțea bine cu sănătatea, deși se fe- 
rise să spuie ceva. Avea un fel de năduf, obosea la cea mai 
mică sforțare. La Bucureşti crezuse că-i venca din cauza 
căldurilor, dar şi aici unde era răcoare, nu 6 6 
Numai de un ceas, de când venise prietenul său Alexian, 
îşi uitase boala, răsufla fără greutate. Bineînţeles că nu 
“ar fi încumetat să se uree pe munţi şi era hotărât să ră- 
mâie acasă a doua zi. 

Intâmplarea a voit însă ca nici ceilalţi, care se pre- 
găteau cu atâta plăcere de escursie să nu poată merge. 
lată cum a fost, căci a fost o întâmplare grozavă. 


$ FOCUL 


Puțin după miezul nopţii. domnul Alexian care, ca 
adevărat polițist, dormea cu geamurile deschise, dar cu 
revolverul sub pernă, sc trezi, simțind că năvăleşte în 
odaie un fum înnecăcios. 

Sări din pat și privi pe fereastră. Intr adevăr, în a 
dul curții, o fumăraie mare cuprinsese căsuţa proprieta- 
ai şi, prin fum, incepeau a se ridica mici pâlpâituri de 

cără 


Ţăranii adormiţi în casă, cu geamurile închise, nu 
simțeau că focul isbucnise în pod unde erau paiele strån- 
se pentru nutrct. 

Fără să sica la gânduri, inspectorul işi băgă picioa- 
rele în papuci, își aruncă pardesiul peste cămaşa lungă de 
noapte și alergă in fund, bătând ţăranilor în ferăstruică. 

一 Hei, Gheorge, Ilarie, Avedi-, Pantelimon... 

Neștiind cum $! cheamă pe proprietar, înc . ca toate 
numele care-i veneau în minte şi tot aşa pentru nevastă. 

一 loană, Vasilică, Mareudă. Casandra... 

Insfârșit, deși tocmai. numele cele bune, Niculae și 
Safta, nu le nimerise, ţăranii se treziră înspăimântați. 
Când văzură focul din pod ca. se întețea, gata-gata să 


` {Va urma) 


7 recitu. 


Pregătiri peniru 


A > cs ardane tul‏ که صف هو نکی ټټن شه د 


CARE ADORNISE 


de ALI-BABA- 


u fost odată trei surori. Cele două mai mari 

erau şi urîte şi rele, iar cea mai mică era şi fru- 

moasă și bună. Cele două surori mai mari vro- 

iau să o prăpădească pe sora lor cea mică. De 

aceea, îi ziseră într'o dimineaţă: „Să faci cu- 
rat în casă, iar când isprăveșşti, să vii la pădure. Ne vei 
găsi sub arborele de care vom atârna un dovleac”. 

Ea le crezu, făcu în casă curat, apoi merse la pădure 
sub arborele de care era atârnat un dovleac. Dar surorile 
sale nu erau acolo. Tot căutându-le, mititica rupse flori şi 
culese fragi şi mure, cu care își potoli foamea. Tot rupând 
flori și, culegând fragi şi mure, își căuta şi pe surorile sale. 
Le striga pe nume, însă nu primea nici un răspuns în pă- 
durea cea mare și deasă. 

O apucă seara în pădure. Atunci se sui pe un arbore 
inalt şi din vârful lui zări o nmină. Se cobori din arbore 
şi se îndreptă spre partea unde zărise lumina. Dar acolo 
era peştera celor patruzeci de tâlhari. 

Tâlharii aceștia umblau toată noaptea după pradă 
şi jaf şi în zorile zilei se întorceau la peşteră. 

Când sosi la peșteră, frumoasa fetiță ciocăni o dată 
în poarta de piatră, iar poarta se deschise numai decât. 
In peşteră nu era nimeni, focul era stins în bucătărie Si 
bucăţi mari de carne stăteau atârnate de jur împrejur. 
Mititica aprinse focul, găti carnea, puse frumos masa şi 
făcu peste tot curat. Insă, când auzi „sgomotul ce făceau 
tâlharii, care se întorceau, se sperie şi se ascunse. 

Tâlharii rămaseră nespus de miraţi, văzând că masa 
este aşa dc frumos pusă, că mâncarea e gata şi peste tot e 
curățenie. „Nici odată n'am văzut ceva mai frumos”, zi- 
seră cu toţi. Dar când, în sfârșit, văzură fetiţa, strigară 
plini de bucurie: „Nici o dată n'am văzut o fetiţă mai fru- 
moasă !” O socotiră ca pe o surioară a lor, o rugară să stea 
cu dânșii şi să îngrijească de peșteră şi o încăreară cu tot 
felul de daruri bogate. 

Insă cele doua surori rele aflară de norocul ce dădu- 

se peste surioara lor şi hotăriră să o prăpădească. Făcură 
un colan de mărgăritare inmuiate în otravă şi dându-l u- 
nei bătrâne vrăjitoare, îi ziseră: „Să-l duci sorei noastre, 
care sta în peștera celor patruzeci de tâlhari, şi să-i zici: 
see ووي‎ tale îţi trimit colanul acesta în semn de dra- 

e” 

Dar când mititica îşi trecu colanul de gât, îi se închi- 
seră într'o clipă ochii și. căzu moartă la pământ. Aşa o 


găsiră cei i patruzeci de tâlhari, când se întoarseră la peş ٩ 
teră în zorii zilei. 

„Frumoasa noastră surioară, care ne lumina viața, د‎ 
murit!” ziceau ei, vărsând şiroaie de lacrimi. O ridicară 
de'.jos, o întinseră pe pat şi îi scoaseră colanul de mărgări- 
tare. Insă mititica, suspinând, deschise ochii, zâmbi şi le 


povesti cum adormise. a. 


Cele două surori rele se gândiră la alt mijloc, ca să 0 
piardă. Umplură o cutie cu nasturi de aur, care erau vră- 
iți şi otrăviţi, şi dând bătrânei vrăjitoare această cutie 
: ziseră: „Să o duci sorei nonstre din peştera celor patru- 
zeci de tâlhari şi să-i spui că îi trimitem, în semn de dra- 
goste, nasturii aceștia, ca să și-i coasă pe rochie”. 

Dar îndată ce-i cusu pe rochie, ochii frumoasei fetiţe 
îi se închiseră și ea căzu moartă la pământ. Așa o găsiră 
cei patruzeci £ tâlhari, când se intoarseră la peșteră în 
zorii zilei. 

„Frumoasa noastră surioară, care ne lumina viaţa, a 


ră de jos, ca s'o ntindiă pe 
zură de pe rochie, ca, suspin 
le povesti cum a 

Ppentru a treia oară cele două surori icle se gândiri 
să o prăpădească. 

Acum îi trimiseră un inel de aur, care era vrăjit şi o- 
trăvit. Indată ce mititica și-l trecu în deget, închise ochii 
şi căzu moartă la pământ. Aşa o găsiră cei patruzeci de, 
tâlhari, când se întoarseră la peşteră în zorii zilei. 

„Frumoasa noastră surioară, care ne lumina viața, a 
murit!” ziceau ei, vărsând șiroaie de lacrimi. O puseră in- 
tr'ùn siciriu de argint și sicriul îl atârnară de crăcile unui 


stejar repair unui izvor. Vântul o legăna pe frumoasa 
izvorul îi cânta cântece duioase. 
Der fiul impäratului, urmat de tovarășii de cănătoa: 
يواد چیو"‎ chini; eeta uara a pea 
la izvor, رت‎ adape calul. Insă l, îndată ce a- 
pa ic și speriat îndă- 
ri وس‎ voevod duge لس‎ ivor și 
ta, Veo se: delu joe دو شه سه‎ 


Hi 
: 
îl 
E 


"رمس 


apa izvorului نو‎ văzu oglindindu-se sicriul de argint. A- 
tunci voevodul, ajutat de însoțitorii săi, cobori sicriul din 
ştejar şi rămase uimit de frumuseţea fetei din sicriu. „Fru- 
moasa mea şi aleasa inimei mele, zise el, trezeşte-te!” 

- Dar mititica nu se trezea. Atunci el o scoase din sicriu 
şi o ridică în brațe. Din pricina mişcării, inelul vrăjit şi 
. otrăvit căzu din degetul frumoasei fetițe. In aceiași clipă, 
. ea, suspinând, deschise ochii, zâmbi, dar... văzându-se în 
faţa unui tânăr necunoscut, plecă in jos capul şi nu zise 
nimic. 

Era mai frumoasă decât oricând, precum şi tânărul 
voevod era mândru şi chipeș. 

Povestea se sfârșește, așa cum trebue să se sfârşească. 
Frumoasa fetiţă, căreia surorile sale rele îi juraseră moar- 
tea, se căsători cu mândru! şi chipeşul voevod, cu care avu 


de o viaţă 1 fericită. 
parte de o viaţă lungă și fe ALI BABA 


© 
y 


n mare zor se află Puica. Cărțile de pe masă. 
geanta de pe pat, tocul și călimara par a-i spu- 
ne: problema pentru mâine e foarte grea. Pro- 
blema pentru mâine e foarte greal... Si Puica se 
încearcă de un ceas د‎ ٥ deslege. Dela o vreme. 
cifrele se desprind de pe pagini şi se învârtesc în jurul ei 
într'un dans aprins. Puica ia problema dela capăt: un cerc 
cu raza de 10 m... Măcar de-ar fi cineva s'o ajute: numai 
un pic. Dar tăticul a spus că singură trebuie să-şi facă lu- 
` crările. „Singură trebuie să-ți, faci lucrările”, a spus tă- 


Peste drum e o prăvălie cu geam luminos. Prin fe- 
reastră, Puica citeşte firma cu litere de un metru: MAGA- 
ZIN DE JUCARII. Ce frumoase lucruri a văzut Puica a- 
colo! Si 'n casă ce aer Închis e! 

; — Tot trebuie să mă ricoresc puțin, 一 zice Puica, 一 
am să mă abat şi pe la jucării. Aşa mai lesne are să-mi 
vie deslegarea problemei. 
In odaia vecină, mama are musafiri. Nu se va obser- 
va curând lipsa ei. O, dar până atunci are vreme să se 
întoarcă! 
Tiptil, Puica deschide ușa și 'n vârful picioarelor iese 
in strală. Şi, ca să fie împăcată de fapta ei, Puica vorbeşte 
fare cu ca Însăşi: 
— Şi dobitoacele au drept la odihnă după o zi de 
muncă, dar eu care lucrez cu creerul să n'am dreptul? 
„Şi eu am dreptul, fiindcă lucrez cu creerul”, a zis 
Puica cu multă hotărire. j 
Magazinul era deschis. Puica intră înăuntru. Când au 
văzut-o că păşeşte pragul, în şorțul ei cadrilat, cu pantofi 
de lac şi ochi iscoditori, rafturile de jucării au prins a se 
clătina ușor. Iar locuitorii magazinului 一 jucării cu ma- 

rie iscusită -一 s'au speriat. Până atunci nu mai vă- 
zuseră 一 fiindcă deabia erau sosite — o fetiță ca Puica 
şi toată această lume de rotife care dau viață se întreabă 
în șoap'e cine e ra cu Sorf cadrilat, pantofi de 
lac şi ochi iscoditori. In taină șopteşte toată această lume 
de rotife care dau viaţă. Dar Puica nu ia aminte la Soap- 
tele lor. , 

— E un duh rău, care vrea să ne strice, — se plânge 
un ursuleţ. ; 

— Ba eu cred că vrea să ne mnânce, — suflă aproa- 


A pe înghețată de frică, o pisicufã cu ochi verzi. 


-一 Mie mi se pare însă, un înger, 一 răspândi svonul 
un Vasilache bun de glume. AE 


MAGAZIN 


Dar Nineta, păpușe cu părul ca spicul de grâu şi £ 
băstrele în ochi, care ştie să cânte la pian și are şi darul 
ghicitului, le curmă vorba: 

一 Eu ştiu ce este: e o fetiţă de şcoală. 

— Şi nu ne face rău? — întrebară toate jucăriile de 
odată. 

— Fiţi pe pace. AY 

„Fifi pe pace”, a răspuns Nineta şi jucăriile, liniștite 
astfel, se uitară curioase spre Puica. 

— Eu zic totdeauna „mi-e foame” și fac tumbe, — o 
întâmpină Vasilache, scoțând limba la ea. 

— Şi eu mă joc cu un şoricel între lăbuţe şi nu spun 
decât „miau-miau”, — adăugă Pisicuţa, mișcând din co- 
diță. 

一 Dar tu ce ştii să faci? -— o întrebă o broscuţă, gata 
să sară într'un vas cu apă. 

Atinsă În mândria ei de şcolăriţă, Puica se roşi toată. 
dar nu găsi de cuviinţă să răspundă. 

— Să-mi pun eu mintea cu niște jucării? — zise ea 
în sine — eu, o fată așa de înţeleaptă? 

„Nu-mi pun mintea cu niște jucării”, — cugetă Puica 
supărându-se, dar o vioară prinse a cânta singură: 
Dormi, adormi în leagăn mic 
Cât o coajă de alună, 
Să te legene un pic 
Sfânta lună, noapte bună! 

Şi Nineta atinse clapele pianului şi pianul cânta mai 
frumos ca vioara. Şi tot mai frumos cânta pianul... 

Broscuţa făcu deodată „oaac” şi sări în vasul cu apă. 
înotând ușurel, iar Vasilache începu să se dea peste cap 
şi Pisicufa să zică „miau-miau”. 7 

Şi era aşa de încântătoare această privelişte, că Puica 
se înveseli şi bătând din palme, își uită de supărare. N'ai 
decât să te duci unde vrei, tu supărare, cu frunţi incre- 
tite, cu tot!... 

După un ceas și jumătate, când mama Puicăi, foarte 
îngrijorată de lipsa fetiţei, intră în acelaș magazin, unde 
bănuise că se află Puica, văzu în faţa ochilor un tablou. 
care o făcu să stea mută de uimire: având o tăbliță pe 
genunchi, Puica şedea în mijlocul jucăriilor care îi pri- 
veau peste umăr să vadă ce scrie şi tot trăgând pe Vasi- 
lache de nas, de il lungise de-un cot, Puica scria ultimele 
cifre dela problema pe care o 

VICTOR ODOBEŞTIANU 


FE لدد‎ PEPE IE Ea A T fián ALE A 


„pa 


x 
0 


5) Cum د‎ fost primit Haplea de coana Frosa 
ud 


Desene de GUSTY Text de MOS NAE ` 
Ea 
E târziu, e miezul nopții, Să-i deschidă şi-i primește „Să stan.singură acasă, syi Şi-i întreabă cum نا‎ merse, 
Haplea'n poartă când ciocni, Cu aespusă bucurie, Fără tine, draga! mev, 1 Dacă bine-a petreceti, 
Coana Frosa ce-l aşteaptă, Ba-l sărută, 'mbrățişează: Invacum suni maljumită, Obositi cumva aa esto, 
Dintre dată se grăbi „Nu şiii ce gren mi-a fosi mie Că te-aduse Damnezau!” De-a mântat și a băut 
2 | 
ور‎ 
T 
= 
i 
Sian Tâmpilă'a vremea asta „Evrasinico, zice Hap} i 一 Să nu-mi placă?! Cum se Insă Haplea 'nioarte vorba: 
Fresai nu Va arătat, Na mă'ntrebi în despre vacă? poato „Poatra vacă am nat, OO 
Ci ză tragă cu ursehia, Am schimbat-o, însă, poate, Lacral ästa să-l gândeşti? Am luat کی هه‎ s : 
După uşe-i pitulat. Ce-am făcut on, să nu-ți placă Orice faci, în, Haplea dragă, Dare nu m'am înșelal? nee 
; : Ştiu că bine nimerești”. : 2 HERR 
۶ وه‎ 


43 E د وون‎ E pre وتان‎ Ra 


一 Dar ai iost in ygânădn-mi, 

. Hapleo, 
Nu ştia cum să-ți mulţumesc, 
Căci de mult aveam dorinţa 
Te un cal să călărase. 


„Mult mai bun è măgărașul, 
E mai blând, ma! potolit, 
Şi mănâncă mai nimica, 

p Foarte bine te-ai gûnditi 


` Când duşmanii şi duşmanca 


„Să mă plimb, să merg călare, 
Şi să râd, să fac eu haz, 


Au să crape de necaz. 


一 Dar, Frusino, zice Haplea, 一 Cu سه‎ pore?! Dar vino, „Ce cârnaţi şi co slănină 
Şi măgarul eu l-am dat, 13 هتو د‎ O s'avem noi de Crăciun! 
Ca un porc nu tocmai mare Vino să te mai sărat! Ce mai şunei şi مه‎ friptură! 
Na ştii cât sant fericită 
Pentru schimbul ce-ai fäcuti 


La Blegeşti chiar l-am schimbat 


— O îi bun, răspunde Haplea, 
Dar şi portul a sburat, 

Mi-a plăcut să am o oale, 
Deci cu oaia l-am schimbat 


一 Ai spus oaie?! Bărbățele, 
Zău, de multă bucurie, 


C'al făcut aşa ispravă, 
Parcă-mi vine nebunie. 


„lar în schimb, drăguță موه‎ 一 Ce spui, dragă? strigă Frosa Ce mai perne şi saltele, 
i Eu o gâscă am هه‎ Gând la gûnd cu bucurie. Eu din fulgi-i am să-ți faci Stan Tâmpilă asculta, 
2 Gâscă albă, măricică, Să avem o gâscă'n curte, Ca i 


Oare nu m'am înşelat? 


In numărul viitor: „Ce s'a ales dia toată p.insoarea“ 


A 


E dorința-mi cea mal vie. 


E PTR 


9 E dat 


۷7 


MKI 


ALVARUL lui Micicy nu sa sfarsit aici. Pisoiul 
mic care a îndrăznit să fugă de acasă și “să se a- 
ventureze singur în lume. îsi va plăti scump in- 
drăzneala. 

Printr'o întâmplare, ciudată într'adevăr, de 
când Micicy a plecat de acasă, nimeni nu l-a luat în seamă. 
Oare pentrucă era toată lumea așa de grăbită, sau pentru- 

„Că Micicy semăna atât de mult cu zăpada? Cine ar ști s'o 
spună?! 

Servitoarea cu șlopi albi ما‎ picioare, a intrat în pen- 
sion și Micicy a rămas singur sub poartă. Seara se închega 
foarte repede, tot așa de repede ca şi peste iarnă, par'că 
ar fi vrut să atragă luarea aminte a oamenilor să nu se 
bucure prea dé vreme, pentrucă primăvara n'a venit încă. 
` Şi, gelos şi el de primăvară, sa pornit, dimpreună cu 
noaptea, un vânt înghețat, ce a făcut să prindă iar pojghi- 
fă băltoacele de pe stradă şi a răcit aerul. 

Poarta sub care s'a refugiat Micicy, era închisă din a- 
mândouă părțile: de către curte cu o uşă de scânduri نو‎ 
de acolo frigul răzbea mai greu, în schimb spre stradă erau 
zăbrele de fier, frumos încolăcite în diferite desene dar 
foarte nepructică, pentrucă prin ea intra şi frigul şi pulbe- 
rea de zăpadă adusă de vânt. Infricoșat Micicy s'a retras 
într'un colț între zid și ușa dinspre curte, şi s'a făcut mic. 
mic de tot. In întunerecul ce domnea acum, numai ochii 
lui luceau ca două luminițe verzi. Cu ei, Micicy privea în 
întunerec, iar cu urechile aţintite asculta cum vâjăce vân- 
tul. Ce se petrecea în căpşorul lui mic, nimeni n'ar fi pu- 
tut să ghicească şi nici Micicy nu ştia s'o spună. Doar dacă 
cineva i-ar fi pus mâna pe piept. i-ar fi simţit în palmă bă- 
tăile inimii, ca un ciocan mic și nervos, ce par'că voia să 
dărâme peretele pieptului şi să iasă afară, Pel lângă toate 
necazurile: celelalte, lui Micicv a mai început să-i fie foa- 
me. Din bucătăria pensionului, ce trebuia să fie pe unde- 
va pe aproape, se auzeau ciocănituri de vase şi un miros de 

. grăsime topită se îmbiba în aer până la nările lui Micicy. 
Apoi un clopoțel a sunat undeva aproape, chemând fetele 
„la masă, ceeace îl infricosa şi mai mult pe Micicy, pentru- 
“că nu mai auzise niciodată un asemenea sunet şi nu știa 
ce-i. 


- Şi. când s'a potolit clopnţelul, iar s'a auzit urletul وف‎ 
tului, lugbru. Pe stradă cra numai praf alb, din zăpada ri- - 


dicată n sus. ٠ ce frig era, Doamne! Cât era Micicy de îm- 
blănit, frigul copleşi şi pe el. Foamea îl chinuia tot mai 
tare, par'că şi mai tare decât frigul. Şi, cum să nu-i fie foa- 
me când simte în nări mirosul de grăsime topită? (Ca orice 
pisoi, el iubea carnca mai mult decât orice). In cele din ur- 
mă, hotări să pornească în expediţie, în întunerecul crunt, 
luându-se după mirosul dela bucătărie. 

Iată-l iar pipăind cu lăbuţele, grijuliu, cărămida cu 
„care era pavat tunelul porţii şi adulmecând cu nările ae- 
rul priceput ca un pisoiu mare. Hotărft: drumul pe care 
trebue să-l urmeze nu e spre stradă, unde e vânt şi frig, ci 
inspre poarta dinspre curte, dincolo de ea... Dar cum? 
Poarta e închisă. ea, e numai o îngustă dungă goală, 
pe unde intră frigul nopţii. Oricât de mic şi subțire e Mici- 
‘cy, pe acolo nu poate să străbată. Se chinuește zadarnic. 
întâi cu capul, apoi. vâră ae e dar când vrea să se fu- 
rişeze mai mult, nu merge plimbă zadarnic dealungul 
dungii. Din viața lui de până ۵60770, el ştie că de câte ori 
nu-i reușea ceva, ultima scăpare îi sta în mieunat. Incepu 
să miaune din nou. De daia asta, micunatul -fi e acoperit 
cu totul de 10 vântului și al vaselor din bucătărie. 
Istovit, tace. 
pal pr, iar în-colful în care a stat înainte. închide o- 
em se strange tot, cu capul înfundat in blana moale 


2 يو يخ ور اا ERE‏ 


POVESTEA UNUI 11 


CARE A FUGIT DE ACASĂ 
11( Lui Micicy i se pregăteşte o noapte de groază 


de ANIȘOARA ODEANU 


şi caldă a pântecclui, și încearcă să doarmă. Foamce 
răscoleşte stomacul ca un alt uragan, tot aşa de fioros ca 
şi cel de afară, făcut prizonier înăuntrul lui Micicy. lar de 
sub poartă, de unde venea mirosul de mâncare, vin acum 
sâbii reci de frig. Par'că niște erpi reci se tot freacă de 
blana de pe spinarea lui și-i îngheață sângele în vine. 

Totuşi pentrucă ziua a fost grea şi obositoare, Micicy 
intră, puţin câte puţin, în somn. 

Câte minunâții aduce somnul de multe ori când oame- 
nii se culcă triști! Par'că Dumnezeu vrea să-i mângâe pen- 
tru toate necazurile pe care le-au indurat. 

Micicy visează. Visează că stă lângă o sobă şi e cald şi 
bine. Afară urlă vântul, dar ce-i pasă lui că e urât afară, 
când el stă în casă, ferit de vremea rea. Şi e sătul. a mân- 
cat mult, mult... până când nici n'a mai putut să mânânce. 
وا‎ sobă trosnesc lemnele. Și ce dogoare! Aproape să-i ardă 
blana. Dar nu-i nimic. Pisicilor le place căldura. Şi, apoi 
a ۳ prea lesne să se scoale... Prin somn, Micicy toarce صا‎ 

. toarce firul din care Do să se {ese niciodată nimic.. 
وې‎ d hrârt... brrrîi... hrr... hrrrîiî... hrri... 

Clopoţelul sună iar, de data asta pentru culcare. Cu 
auzul fin, făcut pentru ca să pândească şoarecii, sunetul 
clopoțciuiui il deşteaptă... I sa părut, prin vis, că lemnele 
din sobă au trosnit tare şi s'au prăvălit peste ușă, care s'a 
deschis... O scântee a căzut pe blana lui. Micicy a sărit în 
sus, speriat. Dar unde e? Ce-i noaptea asta? Oare acesta 
este un vis urât? 

Ușa dela pension se deschide. Cineva iese să inspecte- 
ze poarta, să vadă dacă e încuiată pentru noapte, pentru- 
că deacum toată lumea se va culca şi cinc știe ce sar putea 
întâmpla după aceea. Până când acel cineva se duce la 
poartă, Micicy se furișează înăuntru. 

E o sală mare în care nu-i lumină, în schimb alături 
e o altă sală despărțită de asta cu uşa de sticlă alburie, 
prin care străbate lumina. Micicy n'a avut vreme să se as- 
cundă, până când acel cineva sa întors dela poartă. De- 
altfel, nici nu i-a trecut prin gând să se ascundă, după cum 
când a intrat aici, n'a intrat pentruca să râmână peste 
noapte. Totul a fost făcut din instinct, acea minunată inte- 
ligenţă a animalelor. datorită căreia acestea reuşesc să tră- 
iască să-și câștige hrana și să se ferească de dușmani, fără 
să ştie să judece ca Si noi. 

Pedagoga pensionului — căci ea fusese până la poar- 
tă — se întoarse acum înapoi. Le vederea pantofilor, Mi- 
cicy se retrage instinctiv în umbră. Dar are vreme să ob- 
serve că pantofii aceştia sunt mai mici și mai frumoşi şi 
prezintă par'că mai puțin ووو‎ 

O exclamaţie.... 

— Aaa! Uite! 

. Micicy a fost descoperit. O făptură umană se apleacă 
asupra lui şi două mâini îl ridică de. subsuori, cu sfială. 
Un pisoiu venit de pe stradă, sar putea — Doamne fereşte 
— să aibe râie. Dar موم ې‎ cu tot ce s'a abătut asupra lui 
azi, e un pisoi curăţel. Pedagoga a rămas nedumerită. Ce . 
să facă cu el? Să-l dea afară acuma noaptea? Nu, hotărît 
nu. Să-l ia la ea în cameră? Nu se îndură. Oricum, e un pi- 
soiu hoinar şi cine știe de unde vine. 卫 va lăsa în holul 
pensianului.: Adütê dela ea. din cameră nişte carpe şi i le 
asterne într'un eo: Il așeză acolo, îl înfofolește ， - şi 
picacă. 


Ajuns la căldură, lui Micicy numai de somn nù-i arde. 
O mulțime de zgomote fi atrag atenția. Ba o uşă trântită, 
ba un fâșăit de robinet, ba cine ştie ce i se mai năzărėşte că 
se mişcă. Și. م سه‎ un Pinot Matt. ودی‎ eleagă 


X 


află um mic isvor înconjurat de pietre răsle- 
fite. Mulţi vizitatori au fost surprinși de frumu- 
sețea strălucitoare a undelor sale, dar mai cu 
seamă de sunetul neînchipuit de armonios ce-l 
scoale apa-i lovindu-se de stânci. Spun localnicii păstori. 
celor ce vor ca să-i asculte, o poveste minunată despre el. 
Cum că prin locurile acelea ar fi trăit odată, în vremuri 
foarte depărtate, un păstor cu turma lui, ce doinea atât 
de minunat din fluer, că păsările cerului se opreau din 
zborul lor ea să-l asculte, iar fiarele sălbatice își uitau nă- 
ravul, lupul se înfrăția cu oaia, la glasu-i fermecat. 
Şi faima păstorului trecu purtată de vânt hotarele. 
țării sale şi ajunse în Grecia vestită. Din gură în gură se 
răspândi vestea cântăreţului minunat ce viețuia în fara 
barbarilor Dacii şi regii Heladei se întrecură care mai 
de care să-l cheme la curtea lor. Dar copilul sălbatec al 
munţilor noştri le mulţumi de cinste şi rămáse la oile lui. 
Şi faima-i sui Olimpul şi ajunse până la zei. Apollo. 
zeul prea mărit de Greci în artă şi poezie, ce vestit era pen- 
tru sunetele măestritei sale lire, auzind de mult lăudatul 
cântăreţ. hotărî să-l pedepsească pentru îndrăsneala de- 
a-şi fi măsurat gloria cu el. Se duse dar la Zews, cerescu-i 
tată, se plânse, şi îi ceru îngăduința să meargă în Dacia. 
Zews cugetă îndelung asupra hotărirei de luat și-i 
spuse fiului său, că pentru încuviințare va trebui întâiv 
să facă sfat cu prea barbarul zeu Zamolxes, căruia Dacii 
i se închină. i 
Porni dar Zews pe caru-i strălucitor, cu fulgerele în 
mână, la Zamolxes. Šį îi arată cu grai meșteşugii ce fel 
de ocară mare, un pământean, . închinător lui, i-a fost 
adus fiului său Apollo — încât deacuma muritorii, îi spu- 
se Zews şiret, vor slăvi în curând un om de rând. 
Induplecat, Zamolxes se învoi ca într'o luptă dreaptă 
cei doi să.+hotărească a cui e întâietatea în cânt. 
- Şi a pornit Apollo-însoţit de sora sa Diana, de nim- 
fele-i. frumoase şi alți zei și zeițe să facă judecată. 
Au găsit păstorul pe o culme înconjurat de turma lui. 
一 Am venit, îi spuse Apollo, chemat de faima-ţi ce 
a pătruns până la mine, ca să mă întrec cu tine în cânt. 
De vei învinge, a ta să fie lumea, de nu, la voia mea să 
fii în veci”. Se învoi păstorul cel nesocotit la întrecere 
cu zen. وړ‎ i 
Diana cu ale ei zeițe au stat de mărturie. 
- -Şİ începu copilul munţilor să cânte încet, ca apa care 
şopteşte lin, din ce în ce mai tare ca şuvoiulce duce 
repede la vale, şi apoi a plânge în fluer de se opri chiar 
vântul în ascultarea lui. zi ea 
Apollo îşi luă atunci lire și sunete măiestre scoase. 


11 


T EET ESD err 


Dar nimfele se hotărâră, cu drept, pentru sãlbatecul pă- 
stor. ; : 
Si mâniat era să-și uite vorba zeul. dacă cereasca-i 
soră Diana nu i-ar fi amintit cuvântul, 1 

Si începură a doua oară. کو‎ 

Păstorul cânta de jale și de dor, de țara lui de câmp. 
de oi. Se minunară muriţii de ce le-a fost să audă. lară 
Apollo în sunetele lirii cântă acum cu vocea sa divină, 
încât opri chiar norii şi soarele în loc. Nimfele fermecate 
îi deteră lui întâietatea. A 

Şi cântară și a treia oară, şi zeul fu învingător. 

Le spuse atunci păstorul, că doar din liră i-a fost cu- 


vânt să cânte şi nu cu glas zeesc. 


一 Au eu n'am întrebuințat ca tine gura şi. degetele 
mele? i-a răspuns Apollo, cu nimic mai dreptul să cârtești. 

Sărmanul păstoraș lăsat mâniei lui Apollo, fu prefă- 
cut de acesta în isvorul limpede ce curge în vârful Cer- 
nahorei păzit de turma lui. cen piatră a prefăcul-o ne- 
înduplecatul zeu. A e ma 3 

Spun păstorii că murmurul doinit al „apei e plânsul 
cântărețului barbar și jalea lui de atunci în veci. 

SILVIA GRUIA 


rima رل و‎ PT sta De PE 7 = ب--‎ am 


7 


E 


JJ 


١ 


KNN 


CUN 


٧00 


N 


: | 
a. b 


eparte,-departe., spre Soare-apune, acolo unde 
razele, pline de viață ale măreţului soare stră- 

lucese deopotrivă de căldurouse tot timpul a- 
nului, unde vânturile reci şi zilele mobhcrite şi 
. friguroase nu se pomenesc, acolo se afla o fară 
minunată cuprinsă între dealuri cu vii pline de rod. cu 
păduri întinse deapururi înverzite şi locuită de un popor 
care nu ştiuse niciodată ce-i intristarea şi necuzul, 

„De dimineaţă şi până seara oamenii munceau voiaşi. 
e la iucruj său şi munca și-o însoțeau cu cântece ve- 
seie. 

„Sus la vie, jos la şes, prin lanurile de grâne, prin pă- 
duri la tăiat lemne şi pe munţii unde ciobanii păzeau oile. 
totul se făcea numai în cântec şi voe bună. Munca acestui 
popor nu era o povară, era o sărbătoare, o petrecere de 
toate zilele $ ca la orice petrecere cântecul nu putea să 
lipsească. 

Stăpân pe această binecuvântată țară era un Voevod 
bătrân şi bun şi plin de duh şi care cu nimic nu se deo- 
sebea de supușii săi. Fl muncea la cot cu ceilalți oameni 
cu aceiași râvnă şi veselie, cântând şi glumind laolaltă; în- 
cât un străin nu lar fi putut deosebi de ceilalţi muncitori. 

- Puterea lui de stăpânire se vedea numai atunci când 
fara se găsea la strâmtoare. 

_ Vecinii răi şi invidioşi îi inconjurau hotarele şi din 
când în când căutau prin războaie să pună stăpânire pe 
belșugul ţării. ; 

Atunci, Voevodul cel bătrân schimba veselia, blân- 
defea şi duhul, pe arme şi pe vitejie غو‎ alături de supușii 
săi pornea năpraznic contra duşmanului.. Cântecele lor de 
veselie se schimbau în imnuri măreţe de biruinţă, înfio- 
و‎ armatele. dușmane şi victoria era totdeauna câști- 
gata. : 
După aceste lupte, Voevodul se întorcea întotdeauna 
acasă puţin cam îngrijorat, însă îngrijorarea lui no de- 
stăinui nimănui. AAA 

Se gândea Voevodul că după moartea sa țara să nu 
cadă în mâinile dușmanului hrăpăreţ; de Pe e — venin- 
du-i destul de greu 一 نوژ‎ trimise singurul fecior pe care 


i) avea în țări depărtate, la popoare cari cunoșteau cu: 


măestrie meșteșugul războiului, ca acolo feciorul său să 
înveţe lupta vitează, ca să-și poată apăra țara când va ur- 


`. ma la tron pe tatăl său. 


VÂNAT 


iată de ce într'o bună zi, la curtea Voevodului eta 


y 


. ۵ 4 
4 


veselie mare. 

Se intoarse feciorul din străinătăţi, după o lipsă de 
de câţiva ani. Arăta mândru, voinic şi chipeș fără de pe- 
reche. $ 

Invățase meşteşugul războiului cum nimeni altul din- 
tre feciorii de regi și împărați nu mai învățase şi Voevodul 
nu se mai sătura, citind scrisorile de laudă primite de pe 
la împărații depărtatelor ţinuturi, pe unde colindase fe- 
ciorul său. DA 

Astfel, scurgându-se câteva zile şi mai potolindu-se ve- 
selia „Voevodul băgă de seamă că feciorul său nu prea st 
simţea în apele lui şi cam da pe tânjeală, adică se plicti- 
sea trăind numai în cântece şi belşug 

一 Dragă tată 一 zise el într'o 
trimis în ţări străine să învăţ vitejia armelor şi acum stau 
şi tânjesc aici fără de folos. 

— Ai răbdare, dragul tatei, şi... până una alta ia şi tu 
arcul cu săgețile și du-te la vânătoare prin păduri. La noi 
nu prea obişnuesc oamenii să vâneze bietele jivine ale co- 


' drilor, dar tu, după câte am citit prin scrisori, erai nu- 


mit de toţi purtătorii de arme „Regele Vânătorilor” aşa 
că, vezi, codrii te așteaptă să intri cu arcul și săgețile, să-ți 
cunoască faima. F : 
Vai, însă! Mare și nemaipomenită jale a fost în codr 
când Regele Vânătorilor și-a început vânătoarea.. Cădeau 
bietele fiinţe cu duiumul, secerate de săgețile lui, care nici 
odată au ; au ținta. : 
Bictele pasări 一 mai ales — aveau greu de indurat. 
căci vânătorul simţea o mare plăcere să le ţintească din 
De la o vreme simțind parcă şi ele primejdia se re- 


dormise şi nici o frunză nu se clătina. Ceva ca o vrajă cu- 


zi Voevodului. Mai 


codată în luminișul pădurii, unde se afla prințul, se 


二 


8 


făcu lumină multă şi... cuprinsă de raze strălucitoare, se 


arătă o zână frumoasă cum nici în visuri mu văzuse prin- 
pul. 
„Zâna se apropie blândă de temutul vânător şi cu 
graiu încântător ca ün cântec de privighetoare zise: 
.— Niteazule prinț, eu sunt zâna acestei păduri şi cu- 
prinsă de jale pentru supușii mei, asupra cărora mânia 


“a sa abătut fără de nici o vină, viu să te rog să arunci de- 


٢ 


„parte cruzimea ta fără de rost şi să lași ca şi mai înainte 
vieţuitoarele pădurii să-şi petreacă viața lor lăsată de 
Dumnezeu aşa cum şi tu îți petreci viața ta nesupărai de 
nimeni. 

Du-te şi priveşte pe supușii tatălui tău ce fericiți mum- 


_cese, purtându-și multumirea în cântece vesele. Ce ai zice 


dacă şi asupra lor s'ar abate urgia așa cum s'a abătut prin. 


tine, asupra nevinovatelor viețuitoare ale pădurii? 


Cuvintele acestea pătrunseră adânc în inima şi min- 
tea prințului. In adevăr, — gândi el — la ce îmi foloseşte 
această vărsare de sânge? — Și cu vorbe blânde prințul 


îşi ceru ertare de fpatele lui necugetate, făgăduind că 


niciodată nu va mai ucide ființele nevinovate. 

Zâna îi mulţumi frumos şi ja un semn al ei pădurea 
toată se umplu iar de cântecele pasărilor. Jivinele codru- 
lui eşiră blânde în întâmpinarea Zânei şi cu alai de pasări 
şi sălbăticiuni Zâna conduse pe prinț pâmă la palatul ta- 


tăiui său, care împreună on supușii se minunară foarte 
| ceasta. 


de a 

一 Tată-— zise prințul luând mâna Zânei -— iată pe 
aceea cu care voiu împărți de azi înainte viaţa mea. Dă- 
ne binecuvântarea ta نو‎ trâmbiţează in lume că de azi în- 
tro lună oaspeții să poftească la nuntă. 

` Peste o lună chiar se făcu nuntă mare şi mult se mi- 
rară oaspeții de asemenea petrecere; căci la nunta asta 
„Văutari erau pasările cerului; bucătari erau urșii codrilor; 


la masă serveau vulpile şirete și vinul îl turnau lupii și 
măstreții. 


. Şa tinut nunta o lună 
In cântec şi voe bună 一 - - 
Si am fost chemat şi eu, 
Ca să petrec şi să beau: 
lar când nanta s'a sfărșii, 
Pe-un urs... călare-am pornit... 
Și mau condus până acasă 
Şi ginere şi mireasă 
Rugându-vă, dragilor, 
Să vă scriu povestea lor. 
D. C. MEREANU 


„LIR şi TIBIŞIR“ 


un roman de aventuri minunate de 


MOŞ NAE (N. Batzaria) 
Acest roman, tipãrit pe hartie de cea 
mai bună calitate, cartonat și frumos 
ilustrat, este în format mare și are 


aproape 200 de pagini. Pentru 


copii şi tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută şi interesantă 
PREȚUL LEI 60 | 


De vânzare, la toate librăriile 


In fata اوه امو‎ din Teral 


PT 


ی اځ و EEE‏ کی 


NOKOCAWL + 


ela o vreme încoace, cizmarului Petre îi mer- 
gea din ce în ce mai prost. In comuna unde 
până atunci fusese singur în meseria sa, mai 
venise dela oraş un cizmar tânăr, care făcea 
incălțăminte după moda cea mui nouă. lar 
sûnd doamnele și domnişoarele din comună prinseră de 
veste că tânărul cizmar face încălțăminte aşa cum e moda 
la oraș, uitară cu totul de bătrânul cizmar Petre şi nu-i 
mai călcară în prăvălie. 

cp acd ele, făcură la fel şi bărbaţii. 

pt, pantofii făcuţi de cizmarul Petre erau mult 
mai solizi şi dintr'un material mult mai bun decât pantofii 
făcuţi de cizmarul cel tânăr. Insă, nu erau la modă. Ba 
una din cucoane, mai rea de gură, spunea că vârturile 
pantofilor făcuţi de Petre seamănă cu două boturi de 
câine „mops”, aşa că lumea, de teama să nu fie muşcată, 
fuge de persoana, care îi încalță. 

Pantofii făcuţi de noul cizmar nu țincau nici două 
luni, însă erau uşori, ascuţiţi la vârf, moi şi frumoşi. In- 
trun cuvânt, erau la modă. 

Şi aşa, bătrânul cizmar Petre ajunse să nu mai aibă 
de lucru, deci, să nu mai aibă de mâncare pentru“ el. 
pentru nevastă şi copii. In prăvălie nu-i rămăsese decât 
talpă și piele tocmai cât trebuia pentru o pereche „đe 
cizme. 

Insă iată că în prăvălie intră cineva, pe care Petre 
nu-l cunoscuse şi nici nu-l văzuse până atunci. Vizitato- 
rul acesta cra un tânăr plăcut la înfățișare, dar foarte 
sărăcăcios îmbrăcat. Hainele îi erau cârpite, iar în pi- 
cioare purta o pereche de cizme rupte ferfeniţă. 

După ce dete „bună ziua”, tânărul vorbi lui Petre în 
felul ce urmează: „Am de făcut pe jos un drum destul 
de lung. Anume, tatăl meu. care: locucşte departe de aicea, 
este greu bolnav şi mai înainte de a muri, vreau să merg 
şi să-i cer iertare pentru purtarea mea față de dânsul. 
Am fost -一 0 spun spre ruşinca mea — un fiu neascultă- 
tor şi nechibzuit. Incă de copil, am părăsit casa părin- 
. tească şi am luat-o razna în lumea largă. Imi închipuiam 
că am să dau de noroc, dar norocul meu a fost că tot 
timpul, am îndurat şi foame şi frig şi am avut parte de 
multe alte necazuri. 

„Acum, pocăit de purtarea mea, vreau să merg să 
tatăl meu, mai înainte ca el să închidă ochii, şi 
ierte. Insă, cu cizmele rupte ce am în pi- 
mai pot să umblu. De aceea te rog să-mi faci 
de cizme noui şi îţi dau cuvântul meu, că 

plăti la înapoiere. 
一 Trebue să ne ajutăm unul pe altul, îi răspunse 


人 MARULUI: . 


cizmarul Petre. Şezi pe scaun să-ți iau măsura şi vino 
peste două zile, când cizmele vor fi gata”. . 

Tânărul se întoarse după două zile şi văzu că Petre 
îi făcuse o pereche de cizme ce arătau a fi fcarte solide. 
Dar când să le încalțe. na fost chip să-i intre în picioare: 
erau prea mici. 


Cizmarul Petre cra mirat şi supărat. Ştia el că luase | 


măsura bine نو‎ nu putea înțelege din ce pricină cizmele 
eşiseră aşa de mici. „Că doar în aceste două zile, îşi zi- 
cea el în gând, n'or fi crescut picioarele tânărului!” 

Oricum, cizmele nu mergeau. Atunci îi luă din nou 
măsură cu toată băgarea de seamă Si îi zise: „Am 30 
fac altă pereche, fii bun și vino după două zile”. 

Insă, m'avea material cu ce să le facă. De aceea, îşi 
vându hainele sale de sărbătoare şi cu banii luaţi pe ele, 
cumpără piele și talpă. cu care făcu o nouă pereche de 
cisme. 

Când cizmele acestea erau gata, tânărul veni să le 
încalţe. Dar, nenorocire! Nici ele nu-i intrau în picioare. 

„Am să-ți mai fac o pereche!” îi zise Petre, căruia 


` fi venea să turbeze de mânie. De rândul acesta își vându 


ceasornicul de buzunar și cu banii căpătaţi, cumpără altă 
piele şi altă talpă şi făcu o nouă pereche de cizme. Era 
a treia pereche ce făcuse în timp de o săptămână. 


Insă, par'că îl urmărea vreun blestem sau par'că 
vreun vrăjitor. făcea ca picioarele tânărului să se schimbe 
dela o zi la alta, de oarece nici cizmele acestea nu era 
mai potrivite decât celelalte două perechi. Văzând a- 
ceusta, Petre se descălță de ghetele ce purta el însuși şi 
zise tânărului: „la ghetele melc. fiindcă altceva nu pate 
de făcut!” 


Tânărul încălță ghetele lui Petre, văzu că i se pē 
trivesc foarte bine şi plecă în drumul său. Dar soţia lui 
Petre nu era de loc mulțumită de ceeace făcuse bătrânul! 
şi atât de bunul cizmar. „Ai rămas fără haine de sărbă- 
toare, fără ceasornic şi fără ghete, pentru ca să încalti 
o haimana, iar noi să murim de foame! Se vede că ţi-o 


„luat Dumnezeu minţile!” Așa îl certa ea. 


Petre îsă îi răspundea liniștit: „Binele făcut nu este 
niciodată pierdut”. Şi nu sa- înţelat, 

"Im adevăr, iată că o zi după întâmplările de mai zus, 
veniră la el două cucoane, care erau mai elegante 
din comună, şi îi comandară câte o pereche e: de pantofi, 
plătindu-i costul de mai înainte. 


` După- ele. veniră alte cucoane, veniră domnişoare. 


` ` jar la urmă veniră şi bărbaţii. Petre avea acum aşa de 


mult de lucru, că a fost nevoie să-şi ia mai mulți lucră- 
tori. In mai puţin de o lună, el care nu câștiga 
bucăţică de pâine, ajunsese să aibă de toate din belșug. 
Numărul clienţilor sporea mereu și cu toţii erau _— 
mifi de încălțămintea ce făcea. 


Insă la Petre intră ritro zi tânărul cu picioarele ha 


măcar o 


de pornașe. Venise călare şi îmbrăcat în haine noui. „Am 
venit, îi zise tânărul, să-ţi plătesc datoria. Iți sunt dator 


pentru trei perechi de cizme şi pentru perechea de ghete | 


ce mi-ai dat. 


一 Nu-mi eşti dator cu nimic, se se grăbi să-i răspundă 
Petre, de oarece mi-ai plătit cu vârf și îndesat. Din ziua 


in. care ai venit la mine, sărăcia a fugit din viile: şi | 


< Început să-mi meargă strună”. 
-Cu toate acestea, tânărul fi lăsă o pungă cu 
galbeni, pentrucă tânărul acela era fiul. unui boer bogat. 
care ee să încerce bunătatea inimei تسس‎ E ٧ 


IONESCU‏ سر 


INELELE ŞI 
„LUNILE“ LUI 


ATURN este o planetă, iar „planetele” se nu- 
mesc corpurile cerești care se învârtesc în jurul 
Soarelui și primesc Îumina de la Soare. Saturn 
este, prin urmare, o planetă, tot aşa cum e și 
Pământul nostru. Numai că între aceste două 
planete sunt deosebiri foarte mari. 

Aşa, Pământul se găseşte, faţă de Soare, la o distanţă 
de 150 de milioane de kilometri. Depărtarea la care se gă- 
sește Saturn, este însă de nouă ori mai mare. Casă ne 
dăm și mai bine seama ce înseamnă depărtarea aceasta, 
«ste deajuns să spunem că lumina, care călătoreşte cu o 
iuțeală de 320 de mii de chilometri pe secundă, vine dela 
Soare la Pământ într'un timp de opt minute. Până să a- 
jungă însă la Saturn, luminei Soarelui îi trebue un timp 
de aproape o oră şi un sfert. 

Incă un exemplu. Dacă un aviator, pornind de pe pă- 


` mûnt, sar îndrepta spre Saturn şi ar sbura zi şi noapte 


uwmător. Saturn se învârteşte, aşa cum face şi Pământul, - 


fară întrerupere cu o iuțeaţă de 150 de chilometri pe ora, 
aviatorul acesta mar putea sosi la Saturn decât după o 
c-mie de ani. Vedem, prin urmare, ce distanțe mari sunt 
în întinderea cerească, iar distanța dela Soare sau dela 
Pământ la Saturn este una din distanțele cele mai mici, o 
nimica toată. . | 

Totuși, depărtarea la care Saturn, în comparaţie cu 
Pământul, se găsește față de Soare, face ca să nu 'primeas- 
că decât a 90-a parte din căldura și lumina ce Soarele tri- 
mite Pământului. Așa fiind, ziua cea mai luminoasă şi 


“mai caldă la Saturn ar fi pe pământ o zi intunecoasă și 


aşa de rece că am dârdâi de frig. 
Dar fiindcă am pomenit de zile, să spunem și lucrul 


atât în jurul său, cât şi în jurul Soarelui. Ştim că din în- 
“ârtirea Pământului în jurul său, adică a axei sale, avem 
ziua şi noaptea. 

Saturn se învârteşte în jurul său mult mai repede de- 
cât Pământul și anume în vreo zece ore de ale noastre, așa 


că acolo, ziua și noaptea, când sunt egale, n'au decât cinci 
„ore fiecare. 


In schimb, un an de al lui Saturn este cât aproape 30 
de ani de pe Pământ. Știm că prin cuvântul an se înţelege 
timpul în care planeta se învârteşte în jurul Soarelui. A- 
cum, dacă ne am închipui că în Saturn ar fi oameni, — 


zic „dacă ne am închipui”, fiindcă se știe cu siguranță că 


nu sunt —- un copil din Saturn de trei ani și jumătate ar 
avea pe pământ respectabila vârstă de o sută de ani. 


> 


Saturn e mult mai mare decât Pământul. Este pe el 
loc să punem 750 de „Pământuri”. Insă, e prea uşor pen- 
tru volumul său. Este chiar mai ușor decât apa. Aceasta 
din pricina că Saturn nu e un corp întărit, aşa cum este . 
Pământul, ci se găseşte încă în stare aproape gazoasă, o 
massă neînchipuit de mare de vapori.  ...:- 

` , Dar ceeace îl deosebește pe Saturn de 
planete, făcându-l să fie corpul cerese cel mai curios şi 
mai interesant, sunt „inelele” cu care este încins. De jur 
împrejurul său, Saturn are o admirabilă cingătoare de 
inele, care, după cercetările savanților, ar fi compuse din 
o mulțime de corpuri cereşti mici, apropiate unele de al- 
tele şi învârtindu-se toate în aceiași direcție. > 

2 Dacă am lua, bunăoară, o foaie de hârtie cât mai -sub- . 
tine, am tăia-o în forma de cerc și am pune-o în jurul u- 


nei mingi de biliard, fără să o lipim de minge, am avea o 
slabă, de felul cum este încins Sa- 


ideie, de sigur, foarte 
„ira cu inelele sale. 


mănător cu inelele din jurul lui Saturn. 


. primesc lumină dela toate. 


CA SA MAI CUNOAȘTEM CERUL 


SATURN 


Planei: =eturn. 


Repetăm că nici un alt corp ceresc nu are ceva ase 


* < : 

Saturn se mai deosebește prin ceva de Pământ și de 
celelalte planete: anume, prin sateliții săi. In astronomie, 
„satelit” se numește un corp ceresc, care se învârteşte în 
jurul altui corp ceresc. De exemplu, Pământul şi celelalte 
planetele sunt sateliții Soarelui. De asemenea, Luna este 
satelitul Pământului. سل‎ i 

Ei bine, pe când Pământul n'are ca satelit decât pe 
Luna, adică mare decât un singur satelit, Saturn n'are mai 
puțin de zece sateliți, aşa, zece „Luni”, care se învârtese 


in jurul Ii. Unele sunt mai mari. altele sunt mai mici, u- 


nele sunt aproape de el, altele sunt mai depărtate. 

Ne închipuim uşor ce spectacol măreț trebue să fie 
pentru locuitorii din Saturn — numai că nu sunt locuitori 
— când în timpul nopţii ei văd pe cerul lor zece „Luni” și 


Precum vedem, planeta Saturn este, din alâtea punce- 
te de vedere, o adevărată planetă-minune. 


VLAD ASTRONOMUL 


= 28 
De vorbă cu cititorii 
L.A. M. -- Loco. — „Poveste pentru Puiu”. Subiectul 
povestirei trimisă de d-ta e frumos şi bine expus, însă po- 
vestea e mai lungă decât ar fi nevoe. Introducerea și unele 
descrieri ar putea lipsi. Te rugăm să jii seamă de faptu» 
că revista noastră nu c o publicaţie de producţii fokloris- 


- tice, ci dela o poveste cerem: a) să n'aibă un subiect în 


deobşte cunoscut. b) să fie expusă într'o formă cât mai 
concentrată. fără înflorituri de stil şi digresiuni, care اهم‎ 


Pentru lămuriri mai amănunțite, poţi trece întro z 


pe la redacție intre orele 57 după amiază. و‎ 


Ua grup de orfani dela un orfelinat din Londra, ږ‎ 48 
roruri bisericești, în vederea apropierii sfintelor sărbă- 
tori de Crăciun. 


După ce a cdâlătorii cu trenul, condus de tată! ei, un 
mecanic englez, această fetiță drăgălașe ٠ desparte de 
părinte, i drum bun. 


In sala „Maison des o Fisu” din Bucureşti, a avut | 
loc săptămâna 1۳60۱ o frumoasă serbare artistic, 
organizată de dma Sybille, lată un grup de debutanţi © 

și debutante 


Să 
4 
E 


E‏ کچ 


خا 


> 


اد جح پچ 


EE 


aS 


E 


VIS DE CRACIUN 


SERIA lil 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


CINEL سه‎ 


i EU 
KEW 


ORIZONTAL: 1) Curia sunt cei mai an copii în 
noaptea de Crăciun? 6) Moş iubit de toţi copii. 12) Serii- 
tori. 13) Domnitor în Moldova (1455—1457). 14) Conjuc- 
ție. 15) Datină religioasă de Crăciun. 17) Alt moş! 19) 
Camere. 20) Pronume. 21) Despovăraţi. 22) Legături de 
grâu. 23) Goi. 24) Vrajbă, dușmănie. 25) Oraş în Palestina 
unde locuiau părinţii lui Isus. 29) ی7‎ 32017 cu petice. 31) 
Invită. 32) Nume masculin. 33) Incălţăminie de iarnă (plu- 
ral). 34) A pune margini la o batistă. 35) Ca la14. 37) Ca la 
20. 38) Trăgeam la măsea. 40) Pronume posesiv. 12) Fac o 
săritură. 44) Alifie. (Moldova). 45) Ertat. de ispăsirea unei 
pedepse sau mişorarea ei. 47) Acoperământul si: sare sa 
născut Isus Hristos. 48) Oraş în Romănia. 49) Tri sie ca un 
Domn. 

VERTICAL: 1) Nu vorbesc. 2) Făcuseră u rugă. 3) 
Conjucţie. 4) Ce dă „Moş Cinel” cititorilor? 5) Nume fe- 
minin. 7) Cursă cu avionul. 8) Soldat care trage cu arcul. 
9) Băiat care umblă cu steaua. 11) Moş Crăciun aduce da- 
ruri copiilor cuminţi (altora nu). 15) A vrea. 16) In- 
curcă la mers. 18) Le aduce Moş Crăciun numai copiilor 
cuminţi? 21-a) Pronume. 23-a) Notă muzicală. 24-a) Peşte 
(plural) 25) Fecioara Maria pe Messia. 26) Spusei. 27) 
Rău în Germania. 28) Pronume. 30 Le dă „Moş Nae” citi- 
torilor? 34) Munţi în Cehoslovacia. 36) Patul unde s'a năs- 
cut Domnul Nostru Isus Hristos. 37) Vestitorii naşterii lui 
Isus. 38) Deși e arbore i-se zice pom. 39) Măsură agrară. 
40) Slăbit la faţă (fig.). 43) Posezi. 44) Fi)re. 46) Campi- 
on. 47-a Notă muzicală. 


SARAD A 


Partea doua, inversală, 
Notă muzicală arată. 

lar a treia, la câmp face, 
Omul cărui munca-i place 
Întreg, şi voi, elevii,l-aveţi 
Insă capac, rog, să-i puneţi. 


de ILEANA IRINA C. BELLU 
Abrud 


N'am împărțit cuvântul 
In silabe, precum ştiţi 

Ci în trei 671 1 
_ Și-acuma să-l ghiciţi. 


Tata "١ ia la călărie. 
Unchiu'l are 'n herghelie. 
Să nu spun vorbe deșarte, 
El formează prima parte. 


9 
۰ 


Deslegarea jocului „A FOST ODATĂ“ din Nr. 512 
لباب‎ SINA TE Bu 85 


LX 


SE 


mm خت‎ 

CH 

-eme 
ce 

اسما نا Pek‏ 


له لاغ اص 


مو 
cenh‏ 


Jada 


Cerne 
لا‎ ma 
29232 


PEIZE 


> 


mzee] 


el sa A mal‏ اس زغ 
E‏ 


7 
الات‎ 
PER] 
"EP 
pepe pr 


Sa 
zoj- ک‎ 


FER 
a23 


EH 
E Al SIM 


AANA 


Pomul de Crăciun 


Ger domneşte în pădure, apa a'nghețat în vad, 
Fulgi uşori şi albi ca vata, peste codru acuma cad. 
Vântul răscoleşte — omătul, brazii mari se 
îndoesc 
Ale lor crăci vechi, usgate se înclină şi trosnesc! 
Dar un brad, putin mai tânăr, nu vrea capul să 
şi-l plece 
Şi înfruntă cu 'ndârijire goana Crivățului rece. 
. Intr’o zi, pe-un ger năprasnic, câțiva oameni cu 
securi 
Au tăiat la rând toți brazii, alnicii, pustii păduri. 
Au curmat şi viața celui care nu se da învins; 
El 511111 cum eu îi piere şi cum cade trunchiu-i nins. 
Apoi n'a simţit nimica şi l-au dus într'un oraş, ` 
De Crăciun să'nveselească, casa unui bogătaş. 
Era linişte. Copiii pe rând bradu 'mpodobeau. 
Ingeraşii, Moş-Crăciunii, în lumină străluceau. 
Şi-au pornit apoi să cânte, îngânând cu glas duios, 
Cum în stalul de vite s'a născut Isus Christos. 
Au cântat rugări spre ceruri şi colinde de ajun 
Tot gândind ce-o să le-aducă, în cea seară Moş 
Crăciun. 
Stele mici şi sclipiloare luminau întreaga casă. 
Jucări şi cărți cu poze, înşirate-erau pe masă. 
Şi la ele. toți copiii, mici şi mari privirea'ntorn. 
Şi tot cată cu mirare, moşul de-ar veni pe horn. 
Mai gândesc şi pela traista cea'ncărcată cu co- 
mori)... 
Se aud în depărtare glasuri de colindători. 


Incărcat de mândre daruri, cu luminile aprinse 
Rezreta atuncia bradul lungi cărări de codru, 
ninse... 


LUCIAN NEGREA 


Cel mai mare chilipir 
Este „LIR SI TIBIȘIR“, 
Noul roman de Moş Nae 
Prețul, lei 60 


De vânzare la toate librăriile. 


TT mn 


ANUL 10 


ZU وو وس 133595 71657 6661101 لا‎ oro 


SĂRINDAR), 12. m 


ESTE STRICT 


e un drum nisipos al pustiului nemărginit, plin 
de soare arzător, fără apă Si fără pic de ver- 
deaţă, ce duce din ţara Palestinei spre ţara de- 
părtată a Egiptului, acum 1933 de ani, mergea 
un om bătrân şi necăjit, ducând de căpăstru 
un asin. Călare pe asinul acesta, era o femeie cu un 
prune în braţe. 

Pe unde trecea această caravană mică, pustiul se în- 
veselea, ca prin farmec. Isvoare reci Si limpezi ca crista- 
lul ţâşneau din stâncile ce mărgineau drumul. Copacii 
înverzeau şi înfloreau deoparte şi de alta a drumului, um- 
brind pe călători şi cântec de păsări însoţia liniștita lor 
călătorie. 

Această caravană mergea zi Si noapte. Ziua umbrită 
de nouri Si copaci înfrunziţi, iar noaptea luminată de 
luna şi stelele cerului. 

Aceşti trei călători erau: bătrânul dulgher Iosif din 
Nazaret, Sfânta Fecioară Maria și pruncul lisus, fiul lui 
Dumnezeu. 

Se duceau departe, în pribegie din porunca Tatălui 
ceresc, în ţara străină a Egiptului, departe de Betleem, lo- 
cul de naştere a pruncului lisus şi de Irod, stăpânitorul 
lerusalimului, care căuta să piardă pe Dumnezeescul 
prunc. 

In drumul lor obositor, urcând Si scoborând văi şi 
dealuri, după o călătorie de mai multe zile, poposi lângă 
un izvor cu apă limpede și rece umbrit deoparte şi de alta 
de plopi înalţi și sălcii pletoase. Aci se odihniră sub umbra 
unui plop, potolindu-şi foamea din merindele ce aveau 
şi setea din apa rece a izvorului. 

Dar când a fost să aţipească puţin, sub umbra plo- 
pului, frunza lui adiată de un vântişor, abia simţit, începu 
a se mişca şi a se sbate, făcând un sgomot fâşiitor. Din 
cauza acestui sgomot, copilul sfânt nu putu să se liniş- 
tească, nici să doarmă. 

Sfânta Fecioară văzând aceasta sa mutat cu prun- 
cul sfânt sub umbra unei sălcii pletoase, unde fiind li- 
nişte şi umbră destulă, copilul adormi, surăzând în som- 
nu-i dulce şi liniștit. 

La plecare din locul odihnei, se povesteşte că Sfânta 
Fecioară ar fi zis plopului: „Plopule, ai fost drăguţ cu 
noi. De aceca te binecuvântez aşa: să cresti înalt şi falnic. 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — STRADA CONST. MILLE 
TELEFON 324/10 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
INTERZISĂ 


1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 مو‎ 

IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


Abonamente : 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


fo put 2 PUSTIU 


Să fii podoaba grădinilor numai prin înălțimea ta. Um 
bră să nu dai călătorului obosit. Frunza ta să fie vecinic 
în mișcare, chiar şi atunci când nu va bate pic de vânt”. 

De atunci frunza plopului este rotundă şi se ţine de 
creangă printr'o codiță lungă, aşa că la-cea mai mică 
adiere de vânt, abia simțită, frunza începe a se mișca, 
făcând un sgomot fâşâitor, că nici un călător obosit nu 
poate găsi odihnă şi nici umbră. 

Iar sălciei binecuvântând-o îi zise: „Să creşti lângă 
izvoarele apelor. Călătorul obosit şi însetat, întâlnindu-te 
în calea sa, să știe că sub umbra ta va găsi linişte, odihnă 
şi apă să-şi potolească setea. Vei înverzi primăvara îna- 
intea tuturor copacilor Si vei fâce bucuria copiilor prin 
fluerașele ce vor face din coaja mlădițelor tale”. 

Apoi caravana a purces mai departe în drumul pri- 
begiei, ca să împlinească voia Tatălui Ceresc. 

Cu DUNIŢ 
د کا‎ 


ر/ 


ASS, 
SS 


QOPI 


ROMAN PENTRU COPII 


de ALICE GABRIELESCU 
IEE O AA 


9) F O C: U فلا‎ 


Incepură să strige, cum e obiceiul: 

— Săriţi, oameni buni! Ajutor! Săriți! 

La oraş, te repezi la telefon Si chemi pompierii, dar 
la fară, toată nădejdea îți este la ajutorul vecinilor. So- 
siră cu toții, repetând Si ei strigătul. Care mai de care era 
mai buimac şi mai îngrozit la gândul că focul ar putea 
trece şi spre casa lor. In zarva aceasta, Niculae Si Safta 
scoteau din casă copiii şi ce credeau ei că au mai de 
preț, dar flăcările năpădiră curând pe gura podului, în- 
vâltorând odăile, că fi-era groază să te mai apropii. 

Să fi avut două-trei tulumbe, totul s'ar fi isprăvit în- 
trun sfert de ceas, dar aşa, cu apă cărată cu găleţile şi 
turnată pe rând, nu numai că nu se potolea focul, dar 
se înteţea, trecând, dus de vânt, şi spre casa lui Neacșu, 
vecinul din stânga. 

Deodată, un țipăt de femeie cutremură ograda. 

一 Costicuţă! Aauu! Costicuţă! 

Tipa Safta, proprietăreasa, Si alergă să intre în casă, 
prin vâlvătaia care se încinsese de jur împrejur. Inspec- 
torul o văzu şi, apăsându-i mâna pe umăr, o opri. 

— Stai, femeie, nu vezi ce-i înăuntru? 

Safta se smuci, țipând. 

一 Mi-a rămas copilul cel mic în casă. Nebuna de 
mine, l-am uitat. 

— Adevărat nebună, zise inspectorul. Dar tot nu te 
las să intri. 

— Stai că intru eu, zise Niculae care tocmai sosise 
cu găleţile și auzise înspăimântat că mititelul de Costi- 
cutã a fost uitat înăuntru. 

Dar Safta se apucă de el și-l trase înapoi, jelindu-se. 

一 Aoleo! Nu te duce, Niculae, că rămân Si fără tine 
Eu sunt vinovată, pe mine să mă ardă focul. Lasaţi-mă să 
intru. 

Dar se ţineau unul de altul şi nici unul nu intra. 

— Cât vă bociţi voi, arde copilul înăuntru, îşi zise ins- 
pectorul, şi deodată, încheindu-se bine la pardesiu, suin- 
du-și gluga în cap ca să-l apere de arsuri, intră prin flă- 
cări, găseşte în albie copilul leșinat, cu cămaşa de pe el a- 
prinsă, îl scoate afară şi-l pune pe iarbă, după ce rupe şi 
aruncă tot de pe el. 

Aceasta sa petrecut în două clipe. Când îşi văzură 
copilul viu, Safta începu a se boci și mai tare, bătându-se 
cu pumnii în piept şi cântând ca la prohod. 

— Dragu’ mamei, cum te-am uitat. Că eu am scos pe 
lacobaș și pe Zinca, iar Tasia a luat în braţe pe Pavel şi 
am crezut că Ion te-a luat dragu’ mamei pe tine, puișo- 
rule, şi când colo, Ion nu sa gândit de cât la el, zăpăcitul, 
cam să-l snopesc în bătaie, coșgogeamitea băiat de opt ani 
şi mwai nici o nădejde într'însul. Of, of, puişoru' mamei... 

Inspectorul se cam răsti la dânsa. 

— la, taci, femeie, că m'ai năucit. Mai bine 
deşteaptă copilul? Are arsuri pe trup? 

Costicuţă, înviorat de aerul curat, se trezi curând din 
leşin, dar începu să fipe de răsuna curtea. Era fript pe 
piept și pe braţe, și, din roşeaţa arsurilor, se ridicau bă- 
şici. 

— Să-l bag în apă rece, zise mamă-sa. 

一 Ba să-ți cauţi de treabă, porunci inspectorul. Pune 
sare pe arsuri şi trimele să vie doctorul. 

Dintrun dos, de unde era ascuns, tasni 10, 1 
gazdei, cel cu musca pe căciulă. 

— Mă duc eu la doctor. 

Şi o luă la goană pe șosea, prin întunericul abia lumi- 
nat de un sfert de lună. Cu graba lui, voia să-şi dreagă 


vezi, se 


4 


greşeala că uitase pe Costicuţă în casă, dar adevărata gre- 
şală era a mamei uituce, nu a lui, un copil încă mic. 

Iar focul ardea înainte, şi nu-şi potoli furia decât târ- 
ziu, după ce prefăcu în scrum casa lui Niculae, precum Si 
casa de alături a vecinului Neacșu. 


IN VREMEA ACEASTA... 


In vremea aceasta, domnul Vernescu, domnișoara E- 
milia și copiii, sculaţi şi ei din somn, priveau de pe cerdac, 
încremeniţi. Ar fi fost un spectacol măreț, focul, cu lim- 
bile roşii- galbene, înălțându-se pe cerul întunecat, dacă 
nu te-ai [i gândit la paguba şi jalea bieţilor oameni. 

Domnul Vernescu, sculat în spaimă غو‎ zor, nu se sim- 
tea bine. Gâfâia, năduşea. Ar fi voit să se întoarcă în casă, 
să se întindă iarăşi pe pat, dar parcă era țintuit pe scaun. 
Prin întuneric şi fiind cu ochii la toc, Emilia nu băgă de 
seamă decât mai lârziu că domnul Vernescu se clatină Si 
răsuflă greu. 11 întrebă, îngrijorată: 

— Vă doare ceva? Sunteţi bolnav? 

Bătrânul' nici nu putea răspunde, într'atât i se îneca- 
se vocea în gâtlejul sugrumat. Emilia îl sfătui atunci să 
intre în casă numaidecât. 

—  Sprijiniţi-vă pe mine, domnule. Lăsaţi-vă cât de 
greu, sunt tare. V'a făcut rău aerul prea rece. O să las vor- 


Intr un mare magazin din Viena s'au instalat pentru 
conii un post telefonie, legat direct cu locuința lui Moş 
Crăciun şi o cutie pentru numeroasele scrisori pe cari 
copiii îi le 610601020 6 

Iată o fetiță care neascultând de mămica ei, ږر‎ 6 
۹1 răspuns foar.e neplăcut de la Moş Crăciun. 


bă să vie doctorul şi la noi, dar nu e nimic rău, nu vă spe- 
riați. 

Incurajat de vorba ei blândă, bătrânul putu să ajun- 
gă în casă, la patul său, unde căzu, sfârşit. Domnișoara E- 
milia porunci apoi copiilor să se culce din nou şi, timp de 
un ceas, ea se îngriji numai de stăpânul său, punându-i 
comprese reci pe inimă, dându-i să bea ceai de tei, aşe- 
zându-i perna sub cap, tremurând de îngrijorată ce era, 
dar silindu-se să pară liniștită şi curajoasă ca să nu spe- 
rie pe bătrân. 

Afară se făcuse ziuă. Vecinii, după potolirea focului. 
se mai  împrășştiaseră. Doctorul sosi cu întârziere, căci 
stătea departe, pansase rănile lui Costicuţă şi pe urmă in- 
tră la domnul Vernescu pe care-l găsi liniștit. - 
Spaima, desigur, zise el. N'o să fie nimic. 

Dar pe urmă, când ascultă, cu urechea pe 
bolnavului, bătăile inimii, doctorul se posomori. 

— Aveţi des amețeli, leşinuri, întrebă el. 

— Nu, domnule doctor. E drept că de mai multă vre- 
me mă simt obosit, sleit. Dar aceasta e în legătură cu o 
mare supărare pe care am avut-o. 

— Ah da, se poate ca dintr'o mare supărare... 

一 Ce voiţi să ,)م2166‎ domnule doctor? 

一 Nu vă temeţi. Am găsit inima slăbită şi acum înţe- 
leg cauza. Vă sfătuesc să staţi câteva zile liniştit în pat, să 
luaţi doctoria ce v'o dau şi să nu vă tulburaţi cu nimic. A- 
veţi pe cineva să vă îngrijească? 

— O! Domnișoara Emilia n'are pereche. 

— Atunci o să fie bine, zise doctorul. 

De câteva clipe, intrase în odaie şi domnul Alexian, 
isprăvind cu treburile pe-afară. Auzise şi el ordinele doc- 
torului, şi voia să intre în vorbă. 

一 Cum aţi spus, domnule doctor? Să stea şi ziua în 
pat? Ce, prietenul meu este bolnav? Nu-l vedeţi că ise 
preface? 

Doctorul se miră puţin, dar înțelese dintrun clipit de 
ochi că-i o glumă și glumi la rândul său. Cu o mutră seri- 
oasă, răspunse inspectorului: 

一 Aşa procedez eu cu bolnavii prefăcuţi. Ii silesc să 
stea în pat o săptămână şi-i satur să se mai prefacă bol- 
navi. 

一 Bravo, doctore. Asa-i. Să-l săturăm de boală. 

Doctorul strânse apoi vesel mâna domnului Vernes- 
cu şi ieşi în antreu, urmat de Emilia şi de inspector. Aici, 
figura doctorului se pomori iarãş. Trase pe ceilalţi doi 
spre uşă şi le vorbi în șoaptă. : 

— E datoria mea să vă spun adevărul, oricât de du- 
reros ar fi. Domnul Vernescu are o boală de inimă foarte 
înaintată. Viața sa atârnă de un fir de păr. 

— Domnule doctor, e grozav ce spuneţi, izbucni Emi- 
lia, înăbuşindu-se de plâns. 

一 Scuzaţi-mă, domnişoară, dar credeam că nu vă este 
rudă. 

Emilia se stăpâni, căci trebuia să afle totul. 
— Nu, doctore, nu-mi este rudă. Vorbiţi fără înconjur. 
pânul meu; domnul Vernescu, nu se știa bolnav de ini- 


pieptul 


St 
m 


E E 


一 lată greșala. A crezut că reaua lui stare se datore- 
şte supărării de care vorbea şi nu sa arătat la un medic 
care i-ar fi spus cum să se caute ca să dea boala înapoi. A- 
cum, din nefericire, nu mai putem face decât doar să fi- 
nem boala în loc. 

— Şi o să poată trăi astfel mulţi ani? Doctore, spu- 
neţi-mi că va trăi. Bieţii lui nepoți nu-l au decât pe el. 

Emilia, cu toate sforțările de a se stăpâni, era atât de tul- 
burată, încât doctorul se sfii să o îndurereze mai mult. 

— Să sperăm că va trăi, zise el domol, şi apoi plecă. 


IN AJUTORUL NĂPĂSTUIŢILOR 


A doua zi, Emilia şi domnul Alexian îşi dădură toate 
silinţile să pară veseli ca să nu dea de bănuit domnului 
Vernescu despre starea lui rea şi ca să nu mâhnească pe 
Victor şi Mioara, măcar atât cât va mai îngădui Dum- 
nezeu. 

Inima bună a copiilor era destul de mâhnită de jalea 
țăranilor năpăstuiţi de foc. Cei din curte, proprietarii, e- 
rau oameni înstăriți şi în curând aveau să-și facă la loc 
căsuţa arsă. Niculae se şi pregătea să plece în târg ca “a 


aducă un meșter şi material nou, să înceapă casa şi s'o یا‎ 
mine înainte de venirea iernii. Dar jalea cea mare era la 
vecin, la Vasile Neacşu, unde focul se întinsese numaide- 
cât şi nimicise casa cu totul. Prins şi el tot în somn, Neac- 
şu scăpase ce-i drept neatins, împreună cu nevasta şi cei 
doi copii, dar nu avusese timp să scoată şi lucrurile. Arse- 
se casa cu tot dintr'însa, paturi, velinţe, straie, arsese şi 
hambarul cu grâne, arsese tot. Nu mai aveau bieţii măcar 
un cotlon în care să se adăpostească. Afară, pe paie, tre- 
buiau să doarmă şi nopţile sunt reci la munte că nu poţi 
răbda să dormi fără acoperiş. Dacă ar fi avut ceva bani 
să-și clădească o colibă cât de mică, ce fericiţi sar simţi! 
Dar n'aveau nimic, erau cu totul săraci. 

Domnul Alexian şi copiii ascultau  mișcaţi jelania 
bietului Neacșu, femeia lui avea ochii arsi de plâns, iar co- 
pilaşii lor, unul de trei ani, altul de cinci, şedeau cuminţi 
pe paie şi în ochii lor albaştri, frumoşi, parcă era o rugă: 

„Nu ne lăsaţi, vrem şi noi să trăim”. 

Cum se întoarseră în casă, Victor zise Mioarei: 

FF Câţi bani ai tu în puşculiță? Eu am trei sute de lei. 

٥ Tot atât am şi eu, fără douăzeci pe care i-am chel- 
tuit pe bomboane. 

— Imi pare bine, zise Victor, că eu n'am cheltuit pe 
bomboane şi pot să-i dau pentru ceva mai bun. 

— Ştiu ce vrei, Să-l ajuţi pe Neacşu. 

— Cum ai ghicit? 

— Vezi că şi eu am avut gândul acesta, zise Mioara. 

Insă, atâta cât avem noi, cinci sute optzeci de lei, ajun- 
ge oare ca să-și facă Neacşu casă? 

Băiatul se gândi puţin, apoi ridică din umeri. 

— Nici eu nu ştiu. Să-l întrebăm pe domnul Alexian. 

Il găsiră pe inspector în odaia lui, la masă, deasupra 
unui plan al Europei pe care o linie trasă de mână cu cre- 
ionul roşu, unea între ele cinci mari oraşe: Berlin, Paris, 
Londra, Milano, Geneva. El întâmpină pe copii cu veselia 
lui obişnuită. 


(Va urma) 


O privire asupra interiorului unui imens ciorap cu jucării, pregatu 
special pentru Crăciun, de o fabică din Anglia. 


Ibina şi Negrina erau două fetiţe, două surori 
gemene. Insă, spun dela început, ca să ,nu se 
creadă că ele or fi fost aşa, cum le-ar fi arătat 
numele, că, adică, Albira ar fi avut pielea albă, 


iar Negrina ar fi fost neagră la față. Mai de 
grubă dinpotrivă. 

Albina avea fata pământie şi era urâţică. Avea gura 
mare, nasul turtit, ochii mici şi duşi în fundul capului 
şi dinţii mari şi esifi afară. In afară de aceasta, mai era 
şi șchioapă de piciorul drept. 

Negrina era cu totul altfel. Avea obrajii trandafirii, 
ochii mari şi de un albastru frumos, nasul subţire şi cam 
obraznic, gura mică, iar când o deschidea, se vedeau două 
rânduri de dinți minunaţi şi mai albi decât perlele. lar 
trupul Negrinei era drept şi svelt. ٢ 

Insă, par'că Dumnezeu îi dăduse Negrinei din bel- 
$ug frumuseţe trupească, pentru ca în schimb să nu-i dea 
nici o altă însușire. Căci Negrina nu ştia ce e bunătatea, 
ce sunt râsul și veselia, ce este mila față de aproapele şi 
nici chiar dragostea faţă de soră. 

Cât despre Albina, dacă nu era frumoasă la înfăţişare, 
în schimb, era înfrumusețată cu cele mai alese daruri 
sufletești. 

Din gura ei nu eyea niciodată o vorbă rea, precum 
nici sufletul ei nu ştia ce este răutatea sau pizma. Soră- 
sa Negrina, o ocăra mereu, își bătea joc de urâţenia ei. 
ba uneori o şi lovea. Insă Albina căuta totdeauna să o 
potolească şi să o împace cu vorbe bune şi răbda toate 
ocările şi loviturile. 

Aceste două surori erau orfane de tată, iar mama lor 
abia putea să le îngrijească. Muncea cu ziua prin vecini 
şi nu câștiga în toate zilele măcar atâta, ca să poată cum- 
păra de ale mâncării. ` i 

Intrun rând însă, mama lor căzu greu bolnavă. Se 
temea că moare şi că lasă pe drumuri pe Albina şi pe 
Negrina, care tocmai atunci împlineau vârsta de doispre- 
zece ani. 

Atunci vecinele ei o sfătuiră să trimeată pe cele două 
fete până la baba Neaga, o bătrână vrăjitoare, care avea 
o colibă tocmai în mijlocul pădurii din apropiere. 

„Baba Neaga, îi spuneau vecinele, poate să le fie de 
folos şi să le ajute foarte mult. Numai că nu trebue să le 
trimiţi cu mâinile goale, ci să le dai să-i ducă ceva în dar. 

— Dar eu n'am nimic!” răspunse văetându-se mama 
Albinei şi Negrinei. . 

Dar vecinele puseră mână dela mână, aducând, una, 
câteva ouă, alta, slănină, alta, niște unt, alta, niște pâini 
albe. 

Cu aceste daruri, Albina şi Negrina porniră la co- 
liba vrăjitoarei baba Neaga. Plouase cu o zi mai înainte, 
aşa că pe drum se făcuse noroiu. Albina însă avea grijă 
să umble așa, ca să nu-și murdărească încălțămintea. Ne- 
girna, dinpotrivă, par'că făcea înadins: călca tocmai a- 
colo, unde era noroiul mai mare. 

Aşa ajunseră ele la coliba vrăjitoarei: Albina, curată 
pe picioare, iar Negrina plină de noroiu. 

Coliba vrăjitoarei avea o înfăţişare cu totul ciudată. 
Aşezată între doi arbori uriași, avea două ferestre, care, 
de departe, păreau a fi doi ochi mari şi negri. lar poarta 
colibei părea ca o gură de om. Acoperișul colibei, înegrit 
de vreme, era ascuţit, semănând cu o căciulă de om. 

Când cele două surori veniră înaintea colibei, Negri- 
na izbi cu piciorul în poartă, sgâlțâind-o din ţâţâni. „Ce 
izbeşti aşa, surioară? îi zise Albina. Vrei să se supere pe 
noi baba Neaga?” 

Insă Negrina, fără să asculte de aceste vorbe, lovi 
incă odată în poartă. Atunci baba Neaga scoase capul pe 
fereastră. Capul vrăjitoarei părea că este coliba făcută 
mai mică. Avea o căciulă neagră şi cu vârful ascuţit, doi 
ochi negri şi o gură, care se părea că este de asemenea 
neagră. 

__ „Cine izbeşte aşa cu piciorul în poarta casei mele?” 
întrebă ea supărată. 

Negrina vru să răspundă ceva — ceva neplăcut, cum 


8 


avea ea obiceiul să vorbească. Insă soră-sa Albina se 
grăbi să răspundă în locul ei şi să zică: „Cerem iertare. 
însă ne-a trimis mama să-ți aducem ceva de ale mân- 
cării”. | 
Vrăjitoarea le deschise poarta, iar cele două surori 


intrară în colibă. Numai că la intrare, Albina نوژ‎ serif 1 


picioarele, cât putu mai bine, pe când Negrina nu-și dete 
această osteneală, ci intră, ducând în colibă noroiul de 
pe drum. 

„Mă mir, îi zise baba Neaga, că unei fete aşa frumoa- 
se, cum eşti tu, să nu-i placă să fie curată”. 

Cuvintele acestea o supărară pe Negrina, care se în- 
cruntă la faţă Si strâmbă din gură. Si să vedeţi lucru de 
mirat. Negrina rămase aşa cum se încruntase: cu fruntea 
sbârcită, cu sprâncenele strânse, cu gura strâmbă.. Ea 
nu-şi dete seama de această schimbare, mai ales că în 
coliba vrăjitoarei nu era o oglindă în care să se vadă. 

In acelaş timp, cu Albina se întâmplă tocmai dinpo- 
trivă. La orice întrebare a vrăjitoarei, ea răspundea cu 
blândeţe șizâmbind. Şi-a rămas zâmbetul pe buze, ochii 
i-au căpătat o strălucire şi o limpezime frumoasă Si i 
sa schimbat până şi culoarea feței, din pământie, deve- 
nind trandafirie. 

Cu alte cuvinte, Negrina, din frumoasă, a devenit 
urâtă, iar Albina, din urâtă, sa făcut o frumuseţe de fată. 
Insă, cât au stat în coliba vrăjitoarei, nici una, nici cea- 
laltă, nu şi-au dat seama că se schimbaseră. ; 

La plecare dete fiecăreia câte o nucă, zicându-le: 
„Să păstraţi aceste nuci, să nu le pierdeţi şi să nu le 
spargeţi decât în seara zilei în care veţi împlini vârsta 
de optsprezece ani”. 

Negrina și Albina plecară dela colibă, luând îndărăt 
drumul spre casă. „Ne-am dat atâta osteneală, zise, ur- 
suză Negrina, și i-am dus bătrânei sgripțuroaice atâtea 
bunătăți, ca să ne dea două nuci găunoase!” S 

„Dar abia atunci Negrina se uită la Albina, Albina 
se uită la Negrina şi rămaseră amândouă încremenite 
locului. 

„Albino, strigă Negrina verde de mânie şi de pizmă, 
ce-i cu tine? Ai albit la faţă şi te-ai făcut frumoasă, mai 
frumoasă de cum sunt eu!” 

Albina nu știa că se schimbase în felul acesta. A vă- 
zut însă că soră-sa Negrina se schimbase în rău. pocindu- 
se şi înegrindu-se la faţă: ..Surioară, îi zise ea, vorbindu-i 
cu blândeţe, eu nu știu dacă m'am schimbat și m'am făcut 
frumoasă, aşa cum îmi spui. Văd însă că tu te-ai făcut la 
faţă mai urâtă şi mai neagră”. 

La auzul acestor vorbe, pe Negrina par'că o muşcase 
un șarpe. Dete fuga la un râu ce curgea prin apropiere. 
ca să se oglindească în apa lui. Albina se luă după dân- 
sa și... altă minune: nu mai schiopăta! Piciorul i se în- 
dreptase. 

Când Negrina se oglindi în apa râului şi se văzu cât 
este de urâtă, începu să ocărască pe vrăjitoare şi în mâ- 
nia de care fu cuprinsă, izbi nuca de o piatră. Din nucă 
eşiră limbi de flăcări, care o încinseră. Ar fi ars-o toată 
dacă soră-sa Albina nu sărea să o scape și să stingă focul. 

Negrina scăpă, în adevăr, cu viaţă, însă se alese cu 
fața arsă şi cu un picior ars şi strâmb. Si așa rămase ea 
toată viaţa. 

Albina, dinpotrivă, se făcea zi de zi mai frumoasă 
însă, şi zi de zi mai bună, ceeace o făcea să fie iubită de 
toată lumea. In seara zilei când împlini optsprezece ani. 
sparse nuca 'dată de vrăjitoare. 

Şi ce să vezi? Din nucă răsări un flăcău voinic și 
chipeș. 

„Sunt, zise el, fiul împăratului. Dar o vrăjitoare duş- 
mană mă vrăjise, mă făcuse mic de tot şi mă închisese 
în nuca aceasta, până în ziua în care voi fi scăpat de o 
fată bună şi frumoasă. Tu ești fata aceasta, draga mea 
Albina. lar dacă vrei să fiu pe deplin mulțumit şi fericit, 
primeşte, te rog, să fii iubita mea soţie”. 

Albina a primit şi povestea s'a sfârşit. 

ALI-BABA 


سخ 


په 


A 


ARE jale la curtea împăratului Verde din fara 
Sicomarilor... Şi e cu atât mai mare, cu cât ni- 
meni nu îndrăzneşte să plece în căutarea smeu- 
lui care, de un an şi mai bine a răpit pe domni- 
E ta Mirina 一 singura odraslă a împăratului. Zeci 
de fii de împărați şi sute de oșteni încercaţi în lupte, plăti- 
seră cu capul îndrăzneala de a o scăpa din ghiarele smeu- 
lui şi bietul împărat se da de ceasul morții că nu-şi va mai 
vedea vreodată copila iubită. 

Greutatea cea mai mare nu era atât lupta cu smeul. 
cât slujba pe care trebuia s'o facă fiecare la o vrăjitoare 
numită Baba Răcoarea. Sgripţoroaica aceasta, pitită unde- 
va în desişul codrilor, avea un grajd în care creştea cai 
pentru smei și nimeni nu sar fi putut măsura cu smeul, 
până nu căpăta un astfel de cal — singurii cai înaripaţi 
din toată lumea. Vicleana babă nu cerea altă plată decât 
să-i duci o iapă năzdrăvană la păşune, trei nopţi dearân- 
dul şi dacă nu i-o aduceai dimineaţa la grajd, îţi tăia ca- 
pul. i 

Intr'o zi vine înaintea împăratului un flăcău voinic 
și cere stăruitor învoirea de a-și încerca نو‎ el norocul. Du- 
pă multe rugăminţi, împăratul îi dă voe şi voinicul porne- 
şte la drum, după ce mai întâi se rugase lui Dumnezeu 
să-i deie pe lângă strălucirea de Făt-Frumos — căci el era 
— şi puterea de a birui orice greutate. - 

Cum mergea el spre sgripțoroaică, pe marginea unei 
ape, vede un peşte de-o mărime neobişnuită care se sbă- 
tea să intre în apă, dar nu isbutea. Pasă-mi-te, îl aruncase- 
ră valurile afară şi era în primejdie de moarte. Făcându- 
i-se milă de chinurile bietului peşte, Făt-Frumos îşi adună 
toate puterile şi-l rostogolește în apă. Peștele se duce a- 
fund și-apoi ese la suprafaţă grăind plin de mulţumire: 


IPRRACOAREA+ 


„Pentru binele pe care mi l-ai făcut, îţi stau la inde- 
mână oricând. Sunt împăratul peştilor” — şi-a pierit în 
valuri. 

Mergând mai departe, întâlnește un lup lovit de vână- 
tori la un picior. Altul, în locul lui Făt Frumos, i-ar fi fă- 
cut de petrecanie, dar voinicul nostru n'a făcut aşa. Şi-a 
rupt năframa în făşii şi i-a legat rana, după care binefa- 
cere, lupul i-a mulţumit şi l-a asigurat de recunoștință ca 
şi peştele, cu singura deosebire că era împăratul lupilor. 

Mai avea puţin şi ajungea la Baba Răcoarea. Deodată 
vede într'un luminiș al codrului, o cioară cu aripa frântă 
şi fără să mai stea pe gânduri, îşi tae din cămaşe o făşie, 
îi leagă aripa şi-i dă drumul. Cioara sboară pe creanga u- 
nui copac din apropiere şi-i grăește: 

„Știu că te duci la Baba Răcoarea şi vrei să capeţi un 
cal înaripat. Fii cu ochii în patru, că baba atât aşteaptă să 
te vadă venind dimineaţa fără iapă... Nu uita la vreme de 
grea cumpână că sunt şi eu pe-aici. Sunt doar împărăteasa 
ciorilor...” 

Făt-Frumos i-a mulțumit şi-a plecat în drumul său, a- 
jungând spre seară la Baba Răcoarea. 


„Bine-ai venit, voinice! — îl întâmpină sgripţoroaica 
surăzând. — Nu cumva oi fi vrând să-ți încerci norocul la 


caii mei? De mult n'am mai văzut culoarea sângelui voini- 
cesc... 

— Chiar aşa! îi răspunde Făt-Frumos, 
fruntea sus. 

一 Bine... — făcu baba înciudată de semeţia lui. Ju- 
ră-mi că  plăteşti cu viaţa, dacă nu-mi aduci iapa în trei 
dimineţi de-aici înainte; 


răspicat şi cu _ 


(Citiţi continuarea în pag. 8-a: 


Moş Cräcrun, 11180111 de doi secretari, întrebuinjează cel 


mai modern mijloc de transport. lală-l imedia! 


după 


sosirea cu aeroplanul, pe aerodromul Tempelhof din 


Be rlin 


-aa + 


— Jur!” 
„Și-a plecat Făt-Frumos cu iapa la pășune, prin co- 
drii necălcaţi de picior omenesc. 

A păzit-o el cât a păzit-o, până către ziuă, silindu-se 
să n'o piardă din vedere, dar la revărsatul zorilor, tocmai 
când să zică şi el „Doamne-ajută”, îl fură somnul şi când 
se deșteptă, ia-o de unde nu-il... 

Se mai învârteşte prin pădure, o caută, zadarnic... 8 
cele din urmă pornește spre sgripţoroaică, după cum fă- 
cuse legământul. 

Cum mergea așa abătut Si trist, fără nădejde de scă- 
pare, își aminteşte de cioară. Nici n'apucă să se gândească 
bine, şi cioara se și lăsă din zbor înainte-i. A 


„Ce-i, voinicule? 

— Rău de tot, prietină... 

— Lasă, nu mai fi amărât, că ţi-o aduc eu acum. Vezi 
cârdul ăla de ciori? Acolo sa ascuns, dar n'a nimerit-o...” 
Şi cât ai bate în palme, împărăteasa ciorilor a şi silit-o să 
se coboare. 

Când l-a văzut sgripţoroaica pe Făt-Frumos, venind. 
să crape de ciudă şi mai multe nu!... Dar n'a avut încotro 
şi-a înghiţit hapul. 

In noaptea următoare aceeaș poveste: iapa dispărută 
iar Făt-Frumos pe drumul pierzării. Tocmai într'un târziu 
şi-a adus aminte de lup. Acesta îi ese înainte. 

„Păi se poate, voinice, să te duci așa 
moarte, nu te gândești și la mine?... 

一 Imi uitasem, zău, așa...! -一 răspunde Făt-Frumos 
puţin cam ruşinat. Da’ mă ierți, nu-i aşa?... 

— Fireşte că te iert. Așteaptă-mă puţin, până adun 
toate haitele, că afurisita de iapă sa ascuns la o stână de 
ciobani printre oi și voiu avea puţin de furcă, până răs- 
besc ciobanii Si câinii, care păzesc turma”. 

Lupul îşi adună printr'un urlet puternic toată lupări- 
mea şi iapa Babei Răcoarea e adusă lui Făt-Frumos مو‎ 
laiu. 

Baba Răcoarea a murit şi-a înviat de necaz când la 
văzut, venind şi-a doua oară. Sa necăjit, a bătut iapa 
crunt şi i-a spus că dacă nici în noaptea treia nu-i vine de 
hac, o tae în bucăți. 

Dar nici lui Făt-Frumos nu-i prea venia a crede co să 
scape uşor din mrejele sgripţoroaicei... Seara, n'a avut în- 
cotro şi-a pornit cu iapa la pășune mai îngrijorat ca nicio- 
dată. Ca să n'adoarmă, s'a răzimat în spadă şi-a stat în pi- 
cioare până în zorii zilei. Când s'aplecă însă ca să ia căpă- 
strul de jos şi vrea să i-l pună pe cap, pierise'ca o nălucă... 


în nestire la 


Urmare dela povestea din pagina 7-a: 


„Baba Răcoarea“ 


Și-a adus el aminte de peşte, dar acesta era cam de- 
parte şi-apoi nici nu nădăjduia la vr'un ajutor ca dela cei- 
1311 doi. Ca să nu-i pară rău de neîncercare, a pornit la 
drum şi-a ajuns la marginea apei cu pricina. A aşteptat el 
vre-o câteva ceasuri şi dacă a văzut că nu ese peștele, a 
pornit amărit înapoi. Se depărtase binişor, când a auzit 
deodată că-l strigă cineva. La început nu-i venea a crede. 
dar în cele din urmă sa dumirit Si s'a înturnat din drum. 

一 lartă-mă, Făt-Frumos, se rugă peştele, când îl văzu 
apropiindu-se. Când te-ai gândit la mine, eram la sfat cu 
mai-marii împărăției apelor și ne gândeam cum să-ţi ve- 
nim în ajutor, deoarece ni-se adusese vestea că azi dimi- 
116315 iapa babei sar fi ascuns în fundul mării într'un 
grajd de piatră. De-aceea am întârziat, însă nu-i nimic şi 
cred că vei fi mulțumit. Așteaptă-mă puţin”. 

Făt-Frumos, nu numai că l-a iertat, dar i-a Si multu- 
mit pentru binele făcut. Inainte de despărţire, peștele i-a 
șoptit la ureche: 

„Vezi că baba are să caute să te păcălească. Iți va ară- 
ta tot felul de cai, unul mai frumos decât altul. Tu să iei 
pe cel mai nevoiaș şi mai slab dintre toţi, pentrucă e sin- 
gurul cal care are nouă inimi, pe când ceilalţi n'au decât 
trei. Şi acum mergi sănătos!”. 

Când a văzut sgripțoroaica isprăvile lui Făt-Frumos. 
sa făcut foc. A pus mâna pe secure, a tăiat în bucăţi biata 
iapă şi-a început să-l îmbie pe voinic să-şi aleagă calul. Cu 
toate stăruințele babei de a-și alege unul mai chipos, Făt- 
Frumos a făcut cum îl învățase peștele. Văzând baba una 
ca asta, a plesnit de necaz, — ea care-i băgase în răcori pe 
toţi vitejii din lume. 

Făt-Frumos și-a luat bidiviul și-a purces ca gândul 
spre smeu. Mirina tocmai plângea cu faţa în palme, aştep- 
tând sosirea smeului. Cum l-a văzut, n'a mai stat o clipă 
la gânduri: s'a urcat în Sea lângă Făt-Frumos şi pe-aci ţi-e 
drumul... 

Tocmai atunci sosea şi smeul. Să te ţii fugă după ei! 
Dar zadarnic. In clipa când era gata să-i sosească, bidiviul 
lui Făt-Frumos a nechezat puternic la al smeului, care-i 
era frate, rugându-l să se dea peste cap şi să-l trântească. 

Atât i-a trebuit calului. S'a învârtit odată în văzduh 
şi smeul s'a prăvălit în pulberea. drumului, făcându-se 
mici fărâme, iar Făt-Frumos şi-a urmat calea mai departe 
către fara Sicomarilor, unde-l aştepta împăratul cu toată 
curtea şi ostașii lui, gătiți de sărbătoare şi de nuntă... 


D. NICULESCU-OLT 


FERES 
J COPIILOD 


POVESTEA UNUI PISOIU | 
CARE A FUGIT DE ACAS 


يا 
3i‏ 


111( Un nepoftit in dormitorul unui pension de fete 


cald. Indepărtat, foarte îndepărtat e acum mu- 
getul vântului. Zadarnic se izbeşte el de zidurile 
pensionului, necăjit că nu poate să le urnească 
şi să le ducă la vale după toanele lui, ele sunt 
mari şi groase şi, în dosul porţilor şi ferestrelor 
închise, optzeci de fetițe dorm acum în liniște şi în اق‎ 
dură şi visează frumos şi cuminte. Uşile nu se mai trântesc 
robinetele nu mai curg, noaptea înaintează încetul cu în- 
cetul. In cer, îngerii au îmbrobodit stelele cu văluri alba- 
stre, ca să doarmă și ele. Şi, au adormit şi îngerii, care pe 
unde se afla, cu capul rezimat pe braţ şi cu aripile strânse. 

Numai Dumnezeu mai veghează, tot așa ca Si la înce- 
putul lumilor, pentrucă Dumnezeu nu doarme niciodată. 

Pentru Micicy în schimb, întunerecul şi noaptea sunt 
pline de viaţă. Cu ochii lui care luminează ca doi licurici, 
Micicy vede în întuneric, cu vârfurile mustăţilor albe Mi- 
cicy adulmecă, iar cu labele pipăe terenul. 

Şi, în felul acesta, se desprinde dintre cârpele în care 
i-a aşezat pedagoga şi pleacă... 

Şi aici, Micicy calcă pe rece. Dar câtă deosebire între 
răceala zăpezii Si răceala cimentului! Cu perniţele labe- 
lor, el nu face nici un zgomot. Şi, mai ales, Micicy păşeşte, 
acum cu şi mai multă grije: locul e necunoscut, toate în 
jurul lui sunt așa de mari și de negre şi pe Micicy Dum- 
nezeu l-a lăsat ca să trăiască, i-a dat arme să se apere de 
duşmani şi Micicy nu uită să le întrebuinţeze. Una dintre 
ele, e prevederea. 

Micicy se așteaptă la orice, iar dacă în momentul a- 
cesta un automobil ar veni, cu huruit asurzitor, spre el, nu 
sar mira cum a ajuns înăuntrul pensionului de fete, ci 
sar zburli şi ar ridica iar coada în sus, gata de atac. 

Dupăce a mers câtăva vreme pe ciment, Micicy a dat 
de un covor. Un covor gros de sfoară, cum n'a mai întâlnit 
până atunci. Il pipăe cu perniţele labelor cu neîncredere 
şi stă pe gânduri dacă trebue sau nu să se urce pe el. A 
pus o labă. O lasă acolo, fricos. Din covor nici o gură nu 
se cască spre Micicy ca să-l înghită. Nu-i rece, nu frige, nu 
doare. Pisoiul mai pune o labă pe el. Cine ştie, poate cu 
laba asta se va întâmpla altceva! Dar, nici de data asta, 
covorul nu se mișcă. Micicy se hotărăşte şi se urcă tot pe 
el. Nu-i rău. Nu-i rău, deloc. Covorul e moale şi e mai cald 
decât cimentul. 

Dar ce sa întâmplat? Abia a vrut Micicy să înainteze 
pe covor, ceva înalt și dur i s'a ridicat în faţă: o treaptă. 
Sa speriat. Sa oprit, cu inima strânsă, așteptând. Dar... 
nici treapta nulse mişcă. Mai prinzând curaj, acum el vrea 
să vadă cu cine are de aface. Ridică o labă. O pipăe... Dar, 
ce-i?! Par'că se sfârșește. O opintire, Micicy e sus. Incă o 
treaptă... Apoi alta... 

A urcat multe trepte în felul acesta, până a ajuns la e- 
tajul I al pensionului. 


بد 


Domnișoara pedagogă care l-a lăsat pe Micicy înăun- 
trul pensionului, era tânără Si frumoasă. Aici, la etajul با‎ 
împărţit în patru dormitoare mari, fiecare cu douăzeci de 
paturi, mai doarme, într'unul din ele, mai la o margine, 
într'o firidă scobită în zid, o pedagogă bătrână şi rea: 
Fräulein Emma. De rea ce e, Fräulein Emma nu poate 
nici noaptea să doarmă; se întoarce de pe o parte pe cea- 
laltă chinuită de visuri rele. 

In noaptea asta, Frăulein Emma se simte mai rău de- 
cât oricând. Capul îi e ca prins în nişte cercuri de fier ca- 
re se strâng, se strâng, totmai tare, parcă ar vrea să i-l 
sfarme. Si Fraulein Emma ar vrea să moară, ar vrea să 
se întâmple orice, numai să nu mai simtă durerea şi să se 


17 


de ANISOARA ODEANU 


odihnească odată. Dar dorinţa nu i se împlineşte. Când du- 
rerile devin mai groaznice, cercurile se destind și se simte 
bine de tot, ca apoi iar să reînceapă... Nu mai poate să în- 
dure. Se scoală, se îmbrobodește cu un capot lung de cati- 
fea veche roșcat şi cu miros de mucegai, pe cap îşi pune 
un fel de broboadă caraghiosă, își ia un pahar şi un tub cu 
doctorii, ca să se ducă să ia apă Si să înghită câteva din 
pastile. 

In momentul când Fraulein Emma dă să 
dormitor, Micicy a ajuns chiar la usa lui. 

Cu ea, Fräulein Emma a luat şi o lumânare. A aprins- 
o — şi acum merge pe sală, înaltă, adusă de spate şi osoa- 
să, cu lumânarea într'o mână şi cu paharul şi doctoriile 
în cealaltă. Umbra i se proectează pe zid înfricoșător, ca o 
stafie. 

Când uşa dela dormitor s'a deschis, Micicy s'a dat în- 
napoi îngrozit. Dupăce Fräulein Emma a trecut, Micicy 
și-a revenit. Se va strecura acum în dormitor, cum s'a stre- 
curat în pension. A intrat. 

Aici, e mai multă lumină. Dormitorul are multe fe- 
restre ce dau spre stradă. De acolo, vin câteva raze dela 
alte ferestre luminate, ale clădirilor din faţă şi dela 
lămpile de gaz de pe marginea trotoarului. 

Albul zăpezii pe care a învolburat-o vântul, pare o 
ploae de lumină fărâmiţată. In dormitor se pot vedea 
foarte bine paturile puse pe două rânduri — câte zece în 
fiecare, 一 cu o cărare printre ele. Se poate vedea Si cum 
dorm fetiţele, dar Micicy nu le vede. Nici nu prea ştie un- 
de e... Intâi, ascultă dacă nu se aude mișcându-se ceva... 


iasă din 


(Cotiţi continuarza în pag. 18) 


x 


+ 


(IOTTA 


Se aude... dar nu în dormitor. Se aude un robinet, pe sală, 
cum l-a deschis Fraulein Emma să ia apă. Priveşte. Nu ve- 
de decât picioarele paturilor, multe, şi nu le înţelege ros- 
tul. Sunt oare de mâncare? Ori, sunt niște animale ciu- 
date, care dorm? Se apropie de unul: îl miroase... Nu, ho- 
tărît: de mâncare nu-i. Dă cu laba: nu se mișcă. Urmă- 
torul picior rămâne tot atât de nemirositor şi nemișcat. 

Tot rătăcind printre ele, însă, Micicy dă de un pantof. 
Calcă pe spalele lui, pantoful se ridică şi cade peste Mi- 
cicy, plesnindu-l zgomotos şi: greu... „Sa isprăvit!” Se gân- 
deşte Micicy. A fost un prost şi cineva mai mare şi mai 
tare decât el, l-a prins în cursă. Dar pantoful, somnoros, 
n'a socotit că e bine să doarmă pe spinarea lui Micicy şi 
sa prăbuşit jos, tot atât de zgomotos și greu. Lui Micicy 
nu-i vine să creadă: e liber? Scutură capul ca să se con- 
vingă: da, e liber! Ce ruşine, pisoiule mic! Dușmanul de 
care te temeai, era, în fond, slab și fricos. Uite, acuma a 
dat înapoi. 

Micicy e un pisoiu mândru şi nu se lasă: are să-l a- 
tace el acum. Incepe lupta. Micicy şi cu pantoful, se bat 
acum de zor. 

Puica — fetiţa al căreia era pantoful — s'a trezit din 
somn, speriată. A simţit că sub patul ei se petrece ceva, 
Un şoarece? Un hoţ? 

Lângă Puica, doarme Jana. Tremurând de frică, Pui- 
ca întinse mâna spre ea 

一 Jana, scoală-te. Auzi zgomot?! 

Jana, care visa un vis plăcut — visa că s'a dat vacan- 
tă şi nu mai trebuia să înveţe lecţiile pentru a doua zi și 
să-și prepare temele — s'a trezit îmbufnată. 

一 Lasă-mă ’n pace, Puica... Visezi tu... 

Dar acum zgomotele deveneau tot mai dese. Micicy e- 
nervat că nu poate să mănânce pantoful, îl dădea de-a 
dura pe parchet. 

S'a trezit şi fetița care dormea lângă Jana: Mac. Sa 
trezit apoi Lala... 

Una câte una, fetiţele s'au trezit şi sau ridicat în pat, 
în cămășuţele lor de noapte, albe, lungi şi largi. Fără să 
bănuiască ce se întâmplă deasupra lui, pisoiul mic ajuns, 
printr'o adevărată minune, în dormitorul unui pension de 
fete, continua să se războiască, de data asta cu amândoi 
pantofii, pentrucă i sa părut lui că pantoful celălalt l-ar 
fi împins de pe la spate, pe când se lupta cu cel dintâi. 


Puica n'a stat mult pe gânduri să se mute în patul Ja- 
nei, dar şi Janei îi era frică şi voia să se mute în alt pat. 


Şi nimeni nu îndrăznea să vadă ce-i. Fetiţele erau nedu- 


merite: cum m'auzise Fräulein Emma zgomotul, ea care, 
în timpul nopţii, era deajuns să se întoarcă cineva de pe 
o parte pe cealaltă, ca să strige strident ca o cucuvea: 


— Ruhe! (Liniște!) 
۷ 


Puțin mai potolită, Fräulein Emma s'a întors. 

A rămas în uşă, împietrită. 

Toate fetele sculate, zgomotul de sub pat?!!... 
întâmplat aici? 


Infricoşată şi ea, totuși vrând să pară curagioasă, a 
aprins lumina, s'a așezat în genunchi pe parchet şi a pri- 
vit. Prinzând curaj, de când a venit Frăulein Emma, cå- 
teva fetițe s'au dat jos din paturi Si s'au uitat şi ele. 


Văzând lumină şi feţe multe care-l privesc, Micicy a 
uitat de pantofi, s'a oprit şi a început să miaune jalnic, 
uitându-se pe rând la toţi ochii care-l priveau... 

Par'că voia să spună că e mic şi singur şi că fără vina 
lui a venit aici și că n'ar vrea să se joace cu pantofii, dar 
nu ştie ce să facă şi nimeni nu-i spune ce să facă, iar 一 
mai presus de toate — îi e foame... 

一 Ooo! un pisoiu! Vai, ce dulce e...! Vai tare-i frumos...! 

Săracul! Dar cum a ajuns aici?!... 

Intrebările curgeau din toate părţile Uitând de frica 
prin care au trecut, fetiţele nu mai puteau de bucurie... 
Puica s'a dat jos să-l ia în brațe. Acum, Fräulein Emma, 
care nici ea nu ştia ce să facă, văzând intenţia Puicăi, s'a 
sculat şi a strigat cu vocea ei stridentă. 

— Lăsaţi pisoiul! Culcaţi-vă. Nici un cuvânt să nu se 
mai audă! 

— Fräulein Emma... a mai îndrăznit Lala să protes- 
teze, dar întâlnindu-i privirea îngheţată, vocea i-a amuţit. 

Fräulein Emma s'a apropiat de Micicy, care a venit la 
ea încrezător, fluturându-şi coada, l-a luat de după gât ca 
pe ceva scârbos şi mic Si l-a aruncat iar pe sală. Apoi a 
închis uşa, a stins lumina și s'a culcat, bombănind. 


Ce sa 


(Va urma) 


Labirint 


A4 


Cititori şi cititoare, Petruş s'a rătăcit prin acest infri- 
coşător labirint. Acum plânge şi cere ajutor, pentrucă nu 
poate să mai iasă. 

Arătaţi-i calea pe care să apuce, ca să iasă mai re- 
pede. 


> 


ra în noaptea sfântă şi puisorul bradului astep- 

ta pe Moș Crăciun cu sacul lui plin de bucurii. 

Ca în toţi anii puişorul se strecurase acolo 

fără ştirea copiilor ca să le dăruiască bunătăţi 

în ziua cea mare. Şi ce bine îi părea brăduţului 

când îi vedea aşa veseli şi mici! El ştia acum că micuţii 
îl ghicesc de după use. 

Şi puiul bradului nu mai avea răbdare. Să vină odată 
miezul nopții să răscolească el în sacul Moșului, să alea- 
gă singur ce-i mai frumos și bun pentru- copiii lui! Cu 
crengile încărcate de bunătăţi din sacul bărbosului se va 
arăta el mâine copiilor!!!... 

In sfârşit, se aude o huruială. E desigur Moşul care 
coboară prin horn ca de obiceiu. El e, iată-l a şi ajuns în 
mijlocul casei. Dar nu știu cum, e mai chircit ca în alţi 
ani. Și parcă nu mai vede că dibueste în nestire. 

— „A îmbătrânit Moşul, gândește puiul bradului”. 

— Hei, Moș Crăciune, îi strigă el. Aicea sunt, nu mă 
vezi?” 

— „O bată-te norocul, că nu dădeam de tine. De oste- 
nit ce sunt nici nu te vedeam, gâfâi Moşul. 

— Se vede că ai sacul plin, îl iscodi puişorul nerăbdă- 
tor şi lacom. 

— „Of, of, oftă Moşul”... 

Şi fără să mai spună o vorbă, întinse puişorului de- 
saga sărăcăcioasă din spinarea lui. 

— „Da ce e traista asta Moș Crăciune, unde îţi e sa- 
cul? Ori de plin ce era n'a încăput pe coş? E sus pe aco- 
periș? Hai fuga!” 

Şi- înșfăcându-l pe Moş îl împinse spre gura sobei. 

— „Ehei, puiul moșului. nu mai e sacul pe care îl ştii. 
Tine colea ce-ţi dau şi rămâi cu bine”. 

Şi după ce îi întinse două păpuşele de gumă umflate 
cu vânt, se întoarse amărit să plece. 

— „Stai moșneagule, şi spune-mi ce e asta, se răsti 
brăduţul! Abia te aşteptam să vii să-mi umpli crengile. Si 
tu mă laşi despuiat? Apoi nu merge aşa, moşnege! Nu se 
poate! Copiii mei au fost cuminţi! Trebue să-i răsplăteşti 
cum li se cuvine!” 

Şi brăduţul smuci înapoi de cojoc pe Moş Crăciun. Se 
agăţă apoi de barba lui albă şi-l trase cu capul în jos de-i 
smulse traista de la gât şi începu să scotocească grăbit în 
traistă. Dar nu găsi decât păpuşi din acelea umflate cu aer. 

Cu brăduţul însă nu-i de glumă. Ce vrea să-şi râdă 
Moşul de el? Sacul plin să-l ducă altora şi lui să-i lase be- 


19 


de LYA DRACOPOL-FUDULU 


şici pline cu vânt? Copii lui au fost doar cuminţi şi n'o să 
se lase cu una cu două. Infuriat se repede la Moş. 

— „Unde ai ascuns, Moșule, jucăriile ce ţi-a dat Dom- 
nul pentru mine? 

一 Degeaba te superi, bradul moșului, se apără Moș 
Crăciun, ferindu-se să nu-l mai apuce de barbă. Nam nici 
un sac. Ba tocmai fiindcă fi-au fost copiii cuminţi au că- 
pătat şi darul ăsta. 

一 „Cum, Moşule, numai atât, tângui brăduţul? Nicio- 
dată n'ai fost rău ca acum!” 

— „Nu sunt rău, pui de brad. Tu ştii bine că D-zeu mă 
trimite cu darurile. Dar cât e El de supărat ăst an pe pă- 
mânteni, nici Maica Domnului nu-l mai împacă. Dacă ai 
şti cât m'am rugat de dânsul să rabde măcar pe cei mă- 
runţi. Dar nu te poţi pune cu voia Lui când El ştie ce face. 
Si de-o mai fi multă vreme aşa, apoi te miri de no pră- 
pădi pământul”. 

Oftă Moş Crăciun şi în ochii îi se prelinseră o lacrimă. 

— „Am ajuns de râs, mai spuse el. Să umblu eu cu 
spaimele acelea de gumă prin sac? Şi ce sac! O traistă jer- 
pelită! Şi tu cât pe aci era să-mi rupi barba!” 

Puiul de brad tăcea întunecat pământ. Ceva napraz- 
nic părea că-i trece prin minte. Si când Mosul se îndreptă 
să plece brăduţul strigă: 

— „Stai Moş Crăciune, stai că merg şi eu cu tine. Nu 
mă pot arăta copiilor sărac în ziua asta mare. Decât așa, 
mai bine ne întoarcem la urma noastră. 

— „Tu fă ce crezi, pui de brad, că ţie pădurea îţi ține 
seama. Dar cu, aşa vrea Domnul, aşa fac. Asta îmi e po- 
runca. E pedeapsa celui de Sus care trebue împlinită”. 

Şi Moş Crăciun plecă mai departe cu sperietoarele de 
gumă în traistă. 

Puişorul bradului rămase singur. Se uita la darul lui 
Moş Crăciun, se uita peste crengile lui pustii şi ofta din 
răsputeri. Până la ziuă a oftat într'una. Şi când sau ivit 
zorile, ceva parcă sa rupt în sufletul lui. Dintr'odată cren- 
gile i s'au îngălbenit şi i sau uscat. 

A doua zi, când copiii năvăliră pe uşe şi aleruară spre 
colţul unde știau că în toţi anii găsiau puişorul de brad 
plin cu daruri pentru ei, rămaseră ca împietriţi. In locul 
lui stăteau uitându-se strâmb, urite ca spaima. două pă- 
pusele de gumă umflate cu vâni. 

Iar brăduleţul uscat și galben, zăcea întins cu crește- 
tul spre sobă. Pesemne cât îl mai ținuseră puterile, se tè- 
rise singur până la gura sobei. 


Din scriitorii bulgari 


5 


„Bai Ganciu”de scriitorul bulgar Aleco Constan 
este una din cele mai reușite și mai cunoscute scrieri din 
literatura bulgară. E o scriere a cărei citire te înveseleşte 
şi te face să rûzi, însă, în realitate este o foarte muşcă- 
toare satiră, adică o scriere în care autorul, cu un talent 
fin și vrednic de toată lauda, își bate joc de compatrio- 
ţii săi. 

„Bai Ganciu” reprezintă pe bulgarul rămas înapoiat, 
vecioplit, dar foarte lacom şi de o sgârcenie împinsă până 
la murdărie: „Bai Ganciu” pleacă din Bulgaria în statele 
din Apusul Europei, ca să-și vândă marfa: esenţă de 


jutară lui Bai Ganciu să-şi ia de pe umeri su- 
manul turcesc, apoi îi aruncară în spinare o 
nanta belgiană -一 şi toţi au zis că Bai Ganciu 
ste un european desăvârșit... 


一 Haide acum, fiecare din noi să povestească câte 
ceva despre Bai Ganciu: 

— Haide strigarăm cu toţii. 

一 Stati, eu ştiu mai multe. 

一 Nu eu... tu nu știi nimic. 

Se iscă ceartă. In cele din urmă ne 'nţeleserăm ca 
Stoicio să povestească întâiul. 

— Bine, zise el — am să vă povestesc întâlnirea mea 
cu Bai Ganciu la Viena. 

一 Haide, haide mai repede, strigarăm noi, fiindcă ști- 
am că Stoicio se pricepe să povestească astfel de „comedii” 
Mă aflam într'o dimineaţă — începe Stoicio — în 
cafeneaua Mendi. Cerusem un ceaiu și mă apucasem să 
răsfoesc gazetele noastre bulgărești. | 

Mă adâncisem în cetirea unui articol foarte interesant. 

Citind aşa, deodată îmi răsună în urechi, un „ah, ol... 
bună ziua!.... „şi o mână nespălată mă apucă de grumaz. 

Imi arunc ochii şi pe cine credeţi că am văzut? 

— Pe Bai Ganciu! — răspunserăm noi. 

一 Chiar pe el — pe Bai Ganciu!... aşa cum îl știți. 
Nespălat, neras, cu haina nencheiată, cu un brâu roşu, 
vestă , cu o cămaşă albă, dar fără cravată la gât, cu că- 


Ganciu, dar acum n'am timp, 


ciulița neagră pusă pe o ureche cu cisme şi cu un baston 
noduros în mână. 

一 Scuzaţi, dom'le, — îi zic cu mirare, n'am onoarea 
să te cunosc. Il știam eu 一 făcea pe agentul electoral pe 
la alegeri, dar îl evitam şi n'avusesem cu el nici în clin 
nici în mânecă. 

— Ce! nu mă cunoşti, se oţări Bai Ganciu. Tu nu eşti 
Bulgar? 

— Bulgar. $ 

— Ei? 

—Ei! 

Ei, haide scoal' să ne plimbăm. Ce mofãi aici? zise 
Ganciu. Haide scoală... 

一 Iarta-ma dom'le 
sunt ocupat. 

一 Dar ce stai la cafenea, dacă spui că ești ocupat? 

Nu găsii de cuviință să-i dau explicaţii. Dar se ve- 
dea că Bai Ganciu n'avea de gând să mă lase în pace. 

De aceea, mă scutură, zicându-mi: 

— Scoală să mă duci la bae. Unde e aici baia? 

一 Oho!... să-l mai duc încă şi la bae!... începusem 
să-mi es. din sărite, dar mă stăpânii, şi nu numai că mă 
stăpânii, dar mi-a venit chiar să zâmbesc. Se vedea că 
Bai Ganciu avea nevoe de bae. Sudoarea îi mirosea a 
acru. Ce să-i faci? Compatriot nu-i? Trebue să-l serveşti. 
Şi apoi mă gândii să profit de ocazie, ca să mai iau 
şi eu un duş. Era cald in ziua aceea. 


٣ 


20 


de ALECO CONSTANTINOV 


ANGI 


trandafiri. Se face însă peste tot de râs şi îşi face de rûs 
și țara şi neamul prin mitocănia sa, prin lăcomia şi 
sgârcenia sa şi prin neîncrederea ce arată faţă de toată 
lumea. 


Adăugăm că scrierea „Bai Ganciu” a fost tradusă în, 
foarte multe limbi. Din această scriere, un vechiu cola- 
borator al nostru — d. Sava Ivanof dela Brăila — ne tri- 
mite câteva fragmente, pe care le închină profesorilor săi 
de limba română, d-lor Banea şi Arghir. Publicăm aci 
unul din aceste fragmente. 


Plecarăm, îndepărtându-ne spre strandul băilor. Pe 
drum, dacă dădeam de ceva mai deosebit, găseam de 
cuviinţă să-i le arăt şi să-i le explic, dar curând jvăzui 
că Bai Ganciu nu prea dădea însemnătate, ci doar scotea 
câte un indiferent: A... aşa, o?- Sau: câte un „ştiu eu, - 
prin care se vede că vroia să mă facă să'nţeleg că nu-i 
prost. 

Sau că mă întrerupea cu vre'o întrebare 
străină de aceea ce-i spuneam. 

li explicai, bunăoară, despre statuia Mariei Tereza 
din viața muzeelor, dar el mă trăgea de mânecă. 

Ajunserăm la baie. 

Inima mi se strângea, ca şi cum presimţeam ceeace 
avea să se întâmple. Ne luarăm bilete dela casă. Bai 
Ganciu ceru restul, mișcând semnificativ degetele-i vârite. 
în ghişeu. > 

Casierița, zâmbind, îi dă restul, Bai Ganciu o priveşte 
galeş şi ia banii. 

Casierița isbucneste în râs. Bai Ganciu transportat 
îşi răsuceşte mustata stângă şi clătinând din cap zice: 

一 Ce formoza eş dometa!... A’ bre, ia întreab-o ştie 
bulgăreşte! mi se adresează Bai Ganciu şi fără să mai i; 
tepte, o întrebă el însuş. 


cu totul 


i 
Un viitor cititor al ,„,Dimineţii Copiilor“. 


ekti ۵