Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages51-100

24 lanuarie 1934 — Nr. 520 


DIMINEATA 
0 ۶ ے‎ ٤ ملا‎ 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZA 


ADMINISTRATIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


REDACȚIA ȘI 


ABONAMENTE: TOn 


6 LUNI 100 


REPRODUCEREA BUCATILOR NE 
ESTE STRICT ha ee Director: N. BATZARIA 


PIETRICELELE LUI 
+ PETRE POCHI 


LEGENDĂ POPULARĂ UNGARĂ 
p ERE 


înmormântat in dimineafa zilei urmátoare. Insá, abia fu- 
sese pus in mormânt, că izvoarele de la băi au ţâşnit din 
nou, făcând să curgă iarăși apele lor binefăcătoare. In ace- 
laș timp banii din saci s'au prefăcut din nou în bani de aur. 
Toţi aceşti bani, cărora Petre Pochi nu stiuse să le dea o 
întrebuințare bună, au fost împărțiți săracilor. 

Cu toate acestea, oamenii din partea locului spun că 
petricelele au rămas tot petricele. Arată pe acelea ce întâl- 
nesc în drum نو‎ zic: „Priveşte, iată ce s'a ales din banii lui 
Petre Pochi!” 

Iar muncitorii, care lucrează la făcutul drumurilor, 
când le sparg, se aşteaptă ca petricelele să se prefacă din 
nou în bani. : 

„La urma urmelor, de ce n'ar fi cu putință asa ceva?” 
zic ei. 

In româneşte de Roua Panaitiu 


„Să ştii că eu sunl buna (a prietenă“ 


fost odată o staţiune cu ape calde foarte bune. La 
stațiunea aceasta veneau bolnavi de pretutindeni 
ca să se îngrijească şi să se lecuiască, aşa că stă- 
pânul stafiunei câștigase o avere nespus de 
mare. 

Stăpânul stafiunei era însă un om rău la suflet si nu‏ سد 
dădea voe decât oamenilor bogaţi să vie şi să se scalde în‏ 
izvoarele vindecătoare de tot felul de boli si neputinfe tru-‏ 
pesti. Din pricina răutăţii si sgârceniei sale, era urât de‏ 
toată lumea din ţinutul acela.‏ 

lată însă că într'o zi veni acolo un biet olog, om sărac. 
Venea de departe, târându-și anevoie picioarele si vroia să 
se scalde si el in apa cea binefăcătoare. 

„Cară-te de aici! îi strigă cu mojicie stăpânul băilor. 
Nu-ţi dau voe să scárbesti pe vizitatorii mei, oameni de sea- 
mă, cu vederea trupului tău plin de bube și răni. 

— Fii bun, stărui bietul bolnav, şi lasă-mă să intru ce. 
puţin în sanful in care se scurge apa, în care au făcut baic 
ceilalți ! 

— Incă odată ifi spun să te cari. Dacă esti bolnav, du-te 
la vreun spital. Dar de aici să-ţi iei tálpásita !” 

Si stăpânul cel rău goni pe bolnavul sărac, lovindu-l 
cu biciul. 

Dar pedeapsa cerească nu întârzie prea mult. Chiar în 
dimineața zilei următoare, nu mai rămăsese o picătură de 
apă în hafuzul de lângă izvor. Incetară petrecerile şi serbă- 
rile ce se dedeau pentru distracţia bolnavilor si în locul lor 
se lăsă o tăcere mohorâtă. Cuprinşi de spaimă, vizitatorii 
părăsiră localitatea, fugind care de care mai repede. 

Până seara, staţiunea era pustie. Un singur om se mai 
vedea umblând încoace si încolo. Se bătea cu pumnii in 
cap نو‎ își zicea din când în când: „Ce de bani aş mai fi pu- 
tut câștiga !" 

Omul acesta era Petre Pochi, stăpânul băilor. De oda- 
tă, luă un aer de bucurie răutăcioasă: „La urma urmelor, 
mai am câțiva saci plini cu galbeni. Ia să mă reped să-i 
văd!” Dete fuga în odaia în care zăceau banii strânşi prin 
sgârcenia sa. Aprinse o lumânare, ca să vadă mai bine gră- 
mezile de galbeni sunători si strălucitori... Dar când des- 
chise sacii, văzu că tot aurul era prefăcut în petricele! 

Scoase un urlet sălbatec și se prăbuși la pământ. Fu 


, 


de ALICE GABRIELESCU 


COPI 


ROMAN PENTRU COPII 
a ae a ae SEE 


14) Ce hotărăsc mătuşile 
a IEE 


Natalița izbucni ascuțit, gata de plâns. 

— Nepoteii noştri dragi, mătuşico, pe scena de cine- 
ma, unde mai joacă și nişte actori de circ şi dansatoare de` 
bâlciu. Eram cu două prietene şi-mi plesnea obrazul. l-am 
văzut, ce mai zici? 

Roşie de mânie, Emilia se stăpâni totuşi şi zise: 

— Imi daţi voie, doamnelor, să vă întreb نو‎ eu ceva. 
lată, sunt cinci săptămâni de când a murit bietul stăpânu- 
meu, domnul Vernescu. In timpul acesta, vaţi gân- 
dit dumneavoastră măcar odată, că nepoţii, dragii ne- 
pofei cum îi numiţi acum, nu au poate ce mânca? Si 
dacă v'ati gândit, ce ati făcut? 

Raluca puse nasul ei lung în jos: 

— Eu îi credeam în casă la Natalita. 

Nataliţa își ridică năsucul în tavan: 

— Eu îi credeam la mătușa Raluca. 

Emilia le privi pe rând, cu milă. 

— Şi acum, doamnelor, lámurifi-má de ce e ruşine 
să cânte copiii pe scenă? 

— Aş înţelege, zise Nataliţa, să dea concert 0 
sală mare, cu prețuri scumpe, ca adevăraţi mari mu- 
zicanfi. 

— Bine, dar ei sunt elevi. lar astă-vară, le-a dat voie 
şi bunicul lor să cânte pe o scenă de cinematograf. 

— Altceva este pentru o binefacere. 

— Acum nu-i acelaş lucru? întrebă Emilia. De ce 
n'ar avea dreptul să ceară o binefacere pentru ei? 

Glasul gros al bătrânei le táié vorba. 

— Eu n'am chef de vorbă. Te rog atâta: să înceteze 
comedia. Neam de neamul meu n'a fost actor. 

Emilia își frământa mânile, neștiind cum să explice 
că nu este nici o ruşine să câștige cineva bani, cântând 
oriunde, că singurul lucru supărător era oboseala copii- 
lor, gândul că se încep școlile şi atunci va fi şi mai obo- 
sitor pentru ei să stea până târziu ca să cânte. 

Nataliţa nu-i lăsă însă timp să explice toate acestea. 
Cu un glas tăios, întări porunca bătrânei: 

— Desigur că trebuie să înceteze comedia. Dumneata, 
domnişoară Emilie, nu mai ai ce căuta lângă copii. De- 
acum înainte, o să am eu grijă de ei. 

Cu toată jignirea ce i se aducea, Emilia se gândi nu- 
mai la fericirea. că insfársit copiii aveau un cămin asi- 
gurat. 

— Dacă-i luaţi dumneavoastră să-i crestefi,desigur că 
va fi mai bine. 

Dar Nataliţa sări arsă. 

— Să-i crese eu? Cum îţi închipui? Pot eu să stau să 
cresc copii? Ce, am să mă fac dădacă? 

— Dar atunci? întrebă Emilia, nedumerită. 

Nataliţa ridică din umeri: 

— E foarte lesne de ghicit. li dau acolo unde e locul 
copiilor săraci şi fără părinţi. La azil. 

Emilia crezu că n'a auzit bine. 

— La azil? 

— Desigur. Acolo au să înveţe foarte curând o me- 
serie şi peste trei-patru ani au să-şi câștige singuri viaţa. 
Victor se va face, de pildă, tâmâplar, iar Mioara croito- 
reasă. Cu meseriile astea se câștigă foarte bine. Numai 
eu știu câți bani cheltuiesc pe mobilă si pe rochii în fie- 
care an. "M 

Nataliţa sporovăia, foarte mândră de ideea ei şi nu 
băga de seamă că Emiliei îi dăduseră lacrimi. 


RECURA astfel, pentru Victor si Mioara mai 

multe zile si seri fericite. Luav plata cántecului 

in fiecare seará si Emilia avea destui bani a 

doua zi pentru cheltuiala casei, ba mai punea 

şi ceva deoparte. La ajutoru! mătuşilor nu se 
mai gândeau, când iată că, într'o după-amiază, auzind că 
sună cineva afară, Emilia avu marea uimire să deschidă 
usa musafirilor neasteptafi: cucoana Raluca si doamna 
Nataliţa. Insfársit, îşi adussserá oare arninte că au nepoti? 
Gata să uite suferinfile îndurate din pricina nepăsării lor, 
Emilia le primi bucuroasă, dar bucuria nu finu mult, căci 
mătuşile veniseră mânate de un necaz, nu de dorul de 
copii. 

Nataliţa, mai iute din fire, începu cea dintâi: 

— Mă rog, dumneata ai pus la cale neghiobia? Să nu 
ne minii că nu-s nepoţii noştri. Am fost aseară şam văzut. 
Mai mare ruşine mi-a fost. 

Emilia, desvăţată demult să i se vorbească aspru. se 
turburá: 

— Ce ruşine, doamnă? Ce au făcut copiii? Nu ştiu ni- 
mic, 

— Nu te preface, zise gros cucoana Raluca. l-a văzut 
Natalifa, doar. 


d 


تہ" 


Primele exerciții la vioară. 


ei si nu voiau să-i strice plăcerea frumoasei călătorii 
Europa. 

O chemară însă pe cucoana Maria care sosi cu mo- 
tanul ei în braţe, cu Moţoc cel deștept de care nu se mai 
despărţise. 

Emilia le povesti întâmplările şi îndoiala în care se 
afla, dacă era bine sau nu să se supuie sfatului mătușilor. 

Asezatfi în jurul mesei din sufragerie, ascultară toţi 
în tăcere până la sfârșit. Cea dintâi își dădu părerea Kati, 
foarte hotărâtă: 

— Nu trebui dus copii la azil, până nu cercetat dacă 
dă muncare bun și mult. : 

Apoi, auzind din părerile ce le dădură pe rând cei- 
lalţi că nimeni nu se gândea la mâncarea copiilor, ci vor- 
beau despre profesori și carieră muzicală, Kati se întoarse 
la oalele ei din bucătărie, ridicând din umeri ca de o 
sporovăială nefolositoare. Pregătind o plăcintă strașnică 
pentru masa de seară mormăia: 

— Ei bătut câmpii. Făr'mozică poli trái, făr'mun- 
care, nu. : 

Ceilalţi, in sufragerie, nu avură mult de vorbit. Toţi 
erau infelesi asupra a două puncte: 

. I) Copiii trebuiau să rămâie cu Emilia, nu să creas- 
că la azil. 

II) Copiii să nu mai cânte noaptea în oraș după ce 
se va începe şcoala. 

— Foarte bine, zise Emilia, însă punctul I nu se poate 
urma fără a călca punctul II. Cheltuiala casei de unde 
s'o scot? y 

Tăcură toți. Apoi cucoana Maria dădu o idee bună: 

— Iată ce ai putea face, domnişoară Emilie. Să în- 
chiriezi odăile de care se folosea răposatul domnul Ver- 
nescu. Dacă „găseşti chiriași să le dai si masa, câştigi $i 
mai bine. Eu asa trăiesc, cum ştiţi, din odăile pe care le 
dau cu plată. So 

Abia isprávise de spus cucoana Maria, că Tudorică 
găsise, el stie unde, o bucată lungă de hârtie și scrisese 
pe ea cu litere groase de tipar: 


prin 


(Va urma) 


Un cititor drăgul 


— La azil! repetă ea în gând. Ca nişte copii părăsiţi... 
Tâmplar... croitoreasá.. cu talentele lor... 

Isi dădu seama însă că orice împotrivire era de pri- 
sos. Ea nu era decât o guvernantă și numai rudele aveau 
dreptul să hotărască. O speranţă se ridică totuși in ini- 
ma ei. Poate copiii vor reuși să schimbe hotărârea. 

— Doamnă Nataliţă, zise ea, voiţi să chem copiii ca 
să le spuneţi dumneavoastră vestea internării lor la azil? 

Na.ali{a incuviinfá: 
` — Desigur, chiamă-i. Ce, poate crezi că n'au să fie 
mulţumiţi? Trebue să asculte. 

Emilia ieși din odaie, chemă pe copii, cari se jucau 

prin curte şi-i aduse în fata mătuşilor fără să le spuie 
` nimic, innábusindu-si máhnirea, voind ca micuţii să ho- 
tărască singuri soarta lor. 

—- Bucuraţi-vă, copii, le zise Nataliţa prefăcându-se 
veselă si sărutându-și nepoții cu vârful buzelor. Aveţi să 
mergeţi la o școală nouă, unde sunt copii mulţi şi grădină 
împrejur. O să fiţi interni. 

Mioara făcu o mutră jalnică, dar Victor voi să se 
arate curajos. 

— Nu e rău să fii intern, zise el. Vii acasă în fiecare 
Duminică. Dar de ce să mă duc la altă școală, mătuşică? 
Şi la liceul meu sunt elevi interni. 

Nataliţa ingàná, cam încurcată: 

„Or fi, dar plătesc părinţii lor mulţi bani. Eu te trimit 

la o școală unde învaţă copiii săraci şi fără părinţi. La 
un azil de băieţi. lar pe Mioara la un azil de fete” 
___ Copiii tácurá înmărmuriţi. Intorcándu-si ochii spre 
awmnişoara Emilia, o vázurá galbenă ca ceara şi cu ochii 
înlăcrimaţi. Atunci amândoi săriră spre dânsa si o îm- 
brăţişară duios. Mioara întrebă soptit: 

— Trebue să ascultăm, domnişoară Emilie? 

Dar Victor nu întrebă nimic. Dintr'odată îi venise o 
îndrăsneală de om mare. Se întoarse spre Nataliţa care 
se posomorise rău. 

— La azil ai spus, mătuşică? Dar uită-te şi dumnea- 
ta, noi nu suntem orfani. Domnișoara Emilia este pen- 
tru noi intocmai ca o mamă. 


Mirată de îndrăsneala lui, Nataliţa nu stia ce să rás- _ 


pundă. Cucoana Raluca îi veni in ajutor. 

— Ce se ráfoieste băiatul? 

Bătrâna era nemulțumită că întârzie atât. Venise 
luată pe sus de Natalita. Altfel, ei puţin îi păsa de copii 
şi gândul îi era numai acasă, că poate intrase vreun hot 
în lipsa ei şi dibuise banii și giuvaierurile ascunse prin 
lâna saltelelor, prin cenușa sobelor şi prin cine știe ce 
ciudate ascunzători. Mereu trăia cu frica de a nu-şi pierde 
comorile, desi n'avea de la ele nici o bucurie. 

° — Ha, ce te ráfoiesti? mai zise odată gros, bătrâna. 
Dă-i două palme, Nataliţă. 

Era prea mult. Emilia nu mai putu să rabde. Palme, 
copilor ei cuminţi? Se ridică dreaptă în picioare: 

— Bine, dar nu vă gândiţi, doamnelor? Copiii aceştia 
sunt deasupra altor copii si nu trebue să vă purtaţi ast- 
fel cu ei. După cum nu m'ar răbda inima să-i văd bă- 
tufi, așa nu pot să-i las fără învăţătură, când Dumnezeu 
i-a înzestrat cu o desteptüciune si un talent atât de mi- 
nunat. Dumneavoastră nu aveţi decât gândul să scăpaţi 
de ei, ca să nu vă coste nici un ban şi nici o bătaie de 
cap învăţătura lor. Lăsaţi-ne atunci să trăim așa cum 
credem noi cá e bine si n'o să vă cerem nimic. 

— Atâta pagubă, zise Raluca, parcă lepădând o po- 
vară. 

— Eu vă las să vă mai gândiţi o săptămână. Nu se 
poate trăi numai cu sdrânga-sdrânga, copii. Apoi, dacă 
intraţi la azil, vă mai ajut cu câte ceva, altfel, nu vreau 
s* mai ştiu de voi. 

A doua zi, Duminică, Emilia si copiii finurá mare 
sfat, chemând şi pe Tudorică, ba şi pe madam Kati. Ce 
mult simțeau lipsa domnului Alexian! Cu sfinţenie ar fi 
ascultat sfatul prietenului lor bun. Dar inspectorul tre- 
buia să se întoarcă în ţară abia la sfârşitul lunii Septem- 
' brie. Dacă ar fi ştiut nelinistea نو‎ lipsa în care se aflau 
copiii, desigur că domnul Alexian ar fi lăsat baltă voia- 
jul şi ar fi alergat în ajutorul lor. Tocmai de aceea nu-i 
scriseseră nimic. Făcuse destul nenea inspectorul pentru 


AE A Teu A gS 7 Ca جوا‎ iot. 


asi 


zer of 


فا 


— Hai că vin تو‎ eu cu voi!” — zise racul, îngrozit, نو‎ 
se luă după soricel. 

Mai încolo, sau întâlnit cu cocoșul. Hai şi cocoșul 
cu ei! 

Mai trece nifel, şi s'au întâlnit cu vulpea. Hai şi vul- 
pea cu ei! 

Pe urmă, sau întâlnit cu porcul. Hai si porcul cu ei! 

După porc, sau întâlnit cu berbecul. Hai si berbecul 
cu ei! 

lar la urmă de tot, s'au întâlnit cu boul şi a intrat si 
boul în ceata lor, de frica lui „ciuci cu măciuci”/ 

Fugi, fugi cu toţii, de le sfârâiau călcâiele! 

Au ieşit din pădure si au luat-o peste câmp, s: au tre- 
cut prin semănături, prin grâu, prin porumb, culcându-le 
pe toate la pământ, până ce a dat Dumnezeu să se oprească 
ploaia și să scoată soarele nasul din nori. 

Vântul a început să zbicească pământul, soarele dogorea 
— părea că nimic nu se întâmplase. 

In faţa lor, o grădină boierească. Grădina pustie, por- 
file deschise. Au intrat in curte cu toţii — soricelul in 
frunte, ceilalţi după el. 

Acolo în grădină, tot ce le dorea inima! Sau lungit pe 
iarba verde, la soare, să se usuce de ploaie. 

Trece o zi, trece o săptămână, trece o lună. 

Soricelul se juca încoace, încolo, când simte că o să 
se isprăvească vara curând. L-a apucat grija: „Ce stau eu 
aici, că vine iarna! Să mă duc încolo să-mi fac casă! la 
să-i întreb şi pe ăştia: ei ce au de gând?” 


— 
- 


X : Adri S'a dus la ou: „Oule, tu-li faci casá? 
po 1an » 
Poveste pulará de Te KE — Nu-mi fac casă, cá stau in foc si mi-e cald! 
— Bine!” 


S'a dus la rac: „Racule, tu-ți faci casă? 

— Nu-mi fac casă, că stau în apă şi mi-e cald! 
— Bine!" 

S'a dus la rață: „Raţă, tu-ţi faci casă? 

— Nu-mi fac casă, că stau sub gard si mi-e cald! 
— Bine!” 


fost odată un şoricel şi l-a apucat ploaia în pă- 
dure. Ploua, ploua tare, iar el n'avea unde să se 
ascundă. Atunci sa adăpostit sub un stejar, dar 
i-a căzut o ghindă în cap şi i-a spart capul. 

A fugit şoricelul de frică, a fugit, că-i curgea 


sânge şi-l durea. S'a dus la cocos: „Cocoş, tu-ți faci casă? 


Pe drum, sa întâlnit cu oul. — Nu-mi fac casă, că sár din cracă în cracá si mi-e 
„Ce fugi asa, soricel? à cald ! 


— Ce sá nu fug! — Bine!" 


S'a dus la vulpe: „Vulpe, tu-fi faci casá? 

— Nu-mi fac casă, că stau în vizuina mea si mi-e cald! 

— Bine!” 

S'a dus la porc: „Porcule, tu-fi faci casă? 

— Nu-mi fac casă, cá râm de nouă stânjeni în PAAR! 
şi mi-e cald! 


Hai cû vine ciuci 

Cu máciuci ! 

Dà 'n cap, 

După cap — 

Curge sânge roșior, 
Ca puzderea de fuior! 


— Bine!” 
Bag و‎ S'a dus la berbec: „Berbec, tu-ţi faci casă? 
کت‎ Hai g EE — Nu-mi fac casă, cam nouă cojoace: plouă pe unul, 
Au luat-o la goană împreună, de par'cá i-ar fi alun- " a pe altul, îl leopăd — și mi-e cald! 


gat cine ştie cine! S'a dus la bou: „Boule, tu-fi faci casă? 
După o bucată-de drum; stau întâlnit cu-racuk-————- 2 Nu-mi fac casă, că stau în curtea asta şi mi-e cală, 


„Ce fugiţi aşa ? iar la iarnă mai rabd $i eu— doar am pielea destul de 
— Ce să nu fugim! — răspunse soricelul, spunându-i -i groasă ! 


$i lui ۰ -— Bine!" 


6 


L-a primit înăuntru si pe bou. Boul s'a lungit lângă 
vatră. 

Pe urmă soricelul a încuiat ușa bine, cu făcăleţul. si 
a încins focul zdraván, de s'au dezmorţit toţi. 

Au dus-o ei asa câtăva „vreme, la căldurică, numai 
pe mâncare si pe lenevie, pânăce-i află o haită de lupi 
din pădure. 

Se inálfase zăpada de câţiva cofi şi era un ger de 
crăpau pietrele, aşa că nu mai îndrăznea nimeni să plece 
la drum; animalele se înfundau in vizuinile lor, iar bietii 
lupi rátáceau lihniţi, oftând de dorul unei bucățele de 
carne. f 

Unul din ei, însă, dăduse peste casa soricelului, se 
uitase pe fereastră si, văzând acolo atâta berechet pentru 
„Măi, bai 
că ştiu eu în pădure o casă plină de bunătăți! Hai să 
le mâncăm! 

— Hai!” 

Se strâng toți lupii în haită, doisprezece lupi, تو‎ intră 
in curte la soricel. In loc de binefe, încep cu toții în cor: 
„Hau, hau!.." — ca să-i sperie pe cei din casă. 

De intrat, nu îndrăzneau să intre. Se îndemnau unul 
pe altul: „Intră tu, mă! 

— Ba intră tu întâiu, că viu şi eu pe urmă!” 

Dar niciunul nu vrea să fie ăl dintâiu! 

Intre ei era unul schiop si chior. Au sărit toţi cu 
gura pe el: „Intră tu, mă, că dacă te-o omori pe tine, nu 
e nicio pagubă, tot esti tu chior si schiop!" 

Ala, ce să facă?! S'a proptit în ușă, s'a opintit odată 
şi a dat-o de perete. : 

A intrat înăuntru si s'a dus la ou, să-l mănânce. Oul 
ا‎ l-a umplut de cenușă, orbindu-l si de ochiul ce- 
asalt 

Lupul hai la donifa cu apă, să se spele de cenuşă. 
dar racul, dinăuntru, l-a inháfat cu cleştele de bot. 

Soricelul, de colo: „i. fi, ti, ti, tine-1 bine, să-l batem 
cum se cuvine!" 

Lupul se zbate, scapă de rac, dar nimereste peste 
rață. Rata ciup, ciup! cu ciocul; l-a ciupit de ureche. 

Cocosul sárea din culme in culme si striga cát putea: 
„Cucurigu, frati, daţi de mi-l legati!" 

Vulpea — fuga 'n pădure, să jupoaie tei să-l lege! 

Lupul se învârtea năucit prin odaie si sa impiedical 
de porc. Porcul a înfipt dinţii in el odată, rosindu-i blana 
de sânge. 

Lupul căută s'o zbughească mai repede, dar în gra- 
bă cade în brațele berbecului. Berbecul pac! cu maiul 
în cap; l-a ametit. 

Doi paşi îndărăt — si bietul lup vine acum la înde- 
mâna boului. Boul bu! cu coarnele; l-a azvârlit cât colo, 
cu gaibaracele în sus, pe ușă afară. 

Când l-au văzut în halul ăsta, lupii àilalti l-au în- 
conjurat curioși: 

„Ce-ai făcut, mă? 

— Nam făcut nimic! Uite așa si așa; toți m'au biruit! 
Sunt mulţi تو‎ taie ai dracului! 

— Ştiţi ce, fraţilor? —grăi atunci un lup mai bătrân. 
Haideţi la gârlă, că trebue să vie să se adape; iar acolo 
îi mâncăm pe unul câte unul!” 

S'au dus toţi lupii la gârlă și s'au pus să aștepte. 

Dupăce au așteptat, iacă oul: durr! pe ghiaţă. 

Lupul cel chior şi schiop îi iese înainte: „Mânca- 
te-as, ou! 

— Nu mă mai mânca pe mine, — răspunse oul, — 
că-i numai coaja de mine! Vine altul mai mare și-l vei 
mânca pe ăla!” 

Lupul ce s'a gândit: „Aşa e! Imi stric pofta cu el! 
Mai bine îl las să plece!” 

Oul a băut şi s'a întors nesupărat, îndărăt acasă. 

Mai trece ce trece, — iacă racul. 

Lupul se duce la el, lingându-se pe buze: „Mânca- 
te-aş, rac! 

— Nu mă mânca pe mine, — răspunse ratul. — că-s 
numai mustáfile de mine! Vine altul mai mare şi-l vei 


- mânca pe ăla!” 


Lupul l-a iertat şi pe el. Racul a băut si-a plecat. 
. După rac, iacá soricelul. 


(Citiţi continuarea in pag. 12-a) 


"ei, se înființase într'un suflet la tovarășii lui: 


Şoricelul a plecat si i-a lăsat acolo, la soare in gră- 
dina boierească. A intrat in pădure, a strâns lemne, crăci, 
paie — تو‎ şi-a făcut, cum s'a priceput, o casă, bună, încăpă- 
toare, ca să aibă loc înăuntru toţi tovarășii lui; iar pentru 
el şi-a făcut o găurice în perete, lângă vatră. 

A adus din sat tot ce trebue pentru o casă ca lumea, a 

ingrijit de lemne pentru foc ca să-i ajungă toată iarna, a 
umplut cămara cu merinde, iar când toate au fost gata, a 
incuiat usa cu făcăleţul şi s'a băgat în găuricea lui din 
perete. 
__ Acuma vremea se răcorise; era toamnă. Oul, racul, 
rața, cocoşul, vulpea, porcul, berbecul si boul stăteau în 
grădina boierească; acolo, de! cald... ca 'n grădina boie- 
rească |! Soricelul însă sta în căsuţa lui, în găuricea de lân- 
gă vatră; zvârlea lemne în foc şi-i era cald — nici nu-i păsa 
de ce se întâmplă afară! 

Şi unde se porneşte o iarnă grea, un vifor, zăpadă si 
ger, încât îi rázbeste pe toţi cei din grădina boierească. 
Nici gând să mai stea! Au pornit toţi, unul câte unul, ca 
să-l roage pe şoricel să-i primească la el în casă. ` 

. lacá oul: ,Soricel, şoricel, deschide-mi si mie uşa, că 
nu mai pot de frig! 

— Păi tu ai zis că stai în foc şi ţi-e cald! 

— Am stat cât am stat, dar ploaia a stins focul si nu 
mai am unde!” 

Soricelul s'a milostivit de el si i-a deschis uga: po s'a 
băgat în foc. a إ2‎ 
lacă racul: ,Soricel, şoricel, deschide si mie usa, că 

nu mai pot de frig ! 

— Păi tu ai zis că stai in apă si ţi-e cald! 

— Am stat cát am stat, dar acum a îngheţat apa si din 
verde m'am făcut vânăt detot!" 


L-a băgat în casă si pe el. Racul báltábác! în donita 
cu apă. 
lacă rata: „Soricel, şoricel, deschide şi mie ușa, că nu 


mai pot de frig! 
— Păi tu ai zis cá stai sub gard şi ţi-e cald! 
— Am stat cât am stat, dar acum e zăpada mare si am 
rebegit!” 
Soricelul i-a dat drumul si ei. Rafa a intrat în casă 
si sa băgat sub lavità. 
“lacă-te cocoșul: „Șoricel, soricel, deschide si mie usa, 
cá nu mai pot de frig! 
— Păi tu ai zis că sări in pom din cracà în cracă şi 
ţi-e cald ! 
— Am sărit cât am sărit, dar acum a îngheţat zăpa- 
da pe crăci si mi-au degerat picioarele!” 
Soricelul a crăpat niţel usa, lăsându-l să intre. Coco- 
şul sa urcat sus pe culme. 
lacă vulpea: „Șoricel. soricel, deschide si mie usa, cá 
nu mai pot de frig! 
— Păi tu ai zis că stai în vizuina ta si ţi-e cald! 
— Am stat cât am stat, dar acuma a astupat-o zăpada 
la gură și nu mai pot să intru!” 
I-a deschis si ei. Vulpea sa urcat în pal. 
Iacá porcul: ,Soricel, soricel, deschide si mie uşa, 
cà nu mai pot de frig! 
— Păi tu ai zis cá râmi de nouă stânjeni în pământ 
şi ţi-e cald! 
— Am râmat cât am râmat, dar acum a îngheţat 
pământul si nu mai pot să ram!” 
. Şoricelul a dat iar făcăleţul la o parte si a intrat si 
porcul. Porcul s'a culcat în mijlocul casei. . 
lacă şi berbecul: ,Soricel, şoricel, deschide si mie 
uşa, că nu mai pot de frig! 
— Păi tu ai zis că ai nouă cojoace si le lepezi unul 
câte unul! 
— Le-am lepădat cât le-am lepădat, dar acum sau 
isprăvit si m'a răzbit ploaia si zăpada până la piele!” 
I-a deschis si berbecului. Berbecul s'a aşezat intr'un 
colt. 
[acá boul: ,Soricel, soricel, deschide si mie uşa, cá 
nu mai pot de frig! 
— Păi tu ai zis că stai acolo în grădină si rabzi! 
— Am răbdat cât am răbdat, dar acum e viscol si mi-a 
intrat frigul in oase!" 


ہے ا ےت 


NOROCUL 
JERARULG 


4) Fierarul işi vinde sufletul 


_ Text de MOŞ NAE 


E cumplită vijelie, In pământ, jos, în adâncuri, Fum şi flăcări ce se'naljá 


Urlă, vâjie turbată Răsună un bubuit, Si sunt roşii ca şi sânge — 
Şi răstoarnă tot in drumu-i, Zici pámántul se despicá, Mort de teamá, biet fierarul, 
De'ngrozeste firea toată. Insă, iată c'au țâşnit Tremurând, în pat se strânge. 


La fierar, că-l auzise Ce urât e — bată-l Domnul! La fierar intrăm cocioabă. ^" 


Despre suflet ce-a vorbit, Ce mai groaznică făptură! . Făr'să piardă vreme multă, 
Cum ar vrea chiar lui să-l Ce mai coarne, ce mai coadă Infingándu-se 'nainte-i, 
vándá, Si cum spumegá din gurá! Zise: „Omule, m'ascultă! 


Deci, să vie s'a grăbit. 
R 


ktit 
COPIILOR 


Desene de GUSTY 


E o noapte tristă, neagră, 
Fără stele, fără lună, 
Negru-i cerul — şi năpraznic 
Se stârneşte o furtună. 


Dar din flácári se desprinde 
Scaraoşchi 'mpieliţatul, 
Şi rânjind de bucurie, 
Glonţ pornește blestematul 


Aghiujá nu se lasă, ; „lji vorbesc eu, Scaraojchi, 


Ci îl sgudue puternic Eu în iad ce-s împărat. 
Şi-i răcneşte si mai tare: Am venit acum la tine, 
„Omule, nu fi nemernic! Fiindcă însuţi m'ai chemat. 


— Am primit! tăcu Satana. „Viu să-mi dai, după 'nvoialàá, 
Iată sacul plin de bani, Sufletul, că e al meu. 

Să trăeşti în bogăție, De-azi încolo, mái 1165876, 
Insă după zece ani N'ai nimic cu Dumnezeu”. 


De, e treaz, căci vede bine Se cam teme, dar pe urmă 


Lângă el că e un sac, Il desface — ce să vadă? 
Şi e plin, legat la gură Numai galbeni mari de aur 
„Ce-ar fi, oare, să-l desiac?” Nici nu-i vine ca să creadă. 


„Va să zică, asta este: „Zece ani sunt سوب‎ Hang 


Mi-am dat sufletul pe bani, Deci, mai bine nu gándesc 
L-am vândut lui Scaraotehi. Ce-o sá fie pán'la urmá, 
Şi trăi-voi zece ani. Ci sá'ncep eu să tráesc". 

(Va urma) 


9 


Dar cuprins de teamă, omul 
Amujise, nici nu ştia, 
Dacă-i treaz ori că visează, 
Ci ca varga tremura. 


„Am aflat eu de dorinţa-ţi, 
Că ai suflet de vânzare, 

Eu ţi-l cumpăr, cere iute, 
Cere plată cât mai mare”. 


„Vinde-mi sufletul şi spune-mi  Tremurând grăi fierarul. 
Cát îmi ceri pe el să-ți dau, 
71-1 plătesc împărăteşte, 

Dar să ştii că am să-l iau”, 


Si ce galben e la faţă! — 
„Vreau un sac să-mi dai cu 
galbeni, 
ece ani vreau de viață. 


Iarăşi singur e fierarul. 
Când în fire şi-a venit, 

Stă, priveşte, ochii-şi freacă 
Şi se'ntreabă: „M'am trezit?” 


Când a scos-0, ce să scoată? 
Bani frumoşi, adevăraţi, 
Bani de aur cum nu afli 
Nici la oamenii bogaţi. 


e In TAIA 


Tot ránjind de bucurie, 

Că un om cátsigat 

Şi l-a rupt de Domnul sfântul, 
Scaraojchi a plecat. 


Dar mai bine ca să ştie, 
Mána'n sac a şi băgat. 


mame 


POVESTEA UNUI PISOIU 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


)ص۸۳۷۶ 


VII) Micicy pleacă din Bucuresti 


de ANISOARA ODEANU 
premi 


cufitá albă si cu o chelie lustruită de te vedeai in ea ca în- 
tro oglindă, se uita la Mieicy cu drag. Tare era frumos! A- 


. vea ochisorii foarte mari si foarte vii, deasupra fiecărui 


ochiu câte o pată cenușie, ca şi când ar fi fost pieptănat cu 
cărare la mijloc, iar din colţurile ochilor pornea câte o li- 
niufá neagră spre urechi, prelungindu-i. Năsucul $i era roz 
si umed, din el ieșeau mustáfile albe, arcuite. Părul lui Mi- 
cicy era fin نو‎ strălucitor ca zăpada când e bătută de soare. 

Faţa necunoscută aplecată deasupra lui, i s'a părut lui 
Micicy prietenoasă. S'a uitat la tatăl Puicăi întrebător, a 
scos o labă din faţă pe marginea cutiei, ca si când voia să 
se apropie de el si să-i spună ceva pe soptite. Intr'adevăr, 
i-a spus ceva, dar în limba lui: 

— Miiaaauu ??! 

Par'cá voia să întrebe: Unde sunt acum ? : 

Drept răspuns, tatăl Puicái l-à mângâiat uşor... Mân- 
gâiat. Micicy, care era un pisoiu blând, a început să se fre- 
ce de mâna care-l mângâia şi să toarcă, iar pentruca să do- 
vedească toată încrederea pe care o avea în bunăvoința ta- 
tălui Puicăi, a ieșit de tot din cutie şi s'a urcat la el pe ge- 
nunchi. 

Prinzând din ce în ce mai mult curaj, de pe genunchii 
simpaticului domn, Micicy a coborât pe canapea, apoi jos... 
a băut laptele, apoi a sărit iar sus, iar când alti pasageri 
sau mai urcat, doi domni și o doamnă, a început să li se 
urce şi lor pe braţe. 

Toată noaptea Micicy nu s'a astâmpărat. A rupt până 
$i cáptuseala unui palton care, fiind atârnat de sus, se le- 
găna în mersul trenului si pe Micicy legánarea lui îl în- 
furia. 

A mai făcut ceva, urât de tot sub canapea, ceeace i-a 
silit pe pasageri, dimineaţa când s'au trezit, să deschidă fe- 
reastra şi pe tatăl Puicăi să-l vâre iar în cutie, nu pentru 
multă vreme însă, pentrucă curând, au ajuns acasă. 


(Va urma) 


Mieicy şi Puica. 


10 


iiaaauuu! Miiauuu! Mii-aau ! 

Micicy plánge in toate tonurile Nu e pe tot intin- 

sul pământului nici un pisoiu mai necăjit decât 

Micicy în clipa asta. Puica l-a pus într'o cutie cu 

găuri tăiate rotund prin care se face aerisirea, în 
vederea călătoriei. Peste vreo opt ore, Micicy va fi intr'o 
casă de oameni buni, unde nimeni nu-l va mai asupri si 
unde isi va petrece viaţa lui de acum înainte. 

Pentruca tatăl Puicăi să-l poată transporta mai uşor, a 
căutat o cutie pe măsura lui Micicy, în care îl va duce până 
la gară. Micicy însă, nu ştie ce-i cu el. A fost o adevărată 
muncă închiderea lui în cutie: se acáfa ca un înecat de hai- 
nele Puicăi, apoi şi-a infepenit labele pe marginea cutiei: 
când Puica reuşea să-i vâre înăuntru una din ele, scotea 
alta. A trebui să-i ajute şi Ana — servitoarea— şi Lala. In 
fine, închis in cutie, mieuna acum atât de jalnic, că ţi-se 
făcea milă auzindu-l. 

Cum să nu miaune micul Micicy, când din toată liber- 
tatea lui de mai înainte, s'a văzut infepenit între pereţii de 
carton ?! Nu mai era nici lumină, nici aer mult, nici nu se 
mai putea mișca. Nici unul din simţurile lui nu-i mai erau 
de folos, nici n'avea împotriva cui să se apere. 

Nu putea să-şi dea seama ce-i cu el, Undeva aproape 
de el, răsuna vocea Anei si a Puicăi, apoi sa auzit sunetul 
clopofelului pentru masa de seară... Erau aproape si totuși 
Micicy nu putea să le vadă. In jurul lui era întuneric, întu- 
nerec besnă, ca într'un fund de pământ. Simtea, încetul cu 
încetul, cum legăturile cu lumea din afară se rup şi instinc- 
tul de viaţă din Micicy se ingrozea si nu voia să îngădue ca 
Micicy să moară. De aceea mieunatul lui era tât de despe- 
rat... „Miiaau! Miaaau... Eu, Micicy, nu vreau să mor pentru 
că in moarte e întunerec şi singurăate... Si eu sunt mic si 
nu mi-e drag intunerecul si singurătatea... Miiaaauu! 

Din mâinile Puicăi în mâinile tatălui Puicăi, de acolo 
în mâinile sofeurului, Micicy se simţea ca naufragiat pe un 
sloi de ghiatfá ce plutea pe o mare furioasă. Apoi a auzit 
un zgomot ciudat, un sgomot ce semăna cu un tors de pisoi 
uriaş, al motorului de la maşină. Oare ce era? a început Mi- 
cicy să se întrebe. Cu urechile ciulite curios, ca să lămu- 
rească ce fel de pisoi toarce atât de zgomotos alături de el, 
Micicy a uitat unde e. In definitiv, dacă închide ochii, dife- 
renfa între situaţia lui de acum și cea de mai înainte nu e 
mare. La fel de intunerec era si înainte, când dormea sau 
dormita. 

Deschizánd ochii din nou, si-a dat seama cá vine si un 
pic de lumină de afară. S'a întors în cutie ca să se uite prin 
gáuri. A izbutit. Prin gaura prin care privea, se vedea acul 
care marca viteza. Acul se mișca incontinuu, neastâmpărat 
si Micicy a încercat să se strângă în cutie, ca să-l pândeas- 
că. Cutia însă era prea mică pentruca să-l cuprindă pe Mi- 
cicy incordat. lar și-a dat seama de strâmtoarea lui, dar de 
data asta, nemai fiindu-i frică de moarte, Micicy n'a mai 
mieunat. 

S'a mai speriat tare numai când l-a luat hamalul pe u- 
meri, căci l-a luat întors cu labele în sus. 

In tren, tatăl Puicăi găsind un compartiment gol a des- 
chis capacul cutiei. Intr'o farfurioară de zinc, anume cum- 
părată pentru el, i-a turnat laptele — a pus-o jos نو‎ l-a lă- 
sat pe Micicy să se descurce singur. 

Micicy, a scos întâi cápsorul mirat. Cu ochisorii lui in- 
teligenfi, a început să se uite in jur să vadă unde e. A con- 
chis cá e într'un loc necunoscut. Nici pe omul de lângă el. 
care nu semăna de loc cu ceeace văzuse până atunci, nu-l 
cunoștea. 

Tatăl Pujcăi, un om foarte bun, gras cu o bárbujá as- 


: de ALI-BABA 

o 

gărul se opri puţin înaintea copilului de zăpadă, făcu asu- 

pra lui semnul binecuvântării, apoi zise: „Cu ajutorul lui 
Dumnezeu, se poate ca acest copil să capete viaţă. 

— Amin!” ráspunserá într'un glas mosneagul si baba, 
fácàndu-si semnul crucii. 

Călugărul merse înainte în drumul sáu, iar mosneagul 
şi baba potriveau acum ochii, nasul și gura copilului de 
zăpadă. Insă când moșneagul lucra la făcutul gurii, simţi 
deodată că din gura copilului de zăpadă ese o suflare cal- 
dă. Dar până să-și dea bine seama de lucrul acesta, atât el, 
cât şi baba, văzură săvârşindu-se minunea, pe care o do- 
reau asa de mult: copilul de zăpadă căpătă viață, prefă- 
cându-se într'o fetiță de toată frumuseţea. 

Nu e lesne de arătat mai întâi uimirea, apoi bucuria تو‎ 
fericirea celor doi mosnegi. „Floarea de zăpadă” — asa o 
chemară ei pe fetiţă. Apoi, luând-o fiecare de o mână, o 
duseră în căsuţă. 

„E soarele lui Dumnezeu, care a intrat în casa noas- 
trá! zise baba, stergàndu-si lacrimile, care erau acum la- 
crimi de bucurie şi fericire. 

— Este mângâierea bătrâneţelor noastre 
rându-i mosneagul tot atât de mulțumit și fericit. 

Din ziua aceea, căsuţa lor, până atunci tristă și moho- 
râtă, se făcuse ca un colţ din raiul ceresc. Era veselie si 
voe bună. 

In adevăr, „Floare de zăpadă” nu era numai o fetiţă 
nespus de frumoasă, că n'avea pereche în bunătate de su- 
flet. Mereu cu zâmbetul pe buze, căuta să se poarte în așa 
fel, ca să fie cât mai plăcută mosneagului si babei. 

„Tăticule! Mămicule!” Când se auzeau chemaţi asa, 
mosneagul si baba tresăltau de fericire. Zilele de iarnă e- 
rau pentru dânşii zile de veşnică primăvară. 

Asa trecu iarna si primăvara adevărată. Insă,-odată cu 
sosirea primăverii, „Floare de zăpadă” îşi pierdu toată ve- 
selia نو‎ îi pieri zâmbetul, care îi lumina chipul ei atât de 
frumos. Căuta cu tot dinadinsul să se ferească de lumina - 
şi de căldura soarelui. Umbla mereu să găsească un loc 
mai umbros si mai răcoros. Si stătea tot tristă si tăcută. 


pm 


fácu. la 


11 


POVESTE 


fost odată..., dar greu de ştiut când a fost şi unde 
a fost. Este deajuns însă să știm că „a fost o- 
dată”. 

. Asa dar, a fost odată la marginea unui sat o 
căsuţă mică, mică şi veche, veche. In căsuţa a- 
ceasta trăiau un moşneag şi o babă. Trăiau singuri și amă- 
ráti. In zilele de iarnă toată bucuria lor era să privească 
dela fereastră cum copiii din sat se jucau cu zăpada. 

Mosneagului si babei copiii le erau tare dragi si de do- 
rul unui copil isi vársau ei cele din urmă lacrimi din ochii 
lor bătrâni. Toată durerea vieţii lor era că Dumnezeu nu-i 
hărăzise si pe dânşii cu un copil, fie băiat, fie fetiţă. Si 
fiindcă n'avuseseră parte de o astfel de fericire, singura 
lor bucurie era să privească la copiii celorlalţi oameni din 
sat. 

Și aşa, intr'o zi rece din Ianuarie, mosneagu! şi baba 
priveau dela fereastrá cum se jucau mai mulţi copii si 
cum făceau oameni de zăpadă. Si cum priveau asa, mos- 
neagului îi veni pe neașteptate un gând — ce-i drept, un 
gând copilăresc: „Femeie, zise el babei, ce ar fi dacă ne-am 
apuca să facem şi noi un om de zăpadă ? 

— Zic, îi întoarse baba vorba, că ar fi foarte bine. Da- 
că n'a vrut Dumnezeu să avem un copil adevărat, să facem 
cel puţin un copil de zăpadă. 

— lar dacă putem să-l facem frumos, îl păstrăm până 
la primăvară şi-l păzim să nu ni-l strice cineva”, zise mos- 
neagul. 

Esirá, prin urmare, amândoi din casă si se apucară să 
facă un copil de zăpadă. Ceilalţi copii, când îi văzură, își 
lăsară jocul تو‎ veniră, veseli si sgomotosi, să vadă ceeace 
nu văzuseră până atunci: doi mosnegi să se joace ca niște 
copii şi să facă oameni de zăpadă. 

Mosneagul si baba însă îi dedeau înainte cu treaba de 
care se apucaseră. Cărau zăpada, o îngrămădeau, cáznin- 
du-se să facă, asa cum doreau, un copil cât mai frumos. 

Când copilul era aproape gata, iată că se ivi, par'că 
ar fi esit din pământ, un călugăr bătrân, cu o barbă ce-i 
cădea până la pământ şi tot așa de albă ca zăpada. Călu- 


nea pădurii. Toţi copiii jucau şi săreau în jurul focului, nu- 
mai „Floare de zăpadă” stătea mai la o parte. 

„Vino să sari şi tu! Vino să sari și tu!” îi strigau co- 
piii din toate părţile. Ba o mai trăgeau de braţ. Văzând că 
ware 'ncotro, „Floare de zăpadă” le făcu în voe şi sări şi ea 
odată în jurul focului... 

..Dar s'a întâmplat ceva ce nu şi-ar fi închipuit ni- 
meni: „Floare de zăpadă” pieri, făcându-se nevăzută. Pie- 
rise mistuită de flăcări. 

larna următoare, mosneagul si baba, care plângeau 
تو‎ ziua şi noaptea după „Floare de zăpadă”, se apucară نو‎ 
făcură din nou un copil de zăpadă, căznindu-se să-l facă 
aşa, ca să semene cât mai mult cu „Floare de zăpadă”. In- 
să, nu era chip să izbutească. 

O lună de zile la rând, de dimineaţa până seara, fă- 
ceau mereu oameni de zăpadă, dar nici unul din aceștia 
nu semăna nici pe departe cu „Floare de zăpadă”. Dar ase- 
mănarea nu era totul, ci mai trebuia ca omul făcut de dân- 
sii să capete viaţă si să capete trup si înfățișare de om. 
Ceeace nu s'a întâmplat. | 

S'a întâmplat însă altceva. Intr'o dimineaţă cu ger din 
luna Ianuarie, oamenii din sat gásirá pe moșneag si pe ba- 
bă morti inghetati lângă cel din urmă om de zăpadă ce fă- 
cuseră în ajunul acelei zile. 


Ali- Baba 


„Ce ai odorul meu, lumina ochilor mei? o întreba 
baba. 

— Ce ai comoara vieţii mele? o întreba mosneagul. 

— Nimic, n'am nimic”, răspunse „Floare de zăpadă ; 
insă ochii îi se umpleau de lacrimi. 

Când veneau alţi copii să o cheme să se joace cu ei în 
livedea înverzită, „Floare de zăpadă” se mărginea să le 
spună cá nu se simte bine. Fugea apoi să se ascundă în 
colțul cel mai întunecos al casei. 

Părea mai puţin tristă în zilele când cerul se înora şi 
cădea o ploaie ce aducea răcoare. 

Intr'o zi iată că se porni să cadă o grindină, care aco- 
peri pământul cu un strat alb. „Foare de zăpadă” se în- 
veseli si se inseniná la faţă. Dar bucuria ei nu finu mult, 
fiindcă se ivi din nou soarele, care topi grindina. „Floare 
de zăpadă” se întristă iarăși si plânse, vărsând siroaie de 
lacrimi. 

In seara din ajunul Sfântului Ilie, copiii din sat aprin- 
seră, asa cum aveau obiceiul, un foc mare la marginea pă- 
durii şi veniră să o cheme pe „Floare de zăpadă” să meargă 
cu dânşii să se joace şi să sară în jurul focului. 

„Floare de zăpadă”, care în seara aceea era mai tristă 
decât oricând, nu vroia să meargă. Insă mosneagul și baba 
o îndemnară așa de mult, că până la urmă porni şi ea cu 
droaia de copii şi merse la focul ce fusese aprins la margi- 


R SSA و‎ 
uga unui înger 
Când luna stă de veghe'n noapte 

In înălțimile albastre, 


Un glas pornește către astre 
Ce sue lin și dulce'n șoapte... 


Când noaptea lumea o'nvesiiiántd, 
Un îngeraș privește'n zare, 

Din odăița lui, în care 

Atátea gânduri îl frământă. 


Un val de raze în sclipire 
Alintă păru-i mătăsos, 

$i îngerul cu glas duios, 
Se'nalfá spre Dumnezeira... 


ROMEO SIMULESCU 


PUISORII 


Intr'un zid egit afară, 
Printre flori de liliac, 
Cea mai blândă vrăbioară 
Si-a cládit un cuib sárac. 


Doi copii, proprietarii 
Zidului, fac haz din geam; 
Au zărit în cuib, ştrengarii, 
Stând şi-un vrăbioiu de neam. 


,Ha-ha-ha", cu voe bună 
Spune Prâslea, celuilalt: 
Scoate ouă, într'o lună 
Pui vor sta pe zidu 'nalt". 


Vrăbioul pleacă-vine; 
Puişorii s'au ivit. 

. Ráme si bobife fine 
El le-aduce 'n cioc, grăbit. 


Cuibul insd 'n vánt se 'ndoaie, 
Omoránd trei pui sglobii : 
Două vrăbii ude'n ploaie 
Plâng alături de copii. 


P. POPESCU-PEPPU 


Cr a a din pasina 7-a) 

„Mânca-te-aș, soricel! 

— Nu mă mai mânca pe mine, că-i numai coada de 
mine! Vine altul mai mare şi-l vei mânca peăla!” 

lacă rața; vine legănată. 

„Mânca-te-aș, rață! 

— Nu mă mai mânca pe mine, că-s numai fulgii de 
mine! Vine altul mai mare și-l vei mânca pe ăla!” 

lacă-te cocoșul. 

„Mânca-te-aș, cocos! 

. — Nu mă mai mânca pe mine, că-i numai creasta 
de mine! Vine altul mai mare și-l vei mânca pe ăla!” 

Iacá vulpea. 

„Mânca-te-aş, vulpe! 

— Nu mă mai mânca pe mine, că-i numai blana de 
mine! Vine altul mai mare şi-l vei mânca pe ăla!” 

lacă porcul. 

„Mânca-te-aș, porc! 

— Nu mă mai mânca pe mine, că-i numai şoriciul de 
mine! Vine altul mai mare și-l vei mânca pe ăla!” 

lacă berbecul. 

„Mânca-te-aș, berbec! 

— Nu mă mai mânca pe mine, că-i numai lâna de 
mine! Vine altul mai mare și-l vei mânca pe ăla!” 

lacă boul. 

„Mânca-te-aş, bou! 

— Nu mă mai mânca pe mine, că-i numai pielea de 
mine! Mai bine sue-te în spinarea mea, tu si lupii ăilalţi, 
să vă duc, pe rând, la biserica din sat, că ieri a fost Sâm- 
báta-Morfilor şi-i plină biserica de colivă, colaci si vin, — 
să mâncaţi să vă săturaţi, că din mine nici n'aveţi ce 
alege!” 

Lupii sau învoit. Boul i-a luat în cârcă, pe unul câte 
unul, şi i-a cărat pe toţi la biserică, lăsându-i înăuntru: 
pe urmă sa întors la casa soricelului. 

Lupii sau pus pe mâncat şi pe băut. Și au mâncat 
la colivă şi la colaci, până s'au umplut; şi au băut la vin 
negru şi la vin alb, până sau îmbătat. 

Dacă s'au îmbătat, le-a venit chef să cânte. Să cânte 
— vorba vine! cá urlau care de care mai rágusit si mai 
tare, — mai mare dragul să-i asculţi! 

Oamenii din sat i-au auzit. Au pus mâna pe furci, 
pe ciomege, pe topoare — care pe ce găsea — si au pornit 
cu toţii la biserică, să gonească haita de lupi. . 

Si le-a tras o sfântă de bătaie si i-au gonit peste șapte 
sate și şapte câmpi, de nici acum nu s'au trezit bine lupii 
din spaima trasă atunci. 

Iar şoricelul si cu oaspeţii săi au dus mai înainte 
traiu bun împreună în căsuţa lui cea călduroasă, si mau 
mai fost supăraţi niciodată de nicio haită de lupi sau 
de altcineva. VICTOR ADRIAN 


لن خر 


AM 


de MARIA SOREL 


şi i-am spus că o sugrum, dacă se atinge de drágufii mei 
boboci şi încearcă să-i mănânce. 

Insă, în ziua a cincea m'am trezit cu mari dureri de 
cap şi cu temperatură. Pe semne, rácisem. Din pricina a- 
ceasta mama nu mi-a dat voe să mă scol din pat, iar la ru- 
gămintea mea mi-a adus în cameră bobocii, ca să-i văd, 
să-i mângăiu si să le dau să-mi mănânce din mână firimi- 
turi de pâine. 

In după amiaza aceleiași zile, nu mă mai durea capul 
şi n'aveam temperatură. Așa fiind, am sărit din pat şi du- 
pă ce m'am spălat şi îmbrăcat, am dat fuga în curte, ca să 
fac o vizită la boboci. 

Dar... s'a / :fâmplat o nenorocire mare si grozavă! Cei 
doi boboci, sk „ași unul într'altul, sedeau pe pragul porţii. 
Grăbită cum eram, am deschis repede poarta și, fără să 
bag de seamă ce este înaintea mea, am pus picioirul pe bo- 
boci, călcându-i şi strivindu-i. 

Am auzit piuitul si tipátul lor de durere. Insă, în loc 
să mă plec, să-i ridic de jos şi să văd cum îi cálcasem, 
m'am întors în casă si am fugit să mă ascund în cameră. 
Ba chiar m'am desbrăcat si m'am culcat din nou în pat. 

Recunosc şi astăzi că m'am purtat, asa cum mar fi 
trebuit să mă port. Spun chiar cuvântul pe care îl merit: 
m'am purtat ca o laşe. 

In pat, m'am vârât sub plapomă şi mi-am astupat ure- 
chile, ca să n'aud cum piuiau si țipau sărmanii boboci, căl- 
cafi si striviti de mine. 

Totuși, auzeam, pe când o voce imi spunea înlăuntrul 
meu mustrându-mă: „Eşti o laşe! Eşti o lage!" Aceasta era 
„vocea conştiinţei”, pe care abia atunci -o auzeam pentru 
întâia oară. 

După puţin, a intrat la mine fratele meu Nicu si mi-a 
zis: „Ştii că bobocii tăi de rață trag să moară ? I-a călcat 
cineva, le-a rupt şi aripile si picioarele si i-a umplut de 
sânge”. ; 

lar acel „cineva” eram eu, care n'am avut curajul să 
mărturisesc adevărul. 

Seara, la masă, mama îmi zise: „Mi se pare că bobocii 
tăi n'au să trăiască până mâine dimineaţă”. 

Nam mai putut răbda. Mau podidit lacrimile, m'am 
înroşit toată de rușine și ridicându-mă dela masă, m'am 
dus iarăși să mă ascund în camera mea. 

Am adormit foarte greu şi foarte târziu. Dar fie trea- 
ză, fie în somn, auzeam mereu piuitul si țipetele bobobci- 
lor, tot aşa cum auzeam „vocea conștiinței”, care mă mus- 
tra zicându-mi: „Eşti o lage! Eşti o lage!". 

In dimineaţa zilei următoare, bobocii au fost găsiţi 
morți in cosulef. I-am înmormântat întrun colţ al gră- 
dinii și am plâns mult. 


Maria Sorel 


O Awi..NTIRE DIN COPILĂRIE 


ncă din anii când eram 1n clasele întâia si a doua 
primară, doamna învăţătoare ne vorbea mereu 
despre ceeace numea „vocea conștiinței” 5i cred 
că doamna învăţătoare, care este încă destul de 
tânără, vorbeşte şi astăzi la fel elevelor sale din 
clasele primare. 
lată, acum când scriu rândurile de faţă, par'că o văd 
înaintea ochilor mei: e înaltă, slăbuţă si poartă ochelari si 
e îmbrăcată într'o rochie de obiceiu neagră. O văd cu de- 
getul arătător dela mâna dreaptă întins spre noi, elevele, şi 
o aud zicându-ne cu glasul ei blând şi cam trist: „Oricine 
face o faptă rea, simte cum dinlăuntrul său se ridică vocea 
constiiintei, care îl mustră”. 
Se spunea la fel si în bucăţile din Cartea mea de ci- 
tire. 
Cu toate acestea, nu simțeam şi n'auzeam nici odată 
vreo voce a conştiinţei, care să mă certe. Si dece să 
nu spun ? greșeli și fapte rele făceam destule. 


Bunăoară, aproape în toate zilele luam, fără să întreb - 


pe mama, câte una sau două bucățele de zahăr, mâncam, 
tot fără să-i cer mamei voe, prăjituri şi dulceaţă. Mai a- 
veam urâtul obiceiu să mă laud la prietenele mele şi să le 
spun minciuni. Totuși, nu simţeam si n'auzeam nici o voce 
a conștiinței. 

Atunci ştiţi ce mi-am închipuit? Că eu sunt o fetiţă fără 
suflet şi fără inimă. Această părere rea ce aveam despre 
mine însămi, mă făcea să sufer şi uneori chiar să plâng. 

Am întrebat pe una din colegele mele, dacă ea are sau 

“mu are „o voce a conștiinței”. Colega mi-a răspuns: „De 
sigur cá am şi cá o aud, ori de „cûte ori fac o faptă rea. 
Este o voce subţire, subfiricá. Porneşte din inimă şi-mi 
răsună în urechi”. 

Va să zică, numai eu n'aveam in mine „vocea consti- 
infei". 

In sfârșit, s'a întâmplat ceva, care m'a făcut să simt si 
să aud și eu vocea conștiinței mele. 

Anume, intr'una din zile, pe când însoţeam pe mama la 

„piaţă, am văzut că o femeie avea de vânzare întrun coşu- 
let niște boboci de rață. Erau mici, mititei, însă aşa de dră- 
guţi şi de frumoşi! La rugămintea mea, mama a cumpărat 


> 


- doi din bobocii aceştia. 


I-am pus în batistă si purtàndu-i cu toată grija, i-am 
dus acasă. Le-am făcut rost de un lighean vechiu, în care 
să se scalde, de o strachină în care le puneam mâncare, şi 
de un coșuleţ asternut cu paie. Coşuleţul acesta trebuia să 
fie patul lor. 1 

Vreo patru zile la rând totul a mers de minune. Eram 
neliniștită din partea pisicii noastre Sosoiu Sosolici, care îi 
privea cu ochi de lăcomie. Dar i-am făcut observaţii aspre 


DIN MARII SCRIITORI STRĂINI PENTRU TINERET 


n 


.4 ما 


veste lungă şi foarte frumoasă. „Şi acum povestea s'a ter- 
minat, zise ea, iar eu sunt foarte obosită, lásafi-mà. să ați- 
pesc puţin”. Se rezemá pe spatele scaunului, respirá încet, _ 
adormi, deveni din ce în ce mai „liniștită, figura ei păru a- 
coperită de pace نو‎ fericire. Ni s'a spus atunci că bunica a 


1 


murit. 


A fost pusă într'un cosciug negru şi înfășurată într'o 
pânză albă. Frumoasă era bunica moartă, cu toate că i se 
închiseseră ochii. 

li pieriseră însă zbârciturile si un zâmbet ii se oprise 
pe buze. Părul ei era alb ca argintul şi vederea moartei 
nu-ţi destepta nici o teamă; era doar tot bunica cea drá- 
gufà si asa de bună la suflet! 

I-am pus sub cap cartea de cântece, căci aşa ceruse 
bunica si roza cea vestejită stătea în carte. Aşa a fost în- 
mormântată bunica. 

I-am sădit pe mormânt un trandafir, care dădu flori 
din belșug. O privighetoare cânta pe dânsul, iar de la bise- 
rică se auzeau cele mai frumoase cântece, care erau în car- 
tea ce i sa pus sub căpătâiul bunicii. 

Vechea carte de cântece cu toate foile este praf şi pul- 


, bere şi praful s'a ales din roza vestejită şi din toate amin- 


tirile. 

Dar pe trandafirul de pe mormânt înfloresc mereu ro- 
ze fragede, privighetoarea cântă pe dânsul şi se aud تع‎ cân- 
tecele dela biserică. Te gândeşti atunci mult la bunica, la 
ea care avea ochii asa de blânzi și veşnic tineri. 

Ochii nu pot muri nici odată. Ochii noştri au să o vadă 
cândva pe bunica și au să o vadă cum erau atunci când 
sărutase pentru întâia oară roza, care acum e prefăcută în 
pulbere în mormântul cel întunecos, 


A 


In románeste de Leana 


LD 


TRANDAFIR 
CANI EA BUNIC 


unica e foarte bătrână, are multe zbârcituri şi 
un păr alb ca zăpada, dar ochii îi strălucesc ca 
două stele. Sunt foarte frumoși ochii bunicii. 
Sunt blânzi și e o plăcere să-i priveşti. 

Bunica ştie poveştile cele mai minunate și e 
imbrăcată intr'o rochie cu flori mari si de o ştofă grea de 
mătase. 

Si câte lucruri nu mai stie bunica, pentru că a trăit cu 
mult înaintea tatei şi a mamei, aceasta e fără îndoială! 

Bunica are o carte de cântece cu cartoane groase si ar- 
gintate si în cartea aceasta ea citeşte foarte des. In mijlo- 
cul cărţii stă o roză presată și uscată, care nu e aşa de fru- 
moasă ca rozele din paharul de pe masă. Bunica însă îi 
zàmbeste cu toată prietenia rozei celei vestejite si deseori 
i se umplu ochii de lacrimi. 

Dce bunicii îi este asa de dragă roza vestejită din car- 
tea cea veche. Cum zici, că nu ştii? De câte ori lacrimile 
bunicii cad pe roza din carte, coloarea rozei devine mai 
fragedă, ea par'că înfloreşte din nou şi umple întreaga o- 
daie cu parfumul ei. Pereţii și zidurile casei dispar, par'că 
ar fi fost făcute din nouri şi de jur împrejur vezi 0۵8 
تو‎ verdea pădure, unde soarele străluceşte printre frunze. 

Bunica este acum cu totul tânără, e o fată frumoasă 
cu bucle aurii, cu obrajii rotunzi și trandafirii, elegantă تو‎ 
grațioasă. Numai ochii, ochii săi blânzi si strălucitori sunt 
tot asa cum sunt si astăzi ochii bunicii. Alături de dânsa stă 
un tânăr voinic si frumos, care îi întinde o roză; iar ea, fata 
cea frumoasă, zàmbeste. 

Tânărul a plecat, roza stă vestejită în cartea de cântece, 
iar bunica este din nou o femeie bătrână, care se uită la 
roza din carte. 

Bunica a murit. Sedea în fotoliul ei şi ne spunea o po- 


La acest concurs oferim următoarele premii: 0 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


(8); Craiova. Gaby Boldovin (1); Lerany D. Lucretia (1); Târnovea- 
nu Gicu (1); Popescu Gh. Elena (1); Popescu D. Octavian (8); Stan- 
ciu I. Marin (7); Cetate P. Ciceriu (6); Petrescu I. Marcel (8); Pe- 
trovici Carmen (8); 

Dej. Stanciu M. Mihai (3) Domnești. Ardei Vladimir (6). 

Focşani. Penchas Carniol (2); Mantiu Ghoerghe (3); Grunfeld 
I. Puiu (9); Nicolau S. Gheorghe (7); Penina Rabinovici (3). Fă 
ticeni. Mihail si Diogen Gafita (6). Galaţi. Dorel Calmanovici (7); 
Marcel Goldenberg (7); Rozica Steinberg (7); Mioara Marinas (8); 
Virginia Ionescu (8); Leibovici Harry (3); Jenica si Benica, Jura- 
vlowschi (3); Dumitrache S. Profir (2); Sergiu si Paula Grünblatt 
(1); Anna Mozes (2); Stadiu Ionel (7); Dani Grinberg (2). 

Giurgiu. Constance Stănilă (1); Georgetta St. Ràmniceanu (1). 

Iaşi. Lazăr Rozin (2); Mirener Boris (6); Lehrman Haing (8); 
Dunavetzchi B. (16); Tilly-Jeanne Ghiulea (8); Maria Gárlea (7). 

Iaşi. Dalila si Zetitia Hormaiu (9); Florea Dumitru-Virgil (1). 

Mărăşeşti. — Lădurică Gabriela (1); Florica si Virginia Iones- 
cu (2). MorenL Puiu C. Georgescu (1). 

Huşi. Leon Gh. Const. (2). 

Odorhei. Antoaneta Iacobescu (1); Olhaba-Bistra. Liviu Teme- 
san (4); Orşova. Minerva Loitin (1); Părteşti de sus (7); P.-Neamţ. 
(1); Herbert Linderman (2); P.-OIt. Iacob I. Lazăr (1); Gheorghe 
Ungureanu (3). Pietroasa. Petrosanu G. Justin Wa Piteşti. Berariu 
H. Maria (1); Ploești. Zoicufa dr. V. Petrescu (1)( 

R.-Sărat. Victoria Sezonov (8). Ancel Groissman (2). Sighigoa- 
ra. Zănescu Vlad (4; Sulina Gavril Gr. Moeris (3). Sibiu. Lucia 
Theodosiu (1). Slatina-Olt, Ionescu I. Eugen. (7); Estera Cpt. Farm, 
Harciu (8); Suceava. Dan Radu (8); Târgovişte, Gheorghe P. Mir- 
cea (2) T.-Severin. Violeta D. Lupescu (8); Elvina si Virgilia Rai- 
چوس‎ (8). Mioara Pătăcean (3). Timişoara. Turda. Simone Boul- 
len (1). 

Urzica Mare. Nicuşor Gh. Mateucă (2); 

Vaslui. Fodelman Leonard (2). Videle. Victoria Iulia Constan- 
tinovici (8). 

2151180318 Traian M. Stefanovici (2). 

Zorleni. Mioara si Nelly Drugescu (1). Iaşi. Sofia Averbuch (8). 


Rectificare. Rog ca in primul pátrat din jocul din numárul 
trecut să se citească rândul al cincilea ca întâiul iar restul semni- 
ficatiilor vor rămâne în felul cum sunt aranjate. 


POSTA JOCURILOR 


Mareş A. Aurel. C..Lung. — Soluţiile se primesc, toate odată, 
la sfârşitul concursului. Cei cari nau urmat această indicație pot 
trimite restul soluţiilor, însă sunt rugaţi ca de acum înainte să 
procedeze aşa cum am spus. 

V. Tullia. Mai încercaţi. Jocurile trimise sunt prea grele pen- 
tru cititorii nostri neobişnuiţi cu termenii gramaticali din liceu. 

V. Sezonov. R.-Sárat. Aveţi dreptate. In loc de 7 orizontal tre- 
bue să fie 10 orizontal. Atât ,tutori" cât si „iţită” sunt corecte. 

Liviu Fenesan. Vedeţi răspunsul de mai sus. 

Stanciu I. Marin- Mai încercaţi. 


De vorbă cu cititorii 


M. MAN.-Galaji. — Dragul meu, povestea trimisă de d-ta este 
Írumugel scrisá.., dar se cunoaşte, aşa cum ne spui, că nu mai ci- 
testi revista noastră. Altfel, ai fi observat următoarele două lu- 
cruri. Intâi, că în nici o bucată apărută în ja 
nu se vorbeşte necuviincios despre م‎ alte fefe bisericeşti. Al 
doilea, cá revista noastră nu este o publicaţie de folklor, adică noi 
nu urmărim să strângem şi să publicăm, indiferent cum sunt ele, 
producţiile literaturii populare, că alegem sau, mai bine zis, cola- 
boratorii noştri scriu poveşti in care se jine totdeauna seamă de 
latura morală si instructivă. 

Acestea sunt motivele care, spre părerea noastră de rău, ne 
împiedică să publicăm poveste „Mitriţă, slugă mincinoasá", 

FR. BER. — Loco. — „Nesocotinţa”. Poveşti cu subiect asemă- 
nátor au mai fost publicate în „Dimineaţa Copiilor”. Apoi, în po- 
vestea d-tale introduci cuvinte si forme de frazá, care nu se în- 
tâlnesc la poveştile cu caracter popular. Citeşte cu atenjiune po- 
veştile ce publicăm şi vei vedea deosebirea. 

R. PAN. — Loco. — „Aventura familiei Martin” este scrisă cu 
multe neologisme şi într'o formă nu tocmai potrivită cu genul li- 


teraturii -pentru copii- Aga fiind, -ne pare rău că nu.o putem-pu- az 


blica. Ifi mai atragem atenţia că manuscrisele trimise spre pu- 
blicare nu se scriu pe ambele feţe ale hârtiei. 

V. J. BR. — T.-Severin. — Frumoasa d-tale bucată „Floarea 
bunátáji sau legenda lui Moş Crăciun” a sosit prea târziu, aga că 
n'a fost cu putinţă să fie publicată, - 


13 


1) Joc în triunghiu 


1) So!dat din 1877 ; 2) Tai- 
fusul broastelor ; 3) Creangă; 
4) A se indeletnici; 5) Drug 
de fier; P onume (fecm.); 
7) Noia traducătorului ; 8) 
Consoaná. 


VERTICAL LA FEL. 
de I. si J. Finkelştein 


2) Reconstituire 


Să se scrie şapte cuvinte 
cari să se termine în AR. 


de I. Topoloveanu 


m. 
i 
CIR 
Dk 
R 


LS 


Deslegătorii jocurilor 
pe luna Decembrie 


CAPITALA 


Ionel S. Rosenfeld (8); Elena Palita (5); Gina Kaiser (8); Gaby 
Thauby (6); Goldenberg Ada (3); Stroescu Marilena (4); Segall I. 
Harry (8); Maryana si Constantin Petrescu (6); Lupaşcu Victor (6); 
Bombonica V. Fussu (7); Leonid Gh. Petrescu (8); Segall Osias (8); 
J. si J. Finkelstein (4); Rădulescu Niculina-Verona (5); Ionelus Că- 
pitan Dumitrescu (8); Hacker Maria (5); Del Pincas (6); Arald si 
Drusus Beergheanu (8); Naum I. Gh. (8); Halpern Anuta (8); Mir- 
cea Gazner (7); Coca C. Fügárásanu (2); Mircea M. Mihăilescu (1); 
Flanţi Niculescu (3); Mimi şi Sergiu Gropper (3); Niky Moldovea- 
nu (1); Euterpe Cristescu (2); 1. Dan (1); Lilly si Matilda S. Ber- 
man (1); Rozorea Maria (3); Schein Dică (2); Sibiu Algoeti (1); Sula 
şi Izu Ludatscher (1); Rozetta Preiss (1); Silvia si Dory Baier (1); 
Popescu T. Radu (1); Frida Bercovici (3); Titta Schahpira (1); Ser- 
giu Blaustein (2); Diaconescu Constanţa (4); Mihăilescu Ivonetta 
(1); Dorina Ionescu (1); Dăscălescu A. Grigore (1); Barbu Cálines- 
cu (1); Topliceanu D. Ilie (1); Chivutá Ioan (2); Ella Scheffer (1); 
Croitoriu U. (1); Mia si Mircea Bizameer (1); Surica si Erne Pop- 
pel (1); Felicia Penchas (1); Taras Revita (1); Carolina Bátinescu 
(1); Haintz Waller (1); Brunno si Alma Lax (5); David Rafael (1); 
Elena Alexandrescu (1); Dora Ostapovici (3); Strothman E. (1); Ma- 
rius N. Rádulescu (1); Misa Finn (1); Albala Radu (1); Epureanu 
Mircea (1); Corneliu Dragomirescu (1). 

PROVINCIA 


Abrud. — Ileana si Emil C. Bellu (7). Arad. Viorica Dog- 
manov (8). Bârlad. Margareta C. Dolinescu si Nicuşor Panai- 
tescu (3). Botoşani. Marcu Flaiser (1); Brânduşa N. Constantines- 
cu (5); V. Pillat (8); Lucretia Brăila. Stelian Dumitrescu (9); Ioana 
şi Mircea Petrescu (8); Lotty Cecilia Goldberg (2). 

Câmpia Turzii. — Radu Roşiu (8). Câmpina. Imperator Tra- 
yanus Barrbocky (1) C.-Lung-Muscel Mares A. Aurel. i 

Caracal. — Ionescu Aristotel si Seppesy Iosef (1). Cernăuţi. Dina 
Retter (8); Chişinău. Mihail Finn si Sroit S. (2); Milt Sen (1); Aron 


si Riva Chefner (2); M. Itchis (7); Jurcenco Vera (8); Stefan Mir- 


cea (8). ; 
Cluj. Ileana Maior (1); Al. Wolkansky (2). Cocorozeni. Elena A. 


Rosetti. (8) Corabia. Florian Bádescu (7). Comana. Radu Visan (3). 
' Comrat. Noma Cantor. (9). Constanţa. Lucia Savoff (9). Paul Her- 
scovici (6); Constantin I. Vasiliu (1); Covasna. Justin Papadopol. 


1؟وور ten‏ ہے 


رپ 


7 


Fotografii luate 
de cititoare şi cititori 


O drăguță cititoare 


Un cititor dráguf al 
stând pe gânduri. 


»Dimine[ii Copiilor“ , 


SURON pe jocum SERIA IN | 


p .شس‎ j 


مج 
L-‏ 
5 
= 
"a‏ 
E‏ 
9 
9 
4 
2 
IH‏ 
> 
٤‏ 
«s‏ 
9 
8 
ige)‏ 
T‏ 
% 
9 
Q‏ 
Co]‏ 
A‏ 
a-i‏ 
0 
Q‏ 


Prețul 5 lei 


De vorbă cu cititorii 


R. M. — Galaţi. — „Din vraja Crăciunului”. Schița d-tale, des- 
tul de frumos scrisă, s'a primit după ce materialul destinat n-rului 
de Crăciun fusese cules şi aranjat. Acesta este motivul pentru 
care, spre părerea noastră de rău, n'a fost cu putință să fie publi- 
cată. De altfel, bucăţile p numerelor speciale se trimit cel 

in cu o lună niai înainte. 

" DINU IANC. — Loco. — „O scrisoare către Moş Crăciun”. Mi- 
cujule si drágujule cititor, poeziCara in forma de scrisoare către 
Moş Crăciun a fost primită prea târziu. De altiel, eşti încă mic, 
pentru a face de acum Până ce creşti mai mare şi înveţi 
mai multă carte, continuă să fii bunul nostru cititor. 

RAINO PL. — Loco. — Lasü-ne, micujule cititor, pe noi cei 
mai în vârstă să scriem tot ce trebue pentru ja Copii- 
lor", iar d-ta citeşte regulat şi cu atenţie revista şi caută să înveţi 
mai bine punctuajia şi ortografia. De exemplu, învaţă că numele 
de persoane se cu literă mare. (Se scrie „Anişoara”, iar nu 


că îţi va veni rándz! să fii serlitor. es SR 
. — Tg.-Ocna. — iz forma în care es 
سو‎ se adresează mă! de grabă unui public cititor mai 
înaintat. Bucájile destinate copiilor iisbue să fle scrise într'o for- 
mă mai uşoară şi cu cuvinte simple şi lesns de înțeles. EE 
C. ROS.— Rădăuţi. — Povestea „Cei doi fii as împărat na 
misă de d-ta, se publică. Este însă prea târziu, pentru a p239 
acum fotografia d-tale ca premiant. 


„LIR "۰ 


un roman de aventuri minunate de 


MOS NAE (N. Batzaria) 


Acest roman, tipărit pe hârtie de cea 
mai bună calitate, cartonat și frumos 
ilustrat, este în format mare și are 
aproape 200 de pagini. Pentru 
copii تو‎ tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută și interesantă 


PREȚUL LEI 60 


De vânzare, la toate librăriile 


PREŢUL ABONAMEN TULUI 
„ Lei 200 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


DUPĂ SERBARE 


Incet, încet sala se goli... 

Spectatorii micufi plecau râzând, cu gândul la păpuşi- 
le care „au dansat aşa „mumos!” 

Şi în urma vocilor cristaline se întindea mută, tăcerea. 

Pe scenă rămăsese doar cutia enormă pe care scria 
»Jonjora Lindenberg" şi rezematá de dânsa, o pápuse pri- 
vea cu ochi miraţi scaunele goale si biletele mototolite a- 
runcate pe jos. 

Mi s'a părut o clipă că din întuneric s'au desprins for- 
me albe ca să joace în ritmul muzicii. 

Scufifa roșie, negrese şi soldati cu pușca de lemn tre- 
ceau in veselă farandolá.. iar capetele blonde ori brune 
surâdeau pápusii uitate. 

Si elefantul de carton, tras de un Vasilache, dădea se- 
rios din cap, privindu-mă cu ochi selipitori. 

O clipă numai... apoi iar m'am trezit singură! 

Afară vântul râdea printre copaci, trezind în sală e- 
coul glasurilor copiláresti. 

Si ploaia care începu să bată în ferestre luă cu ea me- 
lancolia naivă a ultimelor aplauze. 


Margareta Petcu 


Explicații de cuvinte 


In povestea „Aleodor împărat” de Petre Ispirescu, po- 
veste apărută în No. 519 al revistei noastre, au fost cuvin- 
te, care astăzi nu prea se întrebuințează și despre care 
se prea poate ca mulţi din cititorii nostri să nu fie în- 
deajuns de lámuriti in ce priveşte adevăratul lor înţeles. 
De aceea, am crezut că e bine să dăm explicaţia acelor 
cuvinte. 


Cosac (diminutiv cosăcel) este un peşte argintiu cu 
solzii mici. 

Culă înseamnă în genere turn, boltă circulară. 

Posmági (a) înseamnă a se usca, asa, ca un pesmete. 

Mi-a venit de hac înseamnă m'a biruit, sa dovedit 
mai tare sau mai deştept decât mine. 

Nurliu, cuvânt turcesc, înseamnă grațios. 

Boiu, de asemenea cuvânt turcesc, înseamnă statură, 
înfăţişare. 

Pitcoace de pasăre înseamnă mic, pitic ca o pasăre. 

Tăun sau táune este o insectă mică de coloare neagrá- 
cafenie. 

Lindină este oul din care se naște păduchele. 

Prin preajmă înseamnă prin apropiere, aproape de 
cineva. 

lazmă înseamnă stafie, nălucă sau un monstru groaz- 
nic la vedere. 

Până se istoviră înseamnă până se sfûrşirã, 
până muriră. 


adică 


DIMINEAȚA 


C O-P I I-LO R 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


` Revista săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI) S ہو وہ‎ TE L E FON: AI OG 30 


2 


31 Ianuarie 1934 — Nr. 521 


ADMINISTRAȚIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LA- 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Director: N. BATZARIA 


ANUL 11 


REDACȚIA ŞI 


1 AN 
ABONAMENTE : 100 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


avea darul ca ori şi ce va dori, să i se împlinească. Şi aga 
cântând din vioară, îi făcu pe cei din jurul său să joace, 
până ce își rupseră ghetele din picioare. 

Atunci ei îl rugară să nu mai cânte și-i deterá o grá- 
madă de bani și daruri. 

Văzându-se atât de bogat, se duse în sat la dânsul și 
cum toate îi se îndeplineau, ceru de soţie pe cea mai fru- 
moasă fată. 

Apoi se făcu o nuntă mare, cum nu mai fuscae páná 
atunci. 

Din limba engleză de S9. 


اسان کیو .^ 
zz S8 >‏ 
ہم بوڈ om‏ 


ERO era un băiat sărac, care trăia într'un sătu- 
lef din frumoasa insulă Sicilia. 

Părinţii lui muriseră, pe când el era micuţ 
şi astfel că la vârsta de paisprezece ani plecă 
să-şi caute norocul în lume. 

Umblând în toate părţile, găsi un țăran bogat, dar 
foarte rău, care îl tocmi la caprele sale. 

Pero uită cât să ceară pe an ca plată. 

După ce munci trei ani, ceru stăpânului său să-i plă- 
lcască leafa, dar acesta nu-i dete decât 30 de lei. Măcar 
că-i plătise numai atât, Pero plecă foarte mulțumit. 

Mergând pe drum, se întâlni cu un cerșetor care îi 
rise: 

„Fă-ţi milă cu mine şi dă-mi câţiva bani să-mi cumpăr 
niște pâine, că mor de foame. 

— Na-ţi toţi banii mei, îi zise Pero, căci eu mă pot 
duce iarăşi la stăpânul meu şi să muncesc încă trei ani. 

— Pe cât esti de sărac, pe atât esti de bun, îi zise cerşe- 
torul, care se schimbă într'un vrăjitor şi pentru aceasta, 
poţi să-mi ceri trei lucruri. 

— Bine, zise Pero, te rog să-mi dai o vioară la care 
când voi cânta, să joace toţi din jurul meu, o puşcă bună 
care să nu greşească ţinta şi darul ca toţi să-mi îndepli- 
nească dorinţele mele”. 

Vrăjitorul îi dărui cele ce dorise. 

Pe când se întorcea la stăpânul său, văzu pe sus sbu- 
rând un fazan تو‎ trăgând cu pușca, îl omori. 

Stăpânul său, care tocmai îl văzuse, îi luă pasărea şi 
nu-i dete nici un ban. 

„Nu face nimic, îi zise Pero, în loc de plată îmi vei 
juca puţin”. - 

Şi luând vioara, începu să cânte, până ce stăpânul său 
îi strigă: 

„Opreşte-te, Pero, cá îţi dau oricáti bani dorești”. 

Atunci Pero se opri, iar stăpânul său îi dete o pungă cu 
bani. Dar abia plecă Pero şi stăpânul sáu fugi la jan- 
darmi, spunând că Pero îi furase punga cu bani. 

Jandarmii puseră mâna pe el și îl duseră la spânzu- 
rătoare. După ce-i trecură frânghia de gât, Pero se rugă 
să-i dea vioara, ca să mai cânte puţin. 

„Nu i-o daţi !”, strigă cu groază stăpânul sáu. Dar Pero 


سی 


— 


de ALICE S dec 
SERRE BATRA ERO XOU ہی‎ TL SECO 


ROMAN PENTRU COPII 


15) Ce hotărăsc Du 


aripile sale, cu ce emotie le băgă pe mâni şi cu ce tre- 
murare de suflet puse în mișcare motoraşul care începu 
a vui ca un zumzet de sute de albine. 

Făcea încercarea de zbor în curtea din spatele ate- 
lierului si chemase să fie faţă si jupânul Vichentie care 
şedea jos pe prispă şi zâmbea în fumul pipei lui ca de 
o năzbâtie, nu de o invenţie serioasă. 

Când morisca începu a se învârti mai tare, Tudorică 
ridică mânile-aripi bătând aerul. Simfi că sa desprins 
piciorul de pământ... două secunde fericite de plutire în 
aer... apoi din nou căzu jos şi, cu toate zbârnâelile mo- 
torului, cu toate zbaterile de aripi, Tudorică nu se mai 
putu ridica de la pământ. 

Isi scoase aripile تو‎ rămase lângă „aparat, privindu-l 
cu durere, parcă întrebându-l: 

„De ce nu vrei? Ce lipsește? Ce să-ţi fac?" 

Văzându-l cu lacrimi în ochi, meșterul se apropiă sá-l 
mângâie. 

— Lasă, dragă băiete, şi să-ţi fie de învăţătură. Sá 
sboare omul ca pasărea, nu se poate. 

Tudorică plângea, dar nu-şi pierdea încrederea. 

— Dar dacă totuşi se poate? 

Atunci îi veni în minte să ia seama de aproape cum 
sboară o pasăre. Pentru aceasta, ar fi trebuit să aibe o 
pasăre mai mult timp sub ochi. Se ajinu după vrăbii, dar 
văzu îndată că erau greu de prins. La capătul străzii, 
şedea însă un om care avea păsări gata prinse. Era ne- 
gustor تو‎ le avea de vânzare, însă numai din acelea scum- 
pe, păsări cântătoare, papagali, canari, mierloi.De multe 
ori, Tudorică intrase în prăvălia păsărarului, căci era o 


y 


O mică cititoare a revistei noastre. 


DE INCHIRIAT 
DOUA CAMERE MOBILATE 


Se urcă pe un scaun, lipi hârtia pe geamul de la 
stradă, apoi ieşiră cu toţii ca să privească de pe trotuar 
cum şade afisul şi dacă lumea se oprește să-l citească. 
Afişul şedea foarte frumos, nimic de zis, dar trecătorii 
grăbiţi îşi vedeau de drum nepăsători, fără să ridice 
capul, fiecare cu gândurile şi necazurile lui. 

Totuşi, în noaptea aceea, Emilia şi copiii dormiră 
mai liniștiți, mai plini de speranţa cá nu va fi nevoie 
să se despartă unul de altul. 


COPILUL CARE VREA SĂ SBOARE 


Până la începerea şcolilor, rămase hotărît cá Victor 
și Mioara vor urma să cânte în fiecare seară la cinema- 
tograful domnului Brant. Acesta era încântat de ei, fe- 
ricit la culme. Niciodată nu avusese el atâta lume în grá- 
dină تو‎ atâţia bani în saltare. De bucurie, directorul uita 


uneori să-şi astupe urechile şi astfel ajungeau până la el . 


melodiile fermecătoare. 

— E frumos, se mira el. E într'adevăr o plăcere să-i 
asculfi. 

Apoi isi astupa repede din nou urechile, cáci ii in- 
trase in cap cá lui ii face ráu muzica. 


Tudorică venise la cinematograf în primele seri, apoi: 


copiii nu-l mai văzuseră de loc, și nici ziua nu-i mai vor- 
biseră decât în fugă. 

— Sunt ocupat, răspundea mereu, fără chef de vorbă. 

Mioara, care ţinea mult la el, se necăjea. 

— Ce s'o fi făcut asa morácános? La ce se gândeşte? 
Nu mai poli schimba o-vorbă cu el. 

Era intradevár, plin de alte gànduri, Tudorică. In 
săptămânile din urmă, se gândise neîncetat la invenţia 
aripilor omeneşti şi, cu priceperea ce-o căpătase lucrând 
la maşini, cu amănunţitele cunostinfi despre felul cum 
se pot pune în funcţiune, schifase un proect de aripi care 
trebuiau după credința lui, să-l facă să sboare. Invenţia 
. domnului Manoil, aviatorul, îi servise de model. 

Mai trebuia să construiască aripile. Ii spusese el de- 
mult jupânului Vichentie planul său şi-i ceruse bani, dar 
acesta clătina din cap cu neîncredere. 

— Eu nu cred că se poate. Aşa a lăsat Dumnezeu: 
pasărea să sboare, omul să umble. 

— Dar dacă se poate, meștere? Ce folos ar aduce 
asemenea invenţie! Si ce bogăţie! Impărţim câștigul dacă 
mă ajuţi. 

— Nu vreau să-mi pierd banii mei strânşi cu atâta 
muncă, zicea meșterul. Si nici nu poftesc la un câştig 
care fi se cuvine numai ţie, dacă izbutesti. Dar tot te-aş 
putea ajuta, plătindu-ţi leafa înainte. Pe câte luni vrei? 

— Pe un an. 

— la seama. Dacă nu isbutesti, te. bagi rob la mine 
pe un an. 

— Am să izbutesc, mestere. 

Tudorică luă leafa pe un an înainte si construi ari- 
pile. Erau din două foi de cauciuc lipite, dar lăsate li- 
bere între ele la mijloc, pe unde se vâra mâna ca într'o 
mânecă, si aveau libere drumuri subțiri ca nervurile la o 
frunză. Pe acolo se pompa un gaz uşor şi aripile umplute 
deveneau tari ca lemnul. In faţă erau impreunate intr'un 
motor mic care invártea o moriscá. 

După multe nopţi de lucru, când Tudorică dădu gata 


mă'mbogăţesc îi ajut şi pe dânșii, săracii. li dau bătrânei 
două mii de lei pe lună, iar pe bădia îl fac funcţionar la fa- 
brica mea de aripi, unde jupân Vichentie o să fie director. 
Cât despre Victor şi Mioara, îi trimit să înveţe muzica în 
străinătate, iar pe madam Kati o fac menajeră la mine. 

Cu planuri de-acestea regesti de a ferici pe toţi în ju- 
rul lui şi cu nădejdea neclintită în izbândă, începe Tudo-- 
rică noul său aparat de sbor cu un material mai fin şi mai 
scump. Lucra noaptea, dar lucra şi ziua când avea timp. 
Meşterul Vichentie iesise din nepăsarea lui, cuprins parcă 
şi el de neliniștea clocotitoare a băiatului, şi se amesteca 
mereu cu un sfat, cu o observaţie care prindeau bine şi e- 
rau ascultate cu supunere. 

Intro Duminică, se hotárirá să facă încercarea de 
sbor, Era o zi de toamnă senină تو‎ caldă ca de primăvară. 
Vântul care adia prin frunziş, se oprise deodată, ca și cum 
pomii, și iarba, și firea întreagă, încremeniseră ca să poată 
privi mai cu atenţie ce se va întâmpla. 

Chiar şi soarele stătea drept deasupra curții, străluci- 
tor ca fata lui Dumnezeu, venit să privească si El minunea 
unui muritor. 3 

Si minunea se întâmplă. Tudorică putu într'adevăr să 
sboare. Se ridică lin şi zumzăind din aripi până deasupra 
casei, pluti încoace şi încolo câteva minute, miscánd me- 
reu aripile, mari ca ale unui vultur, apoi își dete drumul 
uşor îndărăt pe pământ. 

Meşterul îl aştepta cu braţele deschise şi de astădată 
i se umeziserá lui ochii, uriaşul care nu mai ţinea minte de 
când nu mai plânsese. lar Tudorică, amefit de izbândă, 
rămase în brațele sale puternice multă vreme, ca în braţele 
unui tată. De acum, suferinţele si nesigurntele micului in- 
ventator luau sfârșit. Slavă Domnului de Sus care vede și 
ajută celui ce pornește lucrul cu credinţă si stăruință. 

Pe când inimile lor se inálfau astfel în bucurie si mul- 
fumire, cineva, la ușa de afară, bătu cu putere. Pesemne 
că mai bătuse odată, dar sunetul nu ajunsese până îndără- 
tul casei. Tudorică merse să deschidă şi găsi la uşă pe 
Kati, bucătăreasa prietenilor săi, care-i întinse un plic. Pă- 
rea plânsă și clătina din cap a jale. = 

— Ce s'a întâmplat, madam Kati? S'a întâmplat ceva ? 


(Va urma) 


„In curând, voi citi gi eu ,, Dimineafa Copiilor“. 


5 


plăcere să-l vezi învățând pe papagali să vorbească, si- 
lindu-i să repete vorbele ca la şcoală. Cât despre păsă- 
relele care cântau, acelea nu aveau nevoie de lecţii. Ele 
se násteau gata educate. 

Tudorică îl găsi într'o zi pe pădurar necájit. Avea 
un sticlete care nu voia să cânte, desi era márisor. 

— Il ţin pe mâncare de-atâta timp si el îmi stă ca 
mutul. N'o să mi-l cumpere nimeni. 

— Ti- iau eu, zise Tudorică, dacă mi-l dai ieftin. 

— Cât de ieftin. Dar să nu crezi că la tine o să cânte. 

— Eu nu vreau decât să sboare. 

— Cât despre asta, ţi-l dau cu garanţie. Mereu vrea 
s'o şteargă, snapanul. 

Când Tudorică veni acasă fudul cu pasărea, meșterul 
îl luă în râs. 

— Ce-ţi trebuia sticlete, mă ? 
în cap? 

Dar Tudorică nu se supăra de glumă si nu sar fi 
supărat nici de batjocuri. Avea o încredere oarbă că, în 
cele din urmă, nu ocările, ci laudele și izbânda o să-i 
fie partea. 

Pentru sticlete, făcu o colivie din scândurile vechi şi 
numai după ce îşi isprăvea munca de mecanic-automobi- 
list, începea pe aceea de aviator. Deocamdată, cineva l-ar 
fi crezut pasionat de zoologie, văzându-l cum examinează 
aripile păsăroiului, de parcă ar fi voit să-i numere fulgii. 
Hi lega apoi cu o aţă de picior şi-i dădea drumul prin ate- 
lier. Sticletele credea că-i liber si se avânta spre tavan. Nu- 


N'ai tu destui sticleti 


mai decât aţa îl potolea, trăgându-l în jos până unde ô- 


chiul stăpânului îi putea urmări sforțarea sborului. Era un 
joc sâcâitor pentru biata pasăre prizonieră şi Tudorică îi 
înţelegea chinul. 

— Mai rabdă și tu puţin, îi zicea el cu milă. In ziua 
când si eu voiu sbura, tu ai să fii liber, má sticlete.Iţi dau 
cuvântul meu de onoare. 

Fie că sticletele, după toate pátaniile lui, nu prea avea 
încredere în cuvântul de onoare al unui om, fie că un infe- 
legea boabă ce i se făgăduia, destul că nu se potolea de loc, 
dar tocmai neîncetatele lui sforfári de a scăpa de afa care-i 
trăgea piciorul, îl ajutau pe Tudorică să observe si să infe- 
leagă ce i-ar trebui aparatului său ca să sboare. 

Sau poate, printr'o minune dumnezeiască i-a venit 
gândul bun ? Destul că într'o dimineaţă se sculá ca ilumi- 
nat. Vedea limpede greșelile ce le făcuse și îndreptările ce 
le cerea aparatul. Ar fi voit să se apuce numai decât de lu- 
cru. Dar unde era chip? Incepeau să vie clienţii la atelier. 
Tudorică trebui să muncească până seara, bătând roți, 
spălând şi lăcuind automobile, dar, cu gândul dus numai 
la noul său plan, stătea ca pe ghimpi. 

Insfársit, seara, se infáfisá la jupân Vichentie. 

— De data asta, mestere, nu mai gresesc. Te rog sá má 
crezi, iar, căci fără ajutorul dumitale, nu pot să fac nimic. 

— Cât ifi trebue ? 

— Leafa pe doi ani. E 

Era o sumă destul de mare, și jupânul — așa i se páru 
lui Tudoricá — státea la gànduri. Doamne, oare nu voia 
să-i mai dea ? Ce nenorocire ar fi fost! 

— Să facem o învoială, zise însfârşit Vichentie. 

Tudorică izbucni: 

—-Tot ce vrei dumneata. Iti dau indárát de două ori 
mai mulți bani, de trei ori. Te slujesc toată viaţa. 

— Hoo, zise gros uriașul. Cu totul altă învoială vreau 
să fac. Văd abia acum că nu ţi-e de joacă cu aripele, și 
stăruința ta, cu toate piedicile ce ţi-am pus, înseamnă cá 
ai un dar în tine si încep să cred si eu că ai să faci ceva 
bun. lată învoiala: dacă izbutești aparatul, ifi şterg numai 
decât toată datoria. Mulfumirea ce-o să am văzându-te a- 


juns om mare, pornit de-aici de la mine, o să mă despăgu- 
' beascá destul. 


Tudorică îi sărută mâna pe când ochii i se umezeau. 

— Când mă gândesc, nene Vichentie, că te-am crezut 
rău şi-mi era frică să intru la dumneata. Dar ce sunt de 
vină, dacă tot rău văzusem de la ai mei, până atunci ? 

Din când în când, își mai aducea aminte Tudorică de 
baba cea îndrăcită, de bădia cel bătăuș, își amintea cu 
groază, că mult suferise dela ei, dar în inima lui de copil 
bun, nu-i ura. 

— Necazurile i-au făcut răi, se gândea báiatu'. Dacă 


ar ca ot cat m ti CI a i i a rte («amm >ہ‎ 


NN Wa 


N 


D 


de ALI-BABA 


m 


Dintru inceput, oamenii se bucurará de cáldura aceas- 
ta, care fácea sá se coacá fructele si holdele. Dar razele 
trimise de Soare ardeau mai mult decât ar fi fost nevoie. 
Oamenii s'au pornit să se plângă şi să fie nemulțumiți. Ve- 
deau că se usucă livezile şi câmpurile şi că seacă râurile şi 
bălțile. 

„Am vrut să fac bine, zise Vara, şi văd că a eşit rău”. 
Şi de supărare, se porni să plângă. Lacrimile vărsate de 


dânsa se prefăcură într'o ploaie binefăcătoare. Căldura 


se mai potoli, iar livezile și câmpurile căpătară din nou pu- 
tere de viaţă. 

Mulțumită şi veselă, Vara făcu o cunună din cireșele 
cele roşii şi din cele mai galbene spice de grâu. Impodobi- 
tă în felul acesta, Vara era în adevăr frumoasă. „Am să-i 
plac Soarelui si am să-i plac şi lui Sorinel!” isi zicea ea, 
râzând de bucurie. 

Veni acum şi rândul domnitei Toamna să se coboare 
pe pământ. Toamna îi găsi pe oameni, muncind de zor de 
dimineaţă si până seara târziu. Unii erau la culesul viilor, 
alţii la strânsul porumbului, pe când alţii duceau grâul la 
moară, ca să-l macine. 

Toamna văzu că alături de oamenii mari munceau și 
copiii nevârstnici. Copiii însă n'aveau putere îndeajuns si 
oboseau repede. : 

_ Toamnei i se făcu milă de dânşii. „Să le dau şi eu o 
mână de ajutor”, isi zise ea. Se schimbă, asa dar, într'o {ã- 


răncuţă voinică şi se puse să ajute copiilor, ba si oameni- 


> 


lor mari. Fiindcă până atunci nu o văzuse nimeni, se mi- 
rau toți si se întrebau nedumerifi de unde răsărise această 
țărăncuţă, care muncea mai mult si mai cu spor decât trei- 
zeci de bărbaţi la un loc. 

Dar iată că într'una din zile, Vântul, neavând, pe sem- 
ne, ceva mai bun de făcut, se porni să sufle ca un turbat și 
să răstoarne si să dărâme tot ce întâlnea in drum. Culca 
la pământ arborii cei mai groși şi scotea din rădăcini pe 


cei mai tineri. Credeai cá e prápád si mai multe nu. Tot - 


ce se găsea pe câmp, era luat și imprástiat în toate părţile. 


^ 
.FIULUI SOARELUI 


AKR 


NW Wy 


+ 


IN 7 p" 


NR 


POVESTE 


oarele avea un fiu, un flăcău voinic şi strãluci- 

tor pe care îl chema Sorinei. Şi Soarele hotári 

să-l însoare pe Sorinel. Stătea însă la îndoială, 

neștiind pe care să aleagă din cele patru Dom-- 

nite. lar aceste patru domnife erau Primăvara, 
Vara, Toamna şi larna. 

„Toate sunt bune, sunt frumoase și potrivite pentru 
fiul meu”, își zicea Soarele. Dar după ce se gândi o bucată 
de vreme, le chemă pe toate patru la dânsul. Primăvara, 
Vara şi Toamna se infáfisará numai decât înaintea lui. 
larna însă se văzu nevoită să se întoarcă din drum. Simţea 
că nu.mai poate de căldură şi că s'ar fi topit toată mai îna- 
inte de a ajunge până la Soare. 

De aceea, îşi zise: „Nu e pentru mine băiatul Soarelui. 
Eu voi căuta să mă mărit cu fiul lui Moș Gerilă”. şi se duse 
din nou la locuinţa ei de ghiafá și zăpadă. 

Celorlalte trei domnite Soarele le zise: „Fiul meu So- 
rinel va lua de soţie pe aceea dintre voi, care îmi va adu- 
ce de pe pământ darul cel mai frumos si mai plăcut”. 

Primăvara, Vara si Toamna se infeleseserá să meargă 
pe pământ una după alta. Primăvara merse cea dintâiu, 
isi despleti bogatul si frumosul ei păr de aur si zàmbi dră- 
gălaș cerului si pământului. 

La zâmbetul Primăverei, cerul se însenină, îmbrăcân- 
du-și minunata sa manta albastră, iar pământul se acope- 
ri cu flori si verdeață. 2 

Primăvara cercetă livezile, câmpiile şi grădinile şi cu- 
lese florile cele mai frumoase. Făcu din ele o cunună care 
și-o puse pe cap si mai făcu o cingátoare. Așa încununată 
şi încinsă cu flori, Primăvara era in adevăr o minune de 
frumuseţe. 

„Soarelui, își zise ea, o să-i placă darul meu, iar Sori- 
nel, când má va vedea cum sunt acum, nici n'o să se uite 
la surorile mele”. 

Veni însă și rândul Verei să meargă pe pământ. Mai 
inainte de a porni, se rugă de Soare să trimită pământului 
mai multă căldură. Soarele ii făcu in voe تو‎ trimise pe pă- 
mânt razele sale cele mai calde. 


Sa di sa سس‎ toată agoniseala și tot rodul P - E i t t 
muncii noastre!” se plângeau și se váetau oamenii, frân- p 5 | 
gându-şi mâinile de durere. : Sa ES a u Ica ace, ace... 
Toamnei i se făcu milă de prápádul adus de Vânt şi . O copilă, chip de înger, 


de durerea oamenilor. Eşi în drumul Vântului si îl rugă, کیا‎ i جج‎ 
zicându-i: „Prietene Vânt, fii bun si te potoleste! Ii neno- Cu privirea jucăușă, 


rocesti pe oameni si má nenorocesti si pe mine. Cu ce mă E de-o lună $i mai bine 
voi înfățișa eu Soarelui, ca să mă aleagă de soţie pentru Mămitică کا لت‎ 
fiul său Sorinel ?" 4 ămițică de papușa. 

^ Vântul ascultă de rugămintea Toamnei, se potoli și se 
întoarse la locuinţa sa din văgăunile munţilor. Oamenii Toată. xiülica. tonta 


pornirá din nou la treabă, ca să strângă rodul viilor si al 
câmpurilor. Munceau cu toată sárguinfa, iar Toamna mun- 
cea alături de dânșii şi îi ajuta. OO i Şi o fine strâns de par'că 

Ii ajută ca din struguri să facă vin si îi inváfá ca din : Ae UP EA 
făină să facă pâine. Oamenii nu știau cum să-i multumeas- l-ar fi teamă să n'o piardă. 
că mai bine și care de care o chema la masa lui si la casa . 
lui. lar copiii nu mai puteau de dragul ei. DNA E 

Sosi ziua in care si Toamna trebuia sá ducá Soarelui Câteodată n'o ascultă 
darul ei d» pe pământ. Toamna se împodobi cu câţiva 

7 *o£- 7 ~ 0 A v - * 5 

ciorchini de struguri, luă într'o mână o cană cu vin, iar în Se mâhnește rău atuncia 
mâna cealaltă o pâine albă şi proaspătă. Asa se infáfisá ea : 39256; DEA 
Soarelui. O dată cu dânsa, se infátisará și surorile ei Pri- Și nu-i dă deloc păpică. 
măvara şi Vara, fiecare cu darul despre care a fost vorba 


O sărută și-o desmiardă 


Şi drăguța ei mămică 


O așează pe genunchii-i, 


mai sus. 

Soarele se uită lung la cele trei domniţe si la daruriie i REACH: f 
aduse de ele. Apoi, după ce stătu să chibzuiască puțin, ۱ Şi o mustră şi-i dă sfaturi: 
grăi zicând: „Tu, Primăvară, te-ai împodobit cu flori. Ce-i „Că-i așa, că nu e bine...” 

i i plăcute ochilor, însă sunt v A . : 
drept, florile sunt frumoase şi plăcute ochilor (S'o asculfi, nu te mai saturi). 


-alte lucruri mult mai folositoare decát ele. Si nu este dea- 
. juns ca un lucru să fie frumos, ci trebue să fie si folositor. 
Tu, Vară, ai venit cu cireşi şi cu spice de grâu. Cireșile 

A x SE odor ales de : 

sunt folositoare. Insá, ceeace a adus Toamna si mai ale lardgi au să se împace, 


ceeace a făcut ea cât a stat pe pământ, prefueste mai mult 
decât ceeace afi adus și aţi făcut voi. De aceea, Sorinel al Căci păpuşa își cunoaște 


Dar, la urmă, amândouă, 


meu va lua ín căsătorie pe domnifa Toamna”. Toatà ina: lare tace 
Si așa s'a şi făcut. Les Mi 


AL!-BABA NICOLAE MIHAESCU 


„Și mie imi place „Dimineaţa Copiilor“, — ^ — Praţiorul gi su-ioara'*. 
5 - ENE, > 
[oL D " TUS 
i anions. — 98 i EEE E ase za sten = ٭ و‎ 


--- سور 


ES Ei‏ و 
۵1 ۱688880 


01 


5) Aghiuţă e păcălit cu scaunul 


Desene de GUSTY Text de MOŞ NAE 


Incepu acum fierarul Sacul dat de Aghiujá Dar se ştie că e vremea Insă, dacá-ji merge bine, 

Sá trăiască — Este mare şi e plin, Lungă, ba e nesfârşită, De trăeşti tu fericit, 

Pe ospeje şi potreceri Pentru zece ani îl scapă Când bătut ești de necazuri, Sboară vremea, sboară iute, 
Bani aruncă nebunește. De necazuri şi de chin. Când duci viață chinuită. C'a trecut nici n'ai simţit. 


Nici nu'ntárzie să vină, Ca un bubuit de tunet, 


Ci'ntro noapte dintr'o dată, Scaraoţchi glonţ intră, 
Zece ani ca zece zile. — Să-i ia sufletul să-l ducă Când fiérarul se culcase, تو‎ ránjind, scojánd si 
Iată ceasul c'a sunat. Drept la iad, cum s'a'nvoit. Sguduită-i casa toată. Cu glas tare îi strigă: 


„Bi, fterare, lasă somnul, „Zece ani azi sempliniră, Dar deştept e şi fierarul, „Ai dreptate şi sunt gata, 


Şi mai repede te scoală, Deci, viaja-ji s'a siârşit, Căci din somn când se trezește, Cu plăcere te'nsojese, 
"Hal, porneşte-acum cu mine, Iar la iad te-așteaptă tocul, Liniştit şi fără frică, Cred la iad să-mi meargă bine 


Cum făcurăm învoială! Care-ți este pregătit”, Necuratului vorbește: Şi să nu mă plictisesc. 


„Ci poftim تو‎ stai pe scaun Stă pe scaun Aghiujá, Fiindcă-i scaunul pe care, Râde'n barbá-acum 10:23 


Doar o clipă, pán'má 'mbrac Insă nici n'a bănuit, Precum nimeni n'a uitat, Si se'mbracá'ncetigor, 
P'urmă-ascult eu de porunca-ți,  C'a püjit-o, că fierarul Cine-ar fi să se aşeze, Niri nn-i nasá. nici n'ascultă, 
Spune-mi tot ce vrei să fac". Frumugel l-a păcălit, $ Să rămâie nemișcat. Bată-l-crucea că-i dă zor. 


„Hai, mai repede, fierare, In sfârşit, e omul gata. „Să plecăm”. dar Aghiujàá „Măi fierare, ce-i cu ăsta? 
Hai, că am eu s'altá treabă! »Aghiujá, hai acum, Stă pe scaun pironit, Vino de mă deslipeste, 
— Stai, prietene, îi zice, Să plecăm, să nu te-apuce- Dă, se sbate, se cázneste, Văd ca fost o păcăleală”. 


„Stai, că nu e nici o grabă”. Ziua Domnului pe drum". Insă nu-i chip de urnit. Omul râde și vorbeşte: 


„Hai, ridică-te tu singur, „lji ajut, dar co'mvoiala Ce să facă Scaraojchi? De pe scaun, pân'la urmă, 


Nu ești mic şi nici nu-i greu, Să-mi laşi încă zece ani Nu-i venea la socoteală N'are'ncotro, se'nvoeste, 
lar de spui cá n'ai putere Sá tráesc $1 pe deasupra 55-1 mai lase în viaţă, Bani şi zece ani de viaţă 
Şi vrei să-ţi ajut şi eu, Să-mi dai iar un sac cu bani”. Dar văzând cá nu se scoală Omului îi dáruegte. : 
à (Va urma) 


PISOI 


i Mihache 


POVESTEA UNUI 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


اس 


8) Saxa, Bobb 


de ANISOARA ODEANU 


pentrucá conifa dormea încă şi nu putea s'o prindă, l-a 
simţit pe Bobby şi a strigat tăios: 

— Bo-bby! i 3 

Bobby şi-a lăsat repede buzele peste colfi, a dat din 
coadă, semn că el n'avea nici un gând rău — şi, ca so con- 
vingă pe deplin, sa îndreptat spre altă parte a grădinii. | 
Acum, l-a zărit pe motanul Mifache, care se întorcea agale 
acasă pe muchea zidului. A început să-l latre din rüspu- 
teri, vărsându-şi tot necazul ce-l avea si pentru găini تو‎ 
pentru Mifache, singurul pisoi care îndrăznea să nu-i fie 
frică de lătratul gros al lui Bobby. Şi de data asta, Mifache 
sa oprit, in atitudinea in care mergea, si a privit dispre- 
fuitor in jos, — ca تو‎ când acolo ar fi fost o javră mică. A- 
poi, şi-a continuat drumul, lăsându-l pe Bobby să latre... 

Ce era mai umilitor pentru Bobby, era că nici când 
Miţache cobora în curte, nu îndrăznea să-l atace. Dădea 


. Mitache nişte labe, cum Bobby nu s'ar fi priceput nicioda- 


tă să dea! Pe Mifache nimeni nu putea să-l supere, ori. 
"nde mergea, se purta ca un stăpân. Pentruca Mifache să 
nu observe că lui Bobby îi e frică să-l atace, el se făcea a- 
cum că nu-l vede. Astfel, motanul cu blană roşie a putut 
să-şi continue nesupărat drumul până în bucătăria din e- 
tajul I . 


* 


Miţache se obișnuise prea bine cu atotputernicia lui. 
Nu era în toată partea locului pisoi mai de temut decât el. 
Cele mai gingaşe pisici, tinere si albe ca niște fulgi de ză- 
padă, bătrâne cu dungi și cu mișcări de tigru, cenușii ca 
pământul, albe cu pete negre, tot felul de pisici, îl aştep- 


کو بے 


n orașul din vestul ţării, unde a fost dus Micicy, 
clima e mai dulce decât la Bucureşti. In timp ce 
la Bucureşti abea se topea zăpada — peste zi, 
pentruca noaptea să îngheţe din nou, în oraşul 
de unde era Puica, era aproape primăvară. Apa 
ce-a rămas din zăpada topită s'a scurs în pământ, pămân- 
tul era umed şi mirosea frumos a iarbă nouă, aşa cum mi- 
roase pământul primăvara. Crăcile golage ale copacilor, 


umede încă, se impodobeau cu mofuri de frunze fragede. | 


Pe cer, soarele lucea vioi de dimineaţă până seara, erau 
departe norii cenugii de zpadă; acum pe întinsul curat al 
cerului doar din când în când trecea câte un nor mare alb, 
ca un steag de pace — si se înfunda în altă parte a orizon- 
tului, după câte un turn de biserică sau acoperişul mai în- 
nalt al unei clădiri. Lumina năvălea peste tot, pentru 
că nici un copac n'avea coroana destul de deasă, ca să 
țină umbră. In schimb silueta copacilor se proiecta pe 
ziduri, ca o dantelă făcută de o mână măiastră. Liali, ne- 
pofica mică a Puicăi, frumoasă ca un înger din cărţile cu 
poze, spunea că a văzut chiar trecând o rândunică, eri, o 
rândunică adevărată, cu vestă albă şi cu fracul ei strălu- 
citor. A trecut aproape de pământ şi s'a dus. Nimeni n'a 
crezut-o pe Liali, pentrucă era mică, avea numai cinci ani- 
şori. „Poate o fi fost vreo cioară, a râs mama Lialiei, râs ce 
a făcut-o pe Liali să plângă mult. 

In curte, Bobby — câinele lup — cu mica Saxa — că- 
telusá Spitz — se bucurau, în felul lor, de primăvară. Bob- 
by şi cu Saxa erau prieteni buni, amândoi tineri, se potri- 
veau de minune la joacă. Ceeace nu se prea potrivea, era 
deosebirea de înălțime dintre Bobby și Saxa. Când Bobby 
"orga, Saxa abia se ţinea după el, oftând greu. Când 
Saxa îl necăjea pe Bobby, Bobby nu putea s'o bată: Saxa 
nu fugea, ci îi plăcea să se strecoare chiar printre labele 
lui Bobby, care, mare şi greu, se învârtea pe loc, şi nu pu- 
tea s'o înhaţe. 

Azi, Saxa nu se mai juca cu Bobby. In ronduri se să- 
„diseră, doar de vreo două zile, răsaduri de flori ce ca mâi- 
ne aveau să se desfoaie în toate culorile, să înveselească 
grădina. Cel mai bun lucru pe care a socotit Saxa că poate 
să-l facă, a fost să se tăvălească printre răsaduri, strivind 
sub trupul ei pufos tulpinele firave ce abea îndrăzneau să 
se înalțe. Pârâitul lor, atingerea pământului moale, o înve- 
seleau grozav pe Saxa, dar, în acelaș timp, îi murdăreau 
‚blana, urât, încât acum semăna cu un câine soios cules de 
pe stradă. 

Bobby avea altă ocupaţie: un cocos turcesc îmbrăcat 
in mare ținută, se plimba fanfos pe aleele grădinii, urmat 
de trei găini mari ca si el mofate si pestrife. Era mândru si 
cocoşul și erau mândre si gâinile: ce altă pasăre din cotet 


în afară de ele mai avea dreptul să iasă dincolo de ogorul 


îngrădit cu sârmă, ca terenurile de tenis, — din fundul 
grădinii ?! Pe Bobby, obrăznicia asta îl enervă. Ah, cum 


i-ar fi dat el gata într'o clipă, dacă nu şi-ar fi adus aminte 


de bătăile pe care le-a mâncat pe când era încă mic, tot 
pentrucă a omorât nişte găini. Nutrea un profund dispreţ 
Bobby, în sufletul lui de câine, pentru animalele astea 
mici si caraghioase protejate de stăpânii lui. Oricât le dis- 
prefuia însă, tot nu putea să nu le ia în seamă azi. Prea ii 
cârâiau pe la picioare, fără să-i pese de el: simţiseră ele 
„că Bobby nu le face nimic. Bobby se infepenise serios pe 
toate patru labele, incordat ca un arc, gata să se destindă. 
Buzele îi desveleau colții — ochii i se migcau in cap ro- 
tunzi şi fiorogi. 

Dela fereastra dela întâiul etaj, Nona — servitoarca— 
cu basma roșie in cap, se uita afară la cer si la soare, 


- 


Apoi, a,fugit întrun colţ, de unde îl urmărea pe Mi- 
tache numai ochi نع‎ urechi, neindráznind însă, să facă nici 


o mişcare. $ Y 
După ce şi-a băut laptele, Mifache s'a dus să se culce 


lângă sobă ca deobicei. N'a stat mult însă, curând s'a scu- — 
lat şi a plecat şi de atunci nu s'a mai întors acasă multe 


zile. 
(Va urma) 


a PAZ Mà ججچمزیوسوروہ رو‎ ERE, 


Cele 10 porunci ale şcolarilor japonezi 


Elevii dela toate școlile primare din Japonia învaţă 
pe dinafară următoarele 10 porunci: 

1) Fii credincios şi respectuos faţă de împărat; 

2) Servește pe părinţii tăi cu toată sinceritatea şi recu- 
nostinta ce merită dragostea lor pentru tine; 

3) lubeşte-ţi fraţii şi surorile si tráeste cu dânşii in u- 
nire şi înţelegere; 

4) Obicinueşte-te să biruesti răul si fii drept atât faţă 
de streini şi dușmani, cât și faţă de ai tăi; 

5) Ascultă de sfatul ştiinţei, care este să te feresti de 
greşală; 

6) Studiază trecutul, înţelege prezentul, dar lucrează 
peniru viitor; 

7) Ai milă de nenorociţi si de cei apăsaţi şi ajută-i din 
toate puterile tale; 

8) Răul intră în corpul omului prin gură. Fii dar cu 
băgare de seamă la ceeace mănânci, la ceeace bei si la ceea 
ce vorbești; 

9) Oricât de modestă ar fi poziţia ta, păstrează întot- 
deauna cea mai mare înălțime morală şi o nobilă ambi- 
tiune; 

10) Cinsteste-fi casa si familia şi ascultă cu toată grija 
învăţăturile bune ale părinţilor tái. 


tau pe Mifache, ii salutau trecerea prin câte un miorlăit 
subțire, ca un suspin. Unele erau chiar mai îndrăzneţe — 
îi aduceau șoareci până la el acasă, înfruntând lătratul 
gros ca un clopot al lui Bobby si schelălăiturile stridente 
ale Saxei. | 

Miţache nu le dădea nici o atenţie. El era obișnuit să 
i se facă toate pe voie și fără să muncească. Chiar faţă de 
stăpânii lui, Mitache se purta foarte nepăsător: abea dacă 
ii lua în seamă. Isi lua porţia de mâncare şi pleca. Uneori, 
se culca lângă sobă şi dormea ore întregi, nesupărat. Când 
voia să iasă, nu mieuna. Se așeza în faţa ușii, serios, şi 
toată lumea îl înţelegea si i se dădea drumul. Mifache n'a 
fost bătut niciodată. O singură dată Ilona a vrut să-i tragă 
o palmă, dar pentru întâia şi ultima oară în viaţa lui, Mi- 
lache a mârâit atât de urât, cá Ilona s'a retras înfricoşată 
şi n'a mai îndrăznit de atunci să-l atingă. 

A visat oare Miţache, acolo unde a dormit în noaptea 
asta, că azi ceva în viaţa lui se va schimba, pentrucă de 
acum Mifache nu va mai fi singur şi rásfáfatul casei va fi 
un pisoi mic cu ochii mari, care de cátev^ minute se şi a- 
află sus si cercetează bucătăria ? 

Când l-a văzut pe Mifache intrând, mama Puicăi s'a 
bucurat. L-a luat pe Micicy în braţe şi-i l-a dus înainte: 


— Uite, Mifache, un pisoi mic şi drăguţ... n'ai să mai . 


fii singur acum... 

Si, mama Puicăi râdea bucuroasă, crezând cá întâlni- 
rea asta le va face plăcere la amândoi. 

Mifache, care de ani întregi, cum intra pe ușa bucătă- 
riei se ducea în colţul de lângă bufet unde isi avea porţia 


' de mâncare, s'a oprit de data asta nedumerit in drum, în 


faţa stăpânei lui care îl ţinea pe Micicy în braţe. O singu- 
ră dată s'a uitat la Micicy, apoi drept în ochii ei, apoi şi-a 
întors capul, a ocolit-o si s'a dus să-şi bea laptele. Micicy, 
speriat, şi-a împlântat ghiarele în braţul mamei Puicăi şi 
sa zburlit, mârâind surd pentru întâia oară de când îl 
cunoaștem. 


+ 


de VICTOR ADRIAN 
a ا سر شش شر‎ 


va putea zmulge cu ușurință. Dacă te invoesti, să-mi dai 
zece pungi de galbeni. Dar bagă de seamă, — urmă vră- 
jitoarea cu răutate; — la cine te-a iubit şi a fugit de tine 
în timpul cât vei sta în trupul ce ţi-l dau, n'ai să te poţi 
întoarce şi rămâne mai mult de câteva clipe pe zi — alt- 
fel ființa aceea va muri! Te invoesti? 

— Mă invoesc!" 

Voevodul Furtună intră în coliba vrăjitoarei. 

Ce sa întâmplat acolo — nu se stie. 


* 

Intre timp se intunecase, iar acum era miezul noplii. 
La palatul împăratului nu mai ardea nicio lumină. 

Domnița Irina dormea cu lacrimile îngheţate pe gene, 
în patul ei larg şi alb ca un nufăr. 

Deodată somnul i se neliniști de un vis turbure. Par- 
că se întorsese voevodul Furtună si o chema. s 

Afară se zbenguiau vânturile. 

Biata fată se frământă niţel, apoi se trezi si sări în sus, 
cu fruntea nădușită. Se imbrácá pe întuneric şi ieşi la fe- 
reastră, ca să se răcorească. 

Si iată — prin beznă și prin vânt, deosebi un chip. 
Voevodul Furtună sta în pridvor. 

O prinse în braţe. 

„Domniţă, vrei să fii nevasta mea?" 

Fata-l pipăia تو‎ nu-i venea să crează. Voinicul cel 
chipeș, care-i răpise- și-i înspăimântase inima, avea acum 
trup ca toţi oamenii! 

„Da, — îngâna ea, — vreau!” ۱ 

Vânturile se adunaseră toate si chiuiau împreună. 
Voevodul Furtună își luă mireasa la sân şi se azvârli în 
mijlocul lor. 

Zburau ca gândul, către o ţintă îndepărtată — către 
Tara Vánturilor. 

Fu o noapte de nuntá cum nu se mai pomenise. 


* 


Dimineaţa, vijelia încetase. Pomii nu mai aveau nicio 


frunză. Fata împăratului — nicăieri. 

Jale şi turburare în toată împărăţia! t 

Crainicii tràmbifará pela răspântii: „Cine o va aduce 
înapoi pe domnifa Irina, o primește de soţie cu jumătate 
împărăție!” 

Trecură trei zile. Nimeni n'o află. 

A patra, împăratul Barbă-Albă se culcă si muri. 

Clipele abia curgeau. 

Intr'un amurg, vântul se înrăi iar si se zbuciumă toa- 
tă noaptea. Inainte de ivirea zorilor, poarta gemu pre- 
lung. Bătea cineva — parcă o mână de mort. 

Paznicul își făcu cruce și descuiă. 

Afară era fata împăratului — cu rochiile zdrenţuite, . 
părul rávágit şi ochii infrigurati. 


Trăise cu soțul ei zile pline de fericire, întrun palat 
depe tărâmuri necunoscute. Acolo era Cuibul Vânturilor, 
iar domnifa Irina îl îndrăgise. ۹ 

Când, într'o noapte, auzi cum vorbeau vânturile lân- . 
gă uşa ei, fără să stie cá domnita stă şi ascultă. 

„Su am fost înger. 

- - Şi eu... de mult. x 

- - Voevodul Furtună era căpetenia noastră — arhan- 
ghel.. | 

- - Si odată ne-am adunat la un loc. 

— Şi ne-am sfătuit. 

— Ce ne-am sfătuit? 


POVESTE 

جٰٗ,یو۔و مسج ES‏ 

fost odată ca niciodată un împărat, pe care il 

chema Barbă-Albă, fiindcă era bătrân şi avea 

barba ca de lână. In ţara lui, vijeliile se rătă- 

ceau rar, iar vânturile suflau pline de mân- 
gâiere — nu ca azi. 

Şi împăratul avea o fată, frumoasă cum nu se mai po- 
menise, — pe domnifa Irina. O peteau mulţi cármuitori 
de noroade, însă până acum domnifa nu alesese pe nici- 
unul. Peţitorii se întorceau cum veniseră, totuşi mereu so- 
seau alții, fermecaţi de chipul ei cel neomenesc de frumos. 

Așa de frumoasă era fata împăratului Barbă Albă 
că-i mersese vestea până în cele mai depărtate colțuri ale 
pământului. Si iată că auzi si voevodul Furtună, stăpânul 
vânturilor. 

Tara lui.nu era din lumea asta; picior de om nu cál- 
case în ea. Numai păsările mai ajungeau până acolo, dar 
nici ele nu ştiau cine era voevodul Furtună. 

Se zvonise însă printre păsări că voevodul Furtună ar 
fi arhanghelul cel care se ridicase odată, de demult, împo- 
triva lui Dumnezeu; تو‎ fusese pedepsit, împreună cu tova- 
răşii săi, tot îngeri, să se ascundă în măruntaiele pămân- 
tui, în iad; dupăce a trecut o mulțime de vreme, Dumne- 
zeu l-ar fi iertat: pe îngerii cari se intovárásiserá cu el, i-a 
făcut vânturi, iar pe arhanghel, voevodul lor. Aga se zvo- 
nise printre pasări. 

Auzind, prin urmare, voevodul Furtună de frumuseţea 
domnifei Irina, porni la drum, cu o ceată de vânturi, ca 
so vadă şi el. 


Intr'o seară, domnita işi la fereastră. Zefirul îi în- 
fiora costitele bălaie. Totdeauna venea zefirul seara, să-i 
infioare cositele. In seara asta, însă, adierea lină a zefiru- 
lui se schimbă curând, iar un vânt furtunatic începu să 
spulbere frunzele copacilor din grădină. Tot mai sălbatică 
i se făcea suflarea, — iar când se înnoptă bine, vijelia 
zgâlțâia ușile şi despuia pomii de frunze şi de ramuri. 

mira lumea تو‎ nu ştia ce să facă. De unde venea 
vântul ăsta? 

Cui să-i dea prin gând că era voevodul Furtună, care 
Isi vestea astfel sosirea! 

Dimineaţa, la curtea împăratului Barbă-Albă, s'a în- 
făţișat un tânăr cu pletele fluturând. 


„Sunt Furtună, stăpânul vânturilor! — zise el. Vin 
s'o cer de nevastă pe domniţa Irina, Măria Ta!” 

Fata s'a uitat la tânărul cel mândru şi i-a zâmbit. Nici 
odată nu mai zâmbise vreunui petitor. 

Impăratul s'a bucurat. Curtenii s'au bucurat. 

Bine că dete Dumnezeu să-i placă domnifei! Ce mai 
nuntă o să tragem acum! 

„Văd cá domnifa n'are nimic împotrivă, — răspunse 
impăratul. Vino să te îmbrăţișez, ginere!” 

Şi se îndreptă spre străin, să-l strângă în braţe. Dar 
n'avu ce cuprinde. ` 

Voevodul Furtună era o umbră fără trup. 

Domnița a tipat. 


„»Du-te! — l-a gonit ea. Tu ești duh; mi-e frică!” 
Voevodul Furtună a întors capul și a pierit, ca o um- 
bră ce era. 


S'a dus, trist, — până s'a înserat. leşise la câmp. In 
fata lui, se întindea o pădure. In pădure, era coliba unei 
vrăjitoare. Vrájitoarea l-astepta în pragul uşii. 

„Ştiu ce-ţi trebue, — i-a zis. Eu pot să-ţi dau un trup, 
dar numai pentru trei zile. Atât, vei fi om ca toti oumenii; 
pe urmă, desi trupul va urma să te însoţească, oricine ţi-l 


Voevodul Furtună a tresărit. 

„Dă-mi drumul!” — a zis. 

Fata l-a strâns mai tare. 

Atunci el sa zmucit si — sub ochii domnifei — s'a des- 
făcut în două. In mâinile ei ţinea un trup mort, iar în fa- 
Încă are un suflet care semăna aidoma cu voevodul Fur- 
tună. 

„Niciodată n'am să mai intru în corpul acesta, care 
n'a fost al meu!” 

Sufletul pieri prin pereţi. 

Domnița Irina se repezi la fereastră, o deschise şi-l 
u 

A doua zi de dimineafá, cànd au cáutat-o, i-au gásit 
jos in grádiná, pe frunzele scuturate, trupul fárá suflet. In 
odaie era trupul voevodului Furtuná, tot fárá suflet. 


Sufletul domnifei moarte pornise la drum, prin nori 
si printre stele; si merse, merse, pánáce ajunse la Dum- 
nezeu. 

Ingenunchind înaintea Stăpânului Ceresc, începu să 
se roage: 

„Doamne, eu sunt moartă, iar voevodul Furtună e un 
duh sortit să rătăcească mereu, pe toate pământurile și 
prin toate țările. Doamne, fá-má si pe mine un duh cu a- 
ceeagi soartă ca iubitul meu, să rătăcim împreună pe toate 
pământurile şi prin toate ţările! 

— Bine, fiica mea! — răspunse Dumnezeu; — împli- 
nită să-ți fie voia!” 


* 


Acum erau duhuri amándoi şi colindau prin aer, mână 
în mână, cu o ceată de vânturi după ei. Niciodată nu se 
simfiserá atât de voiosi si fericiti! 

Şi trec aşa până azi, vânturând toate locurile din cer 
şi depe pământ. Când îi cuprinde oboseala, se odihnesc în 
Cuibul Vânturilor, „apoi pleacă din nou la hoinăreală. 

Tara în care sau cunoscut și s'au iubit e locul lor cel 
mai drag. lar oamenii își zic: 


„Auzi? Tremurá  vázduhul! 
plimbá pe sus cu nevasta lui!" 

Dar, dupá cát se pare, nu prea stiu sá prefuiascá dra- 
gostea cu care îi cinstește stăpânul vânturilor. Cic'ar fi 
mai bucurosti sá-i mai slábeascá oleacá! 


.* 


Povestea e gata. Faptele pe care le-am insirat au fost 
odatá, de demult, atát de demult incàt parcá n'au fost 
niciodată. 

Eu însă vá incredinfez cá au fost cu adevărat. 

Şi astfel, deatunci, hotarele în care domnise, odată ca 
niciodată, un împărat bătrân, cu barba albă, sunt bântuite 
veşnic de furtună. 


Voevodul Furtună se 


VICTOR ADRIAN 


— Degeaba mă gândesc — nu-mi aduc aminte! 

— Nici eu nu-mi aduc aminte... nimic! 

— Şi dupăce ne-am sfătuit, n'am mai fost îngeri. 

— Ce-am fost noi dupăce ne-am sfătuit? 

— Degeaba mă gândesc — nu-mi aduc aminte! 

— Nimic nu-mi aduc aminte, decât de flăcări. 

— Da... de flacări... de fum de pucioasă... de smoală 
clocotită... 

-—- Càt a trecut? 

— Cine stie! Doar El, care ne-a 002 
^  — Pe urmă ne-a iertat. 

— Dar îngeri nu mai suntem. 

— Şi nici cum ne pedepsise. 

— Suntem vânturi. 

— Iar el, arhanghelul, e căpetenia noastră — voevo- 
dul Furtună”... 

Aşa vorbeau vânturile într'o noapte. Nu era lună. Nu 
erau stele. Doar noapte. Şi vânturile sopteau. 
Domnița s'a speriat si a fugit. Pe drum şi peste câm- 

pii, prin pietre si prin scaieti. 

Làngá ea mergea o umbrá nevázutá si o conducea : 
impăratul cu barba albă — mortul. Mereu lângă ea, până 
a ajuns la palat; altfel n'ar fi nimerit drumul niciodată. 


* 


Domnița Irina se trânti in pat si zácu fără să spună o 
vorbá. Au venit vraci si vrájitoare, dar nimeni nu i-a dat 
de leac. 

Noaptea, gonea pe tofi din odaie; si 'n zori de zi era 
si mai trasá, si mai bolnavá. 

Intr'o seará, o roabá se ascunse dupá perdea si státu 
acolo. Cátre al doilea cántat al cocosilor, geamurile zán- 
کسی‎ iar un tânăr cu pletele bătute de vânt intră în 


de patul domnitei, se aplecă asupra ei‏ شش کت 
şi o sărută.‏ 

Fata se trezi şi-i spuse rugătoare: „Rămâi aici, voevod 
Furtună, căci te iubesc! Nu te duce iar! 

— Nu pot, — răspunse el trist. Mă leagă o vrajă. La 
cine a fugit P odată de mine, n'am voie să zábovesc — alt- 
- E intàmplá si mai ráu! Si tu ai fugit de mine, dom- 


. Voevodul Furtună plecă. Ar mai fi rămas, dar aşa se 
invoise cu vrăjitoarea. Intr'adevăr, acum mai putea s'o 
sărute odată pe noapte pe mireasa lui; pe când dacá-si căl- 
ca învoială, nu-i mai era dată nici bucuria asta, căci dom- 
nifa trebuia să moară. 

Fata a stat singură și a plâns până la ziuă. Obrajii îi 
erau și mai palizi când intrară vracii în odaie. 

Roaba îi trase afară şi le povesti ce s'a petrecut. 

Vracii s'au vorbit si merseră apoi la domnifa Irina. 

„Până la miezul nopţii, stai trează, Măria Ta, iar când 
o veni să te sărute, fă-te că dormi; apoi să-l prinzi bine de 
mâini — şi-om vedea ce-o mai fi!" 

Domnița a făcut cum au inváfat-o; iar când bărbatul 
ei s'a aplecat s'o sărute, l-a apucat de mâini. 


Un drăgă'as viitor cititor al ,Dimineţii Copiilor‘. 


^ یر‎ EN : — 
e xau s bam. dius Met aS > 


Almanahul Şcolarilor 7 


pe anul 1934 


cuprinde o bogăţie şi o variaţie de materie, care fac din 
. el o carte din cele mai interesante, mai amuzante şi tot 
odată mai instructive. 


„Almanahul Scolanlor pe anul 1934“ 


are aproape toate paginile împodobite cu desene şi foto- 
grafii frumoase. 

Totuşi prețul unui exemp:ar este numai lei 20. 

De vânzare la librării şi la chioșcurile de ziare. 


Citiţi „LIR ŞI TIBIŞIR“ 


ACA 


A strâns încă o grămadă mare, dar după aceea a vrut 
să mai strângă una تو‎ încă una şi nu era chip să se des- 
partă de traistă. 

I se făcuse foame, dar afară de-un codru de pâine us- 
catá, n'avea altceva în casă. Iar ca să meargă si să-şi cum- 
pere ceva mai bun şi mai gustos, nici nu era de gândit: toţi 
banii scoși din traistă sar fi prefăcut în solzi de peste, dacă 
nu arunca mai întâi traista în râu. 

Foamea îl sfâşia, dar el tot nu se îndura să se despartă 
de traistá. Ronfái pâinea cea uscată si tare تو‎ se puse din 
nou pe scos bani. Se 'noptă, el însă îi dădea înainte cu sco- 
sul banilor. 

După ce se lumină de zi, merse de bătu pe la porțile 
oamenilor, نوہ‎ o bucăţică de pâine si se întoarse repede, 
ca să scoată bani şi numai bani. 

Aşa trecură săptămâni, trecură luni, se împlini un an, 
iar el tot nu se mișca de lângă traistă. „Cine nu e bucuros 
de averi ? îşi zicea singur. Orice om doreşte să aibă câ. 
mai mult”. 

Trăia tot așa de sărac, ca şi mai înainte. Uitase cu de- 
săvârşire că vroia să ducă un traiu din belșug si să mai a- 
jute si pe alţii. Din când în când, își amintea de lucrul a- 
cesta si mergea cu traista până la râu, dar se întorcea. 
fără să o arunce. 

Se gârbovise, îmbătrânise, devenise la faţă galben ca 
lămâia. Totuşi, nu înceta să scoată bani din traistă. Şi a 
murit, ținând în mână traista. 


( 


BOGATU 


După fabulistul rus Crilov 


fost cândva şi undeva un om sărac lipsit pămân- 


tului. Intr'o noapte, fiindcă nu putea să doarmă, 
începu să se gândească şi să-şi zică singur: 
„Nu e nici o dreptate pe lumea aceasta! Dece, 


bunăoară, noi, oamenii săraci, să ducem un trai - 


aşa ae greu și necăjit, pe când oamenii bogaţi strâng gră- 
mezi de bani cu care n'au ce face ? Sunt oameni care au 
lăzi pline de galbeni, si tot strâng şi nici nu se îndură să 
mănânce după pofta inimei. Să fi fost eu bogat, jur că 
n'aş fi trăit aga .As fi trăit bine şi aş fi ajutat pe cei ne- 
voiasi". 

* Deodată auzi un glas, care ii zise : „lată, primeşte tra- 
ista aceasta, dacă fii aşa de mult să fii bogat. In traistá e 
` numai un ban de aur, dar îndată ce-l scoţi, un alt ban îi ia 
locul. Aşa dar, scoate si strânge câţi bani doreşti, apoi a- 
runcă traista în gârlă. Până n'o arunci, nu pofi cheltui si 
nu poţi cumpăra nimic cu banii ce ai scos din ea, căci ba- 
nii aceştia se prefac îndată în slozi de peşte”. 

Omul cel sărac rămase zăpăcit de bucurie. După ce-şi 
veni în fire, puse mâna în traistă şi scoase un ban. Văzu 
însă că un alt ban de aur se mișcă înlăuntru. 


„lan te uită, își vorbea el singur, ce noroc a dat peste 


mine! Intr'o noapte am să strâng o grămadă mare de bani, 
mâine am să fiu om bogat, iar poimâne arunc traista în 
râu şi mă pun pe trai împărătesc”. 

Însă, în ziua următoare se răsgândi si își zise: „E mai 
bine să mai strâng o grămadă de bani; ce-i dacă mai fin 
o zi traista la mine ۳” 


„Sus mâinile ei nu puneţi degetelen qurd!“ 


14 : 


au 


Concursul de jocuri pe luna ۵٤ 


CINEL == 


z— SERIA V 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


2) Saradá 


Că dacă le-am aduna, 

Cu microscopul vom vedea 
Pe acel oaspe nepoftit, 

Şi de nimenea dorit. 


Prima parte nu e mare 
Şi a doua cum vedeți, 

Rostul l-a stăpân şi-l are 
Şi vă rog să mă credeţi, 


de NAUMEL NEAGOE Cetate, jud. Dolj 


POŞTA JOCURILOR 


Tilly-Jeamae-Ghiulea-lasi. Versificaţi metagrama şi 
se va publica. 

Următorii cititori nu au fost publicaţi trimițând solu- 
fille după termenul fixat: ا‎ 

Ferăstrăeri Luiza (1); losefina I. Hofhansel (1); Vio- 
rica Nicoleanu (1); Nicolau loan 8). 


Premiaţii concursului pe luna Decembrie 


PREMIUL I: 1 ab. la „Dim. Copiilor”: Noma Cantor 
(9), of. Comrat, jud. Tighina. 2a 
PREMIUL II: 1 ab. pe 6 luni la „Dim. Copiilor”: Dumi- 
trescu Stelian (9), strada Mihai Bravu 375, Brăila; Lucia 
Savoff (9), Str. St. Mihăileanu No. 35, Constanţa; Grünfeld 
I. Puiu (9), Str. Mare 100, Focşani. 

PREMIUL III: 1 ab. pe 3 luni la „Dim. Copiilor”: 
lurcenco Vera (8). Lic. „Principesa Dadiani” Internat. 
Chişinău; Dina Retter (8), Str. Sf. Niculae 2, Cernăuţi; Da- 
lila si Letiţia Hormoiu (9), Banca Naţională, Ismail; Segall 
Osias, Str. Parfumului 2, Loco. : 

PREMII IN CĂRȚI. Vor primi cărţi în valoare de 80 iei, 
următorii 10 deslegátori: lonelug Căpitan Dumitrescu 
Str. Logofăt Iordan No. 1 bis; Loco; Halpern Anufa, Str. 
Epicol No. 60, Loco; Aro!d și Drusus Bergheanu, Str. Mo- 
muleanu No. 21, Loco Gaby Thauby, la Pascal Demetres- 
cu, Cuza Vodă 38, Loco; Gina Kaiser, Str. Câmpineanu 4. 
Loco; Violeta D. Lupescu, T.-Sverin, Str. Decebal 16; Radu 
Rogiu, Câmpia Turzii, jud. Turda; Victoria Sezonov, B-dul 
Gărei 16, R.-Sárat; Petrescu I. Marcel, Lic. Militar, Cra- 
iova; Lucreţit V. Pillat, Botoșani, Str. Agafton 7 bis. 

: Premianţii din provincie sunt rugaţi să ne trimită încă 
odată adresa exactă, iar cei din Capitală se vor prezenta 
personal. 


ALE INCEPATO RILOR 


IN DULAP 


poftă. M'am mânjit pe faţă si mâinile si rochia mi le-am 
mánjit. Cât am mâncat, sigur, nu ştiu, dar puţin mai tår- 
ziu am simţit o greutate pe stomac. M'am pomenit că m'am 
culcat în dulap تو‎ am adormit. Mama venise نو‎ mă strigase: 
„Lealia! Lealia!” dar eu dormeam dusă. M'a căutat, dar nu 
i-a trecut prin gând să tragă de uşa puţin întredeschisă a 
dulapului, că-și gásia fata visând între scânduri. După ce 
mă căută peste tot, chiar la vecina noastră Marusea, veni 
un musafir, plăcut şi cu vorba repezită. Deschise dulapul 
să ia dulceafa, să-i facă cinste ca unui vizitator rar... Si má 
văzu pe mine. Şi se bucură. Și-au făcut haz de mine cu mu- 
safirul, si apoi toată familia, o şăptămână întreagă. 

Păstrez această amintire, cum îmi păstrez primele bro- 
derii înflorite... 


HORTANSA ۱0010717 
Elevă de liceu Bolgrad . 


1) Arborele ştiinţei 


ORIZONTAL: 1) Movilă de nisip. 4) Pasăre. 8) Nume 
femenin. 9) Searpe. 10) Cuvânt neschimbátor. -(conjucţie). 
12) Sunt. 13) Fruct. 15) Lucrezi pământul. 16) Umed. 18) 
Fluviu în Siberia. 19) Joc distractiv în figuri. 22) se duse 
25) Greşeli 26) Indică, demonstrează. 27) Piatră de scăpă- 
rat. 28) Sătean. 29) Pronume posesiv II. 30) Pronume pó- 
sesiv pers. III-a. 

VERTICAL: 1) Elev cu dreptul de a urma universi- 
tatea. 2) Diviziune de timp. 3) Foftim! 5) Ca la 18 oriz. 
6) Grup de albine. 7) Privitoare la o provincie româneas- 
că. 11) Floare. 13) Salutare. 14) Măsură agrară. 17) Parte 
a pielei. 18) Soldat. 19) Bilet de plată. 20)Dușmănie. 21) 
Rând. 22) Intestin. 23) Exista. 24) La intervale mari. 

: de GETTA G. POPESCU 
Pietrarii de jos 


Deslegările acestui concurs de 5 serii se primesc până 
în 15 zile de la apariţia numărului de faţă. 


1 


CU DULCEATA, 


veam patru ani. Părul îmi creștea lung și vâlvoi, 
iar degetele mele, mici și albe, pocneau ca şi 
când le apăsam pe clapele unei armonici. Mă bu- 
curam când pleca mama în oraş. Puteam privi 
atentă prin geam, cum cădeau frunzele galbene, 
iar vântul Je mătura. Şi mă gândeam minunat la colivii cu 
păsări, la 1016 de împărat cu bucle si la jucării mari cât un 
de zetar, care nu-mi plăceau. 
Odată ini fulgeră în minte ceva: dulapul cu dulceaţă! 
Am uitat de toate împărătesele nestiute ale lumii și m'am 
repezit să-l deschid cu mâinile. Mama îl uitase descuiat. 
Când am dat uşa înlături, am văzut trei borcane mari, ca 
nişte babe pântecoase și adormite. 
Cum era să le ridic, să gust din toate ? Gândurile mele 
s'au imperechiat repede şi m'am decis: intrai înlăuntru și 
închisei ușa după mine să nu mă surprindă cineva. Am 


luat cu două degete din toate borcanele.si am mâncat en .. 
15 


LE 


" 


° PAGS Gir pasen i iie itat i^ 


j 
جو‎ 


ind 


d gi mune 


itin 


a lovit la cap 


" 


Un gru» de copii scriind, c 


dlujul gi 'ھ‎ 
RC o سر‎ 


PE LUNA IANUARIE 


A căzut c 


CUPON DE JOCURI SERIA y 


. F 
EEE 


Primăria dela Viena dă copiilor săraci să bea lapte. L 


DIMINEATA 


Doi călăreţi, dar un sirgur cal! Pretul 5 lei 


TARA FARA BATRANI 


Păi ci-că aga chitiră dușmanii neamului din fara tinere 
tului: Să cerem noi înapoi de la acea ţară funia ce strá- 
moşii noştri o împrumutară strămoşilor tineretului... De 
nu ne-ar da-o — si nu ne-o pot da — apoi le luăm ţara a- 
manet și amanet al nostru o rămânea până să găsească ei 
funia... 

De cât ce funie voiau viclenii de vecini? 


— Funia împrumutată dela strămoșii nostri era de fire 
de nisip impletitá... 

— Ei, vre-o mare treabá n'o fi asta, ráspunse imberbul 
ministrul de externe cetind nota vicleanului ministru de 
externe vecin. O să-ți dám funia. 

Si pe dată chiamă pe toţi fabricanţii de frânghii si le 
ordonă să facă până în trei zile un stânjen de funie din 
boabe de nisip. 

Dă în sus, dă in jos... frământă nisipul... întinde-l... Asi, 
funia nu ese nici cât ese adevăr din gura mincinosului. 

— Atunci vecinul viclean neprimind funia ameninţă 
cu războiu... 


— Vai! ce ne facem noi! se întrebau slujbasii mari ai 
statului tineretului... Ce ne facem? Suntem pierduţi! 

Dar iată că într'o zi fiul cel bun merge la peşteră, să 
ducă schimburi albe si noi tată-său. Şi-l vede bătrânul 
gânduros şi amărât. 

— Ce ai, fiule iubite ? 

— Ce să am? Ia, stăm rău, că uite așa, uite pe din- 
colo... 

Sii povesti pretenţia vecinului dușman. 

— Păi de atâta vă speriaţi voi, copii? zice bătrânul. 
Răspundeţi la cartea dușmanului iaca asa: moșii si strămo- 
şii noștri când au împrumutat (că de împrumutat nici vor- 
bă, au împrumutat), funia ce ne-o cerefi acum îndărăt, 
au zis strămoșilor vostri: tăieţi din funie un căpăţel, să fie 
de probă, să nu se cereţi mai apoi altfel de funie decât 
ceeace ne Împrumutați. Apoi bine, dafi-ne căpeţelul de fu- 
nie de probă, ca după el să vá facem funia intreagá.... 

După sfatul bătrânului făcu ocârmuirea tinerimei si 
vecinul strigă : 

— Tot mai au un bătrân să-i sfătuiască... Să amânăm 
urmărirea planului nostru până n'or mai avea nici un bă- 
trân, altfel nu biruim! 

Și iaca de unde s'a născut graiul bătrân, ca dacă un 
sat nu are un bătrân, să şi-l cumpere, de vrea să fie scăpat! 


V. A. URECHIA 


Frumoasa poveste de mai jos „Țară fără bătrâni” este 
de răposatul profesor universitar V. A. Urechia, care a fost 
un bun istoric, scriitor de seamă, patriot luminat și un 
profesor pe care nu-l pot uita cei cari i-au fost elevi. 


oftele omeneşti sunt vechi cât şi omenirea. 
Când începe a-ţi infiera musteața nu ştii ce 
i-ai face să dea mai iute. 
Când ai ce să prinzi cu cimbistra de sub nas, 
te crezi om întreg. 

După ce fulgii de la bărbie i-ai făcut groşi şi aspri ca 
rogozul, tot răzându-i cu briciul, apoi nici una, nici două, 
te bizui să zici celor mai bătrâni: ,,Sculafi-và de acolo, că 
mi-a venit mie rândul să stau... Nu vedeţi că am mustăţi 
şi barba mi-o rad?” 

Păi ci-că într'o ţară — numele ei nu-l mai spun, că 
nu e de nevoie pentru „înșirăte-mărgărite” al povestei, — 
sa hotărît tinerimea să-și ucidă toţi bătrânii! Cà ce? au 
nu sunt ei — cei tineri — cu mustáfi şi cu barbă? Ce ne- 
voie mai au ei să tot scoaţă căciula la mai bătrâni si să-i 
lase pe aceștia să ducă trebile țării? 

— Adică de ce numai niște ghiuji să aibă toate onoru- 
rile şi toate bunátáfile ţării şi nu tinerii? 

— Jos! cu ghiujii ! 

— Jos cu ramoliţii ! 

— La ţară tânără, oameni tineri! 

Si intr'o noapte sau apucat voinicii de tineri de au 
ucis pe toţi cei bătrâni... 

Numai un fiu mai cu suflet n'a cutezat să ucidă pe 
tatăl sáu si s'a mărginit a-l ascunde într'o peşteră, unde 
nimeni nu-l putea găsi si unde pietatea filială îi ducea 
toate cele de care avea nevoie. 

Chemat-au atunci Vodă al ţării în Divanuri si în toate 
slujbele numai din generaţiile tinere. Din toate bărbile 
marilor Divanişti n'ai fi putut lega barem o bidinea de 

` Doamne-ajută, să înălbești de Paști vatra casei. Din toate 
mustátile boerilor judecători nu alegeai nici o pereche de 
mustăți ungurești... 

Dar iată, măre, cá țara aceea a tinerilor era vecină cu 
neamuri dușmane, care ca uliul pândeau de mult să pună 
ghiara pe ea. 

Cum să înceapă cearta? 

Că de, chiar când sgándáresti o gâlceavă din senin, 
tot se cade să creadă lumea că d-ta ești cu dreptatea. Po- 
vestea lui ,,Tárde Brâu” nu este de ieri de alaltăieri... 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


"^. = ۔‎ Lei 200 


ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


REDACŢIA ۱ 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
LEU E- O N- 


DIMINEAȚA 


C-O P li LLOR 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI SLE! 


تاس 


7 Februarie 1934 — Nr. 522 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE 


INAPOIAZA 


200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


ANUL 11 


REDACȚIA ŞI 


1 AN 
ABONAMENTE: 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


100 


OGLINDA Z ep 


de NICU CORNELIU THEODORESCU 
La) 


scurseră si după o jumătate de oră nu se mai vedea pe 
stradă nici strop de apă. 

Cei din sala de judecată nici nu știau că Nett plecase 
acasă şi se înapoiase c'o oglindă. 

Când se mai desmeticiră, judecătorul îi zise din nou 
lui Nett să dea banii înapoi. 

Atunci Nett desfăcu oglinda și se rugă lui Dumnezeu 
să mai arate odată pe omul acela care a dosit banii. 

Toţi cei de faţă erau curiosi să vadă cum va putea 
oglinda să arate pe hoţul banilor. 

Dar minunea se făcu. 


După ruga lui Nett apăru în oglindă un om mascat, 
care dosea niște bani într'o casă frumoasă. Cei de faţă ră- 
maseră ۶٣۶ 

Dar Nett nu se mulţumi numai cu atât, ci cu lacrămi 
in ochi, se rugă lui Dumnezeu să arate și fața hoţului. 


Când cei de faţă se uitară din nou în oglindă, nu 
mică le fu mirarea văzând chipul judecătorului. 

„Da, oameni buni, acesta si nimeni altul, este hoţul”, 
zise Nett. 

Acuma fu rândul judecătorului să tremure şi să spu- 
nă că Nett nu e decât un vrăjitor iscusit, care vrea să se 
răzbune pe el. 

„Bine, zise cel mai bătrân dintre cei de faţă, vom ve- 
dea numai decât dacă este sau nu adevărat ceeace a ară- 
tat oglinda”. Şi porniră cu toţii la casa judecătorului. 

Judecătorul avea o odaie la fel cu cea arătată de o- 
glindă, şi chiar în locul unde-l văzuseră pe omul mascat 
dosind banii, găsiră întreaga sumă de bani furată bogă- 
tasului. 

Prins cu mâţa în sac, judecătorul mărturisi cá el era 
hoţul, şi că deaceea îl dase afară pe Nett. 

Oamenii cu răspundere ai orașului hotărîră ca Nett 
să fie numit judecător, în locul acelui hof, si bine au fă- 
cut, căci nici o fără de lege n'a rămas nepedepsită, dato- 
rită lui Nett şi oglinzii lui, in care se arăta numai ade- 
vărul. 


NICU CORNELIU THEODORESCU 


POVESTE RUSEASCĂ 


ett Uhlov, un Rus depe care curgeau sdrenfele, 

dar la care vutca (adică (uica rusească) era ne- 

lipsită, precum si credinţa in Dumnezeu, într'o 

zi, pe când băuse cam mult sirop de prune, — 

așa-i spunea el vutcii — se uită în oglindă să 
vadă şi el cum îi stă omului cu chef. 

Dar ce credeţi că a văzut Nett în oglindă? In loc să 
se vadă pe el, mujicul cu părul sbârlit și cu nasul roșu, 
in oglindă văzu un om care dosea niște bani. 

Intr'o clipă mintea i se lumină și se duse deadreptul 
la judecător, povestindu-i dela început până la sfârşit... 

Judecătorul, crezând că din cauza băuturii Nett nu 
ştie ce vorbeşte, îl dete pe ușă afară. 

Dar după câteva minute, acelaș judecător primi o 
plângere din partea unui bogátas, care îi spuse că-i pieri- 
se o mare sumă de bani si crede că hoţul ar fi Nett Uhlov. 


à Numai decât judecătorul porunci să fie prins si adus 
in faţa lui hoţul de Nett. 


Adus în faţa judecătorului, bietul Nett tremura din 
tot trupul, nu că i-ar fi fost teamă de spânzurătoare, dar 
de rușine că era învinuit pe nedrept. 

„Să dai înapoi banii furaţi, zise judecătorul, cá de nu, 
spânzurătoarea o să-ți mănânce caput!" 

Mai înainte ca Nett să poată răspunde ceva; se porni 
o furtună cu fulgere și trăsnete şi începu o ploaie, care a- 
meninţa să înece tot orașul. Apa ajunsese până la treptele 
judecătoriei. Fireşte că nimeni nu se mai gândea să-l ju- 
dece pe Nett, ci fiecare se gândea cum să facă să scape 
de urgia lui Dumnezeu. 

Toţi cei din sală — afară de Nett — îngenunchiară تو‎ 
se rugau lui Dumnezeu să-i aibă în pază. Nett însă ce 
făcu ? 

Pe când judecătorul şi ceilalţi erau îngenunchiaţi, des- 
chise ușa și, chiar de ar fi fost să se înece, ajunse până 
acasă. Luă oglinda din cui, o înveli în nişte cârpe şi veni 
inapoi la locul de judecată. 

Ca prin minune ploaia şi furtuna încetară, apele se 


اعت گا را 


de ALICE GABRIELESCU 
ہش ۔ سک‎ S DOS EA AE کے‎ Pit NE EREI PE ICE 


ROMAN PENTRU COPII 


16) Copilul care vrea să sboare 


— Atunci, foarte bine, să vie. Cu patul şi cu doctorul 
după dânşii dacă nu se poate altfel, dar să vie să cânte, 
ori nu-i mai primesc niciodată. Vor să vie ? Bine. Nu? 
Pasol. 

Es Dar nu se poate ceeace cerefi, domnule Brant. Dacă 
ar ieşi din casă, boala lor s'ar înrăi. 

— Ascultă! Mie-mi pasă de lumea care cere pe cântă- 
refi, nu-mi pasă de sănătatea cântăreților. Pe cine să anga- 
jez acum în locul lor, azi, Duminică ? : 

Prin capul lui Tudorică, ţâşni o idee care i se páru mi- 
nunată. Intrebă : 

— YVoiţi negresit tot cântăreţi 7 

— Din partea mea, răspunse domnul Brant, fie ce-o 
fi. Cântăreţi, dansatori, actori, nu-mi pasă, numai să inte- 
reseze lumea. 

— Atunci, domnule Brant, tot eu o să vă dau ceva in- 
teresant, ceva strașnic de interesant. 

Neamţul se îmblânzi. 

— Zău ? Ai tu ceva interesant ? 

— Care nu s'a mai văzut. 

— O să placă lumii ? Vreau să aplaude. 

—' Are să se scoale grădina în picioare, Au să răsune 
aplauzele până la gară. 

— Mă ticălosule, nu-ţi baţi joc de mine cumva ? Pe 
cine aduci ? 

— Când mi-am bătut joc ? Dar crede-mă pe cuvânt şi 
lasă-mă să nu-ţi spun ce aduc şi pe cine aduc. Vreau să 
fie o surpriză şi pentru dumneata. 


Sunt foarte frumoase, dar păcat cá nu-s gustoase ! 


— No, cetesti dumneta acolo. La mini, inim pré gré ca 
să vorbit. 

Tudorică desfăcu tremurând plicul! Scrisese domni- 
șoara Emilia pe un colț de hârtie: 

„Dragă Tudorică, mi s'au îmbolnăvit copiii amândoi 
si n'au voie să iasă din casă. Nu ştiu ce să fac cu domnul 
Brant, diseară. Vino, dacă poti, numaidecât, ca să-mi dai o 
mână de ajutor. 

— Spune că vin, zise gâfâind, Tudorică, bucătăresei 
care atâta aștepta ca să pornească înapoi, urnind picioa- 
rele ei butucănoase cât putea de repede, deci cam așa ca 
un melc grăbit. 


VESTEA REA 


Se se întâmplase? Cu două zile înainte, fusese o vije- 
lie grozavă, cu tunete şi fulgere, cu ploaie imbelsugatá ca- 
re schimbase străzile în râuri şi unele subsoluri de case în 
lacuri. Ploaia încetând spre seară, apa se scursese dar, 
cum se întâmplă uneori şi în toiul verii după o mare fur- 
tună, vremea se răcise foarte mult. Deşi a doua zi căldura 
avea să revie, în seara aceea de Septembrie ai fi crezut că 
iarna bate la uşă. 

Cu toate acestea .pectacolele din grădină nu s'au în- 
tre: apt şi lumea a venit, mai puţină însă şi îmbrăcată bine 
cu pardesiuri تو‎ blănuri. Artiştii depe scenă aveau însă 
dreptul de a se înfofoli. Celor care apăreau pe ecran puţin 
le păsa de frig căci trupul lor de carne şi oase se afla atunci 
la New-York sau la Paris într'o cameră bine încălzită, dar 
ceilalţi care jucau sau cântau în urma filmului, n'au lepă- 
dat cu plăcere haina de pe ei ca să-şi facă „numărul” în 
costume subţiri si decoltate. Unii s'au ales cu un guturai, 
alții cu o tusá mai blândă sau mai afurisită, iar Victor si 
Mioara s'au îmbolnăvit de amigdalită. 

De a doua zi au simţit o durere în gât, o lipsă de chef 
la joacă, dar crezând că-i ceva trecător, s'au dus seara să 
cânte. Aceasta le-a făcut mai rău şi a treia zi, adică Dumi- 
nică, iatá-i băgaţi în pat, la regim de ceaiuri calde, cu gar- 
gare de apă oxigenată تو‎ comprese pe gât, cu ordinul doc- 
torului de nu ieşi din casă pentru nimic în lume. 

Asa îi găsi Tudorică si drágufii nu s'ar fi plâns de boa- 
lă, că erau răbdători, dar gândul că domnul Brant nu va 
civile lipsa lor pentru câteva zile, îi umplea de neli- 
niște. 

Vezi, tu, Tudorică, îi zise Victor, odăile nu le-am‏ ہت 
închiriat încă si câștigul nostru de seară este tot ce lavem‏ 
pentru trai. Am cheltuit cu doctorul din banii puși deo-‏ 
parte pentru taxe şi cărţi. Ce ne facem dacă domnul Brant‏ 
ne dă afară cum ne-a ameninţat de la început când lipsim?‏ 

Tudorică se revoltă. 

— A spus el aşa, dar nu cred. Om este doar. Unui bol- 
nav trebue să-i îngădui două-trei zile. Lăsaţi ca să mă duc 
eu şi regulez totul. Fiţi pe pace. 

Se dovedi însă că spaima micilor Predeanu era înte- 
meiată. Domnul Brant, când auzi că trebue să scoată de 
pe afiş pe cântăreții atât de aplaudaţi, se sborsi şi se făcu 
roșu la față de ciudă, 

— Asa am vorbit 7 Să stea dumnealor în pat la cáldu- 
rică ? Dar interesul meu ? Ce câştig eu de la o grădină 
goală ? 

Tudorică îl întrerupse înmărmurit: 

— Dar sunt bolnavi, domnule Brant. Dece să vă su- 
párafi ? Că nici ei mar dori altceva decât să vie. 


seamă. Vichentie îi legă de piept curelele motorașului. a- 
poi începu să pompeze gazul în golurile cauciucului. 

Domnul Brant înlemnise și abia mişca buzele, ca un 
mut : 

— Ce... ce... ce...? 

-— Asa cum vedeţi, zise strengáreste Tudorică, ridi- 
cánd aripile cànd furá umplute cu aer si tari ca lemnul. 
Este o invenţie nouă şi cred cá o să-ţi pară bine si dumi- 
tale că esti cel dintâi care o arăţi lumii. 

— Dar ce ai de gând să faci, pentru Dumnezeu! rosti 
răgușit directorul. 

— Să sbor, ţi-am spus. 

— lac'aşa, o să vezi îndată. Acuma pune să ducă mai 
repede afișul afară. Un anunciu mic pentru ecran ai 
scris? Nu? Ce te-ai zăpăcit aşa, domnule Brant? 

— Mă uit la tine. Drac esti? Om esti? 

Tudorică râdea, dar în sufletul său, frica îşi cam fă- 
cea loc pe măsură ce se apropia ora să apară și să sboare. 
Era din partea lui o îndrăsneală nemaipomenită, deoarece 
abia în dimineaţa aceea făcuse primele încercări de sbor. 
Dacă aparatul avea vreun cusur nestiut si se prübusea în 
plin spectacol! Ce primejdie și ce ruşine! Dar, în schimb 
ce minunat triumf, ce mândrie dacă reușea sborul! 

Când filmul se termină, operatorul proectă pe ecran 
anunţul înlocuirii cântăreților. In grădină se auzirá mur- 
mure, protestări. „Ce 'nseamná asta? Eu am venit pentru 
concert. De film nu-mi pasă”, striga mai tare câte unul. 
Domnul Brant își frângea mâinile. De teamă să nu i se 
ceară banii biletelor înapoi, împinse pe Tudorică să apară 
mai repede pe scenă. 

Dar când se ivi copilul, cu aripile de cauciuc alb, cu 
cascheta de aviator legată sub bărbie, frumusel si slábuf, 
şi salută înclinându-se de două ori, lumea se înverşună și 
mai tare. Se auziră huidueli نو‎ tropăituri. 

„Piciu ăla o să sboare? Trebue să fie o şarlatanie, să 
băgăm de seamă. Cu noi nu se joacă hofomanul de di- 


rector”. 
(Va urma) 


O cititoare drăguță. 


5 


Domnului Brant îi veni poftă să ardă o palmă piciu- 
lui care îi vorbea râzând ca de o ghidușie pusă la cale, însă 
își aminti cá lui îi datora zecile de mii de lei câştigate cu 
micii Predeanu si se stăpâni. Zise numai atât: -` 

— Hai, cară-te dar si tine-te de vorbă. 

Tudorică plecă. Era în acelaș timp fericit تو‎ îngrozit 
de ideia care-i venise. Mergea pe stradă agitat, înfierbân- 
tat, vorbind singur de lucrul îndrăzneţ care-i trecu prin 
gând. 

Trecu în grabă pe la prietenii săi, spunându-le din 
ușă : 

— N'aveţi nici o grijă. Am împăcat pe domnul Brant. 
Puteţi să fifi bolnavi cât poftiţi. 

— Bună urare ne faci. Mersi, zise Vitor. 

Tudorică se bătu cu palma peste gură. 

— Am vrut să zic... Nu mi-am dat seama ce zic... Stai, 
ce-am vrut să zic ? 

— Dar ce esti asa aiurit ? 

— Lasá cá vá spun eu de ce. 

Si plecă fugind, fără să mai dea explicaţii. 

Copiii ridicară din umeri. Mioara flutură degetele pe 
deasupra capului, arătând cam ce credea ea că este în ca- 
pul lui Tudorică. Pe urmă, mulţumiţi că domnul Brant nu 
sa supărat, stătură liniștiți şi cuminţi in pat, ceeace le à- 
jută să înfrângă boala mai repede. 


MINUNATA INVENȚIE 


In aceeași seară, pe la nouă, domnul Brant se plimba 
furios si drácuind cum îi era obiceiul, prin culisele cine- 
matografului. Pe o pânză mare ţintuită în scânduri, scri- 
sese cu o pensulă muiată în negreală. 


DIN CAUZĂ DE BOALA 
CONCERTUL FRAȚILOR PREDEANU 
se inlocueste cu 


—— Ei, asta-i, cá nu știu cu ce, pufni el, aruncând cu 
ciudă pensula în cáldarea cu vopsea. Cu... cu... cu cine? 
Nemernicul si nepriceputul de Tudorică nu mai soseşte. 
Poate și-a râs de mine, ticălosul. Ce să scriu aici ? Cu... cu... 
cu Cucu. j 

Când văzu în sfârșit pe Tudorică apărând pe uşă, sări 
la el ca un leu înfuriat. 

— Ei Pe cine ai adus? Unde-s artiştii? Matahala 
asta mustăcioasă mi-o aduci ? Sperie lumea. 

Matahala era jupânul Vichentie, care, în urma lui Tu- 
dorică, aducea o ladă mărișoară în braţe. 

— Ce ai acolo ? Aha, am ghicit. Scamatorii ? Paşol 
d'aici! Nu-mi trebue scamatori. Vă huiduește lumea. 

— Dar nu-i scamator, domnule, zise Tudorică, hoho- 
tiind de râs. 

Domnul Brant se sborsi și mai tare. 

— Vezi palma asta 7 Acugica ţi-o lipesc pe tot obrazul 
tău jimbat de râs. Nu-i scamator ? Ce-i atunci ? De ce nu 
vorbifi ? De ce nu arátati 7 

— Păi lásafi-má să vă arăt, Jupâne Vichentie, des- 
deschide lada. 

Pe când Vichentie punea lada jos نو‎ desfăcea încet 
lacătul, iar domnul Brant turba de nerăbdare, Tudorică 
luă pensula cu vopsea şi complectă afișul, 


se inlocueste cu 
T. TUDOR 
OMUL CARE SBOARA 


— Asta ce mai este ? izbucni domnul Brant cánd vàzu 
afişul scris. Dobitocilor! Ce ? Am aici instalaţii ca la circ 
sá và trag cu sármele din tavan si sá creadá lumea cá sbu- 
rafi ? Afară! Pagol ! 

Tudorică nu-și pierdu cumpátul. Lásá pensula, 6ء‎ 
aripile încă moi din ladă si le arătă directorului. 

— Cu asta, domnule, nu trebue nici o sârmă în tavan. 
Aripi garantate. 

i scoase haina şi rămase într'o bulză de flanelă peste 
pantalonii lui strâmţi. Băgă aripile pe mâneci cu bágare de 


PISOIU 


POVESTEA UNUI 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


MIC 


9) Bobby si Saxa, criminali 


de ANISOARA ODEANU ۲ 


zeascá. Saxa făcuse cunoștința lui Micicy odată în bucătă- 
rie: Micicy s'a strâns ghem si a început să mârâe. Saxa a 
început să latre uitându-se când la doamna Grigoriu când 
la Micicy, ca și când ar fi întrebat: „Nu-i așa, asta e atitu- 
dinea pe care trebue s'o iau?!" Acum, Saxa — lucru cu- 
rios — mirosea florile, pe care altádatà le frángea, cu se- 
riozitate de botanist. Gáinile si cocosul nu se vedeau, rá- 
măseseră cine stie pe unde culcati la umbră. 
Liali îl mângâia pe Micicy molatec, dar Mocicy nu-i 
'^4 nici o atenţie micei Liali. Când un fluture ii zbura 
pe sub nas (Micicy credea că o face intenţionat ca să-l ne- 
căjească), când rândunica ori rândunelul veneau deasu- 
pra ferestrii cu câte un fulg în cioc, să-şi cáptugeascá lo- 
cuinfa, Micicy era sigur că tot pe el vreau să-l necăjească. 
după cum toată lumea de animale ce trăia sub privirea 
lui Micicy, i se părea pisoiului mic şi prost că Dumnezeu a 
făcut-o numai pentru ca să-l întărite pe.el. Rolul lui Mi- 
cicy era mare: trebuia să prindă toţi fluturii, rândunica, 
rândunelul, pe Bobby, pe Saxa — şi să-i pape pe toţi. Când 
Micicy va fi sătul si nimic nu se va mai mișca, rolul lui 
Micicy va fi sfársit. 
De unde să înceapă? Uite, rândunica a intrat în cuib; 
i se vede numai coada afară — تو‎ coada se mișcă batjoco- 
ritor. Micicy se uită în sus cu jind, dar nu poate să facă 


Ce pisoi drăguli a făcut Micicy! 


DESE e E SIRIEI STIE e T ہے‎ 


uga lui Miţache nu nelinistea pe nimeni, pentru 

că Mifache era destul de mare ca să ştie să se 

întoarcă singur acasă. Dealtfel, familia Grigoriu 

— aşa o chema pe Puica — era obişnuită cu fu- 

gile lui Mifache. Uneori, mai ales în. timpul ve- 
rii, rămânea săptămâni întregi cine ştie pe unde si, intr'o 
seară când nimeni nu se aştepta, îl descopereau stând li- 
nistit în faţa uşii si așteptând să i se deschidă, fără să 
miaune, fără să se bucure când era lăsat înăuntru, ca تو‎ 
când nimic nu sar fi întâmplat. 

In schimb pe micul Micicy, Ilona primise porunca să-l 
păzească bine ca să nu iasă, pentrucă putea să se rătă- 
cească sau să-l inhafe Saxa cea guralivă sau Bobby cel 
grosolan — şi n'ar mai fi rămas nimic din el. Nu-i părea 
lui Micicy bine cá e păzit atât de mult, pentrucá Micicy 
nu putea să înţeleagă dece n'ar ieşi şi el în curtea pe care 
o vedea dela fereastră de sus — si unde totul se mişca. 
Bucătăria o cunoştea din fir în păr: ştia că nu trebuie să 
se apropie de maşină, pentrucă pot să-i cadă de sus, în 
spinare, picuri de untură fierbinte, ori scântei aprinse, 
ştia în «e fel se poate vâri sub bufet, făcându-se scund si 
lat ca ø umă, cât de rău era să stai acolo îndesat, dar cât 
de bine scápai când voia cineva să te bată. Mai stia Mi- 
cicy toate picioarele dela scaune, masă, etajeră... Se jucase 
cu servefele brodate de pe etajerá si — odată — agăţân- 
du-se de unul din ele cum se acájfase de cearceaful lui 
Fraulein Emma, nu l-a rupt cum făcuse cu cearceaful, 
pentru cá servetul era nou, dar şi-a tras in cap tot felul de 
oale, de crătiţi, de capace, care au căzut cu o hărmălaie, 
de a stat bietul Micicy o zi întreagă sub bufet si abea l-au 
scos de acolo spre seară, cu inima zbătându-i-se încă de 
spaimă ca un fluture închis într'o cutie. Se mai păcălise 
Micicy si cu un mosorel de lână neagră pe care Ilona i l-a 
atârnat de clanfa uşii si pe care sa chinuit multă vreme 
ca să-l prindă, ridicat în două labe si fopáind disperat 
după rotirile lui, iar în sfârşit când l-a prins şi l-a rupt de 
sus, mosorelul a căzut jos bleg si n'a mai făcut nici o miş- 
care şi nici nu era bun de mâncat... 

După ce a isprăvit de cunoscut bucătăria, norocul lui 
Micicy a fost cá a venit Liali, care, spre deosebire de alţi 
copii mici, nu necăjea pisoii, dimpotrivă ca să-i facă plă- 
cere, l-a luat şi l-a pus pe fereastră. Penirucă fereastra 
era înaltă, a trebuit să se urce şi Liali pe un scaun, ca să 
stea alături de Micicy. Micicy si cu Liali se uitau jos în 
grădiniță. Liali putea să spună acum fără să se mai tea- 
mă că nu va fi crezută, că a mai văzut multe rândunici, 
lucind la soare într'un violet auriu si cu pieptarele lor albe 
de sărbătoare. 

Omizile mici, dosite pe la încheetura ramurilor, urâte 
şi scârboase, au încremenit în pupe gălbui cu pete negre, 
iar de acolo au ieșit fluturi cu aripioare alburii fine ca 
foifa de ţigară. Sau urcat repede sub soarele cald de A- 
pril şi au început să plutească în aer leneş. Din zi în zi, 
zborul lor era tot mai neastâmâpărat, tot mai mulţi se în- 
crucișau deasupra grădinii, se așezau pe florile din ron- 
duri (de care Saxa, după o strașnică bátae, nu sa mai 
atins) se ridicau iar. Rândunicile îşi regăseau vechile cui- 
buri, bucurându-se prin ciripituri zgomotoase si — har- 
nice — începeau să le reclădească. Unul era aproape gata, 
chiar deasupra ferestrii in care stătea Liali cu Micicy. 

Bobby abea a apucat soaiele, că sa si culcat uitând 
de toate necazurile vieţii, pe .iisipu'! uscat şi cald. Lângă 
ureche îi curgea fântâna arteziană cu sursur molcom نو‎ 
Bobby visa frumos de tot și nici nu se gândea să se tre- 


— Hou! Hou! Hou! 

Inainte ca doamna Grigoriu să fi prins de veste, Şaxa 
şi Bobby l-au înconjurat pe Micicy. Bobby, mare, în loc 
să-l prindă pe Micicy, s'a împiedecat el şi a căzut, dar Saxa 
îl si înhăţase de după ceafă. Ii căuta gâtul — unde pielea 
era moale şi albă, gata să-l sfágie. Sub greutatea îndemâ- 
natecei Saxa, Micicy se zbătea în zadar să scape. Simfea 
dureros colții ce i se infigeau în piele, răsuflarea i se tăia 
şi ghiarele pe care şi le împlântase adânc în blana Saxei, 
se desfăceau, moarte... 

Mai auzea lătratul lui Bobby, înfiorător -- lătrat care 
deatunci înainte i-a rămas în urechi împreună cu senza- 
fia colfilor ce i s'au inclestat în gât. 

Incáerafi cum erau, abea a izbutit doamna Grigoriu 
să-i despartă. Sa ales cu mușcături şi cu zgârieturi pe 
mâni (Micicy, în spaima morții, nu-și mai dădea seama pe 
cine zgârie). 

A trebuit să vină Ilona de sus cu o căldare de apă, 
pentruca sub dușul rece Saxa şi Bobby să fugă cu cozile 
între picioare — iar micul Micicy să fie cules de jos, ud, 
insângerat, tremurând tot, aproape leșinat de frică. 

Speriată de câini, Liali plângea în gura mare. A tre- 
buit s'o ia doamna Grigoriu şi pe ea în braţe, lângă Mi- 
cicy, ca s'o potolească. 

Micicy zăcea aproape fără viaţă şi mamei Puicăi îi era 
frică să nu i se fi rupt ceva înăuntru. L-a dus sus, l-a spălat 
încetinel cu vată muiată în apă caldă, i-a pansat rănile cu 
suvife de tifon. A încercat să-l facă să bea lapte dar n'a 
izbutit. I-a asternut câteva cârpe intr'un coș si l-a așezat 
acolo. Legat la cap, par'că l-ar fi durut măselele, Micicy 
nu se mișca, numai ochii lui priveau trist, trist de tot, 
cum nu mai priviseră niciodată... 

Doamna Grigoriu era tare necăjită. Micicy săracul, 
Dumnezeu stie dacă mai scapă cu viaţă. Liali, suspina 
încă, si şoptea „printre suspine: ,,Mi-ci-cy... Mi-ci-cy"... 
Micicy se multumia să întoarcă privirea spre ea, sfâr- 
sit. , 
, Jos in curte, Bobby si Saxa státeau fiecare in cáte 
un colt mahmuri, lingándu-se de apá, ca sá se usuce. 


(Va urma) 


nimic. Liali, caută să-l înţeleagă. Micicy se uită la Liali, îi 
pune laba pe mânuţă şi îi arată cu o mișcare de cap rån- 
dunica de sus, cerându-i ajutor: 

„Miauu!” 

Liali vede că rândunica e prea sus, totuşi, pentrucă 
nici Liali nu-i mult mai mare decât Micicy, crede că s'ar 
putea, dacă se urcă pe fereastră, s'o prindă. Micicy s'a ur- 
cat mult mai uşor cecât Liali. A fost deajuns ca Liali să-l 
ridice așa de sus ca să se acafe cu labele dinainte de per- 
vaz, restul trupului s'a ridicat lesne. Liali în schimb, n'are 
ghiaru ca şi Micicy. E aproape gata să plângă de ciudă, 
când intră mama Puicăi în bucătărie. Văzând fereastra 
deschisă, pisoiul si pe Liali lângă prăpastia curţii, scoate 
un fipài, o dă pe Liali jos de pe scaun, îl ia şi pe Micicy 
si Închide fereastra. 

„Săracii copii, — se gândeşte doamna Grigoriu. Se în- 
(eclege că i-a atras frumuseţea de vreme de afară. Hai să-i 
iau jos cu mine!” — Si asa avea de gând doamna Grigoriu 
sá iasă în grădiniţă cu lucrul: un poull-over de lână alba- 
stră, supriză pentru Puica, de vacanţă, când va veni acasă. 

L-a luat pe Micicy în braţe si pe Liali de mână şi a 
coborit. 2 

In curte, s'a aşezat pe o bancă, l-a pus pe Micicy jos 
si i l-a dat Lialiei în seamă —- sfătuindu-i să se joace fru- 
mos $i cuminte și să nu se apropie de Bobby. 

Recomandafia doamnei Grigoriu părea fără rost: 
Bobby trezit din somn, nu dădea nici o atenţie nici micei 
Liali nici lui Micicy. Era Bobby ocupat să se gândească 
la altceva, nimeni nu stia la ce. Pericolul va veni dela 
Saxa, care dela început se vedea că n'are vreo ocupaţie se- 
rioasă. După ce a isprăvit de mirosit florile (rezultatul 
a fost foarte neașteptat — si nu vi-l mai spun), sa întors 
spre Liali si spre Micicy, care se jucau cuminte intr'un 
colt. 

V Liali era întoarsă cu spatele spre Saxa, Micicy în 
schimb a observat-o imediat. Saxa sa oprit agresiv, la 
câţiva paşi de Micicy si a dat semnalul de atac. 

„Hau-Hau-Hau!” 

La auzul acestui lătrat, s'a sculat în picioare cât o na- 
milă şi Bobby şi încă nepregătit de luptă, i-a răspuns, a- 
probativ. 


Care pápuge vă place mai mult? 


7 


ا0ہم 


Text de MOS NAE 


i Toată ziua-i masă'atinsă, 


e t 
Ca să bes și să mănânce — 
Doar nimic nu-i de plătit, 


Orice zi din săptămână 
Pentru el e sărbătoare. 
Să petreacă, să se-amuze, 
Altă grijă nu ma! are. 


(' 
P S$ , 


* 
0۵ 


pm. ۷ ہی‎ d 
—LSLLLI TAE 
E a 

NET 


| 


Nu ştia fierarul nostru 
Că atunci când eşti bogat, 
Toată lumea te iubește 
Şi de toţi eşti lăudat. 


Că-i deştept, că om ca dânsul 
Nicăeri nu mai găseşti. 

Dă-i cu laude, cu vorbe: 
„Ura, ura, să trăești!” 


] 8800 
4 | 


Aghiuţă e păcălit cu nucul 


5 


$ 
$ 


86 " 
& 


99. ^ 
0 


6( 
Desene de GUSTY 


Un palat, o frumuseţe: 
Scări de marmoră, balcoane, 
Cu hatuzuri şi cu chioşcuri, 
Cu terase și saloane. 


Iară când se lasă noaptea, 
Cheful tare se'ntejoste. 

Cântă muzici, cântă coruri 
Ş'apoi dansul se pornește. 


Ba se miră şi tierarul: 
De-unde, oare, rásáreau 
Câţi spuneau că-i sunt prieteni 
Şi mereu îl linguşeau? 


Iar de cazi în sărăcie, „Dar trecură iarăşi anii, Supărat nevoe mare, „inşelat am fost odată, 


La moment ești părăsit, Incă zece şi sosi Urlă, ţipă şi ránjeste, Ins'acum s'a isprăvit: 
Fug ‘prietenii ca iepuri, Noaptea'n care Aghiuţă Spre fierar întinde mâna, Hai, să fierbi tu în cáldarea 
Par'că nici nu te-au zărit, Ca un fulger se ivi. Şi răstit apoi vorbeşte: Ce de mult ţi-am pregătit. 


„Hai, că iadul te agteaptàl..." „De viaja pământească, „insă, fiindcă lung e drumul, „Uite, nucul din grădină, 


Dar fierarul cel deştept De petreceri, bogății, Foamea ne va apuca, Vezi, de nuci că este plin 
Zice: „Uite, că sunt gata, Sunt sătul, deci, cu plăcere Să avem cu noi e bine Fii dar bun de mai culege 


Căci, prietene, spun drept Aşteptam eu ca să لاہ‎ Nişte nuci a îmbuca Şi te sue'n el pujin. 


— Bine!” zise Aghiuţă Pán'n vâri umplu el traista, Nici un deget chiar să miște, „Este iar vr'o păcăleală? 

Şi în nuc glonţ s'a suit. Ba mâncă şi câteva. lar necum să se coboare. Că-s lipit şi nemigcat? 

Nu ştia cam ce-l aşteaptă „Dă-te jos, măi Aghiuţă!” Când văzu aga, strigat-a: Nu cumva-i de Domnul Sfâtul 
Si ce are de pájit. Necuratul nu putea „Ce-i aceasta, măi fierare? Nucul binecuvântat?” 


lar fierarul îi răspunde: „Dar de vrei să-ți dau eu dru- „De nu vrei, nu-i supărare, Ce să tacă Scaraojchi? 
„Ei, prietene, spun drept, mul Stai in nuc, cá-ji şade bine, Vrând, nevránd, s'a involt. 
Al ghicit tu ce-i cu nucul, وم سرد‎ oo, primară e ciorile şi عامس‎ = I-a dat bani, i-a dat viaţă 
Văd acum că eşti deştept. ece i e aznic pen drep 

a ا‎ PN Dă-mi şi bani de cheltuială. — x Won 6ھ‎ 


(Va urma: 


9 


es 2091 4 


+ 


IES سموو سے‎ E E DT SES ود[‎ 
eer 


adevărul, să ajungă pe drumuri? Rămâi lângă mine, prie- 
tene! Ai să-mi fii sfetnic credincios”. 

Multe zile n'au trecut dela această întâmplare si îm- 
păratul se trezi cu noul sfetnic, intrând abătut în sala tro- 
nului. 

„Ce s'a întâmplat? întrebă împăratul. 

Stăpâne, am venit să te rog să mă ierfi de sarcina 
grea a sfetniciei şi să mă lași să plec din nou în lume. 

— Dece? 

— Nu mai pot sta aici, unde numai viclenia şi min- 
ciuna își au cuibul. Toţi sfetnicii te mint si te fură, slu- 
gile de asemeni jefuesc fără de frică şi ruşine şi toţi te 
batjocuresc și râd de încrederea în ei a Máriei Tale. Cer 
cetează si ai să vezi cá am spus adevărul”. 

Pe căi ascunse împăratul făcu cercetări şi văzu cura. 
tul adevăr. 

Atunci mânia lui fu groaznică. 

Pedepsele cele mai grele curseră cu duiumul. Spânzu- 
rătorile nu mai pridideau capetele şi beciurile erau neín- 
căpătoare pentru cei închişi. i 

După ce făcu dreptate, împăratul chemă la el pe 
sfetnicul credincios şi-l îmbrăţișă, zicándu-i: — 

„Te voiu ridica la ranguri mari de boerie şi-ţi voiu 
da bogății nenumărate! 

— Nu, stăpâne! răspunse sfetnicul. Ceeace doresc eu. 
e să-mi incuviinfezi să plec. Adevărul tot nu l-am spu: 
încă şi de-l voiu spune, iar voiu cădea în nenorocire. 

— Spune- şi nimic nu ţi se va întâmpla. - 

— Vei ţine oare făgăduiala, după ce veiu spune tot? 
lată, împărate: poporul, peste care stăpânești, e sărac gi 
umilit, pentrucá niciodată nu te-ai gândit să 'ntorci ochii 
şi la el. Ai ştiut numai să petreci şi să aduni bogății de pe 
spinarea supușilor, punându-le biruri grele, i-ai robit ca 
pe niște vite negândindu-te decât la fericirea ta. Du-te şi 


10 


OMUL CPE SPUNE 


ntr'o seară frumoasă de vară, la curtea unei 
mari împărăţii, se opri un călător slab şi obosit 
de drum. 
Impăratul era plecat în ziua aceea la vînă- 
toare cu toţi curtenii, iar curtencile așteptau 
acum ûn poartă întoarcerea alaiului împărătesc. 

Femeile, neveste: de prinți, de boeri şi de mari sfet- 
nici ai împărăției, văzând pe zdrenţuitul călător, pline de 
blándefe, îl întrebară cine e si de unde vine. 

„Prea cinstite doamne si jupánife, zise străinul, as- 
tăzi nu mai sunt nimic. Am fost şi eu, în ţara mea, sfet- 
nic de curte, dar stăpânul si împăratul meu m'a alungat 
dela dânsul ca pe un câine. 

— De ce? întrebară femeile în cor. 

— Pentru o vină ne 'nfeleasá de mine... Pentrucă a- 
veam obiceiul să spun totdeauna adevărul! 

— Dar bine, aceasta nu e o vină! grăiră câteva 
curtence. Aceasta e o însușire rară în vremurile noastre!” 

Deodată convorbirea amufi: Glasul unui corn de vâ- 
nătoare spintecă văzduhul. 

Impăratul se întorcea vesel dela vânătoare, care ii 
mersese în plin. Slujitorii şi gonacii. aduceau vânatul legat 
pe prăjini groase: cerbi, mistreți, căprioare, ursi si zim- 
bri falnici. 

De cum ajunse la poarta palatului, băgă de seamă în 
apropierea alaiului de doamne pe necunoscutul călător. 
Cateva jupânese mai în vârstă îi lămuriră împăratului 
cine era străinul. 

Impăratul îi făcu semn să se apropie şi după câteva 
cuvinte schimbate cu străinul acesta, desfăcu traista de 
drum, scoase din ea niște hârtii doveditoare şi le întinse 
împăratului spre cercetare. 

„Dar bine, strigă împăratul, de numele tău am auzit 
de atâtea ori! Cum se poate că un om, care spune numai 


یہوج 


Sunt căfeluși adevăraţi sau fabricafi ? 


cerctează poporul în sărăcie și vei vedea că am spus nu- 
mai adevărul”. 

Ochii împăratului s'au rosit de mânie, dar aducân- 
du-și aminte de făgăduială, a strigat doar: ,,Pleacá!" si o- 
mul care spunea adevărul a plecat. 

Ani de ani a colindat lumea și peste tot a fost hulit, 
de peste tot a fost gonit, fiindcă spunea adevărul cel ade- 
vărat. 

Mort de foame, a bătut într'o zi la poarta unei văduve. 

„Dă-mi ceva să lucrez, a zis el către văduvă, să sap, să 
sparg lemne, orice şi în schimb nu cer decât mâncare 
să-mi potolesc foamea”. 

Văduva i-a dat să spargă lemne și l-a întrebat: 

„Cum de nu găseşti un stăpân la care să muncesti si 
să te aduni după drumuri? 

— Oriunde si în orice loc nu pot sta prea mult, căci 
am prostul obiceiu de-a spune adevărul. 

— Şi cum se poate ca lumea să te gonească pentru 
asta? Nu cred. 

— Dumneata, femee bătrână şi văduvă, zise omul, de 
ce te sulemenesti şi-ţi ascunzi sbârciturile fefii cu pomă- 
duri? Nu e frumos pentru o femee de vârsta d-tale”. 

Când auzi văduva acest adevăr crud, se 'nfurie și-l 
dete pe poartă afară. 

„Să-ţi fie ruşine, nemernicule, să-mi spui astfel de o- 
bráznicii!" 

Si bietul om plecă mai departe, flămând, să mai spue 
s'altora adevărul... 

Intr'adevăr, târziu a fost găsit întrun șanț, cu faţa în 
sus, către cer, zâmbitor ca un copil în somn. Sufletul lui 
pornise în călătoria cea mare, spre ceruri, să caute acolo 


adevărul. 
D. C. MEREANU 


DANUL /7//7/ ۷۴ 


„Milă şi iertare, împărate si stăpâne! O să spun totul. 
Sunt o femeie săracă și nevoiașă, care câștig cu împletitul, 
atât cât să nu mor de foame. Totuşi, imi prisosise un leu si 
ag fi fost. bucuroasă să-l pot da ca ajutor pentru clădirea 
bisericii. Insă,, îmi era teamă să fac ceva împotriva porun- 
cii Măriei Tale. Deaceea, cu leul meu am cumpărat niște 
fân si l-am asternut în drumul boilor, care trăgeau pietrele 
cu care a fost clădită biserica. Așa mi-am putut împlini do- 
rinţa, fără să fac ceva împotriva poruncii Măriei Tale". 

Impăratul fu mișcat foarte adânc de spusele femeiei. 
Văzu că Dumnezeu infelesese gândul curat al acestei feme: 
şi cá prefuise mai mult leul dat din sărăcia ei, decât toli 
galbenii daţi din bogăţia lui. li dărui femeiei o pungă cu 
galbeni si lăsă neatinsă placa de marmoră pe care era seris 
numele ei. 


MARIA SOREL 


fost odată un împărat puternic si bogat, care fă- 

cuse însă destule greșeli şi păcate. Ca să i se 
ierte, se apucă şi clădi o biserică măreaţă în cin- 

stea și slava lui Dumnezeu. Insă ţinea ca în- 

treaga biserică să fie făcută numai cu cheltuiala 
sa. Porunci, prin urmare, că nimeni nu are voe să ajute 
măcar cu un ban la clădirea ei. 

După ce biserica a fost terminată, a fost sfințită cu 
mare alaiu, asa cum se cade unui lăcaş sfânt. 

Impăratul porunci să se pună pe zidul din faţă o pla- 
că de marmoră, iar un zugrav iscusit scrise pe placă 
cu litere de aur că împăratul — si numai el — a clădit 
biserica și că nimeni altul n'a ajutat cu ceva. 

Insă o mână nevăzută şterse peste noapte numele îm- 
păratului şi în locul lui scrise numele unei biete femei să- 
race. Si așa, a doua zi toţi trecătorii citiră că femeia cea 
săracă a clădit frumoasa biserică. 

Impăratul se mâniă foarte mult, când văzu aceasta. 
Porunci ca numele femeiei să fie şters numai decât și ca 
numele său să fie scris din nou. Peste noapte însă mâna 
cea nevăzută șterse pentru a doua oară numele împăratu- 
lui si scrise iarăși pe ace]a al femeiei. Si în noaptea a treia 
se întâmplă acelaș lucru. 

Numai atunci împăratul își dete seama că la mijloc 
trebue să fie degetul lui Dumnezeu. Puse oameni să caute 
ne femeie si să o aducă la dânsul. 

Femeia veni înaintea împăratului, tremurând de frică 
şi di groază. Împăratul îi zise: „Ascultă, femeie! Aicea se 
petrec lucruri minunate si neinfelese. Dacă mai fii la via- 
tă, spune-mi tot adevărul! N'ai auzit, oare, de porlunca 
mea, că nimeni n'avea voe să ajute cu ceva la clădirea bi- 
sericii ? Şi nu cumva, cu toate acestea, tu ai dat ceva 
bani ?" 

Femeia se aruncă la picioarele împăratului şi îi răs- 
punse, zicându-i: 


i 


Mama igi plimbă fetiţa. 


Y 


ŞI DESTEAPTA! 


de A LI-BABA 


Din pricina aceasta, pe împărat îl cuprinse iarăși mâ- 
nia. „Am să-i dau foc pădurii acesteia, în care nu găseşti 
o picătură de apă!” strigă el, inclestànd pumnii. Dar tot 
căutând, iată că drumul îl duse la o colibă. Bătu în poartă, 
iar din colibă eşi să-i deschidă o fáráncufá, o fetiscaná de 
toată frumuseţea. Era mai frumoasă decât cea mai fru- 
moasă din. domnifele din basme. 

„Mor de sete!” îi strigă împăratul, fără să se uite mă- 
car la chipul ei. Táráncufa nu se pierdu cu firea, ci zàmbi 
şi îi vorbi cu toată blândeţea: „Dacă ai trăit până acum, 
nu te las eu să mori aci de sete”. 

Intră în colibă si îi aduse o cană plină cu lapte. Jm- 
păratul bău laptele până la cea din urmă picătură si aga 
îşi potoli setea, care îi chinuia. Totodată, îi trecu și mânia. 
Acum își aruncă ochii asupra fáráncufei şi văzu cât este 
de frumoasă. O privea mereu și nu se mai sătura pri- 
vind-o. La urmă, îi dete înapoi cana نو‎ îi zise râzând: „Ştii 
cine sunt eu? 

— Dacă îmi spui, am să știu, îi răspunse ea. 

— Sunt împăratul acestei ţări. 

— Să trăeşti, Măria Ta!” zise frumoasa fată, fără 
să-şi piardă cátusi de puţin cumpătul, cá se află în faţa 
împăratului. j 

Insă împăratul o privea mereu ţintă şi simţea că fă- 
ráncufa începe să-i fie dragă. „Ascultă, îi zise el, râzând, 
dacă ai putea să golesti toată apa mării cu cana aceasta, 
să știi cá te iau de soţie”. - 

Táráncufa se inrosi toată si nu răspunse numai decât. 
Intră din nou în colibă si esi aducând un cosulef in care 
era lână. „Impărate, zise ea, dacă ai putea să astupi cu 


lâna aceasta toate râurile, ca sá nu mai curgă în mare, mi, 


prind si eu să golesc apa mării. 

— Dar deşteaptă mai esti!" strigă împăratul, încântat 
de răspunsul acesta. Apoi adăugă: „Sa făcut! Te iau de 
soţie! Hai la palatul meu să facem nunta şi să lăsăm în 
pace apa mărilor și a râurilor”. 

Se înţelege, frumoasa fáráncufá fu foarte mulțumită, 
gândindu-se că va ajunge împărăteasă. Cu toate acestea, 


12 


> x , j 
۸ » ر‎ 


4 "P", © 7 
P a Áá i 


n) M y 


POVESTE 
[Od 
fost odată un împărat. Unii spun că împăratul 
acesta a domnit într'o ţară dinspre Soare-răsare, 
alţii spun că a domnit într'o ţară dinspre Soare- 
apune. Insă, oriunde ar fi fara in care a domnit 
şi oricum i-ar fi numele, este deajuns să știm 
că împăratul din povestea ce vreau să spun, era tânăr, era 
viteaz, era chipeș la înfățișare si nici rău nu era la suflet. 

Ar fi fost, asa dar, unul din împărații cei mai buni, 
numai că avea un cusur, care strica totul: era supărăcios 
din cale afară, așa că nu putea să-și stăpânească mânia. 
Pentru o gresalá cât de mică, era gata să taie capul omu- 
lui, care făcuse greşala. Bătea pe servitori fără nici o pri- 
cină, ba nu cruța nici pe sfetnicii săi si pe înalții slujitori 
ai împărăției. 

Când îl cuprindea mânia, nu-şi dedea seamă nici de 
ceeace spune, nici de ceeace face. După ce se potolea, se 
căia amar de tot ce făcuse şi căuta să dreagă răul. Dese- 
ori se retrăgea singur în odaia sa şi plângea că nu poate 
să-și stăpânească firea. 

Intr'una din aceste zile, chemă pe sfetnicii săi și îi în- 
trebă: „Ce mà sfătuiţi să fac si să mă vindec de náravul 
meu cel păcătos?” 

Cei de faţă nu îndrăzneau să răspundă. Insă un sfet- 
nic mai bătrân își luă inima în dinţi şi răspunse zicând: 
„Impărate si stăpâne! Nu este alt leac mai bun decât să 
te cásátoresti, luând o soţie blândă si cuminte. Numai ea 
ar putea să te potolească și să te vindece de patima mâ- 
niei", 

Impăratului îi plácu sfatul acesta si chiar a doua zi 
plecă la drum, ca să caute o astfel de soție. Cutreeră 
multe impărăţii și văzu multe domnife tinere نو‎ frumoase. 
Insă, nici una nu i se păru că ar fi soţia de care el are ne- 
voe, sofia care să-l facă să nu se înfurie fără rost si fără 
pricină. 

De aceea, luă înapoi drumul spre fara sa şi spre ceta- 
tea sa de scaun. Drumul ducea printr'o pădure, iar când 
impăratul se găsea în mijlocul pădurei, fu cuprins de sete. 
Insă de jur împrejur nu se zărea vreun izvor de apă. 


ہوم 


văzută de împărat, deșertă în paharul lui de vin un praf 
aducător de somn. 

Impáratul dete pe gât si paharul acela, dar fu cuprins 
îndată de un somn adânc. 

Atunci, împă-ăteasa chemă pe servitorii palatului تو‎ 


. le porunci, zicându-le: „Luaţi-l binigor pe împărat si să-l 


ducefi la coliba mea din pădure”. Servitorii n'avură în- 
cotro, ci ascultară de porunca ei. 

Abia în ziua următoare, târziu, cam pe la ora prân- 
zului, împăratul se trezi din somn. Privea în jurul său, se 
freca la ochi şi nu se dumerea de fel cum de se găseşte la 
coliba din pădure. Insá, văzu că lângă dânsul stătea îm- 
părăteasa, care îi zâmbea. „Cum se face că sunt aicea şi 
cine m'a adus?” o întrebă el nedumerit. 

Împărăteasa îi răspunse: „Ştii că aseară la masă 
mi-ai poruncit să plec şi să mă întorc la coliba mea. Așa 
am şi făcut. Insă mai ştii că, mai înainte de a ne căsători, 
te-ai legat cu jurământ că atunci când ar fi să ne despăr- 
fim, să am dreptul să iau dela palat ceeace este de cel mai 
mare pref pentru mine. Si te-am luat pe tine, care..." 

Impăratul nu o lăsă să-şi isprăvească vorba, ci căin- 
du-se amar de purtarea sa din ajun, îi ceru iertare cu o- 
chii plini de lacrimi, apoi zise fericit: „Văd cá sofia mea 
nu este numai cea mai frumoasă, dar ea este si cea mai 
inteleaptá femeie din întreaga mea împărăție!” 

Din ziua aceea, împăratul se lecui cu totul de năravul 
de a se mânia fără rost şi ajunse să fie foarte iubit de tot 
poporul. 

ALI-BABA 


nu se grăbi să primească, ci zise împăratului: „Primesc, 
însă dacă te legi cu jurământ că în ziua în care te vei su- 
păra şi mă vei goni, eu să am dreptul să iau dela palat tot 
ce este mai de pref pentru mine. Dacă nu faci un astfel 
de jurământ, eu una vreau mai bine să rămân aci, la co- 
liba mea”. 

Impăratul nu stătu o clipă la îndoială să facă jură- 
mântul. 

Plecă apoi cu ea la palat unde se făcu o nuntă, așa 
cum sunt nunțile împărătești. 

Vreo şase luni de zile in sir, totul merse de minune. 
Iinpăratul părea schimbat cu desăvârșire. Mereu vesel si 
zâmbitor, nu se supăra și nu se răstea la nimeni. Insă, în- 
tre seară se cam trecuse la masă cu băutura. Unul după 
altul, dăduse pe gât mai multe pahare de vin si începuse 
să cam amețească. 

Văzând aceasta, împărăteasa îi zise, vorbindu-i cu 
toată blândețea, aşa cum îi era obiceiul: „Cred că ar fi 
bine să nu mai bei, fiindcă ifi strici sănătatea”. 

Atât i-a fost deajuns împăratului, ca să izbucnească 
şi să se aprindă. Se făcu la față mai roșu decât racul fiert 
şi aruncând împărătesei niște priviri pline de mânie, ii 
strigă: „Dacă nu-ţi place aşa cum sunt eu, n'ai decât să 
pleci și să te întorci la coliba ta! 

— Voi pleca şi mă voi întoarce la coliba mea”, îi rás- 
punse ea domol şi chiar cu un zâmbet pe buze. 

Împăratul întoarse capul, fiindu-i rușine de privirile 
împărătesei. 

Impărăteasa se folosi de clipa aceasta și fără să fie 


Ce cuminte siau în motocicletă 1 


ADURARULUI 


de DECAMERON 
ہج‎ FE SF چیم جم‎ ^ 


Şi aşa au trecut an după an تو‎ copilul creștea mare și 
voinic. 

Biata lelea Floarea însă n'a avut parte să se bucure 
prea mult. Când Pădurel abia împlinise cinci ani, bătrâ- 
na închise ochii pentru totdeauna. : 

La început, după moartea bătrânei i-a venit cam 
greu pădurarului Grigore. Pădurel însă era așa de cu- 
minte si îndemânatec la toate, că în scurtă vreme nici nu 
se mai simţia lipsa mâinii de femee în casă. 

Cu vremea însă, muri „și bătrânul pădurar Grigore. 
Astfel, bietul Pădurel rămase singur în mijlocul pădurii, 
cu copacii şi păsările cerului drept tovarăși. 

Ce să facă el, un copil abia de zece ani singur în 
pădure? Incotro să apuce? Nu cunoștea pe nimeni si ni- 
meni nu-l cunoştea. 

Cum sta singur şi trist pe prispa casei, se pomeni làn— 
gă el cu o bătrână. 

„Nu te teme, Pădurel, zise bătrâna. Sunt trimisă la 
tine de zàna ta cea bună. Ea ifi dăruiește această sticlu- 
fá in care se află o băutură fermecată. Dacă bei doar o 
inghifiturá, pe dată te poti schimba, fie în pasăre, fie în 
orice altă vieţuitoare, după cum ţi-e dorința. Când vrei 
vrea să-ţi capefi iar înfăţişarea ta cea adevărată, e destul 
să zici în gând: „Zână, ajută-mă!”. 

Zicând acestea bătrâna pieri şi Pădurel rămase ui- 
mit cu sticluța în mână. Cobori tăcut în vale, unde oame- 
nii din sat îngropaseră pe moș Grigore alături de soţia 
sa şi unde Pădurel pusese o cruce pe care scrisese: 

„Aici se odihnește pentru vecie tatăl meu, Grigore 
Pădurarul”. 

Pe cruce sus se agezase o rândunică şi ciripea voioa- 
să. Pádurel o văzu şi un gând îi trecu prin minte. 7 

„Am să încerc băutura fermecată şi să mà preschimi 
în rândunică!” Numaidecât duse sticlufa la gură gi sorbi 
o inghifiturá. Intr'o clipă se simţi uşor ca fulgul şi schim- 
bat în rândunică, sbură sprinten pe o cracă de pom. Toc- 
mai când se pregătea să sboare de acolo mai departe, zări 


N mijlocul unei păduri bătrâne, aproape de 
marginea unui lac mare plin cu sumedenie de 
pesti, se afla coliba pădurarului Grigore, om 
trecut de şaptezeci de ani şi îmbătrânit în 
slujbă. 

De când se liberase din oştire, primise slujba de pă- 
durar dela boerul Neculai Boldur, stăpânul acelui codru 
bătrân şi n'o mai părăsise toată viaţa. Igi durase acolo în 
inima pădurii o căsuţă trainică din bârne de stejar şi îm- 
preună cu lelea Floarea, tovarăşa sa de viaţă, îşi inchega- 
se încetul cu încetul o gospodărie, cum nu se găseau multe 
prin satele acelui ţinut. 

Toate bune si bine întocmite la casa pădurarului, una 
numai întuneca fericirea acestui cămin. Dumnezeu nu-i 
dăruise nici un copil si ajunși la bătrâneţe, se vedeau sin— 
guri, fără o mângâere din partea unui moştenitor. 

Lelea Floarea cam tânjea dela o vreme şi moş Grigore 
vedea bine că bietei femei i se apropie sfârşitul. 

Intr'o seară, pe când pădurarul se întorcea dela vâ- 
nătoare cu traista plină de vânat, se opri deodată locului, 
atras de un sgomot ciudat ce venea dintr'un tufis apropiat. 

„Ce dihanie să fie, oare?” gândi pădurarul, încărcân- 
du-și puşca si înaintând tiptil spre tufis. 

Sgomotul se auzea mereu, când mai slab, când mai 
tare şi ascuţit. 

Pădurarul dădu uşor la o parte cu ţeava puștii cren- 
gile tufișului si privi. 

Mare îi fu mirarea când zări jos, pe covorul de frun- 
ze, o mogâldeaţă mică, înfășurată în scutece albe, — care 
dădea din mâini şi scâncea a foame. Era un copilag de 
toată frumuseţea, rumen la obraji si cu ochii negri, mari 
şi vioi. 

Tremurând de bucurie, moş Grigore, luă ușurel odras- 
la în braţe şi legănând-o نو‎ vorbindu-i cum se pricepea 
mai bine, sbură vesel spre casă. 

Când ajunse acasă, mare îi fu bucuria, găsind-o pe 
lelea Floarea sănătoasă, ca prin minune. Bătrâna îi po- 
vesti că pe când zăcea în pat, cuprinsă de mari dureri, 
avu un vis ciudat. Se făcea cá intrase în casă o femee 
frumoasă, îmbrăcată numai în alb şi care, mângâind-o 
uşor pe frunte, i-a zis: „Scoală-te, lele Floare, si umblă 
sănătoasă ca mai'nainte, căci de azi încolo ai de îngrijit 
un suflet nevinovat!”. 


Zicând acestea, femeia cea albă și frumoasă a pierit 
şi bătrâna s'a simţit deodată în putere, s'a sculat din pat 
vindecată şi plină de viaţă. 

Moș Grigore puse pe pat copilașul şi povesti bătrâ- 
nei întâmplarea. Copilasul era un băiat de toată frumu- 
seţea. Bucuria bătrânilor nu mai avea margini. Puseră 
lapte la foc să fiarbă نو‎ mititelul mâncă cu mare poftă, 
gugurind gales si mişcând voios din mânuţele-i fragede. 

A doua zi, dis-dedimineafá, moș Grigore incálecá pe 
calul sáu de pe atunci, pe Roibu, si numai într'o goană în 
câteva ceasuri ajunse în sat. Făcu declaraţii pela primar, 
la jandarmerie, scrise نو‎ iscăli acte تو‎ peste două zile 
se'ntoarse acasă cu certificate în regulă, care il întăreau 
ca părinte al copilului găsit. Aduse cu dânsul pe preotul 
din sat şi alți câţiva oameni, cumpără o damigeaná cu vin 
şi în ziua aceia — era într'o Joi — se făcu botez mare 
la coliba din pădure. 

Copilul fu botezat cu numele de Pădurel, ¿2 să-şi a- 
mintească întotdeauna că a fos: găsit în pădure. Plini de 
veselie, oaspeţii petrecură pâră a doua zi, iar moş Gri- 
gore cântă şi jucă, de parcă £vca 25 de ani. 


uarie 


Pe CINEL 


1 abona- 


Concursul de jocuri pe 


SERIA | 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii in cărţi în valoare de 800 lei, 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


ORIZONTAL: 3) Dă ajutor. 7) Port dunărean. 11) 
Plecă. 13) Aviator legendar. 14) Fabricantul de oale. 15) 
Râu românesc (articulat). 16a) Râu românesc (art.) 18) 
Măsură. 19) Cocă. 20) Distracţii de iarnă. 22) Animal. 26) 
Vulcan. 28) Provincie alipită în urma războiului pentru 
întregire. 33) Medicament ce servă la trezire din leşin. 36) 
Lună. 38) Vechi măsuri de greutate. 39) Iubirá cu respect. 
41) Capitala unei țări din Europa. 44) Leagă mâna de 
trup. 45) Metal. 46) Soldaţi cari trăgeau cu arcul. 47b) 
Pl. textilă. 47a) Pronume. 48) Muscă vătămătoare vitelor. 
50) Ţară în Europa. 54) Plec. 

VERTICAL: 1) Negaţie. 2) Monedă neveritabilă. 3) 
Pronume. 4) Râu în România. 5) Râu în România. 6) Ser- 
veste la cusut. 7) Cárd. 8) Lut galben. 9) Muscă mare si 
periculoasă. 10) Alifie (Mold.). 11) Pronume. 13) Sunt bo- 
gat. 15) Ceas. 16) Diviziune a anului. 17) Semn în scrierea 
unei vorbe. 18) Macaz. 21) A face mai tare. 23) Organ al 
gustului. 24) Provincie românească. 25) Râu în Siberia. 
27) Atmosferă. 28) Râu în România. 29) Face parte din 
familie. 30) Bolduri. 31) Tine! 32) Transportase cu sine. 
37) Metal preţios. 40) Uită să pună ceva. 42) Ca la 44 Ori- 
zontal. — T) La mireasă. 43) Pană de despicat. 47) Fir. 
49) Es. 51) Notă muzicală. 


Deslegările tuturor seriilor concursului pe luna Fe- 
bruarie, se trimit 15 zile după închierea acestui concurs. 


[E 
2 


“a 
ELIA 


EI 
au Jaw: 
UNQEEM, 
2 0ئ‎ 


BULGARIA 


Urmare dela povestea din pagina 14-a: „FIUL PĂDURARULUI“ 


gând: „Zână ajută-mă!” Și pe dată își căpătă chipul lui 
de băiat voinic تو‎ chipeş. 

Când bátu la usa casei si i se deschise, fu primit cu 
mare bucurie de Puiu si de tatăl sáu si nu mică le fu mi- 
rarea şi bucuria, când aflará dela Pădurel povestea cu 
tâlharii. 

A doua zi chiar, însoţiţi de polițiști, se duseră. și fără 
multă greutate puseră mâna pe tâlhari si pe banii furafi. 

Pădurel a rămas de atunci în casa boerului Horovea- 
nu, care a avut grije de el ca un adevărat părinte. L'a dat 
la şcoală, unde a învăţat bine. fiind mereu premiant şi 
acum viitorul îi surâde frumos şi sigur ca oricărui om cu 
minte si infelegátor. 

DECAMERON 


PRI De O PUMA. CI LE a pe e تج‎ SERE. ERI D ASTA a 
SFATUL BUNICULUI 


In fagurul minfei de mic, începe omul să-și adune 
mierea, culeasă an cu an, din scrisul ce izvorăşte, ca o tai- 
nă, în paginile cărţilor rânduite frumos în rafturile biblio- 
tecei. 

Ce duioase ni se par poveştile recitite nepoților si în 
cari trăesc, anii frumoși ai copilăriei... PATE 

E o rază de lumină în frământările zilei de mâiâne, 
citiți si recitifi poveştile, vă veţi simţi inviorafi ca după o 
plimbare la cer curat. 

Editura Adevărul vă oferă trei cărți minunate, de po- 
vești, apărute în condițiuni ce pot satisface pe cei mai pre- 
tenfiosi bibliofili, ca technicá si conţinut. Pe unda ferme- 
cată, poveşti pentru mici si... chiar mai mărişori, cu înţeles 
adànc omenesc de D-na Titela Colonel Haqué (Tanti ra- 
dio) Cartea celor 7 Basme de D-ra Marta Rádulescu cu 
duiosii de primăvăratice gânduri armonioase pentru cei 
mici si Lir si Tibisir de d-l N. Batzaria (Moş Nae) care 
stie ce le place copiilor, dornici de a afla cât mai mult din 
isprăvile celor 2 ştrengari, deveniți doi mieluşei cuminţi 
...تو‎ înţelepţi. Luaţi aceste cărţi pentru biblioteca copiilor 
i de şi nu veţi regreta, așa vă îndeamnă „Un bunic gri- 
juliu”. 


pe poteca largă a pădurii o caleașcă boerească și recu- 
»scu pe boerul Boldur, stăpânul acelei păduri şi pe fiul 
u Puiu, care era de o seamă cu Pădurel. 
erul cercetând casa pădurarului şi întrun târziu zări 
„normântul si înţelese cá mos Grigore murise. 
„Dar copilul unde o fi ? 
. — Poate l-au luat oamenii în sat, răspunse Puiu. 

— Păcat, grăi boerul, l-as fi luat cu noi la oras". 

In vremea asta, vizitiul întoarse caleașca şi boerul se 
urcă împreună cu Puiu, pornind înapoi către oraș. Sea- 
ra f2 lăsase uşor, umbrind cărările pădurii şi curând se 
făcu întuneric. Pădurarul sbură pe deasupra trăsurii si se 
așeză pe coviltir. Trásura înaintase bine în inima pădurii. 
când deodată caii se opriră sforăind. 

„Trebue să fie ceva 'naintea trăsurii”, — zise vizitiul 
şi se dădu jos să vadă. 

In aceiași clipă se ivi o ceată de tâlhari înarmaţi تو‎ sub 
ameninţarea cu moartea îi jefui de tot ce găsiră, apoi, în- 
călecând pe caii lor mici si iuți, se fácurá nevăzuțţi în pă- 
dure. 

Pădurel — rândunica — văzuse toate acestea și fără 
să mai stea pe gânduri, o luă in sbor pe urma tâlharilor. 
El văzuse bine că hoţii luaseră boerului o sumă mare de 
bani și nu-i slăbea un pas din ochi. 

După un drum lung, tâlharii se opriră la o casă din 
marginea unui sat. Pădurel ochi repede un colţ de geam 
spart şi de acolo privi liniştit ce se petrece în casă. Văzu 
cum tâlharii îngroapă banii sub podeaua casei تو‎ auzi pe 
unul din ei gráind : 

„Băeţi, banii vor sta aci ascunsi vreme de o lună. Pâ- 
nă atunci, fapta noastră de astăzi se uită și nu mai avem 
nici o grijă. Așa-i cá am potrivit bine lucrurile ? — Ehei, 
unul e Oprea Chiorul /" 

Pădurel n'avu nevoie să afle mai mult. Intinse voios 
aripele și-și luă sborul spre oraş. Ştia dela taică-său adresa 
boerului si când zările se iviră luminoase, Pădure! se opri 
din sbor în grădina caselor din strada Păcii No. 5, unde 
stătea boerul Horoveanu. 

Vârându-se întrun tufiș, rândunica  Pădurel zise în 


Viitorul călăreţ. j Cu săniuja. 
ORE me E pu) 


O viitoare cilitoare a » Diminefii 
Copiilor“. 


Irozii, interpretat de elevii clasei 
IV-a gi a V-a dela Școala Nr. 1 
din Moreni, sub conducerea $i 
pregătiți de d-l D. M. Crăciun. 


Orchestra de copii a profesoru- 
lui Constantinescu din Moreni 
(Prahova) 


CUPON DE JOCURI SERIA | 


PE LUNA FEBRUARIE 


| RS E سرچ‎ 7 ۹ - 
7+ a 0اپ 6۴ءںی۰۹۱‎ — - - 


Aşa-i că sunt frumoasă! Pretul 5 lei 


AMESTECATE 


DE TOATE SI 


La fel este şi cu călătoriile în stratosferă. Cu toată ne- 
norocirea de care a avut parte balonul rusesc, oamenii de 
știință si cei specializaţi în aviaţie lucrează cu toată râvna 
să perfecţioneze mijloacele de a se urca și de a face călă- 
torii în stratosferă. 


Așa, citim în ziarele franceze că la Paris se lucrează 
la construirea, nu a unui balon, ci a unui avion, cu ajuto- 
rul căruia să ne putem urca în stratosferă și să călătorim 
prin stratosferă. 

Cu un astfel de avion, a cărui construcţie costă mai 
eftin si a cărui iufealá este mai mare decât aceea a unui 
balon, drumul de la Paris la New-York s'ar face, mergând 
prin stratosferă, în mai puţin de 10 ore. 


Avionul, despre care vorbim, încă nu este gata fabri- 
cat şi pus la punct. Insă, putem avea siguranţa că nu va 
trece mult timp şi vor începe avioanele să se urce în stra- 
tosferă şi să scurteze mult durata călătoriilor de astăzi. 
Știința şi tehnica fac mereu progrese foarte repezi. 


Că am avut cutremur de pământ 


La o sezátoare, am întrebat pe copii, ba şi pe persoa- 
nele mari : 


„Cine sa speriat de cutremurul de pământ din seara 
de Vineri?” Din răspunsurile date, am înţeles că ne-am 
speriat aproape cu toții — afară de aceia care, fiindcă 
dormeau, nu s'au desteptat din somn si nu l-au simţit. 


Cu toate acestea, n'ar fi trebuit să ne speriem. In a- 
devăr, cutremurul din seara aceea de Vineri n'a fost asa 
de puternic, încât să fie periculos. N'a stricat măcar un coș 
de pe acoperiș şi n'a răsturnat măcar un scaun. A fost un 
cutremur slábuf, aşa cum sunt, în genere, cutremurele de 
pământ în ţara noastră. 

Trebue să ştim că pe pământ sunt anumite întinderi, 
unde cutremurele sunt mai dese, iar primejdia lor mai 
mare — așa cum , de pildă, au fost acum de curând groaz- 
nicele cutremure din India. Se ştie că aceste cutremure au 
nimicit sute de orașe întregi تو‎ că şi-au găsit moartea vre-o 
zece mii de oameni. 

Partea de sud a Italiei, precum şi insulele Japoniei, 
sunt de asemenea, zguduite destul de des de cutremure de 
pământ. | 

In România însă cutremurele de pământ au loc foarte 
rar şi în genere ele nu sunt primejdioase. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


E Lei 200 


O nenorocire în stratosfera 
cum câteva zile, un balon rusesc sa urcat în 
stratosferă. (Cititorii noştri ştiu că „stratosfera” 
este partea din aer dela 11 mii de metri în sus). 
Balonul acesta ajunsese la o înălțime de peste 
20 de mii de metri, ceeace înseamnă că a atins 
inálfimea cea mai mare. Până acum, nici un alt balon n'a 
reușit să se urce aşa de sus. 

Se aştepta, prin urmare, ca această călătorie să aducă 
descoperiri noui si folositoare pentru o mai bună cunoas- 
tere a stratosferei. S'a întâmplat însă o nenorocire gro- 
zavă. 

Anume, pe când balonul se cobora din nou pe pământ, 
fu apucat în văzduh de o furtună, care a făcut ca nacela să 
se rupă de balon. Nacela a căzut pe pământ cu o iufealá a- 
mefitoare. Călătorii, în număr de trei, şi-au găsit moartea, 
fiind zdrobiţi cu totul. 

In afară de aceasta, sau stricat cu desăvârşire şi in- 
strumentele, precum n'a rămas nici o urmă din toate în- 
semnările si observaţiile ce făcuseră cei trei călători. 

Așa dar, din cauza acestei. nenorociri, ultima călătorie 
făcută in stratosferă, desi a depășit în înălțime călătoriile 
făcute mai înainte, n'a dat, totuşi, nici un rezultat. 

Amintim cu prilejul acesta că până acum sau fă- 
cut patru călătorii sau  urcári în stratosferă. Prima si a 
doua au fost făcute de vestitul profesor belgian Piccard, a 
treia si a patra de Ruși. In călătoria a treia, Ruşii izbuti- 
seră să se urce până la 19 mii de metri, înălțime la care 
n'ajunsese Piccard, iar călătoria a patra sa sfârşit, așa 
cum am arătat mał sus. 


Alte încercări de călătorie în stratosferă 


Nenorocirea, despre care am vorbit, nu-i descurajează 
pe oameni. De altfel, nenorociri se întâmplă şi pe mare, 
precum se întâmplă și pe pământ cu orice mijloace de că- 
lătorie. Pe mare, se întâmplă ca vapoarele să se înece, pe 
uscat se întâmplă ca trenurile să se ciocneascá sau să dera- 
ieze, automobilele să cadă în sant sau să se lovească de co- 
paci. Ba chiar se poate întâmpla să cazi si de pe biclicletă. 

Insă, din cauza acestor nenorociri mai mari sau mai 
mici, nimeni nu se gândeşte să desființeze vapoarele, tre- 
nurile, automobilele etc. La urma urmelor, se poate întâm- 
pla să aluneci şi să cazi chiar mergând pe jos. Aceasta nu 
înseamnă că nu trebue să mai umblám şi să nu mai esim 
din casă. 


| DIMINEAȚA 


C-0O FPE 1T L O R 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA 
Bucuresti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
T E U E F.Q-N: 3 — 84 — 30 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI با‎ ES M ا‎ 


2 


ANUL 11 ۱ ٦ 1arie 1934 — Nr. 523 


DIMINEATA 
60 2 8 ٤ ملا‎ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: 

BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 
1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
SLUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT agale امھ‎ Director: N. BATZARI NU SE INAPOIAZA 


ABONAMENTE: 


Sew 


Mos Radu se întorcea iarăşi intr'o bună zi după un pe- | Credeţi voi cá în traista mea sunt pesti? 
scuit de opt ore, murdárit si inádusit cu traista atârnată — Credem! credem! au strigat unii dintre noi cáu- 
de brâu şi cu trestia în mână. tând să-i facem pe plac lui Mos Radu. 

Unii dintre hoi Pam băgat de seamă chiar de când se — Dacă-i aga, bine, zise Moş Radu, dacă afi crezu 
ivise la colțul străzii noastre. numai este nevoe să vi-i arăt. 

— Aduci vânat, Mos 7 Tovarásul nostru, micul Nicuşor, care din fire este 

Bătrânul pescar a aruncat o privire asupra noastră tăcut, retras si liniștit, a vrut ca de data aceasta să atragă 
şi a surâs fără să spue măcar o vorbă. asupra lui toată furia lui Moş Radu. 

— Nu aduci, nu-i asa. Mos Radule? — Eu unul nu cred! strigă tare. 

Nu e aşa că au murit toti peştii de frig?” Mos Radu era gata sá se repeadá asupra lui, dar vá- 

Mos Radu ínainta si tácea chitic. zându-l mic si slábut, îi se făcu milă si râzând, îi zise: 

„Spune-ne, Mos Radule, am întrebat cu toţii întrun — Cine? Tu esti acela care crede că nu sunt pesti în 
glas. Nu-i așa cá nici astăzi nu sunt pesti în traistă?...” traistă? Bine, am să-ţi arăt că te înșeli... 

La această întrebare Moş Radu se întinde, se scutură, Infipse mâna în traistă si scoase ceva dintr'insa. Ri- 
se șterge pe obraz cu mâna de la haină şi ne răspunde. dică apoi mâna în sus si întrebă mândru: 

„Cum aş putea să spun o minciună? Cum aș putea să — Aştia sunt peşti ori cartofi, ei? 
spun că nu sunt peşti în traistă?” Cu toţii am pufnit în râs. j i 

Așa grăi bătrânul pescar cu ochii ațintiți asupra „In mâna lui Moş Radu lucea, la lumina soarelui, a 
noastră şi surâzător. cutie de sardele. 


CHRISTOFOR N. BORIARU 


Noi ne am uitat mirati unul la altul. Ne am făcut 
semn cu ochiul si după puţină tăcere, Dan, cel mai stren- 
gar dintre noi zise: 

— Dacă Mos Radu ar fi prins un singur peste, i-ar fi 
lăsat cel puţin coada afară din traistă. 

După aceia întorcându-se către Moş Radu, îi zise: 

— Mărturisește că în traistă nu sunt pești. Alt ceva 
nu-ți cerem. 

De data aceasta însă, Mos Radu sa înfuriat. 

Puțin i-a lipsit să se repeadă asupra noastră. Isi ră- 
suci mustăţile şi posomorit ridică braţul in sus în semn 
de ameninţare şi cu un glas tare îi spuse lui Dan: 

— Tu, obraznicule, s'o stergi îndată de aci. Nu vreau 
să te mai văd. 

lar vouă, scumpilor mei prieteni, vă pot spune că 
în traistá am nu un peste, ci mulți. 

— Dar dece nu ni-i arăţi, Moş Radule? îl întrebă u- 
nul din grupul nostru. Noi credem că traista e goală. 

— Du-te şi tu, nătărăule, de aci! îi răspunse răstit 
Moş Radu. Cară-te de aci. Nici pe tine nu vreau să te 
mai văd! 

Jar după ce s'a potolit, se întoarse spre noi ceilalţi si 
ne zise: Păpuşile 


3 


۶مم 


y 


۷۲ء [[[0ئع 


de ALICE GABRIELESCU 
رھ دز یی ری شر رہ 7 ہر شش رج‎ 


ROMAN PENTRU COPII 
ORE RESET CUNEO E ET MSS OE SIE 


17) Minunata invenţie 
PRESE ae ARSE EST EC BPI SE AZERE 


- Nemai pomenit, se cruci bătrânul, şi deveni din 
nou politicos. 

— Imi dai voie să-ţi cer adresa, domnule Tudor. Sunt 
un om care pot să-ţi fiu de ajutor. Mâine dimineaţă o să 
vorbim mai pe'ndelete. lată, acum năvălesc ziariștii și nu 
putem vorbi. Rd 

Intr'adevăr, la uşă se imbulzeau vreo zece-douázeci de 
bărbaţi tineri toţi având in mâni carnete si condeie, sau a- 
parate de fotografiat, fiecare căutând să intre şi să întrebe 
cel dintâi. : 

Cam speriat, Tudorică răspunse la întrebările lor cát 
putu mai bine. Că-l chiamă Tudor, la care el a mai adău- 
gat un Tudor, neştiind, fiindcă n'avea părinţi, cum îi este 
numele adevărat de familie. Că a lucrat la avionul dom- 
nului Manoilă, care sa prăbușit în primăvară. Că aripile 
le-a făcut în atelierul domnului Vichentie... 

L-au fotografiat apoi de faţă, de profil, ba si de spate, 
şi Tudorică, mândru, dar obosit de cădea din picioare, se 
putu întoarce acasă. 

In trăsură, meșterul Vichentie abia îndrăsnea să se a- 
seze şi privea cu uimire pe Tudorică al sáu, pe ucenicul 
primit de milă în atelier, și de care până mai ieri râdea 
şi-l lua peste picior. Il privea cu ochi înlăcrămaţi, cu duio- 
sie de tată, dar si cu respect, ca pe un om deosebit, pe lân- 
gă care, el, Vichentie, nu însemna mare lucru. 

Cine a fost mai fericit decât toţi în noaptea aceea ? 


Bagajele sunt mai mari decât călătoarea 


Tudorică, turburat, dar silindu-se să fie zâmbitor, ră- 
suci manivela si puse în mers motorasul. Zumzetul de ma- 
şină potoli sgomotul. Când băiatul se înălță de la pământ 
si începu să miște brațele băgale în aripi, foşnind uşor 
aerul, nimeni nu se mai clinti în grădină. Uitaserá toţi si 
să rásufle, într'atât ii fintuia uimirea. Copilul pluti apoi 
pe deasupra spectatorilor, inconjurá marea grădină de 
două ori, apoi se întoarse pe scenă și cobori, întocmai pe 
loeul de unde pornise. Zumzetul motorului încetă, destep- 
tând lumea ca dintr'un vis. 

„Vis a fost sau aevea? se întrebau zăpăciţi. Băiatul de 
colo a sburat într'adevăr? O să putem sbura cu toţii, de la 
casele noastre pe unde avem treabă? Cum? Când sa năs- 
cocit maşina asta? Nu se poate, ni sa părut. Ori a fost 
vis, ori e o sarlatanie. Nu cumva il trage cineva pe sârmă 7 
Să băgăm de seamă. 

Si lumea, după un ropot grozav de aplauze, începu 
să fipe si să bată cu bastoanele în scânduri. 

— Incă odată! Bis! Bis! N'am văzut bine. 

Tudorică trebui să repete sborul. Era foarte obositor 
pentru el, căci aripile nu erau perfecte şi numai cu miş- 
carea neîncetată a braţelor se susținea, ca un înnotător. 
Apoi lumea agitată pe deasupra căreia sbura, miile de 
ochi atintifi asupră-i îl turburau prea mult. 

Când termină şi al doilea sbor, salută în fugă, apoi se 
retrase iute între culise şi căzu pe un scaun, cuprins de o 
ușoară ameţeală. Vichentie și domnul Brant se repeziră 
îngrijoraţi, frecându-i mânile, descheindu-i curelele şi sco- 
tand aripile prea grele. In timpul acesta, lumea din gră- 
dină era ca în delir. Aplauzele, -strigătele nu mai conte- 
neau. 

— A sburat. Sboară ca pasărea. 

— Este o invenție nemaipomenită. 

Pe când Tudorică își venea câte puțin în fire, un domn 
chel si cu bárbifá sură, pătrunse între culise. Salută mai 
întâi pe Vichentie care regula aparatul în ladă. 

— As dori să vă vorbesc ceva despre aparatul dum- 
neavoastră. 

— Vorbiţi cu báiefagul, zise Vichentie scurt. 
Domnul cu bárbifa se îndreptă politicos spre Tudo- 
rică. 

— As dori să vă întreb. Cine este stăpânul aparatului? 

— Eu, domnule, răspunse Tudorică. 

Străinul îl privi mirat. 

— Dumneata ? Să zicem că spui drept. Ti l-o fi dă- 
ruit. Dar eu vreau să ştiu altceva. Cine a lucrat aparatul ? 

— Eu, domnule, repetă Tudorică. 

Străinul continuă, tot politicos. 

— Dumneata ? Să zicem că spui drept. Se vede că eşti 
lucrător mecanic. Dar eu vreau să ştiu altceva. Cine a năs- 
cocit aparatul ? 
چا‎ Eu, domnule, răspunse pentru a treia oară, Tudo- 
rică. 

De astădată, domnul cel politicos îşi ieşi din fire. 

— Dumneata nu ştii altă vorbă, se vede, decât ,, 
domnule, eu, domnule”. Ráspunde-mi te rog cumsecade, 
la ceeace te întreb: 

Si rosti rar si răspicat: 

— Cine este inventatorul acestor minunate aripi ? 

— Eu, domnule, trebui să repete Tudorică. 

lar Vichentie și domnul Brant întăriră cu mâinile ri- 
dicate ca jurământ. 

— El, domnule, el, domnule.