Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages401-450

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CAREUL DIN FLOARE 


ORIZONTAL: 1. Floare micá; 9. 
Rămas tot în aceeag clasă fiindcă 
a fost un elev leneş; 10. Produs 
de lapte ce îl serveşte mămica pe 
o felie de pâine dimineața la ceaiu; 
11. Nici mie nici lui; 12. Nebiruit 
de nimeni; 15. Pustiu biblic(MAON) 
16. Lucrare făcută chiar acum; 19. 
A lui; 20. Bae neîncepută; 21 At, 
cal frumos şi nărăvaş. 

VERTICAL: 1. Frunze multe; 
2. Contrarie silintéi; 3. A opta 
parte; 4. A doua notă muzicală; 5. 
Fir de urzit; 6. Frunza bradului; 
7. Senin fără început; 8. Certificat; 
13. Momeală cu care se trage un 
animal; 14. Când e... bună e gi ve- 


FLUTURELE 


ARIPA STÂNGĂ 


ORIZONTAL: 1. Povatà si mai 
e gi adunare unde se dau sfaturi; 
5. Dor de țară; 7. O grămadă mare 
de oite; 8. Ceva din bir; 9. Poarta 
casei; 11. A desfágura (rula); 12, 
Sfárgit de temá; 13. Exclamatie de 
durere. 

VERTICAL: 1. Aşezare de țărani; 
2. E de față cu aripile întinse; 3, 
Tot ceea ce este unde nu-i nimic; 


4. Zarvă mare; 6. Instrument cio- 
10. Totalul unei adunări. 


FLUTURELE 


ARIPA DREAPTĂ 


ORIZONTAL: 1. Locuinţă; 5. E 
mic, mititel şi totuşi are o barbă 
mare; 6. Urcare; 7. Tepe; 8. Epocă; 
10. Mână; 11. Indemn boul s'o ia la 
stânga; 12. La fel ca la 13.Oriz. 


din aripa vecină. 


VERTICAL: 1. Mânăstire într'un 
picior ghici ciupercă ce e? 2. Eu 
am vrut, voi... 3. Vicleană; 4. Când 
nu gti ele; 9. 


Paradis. 


lecţia stai pe 


selie; 18. Pe mine; 19. Pronume. bánesc; 
LALALA 
CONDITIILE DE PARTICIPARE LA 
MARELE CONCURS DISTRACTIV 


Revista noastră organizează începând cu acest 
număr un mare concurs de jocuri distractive, pentru 
care au fost stabilite 35 de premii. 

PREMIUL 1; o bicicletă de băiat sau fată până 

la 12 ani. A 

PREMIUL 2: o bicicletă de băiat sau fată până 

la 8 ani. 

PREMIUL 3: o tricicletă 

PREMIUL 4: ,, „ 


PREMIUL 5: ,, „ 
PREMIUL 6-10: cinci trotinete; PREMIUL 11-15: 


~ {v ㆍ 

sa va fie 
câte un abonament pe 1 an; PREMIUL 16 20: câte 
un abonament pe 6 luni; PREMIUL 21-25: cáte un 


0 BICICLETĂ 
abonament pe 3 luni; PREMIUL 25-35: cárti lite- 


rare din editura noastrá. 


La concurs poate participa oricare cititor al Ru ga ti p ă rinti is á 
| 


revistej, care desleagá jocurile, adáugánd atátea i 


bonuri câte jocuri a deslegat. Jocurile fără bonuri 7 
« vi-o cumpere dela 


nu sunt luate în considerație. Toate deslegările se 


trimit deodată la sfârşitul concursului, care va fi 
STRADA DOAMNEI No. 14 


RĂSPLATA 


unui an de muncă 


anunțat prin revistă. Nu trimiteţi jocurile separat, 
căci nu sunt ținute în seamă. La tragerea premiilor 
participă toţi cititorii, cu atâtea bonuri, câte Jocuri 
au deslegat fără greşală. 

Premiile au fost oferite de magazinele ,,Autorex“ 
din strada Doamnei 14, în ale căror vitrine sunt expuse 


„CONCURSUL DE JOCURI 


Numele și pronumele „m Magazinul care 
Adresa ii cre ni + 

garantează calitatea 
Luna lunie Nr. 1 


WM MM MM ei 


“YD YD DDD DDD DDD DDD DDD DD DDD DDD YM 
cá fiara a fácut o nouá victimá, gi cá floarea minu- 
natá se află tot în camera de diamant. 


vestea frumoasă şi au povestit-o şi altora. 
.. 252 a ajuns până în zilele noastre. 


Oamenii lau ascultat uimiti, s'au bucurat de po- MATUSICA 


Mic = 


K- 


ti 
OPIILOR 


rietenul 


CIT 


UNC 


II 

Cu un strigăt de uimire, Jakcson, marele medic 
veterinar, sări deodată în sus: lumina electrică se 
stinse pe neaşteptate, cufundându-l în întuneric. 

— Ce-o fi cu lumina asta? începu să mormăe şi 
guvernatorul Garrigan ridicându-şi capul dela ra- 
portul*la care lucra. Am o mulțime de lucruri de 
făcut până mâine, şi mai aştept şi o inspecție. Zău 
dacă nu-mi aduce mai multă grijă decât înlesnire, 
electricitatea asta. 

Jackson privi pe fereastră. 

— E o lună minunată, spuse el, şi tare am chef 
de o plimbare. Am să trec să văd dacă e ceva stricat 
pe linie. 

— Asta nu prea intră în specialitatea dumitale, 
nu-i aşa? 

— Nu prea, admise Jackson, dar am făcut atâtea 
lucuri de când am venit aici! Cred că sunt în stare 
să dreg o sârmă ruptă sau să dau la o parte un pom 
ce ar fi căzut peste ea. 

— Dar care e de fapt specialitatea dumitale? tn- 
trebă Garrigan curios. După câte ştiu, rătăceşti prin 
tot ținutul, fără a avea o ocupație anumită. 

— Dimpotrivă, am prea mult de lucru, râse celă- 
lalt. Sunt un doctor, un doctor de animale. Cáláto- 
resc din stațiune în stațiune, dând o mână de ajutor 
guvernatorilor gi vindecând animalele. Mereu îmi 
găsesc câte ceva de făcut, Uite, acum, mă duc să 
dreg sârma electrică. 

— Nu uita să-ți iei gi carabina cu tine. De câtva 
timp se învârteşte un leopard prin împrejurimi. 

— Nu prea îmi 
place să umblu cu 
puşca la mine, răs- 
punse doctorul ne- 
păsător. Cred că o 
lampă de buzunar e 
de ajuns pentru a 
îndepărta un leopard, 
Voi lua doar o secure 
poate să-mi fie de 
folos. Noapte bună. 

In lumina lunei, 
jungla era neagră şi 
misterioasă. Sgomote 
nedeslugite urcau din 
ea, acoperite uneori 
de altele mai puter- 
nice. In fata lui alu- 
necă deodată un 
python enorm, care 
se opri un moment 
chibzuind dacă să-l 
atace sau nu. Un pas 
de animal însă îl făcu 
să plece, strecurându-se ca o umbră neagră. 

Din depărtare se auzea acum mugetul de vânătoare 
a unui leu, urmat îndată de un strigăt speriat: un 
animal mai temător se întorcea în vizuină. 

Toate acestea îi erau atât de obişnuite, încât nu 
le mai dădea nici-o atenție. Cu lanterna în mână se 
simțea tot atât de sigur în mijlocul junglei ca în 
centrul celui mai populat oraş. Apropiindu-se de 
linie, începu să caute locul accidentului. 

Nu i-a trebuit mult ca să-l găsească. De sârmele 
electrice atârna o grămăjoară de carne uscată: tot 
ce mai rămăsese dintr'un pui de maimuţă. Micutul 
căzuse probabil dintr'un copac şi fusese electrocu- 
tat într'o clipă. 


DIMINEAȚA 
ㆍ “COPIILOR 


— E de mirare că lucruri de astea nu se întâm- 
plă mai des, îşi spuse Jackson. Mama puiului ar fi 
trebuit să-l înveţe că nu e bine să te joci cu sârmele 
electrice. Şi punându-şi o pereche de mănuşi din 
cauciuc, se cățără pe stâlp ca să repare defectul. 

Terminase şi era gata să coboare, când auzi deo- 


dată cel mai îngrozitor sunet ce a răsunat vreodată. 


Era durere, uimire, dar mai ales furie. Si atát de 
neaşteptat fusese încât de surprindere, Jackson a 
fost cât pe-aci să-şi piardă echilibrul şi să cadă jos. 

La picioarele stâlpului. era o altă maimuţă, mama 
puiului mort, care stătea aplecată asupra trupului 
acestuia plângând şi gemând. 

Apoi îşi ridică privirea care străluci zárindu-] pe 
Jackson. Părul i se sbârli şi sărind în picioare în- 
cepu să strige lovindu-se cu labele în piept. 

— Crede că eu i-am omorât puiul, îşi spuse Jack- 
son şi-şi scoase lanterna pe care-o îndreptă spre 
maimuţă, vrând s'o sperie ca să fugă. 

Dar maimuța nu se sperie aşa uşor. In loc să fugă, 
ea se înfurie şi mai grozav. Strigând mânioasă, se 
agátá de stâlp, cățărându-se spre el. 

Jackson îşi cunoştea duşmanul şi ştia cât e de pe- 
riculos. Ghiarele maimutelor sunt lungi si ascuțite 
şi rănile cauzate de ele. sunt dintre cele mai pericu- 
loase: aproape totdeauna se infectează sângele. 
Intre acestea, mama ajunsese sus şi-şi înfipse dinții 
în cizma dugmanului. 

Nu adesea întrebuința Jackson violenta faţă dea- 
nimale, dar acum era nevoit s'o facă. Agăţându-se 
cu mâinele, el trase un picior în fata maimutei care 
căzu la pământ. Fu- 
rioasă, îşi făcu vânt 
şi sări până în vârful 
stâlpului. Când căzu 
jos din nou avea o 
fâşie din hainele o- 
mului. Doctorul îşi 
şterse fruntea fm- 
brobonată. O fractiu- 
ne de milimetru sá 
fi sărit mai mult si 
ghiarele ei Var fi 
sgáriat adánc. 

Strângându-şi bu- 
zele, el fluerá pre- 
lung dupá ajutor. 
Dar nu putea avea 
nici-o speranță. Gar- 
rigan era prea de- 
parte ca să-l audă, 
şi niciun un negru 
nu s'ar fi aventurat 
să-l caute în junglă. 
Nimeni nu răspunse 
chemării sale. Dar în întunericul junglei umbre în- 


cepură să se adune. Atrase de mama înebunită, alte * 


maimuțe alergau s'o ajute. Tăcute, ele se strângeau 
în jurul stâlpului, în vreme ce prima tipa înainte, 
ca şi cum le-ar fi explicat întâmplarea. La sfârşit 
fsi ridică brafele'n aer, arátándu-le pe Jackson şi 
celelalte îi urmară privirea. Ura care se citea pe 
chipurile lor îl înspăimântă. Diaperat el îndreptă 
lumina lanternei către ele, cu o slabă speranță să le 
sperie. Dar mişcarea aceasta fu semnalul atacului. 
Strigând învergunate, maimuțele începură să se ca- 
{376 pe stâlpi. 

Tot ce putea face doctorul, era să le lovească pu- 
ternic cu picioarele. Cizmele sale izbeau animalele 


PRE RNA e T. o a, rr PRA 
în cap, în piept, dar în locul celor doborîte, veneau 
alte zece şi atât de repede, încât abea putea să le 
urmărească cu ochii. 
Intr'o clipă hainele sale fură prefácute în sdrenje, 
cizmele începură să se ciuruiască, răni numeroase îi 
acoperiră picioarele. Dar lovea mereu, lovea fără 
răgaz. Urechile îi ardeau, abea mai putea respira şi 
maimufele îl înconjurau ca un cerc viu al cărui stri- 
găt îl asurzea. 

La un moment dat, una 
din ele avu ideea să se 
urce într'un copac şi de 
acolo să alunece 
pe sârmele electrice până 
la Jackson. Fu ultimul ei 
gând. Când atinse sârmele 
o flacără albastră o stră- 
bătu şi căzu moartă la 
pământ. 

Căderea ei înspăimântă 
maimufele. Ele se aduna- 
ră toate în jurul corpului 
nemigcat pipăindu-l, mi- 
rosindu-1 gi dand astfel 
o clipá de rágaz dugma- 
nului. 

Aceastá pauzá era de alt- 
fel foarte bine venită, 
căci Jackson obosise pes- 
te măsură. Cât regreta 
acum cà nu-şi adusese 
revolverul! 

— Avea dreptate gu- 
vernatorul, spuse el în- 
ciudat, nu sunt decât un 
prost. Dar cine oare ar 
fi crezut că o să fiu atacat 
de maimuțe? 

In vremea aceasta, ani- 
malele îşi dădură seama 
că tovarága lor murise cu 
desăvârşire şi se întoarse- 
ră iar spre om. O nouă bătălie era să se înceapă, 0 
bătălie căreia nimeni n'ar fi putut să-i prevadă 
sfârşitul. In clipa aceea însă, o lumină de speranță 
trecu prin ochii doctorului. Cu un strigăt de bucu- 
rie, el scoase din buzunar o foarfecă specială cu 
mânere izolate, pe care-o adusese ca să dreagă sârma. 
Strigătul şi gestul acesta provocară o nouă năvală. 
Dar chiar în clipa când se repezeau ele, Jackson 
tăie sârma care căzu, împrăştiind o puzderie de scân- 
tei albastre. Prima maimuţă atinsă fu curentată pe 
loc. Dar aceasta se atingea de a doua, aşa că şi ea 
fu electrocutatá. In acelaş fel, curentul se transmise 
uneia a treia şi curând întreaga ceată fu străbătută 
de sguduiri şi plânsete. Intâi una, apoi mai multe, 
începură să fugă, lăsând lângă stâlp un număr con- 
siderabil de morti. 

Jackson coborî si-si ficu drum printre trupurile 
care zăceau pe jos. Unul din ele începu sá se migte 

„şi sà geamá. Intr'o clipă, doctorul uită tot necazul 
pe care-l nutrea maimufelor gi se aplecă să-i vadă 
rănile. 

— Arsuri grave — fu diagnosticul — dar vinde- 
decabile dacă sunt tratate la timp. Ia te uită, asta-i 
chiar mama care a început lupta. 

El luă maimujoiul în braţe gi porni spre post, 
fără să se mai sinchisească de linia tăiată. 

Când întră în birou, guvernatorul îl privi cu sur- 
prindere. Era sgâriat, plin de sânge şi sdrenguit. 

— Ce e.. începu el, dar n'avu timp să termine. 

— N'ai să mai ai lumină în noaptea asta, îl fn- 
trerupse Jackson. Am tăiat sârma. 

— Ai tăiat sârma? De ce? 

—M'am bătut cu câteva maimuțe. Uite una din ele, 
arsă toată. Vrei să-mi dai caseta cu instrumente? 

Si imediat începu să spele gi să îngrijească rănile 


^ 


AE LO, A 


maimufei. Se ocupă de ea, înainte chiar de a-şi. în- 
griji loviturile sale şi în curând o bandajase frumos, 
instalând-o în propriul său pat. 

Atunci, şi numai atunci se ocupă şi de el. 

Nu fu prea indulgent: îşi cauteriză rănile şi le unse 
cu iod. 

— Ei bine, ai să-mi spui acum ce fi s'a întâmplat? 
Pleci sá dregi o sârmă, şi-mi vii înapoi In sdrențe 
cu o maimuță rănită. 

In câteva cuvinte Jack- 
son îl puse la curent. 

— Nu e chiar aşa de 
plăcut, spuse el. Maimu- 
fele sunt acum înfuriate 
şi probabil că vor căuta 
să-şi răzbune asupra pri- 
mului venit. 

— Am să trimet o în- 
stiinfare negrilor, zise 
Garrigan. 

— Aş, răspunse Jackson 
privind gânditor maimuța 
ce dormea liniştită. Ce-ar 
putea face o înştiinţare? 
Negrii nici nu vor crede 
„că este într'adevăr pri- 
mejdios să intri în junglă. 
Dar mă întreb...  - 

— Te întrebi, ce? 

— Mă întreb dacă n'am 
putea face ca maimufica 
asta să spună celorlalte 
că suntem buni şi nu le 
vrem răul. 

— Ifi pierzi timpul de- 
geaba, exclamă guverna- 
torul. 

— Poate că nu. In ori 
ce caz, vom fi cât se poate 
de dráguti cu ea. Sper că 
va aprecia lucrul acesta. 

— Poate, mormăi celă- 
lalt. Dar cred că singura apropiere pe care ai s'o 
capefi, va fi încă vre-o două sgârieturi. 

In primele zile, maimuța fu într'adevăr speriată 
şi furioasă. Putin câte puțin însă, îşi dădu seama că 
nimeni nu-i făcea nici-un rău. Dimpotrivă, îngrijirile 
oamenilor îi vindecau rănile. Sănătatea ei se Imbu- 
nátáfea din zi în zi, şi în curând începu să alerge 
prin odăi, îmblânzită cu desăvârşire. 

Atunci începu Jackson să-şi pună planul în apli- 
care. In fiecare zi se plimba câte putin în junglă, 
cu maimutica ce sărea voioasă lângă el; uneori se 
ridica în picioare şi mergea aşa, ținându-l de mână. 
Niciodată nu încercă să fugă. 

In plimbările acestea, doctorul îşi da seama că nu 
sunt singuri. Exclamatii furioase se auzeau în apro- 
pierea lui, frunzele se mişcau, ochi răutăcioşi îl 
fixau din umbră. Poporul maimutelor nu-l uitase; 
pe fiecare clipă se aştepta să fie atacat. 

Aceasta se întâmplă într'o dimineață, aproape în 
acelaş loc unde se bătuseră înainte. Un strigăt de 
mânie răsună deodată şi un dovleac copt fu aruncat 
asupra doctorului. Ca la un semnal, o ploae de pro- 
ectile căzu asupra lui. Câteva clipe fu o ţintă vie 
pe care. o ochiau toate maimuțele din junglă. Avoi, 
un moment de linişte. Dar numai un moment. Din 
tufişuri se desprinse un mascul enorm, cu părul 
zbârlit, gata-gata să-l ia la bătae. Imprejurul zău 
se iveau mereu alte forme amenințătoare care îl în- 
conjurară, agteptând să dea semnalul luptei. Anima- 


‘ lul înaintă încet spre Jackson şi aplecându-se, se 


pregăti să sară. Inclipa aceea însă, maimuța domes- 
ticită scoase un strigăt de spaimă şi se repezi asu- 
pra masculului. Zgâriindu-l gi muşcându-l, încercă 
să-l depărteze de doctor. Surprinsă, bruta nu încercă 
să se apere. De altfel, n'ar fi lovit niciodată o femelă. 


DIMINEAŢA 


CO 


A tt 


o ` o” 


"~ ~ 
Mac 


rice 


Maimufa îl lăsă şi întorcându-se spre celelalte, în- 
cepu să le împingă, să nu se apropie prea mult de 
stăpânul ei. Ele o ascultară uimite. Atunci ea se ri- 
dică în picioare şi începu să vorbească. 

Gesticulánd cu înfocare, striga, se învârtea, pleda. 

Cuvintele ei erau aproape tot atât de deslugite ca 
spuse de un om. Se răstea la maimuțe, le arăta ar- 
surile sale gi le deslugea cum i-au fost vindecate de 
Jackson, care nu le vrea răul. 

Chiar el, care văzuse atâtea lucruri surprinzătoare, 
abea putea să-şi creadă ochilor. Intelegea aproape 
fiecare cuvânt pe care-l spunea es. 

La sfârşit se întoarse spre el şi cu un gest mai 
vorbitor ca un discurs întreg, îi apucă mâna să 
meargă acasă. Omul şi maimuța pornirà nevătămați 
şi în curând ieşiră din junglă. 


v 


BICA LA B 


Urmare din pag. 6 


De abea după aceea îşi aminti de flori, şi luându-le 
de pe birou, spuse: 

— Poftim, Mătuşico dragă, aceste flori din partea 
mea. Mátugica îi mulțumi şi duse florile la nas ca 
să le miroasă. 

— Vai, ce frumos miroase, spuse dânsa, luând 
buchetul şi punându-l pe masă. 

Dar când se uită la noi ce să vezi: obrazul îi era 
plin de cerneală. Galben mă făcusem. Bică începu 
să înghită noduri. Mă gândi de unde ar fi putut să 
se murdáreascá aga!? Tot privind, 2871 buchetul. De 
la el se trăgea nenorocirea! Bică pusese buchetul 
pe birou şi un trandafir intrase în călimara cea mare 
şi plină cu cerneală de pe birou. 

Bică, cu coada ochiului, mă privea disperat. Ce să 
mai spun de mine!? Nu ştiam cum să-i spun Mátu- 
gicài. 

Tocmai în clipa aceia intrà domnisoara Anca, 
desenatoarea. Când îl văzu pe Bicá, 11 întinse mâna 
bucuroasă: 

— Bine ai venit, Bică, pe la noi. Dar ce ai, că 
eşti aşa galben? Si dumneata, Mogu-Licá, te simți 
rău că eşti aşa palid? 

Dar când domnişoara Anca privi la Mátugica, în- 
cepu să râdă şi spuse: 

— Acum înțeleg de ce sunteți galbeni: fiindcă 
Mătuşica este albastră... pe obraz. 

— Cum sunt? spuse Mátugica. 

— Ai cerneală pe obraz. 

Mătuşica se sculă mirată şi se privi în oglindă. 
Când se văzu murdară cu cerneală, întoarse capul 


Garrigan veni în întâmpinarea lor, uimit peste 
măsură. 

— Niciodată n'aş fi crezut, dacă n'aş fi văzut 
chiar eu, spuse el. Eram gata să trimet un glonte 
în inima maimutoiului aceluia când a'nceput ea să 
vorbească. 

— Bunătatea față de animale e răsplătită întot- 
deauna, răspunse celălalt. Cred că lucrurile s'au 
liniştit din nou în junglă. 

— Nu ştiu cum faci toate astea, bombăni guver- 
natorul. Inainte, râdeam de poveştile pe care le 
auzeam despre tine. Dar acum sunt gata să cred 
şi eu că eşti un vrăjitor. 

— Da de unde! râse Jackson. Sunt un doctor 
care îşi cunoaşte meseria. 

ia Adaptare de ELVIRA CALAN 


UCURESTI 


spre Bică. Acesta lăsă ochii în jos gi apoi luând 
după masă o sugativă se îndreptă spre Mătuşica şi 
fi spuse: 

— Lasá-má sá te usuc, căci n'am avut de unde să 
ştiu că trandafirul avea cerneală în el. 

Pufniràm cu toții în râs. 

— Uraa! Dacă râdeți nu sunteţi supăraţi, strigă 
Bică. Vai ce bine îmi pare, Mătuşico dragă. 

Mátugica se apropie de masă, scoase o batistă şi 
se şterse pe obraz. 

— Nu m'am supărat, Bică, fiindcă ştiam că nu se 
poate să nu aduci şi o năzdrăvănie cu tine. 

— N'am adus-o cu mine, am luat-o dela țigancă, 
spuse Bică, aşezându-se pe birou. 

Și aga, noi în jurul biroului gi Bică, stând cocoţat 
pe el, începurăm să tăifăsuim. 

— Ei, îți place Bucureştiul, Bică? întrebă domni- 
şoara Anca. Ai văzut de toate? 

— De toate, spuse Bică. 

— Am văzut şi fundul lacului Cişmigiului, spusei 
eu rázánd. 


— Cum asta? întrebă Mătuşica. 

Vrui să-i povestesc, dar Bicà mă privi rugător. 

— Vrea să spună, răspunse el în locul meu, că 
ne-am plimbat până în fundul Cişmigiului. 

In timp ce noi vorbeam, domnigoara Anca începuse 
să ne desemneze. 

— Tocmai dumitale aş vrea să-ți spun ceva, dom- 
nişoară, îi spuse Bicá. Dar nu-ți spun acuma. Ifi 
spun în numărul celălalt. 

MOȘU-LICĂ 


N 


a 
ferit 


oO 


A 


DESENE 
TRIMISE 
DE 
CITITORI 


MSfanciu 


ME SCRIU | 


Marioara, era o fetiță 
cuminte şi silitoare, însă 
era totdeauna nemultu- 
mită. Odată, de sărbători, 
când păpuşa cea nouă i 
s'a părut că este putin 
mai mică de cum crezuse 
ea că va fi, îi zise tăti- 
cului ei: 

— Vai, nu sunt nicio- 
dată mulțumită! 

Tăticul ei, s'a întristat 
de spusele copilaşului său 
şi a doua zi o luă pe 
Marioara de mână şi-i 
zise: 

— Spune-mi Marioaro, 
ce lucruri nu-ți sunt pe 
plac, şi le voiu duce unui 
copil sărac. Lui, sunt si- 
gur că o să-i placă. 

Marioara se uită mirată 
către tăticul ei, dar cum 
acesta o privea zâmbitor, 
se grăbi să strângă câte- 
va jucărele, făcu un pa- 
chet frumos, şi vru să 
plece, dar tatăl ei luă 
păpuşa cea nouă care i 
se păruse prea mică, şi 
vru s'o împacheteze si pe 
ea ca s'o ducă copilului 
sărac. Marioara, privi 
atunci mâhnită, şi-şi şterse 
pe furiş o lacrimă. 

Văzând-o tatăl ei, îi 
puse păpuşa la loc în 
dulăpiorul ticsit de jucă- 
rii, iar Marioara cu la- 
crimile încă în ochi, spu- 
se că-i place nespus de 
mult păpuşa. 

După ce tăticul ei se 
îmbrăcă, o luă de mână 
şi plecă. Pe drum Mari- 
oara se uita întrebătoare 
la tatăl ei, şi-l întrebă în 
cele din urmă: 

— Unde mergem aga 
departe? 

Tatăl ei, nu-i spuse 
nimic şi urcă o scară 
strâmtă şi stricată, într'o 
casă urâtă şi dărăpănată. 
După ce bătu în uşă, o 
femeie gârbovită, cu părul 
albit de povara anilor le 
deschise, şi intrară într'o 
odàità scundă şi friguroa- 
să, unde la o másufá 
micá, fárá un picior stá- 
tea în picioare o fetiță. 


15 


TERTA TI IT III TI 


è 


REATI 


Fetița deschise nişte 
ochigori mari, mirafi, si 
lăsând ciotul de creion 
din mână se apropie de 
micuța Marioara, care era 
şi mai buimăcită. 

— Marioaro, îi spuse 
tatăl ei, ia desfă pachetul 
şi dă toate jucărelele fe- 
tifei acesteia. 

Marioara desfăcu fru- 
mos pachetul şi-i puse 
toate păpuşile şi celelalte 
daruri în mâinile fetiţei, 


‘ din ce în ce mai veselă. 


Fetiţa puse toate lucru- 
rile pe pat şi mulțumi cu 
lacrimi în ochi Marioarei. 
„Atunci, Marioara se simți 
ruşinată, căci ea nu dă- 
duse în ajun nicio aten- 
tie lucrurilor cari fericeau 
acum o sărmană fetiță. 

Această fetiță săracă nu 
avea pe nimeni care să-i 


Mama 61 


aducă daruri. 
murise când era numai de 
doi ani, iar pe tatăl nici 


nu-l cunoscuse. Doar bu- 
nica, singura pe care o 
avea pe lume, îi povestea 
cum a murit tăticul ei în 
războiu, 

După ce îi dădu fetiţei 
cei câțiva lei pe care îi 
primise dela mama ei 
pentru cofeturi, promise 
să-i aducă şi altădată 
daruri. 

Tatăl ei, dădu sărmanei 
femei o hârtie de o mie 
de lei, şi apoi luánd-o de 
mână pe Marioara, plecă. 

Când ajunseră jos, Ma- 
rioara, cu lacrimi în ochi 
cuprinse gâtul tatălui ei 
şi sărutându-l îi zise: 

— Te rog tăticule să 
mă erfi că ţi-am spus că 
sunt nemulțumită; acum 


DIMINEAȚA 


= CITITORII 


= MARIOARA CEA NEMULTUMITÀ == 


am înțeles că am fost ne- 
recunoscătoare. 

Tatăl ei, după ce o să- 
rută îi spuse: 

— Nu-i nimic, scumpa 
mea fată, ştiam eu că ai 
o inimă bună. Şi mama ta 
mi-a zis să-ți dau o lecţie. 


de LELIA VENTURA 
cl. V-a Lic. „Domnița Ileana“ 
Constanța 


de Mărculescu Mihaela 


De bucurie azi tresare 
tara 
Si plinà este de sperante 
noi, 
Cà ne-a venit un print 
ca un luceafàr 
Sá scape Románia de nevoi. 


In soare strálucesc a Sale 
plete 
Si zámbetul pe buze-a 
rásárit, 
El trece în revistă flăcăi, 
fete, 
Cu braţ voinic si trupul 
otelit. 


Că peste tot domneşte 
veselia 
Si sà strigăm cu toți 
'n cor 
Trăiască Regele şi 
Dinastia 
Şi mândrulnostru tricolor. 


CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


cel mai frumos roman 
pentru copii şi tineret 


('Bibisotes 


Tacerea este de... 


La o masá cu musafiri alesi, 
Sofia, o fetità de opt anisori vrea 
sa spunà ceva bunicului sàu. 

— Tatà mare... 

— La masà nu se vorbeste, o 
întrerupe bunicul. 

La sfárgitul mesei însă o întrebă; 

— Ce ai vrut să-mi spui, copila 
mea? 

— Că era o muscă în supa pe 
care ai mâncat-o. È 


La școală 

— Mamă, profesorul a spus azi 
o întrebare la care nu am putut 
răspunde decât eu. 

— Bravo, Puiule. Si ce te-a în- 
trebat? 

— Cine a spart geamul de pe 


sală. 
Silitorul 
— Ionele, ce tot faci acolo? 
— Invăţ un verb, mamă. 
— Bine, dar eu vád cá te joci. 
— Da, fiindcă învăţ verbul „a 
se juca“. . 


A brodit-o 


— Cine cânta din harpă, când 
Roma ardea? 

— Hector. 

— la gândeşte-te bine! 

— A, dal Nero. 

— Aşa este bine. 

— Mi-am închipuit eu. Ştiam cà 
tot un nume de câine este. 


Cuminte ? 


— Jumbo, ţi-am spus să nu vii 
după mine. 


PREŢUL 5 LEI. 
ia] 


“Dista 


— Fildegul de da.a trecută era 
fals. 


— Ce sí fac! Dacá elefantul 
avea colții falsi. 


S'a gândit mult 

— De ce nu a putut Napoleon 
să-i sufere pe Englezi? 

— Fiindcă l-au făcut prizonier. 


Concurenta 


Doi negustori, cari îşi făceau, 
unul altuia, mare concurență, des- 
chissră două magazine alăturate. 

Primul îşi puse următoarea firmă: 


— La cei doi Poli. ; 

Celálalt imediat ficu urmátoarea 
firmà: 

— La cei trei Poli. 


Ora de aritmetica 


Ionescule, închipueste-ti că într'o 
farfurie am un măr. Dacă fi dai 
lui Petrescu o cincime, lui Ràdu- 
lescu douá cincimi, si lui Bárbulescu 
alte două cincimi, ţie cefi-a rămas? 

— Farfuria, domnule profesor. 


Regim și regim 


In ora de istorie, profesorul ex- 
plică cum mizeria a fost atât de 
mare în Franţa, în 1709, încât $á- 
ranii trebuirà să mănânce iarbă. 
Apoi întreabă: 

— Care era regimul Franţei în 
timpul acesta? 

Un elev, strigă repede: 

- Regimul vegetarian. 


Imprimeriile 


- “Al 「 


A văzut el 


— Sandule, părinţii tăi sunt a- 
casă? 

— Un moment, 
vád. 

După câteva clipe, Sandu se în- 
toarce: 

— Nu sunt acasă. 

— Mie mi se pare că nu le face 
plăcere să mă vadă. 

— Vai de mine, spuse Sandu, 
cum puteți spune aşa ceva. Dacă 
agi gti ce trişti 
spus să vă spun că nu sunt acasă. 


să mă duc să 


De-ale tipografilor 


Un tipograf primi odată o co- 
mandă pentru o panglică de coroană 
mortuară, pe care să scrie: „Dormi 
liniştit! La revedere!“ 


erau când mi-au. 


Două ore mai târziu, tipograful . 


primi o scrisoare din partea clien- 
tului care îi comunica: Vă rog să 
rad „în ceruri“, dacă mai este 
oc. 

A doua zi se putea ceti pe pan- 
glică: „Dormi liniştit! La revedere 
în ceruri, dacă mai este loc“. 


Proverbe 


Unde este sărăcie, e gi ceartă, 
măi bădie. 


Unde intră cearta'n casă, norocul 
pe uşă iasă. 


Cine cheltueşte mai mult decât 
câştigă, n'are'n casă mămăligă. 


Mitică 


— Táticule, tine notele de sfâr- 
git de an. 


Adevérul S. A., Bucuresti 


PAN 


lele » 
` 


VACANTÁ VESELĂ SI INSORITĂ 


DRAGII MEI, 

A început pentru voi vacanjs cea 
mare. Bánuesc că vă bucurati tot 
atát de mult pe cát má bucuram gi 
eu în copilăria mea. Dar voi o aveţi 
mai bine. Pe vremea mea nu prea 
existau reviste pentru copii, iar 
puținele care existau, apăreau rar 
şi nu făceau concursuri la care să 
se poată câştiga premii atât de 
frumoase ca astăzi. 


Iată spre exemplu cât de bine o 
aveți voi: acuma, după ce ati ter- 
minat şcoala, nu mai aveți altă 
treabă decât sà deslegati jocurile 
distractive care apar în revista 
noastră, pentru a putea participa la 
tragerea însemnatelor premii pe care 
le-a dobândit direcția pentru voi. 


2 BICICLETE 
3 TRICICLETE 
5 TROTINETE 


„ precum şi alte 25 de PREMII di- 
terite, vă sunt hărăzite. Jocurile pe 
care trebue sá le deslegati, le-am 
ales şi eu şi vă asigur că nu sunt 
deloc grele. Trebue numai să fi 
atent şi atunci deslegarea vine dela 
sine. Pentru a vedea cât de fru- 
moase sunt bicicletele: şi celelalte 
premii pe care vi le oferim, am 
rugat direcția magazinelor „AUTO- 
REX“, care a avut bunătatea să ne 
dea aceste premii, să le expuie în 
vitrină, pe strada Doamnei 14, astfel 
ca să le puteți vedea cu toții, 


Duceţi-vă gi le priviți şi atunci 
sunt sigură că nu va exista vreunul 
dintre voi, care să nu se ostenească 
să deslege jocurile. 


- Unii dintre voi mă întrebaţi ce 
cărți să citiți în timpul vacanței: 
citiți INSULA FANTOMELOR de 
Radu Turcan, o minunată carte de 
aventuri, apoi ISPRĂVILE UNUI 
COPIL NEASTAMPARAT şi 
FLOAREA INGERULUI, două cărți 
de ale mele, scrise pentru voi. 


PETRIA PETRE. — Poezia „Noi 


suntem străjeri“ este bunicică şi o 
voi publica la pagina NE SCRIU 
CITITORII. Descrierea Turnului 
Severin am fnaintat-o comisiei, care 
n'a terminat încă cu citirea manus- 
criselor. Cealaltă poezie este slabă. 
Mai încearcă. 


CARPOV TAMARA. — Nu tre- 
buia să te scuzi, căci nu sunt 
supărată. Imi pare nespus de rău 


că nu te simţi bine cu sănătatea. 


Odihneşte-te şi mănâncă bine. E 
cel mai bun leac. Tu nu participi 
la concursul de jocuri distractive 
care are premii atât de mari? 


STĂNCULESCU NINA.— Draga 
mea, nu am putut să-ți răspund 
mai curând deoarece am avut foarte 
mult de lucru. Sper eá ai terminat 
şcoala cu bine. Petrecere bună pen- 
tru timpul vacanței. Ai dori vreun 
model special la „Pagina Fetiţelor“ 
care-ţi place atât de mult? 


MARTIN ELISABETA.— Poezia 
nu este rea, dar nu poate fi publi- 
cată. Te repeti, adică spui acelaş 
lucru în toate trei strofe gi ce-i 
mai rău, e că o faci cu aceleaşi 
cuvinte. Mai citeşte poezii scrise 
de poeți mari şi apoi încearcă. 


이 anne 
가 건 ei 1 


, ㆍ TO 
ti 
^ 


„Lia si 


Tia detective" 


e povestirea din pag. 4—5 


ㆍ VIDA 


STOIU AUREL. — Concursul s'a 
terminat la data anunțată. Comisia 
mai citeşte încă lucrările trimise şi 
sper ca în cel mult două săptămâni 
să avem rezultatul. 


GHEORGHE NICULAE. — Eşti 
un nepot cu care mă voi mândri 
totdeauna. Muncegte, dà-ti silinta 
să devii un meşter bun gi un om 
dintr'o bucatà. De bunà seamá cà 
nu sunt supărată pe tine, care ai 
atâta treabă. Jocul de care mă 
întrebi a fost într'adevăr greşit. 
Imi pare rău că ai muncit degeaba. 


Când ai timp, scrie-mi. Imi va face 


plăcere. 


IONESCU MICHAELA. — Bine 
ai venit între nepoatele mele. Nu 
ai fost tu oare pe la revistă şi ai 
dat domnului Director un desen, 
care mie mi-a plăcut mult? Știu că 
te-a lăudat. 

EMA GOLDENBERG. — Cu alte 
cuvinte, tot ce scrie în revista noa- 
stră îți este pe plac. Mă bucură 
foarte mult lucrul acesta. Dar, 
de-ți place atât de mult revista, 
de ce nu o recomanzi şi prietenelor 
tale ? 


ENE ŞI TRAIAN. — Concursul 
acela s'a terminat de mult. Ai trimis 
răspunsul la timp? Nu se poate sá 
nu fi primit ce se cuvine. In orice 
caz, îmi pare rău, căci nu mai m 
nici o brogurá din care-mi ceri. 


MATUSICA 


v 


REVISTA 


DIMINEATA C 


OPIILOR 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


` [—] Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE |—| Editura „Ziarul, 5. A. R.. Bucuresti 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPIILOR" —in țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 
In străinătate: 1. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 si 6 luni Lei 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. 7. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV 


28 IUNIE 1939 


No. 803 


Copilul care voia să fie prost 


A fost odată un copil pe care-l chema Ionică. Şi 


fiindcă Ionică avea vreo zece ani, mergea la şcoală, 
unde ar fi trebuit să înveţe, să-şi facă lecţiile şi să 
fie ascultător. Ori tocmai lucrurile astea nu prea 
ştia el să le facă. Ii plăcea mai bine să se plimbe 
cât e ziulica de lungă prin livezi, sá se tie după 
fluturi, sau să bată oina pe maidan. 

Nu zic că nu sunt frumoase şi astea. Doamne pă- 
zeşte. Ba drept să và spun, ce n'aş da să încing şi 
eu o oină cu domnii cari vin pe la mine în vizită. 
Dar n'am timp. Nu am lecţii de făcut, dar am alte 
treburi, atât de multe, încât seara când mă duc acasă 
sunt obosit şi n'am chef de oină. Și atunci mă culc. 

Copiii au însă timp de joacă. După ce-şi fac lec- 
fiile, după ce-şi aranjează ghiozdanul pentru a doua 


zi, n'au decât să sburde cât le poftegte inima, pe 


unde vor. 


Ionică ştia toate astea, dar nu se împăca cu gândul 


că trebue să-şi facă gi el lecțiile. Se ageza la masă, 
deschidea cartea sau caetul şi în loc să-i fie gândul 
la ce scria sau citea, se gândea la bile, la leapşa pe 
ouatel!ea şi la „hoţii şi vardistii“ Il apuca seara gi 
el nu ştia nimic şi nici nu se jucase, în timp ce alti 
copii sburdau de mult prin curte. 

Avea însă mare noroc, căci era băiat bun la sufiet, 
iar prietenii lui îl iubeau şi-l ajutau la şcoală, care 
cum putea, mai suflându-i, mai explicându-i lecţia 
în recreafile. 

Intr'o seară, Ionică se 
culcă tare amărât, căci 
îşi pierduse toată după 
amiaza citind, fără sá în-. 
vete nimic. Nu apucă să 
doarmă bine câteva clipe, | 
că se şi trezi îngrijorati 

— Doamne, .spuge el, 
tare ar fi bine ca cu să 
ştiu toate cele cât vrea 
să ne înveţe domnul pro- 
fesor la şcoală. Dar aş 
vrea sà le ştiu fără să le 2 
învăţ, ca sá am timp de Y 
joacă. AA 

Cum se gândea el la 
toate astea se pomeni pe 
p'apomă cu un pitic ca- 
re-i spuse; AA OS 


— Ionică, dorința ta 


a fost auzită în cer gi de azi încolo vei gti toate 
fără învățătură. 


— Copilul se bucură, dar când se sculă a doua zi 


' fu tot trist, căci credea că totul era un vis. Mare 


i-a fost mirarea la şcoală, când văzu că ştie lecţiile 
mai bine decât toţi prietenii lui si că profesorul se 
minunează de ştiinţa sa. Piticul se tinuse de cuvânt. 
In scurtă vreme fu primul din clasă şi toate acestea 
fără muncă. Lumea se minuna, căci nimeni nu ştia 


“adevărul. 


Ionică era însă nemulțumit. Prietenii de până atunci 
îl ocoliau, căci îl credeau mândru şi prefăcut. Ei se 
munciau cu lecțiile, în timp ce Ionică le ştia fără 
osteneală. Nimeni nu mai voia să se joace cu el şi 
îl porecliseră în batjocură „filosoful“. 

Au mers lucrurile aşa o vreme, până ce într'o 
noapte, Ionică adormi plângând. Doamne, se rugă el 
în vis, fă să fiu iarăşi prost ca mai înainte, să tre- 
bue să învăţ ca toți ceilalți copii. Piticul se ivi din 
nou pe plapoma sa şi-i spuse: 

— Şi dorinţa asta îţi va fi împlinită. De mâine 
vei fi acelaş ca mai înainte. 

Si iată, că Ionică nu mai ştia lecţiile. Incepu să 
ia iar note rele, dar colegii 
se îmbunară cu el şi în- 
cepură iar să-l ajute 
ca mai înainte. Nici Io- 
nică nu se lăsa însă. El 
înțelese, că numai acei 
cari muncesc cinstit se 
bucură cu adevărat de 
viață şi începu iar sà în- 
vete bine, să-şi dea oste- 
nealá, astfel cá fu din nou 
primul din clasá, dar de 
data aceasta pe merit. Si 
din ziua aceea, a avut 
vreme sá înveţe, sá se 
joace gi a avut prieteni 


multi cari au ținut la el, 
MATUSICA. 


ARATÀ REVISTA NOASTRÀ 
SI PRIETENILOR TÁI 


FF, ce căldură. 

A sosit vacanța. Mare plictiseală. Par'că 
f tot era mai bine când aveam şcoală. 
ÎN Atunci te sculai de vreme, mâncai ceva, 
7 dacă mai aveai puţin timp citeai încă- 
odată lecțiile pentru acea zi şi apoi cu 
ghiozdanul la subsuoará o porneai spre şcoală. 

Nu zic cà nu-i frumoasă şi vacanţa. Ba din contră. 
Dar uneori îți vine să-ți iei lumea în cap de plic- 
tiseală. 

Cam aşa se gândeau două 
fetițe cari stăteau întinse 
pe prispa unei frumoase 
case, la farà. Lăsaseră deo- 
parte cititul şi lucrul de 
mână şi priveau norişorii 
alburii ca nişte oite, cari se 
fugăriau pe întinsul cerului. 
Dar gi privitul acesta fără 
noimă le obosia. 

— Lio, spuse atunci cea 
brunetá, ce sá facem toatá 
ziulica? 

— Ştiu gi eu Tio, rás- 
punse bálaia. Hai sá culegem 
flori din grádiná sau sá 
máturám prispa. 

— Názdrávaná mai esti. 
In primul ránd nu este bine 
să rupi flori din grădină. 
Le pui în casă gi se vestejesc. Dacă ai fi la oras, 251 
mai înţelege. Dar aici la țară, locul florilor este în 
grădină. Şi apoi, pentru ce să măturăm prispa. Nu-i 
curată? 

— Am spus şi eu numai să zic, răspunse Lia. 

— Decât să zici, mai bine să taci. 


— Ba, mi-a venit o idee. 


— Spune-o. 

— Hai să facem o plimbare pe câmp. 

Tia se ridică în capul oaselor şi o privi pe Lia. 
— Nu şti că nu avem voie să plecăm singure la 


câmp? N'ai auzit că prin partea locului s'a aciuiat 
o bandă de tâlhari? 


— Mie nu mi-e frică. Și la urma urmei nici n'osă 
ne depărtăm prea mult de casă. Mergem să culegem 
maci şi albăstrițe. Dacă nu vrei, mà duc eu singură. 

Și fără să mai aştepte răspunsul prietenei ei, Lia 
se ridică şi porni pe poartă afară. O luă deacurme- 
zişul ogoarelor, oprindu-se ici si colo spre a culege 
câte o floare, sau spre a privi la trebăluirea furnicilor. 


ato Păş, fosniau pagii ei prin iarbă. 
— Lio! 


Fata se întoarse tresárind. Era Tia care venise 
dupà ea. 


— M'am rásgándit gi am venit cu tine, spuse Tia. 
Acasă má plictiseam de moarte. 

— Vezi, m'ai ascultat, spuse mándrá Lia. 

In acea clipă se auzi un tunet surd, care le făcu 


„PAGINA FETITELOR" SE 
AFLÁ IN PAGINA 12 


LIA ŞI TIA, DETECTIVE 


de CESARINA LUPASCU 


pe cele două fetiţe să se cutremure. Cerul se intunecase 
pe neaşteptate şi o furtună nemaipomenită se pre- 
gătia. 

— Hai repede acasă, spuse Tia speriată. 

— Până ce să ajungem înapoi ne apucă ploaia, 
spuse Lia. De fugit nu putem fugi, iar în câmp nu 
avem unde să ne adăpostim, căci am putea fi ucise 
de tráznet. 

— Ce ne facem? 


Fetitele privirà îngrijorate în jurul lor şi văzură 
în depărtare o casă, care părea nelocuită. Fără să mai 
stea mult pe gânduri ele porniră într'acolo. Ajunseră 
curând. Era o şură, un fel de hambar mai încăpător, 
construită în mijlocul câmpului, spre a se putea 
adăposti în caz de nevoie grânele culese, spre a nu 
fi bătute de grindină sau de ploaie. Uga era numai 
sprijinită, astfel că cele două copile putură să intre 
fără greutate înăuntru. 

In aceeas clipă începu să plouă cu găleata. Părea 
că sau rupt toate băerele 
cerului. Nu se vedea nici 
la doi paşi depărtare, iar 
tunetele erau asurzitoare. 
Vântul guera. 


Tia si Lia s'au retras spe- 
riate în fundul hambarului, 
aşteptând acolo trecerea 
furtunii. Ori tocmai lucrul 
acesta a fost spre norocul 
lor, căci după puțină vreme 
se auzi sgomotul făcut de 
motorul unui automobil, iar 
puțin timp după aceea uşa 
fu deschisă gi fnăuntru pă- 
trunseră trei oameni bine 
îmbrăcați, dar cari păreau 
că se feresc să nu fie vă- 
zuți de cineva. 

— Ploaia asta a venit 
tocmai la timp, spuse unul dintre ceitrei, Am putut 
trece în mare viteză prin sat, ca să ajungem aci la 
ascunzátoarea noastră. Hai să aducem lucrurile din 
automobil şi să ne împàrtim banii. 

— Hai, că tot avem timp, cât ține ploaia. Dar 
drept să vă spun, mie îmi este foame şi somn. Tare 
păcat că nu avem ceva de mâncare. 


Lia şi Tia încremeniseră în ascunzătoarea lor din 
fundul hambarului. Infelegeau că oamenii acei erau 


hoţii căutați de poliție gi 
ştiau că ar fi fost vai şi 
amar de ele dacă ar fi fost 
prinse. 

Tia era gata să înceapă 
să strige, când Lia o strânse 
de mână şi-i sopti; 

— Taci din gură, dacă nu 
suntem pierdute. Ai răbdare 
să vedem ce au de gând să 
facă. Nu o să dea de noi în 
întunecimea asta. 

Tia se stăpâni. In timp 
ce tâlharii îşi  împărțiau 
prada, fetiţele se strecurară 
pe chipendul unei pivniti, 
spre a fi mai bine pitite. 
După o vreme, ploaia se 
opri, iar soarele începu să-şi trimită din nou razele 
pe afară. Era aproape de apus. Ce aveausă facă Lia 
şi Tia dacă bandiții nu plecau toată noaptea din 
hambar? 

Iată însă că unul din ei deschise uga şi spuse: 

— Slavă domnului că e iar vreme frumoasă. Hai 
să mergem până în sat ca să mâncăm ceva. Vom 
veni mai târziu înapoi ca să ne luăm lucrurile. 

Ceilalți banditi ascultarà spusele tovarágului lor 
şi după, ce dosiră banii şi lucrurile furate, se urcară 
în automobil şi porniră în grabă spre sat. 

Tia gi Lia abea aşteptau acest lucru. Egirà din 


ascunzătoarea lor şi fără să mai aştepte mult o por- 
niră în grabă spre casă. 

Dar ce lung le părea de data aceasta drumul. 

Li se părea că sunt urmărite de tâlhari şi cum 
umbrele începuseră să se lase, li se năzăria că în 
dosul fiecărui tufig din cale este un om cu pugca 
întinsă. 

Abea îşi mai trăgeau sufletul când au ajuns în 
sat. Se repeziră acasă, ca să dea de veste celor mai 
mari, cele ce au văzut. 

Acasă toată lumea era îngrijorată, căci nimeni nu 
le văzuse plecând, iar toţi se temeau ca nu cumva 
să le fi prins furtuna într'un loc unde nu se puteau 
adăposti. Pe deasupra sosiră dela oraş părinții Liei, 
cari aflasară de banda de tâlhari care se aciuiase 
pe acolo şi voiau să-şi ia copila acasă. 

— Nu vreau să plec de aici tăticule, spuse Lia. 
Nu mai există nici un pericol. Dacă mergi cu mine 
la postul de jandarmi, hoţii vor fi prinşi până în 
seară. 

— Nu mai vorbi prostii fetiță. Se căznesc atâția 
poliţişti de seamă să-i prindă şi mau putut şi tu 
spui că până seară vor fi la închisoare. 

— Ştiu ce spun, fiindcă ştiu şi unde sunt hoţii. 

— De unde ştii toate acestea? 

Atunci Lia povesti tatălui ei întâmplarea, iar 


5 


acesta anunță în grabă pos- 
tul de jandarmi din sat. 
Jandarmii la rândul lor 
chemară în ajutor pe câțiva 
politigti cari trăiau ascungi 
de o vreme pe la casele 
sătenilor, spre a fi ajutați 
la arestarea tâlharilor. 

Pornirá cu toţii în noapte, 

conduşi de Lia, spre ham- 
barul din câmp. Erau înar- 
mati, dar se fereau sà nu 
atragă atenția hotilor, pentru 
ca aceştia să nu lase prada 
locului şi să fugă. 
Sosiră în fața hambarului, 
iar jandarmii şi poliţiştii se 
ascunseră prin lanurile din 
jurul hambarului, aşteptând sosirea tâlharilor. 

Spre miezul nopţii se auzi sgomotul făcut de mo- 
torul automobilului, iar după puțină vreme maşina 
se opri în dreptul ascunzătorii. Cei trei tâlhari 
coborâră şi după ce priviră cu atenție în jur, intrară 
în hambar. 

— E linişte, spuse unul dintre ei. 

— Linigte, răspunse altul. Nimeni nu a băgat de 
seamă că am sosit pe aici. Hai să luăm lucrurile şi 
să plecăm, 

Intrară în ascunzătoare. 

In clipa aceea se auzi un glas puternic care striga: 
. — Mâinile sus. In numele legii-sunteti arestaţi. 

Tâlharii scoaseră pistoalele din buzunar, dar nu 
vedeau în cine să tragă, căci poliţiştii rămaseră 
ascunşi. 

— Aruncafi armele, spuse din nou glasul porun- 
citor, sau tragem. Sunteţi înconjurați si nu mai 
puteţi scăpa. 

Unul din tâlhari descárcá un foc de armă spre 
locul de unde venia glasul. Un alt foc de armă fu 
răspunsul, iar banditul se schimonosi de durere şi 
scápá arma jos, căci fusese lovit în braț. Speriaţi 
tovarágii lui aruncará revolverele şi ridicară mâinile, 
în semn că se predau. | 

Deabea atunci iegiră din ascunzătoare poliţiştii. 
Tâlharii fură Incátugafi, urcați în maşina lor şi duşi la 
închisoare. 

Lia şi Tia căpătară în schimb un însemnat premiu 
în bani, deoarece ajutaseră poliţia la prinderea bandei. 

Numai un om nu era mulțumit de toată întâmp- 
larea şi acesta era tatăl Liei. Desi aventura se ter- 
minase cu bine, el nu putea uita că spusese copilei 
lui să nu părăsească satul gi să nu se plimbe pe 
pe câmp singură. Seara, acasă, o luă pe braţe gi-i spuse: 

— Draga mea, Tia gi cu tine v’ati purtat ca două 
adevărate detective. Cu toate acestea nu trebue sá 
uitaţi cà mai sunteți încă nişte fete mici gi că sun- 
teti datoare să ascultați de părinții voştri. 


Primul far a fost construit in anul 260 
inainte de Christos pe insula Pharos 


Oameni celebri: HANS CRISTIAN ANDERSEN (1805-1875) 


Care din voi dragi 
copii, n’a citit povestile 
pline de gingágie ale aces- 
tui scriitor? Care din voi 
n’a fost migcat pànà la 
lacrimi de duioasele lui 
povestiri? Nu cred sá fie 
unul care sà nu fi 


gustat frumusețea scrie- 
rilor lui, şi să nu-i fi 
admirat minunatul dar 
ce-l avea pentru povestit. 

Desigur însă că ştiţi 
prea puțin despre vieaţa 
plină de sbucium şi sufe- 
rinfá a lui Andersen, 
deaceea, m'am gândit să 
vă spun eu ceva despre el. 


Andersen, a văzut lu- 
mina zilei, într'o dimi- 
neajà cetoasà, de Septem- 
brie, a anului 1805, într'un 
orăşel micuf, numit 
Odensee din Danemarca. 

In căsuţa sărăcăcioasă 
a cismáragului Cristian, 
Andersen, a auzit primele 


poveşti cari încântă tutu- 


ror copilăria. 1 le citea 
tatăl său în nopțile lungi 
de iarnă, şi el le asculta 


căutând să pătrundă cât 


mai bine rostul lor. 


Biietfagul, 
tárziu deveni cel mai 


talentat povestitor al. 
Danemarcei, petrecu pri- = 
mii ani ai copilăriei în- 


mijlocul luntraşilor şi co- 
răbierilor, cari îl luau 
adesea, pe marea cea 
veşnic albastră. 


care mai. - 


Tatăl său în acest imp: 
se inrolá în armata împă- 
ratului francez Napoleon, 
unde muri pe câmpul de 
luptă. 

Micul Hans Cristian, 
trebuia sà-gi caute un rost 
în lume. Intră întâiu la 
o fabrică de postav, unde 
din zori până 'n seară 
muncea cu râvnă, iar seara 
se abătea pe la şcoala 
copiilor orfani, unde în- 
vàta el megtegugul scri- 
sului şi al cititului. 

Şi, nu trecu mult dela 
aceasta, că Hans Cristian, 
într'o noapte se agezá la 
másuta lui de acasă gi 
începu să scrie o poveste. 

O poveste minunată cu 
zâne gi copilaşi cuminţi, 
cu îngeraşi cu aripioare 
de puf... o poveste cum 
alta n'a mai fost scrisă, 


apoi încă una, şi toată 
noaptea scrise numai 
poveşti. 


` In seara următoare, 
când se duse la şcoală, fi 
arătă învățătorului său 
tot ce scrisese, şi acesta, 
un moş sfătos, îl lăudă 
mult, şi-i dădu nişte cărți 
cu poveşti şi aventuri, pe 
cari Hans Cristian le citi 
cu multă dragoste, şi 
bucuros că poveştile lui 
plăcură, se apucă să scrie 
şi altele. 


Scrise poveştile pe cari 


_le auzise de la pescarii 


din port, poveştile cu 
sirene, cu zâne “ale mării 
şi plante fermecate de 
mirgean în adâncurile 


a nestrábátute aleoceanelor. 


Si povegtile 13 Plëceau 
tuturor. i 

Atunci, le-a & el la 
un .tipograf, gi acesta i 
le-a cules gi tipărit tntr'o 
cărticică, pe rare Hans 
Cristian o închinase mèi- 
cutei sale, gi care începea 
cu „Povestea mamei“, pe 
care negreşit că y citit-o 
şi voi. 


Corabia cu nazdravaniile lui Bicá; 
a ancorat in paginile 8 si 9 


z 
Aadel. 


Avea aproape pe e 
de ani, şi zorii fericirei, 
începuseră sà mijeascà. 
Si, după cum îi spusese 
odată o ghicitoare mamei 
sale, orăşelul Odensee, fu 
în curând mândru de 
acest tânăr. 

Dar până atunci, câte 
n'avu de îndurat. Plecă 
la Copenhaga, capitala 
Danemarcei, cu gândul să 
se facă actor, dar direc- 
torul teatrului unde se 


duse Andersen, un om rău, 


nici nu voi să audă de el. 


înapoiat în oraşul copi- 
lăriei sale, şi intră iar la 
şcoală. Avea optsprezece 
ani, şi învăţa cu copiii de 
2666 ani. 11 durea dar,se 
vede că aşa îi fusese 
lui sortit. Muncind cu 


sârg el izbutegte să ter- 

mine Universitatea. 
Deacum soarta tie 

pecetluită,.. 
00 


noscute de el: Italia, 
Germania, Franţa, Elveţia, 
toate aceste țări le vede 
şi le cercetează. Si pre- 
tutindeni ca un Moş Cră- 
ciun cu desaga fără fund, 
lasă poveşti minunate din 
traista-i fermecată. Toţi 
copiii îl iubesc, şi-i citeac 
poveştile căci tuturor le 
plăcea felul atrăgător în 
care erau scrise istorioa- 
rele lui Andersen. 


Când se întoarce în 
Copenhaga în anul 1835, 
faima lui străbătuse de 
mult în cele mai îndepăr- 


tate “colțuri ale Dane- 
- . marcei. 
Trist tare, Andersen s'a 


Toti îl citesc cu drag; 
dar mai ales copiii fi 
gustă dulceafa poveştilor 
sale. Copiii pe cari îi 
iubea şi cărora le-a legă- 
nat copilăria cu basmele-i 
neîntrecute. 


„Flacăra vieţii lui s'a 


- topit; în 1875, după o 


vieatà de 70 de ani. 
A murit omul, dar i-au 


rămas poveştile, cari au 
fost tălmăcite de toate 


~ am gt rupa 


MORMÂNTUL SCRIITORULUI 


Ajutat de oameni înte- 
legători printre cari şi 


poetul Guldberg, care îl 


mai scăpase odată de la 
impas când fără ajutorul 
acestuia şi-ar fi pierdut 
vocea, Hans Cristian An- 
dersen cutreerà țări necu- 


popoarele pământului, în 
semn de recunoştinţă 
pentru acel care a fost 
Andersen, bàietagul lui 
Cristian Andersen, cis- 
máragul din Odensee. 


I. E. ROZEANU 


6 


BASME SI LEGENDE DIN MAROC 


CALIFUL SI POETUL 


Traducere de: ANTON TH. LUDOVIC 


„„Califul Abd-el- Mau- 
men din familia Almoha- 
dezilor, familie care a 
domnit la Fez, iubea în- 
vátáturile gi proteja pe 
poeții, cari în acea epocă 


mizerabilă, încât mi-ar fi 
ruşine să vă primesc în èa. 
— Dar eu voesc să-ți 
vizitez locuința. 
— Atunci stăpâne, tn- 
gădue-mi câtva timp pen- 


cântau gloria Islamului 
şi slăveau victoriile mu- 
sulmane. 

Unul dintre aceşti 
poeţi, numit El-Hasan, cu 
toate minunatele sale 
poezii, era sărac ca ulti- 
mul hamal. N'avea pentru 
trai decât o căsuţă age- 
zată într'o stradă strâmtă 
şi întunecoasă a unui oraş, 
fără curte şi nici grădină, 


pentru a merge să respire . 


aerul, să admire cerul şi 
să cultive florile pe care 
le iubea şi le slăvia în 
versurile sale. 

|! In acest timp, Califul 
recompensa poeziile care 
cântau înaltele fapte ale 
Almohadezilor. 

Intr'o zi Califul şi 
curtea sa, fiind încântat 
de un poem strălucit al 
lui Hasan, îi zise; 


— Hasan, dorința mea 
este de a cina la tine 
într'una din aceste zile. 

— O, stăpâne, răspunse 
poetul, eu nu sunt demn 
de aşa mare onoare şi 
casa. mea este mică şi 


“acest termen, 


tru ca să-mi aranjez casa 
pentru a vă putea întâm- 
pina. 

— Eu consimt, dar în 
cât timp te aranjezi tu? 

— Un an, cel putin 
Calife! 

— E prea mult. Sunt 
nerăbdător de a merge 
să te văd. 

— Câteva luni atunci. 

— Bine, eu fi-acord 
mă vei 
anunța când vei fi gata. 

Poetul El-Hasan grație 
unei sume cu care-l îm- 
prumutaseră amicii săi 
refăcu căsuţa lui vopsind 
ferestrele şi zidurile 
în alb. j 

Când totul fu pregătit 
merse şi recită o poezie 
în fața Califului. 

Abd el Maumen, vrăjit, 
fi zise: 

— Mâine dimineaţă voi 


_ fi la tine. 


Poetul, după ce trecu 
ziua, încărcă o masă cu 
prăjituri, dulcefuri gi 
fructe giastfel aprovizio- 
nat aşteptă venirea prin- 
fului. Acesta sosi însoțit 
de vizirul său gi câțiva 
ofițeri. Casa era mică şi 
ei abia avură loc în ea. 


— Bietul meu Hasan, 
zise el, văd şi simt gene- 
rozitatea talentului tău. 

Califul se puse pe mân- 
cate cu poftă. 

— Dulceţurile si fruc- 
tele sunt delicioase, spuse 
el, sunt încântat de vizită. 
Acum dragul meu Hasan 
să-mi arăţi toată casa. 


— Ah, stăpâne nu am 
decât o singură cameră. 

— Vrei să te ascunzi, 
îi spuse Califul. 

Sunt sigur că locuința 


- ta este mai mare, decât 
~ ne spui tu. 


Ei bine mergem să 
vedem. 


— Să vie un zidar. 

După ce sosi zidarul îi 
porunci să facă o uşă în 
perete. , 

— Califule, strigă poe- 
tul, Coranul (cartea sacră 
a musulmanilor) interzice 
atingerea peretelui veci- 


nului. Acela nu:mi apar- 


tine mie. 
— Găureşte toată uşa, 


spuse califul zidarului. 
: — Alah! Alah! ce va 


etului. Ei intrarà într'o 
grádiná foarte frumoasà 
impodobitá cu arbori, cu 
flori delicioase 81 cu 
plante din toate țările. 
Se vedeau acolo pavili- 
oane elegante, mobile 
bogate si sclavi asteptànd 
ordinul stàpfinului lor. 

— Vezi tu dragul meu 
Hasan, am avut dreptate, 
când îți spuneam, că 
locuinţa ta este mai mare 
decât ne-ai spus?! 

— 0, Califule crede-mă 


că aceste grádini gi pa- 
vilioane nu-mi aparțin. 


— Nici nu ştiam de 


existența lor. 
— Ifi aparțin căci eu 


ti le dau. Cu singuracon- * 


diție, ca tu să te servesti 
de ele în mod cinstit. 
Voiu veni mereu cu plă- 
cere ca să-ți ascult poe- 
ziile tale. 

Poetul se culcă la 
picioarele Califului şi în 
versuri improvizate el 
declară toată recunoştinţa 
sa față de bunătatea a- 
cestuia. 


zice vecinul meu, 
Hasan. 

Când deschizátura fu 
suficient de mare Califul, 
vizirul şi ofițerii trecurá 
prin zid la vecinul po- 


gemu 


In Kurdistan, 


— Poetule, zise Abd-el- 
Maumen, geniul tău ilus- 
tru m'a fermecat şi grație 
versurilor tale lumea va 
cunoaşte bogăția poporu- 
lui nostru. 


în loc de bani 


sunt cuburi de ceai presat 


2. 2 Dea 예가 


det 자스 


Vor vedet; ce este seris: 
Fiindca“ Brea” so decis 


Sa: se enfsorco fugo, oco SG 
a 


Co ¡ee 0006 


Yeov sa” zc Cu o Tra snae, 
Cat se duce în ovae 


o Qcesi 
> sob/€ 


~. >, o.» ..o....»» nm 


FLASNETARU 


pentru voi acuma, desigur, una din cele 
mai mari plăceri ca sà egiti, după 
terminarea lectiilor, sà và plimbafi prin 
grádinile publice. Acolo aerul verii e 
mai dulce decât în oricare altă parte, 
iar pomii mai frumoşi ca oricând. E o 
adevărată plăcere pentru ochi să privească aleele albe 
de petale şi să asiste la munca grădinarilor, care nu 
ştiu ce să mai facă,pentru ca florile sădite de ei să 
fie cât mai frumos aranjate. 

De ani de zile — de când eram şi eu ca şi voi, 
copil de şcoală, — am rămas cu obiceiul, ca la 
începutul verii, când soarele începe a bate cu destulă 
putere şi mugurii încep să- 
şi facă loc la viață, sà má 
opresc câtva timp prin gră- 
dini şi parcuri si să mă |; < 
bucur de reînvierea naturii. [ii 


Aga am făcut chiar mai |). I | 
DI 


zilele trecute, când după un 
ocol prin parc, mi-am zis 
că n'ar fi rău să má aged 
pe-o bancă. Am stat eu acolo 
singur, ce-am stat, furat de 
frumuseţea florilor înşirate 
într'o minunată ordine, până 
când s'a aşezat pe sceiaşi 
bancă — dar spre capătul 
celălalt, un bătrân foarte 
cumsecade, după figură, alb, 
ca toți bunicii, şi drágostos, 
tot ca ei. Bătrânelul venise 
pe alee, ținând într'o mână 
un bastonaş subțire, iar în 
cealaltă, mânuţa mică a unui 
copil de vreo şase ani, cu 
ochii de cărbune şi părul negru ca funinginea. 

De cum s'a aşezat pe bancă, copilul care nu era 


dornic de joacă ca ceilalți de seama lui,a şi început 
să se roage de bătrân. 


— Bunicule, să ştii că nu te mai las acum. Trebue 
să-mi spui o poveste. i 

— Dar nu mai ştiu niciuna. Ti le-am spus pe 
toate. De unde sà mai iau atâtea? 

— Nu se poate — se ruga frumos şi se alinta 
băiatul cu pantalonaşi verzi şi hàinutà albastră. 
Dumneata spui mereu aşa şi la urmă. tot găseşti 
să-mi povestesti ceva. 

— Zău, crede-mă, spunea bătrânul, pe care îl 
vedeam bine că face mari eforturi să-şi aducă aminte 
de vreun basm cu care să mulțumească pe nepot, — 
zău, nu mai ştiu nimic. Dacă vrei îţi spun una veche. 

— Vecheee? Nu vreau — ripostează cu îndârjire 
băiatul. Le ştiu pe toate. Una nouă vreau. Numai 
data asta vreau o poveste nouă — face băiatul, tot 
rugându-se de bunicul său. Pe urmă nu-ți mai cer 
decât din cele vechi. 

Bunicul rămase pe gânduri. Eu stau liniştit 12 
locul meu şi sunt curios cum o s'o scoată la capăt 
cu băiatul. Trag cu ochiul — aşa ca să nu fiu 
observat — când la băiat, când la bătrân si mi-e 
milă par'că de amândoi: de bătrân, cum se frământă 
să înfiripeze ceva pentru nepot, de acesta cum arde 
de nerăbdare ca să audă din gura bunicului o nouă 
pitanie minunată, care să-i ducă sufletul la gură sau 
să-ladoarmă cu gândul la o lumealta decât cea obişnuită. 


COLABORĂRILE CITITORILOR 
SUNT IN PAGINA A 15-A 


mp d al y” ai PESADA > | AA + 
SIP EA 


L 


De undeva din apropiere ajung până la noi sune- 
tele unei muzici frumoase. Se cântă un vals, care 
trezeşte desigur în amintirea bunicului anii de ti- 
nerete. Figura bătrânului pare acum mai luminoasă, 
— sau numai mi se pare mie? Nu, nu e numai o 
închipuire a mea. Bătrânul surâde, îşi muşcă 
încet buzele şi dă din cap, par'că aprobând ceva 
care-i place. 

— Hai, bunicule, ţi-ai adus aminte de vreo poveste?, 
— întrebă nerăbdător băiatul. 

— Ar fi par'că una — răspunse, nu încă prea 
sigur de sine bătrânul. i 

— Cee,ce? Cu zmei, cu záne, cu pitici?—intervine 
repede omuletul de pe ge- 
nunchii bunicului. 

— Nu, una cu muzicà. 
Una care nu se prea asca- 
máná cu ce ti-am spus páná 
acum. E vorba de un flas- 
netar care farmecà cu cutia 
lui un lup. 

— Nu asta nu mi-ai mai 
spus'o — se repede báiatul. 
Trebue sá fie frumoasá. Hai, 
povestegte-mi-o, bunicule. 

„Şi bunicul fără sá se 
mai lase rugat îşi începe 
povestea. 

+ * 


— Ai vázut, desigur, de 
multe ori flagnetarii aceia, 
care se opresc pe la porti, 
invártesc de manivela cutiei 
lor fermecate, care scoate 
sunete frumoase, gi asteaptà 
apoi, pomana oamenilor miloşi. 

Un flaşnetar din aceştia trăia nu de mult într'un 
sat de prin apropiere. Omul avusese cândva o 
situație. foarte bună. Averea însă i s'a spulberat, 
copiii i-au murit, nevasta la fel şi-a rămas bietul 
om singur pe lume. Singur — numai cu flaşneta lui, 


‘pe care deabia a putut-o cumpăra din ultimele eco- 


nomii ce-i mai rămăsese. Acum flasnetarul trăia din 
puținii bani pe care putea să-i adune, cântând pe la 
curți şi pe străzi. El nu locuia chiar în oraş, ci în 
afara lui, într'un sat, care era despărțit de târg, 
printr'o pădure deasă. Pleca omul dimineața din 
satul săw, trecea pădurea, tot împingând căruciorul 
de unde iegeau melodii atât de frumoase gi după 
vreo o oră de mers îl şi aflai pe străzile oraşului. 
Era o adevărată veselie la trecerea lui. Copiii de 
şcoală îl aşteptau cu nerăbdare, slujnicele lăsau 
lucrul şi ieşeau pe la porfi, chiar:cucoantle bogate 
şi domnii cei mari nu treceau fără să se oprească 
să asculte cântecele ce ieşeau din cutia minunată a 
flagnetarului. De peste tot flagnetarul, un om mărunt, 
cu ochii vii şi figura blândă, primea câte ceva. Ba 
bani, ba vreo farfurie de mâncare, câteodată chiar 
câte-o pereche de pantofi purtați sau o haină lus- 
truită. Aşa — trăind din mila oamenilor, — flaş- 
netarul îşi ducea traiul după o zi pe alta, — tot 
învârtind — azi într'un cartier, mâine într'altul — 
manivela cutiei lui cu cântece. 

Intr'o zi izbutise să strângă flaşnetarul un desag 
întreg cu merinde, dăruite de cucoane miloase şi 


10 


a + - 
PI a 


se întorcea multu- 
mit acasă. Am 
uitat să spun, că 
era iarnă şi că 
deşi ziua bátuse 
soarele destul de 
puternic, spre sca- 
rà se lăsase ger. 
Ca să ajungă la 
timp acasă, in sa- 
tul din apropiere, 
flaşnetarul porni 
mai de vreme ca 
de obiceiu d'n oraş. 
„Tot am strâns azi 
mai mult decât 
îmi trebue“ — îşi 
zise el. Şi se por- 
ni la drum. 

Ajuns în pă- 
dure, i se făcu 
foame omului nos- 
tru. 

— Ce-ar fi să 
mănânc ceva din 
cele căpătate în oraş — îşi spuse el în sine. 

Zis şi făcut. Cáutá o buturugá pe acolo prin 
apropiere, căci erau destule din acestea rămase de 
pe urma copacilor tăiați, nu până la rădăcină — şi 
se aşeză să mănânce. Mâncă el cât mâncă gi sacul 
cu merinde nu se terminase. Intre timp minutele se 
Scurgeau şi cum era vreme de iarnă, întunericul 
începuse să pue stăpânire pe pădure. 

Deodată, pe când flagnetarul tocmai terminase să 
ducă la gură fnghititura unui rachiu care înfierbântă, 
auzi un urlet foarte aproape, şi doi ochi strălucitori 
se îndreptau spre el. 

„Lupul“ îşi spuse flaşnetarul, gata să-şi piardă 
cumpătul. Dar deodată îşi aduse aminte că mai are 
în sac o bucată mare de friptură. O va da lupului, 
îl va sátura şi fiara nu-i va mai face nimic. Intr'o 
clipă scoase din sac, halca de carne prăjită gio 
aruncă lupului. Acesta, într'adevăr se potoli şi începu 
să mănânce cu mare poftă. 

„In timp ce mănâncă“ — gândi flagnetarul — eu 
am să încerc să má furigez, — poate mi-o pierde 
urma, fiara“. 

Si împingând cărucioara lui cu note muzicale o 
apucă repede spre capătul pădurii. Merse el o bucată 
de drum, când deodată, întorcând capul se văzu din 
nou ajuns de lup. 

„Ce e de făcut?“ Si controlându-şi desaga, spera 
că poate o să mai găsească acolo vreo bucată de 
carne. Nu mai găsi însă nimic. Şi'n acest timp lupul 
se apropia, tot mai fioros gi mai înspăimântător. 
Nu lipsea mult şi flaşnetarul ar fi fost sfâşiat, dacă 
n'avea sá se întâmple o adevărată minune. 

In disperarea lui, flaşnetarul, nemai ştiind ce să 
facă, puse mâna pe manivela cutiei lui sonore şi 
începu să o învârtească. O melodie caldă gi ferme- 


cătoare se des- 
prinse din flaş- 
netă, învàluind 
toată pădurea. 
Lupul par'că şi el, 
înțelegând melo- 
dia şi transportat 
de ea, se opri în 
loc, ne mai cău- 
tând cu botul lui 
nesăturat spre 
flaşnetar. Acesta, 
vesel oarecum că 
a izbutit să oprea- 
scă fiara din drum, 
se gândi că n'ar 
fi rău să'nceapă 
el a porni spre 
ieşirea din pădure. 
Şi tot învârtind 
de manivelă şi tot 
împingând-o, flag- 
netarul izbuti să 
se apropie tot mai 
mult de sat, în 
care începeau sá se aprindă primele lumini. Ce e 
mai frumos însă, e că lupul n'a rămas pironit locului, 
cum a crezut la început flagnetarul. Din contră, 
dintr'o dată îmblânzită, fiara urma căruciorul din 
care ieşeau tot felul de cântece, ca un câine credin- 
cios, bucurându-se par'că de fiecare notă. Și tot 
mergând aşa, iată-l pe flaşnetar că iese din pădure . 
şi nu mai are decât foarte puțin până acasă. Lupul 
a încercat să mai urmărească câțiva paşi flaşneta, 
dus de farmecul muzicii, dar văzând luminile din 
sat şi dându-şi seamadepericolul ce-l poate pándi, 
s'a retras în pădure, redând astfel complecta linişte 
şi mulțumire bietului flagnetar, care încercase o 
grozavă spaimă. 

Intrând în odàita lui scundă şi voind sá se aşeze 
la masă, flagnetarul îşi aduse aminte că ce era mai 
bun, aruncase lupului. Şi-i părea rău acum de bucata 
aceea de friptură. 

— „Dacă începeam de cum l-am văzut sà cânt din 
flaşnetă, îl domoleam de-atunci şi nu-i mai aruncem 
carnea, ca să nu am ce mânca acum. Dar oricum — 
îşi zise el — tot mai bine c'am scăpat gi aşa“. Si 
mulfumind lui Dumnezeu că a avut grijă de el şi că 
l-a scăpat dintr'o nenorocire care putea să-l coste 
viața, adormi fericit. : 

Aici se închee povestea auzită din gura bătrânului» 
care cu vorba lui caldă gi sfătoasă fermecase, nu 
numai pe nepotul său, devenit numai ochi şi urechi, 
ci şi pe vecinul său de bancă, din parcul înflorit— 
adică pe mine, — care am uitat de când nu mai am 


fir negru de păr în cap. 


ANDREI BRANDUS 


RR AS UERE SPENSE TA 


DESEN TRIMIS 
DE O CITITOARE 


VIOR1CA 
El panta 


11 


irrita O A "주 


CENTURIA 11 | 

A ANA ELENA 1. 
STÁNCULESCU 
BELITORI- 
TELEORMAN 


A nn FE 


Cel mai lung fluviu din lume e 
‘Mississipi. Are 6970 de kilometri 


A + 


ca 


Vara la munte purtați 


CE LUCRĂM... 


pull-overe. Dim astăzi un 
motiv care va împodobi 
clasicul pullover si-i va 
da o notá mai veselá gi 
mai distinsá. Motivul este 
foarte uşor de brodat. 


Veţi înseila în dreptul în 
care vreți să brodati, o 
bucată de canava. După 
ce ați brodat trageti firele 
de canava. Desenul pe 
care îl dăm în ilustratia 
noastră, trebue să fie 
dublat deaceea trebue să 
luați cu acul un număr 
de fire corespunzător 
pentru a obține efectul 
* din ilustratia noastră, 

Pe un pull-over de cu- 
loare galbenă sau ocre, 
brodati motivul în verde, 
marin, orange sau roşu. 

Purtat cu o jupă bleu- 
marin sau verde aveți 
un costumaş elegant pen- 
tru vacanță. 


Lucruri mărunte... 


In America de Sud 
creşte un arbore numit 
Kuma. Are flori foarte 
frumoase şi fructe gus- 
toase. Indienii taie acest 
pom, lasă fructele pe 
trunchiul tăiat şi le culeg 
abia după ce s'au copt 
toate fructele... 


Trandafirul cel mai mic 
care există îşi are origina 
în China. El nu creşte 
niciodată mai înalt de 
douăzeci de centimetri, 
frunzele lui sunt foarte 
mici iar florile cari sunt 
foarte numeroase au cu- 
loarea roz. 


De vrei să râzi si sá glumesti, 
pagina 16 sá citesti 


Cremá de fructe... 


Pentru aceastá cremá 
avefi nevoe de cáteva nuci 
curățate, o jumătate măr, 
o jumătate de banană, 
câteva ciregi, 50 de grame 
de zahăr pudră, puțină 
zeamă de lămâie, o lin- 
gură de frişcă, un ou şi 
câțiva biscuiţi. 

Fructele le curăţaţi bine 
le tăiați bucățele mici gi 
le puneţi să stea presă- 
rate cu puțin zahăr. Intre 
timp faceţi din gálbenu- 
şul oului şi zeama de 
lămâie o cremă bine freca- 
tă, puneţi la urmă şi frişcă 
în ea gi turnafi totul 
peste fructe, garnisiti pe 
deasupra. cu biscuiţi, gi 
serviţi. 


Câteva sfaturi 
practice... 


Dacă vreți să scoateţi 
petele de fructe, spàlati 
locul pătat cu puțin lapte 
călduţ. 

Petele de cerneală dis- 
par, dacă lăsați locul 
pătat mai multă vreme 
muiat în lapte sau zer. 
Pentru pete mai mari 
este necesar să reínoifi 
laptele de câteva ori. 

Un alt procedeu pentru 
înlăturarea petelor de cer- 
neală, este apă caldă în 
care ați pus o lingură de 
sare şi zeama unei lămâi. 
La pete învechite trebue 
să repetati spălatul de 
câteva ori. 

Sticlele vechi au de 
multe ori un miros greu, 
pe care l-a lăsat oţetul, 
vinul sau berea care a 
fost înăuntru. Mirosul 
greu îl îndepărtați dacă 
spălați sticlele cu cenuşă 
de cărbune şi apă. 


Cum curátim 
ménusile de piele 


Să cureti mánugile de 
piele nu este un lucru 
prea ugor, pentru mica 
gospodinà.DeaceeaIrinuja 
stă şi priveşte la mimica 
ei care spală azi mánusi. 
Ea îşi prepară o apă să- 
punată pe care o împarte 
în trei vase. Apoi pune 
mánugile „lavabile“ întâi 
în primul vas şi le spală 
bine, acelag lucru îl face 
în vasul al doilea. In apa 
a treia a pus mămica 
câteva picături de glice- 
rină şi aci clăteşte mănu- 
şile. Desigur că vă veți 
mira şi veţi spune de 
clătit se clăteşte în apă 
curată. Aveţi oarecum 
dreptate, dar mănuşile de 
piele se fac mai frumoase 
şi nu se întăresc dacă 
sunt lăsate cu puțin săpun. 


Nu trebue nici frecate, 
ci numai frământate. Când 
sunt gata spălate atunci 
trebue să fie puse între 
prosoape curate până se 
usucă. 


IBID 
STRAJERI 


SI ELEVI 


INSULA 
FANTOMELOR 


a 


12 


III 
BICĂ LA MOSI 


— Uite ce am vrut să-ți spun în numărul trecut, 
domnişoară Anca, începu Bică. Când ai început 
dumneata să mă desemnezi, m'ai făcut fără păr în 
cap, chel ca un bostánel. Acum, ori nu ţi-a spus 
Mogu-Licá, ori dumneata n'ai vrut, n'afi explicat 
cititorilor ,,Diminetii Copiilor“ de ce eram cheluf. 

— Lasă pe domnişoara Anca în pace, spusei eu, 
fiindcă eu uitasem să-i spui de ce n'ai păr în cap. 
Dânsa te-a desemnat aşa cum i-am spus eu. 

— Păi bine, Mogu-Licá, atunci merifi să má supàr 
pe dumneata! Toţi copiii se întrebau cum de se 
poate să fiu copil şi să n'am păr în cap. Măcar cât 
păr are peria de ghete. 

— Dar chiar cum s'a făcut că la început aveai aga 
o „lună“ în cap, Bică?, întrebă domnigoara Anca. 

Când îi spuse că avusese „lună“, în cap, Bică se 
uită cam supărat şi răspunse: 

— Intâi că aia n'a fost lună, fiindcă luna este 
rotundă şi capul meu este lunguief. In al doilea 
rând... 

Mátugica îl privi pe Bică şi înțelese că, în supă- 
rarea lui, ar fi fost în 
stare să facă o năzdrăvă- 
nie, de să sară „Dimineața 
Copiilor“ în aer, Deaceea 
trase un sertar al biroului 
şi scoase nişte ciocolată. 

— Asta-i pentru tine, 
Bică, spuse dânsa cu gla- 
su-i blând ca totdeauna. 

Când văzu Bicá cioco- 
lata, i se luminară ochii, 
de credeai că-şi umpluse 
orbitele cu scântei. 

— Mulţumesc, Mátugi- 
co, spuse el luând cioco- 
lata. 

— Ce ai vrut să spui 
când ai zis ,,fn al doilea 
rând“, întrebă Mátugica, 
sigură că năzdrăvanul se 
potolise. 

— Nu, nimic. Am vrut... 
Adică... Ziceam că... Că, 
aha, că vă spun acum de 
ce fusesem la început chel. 

— Ei, hai spune-ne o- 

dată, interveni domnigoara 
Anca. 
. — Aveţi răbdare, dom- 
nişoară Lună, ffî, Anca, 
n'aveti grijă că spun în- 
dată, numai să mănânc un 
pic de ciocolată. 

Nu a mâncat un „pic“, 
ci a mâncat toată cioco- 
lata şi a băut 81 două pa- 
hare cu apă, iar de-abia 
după aceia a început să 
povestească: 

— La început eu aveam 


13 


păr în cap, aşa ca toți copiii. Intr'o zi cum mergeam 
pe stradă trecui pe la o frizerie şi văzui prin geam 
cum unei vecine de-a noastră, care avea părul negru, 
frizerul îi făcea părul roşu, cu un fel de vopsea ro- 
şie. Atunci mi-am spus: Ce-ar fi să-mi colorez şi eu 
părul!? M'am dus fuga la magazinul de unde cum- 
păram vopsea pentru ouă roşii, am cumpărat vreo 
trei pachete, le-am dus acasă, am fiert vopseaua în 
apă şi apoi m'am spălat cu ea pe cap. Ce să và spun, 
căpătasem un păr roşu, par'cá as fi căzut într'un 


butoi cu cărămidă pisată. Mă privi în oglindă şi 


nu-mi plăcu culoarea. Atunci mă întorsei la băcănie 
şi cumpărai pachete de diverse culori, ca, insfárgit 
să găsesc coloarea care să-mi placă. Si rând pe rând 
mi-am făcut părul albastru, violet, portocaliu, încât 
la un moment dataveam un curcubeu de păr. O parte 
era albastră, altă parte, dinspre ceafă, roşie, spre 
tâmple eram indigo şi, pe deasupra, mă ardea pielea 
capului, par'că mă frecasem cu ardei pe ea. 

De frică, începui să plâng şi fugii la frizer. Când 
acesta mă văzu cu toate colorile pământului în cap, 


la început se porni pe un râs, aşa cum râsese lumea ` 


de dumneata că ai căzut în apa Cismigiului... 
— 18 te rog, nu-mi mai aduce aminte că mă fac 
foc... 


—...gi apă, adăogă Bică, + 


spre hazul tuturor. Ei,stai, 
Moşu -Licufulicufuligoru- 
le, să povestesc mai de- 
parte. A râs frizerul la 
început, dar după aia se 
făcu serios la față şi-mi 
spuse că trebue să mă rad 
neapărat, că altminteri îmi 
cade părul. Şi aşa am stat 
fără păr în cap o grămadă 
de vreme şi ag mai fi stat 
aşa, dacă nu umblam în 
ziua aceia, când nişte bă- 
efi m'au lovit cu o piatră 
în cap, la sticla pentru 
crescut părul, în care eu 
credeam că este tinctură 
de iod. Aşa! Asta-i tot. 

— Frumoasă poveste, 
spuse Mátugica. 

— Tare frumoasă, spuse 
Bică, privindu-mă într'un 
fel care îmi arăta că prin 
cap li trecea o năzdră- 
vănie, 

— Ce te uiţi aşa la mi- 
ne? Bică, spusei speriat. 

— Mă gândesc că du- 
mitale fi-ar sta tare bine, 
dacă ţi-ai vopsi barba în 
roşu. 

— la vezi-ti de treabă, 
năzdrăvanule, sări eu şi 
mai speriat. Pe cine ai mai 
văzut tu cu barbă vopsită? 

— Cum să nul Am auzit 
că a fost chiar un împă- 
rat căruia îi zicea Barbă 
Roşie. 


In teatrele din China 


cortină 


nu există 


Când auzi şi răspunsul acesta, mă ridicai de pe 다 


scaun şi-i spusei lui Bickj i 

— De-ajuns că te-ai ras tu în cap, nu mai este 
nevoie să-mi rad şi eu barba. Fă bine gi lasá-te de 
meseria asta a vopsitului de bárbi! Mis 

Deodată se auzi vocea Mátugicái,; “~ 

— Dragii mei, ia lăsați vopsitoria gi mai bine hai 
să mergem la Mogi şi să-l distrăm puțin pe musa- 
firul nostru. 

— Uraaaaanaa!, strigă Bică. Să trăeşti Mátugicu- 
ficugico! Eu fac cinste tuturor cu gogogi! 

— Ei, dacă-i aşa, mergem, fácui eu zámbindu-i 
Mátugicái. 

Ne suirăm într'o trăsură si în douăzeci de minute 
ajunseràm la Mogi. 

Ce să vă spun, dragi copii? Când a dat Bicá de 
mulțimea aceia care câsca gura la panorame şi când 
a auzit sgomotul trompetelor, a început sà fipe age, 
încât nu se mai auzia nimic din gălăgia Mogilor. 

— Mogu-Licá, ia-mi floricele! 

— Mătuşico, ia-mi acadele! 

— Domnigoarà Anca, ia-mi o limonadá? 

— Vreau aici la „Femeia fără cap“. Vreau dincolo 
la „Omul şarpe“. Vreau să învârtesc roata de noroc! 

Numai în de astea ne-a ținut. Dar ce a fost mai 
grozav a fost când a spus; 

— Vreau să mă dau în cálugei! 

— Dá-te, tàicujà. 

— Da, dar nu vreau singur. 

— Pàicumo să fii singur că mai este atâta lume? 

— Nu. Vreau să mă dau cu dumneata gi cu Mătuşica. 

— Ce-fi veni iar năzdrăvanule? Noi, oameni bătrâni 
să ne dăm în căluşei? 

Ce să vă spun, a început să plângă şi să ne roage, 
încât şi eu şi Mătuşica ne-am suit pe cálugei. 

Bică se suise pe un cal alb şi împreună cu trom- 
peta pe care i-o cumpărasem făcea o gălăgie, încât 
se adunase tot Moşi-ul în jurul nostru. 

Cursa se termină. Dar când vrurăm să ne dăm jos, 
Bică strigă: 5 

— Mai vreau odatá. 

— Dă-te, tată, dar fără noi. 

— Ba cu voi, ba cu voi, ba eu voil 

Şi începu să facă atâta gură, încât Mátugica, gal- 
benă de atâta învârtitură, spuse, deabia putând să 
deschidă gura: 


— Ce vrei să facem? Să ne mai dăm odată, căci 
cu el nu mai terminăm. 

Şi ne-am mai dat odată, iar când s'a terminat curta 
şi ne-am dat jos, pământul ni se învârtia sub picioare. 
Ametisem într'un hal fără de hal. Si nu mi-e ruşine 
să vă spun, căzui peste un bulgar cu bragă şi-i răs- 
turnai toată marfa. 

Când am văzut că nici eu, nici Mátugica, nu mai 


putem merge, ne-am aşezat pe scaunul unei cofetării 


până când ne revenirăm. 

Cum ne-am odihnit, Bică iar începu: 

— Vreau la „Femeia şarpe“. 

Şi ne-am dus la „Femeia şarpe“! Inăuntru era o 
grămadă de lume care privea „minunea“. Bică se 
apropie şi el de dulapul de sticlă în care se găsia 
şarpele cu cap de femeie şi se uită foarte atent la 
el. Şi ce să vezi? Imi dădui perfect de bine seama 
că femaia, adică vreau să spun, capul de femeie al 
garpelui se feria de privirile lui Bică. 

Deodată începu domnişorul nostru să strige: 

— Auleu, „şarpele“ ăsta este servitoarea care a 
fost la vecinul nostru! Este Veta. O cunosc că avea 
şi o pată vânătă sub ochi. 

— Veta! Vetal, începu să strige Bică, bătând cu 
mâna în geamul dulapului în care era închis ,,gar- 
pele”. Nu mă recunoşti, Veta? Sunt eu Bicá! 

„Femeia-şarpe îngălbenise şi broboane de sudoare 
îi alunecau de pe frunte. 

— Veta! Veta!, continua Bică să strige. Vai sáreca 


NU TE-AI ABONAT INCA 
LA REVISTA NOASTRĂ? 


AÈ- 


MET 3 …… 4 z 


de ei Ai spus că te faci bucătăreasă şi te-ai făcut $ 
„şarpe. Y tă RS 


„ Lumea se prăpădea de râs, spre disperarea patro- 
nuiui panoramei, care se apropie tip-til de mine şi 
îmi sopti rugátor: è 

— Vă rog, plecaţi cu bàetasul că altfel pierd toată 
clientela. 

Deabia putui să-l scot din panoramă. 

~ De ce nu m'ai lásat sá vorbesc cu ea, spuse 
Bicá. Poate puteam s'o ajut cu ceva. Totdeauna era 
desculță. I-as fi cumpărat o pereche de papuci. 

— Ce papuci, Bică? Tu ai văzut şarpe cu papuci? 

— Atunci i-ag fi cumpărat ochelari, căci nu vrei 
să zici că nu există şarpe cu ochelari? 

_Pufnind ín rás, am plecat mai departe. Deodatá 
ajunserám în fața unei barăci, unde pe o estradă, 
erau oale în care lumea arunca cu nişte mingi de 
lemn. Cine lovea mai multe oale, câştiga un ceas 
deşteptător. 

— Vreau să sparg oale, îl auzirăm pe Bică. 


— Lasă, puiule, că spargi tu destule oale acasă, 
spuse Mătuşica. . 


— Vreau sà sparg 0816! 

Iată-l cu cinci mingi de lemn în mână. Trage odată, 
de d uă ori, mai trage şi nu nimereşte niciodată. 

După ce a terminat de tras, negustorul se duse în 
dosul estradei să adune mingile. 

In clipa aceia Bică luă după masă o minge şi se 
pregăti să ochiască o oală de toată frumuseţea. Dar 
în clipa când trase, omul de sub estradă se ridică şi 
mingea îl lovi drept în cap. 

— Am eástigat! Am cástigat!, strigă Bică vesel, 
luând pălăria negustorului drept oală. 

Dar când negustorul scoase pălăria şi un cucui de 
toată frumusețea apăru pe fruntea lui, trebuirăm să 
fugim după Bică, aşa o luase la goană de pozna ce 
o făcuse. 

— Auleu, Mogu-Licá, cum l-am mai lovit, săracul, 
spuse el milos. De unde să fi ştiut că în oală era 
ascuns capul lui. 

L-am luat de mână, şi eu şi Mátugica, şi l-am scos 
afară din Mogi, căci, de mai stăteam, ne luam la bă- 
taie cu toată lumea. Când să ieşim din Mogi însă, 
la poartă întâlnirăm un vânzător de gogoşi şi, după 
cererea lui Bicá, cumpărarăm câte o gogoage peste 
care negustorul presără o grămadă de praf de zahăr. 

— Să luăm o trăsură, spusei eu. 

— Vreau cu tramvaiul, spuse Bică. 

Si, bine infeles că merserám cu tramvaiul. 

In tramvai ne agezarám pe o bancă, eu cu Mătu: 


gica, pe alta Bic, cu gogoaga în mână. 


In timpul acesta un domn tare gras se sui în 
tramvai şi, văzându-l pe Bicá, întoarse scaunul cu 
fata spre el, dorind să intre în discuţie cu Bică, pe 
care îl găsi tare drágálag. 

Dar tocmai în clipa când domnul se agezá, Bicá, 
găsind că era prea mult zahăr pe gogoaşă, suflă în 
praful de zahăr care se duse tocmai în nările domnului. 

Ei bine, copii, începu domnul- cel gras sà strănute 
de ne era teamă că se răstoarnă tramvaiul. Lumea 
de abia se putea fine de râs. Lumea râdea şi domnul 
strănuta. | 

Eu fi fácui atunci semn lui Bicá să ceară scuze. 
Dar nu ştiu ce înţelese el, că fi spuse domnului: 

— Dar ce s'a întâmplat că strănutați aga? Sunteţi 
răcit? 

Bică întrebase sincer, dar domnul cel gras crezu 
că-şi bate joc de el şi-i spuse: 

— Ce, nu vezi că mi-ai dat tot zahărul în nas? 

Bică se ridică în vârful picioarelor şi se uită 12 
nasul celui care strănuta. Ei bine, lumea se porni 
pe un râs nebun. 

N'am mai putut rezista şi, văzând că se apropia 
stația, îl luai pe Bică de mână să ne dăm jos. 

(Continuare în pagina 15) 


14 


» A 
~ I Li 


AL DOILEA JOC 
AL CONCURSULUI 


Ati priceput desigur de 
îndată jecul de pe copertă, 
care este cel de al doilea în 
seria jocurilor pentru concurs, 
este un labirint ceva mai 
complicat, dar nu prea greu. 
Trebue să găsiți drumul care 
duce la prăjitură, pornind de 
jos în sus. Cu puțină atenție 
si răbdare veti izbuti. 


CONDIȚIILE DE PARTICIPARE LA 
MARELE CONCURS DISTRACTIV 


Revista noastră organizează un mare concurs de jocuri 

distractive, pentru care au 'fost stabilite 35 de premii. 

PREMIUL 1; o bicicletă de băiat sau fată până 
la 12 ani. 

PREMIUL 2; o.bicicletă de băiat sau fată până 

„ la 8 ani. 

PREMIUL 3: o tricicletă 

PREMIUL 43, „ 

PREMIUL 5; , » 

PREMIUL 6-10; cinci trotinete; PREMIUL 11-15: 
câte un abonament pe 1 an; PREMIUL 16.20: câte 
un abonament pe 6 luni; PREMIUL 21-25; câte un 
abonament pe 3 luni; PREMIUL 25-35: cărți lite- 
rare din editura noastră. 

La concurs poate participa oricare cititor al 
revistei, care desleagá jocurile, adăugând atâtea 
bonuri câte jocuri a deslegat. Jocurile fără bonuri 
nu sunt luate în considerație. Toate deslegările se 
trimit deodată la sfârşitul concursului, care va fi 
anunțat prin revistă. Nu trimiteţi jocurile separat, 
căci nu sunt ţinute în seamă. La tragerea premiilor 
participă toți cititorii, cu atâtea bonuri, câte jocuri 
au deslegat fără greşală. 

Premiile au fost oferite de magazinele ,,Autorex“ 
din strada Doamnei 14, în ale căror vitrine sunt expuse 


CONCURSUL DE JOCURI 


r 
Numele şi pronumele 


Adresa 


A A OI 


Luna lunie Nr. 2 


소소 스스 소소 on...» 


Bicá se 86018 de pe scaun, dar domnul spuse: 

— Bine cá pleci, copil ráu. 

Bicá se uitá rugátor la mine sá mai stám pufin. 
lar apoi, privind ochii plini de lacrimi, din cauza 
strănutului, ai domnului cel gras, îi întinse gogoaga 
spunându-i; 


15 


PARA 


ORIZONTAL: 2) Fructul măru- 
lui. 4) Rodul unui pom. 5) Pom 
roditor de pere. 7) Adverb de com- 
parafie. 8) Care este al tuturor. 10) 
Impreuná. 11) Numele lui Dan când 
era mai mic. 13) Pom fructifer de 
cireşe. 15) Cuvânt de pauză într'un 
joc de copii. 

VERTICAL: 1) Leagăn din re- 
tea de sfoară. 2) Floare roşie de 
primăvară. 3) Ramură mai mică. 4) 
Cel ce face prune. 5) Punte peste 
apă. 6) Gustul ciregelor amare. 9) 
Pom roditor de nuci. 12) Model. 
14) Fruct de pom roditor. 


RĂSPLATA 


unui an de muncă 


să vă fie 
0 BICICLETĂ 


Rugati părinții să 
vi-o cumpere dela 


AUTOREX 


STRADA DOAMNEI No. 14 


Magazinul care 
garantează. calitatea 


— Luaţi gogoaga şi nu mai plángeti că n'am vrut. 
Dacă puteam, în clipa aceia, şi eu şi mátusica, am 
fi sărit prin fereastră. 


MOŞU-LICĂ 
Dacă revista ţi-a plăcut 
citeşte-o iar dela'nceput 


LAS de n e Ei - -datih DN ti 


| Bibiloteca Uniyers 


De-ale lăptarului 


— Vezi, băiatule, ce fac aci? 

— Da. Turnati apă în lapte. 

— Nu este adevărat. Torn lapte 
în apă. Aşa că, dacă te'ntreabá cli- 
entii, poţi jura cinstit că eu nu 
torn apă în lapte. 


Are dreptate 


— Ce faci acolo, Jenică? 

— Scriu o scrisoare lui Dinu. 

— Dar tu nici nu ştii să scri. 

— Ce are face? Nici Dinu nu 
ştie să citească. 


Schimbă Geografia 


După ce-şi termină rugăciunea 
de seară, Mirica adăugă; 

— Şi mai dă, Doamne, ca Veneţia 
să fie capitala Italiei. 

— De ce? o întreabă mama. 

— Fiindcă aşa am scris la teză 
şi mi-e frică să nu fi greşit. 


Ştie ea de ce 


— Maria, ai spălat 
peştii înainte de a-i băga 
în cratiţă? i 

— Ce mai era nevole, 
conifá? Doar au stat toatà 
viața lor în apă. 


Nu face 


— Petrică, dacă eşti 
cuminte îţi dau zece lei. 

— Nu má obosesc eu 
pentru atât de puţin. 


Ghicitori 


Bat doi pari, pui un 
butoi, pe butoi pun o 
sticlă, iar pe sticlă pun o 
minge pe care creşte 
iarba. 

(Inuo) 


Cine mănâncă fân cu 
trei dinți? 
(62102) 
Cine intrá'n bae negru, 


dar lese rog? 
(mey) 


O ridicăm plină şi o 
coborâm goală? 
(e1n3u17) 


Ce e mititicá gi de ni- 


meni n'are frică? 
(e193UEIS) 


PRETUL 5 LEI. 


nayi lasi 


\ZBATII 


N'a fácut mimic 


La familia lonescu vine în visitá 
o doamnă foarte urâtă. 

— Sărută pe tanti, lonele, spune 
mama, 

— Dar n'am făcut nimic, mămico, 
spune rugător Ionel. 


Biletul ţiganului 


Un boer trimite pe argatul său, 
un țigan, să ducă un iepure unui 
prieten de al său. La plecare îi dă 
ţiganului un bilet pe care este 
scrisă adresa. 

Tiganul pleacă, dar pe drum îi 
scapă iepurele care o ia la goană. 
Tiganul începu să strige: 

— Degeaba fugi înainte, 
dresa e la mine. 


că a- 


Mitică ghicitor 


— Cu ce te mai ocupi, Mitică? 

— M'am făcut ghicitor. 

— Poţi să-mi dai dovada? 

— Sigur. Spune-mi în ce an te-ai 
născut şi-ţi spun câți ani ai. 


AVENTURILE LUI GEORGICĂ: 
STAFIA 


Imprimeriile Adevărul S. A. Bucureşti ㆍ 


GHICĂESII 


Prostilă 


— Măi Prostilă, de ce ninge 
larna ? 

— Cum poţi întreba aşa prostie? 
Păi ninge, fiindcă vara este soare 
şi ar topi în două minute toată 
zăpada. È 


` 
~ 
Răspuns 


Mama l-a rugat pe Ionel sà se 
ducă să vadă ce mai face mătuşa 
Sanda, care este grav bolnavă. lo- 
nel s'ar fi dus 81 ar fi aflat, dacă 
în drum nu s'ar fi întâlnit cu Săndel, 
cart îşi cumpărase nişte bile, „cinci 
la leu“. 

Când s'a întors acasă, mama l-a 
întrebat: 

— Ei, ce face tanti? 

— Nu ştiu, mămico, fiindcă nu 
m'a lăsat doctorul să intru în casă, 
minți el. 

— Atunci unde ai stat până 
acuma ? 

— Am aşteptat să plece doctorul 
şi să intru mai târziu, A 

— Si de ce nuai intrat? 

— Fiindcă... fiindcă... 
nu m'a lăsat Sándel să plec 
cu atâtea bile cágtig, iz- 
bucni el în plâns. 


O ghicitoare 


Odată Mitică întreabă 
într'un cerc de prieteni: 

„Cum aţi putea să nu- 
miti toate zilele săptă- 
mânii, fără să spuneţi 
Luni, Marti etc.“ 

Nimeni nu ràspunse. 

Atunci Mitică: 

» O dar e aga de uşor: 


răs-alaltăieri, alaltàieri, 
ieri, azi, mâine, poimâine, 
răs-poimâine“. 


Răspunsul Cancelarului 


In timpul unei vizite 
pe care regina Elisabeta 
o făcu faimosului Cance- 
lar Bacon, într'o căsuță 

‘ pe care gi-o clădise îna- 
intea înaintării sale, ea îl 
întrebă de ce-şi fă- 
cuse o casă aga de mică. 

Nu eu Doamnă, răspunse 
el, mi-am făcut casa prea 
mică pentru mine, dar 
Majestatea Voastrá m'a 
făcut pg mine prea mare 
pentru casă“, 

NEA VOEBUNA. 


a ~ 
S de a 


Tam “ 


e aaa 


i 
Ñ 


YN 


Dal d af al 


DIMINEATA COPULO 


cevistă ilustrată Pentru tineret [504 | 


QA 


Dragii mei, 


Primesc în fiecare 
săptămână o mulțime de 
scrisori din partea voastră 
gi fiecare doriți să vi se 
răspundă imediat. Oricâtă 
bunăvoință aş avea eu, 
dar tot nu pot răspunde 
atât de repede pe cât 
doriți. In primul rând 
sunteți foarte multi acei 
cari scrieți, iar în al doilea 
rând, şi acesta este cel 
mai însemnat, nu am decât 
o singură pagină în care 
pot da răspunsurile. Aveţi 
prin urmare puțină ráb- 
dare, căci răspund fie- 
căruia. 

Se întâmplă însă, că 
mai mulți dintre voi îmi 
puneţi acecaş întrebare. 
In cazul acesta, eu răspund 
numai unuia, socotind că 
toți citesc pagina de cores- 
pondență şi află ceea ce-i 
interesează din rândurile 
mele. Când răspund unuia 
dintre voi, nu o fac numai 
pentru el, ci pentru toți. 
Vă rog prin urmare, să 
nu repetati întrebările la 
care ați văzut că am răs- 
puns odată. 

Fiindcă sunteți foarte 
mulți aceia, cari îmi ce- 
refi să vă spun care este 
ultima carte pe care am 
scris-o pentru voi, aflați 
că ea se numeşte: IN- 
TÂMPLĂRILE UNUI 
COPIL NEASTAMPA. 
RAT. E o carte plină cu 
istorisiri care sper că vă 
vor fi pe plac, 


VA ADA 소소 수 수 수 pna 


Stefánicil. Gheorghe.— 
Ara primit gi jocurile gi 
desenele. Imi pare foarte 
rău că din cauza unei 
greşeli a tipografiei, n'ai 
apărut printre deslegàtori. 
Voi avea grijă să nu se 
mai întâmple aga ceva. 


5 
ca 
vo e, 


TEL e A Ar RIOT pr] 
ㆍ E ㆍ n 


Desenele sunt bune, dar 
deoarece sunt în culori, 
nu le pot publica atàt de 
curánd. Cel mai bun lucru 
este să-mi trimiti desene 
în cerneală neagră sau tus. 

Nina Stănculescu. — 
Primesc regulat scrisorile 
tale. Răspunsurile mele 
sunt după cum vezi mai 
scurte şi mai rare. Cu 
toate acestea te rog să 
continui să fii atât de 
drăguță şi să-mi scri 
mereu. 


Border Ella. — Ai răb- 
dare, căci nu sunt singura 
care hotărâsc dacă dese- 
nele sunt bune. Peal tău 
nu l-am văzut. Recomandă 
revista prietenelor. 


Anton Th. Ludovic. — 


Ti-a trecut ochiul, sau te 
mai doare? O traducerea 
ta va apare în revista 
următoare. Cu ce medie 
ai trecut clasa? 


Zelman Steinic. — Mul- 
fumesc pentru ráspunsu- 
rile pe care mi le-ai dat. 
La întrebările tale am 
răspuns gi altora, aga că 
citeşte rubrica cu atenţie. 
Cuponul pentru jocuri 
trebue trimis, chiar dacă 
eşti abonat. 


Jr 


Mihai Gh. Petcu. — 
Dragul meu, îmi pui fn- 
trebări la care eu nu pot 
ráspunde. Chestiunea cu 
revista si abonamentul, 
trebue sá scrii pe adresa 
revistei noastre, adiugánd 
însă vizibil pe cartea 


baa a Dm 


은 거스 시 E 


poştală: Pentru abona- 
mente. Sănătate ! 

Popovici S. Constantin 
Othelo. — Am primit poe- 
zia, care nu este chiar 
atât de rea, cum scri sin- 
gur, aşa că va apărea. 
Sănătate. 


Dinescu Ileana. — Dra- 
gi nepoficá, mă bucur 
oridecâte ori îmi scrie 
cineva că-i place revista. 
Potretul meu, îl voi publi- 
ca ín revistá, dar ceva mai 
târziu. 

Gertruda Elena Son- 
nenfeld. — Compoziția nu 
este rea, dar nu e pentru 
copii. Incearcăcu o poves- 
tire în felul celor publi- 
cate de noi. 

Ecaterina Alexandrina 
Gheorghiu. — J'ai recu 
ton aimable lettre et je te 
remercie beaucoup. Bien 
sur, que tu peux m'ecrire 
en francais. Seulement, 
que je repondrai en rou- 
main. C'estune exception 
que je fais cette foi. 


Stefan C. Paul. — Por- 
tretul M.S. Regelui Carol 
al II-lea este bun, dar nu 
poate fi publicat, deoare- 
ce avem fotografii cu 
mult mai frumoase şi mai 


reuşite. Ai în orice caz 
talent. Portretul literar 
e bunicel şi va apărea. 

Dorina Guttingher. — 
Desenul nu este încă bun 
pentru a fi publicat. Mai 
ai răbdare. Condiţiile de 
abonare la revista noastră 
sunt scrise în pagina a 
treia, adică următoarea, 
sus în capul paginii. 

Simonetti Virgil.— Am 
primit compunerea ta şi 
am dat-o celor în drept. 

Ghimboasa Tiberiu. — 
NENOROCIRILE FLO- 
RICHII, va apărea în 
toamnă. 

Lipovici Eric. — Ghici- 
torile tale nu sunt prea 
noi. Nu ştii altele ? 

Mihai Belgrader. — Do- 
rinfa ta va fi împlinită. 
Vom publica gi bucăţi 
mici de teatru, care sper 
că-ți vor fi pe plac. 

M. Craitman. — Dese- 
nul va apărea. Imi pare 
bine că eşti un băiat cu- 
ragios, care muncegti spre 
a-ți câştiga existența. Să-ţi 
ajute Dumnezeu să izbân- 
desti în viață. Glumele 
nu sunt bune pentru re- 
vista noastră. 

Tutu Teodor. — Nu 
prea merge desenul tău. 
Mai încearcă. Poate data 
viitoare ai mai mult noroc. 


Săndel Ursache.— Ace- 
lag răspuns ca la Ghim- 
boasa. Sper că până în 
toamnă, să ştii singur să 
citeşti, astfel ca să nu 
mai trebue să te ajute 
mămica ta. 


MATUSICA 


IA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


ㅡ | Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE | táitura Zara”, 의 A. R., Bucuresti | 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR'.— 


ln țară: 1 an Lei 200; 6 luni Lei 100 şi 3 luni Lei 50. 


In străinătate: l. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150.—il. Celelalte țări: 1 an Lei 350 si 6 luni Lei 175. 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor postale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. 7. 7. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA : 


BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7-—9. 


— TELEFON 3.81.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XV 


4 IULIE 1939 


No. 804 


niciodatá de Cu toate 


auzit 


N'afi 


aşa ceva. 
acestea, numele de albinos este foarte cunoscut 
acelora cari se ocupă cu ştiinţele naturale, mai 
ales cu zoologia. 

Ştiţi desigur, că toate animalele au o culoare, 
oricare ar fi ea. Cu toate acestea există animale 
care sunt necolorate gi care din această pricină ne 
par albe. Aceştia sunt adevărații albinos. Nu este 
vorba de animale sănătoase, ci de animale bolnave, 


dar nu de o boală molipsitoare sau mortală, ci 
de o boală care împiedică numai trupul să producă 
acele părticele nespus de mici care se numesc 


pigmenţi şi care dau culoare părului, 
pupilei, pielii, etc. 

Există albinoşi între toate anima- 
lele: spre exemplu există căprioare 
albe, şoareci albi, corbi albi, vulpi 
albe şi aşa mai 
departe. Ceea 
ce este intere- 
sant, este că 


toate aceste 
animale, au 
pupila roşie. 
De fapt, pupila 
n'are nici o 
culoare, dar 
fiind strávezie | 
se văd vinigoa- 
rele pline cu 


sânge care sunt 
în ochii tuturor 
vietăţilor. 

De bună sea- 
mă, că atunci 
când se naşte 
un albinos, 
oamenii negtiu- 
tori cred că 
este vorba de 
o minune şi 
chinuesc bietul 
animal, expu- 
nându-l prin 
bâlciuri. 

Poate că ştiţi 
si voi, că ani- 
malele şi păsă- 


rile care trăesc în libertate, sunt colorate în aşa fel, 
încât să se poată ascunde cu mai mare uşurinţă 
Dacă se 
imediat 


dacă sunt urmărite de duşmani. iveşte 


printre ele un albinos, acesta cade 


victimă animalelor de pradă, care-l văd cu 
uşurinţă. 
Cei mai mulți albinoşi se nasc prin grădinile 


zoologice sau chiar pe lângă casa omului. Acolo 


nu au a se teme de urmărire de către animalele 


sau păsările de pradă. 


rai 


Cine a inventat 
maşina de cusut 


Inventatorul maşinii de 
cusut a fost un francez, 


un oarecare Barthelemy 
Thimonnier, care sa 
născut la Arbresle în 
departamentul Rhone. 
Thimonnier era croitor la 
Saint-Etienne, când în 
anul 1830 după cinci ani 
de eforturi a reuşit să 
construiască prima maşină 
de cusut, care făcea punc- 
tul lănțişor sau mai bine 


zis o imitație a acestui 
punct. 


- Foarte mândru de a- 
ceastă invenție Thimon- 
nier a venit la Paris în 
1831 şi a instalat în Rue 
de Sèvres un atelier cu 
80 de masini, pentru con- 


fectionarea hainelor mili- 


tare. 

Dar ce credeți cà s'a 
întâmplat, lucrătorii au 
devastat atelierul şi ma- 
şinile în care vedeau un 
duşman. Bietul Barthe- 
lemy a trebuit să fugă. 

După cincisprezece ani 
de mizerie şi de luptă 


ingeniosul inventator a 
montat la Villefranche o 
fabrică de maşini pe care 
le vindea cu 50 de franci 
bucata. In anul 1848 şi-a 
perfecționat invenția pi 
şi-a scos brevetul. 

Ca majoritatea inven- 
tatorilor  Thimonnier a 
murit părăsit gi sărac, iar 
profitul miraculoasei in- 
venfii care este magina 
de cusut a fost tras de 
Walter Hunt, Howe, 
Singer, Caillebaut gi alfii... 


Inghetatá de fructe... 


Dacă aveţi o maşină de 
înghețată, dragele mele, 
este păcat să nu faceţi 
vara înghețată, care este 
un aliment hránitor gi 
sănătos, dacă este consu- 
mat în cantități mici bine- 
înțeles, 

Vă dau o rețetă pentru 
înghețată de fructe, ugor 
de făcut şi foarte gus- 
toasă, şi care este bună 
pentru toate fructele verii. 

Stoarcefi cápgunile, fra- 
gile sau smeura într'un 


tifon, ca să iasă zeama 
fructelor fără nici un pic 
de sâmbure. Luaţi aceiaş 
cantitate de zeamă de 
fructe cât lapte (fiert şi 
răcit) şi tot atâta zahăr, 
dacă este vorba de înghe- 
fatá de vişine, iar la ce- 
lelalte fructe după gust. 

Amestecati totul bine 
până ce se topeşte zahă- 
rul, turnafi apoi totul în 
gerbetierà. Agezaţi rânduri 
de sare gi de ghiatà în 
maşina de înghețată, în- 
chideti bine gerbetiera gi 


începeţi să Invartiti până 


ce se încheagă Inghetata. 
Odată bine închegatà, 
scoateţi mânerul dinăun- 
trul şerbetierei, astupati 
bine gi puneţi să stea 
acoperită cu ghiatà ger- 
betiera până ce serviţi 
inghefata. Poftă bună la 
muncă şi la mâncare. 


Bunatati 
Acum cât mai sunt 
căpşunile şi fragii, să mai 


facem păpuşii o mâncare 
bună. Pentru desertul care 


PUTINAGIMNASTICA 


Odihna în timpul va- 
canfei este desigur foarte 


bună. Cu toate acestea nu = 


trebue să vá leneviti, căci 
lenea strică sănătății mai 
mult decât munca, fără 
măsură. 

Iată un exerciţiu, care 
vă va aduce aceleaşi fo- 
loase ca şi când ati vásli 
pe un lac întins. 

Figura I: culcati-và pe 
jos şi staţi întinse, absolut 


DIMINEAŢA A 
E COPIILOR 


E" 


-aa 


drepte, cu brațele întinse gi ele 


peste cap. 


te 81 


după 


Figura II; adu- 
cefi brațele înain- 
îndoigi 
genunchii astfel 
cum se 
vede în ilustratia 


vi-1 dau avefi nevoe de 
trei ouá, un sfert de Ki- 
logram de cidru gi 00148, 
trei linguri de zahăr 
pudră. Toate acestea le 
bateti într'un castron pe 
care-l puneţi într'un vas 
cu apă caldă, până ce 
devine o spumă. 
Fructele bine spălate 
le aşezaţi într'un castron 
de sticlă şi turnafi spuma 
peste ele. La acest de- 
sert veti servi gi cáfi-va 
biscuiţi cari vor delecta 
pe invitații voştri. Dar 
atenție; spuma nu trebue 
să stea mult înainte de a 
o servi căci se topeşte. 


RAAPRARARPARAARRLA RA 


CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


cel mai frumos roman 


pentru copii şi tineret 


Loa 수 소고 


noastrá,ajungánd în poziţia degedere. 

Figura 111: Aplecati-vá înainte, 
ținând picioarele aduse lângă corp 
astfel ca sá atingefi cu degetele 
mâinilor, vârful picioarelor. 

Figura IV: înainte de a reveni în 
prima poziție, desfaceti braţele gi 
inspirați adânc. 
trebue să fie repetat de cel puțin 
opt ori în şir, în fiecare dimineaţă. 


Exercifiul acesta 


Sănătate ! 


. 사라 


111 


Cátelugul Kip începu sà mârâe şi să-şi arate colții. 
Părul i se sbârli pe spate şi el fu gata să se repeadă 
la cei doi străini care veneau încet pe potecă. Dar 
Jakson nu-i dădu nici-o atenţie: era prea ocupatcu 
o maimugicà rănită — unul din -pacienții spitalului 
pe care-l deschisese în inima junglei. Numai când 
auzi sunetul unei voci neprietenoase îşi ridică pri- 
virea. 

— Hei, tu de colo! zise vocea. 

Doctorul agezà maimutica pe un culcus dg frunze. 

— Gata pentru azi, îi zâmbi el gi se întoarse că- 
tre străini. 

Niciunul dintre ei nu-i făcu impresie bună. Pri- 
mul era înalt, slab, cu ochii cenugii şi gâtul subțire. 
Tovarăşul său era mai mic şi gras, cu o privire 
obraznică. 

— Te numesti Jakson? 

Te angajăm noi, zise cel mic, fără să-i dea timp 
să răspundă. 

— Aga, mă angajați? răspunse Jakson. Foarte 
bine. Cu ce vă pot servi? Sunt un veterinar ; aşacă 
dacă suferifi de răpciugă sau ciuma vacilor, cred că 
v'aş putea vindeca. Sau... 

Ultimele cuvinte le spuse încet gi amenintitor |: 

— Sau... dacă suferifi numai de aroganță, sunt 
în stare să vă vindec şi de asta. 

Cel mic se dădu repede înapoi, speriat de privirea 
tăioasă a doctorului. 

— N'am.... n'am vrut sà te jignesc, bâlbâi el. Spui 
că eşti veterinar? 

— Exact ; şi acesta e spitalul meu. 

Spunând acestea el îşi întinse mâinile, arătând 
poiana în care se aflau. Părea ca o grădină zoolo- 
gică cu tot felul de animale rănite. Intr'una din 
cuşti, un leu cu laba frântă se încălzea la soare. In 
alta, un cimpanzeu tuna şi fulgera împotriva unei 
doctorii pe care fusese tocmai silit s'o ia. Un pyt- 
hon căruia i se scosese un dinte, dormea liniştit. 
Aproape fiecare cuşcă avea câte un pacient — bol- 
navii pe care fi găsise 
Jakson prin pădure şi 
care ar fi murit desi- 
gur, dacă nu i-ar fi 
luat în spitalul său. 

— Credeam că eşti 
doar un ghid, spuse 
străinul cel înalt. Avem 
o scrisoare de reco- 
mandatie dela şeful tău, 
dela Mgoni. 

Incruntándu-se Jak- 
son luá scrisoarea, dar 
îndată îşi ridică pri- 
virea. r 

— E cam de mult 
timp datată. Aşa încet 
ați mers? 

— Ei da, mormăi cel 
mare, conducătorii ne- 
grii neau înşelat fă- 
cándu-ne să rátácim 
o multime de timp. 

lată scrisoarea gu- 
vernatorului; 


5 


„Dragă prietene — îți recomand pe profesorul 
Elias Krooc dela universitatea Harvard şi dl. John 
Hopkins din Captown. Bazându-se pe afirma- 
tiile localnicilor mi-su spus o poveste întreagă 
despre un vrs care s'ar găsi în districtul nostru. 
Ştiu bine ce puţină încredere merită spusele 
negrilor. Dar acum pare că e ceva mai serios. 

Dacă e adevărat, îţi închipui ce interes stiin- 
tific ar avea descoperirea aceasta. Aşa că te rog 
să-i ajuţi cât poți. 

Al dumitale sincer, BART STRONG 
guvernator gef. 


— Hm! Jakson îşi închise ochii. Observase ceva 
ce desigur că n'ar fi remarcat ceilalți doi. Unele li- 
tere erau înfepate cu un ac. Adunate, ele dădeau 
aceste cuvinte. 

„Supraveghează-i bine. Am toate motivele să-i 
suspectez“. 

Doctorul împături scrisoarea şi păru că observă 
pentru prima oară furia cátelugului. Acesta se re- 
trăsese lângă el şi se sbârlea înversunat către străini. 

— Cunoasteti cățelul acesta ? 

— Nu-nu, tresári cel mic, speriat de Intrebarea 
neaşteptată. 

— L'am găsit într'un tufiş cu coastele rupte si 
aproape mort de foame. O să-mi cadă mie în mână, 
odată şi-odată, câinele care-a făcut asta. Aşadar, sun- 
teti profesorul Krook gi d]. Hopkins? Căutaţi un 
urs pe aici? 

— Da, răspunse Krook mândru. Dacă am putea 
găsi dovada existenţei lui în Africa, am căpăta un 
renume mondial. 

— Ei bine, voiu merge cu voi, dar numai pen- 
trucă guvernatorul mi-o cere. Mâine în zori pornim. 
Până atunci, puteți rămâne oaspeții mei. 

Trecuseră două zile. Jakson îşi lăsase spitalul în 
grija unui negru, pe care-l pusese la curent cu tra- 
tamenul fiecărui bolnav. 

Două zile de când se cáfárau pe povárnigurile 
muntelui Tarot, în care se spunea că trăeşte ursul. 


DIMINEAȚA 


? COPIILOR 


— Doamne, ce dobitoc trebue sá mă creadă eil Işi 
zicea Jakson. Nu cumva se aşteptau să le cred po- 
veştile ? Dar lasă, o să le pară rău de ziua în care 
au plecat cu mine. 

Zis şi făcut. Ii conduse prin cele mai adânci 
mlaștini, prin cele mai încâlcite desiguri ale junglei. 
Pe fiecare clipă, răsuna alt strigat de alarmă în 
urechile lor; „Python!“ sau „Cuib de şerpi negri“ 
sau ,Ceatá de gorile!“! Nimic în lume nu poate 
opri o gorilă înfuriată. i 

Dacá treceau peste un ráugor oarecare; 

— Crocodili! Foesc cu zecile în apele astea. Până 
acum, am avut noi noroc, dar să vedem de acum 
înainte. 

In două zile, străinii ajunseseră într'un hal fără 
hal. Noaptea, abea mai îndrăzneau să doarmă şi se 
îngălbeneau la cel mai mic sgomot. 

Dar Jakson era fără milă, 81 aceasta din cauza 
cățeluşului Kip. Era absolut sigur că unul din ei 
îl lovise şi-l lăsase apoi să moară în pădure. Cea 
mai bună dovadă era ura pe care Kip continua să 
le-o arate, în ciuda 
mângâierilor cu ca- 
re-l înconjurau a- 
cum, 

A treia zi, urcau 
tocmai o colină 
înaltă, Jakson fna- 
inte gi cei doi în ur- 
mă. Jungla se întin- 
dea tăcută în jurul 
lor, cu lianele atár- 
nánd ca nişte brațe 
lacome de pradă si 
umbrele ei furigate 


prin desisuri. Su- 
nete neaşteptate se 
auziră deodată din- 
tre copaci. 

— Gorile! sopti 
unul 81 tăcură apoi 
toți trei. 


Deodată însă doc- 
„torul se hotárt. Il 
flueră pe Kip, îşi 
controlă încărcătura pustii şi porni înainte să 
cerceteze împrejurimile. Dacă era într'adevăr un pe- 
ricol, trebuia aflat şi îndepărtat. Repede dispáru 
după cortina frunzelor; cel doi auzirá sgomot, un 
foc de puscá, apoi nimic. 

— Ce-a fost asta? şopti Hopkins. Igi umezi buzele 
arse de spaimă gi adăogă apucându-şi tovarăgul de 
mână: 

— Ce-a fost asta, Tex? 

Tex, altminteri zis profesorul Krook, nu răspunse. 
Incruntat, căuta să străbată desişul junglei cu pri- 
virea. 

— Crezi că l-a omorit vre-o gorilà ? 

Tex nu răspunse nici acum. Numai după ce chib- 
zui câteva minute, spuse: 

— Cred că am face mai bine să pornim înainte. 
N'are niciun rost să stăm aici pe loc. Ai să mergi 
tu înainte, Joe, căci eşti mult mai bun fintag decât 
mine. 

— Da de unde, ştii doar că mi-am scrântitun de- 
get şi nu mai pot întrebuința revolverul. In cazul 
unui pericol, mai mult ca sigur cà mi-agi greşi ținta. 

— Ştiu numai că eşti un mincinos şi un fricos. 

— Da? Par'că tu nu te-ai fi speriat ca gi mine! 

— Ei agi! Cum poţi gândi măcar aşa ceva? 

— In cazul ăsta, ia-o tu înainte. 

Constrâns, Tex începu să meargă încet cu pugca 
pregătită în mână. Colina fu repede tregutá şi pri- 
veliştea care li se înfățişă ochilor, le smulse stri- 
găte de bucurie. Aci se sfárgea în fine cordonul jun- 


DIMINEAŢA 


| 


glei şi până hăt, departe, nu se mai vedeau decât 
coline joase şi pustii. Nici-o vietate nu se zárea 
acolo — decât un vultur care se rotea sus, sus de 
tot, încât abea îl puteai vedea. Si nici-o plantă nu 
creştea acolo — decât un cactus înalt, care semăna 
ciudat de bine cu o siluetă de om cu mâinile ri- 
dicate. 

— Joe, am ajuns, am ajuns însfârşit. Uite, coli- 
nele, cactusul. Vezi, exact cum e pe harta noastră. 
Doamne, ce bogaţi vom fil 

— Vai Tex, când te gândeşti că lângă cactus e 
groapa aceia în care obişnuiau şefii din Tarot să-şi 
arunce potrivnicii. Sunt sigur că sufletele lor rătă- 
cesc încă pe aici. 

— Dar nu mai fi atât de fricos, pentru numele 
lui Dumnezeu! Gándegte-te mai bine că toţi oamenii 
îngropaţi acolo erau Împodobiţi cu aur şi nestemate, 
safire, rubine. Vom găsi poate şi diamante! Vom fi 
cei mai bogați oameni din lume. 

— Aşadar, pentru asta m'afi adus până aci — ca 
să jefuifi un mormânt! tună o voce fnfuriatá în 

: spatele lor, şi întor- 
cându-se, se găsiră 
față 'n față cu Jak- 
son. Acesta fi ajun- 
sese din urmă după 
ce se convinsese că 
niciun pericol nu-i 
amenință din partea 
gorilelor. 

— Ai ceva de obiec- 
tat? Intrebá Tex 
strecurându-şi mâna 
spre revolver. 

— N'agi face esta 
dacă aşi fi în locul 
tău, fl Ingtiinfá Jak- 
son, care observase 
mişcarea. O crimă 
se descoperă iute. 
Tot ce am să vă 
spun e că sunteți 
doi proşti. Şi eu, şi 
guvernatorul, am mi- 
rosit că nu-i lucru 
curat cu voi. Povestea cu ursul n'ar fi înşelat un 
copil de doi ani. Kip singur v'a dat de gol. Când 
mă gândesc cum l-ați părăsit în junglă, îmi vine să 
vă las aici şi să mă întorc singur înapoi. 

— Dar ne-am rătăci! N'ai să faci asta! strigă Joe 
speriat. 

— Nu? Atunci nu mă cunoşti. 

— Dar — dar — nu vrei să te faci tovarăşul nostru? 
Comoara e destul de mare, vom impárti-o în trei. 


— Orice comoară găsită aici aparține guvernului, 
răspunse doctorul aspru. Şi afară de asta, cine oare 
va păcălit aga de frumos? Ce comoară credeți că 


veţi găsi? 


— Avem o hartă absolut precisă. Nu te intere- 
sează de unde am luat-o, principalul e că ne-a con- 
dus aşa de bine până aici. Groapa pe care-o căutam 
se găseşte lângă cactusul acela. In ea obignuiau ve- 
chii şefi ai regiunei să arunce iluştrii lor rivali. 
Sunt sigur că podoabele lor mai sunt încă acolo. 


— Fiindcă tot am ajuns aici, vom merge să ve- 
dem. Dar và previu că dacă intenţionaţi să luaţi cu 
voi o pietricică măcar, ați face mai bine sá vá răs- 
gândiţi. 

Se dovedi însă că harta nu mintise. Chiar lângă 
cactus se deschidea o groapă enormă, neagră şi urât 
mirositoare. Fundul ei părea că se pierde în adân- 
cimi nebănuite. 

— Care din voi se duce acolo jos? Intrebá Jak- 
son zâmbind. 


PROSA BO 


— Te crezi tare destept, nu-i aşa? Ei bine, te-ai 
înşelat, am prevăzut noi totul, răspunse Tex furios 
gi scoțându-şi haina, îşi descoláci din jurul mijlo- 
cului o funie lungă şi solidă. El o infepeni bine de 
o piatră, fi făcu vânt în groapă şi spuse: 

— Du-te tu, Joe. Deşteptul ăsta va râde cu totul 
altfel când te vei întoarce încărcat cu aur. N'ar fi 
rău să ei şi un coş ceva, cu tine. 

— Eu-eu, Joe se trase înapoi. Nu sunt fricos 
Tex, ştii bine, dar mi se pare că m'am îmbolnăvit 
de friguri. De ce nu te duci tu? 

— Oare cum poți să fii atât de aproape de co- 
moară, şi să ai friguri? 

— Dar Joe are dreptate, de ce nu te duci tu? in- 
terveni Jackson amuzat şi se întoarse să examineze 
groapa încă odată. 

Ar fi trebuit însă, să fie ceva mai prevăzător şi 
să nu le întoarcă spatele. Căci chiar în clipa aceea, 
Tex se aplecá, luă un pietroiu şi-l asvárli cu toată 
puterea spre el. Bolovanul fl lovi pe Jackson drept 
între umeri şi-l doborî în groapă. 

— Mai bine aşa decât să ne raporteze guvernato- 
rului, murmură asasinul. 


Doctorul căzuse cu capul înainte şi mâinile întinse. 
Degetele sale întâlniră ceva subțire de care se în- 
cleştară cu putere. Era frânghia pe care-o pusese 
Tex acolo şi de-alungul căreia aluneca acum Jackson. 
O ţinea bine, degi iufeala căderii făcea să-i ardă 
palmele şi să-i țâşnească sângele. In cele din urmă, 
el reuşi să se încordeze într'atâta încât se opri la 
mijlocul drumului. Rămase legănându-se aga între 
lumina de sus şi întunericul de jos. Din fericire 
avea în buzunar lanterna sa electrică, pe care-o 
aprinse, îndreptând lumina spre fund. 

Nu erau acolo nici diamante şi nici rubine; aurul 
nu strălucea în grámezi impunătoare. Nici nu se 
aştepta la aşa ceva, căci era destul de inteligent ca 
să-şi dea seama că n'ar fi avut voe condamnafii la 
moarte să-şi ia podoabele cu ei. In locul nestema- 
telor însă, se svârcoleau acolo şerpi veninoşi printre 
oseminte vechi. 


Deoată, Jackson simți că funia începe să se sgu- 
due; cineva cobora înspre el. 

Sus, la marginea groapei, Tex îşi scosese revolve- 
rul amenințindu-şi tovarágul. 

— Joe, spusese el, du-te jos imediat. Adu-fi 
aminte că eu am fost acela care l-am omorât pe pro- 
prietarul hărții, ca să i-o luăm, şi de atunci am ră- 
mas şeful întreprinderii. Ai făgăduit că mă vei 
asculta orbeşte. 

— T-te rog, T-Tex, gemu Joe.. 

— Vei scobori imediat, răcni Tex gi cu revolve- 
rul întins începu să numere; Unu — doi. 

N'avu nevoe să termine. Joe se repezi îngrozit la 
frânghie şi începu să scoboare. 

— Hei, opreşte. Serpi aici în fund! fi strigă 
Jackson. 

Dar Joe ajunsese la capătul rezistenței nervoase 
şi vocea care sosea din adâncurile întunecoase, îl 
făcu să-şi piardă orice stăpânire de sine. Cu un stri- 
git de spaimă el dădu drumul frânghiei şi căzu 
drept în mijlocul şerpilor. 

Iute ca fulgerul, Jackson îşi scoase revolverul şi 
începu să tragă la focuri unul după altul în gră- 
mada şerpilor. Iaspăimântaţi, aceştia fugirà care în- 
cotro şi ascunzându-se în găurile lor îl lăsară pe 
bietul om leşinat de frică. 

Atunci doctorul îşi scoase cuțitul tăie o bucată 
din frânghie şi şi-l legă repede de spate pe Joe. 
Ránile acestula începuseră sá se umfle din cauza 
veninului şerpilor. Incepu apoi să se catàre de funie, 
în sus, tot mai sus. 

— Cum — ce? bâlbâi Tex când îl văzu. Aurul? 


7 


— Nici urmă de aur. In schimb şerpi, câți pof- 
teşti. L'au muşcat chiar pe Joe, iute, caseta mea de 
instrumente. 

In loc să răspundă, Tex îşi strecurà mâna spre 
revolver. Dar înainte să-l poată apuca, Jackson şi-l 
scosese pe al lui. Apăsă pe trágaciu, dar nu se în- 
tâmplase nimic; se auzi doar un „clic“ metalic. Toate 
gloanfele fuseseră trase în şerpi. 

Tex începu să râdă şi strigând: 

— Doar mort ai să mă laşi în pace, îşi îndreptă 
şi el revolverul spre doctor. Acesta părea pierdut. 
In clipa aceea însă, Kip înțelese primejdia ce-i a- 
meninfa stăpânul şi se repezi înfuriat spre criminal. 
Surprins, acesta dădu drumul revolverului. In clipa 
următoare era în puterea lui Jackson. 

S'au întors apoi cu toţii şi scurt timp după a- 
ceasta Tex fu arestat pentru câteva pungăşii mai 
vechi. Joe se însănătoşi, dar rămase cu o aşa o 
spaimă, încât nu s'a mai întors niciodată pe acolo. 

Iar Jacson se întoarse vesel la animalele care-l 
adorau ca pe un Dumnezeu şi la oamenii care-l res- 
pectau din ce în ce mai mult. A mai rămas cineva 
care să nu fi auzit de Jackson, prietenul junglei? 


adaptare de ELVIRA CALAN. 
$999999999939IDIDIIDAADOD 


CONDITIILEDE PARTICIPARE LA 
MARELE CONCURS DISTRACTIV 


Revista noastrá organizeazá un mare concurs de jocuri 
distractive, pentru careau fost stabilite 35 de premii. 


PREMIUL 1; o bicicletă de băiat sau fată până 
la 12 ani. 


PREMIUL 2; o bicicletă de băiat sau fată până 
la 8 ani. 


PREMIUL 3; o tricicletă 
PREMIUL 4; » » 
PREMIUL 5; » » 


PREMIUL 6-10; cinci trotinete; PREMIUL 11-15; 
câte un abonament pe 1 an; PREMIUL 16-20: câte 
un abonament pe 6 luni; PREMIUL 21-25; câte un 
abonament pe 3 luni; PREMIUL 25-35: cărți lite- 
rare din editura noastră. 


La concurs poate participa oricare: cititor al 
revistei, care desleagá jocurile, adăugând atâtea 
bonuri câte jocuri a deslegat. Jocurile fără bonuri 
nu sunt luate în considerație. Toate deslegările se 
trimit deodată la sfârşitul concursului, care va fi 
anunțat prin revistă. Nu trimiteţi jocurile separat, 
căci nu sunt ținute în seamă. La tragerea premiilor 
participă toți cititorii, cu atâtea bonuri, câte jocuri 
au deslegat fără greyalá. 


Premiile au fost oferite de magazinele ,,Autorex“ 
din strada Doamnei 14, în ale căror vitrine sunt expuse. 


- 


CONCURSUL DE JOCURI 


Numele şi pronumele —-——----- sia 
Adresa 


Luna lulie Nr. 3 


DIMINEAŢA 
pes TT ITO OPIILOR 


E VI) 


Intr'un sat nu departe de Bucuresti, locuia 


Totog se juca toatá ziua prin curte cu Lá- 


o tânără femeie, care se numea Maria. Ea bus, un câine ciobánesc de toată frumuseţea. 
avea un copil, un bàejas drăguţ de vreo patru Erau prieteni buni, căci Totog nu-l chinuia 
anişori, pe care îl porecliseră Totog, atât era pe Lábus, iar acesta îşi păzea stăpânul micuf, 


de dràgàlas şi cuminte. 


cu cea mai mare dragoste. 


TN 


Intr'o zi, în timp ce | 
cátárie, Lăbuş intră ca | 
apucând-o de gorft, încep 
ca gi cum ar fi voit să 
femeie se speriase deab 


Spre marele lui noroc, se apucase de o 


Fără să stea mult pe gânduri, Maria cobort 


cărămidă, ce iegea în afară. Bietul Totog înspăimântată în fântână, fără să se gândească 


că nu va mai avea cum să iasă afară. Ea co- 


se ținea cu ambele lui mânuţe de această bora cu greutate pe pereţii alunecoşi, grábind 


cărămidă. 


să-şi salveze copilul. 


Intre timp Totog, ob: 
cărămizii şi se sbátea 
că se duce la fund. Ma 
Ajută-mă, mă înghite 18 
vorbi de spaimă. 


Cu toate acestea porni grăbit spre casă. 
Maria se sbătea în fântână, înotând pe loc şi el să fie scos afară din apă. Intre timp stri- 


sustinindu-si copilul ca să nu 
lucru greu gi obosi curánd. Era disperatá. 


Ea-1 ridică pe Totoş peste cap, astfel ca 


gá sfâşietor după ajutor, sperând că în cele 
se înece. Era din urmă se va găsi cineva care să vie să-i 
scape. 


Ajuns în goană 2028: 
strigătele care veniau 
mai stea mult pe gândi 
repezi spre hambar, de u 
cu o scară. 


Maria se afla ín bu- Egi în curte şi spre marea ei spaimă, văzu Ea se apropie de marginea fântânii şi con- 
> furtună înăuntru gi că Totog dispăruse. Si cum Lábus lătra furios iala fi i ità. Tot 
u s'o tragă spre curte, alergând necontenit spre fântâna adâncă din neta es Dia A 어라 5 >. 
-i arate ceva. Biata ogradá, femeea pricepu că Totog trebue să “e urcase în joacă pe fântână şi într'o clipă, 
inelea. fi căzut înăuntru. amețind, căzuse în adâncime. 


osind, dăduse drumul Lábug, care văzu pericolul în care se sbătea Bietul animal căuta par'că să-i explice tot 

disperat, căci simțea acuma şi Maria, se repezi pe poartă afară, ce s'a întâmplat. Zadarnic încerca însă bietul 

mă, mamă, strigă el. eşind în întâmpinarea tatălui lui Totog, care om să priceapă ceva. Nu putea, căci schelă- 

ntâna. Abia mai putea trebuia să vie tocmai la masă. Acesta se mi- lăiturile lui Làbus nu erau din păcate făcute 
nună văzând câinele atât de agitat. pentru urechea omenească. 


i, tatăl lui Totoş auzi El dădu drumul scării în fântână, tinánd-o Maria, cu Totog în brațe, urcă scara şi după 


din fântână. Fără să .i cáteva clipe erau amándoi salvati. Làbus, care 
uri luá o hotáráre. Se SEE El drag 제 fácuse tot ce era posibil pentru salvarea 


nde reveni peste putin trepte şi să urce. Era salvarea în ultimul stăpânilor lui, se gudura pe lángá: ei, şi drept 
moment. răsplată a căpătat o bucată bună de os. 


QOVESTEA pe care vá voi spune-o, dragi 

copii, începe de mult, cu multe sute de 
ani în urmă. Pe acele vremuri trăia prin 
munții noştri un om crunt, fără frică de 
; Dumnezeu, fárá a gti ce-i ruga sau În- 
mor Chinarea gi care iubea pe lume un singur 
lucru: aurul. Multe nelegiuiri făcuse gi mult sânge 
nevinovat vârsase. Dar, la timpul său, îi veni şi lui 
rândul la dreptatea cerească. 

Era o noapte neagră şi fioroasă, când poterile îi 
luaseră urma. Nelegiuitul alerga prin pădurea deasă, 
se împiedica, simtia puterile părăsindu-l. Din când 
în când privirile-i lunecau către legăturica ce o strân- 
gea la piept. Deodată se opri. Nu mai putea. Pocne- 
tele pistoalelor poterii se auzeau pe aproape. 
Ingenunchie. Scormonea pământul cu degetele, cu 
ochii strălucitori, cu sufletul la gură. Desfácu 
tremurând legáturica gi, zornfind, o moviliţă de 
galbeni se revârsă în groapa abea făcută. Şi mai 
privi o clipă şi gura-i şopti un blestem: 

„Fă, Drace, ca cine va găsi aurul acesta, pace să 
nu aibe, până nu-l va risipi în cele patru colțuri 
ale lumii. Blestemat să fie acela, cum blestemat am 
fost gi eu să nu am parte de ell“ 

Se ridică gi aşteptă gata de moarte. Potera îl 
înconjurase. Vrurà, să sară la el, chipul lui ti opri. 
Il vedeau răzând, răzând, cu ochii țintă undeva. Un 
trâsnet despică cerul şi căzu în mica poenità. 

„Satana!“ — râcniseră poteragii. 

Dar pe locul unde fusese nelegiuitul, nu mai era 
acum nimic. 


ES > - 

Trecu multă vreme. Se schimbarà locurile, se 
schimbară şi oamenii gi pe locul unde mai ’nainte 
se întindea desişul de nestrăbătut se arăta acum un 
sătuc frumos, cu casele mici şi albe, cu gospodinele 
trebăluind de colo-colo şi cu oameni muncitori şi 
cuminţi. Era linişte si 
pace. Colo, înspre margi- 
nea satului, trăiau doi 
frați. Pe unul îl chema 
Andrei şi pe celălalt 
Petre. 

Petre era mai în vârstă 
cu un an decât Andrei. 
Era un om cumpătat, li- 
niştit, mulţumit de traiul 
pe care-l ducea alături de 
ai săi. Avea doi copii 
frumoşi şi o nevastă bună 
şi iubitoare. Era sărac. 
Dar mulfumirea şi liniştea 
sufletească îl învăluiau 
într'o pace binefăcătoare. 

Andrel era şi el sărac. 
Dar multumirea îi lipsea. 
Visa palate împărăteşti, 
împodobite în aur, robi 
cu pielea ca abanosul care 
să-i facă răcoare şi să-i 
întindă dulceturi şi fructe 
pe tăvi de argint. Ofta şi 
lucra. 

» Of, Doamne, de ce nu 
m'ai făcut bogat? Dacă 


DIMINEAŢA ZI 
COPIILOR 


„AURUL SATANEI“ 


de LICĂ HORIA 


mi-ai da putin, cât de puțin aur, cât de fericit 
aşi fi 1“ 

Peg tot oftezi, frate ?“ — fi zicea Petre. „Ia dalta 
şi cioplegte şi vei fi mulţumit ! Cântă, simte frumu- 
setea naturii şi ascultă ciripitul păsărelelor. Priveşte 
ce minunate sunt florile şi cât de fericite par har- 
nicele albine. Cu toate, cu toate muncesc!“ 

Andrei tăcea şi ofta în sine. Dar pe zi ce trecea, 
dorul lui de aur îl chinuia tot mai mult. 

Acu, se svonise în sat că Baba Sanda, o. bătrână 
adusă din spate şi uitată de Dumnezeu, lega vrăji. 
O ocoleau sătenii cu teamă, se fereau copiii din 
calea ei şi pe unde trecea ea, împrăştia numai teamă. 
Spuneau bătrânii că leagă apele, că e soră cu ducă-se 
pe pustii şi că dărue comori celor ce se leagă cu 
dracul. 

Auzise şi Andrei de Baba Sanda. La început nu 
prea o lua în seamă. Mai apoi însă,i se înrădăcinase 
în minte un gând. 

Baba Sanda dăruia comori. Dar trebuia să se lege 
cu dracul. Eh! Cu dracul! Poate e numai aga, o 
vorbă a gurilor rele! 

Era o noapte cu lună plină, când Andrei se stre- 
cură pe uliţă, lipit de case, să nu-l vadă cineva. 
Păşea spre cocioaba Babei Sanda. Satul era pustiu. 
Era spre miezul nopţii. Un câine urla a moarte. 
Lui Andrei fi ticâia inima: Bătu în uşa scundă de 
trei ori. Apoi păşi înăuntru. Era acolo o vraigte 
grozavă; iar în fund într'un ungher ferit de lumină, 
sta un ghem, cocoşat, din care nu se deosebea decât 
un nas lung gi ascuțit şi un singur ochiu, deschis, 
strălucitor. 

„Ce vânt te-aduce pela mine, fiule ?“ — cărâi ea 
şi râse. 

„Vreau aur dela tine, dacă îmi poți da! Vreau 
corâbii încărcate cu nestemate, vreau mirodenii care 
să má 'mbete cu parfumul lor, vreau palatele minu- 
nate ale împăraților din fara dela Soare-Răsare! 
Vreau aur pentru a fi fericit!“ 
Bătrâna îl privi o clipă 
apoi izbucni într'un hohot 
de râs care cutremură şi 
geamurile. 

„Vrei aur ? Vrei feri- 
cire? Ha-ha-ha ! Le vei 
avea! Urcă poteca ce duce 
prin pădure gi opreste-te 
în poenița copacului trás- 
nit. Acolo azvârle spre 
cero mortăciune gi pe locul 
pe care va cădea, vei găsi 
aurul, fericirea ta! Ha-ha! 
Aurul...“ 

De douăsprezece ori su- 
nase clopotul bisericii. 
Luna se ridicase sus. Cerul, 
fără pic de nor, era pre- 
sărat cu stele. Umbrele 
copacilor se întindeau în- 
fiorătoare, asemenea unor 
balauri cu şapte capete. 
Andrei păşea uşor. Era 
palid şi mâna-i tremură 
când zvârli mortăciunea 
spre cer. Ochii lui strălu- 
citori urmăriră cu patimă 
leşul, care căzu chiar la 


10 


K 


1 


17.5 - BAIE 


rădăcina copacului 
tráznit. Andrei privi 
în jur. Nimic nu 
migca. Se apropie ín 
vârful picioarelor gi, 
aplecându-se în ge- 
nunchi, începu să 
scormonească cumâi- 
nile. Pământul sterp 
se învolbura, ridicân- 
du se în sus. Andrei 
scurma mereu. Apoi, 
deodată, o bucată 
sclipitoare se rosto- 
8011 la picioarele lui. 
Aur! O grămadă fn- 
treagă, zornăind, lu- 
cind în lumina palidă 
a lunei. Andrei îşi 
şterse fruntea îmbro- 
bonită de sudoare. 
Ingrămădi în traistă 
cât putu, apoi, temă- 
tor, se furigá pe po- 
tecă, înapoi, spre sat. 


Sa. 2h. S 


> 
” 


/ 
M a 


* 
* * 


Zarvà mare în sătuc. Conu'Andrei se mută la oraş. 
De când se îmbogățise, nu-i mai plăcea nici hora, nici 
petrecerile de Duminică, nici oamenii. Ii privea de sus, 
trecând în trăsura-i trasă de doi telegari focogi, 
fără astâmpăr. 

Trecuse un an de când Andrei venise într'o zi 
dela târg, spunând că a moştenit o avere dela un 
bunic al său. 

„Acum m'oi face şi eu boier! — spunea el. Nu 
voi mai trăi în cocioaba aceea coşcovită, dela margi- 
nea satului, cu calicul acela de frate-meu!“ 

„Andrei, ofta Petre. Cum te schimbă banul. Iată- 
mă, eu, în coliba mea, fără aur, cât sunt de mulțumit!“ 

Andrei râse. 

„Mai bine într'un palat şi cu bani, decât într'o 
cocioabă, doar cu mulțumire!“ 

Si plecase. 

La târg, umbla de dimineața până seara, cioro- 
viindu-se pe la judecăţi, uitând de prieteni, văzând 
peste tot numai duşmani, poftitori la avutul său. 
Pe zi ce trecea aurul fi creştea şi odată cu el şi 
grijile şi necazurile. 

Odată, se aflase Petre într'o nevoie. Venise la 
Andrei şi nu-l găsise acasă. Slugile nici nu-l lăsară 
să intre cu opincile lui prăfuite, ci-l trimiseră să 
aştepte lângă grajd. Pe Andrei nici nu-l văzu. Primi 
vorbă că n'are vreme de dânsul şi plecă trist, cu 
ochii în pământ. Şi de atunci nu-l mai văzu. Petre, 
calicul, rămase la marginea satului, înconjurat de 
dragostea nevestei şi a copiilor săi; departe, la târg 
Andrei se frământa să-şi păstreze aurul. Aurul pentru 
care nu muncise, aurul blestemat al aceluia ce-şi 
vânduse odată sufletul Satanei. 


* 
* * 


Trecuserà mulți ani. Andrei devenise de nerecu- 
noscut. @u ochii în fundul capului, alerga de colo- 
colo, pândindu-şi slugile, coborând în pivniță pentru 
a-şi număra banii îngrămădiți în saci, veghiând să 
nu-i fure cineva o para măcar. Dormea cu cheile 
pivnitei sub pernă, dar ce somn era acela! Visa uriagi 
cu fețele negre strângându-i în palme tot aurul lui 
îşi visa slugile omorându-l pentru a-l fura, se trezea 
gáfáind şi alerga să vadă dacă nu cumva îl prádaserá 
hoţii. Zi de zi vedea în jurul său tot mai multi 
duşmani. Nu mai credea în nimeni. Nici măcar în copiii 
săi, pe care nici nu voia să-i mai cunoască dealtfel. 


no ge Noe cc gi iii a a. ~ 


i fi CAR sr A ad o i ES 


"+ E AAA ii cdi. 


„Și Intro zi se 
hotărî sá fugă de- 
acolo, cu toatá bogá- 
fia, undeva unde 
nimeni să nu-l poata 
găsi şi prăda. Cum- 
pără În taină o cora- 
bie, o pregăti pentru 
un drum lung şi în- 
tr'un amurg, după ce 
îşi băgase tot aurul 
în pântecele uriagei 
\ corăbii, întinse pán- 
zele şi porni. Porni pe 
marea nemàrginità, 
către țări nemaivă- 
zute, unde nimeni 

nu-l va ştie şi unde-şi 

j va putea număra bo- 
în) gățiile în linişte. 

i Trei zile pluti co- 
rabia sub cerul senin. 
Dar în a patra zi, 
valurile începură a 
se ridica. Cerul se 
acoperi cu nori a- 
menintátori şi nu 
trecu mult, că fur- 
tuna începu. Urlau valurile spărgându-se de puntea 
înaltă, guera vântul printre pânzele necaboréte, 
zbârnâiau fránghiile întinse şi, deasupra potopului 
de apă, tunetele se alungau într'un dans dsficesc, 
luminat de scânteile orbitoare ale fulgerelor. Andrei 
blestema. Blestema soarta care-l împinsese să por- 
nească pe mare, blestema oamenii, blestema vieata. 
Blestema trecându-şi printre degete galbenii strălu 
citori. Palatele, robii, multumirea, unde erau? Și 
vieata sa? Avea doar bani! Mulţi, mulți, nenumărați... 

Corabia se cutremură şi se ridică pe o coastă. 
Andrei alergă afară. Un val îl ridică şi un altul 
îl azvárli în mijlocul furtunii. Orbit, ud, tărât de 
ape, nu mai simți nimic. Mai auzi fdoar troznetele 
corăbiei, apoi se lăsă în voia soartei. 

Se trezi pe un 18700 necunoscut. Valurile îl arun- 
caseră pe mal şi soarele îi uscase hainele. Ii era 
foame. 1 se părea că avuse un vis urât, cu o 
comoară tăinuită şi cu o corabie care se scufunda. 
Acum fi era foame însă. Porni spre cásufele ce se 
zăreau în depărtare. Ajunse acolo frânt de oboseală. 
Işi tărt paşii până la cea mai apropiată casă, o casă 
mare, de om avut. Ceru de mâncare. Primi ocári şi 
fu dat afară. Mai încolo, la fel. 

„Am aur, striga el. „Vă voi da cât veţi voi... dar 
dafi-mi doar o bucată de pâine...“ 


Cine avea însă urechi să-l audă? Purta haine 
zdrentuite şi atunci când pomenea de aur, îi râdeau 
slugile în nas. Doar încolo, spre marginea satului, 
un biet calic fi dădu un codru de pâine uscată. 

„Ţine fi zise. Mănâncă gi tu! Căci sătulul nu 
crede celui flămând!“ 


Si porni Andrei la drum, spre tara sa. Bani nu 
avea. Nici haine, nici merinde măcar. Muncea ici, 
colo, uneori cerşea, alteori flămânzea şi dormea sub 
poduri. Doi ani cutreieră el lumea, bătut de vânturi 
şi de ploi, tărându-şi picioarele prin praf şi noroaie. 

Era o seară caldă, de vară, când ajunse într'un sat 
curat, cu casele mici şi albe. Andrei nu mai era cel 
de altădată, Barba îi crescuse mare gi ochii i se 
trăseseră de tot în orbite. Fafa-i era galbenă gi 
petece în loc de haine-i atárnau pe trup. Se înopta. 
Andrei îşi căută un culcug la marginea satului, în 
şanțul drumului. Se pregătea tocmai să adoarmă, 
când un glas vesel răsună lângă dânsul. 


(Continuare în pag. 15-a) 


DIMINEAŢA 


Unde e tata? 


Unchiul Tică vine în vizită la 
tatăl lui Mitică. 

— Mitică, tatăl tău este acasă? 

— Nu ştiu, mă duc în casă să-l 
întreb, răspunse îndată Mitică. 


Vrea să ştie când... 


— Tată, vreau să te întreb ceva, 
spune Marioara. 

— Ce vrei? 

— Să-mi spui când a murit 
Marea Moartă. 


Intrebare și răspuns 


Măi Stefane! 

Aud cucoane. 

Da ce faci în şopron? 
Ii ajut lui Ion. 

Da, tu ce faci Ioane? 
Păi nimic, cucoane. 


e 캐기] 


De ce nu-i proaspăt peştele 


— Domnule, peştele pe care l-am 
cumpărat eri de la dumneata, am 
trebuit să-l arunc fiindcă nu era 
proaspăt. 

— Ce să vă fac cucoană. Eu v'am 
oferit peştele ăsta toată săptămâna. 
Dacă l-ați fi cumpărat Luni, era 
proaspăt. 


Copil dezordonat? 


— Táticule, nu ştii unde sunt 
Balearele? 

— De unde să ştiu eu ce faci tu 
cu lucrurile tale? 


DIMINEAŢA 
è 


COPIILOR 


arr Aaa A n 


— De când lipsegti dela şcoală 
Ionescule? 

— Dela moartea lui Alexandru 
Machedon, domnule profesor. 


O idee 


— Ticá, vezi că pe tavan eo 
albină. 

— Calc-o gi lasă-mă în pace să 
citesc. 


La examen 


— De ce nu se înțelegea împăratul 
Napoleon cu englezii? 

— Fiindeă.... fiindcă nu ştia en- 
glezegte. 


Bâlciul de vite 


Doi negustori de vite vorbesc 
între ei: 

— La viitoarea expoziție de vite 
va fi foarte frumos. 


- — Da, răspunse celălalt, vor fi 


expuşi peste 1000 de boi. 
— Ai sá 111 81 d-ta acolo? 
— Desigur! 


La școală 


— Ionescule, spune-mi cine a 
luat Troia? 

— N'am luat'o cu, domnule pro- 
fesor | 


La doctor 


Doctorul: — Aratá-mi limba. 

Băiatul: Nu, nu vreau, c'am mai 
arătat-o unui domn şi mi-a dat două 
palme. 


o 


Copilul milos 


— Tatá, spune-i lui 10061, sá nu 
mai tragá pisica de coadá. 

— Ti-e milá de biata pisicá gi 
vrei s'o vezi liberă? 

— Nu, dar vreau s'o trag şi eul 


Cel cu musca pe căciulă 


Se furase odată la un regiment 
o manta şi nu se ştia cine o furase. 
Colonelul dădu ordin să se strângă 
toți soldaţii, ca să facă cercetare. 
Ostaşii se asezarà pe două rânduri, 
iar colonelul rosti scurt: 

„Pe a cui căciulă se va 28022 o 
muscă, să ştiţi că acela ehotull“ 

Acum, cel ce furase mantaua, de 
frică să nu i se aşeze musca clátina 
mereu din cap. 

„Tu eşti hoțul!“ strigă colonelul 
către ostaşul care o furase. 

(Trimisă de MIRCEA EPARU) 


Arta lui 


Un domn povestea, într'o societate, 
că pictorul Grigorescu era atât de 
priceput, încât, cu o simplă trăsă- 
tură de pensulă, schimba pe un 
copil, care plângea, într'unul care 
râdea... 

— Asta-i mare lucru?, spuse Pe- 
trică. Eu, când fràtiorul meu plânge, 
îi bag în gură o bomboană şi... la 
minut râde. 


Nu înțelege 


— De ce nu te speli pe mâini, 
Lio? Nu ştii că fetiţele curate se 
spală totdeauna? 

— Pâi dacă sunt curate mămico, 


de ce 86 mai spală? 


¡PRINTESA SI CIOBANUL | 


de PETRE JOLDEA 


fost odată... dacă ar fi să-mi amintesc 
bine, lucrurile s'au întâmplat pe vremea 
califului Harun al Ragid, cel mai înţe- 
lept stăpânitor al Bagdadului. 

Trăia pe vremea aceea, într'unul din 
numeroasele palate ale acestui mare 
calif, o prințesă, frumoasă şi fnteleaptá, care se 
numia Fatime. Cine era? Lucrul acesta nu-l ştiu 
prea bine. Dar, dacă ar fi să-l cred pe cel care mi-a 
povestit şi mie povestea asta, atunci Fatime era 
chiar fiica califului. 

Nu o spunea însă nimeni, fiindcă Harun al Raşid 
nu dădea voe. Spune-se, că mama prințesei Fatime 
dispăruse într'o zi din haremul califului, adică din 
acea parte a palatului în care nu aveau voe să 
locuiască decât soțiile stăpânitorului, iar în aceeaşi 
vreme plecase din Bagdad şi fiul unvi mare negu- 
fátor. Nimeni n'a mai dat de urma lor. 

Prinţesa Fatime a fost crescută aşa cum se cuvine 
unei fete de rangul ei. Ştia să cânte frumos din 
liră, ştia să scrie — lucrul acesta era cât se poate 
de minunat, deoarece pe vremea aceea femeile nu 
prea aveau voie să înveţe — şi era deşteaptă mai 
presus de toate, aşa că de multe ori, Harun al Raşid 
o chema la sfat gi făcea întocmai asa cum îl învăța ea. 

Când Fatime împlini şaisprezece ani, califul se 
gândi să o căsătorească; 


S'a frământat bietul om vreme îndelungată şi nu 
ştia pe care dintre prinții pe cari fi cunoştea să-l 
aleagă de soţ gi în cele din urmă, socoti cà cel mai 
bun lucru ar fi, să o întrebe pe Fatime ce să facă. 

Trimise pe un sclav să o cheme şi de îndată ce 
intră în sala tronului, îi spuse: 

— Fata mea, a sosit vremea sá mà párásesti. 

— De ce, înălțate calife, întrebă tristă Fatime. 


Ce oare ţi-am făcut de má gonesti dela casa ta? 


— Nu te izgonesc, dar a sosit vremea să-ți alegi 
un sof, potrivit rangului tău. Și fiindcă te ştiu 
înțeleaptă, am socotit că cel mai bun lucru ar fi să 
hotărâşti tu, care să fie acela care să-ți fie soț. 

Fata rămase pe gânduri. 

Pasă-mi-te, ştia ea ce ştia. Nu că n'ar fi vrut să 
se căsătorească, dar inima ei alesese pe cineva. Numai 
că acela nu era prinț, ci părea un om de rând, care 
trebăluia cu ceva prin marea cetate a Bagdadului. 

— Stăpâne, spuse atunci prințesa Fatime, dacă 
ai încredere în mine, atunci dă sfoară în farà, 
că liber este oricare să ceară să-i fiu soție. Pot 
veni oameni de rând 
ca şi prinți, dar 
fiecare va trebui să 
răspundă la trei 
întrebări ale mele. 
Și numai acela care 
le va ştie, acela va 
putea să mă ia din 
casa ta. 

Califul se minună 
de gândul copilei, 
dar bănuia el că la 
mijloc trebue să fie 
ceva, aşa că încu- 
viintà. 

Dădu sfoară în 
țară, că prințesa 


13 


Fatime, cea mai minunată copilă a Bagdadului are 
de gând sà se mărite si că oricine îi poate fi soţ, 
dacă este destul de sprinten la minte, încât să 
răspundă la trei întrebări pe care le va pune ea. 
Dar va fi vai de acela care se va încumeta să vie 
şi să nu răspundă, căci unde-i va sta picioarele, 
acolo 11 va sta şi capul. 

— Măi, măi, se gándiau prinții cari aflará de 
această veste. Nu cumva o fi crezând fetiscana 
aceasta că este mai deşteaptă decât noi. Ia auzi 
minune, să răspunzi la trei întrebări pe care le 
pune o copilà. 

Incepurá sà vie la curte tot felul de oameni, 
unii mai deştepţi, 
alții mai prostá- 
naci şi fiecare 
voia să afle care 
sunt întrebările 
prinţesei. L: 
ascultau şi se 
repeziau să dea 
un răspuns, dar 
nici unul nu ni- 


meria şi atunci 
călăul îi lua în 
primire. 


Ce se făcea cu 
ei, nu prea ştim. 
Se spune însă, că 
prințesa dăduse 
poruncă să nu fie 
ucişi, ci să fie 
gonifi numai din 
oras, pentru Ca sá 
nu spuie că-şi 
calcá cuvántul. 

Poporul nu ştia 
însă de toate 
aceste lucruri şi 
o  poreclise 
pe Fatime, 
prințesa sân- 
geroasă, căci 
toți credeau 
că petito- 
rii plăti- 


” 
~ ~ -ee | 
AU = 

「 a {H "E 


LTS 


x 


será cu viața faptul să s'au încumetat s'o dorească 
de soţie. 

Pe zi ce trecea, prințesa se ofilia mai mult, căci 
acela pe care-l iubea ea în ascuns, nu voia să vie 
s'o ceară de nevastă. Pasă-mi-te acesta era un fiu 
de negustor, băiat cu carte, dar cu suflet bun şi 
drept. O văzuse şi el pe prințesă şi-i plăcuse tare 
mult, dar când află că atâția oameni şi-au pierdut 
viața pentru o toană de-a ei, nici nu-i trecu prin 
minte să se ducă la curte să-şi pue mintea la încercare. 

Intre timp tristețea era mereu mai mare în oraş, 
dar gi în palat. Prea pieriau multi oameni de dragul 
unei fete nevrástnice şi chiar şi Harun al Raşid 
socotia că Fatime prea se întrecuse cu gluma. Igi 
dăduse însă cuvântul său de Domn şi nu mai putea 
să gi-l calce. 

Suleiman, cum îl chema pe tânărul pe care-l plăcea 
Fatime, se hotărt într'o bună zi să plece din Bagdad 
şi să se stabilească la Damasc, căci nu mai voia să 
ştie de fără de legile aceleia care-i plácuse pe vre- 
muri atât de mult. 

Işi cumpără cămile, vându tot ce avea prin oraş 
şi formând o caravană bogată, nu mai aştepta decât 
o zi bună spre a porni la drum. 
Oamenii săi pregătiseră totul cum 
nu se poate mai bine şi cu o seară 
înainte de plecare, caravana poposi 
în preajma zidurilor palatului în 
care locuia Fatime. 

In toiul nopții, când dormiau 
până şi pândarii, deşi tocmai ei 
n'ar fi trebuit să facă aşa ceva, o 
mână nevăzută aruncă o scară de 
frânghie din înaltul zidurilor pala- 
tului gi pe ea coborâ o ființă 
învestmântată în văluri întunecate. 

Era Fatime. 

Ea se apropie 
de cortul în care 
dormia Suleiman, 
îl trezi şi fără 
să-şi arate fața, 
11 spuse: 

— Cum se poate 
voinice, sà fugi 
de teama unei 
fete? Lumea te 
laudă că eşti fnte- 
lept şi curagios. 
De ce nu vii la 
palat spre a te 
pune la încercare? 
Sau ţi-e frică să 
nu-ți pierzi capul 
şi crezi că este mai bine să dai bir cu fugiţii? 

Până să se desmeticească bine Suleiman, Fatime 
eşise din cort şi agățându-se de scara de frânghie, 
dispăru în noapte, fără s'o fi văzut cineva. 

Suleiman căută ce căută prin împrejurimi şi crezu 
în cele din urmă că a visat. Cu toate acestea, a doua 
zi în zori, nu dădu poruncă de plecare, ci-gi anunță 
prietenii că se duce la palat, spre a-şi încerca 81 
el norocul. : 

Ce sá vá mai spun cát de mare a fost bucuria 
prințesei, când a aflat acest lucru. Işi pusese în 
minte, că de nu va putea să răspundă la întrebările 
ei, Suleiman să fie ertat, iar ea să-l ia de bărbat. Cu 
toate acestea, tare mai voia să vadă dacă este cu 
adevărat atât de înțelept, pe cât spunea lumea. 

In sala tronului se adunaseră între timp sfetnicii 
califului, spre a judeca răspunsurile tânărului. Acesta 
se arăta foarte liniştit gi când intră Fatime înăuntru, 


ALLIES 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


DDD AA e 5 
ni ai 내 A 
Ae 
. 7 


se ridică cuviincios depe scaun gi se înclină. Apoi 
spuse că este gata să răspundă: 

Fatime întrebă atunci: 

— Spune-mi care este cel mai tare în lume? 

Suleiman rămase puțin pe gânduri. 

„Să ştii că-mi răspunde că fierul, oţelul sau 
diamantul, ca toți cei de până acum“, gândi Fatime. 

— Prințesă, răspunse Suleiman, cel mai tare 
lucru în lume este credința. Credinţa mişcă şi 
munții din loc. 

Printre sfetnici trecu un murmur de admiraţie, 
căci toți ştiau că răspunsul e bun şi era primul 
tânăr care-l dădea atât de frumos. 

— Bine, spuse Fatime. Ai dreptate. Dar să-mi 
răspunzi acuma la cea de a doua întrebare: „Care-i 
leacul, care alină orice durere şi care nu dă greş 
niciodată?“. 

Iarăşi stătu Suleiman pe gânduri, apoi răspunse: 
Leacul acela 
minunat e bunătatea. 
Nimic nu e mai 
alinător ca ea. 
Bine, spuse 
prințesa, ai răspuns 
şi de data aceasta. 
Mai ai de răspuns 
o singurà dată gi 
să ştii, că de vei 
greşi, te aşteaptă 
pedeapsă aspră: 
» Care este bogăţia 
cea mai mare gi 
cine e cel mai bogat 
om din lume?“. 

De data aceasta 
Suleiman răspunse 
îndată į: 

— Sănătatea este cea mai mare 
bogăție, iar omul sănătcs este 
cel mai bogat. 

Când auzi Harun al Ragid răs- 
punsurile atât de înțelepte ale 
soțului prințesei Fatime, căci de 
bună seamă că s'au căsătorit, îl 
alese să-i fie sfetnic,i-a dat bogății mai mult decât 


avea şi a hotărât ca Suleiman să-i fie urmaş, 
căci era cel mai destoinic din întreg califatul. 


POSTA JOCURILOR 

Atragem atenţia tuturor cititorilor noştri că orice 
colaborare la rubrica de jocuri nu va fi luată în seamă 
dacă nu va fi scrisă citef şi având alăturat deslegarea. 

Sorel Avramescug Vom publica ceva din cele ise. 

Florin Ghenea - Iaşig După cum vedeţi, ceea ce e 
bun se publică. Mai trimiteţi, dar numai jocuri uşoare. 

Istrătescu Eugeniu, Melly Krasnanschi, Trufescu 
Adina, Munteanu F., Nicolae Traian; Jocurile dvs. 
se rețin, dar cu puține şanse. Aţi putea da însă 
lucruri mult mai bune. 

Leova L.- Galaţi; Jocurile dvs.după cum vedeţi s'au 
publicat, şi suntem în aşteptarea celorlalte. 

Victor Petrescu, Adriana Sorina, Tănase Dumitru 
şi Sasu Vasile: 1) O scrisoare ca a dvs. este cea 
mai bună răsplată pentru munca mea. Vă mulțumesc, 
2) Voi alege câte ceva din colaborări. ARO 


14 


수 


시 


si 


bè a 


(Urmare din pag. 11-a) 


„Hei, mogule ! De ţi-e foame cumva, vin cu mine. 
Imi márit fata gi din ce nu am, om face gi noi o 
petrecere. Hai şi d-ta să te veselegti cu noil“ 

Andrei îl privi lung. De unde cunoştea el ochii 
aceia luminosi gi fața aceia mulțumită? Porni în 
urma aceluia care-şi făcea pomană cu un sárman 
drumef. 

Casa nu era mare, dar veselă. Şi oamenii erau plini 
de mulțumire şi fericiți, deşi hainele nu le erau noi 
şi deşi casa nu aducea a palat. Mâncară şi băură 
apoi, când terminară, se agezará în linişte în jurul 
capului casei. 

„Şi acum, mogule, zise acesta, povesteşte-ne şi 
nouă de toate şi de câte văzuşi şi auzişi în lume!“ 

Andrei plecă capul şi şopti: 

„Eram şi eu ca voi odată, mulțumit şi îndestulat. 
Dar Satana, cu gândurile-i ucigaşe, m'a pus să umblu 
după bogăție deşartă. Mi-a dat bogăţia, dar mi-a 
robit sufletul. Mi-am lăsat fratele şi am început o 
vieață fără noimă. Mi-am alungat fratele când mi-a 
cerut să-l ajut apoi, când robit de patima aurului 
am vrut să fug cu el, să-l ascund, să-l am numai 
pentru mine, corabia pe care mă urcasem s'a scufun- 


dat, cu bogății cu tot, lăsându-mă gol şi singur 
De doi ani umblu prin lume să-mi 고 pr Fate. E 
Dar nu-i chip să dau de eil“ 

Gazda ridicase capul şi şoptise: 

„Cum ţi-e numele, străine?“ 

air 

„Andre u... tu te-ai întors însfârşit su 
dar nú esti mort?“ siga 

Andrei deschise ochii mari: 

„Petre! — gopti el. Fratele meu! Si mă primeşti 
iar în casa ta, pe mine, păcătosull“ 
3 pi gia e a imbrátigare, ochii lui Andrei 
rau plini de lacrimi. Privi în jur, 
gi surâse trist: i EY 

„Câtă dreptate ai avut, Petre!“ — zise el. „Mai 
bine într'o cocioabă şi mulțumit, decât în palate şi 
numai cu bani. lartá-má, Petre!“ 


Au trecut ani. Cei doi frati sunt acum mognegi 
cu bărbile albe. Au trăit ani fericiţi împreună. Iar 
Andrei niciodată n'a mai gândit să-şi schimbe liniştea 
şi pacea sufletească pe aur; pe aurul Satanei. 


LICĂ HORIA 


RAAAAAAAARAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAARARANE E RAAAAAAAAAAAAAAAAARAAAARARARAAAAAAAAAAAAAAAAAN 


Deslegătorii jocurilor pe lunile Martie şi Aprilie 


Au deslegat toate jocurile: Klinger M. Henric- 
Buzău, Iulian Filoteanu-Loco, Goldenberg Henry-Loco, 
Basile Vasilescu-Loco, Vlad 1. Gheorghe-Loco, Sandu 
Brener-Loco, Lulu si Lucia Ionescu com. Biicoi, 
Eugen Popescu-Lugoj, Dimitrie Lungu-Loco, Belciu 
lonel-Cáláragi, Heller Sara-Craiova, Henric Rozen- 
blum-Slobozia Veche, Pupa Gherghiceanu-R. Sárat, 
Nicolescu M. Daniel-Loco, Ionescu Alexandra-Loco, 
Anca Demetrescu-Loco, Alexeev Alexe-Cahul, Sorel 
Avramescu - Constanta, Laurențiu Cosmescu- Loco, 


Miron Rabinovici-Loco, Marin Voicescu-Curtea de . 


Argeş, Dumitrescu Emil-Mercurea Ciuc, Kaufmann 
Radu-Loco, Gruzin Valentina şi Galina-Chiginău, 
Gheorghicescu V. Marin-R. Sărat, Stanciu D. Marin- 
Romanați, Simionescu Nicolae-Loco, Nelu Herşcovici- 
Focşani, Eugeniu Gasler-Câmpina, E. David-Loco, 
Dumitrescu Dan-Loco, Rosman Reghina-Sibiu, Ligia 


` V. Márcuganu-Loco, Nufa Nicolescu-Ploesti, Chislin 


Vladimir-Chigináu, Proper Nuţi-Loco, Ionescu Eca- 
terina-Loco, B. Catargiu-Bráila, Leopold Brender- 
Constanța, Savu Vasile-Loco, Rothman Lizette-Loco, 
Beatrice Focganer-Loco, Miltiade Popescu-lagi, Tă- 
nase V. Dumitru-Loco, Nicu Slavu Sfinx-Cámpina, 
Tudor Alexandru-Teleorman, Vasiliu D. Valentin- 
Loco, Rotner C. Alfred-Loco, Codreanu Marin-Galati, 
Cireganu Mety-Arad, Stănescu Mihail-Jimbolia, Mi- 
rovici Elisa-Botogani, Lidia Gati-Loco, Nina Meheli- 
Piteşti, Suciu Nicolaie-Severin, Elvira Faerman-Loco, 
Manea Ion-Loco, A. Gofmann-Cetatea Albă, Puiu 
Segall-Loco, Nicu Munteanu-Loco, Traian Niculae- 
Carmen-Sylva, Andrei Dumitru-Loco, Sermon Sergiu- 
Cernăuţi, Drăgănescu Vasile-Orheiu, Blănaru Dragos- 
Câmpulung, Spiridon Mihăiţă-Ciuc, Puica şi Ionel 
Molder-Buzău, Ana Maftei-Botoşani, Sergiu Dumi- 
trescu-Giurgiu, Felicia Kahane. — Loco. 


Au deslegat 3 jocurii Schveitzer Lizica-Loco, Ma- 
rian Albini-Loco, Silvia Dragomir-Odobegti, Amàr- 
gteanu Valentin-Sibiu, Dánescu Ioan-Suceava, Annie 


159 


> EIA ear cua adi X- ~ 


Rosenbaum-Calafat, Clara Popescu-Azuga, Voinicu 
A. Constantin - Loco, Maria Ghetea-Slánic, Elvira 
Fluerag-Tg.- Jiu, Muşetescu Stelian-Bolgrad, Ionel 
Andreescu - Feteşti, Mandel Max-Loco, Braunstein 
Alfred-Loco, Stoian Gheorghe-Sibiu. 

Au deslegat 2 jocuri: Párlifescu Gheorghe-T. 
Mágurele, Dumitrescu Scipione-Caracal, Ion Cante- 
mir - Cernăuți, Alexandru Abadjeff- Loco, Solange 
Berner-T. Măgurele, Eida Balan-Caracal, Vintiiă 
Radu-Tecuci, Cristache Stefan-Cernáufi, Macri Ase- 
Loco, Cernica Váleanu-Loco, Ițic Rebeca-Loco, Aron 
Goldeman-Cahul, Raol Smilovici-Loco, Sandu Brener- 
Loco, Aprozeanu Virgil-Loco, Apostol Marin-Loco, 
Bodicescu Giulea- Bârlad, Alesu Constantin - Loco, 
Alexaci P. Addym- Cahul, Manea Elorea- Dolj, B. 
Petre-com. Băicoi, Eduard A.-Loco, Keresteş Miculea- 
Arad, Dragoş Alexandru-Craiova. 

Au deslegat un joc: Florin Murgineanu-Botcsani, 
Mladin Cornel- Loco, Fridel Mendelevici-Cet.-Albă, 
Sandis Nfculai-Bràila, Pepi Schofler- Cernăuţi, Bi- 
cilá Carolina - Sibiu, Ricufa Cimcasiu-Turda, Polic- 
sek Toni-Aradul Nou, Constantin Stănescu - Buzá », 
Medvetchi Vladimir-Bolgrad, Stoica Leonard-Ploesti 
Neaga Valeriu-Chigináu, Emera Arban-Nadrag, Teo- 
harescu Elena - Timişoara, Toma Marian-Caracal. Sep- 
timiu Raniloiu-Cluj, Ștefănescu Crisan-Galati. Molla 
Nicolae-Tighina, Radu Tache-Bilieşti, Kasiel Rosce- 
Balş, T. Constanta-Loco, Ancuta Stănică-Loco, Sta- 
vrache Anghel-Slatina, Negulescu Eugen'a- Loco, 
Stoian D. Alexandru-Loco. Toma Mărinuş- Cámpu- 
lung-Bucovina, Duţu Marinicá-Loco, Leon S hwartz- 
Loco, Harry Blarenberg-Loco. 

APRILIE. — CAPITALA: 

Munteanu Constantin 1, Harry Weintzwerg 2. Edith 
Hirsch 1, Raul Pungă 1, George Moscovici 2, Jonescu 
Vatian 4, Adrian Singer 3, Baculian Ana 1, Ernst 
Weiss 2, Vera Mozeg 4, Nina Stănculescu, St. Rogozea 1. 

(Va urma). 


Dacà revista ti-a plàcut 
citeste-o iar dela'nceput 


cis 


- 


—== „AURUL SATANE 1“ == 


= E 


ATENŢI 


(PENTRU CONCURS) 


Citiţi pe roata bicicletei, în direcția mersului, 
toate literile din cercuri si veti afla un aviz 


important ce vă priveşte, dacă vá Indreptati spre 
„AUTO -REX“, (str. Doamnei 14). 


VACANŢA A SOSIT!... 


ORIZONTAL] 1. Aga cum este elevul care a luat 
premiu la învățătură. 7. Unul din marii filosofi ai 
vechiului popor grec. (Seneca). 8. Secret. 10. Intins 
în lățime. 11. Când trag brazde cu plugul. 13. In- 
strument muzical cu multe clape albe şi negre. 15. 
Astfel. 17. Aducem urale. 18. Strigăt de bucurie gi 
slavă, adus Mântuitorului Iisus Hcistos la intrarea 


PREȚUL 5 LELO 


în Ierusalim. 20. Trândăvie. 21. Secol. 22. Astăzi. 23. 
Prima la număr. 24. Ecou produs de un sunet. 


VERTICAL; 1. Linişte. 2. Adevărat. 3. Hrana 
ndastcă cea de toate zilele (invers). 4. Distincfiune 
dată imediat după premiu. 5. Nume de fetiță. 6. 
Exslamafie sau doi A. 9. Calificare dată elevului 
care a trecut clasa. 11. Numele Anigoarei. 12. Este 
cel care urmează la o şcoală. 14. A plugări. 16. A 
orândui totul la locul său. 19. Anason. 21 Nume de 
băiat. 23. Primul număr. 


PROBLEMĂ 


Mihai, Ionel, şi Costel, în drum spre şcoală au 
cumpărat fiecare de 2 lei bile. La, şcoală, începând sá 
se joace, Mihai pierde în prima recreafie 6 bile, 
câştigate de Ionel; dar câştigă dela Costel 4 bile. 
In a doua recreafie Ionel câştigă 5 bile dela Costel 
gi pierde 4 pe care i le câştigă Mihai. Insfárgit 
în ultima recreatie Costel pierde 4 bile câştigate de 
Ionel şi câştigă 5 dela Mihai; iar acesta din urmă 
constată că-i rămăsese numai 12 bile. Să- se afle 
câte bile au cumpărat ei de doi lei şi câte au fiecare 
după joc. 


RÁSPLATA 


unui an de muncă 
50 va fie 


0 BICICLETÁ 


Rugati părinții sa 


vio cumpere dela 


AUTOREX - 


DOAMNEI No. 14 


STRADA 


Magazinul care 
garantează calitatea 


„+ mprimeriile Adgyàpal S- A.. Bucureşti 


"ol 


PE SOPTIT 
A > ni Pui sorn ÎŞI 
14 E ziva HOTARATA : 
ENTRU'NTRECEREA 
ILA È CEA MARE, 
fo CORABI, DINTRE PUN 


Wcep A 
Une” SI SPECTATORI 
RAMÁDIT PE CHEI: 


„YI 00016 SrRACAT ™ eh, | CASO OT 


24 a > } 
AD sr, ŞI -Purn VE SEL 
E DÂNSUL si-si BAT 306 


DATUNSA RATO/UL Spa PENA 
DEO D LUMINAT, J= A INTRAT IN ARA. TAMA» 
lat” 7) INTRO CLIPA A AFLAT: 


NUMA I 


Dragii mei, 


Ca în fiecare an, am 
hotărât ca şi de data 
aceasta sá publicăm în 
revista noastá fotografiile 
premiantilor. Prin urmare 
11 rog pe aceia cari n'au 
primit premii la scoalá, 
sá nu ne mai trimitá fo- 
tografii, cáci nu le putem 
publica pentru moment. 
Nu vor apárea decát chi- 
purile acelora cari ín 
timpul anului scolar si-au 
dat silinta, invátánd bine 
si cari drept rásplatá au 
primit vreun premiu, sau 
mentiune. 

Faptul cá publicám fo- 
tografia este o rásplatá 
pe care directia revistei 
socoate cá trebue sá o dea 
celor silitori. Prin urmare, 
grábiti-vá sá trimeteti fo- 
tografiile, de indatá ce 
veti citi aceste ránduri. 

Am fost intrebati cánd 


se terminá concursul de 
jocuri: ultimul joc va 
apárea ín revista din 25 
Iulie 1939. Deslegările vor 
trebui să fie trimise cel 
mai târziu până în ziua 
de 8 August 1939, iar 
rezultatul concursului va 
fi dat după două săp- 
tămâni. 

Dacă că lipseşte vreun 
joc din concurs, puteţi 
cumpăra revistele de care 


aveţi nevoie, dela admi- 
nistratia revistei noastre, 
trimițând valoarea revistei 
în mărci poştale. In orice 
caz adresati cererea numai 
ADMINISTRAȚIEI RE- 
VISTEI „DIMINEAȚA 
COPIILOR“, Str. Const. 
Mille 5-7-9, iar nu mie 
personal. 


NICOLA M. NITU.— 
Cărţile de care mă întrebi 
le găseşti la orice librărie 
din țară. Iti mai recomand 
să citeşti ISPRAVILE 
UNUI COPIL NEAS- 
TÂMPĂRAT, o carte de 
povestiri frumoase pentru 
vacanță. 


Stolul de străjere al 
din Calafat, 
comanda d-şoarei directoare Euf. Vălulescu 
a cununat pe tinerii Maria si Ion P. 
Olteanu, ambii orfani; străjerele au dăruit 
din economiile stolului Lei 1.500. — 

| Tot stolul acesta a mai botezat anul 
trecut 2 gemene, precedat de cununia 
religioasă a părinților şi a mai cununat 
pe altă pereche săracă şi mai întreține 
o orfană care urmează cursul primar 


Industrial de fete 


din Calafat. — 


Gimnaziului 
sub 


Fuatara, o reptilă din insula 


Noua Zeelandă. are trei ochi. 


RODICA ANGHELI- 
CHI. — Bine ai venit, 
dragă nepoticá. Iti urez 
succes la deslegarea jocu- 
rilor. Citeşte atentă con- 
dițiunile de participare, 
căci acei cari nu le înde- 
plinesc riscă să nu poată 
participa. la tragerea pre- 
miilor. 


? 2 2 2. — O drăguță 
cititoare a uitat să iscă- 
lească cartea postală pe 
care mi-a trimis-o. Mi-a 
scris că i-a plăcut nespus 
de mult ,,Nenorocirile 
Florichii“ şi că ar dori să 
aibe cartea în bibliotecă. 


PREMIAN ŢI 


li răspund: cartea va 
apărea în toamnă. 
FLORICA GEORGE- 
SCU. — Răspunsul de mai 
sus, numai cea de a doua 
parte, este şi pentru tine. 
MIRCEA C. VARDA- 
LA. — Dragul meu, îţi 
cer ertare că am întârziat 
atât de mult răspunsul. 
Crede-mă că s'a întâmplat 
fără voia mea. Scrisoarea 
s'a rătăcit şi n'am căpă- 
tat-o decât acuma. Poves- 
tirea trimisă este bună, 
dar nu 0 pot publica. In 
revistă nu pot apărea 
decât lucrări foarte, 
foarte bune. 
KLECKNER ARI- 
STIDE. — Imi pare rău 
că lucrurile nu se împli- 
nesc aşa cum ai dori tu. 
Compozițiile trimise nu 
pot fi publicate. Trebue 
să mai ai răbdare sá în- 
veti, să citeşti ce scriu 
cei mari şi abea mai apoi 
să scri şi tu, dacă ai acel 
dar dela Dumnezeu, care 
se numeşte talent. 
VULETICI A. LIVIU. 
— Mulţumesc pentru urări. 
Dar înainte de a scrie la 
revistă învață bine gra- 
matica: ţi-am se scrie cum 
am scris eu, iar nu team; 
se scrie mi-ai, iar nu miai, 
scrie-mi, iar nu scriemi, 
bătular se scrie corect bă- 
tu-l-ar şi aşa mai departe 


O eni dai 


pra 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTA ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


ㅡ | Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE | ezitare „Zara. 도 A. R Bucuresti | 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAȚA COPIILOR". — in farà: 1 an Lei 200; 6 tuni Lei 100 gi 3 luni Lei 50. 
1 an Lei 300 şi 6 luni Lei 150. ㅡ 11. Celelalte țări: 1 an Lei 350 şi 6 luni Lei 175. 


In străinătate: 1. Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia si Turcia: 


Cont cec postal No. 4083. — Plata taxelor poştale plătită în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 15.585/939. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 5—7—9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA.—MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XV 


11 JULIE 1939 


DOMNITA CU VERBINE LA TÁMPLE SI LA BRÁU, 
ŞI PRINŢUL FĂRĂ TEAMĂ DE VRAJÁ CARE O SCAPĂ. 


(Poveste murmurată de un firisor de apă, 


Pe repezi poteci se repede la vale, 
Un fulger, unchiot, un gând slobozit, 
Se'ndoae copacii în lături din cale, 
Se sbuciumă vântul prin crengi 

adormit. 


E prinţul cel tânăr, ce-aleargă 'nainte, 
E prințul pădurii întinse de brad, 
Şi ochiul lui arde în noapte fierbinte, 
Iar razele lunii pe plete îi cad. 


Din Soare-răsare aşteaptă să vie, 

Prințesa cu părul de-aramă şi foc. 
Când trece ea, vântul mai tainicadie, 
Mai repezi se avântă piticii la joc. 


Ea vine'n caleaşcă de aur lucrată, 
Rubine, topaze pe frunte-i lucesc, 
In calea ei noaptea-i cu foc luminată, 
Și stelele'n ceruri uitate pălesc. 


Si patru cerbi repezi cu coarne-aurite, 
Mánati de piticul cu barbă de nea, 
Caleaşca o poartă pe drumuri ferite, 
Spre prințul cel tânăr ce-aleargă'n 
spre ea. 

El poartă la deget 
inelul de aur, 

Inel descântat pe'n- 
serat şi în zori, 
Lucrat în amurguri 
de meşterul faur, 
Inel fermecat în po- 
tire de flori. 


Și nu ştie prinţul, 
nici nu bănueşte, 
Inelul de ce-i pare-a- 
tâta de greu, 
Lucirea de moarte a 
pietrei sporeşte, 
Inelul se umflă şi 
creşte mereu. 


Prin codru departe 
se-arat-o lumină, 
Soseşte caleaşca spre- 
al codrului Domn. 


) 


' 
a sie Petit v ¡DES 


Intrun amurg de vară, la seceris de 


gráu) 


de ELVIRA CALAN 


Pe cer ca s'o vadá-a ieşit luna plină, 
lar záne se-aduná trezite din somn. 


Coboară prințesa şi codrul începe, 
Să freamăte vesel, urând: „Bun sosit!” 
Ea galeş zâmbeşte, dar cine-ar 

pricepe, 
De ce printisorul în drum s'a oprit? 


»Domnità venită din Soare-răsare, 
Incepe pădurea să murmure lin, 
Din calea ta grija, mâhnirea, dispare, 
Ucisă de-adâncul privirii senin. 


prințul 
suspină, 
Şi ochii lui mândrii aruncă scântei, 
Când spune deodată cu un glas 
care'mbină, 

Iubirea 'ndoiala, tristețea: De vrei, 


lar prințul zâmbeşte şi 


Domnijà să cred glasul codrului, lasă, 
Să-ţi trec pe un deget inelul meu drag. 
Voi şti atunci că nu eşti prea scum- 

pă mireasă, 
Oprită de noapte pe-al gândului prag. 


El zice şi'ntinde inelul spre fată, 

Inel fermecat pe'nserat şi în zori, 
Frumoasa prințesă păleşte deodată, 
Si trupul ei mándru-i cuprins de fiori. 


Mai tare luceşte inelul, mai tare 
Păleşte domnita şi dinti-i scrâşnesc. 
In ochii ei limpezi se cască-o 
vultoare, 
In spate-i apare un gheb nefiresc. 


Mantia de purpur’ pe jos se táreste, 
Din ochii ei turburi foc iese şi jar, 
Din gura ei ştirbă blestem izbucneste 
Si brazdele vârstei pe frunte apar. 


Frumoasa prințesă 'ntr'o singură 
clipă, 

Devine o babă bătrână şi rea. 
Se urcă'n caleaşcă şi fuge în pripă, 
Prin codrul ce-aruncă blesteme'n 
spre ea. 


Inelul tresaltă şi glas, fără veste, 
Răsună sub bolta pădurii de brad. 
El vine de unde nimic nu mai este, 
Si unde tristetile, 
grijile cad: 


„Domnița ta dragă în 
zări e ascunsă, 

De baba ce locul a 
i ije vrut să i-l ia. 
Si taina nu poate sá 
fie pătrunsă, 

Decât doar de codru, 
şi doar dacă vrea.“ 


Atunci codru’ncepe 
să freamăte'ntr'una, 

Copacii se'ndoae si 
aerul bat, 

Se sbuciumá noaptea, 
páleste si luna, 

La ruga feciorului 
de impárat. 


(Cont. în pag. 6) 


SSSST ! 
Linişte. Inchideti uşurel pleoapele si nu 
mai vorbiti decât în soaptà. Dacă veti 
sta aşa, veti auzi cum se strecoară în- 
tunericul pe străzi, cu foşnet de văl 
— 153  mătăsos. 

Veniti cu mine. Sá ne strecurăm încet prin umbra 
zidurilor, să nu ne simtă dulăii adormiti. De ne-ar 
vedea, ar vrea să meargă şi ei cu noi la teatrul de 
păpuşi... şi asta nu se poate. Ar râde şi ar lătra în 
gura mare şi ar încurca artiştii depe scenă. 


사내. 


> 
* * 


Mà pregatiam toc- 
mai sá mă culc, când 
auzii la uşă o bătaie 
înceată, apoi încă una 
şi în urmă, ¡un glas 
pitigáiat, care spu- 
nea ii 

— Pot sà intru? 

— Poftim. 

Usa s'a deschis si 
înăuntru s'a strecurat 
Manuelo, păpuşoiul 
cel mai arătos al 
teatrului de mario- 
nete, unde îmi petre- 
cusem după amiaza. 

— Bună seara. 

— Bună seara, Ma- 
nuelo, ce vânt te a- 
duce pe la mine? 

— Am venit să te 
invit la teatrul de 


păpuşi. 
Primul oraş din lume, luminat cu 
electricitate, e Mason City din Statele Unite. 


NOAPTEA IN 
TEATRUL DE PÀPUSI 


— Păi n'am fost azi după amiază? 

— Da, dar n'ai văzut nimic. Prietenii mei si cu 
mine făceam pe morții în popuşoi, aşa că domnul 
director trebuia să ne tragă de sfori ca să ne mişcăm 
şi să dăm din gură. De fapt, nici nu vorbiam noi. 
Vorbia directorul din spatele cortinei. Noi deschideam 
numai gura. 

— Nu mai spune. 

— Zău, răspunse Manuelo punându-şi mâna pe 
inimă. Cât e ziua de lungă, ne mişcăm numai aşa cum 
ne conduc sforile şi vorbim cu glasul altuia. Par'că 
voi oamenii nu faceți la fel? Noaptea însă, când nu 
ne vede nimeni, atunci suntem aşa cum ne este firea, 
vorbim şi facem ce ne trece prin minte. Voi oamenii 
numiți asta vis... poate că aveți dreptate.... 


> 
* * 


Am pornit pe strázi, singuri, singurei. Dormea tot 
oraşul. Teatrul de marionete îl ştiam în afara târgului, 
acolo unde începe pădurea. 

Dar ce să fie asta? 

Cât de mare este Manuelo pápusoiul. Sau poate că 
am devenit eu tot atât de mic ca el. 

— Manuelo ! 

Păpuşoiul má priveşte mirat. 

— Cum de eşti atât de mare? 

— Nu sunt mai mare ca astăzi după amiază, îmi 
răspunde el răzând. Nici tu nu te-ai făcut mai mic. 
Suntem fiecare la fel cum am fost. După amiază mă 
ştiai însă păpuşă şi atunci mă credeai mic. Acuma 
mă ştii ființă vie şi mă crezi mare cât tine. Cum 
suntem cu adevărat nu putem ştii nici unul dintre noi. 

Mă treceau fiori. Era atât de liniştit oraşul, încât 
mi se părea că totul a devenit un teatru de păpuşi 
din care a plecat omul care trăgea sforile. 

— Am ajuns, îmi spuse într'un târziu Manuelo. 

— Unde? 

— In oraşul de unde am plecat. 

Mi-am trecut mâna peste frunte. 

Ce vis, Doamne, ce vis. 

— Nu te minuna, 
ca-ti spun asa. Dar 
este .adevárat. Am 
plecat si am mers 
mult, am colindat 
vieata — caci orasul 
tàcut prin care am 
trecut este  vieata 
noastrà toatà, a ta si 
a mea: am trecut 
prinel fără sà ne dăm 
seamá, intocmai cum 
trecem si prin vieatá. 
Si cánd suntem la 
sfârşitul ei, ni se 
pare foarte curios că 
s'a terminat, fără ca 
noi să ştim. 

— Şi unde suntem 
acum? 

— Ssssst! Te-am 
rugat din prima clipă 
să fi liniştit. Aici 
este oraşul marione- 
telor... oraşul sufle- 


telor voastre. 
A | 


— Da, da. Iti voi spune 
un mare secret: sufletul 
fiecárui om este o pápusá, 
teapànà si înlemnità în 
timpul zilei. Noaptea însà, 
cánd se scaldá în lumina 
lunii, lemnul se moaie, 
sufletul se elibereazà din 
cătuşe si cutreeră lumea, 
iar oamenii sunt buni şi 
intelegátori. 

— Tu cine esti, Ma- 
nuelo ? 

— Eu sunt sufletul táu. 

Mi-am luat atunci sufle- 
tul de mână şi m'am ascuns 
după un colț al străzii. Un 
cocoş anunță din întu- 
neric: 

— Cucuriguuuga! 

Era semnalul că sufle- 
tele sunt libere. 

A dispărut luna, dar nu 
se vede nici soarele. Nu 
mai e noapte, dar nu este 
nici zi. Oraşul prinde 
vieatá. E oraşul meu... 
dar cine sunt oamenii 
aceştia ? 


Iată că din colibe umile 


ies ființe frumoase, 


din palate este trupuri hâde şi priviri de fiară. 

— Sunt sufletele oamenilor, îmi şopteşte Manuelo. 
Sunt pápusile de lemn din timpul zilei, care acum 
îşi iau înfăţişarea adevărată. 


= 


* 


O fată ese cu cana la fântână. 
Se aseazà pe zidul de piatrà si cantà. E un cantec 


pe care l-am mai auzit. 


Mi-e gándul ca vántul 
Si jalnic mi-e cantul. 
Mi-e somnul pe geaná, 
Eu sunt Cosinzeaná. 
Acel ce mà vede 
Asa poate crede. 
Am sufletul urii 
Sunt muma-pádurii. 

— De ce cántá un cántec atát de trist fata aceasta, 


Manuelo ? 

— Sssst! N'o trezi cu 
glasul táu. E vieata ei, 
aceea pe care o cántá. li 
vezi pe cei doi flácái cari 
se apropie si se privesc 
cu ură? Amândoi o socot 
într'un fel şi nici unul 
n'o ştiu cum este ea cu 
adevărat. Sunt două păpuşi 
din teatrul nostru. Pe cel 
cu strae bogate, îl iubeşte 
păpuşa Floria. El o crede 
cosinzeană. Celui cu strae 
sărace nu i-a făcut nimic, 
dar el o crede muma- 
padurii. 

— Si cum este cu ade- 
várat ? 

— Poate că în amândouă 
felurile... sau poate în 
nici un fel. Nici ea nu 
ştie. Stai de o parte şi 
ascultă tăcut. 


* 
* * 


Acuma stiu. Sunt cu 
adevàrat în. teatrul de 


5 


cà 


pápusi, cáci fiintele din 
fata mea se miscá pe dru- 
muri hotáráte dinainte de 
o máná nevázutá si vor- 
besc fárá glas. Dar le 
inteleg, cáci acesta este 
glasul sufletului. 

Pápusa 10 strae bogate 
se apropie de fântână, îşi 
scote pălăria depe capul 
chel şi sec, îşi duce mâna 
la inimă. 

Floria, deschide gura şi 
surâde. Dacă pápusoiul 
i-ar privi pe gâtlej, ar ve- 
dea că este de lemn si că 
a fost cioplită fără inimă. 

Se apropie şi cealaltă 
păpuşă. Floria se ridică, 
par'că nici nu-l vede. 
Sforile o trag în altă 
parte. Si bietul pápusoi, 
rămas singur, se repede 
pe urma ei, dar se împie- 
dică de cumpâna fântănii, 
sfoara se încolàceste de 
ea şi rămâne spânzurat 
în aer. Vântul îl bălân- 
gáne, cumpána scartàie. 

— Repede, să-l ajutăm, Manuelo. 

— Sgsst ! Nu poți. Până să ajungi tu lângă fântână, 
ar cânta cocoşul pentru a treia oară. Tot ar fi prea 
târziu. Ceea ce e hotărât în piesă, se întâmplă, fără 
să o putem noi împiedica. la te uită: păpuşoiul bogat 
a întâlnit pe altă Floria, iar păpuşa noastră mică şi 
sărmană a început să plângă şi s'a înapoiat în casă. 


* 
* * 


— Cucuriguuu a cántat cocosul pentru a doua oará. 

Luna s’a înapoiat pe cer. E iaràsi noapte. 

— Hai repede acasà, sà nu te prindà ziua aici, îmi 
spune Manuelo. 

Din pádure se ridicá váluri strávezii, 6301 si pádurea 
s'a inapoiat la locul, ei. 

— Să spui copiilor, îmi şopteşte Manuelo, că povestea 
asta este adevărată, dar când o vor înțelege cu ade- 
vărat, vor fi bătrâni ca tine şi nu vor mai crede că 
marionetele sunt biete suflete înlemnite. Acuma însă 
mai au timp să creadă că 
povestea Floriei este ade- 
vărată şi că teatrul de 
păpuşi este imaginea vieții 
noastre. 


` 
* * 


— Cucuriguu a cântat 
cocoşul pentru a treia oară. 

Ce întunecime ! 

— Unde eşti Manuelo? 
îl strig eu. 

Caut orbăcâind în ju- 
ru-mi şi mă trezesc. Sunt 
la mine acasă, în pat. 

— Uf, ce bine că a fost 
numai un vis. 

Dar când m'am dusa 
doua zi la teatrul de 
păpuşi, l-am găsit închis 
şi în doliu. 

— S'a întâmplat astă 
noapte o mare nenorocire, 
mi-a spus directorul tea- 
trului. Cine-va mi-a furat 


(Continuare în pag. 6-a) 


NOAPTEA IN TEATRUL DE PAPUȘI 


(Urmare din pag. 5-a) 


pe păpuşoiul Manuelo, am găsit un păpuşoiu spân- 
zurat de sforile lui, iar pe Floria am găsit-o stricată.... 

— Cum asta? 

— Nu înțeleg nici eu. Aseară mai era întreagă. 
Dar azi dimineață am găsit-o întinsă pe jos. Lemnul 
pieptului era despicat şi dinăuntru am scos o inimă 
micuță şi lucitoare, dar sfărămată. 

Am voit să-i spun directorului ce ştiam din timpul 
nopții. 


Omul m'a apucat însă de braț şi mi-a spus: 

— Ssssst! Nu spune nimic! Ar auzi toată povestea 
păpuşile şi ar plânge copiii. Si ar fi păcat! 

Am dat din cap, în semn că am înțeles. 


* 
* * 


— Ssssst! Liniste. Nu mai spuneti povestea asta 
nimànui, nici voi. MATUSICA 


PONCPOPPIGOISELEIE DE ECELIPETIEPPREDESRII RITA 


DOMNITA CU VERBINE LA TAMPLE SI LA BRÂU 


(Urmare din pagina 3-a) 


Din gări se porneşte un vuet de moarte, 
Vârtejuri cutreeră bolta de sus, 

Copacii de-abea mai pot fruntea să-şi 
Şi bezna se lasă mai grea spre apus. 


poarte, 


Din beznă.răsare deodată-o lumină, 

Un fulger ce poartă pe creasta-i de foc, 
O zână măiastră cu flori de verbină, 

In păr, lângă tâmple şi lângă mijloc. 


RĂSPLATA 


unui an de muncă 
să vă fie 


0 BICICLETĂ 


Rugati părinții sá 
vi-o cumpere dela 


AUTOREX 


STRADA DOAMNEI No. 14 


Magazinul care 
garantează calitatea 


Cea mai nouă invenţie e o clantá de use prevăzută 
0 luminá care aratá gaura cheii, prin intuneric. 


주 —_—_t 


da + 


„Domnița e!” strigă voinicul, si 'ndatá, 
Tot vuetul piere topit în senin. 
Pe bolta albastră de lună-argintată, 
Domnița şi fulgerul repede vin. 


Şi fost-a-apoi nuntă bogată, frumoasă, 
Cu chiot şi râsete fără de frâu, 
Cu prințul cel tânăr şi zâna voioasá, 
Cu flori de verbină în păr şi la brâu. 
ELVIRA CALAN 


CONDIȚIILE DE PARTICIPARE LA 
MARELE CONCURS DISTRACTIV 


Revista noastră organizează un mare concurs de jocuri 
distractive, pentru care au fost stabilite 35 de premii. 


PREMIUL 1; 
la 12 ani. 


PREMIUL 2; 
la 8 ani. 


PREMIUL 3; o tricicletă 
PREMIUL 4, ,, © 
PREMIUL 5; „m 


PREMIUL 6-10: cinci trotinete; PREMIUL 11-15; 
câte un abonament pe 1 an; PREMIUL 16-20: câte 
un abonament pe 6 luni; PREMIUL 21-25: câte un 
abonament pe 3 luni; PREMIUL 25-35: cărți lite- 
rare din editura noastră. 


o bicicletă de băiat sau fată până 


o bicicletă de băiat sau fată până 


La concurs poate participa oricare cititor al 
revistei, care desleagá jocurile, adăugând atâtea 


‘ bonuri câte jocuri a deslegat. Jocurile fără bonuri 


nu sunt luate în considerație. Toate deslegările se 
trimit deodată la sfârşitul concursului, care va fi 
anunţat prin revistă. Nu trimiteţi jocurile separat, 
căci nu sunt ținute în seamă. La tragerea premiilor 
participă toți cititorii, cu atâtea bonuri, câte jocuri 
au deslegat fără gregalá. 


Premiile au fost oferite de magazinele „Autorex“ 


„din strada Doaninei 14, în ale căror vitrine sunt expuse. 


CE LUCRÁ M... 
Toaleta voastră la plaje 


M'am gândit, dragele 
mele, că foarte multe 
dintre voi veti petrece 
vacanța la mare, sau veti 
merge în timpul verii la 
strand. Deaceea mă gră- 
besc să vă dau azi de 
lucru pentru a fi echipate 
pe plaje. 

Ati auzit desigur de 
foarte multe ori, la şcoală 
că nu este sănătos ca în 


~ 


timpul cât faceți băile 
sau stati la soare, capul 
vostru sà fie neacoperit. 


Deaceea vă dau mai în- 
tâiu un model cum să exe- 
cutati o pălărie pentru 
strand. 

Materialul cel mai in- 
dicat pentru această pălă- 
rie de strand este paiul 
care se vinde cu metrul 
şi care nu este prea scump. 
Dacă o rugați frumos pe 
mămica voastră, desigur 
că vă va dărui banii pen- 
tru cumpărarea acestui 
paiu. După cum vedeți în 
ilustratia noastră, paiul îl 
coaseti în fomă de melc 
de jur împrejur, până ce 
formati pălăria din ilus- 
tratia noastră şi aveţi 
mărimea care o doriți. 

Aţi văzut desigur cum 
arată pălăriile chinezilor 
în ilustratile cărților voas- 
tre. Aşa trebue să arate 
şi pălăria voastră. 

Ca să vă stea pălăria 
bine în cap îi coaseti două 
funde pe care le legati 
sub bărbie. Pălăria este 


drăguță, utilă şi vă va feri 
de dureri de cap. 


BLUZĂ TRICOTATĂ PENTRU PLAJE 


Ilustratia noastră vá dá 
un model de bluză foarte 
practică la plaje, deoarece 
pentru băile de soare poate 
fi deschisă în spate de tot 
după cum arată figurinele 
de mai jos. 

Materialul cel mai prac- 
tic pentru o astfel de 
bluză este cotonul special 
pentru tricotat sau o lână 
subțire, care nu se deco- 
lorează. 

Punctul întrebuințat 
este foarte simplu: două 
puncte pe față două 
puncte pe dos, pentru 
elasticul, adică partea de 
jos a bluzei, care este 
marginea ei. Fondul blu- 
zei îl veţi lucra un rând 
pe față, un rând pe dos. 

Fata: Pe ace foarte sub- 
tiri montati 104 ochiuri si 
lucrati douà puncte pe 
fatà douá puncte pe dos 
până ce aveţi o înălțime 
de circa patru centimetri. 
De aci începeti să lucraţi 


cu ace mai groase un rând 


pe față şi unul pe dos, 
Lucrul trebue să măsoare 


aproape 38 de centimetri 
în lărgime şi ca să se po- 


trivească pentru lărgimea 
unui bust de 72. 

Depinde de grosimea co- 
tonului sau a lânei pe câte 
puncte trebue să montați 
bluza. Eu v'am dat un 
număr numai să vă dau 
un -exemplu. Continuàm 
lucru bluzei înmultind pe 
distanța de 20 de cm. în 
fiecare parte un punct la 
fiecare doi centimetri si 
jumátate, vine cam de opt 
ori în fiecare parte. 

Când lucrul are o înăl- 
time de 24 de centimetri 
atunci începeti răscroiala 
mânecii, scăzând în fiecare 
parte: odată 4 ochiuri, 
odată 3 ochiuri, de trei 
ori un punct. Cu restul 
punctelor urmați drept, la 
circa 31 de centimetri 
înălțime formați decolteul, 
încheind în mijlocul lu- 
crului 18 ochiuri. 

Pe urmă formati rotun- 
dul decolteului, scăzând 
în fiecare parte de partea 
de mijloc de două ori 5 


DIMINEAŢA 


puncte, şi de cinci ori 2 
puncte. Punctele care vă 
mai rămân în fiecare parte 
le lucraţi drept cam şase 
rânduri. Apoi formati 
umărul încheiănd din şapte 
în şapte puncte. Lucrati 
ambele parti la fel. 

Spatele îl faceti din 
douà bucati. Pentru fie- 
care, montati circa 52 de 
ochiuri si îl faceti întoc- 
mai .ca fata. 

In partea stángá faceti 
mai multe bride festonate, 
care vor servi de buto- 
niere. Bluza din ilustratia 
noastrà este bordisità cu 
galon,-pichet sau feutrinà 
albă, la gât şi mâneci şi 


are reverele dublate cu 
acelas material. 


CITIŢI 


INSULA 
FANTOMELOR 


cel mai frumos roman 


pentru copii si tineret 


REAU sá 
MN vá scriu 
astázi des- 
A pre o fe- 
Y titá ca voi, 

care înva- 
ziulica si 


DOCONEDDCICIOIONAO 


uta 


tá toatá 
munceste din greu si 


care cu toate acestea 
are foarte rar rágazul 
sá se joace cu cei de 
o várstá cu ea. 

Fetita aceasta este 
socotitá de foarte multi 
ca o ființă căreia i s'a 
hărăzit tot ceea ce poate 
dori o inimă omenească 
pe această lume şi mai 
toți o individiazá, adică 
socot, că tare ar fi bine 
pentru ei să fie în locul 
acestei copile. 

Desigur cà bánuiti 
despre cine este vorba: 
despre Elisabeta prințesa Angliei, fiica 
Suveranilor Marei Britanii. 

In palatul Buckingham, trăeşte această 
copilă care are abea treisprezece primăveri. 
Privind mulțimea care trece prin fața pa- 
latului ea poate spune însă: Mâine voi fi 
eu cea mai de seamă ființă a imperiului, 
voi fi regina voastră. 

Numele acestei micute zâne este Elisa- 
beta-Maria-Alexandra. S'a născut în anul 
1926 în ziua de 12 Aprilie. Tatăl ei, -actua- 
lul Rege al Angliei era pe vremea aceea 
numai duce de York. Nimeni nu s’ar fi 
gândit pe atunci, că fetița cu părul blond 
şi ochi limpezi, va fi sortită într'o zi să 
poarte pe frunte cea mai grea coroană din 
lume. S'au întâmplat însă lucruri pe care 
voi nu le puteți pricepe însă, iar tatăl 
acestei copile a fost chemat să conducă 
destinele patriei sale. Din acea clipă, prin- 
tesa Elisabeta, Lilibeth, cum este mângăiată 
de toți acei cari o cunosc şi o iubesc, a 
devenit principesă moştenitoare a marelui 
Imperiu Britanic. 


Un lucru este însă foarte adevărat. In 


întreaga Angliei, nu 
cred să fi existat vre- 
odată o copilă mai 
iubită. Ziarele publicau 
în fiecare zi câte un 
mic articol despre mica 
prințesă: ba că a spus 
pentru prima dată în 
viața ei „mamă“, ba că 
a făcut primul pas, că 
a luat prima lecție de 
călărie şi aşa mai de- 
parte. 

In 1929, prințesa 
Lilibeth a căpătat o 
surioară, tot atât de 
drăgălaşe ca 51 ea, pe 
micuța Margareth-Rose. 

Copiii din Marea Bri- 
tanie iubesc nespus de 
mult pe micutele prin- 
tese, aşa cum trebue 
să iubească toată lumea 
pe Suveran şi pe fami- 
lia Sa. In fiecare dimineață se adună la 
poarta palatului unde locuesc Lilibeth şi 
Margareth-Rose, o mulțime de copii, cari 
abea aşteaptă să le vadă. Ce să vă mai 
spun, că în Anglia, fetiţele nu se mai îm- 
bracă altfel, decât asa ca printesele regale. 
Intr'o zi, negustorii de pălării erau foarte 
îngrijorați, deoarece surorile regale nu mai 
voiau să poarte pălărie şi de atunci, nici 
un copil din Anglia nu mai voia să iasă 
cu pălăria în cap. 

Prințesa Elisabeta este o copilă foarte 
deşteaptă, dar şi năzdrăvană. Intr'o zi, primi 
vizita unui preot, care avea obiceiul, de 
câte ori o vedea, să spuie: Ce copil fer- 
mecător. Lilibeth se gândi să joace o farsă 
preotului şi când acesta se apropiă de ea 
şi era gata, gata sà spuie ceea ce ştim, prin- 
tesa i-o luă înainte si imitându-l îi spuse: 
Ce copil fermecător. Vă inchipuiti si voi 
cum a rămas bietul om. 

Să ştiţi că vieata unei prințese este foarte 
grea. Ea trebue să înveţe mai mult decât 
alți copii şi cât e ziulica de mare, abea 
dacă are un ceas în care să fie liberă să 


Mostenitoa 
mare Imp 


PRES 


SS y JN > Lio 
dr Ă Y j> ~ $ 


se joace. 


Regele si Regin 
Angliei 191 cresc cu mare grij 


odraslele. Cu siguranță c 
vouă nu vi se fac atâtea ob 
servatii pentru tot felul d 
lucruri, la care voi nici ni 
gândiţi că ar putea fi privi 
ca o greşeală. Suveranii Anglie 
sunt părinți buni, dar sever 
Intr'o zi, prințesa Lilibet 
se plimba cu mama ei pe malu 
“Tamisei. Voind să facă o plim 
bare s'au apropiat de un bar 
cagiu, pe care l-au tocmit. Cali 
să urce în barcă, omul a voi 
să-i ajute Lilibethei şi i-a spus 
— Doamnă mică, dă-mi voi 
să-ți ajut. 
— Eu nu sunt doamnă mic: 
a răspuns furioasă Lilibetl 
eu sunt o prințesă regală. 
Atunci, Regina, care îşi în 
tovărăşia copila, interveni: 
— Lilibeth, spune-i domnul 


rea celui mal 
riu din lume 


1 că nu ai vrut să-l superi, ci 
p numai să-i spui, că pentru mo- 
í ment, nu eşti încă o doamnă, 
- dar o să te strădueşti să devii... 


x «* è 

> Ce sà và mai spun despre 
i printesa Lilibeth? 

; latá cum 191 petrece ziua. 

1 Dimineata se trezeste la ora 
1 7. Isi ia baia, face gimnasticá, 


- si apoi ia masa, de cele mai 
- multe ori ín továrágia mamei 
r ei. Trebue să știți, cà în Anglia, 


t masa de dimineață este foarte 
- copioasă, adică se mănâncă mai 
e multe feluri de bucate, ca şuncă 


făcută cu jumări de ouă, se 
i, bea ceai sau cafea cu lapte, cu 
“ páine cu unt si marmeladá. 

La ora 9 dimineata, printesa 
- Lilibeth intră în clasă. E o 
clasă în care învaţă ea singură. 
i Dela această oră până la amiază, 


9 


Scultă explicațiile profesorilor şi dá 
680 ca oricare altă elevă de şcoală. 
lh tot timpul dimineții nu are altă 
ec eatie decát aceea dela ora 11. 


“Dupà amiaza şi-o petrece tot lucrând, MY 


adică făcându-şi lecţiile şi învățând. 
Pe'seará face o plimbare în tovărăşia 


surioarei ei mai mici, apoi ia masa şi 


se culcă. 


EJ 
* * 


O zi pe săptămână, prinţesa Lilibeth 
o are liberă. Atunci face sport si mai 
ales călăreşte. Indrágeste mult nişte 
căişori micuti ce sunt iuți şi voinici, cari 


se numesc poney. In afară de aceasta j 


face parte dintr'o echipă de cercetaşe, 
aşa cum sunteți şi voi străjeri sau 
străjere şi ia parte la excursiunile pe 
care le organizează stolul ei. 

«* 

Are doi câini, care se numesc Lady 
Jane si Dookie, cari o întovărăşesc 
pretutindeni. Are şi jucării foarte 
multe, dar le dărueşte oridecâte ori 
poate, copiilor săraci, cari zac prin 
spitale, căci este o adevărată prin- 
{693 cu inimă bună. 


+ € 


Si acuma numai un cuvânt mai am 
să vă spun: trebue să aflați, că Lili- 
beth, deşi are numai 13 ani, vorbeşte 
binişor franceza şi germana, în afară 
de engleza care este limba ei maternă. 


* 
* * 


Surioara ei, Margareth - Rose este 
foarte drăgălaşă, si o duce cu mult 


cdl ccnl 


L_ A 
Regina Angliei si cele două prințese 


mai bine ca Lilibeth. Ea nu e nici 
atât de mare si nici nu e prinţesă 
mostenitoare a Angliei. Cu toate acestea 
are si ea destule lucruri de fácut. 


Mile” 


Dragii mei, am hotárát sá vá arát în 
revista noastrà, cum tràesc copiii regali, 
despre care auziti atàt de multe. V’am 
prezentat douá drágálase printese, care 
sunt nespus de mult iubite de poporul 
lor, pentru inima lor bunà. De aici, din 
Romînia, sà le trimitem pe aceastà cale 
salutul nostru parintesc. 


AL. C. 


eee ee 


Regele Angliei si copilele Lui in parcul pasatului 


LA RUGACIUNE [FTE or SARADÁ 
anan Aun i 
ORIZONTAL: ng Li |n] ear fL] Hop şi eu cu o saradá! 


1. Inchinare ín care ne rugám 
“lui Dumnezeu. 9. Dragoste. 
10. Şcolar. 11. Fiu în graiul 
popular. 12. Lua cam încurcat. 

13. Usurez suferința. 15. Lucrare 
şcolară. 16. Serviciu religios (fem). 
17. Fir de urzeală. 18. Luncă cu 
flori. 19. Numai Dumnezeu este 
mult iubit de toți oamenii. 23. A 
lipi un fier. 24. Poezie în care 
prea-mărim pe Dumnezeu. 26. Frig 
de înghiatà pietrele! 27. Tine! 
28. Cenusa aruncatá de un vulcan. 
29. Cete. 30. Omenesc. 31. Gratia 
divină, 33. Eminentà (presc). 
34. Rece. 35. Nume de fetifá. 
36. Amintire tráitá peste noapte. 


38. Alt nume de fată. 39. Polul IBN S 


3 FU 
pozitiv al unui element electric: ISS at 
41. Aea, insulă în m. Tireniană. ¡SSA 
42. Asa sá fie!, zicem după fiecare rugăciune. 


43. Plasă pentru prins peşte. 44. Prezentul de la a | G E M E N 1 I 
tine. 45. Cantec. 


Stati putin, v'o spun îndatà: 
Prima parte e pronume, 

lar a doua e un nume 

Ce-1 gàsesti ades prin lume. 
Si astea dacá le unesti. 
Chiar pe tine te gàsesti. 
Scolàrito, esti în stare 


Sá-mi ráspunzi la întrebare ? 


CIMILITURI 


Ce merge într'una si totuşi stă 


pe loc? 


Ce face înconjurul casei fără 


a intra în casă? 


VERTICAL: , (PENTRU CONCURS) 


1. Partea în spre care ne indreptám la rugăciune. 
2. Smerit. 3. Pus pe goană. 4. Trag brazde, 5. Cămaşa 
țărăncuței. 6. Zăpăceală. 7. Popor. 8. Devotat cre- 
dinfei religioase. 14. Negatie. 15. Talpă fără vocale. 
18. Dă încoa- 
ce! 20. Tie 

închinăm, 
CE ESTE GREŞIT Doo 
IN ACEST CLISEU ceea ce spui 

===> 


că există, fără 
= sà minfi. 22. 
Femeie de la 
tará. 24, Ru- 
gáciune. 25. 
Plecáciune a- 
dusá lui Dum- 
nezeu. 28. In 
ziua. întâi d ma O O O aaa aaa taca toata aaa iat 
Facerii, Dum- 
nezeu a zis: CONCURSUL DE JOCURI 
„Să fie... si. 
lumină s'a fă- 


DIN CELE 8 FIGURI NUMAI DOUĂ SUNT 
LA FEL. CARE ANUME? 


Numele și pronumele ........._ 


cut“. 32. Bu- Adrese AS ALE Dr val 1 

bá. 33. Cea 

dintâi femeie. 

37. Silitá. 40. Luna lulie Nr. 4 
Dumnezeesc. ee 


In rázboiul cel mare s'au tras 28.000 


gloanțe pentru fiecare om ucis. 


ep A i ȘI pe. y i 
gë 5 A Lie E a 
ajo its È O TI E y A ———— 
e — - 


NE SCRIU 


> 


CITITORII 


— I N GER UL A LB === 


Noaptea se lasá usor. 
In cămăruță arde focul. 
— Bunico, mai spune- 


mi o poveste! Dar vreau 
o poveste frumoasă de 
tot! spuse Ileana. 

— Bine, nepotica mea, 
am să-ți spun povestea 
îngerului alb. Ileana stă 
şi ascultă. Bunica începu: 

„Trăia odată un băiat pe 
care-l chema Marin. El 
era foarte bun. De cáte 
ori vreun sărac fi egea în 
cale, îl ajuta cu câte ceva. 
Cu toate acestea era sărac 
dar foarte deştept. 

In vremea aceea, trăia 
un împărat care se numea 
Flor Impărat. Acesta 
avea multe țări sub con- 


ducerea sa şi toate ne- 
mulfumirile oamenilor se 
abáteau asupra lui. Mini- 
stri avea el, dar progti 
de dau în gropi. Ce sá se 
facă. Trimise veste în 
împărăția lui că aceia 
cari îi vor descurca neîn- 
telegerile, vor fi ministri. 

In acest timp, Marin 
îmbărbăta pe toţi neno- 
rocitii bolnavi. El avea 
darul că dacă avea o su- 
párare, pe fafá se citea 
numai veselie. 

Toti 11 iubéau pentru 
felul lui frumos de a se 
purta gi pentru figura lui 
zâmbitoare care nu se 
schimba în fața nenoro- 
cului. 

Cum auzi vestea, Marin 
se înfățişă lui Flor Im- 
părat ca să-şi încerce no- 
rocul. In sala cea mare 
a tronului se aflau foarte 
mulți oameni. Toti fură 
puşi în câte o cameră 
separată. Plângerile fură 
înşirate pe rând. Din 
toată grupa numai doi 
satisfăcură pe împărat şi 
pe nemulțumiți. Aceia 
erau: Marin şi Cristea. 
Ei îşi strânseră mâna fră- 


fiind puşi în rândul mi- 
niştrilor. 

De-atunci toată lumea 
fi iubea pe Cristea şi 
Marin. Ei se potriveau la 
suflet, amândoi erau buni 
şi deştepţi. După un timp 
împăratul vecin porni cu 
războiu împotriva lui Flor 
împărat. Acest împărat 
era tare viclean. In toate 
luptele pe care le avusese 
fusese biruitor. Războiul 
începu. Marin şi Cristea 
erau şi ei acolo, luptând 
pentru patrie. Dar spre 
mijlocul luptei, norocul 
se întoarse asupra viclea- 
nului împărat. 


O singură scăpare se 
mai afla; să se aducă 
sabia cea făcătoare de 
minuni. Dar cine s'o aducă? 
Marin şi Cristea fură 
primii cari voiră să îm- 
plinească ruga împăratu. 
lui. Impăratul trimise pe 


Marin în căutarea ei, iar 
pe Cristea îl puse în 


fruntea unei părți din 
oaste. Marin cu sufletul 
plin de bucurie de cinstea 
ce-i făcuse plecă. Merse 
zile întregi, îndurând fri- 
gul şi foamea. După opt 
zile ajunse la un codru 
de nepàtruns. Cu cuțitul, 
tăind crengile cari nu-l 
lăsau să treacă, Marin 
izbuti să meargă mai de- 
parte. Ajunse într'un 


luminig. Acolo se găsea 
o cocioabă, iar în pragul 
ei o femeie bătrână. Ma- 
rin îi dădu bună ziua şi 
o rugă pe bătrână să-i 
spună dacă nu cumva ştie 
de sabia minunată. Ea 


era o vrăjitoare foarte 
rea. Cum auzi de între- 
barea lui par'că sări în 
sus de bucurie. Sabia o 
avea chiar ea. In inima 
ei plină de venin clocoti 
un gând viclean. Ii zise; 

O am eu, dar ca s'o 


capefi trebue să mori când 


* 


Serbare de 
fine de an la 
Institutul 
„Anglo- 


Speranţa“. 


vei ajunge cu ea la îm- 
părat. 

„Primesc Invoiala!“ spu- 
se Marin fără cea mai 
mică frică. Işi luă sabia 
fericit că va putea salva 
împărăția, goptindu-gi 
unde trebuia să ajungă. 
Abea de spuse că şi sosi. 
Ii dădu împăratului sabia 
cu ajutorul căreia câştigă 
războiul, apoi căzu mort 
la pământ. Sufletul lui 
se prefăcu într'un înger 
alb. El colindă lumea şi 
ajută pe cei ce au nevoie 
de ajutor. Intotdeauna la 


căpătâiul pătucelor copi- 
ilor cuminţi, îngerul alb 


veghiază asupra lor. 
Bunica se uită la Ileana. 
Adormise cu zâmbetul pe 
buze. Ingerul alb se afla 
desigur la căpătâiul ei. 


de FELICIA PREDOIU 


DIMINEATA ㆍ Ss 
wH OP LOR 


erite 4 ti fai 3 s x 
Sa 보가 a Ga iid ý 
A AA Sedici eri ANT RA tim cl TN ci 


Bàetasu-asta-i Bicá 
Năzdrăvan si fără frică. 


Dar un bolovan trăznit, 
Drept în drum s'a nimerit. 


„Pick ac... Fiuuuu! Acasă Pick!“ 
Si iar fluerá un pic. 


»Pe gánduri sá nu mai stati, 


Flueraşe cumpăraţi“ 


„Ce-i cu... Fiuuu! Am înghiţit, 
Flue... Fiuuuu! M'am prăpădit!” 


Mult timp însă n'a durat, 
Si un gând l-a fulgerat. 


Si cum el parale are, 


Iute-l ia pe cel mai mare. 


De frumos ce-a fluerat 
Si gardistul s'a speriat. 


OMUL ~ FLVER, 


APĂSAŢI 
51 


VĂ VETI 
CONVINGE. 


ALEU EXPERIENȚA 


E-o idee năzdrăvană: 
Vin copii ca la pomană. 


Asa fluer „năzdrăvan, 
Zău că merită un ban. 


lar cățelul, ce să spun? 
A fugit ca un nebun. 


Nici prin gând nu le trázneste, 


Cum minunea izbuteşte. 


MIC-MAC 


| e al doilea orasd 


Bucurestiu 


lume, luminat cu petrol lampant.