Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages151-200

Dihania plutea în văzduh fără să 
miște cele două perechi de aripi, pe 
cari le prinsese unele de altele. Am 
băgat de seamă că aripile de din- 
dărăt aveau nişte cârlige. pe cari le 
agăța си multă îndemânare de nişte 
inele. înşirate la marginea aripilor 
din faţă. 

Deşi trecuse mai departe, totuşi 
se uita сһіогаѕ la mine. 

Monstrul avea nişte ochi bulbu- 
сар, cu mii de feţişoare, îndreptate 
în toate părţile: înainte, îndărăt şi 
pe de lături. Fără să se întoarcă, sau 
să mişte capul, dihania putea vedea 
се se petrece la spatele еі. 


In creștetul capului se mai iveau 
alţi ochi ciudaţi. 

Deşi îngrijorat de această întâlnire 
neașteptată, totuşi, cum sunt deprins 
să cercetez toate, n'am putut trece 
cu vederea picioarele caraghioase ale 
acestei sburătoare. Erau са nişte 
crăci de arbori, plini de un fel de 
făină roşie şi galbenă, care ега аҙе- 
zată mai ales în niște săculeţe ale 
picioarelor de dindărăt. 


La început crezusem că dihania 
se va repezi la mine. Dar acum 
băgai de seamă că, dimpotrivă, îi 
era teamă şi căuta să mă întreacă în 
iuțeala sborului, spre а mă lăsa іп 
urmă. 


INCEP 5А FAC REPORTAJUL 


Се fel de vietate o mai fi şi asta?— 
mi-am zis. Nu-mi aduceam aminte să 


fi văzut vreodată ceva asemănător.. văd rânduiala de acolo, despre care 


In jurul ei răspândea o adiere, саге 
amintea miresmele de flori şi de 
miere 

Atunci înţelesei că-i o albină, сате 
adună praful mirositor al florilor, 
adică „polenul“. Ма simţi ușurat și 
isbucni întrun Һоһо de râs, саге 
se auzi са un {іџіі de greer. 

-- Іа-о, te rog, mai încet, dudue 
Albină“| — strigai cu un glas dulce, 
care aş fi dorit să fie cât mai prie- 
tenos. 

Insă abina, cuprinsă de spaimă din 
pricina râsului și а strigătului meu, 
fără voe şuerător, cât şi din pricina 
înfățișării mele, саге i-se păru 
primejdioasă, 
bâzâind sgomotos. 

Din gluma vrăjitorului, eram acum, 
cu avion cu tot, ceva mai mic decat 
o albină. In schimb. toate lucrurile și 
vietăţile luau înfățișări uriaşe pentru 
mine. Biata albină pe care, pentru 
întâia oară în viață, o puteam zări 
deslușit, în toate amănuntele trupu- 
lui ei, îmi apăruse ca un monstru 
grozav. Prinsei curaj şi mă gândii 
să mă folosesc de prilej spre a scrie 
ceva pentru „Dimineaţa Copiilor“. 

Dând presiune motorului, urmări 
albina în raita ei printre flori. Plă- 
nuiam să intru întrun stup, să 


о luă la sănătoasa,. 


auzisem minuni. 

Totuşi, lucrurile nu s'au petrecut 
atât de simplu, cum s'ar crede. Am 
fost aruncat în temniță de către Re- 
gina Albinelor şi am trecut prin 
multe alte întâmplări, unele. triste 
şi altele vesele, cari merită să fie 
povestite. 


Dragi copii, aveţi răbdare până la 
apariţia numărului viitor, şi vi-le voi 
spune, pe rând, pe toate. 

ALEX. F. MIHAIL 


LUPUL 


SE JURĂ 


Lupul pocăit se jură 
Că deacuma nu mai fură 
Nicio oaie, niciun miel ; 


Nimeni nu-i mai bun ca el. 


бі în gând îşi zice: — „Hei, 
M'aş băga păstor la miei; — 


Şi aşa, precum se vede, 


Іа să-mi spuneţi: — Cine-l crede ? 


МЕАТА, NĂATAĂFLEAȚĂ 


O ПИП arme МЕЛИТА 


% AMILIA GRIGORESCU stăpânea de câteva 
$ generații o moşie bogată şi întinsă din 
Н judeţul Gorj. Din tată în fiu, fiecare: ега 
5 stăpân pe bucata aceasta rodnică de pă- 
5 mânt, având în jur un sat curat şi în care 
алманы trăiau liniştite vreo sută de familii harnice. 


Domnul Grigorescu era tare bătrân: Implinise de 
curând 75 de ani. Când se simţi slăbit şi aproape de 
moarte, el chemă pe cei doi nepoți ce-i avea, Matei şi 
Florică, pentru a le vorbi pentru ultima oară. 

— Copiii mei, a venit ceasul când bunul Dumnezeu 
mă va chema la dânsul; dar înainte de a închide ochii 
pe veci vreau să vă dau câteva sfaturi. Tu Matei. ai 26 
де ani, eşti un bărbat acum. Тіе îţi las sarcina condu- 
cerei acestei mnşii şi în acelaş timp grija pentru fra- 
tele tău, până când va împlini vârsta de 21 de ani, căci 
ştii bine că Florică nu are decât 10 ani! Il vei îndruma 
să învețe mai departe la şcoală şi îţi vei da toate silin- 
tele să iasă un om întreg. 


Vă rog însă pe amândoi să fiţi buni cu ţăranii din 
împrejurimi aşa cum am înţeles eu să fiu. Să nu-i pri- 
доп |і punându-i la munci prea grele şi să le plătiţi la 
timp, aşa după cum vă veţi înțelege. Vă mai rog mult 
să aveţi grije de slugile de la curtea noastră, care sunt 
aproape cu toţii bătrâni ca şi mine şi care ne-au slujit 
cu credință încă de pe timpul când erau tineri! 

Acest mic discurs merse drept la inima bună şi 
simţitoare a lui Florică, nepotul cel mic, ре când cel 
mare, fiind din fire un om mândru, sgârcit şi iubitor de 
sine, peste măsură, făgăduise numai din buze că va as- 
culta dorința bunicului său. Puțin după aceea, bătrânul 
moşier muri liniştit, aşa cum trăise, şi fu plâns amar- 
nic de către tot satul. Această moarte puse în mare doliu 


| (С 


întreaga casă şi mai ales slugile jeliră multă vreme 
moartea bunului lor stăpân. Dintre toţi însă, Moş Gheor- 


"ghe grădinarul ега cel mai nenorocit. De aceeași vârstă 


cu bătrânul moșier, el se afla în serviciu de aproape 
50 de ani! 

Işi petrecuse toată tinereţea aci, în grădină şi la 
curtea stăpânului său, şi odată cu el crescuseră toţi co- 
pacii încărcaţi cu fructe. El cunoștea pe dinafară toate 
bolile lor încă din anul 1895. In casa asta ospitalieră 
бі îmbelşugată, Moş Gheorghe nu ştiuse niciodată :се în- 
seamnă un cuvânt răstit spus, sau vreo vorbă de do- 
jană, şi stăpânii săi îi respectaseră munca şi supără- 
rile. El pierduse pe rând aproape ре toţi din familia 
sa, ajungând acum la zile de bătrâneţe cu totul singur 
şi fără un ban pus deoparte. 

Moş Gheorghe cunoștea bine pe noul său stăpân. 
El ştie că e un om sgârcit şi fără de inimă. In adevăr, 
curând după- moartea bâtrânului moşier multe lucruri 
se schimbară în casa cea veche de odinioară. De unde 
până atunci, în fiecare Duminică, săracii satului erau 
chemaţi şi miluiţi de către bătrânul Grigorescu, astăzi—, 
nepotul său Matei îi goni pe toţi fără de milă. Şi dacă 
Florică vru să le ia apărarea, fratele său cel mare io 
tăie scurt cu cuvintele: 

— Când vei fi de vârsta mea, vei face ce vei pofti; 
până atunci nu ai niciun drept să te amestecil 

Abia se terminară lunile de doliu, şi băiatul cel 
mic fu trimis са să înveţe mai departe la Bucureşti, 
întrun gimnaziu. La plecare, Florică plânse mult și cu 
mare durere în suflet se despărţi de locurile unde co- 
pilărise şi de oamenii си care se obişnuise de mic. Moș 
Gheorghe îl însoţi cu trăsura la gară; iar în clipa de- 
spărțirii, îi zise cu lacrămi în ochi: 

— Du-te sănătos, domnişorule, şi Dumnezeu să te fe- 
ricească; eu nu mai cred că пе vom mai vedea vreo- 
dată. Sunt tare bătrân şi mă tem că domnul Matei mă 
va da afară, căci mereu mă ceartă că nu muncesc destul. 

Florică spuse din fundul sufletului său bun, câteva 
cuvinte de încurajare bietului bătrân ce rămase pe pe- 
ronul gării, plângând de durere. 

După un an întreg de învăţătură, în care timp fra- 
tele său Matei nu venise odată la Bucureşti să-l vadă, 
Florică doria cu nerăbdare clipa întoarcerii acasă. Când 
se dădu jos din tren, trăsura părintească îl aştepta ca 
să-l ducă la conacul moşiei. Pe capră însă, în loc de 
Moş Gheorghe, şedea un vizitiu tânăr şi foarte ţanţoş. 

-- Daţi-vă osteneală să уа urcați, conaşșule, zise el, 
salutându-l cu mâna la pălărie. 

— Dar... dar.... unde este Мо Gheorghe, саге mâna 
de obicei caii noștri; s'a îmbolnăvit oare ? 

— Cine? Bătrânul grădinar ? Nu e bolnav, dar а 
orbit cu totul, şi domnul Matei l-a dat pe uşă afară. 
Acum trăeşte din сегѕіі şi doarme pe unde apucă. 

— Dar bătrânul Ion, bucătarul, sau Iosef, feciorul 
ce-l aveam, mai sunt la noi? 

— Eu, unul, nu-i cunosc, căci acum avem alţii. Am 
auzit că nefiind în stare să mai muncească, tot domnul 
Matei i-a scos din serviciu. 

Florică, auzind aceste cuvinte, începu să tremure 
de ciudă. El se urcă în trăsură şi tot drumul se gândea 
mereu: 


ҒАС») 
DI +7 € > С | 


„Bieţii oameni! Cum aş putea să le viu іп ajutor?“... 

Abia ajuns acasă, merse drept la fratele său, şi îl 
întrebă: | 

— Matei, de ce ai dat afară pe vechii noștri servi- 
tori? Nu ai făgăduit tu bunicului, pe patul de moarte, 
că nu-i vei îndepărta? 

— Еһ! am făgăduit, e drept; dar eu nu plătesc lefuri 
decât la oameni care muncesc. Ce era să fac cu ei așa 
de bătrâni? 

— Bine, dar i-ai lăsat pe drumuri şi acum au ajuns 
cerşetori pe uliţă. Nu ai pic de milă? 

— Când vei împlini 21 de ani. n'ai decât să-i iei 
înapoi, îi răspunse, râzând cu răutate, fratele său. Până 
atunci eu sunt stăpân acil 

Chiar în ziua aceea, Florică se duse să viziteze pe 
bătrânul Moş Gheorghe care locuia întrun bordei dă- 
răpănat, la marginea satului. 

— Cât sunt de fericit că te aud vorbind, domnişo- 
rule, îi zise el, plângând de bucurie. După cum vezi, 
am ajuns cu totul pe drumuri, mai ales eu care nu mai 
am pe nimeni. Ceilalţi s'au aciuiat fiecare pe lângă 
neamuri şi o duc de azi pe mâine, dar pe mine mai 
bine m'ar strânge Dumnezeu să fiu Ја un loc cu conul 
Grigorescu, bunicul dumneavoastră, 

— Nu-ţi pierde cumpătul, Moş Gheorghe, îi răspunse 
mișcat până іп suflet, Flurică. Acum, că sunt aci, nu 
vei mai fi singur. Voi veni eu în fiecare zi la dumneata 
şi îţi voi aduce câte un coș cu mâncare, aşa cum ţi-am 
adus şi astăzi. 

Şi zicând aceste cuvinte, bunul băiat puse în mâna 
tremurătoare a bătrânului orb, câteva pachete măricele 
cu alimente. Era tot ce putuse să ia din cămara casei, 
în ziua aceea. 

După o săptămână, avu loc o mare serbare la co- 
nacul moşiei. 

Matei invitase din mândrie pe toți vecinii din îm- 
prejurimi care erau bogaţi şi în ochii cărora voia să 
treacă drept un om bun şi milos. — Printre invitaţi 
era şi o doamnă bătrână, dar foarte avută, care bote- 
zase pe Florică. Ea aduse ca dar băiatului care avea 
12 ani acum, o carabină minunată de vânătoare. 

— Ţine aceasta dela mine, dragul meu copil. О 
тегі{і pentru că eşti un băiat bun, şi am auzit că în- 
veţi cu silință. Mâine vei lua şi tu parte cu noi la vå- 
nat și vezi să пи mă dai de ruşine. 

_A doua zi, întâmplarea făcu ca pușca Іші Florică să 
se dovedească o armă de preţ. 

El dobori cu ea un porc mistreţ şi scăpă astfel са 
prin minune. viața fratelui său Matei, care era să fie 
sfâșiat de către fiorosul animal. 

Toată lumea îl felicită şi îl sărbători ca pe un mic 
erou. Se bău în sănătatea lui şi toţi îi lăudau carabina 
care făcuse în adevăr o minune. 

Atunci, în timp ce toţi tăceau, Florică ceru să vor- 
bească şi el câteva cuvinte. 

— Vă mulţumesc din suflet pentru laudele dumnea- 
voastră, spuse băiatul mişcat. Ei bine, carabina aceasta, 
саге a scăpat viața unui om, eu o scot bucuros la lote- 
rie. Fiecare уа da cât va crede de cuviință pentru un 
număr; la urmă, cine о va câştiga. а lui să Не! 

— Dar bine, pentru се? Ce te-a găsit? întrebau 
toţi, nedumeriţi, pe tânărul erou al zilei. 

Banii ce se vor strânge de pe urma ei vor servi 
să îndulcească ultimele zile ale unui bătrân servitor pe 
care l-am avut la mosie şi care orbind, fratele meu a 
găsit de cuviință să 1 dea afară. 

Vreau să-l știu la adăpost de nevoi barem câtva 
timp, căci nu cred că va mai trăi multă vreme. Dă-mi 


Ф: 


voie, nășico dragă, să fac си ajutorul darului dumi- 
tale o faptă bună şi nădăjduesc că пи te voi supăra. 

— Dragul meu copil, răspunse bătrâna, cu lacrămi 
în ochi, îmbrăţişându-l, nu numai са nu mă supăr, dar 
te rog să mă înscri în capul listei cu suma de 5000 
de leil 

— Dar... eşti curat nebun, spuse Matei, galben ca 
ceara şi cu dinţii strânși de furie, eu nu-ţi dau voie să.. 

— Lasă băiatul în pace, i-o tăie scurt alt musa- 
fir, eu pun la rândul meu pe un număr, o mie de lei. 

— Două mii! 

— Patru miil 

In câteva clipe se strânse frumoasa sumă de 20.000 lei. 


La urmă, nimeni nu primi ca loteria să se tragă, ` 


şi astfel milosul băiat rămase mai departe să se bucure 
de darul nașei sale. 


lar Matei, vindecat prin lecţia pe care i-o servise 
fratele său mai mic, aduse din nou la moşie ре Moş 
Gheorghe, împreună cu ceilalți bătrâni servitori şi le 
îngăduise să stea acolo până la sfârşitul vieţii lor. 


VIORICA MELINESCU 


CONCURSUL NOSTRU 


Atragem luarea aminte cititorilor noștri asupra con- 
cursului-anchetă deschis în numărul trecut al revistei. 

Răspunzând întrebării: 

„Ce ai face dacă la vârsta de 20 ani te-ai afla 
sărac іпіго țară a cărei limbă n'o cunoşti şi în саге 
mwai niciun prieten?“ 

Acei cari vor răspunde acestei întrebări, pe lângă 
că vor putea dovedi inteligența şi puterea lor de pă- 
trundere, dar vor avea plăcerea să-şi vadă chipul în 
revistă, căci un fotograf al atelierelor General Foto- 
graph Service din Calea Victoriei No. 91—96 îi va 
fotografia gratuit acasă. 

In pag. 16 a numărului de față publicăm ө serie 
de frumoase portrete executate pentru revista noastră. 

Aşteptăm, deci, răspunsurile la marele nostru con- 
curs-anchetă. 


54 X 9 
ЖҰЖ; ЖАЗАМ 


9 


ҮЙ ХТАСЕА pe drumuri, singur, trist şi fără 

y nicio ţintă. Purta în suflet o durere adâncă 
şi proaspătă. Vaporul cu care se întorcea 
împreună cu părinţii lui din ţări străine, 
fusese înghiţit de valurile mării, într'o 
noapte furtunoasă. 

Băiatul — Nunucă îl chema — scăpase de naufragiu 
printr'o minune. Acum, când şi-a venit în fire, când au 
trecut două zile dela marea nenorocire care l-a despărţit 
de părinţii lui, îşi poate aminti câteva fapte. Ştie, de 
pildă, că dormea bine în cabină când sa trezit în ţipete 
îngrozitoare. Cabina se clătina când într'o parte, când 
într'alta şi lucrurile cădeau deavalma unele peste altele. 
Părinţii lui se aflau în sala de festivități a vaporului 
unde avea loc un concert. Desigur, că nau mai putut 
ajunge până la cabină, desigur că au pierit — își în- 
Еа băiatul — їпдго21{1 că nu şi-au putut salva micul 
copil. 


Nunucă îşi mai aduce aminte că deodată a năvălit 
un şuvoi puternic de apă prin uşa cabinei. Ізі mai a- 
duce aminte că el a {іраї, că deodată n’a mai văzut 
nimic, n'a mai auzit nimic, Ce s'a întâmplat pe urmă 
nu mai ştie!... Sa pomenit într'o barcă, alături de câţiva: 
copii şi câteva femei, plutind noaptea, pe Marea Neagră. 

A întrebat de soarta părinţilor lui, dar nimeni- n'a 
fost în stare să-i ajute cu vreun răspuns. A aflăt doar: 
că au mai fost scăpaţi câţiva oameni şi că și ei au fost 
îmbarcaţi în alte două bărci. è . 

Atât ştie Nunucă şi altceva nimic... 

Acum băiatul nare niciun rost în viaţă şi de nicăeri 
nu nădăjduieşte un ajutor.... Are o singură mângâcre: 
se află pe pământul României, pe pământul ţării lui. 
Până la Bârlad, orașul în care s'a născut, e cale însă 
lungă. Aci, la Constanţa, unde se află, nu cunouşte pe 
nimeni şi nici nu-l cunoaște nimeni. De azi dimineaţă, 
de când şi-a luat rămas bun dela tovarăşii lui din barcă, 
umblă pe străzile oraşului Constanţa, flămând, însetat 
şi cu o adâncă suferinţă în inimă. 

Se înserase. Nunucă o luă agale pe malul mării. 
Era seară şi o lună mare și roşie stătea înfiptă pe cer. 


Nunucă plângea încet şi îşi aducea aminte că cu câteva 
seri înainte doar, se afla în luxoasa cabină a vaporului, 
alături de dragii și atât de bunii lui părinţi. Or mai fi 
trăind oare? Or fi acum cine ştie prin ce colţ al pă- 
mântului sau în fundul mării?! 

Aşa gândea Nunucă mergând încet, pe malul mării, 
înfundându-şi picioarele în nisipul des. бі cum mergea 
el așa, cu ochii pe cer, întrebând parcă luna şi stelele 
de soarta părinţilor lui, piciorul stâng se lovi în mers 
de un obiect tare. Nunucă se aplecă şi ridică o vioară 
mică, doar cu două coarde. Băiatul luă vioara sub braţ 
şi porni mai departe, fără să se gândească ce va face 
cu еа. Dar după се obosi de atâta mers, se aşeză ре 
malul mării $ atinse cu degetele coardele viorii. 

Nunucă încremeni auzind o melodie minunată! Cine 
oare îl învățase să cânte din vioară? Era pentru prima 
dată când ţinea în braţe un astfel de instrument. Ce 
ciudat! gândi băiatul. Uite, pot cânta atât de frumos la 
vioară, fără să fi învăţat niciodată! Gândul acesta îi făcu 
deodată inima mai senină. Ірі spuse că va cânta ре 
străzi, că va intra în restaurante și va câștiga bani, a- 
{аба bani, încât să plece să-şi caute părinţii, de o fi să 
umble prin lumea întreagă. 

— Imi voi încerca norocul chiar în noaptea asta, 
îşi spuse băiatul. бі, înflăcărat de nădejdi, merse ре 
malul mării, mai grăbit, până ce privirea lui întâlni o 
firmă luminoasă. 

Citi: „Restaurant. Deschis până dimineaţa“. Nunucă 
îşi luă inima în dinţi şi intră. Restaurantul era plin de 
lume veselă care mânca şi vorbea în sunetele unei mu- 
тісі ţipătoare. Fără să-l vadă nimeni, Nunucă se furișă 
în fundul sălii, acolo ве aşeză la о masă şi când ta- 
raful lăutarilor tăcu, începu să cânte el la vioara lui 
minunată. | 

Tot sgomotul din sală атпай, căci toţi câţi se aflau 
acolo rămaseră ca угӣјі{і când auziră sunetele viorii. 

Intr'o clipă, în jurul lui Nunucă se făcu un cerc 
mare. Nimeni nu mai mânca, nimeni nu mai vorbea, 
toți ascultau uimiţi cântecul. Era atâta uimire şi atâta 
bucurie în sală, încât oamenii îşi scoaseră banii din bu- 
zunare, fără să-i numere, şi îi aruncară în pălăria lui 
Nunucă. : ' 

Se făcuse ziuă. Băiatul voia să plece, dar nu putea 
din pricină că oamenii din restaurant îi cereau іпігапа 
să cânte. Patronul restaurantului vru să-l angajeze să 
cânte în fiecare seară, cu simbrie bună. К 

Dar Nunucă nu primi. Ісі strânse banii bine şi ceru 
voe stăpânului restaurantului să doarmă acolo. 15і făcu 
culcuş din două scaune şi apucă să doarmă două, trei 
ceasuri; | 57% 

-Stătu іп Constanţa о săptămână încheiată. Cânta ре 
la toate restaurantele cu vioara lui fermecată şi uimi 
pe toată lumea. Іп tot oraşul nu se mai vorbea decât 
de Nunucă, minunatul viorist. Vorbele de laudă şi banii 
curgeau. Dar în sufletul lui Nunucă era dor şi jale, 
căci nimic nu-l putea mângâia de pierderea părinţilor 
lui. 

In a șaptea zi, când se pregătea să plece din Con- 
ѕќап{а, cunoscu un domn care se oferi să-l însoţească 
în toate călătoriile şi care să-i rostuiască banii şi anga- 
jamentele. Așa dar, Nunucă se văzu şi си un „impresar“ 
(așa se numesc oameni cari se ocupă de angajamentele 
unui artist) şi cu un întreg program de muncă. Impre- 
sarul îi spuse că vor vizita împreună toate oraşele din 
România, că în fiecare oraş Nunucă va cânta la vioară, 
la restaurantele cele mai mari. Ji spuse că în mai puţin 


12 


de doi ani de zile, vor avea atât de mulţi bani, încât 
vor putea călători în ţări străine şi poate şi în alte con- 
tinente. 

Nunucă primi să urmeze tot programul făcut de 
impresar... 

Trecură câteva luni. Nunucă ajunse să fie o mare 
celebritate. Fotografia lui, cu afişe mari, care vesteau 
în oraşele în саге poposia când va cânta în cutare sală, 
sau în cutare restaurant erau lipite pe zidurile din toate 
oraşele. 

Nunucă era numit „copilul minune cu vioara fer- 
mecată“. Dar cine şi-ar fi putut închipui, că întradevăr, 
vioara aceea era fermecată, că Nunucă n'ar fi fost în 
stare să cânte nimic la oricare altă vioară? 

Nici impresarul lui Nunucă nu cunoștea taina viorii. 
Se întreba şi el însă adesea dece minunatul viorist пи 
se desparte de vioara sa ? Dece o pune când se culcă, 
alăturea pe pernă? Dece n'o încredințează nici pentru 
o clipă nimănui? 

Intr'o seară, Nunucă, pe când se întorcea dela un 
restaurant în care cântase şi fusese răsplătit cu mii de 
aplauze şi cu foarte mulţi bani, i-se întâmplă un lucru 
de о rară ciudăţenie: vioara îi alunecă de subt braţ, 
se desprinse singură din încleştarea degetelor şi căzu 
pe jos. Grăbit şi speriat, Nunucă se aplecă s'o ridice. 
Dar deodată, vioara deveni grea, îngrozitor de grea, şi 
cu toate opintelile băiatului, nu putu s'o salte de pe 
pământ. 

Afară era noapte. Drumul pe care se întorcea Nu- 
nucă singur acasă era pustiu. 

Nici {ірепіе de om prin apropiere. Băiatul începu 
să plângă cu hohote. бі atunci, din lemnul viorii se 
auzi un glas plăpând şi duios care spunea așa: 

— Bâiatule, nu te osteni degeaba. E greu să mă 
mai ridici de pe pământ. 

Nunucă îngălbeni de spaimă. Putu totuşi să îngâne: 

— Dar din ce pricină mă părăseşti tocmai acum, 
vioară dragă? 

— Nu te părăsesc... acum ai bani,eşti bogat, ai atât 
cât poţi trăi în tihnă, dacă ştii să fii cumpătat, până la 
vârsta de 21 de ani. Nădăjduesc că ai destui ani înaintea 
ta ca să înveţi o meserie. Eu, în noaptea aceasta, scap 
de blestem şi îmi reiau înfățișarea mea dinainte de a 
fi întâlnit pe vrăjitoarea care m'a prefăcut în vioară. 


— Vioară dragă, povesteşte-mi, rogu-te, viaţa ta. 


бі vioara ascultă de rugămintea lui Nunucă. 

— Eram, spuse ea, fiica unui om foarte învăţat. 
Tatăl meu și-a dat toată osteneala să-mi dea o creştere 
aleasă. Am avut profesori iscusiţi. Am învăţat şi muzica. 

Intr'o seară, pe când cântam singură în odaia mea, 
m'am pomenit deodată cu о femee foarte urâtă și bă- 
trână — nu știu nici azi pe unde şi când intrase іп 
casă — care mi-a vorbit așa: „Cu cântecul tău ai vrăjit 
inima unicului meu flăcău. El vrea să-i fi mireasă şi eu 
am venit să-ţi spun că trebue să-i îndeplineşti dorinţa“. 

Eu am zâmbit, urmă vioara, şi am răspuns fără 
pripeală: „Nu-l cunosc pe fiul tău! Cine este el?“ 

Atunci femeea cea urâtă flueră odată lung şi ascu- 
tit şi în odaie apăru un şobolan mare, înfricoșător. 

„Acesta e fiul meu“ grăi vrăjitoarea. 

Am început să (ір, să plâng, am spus îngrozită că 
în viața mea nu mă voi căsători cu un guzgan şi atunci 
femeea cea bătrână mă blestemă să mă prefac în vioară, 
căci cu vioara vrăjisem inima flăcăului ei. Tatăl meu 
nu ştie nici până astăzi ce ға întâmplat cu mine. Işi 
închipue că am fugit de acasă, sau că am fost răpită. 
De durere,a azvârlit toate viorile mele, printre ele eram 
şi eu. Aşa se face că m'ai găsit tu, băieţașule, pe drum, 

— Şi acum dece nu mai vrei să mă ajuţi să-mi 
găsesc părinţii, întrebă Nunucă, înduioşat de tot ce aflase 
„despre vioară. 3 у Ж 
_— — Fiindcă noaptea trecută а venit iar vrăjitoarea 
бі mi-a spus că atât timp cât trăeşte fiul ei nu-mi voi 
recăpăta înfățișarea omenească şi că vrea să mă împie- 
dice de а te mai urma, căci vede că lângă tine îmi mai 
alin suferinţa. ( 

-- Rămâi aci, pe locul acesta, răspunse Nunucă, şi 
îţi făgăduesc că nu mă voi întoarce decât după ce îl 
voi ucide pe afurisitul de guzgan. Să-mi spui numai, 
după ce îl voi deosebi de alţi guzgani. ea 

— Fiul vrăjitoarei are ochi negri stropiţi cu puncte 


үү ind ы „А т. 


18 


roşii şi galbene, аге o pată mare, neagră pe spinare, şi 
botul tot negru. Este urât, înfricoşător de urât. 

— Rămâi cu bine, vioară. Aşteaptă-mă, mă întorc 
curând. 

51 Nunucă plecă... 

Nu se mai întoarse în casa în care locuia împreună 
cu impresarul lui. Avea la el tot ce câștigase în seara 
aceea... Bani destui. 

Porni pe străzile orașului. Deodată, dintr'un gang, 
țâşni un şobolan. Nunucă se luă după el. La lumina 
unui felinar, băgă de seamă că guzganul are o pată 
mare, neagră, pe spate, şi că botul îi este negru. 

„Acum nu-mi mai scapi“ îşi spuse în gând Nunucă, 
şi nu-l slăbi din ochi nicio clipă. Avu grije însă să se 
aplece din fugă și să іа depe stradă un bolovan. La un 
moment dat, şobolanul neşștiindu-se urmărit, se opri іп 
fața unei porţi. Cât аі clipi din ochi, Nunucă aruncă 
bolovanul care merse drept la ţintă, în capul guzganului... 

Guzganul rămase mort pe loc. 

Nunucă o luă la fugă spre locul în care lăsase 
vioara. Dar alergă doar puţin şi o fată tânără de toată 
frumuseţea îi ieşi în cale: Opreşte-te, îi spuse ea. Eu 
sunt vioara. M'ai scăpat de blestem. {і sunt recuno- 
scătoare din adâncul inimii. 


— Sunt fericit că am putut să te ajut. Rămâi cu 
bine! Mă duc să-mi caut părinţii; vreau să știu dacă 
mai trăiesc огі һа, altfel nu am liniște. 

— Părinţii tăi trăiesc, răspunse fata. Locuiesc іп 
Anglia. Ei cred că te-ai prăpădit în naufragiul acela. 

— Dar de unde ştii unde sunt părinţii mei? în- 
trebă uimit Nunucă. 

— La întrebarea aceasta nu-ţi pot răspunde. Dar 
încrede-te în spusele mele... Ii găsești pe părinţii tăi în 
oraşul cutare, pe strada cutare... Pleacă mâine chiar. 

Nunucă făcu întocmai cum îl învățase fata. бі in- 
tradevăr îşi găsi părinţii; Astăzi, Nunucă-e băiat mare 
şi e logodit cu fata pe care a scăpat-o de blestem. 
SIDONIA DRAXGUŞANU 


еск 


ege 


Concursul de jocuri pe luna Martie 


SERIA П 


D. с. 


JOC SIMETRIC 


2 


4 
Ш 
ЕН 
# 
A 
24 


Е Д «0А «а 
LEFELE RELLA I Ai 
JARSE Шол шағын 
РТТАР РА 
ыр da 4--”- 
ЕУ, ШШ | м 


ORIZONTAL: 2) Prăpădul din timpul lui Noe. 6) 
Copil mic. 8) Bărbieresc, 9) Trecătoare. 12) Campion. 
13) Râu românesc. 14) Pronume. 16) Piatră uriașă şi 
tare. 19) А ţopăi. 21) A şedea. 22) Сиу. neschimbător. 
24) Ridicătură de pământ. 25) Mistui prin foc. 27) Peşte. 
29) Ingheţat. 31) Obiect. 32) Арис. 34) Epocă. 36) Brăz- 
дегі. 37) Plasă de pescuit. 39) Râu în Elveţia. 40) „лга“ 
fără vocale. 41) Postav țărănesc. 42) А asalta. 43) Acest. 
44) Salutare. 45) Cioban (tără i). 47) Sui. 49) Fir. 50) 
Astfel. 51) Sârguinţă. 52) Mobilă. 54) Luăm о hotărire. 
57) Smeriţi. 59) Aici. 60) А ве uimi. 61) Floare. 63) 
Umede. 64) Elena alintată. 66) Străveche. 67) Pe mine. 
68) Armă veche, 69) Posesiv. 70) Cinema în Bucureşti. 
72) Scap din memorie. 73) Loc care apără de soare, 
vânt, ploaie. 76) Metal. 


VERTICAL: 1) Se sparge uşor şi e străvezie. 2) 
Punte. 3) Operă. 4) Oală. 5) Clei de cismărie. 6) Cădere 
de apă. 7) Zi din săptămână. 8) Şir. 10) Primul rege 
evreu. 11) Corp ceresc, stea. 15) Luntre. 17) Posesiv: 
18) Bolduri. 19) Se pune pe cal. 20) Dăruiesc. 21) Апі. 
male rozătoare. 23) Aninată. 24) Ei conduc dricul- 
26) Steaguri. 27) Bun la inimă. 28) Smintit. 30) Listă 
de greşeli, la sfârşitul cărţii. 31) Pârăseau 32) Munţi 
în Rusia. 35) La răstimpuri mari. 38) Butoiu. 46) Sicriu. 
48) Instrument muzical. 50) Adus aminte. 51) Meşterul 
Manole. 53) „Cuier“ fără capete. 55) Ceas. 56) Inter- 
jecţie. 58) Rest de ţigară. 60) Mamă. 62) Тага. 65) Plesnit. 
71) Imn. 72) Poartă. 74) Măsură. 75) Fiinţă superioară. 


L. L. — Galaţi 
pn o a a n mec ta ANDRE II RER RSI салғы; 


Luna MARTIE SERTAI 


Машо!о gi рговашоіә 


Berosa 


CUViNTE ІМСКОСІЅАТЕ 


|| ШШ 
ші. и 


ORIZONTAL: 1) Om care cară poveri. 5) Târâtă. 
10) Locuinţă regească. 11) Pronume posesiv. 13) Pasăre 
răpitoare. 15) Salutare! 16) Munte în Armenia. 19) Soare 
egiptean!21) Exclamaţie.22) Invelitoarea casei. 23) Grabă. 
24) Zeu egiptean. 26) Nume femenin. 27) Diviziune de 
tmp. 29) Pană de despicat lemne. 30) А întărâta rău. 
33) Linişte! 34) Nene. 36) Locuinţă. 38) Râu în Franţa. 
39) Loc pentru adăpostirea corăbiilor. 40) Stârnesce 
ploaia! 41) Are forma Italiei! 44) Loc de păşunat. 46) 
Bubă. 48) Col ba ciobanilor. 50) Ginerele lui Mahomed. 
52) La nas. 53) Alifie (Mold). 54) Animale polare. 57) 
Sgârciţi. 59) Cuvânt neschimbător. 61) Trai. 63) Notă 
muzicală. 64) Negaţie. 65) Fricos, mişel. 66) Sau. 67) 
Lichid. 68) Păsărică. 70) Este roşu са un mac, şi i se zice... 
71) Pe el, Grivei! 73) Partea cea mai bună a laptelui. 
75) Notă. 76) Glumea cu noi. 79) Pronume. 80) Armată. 
83) Sat mic. 84) Locul unde slujeşte preotul. 

VERTICAL: 1) Interjecţie. 2) Acela (prop.) 3) Pro- 
nume. 4) Năvălea deodată. 6) Păstrez. 7) Lucrez pă- 
mântul. 8) Se pune pe spinarea calului. 9) Cal frumos. 
10) Vas de băut. 11) Uneltă de lucrat pământul 12) Are! 
14) Vitejesc. 15) Capitala unei ţări din Europa. 17) 
Piaţă rotundă. 18) Brăzdat. 20) Soldat înarmat cu ar- 
cul. 25) Апіпаге, agăţare. 28) Тага în Europa. 31) Ta- 
blou înfățișând un sfânt. 32) Campion. 33) Sarcina mă- 
garului. 34) Proaspeţi. 35) Altă {ага în Europa. 37) 
Macaz. 38) Aceştia. 40) Nota Redacţiei. 42) Sunt. 43) 
365 zile. 45) Notă muzicală. 47) Masuri de suprafaţă. 
49) Lucrez pământul. 51) Aşezare țigănească. 55) Epocă. 
56) Sarcină. 58) Corabie pusă în. mişcare. 59) Vas de 
pământ. 60) La păsări. 62) Haine. 64) Judeţ în Moldova. 
65) Univers. 69) Cuv. neschimbător. 72) Umedă. 74) 
Poartă. 77) Unealta croitorului. 78) бі. 81) Cal dobro- 


gean. 82) Transilvania. 
ADRIAN ROTARU — Loco 


In numărul viitor vom începe publicarea fru- 
moasei povestiri intitu'ate: TUKUTUKI şi PRINȚESA 
MIRA-SUNDA, datorită colaboratorului nostru 
D. Mereanu. Povestirea va fi însoţită de fru- 


moase ilustrațiuni. 


ц 


CONCURSUL DE PORTRETE 


70 дым 


După publicarea dese- 
nelor premiate la concursul 
de portrete, continuăm зӣ 
reproducem. în revistă o 
parte din acele lucrări gă- 
site de juriul nostru că au 
întrunit toate condiţiile ce- 
rute de regulele acestui 
concurs, 


А5 


A 


| 


3 ж 
? а БЕР.” і 
Каз. УЖЫ. pă 
VA ECE ENAS аай 


7. 
x 


% 


Acele persoane cari au 
alcătuit acest juriu au ho- 
tărit după o îndelungă chib- 
zuinţă să nu fie luate în 
seamă acele lucrări cari 
nu au îndeplinit „toate“ 


condiţiunile concursului. 


MINU VELTA 
ЛО ANI ; 
LOCA 


Ба. 22А... 


ЖУУ {ТЕГ 
AVEC dm H -og 
9 дла; 


Р 3 


Căci, înainte de toate, sco- 
pul concursurilor noastre 
este de a deprinde ре сі- 
titori să citească cu mare 
atenţie revista şi a nu scăpa 
niciuna din recomandările 
pe care ea le face mai ales 


ай 


cu privire la aceste inte- 
resante concursuri. 


Din pricină că în numă- 
rul acesta avem prea mult 
material, nu putem publica 
„Sfaturi Medicale“, 


элу стт 


COPII DIN TOATĂ ТАРА 


Tiparul Atelierelor „Adevărul 8. A., Bucureşti 
PREŢUL 5 LEI 
выпаса Universităţii laşi | 3 


CU PRILEJUL... 


„„nefericitului accident al 
dirijabilului , Hindenburg, 
care a pierit mistuit de un 
incendiu, toți oamenii de 
ştiinţă se frământă spre a 
găsi un gaz pentru umple- 
rea acestor aeronave cu un 
alt gaz decât hidrogenul 
întrebuințat până acum şi 
care are cusurul de a se 
aprinde uşor. 

Dar mai întâi trebue să 
lămuresc pe cititori ce-i a- 
cela un dirijabil şi apoi 
voi trece la amănunte cu 
privire la gazul heliu cu 
care s'a încercat în timpu- 
rile noastre să se umple 
dirijabilele. 

Un zepelin — cum se mai 
spune dirijabilului — este 
un balon de forma unei 
țigări de foi şi cu о lun- 
gime ce variază între o sută 
cincizeci şi două sute de 
metri. 

Cu alte cuvinte, un zepe- 
„lin e ca o uriaşă ţigară de 
foi, umplută cu un gaz ușor, 
care să o poată înălța. 

Odată în văzduh, se pun 


” 


în mişcare nişte motoare 
din pântecul aeronavei, care 
învârtesc câteva elice şi ast- 
fel dirijabilul înaintează, 
atingând uneori iuţeala de 
aproape 250 km. pe oră. 

Desigur că o astfel de ae- 
ronavă e greu de mânuit 
şi nu se poate da peste cap 
şi face tumbe ca un avion; 
în schimb are însuşirea de 
a străbate drumuri foarte 
mari (Europa-America de 
Sud) cu încărcături de zeci 
de tohe. 

Gazul care s'a folosit pâ- 
nă acum la umplerea zepe- 
linelor era hidrogenul. Dar 
de câţiva zeci de ani, sa 
descoperit un alt gaz, heliu, 
care deşi e puţin mai greu 
decât hidrogenul, nu se a- 
prinde ușor şi aeronavele 
umplute cu un astfel de gaz 
nu mai sunt Іп primejdie 
de a lua foc. atunci când 
în timpul unei furtuni vreo 
scânteie electrică sau chiar 
un fulger ar atinge dirija- 
bilul. 

Pentru a arăta cu cât este 
heliul mai greu decât hi- 
drogenul și mai ușor decât 


RUSIA. — Seria come- 
morativă a expediției avia- 
torilor ruși la Polul Nord, 
s'a scos la 25 Februarie а.с. 


CEHOSLOVACIA. — De 
curând s'a emis o serie de 
mărci în folosul Jocurilorde 
iarnă ale Sokolilor. In lim- 
ba cehoslovacă socol insem- 
nează: şoim. 


ӘШМҒА 


aerul, să пе închipuim са 
am cântări un metru cub 
de aer obişnuit — pe care-l 
respirăm — la presiunea 
normală de 760 mm. şi la 
temperatura de 0°. Vom 
vedea că el cântăreşte 
1.293 gr. 

Un metru cub de heliu, 
cântărit în aceleaşi condi- 
иш, are greutatea numai 
de 178 gr., iar un metru 
cub de hidrogen, deabia 
90 gr. 

Se vede dar, numai din 
simpla înşirare a acestor 
cifre că hidrogenul este a- 
proape de două ori mai 
uşor decât heliul, -care la 
rândul său este de-8 ori 
mai uşor decât aerul. 


Gazul heliu se poate trans- 
forma din starea sa natu- 
rală, adică de gaz, în stare 
de lichid, cu ajutorul unei 
temperaturi scăzute de 
— 269° Celsius. 

Aci mai trebue să amin- 
tim că temperatura cea mai 
scăzută pe care ne-o putem 
închipui este de — 273° Cel- 
sius. 

Această temperatură se 


JTIRI FILATELICE 


COSTA-RICA. — Cu pri- 
lejul expoziţiei naţionale 
s'a emis o serie de mărci. 
Cea de 3 cenți înfăţişează 
un fruct de cacao. de 10 с. 
cum se transportă cafeaua, 
de 5 c. nişte oameni cari 
transportă banane, de 1 c. 
un buchet de flori şi cea 
triunghiulară un pește. 


ж 


mai numeşte şi zero abso- 
lut, căci o temperatură mai 
joasă nu există, pe când 
temperatura cea mai ridi- 
cată poate fi chiar de 2-3 
milioane grade la soare. 
Cel care a "transformat 
în lichid pentru prima oară 
gazul heliu a fost savantul 
englez Kammerlingh Onnes 
la 10 Iulie 1908 — o dată 
destul de apropiată de tim- 
purile noastre. 
„Cel care a solidificat ga- 
zul heliu — adică l-a pre- 
făcut într'un bulgăre solid, 
tot atât de tare şi străveziu 
ca şi un drob de sare — 
a fost un urmaș al savan- 
tului mai sus pomenit, anu- 
me Keesom, care la 25 Iunie 
1926, a solidificat acest gaz, 
în laboratoarele Leyde. 
Pentru a încheia, amintim 
că heliul a fost descoperit 
pe pământ în anul 1894, 
deabia după 30 de ani după 
ce fusese descoperit că face 
parte şi din materiile ce 
alcătuesc soarele. Azi heliul 
se scoate din puţurile Ame- 
ricii de Nord. 


EXPOSICIÓN RACIONA 


| 


“ 
Ӛ 
= 
б 
Б 
2 
© 
= 
к 

^ 
е 
8 
2 


GRICULI URA 1ЧРЎТА УЙ 


i 


” d - 
| 07.238 
ЕМЕА СОР? 


с Director: MARIN IORDA 
i REVISTA ІССГКАСҒА PENTRU ӘРІ Si TINERET 


REDACȚIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 6 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


16 MARTIE 1938 No. 736 


SA STAN PUTIN va 
YORGA COPII БУУ, emehe А 


Azi dimineaţă, Neluţu — neastâmpăratul де Neluţu, să fie tăicuţu сапа о зӣ {е vadă bandajat şi când va 
(l-am deocheat lăudându-l în numărul trecut al acestei afla din ce pricină te-ai tăiat la degetuţ. „Aa 
reviste) s'a apucat să ascultă creioanele Floricăi. A luat Neluţu se încruntă; duse pumnul la frunte (așa stă 


o lamă de ras din serviciul de bărbierit al lui tăicuţu el când „chibzuiește“) şi după câteva minute, grăi: | 
şi s'a așezat pe un scaun cu creioanele pe genunchi. — Buniţo, tăicuțu по să fie supălat pe mine са 
Aşa l-am găsit eu când am intrat în odaia copiilor. m'am tăiat la deget, fiindcă Doamne-Doamne a făcut 
— Bine, Neluţule, umbli cu lama? Dă-o numaidecât са să mă tai, aşa că tăicuţu o să fie supălat pe Doamne- 
aici şi mulţumeşte lui Doamne-Doamne (aşa îi spune Doamne. 


Neluţu lui Dumnezeu) că încă nu te-ai tăiat Іа mânuță, — Cum aşa Neluţule? Nu înțeleg ce vrei să spui, — 
spun eù speriată. răspund eu. 
— Nu dau lama, Bunițo, nu vleau să о dau, vleau — Păi mai spus matale că Doamne-Doamne її pe- 


să ascut toate cleioanele, — îmi răspunde el. depseşte pe copiii neascultători? Eu am fost neascultător 
Мат gândit o clipă să-i smulg lama din mână, dar şi Doamne-Doamne m'a pedepsit. Păi vezi, nu eu m am 
mi-am spus că dacă i-o iau cu sila pot să-l rănesc tăiat la deget, ci Doamne-Doamne... 


sau să mă tai chiar eu la mână. Ce era să mai răspund? 
— Haide, Neluţule, dă lama, altfel mă superi rău. Judecata pe care o făcuse Neluţu era foarte dreaptă. 
Dar Neluţu par'că n'aude, par'că nu-i pasă. Ascute  Vinovată eram eu că nu-l lămurisem destul de limpede. 
înainte. Ce amestec are Dumnezeu în pedepsele pe care le pri- 
Mie îmi tremura inima de frică şi mare poftă aveam mesc copiii? 
să-i iau lama din mână şi pe urmă, să-i trag o ceartă Şi mai vinovată aşi fi fost dacă l-aș fi lăsat 
zdravănă саге să-l înveţe minte pe viitor să mai fie în- ре Neluţu să creadă că Dumnezeu făcuse са să se taie 
căpăţânat şi neascultător. cu lama. 
Dar bietul Neluţu, sărăcuţul de el, a fost pedepsit — Băieţaşule drag, bunătatea lui Dumnezeu este 


mai curând chiar decât mă aşteptam. Ascuţişul lamei  nemărginită, El pedepseşte си blândeţe, El vrea să nu 
i-a pătruns іп cărnicica dela degetul arătător—și stropi arate că în toate faptele noastre suntem supraveghiaţi 


mari şi calzi de sânge au țâșnit din tăietură. de ochiul Lui. Dumnezeu m'a trimis pe mine în odaie 
— Vezi ce-ai făcut, încăpățânatule şi răule, strig eu са să te împiedic să te tai, dar tu mai vrut să mă as- 

speriată și mâniată! Uite în се hal te-ai tăiat! culți şi ai primit singur pedeapsa саге {і se cuvenea 
Neluţu se căzneşte să nu plângă, dar bărbia îi tre- fără ca Doamne-Doamne să se amestece.... 

mură și lacrimile scapă din strânsoarea pleoapelor, fără Neluţu a dus iar pumnul la frunte — semn că din 

voia lui. nou „chibzuieşte“. 


Am luat. apă oxigenată, i-am spălat binişor de tot 
rana, apoi i-am făcut un bandaj bun cu tifon curat. 


— Те mai doare, uriciosule? — îl întreb eu mai 
„pe urmă. . 5 
-- Nu mă mai doale chiar deloc. ны. 
-- Foarte bine. Să-mi spui acuma dacă аі să mai , 
umbli şi altădată cu lame, cuțite, foarfeci, lucruri cu ae 
care pai voie să umbli. 
— Nam să mai umblu, Buniţo. Dar ţine о să-i as- .-е%%%---------.............:.:.:.:.:..... 
тил cicidenele: Гореш? Când te pedepsesc părinții tăi, gândește-te 


De asta nu te îngriji tu. Mai bine îngrijeşte-te ca pe > х ară за Д DRR А 
viitor să nu mai fii neascultător, că pe copiii neascultători 69 ei știu mai bine decât tine dacă ci greşit 


îi pedepseşte Doamne-Doamne... Să vezi се supărato sau nu. 
3 


N serile de iarnă, când vântul urlă ре câm- 
piile acoperite cu zăpadă, bunicile deapănă 
poveşti frumoase, torcând caerul lor d 
lână galbenă, galbenă ca părul buclat al 
micuţilor copii саге o ascultă cu luare aminte, 

ama minunaţi și înfricoşaţi totodată. 

Ionel, care аге şase ani, şi sora sa Ilenuţa, саге 

numără 7 ani, sunt, poate, singurii copii din tot satul 

care ştiu cele mai multe legende şi basme. Bunica lor, 
într'adevăr, are o ţinere de minte uimitoare şi le spune 
în fiecare seară câte o poveste, însă niciodată aceeaşi. 

De multe ori, ea le spunea întâmplări înfricoșetoare, 
dar Ionel şi Пепцѓа, fiind învăţaţi cu astfel de poveşti, 
nu se speriau. Ei ştiau că prin împrejurimi erau nu- 
meroase duhuri care dădeau târcoale pe acolo şi că sunt 
zâne bune care nu aşteaptă decât să ajute la nevoie. 
Ele sunt așa de puternice, că se pot răsboi chiar cu 
Necuratul. 

lată pentruce fratele şi sora se temeau mai puţin 
decât ceilalţi copii pe care îi cunoșteau. 

Ei bine, într'o Duminecă de Decembrie, nu e mult 
timp de atunci, bunica lor, împrejurul căreia, înaintea 
vetrei strălucitoare, se adunase toată familia, le povesti 
cea mai minunată legendă pe care au auzit-o în viaţa 
lor. О! cât era de frumoasă! 

Era aceea cu „Peştera liliecilor“. 

Mă veţi întreba: Dar ce este cu această peşteră ? 
Unde se află ea ? Sunt lilieci înăuntru ? 

Da, şi încă mulţi! Din pricina aceasta peştera se 
numește așa. Ca să ştiţi unde se află, nimic mai uşor 
și mai greu totodată. Ea este aproape de coliba unde 
locuiau părinţii lui Ionel şi ai Пепшеі, pe coasta mării. 
Insă acolo nu se poate intra atât de uşor, căci este as- 
cunsă sub un mal râpos şi trebuie să ştii cam unde se 
află, pentruca să găsești intrarea. In fundul acestei 
peşteri, spuse bunica, este un adevărat raiu pământesc, 
unde se află un diamant mare, care va fi al acelora 
care vor îndrăsni să-l ia deacolo. Acest diamant care 
străluceşte ca soarele în luna lulie, are o preţuire nes- 
pus de mare, deoarece el va purta noroc veşnic acelor 
oameni саге îl vor ţine în casa lor. 

Dar acesta este apărat cu străşnicie de făpturi rele, 
care sunt niște pitici foarte игі{і, ce seamănă cu spi- 
ridușii. 

Odinioară, o vrăjitoare bătrână, care în sat se nu- 
mea Marineta, a vrut să încerce să-l ia; aceasta isbuti 
să pătrundă în peşteră, dar nu a mai fost văzută de 
atunci niciodată. Poate că piticii au aruncat-o în iad. 

Ei bine, să mă credeţi dacă vreţi: aceasta nu sperie 
pe lonel şi nici pe sora sa. In timp ce bunica lor le 
vorbea, ei ascultau cu luare aminte, căci diamantul 
acela atât de minunat îi atrăgea. Când au rămas sin- 
guri, au văzut că amândoi aveau acelaş gând: să în- 
cerce să aibă diamantul, pentruca de azi înainte să intre 
norocul în casa părinţilor lor, care nu erau bogaţi şi 
nici аза de fericiţi. 

Amândoi spuseră că pentru o asemenea ispravă, 
zânele bune nu vor înceta. deloc să-i apere şi să-i ajute 
în încercarea lor atât de primejdioasă. 

— Тіе nu ţi-e frică? întrebă Пепи{а pe fratele său. 

— Ха! răspunse el. 

— Atunci când mergem ,,асо10%? 

— Când vei voi tu, şi chiar în noaptea asta, dacă 
vrei | 

Numai că pentru ca să se avânte în plină noapte, 
pe râpa unde valurile furicase o udau cu spuma lor, 
le trebuia, la vârsta lor, un curaj foarte mare! бі са 


ar, 


ды. aici az 


să intre în peşteră, care era plină de lilieci, era o altă 
greutate. Totuşi, tinerii noștri eroi trecură cu ușurintă 
peste aceste piedici. * 

Când toţi ai casei adormiră, mult timp după ce 
Ionel şi Перица se culcaseră, căci ei ізі pregătiră planul 
mai înainte, se sculară fără sgomot, şi apăsând cu bă- 
gare de seamă ре clanța uşii, pentruca să nu-și tre- 
zească părinţii, ieşiră afară, având grije să închidă uşa 
în urma lor. 

Se făcuse foarte întuneric pe câmp; dar pentrucă 
ei cunoşteau bine acele locuri, mergeau deadreptul spre 
peşteră, ţinându-se de mână. 

Orologiul clopotniţei vesti că este miezul nopţii. 

— Este miezul nopţii, zise Ilenuţa. 

In acea clipă se aprinseră pe cer milioane de stele 
şi luna apăru surâzătoare. > 

-- Acestea sunt zânele bune care пе luminează, 
zise lonel. 

Și avea dreptate. 

Ршіп după aceea, sosiră la peşteră. 

La lumina strălucitoare a stelelor, ei găsiră fără 
multă osteneală locul unde se afla intrarea în peşteră. 

O voce, lină ca un cântec de harpă, le şopti la u- 
reche: „„Bateţi de trei ori în stâncă“. Ceeace еі făcură. 
Deodată, în piatră se deschise o intrare largă, atât ca 
să poată intra amândoi unul lângă altul. 

Aceiaşi voce le mai spuse: „Intraţi fără frică şi 
mergeţi înainte. Când veţi vedea lilieci, să suflaţi în зиз“. 

Indată ce trecură pragul peşterei întunecoase, des- 
chizătura se închise în urma lor la loc. Lui Ionel în- 
cepu să-i fie frică. Dar, deabia făcură douăzeci de paşi, 
şi tinda în care se găseau se lumină dintr'odată. 

— Ці mulumesc, zână bună, zise Пепша. бі Ionel 
spuse din nou: — Ці mulţumesc, zână bună. 

Merseră puţin fără ca să întâlnească şi să audă 
nimic. lonel spuse surorii sale că nu văzuse niciun li- 
liac. Nici nu termină bine vorba, că o mulţime de lilieci 
apărură, învârtindu-se deasupra capetelor lor. Ilenuța în- 
cepu să sufle cu putere şi fratele său făcu la fel. Nu- 
maidecât, liliecii se schimbară în fluturi colorați cu mii 
de culori. 


„Mergeţi înainte, îi sfătui vocea prietenoasă. Impre- 
jurul vostru sunt o mulţime de pitici care vor să vă 
împiedice să treceţi; să nu vă speriaţi, — ci să spuneţi: 
„Să vă faceţi praf!“ 

Intr'adevăr, peste o sută de pitici foarte urîți im- 
piedecau drumul copiilor. Dar aceştia, întăriţi de ceeace 
le spusese zână cea bună, strigară cât îi ţinură gura: 
„Să vă faceţi praf!“ 

Mă întrebaţi ce s'a întâmplat ? 

Ei bine: pitici dispărură ca prin farmec şi în locul 
lor se mai vedea ре jos doar un praf de aur. Ionel şi 
Пепи{а își umplură buzunarele cu acest praf de aur. 

In acest timp, se apropiară de ţintă, însă după un 
colţ, intrară într'un gang ce se făcea din ce în ce mai 
strimt, unde nu mai puteau merge unul lângă altul. Din 
pricina aceasta, Пепца mergea înainte, iar Ionel o ţinea 
de pulpana hainei. 

Puțin câte puţin, lumina se făcea din ce іп ce mai 
slabă, până când nu mai văzură nimic; acum era în- 
tuneric beznă. Lilieci numeroşi ţişniră din toate părţile. 

Degeaba mai suflară іп sus! Lui Ionel începu să-i 
fie frică. Când se rugară de zâna cea bună, liliecii în- 
cepură să rânjească. Degeaba se rugară ei: Zâna bună 
rămase surdă la rugăminţile lor. 


„Zânele au plecat,—spuseră liliecii,—nu vă mai încre- 
дері în ele. Acum о să aveţi deaface си noi. Pentrucă 
ne-aţi turburat liniştea, drept pedeapsă vă vom duce la 
Satana... 

Ionel şi llenuţa, auzind aceste cuvinte fură gata să 
Іезіпе. Imprejurul lor începură să ţâşnească flăcări, іп 
timp ce un sgomot foarte tare le asurzi urechile. 

Пепи{еї îi pieri deodată frica. 

— Să-i omorîm! strigă ea. 

Şi se aruncă foarte curajoasă, ca un soldat іп bă- 
tălie, când trebue să învingă sau să moară. 

Văzând aceasta, Ionel ізі luă inima în dinţi şi el 
Se năpusti asupra liliecilor care, fiind foarte numeroşi. 
nu întârziară să se îngrămădească la un loc. In acest 
timp flăcările se stingeau... 

Dar acum se făcu mai întuneric ca niciodată. 

Din nou chemară pe zâna cea bună. Numaidecât o 
lumină orbitoare se aprinse în tinda care se.strâmtora 
din ce în ce mai mult. 

— Ма mai putem merge mai departe,—zise Ilenuţa, 
foarte mâhnită. 

-- Inaintaţi|! porunci vocea. 

Ei se supuseră. Pereţii par'că erau din gumă: îi lă- 
sară să treacă. Numai că, o nouă piedică se ivi: se po- 
meniră la о răspântie care se împărțea în douăsprezece 
tinzi. Pe care dintre ele să apuce? Porniră la întâm- 
plare pe cea din faţă. Dar în gang le eşiră înainte du- 
huri răufăcătoare care se aruncară asupra lor. Incercară 
să cheme ajutor! De data aceasta zânele veniră. Ele 
erau foarte frumoase şi purtau rochii acoperite cu perle, 
rubine și diamante. „„Incercarea voastră s'a sfârşit, dragi 
copii, spuseră ele lui Ionel şi Ilenuţei. Prin stăruința 
voastră, aţi ajuns la ţinta ре саге o urmăriţi“. 

Una din ele, zâna primăverii, ciocăni cu o nuia fer- 
mecată în perete, şi cei doi copii se pomeniră într'un 
palat foarte mare şi foarte frumos, plin cu oameni. A- 
ceștia erau îngeri și serafimi: aici era paradisul pă- 
mântesc despre care le vorbise bunica lor. 

Au fost poftiți să se așeze la о masă încărcată cu 
fructe şi lucruri gustoase. Mâncară miere, portocale, 
struguri şi multe alte bunătăţi alese, apoi zânele dan- 
sară în jurul lor jucând după sunetul unei orchestre 
nevăzute şi aruncându-le trandafiri. 


Pe o tavă de argint aurit, li se aduse apoi diaman- 
tul cel mult căutat, mare cât un ou, şi apoi au fost duşi 
până la ușa locuintei lor, într'o trăsură măreaţă, având 
înhămaţi la ea lebede frumoase, albe са neaua.... 

Zânele treziră pe părinţii lor, punându-le în braţe 
copiii viteji care le aduceau fericirea în casă... 

GHEORGHE ANDREI 


ЕЕ i 


CONCURSUL ANCHETĂ 


Atragem luarea aminte cititorilor noştri asupra con- 
cursului-anchetă deschis în numărul 734 al revistei. 

Răspunzând întrebării: 

„Ce ai face dacă la vârsta de 20 ani te-ai afla 
sărac într'o țară a cărei limbă по cunoşti şi în саге 
nai niciun prieten?“ 

Acei cari vor răspunde acestei întrebări, pe lângă 
că vor putea dovedi inteligența şi puterea lor de pă- 
trundere, dar vor avea plăcerea să-și vadă chipul în 
revistă, căci un fotograf al atelierelor General Foto- 
graph Service din Calea Victoriei No. 91—96 îi va 
fotografia gratuit acasă. 

In pag. 16 a numărului de față publicăm o serie 
de frumoase portrete executate pentru revista noastră, 

Aşteptăm, deci, răspunsurile la marele nostru con- 
curs-anchetă. 


зе 


N satul Movilești trăiau, nu de mult, doi gos- 
podari: taica Grigore şi Ioan ,„Vorbă-lungă“. 
Taica Grigore muncea toată ziua cu spor 
şi plăcere. Nu era lucru cât de greu de făcut, 
fie la câmp, fie în ogradă sau în casă, dela 
care taica Grigore să se dea îndărăt. 
loan, poreclit şi ,„,Vorbă-lungă“, nu-şi vedea nicio- 
dată de treabă. Câmpul i-l lucra femeia, care deabia 
îşi trăgea puterile, iar acasă, toată gospodăria era о 
adevărată ruină. Gardul rupt, tencuiala casei căzută, 
duşumeaua găurită, într'un cuvânt o sărăcie şi o mizerie 
ca la nimeni altul. Singura îndeletnicire a lui Ioan era 
să oprească pe cei ce treceau pe uliţă, și, aţinându-le 
calea, să'nceapă să le spună câte şi mai câte. Deaceea, 
vecinii şi tot satul îl porecliseră Ioan ,,Vorbă-lungă“. 
Trecând într'o zi prin fața casei lui taica Grigore, 


loan rămase înmărmurit de cele ce văzuse. In numai 
câteva zile taica Grigore, vestit prin hărnicia şi dra- 
gostea lui de muncă, ridicase pereţii de cărămidă a 
- unei noui încăperi şi acum începuse tencuiala. Minunat 
de cele ce avea în faţă, loan ,„„Vorbă-lungă“ îl întrebă 
pe taica Grigore: 

— Dar cum se face, vecine, că numai în câteva 
zile ai ridicat o casă atât de mare? 

Taica Grigore îl privi cu milă, apoi, după puţină 
gândire, îi spuse: 

— Uite, ce е, vecine Ioane. E drept, n'am ridicat-o 
eu singur. Eu doar am supraveghiat. Am avut.însă zece 
lucrători tare harnici care mi-au făcut toată zidăria. 

— Zece servitori? — făcu loan „Vorbă-lungă“. Dar 
de unde atâţia bani la tine, că doar nu te ştiam bogat? 

— E adevărat, nu sunt bogat, dar i-am avut totuși 
pe aceşti lucrători, fără a le da un singur leu. 

— Păi cum? — întrebă loan. 


— Stai să-ţi spun. Am descoperit un lucru pe саге 
ţi-l voi împărtăşi în câte cuvinte. Inainte de m'am a- 
pucat de treabă, m'am rugat Domnului să-mi trimită 
zece lucrători ca să-mi ridice casa, Cât n'am prins de 
veste măcar, cei zece lucrători au şi răsărit parcă din 
cer şi s'au pus pe lucru. Eu n'am făcut altceva decât 
să-i supraveghiez. Şi-așa, în câteva zile, casa a fost 
clădită. 

— Păi, dacă e vorba pe-aşa, zise tare mirat de în- 
tâmplare, Ioan ,„,Vorbă-lungă“, atunci să fac şi eu ru- 
găciunea, poate mi-or veni şi mie cei zece lucrători ca 
să-mi dreagă gardul, casa, să-mi dreagă duşumelele, 
să-mi spoiască încăperile. 

— De bună seamă, adăogă taica Grigore. Iaca, îţi 
spun rugăciunea şi vei vedea cum о să {і se întâmple 
toate, după cum ţi-am spus. 

A doua zi dimineaţa, loan ,,Vorbă-lungă“ ве sculă 
devreme, е$ї în ogradă şi rosti rugăciunea, pe care i-o 
spusese taica Grigore. Apoi — mulţumit că peste câteva 
оге, toate lucrurile vor fi în cea mai bună orânduială — 
se culcă pe nişte fân aflat lângă gard 

Сат pe la amiază, loan se sculă, dar avu neplăcerea 
să vadă că nimic nu se schimbase. Uluca tot ruptă era, 
tencuiala și toate celelalte tot în proastă stare. Gata- 
gata era să-l înjure pe taica Grigore, când acesta și 
apăru şi luându-i vorba înainte îi spuse: 

— Ştiu, eşti supărat pe mine. Dar nu m'ai înţeles... 

— Ba da, apucă să spună Ioan. Am rostit rugăciunea 
етек sfătuit. 

— $1 ?.... 

— бі, păcătoşii de lucrători n'au venit ! 

— Iată, dragă Ioane, reluă taica Grigore, mai mult 
surâzând. lată pe cei zece lucrători aici lângă noi. Uite-te 
la mână, ai zece degete. Ele sunt lucrătorii de care-ţi 
vorbeam. Ele trebuiau să lucreze, tu numai să supra- 
veghiezi. N'am avut dreptate ? 

Mâniat la început că lucrătorii nu veniseră să-i 
facă treaba, loan .,Vorbă-lungă“ se ruşină, până la urmă, 
51 recunoscu că taica Grigore nu greşise când îi spusese 
că zece lucrători îi vor face treaba şi că el trebue doar 
să supraveghieze. 

Din ziua aceea, chiar din clipa următoare, loan ,,Vorbă 
lungă“ se schimbă cu totul. Se puse pe lucru şi gos- 
podăria lui ajunse în scurtă vreme model în satul lui. 
Muncea din zori până'n noapte şi ига vorba care te 
opreşte din lucru. Ajunse chiar primar spre bătrâneţe 
şi-i se duse vestea până la oraș pentru hărnicia şi felul 
cum îngrijise satul. 


Poate că nu ті-аѕі mai fi adus aminte de fostul 
primar loan, dacă treburile nu miar fi dus zilele tre- 
cute prin Movileşti. Când am ajuns acolo, am văzut un 
convoi lung, în frunte cu preotul, întreg satul, îndrep- 
tându-se spre cimitir. M'am oprit şi după închinăciune 
am întrebat pe-un flăcău despre rostul cortegiului. 

— E parastas de doi ani pentru loan, fostul nostru 
primar. Şi pentru tot binele cea făcut pentru sat, toţi 
ne ducem astăzi în pelerinaj la groapă. 


Căutând să descopăr vreo figură cunoscută în toată 
omenirea aceasta, dădui de chipul de moşneag al lui 
taica Grigore, care rămăsese mai la urmă, deabia pu- 
{апа să-şi tragă picioarele de sub anii mulţi la număr 
pe care călca. ANDREI BRANDUȘ 


a Ж < 2. р) > РА 


Dupăimarele'scriitor englez Dickens 


ATEI, un negustor levantin !), îşi petrecuse 
viaţa, încă din copilărie, călătorind, ca să 
se îmbogăţească. Străbătuse Răsăritul 51 
Apusul, Miază-Noapte şi Miază-Zi, şi merse 
astfel până în insulele Oceaniei. 

He Vai! Când se înapoie, în sfârşit, ca să 

locuiască în orașul unde văzuse lumina zilei, spre a se 

folosi de ауа Ие adunate, toţi din familia lui muriseră. 

Işi pierduse tatăl, mama, fraţii și surorile, şi era singur 

de aci înainte în măreţul lui palat. Şi, cu toate că ve- 

cinii îl priveau ca pe cel mai mulțumit muritor, Matei 
era cel mai trist dintre locuitorii orașului. 

Petrecu astfel ani numeroși, cu orânduirea nemă- 
suratelor avuţii ale sale. бі nu găsea în asta nicio feri- 
cire. La urmă, ca să-şi amăgească singurătatea, se 
hotări să-şi îngădue plăcerea unei plimbări. 

Intro dimineaţă, puse să i se înşeueze catârca şi 
porni în munţi. Rătăci vreme îndelungată printre stânci 
și râpe, şi, ademenit de o vale răcoroasă, adormi acolo 
seara, ca să nu se trezească decât în zori. 

Pe când căuta din ochi, ca să-şi amintească drumul, 
zări o fată frumoasă ce urmărea un berbec care-i scă- 
pase şi care alerga înspre Matei, cu o funie încolăcită 
împrejurul coarnelor. 

„Zău, -- îşi zise Matei, — pot opri berbecul ăsta 
în trecere, iar fata care-l păzeşte îmi va arăta drumul“. 

Cum era puternic, veni repede de hac berbecului, 
care de altfel se apucase să alerge mai mult în joacă. 
бі în timp ce tânăra păstoriță, cu răsuflarea tăiată, îi 
mulțumea din toată inima, Matei o întrebă de drumul 
spre oraş şi plecă într'acolo chiar în dimineaţa aceea. 
Dar a doua zi se întoarse în acelaş loc şi puse păsto- 
riței mai multe întrebări. 

Află astfel că o cheamă Carina şi că era roaba 
boierulai vecin. Asta îl făcu să simtă o mâhnire adâncă, 
deoarece cunoștea prea bine legea după care nu puteai 
să te căsătoreşti cu o sclavă, fără să-ţi pierzi şi tu 
libertatea. 

Cumpăni mult, vreme de câteva săptămâni, apoi 
îşi zise : 

„Bogăţiile şi slobozenia nu mi-au dat fericirea. 
Adevărata fericire n'ar fi oare să trăeşti lângă fata asta 
şi să ai astfel o familie?...“ 

După câteva zile, o cere pe Carina în căsătorie, 
spre cea mai mare uimire a întregului ţinut. 

Intră în legătură cu boierul care stăpânea acel loc 
şi se însură cu Carina, în timpul unei mari sărbători. 

In curând negustorul nu se mai gândi deloc la bo- 
на Ше lui. Impărţea coliba păstoriţei, culcându-se ca şi 
са pe paie şi mâncând din vase de lemn. Dimineaţa 
se scula odată cu soarele, aprindea un foc de găteje 
uscate, la flăcările căruia Carina prăjea boabe de 
porumb; apoi plecau amândoi la câmp. El muncea 
pământul cu sapa și târnăcopul; nevastă-sa urma să 


SONION 


Абс 


CODE DE 


Levant: numele general al ţărilor ce înconjoară basinul ră- 
săritean al- Mediteranei (Turcia, Siria, Greci: şi Egiptul). 


păzească vitele. In sfârşit, când se făcea seară, cercetau 
staulele și adormeau pașnic în coliba lor țărănească. 

Вова Ше lui Matei, însă, erau atât de vestite, că 
boierul află în scurtă vreme cine este noul lui rob și-i 
dădu voie atunci să-şi răscumpere libertatea împreună 
cu cea a tinerei lui soţii. 

Matei era atât de fericit că bunăvoința asta nu-i 
pricinuia nicio bucurie şi nu o primi numaidecât. Se 
duse să se sfătuiască cu Carina. 

„Fără îndoială, — zise atun^i aceasta, — поі sun- 
tem destul de mulțumiți astfel cum ne găsim. Dar 


copiii noştri nu vor avea, poate, norocul să întălnească 
în sânul sclaviei un soţ atât де bun sau o soţie ferme- 
cătoare, şi vor fi în primejdie să sufere mai mult decât 
noi de starea asta nenorocită... 

„Ai 'dreptate, — încuviinţă negustorul, саге în- 
{еІеѕеѕе dreapta dorinţă а păstoriţei. Ţi-ai adus aminte 
că voioşia ta nu ţine decât dela întâlnirea noastră... 
Nu vreau să mă gândesc numai la mine.“ 

Matei se hotărî, prin urmare, să lase să i-se rupă 
lanțul şi se întoarse în palatul său care ajunse — tre- 
bue s'o spunem — mult mai plăcut, mulțumită aflării 
de faţă а Carinei. 

Treburile negustorului fuseseră primejduite în lipsa 
lui. Nu fu însă necăjit din pricina asta, ci arăta tuturor 
din jurul lui că mulţumirea face mai mult decât 
bogăţia. 


Traducere de SISSY C. POPESCU 


Ticu și Bicu erau cei mai buni prieteni, 
până când, într'o zi, Ticu își făcu dintr'o 
cutie și patru mosorele un cărucior. 
„DĂ-MI-L MIE", zise Ticu". „ВА NU ȚI-L 
DAU", răspunse Bicu. 


«Şi cearta fu gata! lar dela ceartă e doar 
un pas până la bătaie. Dădu unul, cădu și 
celălait. Curgeau pumnii cu duiumul. $'а- 
poi stelele verzi! 


S'au chelfănit în lege. Bătaie la cataramă 
că și-au burdujit spinările și capetele și 
le-au umplut de cucuie. Și apoi s'au des- 
părțit supăraţi. 


Unul a luat-o încoace, altul a luat-o în- 
colo. Роѕотогіўі și gata să se încaere din 
nou. 

„O SĂ-ȚI АВАТ EU" zice Ticu.,,O SĂ VEZI 
TU", amenință Bicu. - 


AU) SUPARA? 


г> 
о 
ты 
= 


„„Şi'ntr'o zi, Bicu îl văzu ре Ticu, trecând Dar Ticu îl zări și se sui repede pe scară, 
cu o cutie de vopsea prin fundul curții. apoi în pod, iar de-acolo pe casă. 
Gândind să se răzbune, Bicu luă un cio- lar Bicu aşteptă, aşteptă cu ciomagul pre- 
mag și se #игїзй lângă colțul casei... gătit, gata să-l lovească... 


Cel de sus, se lasă și el ре ștrașina casei, Trosc! Pleosc! Aoleou, ce-a fost asta? 
și pentrucă îl văzu pe Bicu stând tot așa Când s'a desmeticit bine Bicu, — celălalt ега 
de атепіпфафог, îi deșertă іп cap toată departe. 


căldarea cu vopsea. Și iată cum s'au supărat doi prieteni buni... 


ТАРА ALBINELOR 


Imprietenindu-mă cu prințesa „Zumy", aceasta vrea să mă recomande 
Reginei Albinelor, dar mi se întâmplă o mare nenorocire... 


N numărul trecut-al „Di- 
mineţii Copiilor“, am a- 
arătat cum, fiind aviator, 
un vrăjitor m'a prefăcut 
în ,,Ргісһіп4е1“, aşa că 
=. егаш — cu aeroplan си 
tot — cât o muscă. Aşa mic, cum mă 
făcusem, o albină, întâlnită în cale, 
prin văzduh, mi s'a părut o dihanie 
îngrozitoare. In cele din urmă, am 
recunoscut că e o albină, căci mirosea 


a miere, şi m'am luat după dânsa, 
curios să văd unde se duce şi ce face. 
Toate acestea le ştiu copiii cari au 
citit începutul povestirii mele. 

Dar ceeace sa întâmplat mai 
târziu e şi mai ciudat. 


PRINTRE FLORI 


Albina, urmărită de mine, intră 
în potirul unei flori albe şi începu 
să-și umple nişte coșuleţe, pe care 
le avea la picioarele dindărăt, cu 
praf gălbui parfumat, adică cu po- 
lenul florii. Era atât de adâncită în 
treabă, încât nici nu băgă de seamă 
când mă scoborâsem şi eu cu avio- 
nul, pe o frunzişoară din upropiere. 

Priveam în tăcere cum lucrează, 
cu atâta străduinţă şi îndemânare. 
Incepu să-mi pară rău că o numisem 
în gândul meu „dihanie“, „elefant 
înaripat“ şi câte şi mai câte. 


Cu mijlocul ei өшіге! și cu a- 
ripele-i străvezii, strânse pe lângă 
trup, părea o domnişoară îmbrăcată 
de bal, astfel cum erau rochiile de 
modă veche, despre cari ne vorbesc 
poveştile cu zâne. Infăţişarea еі în- 
cepu să-mi pară plină de gingăşie, 
acum, când o priveam de aproape. 
Văzând că nici prin minte nu-i trece 
să se uite la mine, m'am dat jos din 
avion şi, pornind pe jos, m'am apro- 
piat de dânsa. Bidicându-mi pălăria 
spusei, cu glas vesel: 

— Daţi-mi voie, domnişoară Al- 
bină, ca, admirând hărnicia dumnea- 
voastră, 5% vă spun :,,bună dimineaţa“. 


UN ORAȘ DE PRINȚESE 


Fără să se întrerupă din lucru, 
îmi răspunse. 

— Mulţumesc pentru urare... Dar 
trebue să ştii că eu sunt prinţesă... 
mă numesc „Prințesa иту“. Mama 
mea este Regina Stupului...“ 

— Alteță...“ îngânai cam încurcat, 
înclinându-mă până la pământ şi 
neştiind dacă nu mă purtasem prea 


puţin respectuos cu acest vlăstar re- 
gesc. 

— De altfel, trebuie să ştii că 
toate albinele lucrătoare din stupul 
nostru ca şi din alţi stupi, toate sun- 
tem prințese... Oraşe întregi de neam 


regesc! Regina fiecărui stup este, în 
același timp, mama tuturor supuşi- 
197,2.“ 

— Aş putea vizita cetatea dum- 
neavoastră ?* — întrebai fără să fiu 
poftit şi cu îndrăzneala cunoscută 
a gazetarilor. | 

— Cam greu... Dar dumneata cine 
ești ? Pari a fi un vierme...“ 

— Mă iertaţi, Alteță, sunt om...“ -- 
spusei adânc jignit, şi-i povestii pe 


scurt întâmplarea mea cu vrăjitorul. 


CE CRED ALBINELE DESPRE 
OAMENI 


— Nu te supăra, dar surorile mele 
nu prea fac deosebire între un om, 
un urs din pădure, sau o maimuţă - 
urangutan“, — mărturisi, си |пеуіпо- 
văţie, prinţesa. —,, Toţi sunteţi pentru 
noi la fel de greoi, cam de aceeaşi 
mărime, cu un cap urât, plin de păr. 
Apoi, nu aveţi aripi, şi când umblaţi, 
parcă vi-se încleiază tălpile late, de 
pământ... De abia ridicați picioarele... 

„Totuși, acum, când te văd mic- 
şorat şi te pot desluşi mai bine... mi 
se pare că omul nu ar fi chiar atât 
de neplăcut ca înfăţişare..“* — spuse 
răsucindu-mă de jur împrejur. 

„Е caraghios doar nasul acesta al 
vostru, parcă lipit în mijlocul feţei. 
Cred că war şedea mai bine fără 


паз... А! Dar stai... Cum se poate?! 
N'aveţi niciun ochi la ceafă 1 Atunci 
cum vedeţi ce se petrece la spatele 
vostru ? 

„Noi, albinele, privim lumea prin 
cei trei ochi, cari stau ca nişte măr- 
găritare în fruntea noastră. lar într'o 
parte şi alta a capului avem nişte 
ochi mari, care se întind uneori până 
în creștetul capului şi până la ceafă. 

„Fiecare din aceşti ochi mari au mii 
de feţișoare, adica mii de alţi ochi 
micuţi. 

„Astfel, noi vedem lumea mult mai 
frumoasă decât oamenii... Ne bucu- 
răm de o privelişte strălucitoare, de 
culorile dumnezeeșşti, pe cari le gă- 
sim chiar în picătura de rouă, far- 
mec nebănuit de oameni Cu ochii 
noştri cuprindem dintr'o dată cerul, 
pământul, stelele şi florile, până'n 
cele mai îndepărtate zări albastre, 
scăldate în soare. 


„Te plâng că nu-ţi poţi vedea de- 
cât lungul nasului şi nici nu visezi 
cât de frumoasă-i lumea... Eşti a- 
proape orb, iar capul tău, acoperit de 
păr, parcă е ип muşuroi nefolositor. 

„раг tot ai noroc că nu eşti vierme. 
Ar fi fost mai гап! 

„Am să-i vorbesc chiar acum mamei 
mele, Regina, spunându-i că Prichin- 
del, care s'a făcut gazetar la Bucu- 
rești, vrea să viziteze cetatea noastră. 
E nevoie să avem îngăduinţa еі...“ 


FIECARE ALBINA ARE UN RADIO 

Prinţesa Zumy începu să-şi miște, 
în chip ciudat, antenele dela cap, ce 
par nişte aparate cu o alcătuire 
foarte încurcată, pe cari noi, oamenii, 
nu le avem şi nici nu ştim cum se 
slujesc albinele de dânsele. — Imi 
răspund surorile mele din stup, prin 
radio, că mama regină e acum foarte 
ocupată cu așezarea ouşoarelor din 
cari ies puii, şi п'аге timp să vor- 
bească cu mine.., 

„Dar haide să plecăm şi aşa... Te 
iau pe răspunderea mea şi-ţi voi a- 
răta tot stupul“* — adăugă prințesa. 

In urmă, îmi lămuri cum albinele 
se'nţeleg între ele, cu ajutorul ante- 
pelor, la depărtări foarte mari, tot 
atât de bine cașicum sar afla una 
în fața celeilalte. 


— Vreasăzică, ар descoperit tele- 
grafia fără fir înaintea oamenilor ? 
Nu cumva vă și vedeţi din depărtare, 
adică aţi ghicit tainele „televiziunii“? 
— am întrebat. 

— Prea multe vrei să ştii dintr'o 
dată...“ 

Mă împrietenisem acum bine cu 
prinţesa Zumy, care-mi zâmbia cu 
bunăvoință. Socoteam asta ca un mare 
noroc pentru planurile mele de ziarist. 


„TOTUŞI TREC PRINTR'O MARE 
PRIMEJDIE 

— Hai la drum!“ spuse însoţitoarea 
mea și o luă înainte, spre a-mi arăta 
calea. Eu o urmam cu avionul, la o 
mică depărtare. Ajunşi în preajma 
stupului, prinţesa mă sfătui să aştept 
câteva clipe pe o stâncă (de fapt 
era o piatră obicinuită): 

— E mai bine aşa... Să stai liniștit, 
până се mă'ntorc...“* 

Am văzut-o apoi sburând spre poar- 
ta cetăţii, pe când îmi făcea semne 
prietenești cu antenele. 

După oarecâre aşteptare, pierzând 
răbdarea, mi-am zis : 

Ce аг fi să intru şi eu în stup, 
după prinţesă?.. 

Zis şi făcut. 

Am aterizat, cu uşurinţă, pe cer- 
dacul larg al stupului, pregătindu- 
mă să mă dau jos din avion. Dar, 
deodată, zării nişte albine-sentinele, 
cari păzeau la poarta uriaşă, repe- 
zindu-se furioase spre locul unde mă 
aflam. Sărind cu sprinteneală în lă- 
turi, am scăpat ca prin minune, dela 
o moarte sigură. 

Mic şi subţirel, cum eram atunci, 
m'am putut strecura nevăzut printre 
străjerii înverșunaţi, cari se năpusti- 


Є. 


seră asupra avionului meu, ре care, 
cred că-l socoteau o vietate răufă- 
cătoare. In câteva clipe, frumosul 
meu aparat de sburat, de care eram 
atât de mândru, a fost sfărâmat în 
bucăţi. 

Atât aripile, cât şi motorul scump, 
apoi sbârnâitoarea helice, totul a fost 
prefăcut în ţăndări, cu о iuţeală 
uimitoare, și prăbuşit jos, în iarba 
dela picioarele stupului, ca niște fieră- 
rie veche, nefolositoare. 

Ingrozit de această întâmplare ne- 


> v 


=" 


©) ! 


F 


norocită, m'am furişat repede în stup, 
pitulându-mă în dosul unor coloane 
de ceară. 

Stupul fiind urcat pe nişte stâlpi 
de lemn, .егайп la o înălțime, саге 
pentru mine însemna pe atunci tur- 
nul telefoanelor din Bucureşti, așezat 
de câteva ori unul peste altul. 

Cum să scap? Când și cum era 
să mai pot pune piciorul pe pământ? 
Eram un biet prizonier îutr'o lume 


necunoscută... 
VAN A 
\/ И | 


ARESTAT DE ALBINELE.- 
POLIȚISTE 

Totuşi eram mulţumit că, cel pu- 
țin, deocamdată, scăpasem de furia 
amazoanelor dela poartă, şi stăteam 
chitic în ungherul întunecos. Dar, spre 
nenorocul meu, fui simţit de nişte 
albine, cari făceau vânt cu aripele 
lor, spre a primeni aerul din stră- 
zile cetăţii. 

-- „Săriţi! Hoţi! Ni se fură mie- 
rea!“ — începură să {іре ca nişte 
nebune —,,Gardiiienil!! Gardiiieni!!! 

Auzii numaidecât un bâzâit ame- 
ninţător. 

Erau, se vede, gardienii chemaţi. 
Dacă aş fi stat liniştit în colțul meu, 
poate nu mă găseau atât de repede. 
Dar speriat, începui să strig şi eu 
din toate puterile: 

— „Ajutooor, prinţesă Zumy! Aju- 
{ооог!!“ 

— „Aha! Am pus mâna pe tine, 
hoţ ticălos!“ — îmi urlă în ureche 
un poliţist, cu nişte antene fioroase 
şi cu ochii bulbucați. 

-- „Daţi-l pe acest mişel pe mâna 
sentinelelor dela poarta cetăţii, ca 
să-l arunce în prăpastie!“ — porunci 
unul, care părea să fie un înalt sluj- 
baş, poate chiar căpetenia poliţiştilor. 

— „N'am venit să fur miere. Sunt 
ziarist. Vă jur pe onoarea теа!“ . 

Dar nimeni пи тај lua în seamă 
spusele mele. 

Fără nicio milă sau nădejde de 
iertare, păream osândit la o moarle 
înfiorătoare. 

Voi arăta, în numărul viitor, cum 
am scăpat de acest mare bucluc şi ce 
mi s'a mai întâmplat în „Cetatea 
Albinelor*. 

ALEX. F. MIHAIL 


a 
4 
4 


5 


h 


Prelucrare de 


DINIOARĂ trăia în Hindustan, un om sărac, 
anume Tan-Sing. 

Tânăr încă, se îndeletnicea cu slujba de 
comisionar la o mare casă de comerţ din 
Puspapura, oraş vestit în vremea aceea, 
“Ныл prin mărfurile scumpe şi rare care soseau 
de prin toate ţările orientului şi plecau peste mări şi 
oceane spre porturile apusului. 

Bietul Tan-Sing alerga toată ziua dela birou la 
vama portului, dela vamă la silozurile unde se depu- 
neau mărfurile sosite; deacolo la cheiul unde se 'ncăr- 


С\гСОсОО CAO) 


D. MEREANU 


„Ce-ar fi dacă aş încerca un педо{, cât de mic, cu 
banii pe care i-am strâns? Se spune că Tavudu-Setti — 
acum zece апі — când a început negoţul; era mai sărac 
decât mine; avea numai zece rupii! A făcut la 'nceput 
negoţ cu usturoi și iată-l acum un Navakoti-Navariana- 
Setti; adică mai marele între negustori Setti; stăpân 
peste nenumărate bazare, stăpân pe zeci de corăbii!“ 


„Eu am de 12 ori mai mulți bani decât avea el 
când şi-a început negoțul! De ce să nu-mi încerc 
norocul?“ 

Cu mintea luminată de aceste gânduri îşi părăsi 


cau în vapoare uriaşe comenzile cerute de negustorii 
din apus. 

Pentru munca lui, grea şi 
decât şapte rupii pe lună. 

Din banii aceştia, cheltuia cinci rupii, iar restul îl 
punea la păstrare. 

După cinci ani își numără economiile şi 
agonisise, cu totul, o sută douăzeci de rupii... 

In zadar îi numără şi iar fi numără, de vreo douăzeci 
de ori! Bietul біпр-Тап nădăjduise să găsească mai mult. 

Intristat, căzu pe gânduri... 

— „Vai mie! După cinci ani de muncă, abia am 
isbutit să agonisesc о biată sumă de 120 rupii! Ce-aş 
putea face cu ei?“ 

Sunt destui să-mi pot cumpăra o căsuţă? 

Pot oare să-mi durez un cămin liniștit? 

Ми! Ar trebui să muncesc încă cinci ani să mai 
strâng alte 120 rupii şi cu suma aceasta abiaaş putea, 
cumpăra un bordeiu; necum să mă іпѕог! 

Ca să ai o soţie vrednică trebuesc cel puţin cinci- 
şase sute de rupii... Ca să adun suma asta ar trebui să 
muncesc douăzeci, treizeci de ani; hei, dar în vremea 
asta îmbătrânesc sau mor chiar! 

Aşa gândea sărmanul Tan-Sing... şi rămase tăcut 
cu ochii pierduţi pe cerul albastru... 

Pasă-mi-te că din tării, Buda, Dumnezeul indienilor, 
îi purta de grijă, că deodată fața. comisionarului sărac 
se lumină de un gând ce-i răsări în minte! 


obositoare, nu câştiga 


văzu că 


slujba şi aruncându-se, cu încredere, în braţele noro- 
cului, deschise o dugheană în care vindea usturoi, aşa 
cum făcuse pe vremuri și Lavudu-Setti... 

Tan-Sing era un om cinstit. Nu lua pielea de pe 
muşterii, şi vindea mult mai eftin decât alţi negustori, 
mulţumindu-se cu un câștig mai mic. 

Câştigul era mic, dar vânzarea mare. Avea о mul- 
time de mușşterii şi în mai puţin de-un ап ізі îndoi banii 

„Norocul mă ajută“! gândi Tan-Sing, şi îşi schimbă. 
dugheana cu usturoi cu alta, în care vindea nuci şi 
foi de piper. 

In al treilea an, capitalul lui spori cu 500 de rupii. 
Lăsă negoţul de nuci şi foi de piper şi deschise un 
prea frumos bazar de dulciuri... 

Tan-Sing gândise bine când s'a hotărit să deschidă 
o cofetărie. Іп India, bărbaţii şi, mai ales, femeile se 
prăpădesc după dulciuri! Dacă mai eşti şi prevăzător 
şi nu dai pe datorie, te îmbogăţești repede! 

In adevăr!... Nu trecuseră nici trei ani de când făcea 
negoț cu duleiuri, şi agonisise frumoasa sumă de 3000 
de rupii. 

„Ah! — zise el, ridicând mâinile spre cer, în semn 
de rugăciune — Buda mi-a ajutat ca și lui Tavudu- 
Setti! Buda să fie'n veci slăvit; acum știu ce trebuie 
să Ғас!... 

In fiece an schimba negoţul ре un altul mai bănos. 
Totdeauna lucra cu cinste și prevedere; nu se îngâmfa 
şi nu uita niciodată de unde pornise, 


Nu se 'mplinise zece апі de când făcuse- întâia în- 
cercare și ізі văzu visul cu ochii... Acum era şi el са 
Tavudu-Setti, un Navakoti-Navariana Sing! Era mare 
neguţător de perle şi diamante, cu cele mai limpezi şi 
strălucitoare аре! 

Cum să mai poţi asemui noua lui stare cu sărăcia 
de acum zece ani?... Atunci era un biet servitor cu 
şapte rupii pe lună şi acum avea el singur sute de slugi 
pe care le plătea cu zece rupii. Veniturile sale întreceau 
pe cele ale Rajahului din Puspapura, și se gândi că ar 
fi păcat să nu se bucure de viaţă... 

Işi cumpără un palat, tot aşa de frumos ca al Ra- 
jahului-stăpânitorul Puspapurei şi se însură cu Kamală- 
bai, o prea frumoasă fată care făcea parte din ceamai 
bună familie a oraşului. 

Kamalabai aduse în casă odată cu frumuseţea şi 
zestrea еі, şi steaua bună, aducătoare de noroc; аза 
precum e credința la poporul hindus, care spune că 
soția vine în casa bărbatului, fie cu noroc, fie fără 
noroc. 

Kamalabai venise cu noroc şi din ziua căsătoriei 
averea lui Tan-Sing crescu nespus de mult. 

După şapte ani, bogatul negustor avu trei fii... pe 
care îi crescu în belşug: Ram-Sing; Lakmana-Sing și 
prâslea, pe care pentru frumusețea și drăgălășenia lui 
îngerească îl botezară Crişna-Sing... 

Fiind atât de bogat, era în stare să facă tot сее си 
putinţă, ca să dea o creştere aleasă fiilor săi... Un vechi 
proverb hindus, însă, spune: 

„Dintre copii, cel mai mare, 
Niciodată minte mare!“ 

O fi sau nu adevărat proverbul, dar de data asta 
n'a minţit, spre adânca mâhnire а lui Tan-Sing și а 
frumoasei Kamalabai. Ram, feciorul cel mare, era prost 
de da'n gropi! Degeaba-l sâcâiau profesorii şi-i dădeau 
cele mai grele pedepse, degeaba-l băteau la palmă cu 
vergele subţiri de alun până i-se roșeau degetele са 
nişte гасі Негіі; zadarnic era pus la falangă şi bătut 
cu nuiaua la spate, sau pus în genunchi pe coji de nucă... 
Ram creștea mare şi... prost! Nu ştia nici să numere 
bine, dar la gălit cu haine scumpe nu-l întrecea nimeni! 
Știa să se îmbrace mai bine ca un fiu de rajah și 
umbla fudul ca un păun prin oraș... Prietenii şi-i ale- 
gea din teapa celor deopotrivă cu el; vorba ceea: 
spune-mi cu cine te-aduni, ca să-ţi spui cine eşti! 

Lakmana, fratele mijlociu, avea cu totul altă fire. 
Deşi nu era grozav de isteţ, totuși învăța си hărnicie, 
mulțumindu-şi îndeajuns profesorii şi părinţii... 

Crișna-Sing, mezinul, fu bucuria și mulţumirea nu 
numai a părinţilor și profesorilor săi ci a întregului 
oraş. 

Tatăl și mama lui îl ridicau în slavă. Tan-Sing ве 
credea cel mai fericit părinte din lume; dar, o întâm- 
plare, mai mult o glumă, făcută de el, veni să turbure 
cu totul şi pentru îndelungată vreme, pacea familiei 
Sing. 

„Se împlineau tocmai 20 de ani de când împreună 
cu buna sa soţie întemeiase un cămin fericit. Voind să 
dea o mai mare atenţie acestei fericite aniversări, chemă 
ре Kamalabai la dânsul și-i zise : 

„Prea buna mea soţie şi mamă a copiilor noştri, 


“astăzi sărbătorim 20 de ani de сопуіеішіге în pace şi 


bună іпуоіге! Sufletul mi-e plin de bucurie şi vreau са 
toți din jurul meu să se bucure alături de mine. Vei 
da săracilor care vin în fiecare zi, înzecit darul pe care 
cu inima ta bună li-l dai totdeauna, copiilor noștri le 
vei da câte trei sute de rupii fiecăruia, să facă си еі 
ce-or vrea după pofta inimei. 

Kamalabai îndeplini întocmai dorinţa soţului. 

Ram sosi cel dintâi, să ia dejunul la ora zece. 
Mamă-sa îi dădu banii, spunându-i că e un dar dela 
tatăl său... Nepăsător, пісі пи. 'ntrebă care e pricina 
acestei dărnicii. Luă banii și se duse deadreptul la croi- 
torul lui, să-și facă încă un costum de haine... 

Lakmana primii cu bucurie darul urând părinţilor 
viață lungă şi fericită. 

Suma primită o cheltui cumpărându-şi cărţi şi hârtie 
de scris. 

Crişna, — mezinul — sosi cel din urmă, ca de obi- 
cei, să-și ia dejunul de orez rece. Іп vreme се mânca 
orezul, mamă-sa îi dădu banii. 


% 
ча Алы Фе. Л 7 


13 


"Ре ce îmi dai atâţia bani?“ — întrebă el mirat. 

Aflând pricina dărniciei tatălui său, Сгізпа mustră 
blajin pe maică-sa, că-l lăsase pe bătrân să risipească 
atâţia bani şi o rugă să-i ducă înapoi partea ce i-se 
cuvenea lui şi să-i spuie că e о nesocotinţă, pentru un 
negustor, care cunoştea cât de greu se câștigă banii, să 
arunce'n vânt 900 rupii, pentru o plăcere deșartă. 

Kamalabai înapoie banii soțului său numaidecât. 
Tan-Sing, fericit de firea strângătoare а mezinului, 
îndoi suma şi veni singur să i-o dea. ы 

Crişna nu primi. 

Tan-Sing stărui de câteva ori şi mâniat de încăpă- 
{апагеа fiului său, îl întrebă răstit: 

„Care e pricina ce te face să nu primeşti, tocmai 
tu, cel mai ascultător și cuminte dintre copiii mei 74 

„Nu căuta să ghiceşti ceeace e cu neputinţă, tată“. 

Tan-Sing îşi eşi din fire şi orbit de mândria bel- 
şugului în care huzurea, strigă: 

„Cum ai spus? Se află oare în lumea asta ceva ce 
nu-i stă în putinţă tatălui tău ?“ 


Сгїзпа zâmbi amar, întristat de îngâmfarea bătrâ- 
nului său tală, și răspunse: 

— „Sigur că da!“ 

— „Dovedește-mi, spune-mi care e acel lucru? — spu- 
megă neguţătorul putred de bogat. 

--,Еі bine,' am să-ţi dovedesc totuși! Dacă crezi си 
atâta tărie că orice îţi stă în putinţă, te rog să mă în- 
sori cu fiica rajahului din Puspapural 

Băiatul nu se gândise niciodată că ar fi cu putință 
să ajungă ginerele rajahului. Născocise această dorinţă 
ca să-i dea tatălui său o pildă că sunt lucruri cu пе- 
putință de înfăptuit, chiar celui mai bogat neguţător din 
lume. 

Tan-Sing, însă, nu pricepu tâlcul, ci crezu cu ade- 
vărat că fiul său e îndrăgostit de “prinţesă... Desigur, 
lucrul acesta nu-i sta în puţinţă şi înfuriat de dorinţa 
nejudecată a copilului, care abia împlinise treisprezece 
апі, ізі scoase papucii din picioare și-i dădu băiatului 
cu еі o bătaie sdravănă, (Continuare în pag. 14-a) 


CONCURSUL DE JOCURI PE LUNA 
БЕЗ MARTIE шипа желе 


„Vestitorii primăverii" 17) Orizont. 18) Floricică vestitoare a primăverii, albă 


şi parfumată. 23) In împărăţia primăverii ca şi în orice 
altă împărăție, şade el pe tron. 24) Ei sburdă, primă- 
vara, pe câmpii. 26) Exclamaţie. 27) ...ciocârlie. 28) Vorbă 
de taifas. 30) Se lasă în zori pe iarba câmpului. 32) Aline 
de durere. 33) Se lasă spre seară şi nu vezi la doi 
paşi... 35) Infloreşte şi el primăvara. 37) Cal. 38) La 
pronume este I-a, a ІІ-а şi a III-a. 40) Primăvara, pă- 
durea răsună de cântecul lui. 42) Oraş în Peru. 44) 
Munca plugarului, primăvara. 45) Pasăre din neamul 
picioroangelor. 48) Măsură. 49) Floricele care cresc pri- 
măvara în pădure. 51) Imi dau sfârşitul fără sfârşit. 
52) Nume de fată. 53) Infloreşte de Paști. 
VERTICAL : 1) Păsărele vestitoare ale primăverii. 
3) Prima lună a verii. 8) Acum, 9) Vestitoare a primă- 
verii. 11) Prima lună a primăverii. 12) Locuitori din 
Cehoslovacia. 13) Anotimpul florilor şi al păsărilor 
(plural). 16) Floricică de primăvară, violetă şi mirosi- 
toare, 19) Păsările care pleacă toamna şi se întorc pri- 
măvara la noi. 20) Epoci. 21) Dafin. 22) Lor le aduce 
primăvara iarbă fragedă. 24) Bancnotă de o mie. 25) 
Oală. 27) Apuca. 28) Ascunși. 28 a) Lucrez pământul. 29) 
Bolduri. 31) Se topește primăvara. 34) Râu în Elveţia. 
36) Dansăm. 38) Stâlpi. 39) Fluer. 40) Sfârşitul unui 
secol. 41) Vestitor al primăverii. 43) Ea înverzeşte pri- 
măvara și se acoperă cu flori. 46) „Şir“ fără mijloc. 
47) Lor le aduce primăvara multă bucurie. 48) Par 
de sprijinit viţă de vie. 50) Aceia. L. LAZAROIU 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA 
DECEMBRIE 


CAPITALA 
(continuare) 

Louise Kristen (8), Rudolf Auterit (10), Stoica Ma- 
rin (9), Rodica și Florin Alex. Iliescu (10), Mircea Cohn 
(10), Lenuţa Раіш (6), Mirela Pătrășescu (9), Ingrid 
Edelsteia (4), Costescu N. Jean (3), Fusoi Gh. (10). 

PROVINCIA 


ARAD: Stoenescu Maria (10), Paraschiv Grigore (10), 


ORIZONTAL: 2) Interjecţie. 4) Transportă! 5) Nu- 
meral. 6) Ca la 2 orizontal. 7) Cămaşe cu floricele şi 5 ч 5 М 
fluturaşi. 8) Inceputul alfabetului. 10) Ne pare rău de Coman Dumitru (10), Iulius şi Апа Feldman (10). 


BACĂU: Stoian Wladimir (8), Pintilie Maria (8), Sorin 
Gavrilă (7), Brüll Раша (1). BAICOI: Mereanu Sofia (7), 
CUPON D О i АСК сена (1), Lulu şi Lucia lonescu (10). 

BĂLȚI: Cikersky Victor (9), Poslușnicu Maria (8), Ma- 
Е J CUR ii loan (8). BRAŞOV: Gorescu Alexandru (10), 
Popescu Gheorghe (7), Stanciu Doina (8), Valentin 
Crăciunescu (7).BRAVICEA: Constantin Sibirschi (10), 
ae pe ea a ae 9 ркапгеани Dragomir (6); Maria ашекеп | CHISINAU: 
Vladimir şi Margareta Chislin (9). CRAIOVA: Stănculescu 


o faptă. 12) Carte poştală. 14) Oraş vechiu. 15) Graţiez. 


о БРНА ТВА Е сы. 


ul il илл шы тетен есеге ене ее неткен. чыннан a: = 1, Marinel (10), loan Niculescu (8), Verzescu Filofteia (7). 

— ———-———  —  -----.---- 00 

Popor a se ТЕр Тн ТЕС СТАР ысы нық Deslegările jocurilor se primesc la sfârşitul con- 
Luna Martie Seria III. cursului. 


TUKUTUKI $I PRINȚESA MIRA-SUND 


(Urmare din pagina 13-a) 


Crişna răbdă loviturile fără să se vaite, dar sătu- și zărind în spatele statuii саге înfățişa pe buna zeiţă, 
rându-se de usturimea ce i-o pricinuiau pe spinare pa- o firidă întunecoasă, ascunse acolo imineii cu care-l 
pucii, îi smulse din mâinile tatălui său şi o sbughi pe  bătuse tatăl său. 
ușă afară! Era sigur că nimeni nu уа da peste ei. Ingenunchiând 

Colindă întreg orașul, ținând papucii la subțioară, іп fața zeiţei se rugă să-l ocrotească, apoi eșind din 
ferindu-se să nu se întâlnească cu vreun prieten sau cu- templu se îndreptă spre marginea oraşului. 


noscut, până ce umbrele serii se lăsară tainic peste zi- Crişna-Sing era hotărît să nu se nai întoarcă іп 
durile cetăţii... In ceasul acela se afla tocmai în faţa  Puspapura până ce norocul nu-l va ajuta să ajungă om 
templului zeiţei Kali — ocrotitoarea iubirii curate... mare... 

Crişna intră în templu, fără să fie zărit de cineva ; (Urmarea în numărul viitor) 


14 


CONCURSUL DE РОКТКЕТЕ 


AN 


= 
т. ту 
2-24 жас, 
7 қ | $ 
A | 
w ЧЕР 
шы, ч 
> 
pă 
ж 
A 
4 
% 
/ $ 
ч. і 
i 5 | 
{ 2 Dieta 
A} А “ам 24 seia ос? 7: Сезе 
и ғ. á i 
„ "9 5 
ае сер y 
Б } 7 “222 pe ară Au 


Continuăm să reproducem în revistă o parte din cursului. Căci, înainte de toate, scopul concursurilor 
acele lucrări găsite de juriul nostru că au întrunit toate noastre este de a deprinde pe cititori să citească cu 
condiţiile cerute de regulele concursului de portrete. таге atenție revista și а nu scăpa niciuna din reco- 

Acele persoane сагі au alcătuit juriul au hotărît, mandările ре care ea le face mai ales cu privire la 
după o îndelungă chibzuinţă, să nu fie luate іп seamă aceste interesante concursuri. 
lucrările cari nu a îndeplinit „toate“ condiţiunile con- 


“Қас 


& SAAN”, | “я ы A › : S 
“АР, ь 2% 5. - 2» Ер». "Ж. = 
A МФИ КУЛ А е с , 7 


а 07 e < 


COPII DIN TOATĂ ȚARA 


arul Atelierelor „Adevărul” S. A., Bucureşti. 
[Siaina Шанд lagi | PREȚUL 5 LEI 


organizată de revista noastră |... 


Și eu am răspuns la ancheta-concurs, 


PREȚUL 5 LEI 


BIRLIOT 


РС ПЕ [ | 


|. 5 JUL 1938 


Zece оге în botul unui 
crocodil 


La Dangola, în Sudan, 
un. tânăr, apucat de un 
crocodil, s'a sbătut timp de 
zece ore în botul lui, sub 
privirile îngrozite ale oa- 
menilor ; iar în cele din 
urmă а fost târît în valuri 
de către fiară. 


Crocodilii sunt tot mai 
rari în Nil, dar când plouă, 
сі părăsesc bălțile şi lacu- 
rile Africei Centrale pentru 
a face vânători pe locurile 
acoperite de apă. Pe semne, 
că unul din aceste animale 
a apucat de picioare pe 
tânărul arab, şi ținându-l 
strâns între fălcile închise. 
sa aşezat pe un banc de 
nisip, despărţit de sat prin 
braţul unui fluviu de vreo 
100 m. lăţime. A rămas a- 
colo nemișcat, în plin soare, 
ceasuri în şir, fără să se 


maveau пісі arme, nici 
bărci pentru a trece ара, 
iar depărtarea fiind prea 
mare, nu puteau să arunce 
cu pietre în crocodil. 

In cele din urmă, a venit 
şi poliția. Din nenorocire, 
crocodilul a fost rănit 
numai şi s'a scufundat în 
apă împreună cu arabul. 


+ ЕЈ 


se осе LD «ўжэ 


Copaci care cântă 


Dealungul fluviului Nil, 
din Africa, sunt păduri de 
salcâmi care cântă. Acești 
salcâmi sunt prevăzuţi cu 
niște ghimpi destul de mari, 
cari au deschizături şi um- 
flături. Când suflă vântul, 
umflăturile acestor ghimpi 
se umplu de aer. Aerul. 
când iese afară, stârneşte 
diferite sunete. Іп acest 


sperie de strigătele săte- chip, toată pădurea pare 
nilor atraşi de tipetele ne- o orchestră alcătuită din 
norocilului arab. Locuitorii salcâmi. 

D DO 


Vaca şi ceasul 


La abatorul Kiskunhalas 
(Ungaria) tăindu-se o vacă, 
s'a găsit în stomacul ei un 
ceas de aur. După primele 
clipe de uimire, cei cari 
avură norocul să facă des- 
coperirea, ве grăbiră să 
şi-l însușească. Хи se şiie 
însă cum vestea despre 
această întâmplare ajunse 
la urechile măcelarului 
pentru care să tăiase vaca. 
Acesta, deşi nu putea spune 
de unde vaca luase ceasul, 
se socoti ca stăpân al vacii 
şi proprietar al ceasului,de- 
oarece s'a găsit în sto- 
macul ei. 

Omul avea dreptate, dar 
din nefericire, negustorul 
de vite, dela care cumpă- 
rase vaca, veni şi е), ce- 
rând să i-se dea lui ceasul, 
sub cuvânt că nu-l socolise 
іп preţul de vânzare. бі 
acesta avea dreptate. Dar, 
— vai, — ţăranul care fusese 
primul stăpân al buclucaşei 
vaci, se ridică şi el,spunând, 


UMEA 


pe drept cuvânt, că vaca 
n'a putut găsi ceasul decât 
pe pământul lui, şi că, prin 
urmare, i se cuvine cel puţin 
a treia parte: din. el. lar 
dacă adevăratul stăpân nu 
va fi găsit în timpul cuvenit, 
trebuie să-i rămână іп în- 
tregime lui. 

Vă închipuiţi în се în- 
curcătură se găseşte jude- 
cătorul. Numai de n'ar face 
şi el ca Solomon, împărțind 
ceasul în atâtea părţi câţi 
stăpâni are. 


О furnică duce în spate 
o greutate de trei ori mai 
mare decât greutatea pro- 
priului său corp. Dacă ar 
fi ca şi omul să fie așa de 
puternic ca o furnică, ar 
urma să ducă în spate peste 
200 de kilograme.l... 


STIRI FI 


ANGLIA. — A scos două 
valori noui de 1 jumătate 
d. şi 3 d. de tipul celor 


în cuis, cu efigia regelui 
George. 


BULGARIA. — A scos o 
serie nouă pentru Ргора- 
ganda Agricolă. Seria va fi 
de 10, 15, 30 şi 50 stotinki 


şi 1, 2, 3, 4, 7, 14 leva.Fie- 
care valoare apare în două 


culori. Primele valori de 
ә 


2 leva au fost scoase. 


хә; 
ЗЕ. 


nefaceri 


președinte 


pil. 


CEHOSLOVACIA.— 
[n primele zile ale lu- 
nei Martie a apărut o 
serie de mărci de bi- 
de 2 
reprezentând pe fostul 


ținând în braţe un co- 


ГАТТІ/СЕ 


valori, 


Masaryk 


DANZIG. — Cu prilejul 
comemorării nașterii mare- 
lui gânditor Schopenhauer 
s'a emis o serie de 3 valoii 


15 


Ethopenhauer 1758-1860 


în 3 culori: prima de 15 kr. 
albastru închis, a doua de 25 
kr. cafenie, iar a treia de 
40-kr. roşu aprins. 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA ILUSTRATĂ 


PENTRU COPII ȘI 


TINERET 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI — EXEM- 
PLARUL 6 LEI. —NN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XIV 


SĂ STÂM PUŢIN 
VORBA COPII 


LICUŢA PETREANU — Imi scrii, nepoţică dragă, că 
eşti foarte necăjită din pricina unui şase de la extem- 
poralul dela matematică. Eşti necăjită, mai ales, pentrucă 
cu un базе la matematici te temi că nu vei mai lua 
premiul I la sfârşitul anului școlar, așa cum sa întâm- 
plat până acum în ceilalţi ani. бі mai ai o pricină te- 
meinică: nu vrei să afle părinţii că ai luat o notă 
proastă. Tăicuţu s'ar supăra foarte rău, îmi spui, şi 
poate chiar te-ar pedepsi aspru. 

In primul rând, vreau să afli dela mine că un $со- 
lar bun şi înțelept nu învaţă niciodată pentru răsplata 
notelor, ci învaţă pentru - bucuria de a-și însuși o mul- 
time de cunoștințe cu care să-și îmbogăţească mintea. 
Atunci când iei o notă rea nu trebue să fi mâh- 
nită că îţi strică media, și deci premiul, ci trebue să te 
sileşti să înveţi mai mult la obiectul la care ești mai 
slab pregătită, nu ca să-ți dregi nota, сі са să аі tu 
bucuria de a fi făcut un progres. 

Spune-i măicuţii, cât de curând, că ai luat un șase 
la aritmetică şi încredințeaz-o că îţi vei da toată osle- 
neala să şti mai multă carte la teză și când vei fi as- 
cultată. 

Mai spune măicuţii că nu întotdeauna elevele care 
iau premiul I, al II-lea sau al III-lea sunt acelea саге 
ştiu carte mai multă. Adeseori, eleva care se exprimă 
mai prost, саге е mai sfioasă, care se fâstâcește în faţa 
comisiei ştie mai mult decât aceea care are ușurința 
vorbirei şi curaj. 

Eu îţi urez sănătate şi să mai necazuri mai mari 
decât cel avut cu prilejul extemporalului la matematică... 

ROSMAN REGHINA $1 IRINA.— Vă mulţumesc că 
vă interesaţi de mine şi de Florica şi Neluţu. Suntem 
toți trei sănătoşi și toţi trei vă trimitem câte o sărutare. 

$. ALDAGEM şi ELIAN.: — Care dintre voi doi a 
scris cartea poştală ре саге mi-aţi trimis-o ? Pe care 
dintre voi doi să-l cert pentrucă- grăbindu-se n'a putut 


23 MARTIE 1938 


амын бысы. 2.» 2- 57 0 NEA za 


No. 737 


2226 mele kiile, 


ес ЛАЛЕ 

scrie пісі măcar o singură propoziţiune fără greşeală. 

Auziţi şi voi cum sună propoziţiunea си pricina: „Po- 
vestea uni copil neastâmpărat. 

In afară de aceasta, eu nu pot şti numai după titlul 

unei povestiri, dacă ea este bună sau nu. Dacă vroiţi, 

trimiteţi-mi-o, dar nu-mi voi lua nicio obligaţie în pri- 


уіпфа еі. 
Salutări dela Buniţa care vă iubeşte chiar când е 


“mai aspră cu voi. 


MILUŞ. — Ce mai faci, draga mea Miluş ? Eşti- su- 
părată rău pe mine? Să nu fii, draga теа Miluş, te rog 
eu frumos, să nu fii. Nu-mi lua în nume de rău tăcerea 
şi incearcă să înţelegi, că de multe ori suntem siliți de 
viaţă să amânăm tocmai lucrurile care пе fac bucurie 
şi să le dăm întâietate acelora mai puţin plăcute. 

Ar fi nedrept însă să crezi că te-am scos din gân- 
durile mele. Scrie-mi când ai timp. Mie întotdeauna o 
să-mi facă plăcere să te citesc. Şi nădăjduiesc ca azi, 
mâine, să pun la cutie o scrisoare. 

Multe, multe îmbrăţişări, Miluș dragă. 

PETER WEIT. — Mă bucur că ţi-a plăcut cartea 
Neluţu şi Florica și că ţi-e dragă revista Dimineaţa 
Copiilor. 

li voi spune lui Moș-Marin să trimeată fotograful 
la matale acasă. 

Ці urez sănătate şi voe bună. 


ае 


Prin două mijloace se poate ridica cineva 
în lume: sau prin e! însuși, sau prin prostia 
celorlalți. 


ә 
қ. | 


Ұмыт УШ 


Ў lător, era înfometati 

El călătorise peste 
munţii golaşi care se 
află în partea de nord а 
N Fluviului Negru şi niciun 
pic ue mancare nu a găsit în drumul 
său. El trecea repede povârnişurile 
muntelui. Era o linişte desăvârşită. 
Nici măcar -țipătul vreunui vultur, 
sau urletul vreunui lup singuratic 
nu stingherea tăcerea. 

Dintr'odată, Rinty .se opri, şi cu 
capul lipit de pământ, ascultă. Li- 
піѕіеа era întreruptă acum. Deşi 
nicio ureche omenească nu ar fi 
putut să audă ceva, Rinty auzi totuşi 
sunetele slabe care păreau că vin 
din adâncul pământului. Ce erau, — 
el nu-şi putea da seama. 

-- Ascultând sunetele ciudate ale 
pământului, nu voi găsi nicăeri de 
mâncare | — 151 spuse el în gândul său, 
— şi sculându-se, o porni mai departe. 
Urcă povârnişul stâncos şi când în- 
cepu să coboare pe partea cealaltă, 
avu o mare nedumerire. Nedumerirea 
era pricinuită de o numeroasă aduna- 
re de oameni. Niciodată n'ar fi crezut 
să întâlnească oameni în acest loc 
singuratic. 

Câinele călător își іші pasul, şi 
atunci, un miros plăcut de mâncare 
ajungând la nasul său, îl făcu să se 
grăbească. 

La poalele povârnișului 
tabăra unui inginer. 

Un tunel de cale ferată a fost să- 
pat în inima muntelui. Slabele sunete 
pe care le auzise Rinty, din adân- 
cimea pământului, erau pricinuite 
de lucrătorii din tunel. 

Fiind ora prânzului, un bucătar 
din tabără bătu într'o tigaie de ti- 
nichea care ţinea loc de clopoțel de 
masă. 

Infometaţii lucrători veniră îndată, 
ținând fiecare câte un blid în 


^гОСММУХУА‹МУАгОС\ГФУЛ^О 
с, > 


ве аПа 


4 


) 


2 


е. 


/ 


ағу; еф 


ЖІ А Pi УИ уд. 


ж. УМ 


CÂINELE CĂLĂ 


mână, iar bucătarul le turnă supă 
dintr'un. cazan mare. 

Privirea lui Rinty căzu pe o veche 
farfurie de tinichea care se afla pe 
jos. 

— Aceşti oameni ţin farfuriile lor 
întinse şi primesc іп ele hrană си 
miros plăcut, grăi el. Oare un câine 
poate să facă acelaş lucru ? își zise 
el în gând. 

Intro clipită, Rinty apucă farfuria 
şi se alătură șirului de lucrători. 
După ce ultimul om fu servit, el se 
ridică pe picioarele dinapoi întin- 
zând farfuria spre bucătar. 

„la, uitaţi-vă, băieţi“, strigă un 
muncitor, domnul Rinty îşi сеге 
рог{іа sa de supă, dar castronul е 
gol“. 

Lucrătorii hohotiră de газ, iar un 
băiat cu părul roşu se apropie de 
Rinty spunând: „пе vom împărţi por- 
Ша între noi, dragă prietene“. El 
turnă jumătate din supa sa în far- 
furia lui Rinty şi unul lângă altul 
mâncau ca nişte vechi prieteni. Ce 
mult îi plăcu această supă câinelui 
călător! 

— „Sunt foarte bucuros că ai venit, 
cățeluşule“ spuse Bob. Sunt cel mai 
tânăr din tabără și mi-ar place un 
camarad de odaie ca tine. Poate că 
vom face împreună câteva excursii“. 
Rinty se uită în jurul său cu o pri- 
vire sfredelitoare. 

Acum când i-se mai astâmpărase 
foamea, el se întrebă ce fac toţi 
aceşti oameni în acest loc singuratic. 
Nu departe, pe povârnişul muntelui, 
el putu să vadă intrarea în tunel. 
Avea o lungime de vreo trei kilo- 
metri şi era săpat adânc în munte. 
Se auzi un fluierat ascuţit. Fiecare 
sări în picioare ca să-se apuce, din 
nou, de lucru. 

„Ма îndoiesc dacă te vor lăsa să 
vii cu mine în tunel, spuse Bob. 
Totuşi să încercăm“. Dar păzitorul 
dela intrarea în tunel nu-l lăsă să 
treacă. Câinele călător trebui să stea 
afară şi să păzească ре camaradul 
său intrat înăuntru. După călătoria 
sa singuratică pe munţi, Rinty se 
simţea bine în sgomotul și mișcarea 
de lângă tabără. 

Mici vagonete pline cu pământ şi 


ЭС 
с | 
j / Ф 9“ 


онаа ы ЭЕ 
3 Шаг = -.”. i Ж id Рд 4 


TOR 


pietre, ieșeau afară, cuprinsul - lor 
fiind vărsat într'o groapă din apro- 
piere. lar apoi se aduceau înapoi. 
pentru a fi încărcate din nou. 7 
Bob Blake conducea unul din a- 
ceste vagonete, De câteva ori el ieşi 
cu câte o încărcătură şi de fiecare 
dată spunea câte o vorbă veselă lui 
Rinty, iar acesta lătra în semn de 
prietenie către camaradul său. 
Rinty ar fi vrut să păzească va- 
gonetul care dipăru în tunelul slab 
luminat de lămpi electrice, atârnate 
de o sârmă dealungal tavanului. 
ER о mare nenorocire ве întârm- 
plă. 
Cei de afară auziră sgomote asur- 
zitoare ce veneau dinăuntrul tune- 
lului și care nu semănau însă deloc 
cu sgomotul monoton al motoarelor. 
Un vagonet cu oameni agățați de 
el ieşi repede afară. Alții veneau 
fugind, având fiecare fața îngrozită. 
Unii strigară cu o voce răguşită 
că tunelul e plin de apă. Inginerii 
şi lucrători ieșiră şi ei, fiecare având 
aceiaşi figură înspăimântată, dându-și. 
bine seama de ce pericol au scăpat. 
— „Cred că toți au scăpat şi că 
niciunul n’a fost prins“, spuse un 
inginer. Unul însă lipsea, dar ei nu- 
şi dădeau încă seama.? Bob Blake 
пи ieşise. Băiatul cu părul roşu nu 


se afla prin mulțimea care fugise 


din tunel. 

Numai Rinty ştia acest lucru. El 
bănui că trebue să fie în primejdie, 
în tunel, бі deaceea căutase cu pri- 
virea sa ageră camaradul său printre 
ceilalți băeți. Insă Bob пи apăru: 
„Trebue să-l găsesc“ îşi spuse Rinty. 

Nevăzut de nimeni, credinciosul 
prieten o sbughi în tunel. 

IN LUPTA CU APA 

Lui Біпіу i-se păru că se află 
într'o pivniţă, însă niciodată nu mai 
văzuso o pivniță аза de adâncă. 

Ce era acest sunet asurzitor care 
cu cât înainta se auzia din ce în ce 
mai tare? Cât mai înainta? 

„Е ара“! îşi dădu seama Rinty, 
în cele din urmă. 

El ajunse în tunel, care abia fu- 
sese umplut cu apa care curgea înă- 
untru. 

Cea mai mare parte a lămpilor 


~à 


* 
7 


| 
а, 


қ fi dă > „x A 2! 


ardeau şi străluceau ciudat pe уа- 
lurile -apei, саге țâşnea cu putere. 
Rinty ега nevoit să înnoate. El înnotă 
„drept înainte, uitându-se în dreapta 
şi în stânga spre a-şi găsi prietenul. 

Din când în când, Rinty trebuia 
să se: abată din drumul său drept 


pentru a ocoli câte о bucată de сһе- 
restea plutitoare. Deodată, auzi un 


fluerat de vapor asemănător cu sgo- 
motul pe care-l face o apă care po- 
toleşte un foc uriaş. 

El înnotă, înuintând cu mai multă 
putere. Unde era camaradul său? 
Ce і sa întâmplat lui Bob ? 

Rinty ajunse aproape la sfârșitul 
tunelului şi apa se ridicase până la 
jumătatea zidului. Era un aer umed 
şi сефов, şi Rinty înnota din răsputeri 
ca să ajungă din nou afară. 

Deodată 11 văzu ре Bob. 

Băiatul cu părul roşu zăcea pe 
grămadu de pământ cu care era um- 
plută vagoneta sa. Câteva pietre care 
ац. căzut l-au lovit, rănindu-l, şi nici 
unul “dintre ceilalţi nu -l-au văzut 
“când s'a revărsat apa. Ара acoperise 
vagoneta si o parte din picioarele 
lui Bob. 'E1 zăcea cu faţa în sus şi 
си: ochii închişi. 

Cu mare greutate, Rinty reuşi să 
se арё{е de. vagonetă. 

“Il trase pe Bob de haine, îi linse 
faţa; dar tot nu deschise ochii şi nici 
nu făcu vreo mişcare. 

„Nu trebue să stea aici, îşi spuse 
Rinty plângând. Indată va fi aco- 
` perit си арӣ!“ 

Câinele se uită în jurul său. Cât 
de mare va creşte ара, nu putea 
spune, însă știa că Bob nu era ferit 
de- primejdie, acolo unde zăcea. Pri- 
virea lui Rinty căzu pe o scândură 
care plutea іп apropierea vagonetei. 
Rinty a. călătorit de multe ori pe 
trunchiuri de copaci, şi cum această 
scândură era ceva: asemănător, èl se 
gândi că prietenul său va fi mai fe- 
rit de primejdie stând ре еа. 

Apucând hainele lui Bob în dinţi, 
Rinty 151: adună toate. puterile înce- 


pând'să-l tragă. Baiatul era cât p'aci. 


să cadă în apă dar în cele din urmă 
s'a 'așezat bine pe scândură, си Rinty 
lângă el. Deocamdată n'avea teamă 
de; nicio primejdie, fără să știe însă 
pentru cât timp. 

„Barem dacă prietenul meu ar des- 
х chide ochii să privească în jurul іці“, 
se gândi: Біпіу, aplecându se din nou 
‘са să-l lingă pe Bob pe obraz. 

Apa creştea şi vâjâia din ce în ce 
mai tare în jurul lor. Mica lor plută 
rămase pe loc, în timp се apa creş- 
“Аға. Dacă mar fi fost Rinty, Bob 
-arfi stat acum sub ара; Rinty scoase 
~un urlet sfâșietor. 

Un glas lăuntric îi spunea că se 
află în mare primejdie. El îşi înălţă 
capul, uitându-se spre tavanul de 
piatră. 

„Bob e şi mai aproape ca înainte, 
de tavan“'—iîşi spuse el. 

-Ridicându-mă іп două picioare, 
aş. putea să-l ating“. 


ж. 
Ж. N 
>; 


« 


„Rinty. ştia са пи va mai fi nicio 
ас. А РӘТ ? к. 
scăpare pentru еі, de îndată ce “ара 
va fi la tavan. și vor fi prinşi. 
„Trebue să înnot din nou şi să în- 
cerc să împing această plută“ se gândi 
Rinty. Nicio clipă пи 5оуйі să 


“plece 'şi-să-l părăsească pe Bob, cu 


toate că în acest fel ar fi putut scăpa. 
Se sbătu câtva fimp în apă până се 
ajunse în spatele plutei, pe care în- 
cepu s'o împingă încet. Ca un făcut, 
lămpile se stinseră, rămânând în în- 
tuneric. 

Rinty nu vedea, totuși simţea că 
apa creşte cu о iuţeală foarte mare, 
punându-și astfel viața in primejdie 
pentru băiatul саге împărţise supa 
cu el. 

Nu se auzea niciun zgomot, decât 
cel al apei. Pluta era foarte grea, 
încât Rinty nu mai ştia dacă o mișcă 
înainte sau nu, deși înnota şi о îm- 
pingea cu toată puterea. 

In acest timp, Bob zăcea leșinat, 
fără să viseze măcar că tavanul tu- 
nelului nu se afla decât la câţiva 
centimetri deasupra capetelor lor. Cu 
toate că puterea lui Rinty slăbea, el 


se străduia să poată ajunge la capăt. 
-I se păru că aude voci omeneşti dea- 


supra tunelului, însă apa era atât 
de aproape de tavan, încât simţi că 
nimeni nu le poate veni în ajutor. 
Deodată mica plută se opri. 

Rinty încercă s'o împingă, însă еа 
nu se mişca nici măcar cu un mili- 
metru. 

„S'a lovit de acoperiș li se gândi 
câinele. Am fost învinşi de apă, în 
cele din-urmă“... 

In întuneric el înnotă împrejul scân- 
durei pe care stătea Bob. Un lătrat 
jalnic ieşi din gâtul lui Rinty, când 
văzu că pluta se oprise de o bârnă 
care era ieșită în afară dintr'o parte 
a tunelului. aproape de tavan. Impin- 
gând-o într'o parte el putu s'o scoată 
deacolo şi repede se întoarse ca s'o 
împingă din nou înainte. 

Rinty- auzi un sgomot care-l făcu 
să se sperie foarte tare. Era ca şi 
cum o: bucată de stofă se freacă de 
ceva, ceeace însemna că hainele lui 
Bob atingeau tavanul. Câinele se gândi 
că ultima lor scăpare era să poată 
împinge cât mai repede pluta, căci 
peste câteva clipe i-ar fi fost cu 
neputinţă. 

Câinele, adunându-și toate puterile, 
se aruncă în fața plutei silindo să 
se тізе, cu toate că Bob mătura 
tavanul. Insă munca devenea din ce 
mai grea. Bub era acum lipit de ta- 
van, astfel са Rinty nu mai putea 
să mişte scândura decât foarte încet. 

Bob însă îşi veni în fire. El dădu 
un strigăt, înfiorător, atingând tava- 
nul cu mâinile. Fără să ştie ce face, 
el dădu un brânci şi astfel amândoi 
— şi el, şi Rinty — fură scăpați. 

In cele din urmă, Bob şi Rinty îşi 
uniră puterile şi făcură -са pluta să 
înainteze şi să ajungă, însfârşit, la 
lumină. Ajunseră într'o parte a-tu- 
nelului unde camarazii lui Bob pu- 


tură, să-i ajute şi astfel amândoi 
fură іпііпѕі pe uscat deasupra tune- 
lului. е 
Cum a putut Bob să plutească ре 
această bucată de lemn? — întrebă un 
inginer. Nu se poate ca el să fi a- 
lunecat până aici. ‚ 
Asta-i adevărat. răspunse un altul, 
însă, oricum, el n'aavut destulă pu- 
tere ca să văslească singur. Cred că 
acest câine că l-a scăpat dela înnec. 
Şi încetul cu încetul, ei ajunseră 
să înţeleagă ce făcuse Rinty pentru 
Bob. 


Câtva timp după aceea, Rinty fu 
bolnav, pentrucă a luptat си apa în- 
gheţată. I se făcu un patin bucătărie 
lângă foc şi nu după mult timp ізі 
recăpătă puterile. Bob stătea lângă 
el, dornic să arate cât de recunoscă- 
tor era câinele său. 


Târziu, seara, la ога mesii bucăta- . 


rul chemă pe lucrători la mâncare. 
De data aceasta, Віпіу nu mai era 
la urma șirului, așteptând să fie 
servit. El era primul şi farfuria îi 
fu umplută. Apa fu scoasă din tunel 
şi lucrul urmă. Niciodată Bob nu 
а uitat pe Rinly, câinele си care 
împărțise mâncarea şi care-i scăpase 
viaţa. 4 : 
” In româneşte de 
NITA CREDINCIOSU 


SPA 


"Departe de lume, în sin- 
gurătate, trăia odată, într’o 
pădure, un țăran си tână- 
га lui nevastă. Era tânăr, 
voinic şi sprinten, аза cum 
erau şi copacii din preajma 
colibei lui. In adâncurile 
pădurii se înălţau arborii 
cei bătrâni, cari ве legă- 
nau încet şi ale căror trun- 


chiuri nu le putea cuprinde 


braţ de om. Cu cât pătrun- 
deai mai mult în foşnetul 


frunzelor lor, cu atât ега 


mai mare taina ce se de- 
sprindea şi se ridica din ele, 
umplând aerul. de miresme 
îmbătătoare... Пе multă 
vreme, trăiau prin aceste 
locuri străbunii ţăranului, 
ca pădurari. De copil, în- 
vățase dela bunicu-său sfin- 
tele rândueli ale liniştii, 
care prin păduri şi pe văi 
erau socotite ca o poruncă 
cerească. Nu prea vorbeau 
mult cei câţiva oameni din 
colibă. Se întâmpla câteo- 
dală să poposească vreun 
drumeţ şi să rămână noap- 
tea acolo şi atunci multe 
nu aveau ei de vorbit cu 
el. Un fel de teamă îi oprea 
să intre în vorbă cu oame- 
nii aceştia cari locuiau de- 
parte de dânşii. Bunicul şi 
tatăl, cari se duceau de 
două ori ре ап în oraș, cu 
lemne tăiate, se înapoiau 
acasă, copleşiţi de gân- 
duri,  regăsind си greu 
calea tăcerii. Oamenii dela 
oraş, spuneau еі, ştiu să 
povestească multe. In sufle- 
tul tânărului însă se 
strecură o tainică neliniște 
şi el se hotări să nu se 
ducă niciodată la oamenii 
aceia... Muri bunicul, apoi 
şi tatăl, iar tânărul se făcu 
om de însurătoare. Intro 
bună zi, veni un ţăran, саге 
ținea de mână o tânără 
fată, drăguță şi sfioasă. 


DIN VIAȚA 


FERESTRAĂU 


(BASM VISAT) 


Mama tânărului, care trăia 
încă, îl chemă şi-l întrebă 
dacă ar vrea s'o ia de so- 
ție. Fata îl privea liniştită, 
cu ochii ei cei mari şi negri, 
iar el înclină capul şi în- 
cuviinţă... Muri, după aceea 
şi bătrâna, iar soții își trăiră 
mai departe viaţa, іп li- 
niște... 

In toate zilele, disdedimi- 
пеа{ӣ, se ducea ţăranul în 


cepea să tremure, înainte 
de a fi doborit la pământ. 
Totdeauna se întâmpla așa. 


Câteodată, însă, ferestrăul 
tremura multă vreme încă 
їп mâinile lui şi atunci se 
gândi el că seamănă cu 
gingaşa lui femeie, care la 
treburile grele ale casei sau 
când aude vorbă aspră, se 
sperie şi începea să tre- 


mure... 


pădure, ca să taie din co- 
pacii bătrâni, cari crescu- 
seră prea mult. Ferestrăul 
lui subţire şi nou era aşa 
de lucios, încât, atunci când 
răsărea soarele. strălucea 
ca o oglindă. Țăranul îşi 
privea adesea chipul în el 
şi era încântat de frumu- 
ѕе{еа trăsăturilor feţei lui. 
Toată ziua tăia şi se de- 
prinsese să nu se mire dacă, 
uneori, sub lama ascuţită 
a ferestrăului, câte un co- 
pac scotea gemete sau în- 


O vară întreagă a tăiat 
el, copac după copac, şi ge- 
metele  ferestrăului erau, 
mereu, tot mai dese şi mai 
puternice, încât țăranul dela 
o vreme, rămase pe gân- 
duri, uimit. Odată,i s'a pă- 
rut că vede ţâșnind sânge 
din inima unui copac. Іп 
noaptea aceea nu s'a prins 
somnul de dânsul. Razele 
lunii străbăteau în colibă 
prin geamul ferestruicii, şi 
luminau  ferestrăul, lăsat 
întrun colț. Deodată, i-se 


păru са zăreşte chipul în- 
durerat al femeii lui şi în- 
dată о neliniște cumplită 
îi învălui sufletul... A doua 
zi, nevastă-sa căzu la pat, 
iar peste câteva zile închise 
ochii pentru vecie, înăl- 
țându-şi sufletul la cer... 
Tăcut, țăranul îşi luă feres- 
trăul şi merse în pădure. 
A tăiat toată ziua şi sa în- 
tors acasă cu un trunchiu 
mare de copac, ca să facă 
un coşciug pentru fosta lui 
tovarăşe. Ferestrăul era 
lângă el, dar când țăranul 
îl luă în mână, nu se mai 
auzi niciun glas şi nici n'a 
mai tremurat, ca alte dăţi, 
când îl puse la loc, în col- 
іші lui. Sa mișcat numai 
puțin mai departe şi s'a 
aşezat lângă femeea ador- 
mită, pe care ţăranul o îm- | 
brăcase în haine de sărbă- 
toare și care părea acum о 
mireasă a cerului... Fiindcă 
locul era departe de oameni, 
el o așeză într'o căruţă și 
о îngropă apoi într'o po- 
iană, ca pe un fraged vlăs- 
tar. 151 luă ferăstrăul, şi, cu 
capul plecat. se adânci în 
desişul bătrânilor copaci. 
Când începu să taie, un 
geamăt. așa de puternic 
izbucni din inima ferestrău- 
lui și din сеа a copacului, 
că ţăranul, înspăimântat, 
se trase înapoi, scăpând din 
“mâini ferestrăul, pe care 
nu-l mai putu găsi... Ingro- 
zit, fugi din pădure şi nu 
se mai întoarse niciodată. 
Ferestrăul, însă îl lăsase în 
pădure, pe iarbă, cu faţa 
întoarsă spre şoseaua іп- 
depărtată pe unde umblau 
țăranii... 

Intro frumoasă zi de 
primăvară, nişte tineri ac- 
tori şi muzicanți plecară în 
plimbare, ca să guste fru- 
museţile naturii. A, ungând 


în pădurea pe care o pă- 
răsise țăranul cel tânăr, ei 
hotăriră să petreacă ceasu- 
rile “acelei zile în jocuri 
vesele. Soarele strălucea, 
paniens cântau, aerul îm- 
jia la o viață nouă. Ca nişte 
copii; oamenii aceia dela 
oraș se risipiră іп toate 
părţile, iar când veni vre- 
mea prânzului, se aduaară, 
pentru odihnă. Deodată, 
unul din ei zări în iarba 
cea deasă sclipind ceva. Se 
sculă şi văzu un ferestrău 
subțire, care tremura în 
mâinile lui, când îl ridică 
de jos. Toţi au făcut mare 
haz. O fată iscodi chiar o 
poveste, numind ferestrăul 
o prințesă vrăjită; un altul 
îşi puse în gând să-l facă 
să vorbească... Un tânăr 
muzicant îl luă în mâini 
ca pe o armonică şi încercă 
să cânte cu е]... Rămaseră 
însă inmărmuriţi cu toţii, 
când ferăstrăul începu, pe 
neaşteptate, să cânte; un 
cântec nemaiauzit vreodată 
de dânşii răsună în urechile 
lor... Se aşezară jos cu toții, 
ascultând în liniște nesfâr- 
şitele sunete ale ferestrău- 
lui. Până şi freamătul frun- 
zelor se stinse. Apunea soa- 
rele şi blândele umbre ale 
serii se aşterneau peste văi 
şi păduri... Oamenii se gă- 
tiră de plecare. Muzicantul 
luă ferestrăul şi cu toţii se 
îndreptară spre oraş... 
Povestea cu  ferestrăul 
care cântă se răspândi in- 
dată în tot orașul și toată 
lumea ега curioasă să-l 
audă cântând. Tânărul mu- 
zicant se hotări să facă pe 
placul oamenilor, şi într'o 
seară apăru cu ferestrăul 
іп mână, în fața unei mari 
mulțimi adunate. Când fe- 
restrăul văzu atâţia oameni, 
înima-i se înfioră şi se gândi 
ja nenumăraţii copaci ре 
cari cuțitul lui, іп mâna 
ţăranului, îi tăiase. Іі a- 
duse aminte de suferinţele, 
de vaetele şi gemetele lor, 
când tăişul lui le străbătea 
inima şi când ei cădeau la 
pământ... Tot mai tare ră- 
sună geamătul ferestrăului, 
în timp ce mulţimea pri- 
vea, împietrită de spaimă. 
Când cântecul ajunse la 
culmea lui şi glasu-i tremu- 
rător era ca un murmur 
dureros, deodată izbucni un 


râset, ce se răspândi peste 


„tot... Unii ізі băteau joc, 


alții parcă erau cuprinși 
de ameţeală, dar-mai erau 
și unii сагі îşi dădeau seama 
că atâta tristeţe n'au mai 
simțit niciodată. Când fe- 
restrăul înţelese ce se pe- 
trece, amuțţi şi se rostogoli 
la pământ. Lumea plecă. 
Muzicuntul îşi luă fere- 
străul şi, nemulțumit, se 
intoarse ucasă. Mai încercă 
odată să-l facă să cânte, 
dar ferestrăul rămase mut. 
Cu vremea, ajunse în ma- 


. gazia de -lemne, de unde, 


ne mai fiind de vreun fo- 
los, fu aruncat în odaia cu 
vechituri. 


A trecut într'o zi, un ţă- 
гап, cu o căruţă, umblând 
дара fier vechiu. Printre 
altele, cumpără şi ferestrăul 
şi merse mai departe... О- 
mul era bătrân şi trăia sin- 
gur, într'o odăiță de ma- 
hala, unde îşi ţinea lucru- 
rile fără întrebuințare, 
până să le ducă la un mare 
negustor. Căutând printre 
ele, vreun lucru care ar fi 
putut să-i folosească, dădu 
peste un  ferestrău rugi- 
nit. O clipă 
apropie şi, pentru întâiaşi 
dată, după trecere de ani, 
țăranul începu să plângă... 
Ferestrăul tremura, spriji- 
nindu-şi lama de faţa stă- 
pânului său, care acum era 
bătrân şi trăia uitat, de- 
parte de copacii lui... Peste 
câteva zile, ţăranul plecă 
din oraș, cu ferestrăul în 
mână şi, cu pași grăbiţi, se 
îndreptă spre sat. 

DUSZA CZARA 


tresări, se - 


IDEEA LUI STAN 


Intr'un sat, trăia odată un muncitor пеуоіаѕ, си 
numele de Stan. Singura-i avere era un măgar şi о 
cărucioară. Toată ziulica muncea; ba căra pietre şi 
nisip de ре albia râului, la pământ, la gunoiu; însfârșit, 
tot ce putea face. Drept răsplată, măgarul primea іп 
fiecare zi câte-o mână de verdeață, o furcă de fân sau 
un pumn de grăunţe; ce mai încolo încoace, toate-i 
mergeau de minune: 

Intr'una din zile, muncitorul căzu la pat. Ce brumă 
agonisise s'a dus cu boala. бі tainurile măgarului scă- 
zură. 

Pe lângă boală, Dumnezeu mai dete şi о afurisită 
de secetă, de ве ѕситр:гӣ toate. Nu mai era niciun chip 
să mai cumperi o mână de fân sau iarbă. De unde? 
Cu ce să cumperi? Paie, paie şi iar paie, asta ajunse 
mâncarea bietului măgăruş. 

Mâncă el o săptămână, două, trei, dar i-se amărise 
de atâtea paie. Avea și el poftă de puţină iarbă verde. 
Când Stan se. făcuse sănătos, de câte ori treceau pe la 
vreo grădinărie, măgarul se proptea pe picioarele de 
dinainte, ihăhăia cât îl ţineau fălcile și nu era chip să-l 
urnească din loc, până ce nu-i da puţină verdeață. 

— De unde să-i dau? — îşi zicea omul. 

Se luă omul pe gânduri şi ce-i trăzni prin cap? 

Se duse ре la toţi negustorii de ochelari și însfârşit 
găsise ce-i trebuia: o pereche de ochelari verzi. li prinse 
bine cu nişte sfori la ochii măgarului—și minune: 

Cum i se puseră ochelarii, măgarul întinse gâtul 
spre iesla cu paie şi începu să roadă cu poftă. 


De atunci măgarul mănâncă iarbă verde — аза і 
se pare lui — iar Stan е mulţumit de-minunata sa idee. 


A. GHEORGHE 


e 
o 
Жа, 


Haide Bubi—zice Мипиўа, 
câinelui lor, — sări şi tu prin 
cercul meu, cum sare şi că- 


țelul ре care l-am văzut 
noi la circ. Bubi nici gând 


n'are... 


Nelu și Мипифа vor să facă Nelu se apropie de un om 
şi ei scamatorii ca la circ. 
М№ипиѓа 'se îmbracă întocmai 
ca o baletistă iar Nelu ca să-i dea și lui un afiş.. 
un clown... 


SE DAU UTA-UTA 


care lipește afişe și-l roagă 


Dar piatra nu era piatră ci 
| un purcel măricel care sta culcat 
Trei cotoiași drăgălași care — Uite colo un pietroi, zice іп iarbă... Și guițând speriat, а 
aveau gust de joacă au găsito unul din cotoi. Și așezând-scân- luat-o la fugă cu scândura și 
scândură, numai bună pentru ce dura pe el, doi din ei se dau cei doi cotoi în spate... Numai 
aveau de gând să facă. ша, bucuroşi de isprava lor. cel de-al treilea cotoi care a 
fost cuminte, ‘râde și le strigă: 

„Să vă învățați minte!" 


Cu afișu'n mână, Nelu vine 
acasă şi'n mijlocul cercului 
desenat pe afiș, pictează 


Apoi prinde afișul pe scara 


Bubi când văzu un оғ аза 


de bătut preșuri şi-! strigă de frumos, сит і-его foame, 
se repezi'ndată să-i înfulece. 
pe Bubi... Şi.iată că fără să Не ип 


câine dresat, Bubi a sărit 
fără уоесргіп cerc... 


PORUMBEII CĂLĂTORI 


Haideţi copii să du- Dar înaintea cutiei Guţă vede, mai încolo, Azorică,latră, latră. 
сет scrisorile astea la șade câinele Azor. un coteț de porumbei Copiii fac haz de el, în 
cutie! strigă Guţă spre — Ham, ham, ham, și dându-le'n cioc scri- vreme се porumbeii рип 
tovarășii de joacă. Şi plecați d'aicea, latră 5огИе, îi roagă să le scrisorile'n cutie $'арої 
pornesc cu bucurie, câinele de zor... pună în cutie. sboară înapoi... 
treaba asta cas'o facă... 


ss 


TARA ALBINELOR 


UN CONCERT IN PRISACĂ. — REDACTORUL NOSTRU ARE INTERE- 
SANTE CONVORBIRI CU DIFERITE GÂNGĂNII 


CA ACĂ aţi citit în- 

М ceputul pove- 
stirii mele, aţi 
aflat, dragi co- 
pii, cele ce mi 

Si sau întâmplat. 
Eram aviator şi un vrăjitor 
mă prefăcuse, cu avion cu 
tot, într'un fel de gâză. Аза 
mic cum eram, m'am îm- 
prietenit cu o albină foarte 
drăguță, prințesa Zumy, 
care m'a dus până în a- 
propiere de stupul ei şi 
mi-a spus să aştept puţin 


afară, pe o piatră, până ce 
va cere voie dela Regină 
să-mi arate oraşul albinelor. 
Dornic де a vedea, cu о 
clipă mai de vreme, minu- 
năţiile de acolo, n'am as- 
cultat de sfatul ei înţelept, 


crezând că aş putea pă-. 


trunde şi singur prin porţile 
cetăţii. Dar deodată nişte 
albine, cari păzeau acolo, 
sau repezit asupra avionu- 
lui meu, pe care sfărămân- 
du-l în. bucăţi l-au aruncat 
108 la picioarele stupului. 
Iar eu, căutând să mă as- 
cund în dosul unor stâlpi 
de ceară, am fost descoperit 
şi arestat. 

Nimeni nu voia să mă 
creadă că sunt redactor la 
„Dimineaţa Copiilor“ şi că 
n'am venit cu gând rău. 

— Vă pot arăta şi „carta 
mea de ziarist“, dacă nu 
mă credeţi pe cuvânt — le 
spusei. Dar poliţiştii din 
stupul albinelor nu- auzi- 
seră niciodată de o aseme- 
nea meserie. Nimeni nu 
ştia ce este un ziarist şi la 
ce folosește. Aceste mici 
vietăți ай un aparat de 
radio în antenele lor dela 


cap, aflând tot ce se petrece 
în jurul stupului. 

— Sa strecurat іп ceta- 
tea noastră să ne fure mie- 
геа. E un hop primejdios. 
Aruncaţi-l în prăpastie !“— 
porunci, fără milă, un fel 
de nobil, pe care la început 
n'am ştiut cine este, dar 
de care vedeam că ascultă 
toată lumea. Semăna foarte 
bine cu o albină, fiind însă 
ceva mai mare, mai gras, 
şi mai arătos. Era împodo- 
bit cu niște aripi falnice, 
ca o mantie de cavaler a- 
runcată pe umeri, pe când 
lucrătoarele aveau aripile 
тісіңе şi cam sdrenţuite de 
muncă, precum şi de pri- 
mejdiile în cari se pun 
mereu. Mai avea ochii mari, 
strălucitori atingându-se a- 
proape în mijlocul capului. 
lar trompa îi ега gingașe 
şi micuță, pe când la albi- 
nele lucrătoare este lungă, 
spre a putea pătrunde până 
în miezul florilor, de unde 
scot nectarul, care urmează 
să fie prefăcut în miere. 

— Omorâţi 1 şi aruncaţi-l 
jos!“ — mai strigă odată 
cu ștrășnicie acela, care pă- 
rea să fie un mare dregător. 

Câţiva voinici mă ridi- 
cară pe sus şi acum mă 
scoteau pe poartă afară. 

„Şeful“ se afla şi el în 
treabă, dân du-mi ghionturi. 

Deodată se petrecu ceva 
neprevăzut, care schimbă 
cu totul soarta mea. 


O INTAMPLARE NE- 
AȘTEPTATĂ 


O albină lucrătoare căzu 
peste noi, venind din înăl- 
timile văzduhului, adică de- 
la înălțimea unui om obi- 
cinuit, care acum mi se 
părea un uriaş. С 

-- Rău cresculă се ești, 
nu vezi că m'ai murdă- 
rit cu sacii tăi păcătoşi... 

Dece nu bagi de seamă, 
când te сођогі?“, — ţipă 
şeful, cât îl ţinea gura. 

— Mă iertaţi, domnule 
„Тгапіог“, dar vin obosită 
dela muncă... Sunt și rănită 


la aripa dreaptă din spate .. 
Мат sgâriaț de un spin 
de trandafir...“ 

— Eşti obraznică, leneșă 
şi neîndemânatică. Ті-з de- 
sagele goale. Ce ai făcut 
azi, toată ziua? Unde ai 
hoinărit? Văd că umbli 
şchiopătând şi lârăi aripa 
după tine... 

„Să nu crezi că dacă faci 
pe bolnava, îţi vom da de 
mâncare de pomană... Ora- 
şul nostru n'are nevoie de 
cerşetori. Ș'apoi nici nu ştii 
să vorbeşti cuviincios. Cum 
de îndrăznești să nnmeşti 
„trântor** pe cumnatul Re- 
ginei? — strigă de astă dată 
înfuriat la culme — Afară 
cu ticăloasa asta ! Omo- 
râţi-o! Aruncaţi-i ре amân- 
doi în prăpastie! — porunci 
el cu străşnicie. 

Paznicele dela poartă 
se repeziră în grabă, spre 
a îndeplini porunca. 

— Ce s'a-—întâmplat? Се 
este?“ — întrebă o albină 
mai bătrână, care tocmai 
sosea din văzduh, încărcală 
де merinde. 

— Se face dreptate! Dăm 
afară un һо) și o ne- 


trebnică“*“- — spuse acela, ` 


pe care rănita îl numise 
„trântor“. 

— -Ргіпіе Bondar, deşi 
sunteţi „Mare Judecător“, 
daţi-mi voe să dau бі eu un 
sfat — stărui albina nou 
sosită. — Sunt una dintre 
cele mai bătrâne cetățene. 
Am șapte săptămâni şi cine 
ştie dacă voi mai apuca şi 
pe a opta. Munca ne isto- 
veşte repede ре noi, albi- 
nele lucrătoare. Dar mintea 
ne rămâne trează. 


„Dumneavoastră, bărba- 
tii, fraţii fostului soţ al 
Măriei Sale Regina, trăiţi 
mai mult decât noi. Dar 
nefăcând nimic nu aveţi 
prilejul să cunoaşteţi lu- 
mea. Ştiţi mai puţine despre 
viață, chiar atunci când 
sunteţi în slujbe înalte: 

„Alteță, eu vă sfătuiesc 
să iertaţi ре lucrătoarea 
care v'a murdărit pe mantie. 
Cât priveşte ре omuleţul 


acesta, care se laudă că 
este reporter la „Dimineața 
Copiilor“, trebuie să hoto- 
rască Măria Sa Regina de 
soarta lui. 

„Pe la noi n'au pătruns 
încă ziariștii .. Eu, însă, am 
fost prin multe locuri și 
am aflat că unii din- 


trinşii stau de vorbă chiar 
cu miniştrii, regii şi împă- 
га{іі lumii... Sunt de părere 
ca să primim bine pe acest 
musafir, care va scrie des- 
pre nevoile noastre, lămu- 
rind pe oameni să nu mai 


înnece cu fum stupurile şi 
să nu ne mai facă diferite 
neajunsuri, unele mai grele 
decât altele. 5 

— Bine! Să fac cum spul. 


Ха fi pedepsită numai lu- 


crătoarea bolnavă... Cum 
glăsueşte legea stupului... 
— hotâri Marele Judecă- 
tor — nu putem hrăni pe 
cei leneşi şi nefolositori. 

— E adevărat... — răs- 
punse liniştit înţeleapta bă- 
{гапа — dar aţi uitat că 
azi este o mare sărbătoare 
naţională. Regina noastră 
iubită împlinește vârsta de 
patru ani. Va fi un con- 
cert de gală, la care se va 
produce marele artist, ves- 
titul greere Тїшса. Azi nu 
trebuie să aibă loc nicio 
condamnare, căci asta ar 
întrista pe Regina noastră. 

„Cetăţeanca rănită poate 
rămâne, în timpul nopții, 
afară pe cerdac. lar dacă 
aripa nu i-se va vindeca 
până mâine dimineaţă, vom 
vedea atunci.. 

Cât despre domnul zia- 
rist, îi cer iertare în numele 
stupului, pentru greşala ce 
ға făcut. $1 rog pe Alteța 
voastră să îngăduie să aş- 


tepte şi el pe cerdac, până 
ce se va întoarce prinţesa 
Zumy, din porunca Reginei. 

Cuvântarea bine chibzuită 
a bătrânei albine -aduse о 
mare schimbare în părerea 
tuturora despre mine. De 
unde, cu câteva clipe 
inainte, fusesem privit ca un 
netrebnic, acum, deodată, 
toate albinele îşi plecară 
antenele în faţa mea, ceeace 
însemna о dovadă de mare 
cinstire. 

Până şi prințul Bondar 
îmi zâmbi cu bunăvoință. 

— Vine cântăreţul Тш- 
că ?... Mă ducrepede să-mi 
ocup loja mea, din floarea, 
care se apleacă peste aco- 
регізші stupului nostru. 
Са mare dregător ce sunt, 
nu-mi stă bine să mă obo- 
sesc sburând prea departe. 
Acolo voi adormi de drag, 
vrăjit de arta Maestrului“. 


SARBATOAREA REGINEI 


Pe când vorbeam, iubitorii 
de muzică începură să so- 
sească în cârduri. 

Dar băgai de seamă că 
mulțimea ascultătorilor era 
alcătuită numai din trân- 
tori. Sute de nobili, în ți- 
nută de sărbătoare, bâzâiau 
acum de colo până colo, 
căutând să-şi aleagă un loc 
cât mai bun, adică mai la 
soare. Printre dânşii nu se 
afla nici o femee, deoarece 
toate erau la lucru. Așa e 
obiceiul la albine, ca nu- 
mai femeile să muncească; 
bărbații socotind că orice 
muncă е rușinoasă, îşi dau 
numai ifose. 

Mi s'a spus că în stupul 
prietenei mele, prinţesa Zu- 
my, se aflau 75 de mii de 
albine lucrătoare și cinci 
mii de bărbaţi. Prin alte 
cetăți s'ar afla numai câteva 
sute de trântori şi un nu- 
măr mult mai mare de lu- 
crătoare. 


Dar numai o mică parte 
a bărbaţilor din stup sosi- 
seră la concert. Alţii se du- 
seseră să vadă cum se lup- 
tau două gângănii furioase, 
numite „călugăriţe“. M'am 
căţărat şi eu pe acoperişul 
ceţăţii albinești și de acolo 
am putut fotografia lupta 
din arenă, spre a face o 
dare de seamă pentru .,Пі- 
mineaţa Copiilor“. 

Am uitat să spun, că — 
în calitate de ziarist — nu 


plec niciodată fără apara- 


tul meu fotografic, care mi-a . 


prins bine ңі бе astă 
dată, ca şi în. diferite alte 
prilejuri. Nu-i vorbă, se 


-micşorase şi el, cât un bob 


тісі) de grâu, dar totuși 
am putut fotografia foarte 
bine cu dânsul. 

Nici іп “arenă пи erau 
prea mulţi trântori. | i 

Cei mai mulți; câteva mii, 
leneveau prin stup. Sub 
cuvânt că sărbătoresc pe 
regină, se îndopaseră cu 
miere, băgând capul până 
la gât prin rezervorii. Mai 
toți încurcau drumul albi- 
nelor lucrătoare, — de altfel 
ca de obiceiu. 


tam să-l văd cu o chitară 
atârnată de gât și cântând 
din gură. Dar am băgat de 
seamă că sunetul era scos 
de un aparat ciudat, un 
fel. de ţimbal, aşezat în-ur- 
ma celor două aripi. 

Intr'un răstimp al соп- 
certului, când artistul se o- 
prise câteva clipe, ca să se 
mai odihnească, m'am stre- 
curat prin mulțime până 
lângă dânsul. | 

— Aveţi în faţa dumnea- 
voastră, ilustre Maestre, pe 
domnul Prichindel, repor- 
ter la revista „Dimineaţa 
Copiilor“ — mă recomandă 
prințul Bondar, care venise 
şi el să-i aducă laude. 


Harnicile albine nu stă- 
teau nicio clipă. Astfel 
înțelegeau ele să-și cin- 
stească regina, în această 
zi mare. 

Insăşi, regina era mereu 
ocupată cu depunerea ouă- 
lor, ca de obiceiu, câte 
două până la trei mii pe 
zi, din care erau să iasă 
tot atâţia copii, meniţi să 
întinerească stupul. Soţul îi 
murise chiar în ziua nunţii. 
De atunci, nu mai exista 
pentru dânsa lumina soa- 
relui. Se închise în stup și 
nu făcea altceva decât să 
depuie ouă. 


CE PARERE ARE GREE- 
RELE DESPRE FURNICA? 


In vremea asta, marele 
artist Ţiuică, suit pe о scân- 
durică, se apleca în faţa 
publicului şi începu să mi- 
nuneze lumea cu meșteșu- 
gul său. 

M'am apropiat cât am 
putut de dânsul. Mă аѕќер- 


— Aş dori să ştiu, Mae- 
stre, dacă este adevărat că 
Furnica s'a purtat urit cu 
dumneavoaștră într'o im- 
prejurare grea...“ 

— Ştiu... Se spune că 
fiind în nevoie, mam- dus 
so rog să mă împrumute 
cu câteva grăunțe, şi că ea, 
sgârcită cum e, n'a voit să 
mi-le dea... 

„Toată povestea asta nu 
este adevărată. Neam de 
neamul meu n'a fost vreo- 
dată pe la Furnică să-i 
ceară ceva. Dimpotrivă, 
furnica este асее care vine 
să ne ia pâinea dela gură. 
Şi nu cere împrumut, nu 
vine în chip cinstit, ci dea- 
dreptul, hoţeşte. Chiar dacă 
noi murim, copii noştri 
stau iarna sub pământ, în 
nişte ganguri, pe lângă o 
rădăcină vie, pe care o sug. 
Işi caută ei singuri hrana 
cum pot. Nimeni n'a venit 
să cerşească dela Furnică“. 

„In pauza aceasta a con- 


certului, te-aş pofti la un 
ceai la mine... căci stau a- 
proape. Pomul al treilea de 
aici, craca а patra, іп 
stânga... Dar mă duc mai 
întâi să văd dacă n'au nă- 
vălit furnicile...“ | 

După aceste cuvinte, Gree- 
rul o porni în sbor, şi-l vă- 
zui înfigând ciocul său 
subţire în coaja copacului. 
Săpase acplo un fel de fân- 
tână, spre a scoate seva 
cu care să-și astâmpere 
setea. Poate voia să mă 
ospăteze și pe mine. 

Dar deodată zării două 
furnici, şi apoi încă două, 
suindu-se deasupră-i. Alte- 
le-i umblau printre picioare. 
Deşi mult mai mici decât 
dânsul, se agățau de burta 
lui, îl ciupeau și-l mușcau, 


sau і ѕе atârnau de antene, _ 


căutând, să-i pătrundă fn- 
ochi. O furnică mai obraz- 
nică, îndrăzni chiar să-l a- 


puce de cioc, spre а 1-1 


scoate afară cu sila. 

In cele din urmă, plieti- 
sit până în fundul sufletu- 
іш, părăsii locul bombă- 
nind: 

— Ма mai poate trăi 
greerele în casa lui de răul 
vostru, jivine necuviin- 
cioase ! Iaca plec... Innecaţi- 
vă în seva isvorului meu...“ 

Furnicile se repeziră la- 
come asupra puţului, fără 
un “cuvânt de mulţumire. 

Bineînţeles пи  putură 
face mare lucru, căci lip- 
sea pompa, cu care plecase 
stăpânul locuinţei. Dar se 
mulțumiră cum putură mai 


„bine. ы 


De pe acoperişul stupu- 
lui, am putut fotografia cele 
întâmplate. 

— Ai văzut ce am pățit!“ 
îmi spune supărat concer- 
tistul, când se întoarse pe 
platformă. Aşa mi-se în- 
tâmplă de câte ori am mu- 
safiri... Mai mare ruşinea! 
Crede lumea că nu fac cu- 
гӣ{епіе în casă... Dar tot e 
bine că nu mi-au rupt vreun 
picior, sau vreo aripă... La- 
come cum sunt, ar fi în 
stare să te mănânce de viu. 
Pe bietul frate-meu, l-au 
cărat în frânturi la ham- 
barele lor de iarnă!“ — 
îmi spuse cu lacrimile în 
ochi. 

In vremea asta publicul 
aplauda furtunos, deoarece 
Maestrul apăruse din nou 
pe scenă... SEA е 

ALEX. F. MIHAIL 


Р > У 
-4 — — 


+ 


TUK Ti SI PRINTESA 


MALASON DA 


П 
ENCREDINȚANDU-ȘI în- 
ігеара ființă soartei, 
Crişna-Sing mergea tăcut 
şi cu pas domol, tot îna- 
inte, 'spre Miază-noapte, 
и fără să ştie unde va a- 


junge. 

Merse, astfel, cale bună, până ce 
începu să simtă în picioare plumbul 
oboselii. şi culcuşindu-se la rădăcina 
unui copac, învelindu-se cu umbra 
nopţii calde de vară, care cuprinsese 
codrul şi pădurea, adormi şi ве de- 
şteptă în zori. 


Işi potoli foamea cu poame pe care 
le găsi din belșug în pomii de pe 
marginea drumului şi-şi răcori bu- 
zele cu roua de pe iarbă şi flori. 

Sufletul şi-l simţea înviorat şi pe 
nesimţite se trezi cântând un cântec 
pe care-l știa de mult şi care se po- 
trivea de minune cu starea lui de 
acum : 


De mergi hoinar ре drum să n'ai 
Grijă de.fel de soarta іа; 

Zeii, de vor, nu-ți va fi greu 
Să-ţi ajungi ţinta undeva | 


Să-ţi fie: jungla drag culcuş 
Şi hrană rodul de smirdar, 

In ploaia rece să-ţi faci duş 
Din soare tu să-ţi faci ştergar. 


Când dormi, уіѕеа2й-{е ей eşti 
Stâpânitor pe toate cele, 

lar de ţi-e frig, să te’ nveleşti 
Cu'n colţ din cerul plin: de stele. 


[аг când, în zori, te-ai deşteptat, 
Potir fă-ţi mâinile-amândouă, 
S'aduni din iarbă, însetat, 
Nectarul boabelor de rouă... 


liber şi stăpân pe toate faptele 
sale, a străbătut păduri şi ‘munți, 
deşerturi, аре şi ţinuturi sălbatice, 
până ce, într'o_ bună zi, a ajuns la 
porţile unei cetăţi mari. 

Plia “de curaj intră іп тпйгеафа 
cetate şi întrebând- pe cel diniâi om 
ce-i езі în câle, âflă tot ce voia să ştie: 
află că “cetatea aceia se numește 
„Darapura“, că stăpânul ei este Ma- 
rele Sultan Cu Disc, căruia cincizeci 
şi şase de suverani'i se închinau бі 
supuneau smeriţi. 

Mai află că sultanul Darapurei 
n'are niciun băiat сі о singură fiică, 
frumoasă cum nu se mai află alta pe 
lume. Însuşi numele ei întărea spusele 
cetățeanului care-l lămuri pe Сгіҙпа- 
Sing asupra tuturor faptelor mai іп- 
semnate ce se petrec şi sau petrecut 
la palat... Pe frumoasa prințesă o 
cheamă Mira-Sunda, nume care іп 
limba poporului din Рагарита în- 
semnează „Frumoasa Lumii“. Află 
că mica prinţesă п'аге decât nouă 
ani şi învaţă carte la „Rajahmar“ — 
adică la „Şcoala Regală“ în care 
învățau numâi copiii regilor, ai no- 
bililor supuși Marelui Sultan Cu Disc 
şi ai miniştrilor ţării. 

Prinţesa venea . іп fiecare . dimi- 
neâţă la şcoală, însoţită de garda 
palatului, şi la eșirea din ‘şcoală; 
tot- garda о conducea'âcasă, - Printre 


colegii ei se aflau: fiul primului mi- 
nistru, fiul şefului armatei, · fiul-co- 
mandantului marinei și alţi copii de 
nobili, înrudiţi cu familia regală. 
Intâmplarea, sau norocul, mai bine 


“zis, îl duse ре Crişna-Sing prin faţa 


şcoalei în vremea când elevii plecau 
spre casă, 

Prințesa Mira- Sunda, tocmai eşia 
din clasă. Стізпа о văzu :51 rămase 
uimit de frumuseţea micutei prințese. 
Mira-Sunda deasemeni îl văzu și-l 
privi pe tânărul strein cu o vădită 
admiraţie. 

Cu toate că era slăbit de drumul 
lung pe care-l străbătuse şi hainele 
ii erau îmbâcsite de. praf, Crişna- 
Sing păstra aceeaşi frumuseţe .neştir- 
bită cu care îl hărăzise natura. 

Prinţesa se apropie, prietenoasă de 
el și-l întrebă cum îl cheamă şi din 
ce familie face .рагіе. Crişna-Sing 
răspunse la prima întrebare, adevă- 
rat, dar la a doua minți, spunând 
că nu-și cunoaşte. părinţii şi că nici 
neamuri nu crede să aibă. 

Prinţesa se apropie mai mult de el 
şi-l întrebă dacă nu vrea să fie ser- 
vitorul ei. 

Crişna primi numaidecât, şi.mica 
prinţesă bătu bucuroasă din palme. 
Apoi, scoțându-şi de pe umeri ghioz- 
danul de mătase, brodat cu perle 
бі diamante, îi тізе: 

De azi înainte te vei numi Tuku- 
ші! “Аба se cheamă la noi cel care 
poartă ghiozdanul fiilor sau fiicelor 
de'regi şi prinți. Până azi n'am vrut 
să am un Tukutuki, fiindcă nu mi-a 
plăcat niciunul dintre cei pe саге 
mi i-a găsit tata. Pe tine te plac, că 
eşti frumos şi pari a fi cuniinte. 
Slujba nu e grea, n'ai altceva de 
făcut decât să mă іпо(еӛН: de acasă 
la şcoală şi înapoi şi să-mi duci 
ghiozdanul cu cărţi. Vei sta cu mine 
în clasă în timpul lecţiilor, să mă 
servești cu tot ce voi avea nevoie. 

Pentru treaba asta “îți voi “da 'în 


fat 2 


schimb, haine frumoase, casă, masă 
şi voi avea grijă de tine ca de mine 
însumi. 

Cear fi patut 
Crișna-Sing? . 

Mulţumi prinţesei pentru bunătatea 
еі şi chiar din clipa aceea își luă 
slujba în primire. 

Tatăl prinţesei, Marele Sultan Cu 
Disc, încuviință bucuros numirea lui 
Crișna în slujba de Tukutuki şi-l 
plăcu din prima clipă pentru chipul 
lui frumos şi tragerea de inimă cu 
care-și slujea stăpâna. 

Mira-Sunda își tinu cuvântul dat 
şi-l îngrijea precum îi făgăduise. 

„lată-mă şi Tukutuki, purtătorul 
ghiozdanului |! Prin mine familia Sing 
o ia dela început! Oare tatăl meu 
n’a fost, іп tinereţea.lui, tot un fel 
de Tukutuki? Facă zeii să am şi eu 
norocul lui! 

Din ziua când intrase în serviciu, 
Сгізпа luase o înfățișare de om sim- 
plu și cuviincios cu toţi din. jurul 
său. Din pricina pe care numai el 
o cunoștea, căuta cu tot dinadinsul 
să pară în faţa tuturorun prostănac 
fără pereche. Sultanul Mira-Sunda și 
întreg poporul din Darapura erau în- 
credințaţi: că Tukutuki era ре cât 
de frumos, pe-atât de prost, totuși, 
prințesa nu era de loc supărată că 
Crişna e sărac cu- duhul. Ea îl plă- 
cea pentrucă îşi îndeplinea cum tre- 
bue slujba și că era minunat de fru- 
mos în costumul nou cu care-l îm- 
brăcase tatăl ei. 


Impăratul, de asemeni, îl iubea și-i 
încuviințase să іа masa împreună cu 
fiica sa. Crişna era în culmea ferici- 
гїї! Afară de faptul că trebuia să-i 
ducă ghiozdanul prinţesei, între el şi 
ea nu era nicio deosebire... 

In popor, ca peste tot pe fața pă- 
mântului, oamenii și, mai ales feme- 
ile, — care n'au alta mai bun de făcut 
decât să clevetească — se răspândise 
svonul că Sultanul îngăduia atâta 
prietenie între Mira-Sunda şi Tuku- 
tuki, deoarece dorinţa lui era са, 
mai târziu, când copiii vor fi mari, 
să-i căsătorească. 

Precum am spus, credinţa tuturor 
era că tânărul servitor al prinţesei, 
deşi frumos fără pereche, dă'n gropi 
de prost ce e; deci niciunul nu privea 
cu plăcere această viitoare unire. 

Aveau și dreptate să aibă asemenea 
păreri despre Crișna ; deoarece bă- 
iatul ştia să se prefacă atât de bine, 
încât ai fi jurat că nu se află'n lume 
un prost mai prost ca el. 


dori' тазі mult; 


Intro zi, unul din tovarășii de 
clasă ai prinţesei îl întrebă даса știe 
să citească. 

— Da! răspunse Tukutuki — ştiu 
tot aşa de bine cum știe şarpele să 
sboare prin aerl... 

Se purta іп: аза fel şi făcea atâtea 
pozne prosteşti, încât nu se mai în- 
doia nimeni de nătângia lui. 

Prinţesa împărtăşea şi ea 'aceeaşi 
părere, totuşi se purta cu el frumos 
și-i purta' de grijă cât putea mai 
bine. Astfel, că în mintea poporului 
prindea rădăcini mai adânci credinţa 
că Mira-Sunda vrea să se mărite cu el. 

Dacă toată lumea se împotrivea, 
era totuşi cineva care se gândea se- 
rios la căsătoria lor. Acel cineva era 
bunul Ecaşa-Cradi-Pati, Marele Sultan 
Cu Disc; singurul care avea dreptul 
să poarte la coroană discul cu aur, 
semnul 'care arăta puterea lui peste 
cincizecişişase de împărății şi regate. 

бі el credea, ca toată lumea, că 
tânărul Crişna e un prost, dar găsea 
că e cea mai bună alegere pe care 
putea s'o facă Mira-Sunda. Fata lui 
era îndeajuns de înțeleaptă са să 
poată împărăţi peste cele cincizeciși- 
șase de ţări; iar Tukutuki era fru- 


mos ca şi fiica lui, şi asta era dea- 
juns ca să merite mâna prinţesei. 


Asifel gândea împăratul. şi, stă- 
pânit de această dorinţă, nu-i plăcea 
să turbure buna înţelegere ce se lega, 
zi cu zi mai mult, între Crişna-Sing 
şi Міга-бипда. 

Tukutuki bănuia gândurile şi. do- 
гїп{а Sultanului şi dacă mwar fi ară- 
tat aşa cum ега el cu adevărat, totul 
putea 'să se schimbe, era sigur де 
asta dar, ea, Mira-Sunda, ce-ar face, 
cum sar purta cu el dacar afla 
adevărul? 

La toate astea se gândea Сгізпа şi 
înțelepciunea lui îl sfătui să urmeze 
mai departe drumul pe care apucase. 


(Urmare în numărul viitor) 


D. MEREANU 


C.O NC URS UL 


- ANCHETĂ 


Atragem luarea aminte cititorilor noştri asupra concursului-anchetă des- 


chis- în numărul 734 al revistei. 
Răspunzând întrebării: 


„Ce ai face dacă la vârsta de. 90 ani te-ai afla sărac într'o țară a 
cărei limbă по cunoşti şi în care nai niciun prieten?“ i 
Acei cari vor răspunde acestei întrebări, ре lângă că vor putea dovedi 


inteligenţa şi puterea lor de pătrundere, 
vadă chipul în revistă, căci un fotograf al 


vor avea plăcerea să-și 
Foto- 


dar 
atelierelor General 


graph Service din Calea Victoriei No. 91—96 îi va fotografia gratuit acasă. 
In pag. 16 a numărului de față publicăm o serie de frumoase por- 


trete executate pentru revista noastră. 


Aşteptăm, deci, răspunsurile la marele nostru concurs-anchetă. 


13 


CONCURSUL DE JOCURI PE LUNA 


——— MARTIE 


CUVINTE INCRUCIȘATE 


d ШИШЕ АШЫКЕ ШИШ 7 


ишь шй. 
PILE вва 


ORIZONTAL: 3) Cinema în Bucureşti. 5) Părăsesc- 
7) Arareori. 8) Pădure de fagi. 10) Țară în Europa. 
11) Provincie în România. 13) Ciudaţi. 15) Oraş în Ro- 
mânia. 17) Oraş în Moldova. 18) Lichid. 20) Fluviu în 
Estul Rusiei. 21) Mai mai mare decât un sutar. 24) 
Plecat. 26) Iogăduiam о greşală. 28) Insulă în sudul 
Asiei. 30) Brăzdam. 34) A sta bolnav în pat. 36) Ani- 
mal din pod. Tibet. 38) Calic. 40) Sihastru. 43) Tovarăş. 
46) Pom fructifer. 47) Capitala unei ţări din Europa. 
48) Fac curat în casă. 49) Părăseam. 50) Chemi pisica. 
51) Animal de apă. 

VERTICAL: 1) Oraș în România. 2) Judeţ în Tran- 
silvania. 3) Mistuiţi prin foc. 4) Comună urbană. 5) 
Talpa câinelui. 6) Fluviu în Franţa. 7) Poleim cu aur. 
9) Am închis gura! 10) Locuitor din Europa. 12) Impă- 
rat în Rusia. 13) Animal. 14) Apucă! 15) La fel cu. 
16) Apă stătătoare. 19) Judeţ în Moldova. 22) Ехсіа- 
maţie. 23) Crudă. 24) Nume femenin. 25) Oraş în Peru. 
27) Căpăţână. 28) Plecăm afară. 29) Frumos oraș, си 
canaluri, în Italia. 31) Prinsoare. 32) Facem mai mare. 
33) Infern. 35) Pasăre singuratecă. 36) Pană. 37) Cont 
curent. 39) Oală. 41) Mersul calului. 42) Mântuitorul. 
44) Ies la iveală. 45) Par de sprijinit viţa de vie. 


E L. L. — Galaţi 
ра о әәә әәә 
DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA 

DECEMBRIE 


PROVINCIA 
(continuare) 


COSTIUGENI: Svetlana Tâncov (7). FALTICENI: Ma- 
jorescu Dumitru (6), Gârdea Vasile (10), Mendel Di- 
amant (1). FOCŞANI: Pârvu Ecaterina (5), Mihăilescu 
Trofin (8), Stoenescu Cristea (6), Nelu Herşcovici (5). 
HUŞI: Leon Gh. Const. (10), Valeriu Dumitrescu (9), 
Ticulescu. Dorin (5). GALAȚI: Crivăţ Victoria (10), 
Beno şi Nora Billig (9), Leova A. Lazarovici (10), Isac 
I. Gliickmann (9), Lina Surif (1), Lelia Luca (9), Cohn 
Beby (2). MILITARI: Maria Т. Gheorghe (10). PLOEŞTI: 
Nuizi Nicolescu (9), Sebastian Dobre (6), Ecaterina 
Mănescu (10), Gică Petrescu (8). PAȘCANI: Mirescu 
Sabin (7). Călinescu Virginia (8), Struţescu Camelia (8). 
ROMAN: Pentelescu Dumitraş (8), Pisculescu Voinea, 
(7). Pinhas Iancu (8), Carol I. Marcu (1). ŞTEFANEŞTI: 
Sighiceanu Călin (8), Truşcă Margareta (7), Mielu şi 
Marcel Margulis (1). MITOCUL DRAGOMIRNEI: Burac 


14 


ёс» i йй б». 


loan (10). TG. OCNA: Sibiceanu Doina (7), Stâlpeanu 
Dragomir (8), Міку Griinberg (10). TECUCI: Sami şi 
Nelu Petraru (10), Bianca Schwartz (10), Fany Solo- 
monovici (10). TAĂRĂȘENI-Jud. Cernăuţi: Caplowschi 
Vasile (8). VATRA DORNEI: Ellada loachimeim (3). 
VALCELE: Constanţa şi Elena Meculescu (10). САІСТІ: 
Rita Kaufman (9). IVEŞTI: Bebe Kaufman (10), Dra- 
gomireseu Stoian (10). CÂMPINA: Ştefania Mocanu (2). 


POȘTA JOCURILOR 


Orest V. Bos. — Odată cu jocurile, se trimite și des- 
legarea lor. 

Sch. 1; Sur. I. şi Pet. I. — Romburi şi triunghiuri 
simple, ale căror cuvinte n'au nici o legătură între ele, 
nu publicăm. 

5. S.— Ploeșşti. — Cuvântul folosit de dumneata a fost 
iatrebuinţat și în alte șarade. Afară de aceasta, șarada 
trimisă n'are rime. 

Rica Gr. — Se publică metagrama. 

Binischa Gr. — Se publică jocul cu oarecari schim- 
bări. Pentru viitor, vă rog să vă Тегі de cuvinte са: 
uma, grevă, Famo, eta, aura — care ingreuiază deslegarea 
jocului. 

Cit. Muscelului — Loco. — Jocul „De toate pentru 
toți“ cuprinde cuvinte necunoscute de cei mai mulți 
cititori. Afară de aceasta e prea mare: 178 de semnifi- 
са{іі. Jocul îl puteţi lua oricând, venind personal Ја 
redacţie. 

M. Muş. — Jocurile se trimit aşa cum le-ai trimis 
dumneata | 

б. R. — Brașov — Jocurile se pot trimite oricum; 
fie tăindu-le din reviste, Не scriindu-le pe hârtie, cum 
spui dumneata. Ba, așa e mai bine. 


Dr. Bl. — Cuvintele din jocul matale nu comunică 
între ele. 
Ruz. M. — Vezi al doilea răspuns. 


О. У. В. — Prea simple. 

Rad. Т. M. — Şarada e cunoscută. 

Șef. — Nu prea ştiu dece aţi intitulat jocul „6 April“ 
astfel. Apoi cuprinde cuvântul „,insalubru“ care face 
jocul nepublicabil. 

Bărb. С. I. — Vezi răspunsul de mai sus. СІМЕІ, 


Deslegările jocurilor se primesc la sfârșitul con- 
cursului. Acest concurs cuvrinde 5 serii. 


CUPON DE JOCURI 


Numele și pronumele 


са 


Martie Seria Iv 


COPII!!! 


Nu uitaţi, că numai magazinul 


‚Р А ВІ 5° 


din Str. Smărdan 30, vă imbracă frumos şi eftin. 
Magazinul „PARIS“, este singurul magazin de specialitate іп 


confecțiuni pentru copii de toate vârstele. 


CONCURSUL DE PORTRETE 


iaon Лағыл ғ ды. 
Uema a 


Хол „4 Slima 


РТУ 


| ИЫ ЖКТ A j 
cerea Жо жібе jatia ( ЖІ (So câ Ў Җ ч, { 


4 
ţi ГЗ \ | 174 
i a mu Б 3 a dă H = 
а 3 52 
ba, acte а саа МАНЫ ZA ^ 


“Умму. 


ащ 


Р. $ Pidas Ше» Гло. ase к --- 5 3 І ` 
rau rima 


е 4 ) ж Mâna АН 


. 
і і 
“ | 
` 
5% % 
Т? f 
11 Н » 
si А.Я 
іг 
ЖА. ЖУ N > 232. 3 
гҮ Da / ar =, - = z 


. Таа о nouă serie de lucrări primite dela cititori la Concursul nostru de portrete. 


as 


COPIII DIN TOATĂ ТАКА 


Е arul Atelierele „Adeverul': S. A., Bucureşti. кк е. ҚТА 


PREŢUL 5 LEI 


Expoziția dela) Tokio 

In Japonia se fac de pe 
acum pregătiri în vederea 
marei Expoziţii ce se va 
deschide în anul 1940. In 
acest ап se vor ţine aci şi 
marile concursuri sportive 
cari se desfăşoară în cadrul 
Olympiadei. 

‚ Expoziţia va fi deschisă 
timp de 180 zile şi vă avea 
pavilioane şi secţiuni din 
toate ramurile de activitate. 
Intre altele se va da deo- 
sebită atenţie Palatului Co- 
memorativ, care va înfățișa 
toată  desvoltarea istorică 
a imperiului japonez. 

Japonezii, mai ales func- 
ționanii şi acei cari lucrează 
in magazine. au început 
depe acum să înveţe limbi 
streine, pentru a se putea 
înţelege cu streinii, cari vor 
veni să viziteze Japonia cu 
prilejul expoziţiei. 

С? 
2° 


( 
соус СВА \ 


ID 
— 


Cum se măsoară... 
unghiile 


Un american a născocit 
de curând un aparat ciu- 


” 


dat cu care se poate mă- 
sura cu foarte mare pre- 
cizie, cât de repede crese 
unghiile şi părul... S'a sta- 
bilit astfel că unghiile cresc 
00,4 milimetri în 12 ore. 


La fel de repede crește și 
părul. Atât unghiile cât şi 
părul cresc mult mai re- 
pede la amiază şi mai încet 
la miezul nopţii. 


Despre gastronomie 


Gastronomi se numesc 
acei oameni cari se pricep 
la alesul şi preţuitul mân- 
cărilor. Unii din aceştia nu 
fac altceva decât să năs- 
cocească tot felul de mân- 
cări cari de cari mai... ciu- 
date. Ei au dat la iveală 
prăjituri, sosuri şi felurite 
băuturi făcute din z: amă 
de fructe. 4 

Acum aflăm са un gas- 
tronom american a făcut 
din zeama trestiei de zahăr 


— care este foarte hrăni- 
' + 
„toare — un fel de sirop 
` gustos căutat mult de copii 

și de cei cărora le plac 

dulciurile. 

Astfel de băuturi se pot 
pregăti şi acasă din nişte 
pastile făcute din zemurile 
fructelor, pe cari le topeşti 
în apă. 


Cartoifiul a fost adus, 
după cum se ştie, din A- 
merica, la 1534: Puţini ştiu 
însă că la început a fost 


4 ШМҒА/ 


folosit doar са plantă de 
podoabă. La început nimeni 
nu mânca tuberculele din 
rădăcina cartofului. Dar, 
mai târziu. datorită stă- 


ruințelor lui Parmentier» 
un cunoscut învăţat, chi- 
mist şi membru al acade- 
miei de medicină din Fran- 
(а, oamenii au început să 
mănânce catofi, Не fierţi, 
fie сор{і, fie amestecați în 
aluatul prăjiturilor. Carto- 
fu! este o legumă foarte 
hrănitoare. 


COPII!! 


Nu uitaţi, că numai magazinul 


„P ARIS 


din Str. Smărdan 30, vă imbracă frumos şi eftin. 
Magazinul „PARIS*:, este singurul magazin de specialitate іп 
confecțiuni pentru copii de toate vârstele. 


ТҮРІ FILATELICE 


IRLANDA. — Cu ocazia 
aniversării Constituţiei Ir- 
landeze s'a emis o serie de 


UCRAI- 
NA. — ІҺһ 
Ucraina 
s'a scos о 
marcă de 
20 copeici 
cu prile- 
jul come. 
morării 
scriitoru- 
lui С. Вог 8 
taveliy. 


сөө 


2 valoi apărute la 25 Fe- 


bruarie а. с. 


Sto-kholm іп 29 lanuarie 
1688. А murit la Londra 


„ în 29 Martie 1772. 


Ш bunneacc na h6iReann 


SUEDIA. — De curând 
sau.scos două timbre de 
10 şi 100 ore, cu prilejul a 
250 de ani dela naşterea 


© marelui gânditor suedez E. 


Swedenborg. născut la 


өөө 
AUSTRALIA. — Пе cu- 


\ 


ESTONIA. — De curând 
ға scos o serie de mărci 
Caritas. Aceste mărci înfă- 


rând s'a pus în circulaţie un 
timbru verde de 4 penny, 
înfăţişând un koala, mami- 
fer agăţător ce seamănă си 
ua mic urs şi care se găse- 
şte numai în Australia. 


|işează blazoanele câtorva 
oraşe. 


37 SS 


> 
Р? 
„КАУ 


е 
Ni 
Ni 


Director: MARIN IORDA (С 


REVISTA ILUSTRATE 


PENTRU COPII! ȘI 


МЕК ЕТ 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 2.84.30 — ABONAMENTE: | AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI EXEM 


PLARUL $ LEI. — IN, STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU 58 INAPOIAZA 
ANUL % 30 MARTIE 1938 No. 738 


Suzana. — Nu, Suzana nu e о nepoţică nesuferită. 
Eu o iert că mi-a scris cu întârziere mare, o iert chiar 
pentru zăpăceala din căpşorul ei. бі ca să vezi cât 
sunt de generoasă, o iert şi pentru poezia „filozo- 
fică“ din scrisoare. 

Vezi, Suzano, mă străduiesc să-ţi întreţin voia bună 


şi mă tem să nu ţi-o stric. lar mata eşti deşteaptă şi 


ştii că nu trebuie să te supere „pişcăturile“ mele. 

Imi pare rău de nenorocirea petreculă în familie 
şi că ai fost bolnavă. 

Nădăjduiesc însă că farmecul acestui plăcut început 
de primăvară îți va mai descreţi fruntea şi inima. 

Vreau să fi voioasă, Suzana. Așa trebuie să fii ca 
să nu-l superi pe Dumnezeu că eşti nerecunoscătoare. 

Nu-mi spui cum mai merge cu şcoala, cum îţi treci 
vremea, ce cărţi citeşti, ce filme îţi plac. Dece? 

Când ai timp, răspunde-mi la întrebările astea cu 
cât mai multă sinceritate şi simpatie. 

Imbrăţişări dela Buniţa. 

Lidia Şerdea. — Cartea matale poştală о voi da 
domnului director lorda, căci întrebarea din Nr. 734 al 
revistei n'am pus-o eu, ci un întreg comitet din care 
fac şi eu parte şi care are de scop să aleagă cele mai 
bune răspunsuri care vor sosi dela cititorii „Dimineţii 
Copiilor“ şi să le premieze, apoi. 

Dar dacă eşti nerăbdătoare să afli ce cred eu des- 
pre răspunsul matale, iată îţi spun: felul cum te gân- 


deşti să ieşi din încurcătură nu este cel mai potrivit . 


şi dacă mi-ar îngădui spaţiul ţi-aş arăta şi dece. 

Dar, oricum, e bine că ai credinţă în Dumnezeu și 
te sfătuiesc să-ţi îndrepţi gânduriie către El, nu numai 
la nevoie ci şi la bucurie са să-l mulțumești. 

Miluş. — Mi s'au dat toate asigurările la redacţie 
că {і sau trimis cărţile câştigate. Те rog mult, să-mi 
răspunzi cu prima poştă dacă le-ai primit. 

Celelalte dorinţi, draga mea Miluș, îţi vor fi satis- 
făcute mai repede decât nădăjduiești. 

Cred chiar că rândurile acestea le vei citi mai târ- 
ziu decât pe acelea pe care le aștepți. 

Nu te uită, Buniţa. 

Valerian Garbuz. — Ці mulţumesc mult pentru de- 
senul trimis. Lui Neluţu şi mie dealtfel ne-a plăcut foarte 
mult. M'a rugat să ţi-l dau la înrămat са să și-l poată 
agăța іп odăiţa lui. 


Să nu fi mâhnit că mwai luat premiu şi nici să nu 
te socotești nedreptăţit. Noi nu părtinim pe nimeni şi 
fii încredinţat că premiile s'au dat după о serioasă 
chibzuinţă. 

Matale mai fă exerciţii şi sunt sigură că vei ajunge 
să desenezi din ce în ce mai bine. 

Mulţumiri din partea lui Neluţu şi salutări din 
partea mea. 

Isabela Weinburg. — Dacă, întradevăr, eşti mult 
prea înaltă decât s'ar cuveni să Пі la vârsta matale şi 
şi dacă de lucrul acesta sunt îngrijaţi şi părinţii, este bine 
să consultaţi un medic specializat în glande endocrine. 
Anumite glande din corpul omenesc funcţionând prost 
pot da turburări grave. 

Cred că n'artrebuisă întârziaţi de а vă adresa doc- 
torului Parhon. 

Mai scrie-mi, drăguță Isabela, şi în viitoarea scri- 
soare spune-mi ce înălțime аі (cu precizie) şi cât cân- 
tăreşti. 

Sănălale! 

Brânduşa Niculescu. — Caută să fii tu cât mai 
bună şi mai îngăduitoare cu sora ta vitregă. 

Poate că aşa o vei îmbuna; o vei face să-i fie ги- 
şine de purtarea ei. Oricum, nu trebuie să răspunzi şi 
tu urit cuvintelor ei urîte şi nu trebuie să te сегіі си 
ea. Stăpâneşte-te cât poţi, ocolește cearta şi folosește-te 
de momentele când e în mai bune dispoziţii spre a o 
face să priceapă că e mai frumos și mai bine să fiţi 
prietene decât dușmance. 

Făgădueşte-mi Brânduşa că vei asculta sfaturile 
mele. 

Dorica L. — Trebuie negreşit să urmezi regimul 
prescris de medic, altfel boala se agravează şi nu vei 
mai putea scăpa de ea decât cu operaţie. Nu e mai 
bine să fi acum cuminte, să mănânci numai ce intră în 
regim şi peste câteva luni să fii la adăpost de orice 
primejdie ? 

Aş fi mâhnită să ştiu că te încăpățânezi să nesoco- 
teşti sfaturile medicului și să continui să-ţi nemulțu- 
meşti părinţii. 

Vrei să mă superi rău, rău de tot şi pe tine? 


ВОМІТА 


ы OVEŞTILE пап fost din 
i totdeauna pe lume. Ва 
a fost chiar o vreme când 
copiii — până şi cei de 
ў împărați — erau trişti și 
ола  DECăjiţi, fiindcă, deşi 
bogaţi, deşi aveau tot felul de jucării, 
care de care mai frumoase, nu se 
„puteau bucura de ele. Erau doar 
jucării fără viaţă, necuvântătoare şi 
mereu aceleaşi. Deaceea, copilaşii 
depe vremuri erau trişti şi se sculau 
dimineaţa cu ochii plini de lacrimi. 

Dar să vă mai spun un lucru: era 
atât de tristă acea vreme pentru co- 
pilași, încât nici măcar visele nu-i 
bucurau. Nu aveau ce să viseze, 
fiindcă Dumnezeu nu crease încă 
basmul, iar zânele — bune și rele — 
îşi pierdeau vremea pe aiurea, fără 
să aibe grije de cei micuţi. 

Pe vremea aceea trăiau undeva pe 
lume, la o curte regească, doi copii, 
o fetiță și un băiat. Erau drăgălași 
şi cuminţi, dar trişti ca toţi cei de 
o seamă cu ei. Mama lor, regina, 
văzându-şi odraslele tânjind prin 
camerele minunatului palat, plângea 
toată ziulica şi se străduia іп fel şi 
chip să nimerească ceva care să-i 
facă pe copii mai surâzători. Dar 
zadarnice erau toate jucăriile, care 
mai de care mai frumoase şi mai 
scumpe. Se jucau copiii cu ele o 
vreme, apoi ве întristau din nou. 

— Ce vreţi, Тері mamii? întreba 
regina. Ce vă dorește inima ? 

— Ceva mămică, răspundeau copiii. 

— Ce anume? 

— Ceva care n'a mai fost. Ceva 
frumos, care să fie mereu nou și 
care să se lase totdeauna așteptat. 

Regina se frământa fără să dea de 
rost dorinţii copiilor. In cele din 
urmă, văzând ca nu o scoate la capăt, 
dădu svon în țară că dă jumătate 
din vistierie aceluia саге va afla 
jocul dorit de micuţii prinți. 

A trecut vreme îndelungată, dar 
nimeni nu se ivea să aducă jucăria 
minunată. Făgăduielile reginei erau 
mereu mai mari. Și atunci au sosit 
la curtea regească măscărici din toate 
colţurile lumii, saltimbanci сагі 
mergeau pe mâini şi râdeau pe nas, 
călăreţi strașnici şi viteji de soi. 
Dar niciunul dintre ei nu a izbutit 
să înveselească ре micuţii prinți. 

De atâta plictiseală, prințul şi 
prințesa începuseră să bolească. бі 
pe zi ce trecea starea lor se înrău- 
tățea. Nu mai vedeau pe nimeni, nu 


CUM S'A NĂSCUT BASMUL = 


mai se jucau, nu râdeau și nu vor- 


beau, сі ședeau numai câtu-i ziulica. 


întinşi pe pat și oftau de zor. 

Trecuse vara şi omătul se așter- 
nuse în strat gros pe drumuri. In 
căminul din odaia micilor prinți 
ardea un buștean gros cât un om 
voinic, iar flăcările jucăușe răspân- 
deau polei roşiatic de lumină peste 
lucruri. Copiii şedeau întinşi în pă- 
tucurile lor, iar regina se afla ală- 
turi de ei, cufundată în gânduri. 

Deodată se auzi o bătaie în ușă, 
iar un copil de casă, îmbrăcat numai 
în mătase intră înăuntru, spunând 
reginei, că un bătrân sihastru doreşte 
să-i vorbească. Mai întâi, regina nici 
nu voi să-l asculte, fiindcă prea era 
tristă. Când află însă că bătrânul 
aduce un leac pentru copiii ei, îl primi. 

După câteva clipe intră în odaie 
un moş cu barba albă, îmbrăcat cu 
o dulamă de ҙіас, şi cu priviri blânde 
ascunse de sprincene stufoase. Moșul 
se înclină în faţa reginei şi se apro- 
pie de patul copiilor spunând: 

— Inaltă doamnă, am aflat în si- 
hăstria mea, de suferinţa тісі ог 
prinți și am găsit leacul trebuincios. 
Cu voia Măriei Tale, micii prinți 
să-mi dea mai întâi ascultare | 

— Vorbeşte, moșule, spuse regina, 
şi trase în jurul căminului câteva 
scaune, ре care s'au așezat cu toții. 

— Vreau să vă spun cum am aflat 
leacul pentru micuţii noştri prinți. 
Eu sunt un sihastru. Acolo unde am 
casa nu ajunge picior de om şi nu- 
mai din când în când Dumnezeu 
îmi dă de veste, spunându-mi care 
şi este dorinţa, cu ajutorul norilor 
şi a vântului. Vântul mână norii, 
care-mi intră în casă și astfel știu 
de voia Sfântului. Aşa am aflat de 
dorinţa Măriei Voastre şi am purces 
la drum din primăvară şi am ajuns 
aci, aducând și leacul cu mine. lacătă-l: 

Şi moșul scoase dintr'o desagă mare 
un ou ca toate ouăle. Nu era mai 
mare decât un ou de găină. Copiii 
l-au luat în mână, i-au privit coaja 
albă și sclipitoare şi s'au minunat 
cât e de ușor. Apoi, moșul l-a luat 
din nou în mână, l-a spart în două 
şi a golit conţinutul care nu se 
vedea, pe podea, în faţa focului. 

— Păi nu-i nimic, moșule! Ош 
era gol | — spuse micul prinţ. 

— Ва nu, prinţişorule, nu era gol. 
Oul ăsta avea înăuntru basmul. Asta 
e leacul vostru | 

— Dar nu se vede nimic! 


-- Dreptu-i că nu se vede, dar, cu 
toate acestea. basmul este în jurul 
vostru. lată-l pe Motanul Incălţat 
cum calcă şapte poște, cu opincile 
lui năzdrăvane. Mai adineauri ве 
afla încă în casa smeilor lei-paralei, 
pe care i-a adormit și i-a legat fe- 
deleș, ca să-i găsească aşa fiul de 
împărat. lată duhul de floare, dăn- 
{шпа în jurul frumoasei ca zăpada 
şi mai uite pe Făt-Frumos și Co- 
sinzeana, adunând raze din lumina 
stelelor, ca să-și facă beteală la nuntă. 

— Așa е, așa-il — au strigat mi- 
сеші prinți. — Cum de nu i-am văzut 
până acuma? 

— Nu vreau să plec, — spuse atunci 
moşneagul, — fără ва varăt şi pa- 
sărea măiastră, care a ouat basmul. 
Uite-o, are aripi de aur şi ochi de 
smaragd şi glasul argintiu са clin- 
chetul de ciopot. Vine depe tărâmul 
celălalt, unde pomii sunt totdeauna 
verzi, unde florile cântă și păsările 
vorbesc. Să vă mai arăt şi pe Moşul 
Ene, care a venit cu sacul somnului, 
ca să vă presare nisip în gene. Ei, 
flăcăii tatei! Aţi adormit ? 

Şi într'adevăr, numai ce privi re- 
gina în jur și văzu că micuţii prinți 
au adormit cu zâmbetul pe buze. Dar 
în încăpere nu era nimeni şi ei totuşi 
i se păruse că vede făpturile năz- 
drăvane, de care vorbise moşul. Dar 
moşul unde era? Parcă mai adineauri 
şezuse pe scăunelul dinaintea focului. 
Scăunelul era gol. Copilul de casă, 
în haine de mătase, 'adormise си 
bărbia sprijinită în palme. Regina îl 
trezi. 

— Unde e moșneagul? — întrebă ea. 

— Care moșneag, Măria Ta? 

— Moşneagul care a adus basmul. 

— Care basm? 

— Basmul cu Făt Frumos şi Cosin- 
zeana, cu Motanul Incălţat și Prâslea 
năzdrăvanul. 

— Măria Ta, toate acestea ni le-ai 
povestit mai adineauri. 

Și atunci regina își dădu seama 
că acolo în gura căminului, în care 
troznea tăciunele butucului, se năs- 
cuse basmul. Era muzica și culoarea 
care lipsea copiilor şi care avea să 
le lumineze visurile şi viaţa. 

Ridicându-se încet, pe vârful pi- 
cioarelor, a părăsit, tăcută, camera, 
бі а zăvorit ușa după ea, lăsându-și 
copiii în grija ființelor năzdrăvane. 

Așa s'a născut basmul. 


SANDU VORTEŞ 


«айын 7; ғ 


————=„—————————————————— 


UN CEAS DESTEPTĂTOR == 
== ŞI UNUL DEŞTEPT 


Sau cum s'au certat şi cum s'au împăcat cele două ceasornice ale mele 


U am două ceasornice: 
unul deșteptător şi unul 
deştept. Cel deșteptător 
e mare, gras, greoi, face 
scandal când sună (зе 
laudă în gura mare că 

ştie cât e ceasul!) şi restul timpului 

deasemenea are gură mare; lung şi 

prost, cum se spune. Cel deștept e 

mărunţel, frumos, liniştit, nu zbiară 

niciodată (mic şi-al dracului, vorba 
lumii |); деасееа Îl iau totdeauna cu 
mine în oraş şi-l port la mâna stângă. 
Amândouă ceasurile îmi sunt prie- 
tene, căci îmi spun mereu dacă tre- 
bue să mă grăbesc, dacă pot să mai 
dorm, dacă să stau acasă, cât să stau, 
şi altele. Numai că cel mic îmi spune 
cuviincios, iar cel mare ţipă de îmi 
vine să-l dau cu capul de pereţi. 


Dar şi el mă urăște. Mă urăște pen- 
trucă nu pot să-l sufăr şi mă urăște 
pentrucă mi-e drag numai ceasul cel 
mic. Dar oricât пе игіт, avem ne- 
voie unul de altui: eu de el, că mă 
scoală la vreme, el de mine, că-l în- 
torc în fiecare zi şi nu-l las să moară. 
Dacă n'aş trebui să mă scol în fie- 
care zi, la anume oră, aş înceta în- 
tr'o zi să-l mai învârtesc, inima nu 
i-ar mai bate şi аг muri repede. 

Ştiind acest lucru, ceasul cel mare, 
cu toată ura ce mi-o nutrește, nu- 
mi poate face nimic şi nici nu-mi 
face. 

In schimb se răzbună pe ceasul 
cel mic, duşmanul său. 

Il vezi într'o bună zi că о ia re- 
pede înainte şi în loc de 7, cât ar 
trebui să arate — cât arată şi cel 
тіс — arată 7 $1.10 sau 7 și ип sfert. 
Mă necăjeşte şi pe mine, că mă scoală 
mai târziu cu 10 ori 15 minute. Alte- 
ori rămâne mai în urmă, cu 10, 15 
sau 20 de minute, ѕі atunci mă su- 
pără iar, că-mi strică somnul obi- 
nuit tocmai când mi-e mai dulce. 

ace toate astea numai ca s'arate că 
ceasul mic e acela care nu merge 


wet e Фота 


bine ; îşi închipuie că dacă el e mai 
mare, pe el o să-l cred! 

Văzând că nu izbutește, a încercat 
într'o zi să omoare ceasul cel mic. 
lată cum: 

Când mă culc, las ceasurile ре 
masă, mai departe unul de altul, ca 
să nu se certe. Odată, masa fiindu- 
mi ocupată cu mai multe cărţi și 
manuscrise pe care începusem să le 
orânduesc, am pus ceasul mare pe 
marginea ferestrei şi ceasul mic ре 
scaun, lângă fereastră. ° 

In toiul nopții, mă trezeşte un sgo- 
mot scurt, greoi : bum ! Aprind lu- 
mina: ceasul mare sărise pe cel mic, 
pe când mititelul dormea, să-l stri- 
vească. (Nu e vorbă, ca să se des- 
vinovăţească, a spus el, ba că a alu- 
necat, fiindcă era întuneric, ba că 
vântul zguduise geamul şi-l cutre- 
murase...) а 

Iam despărţit, dar іп încăerare, 
geamurile dela amândouă ceasurile 
se fărâmaseră , iar ceasul mic mai 
fusese și alminteria vătămat: își rup- 
sese câteva costicioare. 

Am cercetat ceasul mare, dar di- 
mineaţa i-am dus pe-amândoi la cli- 
nica lor, unde e un meșter ceasornicar 
de ispravă. Trebuia să le las acolo 
până să se vindece. Le-am lăsat. 

Chiar la prânz, trecând să văd ce 
mai fac bolnavii mei — oricât uram 
ceasul mare, dar când e vorba de 
boală |... — ceasornicarul ега desnă- 
dăj duit. 

Nu mult după ce dusesem ceasu- 
rile mele la spital, venise şi o doamnă 
cu ceasul ei de mână care nu ştia 
ce avea, răcise și răgușise, mi-se pare. 
Era un cesuleț scump, gingaș, tare 
drăguţ. Ceasul meu de mână, şi el 
destul de drăguţ, a început să se 
dea bine pe lângă cesuleţul doamnei, 
şi să-l mângâie. Ei, n'ar fi fost ni- 
mic, așa e tinerețea L Dar ceasul meu 
mare, îndată ce a văzut, rău cum 
e la suflet, nici una nici alta decât 
să trântească depe masă ceasul meu 
de mână, ca să-i rămână lui locul 
liber. Se rostogolise peste ceasul meu 
de mână şi-l turtise într'o margine. 

Eram și eu înfuriat. Am stat pe 
scaun, chibzuind ce-i de făcut. Să le 
las pe amândouă la spital, m'ar fi 
costat prea mult. Să las numai unul, 
iar nu era bine: unul era de noapte, 
care mă scula, altul era de zi, ne- 
lipsit şi de mare trebuinţă. Ре care 
să-l las? 

Cum stam așa îngândurat, a intrat 
un băiat aducând o cogeamite pen- 
аша în vârstă, care suferea de bă- 
trâneţe. 

Ceas ul meu mare, când a văzut 
uriașa pendulă a cam strâmbat din 


nas. Pendula făcea pe grozava : a pus 
chiar un picior, cât о copită. ре cea- 
sul meu mare, fără să-i pese. 

Ceasul meu mic, chicoti de bucurie, 
dar numai câteva clipe. Văzând cât 
suferă tovarășul său de noapte, îl 
cuprinse mila şi isbindu-se ре cât 
putea de ceasul meu mare, îl urni 
іп cele din urmă și-l scoase de sub 
laba pendulei. 

Ceasul mare îmbrăţişă din toată 
inima ceasul mic (fără să-l stri- 
vească) şi se împăcară. 

De-atunci au rămas buni prieteni 
şi nu s'au mai supărat vreodată. Nici 
pe mine nu m'au mai supărat. 

l-ar eu i-am lăsat pe amândoi la 
spital de unde, după două zile numai 
— mai ajutându-se unul pe altul — 
i-am scos cu totul teferi. 


Ceasul doamnei па stat niciun 
ceas la spitat. Mic şi sburdalnic cum 
era, l-au bandajat şi l-au trimis acasă. 
Așa că ceasornicele mele l-au uitat 
repede şi nu s'au mai certat din pri- 
cina lui. 

Dar credeţi că ceasul meu cel mare 
s'a astâmpărat? Nu, tot cu gură mare 
a rămas. Trebue să-l las în pace însă, 
ce să-i fac? Aşa s'a născut, așa îi e 
firea. 

Noroc că ceasul mic toată ziua nu 
e acasă, e cu mine în oraș la treabă 
şi noaptea doarme... 


I. MARIUS MIRCU 


# 


Ж” 


тығы amet ік =" = һе % іс ч . шш. аж аа ікті 


ыатлб& ciudale dim 
7АРД ALBINELOR 


Redactorul nostru are cinstea să fie primit de Regina Albinelor 
бі află lucruri minunate 


Inainte de a urma cu po- 
vestirea întâmplărilor din 
Таға Albinelor, trebuie să 
dau unele lămuriri copiilor 
cari au citit cele scrise de 
mine până acum. 

In primul rând, mărtu- 
risesc că-mi pare foarte 
rău că uneori mă văd ne- 
voit să-i întristez, descriind 
cruzimile  însectelor. Dar 
cred că e mai bine aşa. De 
cât să "'nfrumuseţez lucru- 
rile, așa са un nevrednic 
să fie luat drept om de 
treabă, e mai bine să se 
afle tot adevărul. 


Ştiţi ce s'a întâmplat cu 
povestea greerului şi a fur- 
nicii, născocită acum vreo 
două mii de ani într'o țară 
depărtată, numită India. 
Copiii cari au auzit-o a- 
tunci au crescut mari. So- 
cotind ca adevăruri toate 
bârfelile despre Greere, le- 
au istorisit la rândul lor 
altora. Povestea a trecut 
din gură în gură, până ce 
a ajuns şi pe la noi. 

Azi, toată lumea nu vor- 
beşte decât despre „gree- 
rele uşuratec, leneş şi ne- 


prevăzător“*, care iarna, ре. 


viscol, ar veni umilit să 
bată la uşa уесіпеі sale. 
„harnica, strângătoarea şi 
inţeleapta furnică“. S'a zvo- 
nit că se milogește să-i îm- 
prumute câteva grăunţe, 
sau să-l primească în casa 
ei, spre a se mai încălzi. 

Lucrurile se petrec însă 
pe dos. 

Furnica hrăpăreaţă este 
aceea care are obiceiul să 
dea pela Greere, chiar în 
timpul verii... Dar nu vine 
în chip cuviincios, spre a 
cere un împrumut. Se nă- 
pusteşte hoţeşte pe artistul, 
care trăeşte din munca lui 
şi nu are altă vină decât 
aceea că se poartă prea 
îngăduitor şi blând, chiar 
cu lumea care-l jefuește. 


Cred că este bine să cu- 
noaştem tot adevărul си 
privire la cele ce ne'ncon- 
joară. lar copiii, cari au 
întradevăr inimă bună și 
se'nfioară de cruzimea şi 
lipsa de milă a unor insecte, 


să se ferească de a se pur- 

ta la fel. 

COPIL SAU OM MARE? 
Mai am de dat o lămurire. 
Pozele сагі au însoţit på- 

па acum istorisirile mele, 

mă arată са ре un fel de 
şcolar... Cititorii se vor fi 
întrebând miraţi: е un co- 
pil sau un om mare cel ce 
vorbeşte despre minuovăţii- 
le din împărăţia Albinelor? 

Mărturisesc că şi eu ат 
rămas nedumerit întrebân- 
du-mă: de ce-mi dă dese- 
natorul revistei această în- 


Mă vor recunoaşte oare 
vechii mei colegi dela ma- 
rile ziare? Се va spune 
domnul Ion, portarul cel 
înalt şi straşnic dela „Lift“? 
lar” dacă пи mă va 
lăsa să intru în ascensor. 
cum voi putea urca treptele 
palatului gazetelor, aşa pri- 
chindel cum sunt şi fără 
să mai am avion? 

lată o întâmplare de ne- 


crezut. foarte  încurcată, 
nemaipomenită chiar în p9- 
veşti. 


Deocamdată văd că „Bu- 
пі{а* şi toţi ceilalţi dela 
„Dimineaţa Copiilor“ m'au 


făţişare ? Eu mă ştiu vechiu 
redactor la diferite reviste 
şi ziare, deci om în toată 
firea. 

Totuşi, am dat peste о 
fotografie, pe care mi-a fă- 
cut-o іп stup  drăgălaşa 
prinţesă Zummy, căreia îi 
împrumutasem aparatul 
meu fotografic. In aceea 
fotografie, am întradevăr, 
un chip de copil... cam ușa 
cum eram prin clasa П-а 
primară Uitându-mă în o- 
glindă, am văzut cu uimire 
că nu mai sunt cel de azi... 
ci cel de altă dată. 

Se vede că vrăjitorul, 
despre care cred că vă 
amintiţi, nu m'a făcut nu- 
mai prichindel. ci mi-a dat 
şi o înfățișare de şcolar, 
întorcându-mă cu atâţia ani 
înapoi. 

Va trebui să încep oare 
viața dela capăt? 

Oamenii bătrâni își amin- 
tesc de vremea când erau 
copii. Eu voi fi nevoit să- 
mi încep povestirile mele 
astfel: „Pe vremea de de- 
mult, când eram om bătrân 
şi aveam barbă...“ 

Dar mă'ntreb: ce mă voi 
face de acum înainte? 


primit destul de bine. Asta 
mă bucură foarte mult și 
mă încurajează. Le sunt 


recunoscător că le plac, 
chiar aşa mic cum sunt 
astăzi. 


Dar ce va fi mai departe? 
Cine poate şti! Viitorul are 
tainele sale nepătrunse. 
Oricum, lăgăduesc cititori- 
lor  „Dimineţii Copiilor“ 
să-i vestesc, la timp, de tot 
ce mi-se va mai întâmpla. 

Şi acum să reluăm firul 
povestirii noastre, acolo un- 
de l-am lăsat... 


Să RELUAM FIRUL 


Vă aduceţi aminte, dragi 
copii, cum am fost de faţă 
în prisacă la un concert, 
pe care l-a dat Greerele 
Ţiuică în cinstea Reginei 
albinelor, care în acea zi 
împlinea patru ani. 

Toată lumea îi ura să 
ajungă la adânci bătrâneţi. 

— Să trăeşti, Măria Та, 
cinci ani!“îi urau curtenii, 
cum s'ar spune între oa- 
meni: „Să ajungi până la 
o sută de ani“. 

Albincle lucrătoare, isto- 
vite de munca lor grea şi 


primejdioasă, nu o duc în 
timpul verii decât cel mult 
șapte, opt săptămâni, astfel 
că pentru dânsele, regina 
care împlinea douăsute de 
săptămâni, avea într'adevăr 
o vârstă foarte înaintată. 

După cum am arătat, 
nici regina, nici albinele 
lucrătoare n'au venit la 
concert, având mult de lu- 
cru prin stup. In schimb a 
sosit, în haine de sărbătoare, 
fruntea trântorilor, adică 
cei mai deştepţi şi mai în- 
văţaţi bărbaţi din cetate. 
Intre noi fie vorba. trân- 
torii au adormit duşi prin 
lojile lor din florile din 
preajma stupului, vrăjiţi 
— cum spuneau еі — de 
arta Maestrului. 

Totuşi din când în când 
se trezeau aplaudând și 
strigând „bravo“, ceeace 
părea că face o mare plă- 
cere concertistului. 


UN CRITIC ASPRU 


Dar deodată greerele păli 
ca un mort. Zărise o jivină 
verde, care se apropia a- 
meninţătoare de noi. 

— lată-l şi pe domnul 
Lăcustă, unul dintre cei 
mai aspri critici — spuse 
artistul. A voit să se 
facă şi el cântăreţ, dari 
s'a spus că mare talent. 

„Fu nevoil să se lase de 
meserie. De atunci e critic! 
Vine la toate concertele și 
ne scarmănă de ne merg 
fulgii... 

„Mi-e teamă că am pă- 
țit-o. Rămâi sănătos, dom- 
nule Prichindel, şi păstrează 
o bună amintire despre 
mine“... adaogă el cu tri- 
steţe. 

„Cred că nu mai am de 
trăit decât câteva clipe...“ 

Deşi Lăcustă era mai 
mic de statură, totuși se 
repezi strigând cu un glas 
răguşit : 

— Te-am ascultat! Eram 
ascuns în dosul unei frunze 
și ronţăiam nişte iarbă...“ 

— Cum va plăcut ? їп- 
trebă concertistul, cu mo- 
destie. 


— Ai luat o mulţime de 
note false. Cântatul tău e 
plicticos şi scârţâitor. Mi- 
аі sfredelit urechile! Pri- 
vighetoarea cântă de o mie 
de ori mai frumos ca tine. 
Pentru asta te voi sfâşia...“* 

Папа un brânciu bietu- 
lui artist, acesta căzu pe 
spate, pe când afurisitul de 
Lăcustă її înşfăcă de burtă 
cu fălcile sale puternice. 

— Apără-te! Nu-ţi pierde 
curajul“ — strigai din toate 
puterile. 

— Nu pot... Nam nicio 
armă..**— gemu nenorocitul. 

Eram prea mic ca să mă 
amestec botăritor în luptă. 
Cu preţul vieţii, apucai pe 
ucigaș de un picior, ţipând 
din adâncul sufletului: 

-- Netrebnicule! Cum în- 
drăzneşti să răpui un ar- 
tist, pe care l-a slăvito 
lume întreagă? L-a pome- 
nit cu drag chiar marele 
poet Mihail Eminescu în 
poeziile sale... Bagă de sea- 
та! Crima aceasta grozavă 
va necinsti întreaga breaslă 
a criticilor muzicali... Voi 
descrie în „Dimineaţa Co- 
piilor“ cele întâmplate. Vor 
afla toţi cine eşti!“ 

In aceste alipe se des- 
chiseră larg porţile cetăţii, 
iar una dintre crainice, su- 
nând dintr'o trompetă lun- 
gă, vesti cu glas puternic: 

— Măria Sa, Regina! 

Toţi trântorii, tolăniţi la 
umbra petalelor, săriră 
sprinteni în picioare, scu- 
turându-se de polen, spre 
a fi cât mai arătoși. 

DECORAREA 
ARTISTULUI. 


Totuşi nu apăru decât 
Marea Doamnă de Onoare: 

— Onorată adunare, spuse 
ea — Măria Sa Regina, a- 
dânc mişcată, mulţumeşte 
poporului şi nobililor cari 
o sărbătoresc cu atâta în- 
sufleţire. 

„A auzit concertul fără 
să-şi întrerupă menirea ei 
sfântă din stup, care este 
— după cum prea bine 
ştiţi cu toţii — depunerea 
oușoarelor prin celule. 
Fiind deci copleşită de tre- 
burile statului, ії раге rău 
că nu poate veni între dum- 
neavoastră їп această zi 
mare. 


„M'a mai însărcinat să pre- 
dau artistului decorația de 
ceară „Icar“, cel mai înalt 
ordin al cetăţii noastre“. 

La aceste cuvinte, bine 
simţite, tot publicul începu 
să bâzăe din aripi, ceeace 
dovedea că au fost cuprinşi 
de o mare înflăcărare. 

— Trăiască Măria Sa Ңе- 
ріпа. Ога! Ural Uraaa!!“ 

In vremea asta, criticul 
Lăcustă, foarte ruşinat, se 
făcu nevăzut, uitându-se cu 
ciudă şi pizmă la mine, 
deoarece mi-se făcuse cin- 
stea.să fiu chemat în faţa 
Reginei. 

Pot spune că am avut un 
mare succes. Pe când la 
domnul Lăcustă nu se mai 
uita nimeni, vestea sosirii 
mele în stup stârnise o deo- 
sebită curiozitate. Chiar re- 
gina voia să vadă de a- 
proape pe omuleţul. саге 
spunea că este ziarist. 

lar o mare învățată din 
stup, prințesa Minerva, pro- 
fesoară la crescătoriile de 
copii, a vestit o conferinţă, 
un fel de lecţie cu titlut: 
„Ce este omul“? 


ALAIUL REGINEI 


Fui purtat prin drumuri 
aurite, având pe margine 
pereţi măreţi de ceară, se- 
mănând întrucâtva cu ve- 
stiţii „Sgârie-nori“ din A- 
merica, clădiri uriașe cu 
zeci de caturi. 

Intr'un loc, zării alaiul 
strălucitor al Reginei Albi- 
nelor. Am recunoscut-o din 
prima clipă. Ега cam de: 
două ori mai lungă decât 
celelalte, iar aripile-i stră- 
vezii şi frumoase lăsau să 
se întrevadă un trup auriu, 
de o culoare mai des- 
chisă decât a albinelor lu- 
cratoare. Ochii catifelaţi аі 
reginei aveau totuşi mai 
puţine feţișoare (adică o- 
chişori mici) decât аі iu- 
crătoarelor. Deasemeni 
п’ауеа nici со$ше{е la pi- 
cioare, nici perii, unelte 
delicate de cari se slujesc 
lucrătoarele. 

De altfel, mi s'a spus că 
nu călătoreşte deloc și că 
nu vizitase. în viața ei, о 


Поаге. 
Era înconjurată de o mul- 
{ішпе de „doamne de- o- 


noare“, printre cari zării 
şi pe prietena mea Zummy. 
Eram cam supărat pe dân- 


7 


sa, deoarece mi-se părea 
că mă uitase, lăsându-mă 
pradă paznicelor dela por- 
(Ше cetăţii. , 

In cortegiul regal se a- 
flau și alte diferite albine, 
care păreau să Не sfetnice, 
servitoare, polițiste... Lip- 
sea însă „Curtea regală a 
bărbaţilor“. Unii dintre a- 
ceştia stăteau tolăniţi afară 
la soare, astru pe care re- 
gina nu-l mai văzuse de 
când se măritase, Таг о gră- 
madă se îmbuibau pe la 
cămările cu  dulceţuri și 
alte bunătăţi. 

In locul, unde se oprea 
Regina, vedeai totdeauna în 
jurul ei o grămadă de 
capete. 

Nicio albină nu-i întor- 
cea spatele, iar cele ce um- 
blau, mergeau curtenitor 
deandaratelea. Toată lumea 
era mereu cu ochii și an- 
tenele spre dânsa. 

Servitoarele alergau în- 
truna încolo și încoace, a- 
ducând mierea cea mai a- 
Ісавй, pe саге o dădeau re- 
ginei. 

Suverana se oprea la câte 


de ceară, băga 


o căsuţă 
capul înăuntru, cercetând.-o 
cu luare aminte, ca să vadă 


dacă totul este în bună 
rânduială. Apoi se întorcea 
şi depunea câte un ouşor. 
In vremea asta, doamnele 
de onoare din jur o mân- 
gâiau pe aripi, mişcând în 
colo şi încoace antenele ca 
spre a o încuraja, îndemna. 
și felicita. 

— Va ieşi o lucrătoare 
dintre cele mai destoinice 
din acest drăguţ oușor al- 
băstrui...“* spuse o albină, 
voind să facă plăcere Ве- 
ginei. : 

— Poate că Măria Ta do- 
reşte să aducă la viață și 
un băețaş? — întrebă cu 
sfială una dintre „Чоаш- 
nele de onoare“, Să trecem 
la-o locuință mai incăpă- 
toare...“ 

Nu! Spuneți arhitecților — 
noştri să nu mai clădească 
decât celule mici pentru 
lucrătoare. 

Este ciudat că Mama-Re- 
gină a stupului putea să 
depue — după voie — un 
ouşor, din care să iasă un 
băeţaş sau о fetiţă. Băeţii 
se prefac cu timpul în „trân- 
tori“, iar fetiţele sunt me- 


nite să alcătuiască vrednica 
armată a lucrătoarelor din 
stup. Dintre ele se aleg:in- 
ginerii, arhitecţii, meşterii 
cari pregătesc ceara, chi- 
miștii cari o fac să nu se 
strice, fabricanţii de miere, 
apoi măturătoarele din stup, 
cele ce fac să se prime- 
nească aerul, paznicele dela 
poartă, gardienii din gan- 
guri, doicile cari cresc co- 
piii, ргоЃѓеѕоаге1е de geogra- 
fie şi de zbor, sfetnicele 
reginei şi atâtea alte mese- 
riaşe de cari se simte nevoe. 

Oricare fetiţă, hrănită 
mai deosebit, poate deveni 
chiar regină! 

— А! dar iată şi pe dom- 
nul gazetar Ргісһіпде!! spu- 
se Suverana zărindu-mă în 
mulțime. — Apropie-te |... 
Vom sta de vorbă... cât îmi 
va îngădui slujba regească“. 

SFAT DOMNESC 

Crezui că nu va face alt- 
ceva decât să îngrijească de 
înmulțirea copilaşilor, dar 
am avut prilejul să fiu de 
faţă la un „sfat domnesc“. 

— Tânăra, dar deșteapta | 
noastră Zummy -— spuse 
Regina — îmi aduce ştirea 
că au inceput să înflorea- - 
scă niște flori albastre în 
șanțul şoselei. 

Hotărăsc ca cele două mii 
de lucrătoare, cari până 
acum au cărat apă dela 
isvorul din vale, să adune- 
cu hărnicie polenul acestor 
flori albastre. Deasemeni, 
pentru meritele sale, înalț 
ре Zummy la rangul de 
sfetnică.' De mâine încolo 
va face călătorii în jurul 
stupului, zburând până la 
depărtări de 4-5 kilometri, | 
spre a mai găsi asemenea 
grădini de flori, al căror » 
timp este acum.“ 

S'au mai pus la cule, la a- 
c st sfat domnesc, chestiuni 
arzătoare, pe care însă deo- 
camdală nu le pot destăi- 
nui, fiind vorba de mari 
secrete de Stat. 


la timp, cititorii | 


Dar, 
noştri vor afla totul... 


ALEX. F. MIHAIL 


МЕАТА ŞI CU МАТАҒІЕЛТА 


La mătuşa lor, irina, 

Cei doi ştrengari, au găsit, 
Răscolind toată grădina, 
Un furtun, și l-au dosit. 


Și-amândoi, cam înspre seară, 
Pe furiș, tiptil s'au dus 

a fereastră cu o ă 

Și furtunul mi l'au pus 


De muștiuc, la clarinet 
Ș'apoi s'au dat jos încet... 


Când mătușa intră "п casă 


= Drăcușerii de nepoți.