Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages101-150

Năzdrăvanul greere se făcu nevăzut și atunci toti 


işi dădură seama pe dată că el are însușiri nebănuite. 


Ei au pornit pe dată în căutarea lui. Insăşi domnita, 
deși nasul o durea îngrozitor, sa plimbat încoace și 
încolo prin toată grădina, până când, în sfârşit, l-a 
găsit pe o frunză. 

Bucuroasă peste măsură că l-a văzut, domnita ii 
spuse cu umilință în glas: 

— Greerasule, te rog să mă ierti pentru tot ce ti-s'a 
întâmplat. Regele văzând că nu-i de glumit cu greerele, 
încercă şi el să-l îmbuneze, grăindu-i astfel: 

— Greeraşule năzdrăvan, iartă-mă că te-am supărat; 
am crezut că ești un greere oarecare, dar acu văd că 
ai însuşiri pe cari noi, oamenii, nu le avem. Merifi în- 
tr'adevàr toată cinstea. Acum, nu numai că-ți dau pe 
fata mea de soţie, dar te numesc şi print moştenitor! 
Greerele, de bucurie, îşi frecă picioruşele zicând : 

— Iti mulțumesc, Măria-Ta, dar as vreu să gi înce- 
pem, ca să nu avem mai târziu vreo neplacere. Ar fi 
mai bine ca, deocamdată, să-mi dai o coroană ! 

Incercă greerul o mulțime de coroane, dar, cum era 
şi firesc, nici una nu i-se potrivea. 

In cele din urmă i-se făcu, dintr'un inel, o coroană 
care îi stătea de minune. 

Și acum să facem nunta, porunci el, după ce-şi 
puse coroana pe cap. Curtenii nu știură cum să-şi stă- 
pânească râsul, iar domnita ţinea ochii în pământ de 
rușine. Deşi avea un nas neobişnuit de mare, niciodată 
nu şi-ar fi închipuit domnifa că va fi nevoilă să se 
mărite cu un greere. Supărarea ei însă nu finu mult, 
căci în clipa când regele dădu binecuvântarea viitori- 
lor soţi, se auzi un trăznet puternic şi pe dată se ivi 
un fulger strălucitor care îi uimi pe toti. Când își ve- 
niră în fire, nu mică le fu mirarea văzând că în locul 


r 
-— 


Z 


O x 


greerului era un tânăr chipeș si voinic îmbrăcat in 
vestminte de argint, iar domnita avea un nas mic și 
frumos. 

Atunci, greerele desvălui taina soartei lui, mărturi- 
sind că a fost iiul unui rege si că o vrăjitoare l-a pre- 
făcut in. greere, de ciudă că dânsul n'a vrut să se 
însoare cu nepoata ei. 

Dar o zână bună i-a făgăduit că-l va deslega de 
vrajă, dacă se va căsători cu o domnità si va îndeplini 
o faptă bună, ceea ce a si făcut. 

Din italieneste de 
GR. TULIU 


VOPSITORI 


N casa nouă in care ne mutasem era nevoie 
de un vopsitor ca să dea -cu alb mobilele 
din odaia copiilor, uşa şi ferestrele, și de 
un geamgiu ca să pună două geamuri, care 
se sparseră în ziua mutatului, din pricina 
ma camionagiilor. 

Hotărisem ca atunci când or veni lucrătorii, să-i 

trimitem pe Nelutu si Florica la plimbare, ca să-şi 

poată vedea oamenii de treabă în pace. l 

Dar s'a întâmplat să plouă foarte rău, tocmai în 
zina aceea, şi din pricina aceasta am fost nevoiţi să-i 
oprim pe copii acasă. 

— Ascultă, Florico, tu esti mai mare, a spus măi- 
cuta, să ai grijă de Nelutu să nu-l laşi să pună mâna 
unde-i vopsea proaspătă, că se ia îndată, si pe urmă 
trebuie să se mai vopsească odată. 

— Fii fără grijă, maicuto, o să fiu cu ochii în patru, 
a răspuns Florica. 

7 Acest scurt dialog a avut loc pe la orele opt dimi- 
neata, când- i-am sculat pe cei doi nepotei ai mei. — 

Cum v'am mai spus — mobilele din odaia lor urmau să 

fie din nou vopsite, ca să dobândească o înfăţişare mai 

frumoasă. La opt şi jumătate au sosit lucrătorii: doi 
vopsitori şi un geamgiu, şi s'au apucat îndată de lucru. 

Geamgiul a luat întâi măsura ferestrelor, apoi a ple- 

cat ca să aducă geamurile, spunând că într'o oră se 

inapoiaza. 

Vopsitorii s'au apucat si ei de treabă. Au început 
cu uşa. Neluju si Florica priveau cu multă luare a- 
minte; nu m'ai văzuseră niciodată aşa ceva şi pe semne 
că mult ar fi vrut ei să înmoaie pensula în vopsea şi 
să lucreze în locul oamenilor acelora. 

Au tăcut ei ce au tăcut. până ce Nelutu şi-a luat inima 

in dinti si a spus: „Mă lași si pe mine să vopsesc 

odată ?“ 


— „Şi pe mine . odată: s a strigat Florica. 

Unul din lucrători, cel mai bătrân, a zâmbit si a 
răspuns: „Vă las pe fiecare să daţi odată cu pensula 
pe uşă, dar pe urmă să ne lăsaţi in pace să lucrăm“. 

Nelutu n'a mai spus o vorbă. S'a repezit la pensula, 
a înmuiat-o în vopsea, dar, aplecându-se deasupra li- 
gheanului, a venit cu toată faţa în vopsea. Să i-se fi 
întâmplat altă dată ceva asemănător, ar fi plâns o oră 
întreagă. Acum însă n'a spus nici pis, căci se temea că 
de crâcneşie, nu mai apucă să vopseasci şi el usa. 

Florica a râs pe înfundate, au râs şi lucrătorii, dar 
Nelutu nu sa sinchisit; a luat pensula în mână si a 
trecut-o de-a-latul uşii. 

După el, a venit rândul Floricăi. 

Pe urmă a trebuit să-și tina făgăduiala si să plece 
din odaie ca să-i lase pe oameni să-și vadă de lucru. 

S'au dus amândoi, Nelutu si Florica, în sufragerie, 
şi acolo i-am auzit ce vorbeau. 

— Eu cum mă fac male, mă fac vopsitol, spunea 
Nelutu. 

— Ba eu mă fac vopsitor, susţinea Florica. 

— E aşa bine să pensulesti, zice Nelutu. Dete nu ne 
lașă pe noi să vopsim uşa si ferestrele ? 

Florica i-a rūspuns ceva in şoaptă. Apoi am auzit 
că au vorbit ceva, dar n'am putut deslusi, fiindcă vor- 


6 


SI FLORICA 


SI GEAMGII 


beau foarte încet. Ce bine as fi făcut dacă intram in 
odaie ca să aud ce spun | Așa, a trebuit să aflu maj 
târziu ceva din faptele lor. 


Isprăviseră lucrătorii de vopsit uşa şi ferestrele, 
când Nelufu si Florica au intrat iar în odaie. 

— Vai ce frumos e! Vai ce alb e! a rostit Nelutu 
şi glonţ cu mâinile întinse pe ușa proaspăt vopsită. Vă 
inchipuiti ce sa întâmplat: s'a luat toată vopseaua de 
pe locul atins. 

Lucrătorul cel bătrân nu s'a supărat. Era un om de 
treabă şi foarte îngăduitor cu copiii, căci avea şi el o 
sumedenie de nepoți. l-a spus lui Nelutu să nu mai 
pună mâna pe uşă, nici pe ferestre. şi s'a apucat să 
dreagă ce stricase băieţelul cel neastàmpirat. 

Dar deabia a apucat omul să pună vopseaua la loc, 
si Florica, cu gândul nu știu unde, s'a rezemat cu spa- 
tele de ușă şi iar s'a curăţat vopseaua ; de data aceasta 
pe un loc și mai mare. Lucrătorul cel bătrân nu s'a 
supărat, dar cel tânăr și-a pierdut răbdarea si a venit 
să-mi spună că dacă nu-i {in pe copii în altă odaie, el 
nu mai poate lucra. Avea dreptate omul ! Pierduse atâta 
timp degeaba, muncind de două ori în loc de o sin- 
gură dată. 

l-am mustrat puţin pe nepoteii mei si le-am poruncit 
să nu se mai urnească din sufragerie. 

Dar între timp sa înapoiat geamgiul... Si vedeţi, 
geamgiul, ca orice geamgiu, avea chit. Stiti ce e chitul? 
E pasta aceea galbenă și moale care se întinde și poate 
căpăta orice formă, cu ajutorul căreia se intepenesc 
geamurile in ferestre. 

Ei, când a dat Nelutu de chit, a uitat şi de vopsea, 
paiatà si de pomii din grădină. l-a cerut geamgiului o 
bucăţică de chit si împreună cu Florica a început să 
facă o păpuşică, s'o strice și să plămădească o bilă, apoi 
bila s'o prefacă întrun baston. Fireşte, în tot timpul a- 
cesta cearta n'a lipsit dintre ei, căci Nelutu vroia, spre 
pildă, să facă o casă din bucàtica de chit, iar Florica, 
o umbrelă. Și fiindcă rareori erau de aceeaşi părere, 
Florica s'a hotărit să se ducă la geamgiu și să-i ceară 
şi ea o bucăţică de chit cu care să se joace singură 
cum vrea dânsa. 


Dar s'a trezit cam părea târziu, fetița! Geamgiul 
plecase. 

— Dă-mi si mie bucatica de chit, se ruga Florica 
de Nelutu. 

Şi fiindcă Nelutu are o inimă foarte bună, i-a dat 
ei chitul. Bine, bine, i-a dat ei, dar voia şi el o bucăţică: 
S'a gândit ce s'a gândit şi deodată i-a venit o ideie. S'a 
dus în odaia în care se pusese chiar în ziua aceea gea- 
muri noui, s'a urcat pe pervazul ferestrei şi de acolo a 
început să culeagă cu unghiile, chitul proaspăt pus. La- 


adunat pe tot până n'a mai rămas nicio fărămiţă. Dar 
tocmai când se pregătea să coboare depe fereastră, fe- 
ricit că are un cocolos întreg de chit, auzi: tanc, tanc 
şi văzu cum cele două geamuri cad jos în curte, pre- 
făcându-se în bucăţi. 

Ce se întâmplase ? Lesne de ghicit. Nelutu scosese 
tot chitul, și geamurile, fireşte, ne mai având în ce să 
se tina, au căzut. Bietul Nelutu s'a făcut verde la faţă. De 
supărat ce era a aruncat chitul cât colo și, plângând 
cu hohote, a venit la mine să-mi povestească ce-a patit. 
Nepofelul meu nu ascunde niciodată când face o gre- 
sala, nici nu minte și nici nu are obiceiul dea da vina 
pe altcineva. 

Ce-i puteam face? Era atât de amărit. încât nu l-am 
mai putut certa. Era vinovat de ce se întâmplase? 
Stiuse el ce rost are chitul la geamuri? Voise par'că să 
le spargă? Nici gând de aşa ceva. 

Am trimis repede să cheme alt geamgiu şi n'a mai 
ştiut nimeni afară de mine. 

Dar în ziua aceea o pornise rău Nelutu. Drept e că 
vinovată-i şi Florica de cea de a doua poznă... 

In timpul dejunului, vopsitorii au plecat să mă- 
nânce, spunând că se înapoiuză îndată. Dar nu şi-au 
ținut făgăduiala. S'au înapoiat abia pe la 4 jumătate. 

Nelutu si Florica s'au folosit de faptul că după ce am 
prânzit cu toţii în sufragerie, noi cei mari am rămas 
rămas în jurul mesei să bem cafeaua neagră. Ei au 
intrat în odaia lor, cea în care-și lăsaseră vopsitorii 
uneltele. 

Ce bucurie pe ei când s'au văzut singuri cu cutia 
cu vopsea si cu pensulele! Au luat fiecare câte o pen- 
sulă şi, fiindcă s'au temut să se mai atingă de mobile, 
uşi şi ferestre, au scos din dulap pantofii, ciorapii, pă- 
lăriile și s'au apucat să le vopsească cu alb. 


Melc... 


sau bicicletă ? 


Cine ştie ce s'ar mai fi apucat să vopsească. dacă 
n'ar fi intrat servitoarea în odaie cu un braţ de lemne. 

Cum credeţi că i-a găsit? Nelutu stătea pe jos si 
vopsea cu multă sârguinţă papucii de noapte ai Flori- 
chii. Lângă el, erau pantofiorii cei noui dàruiti de mine, 
proaspăt vopsiți cu alb. Iar Florica își vopsea de zor 
o pălărie. 

Servitoarea a venit fuga să ne spue ce fac poznasii. 

Ei! li s'a cam înfundat în ziua aceea! Degeaba am 
vrut eu să-i scap de ceurtă. Na fost chip. Màicuta si 
taicutu n'au glumit deloc. 

— Ati vrut să aveţi lucruri vopsite, n’aveti decât să 
le purtaţi asa cum sunt, a spus maicuta. Tăicuţul a a- 
dăugat : ..Fireşte! Tu Nelutule, vei incalta chiar acum 
pantofiorii pe care i-ai vopsit cu alb, îți vor sta fără 
îndoială, foarte bine! Iar tu, Florico, vei merge la plim- 
bare cu pălăria vopsită“. 

Au început amândoi să plângă, dar tàiculu nu sa 
induplecat! Nelutu a trebuit să se incalte cu pantofiorii 
plini de vopsea, iar Florica şi-a pus pe cap pălărioara 
vopsită. Erau atât de caraghiosi amândoi, încât cu greu 
m'am putut stăpâni să nu izbucnesc în râs. | 

— Acum, plecați asa pe stradă, plimbati-va, să vada 
şi alţi copii ce aţi făcut. 

Florica i-a întins mànuta lui Nelutu si au pornit 
trişti, rusinati, spre uşă, să îndeplinească pedeapsa. Dar 
miicuta s'a induiosat, şi i-a chemat înapoi. L-a pus pe Ne- 
lutu să-și descalte pantofii, pe Florica să-și scoală mân- 
dretea de pălărie şi i-a iertat, după ce ei au făgăduit 
să fie mai cuminţi de azi înainte! 

Cum şi-au ținut făgăduiala, o să vedem noi îndată! 


N. R. — Această poveste e scoasă din cartea ,,Neluju 
şi Florica“ de Bunita. 


latun mele cu cochilia 

Pe spinare, merge— agale— 
Totuşi parcă se grăbeşte 
Să străbată lunga cale... 


Ia uitati-và şi spuneţi, 
Spuneţi dac'ati mai văzut 
O minune fără seamăn 
“Să nu fie de crezut? ! 


Isi întinde bine gâtul Si la urmă ce minune! 
Scoate coarnele—si—apoi Melcul capătă o beretă 
Parcă simte roti sub dânsul Se preface 'n om călare 
Şi pornește mai vioiu... Pe-o frumoasă bicicletă... 


; A 


PIP a ee 


Pufulel si Ciufulet. cei doi căleluși Dar Ciufulet, inciudat că nu are 
nazdravani, rămaşi singuri in casă, si el cu ce se juca, se uită la Pu- 
au găsil o pereche de bretele. 3 LA si j 2 

ge ones yc fulet cu o mutraé foarte incruntatà 
la uitall-va acum, cum Pufulet, 


care e mai jucaus si sprintar decât din care se vede cu ușurință că nu 
$ LI 


prietenul său de joacă, insfaca bre- sar da in lături să aibe si dânsul 


telele in collisorii lui ascuţiţi, jucân- bretelele... 


du-se cu multă voiosie. 


; A j > c 4 Ti ~. . - - - a ~ 
Ce” DIRE RESIES „NI, pulin inciudat si dânsul, lasă 


SL asa cât sta, pana când. dum- a als 
bretelele numai lui Ciufulet, care sare 
nealui se satură numai cu... rivi- ene A R 
l de colo-colo, linându:le strâns in 

tul — si zdup! — sare si inhală si > 3 Fe a j 
: ia botisor si latrând din când în când 

el o parte din bretele. Pufulet se 
de bucurie... $ 
uită urât la el... 


„Se înțelege însă că Pufulet e putin ne ăjit în sinea sa... 
Nu se lasă el cu una cu două... A 


Mai apoi, infuridndu-se din cale afara, Pufulet sare la bretele si apucă 
cu tărie o parte din ele... Dar nici Ciufulet nu se lasă bătut... Si trag 
amândoi, trag mereu, până când bretelele de sumă se întind bine... 

Dar să vedem, ce-o să iasă din asta ?... 


„Au tot tras si tras, până când bretelele s'au rupt în două de s'au 
trezit cu două bobarnace în nasuc, incepând să schiaune de durere : 
Chiau! chiau! chiau! Dar mai bine asa! Să înveţe minte: să nu mal 
rupă lot ce-or întâlni prin casă... 


Chiau !... chiau l... Chiau 1... 


ISTORIA UNEI PUNGUTE CU BANI 


AND bietul Ionel Savu isi pierdu printr'o in- 
tâmplare nenorocită pe părinţii săi, se văzu 
singur pe lume si fără niciun fel de sprijin. 
Casuta in care locuiseră până atunci fu 

ândută pentru diferite datorii. asa că bie- 

Mai tul băiat trăia de azi pe mâine din bunăta- 

tea câtorva vecine. Primarul comunei în care se născuse 

Ionel, fiindu i milă de nefericitul orfan şi voind să-i vie 

în ajutor, il dădu unui ortelinat dintr'un oras din apro- 

piere, care urma să-l crească până la vârsta de două- 
zeci de ani, când va putea să-și câştige singur o bucată de 
pâine. Băiatul însă, fricos din fire, se temea să plece, 
mai ales că ar fi trebuit să părăsească, poate, pentru 
totdeauna, locurile dragi unde se născuse si trăise feri- 
cit cu părinţii săi. lonel Savu, pe timpul când începe 
istoria noastră, avea zece ani şi se afla în satul ,,Vadul 

Sapat“ dintr'un judeţ de pe malurile Oltului. 

Părinţii săi fuseseră oameni gospodari, dar foarte 
săraci si nu stăpâneau niciun petec de pământ, asa că 

Ionel nu avea acum aproape nici după ce bea apă. 


lonel Savu isi dădu însă seama foarte curând de 
prostia ce făcuse, primind să se întovărăşească aşa de 
uşor cu şatra aceea de ţigani. Din primele zile, el băgă 
de seamă limpede că ţiganii nu erau oameni chiar atât 
de cinstiți cum îi lăudase mai marele lor. Trăiau a- 
proape numai de pe urma furturilor pe unde puteau. 
Cât despre ursul de care îi vorbise bătrânul nici pome- 
neală. Cum el nu vroia de fel să ia parte la toate ho- 
tiile lor, fu în curând isgonit si chiar bătut de către 
ceilalți copii ai satrei. 
1 Bietul lonel, care, cum s'ar zice, nimerise din 
lac in put, se afla acum mai nenorocit de cum fusese 
înainte. Prost hrănit, certat si bătut de către toti, slà- 
bise şi se îmbolnăvise aproape, de supărare. 

Cum nu mai putea să îndure o astfel de viaţă, se 
hotărî să fugă la primul prilej. Intr'o scară, în timp 
ce gatra se oprise să se statorniceascé lângă un parc 
nemăsurat de mare, la marginea unui oras, lonel, care 
şedea ca de obicei puţin mai laoparte, băgă de seamă 
în iarbă ceva strălucind. Plecându-se curios, văzu cu 


Intr'una din zile, pe când şedea amarit pe un trun- 
chiu de copac la marginea satului, văzu din depărtare 
apropiindu-se un şir de căruţe trase de câte doi caluti 
slăbănogi. Erau ţiganii care treceau din întâmplare pe 
acolo, mergând nici ei nu știau unde. Conducătorul con- 
voiului zărind băiatul, se apropie de el cu vorbele: 

— Dece stai aci atât de trist? Al cui esti si cum te 
chiamă ? 

Bietul orfan răspunse la toate întrebările, plângând 
cu lacrimi amare moartea părinţilor şi starea în care 
se afla de atunci. 


— Nu ai vrea să mergi mai bine cu noi? îl iscodi 
tiganul. Te vom învăţa sa îmblânzești un urs şi vei càs- 
tiga astfel bune parale. Vei trăi în şatra noastră si vei 
fi de o mie de ori mai fericit decât închis într'un orfe- 
linat, unde spui că vor să te ducă“. 

lonel se gândi câteva minute, apoi răspunse: 

— Voi veni cu voi, căci aci, în satul acesta nu am 
pe nimeni care să plângă după mine și căruia să-i dau 
vreo socoteală. Când plecăm oare ? 

— Chiar acum dacă vrei şi să n'ai teamă că de rest 
mă îngrijesc eu. Ai să vezi ce mulțumit ai să fii, căci 
cu toţii suntem oameni cumsecade. 


mirare că era o pungutà lucrată în ineluşe mici de argint. 

Inăuntru se afla o mare sumă de bani. El o ridică 
in mână gi o privi cu uimire. Se întâmplă însă ca unul 
din copii şatrei să-l vadă la rândul său şi se duse 
numaidecât la mai marele lor, să-l pârască, Acesta il 
chemă la sine si îi spuse: 

— Dă-mi numaidecât punga pe care ai găsit-o pe 
jos, că altfel va fi vai de tine! 

— Punguta nu e a dumitale, răspunse băiatul, si nu 
li-o pot da. Mă voi duce mai bine cu ea in oras, la po- 
litie, şi o voi lăsa acolo pentru a fi datàsaċelui care a 
pierdut-o. 

— Dă-mi repede punga, strigă furios tiganul, inain- 
tând cu un baston spre copil. 

— Nu! nu ţi-o dau! îi răspunse orfanul cu curaj, 
nici să te gândeşti că voi face vreodată asta! 

— Heil Gheorghiţă, Stefane, ia tabariti pe el si 
luati-i punga cu sila, ţipă bătrânul la câţiva baeti de 
țigan ce sedeau deoparte. 

lonel însă, mai repede ca un fulger, începu să a- 
lerge din toate puterile. Cum era deprins de mic cu fuga, 
lăsă foarte curând în urmă pe duşmanii săi. In sfârşit, 
ca să nu mai poată da de el atât de uşor, se afundă 


in pădurea la care ajunsese după câteva minute. Aci 
se opri însă sfârşit de oboseală. Nu mâncase nimic din 
ajun, așa că o foame cumplită începu să-l chinuiască. 

Dar buzunarele îi erau goale si el ştia bine că fără 
bani nu va căpăta o bucată de pâine nicăieri. La înce- 
put se gândi la hârtiile de bancă ce se aflau îngrămă- 
dite ia punga pe care o găsise. 

Aci erau bani berechet. Ce va fi oare dacă va lua 
barem câţiva lei să-și astâmpere foamea!? Dar nu! Nu 
trebuia să facă lucrul acesta! Banii nu erau ai lui si 
părinții săi îl învățaseră, de pe când trăiau impre- 
ună, că un băiat cu frică de Dumnezeu nu fură niciodată. 
Tarindu-se mai mult decât mergând, băiatul ieşi din 
pădure si se indreptà încet spre intrarea orașului. Cu 
greutate ajunse aproape de poliţie unde se pregătea să 
intre. Un sergent îl văzu și îl însoţi numaidecat la co- 
misar. 

— Am venit, domnule comisar, ca să vă dau o 
pungă pe care am găsit-o la marginea orașului, zise 
Ionel cu o voce slabă. A pierdut-o desigur vreo cucoană 
bogată, căci e de argint şi... 

Nu putu însă să-și termine vorba începută, căci, de 
slăbiciune şi nemâncare, căzu în mijlocul camerei ca o 
bucată de plumb. A doua zi se trezi cu mare mirare 
într'un pat curat si îmbrăcat cu o cămașe albă ca si 
zăpada. 

Ce se întâmplase ? Comisarul, fiindu-i milă de el, îl 


felinat, căci mai curând îmi place să stau acolo, decât 
să fur cu ţiganii la drumul mare!“ 

— Fii liniştit, băiete, nu te vci duce la orfelinat, 
cum crezi tu, îi răspunse comisarul, care era un om cu 
inimă bună; te voi ţine la mine cât vei vrea să stai. 
Nu sunt un om bogat, dar din putinul ce am vom im- 
parti împreună, căci eu nu am copii... 

După câteva zile, poliţia isbuti să descopere pe 
stăpâna pungutei de argint. Era o tânără văduvă care 
locuia într'o casă foarte mare de la marginea orașului 
unde găsise Ionel punga. Ea singură veni să-și ia punga 
si să mulțumească celui ce-o găsise. 

— Dragul meu băiat, îi zise ea, cu lacrimi în ochi, 
când i-se istorisi întâmplarea, asa dar ai vrut mai bine 
să mori de foame decât să te atingi de vreun leu din 
punguta aceasta! Te felicit din toată inima pentru cin- 
stea ta. 

Apoi întorcându-se către comisar, îi vorbi rugător : 

— Domnule, sunt o femeie foarte bogata si trūesc 
singură într'o locuinţă ca un palat. Dă-mi mie pe bă- 
iatul acesta, căci am de gând să-l cresc mare ca pe 
copilul meu... 

De atunci, lonel Savu trăi fericit în casa tinerei 


duse la o casă, unde il îngrijise cum putuse mai bine. 
O supă întăritoare îl aștepta si lonel istorisi poli- 
tistului tot, prin ce trecuse, terminând cu cuvintele: 
— Acum, domnule comisar, mă puteţi duce la or- 


văduve, mulţumită faptului că fusese un copil cinstit si 
nu se atinsese de un lucru ce nu i-se cuvenea. 


VIORICA MELINESCU 


= 


Cum se desenează un 


Dragi copii, de vreţi să ştiţi lei hârtia şi-un creion 


Si cu mâna, frumusel 
Desenezi uşor un ou 
Si alături un inel... 


Laolaltă, mari si mici, 
Cum se desenează-un porc, 
Ia uitati-và aici l 


Din inel ii faci gurita 

Și la urmă, cu tot zelul, 
Tragi c'o linie codita 

Si e gata acum purcelul... 


Dupa’aceea, mai departe 
Cu manuta jucăuşe, 
Tragi vreo zece liniute 
Si-ai urechi și picioruse. 


© NOAPTE IN 
COLIBA LUI 


MOS OLAF 


CA E bună seamă că despre laponi a auzit fiecare 

dintre voi câte ceva. Unii nu ştiţi însă cine sunt 
aceştia, asa că o să trebuiască să vă spun cu. 
Laponii sunt un popor care tràeste prin tinu- 
turile gheturilor veşnice, adică dincolo de 
Demi linia cercului polar, în apropierea celui mai 
nordic punct al pământului, adică al Polului Nord. Sunt 
nişte oameni micuti la stat, fără ştiinţă de carte si 
fără un trai ca al nostru, al celorlalţi oameni, cu feţele 
sbârcite pretimpuriu de gerurile năpraznice ale ţării lor 
şi cu credinţe ciudate, care n'au nici-o legătură cu cre- 
dintele niciunui popor din Europa. Din pricina vieții 
aspre pe careo duc, laponii trăiesc foarte puţin. La 
. patruzeci de ani, ei sunt niște mosnegi, cum ar fi cei de 
' 80 e ani de pe la noi. Sunt însă oameni buni si pri- 
mitori, gata să vie în ajutorul oricui. 

In tara laponilor timpul nu este împărţit ca pe la 
noi. Acolo iarna durează jumătate de an, iar cealaltă 
jumătate este vara. In timp ce iarna este o noapte nein- 
treruptà, dela început până la sfârşit, vara este numai 
zi şi lumină, astfel că oricând te-ai scula din pat, vezi 
soarele sus pe cer. In timpul verii, adică al zilei care 
tine şase luni, laponii merg la vânătoare si pescuit şi-şi 
pregătesc cele trebuincioase pentru iarnă, când se avântă 
numai arareori în afara caselor, de cele mai multe ori 
nişte colibe mai sărăcăcioase decât ale celui mai sărac 
sătean din Europa. 

Into iarnă, un călător care venea dela Oslo — om 
învăţat ce-şi pusese în minte să stea cât mai multă vreme 
printre laponi, pentru a băga de seamă obiceiurile lor, 
sosi întrun sat, cufundat în noaptea nordului. Era un 
sat de laponi mai înstăriți, cari aveau în apropierea 
caselor, în ogrăzi nesfarsite, reni numeroși din al că- 
ror lapte şi a căror carne se hrăniau. 

Făcuse tot drumul într'o sanie trasă de doi reni si 


EIB e 
sosise îngheţat si infometat în mijlocul satului. Nu ştia 
cât este ceasul, fiindcă, după cum v'am mai spus, iarna 
{ine șase luni neîntrerupt prin acele locuri. Prin urmare, 
omul nostru cercetă cu luare aminte locuinţă după lo- 
cuintà şi se opri în fafa uneia, care i se părea ca e a 
unui om mai înstărit și unde văzu o mică lumină la 
un geam. 

Era casa fruntasului satului, al mosului Olaf — cum 
îi spunea toată lumea — un unchias sfătos, cinstit de 
săteni, deoarece se spunea că se are bine cu piticii vră- 
jitori, nişte fiinţe micute si nevăzute de muritori, care 
pun la cale toate lucrurile bune ca și pe cele rele. 

Moş Olaf îl primi bine pe călător şi după ce-l ospătă 
cu lapte de ren și alte bunătăţi, s'au așezat amândoi 
la gura sobei spre a vorbi despre una şi alta. 

Dar prea mult nu au vorbit. Nu că nu ar fi avut ce 
să-și spuie, dar viscolul care bântuia afară făcea un 
sgomot înfricoşător. Se părea că locuinţa lui Olaf este 
cuprinsă de mâini puternice şi sguduită cu furie, casicum 
un uriaș ar fi încercat să o smulgă din loc. 


i 


~ 


U ul 


— Sunt necăjiţi piticii, spuse atunci mos Olaf. 

— Care pitici, mosule ? întrebă călătorul. Se prefà- 
cea că nu ştie despre ce este vorba, numai ca să-l des- 
coase pe moș Olaf. 

— Olaf isi privi drept în ochi oaspetele şi apoi 
spuse : 

— De geaba ţi-aş spune, că tot nu m'ai crede. Numai 
oamenii depe la noi știu de piticii cari se adăpostesc în 
streşinile caselor şi cari răsplătesc binele si pedepsesc 
răul. larna, când noaptea de nepătruns acoperă pământul, 
piticii ies la iveală şi se arată oamenilor... dar nu tutu- 
ror. 

— Dumneata i-ai văzut, mos Olaf ? 

Mosul privi temător in jurul său, apoi duse mâna 
la buze şi făcu semn din cap că da. Intre timp spuse 
însă : 

— Eu nu i-am văzut. Bunii pitici nu au voit să mi- 
se arate. Se spune însă că acelora cari ştiu să tămă- 
duiască rănile oamenilor, li se arată. Si iată că eu mă 
pricep la acest lucru si nu i-am văzut încă. Şi chiar 
dacă i-as fi văzut, tot nu as spune, fiindcă: nu este voie 
să vorbeşti despre aşa ceva. 

— Dar dece sunt maniati piticii în astă noapte, mos 
Olaf 2- 

— Hm! Cine poate sti? răspunse Olaf umplandu-si 
pipa cu tutun. Poate că s'au strâns iarăși duhurile rele 
şi vor să ne prade turmele cu ajutorul lui Grizli, ur- 
sul alb. 

— Nu vrei să-mi povestesti cum se poate asta ? 

— Ba da. Dar o să-ţi spun povestea în şoaplă ca să 
nu fiu auzit de pitici. Duhurile rele, care stau ascunse 
tot timpul verii, fiindcă nu pot suferi lumina, pornesc să 
facă pagubă laponilor, de îndată ce începe iarna. Se 
reped atuncia până la peşterile din mijlocul gheturilor 
veșnice şi deslūnįuie peste țară furia viscolelor si zăpezii 
si mână cu bice îngheţate pe Grizli, ursul alb, până in 
salele noastre, invàtàndu-l să ne fure renii şi să ne prade 
merindele. Când viscolul şueră înfiorător ca în noaptea 
asta, Grizli porneşte din ascunzisul său si vine în sate. 

Vai de laponii cari îi stau în cale, căci Grizli nu 
ştie de glumă si nu se teme de puşca vânătorului. Daca 
nu ar fi piticii care să ne vie în ajutor, ar fi vai si 
amar de noi, 

Bunii pitici din streşinile caselor ne păzesc turmele si 
bunurile si chiar viata noastră. Vai de omul pe care nu-l 
apără un pitic binevoitor. Praful și pulberea sc alege 
de averea sa. 


Lumina din opaițul pus la fereastră se stinsese de 
mult. Odaia era luminată numai de focul din sobă, care 
arunca praf auriu peste lucrurile din casă. Afară, visco- 
Jul suera şi sgâlțâia ferestrele. Deodată, în tăcerea odăii, 
se auzi un sgomot Ja ușă. Se părea că cineva încearcă 
clanta, că bate cu un picior mic de copil în podea. 

Moș Olaf se ridică liniștit si se indrepta spre intrare, 
Prin urmare nu era numai o părere. Trase zăvorul şi 
deschise larg usa. In-prag nu era nimeni. 

Olaf se plecă însă adânc și spuse: 

— Bine ai venit înapoi acasă. 

inchise apoi usa si se aseza din nou pe butucul din 
faţa sobei. 


— Cine a venit, mosule, întreabă călătorul mirat. 

Olaf duse din nou mâna la gură și plecându-se spre 
urechea celui ce intrebase, îi sopti : 

— Piticul casei a venit înapoi, e aci in odaic. Poţi 
să dormi liniștit, acuma suntem păziţi de el. 

Si călătorului i se păru întradevăr că în încăpere 
mai se află cineva nevăzut, şi liniștit se culcă în patul 


acoperit cu piei de ren şi adormi. i 
SANDU VORTES 


. - . 
Lica e pedepsit 
Grădinarul stă'n grădină 
Cu furtunul... si stropeste... 

Lică, un băiat de-o schioapa 
Stă ascuns şi il pandeste... 


OCE TEN DD 
SA AY 33) 


Dup'un timp, când i-se pare 
Că nu-l vede grădinarul, 
Sare pe furtun şi-apasă 

Cu picioarele — ştrengarul ! 


Tot apasă... dar furtunul 

Se tot umflă... şi într'o clipă 
Crapă mingea... si suvoiul 
Mi-l ridică'n sus pe Lică... 


Concursul de jocur 


SERIA I = 


i luna Februarie 
= 


Cuvinte încrucişate 


m 45 


E ZEEBĖS 

ORIZONTAL: 1) Maşinărie. 5) Cu gust neplăcut. 
9) Răstorn pământul. 10) Se pune în bucate. 11) Cam- 
pion. 13) Avară. 15) Operă. 16) Zeu ce cânta din naiu. 
18) Pasăre - domesticită. 19) Papagal. 20) Parfumată. 
22) Caine de vânătoare, 23) Pantalon țărănesc. 24) Po- 
trivnicul lui deasă. 27) Chemare. 29) Pisică. 31) Cu gust 
ca oţetul (fem.) 33) Strivire. 36) Aspră. 37) Prispă. 
38) Strig. 39) Oraş vechiu. 40) Şesuri. 42) Lac în Asia 
43) Pentru pansament. 44) Nu spun nimic. 46) Lac în 
Muntenia. 47) Zărită. 

VERTICAL : 1) Da apă la cai. 2) Campion. 3) Ani- 
mal de apă. 4) Ferire. 5)Butoiu pentru carat apa. 6) A 
brazda. 7) Nota. 8) Strigàril 10) Pasăre gustoasă. 12) Faci 
o săritură. 14) Intins. 15) Ceas. 17) Insemnară. 19) Ani- 
nat. 21) Geantă de carton. 22) Comună urbană. 25) 
Păcălită. 26) Vehicul.28) Gălăgie. 30) Arbore 32) Bolta. 
34) Pentrulipit. 35) Era. 37) Murdărie 40) Vehicul. 41) 
Heleşteu. 43) Pronume. 45) Impreună. 

GHEORGHE ANDREI 


SERIA III 


LUNA FEBRUARIE 


Mamele și srammmals 


SEF 


Joc simetric 


ORIZONTAL : 1) Localitate balneară. 6) Oras in 
Basarabia. 12) Instrument muzical. 14) Apă în Franţa. 
16) Intre braţ şi corp (pl) 18) Apă stătătoare. 20) Cel 
mai însemnat obiect al scolarului. 22) Am în mână. 23) Con- 
tinent. 26) Baston. 27) Comună urbană 29) Tabără {i- 
gănească. 30) Insulă în sudul Asiei, renumită pentru 
cafea. 31) Pronume. 32) Unsoare. 34) Prăjesc. 35) Pro- 
nume posesiv. 36) Articol. 37) Piaţă de vite. 39) Lulea. 
41) Strigat să vie! 42) Judeţ în Basarabia. 44) Program 
de lucru. 46) Domoli. 48) Cal frumos. 60) Plantă textilă. 
51) Peşte de apă dulce. 53) Posezi. 54) Pe voi. 55) Râu 
in Jugoslavia. 57) Judeţ în Transilvania. 59) Agat. 61) 
Metal. 62) Judeţ în Banat. 64) Acela 65) Munţi în Ru- 
sia. 67) „lon“ amestecat. 68) Uneltă geometrică. 70) Tri- 
stete mare. 72) Brăzdau. 73) Ţară in America. 74) Port 
la Dunăre. 

VERTICAL : 2) Cap. Greciei. 3) Imi dau sufletul. 
4) Deabia. 5) Cică nu fură... 7) Subsemnatul. 8) Oras 
în Arabia. 9) Nume de fată. 10) Verdeta câmpului. 11) 
Judeţ in Moldova. 13) Mucava. 15) Frunzulitele colo- 
rate și parfumate ale florilor. 17) Uimesti. 18) Medica- 
ment. 19) Teatru cu maimuțe, cai... 21) Vas de bucătă- 
rie. 24) Majestatea Sa. 25) Cuv. neschimbător. 28) Tara 
în Asia. 30) Tara în Asia Orientală. 33) Judeţ in Mol- 
dova. 35) Tara în Asia apuseană. 37) Interjectie pentru 
îndemnat boii. 38) La răstimpuri mari. 39) 20 lei. 40) 
Aici. 43) Judeţ in Transilvania. 45) Nicio persoană. 47) 
Barbari. 49) Bou mare. 51) A bate. 52) Impărat roman. 
54) Loc jos între munţi. 56) Farmec, 57) Pronume. 
58) Notă. 60) Judeţ în Basarabia. 62) Desgust. 63) Rau 
în Banat. 66) Câmp semănat. 69) Animale.71) „led“ fără 
cap. 72) Măsură. L. L. GALATI 


Cy 


DE 


CON 


PORTRETE 


CURSU 
ii 


LUCRĂRILE JURIULUI 


In ziua de 31 lan. juriul alcătuit din: 

Ecaterina Fulmen, Sidonia Dragusianu, W. Gres- 
cenko, D. Mereanu, Al. Calistrat si M. lorda s'a întrunit 
în localul redacţiei Diminetii Copiilor, luând in cerce- 
tare toate lucrările trimise de abonaţii sicititorii noştri 
la concursul de portrete. 


In legătură cu aceste lucrări, trebue să facem dela 
început o serie de triste constatări. Anume, este vorba 
de felul în care participanţii, mai mari sau mai mici, 
au înțeles să tie seamă de regulele acestui concurs. 
Astfel, unii, deşi noi am lămurit că nu incuviintàm in 
nici un fel să se trimită desene copiate sau făcute cu 
ajutorul altora, ne-au trimis numeroase desene pe care 
am băgat de seamă că le-au luat după tablouri, reviste, 
ilustraţii de ziar sau de cărţi, iar altele lucrate cu aju- 
torul fraţilor mai mari sau al părinţilor. 

In cazul acesta, putem spune că e vorba mai mult 
de felul cum nu s'a înţeles să se tie seamă de regulele 
concursului nostru de portrete. Este trist să vedem că 
tocmai cea mai însemnată dintre condițiuni a fost cu 
totul nesocotită. 

Si este cu atât de dureros să facem această consta- 
tare, cu cât cei cari au trecut peste conditiunile noastre 
sunt în număr foarte mare. Ne vedem astfel nevoiţi în 
starea de a nu da premiile anunţate, deoarece acei cari 
au îndeplinit toate condiţiile sunt foarte puţini, iar lu- 
crările trimise, mult prea neînsemnate, abia dacă ar 
putea merita o menţiune. 

Am lămurit şi în alte dali şi stăruim acum din nou 
că participanţii la concursurile revistei noastre trebue 
să dea dovadă de cea mai desăvârşită cinste, ca să me- 
rite a primi vreunul din premiile ce dăm concurenţilor. 
Căci, vom răsplăti mai bucuros pe cei ce au lucrat 
singuri un desen mai slab, decât pe acei cari ne trimit 
desene mai bune, dar copiate sau făcute cu ajutorul 
altora. 

Şi noi ştim cine a copiat un desen, cine l-a făcut 
cu ajutorul altuia sau cine a lucrat singur şt cinstit, 
folosind doar puterile sale. 

Nu putem fi în niciun fel inselati!.. 

Şi acum să ne întoarcem la premii. 

Dacă ar fi să le impartim după valoarea lucrărilor 
primite, ar trebui să nu dăm niciunul din primele cinci 
premii, căci niciunul din concurenţi n'a dovedit că 
merită mai mult de o menţiune, care ar aduce abia răs- 
plata unui abonament la revista noastră. Pentru a în- 
curaja totuşi pe acei concurenţi cari ne-au trimis desene 
lucrate cinstit, de ei însăi şi, fără să copieze sau să se 
lase ajutaţi de cineva, juriul a hotărît să se împartă 
premiile după cum urmează: 

Premiul I (o sanie) cititoarei Xenia Popovici, Cluj; 


3 II (o pereche de patine) cititorului Miron 
Vodă, Buzău; 
= III (un ceas de mână) cititoarei Viorica 
Scarlat, Loco; 
A IV (un aparat fotografic) cititorului N. Ni- 


culescu, Cosereni; 
(un aparat de radio-galenà) cititorului 
Dinu Vârtosu, Loco. 


js V 


Salle 


Celelalte premii au fost împărţite după cum urmează. 

Câte un premiu în cărţi literare concurenţilor: Con- 
stantinescu L. Simona, Giurgiu; Viorica Dragu, Focşani; 
Marin Florescu, Loco: Filip Suciu, Călărași; Liana Vi- 
col, Cernăuţi. 

Câte un abonament pe un an la Dimineaţa Copiilor, 
concurentiilor: Gocea Victor, Năsăud; Teich Sami, Tg. 
Neamį; Anghel Florea, Domnesti; Jean Amuliu Hociung, 
Slatina; Nicu Matache, Loco. 

Câte un abonament pe 6 luni la Dimineaţa Copiilor, 
concurentiilor: Ion Zara, Bistriţa; Alea Vainer, Tataresti. 

Câte un abonament pe trei luni la Dimineaţa Co- 
piilor, concurenţilor: Polixenia Zissu; Salzberger Bela, 
Craiova; Alex. Drabat, Vorniceni; Mihu Dornea, Roman; 
Călin Ion, Loco. 

Câştigătorii din Bucureşti se pot prezenta la re- 
dactie ca să-și ridice premiile, între orele 5-7 seara, in 
fiecare zi; iar cei din provincie isi pot trimite adresele 
cu specificarea premiului câștigat. 

In numărul viitor se va începe publicarea desenelor 
premiate si a celor cu bune menţiuni. 


Alos - Mari 


Lă 


Neata și Natafleata mincinosi 


046446466166466446466406404406416466444006046164446666640646000601401161164010600 E A E A E A E a E E E a 


— Vorba ta, mai Natafleata, 
Iti spun drept, nu mă'nspăi- 


— Ce minune! dragă Neatà, 
Deşi nu sunt bun tintas, 


Totuşi văd pe turla'ceea [mântă, 
Cum se plimb "un greeras. Căci eu nu numai că-l văd, 
Dar l-aud chiar si cum 

4 [cântă! 


+ 


>*/ A 
$ DĂ 


> 
4 


a 
I 
3 


KN 


= (ul 
= 


> 
MA 
mar a 


15 


sp 


Bibiio Ziparul, Ateligr 


AMIGDALITA 


Când un copil se plânge 
că simte durere în gât, mai 
ales când înghite mâncare 
sau băutură, când vorbeşte 
puţin pe nas şi are 
fierbinteala, trebue să bă- 
nuim că e bolnav de amig- 
dalită. Intr'o astfel de îm- 
prejurare se cere o îngriji- 
re deosebită, cel mai bun 
lucru fiind să se arate bol- 
navul la medic. 

Amigdalita este umflarea 
şi înfierbântarea amigda- 
lelor. 

Ce sunt amigdalele? 

Sunt două boabe rotunde 
de carne, de mărimea unor 
alune, așezate în fundul gu- 
rii, în gât, una în dreapta, 
iar alta în stânga omuso- 
rului. Ele se văd destul de 
bine, dacă uitându-ne intr'o 
oglindă, deschidem gura 
stând cu fata spre lumină 
şi lăsând limba in jos. Amig- 
dalele pe lângă că sunt 
foarte simtitoare la răceală, 
mai au de luptat-şi cu o 
sumedenie de alți duşmani. 
Aceştia sunt microbii de 
tot felul ce trăesc şi se în- 
multese foarte repede in 
gura omului si care in chip 
obicinuit nu sunt primej- 
diosi sănătăţii. 

Când omul răcește, însă, 
respirând pe gură aer rece 
sau umed, amigdalele ‘isi 
pierd cu mult din puterea 
lor. Mulțimea de microbi 


din gură pornesc atunci o 
luptă dârză; amigdalele se 
umflă, se roşesc şi se aprind. 

Boala a început. Microbii 
se înmulțesc tot mai mult, 
căutând să pătrundă în tot 
corpul omului. 

Când nu se iau măsuri de 
pază, amigdalele se umflă 
foarte tare, se fac tot mai 
mari, mai roşii, şi coc, um- 
plânu-se cu puroiu; bolna- 
vul are atunci fierbinteala 
mare de tot şi abia mai 
poate inghiti ceva de man- 
care sau bautura. 

Medicul sfatueste in ase- 
menea imprejurari pe bol- 
nav să facă gargară cu apă 
oxigenată, să ia un purga- 
tiv şi o jumătate de gram 
de aspirină. 

Când sa format abcesul 
în gât, trebue să se facă o 
tăetură, pentru a se scurge 
puroiul. 

Astfel, bolnavul se 
decă în câteva zile. 

După urma unei amig- 
dalite, copiii mai ales, ră- 
mân cu amigdalele mărite 
şi se pot ușor îmbolnăvi 
din nou; ei vorbesc pe nas 
si sforăie în timpul som- 
nului. 

Deaceea, cel mai bun lu- 
cru de facut este să se scoa- 
ta amigdalele, făcându-se o 
operaţie foarte uşoară si 
deloc primejdioasa. 


vin- 


M. 


ră „Adevėrul“ S. A., Bucuresti. é 


In Italia s’a scos in luna 
Februarie a. c. o @rie de 


POSTE ITALIANE 


3 mărci cu prilejul cente- 
narului cunoscutului inven- 
tator Marconi. Tirajul a fost 
făcut într'un număr foarte 


POSTE ITALIANE 


Omagiu adus Statelor 
Unite pentru Constituţia ei 
politică. 

Prima marcă înfăţişează 
pe Washington, primul în 
pace, primul în războiu şi 


HOME, 


DE NORTE 


ESTADOS I 


NIDOS 


NH 
p- 
ae dic | 
TA He 
2 AN 
7 | CORREO AEREC 
DE SU CONSTII 


restrâns. Dăm modelele 


celor 3 mărci. 


POSTE ITALIANE 


ee e 
EGIPT. — Casatoria re- 
gelui Faruk cu prinţesa 
Farida Zulficar a fost ser- 
bată in 20 Ianuarie. 
In aceias zi sa scos O 
marcă înfățișând chipul lor, 


pe care o publicăm mai jos: 


primul în curaj dintre con- 
cetăţenii lul. 


A doua înfăţişează pe 
Roosevelt, amic al ţărilor 
americane latine, şi în a 


patra marcă e Palatul Uni- 
unii Panamericane. 


NAVE 
AMERICA 


dosage» 


e GUATEMALA i 


| 


N N a d 


3 


Ol thee 


PPrrrereEeTeSEU OTOL I eee 


7 

"R 
: BI CA 
> (Oi (O 
è OJE ATA AI 
: Oe <a 
: Sua 

ERSARIO 


UCTON, PO@RRICA 


“PREȚUL 5 LEI 


ii 


1 


Gâștele care cu desco- 
perit cur 


Mai toată lumea a auzit 
de gAstele cari au salvat 
cetatea Capitoliu. 

De curând s'a aflat de o 
nouă ispravă a acestor pal- 
mipede. 

Soția unui giuvaergiu din 
Plevna a cumpărat din pia- 
tà două gâște. Pe când le 
curăța, a bâgat de seamă 
că în stomacul lor se află 
un praf galben de o stră- 
lucire deosebită. 

Părându-i-se ciudat acest 
acest fapt, ea l-a întrebat 
pe soțul ei, care cu ochiul 
lui de cunoscător a recu- 
noscut că acel praf e aur 
curat. 

Interesându-se de unde au 
fost cumparate gâ tele, dan- 
sul a cercetat râul din 
preajma târgului şi-a dove- 
dit ca nu se inzelase deloc 
ia banuelile lui, Intr'adevàr, 
în nisipul acelui rau a gă- 
sit aur. 

Cu mulţi ani înainte, un 
cercetător a descoperit in 
Africa locuri unde se află 
diamante, numai datorită 
faptului că in stomacul stru- 
tilor pe care ii impuscase 
găsise câteva diamante ne- 
cioplite, hrană foarte uleasă 
pentru stomacul păsărilor. 


JO 


A inceput cu a doua 


— Ei, Mariuco, ai lucrat 
cat eu am lipsit? intrebà 
stăpâna pe servitoarea ci. 
La a càti pereche fii? 

— La a doua, conilàl 

— Si prima unde-i ? 


D 


— Păi, conifa, am început 
cu a doua! i 


62 
Cum e mai bine 7 


Tarmul Italiei spre ma- 
rea Adriaticà, explicà pro- 
fesorul, e toarte drept N'ar 
fi fost mai bine dacă avea 
mai multe incr: tituri ? Cine 
ştie să răspundă 2 

Sgandaret ridică mâna. 

— Eu cred că nar fi fost 
mai bine, răspunde el. 

— Dece ? 

— Pentrucă aşa e mult 
mai uşor să fuci harta. 


Copaci 


ciudati 


In Mexic, în oraşul Cuer- 
navaca creşte copacul di- 
namită. Fructele lui sunt 
mari cat portocalele, au 
cvaja subțire şi fac explo- 
zie când sunt coapte. 

Cel ce e lovit de o buca- 
tă de fruct e grav rănit. 

Din acest copac se scoate 
stricnina. 

Papaya e un fel de co- 
pac-racitor. 

Fructele lui dulci si ze- 
mgase sunt mari ca pepenii 
Pe ramurile p»payei sc 
poate vedea în acelasi timp 
şi muguri, si flori, și frunze, 
şi fructe coapte. 


a LUMEA | 


DIN 


Frunzele şi fructele au in- 
suşirea de a du frăgezime 
cărnii crude tari, care se a- 
gatà în ramurile copacului 
ca într'un racitor. Băştina- 
şii pun carne de găină bă- 
trànà în copac, o fierb a 
doua zi şi carnea e tot atât 
de gustoasă ca si cea de pui 


Nu e acelaș lucru 


Mai în fiecare zi, Neatà, 
lacom cum e, dă buzna in 
ciara si se infrupta din 
din“tuate bunatafile. Chiar 
eri, mamă-sa l-a prins cuo 
prăjitură in mână. 

— Păi, se poate, Neata, 
una ca asta. Nu te mai lasi 
de sterpelitl Ce dracu: ia 
fiecare zi acelasi lucru 7 il 
întrebă mama-sa, suparata. 

— Te inseli! — ii ras- 
punse strengarul. — Azi am 
luato prăjitură ieri un măr 
şi altă data o portocalà. 
Păi toate astea sunt același 
lucru, mămică ? 


Cascada Niagarei 


Anul acesta a fost un 
frig năpraznic pretutindeni. 
' In America de pildă, a 
fost un ger atit de aspru, 
încât căderile Niagarei au 
înghețat pe de-a'ntregul. 

Atât de mult că din pri- 


cina împingerii ghetei. po- 
dul metalic a sărit în lături 
caşicum ar fi fost dina- 
mitat. Vă inchipuiti ce sgo- 
mot asurzitor s'a făcut din 
pricina căderii podului ! 


Cel mai subțire și mai 
mic ceas din lume. 


O fabrică de ceasuri din 
Elveţia a fabricat cel mai 
plat ceas din lume (are o 
grosime de numai dvi mi- 
limetri) şi pe cel mai mic, 
al cărui cadran are un dia- 
metru de trei milimetri. 
Fireşte, pentru a vedea cât 
e ceasul, trebue să te uiţi 
cu microscopul. 


O surpriză!... 


In numărul viitor vom 
publica amănunte în legă- 
tură cu o serie de avanta- 
je pe care revista Dimi- 
neata Copiilor le va acorda 
cititorilor şi abonaților săi. 

Pentru abonaţii din Ca- 
pitală pregătim o surpriză 
care le va face mare plă- 
cere. Revista va organiza 
apoi o serie de noi şi inte- 
resante concursuri la cari 
vor putea participa cititorii 
din întreaga fara. 


A 


Director: MARIN IORDA 


RE VES: VA. es ERAT 


PENTRU COPII 


St Tie eet 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 
— IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTORZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


PLARUL 5 LEI. 


ANUL XIV 


SĂ STAM PUTIN 
WVOREA COPII ! 


Viorica Iliescu — Imi serii, nepot că dragă,că dela 
o vreme faci mereu pagube în casă, că pe ce pui mâna, 
praf şi pulbere se alege. Imi ceri un sfat cu ajutorul 
căruia să te vindeci de acest „nărav“, Ba imi scrii că 
într'o singură săptămână, ai spart un ceainic, o farfurie 
„de supă, două pahare si o oglindă, că ai vărsato ceascū de 
cafea pe pantalonii lui tăticu, şi o alta cu salată 
chiar pe rochita matale. Toate acestea s'au întâmplat, fi- 


reste — fără să vrei, fiindcă dacă ar fi să-mi lamuresti 


mai cu de-amănuntul cum s'a petrecut totul, nici n'ai 
şti. Măicuţa zice ca esti zăpăcită şi neindemanatica, 
(ei, màtàlutà spui că nu esti nici neîdemănatică, nici 
zăpăcită, ci „nenorocoasă“. 

— „Dece, Bunito, patesc atâtea lucruri rele; dece 
sparg în fiecare zi câte ceva? mă întrebi la sfârşitul 
scrisorii, dragă nepoticà. Voi încerca să te lămuresc, 
Toate poznele pe care le faci vin numai din neatentie. 

Să nu te superi că îţi vorbesc fără ocoluri, dar 
măicuța are dreptate când îţi spune că ești „zăpăcită“. 
De zăpăceală te poţi uşor vindeca, dacă îţi dai osteneala. 
Si ca să izbutesti, trebuie să te supraveghezi tot timpul 
şi să faci câteva încercări de întărire a atenţiei. 

Spre pildă, să urmăreşti pe o hartă geografică 
cursul unui râu dela izvor până la vărsare. 

Firește, vei căuta pe o hartă complectă, cu munţi, 
căi ferate etc., în asa fel, încât urmărirea cursului 
râului să ceară într'adevăr atenţie. 

Iti recomand sa faci zilnic, cel puţin 20 de minute, 
exerciții de aritmetică cu probe spre a te putea controla 
dacă ai lucrat cu atenţie sau nu. 

Urmează sfatul meu și scrie-mi din nou peste două 
sau trei săptămâni. 

Mirela Neuman. — Crede-mă, felijo dragă, | că pis- 
truii de pe obrăjori nu sunt o pricină de suferinţă. Nu 
te.sfătuesc să te ungi cu nicio unsoare acum, sau să 
ii firea cine știe ce leac care ar putea să-ţi atace 
pielea. 


23 FEBRUARIE 1938 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


No. 733 


Până atunci, micuță „domnişoară“, pastreaza-ti pis- 
truii sănătoasă si îţi doresc din inimă ca altă suferință, 
mai mare ca aceasta, să nu-ţi dea bunul Dumnezeu l 

Nicuşor Vasiliu. — Guturaiul cronic nu trebuie ne- 
glijat. 

El poate da naştere la boli mai grave care să ceară 
la rândul lor operaţii. Roag-o pe măicuţa să te arate 
unui medic cât de curând şi până atunci, unge-ti in 
fiecare seară nările cu vasilină si fă înainte de culcare 
o inhalatie cu aburi calzi. 

Renée Smilovici. — Am citit povestea „Trei fetiţe 
blonde“ şi mi-a plăcut, dar are foarte multe greşeli 
atât de sintaxă cât si de gramatică, asa că cu te rog pe 
matale să înveţi mai întâi să scrii cum trebue româ- 
neste şi după aceea să compui povești. 

Te sărut, Renée. 

Mişa Clingher. — Mi-a făcut multă plăcere scriso- 
rica matale. Continuă să fii cuminte şi silitor, eu mă 
voi bucura întotdeauna să-ţi citesc vestile. 

Să cresti mare | 


Revista noastră va începe în curând publi- 
carea unor foarte interesante poveşti pentru 
copii, datorite d-lui Al. F. Mihail. Aceste povești 


sunt scrise înadins pentru Dimineața Copiilor și 


ele cuprind un șir întreg de nemaiauzite întâm- 
plări. Amūnunte în numărul viitor. 


A ne înțelegem dela început. Dacă vefiS fi 
cuminţi, dacă vă veţi învăţa lecţiile la scoala 
şi dacă nu o să vă supăraţi părinţii în nici 
un fel, atunci o să vă iau cu mine in tara 
jucăriilor. Nu trebue să ràdeti atât de ne- 
încrezători. Tara jucăriilor există, dar acolo 

nu -pot pătrunde decât copiii foarte cuminţi. 


Bine, fiiadcă văd că tot nu prea- aveţi incredere ca 
s'ar găsi o asemene țară, vă rog să ascultați. povestea 
pe care am să Wo spun; si după aceea să vedem dacă 
nu îmi veţi da crezare, 

Unde se află fara minunată despre care vă povestesc? 

Tara jucăriilor se află cuprinsă între primul vis al 


copilului cuminte şi visul care-i vine în minte în faptul 
dimineţii, atunci când,praful somnului presărat cu o 
seară înainte pe gene, este spulberat de primele raze 
ale soarelui. E o fară minunaté, care nu ştii de fapt 
nici unde începe şi nici unde se sfârşeşte, în care dom- 
neste totdeauna voia bună, mila, şi unde soarele nu a- 
pune niciodată. Dar ce vă spun eu vouă? Soarele nu 
apune fiindcă nici nu răsare. Nici luna nu apune. Cine 
vrea o noapte cu lună, este destul să o dorească din 
adâncul inimii, şi vrerea lui se împlineşte pe dată. 

In tara jucăriilor, casele sunt făcute din cărămizi 
de turtă dulce, acoperișurile sunt făcute din pistil, iar 
geamurile nu sunt decât bucăţi de zahăr șlefuit, iar 
din toate cismelele ţării curge sirop de tot felul. 

Bag seamă că nu mă mai luaţi în râs. Ştiam eu că 
asa o să se întămple. Dacă as fi rău, nu vaș mai po- 
vesti nimic. lacă însă că nu sunt şi tot vă povestesc, 
fetii mosului. : 

Intr’o noapte, după primul cântat al cocoşului din 
sat, m'am trezit. Ba nu m'am trezit eu chiar de tot. Mă 
împiedicasem numai de pragul primului vis şi nemai- 
putând să mă ţin pe picioare, am căzut, fără să știu 
cum, in tara jucăriilor. Dar nu m'am lovit, fiindcă pă- 
mâontul din tara asta minunată este mai moale ca puful 
şi mie mi sa părut că m'a luat cineva pe sus si m'a 
culcat între pernele unui pat. 

M'am minunat cu detoate astea si când mă privii 
mai cu luare-aminte, mă pomenii îmbrăcat cu panta- 
lonaşi scurţi, aşa ca voi, în picioare cu sandale, dar 
sub nas cu stufoasele mele mustàti, care pe vremuri 
erau negre. M'am minunat de toate câte le vedeam si 
am dat să mă ridic, când iată că mă pomenesc în faţa 
mea cu un cotoşman năzdrăvan, cu giubea în cap şi 
cizme în picioare si cu o pereche de mustàti, mai mari 
ca ale mele. 

— Tii, dracie, strigai eu. De unde o mai fi esit si 
lighioana asta pocită, în calea mea? 

— Băeţele, îmi spuse atuncea cotoşmanul, pe semne 
că ai venit de puţină vreme pe la noi, fiindcă văd că 
nu prea ştii să te porţi. Nu şade frumos să râzi de ni- 
meni, oricât de caraghios ar fi. De mine insă abea nu 
trebue să râzi, fiindcă eu sunt cu mult mai bătrân ca tine. 

— Tu mai bătrân? Bine cotoşmane, dar eu am făcut 
şi armata, am copii... 

— Ti-am spus eu că nu ştii nimic. Nu mă recunogti? 
Eu sunt cotosmanul inciltat, cel din povestea cu îm- 
păratul hain care voia să mă omoare! Nu-ţi amintesti, 
că atunci când erai copil, înainte de a adormi, mžicuta 


ta îți povestea istoria asta? Când tu erai în leagăn, mie 
mi-se întămplaseră toate câte le ştii, cu mii de ani 
înainte. 
— Să ştii că visez, mi-am spus eu atunci incetinel. 
— Ba de loc, îmi răspunse cotoşmanul fermecat, 
care-mi citise gândurile. Nu visezi! Ai intrat însă in 
țara jucăriilor, împiedicându-te de sfârşitul primului 


tău vis. la te uită în jur. A venit Prâslea să te ia la 
joacă, iar Albă-ca-zăpada se joacă de-a v'ati-ascunselea 
prin pădurea de flori. 

Așa era. Si fiindcă se nimerise să fiu şi eu- pe acolo, 
m'am jucat si eu cu ei. M'am jucat de-a v'ati-ascunselea, 
de-a leapşa pe ouate şi de a puiu-gaia și am râs si 
m'am bucurat, că n'aş mai fi vrut să plec de acolo. 
Când mi s'a făcut foame, m'am dus într'» cofetărie — 
am uitat să vă spun că în fara jucăriilor, toate pră- 
văliile sunt cofetării, — şi am mâncat o prăjitură. M'am 


servit singur cu farfurioară şi linguriţă şi după ce am 
mâncat, am pus toate la locul lor. Nici n'am luat mai 
mult de o prăjitură ca să nu-mi stric stomacul. 

Când să es din cofetărie, tont cum sunt, m'am im- 
piedicat iarăşi de prag... si buf!, am căzut jos din pat 
și m'am trezit. Deaceea nu ştiu unde se termină fara 
jucăriilor. Dacă vreţi însă să veniţi astă scară cu mine 


intr'acolo, haideţi. Inchideţi frumos ochisorii si nani, 


nani 
SANDU VORTES 


RD e e - -— 


Cea mai mare durere pe care o poate simți 
cineva, este de a face rău, chiar fără vrere, 


ființelor iubite. 


Į NTAMPLAREA cu tiganul englez, — vreau să 
spun: cu tiganul care a vrut să facă pe 
englezul, mi-a istorisit-o un prieten. Eu v'o 
insirui aşa precum am auzit-o. 

Aşadar, a fost odată un ţigan. Nu de mult. 
Dar nici chiar de curând! Să zic asa: cam 
de pe când au putut țiganii să audă de engleji. Prea 
bine nu ştiu. 

Pe ţigan îl chema Vasulică şi era — ca toţi ţiganii, 
negru, cum e cerul noaptea. Alţii spun: cum e fundul 
ceaunului. Dar tot acolo. ieşi. Vasulică al nostru avea 
omână mai lungă si era bun de gură. Era isteţ nevoie 
mare! Mai cu gura, mai cu mana, mai cu istetimea lui 
— de care se minunau toti bàetii -corturilor, Vasulică 
şi-a împlinit o stare bună. Adică a agonisit bani albi 
pentru zile negre. Zicala asta, la ţigani, se spune altfel: 
„bani negri pentru zile albe I“ Aşa e rostul la ei! 


Haraminul, de Vasulică a ajuns, cum sar spune, 
boer. Lucru prea de mirare n'ar fi, nu e vorbă! Dar 
povestea aceasta nu sar mai fi ticluit si scris, dacă 
boerului arap la chip si apucături, nu i-ar fi trăznit 
prin cap să facă pe englezul! Ce să-i faci? Ăsta a fost 
gândul lui Vasulica, cioroiul | 


Un gând ceva mai cuminte, decât să se asvârle de 
pe casă sau să înghită un elefant! 


Vasulică vrea să fie, nici mai mult — nici mai puţin: 
englez. Aşa cum văzuse el, nu de mut, un domn îm- 
brăcat tare ciudat, într'un târg. mare. 

Zis si facut ! Mai întâi, și-a schimbat un piculeį 
numele: Vasulickson. Pe tătâne-su îl chema Stan. Şi-a 
spus Vasulicà : Stany Vasulickson. 


Apoi s'a intolit cu strae englezești, din acelea din 
stofă cu pătrăţele. Şi-a pus ghete grele în picioare, iar 
pe cap, o şapcă de turist. Avea si un ochean wee | 
ciorică, dar nu ştia el prea bine ce să facă cu el. 
dăduse — la prăvălie, un negustor poznas și-i spusese, 
să privească uneori prin sticlele acelea. Ce spaimă a 
tras el cu ocheanul acela, vai! Numai ce-a pus ochiul 


la sticlă si pe loc i-sa părut că dă pomul din faţă 
peste ell Nu sa întâmplat asa, fireşte, căci Vasulickson 
a luat repede-repede, ocheanul dela ochi. L-a lăsat însă 
să atârne pe gât, căci asa se cuvine să se poarte boeriil 
Și prin ochean n'a mai privit! Un lucru n'a făcut Va- 
sulică ! N'a deprins graiul englezesc. Nu i-a intrat de 
fel. in cap! Dar, vedeţi, dacă ar fi fost altfel, nu scriam 
noi, acum, povestea | Fiindcă, de-aici a ieşit toată pă- 
{ania cu englezul cel adevărat, şi cu vaca, şi cu celelalte! 
Să povestim mai departe, însă ! 


Se rătăcise prin locurile acelea, un negustor din 


Anglia. Un negustor de vite. Umbla să cumpere vaci de 
pe la gospodari. - 


i Graiul nostru nu-l știa omul, dar din semne au putut 
înţelege gospodarii cam cu ce treabă a venit dumnealui 
pe aceste meleaguri. 

Nu s'au mulțumit însă românii cu ceeace le-a spus 
englezul prin semnele lui. Sau dus de l-au chemat si 
pe ! Vasulică tiganul, care se găsia, chipurile, acum — 
englez şi el, ca şi negustorul ! 

— Ce vreţi dela mine ? — îl întrebă Vasulică. 

— Să grăeşti tu cu inglezu ista. Vrea să cumpere 
vaci cu lapte dela noi. Tu, care îi știi graiul, te i inte- 
lege mai bine cu el şi ne-om invoi şi din pret! 

Vasulică ce să faci? Să dea înapoi? Nu se mai 
putea ! Nu se făcea ! Nu spusese el că este englez-sadea? 

Si o porneşte, întins, spre englezul cel adevărat. 
Oamenii, după el. 


Englezul negustor, cum îl vede intolit în haine din 


țara lui, îl ia drept englez adevărat și iese înainte, sa- 
lutându-l: 


— How do you do? (Ce mai faci ?). 
Vasulică de colo, supărat: 
— Ba, huideo tul 


Englezul n'a înţeles bine şi fiindcă urarea suna cam 
la fel şi pe graiul său i-a scuturat voiniceste mâna. 


Englezul a început să sporovàiàscà pe limba lui 
Vasulică pe tigūneste. Nici unul nu înțelegea o boabă 
dela celălalt. In cele din urmă, englezul s'a întors su- 
părat si a dat să plece. 


Oameni au întrebat pe Vasulică : 

— Ce-i ma, cioropina? 

— Mai ho, cu cioropina! Păi inglezu ăsta nu 'vrea 
vaci cu lapte dulce l 

— Dar cum le vrea ? 

— Iaca, în alt chip! 

— Spune, de! 

— El nu cumpără decât „vaci care să dea lapte bătut!“ 
Asta-il 

Si Vasulicà-ciorici porni spre casă, imbufnat. 

Oamenii au rămas nedumeriţi! „Vaci cu lapte bătut? 
Nu! Asa ceva n’avem de vânzare. In toată {ara nu afli 
asemėnea vaci. Au spus englezului, prin semne, că n'au 
aşa ceva de vânzare si negustoria nu s'a facut. Englezul 
a plecat mirat, căci pe câmp, el văzuse o mulțime de 
vaci cu viței! De unde să ştie el că Vasulickson i-o 
făcuse! 


Asta-i povestea. Ce spuneţi de asa englez..... țigan? 


+ N. PAPATANASIU | 
PRO NASA ESET EY RISE e OES BS EY DSA 


imbracd-te bine când pleci la scoala si când 
te joci, ca să nu te îmbolnăvești, copile 


CE EJTE UN 
rILOZOFP 


JUNT încredințat că de multe ori până astăzi 
ati auzit vorbindu-se despre filozofi şi filo- 
zofie, dar că nimeni nu şi-a luat sarcina să 
vă tălmăcească sau să vă spună lămurit 
despre ce este vorba. Vi s'o fi răspuns cam 
așa: 

„Asta nu e pentru copii“ sau chiar veţi fi auzit 
aruncându-se numele de „filosof“ vreunui om care nu 
seamănă cu ceilalţi. Oricum, să ştiţi că oamenii mari, 
ca vârstă, nu sunt totdeauna drepţi cu semenii lor și că 
nu numai copiii se fac vinovaţi de păcate. Vreau să 
spun că nu este deajuns ca un om să fie bătrân pentru 
a înțelege pe celălalt. Ascultati: Din vremurile străvechi, 
din câni în când. mulţimea oamenilor a găsit câte o 
ființă cu totul neasămănătoare celorlalte. 

Nu spun că aceste ființe omenești nu aveau gi ele 
câte doi ochi, un nas, o gură, uouă mâini si două pi- 
cioare, ci tocmai că având toate acestea, totuşi nu semă- 
nau deloc cu ceilalți oameni. Era unul care trăia în 
vechea Grecie cu mult înainte de lisus şi care se numea 
Diogene. Ista era unul dintre cei mai cu faimă învăţaţi, 
şi cu toate acestea, nu locuia ca toți oamenii, in casă, 
ci într'un butoi! Da dal nu glumesc de loc! Diogene în 
loc de casă, își ducea zilele în fundul unui butoi. Drept 
lucruri cari să-l ajute în lupta vieţii, avea un fel de 
cană pentru a bea apă si o lampă pe care o aprindea 
ziua nămiaza mare. 

Dacă-l întreba cineva: 

„De ce tii lampa aprinsa?“, Diogene răspundea: 
„Vreau să găsesc ua om adevărat“ Intr'o zi, văzând 
pe un copil bând cu palmele apă dintr'un izvor, Dio- 
gene aruncă acea cană, spunând că nu mai are nevoie 
de ca Acum vă spun că despre acest om se zice mai 


mult decât despre ceilalţi că a fost poate cel mai mare 
filosof pe care l-a avut lumea. Ei! acum că știm ce este 


un filosof, să ne gândim puţin la deosebirea dintre 
Diogene si ceilalți muritori cari, poate, au râs de el, 
dar nu i-au tăgăduit virtutea, 


sooagwonst 


encore 


Din câte v’am spus până acum, se poate vedea cu 
uşurinţă că omul acesta avea cele mai puţine nevoi. 
Nu-i trebuia nici casă, nici masă, nici fereastră, nu-i 
trebuia cuptor pentru mâncare. Ceva mai mult, când a 
băgat de seamă că un copil s'a putut lipsi de ceaşcă 
pentru a bea apă, Diogene şi-a spart şi el ulciorul. 
Vedeţi, prin urmare, că acest grec din vechime trăia şi 
se bucura de viaţă, era liniştit si niciodată gura lui n'a 
spus cuvinte de mânie, ci dimpotrivă, lăuda pe zeii care-i 
dăduseră această înţelepciune. Cu toate acestea, buna 
lui stare, voia lui bună nu se datorau nici averilor, nici 
măririlor, nici laudei si nici vreunei mândrii deşarte. 
Diogene ajunsese la atâta înțelepciune încât să ştie mai 
bine decât știți voi că unu si cu unu fac doi, că cel 
mai. bogat om din lume nu este cel ce are mai mult; 
cel mai bogat om din lume este cel ce doreşte mai 
putin. Acest om prin înțelepciunea lui a fost cel mai 
bogat om din lume. Dar cum nu toti oamenii pot face 
la fel, Diogene rămâne doar o pildă pentru cei cari n'au 


destulă înţelepciune, încât să alunge tristețea care-i cu- 
prinde atunci când le lipsesc multe lucruri de prisos. 
Acum voi să nu credeţi că dacă veţi bea apă cu palmele, 
dacă veţi umbla în miezul zilei cu lampa, sau dacă vă 
veţi adăposti noaptea într'un butoi, o să ajungeţi filosofi. 
O să vă spun altă dată cum puteţi dobândi și voi puțin 
din înţelepciunea aceluia care nu dorea nimic, nu avea 
nimic, rămânând totuşi mai fericit decât toli ceilalți. 


UHU 


Dacă lauzi un copii bun, el se face si mai 


bun, dacă lauzi unul rău, se face si mai rău. 


INTAMPLARI 


FARA CUVIN 


POVES Tlo E 


Printre atâtea minuni şi 
ciudafenii câte le întâlneşti 
prin Africa, vă spun acum 
una... mai „mare“: decât 
toate. E vorba de animalul 
acela mare, de care aţi auzit 
voi, sunt sigur, dar despre 
care cred ca nu ştiţi prea 
multe. 


Şi totuşi se pot spune alâ- 
tea lucruri minunate, mai 
ales hazlii despre animalul 
acesta frumos si înalt. 


GIRAFA DELA 
MENAGERIE 


Când eram mic încă, am 
văzut odată o girafă la o 


menagerie. Era ea pui de 
girafà, dar mie tot grozav 
de înaltă mi s'a părut. (Stiti 
doar că girafele au picioare 


4 
o 


S A B 


şi mai ales un gât înalt... 
înalt cat un zgarie-nouri.) 
Era cald tare afară. Si-am 
întrebat atunci pe girafă: 

— Ja ascultă, şi acolo sus 
la tine e aşa de cald? 

Nu mi-a răspuns girafa; 
dar nici eu n'am mai între- 
bat-o de-atunci nimic, ni- 
mic! 

Asta a fost prima dată 
când am.vàzut o girafà in 
carne şi oase, mai mult oase 
decât carne... 


GIRAFA DELA CIRC 


Altădată am mai văzut o 
girafă la un circ. Eu tot 
pustiu eram, şi girafa tot 
cât un zgarie-nouri. Sedea 
lângă mine un domn serios, 
cu ochelari. Vroiam să mai 
întreb câte ceva despre gi- 
rafe. Dar pe girafă mă ho- 
tirisem să n'o mai întreb. 
Am întrebat atunci pe dom- 
nul acela serios: 

— Domnul 

Nu m'a auzit. 

— Domnu’, vă rog! 

A şaptea oară m'a auzit 
bine : 

— Ce-i, pustiule ? 

— Domnu”, vă rog! Da’ 
dece are girafa un gât așa 
lung ? 

Şa gândit putin: 

— Ca e capul prea de- 
parte de corp, d'aia ! 

Sigur, de aia, asa o fi! 


GIRAFFLE ŞI STALPII 
DE TELEGRAF 


Auzisem, prin urmare, de 
girafe şi înainte de a mă 
duce în Africa Dar în A- 
frica, girafele m'au inte- 
resat, cu deosebire, pentru- 
că, în multe locuri, am bă- 
gat de seamă acolo că stål- 
pii de telegraf sunt de două 
şi trei ori mai înalți ca la 
noi. Ce legătură au stalpii 
de telegraf cu girafele? Au, 
pentrucă tocmai unde sunt 
stalpii mai înalți, acolo trå- 
iesc şi girafele. Si girafelor 


-— -— 
= 


le place să se joace cu sâr- 
mele, să le sune, să le zbăr- 
năie. 

De aia s'au cocolat sâr- 
mele pe stâlpi înalţi. Să nu 
le atace girufele... 

D'aia !.. 

„Au mai crescut stâlpii“ 
trebue, desigur, să-şi spună 


azi 


girafele, 
dacă plouă mult! 


triste... Păi 


GIRAFA LA RADIO 


Sa întâmplat odată sa 
rătăcesc prin pustiul Saha- 
rei. Până să-mi vină aju- 
toare dela alti călători ce 
trebuiau să sosească în ur- 
ma mea, mi-am întins cor- 


tul si-am vrut să mă dislrez 
ascultând la radio. Aveam 
aparat, aveam tot ce-mi 
trebue, dar n'aveam ante- 
na. 


M'am gândit. M'am gân- 
dit îndelung, si gândindu- 
mă îndelung, mi-am amintit 
de girafe. Si-am băgat de 
seamă că mișună pe-acolo 
girafe. Girafe înalte, girafe 
blânde... Am pus mâna pe 
două girafe ce mi s'au pă- 
rut mai înalte. Am legat de 
gâtul lor antena şi-am as- 
cultat tot ce-am vrut... 

Girafele, fermecate de 
muzica pe care poate pen- 
tru prima dată o auzeau 
(ele cunoșteau doar pro- 
priile lor zbărnăituri cu... 
sârmele de telegraf) au stat 
foarte cuminte — mai cumi- 
minte decât staţi voi până 
isprăviţi tot borcanul cu 
dulceaţă — până sa ter- 
minat concertul. 

Şi-a doua zi au venit iar, 
ele singure, să le-atârn sàr- 
mele. Şi-a treia zi la fel. 
Câteva zile la şir... 

Triste trebue să fie azi 
girafele, că am plecat cu... 
geamantanul de muzică... 


GIRAFA IN LOC DE. 
BATISTA ! 


Negrii din Africa au bă- 


gat de seamă ca noi, ca să 
nu uităm ceva, ne facem 
nod la batistă. 

Si negriilor li-se întâmplă 
să uite câte ceva. Si-ar vrea 


si ei să şi facă nod la batistă. 
Dar negrii n'au batistă... 

Un negru mai iscusit a 
făcut într'o bună zi o des- 
coperire : In loc de nod la 
batistă, poţi face foarte bine 
nod din gâtul girafei. Că e 
lung gâtul! 

Acest chip de a-ţi aduce 
aminte a prins: în loc de 
nod la batistă, negrii fac 
nod la... girafă. 


Dar în Africa nu-ţi mai 
trebue avion ! Incaleci pe o 
girafa, îi legi de gât un a- 
parat fotografic şi girafa 
aleargă cu tine prin toată 
Africa. Pentrucà girafele 
cunosc bine Africa. S'au 
născut doar acolo | 


GIRAFA — CATARG 


Mai ştiu eu cu girafele 


Negrii n'au batistă; dar 
girafe au câte vrei... 


GIRAFA — REPORTER 
FOTOGRAFIC 


Dacă vrei să fotografiezi 


<H 
Ss og 
Li 


AU 


bine un ţinut, il fotografiezi 
de sus, din avion de pildă, 
nu-i aşa ? 


ceva ce mi s'a întâmplat 
odată pe un lac mare. Tre- 
buia să trec lacul si aveam 
o barcă. Dar barca plutea 
încet. Nu era barcă cu pân- 
ze. 

Acuma „pânze“ mai pu- 
team cu întocmi: haina, 
cămașa, pantalonii... Dar 
cum si de ce să le prind? 
N'aveam stâlpi ! 

Mi-a venit o ideie, mi-au 
venit şi două girafe, si am 
deslegat problema. Am pof- 
tit cele două girafe să-mi 
facă cinstea să primească 
invitația mea de a mă însoţi 
la pllmbare. Girafele au 
primit bucuroase. 

Cum s’au urcat in barca, 
am trimis una la un capat 
al bărcii, cealaltă la alt 
capăt, am întins o frânghie 


>. - 
= 


. 
oo 


- — a / e 


179 


a? 
732 


dela un gât la celalt al gi- 
rafelor şi pe frânghie am 
pus, ca pentru a le usca, 
toate boarfele mele. Si îna- 
inte chiar de a sfârși po- 


serbeze nunta. Pentru ziua 
asta de pomină a adunat 
la sfat toate girafele, le-a 
grait cum stia el, si in doua 
saptūmani le-a induplecat. 


vestea mea, vantul m'a a- 


dus la celalt mal... 
GIRAFA ALEE. 


Ultima minunăţie cu gi- 
rafele am văzut-o la vestita 


In ziua nunții, girafele ' 
toate au venit, gătite ca de 
sărbătoare, in fata bisericii. 
S'au aşezat pe două rânduri, 
faţă în fafa, la ușă, lipin- ' 
du-şi capetele, aşa încât 
nuntasii, când au ieşit din 


grădină zologică din Ham- 
burg. 

Se află acolo multe gi- 
rafe. De-acolo, de altfel, 
cumpără toată lumea di- 
hănii sălbatece. 

Gardianul — șef al gră- 
dinii zologice urma să-și 


VAN 


— 
„2 


4 


7 uu 


sfânta biserică, au trecut 
printr’o alee formată din 
gâturi şi picioare de girafà, 
spre hazul tuturora.., 
“+ 
Si să mai spuneţi că nu-s 
şi girafele bune la ceva! 


I. MARIUS MIRCU 


iI 
a 


fost odată o fată cuminte pe care o chema 
Ileana. Maicuta ei bună murise si la câtăva 
vreme după ea muri si tatăl ci. 
Biata lleana rămăsese orfană si aducân- 
du-și aminte că intr'un sat vecin are o mătușă, 
i. sc duse la ea si o rugă să-i dea adăpost. 
Mătușa o primi cam in silă, deoarece era o femeie 
rea si pismatare{a din fire. Ea avea o fată wâtă si 
rea ca și ea. Deaceea, biata Ileana o ducea foarte greu 
in casa mătușii. Treburile cele mai grele ea le făcea. 
Ca să-i ascundă frumuseţea, o purta numai în zdrente 
murdare si n'o lăsa nici să se spele. 7 

Intr’o zi,. mătuşa se duse la târg si cumpără dela 
o baba sfrijită, ca o zgriptoroaicé, un gânsac slab si 
prăpădit. Baba il dăduse aproape de pomană. Altfel nu 
l-ar fi cumpărat sgârcita de mătușă. 

— Lasă, îşi zise ea în gând, o s'o trimet pe Ileana 
cu el la păscut, încaltea scap de ea toată ziua şi nu-i 
mai dau de mâncare, decât câteva coji de pâine. 

A doua zi îi dete Ilenei un ciorap de împletit si un 
saculet cu câteva coji de pâine uscată și o trimise la 
pășune, cu gâscanul, 
$ Ileana, se opri intr'o poenità, la marginea pădurii, 

şi așezându-se pe iarbă, începu să împletească la ciorap. 
Cum sta asa, adâncită în lucru, se pomeni în fafa ei 


cu o femee bătrână, care o rugă să-i -dea ceva de man-_ 


care. 

— Nam decât câteva coji uscate de pâine, dar ti-le 

dau cu dragă inimă, zise Ileana. | 
: Când bătrâna se aplecă să ia pâinea, atinse desaga 
cu mâinile si sopti ceva, apoi îi zise fetei: 

— Soarele îţi arde obrăjorii, fata mea; spala-fi-i în 
fiecare zi în apa râului de colo, dar bagă de seamă, 
când te speli să nu doreşti nimic, nici cu gândul, nici 
cu vorba şi să nu spui nimănui tot ce ti-se va întâmpla 
bun de aci înainte. 

Zicând aceste vorbe, bătrâna plecă, pas, pis şi pieri 
in umbra pădurii. 

La amiază, Ileana se uită în siculet, să vadă dacă 
a mai rămas vreo cojita de pâine, şi mare ii fu mirarea 
când găsi in sac fel de fel de bunatati. 

După ce mâncă bine, se duse la râu si se spălă cu 
apă limpede pe faţă. Rămase uimită, simțindu-se invio- 
rată şi curată. 

In fiecare zi, Ileana se ducea cu gânsacul l-a păscut 
şi se ospăta din bunătăţile pe care le găsea în săculeţ, 
apoi se spăla la râu, precum o învățase bătrâna. 


Prelucrare de D. MEREANU 


Mătuşa cea rea văzând-o din zi în zi mai frumoasă, 
trimise după ea pe fata ei, să vadă ce face Ileana la 
păscut. Fata ei însă pierdu drumul şi se întoarse acasă. 

A doua zi, maică-sa îi dădu ei gânsacul să-l ducâ 
la păscut, iar pe Ileana o opri acasă. Seara însă se po- 
meni cu fata ei urâtă, că se întoarce mânioasă. Soarele 
îi pârlise fata si o făcuse mai urâtă, iar un câine ii spe- 
riase gânsacul, care de frică a fugit în pădure și nu l-a 
mai găsit. 

De necaz, mătușa o goni pe Ileana din casa ei. li 
dădu sacul cu coji uscate de pâine, apoi se întoarse 
către fata ei şi-i zise: 

— Mă duc numaidecât la vrăjitoarea care stă în 
peştera de sub dealul cel mare. Ea o să-mi spue ce s'a 
făcut cu gânsacul. Am s'o întreb ce a făcut Ileana de 
avea chipul așa de frumos și dece nu-i era foame ni- 
ciodată. ; 

Când mătuşa Ileanei ajunsese la gura peșterii, unde 
locuia vrăjitoarea, se ivi în fafa ei un motan negru. 
Vrăjitoarea sta în fundul peșterii si fierbea niște ier- 
buri, întrun ceaun mare. $ 
Te văd, te văd! — zise ea, — întreabă-mă tot 
ce vrei. dar să ştii că numai la trei întrebări iti răspund. 

— Spune-mi ce făcea Ileana de era așa frumoasă ? 

— Isi spăla fata în râul de lângă pasune l 

— De ce nu-i era ei foame niciodată? puse a doua 
intrebare, mătuşa cea rea. 

— Pentrucă desaga in care ii puneai cojile uscate, 
era vràjità l răspunse vrăjitoarea. 

Mătuşa deschise gura să puie si o treia întrebare, 
să afle unde e gânsacul, dar se trase speriată din gura 
peşterii şi porni grăbită spre casă. In vreme ce vorbise 
cu vrăjitoarea, flăcările focului: îi luminase faţa sfrijità 
şi recunoscuse chipul bătrânei care îi vânduse gânsacul. 

Ajungând acasă, povesti fetei tot ce-i spusese vrăji- 
toarea și o trimise în grabă după leana, să-i ia săcu- 
letul înapoi. Fata mătușii o ajunse si îi smuci sacul din 
mână. Apoi, nerăbdătoare, se duse deadreptul la râu, 
să-şi spele fate în el. : 

Biata Ileana se oprise, în vremea asta, lângă un 
foc, unde mai mocneau in cenuse câțiva cărbuni. Lângă 
foc zări un cartof mare si luându-l îl puse pe taciuni, 
să-l coacă. 

Se plecă desupra cărbunilor si suflă peste ci. Fu- 
ninginea îi sări drept în faqà si îi văpsi obrăjorii ca 
tăciunele. 

Chiar în clipa aceea, fata mătuşii se spăla în apa 
râului şi cu gândul dori ca faţa ei să se facă la fel cu 
a Ilenei. ti A 

Dorinţa ei se împlini pe dată şi chipul ei se înnegri 
de parcă ar fi fost mânjit cu chinoros. 

Vezi că ea n'avea de unde să știe că nu trebue să- 
şi dorească nimic, în vreme ce se spală, aşa că se făcu, 
la chip, întocmai ca Ileana, care era neagră pe faţă de 
funinginea focului. 

Mătuşa, când și-a văzut fata mai urâtă, încercă prin 
tot felul de alifii s'o albească, dar totul fu în zadar. 

Moarte de ciudă stăteau în casă şi se văicăreau. 

— Hai cel puţin să mâncăm, zise mătuşa cea rea. 
Sacul fermecat o să ne dea tot soiul de bunatati. 

Vai, însă, sacul îşi pierduse vraja și zadarnic îl 
întoarse ea si pe faţă si pe dos, că tot gol rămăsese. 


* 3 
$ ki m 


In vremea asta, Ilenuta ajunsese intr'un sat şi în- 


„ Areband din casă in casă, dacă n'au nevoie de ea, să 


ajute la treburi, găsi loc Ja o bătrână oarbă. i 
- — Copila mea; 4i-- zise bătrâna, te vad inimoasă și 


12 


De = 


bună. Dacă ai putea să-mi aduci o picătură de apă din 
„Izvorul Soarelui“, ca să-mi ud cu ea pleoapele, mi-aş 
recăpăta vederea. 

— Mă duc bucuroasă, zise Ileana și, luând o sticluta 
de pe masă, plecă, în grabă, să îndeplinească dorinţa 
bătrânei. 

In drumul ei întâlni un om, care alerga mai iute 
ca vântul. Acesta o luă in cârcă şi o duse în tara piti- 
cilor, spunându-i că ei fiind foarte înţelepţi, îi vor arăta 
drumul spre „Izvorul Soarelui“. 

Piticii nu ştiau nici ei drumul, dar întrebară ani- 
malele codrului. Animale nu știau nici ele, doar păsă- 
rile fuseseră pe acolo, însă drumul era atât de lung, că 
niciodată Ileana n'ar fi putut ajunge la izvor. 

Piticii o rugară să mai stea o noapte la ei, să se 
odihnească. Frântă de oboseală, adormi pe un pat de 
flori facut de pitici şi în somnul ei visa o zână fru- 
moasă care o stropi pe fatà cu un pămătut de busuioc, 
muiat in apă de flori, şi pe dată fata ei, plină de fu- 
ningine, se făcu albă ca laptele, iar obrajii roșii, ca 
trandafirii. 

In clipa aceea se trezi din somn și plină de uimire, 
se văzu în fata unei fântâni, a cărei apă licărea ca 
aurul din soare si tàsnea în văzduh, până deasupra 
norilor. | 

Nu mai avea nicio îndoială că se afla la „Izvorul 
Razelor de Soare“. 

Bucuroasă, îşi umplu sticluta si uitându-se în jurul 
ei, să vadă pe unde poate pleca, zări o portiţă. In fafa 
o aştepta o caleașcă frumoasă, trasă de doi cai albi, 
manuiti de un surugiu, îmbrăcat in fireturi scumpe. 

Se sui în trăsură şi în câteva clipe ajunse la porţile 
unei cetăţi mari, cu turnuri de clestar, ce strălucea in 
soare. 

Surugiul opri trăsura și îi spuse că mai departe 
nu o poate duce. 

Ileana porni singură spre cetate si deodată, zări 
într'o poiană gânsacul pe care îl păscuse ea şi fusese 
pierdut de fata mătuşii. 

Cum o văzu, gânsacul începu să gâgâe bucuros si 
porni alături de ea prin oraş. 

Curând ajunseră la poarta palatului. Tocmai se 
pregăteau să intre înăuntru, când poarta se deschise şi 
pe ea o sbughi afară un băiat dela bucătărie. După el 
venea înfuriat bucătarul şi văzând că nu-l poate ajunge, 
dădu deasvârlita cu linguroiul cel mare, pe care îl avea 
in mână, dar în loc să nimerească pe băiat, isbi gân- 
sacul, drept in cap, lăsându-l mort pe loc. | 

Atunci. ca prin farmec, în locul gânsacului, se ri- 
dică un prinț frumos, pe care cum îl zăriră curtenii 


palatului şi poporul adunat în curte, jzbucnira in stri- 
gate de bucurie. în vreme ce prinţul, luând pe leana 
de mână, intră cu ea în palat. 

Împăratul si împărăteasa, mai, mai să leşine de 
bucurie, când îşi văzură feciorul, căci feciorul lor era 
prințul acela frumos 

Prinţul, după ce o aşeză pe Ileana alături de pă- 
rintii săi, începu să povestească nenorocirea care i-se 
întâmplase. 

— Eram în pădure — zise el. — Precum ştiţi, ple- 
casem la vânătoare si, negăsind pe aproape nici urmă 
de vânat, mă afundai în inima codrului. Deodată mi-se 
paru că aud un falfait de aripi întrun tufis. Intinsei 
arcul si dădui drumul sagetii. 

— Aoleol pui de lele, ce-mi esti! ţipă un glas de 
femee, si din umbrarul tufisului esi afară o vrăjitoare 
urâtă ca Muma Pădurii — dacă n’o fi fost chiar ea. 

— lartà-mà, batranico! zisei eu. — Am crezut ca 
e vreo pasăre salbateca, d'aia trăsei. 

— Pasăre să te facil zise ea, si cât ai clipi din ochi 
m'am preschimbat intr'un gânsac. 

Norocul meu fu că tocmai atunci trecu pe-acolo o 
zână, care văzuse tot si oprind pe vrăjitoare în loc îi 
zise: ,,L-ai prefăcut in gânsac, dar nu va rămâne al tau. 
la-l si vinde-l celui dintâi om pe care ai să-l întâlnești 
în cale. 

Blestemul tău va cădea şi gânsacul își va lua iar 
chipul său, când s'o găsi cineva să-l omoare din greşeală. 

Vrajitoarea n'avu încotro, că-i era, pasă-mi-te, frică 
de zână si mă vându mătuşei acestei fete; o femee tol 
aga de rea și urâtă ca si vrăjitoarea. Matusa mă dădu 
în paza nepoatei sale, care m'a păzit cu grijă întotdeauna. 

Intr'o zi însă a plecat cu mine la pășune fata cea 
rea si urâtă a mătușii. Zâna a trimis în calea' mea un 
câine, care speriind-o pe fata mătușii, mi-a spus să sbor 
spre palat şi să stau pe-aproape până ce va veni iar 
fata de colea, să mă ia si să m'a ducă la palat. 

Impărăteasa, împăratul și curtenii ascultau uimiti 
povestea prinţului. 

Deodată, ușile palatului se deschiseră -si în pragul 
lor se ivi zâna | Ileana recunoscuse in ea pe bătrâna 
oarbă. care o trimesese să-i aducă apă dela „Izvorul 
Soarelui“. 

Zâna, înconjurată de raze strălucitoare, se apropie 
de ea si îi grăi: — Ai fost cuminte, buna“ la suflet şi 
intelegàtoare; de aceea te voi răsplăti cum se cuvine, 
Aruncă pe lespezile de piatră sticluta cu apă dela „Is- 
voru! Soarelui''. 


(Citiţi continuarea in pagina 14-a) 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA IV 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL : 1) Prietenă. 5) Legată. 9) Zdravăn. 
11) Dai bătue. 13) Primul aviator. 15) Munţi in Creta. 
16) Parte a corpului. 18) Campion. 19) Pronume. 20) 
Vopsea pentru ouă. 22) Dânsa. 23) Rudenie. 24) Puiul 
epei. 25) Nu. 26) Trăsătură dreaptă. 28) E mic, mititel 
(mai departe ştiţi!) 30) Diviziune de timp. 32) Care 
provoacă ploaia. 33) Servește la cusut. 34) Figura ro- 
tundă. 36) Negru 37) Copil mic. 40) Lua apărarea. 
41) Indică. 

VERTICAL: 1) Făcut alb. 2) Acesta. 3) Animale 
domestice. 4) Diviziune de timp. 9) Notă muzicală. 6) 
Pronume. 7) A stârni. 8) Dădea cu aur. 10) Năvălesc. 
12) Operatie aritmetică. 14) Pusă. 16) Locuinţă. 17) Pla- 
tou în Asia centrală. 20) Petrecere cu dansuri. 21) Nume 
masculin. 25) Plângea pe un mort. 27) Produc ploaie. 
29) Animal. 31) Corabia lui Noe. 33) Friptă. 35) Adu- 
nare de cântăreţi. 36) Râu elveţian. 39) Notă muzicală. 


40) La revedere ! 
F. LOCO 


SERIA W 


CUPONDE JOCURI PE 
LUNA FEBRUARIE 


Numele pi pronumele 


D. C. 


Joc combinat 


6 Baan ae 2 

AAAAA A C D EEE III 1 MM 
RRRRR SSS TTTT T LU. 

Cu literele de mai sus se vor alcătui cuvinte ale că- 
ror semnificaţii le dăm mai jos. 

Primul triunghiu : 1) Te casatoresti. 2) 
3) Vin dulce care n'a început încă a fierbe. 
5) Apă in Italia. 6) Consoană. 

Al doilea triunghiu: 1) Consoană. 2) 365 de zile. 
3) Fir. 4) A ascunde. 5) Sortit unui anumit lucru. 6) A 
drege. 

Intreg dreptunghiul: 1) Plin de soare. 2) Om de curte. 
3) Părul de deasupra buzei. 4) A cūptusi o cameră cu 
scânduri. 5) Aflat pe neaşteptate, venit fără știre, a- 
mintit de către preot. 6) A pregăti. 


NNN 000 PPPP 


Ogradă. 
4) Stâlp. 


CINEL 
Posta jocuri:or 


L. L. — Galaţi. — Afară de jocurile 
mai publicăm niciunul din cele trimise. 

I. Roc. — Loco — Mai încercaţi! 

Ion Gh. — Jocul nu e nici simetric, n'are nici su- 
biect si cuprinde cuvinte grele pentru copii: etic, Aner, 
Agni. 

S. Seg. — Nu publicăm triunghiuri şi pătrate simple. 

Deleu Fănică — Desenele la cuvinte încrucişate se 
fac în tuş. 

O. Bos — Salcea — Mai încercaţi ! 


apărute nu 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela 
apariţia numărului de faţă. 


ILEANA ORFANA 


Ileana îi împlini porunca si în locul sticlei, care 
se sparsese în zeci de bucăţi, răsări o ladă mare de aur, 
plină cu pietre nestemate. Lada era aşa de mare si 
grea că abia putură, douăzeci de soldaţi, din cei mai 
voinici, să o ridice şi să o ducă în visteria palatului, 
precum poruncise zâna. 

— Asta e zestrea fetei! zise zâna, si pe dată se făcu 
nevăzută. 

Ileana si prinţul avură o nuntă ca'n poveşti. In 
seara nunţii, toate păsările cerului, trimise la zână, ve- 
niră stoluri, stoluri la petrecere şi instrunindu-şi gu- 
sulifele lor măiastre, au tras o cântare cum nu s'a mai 
pomenit deatunci la nicio nuntă împărătească, necum 
la celelalte. 


Cta deea din 


pagina 13-a) 


Impăratul a chemat la nuntă lume peste lume; 
săraci, bogați, tineri, bătrâni — ca toţi să petreacă si 
si să se veselească. Printre ei a fost si mătuşa cea rea 
cu fiică-sa. 

Când au intrat ele în sala cea mare a tronului, 
unde se dansa în sunetul harpelor, al lăutelor si al pă- 
sărilor măiastre, s'au crucit de atâta minunatie, dar 
când zăriră mireasa si recunoscură in ea pe Ileana, 
de necaz, mătuşa a infepenit, iar fiică-sa s'a urafit si s’a 
inegrit la fafa mai vartos ca’nainte. 

Si iac'aşa se ispraveste povestea, cu rost şi cu 
tale drămuită pentruca fiecare, să tragem din ea inva- 
tàtura folositoare : că Dumnezeu pedepseşte pe cei răi 
şi bucură pe cei drepţi si buni. 


CONCURSUL DF PORTRETE pss; 


SA á 
24 TN 


> 1) f n pi Ak 
șa SA doi OV lis f Ser vite 
j 
AA L cu ou 


JA ad 
Ait, Nicu tie 
Vitu ua ia 


go 


[ionica $ Se a facă. 
9 ov 


Publicăm în numărul de faţă cele cinci lucrări pre- Am fi vrut să premiem alte desene, dar nu-puteam 
miate de juriul concursului de desen. face aceasta, deoarece autorii lor nu dovedeau. decât. 


După cum se vede, nu sunt cele mai isbutite dese- 
ne pe care le-am primit, dar ele au meritul că au fost 
lucrate de cei ce le-au trimis, fără vre-un ajutor sau 


meritul de a se fi ostenit să copieze,sau să semneze de- 
sene făcute de alţii. 


: să se folosească de vre-un alt desen din vre-o revistă, Şi nu ăsta a fost rostul concursului nostrul.. 


carte, ziar. 
15 


2 DP Po ee ta Ca ta 


| q 


kal 


se bat si 


Dina paru Ateliere 


PRAFUL E PRIMEJDIOS SĂNĂTĂŢII 


Am întâlnit deunăzi pe 
un dascăl dela o şcoală din 
București, care mi s'a plâns, 
foarte supărat, împotriva 
copiilor din clasa sa. Nu 
spun nici numele şcoalei 
cu pricina, nici acel al das- 
călului, ca să nu se creadă 
că vreau să fac de râs pe 
nişte copii neascultàtori, 
dar voiu spune ce mi-a 
spus acesta cu multă mâh- 
nire în glas. 

Dragă Moş Marine, n'as 
avea să mă plâng de elevii 
mei, dacă ar fi pe atât de 
cuminţi pe cât învaţă de 
bine. Sunt harnici la în- 
văţătură, vioi şi deştepţi. 
In clasă, atâta timp cât 
stau cu ei m'ascultà cu cea 
mai mare luare aminte, dar 
cum am plecat şi i-am lă- 
sat singuri în cele câteva 


' clipe de recreatie dintre 


ore, nu-i mai recunosc: ţipă, 
sar pe bănci. 
Desigur, timpul dintre ore 
este -anume făcut ca ei să 
se mişte, să vorbească, să 
se joace. Dar dela joacă 
şi până la tărăboiul pe care 
ei îl fac în clasă sărind pe 
bănci este mare deosebire. 
Şi nu m'aş supăra dacă 
acest tărăboiu chiar le-ar 
fi de folos. Insă jocul în 
clasă, săritul pe bănci, a- 
lergatul pe dusumele mai 
ales, le pune în mare pri- 
mej die sănătatea, căci pra- 
ful care se ridică în sus 
din toată joaca lor, ei îl 
respiră odată cu aerul. Şi 
ştii şi dumneata ce prime- 
jdie este pentru sănătate 
acest aer murdar. 
Deaceea, eu te rog să ai 
bunătatea şi să scrii în Di- 
mineata Copiilor, revista 
pe care o citesc mai toţi 
elevii mei, să-i sfatuesti sa 
nu se mai joace în clasă 
sărind pe bănci, că de sfa- 
tul meu văd că nu ascultă. 
In adevăr, dragi copii, 
bunul meu prieten, dască- 
lul, are mare dreptate când 
işi sfătueşte elevii să nu 
facă praf în clasă şi rău 
că şcolarii lui nu-i ascultă 
sfatul. Veţi vedea de ce. 


Uiir si Staţii 


„Adevărul“: 


Praful este duşmanul să- 
patàtii si vieţii omului. El 
este una din priciniile celor 
mai multe boli primejdioa- 
se, de care se molipsesc și 
mor sute şi mii de oameni. 

Ştim că aerul este un a- 
mestec de două parti mari 
de azot şi oxigen. Dar în 
afară de aceste două gaze, 
aerul mai are: vapori de 
apă, ozon, heliu şi o mul- 
time de alte gaze. Cel mai 
folositor pentru om este 
oxigenul, căci prin plămâni 
trec zilnic mai mult de 500 
litri. Dar în aerul pe care 
il respirăm se mai găsesc 
şi mici părlicele din fel de 
fel de lucruri cari se gă- 
sesc împrejurnl nostru, a- 
dică: sfărămături de piatră, 
de lemn, scame, fum, bu- 
càtele de plante si tct ceea- 
ce alcătueşte praful. Acest 
praf este de cele mai multe 
ori murdar, încărcat cu tol 
felul de microbi. Este uşor 
de înţeles că la oraşe aerul 
este mai murdar şi mai 
plin de microbi decât la 
tara. Praful depe stradă, 
amestecat cu tot felul de 
murdării şi cu scuipatul 
oamenilor bolnavi de oftică 
sau alte boli, se ia pe tăl- 
pile incàltàmintelor și-l du- 
cem în casă, pe covoare, 
pe dusumele cu toată mur- 
dăria, cu toti microbii aceea 
primej dioşi sănătăţii. 

Dacă în clasă, în loc să 
stăm liniștiți, alergăm sărim 
pe bănci şi ridicăm m sus 
praful, respirând aerul, tra- 
gem în plămâni si toti mi- 
crobii aflaţi în milioanele 
de firicele de praf. 

Şi iată cum, din joacă, 
ne putem îmbolnăvi de of- 
tică sau altă boală gravă 
ce se ia prin microbi. 

Cei cari aţi. citit aceste 
rânduri, veţi înţelege, cred, 
că dascălii voştri au drep- 
tate când vă sfătuiesc să 


“vă jucaţi frumos şi să nu 


faceţi praf în clasă, sărind 
pe bănci sau fugărindu-vă. 
MOS MARIN 


S. A., Bucureşti. 2 


> 


STATELE SIRIENE. — 
Siria si Libanul vor scoate 
în curând câte o serie de 
mărci comemorând trata- 
tele de independenţă. 
Aceste serii sunt gata; 
prima a fost imprimată la 
Cairo şi a doua la Paris. 
Pentru a le pune in circu- 
latie, nu se așteaptă decât 
întărirea tratatelor. 


LETONIA. -— La incepu- 
tul lunei Ianuarie s'au scos 
două timbre, unul infati- 
sand noul palat al Ministe- 
rului de Justiţie si celălalt 
stația electrică din Keguma. 


eee 
NICARAGUA. — O in- 
semnată emisiune a fost 


făcută in Decembrie cu pri- 
lejul a şeaptezeci și cinci 
de ani dela înființarea ser- 
viciului postal. 


Această emisiune ‘cuprin- 
de o serie pentru poșta 
aeriană și una pentru poșta 
obisinuita. 


BELGIA. — Marcile de 
70 c. cu chipul prinţesei 
Iosėfine Charlotte au ba- 
rele literei E din cuvântul 


BELGIQUE si BELGIE, a- 
propiate, pe când ce la ce- 
lelalte valori această literă 
e obișnuită. 

Deasemenea si seria scoa- 
să în folosul monumentului 
reginei Astrid are o gre- 
şeală. Pe unele 
scris BELGIQUE deasupra 
cuvântului BELGIE, si pe 
altele viceversa. 


eee 
EGIPT 
lată o marcă scoasă 
EGYPTE l-2234 


EIN 


AN 


$ 
ie, 
ta 
X 
% 
x 
$ 


AQ 


SAS 


(O! T 


i tnt national 
du Coton 1938 


WTA 24 bey 


cu prilejul Congresului in- 
ternational al bumbacului. 
o... 
LIECHTENSTEIN. — De 
curând s'a scos o serie de 
marci înfăţişând o prive- 
liste dintr’un câmp şi-având 
in primul plan bustul -unui 
țăran ținând în mână mâ- 
nerul unei scule. 


Cu prilejul aniversării a 
70 de ani de viaţă a Pre- 
şedintelui Moscicki al Po- 
loniei, s'a scos în luna Feb- 
ruarie o serie de 2 mărci 


A ae Pt M 


infatisand chipul presedin- 
telui. 

Această serie a fost ti- 
părită în 100.000 exemplare. 


PREȚUL 5 LEI 


T 


“ 


mărci e: 


= Tr 
m tal ge 


<> 


its Sei 


R 
O 
/ 
//, 

D 

O 

TA C 

A; 

E 

IN 

/M 

D 


A 


f 


SĂ SVAM PUȚIN 
VORBA COPII ! 


[< 


Sk Thai mei Kada! 


Verona lonaş. — E o bună idee să înveţi după ce 
termini patru clase secundare — maşina de scris, cores- 
pondenta comercială şi dacă se poate si stenografia. 
Intr'un an si jumătate, vei fi destul de bine pregătită 
pentru a ocupa un post din a cărui leafă să poţi face 
fafa nevoilor vieţii. 

Desigur că e mai bine să 
engleza, franceza şi germana. 

Nu trebue să fii mâhnită că nu vei urma la Uni- 
versitate  Crede-mă că meseria pentru care vor să te 
pregătească părinţii tai e foarte bună. Si nu uita, că 
tu trebuie să fii intelegatoare, că e datoria ta să le vii 
intr’ajutor, scutindu-i de toate cheltuielile care le vor 
avea de aci inainte cu tine daca ai urma liceul si Uni- 
versitatea. 

Nu te bucuri de pe acum la gandul ca nu mai e 
mult pana cand le vei putea usura tu din nevoi, aju- 
tându-i ? Eu sunt sigură că da. 

Adolf Damideanu. — Matale, dragă nepofele, esti 
anemic și afară de asta cred că ai o proastă functio- 
nare a sângelui. 

Deaceea îţi sunt picioarele mereu reci. Ca să ai 
poftă de mâncare si să te ingrasi trebue să iei „calciu“ 


înveţi şi limbi străine: 


(sunt fel de fel de preparate; e bine să întrebi un doctor) 
si să te hranesti bine, chiar dacă nu ţi-e foame. De- 


prinde- te să mănânci în fiecare dimineaţă două ouă 
moi şi o cafea. 


Iti urez sănătate. 

Sabina Goldenblanc - Galaţi. — Sunt bucuroasă că 
te-ai înzdrăvenit și mă grăbesc să răspund întrebărilor 
T 

. Clubul Shirley Temple nu s'a deschis. 

2. Numerele 704-705, se găsesc la redacţie. 

lti mai dorește inimioara ceva ? 

Să cresti mare şi voinică ! 

Sergiu Vasilescu. — Imi face plăcere că [i-a plăcut 
cartea Nelutu si Florica. — 

Am să vă mai povestesc despre pomelo lor, intr'un 


viitor apropiat. 


, 


A IE IIS Win 


CIUDATENII DIN TOATA LUMEA 


P;oaie artificială 


Se poate produce ploaie 
artificială ? 

Doi învăţaţi unguri au 
băgat de seamă că după 
incendii mari plouă. Si şi-au 
pus în gând să facă mari 
focuri cu ajutorul petro- 
lului, pentru a produce 
ploaie în timp de secetă. 

Dar acest chip de a face 
ploaie pare puţin primej- 
dios si costisitor. 


Vreti o jucărie vie? 


Acelora care-mi răspund 
„da“ le spun numaidecât 
chipul prin care să-şi în- 
deplineasea dorinţa lor. 

E foarte usor. E deajuns 
să faci o călătorie până in 
Australia. Acolo trăieşte un 


animal drăguţ, mare cât 
un motan, puţin gras, al 
cărui trup acoperit de o 
blanita deasă si cenușie, că- 
pățâna-i mare şi urechile 
prevăzute cu un ciuf, îi dau 
înfăţişarea acelor ursuleti 
din vitrinele cu jucării. 
Acest urs australian se 
numeşte „coala“. E un ani- 
mal blând şi somnoros, în 
stare să stea zile şi săptă- 
mâni întregi pe acelaş ar- 


bore, dar nu pe orişicare, | 


căci ursul „coala“ cum e 
iubitor de aer proaspăt si 
curat, îi place să stea, mai 
ales, pe înaltele culmi ale 
encaliplului al cărui vârf 
ating uneori înălțimi de 
peste cincisute de metri. 
Acolo sus, mănâncă frunze 
şi flori. Cand îi vine pofta 
să doarmă, se agaţă binişor 
de o creangă, şi încolăcin- 
du-se ca un ghem, pare, din 
depărtare, unul din acele 
noduri cari cresc pe arbori. 
In acest chip, ursul doarme 
liniştit, fără a-i fi teamă 
că va fi recunoscut de dus- 
mani. 


Cum se rūcoresc 
viespile? 


având fiecare o înfăţişare 
anume, 
La suprafaţă e un strat 


Când ė prea cald, vies- qe apă dulce, gros de un 


pile se răcoresc făcându-și 
vânt cu aripioarele, iar 
când căldura ajunge de ne- 
îndurat, storc o picătură 
de lichid din corpul lor, 
răcorindu-se astfel întocmai 
ca noi, oamenii, după ce 
am asudat. 


metru, apoi vine un strat 
de apă sărată, după el ur- 
mează o pătură de apă 
marină sărată, mai adânc 
se află un strat de apă ro- 
şiatică, iar la fund e un 
strat a cărui apă are un 
miros de ouă clocite. 
Ciu:àtenia e ca 
straturi nu se 
ciodată. 


Un lac ciudat. 


In insula Kildin din O- 
ceanul Inghetat se află un 
lac cu o alcătuire foarte 
ciudată. j 

El cuprinde cinci straturi 
de apă, unul peste altul, 


aceste 
amestecă ni- 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA: ch LU STR ATA 


PENTRU COPII! 


ȘI TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE : 
— IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCAȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


PLARUL 6 LEI. 


ANUL V 


“Sat? 


Dragi copii | 


Astăzi vă dau tuturor o veste care vă va umple 
sufletul de bucurie. „Dimineaţa Copiilor“, revista voastră 
dragă, revista care a organizat multe si interesante con- 
cursuri, revista care v'a făcut atâtea bucuri, înfrumuse- 
tàndu-si din zi in zi paginile cu povești şi desene mi- 


nunate, va face un nou sacrificiu pentru a vă da putinţa: 


să fili fotografiati gratuit de către un hej meşter 
fotograf din Bucureşti. 


El va veni la voi acasă ca să vă Drink. pe placa 
fotografica, asa cum va jucati, ae sau stati de vorba 
între voi si părinţii voştri. 


Pentru aceasta, 
concursul-anchetà organizat de revista noastră, adică. să 
căutaţi a da cel mai potrivit răspuns următoarei întrebări: 


„Ce ai face dacă la vârsta de 20) de ani tibi -difta 
sărac într'o țară streină, adică intr'o țară a cărei limbă 
mo cunoşti si în care n'ai niciun prieten?" — a 


Știm cu toti cât de multi copii exceptionali se află 
printre cititorii revistei. Rostul anchetei néastre este de 
a da acestor copii putinţa să se“ remarce prin raspun- 
suri cat mai potrivite. 


Intrebarea aceasta nu numai e& vă va inlesni sa' 


ne aratafi cum gândiţi si judecaţi fiecare „din voi la 
„vârsta: voastră, dar, prin răspunsurile ce ne: veţi trimite, 
veți dovedi ce intelegeti să faceți atunci când veţi fi“ 
mari pi in ce. Tel veti MS esi at spaperiircătăr &. a 


2 MARTIE 1938 


va trebui doar să participaţi lari % 


şi se 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


jek 


No. 734 


CITITORII DIMINEȚII COPIILOR” 
VOR FI FOTOGRAFIATI GRATUIT! 


UN MEȘTER -FOTOGRAF II VA FOTOGRAFIA ACASĂ, 
IAR FOTOGRAFIILE- VOR FI PUBLICATE IN REVISTĂ 


e UN INTERESANT CONCURS-ANCHETĂ PRINTRE CITITORII NOŞTRI @ 


Răspunsul va fi scris citet, pe o singură fata a unei- 
foi de eaiet, cu cerneală, şi pe cât se poate, fara ste r 
sături, înfăţişarea lucrării fiind un punct însemnat al 
anchetei noastre. Concurenţii trebue să-şi scrie singuri 
răspunsul, fără să se lase ajutaţi de cineva, adică, fără 
să întrebe pe părinţi, fraţi mai mari, colegi, sau să co- 
picze din vreo carte, 

Concurentul isi va scrie numele, vârsta si adresa 
pe aceeaşi fafa a hârtiei, jos, în colţul din dreapta. 

Concursul-anchetă rămâne deschis până la o dată 
ce va fi anunțată la timp. După închidere, numele con- 
curenților cari au dat cele mai bune răspunsuri vor fi 
publicate in revistă în ordinea sosirii lor. 
Participanţii din provincie cari isi vor vedea numele 
trecute în revistă vor trebui: să ne trimită fotografia 
“lor spre a.fi publicată la locul-de cinste ; iar acei din 
“Bucureşti vor fi fotografiati GRATUIT de un fotograf 
“al intreprinderii General Fotograph Service, trimis anume 


. de noi, la locuința. lor“. 


<> Aceste. fotogrăfii artistic executate vor fi publicate 
pe o pagină specială în „Dimineaţa Copiilor“ 

Lucrările, se- pot trimite cu începere de azi pc adresa 
Diminetii Copiitor, scriindu-se pe plic: Pentru Mos-Marin 
7 Asadar, ki me 


ARTAGON,/ secretarul -unui rege foarte iubi- 
tor de flori, se preumbla odată printre florile 
grădinii regale. Trecând prin mijlocul unei 
alei “de -copăti tineri, el observă o albină 
mare. autie; pare era încurcată rău în pânza 
„—— unui păianjen. Nefericita insectă încerca 
zadarnic din toate-palċrile să-seape; tar cu cât se mișca 
si bătea mai tare din aripi, cu atât corpul ei se înfă- 
şură mai aprig în țesătura măiastră şi fină a pânzei 
celui mai iscusit dintre păianjeni. Tocmai când era gata 
să moară, Martagoh 0 zări, şi alergând grabnic în aju- 
torul'ei, o scăpă pe dată din cursa în care căzuse. Ak 
bina zbură veselă în jurul capului salvatorului ei, zbūr“ 
naindu-ita ureche cuvintele: 


Iti mulţumesc, dragul meu Martagon, şi trag nă- 
dejdea că poate, cine ştie? ne vom revedea în curând. 
Tot plimbându-se, tânărul nostru se găsi la un mo- 
ment dat departe cu totul de garda palatului, la mar- 
ginea parcului cel mare și întunecos. Aci, ca prin far- 
mec, ce-i văzură ochii? Fu înconjurat numaidecât de o 
ceată de hoţi, ce se aflau, poate, ascunși sub tufisurile 
de nepătruns ale păduricii din jurul castelului împără- 
tesc. Cu toate că începu să se apere ca un leu de duş- 
manii săi, totuşi aceștia fiind de zece ori mai numeroşi, 
erau să-l răpuie fără de vorbă dacă o întâmplare ne- 
prevăzută nu i-ar fi venit în ajutor. In adevăr, după 
puțină vreme, bandiții începură să alerge care încotro, 
tipand ca din gură de şarpe. Ce credeţi că era? Albina 
micuță dar năzdrăvană venise nechemată în ajutorul 
prietenului său. Ea se asezase pe rând cu străşnicie pe 
masurile cam mărişoare ale hotilor, vărându si în fiecare 
acul veninos, asa că după câteva clipe bandiții o luară 
la goană, purtând în mijlocul figurii o pătlăgică roșie 
si mare. 

Insecta recunoscătoare scăpase, la rândul ei, viata 
tânărului Martagon ce o salvase odinioară din pânza 
infometatului păianjen. 

Secretarul regelui întră gânditor în palat, mulfu- 
mind cerului pentru acest nepretuit ajutor. A doua zi, 
Martagon al nostru se afla așezat la biroul din camera sa, 
cercetând cu foarte multă luare aminte o hârtie cu niște 
cifre. Era o copie redusă după un plan de bătaie pe 
care bunul suveran i-o incredintase cu câteva zile in- 
ainte, pentru a o dezvolta în liniște. 

El lăsă însă din nebăgare de seamă hàrtiuta pe masa, 
eşind pentru câteva clipe afară unde fusese chemat în 
grabă. 

Atât fu deajuns pentru ca un spion al unei alte {ari 
ce se afla in palat să se strecoare pe furiș în odaie si 
să fure numaidecât pretiosul document. 

Omul esi repede afară şi încălicând pe unul din 
armăsarii grajdului regal se făcu nevăzut în zare. Ajun- 
gând în oraşul vecin, el trase la un han modest si in- 
chizându-se cu străşnicie într'o odaie dela etaj, începu 
să copieze cu multă luare aminte cifrele. In tot acest 
răstimp, spionul nu băgase de seamă că o albină il urmă- 
rise sburând fără încetare- în jurul capului său. Albina 


nu era alta de cât insecta pe care o salvase Marta- 
gon de la moarte. Ea întră prin fereastra deschisă a ca- 
merei unde omul se afla așezat la o masă cu docu- 
mentul dinainte, si așezându-se -ca de obicei pe nasul 
acestuia, îl intepa cu toată furia de care era in stare. 

Străinul lăsând totul baltă, fugi din odaie ca să caute 
puțină apă pentru a-și bandaja nasul umflat. 

Albina rămase câteva minute singură cu hârtia pre- 
tioasà. De bună seamă că cel mai cuminte lucru ce-l 
avea de făcut era să fure la rândul ei documentul pentru 
a-l înapoia păgubașului său. Dar cum? Ca să-lia în 
gură era prea greu si, desigur, nu s'ar fi putut cu nici 
un chip. Atunci o ideie minunată i-se strecură în mintea 
ei micuță. Pe masă se afla din întâmplare o sticluta 
plină cu gumarabică, din care se vârsase câteva pi- 
cături pe de lături. Albina, nici una nici două, repezindu-se 
ca fulgerul, îşi muie bine piciorusele în guma lipicioasa 
si așezându-se pe fila prețioasă o putu ridica in sus. 
Astfel, ea sbură ca vântul înapoi pe fereastră şi ne mai 
privind în urmă o luă spre orașul din care venise spionul. 
Aci ce credeţi voi, dragi copii, că se petrecea? Bietul 
Martagon care căutase cu înfrigurare documentul prin 
toate părțile, foarte mirat că dispăruse ca prin vraje, 
se afla tocmai în biroul particular al regelui si vărsând 
lacrimi amare, i-se plângea acestuia de furtul scrisorii 
sale. Regele la rândul lui, şi pe bună dreptate, fiind 
furios la culme de lipsa documentului din palat, porunci 
ca nefericitul Martagon să fie dus la închisoare, drept 
pedeapsă pentru fapta sa. 


— Poţi tu oare să mergi mâine în zori cu mine 
in grădină şi arătându-mi florile fermecate, să scapi 
astiel la rândul tău viaţa prinţesei? 

Dar mai întâi cunoşti florile cele dătătoare de leac ! 

Micuța albină sbură voioasă în jurul tânărului său 
stăpân, sbârnâidu-i ca si întâia dată la ureche cuvintele: 

— Increde-te in mine si vei vedea! 

A doua zi de dimineaţă, Martagon culese cu aju- 
torul albinei trei flori de o frumuseţe rară și care cre- 
şteau numai câte una singură în grădina minunată a 
regelui. Erau de culori diferite si imprastiau un parfum 
suav. 

Câteva zile, tânărul şezu închis în odaie și pregăti 
cu multă luare aminte apă sucul florilor, o licoare albă 
şi cu gust de nectar. 

Această licoare fermecată o vărsă într'un pahar de 
apă pe care îl dădu principesei să-l bea. 

Indată ce domnita bau paharul, se inzdraveni pe 
loc, de parcă niciodată nu fusese bolnavă. 

Dar... o altă minune şi mai de necrezut se petrecu 
tot atunci. Stiti voi care, dragi copii? 

Mica albină se prefacu pe dată la rândul ei intr'o 
femeie frumoasă cu părul alb ca zăpada şi chipul lu- 
minos si bun ca un înger. 

Această femeie nu era alta decât Vertugania, naşa 
de odinioară a prinţesei care le vorbi cu gl s blând şi 
dulce: 


Tocmai atunci, năzdrăvana albină întră în odaie pur- 
tând lipită de picioarele sale pretioasa hàrtiutà. Tânărul 
nostru recunoscu imediat cu mare bucurie documentul 
si deslipindu-l cu mare băgare de seamă îl dădu regelui, 
făcând o plecăciune adâncă. Regele se minună grozav 
văzând întâmplarea şi îi vorbi astfel lui Martagon : 


— Deoarece ai un prieten atât de miraculos în 
albina aceasta, nu ai putea să o rogi să mă ajute și pe 
mine? Fiica mea Cleona se află grav bolnavă, după cum 
ştii, de multă vreme. Toate leacurile si toţii învățații 
de pe lume nu i-au ajutat cu nimic. Dacă va mai zace 
mult, va muri desigur, iar eu voiu rămâne nemângâiat 
pentru totdeauna. Bănuesc că prinţesa e bolnavă din 
pricina răzbunării unei zâne rele cu numele de Carapia, 
şi pe care eu am uitat odinioară s'o poftesc la bo'ezul 
fetiţei. Nasa sa, Vertugania, o altă zeiță bună, mi-a 
spus: Dacă vrei ca prințesa să se mai însănătoşească 
vreodată, să-i dai să bea in apă câteva picături dintr'o 
licoare vrăjită alcătuită din sucul a trei flori diferite 
şi pe care eu nu le cunosc. 

Martagon ascultă uimit povestea regelui și adresân- 
du-se albinei îi zise. 


es 


— Sunt foarte fericită, Măria Ta, de cele ce văd că 
se petrec aci. Fiica Ta, Cleona, s'a însănătoşit, multu- 
mită mie, e drept, căci eu am fost prefăcută într'o al- 
bină de către Carapia, zâna cea rea, tocmai de necaz 
că am mărturisit atunci taina florilor. Tot eu am aflat 
dela regina albinelor care sunt aceste flori dătătoare 
de leac si ti le-am arătat tie, Martagon, care mi-ai scă- 
pat viata. 

Află acum că păianjenul acela veninos, în a cărui 
pânză îmi incurcasem aripile nu era altul de cât Ca- 


rapia cea haină, care mă prinsese şi voia să mă omoare 
Tu mi-ai dat drumul si tie ti-se cuvine o răsplată mare! 

— Aşa el răspunse regele cu bucurie, îți voi da in 
căsătorie pe fiica mea Cleona; iar după moartea mea 
voi veți domni in tara aceasta ce o am dela strămoșii 
mei moştenire. 

Si nuntă mare se făcu pe data, iar la cununia Prin- 
cipesei Cleona uc Martagon se zice că s'au ospătat 
printre alti invitįi de seamă si un roi întreg de albine. 


VIORICA MELINESCU 


XISTA departe, spre soare rūsare, o țară des- 
pre care desigur că ali auzit si voi. E vorba 
de Japonia. In tara aceasta formată dintr'un 
şirag de insule, care mai mari, care mai mici, 
cj locueste un popor dàrz, muncitor si iubitor 
„eu de patrie. Cu multi ani 'înainte, împăratul 
Japoniei, care se mai numeşte si Mikado, dăduse poruncă 
aspră ca nici un alb, adică nici un european, să nu 
aibă voie să se statornicească în Japonia. Nu este locul 
aici să vă lămurim ce anume făcuse pe Mikado să dea 
o asemenea poruncă. Se pare însă că mai-marii ţării, 
cari se numeau Samurai, socoteau că nu este bine pentru 
ei ca populaţia sărmană să afle de binefacerile civili- 
zatiei. 


TA 


Pe vremea aceea trăia într'un mic oras din Japonia 
o frumoasă fiică de Samurai, care se numea prințesa 
Ku-Ki-Ko. Prinţesa aceasta avea o inimă bună si servi- 
torii tatălui ei o pretuiau ca pe o zână, deoarece se 
purta oneneste cu ei, nu-i bătea si le dădea mâncare 
îndeajuns. Prinţesa Ku-Ki-Ko era şi foarte inteleapta, 
astfel că şi-a dat seama că tara ei avea numai să càs- 
lige primind civilizaţia europenilor. Casa bătrânului 
Samurai, care îi era tată, era deschisă pentru curopenii 
ce împotriva dorinţei Mikadoului pătrundeau în tara 
dela Soare-Răsare. 

Se întâmplă ca într'o bună zi, bătrânul Samurai 
să se îmbolnăvească, și cum pe vremea aceea în întreaga 
Japonie nu existau decât vraci, adică nişte medici fără 
şcoală, starea lui se înrăutăţi din ce în ce mai mult şi după 
puţină vreme muri. Prinţesa Ku-Ki-Ko și-a plâns tatăl 


6 


si sa hotărît să lupte, ca să capete dela împărat ridi- 
carea oprelistei de inirare in ţară pentru europeni. căci 
ea isi dădea seama că dacă tatăl ci ar fi fost căutat de 


„Un medic european, ar fi scăpat cu viaţă. 


In jurul micutei prințese, frumoasă ca un crin, se 
adunară curând numeroşi prieteni. Lupta era dusă pe 
toate căile sijin puţină vreme întreaga ţară era pentru 
micuța prinţesă Ku-Ki-Ko. Duşmanii ei văzând că vor 
rămâne în pierdere, s'au hotărît s'o omoare. Si fiindcă 
nimeni nu îndrăznea să ridice arma asupra ei, au prins-o 
şi au închis-o în celula unei mânăstiri unde a murit 
neștiută de nimeni. 

Sătenii de prin împrejurimi bănuiau că prinţesa 
lor este închisă acolo, dar nu îndrăzneau să-i aducă 
de-ale mâncării, de frica soldaţilor, cari străjuiau prin 
apropiere. Se spune însă că păsările cerului si anima- 
lele cerului, broscute şi soboli de câmp, adunau tot 
felul de bunătăţi pe cari le duceau în taină prinţesei, 
pe care o îndrăgeau toate vietàtile pentru bunătatea ei. 

Sunt unii oameni cari cred că prințesa Ku-Ki-Ko 
nici n'a existat vreodată. Se poate să fie si aşa. Pove- 
ştile copiilor din Soare Răsare pomenesc însă totdeauna de 
o zână bună şi frumoasă care şi-a iubit tara si pe care 
o îndrăgeau toate făpturile lui Dumnezeu. 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, si 
numai pe o față a hârtiei 

Nicuşor Vieru-Loco. — Dacă tatăl tău nu te lasă să 
citeşti ziare, nu trebue să te superi. La vârsta de 12 ani 
un copil are altceva mai bun de făcut decât să citească 
ziare. în care de cele mai multe ori se scriu lucruri pe 
cari copiii mici nu le înțeleg. Așadar, vei citi: cărţile 
de scoala, cărţile de poveşti si.... „Dimineaţa Copiilor“, 

Winkler Mauriciu. — Versurile trimise au oarecari 
calităţi, dar nu sunt îndeajuns de bune spre a fi pu- 
blicate. Eşti prea mic, desigur, pentru a scrie versuri 
bune. Încearcă ceva în proză şi trimite-ne. 

Zornig I. Petre-Giurgiu. — Ne bucură că îţi place 
revista si ai ştiut să pretuiesti îmbunătățirile din cursul 
anului trecut, mai ales în ceea ce priveşte 1ubricile noui 
înfiinţate. Rezultatul concursului de desen l-ai văzut, 
desigur, în revistă. 

Ivanovici Tanti. — Bucata ,,Biruinta lui Victor“ are 
oarecari calităţi, dar banuim că e o traducere. Poate că 
o vom publica cu unele îndreptări. Mai încearcă. 

B. Bernfeld. — Spune drept: ai făcut singur versu- 
rile, cu Puii de barză? Dacă „da“, mai scrie-le odată, 
pune-le si titlu, fă din nou desenul, dar cu tus, si trimi- 
te-ne totul la redacţie. Poate—cine ştie? - le vom publica. 

Lotta Gurtovoy-Bolgrad. — Am citit cu luare aminte 
cele două poezii si ne-am încredinţat că vei putea să 
scrii lucruri cari să meargă în revistă. Ar trebui, însă, 
să cauţi subiecte mai vesele, mai pline de mişcare. Co- 
piilor nu le prea plac lucrurile triste. Incearcă ceva mai 
cu haz, 

Vasile Niculai Badragan Dorohoiu. — Abonamentele 
la revista noastră nu se fac decât odată cu plata cos- 
tului, fie pe 6 luni, fie pe un an. 

Simona Saru; Loco. — Poveştile matale sunt prea 
scurte și prea naive, asa că nu le putem publica. Află 
că pentru tipar se scrie pe o singură faţă a hârtiei. 
Cred că esti prea micuță ca să poți scrie poveşti pentru 
revista noastră. REDACȚIA 


Ce de jucării pe masal... | Ce tàsnesc infiorate — 

Un căţel, un pom, o casă — , Căci bolnavă greu, în pat e 
Un cocoş de lemn, — Bunicuta ei... 

O papuse albă, mică, — 
Mai încolo o pisică 
Tremură privind cu frică 
La dulăul ce-şi ridică 
Botul, la un semn... 


Liniste... Din vreme'n vreme 
Doar bunica dacă geme 

De durere grea... 

Inserează tot mai tare... 
Mărioara iar tresare 


Mărioara tace însă, — Si întreabă : „Te mai doare ? 

Pare tristă, pare plânsă, — „Nu mai plânge, mamă-mare ! 

Şi în ochi — scântei „Vrei păpuşa mea 7... 

Stralucese : priviri ciudate 

— Gânduri mici, învăpăiate, Moș Grigore.Sfătosu 


VREŢI SĂ DESENATI UN OM? 


Dragi copii, voi ştiţi că Domnul Intr'o zi luă o oală 

Cel din ceruri, la'nceput, Ce-o făcu din lut — si-asa 
După ce făcu lumina Tot schimbând ceva dintr'insa 
L-a făcut pe om din lut... A făcut un om din ea. 

Tot asa, a fost odată Și acuma, dragi copii, 
Un-olar, (nu spun minciuni) Incercati si voi la fel; 

Ce era vestit în lume: Desenali şi voi un vas 
Făcător de mari minuni. Si faceti un om din el... 


POVESTE MINCIUNI 


LORICAI nu îi e frică nici de ligri, nici de 
lei, nici de sopàrlel Am fost cu ea anul 


custile în care erau închise animalele. Le 
vorbea, le dădea de mâncare, și dacă n'as 
d oe gs fi oprit-o la timp, era gata, gata sa vâre 
mânuţele printre grâtii ca să mângâie un leu pe coamă! 

Vedeţi dar, cât e curagioasă Florica ! Dar tot curajul 
ei se topește ca o bucăţică de zahăr într'un pahar cu 
ceai fierbinte dacă vede un şoricel. 


E destul să-i spui: „Florico, ştii, eri am văzut un 
şoricel pe aici, prin odăiță“, si ea sare pe masă, de pe 
masă se catàrà pe dulap si de acolo începe să tipe că ii 
frică de şoarece, că nu se mai dă jos de acolo până ce 
nu-l prindem. 


A 


E adevărat că frica Floricăi are. puţin temei, 
căci într'o dimineaţă, vrând să-şi incalte o pereche de 
pantofi, pe care îi tinuse până atunci într'o odaie unde 
maicuta copiilor păstrează lucruri mai vechi, a tagnit din 
pantoful stâng un şoricel si a luat-o la fugă sub pat. 

Florica s'a îngălbenit, a început să plângă și să 
strige : „Ajutor ! Ajutor !* Si fără să stea mult pe gân- 
duri. s'a urcat pe pervazul dela fereastră. 

Am venit atrasă de tipetele ei. Am încercat s’o lini- 
ştesc, să-i lămuresc că bietul soricel n'avea să-i facă niciun 
rău, că cine ştie de pe unde so fi pripășit prin odaia 
aceea şi că doar foamea l-a împins la pantofior, din 
care vroia să roadă gi el putintel. I-am făgăduit că o să 
aducem pisica sau o să punem o capcană. Am luat o in 
braţe si am dus-o asa, pe sus, în altă odaie, în care, pe 
covor, se juca Nelufu cu un tren mecanic. 

Nelufu, când a auzit întâmplarea cu şoricelul, a 
început să râdă de Florica, să se laude că lui nu îi e 
frică, iar apoi m'a rugat pe mine să nu aduc pisica, 
că e mai bine să punem o capcană, să-l prindem pe 
şoricel, dar să nu-l omorâm. 

— Si ce să facem cu șoricelul, Nelutule, după ce 
l-om-prinde ? — am întrebat eu. š 

— Sa-1 păştrăm, Bunito, șă-l punem în colivie ca pe 
canar | 


trecut la grădina zoologică şi se apropia de’ 


— Buniţo, să nu faci una ca asta, le rog, Bunilo, 
adu pisica mai repede, că eu nu mai intru nici diseară 
în odaie, eu nu mai dorm acolo, scâncea Florica. 

„Ca să se isprăvească odată cu plânsul si cu frica 
Floricutei, i-am spus să se îmbrace că o iau cu mine în 
oraş; că intretimp voiu pune capcana şi când ne vom 
întoarce, îl vom găsi pe şoricel prins şi-l vom da pisi- 
cutei să aibă un prânz bun. 

Am plecat cu Florica în oraş.l-am dat în grijă slujni- 
cei să pună capcana sub pat cu o bucăţică de slănină 
înăuntru si să nui dea drumul lui Nelutu în odaia in 
care intrase şoricelul. 


Nelutu mi-a făgăduit că o să stea în sufragerie si o 
să se joace cuminte cu trenul mecanic. 

Cu Florica am fost în ziua ceea la șosea, apoi am 
dus-o la cofetărie, unde a mâncat o savarină, prăjitura 
care-i place cel mai mult. 

Cam pe la şase jumătate ne-am înapoiat. 

Prima grijă a fost să o întreb pe servitoare dacă 
a întrat şoricelul în capcană. 

— N'a intrat, mi-a spus ea, dar mi-se pare şi mie 
destul de ciudat că totus lipseşte o bucăţică de slănină! 

Nelutu nici nu ridica ochii de pe covor, unde era 
așezat cu picioarele sub el. 

Am priceput îndată că sa petrecut ceva şi că 
Nelutu nu e chiar străin de ce se întâmplase. 

Florica s'a dus în odaia mea și mi-a spus că nici in 
ruptul capului nu mai intră în dormitorul ei, până n'o 
vedea soricelul în capcună. 

— Ascultă, Nelutule, eu ştiu că tu nu minti deobiceiu, 
am spus eu când am rămas singură cu el în sufrage- 
rie — marturiseste-mi că ai umblat la capcană. Dacă ai 
făcut vreo poznă, să o îndreptăm acum cât mai e limp; 
pe urmă Sar putea să fie prea târziu si slii... când o 
auzi tàicutul .. 

— Eu spun drept, Bunito, dar să nu mă spui Foifichii. 
Cum ati plecat voi, salacutul soicel a intlat îndată in 
capcană. Atuncea eu l-am scos si l-am pus in cutia mea 
in care mi-ai adus tu soldaţii de plumb. l-am pus si pu- 
tind sănină să aibă ce să pape. 

— Şi cât ai de gând să-l ţii, caraghiosule mic, în 
cutia cu soldaţi de plumb ? 

— Până se fate male !. P'olmă ii dau dlumul pe 
stadă; dacă e male ştie sa se bată cu pisica... 

— Uite ce e, Nelutule, eu mă bucur foarte mult că 
ai o inimă atât de miloasă. Dar şoarecii sunt stricători, 
ei rod tot ce le ese în cale, şi apoi se imultesc. Ti-ar 
place ca într'o bună zi să avem casa plină de şoareci? 

Nelutu se gândeşte puţin şi apoi răspunde: 

— Nu mi-al pate, Bunito, dal v'o sase, opt, mi-ar 
pate ! 

— Dă-mi mie cutia, Nelutule. Scoatem soricelul, il 
punem în capcană, i-l arătăm Floricăi, ca s'o linistim, 
apoi mergem amândoi pe stradă și îi dăm drumul şori- 
celuluisă se ducă sănătos. Ba îi mai spuncm si „drum 
bun‘. Asa vrei? 

— Vleau Bunifo. 

Am luat soricelul din cutie, l-am pus in capcană, 
apoi am chemat-o pe Florica şi i l-am arătat: „Vezi că 
l-am prins? Acum nu mai ai de ce să te temi.“ 

Florica s'a înveselit îndată şi și-a văzut liniștită de 
lecţii. Eu m'am furisat cu Nelutu pe stradă, am deschis 
capcana și soricelul a zbughit-o. 

— Vezi Nelutule, să nu-i spui ceva Floricăi, nu dė 
alta, dar pe urmă o să-i fie teamă că se întoarce sori- 
celul îndărăt. 

Nelutul mi-a fagjdult sa mà asculte. 


Dar in aceeaşi seară, când mă pregăteam tocmai să 
mă culc, am auzit iar gălăgie în odaia copiilor. 

— Ce s'a întâmplat iar? Vai de mine, o clipă nu 
mă lăsaţi să mă odihnesc! 

— Buniţo, zice Florica, Nelutu m'a speriat asa de 
rău | Mi-a pus o bucată de blană in pat, a luat-o dela 
paltonul tău cel vechi. Eu n'am ştiut, şi când am întins 
un picior în pat, am dat de ceva moale si paros si am 
crezut că e şoricelul | De aceea am tipat aşa tare! Ne- 
lutu a ras de mine şi râde intr'una. Auzi ce spune, Buniţo. 
că el dacă vrea se duce pe stradă si vine cu un alt 
soricel la fel cu ăla pe care l-am prins în capcana!! 

Mă uit aspru la Nelutu şi cu înţeles. Privirea mea 
ii spune: „Aşa ne-a fost vorba, domnule?* 

' Si Nelutu mă înţelege din ochi şi-mi răspunde: 
„lartă-mă Bunito, n'am s'o mai necàjes' pe Florica“. 

In seara aceea sa ţinut de cuvânt... 

A doua zi, Nelutu a venit de cum s'a sculat la mine 
în odaie, să-mi spună că a visat că-i dăduse taicutu o 
prăjitură mare cât pianul, și să-i spun cu ce înseamnă 
când visezi aşa ceva. 

— Cum ce înseamnă, Nelutule ? 

— Am auzit eu într'o zi pe Suzana (fata din casă) 
cum vorbea cu Marita (bucătăreasa), s'o întreba: Ma- 
rito, ce e când visezi cearceaf? Si Marita i-a răspuns: 
Fati un drum. 

— Astea sunt prostii, Nelutule. Dar dacă tii cu tot 
dinadinsul să-ţi tălmăcesc visul, iată : 

„Prăjitură de vei visa 
Bătaie vei mânca“ 
Asa că tin'te bine azi, vezi să n'o patesti. 

In aceeași după masă, Florica văzând-o pe màicuta 
că se îmbracă să se ducă în oraş după târgueli, a ru- 
gat-o s'o ia si pe ea, că tot are nevoie să-şi cumpere 
niște creioane colorate și nişte poze. . 

— Bine Florico, te iau, a spus maicuta. Imbracă-te 
repede si hai ! 

— Imi schimb doar rochia, maicuta, si sunt gata de 
plecare. 

Dar lui Nelutu i-a venit o ideie. O ideie pe care el 
o socotea, desigur, foarte bună. S'a dus repede în odaia 
lui şi a Florichii si s'a pitit în dulapul cu haine. Ce şi-a 
zis: Florica o să vie să-şi ia rochia din dulap si el 
atunci o să chitàie ca un şoricel si o s'o atingă pe mână 
cu codita de blană pe care i-o pusese cu o seară înainte 
în pat. Florica o să creadă că-i soricelul si o să tipe. 
El o să iasă din dulap și o să râdă de ea. 

Totul ar fi mers de minune şi întregul lui plan ar 
fi isbutit fără să dea greş, dacă Florica nu s'ar fi hotarit 
în ultima clipă să meargă tot cu rochita care o avea 
pe ea şi să-și ia doar paltonul din cuierul de pe cori- 
dor. După ce și-a îmbrăcat paltonul, a venit în odaie, 
a încuiat dulapul și a vârit cheia în buzunar. Deobiceiu 
nu încuia dulapul, dar avea o cutie cu caramele într'un 
sertar şi seara vroia să i-o dea lui Nelutu. Şi, fireşte, 
nu vroia ca în lipsa ei de acasă, Nelu să umble în dulap 
si să dea de caramele. 

Băieţelul a auzit cheia răsucindu-se în broască, dar 
a tăcut chitic. Isi inchij uia că Florica va deschide totuşi 
dulapul si-si va scoate rochita. 

A stat el în întuneric, ghemuit într'un cotf o jumă- 
tate de oră, dar pe urmă sa plictisit si a început chiar 
să-i fie puţină frică. 

Vroia să iasă, dar pe unde ? Uşa dulapului încuiată. 
Numai la asta nu se așteptase domnul Nelutu Dă-i 


strigăte si lovituri de picioare si pumni in uşă. Eu nu 
auzeam, fiindcă eram în cămară unde asezam pe 
policioare nişte mere și nişte pere. 

Deabia când am intrat în casă, am auzit strigătele 
lui Neluţu. M'am apropiat de dulap, dar cum să-l des- 
chid, cum să-l scot pe Nelutu din închisoarea lui, când 
cheia era la Florica? 

Am încercat pe rând toate cheile din casă, dar nic! 
una nu se potrivea la dulap. Si bietul Nelutu isi pier- 
duse cu totul răbdarea. 

In cele din urmă am trimis servitoarea să aducă 
un lăcătuș. Dar până să vie lăcătușul a mai trecut o 
jumătate de oră, în care timp Nelutu a plâns intr'una. 

— Ce să-ţi fac, Nelutule2 Eu te-am pus să te vari 
în dulap? Eu ţi-am spus să o sperii pe Florica? Pe cât 
îmi aduc aminte, eu altceva am vorbit cu tine aseară. 

— N'am s'o mai sperii niciodată pe Foicica, Bunilo, 
De al veni odată lăcătuşul $4 nu mai ştie si măicuţa! 

Dar Nelutu nu a avut noroc. Tocmai când suna lăcă- 
tusul la scara de serviciu, a sosit si màicuta cu Florica. 

Cât asi fi vrut să-l scot din încurcătură pe Nelutu, 
n'am putut. Nici de ceartă nu l-am putut scăpa. Ca să 
spun drept, tūicutu avea de gând să-i dea chiar o bataifa. 


Si i-ar fi dat-o, desigur, dacă Nelutu n'ar fi spus 

tocmai când erau fruntile mai incretite: 
„Păjitulă de vei visa 
Bătaie vei mânca“. 

A avut dreptate Bunifa. 

Ca prin minune, i-a trecut tàiculului supărarea şi 
am izbucnit cu toţii în râs. 

Totuşi, Nelutu a cerut iertare, a imbratisal-0o pe 
Florica, ne-a făgăduit tuturor să nu se mai ascundă în 
dulap, să nu mai chitàie si să nu mai puie în patul 
Floricăi bucăţi de blană. B. 


N bogatul oras grecesc, Siracusa, unul dintre 
i cele mai însemnate porturi ale Greciei de 
altădată, trăia un negutàtor bogat care se 
numea Sardolis. Avea o mulţime de corăbii, 
că nici el nu le mai ştia numărul, care 
ja străbăteau mările in lung si’n lat, aducân- 
du-i bogății nenumărate. Dar pe cât era de bogat, pe 
atât era de rău cu servitorii şi chiar cu copiii săi. Zeilor 
nu le aducea jertfe decât atunci când se simțea la mare 
nevoe, şi chiar atunci le jertfea o vită slăbănoagă de 
care nu ar fi putut să se folosească. Intr'un cuvânt, era 
un om rau. 

Văzând zeii că răutatea acestui om era tot atât de 
mare ca şi bogăția sa, se adunarà la sfat ca să hotà- 
rască de soarta lui, pedepsindu-l după cum i-se cuvenea. 

Primul începu să vorbească Neptun, zeul mării, 
adresându-se lui Zeus, zeul zeilor, cel care avea să ho- 
tărască şi asupra pedepsei ce trebue să se dea negutà- 
torului pentru răutatea sa. 

Neptun se ridică, îşi drese glasul şi sprijinindu-se 
de toiagul său în formă de furcă cu trei dinti, spuse: 


numai dacă nu va înţelege să se îndrepte, să-l pedepsim. 

Atunci se ridică zeiţa dreptăţii, Themis, si spuse: 

Preamărite Zeus, Mercur, zeul negustorilor, a avut 
dreptate. Să nu-l pedepsim acum pe Sardolis, ci să 
chemăm mai întâi pe Morfeu, zeul somnului, şi să-l ru- 
găm ca prin vis să-l îndemne pe răul Sardolis să se 
facă mai bun, arătându-i si pedeapsa ce o va căpăta 
dacă nu se va îndrepta. 

— Asa voi face! răspunse Zeus,după oclipa de gândire. 

Intr'adevăr, după terminarea judecății, Zeus chemă 
pe Morfeu, zeul somnului, și-l trimise să vesteascà 
pe Sardolis de pedeapsa ce-i fusese hotărită, dacă nu se 
va îndrepta, si să-l sfătuiască în acelaș timp, să se facă 
mai bun. 

Intr'adevăr, Morfeu își îndeplini menirea, coborind 
din Olymp şi ducându-se la Sardolis. In timpul somnului 
îi trimise un vis prin care îi prevesti de pedeapsa pe 
care o va căpăta dacă nu se va îmbuna. 

Răul Sardolis visă toată noaptea, dar a doua zi, 
dimineaţa, când se sculă, în loc să se ingrozeascà de 
de cele ce visase, începu să râdă cu hohote. Prevestirea 


— Marite Zeus! Mările mele s'au purtat totdeauna 
cu blandefe față de Sardolis si niciuna din corăbiile 
sale încărcate cu bogății nu i-a fost răpită. Vânturile 
mării, copiii mei, i-au fost întotdeauna priincioase, fă- 
când ca toate corăbiile sale să ajungă la vreme în por- 
turile spre cari se îndreptau. Cu toate acestea, Sardolis 
nu mi-a adus niciodată o jertfă bogată, iar atunci când 
Imi jertfea, ducea la altar vite slabe, care lui nu i-ar fi 
fost de niciun folos. Stăpâne, cer ca Sardolis să fie pe- 
depsit şi mai cer ca pedeapsa să fie dată în grija mea. 
Eu îi voiu scufunda toate corăbiile ca pedeapsă pentru 
sgârcenia și răutatea sa! 


Mercur, la rândul său, se ridică şi, pentrucă era 
zeul negustorilor, încercă să potolească furia lui Neptun. 
— Mărite Zeus, spuse el, este adevărat că Sardolis 
negutàtorul este un om rău, dar eu cred că Neptun nu 
face bine când vrea să-l pedepsească cu atâta ușurință. 
După părerea mea, ar trebui să-l certăm mai întâi, și 


lui Morfeu nu avu nicio înrâurire asupra sa, ba din 
ziua aceea se făcu si mai rău si nu mai duse deloc 
jertfă zeilor. 


Neptun, văzând aceasta şi, înfuriat că Sardolis nu 
i-a mai adus nici măcar jertfe ca mai înainte, se duse 
la Zeus şi îi ceru voie să-l pedepsească el, cum o vrea, 
pe acest om rău. 

Zeus, după ce se sfătui şi cu ceilalţi zei, îi dădu 
învoială. Atunci, Neptun dădu poruncă vânturilor să 
înnece jumătate din corăbiile lui Sardolis, din câte se 
aflau în ziua aceea în mijlocul mărilor. Vânturile a. 
scultară și înnecară jumătate din corăbiile lui Sardolis. 

Dar nici această pedeapsă a zeilor nu-l făcu mai 
bun. 

Văzând că nici această pedeapsă nu-l schimbă pe 
Sardolis, Neptun chemă din nou vânturile la el și le 
dădu poruncă să înnece sau să sfărâme de stânci toate 
corăbiile cari îi mai rămăseseră negutžtorului Sardolis. 


Si vânturile înnecară şi sfărâmară de stânci corăbiile 
cari îi mai rămăseseră lui Sardolis. 

Dar nici nenorocirea aceasta nu-l făcu pe Sardolis 
mai bun. 

Din banii ce-i mai rămăseseră şi din banii pe cari 
îi luase vânzându-şi lucrurile pe care le mai avea, el isi 
cumpără o corabie şi începu să facă negot cu ea. 

Neptun îl lăsă în pace o bucată de vreme, crezând 
că după atâtea nenorociri, care nu puteau fi decât 
semne dela zei, el se va îndrepta şi va începe să jert- 
fească din nou zeilor. 

Dar Sardolis nu făcu astfel, ci rămase tot atât de 
rău şi necredincios ca mai înainte. 

Atunci, Neptun se hotări să-l pedepsească pentru 
totdeauna. 

Când Sardolis ajunse cu corabia. sa în Marea Nea- 
gra, Neptun dădu o straşnică poruncă apelor si vântu- 
rilor, cari îi înnecară corabia, iar pe răul si necredin- 
ciosul Sardolis îl prefăcu într'o insulă pietroasă, pe 
care să nu poată creşte nimic. lar ca semn al rautaf{ii 
lui, umplu insula cu șerpi de toate mărimile, unii mai 
veninoşi decât alţii. 


De atunci, insula aceea, care se află în Marea 
Neagră, în dreptul Sulinei, se numeşte Insula Şerpilor, 
şi nimic nu poate creşte pe ea, deoarece acolo nu sunt 
decât stânci pe care doar șerpii se pot târi. 

Astăzi se află acolo un far care arată marinarilor 
drumul cel bun, ferindu-i de insula cea stâncoasă. 


AMOS HERBARIU 


DESPRE 


U ştiu dacă mai ţineţi minte toate câte vi 
le-am spus data trecută şi nu ştiu nici dacă 
ținând minte le-aţi înțeles pe toate, aşa cum 
se cuvine ; vedeţi însă, peste tot lucrurile 
merg intocmai ca la scoala: cei leneşi sau 
ee oes nevolnici rămân in urmă, pentrucă profe- 
sorul împreună cu cei ce ştiu să asculte merg înainte 
fără pis pentru nestiinta celor vinovaţi. Dar si în ale vieții, 
lucrurile sunt ca la școală ; cel ce îşi zice aşa : lasă, nu 
e nimic; am fost slab astăzi, în schimb voiu fi tare 
mâine sau, astăzi am fost mânios, dar mâine nu-mi voi mai 
pierde cumpătul“ să ştiţi voiu că acela care vorbeşte 
astfel seamănă grozav cu un călător care ajungând 
târziu în gară spune : lasă l plec mâine !“ Numai că ni- 
meni nu poate sti dacă mâine va mai apuca prilejul 
de astăzi, dacă întretimp nu se schimbă împrejurări 
însemnate sau dacă, la urma urmelor, mai pleacă tre- 
nul. Ei! acum vreau să vă spun că mintea noastră 
care cugetă este călătorul de adineaori gi că vârsta 
noastră este trenul care aleargă neîncetat ; nici măcar 
nu aveţi răgazul să zăboviţi în gară, ci sunteţi tot 
timpul siliţi să vă urcați din mers! Să nu vă inchipuiti 
că vârsta, trenul vieţii voastre, se opreşte măcar o clipă 
ca să vă aştepte. Trebuie să aveţi mare luare aminte, 


13 


INTELEPCIUNE 


pentrucă trenul, gara si călătorul sunt vârsta, 
viața, şi mintea voastră, pentrucă toate sunt intr'unul 
singur. Toate astea vi le-am spus numai ca să intelegeti 
că nu aveţi vreme deloc, că nu puteţi aştepta, că prile- 
jul odată trecut nu se mai întoarce niciodată. Acum aţi 
priceput ce vreau să vă spun? Ascultaţi-mă ! Numai in 
timpul somnului, călătorul din voi poate să se odih- 


nească, pentrucă numai atunci trupul creşte, altfel 
insă trebuie să fifi cu ochii în patru, să fifi pre- 
gatifi pentru toate, să fiţi tari, să aveţi răbdare si 


curaj. Să ştiţi că si copilăria trece pe nesimţite pentru 
cei mai multi si deaceea uneori oamenii îmbătrânesc, 
desi rămân în mintea copiilor. Prin urmare, dacă vreţi 
să nu rūmaneti cu mintea pe care o aveţi şi cu o vârstă 
mare, nu ramanefi pe jos, tolūniti la umbră; când trenul 
vieţii voastre aleargă, nu pierdeţi nici o clipă si nu lă- 
sati niciodată să treacă timpul, cu gândul că mâine veţi 
implini ceea ce astăzi afi lăsat să vă scape. Pe urmă, 
tot ca si la şcoală, temele se ingramadese și nemai- 
putându-le face, ramaneti cu lecţia neinvàtatà. Viaţa 
noastră este catalogul profesorului şi dacă toate notele 
sunt proaste, ramanefi în aceași clasă. De acum înainte 
vă rog să fiți cuminţi, atenţi si sârguitori, pentrucă cele 
pe cari le-am spus astăzi nu le mai repet. UHU 


Concursul de jocuri pe luna Martie 


SERIA I 


D. c. 


ORIZONTAL : 1) Omul care, prin ghidusii, ne face 
să râdem. 7) Lung ca o prăjină si slab ca un tar, to- 
varūs cu Pat, ne face sa ràdem in hohote. 14) Ele ne 
isvoresc din ochi când râdem prea tare. 16) O fată care 
rade mereu (adjectiv). 17) Sfârşitul unui „ursuz“. 18) 
Cal, 19) Scânteiere de amnar. 20) Ti-se aşează deseori 
De vârful nasului. 22) Exclamatie. 23) Gratiezi. 24) Bă- 
elii îl fac din hârtie si şi-l pun pe cap. 25) Cămaşă. 
„26) Les răsturnat! 28) Frâng. 30) Societate Anonima- 
31) Ceasuri. 32) Nu poate să vorbească, dar rade! 33) 
Broboadă. 34) Soare. 35) Semintie. 37) Papagal. 39) Când 
râdem în pădure, el ne răspunde, tot prin râs. 41) Ge- 
neral turc. 44) Aici râd si petrec dracii. 45) Infàtisasem 
49) 12 luni. 51) O face pe prostul la circ, ca să râdă 
publicul. 53) Zi trecută. 54) Nu-i bolnavă. 55) Actor de 
cinema care ne face să ne tăvălim pe jos de râs! 


VERTICAL: 1) Vorbe ca să râdem. 2) Tot vorbe 
spuse ca să râdem. 3) Pană. 4) Astia râd în iad.5) A 
pierde din memorie. 6) Suma n'are vocale! 8) Plasă de 
pescuit. 9) Puful ariciuluil 10) Astfel. 11) Oameni care 
nu râd. 12) Fabrică de oale. 13) Boroboatele lui, pe 
care ni le povesteşte „Dimineaţa Copiilor“, ne fac să 
ne prăpădim de râs. 15) Sunt. 21) Cine n'a râs de pă- 
taniile povestite de „Dimineaţa Copiilor“ ale acestui 
hot neîndemânatic ? 27) De deștept ce e, râde fără 
nicio pricină ! 29) Felicitare. 30) Zâmbiră. 36) Sarpe 
uriaş. 37) Potoleşte setea. 35) Hohot de râs. 40) Umezit. 
42) Sfârşitul rugăciunii. 43) Animal care râde. 45) Pri- 
mar turc. 46) Unul care râde... pe ruseste! 47) In acest 
chip. 48) Tit cel Fara-de-Inima! 50) Poftim! 52) Două 
vocale care exprimă mirarea. 

LEL 


“CUNA MARTIE SERIA | 


Numele şi proaumeie 


14 


Cuvinte încrucișate 


maam Jaaa maqa 
aan AERA 
"|| f jiu 


= ES 
= MFT 
S Bu E „Z2 E Ha 
Em ii FUQ 
mom im 
P 
EEE JENE JERN 


ORIZONTAL : 1) Ailuent al Dunării. 4) Clădire. 
5) Alt afluent al Dunării. 12) Apă în Elveția. 13) Mare 
port la Dunăre. 14) La răstimpuri mari. 15) Țară. 17) 
Obiect pentru cernut. 18) Intinsă. 19) Părăsesc. 21) 
Poftim. 22) Trag clopotul. 24) Judet în România. 26) 
Cleiul cismarului. 28) Posesiv. 29) Animal de apă. 31) 
Curajos, îndrăzneț. 34) Işi aşternuse gândurile pe hârtie. 
36) Părăsiţi. 37) Care lucrează alama. 38) Etcetera. 
(presc.). 39) Posesiv. 41) Armă veche. 42) A i se uri. 
45) Fel. 46) Mioare. 47) Animal din Tibet. 50) Şir. 52) 
Lucrezi pământul. 54) Nu-i deasă. 56) Acum. 57) A se 
da pe ghiatà. 58) Fac o rugăminte. 59) Impărat roman. 
60) Oră. 61) Fluviu în Franţa. 

VERTICAL: 1) A călca. 2) Botul porcului. 3) Fluviu 
în răsăritul Rusiei. 4) Brânză dulce. 5) A potolit du- 
rerea. 6) Diavol. 7) Sfoară. 9) Podis in Asia. 10) Comună 
rurală. 11) Popor asiatic. 16) Impărat rus. 18) Pronume. 
20) Calcule. 22) Cu ochii „ca de sticlă“. 23) Pătlăgică 
„albastră“. 25) A esi din pământ. 26) Instrumente pentru 
pilit. 27) Varf ascuțit de munte. 29) A face rime. 30) 
Roată. 32) Pronume. 33) Notă. 34) Societate Anonimă. 
35) Zeul soarelui. 39) A trăgea afară. 40) Trăgea un 
pui de somn. 42) Punte. 43) Din nou. 44) Trecătoare 
în Carpați. 45) Siret. 48) Pronume interogativ. 49) Oraş 
în Olanda. 51) Bolduri. 52) Desagă. 53) Persoană. 55) 
Fluviu în Europa. 


L. A. LAZAROIU-Galati 


Deslegatorii jocurilor pe luna Decembrie 


CAPITALA 

Andreescu Tr. Bébé (8), Gigi Spiridon (9), Lizica 
Liebert (10), Derera Fănica (10), Micu Gh. Constantin 
(3), Duţescu N. Virgil (9). Felicia Pencovici (8), Tran- 
dafirescu Constantin (9), Florica Dumitrescu (10), Me- 
lixon Rodica (10), Micu T. Valeria (9), Florica şi loan 
Săndescu (9), Ghedalezon Ghedale (10), Rodica si Flo- 
rin Ionescu (8), Edith Miselmann (5). Gily Marcusanu 
(9). Micu Constantin (9), Kitty Mellinger (3), Ștefănescu 
Dumitru (6), Andrei Gheorghe (10), Georgescu Mihail 
Savin (10), Adrian Rotaru (10), Elena Iosa (10), Nicu- 
lae Teodorescu-Romanati (9), Duiculescu Ican (8), Ma- 
rinescu [leana (7). Pintilie Vlad (6), Ionescu Constantin 
(5), Andronescu Mihail (7), Pavelescu Irina (10), Dum- 
brăveanu Jean (7), Chindriş Dumitru (10), Paul Teo- 
dosiu (6), Puiu Glantzstein (10), Mărculescu Pavel (7), 
Margareta loanid (5), Iordăchescu Wladimir (7), Ga- 
briela Boboc (9), Lidia Dimiu (9(, Victor Schwartz (8), 
Cici Rozentzweig (9), Kuky Bacal (9), Tisu Leibovici 
(8), Gredoiu Vladimir (6), Conu Beno (6), Marinescu 
Stelian (6), Pârvulescu Maria (7), Georgescu Elena (6), 
Plitman Marta (6), Stamate Constantin (9). 


CONCURSUL DE PORTRETE 


Publicăm in numărul acesta o altă serie de desene primite dela cititorii nostri la concursul de portrete 


Llana Kft 


A Oe 


| 
7 


€. 


c 


S E 1 widicale 


ŞTIRI FILATELICE 


BE J}: iL AP fs: 


Maicuta unui cititor al re- 
vistei mi-se plange in scris 
ca acesta nu vrea sa bea 
dimineața lapte, spunând 
că nu-i place deloc. Foar- 
te rău face băiatul cu pri- 
cina — e vorba de un băe- 
tel — că nu-și ascultă măi- 
cuta. Laptele este un ali- 
ment foarte pretios in hra- 
na zilnică şi el folosește 
mai ales copiilor. 

Dacă unui copil mai mic 
de trei luni nu i-se dă lap- 
te, el slăbeşte, se îmbolnă- 
veste și moare. 

Laptele de vacă este un 
aliment foarte hrănitor, a- 
vând în el pe lângă dife- 
rite substanţe folositoare 
trupului omenesc şi pute- 
rea de a lupta impotriva 
multor microbi primejdiosi. 

Laptele nefiert, adică bă- 
ut aşa crud cum e muls 
dela vacă, este si mai hră- 
nitor, deoarece fierberea o- 
moară o seamă din părţile 
sale hrănitoare. 

Dar laptele nefiert nu se 
poate bea decât dela o vacă 


sănătoasă, altfel ne putem 
ușor imbolnàvi și încă de 
boli foarte grele, cum sunt; 


tuberculoza, desinteria, fe- 


bra aftoasă, etc. 

Cine poate, să bea lapte 
cât mai mult, deoarece pe 
lângă că e hrănitor, lap- 
tele este în multe împre- 
jurări un adevărat medi- 
cament. 

Un litru de lapte are o pu- 
tere de nutriţie egală cu 
opt ouă sau 500 gr. de carne. 

Un mare învățat ameri- 
can spune că viitorul unei 
țări atârnă de chipul in 
care au ştiut să se hră- 
nească cetăţenii ei. 

Copiii dela fara își dato- 
resc in bună parte sinata- 
tea lor faptului că se hră- 
nesc mai mult cu lapte. 

In orașele mai mari »se 
găseşte în cutii bine închise, 
ca să nu se strice laptele 
condensat. Acest lapte este 
strâns îndată după mulgere 
şi pregătit astfel încât își 
păstrează toate însuşirile 
sale hrănitoare. M.M. 


In curând vom începe publicarea unei fru- 
moase povestiri intitulate: TUKUTUKI si PRINȚESA 


MIRA-SUNDA, datorită 


mogse ilustratiuni. 


colaboratorului nostru 


D. Meregnu. Povestirea va fi însoțită de fru- 


T'OTiparul et „Adevărul“ S. A, Bucureşti. 


SURPRIZA UNUI BE- 
RAR. — Caii au adus de 
multe ori celor cari îi în- 
grijeau mari foloase; încă 
odată, acest nobil animal 
aduce un folos neaşteptat 
unui om, în alt chip decât 
alergând pe un câmp de 
curse. 

Pentru un pret foarte 


mic, un berar a cumpărat 


„un tablou în întregime fă- 


cut din mărci poştale, în- 
fàtisànd un cal. 

Calul nu era nici roib, 
nici sur, nici negru, cum 
v'ati fi așteptat, ci galben, 
având pe ici, pe colo unele 
pete galbene mai închise. 


Berarul a băgat de seamă 
o astfel de pată pe spatele 
animalului. Uitându-se mai 
bine cu lupa, a văzut că 
pata era unul din rarele 
timbre galbene de un penny 
din insula Mauriciu. Noroc 
nemaipomenit, timbrul era 
întreg. 

E al nouălea exemplar 
cunoscut din acest timbru. 
Fericitul berar a putut să-l 
vândă numaidecât cu 8000 
de florini, cam un milion 


de lei. 
eee 
RUSIA. — Seria scoasà 
cu prilejul expeditiei avia- 
torilor rusi la Polul Nord 
va apare la 25 Februarie. 


IUGOSLAVIA si ROMA- 
NIA cu prilejul Intelegerei 
Balcanice fiecare tarà din 


Inielegere a scos câte o 
serie de marci cu stemele 
celor patru state: Romania, 


Iugoslavia, Grecia şi Turcia. 
Aceste mărci au fost ti- 
părite în două valori: pri- 


ROMANJAWBEDSTA' 


kid 


> <7 XIAN) 


ENTENTE BALKANIQUE 


ma s’a tiparit in 100.000 
exemplare, iar cea de a 
doua in 75.000. 


GRECIA. — Iată mai jos 
două mărci din emisiunea 
scoasă cu prilejul Intele- 
gerii Balcanice. Ca şi măr- 
cile celorlalte tari balcanice 


scoase cu acelaş prilej. Ele 
înfăţişează emblemele Gre- 
ciei, României, Bulgariei şi 
Turciei. 


PREȚUL 5 LEI 


l 


BIBLIOTECA ONIVERSITATIL IASI 


E B JUE 103 


Tara cinstei desavarsite 


Danemarca € o ţară in 
care puşcăriile stau — se 
vede — goale, devreme ce 
acolo domneşte o cinste 
atât de desăvârşită. 

Dacă te plimbi cumva 
cu bicicleta, poţi s'o laşi ne- 
păzită în orice parte a o- 
rasului.Te întorci apoi peste 
câteva ore si o găseşti acolo 
unde ai lăsat-o. 

Aceasta ar părea de ne- 
crezut. E totuşi cu totul 
adevărat, 4 

lată şi alte întâmplări 
cari dovedesc cinstea lo- 
cuitorilor din Danemarca. 

Un cetățean grăbit şi-a 
lăsat bicicleta la marginea 
trotuarului. Se inapoiaza 
peste câtva timp şi o gă- 
seşte, bine înţeles, tot acolo, 
dar stricată. 

O mașină apropiindu-se 
prea mult de trotuar, a lo- 
vit-o şi a sfărâmat-o în 
întregime. Şoferul nu că- 


p 


utase să se facă nevăzut, 
ci cobori din maşină şi scrise 
pe un bilet pe care-l agata 
de bicicletă : cheamă cen- 
trala 2105. Stăpânul bici- 
cletei află în acest chip 
că şoferul îl despagubeste 
pentru toată stricăciunea. 


Altă pildă. Cineva a a- 
runcat o scrisoare la cutie, 
dar, din nebăgare de sea- 
mă, a uitat să-i lipească 
mărcile. In oricare altă țară 
cel ce ar fi trimis scrisoarea 
plătea o amendă. In Da- 
nemarva lucrurile se pe- 
trec alifel. 

Poşta are grije să fran- 
cheze scrisoarea şi o trimite 
fără a pedepsi pe vinovat. 
In schimb, trimitàtorul e 
instiintat în acest chip: 

„Bănuind că nu doriţi 
ca primitorul scrisorii să 
plătească amendă pentrucă 
scrisoarea dumneavoastră 
nu era îndeajuns marcată, 


am lipit noi mărcile care 
au lipsit si vă rugăm res- 
pectuos sa lipiti de data 
aceasta, mărcile pe care 
ati uitatsă le lipiti, pe ală- 
turata carte poştală. Apoi o 
veti arunca în prima cutie“. 

Poşta n'are niciun mijloc 
de a sili pe trimitàtorul scri- 


, sorii să plătească mărcile. 


Lasă aceasta la voia lui. 
Posta din Danemarca ştie 
însă că n'a fost niciun 
gând de inşelăciune din 
partea trimitatorului, ci nu- 
mai o scăpare din vedere—, 
şi că se va grăbi sa dreagă 
greşeala. 


In tramvai un călător 
băgă de seamă că şi-a uitat 
punga acasă. In oricare alt 
oras din lume. călătorul ar 
trebui să-şi ispăşească ne- 
băgarea de seamă coborind 
din tramvai la staţia urmă- 
toare. 

In Danemarca, fara bla- 


NUMEA 


jină, nu se întâmplă asa 
Cu multă bunivoinià, con- 
ductorul dă călătorului un 
bon care-i dă dreptul să-şi 
urmeze călătoria. Cele mai 
multe din aceste bonuri 
sunt plătite a doua zi. 


De dimineaţă până seara, 
un vânzător de ziare stă 
la postul lui la colţul stră- 
zii, pe ploaie, pe ninsoare 
ca şi pe vremea bună. La 
ora 12 fix îşi părăseşte 
prăvălia şi se duce la masă. 
Are grija să-şi lase pălăria 
cu maruntis pe o masufa. 
Afacerea merge şi in lipsa 
lui. Clienţii vin şi pleacă, 
îşi iau ziarele dorite şi pun 
banii cari se cuvin în pă- 
lărie. 

Dacă nu au bani schim- 
bali, îi schimbă singuri cu 
maruntisul din pălărie. 

Vânzătorul de ziare între 
timp se ospătează în 
tihnă. 


STIRI FILATELICE 


BELGIA. — In 17 Februa- 
rie s'a scos un bloc cu pri- 
lejul strângerii unei sume 
pentru ridicarea unui mo- 


nument la Nieuport, în a- 


MONUMENT 
AU ROI ALBERT A L'YSER 


«Een land dat zich verdedigt 
dwingt aller eerbied af». 


[4 Augustos 1914) 


mintirea regelui Albert. 
Ea înfăţişează macheta—, 
adică planul acestui monu- 
ment, şi chipul regelui Al- 
bert purtând pe cap o cască. 


IJZERGEDENKTEEKEN 
AAN KONING ALBERT 


«Un pays qui se défend 
s'impose au respect de tous». 
k 14 oct 1914) 


POSTA FILATELICA 


Ionel Adamescu Loco. — 
Blocul de 4 mărci ale Sta- 
telor Unite s'a scos intr'o 
cantitate foarte mică. In 
Bucureşti există numai la 
Filatelia Nathansohn, Calea 
Victoriei 20. 

Cristu Vasile Edinti. -- 
Noi nu facem niciun ne- 
got cu mărci. Toate mărcile 
publicate în revistă le îm- 
prumutūm dela diverse fir- 
me filatelice, 

C. Nicolau Loco — Măr- 
cile de care întrebaţi se gū- 
sesc pretutindeni 

Un vechi filatelist. — Pu- 
blicăm cu plăcere in revi- 
stă asemenea mărci rare. Le 
veţi trimite pe adresa: „Di- 
mineata Copiilor“ pentru 
Pagina Filatelică. 

D. Canu. Loco. — Nu pu- 
tem încă şti dacă se va 


scoate un bloc de mărci cu 
ocazia nouii Constituţii. 


I. Marian Brașov. — Vom 
publica pe rând toate nou- 
tàtile din alte ţări. 


Zilele acestea a esit ul- 
lima marcă scoasă cu pri- 


lejul căsătoriei diadohului 
Paul cu prinţesa Frederika. 
Ea e în valoare de 1 drahmă. 


BRAZILIA. — S'a scos de 
curând un nou timbru de 
1200 R înfățișând o creangă 
al unui arbore de cafea şi 
doi saci de cafea dintre 
care unul e deschis. Mar- 
ginile sunt cafenii gi mij- 
locul e multicolor, 


isa "A å 


Uke 


Director: MARIN IORDA 


REVISTA 


ILUSTRATĂ PENTRU COPII ȘI 


TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL 3.84.38. — ABONAMENTE: 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


ANUL XIV 


SĂ STÂM PUŢIN 
VORBA COPII 


Până acum v'am povestit numai nebuniile pe care 
le fac cei doi nepoței ai mei, Florica şi Nelutu. Dar 
nu ştiu dacă mam uitat cumva să vă spun ca se în- 
tampla foarte des să-mi dea tot ei si mari dovezi de 
cumintenie, de frumuseţe sufletească. 

Astăzi vă voiu povesti de Nelutu si Florica in asa chip 
încât voi să aflaţi despre ei si alte lucruri decât cele 
aflate până acum. 

lată de pildă ce s'a petrecut nu mai departe de 
alaltăeri. 

Nelutu s'a dus în bucătărie să ia cana de apă (vroia 
să ude el singur florile) şi fiindcă a văzut că bucătă- 
reasa are treabă, s'a gândit să ia el cana din dulapul 
de vase. 


Dar cum să ajungă până la raftul pe care era cana? 
Nelutu e mititel, şi. oricât sar întinde, deabia, deabia 
poate să atingă cu vârful degetelor raftul întâi al 
dulapului. 

S'a gândit ce s'a gândit Nelutu, până ce a luat ho- 
tarirea de a se urca pe un scaun de bucătărie. 

A luat scaunul, sa cocotat pe el, sa lungit până 
la cană, a luat-o în mâini, dar din mâini a scapat-o pe 
ciment şi a spart-o. 

— Vai de mine, Nelutule, ce ai făcut? se văita bu- 
cătăreasa. Ce o să spună conita şi cucoana mare? O 
să te alegi cu o ceartă şi cu o urecheală zdravănă, ai 
să vezi. 

Nelutu tăcea privind în pământ. 

— Lasă Nelutule, — se înduioşă bucătăreasa — nu 
mai fi necăjit, te scap eu de pedeapsă. 

— Cum mă scapi de pedeapsă? 

— Foarte bine, spun conitei că eu am spart cana. 

Nelutu se încruntă deodată: Asta nu vieau. Nu 
vleau să te terte pe tine în locul meu. Mai bine spun 
chiar acum ce am făcut. Eu am gleşit, eu tlebue să fiu 
pedepsit. 

Bucătăresei i-a plăcut atât de mult răspunsul lui 
Nelutu, încât a venit îndată și mia povestit mie totul. 

L-am chemat pe Neluţu. l-am imbratsat si i-am 
spus că îl sfătuiesc să aibe întotdeauna curajul de a-și 
mărturisi greşelile, de a nu lăsa să fie altcineva bănuit 
şi pedepsit în locul lui. l-am mai mărturisit că o gre- 
şeală mărturisită este pe jumătate iertata, 


9 MARTIE 1938 


No. 735 


Fireşte, nici măicuţa nu s'a mai gândit să-l certe pe 
Neluju, pentrucă a spart cana de apă, ci, dimpotrivă, 
împreună cu tăicuţu s'au bucurat că au un băieţel așa 
de bun. 


Dar nici Florica nu e mai prejos. Şi ea este foarte 
bună, foarte harnică și întotdeauna gata să ajute pe 
cel sărman, pe cel nevoias. 

De cele mai multe ori, banii pe care îi capătă dela 
măicuţa pentru bomboane, îi dăruieşte copiilor săraci pe 
care îi întâlneşte pe stradă. 

Colega ei de bancă este o fetiţă silitoare şi cuminte, 
dar foarte nevoiaşă. Floricica o iubeşte mult şi face tot 
ce-i stă în putere ca s'o ajute. In fiecare dimineaţă ia 
în ghiozdan un pachetel cu de-ale mâncării pe care îl 
împarte cu colega ei. In afară de aceasta, a rugat-o pe . 
măicuţa să-i dea voe să dăruiască prietenei ei gi o ro- 
chità şi nişte pantofi. 

Măicuţa nu s'a împotrivit. E foarte bucuroasă că 
fetiţa ei are o inimă atât de bună. 

Sunt sigură că vă daţi şi voi seama, dragele mele 
nepotele şi dragii mei nepoţei, că dacă fiecare copil cu 
părinţi mai înstăriți ar căuta să vie şi in ajutorul ce- 
mia oropsit şi nevoiaş, ar fi mai puţină suferinţă pe 
pământ. 

Gândiţi-vă la acest lucru şi căutați să vi-l amintiți, 
oridecàieori càdeti în ispita de a vă îngriji numai de 
îndestularea voastră. 


Vă imbràtiseazi, 


mult pentru oamenii suferinzi. 


ARATAREA cu 


ma 


NOVESTEA pe care v'o spun mai jos, am ci- 
į tit-o cândva în copilăria mea. Poate că este 
o poveste adevărată, cum sunt cele mai 
multe dintre întâmplările în care, din pă- 
cate, oamenii de astăzi nu prea cred. Mie 


"amp Mi-a rămas în minte, fiindcă în afară poate 


de unele- amănunte care ar putea fi puse la îndoială, 
am găsit în aceasta istorisire un sâmbure de intelep- 
ciune, pe care as dori. mult să-l aflaţi si voi. 

Pe vremea când s'au întâmplat cele de mai jos, 


oamenii nu umblau îmbrăcaţi ca astăzi. Bărbaţii purtau 
pantaloni scurţi din pânză colorată, mătase, catifea sau ` 


o. stofă simplă, şi ciorapi înalţi, prinși peste genunchiu, 
împreună cu pantalonii, cu ajutorul unei panglici. Hai- 
nele erau din acelaş material şi aveau mânicile bufante, 
adică umflate ca niște baloane, iar cei mai bogaţi şi le 
împodobeau cu dantele fine pe care le aduceau negu- 
storii indrazneti din toate colţurile lumii. Femeile purtau 
rochii lungi până în pământ, în culori vii şi aproape 
numai din mătăsuri. Era o vreme de bogăţie, căci toc- 
mai pe atunci. se nimerise ca marile corăbii să străbată 
fără teamă mările, aducând mărfurile dintr'un colţ în 
altul al lumii, descoperind pământuri noui şi roditoare, 
care aşteptau numai să fie luate în stăpânire de cineva. 

Oraşele se ridicau văzând cu ochii. Mai ales cele 
care se aflau la malul mării câștigau averi colosale. Un 
astfel de oras era Brema, un port din nordul Germaniei. 
Aici, negustorii se imbogatiserà foarte mult, aveau co- 
răbiile lor, iar casele lor erau ca niște palate din po- 
veşti. Dar cel mai bogat negustor al orașului era unul 
Melchior, care agonisise atâta bănet, încât nu mai avea 
ce să facă cu el. Ca să dovedească celor din jur cât 
este de bogat, a pus într'o zi nişte meșteri pricepuţi să 
podească una din odăile casei sale cu bani de aur. Me- 
sele si chiolhanurile se ţineau lanţ în casa sa, iar nu- 
meroși locuitori ai oraşului trăiau numai din mila acestui 
bogatas. 

Melchior era cu toate acestea un om chibzuit. Desi 
era foarte bogat si facea uneori treburi care te puneau 
pe gânduri, era totuși un negustor cumpătat, care mun- 
cea toată ziulica făcând socoteli şi aranjându-şi măr- 
furile. 

Avea însă Melchior un fiu care nu se prea asemuia 
tatălui său. Băiatul acesta se ţinea toată ziulica de pe- 
treceri şi: i-se părea că averea tatălui său este fără 
sfârşit. Zadarnic încerca Melchior să-l facă să vie cu el 
la lucru. Băiatul care se ţinea numai de petreceri nici 
nu se gândea la asa ceva. Din această pricină, Melchior 
era tare necijit, căci ar fi voit să ştie că lasă un mos- 
tenitor- destoinic. 

Au trecut ani si într'o bună zi negustorul muri. Fe- 
ciorul său luă în primire marea sa moştenire si reincepu 
petrecerile, cheltuind în dreapta si în stânga cu prieteni 
fatarnici. Afacerile lipsite de ochiul supraveghetor al 
stăpânului mergeau din ce în ce mai prost, iar casa de 
bani începuse să se golească. Ba mai mult, piraţii, tâlharii 
mărilor, au: prins si au prădat corăbiile nesocotitului 
tânăr, lăsându-l pe drumuri. Banii de aur, cu care era 
podită casa tatălui său, au trebuit să fie folosiţi la răs- 
plătirea servitorilor numeroși, astfel că, într'o bună zi, 
feciorul lui Melchior se trezi sărac lipit, rămânând 
doar cu casa părintească, pe care nu ar fi voit s'o 
vândă cu niciun preţ. Crezu însă că va fi ajutat de 
numeroșii săi prieteni, cu cari petrecuse nopţi dearândul. 
Dar aceștia, știindu-l sărac, s'au prefăcut că nu-l mai 
recunosc și nu s'a găsit niciunul care să-i vie în ajutor. 

Atunci pricepu tânărul cât de zadarnice sunt toate 
pe lumea aceasta și se hotări să purceadă la drum, ca 


+ 
ID 


muncind să refaca averea părintească. Intr'o zi, în zori, 
având o traistă cuceva de ale mâncării şi câţiva bani 
de aur, luă drumul spre inima ţării. 

A mers el o zi, două, trei, a trecut prin mai multe 
oraşe, dar nicăieri de lucru. Puţinii bani pe care îi avea 
îi cheltuise şi, îngrijorat, se hotări să mai facă o ultimă 
încercare, într'un alt oraș. Intr'o zi, pe înserat, sosi într'un 
sat mai înstărit şi trase la un han. Cum era om cinstit, l-a 
rugat pe hangiu să-l ospăteze, făgăduindu-i în schimb 
ca-i va munci cât va socoti acesta de cuviință. Hangiul, 
care era un om hain, se gândi să-i joace o farsă tână- 
rului, şi-i spuse că în sat la ei este obiceiul ca drume- 
tilor cari vin pe inserat să li-se dea mâncare și adăpost 
pe degeaba. 

Tânărul căpătă într'adevăr de-ale mâncării, iar când 
fu vorba de culcare, hangiul îl duse în marginea satului, 
unde se afla un castel părăsit, şi-i spuse: 

— Drept este că noi dăm de mâncare drumetilor 
cari vin pe înserat, dar şi aceştia trebue în schimb să 
doarmă o noapte în castelul blestemat. Astă seară este 
rândul tău. Dacă nu vrei, atunci trebue să platesti mân- 
carea, iar de nu ai bani, vei fi băgat la închisoare, căci 
baronul Hartman, care stăpânește prin partea locului 
nu știe de glumă. 

Tânărul nu avu încotro şi primi târgul. Se duse la 
casa preotului satului și ceru acestuia trei lumânări 
binecuvântate şi se duse în odaia pe care i-o arătase 
hangiul. Era o cameră încăpătoare, cu mobilă veche, în 
care nu mai intrase nimeni de multă vreme. Omul no- 
stru nu era deloc fricos, aşa că-și aprinse lumânările 
şi începu să se gândească la ale lui, neluând seama cât 
de repede trecea vremea. 

Poate că si atipise, fiindcă la un moment dat auzi 

pe paznicul satului care bătea miezul nopţii din clopot- 
nita bisericii. 
Fără să-şi dea seama, se pomeni apoi în faţă cu un băr- 
bat cu o manta roşie pe umeri. Arătarea se apropie de 
tânăr, îi puse un ştergar în jurul gâtului, îl săpuni pe 
fata, il rase, apoi îi tunse părul, il rase si în cap și-i 
dădu jos şi sprincenile, astfel încât frumosul băiat ră- 
mase chilug ca o bilă de lemn. 

La un moment dat vru să se împotrivească, dar se 
gândi că are să fie mai rău de el, astfel că sezu liniştit. 

După ce isprăvi ce avea de făcut, arătarea cu pe- 
lerina roşie isi strânse lucrurile si plecă fără să arunce o 
privire tânărului. După trei paşi se opri însă, isi trecu 
mâna prin barbă şi prin păr, şi-l privi rugător pe fe- 
ciorul lui Melchior. Oftă apoi, mai făcu câţiva paşi 
spre ușă şi se mai opri odată, făcând aceleaşi mișcări. 
In sfârşit, după un alt oftat, când se află chiar în pra- 
gul uşii, îl mai privi odată pe omul nostru, dar cu a- 
tata durere, încât acesta se înduioșă, şi luându-și inima 
în dinţi, îi spuse: à 

— Oricine ai fi, îți mulţumesc pentru că m'ai bărbie- 
rit. Dacă vrei, şezi pe scaun, ca să te barbierescgi eu. 

Auzind acestea cuvinte, arătarea se lumină la față 
şi se așăză pe scaun, iar tânărul o bărbieri întocmai 
cum era ras şi el. Nu prea ii era la îndemână, dar sim- 
tea că asa trebue să facă. In cele. din urmă fu gata. 
Atunci bărbatul cu pelerina roşie se ridică în picioare 
şi-i spuse : 

— Iti mulțumesc pentru binele pe care mi l-ai făcut, 
tinere, căci de trei sute de ani, sufletul meu nu are li- 
nişte. Am fost bărbierul baronului Hartman, un om as- 
pru şi hain. Ca să-mi distrez stăpânul, atrăgeam în ca- 
stelul acesta pe drumeti şi-i bărbieream, aşa cum te-am 
bărbierit pe tine. După aceea ii isgoneam, iar satul în- 
treg făcea haz de ei. Intr'o zi am făcut acelaş lucru u- 


nui preot, care m'a blestemat să nu am liniște până ce 


arătarea mea nu va fi bărbierilă de un drumet, fără 
ca eu să am voie să-l rog. Acuma am scăpat de ble- 


stem, iar sufletul meu se va putea odihni. Nu[stiuTinsa 


cum să te răsplătesc. Comori nu am. Iată însă sfatul 
meu : reîntoarce-te în oraşul de unde ai pornit şi când 
ziua va fi deopotrivă cu noaptea, aşteaptă la un cap 
al podului ce duce peste fluviul Weser, căci va veni un 
prieten care te va sfătui ce să faci. 


Spunând cuvintele acestea, arătarea pieri din ochii 
tânărului. In depărtare se auzea cântatul cocosilor din 
sat. Flăcăul nostru se culcă obosit și adormi. 

In zori, hangiul, care ştia de arătare, veni să ia le- 
sul tânărului, căci nu a existat drumet care să scape 
cu viaţă din castelul blestemat. Mare i-a fost mirarea, 
când l-a văzut pe feciorul lui Melchior viu. A voit el 
să facă haz, văzându-l chel, dar se sperie foarte, când 
auzi cuvintele băiatului, care, ca să se răsbune, îi spuse: 

— Nu te bucura, căci arătarea mi-a spus că se va 
muta în casa ta, dacă nu-mi vei da hrană şi tot ce am 
nevoie, până ce mi-o crește părul la loc. 

Hangiul făcu întocmai, iar feciorul lui Melchior 
părăsi după o lună castelul, ca și cum nu sar fi în- 
tâmplat nimic. Ba mai mult, urmașul baronului Hart- 
man, bucuros că l-a scăpat de stafie, i-a dăruit o pungă 
cu taleri de aur şi un armăsar. 

Ajuns în oraşul său, tânărul aşteptă ziua care era 
la fel ca noaptea de mare si se aseza la un capăt al 
podului de peste Weser. Dar nu veni nimeni. Numai un 
olog sărman încercă să intre în vorbă cu el. Insă omul 
nostru era prea dus pe gânduri, căci el aștepta să-se 
ivească un prieten bogat. Se însera însă şi prietenul nu 
se arăta. Numai ologul se tot învârtea în jurul omului 
nostru şi-i vorbea. 

— Eşti trist, domnule, spunea el. Cum ași putea eu, 
om sărman, să te ajut ? Dacă asi fi bogat, ti-asi fi poate 
de folos. Dar nu sunt. Poate, dacă mi sar fi împlinit 
visul de astă noapte, ar fi fost bine de amândoi. 

— Dar ce-ai visat, întrebă tânărul ? 

Am visat o casă boerească, cu odăile pardosite cu 
bani de aur. Un domn bătrân, tare bogat după arătare, 
m'a luat de mână, m'a dus într'o grădina şi arătându- 
mi un cireş, mi-a spus: sapă aci, căci la trei palme, 
sub o lespede de piatră, se află o comoară... Hei, dar 
de unde să ştiu eu ce casă este aceea. 

Feciorul lui Melchior înţelese însă că este casa ta- 
tălui său şi că acesta era prietenul despre care vorbise 
arătarea. Se duse aşa dar acasă, scoase banii la iveală 
şi reincepu negotul tatălui său. De prieteni fatarnici 
s'a ferit însă tot restul vieţii și a trăit cumpătat, şi cin- 


stit de toată lumea. Iar ologul a căpătat în dar dela el 
o casă cu o grădiniță şi bani multi, ca să poată trai li- 
nistit până la sfârşitul vieţii. 


După o legendă germană, povestită de 
SANDU VORTEŞ 


or 


TARA ALBINELOR 


EL ce scrie aceste rânduri 
este ziarist-reporter, a- 
dică un om care-şi dă 
osteneala să afle ce se 
mai petrece prin lume şi 
———2 apoi publică tot ce ştie 
prin gazete, ca să împărtășească si 
celorlalţi oameni noutăţile zilei. 
Meseria asta mi-a plăcut de când 


eram copil. Visam, pe atunci, să am 
şi eu odată un cufăr din basme, vre- 
un covor fermecat, vreo lebădă mi- 
nunată, sau cel puţin un cal năsdră- 
van, care să mă ridice cu aripile 
lui în slava cerului. 

Pe acea vreme nu se născociseră 
încă aeroplanele, cari brazdeaza azı 
văzduhul. A sbura era un vis al 
oamenilor, ce părea că nu se va pu- 
tea îndeplini niciodată Doar prin 
poveşti se pomenea de asemenea mi- 
nunatii. Aeroplanele, pe cari le văd 
azi copiii, fără să se mai mire, sunt 
uneori adevărate hoteluri sburătoare, 
cari pot ridica deasupra norilor sute 
de inşi. Dacă Prichindel, cu cismele 
sale fermecate, putea să facă, odini- 
Gară, paşi de uriaş — după cum ne 
spune povestea lui — apoi, avioanele 
'de astăzi se ridică deasupra norilor, 
trec peste crestele munţilor, 
sboară peste nouă mări şi nouă ţări, 
cu iutrala vântului si a gândului. 

Ce-i drept, niciun om dintre cei 
ce trăesc uzi n'a apucat cizmele fer: 
merate ale lui Prich':ndel. nici covo- 
rul sau cufarul sburàror din poveste, 
aşa că se poo'e întâmpla ca totul să 
fie numai o născocire neadevărală 
Avioanele însă le vedem acum) cu 


toţii, cu ochii nostri, și nici vorbă că 
nimeni nuse va mira daca voi spune 
că am învăţat mestesugul sburatului, 
spre a-mi putea îndeplini, cât mai 
bine, slujba mea. Pentru un ziarist e 
lucru mare să poată trece cât mai 
repede dintr’o ţară in alta, sau să 
plutească peste frumoasele melea- 


- guri românesti, azi destul de întinse, 


cari nu se pot cutreera, într'o singură 
zi, nici cu trenul, nici cu automo- 
bilul. 


UN VRĂJITOR PRIMEJDIOS 


Aşa dar, iată-mă şi aviator! 

Intr'o zi, pe când abia mă ridi- 
casem dela pământ, văzui deodată că 
norul negru ce se îngrămădise peste 
creştetul capului, luase parcă un chip 
înspăimântător de căpcăun, cu nişte 
ochi mari, bulbucati şi o gură hi- 
doasă, strâmbă, ale cărei buze res- 
frânte le mişca mereu, încoace si'n- 
colo. 


— Haha! stai că te'nvàt eu să 
sbori mai sprinten ca o musca..., 
spuse ranjind. 

Abia acum mi-am dat seama ca 
aveam deaface cu un duh rau, dintre 
cele ce plutesc, nevazute de oameni, 


peste capetele noastre. Meseria mea 
de reperter mă bàgase de ast idata 
intro mare incurcatura, din care nu 
ştiam cum voi esi. 


r 24 
= 


Spre mirarea mea, începui să 
mă simt foarte uşor si sprinten. De 
unde, cu câteva clipe înainte, abia 
mă ridicasem greoiu, după ce alerga- 
sem cu roţile avionului pe pământ, 
o bună bucată, acum eram ca o 
muscă, săgetând văzduhul când în- 
colo, când încoace. Mă puteam scobori 
si sui cu o ușurință uimitoare. 


Acest lucru mi-ar fi făcut mare 
plăcere. dacă nu mi-aş fi dat seama 
că vrăjitorul mă prefăcuse, cu avion 
cu tot, întrun fel de insectă. Eu 
eram tot om. însă aparatul meu cu 
aripioarele sale stràvezii nu era mai 
arătos ca o gâză oarecare. 

Norul vrăjitor dispăruse, dar fi- 
rele de iarbă, de jos, se prefăcuseră, 
pentru mine, într'o pădure deasă; 
pietricelele pe care mă lăsam erau 
acum nişte stânci uriaşe, iar soarele 
de pe cer devenise un astru arză- 
tor, de o mie de orimai mare decât 
îl știam. Toată priveliştea lumii Juase 
o altă înfăţişare. 


O DIHANIE CIUDATA 


Deodată mi-apăru, în văzduh, un 
monstru înspăimântător. 

Dihania era mai mare decât a- 
vionul meu. Avea un cap cuo trompa 
groasă cât a unuielefant, cu un fel 
de pamatuf caraghios la vârf. Un 
elefant, sau un mastodont inaripat! 


4 


" 2 
— A PO. se