Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages501-550

o aaan Mama mt TED lg DDD DAR tai E ate A e 


Motorul trebuia să fie cât mai ușor și să aibe pu- 
teri nemărginite. Să meargă fără greş. Aripile se fie 
drepte, întărite şi să nu oprească avionul din sbor. 
Trupul maşinii să fie sv. lt, luciu. Cârmele să funcţioneze 
cum trebue,să nu fie prilej de stricăciune sau întârziere. 

Da! Pasărea această măiastră să se avânte în văz- 
duhul fără sfârşit, peste nouri, peste apele. adânci ale 
Oceanului, drept spre răsărit, spre capitala Franţei! 
Nimic să nu-i stea împotrivă şi nicio stricăciune să nu 
stăvilească sborul ei repede. 

Pregătirile erau pe sfârşite. Ba, chiar că nu mai 
avea nimic să mai gătească. Dar Lindberg nu mai pleca! 
Amâna mereu ziua când avea să-şi ia sborul! Dece? 
Veştile că vremea se arăta amarnică, îl făceau să nu 
se hotărească la drum. 

In cele din urmă, ne mai voind să tot amâne, Lind- 
berg pornește pe neașteptate, la 20 Mai Timpul era 
noros, ceļos. Puţini au fos aceia care-au fost de faţă la 
pornirea aeroplunului. 

Svonul a- fost repede-repede trâmbiţat peste întinsul 
pământului: Lindberg și-a început călătoria peste Ocean! 

Toată lumea a aflat. Toţi, mic şi mare, sunt îngri- 
joraţi de soarta lui Lindberg! Are să ajungă, oare, cu 
bine, în Europa? Dumn'zru să-i fie într'ajutor! 

In acest timp, Lindberg — fără niciun însoțitor 
sboară, sboară prin ceaţă, peste apele nesfârşite ale 
Oceanului Atlantic. Şade în carlingă cu mâinile pe 
cârme, cu o hii aţintiţi înainte. Multă luare aminte 
trebue să aibă la curenţii de aer, la înăltimea la care 
sboară, la benzina pe care o poartă, la direcția încotro 
sbuară. Privirea aviatorului nostru aleargă dela bu- 
solă la ceas, dela cârme la calea înceţoşată din fața 
lui! Ceasurile trec, pe încet, unul după altul, se face 
ziuă, soarele se zăreşte de-asupra nourilor, vine nămi- 
aza! Drumul nu este încă la capăt! 

Posturile de radio de peste întreg pământul au vestit 
svonul că Lindberg a pornit călătoria lui îndrăsneaţă! 
O vreme, semnalrle trimise chiar de aviator au fost pri- 
mite şi tâlmăcite tuturor acelora care vor să afle o 
veste bună despre Lindberg. Dar dela o vreme însă, niciun 
semnal, nicio vorbă. n'a mai venit dela aviatorul înălţat 
peste Atlantic! Nici o veste! 

Lumea întreagă începe să fie îngrijată! Ceasurile 
trec şi niciun semn n'a sosit încă dela aviatorul ame- 
rican. Niciun post de telegrafie fără fir n'a mai primit 
vre-un semnal! Ce i s'a întâmplat, oare? Sboară încă, 
fără nicio teamă, aşa cum a pornit? Sau i s'a întâmplat, 
cumva, vre-un accident, o pană la motor, la depozitul 
de benzină! Cine ştie? Se pot ivi atâtea piedici! 

S'a prăbuşit, oare, în apele răscolite de furtună ale 
marelui Ocean? Doamne fereşte! 


* x 

In cele din urmă, după o aşteptare îndelungă, cam 
de două zile şi o noapte, saude întâia veste despre sbu- 
rătorul Lindberg! Nu i s'a întâmplat nimic, slavă Dom- 
` nului! A fost zărit trecând peste țara Angliei! Se apro- 
pie de Paris — ținta călătoriei lui! Svonul se răspân- 
deşte cu iuțeala fulgerului. Oamenii au, doară, la înde- 
mână telegrafia fără fir, care mână. veştile, într'o clipită, 
dela un capăt la altul al pământului. 

In cele din urmă, călătoria nemaiîncercată până 
atunci, în linie dreaptă şi fără popas, e împlinită. Lind- 
berg ajunge la Paris, după un sbor de 33 ore şi 27 
minute, neîntrerupt, de fel! Intâmplarea aceasta minu- 
nată s'a petrecut la 21 Mai 1927. 

Aeroplanul lui Lindb: rg pluteşte deasupra aeropor- 
tului. Lumea care s'a îmbulzit să-l întâmpine izbucnește 
în urale nesfârşite. Aeroportul Le Bourget e înţesat de 
mulțimea de oameni. 

Această întâmplare măreaţă — eu am văzut-o la 
cinematograf, copilaşi. căci de faţă erau şi oameni care 
aveau aparate de filmat! Aeroplanul coboară, coboară me- 
reu! Lumea strigă de bucurie. Aeroplanul a atins pămân- 
tul, a aterizat. Acesta e sfârșitul călături-i peste undele 
turburate ale Oceanului. Lindberg şi-a îndeplinit visul! 

L-am văzut coborîind vesel din carlinyă. Lumea 
care l-a întâmpinat l-a luat pe sus și l-a purtat în 
triumf... Aşa cum erau purtați eroii şi împărații. E foto- 
grafiat şi filmat Povesteşte la radio, pentru întreaga 
omenire, peripeţiile acestui sbor îndelung, de 33 ore şi 
21 minute. 


Drept răsplată pentru îndrăsneala lui, Lindberg e 

numit colonel şi conuucător al aviaţiei americane. 
* * 
x 

In acelaş an, în Octombrie 1927, francezii Costes şi 
Le Brix sboară dela Saint-Louis du Senegal până la 
Natal, fără oprire. Apoi, doi italieni, Ferrari şi Del Prete 
au pornit la 3 Iulie 1928 din Italia, în sbor spre Brazi- 
lia, tot fără popas. 

Asemenea, în 1930, aviatorul Mermoz sboară fără 
escală dela Dakar la Rio de Janeiro. 

In Decembrie 1929. Challe (francez) și Lawe Borges 
(argentinian) sboară fără vre-o oprire din Franța în 
Argentina. Indrăsnețe înfăptuiri au mai avutşi alţi aviatori. 

Astfel, americanii Chamberlain şi Levine sboară tot 
fără vre-o oprire, la 4 Iunie 1927, puţin timp după sbo- 
rul lui Lindberg, dela New-York tocmai în Germania! 

Alţi patru americani pornesc la 28 Iunie dela New- 
York şi după 40 ore şi 8 minute de sbor ajung în Franţa, 
la Ver-sur-Mer. 

Sa căutat mai ales, în aceste sboruri, să se ajungă 
la rămânerea aparatelor mult timp în aer. 

Cele mai frumoase sboruri s'au făcut, e adevărat, 
cu ajutorul minunatelor dirijabile germane și engleze. 
In cele din urmă însă, s'a încheiat şirul întrecerilor 


Călătorii liniștite se fac acum cu avionul şi dirijabilul, 
din Europa în America şi din America în Europa 
Drumul se face mai repede decât cu vapoarele, căci 
motoarele sunt mai bune, mai iuți. 

* 


Mulţi au fost aceia care au încercat ca şi Lindberg, 
drumul în sbor peste ocean, fără oprire. El este însă 
cel dintâiu care a îndrăznit şi a izbutit. Ca şi în istoria 
descoperirii Americei, continentul cel nou! Columb este 
întâiul care a înfăptuit un vis măreț. Toți ceilalți au 
mers pe urmele lui. 

Ca şi Christofor Columb — care a porni spre Ame- 
rica, Lindberg — aviatorul american pornit spre Europa, 
rămâne socotit ca un om îndrăsneț, cum puţini se pot 
afla în cartea mărețelor fapte ale lumii! 

y 


* x 

Copilaşi, povestea lui Lindberg sa întâmplat, cu 
adevărat. Nu mi-a istorisit-o nici buniţa, nici bunelul. 

Despre faptele aviatorului curagios cu numele Lind- 
berg nu mă îndoesc. L-am văzut cu ochii mei, la cine- 
matograf, coborînd cu avionul lui cât un vultur, din 
înalturile cerurilor, după ce sburase 33 de ora şi 27 
minute, prin ceaţă, peste talazurile cât munţi ale Ocea- 
nului Atlantic. N, PAPATANASIU 


A intrarea unei bisericuțe de pe o stradă dosnică 
din Bucureşti, în fiecare Duminică dimineața 
stătea un om, nici tânăr nici bătrân, care cer- 
şea milă şi îndurare dela aceia care intrau să 
se roage în Casa Domnului. 

Toţi oamenii — chiar şi aceia mai puţin milostivi 
când pleacă din biserică se simt mai aproape de ade- 
vărurile sfinte ale evangheliei și sunt mai pătrunşi de 
acel „ajută pe aproupele tău“ propovăduit de Christos. 

Cerşetorul, aşadar, își alesese un loc bun de cerşit; 
se întorcea în fiecare Duminică la prânz cu pălăria 
plină de gologani sunători, pe care apoi îi număra cu 
bucurie în odăiţa sărăcăcioasă în care locuia. 


Cerşetorul acesta era un om ciudat şi poate nu atât 
de ciudat prin felul şi înfăţişarea lui cât prin blestemul 
groaznic ce apăsa asupra lui. 

Avea treizeci şi cinci de ani, era sănătos, întreg la 
minte și la trup şi, totuşi, în loc să-și agonisească banii 
trebuitori pentru pâinea zilnică muncind, el cerşea la 
uşa bisericuţei, umbla sdrenţăros şi flămând, murdar şi 
din cale afară de trist. 

Ce făcea cerşetorul cu banii pe care îi strângea în 
fiecare Duminică dimineaţa? Cât vi s'ar părea de ciudat, 
lotuşi acesta este adevărul : banii erau încuiaţi într'o 
tădiţă alături de sute de monede strălucitoare şi zor- 
păitoare. 

Cerşetorul era un om bogat, avea o avere întreagă 


X 


în lădiţă, dar de banii aceia nu se putea atinge nicio- 
dată, de banii aceia nu se putea folosi, căci erau bani! 
diavolului. 

O să vă lămuresc îndată cum şi din ce pricină. 

Ascultaţi: cerşetorul acesta moștenise încă dela vârsta 
de paisprezece ani, când tatăl său murise (pe maică-sa 
o pierduse de mai multă vreme) o comoară. O comoară 
atât de mare, încât cu banii aceia s'ar fi putut cumpăra 
trei case, două moșii, mobile, haine, juvaeruri și încă 
ar mai fı rămas destui bani ca să trăiască în liniște din 
ei, o familie întreagă. 

Desigur că vă puneţi o întrebare; cum a putut ago- 
nisi un om o avere atât de mare? Iată şi lămurirea: 
Omul acela fusese în tinerețea lui slugă la un mare, 
mare bogătaș. Intr'o dimineaţă, bogătașul a fost găsit 
mort. Degeaba şi fără niciun folos au fost cercetările 
poliţiei. Făptaşul n'a putut fi prins. 

Nimănui nu i-a putut da prin minte că sluga, pe 
care bogătaşul o ţinea pe moşia lui de ani de zile, ple- 
case noaptea dela conacul pe care îl păzea, îşi ucisese 
stăpânul, furase banii şi se întorsese la conac înainte 
de ivirea zorilor ! 

In felul acesta își dobândise tatăl cerşetorului averea! 
Dar cu toate că avea atât de mulţi bani, el a continuat 
să trăiască în sărăcie, până la moarte, de teama să nu 
să dea cumva de gol că el era şi hoţul şi ucigașul stă- 
pânului său. 

Nimeni nu i-a cunoscut taina. Dar când omul nostru 
simţi că i se apropie sfârşitul, simţi nevoia să-şi des- 
carce inima unui preot. Dar se întâmplă atunci un lucru 
destul de neaşteptat: preotul după care trimisese cerşe- 
torul, era plecat de-acasă şi în locul lui. fu adus de către 
vecini un vestit vrăjitor, a cărui faimă de făcător de 
minuni străbătuse toată ţara. 

Cel care era pe cale de a-şi da sufletul ceru să fie 
lăsat singur, doar cu cerşetorul şi cu unicul său fiu. Şi 
când vecinii plecară, el începu să-şi povestească viaţa, 
să-și descarce sufletul, mărturisind cum și-a omorât stă- 
pânul, cum a furat banii, cum tot restul vieţii lui nu 
s'a putut folosi de banii aceia, de teamă să nu fie des- 
coperit şi închis. 

Vrăjitorul asculta tăcut şi gânditor. Când cel care 
era pe patul morţii îşi isprăvi mărturisirea, omul făcă- 
tor de minuni grăi: Să duci cu tine pe lumea cealaltă 
învăţătura asta : Banii furaţi sunt banii diavolului. Şi 
tu băieţaşule — să ţii minte cuvintele astea — spuse 
vrăjitorul, copilului criminalului. 

Omul muri în puţine clipe şi băieţaşul rămase sin- 
gur şi îngrozit de cele ce aflase. 

Stătu el mult pe gânduri, întrebându-se cum îşi va 
rosti viaţa de aci înainte. Şi în cele din urmă, îşi spuse, 
că va lua bani din comoară, va cumpăra o casă, își va 
cumpăra haine, va plăti slugi care să-i muncească şi 
să-i facă viaţa cât mai plăcută. „Sunt atât de bogat“ — 


$ 


i Ma 


şii spunea el, încât nu sunt nevoit să muncesc. Pot trăi 
în belșug şi în trândăvie toată viaţa mea ! 

pri a făcu întocmai cum hotăriîse ; plecă, fireşte, 
din satul său, îşi cumpără case în București, își luă 
slugi, şi trei zile se simţi cel mai fericit om din lume. 
Dar în noaptea celei de a treia zi, izbucni un foc puter- 
nic care arse casa, hainele şi tot ce cumpărase băiatul, 

Comoara însă rămase nealinsă ; lipsea din ea atât 
doar cât luase băiatul pentru cheltuielile pe care le 
făcuse. 

Băiatul se pomeni singur, în mijlocul focului ; slu- 
gile o luaseră la fugă. Vrând să fugă, el se repezi pe 
scări, dar în urma lui auzi un glas care nu semăna 
cu niciun alt glas omenesc și care vorbea aşa: — Hei, 
nu uita comoara! Și nu ûita băiete, că toți banii ăștia 
nu's ai tăi, sunt ai mei! 

— Dar cine eşti tu ? întrebă îngrozit băiatul, pri- 
vind în jurul lui printre flăcări. 

— Eu sunt diavolul. 

Băiatul fugi în stradă, fără să se mai uite îndărăt 
şi fără să mai ia comoara. Când vru să treacă drumul 
văzu că pe marginea trotuarului stătea lada cu bani. 

Băiatul nu avu încotro şi o luă cu dânsul. Acum 
era zdrenţăros şi fără adăpost, căci flăcările îi mistui- 
seră toate hainele cumpărate și cele de pe el. 

Băiatul se gândi că ar fi bine să-l caute pe vrăji- 
torul care ascultase spovedania tatălui lui, când fusese 
pe patul de moarte, și să se sfătuiască cu el. Şi o luă 
la întâmplare pe o stradă, vrând să ajungă la gară şi 
de acolo cu trenul, să se întoarcă în satul din care ple- 
case. Deabea făcu băiatul câţiva paşi şi, ca prin minune, 
îi apăru în faţa ochilor vrăjitorul, la care vroia să se 
ducă. 

— Ce noroc să-mi ieşi în cale! —'vorbi băiatul 
Vreau. să-ţi vorbesc negreșit ! 

— Ştiu că ţi-au ars lucrurile şi casa... ştiu tot! răs= 
punse vrăjitorul. Dar eu nu-ţi pot ajuta decât amintin- 
du-ţi vorbele pe care ţi le-am spus când a murit tatăl tău... 

— Imi aduc aminte. Spuneai atunci că banii furaţi 
sunt banii diavolului. Invaţă-mă, te rog, cum să mă 
scap de comoara asta, cum să fiu iar liber şi sărac, cu 
cugetul curat, împăcat. 

— Asta e foarte, foarte greu, copilul meu. Căci banii 
aceştia sunt bani furaţi şi cel care i-a furat n'a fost 
doar hoţ, ci şi ucigaș, şi omul acela era tatăl tău. Tu 
trebuie să ispăşeşti pedeapsa lui. 

— Ce trebue să fac ? întrebă băiatul cu voce rugă- 
toare. 

— Să înapoiezi diavolului banii; dar acum nu-i 
poţi înapoia, căci lipsesc din ei o parte bună. Şi pe 
diavol nu-i chip să-l păcăleşti! Caută de-i strânge la 
loc pe cei cheltuiţi, și când oi avea iar comoara întreagă, 
să mă chemi pe mine, 

Vrăjitorul plecă şi băiatul rămase gândindu-se cu 
amărăciune în suflet că va trebui să muncească, spre a 
pune banii la loc. Dar asta nu învățase şi nici vr'o me- 
serie. Trebuia deci să se bage slugă ca şi tatăl său. Dar 
cum să intre la stăpân cu lada lui plină cu bani ? Dacă 
îi umblă cineva în ladă și dând de comoară vestește 
poliţia ? N'a spus oare vrăjitorul că el trebuie să ispă- 
şească vina părintelui ? Ba da, aşa a spus vrăjitorul. 
Atunci se gândi băiatul să-și strângă banii cerşind... 

Şi zis şi făcut. Din ziua aceea își alese o bisericuţă 
şi din prima Duminică își umplu o pălărie plină cu 
gologani. 

Din banii aceia îşi închirie o odăiță sărăcăcioasă 


şi acolo își petrecea toate orele zilelor şi nopţilor când 
nu era la postul său dela bisericuţă. 

Trecură ani — ani mulți și grei. Băiatul de altă- 
dată era acum om în toată firea. Avea treizeci şi cinci 
de ani. Umbla tot zdrenţuros şi flămând, căci banii pe 
care îi căpăta de pomană dela oamenii milostivi îi 
asvârlea în ladă, lângă ceilalţi moșteniţi dela tatăl său. 

O bucată de pâine pe zi, atât cheltuia cerșetorul, 
doar atât, căci voia să facă iar comoara întreagă, ca s'o 
poată înapoia diavolului. 

Intr'o Duminică seara, cerşetorul numără banii şi 
văzu plin de bucurie că sunt tot atâţia cât îi lăsase 
tatăl lui moştenire. Fericit, vru'să se ducă să-l caute pe 
vrăjitor. Dar în aceeași clipă, apăru pe uşe însuşi vrăji- 
torul. Era neschimbat, deşi trecuseră ani mulţi între 
timp. 

— la comoara asta şi du-o la casa boerului pe care 
l-a omorât tatăl tău! Copiii boerului sunt săraci lipiţi 
acum şi moșia e în părăginire, spuse vrăjitorul. 

Cerşetorul ascultă de cuvintele celui ce îi vorbise 
şi a doua zi, dimineaţa, el singur duse comoara şi o dădu 
familiei boerului mort, spunând că cineva, al cărui nume 
nu-l poate rosti, i-a dat însărcinarea aceasta. 

Apoi fericit-şi liber, omul plecă... In câteva zile își 


găsi o slujbă bună şi trăi mulţumit până la sfârşitul 
zilelor lui... 
Nimeni nu l-a mai văzut de atunci pe cerşetorul 
din faţa bisericuţei. 
SID. DRAGUȘANU 


Danae de: 


FOTOGRAFIILE şcolarilor silitori, cari au trecut clasa 
cu PREMIUL | nu se publică decât dacă sunt însoțite de 
adeverinţa direcțiunei școalei respective, iar pe dos sunt 
scrise: numele PREMIANTULUI, clasa, şcoala şi localitatea. 


O fereastră vede-apașul 
Și 'ntr'acolo frumusel, 
Işi îndreaptă iute pasul, 
Dar şi-a găsit-hoțul-nașul 
Că l-a zărit Zgândărel! 


Și îndată, hoțomanul, 
Sări 'n casă—Zgândărel — 
işi făcu atuncea planul 


Cum să-l prindă — pehlivanul — | 
Şi să-şi bată joc de el! 


Intr'o seară oarecare, 
Hoţomanul Șterpelici 
Intr'o curte gardul sare! 
— la să vedem, nu e oare 


Ceva de furat pe-aici? 


Sterpelici o bancă-aşează 
Sub fereastră și pe ea 
Se sue și cercetează 
Prin odae, ca să vază 
Ce lucruri poate fura? 


incă-o bancă el aduse 

Şi mutând pe cea din geam, 
Mai colo, de unde fuse, 
Cap în cap băncile puse, 


Zgândăre! cel năzdrăvan! 


lar la margine cea dreaptă 
Și cea stângă, imediat 
Zgândărel, câte-o găleată. 
Plină vârf, cu apă fiartă 


Frumușel a așezat! 


Si când hoțul vru să iasă 
Tot pe unde a intrat; 

Cu tot ce-a furat din casă, 
Hotărât, pasul își lasă 


Pe bancă — greu și-apăsat! 


Dar deatâta greutate 
Băncile 'n sus au sărit 

Şi gălețile, 'ncărcate — 
Peste el veniră —toate — 
Și pe trup l-au opărit! 


Moșneagu | 


N copilărie, călătoream adesea cu unchiul meu, Co- 
lonelul Niculescu. Cu dânsul, am cunoscut modul 
călătoriilor speciale de pe acea vreme. Nu erau 
încă drumuri de fer. Se călătorea cu căruța 
de poştă. Unchfu-meu avea căruţa sa, doar caii 

erau ai Statului. Dar ce căruţă! Ce cai! 

Căruţa era o adevărată locuinţă, la care ar fi râvnit 
mulţi din actualii chiriaşi. Avea de toate, se prefăcea în 
cameră de culcare, în sofragerie de vreme rea, în salo- 
naş cu masă de întins o pasenţă sau chiar de jucat pre- 
feranță“; era o căruţă spațioasă, bine acoperită cu co- 
viltir de piele, închisă cu perdele, cu trei locuri în fund 
şi trei în față, plus două pe capră pentru slugă şi căpra- 
rul de ordonanţă. Numeroase chichiţe erau pline cu cele 
necesare hranei. 

In ajun pornea o primă stafetă care să reguleze 
schimburile de cai. Altă stafetă pleca cu două ceasuri 
înainte și alerga călare să vestească căpitanului de poștă 


burile de cai fuseseră întocmite ca să poată zice aşa 
cum a zis. Á 

Poşta se parcurgea uneori în mai puțin d'o oră. lar 
când călătorul mulțumit arunca surugiului un sfanț, sau 
o jumătate de rublă sau de icosar bacșiș, acesta, vestit, 
întorcea doar capul şi, plesnind cu biciul d'a încălarele, 
atingea banul în zbor cu sfărcul și îl prindea apoi în 
palmă zâmbind şi mulţumind Dibăcia această, p'atunci 
comună la mai mulţi din surugii, azi nu se mai cunoaște 
şi e aşa de extraordinar că greu o crezi; totuşi faptul 
e adevărat. Merită să-l ştiţi; căci şi în mânuirea biciului 
era o artă. Dar ce bice erau acelea! Mânerul era scurt, 
cu lemnul săpat frumos în fel de fel de flori și chipuri, 
iar, în aceste săpături se turna plumb pentru a-i da 
greutate și bună cumpănire; împletitura era de piele, 
lungă ca să şerpuiască în desfăşurare până la urechile 
înaintaşilor şi să-i arză cu sfârcul acolo unde ochia su- 
rugiul. Fiecare parte a biciului avea importanţa sa şi 


al primei staţii că vine „Polcovnicul“. Acesta pregătea 
atunci patru cai, când erau mari, opt, când caii erau 
mici, şi într'o clipă, la sosire, schimbul se oprea şi că- 
ruța pornea înainte. La fiecare patru cai era şi câte un 
surugiu care îi mâna d'a încălare pe şoașul din stânga. 


x 
k * 

Lungimea unei poşti era de circa 20 kilometri. Când 
era mai mică, i se zicea „poştă micâ“ şi „poştă mare“ 
când împlinea sau trecea peste această măsură. Caii 
erau deprinşi a parcurge distanţa dela o poştă la alta 
numai în galop. Mândria căpitanilor de poştă şi a suru- 
giilor era să aibă caii în cea mai perfectă stare ca să 
poată face distanţa cât mai iute. i 

Când Vodă Carol a intrat în 1866, pe la. Severin în 
țară, a fost-adus în -Capitală cu cai de poştă. Iuțeala cu 
care sbura caleașca l-a făcut să zică: „Cu asemenea cai, 
nu mai e nevoie de drum de fier!“ E drept că schim- 


meșteșugul d'a face un biciu bun, care, în genere, era 
chiar al surugiului, juca rol important în viaţa acestuia. 

Surugiii aveau joc între ei pe când stau mai mulţi 
adunaţi la poștă în adăstarea călătorilor, și câștigau 
unul de la altul bacşişurile ce primiseră. Jocul consta 
în a prinde, la întrecere cu sfârcul biciului, banul arun- 
cat pe neașteptate de unul altuia. Și așa, tot încercând, 
ajungeau la îndemânarea d'al prinde şi d'a încălarele 
în fuga calului. 

Mai trăiesc încă din cei care ştiu acestea; nu cred 
să mai trăiască însă niciun surugiu, care să fie in stare 
să mai facă isprăvile ce făceau miile de surugii de 
p'atuncea. 

Dispărând funcțiunea, dispare şi organul, ar zice 
savantul licean, care azi mă citeşte. Şi bine ar zice 


C. G. COSTA-FORU 


N. B. Ultimul surugiu, Ion Dincă încetat din viaţă în vârstă 
de 127 ani în 13 Martie 1926. El este acela care a condus la 
alaiuri pe Barbu Ştyrbei, Alexandru Cuza şi pe regele Carol I. 


TAN y KENNE 
"ai sd d A , i 
Cu 374,74 AAN Aia A n 


10 


Le trebuia numai materialul, pentruca să înceapă 
cu temei lucrul. Hotărâră să întrebuinţeze ın bună parte 
lemn. Şi găsiră prin atelier şi prin pod bețe de corn 
şi de stejar uscate din care se puteau face minunate 
fusuri, axe, roţi cu dinţi. Așa că aşezaţi unul lângă 
altul, Ioniţă şi Ică scocioreau cu bricegele, rupând din 
carnea lemnului așchii albe cu sclipiri de sidef, mā- 
surau, potriveau şi iar mai ciopleau câte o aşchiuţă, 
atât cât cerea şartul lucrului, după potriveala şi nevoia 
desenului. 

Văzându-şi fratele şi băiatul migălind alături ca 
doi şcolari harnici, cucoana Maria nu-şi putea opri câte 
o vorbă de haz. Numai lelea Florica, îmbufnată și oţă- 
râtă, tăbăra pe bărbat că: 

— „Om în toată firea şi ţi-ai pierdut minţile... 
loc să laşi băiatul să-şi facă singur jucării şi să 


In 
vezi 


de ale gospodăriei, îţi pierzi vremea şi te pui în 
rând cu el“. 


— „Apoi chiar la gospodărie mă gândesc şi eu, răs- 
pundea ghidușarul Ioniță, că vreau să facem puţină 
economie şi să fac o maşină care să lumineze casa, fără 
să mai ardem gaz“. 

— „Şi cu ce o să meargă mașina ta, mai întrebă 
femeia“. 


13 


— „Ori cu vânt, ori cu spă, după cum ne-o veni 
mai bine la socoteală... nu-i așa, nepoate?“* 

— „Apoi chiar că nu ești în toate minţile, răspundea 
tare cătrănită femeia, stropolind pe la vatră. Da, să nu-ţi 
închipui că o să te las să-mi pui apă în lămpi... 

lar Ioniță se tăvălea de râs, nu alta. 

Alte ori îşi lua nepotul şi o porneau pe după gră- 
dini afară din sat şi urcau pieptiş culmea dealului. De 
sus, satul se vedea resfirat pe malul apei care curgea 
licărind în bătaia soarelui. Hoinăreau umăr la umăr 
până hăt, departe; iar când soarele scăpăta spre asfinţit, 
coborau și ei d: alul în margine de sat şi apoi pe linie 
porneau spre casă. Dar drumul era lung și anevoios, 
căci la fiece colţ de uliţă, unchiul Ioniţă găsea sămânță 
de vorbă cu câte un moşneag, câte un consătean mai 
tânăr. sau chiar cu copiii care-l cunoşteau ca pe un cal 
breaz, şi nu căta pricină de vorbă numai pentru a pri- 
lejui câte o vorbă de posnă, ca să svârle pale de râs 
printre oameni, ci şi ca să se fudulească cu nepotul 
venit de la oraş. lar Ică nici că sar fi putut simţi mai 
bine ca aci. Prietenia legată cu micii fii de tărani, cari 
vorbeau în felul lor şi-l priveau cu o anumită căutătură 
în ochi, îi era pe plac. Aşa că foarte cu greu şi-a mai 
putut ţine făgăduiala făcută sie-și, apucându-se după 
câteva zile de la sosirea la Dormărunt să scrie celor de 
la Câmpina. 

Dormărunt 25 lunie 19.. 


Dragă Sile, 


Mai întâi de toate află că am ajuns cu bine la Dor- 
mărunt şi te rog să nu fii supărat că nu ţi-am scris 
până acum, așa cum am spus, când am plecat, că am 
zis că o să-ți scriu. Aicea este foarte frumos şi m'am 
apucat de invenția care ţi-am spus-o şi lucrez cu unchiul 
Ioniță, fratele mamei, care este foarte bun şi are un 
atelier plin cu scule. Dumnealui mi-a ajutat să desfac 
ventilatorul pe care mi l-ai dat tu și a lucrat cu bri- 
ceagul o groază de roți de lemn. Sunt foarte bune şi 
cred că o să iasă un motor bun. Am făcut şi o morișcă 
mare care se învârtește şi se întoarce după vânt şi o 
so punem în legătură cu motorul, ca să-l învârtească să 
facă curent. Dacă n'o să meargă cu moara de vânt, o 
să facem cu moara de apă, dar e mai greu că apa e 
departe şi curge încet şi trebue să facem jghiab ca s'o 
ridicăm să cadă de sus, să învârtească roata. Am citit 
şi cartea cu Ocolul Pământului şi am dat-o şi Lenuţei 
nepoata lui popa Gheorghe. Ea are bicicletă şi mi-a dat 
și mie să umblu, dar nu pot așa bine, că e la început 
și ea a zis căo să învăţ, că şi ea tot așa nu putea, când 
i-a cumpărat-o întâiași dată. A văzut şi ea cum lucrăm 
la motor și a zis că unchiul ei e inginer și lucrează tot 
aşa, dar are lucrători și atelier mare. Tu ce ai mai făcut? 
Am făcut alt smeu, cu sfoara care a rămas sub şopron 
la lelea Chivd? Ce a spus tatăl tău, că la care şcoală te 
înscrie la toamnă? Alt, nemaiavând ce să-ți scriu, că 
s'a isprăvil hârtia, te îmbrăţișez cu drag şi să spui com- 
plimente la toți prietenii noștri. Și te rog să-mi scrii pe 
adresa de mai jos. 


Dănulescu G. Aurel 
la Domnul Gavrilaş 
Comuna Dormărunt, prin gara Ulmeni. 


Scrisoarea a fost trimisă în aceeaș zi cu alte două, 
una pentru domnul Gheorghe, dictată de cucoana Maria, 
şi alta scrisă după priceperea sa către domnul Grigore 
Păsculescu. Şi după câteva zile, postaşul din Dormărunt, 
un biet slujbaş amărât ca vai de el, aducea la primărie 
răspuns numai la două din scrisorile lui Ică. 

Numai la două? 

Da. Vătăşelul primăriei, un zaplan cât toate zilele, 
cu un bici de cânepă impeticitpe mâna stângă, s'a ivit 
în curtea gospodăriei lui Ioniţă Gavrilaș ţinând în mână 
două plicuri: Unul galben pe care se zărea slova mare 
şf“titeaţă, scrisă cu cerneală violetă din cancelaria gării 
din Câmpina, slova recunoscută a fi a domnului Gheorghe 
Dănulescu, altul alb cu un scris mic cu cerneală albastră, 
așternut, desigur, cu grije în rânduri drepte de către 
dascălul Grigore Păsculescu. 


(Continuarea în pag. 14) 


Concursul de jocuri pe luna August 


SERIA IV 


CINEL 


E 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL: 1) Provincie românească. 5) Sclavă. 
+) Produs al oilor. 10) Instrument muzical. 12) Picior 
de animal. 13) Metal. 15) Cadru. 17) Prima femeie. 
18) Gol. 19) Papagal. 20) Peşte uşor! 21) Poftim! 23) Zeu 
egiptean. 24) Ţine! 26) Conjuneţie. 27) Duşmănie. 
29) Animal. 31) Judeţ în România. 32) Continent. 33) Ţară 
în Europa. 3?) Oraş în România. 41) Aceia. 42) Numeral. 
43) Fiinţă. 45) Pronume. 46) Notă. 48) Unsoare (Mold). 
49) Ţărm. 51) Loc semănat. 52) Diviziune de timp. 
53)) Vechi dregător al Olteniei. 54) Agăţ. 56) Animal 
sălbatec. 57) Intinsă. 58) Imping de sus în jos. 60) Stat. 
61) Pantaloni ţărăneşti. 62) Fruct cu coaja tare. 


VERTICAL: 1) Femeie bătrână: 2) Nume femenin. 
3) Poftim. 4) Bălţată. 5) Ţară în Europa. 6) Articol. 
7) Dare. 8) Lac în Asia. 9) Materie fierbinte ce iese 
din vulcan. 11) Prieten. 12) Trândav 13) Intreţine viaţa. 
14) A brăzda. 16) Localitate industrială în Banat. 
22) Posedă. 25) Vehicul. 27) Omorită. 28) Râu în Franţa. 
29) Pron. interog. 30) Atinsă cu limba. 33) Miros plăcut. 
34) Tragere la ţintă. 35) Zeu. 36) Munţi în Europa. 
37) Ţară în Europa. 38) Produs al găinii. 39) Moş ce 
ce vine pela gene. 40) Anotimp. 44) Parte a trupului. 
45) Conducător persan. 47) Săpa pământul. 48) Iacă. 
50) A unge cu clei. 53) Drug de fier. 55) Rudă (Olt). 
57) Loc semănat. 59) Pronume. 60) Alt pronume. 


IONEL BICHIGEAN 


Ce-o fi aia? Cred că știi: 
Un animal, pe semne, 
Pe care tai şi lemne, 
Sau stă mereu sub vizilii! 


LEOVA A. LAZAROVICI-Galaţi 


POȘTA JOCURILOR 


L. şi G. Perlmann: — Am mai publicat un joc de 
cuvinte încrucişate cu aceeași formă, cartea de vizită e 
uşoară, triunghiul e simplu şi şarada are rime prea 
uşor de făcut: (găsiţi, gândiţi) şi în unele părţi lipsesc. 

H. Gold. — Dorohoi. — Cuvintele încrucişate, parte 
sunt închise și parte au cuvinte grele; jocuri geografice 
în felul celor trimise de mata, am mai publicat, Şara- 
dele au rime slabe ca: schimbat, arătat şi nu sunt prea 
desluşite. 

Gr. P. — Mai încercaţi, dar altfel de jocuri. 

D. C. — Arad: — Dacă le-aţi trimite ceva mai 
îngrijit, le-am citi și vam răspunde dacă sunt bune 
sau nu. 

G. P. şi R. S. — Slabe. 


Miu. I. H. — Galaţi. — Cuvintele încrucişate se tri- 
mit desenate frumos, aşa cum apar în revistă. 
A. S. W. — Jocurile trimise de mata nu se publică, 


deoarece cuvintele nu comunică între ele. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA AUGUST 


Numele și pronumele 


SERIA IV 


Adresa: 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela apariţia numă- 
rului de faţă. 


MEŞTERUL STRICĂ 


(Continuare din pag. 13) 


Câinii lui Gavrilaş au făcut roată împrejurul vătă- 
şelului, bă'ându-l stăruitor cu necaz ca pe un vrăjmașş 
vechiu, sărind la el gata să-l sfâşie. De cât numai că 
mălăhala cu bici pe mână nu părea să se sinchisească 
de lătratul dârz al câinilor. A mers întins până la ușa 
parmaclâcului, şi cu codirişca biciului a bătut aşa de 
tare în lemnul uscat, încât sgomotul a răsculat toată 
casa. Şi cât ai clipi din ochi cel dintâi care se repezi 
să apuce scrisorile fu domnul Aurel G. Dănulescu. 

— „Numai două? — a întrebat Ică cu glasul tremurat. 

— „Numai două, a răspuns dând din umeri vătă- 
şelul, făcând cale întoarsă spre primărie. 

Vezi bine, că numai două, fiindcă bietul Sile, de 
acolo de unde era plecat n'ar mai fi putut scrie răvaş 
de răspuns la scrisoarea prietenului său de joacă, la 


Dormărunt. El wa mai putut afla ce se ascundea în 
şirele scrise strâmb de Ică, căci numai cu o zi înainte 
de sosirea scrisorii, pe când se juca cu smeul, furat de 
vraja jucăriei care-l făcea să ţie ochii aţintiţi în slava 
azurie, n'a putut băga de seamă o maşină care se apropia 
în goană. Şi aşa, cu gândul aiurea, poate chiar cu gân- 
dul la Ică, cel mai meșter smeurar din oraş, el a cu- 
noscut o moarte năpraznică; iar sufletul lui desprins de 
pe pământ s'a urcat în sus, pe când zmeul cu aţa dis- 
trusă a căzut la pământ mototol. 

lată dece scrisoarea lui Ică se odihneşte ,nedeschisă 
pe măsuţa, alături de fotografia care-l înfăţişează pe 
Sile în costum de marinar. 

Şi iată de ce nu s'a primit răspunsul la Dormărunt. 
In numărul viitor; Cap. X — Şi Lenuţa face planuri 


14 


chasa cu PRIMU I 


PRAESES STARERS A .. o... C „* > 2 
următorii cititori ai revistei noastre! 


| 
ai 


F 


PAULA IANCULESCU G-GETTE A. DAVIDESCU SILVIA HERSCOVICI MARTIN BARTFELD ANA VASILIU 
Șc. prim. Nr. 2 Șc. Golescu Şc. Nr. 10 Şc. „Voința! 
clasa IV-a Slatina clasa IV-a Loco clasa Il-a Galați clasa IV-a Loco clasa Il-a 


Ee Ea 


FLORICA MADRICENKO ANA BERCOVICI ŞNAIDERMAN FAVIS C. CINTIAN BĂRBULEANU TICU OPRIŞ 
Șc. Regele Carol Il $e. Nr. 2 Şc. prim. Nr. 7 Şc. Nr. 18 
clasa Il-a Loco clasa l-a Loco clasa IV-a Hotin Slatina clasa Il-a Loco 


pean 


4 
ILEANA PETRESCU SILVIA BILINSCHI KOVACS VASILE PENHAS_ IOSEFINA NADIA HIFT 
Şc. Otetelișanu Şc. prim. Şc. Fildul de Sus Şc. Bărăţiei Şc. Lucaci 
clasa Il-a Craiova clasa Ill-a Cugir Cluj clasa Ill-a Loco clasa Il-a Loco 


a i - à fi. io 2a T 
MIOARA TURTUREANU SARINA WEISZ MARCUS_MARGAJ SIMON IULMAN ALEXANDRA MIȘINSCHI 
Şc. de fete Nr. 14 Şc. de fete Şc. pr. Sf. Andrei 
clasa Il-a Loco clasa Ill-a Glodeni-Bălți clasa Il-a Loco. clasa Il-a Loco glasa IV-a Bolgrad 


a 


a 


m ` 


ARE GES 


LUCIA MIHAILVICI SILVIA TEICH DIZIȚER ABRAM HAIMOVICI FRIDA RUZEA ȘI MIRA 


Șc. Polizu Şc. prim. Nr. 23 Șc. Tarbut Şc. Isr-Română GHENDELMAN 
clasa IV-a Loco clasa IV-a Loco clasa Il-a Noua Suliță-Hotin clasa Ill-a Pașcani clasa Il-a și IV-a Comrat 


15 


biblioteca Uuiwvaisitaţii lagi 


PREMIANȚŢII 


REVISTEI 


Are şi revista noastră premianțţii ei. Sunt acei 
cari au participat la concursul de desen de acum 
câteva luni. Printre cele mai bune desene găsite, de 
juriul care le-a cercetat, au fost cele trimise de: 
Rodica Ionescu de 11 ani din Brăila, Bădescu Luiza 
de 11 ani din Timişoara, Falk Iudith, 12 ani, Bucureşti, 
Pomeran Maria, 12 ani, din Bucureşti. Cele două din 
tâiu concurente au câştigat câte un abonament la 
„Dimineaţa Copiilor“ iar celelalte două urma să-și 
trimită la redacţie fotografiile după care să li se 
facă portrete în culori. 

lată portretul Iudithei Falk, al cărui desen, găsit 
ca cel mai bun şi publicat la timp în revistă, odată 
cu celelalte trei, a fost răsplătit cu premiul I. 


Prețul 5 Lei 


STRUGURII SUNT, PREA ACRI 


iz ui AȚI UŞI Prețul 5 Lei 


13 DEC. 1937 


">r 


Un mamifer cu cioc 


“Acest animal ciudat s găseşte numai în Australia, 


păi 23 „numită şi „Continentul Gol pentrucă, deși e mai întinsă 


decât Statele Unite, nu are decât şase milioane cinci 
sute de mii locuitori. 

Aci trăesc animalele cele mai ciudate. Voi aţi auzit, 
cred, de cangur, care pare că se curăţă cu scurtele pi- 
cioare din faţă și are o pungă sub pântece, de acel 
soiu de struţ care nu numai că fuge de rupe pământul, 
dar e în stare să şi zboare cu cea mai mare uşurinţă, 
lucru ce nu se întâmplă la acest soiu de pasăre, 
din alte ţinuturi, aţi auzit şi de pasărea care râde. Nu 
mai puţin ciudat e ornitorincul, care e cel mai caraghios 
animal din Australia. 

Inchipuiţi-vă că e un mamifer, adică un animal ca 
şi ursul, oaia, lupul, sau mielul, și, totuşi, face ouă; 
are labele ca şi gâsca şi un cioc ca de rață. Trăiește 
în vizuini dealungul apelor. 

Fiindcă a venit vorba de apă, aflaţi că unele ţări 
din Australia, cum e, bunăoară Queensland, suferă de 
secetă îndelungată, care ține uneori foarte mulți ani. 

Ultima secetă, care a făcut pagube mari, a ţinut 
vreo treizeci de ani. O fetiță plecând din Queensland 
spre sfârşitul acestei secete, a fost prinsă pe vapor de 
o ploaie năpraznică de turna cu găleata; ea începuse 
să urle cu; desnădejde, gândindu-se că se vestește sfâr- 
ma lumii, Sărmana, de când se născuse nu văzuse 
ploaie. 


Obiceiuri manciuriene. 


Fluviile din Manciuria — stat chinez independent de 
sub ocrotirea Japoniei, sunt pline cu fel de fel de peşti, 
printre care un soiu de somon, anume tamara. 

Pielea lui, tăbăcită, o folosesc unii manciurieni pentru 
facerea vestmintelor. Alţii, din părţile mai calde ale 
Manciuriei, îşi fac haine din mătase, o mătase proastă, 
făcută de un vierme care trăeşte pe frunzele de stejar. 

Dar, lucru ciudat, niciun locuitor nu întrebuinţează 
vestminte de lână, deşi oile mişună prin aceste locuri. 
Ca să se apere de frig, poartă haine de bumbac sau de 
mătase. 

Femeile manciuriene nu poartă ghete ca bărbaţii, 
ci umblă desculţe, lăsând să le crească două unghii până 
la cinci centimetri lungime. 


Cele mai bogate îşi ocrotesc aceste unghii lungi, 
folosind nişte cutii de aur sau de argint, lucrate cu 
multă măestrie, anume pentru acest scop. 

Manciurieni sunt cultivatori harnici. Dintr'o cereală 


-care creşte mai cu deosebire prin locurile acelea ei scot 


ulei pentru luminat, făină pentru pâine sau cozonaci, 
un fel de borş şi chiar brânză. 


Mângăâiere de părinte. 


Un ţăran chinez, întorcându-se din târg, aduce în 
dar ficiei lui, o oglindă. Fetiţa, care'n viaţa ei nu văzuse 
o oglindă, o privi cu nedumerire, şi se puse pe plâns, 
strigând: — Mamă, tata a adus o altă fetiţă. i 

Maică-sa, care nici ea nu văzuse un astfel de lucru, 
se uită şi dânsa în oglindă, zicând fetiţei: 

— Nu plânge, micuţo, pentrucă nu e o fetiţă, ci o 
femeie urâtă şi bătrână. 


Schița „O poznă proastă“ de ©. G. Costa-Foru face 
parte din cartea „Suflet de copil“ apărută în editura 
„Adevărul“ şi care se găseşte de vânzare la toate 
librăriile din ţară. 

Preţul 40 lei 


Fotografiile premianţilor publicate în revistă nu se 
mai înapoiază. 


Acei cititori cari vor să ia parte la CONCURSUL 
LITERAR DE VACANŢĂ să citească cu luare aminte con- 


dițiunile pe care le-am publicat în numerele trecute ale 
revistei. 


În a m 


DEM MIRNI 


REVISTĂ 


$ 


UA 


SATA (6fo)Dhnllto)e: 


Director: MARIN IORDA 
ILUSTRATA PENTRU:COPII 


` 


(B 


(a) 


Lg e, 


ȘI TINERET 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM 


PLARUL 5 LEI. — 


ANUL XIy 


IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


1 SEPTEMBRIE 1937 


No. 708 


SĂ STÂM PUŢIN 
VORBA COPI 


V'am făgăduit să vă povestesc ce s'a mai întâmplat 
cu Neluţu după ce a tăiat nasturii dela plapoma de 
vară şi după ce Florica i-a cusut la loc. 

In aceeași seară, când părinţii lorau plecat în oraş, 
Nelu i-a spus Floricuţei că vede că „tătițu” e tare 
supărat pe el şi că vrea cu tot dinadinsul să-i ceară 
iertare şi să-l împace. 

Floricica, foarte înduioşată de bunele hotăriri ale 
frăţiorului ei, îi spuse. — E adevărat, Neluţule, că i-ai 
supărat foarte rău pe părinţii noştri; mama uită mai 
repede când facem câte o poznă, dar tătițu când se 
supăra nu-i trece cu una, cu două. Ca să-l împaci trebue 
să fii de aci înainte foarte cuminte! 

Neluţu asculta cu luare aminte şi pocăit. 

Florica urmă: — Ştii ce m'am gândit, Neluţule? 
M'am gândit să le facem părinţilor o surpriză? 

Te este aia supliză? 

— Păi, cum să-ţi spun? Să facem ceva care să-i 
bucure, ceva la care ei nu se așteaptă. 

Să le punem, ţocolată în pat! spuse Nelu, încântat 
că a găsit atât de repede „supliza” cea mai nimerită. 

Florica nu avu nimic de spus împotrivă. 

Ideea ta e bună, Neluţule, dar de unde să luăm 
ciocolata? 

— Spalgem puculița şi cumpălăm. din toți banii, 
țocolată, răspunse Neluţu. Florica scoase numaidecât 
pușculiţa din dulap, căută ciocanul, dădu cu el câteva 
lovituri în fundul pușşculiţei, până ce aceasta se sparse 
şi, odată cu ţăndările, căzură pe jos şi toţi banii! Ca 
să-i adune, Neluţu și Florica au fost nevoiţi să se vâre 
sub pat, sub masă, să dea dulapul la o parte, să ridice 
covorul. 

In sfârşit, când au adunat toţi banii de pe jos, s'au 
apucat să-i numere. 

Florica, fireşte,—știe să numere bine şi să socotească, 
dar Nelu numără anapoda, halandala! Uite, cam în 
felul acesta: unu, două, tlei, lei, patlu, sapte sase, patlu, 
patlu, sase, ţinți! 

Din pricina asta, Florica pierdea mereu şirul şi tre- 
buia s'o ia dela început. In sfârşit, cu chiu, cu vai, a 
izbutit să facă socoteala tuturor monedelor. 

— Avem o sută optzeci şi şase de lei, Neluţule. 

— Cumpălăm de toţi banii ţocolată ca să le fațem 
supliză male. 


Florica trimise servitoarea la cofetărie și din o sută ` 


| Zizah neb e, 


Het faelast 


optzeci şi şase de lei cumpără un kilogram şi un sfert 
pe ciocolată. 

Indată ce văzură ciocolata, se repezi fiecare şi în- 
cepu o adevărată întrecere de iuţeală. Florica avea am- 
biția să mănânce ea mai multe şi Neluţu n'avea deloc 
chef să se lase mai prejos. 

După ce se îndopară bine, Florica îşi aminti de 
„supliză“. 

— Hai să nu mai mâncăm, Neluţule, că trebue să 
mai rămână şi pentru măicuţa şi tăicuţu. 

Şi amândoi începură să pregătească surpriza... O să 
vă minunaţi când o să aflaţi că au umplut tot patul 
cu ciocolată, că au pus bucăţi întregi sub saltea, altele 
între faţa de pernă. 

Incântaţi de isprava lor, s'au dus să se culce, aş- 
teptând cuminţi întoarcerea părinţilor dela teatru. 

Poate că ar fi adormit amândoi, dacă nu le-ar fi 
fost rău din pricina prea multei ciocolate pe care o 
mâncaseră. 

M'au trezit pe mine, i i-am îngrijit, şi când s'au simţit 
iar bine, s'au dus să se culce. 

Am uitat să vă spun, că i-am întrebat ce au mâncat şi 
mi-au răspuns amândoi în cor: Nimic, bunițo! 

M'am culcat şi eu. Pe la douăsprezece jumătate 
noaptea s'au întors părinţii copiilor. 

Cum nu adormisem, am fost mirată auzind cum se 
râdea de tare, cu hohote, la o oră atât de târzie. 

— Ce s'a întâmplat? am strigat, fără să cobor din pat. 

Dacă vrei să ştii, vino aici, îmi răspunse măicuţa 
Florichii şi a lui Nelu. 

Ce se întâmplase? Tătiţu se trântise pe pat şi stri- 
vise ciocolata. Măicuţa vrând să pună alt cearceaf des- 
coperi şi bucăţelele dintre cearceaf și plapomă şi pe 
cele de sub saltea. 

— Uite ce le-a dat prin minte copiilor! râdea tătiţu. 

Atunci Nelu şi Florica își spuseră că e momentul 
cel mai prielnic să apară şi ei... 

— Tătiţule ţi-a plăcut „supliza?“ întrebă Neluţu. 

— Del ce să spun, chiar așa de bună n'a fost ideea 
voastră, să ne puneţi ciocolata în pat, dar acum veniţi 
să vă sărut şi altădată când veţi mai vrea sa ne faceţi 
o surpriză, sfătuiţi-vă cu cineva mai mare decât voi. 

Păi Foiţica nu e mai male decât mine grăi Nelu. 


BUNIȚA 


Tatăl meu, — omul d'o inteligenţă atât de aleasă 
şi cu inima atât de bună, — m'a bătut când l-am minţit; 
la rândul meu, mi-am pedepsit întotdeauna copiii pentru 
aceeași vină. 

Fapt că am rămas cu un adânc dispreţ pentru min- 
ciună, sentiment ce doresc să-l trec tutulor. 

Nimic nu e mai preţios şi mai folositor "decât de- 
prinderea d'a spune adevărul. 

A spune însă adevărul este, foarte adesea, o faptă 
de curaj. Da; şi de un curaj cu totul deosebit. 

Aci o întrebare: 


Când trecea profesorul pe lângă noi, el muia con- 
deiul în călimară şi îi stropea pantalonii pe la spate. 
Asta odată, de două, de nouă ori, încât ajunseseră bieţii 
pantaloni de erau albi în faţă şi cu picăţele negre pe 
la spate. Noi, proştii, râdeam! 

D'odată profesorul prinde de veste. Se întoarce, vede 
isprava. Stă o clipă înmărmurit... apoi, furios, strigă: 

— Cine e măgarul care mi-a făcut asta? 

Tăcere generală. 

— Cine e laşul care nu-și recunoaște vina? tună 
profesorul şi mai furios. 


Adevărul trebuie spus oare totdeauna? 

Intrebarea aceasta trebuie să lase pasul unei alte 
întrebări şi anume: 

Oare omul înţelept vorbeşte tot ce-i trece prin minte, 
sau alege ce trebuie spus și ce trebue tăcut? 


De sigur că alege; se ştie că fiecare lucru la vremea 
lui, și se mai ştie că, cuvântul e de argint, iar tăcerea 
le aur! 

Deaceea adevărul spus, — nu la vreme, — strică: 
precum strică soarele şi ploaia, — fără de care rod, 
mar putea fi, — când nu vin, la vremea lor. 

Acestea fie zise în chip de întroducere la o amin- 
tire din viaţa mea de colegian, în care, deşi spunerea 
adevărului m'ar fi scăpat, totuşi am socotit că-i mai 
bine să tac şi să sufăr. 

Intr'o zi, — într'o zi de vară, — pe când eram în 
clasă la lecţia de istorie, și profesorul nostru, — un mi- 
nunat profesor, pe care d'altcum îl iubeam cu toţii, — 
ne lămuria lecţia, iar noi luam note, camaradul nostru, 
care sta într'un cap de bancă, făcu profesorului o poznă 
pe care n'o mai uit, fiindcă dintr'însa a urmat pentru 
mine o mare supărare. 

Profesorul purta în ziua aceea pantaloni noui de 
dril alb. Poate chiar îi pusese pentru prima oară. Erau 
într'adevăr frumoși şi el părea bucuros că-i poartă. 

Cum se plimba, vorbind, trecea d'alungul clasei, pe 
dinaintea tutulor băncilor. Eu eram la un cap de bancă. 
Poznașul era tot cap de bancă, în dosul meu. 


Poznaşul îngrozit tace, făcând pe ipocritul. 

Apoi, privindu-și din nou pantaloni pătaţi; 

— Mes beaux pantalons blancs! (Frumoşii mei pan- 
taloni albi!) exclamă profesorul cu o induioşare întru- 
câtva comică. 

Atunci pe mine mă umflă râsul; dar un râs nebun, 
nesocotit, pe care în zadar vreau să-l stăpânesc. Râd 
şi iar râd; şi cu cât mă silesc, cu atât mai puțin 
isbutesc a-l astâmpăra, până ce isbucnesc în hohote ner- 
voase molipsitoare, care stârnesc în toată clasa un râs 
prelungit, nesfârşit, de-o necuviinţă fără margini faţă 
de bietul profesor. 

Acesta, mirat şi nedumerit, îşi îndreaptă 
din urmă furia asupra mea: 

— D-ta mi-ai făcut-o, Costa-Foru? întrebă 
neîncrezător. 

Eu, în loc să mă desvinovăţesc, râd şi iar râd. 

Atunci, privind la scânduri şi văzând că scândurile, 
chiar în dreptul meu, erau și ele proaspăt pătate de 
cerneală, profesorul nu mai are nicio îndoială şi rosti 
pedeapsa: 

— Costa-Foru, vei merge pentru 5 zile la carceră; 
eşi afară! 


în cele 


el, încă 


* 
* x 


La cuvântul carceră, îmi pieri râsul. 
Carcera era pedeapsa cea mai rar dată. Eu, care 


eram elev bun, nu suferisem până acum nici o pedeapsă. 
Aşa, d'odată să merg la carceră... şi fără să fiu vinovat... 
Mă făcui roșu la faţă și mă împotrivii cu aprindere: 

— Nu sunt eu vinovatul! 

— Atunci cine e? Spune! Eu tăcui. Tăcea şi poznaşul. 

In clasă, câţiva murmurau la adresa acestuia, unii 
încă mai râdeau pufnind. 

Profesorul zise; 

— Ori spune-mi cine e vinovatul, ori mergi la carceră. 

Ce puteam face: să pârăsc pe un camarad? Nu. El 
trebuia să-și spună singur greșeala. 

Mă sculai, pornii încet spre uşe şi... vinovatul nemăr- 
turisindu-și vina... eșii din clasă afară, pornind spre 
carceră. 


* 
* * 


Erau cinci chilii de carceră. De şi colegiul număra 
vre-o opt sute de elevi, toate erau goale în acea zi. 

Paznicul era chiar bărbatul suprgtveghetoarei dela 
infirmerie — papa Couturier — acela care în toate 
zilele, la aceleași ore, trecea prin coridoarele claselor 
strigând: 

„Infirmerie, sirops, tisanes, pensaments!“ (1) 

Atunci ieșeau din clasă cei care aveau doctorii de 
luat și-l urmau, în şir, doi câte doi, pâna la infirmerie. 

El mă cunoștea şi mă iubea. Mirarea lui de-a mă 
vedea venind la carceră fu nemărginită. 

— D-ta! la carceră? Dar, pentru D-zeu ce-ai făcut?l... 

Cu lacrimi în ochi îi istorisii întâmplarea, fără însă 
a-i destăinui nici lui pe vinovat. 

— Bine ai făcut şi bine faci că nu-i spui numele. 
Intre camarazi nu trebue să fie pârător; dar lasă-te pe 
mine! Papa Coutier ştie el ce are de făcut. Fii pe pace, 
nu vei mucezi în carceră! 


Şi, într'adevăr, el merse de vorbi camarazilor mei 
de clasă, îndată ce începu recreaţia. 

Aceştia erau toţi îndârjiţi şi gata a-i urma povaţa 
de-a sili pe cel vinovat să meargă la domnul provisor, 
să-şi mărturisească vina. 


(1) Infirmerie, siropuri, ceaiuri, pansamente. 


e pp 
ZT 


scrie citeț, cu cerneală, și 
numai pe o față a hârtiei. 


Sylvia Teper — laşi — E prea lungă bucata cu Va- 
silică-Jurnal. Am vrea lucrări cari să nu depășească 14 
pagini de caet. 

V. Grig. — Nu ne puteţi trimite altceva? 

Adolf Rothman — Loco. Poesia Șoarecele și Cotoiul 
este slabă. 

B. Berchman — laşi -- Nu sunt de pubicat versu- 
rile ce ne-ai trimis. Caută de citește mult şi cu mare 
luare aminte. 

Gross Suzana. Povestea trimisă are câteva stângăcii. 
Altceva l.. 


Pe la sfârşitul zilei, întră vinovatul în chilia locuită 
de mine. El intra pentru o săptămână întreagă, iar eu 
mă reîntorceam printre camarazi, liberat de directorul 
colegiului, bunul și iubitul bătrânel d. Gucrard, pentru 
care am păstrat o recunoscătoare amintire. El îmi făcu 
o părintească dojană pentru necuviința râsului meu 
nebun, pricina încarcerării mele. 

Nu e de prisos să vă spui că pantalonii pătaţi, — 
frumoşii pantalonii albi, — fură înlocuiţi cu alţii la fel, 


[| 


al cărui cost fu plătit, precum se cuvenea, de părinţii 
poznașului. 


C. G. COSTA-FORU 


Eugen Neuman — E foarte slabă poesia trimisă. 
Nesocoteşti regulele verificației şi faci multe greşeli. 

Lorsie Herscovici—Anecdotele nu sunt atât de isbutite. 

Felicia Rapaport—Hazurile sunt destul de cunoscute. 
„Curiozitatea“ va fi folosită. 

M. Trahtenbroit — Noua Suliţă. Toate lucrurile vin 
la rândul lor. Trebue să ştii să aștepți fără să te mâhnești, 

Vintilă Petru — Caransebeş — Poezia „Puiul“ este 
foarte stângace. Din bucăţile în proză, poate vom folosi 
mai târziu una din ele. 

I. Livianu — Briceva — Bucata „Cerșetorul orb“ 
are calităţi, dar nu poate merge într'o revistă pentru 
copii. Scene ca aceea din cârciumă, cu bătaia dintre 
beţiv şi băiat nu e bine să fie arătate copiilor. Şi apoi 
sunt şi unele cuvinte pe care era mai bine dacă nu le 
întrebuinţai în această povestire. 

I. Pădureanu — Briceva — Versurile, e adevărat, sună 
din coadă. Dar atât nu-i de ajuns într'o poesie, vorbe, 
vorbe, vorbe !... şi apoi nu se zice: „E dimineaţă pe la zori“. 

Elisabeta Lohn — Loco — Am citit versurile cu 
„Ionel cel sgârcit“, dar nu mi se par isbutite. Mai fp- 
cearcă, ești desigur o fetiţă care ai citit prea mult. | .,,j 


REDACŢIA!" 


NTAMPLAREA pe care vreau să v'o povestesc a- 
cum, sa întâmplat chiar în vara aceasta, pe 
plaja localităţii Mangalia. 

Aurel, Puiu, Moţu, Nicu, Cristian, Camil și 
Bébé s'au împrietenit pe plaje. Erau toţi aproape 
de aceiași vârstă și toţi veniră cu părinţii lor să-și pe- 
treacă vacanţa la mare. 

In fiecare zi, băieţaşii aceştia uniţi printr'o strânsă 
prietenie născoceau jocuri noi, şi zilele treceau fulgeră- 
tor de repede în voie bună şi înţelegere. 

Părinţii copiilor căutară să se cunoască între ei şi 
astfel mamele băieţilor stăteau împreună pe plaje, se 
întâlneau după amiază și stăteau de vorbă sau se plim- 
bau, iar taţii jucau popice, înnotau saa mergeau departe 
cu bărcile pe mare. 


Dintre toţi băieţaşi, cel care avea întotdeauna câte 
o idee nouă era Cristian. Mintea lui mereu trează, me- 
reu în frământare, născocea fel de fel de jocuri şi, 
pentrucă el era cel mai vesel, cel mai bun şi mai iubit 
de toţi ceilalţi din întreg grupul, băieţii îi spuneau 
„şeful“ 

— De-a ce ne jucăm azi, şefule? întreba Bebe sau 
Moţu. Şi Cristian avea întotdeauna un răspuns pe care 
ceilalți îl primeau îndată, bătând din palme şi sărind 
în sus de bucurie. 

Aşa, şeful a întocmit un concurs de scoici, adică u 
spus băieţilor că acela care va aduna cele mai fru- 
moase scoici va primi un premiu din partea lui. Toţi 
băieţii s'au sculat în zori în ziua următoare şi până la 
ora 11 dimineaţa, când se închidea concursul, a fost o 
adevărată întrecere pe plajă, în descoperirea celor mai 
frumoase și strălucitoare scoici. La ora 11, după cum 
s'au înţeles, toţi băieţii erau adunaţi în jurul „şefului“, 
arătând fiecare ce a strâns. 

Cristian îl „premie“ pe Aurel, căruia îi dădu un 
creionaş de argint, pe care îl primise el în dar când a 
trecut în clasa treia de liceu, adică acum un an. 

Altădată, „şeful“ organiză un concurs care se numea 
concursul celei mai frumoase fapte din ziua unui șco- 
lar la mare. Seara, când băieţii trebuiră să dea fiecare 
seama de felul cum își întrebuințase ziua și ce faptă 


bună făcuse, Moţu spuse că ela scăpat o muscă dela înnec, 
(musca vroia să se scalde, săraca, în farfuria cu supă!) 
Aurel, că a dat zece lei unui cerşetor, Puiu, că o femee 
bătrână l-a întrebat încotro s'o ia ca să ajungă într'o a- 
numită stradă, și el ia răspuns că o va petrece până a- 
colo, unde are treabă. Camil spuse că el a ridicat geanta 
unei cucoane şi-a dat-o şi, în sfârşit, Bebe luă premiul, 
fiindcă întâlnind pe drum un copil murdar și plin de 
bube, l-a dus la farmacie şi i-a cumpărat leacuri, chel- 
tuind toţi banii pe care îi strânsese, ca să-și cumpere 
când se va înapoia la Bucureşti, o carte pe care vroia 
de multă vreme s'o citească. 

— Ascultă, şefule, îi spuse Bébé, aş vrea să te iei 
şi tu la întrecere odată cu noi la ceva... 

— Da, asta ar fi o idee bună, sări Puiu. 

— Să-l vedem şi pe „şefu“ ce ispravă e în stare să 
facă, spuse Camil, singurul dintre băieţași căruia îi 
părea rău că toți ceilalți camarazi îl iubeau atât de mult 
pe Cristian şi singurul care de multe ori, cu o vorbă 
răutăcioasă, cu o pornire nesocotită, îşi atrăgea mustrări 
din partea celorlalţi. 

— Bine băieţi, răspunse vesel şi binevoitor „şeful“ 
— aşa va fi cum doriţi voi, vom organiza un concurs 
la care voi lua și eu parte, iar mamele noastre vor al- 
cătui comitetul care va da premiul. 

Toţi fură foarte mulţumiţi de cele pe care le hotă- 
râse Cristian şi fiecare, ducându-se acasă, îi spuse 
mamei lui: să ştii că eşti „membră“ în comitet şi că 
trebuie să aduci un lucru care se va da premiantului. 

Toate mamele se vorbiră între ele să dea fiecare 
câte o sumă de bani şi cu tot ce se va strânge să cumpere 
un dar frumos premiantului. 

— Dar, mă rog, ce fel de concurs va fi? întrebă 
Aurel. Căci de toate vorbiseră și mamele şi băieţașii, 
doar un lucru uitaseră cu toţii: să hotărască ce fel de 
concurs va fi. 

Şi, fireşte, tot Cristian dădu ideea. — Vom face cu 
toţii castele de nisip, şi cine va face cel mai frumos 
castel va lua premiul. Și ca să nu ne înghesuim cu toţii 
pe acelaş petec de plaje, ca să putem lucra în voie, 
vom clădi pe rând, doi câte doi. Bunăoară, astăzi Puiu 
şi Moţu vor trebui până seara să facă fiecare câte un 
castel de nisip. Mâine, vin la rând Bebe și Nicu, poi- 
mâine, Aurel cu Camil, şi la urmă, eu. Şi în felul a- 
cesta, adăugă şeful, nu va fi numai un singur premiant, 
ci mai mulţi, fiindcă, în fiecare zi, unul din cei doi cari 
au făcut câte un castel va lua un premiu. Vorfi cu 
totul trei premii. 

— Dar tu, tu cu cine te iei la întrecere, întrebă Ca- 
mil? Sau vrei să scapi iar. 

— Nu vreau să scap deloc, răspunse Cristian fără 
să se supere, tu şi cu mine, noi doi,„ne vom lua la 
întrecere, şi, fiindcă e unul mai mult, Aurel nu va lua 
parte. Pe el îl vom numi secretarul comitetului, care va 
împărţi şi premiile... Vă place? Cine are ceva de spus 
să spue acum. 

— Foarte bine ai hotărit, şefule, strigară toţi. Doar 
Camil părea totuşi nemulţumit. 

Din banii pe care îi strânseseră, mamele băieţașilor 
cumpărară o carte frumoasă, un cordon de piele cu ca- 
taramă şi un portofel. Aurel, secretarul, era însărcinat 
să păstreze la el premiile şi să însoţească mamele la 
plajă pe locul ales pentru clădit castelele. In acel loc, 
„şeful“: înfipsese un băț de care era legată o cârpă albă, 
pe care scrisese cu cerneală roşie: Vă rugăm să nu tre- 
ceți pe aci, să nu ne dărâmați castelele. „„Trecătorii ci- 
teau, zâmbeau şi ocoleau cu grijă locul cu pricina, „te- 
renul“, cum spuneau băieţii. 

In prima zi a concursului, Puiu şi Moţu făcură 
câte un castel de nisip. Castelul lui Moţu avea 


un turn, ferestre multe și o scară în spirală. Era des- 
tul de frumos. mai ales pe lângă cocioaba de nisip pe 
care o'clădise Puiu. In ius aceea, mamele Hope ni 
cu „secretarul“ 'premiară pe” Moţu, care primi un cordo 
alb de piele cu o foarte frumoasă cataramă. 

In ziua următoare, veniră la rând, aşa cum hotă- 
rise șeful, Bebe şi Nicu. Bebe făcu un castel măreț, cu 
„trei turnuri si cu o fortăreață de jur împrejur, Nicu 
clădi un „castel“ care semăna mai degrabă a coteţ. 

Și fireşte, Nicu nu luă premiu, ci Bébé primi un 
portofel roşu dt piele cu mai multe deschizături. 

In sfârşit, veni ziua a treia în care trebuiau să con- 
cureze Camil şi Cristian. Toţi “ceilalți aşteptau cu neli- 
nişte concursul şi în sufletul fiecăruia se putea citi do- 
rința de a căpăta „şeful“ cartea. Dar în ziua aceea, 
dimineaţa plouă și băieţii nu se putură întâlni pe te- 
ren. După amiază, ploaia stătu abea către orele şase. 

— Ce facem, întrebă Camil. Amânăm concursul pe 
mâine? 

— Eu spun să ne apucăm acum de lucru, până 
seara îl dăm gata. 

— Bine, răspunse Camil. Apucă-te tu să clădești și” 
când vei isprăvi, strigă-mă. Eu mă duc cu băieţii să ne“ 
scăldăm. 

Cristian rămase singur și începu să adune nisipul, 
să-l rotunjească cu palmele, să-I a 
minunate. In mai puţin de o oră, castelul era gata! 
Avea numeroase turnuri şi etaje, o terasă mare, şi era 
înconjurat de o curte mare care se sfârşea cu un po- 
duleţ. Poduleţul trecea peste un şanţ şi dădea pe nişte 
moviliţe de nisip, pe care Cristian făcu tot din nisip 
nişte soldaţi. 

După ce îl isprăvi, se duse să-şi cheme tovarăşii. 
Toţi erau uimiţi de frumuseţea castelului. Doar Camil 
tăcea şi strângea buzele. 


— Acum vreau să rămân eu singur şi să lucrez, 
spuse cu răutate în glas Camil. 

— Dar nu le putem aduce pe mamele noastre: pe 
plaje în seara asta; premierea va avea loc mâine, vorbi 
Cristian. 

Şi toţi fură de părere că „şeful“ are dreptate. 

Băieți se îndepărtară şi Camil rămase singur. Incepu 
să clădească cu râvnă și cu ambiţie. labuti într'adevăr 
să facă şi el un castel frumușel. Dar câtă deosebire era 
între castelul lui de nisip şi cel a lui Cristian! De 
lucrul aceste își dădu îndată seama băieţelul cel rău- 
tăcios şi amărât. Plecă după plajă, gândindu-se că a 
doua zi „şeful“, şi nu el, va lua premiu. 

Camil se duse acasă. Era opt și jumătate seara. 
Nici nu putu să mânânce de inimă rea. Vru să se culce, 
dar somnul nu se prindea de el. Deodată îi trecu prin 
minte o idee: se va duce pe plaje acum cât e întuneric 
şi nu-l vede nimeni şi va dărâma castelul lui Cristian. 
Mâine, băieţii îşi vor închipui că l-a dărâmat vr'un 
trecător sau că valurile mării au ajuns până pe teren... 

Camil nu şovăi de loc, se duse pe plaje bâjbâind 


prin întunerec şi fără să vadă, trânti un picior într'un 


castel, în acela care credea el că e al „șefului“. 

Dar norocul nu ajută niciodată răutăcioşilor şi piz- 
mătareţilor... Bietul Camil, din greşală, dărâmă chiar 
castelul său. Dar de lucrul acesta nu-şi dădu seama şi, 
încântat, se întoarse acasă. 

A doua zi, primul care veni pe plaje fu „şeful“. 


lfe, “să-i dea forme 


Văzu nedumerit cum castelul lui Camil e dărâmat; un 
singur turn mai rămase încolo doar moviliţe de nisip: 
„Sărmanul Camil} își spuse Cristian. Ce mâhnit va 
fi când va vedea ruinele muncii lui!“ Și într'o clipă, 
„şeful“* dădu o lovitură de picior, şi n castelul lui. 


și 


Când se strânseră băieţii, „comitetul“: mamelor 
„secretarul“ nu găsiră niciun castel pe teren. l 
— Da ce s'a întâmplat cu clădirile voastre? întrebă 
mirat Aurel. k 
— Pesemne că le-a dărâmat valurile pe amândouă, 
răspunse Cristian... - 
Și toţi crezură, afară de Camil care rămase ruşinat 
pe gânduri. Spre seară simţi nevoia să-şi mărturisească 
fapta. Il luă deoparte pe Cristian şi îi spuse cum el 
i-a dărâmat castelul... pe E 
— Te-ai înşelat, Camil, pe al tău l-ai dărâmat, pe 
al meu l-am stricat eu, azi, în zori zilei, ca să nu-ţi faci 
inimă rea. rii i 
— Iartă-ma, Cristian. M'am purtat urât cu tine, dar 


de-aci înainte să ştii că-ţi 
Cristian strânse măna 
pentru sine. 
Din ziua aceea numai 
să nu-l iubească pe „șeful“. 


voi fi un prieten adevărat. 
lui Camil şi păstră taina 
È 


4 
era niciunul în grup care 


SID. DRĂGUŞANU £ 
“~ FOTOGRAFIILE şcolarilor silitori, cari au trecut clasa 
cu PREMIUL I nu se publică decât dacă sunt însoțite de 


adeverinţa direcțiunei şcoalei respective, iar pe dos sunt 
scrise: numele PREMIANTULUI, clasa, şcoala şi localitatea. 


Domnul, doamna şi Nunuţa, 
Toată ziua, 

Bună ziua 

Se joacă cu pisicuța, 

O alintă şi-o desmiardă, 
Frică le e să n'o piardă 
Și de grija ce i-o poartă 


Nu dorm bine noaptea toată. 


Ti-am adus şi-o colivie, 

f Minunată, 

Argintată 

Numai ea-i o bogăție! 

In mijloc stă aninată 

DO verigă argintată 

Leagăn. care-l foloseşte, 
Coco, atunci când vorbește! 


Mițulica-i o pisică, 

Alintată, 

Legănată, 

De nimeni nu are frică, 
Doarme se'ntinde şi toarce 
Şi trăește'n bună pace, 

De un timp îndelungat, 
Intr'o casă... un palat! 


intr'o zi, iată că pică 
Unchiul lor, 

Călător, 

Fără seamăn, fără frică. 
Din America sosește 

Şi nepoata își vestește, 
Unchiul c'o cadoriseşte 
Cu'n papagal ce vorbeşte. 


Colivia a adus-o, 

Unchiul Gion, 

In saion 

Și pe masă, sus, a pus-o! 
Așezați în jur, cu toții 

II ascultă ca netoții, 

Pe Coco americanul, 
Care își face programul. 


Plecând. la sufragerie, 
Toţi din casă, 

Usa lasă 

Deschisă la colivie. 
Mițulica atât aşteaptă, 
Spre colivie se'ndreaptă 
Şi pe Coco americanul 

II păpă cu tot programul. 


Numai una'n casa toată, 
Pisicuța 

Lui Nunuța, 

Sade tare Îmbufnată 
Și'mprejuru-i tristă cată. 
Pismăreața pisico 

Lui Coco îi poartă pică. 


Când s'au întors de la masă, 
S'au crucit, 

Când au zărit 

Pe pisica, 

Mițulica 

Legănându-se 'ncântată 

Cât un balon de umfiată 

Pe veriga argintată. 


coţofană mică și şireată vâzând că vecinii ei, 
nişte porumbei albi şi frumoşi, au hrană din 
belşug, se gândi într'o zi să se amestece şi 
ea printre ei să le fure din grăunţe. Dar, se 
gândi ea; mai întâi trebue să mă vopsesc în 
alb ca să nu mă cunoască. Ea făcu chiar aşa şi intră 
în porumbărie. Porumbeii o văzură albă şi crezură că 
este un porumbel de ai lor, şi nici unul nu o atinse. 


Astfel ea trăia bine şi se făcu stăpână în porumbărie. 


„_ Dar, într'o zi, coțofana şireată uită că este vopsită 
şi unde se găseşte, şi începu să cârâie în limba ei. 

Când o auziră porumbeii cum cârâie, ghiciră îndată 
cu cine au deafăte și se hotărâră so pedepsească pe 
vecina aceasta, care umblă cu înşelătoria. Cât ai clipi 
din ochi, o luară-la ciuguleală și o goniră dintre ei. 

Când se văzu bătută și alungată, ruşinată, zbură la 
cuibul coţofenelor, pe care le părăsise şi de care nu mai 
vroise să ştie când trăia bine. Când ajunse printre ce- 
lelalte coţofene, și când acestea văzură o pasăre albă 
şi zgribulită printre ele, au sărit toate, și luînd-o la 
bătaie, au gonit-o şi de acolo, ; 

Astfel, coțofana care a umblat cu înșelătoria și care 
şi-a uitat pe ai săi când trăia din belşug la porumbei... 
a rămas fără niciun adăpost. 

Aşa se 'ntâmplă şi cu oamenii cari uită de-ai lor, 
fac pe mândrii şi se gândesc numai la ei. 


“sunt virtuoşi şi buni. 


10 


ul 


y 
| 
| 


e spune că într'o zi un lup se apropie de o stână 
şi se uita cu lăcomie prin gard la oile -şi la 
mieii strânşi acolo. Un biet miel care nu mai 
văzuse niciodată un lup, se apropie de el şi 
şi îl întrebă: „La ce priveşti mata aici?“ 

— „Caut iarbă fragedă, căci îmi place foarte mult“, 
răspunse lupul cu glasul prefăcut. 

— „Atunci nu este adevărat ceea ce se spune despre 
dumneata că-ţi place carnea animalelor“ zise mielul 
mirat. vi 

— „Desigur că nu este adevărat, scumpul meu 
prieten“, răspunse lupul cu blândețe. : 

— „Atunci. vom paşte împreună şi vom trăi ca 
frații“, zise mielul şi eşi din țarc, apropiindu-se delup. 
Atunci lupul şe repezi la el, îl sfâșie şi îl mâncă. 

Păziţi-vă, dragi copii, de oamenii cari se laudă că 
Judecaţi-i întotdeauna după fapte, 


nu după vorbele lor. 


ca 


| 


Rusul, Neamţul, Leşul, Sârbul, Franţuzul și Un- | 


Neamurile, câte-s toate, sus la Raiu ca să poftească 


- „Noroc Doamne“! 


. „Binele Turcul l-a luat“! 


După ce făcut-a lumea, Dumnez: u cu al său har, 
Hotări la fiecare neam să-i dea câte-un dar; 
Deci trimise vestitorii, pe pământ, ca să vestească 


Turcul, grijuliu, se scoală mai de vreme, se închină 
Și pornește la drum, grabnic. înspre-a Raiului 
(grădină. 
Cum ajunge, se oprește 'naintea lui Dumnezeu 
Şi făcând trei temenele, își aşteaptă darul său. 
„Ei, ce vrei? — întreabă Domnul, — spuneţi 
(păsul, măi fârtate“!| 
„Bine Doamne“... 
„Tot de „bine“ în viaţă să ai parte“! 


Pleacă Turcul, vine grecul şi ţanţoş strigă cu foc P 


„Noroc Doamne“! A 


„Bine fie! — Să ai parte de Noroc“! A 


Mai târziu iată s'arată şi Bulgarul, 
„Tu ce vrei“? 


„L-a luat Grecul; altceva cată să-mi cei.“ ; 
„Ti, că prost fusei, bre Doamne, că ’naintea lui 
(n'am fost! 

„Prost ai fost? Rămâi atuncea toată viaţa ta un 
(prost! 


După el veni Românul şi spre Domnul s'a 'nchinat 
„Bine te-am găsit „Slăvite“! ; 
„Binele Turcul l-a luat“! 

„De, norocul lui“! 

„Norocul l-a cerut Grecul întâi“! 
„Dar mie ce-mi mai rămâne ?“ 

„» „„Darnic* pe veci să rămâi“ !... 


Astfel au trecut prin fața Cerescului Impărat 
Toate neamurile lumii şi-au luat toți ce li s'a dat; | 


gureanul 
Iar la urmă de tot iată că veni și biet Ţiganul. 
„Noroc Doamne“! 
„L-a luat Grecul“! 
„Bine“! 


„Dar eu“? 

„„Darnic pare-mi-se că pe Român l-am lăsat“! 
„Apăi nu-i batjocură asta Dumnezeule Prea Sfânt?“ - 
„De „batjocură“ s'ai parte toată viața pe pământ“! 


Şi de-atuncea, biet Țiganul, în batjocură e luat; | 


' Precum i-a fost lui ursitul dela Dumnezeu lăsat! îi 
La 
à MOŞNEAGU. | OOA 


11 


MEŞTERUL strică 


de MARIN IOPDA 


CAP. X. 


ȘI LENUŢA FACE PLANURI 


Ai crede că au fost vorbiţi — poate chiar au şi 
fost. Destul numai că nici domnul Gheorghe şi nici 
domnul Grigore n'au scris în scrisorile lor nici un rând, 
nici un cuvânt despre Sile. S'au ferit să trimită răva 
cu veste de moarte băeţelului cu ochi de cărbune Pda 
la Dormărunt. Şi doar ei doi urmaseră convoiul morții 
alături de ceilalţi părinţi, tăcuţi şi îngânduraţi. 

Bine au făcut, fiindcă vestea năprasnică l-ar fi 
săgetat pe Ică drept în inimă. Așa, cel puţin așteaptă 
şi nădăjdueşte. Altfel, cruzimea adevărului l-ar fi 
făcut să-și iasă dintr'ale lui, i-ar fi înceţoşat gândurile, 
i-ar fi mohorât sufletul. „Să afle mai târziu şi de la 
alţii“ — se gândise domnul Gheorghe. Dar grija de 
părinte nu i-a putut opri mâna să adaoge în josul de 
pagină al scrisorii: 
spssi vezi, măi băete, fii cu ochii în patru, nu te lăsa 
dus de jocurile tale nesăbuite. Cată să fii prevăzător, 
ca să nu-ți primejduești viaţa şi să faci vreo nefăcută, 
că suntem bătrâni şi numai pe tine te avem pe lume... 

Ei, de ar fi ştiut Ică ce amar de părinte grijuliu 
ascund rândurile acestea! 

De-ar fi ştiut ce întâmplare năprasnică l-a dus din 
lumea pământeană pe cel mai bun prieten al săul 
Dar e străin de toate acestea și bine ar fi să rămână 
străin multă vreme. Căci ar fi păcat să i se întunece 
bucuria şi lumina zilelor pe care le petrece la Dormărunt. 

Aci îl vezi pe culme de deal, aci coboară în sbor de 
lăstun pe costişe, până devale pe malul apei; aci călare 
pe bicicletă, mult visata lui bicicletă, despică apa zărilor, 
gonind în sfârâit de roţi, departe, departe, tot mai 
departe. Parcă o mână nevăzută îl împinge cu putere 
înainte. Panglica şoselii fâşie sub roţile repezite de 
apăsarea pedalelor. 

O piatră ţuştită de sub roata de cauciuc trăsneşte 

cât colo cu bâzâit de bondar. 
Goană nebună, cu mânecile cămăşii bătute în fâlfâire 
de aripi, cu pieptul desgolit mângâiat de vânt, dogorit 
de soare, cu pletele resfirate, bătând peste creștet. Apoi 
întoarcerea din punctişorul topit pe sosea. până creşte, 
creşte şi trece ca vijelia prin faţa Lenuţii care-l aşteaptă 
cu mâinele întinse. 

— „Ai mers mai repede decât automobilul lui nenea 
Victor“, ti spune ea, învăluindu-l într'o privire caldă. 

— „Dacă de la pedale ar mai porni o roată şi un 
lanţ la roata din faţă a bicicletei, aş alerga şi mai 
repede, răspunde Ică. Sau dacă din fusul ghidonului 
ar porni drept în sus un catarg de oţel de care să se 
anine o pânză, pe un vânt bun şi pe-o şosea netedă, 
m'aș duce până la Bucureşti. Sau, dacă aş avea două 
arcuri, cu un meșteșug pe care l-am inventat eu, aș 
face ca bicicleta să fie mânată singură, fără să mai 
dau din picioare“. 

Dar fetiţa isteaţă a văzut și ea multe la oraş şi 
răspunde: 

— „Aşa ceva sa inventat de mult, şi mă mir că tu 
nu cunoşti ce e aceea motocicletă!“ 

Se miră numai ţâncii strânşi în cămășuţe de pânză 
țărănească, scărpinându-se cu mâinile murdare în claia 
de păr cânepiu. Ică îşi ţuguie buzele şi rosteşte răs- 
picat ca omul stăpân pe el: 

— „Da, dar vezi că o motocicletă înghite benzină 
şi ulei ca să poată merge, pe când motorul meu merge 
singur, numai cu puterea celor două arcuri. 

E rândul fetii să se mire odată cu liota de copii 
care se uită cu jind la ei, sorbind cu ochii maşina 
năsdrăvană cu roate de gumă și coarne de oţel „Și 
Ică porneşte să-i lămurească invențiile lui. Şi vaporul, 
şi automobilul, și avionul, până când ajunge să spună 


Incă de mici, copiii fac planuri de viitor, întocmai ca şi părinții lor. 


şi de întâmplarea cu pisica sburătoare, până când simte 
nevoia să-i lămurească totul pe fiele mototolite ale 
caetului cu scoarțe albastre, adus în goană de acasă. 

Şi unul lângă altul, ei la mijloc, iar împrejurul 
lor cu ceata amuţită, copiii vorbesc ca doi oameni mari, 


fac planuri, se gândesc la viitor şi uită că pe deasupra 
gândurilor şi ţelurilor, numai de ei văzute, mai stau de 
veghe gândurile şi ţelurile părinţilor lor, iar pe deasu 
pra tuturor pluteşte, atotstăpânitoare, voinţa lui Dum- 
nezeu. Ei nu ţin seamă de nimic, merg otova, într'una, 
acolo unde-i mână gândul şi închipuirea lor; ridică 
uzini mari, construesc oraşe, case cu sute de etaje, le 
leagă între ele cu trenuri sburătoare, cu şosele ce trec 
peste acoperișuri, cu maşini ce străpung munţii, se 


12 


scufundă în ape şi sboară în înaltul cerului. Mintea 
lor lucrează în voe şi nu cunoaște oprelişti, fără zăga- 
zuri, lucrează după îndemnul inimii. Cresc ca din 
pământ fabrici, uzini, oraşe şi tot ce închipuirea lor a 
visat vreodată. 

Chirciţi pe vine, împrejurul lor, micii ţărani de- 
prinşi cu altfel de vorbire, deprinşi cu alţi oameni, cu 
alte jocuri şi cu alte îndeletniciri, îi ascultă cu ochii 
holbaţi, cu răsuflarea întretăiată, cu gura strânsă pungă 
şi cu feţele schimonosite. Când şi când, câte unul su- 
râde sau oftează. Se simt şi ei prinşi în vârtejul pla- 
nurilor năstruşnice, duşi cu gândul departe, într'o lume 
închipuită şi aşa de străină de ei. Parcă o vraje cobo- 
rită de undeva de sus, pe aripi de vânt, le-a sucit 
minţile, i-a desprins de pe pământ și ia resfirat prin 
văsduh, ca pe un puf de păpădie; nu mai ştiu ce-i cu 
ei, unde sânt, ai cui sânt.... 

— „Tu, şopteşte încet Lenuţa, o să ai un aeroplan 
şi o să pleci în fiecare dimineaţă să inspectezi toate 


NI 


OUT 


A A N 


uzinele din ţară. Pe cea de la Constanţa, de la Cernăuți, 
Iaşi. Chişinău, Arad, Timişoara, Braşov. Până la prânz 
inspectezi toată ţara. După masă o să intri în atelierul 
tău şi o să stai de vorbă cu inginerii despre noile tale 
invenţii. Eu o să mă duc la cinematograf cu mașina pe 
care zici că vrei să mi-o dărueşti. O să am o rochie 
frumoasă şi o geantă de piele, căptușită cu mătase, 
plină cu bomboane. Seara o să primim musafiri şi o 


să ne plimbăm cu vaporașul pe care o să-l inventezi tu“... 

Acum, toate micele ţărăncuţe de câte șapte, opt, 
şi zece ani chiar şi celelalte mai mari, care stau împre- 
jurul lor şi ascultă potopul de vorbe vrăjite, se văd 
îmbrăcate în rochii scumpe, duse în maşini strălucitoare 
şi mâncând bomboane gustoase. Dar ele nu ştiu nici 
cum arată rochiile cele de preţ, nici cum sunt mașinile 
scumpe şi nici care e gustul bomboanelor. Căci la Dor- 
mărunt nu sunt nici ateliere mari de croitorie, nici 
garaje de automobile și nici cofetării cu dulciuri care 
ar face să le lase gura apă. lar băeţii, încinşi cu curele 
sau cu brâuri roşii, cu picioarele goale şi crăpate, pline 
de glod, se văd şi ei ajunşi cine ştie pe unde, domni 
mari, bogaţi şi învăţaţi. 

Nu ştiu însă cam în ce fel vor arăta, căci Dormă- 
runtul i-a obișnuit să vadă numai ţărani potoliţi cari 
muncesc la câmp, iar cei câţiva orăşeni cari au trecut 
pe acolo nu arătau mai altfel decât ei. 

Dar Ică şi Lenuţa vorbesc mult și repede. Şi pe 
nesimţite s'a lăsat şi seara. Undeva ţârâie greerii, iar 
brotacii pe malul apei au început să orăcăe amarnic. 

Copiii mici n'au băgat de seamă când de peste culme 
pe deasupra copacilor s'a ridicat albă şi mare luna, că 
satul e luminat acuma ca ziua. Ei sunt duşi departe, 
călătoresc cu gândul cine ştie pe unde, că nici nu mai 
aud glasurile mamelor care îi strigă îngrijate. 

Târziu, treziţi din visare, după ce Lenuţa s'a topit 
cu bicicleta în depărtarea şoselei spre casa părintelui 
Gheorghe, iar Ică a pornit-o pe uliţă, copiii se răspân- 
desc ca puii de potârniche. Şi nu după multă vreme 
isbucnesc deodată din mai multe locuri ţipetele celor 
altoiţi cu cocioarva. 

Pe lIcă îl întâmpină întâi lătratul lui Ciobanu, 
care apoi se gudură sărindu-i în faţă şi punându-i pe 
piept două labe mari şi grele. Apoi, de undeva din 
dosul unei şuri năvăleşte în picuri deşi râsul sgomotos 
al unchiului Ioniță. 

— „Hei, nepoate, grăbeşte că pierdem cina. Maică- 
ta şi nevastă-mea îs făcute foc pe noi. Ne aşteaptă de 
mult cu masa întinsă; eu nu-ţi prea cunosc sorocul sto- 
macului, dar pe mine mă pişcă a foame de lup. Cu 
toate astea, hai şi-om trece şi prin atelier să-ţi arăt 
cam ce am lucrat în lipsă 

Şi la lumina gazorniţei, băiatul văzu rodul hărni- 
ciei lui Gavrilaş: omul închipuise din niscaiva bețe de 
corn, din nişte roate de la vreun căruţ, roate de lemn 
cu spiţe subţiri de fier, un fel de bicicletă, nu tocmai 
bicicletă, dar ceva asemuitor, mai grosolană, dar destul 
de arătoasă pentru ca să te îmbie să sări pe ea şi s'o 
porneșşti la drum. 

Da”, dacă ar fi avut şi pedale cu lanţ, cu care să 
poţi face vânt roatelor să te ducă unde vreil 

Numai că Ioniță Gavrilaş văzuse bicicleta mânată 
la vale pe drumul săpat sub costișe... 

Şi cu vântul luat de pe deal, poţi să străbaţi în 
goană satul, tot'aşa de repede ca duduia Lenuţa pe 
ducipalul ei de oţel. Şi dacă n'are gumă pe roate, te-o 
sdruncina puţin, da asta-i tocmai bine ca să te crezi 
călare chiar pe un cal adevărat. 

Aşa crede Ioniţă Gavrilaş, dar nepotul său, Ică, 
altfel se gândeşte: „O leg, băete, pe a mea cu o sfoară 
lungă sau cu o sârmă de spatele celei a Lenuţei. Acum 
fie că încalec eu pe bicicleta ei și ea încalecă pe a mea 
şi aduc eu cum duce locomotiva vagoanele, fie că o las 
pe ea să ducă greul și eu mă sui în cea din urmă. 
Dar mai bine cred să fiu eu locomotiva şi ea vagonul.. 
„Aci ajunse cu socoteala Ică. 

— „Dar bine, oameni buni, vă faceţi de cap? Tre- 
ceţi la masă, că se răcesc bucatele“ — se răstiră în 
cor cucoana Maria și lelea Florica din pragul uşii. 

Ioniță Gavrilaş răspunse cu un hohot şi se repezi 
afară trăgându-şi nepotul de mână. 


In No. viitor: 
Cap. XI — Săriţi, foc! 
PRR XXaXXXaaaaXXXaaXXXXaadoavvavve 


Fotografiile premianţilor se mai primesc până în 15 
Septembrie. Cele trimise după această dată nu se mai 
publică. 


13 


SERIA | 


Concursul de jocuri pe luna Septembrie 


CINEL 


RAŢA 


ORIZONTAL: 1) Ghici! 5) Ban. 6) Sfârşitul unui 
sfârşit. 7) Fiinţă superioară. 8) Această pasăre îl ră 
lătăreţ. 11) Obiect casnic. 13) Diviziuni de timp. 14) 
Țiglă. 16) Vas de bucătărie. 18) Cât e ziulica de mare, 
se bălăceşte în ea. 20) Plantă textilă. 21) Neam. 22) Intinsă. 
24) Lucrez pământul. 25) Animal de pădure. 27) Pronume. 

VERTICAL: 2) Articol. 3) Copac. 4) Vehicule mo- 
derne. 8) Animal domestic. 9) Locul pe unde se intră. 
10) Parte din corpul raţei. 11) Nume temenin. 12) Can 
juncţie. 13)Balaur oltenesc. 15) Se ia dela oaie. 17) N a- 
cagiu. 19) Il dă rața. 23) Pronume. 26) Notă muzicală. 

ANDREI GHORGHE 


CALUL 


ORIZONTAL: 2) V. hicul tras de cai. 6) Ins dintr'un 
popor barbar. 8)%Rând. 9) Soldat pe cal. 12) Parte din 
piciorul calului. 15) Vechi dregător al Olteniei. 16) Fluviu 
în Elveţia. 18) Conjuncţie. 19) Semnul înmulţirii. 21) Pro- 
nume. 23) Alt pronume. 24) Articol. 25) Indema pentru 
cal. 26) Corabie. 29) Astvârlire. 32) Pană de despicat, 
33) Notă muzicală. 34) Primele litere ale alfabetului. 
36) Armată pe cal. 38) Pronume. 39) Produs al găinii. 
40) Câmp semănat. 41) Botul porcului. 43) Notă muzi- 


14 


cală. 44) Atmosferă. 45) Parte din ham cu ajutorul căruia 
conducem calul. 46) Notă. 47) Oraş antic. 48) Metal. 
VERTICAL: 1) Metal. 2) Vehicul tras»de cai. 3) Cal 
frumos. 4) Gară unde trenul stă cinci minutel! 5) Nume 
femenin. 6) Copilărie. 7) Măgar. 8) Vehicul pentru dus 
apa. 9) Cel ce călăreşte pe cal. 10) Cal de culoare roşie. 
11) Măsură. 12) Face armata pe cal. 13) Salutare! 
14) Puternic. 17) Animal de apă. 18) Animal nobil. 
20) Diviziuni de timp. 22) Animal-monedă. 25) Curele 
pentru înhămat calul. 27) Obiect casnic. 28) Sgârcit. 
29) Articol. 30) Sue. 31) Bolta cerească. 35) Părul de 
pe gâtul calului. 37) 365 de zile. 42) Brăzdez pământul. 


44) Metal: 
IONEL BICHIGEAN-Năsăud 


DESLEGĂTORII CONCURSULUI POPULAR 


PROVENCA 


Aiud: Neli şi Pilu Todoreanu (15). Alba Iulia: Glück 
Marianne (10), Stamatian Victoria (7). Alexandria: Văi- 
tuş O. Toma (15). Anina: Mănescu Ioan (3). Arad: 
Davidovits Carol (9), Ilica S. Octavian (2), Kern Ladis- 
lau (15), I. şi A. Feldmann (15), Remus Mladin (13), 
Solomon Suzana (3), Székely Clara (8), Țitiriga Aurelia 
(1). Asău: Lulu şi Paula Ardealeanu (11). Babadag: 
Erna Taler (6). Bacău: Ana Davidovici (8), Mircea Ber 
(2). Bairamcea: Imanuel Belostoţehi (14). Balcic: An- 
ghelov B. Peter (12). Bazargic: Ana Maria Teodorescu 
(13), Corina Simanioti (13). Băile Herculane: Iakob 
Schaschek (1), Martinescu I. D. Dimitrie (5). Bălţi: 
Alexandru Borş (14), Gherman Zica (15), Iurie Caspro- 
vici (13), Mirella Rabinovici (14), Natan Milman (13), 
Stăniceanu Madeleine (2), Vianor $mighelschi (6). Bă- 
nești: Cornelia Grigorescu (8). Bârlad: Abramovici Lily 
și Nataliţa Faibiş (13). C. şi A. Hristea (5) Lidia Perl- 
man (9) Eugeniu şi Ecaterina Mavrodin (5), Umic Mils- 
tein (11), Zifica Mirenberg (14). Bârsa: Doina Tirla (5). 
Bilciurești: Aurelia Gh. Conoval (2). Bistriţa; Lazăr 
Valeria (1). Blaj: Mircea-Tiberiu Avram (12), loan 
Olteanu (8), Bolgrad: Haciungescu Raul (2). Braşov: 
Gidro Roza (15), Mănescu Nicolae (15), Gorescu Alexan- 
dru (14), Aurica Serdea (1), Perlmutter Paula (14), 
Viorica şi Mirea Cristescu (14), Costel Purcăreanu (14), 
Bobancu Emil (4), Révész Agi (10). Bravicea: Elly Po- 
rubin (15), Salomeia şi Tilea Gulco (13). Brădeşti: 
Gigel I. Stanciu (11). Brăila: Ciolac Z. Ionel (13), Me- 
rupi N. Travlos (15), Anny Theodosiades (15), Konner 
I.. Victor (8), Ghiţu O. Octavian (2), Marcu I. Gheorghe 
(11), Vonghizas P. Constantin (2). Brezoiu: Himler Iacob 
(3), Briceni: Ava Zaidberg (6), Rafael Spizel (15). Bur- 
dujeni: Ruben Schaffer (15), Ana Koch (15). Buzău: 
Stelian Emil (10). Bucu: Ovidiu N. Tomescu (12). Cahul: 
Vlad Cazacov (16), Vizireanu Nicolae (15), Zinaida 
Danielenco (3). Calafat: Iurii Caraghiaur (14). Caran- 
sebeş: Pudelko Ştefan (7), Feneş loan (3). Călăraşi: 
Idulescu C. loan (14). Căușani: Isaia Chişinovschi (6), 
Câmpina: Bujeţeanu Constantin (15), Otilia Slavu (14), 
Anton Wachlowski (14), Cornelia Ion Grigorescu (2). 
Magda A. Ecaterina (11), Apostolescu Em. (15), Fontini 
Mario (8). Câmpulung Muscel: Vâlceanu Em. loan (2), 


(va urma) 


CUPON DE JOCURI PE 
LUNA SEPTEMBRIE 


Numele și pronumele 


SERIA I 


Adresa: ___ 


= 


Au Becul lasa cu PRIMIUL 1 


următorii 


MADELEINE ROMAN 
Şc. Clemenţei 


clasa IV-a Loco 


MOISE MIRCEA 
Șc. din Pesac 
clasa Il-a 


Timiș 


VÂRLAN NESTOR 


clasa l-a  șc. din Satu-Mare 


i! 
EUGENIA și GEORGETA 


VÂRLAN 
clasa Ill-a și V-a Satu-Mare 


iV: 
MARIETTA SVORIȘTEANU 
Şc. Voința 


clasa l-a Loco 


Pi 


cititori ai revistei noastre ! a 


M-GAREITA GRĂJDEANU 
Șc. prim. de fete 


clasa IV-a 


Şc. Lucaci 
clasa Il-a 


Şc. prim. 
clasa Il-a 


a a. ACR 
VIORICA CHILIBARU 


Soroca 


vi 


LEONIE WECHSLER 


Loco 


R.-Vâlcea 


FELICIA HIRSCH 


Şc. Romanescu 
clasa IV-a 


Loco 


PUIU BLATT 


clasa Ill-a 


Loco. 


CELA SUFRIN 
Șc. de fete Nr. 13 


clasa IV-a Loco 


ELIZA TONI 
Şc. de fete Nr. 6 


clasa Il-a lași 


DORELA HERSCOVICI 
Șc. Lucaci 
clasa Il-a Loco 


„Al 


ZITTA IĂGER 


Şc. Lucaci 
clasa Ill-a Loco 


PC a e a 


E S 


NATHAN RCSENBERG 
Şc. Sf. Andrei 


clasa l-a Loco 


15 


VICTOR ESCHENASY 
Inst. Javet 
Craiova 


GETTA SCHWARTZ 
Şc. „Progresul" 


clasa Ill-a Luco 


Şc. „Cultura" 


clasa l-a Loco 


WEINTRAUB EDITH 
Şc, Lucaci 
clasa Il-a 


Loco 


te să 


IOSEFINA BERCOVICI 
Şc. Carmen Sylva 
clasa l-a 


DD | 


Loco 


- 


ELENA ANGHEL 
Şc. Carmen Sylva 
clasa l-a 


pat 


Loco 


| 
| 
E 
! 
| 


BEBELUȘA FLORIANA 
Șc. prim. Nr. 13 


clasa Il-a Loco 


CORNELIU MARINESCU 
Şc. Nr. 52 


clasa l-a Loco 


ZAHARIA MARCEL 
Şc. Sf. Andrei 


clasa l-a Loco 


DORINA SCHĂCHTER 
Şc, Lucaci 


clasa Ill-a Loco 


Despre sborul 


cu avionul 


Răspuns unui cititor care a fost 
dela Bucureşti la Constanta 


N cititor al revistei noastre, micul Ticu 
Scărlătescu din Bucureşti, îmi scrie o 
foarte frumoasă scrisoare, rugându-mă 
să-i dau lămuriri asupra concursului 
literar şi de desen, deschis de Dimi- 

neața Copiilor. 

Aş vrea, dragă Moş-Marine, — îmi scrie el, 
să ştiu dacă pot să scriu ceva, nu despre cea 
mai frumoasă zi din vacanţă, cum cere concursul, 
ci despre cea mai frumoasă zi din viaţa mea. 
Apoi, pe câteva pagini, el îmi descrie plăcuta și 
instructiva călătorie pe care a făcut-o împreună 
cu tatăl său, plecând cu avionul dela Bucureşti 
la Constanţa. 

Iată, răspund eu, ceva foarte frumos şi pentru 
care şi eu te invidiez, eu care am fost de multe 
ori cu avionul în viaţa mea, dar, desigur, te invi- 
diază mulţi din cititorii mari și mici ai revistei. 
Călătoria făcută este, în adevăr, de toată frumu- 
sețea, mai ales că aţi ales un drum aşa de plin 
de privelişti frumoase. Ai putut să vezi de sus 
şesul cel întins al Bărăganului, Dunărea cea lată 
cu Borcea şi canalurile ei, podul dela Cernavodă 
şi frumosul port Constanţa, aşezat pe malul Mării 
Negre. Desigur, dacă zici că aţi sburat numai la 
vreo cinci-şase sute de metri înălțime, ai văzut plu- 
tind încet pe Dunăre vapoare şi șlepuri, iar peste 
pod ai putut vedea trecând trenul. Apoi, oraşul 
Constanţa, cu portul său,.din care vin şi pleacă 
tot felul de vapoare, este desigur neasemuit de 
frumos, aşa cum se arată de sus, în bătaia soa- 
relui, alături de întinsul albastru al mării ce-şi 
trimite spre țărm dantela valurilor spumate. Ţi-a 
plăcut mult călătoria aceasta și ai fi vrut desigur 
să ţie o vecinicie. Din păcate, aţi plecat dimi- 
neața şi peste o oră, poate și mai puţin, aţi fost 
la Constanţa. Seara, tot cu avionul v'aţi întors 
la Bucureşti. A fost pentru tine o zi fericită, 
plină de multe și felurite bucurii. La Constanţa 
te-ai plimbat pe nisipul plăjii, ai fost prin port, 
la far şi chiar te-ai dus cu un vaporaş în larg. 
Aţi mâncat la un birt peşte prins chiar în ziua 
aceea şi aţi rătăcit pe străzile însorite ale mi- 
cului orăşel. 

Foarte frumos! 

Vrei acum să scrii tot ce ai văzut şi simţit 
în această zi sub titlul: cea mai frumoasă zi din 
viața mea. Eu te sfătuesc să-i zici tot cea mai 
frumoasă zi din vacanță. Şi ştii dece? Vacanţa 
începe să se apropie de sfârşit, iar viața ta e 
lungă, puiule, e lungă şi vei mai avea încă multe, 
multe bucurii trăind-o. 

Aşadar, aşteptăm să ne trimiţi bucata ta 
pentru concurs. 

Şi încă ceva. Cine ştie dacă concurând la 
concursul nostru nu vei câștiga și tu unul din 
frumoasele premii date de revista noastră. 

Cine ştie.l... 

O bucurie aduce altă bucurie... 


Alas - Marii 


îMINEATA 
LEE 


D 
| 


Câinii vorbesc? 


Să nu credeţi că e vorba de o fabulă; e o întâm- 
plare adevărată. Şi totuşi, dacă te gândești mai bine, 
vezi că seamănă cu o fabulă, deoarece în aceste rânduri 
se arată cum vorbesc câinii... 

Sunt câţiva ani de atunci, întrun orăşel din Italia 
trăia un mare învăţat. 

Era un om de ispravă şi îşi petrecea o mare parte 
din timp învățând, muncind și dând lecţii altora. 

Intr'o seară, când tocmai ieșise din școală ca să se 
mai odihnească, auzi câteva schelălăituri. El căută cu 
privirea în bezna străzii slab luminată şi izbuti să des- 
copere, lângă trotuar, un biet câine rănit. El era acela 
care se tânguia atât de sfâșşietor. 

Pe semne, l-o fi călcat vreo căruţă şi şi-a rupt un 
picior. Profesorul luă animalul în braţe, se înapoie la 
Institutul unde lucra și-l puse pe o masă. Câinele mai 
schelălăia încă dar nu atât de tare ca înainte. Parcă 
pricepea că se îngrijea cineva de el, care voia să-l 
vindece. 

Invăţatul făcu o scândurică şi, ajutat de un servi- 
tor, o legă de piciorul rupt, în aşa chip încât oasele să 
se îmbine cât mai bine. 

Câinele stătu liniștit la îngrijirile doctorului, lătrând 
numai din când în când. Apoi linse mâna binefăcă- 
torului său, privindu-l cu ochii-i umezi, plini de recu- 
noştinţă. 

Profesorul îl puse pe o pernă şi trimise servitorul 
să-i cumpere lapte. 

A doua zi, câinele îl privi lung, mișcând din coadă 
de bucurie; ajunseră prieteni buni. 

Şi bătrânul învăţat, care era ursuz și trăia singura- 
tic, îşi găsi un tovarăş în credinciosul câine. 

Nu prea era frumos și nici nu puteai să desluşeşti 
din ce rasă făcea parte; avea ceva dintr'un fox-terier 
şi puţin dintr'un spitz, dar era foarte isteț și, în scurt 
timp, şi-a câștigat prietenia tuturor. După câteva zile, 
piciorul se înzdrăveni, profesorul scoase scândurica şi-i 
dădu voie câinelui să plece, dar acesta rămase la In- 
stitut şi nimeni nu se îndură să-l gonească. Totuşi, după 
puţină vreme, câinele, care, pe semne, era un animal 
de pripas, începu să zăbovească în târg, Se întorcea 
întotdeauna spre seară, înainte de a se închide poarta 
spitalului. 

Dar într'o seară fu aşteptat în zadar, căci nu veni 
de loc. Şi nu veni nici a doua zi şi nici în zilele ur- 
mătoare. 

— Eh! s'o fi dus printre tovarăşii lui de hoinăreală, 
își spuse doctorul, puţin mâhnit. Dorul de ducă o fi fost 
mai puternic decât simțământul de recunoștință... 

Intr'o seară, însă, profesorul în timp ce lucra la 
una din cercetările lui, auzi nişte sgâlţâituri la poartă. 

— E el — grăi dânsul bucuros şi se repezi să-i 
deschidă. 

Era chiar câinele, dar nu singur 

Aduse cu el un alt câine care se tânguia, căci avea 
un picior rupt. 


Profesorul rămase nedumerit şi, în timp ce se uita 
la piciorul rupt al câinelui, gândi în sinea lui: 

De bună seamă, aceşti câini vorbesc; altfel cum s'au 
înţeles să vină la mine? 


Judecata lui lonel 


Ionel Popescu, un băiat bogat care a căzut la exa- 
men, îl întreabă pe premiantul clasei, Vasile Ştefănescu. 

— Vasile, ce ţi-au dat părinți tăi fiindcă ai trecut 
clasa? 

— Nimic, răspunde Vasile; părinţi mei sunt săraci. 

— Vai, ce nedreptate. Nu era mai drept să-mi dea 
mie premiul, care am căpătat o bicicletă, decât ţie, că 
nu ţi s'a dat nimic? grăi Ionel, îndârjit. 


CONCURSUL DE VACANŢĂ 


Cititorii cari participă la concursul nostru. literar 
cu tema „Descrierea unei zile de vacanță“, vor trebui 
să ţie seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie făcută 
fără ajutorul nimănui şi pe înțelesul tuturor. 2) Să nu 
depăşească cinci pagini de caet, scrise cu cerneală, cât 
mai citeţ şi numai pe o singură faţă a hârtiei. 3) Se 
vor descrie mai ales întâmplările de haz din excursii 
sau din jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot însoţi 
lucrările de desene făcute pe hârtie albă, în creion sau 


culori. Mărimea lor nu trebue să depăşească o jumătate 


de foaie de caet. 5) Pe ultima foaie a compoziţiei, jos, 
în dreapta, precum şi pe spatele fiecărui desen se vor 
nota lămurit numele şi pronumele concurentului, vârsta 
şi localitatea, iar pe plicul adresat revistei se va scrie: 
pentru concursul de vacanţă. 
EE 
In editura „Adeverul” a apărut cartea „Suflet de părinte" 
de C. G. Costa-Foru care se găsește de vânzare la toate 
chioșcurile din țară. 
Prețul 40 lei 

PEEL ERE ESC 5I OHA [A PE PIERD IS E E II SOD SE EU ANES RIP UNI: 

_ Fotografiile premianţilor publicate în revistă nu se 
mai înapoiază. 


FOTOGRAFIILE şcolarilor silitori, cari au trecut clasa 
cu PREMIUL | nu se publică decât dacă sunt însoțite de 
adeverinţa direcțiunei şcoalei respective, iar pe dos sunt 
scrise; numele PREMIANTULUI, clasa, şcoala şi localitatea. 


Director: 


MARIN IORDA 


REVISTĂ 


PLUSTRATA PENTRU GOPII 


ȘI TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. é LUNI 100 LEI. — 


PLARUL 5 LEI. — 


ANUL XIy 


IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 
8 SEPTEMBRIE 1937 


No. 709 


SĂ STĀM PUŢIN 
VORBA COPII 


Buniţa s'a întors acum din vacanţă (căci şi buni- 
tele au voe să se odihnească măcar o lună pe an, nu-i 
aşa?) şi a găsit un teanc de scrisori dela nepoţelele şi 
nepoțţeii ei. 

Cui să-i răspundă mai întâi, ca nimeni să nu se 
simtă nedreptăţit? lată, închid acum ochii şi trag la în- 
tâmplare o scrisorică din grămada de pe masă, cum 
fac papagalii flaşnetarilor. Să vedem acum, dela cine e 
şi ce-i răspund fetiţei sau băieţaşului care mi-a scris. 
Ivonne Nechelis. — Prima scrisorică pe care am scos-o 
din vraf, cu ochii închişi, e a matale, nepoţică dragă. 

Cu multă plăcere aş vrea să te pun pe urma poe- 
. ziei pe care doreşti s'o reciteşti şi s'o înveţi pe de rost, 
dar crede-mă că eu nu pot ţine minte tot ce cuprinde 
fiecare revistă, aşa că, dacă mătăluţă locuieşti în Bu- 
cureşti, vino într'o dimineaţă între 11 — 12 la revistă, 
sau într'o după-amiază intre 514 şi 7, cere colecţia Di- 
mineţii Copiilor din 1936 şi căutând cu răbdare vei 
găsi poezia care ţi-a plăcut atât de mult, 

Despre Neluţu şi Floricica am publicat mereu câte 
ceva şi nu voiu uita să vă mai povestesc în numerele 
viitoare, noile lor năzdrăvănii. Te îmbrăţişez, drăguță 
Ivonne, şi mai scrie-mi. 

Meilik Pesea. — Dragă nepoţică, clubul Shirley 
Temple a luat vacanță acum; e foarte cu putinţă să-şi 
reia lucrul în toamnă. Toate informațiile vor apărea la 
timp în revistă, aşa că până atunci, răbdarel 

Cornelia şi Viorica Stănescu. — Cum au petrecut 
fetiţele la Bran? Sau îngrăşat? Despre înscrierea în 
clubul Shirley Temple, citiţi rândurile adresate nepo- 
țicăi Pesea Meilic. Vă îmbrăţişează cu drag, Buniţa 
voastră. 

Albert Noemi — Mi-a făcut multă plăcere rândurile 
tale, drăguţul meu nepoțel. Neluţu și Florica îţi mul- 
țumesc că nu îi uiţi şi mă roagă să-ţi scriu şi din par- 
tea lor multe salutări și gânduri bune. 

Mă întrebi dacă au mai făcut vr'o năzdrăvănie în 
ultima vreme. Una singură? Ar fi fost bine să se mul- 
țumească cu atât. Au făcut însă vr'o zece, dragă ne- 
poţele. 

O să le aflaţi voi pe toate! Sănătate și voe bună 
dela buniţa. 

Evusea Pincevschi. — Imi pare rău, fetiţo dragă, 
că nu ţi-a sosit carnetul de membru. Pe vremea când 
puteam primi încă înscrieri în club, am căutat să înde- 


| Diagehe mele 4 


plinesc rugăminţile tuturor nepoţeilor şi nepoţelelor care 
mi-au scris. Mă miră că pe matale n'am izbutit să te 
mulţumesc deplin. Te felicit pentru succesul avut la 
examen şi te sărut cu drag pe obrăjiori. 

Tabac Tuba. — Ţi-a plăcut la Vatra - Dornei, dră- 
guţă nepoţică? Am fost şi eu acum câţiva ani pe acolo 
şi mi-a plăcut mult de tot. Nădăjduese că ţi-a folosit 
vacanța şi că vei reîncepe școala cu puteri noi. 

Despre înscrierea în clubul Shirley Temple, citeşte, 
te- rog, răspunsul pe care l-am dat nepoţicăi Pesea în 
acest număr chiar. / 

Erica Pomârlan. — Mă bucură mult, micuță Erica, 
faptul că eşti o cititoare atât de credincioasă 1evistei 
Dimineaţa Copiilor. Și noi ne dăm silința să fie cât mai 
plăcută şi mai folositoare. à 

Neluţu şi Floricica îţi trimet şi ei matale salutări 
şi-ţi sunt recunoscători că te gândeşti la ei. 

Despre înscrierea în clubul Shirley Temple, fii ma- 
tale drăguță şi citește răspunsul pe care i l- am dat în 
numărul acesta nepoţicăi Pesea. 

Să crești mare și voinică, Erica! 

Mielu şi Marcel Margulis. — Şi voi, drăguţii mei 
nepoţei, să citiţi răspunsul pe care l-am dat în numărul 
acesta nepoţicăi Pesea. Voe bună și sănătate vă urea- 
ză Buniţa. 

Davidovici Ida, Eliza Sebestyen, Polea Bemiderschi 
să aștepte reînceperea activităţi Clubului Shirley Tem- 
ple spre a putea fi înscrise. Amănunte vor afla la timp 
în cuprinsul viitoarelor numere ale revistei. 


Carol Steinberg. — M'am înapoiat din vacanţă doar 
de câteva zile şi am găsit scrisorica matale, dar de di- 
ploma care scrii că mi-ai trimis-o prin comisionar n'am 
aflat nimic. 

Mi-ar pare foarte rău să ţi se fi întâmplat vr'o în- 
curcătură. Fii bun şi scrie-mi din nou să ştiu şi eu ce 
mai e cu matale. 

Să trăieşti și spor la învăţătură în noul an şcolar 
care începe. 

Adine Elovici. — Am citit povestea matale cu Pufi 
şi mi-a plăcut. Mulţumeşte-te deocamdată cu părerea 
mea; când vei fi mai mare, vei publica poveşti şi vei 
cunoaște și părerile altora. Multe sărutări dela 


BUNIŢA 


COLARUL LE! 


INTRE DOBITOACE CN 


ORNIND spre şcoală, Sgândărel se abătu din 
drum, o luă peo ulicioară dosnică şi eşi 
afară din oraș. Il apucă aşa o toană, că nu 
mai vru să se ducă la lecţii. Dimineaţa era 
frumoasă, păsările străbăteau văsduhul ciri- 

pind voioase, iar cerul era albastru şi adânc ca niciodată. 

Băiatul mergea vesel prin iarba înaltă până la genunchi 
gândindu-se cu bucurie că a scăpat de clasa apăsătoare 
a şcoalei, de lecţiile grele și de răspunsurile pe care 
trebuia să le dea domnului învăţător, de plicticoasele 
probleme de aritmetică. 

Incepu să salte, când pe un picior, când pe altul. 
In mintea lui, băieţelul socotea că e mult mai bine să 
fii liber, fără griji pe cap, să nu-ţi fie frică de părinţi 


şi de dascăl. Işi aduse deodată aminte de chipul încruntat 
al institutorului, de nuiaua de trestie de mare, de pe- 
depse, de arest sau de pusul „la colţ în genunchi“; apoi 
îşi aminti de glasul aspru al tatălui care se supăra și-l 
certa oridecâteori lua vreo notă proastă, şi oftă uşurat, 

Băgând de seamă că ghiosdanul îl încurcă la mers, 
Sgândărel îl svârl: cât colo lângă un tufiş și o porni în 
fugă peste câmp, fericit, liber, fără griji. 

Cum sburda aşa plin de mulţumire, văzu pe câmp 
venind spre el în goana mare, un iepure. Sgândărel se 
opri. Era pentru întâia dată că vedea un iepure adevărat, 
care arăta altfel decât îl înfățișau pozele din cărţi. Ie- 
purele se oprise și el și-l privea cu luare aminte, miş- 
cându-şi urechile încolo şi încoace. 

Băiatul simţea un fel de bucurie amestecată cu teamă. 
Părea foarte bucuros de întâlnire. Prins de-o însuflețire 
ciudată, se plecă în jos, întinse mâna spre ghemotocul 
cu urechi lungi şi-l întrebă: 

— „Cine eşti tu?“ 

Nema'pomenit! lepurașul mestecă puţin din bot, îşi 
mișcă mustăţile și deschizând gura în care se vedeau sus, 
doui dinţi ascuţiţi, răspunse: 

— „Sunt un iepure. Dar tu cine eşti?“ 

Băiatul nu se putu mira îndeajuns. El ştia că ani- 
malele vorbesc numai în fabulele din cărţi. Acum iată, 


e 


în fața sa un iepuraș drăguţ, care răspunde frumos la 
întrebări ca un copil cuminte. la să-l mai întrebe ceva. 

— „incotro te duci, iepuraşule ?* 

— „Eu. ţi-am răspuns la o întrebare. E rândul tău 
să-mi răspunzi cine eşti“ 

„Ce iepure deștept! se miră în gând Sgândărel şi se 
hotări să răspundă la rândul său: 

— „Sunt un băeţel din oraş şi am pornit să mă plimb 
pe câmp“. 

— „Desigur, ţi-au dat voe părinţii tăi 

— 40, nu — spuse băiatul — nici mama, nici tatăl 
meu nu ştiu că sunt pe câmpie. Mă cred plecat la şcoală. 
Dar mi s'a urât să tot stau închis în clasă și să învăţ. 
Tu nu te duci la școală? îl mai întrebă el pe iepuraş“. 

— „Eu învăţ acasă cu ceilalți fraţi. Părinţii noştri 
ne dau sfaturi folositoare pe care noi le urmăm întocmai. 
Dacă ar fi o şcoală a iepurilor, desigur că ne-am duce 
cu toţii să învăţăm. Mă mir că ţie nu-ţi place să'nveţi“. 

— „Nu-mi place la şcoală. Învățătorul ne cere să 
ştim fel. de fel de lucruri fără rost, care nu-mi folosesc 
la nimic“. 

— „De unde ştii că sunt lucruri fără rost?—întrebă 
iepurașul. Tu eşti doar un copil. Dacă ţi se cere să știi 
ceva, desigur că acel lucru își are rostul lui bine hotărit, 
de care tu nu-ți poţi da încă seama“. 

— „Știu eu bine — răspunse Sgândărel — ştiu că 
nu poate să-mi folosească tot ce-mi cere să învăţ la școală. 
Pe tine părinţii te învaţă d. sigur lucruri plăcute“ 

— „Tatăl şi mama mea mă învaţă cum să ronţăi 
frunzele de varză, cum să rod coaja de pe copaci,cum 
să fug, cum să mă feresc de vânători şi de cumătra 
vulpe, de dihor şi de lupi. Ne învaţă să fugim cotind 
încoace și încolo, ca să scăpăm de glonţul vânătorului, 
sau să ne dăm peste cap ca să păcălim vulpile. Totpă- 
rinţii ne arată cari sunt ierburile bune de mâncat şi cum 
să ocolim capcanele, sau să ne ascundem de vulturii ` 
cei primejdioşi“. 

— „Dar pe mine nu mă învaţă nimic din toate astea 
— spuse pe gânduri Sgândărel. lepurele o tuli însă la 
drum, pierzându-se în fundul unui răzor. 

Băeţelul porni mai departe, gândindu-se la minunata 
întâlnire cu i: purele. Ajunse la un pârâu care curgea 
gungurind vesel prin iarbă. O luă în jos după apă, aler- 
gând vesel pe mal. Pârâiaşul se mărea din ce în ce, 
lărgindu-se, până ajunse să se verse într'un iaz minunat, 
înconjurat de copaci şi tufe de flori! Pe faţa apei,lucie 
ca oglinda, pluteau frunze şi flori mari şi albe de nuferi. 


Băiatul vru să dea ocol lacului, dar din iarbă sări 
în salturi mari o broască mare cât toate zilele. 


Sgândărel se opri şi vru să se apropie de el ca să-i 
vorbească. Intinse mâna, dar chiar atunci broscoiul în- 
cepu săi vorbească răstit: 

— „Lasă-mă în pace, băieţelule, nu te apropia de 
mine și nu mă atinge“! 

— „Dar dece te-ai speriat aşa? îl întrebă Sgândărel. 
Eu vreau să-ţi vorbesc prieteneşte și tu strigi ca şi când 
aş fi vrut să-ţi fac vreun rău“. 

— „Dacă te apropii cu încă un pas de mine, să știi 
că sar în apă“. 

— „Vreau să ne împrietenim“ — mai spuse băiatul 
şi o porni spre broscoiu. Dar aceasta ţuşti dintr'un salt 
drept în iaz. 


Sgândărel se sperie aşa de tare, încât, fără să-și dea 
scama, începu să ţipe din toate puterile: 


— „Săriţi! ajutor! Se înneacă cineva! Ajutor! Săriţi| 
Ajutooor!“ 


Ca prin minune, începu să se adune, ivindu-se” de 
după copaci, tot soiul de dobitoace, alergând spre iaz. 
Cea dintâiu sosi o vulpe. Apoi o urmară, un cocoș, un 
bursuc, un bou care păştea prin apropiere, un corb care 
se lăsă în sbor, o bufniţă, un dihor şi un mistreţ. Ba, 
la urmă, gâfâind foarte tare, sosi şi un urs mătăhălos. 

— „Cine se înneacă ?“ întrebară fiecare din ei pe băiat. 

— „Cine se înneacâ?*“, întrebă şi ursul cu glas răgușşit“. 

— „Acolo, în apă a sărit o broască... S'a speriat de 
mine..., a sărit în apă şi s'a dus la fund“... 

Dobitoacele se priviră uimite. 

— „Ce, băieţelule, îţi baţi joc de noi? — întrebă 
furioasă la culme bufnița somnoroasă“. 

— „Nu-mi bat joc, este aşa cum am s»us.... — mai 
adăogă băețelul — dacă nu sare cineva repede să-l scape, 
se înneacă broscoiul“, 

Acum toate dobitoacele isbucniră în hohote de râs. 
Râdeau să se prăpădrască, ținându-se unele de pântec 
cu labele, altele cu ghiarele. 

— , Cine este băeţaşul acesta așa de prost?*—întrebă 
vulpea? 

— „Se poate să nu știi că broasca nu se înneacă în 
apă?“ — zise şi bursucul. 

— „Ba s'a înnecat — mai spuse Sgândărel. Dar chiar 
în clipa aceea, broscoiul eşi la suprafaţa apei şi începu 
să orăcăie în chip de batjocură, prăpădindu-se de râs. 
Toate dobitoacele se porniră iar să râdă. Se făcură roată 
în jurul băiatului, cercetându-l cu luare aminte. 

— „E destul de măricel“... — spuse vulpea cea șireată. 

— „Are păr bălaiu“... — adăogă cocorul. 

— şi ochi albăstrui... — spuse şi mistrețul. 

— „Păcat numai că-i aşa de prost şi nu ştie că o 
broască nu se poate înneca în apă... ţipă ca un neso- 
cotit şi ne face să alergăm degeaba în ajutorul unei 
broaște care îşi bate joc de .1..“ 

— „Poate o fi nevârstnic și n'a fost dat încă la școală, 
ca să poată învăţa că o broască se simte în apă asemeni 
unei păsări în văzduh“ — rosti și boul. Apoi: 

— „Umbli la şcoală, băeţaş?“ 

— „Desigur“ — răspunse Sgândărel oarecum rușinat. 
Un strigăt de mirare eşi din piepturile dobitoacelor. 

— „Auzi, auzi — se miră o ne văstuică — coșcogeamite 
băiat şi nu ştie nici să deosebească dobitoacele între ele! 
Nu ştie că o broască înnoată în apă!“ 

— „Cum se poate, băeţaş, să fii aşa de prostălău?“ 
— mai întrebă fără milă bufnița. 

— „Apăi, vezi, cucoană, rosti băiatul încurcat, nu 
prea îmi place să mă duc la şcoală; lecţiile nu le ascult 
cu luare aminte, aşa că se prea poate să ne fi spus în- 
vățătorul nostru ceva şi despre broaște, dar eu n'am 
luat aminte. Chiar la lecţiile de stiinţe-naturale am note 
proaste de tot“. 

„ — „Foarte răul“ —mai zise bufnița. „Din pricina 
lenii tale ne-ai stricat nouă tihna și rosturile vieţii. Ar 
trebui să te pedepsim.“ 

— „Da. așa e... ar trebui pedepsit!.. rostiră și ce- 
lelalte dobitoace. „Țâncul“ este nesocotit, ne-a turburat 
degeaba. 

— „l-aş roade cu mare poftă urechiuşele“ — rânji 
nevăstuica. 

— „Eu l-aş sfâşia bucuros cu colții“ spuse şi mistrețul. 

— „Ei, să-l iertăm de data asta“— se băgă din nou 
în vorbă bufnița. „Dacă-i prost, e prost, ce să-i faci?.“ 

— „Să-l iertăm...“ spuse şi boul cu milă. 


— „li cam aperi pe proşti“ — rânji vulpea cu 
înţeles. 

— „Liniştel“ — strigă bufnița. Şi pe loc se făcu 
tăcere deplină, ceeace însemna că pasărea se bucura 
de oarecare cinste printre dobitouce. „Să-l iertăm, adăogă 
ea, dar numai dacă se leagă în fața noastră că va în- 
văţa carte de-aci inainte, ducându-se în fiecare zi la 
şcoală.“ 

— „Dinspre partea mea“ — se amestecă iar în vorbă 
vulpea — poate rămânea chiar şi prost. Eu, ce să-ţi spun? 
mă împac de minune cu proştii.“ 

„_— „Te rog să nu fii obrasnică, cumătră! — sări cu 
pliscul, croncănind cu îndârjire, un corb aşezat pe-o 
cracă. — Văd eu că vrei să baţi în mine, amintind despre 
înt-mplarea cu cașcavalul!“ 

— „Liniște |“ se răsti iar bufnița, „să-l iertăm, fiindcă 
e mic şi prost, dar să ne dea cuvântul că va învăţa 
carte.“ 

— „Făgăduescl!“ spuse Sgândărel cu glasul înnecat în 
lacrimi. 

— „Liber eşti să pleci unde vrei“ — rostiră toate 
dobitoacele. 

Băiatul o porni spre oraș. In drum găsi pe câmp 
ghiozdanul cu cărţi. Il luă la subţioară şi se îndreptă 
cu paşi repezi spre casă. Nu pomeni nimănui nimic 
despre întâmplare, dar din ziua aceea se duse cu drag 


Er 


la şcoală şi începu să învețe cu sârg, că îi întrecu chiar 
şi pe cei mai silitori băeţi din clasă. 

Şi când se făcu mare, își aduse aminte cu drag de 
lecţia dată de dobitoace în pădurea minunată. 


M. M. 


Fotografiile premianţilor se mai primesc până în 15 
Septembrie. Cele trimise după această dată nu se mai 


publică. 


i 


[9 i 


O 


O 


fost odată un moş care avea două fete gemene. 
Leana și Mărioara semănau ca două picături 
de apă; la fel de înalte și de subţiri amândouă, 
la fel de oacheşe, cu aceiaşi ochi verzi cu ge- 
ne lungi și dese. 

Erau frmoase fetele moşului şi ajunseseră la vârsta 
când trebuiau să se mărite. Moşul le iubea ca pe ochii 
din cap şi dorea din toată inima să le vadă rostite la 
casele lor, cu flăcăi buni şi de ispravă. 


” 


O viaţă întreagă se trudise moșul, muncind din greu 
ca să strângă zestre pentru fetele lui şi izbutise să aibă 
pentru fiecare bani buni şi tot ce trebue pentru o gos- 
podărie nouă. 

Un singur lucru nu ştia moşul: nu ştia că Leana 
cu toate că semăna atât de bine la chip şi înfăţişare cu 
sora ei, nu-i seamănă de fel la inimă. Căci Mărioara era 
bună, blândă și sinceră, pe câtă vreme Leana urzea în- 
totdeauna, pe tăcule, gânduri dușmănoase împotriva su- 
rorii ei, prefăcându-se totuşi că-i poartă dragoste şi că-i 
vrea binele. Mărioara o iubea pe Leana din toată inima 
şi se silea să nu-i vadă cusururile şi răutatea inimii. 
Şi fiindcă niciodată Mărioara nu se plânsese tatălui ei 
de purtarea Leanei, moşul era încredinţat că fetele lui 
seamănă nu numai la chip, dar şi la bunătatea inimii. 

Dar cum vă spusesem, gemenele moşului împliniseră 
vârsta măriţişului şi peţitori soseau zilnic de prin toate 
satele învecinate, căci pretutindeni merse vestea că Leana 
şi Mărioara sunt frumoase şi bogate. 

In fiecare seară, moşul stătea pe prispa casei și aş- 
tepta peţitori cu care vorbea despre fetele lui. Moşul îşi 
dorea gineri buni, deaceea nu se îndura să se hotărască 
pentru oricine. 

Şi mulţi dintre flăcăi, cari, bucuroşi s'ar fi căsăto- 
rit cu Leana sau Mărioara, nu erau pe placul moșului, 
obicinuit să cântărească oamenii dintr'o aruncătură de 
ochi, şi niciodată nu da greş. , 

Vreau ca fetele mele să fie fericite! spunea moşul! 
Nu le pot încredința oricui! 

„„Intr'o seară, pe o ploaie grozavă, cu tunete şi ful- 
gere, un călăreț veni să ceară adăpost la casa moşului 
cu cele două gemene. 


SIDO 


O 


5 


O 


Călărețul era un flăcău voinic şi frumos care venca 
de departe şi vroia să ajungă într'un oraş în care spu- 
nea el că are rubedenii. 

Moșului îi fu drag băiatul din prima clipă şi, pri- 
vindu-l drept în Inmina ochilor, îşi spuse în gând: „iată 
un om cinstit căruia ia-şi da-o pe Leana sau pe Mări- 
oara, fără învoială“. 

Căci moşului nostru nu-i pasă dacă viitorul lui gi- 
nere este sau nuun om cu avere — spunea el — nu pre- 
țueşte nimic, dacă mintea e goală şi inima deșartă. 

Flăcăul mulţumi de găzduire şi se culcă îndată; 
căci era foarte obosit. Abea în zori, când se trezi ca să 
plece iar la drum, o văzu pe Mărioara. 


Și atât de tare îi plăcu flăcăului fata, încât ceru 
voie moşului să mai rămână şi peste zi în casa lui. 

In cele câteva ceasuri pe care le petrecu flăcăul în 
casa moșului, avu vreme să se împrietenească atât de 
bine cu Mărioara, încât, la plecare, o ceru de nevastă 
şi spuse că peste trei luni se va întoarce să facă nunta. 

Flăcăul plecă fără să dea ochi cu Leana, care în 
ziua aceea spusese că se simte cam bolnavă și că nu 
vrea să iasă din odaia ei. 

Mărioara era fericită; flăcăul îi plăcuse mult şi a- 
bea îi aştepta întoarcerea să se cunune cu el. 

Moşul dădu veste în sat că și-a logodit o fată şi 
că numai pentru cealaltă caută un ginere. 

Dar toţi flăcăii cari veneau nu erau pe placul Lea- 
nei. Nici cei pe care moșul îi găsea oameni de ispravă 
şi dintre cari ar fi avut să-și găsească un ginere. 

Nimeni nu cunoştea pricina pentru care Leana um- 
bla mereu încruntată; nimeni nu ştia cât de negru și 
de duşmănos îi era sufletul. . 

Intr'o seară, Mărioara îşi luă inima în dinţi şi o în- 
trebă pe sora ei dece dela o vreme e mereu supărată, 
dece privirea îi e întunecată și vorba răstilă. — — | 

Şi Leana îi răspunse: sunt tristă și nemângâiată că 
ţi-ai ales mirele care mi-ar fi plăcut mie! Flăcăul cu 
care te-ai logodit este singurul dintre toţi cei pe care 
i-am văzut, cu care m'aș fi măritat. Dacă m'ar fi zărit 
pe mine în dimineaţa aceea, pe mine m'ar fi cerut, căci 
nicio deosebire nu e între noi. 

Aşa grăi Leana, şi Mărioara nu răspunse nicio 
vorbă. Dar hotărârea era luată în inima ei. 

Veni şi ziua în care trebuia să se întoarcă flăcăul. 
Moşul cumpărase Mărioarei rochie de mireasă și pregă- 
tise tot ce trebuia pentru ospăț. Toată lumea din sat 
aștepta cu nerăbdare nunta. 

Dar spre prânz, când în depărtare începu să se ză- 
rească flăcăul venind călare pe armăsarul său, moșul 
băgă de seamă că Mărioara nu e acasă. O căută prin 
toate încăperile, o căută prin curte, prin pivniţă, şi în 
cele din urmă găsi sub perna de pe patul Mărioarei o 
scrisorică cu aceste câteva cuvinte: „Să se mărite Leana 
cu flăcăul; eu am plecat în lume. Mărioara. 


Moşul nu înțelesese jertfa fetei lui și, mâniat că 
plecase tocmai în ziua nunții ei, îi spuse îndată Leanei: 
găteşte-te tu cu rochia de mireasă şi așteaptă-l pe voinic. 
El nu-și va da seama că nu eşti tu adevărata lui lo- 
godnică. 

Leana, care atâta aștepta, se îmbrăcă repede în 
rochie de mireasă și când veni flăcăul, îi ieşi în întâm- 
pinare. 

In primele clipe, flăcăul nu-şi dădu seama că este 
minţit, dar după ce schimbă câteva cuvinte cu aceea pe 
care o credea aleasa inimii lui, se întristă foarte tare. 
Dece oare ochii ei nu mai sunt atât de limpezi, dece 
privirea lor nu mai este atât de cinstită, dece glasul ei 
nu mai e atât de blând? se întrebă flăcăul nedumerit. 


Căci ceeace fl făcuse să şi-o aleagă pe Mărioara mireasă, 
nu era atât frumuseţea, ci bunătatea şi blândeţea ei. 
Ori, tocmai aceste însuşiri lipseau Leanei. 


Flăcăul era atât de întristat şi de nedumerit, încât 
îl rugă pe moş să mai amâne nunta, zicând că vrea să 
aibe prilejul să-şi cunoască mai bine viitoarea lui nevastă. 

Şi aşa se făcu, de se amână nunta... Trecuseră șapte 
zile de când se întorsese flăcăul. Stătuse în timpul acesta 
de destule ori de vorbă cu fata şi cu cât o cunoştea 
mai bine, cu atât se simțea mai înstrăinat de ea, cu atât 
îi părea mai rău că se pripise, făgăduind că o va lua 
de soţie. Intr'o dimineaţă, flăcăul plecă să se plimbe în 
pădure şi cum stătea singur şi îngândurat sub un pom» 
se pomeni deodată cu un pitic bărbos în faţa lui, care 
îi vorbi astfel: „Dacă vrei să știi cât e de frumos sufle- 
tul logodnicei tale, adu-o aci în pădure şi spune-i să-şi 
spele obrajii cu apa din izvorul care curge acolo, sub 
pietrele cele mari.“ 

Dacă sufletul ei este curat, faţa îi va rămâne albă 
şi şi mai fragedă şi mai curată după ce o va spăla cu 
apa din izvor,iar dacă, din potrivă, sufletul îi este hâd şi 
mincinos, chipul ei se va înnegri şi se va urâţi pe loc. 

Flăcăul îi mulţumi piticului şi se întoarse la casa 
moșului. Chiar în ziua aceea o luă pefata moșului cea 
rea, de mână şi o duse la izvor unde o puse să-şi în- 
moaie faţa în apă. Intro clipă, chipul fetei se făcu ne- 
gru ca pământul şi nu se mai văzu nicio urmă din 
frumuseţea ei de altădată. 

Flăcăul îi spuse atunci Leanei: Știu acum cât eşti 
de rea și nu te mai pot face mireasa mea. 

Leana începu să plângă, nepricepând ce s'a întâm- 
plat, iar când ajunse acasă și se uită în oglindă, o cu- 
prinse o jale atât de mare încât simţi nevoia să-și u- 
şureze inima, mărturisind flăcăului tot adevărul... 

Flăcăul îşi luă calul și porni îndată în căutarea 
Mărioarei, a adevăratei lui logodnice. 


Deabia după ce o căută zadarnic trei luni încheiate, 
a găsit-o într'o dimineaţă pe un vârf de munte, păzind 
oile unui om bogat. 

Flăcăul o luă cu el şi cum ajunseră în casa moşu- 
lui, făcură nuntă mare. Mare fu mirarea Mărioarei când 


(a n 
2 


osta 


SRI ACUT 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citeț, cu cerneală, şi 
numai pe o față a hârtiei. 


A. Celini. — Dacă prin „condițiuni“ înţelegeţi condi- 
țiuni de plată, aflaţi că ele nu se pot comunica in lo- 
cul acesta. Și apoi avem mult, foarte mult material 
pentru revista noastră, pe care ni-l aduc colaboratorii 
noştri permanenţi. 


Rafael Spitzer — Briceni — Veţi primi tot ce aţi 
cerut. Se va cerceta dece nu s'a primit revista, 

Nathan Schapira — Galaţi — Compozițiile pentru 
concursul literar pot fi cât mai vesele. 


Gigel I. Stanciu — Pentru revistele pe care nu le-ai 
primit, trebue să te adresezi la Poştă. Noi credem ce 
spui, dar nu e vina noastră dacă poștarul nu-ţi aduce 


o văzu pe soră-sa cu chipul sluţit dar cu privirea blân- 
dă, cu vorba domoală... 

Leana pierduse frumusețea chipului, dar o câștigase 
pe a sufletului. 

Flăcăul, înduioşat de schimbarea care se petrecuse cu 
sora miresei lui, îşi aminti de izvorul din pădure şi a 
dus-o acolo pe Leana şi o spălă cu apă din izvor. Îndată, 
chipul Leanei îşi redobândi strălucirea şi albeaţa dina- 
inte, căci acum sufletul ei nu mai era negru şi urât ca 
altădată... 

Curând după întâmplarea aceasta, un flăcău frumos 
şi bogat veni s'o ceară de nevastă şi pe Leana. 


Şi astfel, cele două fete gemene ale moșului se mă- 
ritară pe placul inimilor lor frumoase şi curate, având 


şi binecuvântarea tătălui lor, care nu se înșela niciodată 
când spunea despre un om că e cinstit şi de ispravă... 


SID. DRĂGUŞANU 


---009--009--000--009--009--009--009--000--009--009--009--009--009--009--009--009--009--009--099- 


revista. Oricum, vom cerceta ca să vedem ce e de 
făcut. r 

Suzana Grosz — Nu cumva bucata trimisă este o 
traducere şi ai uitat să spui din ce limbă? 

S. Jitniţehi — Desenele pe care ni le-ai trimis nu 
le putem publica fiind Sopi: Versurile sunt stângace- 
Aşa că.. 

TAPIA Nicolae Vascău-Bihor — „Vecernia“ nu e 
isbutită. Dece nu încerci să scrii în proză. 

Silvia Stroici-Rădăuţi — E foarte îngrijit desenul 
pe care l-ai făcut. Dar de ce nu l-ai trimis? 

Lia Sterian — Bucata ar putea să meargă mai târziu. 
Vom vedea. 

Dov Schoss-Roman — Ne pare bine că te-ai întâlnit 
cu Moş-Crăciun, dar bucata scrisă nu merge.Şi nici desenul. 

Schwartz Rubin — Intâi spui că bucata e tradusă 
şi apoi că e prelucrată. Şi apoi bucata este destul de 
cunoscută. Altceva. 

C. Pilof-Sibiu — Poate mai târziu să folosim bucă- 
ţile trimise. Mai trimite ceva în acelaș fel. 


Lp — ge ma di ai iii 


2 


Pa 


Elefantul Matahală merge'n- 
gândurat prin oază | 

Maimuțica Bimbirica 

Neștiind ce este frica 

Drept în fața lui s'aşează - 

Și peste cap se dă tumba 

Par'c'ar vrea să joace Rumba! 


Matahală tromba-și saltă şi 


spre ea ursuz se'ndreaptă 
| Bimbirica nu se 'ncurcă! 
| Sus pe-un palmier se urcă 
Şi crezându-se scăpată 

Pe-un ram se leagănă, uța! 
Şi-i dă cu tifla maimuța. 


Elefantul, cu răbdare spre 
copac se îndreptează 

Și cu trompa, furios 

Trase palmieru'n jos 

Indoit ca o spetează 

lar maimuța, vrând să scape 

Ţipă ca'n gură de şarpe. 


Palmierui îndoindu-l, ca pe-o 
raştie gigantă, 

Elefantul — zu, eri pe 

ii dădu din trompă drumul 

lar maimuțo speriată 

Din palmier aruncată 

A sburat ca o săgeată 


Şi făcând prin aer tumbe, 
tocmai ca o rândunică, 

Căzu biata maimuțică 

La pământ moartă de frică 

Şi așteaptă umilită 

O pedeapsă cuvenită 

Pentru firea-i îndrăcită 


Matahală, bun din fire, se a- 
propie cu milă 

Și privind-o drept în față 

li dădu astă povață, 

Sforăind din trompă'n silă: 

— Niciodată ce nu-ți place 

Aluia tu nu mai face! 
MOȘŞNEAGU 


DĂ Ce 


Banul ji, 


ICĂ, întâmplarea a făcut odată ca în beciul unde 
îşi ținea ascunși banii un mare sgârcit, să pă- 
trundă, printr'un ochi de geam spart, Norocul. 

Norocului, cred că-i ştiţi obiceiul? — umblă, 

„_ Hoinar prin lume și se agaţă, ca scaiul, de 

câte cineva aşa la 'ntâmplare — ş'apoi să te ţii bucurie 
pe cel care se 'ntâmplă să-l poarte în spate! 

li curge belșugul în casă, ca apa la scocul morii, 
de nici nu mai știe omul cum să-l prididească, 

Indată ce-a intrat Norocul în vistieria sgârcitului, 
sa așezat intrun colț să se odihnească. Prea mult 
alergase în ziua aceea şi era frânt de oboseală. 

Banii de aur și argint, grămădiţi prin lăzi şi saci, 
cum îl văzură, au început să zornăie, frecându-și, unul 
de altul, zimţii. 

„Ei jupâne Noroace, zise unul din bani, ai nimerit 
cam prost p'aci! Unde sunt bani mulţi de nu li se mai 
ține socoteala, nu prea ai ce căuta! Locul tău e prin 
curţile calicilor, nu prin vistieriile bogaţilor.” 


'— Norocul tăcu deocamdată şi lăsă pe fiecare ban în 


parte să-i arunce câte-o ocară, apoi se ridică şi grăi: - 

» Nu vă e ruşine obrazuiui, fățarnicilor, să vorbiţi 
astfel? Lenea, îngâmfarea, lăcomia, crima şi sgârcenis, 
toate relele de pe pământ zac cuibărite în voi! Ce folos 
aduceţi omenirii că staţi îngrămădiţi în vistieria unui 
sgârcit, care din lăcomie wa ascuns în acest ungher să- 
şi sature cu voi pofta de averi? Vă bucuraţi că sgârcitul 


vă mângâie în fiecare zi cù mâinile lui uscate, dar 


după moartea lui întunericul şi păianjenii vă vor fi tova- 
răşi, deoarece sgârcitul are de gând să vă lase aci —îngro- 
paţi — şi să nu spună nimănui nimic despre voi. 

In loc să vă îngâmfaţi, batjocorind pe alţii, mai bine 


v'aţi plânge soarta | Fraţi de-ai voştri aduc foloase mari 


oamenilor. Cu ajutorul lor se fac adăposturi pentru 
săraci, spitale, şcoli, fabrici. Omul va născocit spre 
binele şi folosul lumii, dar câţiva netrebnici v'au schim- 
bat menirea. 

Așa grăi Norocul şi dădu să plece, dar un galben 
mare, dela o salbă scumpă, care se afla agățată întrun 
cui, îl opri, zicându-i: $ 

„Eu şi cu tovarășii mei din salbă suntem — poate 
— singurii care te-am înţeles 

Banii aceștia, care umplu sacii şi lăzile sgârcitului 
sunt prea noi, au umblat prea puţin prin lume şi nu pot 
deosebi binele de rău. Eu şi cu cei doisprezece tovarăși 
ai mei am umblat prin multe locuri, până ce duşmanul 
tău de moarte .,Nenorocul” să ne aducă aici. 

„Află că noi am fost făuriţi din aur scump, pe 


vremea marelui împărat Alexandru Machedon. Iţi voi 


povesti altădată toată viața noastră, cu deamănuntul. 
Acum îţi vom spune doar pe scurt cum am ajuns în 
beciul ăsta. 

Sunt aproape cinci ani de când străluceam, toţi trei 
sprezece, în chip de podoabă şi zestre la gâtul unei 
țărăncuţe frumoase, gătită ca mireasă. Ne bucuram și 
noi, odată cu ea, deoarece se unea, prin cununie, cu 
cel mai chipeș şi mai vrednic flăcău din sat. 

Pe fată o chema Smaranda, iar pe flăcău, Lixandru. 
Norocul se abătu asupra casei lor. Ca să poată face 
nunta cu cinste, împrumutase o sumă de bani dela 
sgârcitul care ne stăpâneşte azi. Suma era mică, dar 
dobânzile mari. Anul acela nu s'au făcut bucate. Sgâr- 
citul cerea banii şi-i speria că le vinde averea.. 

Biata Smaranda ca să-și scape casa în care gungurea 
acum și un moștenitor, dădu zălog salba. Preţul nostru 
era însutit față de datoria ce-o aveau, dar strânși cu 
uşa, ce erau să facă? 

Sunt cinci ani de când lâncezim aici şi dacă 
bietul Lixandru nu ne-a putut scoate încă, înseamnă 
că o duce încă tare greu. 

Iată deci ce cred eu că ai putea face, să arăţi 
banilor din vistierie calea dreaptă şi să faci totodată 
un bine Smarandei și lui Lixandru. 


10 


la din fiecare sac câte un galben, vâră-i într'o 
pungă şi fă'n aşa fel să ajungă în mâna lui Lixandru. 
El e un bun gospodar şi va şti cum să-i mânuiască. In 
felul ăsta banii vor înţelege care li-i rostul pe lume. 

— E bună părerea ta, zise Norocul, dar banii nu 
vor putea face nimic fără ajutorul meu. 

— Vom putea, vom putea, strigau banii cu mândrie. 

— Unde paşte Nenorocul, banul nu-şi găseşte locul! 
— zise răzând Norocul. 

— Ba da, ba dal Fă aşa cum a spus galbenul din 
salbă şi-ţi vom dovedi aceasta. - 

Norocul se învoi şi luând din fiecare sac câte un 
galben, umplu o pungă măricică, apoi o asvârli în calea 
lui Lixandru, când se'ntorcea acasă, dela câmp. 

Cum mergea el agale, năpădit de griji, poc ! se'm- 
pedică de punga cu bani și căzu, cât era de lung, în 
praful drumului. 

Se sculă omul de jos, se scutură și cum e obiceiul 
românului, se uită 'napoi — să vadă de ce s'a 'mpiedicat 
— când... colo jos... punga cu galbeni se spărsese, lovită 
de opincă şi-şi revărsase galbenii zimţuiţi în praf. 

„Uite nene, pricina căzăturii! Halal de-aşa piedică! 
Asta zic şi eu noroc de om pe jos! — zise Lixandru şi 
se aplecă frumuşel să-i adune. "ES 

Norocul însă o ștersese de-acolo, deaceea Lixandru 
nu băgă de seamă că vreo zece galbeni din cei mai 
mari rămăseseră în praf. Se mulţumi cu cei rămași 
în pungă şi înfășurându-i bine, îi vâri la brăcinar și 
porni vesel spre casă. 

„Ei, Smărăndiţo dragă, de azi încolo am pus fund 
sacului și lacăt sărăciei; zise el intrând pe uşe. „Azi 
am întâlnit Norocul în cale, dar nu l-am văzut şi nu 
i-am dat bineţe. Atunci jupân Norocul — de necaz — 
mi-a pus o piedică de galbeni zimţuiţi în faţă, de mai, 
mai să-mi rup nasul în praful drumului! Ca să-i fac şi 
eu în necaz, am strâns piedica din praf, am pus-o 


frumos la brâu şi mi-am văzut de drum! la privește — 


zise el, svârlind punga cu bani pe masă. 

Smaranda rămase împietrită... Niciodată nu văzuse 
atâţia bani la un loc! 

— „Ei, ce zici nevastă?” i 

— „Ce să zic, bărbate ? Să fie într'un ceas bun! 

— „Să te-audă Dumnezeu ! — grăi Lixandru şi — 
de bucurie — îşi luă nevasta de mijloc şi învârti cu ea 
valțul prin casă 

Smaranda începu să plângă, lacrimi de bucurie... 
Așa ceva nu se mai întâmplase în casa lor dela nuntă. 

„Smarando!” — zise Lixandru a doua zi de dimineaţă 
— acum bani avem, slavă Domnului, sănătate berechet, 
tot în voia Lui, dar banul nemuncit spor n'aducel! 
Năpristan plec la târg. Boi de muncă la câmp ne trebue, 
carne trebue, cal ne trebue — să nu mai umblăm tot 
după cerșit prin vecini. Lână, bumbac, haine la copii 
şi nouă, că am rămas goi de tot şi câte altele ne trebue! 

Zis şi făcut. Lixandru porni cu desaga în spate şi 
cu banii la chimir şi tocmai când soarele bătea în 
creștetul capului ajunse la târg. Imbucă ceva, la repe- 
zeală, se odihni niţel şi apoi porni la târguit. 


Alese boii cei mai vârtoşi, un cal de mânca jeratec, 


un car nou nouţ, vopsit în verde şi cu floricele albe, 
ba, puse pe un meşter zugrav, să-i scrie numele pe 
marginile căruţii, cu litere mari, roşii. 
LIXANDRU PLEŞU 
Comuna Troianu Mare, 
iei Jud. Argeş | 
Cumpără tot ce-i trebuia pentru casă, le încărcă 
toate — grămadă — în căruţă, legă căluţul, cu un căpă- 
stru de frânghie la coada carului, ca să n'o ia cumva 
razna bidiviul, care părea cam nărăvaş şi 'nainte de-a 


pleca, schimbă la un zaraf galbenii rămași. Luă pe ei 
cinci hârtii de câte o mie, pe care le cusu, fără să-l 


OROCUL 


4 
r 
5 


* 


F, ilii, își făcu o cruce şi 

co 

a è 1% A : A 

asia a “cuprindă câmpia când 

o se „ Corbului, care se 'ntindea 

de ai spec? ass marginea Troianului Mare. 
pesa un ceas de drum până acasă. 


W oi voia lor şi el se lungi pe-o rână 


L3 F + s 4 se. dă w a a - .. - 

| 490 i) “ea © proțăpiră în faţa căruţii o ceată de 
Wii so, aS“ Pasă-mi-te înadins îşi mânjiseră faţa 
A pă jvă nu-i cunoască nimeni. 


k Ne Viunătatea, jupâne, și dă-te niţel jos din căruţă. 
ez: Y? adru îi privi speriat! Numai fețe smolite și 
| W la brâu. 


Ş fâlharii, după ce-l scotociră până la piele, l-au 
>= gat sdravăn de un copac şi se suiră, clae peste gră- 
~ œ  madă, în căruță. Unul din ei şterse vopseaua proaspătă, 
cu care era scris numele lui Lixandru pe căruță și se 
gătiră de plecare. | j s 

„Măi Tàcă! — zise unul din ei altuia — tot wai tu 
cu ce-ţi acoperi scăfârlia ; ia căciula jupânuluil Nu-i 
pase soiu, da pân'ţi-ăi cumpăra una nouă, e bună și 
asta. 

“Ţâcă îi luă căciula și se sui în căruţă. 

„Lracan de mine, Doamne, că pustiu mai sunt de 
noroc! Credeam că o să rămâi cu miișoarele din căciulă! 
gândea Lixandru şi — fără de voe, îl podidiră lacrimile, 
curgându-i șiroaie, pe obrazul aprins de ciudă. 

A stat aşa legat până către ziuă, când nişte drumeţi 
au dat peste el și l-au deslegat. f 

Ce să vă mai spun jalea care a fost pe Smaranda, 
când bietul Lixandru, abia i-a putut povesti întâmplarea, 
printre lacrimi și sughițuri! £ 

S'au scurs de atunci câteva săptămâni. Bietul Li- 
xandru sta toată ziulica pe prispa casei şi privea năuc 
în zare. Parcă aștepta să-i vie de-acolo o scăpare. Atâta 
nenoroc îi topise vlaga....... 

In vremea asta, în locul în care își ţinea sgârcitul 
» bogățiile se petreceau lucruri mari. Rând pe rând, au 

început să sosească înapoi galbenii din punga lui Li- 
xandru. Întâi sosiră cei zece galbeni lăsaţi în praful 
drumului. Fuseseră găsiţi tot de vechiul lor stăpân, care 
când umblă pe drum mereu cu ochiipe jos este. A doua, 
a treia şi a patra zi au sosit şi ceilalţi bani, povestind 
fiecare ce păţise. Unii din ei erau c.i daţi de Lixandru 
pe boi, pe cal şi pe car. Oamenii care-şi rânduiseră boii 
şi calul erau datori sgârcitului și şi-au vândut vitele ca 
să-și plătească datoriile. 
„_ lasfârşit sosiră şi cei din urmă bani scoși de Noroc 
din vistieria sgârcitului. Isa 
„Noi am fost schimbaţi de Lixandru la un zaraf, 
care i-a dat în locul nostru cinci bumaște de câte-o mie. 
A doua zi a venit la zaraf sgârcitul— stăpânul nostru, 
cu o ceată de oameni şi i-au vândut zarafului pe preţul 
nostru, un car cu boi, un cal şi tot ce se afla în căruţă. 
Din câte am înţeles, toate lucrurile au fost furate și 
suntem siguri că stăpânul nostru e un tâlhar ticălos. 
__mâșa e că a avut dreptate Norocul? grăiră galbenii 
din salba Smarandei. — Acum să așteptăm până ce s'o'n- 
toarce Norocul şi să ne sfătuim cu el ce e de făcut. 
Norocul aducându-și aminte de vistieria sgârcitului, 
trecu întâi prin ograda lui Lixandru şi văzu cocoțată 
în vârful casei, „Sărăcia“ muma Norocului — care sta 
~ cu ghiarele întinse, ca o pânză de păianjen, peste 
toată casa. AT n ERSS PR 
___„Așteaptă tu, scorpie bătrână, că mult n'o să te mai 
lăfăi pe aici!“— zise el şi se cobori pe ochiul de geam, 
în visteria sgârcitului, unde fu primit de galbeni cu 
zornăituri de bucurie. R 
` „Ei, aşa e că am avut dreptate, fățarnicilor? Acum 
cred că ştiţi ce aveţi de făcut. Eu mă duc să alung să- 
răcia din casa lui Lixandru și să statornicese dreaptă 
cuviinţă în casa lui de om cinstit.“ 

Furişându-se uşor afară, sbură lin ca un vântuleţ 
de primăvară şi cobori pe horn în casa lui Lixandru, 
care sta abătut pe prispă, afară. 

Din clipa aceea, bucuria a venit în casa lui Li- 
xandru cătinel, cătinel, din toate părţile, cum vine și 
se lasă lumina zilei pe întinsul câmpiilor. 


„ 


11 


; 


Cum sta el abătut pe prispă şi se gândea la neca- 
zurile lui, numai ce se trezeşte în ogradă cu un ne- 


pălării şi căciuli vechi. - 


gustor de haine, 5 
jupâne? Am numai lucru bun şi 


„Cumpăraţi ceva, 
eftin !“ 

Lui Lixandru numai de cumpărat nu-i ardea, dar 
trecându-și privirea prin coșul negustorului zări şi că- 
ciula lui pe care i-o furaseră tâlharii. O luă în mână 
şi, fără să bănuească negustorul ceva, făcându-se că o 
cercetează, o pipăi la căptuşeală! Inima i se umplu de 
bucurie! Hârtiile de câte o mie erau acolo! Le auzea 
fâșiind. Din două vorbe făcu târgul, şi Lixandru când 
se văzu cu căciula, intră în casă şi chemând-o pe Sma- 
randa, rupse tacticos căptușala căciulii şi scoase la iveală 
cele cinci hârtii de câte o mie. 

Veselia îi cuprinse iar. Luând pe Smaranda de 
mână începură să ţopăie şi să chiue prin casă. 

In toiul veseliei, iaca — un jandarm — că intră în 
ogradă: $ 

— Bade Lixandre, ia lasă niţel cheful și poftim 
până la jandarmerie! 

— Aoleo, dar ce s'a ’ntâmplat? 

— la, belea mare! S'au prins hoţii care te-au prădat 
în pădure. S'au găsit și cei care au cumpărat lucrurile 
furate şi acum sunt toate la jandarmerie; cal, căruţă, 
boi şi marfă! Te așteaptă plocon! Dai o declaraţie și 
le iei. 

— Taci bădie, nu glumești? > i y 

— Nu glumesc deloc! Au fost prinși toţi tâlharii 


afară de şeful lor. Se zice că e un mare bogătaș de prin 
partea locurilor noastre. Cam bănui eu cine poate fi... 

Peste un ceas, Lixandru trăgea carul cu boi în 
ogradă, priponea căluțu’n grajd, iar Smaranda cu copii 
cărau lucrurile din căruță în casă. ER 

Dacă ochii lor ar fi avut darul să vadă tot şi toate, 
ar fi zărit deasupra casei şi-a ogrăzii lor plutind — în 
locul duhului sărăciei — îngerul alb al norocului, paz- 
nicul belşugului şi fericirii. 

Cam la aceeaşi oră, în casa sgârcitului se petreceau 
altfel lucrurile. Plin de spaimă, umbla de colo până 
colo, ne mai găsindu-și locul. Tremura la cel mai mic 
sgomot venit din afară. z ; 

Spaima lui îşi avea rostul! El era şeful tâlharilor 
şi, mai curând sau mai târziu, tovarășii lui o să-l dea 
de gol! Ce mai avea de făcut, decât să ia cât o putea, 
din vistierie, şi să fugă. 

Cobori în beci să adune cât o putea, mai mulți 
galbeni. Pedeapsa lui însă avea să fie mai grea decât 
a tovarășilor săi. ; 

Mânați parcă de o putere nevăzută, sacii cu bani- 
aşezaţi pe rafturi, se rostogoliră din înălțime și isbindu-l, 
puternic în cap, îl doboriră la pământ. Rafturile pu- 
trezite pârâiau rupându-se, sacii grei cădeau deavalma 
peste el, risipind aurul, zornăind pe podele, și în câteva 
clipe sgârcitul fu acoperit de un morman de galbeni şi 
arginţi!..... y 

Târziu. când oamenii stăpânirii aflară cine era vä- 
taful tâlharilor, îl găsiră sub maldărul de bani, înăbuşit, 
ucis de însăşi averea lui, strânsă prin jafuri şi tâlhării, 
prin camătă şi înşelăciune. 

Smaranda îşi recăpătă, pe prețul datoriei, salba ei 
de galbeni vechi și cu mare bucurie o aşeză în casă, 
la icoana Maicii Domnului, deasupra căreia candela 
ardea veşnic. 

De atunci în casa lui Lixandru și a Smarandei şi-a 
găsit culcuşul numai belşugul şi fericirea. 


D. MEREANU 


MESTERUL.st 


e. 
de MARIN IOP.D 


CAPITOLUL XI 


SĂRIŢI, FOCI! 


Ioniță Gavrilaș are o vorbă a lui. Adicăzare el mai 
multe vorbe, dar cea la care ţine mai mult şi pe care 
o spune mai des, sună cam aşa: „Munca-i muncă și 
chefu-i chef“. Ceea ce însemnează după înţelesul dat de el 
că ori munceşti cu temei, ori petreci bine să se ducă 
pomina. Vorba asta i-a spus-o de nu ştiu câte ori lui 
nepot'său Ică. Şi bineînţelis i-a spus-o în felul lui. Nu 
încruntat şi căutând să-şi ia chip de mare înţelept, ci 
prăpădindu-se de râs, după obiceiul lui. 

Asta nu înseamna că nu-și ținea vorba: „Muncă cu 
sârg!* 

Şi muncea sdravăn. Intocmai după cum era graba 
lucrului. Intocmai după cum se cerea întocmită fiecare 
bucăţică trebuitoare mașinii, pe care mâna meşteră a 
nepotului 'o desenase în mult tăinuitul caet. Unchiul 
şi nepotul se sfătuiau îndelung, chibzuiau cu grijă, 
înainte de a se începe lucrul oricărei rotiţe cu dinţi, 
oricărui fus. 

— „După cât înţeleg eu. nepoate, motoraşul ăsta 
cu pale de vârtelniţă în vârf e ceva asemuitor, dacă nu 
chiar o comedie de cele pe care le ţin domnii pe masă 
vara. Capul sârmei îl vâră colo în perete la ilictricitate 
de fură curent și vârtelnița îşi învârte palele că răco- 
reşte obrajii boereşști dogoriţi de arșiţa căldurilor. Mintea 
mea slabă îmi spune că trebue să fac următoarea chib- 
zuială: bagi ilictricitate pe firele motorului, el se învârte 
şi îţi dă dumitale o putere. Buun!... Scoţi sârmele din 
perete şi cu o putere oarecare învârtești fusul motorului, 
atunci pe sârmă se face ilictricitate. Buun! Ai ilictri- 
citate, însemnează că ai putere şi poţi să faci cu ea 
ceva de folos, bunăoară poți să aprinzi în casă o lampă 
ilectrică pe potriva tării ilectrice care umblă pe fir. 
Totul e ca noi să găsim meșteșugul cu care să învârtim 
motorul nostru, ca să ne dea putere, dar să-l învârtim 
în așa fel încât să nu ne coste, mai nimic sau chiar 
nimic. Fiindcă dacă ar fi vorba pe altă socoteală, atunci 
am putea foarte uşor să luăm un motoraş cu benzină, 
să-l pornim şi să-l punem să ne învârtim motorul nostru 
ilictric. Vorba e însă că asta mar fi o socoteală chib- 
zuită, căci în loc să punem benzină în motor, am putea 
pune deadreptul în lampă şi s'o ardem. Atunci? Cu ce 
învârtim noi motorul nostru ilictric ca să nu ne coste 
bani? Ori cu vânt, ori cu apă. Apa e cam departe. dar 
vântul auzi-l cum şueră pe degeaba pe lângă hornul 
casei. Ei, te-am priceput, nepoate? Atunci hai la muncă.“ 

Şi de două săptămâni, Ioniță Gavrilaş tot ciopleşte 
cu o rablă de custură, ba niște beţigașe de corn, ba 
niște rotiţe mici de frasin. Le taie, le suceşte, le răsu- 
cește; mai rade cu sticla, mai muşcă de ici de colo cu 
rașpelul, mai ciupește din când în când cu ascuţişul 
fierului, pe unde crede el că e lipsă. Munca-i grea 
căci lemnul uscat de ani în podul casei e mai tare ca 
fierul. Chiar mai tare n'o fi el, da-i tocmai potrivit 
pentru ceea ce vor ei să-l foloseasă. Iar Ică tare-i mul- 
tumit când primeşte una după alta bucăţile făcute în- 
tocmai după planurile desenate de el. E şi mai mulţu- 
mit băiatul când unchiul Ioniță aduce o căldare cu ulei 
şi scaldă în ea, una câte una, toate piesele mașinii lor. 

— „Acum, spune el, nu ne mai rămâne să facem 
decât roata cu aripi şi apoi să montăm toată maşinăria“. 

— „Vorba e, însă, nepoate, că nu sunt lămurit cât 
de mare va trebui să facem roata și cam din ce anume.“ 

Dar nepotul e alături şi stăpân pe el și, ca un ade- 
vărat inventator ce este, lămureşte lucrul în câteva 
cuvinte. 


12 


Când nu eşti prevăzător, într'o clipită se nărueşte tot ce-ai 
clădit într'o viață de om. 


Roata va fi cam de două ori mai mare decât e 
roata din urmă a carului. Va fi foarte uşoară, ca s'o 
poată învârti vântul pe fusul ei şi va avea aripi cu pale 


de şindrilă cam în felul aripilor dela morile de vânt. 

— „Apoi acum, nepoate, mam dumirit deabinelea. 
Zău aşa!“ 

Şi cât ai bate din palme, omul scoase dintr'un fund 
de ladă un butuc vechi al unei răposate biciclete, un 
butuc cu fusul ei cu tot, care se mişca de minune pe 
nişte încheieturi de bile de oţel 

Doar vreo câteva ore de muncă şi toată roata cu 


L 


| N N E RR 


pale pentru vânt era pe de-a ’ntregul inchipuită, așa după 
2. bitutul o desenase pe hârtie. i 

Munca era în toi şi atelierul gemea de fuse, roți cu 
dinţi, şaibe, şuruburi şi câte şi mui câte nimicuri de 
preţ, cari alcătuesc măruntaiele bine ticluite ale unei 
mașini năsdrăvune. 

Peste tot pete de ulei, câlți și cârpe muiate în gaz 
şi în benzină; talași, rumeguș de ferestrău şi pilitură 
de fier. Folosise gazul, uleiul și benzina ca să curețe 
de rugină, să şteargă și să lustruiască bucăţile de fier. 
Munca era dusă cu sârg, căci unchiul şi nepotul ardeau 
de nerăbdare să vadă puse la locul lor, îmbinate cum 
se cuvine, aşa, după şartul planurilor, toate fusele, ro- 
țile şi bucăţelele acelea de fier și de lemn, prinse în 
şuruburi, legate cu sârme sau cu curele, 

Aşadar, se face o gaură prin acoperiș deasupra, 
aproape de coamă, se ridică un fel de podeţ de lemn, 
un fel de pătul prins bine pe căprior. Prin acoperiş ese 


afară, în sus, un fus lung de lemn. Fusul e susţinut de 
patru stâlpușori bine prinşi pe acoperiș. Tot acolo, sus, 
se pune cutiuța cu o roată care se îmbucă tocmai 
bine în cealaltă roată cu dinţi prinsă în capul fusului, 

E ceva asemuitor cu grindeiul morii. Acolo se prinde 
roata în palele căreia isbește cu putere vântul. Lucrul 
e uşor de priceput că dacă vântul învârtește roata, 
roata învârteşte la rândul ei fusul şi fusul se prelun- 


geşte de”sus de pe acoperiş prin pod şi prin tavan jos 
în atelier. Chiar deasupra tejghelei, chiar deasupra lo- 
cului unde se află motorașul. Şi acum desigur nu va 
fi greu să legi fusul tot prin două roţi cu dinţi de mo- 
toraş. Așa că vântul învârteşte roata, roata învârteşte 
fusul, fusul învârtește motoraşul. Se învârteşte moto- 
raşul, ai electricitate pe sârmă. 

Ai sau n'ai? 

Păi e ușor de aflat. N'ai decât să ei capetele sâr- 
melor şi să le apropii unul de altul, aşa fel ca să ră- 
mână între ele preţ de o gămălie de ac. Face scântee, 
însemnează că ai electricitate pe sârmă. Și dacă ai elec- 
tricitate pe sârmă, poţi s'o foloseşti la luminat. Cu o 
lampă potrivită la puterea pe care o are motorul. 

Și care-i puterea aceea? 

Cum o afli? 

Ehei, a avut el grije să citească ce scrie jos pe 
piciorul motoraşului. Că doar nu degeaba l-a cunoscut 
el pe Nicuşor Obreja, ucenic de mecanic la uzina elec- 
trică din Câmpina. Şi tot acest Nicuşor, care-l învățase 
cum se măsoară puterea electricităţii, îi făcuse rost, el 
ştie de unde şi el ştie cum, și de câteva lămpişoare 
mici şi rotunde cât niște pere pădureţe. Ba tot el îi mai 
dăruise nişte sârmă, nişte butoni şi un fel de cutiuţe 
care se prind în perete și în care se înşurubează lăm- 
piţele electrice. 

Și în seara aceea sau culcat frânţi de oboseală, 
fusese şi muncă grea să găurească acoperişul, să ridice 
pătulul pe creastă, să prindă stâlpuşorii, să petreacă 
afară fusul cel lung pe care să-l prindă cu capul de 
jos, de fusul motorului. Hămânea ca a doua zi să 
urce sus roata şi s'o prindă la locul ei pe un fus mititel. 
Lucrul era astfel chibzuit că trăgând de un mâner, roata 
să se poată învârti în voia ei, împinsă de vânt, fără să 
învârtească și fusul cel lung. Impingând la locul său 
mânerul, roata și ar fi trimis puterea prin fus până jos 
la motor. Şi mai trebue ceva, se gândea Ică, urcându-se 
în pat. Să mai pui roții nişte aripi, două de-a latul şi 
două de-a curmezişul, care s'o ţină totdeauna în bătaia 
vântului. 

Şi ar mai trebui ceva.... dar adormi răpus de obo- 
seală. 

A visat toată noaptea numai roţi, motoare şi lămpi 
electrice. Visul l-a întristat prin somn, căci se făcea că 
mașina meşteșugărită de el nu vrea să meargă. 

Dimineaţa, când cocoșul ogrăzii lui Ioniță Gavrilaş 
şi-a trâmbiţat cucurigul, Ică a sărit drept în picioare. 
Unchiul-său trebăluia pe la grajd. Au intrat repede în 
atelier şi au luat de unde lăsaseră seara lucrul neis- 
prăvit. In mai puţin de un ceas, roata fu prinsă sus în 
făgaşul ei. Iar vântul dimineţii, umflându-se ţeapăn în 
palele de şindrilă, începu s'o învârtească cu putere. Cu 
inima bătându-i în coşul pieptului, cobori de pe acoperiş 
în atelier. Apăsă cu mâna tremurândă pe mâner și, iată, 
fusul începu să se învârtească, prinzând în dinţii roţilor 
motoraşul. Şi motorașul sfârâind ca un motan, prinse a 
se învârti. Chiar în clipa aceea din pieptul vânjos al 
lui Ioniță Gavrilaş ţâşni un hohot năprasnic de râs. 

— „Ista-i meșteșugul, chiui el, așa cum chiuia la 
țarnă, când dintre răzoare sărea câte un iepure fugar. 

Ică ar fi chiuit şi el, dar gândul care-l muncea îl 
ținea încruntat. Puse mâna pe sârme şi le apropie ca- 
petele încet, cu grije. Un centrimetru... o jumătate... 
patru milimetri.... trei milimetri... doi milimetri... O 
scântee albă sări între firele de aramă. Era o biată 
scântee ce licărise ca lumina unui licuriciu. Dar lui Ică 
i se părea că s'a aprins un soare luminos și în faţa că- 
ruia nu putea să privească cu ochii deschişi. Acum nici 
el nu-și mai putu ţine strigătul de bucurie: 

— „Avem electricitate, unchiule, avem lumină! Ura! 
Am învins!“ : 

Zvârli sârmele din mână şi fugiră afară, el şi Ioniță 
Gavrilaş, să strige pe cele două femei: 

— „Mamă, hai veniţi să vedeţi cum merge motorul 
nostru electric, veniţi iute! Iar Gavrilaş, frânt de râs, 
cu ochii strălucitori, striga şi el: „Hai, hai femeilor, eșiţi să 
vedeţi motorul care o să ne dea lumină fără bani.“ 

Vântul dimineţii sufla întins parcă anume pus să 
învârtească roata de pe acoperiş. Şi ea se învârtea zorit, 


(Continuarea în pag. 14) 
11 


Concursul de jocuri 


Cain 3 ye x E A De 


pe luna Septembrie 


SERIA |l 


Cuvinte încrucișate 


/ 


ORIZONTAL : 1) Pentru cernut făina. 6) Asalt. 10) Indică. 
11) Teatru unde se cântă. 12) Mal prăpăstios. 13) Nume 
femenin. 15) Din când în când. 16) Vine pe la gene. 17) 
Cu ajutorul ei sboară pasărea. 19) Pronume. 20) Ce este 
România? 21) Arbust cu fructe bune de mâncat. 22) Chenar. 
24) Cu gust neplăcut. 26) Posedă. 27) Lac cu apă care 
nu e dulce. 29) Pârlit. 32) Lucrează pământul 34) Jilavă. 
35) Lucrat pământul. 36) Pantaloni. 37) Plecată. 38) La 
nas. 39) Nici mai mult nici mai puţin. 

VERTICAL : 1) Se scoate din ocne. 2) Podiş în Asia. 3) 
Se pune pe pereți. 4) Fir. 5) Lovi rău. 6) Lichid. 7) Loc 
de pământ. 8) Lac în Asia. 9) Vehicule. 13) Papagal. 14) 
Lichid. 17) Metal. 18) Metal. 22) Dreg. 23) Acum (mold.) 
24) Lucra pământul. 25) Făcut mai rar. 26) Măgar. 26-a) 
Pasăre de curte. 28) Primul om. 30) Inlesnire de plată 31) 
Tară. 33) Papagal. 35) In acest fel. 

GHEORGHE ANDREI 


DESLEGĂTORII CONCURSULUI POPULAR 


PROVINCIA 


C.-Lung. MitroiuN. Nicolae (4). C.-Albă: Carasic Tamara 
(10), Aurel Stoiu (15) Zax Eva (16), Viola Rubinstein 
(16), Cernăuţi: Armand Dankner (15) Nedela Marica 
Profir (14), Beznosâi Debora (15). Rosner Solo (2), 
Brunnvasser Bruno (2), Silviu şi Lucia Cândea (15), 
Axenfeld Victor (1), Moses Lew (5), Chilia-Nouă: Samuel 
Elberg (14). $mil Coltocinic (1) lanchel Goldman (1), 
Chişinău: Melniciuc Dimitrie (13), Victor Bucerescu (14), 


CINEL 


Galea Bregman (13), Liceanu Iancu, (13) Caracal: 
Lucia-Steluţa Cazacu (14), Boris Melnis (14), Meri Tarfel 
(14). Nicolae Conescu (15), Fica Imas (2), Dimitriev 
Nicolae (15), Victor şi Valentin Plămădeală (15), Chislin 
Margareta şi Vladimir (15), Eugenia Burduja (14), 
Ivette Delter (1), Parhoti Eugen (16), Raul Silvan (2), 
Suzana Bezboim (2), Melniciuc Valentina (14) Cioara 
Doicești: Virginia Georgescu (7) Ciorăşti: Mioara Gri- 
goriade (12), Ciupelniţa; Ștefănescu Iosefina (14), Ciş- 
mele: Ghirş şi Samuel Crasnov (13). Cliscăuţi: Ştein 
Sonia (6). Cluj: Horovitz Iuliu (12), Cornelia Dr. Lu- 
pescu (15), Kaufmann Oscar (13), Bergner Ştefan (2), 
Maria Antonia Cioclan (!), Tiberius Herşcovici (5), Klein 
Hug (1), Kertész Andrei (7). Cogialac: Lenuţa Matache 
(10). Colincăuţi: Iacher Moisei (16). Constanţa: Vasile 
D. Constantin (16), Puiu Weinberg. (15), Gabriela şi 
Otilia Holz (14), Maria Dervescu (14), Cernescu N. 
loan (13), Teodorescu Georgeta (14). Frumosu Elena 
(3), Mircea Lateş (2), Teodoru Cornelia (3). Coporani: 
David Bristovetschi (12). Craiova. Mihăilescu St. Florica 
(14), Dragomirescu Scarlat (16), Cialikian Arsen (15), 
Stoicănescu M. Ion (15), Stănculescu Marin (14), Matias 
George ((14). Darabani: Ada Constantinescu (13). Dăr- 
măneșşti: Osias Sender (16), Tilda Rufel (16), Spiridon 
Mihai (16), Vasile Bucur (16). Deva: Schaffer Egon 
(16). Dondusani: Aglaia Zavoicinschi (14). Drăgăneşti: 
Gheorghe şi Sergiu Popovici (15). Edinţi: Iacob Perlis 
(15). Episcopia Bihorului: Marius Petrescu (2). Epis- 
copia Hotinului: Vianor Smighelschi (9). Făget: Paşcus 
Iuliana (9), Ringel Geza (15). Fălticeni: Dumitru N. 
Cenda (15), Zissu Valeriu (14). Feteşti: Marinache Ni- 
colae (12), Morozan I. Gerard (13). Focşani: Gigel 
Hrunea (15). Frasin: Wily Diirner (14). Galaţi; Beno 
şi Nora Billig (14), Elena Căpitan Gh. Luca (5), Mioara 
Marinaș (15), Octav Faibiş (6), Popovici Georgică (11), 
lankilevici Matei (9), Liliana și Gigel Perlman (15) 


(va urma) 


LUNA SEPTEMBRIE SERIAINI 


Numele și pronamele 


Adresa: 


MEŞTERUL STRICĂ 


(Continuare din pag. 13) 


iar motorul sfârâie cum sfârâie motanul iarna, pitit 
după sobă, des, tot mai des. Intre firele de sârmă ţâş- 
neau acum scântei, una după alta, mari, tot mai mari. 

Alături se aflau câlţii îmbibaţi în benzină şi în ulei, 
Afară, glasul lui Ică rostea cu însufleţire: 

— „Până într'un ceas, unchiule, montăm lămpile şi 
motorul nostru o să ne lumineze toată casa. In clipa 
aceea însă în atelier vâlvătaia se întinse de la câlţi la 
o cârpă înmuiată în ulei. lar dela cârpă până la gră- 
mada de talași nu era nicio palmă. Și când flăcările iz- 
bucniră vesele, cuprinzând peretele de scânduri, tej gheaua 
şi o stivă de saci aflaţi în apropiere, Ioniță Gavrilaş, 
nevastă-sa, soră-sa şi meşterul său nepot intrară pe uşe. 

— „Foc!“ țipară patru glasuri deodată. Şi nu ştiură 
care în cotro să fugă mai repede după apă.“ 


14 


Dar atelierul a ars până'n temelii, că doar era. din 
lemn și acoperit cu șindrilă şi nu plouase de mult, așa 


ăc era uscat iască. 3 


— „Asta ţi-a fost născocirea cu lampa care arde fără 
gaz, Ioniță? — a întrebat cu ciudă lelea Floarea. Iar 
Gavrilaş s'a mulţumit să dea din umeri şi să răspundă 
după felul lui chisnovat: 

— „Eu am spus că fac lumină şi, slavă domnului, 
lumină a fost berechet... ceeace în gând a încuviinţat și 
şi nepotul său Ică. 


In numărul viitor: 
Cap. XII — Gânduri triste 


| Becul clasa CU PRIV / ; 
] Ă 


a Următorii cititori ai revistei noastre ! Zeene 


A 


„ba 
„că IPEE 


DOBRE G. VALENTINA ADRIAN ZAHARESCU SCHAUER JOLANDA LARISA SALAMOV COSTIN OVIDIU 


Sc. Mixtă Şc. Clemența Şc. prim. „Domnița Maria" Şc. prim. de Fete Căușanii Şc. prim. Feiurdeni 
clasa l-a Chitila-Triaj clasa Il-a București No. 13 Noui | clasa Ill-a J% Jud. Cluj 
clasa iia București clasa Il-a Jud. Tighina 


MELIG ALICE DINUJA BIIMAN i SE IAROȘEWSKY EMILICA 
Şc. Instrucţiunea = Şc. Bărăției = ri rail reg dese a Şc. veteran Şc. Lucaci No. 2 
clasa l-a Bucureşti clasa l-a București clasa ia și | Darker > clasa. Iba lași clasa IIl-a Bucureşti 


cá 


E TNI 
A Pas : 


m) 


. z - 
NI A CR RARA LERNER OSCAR ISĂCESCU MIHAI TUDOR ALTAI TRISTER SAMUEL 

| I yA 4 B ți Şc. Invățători AA Șc. prim. Bolintineanu Șc. No. 8 Şc. Carolina Loebel 
clasa | și Ill-a ucurești clasa Ill-a Chișinău aja lies București |. Eliade Rădulescu clasa Il-a București i 
clasa Il-a București  


MIHĂILESCU NICOLAE GABRIELLA'M. GOLDȘTEIN 


E HELLER M. SARA WEISSBERG RITTA STELUȚA DAN 
Şc. No. 3I 3 2e: poge Dame M s. Șc. prim. , Lumina" Şc. Lucaci Șc. sali No. I 
clasa Il-a Bucureşti clasa |l-a ucureșii clasa III-a Craiova clasa l-a București clasa l-a Bacău 


i m» AI FSE 
RAFAEL TINA GRUMBERG ROZALIA CRAFT BERTA SOBELMAN DORINA ANATOLIE CRAFTI 
Şc. primară No. 2 Șc. de Fete Șc. primară Siret Şc. prim. de fete No. 2 Șc. prim. Boxian 


clasa Il-a Bacău clasa Il-a ` Brăila clasa IV-a Siret clasa l-a Focșani clasa IV-a Jud. Soroca ră 


Scrisoare 


către scolari 


Dragii mei, 


Azi s'au deschis şcolile. V'am văzut cum vă grăbeați 
de dimineaţă să intraţi pe poarta pe care n'aţi mai in- 
trat de trei luni. Aţi mai crescut puţin, sunteţi mai plini 
la trup și cu faţa arsă de soare. Va priit bine aerul de 
munte, vântul mării, soarele care va bătut la ţară, pe 
când alergaţi prin livezi şi prin câmpii. Acum, cu puteri 
sporite, vă întoarceţi iar la muncă sărguincioasă, ca să 
vă îmbogăţiţi sufletul şi mintea cu noui învăţăminte. 
Căutaţi, dragii moșului şi fiți anul acesta și mai sârgu- 
incioși la învăţătură şi mai cuminţi, ca să mulţumiţi şi 
mai mult pe părinţi şi pe profesori. Ocoliţi ispitele şi 
jocurile sgomotoase, iar când mergeţi pe stradă, fie că 
vă duceţi, fie că vă întoarceţi dela şcoală, mergeţi frumos, 
aşezat,ca să nu pățiţi ruşinea pe care am păţit-o odată. 

Intâmplarea s'a petrecut de mult de tot, pe când 
eram în clasa Ill-a primară. Trebue să știți că pe vremea 
ăceea eram tare nebunatec, că de multe ori mama se 
vedea nevoită să pună mâna pe nueluşa din colţ. Cum 
vă spun, nu prea eram uşă de biserică. Intr'o dimineaţă, 
plecai la şcoală sărind când pe un picior, când pe altul, cum 
fac mulţi dintre voi, mergând pe stradă. E și bine, e şi 
rău să mergi astfel, fiindcă se prea poate să lovești din 
nebăgare de seamă pe vreun trecător oarecare, să-l trân- 
teşti jos, sau să cazi tu însuţi și să te loveșşti. 

Așadar, săream fugind pe stradă, fără să mă uit 
nici la dreapta, nici la stânga. La un colț, mai întâlnii 
şi un coleg, vecin de bancă, și amândoi, fiindcă, desigur 
nici el nu era mai breaz ca mine, începurăm să ne fu- 
gărim şi să alergăm pe stradă, printre oameni. In fugă 
isbeam trecătorii, fără să ținem seama că joaca noastră 
îi supără. Deodată, pe când alergam aşa, dând să-l prind 
în braţe pe tovarășul de joacă, mă isbii cu putere de un 
domn care mergea încet pe lângă colțul unei case. Is- 
bitura a fost aşa de puternică, încât domnul cela se clă- 
tină gata să cadă, iar eu, mă pomenii trântit jos şi isbit 
cu putere de pavaj. Ce s'o fi petrecut în mintea mea, 
bine nu-mi pot da seama nici acum. Știu că, supărat 
la culme, mă ridicai de jos și, tot eu colţaş, în loc să-i 
cer ertare pentru fapta mea, strigai tare către domn: 
„Ce dumneata nu vezi pe unde mergi? Eşti chior?“ Cu- 
vinte foarte nesocotite, pe care un copil ca mine nu 
trebuia să le rostească cu nici un chip faţă de un om 
mai vârstnic, chiar dacă acesta ar fi fost vinovat. Drept 
răspuns vorbelor mele, domnul îmi zise cu g!as potolit, 
plin de blândeţe: „Nu sunt chior, băețaș... Dar de văzut 
nu văd, fiindcă Dumnezeu mi-a luat de tot vederea... 
sunt orb. Dacă te-ai lovit cumva şi ţi-ai făcut vreun 
rău, te rog să mă crezi că nu sunt eu de vină...“ 

Parcă m'ar fi lovit cineva cu un şfichiu peste obraji. 
Nu mai ştiu când mi-am strâns depe jos lucrurile ră- 
văşite şi am plecat spre şcoală cu capul în jos, ruşinat 
de vorbele mele nesocotite. 

Deaceea trageţi voi învăţătură din această întâm- 
plare şi când mergeţi pe stradă, nu alerguţi, ca să nu 
păţiţi ce-am păţit eu. Cu sănătate, copii! 


Alos - Manis- 


Prețul 5 Lei 


DIMINEATA 
COBiiLOR 


P 


Un pisoiu sburător 


Toți cititorii noştri au auzit, fără îndoială, de ispră- 
vile năstruşnice ale născocitorului. Ică. din romanul 
„Meşterul Strică“ şi, bineînţeles, de întâmplarea cu Chiţa, 
pisica sburătoare. 

lată însă că din America, continentul tuturor minu- 
nilor, ne vine o veste care ne uimeşte tot atât de mult 
ca şi pățania Chiţei. 


O doamnă din New York povesteşte un fapt foarte 
ciudat, care arată, afară de isteţimea unor vieţuitoare 
şi prietenia ce se poate lega între două făpturi cu totul 
deosebite și cu porniri potrivnice, făcute, parcă, să se 
urască: un pisoi și un porumbel. 

„Trebuind să mă mut cu toată familia la New- York 
— povesteşte doamna — mi-am ales locuinţa într'un mare 
block-haus, la al zecelea etaj, aducând cu noi o pisică 
„Araminta“. După câteva zile născu doi pisoi. Noi ne-am 
oprit unul, pe care l-am chemat Peppermint. 

La New-York se găsesc o sumedenie de porumbei, 
şi unii din ei aflând numaidecât de sosirea noilor so- 
siți, veniră şi ei să se aşeze pe muchea deafară, dela 
fereastra bucătăriei. 


a P98 e CAR d 


Când văzu porumbeii, Pepermint începu să se în- 
vârtească de colo până colo, urmărindu-i cu privirea, 
părând că vrea să se năpustească asupra lor, după cum 
obișnuiesc, destul de des, semenii lui. Dar nu din pricina 
asta era atât de neastâmpărat. El sări depe scaun pe 
muchea ferestrei, ca să privească porumbeii sburând 


împrejur şi oprindu-se ca să ciugulească grăunțele puse ° 


anume pentru ei. 


Incetul cu încetul, Pepermint, sfios şi blând cu 
prieteni săi porumbei, știu să-şi câștige încrederea lor, 
încât aceștia îi îngăduiau să se apropie foarte mult de 
ei. Porumbeii gânguriau bucuroşi şi pisoiul își arăta 
mulţumirea sforăind dulce. 


Intr'o zi, nu mică ne fu mirarea când am văzut un 
porumbel aplecându-se şi pe Pepermint urcându-se pe 


spinarea lui. y TREE ST 
Deodată, porumbelul desfăcu aripile şi îşi luă sborul. 


Ne-am gândit, bineînţeles, că n'o să mai vedem ni- 
ciodată pisoiul. Dar, după zece minute, iată că porum- 
belul se întoarce şi se aşează la fereastră cu călătorul 
lui foarte mulţumit. 


Sunt câteva săptămânii de atunci. Pepermint își în- 
deplineşte sborul zilnic. 

In curând, pisoiul va crește şi va deveni prea greu 
pentru porumbel; va trebui să facem rost de o rață 
pentru plimbarea sa zilnică. 


CONCURSUL DE VACANŢĂ 


Cititorii cari participă la concursul nostru literar 
cu tema „Descrierea unei zile de vacanţă“, vor trebui 
să ţie seamă de următoarele: 1) Descrierea să fie făcută 
fără ajutorul nimănui şi pe înțelesul tuturor. 2) Să nu 
depăşească cinci pagini de caet, scrise cu cerneală, cât 
mai citeţ și numai pe o singură faţă a hârtiei. 3) Se 
vor descrie mai ales întâmplările de haz din excursii 
sau din jocuri. 4) Cei cari au talent la desen pot însoţi 
lucrările de desene făcute pe hârtie albă, în creion sau 
culori. Mărimea lor nu trebue să depăşească o jumătate 
de foaie de caet. 5) Pe ultima foaie a compoziţiei. jos, 
în dreapta, precum și pe spatele fiecărui desen se vor 
nota lămurit numele și pronumele concurentului, vârsta 
şi localitatea, iar pe plicul adresat revistei se va scrie: 
pentru concursul de vacanţă. 


In editura „Adeverul'" a apărut cartea „Suflet de părinte" 
de C. G. Costa-Foru care se găsește de vânzare latoate 
chioșcurile din țară. 


Prețul 40 lei 


MEI DEEE E EREI PUP ETE EEE RELA EENT SED ADE PEPE AA E Yi RRS e 


Fotografiile premianţilor publicate în revistă nu se 
mai înapoiază. 


ADRIMHNIEHATYA 


)) 


REVISTA. LLU:STR:AT:A 


FEN TRU COPILUL. și 


COD 


Director: MARIN IORDA 


TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIV 


15 SEPTEMBRIE 1937 


No. 710 


SA STAM PUTIN f 
VORBA COPII : 
Dhagale mele 


Și vouă ca şi celora cărora le-am răspuns în numărul 

trecut al revistei, voiam să vă lămuresc pricina pentru 
care scrisorile voastre au aşteptat cam multă vreme să 
fie citite de Buniţa. 
Buniţa a lipsit din Bucureşti, a fost să se odihnească 
într'un orăşel drăguţ, înconjurat de munţi înalţi. Acolo 
a stat câteva săptămâni încheiate, sa plimbat mult, a 
citit câteva cărţi şi a închipuit poveşti pe care vi le va 
spune cândva. 

Deaceea, dragele mele fetiţe şi dragii mei băieţaşi, 
să nu fiţi trişti ca n'aţi primit încă răspuns la drăgu- 
ţele voastre scrisori. Niciunul din voi nu va fi uitat; 
tuturor le va veni rândul. Şi încă o lămurire: Clubul 
Shirley Temple a fost închis toată vacanţa. Nu s'a hotărit 
încă data la care se va deschide. Aşa că până atunci, 
este de prisos să-mi cereţi să vă înscriu în club. Aștep- 
taţi lămuririle pe care vi le va da la timp, revista Dimi- 
neața Copiilor. Atunci, cu dragă inimă, vă voi trimite 
carnete, dacă voi îmi veţi repeta cererea. 

Suzana — Ți s'ar cuveni un răspuns mai bogat decât 
acela pe care îl vei găsi în puţinele rânduri pe care ţi 
le scriu, nevoită să las loc şi altora. 

Eşti un copil mare, Suzana dragă, şi înţeleg prin 
aceasta că eşti la fel de înţeleaptă pe cât eşti de copi- 
lăroasă, de fragedă şi de proaspătă. 

“4 Desigur, lucrurile astea nu fac decât să adauge un 
farmec nou fiinţei tale. 

Faptul că te apleci cu milă şi cu înţelegere asupra 
suferinţei oamenilor, a nedreptăţilor pe care le suferă, 
imi dovedește mie căldura unui suflet frumos şi simţitor. 

Dar n'aş vrea, drăguță Suzano să te deprinzi a ve- 
dea doar partea rea şi urâtă a vieţii. Dimpotrivă, 
aș dori să-ți găseşti oricând o mângâiere, făcând o 
plimbare într'un loc frumos, admirând un tablou lucrat 
cu măestrie, ascultând muzică. Sunt atâtea lucruri bune 
în viaţă, dragă prietenă, și crede mă că nici pe oamenii 
urâţi la suflet nu trebue să-i dispreţueșşti, căci atâţia 
dintre ei sunt răi fiindcă au avut mereu de luptat cu 
viaţa, au avut piedici, greutăţi în calea lor, şi toate astea 
la un loc au făcut să li se asprească inima. 

Sunt alţii, fireşte, cari sunt răi, fără să aibe nicio 
scuză. Dar şi pe ei trebue să-i compătimești, căci unui 
suflel urât îi rămân necunoscute cele mai frumoase 
lucruri ale vieţii. 

Incearcă, Suzana, să te apropii cu mintea şi cu sufle- 
tul de lucrurile simple, acolo vei găsi bucuriile adevărate. 


No 


[A 


lată de pildă, poezia ta are destule însușiri, dar 
cuprinde gânduri prea adânci pentru vârsta ta. 

Scrie despre lucruri mai pe înţelesul celor mici Şi 
acum să-ţi spun ce greşeli de ortografie franceză ai fă- 
cut. Sunt unele de limbă, de construcţie. (adică n'ai în- 
trebuințat o franţuzească perfectă) pe care nu ţi le 
spun, căci ar cere explicaţii prea lungi. Reţine însă 
că nu se spune sa mensonge ci son mensonge, fiindcă 
substantivul mensonge este masculin. 

Şi fireşte réel — fără terminaţiunea feminină. 

Mai scrie-mi, Suzano, scrie-mi mult și dacă cumva 
vii la Bucureşti, vesteşte-mă din timp ca să nu pierdem 
un prilej de a ne cunoaşte. 

Te îmbrățişez cu mult drag. 

Monia Trahtenbroit — Să ştii, nepoţele, că nu tre- 
bue să fii mâhnit, cå nu ţi-ai văzut povestea publicată. 
Află că sunt atâţia oameni mari, scriitori cari așteaptă 
luni de zile să li se publice scrierile lor. 

Matale ești micuţ şi dacă îţi pierzi atât de lesne 
răbdarea, îmbătrâneşti repede. 


lți făgăduesc însă să mă interesez de soarta poveștii 
tale şi să afli un răspuns de la mine la această rubrică. 

Până atunci însă să nu mai fii trist că mă superi răul 

Rodica Bilciurescu — Nepoţică dragă, te sfătuesc 
$o rogi pe măicuţata să te arate d-lui Profesor Nicolau. 
Stă în Bucureşti, alături de Biserica Boteanu, 

Dânsul este specialist în boli de piele și îţi va spu- 
ne şi ce doctorii trebuie să iei și ce bucate ai voie să 
mănânci. Nu lăsa ecsema, Rodica dragă. Ingrijeşte-te cât 
mai curând. 

Sănătate. 

Ileana W — Sunt o mulţime de meşteşuguri, fetiţo 
dpagă, pe care învăţându-le ai putea să-ţi faci un drum 
în viaţă. 

Ţi-ar plăcea legătoria de cărţi? Ți-ar plăcea să înveţi 
să faci mănuși de piele şi cordoane? lar dacă vrei să 
înveţi să faci cămăşi de domn ca măicuţa, nimic nu 
te poate împiedica. Eu îţi doresc izbândă deplină şi 
mult noroc în meșteşugul pe care îl vei alege. 

Alice Oprescu - Cluj — Şi mie, cât sunt de mare, 
îmi mai plac păpușşile, aşa că joacă-te cu ele, fără să-ți 
pese de ce spun prietenele. 

Te sărut, micuță Alice. X 


BUNIȚA 


N împărăţia lui Voe-Bună împărat era jale mare. 
Iată, de atâţia ani el se numeşte Voe-Bună, fiindcă 
de când dăinueşte împărăţia lui, niciun necaz, 
nicio suferință nu sa abătut asupra familiei 
împăratului și asupra supușilor lui. Şi acum, din 

senin, ca un trăznet, ca o lovitură a Cerului, a venit 
grozava nenorocire. 
Băiatul împăratului, frumosul și înțeleptul Rodin a 


dispărut într'o seară pe când se juca singur cu mingea 
în grădina palatului. 


Zadarnice au fost toate cercetările, toate făgădue- 
lile de împărătească răsplată pe care le-a făcut tatăl 
lui: Rodin, dacă biatul va fi găsit. 


Nimeni nu putuse da de urma băiatului. 


` Ce se întâmplase cu el? Cine îl răpise? Cine îl pu- 
tuse ademeni cu vorbe mincinoase și înșelătoare? 


Nimeni nu putea răspunde la întrebările acestea. 


Din ziua în care Rodin dispăruse, împăratul şi îm- 
părăteasa nu conteneau cu plânsul. Dar nu numai ei 
plângeau. Micuța Roxana, sora lui Rodin, nu se putea 
nici ea mângâia de durerea de a-și fi pierdut singurul 
şi atât de dragul ei frate. 

Plângeau și supușii şi până şi inima dușmanilor se 
înmuiase, aflând marea nenorocire care se abătuse asupra 
lui Voe-Bună împărat. 

Trecuseră trei ani de zile de când Rodin, jucându-se 
într'o seară cu mingea în grădina palatului, dispăruse 
fără urmă. 

Impărăteasa umbla mereu în haine cernite şi za- 
darnic încerca împăratul s'o înveselească plimbând-o în 
“toate colţurile lumii. Căci împăratul ştia că e de da- 
toria lui să se arate mai tare în nenorocire, că el trebuie 
să dea curaj şi soţiei şi fetei lui. 

Nimic nu o putea mângâia pe împărăteasă. 

Dar mai îngrijorătoare era starea Roxanei. yi 

Din ziua în care dispăruse Rodin, ea stătea mereu 
întinsă pe pat, cu ochii închişi, cu figura împietrită. 

Nu o durea nimic, vracii nu-i putuseră găsi nicio 
boală şi totuşi Roxana se stingea văzând cu ochii. 

Impăratul cheltuise o avere întreagă, cercetând 
vracii cei mai iscusiți, dar răspunsul pe care îl afla era 
întotdeauna același: „,Impărate, fata ta nu poate fi vin- 
decată; durerea pe care a simțit-o şi pe care o simte 
mereu, fără întrerupere, de când Rodin a dispărut nu 
i-ar putea trece decât într'o clipă de uitare, de mare 
veselie. 


si b n Mm a îi aid 


Impăratul pleca desnădăj duit dela vraciu și cu toate 
stăruințele lui nu putea s'o facă pe Roxana măcar să 
zâmbească. - 

Timpul trecea, se scurgea mereu, fără să aducă 
nicio schimbare în viaţa celuia căruia acum nu i se 
mai putea spune Voe-Bună împărat. 

O schimbare totuși se petrecuse: împărăteasa nu mai 
era atât de tânără și de frumoasă ca înainte. Suferinţa 
şi vârsta îi înălbiseră părul pe la frunte, îi săpaseră 
două cute adânci de fiecare parte a gurii. 

lar împăratul nu mai putea citi seara, căci îi slă- 
bise mult vederea. > 

Roxana împlinise douăzeci şi trei de ani. Şi 
Rodin dacă ar mai fi fost, ar fi împlinit în toamnă 
douăzeci şi cinci. 


* x + 

Desigur că waţi pus întrebarea, unde a dispărut 
Rodin? Ce s'a întâmplat cu el? 

lată, să ne întoarcem acum în urmă cu ani de zile. 
Să ne închipuim că ne aflăm în grădina palatului, că 
e seară şi că, ascunși după şirul des de copaci, care 
mărginește partea dreaptă a aleii principale a grădinii, 
ne uităm cum se joacă Rodin cu mingea... 

„„Rodin asvârle mingea în sus şi o prinde în braţe. 
Rodin o asvârle şi mai sus şi.... ciudat! Mingea nu se 
mai înapoiază pe pământ. Nu, n'a căzut undeva, prin 
grădină. De lucrul acesta e sigur, sigur de tot Rodin. 
El ştie bine, căci a văzut limpede cum cineva, cineva 
care s'a urcat în stejarul din mijlocul aleii,a întins 
mâna—o mână mică și neagră—şși a prins mingea 
din zbor. 

Lui Rodin însă nu-i e teamă de nimeni şi de nimic. 

Duce mâinile pâlnie la gură şi începe să strige: 
„Hei, tu care te-ai cocoţat în pom şi vrei să mă sperii, 
lasă gluma și dă-mi mingea“. 

Dar în loc de răspuns, Rodin auzi un râs subţire şi 
ciudat, un râs urât şi înfricoşător. 

E drept, inima băiatului tresări puţin, dar încă 
fără frică, Rodin vorbi: 

— Oricine eşti tu, te rog frumos să-mi înapoezi 
mingea |! — -Ĉ- 

— Vino de ţi-o ia, răspunse glasul. 

Și fără să mai stea pe gânduri, Rodin începu să se 
caţere în pom. Ajunse până în vârf, se uită bine printre 
toate crengile dar nu văzu pe nimeni. Băiatul începu 
să se neliniștească. Cine oare își bătea joc de el, cine 
îl făcuse să se urce degeaba până în vârful stejarului? 

— Dă-mi mingea! Dă-mi mingea! Vreau mingea 
mea! ţipa băiatul. 

Dar de nicăieri, niciun răspuns. 

Mâniat, băiatul cobori din pom. Dar deabia făcu 
doi trei paşi pe alee şi auzi iar glasul ciudat dinainte: 

— Sunt aici, sunt aici în vârful plopului de lângă 
poarta grădinii. Vino să-ţi dau mingea. 

Rodin alergă până la plop, se urcă până în vârf şi 
acolo din nou nu văzu pe nimeni. 

Şi mai mâniat, cobori din pom şi se puse la pândă. 
Atunci, văzu el cum din găleata fântânii ese un pitic... 
un pitic neînchipuit de urât, atât de urât încât Rodin 
văzându-l isbucni în hohote de râs, 

Intr'o clipă, chipul piticului se înroşi de mânie și se 
făcu şi mai urât. Ochii lui scăpărau de mânie. Cu un 
glas în care clocotea furia, el întrebă: „Dece râzi de mine 
nesocotitule? Răspunde, dece”? 

Şi cu paşi repezi se apropie de Rodin. 

Rodin nu-şi putea opri râsul. Ii era cu neputinţă 
să-și stăpânească hohotele, văzând cât de urât şi de ca- 
raghios era piticul. 


$ 4 

— „Dece râzi, băiatule nesocotit?” întrebă piticul în- 
cruntat. 

'— „Râd fiindcă eşti urât, niciodată n'am văzut un 
om mai urât”, răspunse Rodin! 

— „Vei fi crunt pedepsit, băiatule, pentru aceste cu- 
vinte. Află că eu am venit aci, în grădina tatălui tău, 
ca să te pun la încercare... Dacă n'ai fi râs de mine, 
scăpai de cele ce ţi se vor întâmpla acum... Dar fiindcă 
ai râs de urâţenia mea, îţi vei lua pedeapsa. Mai află 
că din clipa asta, frumuseţea ta se va schimba în slu- 
tenie, că și tu vei fi urât, urât ca mine. Dacă tu, în loc 
să fi râs de mine, te-ai fi înduioșat de sluţenia mea, 
chipul meu sar fi înfrumusețat deodată. Așa va rămâne 
mereu slut, şi asta, din pricina ta”. 

Băiatul nu putea crede că piticul spune vorbe ade- 
vărate. Il asculta neîncrezător şi când el sfârşi de spus 
ultimul cuvânt, Rodin isbucni în râs. 

Dar piticul făcu doar un semn cu mâna. Şi într'o 
clipă faţa băiatului de împărat se făcu neînchipuit de 
urâtă, înfricoşător de urâtă. 

Piticul scoase din buzunarul hainei o oglinjoară 
pe care i-o întinse lui Rodin, zicându-i: „Priveşte-ţi chi- 
pul şi dacă ţi-o veni să râzi, nu te opri!” 

Rodin căzu jos leșinat, când se văzu în oglindă. El 
nu-şi dădu seama cât a stat așa în nesimţire. Când se 
trezi, era într'un loc cu totul necunoscut şi în jurul lui 
erau sute de pitici... Indată îl recunoscu pe acela din 
grădina tatălui lui. 

— „Dece m'ai pedepsit atât de crunt, dece m'ai luat 
de lângă părinţii mei şi de lângă draga mea soră? Dece?” 

— „Ai fi fost mai mulțumit să trăieşti în mijlocul 
lor cu chipul acesta slut? Ai fi fost mai mulţumit ca ei 
să te izgonească, nerecunoscându-te sub noua ta înfăţi- 
şare. Răspunde!” spuse piticul. : 

— Ai dreptate... ar fi fost de nesuferit durerea mea, 
văzând cum sora şi părinţii mei nu mă mai recunosc. 

Dar spune-mi, te rog, piticule, niciodată nu-mi voi 
mai recăpăta chipul meu? Niciodată nu mă voi mai în- 
toarce în palat, lângă mama mea, lângă sora mea, lângă 
tatăl meu? 

— La întrebarea asta e greu să-ţi răspund, băiatule 
nesocotit. Dar află că sar putea totuși să-ți recapeţi 
frumuseţea de altădată și să te întorci la palatul tatălui 
tău, dacă mama sau sora ta, văzându-ţi chipul, nu vor 
izbucni în râs, ci vor simţi milă pentru urâţenia ta... 

— Mă duc chiar acum, piticule... Poate că scap... 

— Nu, acum nu-ţi este îngăduit să pleci. 


Trecuseră șaptesprezece ani de când Rodin dis- 
păruse dela casa părinţilor lui. Nimeni nu mai nădăjduia 
că trăieşte. Se vorbea de el cu evlavia cu care se vor- 
beşte despre oamenii morți. 


pa 
Dann 3 i r ae > ie AA a y 
E S UNE E E esa ul Îl a i e “Daia A P PI 39 PE N 


Impărăteasa era mereu tristă și nu vroia să pără- 
sească haina cernită. 

Impăratului îi pierise voia bună. Acum supușii îl 
numeau Tristul-Impărat... 


Intr'o seară, Roxana, plimbându-se prin sălile pala- 
tului, se întâlni deodată, faţă în față cu un'omuleţ urât, 
groaznic de urât. O clipă, Roxana rămase speriată pe 
loc, dar revenindu-şi în fire, îl întrebă pe omuleţul cel 
urât pe cine caută şi ce dorește. 

Pocitania răspunse cu un glas atât de caraghios şi 
în chinându-se, făcu nişte mişcări atât de caraghioase, 
încât oricine l-ar fi văzut şi l-ar fi auzit, ar fi pufnit 
în râs. 

Dar Roxana nici nu zâmbi măcar. Căci de când se 
despărțise de iubitul şi neuitatul ei frate, nimic, nimic 
par mai fi putut aduce o rază de lumină pe faţa ei. 

Simţi o nesfârşită milă pentru făptura aceea urâtă şi 
întinzând mâna îl mângâie pe frunte pe omuleţul cel pocit. 

—„Nu râzi de mine? Nu te înveseleşte sluţenia mea”? 


Dar Roxana răspunse cu duioșie: „O, nu, nu ești 


urât... am văzut oameni mult mai urâţi... Şi oricum ai . 


fi, nu pot râde”... 

Atunci se petrecu o neînchipuită minune. Faţa urâtă 
a omulețului se făcu frumoasă, trupul lui se înălţă, se 
făcu voinic şi glasul lui se făcu melodios şi cald... 

— Rodin! exclamă Roxanal... 

Şi după aceea, începu iar fericirea şi veselia în îm- 
părăţia celuia care purtă de aci înainte, până la 
sfârşitul vieţii lui, numele de Voe-Bună împărat. 


' SID. DRĂGUŞANU 


SARSAILA 


și HANGIUL 


Intr'un târgușor liniștit trăia odinioară un hangiu 
cinstit şi darnic cu cei nevoiaşi, anume Pârvu. Om cu 
frica lui Dumnezeu, deşi avea o droaie de copii, nu se 
dădea în lături, când putea să ajute şi pe alţii, din bru- 
ma de economii ce  agonisise prin munca lui. 
Pasă-mi-te, nenorocul îi purta sâmbetele, că, dela o vreme, 
se agățase de el ca scaiul de coada câinilor. Tot ce 
făcea, prost îi eşeal 

Se uita bietul om cum, zi de zi, agoniseala lui se 
irosea şi vedea, cu groază, cum îl cuprinde sărăcia. Pe- 
semne, Necuratul îi amăra astfel zilele, ca să-l ispitească, 
după ce l-o aduce în sapă de lemn. Intr'o zi, moș Pârvu 
văzu cu durere în suflet, că ajunsese de râpă. 

Tocmai se pregătea omul să tragă obloanele hanului 
pentru totdeauna, când se trezi în prag cu un strein 
îmbrăcat boiereşte, care îi ceru găzduire. 

— „Vai de mine, bosrule, cum să vă primesc? N'am 
nici albituri curate pentru pat, nici cu ce să vă ospătez! 
Azi chiar am hotărât să închid hanul“. 

Streinul intră înăuntru şi așezându-se pe un scaun 
desfăcu o geantă mare, pe care-o avea sub braţ şi scoase 
din ea un maldăr de hârtii de câte o mie. 

— „Vezi, hangiule, banii ăştia? Aici în mâna mea e o 
avere! Câte o sută de hârtii în fiecare pachet; sunt cinci 
cz Sa Dacă îmi iscălești zapisul ăsta, ai tăi sunt toţi 
banii“. 

Moş Pârvu luă zapisul în mână şi nevăzând prea 
= ke ochelari, iscăli neştiind anume cam ce cuprinde 
za . 

j Streinul luă zapisul, îl vâri în geantă şi sculându-se 
să plece, zise: 

— „Am să mai trec pe-aici,peste cinci ani, să văd cum 
merg treburile!“ 2 

— „Măi, măi, ce-o mai fi şi asta pe capul meu“, zise 
hangiul, luând banii şi ducându-se cu ei în casă să-i 
pună bine. 

Din ziua aceea, viața lui luă altă înfăţişare. In 
câteva săptâmâni, hanul fu reparat, făcut ca nou. Aduse 
iar vin bun şi tot soiul de bunătăţi pentru masă. Işi 
umplu ograda de păsări și în coteţe guiţau câţiva porci 
graşi. Odăile de găzduit drumeţi aveau acum paturi noi. 

In vremurile acelea, lumea era mai cu luare aminte 
faţă de cele sfinte şi Dumnezeu se mai arăta câteodată 
pe pământ cu înfăţişare omenească şi, umblând prin 
lume, cerceta aşezările lumeşti, mustrând pe cei căzuți 
în greșeală, sau binecuvântând şi ajutând pe cei drept- 
credincioși. 

Intr'o bună zi, Creatorul stătea de vorbă cu Sân 
Petru la poarta Raiului şi se uitau prin câteo bortă a 
cerului pe pământ. In ziua aceca, Dumnezeu împânzise 
cerul cu nori și ploaia cădea din belşug pe pământ. 

— „Ascultă, Petre, zise Domnul, încuie bine poarta 
raiului şi hai să dăm o raită pe pământ! Pare-mi-se că 
Nichipercea și-a vârit coada -într'o gospodărie cinstită 
acum cinci ani şi astăzi se împlinește sorocul. N'aș vrea 
ca împieliţatul să-i ia sufletul omului. 

Lui Sân Petru nu-i prea venea la socoteală să plece 
pe o aşa vreme la drum, dar n'avu încotro. Inchise por- 
tile Raiului, puse cheia într'un loc ascuns şi porni cu 
Dumnezeu pe Drumul Robilor, spre pământ... 

Se făcuse noapte când au ajuns în târguşorul unde 
moș Pârvu îşi avea hanul. 

De sus turna cu găleata şi-i udase ploaia ciuciulete. 
margul tot dormea. Au bătut la o casă, la două, la trei, 

ar nicăieri nu li s'a deschis vreo uşă. 

Amândoi erau imbrăcaţi ca doi drumeţi sărmani şi 
purtau fiecare în spate câte o traistă goală. 

— „Parcă am fi niște cerșetori, Doamne! Cum vrei să 
ne primească lumea? De ce nu le spui cine eşti? 

— „Nu mai vorbi deasurda, Petre, ce, vrei s'o păţim? 
Dacă dăm de nişte păgâni şi ne iau cu ciomegele la 


PRELUCRARE de D. MEREANU 


goană? Mai bine să umblăm din poartă în poartă. Vom 
găsi doară un creștin, care se va milostivi să ne dea un 
adăpost şi o bucăţică de pâine!“ 

— „Mare Ţi-e puterea, Doamne, şi mari minunile Tale! 
Acolo în cer nu simțeam foamea, nici setea, nici somnul, 
nici frigul, nimic. Totul trecea într'o pace veşnică! Aci, 
pe pământ, îmi,ard buzele de sete, îmi ghiorăie maţele 
de foame şi tremur ca varga de frig!“ 

— „Rabdă, Petre, rabdă, că numai așa ai moştenit îm- 
părăția cerului!“ 

Tot vorbind, au ajuns la hanul lui moş Pârvu. 

Dumnezeu bătu în uşă şi numaidecât hangiul îi pofti 
înăuntru, îi ospătă și le dădu o odaie cu două paturi moi 
şi curate. După aceea le aduse o sticlă cu vin vechiu 
să se încălzească şi apă călduţă să se spele, apoi le ură 
noapte bună şi plecă. 

— „Ce ne facem, Doamne, mâine dimineaţă, când han- ` 
giul ne va cere plata?“ 

Dumnezeu îl privi mustrător pe Petre şi-i zise: 

— „Petre, Petre, te-ai îndoit şi te-ai lepădat de trei ori 
de fiul meu cel bun și acum te îndoiești şi de mine!“ 

Sân-Petru — ruşinat — ceru iertare Domnului şi se 
culcă dormind dus Vână a doua zi. 

Dumnezeu se sculă în zori, înaintea lui Sân Petru, 
şi ducându-se în han, îi spuse hangiului: 

— „Moş Pârvule, eu şi cu tovarășul meu n'avem leţcaie 
în buzunar, dar nu-ți vom plăti cu bani, ci altcumva. 
Suntem doi! Cere pentru fiecare din noi un lucru şi 
dorinţa ţi se va împlini”! 

Pârvu îşi adușe aminte că în ziua aceea se împli- 
neau cinci ani de când streinul îi dăruise pachetele cu 
bani, care prin munca sa cinstită crescuseră dela cinci 
la douăzeci și cinci şi acum îl aştepta cam îngrijorat. 

— „Bine, zise moş Pârvu, chiar am două dorinţi care 
vreau să mi-se împlinească! 

Cea dintâi este: oricine sar așeza pe scaunul ăsta 
de fier greu să nu se mai poată scula fără voia mea, 
iar a doua dorință — adăogă el, arătând un baston cu 
măciuca grea de alamă — este ca atunci când voi po- 
runci toiagului ăsta, care mi-e sprijinul bătrâneţii: 
„trage-i vârtos, toiege!“, să lovească cu sete, în dreapta 
și în stânga, până i-oi zice eu: ho!“ 

— „Facă-se voia ta !“, zise Dumnezeu şi ducându-se în 
odaia unde dormise peste noapte,îl sculă pe Sân Petru 
şi plecară înapoi spre raiul Ceresc. 

Moş Pârvu rămase pironit în pragul hanului, privind 
cum se depărtau cei doi drumeţi. Hangiul rămase uimit 
văzând în urma lor o flacără luminoasă ce le înconjura 
trupurile. 

Abia atunci, îşi dădu seama hangiul că cei doi dru- 
meţi au fost nişte trimişi ai cerului şi se bucură foarte. 

Totodată înţelese că streinul care îi dăduse bănetul 
nu fusese altul decât Necuratul! 

In noaptea aceea, când tocmai se pregătea să tragă 
obloanele, se trezi în han cu un tânăr chipeș. 

„Numele meu e Aghiuţă, 
Imi mai zice Tichiuţă, 

Sunt frate cu Michiduţă, 

Şi fiul lui Necuratul! 

Astăzi s'a 'mplinit veleatul 
Să'ndeplinești ce-a fost scris 
Colea în acest zapis!“ 


Hangiul luă zapisul din mâna lui Aghiuţă şi punân- 
du-și ochelarii, citi ce era,scris în el. Moş Pârvu își 
vânduse Satanei sufletul pentru bani şi acum se împli- 
nise sorocul. Trebuia deci să-și facă numaidecât catra- 
fusele și să-l urmeze pe Aghiuţă! 

Hangiul nu se sperie şi-i zise puiului de drac: 

— „Ai vreo hârtie la mână care să-mi dovedească cum 
că ești cu adevărat fiul lui Sarsailă?“, 


Drept răspuns, Aghiuţă-Tichiuţă, fratele lui Michi- 
duţă, căscă gura până la urechi și din gâtlejul lui dră- 
cesc țâșniră limbi de foc, care miroseau a smoală și 
pucioasă 

— „Ei, acum te mai îndoești, jupâne?. 

— „Nu, dar ia loc niţel pe scaunul ăsta, până ce mă 
gătesc de drum!“ 

Aghiuţă se aşeză pe scaunul de fer şi moş Pârvu 
vru să-l cinstească cu un ciocan de rachiu. 

— „Nu beau, deoarece în gura mea plină de flăcări 
rachiul ar lua foc şi mi-ar juli gâtlejul. 

Atunci, hangiul se îmbrăcă şi-i zise: 

— „Ei, acum hai să mergem!“ 

Aghiuţă dădu să se ridice de pe scaun, dar pas să 
se poată urni. La început crezu că și-a agăţat pantalonii 
de vreun cui, dar văzu că nu pantalonii ci pielea lui 
de drac se lipise de scaun. Geaba se suci, se smuci el, 
că doar o scăpa din prinsoare. Nu putea să se ridice şi 

ace. 
p — „Hai odată, că acum cântă cocoşii de miezul nopții 
şi te-ai dus pe copcăl!“, zise hangiul şiret. 

Aghiuţă da şi el să facă pe şiretul și zise că vrea 
să mai stea puţin să se odihnească. 


— „Bine | — zise hangiul— atunci stăm până cântă 
cocoșşii de ziuă şi vor începe drumeţii să vie la han. O 
să-mi prindă bine când vor vedea că am ua oaspe așa 
de chipeș și boieros. 

Aghiuţă îşi dădu seama că n'are încotro și-l rugă 
pe hangiu să cadă. la învoială, numai să-l scape din 
capcana în care căzuse. 

— „Binel-—zise moş Pârvu — dacă-mi faci o prelun- 
gire pe încă cinci ani a zapisului pe care l-am făcut cu 
tătâne-tău, eşti liber s'o sbughiești la iad“. 

Când auzi Aghiuţă lucrul ăsta, se porni pe plâns. 

— „Ce-o să zică tata când o vedea că n'am făcut 
nicio treabă? Cere-mi altceva, moş Pârvule“! 

— „Nimic altceva decât asta! Ce, nu-ţi ajunge, împie- 
lițatule, că nu cer să rupi zapisul în fața mea? Târg 
mai cinstit ca ăsta nici nu se poate”! 

Când văzu Aghiuţă că nu merge, prelungi zapisul 
pe încă cinci ani şi moş Pârvu, după ce primi hârtie 
în mână iscălită și pecetuită în regulă, îl luă de mână 
şi-l sculă de pe scaun. Când se văzu Aghiuţă-Tichiuţă 
liber, o luă la sănătoasa, de-i sfârâiau călcâiele. 

Şi astfel moş Pârvu trăi încă cinci ani în bună pace. 
Ei, dar anii ţi se par scurţi după ce au trecut, şi când 


se împlini iar sorocul, moș Pârvu se pomeni la han chiar 
cu Sarsailă în persoană! 

— „Mare pişicher mai eşti, hangiule !“ 

— „Bine ai venit, cumetre dracel Ia şezi niţel colea, 
până mă gătesc de drum!“ 

— „Ce crezi, că eu sânt de mămăligă ca fiu-meul Ai 
să mergi cu mine numaidecât!* 

— „Cu plăcere, Sarsailă |! De mult vream eu să fac o 
plimbare prin împărăţia Gheenei! Tare frumos trebue 
să fie pe acolo! Iacă îmi iau toiagul, să am în ce mă 
sprijini, şi plecăm! Cred c'o să am ce vedea prin gră- 
dinile iadului?” 

—,„Numai că n'o să preavai timp de plimbat!“ 

—„De, nu se ştie, drace“—răspunse hangiul şi luân- 
du-și toiagul plecă cu Sarsailă. 

Când au ajuns în iad, necuratul chemă pe toţi dracii 
şi le porunci să-l gâdile pe moş Pârvu niţel cu frigă- 
rile lor, înroşite în foc. 

Hangiul, când văzu puzderia de draci îndreptându-se 
spre el, ridică toiagul în mână şi-i zise: „trage-i vârtos, 
toiege |“ 

Şi unde-mi începu toiagul să se învârtească printre 
draci ",și dă-i, şi trage-i, de-i puse pe goană! Fugeau în- 


cornoraţii, de nu le mai ajungea iadul. Ajungându-l 
toiagul şi pe Sarsailă, îl lovi odată în moalele capului 
de-i scăpărau stele verzi din ţeastă. 
* Văzând dracul că n'o scoate la cap cu năzdrăvanul 
de hangiu şi gândindu-se că de-o ţine așa cu bătaia, 
s'alege praful de iad, strigă către moș Pârvu: 

„Mă lipsesc de zapis şi de tot ! Uite le rup pe amân- 
două în bucăţi şi le arunc în foc, numai încetează odată“ 

Hangiul zise „ho“ toiagului şi acesta se întoarse 
frumușel înapoi și se aşeză, cuminte, în mâna lui, 

— „Dar ştii că e plăcut aici în iad”! zise moşncagul. 
O să stau mai multă vreme să muștrulesc,cum se cade, 
pe împieliţaţii ăştia!“ 

— „Ba, te rog, să faci bines'o ştergi, cât mai iute de 
aici şi să nu te mai văd în ochii mei!“, zise Sarsailă.... 

Moş Pârvu se întoarse la hanul său şi trăi multă 
vreme încă, în pace, ajutând pe cei nevoiaşi... 

Colo sus în cer, Sân Petru văzuse prin borta cerului, 
tot ce se'ntâmplase hangiului şi ducându-se la tronul 
ceresc, îngenunchie în faţa Atotputernicului şi-i zise: 

— „lartă-mă, Doamne, că am pregetat să merg, pe 
vreme urâtă, în lume! Acum văd şi eu că nu degeaba 
te cobori pe pământ, chiar atunci când plouă, fulgeră 
şi trăzneşte!“ i 


Leneș, pe jilț, picotează 
Mandarinul fericit 

Și Raiul Ceresc visează, 
Când-o muscă i s'așează 
Pe braț și l-a ciupit, 


Drept pe nas se proțăpește! 
Kiang-Cel-Lin, înfuriat, 

Saltă paima și lovește, 

Dar tot pe el se isbește, 
“Fiindcă musca a sburat!... 


Dup'o masă copioasă, 
Mandarinul Kiang-Cel-Lin, 


Intră mulțumit în casă 


Și pe-un jilt moale se lasă; 
Să se-odihnească puțin... 


Mandarinul, cu un deget, 

O alungă de pe-obraz, 

Insă musca, fără preget, — 
Nu ia'n seamă al lui deget 


Şi ca să-i facă'n necaz