Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages601-650

La Cairo trăia un negustor bogat, dar prost, care 
se numea Kerim. El avea un servitor deştept, care 
se numea Nadir. Auzind că hoţii au prădat pe un 


SSI 


f. 


vecin, Kerim a tocmit oameni să stea de pază în fața 
casei sale. Nadir, i-a spus, că în felul acesta va 
atrage atenția hoților asupra sa, cari vor bănui că are 


idile « 


I[] 


Intr'adevăr, doi hoţi, cari 
în te drum de Kerim, au pus 
trp noapte o scândură, astfel încât să facă o punte, 


intrând uşor în locuința atât de bine păzită a lui 
Kerim. Altădată, domnitorul locurilor fu isgonit de 
un vår al său. Kerim, care îşi iubia adevăratul stăpân, 


se temea de noul domn, astfel că începu să strige 
cât îl ţinea gura, că-l iubea mai mult pe acesta decât 
pe celălalt. Nadir l-a sfătuit să nu facă astfel. 


Intr'adevăr, noul stăpânitor îl chemă la el pe Kerim 
şi crezându-l credincios, îl trimise să-l ucidă pe vărul 
(Continuare în pag. 2-a) 


Sss PROSTIA LUI KERIM 5858 


(Continuare din pag. 1-a) 


- 


său. Kerim trebui să plece, supra- 
veghiat de un om de încredere al 
stăpânitorului. Trecând Marea Roşie, 
spre Arabia, unde locuia cel fugit. 
Kerim făcu să se scufunde corabia, 


iar el se refugie pe țărm. Toţi 
crezură că s'a înnecat şi duseră 
vestea la Cairo. Intre timp,adevăratul 
domn reveni pe tron şi aflând de 
trădarea lui Kerim, hotărî ca acesta 


le aruncă hrană în apă. Crocodilii 
s'au luat la luptă şi au răsturnat 
barca şi ar fi înghiţit şi pe vâslaşi 
şi pe cei doi călători, dacă Nadir 
n'ar fi turnat petrol în apă şi i-ar fi 


CITATORII 


dat foc. Marinarii, furioşi că au 
pierdut barca, au voit să-l ucidă pe 
Kerim, dar acesta a scăpat cu fuga, 
deoarece Nadir, când i-a văzut că 
se apropie, le-a aruncat cu nisip în 


N 


Omul are douăsprezece 


perechi de coaste. 


sI: E 00 fi 


să nu mai aibe voie să stea în țară. 
Kerim porni pe Nil în jos cu toată 
averea sa şi cu Nadir. Pe drum, 
crocodilii au înconjurat barca, iar 
Kerim, în loc să asculte de Nadir, 


IEI E 
da. ] > își; y via) ș) să 
== A Ip PUTNS R 

SASN 


a `\ a 


zi CU bt 


TI; mn 
(as A 
d SS Lp 
(E e4 


7% > 
Ze D g NEE 


ochi. Ajunşi întrun oraş, Kerim şi 
Nadir s'au oprit acolo. începând 
munca dela capăt. De data aceasta 
însă, stăpânul prost, asculta de sfa- 
turile slugii deştepte. 


O SȘSTRI 


A COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inserisă sub No. 238 în Regist. Publleaţiunilor Perlodice la Trib. Tifov, S. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul*, & A. R. Bucureşti 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 
STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA” 


21 SEPTEMBRIE 1938 


" PLARUL 5 LEI. — 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM. 


No. 763 


DE VORBĂ CU CITITORII 
ETER FREE DECE TES 0 TES 


VĂ ANUNȚ UN NOU CONCURS 


Nici nu am dat încă rezultatul primului nostru 
concurs de colorit, că mă şi întrebaţi când începem 
un nou concurs. De ce aveți atâta grabă? De bună 
seamă că am pregătit un nou concurs, dar care nu 
poate începe înainte, ca cestălalt să fie pe deplin 
terminat. Ca să vă liniştesc însă curiozitatea, vă anunț 
că este vorba de un concurs combinat de colorit, 
lucru manual, dar mai ales de imaginaţie. In curând 
voi da amănunte mai interesante. 

PLEȘOIANU ALEXANDRU. — Poveştile să nu 
fie prea lungi. Aştept primele colaborări. Să sperăm 
că vor fi bune. 

HUBERT PAUL. — Am primit ambele desene. 

EUGENIU ISTRĂTESCU. — Nu ştiu când îi va 
veni rândul la publicat. Am primit desenurile pentru 
concurs şi jocurile. Trimite-mi şi compoziţia „Bunicul“, 

MÂRFU PETRE. — S'a făcut o mare greşală în 
jocul acela. Este vorba de un judeţ din Banat, adică 
de Severin. 

MARK ARMAND. — „In odaia copiilor“ o voi 
publica la prima ocazie. Mai scrie. Dar tot atât de 
scurt! 

FREIDCHIN P. — Fotografia nu este bună. Voi 
încerca totuşi s'o public. Pentru tipar sunt necesare 
fotografii foarte clare. 

LEIBOVICI HERMINE. — Trimițând desenul, 
participi la concurs. Părerea mea despre desen? E 
bun, dar ştiu şi eu ce vor crede domnii din comisiune? 

ACHIM CORNEL. — Toate câte mi le scrii sunt 


bune, dar nu este vorba de un concurs literar, ci de .|| co 
„nilor tăi. 


unul de desen. Prin urmare, dacă cei din comisiune 
vor socoti desenul bun — fără nici o explicație din 
partea ta — atunci îl vor premia. 

RAHMIL LILI. — Poezia este drăguță, dar.. 
nepublicabilă. Poezii nu se scriu chiar atât de uşor, 
draga mea! 

SILVAN EDITH. — Nu am primit desenul pe care 
mi l-ai anunțat. Grăbeşte-te şi colorează unul şi 
trimite-l. Celălalt s'a pierdut desigur la poştă. In 
mod excepțional, voi interveni ca desenul tău să mai 
fie primit la concurs. 

AURELIAN PETRESCU. — Voi face astfel ca 
să-ți primeşti premiul, deşi „Căprioara“ este numai 
un rezumat. 

ANIȚAN ION. — Deslegători sunt foarte mulți 
dragă Ioane. Dintre ei se aleg prin tragere la sorți 
aceia cari capătă premii. Ca să poți fi ales, trebue 
să faci astfel ca toate deslegările să fie fără greşală. 

STROESCU MARIA. — Da draga mea, poezia 


este bună şi va apărea în revistă. Mă bucură nespus 
de mult, că ai atâta dragoste de străjerie, iar rândurile 
tale sunt o dovadă vie. Aştept veşti. 

ANIȘŞOARA. — Sunt nespus de fericită, că revista 
noastră te-a însănătoşit. Voi căuta să-ți răsplătesc 
marea dragoste pe care o ai pentru noi, cei cari scriem 
revista, căci şi tu ne-ai răsplătit munca noastră prin 
ceea ce ne-ai scris. Iți urez deplină însănătoşire şi 
doresc să aflu cum îți mai merge. Prima scrisoare 
despre care îmi pomeneşti nu am primit-o. Ce ar fi 
să încerci să scrii o mică btu) sau să compui 
nişte jocuri? 

LIDIA SERDEAN. — Am primit şi desenul şi 
fotografia. Dar despre ce premiu îmi scrii, Ţi-am 
publicat vreo compoziţie în revistă? Când? 

STANCULESCU I. MARINEL.— Din cauza va- 
canței am întârziat publicarea concurenţilor de jocuri. 
Mă bucură că ţi-a fost pe plac concursul nostru. Voi 
avea grijă să atrag atenția d-lui redactor care face 
jocurile, că ai trimis cuponul pe August. Sper că vei 
lua parte şi la viitorul concurs. 


IULIU F. EDLIS. — Am comunicat secției de 
abonamente dorința ta. Sper că revista aceasta ai 
primit-o la adresa nouă. 


CARALECI STAVĂR. — Imi pare bine de cuno- 
ştință, Stavăre. Şi acuma că ne cunoaştem să stăm 
puțin de vorba. Imi scrii că revista noastră îţi place 
foarte mult şi că te miri că nu este citită de toți 
copiii din ţară. Ştii ceva, ia revista şi arat-o priete- 
In felul acesta vor începe şi ei să o 
citească. Gluma este bună, dar a mai apărut, aşa că 
nu o pot publica. Aştept alta. 


PENTRU VOI TOȚI. — Dragii mei, după cum 
aţi aflat desigur, d. Radu Ţurcan a scris o carte 
foarte frumoasă, care se numeşte „SUFLET DE 
STRĂJER“. E un roman dintre cele mai intere- 
sante, în care sunt descrise aventurile şi isprăvile 
eroice ale unor prieteni, toți trei străjeri, porniţi 
să-şi caute comandantul care se rătăcise în Munţii 
Bucegi. Ca să vă puteţi procura toţi cartea, am 
hotărât, ca aceia dintre voi cari doresc s'o aibe, 
să trimită pe adresa următoare: Redacţia Dimi- 
neața Copiilor, pentru Mătuşica, str. Const. Mille 
9—11, Bucureşti, suma de treizeci de lei în mărci 
poştale şi adresa completă şi clar scrisă. In schimb 
va primi acasă volumul, cu o dedicație din partea 
autorului. 

MĂTUŞICA 


Intoarce pagina Mitică! 
Găseşti: „Povestea mititică“. 


„oală acasa ti) 


OATE c'am să vă spun, mai la urmă, cum 
de-am aflat povestea mititică pe care 
vreau să vi-o istorisesc. Până una alta, 
eu încep. 


x i * 

In poveste, a fost, mai întâi, Greeruşul. Voi trebue 
să-l ştiţi, copii, pentrucă e o gâză foarte năstruşnică. 
Mai ales noaptea, prinde a țârlîi prin grădină, de 
mama focului. Şi nu'ncetează cu cântecul nici ziua, 
când iese pe câmp, unde caută să sentreacă cu 
doamna Ciocârlie, cea cu un cuib aşezat în brazda 
plugului. 

Greeruşul meu nu ştia că e în poveste. Și nici nu 
i-ar fi plăcut, căci el nu poate suferi poveştile; e 
numai cântăreț — şi încă de cei mari! Ce să vă mai 
spun eu, nu-l ştiţi? 
s r" 

Greeruş se aşezase pe o surcică, tocmai sub foaia 
cea mare de lipan, în grădina Scufiţei Roşii. Ii era 
un pic somn şi fiindcă avea de cântat mult — seara 
— la o adunare de gâze, se lăsase s'adoarmă o fărîmă 
de timp. Deasupra frunzei celei uriaşe, soarele ardea 
amarnic. Alături de Greeruş, odihnea lăuta dumisale, 
cea cu strune de argint. 

x = = 

Tocmai ațipise Greeruş cu gândul la cântecele pe 
care avea să le închipuiască el, în seara aceea, la 
adunarea gâzelor. 

— Zo-z-z-z...|, — i se pare lui că aude un glăscior, 
în somn. 

— Ting, ing, ing... parcă aude cum cineva ar cânta 
pe lăuta lui, cea cu strune de argint. 

Şi atunci deschide Greeruş ochişorii... 


- 
Ei * 


Pasă-mi-te! In povestea cea mititică—s'a ivit şi 
domnişorul 'Tânţar, cel foarte subțire la trup şi cu 
o morişcă nevăzută care face, mereu, numai z-z-z! 
Chiar dumnealui se oprise lângă culcuşul Greeruşului 
nostru! De aflat îl aflase repede, că are ochi straş- 
nici! Dar pentru ce anume venise? 


* 
* x 


— Să mergi cu mine, acum, pe loc! —zise Tânțarul. 


Patagonia se numeste regiunea 
din extremul sud al Americii. 


E „nete 


— Unde vrei să 
pornim? — se mi- 
nunează  Greeruş, 
somnoros... 

— Nu mai sta 
de vorbă! Ia-ţi 
lăuta — şi haidem! 

Greeruş, bietul, 
n'a mai zis nimic. 
A făcut întocmai 
precum i-a spus 
slăbănogul de țân- , 
țar. Şi pe drum a 
aflat el, unde şi de 
ce au pornit ei în 
călătorie. 


x 
x = 


Acum, trebue să oprim — o clipă — povestea în loc, 
ca să vă istorisesc tot ce se'ntâmplase mai înainte. 
Țânțarul cel tare slăbuț, pe nume Bâz-bâz—pe cât 
am aflat eu dela domnul Melc-codobelc, ieşise 
dintr'un colțişor de odaie—pe fereastră afară. Nu 
sburase dumnealui prea mult că, fără de veste— îl 
întâmpină o albină. 

— Stai, domnule Bâz-bâz, că e prăpăd! 

— Dar ce s'a mai întâmplat? — vrea să ştie țânța- 
rul. Şi albinița cea cu săcuşorii încărcați de polen 
aurit — de prin florile verii, i-a spus din fir în păr 
toată povestea. Că — anume —, se iscase mare războiu 
între albinițe şi viespile cele lacome, rele la suflet 
şi cu acul înveninat. Lupta se pornise dela un căuş 
cu miere —pecare Scufița Roşie îl uitase pe prichi- 
ciul ferestrii. Albinele voiau să-şi aducă, din nou, 
rodul muncii lor — la stup. Dar viespile veniseră în 
număr mare, cu svon şi ură - şi bietele albiniţe— 
câte erau, fugiseră la stup. Ba, câteva căzuseră pe 
câmpul de luptă. Se abătuse jalea peste casa cea 
frumoasă şi curată a albinițelor. Voind regina lor să 
înfrunte puhoiul de viespi, —nu apucase a ieşi pe 
urdiniş (adică pe uşița stupului), că o viespe se şi 
repezise şi-o înțepase — cu acul ei înveninat. Şi-acum, 
era gata să se stingă din viață — regina albinițelor, 
cea mai aleasă albiniţă a stupului! 

Bietele albine nu ştiau ce să mai facă, nu ştiau 
cum să scape pe buna lor regină... Chemaseră în 
goană mare pe doamna Cărădaşcă, din pădure, gâza 
cea tare învățată la leacuri şi vrăji... 

Doamna Cărădaşcă a dat din cap— şi-a spus: 

— „Numai Greeruş mai poate s'o scape! Chemaţi-l 
ca să-i cânte!“ 

Şi Cărădaşca a plecat în pădure, râzînd pe ascuns. 
Ştia ea de ce: cântul Greeruşului n'avea s'ajute bietei 


regine a albinițelor! O ştia ea, bine de tot. 


Dar dacă regina se stingea din viață, albinele aveau 
să se mânie pe Greeruş. Și Cărădaşcă avea ea mare 
pică pe domnul Greeruş, cântărețul! 

lată cum — îl vârîse pe Greeruş într'o mare pri- 
mejdie. Dacă regina albinițelor pierea, îl păştea şi 
pe el moartea. De-aceea, îl căutau albinițele şi țân- 
ţarul pe Greeruş, pretutindeni. 


E 
x * 


Când a auzit Greeruş toată întâmplarea, dela 
căpătâi până la sfârşit, s'a înspăimântat! A văzut 
limpede că amarnica ceea de Cărădaşcă la mânat 
înspre primejdie! Ce să facă? Să fugă? Să se ascundă? 
Aveau să-l afle, oriunde s'ar fi dosit! 

La urmă, şi-a luat inima în dinți— şi-a trecut 
pragul stupului, odată cu țânțarul... 


(Continuare în pag. 6-a) 


4 


UN CIRC, 


ŞI 0 MAIMUȚŢĂ 


UMINILE în arenă s'au 

stins aproape toate. Un 
singur bec mai lumi- 
N) nează, pentru ca unica 
4 persoană trează din circ, 
î — 4 servitorul, să poată ne- 
tezi nisipul răscolit, în timpul re- 
prezentației, de paşii cailor. Toată 
lumea doarme obosită şi, afară de 
flueratul leneş al servitorului, nu se 
mai aude nici un sgomot. 

In colțul menageriei, deodată, se 
aud murmure: la cuşca lui Leo se 
se ține sfat. 

— Zău, nu mai pot răbda, începe-a 
spune Leo. Auzi, pe mine rege al 
animalelor să mă pună să merg pe 


bicicletă!? E groaznic! Eu, care cu 
un răget amețiam o junglă'ntreagă, 
am ajuns acum să fiu de râsul co- 
piilor. La început, mai zic şi eu: 
săriam prin cercuri de foc şi lumea 
încremenia de emoție. Dar acum, în 
fiecare seară, mă suie pe bicicletă 
sau mă pune să merg în echilibru 
pe butoiu. Ce sunt eu, urs? 

— Ba, te rog, să am iertare, mor- 
mâi Pasgreu. Ce crezi, că mie ca 
urs îmi şade bine cu înfăţişarea mea 
voinică să beau apa cu biberonul 
dintr'o sticlă de bere? Sau să mă 
îmbrace cu rochie şi cu şorț, ca pe 
nevasta grăjdarului? Să mă pună şi 
pe mine să fac salturi mortale sau 
să fac o piramidă cu ceilalți urşi! 
Zău, de nu-mi plezneşte obrazul de 
ruşine când aud lumea răzând de 
mine de câteori m'aşed pe un scaun 
ca de păpuşă şi beau lapte dintr'un 
pahar cât un degetar de mare! 

— Tu te plângi, Pasgreu?, zise 
Bimbo elefantul. Ce să spun eu, 
dragi prieteni, care la mine acasă, 
în India, duceam în trompa mea ar- 
bori uriaşi şi aci îmi pun în spinare 
pe Tip-Top, prietenul nostru mai- 


< AXR GREI e 


— 2 2 RN ac cae naiinis 


z 


UN LEU 


muțoiul, care, deşi aici de față, nu 
mă feresc s'o spun, îmi e umilitoare 
povară. E prea din cale afară cum 
suntem făcuți caraghioşi noi, cogea- 
mite animale! 

Toţi fură de acord cu cele spuse 
de Bimbo, doar Tip-Top stătea li- 
niştit şi rodea 0 alună, parcă nici 
n'ar fi fost de față. 

— Dar tu, Tip-Top, nu ai nimic 
de spus?, îl întrebă Pasgreu. 

— Ba am, răspunse acesta. Şi spun: 
că nu înţeleg cum de sunteți supă- 
rați că, în loc să îngroziți oamenii, 
îi înveseliți; că nu înțeleg dece vă 
înfuriați când aveţi o atât de bună 
ocazie să-i arătați omului că şi noi 
putem fi ca el, că putem, oarecum, 
duce aceiaş viață cu a lui, că putem 
simţi şi înțelege ca el. Nu pot pricepe 
indignarea voastră tocmai atunci, 
când — prin îmblânzirea noastră — 
putem câştiga în locul urii, dra- 
gostea omului. 

— Sigur că ţie îți convine, când 
eşti atât de obişnuit cu strâmbătu- 
rile, spuse Leo. Ştiu, ție-ți place să 
te îmbraci cu haine de om, ba mai 
mult: atunci când faci o maimuţărie 
— cum era eri, când te-ai aşezat pe 
fotoliu şi ai citit o gazetă, începi 
să aplauzi tu singur, pentru ca apoi 
lumea să te imite şi să te aplaude 
la rândul ei. Şi de unde la tine a- 
ceastă părere că dresorul vrea să ne 
înfățişeze oamenilor ca ființe blânde 
şi de înţeles? Dacă este aşa, atunci 
de ce. deşi eu's totdeauna — în arenă 
— gata dispus să mă supui tuturor 
ordinelor lui, el. aşa tam-nesam, dă 
cu biciul în mine? Ştii de ce? Ca eu 
să par rău, să urlu iar el să pară 
bun şi curagios! Astăzi seara chiar, 
m'a pocnit de câteva ori peste ochi, 
aşa fără să-i fac nimic, de am crezut 
că nu voi mai vedea niciodată. Mi-a 
venit să sar la el 
spre a-l sfâşia, dar 
m'am înfrânat. Ei 
bine, dacă însă 
mâine seară mă 
mai bate, nu-l mai 
iert. Atunci, când 
la final va vârî 
capul în gura mea, 
îl voi sfâşia. 
Taci, Leo, 
cum poţi vorbi 
aşa ?, spuse Bimbo. 
Te întreci cu glu- 
ma. Cum să-lomori 
pentru această 
mică neînțelegere? 
Oricum, el neiu- 
beşte. Doar vezi 


ea 
E 


— 


cum îngrijeşte la grajd de noil? 
Cred că vrei doar să ne sperii? 

— Ba am vorbit.-destul de serios. 
Mi-e de ajuns. Nu mai pot rābda. 
In ziua aceia, când — cuprins de un 
dor de libertate am îmbrâncit în- 
grijitorul şi am fugit doar pentru 
două minute pe stradă, deşi mă în- 
torsesem de bunăvoe şi nu făcusem 
nimănui nici-un rău, m'a bătut până 
la sânge. De atunci îi port pică. O 
vreme îmi trecuse, dar de când a în- 
ceput să mă bată iar fără de motiv, 
m'am hotărît să nu-l mai iert. 

Spunând aceste vorbe, Leo se re- 
trase în colțul cuştii şi se culcă. 

Tip-Top, Bimbo şi Pasgreu se pri- 
viră tăcuți. Il ştiau pe Leo ho- 
târît. El, când spunea ceva, aşa ră- 
mânea. 

— Nu-i nimic de făcut cu el, 
spuse Tip-Top. Nu ne rămâne alt- 
ceva decât să aşteptăm seara de mâi- 
ne şi să ne rugăm să nu se întâmple 
aşa cum gândeşte Leo. Să mergem 
şi noi la culcare... 

Servitorul a terminat cu aranjarea 
arenei. A stins lumina şi s'a trântit 
pe o bancă. 


e scăldat în lumini. Au fost numere 
de acrobaţi, de echilibrişti, de clowni 
şi acum se pregătesc gratiile pentru 
numărul de atracţie: „Leo, regele 
jungliei“. Tip-Top va urma acestui 
număr. De pe acum, servitorul cel 
negru l-a legat de scaunul pe care 
— când va veni numărul său — se 
wa sui şi va cânta la trompetă şi 


(Continuare în pagina a 6-a) 


Vrei să ştii ce au mai pățit Gicu 


şi Lică? Citeşte pagina a 9-a 


i: Fa ză -Fa -y NR TAF 


+ 


oo PO VESTE MITITIC Å (rmacdinpae ta) 


e 

Când a intrat în stup, i s'a înfățişat lui Greeruşo 
privelişte nouă şi tare ciudată... In încăperea cea 
mare a stupului, se ridicau pereți uriaşi, durați 
din sute de căsuțe. Dela căsuță la căsuță treceau sute 
de albi ne, trudind la strânsul mierii ori la- aşezarea 
căpăce lelor, uşițele pe care leaşterneau peste căsuţele 
cu miere. Albinele lucrau de zor, măcar că regina 
lor era bolnăvioară. Aşa orînduise ea şi porunca «ei 
trebuia îndeplinită... 

In şiraguri lungi intrau şi ieşeau — pe poarta stu- 
pului, albiniţele... De pe pridvor, îşi luau sborul 
spre miile de flori înmiresmate, din grădini, din 
livezi şi de pe pajişti. 

Cele care se grăbiau să intre aduceau cu ele 
săcuşori plini cu polen, praful auriu din păhărelele 
florilor, picuri de rouă ori cu dulceața pe care au 
aflat-o tot pe la flori. 

Lucrul nu se opria o clipă... Şi pentrucă nu 
pătrundea prea multă lumină în stup, câțiva licurici 
fuseseră poftiţi să-şi aprindă felinăraşele. In schimb, 
aveau să capete câtă miere aveau poftă! Noaptea, 
erau lăsați să plece prin grădini, ca să sperie cără- 
buşii şi buhnițele. e! 

x 


* > 
I-au întâmpinat — pe Greeruş şi pe Tânțăraş — 
două albiniţe... Trebuiau să se grăbească! 
— De-abia acuma l-am găsit! —a zumzăit țânțarul 
Bâz-bâz! 


S'au îndreptat spre palatul reginei, cu bolți de 


ceară galbenă, cu luminițe aprinse de licuricii Nopţii. 
S'au apropiat de pătuceanul în care zăcea regina, 
albinița Melissa, călcând sfioşi. O veghiau o mână 
de albiniţe, sfetnici credincioşi. 

Biata regină era amarnic de bolnavă. Veninul viespei 
o ucidea, pe'ncetul. 

— Cântă!— i-a poruncit o albină — Greeruşului. 

Greeruş, sărăcuțul de el, a închis ochişorii,a strâns 
la piept lăuta lui vestită, cu coarde de argint, — şi-a 
prins să cânte cele mai frumoase cânturi pe care le 
ştia el. A început cu un cântecel al floricicăi de 
iasomie. Și-a amintit de zâna vară şi i-a cântat 
povestea. Şi visând la stelele de aur ale nopţilor de 
vară, a pornit cântul Luceafărului, cântul stelei de 
miazănoapte şi al stelelor din mănunchiul Carului 
mare.. A cântat povestea cerbului de aur, pe care o 
o ştia dela doamna Cârtiţă, basmul Sânzienelor jucăuşe, 
istoria cea neadevărată a domniţei din palatul cel cu 
totul şi cu totul de sticlă!... 

Apoi, Greeruş a deschis, ochişorii... 


* o i 

„„ Şi s'a trezit în grădină, sub foaia cea uriaşă de 
lipan. Peste lume, coborîse noaptea cu stele şi 
minuni. Iar lângă el, râdea de să prăpădia un licurici, 
cu felinăraşul aprins. 

Greeruşul nostru țârlâia: cri-cri,cri-cri, — în somn! 
Cum să nu te tăvăleşti de râs, nu-i aşa? 

Şi-au pornit amândoi, la drum... 

N. PAPATANASIU 


UN CIRC, UN LEU ȘI O MAIMUŢĂ 


l-a aşezat în imediata apropiere a 
arenei. Tip-Top e mai neliniştit ca 
niciodată. Sare în dreapta şi în 
stânga. Trânteşte într'una scaunul 
de care e legat, cu toate că, de fie- 
care dată, servitorul îl croeşte cu 
nuiaua. De unde să ştie el ce gânduri 
frământa biata maimuțică! 

Muzica începe. Dresorul intră în 
mijlocul arenii, în mână cu biciul 
şi revolverul. Lumea îl aplaudă. 
Acum îi dau drumul şi lui Leo. Când 
trece pe lângă el, Tip-Top d'abia îi 
poate şopti: 

— „Te rog, Leo, fii înţelegător! 
Nu-ţi va folosi la nimic. Ba din 
contra“. i 

Leo parcă nici nu aude. Intră îrf 
cuşcă şi se suie liniştit pe butoiu. 
I se ordonă să se culce pe spate, cu 
picioarele în sus. O face imediat. 
Lumea aplaudă. El se întoarce, dar 
răstoarnă butoiul. S'a pomenit — în 
clipa aceia cu două lovituri puter- 
nice de biciu. A râcnit cum n'a mai 
râcnit vreodată. Când, dincolo de 
arenă, Tip-Top a auzit urletul lui 
Leo, n'a mai avut astâmpăr. Şi-a dat 
seama că va fi cu neputinţă ca Leo 
să nu-şi ție amenințarea. lar s'aud 
râcnetele leului. Ce are azi dresorul 
că-l bate mai mult ca oricând? Iar 
a urlat. Tip-Top nu mai poate. Se 
smuceşte, rupe lanțul şi-cu un efort 
puternic — trece printre gratiile în- 
guste şi ajunge în mijlocul arenii. 
Lumea când l-a văzut a început să 
râdă. Servitorii, cu bicele în mână, 
de dincolo de gratii, îl îndemnau să 


Coranul este 


A 


———> | 


(Urmare din pagina a 5-a) 


iasă afară. El a trecut pe lângă Leo 
şi l-a rugat: 

— „Te rog, Leo, nu luaseama la 
el. Nu-i face nimic. N'a dat tare. 
Ţi s'a părut ţie, care eşti azi mai 
nervos ca de obiceiu. 

Ochii leului însă străluciau îngro- 
zitor şi Tip-Top înțelese că Leo 
era hotărît în decizia lui. Ingrozit, 
s'a suit pe un stâlp al arenei şi 
— lăsat în pace de servitorii cari 


au văzut că nu-i mai au ce face —. 


plin de nelinişte, urmăria toate 
mişcările lui Leo. Penultimul nu- 
măr. Leo s'a suit pe bicicletă şi în- 
cepe a pedala. Lumea râde. Un scaun 
e în mijlocul arenei. Leo nu-l poate 
ocoli şi se răstoarnă. O ploaie de 
bice cad pe spinarea lui. De data 
aceasta, Leo nu a mai strigat de loc. 
A ţipat doar Tip-Top de pe-stâlpul 
unde se cocoțase. 


scris 


n limba arabă. 


Ultimul număr. Leo se aşează pe 
masă şi dresorul, cu revolverul la 
brâu, se apropie de el, îi desface 


fălcile şi e gata să vâre capul în ` 


gura leului. Ochii acestuia par plini 
de scântei. O clipă şi însfârşit se 
se va răzbuna. 
poate răbda. De acolo de sus se 
aruncă drept în srinarea dresorului 
şi, trântindu-l la pământ, îi scoate 
astfel capul din gura leului. Dre- 
sorul însă, amețit de lovitură, neşti- 
ind ce s'a întâmplat, ia revolverul 
în mână şi trage în maimuţă, cre- 
zând-o turbată. Insângerat, Tip-Top 
s'a prăbuşit în nisipul arenei. Leo 
a uitat de răzbunare. S'a apropiat 
de maimuţă şi, lingându-i rana, a 
întrebat-o: 

— Te doare aşa rău, că ţi-e fața 
atât de schimbată ? 

— Nu lua în seamă. Nu-i nimic. 
Eu sunt obişnuit cu strâmbăturile. 

Au scos maimuța afară din arenă. 
Spectacolul a continuat. Dresorul a 
vârît capul în gura leului. Leo nu 
i-a făcut nimic. Lumea a aplaudat 
zgomotos... 

Luminile s'au stins aproape toate. 
Un singur bec mai luminează, pentru 
ca unica persoană trează din circ, 
să poată netezi nisipul însângerat 
din timpul spectacolului. Nu se mai 
aude nici-un zgomot. Decât fluerul 
leneş al servitorului. In colțul me- 
nageriei însă se aud murmure: plâng 
Leo, Bimbo şi Pasgreu. 


GEORGE MANOIL 


Tip-Top nu mai - 


> 
Se 


e m 
FE 


EA 


Dac, 
N 
aeos 
zm 


+ AFN 
ia) Ea EA ES 


lolz 
ESE 


x 
a 


LI 


LR 


ORIZONTAL : 1) 
„Tată“ numai pe jumă- 
tate. 3) Mersul păsărele- 
lor sau al baloanelor 
scăpate prin văzduh. 4) 
Mingi uşoare de gumă, 
de toate culorile, pe 
care le ţinem de sfoară 
să nu fugă. 9) Fiul lui 
Abraham, pe care acesta 
trebuia să-l înjunghie, 
12) Spumă de săpun, 
din care copiii fac ba- 
loane cu un stuf. 15) 
Grămadă de grâne pe 
câmp. 17) Bucuros ca 
orice copil căruia tă- 
ticul i-a cumpărat un 
balon. 19) Incepe cu 
„para“, şi este un fel 
de perete după care ne 
ascundem. 22) A se în- 


tuneca cerul din cauza norilor. 23) Vopsit frumos 
ca un balonaş sburător. 24) Inţelept din răsărit, unul 
din cei cari s'au luat după stea în noaptea sfântă a 
Naşterii Domnului. 26) Mort pe jumătate! 27) Ca 
gustul unui sâmbure de zarzăre. 30) Când sfoara e 
„ruptă cu cuțitul“, baloanele îşi iau sborul care încotro, 
tot mai sus, până nu se mai våd... 31) Ce formă au 
baloanele pe care domnul din figură le ține de sfoară?. 
34) Cu el sunt umplute baloanele, deaceea sunt aşa 
uşoare. 35) Distracţie cu cercul, cu baloanele sau cu 


jocurile din pagina noastră. 37) Snoave sau năzbâtii 


cari te fac să râzi. 


VERTICAL: 1) Instrument muzical pe care trebue 
să-l baţi ca să cânte... 2) Băţul care sprijină viţa de 
vie. 5) Fund de boloboc! 6) Un cal fără cap. 7) A 
„plutit“ pe apă ca un vapor sau prin aer ca un balon. 
8) Alt nume dat unui lemn negru frumos (abanosul) 
9) Urcat în slavă ca pe un smeu sau ca pe un balon. 
10) Strigă pe sora ta! 11) Om care cară apă cu bu- 
toiul. 13) Ca un fulg de greu sau ca un balon de 
săpun. 14) Bolta albastră spre care îşi iau drumul 
mai toate baloanele scăpate. 15) Amestecaţi literele 
cuvintelor PROST şi STROP şi o să aflați un fel 
de... gimnastică. 16) Are 12 luni şi 52 de săptămâni. 
24) Ca un balon tare umflat... 2$) Dragoste (citiți 
Roma pe dos!). 28) Roşu de dat pe buze. 29) Primul 
om făcut de Dumnezeu. 32) Cumpărat de curând, 
nepurtat. 33) Aţi strigat vreodată într'un loc gol? 
Aţi auzit că cineva vă răspunde... Cine-i ? 34) Dacă 
înțepi cu el balonul, se desumflă. 36) Fac brazde cu 
plugul pe câmp. 


UNDE ESTE? 


pr 
EA 


ae MAD {Ay riy 7 
e [od pi pt 
N CP n Í i e. 
Z ~ P Gè Po 
/ PELE PRON DI 
A e e ap 


In curtea aceasta minunată fetița şi câinele nu 
sunt singuri. Mai este şi o a treia persoană: tatăl 
fetiţei, care însă e niţel mai greu de găsit. 

Incercaţi să ne arătați unde este! 


Să vedeți în astă vară, 
Ce păți Bică, la țară. Pagina 8-a 


È 


BICĂ IN STAUL 


BICA. 


Năzdrăvan şi fără frică Merge'n siaul să se joace Ce de vacă îngrijeşte 


Băeţaşul ăsta-i Bică Cum nu prea are ce face Aci pe tata întâlneşte 


Dară vaca, vezi drăcia Tatăl bun nimic nu spune Dar vaca nemanierată 
j Cu coada-i zvårle pălăria Pălăria la loc pune Iar i-o mai trânteşte-odată 


Zice Bică, bun băiat : Şi soluţii 'ncep să vie. Iar cum s'a întors îndat' 
Tata trebui-ajutat. Fuge la bucătărie Ideia lui ne-a arătat: 


De coada vacii a legat Dar priviţi, vai bat-o vina!, Iar apoi unde mai pui: 


Maşina, grea, de călcat Unde-i coada cu maşina Şi Bica are porţia lui. 


MOŞU-LICĂ. 


DIMINEAȚA 0 SR x k 
+ COPIILOR 8 


i 
A 


Copiii au ajuns curând în apropie- 
rea sanatoriului unde se afla mama 
lor. Intre timp, aceasta se însănă- 


trebue să stea, deoarece este încă 
bolnavă. Gorge veni s'o vadă şi se 
purtă cu ea, ca şi cu o nebună. Biata 


E . mg 


r 


ceru doctorului s'o lase să plece 
acasă, dar acesta, care se înțelesese 
cu unchiul George, îi spuse că mai 


toşise deabinelea, dar nu putea scăpa 
de acolo, deoarece avea o infirmieră, 
care o păzea zi şi noapte. Atunci 


femee era disperată, căci îşi dădea 
seama ce se pusese la cale. Atunci 
recurse la un vicleşug. Se prefăcu 


că nu poate dormi şi ceru un nar- 
cotic, adică un medicament care 
adoarme. Infirmiera îi dădu. Cum 


aceasta obişnuia să bea vin, mama 
lui Gicu îi turnă pe nevăzute nar- 
coticul în vin şi când infirmiera 


cului şi au plecat cu toții la țară, 
la fosta lor femee de serviciu, pe 
care o iubeau şi care-i iubia. Intr'o 


adormi, fugi din sanatoriu. Spre 
marele ei noroc îşi întâlni copiii, 
cari sosiseră tocmai prin partea lo- 


zi, aflară din jurnale, că tatăl lui 
Gicu şi Lică scăpase cu viață din 
expediția din Africa şi că sosise în 
Franţa. Se duseră în întâmpinarea 
lui. Intre timp George şi Castard, 


9 


speriați de urmările faptei lor, au 
luat o barcă şi s'au avântat în largul 
mării spre a sta de vorbă, fără să 
fie auziți de nimeni. George, voia 
însă să-l arunce pe Castard în apă, 


ceea ce şi făcu. Castard se apucă însă 
de marginile bărcii şi-l trase şi pe 
George la fund. Astfel au fost pedep- 
siți de soartă doi oameni răi. 

— SFÂRŞIT — 


DIMINEAȚA mart sms SIE 


© 


COPIILOR 


17. 


Tom și Sandy, cari își pierduseră cu totul cumpătul 
începuseră să-şi facă ultimele rugăciuni. Apele creş- 
teau văzând cu ochii. Allan știa prea bine, că atunci 
când ultimul dintre ei își va fi dat sufletul, o mână 
nevăzută va pune din nou în mișcare stânca uriașă, 
calea apelor va fi tăiată, iar un alt mecanism va eva- 
cua cu încetul marea peșteră. 

— Templul Sundei Adormite, acesta este mormân- 
tul nostru... spuse Tom suspinând. 

Sandy, deși era mai curagios, nu-și putu stăpâni la- 
crimile. Erau lacrimi de furie, că nu poate înfrunta 
faţă în faţă pe dușman. Ce religie sălbatecă impunea 
oare acestor diavoli să fie atât de cruzi, cu sărmanii 
naufragiaţi ? Ah ! Dacă ar ştie omenirea ce fapte săl- 
batice se mai petrec pe acest pământ civilizat, Reli- 
gii crude stăpânesc milioane şi milioane de oameni. 
Allan care cutreerase pământul în lung și în lat, o știa 
şi o prezisese... 

n timp ce gândea la toate acestea, Sandy se afla a- 
lături de tovarășii săi, exact sub gura uriașă a idolu- 
lui. In acea clipă auzi un râs sălbatec, batjocoritor, 
care eşi de peste capul său. 

— Priviţi ochii idolului... — strigă Sandy — aruncă 
flăcări. 

Intr'adevăr, ochii statuii se redeschiseseră şi arun- 
cau flăzări roșietice spre a înspăimânta par'că ulti- 
mele clipe ale victimelor, lipsite de putere. 

Emoţia tuturor fu stăpânită însă de strigătul lui 
Allan: 5 

— Dumnezeule, cum de nu m'am gândit la lucrul 
ăsta ? > 

— Ce vrei să spui cu asta ? îl întrebară ceilalţi. 

Căpitanul păru însă că nu a auzit întrebarea şi o- 
colea neîncetat statuia, arătându-se foarte preocupat. 
Nimeni nu mai puse nici o întrebare. 

— Repede — spuse Allan. — Repede! Piticul acela 
cu chip de fiară sa salvat fără îndoială intrând în 
trupul idolului, Trebue să găsim ușa. Idolul este gol 
pe dinăuntru, iar o scară trebue să ducă în capul lui, 
care pătrunde într'o peșteră superioară. Grăbiţi-vă să 
căutăm calea pe care a luat-o el. Este singura noastră 
scăpare. N'avem nici măcar zece minute de trăit 
altfel. 

Allan nu trebui să-și repete îndemnul! Toţi patru 
începură să caute înfriguraţi calea salvării. 

Râsul acela diavolese îi scăpase dela o moarte si- 
gură. Dacă Teiaco ar fi putut să se stăpânească, a- 
tunci nimănui nu i-ar fi dat în cap, că interiorul ido- 
lului este gol și că pe acolo duce un drum spre afară. 
Cei patru prizonieri ar mai fi trăit câteva minute, 
după care ar fi fost înghiţiţi de valuri. 

Secundele treceau cu o repeziciune uluitoare. San- 
dy nu mai spera să poată fi salvat și de aceea nici nu 
mai cerceta locurile. Fu scos din toropeala sa de Allan 
care strigă: 

—- Băeţi! am găsit!... E o uşă secretă... o stâncă miş- 
cătoare, care se învârtește în jurul ei. 

Toţi patru se înfiorară de bucurie. 

— Dumnezeu fie lăudat! 


CAPITOLUL XXII 
SCĂRILE DIAVOLULUI 


Vestea dată de căpitan nu fu primită decât cu un 


0 statuie iconică se numeşte 
o statue-portet, in mărime naturală 


PENTRU TINERET 


slab strigăt de bucurie de către ceilalţi prizonieri. 
Tom și tovarășii săi făcură sforțări uriașe să se apro- 
pie de locul unde se afla Allan, căci apa era foarte 
înaltă, iar vârtejurile amenințau să-i tragă la fund 
dintr'o clipă în alta. Era întuneric, căci făclia pe care 
o ţinea Tom în mână era prea slabă pentru a lumina 
locul. Sandy, care era cel mai mic de stat dintre toți 
se afla într'o situație disperată, căci apa îi ajungea 
până la bărbie. 

— Ia seama să nu se stingă făclia, îi strigă Allan 
lui Tom. Treceţi pe aici... am nevoie de ajutorul vo- 
stru, spre a putea da de o parte blocul acesta de 
piatră... 

In inimile celor patru înflori iarăși speranța sal- 
vării. Se apropiară de Allan și îl ajutară cu toate pu- 
terile să miște din loc piatra, dar zădarnic. Greutatea 
era cu mult prea mare pentru nişte oameni cari lup- 
taseră din greu, fără pic de odihnă. 

— Nu vă descurajaţi, strigă Allan. Hai toţi odată... 
hoop! Incă odată, hoop! Hai... ruuup! 

Orice sforțare era însă zădarnică, iar cei patru pri- 
zonieri fură din nou cuprinși de disperare. Sandy își 
pierduse cu totul curajul. 

Suntem învinși, spuse el. Nu mai avem nimic de 
sperat, decât să ne înnecăm mai repede. Mai avem 
vreo câteva minute... 

Tăcu, căci ceilalţi îi înțeleseseră gândurile. 

-— E nedrept. Asta este o cursă diavolească... Bles- 
temații... 

Allan era singurul care nu-și pierduse însă capul. 
Mintea lui lucra cu înfrigurare în căutarea soluției 
salvatoare. Pericolul morţii îi dădea puteri noi. Pă- 
rea că omul acesta are nervi de oţel și că nimic nu-l 
poate face să-și piardă cumpătul. 

— Asta-i! strigă el în cele din urmă, astfel, încât 
tovarășii săi crezură că a înebunit. 

Tom, Sandy şi Jarock îl priviră ţintă, fără să în- 
drăznească să spuie un cuvânt. Nici nu ar fi avut rost 
să-l contrazică. Valurile erau atât de puternice încât 
abea se țineau ca să nu fie trași în adâncuri de vâr- 
tejuri. 

Allan se repezi însă la una din barele de fer, care 
foloseau la susținerea candelabrelor și care se găsea 
în fața idolului și o scoase cu o forţă uriașă din pia- 
tra în care era prinsă. Era în pericol de moarte, căci 
în locul acela apele erau mai repezi și mai adânci. 
Totuşi, reuşi după sforțări eroice să se înapoieze lângă 
tovarășii săi. 

Deasupra blocului de piatră, care după părerea 
lui Allan forma intrarea în statuie, se afla o placă de 
metal, care suna a gol. Căpitanul începu să lovească 
puternic placa cu bara de fer şi reuși s'o străpungă. 
Prin gaura astfel creată, introduseră mâinile și tra- 
seră piatra, care de data aceasta cedă cu oarecare 
ușurință. 

— Hura! strigară cei patru eroi. 

lată însă că dinăuntrul statuii se auzi un răget de 
fiară. Era Tciaco, care aştepta în acel loc moartea 
dușmanilor săi. Allan smulse din mâna lui Sandy 
spada şi se repezi asupra piticului. 

— Piei diavole, strigă el. 

Selipirea oţelului păru că-l zăpăcise pentru o clipă 
pe sălbatec. In clipa următoare toţi prizonierii in- 
trară în statuia care era atât de mare, încât ar fi pu- 
tut adăposti dintr'odată peste douăzeci de persoane. 


10 


ANTOMELSR 


UN ROMAN DE AVENTURI 


Interiorul era luminat într'un chip cu totul ciudat. Ni- 


meni nu ar fi putut spune de unde vine lumina aceea 


palidă, care de data aceasta fu de mare folos celor 
patru tovarăși, a căror ultimă torță se stinsese. Intr'un 
colţ al golului din statuie se afla un mecanism com- 


plicat, care atrase atenţia lui Tom. Nu aveau însă 


vreme să studieze prea mult locul, căci între Allan și 
Tciaco începuse o luptă pe viaţă și pe moarte. 

— Diavol alb, şuera monstrul căutând să-l înjun- 
ghie pe căpitan. In clipa în care planul lui părea să 
fie mai aproape de realizare, Allan îi cuprinse bra- 
tele în menghina de oțel a braţelor sale, iar vârful 
pumnalului se întoarse încet spre pieptul piticului, 
străpungându-l. Dintr'o svâcnitură, Allan se eliberă 
din strânsoare, în timp ce trupul lui Tceiaco alunecă 
in valuri şi dispăru. 

_— Cu ăsta am terminat, spuse Allan ștergându-și 
sângele care-i stropise mâinile. Un criminal mai pu- 
țin pe lume. 

— Bravo, strigă Jarock. Avem noroc. Incep să 
sper că vom scăpa din peştera asta blestemată. 

— Era şi timpul, spuse Tom. Dacă mai întârziam 
câteva minute eram pierduţi. 

— Adevărată minune, tot. ce sa întâmplat, con- 
tinuă Sandy. Eu nu mai aveam nici măcar câteva mi- 
nute. Apa îmi ajunsese la bărbie. Imi făcusem ulti- 
mele socoteli... 

Pentru moment cei patru erau în siguranţă. După 
emoţiile prin care trecuseră simțeau nevoia să se o- 
dihnească puţin. Allan cercetă cu privirile încăperea. 
Deşi era sdrobit de osteneală și deși rănile îl dureau 
îngrozitor, omul acesta nu se gândea decât la sal- 
varea tovarășilor săi. Singura cale care putea fi ur- 
mată în inima statuii, era un drumeag, un fel de scară 
tăiată în stâncă. Era aproape dreaptă, iar treptele 
erau inegale şi roase pe alocuri, astfel că ascensiunea 
avea să fie extrem de grea. Căpitanul își dădu seama 
de acest lucru şi spuse tovarășilor săi să se odih- 
nească puţin. Intre timp se apropie de mașinăriile 
care se aflau întrun colț. Nu erau prea complicate. 
Erau însă remarcabile pentru sălbatecii aceştia pier- 
duţi pe o insulă în mijlocul Oceanului Indian. Meca- 
nismul punea în mișcare braţele și gura idolului, în- 
chidea ochii şi făcea să se schimbe culoarea lor. 

— "Trebue să recunosc, că este minunat tot ce au 
reușit să facă, spuse Tom, după, ce cercetase dea- 
proape totul. 

— Lucruri diavoleşti. Aş prefera să le sfărâm. Imi 
pare însă rău că nu am timp, îi răspunse Jarock. 

— Priviţi caseta asta, spuse şi Sandy. Desigur că 
aci țineau închiși cei trei şerpi. Să sperăm că nu mai 
există alţii pe aici. 

Allan găsise între timp un alt mecanism, care fo- 
losea la înspăimântarea neștiutorilor adepţi ai voo- 
doismului. 

— Aş fi curios să știu de unde vine lumina asta, 
spuse Sandy. 

— Nu ştiu nici eu, răspunse Allan. Probabil că este 
vorba de un ingenios sistem de refracție a lumii cu 
ajutorul oglinzilor. 

Adevărul este că nici nu se gândea să-i dea vreun 
răspuns, căci se gândea numai la descoperirile fă- 
cute în peştera celor o mie de suspine, la nenumărații 
naufragiaţi, cari căzuseră victimă setei de sânge a ca- 
nibalilor. Era înfiorat. Acum știa cum a dispărut bu- 
nicul său și tot echipagiul vasului pe care-l comanda 
acesta. 

— Haideţi să plecăm de aici, spuse Allan cu glas 
răguşit. Voi face tot ce-mi stă în putinţă spre a dis- 
truge altarul acestor diavoli. Ne vom salva, cu aju- 
torul lui Dumnezeu, și atunci voi vedea cui aparţine 
insula. Bănuesc însă, că nici o naţiune depe glob nu 
susține că este a ei. Cu atât mai bine. In orice caz 
vom distruge centrul unei religii barbare şi crude, 


N. 


| 


care a stat în calea civilizării insulelor din Oceanul 
Indian. 5 
— Să pornim, spuse Tom, dar te pomenești că lui 
Jarock îi pare rău că nu poate lua cu el ceva din 
comorile lui Roaneck. 
— Drept să-ţi spun, îmi pare rău, îi răspunse me- 


'canicul. Dar par'că tot mai bine este aici şi va fi cu 


mult mai bine când vom eşi afară. 

— Se poate, nu ai nici un briliant la tine, nici o 
piatră nestemată? râse Tom. . 

— Zău nimic. Jarock își întoarse pe dos buzunarele. 
Vedeţi şi voi! Acuma cunoaștem însă drumul care 
duce la comori... 

— Nu zău, îi strigă Sandy. Ai mai avea poate poftă 
să te reîntorei acolo? Eu nu prea. Chiar de ar fi pen- 
tru comori încă odată atât de mari. Norocul meu a 
fost că mi-am golit buzunarele de aurul pe care-l pu- 
sesem în ele, altfel m'aș afla acuma în fundul peş- 
terii... Mai degrabă aș vrea să es la lumina soarelui. 

—- De acord, Sandy, îi spuse Tom. Pornim căpitane? 

— Pornim. Luaţi însă seama la urcuş. Scara este 


aproape dreaptă, iar treptele sunt roase de ape. Acela 
care se prăbuşeşte în adânc nu mai are scăpare. Fiţi 
deci atenţi! 

— Foarte curios acest drum. E o adevărată scară a 
diavolului. 

— Nu trebue să vă speriaţi, continuă Allan. Este 
sigur, că din loc în loc vom găsi unde să ne odihnim. 
Cred, spre exemplu, că ceva mai sus, trebue să se 
afle o peşteră mai mică, în care vom găsi oglinzile, 
care reflectă lumina. 

— Ah, înţeleg acuma, strigă Tom. E un fel de pe- 
riscop natural. Ce ne facem însă, dacă sălbatecii prind 
de veste că urcăm și ne lasă în întuneric. Atunci ne 
vom prăbuşi în abis. 

— Mă tem că ai dreptate, îi răspunse căpitanul. 
S'ar putea ca fiecare gest al nostru să fie observat de 
vreun sălbatec care este ascuns prin apropierea noa- 
stră şi care ne-ar putea ataca dintro clipă în alta. 
Totuşi nu trebue să ne pierdem cumpătul. Dacă ajun- 


gem în peştera care se află ceva mai sus de locul unde ` 


ne aflăm, sunt sigur că vom găsi făclii suficiente spre 
a avea lumina necesară. Afară numai dacă lumina de 
aici nu vine direct dela soare... 

— Bag de seamă că vom mai avea o mulţime de 
greutăţi, până să ne vedem afară, suspină Sandy. 

— Nu încape îndoială, spuse Allan, singurul lucru 
pe care-l putem face este să nu dăm de veste dușma- 
nilor noștri că am scăpat dela moarte. Prin urmare 
trebue să nu facem sgomot deloc şi să fim foarte 
atenţi, pentru ca la cel mai mic sgomot să ne putem 
apăra. Undeva, poate că în imediata apropiere, se 
află tovarăşi de ai lui Teiaco, așteptând ca acesta să 
le povestească chinurile prin care am trecut înainte 


(Continuare în pg. 14-a) 
Ghici a mea ghicitoare: 
Ce-i 


în pagina următoare? 


nd ta a Wa i 


JA mă Sg 


k pu z wri EDA = 


a 


PIETRELE NEMURIRII“ 


mult de-atunci. In acele 
vremuri nemărginita câm- 
pie a Dunării, din Carpaţi 
şi până la mare, nu era 
iistrăbătută decât de legiu- 
e ile romane, Cincizeci de 
ani trecuseră dela supunerea Daciei 
şi poporul, acei oameni care luptaseră 
cu disperare pentru libertatea lor, 
stătea încă ascuns prin văgăunile 


munților. Câmpiile erau pustii. Era 
o vară fierbinte şi soarele ardea pe 
bolta fără pic de nor. Cât se vedea 
cu ochii, nimic. Holdele, altădată 
unduitoare în bătaia vântului, cu 
grâul lor galben, cu bobul aproape 
plesnind, holdele care hrăneau altă- 
dată pe paşnicii băştinaşi, holdele 
acestea erau arse acum. Arse de 
furtuna războaelor şi de mânia ceru- 
lui. Satele pustii, cu câinii urlând 
a jale, păreau cimitire. Nici păstoraşii, 
cu turmele lor de oi, cu tălâng'le 
sunând vesel, nu se mai vedeau. Doar 
colo, peste crestele prăpăstioase ale 
munților, unul singur, un păstor 
tânăr, îşi cânta trist dorul. Singur! 
Păr nţii, morți cine ştie unde. El, 
fugar, cu oițele lui, întreaga sa 
avere. Ochii îi jucau în lacrimi. 
Depe stânca pe care stătea vedea 
cerul senin, apăsător de senin; în 
vale un pârâiaş susura vesel, rosto- 
golindu-se din piatră în piatră; 
încolo, în sus, pădurile. Brazi înalţi, 
golaşi până spre vârf, proptiți pe 
marginile negrelor abisuri. 

Florin privea natura minunându- 
se. Cunoştea cu ochi: închişi cel 
mai neînsemnat colțişor de stâncă; 
şi cu toate acestea, cât de noi i se 
păreau în fiecare zi, toate... Se 
aşezase pe spate, peste sarica întinsă 
pe iarba măruntă. La picioare păşteau 
oile. O linişte adâncă învăluise 
înălțimile. Şi în pacea minunatei 
dimineţi, îmbătat de ciripitul păsă- 
rilor, Florin adormi. 

Nu ştiu cât ținuse somnul său. 
Fu trezit de o durere ce-i copleşise 
trupul. Și în timp ce-şi deslipea 


„Mai multă lumină“* au fost ultimele 
cuvinte ale poetului german Goethe 


=e iiti 


clipind pleoapele, simți o lovitură 
de picior în piept. Se ridică uimit, 
în coate. Apo: buza de jos prinse 
a-i tremura, fața îi luă o expresie 
de groază şi găfâind, .chircit la 
pământ, Florin îngâimă: 

pEi. ti alicik.” 

Privea cu ochii scoşi din orbite 
uriaşa arătare dinaintea sa. Era un 
om înalt, peste măsură de înalt, lat 
în spate, cu o 
față care vă- 
dea numai 
răutate. Buza 
de sus, răs- 
frântă peste 
cealaltă, dă- 
dea feții un 
aier de cruzi- 
me, o cruzime 
sâlbatecă, ce 
reeşia până şi 
din glasul 
său. 

„Scoală-te 
omule!“ — 
strigă el. Vo- 
cea-i tunase 


când rostis 


aceste cuvinte. 
continuă: 
„Scoală-te şi priveşte-mă! Nu mă 


Apoi mai domol, 


cunoşti? — Ha-ha-ha! 
Nâluca Pontului!“ 

Pe Florin îl trecu un fior. Din 
tată în fiu, din gură în gură, tre- 
cuse acest nume, rostit cu groază. 
Şi acum Năluca Pontului era aci, 
în faţa sa, îi vorbea. 

„Eu sunt Năluca Pontului, omul 
blestemat de zei să rătăcesc veşnic 
pe aceste meleaguri. Fără moarte, 
să mă chinui până ce un 
munte se va prăbuşi peste 
mine, să-mi fie mormânt. 
Eh, copile, dar munţi sunt 
puțini... Şi de cinci mii de 
ani nu sa încumetat încă 
vreunul să mă răpună. Dar 
ascultă! De-aci încolo vei 
fi sclavul meu. Te voi numi 
Tetis şi-mi vei păzi calul. 
lată-l! — zise uriaşul dân- 
du-se la o parte din fața 
ochilor păstorului. Il vezi? 
E un cal falnic. E cel mai 
iute din lume. Il vei îngriji 
până la moarte. Prețul lui 
e vieața!“ 

Uriaşul privea cu gura 
strâmbată de un rânjet pe 
micul păstor. Lui Florin îi 
mai venise inima la loc. 
Privea uimit roibul uriaş, 
de-opotrivă stăpânului său, 
când pe neaşteptate o ideie 
îi încolți în minte. Și cu 
ochii scăpărători răspunse: 

„Sunt robul tău, stăpâne!“ 

O clipă Năluca îl privi 


Gâză, eu sunt 


COR dle +: 


pătrunzător. Apoi fața i se întunecă 
şi, cu ochii sălbateci, smulse pumna- 
lul dela brâu. _ 

„Gâză, scrâşni el. Vrei să fugi 
cu calul? Spune... Tu ştii care va 
fi soarta ta? Iți voi jupui pielea şi 
te voi zvârli pe nisipul înfierbântat 
al mării Pontice. Jură-mi!... 

Vorba uriaşului muri. Florin strân- 
sese dinții; apucase apoi cu amân- 
două. mâinile brațul înarmat al 
uriaşului şi smulgându-i sălbatec 
cuțitul, îl lovise cu piciorul în 
pântece. Năluca se clătinase doar. 
Ii fu însă deajuns lui Florin să 
străbată mica pajişte ce-l despărțea 
de minunatul roib şi, când uriaşul 
era la un pas de el, Florin dăduse 
pinteni calului. Un urlet de mânie 
cutremurase văgăunile. Apoi, ca 
împinsă de furtună, Năluca Pontului 
porni pe urma păstorului. 

Roibul sbura. Trecuse ca vântul 
de stânca ce făcea punte peste 
adânca prăpastie şi trecea pe pote- 
cuța ce înconjura muntele. In urma 
sa Năluca gonea, cu sufletul la gură, 
cu ochii teribili, aruncând fulgere. 
Calul sărise peste o văgăună, trecuse 
peste o punte şi acum se rostogolea 
spre poale, în goană nebună. In 
urma lui însă, uriaşul câştiga teren. 
Şi Florin, vedea parcă, cu groază, 
cum în curând mâna teribilă a Nă- 
lucii îi va prinde gâtul şi hohotind, 
îl va legănă în aer. Pomii sburau 
în jurul său. Piatra, lovită de copita 
calului, scăpăra. Şi un răcnet grozav 
zgudui pereţii de stâncă. Florin 
închise ochii. Nici nu văzu cum 


calul sărise ca ars în două picioare, 
cum uriaşul, din goană, intrase sub 


animal tocmai când acesta 
recădea, cum mâinile în- 
cercaseră să proptească 
roibul şi cum acesta se 
năruise pe o coastă, prin- 
zând sub corpul său, trupul 
de taur al Nălucii. Un 
muget îi scăpă acestuia 
dintre buzele încleştate. 
Se luptă să scape din 
strânsoarea ce-i slăbea 
suflarea, dar nu izbuti. Şi 
păstorul se trezi deasupra 
uriaşului. Pricepea că avea 
o vieață în mână. Ridică 
cuțitul în sus. 

„Vei muri Nălucă bleste- 
mată, chiar de arma ta.. 

„Nu... nu... — găfâise 
uriaşul. Nu împlini bleste- 
mul. Nu pot muri aşa. 
Indură-te... Dă-mi vieață şi îţi jur 
orice... 

„Că nu vei mai robii 

„Da... dar slăbeşte strânsoarea... 
îţi jur... pe zeil“ 

Florin clătină capul. Apoi sărind 
jos, trase căpăstrul calului. Roibul 
se propti pe copitele din față şi, cu 
grije, Năluca eşi de dedesupt. Tre- 
mura când se aşezase deoparte şi 
şoptise: 

„Ceea ce n'a putut face un munte 
— a făcut un om!“ 


oamenii?“ 


"Se înopta. La lumina "jucăuge ; a 
unui foc de vreascuri, doi oameni 
îşi vorbesc. Sunt Florin şi Năluca 
Pontului. 

»TȚi-am spus că nu trebue să împli- 
neşti blestemul, zise uriaşul, şi te 
miri fără a şti ce să însemne asta. 
E o poveste întreagă. Dacă vrei, 
ascult-o!“ 

Uriaşul lăsase capul în jos. Umbra 
i se contura agitată pe stânca din 
spatele său şi, cu voce înceată, el 
începu: 

„Povestea începe cu mii de ani 
în urmă. Departe de aci, peste marea 
Pontică, se întind munţi de nestră- 
bătut, câmpii uriaşe şi, dincolo de 
aceste câmpii se află o țară minunată, 
cuprinsă între două fluvii: îi spuneau 
Mesopotamia. Acolo m'am născut eu. 
Tatăl meu era preot. Citea viitorul 
în stele, aşternea versete pe foi 
lungi de papirus şi se închina zeilor 
cu sfințenie. Avea doi copii. Pe Nab 
şi pe Saris. Nab „am fost“ eu. Ne 
crescuse cu grije, apoi ne dăduse 
regelui, să ne învețe meşteşugul 
războiului. Noi nu l-am iubit nici 
odată. Nu ştiu de ce. Şi de aici a 
venit nenorocirea. 

Tata citea în stele şi vorbea zeilor. 
Deaceea era temut şi respectat. Cu- 
noştea leacuri fermecate chiar din 
gura duhurilor şi taina lor o ştia 
numai el. Dar nu numai asta cunoştea 
el. El avea în mână cheia morții. 
Da, stăpânea vieața şi moartea, ca un 
zeu. Şi nimeni n'o ştia. 

Intr'o zi, eu şi Saris, fratele meu, 
ne întorseserăm acasă. Pe tata nu 
l-am găsit. L-am căutat peste tot; 
rămăseseră pivnițele. Şi am intrat 


13 


şi acolo. L-am văzut pe tata în fața 
unei statuete de aur. Ochii îi erau 
făcuți din două pietre mici, dar 
atât de strălucitoare, încât singure 
luminau uriaşele încăperi. Tata părea 
adâncit într'un somn. L-am strigat. 
A sărit în sus. Era palid, ochii îi 
erau lucitori şi vinele gâtului i se 
umflaseră, gata să pleznească. Noi nu 
ne speriarăm.  Coborărăm treptele 
de piatră. Bătrânul ne rugă să ne 
depărtăm. Incercă să ne oprească. 
Noi l-am trântit şi am sărit spre 
statuetă. Primul am pus eu mâna 
pe ea. Am desprins o pietricică 
şi fratele meu cealaltă. Şi atunci 
beznă s'a făcut. Un trăsnet răsună, 
plafonul se crăpase parcă şi o lumină 
orbitoare ne-a făcut să închidem 
ochii. O voce îngrozitoare răsună: 

„Blestem asupra capului vostru, 
fii nelegiuiți! Voi, care ați călcat 
legile vieţii şi ale morții, veşnic să vă 
zbateți în vieață, căutând moartea!“ 

Apoi s'a făcut linişte. Ne-am trezit, 
eu şi fratele meu, pe câmp. Fiecare 
avea în mâini câte o piatră, din 
cele două ale statuetei. Și aci începu 
blestemul. Ne-am despărțit buimăciți 
şi neştiutori. fiecare păstrând piatra 
sa. Și nu ne-am mai văzut două 


NU 


z= 


NSS 


= 


m 
ij, Zid A A ÎI! 


ZAA AA Z 


Siit 


Ultima veste din 


veacuri. Două veacuri în 
ori moartea, amărât de 
vieața mea chinuită. Dar 
moartea n'o puteam avea 
decând atunci când aşi fi 
dobândit şi cealaltă piatră. 
Atunci aşi fi avut orice: 
moartea, vieața, nemurirea, 
o nemurire fără mustrări 
de cuget. Şi aşa am pornit 
în căutarea fratelui meu. 
Ne-am întâlnit. Şi el voia 
piatra mea. Ne-am luptat. 
Nu ne-am putut birui. Şi 
ne-am despărțit urându-ne. 
De cinci mii de ani ble- 
stemul ne urmăreşte. Ne 
întâlnim câte-odată şi cer- 
căm fiecare să smulgem 
celuilalt piatra. Până acum 
n'a izbutit niciunul. Moartea pare 
încă departe. lată de ce am ajuns să 
cred că numai un munte m'ar putea 
despărți de vieață. Căci „simt că 
piatra lui Saris n'o voi avea nicio- 
dată... Aşa au vrut zeii!“ 

Năluca tăcuse. Foşnetele pădurii 
răsunau misterios în jurul său. Cu 
capul în pământ, proptit de genunchii 
săi puternici, uriaşul nu mai era 
decât o ruină. 


„Saris, continuă în şoaptă Năluca, 


Saris e pe aici, pe undeva. Il simt 
în jurul meu; poate fi peste munți, 
dincolo de mare, sau chiar aici. 
Piatra lui îmi arde sufletul. Nu 
am linişte... Trebue să-l întâlnesc! 
Şi dacă nu voi dobândi nici acum 
cheia morții, voi surpa chiar eu un 
munte peste mine“. 

Florin tăcea impresionat. 

„Haide, zise uriaşul mai tare. Hai 
cu mine! Vei vedea titanii luptând, 
vei vedea munții rostogolindu-se... 
Cerul se va înegri şi trăsnetele vor 
cădea în jurul nostru. Fulgerile vor 
lumina ca ziua şi soarele se va opri 
din calea sa. Cerul se va surpa şi 
apele mării vor trece malurile. Nab 
va învinge pe Saris. Nab va avea 
în mână cheia vieţii şi a morţii. 
Nab va fi zeu! Nab va ţine între 
degetele sale soarta lumii!“ 

Vorbea privind în gol şi tonul 
din ce în ce i se ridica. In picioare, 
cu ochii strălucitori, uriaşu: tuna 
şi vocea-i trezea ecouri pierdute 
printre grote şi văgăuni. 

„Te voi face nemuritor! Iţi dai 
tu seama ce înseamnă nemurirea? 
Nemurirea, vieață eternă? O vieață 
fericită, fără mustrări de cuget? 
Vino... Vino şi vei fi zeu...“ 

 Bătuţi de vânturi şi ploi, pe arşiţe 
şi ninsoare, două umbre rătăcesc în 
lume. Au trecut vârfurile ameţitoare 
ale Alpilor — oglinzi orbitoare de 
ghiață, au rătăcit pe galerele Medi- 
teranei dela Finis Terrae la marea 
Pontică, au văzut sfinxul şi au luptat 
cu barbarii saxoni. Au trecut în 
luntrile uşoare Oxus şi Yaxartis şi, 
într'un minunat amurg de toamnă, 


(Continuare în pag. 14) 


„De vorbă 


cu cititorii”, e pentru voi to 


care mi-am dorit de atâtea: 


cele două umbre se iveau de cealaltă parte a Pontului. 
Soarele asfințea. Roşu, ca un disc enorm de foc, 
arunca reflexe orbitoare în valurile spumoase ale 
mării. Dincoace, munții înalți, atingând norii cu 
creştetele lor albe. 3 

Pustiu. Nimeni altcineva decât cele două ființe, 
aruncate de soartă pe acest țărm. străbătut doar de 
pirații asiatici. Florin crescuse. Mergea vitejeşte ală- 
turi de uriaşul care se silea să facă paşii cât mai 
mici. Intr'un târziu se opriră. Năluca părea neliniştită. 
Se aşezase pe o piatră şi privea cu grije peste tot. 
Ultimele raze ale soarelui dădeau feții sale o paloare 
înspăimântătoare. Ochii îi deveniseră sălbateci. Buza 
de sus i se resfrânse şi fără veste, şopti repede: 

„Saris e aci. Il simt... Florin, fugi... Fugi dacă ţii 
la vieața ta. Fugi şi aşteaptă-mă... Şi roagă-te zeilor!“ 

Intunericul căzuse. Luna lumina palid peisagiul şi, 
în noaptea înfiorată, o umbră uriaşe apăru. 

„Bun venit Saris“.,. 

, Bun venit Nab“... 

Două scântei orbitoare luciră în întuneric. 

„Pietrele vieții şi ale morții!“ — scrâşniră două 
guri. 

Și Florin nu mai văzu nimic. Luna intrase într'un 
nor. Valurile mugeau spărgându-şi spuma albă de 
stâncile ascuțite. Şi în noaptea neagră doar scrâşnete, 
suflări repezi şi răbufneli se întretăiau. Vântul îndoia 
copacii înalți, fluerând a moarte. Saris şi Nab luptau. 
Braţele lor de oțel frământau trupurile uriaşe şi 
pumnii înarmaţi căutau fiecare teacă în corpul celui- 


F 2 a T A, EE AID A 


PIETRELE NEMURIRII“. 


(Urmare din pag. 13) 


lalt, pentru pumnalele lor. Apoi un urlet a izbucnit. 

„Nab'* — a tresărit Florin. 

Nab se trăsese înapoi, cu pieptul însângerat. Se 
clătinase în întuneric, apoi simți durerea ascuțită. 
Saris pândea. Năluca se rezemă de o stâncă. Era un 
colț înalt, o coloană care sprijinea întreg masivul de 
piatră. Şi, cu ultimele puteri, Nab împinse. Coloana 
se desprinse tronsnind. Se prăbuşise suind îngrozitor 
şi strigătul ce răsunase smulse uriaşului un rânjet 
diabolic. Luna eşi din nor. Florin înlemni. Mai putu 
să strige Nălucii să se ferească şi închise ochii. Nu 
voia să vadă cum întreg masivul, pierzând sprijinul, 
se prăbuşea. Din vârful muntelui stâncile se desfăceau 
trosnind şi rostogolindu-se, cărau altele, şi altele, în 
jos. Nab sări înapoi. Un bolovan uriaş se sparse în 
mii de bucăți dinaintea lui. Altul în spate. Stâncile 
se desprindeau acum din locul lor de mii de ani şi 
cădeau de sus, ca o avalanşe. Nab ridică mâinile. 

„Blestemul s'a împlinit!“ 

O stâncă îl trânti strivindu-i brațele. O alta îi 
acoperi trupul şi, întrun zgomot de iad, întreg 
muntele se surpă. Părea sfârşitul lumii. Fulgere 
brăzdau cerul înnourat. Valurile acoperiseră stâncile 
şi urcau mugind. Florin fugea, înebunit de groază. 
Simțea apele năpraznice la spatele său, un va! îl udă, 
altul îl trânti. Şi apele îlacoperiră. Florin se zbătea, 
striga, implora zeii... 

Totul era o mare de apă. 


LICĂ HOREN 


INSULA FANTOMELOR 


(Urmare din pagina 11-a) 


de a muri. Vorbiţi încet şi fiți gata de luptă. Este sin- 
gura noastră scăpare... 

Spunând aceste cuvinte, Allan luă sabia între dinţi 
şi începu să se caţere pe scară, urmat de cei trei to- 
varăși ai săi. Bănuia că drumul ducea pe culmea Co- 
linei Scheletelor, în locul unde descoperiseră stâncile 
acoperite de ieroglife, adică cu o-scriere misterioasă: 

Inaintau cu mare greutate şi mai ales cu teamă. 
Un pas greșit ar fi însemnat moartea. Erau sdrobiţi 
de osteneală și de foame. Sandy avea amețeli şi se 


= LUCRU MANUAL 


târa cu greu pe urmele tovarășilor săi.. Era atât de 
obosit, încât la un moment dat îi trecu prin minte 
să-şi dea drumul în gol, să termine odată cu acest 
chin. 

Allan îi îmbărbăta însă în șoaptă şi numai datorită 
curajului său, cei trei mai resistau greutăților urcu- 
şului, 

Cu toate acestea mai erau încă departe de salvare. 


(Va urma) 


„- oc c-.-.-c-. 


Pooseeo toos ae 


(Vezi clişeul din pagina a 16-a) 


Lipiţi întreaga pagină pe un carton subțire şi apoi decupaţi 
desenele însemnate cu literile A. C. F. G. H. I. Indoiţi carto- 
nul în dreptul liniilor punctate. Găuriţi-l acolo unde vedeți 
cele patru pete negre pe desenul A. și fixați în acele locuri 
patru agrafe mici negre (B.) Lipiți apoi cu gumă arabică 
linia A de partea corespunzătoare, precum şi cele două linii 
dantelate însemnate cu X de cartonul însemnat cu M. pe 
care-l îndoiţi uşor. Luaţi apoi figura C și lipiţi locurile 
însemnate cu a de laturile care sunt exact în fața lor, şi apoi 
laturile albe neînsemnate cu nimic, lipiţi-le în partea de sus 
a scaunului portabil. Se va forma astfel acoperişul, pe care 
prindeţi o pană E, făcută din hârtia D, tăiată după cum se 
arată în model şi apoi răsucită. Lipiţi apoi exact unele peste 
altele, două câte două, imaginile dela F şi G. Lipiţi unele 
de altele braţele 1 şi 2 de brațele l şi 2 ale imaginii H, şi 


braţele 3 şi 4 de brațele 3 şi 4 ale imaginii I. Lipiţi apoi în ' 


partea de sus brațele H de partea dreaptă a purtătorilor 
scaunului şi brațele însemnate cu I de partea stângă. Atâr- 


Cei dintâi dentişti au fost egiptenii 
cu 2000 ani inainte de Christos. 


nați apoi scaunul pe barele dintre mâinile purtătorilor. In 
imaginea din N vedeţi lucrul gata. Aţi făcut astfel un scaun 
portabil, sau o lectică, după cum i se spunea în trecut. 


CUPON DE JOCURI 


Numala și pronumele eee e pini e anii 


Adreso 


Luna Septembrie 


14 


Seria IHI 


i 
tj 
: 


i 


 NĂSBATII ŞI GHIDUȘII 


—— 7 


T a - 5 1 
E mau E it Bi azere e: a ata iii aa, ate 


Răzbunarea ţiganului 


Un ţigan şi un țăran s'au întâlnit 
pe un drum. Țăranul mergea cu 
căruța, iar țiganul pe jos. 

— Măi cioară, îi zice țăranul, de 
ce nu mergi cu trenul? 

— Păi, mâncate-aş, şeful de gară 
nu-mi mai cumpără ouă şi eu, să 
mă răzbun pe el, nu mai merg cu 
trenul. 

Comunicată de Sergiu Comissiona, 


Doi proști 


NEAȚŢĂ: — Ce face oaia? 
NĂTĂFLEAȚŢĂ : —Oaia face ouă. 
NEAȚĂ: — Şi din ouă ce face? 
NĂTĂFLEAȚĂ: — Se fac miei. 
Comunicată de Călinescu Nicuşor 


Barza lui Titi 


TITI: — Gigi, de ce ţine barza 
un picior ridicat? 

GIGI :? 

TITI: — Pentrucă dacă-l ridică 
şi pe celălalt ar cădea. 


Ghicitori 


Am o herghelie de cai roşii şi 
un cal negru. Când intră cel negru, 
fug cei roşii.  (pnaef 15 [nene A) 


Cum sunt pietrele la fundul mării? 
. (PN) 
Comunicate de Lidia Cârlan 


La un ospiciu 


Intr'o casă de nebuni, un zugrav 
lucra la văruitul tavanului. Un ne- 
bun, văzându-l cocoțat pe scară şi 
având nevoie de scară, îi spune: 

— Ţine-te de coada bidinelii să 
nu cazi, căci vreau să-ți iau scara. 


Ghicitori 


Roată, rotiță, de om muncită, de 
m înghițită. (eəurgd) 


Am o fată de săcui şi-o atâra de 
plete'n cui. (e>solad) 


Nici în cer, nici pe pământ, nici 
afară, nici în casă. (e13se2124) 
Comunicate de Lungu M. Ioan. 


In vizită _ 


GAZDA : 
— Până când rămâi la noi? 
OASPETELE : 
— Până când vrei mata. 
GAZDA : j 
— Cum, aşa de repede vrei să 
pleci ? 
Comunicate de Munteanu F. 


15 


CURIOZITATEA PEDEPSITĂ 


K 


Aa PIE, 


ur "TA, 


TV 


ci L figyu 


4 


La școală 


— Petrică, spune-mi un animal 
târâtor | 

— Un şarpe. 

— Nu-mi mai poți spune altul? 

— Alt şarpe. 


Intre mincinoși 


Minciunică stă de vorbă cu Min- 
ciunilă. Deodată, Minciunică prinde 
a spune: 

— Stăteam ieri pe malul lacului 
din sat şi hop, zăresc pe mal un 
peşte care se opinteşte în coadă şi 
sare lacul, cât e el de mare, tocmai 
pe malul celălalt. Ei, cunoşti tu o 
minciună mai mare ?, întrebă el. 
Minciunilă fără să-şi mai bată capul, 
îi răspunde: 

— Dac'ai şti ce repede am învățat 
acest peşte să facă săritura pe care 
ai văzut-o tu. 


Ghicitori 


Vara, e biată sărmană, iarna-i ceri 
tu de pomană ? (eqos) 


Ban de aur, foarte rar, nu intră 
în buzunar ? (2121e0g) 


Două fetişoare, două surioare, de 
câte ori vorbeşti cu ele te pomeneşti? 
(ə1əzng) 


Nimic nu-ți face, frățioare, şi îl 
calci tot în picioare ? ([n3uemeq) 


Nu e moară şi nu cerne, face 
»țac“ şi bob aşterne ? 
(s13s əp euršemw) 


NENEA VOEBUNĂ 


De ale lui Bică 
RUGA LUI BICĂ 


Este ora de culcare. 
Bică rugăciune-şi face 
Dar nu ştiu bine ce are, 
Că de-odată dânsul tace. 


Dup'o clipă'ncepe iar: 
„Doamne dacă m'am oprit, 
E c'aş vrea un lucru rar, 
Să mi-l ştiu îndeplinit. 


Pâinea noastră zilnică, 

Ce-o cer în ruga mea, 

N'ai putea să faci, o Doamne 

S'aibe şi magiun pe ea?“ 
MOȘU-LICĂ 


Asemânare 


Ce asemânare este între un om 
sărac şi o scobitoare? 

Și omul sărac şi scobitoarea se 
muncesc să prindă bucăţica de pâine. 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
citeşte-o iar, dela început. 


Se a 


A 


DENSE" -Ta apgr 
i nai „sita d) 


LUCRU MANUAL 


(Vez cația clişeului în pagina a 14-a) 


m, mer 


n fata ta” n E ANESSE. 


4 
Ee 


om 


, 


CAR i 


imprimeriiie Adevărul s. A. Bucureşti 


Impăratul Ha Ho Hi era miop. 
Cum pe vremea aceea nu existau 
ochelari,învățaţii chinezi au construit 


NN 
ONDOEN 


NE 


fața împăratului o ł maimuțică. 
Supărat, Ha Ho Hi, a !pus să fie 


coperit un fel de ochelari, 
îngăduiau împăratului să umble cu 


uşurinţă pe unde voia şi să-şi legat pe împărat, voind să scape 


ca să îngele supușii. Apoi l-au luat 
pe împărat şi l-au dus pe o insulă 
pustie, aruncându-l într'o prăpastie 
adâncă. Miniştrii au venit înapoi la 

ămîmpacheteze 
ntre timp, 
răpastie cu 


“Să fugi 
UHRE. 


u 


cari, 


o lupă mare, prin care 


Odată, unul dintre ei,ļa bătut în bătut şi stăpânul maimuții, ca să 
vadă şi el cum este când mănânci 
bătaie, apoi i-a cumpărat animalul 


controleze miniştrii. Trei dintre ei, 
l-au 


cari făcuseră matrapazlăcuri, 


furnicile roşii, cari sunt foarte 
periculoase. Deodată, împăratul se 
pomeni cu o frânghie aruncată în 
prăpastie., Ce se întâmplase ? 
Maimuţica urmărise pe miniştrii şi 
fiind un animal inteligent, fură o 


împăratul 
vedea normal. Când mergea pestradă, 
„doi servitori duceau lupa înaintea 


lui. Cum erae însă foarte grea, 
împăratul sta mai mult acasă şi 
privea la năsdrăvâniile actorilor. 


cu jo pungă de aur. De atunci 
maimuțica a fost îngrijită chiar de 
împărat. Intr'o zi un savant a des- 


de el. Maimuţica i-a muşcat însă, 


dar ei au rănit-o cu o sabie. In 
locul împăratului au pus o păpuşe, 


R a pe T; n] AAA 
barcă şi o frânghie şi-şi salvă 
împăratul. Acesta îi pedepsi crunt 
pe cei trei miniştrii hoți şi a domnit 
mulți ani în linişte. In China nu 
avea însă nimeni voie să chinuiască 


vreun animal, căci era pedepsit. 


ali: zg z — x Pope 


J 


= CITITORII NOSTRI 


Crupadă se numeşte o săritură a calului 
când ţine picioarele foarte intinse. 


-E Dir AN - PFR ie n e iile Li e CPE i 


Îi eee Pee Pie 
Por Por II II SII IG III 
a D=... 


NF ri lui =r $ RE 
j ; > = 


“DIMINEAŢA COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Cont cec postal 4083 


Inscrisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 1), — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ! AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — IN 


RĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


ANUL XIV 


28 SEPTEMBRIE 1938 


No. 764 


DE VORBĂ CU CITITORII 


PREMII, MEREU PREMII 


DRAGII MEI, 


Mai toate scrisorile pe care le primesc din partea 
voastră conțin unul şi acelaş lucru. Foarte rar să fie 
vreunul dintre voi care să nu-mi ceară... un premiu! 
Pentru ce? Fiindcă a deslegat unul sau mai multe 
jocuri publicate în pagina de joc şi joacă a revistei 
noastre, fiindcă a scris o compoziție care lui i se 
pare fără greşală şi aşa mai departe. Trebue să lămurim 
chestiunea asta odată pentru totdeauna. 


Un premiu este răsplata care se acordă cuiva pentru 
un merit excepțional. Să mă explic: spre exemplu 
unul din voi desleagă absolut toate jocurile publicate 
în revista noastră, fără greşală. Drept răsplată, re- 
dacția noastră îi acordă un premiu. Iată, însă, că mai 
sunt şi alții cari au deslegat tot atât de bine jocurile. 
Atunci se trage la sorți dintre aceşti deslegători pe 
aceia cari capătă premiul. Prin urmare, nu se pot da 
premii tuturor, fiindcă ele sunt puține la număr, iar 
voi sunteți foarte mulți. 

Partea caraghioasă este că se găsesc unii, cari îmi 
cer premiu, fiindcă au deslegat un labirint şi numai 
atât. Şi să vezi comedie, că nu cer un premiu oare- 
care, ci vor o minge de football, sau un aparat foto- 
grafic etc. Gândiţi-vă şi voi dacă se poate aşa ceva! 
Prin urmare să fim înțeleşi: premiul se acordă numai 
pentru merite excepționale şi atunci când sunt mai 
mulți cu aceleaşi drepturi, prin tragere la sorți. Nu 
mai îmi scrieți că vreți mingii de football, biciclete 
sau mai ştiu eu ce, fiindcă eu nu sunt aceea care 
împart premiile. Aşteptaţi răbdători, căci dacă aveţi 
dreptate, veți căpăta ce este al vostru. 

VICTOR M. PETRESCU. — Trebue să-ți spun, că 
povestirea nu este la înălțimea desenului pe care mi 
l-ai trimis. Prin urmare, desenul va apărea, iar poves- 
tirea a luat drumul coşului de hârtie. Asta înseamnă 
să nu mai încerci. Mă bate însă gândul că nu prea 
ai fost de față la vânătoarea de mistreți. 

CĂLINESCU NICUȘOR.— Dragă Nicuşor, te iubesc 
şi eu pe tine şi mă bucur că-ți place revista. Gluma 
a apărut. Ai văzut-o? 

MENU E.— Povestirea ta nu poate fi publicată. 
Este cam certată cu gramatica. Învață întâi perfect 
limba şi apoi scrie. Scrisul este o meserie grea şi îmi 
pare că tu eşti foarte tânăr şi nu o ştii foarte bine. 

ROSENFELD ESTHER. — Descrierea ta este im- 
presionantă, dar nu poate apărea în revistă. Este o 
chestiune prea personală, ca să poată interesa şi pe 
ceilalți cititori. Caută să scrii despre alte subiecte. 

MIOARA D. — Dragă Mioriţă, înțeleg toată neli- 


niştea ta. Fiecare am cunoscut în viața noastră ase- 
menea stări. Nu trebue însă să te laşi copleşită de 
ele. Eşti o fată drăguță şi din scrisoarea ta văd 
că nu eşti lipsită de talent literar. Caută să scrii 
pentru revista noastră ceva frumos. Poate o poveste, 
o nuveletă, sau chiar o poezie. M'ar interesa şi unele 
traduceri. Te asigur că scrisorile tale îmi vor face 
totdeauna plăcere. Nu ezita prin urmare şi ori decâte 
ori ai nevoie de sfatul meu, să ştii că poţi conta pe 
el. Nu faci rău că studiezi cu sârguință. Din contră, 
e singurul lucru frumos pe care-l poate face o fată 
la vârsta ta. Aştept veşti dela tine. 

MYRIAM FRANKEL. — Să ştii, micuța mea, că 
eu nu uit pe nimeni dintre nepoțeii mei. Dacă mi-a 
scris odată, poate să fie sigur că-mi voi aminti totdeauna 
de el. Prin urmare, îmi amintesc foarte bine de scri- 
sorile tale. „Furtuna“ este o povestire destul de vie 
şi o voi publica deîndată ce voi avea loc. Iţi mulțu- 
mesc dinainte pentru traducerile din franceză şi ger- 
mană, pe care le aştept cu nerăbdare. Chestiunea cu foto- 
grafia este foarte curioasă. Voi lua măsuri. Trimite-mi 
o fotografie de-a ta şi o voi publica în revistă. Cu- 
ponul nu poate fi publicat aşa cum doreşti tu. Imi 
pare foarte rău, dar aceasta este singura posibilitate 
pentru concurenții la pagina jocurilor. 

CALOTĂ MIRCEA. Povestirea ta este bine scrisă. 
Nu este însă extraordinară. Ai talent, dar lucrul acesta 
nu este îndestulător spre a scrie. Pe lângă talent 
mai trebue să ai şi ceva de spus. Ori din descrierea 
ta nu se prea înțeleg multe lucruri. Cred că mai toți 
copiii au făcut excursii, au mâncat mure şi pepeni 
şi au fost obosiţi. Poate că de ai fi făcut o descriere 
mai amănunțită a frumuseţilor naturii, aşi fi publicat 
„O excursie la far“. Trimete-mi o altă bucată. Poate 
are mai mult noroc. 

ROZEANU IRIS ERWINT.— Cartea o vei primi 
peste câteva zile. Iți mulțumesc pentru bucăţile tri- 
mise. Voi alege ceva din ele. In ceeace priveşte răs- 
punsul care te-a neliniştit, nu ai niciun motiv. E 
spus pentru alții cari ar face această greşală. 

SUZANA G. — După cum ţi-am promis, îţi scriu 
de data aceasta ceva mai mult. Scrisorile tale mă 
bucură, deşi eşti o mică răsfăţată. Te mai îndoieşti 
de buna prietenie dintre noi? Ţin însă să-ți spun un 
lucru. Revolta ta împotriva răutății oamenilor nu are 
rost. Nu putem noi să schimbăm lucruri care sunt 
aşa lăsate de Dumnezeu. Datoria fiecăruia dintre noi 
este să fie om bun, milostiv, înțelegător şi îngăduitor. 
Intrebările pe care ţi le pui tu şi le pun oamenii 

(Continuare în pagina a 14-a) 


O frumoasă poveste de marele 
scriitor Puşkin, găsiți în pag.6 și? 


Porneşte povestirea mea 
întrun început de vară. 
Dănel se joacă în grădina 
cea mare a casei lui, în nisip. E fiu de părinţi bogați 
şi foarte cumsecade. El însă e cam răsfățat. Şi tare 
mofturos. Ba asta nu-i place, ba că asta este aşa, ba 
că cealaltă e aşa şi pe dincolo. Numai să facă o sută 
de mofturi. Nu ştiu dacă vouă vi-l place aşa cum 
este, dragi prieteni, dar mie — vă spun drept — mi-e 
cu neputinţă să-mi fie drag un astfel de copil. Nu 
zău, cum să-mi placă ? Tatăl lui e doar bogat şi vă 
închipuiți voi că nu cumpără decât lucruri de preţ. 
Ei bine, să faci mofturi şi să strâmbi din nas la 
lucruri de preţ şi frumoase, e prea din cale afară. 

Dar să nu mai zăbovesc eu cu părerile mele. 

Cum spuneam era într'un început de vară şi Dănel 
se juca în nisipul din mijlocul grădinii. La ora 
prânzului soseşte tata, cu un pachet în mână şi se 
îndreaptă spre el, spunându-i: 

„la te uită, Dănel, ce am aci. Cu căldurile 
acestea nu mai ai nevoie să porți pantofii de iarnă, 
căci sunt prea grei. Ți-am adus în schimb o pereche 
de sandale. Priveşte ce frumoase sunt!“ 

A desfăcut tata pachetul şi nişte sandale maron 
de toată frumusețea ieşiră la iveală. Dănel însă a 
ţuguiat buzele şi a strâmbat din nas: 

— „Pantofii din picioare sunt mai frumoşi. Măcar 
de ar fi fost de lac. Nu poți să-mi iei altele?“ 

L-a privit tata -— la aceste vorbe — mustrător şi 
i-a spus: 

„Vei purta ce ţi se aduce, nu ce comanzi tu. San- 
dalele nu sunt de lux, ci 
să-ți simți piciorul mai puțin 
îmbrăcat, aşa cum e sănătos 
vara. Alt copil în locul tău 
ar fi mulțumit de zeci de 
ori, le-ar fi îmbrăcat imediat 
şi nici pe departe n'ar fi 
îndrăznit să cârtească în 
fața unor astfel de sandale. 
Hai, ia-le şi îmbracă-te cu 
ele“. 

A plecat tata şi Dănel — 
ne având încotro — şi-a îm- 
brăcat sandalele. Dacă s'ar 
fi uitat el însă, în clipa în 
care s'a încălțat, la sandale 
ar fi văzut cum ele păliseră 
un pic şi, dacă ar fi fost 
atent, le-ar fi auzit spunând: 

— „la te uită cu ce scârbă 


ne îmbracă!? Parcă am fi 
dela haine vechi, nu sosite 
direct dela cea mai mare 
fabrică din lume. 

— Stai, că-i arăt eu acestui 
mofturos, spuse sandaua 
dreaptă. Am să-mi scot un 
cui din toc şi-am să-l înțep 
cu prima ocazie, daca-i vorba 
să facă pe mândrul şi pe 
înțepatul cu noi. 


Nipon este cea mai mare 


insulă a Japoniei. 


0 PERECHE 


D E 


SANDALE 


Dănel începu să se plimbe prin curte. Ce să facă 
să scape de sandalele acestea nesuferite? Să le rupă? 
Cam greu. A, iată o băltoacă! Va intra cu sandalele 
în ea — bineînțeles va spune tatălui său că din 
greşală — şi astfel le va putea desbrăca şi arunca, 
tiind ude şi murdare. 

Gata! Iată-l afundat în băltoacă. 

— Ah, mă înnec! ţipă sandaua dreaptă. 

— Mă sufoc, mi-e botul plin de noroi! ţipă sandaua 
cealaltă. 

Când a eşit Dănel afară din băltoacă, au respirat 
amândouă uşurate. 

— „Uf, ce spaimă am tras. Mi se astupaseră gău- 
relele cu noroi şi n'am mai putut respira. Noroc că 
era ciorapul rupt şi mi-a venit pe acolo puțin aer“, 
povesti sandaua dreaptă. Ce ne facem, surioară? Rău 
stăpân avem. 

Când l-a văzut mama pe Dănel cu sandalele în 
această stare i-a spus să le desbrace imediat, să 
i le usuce şi să i le şteargă. Le-a luat servitoarea, 
le-a curăţat, le-a pus în picioarele ursuleţului cel 
îmbrăcat cu pijama şi astfel le-a pus la soare, iar 
apoi — spre fericirea lui Dănel, îmbrăcat iar cu 
pantofii lui de lac — i-a aruncat sub pat. 

Aci, bietele sandale începură din nou bocitul: 

— Vai ce stăpân am nimerit! Ce soartă tristă! Auzi, 
să ne pue pe noi în picioarele unui urs înțepenit, pe 
noi cu strămoşi cari au umblat pe tot globul! 

O pereche de ghete — aflate şi ele sub pat — le 
auzi văitându-se şi una din ghete le spuse, zâmbind 
amar: 

— D'abia ați venit şi vă 
şi văitaţi. Ce să zicem noi 
care suntem aci de şase luni. 
Dacă aţi şti ce viață am dus! 
Am venit într'o zi de iarnă. 
Ne-a ţinut goale, fără un 
galoş pe noi şi ne-a plimbat 
prin toate zăpezile de cre- 
deam că vom muri de frig, 
noi care întotdeauna ne-am 
visat îmbrăcate doar în şo- 
şoni. Şi bântuia o gripă pe 
atunci! Ca să vă spun, era 
vai de pielea noastră. Ne 
strângeam şi noi în şireturi 
pe cât puteam, să ne fie 
ceva mai cald, dar imposibil. 
Nu să mă laud, dar aveam o 
piele foarte fină. Mama 
noastră a fost cismă de ge- 
neral iar tata pantof de lac. 
Vă închipuiți dar, dragele 
mele ce traiu groaznic am 
dus. A venit primăvara. 
Mergeam cu el la şcoală. 
Ei bine, nu era noroi sănu 
ne vâre în el, încât plesnea 
pielea pe noi de ruşine când 
treceam pe stradă, pe lângă 
vre-un pantof cunoscut şi ne 
vedea aşa de neîngrijite. 


.r 


să nu se sufoce de mânie. 


Ne izbea de toți bolovanii şi, pe deasupra, — deşi 
ajungeam la şcoală moarte de oboseală — începea să 
joace foot-ball, de era vai de botul nostru. In clasă, 
dădea cu noi în picioarele vecinului de bancă şi acela 
— înfuriat — ne călca în picioare. Uite, dragele mele, 
aşă am dus-o şase luni de zile. Şi am fi răbdat amân- 
două această purtare urâtă, dacă, de câte ori treceam 
prin curte sau pe stradă, băiatul vecinului cel sărac 
nu g'ar fi uitat cu atâta dragoste la noi, încât uitam, 
de toate supărările. De câte ori treceam, aşa desculț 
cum era, ne privea — până dispăream — cu nişte 
ochi trişti cum nu cred să mai văd vreodată. Cu câtă 
bucurie l-am fi lăsat să-şi încălzească picioarele în- 
ghețate, învelindu-le cu trupul nostru, dar nu am 
avut cum să ajungem la el şi a trebuit să rămânem 
la acest stăpân rău care nu ştie să ne prețuiască şi 
ne-a lăsat aci sub pat, în praf, mai bine de o lună. 
N'am mai dat cu cremă pe obraji de atunci şi nici 
nu avem curaj să ne uităm 
într'o oglindă să vedem cum 
ne mai arată tenul. 

Au povestit ghetele cu 
atâtă sinceritate durerea 
lor, încât ura li se suise 
în gât şi-au trebuit să se 
desfacă puţin la şireturi, ca 


Sandalele le-au privit mute 
de spaimă şi — de-odată — 
sandaua dreaptă exclamă. 

— Mai bine să putrezim, 
decât să fim purtate de un 
astfel de copil. Trebue să 
evadăm de aci cu orice risc 
şi să ne ducem la copilul 
cel sărac care ne doreşte 
atât de mult şi unde vom 
găsi un pic de dragoste şi 
grijă pentru noi. 

— Da, dar cum o putem 
face? grăi sandaua stângă. 

A urmat o clipă de tăcere, 
iar apoi a spus sandaua 
dreaptă: 

— Am găsit! Fără sacri- 
ficii nu se poate. Am un plan măreț. Văd pe noptiere 
de lângă pat un cuțit. Il voi lua şi îmi voi face hara- 
kiri. Când mă vor vedea cu pântecele spintecat, cu 
siguranță că mă vor arunca la gunoi şi odată cu 
mine şi pe tine, căci fără mine n'ar mai avea vre'un 
rost să te ție pe tine. 

— Nu te las, surioară dragă, să faci aşa ceva, 
spuse -sandaua stângă lăcrămând. E o nebunie. Mai 
bine să ne lăsăm în voia soartei şi să răbdăm. 

— Nu rabd nimic. Şi apoi, nu-i vorba de mine. E 
vorba de copilul cel sărac care ne duce lipsa. Hotă- 
rîrea mea e luată şi Dumnezeu mă va ajuta să nu 
mor până ce nu vom încălzi şi apăra cu pielea noastră 
picioruşele copilului nevoiaş. 

— Fie cum zici tu — spuse sandaua stângă — 
dacă aşa crezi tu că este bine. 

— Sigur că aşa este bine. Dar, vorba este, cum 
punem mâna pe cuţit? 


— Vă venim noi în ajutor, spuseră ghetele. Vom 
face din şireturile noastre un lanț şi vom prinde 
cuțitaşul. De ochit să nu ai grijă. Am avut un unchiu 
care a fost pantoful unui vânător. 

Au făcut ghetele un arcan din şireturi şi, prinzân- 
du-l de limbă, l-au zvârlit pe masă, au prins cuțitaşul, 
care căzu jos la talpa lor. 

Nerăbdătoare, sandaua l-a luat în cataramă şi a 
spus: 

— Acum să aşteptăm să intre cineva în odaie şi'n 
clipa aceia îmi voi face hara-kiri, ca astfel să pot fi 
văzută. 

Nici nu termină vorba că uşa odăii se deschise şi 
mama lui Dănel intră înăuntru, însoțită de servitoarea 
căreia îi spuse: 

— Scoate sandalele afară să vedem cum mai arată. 


In clipa aceia sandaua — fără să mai stea pe gân- 
duri —- şi-a înfipt cuțitul, pe care-l ținea strâns în 
scataramă — în pântece 


spintecându-l. Un  geamăt 
curt şi sandaua — cu bran- 
zul eşit afară — căzu în 
nesimţire. 

Când Lina s'a aplecat sub 
pat să scoată sandalele şi a 


strigat: 

— Vai, ce a făcut domni- 
şorul. Şi-a tăiat sandalele! 

Când a văzut şi mama 
sandaua spintecată, nu a mai 
ştiut ce să mai spună de 
mânie şi l-a chemat pe tata 
spunându-i: 

— Ia te uită ce copil rău! 
Ce-i de făcut? 

— Ce vrei să-i facem? 
Lasă că-i dau eu porția lui 
şi nu-i voi mai cumpăra aşa 
curând alți pantofi. 

Sandalele acestea însă 
chiar acum să le aducă Maria 
la cismar să coase sandaua 
ruptă şi apoi să le ducă 
vecinului nostru, care m'a 
rugat încă de două zile să-i dau pentru fiul său o 
pereche de ghete vechi de-ale lui Dănel, căci mare 
cu ce să se încalțe şi se'nțeapă în toate cuiele şi 
sticlele de pe stradă“. 

S'a dus Maria la cismar iar sandaua, când s'a simţit 
în mâna sigură de doctor a cismarului, a respirat 
uşurată. 

După ce operația reuşi — nici nu se mai cunoştea 
unde fusese locul înjunghiat — a fost învelită, împre- 
ună cu surioara ei, într'o hârtie albă şi adusă băețaşului 


cel sărac. 
Când le-a văzut Viorel — acesta era numele copi- 
laşului — i-au picurat lacrimi şi a strâns sandalele 


la piept ca pe o comoară sfântă. 

In îmbrățişarea caldă a copilului, fericită sandaua, 
care-şi făcuse hara-kiri, i-a şoptit celeilalte: 

— Vezi că a reuşit planul meu. Acum să ne ţie 
Dumnezeu tari şi să nu ne mai rupem nici-odată, 
spre bucuria bietului Viorel. 


GEORGE MANOIL 


Ce să fie sgomotul ăsta? 
la vedeţi, n'a făcut Bică vreo poznă !? 


| 
| 


văzut sandaua tăiată, a 


e- 


mimi PE 


ŞI PEȘTELE 


un moş şi o 
babă, cari trăiau lângă 
marea cea albastră. Lo- 
i cuiau de treizeci şi trei 
de ani într'o colibă veche. 
Moşul prindea peşte cu 
plasa şi baba torcea in. 

Se întâmplă odată, că moşul a- 
runcă plasa în mare şi nu scoase 
afară decât mâl. O aruncă a doua 
oară şi nu scoase decât buruieni de 
mare. O aruncă a treia oară şi scoase 
un peşte de aur; nu un peşte o- 
bicinuit: un Peşte de aur! Şi iată 
că Peştele de aur, se rugă vorbind 
cu voce omenească: 


fost odată 


SCAR 


se rugă să-l las să se întoarcă în 
mare. Vroia să mă răsplătească, dar 
n'am îndrăznit să-i cer nimic şi i-am 
dat drumul înapoi în mare pe de- 
geaba“. 

Baba îl ocărî pe moşneag: 

— „Prost ce eşti! Găgăuţă! De ce 
m'ai cerut nimic? Să fi cerut măcar 
o copaie nouă, că a noastră îi stri- 
cată!'* 

Moşul se întoarse la marea cea 
albastră. Marea se vălurea uşor. 
Chemă Peştele de aur, care veni şi-l 
întrebă: 

„Ce vrei moşule?'* 


„Dă-mi drumu moşule înapoi în 
mare! Te-oi răsplăti cu ce îmi vei 
cere!“ 

Moşul se miră şi-i fu frică; de 
treizeci şi trei de ani pescuia şi nici- 
odată n’a auzit peşte vorbind. Ii dădu 
drumul spunându-i vorbe mân- 
gâioase : 

„Dumnezeu să te aibă în paza lui 
Peşte de aur! Nu vreau nici o răs- 
plată. Du-te înapoi în marea cea 
albastră şi te plimbă în voie“. 

Se duse moşul la babă şi-i povesti 
minunea: 

— „Am prins adineauri un peşte, 
nu un peşte obicinuit: un Peşte de 
aur! Vorbea ca mine şi ca tine şi 


Moşul 
punse: 

— „Fii îngăduitor, Măria ta! Baba 
mea mă ceartă rău, nu-mi dă pace: 


făcu o plecăciune şi răs- 


îi trebuie o copaie nouă, că a 
noastră îi stricată“. 
Peştele de aur îi răspunse: 


— „Nu te mâhni şi du-te cu Dum- 
nezeu. Veţi avea o copaie nouă“. 

Moşul se întoarse înapoi la baba 
lui, şi baba avea o copaie nouă. 

Dar iată că începu să-l ocărască 
şi mai şi: 

„Prostule ce eşti! Nătărăule! N'ai 
cerut decât o copaie, dobitoc bătrân! 
Ce mare lucru îi o copaie. Intoarce-te 
la Peştele de aur şi cere-i o casă“. 


Mânâstirea Cotroceni a fost zidită 


de Voevodul Şerban Cantacuzino. 


fra] 


UL 


poveste de AL. PUȘKIN. 


Se duse moşul la marea cea al- 
bastră; turbure era acum marea cea 
albastră. Chemă Peştele de aur şi 
acesta veni şi-l întrebă: 

— „Ce vrei moşule?'“ 

Inclinându-se moşul răspunse: 

— „Fii îngăduitor, Măria ta. Mă 
ocărăşte baba, nu-mi mai dă pace: 
vrea o casă, hârțâgoasa“. 

— „Nu te mâhni şi du-te cu Dum- 
nezeu, veți avea casă!“ 

Se întoarse la colibă şi n'o mai 
găsi. Pe locul ei se afla o casă cu 
odăiță luminoasă, cuptor de cărămizi 
şi poartă mare de stejar. La fereastră 
şedea baba şi înjura pe moşneag de 
mama focului: 

—, Adevărat dobitoc bătrân! De ce 
ai cerut casă? Du-te înapoi la peşte; 
nu mai vreau să fiu țărancă, vreau 
să fiu boieroaică de neam mare“. 

Moşu se înapoie la marea cea 
albastră ; marea albastră e furtunoasă. 
Chemă Peştele de aur, care veni şi-l 
întrebă: 

— „Ce mai vrei moşule?' 

Făcând o plecăciune, moşul răs- 
punse: 

— „Fii îngăduitor, Măria ta! Baba 
îi mai nebună ca înainte şi nu-mi 
dă pace. Nu mai vrea să fie țarancă, 
vrea să fie boieroaică de neam mare“. 

Peştele de aur îi răspunse: 

— „Nu te întrista şi du-te cu 
Dumnezeu“. 

Când se întoarse mogul, ce să 
vezi?! Un castel mare şi la intrare 
stă baba, îmbrăcată cu haină de zi- 
belină, pe cap cu broboadă de bro- 
card, cu perle la gât şi inele de aur 
în degete şi încălțată cu ghete sta- 
cojii. In jurul ei o mulțime de ser- 
vitori şi dânsa îi bătea şi-i trăgea 
de păr. Moşneagul îi spunea babii: 

— „„Sărut mâna. Mărită Doamnă. 
Cred că eşti mulțumită acum!“ 

Baba îi răspunse aspru şi-l alungă 
la grajd. 

Trecu o săptămână, trecură două 
şi baba nebună, iar îl trimite pe 
moşneag la peşte: 

— „Nu mai vreau să fiu boieroaică, 
vreau să devin împărăteasă!“ 

Infricoşat, moşul o rugă: 

— „Ce-i cu tine femeie, ai băut 
măselariță? Nici nu şti cum să te 
porţi, cum să vorbeşti, are să râdă 
toată împărăția de tine!“ 

Dar baba se mânie foc şi-i dădu 
o palmă: 

— „Cum îndrăzneşti să discuți cu 


ÎI 


DE AUR 


SD, 


Luati ca ru Liu Pie „aaa 2: ST rea 
í : 


sam mp m 


— „Să trăieşti, Măria ta! Acuma 
cred că eşti mulțumită“. 

Baba nici nu se uită măcar la el 
şi dete ordin să fie alungat. Curtenii 
dădură fuga şi-l împinseră în pumni 
afară. La uşă se repeziră oştenii la 
dânsul şi mai, mai să-l împungă cu 
sulițele; iar poporul îşi bătu joc 
de el: 

„Bine ţi-au făcut, mojicule. Altă- 


îi spuse: 


deea 


mine, mitocane? Cu mine o boieroaică 
de neam mare. Du-te la mare îţi 
spun! De nu te duci de bunăvoie, 
ai să te duci de nevoie“. 

Bietul moşneag se duse. Dar marea 
cea albastră se făcuse neagră acum. 

Chemă Peştele de aur. Acesta veni 
şi-l întrebă: 

— „Ce vrei moşule?*“ 

Şi făcând o plecăciune adâncă, 
moşul îi răspunse: 

— „Fie-ţi milă, Măria ta! Iarăşi 
face gălăgie baba: nu mai vrea să 
fie boieroaică, vrea să fie împără- 
teasă“. 

— „Nu te întrista şi du-te cu 
Dumnezeu. Aşa să fie! Baba va de- 
veni împărăteasă“. 

Moşul se întoarse înapoi şi ce-i 
văzură ochii: un palat împărătesc! 
Intr'o sală o văzu pe babă; şedea la 
masă ca o împărăteasă, servită de 
boieri nobili cari îi turnau vinuri 
scumpe, de peste mări şi țări. Şi mânca 
turtă dulce... In jurul ei oşteni 
înarmați până'n dinți. Când văzu 
astea, moşului îi fu frică. Inge- 
nunchie la picioarele ei şi spuse: 


COPIILI 


dată să te înveți minte: nu te băga 
unde nu-ți fierbe oala!“ 

Trecu o săptămână şi încă una. 
Pe baba iar o apucă hachițele. Tri- 
mise pe curteni să-l caute pe băr- 
batu-său. Il găsiră, îl aduseră şi baba 


— „Du-te înapoi la Peştele de aur, 
salută-l şi spune-i că nu mai vreau 
să fiu împărăteasă; vreau să fiu 
Stăpâna Mărilor, să trăiesc în Ocean 


ŢĂRII 


şi Peştele de aur să mă servească, 
împlinindu-mi poruncile“. 

Moşul nu mai îndrăzni să spuie 
ceva. Şi iacătă-l se duce spre marea 
cea albastră. Marea era furtunoasă; 
valuri furioase se umflă, se izbesc, 
urlă şi gem. Chemă Peştele de aur 
şi veni peştele şi-l întrebă: 

— „Ce vrei moşule?“ 

Moşul făcu plecăciunea şi zise: 

— „Fie-ţi milă, Măria ta! Ah, ce 
să fac cu blestemata de femeie? Nu 
mai vrea să fie împărăteasă, vrea să 
fie Stăpâna Mărilor, să trăiască în 
Ocean şi tu însuți s'o serveşti, să-i 
îndeplineşti poruncile“. 

Peştele de aur nu răspunse nimic. 
Biciui apa cu coada şi se cufundă în 
marea cea adâncă... Mult timp aş- 
teptă moşneagul un răspuns, dar 
răspunsul nu mai veni... Atunci se 
întoarse la baba lui şi ce să vezi: 
Iată că acolo era coliba cea dără- 
pănată, pe prag şedea baba şi lângă 
ea era copaia stricată. 


tradusă de MARIA BINDER 


INTREGI 


INVITAŢI LA UN JUBILEU 


Concursuri amuzante, instructive cu premii, surprize și cadouri. Am 
anunțat în numărul trecut al revistei noastre marile concursuri ce orga- 
nizează fabrica Germandrte — Paris cu prilejul jubileului ei de 120 
ani, pentru a face bucurie copiilor din țara întreagă. 

Repetăm cele 3 probleme ce trebue să le deslege copiii. 


PROBLEMA |. Cum pot trei persoane care-și datoresc unul altuia câte 
2000 lei, să achite această datorie totală de Lei 6000 numai cu una 
mie și să mai zică unul altuia: merci? 

PROBLEMA Il. Ce urmăresc oare acele animale, cari deși n'au niciun 
felde legătură de rudenie între ele, se asociază totuși? Acei cari ne-am 
petrecut timpul prin munții noștri, am putut observa asociația ce se 
stabilește între diferitele păsări ale plaiurilor noastre și turmele de oi 
ce ies la păşuhe. De ce aceste păsări se așează pe spinarea oilor? Sau 
de ce mica pasăre Bufag, trăiește toată vremea pe spinarea fiorosulu; 
rinocer, fără ca acesta să-i facă nimic? De ce monstruosul rechin, piratul 
mărilor, protejează micul peștișor, Remora, care-l însoțește în toate 


călătoriile? Care e rostul întovărășirei acestor doi pelerini, unul sălbatic 


Citiţi în pag. 10 și 11, eroicele k 
7 isprăvi ale lui Tom şi Sandy. 
oi SELES o dt aa ORI RR Eo mia Ci caii a cca ai 


altul slăbuț și neputincios? De ce s'a stabilit o asociație între florile 
cari trăiesc în fundul mărilor, ca actiniile, holoturile și meduzele cu peștii, 
crustaceele și viermii? 

PROBLEMA Ill. Ce este săpunul? 

Deslegarea acestor trei probleme trebue trimisă pe adresa Fabricei 


Germandrâe București Str. Bozianu No. 27. 


Premiile ce se vor acorda copiilor pentru cele mai bune răspunsuri sunt. 


între altele: Un premiu de 5.090 Lei, un al 2-lea premiu de 3.000 Lei, 
de 2.000 Lei, de 1.000 Lei, și 10 premii a 500 de Lei. Separat 120 de 
tocuri rezervoare, excelente, cu penițe de aur. 

Copii participaţi cu toții la acest concurs... și îndemnați și pe prietenii 
voștri să deslege aceste probleme. Puteţi mai mulți copii să trimiteţi 
într'un singur plic răspunsul Dv. ca să aveţi cheltuieli mai mici de poștă. 
Adresa voastră s'o trimeteți complect şi scrisă limpede fabricei 
Germandrte, indicând orașul, strada, numărul, numele Dv. anul 
şi ziua nașterei, cel mai târziu până la 10 Octombrie 1938. 


NĂSBÂATII 


Noroc! 


— Ai mare noroc că 
nevasta mea, m'a pus 
să iau azi dimineață 
umbrela ! 

— Mai mare noroc 
ar fi fost dacă te punea 
să iei două umbrele. 


Scrisorile 


— Primele scrisori 
au fost scrise pe blocuri 
de „piatră. 

— Vai de oamenii 
depe vremea aceea. 
Plăteau la timbre de se 
speteau ! 


La examen 


— Se poate, nu ştii 


care sunt 
capului ! 

— Cum să nu le ştiu 
domnule profesor. Le 
am doar pe toate în cap! 


oasele 


pi a SN J H 


NĂZDRĂVĂNIILE 


BICA, 


Băeţaşul ăsta-i Bică 
Năzdrăvan şi fără frică 


ZEA 


Din experiență 


Nicuşor: Ştii că icrele de somn 
nu sunt bune de mâncat? 

Gigi: De ce? 

Nicuşor: Pentrucă prostesc pe cel 
ce le mănâncă. Ce nu crezi? 

Gigi: Ba da. Eu ştiu doar că tu 
vorbeşti totdeauna din experiență? 
Comunicată de Eugeniu Istrătescu. 


Pe străzi iarăş 
Cuţul Pik îl îr 


La Constanta 


— Asta-i vila despre care scria 
în ziar, că e la o bătaie de puşcă 
de plajă? 

— Da. Vreți s'o cumpăraţi? 

— Nu... dar aş vrea să cumpăr 
puşca aceea, care bate aşa de departe. 


Intre copii 


— Ai un gât ca un burlan. 
— Atât de lung? 


— Nu... atât de murdar. 
In piață 

BUCĂTĂREASA : Cum vinzi Şi'n special îl ispiteşte Bine'nţeles c'a 
găinile? | O ramă cum rar se găseşte. Să ia rama im 


NEGUSTORUL: 150 lei perechea. 

BUCATĂREASA: Mai eftin nu 
le dai? 

NEGUSTORUL: Ei, ţi le las la 
140. 

BUCĂTĂREASA (plecând): Ți 


le las şi eu. 


Filosofia lui Georgică 


Mama: Mănâncă, dragul meu căci 
ultima înghițitură este aceia cu care 
te îngraşi. 

Georgică: Atunci, de ce e nevoe 
să beau tot laptele? 

Comunicată de Lia Sommer. 


Şi să nu fie E 
Are-un gând c 


~ Căci mam spus, amicii mei : 
La şcoală Astăzi este ziua ei 
Invăţătorul: Cine ştie care e mun- 


tele cel mai înalt din lume? 


Nelu: (care rugând pe colegul 
de bancă să-i sufle iar acesta îi 
răspunde: „habar n'am“). Muntele 


cel mai înalt din lume este Habarnam. 
Comunicată de Vasile Zaiţ. 


Intrebări și răspunsuri 


1. In ce butoae nu putem turna 
vin alb? 
In cele pline. 
2. Care e luna cea mai lungă? 
Luna Bucureştilor. 


3. Ce nu-i drept şi totuşi nu-i păcat? 
Piciorul stâng. 
Comunicate de I. Erv.. Rozeanu. 


Iată Mariana a venit 
Bică stă bine pitit. 


„O, ce ramă! e 
Meriţi, zău Pik 


DIMINEAŢA = ( 
COPIILOR 8 


RiT sia, oa 


Iat-un magazin ce are 


i hoinărește, 
Cadouri multe de vânzare 


Iar după ce o plăteşte 
Spre Mariana se grăbeşte 


In gură, rama Pik va lua 
In timp ce dânsul va suna. 


Pe Pik Bică-i supărat 
Căci bonboanele i-a mâncat. 
MOŞU-LICĂ. 


lânsa spune 
, lucruri bune l“ 


PEP NI m eri ii n 


i; 


Acuma da!... 


— Tu când te duci la vânătoare 
nu omori niciodată ceva ? 

— A a da, căci mă duc în 
automobil |... 


Arde circul! 


— Domnule director, a luat foc 
circul | 

— Chemaţi imediat pe omul care 
înghite foc !... 


S'a dat de gol! 


— E nouă stofa aceasta? 

— Da, d-le, eri ne-a sosit! 

— Şi sunt durabile culorile ? 

— Da, d-le. Stofa a fost expusă 


trei săptămâni în vitrina noastră, 
fără să se decoloreze !... 
Când cumperi... 

— Aşa dar, vreți trei milioane 


pentru casa aceasta. Dar unde e 
grajdul ? 

— Care grajd? 

— Pentru măgarul, care va da 
prețul acesta... 

Una cu Mitică 

— De unde eşti, Mitică? 

— Din satul meu. 

— Care-i satul tău? 

— Ăsta care vrei să-l afli. 

— Of, dar cum îl cheamă? 

— De unde să ştiu, nu-l strigă 
nimeni pe nume? 

— Ia ascultă! Când vii cu trenul 
în satul tău, ca să ştii unde să te 
dai jos, controlorul strigă ceva. Ei 
bine, ce spune? 

—Ce spune? A: „Biletele la con- 
trol!“ 

— Auleu, m'ai omorît! 

— Să-ţi fie țârăna uşoară. 

Nenea Voebună 


Ghicitori 


1. Am o casă cu patru uşi. Pe una 
intru şi pe trei ies afară? 

‘Sewe 

2. Fumul dracului în capul omului? 

'erjog 

3. Am două tărtăcuțe: încotro le 

arunc într'acolo se duc. 
'HYIO 
4. Ce copac uşor se prinde, dar 


rod nu face? 
‘enes 


ŞI GHIDUŞII 


De ce dormi ? 


— Nu înțeleg de ce 
dormi atâta ! 

— Nu pot sta fără 
să fac nimic! 


Ai dreptate! 


El: Bineînțeles că 
eu nu am niciodată 
dreptate ! 

Ea: Nu este adevărat. 
Eri când spuneai eu că 
nu ai dreptate, nu ţi-am 
spus eu că ai dreptate? 


Cântul lebedei 


— Nu cred să fie 


adevărat, că lebăda 
cântă înainte să moară! 
— Nu fii prost! Dacă 
nu o cânta înainte să 
moară, când vrei să 
cânte ? După aceea? 


DIMINEAŢA part, 


+ 


COPIILOR 


{O "OU I pe e a ie n i 


UN ROMAN DE AVENTURI 


Sandy se opri sfârşit de oboseală în fața uneia din- ` 


tre oglinzile reflectoare care se aflau într'o peşteră din 
mijlocul drumului pe care-l urmau. Nu apucă însă 
să-și arunce privirile în metalul lucios, când auzi gla- 
sul poruncitor al căpitanului care-i spuse: 

— Nu te opri Sandy şi mai ales nu privi în oglinzi. 
Nu uita că poţi fi văzut de duşmanii noștri cari se 
află în încăperile superioare. Dacă vor băga de seamă 
că am scăpat, ar stinge lununile şi ne-ar arunca în 
ap stânci, astfel ca să ne prăbuşim în abis... 

— Nu m'am gândit la asta — şopti Sandy—. Razele 
se reflectă în toate direcţiile. Am scăpat de un mare 
pericol. 

Se părea că nefericitul băiat îşi mai recăpătase pu- 
lin puterile, căci începu să urce treptele cu mai multă 
vioiciune. 

e. Curaj, curaj... îşi spunea el singur. Dacă nu 
voi mai avea puterea să merg, mă vor ajuta Tom şi 
Jarock, 

Nu-şi dădea seama că de le-ar fi cerut ajutorul, 
nici ei nu i-ar fi putut face nimic şi ar fi pierit cu toţii 
impreună... 

La vrea cincizeci de metri de culme se mai opri 
odată. Avea buzele arse de sete. Işi trecu mânicile ude 
şi murdare ale cămeşii peste gură, căci sugea apa din 
ele. 

-- Şi când te gândești, își spuse el, că acum o oră 
ne plângeam că avem prea multă apă. Şi deşi eram 
en toţii morți de sete, niciunul dintre noi nu s'a gândit 
să bea un strop... 

Sărmanul băiat surâse trist. Era palid ca un cada- 
vru, Tovarășii săi îl îmboldeau necontenit să meargă 
mai vioi. Dar nu mai avea putere. Se aflau la mică 
distanţă de culme. Lumina era din ce în ce mai puter- 
nică. Auzi glasul lui Allan, care murmură: 

— Atenţie băeţi! Ne apropiem. Aud de aici glasu- 
rile dușmanilor noștri. De bună seamă că nu se aşteap- 
tă să ne vadă. 


CAPITOLUL XXIII 
INCĂPEREA CELOR O SUTA DE TORŢȚE 


„Peştera celor o sută de făclii se afla la cel mult 
cincizeci de picioare depărtare de culmea Colinei 
Scheletelor. Aci se aflau în jurul unui foc un grup de 
băștinași. Erau patru din marii preoţi ai lui Roanek, 
al căror șef nu era altul decât faimosul Mindana, stă- 
pânul Insulei Fantomelor şi domnitorul nerecunoscut 
de autorităţile britanice, al celor câteva milioane de 
negri răspândiţi pe toate insulele din Oceanul Indian. 
„Cei patru bătrâni nu erau de loc liniștiți. Şedeau în 
jurul să lor ale cărui văicăreli le ascultau oare- 
cum plictisiţi. Mindana, omul care-i ținuse sub stăpâ- 
nirea lui teribilă vreme de aproape cincizeci de ani, 
nu mai era acuma decât o sdreanță omenească, Bănile 
primite în lupta cu cei doi eroi în junglă erau grave, 
iar moartea nu putea să întârzie să puie stăpânire pe 
trupul lui vlăguit. Dar neliniștea preoţilor avea altă 
auză. Mindana era singurul om care cunostea miste- 
rele Sundei Adormite. Este drept că încredințase câte- 
va din ele şi lui Teiaco, şarpele-pitic şi chiar lor. Nu 
le ştiau însă pe toate şi acuma se temeau că Mindana 


Cuvântul nicotină vine dela Jean Nicot 
— care a adus tutunul in Franţa. 


PENTRU TINERET 


va muri fără să le spuie totul. In agonia sa, bătrânul 
nu murmura însă decât atât: 

Vraja lui Rọanek a fost sfâsiată. Pasăr a cu 
aripi albe a venit dela Soare Răsare spre a distruge 
stăpânirea Sundei Adormite... i 

Marii preoți îl ascultau cu capetele plecate. Din 
and în când unul dintre ei se ridica şi mai arunca pe 
focurile care ardeau mulcom în diferitele colțuri ale 
peşterii nişte prafuri, care făceau ca flacăra să isbuc- 
nească odată verde, altădată albastră sau roşie, reflec- 
tându-se în oglinzile care se aflau în jurul pereţilor. 
Văzând că Mindana nu mai are putere să resiste, cei 


-patru au dat poruncă lui Teiaco să deslănţuie toate 


vrăjile lui Roanek asupra celor patru prizonieri. După 
puţină vreme Tceiaco reveni în peşteră strigând: 

— Diavolii albi nu mai pot fugi. Le-am tăiat calea 
spre eşire. Vor muri de foame şi de sete. 

— E o moarte prea înceată, Teiaco, spuse atunci 
unul dintre bătrâni. Sloboade şerpii diavolului! 

Piticul alergă să-şi aducă la îndeplinire porunca. Se 
reîntoarse însă curând, iar pe faţa lui se citea spaima. 

— Ei, Teiaco! Au murit? i 
Nu stăpâne, spuse piticul gâfâind. Nu au murit. 
Diavolii albi sunt mari vrăjitori. Conducătorul lor a 
tăiat în bucățele şerpii sfinţi, cu paloşul lui Tasmo.- 
Sunt mari vrăjitori... 

Nu se poate, urlară într'un glas cei patru sălba- 


teci 

— Ba da, stăpânilor, continuă piticul. I-a tăiat bu- 
cățele! 

Cei patru conducători ai sălbatecilor au rămas muţi 
de spaimă. Il priviră apoi pe Mindana care continua 
să se vaite şi să-şi spuie profeţiile fără nici o noimă. 
Nu ştiau ce să facă. In cele din urmă, cel mai mare 
dintre ei luă o hotărire. Inturnându-se spre Tciaco îi 
spuse: 

Inapoiază-te în peşteră Teiaco și nu mai reveni 
în faţa noastră până ce cei patru diavoli albi nu vor 
fi morţi... 

Apoi îi spuse lui Mindana să dea poruncă să se des- 
chidă zagazurile apelor, astfel ca „grota celor o mie 
de suspine” să fie inundată. Mindana dădu porunca, 
iar monstruosul pitic se reîntoarse spre a-i ucide pe 
cci patru prizonieri, înnecându-i. Preoţii sau așezat 
din nou în jurul focului, așteptând vestea cea mare a 
pieirii duşmanilor. 

Au așteptat însă cam mult. Jumătate oră, o oră... 
Așteptarea aceasta îndelungată îi neliniștea. Erau în- 
să siguri, că celor patru le va fi cu neputinţă să se sal- 
veze şi de data aceasta. Ultima poruncă a lui Minda- 
na nu putea da greş. 

— Cu siguranţă că au murit în timp ce noi aștepfam 
aici, spuse cel mai bătrân dintre ei. Roanek va fi isgo- 
nit din trupul lui blestemat, sufletele negre de păcate. 

Nu primi nici un răspuns. Tovarăşii săi continuau 
să moțăie în jurul lui Mindana. 

— Cu toate acestea, continuă sălbatecul, nu înțeleg 
care să fie cauza întârzierii lui Teiaco. Ar fi trebuit să 
fie de mult aici! 

— Desigur că vrea să vadă până la sfârșit cum mor 
diavolii albi, răspunse unul dintre ei. li este teamă să 
revie, după ce a dat greş de atâtea ori. Să avem răb- 
dare. 

— lată că vine! strigă atunci unul dintre preoţii 
“ari se aflau în apropierea intrării. Il aud 


10 


Spunând aceste cuvinte se apropie de oglinda re- 
flectoare spre a privi spre interiorul peşterii. pe dru- 
mul pe care veneau cei patru tovarăşi. 

Dar cine era ăsta? Nu era Teiaco! Era Allan! Il, ve- 
dea în oglindă. lar în urma 
trei tovarăşi. 


căpitanului veneau cei 


— Tciaco! urlă unul dintre preoţi. Dar 
nici un răspuns. 

Căpitanul auzi însă strigătul şi-şi dădu seama că fu- 
seseră văzuţi de duşmani. Dădu o poruncă scurtă to- 
varăşilor săi. 

Nu e singur, nu e singur, bălbăi sălbatecul zăpă- 
cit. Sunt toţi patru! 

— Blestemaţii! Au scăpat şi de data aceasta! 

— Am fost trădaţi! Să fugim! Albii ne vor ucide! 

— Unde? Cum? Albii nu au arme! 

Repede! Să eşim afară pe culme şi să le arun- 
căm în cap cu stânci şi bolovani. In felul acesta se vor 
prăbuşi în adâncuri. 

Spunând aceste cuvinte, preotul începu să stingă fă- 
cliile şi focurile pentru a-i lăsa pe cei patru prizo- 
nieri în întuneric. Curând după aceea o luară la fugă 
lăsându-l pe Mindana, pe mâinile dușmanilor săi. Dar 
Mindana părea că nu-şi dă seama de cele ce se întâm- 
plau şi continua să-și spuie profeţiile fără întrerupere. 

Sălbatecii voiau să iasă pe culmea Colinei, să aco- 
pere intrarea peşterii, aruncând cu stânci asupra albi- 
lor. Era însă prea târziu. Stătuseră prea mult pe gân- 
duri încrezându-se în succesul lui Teiaco. Allan se 
năpusti asupra lor mai înainte ca aceștia să fi început 
să se urce pe scările care duceau afară, lovindu-i cu 
sabia. Unul dintre sălbateci căzu trăznit la pământ. 
Ceilalţi, deşi grav răniţi reuşiră să fugă. 

-- Repede băeţi, strigă atunci Allan. Suntem aproa- 
pe de culme. Mijesc zorile. Curaj! 

Tovarăşii căpitanului, cari rămăseseră în urmă, in- 
trară în clipa urntoare în peşteră. 

— lată-l pe Mindana, strigă atunci Tom, arătând 
spre un colţ al încăperii. Ascultaţi ce spune... vorbeşte 
despre pasărea cu aripi albe... 

— Lăsaţi-l în pace, le spuse Allan. Nu vedeţi că este 
pe moarte! Haide-mi băeţi. Incă o sforțare şi suntem 
salvaţi, sau am pierdut definitiv partida, dacă sălba- 
tecii reușesc să-și adune tovarășii împotriva noastră. 

— Dumnezeule, strigă atunci cu glas sfâșietor San- 
dy. Credeam că am terminat cu chinurile. Nu mai pot 
face nici un pas. Lasaţi-mă aici, iar voi salvaţi-vă! 

Allan îşi dădu seama că Sandy spune adevărul. 

— Tom, spuse el. Dă-i o mână de ajutor, Jarock mă 
va urma pe mine, ca să nu fie prea târziu. 

— La ordin căpitane, strigă mecanicul punând mâ- 
na pe o vergea de fier care se afla în încăpere. 

Porniră amândoi în pas grăbit pe scara grea care 
ducea spre lumină. Făceau paşi uriași spre a-i ajunge 
din urmă pe sălbatecii cari câștigaseră între timp o 
bună bucată de drum. Aceștia, deşi nu ajunseseră în- 


- 


11 


că pe culme, începură să-și cheme tovarășii pe cari-i 
lăsaseră de pază la intrarea peşterii, spre a-i ajuta. 
Rănile pe cari le primiseră cu sabia lui Allan le în- 
îngreuia mersul. Tom care rămase alături de Sandy, 
vedea în oglinda reflectoare tot ce se petrecea deasu- 
pra capului său. li vedea pe cei trei sălbateci urcând 
grăbiţi treptele, urmaţi la mici distanță de Allan şi 
Jarock. Sus de tot era o pată luminoasă, care nu pu- 
tea fi altceva decât intrarea în peşteră. Tom auzia stri 
gătele disperate ale sălbatecilor cari voiau astfel să 
atragă atenţia tovarășilor lor. Erau pentru el mo- 
mente de spaimă, petrecute alături de prietenul său 
sdrobit de osteneală, 

lată însă, că unul dintre soldaţii rămaşi de pază auzi 
strigătul venit din peşteră. 

Caruuga! urlă el. Diavolii albi trăese încă. Vră- 
jitorii albi sunt mai puternici decât Roanek! Vom fi 
ucişi! i 

Cuprinşi de spaimă, sălbatecii, în loc să urmeze po- 
runcile mai marilor lor, o luară la goană în jos pe co- 
lină, fiecare ascunzându-se pe unde putea. Preoţii le 
spuseseră că diavolii albi fuseseră uciși şi iată că a- 
cuma aceştia reînviaseră, iar Mindana; marele Min- 
dana nu mai exista. Căci unde se afla marele preot? 
Singurul om care ar fi putut să lupte cu vrăjitorii 
albi era el. Spaima lor nu mai cunoştea margini. 

— Caruuga! Caruuga! urlau cu toţii în cor. Apără- 
ne Mindana. Scapă-ne puternice Roanek! 

Când cei trei preoţi reuşiră să iasă la lumina zilei, 
constatară spre marea lor spaimă, că în jurul intrării 
peşterii nu se mai afla nici un răsboinic. Era rândul 
lor să se teamă. 

— Veniţi înapoi, strigă unul dintre ei, Diavolii albi 
nu mai au nici o putere. Sunt morţi de foame şi de 
osteneală. 

— Nu venim, răspunse un răsboinic. L-am văzut pe 
marele vrăjitor alb. Avea fulgerele cerului în mână. 

In clipa aceea, Allan eşi și el la iveală. Sabia lui 
căzu fulgerător pe capul unuia dintre preoţi, care se 
prăbuşi mort. Ceilalţi o luară la goană. Atât a fost de- 
ajuns pentru ca groaza fără margini să cuprindă şi 
pe răsboinicii cari ar mai fi voit să lupte. De data a- 
ceasta fuga era generală. 

Sălbatecii se ascunseră în dosul stâncilor vulcanice 
care înconjurau tot locul şi priveau cu frică pe cei 


patru albi, după cum se întâmplase şi cu câteva zile 
mai înainte, când aceştia urcaseră fără să se ştie spio- 
naţi pe Colina Scheletelor, 
Și cu toate acestea lupta nu încetasc... 
(Va urma) 


Aventurile lui Sinbad Marinarul 


sunt pe pagina următoare. 


SINDBAD 
MARINARUL 


de MAURICE RAY 


In româneşte 
de 
DUMITRESCU MIA 


UB domnia califului Harun al Raşid, trăia 
la. Bagdad un biet hamal care se numea 
Ali. Intr'o zi foarte călduroasă, el ducea 
o încărcătură dela un capăt la celălalt 
al oraşului. Cum era foarte obosit de 

cerere drumul pe care-l făcuse şi cum mai avea 

mult de 1 mers, se hotărî să se oprească într'o stradă 
unde bătea un dulce zefir. 

Neputând dori un vânt mai favorabil spre a-şi 
reînoi forțele, el puse încărcătura la pământ şi se 
aşeză deasupra. In acelaş timp simți un miros plăcut 
de friptură ieşind pe fereastra casei lângă care şedea. 
Afară de asta auzi înăuntru un concert de diferite 
instrumente, acompaniate de ciripitul unui mare număr 
de păsărele. Această melodie îl făcu să creadă, că 
înăuntru era un mare ospăț. 


Ali voi să ştie cine locuia în această casă şi deaceea 
se apropie de un servitor, care se afla la poartă, în- 
trebându-l de stăpânul casei. 

— Cum, îi răspunse acesta, trăieşti în Bagdad şi 
nu ştii că aici locuieşte bogatul Sindbad marinarul, 
acest călător care a parcurs toate mările pe care le 
luminează soarele ? 

Ali, care auzise vorbindu-se de bogăţiile lui Sindbad, 
nu se putu stăpâni să nu învidieze un om a cărui 
stare era mai fericită decât a lui. Işi ridică ochii spre 
cer şi zise destul de tare spre a fi auzit: 

— „Puternice Creator, ia în seamă diferența ce 
este între Sindbad şi mine; eu sufăr în fiecare zi 
mii de oboseli şi de-abia îmi pot hrăni familia cu 
pâine de orz, pe când fericitul Sindbad duce o viaţă 
plină de plăceri. Ce-a făcut el să obțină o soartă atât 
de plăcută şi ce-am greşit eu să merit una atât de 
rea ?“ 

Era- încă îngândurat, când văzu venind spre el un 
valet care-i spuse : 

— „Urmează-mă, Sindbad vrea să-ți vorbească !“ 

Ali nu fu puțin mirat de această cerere. 

După vorbele pe care le spusese, avea dreptate să 
creadă, că Sindbad îl chema pentru a-i cere socoteală. 

Valetul îl introduse într'o sală mare unde se găseau 
mai multe persoane împrejurul unei mese acoperite 
cu tot felul de bunătăți. In capul mesei şedea un 
om bine făcut, cu o barbă mare şi albă. Acesta era 
Sindbad. 


Hamalul, intimidat de atâta bogăţie, salută tremu- 
rând. Sindbad îi spuse să se aşeze şi-l servi chiar el 
cu fructe şi cu dulciuri de care era plină masa. 
După ce isprăvi de mâncat, Sindbad se adresă către 
Ali, zicându-i: 

— „Inainte de a mă aşeza la masă, am auzit pe 
fereastră tot ce-ai spus“. 


OOCOOAODA ORDONA) 


Telefonul a fost perfecționat 
de americanul Edison. 


La aceste cuvinte Ali lăsă ochii în jos şi zise cu 
glas slab. 

— „Stăpîne Sindbad, mi-au scăpat câteva cuvinte 
pentru care te rog să mă ierți“. 

— „Oh, răspunse Sindbad, poate te gândeşti că am 
adunat aceste bunătăți fără muncă şi fără suferințe.“ 

Apoi adresându-se către toți, urmă: 

— „Domnilor, nu ştiţi decât foarte -puțin despre 
felul cum am agonisit aceste averi şi despre aventurile 
mele pline de pericole. Fiindcă mi se prezintă acum 
ocazia, ascultați“, 

Dar mai înainte de a-şi începe povestirea, Sindbad 
porunci unuia din servitori să ducă încărcătura lui 
Ali la destinație. După aceea vorbi astfel: 


— „Am moştenit dela părinți o avere însemnată: 
Cea mai mare parte am risipit-o în nechibzuințe: 
Dar mi-am revenit din această orbire şi recunoscui 
că-mi pierdusem vremea cu lucruri nefolositoare. 
Deaceea vândui ce-mi rămăsese, mă îndreptai spre 
Balsora şi mă îmbarcai împreună cu câțiva negustori 
pe o corabie pe care încărcarăm mărfurile ce trebuia 
să le vindem. 

Luarăm mai întâi drumul spre Indiile Orientale. 
In drumul nostru ne opream la unele insule pentru 
a vinde sau schimba mărfurile noastre. Intr'o zi 
acostarăm la o insulă ce întrecea cu puțin nivelul apei. 
Căpitanul ne permise se coborîm. Dar în timp ce ne 
aşezaserăm să mâncăm, insula fu puternic sguduită. 

Ce se întâmplase? Ceea ce luaserăm noi drept insulă 
nu era altceva decât spatele unei balene. Unii dintre 
noi se salvară în şalupă, alții se aruncară în apă. 
Eu de-abia avusei timpul să mă agăț de o scândură 
şi balena se şi afundă. 

In acest timp căpitanul, după ce luă pe bord pe 
cei ce erau în şalupă şi pescui pe ceilalți care înotau, 
voi să profite de un vânt care se ridicase şi întinse 
pânzele, lăsându-mă pradă valurilor. 

Mă luptai cu apa tot restul zilei şi noaptea urmă- 
toare. A doua zi puterile mă slăbiseră şi îmi luasem 
adio dela viață, când îmi apăru înainte o insulă. Cu 
mare greutate înotai până la ea şi, aproape mort, 
mă trântii pe nisipul fierbinte. 

Mă odihnii astfel câtva timp, dar fiindcă nu mân- 
casem de aproape două zile, plecai spre a căuta câteva 
ierburi bune de mâncat. Găsii şi un izvor cu apă 
limpede care-mi ajută să-mi recapăt puterile. După 
aceea începui să cutreer insula. Ajunsei astfel într'o 
câmpie unde zării departe un cal care păştea. Mi-am 
îndreptat paşii într'acolo şi văzui că era priponit de 
un țâruş. 


In timp ce-i admiram frumusețea, auzii nişte voci 


12 


cari veneau de sub pământ. Un moment după aceea 
apăru un om.şi mă întrebă cine eram. 

Şi povestii toate întâmplarea. După aceea mă luă 
de mână şi mă duse într'o peşteră unde mai erau 
câțiva oameni. Mâncai cele câteva bucate pe care mi 
le întinseră; apoi întrebându-i cu cese ocupau într'un 
loc care mi se părea 
pustiu, ei îmi răspun- 
seră că erau îngrijitorii 
grajdurilor dela curtea 
regelui Miraj,suveranul 
acelei insule; în fiecare 
an, în anotimpul acela, 
ei aduceau caii regelui 
în acea câmpie. Adău- 
garăcă trebuiau să plece 
a doua zi şi că dacă aş 
fi sosit mai târziu cu 
siguranță că aş fi pierit. 
A doua zi luarăm drumul 
spre capitala insulei. 
La sosirea noastră, re- 
gele Miraj, căruia îi fui 
prezentat, mă întrebă 
prin ce întâmplare mă 
găseam în ținuturile lui. 
Eu îi povestii totul, iar 
regele mă încredinţă că 
pot sta la curtea lui cât 
voi vrea şi tot odată 
ordonă servitorilor să 
mă. servească cât se 
poate de bine. 

Câtva timp am trăit 
liniştit vizitând oraşul 
care era şi port la mare. 

Intr'una din zile, sosi 
o corabie tocmai când mă plimbam prin port. De 
îndată ce ancoră, se şi purcese la descărcarea mărfu- 
rilor. Aruncându-mi ochii pe baloturile frumos aranjate, 
văzui scris pe unele din ele numele meu. După o 


privire mai amănunțită, nu mă mai îndoiam că acestea 
erau mărfurile mele pe care le încărcasem la Balsora. 
Recunoscui chiar pe căpitan. Il oprii şi-l întrebai 
ale cui erau acele baloturi ? 

— „Aveam pe bordul meu, îmi răspunse el, un 


aa PLOAIE DE VARĂ "m 


Sus în cer e veselie, 
Sus în cer sunt îngeraşi 
Cari zburdând în voioşie 


Păcălesc lumea poznaşi. 


S'a suit unul pe-un nor 
Pe-un nor alb ca dimineaţa. 
Cu-un cărbune — apoi de zor 


Ii tot înegreşte fața. 
Ceilalţi toți din jurul lui 
Se socot desemnatori 


Și pentinsul cerului 


Inegresc grămezi de nori. 


E CPR 


Când se văd norii murdari 
Şi nici vorbă nu-i de bae, 
Blestemând micii ştrengari, 
Ei încep să plângă... ploaie. 


Dară soarele milos 

Se gândeşte să-i ajute: 
Norii îi spală frumos 
In aproape trei minute. 


negustor care se numea Sindbad. Acestă se înecă odată 
pe când coborâserăm pe spatele unei balene, pe care 
o luaserăm drept insulă. Acum îi vând mărfurile, iar 
banii îi voi restitui familiei sale la întoarcere“. 

— „Căpitane, îi zisei, eu sunt Sindbad pe care îl 
credeți mort de mult“. 


Căpitanul rămase câ- 
teva clipe aiurit, privin- 
du-mă, — „Dumnezeu 
fie lăudat, strigă el. 
Acum te recunosc. Prin 
ce minune ai. scăpat ? 
Iată mărfurile d-tale. 
Poţi face ce-ţi vaplăcea“ 

Eu căutai ceea ce era 
mai de preț în baloturi 
şi mă dusei la regele 
Miraj. Mă întrebă de 
unde aveam lucruri a- 
tât de rare. Ii povestii 
întâmplarea şi-l rugai 
să primească aceste 
daruri. El acceptă, dar 
la rândul lui mă încărcă 
cu aur şi pietre pre- 
țioase, care aveau o 
valoare. de zeci de ori 
mai mare decât darurile 
mele. Ii mulțumii şi-mi 
luai rămas bun dela el, 
îmbarcându-mă pe ace- 
eaşi corabie. 

După câteva zile a- 
junserăm la Balsora, de 
unde veni în acest oraş 
cu oavere considerabilă. 
Imi cumpărai pământ, 
sclavi şi-mi făcui această casă, căutând să uit sufe- 
rințele prin care trecusem“. 

Ajungând aici, Sindbad ordonă cântăreților să reîn- 
ceapă concertul pe care-l întrerupsese această povestire. 

Au continuat până seara să bea şi să mănânce, iar 
când fu timpul să se retragă, Sindbad dete lui Ali 
o pungă cu galbeni, zicându-i: 

— „Ține, Ali, această pungă, ca amintire dela mine“. 

Hamalul se retrase mulțumind lui Sindbad care-l 
scăpase de sărăcie. 


ÎN XIII II IIIII III IEN EEEIITETEEIXEREXIEII LILI IEL CERE 


Ingerii de veselie 
Mulțumind lui Dumnezeu 

Pe cer — plini de bucurie — 
Ii dau dar un curcubeu. 


Senin iarăşi cerul este 
Nimic nu s'a întâmplat. 
Totul a fost o poveste: 
Căci e vară şi-a plouat. 


GEORGE MANOIL 


Citiţi pagina a 15-a! E plină 
de „Cunostinte folositoare". 


———— O 


PREMII, 


MEREU PREMII 


(urmarea din pagina a 3-a la „De vorbă cu cititorii“. 


dela începutul lumii până în zilele noastre şi tot fără 
răspuns au rămas. Caută să fii de folos semenilor tăi 
şi atunci îţi vei împlini un minunat rost în viaţă. 
Bucăţile pe care mi le-ai trimis sunt foarte frumoase. 
Le voi publica la prima ocazie. Nu ai vrea să-ţi iei 
un pseudonim literar? y 
PÂRVULESCU CORINA. — Mă bucură că-ți place 
mult revista. Jocul despre care mă întrebi a apărut 
cu o greşală de tipar. Deaceea lipseşte explicaţia. 


BELA S. — Răspunde-mi în ce număr al revistei 
noastre a apărut bucata „concursul literar“. Clubul 
despre care mă întrebi nu mai există. Nu am primit 
încă albume de mărci. Viitorul nostru concurs va fi 
o noutate pentru toți cititorii. Imi pare rău, dar 
nu-ți pot da încă amănunte asupra lui. Urmăreşte 
revista. 


STAMBOLIU CARMEN. — Cred că înţelegi acuma 
cum sunt organizate jocurile noastre. Imi pare bine 
că ai început să deslegi jocurile paginei speciale. 
Cele două jocuri nu sunt suficiente spre a lua parte 
la tragerea premiilor. 

NUȚA M. — La toate întrebările tale nu mai era 
rost să dau răspuns. Concursul s'a închis. Jocurile 
trebuesc trimise la datele indicate în pagina „Joc 
şi joacă“. 

GUSTY B. — Clubul nu mai există. Trimiteţi-mi 
o fotografie a copilei. 

STERCO ILEANA. — Imi pare foarte bine că 
am o nepoțică nouă. Sper că pe viitor vei lua parte 
la toate concursurile revistei noastre. in ceeace 
priveşte desenul, eu nu-ți pot spune dacă va lua 
premiu sau nu. In orice caz îți urez succes, 


ORĂNESCU CLEOPATRA. — Povestea „Cei şapte 


trandafiri fermecați“ este bunicică. Va mai trebui 
îndreptată pe ici pe colo. Trebue însă să ai multă 
răbdare până la publicat, căci ai pe alții înainte. Voi 
căuta însă, să o public cât mai curând posibil. 
Sănătate. 

BLANK FRIDERIC. — Nu văd dece eşti atât de 
neliniştit. Desigur că cerul putea fi făcut cu albastru 
deschis, dar nici aşa nu este rău. N'ai înțeles însă 
un lucru. Noi nu am spus să amestecați două culori 
şi apoi să colorați cu rezultatul combinației. 

UN NECUNOSCUT. — Un cititor mi-a scris, însă 
a uitat să se iscălească. Iată o glumă pe care mi-a 
comunicat-o. Un ofițer îşi inspectează într'o zi trupa 
şi se opreşte în dreptul unui soldat, întrebându-l: 
„Spui că eşti bolnav. De ce suferi?“ — „De gât“ — 
răspunde soldatul. — „Nu-i nimic. Şi eu pot să sufăr 
de gât şi d. general poate să sufere de gât“. După 
aceea se opreşte în dreptul altuia: „Tu ce ai? — 
„Sufăr de plămâni“. — „Nici asta nu este nimic. Şi 
eu pot să sufăr de plămâni şi domnul general poate 
suferi de plămâni!“. In fine se opreşte în dreptul 
unui al treilea soldat: „Tu ce ai?“ — „Eu sunt tâm- 
pit“, a răspuns soldatul, iar căpitanul s'a făcut că 
nu aude. Acelaş cititor îmi scrie că i-a plăcut foarte 
mult SUFLET DE STRAJER. Nici nu mă miră. 
Este o carte foarte frumoasă. 

C. T. LOCO. — Deobiceiu nu răspund când scrisorile 
nu sunt iscălite cu numele întreg şi fără adresă. De 


Hesperia este vechiul 


nume al Italiei. 


| 


data asta fac o excepţie. Poezia „Poveste tristă“ nu 
este publicabilă. In schimb voi publica, cu oarecari 
schimbări, poezia „Ce-aş vrea să fac, când voi fi 
mare“. Pagina de care mă întrebi începe cel mai 
târziu peste două săptămâni. „Insula Fantomelor“ se 
va termina cam tot atunci. 

ALEXANDRU TCACIUC. — Cred că poveştii tale 


ai putea să-i zici Povestea minciună. In primul rând, 
nu poţi face puşcă din orice țeavă. In al doilea rând 
cine o să creadă în accidentul pricinuit de cartuşele 
vărâte în piciorul scaunului? Nu zău, dacă scrii o 
poveste, care vrei să treacă drept adevărată, nu mai 
scrie blestemății de astea. 


TUHONSCU AL RAISA. — Iți mulțumesc pen- 
tru bucățile trimise. Nu am avut vreme să le citesc, 
dar sper să fie la fel de bune cu celelalte. „Insula 
Fantomelor“ va apărea în cursul lunii viitoare. Vrei 
să mai citeşti o carte bună, citeşte SUFLET DE 
STRĂJER. 

ADELSBERGER VALERICA. — Draga mea, nu în- 
ţeleg de ce ai lăsat pe altcineva să scrie scrisoarea 
pe care mi-ai trimis-o. Eu ştiu că mămica ta scrie 
frumos, dar vreau să văd cum scrii tu. In ce priveşte 
premiile la concurs, nu este chiar atât de sigur că 
le vor lua numai copiii mari. Le vor lua copiii talen- 
taţi, indiferent de vârstă. Desenul tău este foarte bun. 

SCHACHTTER HENRIETTE. — Cred că nu ne- 
am înțeles. Nu toți copiii cari trimit deslegările 
jocurilor noastre primesc premii, ci numai unii dintre 
ei. Aceia cari au toate jocurile bune, iau parte la 
tragerea premiilor. Dintre ei sorțul alege pe premi- 
anți. Acelaş lucru şi cu desenele noastre. 

GURTOVOY LOTTA. — Poezia nu este rea, dar 
nu este pentru o revistă de copii. Pentru o revistă 
literară nu este suficient de bună. Repet că ai talent 
dar asta nu înseamnă că trebue să te grăbeşti să scrii 
pentru a publica. Scrie mai întâi pentru tine, corec- 
tează ce ai scris, citeşte poeziile altor poeți, şi vei 
ajunge cu siguranță să dai ceva bun. Mi-ar părea şi 
mie bine să te cunosc. Cu mine, mi-e teamă să nu 
ai o decepţie. d 

DERERA FĂNICA. — Descrierea excursiunii la 
Cernica este interesantă, dar nu pentru a fi publicată. 
Ar fi fost interesant, să scrii ceva despre cine aclă- 
dit mânăstirea, când a clădit-o, în fine să fi trimis 
şi câte-va date instructive. O descriere în felul în 
care ai trimis-o tu n'are viață. Mai încearcă. 
MADELEINE DIANA ROMAN. — Jocurile se de- 
cupează din revistă şi se trimit redacției cu cuponul 
respectiv. Scrisul îl poți îndrepta caligrafiind, pe 
caetele obişnuite de caligrafie şi mai ales cu răbdare 
şi voință. Povestea este bună şi o voi publica. 


GOSPODIN V. MIHAIL, BUCUREȘTI. — Din jo- 
curile trimise ne-a plăcut „Barza“ (findcă e cu desen). 
Cercetând însă deslegarea au găsit cuvântul „stolu“: 
cârd de berze. Se spune „stol“ nu „stolu“! Şi doar 
era aşa de uşor să pui un punct negru după „stol“ 
Când ni-l veţi trimite corect îl vom publica. 


MATUŞICA 


14 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


Funeralii curioase 


Noua Guinee, numită şi Papuaşia 
este, după Australia şi Groenlanda, 
cea mai mare insulă depe glob. 

In timp însă ce Australia este în 
cea mai mare parte un deşert iar 
Groenlanda, pe toată întinderea ei, 
nu este decât un teritoriu imens şi 
neproductiv, Noua Guinee, din 
contră, îți oferă, pe o suprafață de 
peste cinci sute de mii de kilometri 
pătrați, o vegetație foarte bogată, 


d 0 4/7 
SA 


SK 


-] 
| 


“A 


| 


1 


cum numai în insulele Antile mai 
putem găsi. 

Totuşi această țară prezintă o 
mare curiozitate. Cu toată această 
întindere a ei şi cu toată această 
bogăţie, ea este foarte puțin cunos- 
cută. Iar aceasta din cauză că, nici 
în trecut şi nici în prezent, pe 
exploratori nu-i prea încântă de a 
veni prin aceste locuri, din pricina 
cruzimii triburilor de canibali cari 
trăesc în partea de jos a insulei. 

Se spune însă despre obiceiurile 
acestor triburi o grămadă de lucruri 
interesante. Iar unul dintre acestea 
este acelea privitor la funeraliile 
— adică la procesiunea înmormân- 
tării — unui om însurat: 

La ei, în loc să se îngroape mortul 
în groapa unui cimitir, lucrurile se 
petrec altfel. In mijlocul junglii se 
ridică o platformă foarte mare, 
făcută din trunchi de arbori şi crăci 
de copaci. Corpul celui ce a murit 
este aşezat pe această platformă, în 
aer liber. 

La căpătâiul ei, se face un fel de 
chioşc, în care se instalează soția 
mortului, îmbrăcată într'o rochie 


15 


special croită dintr'un material prost 
şi de culoare neagră. In acest loc, 
femeia va veghia la căpătâiul celui 
ce i-a fost soț. Dar ştiţi până când? 
Până ce din mort nu rămâne decât 
scheletul. Iar — conform legilor 
papuaşe — până la această completă 
transformare în stare scheletică a 
defunctului, femeia nu poate reveni 
în satul ei. D. ȘTIETOT 


Decana mâțelor 


La Diling (Statele Unite) trăeşte 
cea mai bătrână mâţă din lume în 
vârstă de 36 ani. Bătrâna mâţță, nu 
mai are dinți, vede greu şi abia se 
târâe.  Stăpânii ei, recunoscători, 
pentru serviciile aduse în tinerețe, 
o hrănesc cu lapte, singurul aliment 
pe care-l mai digerează. 


(Prelucrare de Adrian Rotaru) 


CONSTRUCTO 


Un castor — care a crescut ceva 
mai mare — este lung de optzeci 
până la o sută de centimetri. Adică 
aproape de un metru. De cântărit, 
cântăreşte 20 kg. Cu toată această 
mică lungime şi cu toată această 
greutate — despre care nu se poate 
spune că este mare — castorul săvâr- 
şeşte nişte lucrări — atunci când 
îşi făureşte locuința — cu adevărat 
uimitoare pentru un animal ca el. 

Castorii au 
drept locuință 
cămăruțe, situ- 
ate pe malul 
unui fluviu sau 
râu şi cari co- 
munică cu apa 
printr'un tunel 
subteran.Aceste 
încăperi sunt 
construite de o- 
biceiu pe nişte 
bare de lemn. 
Dacă am arăta 
metri cubi de 
pământ  săpați 
de către castori 
pentru constru- 
irea tunelurilor 
lor, cantitățile enorme de lemn tăiat 
şi transportat pentru construirea 
pilonilor pe cari îşi aşează locuința 
Sau îşi întăresc pereții încăperilor, 
am rămâne uimiți de această uriaşă 
activitate dusă de aceste micuțe 
animale. 

Dar mai important este să vă 
vorbesc despre digurile şi canalurile 
pe cari le construesc aceşti mici 
ingineri. 

Digurile acestea sunt de două 
feluri: 1) digul „apărător“, care 
este făcut din ramuri şi rămurele 


PLANTA... BUSOLĂ 


In Statele Unite a fost descope- 
rită o plantă foarte interesantă. 
Atinge până la doi metri înălțime 
şi poartă în vârf un mănunchiu de 
flori galbene. Frunzele sale mari şi 
verticale, pornesc chiar de la bază, 
şi au secretul de a se îndreapta spre 
Nord. 

Creşte în. preriile din Far-West 
şi a fost numită  planta-busolă, 
pentrucă este foarte utilă călătorilor 
rătăciți. 

Numele său ştiinţific este „,Silip- 
hium laanatum'“. Mai mulți savanţi 
care au. studiat-o de aproape. au 
ajuns la concluzia, că orientarea ei 
este adevărată. 


RII DE DIGURI 


bine  îndesate şi peste cari pun 
straturi de lemn şi pământ şi apoi 
2) digul lin sau „susținător“, pentru 
care întrebuințează mâl sau chiar 
bolovani, şi care seamănă cu un zid 
sau o baricadă. 

Primul dig filtrează apa, fără să 
o oprească. Cel de al doilea, opreşte 
apa, care trece pe deasupra, în nişte 
încăperi speciale construite de către 
castori. Acest dig esteatât de solid 


construit, încât un cal ar putea 
trece peste partea sa superioară. 
Castorii, în fine, modifică adesea 
cursul apelor, prin construirea de 
canale în apropierea malurilor. 
Restul acestor canale este de a face 
ca, pe apa ce curge prin ele, să 
aducă fără nici-un efort, până ’n 
apropierea locuinței lor, lemnul 
greu de care au nevoie. 
Intr'adevăr iată o activitate şi o 
pricepere cari ne uimesc pe toți ! 


D. ŞTIETOT 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


citeşte-o iar, dela început. 


| so F z 


[Bibiloteca Universităţii taşi } - 


„DE-A SOLDAŢII“ 


ORIZONTAL: 1) Cuşca în care albinele 
‘bâzâie şi fac miere. 5) Localitate istorică, unde 
soldații români au învins pe duşmani, în răz- 
boiul cel mare. 6) Nume de turc (...Baba!). 
7) Arma cu care înțeapă albinele. 8) Obiect 
cu care te lupţi ca să învingi. 10) Aruncă cu 
ghiulele şi face „bum!“... 11) Un războiu „pe- 
trecut noaptea, în somn“. 13) Impărat iudeu 
„care a omorît 14.000 de copii, ca să găsească 
~pe Isus. 15) Sărutare trimisă cu degetul, la 
buze. 17) Două litere cu care începe „binoclul“. 
18) Se scoate din teacă şi se merge cu ea 
înainte, ca să înfrunți duşmanul. 


VERTICAL: 1) Cei care se luptă pentru 
a apăra țara (Cu puşcă de lemn, cal de lemn 
şi coiful de hârtie...) 2) Nu-i dai drumul ca- 
lului, ci îl... în frâu. 3) Un „mut“ fără cap! 
4) „Au şi sabie de lemn,...am de dat la semn" 
(Dintr'un cântec soldățesc). 7) Impreună cu 
cremenea servesc la aprins focul. 9) Vecinii 
noştri dela răsărit, cu care— ades ne-am răz- 
boit. (Şi Ivan Turbincă făcea parte din nea- 
mul lor). 11) A colora un băț în tricolor. 12) 
Ele bubue ca tunul şi merg în fruntea arma- 
tei ca să încurajeze pe soldați (Bum! Bum! 
Bum|...). 14) Aşa îmi mai îndemn calul să 
meargă, mai croindu-i şi una cu bățul pe spi- 
nare! 16) Fluviu în Franța, format din două 
vocale de acelaş fel. 19) Un „băț“ fără capăt!... 


PREŢUL 5 LEI. 


x ENERET Er IEZI 


CUPON DE JOCURI 


Nanialo gl procamols: mei ia e ea is 


Adresa 


Luna Septembrie Seria IV 


me er m rr 


TRAGERE LA TIR 


Plecând dela fiecare număr şi mergând spre centru, puneţi 
în fiecare căsuță câte o literă şi veți putea afla cuvinte cu 
următoarele înțelesuri: 

1) Eu sting focul. 2) Fructul cu carea înşelat şarpele pe 
Adam şi Eva. 3) Un fel de polițist turc (îl găsiți într'un... 
„bagaj“. 4) Care nu e mare. 5) Se scoate din lapte şi se în- 
tinde pe pâine. 6) Animal care merge cu coada înainte. 7) 
Un fel de lac care se dă pe unghii de le fac lucioase. 8) Om 
bătrân, cu părul alb. 9) De înțepăturile lor te aperi cu de- 
getul. 10) Păsărele îmbrăcate cu puf, care ies din ouă. 11) 
Armă cu care se aruncă săgeata. 12) Băutură făcută din 
struguri. 13) Râu românesc dela care vine numele Olteniei. 
14) Cât fac: 8X3—22? 15) Moş Martin care joacă tananica 
şi-i mare mâncăcios de miere... i 

Dacă ați ştiut tot, citiți cercul îngroşat — dela 1 la 15 — 
şi veți da de cea mai frumoasă pagină din revista noastră 
dragă. 


Imprimeriile Adevărul S. A. Bucureşti 


Ea Pa 
rae. ] 


à 
+ 
d 
j 
EA 


Am 


, RE y fi j m 
ES ; A a 
45 di + LE: = n = 
pr S N F AA l AR 
i E G OKA MAI | 
X 
id g h A hA 07 4 / 
A J ` i $ $ j | 
+ | P d $ n | 
; JI N b - < ` 
| / A s} 
i 


) AN A 
hunn del 


— Éj EN m y | i 


BALAURUL DIN CHINA. — O POVESTE CU prin cunoştinţele lui. Drept răsplată, mandarinul l-a i 
POZNE. — Savantul Pierin, fiind oaspetele manda- rugat să-i ceară orice. Pierin nu a voit altceva nimic, | 
rinului Hi-Ho, i-a salvat acestuia plantația de portocali decât o informație cu privire la balaurul din Along, 


UAI] 
My | 


Vll 


izbutise să-l prindă sau să-l fotografieze. Singurulom balaurul există în adevăr. Pierin, revenit în Franţa, 
care ar fi putut s'o facă, alunecase pe puntea vapo- -a scris o carte interesantă despre balaurul din China, 


IE 
[| | 


Y 


| 
| 
Í 
despre care auzise că există, dar pe care nimeni nu rului şi pierduse ocazia. Mandarinul susținea însă că 


- 


M MN 
Kiai EEANN 
indeni, rugându-l să poves- afle ştiri despre minunile din China şi se afla tot 
ui la Curtea mandarinului. timpul pe lângă tânărul savant. Directorul unui mare 


bogată, ținea mai ales să (Continuare în pagina a 2-a). 


i e ea 


——————_ 


ziar i-a propus atunci lui Pierin să 
plece înapoi în China şi să prindă 
balaurul, sau să-l fotografieze şi să 
scrie numai pentru acel ziar impre- 


siile sale. Miss Mabe!, aflând de 
acest lucru se hotărî să plece pe 
ascuns în China, spre 


Pierin. Hi-Ho la rândul lui, când 


află de sosirea lui Pierin, se hotărî 
ca să fie pe placul savantului să 
fabrice pe ascuns un balaur, ca prie- 
tenul său să aibe în orice caz suc- 


-l ajuta pe 


ces. Acelaş gând îl avea şi miss 
Mabel, dar şi directorul ziarului, 
care trimise în China pe un repor- 
ţer cu aceeaş misiune. Reporterul 


Pg 


făcu un balaur din butoaie şi îl 
manevră cu ajutorul unui submarin. 
De departe, ai fi jurat că este o 
ființă vie. Pe când făcea însă ex- 


CULTUITO:RII.NOS-T-R-I 


periențe, văzu un balaur adevărat 
pe care se grăbi să-l fotografieze. 


Continuarea în numărul viitor. 


COPII, PUNEȚI INTELIGENȚA VOASTRĂ LA INCERCARE SI TRUDA 
“VOASTRĂ VA FI RĂSPLĂTITĂ CU PREMII, CADOURI ȘI SURPRIZE 


Am anunţat în numărul trecut al revistei noastre, marile concursuri 
ce organizează fabrica „GERMANDREE PARIS" cu prilejul jubileului ei 
de 120 de ani pentru a face bucurie copiilor din Țara întreagă. 

Repetăm cele trei probleme ce trebue să le deslege copiii. 

PROBLEMA |: Cum pot trei persoane care-și datorese unul altuia 
câte 2000 lei, să achite această datorie totală de 6000 lei numai cu 
una mie, și să mai zică unul altuia: 

PROBLEMA Il: Ce urmăresc oare acele animale, 


niciun fel de legătură de rudenie între ele, — se asociază totuși ? Acei 


merçi ? 


care deși n'au 


care ne-am petrecut timpul prin munții noștri, am putut observa asociația 
ce se stabilește între diferitele păsări ale plaiurilor noastre și turmele 
de oi ce ies la pășune. De ce aceste păsări se așează pe spinarea oilor? 
Sau de ce mica pasăre Bufag, trăieşte toată vremea pe spinarea fiorosului 
rinocer, fără ca acesta să-i facă nimic? De ce monstruosul rechin, 
piratul mărilor, protejează micul peștișor, Remora, care-l însoțește în 


toate călătoriile? Care e rostul întovărăşirei acestor doi pelerini, unul 


sălbatic, altul slăbit și neputincios ? Dece s'a stabilit o asociație între 
şlorile care trăiesc în fundul mărilor, ca: actiniile, holoturile și meduzele 
cu peștii, crustaceele și viermii ? 

PROBLEMA Ill: Ce este săpunul? 


Deslegarea acestor trei probleme trebue trimisă pe adresa Fabricei 


` Germandrâe, Bucureşti, str. Bozianu, 27. 


Premiile ce se vor acorda copiilor pentru cele mai bune răspunsuri 
sunt între altele: Un premiu de 5.000 lei, un al doilea premiu de 3.000 
lei, de 2.000 lei, de 1.000 lei și 10 premii a 500 lei. Separat 120 tocuri 
rezervoare, excelente, cu penițe de aur. 

Copii participaţi cu toții la acest concurs și îndemnați și pe prietenii 
voştri să deslege aceste probleme. Puteţi mai mulți copii să trimiteţi 
într'un singur plic răspunsul dv. ca să aveți cheltueli mai mici de poștă. 

Adresa voastră s'o trimiteţi complect, scrisă limpede, Fabricei 
Germandrâe, indicând oraşul, strada, numele Dv., anul şi ziua 
naşterei, cel mai târziu până la 15 Octombrie 1938. 


A ii Mia: > ART peri a — afiha È t f- | ar- 2 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 
Inscrisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Perlodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ȘI ADMINIŞTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ! AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IY STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


5 OCIOMBRIE 1938 


No. 765 


DE VORBĂ CU CITITORII 


A INCEPUT ŞCOALA 


A început şcoala de aproape două săptămâni. Ţin 
să vă urez tuturor spor la muncă şi succes. Nu mă 
îndoiesc, că după odihna verii, care v'a priit, desigur, 
vă veți apuca de învățătură cu multă tragere de inimă, 
dând ascultare părinți:or şi profesorilor voştri. Să nu 
credeți cumva, că sunt dintre acele femei bătrâne, 
care socot că un copil nu are voie să se distreze decât 
în timpul vacanței, iar tot restul anului trebue să 
buchisească, fie că are ce, fie că nu. Din contră. Sunt 
sigură, că cel mai bun sistem este să învățați totdeauna 
lecţiile la zi, să vă faceți temele, dar să aveţi şi în 
fiecare după amiază timp vreme de o oră, sau chiar 
mai mult — dacă se poate, ca să vă plimbaţi şi să vă 
distrați citind. 

Mi-ar părea foarte rău să aflu că sunt printre voi 
copii, cari nu se duc cu dragă inimă la şcoală. Nu 
uitaţi, că este datoria fiecăruia dintre voi să învețe, 
spre a putea fi un cetățean folositor patriei. Prin 
urmare curaj şi silință. Dragii mei nepoței, Mătuşica 
voastră vă urează din toată inima: SĂNĂTATE! 

AUREL OANCEA.— Povestea ta cu Miki spiri- 
duşul este foarte nostimă şi o voi publica. Glumele 
sunt deasemenea bunicele. Nu o să te superi dacă o 
să te îndreptăm pe ici pe colo. Mai aştept veşti 
dela tine. 

MARCIAPEDI ILEANA. — Ai puțină răbdare, căci 
vom da în curând rezultatul concursului nostru de colo- 
rit. Vei afla atunci dacă desenultău este bun sau nu. 
Mă bucură nespus de mult că revista noastră îţi este 
pe plac. 

LEON DAVID.— Jocurile pot fi trimise copiate, 
dacă nu vrei să-ți strici colecția, Deslegările trebuesc 
trimise la sfârşitul fiecărei serii. Jocurile cum ar fi 
labirinturile, sau desenele enigmă nu trebuesc trimise, 
deoarece nu contează în concurs. Jocurile se trimit 
pe adresa revistei noastre, scriind însă pe plic „pentru 
jocuri“. Felicitările mele pentru reuşita la examen. 

MUNTEANU D.— Mai înainte de toate, trebue 
să-ți atrag luarea aminte, că nu trebue să trimiți pe 
o carte poştală adresată mie, deslegările jocurile. Cine 
să reție cartea poştală? Eu sau redactorul cu jocurile? 
Primim orice colaborare. cu plăcere... dacă este bună. 
Năsdrăvăniile lui Bică le scrie numai Moşu Lică. 
Dacă ai ceva anecdote bune, trimite-le! 

LUCA BORIS. — Dragul meu, am lămurit în revista 
noastră de săptămânile trecute cum se dau premiile. 


Prin urmare să ne înțelegem. Sunt sute de copii cari || 


3 


desleagă bine jocurile pe care le publicăm. Ia gândeşte-te 
că ar trebui să scrim fiecăruia în parte câte o carte 
poştală — aşa cum vrei tu — de fiecare dată când ne 
trimite deslegările. Nu am mai avea timp să scriem 
poveştile pentru revistă. In ceea ce priveşte chestiunea 
că ai vrea o minge de football sau un aparat foto- 
grafic, îmi pare foarte rău, dar nu avem de unde să 
ţi-le procurăm. Ai câştigat vre-un premiu? Desene ne 
poți trimite. Dacă sunt bunevse publică. Fotografia 
ta-o vom publica cu plăcere în revistă. 

GHIOCEL TRANDAFIRESCU.— Povestirea 
„Ninge“ o voi publica. Vei avea însă puțină răbdare, 
ca să se mai răcorească afară. Altfel se topeşte omul 
de zăpadă despre care-mi scrii că vrei să-l faci. 

SCHWARTZ ALFRED. — Pe viitor, te-aş ruga să 
fii drăguţ să scrii cu cerneală. Eu sunt bătrână şi nu 
mai văd prea bine, aşa că-mi vine tare greu să citesc 
rândurile scrise cu creionul. Rebusul nu este rău, 
dar nu este pe placul redactorului nostru care se 
ocupă de pagina jocurilor. Desenul nu prea am înțeles 
ce vrea să reprezinte. Eşti încă mic, aşa că trebue 
mai întâi să înveți să desenezi. Ai răbdare! 

BALD]JI ECATERINA. — Draga mea, deşi la noi 
nu s'a revărsat Dâmboviţa, ca părdalnicul Ialpug, totuşi 
am întârziat să-ți răspund. Sunt sigură că m'ai acuzat 
şi tu cum te-am acuzat şi eu. Glumele sunt bune şi 


vor apărea în revistă. 

IULIUS ILIESCU. — Drăguţă, mă mir cu adevărat, 
că un şcolar aşa mic a făcut jocuri atât de bune. 
Dar aş vrea să ştiu cine te-a învățat să spui neade- 
vărul că ai făcut singur jocurile. Crede-mă că nu sunt 
supărată pe tine, ci pe aceia cari te-au pus să-mi 
scrii. Tu nu cunoşti încă ortografia, căci scrisoarea 
ta este plină de greşeli, în schimb ştii să dai defi- 
niția — adică să spui ce înseamnă — cuvântul „omogen“, 
ştii că abisul este tot aia cu prăpastie şi o sumedenie 
de alte lucruri care adesea nu le ştiu nici oamenii 
mari. Fereşte-te pe viitor să te împodobeşti cu pene 
străine ! Nu te lăsa influențat de nimeni atunci când 
ți se cere să spui un neadevăr. Jocurile, deşi sunt 
bune nu le voi publica, până când nu voi cunoaşte 
pe adevăratul autor. 

Cred că suntem înțeleşi ! Nu-i aşa? 


MĂTUȘICA. 


-I MARINAR, 
? VAI ŞI AMAR. 
ŞI N'AI RĂBDARE 


Ă 
T 
| S 

EŞTE PAGINA-URMĂTOARE. 


As ve PIE 


FARĂ cerul era senin. Ca într'o adevărată 
zi de vară. Dar tot ca într'o adevarată 
zi de vară, cerul s'a acoperit deodată cu 
nouri şi o ploaie, armata cu stropi mari 
şi grăbiţi, s'a năpustit asupra pămantului. 
(me Ja fereastra casei lui, Viorel priveşte la 
ţuguii de lumânare pe cari îi fac picăturile de ploaie 
ce cad în apa adunată în gropile drumului. Şuvoaie 
de apă alunecă grăbite prin şanțul trotuarului, iar 
stropii, pe acoperişuri, se dau pe dealul de tablă şi, 
poznaşi, strecurându-se prin burlan, fac râuşor de 
apă ce se varsă în gura de canal din colțul străzii. 
Mult îi mai place lui Viorel spectacolul acesta pe 
care i-l oferă ploaial Il încântă jocul sglobiu al 
stropilor. Deaceia iată-l şi acum, când plouă, la 
fereastră privind ploaia. De-odată tresare. Vai, cum 
era să uite! Unde e vaporaşul de hârtie pe care îl 
pune deobiceiu să plutească pe apele ploii? Pleacă 
dela fereastră, se'ndreaptă spre dulapul de cărți, 
smulge din caetul de dictando o foaie şi, în două 
minute, vaporaşul este gata. | 

Dar vrea să-l facă mai frumos ca pe oricare altul. 
Ii va face şi o cârmă. Gata cârma! Acum, lipit de 
un chibrit, dintr'o foiţă albastră, un steag. Ce-ar fi 
să-i fac şi un marinar? lată marinarul gata şi botezat 
chiar: Hârtiuță. Vaporaşul se va numi „Vagabondul“ 

Ia tocul şi cu tuş îi scrie numele. Numai rămâne 
decât să-i dea drumul pe apă. Afară a stat ploaia. 
Aşa că îl poate pune imediat. Ce frumos şi-a luat 
drumul! Ca un vapor adevărat. „Hârtiuţă“, aplecat pe 
marginea vaporaşului, juri că e un marinar adevărat. 
Acum „Vagabondul“ a dispărut după colț. Viorel a 
intrat în casă, şi-a luat cartea de cetire, s'a întins pe 
divan şi a început să cetiască. Afară noaptea începuse 
să îmbrace strada în rochie de cerneală neagră... Cartea 
de cetire e pe jos. Pleoapele lui Viorel s'au încărcat 
cu plumb. Povara este grea şi pleoapele au căzut 
peste ochi. Sss! Viorel a adormit. 


Ia te uită ce minune! Nici 
nu a trecut bine colțul şi 
„Hârtiuţă“ a început a prinde 
grai. Vorbeşte ca un om 
adevărat: 

— Of, vaporaşule drag, 
dacă ai şti ce fericit sunt. 
Inainte, Viorel mă făcea din 
hârtia caetelor lui şi apoi, 
după ce se juca puțin timp 
cu mine, mă arunca în dulapul 
lui de cărți şi mă lăsa acolo 
în praf de simțiam că voi 
rămâne fără de plămâni. 
Atunci, acolo în întunericul 
dulapului, stăteam şi îmi 
plângeam soarta blestemată. 
Azi însă, când am văzut că 
mă suie în vapor, mi-a venit 
să săr în sus de bucurie. 
Ah, de când îmi doream să 
ies şi eu în lume. Şi mai 


Mihai Viteazul a fost fiul 


lui Pătraşcu cel Bun. 


TRUC PP e za 


HÂRTIUŢĂ 
POVESTEA UNUI OMULEȚ 
DE HARTIE 


de GEORGE MANOIL 


ales să fac o călătorie cu vaporul. Imi venise 
dorul acesta de ducă de când locuisem într'un caet 
de notițe de geografie. Acum iată-mi visul împlinit: 
într'un vapor, pe un fluviu, de-alungul trotuarului! 
Ah, ce frumos! 

Se bucura nespus de mult „Hârtiuţă“ şi, încântat 
peste măsură, depe bordul vaporaşului său, privia la 
tot ce îi ieşia în cale. Dar ce s'a întâmplat? S'a oprit 
vaporul! Un muc de țigară i se aşezase în drum şi, 
disperat, îl rugă: 

— Salveazâ-mă. Mă înnec! Ia-mă sus la tinel! 

Hârtiuţă nici nu stătu mult pe gânduri. Se aplecă 
peste bordul vaporaşului şi, cu amândouă mâinile, 
apucă voiniceşte mucul de țigară şi îl sui pe vapor. 
Când s'a văzut scos din apă, mucula respirat uşurat. 
L-a lăsat Hârtiuţă să se odihnească o clipă şi apoi, 
curios la întrebat : 

— Dar ce s'a întâmplat? Ce ai pățit? Că te văd 
destul de mare, parcă n'ai fi muc, ci ţigară adevărată. 

— Aşa e stăpânul meu. Bagă ţigara în gură, trage 
două fumuri şi o aruncă. E tare nervos. Azi era 
foarte necăjit. Se certase cu un domn. Deaceia mă 
strângea între dinți de credeam că mor de durere, 
cu toate că aveam pantaloni de carton. M'a ţinut 
puțin în gură şi apoi m'a aruncat în stradă. N'am 
mai putut de bucurie. La noi pe stradă, trece în 
tiecare zi un cerşetor care ne adună pe toate, ne 
duce acasă, acolo ne dezbracă iar măruntaiele noastre 
le vâră în pipa lui. Astfel scăpăm de chinul dea 
muri prin sufocare între dinții unui fumător şi apu- 
căm şi noi să sfârşim cu o moarte liniştită. 

Dar uite ghinion! In timp ce aşteptam să mă cu- 
leagă cerşetorul, a venit ploaia aceasta care m'a târât 
în şanţ şi, cum nu ştiam să înnot, au năvălit valurile 
peste mine. Când ţi-am văzut vaporul venind m'am 
aruncat înaintea lui ca să mă salvezi. Iţi mulțumesc 
foarte mult. Ai o inimă de foiţă! 

— N'ai pentru ce, răspunse modest Hârtiuţă. Acum 

nu ți-ar strica un pic de 

somn, ştii, să-ți revii niţel. 

Hai, fă bine şi te culcă. 

Mucul de ţigară bineîn- 
țeles că primi invitația şi 
se culcă, obosit, într'un colț. 

F Vaporul lunecă mai de- 
parte. Cerul era tot înourat. 

Dar într'un loc se vedea un 

colț de cer senin. Părea că 

în curând se va face iar 
frumos. lată însă că, deodată, 
se aud strigăte disperate. 

Ah, ce nenorocire! Zeci de 

furnici, agățate de un pai, 

luptau, disperate, cu valurile 
apei. 

— Atenţie la mine!, strigă 
Hârtiuţă. Staţi liniştite o 
clipă. Să prind paiul şi vă 
trag sus la mine. 

Zicând aceste vorbe. 
Hârtiuţă se aplecă şi înhăță 


d ” 
i i ie i 
Se i l e E e. — = iii Si s Ar 


“d 


cu putere paiul cu furnici cu tot. Dar era prea greu. 
Cât p'aci să-l tragă şi pe el jos. Işi încordă toate 
puterile, de erau să-i plesnească liniile de pe el. In 
sfârşit. Iată toate furnicile — vreo treizeci — pe 
bord. Nici n'au putere să vorbească. Doar una, ceva 
mai grăsuță — începe vorba: 

— Mulţumesc. De-o mie de ori: mulțumesc! Vai ce 
soartă blestemată! Azi era tocmai ziua de nuntă a 
reginei noastre, Furnica III. Tocmai lucram la muşu- 
roiul în care urma să locuiască imediat după nuntă. 
De o lună muncim fără întrerupere. Eram aproape 
gata. Numai fațada mai trebuia acoperită cu iarbă 
verde. Când, deodată, cade ploaia asta năzdrăvană! 
Cum eram în vârful muşuroiului, ploaia ne-a cărat 
imediat la vale, Dacă nu întâlniam paiul acesta, de 
mult eram moarte. Şi, sigur, muriam cu el cu.tot 
dacă nu-ți întâlniam vaporul. In numele prietenelor 
mele leşinate îți mulțumesc din toată inima. Şi acum 
dă-mi voe să-ți fac un compliment: nu credeam să 
poţi fi atât de voinic ca un... carton. 

— Lasă, te rog, laudele. 
Mă bucur că am putut să vă 


— Ce ne facem? ce ne facem? Incepură să se vaite 
furnicile. 

— N’aveți teamă. Decât să bocim, mai bine să 
scoatem afară apa din vaporaş, hotărî Hârtiuţă. 

— Grea şi nefolositoare muncă, spuse mucul de 
țigară. Doarece ploaia ce va cădea, va pune altă 
apă'n loc. Adevărul este că suntem prea mulți şi 
împiedicăm bunul mers al vaporaşului. Câţiva trebue 
să coboare. Eu unul sunt gata. 

— Eu deasemenea, se oferi peştişorul. 

— Firesc este să ne dăm câteva dintre noi, spuse 
furnica cea grasă, căci noi suntem prea multe. | 

— Nu va părăsi nimeni vaporaşul, ordonă Hârtiuţă. 
Cine coboară este ca şi pierdut. Mai bine ascultați-mi 
planul. Să apropiem partea de sus a pereţilor vapo- 
raşului, să facem un fel de acoperiş care să împiedice 
astfel ca ploaia să mai pătrundă înăuntru. 

— Bună ideie, strigară cu toţii în cor. 

După cinci minute de muncă încordată, pereţii moi 
de hârtie fură uniţi în partea lor de sus şi vaporaşul 


fu astfel ferit de năvala 
stropilor. Câteva furnici în- 


? fiu de folos. Acum odihneşte- genunchiară si cu lacrimi în 
în ai atita: până. când. voma ochi mulțumiră lui Dumne- 
, zeu. 
ge pe. Teen punin simp. Pisis 
nu se mai auzi lovind în 
iată că se auzi o altă voce pereții vasului. Au desfăcut 
plângătoare: acoperişul. Un cer senin se 
AST PEDE AP GER I E RIT găsia deasupra capului lor, 
b rh batai, ti ey iar un curcubeu anunța vesel 
un, Şi ia-ma cu tine pana pacea dintre cer şi pământ. 
la primul lac sau prima baltă Au împins pereții la loc. 
ce o vom întâlni în drum, Acum o altă bucurie. Văzură 
căci aci, în apa asta. mică, că plutesc pe apa unui lac, 
á Linie că nk sate albastru ca cerul, aflat la 
Hârtiuţă, mirat că idea marginea unei grădini minu- 
$ nate. 

cine-i vorbeşte, privi în apă. — E timpul să ne apropiem 
Ce să vadă? Un peştişor, de mal şi să debarcăm, zise 
plăpând şi negru, plângea furnica cea grasă. i 
în fața lui. Intr'o clipă fu — Eu nu mai am nevoie 
şi peştişorul sus pe vapor de debárearo; -anjagi coborit, 
Po spuse peştişorul care sărise 

| — Bogdaproste! — spuse de-acu în apă. 
| acesta uşurat,  văzându-se S'au dat jos furnicile şi 
scos din apă. cu lacrimi în ochi sau 
| — Cum de ai ajuns prin despărțit de bunul Hârtiuţă. 
| apele noastre? întrebă Hârtiuţă. Mucul de Viper, Lose în braţe de furnici, s'a despărțit 

p — Povestea-i simplă. Stăteam, într'un borcan cu şi el cu regret de vuporaşul salvator. 


apă, pe fereastra casei. In clipa'mn care începuse să 
plouă, pisica stăpânei, care era atunci pe stradă, a 
sărit, prin fereastră, în casă. In săritură, a dat peste 
borcanul în care mă aflam eu şi m'a trântit în stradă. 
Apa din borcan m'a tras spre şanțul trotuarului iar 
apa ploii m'a îmrins până aci, de unde ai avut marea 
bunătate să mă ridici... Ah, ce apă murdară am în- 
ghiţit şi prin ce gunoaie am trecut! Mi-era frică să 
nu iau vreo boală. Dumnezeu mi te-a scos în cale! 

Dar, de-odată, la ultimul cuvânt al peştişorului, 
cerul care părea a se însenina, îşi luă iar coloare de 
plumb şi o nouă armată de stropi, mai numeroasă şi 
parcă mai îndârjită, porni din nou contra pământului. 

La această întorsătură, Hârtiuţă nu se aşteptă. O 
teamă mare îl cuprinse şi păli rău de tot. Stropii 
tăbârau cu furie în vaporaşul care, spre disperarea 
tuturor, începuse să se umple cu apă. Apele creşteau 
şi amenințau să-l scufunde. 


— Acum ce ai de gând să faci? Il întrebară pe 
Hârtiuţă. 

— Imi pare rău că nu pot veni cu voi. Eu însă 
mă duc, Î împins de dorul meu de ducă să cutreer zările 
şi, dacă voi avea noroc, să ajut pe cei ce-i întâlnesc 
în nevoie, în drumul meu. Aşa dar vă las cu bine, 
amici neuitați | 

— Drum bun, mândrule erou, îi urară toți, din 
toată inima. 

Pe o piatră, un porumbel, care luase parte la des- 
părțirea lor, îi strigă şi el: 

— Călătorie minunată, suflete nobil! 

Vaporaşul lui Hârtiuţă se depărtează încet, încet. 
Abia se mai vede. E cât un punct. Un punct mic, 
mic de tot. 

'E linişte. In întunericul odăii se vede doar ca- 
dranul alb al pendulului. Mobilele îngână cântecul lor 
de singurătate. Scârţie divanul. Viorel s'a întors pe 
partea cealălaltă. Pare supărat puțin. Ii pare rău că 
s'a sfârşit visul cu Hârtiuţă. 

GEORGE MANOIL 


STRĂJERI! îm 
Pagina a 6-a e pentru Voi. 


Ca 
Rip Pt 


| 
PENTRU STRĂJERI | 


IN JURUL PAVILIONULUI 


BIAVILIONUL național! 

$ Simbolul sfânt al unei 
țări întregite, al unui 
popor isteț şi blând 
devotat unui Rege mare 
N mnnannaroS şi falnic ! 

Intăiul fior al vieţii frumoase de 
străjer, l-am simţit lângă mândrul 
nostru tricolor. 

Multe fapte impresionante se 
cuprind în programul străjeriei, 
dar acel fapt care mă atrage mai 
mult este ridicarea pavilionului. 
Toate ridicările şi coborârile pavilio- 
nului, îmi sunt clare în minte. 

Parcă văd şi acuma, ridicarea 
pavilionului  într'o frumoasă 

In curtea 
stăteau în 


dimineață de primăvară. 
şcolii, 


toate elevele 


cuiburi şi centurii. Soarele strălucea 
blând ve cerul albastru ca safirul. 


Mi se părea că s'a oprit un moment 
să privească uimit farmecul clipei 
solemne. 


După darea raportului şi a devizei, 
a răsunat în liniştea dimineţii, 
cuvântul comandantului. 

Apoi Tatăl Nostru şi Imnul Regal. 


In timp ce se cântă Imnul, 
pavilionul se înălța încetişor până'n 
vârful  catargului. In momentul 
acela am simțit o căldură, care a 
izbucnit spontan. Incălzită de flacăra 
sfântă a patriotismului care pe 
nesimţite mi-a inundat sufletul, mă 
uitam cântând spre pavilion şi îmi 


îmchipuiam că se înalță până în 
zările albastre. Sub cutele falnicului 
drapel eram strânse cu toate şi 
unite în gânduri şi simțiri. In timp 
ce tricolorul fâlfâia în zefirul blând 
al primăverii, străjerele plecau în 
aceiaşi ordine şi disciplină, precum 
veniseră. 

In inimile tuturora răsunau, cu- 
vintele frumoase ale comandantului 
şi simbolica deviză: CREDINȚĂ 
ŞI MUNCĂ PENTRU. ȚARĂ ȘI 
REGE ! 

Spre noi străjerii se îndreaptă 
privirile țării. 

“Noi formăm un zid nepătruns în 
jurul Comandantului nostru suprem: 


Majestatea Sa Regele Carol II-lea, 
Marele Străjer al Ţării! 


HHH 


STRĂJERUL ȚĂRII 


O ! tu copil din straja țării | 
Ce stai păzind pământul ei 

Priveşte în întinsul zării 
Să vezi pe toți duşmanii ei. 


Sănătate ! 
RAISA A. TUHONSCHU 
elevă străjeră 


Să fii oricând gata de luptă 
Să aperi pe toţi fiii ei 


Că te-ai născut din pui de lei. 
Străjera STROESCU MARIA 


PEPI HHHH HHH oo 


PRIETENII REVISTEI NOASTRE 


Comuna Mirceşti este locul 
natal al lui Vasile Alecsandri. 


pa . . . v > 
Să nu se uite niciodată 


Zi ZA = 


CRI-CRI 


N'a început încă să ningă — pe 
câmpie, dar lui Greeruş îi cam este 
răcoare. Prinţişorul Zefir a pornit 
mai zilele trecute, într'o carîtă de 
sticlă, cum e cerul. A luat cu el mai 
toate florile vesele şi înmiresmate. 
S'au despăţit cu greu. Florile se 
rugau de Greeruş să vină cu ele, în 
țara cu Soarele veşnic. Chiar Zefir 
l’a poftit în carîta cea trasă de cai 
într'aripați. Dar Greeruşul cri-cri, 
prietenul nostru cântăreț, a rămas. 
Şi-acum îi pare rău, grozav. Uite- 
aici, şedea macul purpuriu, dincolo 
Garofița firavă! De toate florile îşi 
aminteşte, acum, când trece prin 
câmpia pustie, peste care suflă Cri- 
vățul, din ce în ce mai rece. 


E sgribulit, bietul Greeruş. Cu 
lăuta la spinare se-ascunde după o 
piatră. Nici un fir de iarbă verde! 


Priveşte cerul: cenuşiu. Nu ştiu 
cum, i se-arată însă, de-odată, carîta 
Zefirului — cum coboară, lin, lin, în 
cântările florilor, pe care el le ştie 
aşa bine. A pogoriît carîta şi florile 


„doge ii oii ai caii 


£* S ani E aa 


îl iau pe sus, pe Greeruş! Dragile 

de ele, nu lau uitat. Apoi, carîta se 

ridică — şi sboară, sboară, uşor — 

spre tărîmul cel veşnic însorit... 
.". 

Amorțise bietul Greeruş lângă 
piatra din câmpie. Noroc că au dat 
de el furnicile — dela furnicarul din 
apropiere. L-au luat cu ele, lau în- 
viorat cu o băutură vrăjită — şi, până 
la urmă, s'a trezit Greeruş! Nu era 
în țara cu soare şi verdeață! Era la 
furnicil|... a. 

L'au dus la împărătița Furnicel, 
care la poftit să-i fie oaspete şi 
cântăreț, pe iarnă. S'a înclinat 
Greeruş — şi, întovărăşindu-se cu 
lăuta, a cântat: „Povestea floricicăi 
de cais“... 


FLORICICA DE CAIS 


Floricica de cais venise, în pri- 
măvara ceea, tocmai de pe tărâmul 
celălalt al Firii. Ea nu-şi amintea 
mai mult decât povestea ei, pe care 
i-a spus-o un fluturaş colorat. Flu- 
turaşul ştia povestea dela greeraşul 
Cri-cri. In tărîmul celălalt al Firii, 
o zână în straie de lumină închipu- 
ise într'o zi o domniță, mică tare. 
O îmbrăcase numai în străițe albe. 
Avea plete argintii şi-o cununiță 
din bobițe aurii. Floricica de cais, 
o botezase zâna. 

Apoi, dinpreună cu mii de flori- 
cele, pogorise din cerul limpezit de 
nouri, jos pe pământ. Aci, le-aşteptau, 
nerăbdători, prichindeii din munte, 
Aveau la ei căldăruşe cu clei de 


copac. Repede-repede, au prins a 
urca floricelele albe şi roze şi viorii, 
prin ramurile pomilor din grădini, 
prinzându-le pe crenguţe cu câte-o 
gămălie de clei. Şi tot prichindeii 
neobosiți le-au cântat un cântecel 
minunat. Floricelele l'au desprins, 
repede. A doua zi, când era să so- 
sească zâna Primăvară, aveau s'o'n- 
tâmpine în cântări. 

A venit zâna, au trecut zilele şi 
nopțile, până'atr'o zi, când s'a nă- 
pustit asupră-i o albiniță. S'a spe- 
riat amarnic floricica de cais. Dar 
după o vreme, a simțit un dor de 
călătorie, cât mai departe... S'a des- 
prins, uşor, de crenguță. N'a sburat 
tocmai departe. Jos o aştepta un 
prichindel. El i-a smuls rochița albă, 
argintie şi s'a făcut nevăzut. Flori- 
cica de cais — de spaimă — a căzut 
lângă o piatră şi şi-a dat sufletul, 

Tot Cri-cri mai spunea — în po- 
veste — că, din străițele florilor de 
tot soiul, prichindeii din munte îm” 


plinesc aripioarele fluturaşilor. Dar 
poți ştii, cumva ? 


N. PAPATANASIU 


ao qw 
Casierii. 
— Caut un casier. 
— Abea acum câteva zile ai 


angajat unul. 
— Păi tocmai, pe ăla îl caut. 


GLUME şi MINUNĂŢII, 
De'ntorci pagina vei găsi. 


a ll a d a TS a O E vaJ U or = pampas 
Ta y NERA a, a i îti dia. “aa E eg CAEI E, T 


MINUNĂTII 


1. Generalul René Dominic Vandamme a fumat în vreme de 38 de ani 
60.000 de pipe. Generalul avea obiceiul să nu fumeze decât de două 
ori cu, aceeaş pipă. i 

2. Tânăra Mary Nalon din Ansonia (Connecticut-Statele Unite) are 
genunchii astfel formaţi, încât fiecare din ei seamănă cu obrazul unui 
copil. 

3. In Japonia este obiceiul să se puie pe capul acuzaților o pălărie 
uriaşă, care le ascunde complet faţa spre a nu fi recunoscuţi. 

4. O eroare filatelică interesantă este aceea care se vede pe timbrul 


DESENUL G Ed D U 


MAGIC 


Iată un nou desen magic. Coloraţi spaţiile 


Poezii frumoase. 


în felul următor: 0) să fie colorat cu alb; 1) 
să fie colorat cu albastru ; 2) cu roşu; 3) cu 
cafeniu; 4) cu verde deschis şi 5) cu negru, 


Veţi vedea ce veți obține 


SA ZIS 


NASPA EN 


Oră 


(d 
k: A 7 S e Sgârcit 
| (N | Ci PT 7 cre aa 
; Oa LTA g Ab pda A pita A înghiţit u 
CA P/I LNN — Mi-a căzut pe picior şi am — Papai sgârcitul acesta? Dă-i 
à bătături. alt ac şi să tacă din gură. 


pentru poşta aeriană, tipărit de Olanda în 1933. Eli 
pusă pe dos. 
5. Iată cât de curioasă este coafura unui fulah, loc 
Francez. 
6. Calul acesta, care trăieşte în California şi se n 
are coama și coada lungi de câte 4,50 metri. s 
7. Ați putea spune acest cuvânt? El este format 
înseamnă în limba maghiară „cei mai de neimpăcat* 


DE-ALE LUI BICĂ 


ZANZIBARUL 


Bică vine dela şcoală 

Şi cam vesel nu prea pare, 
Incât mama cum îl vede 

Il întreabă grabnic ce-are ? 


— Ce-i cu tine, dragă Bică, 
De-ţi citesc pe chip amarul? 
— Am luat 3, căci n'am ştiut 
Unde este Zanzibarul. 


— Foarte bine, zice mama, 
Mulţumesc celui de sus, 
Altădat” să ştii, băete, 
Lucrul tău unde l-ai pus. 


MOȘU-LICĂ 


Pisica bună. 


— E bună pisica ta? 
— Atât de bună, în- 
cât i-e frică de şoareci. 


Neînțelegere 


La grădina zoologică 
înaintea cuştei ursului: 


— Tăticule, ce face 
ursul ? 


— N'auzi ?Mormăie... 
— Şi cât o să mai 
mormăie?... 


a avionului este 
itor din Sudanul 
wmeşte „Marchiz“ 


in 31 de litere şi 


Nu-i nimic coniță! 


— Ileano, nu vezi că pe scau- 
nul ăsta stă praful de un deget? 
— Nici nu se putea altfel co- 
niță. N'a şezut încă nimeni pe el. 


Nerăbdare 


— Bine Mariţo, de- 
un ceas tot sun. Ce 
Dumnezeu, nu înţelegi 
româneşte? 


Om de treabă. 


— Trebue să ştii că 
eu nu vorbesc de rău 
pe nimeni. 

— In schimb vorbeşti 
toată ziua despre tine. 


La școală 


— Andreescule! N 
meşte-mi una din pro 
prietățile apei? 

— Când te speli î 
ea, devine murdară! 


Sfatul doctorului. 


— Doctore, -dacă 
dorm pe partea dreaptă 
mă junghie ! 

— Culcă-te atunci pe 
partea stângă. 


CC NS 


(Reconstituire) 


3 
E 
E: 
= 


> 


— Un domn doreşte 
să vă vorbească la te- 
lefon. 

— Spune-i că nu mă 
poate vedea... 


Deșteaptă fetiță 


MICA LIA: 
— Tăticule, când m'am 
născut eu? 
— La 3 Iulie. 
— Ce curios, tocmai 
la ziua mea! 


E? * 


Tăticul tocmai desenase un animal frumos; dar Dorel, neastâmpărat ca 
totdeauna s'a apucat să-l taie cu foarfecele. — Iată ce a rămas din bietul desen... 
Tăiaţi bucățile rămase (sau copiați-le) şi încercaţi să le aşezaţi cum erau 
la început, ca să vă dea desenul întreg. Ce animal reprezenta el? 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET 


19. 


Allan continua să înainteze fără să ție seama de 
împrejurări. Jarock îl opri însă, spunându-i: 

— Intoarceţi-vă domnule căpitan, s'ar putea ca săl- 
batecii aceştia ne-au întins numai o cursă... 

Allan deși era cuprins de o furie fără margini 
împotriva sălbatecilor aceia, voind să răsbune toate 
suferinţele îndurate de el și tovarășii săi, precum şi 
de celelalte victime necunoscute, căzute în ghiarele 
acestor demoni, se stăpâni și reveni lângă Jarock. O- 
boseala îl făcu să cadă ca o cârpă la pământ . 

Soarele răsărea, colorând în roșu orizontul. 

— Dumnezeu fie binecuvântat, spuse 
Sandy, închinându-se cu fața întoarsă spre răsărit. 

— Amin! răspunseră în cor tovarăşii săi, cari cu 
câteva minute înainte nu mai crezuseră că vor fi sal- 
vaţi vreodată. | 
Se vorbeşte despre Infernul lui Dante, spuse 
gânditor Tom. Cred că noi am trecut cu adevărat 
chiar prin mijlocul lui. 

„— Nu zău... și nu ai vrea să te reîntorei spre a lua 
ceva din comorile aflate în peşteră, întrebă Allan cli- 
pind şiret din ochi. 

— Nu, zău că nu. De ne-ar ajuta numai Dumnezeu 
să scăpăm cu bine depe insula asta blestemată și fac 
legământ că las lui Roaneck toate bogăţiile pe care 
le-am văzut. 

— Cred că o să mor, spuse atunci Tom Bevis cu 
voce stinsă. Nu mai pot resista. Mi-e foame şi mi-e 
sete... 

'Spunând aceste cuvinte Tom căzu pe spate leșinat, 
alături de Sandy. Amândoi băeţii păreau că dorm. 
Jarock nu spunea nici un cuvânt. Allan era singurul 
care se mai ținea în picioare. Avea voința dârză să 
învingă. Scruta zarea, sperând că de undeva depe în- 
tinsul apelor îi va veni salvarea. Se afla în punctul 
cel mai înalt al colinei, de unde putea vedea întinsul 
oceanului până la mari depărtări. Și iată, că într'ade- 
văr, speranţele lui Allan aveau să se împlinească. Gâ- 
tuit de emoție, strigă: 

— Seculaţi-vă băeţi! O corabie! Cine mai vorbeşte 
„de moarte? 


CAPITOLUL XXIV 
UN VAPOR 


Nu mai avem nevoie să descriem bucuria fără 
margini a lui Jarock şi a celor doi băeţi, când au aflat 
din gura căpitanului vestea îmbucurătoare. Au sărit 
dintr'odată în picioare, cașicum nu ar fi fost nici- 
odată obosiţi, nemaisimţind foamea și setea. Toţi pa- 
tru priviau acuma cu atenţia încordată în direcţia in- 
dicată de Allan. Catargele navei se vedeau acuma clar. 

— Nu este oare o pânză, aceea care adie în vânt? 

— Fără îndoială! 

„— Noi nu vedem nimic, spuseră întrun glas Sandy 
și Jarock. 

Drept orice răspuns, Allan întinse brațul drept în- 
tr'o direcție pe care o fixa de multă vreme. Și iată, 
că toţi patru văzură la orizont, nu o pânză de corabie, 
ci fumul unui coș de vapor, care naviga cu toată 
viteza. 

-— Curaj, urlă Jarock. Este un vapor! 

O bucurie nebună îi cuprinse pe toţi. Cei doi băeţi, 
cari până atunci păruseră sfârşiți, începură să dan- 


Moldova a fost întemeiată 


in-1306 de Bogdan-Vodă. 


poetic | 


|. 


if- 


seze, sărind ca nişte copii în jurul lui Allan. Erau cu 
toate acestea prea obosiţi pentru ca dansul lor să 
poată dura. După câteva clipe trebuiră să se așeze 
pe jos. Faţa lui Tom se întunecă. á 

— Ce ne facem dacă pățim ca data trecută și nu 
vom fi observați? ; 

Spaima îi cuprinse pe toți la acest gând. Au mai 
trecut câteva minute, de aşteptare apăsătoare, în care 
timp. nimeni nu îndrăznea să spuie ùn cuvânt. Căpi- 
tanul îşi recăpătă şi de data aceasta stăpânirea de 
sine şi spuse cu glas tare şi plin de încredere: 

— Priviţi băeți! Vaporul vine încoace. Sunt sigur 
că este nava de răsboi „Pantera”. 

- „Pantera”, spuscră ceilalţi trei întrun glas. 

— Exact! O recunosc. Este vasul care a fost trimis 
în căutarea noastră de către guvernul australian. A- 
mintiţi-vă de ştirile primite prin radio. Nici un alt 
vas nu ar fi îndrăznit să se avânte prin meleagurile 
acestea. 

Intr'adevăr, pata întunecată care se văzuse la în- 
ceput la orizont se mărise simţitor. Privirile naufra- 
giaţilor erau fixate asupra lui. Inimile băteau cu pu- 
tere. 

— Credeţi că vom fi văzuţi? spuse Tom îndoelnic. 
Dacă le-am putea face semn într'un fel oarecare. Să 
găsim un mijloc de semnalizare... 

Aparatul de radio pe care l-am construit a fost 
distrus de demonii aceștia, întrebă Allan. Voi mi-aţi 
spus-o! 

— Intradevăr, nu avem nici un mijloc spre a a- 
nunţa pe cei dela bordul vasului că ne aflăm aci, sus- 
pină Tom. 

— Gândeşte-te Tom, că de ar fi fost chiar ca apa- 
ratul să rămâie neatins, tot nu am fi putut să străba- 
tem jungla, trecând printre diavolii aceștia sălbateci. 
Nu am avea timpul necesar. Și apoi, sar fi putut, ca 
sălbatecii să fi distrus totul după plecarea noastră a 
tuturor. Așa că în nici un caz nu ne-am fi putut folosi 
de aparatul de radio-emisiune. 

Urmă un moment de tăcere. Allan stătea încruntat. 

— Dacă nu mă înșel, isbucni atunci Jarock, vasul 
este îndreptat chiar spre locul unde ne aflăm noi. De 
am avea măcar aici binoclul. Am vedea ce se întâm- 
plă la bord și am știi ce să facem... 

La un moment dat, faţa lui Sandy se lumină de un 
surâs. 

— Am găsit! strigă el cu atâta putere, încât tova- 
răşii săi se speriară, crezând că a înnebunit. 

— Ce ai găsit? întrebă Allan. 

Sandy nu era însă în stare să răspundă şi dansa rå- 
zând. In cele din urmă isbucni: 

— Putem transmite ştiri cu ajutorul heliotelegra- 
fiei. Nu uitaţi că dispunem de o mulțime de oglinzi 
de argint. Putem transmite cu ușurință un S. O. S. 
care ar fi recepționat de cei depe „Pantera”. Avem 
doar de a face cu marinari ai flotei britanice. Işi vor 
da imediat seama despre ce este vorba. 

— Bravo Sandy, strigă căpitanul. Ai cáp, nu glumă. 


Cum de nu m'am gândit imediat la soluţia asta! Re- 


pede Tom, coboară în peşteră şi adu o oglindă. 

Tom nu aşteptă să i se spuie de două ori şi dispăru 
în grotă. Oboseala, disperarea, toate sentimentele de 
neîncredere nu mai existau. 

— Credeţi că mesagiul nostru va „putea fi transmis 
la distanță atât de mare, întrebă temător Sandy. 


sui, tai i 


CO E i i N 


> A 


— Nu ţi-aş putea răspunde cu siguranță. Cu toate 
acestea știu cazuri când sau putut transmite tele- 
grame cu ajutorul heliotelegrafiei la distanțe de 70 de 
mile şi aceasta uzând de o oglindă de cinci degete în 
diametru. , 


— Şi la ce distanţă se află actualmente nava de in- 
sulă? 

— La cel mult 15 mile... cu aproximaţie. 

Tom reveni după cinci minute, leoarcă de sudoare, 
dar având în mână o oglindă de aproape zece degete 
în diametru, pe care o smulsese cu greutate din pe- 
retele peșterii. 

Allan luă imediat oglinda și începu să lucreze. Sis- 
temul era acesta. Razele de soare cădeau în oglindă şi 
erau reflectate de aceasta spre locul dorit de acela 
care o mânuia. De data aceasta însă lucrurile nu 
mergeau chiar atât de ușor, căci soarele nu se ridi- 
case prea mult pe cer, așa că nu puteau să cadă 


exact pe oglindă spre a fi îndreptate apoi prin reflec-: 


tare unde doriau cei patru. Dar nevoia este mama în- 
țelepciunii. După un răstimp de strădanii care erau 
departe de a fi încununate de succes, văzând că nu 
primește nici un răspuns din partea celor dela bordul 
vasului Allan se întoarse descurajat spre tovarășii 
săi. 

— Nici un răspuns? întrebă Tom. 

— Nimic! răspuns Allân. Mai adu-mi o oglindă. Am 
nevoie de două reflectoare. 

Tom mai aduse o oglindă, pe care o instală pe o 
mică înălțime din apropiere. Razele soarelui erau 
primite de această oglindă, îndreptate spre cea de a 
doua, care apoi le trimitea asupra navei. lată, că 
după câteva minute sărmanii naufragiaţi primiră răs- 
punsul atât de mult așteptat. 

— Dumnezeu fie lăudat, isbucni Jarock nebun de 
bucurie. 

Intre timp însă, duşmanii cari se ascunseseră prin 
apropiere, şi-au dat seama de slăbiciunea adversari- 
lor lor. Văzând că albii sunt preocupaţi de oglinzile 
acelea, au prins curaj și au început să se apropie. In 
clipa în care cei patru naufragiaţi au primit prima 
ştire dela bordul vasului, o ploaie de săgeți căzu în 
jurul lor. Una dintre ele era cât pe ci să-l lovească pe 
Allan. Un urlet sălbatec se ridică din împrejurimi, iar 
ochii ageri ai celor patru sburători văzură umbre care 
n tupilau, încercând să ajungă până pe culmea co- 
inei. - 

Nu erau mulți la număr. Dar cei patru eroi nu ar 


11 


fi putut să resiste multă vreme atacului lor, mai ales 
că erau lipsiţi cu totul de arme. Erau vreo 30 de săl- 
bateci, cari îşi dăduseră seama că adversarii lor nu 
mai pot opune nici o rezistenţă şi cari încercau acuma 
să-i ucidă. Diavolii negri dădeau un ultim atac asupra 
poziţiei celor patru tovarăși. 

— La pământ, urlă Allan, care nu-şi pierduse stă- 
pânirea de sine. Săgeţile sunt veninoase... 

Ordinul fu ascultat, în timp ce Allan se retrăgea cu 
cele două oglinzi în mijlocul unui grup de stânci de 
unde putea să-şi continue transmisiunile. 

— Priviţi, murmură Allan în cele din urmă. Am 
fost văzuţi  depe vas. Se apropie cu o viteză de a- 
proape 30 de noduri pe oră. Admirabil! 

— Cheerioo! strigară tovarășii. 

Tom, nemaiputându-se stăpâni se urcă pe o stâncă 
şi începu să-şi agite braţele. In clipa următoare, că- 
pitanul, dându-și seama de pericol îi strigă: 

— Jos Tom! Ai înnebunit? 

Băiatul nu apucă să se trântească la pământ, când 
douăzeci de săgeți căzură exact pe locul unde stase 
cu o clipă mai înainte. Situaţia era numai în aparenţă 
foarte bună. Deşi ajutorul celor depe vas era nespus 
de însemnat pentru cei patru, totuşi, dacă marinarii 
nu debarcau la timp, aveau să găsească numai patru 
cadavre ciopârțite de sălbateci. 

Cu ce să se fi apărat? Cu o frântură de spadă și cu 


o vergea de fer? Norocul celor patru era, că sălbatecii 


priviau cu frică la razele de lumină aruncate de o- 
glinzile căpitanului şi credeau că au de a face cu o 
nouă vrăjitorie a albilor. Panica pusese din nou stă- 
pânire pe sufletele lor. Erau cât pe ci să fugă, când 
unul dintre ei văzu nava care se apropia cu toată vi- 
teza. Cuprinși atunci de o furie nemaipomenită, de 
furia disperării, eşiră din ascunzători, cu arcurile în- 
tinse şi cu sulițele în mâini. Allan înțelese că erau 
pierduţi, dacă nu se întâmpla o minune. Transmise 
de îndată ştirea, vasului, care se afla la mică distanţă: 

— Sălbatecii ne atacă. Sunt la poalele colinei. Si- 
tuaţia este disperată. 

Abea transmisese mesagiul său, când o săgeată lovi 
în plin una din oglinzi, distrugând-o. Sălbatecii înce- 
puseră să se apropie de asediați. In clipa aceea, când 
urletele lor erau mai amenințătoare, o limbă de foc 
isbucni pe bordul navei și o bubuitură înfiorătoare 
făcu să se cutremure împrejurimile. ) 


P D g 


dl 


4 A, SE GLA 

Alte două bubuituri tot aşa de puternice urmară de 
îndată. Stâncile dela poalele colinei fură aruncate în 
aer de ghiulele trimise de tunurile navei, iar mâna de 
sălbateci zăcea întinsă la pământ. Mai toți erau răniți 
sau morți. Puļinii cari scăpaseră teferi fugeau dispe- 
raţi spre junglă, căutând să se ascundă cât mai re- 
pede cu putinţă. 

Cei patru naufragiaţi înțeleseră că aceasta le era 
salvarea. Ingenunchiară şi mulţumiră lui Dumnezeu 
pentru bunătatea sa fără margini. 

Intre timp, nava de răsboi se apropiase cu totul de 


(Continuare în pagina a 14-a) 


O patesti: minga 
aaeh găsi. at totik detii 


Kr Sart 


Mri 


(SP 
Băeţaşul ăsta-i Bică Tot încearcă de trei zile Patinajul e frumos 
Năzdrăvan şi fără frică. Patinajul cu rotile. Dar e şi periculos. 
a A xi - : sag E ; ML ua ; : E A D s a as $ y sia | 

Vreţi dovadă ? Ia priviţi Lily tocmai trece-acum Un gând iată îl străbate: 

Pe Bică unde-l găsiţi. Cu o minge mare'n drum. Mingea'ş va lega la spate. 

Şi de-o fi să cadă iar, Mingea îl va apăra: Chiar aşa s'a întâmplat. r 
Va fi moale pe trotuar. Va cădea exact pe ea. Dar să vezi lucrul ciudat: | 


Mingea — din gumă făcută — — Tocmai 'n lada cu ciment. — Vrând cu dânsul a glumi — 
Il aruncă'ntr'o minută Iar zidarul la moment Calm începe a-l zidi. 
MOŞU-LICA. 


Moliere este cel mai mare scriitor i l 
de comedii al Franței (1622-1673). 12 | 


———————————— ——— - — E N sj ha 


fost odată... dar nu prea 
de mult, că de sar fi 
întâmplat de mult, cu 
siguranță că aş fi uitat 
întâmplarea şi nu aş mai 
fi ştiut să v'o povestesc 
şi "vouă. Prin urmare, acum câteva 
zeci de ani, trăia într'un oraş oare- 
care din Italia, un cerşetor faimos 
pentru deşteptăciunea lui. Omul 
acesta — spune -se — fusese pe vre- 
muri bogat şi învățase carte multă, 
dar din cauze pe care nimeni nu le 
ştia, ajunsese să cerşească la uşile 
oamenilor şi să-şi câştige din greu 
bucățica de pâine, muncind azi aici, 
mâine colea, după cum se întâmpla. 

Intr'o iarnă, nevoile erau mai 
grele decât oricând pentru sărmanul 
om, care ajunsese atât de slab, în- 
cât se ținea de ziduri ca să nu cadă 
atunci când nevoile îl scoteau în 
drum. 

In acelaş oraş trăia un bucătar, 
gras şi voinic, rumen şi frumos, care 
era vestit în tot cuprinsul pentru 
mâncările bune pe care le făcea, 
dar şi pentru răutatea lui. Omul 
acesta, care avea pe mână toate 
bunătățile de ale mâncării, ale unui 
mare han din oraş, nu ar fi datnici 
o fărâmă de pâine unui om.la nevoie, 
dar mi-te să fi dat un blid de 
ciorbă. Intre bucătarul gras şi voinic 
al hanului şi cerşetorul slab şi 
sărman, era o duşmănie veche. 
Bucătarul, care după cum v'am spus 
avea un suflet hain, deschidea larg 
uşa bucătăriei sale de îndată ce-l 
vedea pe cerşetor cotind după colțul 
străzii. Ştia că mirosul ademenitor 
al bucatelor va spori chinul stoma- 
cului sleit de foame al sărmanului 
şi lucrul acesta îi făcea nespus de 
mare bucurie. 

Iată aşa dar, că în iarna năpraznică 
despre care am scris mai sus, 
cerşetorul nostru o ducea mai greu 
decât oricând. Mânca rar şi atunci 
când avea ce îmbuca, nu era decât 
un codru de pâine, pe care îl dădea 
din milă vreo gospodină, căreia-i 
făcea câte o treabă, spărgând lemne 
sau cărând apa în donițe. 


13 


Intr'o zi, după ce 
făcuse treabă unei 
gospodine, aceasta, 
mai miloasă decât 
suratele ei, nu se 
mulțumi să-i dea 
cerşetorului numai 
un codru de pâine, 
ci-i dădu o pâine 
întreagă, mare, 
frumoasă şi rumenă. 
Omul nostru era 
fericit, căci avea de 
mâncare pentru două 
zile. Şi strângându-şi 
comoara la piept o luă iavaş, iavaş 
pe străzile oraşului spre culcuşul 
său care era sub un pod. 


Drumul său ducea însă prin fața 
hanului unde-şi făcea slujba 
bucătarul hain. Acesta, de cum îl 
văzu cotind colțul străzii, deschise 
larg uşa bucătăriei, lăsând să 
pătrundă în stradă mirosul ademe- 
nitor al unei fripturi de purcel, care 
sfârăia într'o tavă. Ce să mai spun: 
mirosea atât de fru- 
mos friptura aceea, 
încât se opreau în 
drum chiar şi oamenii 
sătuli, adulmecând 
aerul şi lăsându-le 
gura apă. Cât despre 
bietul cerşetor mci 
să nu mai pomenim. 
Ca un hămesit, ce 
era, simțise mirosul 
amețitor al fripturi 
încă decând se afla 
la colțul străzii şi 
grăbi pasul spre 
bucătăria hanului. 

Bucătarul îl lăsă 
să se apropie şi-şi 
rădea în sinea lui de 
om căinos de chinul 
bietului om. Când 


CERŞETO 


BUCĂTARUL HAIN ŞI 
RUL VICLEAN 


CP 


privi însă pe fereastră afară, îi 
rămase râsul încremenit de ciudă 
în colțul buzelor. 

Ce să vezi! Sărmanul nostru, îşi 
scoase pâinea din traistă şi o muia 
în aburul fripturii care năvălea pe 
uşă şi apoi muşca cu poftă din ea, 
închipuindu-şi că mănâncă friptură 
de purcel cu adevărat. 

Ei, dar alta era socoteala hainului. 
Il lăsă pe sărman o vreme, apoi eşi 
pe uşă afară şi-i spuse: 

— Acuma gata cetăţene! Plăteşte 
ce ai mâncat! 

— Ce am mâncat? se minună săr- 
manul. Păi am mâncat pâinea mea 
şi numai atât. s 

— Nu este adevărat! Ai mâncat 
din pâinea ta, dar 
ai muiat-o în mirosul 
fripturii mele. Vreau 
plată pentru lucrul 
acesta, că de nu chem 
polițiasă te aresteze. 

— Ia ascultă, omul 
lui Dumnezeu, spuse 
cerşetorul, care în- 
cepuse s'o bage pe 
mânecă. Unde ai mai 
pomenit să se plă- 
tească mirosul unei 
fripturi? Se poate să 
fii atât de hain? 

— Miros, nemiros, 
eu atâta ştiu: să-mi 
plăteşti mirosul frip- 
turii, că de nu te dau 
pe mâna gardianului. 

Stătu sărmanul 
nostru pe gânduri o 
vreme, se codi, dar 
bucătărul se ținea scai de el. Câş- 
tigase el ce-i drept un bănuț de 
argint, dar îi părea rău să-l dea pe 
nimic. 

— Măi om bun, continuă el, iacă, 
eu am numai un bănuț de argint la 


(Continuare în pag. 14) 


Pagina a 15-a e uimitoare, 


Cu „Cunoştinţe folositoare“. 


b 


INSULA FANTOMELOR 


(Urmare din pagina 11-a) 


insulă. Văzând că cei patru sburători nu mai sunt în 
pericol, căpitanul vasului ordonă încetarea focului. 
Calvarul celor patru se terminase. 
Prin ce împrejurare ajunsese însă vasul de răsboi 


AAAA AARAA AARAA] a E a AET, „vororrocororereee 


prin meleagurile acestea? Este un lucru care merită 
să fie povestit, căci salvarea vitejilor sburători a fost 
o adevărată minune cerească. 

(Sfârșitul în numărul viitor). 


BUCĂTARUL HAIN ŞI CERŞETORUL VICLEAN 


(Urmare din pag. 13). 


sufletul meu; dacă mi-l iei şi pe ăsta, mor de 
frig. 

— Nu vreau să ştiu, eu bănuțul de argint îl vreau, 
că este dreptul meu. 

S'au certat ei ce s'au mai certat şi în cele din urmă 
au ajuns în fața judecății. Bucătarul îşi spuse păsul. 

— Adevărat e omule, ce spune bucătarul, întrebă 
judecătorul. 

-- Adevărat, măria-ta. 

— "Ţi-a dat voie să iei mirosul? 

— Da! 

— Era al lui? 

— Era! 

— Ei, atunci plăteşte-i! 

— [Ii plătesc, măria-ta, spuse sărmanul şi se apropie 
de masa judecății, scoțând bănuțul de argint din 
buzunar si trântindu-l RS SRN de zornăi. 


Bucătarului îi străluceau ochii de bucurie şi se repezi 
să-şi ia plata. Dar pânā să pună mâna pe ban, săr- 
manul îi dăduse din nou drumul în buzunarul său. 

— Ce faci omule, îi pitesti sau nu-i plăteşti, întrebă 
judecătorul supărat. 

— I-am plătit, măria-ta, spuse Sinul nostru foarte 
liniştit. 

— Cum asta. Nu ţi-ai luat banul înapoi? 

— L-am luat, dar bucătarul tot plătit e, — spuse 
cerşetorul, — căci mirosul fripturii lui a fost pentru 
mine tot atât cât a fost pentru el zornăitul banului 
meu. 

Judecătorul a rămas uimit de ascuțimea minții cer- 
şetorului şi i-a dat dreptate. Bucătarul a rămas însă 
cu buzele umflate şi de râsul lumii, care de atunci 
încoace l-a poreclit „bucătarul hain“. 


Povestită de RADU ŢURCAN 


Deslegările jocurilor pe lunile Maiu şi lunie 


1) CUVINTE INCRUCIȘATE 


Păcat—calic—arat—p— pată — lățit — par — răcit — 


adăpată— ataşată —t--mirosi— omăt--r—răci--braţ—fini 
—toc—ar—da—i —ren—a -as—ra—gol—arat— sorb— 
arap—n—tema — grătar—c—inimoşi— America—măgar 
—toc—rămân —ivan —m—rană—canar—metal. 


GHEORGHE ANDREI 


2) ZECE MAIU 

Principatele Unite—l—România—l—fr—o—u—ep— 
c—i—voevozi —i —ai—as —năvăliră—atârniră—ataca — 
soda—b —apar—le—ze—or — preet—dor—e—ca— olane 
—unde—mtt—domn—Neatârnare— presat — in—um— 
lac—ton—im--ţi—rus—tur—mt—ni—on—era--era—oa 

—l-—r—Sygmaringen— Mai: 
L. LĂZĂROIU-Galaţi 


3) CUVINTE INCRUCIȘATE 
Dolj—Urali — Bran—era—ori—ite—vată—amară—ager 
a—ataca—arăta—o—lac—ala—r—gârla — sbate — b— 
oraş—anuci—arca—moş—lia—tun—abis— litru— ramă 
—n—Maroc—armat—t—cue—con —s—casap— Paris— 
p—var—pic—naş—Arad—canar— laşi. 

LEOVA L.-Galați 


4) JOC COMBINAT 


Schelet—petrece—gândaci—portari—castane—ascunde. 
CINEL 


5) JOC SIMETRIC 
Ramă-țară-a-ara-bar-n-carată-săracă-ras-cea-sa-cea-na- 
câtun-raită-rom-nisip-lui-acari-e-amară-mare-car-eşit-îs 
-amărâtă-ta-t-alama-c. 
A. ROTARU 


6) DUNĂREA 
Brateş-Buda Pesta-roşu-im-Sulina-m-am-rd-iac-Grecia 
ia-Tulcea-Aa-Aar-ln - Ungaria - tu-la-ai-ca-mi-soţ - avar- 


Mont-Blanc din Alpi este cel mai 


inalt pisc al Europei (4810 m.). 


geme-c-iie-Reni-eşea-arăți-Rin- A-m-as-neagră-mal-m-a- 
agud - Olteniţa - vâsle-a -ali-ri - ol-aşa-fer - Codrul-danţ- 
Vâlcov-ad-a-Tisa-a-Belgrad. 

L. A. LAZAROIU-Galaţi 


7) ŞARADĂ 
Sea—cal = Șeacal. 


8) MICKEY 
Copii-poveşti-ali-ața-pod-rac-ar-iţe-acri-e-erai-t-carte- 
corb-arcuş- adap-călăreț - grea-d-lac - ştie-as-dascăl-u-n- 
mot-titirez-orez-e-lui-araci-es-şal-leneş-Nelu-u-te-ce-aia 
-ert-s-a-va-mama pădurii- bate - goi - m -om - s - copilaş- 
jucării-fluturi-nicu-ra-ape-bu-naş-re-săraci-puşti. 
MICKEY 


9) GIRAFA 
G-na-et-r-op-dij-l-cică-miros-coadă-Africa-p-rău-u-fa- 
e-scurt-m-n-z-ea. 
L. L.-Galaţi 


10) METAGRAMĂ 


Oaie—Oase. 
L. A. LAZAROVICI 


1) DE TOATE 
Cântec-ataca-arc-m-cărat-i-rea-amărâtă-camarad-rat- 
a-r-a-n-c-oar-părinte-apărată-a-ara - sărat - m-sat - arăta- 
cămaşă. 
ADRIAN ROTARU 


12) ENIGMĂ 


Ecoul. 
L. A. LAZAROIU 


13) MESERII ȘI UNELTE 


Tocilă-chelar-arac-sta-ladă-bal-storc-caş- as- atârnat - 
ma-c-apa-n-dor-r-iarâ-lia-laşi - bardă - chema - vaca - ițe- 
țarc-a-iţă-r-dos-i-no-aviator-is- aba-avion-ram-tona-aub- 
rocă-arămar-alămar. 

BINISCHA GR. 


14 


in e. s oma 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


MUTĂRI AMERICANE 


Cine nu ştie cât de neplăcute sunt 
pentru chiriaşi-zilele de Sf. Gheorghe 
şi Sf. Dumitru, patronii supărăto- 
rului mutat! Cu toate acestea, sunt 
unii, cari nu se prea lasă impre- 
sionați de obositorul transport al 
mobilelor şi îşi mută chiar casa. 

Ziarul „World's Sunday“, dela 
care împrumutăm această informație, 
ne povesteşte acest caz, petrecut în 


America, în localitatea Wicksburg, 
aşezată pe malul fluviului Mississipi: 

Unui american bogat îi plăcea 
foarte mult casa în care locuia, dar 


UN LAN 


America, țara tuturor posibilită- 
ţilor, a dat peste un concurent foarte 
periculos! Australia, patria cangu- 
rului, pe care de altfel îl are drept 
marcă pe steagul său, este şi ea 
cuprinsă de febra progresului şi a 
lucrurilor uriaşe, încât pare gata de 
a bate toți concurenții mondiali. 


Iată un exemplu convingător: 

Nu vorbesc nici de Germania, nici 
de Angila, nici de America, ci de 
Australia, de acea mică provincie a 
ei numită Noua Galie de Sud, a- 
tunci când pomenesc de fabricarea 
celor mai grele lanțuri de vapor. 


15 


Fab "og ro da a i ci 


afacerile sale precum şi. educația 


copiilor săi îl obligau să se mute, 


la New-Orleans. Fară îndoială că 
şi-ar fi putut alege acolo o locuință 
pe gustul său, cu banii pe cari îi 
avea, totuşi el nu vru cu nici-un 
chip să se despartă de actuala lo- 
cuință, cu care se obişnuise atât de 
mult şi pe care o împodobise cu a- 
tâta lux. 

Deaceia se horărî, pur şi simplu, 
să-şi ia casa cu €l]. In vederea rea- 
lizării acestui plan s'a adresat unui 
vestit arhitect. Acesta, numaidecât, 
a dat dispoziția ca locuința să f.e 
tăiată dela suprafața pământului; 


apoi, cu ajutorul unor cilindrii de 


metal, a făcut ca întreg imobilul să 
alunece pe un pod special construit. 

Astfel casa fu îmbarcată pe un 
vapor şi, făcând o călătorie de a- 
proape patru sute de kilometri pe 
unul din cele mai largi şi mai fru- 
moase fluvii, a ajuns la New-Orleans, 
spre mulțumirea deplină a mania- 
cului miliardar. 


T URIAŞ 


Găsim în această regiune cele mai 
renumite fabrici de lanțuri din lu- 
mea întreagă: Una din aceste uzini 
a terminat acum de curând un lanț 
de ancoră, cu verigi de 12 cm. fie- 
care, având în total o greutate de 
două sute de tone. 

Bineînțeles că acest lanț nu e ri- 
dicat cu mâna, ci de o maşină cu 
vapori sau un dinam, iar ancora 
care este legată de acest lanț nu are 
decât modesta greutate de...12 tone. 


Cvarțul hialin 


Cei vechi, ale. căror cunoştiințe 
ştiinţifice erau aproape inexistente, 
socoteau cristalul de stâncă ca rezul- 
tatul unei înghețări a apei în pământ, 
fenomen în care zăpada juca şi ea 
un rol oarecare. 

Această părere, destul de fante- 
zistă, era totuşi socotită ca un adevăr 
sfânt în tot timpul evului mediu. 

Azi însă, ştim că acest cvarț hialin, 
cunoscut mai mult sub numele de 
cristal de stâncă, nu este altceva 
decât siliciu curat, care se pre- 
zintă obişnuit sub forma unor prisme 
cu şase muchii, având la fiecare 
extremitate câte o piramidă. Aceste 
cristale, mai totdeauna foarte fru- 
moase, se găsesc deobiceiu în golul 
unor stânci cărora li se dă numele 
de geode. 

Dimensiunea acestor cristale va- 


riază foarte mult. Unele sunt mi- 
croscopice, altele, din contră, sunt 
uriaşe. S'au găsit unele cari cântă- 
reau 400 kg. 

Deci nu ne poate surprinde, dacă 
gustul oamenilor s'a îndreptat de 
foarte multe ori către aceste cristale. 
Egiptenii din vechime le întrebuințau 
pentru a face încrustări în mobile; 
meşterii făceau din ele vase, cupe 
şi statuete foarte fin cizelate. Grecii 
folosiau de asemeni acest prețios 
material. In timpul Renaşterii, s'au 


fabricat splendide casete, cupe, măr- 
țişoare şi ceasornice. Mai târziu s'au 
făcut tabachere şi obiecte de lux cu 
adevărat princiare, cum a fost li- 
gheanul şi cana de apă a Mariei 
Antoanetta, pe cari le puteţi admira 
la muzeul Luvru din Paris. 


DOMNUL ȘTIETOT. 


Canalul de Suez 


Faraonii, cari ridicaseră uriaşele 
Piramide, au încercat să lege 
printr'un canal Marea Roşie cu 
Mediterana, fără să reuşească însă. 

Planul a fost realizat abia în zilele 
noastre de un mare inginer francez, 
care l-a terminat în anul 1869. 

Canalul, lung de 160 de km. şi lat 
de peste 100 de m. este atât de 
adânc, încât cele mai mari vapoare 
pot trece prin el. Crezându-se această 
legătură între cele 2 mări, drumul 
dintre Europa şi India se scurta 
cu mii de km. nemai fiind acum 
nevoie să ocoleşti Africa pe la 
capul Bunei Speranţe. 

Această înlesnire însă nu convenia 
Englezilor, stăpânii Indiei, aşa încât 
au pus mâna cu forța şi pe canal și 
pe Egipt. (Prelucrare de Adrian 
Rotaru) 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
citește-o iar, dela inceput. 


“o 


A INCEPUT 
ŞCOALA... 


„Şi fiindcă a în- 
ceput nu se cade 
să pierdem prilejul 
de a vorbi despre 
ea. Dar înainte de 
a intra în subiect 
să vă explic în 
câteva vorbe noul 
fel de a scrie nu- 
merele, în afara 
careului, ca să ştiţi 
cum să deslegaţi. 

După cum vedeţi 
pe figură, rândurile 
orizontale sunt nu- 
merotate separat şi 
cele verticale la fel. 
Cuvintele deosebi- 
te, cari ţin de acelaş 
număr, se despart 
printr'o linioară. 
De ex: la 3 orizon- 
tal sunt două cuvinte despărțite prin patrate 
negre; ei bine înțelesurile lor vor fi trecute în 
acelaş rând, însă despărțite printr'o linioară (—). 


* 
* * 


ORIZONTAL : 1) Ea scriealb pe tabla neagră. 2) 
Cărticică făurită din foi necrise şi pe care se trec 
notele. 3) „Rață fără cap şi sfără coadă! — Inceput de 
„medalie“ sau pronume. 4) 
Om foarte puternic, care 
trăia la un loc cu maimu- 
ele -şi fiarele sălbatice 
(Aţi citit povestea lui?). 
5) Şcolar în uniformă. 6) 
A arde tare, ca soarele în 
mijlocul verii. 7) Orice 
parte a corpului nostru, 
care îndeplineşte un anu- 
mit serviciu. 8) Fură. — 
„++ Doamne-Ți mulțumim“, 
(Sfârşit de rugăciune). 


VERTICAL: 1) Câmpul 
alb, ... le negre...“. 2) Masa 
la care stă profesorul, în 
clasă. 3) In el se trec 
absențele  şcolarilor, no- 
tele bune şi cele rele. 4) 
De două ori a 18-a lıteră 
a alfabetului. — Țara care 
este condusă de un rege. 
5) Un ren fără capl—A 
se auzi din alte părți: 6) 


PREȚUL 5 LEI. 


Exercițiu care ţi se dă să-l faci acasă pe caiet sau pe 
tăbliță. 7) Cu ochii şi urechile la cele ce spune 
domnul profesor... 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele mmm 


ARIS a i e i aici i ca Pt ai e iri 


Luna Octombrie Seria | 


Āu vv XP >>> PP. 


FLUVIUL CU PODURI 


(Nu contează în concurs) 


Acest desen reprezintă un fluviu cu multe brațe; 
fiecare braț e străbătut de mai multe poduri. Ceea ce 
vi se cere este ca plecând dela o cruce (x) să ajungeţi 
la cealaltă, mergând tot pe malul apei şi cu obligația 
de a trece fiecare pod pe care-l întâlniți în cale. Nu 
trebue însă să treceţi de două ori pe acelaş drum 
sau pe acelaş pod. 3 

Ce ziceţi, veţi reuşi? Noi credem că da; fiindcă 
„cu răbdarea se trece marea“, dar mi-te un fluviu!... 
Nu-i aşa? 


Imprimeriile Adevirul s. A. Bucureşti 


e: NI A 


nm f 


ANa 


y 


BALAURUL DIN CHINA. — O POVESTE CU Acesta o publică în ziar. Iată însă că nişte rivali, 
POZNE (continuare). — Reporterul fotografie ime- mărind fotografia, au constatat că este vorba de un 
Wiat monstrul şi trimise directorului său fotografia. şarpe uriaş de pânză şi metal, care era montat pè o 


barcă. Intre timp, savantul Pierin, ajungând în mările El trase cu mitraliera asupra crezutului monstru. O 
Chinei a văzut şi el un balaur, care nu era altceva bucată de lemn se desprinse din el, astfel că Pierin 
decât păcăleala reporterului venit într'adins acolo. constată că este vorba de o păcăleală. Iată însă că 


n golfuleț balaurul făurit de mitraliera şi dispărură în grabă. Curând însă apăru 
norocul oamenilor cari vâs- un alt şarpe uriaş, care de fapt nu era decât originala 
nția savantului de a trage cu (Continuare în pagina a 2-a). 


americană Mabel, îmbrăcată într'un să-l păcălească pe Pierin. Savantul nar care se afla în gabie, anunță 


costum de bae original. Şi ea voise era disperat, când iată că un mari- că la babord se apropie un şarpe 


= 


Md | iess 
| i ft fe 
uriaş. De data aceasta era cu ade- însă înainte de a putea fi fotogra- şarpele din China şi se căsători cu 


G É 4 fiat. Pierin reveni în Franța şi Ar : 
vărat un şarpe imens, care dispăru scrise o lucrare interesantă despre frumoasa americană miss Mabel. 


wu w YYY WY Vu YV YV YYY VYY PPP. 


CT TEET ORILT- NOS FRI 


Ep- 


DIMINEAȚA 


+ - COPIILOR 3 2