Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages351-400

CUNOSTINTE FOLOSITOARE 


CERCETĂTORII 
ADÂNCURILOR 


UNDUL mării! A- 
cest tărâm care cu- 
prinde păduri dese 

J4 şi ciudate şi deşer- 

îi turi nemăsurate, în 

Coe Care mişună o sume- 

denie de vietăţi îngrozitoare Si 

cu o înfăţişare puțin obişnuită. 

Adâncurile nesfârşite cu greu 
de imaginat de mintea omenea- 

scă, în care zac cetăți, insule 
şi continente îngropate cândva 

în mare. lată unul din acele 
lucruri la care e deajuns să te 
gândeşti, ca să te cutremuri. 

Nimeni n'a atins până acum 

adevăratele abisuri ale mării, 

şi cine ştie dacă le va atinge 
cineva vreodată. 

Dar chiar şi cercetările făcu- 
te la adâncimi mai mici au stârnit 
uimirea cercetătorilor. 

E deajuns să te cobori la câțiva 
metri dela suprafața apei, ca să fii 
încântat de culoarea albastră şi lim- 
pede ca şi cristalul şi de necontenita 
forfotă a peştilor. 

Apoi, coborînd mai departe, te 
cufunzi grabnic într'o umbră, care 
cu cât înaintezi, devine din ce în ce 
mai întunecoasă, o adevărată beznă 
străbătută totuşi de ciudate lumini 
verzi şi viorii, care mai dau puțină 
viață şi strălucire acelei întunecimi 
îngrozitoare. 

Deşi cercetarea 
adâncimilor mării 
e plină de greutăți 

şi primejdii, bogă- 

' ţiile din fundul ei 

sunt prea ispititoa- 

re ca omul să nu fi 
încercat din cele 
mai vechi timpuri 

să găsească un mi- 

jloc prin care să 

poată învinge a- 

ceste piedici. 

Primul care a 
avut ideea unui co- 
stum cu ajutorul 
căruia să te cufunzi 
în mare, a fost ita- 
lianul LEONAR- 
DO DA VINCI, în 
mintea căruia au 
încolțit planuri, 
care pentru timpul 
lui păreau lucruri 
cu totul năzdră- 
vane. Acest costum 
pe care-l foloseşte 
scafandrul, adică 
acel care se cufun- 
dă în mare, e făcut 
dintr'o ştofă groa- 


AONADAADDAD 


> 


Un costum modern 


= ps 


Scafandru în apă 


să, care nu lasă să treacă apa prin 
ea. Costumul e prévăzut şi cu un 
fel de cască de aramă. Printr'o pompă 
aşezată la bordul vasului din care 
coboară scafandrul, serveşte şi pom- 
pează aer în ciudata îmbrăcăminte. 
Aceasta, atât pentru a întreţine res- 
pirația omului dinăuntru şi spre a 
echilibra apăsarea din afară, a aerului. 
Presiunea e de zece ori mai mare 
la fiecare zece metri şi din această 
pricină împiedică înaintarea omului 
spre abisuri. 

Treizeci de metri este o adâncime 
dincolo de care 
scafandrul nu poa- 
te îndrăzni să îna- 
inteze. Unii s'au 
gândit să înlocu- 
iască îmbrăcămin- 
tea de stofă cualta, 
în stare să îndure 
o presiune mare. 

Unul din aceste 
costume a fost în- 
cercat pe la sfâr- 
şitul anului 1925, 
cu prilejul căutării 
submarinului en- 
glez „U. 1.” scu- 
fundat în canalul 
Mânecii cu întreg 
echipajul. 

După mai multe 
încercări zadarni- 
ce, amiralitatea en- 
gleză s'a hotărît 
să folosească un 
nou costum născo- 
cit în Germania. 
Fotografia noastră 
îl arată complicat 
şi îngrozitor. 

E un aparat în 
întregime din me- 
tal. Spre deosebire 


de costumul de stofă nu are o pompă 
în legătură cu vre-un vas. Are înăun- 
tru un tub de oțel care cuprinde 
oxigen pentru vreo trei ore. 


Afară de asta are şi instalație 
electrică ce dă o lumină puternică. 

Brate articulate, care se termină 
printr'un fel de cârlige îi servesc la 
lucru, şi rezerve de pietriş mărunt 
îi dau putinţa scafandrului să se 
înalțe la suprafață prin mijloacele 
lui, neavând nevoie de alt ajutor. 

Scafandrul a găsit vaporul „U. I.” 
la o adâncime de optzeci de metri; 
dar aparatul putea să înainteze chiar 
şi până la 150 metri. 

O ideie nouă îşi face drum prin 
alta. E aceea de a coborî în apă, în 
locul unui singur om, o odaie întrea- 
gă, în care să stea mai mulți inşi. 

S'au şi făcut încercări care au avut 
mult succes. E de ajuns să pomenim 
de proectul profesorului Piccard. 

Cine ştie ce se va întâmpla în 
viitor ! Dacă nu va fi o zi când 
omul va ajunge până la cele mai 
mari adâncimi. 


PASĂREA 


CARE SBIARĂ CA UN MĂGAR 


Desigur că nu este vorba de.un 
cântăreț cu glas prea plăcut. Este 
pelicanul obişnuit, cu penele albe, 
pe care naturaliştii l-au numit ,,0- 
nocrotal”, deoarece glasul său se a- 
seamănă cu sbieratul unui măgar. 

Aţi aflat desigur că există un a- 
nimal care trăeşte prin Indochina 
şi care se numeşte „broasca-bou”, 
deoarece glasul ei se aseamănă cu 
mugetul boului. Iată prin urmare 
încă o pasărea imitatoare. 

Un lucru caracteristic al pelica- 
nului, este partea de jos a ciocului, 
care este flexibilă, susținând un fel 
de pungă, formată dintr'o piele ce 
se întinde cu uşurinţă. In punga a- 
ceasta încap zece litri de apă. 


DIMINEAȚA 大- 


令 


COPIILOR 


J 


Băiețaşul ăsta-i Bica : Şi acuma dumnealui 
Năzdrăvan şi fără frică... Face-un circ cum altul nu-i... 


Iată a adus de-afară 
O găleată şi o scară... 


Şi la urmă, dintr'o fugă, Gata-gata ca să sară 
Scândura şi-o buturuyă... Işi dă drumul de pe scară... 


Şi când săritura-i gata, 
Hopa! sare'n sus găleatal!! 


Insă Bică, bun atlet, — Şi-o'nvârteşte'n jur Z ştrengarul! 
Sfârrr! O prinde 'n sbor încet... Fără să se verse varul... 


Numai o fetiţă mică 
Strigă'ntr'una : Bravo, Bică !! 


Bică 'ncrezător în sine, Căci de sus, găleata, — jap! 
Sare iar — dar nu prea bine... I-a căzut de-adreptu'n cap... 


DIMINEAŢA = 


+ 


COPIILOR 


es è y Ip: 


| 


„Şi fetița cea frumoasă 
Strigă : Bravo ! — bucuroasă... 


Trăia pe vremuri la curtea unui 
boer cu vază, o domniţă, care se nu- 
mea Miralena. Era frumoasă, cum 
numai în poveşti mai întâlneşti oa- 
meni frumoşi, dar era neagră la 


tăcise prin partea locului şi a cerut 
găzduire frumoasei domnițe. 
Tinerii s'au văzut şi s'au plăcut. 
Mai mult i-a plăcut însă Miralena 
tânărului boer, decât acesta domniţei. 


suflet şi temută din această pricină 
de oameni. ý 

Intr'o zi, pe când se afla în curtea 
castelului, Miralena s'a întâlnit cu 


o țigancă, iar aceasta i-a ghicit în 


Cu toate acestea, Mira s'a prefăcut 
că-l îndrăgeşte, numai spre a putea 
să ajungă la curte. 

Aci, Mira a plăcut mult domni- 
torului, care voia s'o ia de soție. 


ghioc, spunându-i, că într'o zi va 
fi regină. 

Intr'adevăr, după câteva zile, Mira- 
lena întâlni pe un boer dela curtea 
„regală, pe viteazul Mihu, care se ră- 


Mihu, care o iubia pe Miralena, i-a 
turnat atunci acesteia un praf ador- 
mitor în vin, astfel ca frumoasa fată 
să pară că a murit. După aceea, a 
coborit noaptea în cavou şi trezind-o 


pe domniţă a luat-o cu el, la o moşie 
depărtată, unde nu puteau fi ajunşi 
de urgia Domnului. Mira era însă 
tristă iar Mihu, spre a-i arăta câto 
îndrăgeşte, a băut vin cu praf ador- 


mitor spunându-i: „Dacă nu vei veni 
după trei zile să mă scoli din somnul 
meu, atunci voi muri cu adevărat. 
Iată cheia cavoului în care voi fi 
înmormântat”. 


awy La) Ma, Z ) 
Po e Zi 


Miralena a aruncat însă cheia, căci 
voia ca boerul Mihu să moară, iar 
ea s'a reîntors la curtea regească, 
unde a povestit că boerul a murit 
de moarte bună. Regele, bucuros, a 


voit atunci s'o ia de nevastă, dar 
în aceeaş seară, boerul Mihu, care 
scăpase ca prin minune din cavou, 
a venit şi a povestit regelui toate 
cele întâmplate. Un om a găsit cheia 


cavoului şi cum purta stema lui Mihu 
a dus-o la palatul acestuia. Un paj, 
care cunoştea rostul cheii, a deschis 
cavoul şi şi-a salvat stăpânul. 
Supărat de răutatea domniţei, re- 


E a 


gele a isgonit-o dela palat, bucuros 
că nu s'a căsătorit cu o femee fără 
suflet. Boerului Mihu i-a dat însă 
daruri bogate şi l-a ținut până la 
sfârşitul vieţii în mare cinste. 


DIMINEAŢA rai ON 
一 一 一 一 


COPIILOR 


NTON a văzut lumina zi- 
lei într'o casă scundă, 
fără lumină şi cu mobilă 
sărăcăcioasă. Pe părinţi 
nu a apucat să-i cunoască, 
prea bine. Mamă-sa, când 
a văzut că în oraşul unde îşi înjghe- 
base o mică gospodărie nu mai e 
de trăit şi-a convins bărbatul să plece 
departe, ca să-şi încerce într'alt loc 
norocul. Anton n'a putut însă fi luat. 


A rămas cu o bunică, bună, inimoasă, 
plină de dragoste aşa cum sunt toate 
bunicele față de nepoți. 

Anton a crescut frumos, jucându- 
se în primii ani ai vieţii, uneori pe 
uliţă laolaltă cu ceilalți copii, iar 
alteori prin case mari, boereşti, unde 
era chemat la câte-un prieten bogat, 
ca să împartă cu el plăcerea jocuri- 
lor. Mereu premiant, Anton era iubit 
de copiii ai căror părinţi aveau 
automobile şi locuiau în case mari 
cu etaje multe. Era mereu la ei şi 
aşa a avut ocazia să facă cunoştinţă 
Anton, cu ceea ce mai târziu urma 
să-i dea nopţi de nesomn 'şi grele 
mustrăzi de cuget. 


O IO a 


Intrând după cum am spus — 
prin casele prietenilor săi cu stare, 
Anton observă că fiecare dintre ei 
purta câte-un ceasornic. Mihai, băia- 
tul generalului, avea un ceas frumos 
de mână cu cadranul roşu; Sandu, 
fiul judecătorului, ţinea unul de aur 
într'un buzunărel, într'adins făcut, 
la pantaloni; Victor, copilul profe- 
sorului dela liceu, purta o brățară 
cu cifre de fosfor care se făceau 
văzute, strălucind puternic, şi'n tim- 
pul nopţii. Pe Anton nimic nu-l 
impresiona mai mult decât actste 
mici podoabe, atât de frumoase şi 
atât de folositoare, pe care le vedea 
la prietenii săi. 

Când se întorcea acasă, la bunica 
sa, care-l aştepta, mândră, că nepotul 
ei vine în case boereşti, Anton avea 
întotdeauna o figură tristă, posomo- 
rîtă şi nu rareori s'a întâmplat să 
fie podidit de lacrimi în timp ce 
bătrâna căuta să afle cum şi-a petrecut 
după amiaza şi cum s'au purtat cu 
el, fiii fruntaşilor din oraş: 


Anton adormea — după o astfel 
de vizită — târziu de tot, uneori 
chiar îl prindeau zorile fără ca el 
să se fi trecut în împărăția somnului, 
nici măcar o clipă. 

Cât n'ar fi dat să aibă şi el un 
ceasornic; dar de unde banii? Bunica 
lui trăia din munca de pe o zi pe 
alta, reparând cămăşi şi cosând rochii 
prin cartier. 


DIMINEAȚA (d 


© 


După ce-a terminat clasele primare, 
Anton n’a putut urma şcoala mai 
departe. Bunica nu-l putea ține şi 
la liceu. Cu toată dragostea lui pen- 
tru carte, Anton se văzu nevoit să- 
şi caute o meserie. Dar care? 


Pe strada principală a oraşului 
era o prăvălie mare în fața căreia 
de multe ori s'a oprit Anton. In 
vitrină erau inele, pietre scumpe şi 
în tot felul colorate, dar erau mai 
ales multe, nenumărate ceasornice. 


„Tic-tac”-ul pendulelor, care sunau 


ca o toacă, care cântau ca privighe- 
torile sau care făceau „cu-cu” au 
încântat de multe ori pe micul nostru 
băiat. Aici, la această prăvălie şi-a 
pus în minte Anton că vrea să intre 
să "'nvețe meseria. 

Intr'o dimineață, curând după ce 
terminase şcoala, s'a prezentat pa- 
tronului. 

— Ce-i cu tine piciule? 

一 Aşi vrea să învăţ şi eu meseria 
de ceasornicar, a răspuns curajos 
Anton. 

— Hm, hm, se făcu că tuşeşte mai 
marele prăvăliei, înainte de-a vorbi. 
— Bine să rămâi, dar să ştii că aici 
trebue muncă şi că odată intrat aici 
s'a isprăvit cu joaca. 

Anton nu s'a supărat de cele auzite. 
Şi-a rămas la ceasornicar. 

Ce bucurie era pentru el viața 
aceasta, petrecută între mii de cea- 
sornice. Cu câtă dragoste le lua el 
în mână şi le întorcea pe toate păr- 
tile, cercetându-le ca un medic con- 


DA 一 
COPIILOR 


ştiincios! Cât de mult] îi plăcea să 
deschidă capacele şi să privească 
mecanismul! Cu câtă pasiune punea 
el la ureche ceasornicele mici şi fine 
— aduse la reparat, ca să le audă 
mai bine cântul lor, care îl fermeca 
atât de mult! 

Anton venea la prăvălie cel din- 
tâiu şi pleca cel din urmă. Incepuse 
să deprindă meseria 一 deşi lucra 
de câteva săptămâni numai — şi 
căpătase toată încrederea patronului. 

Intr'o zi s'a petrecut însă cu el 
un lucru ciudat. O doamnă a adus 
la reparat un ceasornic, o brățară 
din acelea fine şi micute cum numai 
cei bogați le poartă. Anton a cercetat 
brățara cu mare plăcere. Era de aur 
iar „tic-tac”-ul parcă nemai întâlnit. 
Pentrucă se făcuse seara şi patronul 
se grăbea să închidă magazinul, 
Anton, care nu voia să se despartă 
atât de repede de brățară, o luă şi'n- 
trun moment când stăpânul era 
ocupat cu un client, o băgă în buzu- 
nar, cu gândul s'o aducă dimineața 
la prăvălie. 

A plecat în seara aceea acasă feri- 
cit. Avea, pentru prima oară, la el 
un ceasornic. Visul lui de băiat 
sărac, dar cuminte, deştept şi harnic 
s'a împlinit. La masă a fost vesel, 
dar nu i-a spus bunică-si de ce e 
schimbat. I-a cerut să-i facă mai 
repede patul, ca să se culce. Când 
s'a băgat în pat şi-a văzut lumina 
stinsă, Anton a scos repede de sub 
plapomă, brățara şi ochii lui s'au 
făcut mari de tot căutând să deslu- 
şească în întunericul nopții frumu- 
setea ceasului de mână. 


La un moment dat însă, atunci 
când ceasornicul primăriei suna „mie- 
zul nopţii”, i-a trecut prin minte 
nesocotința gestului său : 

— Ce-am făcut! se întreba acum 
tremurând de frică Anton. Am luat 
acasă cu mine lucrul altuia, un lucru 
care nu-mi aparține. Asta se cheamă... 
Şi gândul lui Anton ocolea cuvântul 
acesta nenorocit, de care avea oroare: 
furt. 

— Dar am furat! — îşi spunea 
Anton un moment mai târziu. Da 
am furat! — şi în acest timp se 
vedea luat de poliție, judecat, con- 
damnat, asvârlit în închisoare. 

— Nu, nu, asta nu se poate stri- 
gă el, în plină noapte, şi începu să 
plângă cu hohote şi sughițuri. Dea- 
bia târziu de tot, după câteva ore, 
bunica sa, disperată de starea bâia- 
tului, izbuti să-l potolească. 

Se lumina de ziuă când An'on, îşi 
uşură inima, povestind bunicii ce 


s'a întâmplat: cum a luat peste noa- 
pte acasă, cu gândul să-l aducă în- 
dărăt a doua zi, un ceasornic dat la 
reparat de o doamnă. 


Dimineața Anton, cu ochii roşi de 
atâta plâns a venit la prăvălie împre- 
ună cu bunica sa. Anton nu putea 
vorbi. De câte ori încerca să scoată 
vre'un cuvânt, lacrimile îi umpleau 
ochii şi noduri îi împiedecau vorbi- 
rea. Cu ceasornicul străin în mână, 
bunica a explicat patronului, care 
sa mirat tare când l-a văzut pe 
Anton în ce stare era, de unde vine 
toată nenorocirea: Anton, în marea 
lui dragoste pentru „tic-tac”-ul cea- 


sornicilor, pentru mecanismul, forma 
şi frumusețea lor a luat un ceas 
străin acasă, ca să aibe şi el— băiat 
sărac — impresia, un moment, că 
stăpâneşte un lucru, din 
care şi-a făurit un vis al 
vieții. 

Patronul a ascultat în- 
duioşat spusele bunicii şi 
ochii lui au devenit stră- 
lucitori de lacrimi. Din 
cauza aceasta nici n'a putut 
vorbi mult. A spus doar 
atât : 

— Ce-ai făcut, Anton, 
nu este un furt. Singur 
ai spus că nu voiai să ţii 
ceasul la tine, ci să-l aduci 
a doua zi îndărăt, după 
o noapte în care ai vrut 
să te simți ca şi copiii 
bogaţi, cu un ceasornic pe 
mână! Ai făcut aceasta nu 
pentrucă eşti invidios de 
ceea ce ai văzut la alții, ci 
pentrucă iubeşti ceasul şi 
te farmecă muzica lui. E 
un merit acesta, o calitate 
pe care de când fac această 
meserie de ceasornicar 
n'am mai întâlnit-o la nimeni. De 
aceea prevăd chiar că vei ajunge un 
meşter mare, căutat de toată lumea. 

Anton plângea acum, mai tare 
chiar decât noaptea trecută când s'a 
înspăimântat de ceea ce făcuse. Dar 
în curând avea să se bucure. Patronul 
s'a dus la vitrină, a luat de acolo 
un ceas frumos de buzunar, i-a atârnat 
un bănişor de aur şi i l-a dat lui 
Anton : 

一 Si-l ţii, din partea mea, că-aşi 


vrea să te ştiu cu adevărat fericit 
din clipa aceasta. Si-acum — pentrucă 
nu e vreme de pierdut —,la lucru 
— adăogă el! Rămâi, aici cu mine 


şi dacă te vei purta bine a ta va fi 
prăvălia, când Dumnezeu îmi va lua 
zilele. 


* 
* * 


Anton se vede că s'a purtat fru- 
mos şi-a muncit cu dragoste şi râvnă 
pentrucă astăzi este negustor mare, 
stimat şi iubit în oraşul lui, unde 
îl ştiu toți că şi-a făcut un obiceiu 
de-a dărui tuturor premianților dela 
toate şcolile, la serbările de sfârşit 
de an, câte-un ceasornic, de buzu- 
nar, sau de mână, după cum vrea 
fiecare. 


ANDREI BRÂNDUŞ 


„i GREȘALA PANDOREI 


N vremurile de demult, 
pe când pământul era o 
grădină şi oamenii co- 
pii, trăia un băiețel pe 
care-l chema Epimeteu 
şi care nu avea nicio 


rudă. 

Pentru a nu fi atât de singur şi 
ca să aibă cu cine se juca şi împărți 
florile şi fructele, i se trimise în- 


tr'o zi o fetiță pe care o chema 
Pandora. Pe aceasta o aduse un băiat 
mai mare, glumeț şi prietenos, care 
spuse că se numeşte Mercur şi că 
e de meserie poştar. 

Epimeteu trăia foarte bine cu 
Pandora, cât era ziua de mare se 
jucau cu ceilalți copii, culegând 
fructe şi flori. 

Toate ar fi mers bine, dacă Pan- 
dora n'ar fi fost foarte curioasă să 
ştie ce se află într'o ladă frumos 
cioplită, cu tot felul de figuri o- 
meneşti şi de animale, care se gă- 
seau într'un colț al colibei. Epime- 
teu însă nu-i putea face plăcerea 
să deschidă lada, deoarece, după 
cum spunea el, i-o lăsase spre păs- 


trare un drumeț, cu rugămintea de 
a nu o deschide. Epimeteu ştia că 
trebue să ţii cuvântul dat şi că nu 
trebue să-ți vâri nasul unde nu-ți 
fierbe oala. Biata Pandora ar fi vrut 
şi ea să respecte voința micului ei 
prieten, dar parcă dinadins lada o 
atrăgea cu atât mai mult, cu cât îşi 
spunea că nu se cade so 
deschidă. Eu cred că şi lada avea 
oarecare vină, deoarece, după cum 
spune Pandora, ea strălucea şi-i fă- 
cea cu ochiul prin figurile cari erau 
cioplite pe ea tocmai atunci când Pan- 
dora se gândea mai puțin s'o deschidă. 

Intr'o zi, pe când Epimeteu cule- 
gea smochine în grădină şi Pandora 
făcea curățenie în colibă, ea auzi 
nişte şoapte cari veneau din ladă. 
Apropiind-se, i se păru că aude ge- 
mete şi atunci uită că nu avea voie 
să deschidă lada, că Epimeteu îşi 
dăduse cuvântul şi că lucrurile al- 
tora nu trebue să te intereseze şi 
desfăcu nodul care ținea capacul. 
Atâta fu deajuns, pentru ca un 
lucru înspăimântător să se întâmple. 

Capacul se ridică şi un văjâit a- 


HHHHHH 


surzitor umplu coliba, pe când un 
fum negru întunecă vederea. Nu se 
zăriau decât ghiare de oțel, aripi de 
bronz şi făşii de foc, pe când un 
miros neplăcut de pucioasă supără 
nările. Biata Pandora, buimăcită de 
spaimă, nu observă că Epimeteu 
tocmai intrase, văzu numai că prin 
uşa întredeschisă, se strecurau afară 
monştrii. 

Ingroziţi, copiii începură să plângă, 
când deodată auziră o voce dulce 
care venia din ladă al cărei capac 
căzuse tocmai când trebuia să iasă 
şi ultima ființă de acolo. 

Vocea spunea: 

一 „Deoarece ai dat drumul tu- 
turor relelor să umple pământul, 
cel puțin lasă-mă şi pe mine să ies 
de aci. Eu sunt Speranța care voi 
alina oamenii când războaiele, bolile, 
ura, invidia, sărăcia şi celelalte vor 
dispera biata omenire. 

Epimeteu deschise lada şi Speran- 
ta zbură în lume să încurajeze oame- 
nii chinuifi de relele slobozite în 
lume, de uşurinţa unui copil neascul- 
tător şi curios. = 


DIMINEAȚA ra ain 


© 


COPIILOR 


- . 
* 


Fs < 


INSULA FANTOMELOR 


UN ROMAN DE AVENTURI 


PENTRU TINERET 


Capitolul I. 


DOI 


OM BEVIS şi Sandy Mackay erau doi 
flăcăi voinici din provincia Anzac, si- 
tuată în sudul Australiei. Tinerii aceştia 
îşi terminaseră tocmai cursul liceal in- 
ferior şi doreau din tot sufletul o viață 
de aventuri emoționante. Vioi, gata tot- 

deauna să se entuziasmeze pentru o faptă bună, iubi- 

tori de sport şi de viață în aer liber, prietenii noş- 


IO Ie ae = 


tri aveau muşchi de oțel, care i-au ajutat în decursul . 


anilor să câştige numeroase premii sportive. 

Tom, care avea numai vreo 16 ani, era un flăcău 
înalt şi svelt, cu părul negru ca pana corbului şi cu 
fața arsă de soare. Sandy, care era cu vreo câteva luni 
mai mic decât amicul sau, avea părul blond şi o față 
palidă, era mic de stat, dar tot atât de mlădios şi de 
voinic. Sandy avea ochi vioi şi. scânteetori ca de 
pisică. 

. Părinţii celor doi copii porniseră la războiu în anul 
1914, răspunzând la chemarea patriei mume. Au luat 
parte la campania din Franța, au luptat apoi pe fron- 
tul dela Galilopoli şi apoi au revenit în Franța, de 
unde le-a fost hărăzit să nu se mai întoarcă în pa- 
tria lor iubită. Cei doi eroi au căzut unul alături de 
celălalt, în aceiaş luptă. Camarazii i-au îngropat ală- 
turi, în apropiere de satul Beaumont, aşa ca cei doi 
prieteni să fie nedespărțiți chiar şi în mormânt. Faima 
acestor doi eroi a fost atât de mare, încât lumea de 
prin partea locului numeşte şi astăzi colina unde se 
află mormântul „cavoul celor din Anzac“, 

Legământul sfânt dintre cei doi părinți a făurit 
lanțul de oțel al prieteniei şi între cei doi copii, 
astfel că toți colegii îi porecliseră „prietenii nedes- 
părțiţi“. 

Pe băncile şcolii Fitzroy din Melbourne, pe tere- 
nurile de sport Tom şi Sandy au luptat cot la cot, 
obținând totdeauna cele mai frumoase succese. Ince- 
pând dela vârsta de 12 ani, cei doi prieteni au obiş- 
nuit să-şi petreacă vara în aer liber, călătorind cu 
cortul din loc în loc, spre a-şi cunoaşte frumoasa lor 
patrie. Au străbătut cu barca lacurile şi fluviile țării 
lor misterioase, sau şi-au petrecut zile întregi la pes- 
cuit în golful Hobson. 

In ultima vreme Tom şi Sandy au fost însuflețiți 
de aceiaş speranță. Un mare bogătaş anume Rhodes a 
instituit cu anı de zile 
în urmă un premiu 
pentru cei mai sili- 
tori elevi din Austra- 
lia, astfel ca aceştia 
să poată pleca în pa- 
tria mumă, adică în 
Anglia, spre a-şi con- 
tinua studiile la fai- 
moasa universi- 
tate din Oxford. 

Prietenii noştri 
sperau din tot sufle- 
tul să capete acest 
premiu şi de aceia au 
învăţat cu sârg, spre 
a binemerita astfel 
marea aventură. După 
anii de zile de studii 
la Oxford, sperau să 
poată pleca în alte 
colonii, în căutarea 


DIMINEAȚA pariu eee VE 
? COPIILOR 


PRIETENI 


- 


NEDESPĂARȚIȚI 


altor aventuri şi mai miraculoase. Stăteau zile întregi 
de vorbă zugrăvindu-şi în fel şi chip viaţa lor în Anglia. 

Soarta a vrut însă altfel. Premiul atât de dorit şi 
de unul şi de altul a fost dat unui alt concurent. Adio 
visuri frumoase. In după amiaza când au aflat trista 
veste, că nu au putut obține premiul, deoarece con- 
curentul mai fericit. avusese un punct mai mult, cei 
doi s'au urcat într'o barcă şi au pornit în largul gol- 
fului, spre a încredința uriaşului ocean durerea lor. 
La un moment dat Tom observă la orizont fumul 
unui cos .de vapor, care se depărta. Cât de mult ar 
fi dorit ei să fie la bordul acelui vas, să plutească 
spre țara visurilor lor. 

— Norocul ne părăseşte, suspină Tom întorcându-se 
spre prietenul său. Gândeşte-te, dacă am fi căpătat 
premiul întâiu! Ce lucru minunat! Am fi petrecut 
trei ani de zile în Anglia, la Oxford. Cred că aşi fi 
murit de bucurie. Lumea întreagă ar fi fost la pi- 
pioarele noastre. 

一 Incetează, îl întrerupse Sandy, privindu-l cu ochii 
scânteetori. Dece să mai vorbim despre asta? Timpu- 
rile s'au schimbat dragul meu. Aventurile au dispărut, 
iar viața eroică de altădată a fost îngropată. 

一 Gândeşte-te ce noroc ar fi fost pentru noi, dacă 
am fi trăit pe vremea piraţilor cari brăzdau largul 
Oceanului Indian, răspândind teroarea printre naviga- 
tori. Am fi luptat împotriva lor şi i-am fi învins, 
exclamă Tom. 

一 Intr'adevăr, ce noroc ar fi fost... 

— Am fi câştigat aur, argint şi pietre nestemate, 
multe, cât un tezaur regal... 

一 Apoi ne-am fi întrecut cu celelalte corăbii..„Ah! 
vremurile acelea erau pentru aventuri. Ce păcat că 
trăim în lumea asta plicticoasă... 

一 Văd că te laşi doborit de tristețe, spuse deodată 
Tom. Crede-mă, Sandy, că nu este pentru tine. 

— E adevărat. Trebue însă să recunoşti, că fru- 
moasele vremuri de altădată au dispărut. S'au sfâr- 
şit! Unde sunt pirații de astăzi? Unde sunt izvoarele 
de bogății şi vremurile eroice ale lui Robinson Cru- 
soe? Numai există nici măcar războiul, care a creat 
atâția eroi. Astăzi mai luptăm numai pentru un pre- 
miu şi nici pe acela nu suntem în stare să-l câştigăm. 
Spune tu, ce este de făcut? 

— Ştiu şi eu? Să 
mergem păstori la 
oi... 

一 Ce să-ți spun, nu 
mă prea bucură. 

Flăcăii au oftat din 
adânc. Erau tineri şi 
nu erau încă obişnu- 
iți cu înfrângerile. 
Nu ştiau, că este tot 
atât de frumos să fi 
curagios în clipa în 
care ai fost învins, 
după cum este de 
frumos să ştii să te 
bucuri cuviincios de 
o victorie, oricât de 
mare ar fi ea. Nu 
era prin urmare de 
mirat, că Tom şi San- 
dy s'au lăsat dobo- 
riți de tristeţe. 


Tie 23 E - y i >, FA 本 


Dar negurile lipsei de curaj durează puţin atunci 
când eşti tânăr. După câtăva vreme, Tom izbucni 
într'un râs zgomotos. 

— Sus fruntea, Sandy. Suntem voinici şi curagioşi 
şi nu trebue să ne lăsăm învinşi de durere, Pri- 
veşte cerul. Iată! Vezi acolo în depărtare, la intrarea 
golfului, un punct negru, care se apropie mereu mai 
mult? Sti ce este? 

一 Da, e „Smeul“, strigă Sandy ridicându-se în pi- 
cioare în barcă. 

Flăcăii şi-au făcut palma streaşină deasupra ochi- 
lor şi priveau cu ochii scânteetori frumosul hidro- 
avion, ale cărui aripi păreau argintate de soare. Erau 
entuziasmați, căci hidroavionul „Smeul“ era o mân- 
drie a patriei lor. 

In aceiaş clipă se auzi prima salvă de tun trasă în 
onoarea vitejilor sburători depe „Smeul“. Era salutul 
pe care țara îl aducea pilotului şi mecanicului ce se 
întorceau dintr'un raid îndrăzneţ. Sirenele fabricilor 
şi clopotele bisericilor au început să sune, iar negu- 
storii au scos drapelele în uşile prăvăliilor spre a 
saluta astfel pe sburători. 

De ce se făceau atâtea onoruri hidroavionului 
„Smeul“ ? Fiindcă nu era un hidroavion oarecare, ci 
era un aparat construit de îndrăznețul şi iubitul a- 
viator, căpitanul Desmond Allan, decorat cu Crucea 
Reginei Victoria pentru erois- 
mul de care dase dovadă în 
timpul războiului mondial. A- 
cuma se  reîntorcea dintr'un 
sbor care l-a dus în jurul în- 
tregii Australii. Pornise din 
Brisbane, se oprise la Sydney şi 
acum ateriza la Melbourne. A 
doua zi dimineața urmă să plece 
la Adelaida şi de acolo la Perth. 

Dar visul căpitanului Allan 
era altul. Avea de gând să se 
oprească numai pentru câteva 
zile la Perth, unde intenționa 
să-şi controleze încă odată şi 
cu deamănuntul aparatul de 
sburat, apoi să-şi ia sborul stră- 
bătând Oceanul Indian, trecând 
peste insulele Sumatra şi Cey- 
lon, oprindu-se după aceia la 
Bombay, Socotra peste Marea 
Roşie, Cairo, Marea Mediterană, 
peste întreaga Europă până la 
Londra. Acesta era visul capis 
tanului Allan. 

Voia să fie un adevărat Cristofor Columb al ceru- 
lui. Voia să stabilească legătura între Australia şi 
patria mumă, pe calea aerului. Voia ca oricare călă- 
tor să poată ajunge în câteva zile dela Melbourne la 
Londra. Erau mulți cari spuneau că visul lui Allan 
este nebunesc. Aşa s'a spus însă şi despre aceia cari 
au încercat printre primii să treacă în sbor Oceanul 
Atlantic, despre cei cari au străbătut Pacificul şi 
chiar despre primii aviatori. 

Aceasta este explicația entusiasmului cu care a fost 
întâmpinat hidroavionul “Smeul“ Tom şi Sandy erau 
printre admiratorii cei mai entusiaşti ai căpitanului 
Allan. In după amiaza de pomină copiii ieşiseră în 
largul mării în căutatea aventurii. Si iată că ea le 
sosea de sus. 

一 lată aventura, adevărata aventură care.ne strigă 
din cer, strigă Tom. 

— Ne chiamă pe noi? spuse uimit Sandy. 

— Pe noi ne chiamă. Repede, hai să reintrăm în 
port. Vreau să vorbesc cu căpitanul Allan. 

一 Intr'adevăr ideea este minunată, strigă Sandy. 
Hai repede! 

— Am visat din totdeauna să pot sbura, continuă 
Tom. Ce minunat ar fi să putem face ocolul Austra- 
liei cu hidroavionul ,,Smeul“. Aşi da zece ani din 


viața mea. 


N 


Tom Bevis era fericit, căci în inima sa simțea, că 
norocul îi surâdea din nou şi că aventura, marea a- 
ventură, era lângă dânsul. Si cu toate acestea nici 
Tom Bevis şi nici Sandy Mackay nu-şi dădeau seama 
ce zile eroice îi aşteptau. Fiindcă soarta le hărăzise 
să ia parte la o expediţie unică în felul ei, să fie 
adevărați Robinsoni Crusoie ai vremurilor noastre. 


Capitolul II. 
IN GHIARELE MORŢII 


„Smeul'“ sosise deasupra portului. Aparatul plutea 
lin, descriind cercuri şi spirale elegante, iar căpitanul 
Allan făcând o serie de acrobaţii, reuşii să scrie pe 
bolta azurie, cu fumul negru al motorului, salutul a- 
viatorilor englezi: 

CHEERIO adică „Salutare“. 

După aceea manevră îndemânatec avionul, astfel că 
acesta ateriză uşor la vreo cincizeci de metri de locul 
unde se aflau cei doi prieteni. 

一 Ce minunat e, murmură Tom. 

— Cu cele două motoare alesale şi cabina de metal 
a pasagerilor, face impresia unui vapor al cerului. 

一 lată că la bord se află şi cei doi pasageri în afară 
de pilot şi mecanic. Prin urmare este cu putință să 
avem succes şi să facem şi noi 
un sbor, continuă Tom. 

In clipa aceia Tom şi Sandy 
fură împinşi deoparte. 

— Inapoi, înapoi, au strigat 
câteva persoane. 

Un marinar se apropie ţinând 
în midi o frânghie, pe care o 
roti de câteva ori deasupra ca- 
pului şi o aruncă cu putere 
spre hidroavion. Mecanicul co- 
borâse pe unul din flotoare, 
adică bărcile care înlocuesc ro- 
file la hidroavion, şi încercă 
să prindă capătul frânghiei. 
Acesta căzuse însă în apă. Pier- 
zându-şi echilibrul, mecanicul 
se clătină o clipă, apoi se pră- 
buşi în valuri. 

La fereastra cabinei, apăru 
atunci capul căpitanului Allan. 

— Săriţi, săriți, strigă acesta. 
Dacă nu îi veniți în ajutor se 
îneacă. Nu poate înota, deoarece 
costumul de aviator este prea 
greu. Grăbiţi-vă!!! x: 

Lumea se agita uluită. Numai Tom şi Sandy şi-au 
păstrat sângele rece. 

— Stai aci, gata să-mi sări în ajutor, îi spuse Tom 
lui Sandy. Eu săr în apă să-l salvez. 

Și fără să-mi mai spuie un cuvânt, curagiosul “tânăr 
îşi scoase haina şi sări în apă. In câteva clipe fu lângă 


mecanic, pe care-l apucă de ceafă şi-l finu cu toată 
puterea la suprafața apei. Situația era disperată. Dacă: 


nu sosea nimeni în ajutor, atât Tom cât şi mecanicul 
cu hainele îngreuiate de apă, aveau să se dea la fund 
şi să se înece. O barcă cu motor se desprinse de lângă 
cheiu, îndreptându-se cu toată viteza spre locul ne- 


norocirii. 


— Curaj, curaj, se auziră câteva voci. 

Tom făcea sforțări uriase să se mentie la supra- 
față. In sfârşit, simți un braț puternic care-l apucă 
de umeri. Erau salvaţi. Barca se apropie de chei în 
uralele mulțimii. 

_ Căpitanul se apropie de Tom, când acesta coborâ 
pe uscat. 

— Cum te numeşti tinere? 

— Tom Bevis. 

一 Eşti Bevis de Fitzroy? Nu eşti cumva fiul lui 


„John, care a căzut în Franţa? 


(Continuare în pag. 14) 


DIMINEAȚA = OR 
+ COPIILOR 


RA odată într'o căsuță dărăpănată, o fe- 
mee săracă şi bolnavă. Prin geamurile 
sparte, vântul intra ca la el acasă, şi'n 
goana lui nebunatică sălta în sus fulgi 
mari de zăpadă şi-i împrăştia prin casă. 

De după o laviță se ridică un copilaş 
ca de vreo 6 — 7 ani, slăbuț, galben, cu hainele 
zdrențuroase, îşi puse în picioruşele goaie nişte pan- 
tofiori rupți şi încetişor, voi să deschidă uşa. 

一 Aurel, und'te duci? 

— Mamă las'să mă duc s'ascult şi eu cum cântă 
băeții... 

— Dar de ce cântă? 

一 Păi nu ştii?! mâine-i Anul Nou! 

一 Anul Nou?!... şi 'ntr'un sughif de plâns îşi 
înecă vorbele. 

Copilaşul deschise uşa cu îngrijire şi-o sbughi 
afară prin zăpada rece, moale. Tremurând de frig, stătu 
în portiță, să privească la o ceată de copilaşi cam tot 
de seama lui, cari umblau cu Moş Ajunul. Unul din 
ceată îl întrebă: 

— Nu mergi şi tu, Aurel? să strigi şi tu, ca să 
fie cântecul mai frumos. 

一 Ba merg, dar ce o să-mi daţi? 

— Ce merinde vom căpăta, le vom împărți fră- 
ţeşte şi cu banii tot aşa. Numai că Dumitru şi Stan 
vor lua mai mult, fiindcă au plugul şi clopoțelul. 

Şi au pornit-o toți grămadă, din ogradă în ogradă. 

Intr'amurg, când ziua „se îngână cu noaptea, după 
ce au împărțit merindele şi banii, s'a împrăştiat Si 
ceata de copii. 

Şi Aurel cu buzunarele pline de mere şi nuci, 
smochine, stafide, cu covrigii înşirați pe o mână şi 
cu câțiva gologani în cealaltă, o porni spre casă... un 
drum lung şi obositor. 

Fulgi mari de zăpadă, cădeau mereu, astupând 
cărările. Pe la jumătatea drumului se opri... 

一 Acasă?!... Dar acasă era acelaşi frig, căci nu-i 
nici un lemn în sobă. Şi atunci se întoarse din drum 
şi se duse la un depozit să cumpere lemne. 

Vânzătorul un om rău şi ursuz, se uită încruntat 
la el şi crezând că vine să-i ceară ceva, ridică de jos 
un lemn în semn de amenințare. 


Atunci mititelul întinse mânuța-i roşie, înghețată 
de frig şi-i arătă banii. Şi în schimbul sumei de 40 
de bani, îi dădu câteva scândurele de brad, el care 
ar fi putut da şi o căruță, fără să se cunoască. Mi- 
cuțul le luă, le puse pe umeri şi plecă. De la Nord 
bătea un vânt aspru, smulgându-i hiinuta după el. 
Inoată cu greu prin zăpada care era de o palmă mai 
jos de genunchi, ține strâns lemnele ca să nu-i cadă 
şi în cealaltă strânge banii ce i-au mai rămas, cu gând 
să cumpere o pâine, scumpei lui mame bolnave. 

O suflare puternică de vânt îl trânteşte în zăpadă. 
Stă puțin să se odihnească de greutatea lemnelor şi 
apoi în dorința de a ajunge mai curând acasă, vrea 
să se scoale, dar picioarele nu-l țin şi greutatea lem- 
nelor îl apasă în jos. 

Şi mai stă în zăpadă cu speranța că trecând cineva 
şi văzându-l, i-o da o mână de ajutor. 

Zadarnică aşteptare! Frigul l-a pătruns până la 
oase, îl împungea cu mii de ace şi apoi... de la o vreme 
nu-l mai simți, căci o căldură dulce, moleşitoare, îl 
îmbia la somn. Işi lăsă căpşoru-i blond, frumos, într'o 
parte, închise ochii şi... ce minune!... 

Iat-o pe mama lui într'o grădină foarte frumoasă, 
care era Raiul din cer. Acolo stăpânea Dumnezeu. 
Mama îl chema la ea, îl luă în brațe, fugi cu el... şi 
numai simți nimic. Dar din când în când, îi venea 
până la ureche zgomot de clopoței... 

A doua zi, când credincioşii se îndreptau spre 
biserică, pe stradă, în zăpada rece şi moale, au găsit 
corpul înghețat al copilului, care într'o mănuță strân- 
gea câţiva bani, iar pe cealaltă avea înşirați covrigi... 
Alături de el, câteva scândurele de brad... 

Iar alţii... departe... într'o căsuță dărăpănată, au 
găsit o femee tânără, pe patul de boală şi mizerii, în- 
ghețată de vântul aspru şi nemilos al morții. 

Nu era oare mama micuțului, mort şi el tot în seara 
de Anul Nou? 

Cine ştie?!... Unii spun că prea semănau. 

Astfel mama şi copilaşul au fost chemați să tră- 
iască pe vecie, acolo, în grădina lui Dumnezeu; căci 
aici pe pământ, nu era loc pentru ei. 


LEW TOLSTOI 


INSULA FANTOMELOR 


(Continuare din pagina 13) 


— Ba da. 

— Am fost camarazi de arme. Tu eşti micul Tom 
despre care-mi vorbea prietenul meu John. Iată că 
astăzi îți sunt datornic. Ai salvat viața celui mai pre- 
tios colaborator al meu. Spune-mi ce răsplată doreşti. 

Tom îl privi o clipă pe Sandy apoi spuse: 

— Aşi dori să fac un sbor pe hidroavionul d-tale, 
împreună cu prietenul meu Sandy. 

— S'a făcut, răspunsese căpitanul. Fiţi mâine la 
ora 8 dimineața în port. Şi acum Tom du-te repede 
acasă căci nu vreau să răceşti. 

Căpitanul îmbrăţişă pe curagiosul băiat şi se de- 
părtă în mijlocul admiratorilor săi. 


来 * 
* 


Sosise ziua mult aşteptată. Cei doi prieteni se aflau 


DIMINEAȚA 一 人 
COPIILOR 


dela ora 7 dimineața împreună cu mecanicul Jarock 
în port. Mecanicul făcea ultima revizie motorului. 
— Am vrea să luăm şi noi parte la sborul Mel- 


bourne-Londra, spuse Sandy. Crezi oare că şeful d-tale, 
căpitanul Allan ne va primi? 

一 Da, dacă veţi avea îngăduința mamelor voastre, 
spuse Jarock. 

一 Iată-l pe căpitan, strigă atunci Tom. 

一 Cheerio băieți! îi salută atunci Allan. Sunteţi 
gata! 

— Gata! 

Motoarele sbârnăiră, iar Tom şi Sandy au pornit 
în primul lor sbor. 


(Continuarea în numărul viitor) 


CONCURSUL DE JOCURI PE LUNA 


IUNIE 


E 
pă 
AR 
E 
RE 
A 
b 


ORIZONTAL. — 1) Lac pe malul stâng al Dunării. 
6) Capitală tăiată în două de apele-Dunării. 14) Cu- 
loarea cerului în asfințit* 15) Noroiu (Tr.)17) Unul 
din cele trei brațe ale Dunării. 18) Parcă am spus 
că n'am? 19) Rod capetele! 21) Animal din pod. Tibet. 
23) Țară în Peninsula Balcanică. 25) Apucă 26) 
Judeţ pe malul drept al Dunării. 28) Apă în Franţa. 
29) Apă în Elveţia. 30) Lene! 31) Tari străbătută de 
Dunăre. 32) Dumneata. 33) Notă. 34) Posezi. 35) La 
fel cu. 36) Mioare. 37) Pereche. 38) Calic. 40) A 
scoate gemete. 42) Cămaşă. 43) Mic port la Dunăre, 
lângă Galaţi. 44) Pleca. 46) Indici. 48) Fluviu în ţara 
din care izvoreşte Dunărea. 50) Campion. 51) Culoa- 
rea (1!) mării în care se varsă Dunărea. 54) Nămol. 
56) Dud. 57) Port la Dunăre în jud. Ilfov. 60) Cu 
ele spintecă barcagiul valurile Dunării... 63) Ginerele 
lni Mahomed. 64) „Realitatea Ilustrată”. 65) Oală. 66) 
Astfel. 67a) Metalul din care sânt făcute „porţile” 
Dunării! 70) Lac pe malulstâng al Dunării. 72) Dans 
74) Frumos oraş la gurile Dunării. 76) Iad fără cap. 
77) Afluent al Dunării. 78) Capitală aşezată pe Du- 
năre. 

VERTICAL. — 1) Port la Dunăre. 2) Țara care 
stăpâneşte gurile Dunării! 3) Campion. 4) Port la 
Dunăre (jud. Durostor). 5) Notă. 7) Secai. 8) Izvo- 
rul Dunării! 9) Plantă de mare. 10) Hoţi de mare. 11) 
Vine pela gene... 12) Butoiu cu care se cară apă, din 
Dunăre. 13) Făcute amare. 16) Pitică. 20) Fluviu 
măreț, în Europa. 22) Văzduh. 24) Afluent al Dunării, 
în Muntenia. 27) Lege! 37) Fluviu în Franţa. 39) 
Oraş în Europa Centrală, udat de Dunăre. 40) Țară 
din care izvorâşte Dunărea. 41) Port la Dunăre, unde 
se află podul „Carol I”. 43) Soare. 45) Pronume. 47) 
Port la Dunăre, în Basarabia. 49) Se varsă în Du- 
năre lângă Olteniţa. 52) Cel mai mare port la Dună- 
re, din România. 53) Posedă. 54) „...u.., codobelc, 
scoate coarne boereşti şi te du la Dunăre...” 55) Mă- 
sură galbenă. 58) Posesiv. 59) Muncă grea. 61) Acela 
62) A găsi, a descoperi. 67) Plasă folosită de pes- 
cari, pe Dunăre. 68) „Cec” fără început. 69) Sclav. 
71) Mârâitul câinelui. 73) Nota traducătorului. 75) 
Incepe Veneţia... 

Leova A. Lazăroiu — Galaţi 


` DESLEGĂRILE JOCURILOR. PE FEBRUARIE 


u-cra-c-caş-suciră-cioara-ciori-si-ar-coteţ-rod- Ionică - 
an-ouă-car-albie-antic-ii. s 
L. L. — Galați 


Rebus original 


As-cutit. 
L. Tecuceanu 


Cuvinte încrucişate 


mac-Paris-apa-orar-şacal-om-robit-lucru-cămin-sun-t- 
răsar-matca-s-al-număr-auri-lca,lulie-nul-țară-lătra-iise 
agăți-avânt-amară-ataşa-plată-scări-p-ai-actor-însă - în-a 
iatac-iar. 


A. Rotaru 


Cuvinte încrucișate 


aparat-sărat-d-sap- sare-i- as- calică- op- Pan- rață- ara- 
aromată-ogor-ițar-rară-i-c-apel- mâță- acru- apăsare- rea- 
prag-țip-Ur-vată-tac-c-amara-văzută. 


| Gheorghe Andrei 


Joc simetric 


Mamaia-Ismail-t- tobă- e-Sena- p- umeri- loc-carte-țin- 
America-băț-oraş-şatră- Iava- vi- ir- coc- pipa- e- chemat- 
Soroca-n-orar-n-lini-t-at-in-lin-ai-vă--Sava-Someş- acăț - 
aur- Severin- ăla-Urali-ino-echer-d-jale-i-arau-i-Canada- 
Brăila. 

L. Laz. —, Galaţi 


Joc combinat 


Insorit-curtean-mustață-pardosi-pomenit-prepara. 
Cinel 


amica-unita-l-sănătos-u-bați - t - car - da - cap - aşi - tu- 
băcan-a-neam-mănz-ba-linie-ac-oră-nor-ața-cerc-r-arap - 


e-copilaş-r-apăra-arată. 
B. F. — Loco 


SARADĂ 


Dacă înşeuați un cal, veți da de un animal. 


Victor Petrescu — Deva 


CUPON DE JOCURI 


Luna lunie „ Seria | 


DIMINEAȚA 一 他 
> COPIILOR 


NĂZBĂTII ȘI GHIDUȘŞII | 


Oamenii de geniu. 


Tatăl îi explică lui Ionel, că oa- 


menii de geniu au avut mai toți 
ciudăţenii. 
— Unii oamenii de geniu,nu pu- 


teau lucra decât dacă aveau în fața 
lor o anumită statuetă, dacă auzeau 
o anumită bucată muzicală, dacă beau 
cafea, sau dacă fumau. 

Ionel a rămas pe gânduri, apoi 
a spus: 

一 Eu îi înţeleg tăticule. Nici eu 
nu-mi pot face lecţiile, dacă nu am 
în fața mea o prăjitură... 


Știri importante. 


Gigel îl întreabă pe tatăl său: 

一 'Tăticule, după ce vei citi jur- 
nalul, mi-l dai mie? 

一 Da, dragul meu, dar ce vrei să 
faci cu el? 

— Vreau să-l citesc. Am auzit-o 
spunând pe mama, că ar fi ştiri 
-foarte importante în el. 

— Aşa ? Dar tu nu ştii nici mă- 
car să citeşti. 

— Tocmai de aia vreau să-l ca- 
păt, ca să-l pot păstra până când 
voiu fi mare. 


Compoziția. 


La şcoală, profesorula dat urmă- 
toarea temă la compoziție: Nelu stă 
într'un colț şi plânge. De ce? Ce-a 
făcut ? 

Iată cum a tratat Ionescu tema: 

„Nelu stă într'un colț şi plânge. 
De ce? Ce-a făcut? L-am întrebat 
şi n'a voit să-mi spuie. Şi cum ştiu 
că este încăpățănat, nu l-am mai în- 
trebat a doua oară.” 


rá 


D 
E: 

S. 
pP 
E 
u 
n 
A 


一 larăşi lună nouă! Ce so fi 
făcând cu cele vechi? 
— Stele! 


PREȚUL 5 LEI. 


Eee CT 


RAUTATEA 
PEDEPSITĂ 


Albina şi musca. 


Tot la şcoală. Profesoara o întrea- 
bă pe Ileana: 


一 Albina este o insectă folosi- 
toare sau stricătoare ? 

一 Folositoare, răspunde Mari- 
oara. 

一 Bine. Dar musca ? 

—  Stricătoare. 

— Foarte bine. Spune-mi acuma, 
care este deosebirea între 


aceste 
două insecte. 7 
— Albina face miere... 
— Perfect. Şi musca ? 


— Musca ? Musca... o mănâncă! 


Medicul și pescarul. 


Un pescar locuia cu familia sa pe 
o insulă situată la trei mile marine 
de coastă. Intr'o noapte isa îm- 
bolnăvit copilul şi a plecat grăbit 
în portul apropiat spre a chema un 
medic.. Medicul, i-a spus: 

— Nu viu decât dacă-mi dai 500 
de lei, Şi cum sunt singurul medic 
din port, trebue să-mi dai, dacă vrei 
să-ți văd copilul. 

Pescarul n'a spus nimic şi i-a dat 
banii. După vizită, medicul a voit 
să plece acasă. Atunci 
spus : 

— Dacă vrei să ajungi acasă, tre- 
bue să închiriezi o barcă. Pentru 
asta trebue să plăteşti 500 de lei. 
Cum sunt singurul proprietar de 
barcă de pe insulă, trebue să-mi plă- 
teşti mie, altfel rămâi toată noap- 
tea. aici. 


Pianul... £ 

— De ce ai cumpărat pianul a- 
cesta ? Nu ne plictiseşte destul pia- 
nul vecinului ? 

一 Păi tocmai pe acela l-am cum- 
părat ? 


Ora de geometrie. 


Profesorul l-a scos la tablă pe 
Găgăuțescu şi-l pune să facă o de- 
monstrație. 

Găgăuţescu, care nu şi-a prea în- 
vățat lecțiile, nu ştie nimic. Scrie 
pe tablă ceva, şterge, scrie iarăşi, se 

d y e 3 
roşeşte şi sc încurcă. 

Profesorul l-a privit câtăva vreme 
apoi i-a spus : 

一 Dar ce vrei 
Găgăuţescule ? 

— Eu ? Nimic. D-voastră mă con- 


strângeți să demonstrez, domnule 
profesor. 


să demonstrezi 


Şi 
1 
ÎN «i 
t 
C - 
L 
1 
s 
T 
U 
L 


— Hci domnule, nu vezi unde 
mergi. 


Biciclistul beat: Ba da, dar 


voiam să trec printre dumnea- 
voastră doi. 


Lă 


Imprimeriile „Adeverul' S. A., Bucureşti. 


pescarul i-a' 


DIMINEATA 
COPIILOR Za 


C 


ryer 


sij = 


ÎTI E.ON 1 1 


NOSTRI 


v 


BUDAPESTA. Dela 25 până 29 
Mai a. c. a avut loc la Budapesta 
Congresul- Euharistic. Cu acest pri- 
lej au fost emise două valori de 
16+16 şi 20 +20. Tirajul lor a fost 
de 100.000 exemplare. 


Le 


MACYARKIR: POSTA 


CEHOSLOVACIA. In luna Mai 
a. c. au fost tipărite două mărci 
pentru comemorarea a 20 de ani a 
legiunei cehoslovace din Italia şi 
Franţa. 


A 


d e 
ESKOSLOVENSKO 


BULGARIA. A tipărit 4 noui va- 
lori din seria „Agricola“ în două 
culori diferite de 0,30 şi 0,50. Emi- 
siunea s'a tipărit în câte 100.000 
exemplare. 


DIMINEAȚA = SR 
COPIILOR 


+ 


FRANȚA. O nouă serie de mărci 
s'au emis de către Poşta franceză 
de 55 十 70 şi 65+ 110, 


prima de culoare verde înfățişând 


în 2 valori: 


pe soldatul francez în tranşee cu 


arma în mână. 


MĂRCI ŞI CĂRŢI 
POȘTALE 


Anglia este țara care a introdus — ea cea dintâi — mărcile poştale şi 
chiar plicurile de scrisori. Aceasta a avut loc în anul 1640. Cât despre 
cărţile poştale ele s'au făcut mult mai târziu. In adevăr, pentru prima dată, 
cărțile poştale apar în anul 1869 în fosta împărăție austro-ungară iar în 
anul 1878 s'a încheiat o înţelegere internațională pentru introducerea în 
toate statele a cărții poştale. De atunci au început să apară şi amatorii 
de mărci poştale şi s'au înființat o mulțime de societăți filateliste. Astăzi 
sunt tot felul de albumuri, de jurnale şi de reviste de filatelie, iar nu- 
mărul colecționarilor este aşa de mare încât poate forma o adevărată armată: 


CITIŢI IN CUPRINSUL REVISTEI: 


Pag. Pag. 
Răsplata omului bun . . 4 | Pentru străjeri: Fiţi gospo- 
Cunoştinţe folositoare . 6 Aae er dear SpA Ta 0 
Copiii Regelui. ...... 7 la tant 1 12 
Năzdrăvăniile lui Bică PS fn aceea la i 
Prințul lupilor ..... . 9| Pagina jocurilor .. . . . 15 


0-iastă bupă i, .-... . :-. 10 


Năzbâtii şi ghiduşii. . . . 16 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRA T.Ă PENTRU- TINERET 


DIRECTOR: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 一 9 一 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. 一 EXEM- 


No. 748 


PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 
ANUL z 8 IUNIE 1938 


De vorbă cu cititorii 


Zi 


Dragii mei copii, 


Ziua de astăzi este una dintre cele mai însemnate 
în istoria poporului nostru. In această zi, cu 8 ani în 
urmă, marele nostru Rege Carol al Il-lea a sosit în- 
tocmai ca un Făt Frumos din povești, pe aripile de 
oțel ale unui avion, spre a ne îndruma pe calea 
nouă şi frumoasă a muncii și desto'niciei. 


Tara întreagă s'a bucurat alături de Regescul Fiu, 
Marele Voevod Mihai de Alba lulia. Ca un semn al 
bunătății Sale, Majestatea Sa Regele a înființat spre 
sărbătorirea acestei zile a revenirii Lui, corpul stră- 
jeriei al cărui comandant suprem este. 

Și ca o dovadă a nețărmuritei dragoste pentru 
popor şi mai ales pentru voi copiii, a făcut astfel 
ca Marele Voevod Mihai de Alba lulia să fie străjer, 
întocmai ca și voi. Bucurați-vă copii în această zi de 
sărbătoare națională și nu uitaţi că deviza străjerului 


este: Muncă și credință pentru Țară şi Rege. 


Ziua aceasta de sărbătoare m'a făcut pe mine mă- 
tuşica voastră, să fiu puțin mai blândă cu răspunsurile. 
Vedeţi voi însă dragii mei, bunătatea mea nu trebue 
să mă facă, să uit de dreptate şi de sinceritate. Dacă 
se întâmplă să refuz vreunuia dintre voi publicarea 
povestirilor, pe care mi le trimete, nu o fac decât cu 
voia de a-l face să scrie mai îngrijit şi mai frumos. 

Voi sunteți încă micuţți. Chiar şi aceia cari învă- 
tati la liceu. Meseria scrisului este grea şi cere multă 
îndemânare şi exercițiu. Urmați-mi sfaturile şi dacă 
vam refuzat odată, nu disperaţi, ci scrieți încă o 
poveste şi încă una, până ce veți scrie una frumoasă 
de tot, pe care s'o public. 

Să vă răspund acum pe rând: 


AURELIAN PETRESCU. — Dragă băiatule, am 
primit poezia „Nicuşor şi Azorică“ şi povestirea „Că- 
prioara“. „Nicuşor şi Azorică“ nu poate fi publicată. 
Dacă ai ceti mai atent poeziile din cartea de cetire, 
ai vedea că „face“ nu rimează cu „joace“ şi nici „groază“ 
cu „aşează“. In schimb, povestirea „Căprioara“ este 
foarte frumoasă. O să-l rog pe desenatorul nostru să 
o ilustreze şi o voi publica peste câtăva vreme. 


de sărbătoare 


C. I. MAURUS. — Am primit „Un kilogram de 
povestiri“ de ale tale. Nu sunt rele. Dar nici atât de 
grozave cât fi se par ţie. Le voiu corecta, iar unele 
din ele vor apărea în revistă. Aş vrea însă să lămu- 
resc un lucru: scrisoarea pe care ai trimis-o directo- 
rului nostru nu sună aşa cum ar trebui să fie. In pri- 
mul rând ne ameninţi că de nu-ți vom publica, nu vei 
mai scrie. Crezi că ar fi pagubă aşa mare? Nu vreau 
să te superi, dar merifi să-ți scriu aşa cum ne scrii. 
Urmăreşte revista noastră şi pe măsură ce vor apărea 
bucățile pe care mi le trimiţi, vei primii şi premiile 
pe care le-am făgăduit pentru toate povestirile fru- 
moase, trimise de cititorii noştri. 


BEBA BRAND şi LIONIA. — Mă bucură foarte 
mult că vă place atât de mult revista noastră. Imi 
pare însă foarte rău, că nu vă pot face pe plac şi să 
vă trimit fotografiile tuturor redactorilor revistei. Ia 
gândiți-vă ce ar însemna să trimitem numai o mie de 
fotografii. De unde să luăm atâția bani? Cu privire 
la portretul trimis de prietenul vostru Dorfman, 
am răspuns în numărul trecut. Poveştile pe care 
mi le-aţi trimis de data aceasta nu pot fi publi- 
cate. Vreau să vă dau un sfat. In „Biblioteca şcolară“ 
găsiți două volumaşe şi anume: Basmele lui Petre 
Ispirescu şi ale lui Ion Creangă. Cumpăraţi aceste 
volume şi citiți-le cu foarte mare atenție. Numai aşa 
veți învăța să scrieți şi să vorbiţi o românească fru- 
moasă. 


MARIOARA DUTA. 一 Fetifo dragă, propunerea 
pe care mi-o faci şi anume ca o pagină din revista 
noastră să fie scrisă numai pentru fete a fost primită 
de comitetul nostru de redacție. Peste puțină vreme 
revista noastră va începe să publice o pagină pentru 
fetiţe şi unde vei găsi modele pentru lucru de mână 
şi tot felul de sfaturi şi de lucruri care te intere- 
sează. Mai ai puțină răbdare. 


ILEANA DRAȘCĂ. — Ne întrebi de ce nu mai fa- 
cem concursuri. In primul rând avem concursul literar 
cu premii pentru toți cititorii cari ne trimit poves- 
tiri frumoase ce pot fi publicate în revistă. Avem 
apoi concursul de jocuri. După câtăva vreme vom 
începe un al treilea concurs cu premii multe şi pre- 
țioase. Sper că vei avea mai mult noroc decât până 
acum. 


MXTUSICA 


DIMINEATA O OR 
SE COPIILOR 


iii RĂSPLATA îi 


OMU 


LUI 


BUN 


O POVESTE DIN VREMURI TRECUTE 


lui, 
fermierul Marcio şi-a 
văzut într'o zi risipită 
întreagă avere. Pe vre- 
muri era stăpânul unor 
Ei pământuri mari şi rodi- 
toare, al unor case cu odăi multe şi 
largi. Acum nu mai avea nimic. Ani 
de zile, oricine a bătut la uşa fer- 
mierului nu a plecat cu mâna goală. 


CA IN cauza bunătăţii 


A împărţit în dreapta şi 'n stânga: 

la vecini, prieteni şi necunoscuți, 
la toți cei cari se aflau în nevoe 
şi n'aveau cum să iasă din această 
stare. Dacă unui gospodar îi lip- 
sea un car şi n'avea de unde să 
şi-l cumpere, fermierul era cu 
punga deschisă pentru a da banii 
necesari. Dacă vreun necunoscut 
bătea la uşa lui şi-i spunea câte 
de nefericit, că nu şi-a măritat 
încă fiica din lipsa zestrei, Mar- 
cio scotea imediat un teanc de 
bani de hârtie şi-i dădea părinte- 
lui, pentru ca să-şi capete ferici- 
rea. Aşa azi, aşa mâine, fermierul 
nu s'a oprit din dărnicia lui, până 
când n'a văzut că pământurile şi ca- 
sele nu mai erau ale lui şi că banii 
i se terminaseră cu totul. 

— Ce e de făcut? — s'a întrebat 
trist într'o zi fermierul. Și întreba- 
rea aceasta a pus'o mai multor prie- 
teni, cărora le-a cerut sfatul. 

— Eu cred că am găsit soluția — 
îi răspunse unul dintre cei cărora 
le adresase întrebarea. 

— Sunt curios să te aud, — făcu 
fermierul. 

— Tu ştii, reluă cel care spusese 
că a găsit soluția, că aici în apro- 
piere de noi, dar tocmai în vârful 
muntelui ce se vede în față, trăeşte 
de ani de zile vestitul prezicător 
bătrân Naruh. Ce-ai zice dacă te-ai 
duce să-l întrebi pe el cum crede că 
ţi-ai putea recâştiga averea împărțită. 


DIMINEAȚA pace, 


Marcio stătu un moment pe gân- 
duri, apoi zise: 

— Ideia nu e rea. Şi-o voi pune 
în aplicare chiar mâine. Da! chiar 
mâine voi încerca să urc muntele, 
până la prezicătorul Naruh, despre 
care am auzit că face minuni. 

Şi-apoi după câteva minute a- 

dăogă. 
— Mă duc, e adevărat. Dar numai 
pentru mine? E păcat să fac un 
drum atât de periculos, pentru 
a-l întreba numai un singur lucru. 
Ce-ar fi să înştiințăm pe priete- 
nii noştri, că plec pe munte, poate 
au şi ei ceva de întrebat. Le-aşi 
face acest serviciu cu mare plă- 
cere şi îi asigur că nu voi Wita 
cele ce-mi va spune prezicătorul, 
la întrebările lor. 

Fermierul şi'h acest moment se 
arăta aşa cum dealtfel îl ştiau toți: 
acelaşi om mărinimos, cu suflet de 
aur şi bunătate cerească. 

N'a trecut mult c'a şi apărut 
gospodarul Minas care a început 


să se plângă: 

— Ştii, cât de nenorocit sunt 
că pământul nu-mi produce ni- 
mic? Ce semăn pe el nu prinde. 
Am pus cartofi, grâu, secară, tri- 
foi. Nimic n'a crescut. Dacă-mi duc 
vitele pe câmp îmi mor imediat, 
pentrucă mâncând buruienile 一 
singurele ce cresc pe pământul 
meu — se otrăvesc şi îşi dau su- 
fletul, în câteva ore. Intreabă-l te 
rog, prea bunule fermier, pe pre- 
zicător, ce să fac ca să nu mor 
cu zile şi ce trebue să pun în 
pământul meu ca să am un pro- 
fit de pe urma lui. 

Fermierul îl linişti, zicându-i: 

-一 N'avea nici o teamă, îl voi în- 
treba şi fi sigur că nu voi uita ce-mi 
va spune. E chiar o bucurie pentru 
mine ca să-ți potaduceun răspuns bun. 


DA 一 


= 一 人 全 
+ COPIILOR 


y 


B'a 


Tege 


După câteva minute a apărut ne- 
fericitul Sabah, tatăl frumoasei fete 


Manora, care deşi ajunsese vârsta 
măritişului nu văzuse încă lumina 
zilei. Fusese născută oarbă, şi aşa 


rămăsese până acum cu toate îngri- 
jirile date şi cu toți banii cheltuiţi 
de părintele ei, cu cei mai mari me- 
dici. 

一 Ai milă de bătrânețele mele 
şi nu uita să-l întrebi pe prezicător 
ce trebue să fac pentru Manora, iu- 
bita mea fiică, să capete vederea. 

— Nici o grijă, răspunse Marcio, 
sunt sigur că îți voi aduce un ras- 
puns care te va umple de fericire. 

A doua zi fermierul porni la drum. 
A mers cam vreo trei ore până cea 
ajuns la poalele muntelui. Aici a în- 
tâlnit un bătrân cu fața suptă şi fără 
de putere. 

一 Incotro, îl 
vocea stinsă? 

— Spre Naruh, prezicătorul! 

— Spre Naruh ! repetă încet bă- 
trânul. Dar ştii ce greu e să ajungi 
până acolo? Muntele e numai 
stâncă şi nimeni nu poate ajunge 
până'n vârf la prezicător. Eu stau 
aici de zece ani şi am văzut sute 
de oameni care-au încercat să a- 
jungă la coliba prezicătorului, 
dar nimeni n'a putut. Toţi s'au 
întors dela jumătatea drumului. 

— Voi încerca şi eu să urc. 
Poate că voi avea mai mult no- 
roc spuse fermierul. 

— Atunci, dacă vei avea noro- 
cul să ajungi până la vestitul Na- 
ruh, întreabă-l şi pentru mine ceva. 

一 Cu plăcere, răspunse ime- 
diat fermierul cu acea bucurie în 


întrebă acesta, cu 


glas, pe care o capătă ori de câte 
ori era vorbă să facă un serviciu. 
Dar despre ce este vorba? . 

— De zece ani, de când sunt aici 
înicerc în zadar să închid ochii pentru 


Dar minunea nu vrea să 


a adormi. 
se întâmple. Cad de oboseală, sunt 
sleit din puteri şi totuşi nu pot a- 
dormi, niciodată. Zi şi noapte, de 
zece ani, stau şi mă usuc şi nu mă 
pot odihni, dormind măcar o oră pe 
noapte. 


Drumul până la coliba prezicăto- 
rului a fost, într'adevăr, foarte greu. 


Numai stânci colțuroase şi numai 
urcuş prăpăstios. Dar fermierul iz- 
buti totuşi, după două zile şi două 
nopți de mers, să ajungă în fața-pre- 
zicătorului, care se afla în vârful 
muntelui. Naruh imediat ce-l văzu 
i se adresă astfel: 

— Spune, pentru ce ai venit şi-ţi 
voi da repede răspunsul. 

Fermierul care repetase în gând 
întrebările ce avea de făcut pentru 
ceilalți rosti — la început — do- 
rința bătrânului. 

一 Cunosc cazul acestuia, 'Spuse 
Naruh. Are la el o piatră scumpă, 
care valorează milioane. De aceia nu 
doarme, pentrucă îi este teamă că, 
prinzându-l somnul să nu-i fure ci- 
neva comoara. Să se despartă de ea 
şi imediat îşi va recăpăta liniştea şi 
somnul ! 


Fermierul după ce mulțumi rosti 
întrebarea ce avea de făcut pentru 
gospodarul Minas, atât de nefericit 


din cauza pământului său 
care nu-i producea nimic. 

— In pământul acestuia 
se află, în adâncime, o 
mare cantitate de aur. Din 
cauza aurului, care fură 
toată puterea pământului, 
ogorul lui Minas este sărac 
şi nu poate hrăni semin- 
fele semănate pe el. Să 
sape Minas în adâncime, 
să arunce aurul şi imediat 
pământul va deveni rodi- 
tor şi vitele vor putea să mănânce 
în voe, fără a mai muri otrăvite. 

Veni apoi rândul rugăminţii ne- 
norocitului tată al prea frumoasei, dar 
oarbei fete: Manora. 

— Am auzit de această cuminte 
fată, atât de nemilos lovită de soartă. 


Dar boala ei are vindecare. Manora 
îşi va recăpăta vederea în momen- 
tul când va simți lângă ea pe 
cel ales a-i fi soț. Nu l-a văzut 
încă pentrucă nu l-a găsit pe cel 
hărăzit să-i fie bărbat. Când îl va 
avea în față ochii ei îi vor fi ca ai 
tuturora. 

Cele ce a aflat atât l-au bucurat 
pe fermier, încât a uitat să-l întrebe 
pe prezicător ce trebue să facă, pentru 
a-şi recâştiga averea. Dar asta nu-l 
mai interesa acum. Era mulțumit 
că va putea duce alinarea celor ce-i 
încredințaseră dorințele lor. 

Ajuns la poalele muntelui, dădu 
de bătrânul care nu mai dormea de 
zece ani şi-i spuse ce a aflat dela 
Naruh. Bătrânul se lumină dintr'o 
dată la față şi zise: 

一 Dacă aceasta este cauza că nu 
dorm, renunţ bucuros la piatra 
scumpă ce-o port cu mine. Şi ca re- 
compensă pentru vestea bună ce i-o 
adusese, bătrânul dădu cadou fer- 
mierului, piatra. Acesta o luă şi 
plecă spre casă. 

In poartă îl aştepta gospodarul 
Minas, cel cu pământul uscat. Fer- 
mierul îi spuse vorbele 
prezicătorului şi imediat 
au început să sape pămân- 
tul, pentru a da de aurul, 
despre care pomenise Na- 
ruh. Il găsiră imediat, la 
o mică adâncime şi Minas 
eră bucuros să renunțe la 
aur, numai să-şi vadă pă- 
mântul roditor şi vitele 
grase. Ca răsplată dădu 
fermierului, pentrucă-i a- 
duse un răspuns atât de 


DIMINEAŢA 一 -人心 


bun, tot aurul pe care l-au găsit în 


adâncime. 

Peste câteva minute Marcio era la 
casa părintelui cu fata cea frumoasă 
şi fără de vedere. 

Când intră înăuntru, aceasta izbucni 
întrun hohot de râs, alergă spre 
fermier, îl îmbrățişă şi vorbi ast- 
fel: 


— Tată, el este ginerele pe care-l 


aştept. El este alesul inimei mele. 


Pe el îl vreau de soț. Pe omul a- 


cesta cu sufletul de aur, grație că- 
ruia am căpătat vederea. Intr'adevăr 
aşa cum a prezis Naruh, fata şi-a că- 
pătat vederea când a avut în față 
pe alesul inimei ei. 

Și Marcio, fermierul cu inima mi- 
loasă şi darnică, îşi recăpătă averea 
şi fericirea, făcând altora bine şi ne- 
interesându-se pentru el. Uitase să-l 
întrebe pe prezicător ce are de făcut 
ca să aibe din nou avere, pentrucă 
voia să ajute întâiu pe ceilalți, care-l 
încărcaseră cu întrebări. Dar iată 
că-nici n'a fost nevoe să-l întrebe 
pe Naruh. Averea şi-a recăpătat-o, 
luând piatra prețioasă dela bătrân 
şi aurul dela gospodarul Minas. In 
plus era fericit că devenise soțul 
frumoasei Manora, cu care a trăit 
în înțelegere şi belşug, până la a- 
dânci bătrâneți. 


ANDREI BRÂNDUȘ 


sj 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


CUM SE AJUTĂ MAIMUȚELE INTRE ELE 


INTR'O pădure seculară 
din Africa, trăia o fa- 
milie numeroasă de mai- 
muțe. Maimuţele aces- 
tea se ajutau totdeauna 
între ele, la nevoie. 
Când le era frig, în timpul nopţii, se 
lipeau una de alta şi dormeau îmbră- 
țişate. Astfel, se încălzeau şi nu a- 
veau nevoie de plapomă. 

Ziua făceau plimbări prin pă- 
dure, însă nu pe jos, ci pe vârful 
copacilor, sărind de pe o ramură pe 
alta. Când o maimuţă vedea un co- 
pac cu fructe coapte, chema şi pe 
celelalte şi toate se săturau, mâncând 
în voie. 

Odată, o maimuță a văzut un leo- 
pard ce se furişa printre copaci. Ea 
s'a gândit, imediat, că fiara vrea să 
prindă vreuna din ele, ca să se os- 
păteze. Văzându-l, maimuța a dat un 
țipăt pătrunzător, iar Suratele ei 
înțelegând că le amenință un pericol, 
s'au suit repede până în vârful copa- 
cilor unde nu puteau fi prinse de 
nici o fiară. 

In pădurile africane însă 
toți copacii sunt acoperiți 
cu ghimpi ascuțiți, care se 
prind de părul maimuţelor 
şi li se înfig în piele pro- 
ducându-le o durere groa- 
znică. Maimuţele ştiu să-şi 
scoată singure ghimpii din 
mâni. Din spate nu pot 
însă să le 
scoată. Atun- 
ci maimuţele 
îşi vin într'a- 
jutor, căutân- 
du-şi una al- 
teia ghimpii 
ce le supără. 

O maimuță 
mică s'a suit 
odată tocmai 
în vârful co- 
pacului 'pen- 
tru a sta pu- 
țin la soare. 
In timpul a- 
cesta a trecut 
deasupra în 
sbor un vul- 
tur. El obser- 


DIMINEAȚA O 


vă pe ramură maimuța neastâmpă- 
rată. Ca o săgeată s'a lăsat în jos 
şi şi-a înfipt ghiarele în ea spre a 
o duce în cuibul lui. 

Maimuța însă sa apucat de ra- 
murile copacului şi a început să tipe 
disperată. 

Auzind ţipetele, maimuţele i-au 
sărit în ajutor, năpustindu-se toate 
asupra vulturului. Ele l-au muşcat 
aşa că vulturul, a trebuit să lase 
maimuța în pace, bucurându-se că 
a scăpat teafăr. 

De atunci nu a mai vânat nici 
odată maimuțe, cu toate că erau de 
două ori mai mici şi mai slabe ca 
dânsul. 

Prelucrat de Cl. Dr. ABLOR 


MAIMUȚŢELE 
RĂSBUNĂTOARE 


După cum ați văzut mai sus, mai- 
muțele sunt nişte ființe inteligente 
care ştiu la nevoie să se ajute între 


=S 
? COPIILOR 


ele. Poate că ați fi aflat, că unii 
savanți sunt de părere, că inteli- 
genta se măsoară după memorie. Mai- 
mutele au memorie destul de bună. 
La grădina zoologică din Berlin, 
exista o maimuţă foarte blândă, care 
era iubită de toţi vizitatorii grădi- 
nii. Copiii mai ales o îndrăgeau, 
fiindcă atunci când îi dădeau bom- 
boane şi alune făcea giumbuşlucuri 
şi-i distra. 

!Intr'o zi, o fetiță mai răutăcioasă, 
în loc să-i dea micutei maimuțe 
bomboane, i-a dat nişte pietricele 
colorate. Animalul s'a înfuriat şi cu 
siguranță că ar fi muşcat-o pe fe- 
tifa fără minte, dacă nu s'ar fi aflat 
prin apropiere un gardian care s'o 
liniştească. 

După două săptămâni aceiaşi fe- 
tiță a venit lângă cuşca maimuțţei. 
Copilul nu se mai gândea la întâm- 
plarea supărătoare. Maimuţa n'o ui- 
tase însă, căci de îndată cea putut, 
şi-a înfipt mă- 
nuța în umărul 
fetiţei  sfăşiin- 
du-i rochia. 

Se povestesc 
alte cazuri, în 
care maimuţele 
nu au uitat ges- 
RD turile  binevoi- 
toare față de ele 
şi au venit şi ele, 
la rândul lor, 
în ajutorul celor 
cari s'au purtat 
bine cu ele. Poa- 
te că faimoasa 
carte „,Tarzan'* 
nu este numai 
o invenţie şi că 
un pui de om 
a fost crescut 
cu adevărat de 
maimuțe întoc- 
EA mai ca şi cum 
Eee、 ar fi fost co- 
N pilul lor. 


ate e e Ce E 


SPGE cai acte at ana i 


OP II 


trăit, odată de mult, pe lume, un rege 
bătrân cu barba albă şi falnic nevoie mare. 
Şi avea acest rege nouă copii, toți cu plete 
mândre şi negre ca păcura. Dar, deodată, 


pe rege îl podidiră necazurile şi suferința 
unei boli neştiute. Zadarnic doftorii i-au dat doftorii, 
zadarnic i-au descântat babele. 

Văzând că nimic nu-i ajută, falnicul rege a che- 
mat la el pe cei nouă fii şi i-a pus să jure că vor găsi 
şi aduce leacul tămăduitor — apa vie — ori ce o fi. 

Această apă vie se găsea undeva departe, peste 
şapte mări şi țări, în adâncul unui puț fermecat şi 
străjuit de un înfricoşător balaur. 

A încălecat cel mai mare dintre fraţi şi a pornit 
la drum, îndurând foamea şi setea... Frânt de obo- 
seală, scăldat de sudori, cu pletele pline de praf, a 
ajuns în sfârşit, la fântâna fermecată. 

După o luptă aprigă care a ţinut trei zile, voinicul 
a fost biruit şi înghițit de balaur cu gurile lui rele 
şi negre. 

Cel de al doilea frate l-a tot aşteptat să se în- 
toarcă şi dacă a văzut că nu mai vine, a încălecat şi 
el, ducându-se să aducă apa vie. 

In câţiva ani, aşa, frate după frate, voinic după 
după voinic, s'au tot dus copiii Regelui, opt din ei 
şi niciunul nu s'a întors. 

A plâns şi s'a jeluit Regele, rămas singur cu cel 
din urmă copil, al nouălea cu sprâncenele negre şi 
stufoase. 


A crescut şi acesta, răsfățat şi prea iubit, a cres- 
cut cel mai voinic, cel mai mândru. 

Intr'o dimineață a încălecat şi s'a dus şi al nouă- 
lea frate să aducă apa vie. 

Incă dinaintea a nouă câmpuri şi păduri a zărit 
el pe straşnicul păzitor al puţului. 

一 Tin'te acum, să te văd măre înfricoşătorule 
balaur cu toate alea o sută de capete ale tale, şi-a 
zis pentru el fiul Regelui. 

S'a cutremurat cerul, a țâşnit fum şi lavă... dar 
în mijlocul norilor de fum şi între fulgerile iscate, 
a răsărit voinicul neînfricat. 

S'au luptat şi a tăiat, voinicul, cap după cap de 
a curs sânge şi de au curs flăcări... După trei zile 
întregi de luptă aprigă, bătrânul balaur a fost biruit. 


EHHH HH 
LAA Aaaa aaa 
i Păsările EEEE AAAA AA Aaaa aaa aad 


REGELUI 


Abia atunci voinicul a tăiat cu paloşul, în două 
trupul galben şi uriaş al balaurului. Vii şi zdraveni 
au eşit într'o clipită ceilalți opt frați înghițiți pe 
rând de bestie! Şi a fost veselie mare, au curs lacrimi 
de bucurie, frate cu frate s'au îmbrățişat şi ca un 
pâlc de vulturi tineri au zburat împreună spre casă. 


了 了 5 
Y 


Au adus un urcior cu apă vie, au adus vioiciune 
şi sănătate şi i-a întâmpinat bătrânul Rege la porțile 
oraşului cu onoruri, cu cântece, cu slavă. 

ASEN ROSTȚVETNICOV 


(Tradus din bulgăreşte de St. R.) 


CE E O PAGODĂ?" 


„Pagoda“ este un templu din India, din China şi 
din Japonia în cari sunt statui de ale zeilor, statui 
făcute de obiceiu cu un cap sau cu brațe care se mişcă. 
Pagodele diferă de templele obişnuite în țările acelea 
şi prin felul cum sunt construite, aşa ca un fel de 
etaje suprapuse cari merg subțiindu-se la vârf. In 
Europa nu sunt pagode, fiindcă nu sunt printre lo- 
cuitorii Europei nici budhişti, nici brahmani. 


DIMINEAȚA part d 
° COPIILOR 


MĂSEAUA BUCLUCAȘĂ 


Băeţaşul ăsta-i Bică, 
Năzdrăvan şi fără frică. 
Totdeauna e cuminte, 
Insă azi îl doare un dinte. 


NĂZDRĂVĂNIILE 


BICA. 


(ST 


De durere speriat 

Dintele şi l-a legat 

Şi de uşe a prins aţa, 
Numai ca să-şi scape... faţa. 


După o vreme de aşteptare 
Să vedeţi ce întâmplare. 
Dintele a rămas în gură, 
Şi a încasat şi o lovitură. 


Disperat fuge afară 

Căci durerea e amară - 
Dintele îl chinueşte. 

Ştiţi acum ce se gândeşte? 


Fuge-afară lângă lac, 
Furios ca şi un drac, 

Şi nu caută în van 

Căci găseşte un bolovan., 


O maşină vede'n piaţă 
Prinde capătul de aţă, 

Şi acuma nădejdea-i toată, 
Dintele c'o să i-l scoată. 


Leagă dintele de el, 

Il ia 'n braţe frumuşel, 

Şi vrea să-l arunce în ape, 
Crezând c'aşa o să scape. 


Dar maşina n’a plecat, 
Căci era „de reparat” 
Nu avea motorul bun; 
Bică e înciudat, vă spun. 


Dar s'a străduit degeaba, 
Căci zadarnică-i e treaba. 
Dintele a rămas pe loc, 
Aţa s'a rupt la mijloc. 


Dar din lac sări un peşte, 
Care apă'n jur stropeşte. 
Şi râde de amicul Bică, 
Năzdrăvan şi fără frică. 


furios. 

El o undiţă a scos, 

A legat-o acum de dinte, 
Şi a aşteptat cuminte. 


Bică e tare 


Poate-un peştişor hai-hui, 
S'o prinde'n undiţa lui, 
Bică stă şi se socoate 
Că_dintele i-l va scoate. 


AI A 仍 
Za A 
9 io V. E 


7 


et 


Altem Coek era un tânăr tătar 
voinic, care trăia în mijlocul stepelor 
neavând alt prieten mai bun, decât 
calul său. Toată ziulica străbătea 
ținutul în galop, vâna sau sta la sfat 
cu tovarăşii săi. Intro zi când se 


sculă în zori şi se duse la parul din 
fața cortului, unde-şi lega de obiceiu 
calul când venea seara, nu mai găsi 
nici urmă din bietul animal. O fiară 
îl mâncase, aşa că nu mai rămăseseră 
decât vreo câteva oase însângerate. 


Altem Coek a plâns de durere şi ca 
să se răzbune a întins o cursă în 
care a prins în seara următoare un 
lup alb, mare şi voinic; Furios, tătarul 
a pus mâna pe un ciomag şi a început 
să croiască fiara peste şale. Lupul 


i-a spus atunci: „Nu mă mai lovi. 
Voi face tot ce vrei tu. Sunt Buru 
Khan prințul lupilor şi te voiu răs- 
plăti dacă-mi faci binele acesta.“ 
Altem Coek se milostivi de lup şi-i 
dădu drumul, iar tătarul şi fiara au 


pornit împreună la drum. După vreme 
îndelungată, au ajuns pe o câmpie 
uriaşă pe care păşteau mii şi mii de 
armăsari focoşi. Buru Khan îi spuse 
lui Altem Coek: ,Alege-fi un cal 
dintr'aceştia şi vino apoi de mă vi- 


zitează în capitala mea Ulu“. Spu- 
nând acestea prințul lupilor a dis- 
părut. Altem Coek stătu la îndoială 
căci nu ştia ce să aleagă. Atunci a 
apărut alături de el un bătrân care 
i-a spus: „Nu alege nici un cal. Du-te 


la Ulu şi cere-ilui Buru Khan să-ți 
dea pisica pe care o are în casă“. 
Spunând aceste cuvinte, bătrânul dis- 
păru. După multă vreme tătarul a 
întâlnit şefi de triburi cari i-au oferit 
vestminte prețioase şi averi. 


Dar moşneagul misterios i-a apărut 
iarăşi tătarului şi nu l-a lăsat să pri- 
mească nimic, spunându-i să ceară 
numai pisica din casa lui Buru Khan. 
Intr'adevăr de îndată ce a ajuns la 
Ulu, Altem Coek s'a dus la!Buru 


Khan, care i se înfățişă de data 
aceasta ca un om frumos şi voinic 
şi-i ceru pisica. Buru Khan n'a voit 
mai întâi să i-o dea, dar pentrucă 
şi-a dat cuvântul său de prinț nu a 
avut încotro. 


Altem Coek şi-a dus pisica acasă 
şi s'a purtat foarte binecu ea. Intr'o 
zi, când tătarul a revenit dela vână- 
toare l-a găsit în pragul casei pe 
Buru Khan în chip de om, iar în 


一 PE A e ate 


casă se afla o fată de o frumusețe 
răpitoare. Buru Khan i-a spus lui 
Altem Coek: „Pisica era fiica mea 
pe care am vrăjit-o spre a o scăpa 
de duşmani. Fiindcă te-ai purtat bi- 


ne cu ea, am ridicat vraja şi ţi-o 
dau de soție.“ Şi Buru Khan i-a mai 


dat tătarului averi nenumărate, ast- 
fel că va mai fi trăind şi azi în bogăție. 


Mic de statură, slab, cu o 

hăinuță strâmtă şi cârpită, încât 
nu se mai cunoştea din ce ştofă 
era făcută, veşnic colindând 
prin ulițele pline de colb ale 
satului, aşa l-am cunoscut pe 
Nicuşor. 
Orfan de mic copil, nu cunos- 
cuse îndeajuns mân- 
gâierile blânde ale 
mamei, şi nici nu tră- 
ise clipele dulci ale 
copilăriei. 

„„Era o dimineaţă 
caldă de primăvară... 

O dimineață, minu- 
nat de frumoasă. Zo- 
rile se înălțau înce- 
tişor, împrăştiind mă- 


O FAPTĂ BUNĂ 


(S C E N E TÄ) 


(Sceneta reprezintă o curte. Mari- 
oara şi Lenuța croşetează). 

LENUTA: Acum ştii cum să lu- 
crezi, Marioaro? Aşa, bine, dar ochiul 
ăsta de ce l-ai scăpat? Acum e bine. 

MARIOARA: Ce frumos e azi! 

LENUTA: Da, e foarte frumos 
afară, însă noi trebue să ne grăbim 
să terminăm asta până diseară fiindcă 
ne-am dat cuvântul de străjere, că 
vom lucra. Deci cuvântul dat, e 
cuvânt. 

MARIOARA: E adevărat. Să nu 
mințim. Să fim străjere! 

(Florica şi Margareta apar cu câte 
o carte sub braț). 
MARGARETA: Ce faceți voi, fe- 

telor? 

FLORICA: Am venit să ne jucăm. 

MARIOARA: Cu dragă inimă am 
fi vrut, dar am promis mămichii, că 
vom termina lucrul a- 
cesta până diseară. 

LENUTA : Dacă vreţi 
să staţi cu noi, şedeți 
colo pe bancă şi citiți 
ceva. 

FLORICA: Tot ne- 
am adus noi nişte cărți 
frumoase cu gând să le 
citim împreună, dar cu 
părere de rău trebue să 
le citim singure. 

MARGARETA: 
Ce-ar fi de-ati veni 
mâine după masă la 
mine? Să arătăm părin- 


de Felicia-Predoiu 

filor tot ce-am învățat la străjerie. 
LENUTA ȘI MARIOARA (în 

cor): Venim cu plăcere de ne-o lăsa 

mămica. 

(Florica şi Margareta se aşează pe 


bancă şi citesc) 
O bătrână Cade. 


țipete, vaete. 


trece. Se aud 


MARIOARA: Ce s'a întâmplat? Vai! 
O biată bătrână a căzut! Şi s'a rănit 
la picior. Sărmana! Venise să ceară 
de pomană! Să o ajutăm pe cât putem. 

LENUTA: Doar suntem străjere! 
Noi am învățat cum să dăm îngrijiri 
unui rănit. Haidem s'o ducem sus, 
în pat şi s'o pansăm. 


(Se duc toate susținând pe bătrână. 
Se înapoiază numai Lenuţa şi Ma- 
rioara; se aude glasul 
Margaretei venind). 

MARGARETA : Cum 
i-am pansat rana, a a- 
dormit. Se vede că era 
tare obosită. 

LENUȚA: Ştiţi ce, 
fetelor? Pentrucă pă- 
rinții noştri ne dau bani 
Duminica, spre a face 
o faptă bună m'am gân- 
dit s'o ajutăm pe biata 
bătrână. Va fi o faptă 
bună, făcută din tot 
sufletul. 

Toate în cor: Da, da! 


DIMINEAȚA È a 
3 
>= 


+ 


COPIILOR 


NICU 30 


nunchiuri de raze aurii în ulițele 
prăfuite ale satului. 

Cântecele păsărelelor din codrul 
de la marginea satului, şi şopotul 
răului tulburau din când în când 
liniştea ce domnea peste tot. 

Nicuşor, sărmanul cerşetor, cu vi- 
oara lui veche şi stricată stătea pe 
o piatră de lângă bisericuță. 

Oamenii îl văd, dar nu toți îl în- 
teleg. Unii miloşi, îi aruncă un ban, 
pentru ca Nicuşor să le cânte. Alții 
îi ascultă cântecul jalnic, acelaş, pe 
care îl cântă demult, îşi fac cruce, 
şi trec înainte. 

Cu mama de mână mă întorceam 
dela biserică. Era sărbătoare. 

Când l-am zărit stând pe lespedea 
de piatră, încercându-şi vioara, l-am 
întrebat ce meserie are... 

Micul cerşetor mi-a răspuns umil: 
— Sunt artistul Nicuşor! 

Şi din acea dimineaţă, în fiecare 
Duminecă, îl chemam la fereastra 


„casei noastre, să-mi cânte, ca apoi 


să-i arunc în pălărioara lui cu fundă, 
dulciuri şi bani. 

Iar Nicuşor cu lacrimi în ochişorii 
lui negrii şi mari, îmi mulțumea... 
şi câteodată un zâmbet flutura pe 
fața lui. Atunci trăia şi el clipele 
de seninătate, ale adevăratei copilării. 


de Iris Erwint Rozeanu 


CALUL 
INSPUMEGAT 


Se povesteşte anecdota următoare 
despre vestitul pictor francez David: 

Intr'unul din tablourile sale, David 
pictase un cal înspumegat. Intr'o zi pe 
când îşi privea tabloul la expoziția 
de pictură, văzu un om ce se uita şi el, 
la acest tablou. După îmbrăcăminte, 
părea a fi țăran. 

— „Pare că nu-ți place acest ta- 
blou“ — îi zise David surâzând. 

一 ,Ziu că nu“, îi răspunse el. 

— „Cu toate acestea, tabloul acesta 
a plăcut foarte mult. 

一 „Se poate, s'au păcălit oamenii: 

— „De ce? 

— „De ce? Fiindcă pictorul, care 
zugrăveşte ceea ce n'a văzut niciodată, 
adică un cal să facă spume la gură 
fără să aibă zăbală, este un neghiob!.. 

David, nu răspunse nimic, dar a 
doua zi, spuma de la gura calului 
dispăruse. 

Prelucrare din franceză 


de L. K. 


FIŢI 


Un prieten al revistei noastre ne-a 
scris, că nu ştie cum să-şi petreacă 
timpul liber. Drept să vă spun, scri- 
soarea m'a uimit mult de tot, căci 
nu pot înțelege ca un străjer să nu 
aibe un program zilnic bine stabilit. 
Se vede însă, că din moment ce pri- 
etenul nostru ne-a scris aşa, are 
nevoe de sfatul meu. 

Bine bine, îmi veţi zice voi, cum 
se poate să nu aibe ce face. Nu 
merge la şcoală? Nu-şi face lec- 
ţiile? 

Ba da. Dar şcoala ține numai ju- 
mătate zi iar lecţiile nu iau chiar 
atât de mult timp pe cât s'ar părea, 
chiar dacă le faci cu cea mai mare 
atenție. Prin urmare, îți mai rămâne 
şi vreme de joacă. 

Ei dar uite, păcatele mele, că stră- 
jerul nostru nu mai vrea să se joa- 
ce, cică este băiat mare. Drept săvă 
spun, eu nu sunt împotriva jocului. 
Din contra. Desigur că nu o să sfă- 
tuesc pe un băiat să se joace cu pă- 
puşile sau pe un elev de clasa în- 
tâia de liceu să se joace de-a moşul 
şi baba. Există multe alte jocuri 
foarte frumoase, care sunt totodată 
şi foarte sănătoase. 

Prietenul nostru se socoate însă 
foarte serios şi nu vrea să ştie de 
nici un joc. Iacă, eu să-i dau un 
sfat cinstit: dacă şi-a făcut lecţiile 
să stea cel puțin un ceas, un ceas 
jumătate, în aer liber. De nu vrea 
să se joace, să facă gospodărie. In 
curtea unui om îți găseşti totdeauna 
de lucru. Ingrijeşti florile, aranjezi 
pietrişul, cureți curtea, mai dregi 
puţin gardul, ba ce să vă spun, chiar 
şi spartul lemnelor este o ocupație 
sănătoasă şi folositoare. 

Mulţi dintre voi locuesc însă la 
oraş şi nu au curți. Lucrurile sunt 
ce-i drept mai încurcate în cazul a- 
cesta. Există totuşi o deslegare a 
problemei. Probabil, că prin apro- 
pierea locuinței există vreo grădină 
publică. Mergeţi de vă plimbaţi a- 
colo. Nici nu vă dați seama cât de 
însemnat lucru este să faci puțină 
mişcare în aer liber, după ce ai scris 
şi ai învățat în casă. Trupul are tot 
atâta de multă nevoie de exerciţiu, 
ca şi mintea. 

Dealtfel vă rog să mă credeţi că 
acela care s'a ocupat cât de puțin 
cu gospodăria în copilăria sa, se do- 
vedeşte în viață cu mult mai înde- 
mânatec decât cei cari nu au voit 
niciodată să dea o mână de ajutor 
părinților şi mai ales mamei la cele 
trebuincioase pe lângă casă. 

Desigur că aceia dintre voi cari 
au făcut excursiuni şi au, locuit în 
cort în acest timp vreme de două 
zile chiar, îşi dau seama că un stră- 
jer trebue să se priceapă la multe 
lucruri gospodăreşti. Trebue să ştie 


PENTRU STRĂJERI 


GOSPODARI 


cum se ține în ordine o odaie, cum 
să-şi facă patul, să-şi coase o rufă. etc. 

Eu sunt convins că voinici nu vă 
cunoaşteţi casa în care locuiți. 
Cercetaţi-o odată cu atențiune. Veţi 
vedea atuncea de câte lucruri nu ați 
avut idee. 

Prin urmare nu înțeleg cum poate 
să spuie cineva că nu are ce face 
şi că se plictiseşte. 

S'ar putea însă găsi şi o altă so- 
luţie. Ocupaţi-vă cu lucrul manual. 
Dacă aveți îndemânare, lucraţi la 
traforaj. Sau faceți mici lucrări de 
tâmplărie care sunt necesare într'o 


gospodărie. Un raft, un scăunel, o 
măsuță, toate din lemn de brad. pot 
fi întrebuințate totdeauna cu folos. 
Vă făgăduesc de altfel, că peste 
puțin, după ce veți scăpa de exa- 
menele de fine de an, vom înființa 
o rubrică de lucru manual. Vă vom 
da sfaturi practice, cum să făuriți 
lucruri frumoase cu puțini bani. 
Până una alta, acei dintre voi cari 
aveți mijloace şi pricepere, apuca- 
ți-vă de lucru. Credeţi-mă că e ru- 
şinos, ca un străjer să spuie, că nu 
are ce face şi că se plictiseşte. 
Va 


RIDICAREA PAVILIONULUI NAȚIONAL 
LA MORENI 


Sâmbătă 21 Mai a avut loc la Mo- 
reni, serbarea ridicării pavilionului 
național al şcolilor din Moreni, 
în prezența unui numeros public, 
a autorităților locale şi a d. Stan 


Câmpeanu ajutor comandant al le- 


1. Stolurile de stră- 
jeri în timpul ru- 
găciunii. 
2. Străjerii 
lează. 


J 
e Fiy 
E f 


JIA 
+ 
Ak 


defi- 


„Na, 
e dd 
| 


giunei Prahova. 
Inspectoratul P. P. Prahova a fost 
reprezentat prin d. căp. I. Proicu. 
lată mai jos câteva instantanee 
luate în timpul serbării. 
D. M. CRĂCIUN-MORENI 


3. D. Stan Câm- 
` + peanu, ajutorul co- 
mandant- al legiu- 
nii Prahova tre- 
când în revistă sto- 
lu rile de străjeri. 


DIMINEAȚA O SR 


令 


COPIILOR 


六. 


TI TEI P zT CEI a OI Papp ETTA 7 rF ———— 
IPA Th 7 = > 7: = . C 
i ;所 i SA Put P Ş 3 e 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET 


REZUMAT 
Tom şi Sandy, doi prieteni şi colegi de şcoală, 
salvează viața mecanicului Jarock, ajutorul faimo- 
sului pilot căpitanul Allan. Drept răsplată, căpi- 
tanul Allan care l-a cunoscut pe tatăl lui Tom, 
îi ia pe cei doi băeţi să facă o plimbare la bordul 
hidroavionului său „Smeul”. 


Mai înainte de a porni în sbor, cei doi aviatori, au 
controlat bineînțeles în amănunțime aparatul şi apoi 
au dat unele instrucțiuni lui Tom şi Sandy cum să 
se poarte în timpul sborului, spre a nu da loc la ac- 
cidente. Băeţii au făgăduit, că vor asculta întocmai 
învățăturile căpitanului Allan şi s'au aşezat pe scau- 
ne. In clipa următoare un sgomot asurzitor îi făcu 
să se uite speriați în jur. Pornise motorul. Hidro- 
avionul începu să alunece cu uşurinţă pe suprafața 
apei, repede, mereu mai repede, până ce, la un mo- 
ment dat, se înălță în aer întocmai uneipăsări sprintene. 


Lui Tom şi Sandy li se părea că trăesc un basm, 


că sunt cavaleri viteji, cari călăresc caii cu aripi sco- 
tand foc pe nări. Sandy privi în jos pe fereastra hi- 
droavionului. Văzu pe oglinda apei dâra albă a spu- 
mei provocate de flotoarele (bărcile care înlocuesc 
roțile la hidroavioane) hidroavionului. Incântarea lor 
nu mai cunoştea margini. 

— E ceva minunat, strigă bucuros Tom cu vocea 
tremurând de bucurie. E fermecător! 

-Jarock deschise ferestruicile cabinei, astfel că aerul 
rece al dimineţii pătrundea văjăind înăuntru. Căpi- 
tanul Allan se afla la comandă, urmărind: cu atenție 
mulțimea de ceasornice, care se aflau înşirate în fața 
sa. Jarock îi luă pe cei doi tineri şi-i duse în aproa- 
pierea postului de comandă, explicându-le rostul a- 
paratelor. 

Hidroavionul descria cercuri largi, urca şi cobora. 
Oraşul şi portul au dispărut curând din fața ochilor 
lui Tom şi Sandy. Altimetrul, (adică aparatul care 
indică înălțimea la care sboară un avion) arăta două 
sute, trei sute apoi cinci sute de metri. Curând după 
aceea hidroavionul reveni asupra capitalei Australiei. 
Părea o jucărie făcută din carton. Străzile erau nişte 
panglici albe şi subțiri. 

Allan se întoarse 
la un moment dat 
spre cei doi prieteni 
şi le surâse. Apoi îi 
chemă rând pe rând 
alături de el, lăsân- 
du-i să urmărească de 
aproape cum se con- 
duce un hidroavion. 

一 Iti place? — îi 
strigă el cu glas pu- 
ternic în urechea lui 
Tom. Motoarele mer- 
geau cu toată pute- 
rea, iar sgomotul eras 
atât de mare, încât 
strigătele cele mai 
puternice se auzeau 
abia ca un şoptit. 

— Grozav de mult, 
urlă Tom. 


DIMINEAȚA ri să 
pe ZISA COPIILOR 


Stii 


a 


E Re 


5 


> 


— Bravo! Stați acuma liniștiți şi fineti-v bine. 

Sgomotul motoarelor încetă dintr'odată. Urmă o lini- 
şte înfiorătoare. Tom şi Sandy deveniră palizi. Ochii 
lui Tom se făcuseră mari, mari de tot, iar lui Sandy 
i se părea, că a încetat să-i mai bată inima. Ce se 
întâmplase? 

Hidroavionul aluneca acuma cu repeziciune spre 
pământ, plecându-se când pe o aripă când pe alta. 
Băeţii aveau o apăsare curioasă în piept, iar capul 
şi-l simțeau ca o morişcă. „Smeul” se prăbuşea repe- 
de, mereu mai repede. 

După câteva minute, situația se schimbă însă, ,Smeul” 
păru că stă o clipă locului, motoarele începură să 
văjâie din nou cu putere, iar în clipa în care se pă- 
rea că aparatul se va prăbuşi la pământ, hidroavionul 
se înălță elegant, ca şi cum nu sar fi întâmplat ni- 
mic. Cei doi bieti au isbucnit în râs. 

După o oră, când au amerizat adică atunci când 
s'au lăsat din nou pe suprafaţa apei, nu au ştiut cum 
să-i mulțumească bunului căpitan pentru gestul său. 

一 Iti mulţumim de mii de ori, domnule căpitan 
pentru bunătatea dumitale. 

一 V'a plăcut atât de mult aventura asta? Cu si- 
guranță că voi spuneţi aventură, acestei întâmplări 
din viața voastră, le spuse căpitanul. 

— Da, a fost într'adevăr o aventură, 
minunată ! 

— Bine, dar asta nu este încă nimic. Aşi vrea să 


o aventură 


' vă iau cu mine, să sburăm împreună peste mări şi 


țări şi să vă arăt lumea. Am descoperi în numai 
douăzeci de zile lucruri, pentru care strămoşii noştri, 
aveau nevoie de douăzeci de ani. 

Inima flăcăilor bătea cu putere. Işi dădeau seama 
că norocul le surâde iarăşi şi că vor avea putinţa 
să-şi atingă visul vieţii lor. Tom spuse atuncea ro- 
şind până în vârful urechilor. 

一 Căpitane Allan, eri când ne-am întâlnit prima 
dată, atât eu cât şi Sandy eram foarte trişti. Noro- 
cul îşi bătuse urât joc de noi. Am muncit luni de 
zile, sperând că vom putea obține premiul Rhodes 
spre a putea să ne continuăm şcoala în Anglia. Ne-am 
fi dus cu acest prilej şi în Franța la mormântul pă- 
rinților noştri. Ca să ne ajungem acest vis, am muncit 

din răsputeri şi cu 

toate acestea din cau- 
za unui singur punct 
am pierdut amândoi 
premiul. Iată însă că 
dumneata ne dai spe- 
rante noui. 

` — Cum asta? spu- 
se pilotul privind 
țintă pe cei doi. Nu 
înțeleg ce amestec 
am în toată această 
poveste, Explicați- 

mi, băeți. 

— Am dori să vă 
întovărăşim în raidul 
pe care vreţi să-l fa- 
ceți domnule căpitan, 
spuse Sandy care nu 
scosese până atunci 

“nici un cuvânt. 


— Vom face tot posibilul să fim  trebuincioşi. la 
bord, continuă Tom. Ne pricepem puțin la mecanică 
şi ştim să dăm o mână de ajutor când e nevoie să se 
repare un motor. Ştim să gătim, să facem de mâncare, 
să călărim şi să înotăm... 

— Ah, domnule căpitan, ia-ne cu dumneata. Te ru- 
găm să nu ne spulberi speranța asta... 

— Căpitanul Allan rămase uluit. Nu ştia ce să 
creadă. Era emoționat, căci se afla pentru prima dată 
în viață în fața unor băeți atât de curagioşi. 

一 Ia staţi puțin, le spuse el în cele din urmă. 
Hotărâri de felul acesta nu le putem lua noi singuri. 
Spuneți-mi, ce o să zică mamele voastre de planurile 
pe care le aveți. V’ați gândit la lucrul ăsta? 

— Ce o să zică mamele noastre? Cu siguranță că 
vor fi de partea noastră. Voiau doar să ne lase să ple- 
căm la Oxford şi nu ştiu de ce nu-ne-ar lăsa să sbu- 
răm cu dumneata. 

— Bine, bine, continuă Allan, care se simțea legat 
de mereu mai multă dragoste de cei doi flăcăi. Dacă 
lucrurile vor fi aşa cum spuneţi, atunci vă iau cu 
mine. Dacă nu vom putea porni împreună în raidul mare 
voiu face cel puțin în tovărăşia voastră, sborurile de 
încercare. La urma urmei nu ne vor întâmpina pericole 
prea mari, numai dacă... z 0 i 

Cei doi bieti temându-se 
ca Allan să nu-şi schimbe 
cumva gândul, au început 
imediat să strige: 

Nu ne e teamă de ni- 
mic. Venim cu -dumneata 
domnule căpitan! 

Allan surâse. Dacă ar fi 
ştiut băeţii, cât se bucură 
el că-l vor întovărăşi, n'ar 
mai fi atât de agitați. 

— Bine, vă iau, spuse 
el în cele din urmă. Pre- 
fer să sburați cu mine, în 
loc să iau alți călători 
cari sunt fricoşi. Bineîn- 
teles că înainte de toate 
trebue să-mi aduceți o 
scrisoare din partea ma- 
melor voastre, ca să văd 
că vă îngăduie într'adevăr 
să sburați cu mine. Si cum 
sper că veți obține această 
permisiune, trebue să vă apucaţi imediat de preparative. 
Nu avem timp de pierdut. Pornim peste două ziie. 

După cum au spus băeții, mamele lor nu s'au opus, 
astfel că cele două zile de preparative au trecut ca 
un vis. Tom şi Sandy şi-au cumpărat halne de piele 
şi toate lucrurile necesare unor sburători. Și după 
două zile în aplauzele mulțimii, cei patru sburători 
au pornit spre Adelaida. 


Capitolul III 
MAREA AVENTURĂ 


In cele cincisprezece zile care au urmat Întâmplări- 
lor ce le povestim, cei patru aviatori au sburat din 
oraş în oraş: Adelaida, Hobarth, Perth... Pretutindeni 
au fost primiți cu acelaşi entuziasm ca la Melbourne. 
Norocul le surâdea. 

Allan era mândru de hidroavionul său. Işi cheltui- 
se aproape întreaga avere spre a-l construi şi fiind 
un inginer destoinic, a reuşit să facă o maşină mi- 
nunată. Aparatul era astfel construit, încât acciden- 
tele erau aproape escluse. Allan spera ca într'un 
viitor apropiat, transportul călătorilor şi mărfurilor 


să nu se mai facă decât cu hidroavioane ca acela al - 


lui. Inainte de ultimul sbor adăugase aparatului ,Smeul” 
nişte roți, astfel că la nevoie hidroavionul putea să 
coboare şi pe uscat. 


Când au ajuns pe Perth, Allan într'un moment de 
veselie, a destăinuit lui Tom şi Sandy visurile sale. 
一 Vedeţi voi băeți, le-a spus el, „Smeul“ este un 


hidroavion care merită toată stima voastră. Am stră- 


bătut aproape cinci sute de mile fără cel mai mic 
accident. Ei bine, aflați că peste puțină vreme vom 
face raidul nostru spre Anglia unind astfel şi pe calea 
aerului Australia cu țara mumă. 

— Bravo, au strigat într'un glas cei doi flăcăi. 

— Să nu credeți că glumesc. Dorința mea este să 
luăm parte la deschiderea expoziției internaționale 
dela Londra. 

Tom şi Sandy nu erau în stare să spuie nici un 
cuvânt, atât de mult se bucurau. 

Allan isbucni în râs. 

一 Intrebaţi-l pe Jarock, dacă nu este adevărat ce 
vă spun. El mi-a ajutat să construesc hidroavionul şi 
îmi cunoaşte toate gândurile. 

Jarock surâse şi el privindu-i pe cei doi băeți. 

— E foarte adevărat, spuse el încet. Nu e o glumă. 
Am construit armăsarul acesta înaripat ca să ne ducă 
mai repede în Anglia. Dacă vom reuşi să străbatem 
distanța în cinci zile, atuncea gloria şi bucuria tutu- 
ror nu va mai cunoaşte margini. 

一 Intr'adevăr, spuse 
Tom. La viteza care o are 
hidroavionul nostru, sbu- 
rând în fiecare zi numai 
vreme de zece ore, am ajun- 
ge la Londra în cinci 
zile. 

— Foarte adevărat, în 
cinci zile, spuse căpitanul 
aprinzându-şi o ţigară. In 
felul acesta călători şi 
mărfuri vor străbate dis- 
tanța uriaşă într'o şesime 
din timpul care este ne- 
cesar astăzi. Dacă vă gân- 
diți, că distanța între Lon- 
dra şi Melbourne face cât 
jumătate din circonferința 
pământului, înţelegeți că 
pe viitor, un călător ar 
putea face ocolul pămân- 
tului în cel mult zece 
zile. 

ital = — Şi când vom porni? 
一 întrebă. Sandy nerăbdător. 

— Incet, voinicule! Lucrurile acestea trebuesc pre- 
parate pe îndelete, ca să nu iasă prost. Să ştiţi că nu 
este o călătorie de plăcere, ci o călătorie foarte, foarte 
grea. Dacă vă este teamă, vă voiu duce mâine înapoi 
la Melbourne. 

Tom şi Sandy s'au privit fără să spuie 
Glumea căpitanul? 

— Nici nu ne trece prin minte să ne întoarcem 
acasă, au strigat amândoi deodată. Nu ne este teamă 
de nimic. Nu ne părăsi, domnule căpitan. Vom face 
tot ce ne ceri. Suntemtturagioşi. Te vom urma cât... 

— Cât ce? 

— Cât vor merge motoarele, spuse Sandy roşindu- 
se până în vârful urechilor. 

Allan îi îmbrăţişă pe cei doi băeţi şi apoi continuă: 

— Va trebui să-i dați o mână de ajutor lui Jarock 
ca să facă ultimele pregătiri. Trebue să strângeţi 
provizii, căci s'ar putea să fim constrânşi să aterizăm 
pe o insulă pustie. Mâine în zori plecăm în primul 
sbor de încercare. 

A doua zi dimineața cei patru aviatori se aflau la 
posturile lor. Telegrafia fără fir răspândise în în- 
treaga lume ştirea că după un scurt sbor de încer- 
care, hidroavionul ,Smeul“ având la bord pe căpita- 
nul Allan, pe mecanicul Jarock şi pe Tom Bevis şi 
Sandy Mackay a pornit în sbor spre Londra. 

(Citiţi continuare în pagina 14-a.) 


DIMINEAȚA È 
e COPIILOR 


un cuvânt. 


INSULA FANTOMELOR 


(Continuare din pagina 13) 


Prima zi de sbor a decurs în cele mai bune condi- 
țiuni. Au trecut de Punta Steen, au trecut peste gol- 
ful Shark, iar acuma hidroavionul se îndrepta spre 
nord-vest. Spre seară au calculat distanța pe care o 
străbătuseră. După o noapte de odihnă au pornit a 
doua zi în zori spre insula Natal din Oceanul Indian. 
Aparatul a fost controlat din nou în cele mai mici 
amănunte şi după câteva clipe se înălța majestuos, 
îndreptându-se spre noua sa țintă. 

Insula Natal e situată în Oceanul Indian şi e aco- 
perită cu palmieri. Oameni nu prea locuesc în inte- 
riorul insulei din cauza climei neprielnice. Cu toate 
acestea, guvernul britanic, a stabilit un post militar 
în acest punct pentru ca avioanele şi vapoarele, care 
ar avea nevoe să găsească aci mijloace de aprovizio- 
nare. Spre seară, aviatorii au ajuns în insula Natal. 
Putinii europeni cari locuiau aci au venit în întim- 
pinarea sburătorilor, bucurându-se nespus de mult 
că-i văd. 

Un lucru i se păru însă curios lui Allan. In timp 
ce europenii se bucurau, cele câteva sute de băşti- 
naşi, care fuseseră atraşi de pasărea albă a sburăto- 
rilor se arătau speriați şi nemulțumiți. 

Comandantul insulei le făcu aviatorilor o primire 


strălucită. Le-a dat un banchet şi le-a oferit tot spri- 
jinul posibil. Intre timp băştinaşii se adunaseră în 
jurul hidroavionului, în bărcuțele lor mici şi-l priveau 
cu teamă. 

— Domnule căpitan, spuse Sandy râzând. Sunt con- 
vins, că negrii aceştia te-ar alege să le fii rege, atât 
de impresionați sunt de hidroavionul nostru. 

Căpitanul dădu gânditor din umeri. 

— Nu sunt de părerea ta, Sandy. Eu îi cunosc mai 
bine pe băştinaşii dinspre partea locului. Imi pare că 
sunt foarte nemulțumiți de sosirea noastră. 

Discuţia aceasta avea loc pe balconul locuinței co- 
mandantului. In fața casei se strânseră vre-o sută de 
băştinaşi cari vorbeau şi se agitau. In clipa urmă- 
toare, un bătrân slab şi negru ca fundul ceaunului, 
ieşi din rândul mulțimii şi ridicând brațele către cer, 
strigă : 

一 Minunea pe care o vedeți voi acolo, este ,pasi- 
rea albă“ a sudului. Ea se duce spre insula umbrelor 
purtând cu sine moartea şi distrugerea noastră. O 
blestem !... 


(Continuarea în numărul viitor) 


Deslegătorii jocurilor pe Martie si Aprilie 


Capitala 


Florica şi Ion Săndescu (14) Trandafirescu Con- 
tantin (14) Cohn Mircea (14), Welt. I. Alexandru (2), 
Max Mendel (8), Rodica şi Florin Alex. Ionescu (14), 
Bébé Tr. Andreescu (13), Marin Stoica (14), Bejan 
P. Marius (8), Mirela Pătrăşescu (14), Gigi Baciu (14), 
__Duţescu N. Virgil (8), Derera Fănica (8), Georgescu 
M. Savin (14), Monica Hornstein (4), Gili Mărcuşanu 
(14), Sandu Mărcuşanu (14), Teodorescu Romanați 
Nicolae (8), Eugen C. Scărlătescu (2), Câmpeanu 
Nina (1), Ecaterina şi Ionel Custen (2), Leventer 
Harry (4), Gela Finkelstein (8), Louise Kristen (14), 
Radu Radoslav (1), Dumitru Lungu (6), Marian Vera 
(6), Simona Tache (1), Felicia Pencovici (2) Andrei 
Gheorghe (14), Adrian Rotaru (14), Relly şi Marcel 
Marcovici (14), Victor Schwartz (14), Cuky Bacal 
(14), Costică Braunştein (1), Puiu Schwartz (2), Jean 
Ionescu (14), Petre Şoimescu (8), Sabin Drăguțescu 
(9) Pârvu Mihail (5), Corbu Elena (8) Cruţescu Vlad 
(7), Rudolf Auterith (14), Gabriela Boboc (13), Şori- 
ceanu Gheorghe (12), Traian s$corțeanu (8), Manole 
Stănoiu (7), Stuparu Miron (7), Dragomir Voicu (6), 
Pandele. Aglaia (8), Mănciulescu Cristea (7), Rica 
Lewy (2), Baronessa Lydia Loewenthal (14), Iordă- 
chescu Tiberiu (8), Sorin Băleanu (7), Brătescu Scar- 
lat (7), Cici Rosentzweig (8), Corina Dumitroiu (6), 
Marlena Cornea (7), Kleckner Carola (14), Dragnea 
Mircea (2). 


Provincie 


Bacău: Jan Căluianu (13) Raymond Weiss (8). 
Braşov: Gorescu Alexandru (14). Buzău: Lilica A. 
Stoian (8), Săveanu Gheorghe (8), Dumitru Anton (6), 
Lazăr Pârvulescu (8), Sabin Mitroiu (8). Căuşanii 
Noi: Ina Britcov (10). Cernăuţi: Felberg Beno (6), 
Lungu V. Dumitru (8), Virgil Vasile Cortuşan (8), 


DIMINEAȚA parta (Ad 
人 + COPIILOR 


Corbeanu Maria (5), Popescu Ion (8), Scărlătescu 
Gheorghe (7). Chişinău : Margareta Sachelarie (14), 
Negreanu Anton (8), Margareta şi Vladimir Chislin 
(14). Constanţa: Chis St. Ion (8), Baruz Valentin (8), 
Maria Duiculescu (8), Spiru Eugenia (7), Pătraşcu 
Gheorghe (7) Craiova: Voiculescu St. Mihail (14), 
Cialikian Arsen (8), Picu I. Abagiu (14), Sara Heller 
(8) Stânculescu I. Marinel (14) Constantin Bivolaru 
(8) Călinescu Gheorghe (6), Spirescu Doina (8), Ior- 
dăchescu Valentin (6), Sotir Maria (6), Valeria Du- 
mitrescu (8). Darabani: Tudorel Epureanu (2). Foc- 
şani: Spiroiu Miron (5), Corina Dobre (6), Stroe 
Elena (6), Drăguşanu Maria (8), Calomfir Vasile 
(5), Niculescu Petre (14), Nelu Herşcovici. 
(14). Ferneziu: Zetea Vasile (3). Galaţi: Mihai B. 
Muşec (8), Vasile Grigorescu (7), Roman Dumitru (8), 
Isac I. Gliickman (14), Corolanu Maria (9), Nora 
Billig (8). Giurgiu: Valeria Stănescu Glonţ (8). Hârlău: 
Grupul II-lea din cl. IV — Şcoala primară „Cultura“ 
(14), Griinberg Rica (14), Faibiş Betty (8), Grupul 
I din cl. IV — Şcoala primară „Cultura“ (14) Ezriel 
Hamer (8), Schvartz Marcel (8). Huşi: Leon Gh. 
Constantin (14). Jeva Mare: A. Moldoveanu (8). 
Militari: Marin T. Gheorghe (8) Orăştie: Vasilica 
Cornel (8). Pietroşeni: Ludwig Zoltan (8). P.-Olt: 
Rozalia Vulcănescu (14). Ploeşti: Rosman Dorian (8), 
Nutzi Nicolescu (6). Pojorâta: Dragoş Blănaru (14), 
Ion Ariton (8). Rădăuți: Ursache Octavian (8), Pos- 
tilnik Arie (4). Româneşti: Pavel Lazarovici (14), 
Salcea: Orest V. Bosinceanu (8). Sibiu: Brat Petrache 
(8). Storojineţ: Velneciuc Oreste (2). Tg. Ocna: 
Miky Grünberg (14). Tecuci: Veronica Dumitrache 
(8), Fanny Solomovici (8), Nelu Petraru (14) Cru- 
ceanu Aristotel (8). Târgovişte: Biby Gardon şi Gr. 
Binischa (8). Tighina: Berman Gherş (8). Turda: 
Mya Felicia Raţiu şi Puşa Dorina Şerbu (6) T. Mureş: 
Cosmulescu Ileana (7). Volcinet : Barus Dumitru (7). 
Tighina: Masleanca Valeriu (8). 


CONCURSUL DE JOCURI PE LUNA 


IUNIE 


MICKEY 
E jo BE a 


COMPUNE JOCURI 
PENTRU COPII... 


= PAPILI tra. 


zl 
"ZA 


| P 
HA VN 
A WEITET T 


ORIZONTAL. 1) 
Pentru ei este revista 
aceasta. 6) Intâm- 
plare cu smei, feți- 
frumoşi şi zâne, pe 
care ne-o spune deobicei bunica. 8) 
Il mai cheamă şi „Baba“ şi scrie 
poveşti frumoase. 9) Sfoară subțire 
care se bagă în ac. 11) Pe ce trecem dincolo de râu? 
12) Animal de apă, care merge cu coada înainte. 13) 
100 de metri pătrați. 14) Ia un vițel, taie-i capul şi 
coada şi pune-l în trei pătrăţele. 15) Nici dulci nici 
amari. 19) Soldați cari au luptat şi au murit pentru 
apărarea țării. 22) „Ai..., ai parte“ — spune proverbul. 
23) Pasăre neagră căreia vulpea i-a mâncat caşcavalul. 
27) Bitul cu care se cântă la vioară. 29). Dau cailor 
apă. 32) „Sunt soldat şi..., uite am un cal isteț“ 34) 
Aşa cum e piatra de moară. 36) Apă în care cântă broa- 
ştele. 37) Cunoaşte. 38) Ciolan. 40) Invățător. 43) 
Fără grai 45) O jucărie care se învârteşte când o 
baţi cu biciul. 47) Cine spune poveşti multe şi frumoase? 
51) Bete cari servesc ca să sprijine vița de vie. 54) Plec 
afară. 55) Broboadă. 56) Școlar care nu învață. 57) Aşa 
e desmierdat Ionel. 58) Scrieți litera care vine după S 
şi cea care vine după D. 59) Vorbă cu care întrebăm. 
60) Aceea. 62) Am milă de el. 64) O jumătate de 
vacă. 65) Babă urâtă, rea şi sburlită, din poveste. 66) 
Sunt colorate şi se joacă cu ele la fichi sau la chioc. 
67) Desbrăcați. 69) Pe el l-a făcut Dumnezeu în a 
şasea zi. 71) Copil mic. 76) Lucruri cu care se joacă 
copiii (un tren, un soldat de plumb, o păpuşă...) 80) 
Sboară din floare în floare şi se prind cu şapca. 81) 
Nume de băiat, care vine dela Nicolaie. 82) Un rac 
fără coadă. 83) Pe hartă se colorează cu albastru... 
84) O jumătate de buză. 86) Să nu ţi-l iei niciodată 
la purtare, că nu-i frumos ! 87) Ultimele două litere 
din cuvântul putere. 88) Oameni fără avere, pe care 
trebue să-i ajutăm. 90) Arme de răsboiu cu gloanțe, 
cari pot fi însă de lemn. 

VERTICAL. 1) A vopsi în culori. 2) Nume de 


ESP re 


băiat pe care îl găsiți în cuvântul povidlă (adică 
majun). 3) Deasupra. 4) Un vis fără început. 5) 
Pantaloni strâmţi, pe care îi poartă țăranii. 6) 
Mănâncă (pe limba copiilor). 7) Vârstă. 10) Cu 
ele se coase. 16) Obiect care arată ora. 17) De 
trei ori a 17-a literă din alfabet. 18) O găsiți 
în mijlocul cuvântului aghiotanți. 20) Puiu de 
capră neastâmpărat. 21) Nu doarme nici nu e 
beat... Cum e atunci? 22) Vorba asta o repetă 
mereu cucul. 23) Palate din basme, cu turnuri 
înalte. 24) Râu în România, dela care vine nu- 
mele Olteniei. 25) Aşa cum sunt câinii negri în 
gură. 26) Sunt de obicei de gumă şi 
înlocuiesc cureaua. 27) Sunt verzi şi 
roşii şi ustură când pui pe limbă. 28) 
Brânză dulce. 30) Fructele alunului. 31) 
Bezea. 33) Intreg. 35) Dumnealui. 39) 
Imi dădeam silința să învăţ. 41) A cerşi. 
42) Poftim! 43) Om bătrân 44) Care nu 
e frumoasă. 46) Țară de peste Nistru. 
47) Inceputul cuvântului bicicletă. 48) 
Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei 
Maria. 51) Are 365 zile, 52 săp- 
tămâni şi 12 luni. 52) Fugă 53) 
Dornici să afle de toate. 59) Pe 
cel de lemn încalecă copilul şi se 
crede pe unul adevărat. 61) Un 
cap fără cap! 63) Ai mână. 64) 
Intâmplare care se petrece noapte 
în somn. 68) A face ca rațele: 
mac, mac! 69) Animale dela care 
avem lână şi miei. 70) Mimi pe 
jumătate. 71) Se citeşte: Cefere! 72) Lucrător care 
face oale. 73) Primele litere din pupăză. 74) O ju- 
mătate de alviță. 75) Animal sălbatic, care luase locul 
bunicutei în povesea cu scufița roşie. 77) „,..., doi, 
trei“, ca soldați. 78) O mică socoteală: cât face 
104+3— 72... 79) De ce neam era Ivan Turbincă, vă 
mai amintiți? 84) Aşa se sperie copiii, de după uşă. 
85) Moş Martin cel fără coadă. 88) Litera care vine 
după R şi cea dinaintea lui. 89) Un pat fără prima 
literă. MICKEY 


CE INSEAMNĂ CUVÂNTUL 
„CICERONE“ ? 


Cicerone, socotit ca substantiv comun, e un cuvânt 
indian întrebuințat însă şi de alte popoare. şi înseamnă 
călăuză de străini. Bunăoară, te duci la Roma şi sin- 
gur nu ştii să găseşti tot ce este de văzut şi de cer- 
cetat. Atunci ai, bineînțeles, plătindu-i ceva, o călăuză, 
un cicerone, care te duce peste tot şi îți arată totul. 

Şi fiindcă omului acesta gura îi cam merge fără 
să se oprească, de aceea, pe semne, i se zice cice- 
rone, adică vorbăreț ca vestitul orator Cicerone. 


CUPON DE JOCURI 


Seria Il 


Luna lunie 


DIMINEAȚA ret GA = 


. COPIILOR 


Pământul e rotund. 


Tatăl vorbeşte la masă despre un 
prieten din copilărie. 

一 Sărmanul Vasile, voia să câş- 
tige bani mulți şi acum cine ştie în 
ce colț al pământului a ajuns. 

一 Lucrul acesta nu este cu putință, 
tată, se amestecă Ionel în vorbă. 

一 - De ce? 

一 Fiindcă pământul e rotund Si 
toată lumea ştie că sferele nu au 
colțuri. 


Liliana cea limbută. 


Liliana este bolnavă şi se duce la 
doctor. Doctorul o cercetează şi 
apoi îi spune: 

— Dumneata ai nevoie de odihnă. 

一 Domnule doctor, spuse atunci 
Liliana. Uită-te şi la limba mea. Da, 
da şi limba are nevoie de odihnă. 


Ce a mâncat 
de dimineață. 


— Marioaro, spune 
profesoara, eşti atât 
de murdară pe față, 
încât aşi putea să-ţi 
spun ce ai mâncat 
azi dimineață. 

Marioara râde, ară- 
tând că nu-i vine să 
creadă. 

一 Uite, să-ți spun. 
Azi dimineață ai mân- 
cat cacao cu pâine. 

— Nu, domnişoară 
profesoară, cacao cu 
pâine am mâncat eri. 
Azi am băut ceai. 


Pasărea care 
înfloreşte. 


7 Mica Liliana vede 
pentru prima dată un 
păuni,care-şi roteşte 
coada. Incântată, îi 
strigă mămichii ei: 
Ia uită-te mămico, 
pasărea asta înflo- 
reşte. 


` 


Georgică a îm- 
părțit pământul. 


Tatăl: Ce ați făcut 
azi la şcoală, Geor- 
gică? 
~ Georgică: Am îm- 
părțit pământul în 
două emisfere. 


Ce ție nu-ți place altuia nu face 


Nu are vedere bună. 


Tot Mitică merge la un negustor 
şi-l întreabă: 

— Cum îţi 
sănătatea? 

一 Binişor, spune negustorul. Nu- 
mai de văzut nu mai văd bine. 

— De ce? 

— Fiindcă n'am văzut de două 
luni de zile banii pe care mi-i 
datorezi. 


merge domnule, cu 


Mitică e nemulțumit 


Mitică şi-a cumpărat o pereche de 


'mănuşi şi după două zile vine su- 


părat la negustor şi-i spune: 

— Domnule, am cumpărat eri o 
pereche de mănuşi dela dumneata 
şi mi-ai spus că sunt foarte trainice. 

— E adevărat. Vă vor ţine un an 
de zile cel puțin. 

— Ei bine, domnule, află că nu 
m'au ținut nici măcar două zile. 

— Cum asta? 

— Le-am pierdut eri. 


Ei 


Lecția de morală. 


— Fiul meu, spunea o mamă co- 
pilului ei, totdeauna simți mai multă 
plăcere când dai, decât când primeşti. 

— E foarte adevărat mamă, am 
văzut astăzi când i-am dat lui Ghiţică 
o palmă. E 


Vicleanul Nicușor. 


Mama: Cine a mâncat dulceața, 
Nicuşor? 

Nicuşor: Eu, mamă. Dar n'am 
vrut căci căutam mierea. Şi fiind 
întuneric n'am văzut ce mănânc. 


v v 
Lună nouă. 


— Toată lumea vorbeşte despre 
Luna nouă. Aş vrea să ştiu ce se 
face cu lunile vechi ! 

一 Cred că le taie bucăţi şi fac 
din ele stele. 


Câteva păcăleli. 


Ce se află între 


munte şi deal. 


(15) 


Ce vezi dimineața 
de două ori, la amiază 
odată şi seara nicio- 


dată? 
(7 ea931Ţ) 


Ce e verde şi face 
dungi roşii ? 


(enemy) 


Câteva ghicitori 


Ce pierzi adesea şi 
cu toate acestea e me- 
reu cu tine ? 


(Inde9) 


Te-am văzut în- 
trun loc, unde n'ai 
fost şi nici n'ai putea 
să fii vreodată. 


(epu 20) 


Imprimeriile „Adeverul" S. A., București. 


了 
` 
D 


; 
= 全 要 和 全 全 t 人 四 
WE Vn 
RET e Road ae di 
7 


y a 
= TIN Mee p 
:| 
: X; 


E 
NE 
> 
Z 
< 
Ba 
x 
< 
Z 
> 
[ee] 
N 
d 
x 
Lei 
\ [o 
< 
< 
IE 
IE 
Ep 
zxz 
= EN 
EI [3 
JE 
SJO 
= 


CA ie e ai 


SR d Pe Dă 
2 a N i 


MĂRCI DIN TOATE ȚĂRILE 


SALVADOR. - Republica San Sal- 
vador a emis un timbru comemorativ 
al Constituţiei Statelor Unite. 


PA SaS DE E! 1 
1 


ECUADOR. 一 Comemorând cen- 
tenarul constituției Statelor Unite 
ale Americii de Nord, a emis două 
serii jubiliare, una pentru poşta sim- 
plă, iar cealaltă pentru poşta aeriană, 
fiecare serie compusă din 7 valori. 
Emisiunea lor a fost tipărită în 
50.000 exemplare. - 


EZ CENTAWBS [Ų 


FRANȚA. — In continuarea seriei 
noui în curs s'a emis o serie de 2 
valori: 10 franci înfățişând castelul 
„Vincennes le Donjon“ de culoare 
brun, pe hârtie azurată şi 20 fr. în- 
fățişând Portul San Malo, de culoare 
verde închis. Această serie a fost 
tipărită în 100.000 exemplare. 


ROMÂNIA. — Cu ocazia Lunei 
Bucureştilor, direcțiunea Poştelor a 
emis o marcă în valoare de lei 
6+1  înfățişând portretul M. S. 
Regele Carol II şi stema țării având 
inscripția 1918--1938. Această serie 
tipărită numai în 100.000 exemplare, 
a fost vândută în 48 ore dela apa- 
riția ei. 


Sp): 3 


p 


LUNA BUCURE / TILO 


ELVEȚIA. — A emis o serie co- 
memorativă înfățişând Palatul Ligii 
Națiunilor, compusă din 4 valori de 
20;c4 '30*c4 600-65 gi r1: fr Lot cu 
acest prilej s'a tipărit o nouă va- 
loare pentru poşta aeriană de 10 


centime. 


CITIŢI IN CUPRINSUL REVISTEI: 


ALorortevrerereeereeeererreeeee 


SEDEME ki 4 
Cunoştinţe folositoare . 5 
Chitara fermecată . 6 
Chiţa . Se s ， 
Năzdrăvăniile lui Bică .. 8 
Răzbunarea mumiei . . . 9 
3 verereeoeeerereeeree 
DIMINEAȚA . È au OS 
Ee 
+ COPIILOR 
sik Ra si sin E E e ges zi ns a Kii . ai A 


LEAR AAAAAĂRAAAA AAA AA AAA AAA AAA Aaa Ad A ă 


Pag. 


O păţțanie din copilărie. . 10 
Pentru străjeri: Ce este stră- 
joia: . ae 11 
Insula fantomelor . 12 
Pagina jocurilor . . 45 
Năzbâtii şi ghiduşii. . . . 16 


ia E 00 a í 23? Sue A 
ză MED ER Br E dice i e 
GF = i m.» 74 * 
S x > să x IA r- 
ă ESE E Toa 
Fe 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
DIRECTOR: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


REDACȚIA ŞI ADMINIST 
PLARUL 5 LEI. 一 


ATIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 一 9 一 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. 一 EXEM- 
RĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


15 IUNIE 1938 


No. 749 


De vorbă cu cititorii 


TOT DESPRE CONCURSUL NOSTRU LITERAR 


PLOȘTINARU GHEORGHE. — Imi pare foarte 
bine că ai înțeles care ne este dorința. Povestirea pe 
care ne-ai trimis-o m'a impresionat şi pe mine foarte 
mult şi cum este curat scrisă, va apare în revista 
noastră, Bineînţeles, că unele îndreptări sunt totuşi 
necesare. 

SANDA IVANOVICI. — Povestirea este curat 
scrisă, dar nu este interesantă. Să ne înțelegem, nu 
este suficient să spui că te-a impresionat foarte mult 
un lucru oarecare, fără să descrii în amănunte ceea ce 
te-a impresionat. Povestirea pe care ne-ai trimis-o, e 
lipsită de acțiune. Prin urmare, nu intră în cadrul 
concursului nostru. Ai totuşi frumoase calităţi lite- 
rare, şi mai ales un suflet simțitor. Citeşte mult căci 
bănuesc, că talentul real nu va întârzia să se mani- 
festeze. 

SITZ S. 一 Ne scrii, că întâmplarea cu vărul tău 
care şi-a rupt piciorul este „surprinzătoare“. Drept 
să-ți spun, nu văd nimic surprinzător când un copil 
sburdalnic se cațără pe o ruină şi apoi cade lovin- 
du-se grav. Ce ar fi dacă ai mai scrie încă odată 
aceiaşi întâmplare, descriind însă mai amănunțit locul 
unde s'a cățărat vărul cel neascultător şi trimițân- 
du-ne poate şi o fotografie a locului. In ce priveşte 
poezia „Primăvara“, îmi pare foarte rău, dar nu se 
poate publica. Pentru vârsta ta însă, scrii foarte fru- 
mos şi fără greşeli gramaticale, aşa că merifi toată 
lauda. 

"VALERIA ALEXEI. 一 Cred că nu mai înțeles. 
Bucata „Primăvara“ nu se prea potriveşte astăzi. Şi 
în afară de aceasta subiectul concursului nostru este 
următorul: O întâmplare care m'a impresionat mai 
mult în viață. Compunerea pe care ne-ai trimis-o este 
însă frumoasă şi corect scrisă. Dacă aş fi profesoara 
ta ți-aş da nota zece. 


MIREL LĂZĂRESCU. — Imi ceri lucruri cu 
neputinţă. Ia gândeşte-te ce ar fi să trebue să fac 
câte o vizită tuturor cititorilor revistei. Fotografia 
pe care ai trimis-o, o voi publica. Imi pare bine că-ți 
place romanul nostru „Insula fantomelor“. 

WEINBERG RECHA. — Poezia „Străjerilor țării“ 
nu poate fi publicată. Sentimentele patriotice sunt 
înălțătoare, dar versificația trebue să fie perfectă. 
Te asigur că toți străjerii țării îşi iubesc patria şi pe 


M. S. Regele. Ca să scrii însă o poezie nu este destul. 


să ai aceste sentimente, ci trebue să ai şi talent ca 


să le exprimi în scris. Poezia pe care mi-ai trimis-o” 
nu este însă rea aşa încât să-ți spun să numai scrii. Nu 
este însă nici destul de bună spre a putea fi publicată. 


. Ce ar fi să-mi trimifi o compunere cu o întâmplare 


din viața străjerească. 

EMOCICA GOLDENBERG. — Desigur că nu te-ai 
aşteptat să-ți răspund eu. Persoana căreia i-ai scris, nu 
mai este aici. In ceeace priveşte jocurile, adresează-te 
pentru orice lămurire redactorului nostru. 


GIGEL PETRESCU. — Tin să te anunț că dorința 
îți va fi împlinită. Peste puțină vreme sistemul pre- 
miilor pentru jocuri va fi schimbat. Bucură-te de pe 
acuma că în dulapul meu am strâns o sumedenie de 
lucruri valoroase şi trebuincioase pentru cititorii 
noştri. 

MIORIȚA. — Te pomeneşti, că eşti întocmai ca 
Miorița din poezie, laie bucălaie. Imi scrii că te mi- 
nunezi de câte lucruri neştiute încă de tine sunt po- 
menite la rubrica „Cunoştinţe folositoare“. Și când 
te gândeşti că rubrica asta abia am început-o şi că 
ne vor trebui mulți ani de zile ca să publicăm toate 
minunățiile care există în lume şi pe care le avem 
adunate în articolele din sertarele biroului redacţiei. 
Dacă te interesează mult ştiinţele naturale, roagă pe 
cineva să te conducă la muzeul zoologic dela şosea. 
Trebue însă să te grăbeşti, că dacă nu mă înşel, mu- 
zeul se închide în timpul verii. 

LICĂ ŞI TRICĂ. — Vedeţi bine că Bică e un 
copil năzdrăvan. A făcut nenumărate pozne şi tatăl 
lui mi-a spus, că o să mai facă încă foarte multe. 
Prin urmare citiți regulat revista şi veți vedea ce a 
mai pus la cale. MĂTUȘICA 


In ce limbă a predicat 
lisus Hristos? 


Ştim că lisus, deşi născut la Betleem, şi-a trăit 
anii de copilărie şi de tinerețe (până la vârsta de 30 
ani) în oraşul Nazaret din Galilea. 

Limba care se vorbea atunci de poporul din Na- 
zaret şi din Galilea nu era, cum se crede greşit de 
multă lume, limba ebraică, ci un dialect arameo-sirian. 

In adevăr, pe vremea lui lisus Hristos, adevărata 
limbă ebraică era o limbă moartă, adică nu era vorbită 
de popor, ci era studiată de oamenii învățați. 


x 


DIMINEAȚA | OHA 


A mari hr 


TE EA 


5 
NF e 
EVR e | 
SS 


SĂ NU MINŢII! 


mNGELA n'a avut poftă 
să se ducă în ziua aceea 
la şcoală. Şi asta nu 
fiindcă Angelei nu-i 
place cartea, sau pen- 
mam trucă nu şi-a făcut lec- 
tiile, ci pentrucă n'a voit să facă 
drumul până la şcoală, prin pădure. 


Să vă spun ce este cu drumul: 


prin pădure, de care am vorbit mai 
sus. In satul în care trăia Angela, 
o fetiță blondă de opt ani, împreună 
cu tatăl ei, un fost magistrat, şi cu 
mama ei, profesoară de liceu la oraş, 
era un pod care despărțea satul în 
două. Podul acesta care era construit 
peste râu, scurta drumul locuitorilor 


spre biserică, şcoală şi primărie. 
Iată însă, că podul nu era acum 
bun de nimic, deoarece ploile căzute 
toamna şi iarna trecută au făcut ca 
scândurile şi grinzile din care era 
construit să putrezească în întregime, 


astfel că nu mai putea fi între- 
buințat. Se lucra acum, la un nou 
pod. Dar până la isprăvirea lui, oa- 
menii ca să ajungă de pe o parte la 
alta a râului trebuiau să ocolească 
prin pădure şi să facă un drum lung 
de câțiva kilometri, care ţinea 
aproape un ceas. 

Angela n'a mai vrut să-l facă, 
după cum am spus, în ziua în care 
mai târziu cu câteva ceasuri avea 
să se întâmple un lucru grozav. Şi-a 
luat într'adevăr geanta şi a pornit 
obişnuit spre şcoală, aşa ca să ajungă 
tocmai bine peste o oră în clasă, 
când va intra şi profesoara. In pă- 
dure era însă răcoare, iar cântecul 
păsărilor, sburând din copac în copac, 
au fermecat-o pe mica noastră fetiță. 
Ca să se odihnească — la jumătatea 
drumului — sau poate ca să respire 


r 


DIMINEATA = 
+ 


A d 了 


în voe aerul sănătos al pădurii, An- 
gela' s'a aşezat la umbra unui copac 
înalt şi-a adormit. Când s'a sculat 
şi-a dat seama că trecuse de mult 
vremea să se ducă la şcoală şi că 
era tocmai ora de întors acasă. Și-a 
luat ghiozdanul şi-a pornit, sburând 
prin pădure, spre casă. Aici i-a eşit 
în cale mama. 

— Dar ai 
Angelo! 

— E adevărat mămicule! Dar nu 
ştii de ce? 

— Nu ştiu nimic, altfel nu m'aşi 
mai fi mirat, 

— Ştii, mămicule; astăzi s'a in- 
stalat noul pod peste râu, aşa că am 
venit dela şcoală în cinci minute, 
trecându-l, nu ca până acum, ocolind 
prin pădure. 

Angela mințise, şi ca să se scuze, 
inventase această poveste cu podul. 
La auzirea veştii atât de îmbucu- 
rătoare pentru toți, mama Angelei 
fugi să anunțe şi „domnului con- 
silier“ cum îi spuneau toți în sat 
soțului ei, şt rea cea mare: satul 
are chiar de astăzi un pod nou şi 
solid. 


Minciuna Angelei poate car fi 
trecut neobservată sau poate că n'ar 
fi avut urmări atât de tragice, dacă 
tocmai când se însera nu sar fi 
întâmplat ceva neaşteptat. Mircea, 
fratele Angelei, terminând şcoala 
revenea chiar în seara aceea dela 
oraş, unde urma clasa a doua de liceu. 

Tatăl aflând de sosirea lui Mircea 
zise îndată: 

— Il vom aştepta acasă, mai ales 
că podul — după cum ne-a spus 
Angela — e terminat. Nu mai e 
nevoie să-i spunem că trebue să 
treacă prin pădure. 

Când a auzit Angela aceasta s'a 
speriat, s'a înroşit până'n vârful ure- 
chilor şi-a „ieşit afară, în grabă. In 
uşă s'a întâlnit cu primarul satului, 
care intrând în casă sa adresat 
astfel „domnului consilier“: 

— Dacă nu e cu supărare dom- 
nule consilier, v'am ruga să veniți 
şi d-voastră mâine la instalarea 
noului pod. 

— Cum, făcu mirat tatăl Angelei, 
podul n'a fost instalat de astăzi ? 


venit prea devreme 


COPIILOR 


— Nicidecum, răspunse fără să 
ştie de nimic, primarul. Nici nu e 
gata. Mâine după amiază însă va fi 
isprăvit. 

Tatăl Angelei n'a mai avut timp 
să răspundă. Şi-a pus repede pălăria 
şi-a luat bastonul şi a început să 
alerge prin pădure. Ce nenorocire! 
Ce nenorocire! îşi spunea în gând. 
Mircea nu ştie nimic, nimeni nu 
s'a dus să-l anunțe şi va trece desi- 
gur podul putrezit, prăbuşindu-se 
în râu. La gândul acesta, tatăl An- 
gelei iutea tot mai mult pasul ca 
să mai poată întâlni pe Mircea 
înainte ca acesta să apuce să pue 
piciorul pe podul putrezit. 


In acest timp Angela era cu mult 
mai departe. Deîndată ce auzise de 
sosirea fratelui ei se şi repezi afară 
începând să alerge prin pădure, ca 
să ajungă înaintea lui Mircea, spre 
a-l vesti că podul e putrezit şi că 
trebue să treacă prin pădure. Fugea 
fetița acum, împiedicându-se la tot 
pasul de mărăcini, pentrucă se în- 
serase deabinelea. Picioarele ei erau 
acum numai sgârieturi şi sânge. Dar 
ce o mai interesa acum asta pe 
Angela. Ea avea un singur gând: 
să-l scape pe Mircea, şi la gândul 
acesta fugea nebună prin pădure. 

Insfârşit a eşit din pădure pe 
şosea. Mai are doar puțin şi va fi 
la capătul podului oprindu-l pe Mir- 
cea să treacă. In depărtare parcă l-a 
şi văzut. Incearc să strige. Să-l 
oprească. Imposibil însă. Vorbele i 
se opresc în gât. E atât de obosită 
şi gâtul îi e atât de uscat din cauza 
alergăturii încât nu mai poate 
scoate un singur cuvânt. Mircea se 
află la un pas de nenorocire. Ce e 


(Continuare în pag. 14-a) 


= daf 
-A 


IE 
ANIMALE DIN VREMURI STRĂVECHI 


DRAGII mei, ați citit pe semne prin po- 
veşti şi legende tot felul de lucruri, care 
de care mai năzdrăvane. Desigur că aţi 
găsit pe acolo şi isprăvi de ale balauri- 
lor sau ale altor animale fioroase, care 

nu mai trăesc pe vremea noastră. 

Trebue să ştiţi, că în orice basm există şi un dram 
de adevăr. Balaurii n'au existat poate aşa cum sunt 
descrişi ei prin basm, dar au trăit ființe care în com- 
parație cu cele de astăzi, ar putea fi 
numite cu drept cuvânt balauri. 

Cu mii şi mii de ani mai înainte, 
pământul nostru a avut cu totul altă 
înfăţişare. Spre exemplu, a fost o 
vreme când jumătate din suprafața 
pământului era acoperită de ghiaţă. 

Savanţii au numit acea vreme epoca 

glacială. Altă dată întreg pământul 

se asemuia unui cuptor, iar pomii şi 

ierburile creşteau uriaşe, aşa încât 

unui om i-ar fi fost imposibil să le străbată. Mai toată 
fața pământului se asemăna pe acea vreme cu o mlaş- 
tină acoperită de pomi şi ierburi atât de încâlcite, ca 
o plasă. Existau pomi al căror trunchiu părea făcut 
din inele, iar alții păreau acoperiţi cu solzi. Şi ani- 
malele de pe acea vreme erau uriaşe. Cel mai mare 
dintre ele era mamutul, un fel de elefant nespus de 
mare, care era acoperit cu o blană groasă şi care avea 
nişte colfi răsuciţi 

(1). Tot un ase- 

menea animal era 

dinoteriumul care 

avea însă colții 

plecați în jos (2). 


Un tâlhar pericu- 
los era un neam 
de tigru cu colți 
uriaşi(3). Iar prin 
peşteri trăia un 
urs fioros (4). 


Animalele ace- 
stea au trăit pe 
pământ şi pe vre- 
mea când existau 
oamenii, în timp 
ce animalele nu- 
mite sauriene, adică acelea pe care basmele populare 
le numesc balauri, erau aproape dispărute. Cel mai 
mare dintre aceste animale era dinosaurul (5) care 
avea o lungime de mai bine de 30 de metri. 

Tot atât de periculos era piranosaurul (6) şi stego- 
saurul (7) care avea pe spinare un fel de pieptene 
făcut din colți tăioşi. 

In ape trăia un fel de şarpe asemuitor unui balaur 
(8) şi peştele balaur (9). 


Prin aer sbura un fel de pasăre răpitoare numită 
terodactil (10). 

Un alt animal era un neam de rinoceri (11) care 
avea trei coarne ascuţite în frunte. 

Savanţii au găsit cu ocazia săpăturilor scheletele 
acestor animale şi după 
o muncă foarte grea 
au reuşit să le deseneze. 


Iată lucruri pe care 
desigur nu le-aţi ştiut. 
Intr'un număr viitor, 
vă voi povesti multe 
alte lucruri interesante. 


DIMINEAȚA 一 他 
COPIILOR 


ze~- 


> - TO pA Es A a ae et: lea lipi ce Ea E TEE FA 本 FA 


RA o vreme când drumurile însorite ale 
Italiei erau bântuite de tâlhari fioroşi 
pentru cari nu exista nimic sfânt pe lume. 
Lucrurile acestea se întâmplau într'un 
trecut foarte depărtat, când spre a pleca 

E dintr'un oraş într'altul era trebuincios să 

tocmeşti oameni mulți de pază şi un rădvan zdravăn, 

cai mulți cari să tragă caleaşca drumețului prin toate 
hârtoapele drumurilor. Pe vremea aceia călătoreai 
săptămâni de zile pe drumuri străbătute astăzi în zece 
ceasuri. Şi oamenii nu se minunau de acest lucru, 
fiindcă nici nu le-ar fi 
putut trece prin minte, că 
o să vie vremea când căru- 
tele vor merge fără cai şi 
când făurarii vor face pe 
nicovală păsări de oțel care 
să se avânte tot atât de svel- 
te şi sprintene în albastrul 
cerului ca şi rândunicile. 

Pe vremea aceia trăia 
în oraşul Florenţa un cân- 
tăreț, care se numea Florio. 
Era un băetan svelt şi fru- 
mos care se aciuiase în oraş 
venind de nu ştiu unde. 
Intr'un zor de zi, când 
paznicii au deschis porțile 
cetății, Florio a intrat 
înăuntru spunând solda- 
filor care şedeau de strajă: 

— Nu vă uitaţi la mine 
atât de neîncrezători. Nu 
am nici aur şi nici nu 
aduc scrisori ticluite cu 
viclenie care să supere 
stăpânii. Sunt un biet cân- 
tăreț care-mi duc zilele 
de azi pe mâine. 

Paznicii l-au privit 
chiondărâş şi cum erau 
oameni răi şi câinoşi, l-au 
îmboldit cu vârful sulițe- 
lor şi l-au dus în fața 
comandantului lor. 

一 Iată că am prins pe 
acest străin, au spus ei, 
când încerca să aducă în 
oraş lucruri neîngăduite. 

Comandantul care era şi el un om hain, nu a cer- 
cetat întâmplarea şi l-a trimis la închisoare pe nefe- 
ricitul tânăr. 

Trebue să ştiţi, că închisorile au fost totdeauna 
locuri de groază. Dar pe vremea acea era un adevărat 
iad. Nefericitul, care era întemnițat nu mai putea să 
spere să fie eliberat vreodată, căci îl uita şi Dumnezeu 
şi oamenii. Celulele erau făcute din piatră, sub pă- 
mânt şi nu erau deloc luminate, Dacă se întâmpla 
minunea ca un întemnițat să fie eliberat după câțiva 
ani de zile, atuncea nenorocitul nu mai ştia nici să 
vorbească, iar lumina soarelui îl orbea. 

S'a întâmplat aşa dar, că din răutatea unor paznici 
haini, sărmanul Florio să fie întemnițat. Băiatul ştia 
ce soartă îl aşteaptă şi de aceia când temnicerul voi 
să-i ia chitara îi spuse: 

— Sunt un om nenorocit, dar nu sunt vinovat cu 
nimica. Dacă în inima ta mai luceşte încă o rază de 
bunătate, atunci lasă-mi, te rog, chitara aceasta ca 
să-mi fie mângâiere în întunecimea temniţei. 

一 Ştii să canti ? a întrebat atunci temnicerul. 

Și Florio fără să mai dea nici un răspuns a pus 
mâna pe chitară şi a început să cânte. 


DIMINEAȚA EC 
+ COPIILOR 


sonné aa 


2 


Mi-e dragă lumina de afară, 
Sunt însă un biet oropsit 
Imi lasă această chitară 
Căci sufletul nu l-ai robit. 


Temnicerul, care de când primise cheile celulelor nu 
adăpostise decât tâlhari şi oameni cu suflet mai ve- 
ninos chiar decât al lui, a rămas fermecat de glasul 
cristalin al tânărului. Şi l-a mai pus să cânte un 
cântec şi încă unul şi a uitat că Florio este un simplu 
întemnițat aducându-i lumină şi mâncare bună. 

Din ziua aceia temni- 
cerul se schimbase cu to- 
tul. Se purta mai bine cu 
nenorociţii în întunericul 
temniţei, iar pe Florio îl 
iubea ca pe copilul său. 

Se întâmplă acuma, în- 
tr'o zi, că mai marele peste 
închisorile oraşului, un no- 
bil puternic şi bogat, care 
avea o fiică frumoasă pe 
care o iubea ca pe lumina 
ochilor să vie supărat la 
închisoarea în care se afla 
Florio. Un duh rău în- 
tunecase mintea fiicei sale 
şi vracii întregii Italii nu 
au tost în stare să o tămă- 
duiască. Temnicerul care 
auzise de necazurile stă- 
pânului său, se gândi că 
poate să facă dintr'odată 
un bine pentru doi oa- 
meni — într'atâta îi schim- 
base firea chitara ferme- 
cată a cântăreţului Florio. 
El se duse în fața nobilului 
şi spuse: 

Inalte Doamne, în 
temnița ale cărei chei le 
ţin se află un tânăr care 
are o chitară fermecată şi 
al cărei cântec schimbă 
firea oamenilor şi alungă 
duhurile negre ale 
nebuniei. Ingăduie să-l 
aduc în fața Măriei 
: Tales 

Nobilul dădu îndată poruncă să se facă întocmai şi 
în după amiaza aceleiaşi zile, Florio păşi pe poarta 
palatului frumos îmbrăcat şi ținând chitara sub braț. 
Fu dus de îndată în fața Domniței şi bietul 
băiat rămase uluit, atât de frumoasă era fata. Când 
voi însă să se apropie de ea, copila dădu un strigăt: 

一 Piei ucigaşule. Vrei să mă omori, vrei să mă 
jefueşti. $ 

Si Florio înțelese că sufletul copilei-era curat şi 
că toată întunecarea era prilejuită de răutatea oame- 
nilor din jurul ei. Luă atunci chitara şi cântă cântece 
despre flori şi grădini minunate, despre oameni buni 
şi ţări frumoase şi despre puterea lui Dumnezeu. Și 
iată cântecul chitarei fermecate îndepărtă negurile 
minții, iar domnița se însănătoşi. 

Vreti să ştiţi ce s'a mai întâmplat? 

Povestea aceasta am citit-o într'o carte veche, veche 
de tot, ale cărei pagini dela urmă erau rupte, aşa ca 
nu-i ştiu sfârşitul adevărat. Cred însă, că întocmai ca 
în toate basmele frumoase, Florio s'a căsătorit cu 
fiica nobilului şi vor fi trăind poate şi astăzi dacă 


nu au murit de mult. 
SANDU VORTEȘ 


— — < i Rate zar zii i 


Nu ştiu nici eu cum o chema pe numele ei adevărat. 
Paraschiva?.. Evdochia?.. Nici nu cred să fi ştiut 
cineva lucrul acesta. Știu numai că era o fetiță durdulie 
şi că toată lumea, o striga scurt: 

一 Chiţa!.. 

Râdeţi? Se poate să şi aveţi dreptate. Chiţa, e un 
nume de pisică. Dacă vi se pare cumva, că între Chiţa 
cea cu patru lăbuțe, cu codiță şi cu mustăcioară şi 
între Chita noastră, cea cu numai două lăbuţe şi cu 
părul bălaiu 一 însfârşit, că între aceste două Chiţe 
ar fi o prea mare deosebire, atunci, cu toată părerea 
de rău, trebue să vă spun că vă înşelați. Vă înşelați, cu 
atât mai amarnic, cu cât amândouă Chiţele mai-mai 
că se aseamănă ca două picături de apă! Singura 
deosebire ar fi fost că pe când una prinde şoriceii ca 
să-i mănânce — cealaltă, dacă-i prindea, n'avea gust 
decât să-i împungă cu andreâua, dar nicidecum. săsi 
şi mănânce!.. 

Incolo — amândouă n'aveau astâmpăr toată ziua, 
amândouă erau îndemânatece, când era vorba de căţă- 
ratul pe copaci şi se pricepeau foarte bine... să sgârie. 
Că uneia îi place laptele mai mult şi că celeilalte îi 
plăcea dulceața, — asta nu are nici o însemnătate: 
nu aşteptau ele să plece mămica de acasă 一 ca să Se 
furişeze în dulap?... 

Odată era s'o pățească rău de tot cu dulceața, Chiţa! 
A 'mâncat, a mâncat la dulceaţă, până şi-a umplut 
burticica, de nu putea să se mai mişte. Pe urmă... i-a 
venit la inimioară, un fel de greață... capul a început 
să-i bâzâie (să fi fost oare un soiu de albine acolo?...).., 
A venit doctorul... Ei, da! Atunci a crezut că moare!... 

Totul trece în lumea asta, nu-i aşa? 

Chiţa s'a făcut bine. S'a vindecat, dar nu de năravuri, 
ci numai de boală. 

Odată — era primăvară atunci — s'a sculat Chita 
cu noaptea în cap şi a eşit pe furiş din casă. Nimeni 
n'a văzut-o, nimeni n'a simțit-o. 

Mămica fu tare mirată când văzu pătuceanul Chiţei 


gol. Unde să se fi dus?... Se îmbrăcă în grabă şi se 
duse să vadă... 

一 Chiţaaa! Chiţaaa! Chiiiţa!... 

Chita nicăieri! 

— Doamne, Dumnezeule unde să fie copila?!? 

Mămica alergă, plină de grijă, să-l vestească pe tăticu! 

Bătrâna Sofia, auzind despre ce era vorba,-aruncă cât 
colo cartofii, pe care-i curăța în bucătărie, şi eşind 
în curte, începu să caute: prin şopron, în pivniță şi... 
chiar în pod s'a urcat baba! Chiţa nu era de găsit: 
Ştergându-şi cu pestelca lacrimile ce-i curgeau din 
ochi, Sofia o sbughi pe poartă, alături de stăpânii 
ei neliniştiți... 

Intrebară pe vecini, răscoliră tot orăşelul — nimic!! 
Chiţa, intrase parcă în pământ! 

Insfârşit, au crezut că țiganii cari se aşezaseră nu 
de mult în apropierea orăşelului, le răpiseră fetița!... 

„Şi în timp ce stăpânii ei se duceau să puie poliția 
în picioare, Sofia se întoarse plângând acasă să pre- 
gătească bucatele, că de! — de mâncat, tot trebuia 
să mănânce... 

Intre noi fie vorba, ştiţi unde era Chita? Nici nu vă 
trece prin minte unde!.. Era pe acoperiş. Adică, nu-i 
tocmai bine spus pe acoperiş: Chita stătea ghemuită... 
în hogeac, gravă, ocupată foarte să facă nişte semne 
ciudate către cer. Nimic nu arăta pe fața ei că i-ar 
fi teamă să nu se prăbuşească în adânc, măcar că era 
în primejdie. Nici nu se uita că soarele se apropia 
de nămezi, nici nu se gândia cât de îngrijorați erau 
ai ei.. Dădea, doar, neîncetat, din lăbuțele ei cu 
„ghiare“. Deodată se mişcă din loc. Simţise ceva cald 
dedesubt şi un miros de fum îi ajunse la năsuc. Acuma 
nu mai era de glumit! Sofia a făcut focul... Chiţa 
eşi liniştită din hogeac şi, sprintenă, ca o adevărată 
Chiţă cu patru lăbuțe, cu codiță şi cu mustăcioară, 
se coborâ depe acoperiş. 

Când o zări Sofia, cum cade de sus, neagră peste 
tot ca Ucigă-l-Toaca, mai-mai să moară pe loc de spaimă 
şi apoi: de bucurie. 

一 Unde-mi fuşi, împeliţatule!? 

一 In coş, pe acoperiş! zâmbi clipind din ochi, Chiţa, 
arătându-şi dinţişorii, care păreau cu mult mai albi, 
pe chipul ei de arăpoaică. Am aşteptat să treacă co- 
coarele şi am chemat berzele, să-şi facă şi la noi 
un, cuib]... 

Tăticul, cu toată supărarea, nici n'a certat-o în 
ziua aceea. 


CÂND VOM CĂLĂTORI CU 
AEROPLANELE? 


Se pare, că nu va trece multă vreme şi toți oame- 
nii mai cu dare de mână vor putea să-şi aibă fiecare 
câte un aeroplan, aşa cum au astăzi un automobil. 

Aeroplanul va costa chiar mai ieftin, iar conduce- 
rea lui este relativ uşoară. 

Pe lângă aceasta, primejdia ciocnirii în aer este 
mult mai mică decât pe pământ. Când vom avea toți 
aeroplanes vor fi şi alte schimbări. De exemplu, in- 
trarea în casă va fi pe acoperiş, tot acolo vor trebui 
să stea şi portarii. 


Copii! 
NU UITAŢI SĂ LUAȚI CU VOI IN VACANȚĂ 


„NELUȚU ȘI FLORICA“ 
CARTECUPOZNE DE BUNIȚA. 


DIMINEAȚA pt) SR 
+ COPIILOR 


oa ua dă aaa a m y. îi 


NĂZDRĂVÂNIILE 


ay 


(ŢI 


Băieţaşul ăsta-i Bică 
Năzdrăvan şi fără frică 


Azorel ar vrea să-l ia 
şi se saltă pe Sofa 4 


Balonaşu-i sus, rebel 
Azorică după el 


Şi-a sărit cu atât alai 
Că a spart, balonul, vai! 


__ COPIILOR 


Şade Bică pe fotel 
Cu Azorică lângă el 


Saltă 'ntr'una fără frică 
Că-l răstoarnă şi pe Bică 


Sare peste flori şi glastră 
Şi s'aruncă pe fereastră. 


Ba căzând, fără să ştie 
S'a lovit sim scăfârlie 


Şi îşi umilă căpcăun 
Balonaşe de săpun 


Şi cu capul, la minut 
Azorel îi arde-un şut 


Cu lăbuţele lui scurte 
Hop, după balon în curte 


Azorel nu ştie încă: 
„Nu tot ce sboară se mânăncă!” 


MOŞ IONICĂ CEL MĂRUNT 


PN 


M 177) 


a fost trimis de societatea la care 
lucra, să facă cercetări în Peru. Tom 
Dufy era însă şi un învățat, astfel 
că în timpul liber se ocupa cu istoria 


Care ducea în interiorul clădirii. 
Temându-se să nu întâmpine piedici 
prea mari, Tom a revenit la oraş, 
ca să-şi ia un tovarăş. Aci a găsit 
pe un peruvian, care zicea că este 


种 


chis mormântul, în care se afla mu- 
mia înveştmântată în aur. Peruvianul, 
voind să prade, l-a înjungiat pe Tom 
şi apoi Sa apropiat de mumie. Din 
nebăgare de seamă s'a înțepat însă 

TY 


mântul, se ascunsese în sicriu, ca 
să-i prindă. El se îmbrăcase cu hai- 


nele adevăratei mumii, înspăimân- 


tând pe hoț. Exploratorul îl scoase 


BUNARE 


e~~~ 
1 mj 


A 


Aà 


Peruvienilor, adică a locuitorilor 
acelei țări. Dufy ştia, că Peruvienii 
îşi îmbălsămau morții, întocmai ca 
egiptenii şi-i îngropau în haine de 
aur nestemate. El tocmi pe un indian 


profesor şi care se interesa mult de 
mormintele străvechi. Profesorul a 
spus însă că-şi va lua o amintire, 
din mormântul pe care sperau să-l 
descopere. Dufy era foarte nemul- 


PT Puia 
AY LA 


N A 


a 
SN 
N 


e 


SN 


la mână, de un colier de dinți de 
fiară, care se afla în jurul gâtului 
mumiei. In clipa aceea, spre marea 
lui spaimă, mumia se ridică în capul 
oaselor şi strigă: Asasinule! Hoţul 


pe Tom din templu şi-l îngriji, scă- 
pându-l de orice pericol. La câțiva 


paşi de templu, au găsit trupul fie- 
insufletit al hoțului, care murise 


să-l conducă la un templu din munți, 
unde ştia că se află mormântul unui 


în cele din urmă inginerul a primit 
să-i fie tovarăş. Ei au ajuns la 


templu, au intrat înăuntru şi au des- 


care se dădu drept profesor, fugi 
înspăimântat, lăsând prada. Ce se 
întâmplase? Mumia, era de fapt un 
alt explorator, care crezând că Tom 
şi Peruvianul voiau să prade mor- 


otrăvit din cauza înțepăturii în co- 
lierul de dinți, cari erau veninoşi. 
Tom- Dufy se împrieteni însă cu 
salvatorul său, cu care făcu multe 
excursiuni interesante. 


DIMINEAȚA raak, 


+ 


COPIILOR 


ENIUL are 

de suferit 
nedreptăți Si 
chiar dispre- 
țul oamenilor 
ji cu însumi 
am făcut de vreme această 
experiență. 

Iată cum. La vârsta de 
patru ani desemnam pe 
capete, însă, în loc să aş- 
tern pe hârtie toate obiec- 
tele cari mi se înfățişau 
privirilor, desemnam nu- 
mai soldați. La drept vor- 
bind, nu-i desemnam după 
natură, natura nu poate fi 
imitată aşa de lesne. 

Soldații mei se compu- 
neau dintr'un cerc pentru 
cap, dintr'o linie pentru 
corp şi tot dintr'o linie pentru fiecare braţ şi fiecare 
picior. O linie frântă ca un fulger reprezenta puşca 
şi baioneta — ceea ce e foarte expresiv. Nu-i puneam 
chipiul în cap, ci îl desemnam peste cap, ca să arăt 
toată ştiinţa mea şi ca să se vadă mai bine forma 
capului şi pieptănătura. Desemnam o mulțime de sol- 

dați în felul acesta, un fel pe care îl au toți copiii. 
Erau dacă voiți schelete, şi chiar schelete foarte re- 
duse. Decât aşa cum erau, soldaţii mei mi se păreau 
„destul de bine făcuți. Ii făceam cu creionul, udându-l 
“cât mai mult, ca să deseneze cât mai negru. Aşi fi 
vroit mai bine să-i desenez cu penița, dar n'aveam 
voie să mă ating de cerneală de teama, că îmi pătam 
_hainele. Totuşi eram mulțumit de operele mele şi îmi 
găseam chiar talent. In curând era să rămân mirat 
eu însumi. 

Intr'o seară — o seară care nu se uită — desemnam 
pe masa din sufragerie. Era iarna: lampa cu abajurul 
ei verde îmi lumina hârtia de desemnat cu o lumină 
caldă. Făcusem cinci sau şase soldați cu metoda mea 
obişnuită, pe care o aplicam cu toată uşurinţa. De 
odată, într'o scăpărare de geniu, mi-a dat în gând să 
desemnez braţele şi picioarele nu printr'o singură 
trăsătură, ci cu ajutorul a două linii paralele. Am 
obținut în chipul acesta un desen care îți dădea iluzia 
realității. Era chiar viața. Am rămas încântat. Dedal, 
când făcuse statuele cari umblau, nu cred să fi fost 

mai mulțumit decât mine. 

M'aş fi putut întreba dacă nu eram eu „cel dintâiu 

care născocisem felul acesta de desen şi dacă mai 
înainte văzusem ori nu văzusem exemple. Dar nu mi-am 
pus întrebarea aceasta şi cu ochii sgâiți, cu limba 
scoasă de un cot, îmi admiram prostit opera. 
„Pe urmă, deoarece e în caracterul artiştilor să-şi 
supună operele lor admiraţiei celorlalți oameni, m'am 
apropiat de mama, care citea o carte şi arătându-i 
hârtia mea cu mâzgăliturile de pe dânsa, i-am strigat: 
„Priveşte 你 

` Văzând că nu dădea nici o atenţie la cel: ce-i ară- 
tam, i-am pus soldatul desemnat de mine pe cartea 
ce citia. Mama avea o nesfârşită răbdare. 

„E foarte bine, îmi zise ea cu blândețe, dar cu un 
accent care arăta că nu-şi dăduse în deajuns seama 
de revoluția ce o produsesem în arta desenului“. 

I-am repetat de mai multe ori: „Mamă, priveşte!“ 

— Am văzut, e bine, acum dă-mi pace. 


ROCOCO NOIA NEC UCI 


DIMINEAȚA 


+ COPIILOR 


Ă 
Le 


TANIE 
OPILĂRIE 


de ANATOLE FRANCE 


— Nu, n'ai văzut, mamă! 

Am vrut să-i iau din mână cartea care î 
atenția dela capo d'opera mea. 

Mama însă nu-mi dete voie să mă ating de carte 
cu mâinile mele cari erau murdare. 

I-am strigat disperat: „Dar tu nu te uiţi, mamă!“ 

Dar mama nu vroise să vadă nimic şi îmi spunea 
să tac. Jignit de atâta rea voință şi nedreptate, am 
bătut din picior, am izbucnit în lacrimi şi mi-am rupt 
opera mea cea frumoasă. 

„Cât de supărăcios e copilul acesta!“ | zise mama 
suspinând şi mă duse să mă culce. 

Eram în prada celei mai mari disperări. 

Câtva timp după nenorocirea aceasta avui parte de 
o neplăcere nu mai puțin crudă. Iată în ce împre- 
jurare. Mama mă învățase destul de repede alfabetul. 
Știind, aşa dar, să fac literile, m'am gândit că nimic 
nu mă poate împiedeca de a compune o carte. Am 
început aşa dar să scriu sub ochii iubitei mele mame 
un- tratat de teologie şi morală. Incepusem cu cuvin- 
tele următoare: „Ce este Dumnezeu care...“ I l-am 
arătat numai decât mamei, ca s'o întreb dacă era bine 
aşa. Mama îmi zise că era bine, dar că trebuia să pun 
la sfârşitul frazei un semn de întrebare. Am întrebat-o. 
ce este un semn de întrebare. 


„Este, îmi lămuri mama, un semn care arată că te 
întrebi ceva. Se pune după orice frază întrebătoare. 
Trebue să pui un semn de întrebare, deoarece te 
întrebi: „Ce este Dumnezeu?“ ; 


I-am răspuns de sus de tot: „Nu mă întreb, fiindcă 
ştiu ce este Dumnezeu !“ 


— „Totuşi, te întrebi, copilul meu!“ 

I-am repetat de douăzeci de ori că nu mă întreb, 
fiindcă ştiam ce este Dumnezeu şi am refuzat cu 
toată încăpățânarea să pun la sfârşitul frazei cu pri- 
cina semnul, care era în ochii mei un semn de neştiință. 

Mama m'a dojenit aspru din cauza încăpățânării 
mele şi mi-a zis că nu eram decât un prost şi jumă- 
tate. M'am simțit atins în amorul meu propriu de 
autor şi i-am răspuns nu mai ştiu ce obrăznicie, pentru 
care am şi fost pedepsit. 


i îndepărta 


IN CE LIMBĂ S'A SCRIS 
BIBLIA? 


Vechiul Testament a fost scris în limba ebraică, 
din care s'au făcut mai târziu traduceri şi în alte 
limbi. Dintre aceste traduceri, cea mai veche este o 
traducere în limba greacă. Cât despre Noul Testament, 
el a fost scris în limba greacă, afară de Sfânta Evan- 
ghelie a lui Mateiu, despre care se crede că a fost 
scrisă mai întâiu în graiul aramean, o limbă pe care 
o vorbeau evreii din vremea Domnului nostru Isus 
Hristos. Limba în care sunt scrise celelalte Evanghelii, 
precum şi 
elenă literară, ci e limba greacă populară, aşa cum 
se vorbea atunci. 


epistolele sfinților apostoli nu e o limbă - 


EEE ZE 


CE ESTE STRAJERIA 


Cred că printre cititorii noştri nu 
există niciunul care să nu fie străjer. 
Noua organizaţie, care cuprinde tot 
tineretul din România Mare, este cea 
mai plăcută dintre cele din care fac 
parte copiii. 

Străjeria este o preocupare îmbră- 
țişată cu multă dragoste de elevi, 
căci ea oferă un prilej de desvol- 


DI. MAIOR TH. SIDOROVICI 
comandantul „Străjii Ţării" 


tare. Câţi copii nu doresc să facă 
excursiuni frumoase, să cunoască 
băile, apele şi munții acestei fru- 
moase Românii? Cine nu doreşte să 
ia parte la cele mai plăcute jocuri 
cu mingea, sau să execute mişcări 
de educație fizică care sunt admi- 
rate de o lume întreagă. 


PI E SE E E = i 


k 7 = 


PENTRU STRĂJERI 


Un copil singur nu va putea face 
niciodată o excursie, nu se va juca 
singur cu mingea şi nici nu va face 
singur gimnastică. Străjeria, această 
mare organizație care este făcută din 
inițiativa M. S. Regele Carol II, se 
ocupă tocmai de înlesnirea exerci- 
tiilor în aer liber a copiilor. Adu- 
nând tineretul laolaltă, învățându-l 
să distingă binele de rău, arătându-i 
ce este dragostea de Rege şi Țară, 
„Straja Ţării“ îşi îndeplineşte o 
mare misiune națională. l 


* 
x * 


Nu este o bucurie mai mare pentru 
părinți ca atunci când îşi văd copiii 
îmbrăcați în frumoasa uniformă stră- 
jărească, învățați de dascăli să aibe 
respectul omului mai în vârstă şi 
cumintiti mulțumită dispozițiunilor 
străjereşti care spun că: un străjer 
trebue să respecte pe cei mai bă- 
trâni şi să fie demn de uniforma 
pe care o poartă. 

A fi bun camarad este una din 
marile învățături ale străjeriei. Pri- 
ma pildă ne-o oferă străjerul Mihai, 
Voevod de Alba Iulia, care împreună 
cu colegii Săi de străjerie duc o 
viață unde tovărăşia nu este uitată 
şi unde spiritul de jertfă pentru 
Țară şi Rege este prima preocupare. 


t*a% 


Străjeria e cea mai frumoasă ocu- 
patie pentru un copil. Alături de 


Şcoala de copii mici „Militari". :一 Serbarea Primăverii 


şcoală, este locul unde se prind 
marile învățăminte. 

Toţi cititorii „Dimineții Copiilor“ 
trebue să fie străjeri! 


GEORGE FAUR 


TROITA 


lucrată din stejar masiv de 
premilitarii din BISTRIȚA NĂSĂUD 


DE CINE ESTE POE- 
ZIA „PE-AL NOSTRU 
STEAG"? 


Autorul acestei poezii este Andrei 
Bârseanul, român din Ardeal şi care 
a fost un om foarte învățat şi un 
luptător foarte priceput pentru drep- 
turile fraților noştri din Ardeal, 
atunci când frumosul Ardeal româ- 
nesc se găsea sub stăpânire străină. 
Pomenim cu ocazia aceasta că şi 
autorul frumosului cântec ,La arme“ 
(„Veniţi, viteji, apărători ai ţării“) 
este tot un frate din Ardeal, ne- 
uitatul St. O. Iosif. 


DIMINEAŢA pei para 
E a î—— Xa. 


令 


> E 
ga Tii OP 


COPIILOR 


r N E e Lea 


TRY 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET 


— Insula Umbrelor? spuse căpitanul Allan rămânând 
pe gânduri. Căci el cunoştea limba băştinaşilor şi 


înțeleseşe spusele bătrânului negru. Intorcându-se 
spre acesta, îl întrebă: ,N'ai putea să-mi spui oare 
unde se află această insulă?“ 

Bătrânul se apropie cu câțiva paşi şi apoi descrise 
cu brațul cinci cercuri, după care arată spre răsărit. 

一 Cinci zile dela Lakatoi, spuse el. Dar „pasărea 
albă“ va sbura într'acolo mai repede şi mai înainte 
ca soarele să fi ajuns la jumătatea drumului său, va 
fi acolo. 

Spunând aceste cuvinte, bătrânul care avea în jurul 
gâtului un colier făcut din colfi de rechin, începu să 
tremure şi se făcu galben ca ceara. 

一 Vraja lui Roamek a fost ruptă, gemu el întor- 
când spatele căpitanului şi îndreptându-se grăbit spre 
pădurea din care ieşise. — „Pasărea albă“ a sosit pur- 
tată de vânturi, iar misterele Sundei adormite vor fi 
aflate de toată lumea. 

一 Ce dracu să fie cu ăsta? O fi vreun vrăjitor? 
întrebă căpitanul Allan privind pe urmele bătrânului. 

Tom şi Sandy au băgat de seamă, că pilotul era 
enervat. Comandantul postului, care se afla prin apro- 
piere şi ai căror oaspeţi erau aviatorii, răspunse 
imediat: 

— Omul acela e bătrânul Mindala, un vraciu al 
băştinaşilor, care este foarte prețuit de ei. Dar nu vă 
faceţi griji din cauza asta. Lăsaţi-l să vorbească. E 
un sălbatec şi nimic altceva. Uneori aiurează şi face 
tot soiul de prevestiri, care de care mai fantastice. 
Se întâmplă să nimerească. Pe semne, că s'a speriat, 
când a văzut sosind hidroavionul şi tot ce a spuse 
pricinuit de spaimă. Eu am pus să fie gonit de mai 
multe ori de pe insulă, dar a reuşit totdeauna să se 
reîntoarcă fără să-l aflăm. Când te gândeşti mai puţin, 
atunci ne pomenit cu el. Restul timpului stă ascuns 
în întunecimile pădurii. 

-一 Vorbea însă despre Insula Umbrelor, îl între- 
rupse căpitanul. Există oare într'adevăr o asemenea 
insulă? Nu am găsit-o însemnată pe nici o hartă. 

— Insula umbrelor? Desigur că există. Mai e nu- 
mită şi Insula Fantomelor, iar 
alții o numesc chiar Insula Nă- 
lucă. E un ţinut blestemat, pier- 
dut în- mijlocul oceanului, şi 
însemnat pe hartă ca un simplu 
punct. Nu aş putea să vă dau 
informațiuni mai precise. Știu 
un singur lucru: că indigenii 
vorbesc de această insulă, ca 
de un pământ blestemat de care 
trebue să te fereşti... Cred, 
însă, domnule căpitan, că dum- 
neata nu trebue să te interesezi 
de un asemenea lucru. Insula 
nici nu se află în calea dumitale. 
Mi-afi spus că porniţi de aci 
la Colombo, nu este aşa? 

一 Intr'adevăr spuse Allan. 

一 De ce nu vreți să vă PAm 
odihniți câteva zile aici, întrebă LMM 
atunci comandatul postului. 

— Nu pot. Trebue să por- 
nim mâine în zori. Am datoria 
să-mi țin cuvântul. Am făgăduit, 
că voi străbate distanța Perth- 


DIMINEAȚA pour, 
= COPIILOR 


— 


Londra în cinci zile, luând calea deşertului peste 
Basra şi Beyruth... Dar... aşi vrea să-l reîntâlnesc pe 
bătrânul vrăjitor. 

— Ah, te înțeleg domnule căpitan. Eşti enervat, 
exclamă comandantul isbucnind în râs. Zău că nu 
merită. Cine ştie unde stă ascuns în momentul de față. 
E cu neputinţă să-l găsim. Mi-ar trebui cel puțin două 
zile să-l caut şi de abia n'aşi fi sigur, că-l găsesc. 
Zău, credeți-mă, e un mister pe două picioare. Băş- 
tinaşii cred, că este un fel de semi-zeu. 

一 Bănuesc că se ocupă cu vrăjitorii! 

— Da, cu magie neagră, domnule căpitan. Şi la 
urma urmei îmi vine şi mie să cred că e un adevărat 
diavol. Susține că cunoaşte secretele vechilor Sunda, 
cari au stăpânit pe vremuri insula aceasta şi toate 
insulele Main pe o rază de o mie de mile în jur. 
Lucrurile acestea s'au întâmplat însă cu sute şi sute 
de ani înainte. Mindala susține, că este ultimul urmaş 
al suveranilor Sunda. Dar hai să vorbim despre altceva 
şi să-l lăsăm în plata Domnului pe vrăjitorul acela. 
Haidem pe terasă domnule căpitan să bem o ceaşcă 
de ceai. Nu mi se întâmplă în fiecare zi să am mu- 
safiri albi şi mai ales personalități de seamă, cum 
sunt căpitanul Allan şi tovarăşii săi. Pentru prima 
dată în istoria acestei insule, au sosit aci călători pe 
aripile albe ale unui avion. 

Comandantul postului şi oaspeții săi şi-au petrecut 
aproape întreaga noapte stând de vorbă şi glumind. 
Nimeni nu se gândea să se culce. Numai căpitanul 
Allan era neliniștit. Se plimba toată vremea în sus 
şi în jos, turburat de o presimțire supărătoare şi 
fuma țigară după ţigară. Din când în când scruta cu 
atenție marea, căutând parcă să-i smulgă secretul. 
Apoi cerceta cerul, privind Crucea Sudului, cea mai 
frumoasă constelație de prin partea locului. Deşi îşi 
dădea seama că nu poate admite farmece şi vrăjitori, 
căpitanul Allan era neliniştit. Insfârşit, târziu după 
miezul nopții, căpitanul şi tovarăşii săi s'au culcat 
spre a se odihni până în zori. 

Când primele raze ale soarelui au roşit orizontul, 
curagioşii aviatori se aflau lângă hidroavion. 

— Cheerio, băeţi, strigă că- 
pitanul Allan salutându-şi to- 
varăşii. 

一 Cheerio căpitane, răspun- 
seră într'un glas tovarăşii, 

După cinci minute, „Smeul“ 
se avânta svelt în valurile azurii 
ale cerului. 


CAPITOLUL IV 


_NAUFRAGIUL. 


3 


Vântul care bătea dinspre 
sud-est părea să ajute sborul 
aviatorilor. „Smeul“ înainta cu 
toată viteza. Tom şi Sandy 
priveau încântați pe ferestrui- 
cile avionului şi admirau fru- 
moasa panoramă, care se des- 
făşura înaintea ochilor lor. Sute 
şi mii de insule acoperite de 
păduri scânteiau în bătaia soa- 
relui în mijlocul oceanului, ale 


Li 


cărui mărețe valuri aveau culoarea frumoasă a safirului. 

Bolta cerului se oglindea adesea în apă, astfel încât 
aviatorilor li se părea că pământul nu mai există şi 
că pretutindeni este numai cer. 

Călătorii cercetau atenți orizontul. Sperau să vadă 
insulele Cocos, un arhipelag format din insulele de 
corali, poate cele mai frumoase din Oceanul Indian. 

Căpitanul îşi anunță tovarăşii, că mai înainte de a 
se opri la Colombo, va face o escală pe prima insulă 
care i se va ivi în cale, deoarece i se părea că sborul 
ar fi altfel prea riscat. In cazul cel mai grav ar fi 


coborât într'un punct oarecare al oceanului, urmând. 


să se odihnească vreme de câteva ore. Nimic nu l-ar 
fi putut împiedeca să-şi realizeze acest proect, afară 
de un uragan sau de îngrozitorul vânt Monsunul, care 
după cum se ştie bântuie ținuturile Oceanului Indian. 

Şi tocmai de Monsun se temea căpitanul Allan mai 
mult decât orice. Oceanul Indian este liniştit în cea 
mai mare parte a anului. Uneori însă izbucnesc ura- 
gane fantastice prilejuite de vântul numit Monsun. 
Vai de vapoarele care sunt surprinse în larg. Căpi- 
tanul ştia acest lucru şi de aceea se temea. 

Cele ce au urmat au făcut dovada, că teama lui 
era foarte îndrituită. La un moment dat orizontul 
se întunecă, fiindaco- 
perit cu nourii roşii, 
iar barometrul scăzu 
cu repeziciune. Erau 
semne sigure ale unui 
uragan. Apele care 
erau până atunci al- 
băstrii au devenit pe 
neaşteptate  cenuşii, 
soarele se întunecă, 
iar după puțină vreme 
nu se mai vedea ni- 
mic în fața avionului. 

— Trebue să în- 
cercăm să ne înălțăm 
peste acest iad, strigă 
căpitanul trăgând cu 
putere comenzile hi- 
droavionului.  Uita- 
ţi-vă cu atenție, dacă 
nu vedeți cumva 
vreun punct luminos 
prin care să reuşim să ne strecurăm. 

Hidroavionul, care coborâse cu o oră mai înainte 
cât mai aproape de suprafața apei spre a căuta un 
punct de amerisare, începu din nou să se înalțe. Nu 
se mai putea refugia pe suprafața apei, bântuită de 
furia valurilor. Nici măcar un vapor uriaş nu ar fi 
putut să stea liniştit pe apele turburate, dar mi-te un 
hidroavion. 

Lui Tom şi lui Sandy li se părea, că i-a ajuns 
ceasul din urmă. 

— Numai o minune ne poate scăpa, strigă Sandy 
cu voce tremurătoare în urechea lui Tom. 

Amândoi bietii erau palizi ca nişte cadavre. Tom 
nu auzi cuvintele prietenului său, deoarece sgomotul 
produs de motoare care lucrau din plin era asurzitor. 
Allan căuta cu orice preț să se ridice peste nouri, 
spre a scăpa astfel de furtună. 

Este drept, că „Smeul“ era un hidroavion minunat. 
Uraganul era însă atât de puternic, încât Allan şi cu 
Jarock abia îl puteau ţine în echilibru. La un moment 
dat părea, că s'au deschis toate zăgazurile cerului. 
Trăznetele se încrucişau peste avion, luminând din 
când în când beznele. 

— Doamne ajută, gemu Tom căruia i se păru că 
flacăra trăsnetului îi trecuse pe lângă obraz. 

Cerul părea o mare de flăcări. lar tunetele aco- 
pereau până şi sgomotul motoarelor. 

一 Astai uragan sau tifon? îl întrebă Sandy pe Ja- 
rock. Era înspăimântat, deoarece un trăsnet căzuse 
în apropierea aripei hidroavionului. 


— Nu mă întreba, băete. Nu ştiu, zău că nu ştiu... 
In viața mea n'am mai pomenit un asemenea iad, răs- 
punse mecanicul împingându-l pe băiat spre fundul 
hidroavionului. Dumnezeu ştie cât vom mai rezista. 

„Smeul“, care reuşise până atunci, de bine de rău 
să înainteze, deveni o jucărie în mijlocul forțelor 
naturii deslănțuite. Curenţii de aer îl ridicau în slavă 
şi-l prăbuşeau în adâncime, îl făceau să se rotească 
în jurul său ca o sfârlează. Eroicul pilot urmărea cu 
teamă şi lupta din răsputeri să reziste. Un trosnet 
sec, care se auzea din când în când, îl făcea să-şi dea 
seama că nu va mai putea să se menție multă vreme 
în aer. 

Uraganul devenia din ce în ce mai puternic. Hidro- 
avionul nu mai era decât o pană în bătaia vântului. 
La un moment dat se păru că se vor opri şi motoarele. 

一 Puneţi în funcțiune aparatul de telegrafie fără 
fir, urlă mecanicul băeților. Emiteţi S. O. S. (Save 
our souls), — citeşte: Seiv ouăr suls — adică salvați 
sufletele noastre: alarma prescurtată care este lansată 
de vapoarele şi avioanele în pericol. 

Tom, care se afla în apropierea aparatului emițător, 
şi care ştia să umble cu el, deoarece învățase la şcoală 
şi cunoştea alfabetul Morse, îl puse imediat în funcțiune 
şi începu să tran- 
smită semnalul. 

— E zadarnic, stri- 
gă în acel moment 
Allan. Uraganul a 
smuls antena aşa că 
orice strădanie este 
inatilă. 

Intr'adevăr insta- 
latia era defectată. 
Tom făcu un gest 
disperat, dar meca- 
nicul, un lup bătrân, 
care nu se temea de 
moarte, îi spuse: 

— Nu voiaţi oare 
o viață de aventuri? 
Iată aventura. 

一 Intr'adevăr, au 
răspuns cu glas slab 
cei doi bieti. 

In acel moment 
hidroavionul fu sguduit puternic, încheeturile-i tros- 
neau, astfel că se părea că pasărea de oțel avea să se 
desfacă în bucățele în clipa următoare. 

一 De ar fi măcar puțină lumină, spuse tremurând 
de ciudă căpitanul. Dacă am putea să vedem unde ne 
aflăm şi unde am putea aterisa sau amerisa. 

Nu se vedea însă nici cer, nici mare, nici pământ. 
Totul era cufundat într'o întunecime adâncă. Vântul 
bătea din ce în ce cu mai multă putere. Unul din 
motoare încetă să mai funcționeze, iar hidroavionul 
lăsat la voia întâmplării făcea salturi curagioase. 

Totul are însă un sfârşit. 

In timp ce sărmanii aviatori îşi pierdeau mereu 
mai mult speranța să mai scape cu viață, vremea în- 
cepu să se lumineze, iar în câteva minute uraganul 
dispăru tot atât de brusc pe cât venise. 

— Mulţumesc lui Dumnezeu, spuse Jarock suspinând. 

Căpitanul Allan, prinzând din nou curaj, apucă cu 
putere comenzile avionului restabilindu-i echilibrul. 
Razele soarelui auriră din nou suprafața oceanului, iar 
la un moment dat Tom Bevis scoase un strigăt care-i 
înspăimântă pe tovarăşii săi. 

— Pământul, pământul! Și arătă un punct negru 
pe suprafața apei. 

— Nu e departe căpitane, spuse atunci Jarock. Ce 
credeți? Vom rezista să sburăm până acolo? Vom 
putea să aterisăm fără să ne sdrobim? 

Pasărea albă avea însă aripile sfâşiate de uragan, 
iar singurul motor care mai funcționa lupta cu mare 


(Continuare în pag. 14-a) 


DIMINEAȚA post: 
. COPIILOR 


IP SI PE 7 eri > 


二 ai 
ic aa 


E 


i 
hs 
ar 


i 


INSULA FANTOMELOR 


(Continuare 


greutate să o mentie în aer. Căpitanul nu putu să 
dea niciun răspuns. Nu îşi pierduse însă sângele rece. 
Marele noroc al sbarătorilor era, că se aflau la mare 
înălțime, astfel că ar fi avut poate şansă să ajungă 
până la insula ce se vedea la orizont. 


Pericolul era încă amenințător. Chiar dacă ar fi 
reuşit să se lase pe suprafața apei, „Smeul“ n’ar fi 
putut pluti multă vreme, iar toți patru ştiau că prin 
partea locului se aflau numeroşi rechini şi delfini. 

— Atenție, urlă la un moment dat Allan. 

— Gata căpitane, răspunseră toți într'un glas. 

— Orice speranță să salvăm aparatul este pierdută. 
Peste câteva minute ne vom prăbuşi. Fiți gata să vă 
salvați înotând. Eu voiu face tot posibilul să coborâm 
la suprafața apei întrun loc mai puțin periculos şi 
cât mai aproape de insula pe care o vedeți sub noi. 

— Bine, căpitane. Nu te gândi la noi, i-au răspuns 
eroicii lui tovarăşi, în timp ce-şi scoteau hainele grele 


de piele şi îşi petreceau în jurul brâului colaci de 
salvare. 


— Este singura noastră scăpare, băeţi. Trebue să 
încercâm şi poate că vom reuşi să scăpăm cu viață 
continuă comandantul. Dacă aceasta este soarta noastră 
vom scrie în fundul oceanului ultima pagină a vieţii 
noastre aventuroase. Insula de sub noi pare să fie 
nelocuită şi chiar dacă ar fi locuită, nu ştiu încă în 
ce loc ne aflăm. Să ne iz ilie sufletele milei 
cereşti. 

Au urmat câteva minute de luptă disperată. Allan 
făcea tot posibilul spre a-şi salva tovarăşii. Hidro- 
avionul se apropia cu repeziciune de suprafața apei, 
Allan părea că se contopise cu motorul şi că voința 


SĂ NU 


din pagina 13) 


lui extraordinară împingea aparatul mereu mai aproape 
de insulă. 

Sosi clipa fatală. Prins parcă de un vârtej, hidro- 
avionul se înălță puțin, se suci pe loc şi se prăbuşi 
apoi ca o săgeată în mare. 

Norocul a voit însă ca avionul să se prăbuşească, 
în imediata apropiere a insulei, într'un fel de basin 
natural. Marea era însă departe de a fi atât de lini- 
ştită pe cât se părea din înălțimi. Valurile mai erau 
destul de mari. 

Tom Bevis şi Sandy Mackay au sărit din carligă 
înotând spre ţârm. La un moment dat Tom strigă: 

一 Haidem înapoi, Sandy, să-l salvăm pe căpitan. 
El ne-a salvat viața noastră. Nu-l putem lăsa aşa. 

Sandy nu avusese însă nevoie de îndemnul prie- 
tenului său căci se întorsese de mult şi înota voiniceşte 
spre hidroavion. 

— Gândiţi-vă la voi, nu vă interesaţi de mine, 
strigă Allan străduindu-se să se menție la suprafaţa 
apei. El singur rămăsese cu grelele haine de aviator 
pe el. 

Stai liniştit căpitane, au strigat într'un glas amândoi 
băeţii. Şi luptând eroic cu valurile s'au apropiat de el 
iar după câteva minute de strădanii, -at reuşit să 
ajungă la țărm. 

Jarock deşi primise o lovitură puternică în cap, 
reuşise să se. salveze. 

— Am scăpat, spuse Tom oftând adânc după câtăva 
vreme. Pi) 

Tovarăşii săi sdrobiți însă de osteneală nu i-au 
putut răspunde nimic. Se apropia noaptea. Cei patru 
naufragiaţi s s'au întins pe nisipul plajei şi au adormit 
sic 

(Continuare în numărul viitor) 


a Am aa 


MINŢII! 


(Continucre din pagina 4-a) 


de făcut? Ce e de făcut? Angela însă nu se lasă. Aleargă, 
aleargă într'una pe şosea şi face semne disperate cu 
mâna, doar, doar, o fi văzută şi recunoscută de Mircea. 
Acesta pare că a zărit-o şi se opreşte. O strigă. Dar 
nu capătă nici un răspuns. Angela nu poate vorbi. 
Nu e ea, îşi zice el şi luându-şi geamantanul se pregă- 
teşte să treacă podul. Incă o secundă şi nenorocirea 
se va întâmpla. Mircea se va prăbuşi de pe pod în 
râu şi se va îneca. 
Dar nu... 


Angela, în acest timp s'a apropiat cât mai mult de 
Mircea, de care acum nu-o mai desparte decât câțiva 
zeci de metri şi într'un efort disperat avu încă puterea 
să strige: 

— Mircea! 

Atâta tot şi se prăbuşi pe şosea... 

După două luni deabia Angela a putut să vorbească. 
Când s'a trezit pentru prima oară şi a privit în jur 
a văzut pe mama, jconsilierul şi Mircea în jurul ei, 
toți slăbiți, toți cu ochii roşii, dar cu o rază totuşi 
de bucurie pe față. Angela scăpase. 

— Am fost bolnavă rău? a întrebat ea cu glasul 


stins? Ce-am avut? Iertaţi-mă, zise ea plângând. Dacă 
n'aşi fi mințit!... 


DIMINEAȚA tă 
+ COPIILOR 


ti Mate e illa, a 


一 Să nu mai vorbim de asta, scumpă Angela, îi 
zise mama. In curând vei putea eşi la aer. Şi vom 
fi iar cu toții sănătoşi şi veseli. 

ANDREI BRĂNDUȘ 


O DISTRACȚIE 


= Copiaţi desenul de mai sus şi apoi tăiaţi-l cu o 
forfecuţă. Indoind cu grije imaginele aşa ca să vie 
spate în spate, veți obține o armonică interesantă, 
după cum se vede în model. 


CONCURSUL 
DE JOCURI 
PE LUNA 


cele cinci simţuri, foarte desvol- 
tat la girafă. 12) A girafei este 
mică şi se sfârşeşte cu un moto- 
tol negru. 13) Continentul gi- 
rafelor. 16) Crud. 17) Nota 
muzicală dela... coada girafei! 
18) Aşa cum este unul dintre 
picioarele din urmă ale girafei, 
față de unul de dinainte. 20) 
E micuță, oare, girafa? 21) 
Pronumele care ține locul unei 


Metagramă 


E animalul cel mai blând 

Din câte sunt în lume 

Şi-i zici uşor pe nume, 
Căscând de patru ori la rând... 


„Dar, blând sau crud, e tot la fel: 
El moare, cu încetul... 

Şi-atunci, numai scheletul 一 

Atât rămâne doar din el!... 


girafe. L A. LAZ, 
VERTICAL: 1) Cel al gira- N. R.— Se schimbă litera treia. “ 

fei e cam cât o prăjină de lung. 

2) Tont. 5) La girafă, cele din A apărut 

urmă sunt mai scurte decât cele 

din față. 7) Animal blând, cu CASA D E p E C | L M E 

gâtul lung. 8) Părăseai. 10) i 

Iată raiul girafelor: pădurea ROMAN DE 


O 
veşnic verde! 11) Muc sec. 14) OLGA MONTA 1 
Pasăre singuratecă. 15) Actor O admirabilă continuare a romanului 


de cinema, prieten bun cu Pa- NADIA, în care autoarea dovedește va- 
taşon, micuț cam cât o girafă!  loroase însușiri literare, dublate de o vie 
17) Le rupe girafa din copac. sensibilitate. 

19) Numeral. LEI 
LEOVA A.LAZĂROIU-Galaţi EDITURA „ADEVERUL: 


CUPON DE JOCURI vai 


60.— 
$. A. 


Seria Ill 


ORIZONTAL: 2) Poftim! 3) &. 
4) Operă mică! 6) Stavilă. 9) Cică 
aşa încep poveştile... 11) Unul din 


Mickey joacă 
foot-ball 


Ce cale a luat 
mingea ca să intre 
în goal? 

Mickey a văzut-o 
şi deaceea e atât 
de vesel. 

Căutaţi-o şi voi! 


ri : ! | DIMINEAȚA -天 < < 
+ COPIILOR 


Medicamentul 


Tudorel este bolnav, iar doctorul 
i-a interzis să mai mânânce prăji- 
turi. Zilele trecute s'a întâlnit cu 
prietenul său Nicuşor şi i-a spus: 

— Sunt foarte supărat. Trebue 
să-mi schimb obiceiurile. 

— De ce? — l-a întrebat Nicuşor 
mirat. 

一 Am fost la doctor şi mi-a spus 
că trebue să mă schimb şi să nu 
mai mânânc atâtea prăjituri. 

一 Ştii ce, i-a spus atuncea Ni- 
cuşor, schimbă mai bine doctorul. 


La judecată 


— Ce meserie are tatăl tău? 
— Niciuna! 

—- Dar tu? 

— Eu îl ajut. 


Când se împrumută Marioara 


Marioara s'a împrumutat cu un 
toc dela prietena ei Lia. Intr'o zi, 
Lia, care este o fetiță bine crescută, 
având nevoie de toc, îi spune Ma- 
rioarei: 


一 Dragă Marioaro, iartă-mă că-ți 
aduc aminte, dar ţi-am împrumutat 
eri tocul meu... 

— Te iert dragă, te iert, spuse 
imediat Marioara... 


PREȚUL 5 LEI. 
[iiotaaa Uma Ta 


Viclenia lui Mitică 


Mitică se află într'un grup de co- 
legi de clasă şi se laudă că poate 
să deslege un rebus oricât de în- 
curcat ar fi el. Prietenii nu prea 
cred, astfel încât fac prinsoare cu 
el pe o prăjitură că nu va putea să 
deslege rebusul pe care i-l vor da. 

Intr'adevăr au scris un rebus 
foarte greu pe o bucată de hârtie şi 
i l-au dat lui Mitică. Mitică l-a luat, 
l-a împăturit şi l-a legat frumos cu 
o sfoară, spunând: 

Vedeţi, rebusul e acuma legat. 
lacă îl desleg şi câştig rămăşagul. 

Şi a deslegat sfoara. 


Petrică nu înțelege 


Petrică şi tatăl lui stau la masa 
din sufragerie şi scriu. Petrică se 
opreşte deodată şi-l priveşte țintă pe 
tatăl său fără să-i spuie nici un cu- 
vânt. 

一 Ce ţi s'a întâmplat Petrică? — 
întreabă tatăl. De ce stai pe gânduri? 

一 Mă gândesc tată, spuse Pe- 
trică, cum se face că eu, care am 
mâini atât de mici, scriu litere atât 
de mari, iar tu, care ai o mână atât 
de mare, scrii litere atât de mici. 


La tribunal 


Judecătorul: Ai mai fost pedepsit 
vreodată: 

Vinovatul: Da acum zece ani, 
fiincă am făcut baie într'un loc 
nepermis. 

— Şi de atunci? 

Vinovatul: De atunci n'am mai 
făcut baie. 


— Tată ce este un dialog? 

— Când vorbesc doi oameni. 

— Adică atunci când vorbesc eu 
cu Ionel? 

— Nu, Marioaro, când vorbeşti tu 
cu Ionel e un monolog fiindcă nu 
vorbeşti decât tu singură. 


PĂȚANIA LUI TRICĂ 


aia gda 


Intre Trică și Petrică 

Trică vine în vizită la Petrică. 
La plecare el cere prietenului său, 
să-i împrumute umbrela, fiindcă 
ploua. 

— Bine mă Trică, spune Petrică, 
totdeauna când vii la mine îmi ceri 
umbrela! 

— Nu mă Petrică, spune Trică, 
ţi-o cer numai când plouă. 


Minciuna 


一 De ce ai spus o minciună? 

— Ca să scap pe un băiat de pe- 
deapsă! 

— Şi cine e băiatul! 

一 Eul 


Badea Vasile se miră 


Badea Vasile vine la oraş şi vede 
firma unei farmacii, care se cheamă 
„ba cerb“, 

— Ia te uită, spune mirat badea 
Vasile. Aici la oraş au farmacii şi 
pentru vite, iar la noi în sat nici 
măcar pentru oameni. 


o o 


E 


E 了 了 


ÎPPAAAD PR Â APE ODA 


Ti ve 一 


DIMINEATA 一- A ic ms Să 
„9 COPIILOR 


Istoria lui Cristofor Columb 
în mărci poștale 


Colecţionarii de mărci poştale au 
ocazia să se instruiască privind cu 
puțină atenție hârtiuțele colorate Si 
valoroase pe care le adună în cata- 
loagele lor. 

Statele-Unite au-emis pe la sfâr- 


- şitul secolului trecut o serie de 


mărci poştale menite să-l glorifice 
pe descoperitorul lumii noui, adică 
pe Cristofor Columb. lată mărcile: 

1) Columb refugiat la mânăstirea 
Rabida, explică proectul său dea 
traversa Atlanticul (30 de cents). 

2) Columb cere sprijinul Reginei 
Isabela (5 cents). 

3) Isabela se împrumută cu bani 
spre al ajuta pe Columb (1 dolar). 

4) Corabia Santa Maria comandată 
de Columb (3 cents). 

5) Caravanele Santa Maria, Mina 
şi Pinta din care era constituită 
flota lui Columb (4 cents). 

6) Columb vede pământul (1 cent). 

7) Columb debarcă în America 
(2 cents).- 


8) Columb la reîntoarcerea sa în 
Spania (6 cents). 

9) Columb povesteşte descoperirile 
sale Regtlui. Ferdinand şi Reginei 
Isabela (15 cents). 

10) Columb prezintă suveranilor 
pe: indienii aduşi din America (10 
cents). 

11) Columb e rechemat “(50 de 
cents). 

12) Columb 人 at este aclamat 
de mulțime (2 dolari). 

13) Columb povesteşte cum a 
decurs cea de a treia călătorie (3 
dolari.) : 

14). Portretele Reginei Isabela şi al 
lui Columb (4 dolari). 

15) Portretul lui Columb (5 dolari). 


REVISTĂ 


Proprietar : Soc. Anon. „ADEVERUL" 
Bucureşti, Str. Const. Mille, 5-7-9 


“DIMINEATA COPIILOR 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inscrisă sub No. 232 la Tribunaluţ 
lifov din Bucureşti 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 一 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. 一 EXEM- 
PLARUL 5 LEI. 一 IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


In cursul anului 1937, cifra tirajului a variat între 12.500 —22.500, rezultând o medie săptămânală de 14.000 exemplare. 
Bilanțul veniturilor şi al cheltuelilor este cuprins în bilanțul S. A. „„Adeverul“. 


ANUL X 


22 IUNIE 1938 


No. 750 


De, vorbă cu cititorii 


IN PREAJMA EXAMENELOR 


DRAGII MEI, 


Imi pare că apropierea examenelor 


nu vă prea sperie, căci teancul de _/ 


scrisori de săptămâna aceasta a fost 
mai mare ca oricând. De fapt, mă 
şi aşteptam să nu vă prea îngri- 
joreze examenele, căci sunt convinsă, 
că ați învățat foarte bine în timpul 
anului, iar acuma în pragul vacanței, 
vă vine foarte uşor să treceţi clasa. 
Acuma, mult a fost, puțin a rămas. 

Văd că cei mai mulți dintre voi 
îmi cereti sfaturi, care mai de care 
mai curioase. Unii mă credeți doc- 
toriță, alții credeți că am trecere 
mare pe la toată lumea, aşa că-mi 
cereți lucruri pe cate nu le pot face. 

Să iau însă la rând din teancul de 
corespondență scrisorile şi să vă 
răspund cu şart. 

NUSA PETRU Mă drăguță, 
ce eşti tu, fetiță sau băiat? Te 
cheamă Nuşa cu numele de botez 
sau cu cel de familie? In orice caz 
îți mulțumesc foarte mult pentru 
urările de bine pe care le faci re- 
vistei noastre. Mă bucură faptul că 
ţi-e acum pe plac şi că nu îţi mai 
este ruşine că eşti considerat copil 
mic, fiindcă citeşti „Dimineaţa Co- 
piilor“. Acum revista noastră se adre- 
sează mai mult tineretului şcolar, 
decât copiilor cari nu ştiu să citească. 
Cât priveşte sfârşitul romanului IN- 
SULA FANTOMELOR, nu pot să-ți 
scriu aici nimic. Urmăreşte fiecare 
capitol în parte şi vei vedea. Intâm- 
plarea este în parte adevărată. Ia o 
hartă a Oceanului Indian şi vei găsi 
acolo insulele şi localitățile despre 
care vorbim. 

TITIREZ. — Să vezi un lucru, 
dragă Titirez, mie-mi place să ştiu 
cu cine stau de vorbă. Nu înțeleg 
de ce nu iscăleşti scrisoarea cu nu- 
mele întreg. Ia gândeşte-te cum fi-ar 
veni ţie, dacă ai întâlni un băiat, 
care s'ar prezenta „titirez“, în loc 
să-şi spue numele adevărat. L-ai lua 
în serios? Păţania cu înghețata pe 
care ai mâncat-o pe nerăsuflate, nu 
pot s'o public. Sper că te-ai învățat 


Pr 


minte pentru viitor şi nu vei mai 
bea apă dela ghiaţă şi nici nu vei 
mai mânca înghețată atunci când 
eşti încălzit. Te poţi îmbolnăvi 
foarte rău. 

MIA şi LIA. — Nu zic că nu 
aveţi dreptate. Mai toate revistele 
pentru copii şi tineret au dat şi mai 
dau încă foarte multă atenție băe- 
ţilor, când de fapt voi fetiţele sunteţi 
acelea care citiți mai mult. Vă asigur 
că m'am gândit la lucrul acesta şi 
că întrun viitor apropiat vom 
inaugura pagina fetițelor, cu tot ce 
le interesează pe ele. Aveţi puțină 
răbdare şi veți vedea. 

COTICĂ POPESCU. — Te 
cheamă chiar aşa, sau ți s'a împie- 
dicat penitay atunci când a fost să 
scrie litera „s“. Te pomeneşti că te 
chiamă Costică? Zi, tare ai vrea să 
pictezi ceva şi să primeşti pe dea- 
supra şi un premiu. Din motive pe 
care nu fi le pot explica prea lesne, 
concursul nostru de desemn.a fost 
amânat. Va fi însă un concurs cu 
totul nou, aşa cum nu ai mai po- 
menit încă. 

LILA CLAIMAN. — Să trăeşti 
micuță Lila! Scrisoarea ta mi-a făcut 
mare plăcere. E cu drept cuvânt 
scrisoarea unui copil cuminte. După 
ce vom termina romanul INSULA 
FANTOMELOR, vom publica întâm- 
plările unei fetițe care a fost răpită 
de nişte ţigani nomazi. Romanul se 
va numi NENOROCIRILE 
MIOAREI. 

MIELU şi MARCEL MARGULIS. 
Nu înțeleg de ce vă plângeți. Nu-mi 
amintesc să mai fi primit vreo scri- 
soare de a voastră şi să nu vă fi 
răspuns. Faceţi mai bine dacă copiaţi 
jocurile de pe revistă şi nu stricați 
revista, tăiând-o. Carnete de membru 
cum ne cereti, nu mai avem. Dealtfel, 
am mai răspuns eu odată unor micuti 
prieteni de ai mei, că singurul „club“ 
din care trebue să facă parte este 
Străjeria. Catalogul de mărci, voi 
căuta să vi-l trimit, cât mai curând. 
Aştept şi alte scrisori dela voi. 

MĂTUȘICA 


DIMINEAȚA mea, 


全 


STRAJERTI1I 
DIN CÂMPULUNG MUSCEL 


Stolurile străjereşti din Câmpu- 
lung-Muscel sunt admirabil organi- 


zate şi merită lauda tuturor. Foto- . 


grafiile noastre reprezintă pe mi- 
cile străjere defilând, iar fotografia 
din mijloc pe d. prefect colonel 
Matei Velcescu şi pe comandantul 
de stol, Pavel Radu, trecându-i în 
revistă pe străjerii frumosului 
Câmpulung-Muscel. 


Fotografia depe copertă, reprezintă 
pe Marele Voevod Mihai de Alba- 
Iulia în uniformă de comandant- 


străjer. 


COPIILOR 


Prelung ! O-o-o-o! îi răspundea altul. 
E-e-e-e ! 一 şuera un vaporaş mărunt, 
un remorcher, care părea un pitic, lângă 
vapoarele cele uriaşe şi negre, călătoare 
> pe mări, cei cet 
Mircişor asculta cu gândul pierdut şi ochişorii lui 
cuprindeau priveliştea portului plin de vapoare, de 
magazii, de mărfuri... Apoi, priveliştea mării, ale că- 
rei ape se întindeau la nesfârşit... a 
Mircişor şedea pe o buturugă, lângă malul apei... 
De-aci coborai uşor în barca de pescuit a lui Moş- 
Matei... Astăzi, Moş-Matei nu pornise în larg... Sta 
liniştit lângă Mircişor, pe buturugă şi fuma din pipă: 
puf-puf! Tace şi nu spune nimic! Puf-puf! 
De-aceea, Mircişor caută să pornească el vorba: 
— Iar pornesc două vapoare uriaşe, din port, Moş- 
Matei! $ 
— Şi se întoarce altul! spune Moş-Matei. Puf! 
Adevărat! In larg se zăreşte înaintând uşor, un va- 
por cât o balenă... 7 
— Matale, Moş-Matei, când porneşti cu barca, la 
pescuit? Mâine-în zori? — vrea să ştie Mircişor. | 
一 Ştiu eu? Adierea asta de vânt îmi aduce mi- 
reasmă de furtună.. Aşa că, de pescuit nici vorbă nu 
poate fi mâine în zori... i! 
一 Dar cum desluşeşti matale, după boarea mării, 
c'o să ai furtună? Uite, cerul e senin. Nici pic de 
nour nu se vede pe boltă... Eat Ie 
— Ei, măi copile, — murmură Moş-Matei, d'apoi ce 
socoți tu? Degeaba sunt eu pescar, de când eram co- 
pil ca tine? Iacă, m'am deprins a citi în stele, în 
glasul undelor... N ; 
O clipă, mai multe clipe, Mircişor ascultă clipoci- 
tul undelor, care lovesc în luntrea grea răsturnată 
pe plajă. He 
— Ce spun undele acum, Moş-Matei? întreabă băețelul. 
一 E, ce să spună? Ia istorisesc şi ele basmele 
Domnitii Mării... 
— E frumos basmul Moş-Matei? 


$ % A -U-U-U-U ! şuera în port, 一 un vapor. 
8 N k 

Q 

f 


| owa zau: 


DIMINEAȚA ru sera 
E e os 
? COPIILOR 


一 Frumos, sigur că e frumos! Ce se leagă de mare 
şi nu e frumos? Unde e mai strălucitoare luna, decât 
în. oglindirea undelor mării? Cerul se întrece în lim- 
pezimi cu marea iar soarele luceşte învăpăiat când 
se ridică de după zarea apelor... 

Pescăruşii albi se scaldă în spuma talazelor, ca să 
fie mai albi la pene... Hei! 


一 Moş-Matei! Ştii ce? Eu socot că şiazi ai matale 
mâncărici la limbă, cum spui mata. Dă-i drumul”bas- 
mului, Moş-Matei. 

一 Ei, dacă socofi tu, Mircişor!... 

— Ba, chiar aşa! Dacă nu pleci mâini, în zori, cu 
barca la pescuit. Alte treburi n'ai. Plăşile sunt la 
uscat, în proțap. Pânza cea mare am cărpit-o amân- 
doi. Aprinde-ți luleaua şi gata!... 

— Măi, nu ţi-am spus eu destule basme? Cel cu 
undinele şi ielele mării, cel cu insula şărpilor? Ce 
mai vrei? 

一 Cel cu Domnița Mării! 

—- Ei, e tare greu să ţi-l spun eu! E un basm prea 
frumos, neîntrecut de frumos. In el, se cuprind ros- 
turile furtunilor, al talazelor şi-al undelor. Se lămu- 
resc toate, pe'nțeles. Vorbele mele ar trebui să fie 
pietre scumpe, nu alta, ca să pot eu istorisi aşa mi- 
nunăție de poveste. Da! 

Ei, măi copile, vezi tu aici culbecul ăsta, scoica 
aceasta rotundă? Daci-fi lipeşti bine urechiuşa de ea, 
auzi foşnind şi clipocind marea... Și din tot cântul 
aista vrăjit, ai să desluşeşti basmul mării. Ia numai, 
ascultă! 

一 Ascult Moş-Matei! — şopteşte Mircişor şi-şi li- 
peşte urechiuşa de scoica cea mare şi întortochiată. 

In adevăr, auzul desprinde dintre foşnete felurite 
şi susururi de spumă, un murmur de cânt cum n'a 
mai ascultat vreodată. 

一 „Domnița Mării era, în începutul basmului, una 
din prințesele dela curtea cea împărătească, a Doam- 
nei Firii!...“ 

Cine a vorbit? Mircişor e într'atât de fermecat în- 
cât nu ştie al cui e glasul. Al lui Moş-Matei? Un 
glas din trâmbița scoicii? Povestea se desface pe’n- 
cetul, abia şoptită şi întovărăşită de cânturi şi murmure, 
ca de pe alt tărîm. 


一 „Domnița Mării sălăşluia în palatul cel pierdut 
în văzduhuri, dincolo de împărăția brazilor!... 

Intr'o zi, a coborât 一 întrecându-se, în clina mun- 
telui, cu alergarea pârîiaşului, proaspăt izvorît din 
stâncă... 

Dar glasul care a prins a spune, atât de măestrit 
basmul Domniței Mării, se pierde şi Mircişor deslu- 
şeşte alte glasuri, ciripit de păsări şi clipocirea pă- 
rîiaşului. Dar cine vorbeşte? Până să afle însă băețe- 
lul ce spun, glăsueşte Moş-Matei, care cunoaşte bas- 
mul pe de rost: 

— A dat — în calea ei Domnița Mării, de prinți- 
şorul Dor-de-departe... Şi-au mers alături, s'au între- 
cut în fugă fără a se dovedi unul pe altul, au cules 
flori şi s'au minunat de frumusețea priveliştilor... In 
amurg, după ce au colindat munții sâlhui, pe unde 
nici picior de om încă nu se avântase, s'a întors 
Domnița în palatul Firii. 

Era veselă c'a aflat tovarăş că să hoinărească prin 
munți! A doua zi avea să vină iar Prințişorul Dor- 
de-departe, pe murgulețul lui într'aripat... Ii făgăduise, 
doară. 


Dar nu s'a mai întors!... 

— Nu s'a mai întors? 

— Nu, Mircişor! Nu s'a mai 
întors! Pornise cine ştie pe ce 
meleaguri, prinţişorul nostru! 

Amărâtă peste fire, a pornit 
Domnița — pe o corăbioară albă, 
pe undele Dunării... Apele o pur- 
tau alene şi o însoțiau, în sbor, 
doi Voevozi fără de păreche în 
lume. Fiecare din ei ar fi dorit-o 
împărătiță. Şi Soare Voevod şi 
Zefir! Dar Domnița le spuse: 

一 Impărăţiile voastre le dăruiţi 
altor domnite mai mândre. Eu 
aştept pe prințişorul Dor-de-de- 
parte! 

— S'a dus! — şoptiră voevozii, 
într'un glas. 

— Eu am să-mi durez împără- 
ţia în apele cele întinse, albastre 
ca şi înalturile cerurilor. Vor în- 
chipui de-acum, împărăția mea, a mării. Un palat de 
mărgăritare îmi va fi adăpost, în adâncul undelor... 

一 Şi-aşa a făcut, precum a spus! Intocmai. Peste 
talaze s'a durat un palat strălucitor, numai şi nu- 

“mai din pietre scumpe: mărgăritare albe, mărgean 
roş, altele verzi, albastre, galbene... Soarele i-a dăruit 
fânarul lunii şi-a presărat pe unde, stele nenumărate. . 

Din corăbioara ei dalbă, Domnița a pogorit în pa- 
latul cel ca din poveste şi la un semn, a prins a se 
cufunda, cu totul, în adâncuri... 

Intunecimile le-a biruit fânarul lunii... 


Se, desluşesc, în străfunduri, burueni şi vietăți fe- 
lurite care mişună, mereu. Mereu urcă spre fața apei, 
şiraguri de bulboane albe, ca nişte salbe... Intr'ajutor, 
i-au venit undinele şi ielele apelor, care cântă nease- 
muit de frumos. In adâncimi, Domnița îşi duce viața 
ca o împărătiță adevărată. Stăpâneşte peste poporul 
stelelor de mare, al peştilor uriaşi şi pitici şi-al 
undinelor... 

Dar în înserare, după ce soarele apune şi înoptarea 
se lasă peste lume, din ape se aud cânturi ciudate. 
Iar din lumina lunii, înălțată ca pentru a deschide 
calea, din avântarea talazelor se împlineşte o corabie 
cu totul şi cu totul din văpaie albă, cu pânze de aur 
şi năieri în straie de argint şi pietre de preț. 

Pe corabie, se află Domnița Mării... Corabia se a- 
propie de țârm, căci Domnița încă mai aşteaptă pe 
prințişorul Dor-de-departe... 

— Noi putem s'o vedem? — întreabă, încetişor, Mir- 
cişor. 

一 Desigur! Dar dacă eşti pe mare, trebue să ţii 
cârma spre larg. Altfel, apele te mână spre adânc, 
într'atâta sunt de învolburate. Dar aci unde suntem, 
nu ne amenință nici o primejdie. 

— Tare mult aş vrea s'o văd, Moş-Matei! 

一 Aşteaptă, să se însereze... Soarele de-abia a apus! 
Iată, luminile roşii ale amurgului se sting, una câte 
una... Pe încetul, înserarea va Cuprinde întreaga zare, 
întreg pământul... 

Se-auzeau glasuri cântând, departe, în larg... 

一 Se'ntorc pescarii din larg, cu luntrile încărcate... 
Pescuitul a fost rodnic. Au pornit la mal, căci au 
presimțit furtuna. 

— Sau le-a fost frică de corabia de văpaie albă! 
一 socoate cu glas tare, Mircişor. 

一 S'ar putea să fie şi asta! Mai ştii? 

Bătrânul pescar rămase cu ochii prinşi de dunga 
zării, peste care înserarea coborâse cenuşie. Mircişor 
tăcea şi el. I se părea, numai, că vine un cânt uşor, 
de departe. Fără să vrea, se plecă şi ascultă cu ure- 
chiuşa lipită de scoica cea mare. Atunci zării şi luna, 
ridicându-se de dincolo de dunga mării... 

一 Moş-Matei, luna! 一 şopti el. 

— Incepe, de-acu, vraja, Mircişor! Iată, pe măsură 


TAN 人 网 


B, j 
d 


ce s'arată luna, undele se po- 
leiesc cu argint şi lumină. Si 
odată cu ea, undele luminoase se 
avântă... Şi dintre talazele înspu- 
mate, are să se ivească şi corabia 
cea de văpaie albă. Ține culbecul 
cela lângă urechiuşe şi ascultă. 

— O văd, Moş-Matei, cum se 
înalță. Mai întâi catargul, cu o 
luminiță de stea. Şi-acum, pân- 
zele tesute toate numai din fir 
aurit. 

Acum, trupul corăbiei, ca un 
delfin de sticlă din stele. Se în- 
dreaptă spre ţârm... 

— Auzi ceva, Mircişor? 

— Aud svon de cântec dumne- 
zeesc. 

— Sunt glasurile ielelor mării. 
Ele o însoțesc înotând prin preaj- 
ma corăbiei. a 

— Le zăresc—sunt zâne în straie 
albe, ca de spumă. Iat-o şi pe Domnița... Stă pe punte 
pe un jilt alb, cercetând cu luare aminte țărmurile. 

— In ghiocul culbecului nu-i auzi, cumva, glasul? I-l 
aude Mircişor. Ascultă chiar pe Domniță cum grăeşte: 

— Ați sosit, vestitori de departe? Ce veste mi-aduci, 
pescăruşule alb? 

一 M'ai trimis, Domniţă Mare, să aflu pe minuna- 
tul prinţişor Dor-de-departe. Nu l-am găsit nicăieri... 

E un pribeag prințişorul... Se-avântă peste ape, 
peste câmpii... Făptura lui se şterge curând în al- 
bastrul văzduhului... Zile şi nopți am sburat mereu... 

— Dar tu, undă molcomă, cu clipocit liniştit, spu- 
ne-mi nu l-ai găsit? ， 

一 Domniti，m'am avântat la drum, la poruncă. Mi- 
am şerpuit făptura prin apele de miază-zi ale mărilor. 
Măslinii şi portocalii de pe ţârm mi-au şoptit, că 
l-au zărit în amurg, într'o corabie de pescari, cântând 
minunat de tot, cu ei laolaltă. 

Până'n poarta Gibraltarului, de unde se întinde 
Oceanul fără de margini, nici o veste despre călă- 
torul nostru... Toţi ştiau de el, dar nimeni nu ma 
îndreptat încotrova. — Mai încolo, n'am pornit! 

— Tu undă aurită, tu l-ai aflat? Pe unde ai călătorit? 

一 Domniță minunată, eu m'am strecurat de-alun- 
gul Mării Roşii, până'n Oceanul Indian. Șiragurile 
fără de sfârşit ale pasărilor călătoare mi-au ciripit 
vestea că 
prințişorul 
D o r-d e-de- 
parte se află 
într'o insulă 
ne mai văzută 
cum e raiul 
de frumoasă. 
Dar în insula 
cea dăruită 
a Ceylonului, 
cu palmieri, 
păsări din pa- 
radis, cu flu- 
(Contin, ta pag, 7-a) 


DIMINEATA s^) 


+ COPIILOR 


5 


Ce cald 
era în-ziua 
aceea! Ni- 
ci o frunză 
nu se miş- 
ca din loc, 
nici un val 
cât de mic 
nu apărea 
la supra- 
fața lacului. Soarele ardea puternic şi aerul cra  înă- 
buşitor chiar aici, în acest loc retras, unde Mircea 
fugise să seeascundă de furia mâncătorului de copii. 
Pentrucă trebue să vă spun, că în acea vreme, trăia 
un munte de om, gras, voinic, cu barbă, care n'avea 
altă plăcere decât să prindă copiii şi să-i mănânce, 
câte cinci sau zece dintr'odată. Se dusese vestea 
despre această neplăcută făptură prin toate colțurile 
pământului, şi părinții îşi ascundeau bine copiii. Totuşi 
mâncătorului de copii nu-i lipsea niciodată prada, 
pentrucă atunci când nici nu gândeai el âpărea pe 
străzi sau chiar prin curţi, se furişa fără să fie văzut, 
deşi era mare cât toate zilele, apuca de-aici o fetiță, 
de dincolo un băiat, de mai departe încă trei patru 
şcolari .Si gata prânzul lui. 

Printre copiii care-au fost prinşi de uriaşul mân- 
cător de oameni se afla şi Mircea. Se juca tocmai în 
stradă când deodată s'a simțit prins în brațele ră- 
pitorului, strâns puternic şi dus departe, într'o pădure, 
unde uriaşul îşi avea castelul. Când şi a dat seama 
ce-l aşteaptă, pentrucă în dimineața aceea Mircea a 
văzut cum uriaşul a mâncat din trei înghiţituri trei 
fetițe, băiatul nostru a început să plângă şi să strige 
după ajutor. 

Dar asta nu i-a ajutat la nimic. Uriaşul se făcea 
că nici nu aude. Sedea întins pe prag şi fuma dintr'un 
trabuc gros. Ii era însă tare cald — aşa cum am văzut 
la început — aşa că la un moment dat s'a ridicat şi 
sa dus înspre fundul pădurii, căutând un loc mai 
răcoros. Poarta dela intrarea în castel a lăsat-o însă 
deschisă. Mircea a putut astfel să fugă şi el imediat 
` ce S'a depărtat uriaşul. L-a lăsat să intre cât mai 

adânc in pădure şi când nu s'a mai văzut, Mircea, 
uşurel cum era, a sbughit-o pe poartă afară şi-a 
început a alerga în partea cea- 
Aaltă de 'cum apucase mâncătorul 
„de copii. 

„A alergat el, cam vreme deo 
oră, când nemai putând de obo- 
seală a căzut sub un pom. Era 
năduşit şi răsufla greu. După ce-a 
Stat aici destul de multişor, 
pentrucă simțea cum începe să 
capete din nou puteri ça să poată 
alerga, până o ajunge acasă, Mir- 
cea a auzit parcă în apropierea 
lui un glas slab de tot, vorbindu-i 
„astfel: : 


一 Copile scump, fie-ți milă 
de mine! 
ti 2 . 


一 Iată-mă sunt aici, sub frun- 
zele acestea din spatele tău. 
2 


— Nu m'ai văzut încă! Caută-mă 
însă, cum ţi-am spus, sub frunze 
şi mă vei găsi. 

Mircea se uită în acest timp în 


DIMINEAȚA i part. Ca 
+ COPIILOR 


DEA LOOO O ad 


PAR ODEO o o aa 


六 


DE COPI 


ce 


e Pe 0 9 PREIEI de e 


NCĂTORUL 


a 


toate părțile şi nu descoperea nimic. Se aşteptă să 
vadă un pitic, judecând după vocea subțire care îi 
vorbea, dar nici o arătare nu zărea nicăeri. 

一 -De ce nu vrei să mă scapi, se auzi din nou 
vocea. Uite frunzele mă înnăbuşe, m'au strivit de tot 
şi nu pot face nimic acum, ca să ies la aer. Ajută-mă 
să respir şi te voi ajuta. 

Mircea s'a supus. A văzut în spatele său un mor- 
man de frunze. Le-a luat, le-a răvăşit până la una şi 
deodată — minune! 一 un vântişor dulce şi răcoritor 
i-a atins fruntea arsă de soare. 

一 Iti mulțumesc din inimă, scumpe copil, spuse din 


nou vocea celui ce nu se vedea. Să ştii că mi-ai salvat 


viața. Ti-o voi salva şi eu pe a ta. 

— Dar cine eşti tu? întrebă cu frică Mircea. Nu 
te văd şi mi-e teamă de tine! 

一 Eu n'am corp ca oamenii. Dar.exist totuşi răs- 
punse vocea. Eu sunt vântul! Da vântul, pe care l-aig 
simțit de atâtea ori, bătând peste tot locul. 

— Şi cum vei putea tu să mă scapi de uriaşul 
acela nesuferit, când deabia îți duci viața şi când ai 
trebuit să te rogi de mine, ca să mai poți trăi? 

一 Ai dreptate,. băețele. Dar stai am uitat să te 
întreb cum te chiamă? 

— Mircea. 

— Aşa, Mircea, foarte frumos nume! Da, ai dreptate, 
dragă Mircea. Eu ţi-am cerut mila ta. Dar eu sunt Si 
slab şi fără putere aşa cum m'ai văzut acum, dar sunt 
şi foarte puternic! x 

— Cum asta? 

— Foarte bine. Sunt sleit din puteri vara, când 
soarele bate puternic şi sunt un adevărat pericol când 
vin nori şi când pot deslănțui adevărate nenorociri. 

In acest timp, vântul care fusese scos la aer de 
sub frunze de către Mircea a început să se facă tot 
mai simțit. Soarele a dispărut dintr'odată şi nori 
groşi Si negri au acoperit cerul. 

— E momentul să-ți arăt şi eu ce pot — spuse 
vântul — cu voce groasă de astădată — lui Mircta. 
Hai, încalecă pe mine şi să pornim spre casa uriaşului. 

In drumul lor, vântul făcea mult sgomot, ridica 
frunzele, mişca copacii, apele din râuri şi lacuri, aşa 
că lui Mircea începu să-i fie teamă de noul său 
protector. i 

Când au ajuns la castel, uriaşul, 
şedea tocmai în poartă, cu gulerul 
hainii ridicat, pentrucă vântul 
căpătase atâta putere întretimp 
încât răspândise frig în jur. Mir- 
cea a rămas puțin mai în urmă 
şi vântul s'a năpustit peste mân- 
cătorul de copii, lovindu-l puter- 
nic în față şi aruncându-i praf în 
ochi. f 

Orbit aproape, uriaşul s'a retras 
în casă. Aici însă se făcuse frig 
şi uriaşul a trebuit să aprindă 
focul. \ 

A pus lemne groase în sobă şi 
s'a întins în pat. 

Vântul însă era pornit să-l dis- 
trugă pe uriaş. 

Aşa-i promisese lui Mircea, 
care-i salvase puțin mai 'nainte 
viața. Şi ce sa gândit atunci 
vântul: 

一 „De ce să-l las să se'ncăl- 


în va. s 4 e a ~ 
> im > pi 


IPE PPE TE b aa =, a ve La Ca z a j aà 2 ev a Ore pie po'i 45 P EGS ui % e g 
a ASA a => : 村 < stf ta 
E - $ 4 > 内 Li Sa ` 


bd 


‘afară a fost pleznit în 


zească? N'ar fi mai bine 
să-l înnăbuş?' 

Şi aşa a şi făcut. Fu- 
mul focului făcut de 
uriaş, în loc să iasă pe 
horn se întorcea în casă, 
împins de vânt.Incurând 
toată casa era o mare de 
fum înnecăcios, care 
nu-l mai lăsa pe uriaş 
nici să respire aer curat. 

_A deschis larg fereas- 
tra şi scoțând capul 


față de vânt. Acesta s'a 
repezit apoi în casă şi 
s'a cuibărit bine într'un 
colț. In acest timp uria- 
şul şi-a mai revenit în 
fire. 

A prins a respira 
puțin are curat şi s'a 
mai îrtzdrăvenit. A uitat 
în acest timp, desigur 
şi de copii şi de ospă- 
turile sale, la care mânca 
într'un minut câțiva ne- 
vinovaţi şcolari. 

Cum era tare obosit 
şi slăbit din cauza fu- 
mului ce-l înghițise s'a 
culcat în pat. S'a înfă- 
şurat în plapomă şi a 
adormit. Vântul deabia 
atâta a aşteptat. Am vă- 
zut mai sus cum a in- 
trat în casă, pe fereastră, 
când uriaşul a scos capul 
să respire. 

Acum când mâncă- 
torul de copii a adormit, vântul s'a repezit la sobă. 
Intr'un moment a început să răvăşească lemnele care 
ardeau acolo. Flăcări s'au răspândit în toată casa. 
Cele. mai multe se îndreptau, parcă dinadins, înspre 


LEGENDA PENTRU DOMNIȚA MĂRII... 


turi de aur şi țârmuri de-argint, prințişorul nu mai 
era. Pornise înspre soare-răsare!... 


一 Eu, Domniţă, — şopti unda cea albastră, m'am ` 


avântat şi dincolo de porțile Gibraltarului, în largu- 
rile oceanului fără de- “margini. Am lunecat şi'n lun- 
gul coastei 一 până'n miazănoaptea pământului, de 


“unde începe domnia mărilor înghețate. Nimeni nu-l 


aflase... Nici pescarii... Nici zefirul... nici undele... 

— Tu undă însvumată? Ce poţi să-mi spui? 

一 Sosesc, Domniţă, tocmai din împărăția Oceanu- 
lui cel Mare, de dincolo de pământul aflat de Co- 
lumb, călătorul. Am plutit în lungul şi în latul ape- 
lor întunecate, printre insulițe şi de-alungul coaste- 
lor, unde înfloresc crisantemele... Voevodul Dor-de- 
departe trecuse, cândva... Cânta despre el, o fată cu 
pielea măslinie... 

Unda'ntr'argintată clipoci şi şopoti: 一 Cobor toc- 
mai din miază-noaptea lumii, unde steaua polară lu- 
ceşte minunat, ca o piatră scumpă, uriaşă... Acolo 
aurora boreală îşi închipuie minunile luminilor, bu- 
curând pe eskimoşii, din colibele de nea. Apele reci; 
urşii albii, fantasmele de zăpadă, nu mi-au dat nicio veste. 

一 Aşadar, nici o veste? 一 scânci Domnița Mării... 
Haidem, Undelor, înapoi... Nici de astă dată, prinți- 


şorul: nu s'a arătat. Să se deslege vânturile! Să se | 


avânte talazele, cât munții, până la ceruri! 
一 Nu uita, Domniţă, că plutesc corăbii şi bărci de 
pescari, pe întinsul apelor tale! Au să piară bietii năieri! 


| 


patul unde dormea 
uriaşul. “In nici cinci 
minute flăcările îl înfă- 
şurară pe mâncătorul de 
copii, care se trezi, ți- 
pând groaznic şi aler- 
gând din colț în colț. 
Acum era însă prea târ- 
ziu. Flacările îl mistuiau 
cu aceiaşi uşurinţă cu 
care mânca el pe bieţii 
copilaşi. N'a trecut 
multă vreme şi urişual 
na mai fost decât o 
grămadă de cenuşă. 

Vântul a eşit bu- 
curos afară. Aici îl aş- 

tepta . Mircea, care nu 
“stia nimic de cele în- 
tâmplate înăuntru. 

— Te-am scăpat -i-a 
spus vântul! 

一 Adevărat? Nu voi 
mai fi mâncat? 

— Nu numai tu, dar 
nici un copil nu va 
mai fi mâncat de uriaş 
de acum înainte. . 

Mircea plin de bu- 
curie începu să plângă, 
„neştiind cum să mul- 
țumească_ vântului. 


— Ei lasă acum la- 
crimile, spuse la urmă 
vântul. N'avem timp de 
„pierdut. Urcă-te pe mine 
şi hai să pornim spre 
casă, să te duc părin- 
tilor şi fraților tăi, cari trebue că te caută îngrijați 
pretutindeni. $ 


ANDREI BRÂNDUȘ 


oce ama am ui 


(Continuare 
din pagina 5-a) 


一 Nu vreau să ştiu. P gi 

Dar glasul Domniței nu se mai aude în culbecul 
cel vrăjit. Şueră vântul din ce în ce mai tare, Fur- 
tuna se porneşte mereu mai aprigă... 

— A pierit vedenia de lumină! — strigă Mircişor... 

— Vai de pescarii care călătoresc pe ape! Ajută-le, 


Doamne, să se afle la! adăpost! — Hai Mircişor-în 
colibă! — îl îndeamnă Moş-Matei... 

Iată şi ploaia răpăind în geam. Tunete lungi şi 
fulgere... Talazele se izbesc de țârm, mari şi înspumate. 

— Vezi? — glăsueşte Moş-Matei aprinzându-şi iar 
luleaua. Aşa se încheie, întotdeauna, călătoria mării, 
în noapte, în corabia ei de văpaie., Prințişorul Dor- 
de-departe nu se arată nici când! Cine ştie? Poate 
că n'a fost decât o vedenie! 

Pescarii noştri istorisesc, în iarnă, când apele se 
prefac în - lespezi de ghiat 一 până departe — în 
larg, că odată ar fi aruncat apele albastre — la țârm, 
un prinț neasemuit de frumos, cu ochii: boabe de sma- 
ragd, în. straie asemeni undelor albastre, cu chipul 
ca de fată. Murise înecat. In pumn, strângeă-un fluer 
ciudaț, cum numai Dor-de-departe avea. Niciunul 
din pescari nu-l zărișe, cândva. Nimeni n'a putut cânta 
din fluerul cela ciudat, căci îi pierise parcă viersul... 


L-au îngropat la țârm, sub lespede albă. de piată, 


Cine ar putea să pie; Mircişor !? °. 
N. PAPATANASIU 


POET e + î- 


Să LUSTRUE 3 PIANUL 


Bica! 


NĂZDRĂVÂNIILE 


BICA 


DERDELUŞ AMERICAN 


Băiețaşul ăsta-i Bică, Maică-sa plecând de-acasă, Ca să-i lustruiască pianul. 
Năzdrăvan şi fără frică. Ea pe băieţaş îl lasă, El ia iepede borcanul 


Cel, cu ceară din dulap. O idee ştrengărească, Ascultaţi Si luaţi-aminte, 
Ce-i trecu atunci prin cap? In alt chip să-l lustruiască... Ce-i trecu lui Bică'n minte! 


CERDELU S 
Amenic aw 
NU VĂ COSTA 
mici 
um BAN! 


Dânsul cum e năzdrăvan, - Şi din pian vedeţi acuş, Iar afară puse el, 
Dă fotoliul lângă pian. Face-un straşnic derdeluş. Următorul bileţel: 


„DERDELUŞ AMERICAN, Dar mămica vine'ndată, De năzbâtia lui Eică, 
NU VĂ COSTA NICI UN BAN”. Şi e foarte speriată, Năzdrăvan şi fără frică,