Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages451-500

— Vreau ! Vreau! — se bucură 
"Țăndărică, cu glasul lui ascuțit. Şi 
se uită la bici. 

— Vreau să plec! — Mai spune 
el. Dar înainte de a pleca, dă-mi 
voie să te sărut pe nas! Vreau să 
ne despărțim buni prieteni, dragă 
Uriaşule ! 

—N'am nimic împotrivă! Vino în- 
coace! Pa! Pa! Pa! 

— Hi! Hi! Hi! — râde pe neaş- 
teptate diavolul de 'Ţăndărică şi 
top! — sare jos, lângă copii! 

— Tii! Dar asta ce-a mai fost? — 
strigă  Uriaşul. Paiatã afurisită! 
Hapciu ! Nu te-ai lăsat până nu mi- 
ai făcut o poznă! Mi-ai suflat praf 
de strănutat, în nas ! Hapciu! 

Am să pun eu mâna pe tine !... 

Toată lumea a râs. Ţăndărică a 


plecat cu copiii. Adică: Ionică, 
Ilenuta şi Lilica... 
. 
E 


Copiii socotiau c'au să facă din 
Țăndărică o făptură ascultătoare, 
silitoare ! Nici gând ! Nu se împăca 
paiața nici cu lecțiile de pian, nici 
cu cititul, nici cu socotelile. Nici 
Geografia nu-i plăcea. Cât despre 
scris, nu ştiai ce litere închipuia 
pe tăbliță. 

Acolo unde era el tare de tot, se 
dovediau a fi tot poznele. Dar copi- 
laşii îi descoperiau mereu vinovăția 
şi Țăndărică trecea la colț ! 

Intr'o zi, a ascuns el cutioara cu 
muzicuță — a 'buniței, jos, după 
pian. Copiii au căutat cutioara cu 
muzicuță şi n'au aflat-o. Tãndãricã 
spunea că n'a văzut-o. Fără de veste 
însă, muzicuța şi-a pornit cântecul 
şi aşa s'a desvăluit taina. Țăndărică 
a trecut la colț, căci el era vinova- 
tul. Cu toate că dumnealui a spus 
mereu că n'are nici o vină, dovada 
a făcut-o prichindelul care era as- 
cuns în cutioară. A deschis uşița 
şi l-a dat de ruşine pe Ţăndărică, 
aducând mărturie că numai el e vi- 
novatul adevărat. A trebuit să trea- 
că la colț paiața şi să spună mereu, 
cu glas tare, aşa: „Nu mai spun 
minciuni, cât voi trăi ! “, 

* ` ” 

Cum şedea aşa, cu fata la pãrete -- 
şi rostia mereu : „Nu mai spun min- 
ciuni, cât voi trăi!“ —, Tãndãricã 
n'a văzut cum în odaie a intrat ceata 
de păpuşi şi jucărioare, ale copiilor. 

Numai când au prins a râde păpu- 
şile şi ursuleții, pisoii de catifea şi 
muțunachii, s'a 'ntors şi el. 

— Ce căutaţi aici ? — i-a întrebat, 

— Auziţi ce întreabă dumnealui !-- 
s'a minunat un fel de paiață, înves- 
mântată tare caraghios. 

Bine, domnule 'Ţăndărică, se poate 
aşa ceva? 

Știu eu bine cine-mi eşti, dar noi 
trebue să te întrebăm ce cauţi aici, 
căci aici stăm cu casa. 

—- M'au adus copiii, aici... dela 
circ |... Dar voi, de unde veniţi, a- 
cum ? — a schimbat Țăndărică vorba, 


fiindcă nu voia să le istorisească 
ceva despre el. 

— Află, dragă Țăndărică... află 
că venim dela şcoala păpuşilor, din 
grădină. E vreme tare frumoasă şi 
putem învăța şi afară. 

— Şi cine vă învață ? — a căutat 
să afle Ţăndărică. 

— Eu sunt învățătorul tuturor, 
eu : Vasilache. Nu ştiu dacă ai au- 


u iA ÇUL 


zit de mine ! — i-a răspuns paiata 
cea îmbrãcatã grozav de caraghios. 

I-a arătat, apoi, toți şcolarii lui. 
Mai întâi : trei păpuşi. Apoi, ursu- 
létul de pâslă şi pisicuța de sticlă: 
Bighi — bighi. Mai încolo : cei doi 
purceluşi de gumă şi maimuțica de 
puf. Nu era de față epuraşul de 


TÂNDĂRICA 


LiLicA 


şocolată, e adevărat. De ce ? Pentru 
că-l mâncaseră copilaşii. Şi nu în- 
vățase, bietul de el, nici întreg alfa- 
betul. 

Mai trebuia să fie printre şcolari 
şi şoricelul Muffi, dar pentrucă s'a 
speriat de pisica Bighi-bighi, n'a 
mai dat de mult pe la şcoală. 

A voit însă Vasilache să ştie de ce 
era pedepsit Țăndărică. Pe când Tãn- 
dărică se gătia să-i mărturisească 


vinna aa AAO e 


DIMINEAȚA 


păcatul minciunii, a venit Lilica, cu 
o cutioară în mână. 

— Ia, vin'aci, Ţăndărică! Vezi 
cutioara asta ? — Inăuntru se află 
un pic de alifie. Noi vrem să te 
lecuim de năravul minciunilor. Cu 
alifia o să-ți ungem năsucul! Hai, 
stai cuminte ! 


— Să nu mă usture! — miorlăe 
Țăndărică — şi mai nu vrea, mai nu se 
lasă, i-a uns Lilica năsucul cu alifie. 

— Cum spui o minciună, cum ti 
se lungeşte nasul! — îi vorbeşte 
Lilica. — Bagă bine de seamă ! Asta 
e puterea alifiei ! Şi flueră, pe de- 
asupra. 

— Are să fluere nasul? — se mi- 
nunează Ţăndărică. Dar dacă n'ai să 
minți, nu se 'ntâmplă nimic. Să te 
vedem. 

Şi-i dă Lilica o cărțulie cu poezi- 
oare să citească şi ea pleacă. Ţăn- 
dărică începe să citească, cât poate 
mai bine. Iar Vasilache cu ` şcolarii 
şi şcolărițele lui, pleacă la rîu, să 
se preumble cu corăbioara lui Ionică, 
în excursie. Ţăndărică ar vrea tare, 
tare mult să plece şi el, dar n'are voie. 

Citeşte poezioară după poezioară— 
şi curînd, se opreşte. Aude — de de- 
parte — cum cântă păpuşile şi mai- 
muţoii, pe corăbioară. 

Şi îşi aminteşte cum au rîs de el 
şi păpuşile şi maimuţoii. Atunci, 
lasă de-o parte cărțulia şi coboară 
în odaia copiilor. E acolo un aero- 
plan — al lui Ionică — pe care 
Tãndãricã a deprins să-l mânuiască. 
Se urcă în avion, o sbugheşte pe 
fereastră, pluteşte de-asupra rîului, 
zăreşte corăbioara şi asvârle din 
carlingă câteva pietricele, în apă. 
Intoarce avionul. şi vede că na 
nimerit bine. Trece din nou, în sbor 
şi mai asvârle alte pietricele. Apoi, 
fuga, drept spre casă. 

* Û * 

Corăbioara cu păpuşi nu s'a în- 
necat, e adevărat. Dar bieții călători 
au tras o spaimă grozavă. Au bănuit 
că aviatorul din aeroplan nu era de- 
cât Tãndãricã şi s'au plâns lui Ionică 
şi Lilicăi. L'au chemat copiii la 
judecată pe 'Țăndărică dar el a tă- 
găduit. S'a dovedit însă, pe loc, că 
spune minciuni — căci năsucul lui 
a prins a se lungi şi a fluera. Cei 
de față au rîs mai întâi. Nasul s'a 
lungit, până când Țăndărică s'a ho- 
tărît să spună adevărul. Și aşa, nă- 
sucul lui s'a făcut mereu, mereu, 
tot mai mic, tocmai cât era şi mai 
înainte, dragul de el! 

t”. 

După această întâmplare, Tãndã- 
rică s'a cumintit, cu adevărat. Iar 
la şcoala de păpuşi şi jucărioare a 
lui Vasilache, cel mai bun şcolar, 
de-atunci, a fost — cine credeți, 
copii ? i 

Tãndãšricã | Paiata cea poznaşă ! 


N. PAPATANASIU 


ia 


ANTOMELOR 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET 


CAPITOLUL IX 
INCERCÃRI DE SALVARE 


Căpitanul Allan nu mai voi să spuie niciun cuvânt. 
Se apucă imediat de lucru, dând astfel exemplu to- 
varãşilor săi şi le porunci să strângă iarbă uscată şi 
surcele spre a aprinde un foc cât se poate de mare, 
astfel ca în timpul nopții să fie ferişti de vizita fia- 
relor sălbatece sau a altor nechemafi. 

Toate strădaniile lor de a provoca o scântee, fură 
însă zadarnice. Iarba era prea umedă iar crengile 
adunate prea verzi. Allan nu se sperie însă şi profi- 
tând de faptul că soarele nu apusese cu totul desfă- 
cu un ochian, scoase una din lupe şi cu ajutorul ul- 
timilor raze ale soarelui şi a unui pumn de praf de 
puşcă presărat peste grămejioara de frunziş, reuşi să 
aprindă focul. 

— Bravo, strigară tovarăşii săi aruncând lemne noui 
peste flacăra care pâlpăia în fața lor. 

In scurtă vreme focul ardea bine. Se părea că lu- 
mina şi căldura pe care o răspândea în jur a mai în- 
suflețit pe cei patru naufragiați. 

— Trebue acum să ne ridicăm un dig de apărare 
în jurul nostru, spuse căpitanul Allan, căci el ne-ar 
fi de mare trebuință dacă am fi atacați de ceilalți 
locuitori ai insulei. Suntem doar siguri acum că mai 
există şi alte ființe pe aici. 

Deşi se întunecase deabinelea, cei patru au conti- 
nuat să muncească, ridicând un val de apărare în ju- 
rul taberei. O baricadă formată din trunchiuri de 
copac ce fuseseră dãrãmati de furtună, din bolovani şi 
alte materiale îi apăra împotriva unui eventual atac. 
De bună seamă, că nu era o construcție prea solidă. 
In orice caz îi liniştea însă. Dacă ceilalți locuitori 
erau sălbateci, chiar canibali, îi puteau respinge cu 
focuri de armă din dosul acestei întărituri. 

După ce şi-au terminat treaba, naufragiații au luat 
masa care se compunea numai dintr'un pesmet şi pu- 
țină carne conservată precum şi o ceaşcă de cafea 
fierbinte, căci căpitanul avusese grije să-şi umple 
plosca cu apă la izvorul descoperit în junglă. 

După ce au luat masa, cei patru şi-au aranjat lo- 
cul pentru dormit în aşa fel încât să fie feriți de 
orice surpriză. In scurtă vreme trei dintre ei dormeau 
adânc, căci paza era făcută în prima parte a nopții 
de Sandy iar în a doua parte de Tom Bevis. După 
miezul nopţii, acesta fu schimbat de Jarock, căruia îi 
urmă Allan. Liniştea era deplină. 

Când Allan îşi trezi tovarăşii, zorile apăruseră. Cei 
trei au sărit deodată în picioare şi fără întârziere s'au 
repezit la malul mării, unde s'au spălat. După aceia 
au luat o masă destul de săracă formată din lapte şi 
nuci de cocos. \ 


Jarock dispăru deodată fără să spuie nimic tovară- 
şilor săi. Unde se dusese oare? Erau îngrijorați. Iată 


însă că după scurtă vreme reapăru cu un aer trium- 


fător. 

— Am să vă dau o veste bună. Am descoperit un 
alt izvor de apă, care nu se prea află la mare depăr- 
tare de aici. 

Ştirea fu primită cu strigăte de bucurie. Cu toții 
s'au dus în grabă spre locul arătat de Jarock. S'au 
reîntors curând cu ploştile pline, astfel că au putut 


DIMINEAŢA 


să-şi prepare un ceai — ce-i drept fără zahăr şi fără 
lapte — dar totuşi foarte gustos. 

— Parcă aşi fi acasă, spuse Tom. Nu avem decât 
să ne gândim că laptele şi zahărul ni l-a furat pisica. 

— Nu mai vorbi prosti, spuse Sandy răzând. Dă-mi 
mai bine încă o ceaşcă de ceai. 

— Lapte nu voiti? — îi întrerupse  Jarock. Dacă 
voiți nu aveți decât să spargeti o nucă de cocos. In- 
cercați. 

Sfatul venise însă prea târziu căci din ceai nu mai 
rămăsese nicio picătură. 

Naufragiaţii au lucrat toată dimineața trăgând la 
mal epava hidroavionului ,„Smeul“. Incetul cu încetul 
l-au adus până în dreptul plajei. Allan rămăsese în 
apă vreme de două ore încercând să descurce apara- 
tul din plasa de sârme şi fiare sucite care-l împie- 
decau să plutească. 

— Dacă am avea putinţa să aducem la mal măcar 
unul dintre aceste motoare şi să-l reparăm spuse el, 
am putea spera să scăpăm mai repede din locul acesta 
infernal. 


— Cum asta? Ce putem face cu motorul? îl întrebă 
Tom. Gândiţi poate să construim o barcă pe care s'o 
punem în mişcare cu ajutorul lui? 

— De ce nu. Dacă am reuşi să punem în funcțiune 
măcar trei cilindri din cei 12 ai aparatului. Avem la 
dispoziția noastră vreo cinci sute de litri de benzină. 
Dar mai mi-a venit o idee... Mă gândeam că ar fi 
foarte bine să putem instala o mică stațiune de ra- 
dio-telegrafie. 

— O stațiune de radio-telegrafie? întrebară uimiţi 
cu toţii. 

— Da. De ce nu am putea s'o construim. Avem la 
bordul hidroavionului material suficient. Să ne grăbim 
şi să ne apucăm de lucru. Să nu pierdem nici un 
moment. Nu va trece mult şi vom rămâne fără de ale 
mâncării. In timpul plimbărilor noastre pe insulă, nu 
am văzut niciun vânat, în afară de maimuțe şi şerpi. 
Decât să mănânc carnea acestor ființe, mai bine aşi 
muri. 

— Am putea pescui însă, spuse Tom. Peşti sunt 
câți voim în mare. Nu avem decât să ne fabricăm o 
undiță sau o plasă. 

— Nu este o idee rea, Tom, spuse căpitanul sură- 
zând. M'am gândit şi eu. Ai avea însă nevoie de o 
barcă sau de o plută solidă şi pentru construirea ei 
s'ar pierde prea multă vreme. Ajutați-mă mai de grabă 
să construesc stațiunea de radio-telegrafie. E singu- 
rul mijloc de a ne salva, astfel încât să nu murim de 
foame sau să cădem victimă canibalilor... 

— Admirabilă idee, strigă în cele din urmă Sandy. 
Dacă vom reuşi să instalăm o astfel de stațiune, vom 
putea să auzim glasurile celor din Melbourne şi a ce- 
lor din Colombo în fiecare zi. Vom afla rezultatele 
matchurilor de foot-bal şi marele concerte. Iată un 
bine de care nu a avut parte adevăratul Robinson. 
Cu toate acestea nu îmi dau bine seama cum ne-ar pu- 
tea ajuta o stațiune de radio-telegrafie să scăpăm de 
aci... 

— Nu? — îl întrebă uimit căpitanul. Aşteaptă mai 
întâi să aduc la mal tot materialul trebuincios. După 
ce vom pune în funcțiune măcar doi cilindri, vei ve- 
dea cum vom trimite la distanță de zeci de mile stri- 
gătul nostru de ajutor. 


— Acum înțelegem, strigară băieții. Vreti să lan- 
sați un S. O. S. Eşti un adevărat geniu domnule că- 
pitan. Cum de nu ne-am gândit la asta? 

— Desigur continuă Tom. In. clipa aceasta suntem 
căutați cu siguranță de zecile de vapoare trimise pe 
urmele noastre. Unul dintre ele va prinde chemarea 
noastră. Vor ştii însă unde ne aflăm? 

— Aceasta este parte grea spuse căpitanul trist. 
Nu am nici un compas şi nici un alt instrument cu 
ajutorul căruia să pot stabili longitudinea şi latitu- 
dinea acestui cimitir. Apreciind după situația stelelor, 
am stabilit oarecum punctul unde ne aflăm. Ar putea 
fi însă o diferență de 4 sau 5 grade, ceeace ar în- 
semna o distanță enormă pentru un vapor. 

— Cum aţi putut stabili lucrul acesta? — întrebă 
Tom. 

— In timp ce voi dormeaţi, eu şi Jarock am stu- 
diat poziția stelelor comparându-le cu hărțile noastre. 

— E într'adevăr un lucru minunat. Să faci socoteli 
fără nici un instrument, strigă Tom. 

— Acuma să vedem ce mai este de făcut, căci vreau 
să ştiţi să vă descurcați şi singuri, dacă ar fi să ni 
se întâmple vreun accident. Glasul căpitanului suna 
trist de tot. 

— Nu mai vorbiţi aşa domnule căpitan, strigă Tom. 
Ce să vi se întâmple? 

— Vă spun toate aceste lucruri ca să ştiţi, că după 
ce vom fi instalat stația noastră de radio-telegrafie, 
totuşi nu putem spera să putem trimite strigătul nos- 
tru de ajutor la distanță mai mare de vreo douăzeci 
de mile. Dacă din întâmplare va trece vreun vapor 
care va prinde strigătul nostru atunci suntem salvați. 
In orice caz transmiteți situația aşa cum am calculat-o 
eu precizând că poate fi o diferență de 4 sau 5 grade. 
Cercetând marea cu atenție, ar putea să ne găsească 
după vreo săptămână. 

Intre timp naufragiații lucrau necontenit. Obosiţi 
s'au aşezat puțin jos continuându-şi discuția. 

— Mi-e tare teamă că va fi foarte greu unui vapor 
să ne descopere aici unde ne aflăm, spuse Jarock. 

— Nu uita dragul meu că vom construi semnale 
luminoase în timpul nopţii iar ziua coloanele de fum 
vor îndrepta pe cei cari ne caută spre insula noastră, 
spuse căpitanul. Nu vă pierdeţi curajul băieții mei. 
Să ne apucăm de muncă. Peste trei zile stația de ra- 
dio-telegrafie va fi instalată. 

Munca a durat astfel ziua întreagă. Spre seară, 
când urletele din junglă au reînceput, Tom îi spuse 
lui Sandy: 

BÊ Ce lucru curios. De îndatã ce vine noaptea, în- 
cepe şi spaima. Am un simțământ care-mi spune că 
se va întâmpla ceva grozav. Mi-e cu neputinţă să scap 
de această teamă... Se va întâmpla ceva îngrozitor... 

— Şi eu am acelaş simțământ, spuse Sandy. Mai 
ales de când văd că faimosul vapor nu mai apare. 
Te pomeneşti că vom 
ajunge să mâncăm 
carne friptă de şer- 
pi şi maimuțe. 

— Te  pomeneşti 
că vom ajunge şi noi 
nişte sălbateci ca lo- 
cuitorii junglei, spu- 
se Tom. 

— Ei şi dacă? 

— Pentru numele 
lui Dumnezeu, strigă 
Sandy. Nu mai spune 
aşa. Să sperăm că Al- 
lan va reuşi să puie 
în mişcare aparatul 
de telegrafie fără fir. 
Drept să-ți spun m'am 
săturat să fiu Robin- 
son. Jungla asta bles- 
temată mă înfioară. 


N'aşi fi crezut în viața mea că există ceva atât de 
îngrozitor. : r 

-- La ce te aşteptai? Nu uita că ne aflăm pe In- 
sula Fantomelor. Cine i-o fi dat numele ăsta? Cine 
ştie ce mister e ascuns pe aici. E pământul cel mai 
înspăimântător care există în lume. 

Bolnavi de friguri, cei patru naufragiaţi au început 
din nou să se teamă. Microbul acestei boli îngrozi- 


toare le zdruncina sănătatea şi liniştea. Vitejii băieți 


se vedeau cuprinşi de temeri grozave. Tot entuzias- 
mul lor pierise. Lipsa de mâncare, grozăvenia locuri- 
lor, osteneala, şi spaima că vor muri de foame de- 
parte de casele şi de mamele lor, îi descuraja. 


CAPITOLUL X 
UN OM OPTIMIST 


Lucrurile păreau că s'au îmbunătățit în zilele ur- 
mătoare. Allan ajutat de Jarock reuşise să constru- 
iască un mic aparat de radio cu ajutorul căruia spe- 
rau să poată transmite pe întinderea mării strigătul 
lor de ajutor. 

Făcuseră sforțări eroice căci lipsa de mâncare îi 
slăbise peste măsură. Işi dădeau însă seama că numai 
în felul acesta puteau fi salvați. In timp ce Allan şi 
Jarock mâncau, Tom şi Sandy stăteau de pază sau 
strângeau tot felul de ierburi şi lemne spre a între- 
tine focul. Strângeau nuci de cocos şi căutau necon- 
tenit vreun vânat. 

După multe strădanii au reuşit să construiască 
nişte undiţe. De pescuit n'au pescuit însă nimic. In 
cele din urmă şi-au construit o plută voind să iasă 
în larg. 

— Dacă am vedea trecând măcar un vapor, suspină 
Tom într'o zi, simțindu-se mai obosit şi mai trist 
decât oricând. Işi construiseră o plută cu care făcu- 
seră vreo câteva zeci de metri în largul mării. 

— Bine ar fi dacă ar trece acuma un vapor şi am 
fi observați. Nu mai îndrăznesc însă să sper aşa ceva, 
spuse Tom. 

— Un vapor? Te îndoieşti că va trece? îl între- 
rupse Sandy care era un optimist înăscut şi care cu 
toată situația tristă tot mai reuşea să glumească. 
Dacă nu mă înşel, chiar eri am văzut unul... 

— Da, da şi mie mi s'a părut, spuse Tom. Era însă 
o arătare. Zi de zi stau la malul mării şi privesc 
țintă în depărtare până ce mă dor ochii. i 

— Taci din gură Tom. Nu ţi-e ruşine să te întris- 
tezi ca o fetiță, îi spuse prietenul său poruncitor. 
Crede-mă că şi eu îmi dau seama că avem o situație 
grea. A spus-o şi Allan. Ce-are a face însă? Trebue 
să luptăm. Nu se poate să nu fim ajutați de Dumne- 
zeu şi să fim salvați. 

— Eşti un om fericit, Sandy spuse Tom. Să dea 
Dumnezeu ca speran- 
tele tale să se înde- 
plinească. 

— In ceea ce pri- 
veşte mâncarea, con- 


bue să ne îngrijorăm. 
Mai avem alimente 
pentru 3-4 zile şi 
nuci de cocos şi apă 
bună de băut la dis- 
creţie. 

— Mai bine să pes- 
cuim ceva. Mâine ne 
vom avânta mai mult 
în larg şi cine ştie 
poate vom avea no 
roc. Tu ai nevoie de 
mâncare multă, Tom. 
Las'pe mine. 


(Continuare în numărul viitor). 


DIMINEAŢA E marte Sa că 
+ COPIILOR 


tinuă Sandy, nu tre-. 


A apărut: 


OAMENI 


DE IERI 


de TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


„O” serie de portrete ocazio- 
nale, dar cari —prin aceasta,— 
păstrează în substanța lor sigi- 
liul clipei și prospelimea gån- 
dului chemat la viață din since- 
ritate, nu din interes”, 


„ROMÂNIA”, 21 Iunie 1938 


„O inteligență pătrunzătoare 
şi cunoștințe cuprinzătoare, ob- 


Tudor Teodorescu-Branişte 


ținute did legăturile autorului 
cu lumea și din felul atent, în 


Editura. ,„Adeverul' 


care a urmărit evenimentele ca 
gazetar”. 
„Curentul”, 19 Iunie 1938 


„D. Tudor  Teodorescu-Bra- 
nişte e un gazetar prea strãlucit 
şi prea cunoscut spre a avea ne- 
voe de publicitate. 

„Volumul confratelui nostru 
îi arată preferinţele. Nu sunt 
simple creionări, sunt în reali- 
tate dovada precisă a ideilor, 
cari l-au stăpânit și-l stăpânesc. 
Democrat convins, larg şi sincer 
democrat, cum ar trebui s'o pre- 
tindă acest secol de cultură. Şi, 
în acelaș timp, intelectual rafi- 
nat, care are convingerea că nu- 
mai democraţia asigură liberta- 
tea, cultura înaltă şi complectă, 
selecțiunea valorilor... 

„Cartea d-lui Branişte tre- 
bue să fie citită de cât mai 
mulți”; 

ION TOTU 
(„Semnalul”, 19 Iunie 1938) 


„Este poate unica publicaţie 
apărută azi şi care se ocupă de 
întâmplări de ieri într'o formă 
ce iese cu totul din obișnuit... 

m O carte de azi, despre oa- 
meni de ieri, constitue pentru 
vremile actuale un act de cu- 
raj. 

„D. Branişte l-a făcut. Noi îl 
aplaudăm cu toată căldura”. 


OCTAV LIVEZEANU 
(„Dreptatea”, 21 Iunie 1938) 


Exemplaı ul, Lei 50.— 


DIMINEAȚA pese > CA i \ 
E În au 


€ 


COPIILOR 


DESLEGĂRILE JOCURILOR PE 
LUNA MARTIE 


Vestitorii Primăverii 
r-a-ni-du-un-ni-ie- abc-căim- cp-ur-a- 
ert-zare- ghiocel-e-t-o- împărat- miei- 
o- aoleu- lie- palavră- rouă- ir- ceată- 
mar-at-persoană-cuc-ica-i-arat- coco- 
stârc-ar-i- lăcrămioare- u-mo- d-pia-r- 
liliac -a -i. L. LĂZĂROIU 


Hai să râdem 
Ghiduş-Pataşon-lacrimi-veselă-uz-at- 
scăpărat-musca-i-ira-erți- coif- ie-şal- 
p-r-i-e-rup- sa-ore- mut- şal- ra- trib- 
ara-ecou-paşã-r-iod-arãtasem-an- Au- 
gust-eri-sănătoasă-Stan. 

L. LÃZÃROIU 


Cuvinte încrucişate 


d-p-r-r-c-b-Betleem-Făgăraş-Paul- îşi 
arab-căim- şatra-trai- r- Bucureşti-d- 
sta-nu- a-ie- cât-era- taină- mag- mar- 
una-car-par-grapa-loc-lat-ol-t-za- lac- 
p-Bragadiru- s-sapa- sătul- rupt-goni- 
ren-lăzi camarad- America-l-t-n-i-e-a. 

GHEORGHE ANDREI 


Cuvinte încrucișate 


c-f-Aro-las-arare-făget- Rusia-Banat- 
curioşi- Caracal- Iaşi-v- apa- a- ural-l- 
miar-u-eşit-c-r-ertam-c-c-lava-n-aram- 
i-zace-e-iac-a- avar- pustnic- camarad- 
cireş-Paris-mătur- lăsam- pis-rac-a-g. 

L. LĂZĂROIU 


Cuvinte încrucișate 


s-potop- copilaş- rad- c- păs- a-as- alt- 
ma-b-stânca-a- sburda- sta-dacă- deal- 
ard-morun-degerat-lucru-iau- era-ari- 
ava-Aar-br-aba-ataca- ăst-pa- oer-urc- 
ață-aşa-zel- scaun- hotărîm- umili-ici- 
mira-iris-ude- Lenuţa- c-antica- a-Ra- 
are-ta-r--Aro- a-uit- adăpost- aramă-t. 

L. LĂZĂROIU 


(Continuare în uumăru viitor) 


fu LEN: gag N 
JAMAN N GER JR 
qun GEE 


HEE 


MININ ` 
a | |EN 


A AE TEN 
EES 
EAE 


EUERE BEE 


EEE 
BETTS 


_¬> 


BE > 


Pa _|_| INSA 
3] 


BEREE 
Û 


d 
Ei 


BEBE 
4 | 


NEI ji 
NWERÎ e e ae l 
wi 1 Meli | N | Y 


ORIZONTAL: 1) Bărbieresc. 4) Oraş în Basarabia. 
8) FI. în Rusia. 11) Ceas. 12) FI. în Europa. 13) 
Nume femenin. 14) Lac cam amărui... 16) Capitala 
unei țări din Europa. 18) Oraş în Chaldeea. 19) Cruci, 
cruci şi iar cruci... 22) Ochiu de lanț. 24) Jud. în 
Banat. 26) Râu în Elveţia. 27) In acest loc. 28) Oraş 
în Moldova. 31) Fluviu în Estul Rusiei. 33) Paradis. 
34) Poartă. 36) Anotimp. 37) Articol. 38) Râu în 
România. - 41) Postav țărănesc. 42) Oraş în Serbia. 
43) Pană. 45) Inc'odată! 47) Gol.49) Râu în Asia 
Centrală. 50) Salutare. 51) Bold. 53) Părul de dea- 
supra ochilor. 56) Ca la 50 orizontal. 58) Posed. 60) 
Localitate balneară. 62) Cântă din lăută. 64) Măsură. 
65) Oraş în Moldova. 66) Marcă de aparate de radio. 
67) Mi-e frică. 68) Cărţi cu hărți. 69) Articol. 70) 
Făcuți mai rari. 73) Sfântă din Poveşti. 75) Macaz. 
76) Brăzdez. 77). Potrivnicul lui sălbatici. 80) Oraş 
antic. 81) Umed. 82) Spate. 83) Aceea. 84) Oraş în 
Peru. 86) Mic şi al dracului! 88) Copac. 90) 20 de 
lei. 93) Duşmănie. 94) Hotel țărănesc. 97) Adeseori. 
99) Arbore verde. 100) Popor din Europa. 101) A 
vorbi din carte. 102) Plantăm. 103) Cinema în Bu- 
cureşti. 105) Rând. 106) Nevoit. 107) 365 de zile. 
109) Țară în Africa. 111) Mioare. 112 şi 115) Ţări 
în Africa. 118) A face ouă. 119) Animal nordic. 
121) Fruct. 122) Aici. 123) Cu nasul mare. 124) A 
împreuna. 

VERTICAL: 1) Băutură. 2) Oraş în România. 3) 
Cadou. 5) Sap. 6) Jud. în Basarabia. 7) Număr. 8) 
Dăruit. 9) FI. în Germania. 10) Prost. 14) Lac în 
Asia. 15) Macagiu. 16) Corabia lui Noe. 17) Golf în 
Marea Neagră. 18) Munți în Rusia. 20) Podiş în Asia. 
21) Oraş în Moldova. 23) A păsui. Pasăre singura- 


Ch Sû BK NÊ YA di 


N NIE BKÎ 
bali [3] 


l NAN E l E 
ED | | | 


Z A 
EEE 


b 


BEÎ <i 


tecã. 25) E bogat! 29) Brãzdezi. 30) Martor la 
cununie. 32) Culoare. 35) FI. în Siberia. 39) 
Afluent al Dunării. 40) FI. în Franţa. 41) Ex- 
primă durere. (fără o). 44) Coleg. 46) De spirt. 
47) Posesiv. 48) Coc fără mijloc. 49) Duşmani. 
50) Arseră. 51) Asin. 52) Măgar. 54) Ne îmbol- 
năvim. 55 Şcolari. 56) Număr. 57) Apa..., pietrele 
rămân. 58) Tãrm. 61) Ulei sfințit. 63) Spintecă. 
64) Astfel. 71) Zeu. 72) Continent. 74) Nicolae 
(diminutiv). 78) Dânsa. 79) Posesiv. 81) Udă. 
82) Dorinţă mică! 85) Armă veche. 87) Ţară 
în America de Sud. 88) Trecătoare. 89) Cântec 
de slavă. 91) Buturugă. 92) Oraş în Moldova. 95) 
Cai. 96) Cuiu. 98) Căi de fier. 99) Cost. 101) 
Țară în Sudul Asiei. 101a) Plisc. 104) Jud în 
Transilvania. 108) Jud. în Transilvania. 110) 
Trecătoare în Carpaţi. 113) Seci. 114) Tulpina 
grâului. 116) Acum. 117) Sau. 119) Zeul soa- 
relui la Egipteni. 120) Lac în Africa. 


LEOVA A. LĂZĂROIU — GALAȚI 


PREMIANȚII JOCURILOR 


PE MARTIE ŞI APRILIE 


Vor primi cărți din editura „„Adeverul" 
următorii: 

Dragoş Blănaru, com. Pojorâta, jud. Câmpulung, 
Bucovina; Kleckner I. Carola, str. Lucaci 44, Loco; 
Cruceanu C. Aristotel, str. Ștefan cel Mare 55 Te- 
cuci; Vasile Cornel, str. I. G. Duca No. 27, Orăştie; 
Bejan P. Marius, str. General Gh. Angelescu 19, 
Loco; Virgil Vasile Cortuşan, str. Mărăşeşti 57, Cer- 
năuți; Marian Vera, Locotenent Victor Manu 61, Loco; 
Baronesse Lydia Lowendal Bulevardul Carol I, Loco; 
Chis St. Ion, str. Cercetaşilor 19, Constanţa; Rosman 
Dorian, str. Spătar 8, Ploeşti; Ursache Octavian, com. 
Vicov de sus, Rădăuți; Masleanca Valeriu, str. Ce- 
hov 4, suburbia Hamuteanovca, Tighina; Ludwig Zol- 
tan, str. Vlad Tepeş 38, Petroşeni; Blat Petrache, str. 
Cernei 8, Sibiu; Lilica Stoian, str. Ciucurete 8, Bu- 
zău: Dumitru Lungu, Aleea Bica 34, Lupeasca, Loco 
VI. 


CUPON DE JOCURI 


Seria Il 


DIMINEAȚA acuta SR z 
ê COPIILOR 


Luna lulie 


Două broaște înfarfurie 


Intr'un restaurant din Neapole, 
intră un român, cerând să i se aducă 
o porție, varză cu „carne“. Cum 
acolo broaştele se servesc la masă, 
chelnerul aduce varza cu două broaşte. 
Una din ele era la fundul farfuriei, 
iar cealaltă, deasupra. 

Bietul român, văzând în farfurie 
uricioasa broască, chemă chelnerul. 

„Chelner ! Am găsit o broască în 
mâncare, ce înseamnă asta? 

— Aţi greşit, d-le, căutați că o 
veti găsi şi pe cealaltă. 


Cum te cheamă? 


Profesorul şi noul elev. 
Profesorul: Cum te cheamă? 
(Elevul tace). 

Profesorul: Cum îl cheamă pe 
tatăl tău? 

(Elevul tace). 

Profesorul (supărat): — Cum te 
chiamă mama, când trebue să-ți dea 
mâncare? 

Elevul: Ea nu mă chiamă, eu vin 
singur: 


Cât e ceasul 


Tatăl: Cât e ceasul Victor? 


Victor: 7- fix. 

Tatăl: Păi nu vezi mă că e două- 
sprezece fără 5? 

Victor: Păi, da tată, 12-5 nu fac 7? 


Centaurul 


La muzeu: 

— Ce esta asta, tată? 

— Centaurul, o ființă mitologică, 
jumătate animal, jumătate om. 

— Atunci unde doarme el, în 
pat sau în grajd? 


O a o n D mm 


Neprevedere 


— Lumea spune, că fluviul acesta 
e periculos! 


PREŢUL 5 LEI. 


sa 


Culmea minciunii 


Doi mincinoşi stau de vorbă. Unul 
spune: „Am cunoscut odată un om 
care era atât de gras, încât când se 
apleca nu-şi putea vedea picioarele 
din cauza burții“. 

Celălalt îi răspunde: „Asta nu 
este nimic, eu am văzut un om atât 
de înalt, încât dacă răcea la picioare 
la Crăciun, avea guturai abia la Bo- 
botează. 


E abia ora 5... 


Nicolae: Ionel, trebue să ne gră- 
bim, serbarea începe la ora 4. 
Ionel: Nu-i nevoie, căci e abia 5. 


Ciomagul încărcat 


Un țăran trecea printr'o pădure. 

Deodată îi ieşi înainte un lup. 
Speriat, țăranul întinse spre apă, 
rare ciomagul său. Spre norocul lu- 
un vânător ascuns într'un tufişi 
trase asupra lupului şi-l omorî. Tã- 
ranul care nu văzuse pe vânător, dar 
auzise sgomotul armei ţipă: 

„Minunea lui Dumnezeu, de 20 
de ani am ciomagul acesta şi n'am 
ştiut că este încărcat. 


imprimeriile „Adeverul" S. A.. Bucureşti 


Om prevăzător 


La o piesă de teatru, unde se 
batjocoriau proprietarii, toată lumea 
aplauda, afară de un domn din par- 
ter, care stătea liniştit. La între- 
barea dacă nu-i place piesa, spuse 
prietenului său la ureche: 

„Pst! acolo şade proprietarul meu, 
dacă mă vede că aplaud, îmi urcă 
mâine chiria“. 


Parchet curat 


Cucoana către servitor: 

— Doresc ca parchetele să fie 
frecate. 

— N'aveti grije, cucoană. La pri- 
mul etaj am frecat aşa de bine, încât 
de eri şi-au scrântit picioarele doi 
ingi. 


Nu-i pagubă 


Un domn cumpărând un ziar dă 
vânzătorului un pol. 

Vânzătorul: — N'am rest, dom- 
nule, veți plăti mâine. 

Domnul: — Dar dacă până mâine 
mă va călca un automobil? 

Vânzătorul: — Nu-i nimica, pa- 
guba nu va fi mare. 


Doliu dublu 


Un vienez întâlni la plimbare, în- 
tr'o zi foarte călduroasă pe priete- 
nul său, un ungur, care purta peste 
un frac negru, o altă haină de ace- 
iaşi culoare. Era aşa de obosit că 
deabia putea să meargă. 

„Ce dracu faci“, strigă vienezul 
uimit, „pe căldura asta porți 2 
haine?“ 

„Ah! trebue“, răspunse maghia- 
rul“, alaltăeri mi-a murit unchiul şi 
azi mătuşa mea şi din cauza asta 
trebue să port doliu dublu. 


RA RRA RI APA e ANS BR AN m mm 


Bona copiilor 


— ţi plac copiii? 
— Da, dacă sunt bine fripți! 


# xin BÊ 


Te 


i. lı avê ã Bê ATA 
COPIILOR IZI 


sef DISE 2) . 
GALENA DIDONA VASILESCU VICTORITA I. POPESCU 


NEGRU NICULINA 


cl. III-a Şcoala primară No 42  Choisy Mangîru Premiul I clasa I. eı, cl. III B., şc. pr. de fete No 42 
o —— 


O CITITOARE 


A^ 


ê IOSIF RAFALOVICI 
Elevã cl. III-a. Tatar-Bunar Jud. din clasa Il-a şc. primară de băeţi 
Cetatea-Albă. No. 29 din Bucureşti. 


e Tr ASAN ASIN m a ia EA ils m 


Solemnitatea inălţării pavilionului naţional al Stolului de 
Străjere de la scoala „Elena Cancicov“ din Bacău 


GERTRUDA LITVIN 


Eleva AURELIA MUCIONIU 
întrun p toresc costun naţional de băieți. 
AER m Sa 


Păianjenul şi viermele de mătase 


Păianjenul spunea viermelui de 
mătase: 

„Cât de încet scoţi firul tău, pen- 
tru ca să țeşi mătasea fină. Priveşte 
la mine ce repede umplu zidurile cu 
o pânză mult mai subțire!“. 

Viermele însă îi răspunse: 

„Cu toate-acestea, pânza mea e 
trainică, pe când a ta e aşa de slabă 
şi nu serveşte la nimic. Lucrul meu 
foloseşte oamenilor şi, dacă lucrez 
încet, cel puțin lucrez bine. 


DIMINEATA COPIILOR 


` PLARUL 5 LEI. 


REVISTĂ 


IJNUSIRATĂ PENTRU "TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inscrisă sub No. 232, Trib, Ilfov 


Editura Soc. Anon „Ziarul“, București 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 
STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


ANUL XIV 


20 IULIE 1938 


No. 754 


JOC ŞI 


Dragii mei, 


Mi-am dat toată silinta să vă fiu tuturor pe plac 
şi cred că în cele din urmă am reuşit să vă împac. 
Dintre sutele de scrisori pe care le primesc în fie- 
care săptămână la redacția revistei noastre, în cel 
puțin jumătate dintre ele mi se cere să fac câte ceva 
pentru rubrica de jocuri. 

Drept să vă spun, la început nu prea ştiam eu bine 
cum este un joc de cuvinte încrucişate. Văzând însă 
că toți nepoteii mei se ocupă cu ele, mi-am zis că 
trebue să fie ceva foarte interesant şi am început şi 
eu să le desleg. Şi ce credeți? Acuma nu mai am 
răbdare până ce nu primesc plicul cu jocuri pe care 
mi-l trimete în fiecare săptămână domnul redactor al 
nostru care are această însărcinare. Cum vine plicul, 
pun mâna pe condeiu şi încep să desleg. Se vede însă 
că domnul redactor mă persecută, căci până astăzi nu 
am primit încă nici un premiu. De fiecare dată îmi 
găseşte câte o greşeală şi îmi dă speranțe că data ur- 
mătoare, dacă voiu rezolva bine problemele va fi mai 
drãgut cu mine. 

Zilele trecute, a venit foc şi pară la mine în birou 
şi mi-a spus: „Ascultă-mă Mătuşico, cu ce drept ai 
pus stăpânire pe toată corespondența cu cetitorii? Am 
şi eu unele răspunsuri de dat. Fii te rog bună şi fă-mi 
şi mie puțin loc“; ; 

Să nu zică cumva că sunt rea. Ii fac şi lui puțin 
loc. După ce voi răspunde eu câtorva prieteni ai mei, 
să dea şi el răspunsuri speciale, pentru deslegătorii 
de cuvinte încrucişate. 


ANIŞOARA. — Dragă Anişoarã, mă bucur nespus 


de mult că ai început să-mi scrii şi tu. Imi pui însă 
atâtea întrebări, că a-şi trebui să scriu o revistă întrea- 
gă, numai pentru tine ca să te mulțumesc. Nu prea 
înțeleg unde vrei să eşi întrebându-mă cum să-ți în- 
tăreşti voința! In primul rând ar fi trebuit să-mi spui 
ce vârstă ai. Bănuesc că eşti foarte mică. In orice 
caz, dacă vrei să fii o fată de voință, să respecţi tot- 
deauna proverbul: Nu lăsa lucrul de azi pe mâine! 
Cine-l respectă e un om cu voință. Revistele de care 
ai nevoie, le poți procura dela administraţia revistei 
noastre, trimițând o scrisoare şi un mandat poştal în 
` valoarea revistelor. Desenul este foarte drăguţ! 

SPIRIDON ELENA ELVIRA. — Povestirea pe 
care mi-ai trimis-o este foarte frumoasă. O voiu pu- 
blica în una din revistele următoare. După apariţie, 
scrie-ne o carte poştală şi cere-ți premiul pe care-l 
vei căpăta neîntârziat. 


SALZBERGER BELA. — Iti mulțumesc pentru 


scrisoare. Povestirea nu poate fi însă publicată. Sunt 
anumite chestiuni care nu pot apărea într'o revistă 
citită de foarte multă lume, deoarece nu te-ar înțe- 


De vorbă cu cititorii 


JOACĂ 


lege prea mulți. Trebue să cauţi întâmplări obişnuite, 
care să fie lesne de înțeles. De ce nu scrii pe hârtie 
de caet de dictando! Nici povestirea cu ridicarea pa- 
vilionului nu merge. Par'că ar fi copiată dintr'o ga- 
zetă şi noi am vrea o povestire vie. Nu interesează 
numele oamenilor cari au fost de față, ci sentimen- 
tele, pe care le-ai avut în acel moment. 

JENNY. — Revista noastră nu poate apărea de două 
ori pe săptămână, din motive pe care nu ti le pot 
explica aci. Mă bucură însă că-ți place atât de mult. 
Concursul de desen pe care vrei să-l facem, va începe 
peste foarte puţină vreme şi într'un fel cu totul nou 


, şi interesant. Trebue să mai ai puțină răbdare. Cât 


despre concursul anchetă, s'a terminat. Răspunsurile 


au fost date de mult. 
MÃTUŞICA 


. POȘTA JOCURILOR 


ST. MARIN. — Cele trei enigme, care de fapt sunt 
şarade păcătuesc prin rimă (gât nu se potriveşte cu 
mult, nici scurte cu mărunte), explicații cam greu de 
deslegat, şi cuvintele alese spre deslegare (calapăr?). 
Jocul combinat nu e combinat şi apoi conţine un cuvânt 
fără cap... Nici în „ruptul capului“ nu admitem ast- 
fel de lipsuri în jocuri patrate, cum e jocul trimis 
de mata. 

M. HALER. — Astfel de jocuri se trimet în tuş. 
Jocul e întrerupt. 

SĂN-MER - DALY - GALAȚI. — Cămila cuprinde 
prea multe cuvinte necunoscute de copii: credule, cir, 
zuluşi, şi mai multe cuvinte la aceeaşi semnificaţie: 
rău de mare, corabia deşertului. Din această pricină, 
jocul cămila e nepublicabil. 

GR. RICA. — Jocul ca idee ar fi bun, dar literele 
nu sunt egale. 

AL. B. — CERNĂUȚI. — E prea cunoscut. 

VICTOR PETRESCU — DEVA: Publicăm şarada. 

V. SERBĂLĂ. — Se bagă de seamă prea uşor gre- 
şelile făcute, şarada are semnificaţii folosite şi de 
alții. Ogorul nu prea are cuvinte la subiect. 

L. LĂZĂROIU. — Jocurile dumitale sunt bune, dar 
nu pot apărea de cât în acest fel. Dacă vrei, îți poți 
alege alt pseudomin. Se rețin aproape toate jocurile. 

Or. V. BOSINCEANU. — Nu publicăm proverbele 
în felul cum le-ai trimis mata. Numai într'un desen. 
Şarada e cunoscută. 

ŞUNODENCO ZENAIDA. — Jocul de cuvinte în- 
crucişate cuprind cuvinte prea grele, iar jocuri în 
scări nu publicăm niciodată în revista noastră. 
VALERIAN GARBUZ. — Publicăm două anagrame. 
Restul jocurilor sunt slabe. 


DIMINEAȚA parl 
ANR COPIILOR 


Wn ê PIE ET, DERE TINTIN 


CEI DOI TOV ARA ŞI 


U fost odată doi ne- 
gustori, cari erau to- 
varãşi în aceiaşi prã- 
vălie. Pe unul îl che- 
ma Samur şi pe altul 

Dariu. Lui Samur îi 
plăcea să călătorească mult, să 
viziteze țări cât mai depărtate în 
timp ce Dariu nu se mişca din 
prăvălie. Samur cheltuia tot ce 
câştiga şi mai făcea chiar, pe 
deasupra, şi datorii pe când Da- 
riu economisea fiecare ban. Bun 
cu toată lumea, darnic cu săracii, 
milos față de copiii orfani, Sa- 
mur îşi împărțea, fără regrete, 
întreaga avere. N'a bătut un singur om la uşa lui ca 
să nu plece încărcat cu bani şi tot felul de lucruri 
trebuincioase. Şi toate astea în vreme ce Dariu, sgâr- 
cit şi fără inimă, strângea averi mari, în saci grei, 
plini cu aur. 

„Dacă ar fi strâns aceste averi cu cinste poate că 
n'am fi avut să ne amestecăm în viaţa lui Dariu. Dar 
lucrurile n'au mers deloc aşa. Simțindu-l pe Samur 
mai slab, adică mai bun, şi nu cu atâta interes pentru 
fiecare para, Dariu a început să-şi înşele tovarăşul 
de prăvălie. Şi treburile au mers până acolo, încât 
într'un rând Samur, întorcându-se dintr'o călătorie, 
a găsit prăvălia închisă şi toată 
marfa dinăuntru vândută. 

Samur s'a dus, bineînțeles, să 
ceară cont tovarăşului său asupra 
celor întâmplate. Acesta i-a spus 
că prăvălia nu mai mergea şi de 
aceea s'a văzut silit să o închidă. 
Când a cerut partea lui de bani 
care i se cuvenea, din vânzarea 
obiectelor din prăvălie, Dariu i-a 
răspuns că ele au fost vândute 
pe nimica toată şi că banii strânşi 
de pe urma lor au fost dați 
familiei lui Samur, în lipsa lui 
de-acasă. 

Vorbind astfel Dariu, negusto- | 
rul sgârcit şi necinstit, mintea. Bani, e adevărat, dã- 
duse el ceva familiei lui Samur, dar nici pe departe 
atât cât trebuia să ia de pe urma vânzării lucrurilor. 
Aţi înțeles că Dariu îşi înşelase tovarăşul şi că pro- 
fitând de lipsa acestuia a vândut totul şi şi-a luat 
lui toată averea. 

Samur, care era un om foarte cumsecade şi tare 


blând, n'a putut totuşi suferi ace:stă înşelăciune şi 


şi-a chemat tovarăşul la o întâlnire, ca să-i ceară ex- 


plicații. Dariu, care nu era un om deştept, a căzut, 
repede în cursă. 

— Da, te-am înşelat, — i-a zis 
el imediat. 


— Bine, atunci dă-mi partea 
care mi se cuvine. 

— Nici nu mă gândesc! — făcu 
el cu răutate. 

— Atunci te voi duce la ju- 
decată. Să vedem dacă nici acolo 
nu-mi vei plăti. 

— Să nu faci asta! — îi spuse 
Dariu. 

— -Şi de ce oare? 

— Pentrucă îţi vei  nenoroci 
familia şi mai ales singurul co- 
pil. Şi Dariu începu să-i poves- 
tească fostului său tovarăş, cum 


DIMINEAȚA e 
? COPIILOR 


— a - 


în lipsa lui şi l-a luat de com- 
plice pe Zanio, unicul fiu al lui 
Samur. Acesta nedându-şi seama 
de urmări a consimțit să facă 
jocul lui Dariu, înşelându-şi ast- 
fel părintele. 

— Dacă mă vei da în judecată— 
amenință Dariu — voi spune acolo 
că Zanio e cel ce m'a determinat 
să vând prăvălia, pentru ca să ai- 
bă banii lui. 

De fapt lucrurile nu erau deloc 
aşa. In lipsa lui Samur de acasă, 
Dariu l-a atras pe fiul tovarăşu- 
lui său cu tot felul de momeli. 

— l-a dat din când în când şi 
câte o mică sumă.de bani, — aşa ca el să se poată 
acoperi dacă va fi vreodată nevoit să dea socoteală 
şi planurile lui au reuşit de minune. 

Samur a renunțat să-l mai cheme în judecată. Dariu 
nu s'a mulțumit numai cu promisiunea că nu va fi 
dat judecății. 1-1 l-a mai pus pe Samur să jure că nu 
va pune oameni să-i dărăme casa şi că nu-i va lua 
banii dacă într'o zi îl va întâlni cu ei în mână. Sa- 
mur a jurat aceasta, dar în .acelaşi timp şi Zanio, 
fiul său, a făcut un jurământ. Dându-şi seama de ne- 
socotința sa, care l-a lovit tocmai pe bunul său pă- 
rinte—după ce a cerut în genunchi ertare acestuia— 
a făcut legământ că va trebui să 
ia dela Dariu suma care i se cu- 
vine tatălui său. 

* ig * 

N'a trecut mult dupã aceasta 
şi iatã cã se anuntã în oraş vi- 
zita unui mare demnitar al sta- 
tului, care venea în inspectie sã 
vadă cum merg lucrurile în a- 
ceastă regiune. Zanio a alergat 
imediat la Dariu. 

— Eşti cel mai bogat om din 
oraş. Trebue negreşit să-l inviți 
pe marele oaspete în casa ta, — 
i-a spus fiul fostului său tovarăş. 

— Doamne fereşte — răspunse Dariu. Dar asta va 
costa o avere. Şi eu, sărmanul de mine, n'am de unde 
da. 

— N'avea nici o teamă. Ingrijesc eu! 

Și Zanio alergă pe la toți negustorii, comandând 
în vederea sărbătoririi ce avea să se dea în casa lui 
Dariu demnitarului statului, o sumedenie de lucruri. 

— Şi plata? — întrebau negustorii. 

— Plata o va face Dariu! — răspundea Zanio. 

— Bine atunci să punem prețuri cât mai mari, că 
are el de unde plăti, — spuneau toți în cor. 

— Desigur, vă cer chiar aceasta, 
dar surplusul îl veti trimite ta- 
tălui meu, care ştiţi cum a sără- 
cit după urma acestui om necins- 
tit. 

— Bravo, făcură toți negustorii. 
Aşa se va întâmpla ! 

Când văzu nota ce avea de plă- 
tit, Dariu fu apucat de friguri 
şi manie. N'avea însă încotro. Vi- 
zita oaspetului se apropia şi îi 
era frică ca nu cumva, el neplă- 
tind conturile negustorii să-l pă- 
rască demnitarului. Şi avarul a 
plătit cu aur mult socotelile în- 
cărcate ale furnizorilor. O bună 


parte din bani au fost dați astfel — aşa cum a fost 
înțelegerea — lui Samur, cel ce fusese furat până la 
sărăcire de tovarăşul său. 


* 
* * 


Dar legământul lui Zanio de a 
face ca averea furată tatălui său 
să se întoarcă unde trebuia n’a 
luat sfârşit cu suma intrată de 
pe urma conturilor încărcate, plă- 
tite de Dariu. Fiind băiat deştept 
şi ştiind din cărți că avarii îşi 
controlează în fiecare zi comorile, 
pentru a vedea dacă sunt neatinse, 
sau pentru a mai adăuga la ele, 
Zanio sa apucat să-l urmărească 
pe cel ce-i sărăcise părintele. Im- 
preună cu un servitor, — sin- 
gurul care mai rămăsese în casa 
lui Samur după ce acesta nu mai 
avea averea dinainte, — Zanio 
şi-a făcut o ascunzătoare într'un 
tufiş, în apropierea casei lui Da- 
riu. Acesta, ca să arate că n'are 
nimic de ascuns, n'avea perdele 
la fereastră, aşa că cei doi urmă- 
ritori puteau vedea foarte bine 
toate mişcările sgârcitului necins- 
tit. Inăuntru însă ei n'a putut 
observa nimic suspect. Avarul 
ştiuse foarte bine să-şi ia toate 
măsurile. 

Intr'o zi călduroasă, Zanio n'a 
mai putut suporta toropeala. 

— Eu mă duc acasă să mă ră- 
coresc puțin — spuse Zanio. Ră- 
mâi numai tu! — Se adresă el ser- 
vitorului. 

— Nu mă voi mişca de aici, 
stăpâne până nu-mi veti da poruncă. 

Și Zanio plecă acasă. Cam după trecere de o oră, 
când era gata să ațipească moleşit şi el de căldură, 
servitorul observă în fața casei avarului, într'un pom, 
o maimuță care tot scormonea — o cracă groasă. Fă- 
cuse maimuța un fel de capac în acea cracă şi mereu 


— Să ştii, că în gaură trebue să fie nişte nuci — 
gândi servitorul. Ce-ar fi să mănânc şi eu din ele? 

Şi dintr'o săritură se agăță de cracă, svărli, cu un 
pumn, din pom, maimuța, şi luă la o parte capacul. 
Dinăuntru servitorul trase un sac, apoi altul şi imediat 
şi pe al treilea. Fără să-şi dea seama ce era în saci, 
servitorul porni să predea lui Za- 
nio. Acesta îşi dădu imediat seama 
că se află în fața a trei grămezi 
mari de aur. 

— Aha, uite averea sărmanului 
meu tată! — făcu Zanio — şi voi 
să se repeadă ca să deschidă sacii. 
In acelaşi moment însă îşi aduse 
aminte de jurământul făcut de 
tatăl său lui Dariu de a nu-i lua 
banii din mână, dacă l-ar întâlni 
cu ei. 

— De unde ai luat sacii? — în- 
trebă Zanio pe servitor. 

— Dintr'o gaură, făcută într'un 
copac! 

— Juri că n'ai atacat pe sgâr- 
cit, smulgându-i sacii din mână? 

— Jur! — făcu--dealtfel foarte 
surprins de aceste întrebări — 
servitorul. 

Atunci, gândi Zanio, nu mai e 
nici un pericol. Tata na călcat 
jurământul. Şi se repezi în odaia 
în care locuia prea bunul Samur, 
punându-i la picioare cei trei saci 
cu aur. 

Avarul Dariu nu s'a plâns de 
pierdere pe nicăieri. Poate, pen- 
trucă nici nu ştia de ea, întrucât 
maimuța dresată era aceea care 
umbla, în locul lui, la comoară 
poate că i-a fost ruşine să recla- 
me o avere pe care o furase cu 
câţiva ani înainte. Samur cu fiul său Zanio!şi întreaga 


familie au plecat din acel oraş şi stau departe într'o 
altă țară ca să-l uite pe omul necinstit care-l sărăcise 
şi să trăiască acum fericiți. 


îl scotea şi îl punea la loc. 


ANDREI BRÂNDUȘ 


CUM SE SARE IN APĂ 


Un cititor care iscăleşte scrisoarea 
sa, Niculiţă, ne scrie că a urmat 


povețele pe care noi le-am dat în 
„Dimineaţa Copiilor“ şi a învățat la 
„Lido“ să înnoate. Profesorul Focşa 


care se ocupă de lecţiile cititorilor 
noştri ne-a spus că într'adevăr, Ni- 
culiță a învățat singurel să plutească. 

Cititorul nostru se plânge că nu 
ştie să sară în apă şi ne roagă să 
publicăm câteva sfaturi. 

Inainte de a scrie cum se înnoată 
pe spate, vom povățui cititorii cum 
să sară în apă, cu capul înainte. 

Pentru a înlesni prima săritură 
care să nu fie pe burtă căci ustură, 
sfătuim elevul să se aşeze cu ge- 
nunchii pe marginea bazinului, să 
bage capul bine între mâini, aşa cum 
ar face un arab când se roagă lui 
Allah şi apoi să-şi dea drumul cu 
capul în jos, în apă. Se va face să- 
ritura la o apă de doi metri adân- 
cime. 

Al doilea exercițiu este din pi- 
cioare. Se va rămâne la marginea 
bazinului cu capul în jos, cu braţele 
întinse, aşa cum arată figura noastră 
şi se va repeta aruncarea. 

Căderea în apă va fi corectă, fără 


+ 


usturături iar ieşirea din apă e plã- 
cutã şi rapidă. 


Se va repeta exercițiul de pe 


trambulină. 
G. FAUR 


DIMINEAŢA et Sa 


COPIILOR 


„i MA 
` û* 4 1 4 
~~ Sehi 
r arene *-" 


i 


An Ca 


POVEST 


U şi cu toți copilaşii noş- 
tri din casă, avem obi- 
ceiul de ascultăm, lângă 
aparatul de radio, toate 
poveştile care se închi- 
puesc, anume pentru cei 


micuți. 


* 
* * 

In după amiaza aceea, Dorel, 
Viorica, Nelu, Costel şi eu şedeam 
lângă aparat şi aşteptam să por- 
nească „Ora copiilor“. 

N’a întârziat prea mult — şi — am 
auzit — coborînd din cutia de radio, 
sunete de clopoțele. După ce clin- 
chetul acela s'a stins, s'a desluşit 
tare apropiat — glasul domnişoarei 
Crainice, care ne-a vestit că o mână 
de şcolãrite au să însufleteascã, cu 
glasurile şi cãnturile lor, o 'poveste 
anume pentru copilaşi: BASM CU 
COPII. 

Apoi, domnişoara Crainică s'a în- 
depărtat şi noi am aşteptat un pic. 

Aproape numaidecât, s'a început 
un cântec ca un ciripit. Era un 
cântecel asemenea celor care s'aud 
când întorci cheița unui ceas cu 
cântec. A urmat o strigare, spusă 
de mai multe ori: Cu-cu, cu-cu, 
cu-cu, cu-cu, cu-cu ! 

Ne-am închipuit că e glasul unui 
cuc, dintr'un ceas cu cuc! Chiar 
aşa era ! Căci auziam şi tic-tac-ul 
maşinariei. 

Vezi însă că, tot glăsciorul cucului 
a prins a vorbi, aşa cum glăsuim noi, 
de puteam şi noi înțelege ce anume 
spunea. 

„Nu se mişcă nimeni încă, în o- 
dăiță ! — zicea cuculețul vorbitor. — 
Și cu toate astea, lumina a năpădit 
dé mult afară... Copilaşii dorm duşi 
în pătuceanurile lor... Moş- Ene nu 
şi-a risipit boarea de somn... !“. 

A tăcut un timp domnişorul Cuc. 

— „Dorm tare frumos, micuţii !— 
a început el iar să sporovăiască. — 
Şi Mioara. — Şi Lizuca. Şi Puişor 
cel cu zulufii cum e aurul“. 

„Azi noapte, dau eu uşița la o 
parte ca să vestesc miezul nopții— 
şi ce să văd? Un îngeraş de lumi- 
nă ! Se apropiase de pătucuri şi se 
ruga pentru liniştea copiilor. 

„Apoi, a chemat pe Prinţişorul 
Vis — şi l'a poftit să -arate — în 
somn — puişorilor, chipuri frumoase 
şi locuri nemaiînchipuite, de pe alte 
tărîmuri |!“ 

„Ei, dar să intru eu iar, în căsuţa 
mea, lângă maşinăria ceasului. Am 
să vestesc, mai apoi, orele...!“. 

Și-a făcut precum a spus — Cucu- 
let. Am auzit cum s'a închis uşita 
după dumnealui. Ceasul s'a auzit, 
mereu, doar aşa : tic-tac, tic-tac! 


DIMINEAȚA ~Ç 
$ 


Zan e 


Dia azi titi zaen z i 


B ASM 


4 


Intr'un timp, am desluşitun cân- 
tec tare-tare frumos, cântat de o 
mulțime de glasuri, ca de copilaşi... 
Iar când s'a pierdut cântul, s'a au- 
zit iarăş, glăsciorul — ca un clopo- 
țel, al Cucului vorbitor : 

— „lată, îngeraşii păzitori — cari 
au veghiat lângă creştetul puişorilor 
noştri, îşi iau sborul. Au cântat, 
uşor — şi minunat !... 

„Acum pot ieşi iarăş — să vestesc 
orele ts 

Şi cuculețul a strigat de şase ori, 
la rînd : Cu-cu !... Credeţi însă c'a 
tăcut şi s'a dus — în căscioara cea- 


Mihăiţă 


sului, la el? De unde !... 
iar gura, pe dinainte : 

— Ei, strigi tu, Cuculeţ — aşa, 
fără de nici un rost — şi nu te-aude 
nimeni ! Nici copilaşii din pătucuri, 
nici domnițele păpuşi ! Ce să mai 
spun de Vasilache, mâncăciosul, de 
colo ! Doarme pe covoraş, auziti ! 
Şi Cocoşelul de hârtie, Doamne, a 
uitat să mai vestească sosirea dimi- 
neții. Ce-or fi pățit, oare ?-- Tii !-- 
asta-i bună ! — Şi soldatul cel de 
plumb — doarme încă aşa, cu puş- 
cuța 'n mâini! 

D'apoi cățeluşul de pâslă ! — Toţi 
cu toții dorm! 

De Ursuleț, nici nu mai vorbim! 
Cine ştie pe unde sforâe! ? Cu-cu!— 
nu vă treziți ? — 

Cu-cu ! — Aşa? Lasă că vă tre- 
zesc eu! Hopa-şa'| Incă o săritură! 
Top ! Hop! Hop! Cu-cu! Cu-cu! 

— Cucurigu-u ! — Dar ce s'a 'n- 
tâmplat, măi Cuculeţ ? — sare cu 
glasul cam răguşit Cocoşul. Şi noi 
îl auzim cum grăeşte pe înțelesul 
nostru. Nu e minunat? 

— Ai dormit ca un butuc! — 
Asta s'a 'ntâmplat ! — îi răspunde 
glasul Cucului, 


L'a luat 


COPIILOR 


i 
iai — N S 
puss 


C U COPII 


E AUZITĂ LA RADIO 


— Ham! Ham! — intră în vorbă, 
socot eu, — şi Câinele. 

— Sst ! Nu lătra, că nu-i nimeni! 
Doar eu : Cucul ! 

— Cine-i, stăi ! că trag !-- sare 
şi soldatul cel de plumb ! 

— Ai adormit în post, ostaş ! 
uşor ! uşor ! — Ei, domnule Vasi- 
lache ! — Cu-cu ! — m'auzi ? 

— Ã-ã ! — face în somn 
glăsciorul lui Vasilache. 

— Scoală, domnule Vasilache, că 
s'a făcut ziuă ! — 

— Şi dacă s'a făcut ziuă, trebue 
să strigi aşa tare... mi-ai spart ure- 
chiuşele ! 

— Haideţi, păpuşilor, jos din pă- 
tucuri ! — tipã mai încolo Cuculeț. 
Şi saude vorba tuturora, o larmă 
grozavă... Sar fără de veste, buf ! 

— Văleu! Vãleu !-- Am murit !... 
strigă un glas cam rãguşit. 

— Dar unde te-ai urcat, Ursache, 
de-ai căzut aşa de zdravăn ? — vrea 
să ştie Cucul. 

— Tocmai pe masă, sus ! — răs- 
punde Ursulețul că el era cu pozna. 

— Aşa ? Şi de ce, mă rog ? Ai vă- 
zut, cumva, ceva pe masă? 

— Nu, adică, da... nişte prăjituri... 

— Aşa ? Acuma ştiu. Şi-ai ador- 
mit pe lângă farfurioară, aşa-i ? 

— Da ! spune Ursuleţ, cu jumă- 
tate gură. 

— Vrea să zică, ai stat de-ai păzit 
dulciurile. Nu-i aşa ? — Sigur ! Ei, 
află — domnule Ursuleţ că le-a luat 
cineva, că nu mai sunt acolo, pe 
farfurioară. Ştii ? ` 

— Ştiu! — şopteşte Ursulet, de 
mai-mai nu i se mai aude glăsciorul.— 
Da'să nu spui la nimeni... că le-am 
mâncat eu ! 

— Bine, bine... Ce facem acuma, 
că nu s'au trezit copilaşii, încă ? 

— Eu zic să punem pe soldatul 
de plumb ca să tragă cu puşcuta ! 

— Tii, Ursulețule, tare eşti mata- 
le năstruşnic, n'am ce spune. 

— Şi eu zic să punem cocoşelul 
de hârtie să cânte : cucurigu, lângă 
pernutã ! — spune un glas de fetiță. 

— Nu se poate, domnişoară păpu- 
şicã Fifi ! — Nu se poate! Vreţi 
să-i speriem ! . 

— War fi mai frumos să-i trezim— 
cu un cântec minunat? — Spune 
alt glas de fetiță. 

— Iată, aşa e bine 1! Păpuşica Lili 
s'a gândit bine de tot! Aşa să facem! 

Curînd de tot s'a auzit un cânt 
tare frumos pentru copilaşi, pe care-l 
porniseră glăscioarele păpuşilor. La 
urmă, Cuculeț a țipat: 

— Cu-cu ! Cu-cu! 

Şi unde nu mi s'a pornit alt glăs- 
cior, ca de băețel tare supărat: 

— Dumneata eşti cel cu larma, 


încă, 


Domnul Cuculet din ceas 


domnule Cuc ? ai ieşit din cutia cea- 
sului şi mi te-ai apucat să sburzi a 
Şi pe deasupra, mai faci şi gălăgie! 
Lasă, că pun eu mâna pe tine... ! 

— Am vrut să vă trezim şi am cân- 

tat... —a îngăimat deabia, Cuculeţul. 

Wa Ii arât eu dumitale să mai 
cânți în zori de ziuă ! Poftim repe- 
de’n cutie! Ab 

— Nu mai fac, Puişor ! 

— In cutie, am zis ! — Repede ! 
Aşa... 

Şi s'a auzit cum s'a'nchis uşita 
ceasului iar băețelul Puişor a glăsuit: 

— Şi acum, am să opresc ceasul, 
ca să nu mai ieşi de-acolo, cântă- 
rețule! 

— N'am vrut să te supăr, Puişor! 
— a prins să plângă Cuculeţ, din 
ceas. 

„— Nu vreau să ştiu nimic! — i-a 
tâiat-o scurt, Puişor. Apoi a strigat 
la surioarele lui: 

— Lizuca! Mioara! — Hai scula- 
ti-vã... 

: S'au trezit pe dată, copilițele — 
s'au dus să se spele, apoi au pornit 
să mănânce lăpticul, în sufragerie. 


Cât au lipsit ei, păpuşile şi cele- 


lalte jucării s'au strâns pe lângă ceas 
Şi-au prins a râde pe seama lui Cu- 
culet, cel pedepsit: 

— Ei, Cucule! — Cum o mai duci, 
acum? — S'a oprit maşinăria ceasu- 
lui. Uşiţa e încuiată...! — i-a țipat 
Vasilache. - 

— Deschide puțin, Vasilache! s'a 
rugat Cuculeţ. 

Iacă, nu se poate! 

— Cel puţin, porneşte “ceasor- 
nicul ! i 

— Ei, şi la urma urmelor, ce vrei 


să fii slobod, mai stai închis şi a- - 


colo! că mi-ai împuiat urechile cu 
„cucul“ tău! i 


Tocmai atunci au intrat copiii — ` 


dela masă. Puişor a zărit păpuşile 
dând târcoale ceasului şi-a zis: 


EVER PPP II ` 7 WE ÛY 


3 7 bi 
^an A gz A ha d 


` 


Și-au râs toți cei de față de Cu- 
culețul din ceas. Lizuca a zărit — în 


clipa aceea, la poartă un băețel. Cât. 


Puişor de mare şi cu căciuliță. Aş- 
tepta la poartă, în frigul toamnei 
cețoase. Pe loc, copiii au hotărât 
să-l poftească în casă, la ei. Şi n'a 
trecut mult iar vorba s'a prefăcut 
în faptă. 

Băeţelul a pătruns în odaia copii- 
lor, sfios, dar bucuros c'a întâlnit 
tot copii. 

— Bună dimineața! —a spus el, 
cu glas limpede. 

I-au răspuns cu toți asemenea iar 
Puişor le-a spus numele surorilor 
sale. 

— Pe mine mă chiamă Mihăiţă! 
— a adăogat băețelul, cu ochii lumi- 
noşi şi albaştri cum e floarea de 
inişor. e 

L'au poftit sã stea şi l'au între- 
bat ce aştepta la poartă. 

— Vream să intru, să mă rog de 
Domnul mare. 

— De tăticul? — a zis Puişor. 

— Aşa-l chiamă? 

— Da. Aşa-i spunem noi! 
vrei să-l rogi? 

— Ca să stau la voi! 

— Şi dece vrei să stai la noi? 

— Nu vreți să stau... Eu vin dela 
drum, de departe. 

— Depe tărâmul celălalt? — a în- 
trebat Lizuca. 

— Nu ştiu... Acolo, eram numai cu 
moşu pădurarul, în coliba din pădure. 

— Şi de ce-ai plecat? 


Şi ce 


Ascultam cu copiii, lângă aparatul de radio... 


a me aa ei 
pe X 


— Şade bine unde şade domnul Cuc! 


Ja 3 EE pe 
— Moşul nu s'a mai întors... Şi-am 
plecat. | 

— Cu Scufiţa-roşie nu te-ai în- 
tâlnit? -- a întrebat tot Lizuca. Ea 
moare după poveşti. 

— Nu! Am venit la oraş. 

— Dar măicuţța ta nu te-a oprit? 

— N'am văzut-o, în pădure... şi 
nici înainte, dar înainte nu mai ştiu. 

— Trebue să vorbim cu tăticul! 
a hotărât, Puişor, cel mai înțelept. 
Are să vină numai decât. 

— Era frumos în pădure, Mihăiţă? 
a zis iar Lizuca. 

— Tare frumos! Copacii sunt 
înalți şi trupeşi, ca o ceată de uriaşi... 
Şi deasupra frunzişul verde — şi mai 
pe de-asupra, cerul limpede... 

— Şi mai pe de-asupra. 

— Unul Dumnezeu cu arhan- 
ghelii şi îngerii! A prins a le isto- 
risi Mihăiţă minunile şi frumusețile 
pădurii. In toiul povestirii, iată, a 
venit şi tăticul copilaşilor: 

— Pe cât văd eu, tăticul mai are 
un băețaş. Cine ni l'a adus încoace? 

— Eu lam adus, tăticule! — s'a 
mândrit Puişor. 

— Aşa? — Tare bine! — Şi tăti- 
cul a aflat numele băețelului din 
pădure şi toată povestea lui. A vă- 
zut el bine că are în fața lui un fe- 
cioraş răsărit, isteț la minte şi tare 
vioiu. Apoi, a hotărât — pe loc, ca 
Mihăiță să înceapă a ucenici la el, 
la uzina de automobile. Şi — aşa — 


"socotim că s'a şi întâmplat. 


Copiii Pau poftit pe Mihăiţă să 
(Continuare în pag. 14) 


` 


DIMINEAŢA randî ^ * 


e 


E KM 


COPIILOR 


NĂZDRĂVÂNIILE 
BICA 


LEAGĂNUL .Š 


Băieţaşul ăsta-i Bică, Astăzi îi trăzni aşa, A legat frânghia sus, 
Năzdrăvan şi fără frică. Ca în leagăn să se dea. Jos o scândură a pus. 


Iată însă, Aurel, Ba mai vine şi Mitică Şi cu toţii tare-ar vrea, 
Vrea ca să se dea şi el. Insoţit de grasul Tică, Ca'n leagăn să se dea. 


Mai sosi şi Vintilică, Şi la pom făcură coadă, Iată însă o scânteie! 
Alt prieten al lui Bică, Şi s'au luat cu toți la sfadă. Bică are o idee! 


El din casă ne'ntârziat, Să te tii ce mai ocară, Dar partida: câştigată, 
Canapeaua lor a luat, Când va vedea mama totul, Se dau huta toţi deodată. 
Şi băeţii acum o cară! Bică, face pe netotul! 


DIMINEAȚA = 
ùe COPIILOR 


FIICA BANDI 


Hasein reveni la Maza, unde avea 
câțiva prieteni. Ei au format o ban- 
dã, au prãdat casele celor cari s'au 
dovedit răi şi s'au refugiat în munți. 


Zamon avea un fiu, anum Djian, 
care era un om bun şi înțelegător. 
Intr'un rând, Zamon voind să ia o 
măsură prea aspră, fiul său s'a opus. 


în când să-şi vadă copila şi-i aducea 

daruri preţioase. Iar ea credea că 

tatăl ei este un bogat neguțător. 
Djian întră într'o zi în curtea Za- 


a cutreerat tara, prădând mai 


Hasein a dat bani Zahinei şi şi-a 


urmat prietenii. 


Vreme de cincisprezece ani banda 
ales 


Drept pedeapsă a fost închis în pa- 
latul din Maza, care fusese construit 
pe locul casei lui Hasein. Intr'o zi, 
Djian văzu pe o tânără şi frumoasă 


hinei cerând o cană cu apă. Azulia 
se îndrăgosti de tânărul frumos, care 
spunea că este fiul unui ofițer dela 
palat. După scurtă vreme s'au ho- 


Intre timp, Hasein. ca să se rëz- 
bune pe Zamon, a dat ordin oame- 
nilor săi să-l răpească pe tânăr. 
Aceştia l-au urmărit în timpul unei 


PI ea ^. í fr 


grav 


a 
LE PPP 


plimbări şi când Dijian a părăsit 
casa Zahimei, s'au năpustit asupra 
lui. Unul dintre bandiți a căzut 
lovit cu paloşul, dar cei- 


palatele tiranului Zamon, care de- 
venise de e cruzime înspăimântătoare, 
Pe sărmani îi apăra însă Hasein şi 
le dădea ajutoare. 


fată de care se îndrăgosti. Fata a- 
ceasta nu era alta decât Azulia fiica 
lui Hasein, pe care o creştea bă- 
trâna Zahina. Hasein venea din când 


tărât să se căsătorească. Când Azu- 
lia a spus tatălui ei care-i este do- 
rința, acesta a cerut să-l cunoască 
pe viitorul mire. 


pe prinț şi 


lalți trei l-au legat 
l-au răpit. 


(Continuare în numărul viitor) 


DIMINEAŢA Pa Gaa 
>= 


+ 


COPIILOR 


A, 

i 

$ 

Êê... 

Ê ak 


ee i. 


Raw $- çi ZA dizanê raicu E Zi 


„-.-.-c-.-c-.-. 


®% -4 --@3-0-4 -@-@- 


LEGENO ^ N U F E R lI L O R 


Intr'o ţară depărtată trăiau odată 
un împărat şi o împărăteasă. 

Țara lor era frumoasă şi bogată 
de n'avea pereche. Ape cristaline 
brăzdau holdele cu spice de aur şi 
codrii nepătrunşi. Cerul era mereu 
senin, văzduhul îmbălsămat de par- 
fumul florilor şi înveselit de cân- 
tecele păsărelelor. 

In țară era linişte şi mulțumire. 

Avea împăratul acela o copilă gin- 
gaşă şi frumoasă, ca o zână. 

Se numea Christina. 

Obrazu-i alb ca neaua era îmbu- 
jorat ca bobocii trandafirilor. Ochii 
îi scânteiau de vioiciune şi înțelep- 
ciune. Iar guriţa: o cireaşă runfenă 


şi cârnoasă. Bucle de aur se răsfi- 
rau de pe căpşorul micuţ. 

Ca un fluturaş se juca Christina 
prin grădină şi vocea-i cristalină 
înveselea pe oricine. 

Impăratul şi împărăteasa erau so- 
cotiți ca cei mai fericiţi oameni din 
lume şi cu toate acestea erau trişti. 
Un gând îi chinuia. La naşterea 
prințesei una din ursitoare, ursi ca 
la vârsta de cincisprezece ani să i 
se întâmple o nenorocire. 

De ce creştea prinţesa, poporul se 
bucura văzând-o cât e de frumoasă 
şi isteață. Dar părinții erau din ce 
în ce mai trişti. 

Când fu să împlinească cincispre- 
zece ani, împăratul şi împărăteasa o 
duseră într'o odaie, unde rămâneau 
numai ei şi care era păzită de gar- 
da palatului. 

Era pe înserate. Deodată fetița 
îşi strânse cu putere părinții, în brațe 
şi strigă: mamă şi tată. Apoi gura 
i se închise şi numai putu scoate 
un cuvânt. 

Christina era mută. 

Plânseră împăratul şi împărăteasa, 
plânse poporul şi se rugară Domnu- 
lui să redea graiul copilei. 

Lui Dumnezeu i se făcu milă de 
ei şi într'o noapte dădu împăratului 
un vis, spunându-i că numai de va 


DIMINEAȚA . = 


ajunge ceva de pe tărâmul lor la 
vrăjitorul Cin-tin-Ring fata îşi va 
căpăta graiul. 

Degeaba trimise împăratul pe 
cei mai buni cavaleri ai săi, care se 
ducea nu se mai întorcea. 

In jurul casei vrăjitorului era o 
apă numită Nufăr în care cine intra 
era înghițit de valuri. 

Intr'o zi prințesa stătea pe ma- 
lul unei ape şi plângea. Lacrimele-i 
picărau în apă şi minune!... când 
ajungeau pe fața apei se prefăceau 
în flori albe, asemănătoare unor 
gingaşe potire“ plutitoare. 


asta A E e Da E e e ca 


Şi apa le duse tot mai departe, 
până la coliba vrăjitorului. 
Când acesta le văzu, vraja ursi- 


“toarei pe dată se deslegă din po- 


runca lui Dumnezeu, căci aşa ursise 
zâna cea bună şi Christina căpătă 
glas. 

Bucuria la curte era fără margini. 
Serbările se ţineau lanţ. Iar florile 
făcute de Dumnezeu din lacrimile 
prinţesei fură numite nuferi fiindcă 
au ajuns pe apa vrăjită. 

De atunci nuferii plutesc pe bălți 
şi în potirul lor se strâng lacrimele 
de rouă ale dimineţii. BIANCA S. 


CEARTA 


Soţia licuriciului Scânteie, doam- 
na Luminiţa, se întoarce dela o prie- 
tenă. Merge atât de adâncită în gân- 
duri, încât se izbeşte fără veste de 
un mărăcine. Acesta se clatină ursuz. 

„Ce, nu mai vezi, cucoană“ zise el 
mânios. 

„In altă parte nu poţi să treci, 
decât pe crengile mele?“ 

Dar Luminiţa şi-a rupt rochia 
într'un spin şi e foc. 

„Cum mai ai îndrăzneala să vor- 
beşti?“ zise ea... Când stai aşa în 
drumul licuriciului, tot tu mai ai 
nas? Ia vezi, că mă reped acuş la tine“. 

Mărăcinele îşi resfiră tepii. 

„Pofteşte numai“, zise el rânjind. 

Atunci, Luminița fu atât de su- 
părată încât nici nu mai răspunse, 
ci merse drept la judecătorul pădu- 
rii, bondarul Măgură, ca să se plân- 
gă. Măgură primi plângerea şi tri- 
mise un țânțar să-l cheme pe mără- 
cine la judecată. 

Acesta, neputând veni, trimise o 
rudă de-a lui, un ciulin. 

Toate gâzele pădurii erau strânse 
pe locul viran de sub ciuperca ve- 
ninoasă. Erau acolo gărgărițe cu 
sarturi în pătrăţele, lăcuste cu fla- 
neluțe verzi, ochiul boului cu haine 
cărămizii şi nasturi negri, însfârşit, 
nici-o gâză nu lipsea. Chiar albina 
şi furnica îşi lăsaseră gospodăriile 
şi veniseră cu cele mai bune haine. 

Domnul judecător Măgură deschi- 
se adunarea şi începu să vorbească, 
arătând care e vina fiecărui împri- 
ciniat şi sfătuindu-i totuşi să se 
împace. Doamna Luminiţa nici nu vru 
să audă de aşa ceva. Ciulinul, la fel. 

După ce vorbiră fiecare, Măgură 
se gândi puțin şi zise: 

— „După mine, treaba e prea în- 
curcată. Rog onorata adunare să-şi 
dea părerea.“ 

Atunci se ridică un sgomot gro- 
zav. Fiecare gâză tipa cât „putea 


+ _ COPIILOR 


pentru sau împotriva fiecărui îm- 
pricinat. Până şi albina, uitase că o 
aşteaptă acasă doi saci cu suc de 
flori, sau poate că tocmai din pri- 
cina asta, tipa aşa împotriva mără- 
cinelui. Căci îşi aducea aminte cum 
odată spinii lui îi sfâşiaseră un să- 
culețe şi tot sucul se risipise pe 
jos. Dar chiar lângă ea, o libelulă 
tipa contra Luminiţei. Pasă-mi-te, 
era o ură veche între ele, căci odată 
Luminiţa nu răspunsese la binețele 
libelulei. Ochiul-boului îşi astupase 
urechile, căutând să iasă din învăl- 
măşeală şi mereu era împins înapoi. 

Odată i s'au rupt chiar doi nasturi. 

Lăcusta încerca să ia cuvântul. 
Incepuse de câteva ori. Onorată a- 
dunare dar mereu era îmbrâncită şi 
silită să tacă. Măgură era disperat. 
Incerca în zadar să facă linişte, 
clopoțelul lui nici nu se auzea în 
sgomotul acela. Dar spre norocul 


lui tocmai când discuțiile erau mai ` 


înfierbântate, începu să cadă o ploa- 
ie răcoritoare. Ude leoarcă şi scu- 
turându-se mereu, gâzele se repeziră 
spre case, fără a conteni cu certurile. 
Doamna Luminiţa locuia departe şi 
fu silită să întrebuințeze umbrela (o 


frunză de măceş) pentru a nu fi udată. - 


Din seara aceea, două tabere vrăj- 


maşe s'au format în pădure. Gărgă- 


rițele nu mai vorbesc cu albinele, 
iar libelulele nici nu se mai uită 
la bondari. 


` ELVIRA CALAN. 


Moneta falsă 
— Domnule moneta asta nu e 
bună! 


— Nici mâncarea care mi-ai ser- 
vit-o nu era bună! í 


`» 


„ CANTECUL i 
Fa pPiTüq E La n ÎL fı ır. 


Cântec de Elisa Țilenschi 


Pes-te-un mun-te 


hop! 


Şap-te poş-te, hop, hop, hop!  Și'n-că şap-te, hop! 


La, la, la, la, la, la, la, la, la,-la, la, la, la, la, la! 


Şap- te poş-te, hop, hop, hop! Şi'n-că şap-te, hop! 


ş = N 


VAZ 


DIMINEATA È ¬ 
ZH DEE 


O cititoare 


INVĂŢAŢI GRATUIT INNOTUL 


In urma unei înțelegeri între re- 
vista noastră și bazinul cu valuri 
LIDO, cititorii noştri pot învăța 
gratuit înnotul, cu profesorul auto- 
rizat D. Mihail Focșa. 

incepând de astăzi, cititorii noștri 
se pot prezenta la profesorul Focșa, 
în fiecare dimineață între orele 
10—13 și vor intra în cursul gratuit 
al DIMINEȚII COPIILOR, prezentând 
bonul de mai jos. 


DIMINEATA COPIILOR 


CURSUL GRATUIT DE INNOT 


BON Nr. 3 


COPIILO 


UN ROMAN DE AVENTURI 


Căpitanul rămase o clipă tăcut, când auzi propune- 
rea băeților de a lumina tabăra, cu ajutorul acumula- 
torilor scoşi din avion. 

— Să iluminăm tabăra? Pe semne că aţi înnebunit— 
spuse Allan. 

— Dece ar fi rău ? Desigur că toate făpturile aces- 
tea diavoleşti se vor inspăimânta de lumină şi nu vor 
îndrăzni să se apropie de noi... 

— Inţelegeţi, băeți, bateriile şi acumulatorii aceştia 
sunt lucrurile cele mai prețioase pentru noi. Ne-am 
străduit vreme de patru zile să punem în funcțiune 
motoarele hidroavionului, dupăcum ştiţi, strădaniile 
noastre au fost zadarnice. Nu mai avem de făcut 
altceva decât să construim postul de radiotelegrafie. 

Băeții ascultau cu atenţie încordată. Urmăriseră în- 
tr'adevăr sforțările făcute de Allan şi Jarock, spre a 
pune din nou în funcțiune motoarele, dar nu-şi dă- 
duseră seama de gravitatea situației. Acum sperau să 
poată transmite, la mari distanţe, strigătul lor de a- 
jutor, prin mijlocirea postului de radio-telegrafie. 

— Bravo ! — strigă Sandy, care era totdeauna mai 


entuziast . — Cu siguranță că peste câteva zile, gol- 
ful insulei noastre va fi plin de vapoare venite să ne 
ajute. 


— Nu sunt chiar atât de sigur — îi răspunse Tom.— 
Ce putere pot avea aceste două baterii ? 75 de volți? 
Undele nu vor străbate decât cel mult zece mile. 

— Poate chiar 15 — spuse căpitanul. 

— Intr'adevăr, nu este prea mult — se amestecă 
şi Jarock în discuție — s'ar putea însă întâmpla ca 
vreun vapor să intercepteze semnalele noastre şi să 
ne vie în ajutor. 

— De bună seamă că nu trebue să ne descurajăm. 
Trebue să ne unim forțele, spre a învinge totul. In 
orice caz, fiindcă nu mai avem provizii, ar fi bine 
ca Tom şi Sandy să încerce mâine să pescuiască ceva 
sau să vâneze vreun animal sălbatec. Nu vă depărtați 
însă prea mult, de tabără. Şi 
de îndată ce veti auzi un du- 
blu foc de armă, fugiți repede 
înapoi... Va fi semnalul că s'a 
ivit o navă la orizont. Şi dacă 
la reîntoarcerea voastră, postul 
de radio nu va fi pus la punct, 
faceți un rug de frunze şi ra- 
muri. Suntem înţeleşi ? 

— Frunze verzi şi ramuri 
verzi ? Nu înțeleg — întrerup- 
se Tom. 

— De bună seamă, aveti ne- 
voie de un rug care să scoată 
fum şi nu flăcări. Coloana de 
fum ar putea fi văzută dela o 
distanță de două ori mai mare. 
Și acum, să ne culcăm. Eu voi 
fi primul care stau de pază. 
Dacă sgomotele şi urletele de 
astă noapte vor fi mai puter- 
nice sau dacă se va ivi vreun 
pericol... vă voi trezi. 

— In orice caz, să aveți la 
îndemână armele încărcate. Nu 
trebue să prăpădim însă car- 
tuşele, nu ştim ce se poate în- 
tâmpla. 


DIMINEAŢA 


+ COPIILOR 


PENTRU TINERET 


— Am înţeles, căpitane. Noapte bună! 

— Noapte bună şi visuri plăcute! 

Cei trei naufragiați au adormit de îndată, în pofida 
foamei care le rodea măruntaele. Tom şi Jarock au 
visat că se află în fața unei mese încărcate cu toate 
bunătățile, pe care le aduseseră nişte exploratori ce 
au eşit din centrul insulei. Sandy se visă însă la el 
acasă şi i se păru că aude glasul mamei sale. 

Căpitanul, care spusese că nu va sta de pază decât 
în primele ore ale nopţii, rămase nemişcat, cu cara- 
bina pe genunchi, vreme de ore îndelungate, privind 
luminile fosforescente, care străluceau din junglă 
peste apele lagunei. A stat în felul acesta până după 
miezul nopţii, când, la un moment dat, simţi un fior 
rece prin spate. Auzul său ascuțit prinsese nişte su- 
nete, care nu făceau decât să-i adeverească grozava 
bănuială, care-l chinuia de zile întregi. Din întune- 
cimea nopții, venind ca din depărtări extraordinare, 
se auzia sunetul înfundat al unei tobe, îngrozitorul 
tam-tam al canibalilor. 

„Ce soartă îngrozitoare ne mai aşteaptă“, îşi spuse 
căpitanul. „Ce am păcătuit ca să fim aruncați în a- 
cest colț blestemat“. 

Ii vine în minte scheletul pe care-l găsiseră pe 
colină. Se hotărî ca a doua zi în zori să facă din nou 
drumul, ca să cerceteze cu mai mare atenție locul. 

Se ridică în picioare şi începu să măsoare. locul, 
cu paşi grăbiţi. Era hotărît. Va încerca să se puie în 
legătură cu ajutorul micului aparat de radiotelegrafie, 
cu restul lumii, după care va face tot posibilul să-i 
trimită pe bãeti înapoi la Melbourne. El cu Jarock 
vor organiza însă o expediţie în inima insulei, spre 
a desvălui misterul insulei fantomelor. 

După aceea îl trezi pe Jarock, care stătu şi el de 
pază câteva ore, fiind schimbat apoi de Sandy şi în 
cele din urmă de Tom. 

Zorile încununau orizontul, cu gene de foc. 


CAPITOLUL XI. 
CEI DOI VÂNĂTORI 


Dimineața era minunată. Aerul era plin de un par- 
fum plăcut şi de ozon. In lumina razelor soarelui, 
locurile păreau mai puţin îngrozitoare ca în timpul 
nopții, 

— Sculați-vă ! — strigă Tom. — Ia uitaţi ce mi- 
nune este în jurul nostru! 


` 


Sãrirã cu totii în pi- 
cioare, iar Jarock se 


apucă de gospodărie, 
pregătind o cafea. 
— Oh! — exclamă 


Sandy, care era încă a- 
dormit, întinzându-se. 
După câteva minute, 
cei doi bãeti se scăldau 
în apa lagunei, căci 
constataseră că rechinii 
nu îndrăzneau să se a- 
propie prea mult de 
țărm. Dupăce-au mâncat 
câteva bucăți de nucă 
de cocos şi au băut o 
ceşcuță de cafea, Tom 


` 
Û 


şi Sandy s'au pregătit să por- 
nească la vânătoare. Căpitanul 
şi Jarock au rămas în tabără, 
pentru a aranja aparatul de 
telegrafie fără fir. 

Tom şi Sandy erau siguri de 
succesul expediției lor. 

— Vă atrag încăodată aten- 
ţia — le spuse căpitanul — să 
nu vă aventurați prea mult în 
pădure şi să fiți atenți la sem- 


nale. Nici să nu prăpădiți cartuşe prea multe... şi mai 
ales nu vă apropiaţi de colina scheletelor... 


— Fii liniştit, domnule căpitan, îi spuse Sandy, 
punând mâna pe puşcă. La apusul soarelui vom sosi 
aci cu un porc mistreț, aşa ca să avem parte de o 
friptură gustoasă. 

Cei doi tineri au plecat, fără să mai priviască îna- 
poi, fericiți că aveau o misiune atât de însemnată şi 
care le putea scoate în cale aventuri nemai pomenite. 
Tom lăsase însfârşit deoparte proasta sa dispoziţie, 
şi-şi întovărăşia cântând prietenul. După o săptămână 
de zile se aflau din nou numai ei doi singuri, în fața 
soartei. Pentru ei ziua asta era o zi de vacanţă, pri- 
ma zi de libertate absolută. Erau înarmaţi cu o puşcă 
şi un pistol, douăsprezece cartuşe fiecare, două cuțite 
de vânătoare şi toate celelalte instrumente necesare 
explorării unui ținut necunoscut. 

Inainte de a porni, puseseră vreo douăsprezece un- 
dite în apa lagunei, sperând că la reîntoarcere vor 
găsi prinşi cel puțin câțiva peşti. 

Au traversat, cu 
ajutorul plutei, lagu- 
na, în locul unde era 
mai îngustă. După a- 
ceea, au legat fragila 
lor imbarcaţiune, de 
un arbore şi au por- 
nit în interiorul in- 
sulei. 

Vreme de câteva 
ore au cutrecrat lo- 
curile, fără să fi în- 
tâlnit vreun animal 
asupra căruia să poa- 
tă trage. Crengile 
arborilor erau pline 
de păsărele, care nu 
meritau însă să fie 
vânate. 

— Cred că în cele 
din urmă, vom trebui 
să ne mulțumim şi cu 


păsărelele astea. Carnea lor o fi cam grețoasă, dar 
decât să murim de foame... 

— Atenţie... priveşte ! — spuse deodată Sandy, o- 
prindu-se locului şi arătându-i o pasăre mare, cu pene 
de culoare întunecată şi care sbura în direcția junglei. 

— E o lebădă sălbatecă — spuse Tom, roşu de e- 
motie. — O lebădă australiană. 

Duse puşca la ochi şi era gata, gata să tragă, când 
Sandy îl opri. 

— Nu trage, e prea mare distanța şi prăpădeşti 
cartuşele zadarnic. Mai bine ne reîntoarcem ! 

— Ai dreptate — îi spuse Tom — arma 
mea de vânătoare nu bate la distanță a- 
tât de mare. S'o urmărim. lată că se în- 
dreaptă spre codru. Se va odihni pe un 
pom. Poate că are acolo cuibul. 

Amândoi au pornit în goană nebună, 
trecând peste toate piedecile, şi împinşi 
numai de dorința de a vâna lebăda. 

Bum ! Bum ! Codrul răsună de bubui- 
tul armelor. O grămadă de păsuri sbu- 
rară, strigând asurzitor. O pasăre mai 
mare se ridică puțin în aer şi apoi căzu 
la picioarele băeţilor. 

Codrul era cuprins de un concert în- 
f orător. Papagalii strigau, maimuţele 
urlau şi şerpii şuerau. Fiare necunoscute 
urlau din desişuri. 

— Stai — strigă deodată Sandy. Şi 
Tom abia avu timp să sară un pas înapoi. 
In fața lor se afla un mistreț cu puii săi. 

— Friptură de mistreț! — strigă Tom, 
uitând de prada ce se afla la picioarele 
sale. — Haidem pe urma lui, Sandy, poa- 
te putem să-l prindem de viu. 

Sandy sccase pistolul şi abia avu timpul să ocheas- 
că pe ultimul dintre purcei, care căzu, lovit de 
moarte, la pământ. 

In clipa aceea se întâmplă ceva impresionant. Mis- 
trețul, auzind strigătul sălbatec al puiului ei rănit, 
se reîntoarse, amenințătoare. 

— Salvează-te Sandy — strigă Tom, care-şi dădu 
seama de pericol — nu mai trage! 

Cei doi băeți se cățărară instinctiv, pe un arbore 
din apropierea lor, în timp ce fiara înfuriată se re- 
pezia orbeşte asupra copacului, lovind furioasă, cu 
colții ei înfiorători. 

Mistrețul nu-şi vedea duşmanul, dar îl mirosea şi 
lucrul acesta îi măria furia. Se mai învârti câtăva 
dupăce mirosi o clipă 

cu 'un urlet sălbatec, 


vreme în jurul copacului şi 
cadravul puiului ucis, 
în junglă. 


porni 


— Imi pare rău că 
am ucis o ființă nevi- 
novată — spuse San- 
dy, trist. — Dar car- 
nea de mistreț friptă 
în frigare, e minuna- 
tă... Deabia aştept să 
gust din ea. 

Ar fi timpul 
să ne reîntoarcem — 
spuse Tom — cred 
că putem fi mulțu- 
miti cu rezultatul de 
astăzi. A trecut mie- 
zul zilei şi ne tre- 
bue cel puțin câte- 


va ore ca să ajungem 
din nou în tabără. 


(Va urma) 
DIMINEAŢA ~2 
$ COPIILOR 


ER A 


taia 


INĂLȚ AREA PAVILIONULUI STOLULUI DE STRĂJERE A ȘCOLI 
No. 4 „ELENA CANCICOV“ DIN BACĂU 


— Micile străjere înalță pavilionul națiozial. — 


¬>- 


Foto-Sport-Bacãu 


Ridicarea pavilionului strãjerelor la liceul industrial de fete 
din Calafat. 


a a ten~ e a m mt 


BASM CU COPII 


(Continuare 


mănânce şi să se culce, căci era o- 
bosit. Nu mai puteau de bucurie că 
Mihăiță avea să rămână la ei. 


Tătuţul se gătia să plece, acum, 


la uzină — când a băgat de seamă 


că nu s'aude tic-tac-ul ceasornicului. 
— A stat ceasul vostru Puişor! 
— Da, tăticule! — a spus cu ju- 
mătate gură Puişor —, cel cu pozna. 
— Pe cât văd eu, iar ai umblat la 
ceas, nu? Și tătuța a slobozit pe Cu- 
culet, care s'a pornit să cucăie — 
fără să se mai oprească. 
— Ajunge, Cuculeţ! 


DIMINEAŢA ~~ 
+ 


din pag. 7-a) 


— Cu-cu! 8 şi jumătate! Spor la- 


lucru şi voie bună! 

— Mulţumim! — a răspuns tata — 
şi luându-şi rămas bun dela copilaşi, 
a plecat la uzină. 

De-abia atunci, au văzut copiii că 
Mihăiţă adormise, în pătucean. Şi 
i-au cântat uşor — un cânt de lea- 


găn. 
* 


Aici s'a sfârşit: „Basmul cu copii“ 
— pe care l'am ascultat la Radio! 


N. PAPATANASIU 


COPIILOR 


IT EZYET 


DESLEGĂRILE iin PE 
LUNA MARTE 


Cuvinte încrucişate 


hamal - trasă - palat - sa - erete - pa- a- 
Ararat- a-Ra- aha-acoperiş- zor- Ra-a- 
Ana- au- g-ic-irita- d-st- neică-s- casă- 
Aa-port-s-nor-cisma-imaş- rană-stană- 
Ali-s-nări- ir-reni- b-avari-oa-p-viatã- 
la-e-ba-las-a-or-apa-rândunea- rac-so- 
u-caimac-u- la-râdea- se- oaste- cătun- 
altar. Sê 

ADRIAN ROTARU -- LOCO 


Joc Geografic 
Prut-casa-Tisa- Aar - Galați- rar- stat 
sitã-latã-i-las-na-sun-b-v-Romanatfti-r- 
pap-c-ta- i- rac- inimos- scrise - lãsati- 
alãmar- etc- e-sa-o-arc-a-plictisi- i- b- 


soi- oi- iac- h- rând - sapi- rară- acu- 


patină-rog-Nero-ceas-Sena. 
L. LAZ XROIU -- GALATI 


M et a g r. a m ã.. 
vată-tată ; armă-urmă ; sârg-târg ; lină- 
oină; uită-vită; icar-acar. — Vaslui- 
Tu-tova. j 

CINEL 


DESLEGĂRILE JOCURILOR PE 
LUNA APRILIE 


Cuvinte încrucișate 
Ură-pas-pod-ăsta-apa-orar-ca-ațin-eră- 
Ararat-car- v-sas- Ra-aba-a-an-t-lână- 
a-at- arăta- Caraş- secat- aramă- la- a- 
amar-c- Ur-a-itã- or-car- e-nuc-piatră- 
orã-sapã- Ra-lamă- ari-care- mac- noi- 
viu. 

ADRIAN ROTARU -- LOCO 


Cuvinte încrucişate 


Şacal- calic- c-mare- ales- b-arap- gol- 
nulă -țăran-l- leşin-am-coş-caş-Ra-rac- 
roman-fân- es-ban- re- cor- măgar-laş- 
or- sur- lac- Ra- tabac- d- separ- eram- 
păr-tobă-buză-idol-garaj-nisip. 
GHEORGHE ANDREI 


$ a 


ra dă 


In-curcă-tură. 
ADRIAN ROTARU — LOCO 
„Ovwil:de. Peşti": 


Iuda-Caiafa- h-r-da-sărutare-I-din-m- 
vis-laşi-aba-u- Mântuitor-sa- încondei- 
at-p-r- -ase-etuvă-u-a- Barabas-Inviere- 
i-ca- asin- aruncat- d-avuti- vara- aţin- 


- spini-Aa-Pilat-tra-ad-at-olan. 


GHEORGHE ANDREI 


Sărbătoarea învierii 
Miez- clopot- Ilosif-pp- Inviere- 
serafimi- ira- răstignit- t- n- plop- Po- 
sărbătoare-f-aho-as-t- spic-Cristos-li- 
o-A-ouă-dt-e-Ems-c- mor- ud- o-se-ia- 
I-r-op-c-îl-ta-iei-u- ură-a-îs-ei- i-anin- 
dac-îs-mc- p-n--pv-vrabie- hot-Io- Ur- 
Aprilie-M-viaţă-Ra-in-adevărat-liliac- 
Golgota-primăvara-si. ` 

LEOVA A. LĂZĂROIU GALAȚI 


— Ai avea curajul să stai între 
fiare? 


— Desigur, deabia mi-a scos fia- 


rele la puşcărie: 


La judecătorie 


Judecătorul: Ascultă domnule, păi 
d-ta nu te-ai gândit la viitorul du- 
mitale, când ai făcut acest fapt? 

Tâlharul: Ba da, domnule jude- 
cător, acuma am pentru câțiva ani 
locuință şi mâncare. 


Impărțeală 


Mama: Mario, ai împărțit pache- 
- tul de ciocolată cu fratele tău? 

Maria: — Da mamă, eu am mâncat 
ciocolata şi lui i-am dat hârtiile, 
pentrucă lui îi place să citească. 


Ce merită Mimi? 


Mama: „Mimică, de ce ai mâncat 
dulceaţa din bufet? 

Mimică: „Pentrucă era-bună“, 

Mama: „Şi ce meriți acum?“. 
„Ah! mamă,un pahar cu 


Mimică: 
apă“. 


yv LE ıl 


Ce vrei sü te faci? 


Bunicutul întreabă pe nepoţei ce 
vor să se facă, când vor fi mari. 

— Tu ce vrei să te faci, Mitică? 

— Ofiţer! 

— Dar tu, Ionele? ’ 

— Cofetar, ca să pot să mănânc 
prăjituri multe! 

— Şi tu Gigi? îi spuse celui mai 
mic. 

-- Eu vleau să mă fac muşteliul 
lui Ionel. 


Spaima 


— Aseară a bătut cineva la uşă. 
Când m'am dus să deschid, am văzut 
un om negru atât de negru, că ma 
cuprins spaima... 


— Să-l vezi atunci pe cărbunarul 
nostru. E negru ca noaptea şi alb 
are numai albul ochilor. Ba mai mult! 
Când închide ochii, e atât de negru, 
că nici nu se mai vede! 


SECERIŞUL 


LA 
A PA 
lp NUI Pits, 


ATII ŞI GHIDUŞII 


Unde-i? 


Lică se uită c cu binoclul la vecinul 
său, profesorul de geografie. Unde 
este profesorul? Căutaţi-l! 


Prostuța 


. 

— De ce plângi fetiţo? 

— Mi-a -spus mama să nu trec 
strada până nu vor trece toate au- 
tomobilele. Aştept de un ceas şi n'a 
trecut decât unul singur. 


Scandal pe stradă 


— Ta seama, domnule, cu umbrela 
d-tale! Erai să-mi scoţi ochiul! 
„ — Te înşeli domnule! 

— Cum, mă înşel, domnule? Când 
m'ai lovit în ochiu cu umbrela d-tale! 

— Dar, nu e umbrela mea, d-le! 
Am împrumutat-o de la un prieten! 


Intr'un restaurant 


— Dacă nu vă supăraţi, vă rog, 
dați-mi solnita Dvs., se rugă cineva 
de un alt domn de la o masă vecină. 

— Mi se pare că asta poţi so 
ceri de la chelner, nu de la mine... 

— Scuzaţi! m'am înşelat! 

— Ce? credeați că sunt chelner? 

— Nu. Dar credeam că sunteţi 
bine crescut. 


DIMINEAȚA 


+ 


COPIILOR 


—— dêkê 2 


A sosit KARE UN CIRC" 


NNIT ATYA | ABA ( ûn Çar Mm r731 (3 


$ 
y m PIT PRIER 


Hn ã GER) 
, VARA MM DI 
E FUNE 


ORIZONTAL: 1) „Tra la..., a sosit Marele Circ“! 
3) Oftez că nu mă pot duce şi eu. 4) Ceva cu care 
te poți întepa. 6) Şi în el te poți întepa, dacă umbli 
descult. 7) Face „bum, bum, bum“ şi vrea să spună: 
veniți cu mic cu mare, a sosit Marele Circ. 10) Ani- 
male de apă, cu foarfeci la picioare. 11) Şi-a întins 
casele de pânză pe maidan, şi acum a pornit prin craş 
cu cai sprinteni, cu elefanți, clovni caraghioşi, acro- 
bati şi în sunetul fanfarei, ca să-şi anunțe sosirea. 
14) „ la, la“, tare mă bucur! 16) Şi acum minu- 
nati-vã, scriind de trei ori prima literă din alfabet. 
17) Animal mare, cu pielea groasă şi cu o trombă 
lungă între dinți. 

VERTICAL: 1) Animal periculos pentru oi, pe 
care Îl găsiți în menageria circului. 2) Coală mare 
de hârtie, scrisă şi cu poze frumoase, care se lipeşte 
pe ziduri ca să anunțe sosirea circului. 4) Cal fru- 
mos. 5) Casa de pânză a circului, în care se dă re- 
prezentatia. 6) Un fel de câine sălbatic, care urlă 
noaptea; dacă nu-l ştiţi, puneţi o şea pe un cal şi o 
să-l aflați. 8) Nişte bețe orizontale, la care fac acro- 
bații gimnastică. 9) Instrument muzical cu clape. 12) 
Madam Mac-Mac. 13) La circ nu mai trag la căruță, 
ci sunt dresați şi fac fel de fel de năzbâtii. 15) Mă 
duc!... 


CUPON DE JOCURI 


Numele ji pranine aana aerd caca ae 


Adresa 


Luna iulie Seria Ill 


PREȚUL 5 LEI. 


wr 


O furtună grozavă pe mare a aruncat pe tãrm o 
mulțime de lucruri. După ce apele s'au retras, ce a 
rămas pe vârful dealului din figură? 

Ca să aflați, uniți numerile dela 1 la 41 printr'o 
linie dreaptă. De pildă: pe 1 îl uniți cu 2, pe 2 cu 
3, pe 3 cu 4 şi aşa mai departe. 


Grădinarul înțelept 


In figura de mai 
sus se găseşte o 
frunză de salcâm, 
având în fiecare 
frunzişoară câte o 
literă. Frunza a- 
ceasta vine din- 
tr'un oraş şi gră- 
dinarul trebue s'o 
trimeată în alt o- 
raş. 

Dacă amestecați 
cele 6 frunzişoare, 
lăsând pe cea din 
vârf nemişcată veti 
găsi deasupra: 
oraşul de unde vine, iar dedesubt: 
bue trimisă. 

Cari sunt aceste două oraşe?... 


ENIGMĂ 


Apare, când în fața ta, 

In urmă, când în lături... 

Apare ca o piază rea, 

Nu poți s'o prinzi şi nici călca 

Şi nici măcar s'o „mături“!... 

De când te scoli şi pân'te culci — 
N'ajută nici suspine: 

Oricând ţi-s clipele mai dulci, 
Oriunde stai, oriun'te duci 

Se ține scaiu de tine!... 


LEOVA A. LAZAROIU 


oraşul unde tre- 


Imprimeriile „Adeverul" S. A., Bucureşti 


| Bibiotser rwîn n ; Ji “alîn... ù hni REN n çê SR 3 


st 


f 


"o 


DIMINEATA 
LTAT 


> 


| | M. S. Regina Marig 
şi copiii 


A N T I 


m ae» eda) nên nen yewê 
rîbar Or 


Elevele centuriei a 4-a de la Gimnaziul de fete din Calafat, cu 

ocazia ridicărei pavilionului,. în frunte cu D-na Comandantă P. 

Paşa şi domnişoarele Lizete Parnia şi Aurelia Bogdănescu, re- 

marcînd pe eleva Muncioniu cu stegulețul în mînă conducătoarea 
jocurilor naţionale. 


ZGÂRCITUL $I COMOARA FURATĂ 


Un zgârcit se plângea 
către vecinul său: 

— Sunt cel mai neferi- 
cit om după fața pămân- 
tului. Azi noapte, 
nişte hoți mi-au furat 
comoara îngropată la ră- 
dăcina unui copac. Vecinul răspunse: 

„Eu nu te-am văzut niciodată să-ți 
foloseşti comoara ta. Aşa că-ți în- 


DIMINEAȚA 2 
+ 


chipueşti că în locul comorii ar fi 
o piatră! tot una-i pentru tine. 

— Şi dac'ar fi aşa, zise zgârcitul, 
acel care m'a furat îşi are banii mei. 
El îi întrebuinţează, el cheltueşte 
bănişorii, cu atâta trudă strânşi. Imi 
vine să mă spânzur!“. 

— Lasă că eşti zgârcit, dar eşti 
şi invidios, închee celălalt care se 
mira de patima vecinului său. 


COPIILOR 


CÂNTEC DE LEAGĂN 


surioarei mele Miriam 


de IRIS ERWINT ROZEANU 


Nani, nani, puişor, 

Nani, scumpul meu odor. 
Dormi uşor, să-ți spun povestea 
Limpede a împăcării, 

Despre care s'a dus vestea, 
Pân' departe'n largul mării 


„Şi când tu în somn vei rupe 
Din grădină flori alene, 
Ingeraşi o să te pupe, 

Pe-ale tale negre gene. 


Nani, nani, puişor, 

Nani scumpul meu odor 
Dormi uşor că'n astă noapte, 
Ingeraşi o să coboare 

Şi în svon de blânde şoapte, 
Imprejuru-ți o să sboare 


` 


...Şi când noaptea va cuprinde 
Tot pământul în tăcere 

Lângă pat luna întinde 

Mreji de vise prin unghere. 


IIMINEATA COPIILOR 


ILUSTRATĂ PENTRU EENE RET 


REVISTĂ 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inscrisă sub No. 232, Trib. Ilfov. 


Editura Soc. Anon. „Ziarul“, Bucureşti 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — 


N ATRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


27 IULIE 1938 


No. 755 


A MURIT 0 REGINĂ CA IN POVEŞTI 


DRAGII MEI, 


Rândurile pe care trebue să vi le scriu în săptă- 
mâna aceasta sunt pline de o tristețe, de care aş vrea 
să vă ştiu feriți pe voi. Din nenorocire viața este 


astfel orânduită, că durerile mari trebuesc să fie 
îndurate şi de cei mici, la fel cu toată lumea. 

Desigur că ați aflat, că buna şi blânda Regina 
Maria, Mama Majestății Sale Regelui Carol al II-lea 
şi Bunica Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia, a 
adormit întru Domnul, după o suferință cruntă, pe 
care a înfruntat-o cu seninătatea şi curagiul de care 
a dat dovadă întreaga Ei viață. 

Majestatea Sa Regina Maria a României nu mai 
este. Dumnezeu, în chibzuiala Sa,pe care noi oamenii 
nu o putem pătrunde, a hotărât să O cheme alături 
de El, în paradis. 

Luni 18 Iulie, pe înserat, Regina Maria Şi-a dat 
duhul, la căpătăiul Ei veghiind regescul Ei Fiu, 
Măria Sa Marele Voevod de Alba Iulia, A. S. R. 
Principesa Elisabeta, I. P. S. S. Patriarhul Miron al 
României, precum şi alți mari dregători ai țării şi ai 
Curții Regale. 

Ce aş putea să vă spun eu oare, despre Aceea că- 
reia noi îi datorăm atât de multe, fără ca voi să o 
ştiti ? Frumoasă ca o zână din poveşti, bună, blândă 
şi îndurătoare cum sunt numai făpturile de basm, 
astfel a trecut Regina Maria a României prin viață. 
Unde era o faptă bună de făcut, unde era nevoie de 
o vorbă de îmbărbătare, de un gest de vitejie, acolo 
O întêlniai şi pe viteaza Regină. 

Pe front, între soldaţii istoviti de lupte grele pen- 
tru apărarea gliei strămoşeşti, în spitale îmbărbătând 
"pe acei cari au plătit scumpul tribut al sângelui, prin 
satele obijduite, printre copiii sărmani, pretutindeni 
a dus Regina- Zână alinarea zâmbetului şi cuvântului 
Ei. Şi oridecâteori credea că cineva se află la nevoie 
îl ajuta şi cu fapta, pentru a-l scăpa. / > 

j 


\ 


! 


| f 


- De bună seamă că numai o Sfântă sau o zână din 
poveşti putea să fie astfel după cum a fost Regina 
noastră. =." ZA Tie - 

Dragii mei copii, când veți fi mai mari să citiți 
cărțile scrise de Regina Maria a României, căci a 
fost una din .scriitoarele cele mai de seamă ale vre- 
murilor noastre. Când veți fi mai mari, veti înțelege mai 
uşor mintea luminată şi sufletul ales al Aceleia care 
alături de Regele Ferdinand cel Leal a veghiat asu- 
pra soartei poporului nostru. 

Până atuncia, gândiți-vă însă cu dragoste la Ea. 
Şi în rugăciunea pe care desigur o spuneți îngenun- 
chiați în fiecare seară la capul pãtucului vostru, po- 
meniți-o şi pe buna Regină Maria şi rugați-l pe 
Dumnezeu să O odihnească în pace şi fericire veşnică. 


MÃTUŞICA 


Răspunsurile pe care urma să vi le dau în revista 
aceasta trebuesc să fie amânate pe data viitoare. 
Nenorocirea care a lovit întreaga suflare românească, 
ne constrânge să schimbăm puţin programul nostru. 

Vreau însă să vă rog pe aceia cari mi-ați trimis 
fotografiile voastre să fiți răbdători, căci vor apărea 
toate, însă când le va veni rândul. Am primit sute 
de fotografii şi nu pot face nici o excepţie. E zadar- 
nic să mă rugați. Aşi fi nedreaptă față de alții şi 
nu vreau. 

Deasemenea colaborările în cadrul concursului li- 
terar, vor apărea la rând, pe măsură ce vom avea loc 
în revistă. 

Pe cei pe cari i-am anunțat că au scris povestiri 
frumoase, trebue să-i rog să citească revista regulat, 
căci nu ştiu dinainte numărul în care pun bucata lor. 


M. 


DIMINEAȚA ~~ êv çe¬ 
+ COPIILOR 


* 
j tA Ea 


Ku 


Û. 


N 


4 EN 


UN,copil este Ionel! Şi foarte silitor. E 
în clasa II-a primară. Anul trecut luase 
premiul al II-lea iar anul acesta a luat 
premiul I-iu. Deaceia — pe lângă darurile 
primite dela şcoală — a primit dela părinți 
——— si dela rude mai multe jucării ca oricând. 

Ei, pân'aci toate bune! Şi ar fi fost pân'la sfârşit 
toate bune, dacă Ionel al nostru n'ar avea un mare 
păcat: cum pune mâna pe o jucărie imediat vrea să 
ştie ce-i înăuntrul ei. Aşa că vă închipuiţi, dragii mei 
copii, ce de mai jucării stricate zac în dulapul lui 
Ionel. Mama. lui îl numia din această pricină —: 
domnul Strică-Tot şi îi spusese chiar: 

— Ascultă-mă, lonele! Jucăriile acestea costă o 
grămadă de bani şi nu-mi prea place să văd cum îţi 
bati joc de ele şi le strici chiar în aceiaş zi în care 
ti le-am luat. Sunt atâți copii săraci, cari ar vrea să 
aibă măcar pe sfert din jucăriile tale şi — de le-ar 
căpăta — le-ar păstra ani de zile. Aşa că — domnule 
Strică-Tot, să faci bine să nu le mai strici, dacă nu 
vrei să rămâi fără 
de jucării. 

Bineînțeles că 
de fiecare dată. Io- 
nel făgăduia că se 
va schimba, dar 
cum -primia noui 
daruri — fabrica o 
serie nouă de sol- 
dați invalizi, de 
maimuţoi fără o- 
chi, de trenuri fără 
roţi, etc: 

„Boală fără leac! 
veți zice voi. Ei 
bine, să vedeți c'a 
fost şi leac pentru 
domnişorul nos- 
tru. Ia ascultați ce 
sa întâmplat în- 
tr'o bună zi. 

Mătuşa Ecateri- 
na — sora mamei 
lui — a venit din 
provincie să pe- 
treacă vara la ei 
şi — ca de fiecare 
dată — n'a venit 
cu mâna goală. 
Fiindcă auzise că 
nepotul ei a luat 
premiul I-iu i-a a- 
dus şi ea un cadou 
special: un întreg regiment de soldați şi un urs mare, 
de toată frumusețea. Ionel n'a mai putut de bucurie, 
A sărutat recunoscător mâna mătuşichii, i-a mulțumit 
frumos şi — cum era seară şi tocmai ora de culcare — 
şi-a luat darurile şi le-a dus la el în odae. Deşi îi 
era cam somn, n'a vrut totuşi să se culce şi — aşe- 
zându-se la măsuța lui de joc —a desfăcut jucăriile 
şi şi-a aranjat soldaţii în formație de luptă: 'O parte 
din soldaţi erau roşii—prietenii—altă parte erau alba- 
ştrii — duşmanii. 

Nu se mai sătura privind la ei. Toate jucărelele 
erau pe masă. Mai rămăsese — în cutie — ursulețul, 
Nu prea se bucura că l-a primit în dar. L-a luat în 
brațe şi sa uitat la el cu dispreț. Ba îşi spuse chiar: 
„Ce mare e ursul ăsta şi nu-i bun de nimic, pe când 
soldații mei sunt aşa de mici, dar atât de voinici şi 
gata mereu de luptă“. 


DIMINEAȚA = 
$ COPIILOR 


. aie FR 


| 


ozgi 
>] 


DOMNUL STRICÃ-TOT 


A luat ursul şi l-a aruncat în pat. Când s'a izbit 
de perete, ursul a mormăit. Ionel s'a dus imediat spre 
el să vadă cum se face de mormăie. 

Bineînţeles că-— domnul Strică-Tot — ca să găsea- 
scă mecanismul i-a găurit burta şi i-a scos afară arcul 
cu muzicuța care imita mormăitul. "Apoi, lăsând ursu- 
lețul cu pântecele spintecat — s'a întors la soldații 
lui. Aci, altceva. A observat că soldații roşii sunt mai 
grei decât cei albaştri. A luat atunci un cavalerist 
roşu şi a rupt piciorul calului, ca să vadă cu ce-i 
umplut de este mai greu. 

Ar fi vrut să'ntocmiască, înainte de culcare, o bă- 
tălie dar pica de somn. Ba uite-l că pune capul pe 
masă şi adoarme. Dar nici n'a închis ochii bine că — 
de-odată — aude o trompetă sunând alarma şi o voce 
pițigăiată strigând: 

Atenţie, la comanda mea! 

„Soldați de plumb v'am adunat 

Căci vom porni la luptă grea 


Contra celui mai rău băiat. 
* 


xx 

Unui cal de- 
al nostru 

Piciorul i l-a 
frânt, 

Să răsbunați că- 
luțul! 

Trântiţi-l la pă- 
mânt. 

Trompetele su- 
nau  fără'ncetare. 


Artileriştii îşi în- 
cărcau tunurile cu 
ghiulele de stru- 
guri şi trăgeau 
după ordinul co- 
mandantului : 

„Direcţia: nasul 
lui Strică-Tot! 

Infanteriştii a- 
runcau în aceiaş 
direcție cu bombe 
de  coacăză, alții 
aruncau cu gre- 
nade de bomboane 
fondante, iar ca- 
valeriştii, suind 
năvalnic pe spi- 
narea duşmanului, 
îi tăiau cu sabia 
fire din părul ca- 
pului. 

Ionel îngrozit, începu să plângă şi căută să fugă, 
dar părea țintuit locului. Disperat, ceru ajutor mo- 
tanului şi cățelului, cari dormiau nepăsători la picioa- 
rele lui. Dar în momentul acela un ofițer strigă: 

Să vie la mine-imediat 

O grupă formată din trei, 

S'atace înverşunat 

Pe motan şi cãtelul Grivei. 

Trei grenadieri porniră o ploaie de boabe de năut 
asupra celor doi duşmani cari — mai îngroziți decât 
stăpânul lor — fugiră să se-ascundă sub pat. Trompe- 
tele sunau într'una. Soldaţii atacau cântând: 

Pornim la luptă vitează, 

Cu toţii, plini de elan 

Armata de plumb se răzbună 

Pe al ei, aprig duşman. 


Ionel se sbătea fără să poată face cel mai mic gest | 


PERIE 
Aa Î 


Sa m dên mete vani wê) A dt 


In clipa aceia simți cum nu se mai trage asupra 
lui şi în rândurile `voinicilor de plumb începu să 
se audă țipete disperate. Când se uită bine, ce să 
vadă? In mijlocul mesei, ursulețul — căruia îi spin- 
tecase pântecele — se luase la luptă cu tot regi- 
mentul. Cu brațele sale vânjoase începu să se lupte 
cu toată ostăşimea de plumb, înfruntând ploaia de 
vişini şi de corcoduşi. Trompeţii sunau înspăimân- 
taţi retragerea. Bătălia continuă crân- 
cenă până ce masa de luptă se răstur- 
nă şi'ntreg regimentul rămase mort pe 
covor. Plin de răni şi cu pântecele 
spintecat, ursulețul se retrase în pat 
şi leşină, frânt de oboseală şi durere. 

— „Ionele, ce-i cu tine? Ce tipi aşa, 
ce ai de plângi? — îl întrebară cei ai 
casei atraşi de strigătele copilului. 

„Ce-i cu masa asta răsturnată şi cu 
„jucăriile acestea asvârlite pe covor?,, 
întrebă mama. 

— „S'o fi îm- 
piedecat, a răstur- 
nat masa şi s'o fi 
lovit, mititelul, îşi 
explică în gura 
mare tuşa Ecate- 
rina. 

Ionel însă plân- 
gea şi nu scotea 
o vorbă. N'ar fia- 
vut curajul — pen- 
tru nimic în lume 
să-şi povestească 
visul. 

Mama lui se în- e 


 dreptă spre pat, puse 
ursulețul de-o parte 
zâmbind când îl văzu 
gata rupt — aranjă 


băiatul de-l culcă. 
Strânse apoi jucării- 
le, le puse înapoi în 

- cutie şi stinse lu- 
mina. Când să iasă 
pe uşe, îl auzi pe 
Ionel, rugând-o prin- 
tre lacrimi: 

— .Mãmicule, nu 
lua ursulețul. Dă-mi-l 
să mă culc cu el. 
Mama se întoarse şi-i 
dădu ursul. El îl bă- 
gă imediat sub pla- 
pomă, iar când mama 
ieşi din odaie, îl scoa- 
se afară şi strângân- 
du-l în brațe, îl să- 
rută zicându-i: 

— Mulţumesc Mar- 
tinică, şi să rămân 
repetent la anul dacă 
voi mai strica o ju- 
cărie vreodată! 

Şi chiar aşa s'a în- 
tâmplat, dragii mei 
copii. 

Manole Deleanu 


PS e a e aa aa HH HH annee ie r e e i 


CEI DOI FRATI $I AURUL 


N vremurile vechi, trăiau lângă Ierusalim 
doi frați: Atanasie şi Ioan. Coliba lor 
era pe un munte, în apropierea oraşului. 
Fraţii se hrăneau cu tot ce le dădea oa- 
menii, lucrând toată ziua pentru cei să- 

<A raci, pentru văduve şi orfani. Numai Du- 

mineca o petreceau la locuința lor şi se rugau lui 

Dumnezeu. Atunci venea îngerul din cer şi-i bine- 

cuvânta. Aşa au trăit frații mult timp. 


Intr'o Luni, când fraţii s'au despărțit ca întotdea-. 


una, ducându-se fiecare la munca sa, Atanasie se uită 
îndărăt, mânat de dorul către frat ele său mai mic. 
Ioan mergea cu capul plecat, dar deodată se opri şi 
se uită cu băgare de seamă înt'un loc, la poalele mun- 
telui, apărându-şi ochii cu mâna, din cauza soarelui. 
Apoi se apropiă de acel loc, dar îndată sări îndărăt 
şi începu să fugă cât îl ţineau picioarele. Mirat se 
duse Atanasie într'acolo şi văzu sclipind în iarbă 
o grămadă de aur. 

— „De ce s'a speriat, oare, fratele meu şi a fugit?“ 
se gândi el? „Nu e niciun păcat să iei acest aur cu 
care poți îngriji atâția săraci şi bolnavi. Acum noi 
slujim oamenilor după puterile noastre, dar cu acest 
aur le vom putea face mult bine“. Atanasie scoase 
hotărât haina de pe dânsul, puse în ea tot aurul şi 
se îndreptă spre oraş. 

Acolo cumpără pământ, cărămizi şi lemne, tocmi 
lucrători şi în trei luni se construiră trei case mari, 
destinate una pentru văduve şi orfani, cealaltă pentru 
bolnavi şi infirmi şi a treia pentru cerşetori şi 
călătorii la Locurile Sfinte. 

Apoi Atanasie încredință conducerea acestor case 


unor bătrâni evlavioşi cărora le împărţi şi galbeni- 
rămaşi, astfel că lui nu-i mai rămăsese nimic. In cui 
rând casele se umplură de oameni şi toată lumea îl 
lăuda pe Atanasie pentru ceea ce făcuse. Lui Atanasie 
îi era însă dor de fratele său, astfel. că luându-şi ră- 
mas bun dela popor se îndreptă spre coliba fratelui 
său îmbrăcat în hainele cele mai vechi. Când se apro- 
pie de locul acela, unde găsise aurul Atanasie se 
gândi: „Ce rău a făcut fratele meu că a fugit de 
aici! N'am făcut eu oare mai bine?“. 

In momentul acesta îi taie drumul îngerul care-l 
binecuvânta odinioară şi care se uita acum crunt la 
dânsul. Atanasie se sperie şi-i zise: „Pentru ce o 
Doamne?“ Atunci îngerul îi răspunse: „Pleacă de aici, 
nu meriți să trăeşti împreună cu fratele tău, căci o 
singură săritură a sa, prețueşte mai mult decât tot 
ceea ceai făcut cu aurul tău“. Atanasie începu atunci 
să-i povestească toate faptele bune făcute de el, dar 
îngerul îl opri zicându-i: i 

— „Diavolul care te ispitise, te-a învățat cuvintele 
acestea“. 

Atunci Atanasie înțelese că nu pentru Dumnezeu, 
ci pentru lauda oamenilor a făcut aceasta, începu să 
plângă şi să se căească. Ingerul plecă din drum, unde 
pe Atanasie îl aştepta fratele său "Ioan, şi după ce 
binecuvântă pe cei doi frați, -se înălță la ceruri. 

De atunci, dacvolul nu-l mai putea duce în ispită 
pe Atanasie, căii acesta înțelese că nu cu aur, ci cu 
muncă poți sluji Atotputernicului şi oamenilor. 

Şi frații continuară împreună viața lor de mai 


înainte. 
L. TOLSTOI 


DIMINEAȚA pes > 
. COPIILOR 


aşternutul şi-şi luă- 


Çê 


cên, E ~a 


n 


CUNOȘTINȚE FOLOSI 


TO 


MAGAZIA DE PROVIZII A CĂMILEI 


EVERIȚA îşi strânge 
provizia de nuci pentru 
iarnă într'o scorbură de 
copac;  şoarecele de 
câmp sau hârciogul îşi 
face sub pământ depo- 

zite "de cereale, mazăre şi rădăcini. 

Cămila îşi poartă magazia de pro- 

vizii în spate. 

Ea trăeşte în pustiu. Acolo, pe 
întinderi de sute de kilometri, nu 
se vede decît nisip şi pietre şi nu 
se găseşte niciun fir de iarbă. Rar 
se întâlneşte câte un pârâiaş în ju- 
rul căruia cresc palmieri şi puțină 
verdeață. Locurile acestea se nu- 
mesc oaze. 
` Intr'o astfel de oază s'au instalat 
în nişte corturi mai multe familii 
de arabi. Acolo s'a născut un pui 
de cămilă. Copiii arabi se joacă cu 
el şi adorm adesea pe gâtul lui 
moale. Ei mănâncă ca şi dânsul, 
laptele dulce de cămilă. 


Cămila poate să suporte lipsa de 
brană şi apă timp îndelungat. Ea 
rupe cu buzele ei aspre plantele 
spinoase şi ramurile de salcâm, cu 
cari se hrăneşte deobiceiu, şi nu se 
răneşte. In timp de belşug, o parte 
din hrană cămila o foloseşte ca re- 
zervă pentru timpul când va porni 
cu stăpânul ei prin pustiu. Rezerva 
de hrană e formată din grăsimea ce 
se strânge sub piele pe spatele că- 
milei, formând două cocoaşe là 
cămila din Asia, şi una singură la cea 
africană, care. se mai numeşte şi 
dromader. 

Cămila, când mănîncă bine, are 
cocoaşă înaltă şi tare şi călărețul 
stă pe ea ca pe o pernă. Pe laturile 
cocoaşei atârnă mărfurile, burdufuri 
cu apă şi coşuri cu hrană. Cămila 
are şi un rezervor pentru apă. Când 
o cămilă ajunge la un izvor ea în- 
ghite o cantitate foarte mare de apă, 
care se adună în unul din stoma- 
curile sale. 

Iată o caravană ce porneşte în 
călătorie. Ghidul, caută drumul după 
soare, prin nisipurile nesfârşite ale 
pustiului. Căiătoria e lungă şi re- 
zervele sunt pe  sfîrşite. Adesea 
călătorul nu dă cămilei să mănânce 
decât sămburii de curmal măcinați. 
Apa din burdufuri s'a terminat. 

Caravana toată suferă de sete. 
Coccasa cămilei s'a făcut mică şi 


ODEON 


moale, rezervorul de apă e gol, însă 


cămila, mulțumită rezervelor pe care 


le-a avut nu şi-a pierdut forțele şi-l 


duce pe stăpânul ei mai departe. 


“Câte odată cămila scapă toată ca- 
ravana de moarte. Ea simte cea mai 


mică umezeală din aer. Când cara- 
vana rătăcită nu ştie în ce parte se 
f 


DIMINEAŢA 


află, oaza salvatoare, cămila îşi iu- 
teşte deodată paşii şi peste puţin 
timp o aduce sub umbra palmierilor, 
îngreuiați de fructe ce atârnă dea- 
supra unui izvor împrejmuit de 
iarbă verde. 


CORBUL 
GRĂDINAR 


Gicu şi Mărioara, copiii pădura- 
rului au găsit, câțiva ani în urmă, un 
pui de corb. Sărmanul căzuse din 


cuib şi tipa disperat în iarbă. Copiii 
l-au luat în casă şi l-au crescut. 
Iacob — aşa l-au numit Gicu şi 
Marioara — când a crescut mare a 
sburat în pădure. In fiecare dimi- 
neață însă, îndată ce se trezeau co- 
piii, se repezea la ei, parcă ar fi 
voit să le spuie bună ziua. Copiii 
îl iubeau foarte mult, cu toate că 
le fura câteodată diferite obiecte 
lucitoare depe masă: penițe, monede 
de metal şi altele şi le ascundea 
sub streaşină. 

Corbul îşi petrecea cea mai mare 
parte a timpului în pădure şi în 
livada de lîngă casă. Iacob căuta 
melci — mâîncarea lui preferată. 
Cînd găsea un melc sub o frunză, 
îl apuca cu ciocul, îl ducea la o 
piatră îi sfărăma căsuţa, şi-l mânca. 


Pădurarul era foarte mulțumit 
când vedea aceasta şi adeseori spu- 
nea : „Bravo Iacob, eşti un grădi- 
nar bun şi stârpeşti din grădină 
musafiri nepoftiţi ce strică frunzele 
plantelor“. i 

Corbul dădea din cap, parcă în- 
telegea cele spuse de pădurar şi 
sbura sã caute alti melci. Iacob mai 
ştia, ca şi alți corbi dealtfel, să 
planteze fagii. 

Jirul fagului, când e copt, cade 
jos, iar şoarecii de pădure atât aş- 
teaptă., Ei se hrănesc cu jir şi cu 


- ghindã şi poate n'ar creşte niciun 


fag din jir fără ajutorul corbului. 
E adevărat că şi el mănâncă jirul, 
însă fiind foarte prevăzător, ascunde 
multe şi pentru ziua de mâine. Pen- 
tru aceasta sapă cu ciocul o gropi- 
ță, pune acolo jirul şi-l acoperă cu 
pământ. Face întocmai cum sădim 
şi noi seminţele. Pe urmă, uită unde 
a pus jirul, mai ales atunci când 
găseşte altă mâncare. Din sămânța 
ascunsă, la anul viitor creşte un 
tânăr fag. 


Prelucrat de CL. ABLOV 


Mai fricoase decât 
iepurii 


lepurii, strângându-se la un loc 
îşi plângeau soarta. 

„Mare nedreptate“ a făcut Dumne- 
zeu cu noi, îşi ziceau ei. Nu ne-a 
dat nici coarne, nici ghiare, nici 


è dinți cu cari să ne putem apăra, aşa 


că pe noi ne prăpădesc, ne sfâşie şi 
ne omoară şi oamenii şi câinii şi 
vulturii şi toate lighioanele pămân- 
tului. Decât aşa traiu mai bine să 
mergem şi să ne înecăm. 

Și o porniră spre un lac. Când a a- 


junseră la marginea lui broaştele se 


speriară şi se aruncară în apă. 
Văzând aceasta, iepurele cel mai 
bătrân strigă: 
„Stai fraților, căci nu e nicio 
nevoie să ne înecăm. Iată, că sunt 


şi ființe mai fricoase decât noi. De 


aceea să -ne întoarcem fiecare la ca- 


sele noastre şi să fim mândri cănu 


suntem noi cei mai fricoşi şi că sunt 
vietăți cari tremură la auzul nume- 
lui nostru. å 


— 


0 muscă de 75 centimetri 


In Statele Unite s'a descoperit, 
în stare învechită, o muscă gigantică. 
Din măsurătoarea făcută de un zo- 
olog francez, rezultă că ea trebuia 
să fi avut în viață o lungime de 75 
centimetri. „Epoca în care a trăit 
această insectă monstruoasă ar fi 
fost de acum 150 milioane ani. 


[ a) 


A marginea unei păduri, într'o colibă ve- 
che şi acoperită cu pae, cu ferestruici 
luminoase însă, trăiau moş Gănu şi baba 
Gânca. Baba Gânca zi şi noapte muncia: 
deretica prin casă, torcea lâna, bătea 

„..—..— A pisica neastâmpărată cu fusul, împletea 

ciorapi, îi vindea în piață, după care câştiga ceva 

parale pentru pâine. 

Moş Gănu dormia ca un paşă. Se întindeasub um- 
brele cele mai dese şi gândia că Dumnezeu a aran- 
jat bine lumea asta în care unii munciau şi alții 
mâncau deagata. 

Când vântul aspru de toamnă a început să scuture 
frunzele îngălbenite şi să le împrăştie prin câmpiile 
pustii, baba Gânca a spus moşului : 

— Moş Gănule, du-te în 
pădure să tai ceva lemne, 
să fac focul în casă, că, 
uite mi-au înghețat mâi- 
nile, nu mai pot lucra și- 
mi cade fusul. Hai du-te 
rogu-te ! 

Moş Gănu s'a ridicat, 
s'a scărpinat în ceafă şi a 
răspuns : 

— Asta-i treabă pentru 
mine — să tai lemne şi 
să le car în spinare ?... 

— Du-te, făcu, necăjită, 
băbuşca, niciun fel de 
ispravă n'a făcut omul 
ăsta ! 

Dacă a văzut că nu 
- merge, a pus mâna pe to- 
por, moşul leneş şi a ple- 
cat după lemne. Când a 
ajuns în pădure s'a tot 
plimbat să caute care lemn 
e mai subțire, mai uşor 
de tăiat şi mai lesne de 
dus. 

— Măi, am dat ocol în- 
tregei păduri, să te găsesc, 
făcu moşu, oprindu-se îna- 
intea unui brad subțire, 
cu ramuri mici şi drept 
ca o lumânare. 

— Ce vrei dela mine? — 
l-a întrebat bradul. 

— O să te tai ca să te 
ard — răse moş Gănu. 

— Tănărul pom se cu- 
tremură. Din ramuri, ca 
nişte fluturi mici s'au 
desprins frunzele lui galbene. 

— Nu mă tăia moşule, — şopti bradul — uită-te 
cât sunt de tânăr. Doi ani am numai şi nu m'am sătu- 
rat încă de cântecele păsărelelor primăvara; de limpe- 
dea rouă a dimineților, care mă scălda ca o mamă; de flo- 
ricelele mici cari cresc sub umbra mea uşoară şi albastră. 


De ce să mă tai? Nu şti că încă n'am văzut soarele? 
Când oi creşte şi mă voi înalța peste vârfurile copa- 
cilor bătrâni — o să întind crengile spre el, o să-i 
sorb toată lumina şi căldura, o să privesc în jurul 
meu frumoasa lume a lui Dumnezeu şi când mi-oi 
sătura sufletul şi ochii, atunci vino şi mă taie. 

— Hei, bătrâne leneş, — începu să vorbească din- 
dărătul moşului un stejar spintecat de trâsnet — lasă 
tineretul în pace şi vino să mă tai pe mine. Astă 
vară Sfântul Ilie m'a trâsnit drept în inimă. Din ziua 


/ 


a i săi T în maia a E E ean 


aia nenorocită, când săgeata de foc m'a despicat a- 
proape, am început să-mi trag. sufletul. Când o veni 
iarna şi o da frigul mare, mă voiu sfârşi de tot. Mai 
bine taie-mă pe mine. 

Moş Gănu s'a întors şi-a privit copacul trâsnit. Era 
urias şi negru. . A clătinat din cap. 

u eşti de mine — i-a răspuns. Intâi fiindcă 
n'am timp să te tai că eşti gros şi plin de noduri şi 
apoi fiindcă n'am spinare să te duc. Spatele meu e 
obosit. Tot la umbră l-am ținut. Nu e învățat să care 
trunchiuri groase. 

— Fie-ţi milă de tuşica noastră — au glăsuit şi două 
ciupercuţe, crescute lângă rădăcina bradului. Rupe-ne 
pe noi şi diseară, Baba Gânca o să-ți facă o gustoasă 
ciorbă de ciuperci. Hai, şi-o să vezi ce dulci suntem. 

Moş Gănu le-a privit 
dar nu le-a înțeles vorbele 

fiindcă la şcoală nu în- 
vățase limba ciupercilor. 
A ridicat toporul. 

— Aoleu măicuţă, a ți- 
pat bradul şi a amuţit. 
Lovitura toporului îl pră- 
buşise la pământ. 

Moş Gănu s'a aplecat 
"şi-a ridicat copacul tânăr 
şi a început să-l care în- 
spre casă. Cum mergea 
prin stufişe, ramurile bra- 
dului s'au încălcit în nişte 
mărăcini. Moşul s'a înfu- 
riat, a luat toporul şi i-a 


+ 


eitu’ ^m] wm iz Abê >. 


rãmas, dupã isprava asta, 
în mâinile lui Moş Gănu 
doar un toiag subțire — 
trunchiul tânărului brad. 
Aşa, cu acest toiag şi cu 
toporul a intrat el în casă. 

In prag l-a întâmpinat 
Baba Gânca. 

— Unde ți-s lemnele, a 
întrebat ea ? 

— Vite-le, i-a răspuns 
Moş Gănu, dându-i toiagul. 

Baba Gânca îl luă şi a 
început să strige: 

— Toiagul ăsta mi l-ai adus să fac focul cu el? 
Eu mă căznesc zi şi noapte să te hrănesc, şi tu nici 
ce te-am rugat nu vrei să faci. Nu ţi-e ruşine? A 
ridicat apoi bățul crud şi a început să lovească lene- 
şul ei bărbat peste spinare. 

Moş Gănu a zbughit-o afară şi a luat-o la fugă 
peste câmpul pustiu de toamnă. 

— Bre — se gândi el — grele vremuri au ajuns 


` .- 


| \pentru oamenii buni ca mine! 


- 


A. KARALIICEV 


Tradus din Bulgăreşte de S. R. ` 


DIMINEAŢA 


tăiat toate ramurile. A 


ZDRAVAN | 


BICĂ: 


ECHILIBRISTUL 


Băieţașşul ăsta-i Bică Un zugrav trecea p'aiară Bică ori şi când dispus, | 
Năzdrăvan şi fără frică. C'o găleată și c'o scară. Hop se urcă vesel sus. i 


Inc'o treaptă, înc'un lot, Cum sta Bică, tam nesam, Şi cu mâinile lui scurte 
Pân ajunge sus de tot. Au trecut pe lâng'un geam. De pe geam ia niște turte, 


s Turtele, pe cât se spune, — Dă-mi şi miel cere Tică Tică supărat nespus 
Erau tare dulci şi bune. — Ba de loc! răspunde Bică. Vrea şi el să urce sus. 


Bică îl pocneşte grav Şi fiindcă au fost eroi 
Dar răstoarnă pe zugrav 2 Fug acuma amândoi. 


MOŞ IONICA 


Ê DIMINEAȚA ê 
= © COPIILOR 


~e Î 


TULUI 


A 
A 
ii 
- Azulia care nu se depărtase mult văzu cum Dijian este răpit de tâl- chemă pe Zahima, îl ridicară pe i 
de prietenul ei, auzi sgomotul luptei hari şi se apropie de acela care rănit şi-l duseră în casă. Acesta 
şi veni în grabă spre acel loc. Ea zăcea la pământ. Fiind miloasă o  venindu-şi în fire, le destăinui cine 
| 
[4 
$ 
„este Djian. Drept răsplată pentru zătoarea lui Hassein, unde se afla negre. Intre timp Azulia se duse la 
v + . ^. P ` ` * * * .. r¬ 4+. + ` ^ bı ` * Dă + .. ` 
bunătatea Azuliei, îi făgădui a- prizonier Djian. Banditul plecă îna- Zamon, căruia îi aduse la cunoştiintã 
cesteia, că o va conduce în ascun- inte şi însemnă drumul cu cruci răpirea. Zamon îi făgădui fetei, că 
f 
`» 
LJ 
de-l va ajuta să-şi salveze fiul, îi Zamon porni pe urmele însemnate gători cei din urmă, iar Zamon:-a h2 
i va îngădui acestuia să se căsăto- de bandit. In lupta dintre oamenii căzut prizonier împreună cu Azulia. 
f . reascã cu ea. Intr'adevăr, armata lui tiranului şi bandiți, au eşit învin- Furios, tiranul a voit s'o omoare 
i 
« 
Û 
<i 
EVR 
Û 
a 
Fata a fost salvată însă de soldaţii eliberarea lui Djian. Hassein îi fă- primi, iar cei doi prinți trăesc poate. i 
lui Hassein, care i-a dus în fața gădui că aşa va face, dacă Zamon şi astăzi în pace şi fericire, dacă qi 
Ş : 


şefului. Acesta îşi recunoscu fiica. va lăsa tronul lui Djian şi Azuliei, nu vor fi murit de mult. 
AA edl ie êêê 2n 2 3 Seaia S as >^ i 
Azulia se grăbi să-i ceară tatălui ei care era şi ea de sânge nobil. Zamon _ SFÂRȘIT | 


i DIMINEAȚA wê „ewn Û ê 
+ TT COPIILOR 


Pornesc să istorisesc 
acum, fapta uriaşă a lui 


zător care a pornit să 
înconjoare pământul, 
dovedind astfel că pla- 
neta pe care viețuim e 
rotundă asemenea unui 
măr. 

Această  neasemuită 
faptă a săvărşit-o Ma- 
gellan,mai târziu de 
descoperirea Americii 
de câtre Christofor Co- 
lumb, despre care voi istorisi aici, cândva. 


1578a a 
Û 


* 
* * 


Pe atunci, vârsta lumii creştine deabia trecuse de 
anul 1500, dela naşterea lui Iisus Christos. Portughe- 
zul Vasco de Gama ajunsese în 1498, la Calcutta, în 
India. In 1499, Pinzon a debarcat în Brazilia. In 1506, 
portughezii descoperă insula Madagascar. In 1512, 
se cucereşte peninsula Florida. Pământul începe să 
fie cunoscut, din ce în ce mai departe.. 

„Toate acestea se petreceau acum vre-o patru sute 
şi ceva de ani. Până la acea vreme o singură faptă 
rămăsese neîmplinită: să se facă — pe una şi aceeaşi 
> corabie -- înconjurul pământului, dovedindu-se forma 
rotundă a planetei. Iată ceea ce va împlini, cu prețul 
e vieţii sale, portughezul Fernao de Magelhaes pe care 
istoria îl numeşte Magellan. 


* 
- x 


r 
3 Despre Magellan — se ştie numai căs'a născut la 
f Porto, că era de neam nobil, că anii tinereții şi i-a 

trecut, slujind în armata Portugaliei, pe corăbii, în 
ţ expedițiile întreprinse în India şi Indochina. Portu- 
E ghezii voiau să cucerească acele ținuturi pentru a 
stăpâni şi întreprinde èi un comerț bogat de miro- 
denii: piper, scorţişoară, ghimber, mosc, ulei de tran- 
dafiri, smirnă. 

In aceste expediţii, Magellan a dobândit multă 
i? ştiintã de navigator, de marinar, astronom şi geograf. 
| Multe şi grozave peripeții întâmpină şi birue, pe 
4 „atunci, Magellan! Dar ceea ce a câştigat el cu adevărat, 

3 este o veste nouă: cele mai bogate insule cu miro- 
T> „ denii sunt mai spre răsărit, departe. Dacă ar porni 
| prin cealaltă parte a lumii ar ajunge mai repede la 
Să ele. De-aci a pornit gândul cel mare: să înconjure 
pământul. zu 
Intr'o luptă, e rănit la picior. Nu va mai putea 
rămâne în armată. Fiind învinovățit pe nedrept, el 
pleacă la Lisabona să se apere, la rege. Regele îl 
socoate un trădător. Magellan face dovada nevino- 
văţiei sale. Apoi, cere regelui Manoel să-i încredin- 
- teze o misiune. Regele nu vrea să-i împlinească ce- 
rerea. Atunci Magellan cere voe să plece în altă țară. 
E =~ I se încuviințează, căci nimeni nu bănueşte cine va 
fi Magellan. A 
pet „Magellan cercetează ştiinţa vremii despre călătorii 
zi şi pământurile noui, despre măsurătorile planetei, 

f despre drumurile spre apus — înspre India. In tovă- 
răşia lui Ruy Faleiro, un vestit astrolog al timpului, 
el cercetează putinţa de a afla drumul spre Indii, pe 
la sudul Americii. Pentrucă în țara sa, în Portugalia, 
ê nimeni nu mai vrea să ştie de el, Magellan trece în 
` Spania. We 
Aci caută să hotărască pe regele Spaniei, Carol 


pe: 
N | 
` DIMINEAȚA Rê SPE 


r MM 


MARII CĂLĂTORI Al 


M A G E L L 


Magellan, întâiul cute- 


x^ PUI! „SI 


PP e Tia era NE N 
să 
M 
> oh 


Aa a 
~i 
P. i 
pe pP 


Quintul, să-i ajute să întreprindă drumul spre Indii, 
pe calea apuseană, nouă. După multă vreme, izbuteşte. 
Are de înfruntat neştiinta şi neîncrederea oamenilor 
de atunci, duşmănia celor din patria lui, sute de 
piedici. 


Iar la 20 Septembrie 1519, flota lui Magellan, com- 


pusă din cinci corăbii: San-Antonio, Trinidad, Vic- 
toria, Concepcion şi Santiago, coboară dela Sevilla, 
pe Guadalquivir în jos, spre mare şi din portul — 
San Lucar — porneşte pe drumul necunoscutului. 
Mai întâi, spre Sud. Popas în insulele Canare. Drum 
spre Sud, mereu spre Sud. Marea liniştită îi opreşte 
pe loc două săptămâni. Incepe trecerea Oceanului 
Atlantic. La 13 Decembrie, sosesc în golful Rio de 


„ Janeiro. Popas mai îndelung, în ținuturile acelea mi- 


nunate şi bogate. Incepe drumul spre miazăzi. Cerce- 
tări în gura fluviului La Platta, pe care Magellan îl 
socoate a fi trecătoarea spre Oceanul Pacific. Reîn- 
cepe drumul spre miazăzi, dealungul coastei braziliene, 


din ce în ce mai pustie, mai săracă. Incep furtuni 


dese şi primejdioase. Popas în golful San Julian. A 
trecut o jumătate de an de când a pornit, din Spania. 

Se iscă o răsvrătire pe bordul vaselor. Cu multă 
dibăcie Magellan înăbuşă răscoala. In primăvară, după 


patru luni, va trebui să plece. Va porhi cu o corabie 


mai puțin, „Santiago“, care s'a scufundat din pricina 
furtunii. De-abia pot fi scăpați dela moarte marinarii. 

La 24 August, Magellan face un nou popas, fără 
să ştie că se află la numai două zile de trecătoarea 
din sudul Americei, trecătoarea spre Pacific, care 
avea să-i poarte şi numele! Când după două luni, va 
trece prin trecătoarea dintre Tara de foc şi America, 
i se deschide înainte drumul spre Indii. Câtă bucurie 
freamătă în sufletul acestui om — care a crezut că 
va putea afla această trecătoare! Vasul San-Antonio 
se face nevăzut. Au rămas doar trei corăbii. Hotărîrea 
celor din corăbiile din flota împuţinată, e să nu se 
întoarcă. Vor pornii mai departe, spre apus, cu toate 


| 
ê 
f 
|! 
| 


e dia P pie KERÊ KE S NN 


URA 


3 KES ap ER N Û ka ` ê 3 chê 

EMÎ că i provizii e de kouna sunt pe safteşite: Iar Hi. ÊN 0 E N TE 
după mai bine de o kutî de zile, de foame şi însetare, UM E: INN ATĂ P PA 
de boală şi moarte, cele trei vase ajung în insulele Am scris în numerile noastre trecute nenumărate 

Filipine. Malaeziii băştinaşi îi primesc cu hrană şi povete pentru înnotul pe față. Pentru ştiinta citito- 


rului, adăugăm că mai existã ö specialitate de înnot 


apã. Sunt scãpati! 
pe fatã, numit „voiniceşte“ care perfectionat se nu- 


Voind sã statorniceascã un regat nou- al Spaniei, » meşte „crawl“, nume care i-a fost dat de australieni. 
Magellan cere ca toți conducătorii insulelor să i se Cum acest înnot este cu mult mai greu decât celelalte, 
închine. Unul singur se împotriveşte. Magellan vrea vom scrie într'un număr viitor de această specialitate 


| ca să mulțumim câțiva cititori care ne-au trimis 
scrisori. 
Azi ne vom ocupa de înnotul pe spate. 


să-l pedepsească. Incepe o luptă cruntă şi Magellan 
e ucis de malaezii răsvrătiți. Expediția rămasă fără 


conducător porneşte mai departe. Una din corăbii va Acest fel de înnot este cu mult mai uşor decât 

fi distrusă chiar de cei rămaşi: Concepcion! Mai || înnotul broasca căci se poate respira în voie şi con- 

rămân: Trinidad şi Victoria. Conducerea o avea Se- „curentul oboseşte mai puțin. 

bastian del Cano, chiar unul din răsvrătiţii din golful | __ CUM SE INVAȚĂ 

San Julian. Flota ajunge în insulele Moluce, paria | „PETE Primul exerciţiu, încerçati din neo Buma 

pice DENÊ jene E mirodeniile s! aurul secunde şi apoi, faceți mişcarea de picioare întocmai R 

j 2 P ord. In clipa plecării spre ţară, însă, ca la înnotul broasca. La primul exercițiu, mâinile H 

vasul Trinidad, învechit, prinde a se scufunda. De- pot sta liniştit dealungul corpului sau, vor fi întinse | d 

abia pot fi scăpate mărfurile. Numai vasul Victoria peste cap. "ên 

va pleca, sub conducerea lui Cano. Vor trece prin O- 1 : | 
e ceanul Indian, prin furtuni. Nu se pot apropia de coastă, +] 


de teama portughezilor, ocoleşte Africa pe la sud şi 
se apropie de patrie, împlinind astfel visul cel mare 
al lui Magellan, vis pe care el nu a putut să-l vadă 
înfăptuit. La 6 Septembrie 1522, după trei ani de 
drum, se închee cea mai de seamă încercare din isto- 
ria navigaţiei. Se dovedeşte astfel limpede că pămân- 
tul e rotund şi se dau ca mincinoase toate cele ce se 
spuneau despre forma pământului (că ar fi o tipsie). 
Lui Magellan i-a rămas numai fapta. Alţii au cules 
laurii gloriei: Magellan a realizat cea mai de seamă 
faptă a vremilor lui, jertfindu- -şi pentru aceasta pro- | 
pria viață. 
Alături de Columb, de Amundsen, de Marco Polo, 

N eta Magellan este unul din cei mai  îndrăzneţi că- | Mişcarea trebue executată regulat, la comanda 

tori ai pământului. | unul, doi, trei. Dacă mişcarea nu este făcută discipli- P 
N. PAPATANASIU | nat, corpul nu va avansa. In figurile noastre aveţi 


această mişcare executată în afara bazinului, unde o | 
poate încerca fiecare cititor. 1 
MÂINILE j 

Mâinile au o cu totul altă mişcare ca la „brasse“. 
La comanda unul se vor întinde deasupra capului ca i 
+ 

, 


şi cum ați fi atârnat de un trapez. La doi, mâinile . 
desemnează un cerc aproape complet (prin apă) şi se 
opresc dealungul pulpelor. La trei, mâinile pornesc 
câtre poziția primă, adică deasupra capului, cu întin- 
dere maximă. Măinile joacă rolul lopeţilor la barcă. | 
Ele trag apa în vreme ce Aiatop a sunt nişte flo- pi 
j 
j 


toare. 
Exercițiul este fostă uşor căci corpul nu se afundă 


şi linia de plutire este neturburată. 


A LÃ 


9 s xX 


Innotul pe- tsi este un exercițiu plăcut pentru RESA, 
fiecare înnotător mai ales că este şi foarte odihnitor. 


N 


dd 


UN ROMAN DE AVENTURI 


Tom şi Sandy au rupt o creangã solidã dintr'un 
copac şi au legat purcelul vânat cu fire de iarbă, 
tari ca oţelul. Apoi şi-au pus fiecare capătul prăjinii 
pe umăr, transportând prada lor în felul indienilor 
din America de Nord, Drumul la întoarcere era greu, 
dar băeții erau veseli căci expediţia lor fusese în- 
cununată de succes. 

Ajungând în apropierea lagunei, Tom care mergea 
în frunte, rămase locului şi puse încet capătul pră- 


jinii la pământ. Sandy îl îmită şi apoi se apropie: 


grăbit de el. 

— Ce s'a întâmplat Tom? 

— Uită-te drept înaintea ta! Drept înainte! Pe apa 
lagunei! 

— Ce-i? Nu văd nimic. 

— Priveşte atent. Nu vezi ceva lucitor care plu- 
teşte la suprafață şi se apropie de țărm? 

— Ba da! Imi pare că văd. 

— Sunt broaşte țestoase de-mare! 

— Dumnezeule, ai dreptate. Sunt chiar broaşte 
țestoase. Să încercăm să prindem câteva. 

Fără să mai stea mult în cumpână, băeții au pornit 
în pas alergător spre malul apei. Au înconjurat locul 
unde se aflau broaştele țestoase, astfel încât să le 
taie retragerea spre mare şi apoi s'au repezit între 
ele, căutând să captureze cât mai multe. 

Cu toată repeziciunea lor, băeţii nu au putut prinde 
însă prea multe, deoarece liniştitele animale au reu- 
şit totuşi să se refugieze în valurile salvatoare. 

— Trânteşte-le pe spate Sandy, strigă Tom. In fe- 

. lul acesta nu mai pot fugi! 
- — Bine, bine, le prindem noi, dar cum le omorâm? 
Te pricepi? 

— Nu! Să le ducem însă aşa vii cum sunt în ta- 
bără. Am auzit, că faimoasele broaşte țestoase de mare 
sunt omorâte în ultima clipă, pentru ca supa prepa- 
rată din carnea lor să fie mai gustoasă. 

— Aoleo! Dar grele mai sunt, spuse Sandy care 

. încercase să ridice o broască. Cred că are cel puțin 
cincizeci de kilograme, Cum Dum- 
nezeu o să o transportăm până în 

„tabără... mai ales cu stomacul gol. 

— Ai dreptate. Nu o să putem 

> face nici măcar o sută de metri ċu 
povara asta. 

Băeții au rămas pe gânduri. S'au 
aşezat pe o piatră mai mare care se 
afla în apropiere, căutând să afle un 
mijloc mai bun de transport. In 
clipa aceea, se auziră din depărtare 
două bubuituri de armă. 

Bum! Bum! 

Tom şi Sandy se mai aflau la 
vreo milă distanță de tabără. 


— Drace! Ce s'o fi întâmplat, 
strigă Tom neliniştit. Nu cumva o 
fi vreun atac al sălbatecilor? 

— E semnalul de reîntoarcere, 


- spuse Sandy care era şi el nervos. 
Cu siguranţă că este un atac. Nu 


* vezi că au incendiat tabăra? Iată 
Û „ce fum negru se ridică dintr'acolo. 
— Să fie canibali sau pigmei din 

junglă. Sărmanii noştri tovarăşi. Bie- 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


PENTRU TINERET 


tii de ei. Fuga Sandy! Să ne ducem în ajutorul lor. 

Sandy care privise însă între timp mai atent în 
direcția taberii, spuse după câtăva vreme: 

— Ne-am speriat degeaba. Nu vezi că este o coloană 
de fum, pentru semnalizare? Cu siguranță că a apă- 
rut o navă la orizont. 

— O navă? întrebă Tom neîncrezător, scrutând o- 
rizontul. — Da, da. Ai dreptate. Iată! O văd. Fuga 
Sandy, să ne grăbim. 

Uitând de oboselile zilei şi de vânatul lor atât de 
prețios, cei doi băeți o porniră în goană spre tabără 
unde erau aşteptaţi de tovarăşii lor. 

A fost o goană nebună. Numai marinarii cari au 
fost aruncați vreodată de valuri pe o insulă pustie, 
îşi pot da seama de cele simțite de cei doi băeți vi- 
teji, când au văzut nava apărând la orizont. După un 
răstimp destul de îndelungat de goană nebună, cei 
doi au ajuns abea trăgându-şi sufletul în tabără. 


®2 CAPITOLUL XII 
O CORABIE LA ORIZONT 


Intâmplările celor patru naufragiaţi de pe Insula 
Fantomelor, erau cu adevărat minunate. Numai un 
miracol îi putea salva şi iată că miracolul se întâmpla. 
După opt zile lungi de disperare şi muncă sdrobi- 
toare, pânza salvatoare a unei corăbii apărea la orizont. 

Primul care văzuse pânza a fost Allan. 

— Jarock, strigă el. Jarock, suntem salyafi; ZA 
ce-te şi priveşte. 

— Dumnezeule, e o corabie. Suntem salvați căpi- 
tane. E o adevărată minune, strigă mecanicul aruncând 
din mâini uneltele cu care lucra şi alergă în grabă 
să aprindă semnalul care se afla pregătit de multe 
zile. Flacăra isbucni imediat în iarba uscată, după 
care fu înăbuşită cu crengi şi frunze verzi, astfel că 
după câteva clipe, o coloană deasă de fum se înălța 
spre albastrul cerului. 


4 trase două focuri de 


telegrafie. 


Repede, chia- 
i pe băeți! îi spu- 
se Allan. Eu voi în- 
cerca între timp să 
pun în funcțiune a- 
paratul de telegrafie 
fãrã fir. Nu ştiu dacă 
voi reuşi.. mă îndo- 
iesc... drace, dacă aşi 
putea provoca măcar 
o scãntee.... dacă ar ` 
avea şi corabia aceea 
o instalatie asemui- 
toare la bord... Să 
sperăm în orice caz 
că va vedea coloana 
de fum şi că se va 
opri... 
Jarock nu stătu 
mult pe gânduri şi 


armă în aer, după cum 

fusese înțelegerea cu cei doi băeți. Erau cele două 
bubuituri pe care le-au auzit cei doi în junglă. Intre 
timp Allan se căsnea să scoată măcar o mică scântee 


` din aparat, însă strădaniile sale erau zadarnice. Işi 


frământa mâinile de ciudă, scrâşnea din dinţi şi căuta 
să facă tot posibilul spre a nu pierde această unică 


ocazie de salvare. După minute îndelungate de muncă, 


încordată, căpitanul îşi înălță privirile şi spuse: 

— Blestematul ăsta de aparat nu vrea să funcțio- 
neze... dacă nava asta ar fi întârziat măcar cu un ceas 
trecerea, cu siguranță că aşi fi putut să fac ceva. Aşa 
însă... Dacă vom scăpa ocazia asta, cine ştie câte săp- 
tămâni vor mai trece până ce să se mai abată vreun 
vas pe aici. Și chiar dacă ar mai trece, cine ştie dacă 
vom mai fi noi în viață. 

Dar disperarea căpitanului trecu repede, căci era 
un om care nu se lăsa înfrânt de greutăţile vieţii. 
După ` câte secunde se apucă din nou de lucru şi cu 
mai mare încăpățânare. Voia să reuşească. Degetele 
îi păreau vrăjite, cu atâta siguranță făcea legăturile 
între sârme şi bateriile electrice. 

Trecuseră vreo douăzeci de minute decând Jarock 
trăsese cele două focuri de armă în aer. Tom şi Sandy 
ajunseră în scurtă vreme pe malul lagunei. Aci, în 
loc să se îmbarce pe plută spre a ajunge pe celălalt 
mal, au preferat să se arunce în apă şi să înoate. Nu 
mult după ce au străbătut limba de apă au sosit gă- 
făind în tabără. 

— Cheerio, căpitane, ce face aparatul? Funcţio- 
nează, strigă Tom cu voce temătoare, 

Incă nu, Suspină Allan. Nu primesc nici un răspuns... 
probabil că scânteile obținute sunt cu mult prea slabe. 

— Va să zică putem avea toag 0 speranță. 

— Da, dacă şi nava 
pe care o vedeți la 
orizont, ar avea la 
bord o instalație de 


Intre timp corabia 
se apropiase de țârm. 

— Nu are nici o 
instalație de telegra- 
ție fără fir la bord, 
spuse după un răs- 
timp Sandy, care pri- 
vea cu atenția încor- 
dată, cu ajutorul unui 
binoclu. Este un 
schooner, adicăomi- 
că navă de pescari. 

— In cazul acesta 
va vedea desigur sem- 
nalul nostru de fum. 
E negru ca noaptea, 


iar coloana este foar- 
te înaltă. Ar fi foarte 
bine dacă l-aţi ajuta 
pe Jarock să mai 
strângă frunze şi 
crengi umede, pentru 
alimentarea semnalu- 
lui... de nu riscăm să 
vedem peste puţin 
cum se depărtează şi 
această unică speran- 
tã de salvare... 

Indemnul căpitanu- 
lui veni la timp, căci 
Tom şi Sandy erau 
cu drept cuvânt sdro- 
biți de osteneală. A- 
fară de aceasta,. vă- 
zând strădaniile fără 
succes ale căpitanu- 
lui de apune în func- 
tiune aparatul de te- 
legrafie fără fir, îi cuprinse disperarea. Cu toate a- 
cestea, cu un efort suprem au dat ajutor lui Jarock 
ca să menție coloana .de fum. 

Dar totul a fost zadarnic. 

Vreme de două ceasuri, ciudata corabie a rămas 
nemişcată în dreptul insulei. Căpitanul ei nu voia 
sau nu văzuse semnalul disperat al naufragiaților, 
astfel că nu făcu nimic spre a le veni în ajutor. Allan, 
viteazul care înfruntase atâtea pericole în viața sa, 
îşi " pierdu de data aceasta cumpătul şi amenințând cu 
pumnul în direcția corăbiei, strigă: 

Canalie! Brută! Chiar dacă nu a primit semnalul 
nostru de S. O. S. cu siguranță că a văzut semnalul 
de fum şi desigur că a şi înțeles rostul Jui. E însă 


„un om fără inimă... Dumnezeu să-l pedepsească pentru 


răutatea lui. 

Celorlalți naufragiați le pierise respirația. Nu-l vă- 
zuseră pe Allan niciodată atât de furios. 

— Cine o fi omul acesta fără inimă, întrebă Tom 
întrun târziu când corabia, după ce încrucişase în 
dreptul insulei la nici cinci leghe distanță, se depărtă 
grăbită. 


— Dumnezeu ştie! spuse Allan. Poate că este vreun r 


contrabandist, un hot de perle, sau chiar un pirat. 
Nu ați băgat de seamă că vasul său nu avea nici un 
drapel? Ar fi putut avea însă atâta inimă ca să ne 
lase puține provizii, dacă nu voia să ne ia cu el. 

— Provizii căpitane? izbucni atunci Sandy. Nu a- 
vem nevoie. Avem provizii câte voim. 

Allan se temu că băiatul înebunise. Ii văzuse pe 
cei doi că reveniseră cu mâinile goale din expediţia 
lor... Tom îi aduse însă repede la cunoştiință reuşita 
vânătoarei lor, descriind cum au ucis purcelul şi cum 
au prins cele câteva 
broaşte țestoase. . 

Vestea aceasta îl 
mai încurajă pe că- 
pitan. După jumătate 
de oră, cu ajutorul 
lui Jarock, vânatul se 
afla în tabără. Un foc 
viu, din crengi uscate 
trozni curând într'o 
vatră de. piatră, iar 
Tom şi Sandy, cari 
se pricepeau puțin la 
bucătărie au început 
să prepare mâncarea. 

Purcelul, înfipt în- 
tr'o frigare răspândi 
curând în jur mirosul 
minunat al cărnii 


fripte. Intre timp 
(Continuarejin pag. 14) 


A 


NS 


J 
“en 


L 


ND EANTOMELOR 


(Urmare din pagina 13) 


Allan pregăti o supă de broască țestoasă, pe care toți 
cei de față o declarară minunată. 

Sandy îşi aminti deodată că pusese nişte undițe 
dimineața la plecare. Se duse în grabă la malul la- 
gunei, de unde reveni cu vreo cinci kilograme de 
peşte de cea mai bună calitate, din care mai făcură 
un fel de mâncare. 

— Se mănâncă mai bine aci, decât în cel mai mare 
restaurant din Londra, spuse Sandy vesel ca deobiceiu. 

Tom nu avu însă vreme să-i răspundă, căci obosit 
şi înfometat cum era, înfuleca cu aa joia din frip- 
tura de purcel. 

— Mai încet Tom, ce Dumnezeu, spuse Sandy. Cred 
că stomacul tău nu se simte tot atât de bine când 
este forțat să primească o cantitate atât de mare de 


| 


a 
pe jumătate închişi. Cu toate acestea fălcile lui mes- 
tecau necontenit. 
— Par'că aş fi un butoiu fără fund, spunea el. Cred 
că aşi putea mânca singur toată mâncarea... 


După ce au pus deoparte resturile mâncării, spre 
a avea ceva gata făcut a doua zi dimineața, cei patru 
naufragiați se pregătiră de odihnă. Tom se afla de- 
altfel de mult în lumea visurilor. Sandy îl urmă cu- 
rând. Numai Allan şi Jarock mai trebăluiră o vreme 
prin tabără, după care Ege împărțit rolurile pentru 
garda de noapte. 

Putin după aceea tabăra era cufundată în linişte. 
Numai din junglă se auzeau urletele fiarelor sălbatece 
şi acele sgomote ciudate care-l nelinişteau atât de 


mâncare după o pauză îndelungată. 


Dar pe Tom nu-l putea opri nimeni. Ochii îi erau 


CONCURSUL LITERAR 


O ZI 


Nu voi încerca să descriu solem- 
nitatea ridicării unui Pavilion Na- 
tional pe care oricare copil o ştie, 
deoarece astăzi fiecare dintre noi 
suntem străjerii sufletelor şi ai Pa- 
triei noastre. 

Nu numai atât, dar deviza pe care 
toți fiii acestei Ţări o au, ne aduce 
aminte în orice moment că datorăm 
Credință Aceluia care ne poartă de 
grijă şi care şi-a pus nădejdea vii- 
torului în noi, Majestății Sale Re- 
gelui Carol al II-lea, Marele Străjer 


>al Țării noastre. 


La ridicarea Pavilionului Statului 
nostru, am simțit cum o lacrimă mi 
se strecura din ochi, când în liniştea 

- profundă a acelui moment solemn, 
colegele mele înãltau steagul trico- 
lor, care simboliza jurământul de 
credință şi muncă față de Țară şi 
Rege, pe care toate îl pronuntam 
cu evlavie şi convingere în sufletele 
noastre. 


In fâlfâirea drapelului vedeam 
mândria unei națiuni desrobită de 


S O L E M N Ã 


sub jugurile străine, care liberă şi 
neatârnată, pornea spre o viață nouă. 
STROESCU MARIA 
elevă clasa III-a B 
Gimnaziul C-cial „Doamna Stanca“ 
Bucureşti 
20 Iunie 1938, Bucureşti 
DRAGĂ MĂTUȘICO, 

Sunt una dintre credincioasele 
cititoare ale revistei „Dimineața 
Copiilor“ pe care o cumpăr de când 
am învățat să citesc. 

Văzând că atâția copii din toate 
colțurile țării participă la concursu- 
rile revistei, atât literare cât şi de 
jocuri rebusiste, m'am gândit, cu 
prilejul noului concurs să particip 
şi eu, cu speranța că neînsemnata 
mea schiță va fi acceptată ca me- 
diocră, dacă nu bună. 

La rubrica „De vorbă cu cititorii“ 
ai revistei vă rog să-mi răspundeți 
sub Stroescu Maria, dacă este bună 
sau nu. 

In aşteptarea acelui răspuns închei 
urându-vă: „Sănătate“ 

STROESCU MARIA 


Deslegătorii jocurilor pe luna Mai 


Popovici Alexandru (5), Loco; 
Marian Vera (5), Loco; Rafael Va- 
sile Ervin (5), Cluj; Miss Rachel 
(5), Cernăuţi; Saia Heller (5), Cra- 
iova; Neicu C. Nicolaie (5), Cons- 


tanţa; Pavel L. Lazarovici (5), Ro- 


mâneşti; Valeriu Alexei (5), Orhei; 


Nicu Ştefan (5), Craiova; Chiriţă 
Aureliu (5), Târgovişte; Iacobescu 


A. Constantin (1), Bărbuleţ -- jud 
Dâmboviţa; Claivetta Schuiiver (1), 
Loco; Gherscovici Sioma (2), Chi- 
şinău; Lia Sufrin (1), Galaţi; Dimi- 
trie Lungu (5), Loco; Mihăescu Leon 
(5), Năsăud; Nelu Herşcovici (5), 


DIMINEAȚA O i 
| DEE © pie 


+ 


Focşani; Orest:V. Bosinceanu (5), 
Salcia; Panait Ion (3), Loco; I. 
Dobne (5), Ioneşti; Bunii S. Petru 
(2), Timişoara; Monica Hornstein 
(5), Loco; Rodica şi Florin Alex. 
Ionescu (5), Loco; Duţescu N. Vir- 
gil (5), Loco; Mircea Cohn (5), 


Loco; Rozalia Vulcănescu (5), P.- 


Olt; Jona Iancovici (5), Ploeşti; 
Wechsler Arnold (2), Galați; Vasil- 
ca Cornel (5), Orăştie; Berman 
Gherş (5), Tighina; Musleanca Va- 


leriu (4), Humuteanovca; Niculescu 


B. Alexandru (5), Târgovişte; Geor- 
ge Saslinck (5), Loco; Bercovici 


mult pe ċăpitanul Allan. 


(Va urma) 


Noel (1), Loco; Canatanêln Popu(1), 
Arad; Gunea Ițcovici (4), Bolgrad; 
Zetea Vasile (5), Ferneziu; Jacques 
Boucher (5), Loco; Heinrich Picker 
ÇE Cernăuți; Alexandru Gorescu 
(5), Braşov; Cosmulescu Ileana (5), 
Tg. Mureş; Gigi Baliu (5), Loco; 
Bătăran Ştefan şi Pătroi Nicolae (5), 
Nădlac jud. Arad; Gigel I. Nițis (5) 
Loco; Adrian Rotaru (5), Loco; 
Vanghele Constanța (5), Loco; Arie 
Postilnik (1), Rădăuți; Ina Britcov 
(G5), Cãuşani; Nuti Nicolescu (5), 
Ploeşti; Mielu şi Marcel Margulis 
(4), Ştefăneşti; Marin Stoica (5), 
Loca; Arnold Wechsler (5), Galaţi; 
Picu I. Abagiu (5), Craiova; Lutfac 
Ignatz (5), Loco; Kleckner Carola 
(5), Loco; Leon Gh. Const. (5), Huşi; 
Stânculescu I. Marinel (5), Craiova; 
Gottesman Sorin Octav (5), Loco; 
Derera Fănica (5), Loco; 
N. Mircea (4), Loco; Marcuson A- 
meli (5), Galaţi; Marian Albină (4), 
Loco; Louise Kristen (5), Loco; 
Gili Mărcuşanu (5), Loco; Dimitrie 
Lungu (5), Loco; Ritta Melsch (5) 
Galaţi; A. Mold (5), Silhoasa; Eu- 
genia Petrescu (5), Boişoaca jud. 
Arges; Gurgău N. Ion (2), Cons- 
tanța; Jean Căluian (5), Bacău; 
Griinberg Rica (5), Hârlău; Stanciu 
D. Marin (5), P. Olt; Dimitrie Lun- 
gu (5), Loco; Tanţa, Viorel Petru 
(5), Foc, jud. Arad; Valeriu Sându- 
lescu (1), rhei. 


DESLEGĂRILE JOCURILOR PE 
LUNA APRILIE: 


Cuvinte încrucișate 


şiret-Siret-şiret-orar-Caraş-pătat-coc- 
cărau- păcat- t-od- car- n- par- r- Po-t- 
peron- palat- dop- ea-atlas- ri- un- Po- 
avare-solidă-odor- la-t- cocoş-ca- or-a- 


tăruş-v-văcar-s-mă-ar-piper-r-pa-mare- 


sãrman-romên-ar-in-nu-pisãm-i ia- gaz- 
asini- nănaş- t- ar-a-ani-l-ten- udo- r- 
bragă- scară- cra- țeapă- seară- ceas- 
ceară-ceață. LEOVA LĂZĂROIU 


Dragnea 


P À ÇENE ae 


n... 


Un copil aude pe mama sa spunând 
că a pierdut un proces. 

— Vai ce bine îmi pare că ai pier- 
dut procesul mămico, spune el, acuma 
nu'o să mai fii atât de măhnită din 
cauza lui. 


Domnul Miticescu 
Domnul Păcală Miticescu îşi tri- 


„mite fiul la oraş şi-i spune: 


— Du-te la prietenul meu Tândă- 
lescu şi spune-i că eşti fiul meu, 
dar.nu uita cumva să-i mai spui că 
eu sunt tatăl tău! 


Socoteala 


— Dacă îţi dau două găini şi a- 
poi încă trei, câte vei avea în curte? 

— Şase! 

— Cum asta? 
„_— Bine, fiindcă una mi-am cum- 
părat-o eul 


Alte cimilituri 


Ce este mare cât o biserică şi nu 
valorează cât o cireaşă ? 

Cine face înconjurul casei şi nu 
intră înăuntru ? 

Două capete, două brațe, patru 
ochi şi şase picioare, ghici ce este? 

Ce ai la mâna dreaptă când mergi 
pe stradă ? z 

Ce lucru avem totdeauna înaintea 
noastră, dar nu-l putem vedea ? 


— D-ta eşti farmacist? 

— Da! 

— De când? 

— De 30 de ani. 

— Ai diplomă? 

— Da, din 2 universităţi. 

— Eşti bun meseriaş? 

— Perfect! 

— Unde ţi-e diploma? 

— Aici, în ramă! 

— Bine! Atunci dă-mi 
bombgane contra tusei. 

a 


de 5 lei 


Bun elev! 


Tatăl îl întreabă pe Petrică: 

— Petrică, domnul profesor este 
mulțumit de tine ? 

— Desigur, mi-a făgăduit că la 
anul mă ține tot în clasa lui. Dacă 
nu ar fi mulțumit m’ar lăsa să trec 
în clasa cealaltă ! 


Preţuri fixe 


Intr'un magazin: 

— Cât costă pardesiul ăsta, dom- 
nule! 
` -- Ca să nu-ți cer zece prețuri, 
o mie de lei, ţi-l las la 900, de nu 
la 800, şi ca să nu ne tocmim pre- 
tul. fix e 700 de lei. 

— Nici mie nu-mi place să mă 
tocmesc! Nu-ţi dau nici 100, nici 
150 lei, nici 200 de lei! Iţi convine 
să-l dai cu 250 de lei?... 

— Bi, haide, ca să nu ne tocmim! 
Să-l porți sănătos! 


MATCHUL DE BOX 


DIMINEAȚA E, 


Un muşteriu glumet vine iarna 
într'un birt şi cere chelnerului să-i 
aducă o felie de pepene şi câțiva 
ciorchini de struguri. 

— Nu avem. Abia la toamnă... 

— Bine, bine. Nu trebue să te 
superi. Voi aştepta! 


Mitică la judecătorie 


Băete, când stai în fața unui ju- 
decător, tii mâinile în buzunar? 

— Iertaţi-mă, domnule judecător, 
dacă țiu mâinile în buzunarele mele 
nu e bine, dacă am băgat mâna în 
buzunarele altora, iar nu e bine... 
Atunci unde să-mi bag mâinile?! 


Cunoştinţe importante 


— Fiica mea vorbeşte numai cu 
oameni de seamă... 

— Ce meserie are? 

— E telefonistă. 


Tare învățati... 

— Mă! Tu nu ştii cine a fost 
Napoleon?!? 

— Cum de nu! A fost un fabri- 
cant de poli! 


Mitică e cuminte 


Mitică nu poate să stea locului 
nici o clipă. Toată vremea tropăie 
cu picioarele. Mama lui îi spune: 

— Mitică fii cuminte. 

— Eu sunt cuminte mămico, nu- 
mai picioarele nu vor să se astăm- 
pere. 


A 


OPIILO 


ZE 
H Û 


sa e 


NĂZBĂTII ŞI GHIDUŞII 


A 


Xe n 
Avi 


v Rê 
re 


a 


yi citi $ p 
ê: .. 


SS 


> 


„Coco, scoate un bilet“ 


ORIZONTAL: 2) Cel ca- 
re cunună pe doi oameni. 
4) Ploaie mare, care a durat 
40 de zile şi 40 de nopţi. 
5) Melodie cântată pe stradă, ` 
de flaşneta cu papagal. 6) Ma- 
re povestitor american. 7) O 
literă ca un şarpe şi alta ca 
o jumătate de covrig. 9) De 
înțepătura lui se fereşte 
mama cu degetarul. 10) Aşa 
cum sunt pernele de puf. 11) Numele papa- 
galului din figura noastră. 12) Bilet de papa- 
gal în care se poate citi viitorul. 14) Il scoa- 
te Coco cu cioculețul din cutie pentru fie- 
care. 15) Inceput de vultur. 16) Nu e nici 
tu, dar cine ? 


VERTICAL : 1) In ea sunt bilețele de fe- 
lurite culori, şi Coco n'are decât să bage cio- 


culețul şi să scoată unul. 2) Fericire în viață- 


(Intrebaţi-l pe Coco.!) 3) Ce] pe care Dumne- 
zeu l-a scăpat de potop. 4) Pasăre frumoasă, 
cu pene galbene şi verzi şi care poate vorbi. 
7) Un arboraş cu lemnul moale, din care se 
fac puşti pocnitoare pentru copii. 8) Cu ce 
scoate Coco bileţelul ? 10) E bătrân de-acum 
şi nu mai e curios să afle ce-i va spune Coco! 
11) Rezultatul unei împărțiri. 12) O jumătate 
de rimă. 13) In cuvântul veveriţă îl 
găsiție de două ori. 


PREŢUL 5 LEI. 


aka Si 


Puiu .s'a rătăcit de tăticul său. Şi plânge, plânge 


micuțul de el că nu ştie pe ce stradă so apuce ca 


să-l întâlnească. Voi, care trebue să ajutați totdea- 
una pe cei necăjiţi, îi veți da o mână de ajutor. 
Nu-i aşa ?... 


CAST E e ee e ia LR RR ii 
* 


CUPON DE JOCURI 


Adresa 


Luna lulie Seria IV 


u"v v v — CP 0 


CINE ESTE ?!?!?! 


Toată lumea pe stradă e înspăimântată. Toţi fug 
încotro văd cu ochii... Care să fie cauza? Cine e a- 
cela care îi face să tremure de groază ?... 

Dacă sunteți curioşi să aflați, uniți cu o linie 
dreaptă numerele începând dela 1 şi sfârşind la 69. 


Du êvil ã N ÎS A 
COPIILOR EZI 


eke 


10 


e 


P R E M IA N TII DIN ROMAN 


AV J aha 


DIMINEAȚA "naxê dÊ Sene: 
P SEEE piei E Bl Nar. E 
COPIILOR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inscrisă sub No. 232, Trib. Ilfov. Editura „Ziarul“, S. A. R, Bucureşti 


RATIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 1]. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


3 AUGUST 1938 No. 756 


DE VORBĂ CU CITITORII 


CONCURSUL DE DESEMN 


MIRIAM FRAENKEL. — Micuţă Miriam, am pri- 
mit scrisoarea ta şi colaborarea pe care ai avut dră- 
| _gălăşenia să mi-o trimiţi. Voi publica unele lucruri 


REDACȚIA ŞI ADMINI 
PLARUL 5 LEI. — 


Dragii mei, 


Mi-aţi cerut în nenumărate ori să organizez un con- 
curs de desemn. De fiecare dată am trebuit să vă amân, 


fie din cauza şcolii care trebuia să vă ia tot timpul, | din cele trimise. In ceeace priveşte jocurile, cred că 
fie din cauza revistei noastre, în care nu mai aveam | ai văzut că de câteva numere încoace am schimbat 
loc pentru aşa ceva. De data aceasta vă pot da în- mult pagina. Vom publica jocuri distractive, jocuri 
sfârşit ştirea cea bună. Data viitoare vom publica su- || A P EFE ğ 

| de istetime şi bineînțeles toate acestea vor apărea 


biectul concursului nostru, care va fi foarte nou. Nici || 
nu vă spun depe acum despre ce estevorba. Veţi ve- 
dea singuri data viitoare. | 


în cadrul unui concurs. Mai aştept colaborare. Până 
atunci primeşte sărutări şi mulțumiri. 


„Acum să trecem la răspunsurile pe care trebue sã | VICTOR PETRESCU. -- Am primit jocul. Este 
vi le dau fiecăruia în parte. Vă rog să mă ertați dacă | . Ti d d lui z 
am mai întârziat, dar sunteți atât de mulți... | sê ee eyer Şn vom «da. regdactor dini CaCO ae Ocupa: cu 

IRIS ERVINT ROZEANU. -- Cu privire la „Cân- chestiunile acestea. 
tec de leagăn“ cred că nu trebue să-ți mai dau vreun AURELIAN PETRESCU. — Acelaş răspuns ca mai 
răspuns. „Rândunica“ nu este publicabilă. Este bine sus. Mulţumiri. 


scrisă, dar nu spune lucruri reale, adică posibile. Ce 


ar ti să te interesezi cum îşi face o rândunică cuibul? GEORGESCU GEORGETA. — Povestea pe care 


Premiul îl vei primi. Poate că l-ai primit chiar până | mi-ai trimes-o am citit-o şi mi-a plăcut. Desigur că 
acum. Cu privire la abonament, trimite-mi mărcile în- nu este perfectă şi că trebue îndreptată pe ici pe colo. 
tr'un plic recomandat şi voi aranja totul aici. Multu- Dar o voi publica. Trebue să ai însă răbdare, căci nu 

mesc pentru urări. | ee r BN = TERA 
MIRIAM e MPa LA asa ii ot a | ştiu când. Loc prea mult nu avem în revistă şi cum 
ri VIN DRA BELÊ HOGR mini ST COUCE Qere DUCE | alți cititori ne-au scris mai de mult, trebue să-ți aştepţi 


puţin. Vei găsi în ea tot ceea ce doreşti. Cu catalogul 

mai trebue însă să aştepţi, fiindcă nu mai avem. Peste 5 

câteva săptămâni vom organiza un concurs cu premii | placul tău. 

multe şi frumoase, aşa că dorința ta va fi împlinită. | BOARTĂ GHEORGHE. — Mă miră foarte mult 
JEANA PETRESCU. — Draga mea, nu pot să-ți că fotograful ţi-a dat un asemenea răspuns. Mă voi 


spun dacă e bine să i i şi ii, fără să fi 5 A 3 E 
p s e să peri povesti pi Doc Sêr GAR ZÎ ocupa personal de chestia aceasta. Desigur că poți tri- 


cetit măcar o singură poveste scrisă de tine. Trimi- | ES iq ; š ; au i ie 
te-mi o poveste sau o poezie, apoi îți voi răspunde | mite jocuri de cuvinte încrucişate dacă crezi că sunt 


prin poşta noastră, dacă se poate publica sau nu, sau bune. Nu uita că nu este chiar atât de uşor să dai un 


rândul. Imi pare foarte bine că revista este pe 


dacă trebue să scrii altfel. Până atunci nu-ți pot da | joc bun. La cea de a treia întrebare răspund că con- 
nici un sfat. Aştept! | cursul nostru literar este deschis în permanență, aşa 
M. P. MASCHKEWITSCH. == Poeziile pe care mi | că aştept cu nerăbdare să-mi trimiți o povestire. Dacă 
le-ai trimis nu se pot publica într'o revistă de copii. | va fi bună o voi publica-o ca şi a celorlalți cititori. 


FRANZI KOERNER. — Mulţumesc pentru foto- 3 AWAN >. : = 
grafie. Imi pare foarte bine că eşti o elevă silitoare. Primeşte felicitările mele pentru premiul cu cunună 


Vreau să-ți spun un secret: toți cititorii şi toate ci- şi urări de bine. Petrecere frumoasă în vacanţă. 
titoarele revistei noastre sunt copii silitori. | 

FISCHER R. — Jocurile se taie din revistă şi se | MĂTUȘICA 
scrie soluția pe ele, apoi se trimet revistei noastre. | 
Rubrica de care mă întrebi va fi înființată. 

AURELIAN PETRESCU—BOIŞOARA. — Mulţu- | POSTA JOCURILOR 
mesc pentru colaborarea pe care mi-ai trimes-o. Voi U 
publica şi poezia şi povestirea. Să şti că ai talent. w A 
Concursul de desen va începe peste foarte puțină SAVU MELLER. — Mai încercaţi! 
vreme. Nu însă după tipicul vechiu. COJ. AL. LOCO. — Jocul conține greşeli (evea). 
„ARIE POSTILNIIK. en Am mai publicat ghicitori A. MARC. -- Din pricina cuvintelor: rebel, eman, 
şi vom mai publica. Revista noastră este însă foarte Fiat, jocul e nepublicabil. 
mică şi nu avem loc pentru toate deodată. Album de : 7 z é 
mărci nu mai avem. Peste puțină vreme vom căpăta B. BACIU. — Jocurile de cuvinte încrucişate cu- 
însă un transport nou şi atunci îți vom trimite. | prind cuvinte grele: anion, năium, etc. 


DIMINEAŢA = i 
: șa COPIILOR 


PANTOFUL 


POVESTE 
D E 


AND a văzut că nu mai e de trăit cu să- 
răcia Cagulo s'a gândit în tot chipul 
cum să scape de ea, ca să-şi facă zilele 
mai fericite. De aproape treizeci de ani Ca- 
gulo era tăietor de lemne în pădure şi 

a e în curând se vedea muritor de foame, 

pentrucă aproape toți copacii din pădure fuseseră 

tăiați şi într'alt loc nu avea unde să se ducă ca să 
muncească. 

Ce-i trecu într'o zi prin gând ? „Trebue — spuse 
el — să fac ceva ca să-mi asigur o viață ?“ Dar 
ce ?.. Şi, deodată se apucă de lucru. Dădu jos cu to- 
porişca un buştean mare şi'ncepu să taie, să dea cu 
rândeaua, să lustruiască, însfârşit să facă o treabă 
cum nu mai făcuse până atunci. După câteva zile de 
muncă Cagulo părea fericit, 

— Nu mă aşteptam, îşi zise el minunat de frumu- 
sețea lucrului său, — să pot face un cufăr atât de 
arătos ! 

Intr'adevăr Cagulo reuşi să facă din buşteanul do- 
borît la pământ un cufăr mare, un fel de ladă de 
toată frumuseţea, şi cu multe sculpturi săpate în 
lemnul ei. 

— Acum trebue să o vând, zise el. Dar cui? Şi 
imediat îşi aduse aminte că Regele țării încurajează 
mult pe oamenii muncitori şi că le cumpără obiec- 
tele, care i se aduc în Sala Tronului. Trebue negreşit 
să-l văd şi eu pe Rege, — gândi Cagulo şi să-mi în- 
cerc norocul. Poate mi-o va cumpăra. Şi cu acest gând 
omul nostru şi puse lada pe spinare şi porni spre 
Palat. 

La poartă îl opriră doi soldați, îmbrăcați în haine 
cu nasturi ce-ţi lua ochii ! 

— Ce e cu dumneata? — Il opriră soldații pe Ca- 
gulo. 

— Vreau să mă duc în fața Regelui, să-i dăruiesc 
această ladă special făcută pentru El. 


— Foarte frumos, — răspunseră în cor soldații, — 
dar nu poţi intra la Rege în halul ăsta. 
— Cum 'adică ? — făcu speriat Cagulo. 


— Da, ziseră soldații. Iti dăm voe să intri în Sala 
Tronului, dar eşti prea murdar. Uite-te cum arăţi. 
Du-te de te spală, 
puneţi pantofi în pi- 
cioare şi deabia a- 
tunci să vii să te 
prezințţi Regelui. 

Cagulo plecă supă- 
rat, dar nu-şi pierdu 
cumpătul. Se duse la 
marginea unui râu ce 
trecea prin apropiere 
şi'ncepu să se spele 
şi să se frece până 
se făcu alb de tot. 
Apoi porni la drum. 
Ii trebuiau pantofi. 
Aşa îi spuseră sol- 
dații. Cu tălpile ace- 
lea de lemn prinse 
c'o bucată de piele 


DIMINEAŢA 
+ 


2 Gao 
COPIILOR 


á z2 


BUCLUCAS 


ANDREI 
BRÂNDUȘI 


pe care le avea de câțiva ani nu fusese primit. Fă- 
ceau un sgomot când călca cu ele de se ridicau străzi 


întregi. Adevărat | — gândi Cagulo — nu puteam 
sie ee ele la Palat. Dar acum unde să găsească 
altele ? £ 


Se duse la unul, la altul dintre prietenii lui, dar 
toți erau săraci şi nimeni n’avea să-i dea o pereche 
de pantofi ca lumea. Intrun târziu nimeri în casa 
unui prezicător, care şi el îi era prieten. 

— Ce te aduce pe la mine, îl întrebă gazda. 

— O mare nevoe, prietene — spuse Cagulo, 

— Dar ce ți s'a întâmplat. 
cete Uite am lada asta făcută pentru Rege şi nu pot 
fi primit la Palat, pentrucă n'am ghete ca lumea. Fii 
bun dumneata şi dă-mi-le pe ale dumitale. 

— Cu plăcere — făcu prezicătorul. Dar vezi eu 
wam decăt un picior. Unul ştii că l-am pierdut încă 
din tinerețe într'un războiu. Un pantof însă îţi pot da. 

Il primesc şi pe acesta — zise Cagulo. Mai bine 
unul singur decât nimic. Şi-şi făcu în gând o soco- 
teală. Pun pantoful prezicătorului într'un picior şi în 
celălalt las pantoful meu de lemn. N'am să fac un 
sgomot atât de mare şi sunt sigur că voi fi primit 
la Palat. 

De bucurie, Cagulo promise prezicătorului, care şi 
el era foarte sărac, să-i dea pentru binele de-ai fi 
împrumutat pantoful, jumătate din ceea ce va primi 
din partea Regelui. 

Şi porni acum Cagulo la drum. Intr'adevăr numai 
făcea un sgomot atât de mare, în mers, ca atunci 
când călca cu sandalele lui de lemn, dar nici acum 
nu umbla ca toți ceilalți. Intr'un picior c'o -sanda, 
şi'n celălalt cu un pantof, Cagulo călca făcând pe 
caldarâm într'una : Boc-ciac ! Boc-ciac ! Boc-ciac ! 

Insfârşit ajunge din nou la Palat. Dar nici acum 
nu fu primit. 

— Nu poți intra la Rege îi spuseră din nou soldații 
din gardă. Vai de capul nostru ar fi dacă te-am lăsa 
să intri cu aceşti pantofi pe covoarele scumpe din 
Palat. 

Cagulo nu mai insistă şi plecă. Amărât şi tare obosit 
se duse într'o pădure din apropierea oraşului, desfăcu 
lada, intră în ea, dă- 
du capacul jos şi... 
adormi... 

A doua zi când 

deschise capacul se 

văzu în fața Regelui. 
Ce se întâmplase. In 
timpul nopții doi hoți 
care dădeau târcoale 
prin pădure văzură 
lada. Ce pradă minu- 
nată': O luară cu ei 
şi aşteptară să se 
facă ziuă. 

— O ducem la Pa- 
lat Regelui — spuse- 
ră ei. Să vezi ce 
bani buni vom lua 
pe ea. Când se lumi- 


nã de ziuã pornirã spre 
Palat. 

-- Voim sã intrãm în 
Sala Tronului. 

—. Poftiti! Intraţi! -- 
făcură soldaţii ce stăteau 
de gardă. In câteva clipe 
hoţii aşteptau să fie pri- 
miti de Rege. Bine îmbră- 
cati, eleganţți chiar, ei pu- 
tură să intre, aşa cum am 
văzut, imediat. 

Când ajunseră în fața 
Regelui şi când acesta 
privind lada începu să 
laude lucrul celor ce-o 
făcură, capacul se ridică 
şi apăru Cagulo. Hoţii 
ştiind ce-i aşteaptă o lua- 
ră la goană şi'n Sala Tro- 
nului rămase acum doar 
Cagulo în fața Regelui. 

Cagulo începu să po- 
vestească Regelui toată 
mizeria în care trăeşte şi 
cum sa gândit să facă 
această ladă ca săo vândă 
la Palat, pentru a obține 
o sumă cu care să poată 
trăi. 

Regele care era foarte 
milos, fermecat de frumusețea lăzii îi dădu un sac 
cu aur ca să aibă cu ce trăi până la adânci bătrâneți. 

Pe drum, fericit şi bogat, Cagulo îşi aduse aminte 
de promisiunea ce-o făcuse prezicătorului de a-i da 
jumătate din ce va lua din partea Regelui. Asta nu-i 
mai convenea însă acum. Nu-i voi da — spuse el. 
Și'ntr'adevăr aşa şi făcu. Ajuns acasă intră repede 
în grădină, făcu o groapă şi puse înăuntru sacul 
de aur. 

— Ei ce-ai făcut ? — M întrebă pre- 
zicătorul când îl întâlni a doua zi. 

— Nimic, prietene, făcu amărât Ca- 
gulo. N'am izbutit să intru la Palat, iar 
lada mi-a fost furată de nişte hoți. 

— Sărmane Cagulo, făcu cu multă 
compătimire în glas prezicătorul, ce 
rău îmi pare că n'ai avut noroc! Dar 
lasă că poate îţi va ajuta Dumnezeu 
de aci înainte. 

După câteva zile Cagulo pe când se 
afla în curte auzi glasul prezicătoru- 
lui. 

— Cagulo! Cagulo! Cagulo! Cagulo 
plecă să întâlnească pe prezicător, ce-l 
striga de după gard, din curtea lui. 


Bătrânul şi măgarul 


In timpul unui războiu, un bătrân 
îşi păzea măgarul ce păştea într'un 


şi 


N a Da SIRRA ARAN ae a m ete 


Negustorul 
marinarul 


— Ce e? Ce s'a întâm- 
plat? spuse mirat Cagulo. 

— Stai şi ascultă. Și 
prezicătorul începu: 

— Eri, mi-a murit câi- 
nele pe care îl aveam de 
aproape zece ani. Am fost 
foarte supărat la început, 
dar apoi m'am înveselit. 
Pe când mă aflam în gră- 
dina din fund, unde răs- 
punde şi casa ta şi sãpam 
la rădăcina unui copac ca 
să-i fac groapă, odată, mi- 
nune ! Vãzui un sãculet. 
Şi înăuntru ce crezi că 
erau ? 

Cagulo se făcu galben 
ıa față şi-i veni să sară 
asupra prezicătorului să-l 
strângă de gât, dar îi lip- 
seau puterile. Prezicătorul 
neştiind ceea ce gândea Ca- 
gulo, continuă: 

— Ei bine află că în 
săculeț se aflau numai 
monezi şi bucăți de aur. O avere! 

Cagulo îşi pierduse capul şi aproape că nu ştia 
ce se mai întâmplă cu el. 

— Dar ştii ce m'am gândit? Adăogă prezicătorul. 
Să-ţi dau şi dumitale jumătate. Ai fost la Palat şi 
nu ţi-a mers bine. N'ai putut intra. Dar mi-ai promis 
odată jumătate din suma ce o vei încasa. Dacă nai 
izbutit, uite îți dau eu acum jumătate 
din suma pe care am găsit-o. Intră în 
casă, luă unul din săculețele cu aur, 
şi eşind în uşă îi zise lui Cagulo. 

— Uite, banii. Fii fericit cu ei 
şi fă-ți viaţa mai bună. 

Ruşinat de cele întâmplate şi gân- 
dindu-se că el nu şi-a ținut cuvân- 
tul dat prezicătorului, Cagulo n'a mai 
zis nimic şi mulțumit că prietenul 
său nu-l bănueşte c'a vrut să-l în- 
şele, luă săculețul şi plecă satisfăcut 
cu el. 

ANDREI BRÂNDUȘI 


Zgârcitul darnic 


La un om bogat dar zgârcit, veni 


câmp. Deodată auzi strigătele duş- 
manilor. cari se apropiau. 

Ingrozit, îi strigă măgarului: 
Hai să fugim! Altfel vom fi prinşi 
numaidecât“. 

Dar măgarul fără să se mişte : 

„la spune-mi ceva, învingătorul, 
o să mă încarce cu două samaruri, 
cu greutăți mai mari? 

— Nu cred, răspunse bătrânul, 


luând-o la picior. 

— Ei bine, răspunse măgarul, ce-mi 
pasă mie pe cine voiu servi, dacă 
totul va fi ca şi mai înainte ?“ 


Un marinar, fiind întrebat de că- 
tre un negustor în ce loca pierit 
tatăl lui, răspunse : „Tatăl şi buni- 
cul meu au murit pe mare“. 

— „Şi nu te temi“ zise negusto- 
rul „ca să mai călătoreşti pe mare ?“ 

— „Dar spune-mi, te rog“ între- 
rupse celălalt „unde au murit tatăl 
şi bunicul tău ?“ 

— „Amândoi au murit 
răspunse negustorul. 

— „Cum ?“ zise răzând marinarul 
„şi tu nu te temi să te culci în pat?“ 


în pat“, 


odată un biet sărac, cerându-i să-l 
miluiască. 
Bogatul, care se găsea în toane 


bune, îl ajută cu bani făcând ceea ce 
nu mai făcuse în viaţă. 

La plecare săracul îi zise : „Sărut 
mâna boierule, şi Dumnezeu să-ți 
ajute !“ 

Zgârcitul neînvățat cu aceasta, 
înțelese rău şi strigă furios: 

„Cum, după ce te-am miluit, vrei 
să-mi rupi mâna şi spui ca să-mi 
mai ajute D-zeu ?“ 


DIMINEAȚA ranê 


COPIILOR 


NI PPE ERE un 


III ZI > FA ZIP “rm 


MARII CĂLĂTORI Al PĂMÂNTULUI 


B¬+ Bo li ® El ® 


ME patru ori s'au făcut 
încercări pentru a se în- 
conjura pământul — în 
avion! 

i In 1924, trei echipagii 
-=S comandate de aviatorii 
americani Smith, Nelson şi Wade, 
la bordul a trei biplane Douglas D. 
T. 2, care se puteau uşor preface 
în hidroavioane, au izbutit să oco- 
lească lumea. 

In 1931, Willy Post şi Gati — 
la bordul unui avion Lockheed-Vega 
Wasp — de 450 cai putere, dau roată 
lumii — dela 23 Iunie la 10 Iulie, 
urmând cam acelaş drum cu al lui 
Howard Hughes: Berlin, Moscova, 
Kamciatkca şi Alaska. Șaptesprezece 
zile cu totul! 

In 1933, dela 15 la 22 Iulie, tot 
Willy Post întreprinde al doilea 
raid, la bordul aceluiaş aparat şi 
reduce „timpul' la 7 zile, 18 ore şi 
50 minute, datorită pilotajului auto- 
mat şi radio-compasului. 

In 1937, aviatoarea americană 
Amelia Earhardt, porneşte cel mai 
lung raid împrejurul pământului: 
Oceanul Pacific de Sud, Asia, Africa, 
Oceanul Atlantic de Sud. N'a sfârşit 
acest raid, căci a pierit fără de 
urmă în luna Iulie a anului trecut, 
în apele Pacificului... 


fx 


Anul acesta, Howard Hughes (ci- 
teşte Hoard Huigs), — un tânăr 
american, foarte bogat, cu multe 
daruri pentru mecanică, se avântă 
în jurul planetei noastre, pe aceeaşi 
cale ca şi Witly Post, înaintaşul 
său. Vrea să închee această călătorie 
în 65 ore de sbor. 

Are la îndemână un aparat marca 
Lockheed, cu două motoare Wright 
„Cyclone“ cu aer, de 9 cilindri în 
stea şi de 1100 cai putere fiecare. 
Acestui aparat minunat, un adevărat 
condor de metal argintiu, i-a dat 
numele de „New-York World-Fair 
1939“, adică „Expoziţia Internaţio- 
nală din New-York 1939“. Dealtfel, 
aparatul i-a fost dăruit de condu- 


DIMINEAŢA pak 
? 


cdti 


IN JURUL LUMII 


cătorii acestei uriaşe expoziţii, pen- 
tru a fi un crainic vestitor al ei. 
Acest avion are un gyro-pilot, 
care îngădue pilotarea automată, 
fără mâna cuiva. Are la bord trei 
posturi de emisiune radiotelefonică, 
pe şaptesprezece lungimi de undă. 
Poate atinge viteza maximă de 400 
km. pe oră. Fulger, nu altceva. 


Alături de Howard Hughes, care 
e pilotul, mai sboară Harry Connon 
şi 1t. Thomas Thurlow — navigatori, 
Stoddort — radiotelegrafist şi Ed- 

ı ward Zund, mecanic. 

Pregătirile s'au făcut în taină şi 
fără de veste, Duminică 10 Iulie 
1938, ora 2,20, avionul lui Hughes 
se desprinde de pe aeroportul Floyd 
Bennet, din New-York. 

Drumul este o linie dreaptă; trasă 
pe harta planisferei între New-York 
şi Paris. Filmul sborului a prins să 
se închipuiască. Cei cinci sburători 
se găsesc la locurile lor: Howard 
Hughes pilotează, ceilalți la dife- 
ritele aparate pe care le au în ob- 


servație. De-abia au pornit şi apa- 
ratele de  radioemisiune intră în 
funcțiune... Se fac legăturile cu 


New-Yorkul lăsat în urmă. După 


COPIILOR 


m adi 


Boo 
prima jumătate a orei, ei lansează 
întâia chemare către conducerea Ex- 
poziției din New-York. Chemarea 
trimisă pe calea undelor are în 
frunte literele: K.H.B.R.C. ori 
K.H.R.H.; se ştie astfel că Hu- 
ghes e acela care radiotelegrafiază. 

Ceasurile se scurg, pe'ncetul, unul 
după altul în cumplită încordare. 
Dincolo de ferestrele aparatului, 
alunecă văzduhul, cu limpezimile 
sau nourii săi. Chemările radiotele- 
grafice vin de pretutindeni. Sbu- 
rătorii schimbă vorbe puţine... Sub 
pasărea aceasta uriaşă, e Oceanul 
Atlantic. O vecinătate puțin dorită! 

Mai mult de douăsprezece ceasuri 
s'au scurs. Noaptea preschimbă aco- 
perământul cerului, împodobindu-l 
cu stele... Aparatul sboară în plin: 
350 km. pe oră! — în linie perpen- 
diculară pe direcția acului magnetic 
din cutia busolei. 

După câteva ceasuri, coasta Angliei 
a rămas în urmă, spre Nord. Se 
apropie Franţa şi în curând şi 
Parisul. 

Şi la o oră când nimeni nu-l a- 
şteaptă, căci era vestit pentru orele 
22, aparatul titanic al lui Hughes 
aterizează, după 16 ore şi 35 minute, 
la 7 ore fără cinci minute, pe aero- 
portul Le Bourget, din Paris! Nu- 
mai paznicul aerogării îl întâmpină 
pe Hughes şi nu vrea să creadă că 
e el! De-altfel şi Hughes şi-a în- 
trecut propriile speranțe. Mănâncă 
ceva, fumează. Se repară avionul la 
cârma de adâncime, La 1,24 deco- 
lează, în sbor spre Moscova. Linia 
drumului urcă spre miazănoapte, 
acum. Şi aparatul trece mâncând 
norii, peste Germania, peste Ceho- 
slovacia, Polonia... Numai 7 ore şi 
49 minute îi trebuesc avionului să 
străbată întreaga Europă. 

La 9,15, Marţi, după cea înghiţit 
2780 km., Howard Hughes şi to- 
varăşii săi coboară pe aeroportul 
din Moscova. E nevoe de benzină. 
Rezervoarele îşi vor primi încărcă- 
tura, iar la 13.34, aeroplanul se 
înalță din nou. Are înaintea lui 3672 
km. de străbătut. Prin radio, îi vin 
mereu veşti despre vreme, dela pos- 


ii^ 


RASNOYARSK. 


turile ruseşti. Ziua începe sã se 
sfârşească, se lasă şi noaptea iar la 
21.15, Marţi seara, avionul coboară 
din nou pe pământ, la Omsk! 

La Omsk, din nou aprovizionarea 
cu benzină. Aparatul capătă noui 
puteri, parcă. Cu o viteză de 212 
mile pe ceas, vrea să sboare peste 
cei 2060 km. până la Iakutsk. 

Şi parcă-l mână puteri nevăzute, 
din urmă! Iar văzduhurile se liniş- 
tesc în calea sa, ca pentru a-l lăsa 
să treacă! In avion, cei cinci oameni 
sunt la locurile lor. Nimic nu-i poate 


aci nu se vor opri decât dincolo de 
strâmtoarea de Behring şi dincolo 
de Oceanul Pacific, în Alaska. 

Din nou, pe pământul Americei! 
Până la Fairbanks, unde vor ateriza 
numai 3960 km! La 15,01 plecarea 
din lakutsk, Miercuri. Sosirea la 
Fairbanks: la miezul nopţii :0,18 ore. 

Linia dreaptă care coboară din 
nordul Alaskăi, dela un cap la altul 
al continentului nord-american, spre 
New-York, numără 5440 Km. Dar 
gândul e prea îndrăzneț! Aşa ceva 
vede şi Hughes. Aşadar, după 3932 


clinti. Ochii trec dela aparat la a- 
- parat, dela cadran la cadran, dela 
un ac indicator la altul. Semnalele 
de radio, glasurile văzduhurilor se 
aud în căştile aparatelor. Pământul 
întins al Siberiei nemărginite, alu- 
necă dedesupt. Oricum, tot e mai 
bine decât apele Oceanului. 

Oprire la lakutsk. Benzină. Se 
cercetează amănunțit aparatul. Popas 
scurt, ca şi în celelalte etape. De- 


——— 
0097” SS A 
54444544-40094-40-9-05-9-4-0-9-0 0-6-0 -O-4-6-5 0-0-0-5 eê 
Da mîhên. enan. aî. m D 


km., oprire la orele 13,38 la Min- 
neapolis. E nevoe de benzinã! Tanku- 
rile îşi primesc încărcătura de lichid 
albastru. La ceasurile 14 şi 11 mi- 
nute, avionul se ridică din nou în 
văzduh, gonind întins spre New- 
York, ultima escală. Inaintea lui 
sboară vestea, trimisă prin radio, 
că se aproprie. Tăcuse de multă 
vreme şi întreaga lume era neliniş- 
tită. Oricum, bine că era în Ame- 


"w v 


P R E M I A N T Il 


rica. Dela Minneapolis la New-York 
avionul atinge viteza de 400 km. 
pe oră. E un adevărat bolid, gonind 
prin văzduhuri... 

Pe bord, mişcările sburătorilor 
sunt înfrigurate. Tinta va fi atinsă 
curând!... Doamne, iată block-house- 
urile New-York-ului, încărcate de 
lumină. Oraşul de frunte al State- 
lor Unite îşi aşteaptă eroul zilei! 
Pe Howard Hughes, îndrăznețul 
pilot... 

La orele 19,36, ultimii kilometri 
au fost parcurşi. Avionul aterizează 
în acelaş loc de unde a decolat, cu 
câteva zile în urmă, pe aeroportul 
Floyd Bennet. Şi cu aceasta, cei 
23.817 km. ai raidului au fost stră- 
bătuţi în 61 ore şi 17 minute. Adică 
trei zile, nouăsprezece ore şi şase- 
sprezece minute! Un record unic, 
care întrece pe cel al lui Willy 
Post, cu 95 ore şi 32 minute! 

A fost primit împărăteşte. De cel 
puțin 3 milioane de oameni! O 
bucurie de nedescris a zguduit Ame- 
rica întreagă! 

„Despre călătoria lui Howard Hu- 
ghes se va mai scrie încă, iar cine- 
matograful ne va aduce nenumărate 
poze vorbitoare.! Intreg pământul va 
vedea şi asculta pe noul erou al 
aerului, călător îndrăzneț în jurul 
pământului. Dela călătoria lui Lind- 
berg s'au scurs unsprezece ani, 
Ştiţi, copii, Lindberg — acel care 
a trecut Oceanul Atlantic în sbor, 
cum nu făcuse nimeni altul încă 
până la el. V'am scris eu despre 
Lindberg, în revistă. 

N. PAPATANASIU 


Salke ai at a > 


DIMINEAȚA part, ^ 
T COPIILOR 


~ı - 1 NA CE, 
^ 2:2 E 


NĂZDRĂVĂNIILE 
Au | 


Băeţaşul ăsta-i Bică Bică 'naste zile calde, Apa-i foarte bună încă 
Năzdrăvan şi fără frică. Vrea la gârlă să se scalde. Insă poate că-i adâncă. 


Bică-ar vrea fără pricină Şi aleargă în spre şatrã 


Ia o scândură 
Ca să-şi fac'o trambulină. şi-o piatră. 


Cum pietroiul aşezat-a Se desbracă încet, — un, doi! — 
Hop şi trambulina-i gata. Pune haina pe pietroi. 


mel... 


€ diden - 


Pantotfiorii şi o sfoară Sara Bică fericit Hainele la primul salt 
Şi îşi face vânt să sară. Insă vai ce a păţit: Sunt pe malul "OR TONIC Ã 


DIMINEAŢA 5 PEE 
T COPIILOR 


-—.—— 


FARAONUL RE 


NVIAT 


Amri era fiul unei familii de crescut în dragoste de neam. Când 
copți, cari sunt urmaşii vechilor s'a făcut mai mare a fost trimis să 
egipteni. In casa tatălui său se vor- studieze la Cairo, unde a urmat fa- 
bea limba coptă, iar copilul a fost  cultatea de istorie, ajungând cel 


mai desăvârşit savant în ceea ce pri- 
veşte istoria neamului său. Fiind tâ- 
năr s'a unit cu mai mulți studenți 
egipteni de origină arabă şi a or- 


ganizat o revoltă împotriva stăpâ-  sătorit cu o fată de acelaş neam cu 
nirii engleze. In vremea aceasta, el. In casă se întruneau nemulțu- 
părinții lui Amri au murit, iar el a  miţii. Autoritățile aflând acest lucru 
cumpărat o casă la Cairo şi s'a că- au voit să-l aresteze. Dar Amri a 


voind să verse sânge, i-a cerut lui tului l-a urmat pe acesta şi pe doi 
Amri să se predea. Curagiosul tânăr soldați indigeni, spre tabără. Intre 
înțelegând rostul cererii comandan- timp se întunecase însă deabinelea 


continua cu un gang subpământean, alimente şi uleiu de lampă, astfel 
care ducea în mormântul unui fara- că putu să reziste o vreme. Inde- 
on. Aci în mormânt, Amri mai găsi  părtă mumia din locul ei şi-şi făcu 


DIMINEAŢA azarê 


+ 


mpr Aa 


fugit împreună cu doi tovarăşi în 
inima deşertului, la un trib de be- 
duini. Un detaşament de soldați i-a 
dat însă de urmă. Comandantul ne- 


şi folosind acest fapt, Amri a fugit 
şi s'a ascuns într'o vizuină de şacal. 
Spre marea lui uimire vizuina se 


(Va urma). 


COPIILOR 


yan 


e — 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 
SE fe ANNE EKU SEIR EINEN ERNE N E E E A A ORI NO RI II SI 207 LEZ 


MINUNILE PLANETEI 


ENAINTE de toate, să fa- 
cem o scurtă descriere 
a planetei Marte, după 
M ceea ce ştim din cărțile 
$ N de şcoalã. Marte e pri- 
ree ma planetă dintre pla- 
netele superioare, adică dintre ace- 
lea care se află mai departe de soare 
decât pământul. Diametrul ei e pe 
jumătate cât al pământului şi, prin 
urmare, are un volum de şase ori 
mai mic. 

Când, în învârtirea ei în jurul 
soarelui se apropie cel mai mult cu 
putință de noi, se găseşte la o de- 
părtare de 66 milioane de kilometri; 
apoi se depărtează până la 400 mili- 
oane de kilometri. 

Zilele/din Marte sunt aproape ca 
ale noastre: 24 ore, 39 minute, 23 
secunde. 

Se învârteşte în jurul soarelui în 
vreo 686 de zile, aşa că anotimpu- 
rile sunt cam de două ori mai lungi 
ca ale noastre. Nopțile ei sunt lu- 
minate de două luni, mai mici ca 
luna noastră. Și greutatea lucrurilor 
e cu totul alta. Ceea ce la noi cân- 
tăreşte un kilogram, în Marte are 
o greutate de 376 grame. Un om care 
e în stare să ducă o povară tot atât 
de grea ca şi corpul lui, dus în pla- 
neta Marte va putea să poarte una 
de trei ori mai mare. 

Privit la telescop, Marte se vede 
ca un disc roşu, presărat cu pete 
mai mult sau mai puțin lucitoare. 
Petele verzui sunt mările; cele roşii 
sunt părțile de uscat, mult mai în- 
tinse decât apele, spre deosebire de 
ceea ce e pe pământ. Unele foarte 
strălucitoare, sunt ghețurile polare. 
Altele, tot atât de strălucitoare, sunt 
norii. 

CANALELE 

Planeta Marte e stră- 
bătută de o mulțime de 
ape curgătoare, care al- 
cătuesc un fel de hor- 
botă atât de regulată, 
încât nici nu-ți vine să 
crezi că numai întâm- 
plarea a făcut să fie aşa. 

Unii învățați sunt 
chiar de părere că ace- 
le linii întunecate în- 
fățişează canale săpate 
de locuitori pentru ne- 
voile lor obşteşti. 

Dar ciudățenia aces- 
tor bănuite canaluri e 
că uneori se desfac în 
mai multe ramuri. Un 
nou curs apare alături 
de un canal oarecare, 
şi aceasta se întâmplă 
mai ales primăvara. 


DIMINEAŢA R 


+ 


M A R T I E N II 


După cum ați văzut, şi în Marte 
ca şi pe pământ sunt aceleaşi condi- 
şii datorită cărora se întreține viața. 

Se pune întrebarea ; oare sunt ele în- 
deajuns de prielnice întreținerii vie- 
tii? Invăţaţii ne încredințează că da. 


Dar deşi condițiile de viață sunt 
aceleaşi, ele nu sunt tocmai ca ale 
noastre. 

Deosebirile de temperatură trebue 
să fie foarte mari şi revărsările de 
apă dese şi năpraznice. 

Aşa stând lucrurile, presupunând 
că planeta Marte e locuită, cum 
arată marțienii ? 

La această întrebare, ştiinţa nu a 
dat niciun răspuns. Spre a se răs- 
punde acestei întrebări, e nevoie să 
facem o călătorie până în Marte, 
lucru care poate că va fi cândva cu 
putință. 


a 
COPIILOR 


MARTE 


UNUL CARE PRETINDE CĂ A 
VĂZUT PLANETA MARTE 


Totuşi s'a găsit cineva care pre- 
tinde că a făcut această călătorie. 
De prisos să vă mai spun, e un a- 
merican, anume Leyson. Acesta spu- 
ne, că ar fi făcut trei călătorii în 
timpul somnului şi ar fi văzut în 
Marte aceleaşi lucruri de cari v'am 
pomenit mai înainte. 

Iată cum descrie prima sa călătorie : 

„Trecând de pătura de aer din 
jurul pământului, am ajuns într'un 
târîm unde îmi venea foarte greu să 
respir. Apoi ajunsei în atmosfera 
planetei Marte, care e la fel cu a 
noastră. După ce am văzut sburând 
câteva „stele căzătoare“ am intrat 
într'un ţinut nespus de rece şi m'am 
coborît pe un munte înalt, pe care 
am văzut câțiva marțieni întinzân- 
du-mi braţele. 4 

Sunt două neamuri de marțieni: 
unul, din care fac parte oameni u- 
riaşi, de patru ori mai înalți decât 
un om obişnuit, păroşi încât n'au 
nevoie să se îmbrace şi înzestrați 
cu o voce sgomotoasă. 

Celălalt neam e alcătuit din oa- 
meni cari au însuşirea de a merge 
pe ziduri întocmai ca muştele. Ochii 
lor se află de o parte şi de alta a 
capului, ca şi la cai, şi nişte găuri 
depe obraji înlocuesc nasul de care 
sunt lipsiţi. 


MARȚIENII DUPĂ WELLS 
ŞI FLAMMARION 


Descrierea de mai sus e făcută, 
după cum vedeți, de un om simplu 
şi cam mărginit. Au fost totuşi oa- 
meni de ştiinţă cari după bănueli 
întemeiate pe cercetările lor au fă- 
cut şi ei descrieri, fără îndoială, 
destul de interesante. Aceştia sunt: 
Wells şi Flammarion. 

După Wells, scriitorul englez, în- 
vățat şi înzestrat cu darul de a-şi 
închipui lucruri ce scapă simțurilor 
noastre, marțienii ar fi nişte fiinţe 
ciudate, în stare de născociri nemai- 
pomenite şi cu o minte ascuțită, 
fiind totuşi cruzi şi îngrozitori. 

Camille Flammarion, învățatul 
francez care mai era şi poet şi vi- 
sător, îşi închipuia că martienii sunt 
nişte făpturi cari ne depăşesc pe 
noi atât prin ascuțimea minții cât 
şi prin voinicie. 

După Flammarion, marțienii ar 
avea simțuri cari nouă ne lipsesc, 
printre altele şi acela de a ghici 
gândul aceluia cu care vorbeşti, îna- 
inte de a ţi-l fi mărturisit. 


CONCURSUL LITERAR 


O ZI DE VARĂ 


La răsărit, stelele pălesc uşor. 
Ceaţa alburie a întunericului se ri- 
sipeşte. Geana răsăritului străluceşte 
în scânteieri aurii. Cerul se face 
mai roşu, tot mai roşu: par'că e de 
flăcări. Soarele, crainicul zilei, se 
iveşte la orizont. 

Pe câmp şi în pădure se aude ci- 
ripitul micilor păsărele şi zumzetul 
a mii de insecte, îmbătate de lumina 
soarelui. 

Fluturii sboară din floare în floare, 
sorbind cu nesaț roua aşezată în 
potirele lor abea deschise. S'a trezit 
întreaga fire! 

Spre amiază, soarele  dogoreşte 
mai tare înclinând căpşoarele flori- 
lor la pământ. O căldură apăsătoare 
domneşte; zefirul însă adie uşor 
răcorind oamenii şi natura. 

Soarele coboară spre apus... In 
tăcerea acestei după amiezi de vară, 
un izvoraş şopoteşte, ca şi cum ar 
îngâna poveşti de demult, sărind din 
piatră'n piatră. Lângă dânsul, pe 
muşchiul verde, este un loc plăcut, 
umbrit de sălcii plângătoare. 

De aci se aude doina duioasă şi 
tristă a unui cioban. Din depărtare 
se vede oraşul. Noaptea se lasă în- 
cetişor... Pe cer se arată luceferii de 
seară, cu strălucirea lor rece şi demnă, 
acoperindu-l cu voal de argint... 

Aşa se sfârşi o frumoasă zi de 
vară. 

MYRIAM FRAENKEL 


CĂPRIOARA 


Era o zi friguroasă de toamnă. 
Voiam să mă duc şi eu să văd cum 
omoară vânătorii animalele, dar mama 


nu mă lăsă spunându-mi că am să 
răcesc. 
Da de unde!... 


— Ia mai lasă-mă în pace mamă, 
ce crezi că eu sunt mic-şi nu ştiu 
să mă păzesc?.. 

Astfel o dusei cu vorba şi înee- 


Redê 


pând să râdă de mine, mă lăsă. Mã 
îmbrăcai bine şi plecai spre pădure. 
Mergeam încet şi mă uitam când la 
arborii golaşi, când la câte o pasăre 
ce stătea sgribulită pe crengile 
argintate de bruma dimineții. 

Insfârşit ajunsei -în pădure. O 
veveriță îmi sare în cale. Mă iau 
după ea, dar foşnetul din apropiere 
mă făcu să mă opresc. Era o căpri- 
oară. Mă aşez repede pe pământ 
vrând s'o privesc mai bine. Căpri- 
oara merge puţin, apoi se opreşte. 

O bubuitură puternică face pă- 
durea să răsune. Mă ridic iute în 
picioare. Căprioara speriată o ia la 
fugă. Dar o a doua bubuitură se 
aude şi căprioara cade jos. Dau fuga 
s'o văd. 

Cu capul plecat peste picioarele 
dinainte stătea întinsă la pământ. 

Ii întorc capul către mine. Din 
ochii ei, întocmai ca nişte boabe de 
mărgăritare picau des lacrimile. Mi 
se tăcu milă. Căprioara parcă voia 
să-mi spună ceva, dar nu putea. 

Intinse capul şi scoase un sbieret 
adânc. 

Biata căprioară murise. 


AURELIAN M. PETRESCU 


Ce întâmplare m'a impresionat 
mai mult în viață 


Era iarnă. Şedeam în casă şi ci- 
team o carte. Verişoara mea Terry, 
îşi învăța lecţiile. Deodată amân- 
două lăsarăm cărțile şi începurăm 
să vorbim despre iarbă, primăvară 
şi păsărele. 

Dar sgomotul din stradă nu ne 
lăsa în pace. 

Terry se duse şi întrebă pe mama 
dacă ne dă voie să ieşim şi noi să 
ne jucăm. Mama ne lăsă. Ne gră- 
birăm să ne îmbrăcăm cât mai iute, 
să ieşim afară. Ne gândirăm să ne 
ducem şi la ceilalți veri să-i adu- 
cem şi pe ei la noi. Dar până acolo 
e o cale bună şi noi cam obosisem. 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


(Urmare din pag. 10-a) 


NEPOTRIVIRI 


Corpul marțienilor, e după Flam» 
marion, asemănător cu al -nostru, 
dar are o alcătuire mai gingaşă şi 
nu simte nevoia de hrană. 

Ei se hrănesc întocmai ca plan- 
tele, adică absorbind aerul prin res- 
pirație, fiecare frunză fiind înlocui- 
tă prin câte un mic stomac. 

Dar această descriere a lui Flam- 


iat 


marion nu se împacă tocmai bine 
cu ceea ce v'am spus mai sus. 

Dacă marțienii sunt într'adevăr 
aşa, atunci pentru ce au avut ne- 
voie să-şi dureze canaluri lungi de 
vreo 5 000 km. şi largi de 200? 

Și atunci ? 

Atunci chiar şi diode lui 


Flammarion trebue socotită ca o 


„simplă plăsmuire a -închipuirii... şi 


nimic altceva. 


+ -4-0- ]-C-x60 -@3]- OC @ - 7) -<@  @ - 3 -@ -0D -® @ -DV -¬  @]-@- O-@-@_ 


Când să trecem colțul străzii vã- 
rului meu, văzui o cerşetoare sgri- 
bulită în sdrențe şi care ne cerea 
ceva de pomană. Fiindcă eu n'aveam 
nimic la mine, o rugai pe Terry să-i 
dea ea ceva. Ea îi dădu 2 lei. Bă- 
trâna mulțumi cu lacrimi în ochi 
şi ne spuse că n'are nici ce să mă- 
nânce nici ce să îmbrace. 

Am plecat mai departe. Când 
ne-am întors acasă cu vărul meu, 
dădurăm tot pe acolo. Cerşetoarea 
era în acelaş loc. Terry, tocmai în 
fața cerşetoarei alunecă şi căzu. In 
acel moment venia un automobil 
cu mare viteză. Noi împietriserăm 
de groază 

Câteva clipe şi Terry va fi sdro- 
bită. Dar nu. Cerşetoarea se repezi 
şi luă din mijlocul drumului pe 
aceea care o ajutase. Vărul meu 
drept mulțumire îi dădu 5 lei. Lua- 
răm pe Terry şi plecarăm. Ea nu se 
alesese decât cu o uşoară lovitură 
la mână şi cu spaima. Intâmplarea 
aceasta care m'a impresionat atât 
de mult, n'am s'o uit multă vreme. 


SPIRIDON ELENA ELVIRA. 


25.000 km.!.. 


Trebue să sboare o albină spre 
a strânge un kilogram de mierel! 
Atât... nu? Şi toată treaba asta 
costisitoare, pentru domnul om sau 
pentru simpaticul urs! 


UN CITITOR 


DIMINEAŢA ez, 


E 


COPIILOR 


UN ROMAN DE AVENTURI 


REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: 


Tom Bevis şi Sandy Mackay sunt tovarăşi de joacă 
şi de şcoală. Necăjiţi că nu au putut obține un pre- 
miu şcolar care să le ajute să-şi continue studiile 
în Anglia, cei doi băeți au pornit să se plimbe cu 
o barcă în largul oceanului, în golful Melbourne. 
Pe neaşteptate apare la orizont hidroavionul căpi- 
tanului Allan, un erou național al Australiei. La 
amerizare, mecanicul hidroavionului cade în apă şi 
e cât pe ci să se înnece, dacă nuar fi sărit în 
ajutorul lui unul dintre băeți, care l-a salvat. Drept 
răsplată, căpitanul Allan îi plimbă pe băeţi cu hidro- 
avionul, iar în cele din urmă, îi ia cu el în sborul 
Melbourne-Londra. La prima escală, adică odihnă, 
aviatorii sunt ameninţaţi de un bătrân sălbatec, 
anume Mindana. Ei nu iau în serios blestemele ne- 
grului şi pornesc a doua zi în sbor, dar sunt sur- 
prinşi de un ciclon şi aruncați pe o insulă părăsită. 
Zile întregi, naufragiații încearcă zadarnic să intre 
în legătură cu restul lumii. In cele din urmă ei 
îşi dau seama că au căzut pe o insulă misterioasă, 
poreclită Insula Fantomelor, care după 
ştirea căpitanului Allan este locuită 
de nişte canibali fioroşi. Naufragiaţii 
nu au provizii şi nici prea multe muni- 
țiuni, aşa că încearcă să facă economie 
şi cu unele şi cu altele, apărându-şi 
totuşi îndârjiți viața. O mică navă cu 
pânze, care venise până în apropierea 
insulei, s'a depărtat după puțin timp, 
cu toate semnalele disperate ale celor 
patru tovarăşi de nenorocire. Singura 
lor speranță a mai rămas un mic aparat 
de telegrafie fără fir, dar care nu prea 
este puternic. 


CAPITOLUL XIII. 
SVONURI DE PESTE OCEAN. 


In ziua următoare, aparatul de radio- 
telegrafie era prefect pus la punct, iar 
cei patru naufragiați aşteptau cu nerăb- 
dare să fie pus în funcțiune. 

— Mare minune este şi telegrafia, spu- 
nea căpitanul Allan. Cu ajutorul acestui 
aparat micut putem asculta acum progra- 
mele celorlalte posturi radiofonice din 
lume şi ceea ce este fără îndoială mai în- 
semnat, putem lansa strigătul nostru de 
ajutor. Fiţi siguri, că peste puține zile 
va apărea în apele acestei insule un va- 
por care să ne ducă înapoi în lumea ci- 
vilizată... 

— N'ar strica însă să fim mai sgârciți 
cu energia electrică, spuse atunci Jarock. 
Nu trebue să uităm că nu mai avem unde 
să încărcăm acumulatorul şi bateriile... 

— Cu toate acestea, interveni Sandy... 

— Speranțe deşarte, continuă meca- 
nicul. Dacă am fi putut salva măcar doi 
cilindri de ai motorului... acuma n'are 
însă niciun rost să mai discutăm chesti- 


DON NEA TA... 


PENTRU TINERET 


unea. 

Hotărâră aşa dar ca aparatul de radio să nu fie 
pus în funcțiune decât de câteva ori pe zi şi aceasta 
pentru răstimpuri foarte scurte. Căpitanul era de pă- 
rere că aparatul ar trebui să fie pus în funcțiune 
mai ales atunci când s'ar recepționa mai multe me- 
sagii radiofonice şi când după toate probabilitățile 
s'ar afla nave prin apropierea insulei. 

După masă au făcut prima experiență cu aparatul. 
Allan îşi puse la urechi casca pe care o salvase dela 
bordul hidroavionului său şi ascultă cu încordare. 

— N'auziţi nimic? întrebară aproape într'un glas 
cei trei tovarăşi ai săi care îşi țineau respirația de 
încordare. 

— Nimic! suspină după o vreme căpitanul. 

Intrerupse curentul electric ca să nu se consume 
zadarnic. Allan era de părere să se încerce aparatul 
din jumătate în jumătate de oră. Fiecare dintrei cei 
patru naufragiați asculta pe rând vreme de câteva 
minute, după care casca era luată de cel următor. 
Ideea fusese a lui Jarock. 

In felul acesta era cu neputinţă să le scape chiar 
şi cel mai slab semnal lansat de o navă oare- 
care. Deoarece Allan se temea, că cu toate 
proviziile făcute de Tom şi Sandy, vor rămâne 
fără alimente, s'a decis ca în vreme ce doi 
dintre naufragiați aveau să rămâie de pază în 
tabără, ceilalți doi aveau să cutreere împre- 
jurimile după vânat. 

Până una alta şi-au aranjat tabăra astfel ca 
să semene a locuință omenească. Cu ajutorul 
unor sârme, a câtorva trunchiuri de copaci şi 
a frunzelor de palmieri, şi-au construit un fel 
de colibă, care să le servească de adăpost în 
timpul mai călduros al zilei, când razele soa- 
relui erau pur şi simplu insuportabile. 

Au trecut astfel ore după ore fără ca să 
audă nici cel mai slab sgomot în aparatul de 
radio. Părea că se află cu toții pe o altă pla- 
netă. Singura lor speranță era ca un va- 
por să treacă prin apropierea insulei, la 
cel mult treizeci de leghe. Dacă avea 
aparat de radio-recepţie la bord, atunci 
ar fi putut fi salvați.