Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1939 (Anul 16, nr. 778-828) 830 pag/DimineataCopiilor_1939-1669232034__pages701-750

Pentru pápuse 


Pápuga Irinei este invi- 
tatá la un ceaiu de pápugi. 
Irina lucrează zile întregi 
ca să-şi gătească păpuşa. 
Toate sunt acum gata în 
afară de o mică boneficá, 
pe care Irina trebue sá o 
facá la repezealá. Ca sá 
meargá mai repede Irina 
ia o bucatá de  batistá 
- dreptunghiulará, pe care 
o îndoaie la mijloc si o 


coase. Cu aceasta a fost 


datá forma bonetei. In 
partea de jos a bonetei 
. mai coase două funde pe 
care le leagá sub bárbia 
păpuşii. 

Şi pentrucă mai are două 
minute timp Irina mai 
coase pe marginile bone- 
tei o danteluță subțire 
care îi dă un aer mai 
elegant. Irina este mândră 
de opera ei, căci toate 


păpuşile vor fi încântate 


de această eleganță. 


Un aliment 
care face bine 


Undelemnul de măsline, 
aduce în medicină imense 
servicii. Si o bună gos- 
podină nu se poate lipsi 
de untdelemnul de măsline 
nici în bucătărie. 

Vă dau mai jos câteva 
întrebuințări medicale ale 
untdelemnului de măsline: 

Untdelemnul luat o 
jumătate de oră înaintea 
meselor (o lingură de 
supă eau de desert), are 
următoarele efecte: 


1. Fiind preparat cu - 


fructe coapte la soare, 
este plin de vitamine (deci 
un bun leac anti-rahitic). 

2. Este un leac bun 
contra crampelor de sto- 
mac pe care le micşorează. 

3, Untdelemnul stimu- 
lează activitatea ficatului 
şi a vesiculei. 

4, Este -un stimulent 
excelent pentru intestinele 
leneşe fără să fie peri- 
culos. 

5. In fine este un aliment 
foarte important: Ingrage. 


7 


Fructe glasate PUŢINĂ BUCĂTĂRIE 


Cred dragele mele că 
vă plac foarte mult fru- 
ctele glasate. Deacea vá 
dau o rețetă sá le puteți 


prepara singure. Batefi 
într'o farfurie un albuş 
de ouă cu puțină apă 
rece. Spálafi fructele 
foarte bine gi muiafi-le 
înăuntru, apoi le tăvăliți 


„în zahăr pudră, până ce 


Sau acoperit cu un strat 
gros. 

După aceia le puneţi 
pe o tavă acoperită cu o 
bucată de hârtie perga- 
ment, le aşezaţi la soare 
sau pe cuptorul sobei 
aproape răcit. După ce 
s'au uscat le puneţi într'o 
farfurie de servit. 


Ouá opărite 


Le puteţi face în două 
feluri, pe foc domol, sau 
la aburi (bain marie). După 
mine, dragele mele, acestea 
din urmă sunt mult mai 
bune decât cele făcute la 
foc domol. 

Este drept cá veți 
pierde câteva minute mai 
mult preparándu-le dar, 
cum ştiu bine că fetiţele 
noastre nu sunt deloc 
leneşe dau rețeta mai jos. 

Acest fel de mâncare 
se prepară cu puțin înainte 
să serviţi la masă, căci 
ouăle preparate nu pot 


sta. Luaţi un castron de 


mărime potrivită, şi puneţi 
pe fund o bucată de unt. 


Şase ouă foarte proaspete 
le bateti cu sare şi piper 
ca pentru jumári. Punefi 
castronul intr'un castron 
cu apá fierbinte mai mare 
şi mestecafi continuu 
ouăle cu o lingură de lemn. 
Bineînţeles că toate aces- 
tea le puneţi pe foc 
domol. Când ouăle au 
prins o consistență, le 
scoateţi depe foc gi din 
castronul cu apă. Adăugaţi 
máncárii o lingurá buná 
de smántáná, sau patruzeci 
de grame de unt. Puneti 
ouăle într'o farfurie caldă 


„şi serviţi imediat. Garni- 


sifti cu friganele, şuncă, 
ciuperci fripte la cuptor 
sau bucățele de gruyere. 


CE PUTEM FACE DIN COJI DE NUCI.. 


Din cojile de nuci 
puteți face, dragele mele, 
o mulfime de lucruri. Am 
dat intr'unul din numerile 
trecute un model de 
nasturi pnntru jachetá. 


Astăzi aveţi trei între- 
buinfári felurite. Prima 
noastrá ilustrafie vá dá 
un model frumos de perná 
de ace, care poate fi un 
dar plácut pentru mámica 
voastră. Luaţi o jumătate 
de «coaje de nucă şi o 
indesafi cu vată, până ce 
nu mai încape înăuntru. 
Acoperiţi apoi vata cu o 
bucată de mătase înflorată 
sau creton bágati márginile 
bine înăuntru şi pernifa 
de ace este gata. 

Figura a doua repre- 
zintă un leagăn de pápuse. 
Pentru executarea lui vă 
trebue în afară de o coaje 
de nucă şi sârmă subțire. 
Pentru perdelufele leagá- 


nului cereți mamei voastre 
o bucată de voal sau tull. 


lar pentru chitară dra- 
gele mele luaţi o jumătate 


3 


de coaje de nucă gi o 
bucată de carton, pe care. 
o tăiați ca în ilustrafia 
noastră. După ce afi întins 
coardele care sunt din 
fire de aţă tare mai puneţi 
sub ea o bucăţică de carton 


cum arată ilustrafia noas- ` ` 


tră, astfel coardele- vor 
sta mai bine. 


CĂUTĂM REDACTORI 


PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


Viteaza 


— Bunicule, am fost azi la den- 
tist şi n'am plâns deloc. 

— Bravo! Tine doi lei. Dar spu- 
nemi ce ţi-a făcut dentistul? 

— Mie, nimic. Dar a scos o măsea 
lui Petrică. 


S'a gândit! 
Mama: Te-ai gândit 
ordine în camera ta, Paul? 
Paul: Da mamă! 
Mama: Ţi-ai pus cărțile la locul 
lor? 
Paul: Nu mamă. 
Mama: In orice caz, revistele ţi 
le-ai aranjat. 
Paul: Nu mamă. 
Mama: Atunci, ce-ai făcut? 
Paul: M'am gândit. 


să faci 


: Dică, b 
| ^ harap 


7im^o'ce/ cv- 


„A vrea"... 


— Vreau bomboane, tatá. 

— N'am de unde să-ți 
dau, lasá-má ín pace. 

— Vreau bomboane. 

— i-am spus că n'am. 

— Vreau bomboane. 

— Vezi să nu vrei o 
bátáitá. 

— Vreau bomboane. 

— Atunci na: plici! 
plici! 

— Ha-ha-ha! Tata má 
bate si doar el spunea cá 
„a vrea este a putea“. 


Răspuns 

Profesorul îl întreabă 
pe Gigel: 

— Dacă o mamá vrea 
să împartă şapte mere la 


trei copii, ce trebue să 
facă? 
Gigel se gândeşte o 


clipă şi strigă satisfăcut: 
— Trebue să facă un 
compot. 


oetos istet, 
ul îndrdznez, 


drv! cret 


„Doomne zau, ce arendurd : 
Mi-au oit de lânga gura; 
O Tocana” $/-0 fri rd” 


CAUTÁM REDACTORI 


PENTRU REVISTA 


NOASTRÁ 


Experienta. 


Stăpâna: Cum, Ileano, vrei sá 
pleci dela noi? 

Ileana: Da, conifá. Am găsit 
loc ca supraveghetoare într'un azil 
de nebuni. 

Stăpâna: Dar ifi trebue ex- 
perientá ca să pofi îndeplini slujba 
asta. 

Ileana: Păi n'am stat trei ani 
la dumneavoastră ? 


Fu 9 


lute'n 


Dar Qin 
Cade Bi 
3 fipóno Cu 


ADÁZBA TII 


de negru'nfuriat, 
Si-un copa cána av ofla, 
mi sov urcat. 


oana cea turbot 
bo ceococo7«. Ls 
gura toata 


na 


Filozofie 


Profesorul 
dacă negi un lucr 
că nu-l confirmi 


Ionel: Depir 

Profesorul 

Ionel: Bin 
spui unui mincii 
poate nega lucru 


M 


A 


: Ascultá, Ionele 
1, aceasta inseamná 
nu? 

de, domnule. 

; Cum, depinde? 
De exemplu, dacá 
os, mincinos, el nu 
fără să-l confirme. 


bensu 


Insa” pomul IntálnA 
E vn strut nedumeri¿: 
„Cine naiba va poftit +" 


CË gin urmă cade noaf; 
Bica Torre speriat : 
„Oare ce m: 


Păcat! 


— Dragul meu, află că la venirea 
mea pe lume s'a tras cu tunul, 


— Aga? păcat că nu te-au nimerit! 


Greu! 


Stăpâna: Cum, Mario, încă nu 
ai terminat de umplut solnifa? 

Maria: Dar e greu să trec sarea 
prin găuri atât de mici! 


sa'ntâmplatt 


Ne dumerire ` 


— Tată, întreabă Lucica, 
ce este „cortegiul“? Un 
animal? 

— Cum un animal, de 
unde-ai scos prostia asta? 

— Păi uite ce scrie în 
ziar:;, O mulțime de per- 
sonalitáti importante se 
aflau în capul şi în coada 
cortegiului“, 

Aşa? 

— Ai 
aseará? 

— Da, dar n'am vázut 
decát o jumátate din piesá. 

— Ai venit prea tárziu? 

— Nu, dar era ín fafa 
mea o cucoaná atát de 
grasá cá imi astupa com- 
plect jumátatea din 
dreapta. 


fost la teatru 


Nu merge 

— Eu am un mijloc 
minunat ca sá-mi pástrez 
dunga dela pantaloni. li 
pun sub saltea, má culc, 
şi dimineafa¿sunt perfect 
cálcafi. 

— Asta nu merge cu 
mine: am somnul uşor. 


CĂUTĂ 


Di 'nervolat de intámp lare, 


A pen 7n goana more, 
54^; arunce din Spinare, 


Róv e coctusul $ 
Da-, mai bine-aici în soare, 
Co de negru în Frigare, 


Cum se poate? 


a | 
| t&iMove A 


— Este domnul care nu-şi amin- 
teşte ce a uitat. 


Din vedere 


Bică: Spune, Bimbo, n'a fost 
Mac-Mare să mă caute cât lipseam 
de acasă? 

Bimbo: De unde vrei să ştiu? Eu 
îl cunosc numai din vedre, nu şi 
după nume. 


Poveste scoțiană 


— De ce fie limba atât de neagră? 


= Mi-a cázut sticla cu vin pe 
stradă şi tocmai fusese asfaltată. 


oare, 


M REDACTORI 


PENTRU 


REVISTA NOASTRĂ 


di Q 


ROMAN DE AVENTURI ŞTIINŢIFICE 


^ MĂTUSICA si AL: CALISTRAT 


după. Pierre Maël 


(3) 


Luându-l de braț pe Lacrosse, inginerul îi urmă 
pe cei doi tineri. 

Interiorul vasului „Steaua Polară“ era aranjat cu 
mult gust, dar şi într'un chip foarte ingenios. Fiecare 
colțişor era utilizat cum nu se putea mai bine. 
Pereţii vasului erau cáptugifi cu tăblii de lemn lus- 
truit, iar în fiecare colț era instalat un bec electric 
care lumina calea. 

Cei patru intrară în cabina lui Dan Viforeanu. 
Era o încăpere instalată cu simplicitate. Patul era 
montat pe un scrin, într'un colț se afla o masă care 
se putea lipi de perete, în alt colț era un lavoar şi 
o casă de fer destul de încăpătoare. Dan se apropiă 
de casa de fer şi începu să învârtească nişte rotife, 
care constituiau lacătul secret. 
zs Luaţi loc, spuse el oaspeţilor săi. Unchiul Mihai 

«má va scuza cá deşi sunt pe vaporul său, fac totuşi 
- onorurile. Cabina îmi aparține. Prin urmare, o voi 
ruga pe Irina să-mi fie de folos, ținând locul doam- 
“inei din casă. 

Spunând aceste cuvinte, întinse Irinei o cheie: 

— Fii bună şi descuie. 

In timp ce fata sucia cheia în broască, el apucă 
“un mâner de care trase. Se auzi un sunet metalic 
"sec şi uşa grea se dădu în lături. 

— Iată comoara, spuse Dan arătând despártiturile 

„casei de fer. 

— Să vedem ce conțin însă, spuse inginerul Dăianu. 

Dan se înclină, apoi scoase din despárfiturile casei 
"de fer, nişte tuburi de oțel, nu prea mari gi pe cát 

` ge părea nici prea grele. Capătul tuburilor era închis 
ermetic şi un dispozitiv special arăta că se poate 


adapta un robinet prin care să se scurgă misteriosul 


„conţinut. 

- — Cred cá nu este mare filosofie să bănuim că 
“tuburile acestea conțin ceva, spuse inginerul Dăianu. 
' Chestiunea este să ştim ce conțin. 

Dan duse un deget la buze : 
— Nu pot vorbi înainte de a sosi momenti. In 


“orice caz aflaţi, cá în tuburile acestea se află forța 


care ne va duce la pol. Cu ajutorul lor vom avea 
„căldură, forță motrice, în fine energia de care avem 
“atât de mare nevoie în ghefurile veşnice. 
Cei de faţă îl privirá uimiţi. 
. — Locotenente, — îi spuse comandantul Lacrosse, 
' — dacă cele ce spui sunt exacte, atunci va trebui 
“să-ți păzeşti cu mare grijă comoara... 
— - Da, aveţi dreptate, mai ales că unele rele 
“intenții... 
Irina rămase gânditoare. 
— La cele rele intenții te gândeşti Dane ? 
Tânărul era cât pe ci să răspundă, când uşa fu 
„dată cu putere de perete şi înăuntru năvăli un câine 
voinic, cu o blană splendidă. 
2 Win'aici, Salvator! strigă Irina. 
Dan rămase pe gânduri. 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


lul Nord | 


— Imi pare cá noi am închis uga cabinei, când 
am intrat aici, spuse el iritat. 

Puse înapoi tuburile în casa de fer şi o incuie în grabă. 

Pe uşa deschisă a cabinei venia un miros carac- 
teristic de tutun de lulea. Dan mai apucă. sá vadă o. 
umbrá care se strecura grábitá pe coridor. 

— Domnul Prasnicov a fost aici, spuse el incruntat. 

— Cine, chimistul ? 

— Exact. Este un domn, care nu- ^mi ptea este pe 
plac, spuse Dan Viforeanu. k 

— Dane, cum poți vorbi aşa, strigă Trina. 

— Dragă Irino, spun ceea'ce cred. Dealtfel, spre 
a-ți dovedi cá nu sunt singurul care are aceste senti. ` 
mente față de Prasnicov, să-l întrebăm gi pe Salvator; 
Vin'aici Salvator... uite-l pe Prasnicov... 

Când auzi numele acesta, inteligentul animal începu. 
să mărâie furios şi să-şi arate colții. 


CAPITOLUL III 
FORTUL BUNEI SPERANȚE 


In ziua de 15 Mai, „Steaua Polară“ depăşise Capul 
Nord. Până în acea clipă, planul general fusese să 
se urmeze calea de nord-est. Dorinţa era să se meargă 
pe urmele expediției lui Tegetthoff, condusă de 
Payer şi Weyprecht, cari pornind dela Novaia Zemlia 
descoperiseră „țara lui Franf Iosif“. 

Pentru exploratorii europeni, calea aceasta era 
cea mai indicată, deoarece rămâneau în cea mai mare 
apropiere de continent, şi tot odată punea chestiunea 


. descoperirii unei cái noi către Pol. 


Comandantul Lacrosse combátuse - acest proect: 
Socotea, că trebue se se lase deoparte orice mândrie 
şi să se folosească descoperirile făcute de înaintaşi 
cu privire la pământul lui Grinell, de către o seamă 
de exploratori englezi. Comandantul navei susținea 
şi nu fără dreptate, că riscau să fie táráfi către vest 
de curenții martimi gi de ghefurile care aveau sá se 
desprindá odatá cu sosirea verii polare. In felul 
acesta nu vor face decât sá piardă un timp prețios, 
fiind constrángi să ierneze in apropierea coastelor 
Islandei şi să consume în mod absolut inutil aproape 
o treime din proviziile aflate la bord. Ori părerea 
aceasta avea să fie confirmată de evenimente. 

Din ziua de 16 Mai se constată cá ghiafa nu per- 
mite înaintarea „Stelei Polare“. Dăianu nu renunță la 
primul său proect dar în ziua de 25 Mai trebui să 
constate că nu există nici o posibilitate de înaintare 
şi mai mult chiar, fuseseră táráfi cu patru grade 
către vest. Calea care era complet închisă către ` 
răsărit, era în schimb aproape complet liberă către 
apus. Comandantul expediției nu mai avu încotro 
recunoscándu-gi eroarea, astfel că vasul îşi schimbă 
direcția, spre satisfacția întregului echipaj. „Steaua 
Polară“ se îndreptă spre punctul meridional al 


10 


4 


Spitzbergului. În ziua de 15 Iulie, punctul acesta fu 
atins. Era în a optzecia zi a plecării din Cherbourg 
şi se aflau la 78 de grade latitudine boreală. Mai 
aveau de străbătut încă cinci grade spre a ajunge în 
punctul cel mai nordic la care ajunseseră până la 
acea dată oamenii. Nimeni nu se îndoia însă, că 


“adevărata expediţie începea abea acum. 


Trebuiau să se grăbească, deoarece verile polare 
sunt foarte scurte şi frigul începe să fie simțit dela 
finele lunii Iulie. De când nava depăşise Cercul 
Polar, la bord nu se mai aprindea nici o lampă. 
Soarele era necontenit pe cer, astfel că se făcea 
economie de carburant. Marea era aproape liberă. 
Rare blocuri de ghiață de dimensiuni cu totul 
nepericuloase, ciocniau uneori armătura solidă a vasului. 

— Rábdare, — spuse însă inginerul Dăianu, — 
lucrurile se vor schimba mai curând decât am dori 
noi. Vom vedea cum va fi navigația în apropierea 
coastelor Groenlandei. y 

Avea dreptate. Dela extremitatea meridionalá a 


Spitzbergului, Lacrosse încercă să îndrepte Wie: 7 
direct spre nord, dar pack-ul, adică întinderea de 


ghiatá, împiedică drumul navei chiar de a doua zi: 
Fu chiar imposibil să se menfie nava pe a 78-a 


paralelă, fiind împinsă de iceberguri către sud, cu | 
trei grade. După câteva zile marea se eliberă din nou 


de ghefuri sub influența unui curent cald, iar Lacro- 
sse îndreptă vasul oblic către nord-vest, réajungánd 
la 78 grade, iar coastele Groenlandei devenind vizi- 
bile. Groenlanda era înconjurată de o barieră de 
ghiață de vreo 35 mile. Capul Bismark apăru întu- 
necat din ceața mării. 


De teama ciocnirii cu munții de ghiafá, „Steaua 
Polară“ înainta cu cea mai mare atenție, neatingând 
mai mult de 8 noduri pe oră (un nod; 1852,65 metri). 
Marea era acuma plină de blocuri de ghiafá, care mai 
mari, care mai mici. Erau adevărate cetăți plutitoare, 
care căpătau formele cele mai curioase sub acțiunea 
apelor mării. Uneori, blocurileaveau proporții uriaşe 
făcând impresia unor flote de corăbii, care plutiau 
în zare, alteori păreau culmi înzăpezite de munte. 
Când soarele cădea pieziş cu razele sale pe munţii 
de ghiatá, atunci aceştia păreau cá scânteiază în mii 
de diamante, ca o coroană uriaşă. 

Pe măsură ce vasul se apropia de fiordul Frantz- 
Iosif, care fusese descoperit de Payer, mulțimea 
blocurilor de ghiafá era mereu mai mare. In fine, 
în ziua de 30 Iunie, „Steaua Polară“ se angajá pe 
canalul fiordului, aruncând ancora pe a 76-a paralelă, 
care mai fusese atinsă odată în cursul acestei expe- 
diții în dreptul Spitzbergului. . 

Din acest moment începea Cea de a doua fază a 
expediției. O parte din echipagiul vasului avea-să 
debarce aci, în timp ce „Steaua Polară“ avea să 
coboare în cea mai mare grabă către sud, spre a 
aduce restul de provizii, precum şi câinii cari aveau 
să tragă săniile în timpul explorărilor către Pol. 

Planul inginerului Dăianu suferise foarte multe 
schimbări dela ridicarea ancorii până astăzi. Se 
pierduse timp prețios, astfel că au trebuit să renunțe 
la drumul către est. In loc să se fi mers către Tara 
lui Frantz Iosif, expediția se afla acuma pe coasta 
răsăriteană a Groenlandei, în apropiere de muntele 
Petermann. Proectul era acuma, să se urmeze drumul 
pieziş dela paralela 24 la paralela 55 de longitudine 
occidentală, spre a se tăia dacă era posibil drumul 
parcurs de Lockwood în 1882, Era un proect reali- 
zabil, dar foarte periculos. Nimic nu-i putea împiedica 
însă pe exploratorii noştri. 

Comandantul Lacrosse avea prin urmare 46 de zile, 
dela 1 Iulie la 15 August, spre a ajunge în sudul 
Groenlandei, ocolind la nevoie Capul Farewell, spre 
a aduce în fiordul Frantz Iosif câinii necesari 
expediției. 

Din fericire vremea era foarte călduroasă. După 
trei luni de navigație. „Steaua Polară“ nu suferise 


1 


f 


nici o avarie. Provizia de cárbuni era foarte mare gi 
chiar la reíntoarcere, magazia mai avea sá fie destul 


de pliná spre a putea da combustibilul necésar unei 


noi campanii de navigaţie. d Se i 
Datoritá másurilor luate din timp, debarcarea explo- 
ratorilor care aveau să rămâie în fiord, se făcu în 
mai puțin de 24 de ore. Centura de ghiafá care 
înconjura uscatul se întindea până la şase mile în 
larg gi era destul de solidă spre a nu pune în 
pericol pe cei cari aveau să-şi ridice adăposturile 
pe ea. Ghefurile acestea, care se infráfiserá în adán- 
curi cu stânca, se aflau aci de secole nenumărate, 
iar nivelul lor se ridica cu câțiva metri deasupra 
apelor. Pentru orice eventualitate, comandantul 
Lacrosse puse sá se facă sondagiile necesare, iar 
numai după cunoaşterea rezultatului, dădu ordin să 


~ se ridice adáposturile. 


Inginerul Dăianu, căruia i se datorau planurile 
expediției prevăzuse toate amănuntele. Astfel adă- 
postul era gata de construit, deoarece fiecare piesă 
care avea să formeze casa gi dependinfele fuseseră 


_ numerotate gi puse în ordine la bord. Oamenii din 


echipaj făcuseră două repetiții de construire şi 
descompunere .a casei, astfel că de data aceasta 
lucrul merse extrem de repede. Temperatura ridicată 
pentru ținutul în care se aflau, le-a ajutat nespus 


"de mult. La amiază, termometrul marca 12 grade, 


dar la miezul nopţii nu scădea sub cinci grade. In 


şase ore, adăpostul, care fu botezat Fortul Bunei 
Speranţe, era gata şi putea adăposti douăsprezece 
persoane, printre care se aflau inginerul Dăianu, 
Irina, locotenentul Viforeanu, doctorul Servan, chi- 
mistul Prasnicov, precum şi şase marinari. 

Cei debarcaţi aveau însă destul de mult de lucru, 
căci trebuiau să înceapă construirea gi celei de a 
doua aripi a fortului, care avea să adăpostească şi 
restul echipagiului la reîntoarcerea depe coasta sudică 
a Groenlandei. La bordul „Stelei Polare“ se mai 
aflau treizeci şi trei de persoane. 

La Fortul Bunei Speranțe mai rămăsese şi câinele 
Irinii anume Salvator. 

In dimineaţa zilei de 1 Iulie, „Steaua Polară“ 
ridică ancora pornind spre larg. Comandantul Lacrosse 
făgăduise ingineruiui Dăianu, că va reveni înainte 
de sfârşitul lunii August. Deşi toată lumea ştia că 
revederea nu se va lăsa mult aşteptată, o tristețe 
năpraznică îi dobori pe toți în momentul în care 
vaporul eşi din fiord. (Va urma) 


CITIŢI CU TOŢII 


INSULA 
FANTOMELOR 


CAUTÁM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRÁ 


TREAZÁ 


z 
Un 


ORIZONTAL: 1. Un alt nume 
vechi al armásarului; 3. Numele 
papagalului din America de Sud; 
6. Fiinţă mică întâlnită prin basme, 
călărind pe ciuperci şi ajutând zâ- 
nele mititele; 9. Foarte Surprins; 
11. la din toate câte ceva; 12. Zi- 
lele de care trebuia să se ferească 
Iuliu Cezar ca să nu fie ucis; 13. 
Literă grecească; 14. La susținut 
vita de vie; 16. O parte a brațului; 
18. Locueşte în el țăranii; 19. Rău- 
tăcioasă; 21. Pană pentru despicat 
lemnele; 23. Pentru cusut; 24. Parte 
a brațului; 27. Zeitate egipteană; 
29. Tururi. 31. Cetate veche bre- 
tonă; 32. Impodobeşte la unii fi- 
gura; 35. Țară în care te afli (ar- 
tic.); 37. Notă muzicală; 38. Inter- 
jectie de bucurie; 39. Dificil de 
realizat. 


VERTICAL: 1. Se introduc în 
ace; 2. Este de culoare neagră şi 
are obiceiul să fure pe copiii neas- 
cultători; 3. Prietene; 4. Sbârcitură 
pe față; 5. Posedă; 6. Ii pică în 
gura lui Nátáfleatá; 7. Sclavi pe 
cari îi aveau poporul Spartan; 8. 
Unde se află Dumnezeu; 10. Nume 
de băiat; 15. Soldat din timpul dom- 


PROVERBUL ASCUNS 


nitorilor noştri; 16. Animal ingeuat; 
17. Intins în toate părţile: 18. Po- 
por european; 20. Bună pentru ai 


se încredința ceva; 22. Figură geo- 
metrică; 23. Lucrez pământul; 25. 
Generalul roman care a învins pe 


U N D E 


Atila; 26. Sentiment nobil; 28. Flu- 
viu in Europa; 30. Pantalon fárá- 
nesc; 33. Animal polar; 34. Din el 
pornea săgeata; 36. Oraş vechi. 

N. B. Dacă veţi citi unul după 
altul cuvintele dela numerile 35, 24, 
32 şi 16 numai dela orizontal, veți 
afla numele unui pitic din basme, 
cu care a avut mult de furcă Făt- 
Frumos cât şi Ileana Cosinzeana. . 


NICUŞOR NAVASART 
şi DINU ROHR 


ENIGMÁ 


Fárá mine lumea n'ar fi existat. 

Totuşi într'o nucă sunt încarcerat 

Mă găseşti în lună însă nu sin 
soare. 

Stau mereu în umbră şi nu's la ră- 
coare. 

Sunt când în Azuga, când în Bu- 
cureşti 

Totuşi niciodată n'am fost la Plo- 
eşti. 


S U N T? 


Doi hoți au făcut un jaf mare şi 
în urma lor s'au trimis jandarmii 
călări. Hoţii însă s'au ascuns foarte 
bine gi jandarmul din desenul no- 
stru îi caută în galopul calului. Nu 


Se dau următoarele cuvinte: TACI, NECAZ, CASE, 
SCOATE, CELĂLALT, UNDE, DIDI, MIRAT, MIC- 


SUNEA, TÁRAN, RUDE, PARFUM, DINTE, GE- 


NERAL. 


Adresa 


Citind cáte o silabá din fiecare cuvánt ín ordinea 


datá, veti obtine un cunoscut proverb románesc. 


CAUTÁM REDACTORI 


NOASTRĂ 


PENTRU REVISTA 


Luna Noembrie 


pot oare cititorii noştri să dea o 
mână de ajutor jandarmului şi pri” 
vind atent desenul de față, sá ne 
spună unde s'au ascuns aceşti rău- 
făcători? 


IDEDIOISIIIEIIES TEDIOSIPESIIESIEIIIIEAAN 


CUNCURSUL DE JOCURI 


Numele $i pronumele 


Nr. 1 


12 


„INELUL ATOTPUTERNIGIEI'* 


RĂIA odată undeva, în China, un om pe 
nume Li-Pi-Ki. Li-Pi-Ki nu era tânăr, 
dar nici bătrân. Işi ducea traiul sărac 
de azi pe mâine, fesánd la război fi- 
rele de mătase, abea putând face rost 
pentru el şi pentru ai săi de farfuria 

cu orez şi de ceaşca de ceai. Locuia la marginea ora- 

şului, într'o casă joasă, fără ferestre. De dimineață 
pornea la lucru şi se întorcea târziu, noaptea, când 

stelele sclipeau pe cerul veşnic senin. Trecea pe di- 

naintea palatului Mandarinului gi se oprea în fața 

ferestrelor luminate, cu ochii mari, dornici să se 

'ncânte la vederea hainelor strălucitoare, a bijuterii- 

lor fără seamăn şi a mâncărurilor care de care mai 

parfumate. 

— Iată, îşi spunea el, iată oameni care nu fac ni- 
mic şi care trăesc totuşi atât de bine. Pe cánd eu, 
care muncesc zi de zi, abea mi-agonisesc hrana şi 
locuința! 

Ofta trist şi pornea spre bordeiul său clătinând 
din cap. 

Dar într'o zi se hotári sá sfárgeascá cu viața asta. 
La ce atâta muncă pentru nimic? Igi luă o traistá 
la spinare şi un toiag în mâini şi porni spre munți, 
unde auzise el că trăeşte un pustnic uitat de lume 
şi făcători de minuni. 

Multă, multă vreme merse el, bătând drumurile, 
cutreerând tara şi întrebând pretutindeni de făcăto- 
rul de minuni. Fiecare îl purta însă de colo-colo, 
fără să-i poată spune bine încotro s'o apuce. 

Intr'o noapte, după o zi de umblet pe argitá, Li 
se culcă într'o peşteră, un adăpost găsit după multă 
trudă. Dormea adânc, un somn fără vise, când îl tre- 
ziră tunete şi trásnete. Izbucnise furtuna. Se piti 
mai bine într'un colt, multumind zeilor şi strámogi- 
lor din ceruri, că-l apăraseră şi se pregătea să adoarmă 


de LICĂ HORIA 


iar, când văzu ceva care-l înfricoşă, dar îl şi minună 
în acelaş timp. 

Fluturând din aripile lor negre, două duhuri in- 
trară în peşteră. Aveau feţele întunecate şi doar ochii 
le străluceau înfiorător în întuneric, ca nişte lumi- 
nite din altă lume. 

— Să ne odihnim o clipă — zise primul duh. 

— Da! — răspunse celălalt. 

— Ce spui, ne va primi Stăpânul? Ii duc o veste 
nouă. Va avea încă odată prilejul să-şi arate înalta-i 
înţelepciune! 

— Cum asta? — răsună întrebarea. 

— Oh, Duhule, nu ştii că încă un rătăcit a pornit 
în căutarea Stăpânului pentru a-i cere aur şi bogății? 

Nu, n'am ştiut! Dar dacă e aşa, să ne grábim! 

Lui Li, inima-i bătea să-i rupă. Nu cumva ,,Stá- 
pânul“ de care auzise era chiar făcătorul de minuni? 
Dar duhurile se gi ridicaserá. Pornirá înlăuntrul 
pesterei, trecánd chiar pe lángá Li, incát mai-mai il 
atinserá. Li se hotáráse pe datá. Porni ín urma du- 
hurilor, călcând moale, de teamă sá nu fie auzit. 

..Si merserá, şi merserá, încât Li se minuna cá 
încă n'au ajuns în mijlocul pământului, unde fierb 
în cazane cu ulei sufletele păcătoşilor şi unde jivine 
nemaivăzute şi înfiorătoare ca nicăieri altele îngro- 
zesc şi tortureazá pe osândiţi. Până la urmă însă, o 
luminifá mică, mică, se ivi în depărtare. Atunci du- 
hurile îşi încetiniră mersul şi însfârşit se opriră sub 
o boltă, luminată cu o candelă şi poleită cu aur. In 
mijloc, pe un soclu de lemn, stătea o statue uriaşe, 
din argint curat, iar la picioarele ei, pe un tron din 
acelaş lemn ca şi soclul, sta un bătrân, cu fața trasă 
şi cu barba albă şi rară. El citea o carte groasă, le- 
gată în aur, şi parfum de tămâie plutea sub bolta 
strălucitoare. 

Duhurile se opriră în faţa lui şi se plecará cu 
fruntea de pământ. 

— Plecaţi ne în- 
chinám Tie — vorbi 
primul duh — Lumi- 
nátia Ta, Tu care cu 
mintea Ta conduci 
soarta pácátosilor. 
Ochii nostri nu sunt 
vrednici să-i íntál- 
nească pe ai Tăi şi 
picioarele noastre 
sunt prea slute pen- 
tru a păşi acelaşi 
pământ pe care pă- 
şeşti Tu, urmaş al 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


F 


zeilor si Fácátorule de minuni! Dar ne-am încume- 
tat să ne infátisám Tie, numai din dragoste pentru 
înțelepciunea Ta; un păcătos voia să-ți vadă fața. 
Era acolo, pitit în peşteră, netrebnic gi neputincios, 
názuind la bogății nemeritate. Credea că nu-l ştim 
şi, iată-l a venit după noi, aci. Cum să-l pedepsim? 

Li inghefase. Iată unde-l dusese fapta sa necuge- 
tată. Cum de nu se gândise cá duhurile atotştiutoare 
îl ştiau şi pe el, că mâniei lor nu i se poate împo- 
trivi cineva? Eşi din umbră şi căzu în genunchi în 
fața bătrânului de pe tron. 

— lartá-má, strigă el. Am fost un nevrednic, o 
rámá care nu merită să-ți vadă chipul măcar. Cred 
în Buda şi-i ascult învățăturile... Rogu-te, nu má 
omorî... 

Bătrânul zâmbi. Vorbi rar şi limpede: 

— Ridicá-te, Li. N'ai păcătuit cu nimic. Ai dorit 
bogății? Prea bine. Doar origicine este dator să ná- 
zuie spre mai bine, căci acesta e şi rostul vieţii. Dar 
nu e totul să dobándesti avutia; trebue să ştii eo 
păstrezi şi astfel, să ştii să trăeşti. Spune-mi, ce do- 
resti? 

Li era ametit. Cum? Dupá atátea pácate ce le fá- 
cuse el, Infeleptul ii vorbea frumos? Si nici nu-l 
amenința... Ba încă-l întreba ce dorinti are... 

— O, Milostivule, se plecă el până'n pământ, bu- 


nátatea-Ti nu cunoaşte inargini.. Vorbele-Ti sunt ca 
un balsam binefăcător... Doresc să fiu bogat... Sá fiu ` 
tot ce voi vrea... Să am palate şi grădini, pământuri 
multe şi mâncare atât de multă, încât sá má pot să- 
tura gi eu odată în viața mea. 

Bătrânul zâmbi. Scoase cu mişcări liniştite un 
inel din degetul său osos şi-l întinse lui Li. 

— Tine, spuse el. Inelul acesta e o bijuterie mi- 
nunată. E deajuns să-l priveşti şi să-ți doreşti ceva, 
pentru a-ți vedea dorința împlinită. la-1 şi caută sá 
fi fericit! 

Abea terminase de grăit Inteleptul cuvintele sale, 
când totul dispăru ca prin farmec. Li nu mai era Li. 
Purta acum haine strălucitoare, cum altădată văzuse 
în palatul Mandarinului şi se plimba prin grădini 
cum nici nu-şi închipuise c'ar putea fi vreodată. Și 
Li începu să trăiască. 

Trecu o bucată de vreme, în care chinezul petrecu 
după voia inimii. Avea servitori cu miile şi bogății 
nenumărate. Dar într'o zi, prin fața palatului său 
trecu un alaiu măreț. Erau cămile gi robi şi purpura 
strălucea ameţitoare, iar sus, pe o lecticá, sta un om 
cu privirea vulturească şi infásigarea mándrá. 

Li încruntă fruntea. 

— Cine e acest om, care îndrăzneşte, să fie mai 
bogat decât mine? întrebă el pe unul din servii săi. 

— E stăpânul ținutului învecinat cu noi! — sună 
cu teamă răspunsul. 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU_REVISTA NOASTRĂ 


Li strânse buzele. Intră în odaia sa şi scoase din 
tr'o cutie tăinuită inelul atotputerniciei. Piatra luci 
focuri orbitoare şi Li surâse viclean când şopti: 

— Vreau ca acela care până acum a fost Stăpânul 
Strălucitor al ținutului învecinat să fie de-aci încolo 
robul meu! 

Si într'adevăr aşa fu. Li era acum cel mai puter- 
nic Mandarin. Oricine ştia de frica sa şi nu îndrăz- 
nea să i se împotrivească. Li devenise crud şi nein- 
durător. Ucidea pe oricine ridica privirile până la 
el şi acei ce-l întovărăşeau în viața de toate zilele 
tremurau de groază, la gândul că le-ar putea veni şi 
lor rândul, în oricare clipă. 

Acum, se aflase că puternicul Li ascundea o vrajă 
neştiută de nimeni, datorită căreia era atât de neîn- 
fricoşat. Iscoade apăreau ici, colo, dornice să pună 
mâna pe scula fermecată, pentru a pune capăt în- 
sfârşit cruzimii Stăpânitorului. Şi Li era neîndurat 
cu asemenea ființe. Se desfăta la vederea chinurilor 
acelor ce erau prinşi şi hohotele lui de râs se ame- 
stecau cu urletele de durere ale torturatilor. 

Puțin câte puțin însă, Li devenea din ce în ce mai 
nesuferit. Şi într'o noapte, două umbre se furişară 
în palat. Era o întuneci me de nu se zărea nici la 
un pas. Totii dormeau. Chiar şi Li, care visa să cu- 
prindă întreaga lume şi s'o stăpânească. Cele două 
umbre răscoliră toate odáilc. Si fără veste, într'un 
colt uscuns de privirile oricui, o cutiufá se rosto- 
goli şi din ea căzu inelul fermecat. 

— lată, ce bijuterie minunată! — şopti una din 
iscoade. 

Cealaltă luase inelul în mână şi-i privea luminile 
minunate. 

— Sá-1 luăm noi — zise ea. 

— Da... $i sá fugim! 

Cánd Li se trezi a doua zi, totul era schimbat 
parcă. Oamenii îl priveau ciudat gi poruncile i se 
îndeplineau anevoie. Nu mai puteau răbda asuprirea. 
„Stăpânul ținuturilor învecinate“ scăpase din tem- 
nitá şi acum, în fruntea unei oaste, se îndrepta spre 
cetatea lui Li. 

Degeaba strigă şi porunci Li. Nimeni nu-l ascultă. 
Scrâşni din dinţi. Se repezi în odaia sa şi smuci cu- 
tiufa inelului. Dar când o deschise, Li rămase ca 
amejit. Cutia era goală. Si afară se auzeau strigăte 
şi zarvă de călăreţi care se apropiau; mulțimea intra 
şi în palat; Li căută să fugă. Dar era prea târziu... 
Aceia care altădată erau robii lui, veneau să-şi strige 
acum dreptatea. Fu: legat, ridicat pe sus şi dus în 
camera torturilor. In juru-i se îngrămădeau robii, 
fipánd şi râzând, batjocorindu-1 şi arătându-l cu de- 

etul. 

: — Iată, strigau ei, iată pe acela care ne chinuia, 
ne lua averile şi ne da în schimb lovituri de biciu... 

— Ce neputincios gi netrebnic.. 


Li îşi purta capul în jos. Ar fi vrut să moară re- 
pede, să nu fie chinuit. Il cuprindeau părerile de 
rău şi vru să le-o spună. Dar fu târât mai departe 
şi fu legat de un stâlp, în mijlocul cetăţii. Un călău 
se apropie răzând de el şi-i strigă: 

— Hai, spune-ţi ultima dorință, înainte dad aibri} 

— Aşi vrea să fiu iar umilul tesátor de cica au 
şopti Li. 

. Cálául ridicase brațul şi pe degetele sale ` 'aclipi o 
piatrá minunatá: piatra inelului fermecat, tocmai, 
atunci când Li îşi dorea ceva. y 

..Ca un vis se gterse totul. Li se pomeni pe üli- - 
tele orágelului sáu, privind cu jind la casa Manda- 
rinului. Lângă el, un cerşetor întindea mâna: a 

— Aibi milă de mine, robul.. Căci am avut odată 
averi gi palate cum nu sunt altele. Dar nu-s totul 
bogăţiile... Mi-a lipsit înțelepciunea.. „Şi iată-mă-s! 

Li păşi cu capul în jos. l 

...Infelepciunea, aşadar! E o RI 

DI DNE See ea LICĂ. HORIA -. 


14 


-wo 


MOŞ ENE AMERICAN 


In lumea aceasta se pot cumpăra multe lucruri, 
dar desigur că nu afi ştiut că in America se poate 
cumpăra somnul tot aga cum cumperi, ciocolată sau 
alte bunátáti. 

latá cum se practicá acest negof. 

Dacă sunteţi agitafi gi nu reugifi sá adormifi; nu 
aveți decât să formati un număr de telefon gi să 
cerefi „Western Union Telgraph Company“. Aceasta 
este o societate care vinde somnul. uU 

Cum afi dat dat acest telefon, societatea vá tri- 


mite un funcționar, care vá aduce în schimbul fru- 
moasei sume de 1400 de lei un ceaiu somnifer, sáruri 
pentru baie care vá adoarme gi tampoane de vatá 
specialá pentru astupatul urechilor, astfel ca sá nu 
mai auzifi nimic din sgomotele de afară. 

Tot pentru acegti bani mai primifi gio mascá 
care trebue sá vá fereascá ochii de orice razá de 
lumină. Si dacă cu toate aceste măsuri nu reugifi să 
dormit), înseamnă chiar că aveţi rea voinţă. 


^ oT IIR RR 


CEL MAI CURAT ORAS DIN LUME 


O revistá de higiená americaná, publicá de curánd 
un articol tratând despre curăţenia oraşelor europene 
şi americane, după constatările doctorului George 
Soper la înapoierea din călătoria de studii a acestuia. 
Se constată că în această materie numeroase oraşe 
americane dețin întâietatea. 

Totuşi, dr. Soper clasează în prima linie Muenchen-ul 
cu străzile, piețele şi grădinile publice curat între- 
ținute unde nu se zăreşte pe tot întinsul oraşului o 
bucăţică de hârtie sau o coajă de fructe. Cogurile de 


În "rr a i I In 


gunoi pu sunt ocolite de cetățenii grijulii 

La New-York, automobilele ridicá mult praf pe 
care vântul îl răspândeşte cu iufealá, în toate direc- 
fiile. Plămânii şi ochii cetățenilor, au de suferit, ca 
şi îmbrăcămintea, ce trebue mereu periată. 

D-rul Soper, are cuvinte de laudă pentru capitala 
Franţei, găsind străzile Parisului bine întreţinute. 
Laudă deasemenea metodele engleze, germane, şi 
italiene pentru combaterea prafului. 


(Prel. de ADRINA R.) 


PD 


«DIMINEAŢA COPIILOR". Director TUDOR TEODORESCU-BRANISTE. Inscrisá sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Editura 
„Zierul" S, A.R. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4033. 
Preţul abonamentelor: In țară: un an 200; 6 luni 100: 3 luni 50. Plata taxelor postale in numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE Adevărul s. A.. BUCUREŞTI 
CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


15 


miyn $ A ES ge a NS te, Kong Lë, Laf NISIP PAI TA OS a rai a La 
rai, gé JS d ^ ? d'et EUER EN Ve, y 


Veverida este foarte putin im" 

crezăloare, câcr este şi foarfe 

curioasă. Este insă gata să 

fug &, la cel ma: mic 
sgomot ~- 


Nu de mult am făcut o excursie care m'a amuzat. foarte 
mult, este o distracţie frumoasă, şi de vă place mă puteţi 
imita şi voi dragii mei. Când am plecat în excursie, am E 
luat aparatul meu de fotografiat, si am cutreerat locurile 
ca sá fotografiez animale. i 

Care din voi nu are un aparat de fotografiat, poate să-şi 
ea cu ei un carnet de schițe, creion şi gumă. Vă pot spune 
cá în excursia mea am petrecut clipe frumoase si foarte 
nostime. Dar vá veli convinge singuri dragii mei. ` 


copro,ce frumos olin 
rieg oumitalecă 
vre: sd má fotogra- 
fiezi si mine’ 
Astfel o pozat 
foarte frumos D 
om reuşit să fac 
această fotografia 


una. 


Multe animale sunt foarte cochete, si arată ca şi mulţi | 
oameni o deosebită plăcere atunci când pozeazá in faja 
aparatului de fotografiat. Altele însă găsesc acest lucru foarte 
comic şi râd din toată inima. Sunt însă multe animale 
care sunt neîncrezătoare şi nici nu vor să se apropie 
de aparat. 

Dragii mei încercaţi şi voi şi mergeţi în excursie 
cu aparatul să fotografiaţi animale, veţi avea o dis- 


Rex sé má fologroflexi?' s'a în- 
crunta! vaca la mine. Pe mine má 
interese azG' numai nutretul bun: S 


nici no vrut să se istedkod'en fota tractie minunatá, iar foto- d 
grafiile si schiţele luate »| 
cu aceastá ocazie vá vor 
bucura mult cánd veti rás- i 


foi albumul sau il veli f 
arăta la alţii. 


: 
! 
? 
PF bucurat 
fotografiez. € 
A rás veselsi ^ a maica! sí É 
lébuta ca să rasă fotografio t 
j bine 
Pars SUD eda ii. ae : ROS 
e à Zàmbifi vd rog, i-am 
¿htografe? o intreba? seul de leu, „Ce Spus hi Azorică, Am 
este ara fotografie? Se poale mânca, sav să încerc” o răspuns el, 
esle cevo de jucat? Not iam răspuns eu, i trebue să recunoas- 
` este ceva-core face plăcere copiilor” tef; cd este có? se: 
„Alone, spuse el dă-le solutân din portea poate de vesel. i 
mea* ^ 


.. oessa a... Aer e ¿nee >. 


al. PREȚUL 5 LEI E 
3 ^o tdm s amen ttn o ate meanman ai Hem nA d mem onm în et oro tea a t ema o "T i i ` $ 


i ec. 2 I. - re Lanzan 2 a 
B. i à ET "28 Re, zé a De 
— n 


— 


' Solp/ ¡erner 


i $ orna a Trimis un sol Vez, e gol /a minen casă. 
Fulgu/ peste compul gei Vine iarna, nom mmie” 
Ja onune $ p ¿durea tulquí sa gândi] vn pic 

A De arci si de eivrea, „e on corevbev un brâu 
Ca soseste cu ¡ng Ae?. ]rece-! de Trei ori prin ráu 
Doar pih cul cel istet Jr din el ov sa rásard; 


/ A F 23 EL 
ja urca! pe-o casó mica  Slânsen soorele de vară; > 
ki 2 : J [2 i Y) ` ZE, H 2 
1-0 ncepuí osa SQ- zZICO : A Ca/avra şi lumina , 
$ ke $ 


fulg CU arijo de må fasa, De can/ar, si farmec plină! 


</ 


E 


X= 


7 
= == 


f: 


emm e rer - 
SE Gë E. IA 


DE 


ERES 


TATE 


Li 


D 


e”) 


r^ 


Kv 


De ot 3 


= 


MODESTIA ESTE PRIMA CONDIŢIE... 


Dragii mei, 

Rândurile mele vă privesc pe voi 
toţi şi pe nici unul. Trebue sá vá 
explic: primesc uneori scrisori din 
partea cititorilor mei micufi, cari 
fără să mă supere, mă indispun. 
Iată de ce: 

Se întâmplă uneori să public câte 
o încercare literară de a voastră. 
Imediat primesc alte zece compo- 
zitii, care nu sunt totdeauna la 
înălțime. Ei, ce credeţi? Dacă acele 
compoziții nu apar imediat, e vai 
de noi cei dela redacţie. Primim 
câte o scrisoare, care nu este tot- 
deauna foarte politicoasă, în care 


ni se cere cont, de ce nu apar la 
timp cele trimise de colaboratorul 
nostru întâmplător. 

In primul rând s'o afle toată lu- 
mea. Când publicăm o compoziție a 
unui cititor, facem o excepție, ca 
să încurajăm poate un talent. Faptul 
că publ'căm, nu înseamnă însă că 
cititorul nostru este un mare scrii- 
tor şi că nu mai are chiar foarte 
mult de învățat. Chiar după un an 
de colaborare zi la zi, tot începă- 
tor este. Si ar fi foarte frumos 
să-şi dea seama de acest lucru. 


Este contra felului meu de a fi 


“ de a face morală aspră. Uneori sunt 


totuşi forțată s'o fac. Mă supără 
lipsa modestiei şi când cineva ia 
poezii apărute prin alte almanahuri 


„şi le trimite sub nume propriu re- 


vistei sau almanahului nostru, inge- 
lându-ne buna credinţă. 
Cine are urechi de auzit, să audă. 


RODICA GHERGHIS. — Nu în- 
teleg, draga mea, ce vrei să spui. 
Mai scrie-mi odată şi întreabă-mă 
lămurit. 


IONEL CURCA. Ai primit 
„Floarea Ingerului"? Scrie-mi dacă 
ţi-a plăcut. Trimite fotogratia care 
spui că vrei să apară în revistă. O 
vom publica şi pe a fratelui tău. 
Sânătate. 


DOINA MUNTEANU. — Imi pare 
bine că am o nepoară aşa de sili- 
toare ca tine. Urmăreşte romanul 
„O româncă la Polul Nord“. Cred 


— 


cá-fi va place tot aşa ca ,Nenoro- 


cirile Florichii*. Ti-am trimis ,,Floa- 
rea Ingerului“. 


BRUNO CHALOMINI. — Poezia 
e destul de curgatoare, der nu este 
în genul celor pe cari le publicăm 
în revista noastră. Ai talent. Mai 
încearcă. 


CLAIN WOLFF. — Intr'una din 
revistele viitoare va apare ,,Cánte- 
cul“ tău. 


IRIS ERWINT ROZEANU.—Am 
primit toate manuscrisele tale. Vom 
alege din ele pe cele bune de pu- 
blicat, căci nu putem să ne purtăm 
faţă de tine altfel decât față de 
ceilalţi cititori. Nu uita că eşti un 
începător care trebue să aibe răb- 
dare şi mai ales „măsură“. Nu eşti 
nici pe departe un scriitor consa- 
crat. 


NINA STĂNCULESCU. — Con- 
cursul acela credem că a fost serios. 
Noi nu am avut nici un amestec. 


OBILESTIANU PETRE. — Glu- 
ma pe care ai trimis-o, nu este 
pentru copii. Să ştii că nv-mi plac 
scrisorile necuviincioase. Trebue să 
aveţi răbdare şi vă voiu răspunde 
tuturor. 


LIANA ROSENBAUM gi SI- 
MONA GROPPER.—Dragele mele, 
desenele voastre nu sunt atát de 
bune încât sá poată apărea în re- 


CĂUTĂM REDACTORI 


| PENTRU REVISTA NOASTRĂ 
eros 


area geb EE er 2a 


vistá. Trebue sá mai aveți răbdare 
şi să învățați sá desenati. 

ELENA MOSINSKY. — De bună 
seamă că ne interesează poveştile 
acelea traduse din limba rusă. Tri- 
miteti de probă vreo câteva. Tinem 
să vă atragem însă atenția, că ele 
trebue să fie în sensul educativ al 
revistei noastre. Manuscrisul să fie 
scris cu cerneală, pe foi volante, în 
rânduri rare şi cât se poate de ci- 
tet. Aşteptăm cu nerăbdare. 


STANCIU D. MARIN. — Poezia 
ta nu este de loc bună. In ceea ce 
priveşte povestea, tin să-ți atrag 


atenția, că poveştile chiar dacă au 
apărut de foarte multă vreme, apar- 
fin tot autorilor lor şi nu pot fi 
luate de altcineva. Cred ca suntem 
intelesi. 

KOVLER M. — Lasá-te de poezii 
dragul meu. Mulţumeşte-te sá fii 
cititor. Pásári care sboará gi apoi 
se atârnă singure în cui, n'am mai 
pomenit. In afară de aceasta gra- 
matica suferă grozav de felul în 
care n'o ştii. 

MATUSICA 


2 


revisid ilustrată ` 
pentru tineret ~ den d a" 


ER 


ANUL XV 


8 Noembr e 1939 


No. 822 


DOCTORUL CEL BUN 


— Nu este nimic grav doamná, — 
se adresá doctorul bolnavei dupá 
ce a consultat-o cu atentie. Nu este 
decát putinà slábiciune.. Lucrafi 
prea mult şi mâncaţi prea puțin 
dragă doamnă... Inţeleg, adause el 
uitându-se împrejur în camera să- 
răcăcios mobilată. Trebue să lucraţi 
prea mult ca să câştigaţi suficient 
să nu muriți de foame. Dar acum 
de vreţi să vá vindecati şi vreți cu 
siguranță, pentrucă aveți această 
fetiță frumoasă, trebue să vá hrá- 
nifi. Nu vă preocupați de cheltuială; 
cunoaşteţi ideile mele şi ştiţi cá 
pentru mine nu este un sacrificiu 
să vă ajut; astăzi o sá începeți să 
luaţi o jumătate chilogram de lapte. 
Cum te chiamă micuto? 

— Marioara. 

— Vino aici Marioaro, gi fi a- 
tentă; câți ani ai? 

— Şapte. 

— Deci poti să înţelegi bine: Cu 
aceşti bani, vei cumpăra jumătate 
chilogram de lapte pentru mama. 
Este o lăptărie în colțul străzii. 
Trebue să fii o fetiță curagioasă, 
şi să începi să o ajuţi pe mama ta. 
Şi dumneata doamnă nu te preo- 
cupa de nimic; îţi repet; îmi veți 
restitui totul când veți avea posi- 
bilitatea. Dacă astăzi digerafi bine 
laptele, mâine veți mânca şi un ou. 

Avea un surâs luminos în ochii 
lui buni, bătrânul doctor, care nu 
era nimic mai mult decât un medic 
care îşi iubea foarte mult meseria 
sa şi o exercita, ca o adevărată mi- 
siune; vindeca bolile trupesti si 
cele sufleteşti, lăsând în urma lui 
speranțe şi surâsuri chiar unde nu 
găsea lacrámi. 

Era bogat, deaceea dădea cu bucu- 
rie fără să aştepte mulțumiri sau 
să i se restituiască ceva. Pentru el 
era suficientă multumirea sa su- 
fletească gi binecuvântările care ii 
nveeau de pretutindeni. 

— Adio Marioaro, fi cuminte si 
curagioasá. La revedere doamnă... 
Nu; te rog nu-mi mulțumi, ai să-mi 
restitui totul când vei putea. 


3 


Abia a plecat doctorul şi Ma- 
rioara s'a urcat pe un scaun a luat 
de pe o poliţă o oală de pământ, a 
clătit-o cum i-a spus mămica ei, 
fără să se ude pe rochifá şi nici 
pe sandalele ei rupte care lăsau să 
se vadă degetele dela picioare. Apoi 
strângând într'o mână oala iar în 
alta banii, se adresă serioasă ma- 
mei ei; 

— Atunci eu plec mamă... 

— Da, draga mea dar ai grije să 
nu cazi să spargi oala şi să te lo- 
veşti... şi fi atentă când ai să tra- 
versezi strada. 

— Da mamá, nu avea grije, sunt 
acum o fetiță mare. 

Marioara era acum foarte fericitá: 
doctorul a spus cá mama ei se va 
face bine, gi plecatul acesta singurá 
pe stradá o fácea sá fie mándrá. 

A coborât încet de tot scara, a 
traversat cu multă atenție strada, 
şi ajunsă în prăvălie ceru roşie de 
emoție: ` 

— Daţi-mi vá rog, o jumătate 
kilogram de lapte. 

Şi iată că Marioara după ce şi-a 


E 


Á ^ WU 
d . 


fácut cumpárátura, se urcá din nou 
pe scara care duce la camera lor. 
De data aceasta merge foarte incet, 
cáci laptele incercà la fiecare mig- 
care mai bruscá sá sará afará din 
oalá. La mijlocul scárii a obosit gi 
face un popas, pune oala pe jos gi 
incepe sá se uite la lapte. Mirosul 
dulce al laptelui i se urcă încetişor 
la năsuc, şi îi aminteşte că sunt 
mai bine de doi ani decând nua 
mai gustat o picătură de lapte. De 
când s'a schimbat viața lor nu a 
mai putut să bea un pahar cu lapte. 
Işi aminteşte de viața aceia plină 
de bucurii, pe care a trăit-o alături 
de tăticul lor bun, care aducea acasă 
foarte mulți bani. lar mama ei sta 
cu ea acasă, cânta. era veselă şi gă- 
tea lucruri atât de bune. Pe vremea 
aceea nu suferea nici de foame nici 
de frig şi mămica nu trebuia să 
plece să lucreze, şi să o lase pe ea 
singură atâtea ceasuri. lar seara 
când buna ei máicutá se întorcea 
acasă, avea fața trasă şi foarte tristă. 
Acum câte zile au trecut de când 
nu au văzut nici o pâine la masă? 
Ah! dacă ar avea o bucăţică de 
pâine să moaie în lapte. Se scotoci 
prin buzunare dar nu găsi nimic. 
Se mai uită odată la lapte şi nu 
putu să reziste: lipi buzele de oală 
şi începu să soarbă. Ce bun ce dulce 
era. Incă o singură inghititurá. Dar 
rizele însetate nu au putut să se 
borească prea repede cum ar fi do- 
tpu Marioara. 

Băuse mai mult de jumătate din 
laptele din oală. Abea după cea 
comis greşeala şi-a dat seama de 
ceea ce făcuse... Ce poate că zică a- 
cuma mama ei? Si ceo să mănânce 
acuma mama? Doctorul a spus că 
numai dacă se hrăneşte va putea să 
se facă bine. Lăcrimi mari începură 
să curgă pe obrăjori. Işi luă oala 
şi începu iar să urce scările. De 
data aceasta putea să urce mai re- 
pede căci laptele nu mai sărea din 
oală. 

Mămica ei a văzut imediat ochii 
ei roşii. (Continuare în pag. 15) 


CĂUTĂM REDACTORI 


PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


DOMNITA DIN CASTELUL FERMEGAT 


Y N curtea plină 
de soare, Dita 
îşi spune rolul. 
—  Spiridugi 
ai  negrelor 
S stânci, prinde- 
.fi-mi din fugă învinsul. 

— Venifi sá befi cafe- 
lele, copii. 

— „şi zánele din taini- 
fele albastre sá-mi coase 
mantia de nuntá. 

— Mai sus capul, mai 
sus! Si tu, Titel, treci 
mai în față. 

— Veniţi că se răceşte 
cafeaua. 

— Stati pe loc staţil 
Vraje-rea, terminà-fi bles- 
temul. 

— Tunete si fulgere gi 
trásnete.. pe cine nu má 
lasă să-mi: beau cafeaua | 

Şi în veselia generală, 
am fost silit să amân 
repetițiile pentru mai 
târziu. 

In bucătăria albă ne-am 
adunat cu toţii în jurul 
mesei plină cu bunătăți. 
Toţi, adică Edita, sora 
mea (dar noi îi spunem 
mai uşor Dita) şi veri- 
şorii noştri Lucia şi Titel. 
Lina, bucătăreasa, se 
învârteşte pe lângă noi. 
Cu fața ei bună şi rotundă, 
pare a fi geniul bun al 
ospefelor noastre de copii 

— Ascultă Gigel, spune 
Dita şi buclele ei scurte 
îi sboară în jurul fruntii. 
La toate ne-am gândit 
până acum, numai la 
costume nu. 


— Asta o crezi tu, îi 
răspunde cu aerul acela 
de superioritate care ştiu 
că îi e nesuferit. Află că 
eu m'am gândit de mult, 
şi am şi găsit. 

Edita îmi face o ple- 
cáciune adáncá. 

— Am putea gti gi noi 
ce-a găsit înțeleptul meu 
frate ? 

- Dita! protestează 
Lucia care râde fără voia 
ei. Lasă, Gigel, spune. 

Ii arunc o privire fu- 
rioasă Ditei. 

— Pentru Pláns-d--Vánt 
am găsit o rochie de bal 
de-a mámichii. Trebue 
pufin scurtatá, e drept, 
dar e foarte frumoasă. 


Pentru Vraje-rea.. nigte 
zdrente ! 

— Ba de loc, ráspunde 
Dita jignitá. Tocmai vrá- 
jitoarea trebue sá fie mai 
frumos îmbrăcată, ea care 
e aga de puternicá. 

Stă puţin pe gânduri şi 
sare deodată înseninată 

— Am găsit! O să-mi 
împrumute Lina fusta ei 
a roşie. Aşteptaţi-mă. Si 
iese alergând. 

— Pentru tine n'ai gă- 
sit nimic? întrebă Lucia. 


Cât e de frumoasă Lu- 
cial Are ochii verzi şi 
buclele negre, negre de 
tot. Şi mult mai cuminte 
ca Dita. Ei niciodată nu 
i-ar veni în minte să-şi 
bată joc de mine. Dar. 
fireşte, gând .rile aces ea 
nu trebue să le bânuiască 
aşa că îi râspund cu un 
aer important: 

— Pentru mine? A. da! 
Am să port costumul pe 
care l-am avut anul trecut 
la bal mascat. Am sa-i 
prind numai câţiva tran- 
dafiri în piept. 

— Şi eu, eu? sare Titel. 

— Pe tine te va îmbrăca 
Lina în iederă împletită. 
Us-spiridug, răspund 
eu zâmbind. 


CĂUTĂM REDACTORI 


“PENTRU REVISTA NOASTRĂ 
E 


In clipa aceasta se des- 
chide uga si apare Dita. 
E de nerecunoscut. Fusta 
Linei o inválue ca o man- 
tie gi frunze verzi îi sunt 
prinse în păr. 

— Hu-hu, spune ea cu 
glasul îngroşat, ce ziceţi 
de Vraje-rea? 

— Eşti admirabilă, rás- 
pund eu. Intr'o clipă vră- 
jitoarea redevine Dita cea 
nebunatecă. 

— Dacă augustul meu 
frate găseşte totul pe 


placul lui, putem continua 
repetițiile. 

Şi toată lumea iese din 
nou în curte. 


Cred cá afi înțeles până 
acum desp'e ce e vorba. 
Titel şi Lucia au venir sá 
petreaca două săptămâni 
cu noi în vila noastră din 
Vatra - Do nei. Tata gi 
mama sunt departe, în 
Bucureşti, reținuți de cer- 
cetările lor (tăticul vrea 
să descopere nu ştiu ce în 
legătură cu fosforul şi 
mama îl ajută) şi singură 
Lina stă cu nni să ne 
îngrijească. Nu trebue să 
vă mai spun că toată casa 
e răsturnată regulat de 
nebuniile Ditei. De altfel 


vi 
BET" "ré 


de ELVIRA C ALAN 


táticul intenfioneazá sá 
viná peste cáteva zile gi 
a gi trimis aici cáteva 
lăzi şi valize. In aşteptare, 
am avut cu toții o idee 
straşnică. Am început 
anume să repetăm o piesă, 
în vederea unei serbări, 
la care aveam să chemăm 
pe toți copiii din vecină- 
tate. Eu sunt regizorul şi 
în acelaş timp actorul 
principal (cine'mparte...!) 
Scena, va fi o poiană din 
pădurea care începe chiar 
din spatele vilei noastre. 
Titlul e „Domnița din 
castelul fermecat“. 

Acţiunea piesei noastre 
e foarte limpede şi fru- 
moasă. O prinţesă (Lucia) 
e închisă íntr'un palat 
fermecat (un tufiş de 
măceşi) de către vrăjitoa- 
rea Vraje-rea (Dita). Ug- 
spiriduş (Titel) vine să-i 
spună prințului (eu), care 
soseşte şi înfrânge vraja. 
Vrăjitoarea e transformată 
la urmă în măgar. 

Desigur că povestită 
aşa, veţi spune că nu-i 
cine ştie ce. Ei, dar s'o 
fi văzut pe Lucica, ce 
mândră re plimba prin 
poiană! S'o fi văzut pe 
Dita cum răsturna cerul 
şi pământul cu buclele ei 
castanii! Si să-l fi văzut 
mai ales pe Tomifá. mă- 
gárugul ce g av şi sigur 
de sne s'răbătea poiana! 
Atunci n'ati mai fi stat 
la îndoială şi ati fi spus 
ca şi mine că va fi un 
mare succes, 

In după-amiaza zceea, 
repetam dec: ca de obicei, 
când veni Lina cu o scri- 
soare în mână. 

— Asculteti puişorilor, 
zise ea. Verişoara voastră 
Adica vine la noi azi sau 
mâine. 

— Adica? 

— Verişoara noastră ? 

— Cine o mai fi şi asta? 

Si mirati din cale-afará 
ne continuaràm repetitia. 

Dita tocmai se avántase: 

— . Blestemat. bleste- 
mat, blestemat! Duhul 
ráului sà.ti prindà mintea 
şi gândul să-ţi îngheţe 
în... în... Gigel! Uite! 
Fum din poiana noastră! 

„— Fvz? Şi intorcándu- 


má întțr'acolo am rămas 
uimit. Un fir de fum se 
ridica din poiana „noas- 
trá", Ce s'o fi întâmplat! 

— Ce nelegiuire, ce 
barbarie! scáncegte Dita. 
Gigel, eu má duc acolo 
sá vád ce e. 

— Dar D'ta, gándejte- 
te, ar putea să fie hoți 
sau mai ştiu eu ce! Mai 
bine mă duc eu. 


— Tu? Dar atunci cine 
sárámánácu inagicopii1? 
Sti ce-a spus tanti: Gigel 
sá na se migte din casa 
cát sunt copiii ináuntru. 

— Bine, dar nu pot sá 
te las singurá. Eu... 

— Am sà-liau pe Titel, 
am să-l 1au pe Tomiţă. 
Gândeşte te Gigel, poiana 
noastră |! Si până s'o putem 
opri, Dita se urcase pe 
Tomifá, îl luase pe Titel 
inaintea ei gi pornise. 

In urma ei am rámas 
buimácifi Lucica gi cu 
mine. 

— Stii ceva? Páná se 
întoarce ea, haisă încercăm 
costumele. Si am intrat 
amândoi în casă. 

Frumoasă mai era Lu- 
cica în rochia de mătase 
a mámichii Dar nici eu 
nu eram mai prejos cu 
costumul meu alb, cu 
trandafiri în piept. 

Dar orele treceau şi 
Dita nici gând să se 
întoarcă. Incepusem să 
fim îngrijoraţi. 

In clipa aceea, auzirăm 
un strigăt din odaia ală- 
turată. 

— Doamne, Maica Pre- 
cistă, Isuse! gemea Lina 
speriată. 

Am năvălit amândoi 
odată. Şi cu toată gr'ja 
am început sá rád.m. 

Lina începu-e să scoată 
lucrurile trimise de tata 
ca să le pună în ordine 
prin dul-puri. Un borcan 
mai mare îi scăpase din 
mâini şi o substanţă galb.e 
şi moale căzuse pe covor. 
O apucase cu mâna s'o 
pună la loc în borcan, şi 
palma începuse să-i lu- 
cească fantomatic. 

— Sfântă Filofteia. 
Sfânta Paraschiva! mur- 
m ra Lina. 

Ne am grăbit s'o asigu- 
răm din nou Materia aceea 
era o bucată de fostor 
de-a lui tara. Dar întâm- 
plarea aceasta nea dat 
ideca unei farse 


Am luat repede gi Lucica 


gi eu $i ne-am uns fata 
gi máinile cu fosfor. A- 
rátam ca nişte náluci, şi 
aga imbrácafi am pornit 
in pádure sá ne cáutám 
tovarăşii. 

La poarta grădinii ne- 
am întâlnit cu o fetiţă. 
Avea un pardesiu albastru 
şi-o pălărie mare şi ro- 
tundă. 

— Mamă, mamá, o zână! 
strigă ea zárind-o pe 
Lucica La strigátele ei 
alergá Lina. 

—Nu i nimic, puigorule, 
nu-i nimic, ăştia sunt 
verişorii tăi. : 

Atunci ne-am dat seama 
cá fetita aceasta e Adica. 
Dar gravitatea noastră de 
fantome nu se clinti nicio 
clipă. Zărind însă de de- 
parte un domn şi o doamnă 
care se apropiau, o tulirăm 
deadreptul în pădure. 

Se'ntunecase de tot. Ca 
orice năluci care se res- 
pectă mergeam tăcuţi, 
evitând să ne privim ca 
să nu ne speriem unul de 
altul. Ajunserăm astfel la 
poiană. Ascunzându-ne 
printre ramuri am privit. 

Doi oameni cu înfăţişare 
grosolană, şedeau în jurul 
unui foc. Lângă ei se 
afla un sac plin, legat la 
gură. Tomitá era legat de 


un copac iar Dita şi Titel 
zăceau legat! pe jos. 

Priveam uimit, fără 
să-mi po: crede ochilor. 
Deodată L cica se întoarse 
spre mine. 

— Hai! şopti ea. 

Si am urma'-o. 


Ca o zână iegitá din 


- O poruncă 


adâncimile pădurii Lucia 
se infátigá înaintea celor 
doi tâlhari. Unul din ei 
scăpă o înjirătură şi celá- 
lalt se ridică în picioare 
plin de spaimă. Şi cine 
m'ar fi fost speriat. 

Cu o voce plină de 


farmec, fetița începu să 
vorbească. Am înțeles 
imediat că recită bucăţi 
din piesă. 

— A murit viața, a 
murit pădurea am murit 
şi eu. Blestem de vrajă 
rea îmi apasă gândul şi 
cine mă atinge trebue să 
moară. 

Hoţii 
înapoi, ea făcu un pas 
înainte. 

— Cine îndrăzneşte să 
mi se împotrivească mie, 
Plâns de- Vânt, cine? Că 
farmecul glasului meu ca 
răsună prin 
pădurea întunecată de 
vraje. Prinţ viteaz, unde 
eşti ? 

— Aici. am răspuns eu 
şi-am apărut deodată în 
fata lor. Tálharii se ghe- 
muirá lángà un copac gata, 
gata s'o ia la fugá. Ca la 
un semnal, vántul se porni 
invártejindu-ne  hainele. 


— Mare e pádurea gi 
ma-e e puterea care clo- 
coteste în ea. strigă Lucia. 
Zâne, fantome, năluci şi 
stafii. veniţi. veniţi cu 
toţii. Spiriduş de stâncă, 
unde eşti? 


CĂUTĂM REDACTORI 


făcură un pas. 


— Aiiiici! chiui ascuţit 
Titel din spatele nostru. 
Si hotii amándoi o luará 
la fugă prin întuneric. 
Un hohot prelung de râs, 
îi urmări în noapte. 

I-am deslegat iute pe 
Dita şi Titel, l-am luat 
şi pe Tomifá şi am plecat 
spre casă. 

— Dar cine naiba v'a 
dat ideea asta cu fosforul? 
se minună Dita? Tu 
Gigel ? Eşti mult mai 
deştept decât credeam. 

— In schimb tu... cum 
v'ati lásat pringi? 

— Am sosit acolo aler- 
gánd, gi s'au repezit 
asupra noastrá. Sunt hotii 
care au furat ín vale, la 
bancá. Nu voiau sá afle 
şi alții unde s'au ascuns, 


— E greu sacul. m'am 
minunat eu cântărindu-l 


. in mână. Si plin. 


— Stii, Dita, cá a sosit 
Adica, zise Lucica. 

— Da? Am putea s'o 
facem şi pe ea spiridug. 


In seara aceea, s'a a- 
dunat toată familia în 
jurul nostru şi a trebuit 
să povestim din fir-a-păr 
cum a fost si cum s'a 
întâmplat. Hoţii, au fost 


prinşi a doua zi de poliţie. 
Şi piesa noastră a avut 
într'adevăr un succes 
nebun. x dn T 


ELVIRA CALAN 


PENTRU REVISTA NOAS 


e TE) 


f 


a 


EL PE D NI 
ae r Y 
ki ele ele ele 


i 1. Acolo soldatul S dá viafa pen- 
teg şi credinfa sa; 5. Strigátul pe 


datul cánd a pus pe fugi, si invins 
n fel mai frumos gi familiar de a 
'" 8. Tu, asta!.. 9. O rudă bună 
i seamănă leit şi care se utilizează 
M, sus pe munți, a materialului de 
t prost de dat în gropi; 12. Râu 
are “văzut multe lupte în „Războiul 
ide soldatul român a fost un adevă- 
. Urmează după „p“ şi cealaltă 
a caprei; 17. Din gura lui ese 
prăpăd şi moarte în liniile ina- 
mice; 19. | La soldați ia denumirea de veston sau 
chiar tunică; Un râu curios în Europa, întrucât 


se compu două litere la fel; 25. Incarcă arma, 
ocheşte së. ¡care este ultima operație? 27. Alt stri- 
găt de butuge când înving soldaţii; 29. Postav gros 
din care se |fâc! hainele soldaților; 30. Lucrez pá- 


mântul; 31. Aşaginare, omucidere; fapt obişnuit în 
crudele ră PES 33. Ceas; 34. Zeu egiptean ce re- 
prezenta ba les 35. Soldat insárcinat sá poarte un 
catala muzical, după baterea căruia soldații tin 


¡MAS 6 
Deg 1, La Oituz si Mărăşeşti istoria a 
a wa? că: „Eroi au fost şi eroi sunt 
(et j ceo românesc!“; 2. Am învins!.. 
în an e rápus!..; 3. Incáodatá „la revedere!“; 


4, Campioni, Jy Cu el pornesc in marg soldaţii; 8. 
CAUTAM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRA 


Ingel buaa credință a unuia mai mare cu o minciună; 
10. Paza țării, a legii, a neamului, a regelui; un fiu 
al neamului care să fie tot timpul la datorie; 14. Se 
împuşcă de vănători toamna; 16. Spirit sfânt; 18. 
Grad în armată ce urmează după căpitan; 20. Alt 
strigăt de victorie; 21. Nume dat bogătaşilor; 22. 
Paşe turcesc; 24. Cu ea luptă soldatul; 26. Progra- 
mul unui soldat în cazarmă; 28. A. O?! 30. O spe- 
cie de papagal american; 32. Un rât de porc fără 


mijloc; 33. Parte a corpului unui peşte, cet rămâne 
în gât. 


NICUSOR NAVASART şi DINU ROHR 


Loco 
S 9 ^ ef e — Arbore de orice fel. 
e) o o eo e — Blestem, ceartă. 
e o o eo e — Greşală mare. 
$ e e e e — Melalceseamáná cu aurul, dar nu este nici 


pe sfert atát de scump ca el. 
6 € e e e — Un urechiat foarte Incápátánat 


Aşezând cuvintele cari vor eşi din explicaţiile de 
mai sus, atát orizontal cát gi vertical, ele vor rámáne 
neschimbate. 


ENI G M Á 


Ati crede oare dacá v'ar spune cineva cá turnánd 
un lichid alb care ajutá la spoelile caselor, peste o 
agezare omeneascá, sá aparà o boalá molipsitoare? 
Cu toate acestea, aşa este. Vă puteţi convinge dacă 
nu credefi!.. 


POSTA JOCURILOR 


PAHONCEA NICOLAE: Sunteţi încă un începă- 
tor. Mai mult antrenament... 


RANTZER MARTEL; Publicăm o şaradă gi un 
pătrat. 


OBILESTIANU PETRE: Mai încercați. 

M. KAWLER: Problemele de cuvinte încrucişate 
nu merg, fiind prea grele. 

SARA HELLER: Cam simplu. Mai încercaţi. 

VASILESCU GH: Operă de simplu începător. 
Mai deslegati probleme făcute de alții şi apoi încer- 
cati să compuneti si dv. 

MIHAELA IONESCU: Se va publica, probabil. 


PUIU WEINSTEIN: Vom face tot posibilul ca 
sá publicám ceva. 


LEON VEINIGHER: Nu sunt rele. Mai incercafi 
gi altceva. 


LILIA BERCOVICI: Vom publica ceva. 
ARO 


6 


C E 


~ 


LUCRA M... 


BLUZÁ TRICOTATÁ 


Tuga Ella s'a gándit cá pentru 
zilele friguroase de iarná, fetitelor 
le va prinde foarre bine aceastá 
bluzá de láná. Este un model care 
va putea fi ugor executat, dacá sun- 
teti atente si ati mai tricotat. De 
nu ați mai tricotat, atunci trebue 


se face un punct pe față unul pe dos, 
rândul următor inversati: punctul 
pe care l-ați lucrat pe față îl lu- 
crati pe dos şi cel pe care l-aţi lucrat 
pe dos îl faceți pe faţă), trei puncte 
pe față, 5 puncte de orez. 

Rândul doi: 5 puncte de orez, 3 


să vă dati mai multă ostenealá gi 
veți ajunge la rezultate foarte bune. 


Punctul cu care este lucrată bluza 
este următorul: Primul rând; 5 
puncte de orez 
(punctul de orez 


7 


puncte pe dos, cinci puncte de orez. 

Aceste două rânduri le repetati. 

Pentru partea din față din dreapta, 
puneţi pe ac 97 de ochiuri (dacă 
lâna este subțire). Tricotaji cu 
punctul pe care l-am indicat mai 
sus 22 de cm. crescând la fiecare 
cinci cm. un punct în partea cusă- 
turei. In partea cealaltă, unde tri- 
cotati drept faceţi şase butoniere, 
la o distanță de circa şase cm. una 
de alta. Prima butonieră, o faceți 
la o distanţă de doi cm. dela în- 
ceputul lucrului. Pentru fiecare bu- 
tonieră, incheiati patru puncte pe 
care la rândul următor le puneţi 
din nou pe ac. 

Când ati ajuns cu lucrul la o înăl- 
time de 22 cm. incepeti riscroiala 
pentru mânecă, scăzând odată trei 


puncte şi de două ori un punct: 
Apoi continuaţi drept. 

Când ati obținut o înălțime de 32 
de cm. în partea cu butomerele 
formați decolteul, inchexánd odată 
9 puncte, şi de şase ori un punct. 

Punctele cari rămân, le încheiați 
câte treisprezece în trei rânduri şi 
formati astfel umărul. 

Partea stângă, o faceţi la fel cu 
partea d'eaptă, dar fără butoniere. 

Spatele: il faceți pe 69 de puncte, 
crescând ca-şi pe părțile din față. 

Când aveţi o înălțime de 22 de 
cm., formati ráscroiala mânecii, scá- 
zând odatá 2 puncte şi de două ori 
1 punct. Continuati drept încă 13 
cm. De aci incepeti să incheiati 21 
de puncte de fiecare parte ín trei 
rânduri. iar punctele cari rămân, 
le incheiati o singură dată. 

Maneca: o începeți pe 53 de 
puncte, si cregteti in fie.are parte 
cu un punct la fiecare trei cm. Cánd 
ati ajuns la o înălțime de 6 cm. 
incheiati in fiecare parte páná ce 
rámán pe ac cam douázeci de puncte. 
Aceste puncte le íncheiafi odată. 


.. Pentru ca să faceţi volanul mâ-. 


necilor, ridicați punctele primului 
rând, lucrând în fiecare ochiu două 
ochiuri la fiecare două puncte. Tri-' 
cotafi astfel trei centimetri în punct 
de orez simplu. Incheiafi apoi lu- 
crul fără sá strângeți. 

Montati apoi bluza după ce afi 
avut grije mai înainte sá cálcati 
bucăţile la aburi. Coasefi nasturii 
bine şi bluza este gata. 


CE GĂTIM... 


Ariciul 


Astăzi veţi face ca desert un a- 
riciu. Este un desert foarte frumos 
şi amuzant. Luaţi pentru aceasta, 
mere mici pe care le curăţaţi de 
coaje şi sâmburi, le puneţi cu pu- 
țină apă şi zahăr şi zeamă de lá-: 
mâie într'o ciatifá pe foc, până ce 
se moaie, dar nu prea tare, ca să 
nu-şi piardă forma. După ce le 
scoateţi de pe foc, umpleti golurile 
cu marmeladă de fragi, sau coacăze 
şi infigeti în spinarea ariciului bu- 
cátele de migdale tăiate în lung. 
Tot din migdale, faceţi şi picioarele 
ariciului. 


CĂUTĂM REDACTORI 


PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


o" o 
FE ot E A Ze 
Ree, i 


Y w 


1: In fundul mărilor, trăiesc foarte multe viețuitoare 2. Anemona are poftá de mâncare gi se desface în 


din cele mai ciudate. Există animale şi plante car- 


: : ; toatá splendoarea ei. Coroana acestei flori, este 
nivoaré. ln fotografia noastră. vedeţi una din aceste f i di d TR? : : 
plante numită „anemona de mare“, în timp ce dige- ormată din mai multe braţe, cu cari aceasta imo- 


rează ultima ei masă. Forma ei este foarte.pujin bilizează prada. Vai de peştişorul care se va apropia 
atrăgătoare acum de ea. 


RARA a. e td i ^ 
"Sob te. ^ RN E era ` Le A ea AR PIA e 


5. Nu se mai vede aproape nimic din victimá. Planta K Se : 
6. Pránzul este aproape pe sfárgite, dar nu este incá 


carnivorá igi devoreazà prada. Petalele incep sá se 


a EA terminat, cáci floarea este incá frumoasá. 
stranga. 


- à PN s 
tens ou. e d SR A Un EA EEN, ki 


3. Petalele plantei ucigátoare, se strâng în jurul vic- 
timei. Aceasta nu mai poate face nici o mişcare. 
Strânsoarea se face din ce în ce mai mare, iar bie- 


tul peştişor este pierdut. 


BE we 


D 


"MEUM 
7 Wa HR 


4. Prada este paralizată Incetul cu încetul, peşti” 
şorul dispare în stomacul plantei, care începe să-şi 


piardă aspectul de floare. 


7. Planta îşi închide petalele pentru a digera în tihnă 
masa. Ea şi-a pierdut toată frumusețea şi a căpă- 


tat forma unei mingi gelatinoase. 


8. Floarea nu mai e flămândă, deci nu mai are ne- 
voe să fie frumoasă şi atrăgătoare. Ceva mai mult, 
nici nu mai seamănă cu o floare. De acum nu mai 
înfloreşte, decât atunci când vrea sá mai mánán.e 
un peşte. 


(4) 


Iaginerul Díianu avu grijă să nu-şi lase oamenii 
trişti, astfel că dădu imeldiat dispoziţie să se înceapi 
construirea şi celei de a doua aripi a fortului. 

Casa era o adevărată minunea technicii. Lipsitá de 
aripile care mai aveau să fie ridicate, 12 metri în 
diametru. In jurul casei centrale urma să se con- 
struiască cel de al doilea adăpost, care avea să lase 
la mijloc un fel de curte interioară, acoperită însă 
cu o dublă pânză groasă şi cauciucată. 

Casa era astfel împărțită, încât da naştere la 10 
încăperi de utilitate generală şi la opt camere de 
dormit. Cea mai bună şi mai ferită de curenții reci 
ai nordului era desigur aceea a Irinei. 


Casa fusese concepută de inginerul Dăianu, care-i 
mai adusese oarecari modificări în urma sugestiilor 
foarte nimerite ale doctorului Servan. Cei doi fură 
prin urmare mândri cu drept cuvânt, când îşi primiră 
tovarăşii şi tot odată oaspeţii, în această casă situată 
în cea mai mare apropiere a Poluiui Nord. 

Inginerul Dăianu socoti potrivit să rostească vreo 
câteva cuvinte, spre a prezenta locuința celor 11 
persoane care-l înconjurau: 

— Dragii mei. după cum vedeţi locuința noastră 
pentru această iarnă este gata construită. Lucrul a 
fost relativ uşor, deoarece fiecare scândură în parte 
era marcată cu un număr şi avea locul dinainte 
stabilit. Vă asigur că este vorba de o casă care ne 
va feri cu succes de frigurile extraordinare care 
"domnesc prin aceste regiuni. Pereţii sunt dubli, iar 
între ei am prevăzut un strat izolator care ne va fi 
de cel mai mare folos Uşile vor fi ac^perite cu grele 
draperii de lână care vor împiediea gerul să intre 
înăuntru. 

Neuitând nici un amănunt, inginerul Dăianu arătă 
tovarăşilor săi stâlpii de oțel s.btire dar rezistent, 
care suportau întreaga casă, formând un fel de sche- 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASIRĂ 


— dai 


o —————Á—— — 


oful 


ROMAN DE AVENTURI ŞTIINŢIFICE ah 


4 MĂTUSICA s AL: CALISTRAT 


Nord 


Qupd Pierre Maël 


let. Lumina pátrundea în interior prin nişte ferestre 
de micá, foarte bine slefuite care nu puteau fi insá 
deschise, rămânând ca aerisirea sá se facă pe uşă. 
Podeaua era formatá gi ea din covoare de láná 
suprapuse, care aveau deasemenea menirea unor 
izolatoare. 

Ia tot timpul vizitei, acela care privia cu mai 
mult nesaf, dar si cu mai mult spirit critic, era 
chimistul Prasnicov. La un moment dat, dupá o 
tăcere îndelungată, el scoase o exclamatie de uimire: 

— Toate le înţeleg. Dar cum veţi încălzi aceste 
încăperi? Hotărât că nu cu cărbune. Nu avem sufi- 
cient şi apoi ar consuma aerul bun din interior. Cu 
ce combustibil vă gândiţi sá le puneţi în funcţiune? 

Mai înainte ca Irina, care tresărise sá fi putut da 
un răspuns, care l-ar fi lămurit desigur pe Prasnicov, 
interveni în discuție locotenentul Viforeanu, care 
răspunse râzând: 

— Domnul meu, dacă am dori să ardem gaze în 
aceste sobe cu siguranță că am găsi bicarbună de 
hidrogen undeva prin apropiere, unde sunt sigur că 
există şi zăcăminte de cărbune. Stiti tot atât de bine 
ca şi mine, că Nares şi Greely au găsit straturi de 
cărbune în tara lui Grinnell. Dealtfel, sobele sunt 
astfel construite, încât pusem arde şi cărbune şi gaz. 

Spunând aceste cnvinte, Dan Viforeanu apăsă pe 
un dispozitiv, care transformă soba de gaze într'una 
de cărbune, din cele obişnuite. 

Prasnicov, făcu ochi mari. 

— Iată întradevăr un lucru cum nu se poate mai 
interesant, domnule locotenent. Cu toate acestea, 
iartă-mă că insist. Din moment ce veţi avea la dis- 
poziţie cărbune, pentru ce mai aţi făcut instalația 
pentru gaze? Tot n'o veți întrebuința... 

— N'am spus asa ceva. Poate că totuşi vom arde 
gaze în aceste sobe, replică surăzând Viforeanu. 

— Tot nu pricep. In cazul acesta ati trebui să 
aveți la bord o instalație completă pentru prepararea 
bicarburii de hidrogen, ori ştiu bine că nu aveţi 
aşa ceva. 

— Ei. asta-i, răspunse tânărul ofiţer. Mă mir 
domnule Prasnicov, că un om de valoarea dumitale 
poate crede, că nu putem prepara gazele necesare 
decât prin mijloacele cunoscute. Pentru nişte explo- 
ratori ca noi, sistemele acestea sunt învechite şi nu 
ne pot fi de nici un folos. 

— Nu ne pot fi de nici un fo'os, se minuná chi- 
mistul. N'o să mă faceţi să cred că ati descoperit 
un nou procedeu pentru prepararea bicarburii de 
hidrogen... 

— N'am spus asa ceva. Există însă o mulțime de 
gaze. Poate că vom avea la dispoziția noastră un alt 
gaz. care să dea de o mie de ori mai multă căldură 
decât gazul la care te gândeşti dumneata. 

Chimistul rămase gânditor şi-l privi pieziş pe 
locotenent. Ochii lui exprimau în acea clipă o ură 
nemaipomenită. Irina observă această expresie a 


10 


figurii, dar nu spuse nimic. Igi puse insá in minte 
să observe cu toată atenția pe acest misterios Pras- 
nicov. Nu putea să uite nici faptul că logodnicul ei 
îşi arátase fățiş antipatia pentru chimist. Crezuse 
însă că este o simplă rivalitate între savanți. 

Din primele zile, exploratorii şi-au putut da seama 
de calitățile locuinţei construite de inginerul Dăianu. 
Cu toate că se aflau în apropierea Polului, înăuntrul 
casei domnea în permanență o temperatură foarte 
plăcută. Cum vremea era frumoasă, membrii expe- 
diției îşi petreceau timpul liber vânând sau pescuind. 
In felul acesta mențineau provizia de carne proaspătă, 
variind mâncarea. Vânatul era bogat şi compus mai 
ales din păsăret de tot felul. Irina lua parte la toate 
aceste vânători, căci era singura distracție pe care 
şi-o putea permite în aceste meleaguri. 

Cel mai bun tintas al expediției era un marinar 
breton, anume Guebraz, care reuşise să doboare într'o 
singură dimineață aproape douăsprezece rate sălba- 
tece. Dealtfel nici ceilalți tovarăşi nu avuseseră mai 
putin noroc, astfel că magazia cu provizii era cât se 
poate de bogată. Ptarmigani, rate sálbatece, potárni- 
chi polare şi un soiu de porumbei cu carne foarte 
gustoasă, fuseseră transformați în conserve bune la 

ust. 

In a cincia zi dela instalarea în fortul Bunei 
Speranţe Guebraz năvăli dimineaţa în casă, gâfâind 
şi abea putând să răspundă întrebărilor pe care i le 
punea locotenentul Viforeanu : 

— Bivoli... bivoli... două mile mai la nord, 

Irina care auzise spusele marinarului sări repede 
în sus şi punând mâna pe o carabină, strigă: 

— Bivoli sălbateci? lau şi eu parte la vânătoare. 

Tânăra fată îmbrăcase de câteva zile un costum 
bărbătesc foarte potrivit împrejurărilor. care-i venia 
de minune. Pantalonii bufanti, haina strânsă pe talie 
şi casca de blană care-i acoperia capul o prefăceau 
într'un bărbat svelt, dar cu o gratie minunată. Cara- 
bina Irinii, un dar al logodnicului ei, era o operă 
măiastră, căci în afară de faptul că avea un tir 
perfect, era şi admirabil gravată. 

Echipată astfel, Irina porni imediat în tovărăşia 
lui Dan şi a lui Guebraz spre punctul unde acesta 
din urmă susținea cá s'ar afla turma de bivoli 
sălbateci. 

Eşind pe uşă afară, cei trei îl întâlniră pe Prasnicov. 

— Unde fugiți atât de grăbiţi, întrebă acesta. 

Viforeanu. ca gi Guebraz — care nici el nu-l 
simpatiza pe chimist — răspunse cu un singur cuvânt: 

— Bivoli... dacă doriţi veniţi cu noi. Dar repede. 

Chimistul nu aşteaptă să i se spună a doua oară 
şi se repezi în casă spre a-şi lua carabina. 

Intre timp, Viforeanu, Irina şi Guebraz erau destul 
de departe. Marinarul conducea, căci trebuiau să se 
apropie pe nesimţite de turmă spre a nu speria 
animalele. Dealtfel nu erau nici prea multe. Cel mult 
vreo douăsprezece bivoli şi bivolite care păştiau 
liniştite. Vânătorii se apropiau ascunzându-se şi 
mergând cu vântul în față, deoarece altfel ar fi fost 
simtiti de bivoli, iar toată strădania lor, zadarnică. 

In cele din urmă. fură atât de aproape, încât au 
dus armele Ja ochi şi au tintit. 

Se auziră trei focuri Un bivol căzu la pământ, 
dar se ridică şi încercă să fugă. O bivolitá căzuse 
ca trăznită, lovită de gloantele Irinii şi ale lui Dan 
Guebraz, care nu voia cu nici un preț să piardă 
vânatul, se repezi pe urmele acestnia şi strecurându- 
se printre coline, reuşi să-i taie calea. 

Vânătoarea luă un aspect dramatic. Guebraz, care 
era de o forță herculeană, crezuse că va putea lovi 
animalul pieziş în cap, cu o mică secure pe care o 
avea la brâu Dar bivolul rănit şi furios, în loc să 
caute să fugă, se opri şi se repezi asupra vânăto- 
rului, care nu se aşteptase la acest atac. In fuga lui, 
omul nu se mai putea opri. astfel că venia drept în 
coarnele răsucite ale bivolului. 


11 


Dan şi Irina rămăseseră nemiscafi. Abea îşi mai 
trăgeau sufletul. Aşteptau neputincioşi desfăşurarea 
dramei, căci nu puteau trage fără riscul de a-l ucide 
pe curagiosul marinar. 

Acesta, dându-şi seama de pericol, făcu o sfortare 
supra omenească spre a se feri din calea animalului 
furios. Cu toate acestea bivolul îl atinse în goana sa 
cu umărul, făcându-l să se rostogolească ca o minge 
pe solul pietros. 

După câţiva zeci de metri de goană, bivolul se 
opri, se întoarse şi se repezi din nou asupra omului 
care mai zăcea încă la pământ. De data aceasta 
Guebraz ar fi fost iremediabil pierdut, dacă n'ar fi 
intervenit Irina. Fără să-şi piardă sângele rece, 
tânăra fată ochi. Glontele porni, iar bivolul căzu 
trăznit la numai câțiva paşi de marinar. 

Dan, urmând-o pe Irina, se repezi spre Guebraz, 
pe care-l ajută să se ridice. Din fericire nu era rănit, 
deşi lovitura pe Care o primise îl sguduise sdravăn. 

— Mi-ati salvat viața domnişoară Irina, spuse ma- 
rinarul emoţionat. Nu voi uita niciodată acest lucru. 

Irina alergase şi nu putea să-i răspundă imediat 
lui Guebraz, care se ridicase şi-şi scutura hainele. 
In clipa aceea se produse un lucru neaşteptat. Dinspre 
coline răsună un al cincilea foc de carabină. Dan 


Viforeanu auzi gueratul glontelui, care-i trecu la 
numai o palmă de ureche. Intorcându-se cu sprince- 
nele încruntate, îl văzu pe Prasnicov. care se apropia 
de ei cu arma fumegândă încă în mână. El era. 
acela care trăsese. 

— Eşti foarte neîndemânatec, domnule Prasnicov, 
spuse locotenentul apăsat. cu glas în care răsuna şi 
furie stăpânită, dar şi o batjocură fără margini. 


CAPITOLUL IV 
INCEPE IARNA POLARĂ 


Niciunul dintre cei trei, cari au asistat la încer- 
carea de asasinat a chimistului Prasnicov, n'au pomenit 
vreun cuvânt despre cele întâmplate. Cu toate acestea 
Irina observă că Dan a schimbat o privire plină de 
înțelesuri cu Guebraz. 

Dan şi Viforeanu şi Guebraz se cunoşteau de vreme 
îndelungată, deşi între ei era o mare deosebire de 
vârstă. Marinarul breton servise însă sub ordinile lui 
Viforeanu în timp ce acesta îşi făcea stagiul de 
specializare la bordul unui vas de războiu francez. 


(Va urma) 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


D eg nimm em y me t 


— Z HS 
Dică, boetos /steXr 
Cu horopu! ee 
Bimbo tel cu pârul cref 


ZOonod-0o mastina ’s o 
Ai And oortje plictisiti, 
Cd suni mici si Oost. 


Ya” $e /ooce ore-un plon 


Bimbo, EE Nazoro yan 
sar vita pe bustean. 


Dor O in milostina reşit 
AWinoceru/ ro zarit 
S5i'ntre e; So repezit. 


9/ cv cornv/, în civ daž 
Drept în scónowvra.o /nzro/ 
Kr 5 vOQzovuh i-o ri oco f. 

„Bica; focem o prinsoore Lk 
(d ne EE /o ' plimbare 

In revista urmátoore. 


BASMUL CU COCOSUL - ROŞU“ | 


LICÀ HCRIA 


AND prima razá a soarelui fácea sá 
sclipeascá acoperigurile de tablá ale cona- 
culu, o forfotá întreruptă tot timpul 
nopții, umplea curtea de fel de fel de 
strigăte, Opere şi chemari. Mai întâi, nu 

ura se auz a nimic. Apoi fâlfâire şi o bátae 

din aripi, urmate de un puternic ,cucuriiguuuul' — 
şi zarva se pornea. 

Tantos în mijlocul micii curţii, privea în jur 
Creasta-i ca para focului îi sta ştrengăreşte pe o 
parte şi guşa — roşie toată — ii mângaia gâtul umf.at 
de mândrie — roşu şi ei. Dealtfel şi penele şi ari- 
pile şi coada şi chiar pielița picioarelor împintenate 
erau roşii. Nu degeaba toții îl chemau ,,Cocosul roşu“. 

„Cine mai e ca mine?“ — gândea el şi privea în 
jur. Intr'adevăr nimeni. Toţi cocoşii ce mai fuseseră 
vreodată prin împărăția lui sfârşiseră ori cu penele 
smulse şi cu lumea'n cap, ori pe frigarea boerilor. 
Dar ca el? Niciodată! Si-apoi gáinile pe cine iubeau 
mai mult? Nu pe el? Pe el, desigur, numai pe el. 
Căci cocos mai frumos gi mai mândru ca el nu mai era. 

Gândurile acestea îi treceau prin cap în fiecare 
dimineață, când trecea mândru printre girurile de 
găini care, uimite de măreția pasului si ascufimea 
privirilor sale — se dădeau pline de sfială în lături. 
Se oprea în fata Moţăcicăi. Era o gainuşe mică, albă 
toată, care la privirile lui pleca ochii şi—dacă ar fi 
putut—ar fi roşit toată. 


Apoi mândrul pornea 
înainte, sigur de sine 
Dar într'o zi — într'o 
dimineaţă, mai bine 
zis — când Cocoşul- 
Roşu nu şi desfácuse 
încă bine aripi e. ce-i 
fu dat să vază ochilor? 
Prin curtea abea mátu- 
rată, cu paşi mărunți 
şi aleşi, se plimba un 
alt cocog Era mic şi 
negru, cu creasta roşie, 
mai roşie ca a Coco- 
şului-Roşu. Acesta în- 
lemnise. Cum? Indráz- 
nise cineva să-i calce 
împărăţia? A mai po- 
ment lumea țară cu 
doi regi? Şi încă ce 
rege? Ca ăsta! Mic gi 
urât.. Şi. culmea! Cu 
creasta mai roşie ca a 
sa! Nu! Pentru nimic 
în lume, m! Se in. 


dreptă — caşicând nu 
l-ar fi văzut — spre 
noul venit. 


— Cucurigu - gagu ! 
zise el cu disp'et. ca 
„bună-ziua * oprindu-se, 
în fata cocoşelului. 

— Cucurigu - ru! — 
ráspunse celálalt cu 
blándete gi vru sá 
treacă înainte 

Dar Cocoşul - Roşu 
clocotea de mânie. 


13 


A A e 


— Stai! - strigá el. Cine esti tu, de unde vii, ce 
faci aici, cát stai, când pleci? 

Cocoselul se zâpăci. 

— Pai... stai.. 

— Eu nu primesc porunci! — se rásti Cocogul- 
Roşu. Stau dac:-mi place! 

— Dar.. bine. . dar vezi... m'a adus argatul dela târg! 

— Dela targ! Ha! la-auzi! Pái, cum, neruginatule, 
nu ştiai cà e a mea curiea asta? Cà eu aici m'am 
nascut şi domnia am primit-o dela tatăl meu. care a 
murit eroic, impánat cu tot felul de bunătăți şi servit 
la masa boerilor? Tatăl tău cum a murit? 

— Tatăl meu? Ciulama cred, la casă de oameni 
nevoiaşi, că era slab şi abea dac'au putut da jumă- 
tate galben pe el! 

— Ha-ha! Auzi! Tatăl lui, rob, vândut cu jumá- 
tate de galben! Să piei de-aici, ori te sfârtec! Auzi? 
Iti dau un pinten şi te sfártec! 

— Dar mă rog, matale — prinse curaj cocoşelul 
şi creasta i se sbârli — cine te-a recunoscut domn 
şi cu ce ai dovedit că meriț: domnia? 

— Aci Cocoşul-Roşu se încurcă. 

— Cine? Cine? Gàinile! Da, Gáinile! Intreabă-le! 
Intreab-o şi pe Moţăcica! 

— Cine-i Moţăcica? 

— Cum, cine? Mofácica — şi aci Cocoşul-Roşu 
plecă vocea — Mofácica e logodnica mea! — şi ri- 

- dicând iar tonul, 
amenintfátor: Să nu 
cumva, în scurta ta şe- 
dere de-aici, să ridici 
ochii la ea! Căci... te 
sfártec! Iti dau un pin- 
ten şi te siártec! 

Şi fără a mai aştepta 
răspunsul, Cocoşul-Ro- 
gu se depărtă spre cotef. 

Cocogelul privi mirat 
după cel ce plecase. Tiii, 
da încrezut mai era! 
Auzi, că gáinile îl ale- 
seseră domn! Păi să 
nu-ți vină să râzi? Aşa- 
dar de asta li se spune 
găinilor că sunt proaste. 
Cocoşelul porni înainte. 
Motatele eşiau la plim- 
bare, sau porneau agale 
să-şi i4 mâncarea de 
dimineaţă. Ha! Toate 
proaste gi  încrezute. 
Dar colo, departe de 
celelalte, o puicuţa albă 
ciugulea de ici-colo 
cáte un gráunte. Coco- 
şelul rămase cu ciocul 
deschis — adică... cu 
cura cáscatá — şi gândi 
în sinea lui: 

— Măi, măi, dacă a- 
ceasta e Moftácica, apoi 
n'a ales prost ingám- 
fatul! 

Păşi încet, cu inima 
ticâindu-i, spre fru- 
moasa găinuşă. 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTRĂ 


— Dragă doamnă, — vorbi el înclinându-se — 
dafi-mi voie sá vă spun „cucurigu“ şi să mă prezint. 
Moţăcica ridică ochii, miratá şi suráse cotcodácind: 

— Cot-Cot, îmi pare bine! De când eşti aici? 

Cocoşelul privi în jur şi zise repede: 

— Timpul mi se pare o clipă doar, de când vor- 

besc cu tine! 
Motácica surâse. Dar, deşi afară era cald, căci era 
vară, surásul îi inghefá pe buze. In fata lor se ivise 
Cocoşul-Roşu. El se aşeză între ei doi gi privindu-l 
înfiorător pe Cocogel, tună: 

— Aşadar ăsta ţi-e planul, străine? Dacá-i aşa te 
voi ucide! La o parte, găini! Priviti-mà şi admira- 
fi-vá încă odată stăpânul! Să te vedem cocoşele! 

Roată se făcuse în jurul celor doi. O clipă se pân- 
dirá unul pe altul, apor Cocoşul-Roşu sări. $i lupta 
începu. Zburau pene, cáráiau fipete, se vedea ba roșul, 
ba negru, ba o ghiará, ba un ochiu, apoi iar un nor 
de pene si nimic. 

— ..gagu! — Din norul de fulgi roşii şi negre 
fágni o patá albá. 

— Cine-i? Cine-i? 

In mijloc, nevátámat — doar cu 5 pene smulse şi 
cu capul ciocánit — cocoşelul negru zámbi. 

— Cine? Dacá din noi doi unul a fugit si cel rá- 
mas sunt eu, atunci ghiciti, cine e fugarul? 

Gáinele incretirá fruntile. Greu de aflat. 

— Sá chemám Íínteleptii 
curții şi să facem şedinţă! — 
hotărâră însfârşit. 

Dar  cocoşelul negru o 
luase pe Motácica de brat 
si, gungurind, îşi spuneau 
atátea gi-atátea! 


Asta a fost dimineata. 

Peste zi, Cocosul- Rogu 
tremura de furie intr'un co- 
tet. Auzi, auzi! El, Cocosul- 
Rogu, sá fie biruit de urá- 
ciosul gi pirpiriul ála de 
cocoşel! Era prea mult. Tre- 
buia pedepsit! Dar cum? 
lar o luptá? gi dacá iese iar 
bătut? Nu! Stai! Ce ideie ! 

Se lása seara. Din toate 
colțurile curții porneau gá- 
inile la culcare. Intunericul 
începuse să învăluie curti- 
cica şi, în curând, nici-un 
sgomot nu se mai auzi. 
Atunci coborî Cocosul-Rosu 
din cotet si se strecurá tip- 
til, în umbră, spre cotetul 
puilor. In drum, îi văzu pe Motácica gi Cocoselul 
vorbindu-şi. Inchise ochii de furie. La, dragii mei, 
vedeți voi! 

— Piu-Piu! 

— Sst! — şopti Cocogul-Rogu! — trezind un puişor. 
Iatá, ia scrisoarea asta gi dá fuga, pe sub ulucá, 
páná la cumátra Vulpe. Dar vezi, sá nu te vadá ni- 
meni. Si spune-i sá se grăbească, căci Moţăcica gi 
Cocoşelul pot să mai slăbească — ferească Sfântul 
Găinilor — până o veni el! 

Puişorul piui a înțelegere şi o tuli. 

Cocoşul-Roşu râse. 

— Aşa, zise el, acum să te vedem, cocoşelule! 

Dar Cocoşul-Roşu se înşelase când crezuse că nu-l 
auzise nimeni. Deîndată ce plecă el, un puişor, care 
rămăsese treaz, egi repede din cotef şi porni spre 
cele două umbre — Mofácica si Cocoşelul — ce se 
zăreau într'un colț. 

— Sst! — le zise el. Cocoşul-Roşu v'a pus gând 
rău! A chemat pe jupân Vulpoiul să vă mănânce! 

O clipă, rámaserá tăcuți. Apoi cocoşelul zise: ~- 


CĂUTĂM REDACTORI 
PENTRU REVISTA NOASTR 


iic. 


'ori cazi chiar tu în ea. — 


— Dacă e aga, n'avem încotro! Sá fugim! 
Si cum ziserá, aga fácurá. 


In vremea asta, puigorul trimis alerga cát putea 
de repede spre vizuinea cumetrei Vulpi. Ajunse re- 
pede acolo, cáci pádurea era aproape. Cumátra era 
acasá. Citi fárá sá se grábeascá scrisoarea, inhátá 
puişorul şi cát ai bate din palme îl înghiţi, apoi se 
şterse încet pe bot, ránji şi porni la drum. 

Cocogul-Rogu o agtepta nerábdátor la gardul de uluce. 

— Bună seara, cumătră-cumetrică! 

— Bună să fie, cucoane! Ce mai veste-poveste? 

— la, am ceva pentru domnia-Ta! Dar poftim 
după mine! 

Vulpea se gândi. 

— Asta nu-mi miroase a bine! Dacă e o cursă? 
Dar nu-i nimic! Dacă n'o fi nimic pentru mine, mă- 
car ăsta de-aici, şi tote bun! 

Si rânji, când privi mărimea Cocogului-Rogu. 

Intraseră în curte. 

— Ei, cucoane? 

— Stai, cumătră, cá erau aici! Ia acug, acugica 
erau aici! Pe unde-or fi? 

Cumátra Vulpe începu a-şi linge botul. 

— Să căutăm, cucoane! 

Şi începu a da cu botul prin cotefe. Ba aici un 
pui, ba colo o gáinuge... 

— Nu-i nimic, cucoane!— 
zise Vulpea lingándu-se pe 
buze şi privind fioros la 
Cocogul-Rogu. 

Acesta începuse a dárdái, 
Privi speriat ín jur. 

— Uite-o urmà!—zise el. 
Dupá ea! Vom da de ei, cu 
sigurantá! 

Pornirá. El înainte, Vul- 
pea pe urmá, clántánind din 
dinti, pe acelagi drum pe 
care apucaserá gi cei doi 
fugari. Dar Mofácica $i co- 
coşelul, in loc sá meargă 
înainte, pe potecufá. se ur- 
caserá într'un copac. Aga că 
acum, cei doi trecurá îna- 
inte, pe sub nasul fugarilor, 
fără să vadă. 

Adică, de văzut vedeau 
ceva. Cocoşul - Roşu vedea 
botul vulpii mângâindu-i 
spinarea şi vulpea îl vedea 
pe Cocoşul-Roşu şi şi-l în- 
chipuia ba friptură, ba ciu- 
lama, ba pe varză. 

— Ştii ce, zise vulpea dintr'odată, oprindu-se. Eu 
n'am nevoe de două păsări şi, stiindu-fi gentilefea 
ta, mă voi mulțumi cu una doar! 

— Nu se poate, cumătră, trebue să-i mănânci pe 
amândoi, să scăpăm de ei! 

— Da, dar eu vreau pe unul numai! 

— Of... bine, fie şi unul! Dar să fie Cocogelul. 

— Desigur, Cocoşel va fi... 

Si până să zică măcar pâs, vulpea sări în gâtul 
Cocoşului-Roşu şi — clampa-clampa — îl dădu pe gât. 

— Rău e să fi încrezut — gândi vulpea ştergân- 
du-şi tacticoasă botul — dar mai rău e să fii şi în- 
crezut şi prost! 


Ce-a mai fost? Păi... multe. Motácica şi Cocogelul au 
aşteptat să se facă ziuă, apoi s'au întors la cotefe. Si au 
trăit împreună fericiţi, multi ani, până... ei bine, până 
ce stăpânului i s'a făcut poftă de friptură de cocos. Dar 
nu vá temeti, căci nu l-au ales pe Cocosel. Si iată cum 
Cocogel şi Motácica lui mai trăesc poate şi azi. Căci ei 


ştiu că niciodată nu e bine sá sapi groapa altuia ; adese- 
LICĂ HORIA. 


14 


* DOCTORUL CEL BUN % 


— Ce s'a întâmplat Marioaro? O 
întrebă înspăimântată mama ei. 

— Mi s'a vărsat din lapte pe 
scări... 

— Nu plânge, vino încoal 

Marioara se apropie ezitând. Mama 
o luă în braţe sá o consoleze şi să 
o sărute. Cum şi-a apropiat obrazul 
de fetiţă a mirosit laptele. 

— Marioaro! — obrajii palizi ai 
bolnavei s'au roşit — Marioaro ce 
ai făcut? 

Fetiţa începu sá plângă. 

— Mamă iartă-mă, te rog iartă-mă, 
nu am sá mai fac în viaja mea... 
Mámico dragá nu am sá-mi cumpár 
pâine máine, am sá stau în genunchi, 
şi cu banii pe cari ar fi trebuit să-i 
dau pe pâine am să-ți cumpăr lapte... 
vreau să te faci bine. 

Şi mamei i se umplură ochii de 
lacrimi şi în timp ce în gând îşi 
spunea; ,bietei mele fetițe îi este 
foame. Toţi copiii de vârsta ei au 
lapte: Doamne ajută-ne şi pe noi“. 

Fetitei îi spuse tare: 

— Ai făcut foarte rău dragă Ma- 
rioară, nu trebue niciodată să as- 


(Urmare din pagina 3-a) 


cunzi ceva de mama, toate se des- 
coperá mai ales, mamele află totul. 
Nu ai să mai faci niciodată nu-i 
aşa? 

— Nu, murmură fetița printre 
lacrimi. 

— De data aceasta te iert... şi nu 
este nevoe să renunfi tu la pâinea 
ta. Mie o să-mi ajungă laptele a- 
cesta. Am să mă fac bine şi numai 
cu atât. 

A doua zi când a venit doctorul, 
a întrebat-o pe bolnavă dacă i-a 
plăcut laptele. 

— Da domnule doctor, mi-a făcut 
foarte bine. 

— Ei bine azi vei mânca şi un 

ou... dar unde este fetiţa dumitale? 
Doctorul nu o văzuse pe Marioara 
care sta ascunsă într'un colț al ca- 
merii ruginatá şi tristă. 
li era teamă că doctorul ca şi mama 
şi toate persoanele mari ştiau de 
greşeala ei. Ah! dacă ar putea s'o 
repare! Cât îi părea de rău, nu 
numai pentrucă a furat, ci pentrucă 
i se părea că din vina ei mama ei 
se va vindeca mult mai târziu. 


— Marioaro vino aci. la banii şi 
mulţumeşte domnului doctor pentru 
ce face pentru noi... când am sá 
má fac bne.. | 

— Destul doamnă dragă, ştiţi bine 
că nu vreau mulțumiri. lată Ma- 
rioaro aici sunt banii pentru lapte 
şi ou. Dar ce ai fetijo dece plângi? 

Marioara începu sá hohoteascá. 

— eri... eu... laptele... 

Si Marioara, care cu câteva mi- 
nute nu vroia să afle nimeni de 
fapta ei, începu să povestească cele 
ce s'au înrâmplat. 

— Am băut jumătate, se va face 
bine şi aşa? 

Doctorul o fixă pe fetiță cu ochii 
lui buni cari au văzut atâtea dureri. 
Nu văzuse niciodată atâta disperare 
la un copil. 

— Nu mai plânge Marioaro, a- 
cest om bătrân care vindecă bolnavii 
cari stau în pat a uitat că şi copiii 
sănătoşi au dureri... iată Marioaro 
cumpără lapte şi puţine fructe şi 
pentru tine fetifo. 

lar mâna lui mare mângăie bu- 
clele fetiţei, ca o binecuvântare. 


MVAAPVVAPAVUAR/AVUVARPAVAPIVAPIVASAPARAAPUVARFARAPRIPNINIWAPIRIAPUAPUT. EMMER 


Deslegătorii jocurilor pe luna August si Septembrie 


CAPITALA: 


Savu Vasile 23, Aurel Salonta 4, Dorobanţu Mihail 
32, Georgescu Margareta 25, Nina Stănculescu 10, 
Paheachea Nicolae 17, Dumitru I. Constantin 12, 
Nanu Davidescu 14, Vasilescu Z. loan 12, Spoiala 
Ioan 8, Oprişan Constantin 14, Nadina Ionescu 10, 
Livi Miniciucci 10, Iliufá Canciovici 5, Savaiu Du- 
mitru 10, Stânescu Niculae 12, Carmen Barne 4, 
Dorina şi Mauriciu Goldstein 6, Nicolescu M. Daniel 
17, Correni Eugen 5, Teodor Negoiţă 17, Iosif Io- 
ancea 10, Vanghele Constanţa 14. Varlam Maria 5. 
Fiontas Elena 23, Lucretia Guta 22, Popescu Basa- 
rab 2, Felicia Georgescu 13, Mimy Ionescu 14, San- 
da Moraru 4, So.rate Costea 3, Macoviciu Zugrá- 
vescu 21, Voicu George 24, Atena Muşat 6, Pere 
Dobrescu 15, Marcian Gluk 10, Dumitru Aureba 5, 
Dinu Rohr 35. Blech Kamerling 20, Lazăr Ionică 22, 
Bălan Dumitru 10, Russu Paraschiv 4, Alexandrovici 
Brodner 23, Rădulescu Constanţa 14, Ianculescu Al- 
boteanu 26 Adriana Petre 15, Şrefănescu Trifan 35, 


Bercovici Mocan 34, Garofița Moldoveanu 27, Ste- . 


fánescu Badea 32. Rotaer Alfred 37, Nicolau Sandu 
31, Samson Bibi 18, Groda Cojocaru 19, Șerbănescu 
Seville 24, Blumănfeld I. Gross 31, Valculescu Iancu 
6, Elena Tatonir 5, Rutunalu Nicu 29, Gabor Fran- 
cisc 35, Antonescu Zabloschi 21, Constantn Virgil 
20, Aneta Stela 15, Anastasescu Mihaly 35, Leuleanu 
Mihaiu 26, Notna:iu L+onida 22, Elena Libiu 22, 
Carmen Domnița 2. Ortansa Loreanu 12 Nicuşor 
Navasart 35, Ştefan Aurescu 34. Leonida Serdinescu 
29, Marina Pasteur 26, Harry Beer 6, Petrescu Bla- 
go: 5. Válceanu Zánescu 30, Flueraru Certes 4, 
Marin Popescu 35, Lucretia Manciulescu 26, Negu- 
lescu Sandu 32, Gheorghe Petanca 4, Eskenazi Mar- 
cu 23, Bájenaru Spiridon 4, Ganea Mittu 26, Popescu 


Veniamin' 32, Ionel Tinculescu Stefan 23, Zabaria 
Papadupol 22, Costea Octavian 34, Bebe Dánescu 35 < 
Stela Volocan 4, Gridan Godry 16. 


PROVINCIA: 


Sara Heller 27 — Craiova, Stáncescu loan 16 — 
Slatina Olt, Ravencu Ioan 17 — Hotin, Iosif Ghene- 
sin 4 — Cetatea Albă, Guzin Galina 12 — Chişinău, 
Septimiu N. 12. — Cluj, Dicea Mácelaru 34 — T. . 
Severin, Isidor Cohn 4 — Botogani, Jean Guttman 4 
Tecuci. 

Bagdasarian Sergiu 22 — Năsăud, Emil Ştefănescu 
32 — Bacău, Rădulescu Ionica 27 — Cetatea Albă, 
Emanoil Bengulescu 32 — Dorohoi, Nicolae S. Ciucin 
25 — Tg. Jiu, loan Chereji 32 — Tg. Mureş, Ganciu 
Aurel 17 — laşi, Vintonie Donicescu 29 — Călăraşi, 


(Va urma) 


ARO 
SZ 


Deslegárile jocurilor din Nr. 820 


DIN LUMEA CELOR CARI NU CUVANTA (Nu- 
mai orizontal): Musca, cioara, ateu, do, t, au, g, T, 
purcelul, Amora, bal, ti, rata, puiul, uta, calul, oi, la, 
fár, s, gar, gásca, vaca. 

E SILABE INCRUCISATE (Numai orizontal): Mama, 
luna, mica. 


———————————————————————————————————————————————————————— 
„DIMINEAȚA COPIILOR“. Director TUDOR TEODORESCU-BRANISTE. Inscrisá sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. lifow S. |. Com. Editura 


eZiarul'* 


S. A. R. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. 


Preţul abonamentelor: In farà: un an 200; 6 luni 100: 3 luni 50. Plata taxelor poștale in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 
Kee 


IMPRIMERIILE Adevérul S. A. BUCUREŞTI 


ADAZBATISCHI 


Politetá? 


Ionel este foarte convins, cá este 
un om însemnar.latr'o zi mama l-a 
trimes sá facá o cumpáraturá Cánd 
a traversat strada, lonel a pierdut 
banii. Sergentului i s'a facut milă 
de el şi a început să caute cu el 
banii, dar totul a fost zadarnic. A 
doua zi când trecea pe stradă - Io- 
nel vede ca strada este desfăcută 
şi cà o echipă de lucrători lucr: azá 
la desfacerea asfaltului. Foarte e- 
motionat lonel se duce la lucrători 
şi le spune: 

— „Vai dar nu era nevoe să vă 
deranjafi şi să muncifi atât de mult 
pentru banii mei“. 


Ce ar spune 


Pufugor, pisicufta Dorinei a băut 
tot laptele pe care mămica îl pre- 
gătise fetiţei. Inlignatá, Dorina o 
ceartă: 

— Uricioaso. mi-ai băut tot lap- 
tele. Ce-ai spune dacă eu fi-agi 
mânca şoriceii? 


ŞTIE? SAJ NU ȘTIE? 
Comisarnul: 


Care este profesia 
dumitale? 


Martorul ac- 
cidentului: Ci- 
tesc viitorul în LN 


palmá, 
Commisarul: 
Foarte bine. Ci- 
teste te rog, acest 
proces verbal si 
semneazá-l 
Martorul: Ve- 
defi cá... hm... eu 
nu stiu sá citesc. 


Ce mănâncă ? 


Georgel învaţă 
să citească şi sila- 
biseşte toate afi- 
gele şi anunţurile 
pe cari le întâl- 
neşte. 

Eri. la grădina 
zoologică, a durat 
aproape un sfert 
de oră până cea 
citit anunțul care 
spunea: , Este in- 
terzis să se dea 
de mâncare ani- 
malelor.** După ce 
a terminat obosi- 
toarea lectură, 
Georgelse întrebă: 
Dar atunci ce mă- 
nâncă bietele ani- 
male? 


Sgârcenie 


După cum veţi fi auzit, scotienii 
sunt toarte sgárciti, şi de aceia se 
fac foarte multe glume pe socoteala 
lor. Petra unui scoțian spune într'o 
zi tatalm ei? 

„Taticule dă-mi te rog bani, să 
văd la panoramă un şarpe uriaş.“ 

„Draya mea“, îi răspunse scofia- 
nui“ uite îți dau o lupă. cu aceasta 
vei putea privi o râma şi vei avea 
a:eeași p ăcere fără să te fi cos- 
tat bani“, 


De-a indienii... 


Bunicul are chelie mare. Atât de 
mare, încât nu mai are nici un fir 
de păr pe cap Ionel şi cu Sandu 
se joacă de-a indienii în jurul foto- 
liului în care se odihneşte bunicul. 

»Vreti sá mă joc şi eu?“ întrebă 
bunicul. 

„Nu se poate bunelule“ îi răspun- 
de Sandu tu eşti gata scalpat.“ 


RĂZBUNAREA LUI GEORGIC 


r Rm m M 


PRETUL 5 LEI. 


A ascultat 


Tata are treabá gi Ionel nu-1 lasá 
in pace. 

— Pieacá de aici, ii strigá tata. 

Ionel e ascult tor gi se departcazá. 
Dupa cinci minute, revine. 

— Nu ţi-am spus så pleci de aici? 
se superá tata. 

— Da, dar... nu mi-ai spus sá nu 
mă mai întorc. 


II cunoaște 

— Ştii bunicule, că pisicuta noa- 
stră mă cunoaşte foarte bine. 

— Adevărat? 

— Da Cum mă vede, o ia la goană. 


Cu creer 

O fetiță intră într'o mácelárie şi 
cere patronului: 

— Dapi-mi và rog, un cap de miel 

— Mmi pare ráu, spuse patronul 
vránd sá fie spiritual, nu am decát 
capul meu. 

— Nu reluá fetifa, a spus mama 
sá fie un cap cu creer. 


Socotealá 


— Azi voi pierde 
mai puțin timp cu 
spălatul pe dinţi. 
— De cea: 
— Pentrucá mi-a 
căzut un dinte 
noaptea trecută. 


Y 
P 
1 Inutil 


— Domnul Po- 
pescu e acasă? 

— Mă duc să 
văd, domnule. Pe 
cine să anunț? 
Care este numele 
Dv. 

— Inutil să-ți 
mai spun. Domnul 
Popescu mă cu- 
noaşte foarte bine. 


La dentist 


Clientul: Ao- 
leu, cum mă doare. 
Dentistul: Nu 
e nevoe să fipi. 
N ci nu m'am atins 
de dintele dumi- 
tale. 


Clientul: Nu, 
dar mă calci pe 
cea mai dureroasă 
bátáturá. 


Il 


[DIMINEATA COPIILOR 


sevistá ilustrată Pentru tinere” 


—-«— 


Azr un gana 7/ É po neste 


Pre e puisor istet, 
Wermusori merev po Feste. 


Drag 87/05 si ineraz net 


5 


Astfel, cheful co Sai foca, 


Sare. , inten de pe croco. 


K- ia zi EE MES C a M 
ice 


2 vecef, ce s'o'/nTà rm plat: 
Azi hé Pe i s'o fundat. 


" én 


EHS 


In anui 1451 s'a urcat 
«pe tronul Turciei Maho- 
med II, numit cuceritorul. 
El-Fatáh. 

Se stie cá el a cucerit 
Constantinopolul gi alte 


multe ținuturi. Cruzimea ` 


sa nu cunogtea margini. 


Despre aceasta ne poves- 


tegte o intámplare' picto- 
rul Bellini trimis 
nefieni la curtea Padiga- 
hului. $ FE i 

- Intro zi, trebuia să a- 


pará pemasa Sultanului cel. | 


dintái cantalup din anul 
acela. In aşteptare, însă, 
uaul din copiii de casá, 
mai lacom din fire, a 
mâncat pepenele. -Când a 
văzut Mahomed furtul, s'a 
încruntat şi a poruncit să 
vină în fața lui cei 80 de 
copii de slujbă în aceea 
zi. Cu o voce îngrozitoare 
a cerut sá se arate făp- 
taşul. N'a răspuns nimeni. 
Atunci El-Fatáh a găsit 
îndată soluția cea mai 
bună pentru a afla vino- 
vatul de lăcomit. A adus 
anume călăul care a luat 
la rând copiii. spintecân- 
du-i. La al douăzeci şi 
optulea Padişahul a cu- 
-noscut în máruntae- can- 
talupul nemistuit încă. 


Hotarele 


La popoarele vechi, ho- 
tarele nu erau, ca astăzi, 
o linie de demarcație, ci 
o zonă largă, împădurită 
ori pustie. Locuitorii se 
fereau grozav să nu calce 
în fágia aceasta pericu- 
loasă. Soen 

La Greci si la Romani, 


odată cu înflorirea purer: ` 


nicei civilizaţii, hotarul a 
devenit linia de despárti- 
turá dintre douá neamuri 
cu credinta /gi obiceiuri 
diferite. Si deoarece Ro- 
manii ca gi Gretii “aveau 
grije să-şi întindă civili- 
zația până în ținuturile 
cucerite. hotarul lor “era 
pus între două feluri de 
civilizație: una temeinică 
şi pricepută, alta nehotă- 
rétá a neamurilor nomade. 


de ve- - 


„cenuşa 


Es 
2 Dr, S 
e 


Frontierele lor au fost - 


de -obceiu şi întărite. 
(Valurile de pământ, zi- 
duri puternice) ; 
Astazi, frontiera între 
două state civilizate este 
o linie neintărită, dar su- 
praveghiată. Hotarele tre- 
buie să fie vii, adica să 


se facă prin ele un puter- 


nic schimb de mărfuri, 
oameni şi idei. In cazul 
acesta se zice că îndepli- 
nesc condiția unei intense 


interpenețraţiuni. 


Pâinea noastră... 


„Cea de toate zilele, nu ` 


se câştigă pretutindeni: aşa 


de uşor ca. în bogata 
noastră țară. Există re- 
giuni în care omul numai 
cu multă osteneală îşi 
poate agonisi hrana nece- 
sară vieţii. A 
In părțile nordice ale 
insulei 
locuesc Papuagii un neam ç 
cáruia natura, îi refuză > 
cel mai trebuincios àli- ` 
ment; sarea. Din cauza 
aceasta ei se văd siliți sá 


ardă anumite plante în 


compoziția. cărora se află 
sare (salsolacee) gi cu 

lof îşi presară 

mâncarea. Tot aşa proce-- 
dează şi Samalezii. ar ' 
lacufii fac străchini * de. 
sare în care îşi pastreazà- 
alimentele. 


Tot lipsei de substanțe 
minerale se datoreşte şi 
geofagia, adică mâncarea 
pământului. In Senegal, 
Persia, Insulinda gi chiar 
Spania este foarte ráspán- 
dit obiceiul de a mánca 
figurine cu atenfie fácute 


. dintr'un anumit "fel de 


argilá. ; | 

` In alte locuri, din cauza 
lipsei sau secetei, devin 
oámenii gi scatofagi ca 
Picile-Rogii sau canibali 
ca unele triburi din 
Australia. 

Vedeti dar cu cátá 
greutate se capără pâinea 
şi ce dar de pref ne face 
Dumnezeu când e-o 
trimete, după cerere, în 
fiecare zi. 


Vara e atât de cald in Grecia incât poti coace 
ouăle in nisipul care se infierbântă până la 70° 


——Á— A ee, AE me ee 


Noua-Guinee-- 


Fabuloasele bogății ale 
_CALIFILOR 


Multe sunt legendele 
care se povestesc despre 
Caliti arabi Dar poves- 
tile despre bogăția 
sunt în cea mai 
parte, adevărate. 


LaBagdad, Calitii aveau 
22.000. de covoare şi 38 000 


marë 


de tapete dintre care 12.500 ` 


erau de matase brodata 
cu aur. La Cairo se aflau 
18.000 de vase de cristal, 
400 colivi - de aur, 6000 
de vase de aur gi multe 
alte minunefii. . Palatul 
lui Abd-el- Rahaman, din 
Cordova era impodobit cu 
4312 coloane gi numeroase 
mozaicuri, cristale, aur si 
pietre prețioase. Intr'o 
salà din Bagdad un copac 
"de-aur cu 18 ramuri cu 
„frunze între care erau 
aşezate păsări de aur şi 
argint. La bătaia vántu- 
lui ramurile se legănau, 
frunzele 'murmurau şi 
păsările ciripeau. In Cairo 
se afla o grădină de basm, 
cu pomi “argintaţi din 
care atârnau fructe de 
aur, iar pe jos era aşternut 


Ku'argint. La Cordova, se ` 


“afla. o sală de marmură 
cu coloane de cristal. In 
sala-aceasta se ridica un 
bazin de porfir din care 
se ridica o fântână de 
mercur. 

Multe armai fi de spus 
în privinţa averilor arabe. 
Califii de atunci trăiau 

"în palate minunate, departe 
de toată uráciunea şi mi- 
zeria vieţii. 


- 


Cum ne vád 


Doi oculişti americani au ~“ 


fabricat nigte lentile exact 
asemánátoare ochilor 
cátorva animale domestice, 
Si dupá o serie de expe- 
riente au ajuns la aceste 
urmári; calul vede pe 


lor 3 


om de două ori gi jumă- 
tate mai mare decât este 
in realitate; sau cu o tre- 
ime mai mare, iar câinele 
numai în proporția de 6% 


Piele de tipar 


In Anglia gi în Noua 
Zelandá se tăbăceşte pie- 
lea tiparilor spre se obtine 
o piele specială foarte 
bună la confecționarea 


“mánugilor, gentilor si a 


altor marochinárii de lux. 
Se afirmá cá numai ín 
Noua Zelandá se produc 
astfel 20.000 de piei pe 


luná. 
ARO 


COPII 
DRÁGÁLASI 


r peer 


LI 


dM A 
f y X 


C. 


ANUL XV 


revistă iluslrotó 
pentru tineret ~ n 


15 Noembrie 1939 


INEAȚ/ 


coplilorá, 


BRA 


No. 823 


BOERUL INIMÁ DE PIATRÁ 


CUM mulți ani în urmă, 
sunt poate peste o sută 
de am de atunci, trăia 
într'o ţară depărtată un 
boer mare. Bogăţiile sale 
erau imense, iar moşiile 
sale erau atât de mari încâtnu ştia 
nici el unde sfârşesc. Pentru el 
creştea grâul, şi tot pentru el se 
coceau fructele pomilor roditori şi 
strugurii din vie. 

Pe cât era de bogat boerul pe 
atât era de rău şi hain la inimă, 
de aceia era numit boerul Inimă de 
Piatră. 

Acest boer avea între altele şi 
obiceiul urât de a se lăuda foarte 
mult. In timpul meselor pe care le 
dădea prietenilor săi din când în 
când, spunea lucruri de felul acesta: 

— Ati mai mâncat vre'odatá o 
mâncare atât de bună? Nimeni nu 
are un bucătar bun aşa ca mine, 
nu-i adevărat?! 

Prietenii lui îl aprobau mai tot- 
deauna. 

Intr'o zi boerul nostru spuse în 
timpul unei mese: 

— Castelul meu este cel mai 
frumos gi cel mai mare din ţară. 
Castelul meu este situat pe cel mai 
ínalt munte! 

De data aceasta, un tánár cavaler 
care fusese mult prin stráinátate, 
ii ráspunse; 

— Eu am vázut castele construite 
pe munți mult mai înalți decât al tău. 

— Şi cát era de mare muntele? 

Cavalerul se uitá pe fereastrá gi 
arătă un deal foarte înalt. 

— Aproape atât de înalt ca acel 
deal. 

— Ah, numai aproape atât de 
înalt. Deci atât de înalt ca acel deal, 
nu ai văzut nicăieri, un castel. 

Nu am văzut nicăeri un castel la 
aşa înălțime, şi cred că nici nu s'ar 
putea construi acolo sus un castel. 

Boerul Inimă de Piatră râse. 


3 


— Atunci dacă aş avea eu un 
castel pe dealul acela, aş putea să 
spui cu siguranță că am cel mai 
înalt castel din lume? 

— Desigur că da, dar la aşa înăl- 
fime este imposibil să faci un castel. 
Nu există oameni cari să poată duce 
acolo sus pietre şi cărămizi. 

— Oameni nu, dar țăranii mei da. 
Intr'un an voi aveaun castel acolosus. 

Când lucru boerul 


spunea un 


Inimă de Piatră se ținea de cuvânt, 
Aşa a dat ordin tuturor țăranilor 
săi să lucreze. Nu a scutit de această 
muncă nici pe femei nici copiii. Pe 
dealul înalt, unde până atunci nu 
se urcase picior de om, trebuiau să 
se tărască cu toții sub povara grea 
a pietrelor. Era printre ei bărbați 
şi femei debile cărora le trebuiau o 
săptămână până ajungeau în vârful 
dealului. Dar boerul era ambițios şi 
nu lua seama la nimic, 

— Intr'un an trebue să fie gata 
castelul meu: de nu pun să vi se 
taie capul la toți. 

Dealul era stâncos şi greu de 
urcat. Nu creştea pe el nici un pom; 
şi fiecare piatră şi bucată de lemn 
trebuia dusă sus cu multă greutate. 
Toate erau cărate cu braţele de țărani. 


Toate celelalte munci au fost 
oprite. Numai era nimeni care să 
lucreze pământul, nici cine să fn- 
grijească de vite. Ţăranii disperaţi 
au decis să meargă la boer. 

— Dacă nu vom ara nu vom avea 
recoltă. Nu vom avea grâu pentru 
iarnă, copiii noştri vor muri de foame. 

— Ce-mi pasă mie? hambarele mele 
sunt pline. 

— Ne vei da şi nouă din ele ca 
să trăim boerule? 

— Asta nu. lar acum mergeţi şi 
vă vedeți de lucru. 

Și castelul se înalță cu repeziciune. 
Dar pe măsură ce se înălțau zidu- 
rile, biefii țărani piereau istovifi, 

Intr'o zi apáru pe locul unde se 
înălța castelul un tânăr care privea 
la oameni cum lucrau. Bocrul băgă 
de seamă, că tânărul era voinic gi 
sănătos de aceia i-se adresă: 

— Hei tinere, apucá-te de lucru 
ce aştepţi?... 

— Mie nu pofi să-mi dai ordine 
îi răspunse tânărul. 

— Nu? se miră boerul, de acest 
răspuns curagios. 

— Eu comand tuturor celor cari 
se află pe pământul meu. Deci apu- 
că-te de lucru că de nu va fi foarte 
rău de tine. 


Deodată tânărul îşi aruncă de pe 
umeri pelerina cu care era îmbrăcat, 
şi spre marea mirare a celor de față 
rămase într'o haină de purpură. 

— Regele? Regele nostrul! 


Era regele care venise să facă 
dreptate. Inimă de Piatră a fost 
închis în închisoare pe viață. lar 
toate pământurile sale cu castele cu 
tot au fost dărite săracilor, pe care 
Regele i-a liberat de jug. 

— Numele castelului va fi de azi 
înainte „Castelul Libertăţii“ iar voi 
veți trái aci fericiți şi liberi, se 
adresă Regele cu blândețe celor 
de față. 


DIMINEAȚA 


DULCEATÁ DE RIDICHI NEGRE 


Nu stiu dacá o sá vá placá acest desert care este 
foarte căutat în Orient. De vreți însă încercați, căci 
ridichile negre nu sunt scumpe la noi. 

Cumpárafi ridichi negre bine coapte, ca să fie dulci. 
Curăţaţi-le pe rázátoarea de gutui şi puneti-le într'o 
cratiţă acoperită cu apă. Lăsaţi să fiarbă până ce s'a 


evaporat complect apa. 


| 


== CE LUC 


Tuşa Ella vă dă azi un model frumos de pijama pe 
care îl puteţi lucra uşor după tiparul alăturat pentru 
păpuşa voastră, ba ceva mai mult modelul poate servi 


şi pentru voi. 
Modelul din ilustrafia noastră este din mătase sau 
stotă albastră sau roşie, cu o garrnitură din borderie 


şi panglică neagră. 

O parte din fața boleroului este bordatá cu panglică, 
partea cealaltă nu este. Partea care nu este bordată are 
brodată pe ea o floare. Aceiaşi garnitură dar în sens 
opus este şi la pantalonii pijamalei. 

Modelul nostru este compus din două tipare. Tiparul 
chimonoului, care este foarte scurt, cu mâneci lungi 


şi largi. Acest tipar se pune pe stofă dublă. 
Chimonoul areo cusáturá la mijlocul spatelui. Trebue 


Intr'o cratiţă separată puneţi să fiarbă un pahar 
plin cu miere. Când începe să fiarbă, aruncaţi înăun- 
tru feliile de *ridichi, şi lăsați să fiarbă până ce au 
devenit aurii. Atunci aruncați în dulceaţă puțină va- 
nilie. Puneti în borcan şi ínchidefi ermetic. Nu în- 


cepefi borcanul înainte de opt zile. 


RAM... == 


să observați că partea din față este mult mai largă 


ca aceia din spate. 
Pantalonul îl aşezaţi pe stofa dublă de două ori, 
pentru a putea obține spatele gi dosul. In felul acesta 


evitati să aveți o cusáturá în față. 
In partea de sus a pantalonului tragefi un elastic 


după mărimea pápusii voastre. 
Panglica neagră care garnisegte boleroul este pusă 


dealungul piciorului drept al pantalonului. 
Pe piciorul stâng brodafi o floare mare cu mătase 


m, ig eoe HIT ce 
Sofa Hutta 


neagrá $i fir. Fiecare mánecá este bordatá de panglicá 
neagră gi un nasture negru sau de metal aurit încheie 


|| 
| partea de sus a boleroului. 
Dacă vá dați silinfa şi faceți această pijama veți 


avea o păpuşe foarte elegantă. 
ay t 
deb ` 


č 
"a| 
e 
ae Na 
Et S Lx. 
*c 
D " e i 
Li i: 7 y 
e : i SS 3 Se? 
T d NN NM 1 
ad 2^ : Y 
v^ [ ESSEN i; 
p" ENS SS ` : 1 $ 
> Hn j 4 
D ; | 
A Gas Die bibi ^ 
eh , 
z Li 
a! 
NI 
KI 
BE Re, 
Diet 
I 
I 


in lanuarie, când la noi bate crivățul, in Egipt 


^x 


e Eë 
lila A Ala $ 


DER, A . 3 
más brul Apele hus de telas. ftr 


se secerágrául şi in Spania infloresc trandafir 


NENOROCIRILE LUI GEORGEL 


de ELVIRA CALAN- 


BIMAÁRAT báefag mai era Georgel! Nu 
W trecea o zi, fără să i se întâmple câte 
ceva. Oricât îl păzeau surioarele lui, 


ture din calea lui toți spinii, bolovanii 
şi copacii de care domnul Georgel se 
agăța, cădea si se lovea cu o regularitate uimitoare. 


Si atunci numai ce-l vedeai fugind să se ascundă 
în sortul Marifei, singurul loc în care, până atunci, 
nu i se întâmplase nimic. 


^ 
v Fo ata 


H 
SNE uy gr sy 
sa LET * 


Avea o figură rotundă de iepuraş veşnic la pândă 
şi părul îi era blond ca aurul. Işi purta năsucul 
în sus, mândru. Avea numai 5 ani. 

Nenumăratele nenorociri care se abăteau asupra 
lui, nu izbuteau să-i ştirbească veselia. Dar săptămâna 
asta îndurase prea multe. Hotárát, nu mai era de 
răbdat ! 


Dimineaţa, când vrea să se spele, săpunul îi scapă 
dintre degete şi fuge din bae, hăt, în sufragerie 
sub masă. Dacă se apleacă să-l ia, nu există să nu 
agate fata de masă care-i cade în cap cu toate 
farfuriile, paharele sau alte obiecte supărătoare. 
Când se incaltá rupe regulat câte trei perechi de 
şireturi. Si când însfârşit a reuşit să se îmbrace, 
Georgică se pomeneşte suspinánd: 

— Grea mai e şi viața, Doamne! 

Intr'o zi, plecase la plimbare cu surioarele lui şi 
măgăruşul lor, Aurel. Duceau cu ei un coş mare 
pe care sperau să-l umple cu cireşe în livada dinspre 
sat. S'au amuzat împărăteşte. Au alergat, au râs, 
au cântat şi, în afară de câteva sgârieturi suferite 
de Georgel, totul decurse în cea mai frumoasă 
ordine. Iată însă că la întoarcere, Georgel oboseşte. 
Şi oboseşte atât de rău încât surorile lui îl urcă 
în spatele lui Aurel, lângă coguleful cu cireşe. Ei, 
şi să nu-ți vină sá plângi? Aurel, atât de cuminte 
şi de blând începu să facă mofturi, se opri, se 
învârti şi-l trimise pe Georgel să facă o tumbă în 
aer, sub privirea uimită a surioarelor sale. Care, 
trebue so spunem gustará foarte puțin spectacolul 
acesta. lar Georgel, întins pe iarbă, şi nu tocmai 
încântat, făcea cu glas tare observaţii pline de 
ciudă asupra pământului pe care, zicea el, niciodată 
nu-l bănuise că ar putea fi atât de tare. 

Altădată, plecase cu Florica pe câmp. Era o zi 
minunată, cu cer albastru şi norişori albi, sus, sus 
de tot „Sunt casele îngerilor“ spunea Florica, cea 
care ştie atâtea poveşti frumoase. Copiii mergeau 
ținându-se de mână şi culegând flori din care 
făceau buchete unul pentru mama, altul pentru tata. 


5 


- m. IS SV 


— $i acestea pentru nenea doctorul, spuse Florica 
deodatá, alcátuind cel mai frumos mánunchi. 

— Nenea doctorul, unchiul Vlad? intrebá Georgel 
fericit. Cánd vine? De unde sti? 


— Mi-a spus mámica, răspunse fetița bucuroasă. 

Unchiul Vlad era bucuria copiilor pe care-i 
alinta şi-i rásfáta ca nimeni altul. Vă inchipuifi 
deci veselia lui Georgel. 

— Uite Florico, zise el, floarea acea roşie de 
lângă râuşor. Mă duc s'o iau pentru buchetul 
unchiului. 

Şi cum zice se grăbeşte, aleargă, se'mpiedică şi 
cade Puf! drept în mijlocul ráulefului. Mare noroc 
cá nu era apa adáncá, gi gi mai mare noroc cá nu 
era rece, altfel Georgel ar fi putut so páteascá. 
Oricum, se'ntoarse acasă muiat ca un cáfelug şi 
tremurând vargá, deşi era ziua atât de caldă. Si, pe 
deasupra, a fost silit să stea în pat, să bea ceai şi 
să ia aspirine. Păi n'avea el dreptate când spunea 
că-i grea viața ? 

Toate acestea au luat însă sfârşit odată cu întâl- 
nirea báefagului cu unchiul Vlad. 

Trebue să spunem că nici întâlnirea aceasta nu s'a 
petrecut fără accidente, Doamne fereşte! Când i-a 
alergat în întâmpinare, Georgel s'a împiedecat şi a 
căzut de mai mare dragul. Mai apoi l-a imbrátigat 
atât de furtunos, că praf s'au făcut ochelarii 
unchiului căzând la pământ. Dar nu e el omul să 
se oprească la aşa puțin. Dovezile de bucurie, pe 
care le aducea sărind prin toată casa, îl mai costară 
două vase de porțelan, plus cele câteva palme de 
rigoare. 

Unchiul Vlad îl privise zâmbind. Și când rămaseră 
singuri îl luă pe genunchi să-i spună o poveste; 

— A fost odată, de mult tare, un báefas. 

— Ca mine? 


— Da, ca tine. Şi băețaşului acestuia i se E E 
tot felul de nenorociri. 


— Ca mine ? 

— Aga. Páná a venit o záná gi i-a spus un 
cuvânt. De atunci băețaşului nu i s'a mai întâmplat 
nimic rău, 

— Ce cuvânt, unchiule, spune iute. 

— Rábdare. 

— Si... 

— Si de atunci, cánd lucra, sau mergea, sau... 
insfárgit in fiecare clipá se gándea sá aibá rábdare. 

Georgel incepu sá rádá. 


DIMINEAŢA 


* COPIILOR 


— Unchiule, vád eu pentru ce mi-aí spus toatá 
povestea. Ei bine, ifi făgăduesc cá am să fiu cât se 
poate de rábdátor de acum înainte. 

— Şi asta e ceva, zâmbi unchiul sculându-se în 
picioare. Şi cu mâna îl bătu prieteneşte pe obraz. 

Georgel se tinu de cuvânt. Din ziua aceea, toate 
nenorocirile pieriră ca prin 
farmec. 1 se mai întâmplă 
lui, nu-i vorbă, să cadă 
peste un copac ce nu se 
dădea la o parte din cale, 


dar mama era mulțumită 
că nu-l mai vede toată ziua 
cu ochii roşii şi umflafi:de 
plâns. 

Nu departe de casa lor, se afla o, vilă frumoasă, 
înconjurată de un parc măreț. Aci se mută pe la 
sfârşitul verii o familie necunoscută. Dintre ei, un 
băețaş numit Sandu, nu întârzie să se facă cunoscut 
vecinilor prin obrăznicia, răutatea şi îndrăzneala 
lui. Odată cu sosirea lui Sandu, Georgel începu 
să arate din ce în ce mai mult o mutrişoară tristă 
şi înlăcrămată, deşi n'avea niciun motiv aparent. 
Toată casa era îngrijorată. Insfárgit, ^ arioara 
deslegá misterul. 

Fetiţa se plimba într'o zi prin livadă când auzi 
deodată fipete si plânsete. Recunoscând vocea lui 
Georgel, alergă în partea de unde veneau, şi ce-i fu 
dat să vadă? Frăţiorul ei era legat de un copac si 
plângea, în vreme ce Sándel îl bătea cu un biciu 
lung şi greu. 

Dintr'o săritură, Marioara fu lângă el şi-i smulse 
biciul din mână. 

— Nu ţi-e ruşine? Ce înseamnă asta? 

— Ne jucăm de-a indienii, explică Săndel. 
este prizonierul meu. 


“a á 
Le v. 


d Mz e 
VEZ 


Art En 15 


El 


— Frumos! Ce-ai zice dacă mag juca gi eu aga 
cu tine ? 

Drept ráspuns Sándel scoase limba. 

— Aga? Ei fine atunci! 

Si ridicá biciul 11 lovi de cáteva ori peste picioare. 
Sándel dispáru fipind. 

Rámagi singuri, Marioara se grábi sá-gi deslege 
fratele. 

— De mult timp vá jucati aga ? 

— De câteva zile. Şi-a spus cá dacă-l párásc má 
va bate şi mai tare. 


Bietul meu fráfior! Sărmanul meu micuf ! 

— Dar n'o sá mai viná de acum, nu-i aga; 

— N'o sá mai îndrăznească el! 

Totuş, Sándel îndrăzni. 

Intr'o zi, unchiul Vlad plecase cu copiii la plim- 
bare. Ajunşi într'o poenifá se aşezară cu toții în 
jurul lui ca să le spună o poveste. In mijlocul 
basmului, apáru si Săndel. Copiii era cu spatele 
în spre el şi Vlad îl lăsă să se apropie. Copilul 
părea adânc turburat. Inaintă câțiva paşi spre ei, 
apoi, întoarse spatele şi fugi. 

In aceeaş seară, unchiul Vlad se afla singur în 
grădină, citind o carte Un sgomot de paşi îl făcu 
să ridice ochii. Era Săndel. 

— Ai ceva să-mi spui, 


báetag ? 


Insula Feroe (insula Oilor) a rămas 
nelocuită până in anul 500 după Chr. 


Cn 
ak 


Ag vrea.. unchiule... má lagi sá-fi spun aga ? 
Da desigiin, micuful meu. 

Atunci, unchiule.. am venit sá-mi cer iertare. 
Pentru... ? 

— Da, pentru ce i-am fácut lui Georgel, vorbi 
el repede, cu obrajii apringi. Il uram atunci, ah, 
cum îl uram. Era pentru 
mine báiatul care are toate 
bucuriile în viață, bogat... 
iubit. In vreme ce eu... 
Eu n'am fost iubit de ni- 
meni până acum. Eu n'am 
mamă. De aceea sunt rău 
şi urăsc lumea'ntreagă, lumea 
care mă bate gi má dispre- 
fueste.. Nu ştiu de ce îmi vine să-ți spun dumitale 
toate astea, urmă el ascunzându-şi fața în mâini. 

Un timp domni tăcerea. 

— Era atâta pace acolo, urmă el încet, atâta 
linişte în jurul nostru. Si eu care veneam sá vá 
supăr... oh, ce ruşine mi-a fost de mine atunci. 

Vlad întinse mâinile şi strânse copilul la piept. 
Era tot atât de mişcat ca şi el. 

— Dar o să mă'ndrept, urmă Săndel înflăcărat, şi 
ai să-mi ajuţi, nu-i aşa unchiule? Vreau să fiu tot 
atât de cuminte şi de bun ca toti copiii tăi. 

— Unchiule, unchiule, strigă Georgel eşind în 
grădină, hai la masă. Cu cine eşti acolo, urmă el 
apropiindu-se. Si nu-şi putu stăpâni un ah! de 
mirare. 


Vino'ncoace Georgel, vorbi unchiul Vlad. 
Aici nu e báefagul rău, de altădată ci un copll 
care vrea să vă fie prieten şi frate. 

— Mă Iert, Georgel? murmură Sándel. 

Acesta îl privi mişcat o clipă. 

— Te iert, rosti el apoi din toată inima. 

A doua zi unchiul Vlad se duse la poliție, luă 
informații şi după câtva timp copiii aflau cu 
uimire că a adoptat un copil. Pe Sandu. Acesta se 
îndreptă repede şi deveni 
un băiat harnic şi muncitor, 
mândria părintelui său 
adoptiv. 

lar Georgel? A aplicat 
atât de bine lecţia unchiului 
Vlad, încât astăzi nici pe 
departe nu se mai poate 
vorbi de ,Nenorocirile lui 


Georgel“. 
ELVIRA CALAN 


y Sy 


Sie rU. d A yM 
3 a » 
am Sy 


=== O ZI LA SINAIA 


Lia şi Tia, sunt două fetițe mici gi ge- 
mene. Amândouă au ochii mari şi albaştri şi 
rotunzi şi sănătoşi. Dar pe când Lia poartă 
părul scurt şi negru, Tia are două cozi groase, 
lungi şi blonde. 

Astăzi sunt fericite. Mămica le-a spus că 
vor petrece o zi la Sinaia 

Nu sunt prea bogate Lia şi 
Tia. Tăticul lor a murit de mult 
şi mama abea pridideşte cu munca. 
De curând, patronul fabricii la 
care lucra a dat-o afară. 

— Sunt vremuri grele, spunea 
el, şi trebue să-mi reduc perso- 
nalul. 

Ce sá facă, biata mamá? Igi 
adună toti banii pe care îi mai 
avea în casă, strânse sărăcăciosul 
lor bagaj şi îşi chemă fetele: 

— Lia, Tia, veniți că plecăm 
la Sinaia. 

O, nu se duc acolo de plăcere, 
nu. Intr'una din frumoasele vile 
ale Sinaiei locueste un domn 
bătrân şi bogat. singura rudă şi 
aceasta depărtată, a familiei. Mā- 
mica speră să-l înduplece, să-i 
ajute cu cât va voi, numai să nu 
fie fetiţele silite să sufere de sărăcie. Să fi fost 
singură, n'ar fi cerut pentru nimic în lume. Dar co- 
pile'e ei? Cum ar fi putut indura- să le -vadă palide 
şi desbrăcate. dacă nu şi-ar fi spus că a făcut tot 
ce-i stătea în putinţă pentru ele? 

Bătrânul avea o fire închisă şi trăia singur, bruf- 
tuindu-şi servitorii gi alungándu-si orice prieteni, 
Cu averea lui nici mar fi simțit lipsa banilor îm- 
prumutati micii lor familii. 

Lia şi Tia, nu bánuiau gániurile mămichii lor Ele 
ştiau atâta: că mergeau să petreacă o zi la Sinaia, 
la un domn bogat şi bun. Aceasta era destul ca să 
le facă fericite şi să le aprindă bujori în obraji. 

Când ajunseră în fata vilei, mama le spuse: ` 

— Voi rámáneti în grădină şi vedeți să nu faceți 
sgomot că unchiul e bătrân şi singur. 

Şi intrară înăuntru. 

Bătrânul! bogâtaş încruntă din sprâncene când le 
văzu. Igi aducea aminre de rudele acestea, dar ce 
oare voiau să facă aici? la primele cuvinte ale sár- 
manei femei, o întrerupse brutal: 

— Un ajutor? Sá vă dau de pomană? Nici nu má 
gândesc! E A 

Si lăsând-o cu lacrimile împietrite pe obrajii, ieşi 
în grădină. Se indreptá spre cele două fetițe mur- 
murând printre dinţi: 

— Auzi! Sá vină să ceară! E scandalos! 

Când îl văzură, Lia şi Tia se repeziră spre el să-l 
îmbrățişere. 

— Bine te-am găsit. unchiule! 

Ar fi vrut sá le. indepárteze, dar cum sá te rás- 


7 


D A 


*) CITITORII 


0600000090 
_  _ _—_—_ «€ 


testi la două chipuri atât de fericite gi încre- 
zátoare? Trebui sá se lase înbrățişat. 

— Unchiule, a ta e grádina asta mare? 

— Spune unchiule, de ce n'ai venit niciodată . 
la noi? ; 

— Pentru ce e coloana asta de-aici? 

— Cum se numeşte floarea aia 
rosie? ` 

Si de unde venise cu gánduri 
rele, bătrânul se pomeni aşezat 
pe o bancă, cu fiecare fetiță pe 
câte un genunchi, şi povestin- 
du-le despre o floare roşie. 

Mama, care ieşea suspinând din 
casă, nu-şi putu crede ochilor de 
uimire. 

— Mamă, de ce nu ne-ai spus 
până acum cât de bun este un- 
chiul? 

— Nu-i aşa că rămâne cu noi 
de-acum înainte? 

— Da, zise bătrânul, de-acum ` 
rămân cu voi Chiar mâine mă mut 
la Bucureşti, ca sá locuesc fm- 
preună cu voi, care mi-ati arătat 
că fericirea nu este în bogăţie, ci 
într'un surâs cald şi plin de viaţă. 

Lia şi Tia nu înțelegeau ce 
vrea să spună unchiul lor, dar se bucurau nespus de 
mult că va locui de-acum încolo cu ele. 

- In după amiaza aceea. bătrânul le duse pe amân- 
două să viziteze Sinaia. S'au plimbat prin parc, au 
admirat vilele şi s'au ospătat în toate cofetăriile. Iar 
seara au plecat înapoi la Bucureşti. Intreaga lor viaţă 
a fost schimoată în bine, datorită unei zile petrecute 


la Sinaia. 
FLORIAN ILEANA 


CÂNTEC 


Am cântat odat'un cântec, vechi gi dulce de nespus. 
Vântul l-a cules îndată şi în sbor cu el l-a dus. 


Dar în cale-i :zvoraşul prins-a cântecul din sbor, 
Frunzele. ce-l invágarà, tot il fremátau de dor. 


Pásárile-1 ciripiră, munţii toti l-au răsunat; 
Ciobánagi-1 fl-erară, lumea toată l-a aflat, 


lar acuma orşiunde paşii mar călăuzi, 
Firea toată la ureche, acel cântec mi-ar şopti. 


CLAIRE A. WOLFF 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


——— 


NÁZBATII 


Desteptul 


— Ce cauţi aici? 


— Eu?... Aştept tramvaiul. 


Vánzátor de ocazie 


— Tatá, afará la poartá este un. 


om cu barbá, strigá Dan. 


— Nu cumpár, ráspunde distrat ta- 
tállui Dan citind mai departe ziarul. 


Salcia plângătoare 
Tatăl: „Spune-mi băiatule, de ce 


se numeşte acest pom salcie plân- 


gătoare?*“ 

Mircea: ,Pentrucá este lângă 
şcoala noastră, şi profesorul îşi taie 
toate nuelele din acest pom. 


Avea dreptate! 


Un báetas intră într'o vopselărie. 

— Dati-mi un litru de lac negru, 
spune el întinzând un bidon gol. 

Negustorul umple bidonul 
şi spune: 

— Costá 50 lei. 

— Trece tata sáptámána viitoare 
şi vá plăteşte, răspunde báefagul. 
Dar negustorul, fără nici un cuvânt, 
goli bidonul şi-l dădu înapoi „clien- 
tului“. 

— Avea dreptate tata, zice acesta 
după ce priveşte în vas. A rămas 
destul ca să lăcuim scăunaşul. 


UN JOC I} 


n 


lată de data aceasia un jo 
de cel mult doud persoane 
de cărți al oamenilor mari, d 


latá despre ce este vorba 
felurite animale. Luafi acest 
ton lucios $i nu prea gros 
niilor negre care impart fiecai 

Bucátile le luaţi şi le ame 
mijlocul mesii, apoi fiecare 
ținându-și fiecare rândul. Ei 
imaginile animalelor. Acela 
multe imagini în cel mai . 
Dacă ai ridicat o carte și 1 
eşti tu acela care ai început 
bucata, o pui jos, dar nici 
dica, decât dacă îi vine la ri 
de pe masă, adică atunci có 
file. Cele neintrebuinfate se 
până la sfârşit. 

Jucătorii trebue să fie foa 
lăsată jos nu mai poate fi 1 

Pentru ușurință, cumpára[. 
cărţile de joc, iar pe cealali 
nând fiecare carte pe locul 


TERESANT 


> care nu poate fi jucat decât 
leodată. Se asemuie cu jocul 
ir nu are nici o legáturá cu el. 
In imaginile noastre vedefi 
> imagini, lipifi-le pe un car- 
i apoi táiafi-le dealungul li- 
e imagine în patru părți egale. 
stecați și le puneţi pachet in 
jucător trage câte o carte, 
trebue să refacă din bucățele 
care completează cele mai 
curt timp, este învingător. 
'ai ce face cu ea, adică nu 
animalul din care face parte 
celălalt jucător n'o poate ri- 
ind, când se termină pachetul 
nd au fost ridicate toate căr- 
amestecă, iar jocul continuă 


rte atenţi, căci o carte odată 
idicată. 

două reviste. Din una faceţi 
á completaţi imaginile, pu- 
ei. 


GHIDUSII 


Asa? 


— Vino iute sá te speli pe máini, 
Manica, spune mama. Ştii doar cá 
mergem ín vizitá la tanti Sofi. 

— Darnu sunt chiar aga murdará, 
se revoltá Manica. 

— Totugi trebue sá te speli, re- 
plicá mama cu severitate. 

— Cred c'ai putea s'o laşi, inter- 
vine bunica. 

— Nu, trebue sá se 'nvefe sá 
asculte de mama ei. 

Manica ascultá, dar dupá ce se 
spalá : 

— Atunci d-ta de ce nu asculfi 
de mama d-tale? 


Asa? 


— Ai gásit deci serviciu la bi- 
roul metereologic? 

— Da. — Si prevederile tale asupra 
temperaturii sunt exacte? 

— Da, absolut exacte, numai da- 


tele corespunzátoare nu corespund. 
) 


Om uituc 


— De ce mi-o fi atát de rece la 
cap? 


Ce cautà 


— Ce cauti Ionele? 

— Caut o monedá de 2 lei. 

— Unde ai pierdut-o? 

— Dar n'am pierdut-o, caut una. 


DIMIMEATA Nut" 


Il eM Î 


COPIILO 


e 


(5) 


Tânărul român era cel mai iubit dintre ofiţeri, 
pentru firea sa deschisă şi prietenoasă, deşi autori- 
tară, Amândoi îşi dădeau seama că Prasnicov era un 
bun ochitor şi că numai norocul făcuse sá nu se în- 
tâmple o catastrofă. Chimistul trăsese într'un moment 
în care nu exista nici un pericol pentru Guebraz şi 
mai ales când restul bivolilor fugiseră de mult şi nu 
se mai aflau în bătaia carabinelor. 


Prasnicov se apropiase între timp. şi scofándu-si 
cascheta de piele depe cap, încercă să se scuze: 

— Se pare, domnule locotenent, că era să fac un 
pocinog. Vă rog să mă ertati, căci sunt foarte miop. 
Nu voi mai pune niciodată mâna pe o armă. 

— Vei face foarte bine sá te tii de cuvânt, dom- 
nule Prasnicov, răspunse locotenentul cu asprime. 

Fără să-l mai privească măcar întoarse spatele chi- 
mistului şi se grăbi s'o ajungă pe Irina şi pe Gue- 
braz care se depărtaseră. Intre timp, cei rămaşi în 
fort, auzind repetatele focuri de armă veniră în 
grabă în întâmpinarea vânătorilor. Dan dădu dispo- 
Site marinarilor să taie carnea depe bivoli şi s'o 
transporte în fort, în timp ce el, inginerul Dăianu. 
Irina şi Guebraz se retraseră în odaia comandantului 
expediției, spre a vedea ce măsuri ar trebui să fie 
luate, spre a se evita pe viitor asemenea întâmplări. 

Discutia fu foarte aprinsă. Bunul inginer Dăianu, 
nu putea crede cá Pr»snicov încercase într'adevăr 
să-l îmouşte pe Dan. 

— Ştiu, — spunea el, — că Prasnicov este extra- 
ordinar de miop. 

— Nu cred, ca un om cu puțină minte, să pue 
mâna pe o armă mai ales dacă se ştie atât de miop. 
Şi apoi. este posibil ca un individ care vede atât de 
prost, încât confundă un om cu un bivol. să tragă 


POPULAŢIA CONTINENTULUI NOSTRU CREȘTE 
IN FIECARE AN CU APROXIMATIV TREI MILIOANE. 


b/ul 
ROMAN DE AVENTURI ȘTIINȚIFICE m 


2 MATUSICA s AL'CALISTRAT 


Nord 


"SS 
Di LS 


după Pierre Maël 


totuşi cuřatâta precizie? Trebue să fim foarte atenți, 
pentru ca domnul acesta să nu ne socoată pe toți 
bivoli, spuse Dan batjocoritor. 

Cei de față surâseră auzind gluma lui Dan. Cu 
toate acestea inginerul Dăianu nu pierdu din vedere 
partea serioasă a situației. 

— Nu pot înțelege, — continuă el, — ce motiv îl 
poate împinge pe Prasnicov la asemenea gesturi. Nu 
ați avut nici un conflict si nici nu mi-ar fi trecut 
prin minte un asemenea gest nebunesc. 

— Poate că tu nu l-ai bănuit unchiule. Au fost 
însă alții cari au avut din prima zi puțină încredere 
în acest individ. latá-1 pe bunul nostru paznic Sal- 
vator... 

E_— Locotenentul are dreptate, — interveni atunci 
în discuție doctorul, — eu am mare încredere în 
instinctul animalelor şi mai ales al câinilor. 

Adresându-se şefului expediției, îl întrebă: 

— Cine vi l-a recomandat pe Prasnicov? 


— Nişte prieteni dela Paris, precum şi câteva so- 


cietáti ştiinţifice de cea mai mare autoritate. Mi-a 
fost prezentat ca un om capabil şi pe care se poate 
pune temei. 


— In cazul acesta, — spuse doctorul gânditor, — 
dacă a voit într'adevăr să comită o crimă, nu văd ce 
alt motiv să fi avut, decât o gelozie de nebun Nu 
trebue să uităm, că inteligența nu înseamnă tot odată 
şi o inimă nobilă. 

— Va trebui să fie supraveghiat, spuse Dăianu. 

— Voi avea eu grijă de acest domn. spuse calm 
Guehraz. 

Cu aceste cuvinte cari se aflau de față în cabină 
se Jdespártirá pentru a se apuca de studiile care-i 
aduseră prin aceste locuri, Coastele Groenlandei sunt 
prea putin cunoscute. iar- marea a rămas încă o e- 
nigmă în ceea ce priveste viatd de pe fundul ei 

Din locul unde se aflau; întrebarea cea mai inte- 
resantă era de a sti, dacă marea era liberă mai de~ 
parte spre Nord, dinco'o de Canalul Kenedy şi 
fiordurile din care alunecă an de an masivele iceber- 
guri în largul oceanului După toate aparentele că- 
lătoria „Stelei Polare“ avea sí fie posibilă deindatá 
dnpă încenerea desghetului viitor. 

Intre timo vara se depărta cu repeziciune. In fie- 
care dimineatá si scară, temperatura era atât de 
«căzută, încât suprafata apei se acoperia cu un strat 
subtire de ghiatá pe care canadienii îl numesc 
.frazi*. Noaptea. teribila noapte polară se apropia cu 
paşi repezi, iar după 15 August, gerul începea să 
fie sunărător în timpul nopţii. Curând după aceea, 
ghiata dela marginea apei spori cu vreo zece centi- 
metri în adâncime Intreaga coastă era îmbrăcată în- 
tr'un vestmánt albăstrui, caracteristic formațiunilor 
noi de ghiată. 

Locotenentul Viforeanu, dădu dispoziție oamenilor 
săi să mentie cu orice pret liber canalul care ducea 


10 


din fiord în larg pentru ca „Steaua Polară“ sá poată 
arunca ancora cât mai aproape de coastă la inapoie- 
rea ei. Totodată, o altă echipă construia în cea mai 
mare grabă celelalte aripi ale casei, unde avea să se 
adăpostească restul chipagiului. In fine, în ziua de 
20 August casa era gata. Din acea zi exploratorii nu 
mai aveau altceva de făcut decât să aştepte reîntoar- 
cerea comandantului Lacrosse şi a vasului. Erau în- 
 grijorafi, căci formațiunile de ghiafá erau mereu mai 
groase, iar o întârziere peste măsură a navei i-ar fi 
putut constrânge să rămâie singuri întreaga iarnă. 

In orice caz, curenţii cari sunt între Groenlanda 
şi Spitzberg, fac ca ghiafa să prindă mult mai 
greu, decât se întâmplă în nordul Americii, unde 
ingheful vine brusc, blocând vasele aflate chiar în 
mişcare. 

Cu toate acestea scăderea necontenită a tempera- 
turii anunța o iarnă dintre cele mai grele. In fiecare 
zi se desprindeau din fiorduri masse mari de ghiatá, 
Care acoperiau marea până la distanţe apreciabile. 
Totuşi temperatura medie a lunii August a fost de 
6 grade, adică destul de plăcută. 

Irina nu-şi pierduse nici o clipă buna dispozite. 
Doria din toată inimă să vie odată iarna polară des- 
pre care auzise atâtea lucruri, căci atunci aveau să 
înceapă cercetările astronomice şi meteorologice. Şi 
apoi aveau se facă excursiuni cu săniile trase de 
câini, pentru a se cerceta coasta şi interiorul finu- 
tului. 

Inginerul Dăianu nu era însă tot atât de bine dis- 
pus ca fiica sa. Se temea că tânăra fată nu va re- 
zista temperaturilor atât de scăzute ale Nordului şi-i 
părea rău că într'o clipă de slăbiciune admisese să o 
ia şi pe dânsa în această expediţie. In degerturile de 
ghiatá moartea te pândeşte vicleană. Soarele lipseşte 
depe cer patru luni de zile cu desăvârşire, zăpezile 
sunt dese ca un lintoliu mortuar. Nu mai avea însă 
ce face. Trebuia să privească situația drept în față, 
căci nu se mai putea da înapoi. 

Intre timp, munca îşi continua mersul la Fortul 
Bunei Speranţe. Locotenentul Viforeanu făcuse o 
excursiune spre muntele Peterman şi descoperise la 
mică distanţă de acest munte o mină de cărbuni. Era 
un adevărat depozit, aflat aproape la suprafaţă, ast- 
fel că extragerea se putea face fără nici o greutate. 
In zi'eie următoare, echipe de marinari lucrará la 
extragerea cărbunelui care fu înmagazinat în apro- 
pierea fortului, atât pentru a servi drept combustibil 
în timpul iernii, cât şi pentru a se reîmprospăta 
rezerva de cărbune dela bordul „Stelei Polare“. O 
magazie acoperită cu pânză gudronată fu construită 
în grabă şi destinată depozit.rii combustibilului. 

Reintoarcerea „Stelei Polare“ era aşteptată cu cea 
mai mare nerăbdare. Fiecare zi aducea noi emoții, 
căci toţii ştiau natura capricioasă a mărilor nordului. 
In două rânduri, vreme de trei zile, orizontul fusese 
acoperit de munţii de ghiatá, astfel că intrarea navei 
n'ar fi fost posibilă în acel moment. 

In fine, în ziua de 22 August, spreamiază, gaboe- 
rul Kermaidic, anunţă că „Steaua Polară“ s'a ivit la 
orizont. Oamenii izbucniră în urale Vântul bătea cu 
putere curățând marea pe distanță uriaşă de orice 
urmă de blocuri de ghiatá. După părerea tuturor, 
vasul ar fi putut acosta spre seară. Dar aşteptarea 
tuturor fu înşelată, căci vântul îşi schimbă pe neaş- 
teptate direcția. Termometru căzu cu repeziciune 
marcând 20 de grade sub 0. „Steaua Polară“ se afla 
la numai trei mile de coastă, dar înaintarea era cu 
neputinţă. Echipagiul petrecu întreaga noapte într'o 
aşteptare încordată. In fine, în zori, constatară că 
vasul derivase cu 2 mile spre Sud şi că ghiata care 
se formase peste noapte avea o adâncime de 18 cen- 
timetri. 

Un curent care se formă din fiord deschise o în- 
gustă cale spre larg, astfel că nava putu să se apro- 
pie de fárm. Construcţia ei specială îi fu de cel mai 


11 


mare folos, iar berbecele de oțel dela prorá íi des- 
chise drumul, astfel că la ora două după amiază putu 
să arunce ancora în imediata apropiere a fortului. 

Exploratorii se salutară cu cea mai mare căldură, 
iar în aceeaş seară avu loc un banchet de revedere, 
la care participă toată lumea. 

A doua zi dimineaţă, la ora 10, inginerul Dăianu 
îşi luă pentru prima dată locul de comandant efec- 
tiv al expediției şi dispuse adunarea generală în sala 
mare a fortului. Aci aduse la cunoştinţa tuturor re- 
gulamentul expediției. 

Luând exemplul unei expediţii la pol care avusese 
loc în 1876, statul-major al inginerului împărţi pe 
oameni în echipe egale care aveau anumite însărci- 
nări. Ziua trecu repede, căci după împărțirea pe echipe. 
şi stabilirea atribuțiunilor, urmă o riguroasă vizită 
medicală, precum şi împărțirea armelor şi munifiu- 
nilor. 

In afară de ofiţeri, se aflau în campament 30 de 
marinari, cari căpătară fiecare câte o carabină cu 
repetiție Winchester, 120 cártuge, un revolver cu 
bátae lungá gi zece pachete de cartuge, un cufit de 
vânătoare, o secure de oţel cu coadă scurtă, precum 
gi echipament personal, cuprinzánd un briceag mare 
cu patru lame, perii, mánugi, ciorapi de lână, cisme 
de páslá imblánite, flanele de láná, hainá de blaná, 
mocasini — o încălțăminte foarte practică a indieni- 


lor — gi tot ceea ce ar fi putut*sá le fie necesar în 
timpul sederii lor la pol. Fiecare echipá se afla sub 
conducerea unui şef, care răspundea de toti în fata 
comandanților. In magazie mai rămâneau încă două- 
sprezece carabine şi suficiente munijini, care aveau 
să servească la caz de nevoe. 

In odaia matelofilor se aflau paturi simple. Ingi- 
nerul Dăianu avusese însă grijă să procure şi sufi- 
cienti saci de piele îmblănită, care aveau să servească 
oamenilor în timpul expedițiilor din primăvară. 

Din prima zi au fost debarcati câinii eschimoşi, 
cari au fost lăsați în grija marinarului Owen, un 
specialist în materie de dresură 

Zilele următoare au fost consacrate pregătirii 
„Stelei Polare' pentru iernat. Cárma fu scoasă din 
apă şi culcată pe punte. Elicele au fost îndepărtate, 
unse bine, iar fusul lor a fost uns cu grăsime şi 
îmbrăcat  într'o apărătoare specială impermiabilá, 
Puntea navei fu acoperită cu o triplă pânză gudro- 
nată, care forma astfel un fel de cort proteguitor. 
Toate intrările fură astupate cu cea mai mare grijă, 
pentru ca frigul să nu poată pătrunde în interior, 
în cazul când un accident ar fi forțat expeditionarii 
să revie la bord. O singură intrare rămase liberă şi 
aceasta era astfel situată, încât era ferită de curent. 


(Va urma) 


DIMINEAȚA 


„COPIILOR 


BIMBO: BICA: 


Bica, btsefos istet, 
v horopul indroznéf, 
moo Cel cu potul crer, 


Bica te gesră soore, 
Si-+ orunca lv, o Sfoora 
o sa?! poota” scoote -oforeo 


Code óc/ovono'n Nav i 
Sare Dimbo'n oer: Zğv, E 
$borw/ nv e ojo ru.” E 


o plimóore Qo plecoz 
mbo a O0/oneca* 
9 'ntr'o groepo o picat. 


Copá vi cefo/* ingdo?' 
De o piotra to lego? 
$, soho fo ?noca* 


Apo,cónd se pomeneşte 
Jós, Sconfeu, în jur zareste 
3Q p/0D 0 Se porneste 


lor apoi "se osteneste, 
Bovordpu/ 7/ oreste d 
5; jos îl rostogolește 


ES 


Sfooro-1 scurtă: Ce'njamplarg 
Hangi cod cv Spaima mare 
n revisto vrhdtoore. 


Es 


In Europa sunt 180 mil. catolici, 130 


mil. protestanti gi 120 mil. ortodoxi. 


fost odatá un copil... 

De data aceasta, era 
insá un copil adevárat, 
adicá unul aga ca voi 
tofi, care mergea dimi- 
neafa, la timp, la şcoală, 
îşi făcea lecţiile, era ascultător, 
venia la amiază acasă şi după ce 
învăța temele se ducea să se joace. 

De jucat se juca de-a prinselea, 
de-a leapşa pe ouate, de-a puiu- 
gaia, şi când se plictisea punea 
mâna pe câte o carte şi citiá. 

Păi — o să mă întrebaţi 
voi — ce mare minune, cu 
copilul ăsta? Era la fel ca noi 
toți. Merită să ne spui o po- 
veste cu el? 

Merită, desigur că merită. 

In primul rând, copilul a- 
cesta citia tot ce-i cădea în 
mână, ori lucrul acesta nu este 
deloc bine. Un copil trebue 
să întrebe pe cei mai mari de- 
cât el, dacă povestea pe care 
vrea s'o citească i se potri- 
veşte. Dorel, acesta este nu- 
mele eroului nostru, nu făcea 
acest lucru şi citia tot felul 
de prostii, astfel încât credea 
in năzbâtii de care voi afi râde. 

Sá nu vi se pará cá vorbesc 
pásáreste. 

Ii plăceau lui Dorel mai ales 
cărțile cu pirați, cari ascundeau 
comori uriaşe prin castele părăsite 
sau pe insule pustii. Visa cât e 
ziulica de lungă, să pornească într'o 
călătorie şi să descopere o aseme- 
nea comoară. Şi apoi, avea să revie 
foarte bogat acasă la el şi să chel- 
tuiască banii în dreapta şi în stânga. 

— Dorele, fi spunea mámica, în- 
tâmplările cu pirați gi cu comori 
sunt numai náscociri. 

— Nu se poate mámico. Nu vez! 
cÁ scrie chiar unde este locul unde 
se gásesc comorile? 

— Aga scrie numai în cărți. Co- 
morile au dispărut demult şi sin- 
gura comoară de care trebue să se 


13 


LEFT ca IN 


` te pune pe urmele comorii se 


bucure un om este sănătatea şi un 
nume nepătat. 

Toate erau însă zadarnice, fiindcă 
lui Dorel îi intrase în cap că există 
comori şi pace. 


Avea el un prieten, pe Ionică şi 
după amiază, după ce-şi terminau 
lecţiile, se ascundeau printr'un un- 
gher şi citiau poveşti despre comori 
ascunse prin locuri tăinuite. 


Aşa azi, aşa mâine, tatăl lui Do- 
rel se gândi că gluma este prea din 
cale afară şi nu mai ştia ce să facă. 

Intr'o dimineatá,—era Duminicá,— 
Dorel intrá ín camera de lucru a 
tatálui sáu gi cáutánd prin rafturile 
cu cárfi, gási o hártoagá veche gi 
ruptă, care-i atrase de îndată atenția. 

— Aha, gândi el, asta este ce caut 
eu. Deobiceiu, scrisul misterios care 

ER 
seste in asemenea carte. la s'o Es 
gi s'o cercetez mai de aproape. 

Dorel luă cartea, se duse în grá- 
dină şi-l chemá şi pe Ionică, spre 
a-i arăta comoara. 

Era o Evanghelie scrisă cu litere 
slavone, cu file rupte. Copiii nu 
înțelegeau nimic din cele scrise, 
aşa că erau foarte trişti. La un mo- 
ment dat însă, Dorel scoase un stri- 
găt de bucurie, căci între ultimele 
foi găsi o bucată de pergament, pe 


care erau scrise nişte cifre şi pla- 
nul unui drum. 


— Hura, strigă Dorel, cu sigu- 
ranfá că este vorba de un alfabet 
secret şi de planul locului unde 
este ascunsă o mare comoară. Mare 
noroc mai avem. Să vedem ce o să 
mai spuie tata şi mama, când vor 
vedea că viu bogat acasă. 


— Nu zic, că nu este frumos, 
spuse Ionică, dar cum descifrăm 
noi alfabetul? 


— Ah, de asta nu mi-e grijă. 
N'ai văzut oare că în toate cărțile 
pe care le-am citit, alfabetele se 
pot descifra cu uşurinţă? la să ve- 
dem ce scrie: $ 


1. 14. — 31. 18. 19. 5. 12. 20. — 2. 
15. 5. 17. 20. 12. 20. 9. — 21. 17. 
1. 10. 2. 1. — 18. 20. 2. —1— 19. 
17. 5. 9. 1. — 12. 5. 18. 16. 5. 4. 
5. — 4. 5. 12. 1. — 9. 14. 19. 17. 1. 
17. 5. — 18. 5. — 1.6. 12. 1. — 
15. — 13. 1. 17. 5. — 3. 15.13. 15. 
1.17. 1. — 3.9. 14. 5. — 1. 17. 5. 


Privirá báetii o vreme şirul de 
numere, dar nu se dumiriau de fel 
ce vrea să însemne. 

Ionică era pe cale să renunţe la 
căutarea comorii. Numai Dorel nu 
se lăsă. Chibzui el ce chibzui, apoi 
spuse: 

— Am găsit. 

— Ai găsit comoara? 

— Nu, drumul care duce la ea, 
raspunse Dorel. 

— Şi care este drumul acela? 

— lată care este deslegarea scri- 
sului misterios. Fiecare literă este 
înlocuită cu o cifră, sau cu două. 
A este înlocuit cu 1, b cu 2, c cu 
3 gi aga mai departe. Citegte acum 
cu atenfie acest pergament gi vei 
vedea. 

Ionicá se plecá peste bucata de 
pergament gálbui si rámase gurá 
cascá: 

— Bine, bine. Am aflat noi cá 
aceastá comoará se aflá fn castelul 
boerului Vrajbá, dar care o fi ca- 
stelul acela gi cum ajungem páná 
acolo? 

— Ai dreptate, spuse Dorel. 
La asta nu m'am gándit. Dar 
las' pe mine. Diseară îl voi 
intreba pe táticul meu $i cu 
siguranță cá el ştia despre 
castelul acestui boer ceva. 

Ce să vă mai spun cu câtă 
nerăbdare a aşteptat Dorel 
masa de seară. Deîndată ce 
crezu că a venit momentul, 
spuse: 

— Táticule, am citit într'o 
carte despre un boer Vrajbă, 
care ar fi foarte bogat şi care 
avea prin apropiere un castel 
mare şi frumos. Tu nu ştii 
ceva despre el? 

Tatăl îl privi cu coada ochiu- 
lui şi spuse; 

— Mă mir nespus de mult 
că ai aflat şi tu despre el. Bo- 
erul Vrajbă a existat, dar îl 
chema altfel. Vrajbă îi era numai 
porecla. Era bogat, puternic şi 
temut. Intr'un rând, răsculându-se 
împotriva Domnului, acesta l-a prins 
şi l-a băgat în închisoare, iar caste- 
lul l-a făcut una cu pământul. E 
vorba de ruinele care se află în 
apropierea oraşului nostru, în mij- 
locul pădurii de pe deal. Oamenii 
spun, că boerul şi-a ascuns averea 
în castel, într'o hrubă anume zidită, 
dar nimeni n'a aflat locul până as- 
tăzi. Cred că este numai o născo- 
cire a oamenilor, iar nu ceva ade- 
várat. 

— Ba-i adevărat, sări Dorel cu 
gura. 

— De unde stii tu? 


DIMINEAŢA 


ké 


COPIILOR 


— Aga cred, răspunse copilul 
temándu-se sá nu se dea de gol. 

— In orice caz, continuá tatál, 
ca sá gásegti o comoará e foarte 
greu. Trebue sá mergi numai în 
miez de noapte. singur sau numai 
cu un tovarág si sá sapi páná la 
cântatul primului cocos. Eu unul 
n'as face aşa ceva. 

Nu tot aşa gândia şi Dorel. Ba 
din contra, era chiar foarte fericit 
că tatăl său îi spusese lucruri pe 


care el nu ie şria. 

— La noapte, gândia prichinde- 
lul, plec la drum. Ştiu unde sunt 
ruinele, ştiu ce am de făcut şi di- 
mineafa vin acasă bogat. Dacă o 
vrea, îl iau şi pe lonicá. De nu, 
rămân eu cu banii... 

Ionică voi de bună seamă să 
meargă şi el şi de îndată ce lumea 
se duse la culcare, cei doi voinici 
porniră la drum cu câte o sapă în 
mână, spre a da de urma comorii. 

Cât au mers prin târg nu le-a 
fost teamă. Când eşiră însă în câmp 
şi mai ales apoi, când intrară în 
pădure, lucrurile se cam schimbară. 
Umblau strânşi unul lângă altul şi 
li se tot părea cá sunt urmăriţi de 
ființe necunoscute, care aşteaptă 
numai clipa să se arunce asupra lor. 

— Hai înapoi acasă Dorele, spu- 
se Ienicá. 

— Fricosule, ráspune Dorel cu 
glas tremurat. 

Cei doi báeti înaintau, iar dru- 
mul era din ce ín ce mai greu. Se 
apropiau de ruinile unde se aştep- 
tau sá gáseascá comori nemaipo- 
menite. Obrajii lui Dorel erau îm- 
purpurati. 

Drept este că-l treceau şi pe el 
fiori de spaimă, când auzia strigă- 
tul ascuţit al unei cucuvele sau al 
altei păsări de noapte. Lumina lunii 
cernea valuri strávezii printre tu- 
fişuri făcând copiilor să li se pară 
că ielele pădurii au eşit la dans. 

Ce n'ar fi dat Ionel să se afle 
pe neaşteptate în pătucul său, la 
căldură. Ba şi Dorel ar fi dorit a- 
celaş lucru şi ar fi renunțat la 
toate comorile din lume. li era 
însă ruşine să-şi recunoască slăbi- 


ciunea. 

In fine au ajuns lângă ruine. Era 
o grămadă de ziduri vechi, acope- 
rite de muschiu. O scară pe jumá- 
tate dărăpănata ducea în subsolul 
castelului, unde se aflase pe vre- 
muri beciul. Era dealtfel singurul 
drum care ducea în mijlocul rui- 
nelor. 

— Ce facem Dorele? întrebă te- 
mátor Ionel. 

— Mergem înainte, spuse Dorel 
cu glas sugrumat. 

Incepură să coboare. Páretii de o 
parte şi de alta erau umezi, iar 


treptele erau lunecoase. Din unghe- 
rele întunecate apăreau luminife 
vii, ínfricosátoare, care nu erau 
altceva decât ochii păsărilor de 
noapte. Liliecii sburau încoace şi 
în colo spre marea spaimă a co- 
piilor. 

Işi dăduseră mâna şi umblau în 
vârful picioarelor, ca şi cum s'ar fi 
temut să nu trezească pe cineva. 

Ajunseră în cele din urmă într'o 
încăpere ceva mai mare. De aci în- 
colo nu mai exista alt drum. 

— Să ştii că aici este comoara, 
spuse Dorel. 

— Hai mai bine s'o lăsăm locu- 
lui, răspunse prietenul său. Mi-e 
frică să nu ni se întâmple ceva. 


să căutăm. De- 


— Mai bine hai 
sigur că o vom găsi aci în mijlo- 
cul încăperii, unde se vede movi- 
lifa aceasta. 

Fără să mai aştepte răspuns, Do- 
rel se apucă de lucru. Ionel îi dădu 
o mână de ajutor, şi în scurtă vre- 


me, lopetile celor doi făcuseră o 
groapă în mijlocul pivnifii. 

Deodată... 

Inima lui Dorel încetă să mai 
bată. Lopata se lovise ceva tare. 
Ceva care răsuna ca un capac de 
metal. Apropiă lanterna de gura 
gropii şi privi. Era capacul unei 
cutii. Incă vreo câteva lopeti şi 
cutia avea să fie liberă. 

Ah, cât se bucura Dorel. De data 
aceasta aveau să vadă cu toţii că 
are dreptate. A găsit comoara atât 
de mult căutată şi va fi un om bo- 
gat. Ionică începu să sape şi el mai 
cu foc. Nu se mai temea. 

In mai puțin de un sfert de oră 


CRETA E INSULA CEA MAI 


SUDICA A EUROPEI 


groapa era destul de largă, spre a 
îngădui copiilor să scoată cutia. 
Doamne, cât era de grea. Cu sigu- 
ranfá că era plină cu aur. 

Capacul se deschise cu uşurinţă 
şi la lumina lanternelor, cei doi 
copii văzură că în cutie nu erau 
deeât... pietre, iar peste ele o scri- 
soare, în care scria: 


Dragă Dorele, 


Imi pare rău că n'ai avut încre- 
dere în mine, tatăl tău, dar îmi 
pare şi bine că ai avut curaj şi ai 
ajuns până aci. Pergamentul acela, 
l-am pus eu într'adins în carte. Nu 
este nimic adevărat cu comoara 
boerului. Află că singura comoară 
în viață este sănătatea. Si dacă mai 
eşti şi un om muncitor, toate co- 
morile lumii vor fi ale tale. 


Tatăl tău. 
MĂTUŞICA 


DESENE TRIMISE 
DE CITITORI 


Ars el DEM 


Ng fel. 


LI, Có 


| Deslegătorii jocurilor pe luna August şi Septembrie 


^ne 


* Caplan “Mutu 23 — Brăila, Popovici Z. Romulus 32 
— Galaţi. Rica Alterescu 35 — Arad, Bolintineanu 
Mihai 32 — Focgani, Stoica Blooca 6 — Geoagiul de 
Jos, Angheluța Margareta 21 — Chişinău, Eliade 
Roza 5 — Mahmudia Jud. Tulc:a, Boar Chilia 32 — 
Cluj, Kerestes Trifu 28 — T. Severin, Pu u Dimitriu 

. 22 — Constanţa, Ciorani Vasile 32 Bistrita, Lu- 
descu Valer 4 — Braşov, Gliger Mihăescu 34 — Sa- 
natoriul Barnova jud. Vaslui, Puchiu Becan 9 — 
Câmpina, Nicolaide Moldoveanu 32 — i radea, Haber 
Mişu 23 — Târgovişte, Leova Lazarovici 32— Galaţi, 
Niculescu Alexandru 34 — Târgovişte. Maria Zamfi- 
rescu 32 — Roman, Victor Pădureanu 32 — Piteşti, 
Ionescu Cenache 32 — Braşov, Moisescu Aron 34— 
Focşani, Croitorescu Eufrosina 32 — Sinaia, Spiridon 
Mureşeanu 32 — T. Magurele. Fczacas Trandafir 4 
— Dej, Romeo Cleman 32 — Mediaş, Ionescu Florian 
32 — Piteşti. Popescu Neculcea 32 — C. Lung 
Muscel, Ortansa Petrache 5 — Timiş Torontal, Macri 
Getta 17— Soroca, Molda Vladimirescu 32— Cernăuţi, 
Constantinescu Petrica 23 — Slobozia Ialomiţa, 
Barasch Rozenblum 18 — Iaşi, lonel Carmaziu 32— 


Slatina. 


ARO | 


"(Urmare din numărul trecut) 


PREMIANTII 


Prin tragere la sorți au ieşit câştigători următorii 
deslegátor: : 

PREMIUL I: Bebe 

Popescu — Loco. 

PREMIUL II: Caplan Mutu — Bráila, Dinu 

. Rohr — Loco. 
PREMIUL 1II : Nicuşor Navasart - Loco, Barasch 
Rozenblum — Iaşi. 
MENȚIUNEA I: Stáncescu Ioan — Slatina Olt, 
Croitorescu Eufrosina — Sinaia. 
MENȚIUNEA II: Livi Miniciucci — Loco, 
Gheorghe Petanca — Loco. 

MENȚIUNEA III: Angheluța Margareta — Chi- 

gináu, Negulescu Sandu — Loco. 

Câştigăturii din provincie ne vor indica printr'o 
carte poştală, adresa la care urmează sá li se expe- 
dieze premiile. Acei din Capitalá se vor prezenta 
personal. 


DESLEGÁRILE JOCURILOR DIN Nr. 821 


PITICII SE DISTREAZA: (Numai orizontal) At, 
ara, pitic, mirat, alege, ide, e, ro, arac, cot, sat, n, 
rea, a, a, ic, ac, palmá, ra, u. raite, barbá, statul, re, 
r, á, ira, n, c, greu. ENIGMA: Litera U. PROVER- 
BUL ASCUNS: Cine se scoalá de dimineafá departe 


ajunge. 


Dánescu — Loco, Marin 


EDETI? 


JOCURI DISTRACTIVE € " 


== 
MET AGRA M Ă Cam învechită, dar o ştiţi... 


Cu P, mă preţuiesc fierarii; 
Cu,V, heil... ce nati da s'avefi; 
Dar, dacá má ghicifi mai iute 
V'o dau ín dar: ei ce mai vreti E 


ENIGMÁ 


Care oras din Románia este de 
luntre ? 


S2 


S 


G 


Cu B, má vezi la tofi copiii, 
Că-s nelipsită în jocul lor; 
De-mi schimbi o literă, îndată 
Mă schimb si cu mare zor; 
Aşa cu F., vă rog să credeți, 
La orice carte má, găsiţi; 
forma unei 


Cu M, sunt măsurătoare 


GEMENII 


In desenul de față, un prieten al 
redacției noastre şi-a scris numele. 

Priviţi atent acest desen şi spu- 
neti-ne cum îl cheamă pe acest ori- 
ginal amic? 


Intre fotografiile acestor doi gemeni sunt două perfect la fel. 
Care sunt acelea ? 


——————————————————ÁáÁ——————— rg À———À € ——M a a PT e e e 
„DIMINEAŢA COPIILOR". Director TUDOR TEODORESCU-BRANISTE. Inscrisá sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Editura 
„Ziarul” S, A. R. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. 
Preţul abonamentelor: In farà: un an 200; 6 luni 100: 3 luni 50. Plata taxelor postale in numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE Adevărul & A. BUCUREŞTI 


ORIZONTAL: 1. Privindu-le cum cad toamna, V. 
Alecsandri le-a închinat strofa: ,... cad, sbor în aer 
şi crengi se deslipesc, ca frumoasele iluzii dintr'un 
suflet omenesc“; 6. Cad. Toamna cu nemiluita şi 
ne face să ne aducem aminte de galoşi: 9. Păsări pe 
cari le întâlnim în ogradă; 19. Castelul familiei noas- 
tre regale; 12. Lasă pentru altă dată să facă acest 
lucru; 13. Notă muzicală; 14. Se spune că este bun 
pentru ,cojoacele* cele neascultátoare; 16. Repede, 
extrem de repede; 17. Am intrat în ea de două luni 
iar poetul umorist Topârceanu i-a închinat strofa; 
„A venit pe culme... zâna melopeelor spaima florilor, 
şi doamna cucurbitaceelor“; 18. Epocă; 19. O grá- 
dină publică în care nu lipseşte un loc, o bancă sau 
stratul de flori; 20. Un zeu egiptean prea cunoscut; 
21. Ne va vizita peste o lună cu linfoliul ei alb; 25. 
Anotimpul jocului, al vacanței si frumusefei; 27. O 
interjecție de surprindere; 25. Prieten bun; 28. Inalt, 
chiar foarte înalt; 32. Zeul de care Grecii din anti- 
chitate spuneau că stârneşte vânturile; 34. Nota mu- 
zicală; 35. Pune mâna şi serveşte-te!...; 36. Ochi de 
lanţ; 38. Il are în faţă orice automobil pentru ráci- 
rea vaporilor de apă; 40. Postav de spălat rufe, sau 
leagănul copilului dela țară; 41. Scolárife sau strá- 
jere, cum vreţi sá le spuneți. 


VERTICAL: 1. Frunză care cade din pom, sau 
pagina unei cărți: 2. Crengile arborilor pe care sunt 
prinse frunzele sau fructele; 3. Care este lipsită de 
frumuseţe, aşa cum este toamna; 4. Fratele mai mare; 
5. Strigătul birjarului pentru oprit caii; 6. Ne pără- 
segte; 7. Pronume personal; 8. Un corp dur din 
corpul omului alături de o unitate de timp. Ia vedeți 
ce vă apare?; 11. Greşeli de tipar; 15. Păsările cari 
ne părăsesc odată cu sosirea toamnei; 17. Pronume 
personal; 19. Impodobeşte capul sau grădina; 20. Te 
trec odată cu sosirea ploilor ce vin cu toamna sau 
a zăpezii adusă de iarnă; 22. Boală de piele pentru 
cei ce nu se spală; 23. Aga îl gonesc pe Grivei; 24. 
Pasăre care ne părăseşte odată cu sosirea toamnei; 


d giprioteca Unhersitill tag! ] 


EE 


25. Toamna o culegem; 26. Posed; 30. Locul unde se 
treerá cerealele; 31. Adevárat; 33. Se spune ín pro- 
verb cá: „ori e... ori bălae“; 35. A vrut să-i încerce 
Dumnezeu credința făcându-l din bogat sărac; 37. 
Articol; 39. Pronume personal. 


NICUSOR NAVASART şi DINU ROHN 


35 


/[— 


CH TENER 
SAT - dp E 

La un film cátre sfárgit a apárut aceastá figurá. 
Toţi spectatorii s'au întrebat ce poate fi. Atunci a 
apărut un titlu şi a lămurit: „Dacă priviți bine de- 
senul veți vedea cá acest chip este făcut numai din 
cifre. Adunați aceste cifre gi veţi afla vârsta per- 
soanei de față“. 

D-voastră ce vârstă afi aflat? 


CE VA APARE? 


O Ml 


Prin acest desen de linii gi puncte, dacá veti inne- 
gri cu un creion spafiile cari au in mijlocul lor un 
punct negru, va egi la iveală un desen nostim. 


PRETUL 5 LEI. 


HE 
5 4 N | ¿My 
4 X A * [] 

| 3^ A 

Ri 2 N b 

j Ce 

| WT z 

k 

3 T 


EN 
MEC a RS 
EIU pea 


Li 


N X Wi QV. Saascuns dupáun nor 


LS X Chiar sí stelufele vor 
WW ) » A y Să seascundâ in oaâie 


> // 


Le ` - 


DACÁ NU CITITI CU ATENTIE... 


Dragii mei, 


A apárut nu de multá 
vreme ín acest loc un 
articolaş al meu, care era 
întitulat „Căutăm redac- 
tori pentru revista noas- 
trá^. Cine a citit rándu- 
rile scrise de mine a ín: 
feles desigur despre ce 
este vorba. 


Am voit sá vá pun la 
încercare talentul tuturor 
celor cari citiți revista 
noastră şi care credeți că 
ați putea colabora la ea, 
dar numai în conditiunile 
fixate de noi. latá care 
sunt acele condițiuni: 

In redacția noastră sunt 
numeroşi colaboratori, pe 
cari voi îi prefuifi, aşa 
după cum reese din scri- 
sorile pe care mi le tri- 
mitefi. Aş vrea să văd, ce 
ati scrie voi dacă ati fi 
în locul lor, adică şi în 
al meu. Ce afi răspunde 
prin posta noastrá celor 
cari ne scriu, dacá afi fi 
Mátugica. Ce poveste ati 
scrie, ce glume ati trimite, 
ce jocuri, ce versuri. 

Prin urmare, este vorba 
numai de colaborare pen- 
tru un singur numár de re- 
vistá. Ar ti orevistă scrisă 
de voi şi citită de noi. 

De bună seamă, că di- 
rectia revistei va citi co- 
laborárile trimise şi va 
hotărî dacă sunt bune sau 
nu. Premiul pentru cei 
cari vor reuşi, va fi că 
numele lor va apărea în 
publicația noastră şi că 
vor fi pentru timpul unei 
săptămâni, cât va fi re- 
vista pe piață, redactori. 

Nu aş vrea să nu fiu 
pricepută: este vorba de 
un concurs între voi, în 
care să vá arátafi talentul, 


aşa ca şi cum ati fi voi 
în locul nostru. Tot odată, 
prin aceasta v'am cunoaşte 
şi gusturile, adică ce afi 
vrea să citiți, ce n'afi mai 
vrea să citiți şi mai ales 
am afla dacă vă placere- 


vista noastră şi ce anume - 


din ea vá place mai mult. 

Aştept cu nerăbdare 
răspunsurile voastre. 

Şi acuma să mai dau 
câteva răspunsuri celor 
cari nu má uită gi-mi scriu 
regulat. 


EFTIMIE OLTEA — 
Nepoate dragă, mi-ai tri- 
mis două poezii şi un 
desen gi tare îmi pare rău 


că nu ai noroc. Desenul 


mai treacă meargă, va a- 


părea. Dar poeziile sunt 
tare slabe, adică nu sunt 
făcute după toate regulele 
trebuitoare. O poezie tre- 
bue să aibe rime, adică 
ultimele cuvinte din vers, 
să sune la fel, fără să fie 
aceleaşi. Ori, crezi tu că se 
potriveşte, adică rimează, 
cum se spune între poeți, 
»cocosul" cu „sare“ gi 


In Groenlanda poti merge săptămâni intregi 


pe un câmp de zăpadă neted ca oglinda. 


»Scoalá'* sot cu „şcoală“? 
Dar cu poezia „Toamna“ 
ce este? N'ai luat-o cumva 
dintr'o carte de citire? 
Ia aminteste-ti bine? Cred 
că dacă-i aşa, ai făcut-o 
din greşeală, fiindcă este 
foarte urât să iei munca 
altuia şi să te lauzi că 
este a ta. 


SIMONA GROPPER — 
Má bucurá cá vá place 
romanul ,O románcá la 
Polul Nord“. Cred, de nu 
má înşel, cá în chestiunea 
desenelor ţi-am răspuns 
şi tie şi Lianei. 


SCIPIONE CRISTIAN 
Ce să mă fac, dragul 
meu, dar în chestiunea 
jocurilor nu mă pricep 
mai de loc. Am citit şa- 
radele tale şi mie mi-au 
plăcut. Nu ştiu ce părere 
va avea redactorul paginei 
însă, care este foarte gri- 
juliu să apară numa lu- 
cruri foarte bune. Eu îţi 
doresc succes şi teasigur 
că voi pune un cuvânt 
bun. Desenele nu merg. 


NEATA TRAIAN — 
lată cá iti mai răspund 
odată, pentru ca bucuria 
ta să fie şi mai mare, 
Cred că este mai bine să 
te abonezi. In felul acesta 
eşti sigur. cá revista iti 
va veni la timp acasá si 
nu rişti să rămâi fără ea 
fiindcă sa vândut toată 
până să n'apuci să vii tu 
la chioşcul cu ziare. Mă 
bucură că eşti un cititor 
credincios şi mai ales că 
le spui şi colegilor să 
citească revista noastră. 


RENEE WUNSCH — 
Draga mea, condifiunile 
pentru trimiterea jocuri- 


lor le-am repetat de ne- 
numárate ori. Deslegárile 
pot fi scrise direct pe jo- 
curile táiate din revistá, 
sau pot fi scrise pe o 
foaie de caet de aritme- 
ticá. In ceea ce priveşte 
cărțile care pot fi citite 
de o elevá de patruspre- 
zece ani, nu le pot înşira 
aci. Insă cărțile pe care 
le recomandăm noi, sunt 
mai ales pentru tineret: 


LUCICA ŞI MARIAN 
MARINESCU — Jucafi- 
vá sánátogi cu trotinetele 
pe care le-ati primit drept 
premiu. Noroc si la viitoa- 
rele concursuri. 


LIDIA VARSANO — 
Nu pot sá-ti ráspund ime- 
diat cu privire la bucata 
pe care mi-ai trimis-o. 
Cred cá va apárea. Mai 
trebue sá-gi dea párerea 
gi cei din comitetul de 
redacție. Ai răbdare şi 
sper că-ți vei vedea 
curând numele în pagini- 
le revistei. 


MĂTUŞICA 


UN 
IANT 


ROTENBERG ADOLF 


ANUL XV 


revisid ilusirofó 
pentru linere! ~ 


22 Noembrie 1939 


No. 824 


* CÁINELE BALTO x 


NTAMPLA- 
REA pe care 
o povestesc 
mai jos este 
adevărată. In 

T. America de 
nord, ziarele povestesc 
adesea intámplári cu cáini 
a căror purtare eroica 
salvează muite vieţi ome- 

negti' De data aceasta este 
vorba de un câine din 
rasa Labrador, prin pur- 

tarea sa a salvat viața a 
mii de getáfeni ai oragu- 
lui Home din Alaska. 

Zilele trecute a fost 
inaugurat, adică s'a des- 
velit în oraşul Home un 
monument puțin obişnuit. 
Este vorba de statuia unui 
câine şi anume a lui Balto, 
căruia locuitorii îi vor 
purta veşnică recunostin- 
fá gi iată de ce: 

In iarna anului 1925 s'a 
declarat ín orágelul Home, 
situat la 700 kilometri de 
oricare altă aşezare ome- 
neascá, o groaznică epi- 
demie de difterie. Desi- 
gur că ati aflat şi voi, 
vă este o boală foarte rea, 
care face victime dacă nu 
este bine îngrijită. 

Ori s'a întâmplat ca în 
iarna aceea, spitalul din 
Home să nu aibe la dis- 
poziție suficient ser anti- 
difteric cu care să facă 
injecții celor bolnavi. Iar 
numai aceste injecții pu- 
teau fi salvatoare pentru 
cei atinşi de groaznica 
boală. 


3 


Postul de radio din 
Home a lansat un apel 
disperat către întreaga 
lume civilizată, cerând să 
se vie intr'ajutorul bol- 
navilor. 

Dar cum? 

Cátiva aviatori curagi- 
oşi au încercat să ajungă 
până la Home, doar din 
cauza viscolelor năpraz- 
nice şi a gerului ucigător 
au trebuit să se reîntoarcă 
din cale. Locotenentul 
Royal-Darling, unul dintre 
cei mai faimoşi piloți ai 
Americii a încercat şi el 
să vie în ajutorul popu- 


lației, dar a trebuit să 
aterizeze forțat la o sută 
de kilometri de Home, la 
la un mic post de poliție. 
Intre timp chemările de 
ajutor ale postului de ra- 
dio deveniau tot mai dase. 
Locuitorii din Home 
erau condamnați la moar- 
te, dacă nu s'ar fi ivit un 
om curagios şi anume Joe 
Vmoona, de meserie cu- 
rier — adică poştar. 
Acesta avea o echipă 
de câini care trăgeau la 
sanie, renumiți pentru 
puterea şi rezistența lor. 
Cel mai bun dintre toţi 


ora câinele conducător 
Balto. pe care Amoona 
îl înhămă în fruntea şi- 
rului pornind spre Home 
cu o sanie încărcată cu 
4000 de cutii de fiole cu 
ser antidifteric. 


A fost un drum de spai- 
mă. Viscolul n'a încetat 
o clipă iar viteazele ani- 
male abea se mai țineau 
pe picioare. De n'ar fi 
fost Joe Amoona, dar mai 
ales zelul extraordinar al 
lui Balto, cáinele condu- 
cátor, avalangele l-ar fi 
ingropat de mult. 

Luptánd insá din greu, 
trecând peste greutăți 
care greu pot fi descrise, 
sania ajunse la Home, 
unde era aşteptată cu ne- 
răbdare de puținii oameni 
sănătoşi. 

Atunci se întâmplă un 
lucru tragic. Simfind cá 
şi-a făcut datoria, bietul 
Balto, având labelele în- 
sângerate şi îngheţate, 
slăbit peste măsură, se 
culcă mai înainte de a fi 
fost deshămat pe zăpada 
moale din mijlocul dru- 
mului $i socoti că are 
dreptul la odihnă. 

Adormi şi nu se mai 
trezi niciodată. 

Locuitorii din Home 
înțelegând că datorează 
acestei ființe necuván- 
tătoare dar eroiâe, hotă- 
râră să-i ridice un monu- 
ment drept recunoştinţă, 
monument care a fost 


inaugurat zilele trecute, 


„PROSTILĂ, 0M DEŞTEPT“ 


AR pe asta o 
ştiţi? 

Ci-că trăia 
odată pe aste 
meleaguri, pe 
Wë vremea sfin- 
filor şi a minunilor dum- 
nezeieşti, un om tare sărac 
la duh şi la pungă, pe 
nume Prostilă. Cu numele 
ăsta îl apucaserá toți din 
sat. Il ştiau de copil, de 
când ducea vitele lui tă- 
tâne-său la gârlă, de le 
scălda şi le adăpa. Se în- 
torcea totdeauna fără ele 
şi când îl întrebau cei 
de-acasă unde erau, răs- 
pundea scărpinându-se în- 
curcat în cap: 

— De! De purtat, le-am 
purtat eu la apă. De adă- 
pat le-am adăpat. Şi gata! 
Apoi s'au dus pe gârlă. 


Porneau atunci buluc 


să caute vitele rătăcite şi 
le înturnau din drum bol- 
nave şi jigărite. 


— Nepricopsită odraslă 
mai îmi dădu Domnul!— 
se căina tatăl. Incă un an- 
doi şi ne ducem la râpă. 

Dar Prostilă nici nu 
asculta. Se tăvălea în iaz, 
laolaltă cu ráfoii gi era 
mulțumit cá are de unde 
roade o coajá de páine. 

An de an trecea gi Pro- 
stilá tot mai prost era. 

Avutul bătrânilor se 
risipise. Acum erau lipifi 
sáraci. Nici tu sprijin la 
bătrâneţe şi nici tu odraslá 
ca lumea. Tráiau din mila 
oamenilor; pe  Prostilá 
nu-l vedeau cu săptămâ- 
nile. Tolălâu umbla flu- 
eră-vânt, cu stomacul gol 
şi cu priviri leneşe. 

— Măi, Prostilă, îi zi- 
cea câte unul. la găina 
asta, du-mi-o la târg şi 
adu-mi un galben, că te-oi 
pofti şi eu la o ciorbă, 
odată! 

Lui Prostilă îi intra pe 
o ureche şi-i eşea pe cea- 
laltá. El infelesese cá tre- 
buia fácutá o ciorbá. 

Táia gáina, o gáti de 
bine de rău gi aduse 
ciorba săteanului. ` ` 

Omul era bucuros. ` 

— Frumos dar, măi, 
Prostilă! 

Se ospătară în voe şi 


la sfârşit, după ce ispră- 
viră de lins oscioarele, 
săteanul spuse: 

— Bună treabă fácugi, 
băiete. De! Poate te-i mai 
deştepta o leacă. Ei, acum 
dă-mi galbenul pentru gă- 
ina ce-o vándugi! 

— Ehe, rosti moale, cu 
căciula pe-o ureche, Pro- 
stilă. Dumnezeu s'o ierte, 
că bine ne mai sătură. Să 
mă mai chemi, jupâne, 
când vei mai aveal 


laca-aga se ţinea de 
pozne si amăra viața tu- 
turor. Până într'o vreme, 
nu mai putură răbda şi-l 
goniră din sat. Atunci 
Prostilă gândi pentru pri- 
ma oară. 

Aşezat pe un pietroi. 
la marginea drumului, 
Prostilă era amărât. Nu 
mai mâncase de două zile 
şi ar fi dat orice să aibe 
o coajă de pâine. Dar de 
unde? In sat nu-l mai 
primeau şi în alte sate 
nimeni nu-i da nimic. 

Stând aşa, iacă trecu 
pe drum un om chipeş. 
Avea o față lungă si nea- 
gră, cu barba ascuţită şi 
pe trupu-i înalt purta 
haine scumpe. 


Spania e raiul vagabonzilor: la zece 
locuitori unul trebue să fie cerşetor. 


— Stai, se gândi Pro- 
stilă. Aista de bună-seamă 
că-i avut! O să-i cer un 
ban! 

Zis gi fácut. 

— Boierule, zise el. 
Dacá-mi dai un ban, sunt 
sluga ta! 

Stráinul se opri. 11 privi 
o clipá, suráse gi spuse: 

— Bine, Prostilá! Am 
sá-fi dau ce doresti. Am 
să-ți dau nu numai un 
ban, ci comori întregi de 


aur si nestemate, dacá te 


faci robul meu! 

Prostilá nu státu mult 
la gánduri. Nici nu se 
întrebă de unde-i ştia 
străinul numele, ci încu- 
viinfá de grabă. Se ospátá 
ca niciodatá din cele ce-i 
dádu stráinul, apoi porni 
pe urma lui. 

Vezi insá cá stráinul 
era curat dracul. Dracul, 
sub straie bogate gi ade- 
menitoare, care ameţea cu 
aurul lui sufletele sárace 
la minte. Diavolul se 
bucura la gándul cá mai 
cástigase un suflet numai 
cu un ban. Dar tácu si-i 
spuse lui Prostilá sá facá 
tot ce-o face gi el. 

Cale lungă merserá îm- 


LICĂ HORIA 


preună. Trecură prin ţări 
nemaivăzute, prin câmpii 
inverzite şi munţi pleşuvi, 
pe ploi şi furtuni, pe 
soare şi negură; dar tot 
drumul i se păru lui Pro- 
stilă că finuse doar o 
clipă. Când privi mai bine 
în jur, văzu că umblau pe 
un drumeag ce abea se 
zărea în întunericul cei 
înconjura. Sus, cerul era 
negru şi urât. In jurul 
lor, jucau flăcări rogie- 
tice. 

Străinul privea cu ochi 
sclipitori, roşii, ca focul. 
Intrară într'o peşteră 
neagră, apoi Prostilă în- 
chise ochii; când îi des- 
chise, ceea ce văzu îl mi- 
nună, dar îl şi înspăi- 
mântă. 

Era într'o grotă uriaşe, 
de nu i se vedeau mărgi- 
nile. Aburi înecăcioşi plu- 
teau în jurul său şi, prin 
negura alburie, fipete şi 
gemete se auzeau. Ici-colo 
apăreau chipuri îndure- 
rate, cu o mare suferință 
în ochi. De departe scli- 
peau focuri. 

In fața sa, pe un tron 
pe care se încolăceau 
şerpi şi cobeau bufniţe, 
şedea străinul. Il privea 
râzând mulţumit pe Pro- 
stilă. 

— latá-ne aici, la ca- 
pátul lumii! — zise el. 
Acum má cunogti, Pro- 
stilá! Eu sunt Dracul! 
Iti voi da acum tot ce 
ţi-am fágáduit. Si aur, si 
nestemate, si vin si tutun! 

Bátu din palme. Din 
negura alburie se desprin- 
será zeci de fiinfe mici; 
urácioase, cu cornite pe 
frunte. Rásturnará din sá- 
culef aur şi bogății şi, în 
curând la picioarele lui 
Prostilă se înălță o mo- 
vilifá sclipitoare. 

Prostilă privi la bani, 
privi în jur, mai înghiți 
în sec şi zise, scărpinân- 
du-se în cap: 

— Hm! Jupân Dracule, 
eu parcă tot aş vrea să 
mă întorc! 

— Nul—se mânie Dra- 
cul. Avem legământ. Eşti 
robul meul 

Prostilă oftă. 


és 


— Bun... $i ce trebue 
sá fac, Stăpâne? 

Dracul ráse larg, dez- 
velind dinţii săi albi şi 
ascuțiți. 

— Iată, zise el. In ju- 
ru-ne se zbat sufletele 
acelora care pentru un 
ban, s'au vândut Dracului. 
Priveşte ucigaşii; cum le 
arde sufletul în cazanul 
de smoală clocotită; şi 
hoţii ar vrea o picătură 
de apă, să-şi potolească 
văpaia. Sunt sufletele ne- 
ghioabe, care acum plă- 
tesc ce-au fáptuit în viață 
şi má desfatá cu tipetele 
lor. Oh! O picáturá de 
aghiazmá gi un semn al 
crucii i-ar mântui. Dar 
cine să-l facă? Nevredni- 
cii n'au auzit niciodată 
de Domnul şi nu ştiu de- 
cât să mi se 'nchine mie... 
Prostilă ! Iată sacul acesta! 
E sacul sufletelor osân- 
dite. Porneşte chiar acum 
cu el în lume şi vâră în 
el pe sgârcitul care moare 
pocăindu-se prea târziu, 
pe ucigaşul care îşi căi- 
nează zilele şi pe mişelul 
care şi-a ucis tatăl... 
Adu-mi-i aici, să le dăm 
răsplata şi să râdem de 
ei... Hai! 


Prostilá clátiná capul. 
li venea greu sá aducá ín 
ladul acesta semeni de-ai 
lui, dar n'avu încotro. 
Era rob doar. Luá sacul 
la spinare gi porni dupá 
cele trei suflete. 

Pe avar íl gási numá- 
rându-şi banii. 

— Dă-mi un ban, om 
bun! — ceru el. 

— Nuuu! — tremură 
zgárcitul. Nuuu! Mi-e 
frig! Banul mă încălzeşte! 
Pleacă! 

Prostilă râse. Deschise 
sacul. Avarul închise ochii. 
Sufletul eşi din trup, ne- 
gru ca păcatul şi se ghe- 
mui la fundul sacului. 

Pe ucigaş îl găsi plân- 
gând. Isi blestema zilele 
şi sufletul tágni afară. Se 
ghemui lângă sgárcit şi 
sacul se închise deasupra 
lor. : 

Nelegiuitul care îşi uci- 
sese tatăl îşi pierduse 
mintea. i 

— Nebun ce sunt — zi- 
cea el. Unde mi-e capul? 
Aşi vrea o mână de tată 
să-mi mângâie fruntea pe 
patul de moarte... Dar ta- 
tál mi l-am ucis! Ob, 
. Doamne, mántue-má! 

— Prea tárziu — spuse 
Prostilá gi deschise sacul. 


5 


Se întorcea Prostilă pe 
un drum lung şi greu a- 
cum. La capătul lumii, 
între flăcările şi veşnicul 
întuneric, îl aştepta Dra- 
cul. Dar până acolo era 
atâta cale! Se opri şi se 
aşeză la un capăt de pod. 
Era noapte. Nici-o stea 
nu lumina cerul şi bietul 
Prostilă se înfiora la gân- 
dul că lângă el, însă în- 
chişi în sacul blestemat, 
stau trei năluci la taifas. 

Dar cum privea el în 
jur, cătând o luminitá si 
gándind la o ciorbá buná, 
numai cá în fata lui se 
fácu o razá de luminá. 
Raza cregtea. Era albá, 
strălucitoare şi, când fu 


IIL, 


N 


ca un stat de om, odată 
apăru în cadrul ei o ară- 
tare. Era tot atât de albă, 
ca raza, avea o față zám- 
bitoare gi strálucitoare de 
bunátate si purta aripi de 
înger. 

Prostilă, cu mintea lui 
mică, se căzni să priceapă 
de e vis sau aevea. Clipi 
din ochi, se scărpină în 
cap, îşi dădu căciula pe 
ochi, apoi văzând că nu-i 
şagă, apucă frumuşel sa- 
cul şi vru s'o tuleascá. 
Dar o voce caldă şi bună 
îl opri. 

— De ce fugi, om bun? 


Eu sunt Arhanghelul 
Dreptăţii. Te cunosc şi 
te ştiu. Ştiu gi de legă- 
mântul tău gi ştiu şi de 


sufletul tău. Tu eşti un 
om bun. Dar mintea pu- 
țină te-a îndemnat să faci 
ce-ai făcut. Acum ochii 
ti se deschid şi-ţi dai 
seama de tine. Să ştii, 
om bun, rău niciodată să 
nu faci în viață! Căci 
Domnul oricând va fi cu 
tine! 

Abea rostise ultimile 
cuvinte, cá arátarea dis- 
păru. Prostilá  încruntă 
sprincenele. Tii, da prost 
mai fusese de nu-şi dă- 
duse seama până acum. 
Cine era el? Prostilá! 
Prostilă, auzi nume! Da, 
căci fusese prost. Și Dra- 
cul îl credea prost. 

Stătu să cugete. Apoi 


îi veni în minte o năstruş- 
nicie atât de grozavă, că 
se puse Prostilă pe râs, 
şi râse, şi râse, de-l pri- 
viră minunate chiar cele 
trei suflete din sac. Atunci 
şi-aminti Prostilă de ele. 


Luă sacul în spinare şi... 
p'aci ţi-e calea.  Porni 
țintă la Rai. 

Mult mai merse omul 
nostru. Trecu de alelalte 
târâmuri, peste mări în- 
tinse, iute ca gândul, tare 
ca vântul şi într'o bună 
zi. ajunse în fața porții 
Raiului. 

Bătu, mândru de planul 
lui şi, când Sfântul Petre 
îşi scoase capul pe fere- 
struica din mijlocul por- 
fii, rosti voios: 


DIMINEAŢA 


— Bună să-ți fie ziua, 
prea Sfinte! la, veni aici 
trimis de Sfântul Arhan- 
ghel al Dreptăţii. lartá- 
mă dacă te tulbur, dar 
aşi vrea să vorbesc cu 
Domnul, lăudat fie-I nu- 
mele! 

Bătrânul surâse blajin. 

— A, tu eşti, Prostilă! 
Intră, fiule! 

Prostilă îşi luă sacul 
în spinare. Trecu, fericit 
că păşise poarta Raiului 
şi merse întins la Dum- 
nezeu. 

Ce minunat era aci. 
Creşteau păduri minunate 
şi flori parfumate; lebede 
albe se oglindeau în lacu- 
rile limpezi de clestar; 
leii căscau fericiţi lângă 
oi micuţe şi lánoase. Alei 
încântătoare pe care pă- 
şeau sufletele fericite 
după moarte, care în viață 
făcuseră doar bine; cu 
toţii viefuiau un alt trai, 
mai incántátor decát ori- 
care altul. 

Prostilá fácu o plecá- 
ciune în fața lui Dumne- 
zeu. Nici nu-l putea privi, 
atât era de strălucitor. 

— Doamne, zise el. Am 
aici trei suflete păcătoase. 
Izbăveşte-le! Sunt ale Tale 


şi vor rămâne a!e Tale! 
Ti le dau eu, Prostilá, 
păcătos în fata Ta prin 
legámántul meu cu Dra- 
cul. Dar Ifi cer ceva in 
schimb. Toarná Doamne 
atâta aghiasmá, câtă în- 
cape în burduful ăsta şi 
binecuvânteaz-o, cu bună- 
tatea Ta! 

Domnul zâmbi. 

— Tot om bun ai rá- 
mas, Prostilá. Binecuván- 
tatá fie aghiazma, bine- 
cuvântat fii tu şi gândul 
tău! 

Prostilă închise ochii 
de atâta fericire. 

Când fi deschise, se 
trezi iar pe pământ. Avea 
lângă el burduful de 
aghiazmă. Ráse ca de o 
názbátie, 11 luá in spinare 
si hai, tu Prostilá, cátre 
lad. 

Deastádatá, drumul i se 
páru o clipá. 

In fața porţilor negre 
veghia Aghiufá. 

— Lasi-má să intru!— 
zise Prostilá. 

— Dar cine eşti tu? — 


(Continuare în pag. 14) 


5 COPIILOR 


> mian = e 92 zs VM DR, e, 


Y 


NORVEGIA ŞI BALENELE 


Căpitanul Laro Christensen, un 
cunoscut vânător de balene, a în- 
ceput în 1929 o îndrăzneață serie 
de explorări geografice în Oceanul 
înghețat de Sud, explorări conti- 
nuate apoi metodic, în fiecare an, 
cu sprijinul unor aviatori faimoşi 
ca: Riisserharsen, Liitzow şi Wi- 
dersé cari au reuşit să facă o co- 
lecție admirabilă de hărţi, din înăl- 
fime, cu aparatele fotografice. 


La zece ani după începerea acestor 
lucrări, Parlamentul din Oslo a 
votat pe neaşteptate o lege prin 
care se declară că aşa zisul „sector 
atlantic“, cuprins între 20? gi 45? 
de longitudine, cu terenurile polare 
cari fac parte din el, la sud de 
continentul african trec sub suve- 
ranitatea Norvegiei. E vorba de 
teritorii măsurând o suprafață de 
2, 9 milioane k. p. In modul acesta 
astăzi, continentul antartic, care are 
o întindere de 14.5 milioane kilo- 
metri pătraţi, e împărțit între ur- 
mătoarele țări: Anglia si Domi- 
nioanele posedă cea mai mare parte: 


9 milioane k. p. Statele Unite ale 
Americii, 2 milioane; la fel are şi 
Franța, iar Norvegia, prin hotărârea 
recentă, a încheiat posibilități de 
noui cuceriri în Oceanul înghețat 
de Sud. 

Motivele acestei neaşteptate cre- 
şteri polare a Norvegiei sunt foarte 
simple: pentru vânarea balenelor 
în apele recunoscute ca fiind pro- 
prietatea unui stat, se plătesc taxe 
formidabile. Numai în sectorul en- 
glez din 1919 până în 1926, norve- 
gienii au trebuit să cheltuiască peste 
400.000 lire sterline şi cifre mai 
mari în anii următori. 

In vremea din urmă, expedițiile 
americane şi germane amenințau să 
provoace dispariția ultimelor zone 
rămase fără stăpân. 


DELA LUME ADUNATE... 


In Anglia sunt aproape 4 milioane 
de câini. 

Cel mai rapid serviciu de auto- 
buzuri este acela care leagă Dama- 
scul de Bagdad. Dealungul între- 
gului parcurs, în lungime de 969 
kilometri, vehiculele gonesccuo iu- 
fealá de 80 km pe oră. 


Ati avea curajul sá cálárifi si voi un asemenea cal? 
Cred cá nu, cáci crocodilul acesta al grádinii zoologice din Londra 
nu este chiar atât de îmbietor. Dar micuța are curaj. Nu-i aşa? 


Mageroe e 


insula cea 


mai nordică a Europei 


CÂT FER MĂNÂNCĂ RUGINA 


O statistică recentă arată că în 
lumea întreagă rugina mănâncă a- 
nual, 2.900.000 tone de fer. Pentru 
a recâştiga această cantitate de me- 
tal ar trebui nişte cuptoare uriaşe 
în stare să producă 150 tone de fer 
zilnic, vreme neîntreruptă de şapte 
ani. 


DE CE SUNT BATISTELE PATRATE 


Ştiţi de ce sunt batistele patrate? 
Un umorist ar spune că, dreptun- 
ghiulare, hexagonale sau triunghiu- 
lare ele ar face acelaşi serviciu. 

Totuşi ele sunt pătrate pentrucă 
aşa a prevăzut o ordonanţă a lui 
Ludovic al XVIII-lea, dată la 2 
Ianuarie 1785, şi care cuprindea 
următoarele: 

„Lungimea batistei care se fabrică 
în regatul nostru, va fi egală cu 
lățimea“. 

Niciodată nu s'a decretat desfiin- 
farea acestei dispoziții aşa că ba- 
tistele se vor face mereu pătrate 
până la... noi dispoziţii. 


TÁRANII DIN BAGDAD 


Un turist european s'a oprit la 
portile Bagdadului spre a observa 
curioasa metodă a țăranilor de-acolo 
pentru săparea pământului. Ei lu- 
crează în doi, cu o singură sapă, 
de care e legată o funie. Unul în- 
pinge sapa în pământ, celălalt trage 
funia şi o scoate afară. 

Metoda e de o lenevie ingenioasă, 
întrucât dă posibilitatea la doi 
oameni să facă munca unuia, folo- 
sind un timp îndoit. 


CE SE INTÂMPLĂ 
IN LUME INTR'O ORĂ 


Se nasc 5.400 persoane şi mor 
4600; se fabrică 7.500 automobile 
şi se tipăresc 1.700.000 ziare gi re- 
viste; se expediază 1.200 milioane 
scrisori, se comit 2.500 crime, se 
consumă şapte milioane kgr. de carne 
de peşte şi se fumează 180 tone de 
tutun. 

Pentru industrie şi pentru uzul 
casnic se întrebuinţează 160.000 tone 
de ulei mineral şi 125.000 de cărbuni. 


ADRIAN ROTARU 


6 


PUŢINĂ BUCĂTĂRIE 
PLĂCINTĂ DE PRAZ 


Luaţi patru bucăți de 
praz, tăiați părţile albe în 
felioare foarte subțiri. 
Punefi într'o cratiţă o 
bucată bună de unt proas- 
păt şi lăsaţi să se încingă 
pe maşină, puneţi apoi 
înăuntru prazul, săraţi, 
piperati şi lăsaţi să fiarbă 
înăbuşit la foc încet, 

In timp ce prazul fierbe, 
preparati o cocă din 250 
gr. de făină, 2 ouă întregi, 
o bucată bună de unt şi 
puțină sare. Untul îl to- 
piti înainte pe marginea 
maşinei de gătit, şi îl 
puneţi treptat ín cocă. 
După ce ati frământat 
bine coca intindeti o foaie 
cu fácáletul, şi puneţi în 
tava bine unsă. 

Scoateti depe foc pra- 
zul, puneţi înăuntru un 
gălbenuş de ou, şi puțină 
smântână, întindeți această 
compoziţie pe coca din 
tavă. Dacă mai aveți cocă 
mai puneţi o bucată de 
cocă pe deasupra dacă nu, 
lăsați acoperită plăcinta 
cu umplutura de praz. 
Coaceţi la cuptor potolit 
timp de o jumătate de 
oră. Serviti plăcinta caldă 
la masă. 


CE GĂTIM AZI... 


Foarte gustoasă este 
budinca pe care o dau 
mai jos. Luaţi 100 de 
grame de zahár pudrá, o 
sutá de grame de unt, 
un ou gi o lingurá de 
nuci date prin masiná. 

Mai intáiu frecati untul 
o jumátate de orá cu 
zahărul şi gálbenugul 
oului. După aceia puneţi 
albuşul bătut şi nucile. 
Trebue să aveţi în acelaş 
timp apă fierbinte. Tur- 
nati coca într'o formă 
bine unsă. 

Forma nu trebue să fie 
umplută decât trei sfer- 


7 


turi. Forma o puneţi în 
apă fierbinte unde trebue 
să fiarbă timp de jumă- 
tate de oră. Trebue să 
aveți însă grijă ca forma 
de budincă să nu fie 
băgată în apă mai mult 
de jumătate. 


CUM SCOATETI UN 
MODEL DESENAT 


Cum copiaţi un desen 
pe o hârtie obişnuită când 
nu aveți hârtie transpa- 
rentă ? Imi închipui că 
nu totdeauna aveţi la 
îndemână hârtie de calc. 
Dealtfel această hârtie 


nici nu este prea eftină. 

Nu ştiţi desigur că 
untdelemnul face hârtia 
transparentă? Faceţi o 
mică pată de untdelemn 
pe o bucată de hârtie şi 
veți vedea tot ce este 
pus sub hârtie. Eu vă 
sfătuesc dacă vă lasă 
mămica (ar fi chiar mai 
bine ca ea să facă această 
treabă) sá imbibati hârtia 
pe care vreți să scoateţi 
modelul cu un untdelemn 
uşor sau cu esență de 
terbentină. Dacă esența 
este pură hârtia voastră 
va deveni transparentă, 
şi veţi putea să copiaţi 
modelul fără multă bătae 
de cap, cu ajutorul unui 


creion ascuţit. Odată 
uscată (esența de ter- 
pentină se  evaporeazá 


foarte repede) hártia va 
deveni iar albá cum a 
fost la început. Un alt 
mijloc de a face hártia 
transparentă este! îmbi- 
barea cu rachiu amestecat 
în părți egale cu apă. 


CÂTEVA SFATURI 
PRACTICE... 


Dacă geanta voastră de 
piele s'a cam învechit şi 
vreți să aibe un aspect 
nou, trebue să ştiţi cum 
să remediafi acest rău. 


O spálati mai întâiu cu 
puțină apă în care ați 
turnat câteva picături de 
oţet. Cu o cârpă foarte 
moale ştergeţi uscat gean- 
ta. Luaţi un albuş de ou 
pe care îl baten puțin, 


amestecați cu puțină ter- - 


pentină şi ungeti geanta 
cu o cârpă. Geanta va 


avea un aspect nou. Incer- 
cati şi veți fi multumite. 
e 

Stiati cá pentru a obtine 
o jumátate chilogram de 
miere curată trebuesc sá 
lucreze gi sá adune douá 
mii de albine toatá vará? 
Dar mierea adeváratá, are 
si o valoare foarte mare. 
Ea conține foarte multe 
vitamine gi pátrunde 
direct ín sánge. Deaceea, 
este bine ca tot timpul 
iernii sá máncafi miere, 
sau unsă pe pâine, sau 
de nu vă place, o puneţi 
în laptele vostru de di- 
mineafá. 

Dar mierea nu curáfá 
numai sángele, ci este gi 
un medicament. Este un 
bun remediu contra febrei 
cáci face pe bolnav sá 
transpire. Iar pentru o 
raná cu puroi, mierea 
este un leac admirabil. 
Bine înțeles că pentru 
toate aceste lucruri este 


DIMINEAŢA 


nevoe ca mierea să fie 
foarte curată. Puteţi re- 
cunoaşte dacă mierea este 
curată, dacă punând o 
picătură de miere peo 
farfurioară, -rămâne ca o 
mărgea. Dacă se descom- 
pune, atunci mierea nu 
este curată. Culoarea 
mierei depinde de florile 
de unde a fost culeasă 
de albine. 


Ca să nu râncezească 
untde lemnul 


De foarte multe ori se 
fac în casă provizii mari 
de untdelemn, mai ales 
toamna. Se întâmplă însă 
adesea, ca untdelemnul 
dacá este finut mai multá 
vreme sá ráncezeascá, 
aceasta din pricina con- 
tactului sáu cu aerul, 
cáci untdelemnul absoarbe 
oxigenul. Deci ca sá 
împiedicaţi ráncezitul este 
suficient sá izolafi untde- 
lemnul de contactul 
aerului. 

In acest scop puneţi 
pe deasupra  untdelem- 
nului. în sticle sau în 
bidoane două degete de 
rachiu. In felul acesta 
untdelemnul vostru se va 
conserva foarte bine. 
Rachiul este mult mai 
uşor decât untdelemnul 
şi se menține la supra- 
față formând un dop 
ermetic, împiedicând 
orice contact cu aerul. 
Când începeţi sticla de 
untdelemn nu aveţi decât 
să scoateţi rachiul, 
absorbindu-l cu un tampon 
de vată foarte curat. 


Wa 


E €. ^-— 


NĂZBĂTII 


Inimă bună 


In timpul mesei má- 
tuşa lui Petrică îi cere 
acestuia două mere ca să 
încerce? caracterul lui: 
foarte 'politicos Petrică 
îi dă două mere, şi apoi 
deodată exclamă enervat: 

— Ei bine aştept să-mi 
dai merele!! 

— p 

— Pái sá vezi mámica 
mi le dá mereu înapoi 
şi-mi spune: 

— Ai inimă bună Pe- 


trică, dar merele sunt pen- 
tru tine. 


Curăţenie 
Profesoara: Ionel 
pentru ce nu-ți speli 


obrazul înainte să pleci la 
şcoală? In felul acesta 
pot să văd în fiecare zi 
ce ai mâncat dimineața 
la micul dejun. 


Ionel: — Şi ce am 
mâncat azi? 

— Profesoara: Un 
ou moale. 

Ionel: — Nu este a- 


devărat domnişoară, oul 
l-am mâncat eri de dimi- 
neatá. 


Intre lenesi 


Nu ştiu nimic mai su” 
párátor decát un ceas de- 
şteptător care nu sună la 
ora la care este pus... 


— Oh, ba da, există un 


lucru şi mai exagerat, 
un ceas deşteptător care 
sună! 


Mărci eftine 


Nicuşor se duce la poştă 
sá cumpere o marcá pen- 
tru o scrisoare. 

»De cát sá fie marca? 
intrebá functionarul. 


„Cea mai eftiná pe care 
o aveţi“, răspunde giret 
Nicuşor. 


DIMINEAȚA 


La azilul de nebuni 


Un domn se adresează 
conducătorului azilului de 
nebuni: 

— Este multă lume în 
azil? 

— O lume nebună, dom- 
nule... 


Lenesa 


Lili este pe cát de in- 
genioasá pe atât de leneşă. 
Eri dimineață la sculare 
ii spune foarte tristá ma- 
mei sale: 

— Mámico nu má pot 
duce azi la şcoală. 

— Pentru ce draga mea? 

— Pentrucá am visat, 
cá am cázut gi mi-am rupt 
piciorul. 


Cunostinte vechi 


Bucur ínvafá religia gi 
este la capitolul Paradi- 
sului: 

— Mámico, tu ai cu- 
noscut-o pe Eva şi pe 
Adam?... 

— Nu, mamă dragă este 
foarte mult de când au 
trăit ei. 

— Aga?! 

Bucur rámáne pe gán- 
duri gi dupá o pauzá de 
cáteva minute continuá: 

— Atunci am să-l în- 
treb pe tata mare, el tre- 
bue să-i fi cunoscut. 


Un copil mare 


Mihăiță are patru ani 
şi jumătate, şi a primit 
de curând o surioară. El 
este foarte bucuros. Un 
singur lucru îl miră, sora 
lui nu are dinţi. 

I se dau explicaţii: 

Surioara ta este prea 
mică, mai târziu va avea 
şi dinţi. 

Mihăiţă a înţeles foarte 
bine. 

După câteva zile se 
plimbă prin oraş cu bona 
lui, şi văzând o femeie 
bătrână fără dinţi îi spune 
bonei la ureche: 

— Uite un copil mic, 
dar bătrân. 


YE 


ATA 


lată o experienţă inte- 
resantá, dar care nu 
trebue sá fie făcută de 
prea multe ori la ránd 
deoarece este periculoasá 
Totuși 
este foarte atrăgătoare, 
fiind o 


adică o 


pentru privire. 


iluzie optică, 
înşelătorie a 
vederii, pe care o veţi 
înțelege când veţi fi 
mai mari. 


In fața voastră aveţi 


patru imagini tipărite cu cer- 


neală albastră. Inegrifi exact 


P. 


b" 
aceste imagini 


insá bine sean 
punct alb sá ré 
neatins. Este de 
insemnátate. 
Acoperi[i trei 
cu hártie albá y 
vreme de câteva 
atát timp cát 
numeri rar pâi 
ginea rămasă : 
Trebue să privij 
cele trei puse 


-altele. X 


Când ati term 
rat, inchidefi 1 
ochii și priviţi 
atunci veţi vede 


ginea pe care 
Numai cá de 
liniile care er 


negre, iar ceea« 
apare alb. 
Repetati dup. 
experiența şi cu 
gini. Ferifi-v 
experimentați p 


Ipocrizia 


Profesoara: Ipocrit e un om 
prefácut. Dá-mi un exemplu Petre. 
Petricá; De exemplu, ipocrit 
e un şcolar care ar spune; „Cum, 
gi máine avem zi liberá? Vai dom- 
nisoará, ce lucru neplácut sá pier- 


dem o zi de studii ^ 


Exagerare 


— Intr'o zi, ín 
a cázut atáta záp: 
torii ínotau în ea 


— Asta nu-i nim 
odată atâta, încât 
silită să pună afi: 
interzicea copiilor 
lăriile pe care le 
drum, căci altfel 
riscat să fie vifi